+ All Categories
Home > Documents > Eseuri etice

Eseuri etice

Date post: 28-Jan-2017
Category:
Upload: dinhthien
View: 374 times
Download: 17 times
Share this document with a friend
194
John Stuart Mill Eseuri etice Colecþia cãrþilor de seamã
Transcript
Page 1: Eseuri etice

John Stuart MillEseuri etice

Colecþia cãrþilor de seamã

Page 2: Eseuri etice

© Editura Paideia, 2003Str. Tudor Arghezi nr. 15, sector 2

75104 Bucureºti, Româniatel.: (00401) 211.58.04; 212.03.47

fax: (00401) 212.03.47e-mail: [email protected]

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiCANDIESCU, CÃLINRaportul dintre matematicã ºi logicã la Octav Onicescu /

Cãlin Candiescu. - Bucureºti : Paideia, 2002124 p. ; 16,5 cm. - (Studii ºi eseuri)Bibliogr.ISBN 973-596-082-6

51(498)Onicescu, O.

Redactor: Irina Ilie

Page 3: Eseuri etice

John Stuart MillEseuri etice

Traduceri deMãdãlina Bãieþii,

Raluca Tirin,Alexandra Jipa,

Cosmina Benyovsky,Andrei Vasilescu

ºi Valentin Mureºan

Revizuirea traducerilor ºi notede Valentin Mureºan

PAIDEIA

Page 4: Eseuri etice
Page 5: Eseuri etice

Cuprins

Cuvânt înainte ........................................................................7

Consideraþii asupra filosofiei lui Bentham .............................29Discursul lui Sedgwick ..........................................................45Bentham...............................................................................85Logica ºtiinþelor morale .......................................................131Whewell despre filosofia moralã ..........................................143

Glosar ................................................................................189Bibliografie selectivã ...........................................................191

Page 6: Eseuri etice
Page 7: Eseuri etice

Cuvânt înainte

Utilitarismul este filosofia moralã cea mai amplu discutatã ºicea mai temeinic articulatã teoretic din peisajul cultural european.Originile sale moderne ne trimit în Anglia secolului al nouãspre-zecelea, la opera unor autori iconoclaºti, care au îndrãznit sã sfidezenu numai sacralizata ordine politicã ºi economicã a vechiului regim,dar ºi ordinea lui axiologicã, în particular cea moralã, punând prinacest act de opoziþie vizionarã chiar bazele doctrinare ale democra-þiilor liberale moderne. Printre aceste figuri legendare se numãrãla loc de cinste ºi gânditorul ale cãrui eseuri etice sunt traduse acumpentru prima oarã în limba românã, John Stuart Mill.

John Stuart Mill (1806 – 1873) se bucurã de renumele de a ficel mai important filosof britanic al secolului al nouãsprezecelea.A fost o personalitate complexã – filosof, economist, jurnalist,polemist redutabil ºi activist politic – o personalitate ce a rãmascelebrã nu numai prin aceea cã a sintetizat în mod unic tradiþiaempiristã ºi liberalã a þãrii sale, ci ºi printr-o extravagantã copilãrie,petrecutã sub semnul învãþãrii din cea mai fragedã pruncie a unorsubiecte menite prin tradiþie vârstei maturitãþii: a învãþat limbagreacã la 3 ani, latina ºi aritmetica la 8 ani, logica la 12 ani, la 13ani studia economia politicã, dupã ce trecuse deja prin dialogurilelui Platon ori Retorica lui Aristotel. Copilãria, avea el sã constatemai târziu, a fost ceva ce i-a scãpat printre degete. Autorii acesteieducaþii de serã erau tatãl sãu, James Mill – un intelectual deorigine scoþianã stabilit la Londra, autor al unor lucrãri depsihologie ºi istorie, jurnalist ºi militant politic – precum ºi celebruljurist ºi filosof al dreptului Jeremy Bentham, prieten al familiei.Tânãrul Mill a crescut ºi s-a format în mediul unor cunoscuþiintelectuali „radicali“ ai vremii (vom aminti doar pe David Ricardoºi Alexander Bain), fiind educat, în casã, în spiritul liberei cugetãriºi al valorilor liberale; tatãl sãu a refuzat cu obstinaþie înscrierealui în ºcolile publice, considerate o anexã a Bisericii ºi deciincapabile sã-i ofere o educaþie modernã ºi independentã.

J.S. Mill ºi-a urmat tatãl ca funcþionar la India House,compania care asigura administrarea coloniei indiene, de unde a

Page 8: Eseuri etice

8 JOHN STUART MILL

plecat în 1858, odatã cu dizolvarea instituþiei. În acelaºi timp, ºi-aformat o vastã culturã filosoficã, economicã, juridicã ºi politicã,studiind autori britanici, dar ºi continentali (Helvetius, Rousseau,Comte, Saint-Simon etc.); însã abia studiul unor lucrãri ale lui J.Bentham i-a oferit – cum o spune singur în Autobiografie (1873)– „un crez, o doctrinã, o filosofie, ... o religie“: „Din vara lui 1821,când l-am citit pentru prima oarã pe Bentham, ºi în special odatãcu editarea revistei Westminster Review, am avut ceea ce s-arputea numi pe drept cuvânt un þel în viaþã: acela de a fi unreformator al lumii. Concepþia mea cu privire la propria-mi fericirea fost complet identificatã cu acest þel“. ªi aceasta datoritãconºtientizãrii cu acest prilej a unui posibil principiu unificatoral tuturor cunoºtinþelor practice ale epocii, de la cele morale, lacele juridice ºi politice: „principiul utilitãþii“ sau „principiul celeimai mari fericiri“: „Faptul cã moralitatea acþiunilor depinde deconsecinþele pe care ele tind sã le producã este doctrinapersoanelor raþionale din toate ºcolile; faptul cã felul bun sau rãude a fi al acelor consecinþe e mãsurat doar prin plãcere ºi durere,e toatã doctrina ºcolii utilitãþii ºi e ceva specific ei“ – va scrie Millîn celebrul sãu eseu Bentham (1838).

Alãturi de alþi tineri înzestraþi, el a fãcut prozelitism în juruldoctrinei lui Bentham (numitã cu emfazã „doctrina utilitaristã“)în cadrul mai multor cercuri intelectuale ºi politice londoneze,animând în final grupul aºa-ziºilor „radicali filosofi“, intelectualiºi politicieni cu credinþe antiaristocratice care visau o rãsturnareradicalã a scenei politice engleze – ºi nu numai engleze – prinînlãturarea unui regim de sorginte aristocraticã ºi instaurarea unuiacu adevãrat democratic, promovând un partid popular, un partidal „majoritãþii numerice“, drept contrapondere la tradiþionalelepartide Whig ºi Torry, considerate amândouã purtãtoarele„intereselor malefice“ ale aristocraþiei conservatoare. Parlamentarîntre anii 1865 ºi 1868, Mill ºi prietenii sãi au fãcut propuneri deavangardã, cum ar fi recunoaºterea egalitãþii în drepturi a femeilorºi bãrbaþilor sau reprezentarea proporþionalã a minoritãþilor. Omulpolitic J.S. Mill a simbolizat acea alianþã dintre stânga intelectualãºi proletariat care a stat la baza formãrii socialismului britanic (K.Britton). S-a cãsãtorit în 1860 cu Harriet Taylor, care a înrâuritsensibil filosofia lui socialã. A devenit celebru cu vastul sãu tratatde logicã ºi metodologia ºtiinþei, A System of Logic (1843), ocarte dupã care s-a învãþat logica în universitãþile engleze timpde multe decenii; sinteza sa a economiei politice clasice,Principles of Political Economy (1848), i-a asigurat de asemenea

Page 9: Eseuri etice

9Eseuri etice

un loc în istoria economiei politice; dar cele mai cunoscute lucrãriale sale au rãmas cele de filosofie moralã ºi politicã, Desprelibertate (1859) ºi Utilitarismul (1861), care îl plaseazã în istorienu numai ca pe unul dintre pãrinþii liberalismului modern, ci ºi aiutilitarismului ca filosofie practicã, în speþã moralã. Mai recent,el e privit ºi ca unul dintre precursorii importanþi ai feminismului,graþie lucrãrii sale de pionierat în domeniu, The Subjection ofWomen (1869). J.S. Mill nu a fost nici pe departe un gânditor decabinet; a fost mai degrabã „un amestec de Keynes, Popper, Rawlsºi Soljeniþîn“ (J. Skorupski), care nu a ezitat, spre sfârºitul vieþii,sã riºte erodarea credibilitãþii sale intelectuale pe altarul radicalis-mului sãu politic. A murit în 1873, fiind îngropat în Franþa, laAvignon, alãturi de soþia sa.

Doctrina unor autori de anvergura lui J.S. Mill trebuie privitãîn sistemicitatea ei. Tratatul sãu de logicã ºi metodologia ºtiinþei,A System of Logic, e relevant nu numai pentru logica ºtiinþelornaturii, cum se crede de regulã, ci ºi pentru mai buna înþelegerea teoriei sale politice ºi morale. Mill s-a format ºi a creat încontextul istoric al efervescenþei intelectuale ºi politice din jurulvalorilor iluminismului. Trei au fost marile coordonate-cadru alefilosofiei sale: disputa metafizicã generalã dintre naturalism ºiidealism; influenþa covârºitoare a modelului gnoseologic oferit demecanica newtonianã; dezvoltãrile teoretice novatoare din spaþiulreflecþiei etice – corelate prin substanþa lor cu transformãrilesocio-politice revoluþionare ale Occidentului. Mill a fost un adeptal naturalismului, al filosofiei conform cãreia fiinþa umanã esteo parte integrantã a naturii, nu o creaþie divinã; fiinþa umanã esupusã ordinii naturale cauzale ºi e studiatã ca atare de ºtiinþã.Oamenii sunt descriºi din aceastã perspectivã ca ansambluricauzale complexe, prinse, la rându-le, în lanþul cauzal uriaº alîntregii naturi. Într-un sens mai tehnic, „naturalismul“ lui Mill afost înþeles, pe de o parte, ca promovare a crezului cã fenomenelemintale, de naturã cognitivã sau afectivã, sunt fenomene obser-vabile ce au loc în fiinþele umane privite ca entitãþi naturale ºi,pe de altã parte, ca ferma convingere cã problemele acþiunii ºireglementãrii acesteia (problemele morale, politice, juridice,sociale etc.) pot fi întemeiate pe primele ca pe un fundament solidºi ultim. Prin asemenea convingeri, care formau ceea ce seconsidera a fi ideologia „progresistã“ a epocii, Mill era copiluliluminismului. Într-o Mare Britanie dominatã nu numai de ºtiinþanewtonianã, ci ºi de prelungirea ei practicã – revoluþia tehnologicã

Page 10: Eseuri etice

10 JOHN STUART MILL

ºi industrialã –, filosofia cea mai atrãgãtoare era empirismul,garantat de celebrele nume ale lui Bacon, Hume, Locke sauBentham. Nu a fost o întâmplare, aºadar, cã Mill a optat pentru ognoseologie generalã conform cãreia întreaga ºtiinþã se bazeazãpe fundamente obþinute inductiv, deci are o naturã ipoteticã,„incertã“: „Axiomele sunt doar o clasã, clasa cea mai universalãde inducþii din experienþã. … ªtiinþele deductive sau demonstra-tive sunt toate, fãrã excepþie, ºtiinþe inductive“. Teza sa epistemo-logicã generalã este cã toate ºtiinþele trebuie reconstruiteipotetico-deductiv. Dar, într-o schemã ipotetico-deductivã, numaideducerea teoremelor e logic-necesarã, axiomele rãmânândipoteze incerte sau chiar false (e.g. ipoteza geocentricã a luiPtolemeu, pe care s-a putut totuºi construi deductiv o ºtiinþãmatematicã a Cosmosului, consideratã adevãratã timp de o miede ani). Adevãrurile geometriei, de exemplu, sunt adevãrurinecesare numai în sensul cã „decurg necesarmente din asumpþii“;dar asumpþiile sunt adevãruri aproximative, inductive. „Premiseleasumate“ ale fizicii sau economiei politice „nu se poate pretindecã sunt într-un acord universal cu faptele“; ele sunt adevãratenumai „în abstract“, pentru anumite condiþii ideale, „pur imaginare“.Raportate la fapte, ele nu sunt decât o „aproximare mai bunã saumai rea a adevãrului“.

Sfârºitul lucrãrii A System of Logic conþine novatorul capitolprivitor la „logica ºtiinþelor morale“. Mill încearcã aici – în cadreleacestei epistemologii empiriste bazate pe principiul inducþiei –fundamentarea unei teorii generale a raþionalitãþii comporta-mentului uman, prin introducerea distincþiei dintre „ºtiinþe“ ºi„arte“. ªtiinþele sunt corpuri de propoziþii descriptive, nomotetice,care explicã felul în care stau lucrurile; artele sunt corpuri depropoziþii prescriptive, care aratã cum trebuie sã stea lucrurile.Artele se întemeiazã pe ºtiinþele corespunzãtoare: de exemplu,„arta mecanicii practice“ (mecanica inginereascã) se întemeiazãpe „ºtiinþa mecanicii“; „arta educaþiei“ se întemeiazã pe ceea cespera Mill sã fie o nouã ºtiinþã, „etologia“ sau „ºtiinþa caracterului“;„arta guvernãrii“ (care include arta „legislaþiei“) se întemeiazã pe„ºtiinþa politicii“ (care include ºi „economia politicã“); în fine, „artamoralei“ sau etica se întemeiazã pe „ºtiinþa naturii umane ºi asocietãþii“ în ansamblul ei, care are ca bazã ultimã teoriafundamentalã a naturii umane, psihologia asociaþionistã a luiHartley. Arta cea mai generalã este aºa-zisa „artã a vieþii“, arta dea trãi raþional, având trei domenii distincte: domeniul moralitãþii(ceea ce e „corect“ – right – sã faci), domeniul „oportunului“ sau

Page 11: Eseuri etice

11Eseuri etice

al politicilor (ceea ce e oportun sau folositor ori, la limitã, prudentsã faci) ºi domeniul „esteticii“ sau frumuseþii caracterului (ceeace frumos sã fii). Principiul ei fundamental e „principiul ultim alteleologiei“, forma cea mai generalã a benthamianului principiual utilitãþii: e dezirabil sã faci ºi sã fii în aºa fel încât sã sporeºtifericirea generalã. Fericirea e înþeleasã de Mill ca plãcere ºiabsenþã a durerii. Standardul comportamentului raþional – înmoralã, în politicã, în legislaþie – este aºadar maximizarea utilitãþiisau a fericirii tuturor, a fericirii „majoritãþii numerice“, nu doar afericirii proprii. Utilitarismul lui Mill e un hedonism altruist. Înspatele acestui principiu regãsim latent idealul politic al radicalilorfilosofi: dislocarea ordinii sociale bazate pe principiul precumpã-nirii interesului minoritãþii (aristocraþiei) ºi înlocuirea ei cu o ordineîntemeiatã pe principiul bunãstãrii „poporului“.

Teoria acþiunii morale ºi politice a lui Mill e o teorie conse-cinþionistã: valoarea moralã sau de oportunitate a acþiunilor (saua regulilor, ori instituþiilor) derivã din valoarea consecinþeloracestora, tratate în termeni de sold al plãcerilor în raport cu durerileprovocate tuturor celor afectaþi. Spre deosebire de calcululbenthamian, simplu, al fericirii, bazat pe ideea comensurabilitãþiicardinale complete a plãcerilor ºi durerilor, Mill introduce ideeadistincþiei de naturã a plãcerilor ºi durerilor (intelectuale, respectivcorporale) ºi, în consecinþã, mai complicata schemã a unei ierarhiiordinale a lor, decidabilã printr-o evaluare cantitativ-calitativã decãtre idealii „judecãtori competenþi“. Teoria mãsurãrii plãcerilor laMill nu trebuie înþeleasã atât ca o încercare de a elabora ometodologie empiricã de evaluare efectivã a consecinþeloracþiunilor (încercarea aceasta a fost un eºec), cât ca o tentativã deidentificare a condiþiilor ideale pentru un calcul (cantitativ-calitativ)raþional; cât priveºte aplicarea efectivã a unui asemenea calcul,aceasta pare a intra mai puþin în preocupãrile lui Mill. Ceea cerãmâne mai interesant de urmãrit e mãsura în care – pe fundaluldespãrþirii sale critice de Bentham – Mill a anticipat o serie dedezvoltãri ulterioare ale utilitarismului; cãci la el putem regãsi intuiþiisurprinzãtoare, necaracteristice aºa-zisului „utilitarism clasic“,sugerând mai mult decât un utilitarism acþional (cum l-au interpretatprimii comentatori), sugerând anume un utilitarism normativ (J.Urmson) sau un utilitarism acþional multi-nivelar (R. Crisp) sau, dece nu, un utilitarism motivaþional ºi caracterial, ori chiar unutilitarism biografic; cãci, fãrã a fi întru totul explicit, Mill sugereazãcã teoria sa generalã a raþionalitãþii comportamentului nu se aplicãdoar la acþiuni singulare, ci ºi la reguli, motive, dispoziþii ºi, pe

Page 12: Eseuri etice

12 JOHN STUART MILL

ansamblu, la vieþi (biografii). Cei ce mai cred cã un utilitarism atâtde timpuriu ca acela al lui Mill ignorã motivele acþiunii (exaltatede kantieni) sau caracterele (cultivate de eticienii virtuþii) se înºalã;chiar dacã acestea fac obiectul „artei esteticii“, ºi nu al „arteimoralitãþii“, ele îºi pãstreazã întreaga relevanþã, aceeaºi acþiuneputând primi o calificare moralã (în funcþie de consecinþele eiasupra fericirii generale) ºi una esteticã (în funcþie de valoareamotivului care a cauzat-o). O întreagã arhitecturã de principii deevaluare (ºi de arte corespunzãtoare) e elaboratã plecând de aici,într-o formã mai mult sau mai puþin explicitã, dar încercând sã ofereun rãspuns la întrebarea dacã o acþiune sau regulã de conduitã edreaptã ori nedreaptã, moralã ori imoralã, oportunã ori inopor-tunã, prudentã ori imprudentã, în fine, dacã o persoanã are uncaracter nobil sau nu. În aceastã eflorescenþã de criterii de evaluareºi de calificative valorice ale teoriei sale generale a acþiunii, Millnu neagã faptul cã o acþiune poate fi numitã laºã dacã e fãcutã deun caracter laº (care e un viciu), dar considerã cã, în condiþiile încare consecinþele ei anticipate („intenþia“ ei) sunt bune, ea trebuienumitã moralmente corectã. Laºitatea, curajul, cumpãtarea ºi toatecelelalte virtuþi ºi vicii tradiþionale trebuie sã devinã, dupã pãrerealui Mill, obiectul de studiu al unei viitoare arte a esteticii caracte-rului; ele nu þin propriu-zis de „etica practicã“.

Convingerea lui Mill e cã artele practice (morala, politica,estetica etc.) trebuie întemeiate pe ºtiinþe adecvate ºi cã se aflãîn curs de constituire nu doar o artã a vieþii, ci ºi o „ºtiinþã a naturiiumane“ (sau o „ºtiinþã moralã“), de tip nomotetic, urmând modelulºtiinþelor fizice, care are ca bazã teoreticã ireductibilã psihologia;ea ar urmãri sã studieze „actele de gândire, simþire ºi acþiunilefiinþelor umane, dar va atinge perfecþiunea idealã a unei ºtiinþenumai atunci când ne va permite sã prezicem cum va gândi, simþisau acþiona un individ de-a lungul vieþii sale cu aceeaºi certitudinecu care astronomia ne permite sã prezicem locurile ºi miºcãrilecorpurilor cereºti“. Aceastã „ºtiinþã moralã“, descrisã aici întermeni atât de laplaceeni, ar cuprinde psihologia sau ºtiinþaminþii, adicã legile ultime ale compunerii ºi asocierii fenomenelormintale; etologia (o propunere millianã) sau ºtiinþa formãriicaracterului, ale cãrei legi se construiesc pe legile primeia; ºtiinþasocialã, ce include sociologia (o recentã invenþie comptianãpreluatã de Mill) ºi economia politicã. Fenomenele sociale ºipsihice – J.S. Mill s-a ocupat numai tangenþial de psihologie, dars-a ocupat frontal de problemele economiei, taxelor, proprietãþii,socialismului ºi democraþiei din perspectivã sociologicã – sunt

Page 13: Eseuri etice

13Eseuri etice

aºadar procese cauzale, subordonate la ceea ce ar putea fi numitprincipiul individualismului metodologic: „Legile fenomenelorsociale nu sunt ºi nu pot fi nimic altceva decât legi ale acþiunilorºi pasiunilor fiinþelor umane unite între ele în starea de societate.Acþiunile oamenilor ºi pasiunile lor sunt subordonate legilor naturiiumane individuale“. Prin urmare, legile sociale sunt deduse dincele ale psihologiei individului. Societatea nu e nimic altceva decâtun agregat de indivizi.

Pe un asemenea fundal „ºtiinþific“, concluziile „artei“ salepolitice decurg în mod firesc. Mill propune în Utilitarismul o teoriea dreptãþii (justice) bazatã pe principiul utilitãþii, având în centruconceptul de „drepturi“ (rights): drepturile sunt o subclasã maiconstrângãtoare de datorii morale a cãror garantare e asiguratãde societate ºi care se bazeazã pe promovarea celui mai vital tipde utilitate sau interes, anume cel al „securitãþii“. Mill susþine oteorie apropiatã de ceea ce s-a numit ulterior, în filosofiadrepturilor, „teoria revendicãrii“ (claim theory): „Când spunemdespre ceva cã este dreptul unei persoane, înþelegem cã aceapersoanã poate revendica justificat (has a valid claim) societãþiisã o protejeze în posesia acelui ceva, fie prin forþa legii, fie princea a educaþiei ºi opiniei“.

Prin eseul Despre libertate, Mill a oferit un adevãrat manifestal liberalismului modern. Un liberalism bazat pe o eticã teleo-logicã, diferit de variantele contractualiste sau ale drepturilornaturale. Principiul fundamental al artei sale politice, menit sãguverneze „raporturile bazate pe constrângere ºi control“, esteprincipiul libertãþii: „Unicul scop care îi îndreptãþeºte pe oameni,individual sau colectiv, la ingerinþe în sfera libertãþii de acþiune aoricãruia dintre ei este autoapãrarea; unicul þel în care puterease poate exercita, în mod legitim, asupra oricãrui membru alsocietãþii civilizate, împotriva voinþei sale, este acela de aîmpiedica vãtãmarea altora“. Iar fundamentul ultim al acestuiprincipiu este acelaºi standard al utilitãþii, utilitatea implicatã aicifiind însã una „în sensul cel mai larg, o utilitate care se bazeazãpe interesele de totdeauna ale omului ca fiinþã capabilã deprogres“. Aceste interese de totdeauna sunt spontaneitateaindividualã ºi autonomia raþionalã.

Pledoaria lui Mill este pentru respectarea individualitãþii, avarietãþii caracterelor ºi modurilor de viaþã, nu numai ca mijlocpentru procurarea fericirii, ci ca parte a ei. Dezvoltarea liberã aindividualitãþii, personalitatea completã, presupune ceea ce Millnumeºte capacitatea autodezvoltãrii (self-development) –

Page 14: Eseuri etice

14 JOHN STUART MILL

capacitatea de cultivare a fiinþelor umane prin ele însele, nu înconformitate obedientã cu convenþiile sociale ori cu prescripþiileelitei; fiecare trebuie învãþat sã se autoguverneze, sã-ºi aleagã liberpropriul plan de înflorire personalã, lui revenindu-i în totalitateresponsabilitatea fãuririi propriului caracter. Ca bun ideolog alluminilor, Mill crede în ideea de progres, fiind convins cãumanitatea avanseazã spre o stare de idealã înflorire personalãºi de coeziune a idealurilor. Acest progres este ºi unul în sferaautonomiei – a libertãþii omului de a decide singur cum sã-ºiproiecteze viaþa.

În prelungirea principiului sãu al libertãþii, Mill creioneazã ºiliniamentele viziunii sale liberale despre „moralitatea dezbateriipublice“, pledând pentru deplina libertate de gândire ºi de opinie,sub rezerva restricþionãrii ei în cazul unor abuzuri (incorectitudini,calomnii etc.) cu ajutorul opiniei publice, dar nu al legii: „Faptele,de orice fel, care, fãrã nici o îndreptãþire, aduc prejudicii altora, potfi – ºi în cele mai importante cazuri acest lucru este absolut necesar– þinute sub control prin dezaprobare, iar la nevoie chiar prinintervenþia activã a oamenilor. Libertãþii individului trebuie sã i sepunã aici o limitã: el nu trebuie lãsat sã pricinuiascã rãu celorlalþi“.

Mill a fost unul dintre apãrãtorii regimului democratic, pefondul luptei politice a radicalilor filosofi împotriva ordinii vechiuluiregim. Dar a fost un apãrãtor lucid, avertizând asupra pericolelor„tiraniei majoritãþii“ ºi „paternalismului“ unui liberalism populist(împotriva ideii amestecului în viaþa persoanei cu pretinsul scopde a-i face mai mult bine decât poate sã-ºi facã singurã). Istoriasângeroasã a terorii iacobine ºi experienþa americanã a confor-mismului ºi mediocritãþii triumfãtoare în politicã l-au fãcut sã-ºimanifeste teama atât faþã de excesele stânga cât ºi faþã de celede dreapta. El a rãmas un liberal democrat, dar a fost conºtientde pericolul la care e expusã dezvoltarea liberã a caracterelor demecanismele democraþiei de masã.

În opinia lui Mill, ceea ce caracterizeazã statul liberal easigurarea pentru toþi a libertãþii de a intra în dialog ºi a-ºicompatibiliza interesele, autoeducându-se în spiritul supremaþieivalorii care constã în promovarea fericirii generale. În schemaliberalismului millian, întemeiatã pe principiul libertãþii ºi peconcepþia sa asupra dreptãþii, la loc de cinste stã regula respectãriilibertãþii de gândire ºi a libertãþii cuvântului pentru fiecare cetãþean,fãrã discriminare. Totul fiind bazat pe principiul fundamental alutilitãþii: statul trebuie sã urmãreascã în ultimã instanþã promovareabinelui general prin intermediul acestor principii.

Page 15: Eseuri etice

15Eseuri etice

Cu toate criticile care i-au fost aduse, unele din motive politice,altele ca „erori“ strict teoretice, doctrinele moral-politice ale luiMill au oferit fundalul filosofic pentru ideologia ce a dominatAnglia – ºi, de ce nu, întreaga Europã – la sfârºitul secolului alnouãsprezecelea. Cãci intuiþiile de bazã ale utilitarismului, ca ºiale liberalismului, nu sunt engleze, ci universal umane; s-aîntâmplat numai ca un gânditor englez sã le ridice, între alþii, lacel mai înalt nivel de articulare raþionalã. Influenþa ºi prestigiullui J.S. Mill în ultimele decenii ale secolului sãu – un secol plinde profeþi ai fericirii omenirii – au fost comparate cu cele ale luiHegel, în Germania, ºi ale lui Aristotel, în evul mediu târziu.

În domeniul filosofiei morale Mill nu a scris lucrãri deamploarea ºi sistematicitatea tratatului sãu System of Logic.Opera de referinþã în acest domeniu e eseul Utilitarismul,publicat în trei numere ale revistei Frazer’s Magazine (1861) ºireluat în broºurã doi ani mai târziu. Acest eseu nu e însã o operãredactatã sistematic, cu acea viziune a ansamblului ºi grijãpentru rigoarea ºi completitudinea argumentãrii specifice unorasemenea lucrãri; aºa cum recunoaºte Mill însuºi, textul arezultat din alãturarea unor manuscrise de sertar, adunate înintenþia publicãrii unui manifest în favoarea miºcãrii utilitariste,asaltatã de critici. De aici neajunsurile mult discutate ale textului:un anume caracter eliptic, stilul uneori confuz, golurile dinargumentare, chiar unele „erori grosolane“. Pentru a putea fiînþeles, un asemenea text te trimite inevitabil la alte lucrãri aleautorului din acelaºi domeniu tematic. Acestea sunt, în principal,cartea a VI-a din System of Logic, precum ºi o serie de eseuripolemice scrise de-a lungul timpului ºi publicate, de regulã, înrevista miºcãrii radicalilor filosofi, Westminster Review. E vorbade Remarks on Bentham’s Philosophy (1833), Blackey’sHistory of Moral Science (1833), Sedgwick’s Discourse (1835),Bentham (1838), Coleridge (1840) ºi Whewell on MoralPhilosophy (1852). Lucrãrile mai târzii, Auguste Comte andPositivism (1865) ºi Three Essays on Religion (1874) ar puteacompleta peisajul. Ele se aflã toate în volumul X al ediþieistandard a operelor lui Mill, Collected Works of J.S. Mill, editatede J.M. Robson. Fãrã lectura acestor eseuri este imposibilã astãziexegeza acestui important filosof modern al moralei.

Traducerea pentru prima oarã în limba românã a unora dintreeseurile de filosofie moralã ale lui J.S. Mill permite sesizarea nudoar a fundalului cultural al epocii, a dimensiunii polemice, vii, a

Page 16: Eseuri etice

16 JOHN STUART MILL

operei sale, ci ºi a evoluþiei în timp a utilitarismului sãu. Acestetexte constituie, fãrã doar ºi poate, o lecturã necesarã pentrucorecta înþelegere a operei sale etice majore, Utilitarismul, fãcândposibilã totodatã plasarea filosofiei morale milliene în perspectivaineditã a istoriei ideilor.

La ce se referã eseurile cuprinse în aceastã culegere?

„Consideraþii asupra filosofiei lui Bentham“

Eseul Consideraþii asupra filosofiei lui Bentham (Remarkson Bentham’s Philosophy) a apãrut anonim în 1833, ca anexãla lucrarea lui E.L. Bowler, England and the English, London,Bentley. Aºa cum rezultã din Autobiografie, Mill a scris acest eseu,ce cuprindea „o analizã criticã a filosofiei lui Bentham“, la cererealui Bowler, care, încântat de text, l-a publicat în întregime ca anexã.Dupã pãrerea lui Mill, aceasta a fost prima evaluare realistã adoctrinelor lui Bentham, cu pãrþile lor lãudabile, dar ºi cu celecriticabile, dupã moartea acestuia în 1832. Mill considerã cãstatura lui Bentham e magnificã în calitate de gânditor ºireformator al dreptului, de filosof juridic, dar modestã în calitatede filosof moral.

Ceea ce criticã Mill la magistrul sãu este un anume gen deunilateralitate a doctrinei sale utilitariste. Aceastã interesantãreacþie timpurie a discipolului trebuia sã-i punã imediat pe gânduripe aceia care l-au considerat pe Mill un utilitarist acþionalsimplist. Or, Mill criticã tocmai reducerea de cãtre Bentham aprincipiului utilitãþii la ideea elementarã de estimare a valoriimorale a unei acþiuni exclusiv dupã „consecinþele probabile“ aleei. Dacã o asemenea perspectivã ar putea satisface intereselejuristului, centrat aproape exclusiv pe consecinþele faptelor, eanu poate sã le satisfacã pe cele ale filosofului moralei. Secontureazã la Mill, încã din aceastã perioadã, o idee –, din pãcatenedezvoltatã cu suficientã claritate nici mãcar în lucrarea maitârzie Utilitarismul – care ne obligã sã privim doctrina sa ca peun utilitarism sofisticat, mãcar prin sugestiile pe care le face,dacã nu prin dezvoltãrile sale explicite: anume ca o teorie eticãnormativã în care evaluarea acþiunilor ºi regulilor exclusiv princonsecinþe e consideratã insuficientã, parþialã, cãci nu doarplãcerile ºi durerile viitoare sunt cele ce ne determinã acþiunile(acestea sunt numite „interese“ sau „intenþii“), ci ºi „motivele“ sau„impulsurile“ care le cauzeazã ºi, deci, le anticipeazã. În opinia

Page 17: Eseuri etice

17Eseuri etice

lui Mill, caracterul, cu virtuþile ºi viciile lui, înþelese ca dispoziþiihabituale, trebuie sã joace un rol semnificativ în evaluareamoralã. Or, Bentham a ignorat total aceastã laturã. Citit în aceastãluminã, Utilitarismul ne apare drept ceea ce este cu adevãrat:opera unui utilitarist revizionist, nu o simplã sintezã a utilitaris-mului epocii. Prin aceastã schimbare, Mill nuanþeazã doctrinautilitaristã, fãcând-o sã absoarbã într-un mod sui generis un spaþiuteoretic ce-i pãrea strãin, acela al teoriilor virtuþii.

Douã chestiuni de detaliu se ridicã aici: prima e observaþia cãaceastã evaluare a acþiunilor prin „motivele“ care le-au cauzat(ignorarea motivelor e imputatã adesea utilitariºtilor tradiþionali caun neajuns flagrant al doctrinei lor) are deocamdatã un statutneclar; ea va fi transferatã mai târziu, dupã System of Logic, uneiarte diferite de arta moralitãþii, anume „artei esteticii“, ale cãreicalificative vor fi distincte de cele morale (de „corect“ ºi „incorect“).În acest text suntem încã într-o etapã în care Mill plaseazã discuþiaexclusiv în perspectivã moralã, abia schiþata sa teorie a virtuþilorºi caracterului având aici o coloraturã explicit moralã. Acest faptde istorie millianã ar trebui sã facã plauzibilã ipoteza cã, în mintealui Mill din aceastã perioadã, avea totuºi sens sã vorbim, mãcar cuanumite precizãri, despre virtuþi morale ºi virtuþi nemorale, ca ºidespre o posibilã dublã calificare moralã a aceleiaºi acþiuni:acþiunea X poate fi moralmente corectã (dupã consecinþele sale)ºi, în acelaºi timp, moralmente vicioasã (dupã cauzele sale), deexemplu „laºã“. O asemenea interpretare e compatibilã cu textulacestui eseu. Ea pare a fi de asemenea compatibilã cu textulUtilitarismului, în care se precizeazã cã motivul nu ne spune nimiccu privire la moralitatea acþiunii, dar ne spune ceva cu privire la„evaluarea moralã pe care noi o facem agentului“ (II, 19n). Dupãcum se vede, aceastã evaluare pluralã (a acþiunilor, a persoanelor,a regulilor etc.) rãmâne în aceastã din urmã lucrare un bun câºtigat,iar apelativul „moral“ e aplicat în mod neambiguu ºi caracterelor.Ceea ce subliniazã în plus eseul tradus aici, spre deosebire deUtilitarismul, este cã, în optica lui Mill, evaluarea prin motive nu enumai a agentului, ci, indirect, ºi a acþiunii cauzate.

A doua chestiune se referã la felul în care propune Mill sãconcepem aceastã evaluare prin cauze: dacã evaluarea princonsecinþe e una bazatã pe „deliberare“, cea prin cauze e una „fãrãdeliberare“, printr-un fel de intuiþie sau de act al „imaginaþiei“; egândul imediat de a nu putea face acea acþiune, gând careanticipeazã acþiunea. Avem oare aici o recuperare timidã, într-oformã modificatã, a unei idei de bazã a mult hulitei teorii a „simþului

Page 18: Eseuri etice

18 JOHN STUART MILL

moral“? Mill vorbeºte deseori despre posibila compatibilizare a celordouã teorii, în anumite condiþii, ceea ce dovedeºte cã el nuconsidera respectiva teorie un exemplu de aberaþie patentã, cumar putea sugera unele pasaje polemice.

În fine, o altã idee care ar merita sã fie subliniatã e aceealegatã de critica sa a clasificãrii benthamiene a motivelor. Pe acestfundal, Mill accentueazã caracterul eronat al tezei psihologieibenthamiene, conform cãreia fiinþa umanã e animatã numai demotive egoiste. Mill considerã cã faptele aratã cã omul edeterminat ºi de motive altruiste, care sunt propriu-zis morale,de pildã cele ale patriotismului sau bunãvoinþei. Existã persoanedominate în comportamentul lor de asemenea motive ºi nimicnu ne poate împiedica sã credem, apreciazã progresistul Mill, cã,printr-o educaþie adecvatã ºi prin instituþii corespunzãtoare, toþioamenii vor ajunge odatã sã fie astfel – i.e. sã fie guvernaþi nu deinterese personale, ci de principiul sporirii binelui general. Lumeamoralã idealã a lui Mill – fie ea ºi numai un proiect teoretic – prinaceastã trãsãturã definitorie se caracterizeazã.

F. Priestley crede cã, în aceastã fazã incipientã a evoluþieigândirii lui Mill, ceea ce face el în eseul de faþã este mai degrabã ocriticã a împrumuturilor pe care le-a fãcut Bentham din utilitarismullui Helvétius ºi Becaria: psihologia egoistã, reducerea motivelor laplãceri ºi dureri, fãrã nici o altã specificare, restrângerea discuþieila evaluarea acþiunilor, ignorând virtuþile sau motivele actorului etc.„Este clar cã dacã sistemul acestor elemente este considerat aconstitui doctrina purã ºi ortodoxã (a utilitarismului), Mill este înacest moment un anti-utilitarist. Dar este de asemenea clar din eseucã nu aºa îi apãreau lucrurile lui Mill.“ El nu se percepea ca un ereticîn raport cu ortodoxia benthamistã, ci ca un exponent tânãr aladevãratei credinþe utilitariste*.

„Discursul lui Sedgwick“

Discursul lui Sedgwick (Sedgwick’s Discourse) este orecenzie la raportul lui Adam Sedgwick, profesor la UniversitateaCambridge, asupra situaþiei curiculei ºi studiilor de la aceastãuniversitate, publicat sub titlul A Discourse on the Studies of theUniversity, în 1834. Recenzia vehement criticã a lui Mill apare,

* F.E.L. Priestley, Introduction la Collected Works of J.S. Mill, vol. X,Routledge, 2000.

Page 19: Eseuri etice

19Eseuri etice

sub semnãtura „A“, în primul numãr al revistei London Review(aprilie, 1835), editat chiar de el, ºi e menitã, între altele, sã deatonul noii publicaþii.

Eseul e plin de referiri la problematica învãþãmântului în celedouã mari universitãþi engleze, Cambridge ºi Oxford, de lapredarea ºtiinþelor, la cea a disciplinelor filologice, istorice ºifilosofice. Nu toate aceste detalii pedagogice ne intereseazã aici.Ceea ce ne intereseazã în primul rând e faptul cã motivul scrieriiacestei recenzii a fost furnizat de „marea indignare“ produsã luiJames Mill ºi altor prieteni de „asaltul nestãpânit“ al lui Sedgwickasupra psihologiei analitice ºi eticii utilitariste, sub forma referirilorsale critice la Locke ºi Paley. Un asemenea atac la adresafundamentelor ideologiei radicalilor filosofi – hartleyanismul ºiutilitarismul – merita o replicã pe mãsurã. Cu acest prilej, tânãrulMill recunoaºte cã a inserat în text ºi propria sa viziune, în formare,asupra acestor subiecte, care nu se potrivea întotdeauna cu aceeaa bãtrânilor radicali. De altfel, la cererea tatãlui sãu, el a scos dintextul final mai multe pagini referitoare la ceea ce considera a fi„erorile moraliºtilor utilitariºti“ ºi care erau privite de James Millca un atac neloial la adresa lui Bentham ºi a sa.

Importanþa acestui eseu constã în aceea cã reprezintã în ochiiautorului sãu prima tentativã de a pune ceea ce Sedgwick numea„teoria utilitaristã a moralei“ în adevãrata ei luminã, sustrasãdogmatismului sectar în care risca sã o cantoneze miºcareapoliticã benthamistã. Douãzeci ºi cinci de ani mai târziu, în prefaþala volumul Dissertations and Discussions (1859), Mill îºiaminteºte: „Recenzia la Discursul dlui Sedgwick, privitã în sine,poate crea impresia unei adeziuni mai mari decât a fost cazul lafilosofia lui Locke, Bentham ºi, în general, la filosofia secoluluial optsprezecelea, ca ºi a unei percepþii inadecvate a deficienþelorei; dar aceastã imagine va fi rectificatã în eseurile urmãtoareasupra lui Bentham ºi Coleridge“ (CW, X: 494).

Contribuþiile la domeniul filosofiei morale aduse de acest eseusunt conþinute în pasajele referitoare la deosebirile dintre teoria„simþului moral“ ºi cea a „utilitãþii“, în sublinierea faptului cã ultimaexclude o facultate perceptivã sui generis de tip moral ºi sebazeazã exclusiv pe simþurile obiºnuite ºi pe intelect. Aceste pasajesunt interesante pentru cã aduc nuanþãri ºi completãri la pasajeledin Utilitarismul consacrate acestei dispute istorice ºi lãsate acoloprea mult sub semnul elipticului. Desigur, în prelungirea reflecþiilorsale originale din 1833 asupra utilitarismului, Mill nu uitã nici deaceastã datã sã impunã în avanscenã cele douã dimensiuni –

Page 20: Eseuri etice

20 JOHN STUART MILL

consecinþionistã ºi cauzalã – ale moralitãþii acþiunii (cea de-a doua,ignoratã de bãtrânii radicali filosofi): moralitatea sau imoralitateaunei acþiuni, spune el, decurg din „influenþa acelor acþiuni ºi adispoziþiilor din care emanã, asupra fericirii umane“.

Interesant de urmãrit e ºi procesul acceptãrii treptate a apelati-vului „utilitarist“ de cãtre Mill ºi prietenii sãi: dacã în versiuneadin 1835 a articolului el atribuie termenul lui Sedgwick ºi îl puneîntre ghilimele, în versiunea revizuitã din 1859 cuvântul e acceptatîn mod firesc. Într-o notã a capitolului II al Utilitarismului, Millne reaminteºte cã acest cuvânt a fost abandonat de grup pentruo perioadã, „dintr-un dezgust tot mai accentuat pentru tot cesemãna cu o lozincã sau emblemã de tip sectar“, pentru a fireadoptat dupã aceea.

Recenzia raportului lui Sedgwick e unul dintre foartepuþinele locuri în care Mill aduce o nuanþã ce mi se pare esenþialãpentru înþelegerea felului în care vedea el sensul „demonstraþiei“principiului utilitãþii din Utilitarismul, IV: e vorba de precizareacã orice versiune credibilã a doctrinei utilitariste trebuie sã„demonstreze“ (prove) cã principiul utilitãþii „e adevãrat“ (is true)(CW, X: 52); „adevãrul sau falsitatea principiului este principalaproblemã“ a oricãrei teorii utilitariste, adaugã Mill (CW, X: 57).Aceste pasaje – fãrã corespondent în alte lucrãri – aratã fãrã dreptde apel cã în mintea lui Mill demonstrarea principiului utilitãþiinu era o chestiune vizând plauzibilitatea lui ori forþa sa depersuasiune, ci una privind dovedirea adevãrului sãu; propoziþiaprescriptivã de tipul obligaþiei care e acest principiu trebuiedoveditã ca adevãratã.

Desigur, pentru a fi demonstrat, ca ºi pentru a fi infirmat,principiul trebuie adus „în forma lui cea mai bunã“. Replica datãde Mill lui Sedgwick se bazeazã pe presupunerea cã, înainte de aîncerca sã faci critica unei doctrine etice, trebuie sã-i identificiforma cea mai maturã; or, utilitarismul lui Paley – cel criticat deSedgwick – nu reprezintã o asemenea formã. O mare parte aeseului e consacratã evidenþierii acestor limite istorice aledoctrinei lui Paley, cu care „utilitarismul“ în genere nu ar trebuiconfundat. Cu atât mai puþin utilitarismul lui Mill. În spatelecriticilor milliene la adresa lui Paley, comentatorii nu au pregetatsã bãnuiascã ºi intenþii critice antibenthamiene. Încã din 1833,Mill criticase la Bentham teoria sa egoistã a naturii umane,ignorarea relevanþei morale a caracterului, confundarea moraluluicu oportunul (i.e. judecarea acþiunii doar prin prisma consecin-þelor calculabile, ceea ce poate fi suficient pentru un jurist, dar

Page 21: Eseuri etice

21Eseuri etice

nu pentru un moralist). Eseul Sedgwick’s Discourse conþinepasaje importante care aduc în discuþie pluralitatea tipurilor deconsecinþe care au relevanþã în „mãsurarea moralitãþii“ acþiunilor:consecinþele „obiective“, adicã acelea asupra fericirii externe aindivizilor (luate doar ele în considerare de Paley ºi Bentham) ºiconsecinþele „subiective“ sau „asupra caracterelor aceloraºipersoane“. Iatã de ce Mill considerã cã o bunã teorie a moraleiconsecinþioniste a utilitarismului ar presupune o mai vastãînþelegere a problemelor educaþiei ºi culturii umane, a legilor ºimijloacelor formãrii caracterelor, decât au posedat cei doiînaintaºi. ªi iatã cã observãm aici cum tema caracterului secontureazã tot mai vizibil în etica utilitaristã a lui Mill, deosebind-ode cea a lui Bentham, ºi anume în douã ipostaze distincte: pe deo parte, ca problemã a mãsurãrii fericirii prin luarea în considerarea tuturor consecinþelor relevante, inclusiv a celor „subiective“; pede altã parte, ca problemã a cauzelor acþiunilor – interesantãpentru evaluarea persoanei (ºi a acþiunii însãºi) dintr-un punct devedere moral sui generis (CW, X: 56).

Remarci interesante mai întâlnim în legãturã cu aceeaºi temãa „metafizicii“ (i.e. teoriei naturii umane, i.e. psihologiei) greºitea lui Bentham ºi Paley, care considerã omul ca fiind egoist prinnaturã ºi cautã explicaþii forþate ale convergenþei intereseloregoiste. Ei ar fi trebuit mai degrabã sã observe, spune Mill, „parteaneegoistã a naturii noastre“, care e la fel de realã. Apoi s-ar fi pututocupa ºi de convergenþã.

În fine, dublând oarecum textul Utilitarismului, gãsim aicipasaje relevante legate de obiecþia adusã de Sedgwick, dupã careutilitarismul e un eºec pentru cã mult invocatele consecinþe nupot fi calculate în majoritatea cazurilor concrete din cauzacomplicaþiei circumstanþelor sau a lipsei de timp. Mugurii a ceeace s-a numit ulterior „utilitarismul normativ“ al lui Mill apar aicisub forma tezei relevanþei „principiilor secundare“ în evaluareaefectivã a acþiunilor, temã cãreia autorul îi va consacra tot sfârºitulcapitolului II al Utilitarismului sãu (vezi CW, X: 66).

În concluzie, „propriile puncte de vedere“ ale lui Mill asupraacestui subiect, în anul 1835, când el avea 29 de ani, ar puteafi sintetizate astfel: aducerea în dezbaterea utilitaristã aproblemei caracterului ºi motivelor, includerea printre consecin-þele relevante a efectului acþiunilor asupra caracterelor, nu doarasupra bunãstãrii exterioare a indivizilor ºi, în fine, sublinierearolului pe care-l joacã „principiile secundare“ în aplicareaprincipiului prim al utilitãþii.

Page 22: Eseuri etice

22 JOHN STUART MILL

„Bentham“

Eseul Bentham (Bentham) a fost publicat în august 1838, înrevista London and Westminster Review, sub semnãtura „A“. Aºacum spune în autobiografie, Mill voia sã evidenþieze cu acest prilejmai cu seamã meritele filosofiei lui Bentham, neignorând totodatãerorile ºi deficienþele sale, dar fiind convins cã doctrina acestuiameritã o soartã mai bunã, cã ea a fost, din pãcate, discreditatãînainte de a-ºi fi putut oferi toate roadele ºi cã a venit vremeaunei evaluãri lipsite de patos. În 1838, atât Bentham, cât ºi JamesMill trecuserã în nefiinþã, ceea ce face ca acest faimos eseu sãfie prima tentativã de apreciere realistã a contribuþiilor luiBentham, fãrã „cenzura“ pe care bãtrânul Mill ºi-o exercitase încazul Discursului lui Sedgwick. Cel mai bun semn al acesteidezinhibãri e începutul eseului, unde omagiul e adus nu doar luiBentham, ci ºi celui mai important reprezentant al ºcolii opuse,Coleridge, cãruia îi va consacra un eseu separat, în 1840. DacãBentham e considerat cel mai important gînditor „subversiv“ sau„critic“ al vremii sale, reprezentînd idealurile clasei „progresiste“,Coleridge e „conservatorul“ care a reprezentat exemplar pesteCanal spiritul metafizicii idealiste continentale.

Eseul abundã în teme relevante pentru mai buna luminare afilosofiei morale a lui J.S. Mill. Multe dintre criticile fãcute luiBentham sunt reiterate sau amplificate acum, ca ºi laudele aduse,cum ar fi aceea privind metoda sa novatoare, „metoda detaliului“,care-l racordeazã marilor savanþi ai epocii, sau teoria „sancþiunilor“,reluatã ºi dezvoltatã de Mill în Utilitarismul, III. Reluate ºi nuanþatesunt ºi opiniile reformatoare ale lui Mill însuºi, cum e aceea privindpluralitatea standardelor utilitariste, opusã „unilateralitãþii“doctrinei benthamiene a moralei. Acum ni se spune explicit cã„moralitatea“ are „douã pãrþi“: una priveºte reglementarea„acþiunilor exterioare“ prin consecinþele lor – aspect de care s-aocupat din plin Bentham; ºi una care priveºte „autoeducaþia“,formarea independentã a propriilor noastre caractere, modelareaafectelor ºi a voinþei noastre – care lipseºte complet la Bentham.Cea de-a doua nu poate exista fãrã prima! Aceasta revine la aînþelege conceptul de „consecinþã“ a acþiunii într-un sens compre-hensiv, care include atât efectele acþiunii asupra „intereselorlumeºti“ ale persoanei, cât ºi pe acelea ale influenþei ei asupra„reglementãrii afectelor ºi dorinþelor noastre, sau ale altora“(CW, X: 98). E vorba de ceea ce el numise anterior „consecinþeleexterne“, respectiv „consecinþele interne“ ale acþiunilor.

Page 23: Eseuri etice

23Eseuri etice

Un pasaj celebru adaugã o contribuþie proprie suplimentarãcriticii sale mai vechi a unilateralitãþii doctrinei morale a luiBentham. Ceea ce spune acum Mill, apropiindu-se de soluþia pecare o va da în System of Logic (1843), este cã Bentham ignorãpluridimensionalitatea evaluãrii acþiunilor: orice acþiune poate fievaluatã din trei puncte de vedere – moral, estetic ºi simpatetic.Eroarea utilitariºtilor tradiþionali e aceea de a le fi ignorat pe ultimeledouã. Moralitatea unei acþiuni depinde de „consecinþele saleprevizibile“ (utilitarism probabilist!); frumuseþea sau nobleþea sa(caracteristici estetice) depind de virtuþile caracterului pe careacþiunea le pune în evidenþã (virtuþile care o cauzeazã). Aici întâlnimprimul loc în care Mill include evaluarea acþiunilor prin cauzelelor (prin motive) în categoria evaluãrilor „estetice“, nu morale. Elnu uitã sã adauge cã, din punct de vedere estetic, nouã ne poate„plãcea“ sau „displãcea“ o persoanã, indiferent de valoareaconsecinþelor acþiunilor sale. Moralitatea ºi estetica se contureazãca douã arte distincte. Cât despre evaluarea „simpateticã“ (altfeldestul de vagã), se poate observa cã el nu mai dezvoltã ulteriorsubiectul, mai degrabã îl abandoneazã în favoarea sugerãrii uneiarte a „oportunului“ sau „politicilor“ (i.e. a strategiilor de acþiunecentrate pe eficacitatea relaþiei mijloc-scop). Meritã sã adãugãm cã,în opinia lui Mill, aceeaºi acþiune poate avea simultan calificãriopuse (pozitive ºi negative) din puncte de vedere diferite: ea poatefi moralmente corectã ºi totodatã estetic deplorabilã (CW, X: 112).

Pasaje utile pot fi gãsite ºi pe problematica politicã, subiacentãutilitarismului, legatã de natura guvernãrii ºi de poziþiile publiceale radicalilor filosofi. Dar cele mai interesante pagini se referã lavechea problemã a aplicãrii principiului utilitãþii: decizia moralãse ia îndeobºte aplicând „principiile secundare“ sedimentate detradiþie, o sedimentare fãcutã tacit, pe baza unui neconºtientizatprincipiu al utilitãþii; principiul prim intervine direct numai în cazde arbitrare a unui conflict al obligaþiilor. Iatã o poziþie cvasiidenticãcu aceea din Utilitarismul, II.

„Logica ºtiinþelor morale“

Deºi nu e un eseu de sine stãtãtor, am adãugat în aceastãculegere traducerea capitolului 12 din cartea a VI-a a lucrãrii ASystem of Logic, capitol care încheie acest tratat de logica ºimetodologia ºtiinþei. Titlul cãrþii a VI-a este Logica ºtiinþelor

Page 24: Eseuri etice

24 JOHN STUART MILL

morale (The Logic of the Moral Sciences); dupã cum reiese dintitlu, aceastã parte a lucrãrii se ocupã de prelungirea reflecþieilogico-metodologice din restul cãrþii la ºtiinþele omului ºi alesocietãþii, propunând ca metodã potrivitã de abordare ceea ceautorul numeºte „metoda deductivã inversã“ sau „istoricã“. Amplalucrare sistematicã A System of Logic a apãrut în 1843 (tradu-cerea se face dupã ediþia din 1872, ultima revizuitã de autor) ºi afost inclusã aproape imediat în programa de studiu a universi-tãþilor Oxford ºi Cambridge, unde a rãmas timp de peste un secol,cu toate cã atunci aceste universitãþi se aflau sub tutela Bisericiianglicane. Un colleridgian, John Sterling, a declarat aceastã lucrare„principalul nostru monument speculativ al acestei epoci“, fiindîncredinþat cã ea „va dura mai mult decât Anglia“*. Lecturacapitolului 12 este indispensabilã pentru înþelegerea filosofieimorale a lui Mill, în particular a Utilitarismului, cãci ea oferãextinderi de perspectivã ºi lãmuriri punctuale având un grad derafinare ºi de precizie neegalat de celelalte eseuri (dar departede a ne satisface întru totul).

Principala distincþie conceptualã introdusã aici, atinsã abiaaluziv în Utilitarismul, este aceea dintre „ºtiinþã“ ºi „artã“. Millconstatã un proces incipient de formare a „ºtiinþelor morale“(psihologia, etologia, sociologia) ºi a „artelor corespunzãtoare“,problematica moralã aparþinînd, dupã pãrerea sa, domeniuluiartei, dar având totodatã un solid fundament ºtiinþific, în ultimãinstanþã, în psihologia asociaþionistã. Mai mult decât atât, eticalui Mill se dovedeºte a fi (mai mult ca proiect) parte a unei teoriimai generale a raþionalitãþii conduitei umane, a ceea ce Millnumeºte „arta vieþii“, adicã arta de a trãi raþional. Reluând ºimodificând** o idee apãrutã în eseul Bentham (1838), autorulidentificã trei „sectoare“ ale artei vieþii: moralitatea sau eticapracticã (definitã prin termenul valoric „corect“); sectoruloportunului sau prudenþei (acesta e domeniul politicilor saustrategiilor de acþiune care au drept unic criteriu valoareaconsecinþelor pentru comunitate sau pentru agentul însuºi); ºi,în fine, sectorul esteticului (în sensul sui generis de evaluare afrumuseþii ori nobleþii caracterului). Acestora le sunt apoi

* Vezi E. Eisenach, Mill ºi creºtinismul liberal, în G. Ene (ed), Filosofiapoliticã a lui J.S. Mill, Polirom, Iaºi, 2000.** În Bentham Mill vorbise de trei laturi ale unei acþiuni: latura moralã,esteticã ºi simpateticã; ultima e înlocuitã aici cu latura oportunitãþii (înparticular, a prudenþei).

Page 25: Eseuri etice

25Eseuri etice

subordonate celelalte arte: de la arta guvernãrii, la cea aconstrucþiilor sau a logicii. Din pãcate, Mill nu clarificã nicãieriraporturile exacte dintre acestea ºi nici felul în care ele se„întemeiazã“ pe ºtiinþe. Totuºi, o idee clar enunþatã e aceea cã„arta vieþii“ e bazatã pe un principiu ultim, care e principiul celmai general al oricãrei arte, anume „principiul ultim al teleologiei“:e dezirabil ca orice acþiune raþionalã sã conducã în ultimã instanþãla sporirea fericirii omenirii. Un detaliu important în acest contexte furnizat de nota de subsol adãugatã în ediþiile ulterioareUtilitarismului: pentru Mill, principiul pe care a intenþionat sã-l„demonstreze“ în Utilitarismul nu e principiul moral al utilitãþii,ci acest principiu cel mai general, principiul ultim al teleologiei.Aceastã remarcã e esenþialã pentru justa evaluare a unor pasajecardinale din principalul eseu etic al lui Mill.

Fiecare artã particularã pare a avea un principiu prim al ei:arta construcþiilor are ca principiu prim „E dezirabil sã avemconstrucþii“, arta moralitãþii are ca bazã principiul moral al utilitãþii,arta oportunului se bazeazã pe principiul utilitarist al oportunitãþii,arta esteticii, pe principiul utilitarist al esteticii. Imaginea pe careo avea probabil în minte Mill era aceea a unei ierarhii de principiiºi scopuri intrinseci, toate subordonate principiului ultim alteleologiei: artei vieþii „îi sunt subordonate toate celelalte artedeoarece principiile ei sunt acelea care trebuie sã determine dacãþinta (aim) specialã a oricãrei arte particulare e valoroasã ºidezirabilã ºi care e locul ei pe scala lucrurilor dezirabile“ (par. 6).Din nefericire, Mill nu elaboreazã în detaliu aceastã intuiþie, lãsândcomentatorului sarcina de a-i completa schema – ceea ce poateda naºtere la o mulþime de interpretãri divergente.

Tema „interioritãþii“ (Eisenach), a puterii autotransformatoare aomului ºi a responsabilitãþii proprii pentru înflorirea caracterului sãu,revine ºi ea în acest text. Mill reia aici ideea cã acþiunile pot fi evaluatedupã cauze sau dupã consecinþe; pot exista acþiuni virtuoase caresã fie moralmente greºite într-un caz particular, cãci au dreptconsecinþã mai mult rãu decît bine. În ultimã instanþã însã, criteriulde judecare a caracterului lor virtuos este surplusul de fericire produspe ansamblu. Valoarea caracterului e determinabilã aºadar tot cuajutorul standardului utilitarist; ea se face dupã felul de acþiuni (ºiconsecinþe) în care caracterul se manifestã în mod constant ºi dupãcâtã fericire iradiazã el în jur prin simpla sa „existenþã“ (par. 7).

În fine, textul din System of Logic e instructiv ºi pentru aceiacare, induºi în eroare de imprecizia stilului lui Mill din Utilitarismul,au putut crede cã principiul utilitãþii e o propoziþie descriptivã. El

Page 26: Eseuri etice

26 JOHN STUART MILL

e o propoziþie fundamentalã a artei ºi e, de aceea, prescriptiv: elimpune sau recomandã ceva ca „trebuind“ sã fie sau „cuvenindu-se“sã fie – „Trebuie sã faci X“. Relaþia sa cu propoziþiile descriptiveale psihologiei, sau chiar propriile sale componente descriptivesugerate de Mill, rãmân însã chestiuni controversate.

„Whewell despre filosofia moralã“

Eseul Whewell despre filosofia moralã (Whewell on MoralPhilosophy) a apãrut în revista Westminster and ForeignQuarterly Review din octombrie 1852, ca recenzie la lucrareaLectures on the History of Moral Philosophy in England, scrisãde William Whewell, profesor de filosofie moralã la Cambridge ºicel mai important reprezentant al ºcolii „simþului moral“,principalul adversar teoretic al utilitariºtilor.

Acest eseu e scris într-o perioadã în care criticii au reuºit sãînfãþiºeze publicului larg utilitarismul ca pe o doctrinã hedonist-egoistã, ca pe o „filosofie a porcilor“, cum i-a spus fãrã menaja-mente Carlyle. Strategia mai veche a lui Mill – anume aceea de aanaliza într-un mod realist istoria recentã a utilitarismului, mai alesîn varianta sa benthamianã, cu bunele ºi cu relele sale – pãrea sãfi dat greº, criticile sale adresate lui Bentham servind mai degrabãca suport adversarilor acestuia decât ca impuls pentru o abordarenepasionalã. În jurul anului 1850, Mill s-a gândit la o schimbarede tacticã, încercând sã ofere o apãrare mai directã a lui Benthamºi o formulare proprie mai nuanþatã a principiilor fundamentale aleutilitarismului. Aceastã schimbare nu semnificã o modificare aatitudinii teoretice critice a lui Mill faþã de neajunsurile filosofieimorale a lui Bentham, ci o tentativã de a salva „utilitarismul corectînþeles“ de la discreditare. Eseul Whewell despre filosofia moralãmarcheazã debutul acestei noi tactici, care se finalizeazã odatã cupublicarea eseului Utilitarismul, în 1861, eseu care „a fost maidegrabã o campanie decât un tratat filosofic“, cum observã pedrept cuvânt F. Priestley.

Cititorul poate gãsi în eseul tradus aici o expunere destul deamãnunþitã a doctrinei lui Whewell – ca model de teorie a simþuluimoral – precum ºi o criticã utilitaristã a acesteia. Multe dintre temeleacestei controverse se regãsesc în Utilitarismul, însã fãrã ancorareaamãnunþitã în detalii istorice ºi doctrinare de care beneficiazã aici.

În rest, textul reafirmã – fãrã a evita în totalitate referirilecritice la Bentham – doctrina utilitaristã în sensul ei revizuit,

Page 27: Eseuri etice

27Eseuri etice

millian, ºi adaugã un omagiu adus lui Bentham ca jurist ºi gânditorjuridic. Meritã sã atragem atenþia asupra câtorva detalii interesantepentru gândirea lui Mill: mai întîi, sã remarcãm teza lui cã noþiuneade „prudenþã“ (urmãrirea interesului propriu) se referã la acþiuniindividuale, pe când cea de „moralitate“, la clase de acþiuni ºi lareguli (CW, X: 180). Rezultã cu claritate de aici cã interpretareatradiþionalã a lui Mill ca utilitarist acþional e profund eronatã: ocrimã, chiar dacã ar aduce mai multe beneficii decât neajunsuriîntr-un caz individual, rãmâne „incorectã moral“ ca violare a uneireguli generale. Apoi, Mill invocã aici problema „excepþiilor“.Utilitarismul, spre deosebire de kantianismul rigorist, e considerata fi o filosofie moralã flexibilã tocmai pentru cã acceptã excepþiilela regulile stabilite; excepþii pe motive de oportunitate, dar carese pot cristaliza treptat ºi sub forma unor „moralitãþi ce iau naºteredin circumstanþe particulare“. În fine, tema relevanþei motivelorîn evaluarea persoanelor ºi acþiunilor este iarãºi reluatã, deºi dedata aceasta mult mai succint.

În sintezã, am putea spune cã lectura eseurilor etice ale luiJ.S. Mill e importantã pentru cel ce vrea sã înþeleagã doctrinamoralã a utilitarismului clasic din mai multe puncte de vedere.În primul rând, ea ne plaseazã explicit în contextul istoric alpolemicii utilitariste din prima jumãtate a secolului al nouãspre-zecelea ºi ne oferã detalii preþioase, de naturã socialã, politicã,economicã, religioasã ºi eticã, în acest sens. Acesta e fundalulistoric pe care se desfãºoarã celebra polemicã din Utilitarismul,un fundal rãmas, din pãcate, implicit în aceastã din urmã lucrare.În al doilea rând, gãsim în eseurile traduse aici o prezentaredeschisã ºi detaliatã a principalelor critici adresate în epocãmiºcãrii utilitariste – ca miºcare benthamistã – precum ºi ocreionare a portretelor autorilor lor. Cel ce citeºte numaiUtilitarismul va rãmâne nesatisfãcut de misterul în care suntlãsaþi semnatarii criticilor invocate acolo, ca ºi de zgârcenia cucare ne sunt prezentate aceste critici. Din acest punct de vedere,eseurile de faþã lumineazã mai bine structura polemicã aUtilitarismului. În al treilea rând, în lipsa lecturii directe aoperelor criticate de Mill, putem înþelege mai bine din eseurilepublicate aici detaliile principalelor teorii morale rivale, mai alescele ale teoriei „simþului moral“ în varianta sa cea mai maturã,cea a lui W. Whewell. În al patrulea rând, lectura eseurilor eticemilliene contribuie la satisfacerea uneia dintre condiþiileesenþiale ale oricãrei hermeneutici corecte: plasarea comenta-torului (ºi) într-o perspectivã istoricã. Utilitarismul a fost ºi a

Page 28: Eseuri etice

28 JOHN STUART MILL

rãmas o doctrinã moralã în evoluþie, iar sub pana lui Mill el asuferit câteva modificãri semnificative, cu un puternic impactasupra parcursului ulterior al doctrinei. Aceste modificãri pot fiînþelese numai sesizând nemulþumirile lui Mill faþã de utilitaris-mul lui Paley ºi Bentham, care au constituit temeiurile zãmisliriiutilitarismului sãu revizuit. În fine, în al cincilea rând, acestetexte aduc o serie de completãri punctuale, de mare subtilitate,teoriei morale prezentate în Utilitarismul, fãrã de care aceastaar rãmâne incompletã sau greºit înþeleasã; avem în vedereremarcile sale referitoare la „sectoarele“ artei vieþii, la valoareade adevãr a principiului utilitãþii, la semnificaþia motivelor înevaluarea acþiunilor, la dezvãluirea intenþiei lui Mill de a„demonstra“ în Utilitarismul ceea ce el numeºte „principiul ultimal teleologiei“ etc.

Iatã de ce considerãm cã eseurile etice ale lui J.S. Mill nutrebuie privite ca o anexã facultativã la principala sa lucrare deeticã, ci ca parte esenþialã a corpului complex al operei sale defilosofie moralã.

Traducerea textelor a fost realizatã de Mãdãlina Bãeþii(Consideraþii asupra filosofiei lui Bentham ºi Discursul luiSedgwick), Andrei Vasilescu ºi Alexandra Jipa (Whewell desprefilosofia moralã), Cosmina Benyovsky ºi Raluca Tirin (Bentham),Valentin Mureºan (Logica ºtiinþelor morale). Revizuirea tuturortraducerilor a fost realizatã de Valentin Mureºan.

În traducerea textelor am urmãrit respectarea a douã stan-darde majore: captarea corectã a sensului ºi menþinerea cât maiaproape posibil de litera originalului. Aceastã ultimã condiþie aimpus realizarea unui Glosar pe care l-am respectat cu stricteþeîn toate traducerile din Mill. Am evitat, în general, reformularealiberã a textului original din raþiuni stilistice sau de comoditate.

Toate textele cuprind, în paranteze pãtrate, numerotareapaginilor din ediþia standard a operei lui J.S. Mill: J.M. Robson (ed),Collected Works of John Stuart Mill, University of Toronto Press,1961-1991 (33 volume), cu indicarea numãrului volumului ºi anumãrului paginii. Aceasta permite trimiteri bibliografice la ediþiastandard, în maniera uzualã: (CW, numãrul volumului: numãrulpaginii), de exemplu, (CW, X: 152). Notele de subsol ale autoruluiau fost marcate cu cifre arabe, iar notele traducãtorului cu asterisc.

August, 2002 Valentin MureºanUniversitatea din Bucureºti

Page 29: Eseuri etice

Considera¡ii asupra filosofiei lui Bentham

Nu este deloc o sarcinã uºoarã sã oferi o versiune prescurtatãa opiniilor filosofice ale cuiva care a încercat sã aºeze vastelesubiecte ale moralei ºi legislaþiei pe baze ºtiinþifice; tot ceea cevom încerca aici este o simplã schiþã.

Primele principii ale filosofiei dlui Bentham sunt acestea: cãfericirea – înþelegînd prin acest termen plãcerea ºi scutirea dedurere – este singurul lucru dezirabil în sine; cã toate celelaltelucruri sunt dezirabile doar ca mijloace în vederea acestui scop;ºi deci cã producerea celei mai mari fericiri posibile este singurulþel firesc al întregii gândiri ºi acþiuni umane ºi, prin urmare, aloricãrei morale ºi guvernãri; mai mult, cã plãcerea ºi durerea suntsingurii factori care guverneazã în fapt conduita umanã, oricarear fi circumstanþele în care e plasat individul ºi indiferent dacã ele conºtient sau nu de aceasta.

Dl Bentham nu pare sã fi aprofundat prea bine bazele metafiziceale acestor doctrine; el pare sã fi tratat aceste baze mai mult înfuncþie de expunerile fãcute de metafizicienii care l-au precedat.Principiul utilitãþii sau, cum l-a numit apoi, „principiul celei mai marifericiri“1 nu e demonstrat (demonstrated) în scrierile sale decât prinenumerarea unor formulãri alternative folosite de obicei pentru adesemna regula vieþii ºi prin respingerea tuturor acestora pe motivcã nu au nici un înþeles inteligibil ºi, chiar mai mult, cã presupuntacit o referire la consideraþii de utilitate. Astfel de formulãri sunt:„legea naturii“, „justa raþiune“, „drepturile naturale“, „simþul moral“.Dl Bentham le-a privit pe toate acestea ca pe niºte simple camuflãriale dogmatismului, ca pe niºte scuze menite sã instituie propriul ipsedixit ca regulã care sã constrângã alþi oameni. „Toate acesteaconstau“, spune el, „în tot atâtea nãscociri pentru a evita obligaþiade a apela la un standard extern ºi pentru a forþa cititorul sã accepteopinia sau sentimentul autorului ca pe un temei în sine“2.

1 Introduction to the Principles of Morals and Legislation (1789), înWorks, 11 vol., Ed. John Bowring, Edinburg: Tait, 1843, Vol. I, p.1n.2 Ibid., p. 8.

Page 30: Eseuri etice

30 JOHN STUART MILL

Acesta nu este totuºi felul cel mai corect de a-i trata pe ceice cred în alte principii morale decât acela al utilitãþii. Toatemodalitãþile de exprimare sunt folosite într-o manierã ignorantãde cãtre oamenii ignoranþi; dar nici unul dintre aceia care au gânditsuficient de profund ºi de sistematic pentru a merita numele defilosof nu a presupus vreodatã cã propriile sale sentimentepersonale de aprobare ºi dezaprobare trebuie sã fie cu necesitatebine întemeiate, nemaiavând nevoie sã fie comparate cu unstandard extern. Rãspunsul pe care asemenea persoane l-ar puteada dlui Bentham ar fi acela cã, printr-o examinare inductivã ºianaliticã a minþii omeneºti, ei s-au convins cã ceea ce noi numimsentimentele noastre morale (adicã trãirile de satisfacþie ºiaversiune pe care le resimþim când comparãm acþiunile noastresau ale altor oameni cu standardul nostru al corectitudinii ºiincorectitudinii) sunt o parte a constituþiei originare a naturiiumane, tot aºa cum sunt dorinþa de fericire ºi teama de suferinþã;cã, într-adevãr, acele sentimente nu se asociazã aceloraºi acþiuniîn toate circumstanþele, dar nici nu urmeazã, atunci când seasociazã acþiunilor, legea utilitãþii, ci alte legi generale, care suntaceleaºi pentru toatã omenirea în mod natural, chiar dacãeducaþia sau circumstanþele exterioare le-ar putea fi potrivnice,prin crearea unor asociaþii artificiale mai puternice decât ele. Eadevãrat cã nu se poate da nici o demonstraþie (proof) cã ar trebuisã ne supunem acestor legi, dar nu se poate da vreo demonstraþienici faptului cã ar trebui sã ne reglãm conduita în funcþie deutilitate. Tot ceea ce se poate spune e cã urmãrirea fericirii estenaturalã pentru noi; ºi la fel se susþine cã este respectul pentruanumite legi generale ale moralitãþii, ca ºi înclinaþia de a ne puneacþiunile în acord cu ele.

Oricine este la curent cu doctrinele etice ale ºcolii lui Reid ºiStewart sau cu cele ale metafizicienilor germani (ca sã nu mergemmai înapoi în timp) ºtie cã în acest fel ar suna rãspunsul acestorfilosofi cãtre dl Bentham; ºi e vorba de un rãspuns pe care scrieriledlui Bentham nu sunt în stare sã-l respingã în suficientã mãsurã.Cãci este evident cã aceste concepþii cu privire la origineadistincþiilor morale nu sunt lipsite de orice înþeles precis ºi clar,aºa cum afirmã el cã ar fi toate viziunile de acest gen, nici nu potfi acuzate cã ar institui ca standard trãirile persoanei în cauzã.Ele instituie ca standard ceea ce se presupune a fi (pe baza unortemeiuri considerate ca suficiente) instinctele speciei sau uneleprincipii ale naturii noastre comune, la fel de universale ºiinexplicabile ca ºi instinctele.

Page 31: Eseuri etice

31Eseuri etice

A judeca asemenea doctrine e lucrul pe care l-ar putea facenumai o metafizicã mai profundã ºi mai subtilã decât cea pe care odeþinea dl Bentham. Presupun cã aceasta va fi judecata posteritãþii,anume sã arate cã în ceea ce priveºte concepþiile sale despre ceeace s-ar putea numi philosophia prima3, spre a folosi expresia fericitãa lui Hobbes, chiar ºi atunci când el a avut deplinã dreptate, sarcinade a demonstra (prove) cã lucrurile stau astfel a revenit în cea maimare mãsurã altora. Cel mai mare dintre defectele dlui Bentham,insuficienta sa cunoaºtere ºi preþuire a concepþiilor altor oameni,se manifestã constant în lupta sa cu umbra iluzorie a opiniei unuiadversar, lãsând însã neatins fondul problemei.

Dupã ce stabileºte principiul utilitãþii, dl Bentham se preocupã,în cea mai mare ºi mai valoroasã parte a lucrãrilor sale, de construireaunei schiþe a eticii practice ºi a legislaþiei, ca ºi de completarea cudetalii a unor porþiuni ale acestei din urmã ºtiinþe (sau, mai degrabã,arte), prin aplicarea uniformã ºi neabãtutã a principiului sãu al celeimai mari fericiri, de la care caracterul sistematic ºi remarcabil decoerent al intelectului sãu l-a împiedicat sã se abatã vreodatã. Probabilcã în scrierile nici unui alt filosof nu se pot detecta aºa de puþinecontradicþii, aºa de puþine exemple de devieri, mãcar momentane,de la principiile pe care el însuºi le-a stabilit.

Poate cã e un noroc cã dl Bentham a dedicat o parte multmai mare din timpul ºi din truda sa subiectului legislaþiei decâtcelui al moralei; cãci mi se pare cã modul în care a înþeles ºi aaplicat el principiul utilitãþii duce la obþinerea unor rezultateadevãrate ºi valoroase mai degrabã în prima decât în ultima dintreaceste douã ramuri de cercetare. Recunoaºterea fericirii casingurul lucru dezirabil în sine ºi recunoaºterea producerii stãriide lucruri celei mai favorabile fericirii ca singurul scop raþional,atât al moralei, cât ºi al politicilor (policy), nu duc în nici un cazcu necesitate la doctrina oportunului (expediency), aºa cum asusþinut-o Paley, adicã la canonul etic ce judecã moralitatea unuiact sau a unei clase de acþiuni doar dupã consecinþele probabileale acelui gen de act, în supoziþia cã e în general practicat. Aceastaeste într-adevãr o foarte micã parte din ceea ce o înþelegere mailargã a „principiului celei mai mari fericiri“ ne-ar cere sã luãm înconsiderare. Un anume gen de acþiune, ca de exemplu furtul sauminciuna, ar da naºtere anumitor consecinþe rele pentru societate

3 Thomas Hobbes, „Sive philosophia prima“, Part II of Elementorumphilosophiae Sectio prima, De Corpore, în Opera philosophica,Ed. William Molesworth, London: Bohn, 1839-45, Vol. I, pp. 81ff.

Page 32: Eseuri etice

32 JOHN STUART MILL

dacã ar fi practicat de obicei; dar acele consecinþe rele suntdeparte de a constitui întreaga încãrcãturã moralã a viciilor furtuluisau minciunii. Am avea o viziune cât se poate de imperfectãasupra relaþiilor acestor practici cu fericirea generalã dacã le-ampresupune ca existând izolat ºi separate. Toate actele presupunanumite dispoziþii ºi deprinderi ale minþii ºi inimii, care pot fi însine stãri de bucurie sau de tristeþe ºi care trebuie sã fie rodniceîn alte consecinþe, distincte de acele acte particulare. Nici opersoanã nu poate fi hoþ sau mincinos fãrã a fi mult mai multdecât aceasta; ºi dacã judecãþile ºi sentimentele (feelings) noastremorale privitoare la o persoanã condamnatã pentru unul dintreaceste vicii s-ar baza numai pe tendinþa dãunãtoare a furtului ºiminciunii, atunci ele ar fi parþiale ºi incomplete; ar fi omise multealte considerente, care sunt cel puþin la fel de „înrudite cusubiectul“4 ºi care, lãsate în afara viziunii noastre generale, ne potface într-adevãr sã învãþãm obiceiul de a le trece cu vederea, deºine este imposibil sã nu fim influenþaþi de ele, în mãsura în careni se impun atenþiei, în anumite situaþii particulare.

Marea greºealã pe care trebuie s-o reproºez dlui Bentham cafilosof moral ºi sursa celei mai mari pãrþi a rãului temporar pecare trebuie sã concedem cã l-a produs în aceastã calitate, alãturide o cantitate mult mai mare de bine durabil, este urmãtoarea:cã el a confundat, practic, într-o mare mãsurã, principiul utilitãþiicu principiul consecinþelor specifice ºi a estimat, de obicei,aprobarea sau blamul datorat unui anume gen de acþiune doardin calcularea consecinþelor la care ar conduce acea acþiune dacãar fi practicatã în general. El a ilustrat din plin ºi a contribuit înfoarte mare mãsurã la rãspândirea unui mod de gândire conformcãruia orice tip de acþiune sau orice deprindere (habit) seconsiderã a fi pe deplin justificate dacã nu se poate dovedi cãproduc, prin consecinþele lor specifice, în mod necesar sauprobabil, nefericirea agentului însuºi sau a altora; ºi oricedezaprobare sau aversiune nutritã faþã de individ pe acest temeie catalogatã din acest moment ca prejudecatã sau superstiþie. Nuse ia în considerare (sau, cel puþin, nu se ia în considerare deobicei) dacã actul sau deprinderea în discuþie, deºi nu e neapãratdãunãtoare în sine, nu ar putea face parte dintr-un caracteresenþialmente dãunãtor sau, cel puþin, esenþialmente deficient înprivinþa unor calitãþi care contribuie prin excelenþã la „cea maimare fericire“. E adevãrat cã aplicarea unui asemenea standard

4 Whiliam Shakespeare, Hamlet (ed. Furness), V, ii, 152-3

Page 33: Eseuri etice

33Eseuri etice

ar necesita de regulã o pãtrundere mult mai adâncã în problemaformãrii caracterului ºi o cunoaºtere mai vastã a funcþionãriiinterne a naturii umane decât cele posedate de dl Bentham. Dar,într-o mãsurã mai mare sau mai micã, el ºi oricare altul judecãdupã acest standard; ºi la fel fac chiar ºi aceia care sunt atraºi,datoritã unei concepþii incomplete, spre omiterea tuturor acestorelemente din cadrul speculaþiilor lor generale.

Când un moralist trece astfel cu vederea relaþia unui act cu oanume stare a minþii în calitate de cauzã a lui, ca ºi conexiuneasa, prin intermediul acelei cauze comune, cu clase ºi grupuri largide acþiuni în aparenþã puþin asemãnãtoare lui, atunci însãºiestimarea fãcutã consecinþelor actului respectiv se dovedeºte afi imperfectã. Cãci se poate afirma, cu puþine excepþii, cã oriceact are o tendinþã de a fixa ºi perpetua o stare sau o caracteristicãa minþii în care-ºi are originea el însuºi. ªi dacã acel elementimportant din relaþiile morale ale acþiunii nu e luat în seamã demoralist ca o cauzã, probabil cã nu va fi luat în seamã nici ca oconsecinþã.

Dl Bentham este departe de a fi trecut cu vederea completaceastã laturã a problemei. Într-adevãr, cele mai originale ºi maiinstructive capitole din prima sa mare operã, Introduction to thePrinciples of Morals and Legislation, anume acelea despremotive ºi dispoziþii, cred cã deschid o cale directã ºi largã spreaceste subiecte de maximã importanþã, în ciuda faptului cã eu leconsider parþial eronate. Nu e mai puþin adevãrat cã atunci cândajung sã discute probleme particulare de eticã, dl Bentham ºi mulþialþii care-i urmeazã exemplul resping de obicei orice examinarea acþiunii din perspectiva aspectelor ei generale (its generalbearings) în raport cu întreaga fiinþã moralã a agentului, punândun accent mai mare pe consecinþele specifice ale unei clase deacte; sau ei aruncã, putem spune, acele consideraþii pe un plancu totul secundar, unde aproape cã sunt pierdute din vedere. ªifãcând acest lucru, ei nu numai cã diminueazã valoarea multoradintre speculaþiile lor, privite doar în calitate de cercetãri filosofice,dar au riscat mereu sã comitã serioase erori practice – ºi, în multecazuri, dupã pãrerea mea, le-au ºi comis.

Totuºi, aceste neajunsuri ale concepþiei generale a dluiBentham nu au fost de naturã sã diminueze semnificativ valoareaspeculaþilor sale cu privire la cea mai mare parte a domeniuluilegislaþiei. Acelea dintre aspectele unei acþiuni (the bearings ofan action) cãrora dl Bentham le-a acordat o atenþie aproapeexclusivã au fost tocmai cele cu care aproape numai legislaþia are

Page 34: Eseuri etice

34 JOHN STUART MILL

a face. Legislatorul porunceºte (enjoin) sau interzice o acþiune,fãrã a acorda prea multã atenþie excelenþei (excellence) moralegenerale sau josniciei pe care ea le presupune; el se uitã laconsecinþele pe care le are acel gen particular de acþiune asuprasocietãþii; scopul sãu nu este de a face oamenii incapabili sãdoreascã o crimã, ci sã-i descurajeze sã o comitã efectiv. Luândfiinþele umane aºa cum sunt, el se strãduieºte sã furnizeze acelemobiluri care sã constrângã chiar ºi persoanele cu dispoziþii încel mai înalt grad opuse fericirii generale sã se preocupe de eaîn conduita lor realã, ºi anume în mãsura permisã de asemeneamijloace, fãrã ca inconvenientele sã prepondereze. Deci o teoriecare nu ia în considerare într-o acþiune decât consecinþele aceleiacþiuni va fi în general suficientã spre a servi scopurile uneifilosofii a legislaþiei. O asemenea filosofie va avea cele mai mariºanse sã eºueze în luarea în considerare a problemelor socialemai importante – teoria instituþiilor organice ºi a formelor generalede organizare politicã; pentru ca acestea sã fie adecvat evaluate(spre deosebire de detaliile legislaþiei), ele trebuie privite ca fiindmarile instrumente ale formãrii caracterului naþional, ale propul-sãrii membrilor comunitãþii cãtre perfecþiune sau ale protejãrii lorde la decãdere. Cum era de aºteptat într-o oarecare mãsurã,acesta e un punct de vedere din care dl Bentham contemplã rarasemenea chestiuni, cu excepþia cazului când urmãreºte uneleþeluri limitate sau parþiale. Iar aceastã semnificativã omisiune esteuna dintre cele mai mari deficienþe, din cauza cãreia speculaþiilesale asupra teoriei guvernãrii, deºi pline de idei valoroase, devin,în cele din urmã, dupã pãrerea mea, neconcludente în rezultatelelor generale.

Cãtre acestea ne vom îndrepta mai mult atenþia în cele ceurmeazã. Totuºi, încã nu m-am achitat de sarcina cea mai plãcutã,aceea de a aºterne pe hârtie o parte dintre contribuþiile pe carefilosofia legislaþiei le datoreazã dlui Bentham.

Cea mai mare contribuþie dintre toate, aceea pentru careposteritatea va rãsplãti cu cea mai mare onoare numele sãu ºicare nu poate fi împãrþitã cu nimeni în prezent sau în viitor, esteo contribuþie ce poate fi adusã numai o singurã datã unei ºtiinþe,anume aceea de a indica prin ce metodã de investigare poate fiea fãcutã ºtiinþã. Ceea ce Bacon a fãcut pentru cunoaºterea fizicã,dl Bentham a fãcut pentru filosofia legislaþiei. Multe fapte fiziceau fost descoperite înaintea epocii lui Bacon, iar înaintea epociidlui Bentham omenirea era în posesia multor observaþii corecteºi valoroase asupra facerii legilor. Dar el a fost primul care a

Page 35: Eseuri etice

35Eseuri etice

încercat în mod regulat sã deducã toate principiile secundare ºiintermediare ale dreptului, prin inferenþã directã ºi sistematicã,din unica mare axiomã sau principiu al utilitãþii generale. În toatesistemele de legi existente, acele principii sau dictoane (dicta)secundare în care rezidã chiar esenþa sistemelor s-au îmbogãþitîn detalii; dar chiar ºi atunci când ele au fost întemeiate peconcepþii cu privire la utilitate, nu au fost produsul nici uneicercetãri ºtiinþifice ºi cuprinzãtoare, având cel mai adesea unstatut pur tehnic; cu alte cuvinte, au luat naºtere din circumstanþepur istorice ºi, nefiind modificate când acele circumstanþe s-auschimbat, nu ne-au lãsat ca puncte de sprijin decât ficþiuni ºiforme fãrã semnificaþie. Luaþi ca exemplu legea proprietãþiiimobiliare (real property): aceastã lege continuã pânã în ziua deazi sã fie bazatã în întregime pe doctrina feudalã a posesiunii(feudal tenures), în vreme ce aceste posesiuni au încetat de multsã existe, fiind prezente doar în discursurile de la WestminsterHall. Nici teoria dreptului nu a fost într-o situaþie mai bunã decâtsistemele practice, juriºtii speculativi neîndrãznind sã facã maimult decât o oarecare rafinare a maximelor tehnice ale acelui corpal jurisprudenþei pe care s-a întâmplat sã-l studieze. Dl Benthama fost primul care a avut geniul ºi curajul de a concepe repunereaºtiinþei pe primele ei principii. Aceasta nu se putea face, nici mãcarîncerca, fãrã a pune în evidenþã, ca o consecinþã necesarã, totalalipsã de valoare a multora dintre maximele care pânã atuncitrecuserã peste tot ca principii ale dreptului, ca ºi caracterulrudimentar ºi lipsa de precizie a mai tuturora.

Mai mult, dl Bentham a luptat împotriva erorilor din sistemeleexistente de jurisprudenþã într-o manierã mai directã decât prinsimpla prezentare a adevãrurilor contrare. Forþa argumentului cucare a rupt în bucãþi maximele excentrice ºi ilogice pe care suntîntemeiate diversele sisteme tehnice, ca ºi aceea cu care a expusrelele flagrante pe care ele le produc efectiv, e egalatã doar desarcasmul înþepãtor ºi umorul rafinat cu care a ridiculizatabsurditãþile lor ºi de declamaþiile elocvente pe care le îndreaptãîn mod constant împotriva acestora, uneori sub forma lamentaþiei,alteori sub cea a invectivei.

Aceasta a fost, deci, prima ºi poate cea mai importantãrealizare a dlui Bentham – completa discreditare a tuturorsistemelor tehnice ºi exemplul pe care l-a dat de a nu trata legeaca pe un mister, ci ca pe o chestiune de afacere practicã, în caremijloacele urmeazã sã fie adaptate scopurilor, ca în oricare dintrecelelalte arte ale vieþii. Chiar presupunând cã nu ar fi fãcut nimic

Page 36: Eseuri etice

36 JOHN STUART MILL

altceva, realizarea unui asemenea lucru egaleazã gloria celor maimari binefãcãtori ai speciei umane din domeniul ºtiinþei.

Dar dl Bentham, spre deosebire de Bacon, nu s-a mãrginit doarsã profeþeascã o ºtiinþã, ci a fãcut eforturi mari pentru creareauneia. El a fost primul care a conceput, cu maximã precizie, ideeaunui cod sau a unui corp complet de legi, ca ºi trãsãturiledistinctive ale pãrþilor lui esenþiale – Dreptul Civil, Dreptul Penalºi Dreptul Procedural. În primele douã dintre aceste trei sectoare,el a adus contribuþii importante; pe al treilea, l-a creat efectiv.Potrivit deprinderilor sale de gândire, el a lansat cercetarea abinitio a unei filosofii sau ºtiinþe pentru fiecare dintre cele treiramuri. A fãcut cu principiile acceptate ale fiecãreia ceea ce unbun cod ar face cu legile însele – a extirpat pe cele rele,substituindu-le cu altele, a repromulgat pe cele bune, dar într-oformã cu mult mai clarã ºi mai metodicã, astfel încât cei ce erauînainte cât se poate de familiarizaþi cu respectivele principiide-abia le-au mai recunoscut ca fiind aceleaºi. Chiar ºi vechileadevãruri, atunci când trec prin mâna sa, rãmân atât de profundmarcate, încât adesea el aproape cã pare sã pretindã descoperireaa ceea ce doar a sistematizat.

Creând filosofia Dreptului Civil, el nu a înaintat prea mult dincolode fixarea pe o bazã adecvatã a celor mai generale principii ale saleºi de discutarea fugarã a unora dintre cele mai interesante detaliiale lui. Aproape tot ceea ce a publicat în aceastã ramurã a dreptuluieste conþinut în Traité de Législation, editat de dl Dumont5. La parteacea mai dificilã ºi cea care necesita cel mai mult o mânã de maestrucare sã îi înlãture dificultãþile – nomenclatura ºi organizarea CoduluiCivil – el a contribuit puþin, cu excepþia unor observaþii izolate ºi criticiale erorilor predecesorilor sãi. „Vue Générale d’un Corps Completde Législation“, inclusã în opera tocmai citatã, conþine aproape totce ne-a lãsat el despre acest subiect.

În sectorul Dreptului Penal, el e autorul celei mai buneîncercãri de pânã acum de clasificare filosoficã a delictelor. Ne-alãsat într-o formã aproape completã teoria pedepselor (pentrucare, totuºi, predecesorii sãi au fãcut mai mult decât pentruoricare altã parte a ºtiinþei dreptului).

Teoria Procedurii (inclusiv cea a constituirii tribunalelor) agãsit-o într-o stare ºi mai evident barbarã decât aceea a celorlalteramuri; ºi a lãsat-o de departe în cea mai perfectã formã. Nici oproblemã de importanþã practicã nu a rãmas nereglementatã în

5 3 vol., Paris: Bossange, Mason ºi Besson, 1802.

Page 37: Eseuri etice

37Eseuri etice

acest sector de maximã importanþã. Nu a lãsat aproape nimic defãcut pentru succesorii sãi.

A arãtat cu forþa demonstraþiei, a întãrit ºi a ilustrat în sutede moduri adevãrul ideii cã, înlãturând mare parte a regulilor ºiformelor artificiale care câºtigã teren în þãrile numite civilizate ºiadoptând modurile directe ºi simple de investigare pe care toþioamenii le folosesc în strãdania de a descoperi fapte pentrucunoaºterea lor privatã, este posibil ca ei sã scape de cel puþinnouã zecimi din cheltuieli ºi de nouãzeci ºi nouã la sutã dinîntârzierile procedurilor legale, nu doar fãrã nici o sporire, dar cuo aproape incredibilã diminuare a ºanselor unor decizii greºite.De asemenea, a stabilit incontestabil principiile unei buneorganizãri judiciare: o împãrþire a þãrii în districte, cu un judecãtorîn fiecare dintre ele, numit doar pentru o perioadã limitatã, caresã decidã în toate tipurile de cazuri; cu un adjunct subordonatlui, numit ºi revocat de el; cu un recurs pentru toate cazurile, darnumai prin transmiterea de acte unei curþi supreme sau unor curþiconstând fiecare dintr-un singur judecãtor ºi fiind situate înmetropolã.

Este imposibil, în limitele acestei schiþe, sã încercãm sãprezentãm mai detaliat principiile ºi concepþiile dlui Benthamasupra acestei mari ºtiinþe – care a devenit ºtiinþã pentru primaoarã în mâinile sale.

Ca analist al naturii umane (capacitate în care ar trebui sãexceleze, înainte de toate, un filosof moral), nu îl pot situa preasus pe dl Bentham. A fãcut puþine în acest sector, în afarã de faptulcã a introdus ceea ce mie mi se pare o frazeologie înºelãtoare ºicã a furnizat un catalog al „izvoarelor acþiunii“6, dintre care unelede cea mai mare importanþã sunt lãsate pe dinafarã.

Principiul fundamental de la care începe el este acela cãacþiunile fiinþelor capabile de simþire sunt în întregime determinatede plãcere ºi durere; dupã care dl Bentham creeazã un motiv ºiun interes corespunzãtor fiecãrei plãceri sau dureri ºi afirmã cãacþiunile noastre sunt determinate de interesele noastre, deinteresul preponderent, de soldul (balance) motivelor. Dacãaceasta ar însemna doar ceea ce am afirmat mai sus, cã acþiunilenoastre sunt determinte de plãcere ºi durere, atunci acest modsimplu ºi lipsit de ambiguitãþi de a formula propoziþia estepreferabil. Dar sub acoperirea acelei fraze mai obscure sestrecoarã, atât în mintea autorului, cât ºi în cea a cititorului, un

6 Vezi A Table of the Springs of Action, London: Hunter, 1817.

Page 38: Eseuri etice

38 JOHN STUART MILL

înþeles care merge mult mai departe ºi care este complet fals: cãtoate actele noastre sunt determinate de plãceri ºi dureri înperspectivã (in prospect), plãceri ºi dureri pe care le aºteptãm încalitate de consecinþe ale actelor noastre. Acesta nu poate fi, subnici o formã, susþinut ca adevãr universal. Plãcerea sau durerea carene determinã conduita sunt la fel de frecvent unele ce precedmomentul acþiunii, ca ºi unele care-i urmeazã. Într-adevãr, un ompoate fi descurajat, în momente de ispitã, de la a comite o crimãde frica de pedeapsã sau de remuºcarea pe care se teme cã o vasuferi dupã actul vinovat; iar în acest caz putem spune pe bunãdreptate cã a sa conduitã e înrâuritã de soldul motivelor sau, dacãvreþi, de soldul intereselor. Dar se poate întâmpla, ºi e chiar foarteprobabil sã se întâmple, ca el sã dea înapoi chiar la gândul de acomite actul: ideea de a se pune într-o asemenea situaþie este atâtde dureroasã, încât el nu poate stãrui îndeajuns asupra ei spre aavea mãcar puterea fizicã de a sãvârºi crima. Conduita sa edeterminatã de durere, dar de o durere care precede actul, nu deuna care e aºteptatã sã îi urmeze. Nu numai cã lucrurile ar puteasta aºa, dar, dacã nu stau aºa, atunci omul nu este într-adevãrvirtuos. Frica de durerea ce urmeazã actului nu poate apãrea decâtdacã existã deliberare; iar bãrbatul, ca ºi „femeia care delibereazã“,se aflã într-un pericol iminent de a se pierde.7 Nu pot sã înþeleg dece e firesc sã spunem cã a da înapoi, fãrã deliberare, din faþa uneiacþiuni se poate numi a ceda unui interes. Cu siguranþã, interesultransmite, ºi e menit sã transmitã, ideea unui scop (end) pentrucare conduita (fie ea act, sau abþinere) este conceputã ca mijloc.Nimic de acest fel nu are loc în exemplul de mai sus. Ar fi mai corectsã spunem cã uneori conduita este determinatã de un interes,adicã de o þintã (aim) deliberatã ºi conºtientã, iar uneori ea edeterminatã de un impuls (impulse), adicã de o trãire (numiþi-oasociere, dacã vi se pare potrivit) care nu are un scop ulterior, actulsau abþinerea devenind un scop în sine.

Apoi, încercarea de a enumera motivele, adicã dorinþele ºiaversiunile umane, mi se pare a fi o eroare de concepþie. Motivelesunt nenumãrate; nu existã nimic care sã nu poatã deveni prinasociere obiect al dorinþei sau al neplãcerii. Ar putea fi dezirabilsã distingem în mod special motivele care sunt cele mai puterniceºi cele mai frecvent active; dar dl Bentham nu a fãcut nici mãcaraceasta. Deºi el include simpatia pe lista sa a motivelor, el omiteconºtiinþa sau sentimentul datoriei (feeling of duty); nu ne putemniciodatã imagina, citindu-l, cã o fiinþã umanã a înfãptuit un act

7 Joseph Addison, Cato, London: Tonson, 1713, p. 46 (IV, i, 31).

Page 39: Eseuri etice

39Eseuri etice

doar pentru cã este corect sau s-a abþinut de la el doar pentru cãeste greºit. Prin aceasta, dl Bentham diferã mult de Hartley, care,deºi considerã sentimentele morale (moral sentiments) a fi înîntregime rezultatul asocierilor, nu le refuzã prin aceasta un locîn sistemul sãu, ci considerã trãirile „simþului moral“ ca pe unadin cele ºase clase în care împarte el plãcerile ºi durerile.8

În mintea dlui Benthm, profund îmbibatã cum era de „principiulcelei mai mari fericiri“, acest motiv era probabil atât de strânsunit cu cel al simpatiei, încât nu se mai putea distinge de el; darel ar fi trebuit sã-ºi aminteascã faptul cã aceia care recunosc altstandard al corectitudinii ºi incorectitudinii decât fericirea sau carenu au reflectat niciodatã la acest subiect au adesea sentimentefoarte puternice de obligaþie moralã; ºi fie cã standardul uneipersoane este fericirea, sau altceva, ataºamentul sãu faþã de acelstandard nu e neapãrat proporþional cu bunãvoinþa sa. Persoanecu o slabã capacitate de simpatie au adesea un puternic sentimental dreptãþii; iar altele, cu un puternic sentiment al bunãvoinþei,nu au decât prea puþin conºtiinþa vreunei obligaþii morale.

Abia dacã mai trebuie menþionat cã omiterea uzualã a unui izvoratât de important al acþiunii dintr-o enumerare ce se pretinde completãva tinde sã creeze obiceiul de a trece cu vederea acelaºi fenomen ºi,prin urmare, de a nu-l admite nici în alte speculaþii morale. E greu sãne imaginãm vreo sursã mai rodnicã de erori grosolane; ºi am puteapresupune cã aceastã trecere cu vederea este imposibilã dacã nu amavea dovada cã ea a fost fãcutã de unul dintre cei mai mari gânditoripe care i-a avut omenirea. Cum am putea crede cã el va fi sensibil laexistenþa ºi forþa acestui motiv în anumite cazuri particulare, când elîl omite dintr-o enumerare bine chibzuitã ºi cuprinzãtoare a tuturorinfluenþelor de care e guvernatã conduita umanã?

Punând ca axiomã filosoficã teza cã acþiunile oamenilor suntîntotdeauna supuse intereselor lor, dl Bentham nu a fãcut altcevadecât sã îmbrace propoziþia trivialã cã toate persoanele fac ceea cesimt ele cã sunt cel mai dispuse sã facã, în termeni care i s-au pãrutmai preciºi ºi mai potriviþi þelurilor filosofiei decât acele expresiifamiliare. Prin aceastã aserþiune el nu a intenþionat în nici un caz sãatribuie omenirii un egoism universal, cãci a socotit motivul simpatieica fiind un interes, ºi ar fi inclus ºi conºtiinþa în aceeaºi categoriedacã acest din urmã motiv ºi-ar fi gãsit vreun loc în filosofia sa, caprincipiu diferit de cel al bunãvoinþei. El a distins douã tipuri de

8 David Hartley, Observations on Man, 2 vol., London: Hitch ºi Austen,1749, vol. I, pp. 493-9 (cap. IV, §6).

Page 40: Eseuri etice

40 JOHN STUART MILL

interese, cele privitoare la sine (self-regarding) ºi cele sociale; învorbirea curentã, acest nume e aplicat numai primului tip.

Dar nu poate exista greºealã mai mare decât aceea de apresupune cã, deoarece putem fi noi înºine perfect conºtienþi deo ambiguitate din limbajul nostru, acea ambiguitate nu va avea,prin chiar acest fapt, nici un efect în pervertirea modului nostrude gândire. Sunt convins, din experienþã, cã obiceiul de a punetoate trãirile care guverneazã oamenii sub denumirea de intereseste aproape întotdeauna legat efectiv de tendinþa de a considerainteresul în sensul sãu vulgar, adicã interesul privitor la sine purºi simplu, ca unul ce exercitã, prin chiar constituþia naturii umane,un control mult mai exclusiv ºi mai covârºitor asupra acþiunilorumane decât o face de fapt. Aceasta a fost, cu siguranþã, tendinþaopiniilor dlui Bentham. De obicei, pe tot parcursul operei sale,odatã ce a arãtat cã interesul egoist (selfish) al unui om îl vaîmpinge spre un anume curs al acþiunii, el lasã sã se înþeleagã, fãrãalte discuþii, cã în aceasta constã interesul sãu; ºi, alunecândinsesizabil de la sensul vulgar al cuvântului înspre cel filosofic ºiapoi de la cel filosofic înapoi la sensul vulgar, concluzia la care seajunge mereu este aceea cã omul va acþiona aºa cum îi dicteazãinteresele egoiste. Mãsura în care dl Bentham a crezut în predomi-narea principiului egoist în natura umanã poate fi observatã întermenii impetuoºi cu care, în a sa Book of Fallacies9, el formuleazãexpres aceastã predominare ca axiomã filosoficã.

„În orice suflet omenesc (cu excepþia unor izbucniri rare ºide scurtã duratã, rezultat al unui stimul sau al unei emoþiiextraordinar de puternice) interesul cu privire la sine estepredominant în faþa interesului social – interesul individual propriual fiecãrei persoane în faþa intereselor tuturor celorlalte persoaneluate la un loc. (pp. 392-3)“

Într-un alt pasaj al aceleiaºi opere (p. 363), el spune: „Luândviaþa în întregul ei, nu existã, nici nu poate exista vreodatã, aceafiinþã umanã în cazul cãreia vreun interes public pe care l-a avutsã nu fi fost sacrificat pentru propriul interes personal, în mãsuraîn care aceasta depinde de ea. În ce priveºte promovarea interesuluipublic, tot ceea ce pot realiza cele mai înþelepte persoane publice(ceea ce e totuna cu a spune cele mai virtuoase) este sã facã totceea ce depinde de ele pentru a aduce interesul public, adicãparticiparea lor personalã la interesul public, într-o stare pe câtposibil mai aproape de coincidenþã ºi care sã dea naºtere la câtmai puþine prilejuri de conflict, cu interesul lor privat“.

9 London: Hunt, 1824.

Page 41: Eseuri etice

41Eseuri etice

Consider cã scrierile dlui Bentham au fãcut ºi fac un rãu foartemare prin rãspândirea unor asemenea concepþii asupra naturiiumane ºi printr-un ton general al gândirii ºi exprimãrii în perfectãarmonie cu acestea. Prin astfel de lucruri, cele mai entuziaste ºi maigeneroase spirite sunt orientate împotriva tuturor celorlalte speculaþiiale sale, împotriva încercãrii lui de a face din eticã ºi politicã unsubiect al unei gândiri precise ºi filosofice, încercare care, într-adevãr,dacã ar fi legatã în mod necesar de asemenea concepþii, ar fi ºi maidãunãtoare decât declamaþiile vagi ºi insipide pentru care e propusãca substitut. Efectul e ºi mai rãu asupra acelor spirite care nu se simtºocate ºi dezgustate de acest ton al gândirii, cãci în cazul lor acestale perverteºte cu necesitate întreaga naturã moralã. E greu sã-þiformezi o idee a unei tendinþe mai opuse oricãrei speranþe raþionaleîn binele speciei umane decât aceea care poate fi sãditã printr-oasemenea doctrinã în minþile tuturor celor ce îi dau ascultare.

Existã, au existat multe fiinþe umane în care motivele patrio-tismului sau ale bunãvoinþei au fost în permanenþã principii stabileale acþiunii, superioare oricãrei tentaþii uzuale ºi, nu în puþine cazuri,oricãrei tentaþii posibile a interesului personal. Au existat ºi existãmulþimi de oameni în care motivul conºtiinþei sau al obligaþieimorale a fost suprem. Nu existã nimic în constituþia naturii umanecare sã împiedice ca lucrurile sã stea în acelaºi fel pentru întreagaomenire. Pânã când lucrurile nu vor sta aºa, specia umanã nu seva bucura de nici a zecea parte din fericirea de care natura noastrãeste capabilã. Consider cã e fãrã de speranþã orice sporiresemnificativã a fericirii umane doar prin schimbãri în circumstanþeleexterioare, neînsoþite de schimbãri în starea dorinþelor; ca sã numai spun cã, pânã când dorinþele nu sunt bine conturate în eu, nupoate exista nici un motiv adecvat pentru strãdania de a modificaîn scopuri bune chiar ºi acele circumstanþe externe. Pentru nici unom, partea ce-i revine din binele public ºi pe care poate spera são realizeze prin eforturile sale nu reprezintã echivalentul sacrificãriiconfortului sãu ºi a obiectivelor personale pe care le-ar putea atingeprintr-un alt curs al conduitei. Balanþa poate fi înclinatã în favoareastrãdaniilor virtuoase doar de interesul trãirii sau de acela alconºtiinþei – de acele „interese sociale“ a cãror subordonarenecesarã faþã de interesele „privitoare la sine“ (self-regarding) esteaºa de lesne acceptatã.

Dar puterea oricui de a realiza în interiorul lui însuºi acea starea spiritului fãrã de care bucuria sa de viaþã nu poate sã fie decâtsãracã ºi sumarã ºi pe care trebuie sã se bazeze toate speranþelede fericire sau de perfecþiune moralã ale speciei, depinde în

Page 42: Eseuri etice

42 JOHN STUART MILL

întregime de încrederea sa în existenþa efectivã a unor asemeneatrãiri ºi dispoziþii la alþii, ca ºi a posibilitãþii existenþei lor în sineînsuºi. Scrierile etice sunt necesare mai ales pentru cei în caretrãirile virtuoase sunt slabe, iar menirea lor specificã e sã leîntãreascã. Dar pentru a fi apt de o asemenea sarcinã, estenecesar mai întâi sã ai, iar apoi sã exprimi, în fiecare propoziþieºi în fiecare rând, o încredere neclintitã ºi solidã în capacitateaomului de a fi virtuos. Printr-un gen de contagiune simpateticãsau inspiraþie, un spirit nobil asimileazã în sine alte spirite; ºinimeni nu a fost vreodatã inspirat de cineva a cãrui proprieinspiraþie nu a fost suficientã pentru a-l face ºi sã creadã înposibilitatea de a-i face pe alþii sã simtã ceea ce simte el.

Asupra celor care au nevoie sã fie susþinuþi ºi întãriþi de unmoralist cu adevãrat inspirat – un moralist precum Socrate, Platonsau (vorbind din punct de vedere uman, nu teologic) precum Hristos– efectul unor scrieri ca acelea ale dlui Bentham, dacã ar fi citite ºicrezute iar sufletul s-ar lãsa pãtruns de ele, trebuie sã fie saudeznãdejdea ºi tristeþea fãrã speranþã, sau nepãsarea de a se lãsapradã acelei mizerabile vieþi egoiste pe care au fost învãþaþi sã opriveascã drept inerentã naturii lor originare ºi invariabile.

Speculaþiile dlui Bentham asupra politicii în sens îngust, adicãasupra teoriei guvernãrii, se remarcã printr-o trãsãturã obiºnuitã asa, aceea de a începe cu începutul. El îºi înfãþiºeazã omul într-osocietate fãrã guvernare ºi, þinând seama de tipul de guvernare pecare ar fi recomandabil sã îl construiascã, gãseºte cã cel mai oportunar fi acela al unei democraþii reprezentative. Oricare ar fi valoareaconcluziei sale, modul în care se ajunge la ea mi se pare greºit; cãcise presupune cã oamenii sunt la fel în toate timpurile ºi în toatelocurile, cã au aceleaºi vreri ºi sunt expuºi la aceleaºi rele ºi cã, dacãnu li se potrivesc exact aceleaºi instituþii, aceasta se datoreazã doarfaptului cã în stadiile anterioare ale evoluþiei ei nu au avut înþelep-ciunea sã vadã ce instituþii sunt cele mai potrivite pentru binele lor.Cum sã învesteºti anumiþi slujitori ai poporului cu puterea necesarãprotecþiei persoanei ºi proprietãþii, cum sã dai poporului cea maifacilã posibilitate de a schimba deþinãtorii acestei puteri atunci cândei considerã cã se abuzeazã de ea – aceasta este singura problemãa organizãrii sociale pe care dl Bentham ºi-o propune spre rezolvare.Totuºi, aceasta nu este decât o parte a problemei reale. Se pare cãniciodatã nu i-a trecut prin minte lui Bentham sã priveascã instituþiilepolitice într-o luminã superioarã, ca principalul mijloc al educãriisociale a unui popor. Dacã ar fi fãcut astfel, ar fi vãzut cã aceleaºiinstituþii nu sunt mai potrivite pentru douã naþiuni în stadii diferitede civilizaþie decât e potrivitã aceeaºi lecþie la copii de vârste diferite.

Page 43: Eseuri etice

43Eseuri etice

Aºa cum gradul de civilizaþie deja atins variazã, tot astfel variazã tipulinfluenþei sociale necesare pentru a împinge comunitatea spreurmãtorul stadiu al progresului ei. Pentru un trib de indieninord-americani, perfecþionarea (improvement) înseamnã îmblânzireamândriei lor ºi a independenþei lor solitare; pentru un grup de negriemancipaþi, aceasta înseamnã sã se obiºnuiascã sã fie independenþi,în loc sã fie doar supuºi ordinelor; pentru strãmoºii noºtri semi-barbari, perfecþionarea ar fi însemnat sã fie domoliþi; pentru o rasãde asiatici moleºiþi, ea ar fi însemnat sã fie fãcuþi mai duri. Cum poatefi o aceeaºi organizare socialã potrivitã sã producã atât de multeefecte contrare?

Eroarea predominantã în concepþia dlui Bentham cu privire lanatura umanã mi se pare a fi aceasta: el a presupus cã oamenii suntinfluenþaþi doar de o parte din mobilurile care-i animã de fapt, de aceaparte prin care el ºi i-a imaginat ca fiinþe calculatoare mai reci ºi maiinteligente decât sunt în realitate. Cred cã, într-o anumitã mãsurã, ela fost indus în eroare în teoria politicã de supoziþia cã supunereamasei oamenilor unei guvernãri instituite se datoreazã în principalunei perceperi raþionale a necesitãþii protecþiei legale ºi interesuluituturor pentru o supunere promptã ºi entuziastã în faþa legii. Suntconvins cã el nu a fost conºtient de cât de mult din cu adevãratminunata adaptare a oamenilor la orice guvernare deja stabilitã esteefectul simplei obiºnuinþe ºi al imaginaþiei ºi, deci, depinde depãstrarea a ceva ce s-ar putea numi continuitatea existenþei în instituþiiºi a identitãþii la nivelul formelor lor exterioare; cât de mult din ceeace a fost nu se poate transfera cu uºurinþã unor instituþii noi, chiardacã ar fi preferabile în sine; ºi era puternic zdruncinat atunci cândavea a face cu o rupturã în cursul istoriei – una care poate fi numitãsfârºitul vechii constituþii ºi începutul uneia noi.

Autorii constituþionali din þara noastrã, cei anteriori dluiBentham, au ridicat trãirile de acest fel la înãlþimea unei superstiþii;ei nu au luat niciodatã în considerare ceea ce se adapta cel maibine propriilor lor vremuri, ci doar ceea ce existase în vremurileanterioare, fie ele ºi vremuri de mult apuse. Nu sunt mulþi ani decând acestea erau principalele baze pe care se pleda chiar pentrureforma parlamentarã. Dl Bentham a fãcut un mare serviciu prindiscreditarea – una completã – a acestei ºcoli de politicieni ºi prindemascarea absurditãþii sacrificãrii unor scopuri prezente dedragul unor mijloace învechite. Dar cred cã el însuºi a cãzut într-oeroare opusã. Chiar faptul cã un anumit set de instituþii politiceexistã deja, a existat de mult timp ºi a ajuns sã fie asociat cu toateamintirile istorice ale unui popor este, în sine, atât cât este, o

Page 44: Eseuri etice

44 JOHN STUART MILL

însuºire care le adapteazã acelui popor ºi le conferã un mareavantaj asupra oricãror alte noi instituþii în obþinerea aceleiresemnãri prompte ºi de bunã voie în faþa a ceea ce a fost decisodatã de autoritatea legalã, singura care face posibile acelenenumãrate compromisuri între interese ºi aºteptãri opuse ºi fãrãde care un guvern nu ar dura nici mãcar un an, cu greu mãcar osãptãmânã. În scrierile dlui Bentham nu este vizibilã nici mãcaro vagã urmã a perceperii acestui adevãr important.10

Totuºi, este imposibil sã contestãm dlui Bentham, pe aceastãtemã sau pe oricare alta pe care a abordat-o, meritul – ºi e vorbade unul foarte mare – de a fi supus atenþiei noastre una dintrefeþele adevãrului, ºi încã una foarte importantã. Fie despreguvernare, fie despre moralã, fie despre orice alt subiect cu privirela care speculaþiile sale sunt relativ imperfecte, ele sunt încã foarteinstructive ºi valoroase pentru oricine este capabil sã oferecealaltã jumãtate a adevãrului; e posibil ca ele sã inducã în eroaredoar prin pretenþia pe care o exprimã invariabil, aceea de a fiîntregul adevãr, anume o teorie ºi o filosofie complete asuprasubiectului. Dl Bentham a fost mai mult un gânditor decât uncititor; arareori ºi-a comparat ideile cu cele ale altor filosofi ºi nua fost deloc conºtient de cât de multe gânduri existau în alte minþi,în legãturã cu care doctrina sa nu ne-a oferit mijloacele nici sã lerespingem, nici sã le apreciem.

10 Este totuºi necesar sã facem distincþia dintre concluziile practice aledlui Bentham, ca politician englez al vremii noastre, ºi concepþiile salesistematice ca filosof politic. Doar celor din urmã le sunt destinateobservaþiile anterioare; asupra primelor, nu gãsesc de cuviinþã acum sãexprim vreo opinie. Pentru o estimare corectã a meritelor sale, întrebareanu este care au fost concluziile lui, ci care a fost modul de a ajunge laele. Viziuni teoretice în mare mãsurã diferite pot duce la aceleaºi corolarepractice; iar acea parte a unui sistem de filosofie ce încorporeazã în sinedirecþii pentru practica imediatã trebuie sã fie o porþiune aºa de micãdin întreg încât nu poate furniza decât un criteriu întru totul insuficiental gradului în care ea aproximeazã adevãrul ºtiinþific ºi universal. Fieopiniile practice ale dlui Bentham cu privire la problemele politice alezilei atât de corecte sau atât de greºite pe cât le poate aprecia fiecare;faptul care are într-adevãr importanþã în judecarea dlui Bentham însuºieste cã acele opinii se sprijinã pe o bazã constituitã dintr-o jumãtate deadevãr. Fiecare cercetãtor rãmâne sã adauge cealaltã jumãtate de la sineºi sã confirme sau sã corecteze concluziile practice dupã cum îi permitalte cunoºtinþe în posesia cãrora se întâmplã sã fie.

Page 45: Eseuri etice

Discursul lui Sedgwick

Dacã am fi întrebaþi în ce scop existã sau ar trebui sã existe, înaintede toate, universitãþile bazate pe rente (endowed universities)*,ar trebui sã rãspundem: ca sã þinã filosofia în viaþã. Acesta esteºi temeiul pe baza cãruia au fost cu deosebire apãrate, în ultimiiani, rentele noastre naþionale. Pentru a educa minþile de rând întreburile obiºnuite ale vieþii, o contribuþie publicã ar putea fifolositoare, dar ea nu este indispensabilã; nici nu existã argumente– nu neapãrat decisive, dar mãcar suficient de puternice – carear putea sã arate cã ea este indezirabilã. Orice înfãptuieºtecompetiþia individualã, înfãptuieºte de regulã cel mai bine. Toatelucrurile în privinþa cãrora publicul e judecãtorul potrivit alexcelenþei sunt mai bine fãcute atunci când stimulul interesuluiindividual este cel mai activ; ºi aceasta se întâmplã acolo undeplata este proporþionalã cu strãdania; nu unde plata este asiguratãde la început ºi singura garanþie pentru continuarea strãdaniei esupravegherea guvernului; cu atât mai puþin acolo unde, cum seîntâmplã în universitãþile englezeºti, pânã ºi acea garanþie a fostcu succes exclusã. Dar existã un fel de educaþie despre care nuse poate pretinde cã publicul îi e judecãtor competent: e vorbade educaþia prin care sunt formate marile minþi. A forma minþicare au aspiraþii ºi facultãþi deasupra celor ale turmei ºi care suntcapabile sã-ºi îndrume compatrioþii pe calea unor realizãrisuperioare în ce priveºte virtutea, inteligenþa sau bunãstareasocialã ºi, de asemenea, a educa în aºa fel clasele înstãrite alecomunitãþii, încât sã poatã beneficia pe cât posibil de calitãþileacestor spirite superioare ºi sã fie pregãtite sã le aprecieze ºi sãle urmeze paºii – toate acestea sunt þeluri care cer instituþii

* Mill face referire aici la universitãþile Oxford ºi Cambridge, care au luatnaºtere ºi au funcþionat în evul mediu pe baza unor rente, funciare ºiimobiliare mai ales, adicã a unor venituri aduse cu regularitate deterenuri, imobile, acþiuni etc. ºi care nu erau legate de o activitatepropriu-zis productivã a universitãþii. Se spune ºi acum cã toate terenuriledintre Oxford ºi Cambridge sunt ale universitãþilor (n.tr.).

Page 46: Eseuri etice

46 JOHN STUART MILL

educaþionale situate deasupra dependenþei de plãcerile imediateale acelei mulþimi pe care sunt destinate sã o educe. Acestea suntscopurile pentru care sunt dezirabile universitãþile bazate pe rente;ele sunt acelea pe care le propovãduiesc toate universitãþilebazate pe rente; ºi mare le e dezonoarea dacã, asumându-ºiaceastã sarcinã ºi pretinzând sã fie creditate pentru îndeplinireaei, o lasã neîmplinitã.

În ce manierã sunt aceste þeluri – cele mai înalte pe care ºi lepoate propune o instituþie umanã, þeluri cãrora universitãþileenglezeºti ori li se adapteazã, ori nu se mai adapteazã la nimic –în ce mãsurã sunt aceste þeluri înfãptuite de aceste universitãþi?Circumspice.

Din punctul de vedere al demersurilor intelectuale pentruformarea marilor minþi, aceastã þarã a fost odinioarã printreprimele. Anglia s-a aflat odatã în fruntea filosofiei europene. Undese situeazã ea acum? Consultaþi opinia generalã a Europei.Celebritatea Angliei, în zilele noastre, stã în docurile ei, în canaleleei, în cãile ei ferate. În domeniul intelectual, ea se distinge doarprintr-un anume tip de bun-simþ sobru, liber de extravaganþe, darºi gol de aspiraþii nobile, ca ºi prin capacitatea de face, cu preciziaunei maºini, toate acele lucruri care sunt cel mai bine fãcuteatunci când omul se aseamãnã cât mai mult cu o maºinã. Calitãþivaloroase, fãrã îndoialã; dar nu tocmai acelea prin care omenirease ridicã la perfecþiunea naturii sale sau dobândeºte victorii dupãvictorii în faþa dificultãþilor ce prejudiciazã aranjamentele salesociale. Cereþi pãrerea despre Anglia oricãrei persoane capabilesã gîndeascã, din Franþa sau Germania. Oricare ar fi principiilesale – oricât de prietenoasã i-ar fi atitudinea faþã de noi – oricâtar admira instituþiile noastre ºi unele aspecte ale caracteruluinostru naþional, oricât de sensibilã ar fi faþã de greºelile propriilorconcetãþeni, trãsãtura care o va frapa întotdeauna la spiritulenglezesc este absenþa unor viziuni largi ºi impunãtoare. Ea vaafla cã orice problemã e discutatã ºi hotãrâtã pe propriile ei baze,oricât de înguste ar fi ele, fãrã a arunca asupra ei lumina vreunorprincipii mai largi decât ea; ºi nici o problemã nu e discutatãmãcar, decât dacã parlamentul sau vreo autoritate constituitãurmeazã sã o supunã votului a doua zi. În loc de ardoarea încercetare, de stãruinþa în investigaþii largi ºi cuprinzãtoare, de caredã dovadã partea educatã a tineretului francez sau german, cegãsim aici? Dincolo de limitele înguste ale ºtiinþei fizicii ºimatematicii, nici urmã de publicul cultivat ºi reflexiv angajat încercetarea adevãrului ca adevãr, în urmãrirea gândirii de dragul

Page 47: Eseuri etice

47Eseuri etice

gândirii. Puþini, cu excepþia religioºilor sectari – ºi ºtim cu toþii cesunt ei – manifestã vreun interes pentru marea problemã a naturiiumane ºi a vieþii omului; ºi mai puþinã curiozitate existã cu privirela natura ºi principiile societãþii umane, la istoria sau filosofiacivilizaþiei; ºi nu existã nici o convingere cã, din asemeneacercetãri, ar putea decurge mãcar o consecinþã practicã impor-tantã. Guizot, cel mai mare admirator al Angliei dintre filosofiicontinentali, remarcã totuºi faptul cã în Anglia nici mãcar marileevenimente nu inspirã idealuri mãreþe, aºa cum se întâmplãoriunde altundeva1. În Anglia, lucrurile sunt mai mãreþe decâtoamenii care le înfãptuiesc.

Dar poate cã aceastã decãdere este efectul vreunei cauzeasupra cãreia universitãþile nu au avut nici un control ºi împotrivacãreia s-au luptat fãrã succes. Dacã e aºa, atunci aceste corpurisunt grozav de rãbdãtoare cu cei ce le fac de ocarã. Nici un cuvântde nemulþumire nu scapã vreunui demnitar de frunte, nici unindiciu cã strãdaniile lor cele mai înalte sunt zãdãrnicite, cã trudalor cea mai susþinutã a fost aruncatã de-o parte; nici un simptomde insatisfacþie cu privire la stadiul dezvoltãrii intelectuale aspiritului naþional, în afarã de cazul când acesta se leapãdã denegustorii oraºelor, nu manifestã zelul necesar pentru Bisericã saucheamã la admiterea ereticilor în incinta acesteia. Dimpotrivã, avemparte de laude perpetue despre cât de desãvârºit au reuºit ei sãîmplineascã ceea ce ºi-au propus; nesfârºite celebrãri ale glorieiþãrii ºi ale fericirii de a poseda un tineret aºa de învãþat, aºa deconºtient de ceea ce a fost învãþat. Când cineva îndrãzneºte sã seîndoiascã de faptul cã universitãþile sunt tot ceea ce ele trebuie sãfie, nu i se spune cã acestea fac tot ce se poate face, ci cã tendinþeleepocii sunt prea copleºitoare pentru ele; i se prezintã cu un aertriumfal numai fructele lor ºi e întrebat dacã o educaþie care a fãcutdin gentlemenii englezi ceea ce vedem noi astãzi poate fi altcevadecât o bunã educaþie. Totul e în regulã atâta timp cât nimeni nuîncearcã sã le ia subvenþiile sau sã le încalce monopolul. În timpce ele îºi elogiazã astfel propriile eforturi ºi rezultatele eforturilorlor, filosofia – nu o anumitã ºcoalã de filosofie, ci filosofia înansamblu, speculaþia totalizantã de orice tip ºi despre orice subiectprofund sau de mare amplitudine – a ajuns sã fie tot mai multantipatizatã ºi desconsideratã în rândul claselor educate din Anglia.Au învãþat oare între timp aceste clase sã desconsidere ºi sã

1 François Guizot, Cours d’histoire moderne: Histoire de la civilisationen France, 5 vol., Paris: Pinchon and Didier, 1829-32, vol. I, pp. 12-13.

Page 48: Eseuri etice

48 JOHN STUART MILL

dispreþuiascã pe aceºti profesori autorizaþi de filosofie sau auîncetat ele sã le frecventeze cursurile? Nici vorbã! Aºa cã universi-tãþile pot sã prospere, deºi demersurile care reprezintã scopul ºijustificarea existenþei lor decad. Profesorul prosperã ºi e onorat,pe când ceea ce el pretinde cã predã, dispare din lume.

Dacã reflecþiile de mai sus i-ar veni în minte, cum s-ar puteasã se ºi întâmple, unui strãin inteligent, profund interesat decondiþiile ºi perspectivele spiritului englez, ne putem imagina cuce aviditate ar pune el mâna pe publicaþia pe care o am în faþã. Evorba de un discurs asupra studiilor de la Cambridge, al unuiprofesor de la Cambridge, destinat unui auditoriu de la Cambridgeºi publicat la cererea acestuia. El conþine opinia unuia dintre ceimai liberali membri ai Universitãþii cu privire la felul în care sefac studiile acolo; sau, cum am mai putea spune, cu privire lastudii aºa cum le recomandã Universitatea ºi cum doar puþinidintre studenþii sãi le urmeazã de fapt. Dl Sedgwick nu e un simpludascãl al unui colegiu, care apãrã sistemul pentru cã a fost formatde sistem ºi nu a învãþat niciodatã sã vadã lucrurile decãt înlumina în care i le-a arãtat sistemul. Deºi e un partizan pãtimaºal corpului cãruia îi aparþine, el nu e un partizan fanatic; el poatevedea atât greºelile, cât ºi virtuþile, nu doar în modul de predare,ci ºi în unele aspecte a ceea ce se predã. De asemenea, pretenþiilesale intelectuale sunt înalte. Nu se poate spune în nici un cazdespre el cã nu aspirã la filosofie; el scrie în stilul unuia cãruiacele mai înalte culmi îi sunt familiare. Astfel cã nu putem fi decâtcurioºi sã aflãm ce gãseºte el de spus cu privire la schemaeducaþionalã de la Cambridge ºi ce idee ne putem forma despreacest loc din chiar calitãþile pe care dl Sedgwick le ilustreazã, elfiind unul dintre reprezentanþii lui cei mai de seamã.

Oricare ar fi valoarea Discursului profesorului Sedgwick dinprimul dintre aceste douã puncte de vedere, examinându-l dincel de-al doilea, l-am gãsit ca pe un document de o importanþãconsiderabilã. Profesorul îºi exprimã pãrerea (mai ales înbeneficiul membrilor mai tineri ai Universitãþii, afirmã el, dar într-omanierã, e de sperat, „care nu e întru totul nepotrivitã ºi altorurechi“2) despre valoarea mai multor mari ramuri ale culturiiintelectuale ºi despre spiritul în care acestea ar trebui studiate.Nesatisfãcut doar cu atât, el proclamã în prefaþã ºi un alt scop,încã mai ambiþios – distrugerea a ceea ce a fost numit teoriautilitaristã a moralei. „El a atacat teoria utilitaristã a moralei nu

2 Sedgwick, Discourse, p. 8.

Page 49: Eseuri etice

49Eseuri etice

doar pentru cã o considerã fundamentatã pe raþionamente false,ci ºi deoarece crede cã ea are un efect nociv asupra tempera-mentului ºi conduitei celor ce o adoptã“3.

Aceasta promite lucruri mari: a respinge o teorie a moralei ºia determina influenþa ei asupra caracterului ºi acþiunilor celor ceo îmbrãþiºeazã. Nu ne-am dori un test mai bun al capacitãþii de afilosofa. Vom vedea în ce mãsurã se achitã profesorul Sedgwickde dubla sa sarcinã ºi cât era de calificat sã ºi-o asume.

Din felul în care un autor îºi introduce subiectul ºi îl prezintãîn liniile lui mari cititorului, ne putem face o pãrere generalãasupra capacitãþii sale de a îl discuta. În aceastã privinþã,indicaþiile oferite de începutul discursului dlui Sedgwick nu suntfavorabile. Înainte de a-ºi prezenta opiniile asupra studiilor dinUniversitate, el trebuia sã ne spunã care sunt aceste studii. Elesunt, în primul rând, ºtiinþele matematice ºi fizice; în al doilearând, limbile clasice ºi literatura; în al treilea rând, ºtiinþa minþiiºi a moralei (dacã unele mici subiecte din Locke ºi Paley meritão denumire atât de pretenþioasã). Pentru þelurile dlui Sedgwick,acest mod simplu de a specifica studiile ar fi fost suficient deprecis; dar, dacã era hotãrât sã descrie exact caracteristicile lormetafizice, nu trebuia s-o facã în felul urmãtor:

„Studiile din acest lãcaº de învãþãmânt, în mãsura în carese referã numai la studiile umaniste, se împart în trei ramuri:prima e studiul legilor naturii, incluzând toate pãrþile filosofieiinductive. A doua e studiul literaturii vechi sau, cu alte cuvinte,al acelor documente autentice care ne transmit o explicare asentimentelor, a trãirilor ºi a acþiunilor oamenilor remarcabili dinistoria celor mai faimoase imperii ale lumii antice; în acesteopere, noi cãutãm exemple ºi maxime despre prudenþã, ca ºimodele de gust. În al treilea rând, studiul despre noi înºine,consideraþi ca indivizi ºi ca fiinþe sociale. Sub acest titlu se includetica ºi metafizica, filosofia moralã ºi politicã ºi alte câtevasubiecte înrudite, de mare complexitate, abia abordate însistemul nostru academic ºi care trebuie continuate în eforturilenoastre ulterioare, mai mature“ (p.10).

Câte greºeli de exprimare ºi clasificare într-un singur pasaj scurt!„Studiul legilor naturii“ e considerat un lucru, iar „studiul despre noiînºine“, un altul. Studiindu-ne pe noi înºine, nu studiem noi oare

3 Ibid, p. VII.

Page 50: Eseuri etice

50 JOHN STUART MILL

legile naturii noastre? „Toate pãrþile filosofiei inductive“ sunt situatesub un titlu, în timp ce „etica ºi metafizica, filosofia moralã ºi politicã“,sub un altul. Nu fac parte acestea din urmã din filosofia inductivã?Atunci, pãrþile cãrei filosofii sunt ele? Nu este oare întreaga filosofie,care e bazatã pe experienþã ºi observaþie, inductivã?* Ce poateînsemna faptul cã dl Sedgwick pune „etica ºi metafizica, filosofiamoralã ºi politicã“ sub un alt titlu – fie acesta etica sau o ramurã ametafizicii, fie cunoaºterea datoriei noastre, fie teoria sentimentelor(feelings) cu care ne privim datoriile. De asemenea, ce descrierevagã a literaturii vechi, unde nu era necesarã nici un fel de descriere.Despre scrierile anticilor se vorbeºte ca ºi cum în ele nu s-ar afladecât biografii ale unor eminenþi oameni de stat.

Aceastã lipsã a puterii de a exprima corect ceea ce ai gânditdenotã aproape cu siguranþã o imprecizie a gândirii însãºi; o astfelde criticã referitoare la limbã este, prin urmare, departe de a filipsitã de importanþã. Dar e de ajuns sã ne ocupãm de lucrurilemai grave pe care le sugereazã Discursul dlui Sedgwick ºi la elene vom rezuma de aici înainte.

Trecerea în revistã a studiilor Universitãþii fãcutã de Profesorîncepe cu „studiul legilor naturii“ sau, pentru a ne exprima maicorect, al legilor universului material. (...)

Pânã aici, greºelile pe care le-am descoperit la dl Sedgwicksunt mai degrabã de omitere decât de comitere; sau, mai rãu,pentru a rãmâne numai la acest aspect, el s-a mulþumit sã repetetrivialitãþile cu care era la curent. Dacã nu ar fi fost decât atât despus despre restul Discursului, nu am fi tulburat paºnica sacãdere în progres spre uitare.

Dar am ajuns acum la începutul acelei pãrþi a Discursuluiprofesorului Sedgwick care e cea mai elaboratã ºi în vederea

* În ediþia din 1859 a eseului, Mill adaugã urmãtorul pasaj: „Este dreptfaþã de dl Sedgwick sã adãugãm urmãtorul pasaj din Prefaþa unei ediþiiulterioare a Discursului: «Timp de mulþi ani, a fost obiceiul autorilorenglezi, mai ales al acelora care au fost instruiþi la Cambridge, sã aplicetermenul filosofie doar acelor ramuri ale ºtiinþelor exacte care suntdesemnate pe Continent prin numele de fizicã. Dat fiind cã aceastãutilizare localã a termenului poate duce la o înþelegere greºitã a intenþiilorautorului, ar fi bine dacã, în urmãtoarele pasaje, cuvintele filosofieinductivã ºi alte expresii asemãnãtoare, ar fi însoþite de cuvinte care sãle limiteze aplicarea doar la ºtiinþele fizice.» (ed. a 4-a, Cambridge,Deighton and Parker, 1835, p. ix)“ (n.tr.).

Page 51: Eseuri etice

51Eseuri etice

cãreia se poate presupune cã a fost scris tot restul – obiecþiilesale la Essay on the Human Understanding al lui Locke ºi laPrinciples of Moral Philosophy a lui Paley. Aceste lucrãri conþinpuþinul din instruirea eticã ºi metafizicã oferitã sau care sepretinde a fi oferitã la Cambridge. Restul Discursului dluiSedgwick este dedicat atacului la adresa acestora.

Nu avem de gând, desigur, sã apãrãm statutul de manual alvreuneia dintre aceste opere, cu atât mai puþin pe acela de manualunic al respectivelor domenii, pentru indiferent ce ºcoalã defilosofie. Despre lucrarea lui Paley, deºi posedã într-o mare mãsurãcâteva merite minore, gândul nostru e, pe ansamblu, negativ.Despre Eseul lui Locke, reprezentând originea ºi fundamentulpsihologiei analitice moderne, nu putem vorbi decât cu cel maiadânc respect, fie cã luãm în considerare epoca pe care odeschide în filosofie ori valoarea intrinsecã a ideilor sale chiar ºiîn zilele noastre, fie nobila devoþiune cãtre adevãr, frumoasa ºiemoþionanta seriozitate ºi simplitate, pe care nu doar le manifestãîn sine, ci pe care are capacitatea sã le insufle ºi în cititor, maimult decât aproape toþi ceilalþi autori de filosofie. Eseul sãu artrebui sã fie familiar oricãrui student. Dar nici o operã având 150de ani nu mai poate fi potrivitã ca singura, nici mãcar caprincipala, operã pentru instruirea tineretului într-o ºtiinþã cum eaceea a minþii. În metafizicã, fiecare nou adevãr dã la o parte saumodificã mult din ceea ce a fost anterior receptat ca adevãrat.Respingerea de cãtre Berkeley a doctrinei ideilor abstracte arimpune prin sine o revizuire completã a frazeologiei celor maivaloroase pãrþi ale cãrþii lui Locke. ªi importantele speculaþiioriginate la Hume ºi îmbunãtãþite de Brown cu privire la naturaexperienþei noastre subiective sunt recunoscute chiar de cãtrefilosofi care nu adoptã în întregime concluziile acestor autori,anume ca având meritul sã ducã analiza cunoaºterii noastre ºi aprocesului de dobândire a ei atât de mult dincolo de punctul încare a lãsat-o Locke, încât opera sa ar trebui sã fie completreconsideratã.

În plus, o carte care a schimbat faþa unei ºtiinþe, chiar dacãnu e încã depãºitã în ce priveºte doctrinele ei, e rareori potrivitãpentru scopuri didactice. Ea nu e potrivitã cu starea minþii aceloracare ignorã orice doctrinã, ci cu a acelora care sunt instruiþi într-odoctrinã greºitã. Atâta timp cât ea se ocupã direct de combatereaerorilor ce predominau înainte de a fi fost scrisã ºi cu cât îºi facemai bine aceastã treabã, cu atât e mai sigur cã va devenisuperfluã, ca sã nu spunem neinteligibilã, fãrã un comentariu

Page 52: Eseuri etice

52 JOHN STUART MILL

însoþitor. ªi chiar adevãrurile sale pozitive sunt apãrate doarîmpotriva unor obiecþii care erau obiºnuite la vremea respectivãºi pãzite doar de acele neînþelegeri pe care numai oamenii acelorvremuri era probabil sã le aibã. Problemele moralei ºi alemetafizicii diferã de cele ale fizicii prin aceea cã aspectul lor seschimbã cu fiecare schimbare a minþii umane. Nu existã douãperioade în care aceeaºi problemã sã întâmpine aceleaºi dificultãþisau acelaºi adevãr sã necesite acelaºi comentariu explicativ.Eroarea care este înlãturatã satisfãcãtor într-o epocã, reapare înalta, într-o formã cu care argumentele folosite anterior nu se maipotrivesc exact; ºi pare sã triumfe pânã în momentul în carecineva, cu arme potrivite formei modificate a erorii, se ridicã ºiîncearcã din nou înlãturarea ei.

Aceste observaþii sunt în special aplicabile Eseului lui Locke.Doctrinele sale erau noi ºi trebuiau sã îºi facã loc; el a scris aºadarnu pentru învãþãcei, ci pentru învãþaþi; pentru oameni instruiþi însistemele anterioare sistemului sãu – cele ale scolasticilor sau alecartezienilor. El a spus tot ceea ce a crezut necesar pentru a-ºistabili propriile opinii ºi a rãspuns obiecþiilor acelor critici pe carei-a dat epoca; dar el nu putea anticipa toate obiecþiile care s-ar fiputut aduce într-o epocã ulterioarã; cu atât mai puþin le-ar fi pututanticipa pe cele care pot fi fãcute acum, dupã ce filosofia sa afost mult timp dominantã, dupã ce argumentele criticilor sãi aufost fãcute pe cât posibil consistente cu principiile sale ºi aratãadesea aºa cum nu ar fi putut fi gândite pânã ce el nu a curãþatterenul, demolând anumite opinii tradiþionale, pe care nimeniînaintea lui nu s-a gândit sã le punã la îndoialã.4

4 Ca un exemplu, ºi unul care se regãseºte în atacul dlui Sedgwick, sãluãm respingerea de cãtre Locke a ideilor înnãscute. Doctrina susþinutãla vremea sa ºi împotriva cãreia þintesc argumentele sale era cã în minteexistã idei anterioare experienþei. Respingerea acestei teorii de cãtre eleste totalã, ºi aceastã greºealã nu a mai ieºit de atunci la ivealã. Dar oformã a aceleiaºi doctrine a apãrut ulterior, o doctrinã oarecum diferitãde cea de mai sus ºi care nu ar fi putut fi gânditã pânã ce Locke nu astabilit dependenþa întregii noastre cunoaºteri de experienþã. În aceastãteorie modernã se admite cã experienþa sau, cu alte cuvinte, impresiilepe care le primim din exterior, trebuie sã preceadã stimularea oricãreiidei în minte; aºadar, nici o idee nu existã în minte anterior experienþei;dar existã unele idei (susþine teoria) care, deºi experienþa trebuie sã lepreceadã, nu sunt asemãnãtoare cu nici un lucru a cãrui experienþã oavem, ci sunt doar sugerate sau stimulate de ea; idei care sunt în aºa

Page 53: Eseuri etice

53Eseuri etice

Prin urmare, a-l ataca pe Locke pentru cã alte argumente decâtcele ce-i erau lui necesare au devenit indispensabile pentru sprijinireaunora dintre concluziile sale, e ca ºi cum ai reproºa evangheliºtilorcã nu au scris Dovezile Empirice ale Creºtinismului. Problema nu ece a spus Locke, ci ce ar fi spus el dacã ar fi auzit tot ceea ce s-aafirmat de atunci încoace împotriva lui. Pe cât de nerezonabilã e ocriticã a lui Locke conceputã în acest spirit, pe atât dl Sedgwickîncurajeazã un alt fel de criticã, încã ºi mai puþin rezonabilã.

„Cea mai mare greºealã“, spune el, a Eseului lui Locke„este viziunea îngustã pe care o adoptã cu privire la capacitãþileomului – conferindu-i, într-adevãr, capacitatea de reflecþie ºi deurmãrire a unor ºiruri de gânduri conform regulilor raþionãriiabstracte, dar privându-l atât de puterile sale de imginaþie, cât ºide simþul sãu moral“(p. 57). Mai multe pagini se ocupã, înconsecinþã, de celebrarea „puterilor imaginative“. Iar un meta-

micã mãsurã efecte ale impresiilor exterioare, încât ele ar rãmâne mereuîn adormire dacã nu ar apãrea nici o impresie exterioarã. Pe scurt,experienþa este o condiþie necesarã a acelor idei, dar nu prototipul saucauza lor. Una dintre aceste idei, susþin ei, este ideea de substanþã saumaterie, care nu este copia vreunei senzaþii; pe de altã parte, nici nuam fi avut vreodatã acestã noþiune dacã nu am fi avut niciodatã senzaþii;dar imediat ce o senzaþie este resimþitã, suntem siliþi de o lege a naturiinoastre sã ne formãm ideea a ceva exterior (pe care îl numim materie)ºi sã raportãm senzaþia la acest ceva ca la cauza care a produs-o. La fel,se susþine, este ideea de datorie, ca ºi judecãþile ºi trãirile morale. Nuaducem odatã cu noi în lume vreo idee a unui act criminal; doarexperienþa ne dã aceastã idee; dar, în momentul în care concepem actul,noi îl judecãm instantaneu ca fiind greºit, prin chiar constituþia naturiinoastre, ºi ne formãm ideea unei obligaþii de a ne abþine de la el.Locke nu a anticipat aceastã formã a doctrinei ideilor înnãscute ºi nu aoferit mijloacele pentru o respingere completã. Prin urmare, dl Sedgwicktriumfã asupra lui, ca ºi cum el ºi-ar fi greºit þinta, trecând cu vederea„distincþia între ideile înnãscute ºi capacitãþile înnãscute“ (p.48). DacãLocke nu a menþionat o distincþie care probabil nu fusese gânditã pevremea lui, alþii au fãcut-o; ºi nimeni care scrie acum pe aceastã temãnu o trece cu vederea. Dl Sedgwick l-a citit oare vreodatã pe Hartley oripe Mill, sau mãcar pe Hume sau Helvétius? Aparent nu. El nu dã vreunsemn cã ar fi citit vreun autor care a scris pe problema pe care o atacã,cu excepþia lui Locke sau Paley, asupra cãrora insistã ºi pe care-i trateazãca fiind reprezentativi pentru oricare alþii care adoptã vreuna dinconcluziile lor.

Page 54: Eseuri etice

54 JOHN STUART MILL

fizician care „eliminã aceste capacitãþi din sistemul sãu“ (ceea ceface Locke, dupã pãrerea dlui Sedgwick) e acuzat cã „închide ochiiîn faþa celor mai nobile calitãþi ale sufletului“ (p.49).

Sã fi uitat oare profesorul într-atât lucrarea, pe care trebuies-o fi citit odatã ºi pe care o judecã cu atâta autoritate, încât sã-ºiînchipuie cã ea pretinde sã fie un tratat despre toate „capacitãþileomului“? Poate el oare sã scrie despre cartea lui Locke, în manierape care tocmai am citat-o, având în faþã faptul evident cã ea eintitulatã Eseu asupra intelectului uman? Cine, în afarã de dlSedgwick, ar cãuta un tratat despre imaginaþie sub un asemeneatitlu? Ce loc, ce rost ar fi putut el avea acolo?

Unicul obiect al speculaþiilor lui Locke era sã stabileascãlimitele cunoaºterii noastre; ce probleme putem spera sã rezolvãmºi care dintre ele se situeazã dincolo de posibilitãþile noastre. Acestþel este anunþat în Prefaþã ºi e urmãrit în fiecare capitol al cãrþii.Locke declarã cã ºi-a început cercetãrile deoarece, „discutând unsubiect foarte îndepãrtat de acesta“, i-a venit în minte cã „înaintede a ne apuca de cercetãri de acel fel, era necesar sã neexaminãm propriile abilitãþi ºi sã vedem ce obiecte este sau nueste apt sã abordeze intelectul nostru“5. Ceea ce urmeazã suntcâteva pasaje din primul capitol al cãrþii întâi, în care e descrisscopul speculaþiilor sale:

„Sã cercetez originea, certitudinea ºi întinderea cunoaºteriiumane, împreunã cu temeiurile ºi gradele credinþei, opiniei ºiacordului“. „Sã iau în considerare facultãþile discernãmântuluiuman aºa cum sunt ele aplicate obiectelor cu care au de-a face“.„Sã dau o explicaþie cãilor prin care înþelegerea noastrã ajungesã obþinã acele noþiuni despre lucruri pe care noi le avem“ ºi„sã stabilesc“ niºte „mãsuri ale certitudinii cunoaºterii noastre,pe baza acelor puteri persuasive care pot fi întâlnite la oameni“.„Sã caut graniþele dintre opinie ºi cunoaºtere ºi sã examinez prince mãsuri, la lucrurile despre care nu avem o cunoaºtere sigurã,ar trebui sã ne reglementãm acordurile ºi sã ne moderãmconvingerile“. ªi, „prin aceastã cercetare a naturii intelectuluinostru“, sã „descoperim puterile care zac în el, cât de departemerg ele, cu ce lucruri sunt în vreun anume grad proporþionaleºi unde ne pãrãsesc“; ºi, prin acestea, „sã prevenim mintea

5 Preface to Locke’s Essay. [„The Epistle to the Reader“, Of HumanUnderstanding, în Works, I (London: Teg, Sharpe, Offor, Robinson,Evans, 1823) XLVI-XLVII ].

Page 55: Eseuri etice

55Eseuri etice

ocupatã a omului, fãcând-o sã fie mai precautã când intervineîn lucrurile care îi depãºesc înþelegerea, sã se opreascã atuncicând este la capãtul puterilor ºi sã îºi accepte în tãcere ignoranþaîn legãturã cu lucrurile pe care, dupã examinare, le gãseºtedincolo de capacitãþile ei“6.

ªi, deoarece un filosof, asumându-ºi o încercare de oasemenea importanþã, cu caracter strict ºtiinþific, ºi având minteaplinã de gânduri ce erau menite sã producã o revoluþie în filosofiaintelectului uman, deoarece acest filosof nu îºi abandoneazãsubiectul pentru a proslãvi imaginaþia, ei bine, el e acuzat cã arspune cã nu existã un asemenea lucru sau cã e un lucru dãunãtor;sau, mai degrabã (cãci la acest grad de ingenuitate ajunge criticadlui Sedgwick), cã ar spune cã nu existã un asemenea lucru ºitotodatã, cã acel lucru este dãunãtor. El îl „priveazã pe om deputerile sale imaginative“; el „eliminã aceste puteri din sistemulsãu“ ºi, în acelaºi timp, “vorbeºte de aceste puteri doar pentru ale condamna“; el „denunþã exerciþiul imaginaþiei ca pe o înºelarea raþiunii“. S-ar putea susþine la fel de bine cã Locke neagã faptulcã omul are un corp sau condamnã folosirea corpului, pentru cãel nu proclamã în mod repetat ce lucru frumos ºi glorios estecorpul. Dl Sedgwick nu poate concepe starea mintalã în care seaflã un om ca Locke, care era prea absorbit de acest subiectpentru a mai fi capabil sã se abatã de la el de fiecare datã cândapãrea ocazia pentru un elan retoric. Cu o imaginaþie pusã la loculei, ca sursã a delectãrii ºi ca mijloc de educare a sentimentelor,Locke nu a avut nimic de-a face; ºi nici nu era acesta subiectulcel mai potrivit caracterului minþii sale. El s-a preocupat deimaginaþie numai în domeniul intelectului pur; ºi singurul lucrupe care îl face aici e s-o þinã de-o parte. Aceasta numeºte dlSedgwick „a denunþa exerciþiul imaginaþiei ca o înºelare a raþiunii“7

ºi „a privi oamenii care apeleazã la puterile imaginaþiei îndemonstraþiile lor ºi amestecã aceste puteri în pledoariile lor canefiind nimic altceva decât triºori pe faþã“ (p.50). Locke spunedesigur cã imaginaþia nu constituie o demonstraþie. Atunci, vreaoare Profesorul sã spunã – ºi prin aceastã rapsodie despreimaginaþie, vrea el ca noi sã înþelegem – cã imaginaþia constituieo demonstraþie? Dar cum ne-am putea aºtepta la o claritate aideilor cu privire la subiectele metafizice de la un autor care nu

6 Locke, Of Human Understanding, pp. 1-3.7 Sedgwick, pp. 57, 49, 49, 50.

Page 56: Eseuri etice

56 JOHN STUART MILL

poate deosebi între Intelect ºi Voinþã? Eseul lui Locke se referã laIntelect; dl Sedgwick ne spune, cu multã subtilitate de limbaj, cãimaginaþia e un motor puternic, care acþioneazã asupra voinþei. Totaºa este ºi un bici. Este un bici, atunci, una din, sursele cunoaºteriiumane? „În condiþii limitã“, spune Profesorul, „determinarea voinþeie fãcutã mai ales prin sentiment (feeling) decât prin raþiune“(p. 51).În toate circumstanþele, limitã sau de altã naturã, determinareavoinþei este fãcutã în întregime prin sentiment. Raþiunea nu e unscop în sine; ea ne învaþã scopurile corecte ºi calea de a le atinge;dar, dacã ne dorim acele scopuri, aceastã dorinþã nu e Raþiune, ciun sentiment (feeling). De aici importanþa problemei de a daimaginaþiei acea orientare care sã exercite cea mai beneficãinfluenþã asupra sentimentelor. Dar probabil cã Profesorul a vrutsã spunã cã, „în condiþii limitã, determinarea“, nu „a voinþei“, ci aintelectului, „e fãcutã mai ales prin sentiment decât prin raþiune“.Din nefericire, aºa este; aceasta este tendinþa naturii umane,împotriva cãreia Locke îºi avertizeazã cititorii; ºi, fãcând acest lucru,stârneºte dezaprobarea dlui Sedgwick.8

Cealaltã acuzaþie pe care Profesorul o aduce lui Locke – aceeade a trece cu vederea „facultãþile judecãþii morale“ ºi de a „priva“omul de „simþul sãu moral“ – va fi cel mai bine luatã în considerarealãturi de criticile sale la adresa filosofiei morale a lui Paley; cãci ºiîmpotriva lui Paley principala sa acuzaþie este cã neagã simþul moral.

Este un fapt al naturii umane acela cã avem judecãþi moraleºi trãiri (feelings) morale. Judecãm anumite acþiuni ºi dispoziþiica fiind corecte, altele ca fiind incorecte: numim aceastaaprobarea sau dezaprobarea lor. Avem de asemenea trãiri deplãcere la contemplarea celei dintâi clase de acþiuni ºi dispoziþii,ca ºi trãiri de neplãcere ºi aversiune faþã de cele din urmã, trãiricare, cum ºtie fiecare, nu se aseamãnã exact cu vreuna dintrecelelalte trãiri de durere ºi plãcere pe care le simþim.

8 Cuvântul Imaginaþie este luat în mod obiºnuit într-o asemenea varietatede sensuri încât existã o oarecare dificultate în a-l folosi vreodatã fãrã arisca sã fie înþeles greºit. Într-una dintre accepþiunile sale, Imaginaþia nu edoar instrumentul auxiliar, ci ºi necesar al Raþiunii, ºi anume princonvocarea ºi menþinerea în minte a unei imagini vii ºi complete alucrurilor care trebuie judecate. Diferenþele care existã între fiinþele umanela nivelul capacitãþii de a face acest lucru ºi influenþa pe care acestediferenþe o exercitã asupra sãnãtãþii ºi cuprinderii facultãþilor lor dejudecare sunt subiecte demne de o discuþie mai amplã. Dar în Discursuldlui Sedgwick nu existã urme ale acestui mod de a trata subiectul.

Page 57: Eseuri etice

57Eseuri etice

Acestea sunt fenomenele. Nu existã nici o disputã cu privirela realitatea lor. Dar existã douã teorii privitoare la originea acestorfenomene, care au separat filosofii încã din zorii filosofiei. Unaeste cã distincþia dintre corect ºi incorect este un fapt ultim ºiinexplicabil; cã percepem aceastã distincþie aºa cum percepemdistincþia dintre culori, printr-o facultate specialã, ºi cã plãcerileºi durerile, dorinþele ºi aversiunile bazate pe aceastã percepþiesunt toate fapte ultime ale naturii noastre, exact la fel cum suntplãcerile ºi durerile sau dorinþele ºi aversiunile care au ca obiectgusturile dulci sau amare ori sunetele plãcute sau supãrãtoare.Aceasta este numitã teoria simþului moral – sau a instinctelormorale – sau a moralitãþii eterne ºi imuabile – sau a principiilorintuitive ale moralitãþii – sau în multe alte feluri, diferenþelor dintreele acordându-li-se o mare importanþã de cãtre cei ce adoptãteoria, dar care pot fi considerate toate echivalente din punctulde vedere al scopului nostru actual.

Cealaltã teorie este cã ideile de corect ºi incorect, ca ºi trãirilecare se leagã de aceste idei, nu sunt fapte ultime, ci pot fi explicateºi justificate; ele nu sunt rezultatul unei legi speciale a naturiinoastre, ci al aceloraºi legi de care depind toate celelalte ideicomplexe ºi trãiri ale noastre; cã distincþia între actele morale ºiimorale nu e o proprietate specialã ºi misterioasã a actelor însele,pe care o percepem printr-un simþ, aºa cum percepem culorileprin simþul vederii, ci decurge (flows) din proprietãþile obiºnuiteale acelor acþiuni, pentru recunoaºterea cãrora nu avem nevoiede o altã facultate decât intelectul ºi simþurile noastre corporale.Iar proprietatea particularã a acþiunilor, care le face sã fie moralesau imorale, este – în opinia celor ce susþin aceastã teorie (celpuþin a tuturor celor ce meritã sã fie luaþi în seamã aici) – influenþaacelor acþiuni ºi a dispoziþiilor din care ele emanã (emanate)asupra fericirii umane.

Aceastã teorie este numitã uneori teoria „utilitãþii“ ºi este ceeace dl Sedgwick înþelege prin „teoria utilitaristã a moralei“.9

A susþine aceastã a doua teorie înseamnã, dupã dl Sedgwick,a „nega existenþa trãirilor morale“(p.32). Aceasta este, în primulrând, o punere greºitã a problemei. Nimeni nu neagã existenþatrãirilor morale. Trãirile existã, existã în mod manifest ºi nu pot finegate. Problemele asupra cãrora existã un dezacord sunt, înprimul rând, dacã ele sunt trãiri simple sau complexe ºi, dacã suntcomplexe, din ce trãiri elementare se compun – ceea ce este o

9 Sedgwick, p. VII.

Page 58: Eseuri etice

58 JOHN STUART MILL

problemã de metafizicã; ºi, în al doilea rând, ce gen de acte ºidispoziþii sunt obiectul propriu al acelor trãiri; cu alte cuvinte, careeste principiul moralei. Teoria care a fost numitã utilitaristãpretinde sã rezolve aceste probleme ºi mai ales pe ultima.

Paley a adoptat aceastã teorie. Dl Sedgwick, care susþinecealaltã teorie, îl trateazã pe Paley, ºi pe toþi care sunt de aceeaºiparte cu el, cu extremã aroganþã.

Vom arãta acum cã dl Sedgwick nu are nici un drept sã îlprezinte pe Paley ca pe un reprezentant al teoriei utilitãþii; cãel a eºuat chiar ºi în respingerea lui Paley ºi cã tonul deputernicã dezaprobare moralã pe care l-a adoptat faþã de toþicei ce au susþinut aceastã teorie este nemeritat de ei, iarpentru el e deosebit de necuviincios, datã fiind totala saignoranþã în domeniu.

Cei ce susþin cã fericirea umanã este scopul ºi testul moralitãþiisunt þinuþi sã demonstreze cã principiul este adevãrat, dar nu cãPaley l-a înþeles. Nimeni nu are dreptul sã întemeieze un argumentîmpotriva unui principiu pe greºelile sau gafele unui anume autor,care a susþinut cã îºi construieºte sistemul pe el, fãrã a þine seamacã principiul poate fi înþeles diferit, ºi a fost de fapt înþeles diferit,de alþi autori. Ce am gândi despre un opozant al creºtinismuluicare i-ar judeca adevãrul sau tendinþele benefice plecând de laopinia despre creºtinism a iezuiþilor sau quackerilor? O doctrinãnu e judecatã deloc, în realitate, dacã nu e judecatã în forma eicea mai bunã. Principiul utilitãþii poate fi vãzut în tot atâtea luminidiferite ca orice altã regulã sau principiu. Dacã e pasibil derãutãcioase interpretãri greºite, aceasta este valabil pentru toateprincipiile foarte generale, deci ºi pentru principiile prime. Dacãcrezul etic al unui adept al utilitãþii îl va conduce spre consecinþemorale sau imorale, aceasta depinde de ceea ce considerã el util,aºa cum, în cazul unui partizan al doctrinei opuse – aceea aconºtiinþei înnãscute – aceasta depinde de ceea ce crede el cã îidicteazã conºtiinþa. Dar fie prima, fie a doua dintre aceste douãteorii trebuie sã fie adevãratã. În loc deci de a ne ºicana cudeformãrile ºi pervertirile fiecãreia, adevãrata bãrbãþie ar constaîn a o accepta pe cea adevãratã, cu toate predispoziþiile ei spredeformãri ºi pervertire, ºi apoi a orienta întreaga forþã a intelectuluinostru pentru stabilirea unor asemenea maxime secundare ºiintermediare, care sã poatã fi ghizi în aplicarea principiului pentrucercetãtorul de bunã credinþã ºi bariere salutare în faþa sofistuluiºi a cazuistului necinstit.

Page 59: Eseuri etice

59Eseuri etice

Existã erori în felul cum concepe Paley filosofia moralã, atâtîn ce priveºte fundamentele ei, cât ºi în ce priveºte stadiileulterioare, erori care împiedicã lucrarea sa sã fie un bun exemplude concluzii deduse just din doctrina utilitãþii sau un exemplu alinfluenþei acelei doctrine asupra intelectului ºi caracterului, încondiþiile în care e corect înþeleasã.

În primul rând, el nu considerã utilitatea ca fiind ea însãºisursa obligaþiei morale, ci un simplu indiciu al voinþei luiDumnezeu, pe care îl priveºte ca pe întemeierea ultimã a întregiimoralitãþi ºi ca origine a forþei de constrângere a acesteia.Considerãm aceastã doctrinã (nu cã utilitatea este un indiciu alvoinþei lui Dumnezeu, ci cã este un indiciu ºi nimic altceva) cafiind foarte contestabilã ºi ca având într-adevãr multe din aceleefecte rele asupra minþii care sunt în mod eronat atribuiteprincipiului utilitãþii.

Singura concepþie asupra legãturii dintre religie ºi moralitatecare nu anihileazã însãºi ideea celei din urmã este aceea careconsiderã Zeitatea nu ca fãcând, ci ca recunoscând ºi sancþionândobligaþia moralã. În minþile celor mai mulþi gânditori englezi depânã la mijlocul secolului trecut, ideea de datorie ºi aceea desupunere în faþa lui Dumnezeu erau atât de indisolubil unite, încîterau inseparabile chiar ºi pe planul gândirii; dar dacã ne gândimla faptul cã, în acele timpuri, motivele ºi ideile religioase se situauîn fruntea tuturor speculaþiilor, nu e de mirare cã religia trebuiagânditã ca reprezentând esenþa tuturor obligaþiilor, cãrora le anexasancþiunea sa. A te întreba „De ce sunt obligat sã mã supun voinþeilui Dumnezeu?“ pãrea o lipsã de respect la un creºtin din aceaepocã. Aceasta e totuºi o problemã care, la fel ca oricare alta,presupune gãsirea unui rãspuns din partea unui filosof creºtin.„Pentru cã el este Creatorul meu“ nu reprezintã un rãspuns. Dece ar trebui sã mã supun Creatorului meu? Din recunoºtinþã?Atunci recunoºtinþa este în sine obligatorie, independent de voinþaCreatorului meu. Din respect ºi dragoste? Dar de ce este elobiectul potrivit al dragostei ºi respectului? Nu pentru cã esteCreatorul meu. Dacã aº fi fost fãcut de un spirit rãu, în scopurirele, dragostea ºi respectul meu (presupunând cã aº fi capabilde asemenea sentimente) ar fi fost datorate Fiinþei bune, nu celeirele. Din cauzã cã este drept, corect, milos? Atunci aceste atributesunt în sine bune, independent de plãcerea lui. Dacã vreopersoanã are neºansa sã creadã cã al sãu Creator porunceºteticãloºia, mai mult respect îi datorãm pentru încãlcarea unorasemenea porunci imaginare decât pentru respectarea lor. Dacã

Page 60: Eseuri etice

60 JOHN STUART MILL

virtutea nu ar fi virtute decât în condiþiile în care Creatorul arporunci-o – dacã ea ºi-ar deriva toatã forþa de constrângere dinvoinþa lui – nu ar mai rãmâne nici un temei pentru a i ne supunedecât puterea sa, nici un motiv pentru moralitate decât acelaegoist al speranþei în rai sau acela egoist ºi servil al fricii de iad.

Prin urmare, în strictã concordanþã cu aceastã viziune cuprivire la natura moralitãþii, Paley nu doar cã ne prezintã propoziþiacã trebuie sã facem binele ºi sã nu dãunãm omenirii ca pe unsimplu corolar al propoziþiei cã Dumnezeu îi vrea binele, ºi nurãul, dar ne prezintã motivul de a fi virtuos ºi motivul care îl facepe acesta o virtute ca fiind doar speranþa în rai ºi frica de iad.

Aceasta nu înseamnã, totuºi, cã Paley a crezut cã oamenii nusunt capabili de alte trãiri decât cele egoiste. El ar fi admis, fãrãîndoialã, cã aceºtia acþioneazã ºi dupã alte motive sau, în limbajullui Bentham ºi Helvétius, cã au ºi alte interese decât cele ce îiprivesc pe ei înºiºi (self-regarding). Dar a ales sã spunã cã acþiunilefãcute din acele alte motive nu sunt virtuoase. Dupã pãrerea lui,fericirea omenilor este scopul pentru care ne-a fost poruncitãmoralitatea; totuºi, el nu ar admite ceva ca moralitate în condiþiileîn care fericirea omenirii sau a oricãrei pãrþi a omenirii cu excepþianoastrã înºine, este mobilul acesteia. El a conferit un înþeles arbitrarcuvântului virtute. Cum a ajuns el sã considere acest înþeles cafiind cel corect, aceasta rãmâne o întrebare. În parte, poate dinobiºnuinþa de a gândi ºi vorbi despre moralitate sub metafora legii.În noþiunea de lege, ideea unei comenzi date de un superior, întãritãde pedepse, este, desigur, elementul principal.

Dacã sistemul etic al lui Paley este astfel greºit conceput înprivinþa fundamentelor sale, spiritul în care sunt conceputedetaliile lui nu e mai puþin criticabil. El e, într-adevãr, acel spiritcare demonstreazã cã nici caracterul ºi nici obiectivele autoruluinu au fost cele ale unui filosof. Nu existã nici un fel de dãruireasiduã pentru adevãr, de orice fel ar fi ea – sfidarea neînfricatã aprejudecãþilor, hotãrârea fermã de a privi în faþã toate consecinþele– pe care cuvântul „filosof“ o presupune ºi fãrã de care nimicdemn de luat în seamã nu a fost realizat în filosofia moralã saupoliticã. Se vede cã el are peste tot un anume set de concluzii lacare trebuie sã ajungã ºi nu îºi permite, eventual nu poate sã îºipermitã, sã accepte nici o premisã care ar intra în conflict cu ele.Cartea sa face parte dintr-o categorie care, de atunci încoace, adevenit foarte numeroasã ºi e probabil sã devinã ºi mai nume-roasã – anume e o apologie a locului comun. Obiectivul lui Paleynu a fost sã punã o fundaþie solidã ºi sã ridice pe ea un edificiu

Page 61: Eseuri etice

61Eseuri etice

corespunzãtor scopurilor declarate, ci sã construiascã stâlpii ºisã-i insereze sub structura existentã. El a adoptat doctrinelemoralei practice pe care le-a gãsit în vigoare. În acea vreme,oamenii au încetat sã considere simplul uz sau obicei, ori chiarobiºnuitele predici bazate pe textele Scripturii, ca fiind garanþiisuficiente pentru acele opinii comune ºi cereau ceva de genul uneiîntemeieri filosofice a lor. Conºtient sau nu, Paley ºi-a propus casarcinã sã ofere tocmai aceastã întemeiere filosoficã. Abilitateacu care cartea sa a fost adaptatã pentru a satisface aceastã cerinþãa timpului dã seama de popularitatea care a însoþit-o, în ciudaabsenþei acelui ton generos ºi însufleþitor care asigurã o atât demare parte din utilitatea, ca ºi din farmecul scrierilor lui Platon,Locke ºi Fenelon ºi pe care oamenii sunt obiºnuiþi sã pretindã cãle admirã, fie cã reacþioneazã la ele, fie cã nu.

Când un autor începe cu un astfel de obiectiv, este de puþinãimportanþã de la ce premise porneºte. Adoptând principiulutilitãþii, Paley a urmat, fãrã îndoialã convingerile propriului sãuintelect, dar dacã ar fi pornit de la orice alt principiu, avem puþinedubii cã ar fi ajuns la aceleaºi concluzii. Aceste concluzii, ºi anumemaximele acceptate în vremea sa, erau (ar fi fost ciudat sã nufie) conforme sub multe aspecte cu cele pe care filosofia le-ar fidictat. Dar ºi dacã ar fi fost conforme sub toate aspectele, nuaceasta era maniera în care un filosof ar fi trebuit sã le trateze.

Singura deviere de la locul comun care a fost transformatã înacuzaþie împotriva sistemului moral al lui Paley (cãci toateabaterile de locul comun sunt transformate în acuzaþii) este aceeade a fi permis prea uºor excepþii de la reguli importante; iar dlSedgwick nu lasã sã îi scape ocazia ºi se strãduieºte, cum fãcuserãºi alþii înaintea lui, sã lege acest fapt de principiul utilitãþii ºi sã-ltrateze ca pe o consecinþã imoralã a lui. Faptul este, totuºi,imputabil exact acelei cauze pe care am indicat-o mai înainte.Alãturi de maximele dominante, Paley a împrumutat ºi îngãduinþadominantã în ceea ce priveºte aplicarea lor. El trebuia nu numaisã susþinã doctrinele existente, dar ºi sã salveze credibilitateapracticilor existente. El a gãsit în moralitatea þãrii sale (mai cuseamã în moralitatea politicã) moduri de conduitã care dominãîn mod universal ºi sunt aplaudate de toate persoanele cu rangºi respectabilitate, dar care, fiind violãri recunoscute ale unorimportante principii morale, puteau fi apãrate doar în calitate decazuri de excepþie, bazate pe temeiuri speciale de oportunitate;ºi singura oportunitate care li se putea atribui era oportunitateapoliticã – adicã tocmai contribuþia lor la interesul puterilor

Page 62: Eseuri etice

62 JOHN STUART MILL

conducãtoare*. Pe seama acesteia, ºi nu a tendinþelor principiuluiutilitãþii, trebuie pusã moralitatea îngãduitoare susþinutã de Paleyºi pe drept criticatã de dl Sedgwick în legãturã cu minciunile, cusubscripþiile pentru articole, cu abuzul de influenþã din constituþiabritanicã ºi cu alte asemenea subiecte. Principiul utilitãþii nu ducela asemenea concluzii. Sã ni se permitã sã adãugãm cã, dacã arduce, nu am fi auzit în ultimii ani atâtea dezaprobãri ale lui dinpartea a tot felul de persoane ºi de la nimeni mai multe decâtchiar de la apãrãtorii înrãiþi ai acelor rele practici.

Când un cercetãtor ºtie dinainte concluziile la care urmeazãsã ajungã, probabil cã nu va cãuta temeiurile pe care sã sprijineaceste concluzii. Prin urmare, considerentele de oportunitate pecare îºi fundeazã Paley regulile morale sunt aproape toate de celmai evident ºi vulgar tip. În estimarea consecinþelor acþiunilorpentru a obþine o mãsurã a moralitãþii lor, sunt implicate întot-deauna douã seturi de considerente: consecinþele pentru intereseleexterioare (outward interests) ale pãrþilor implicate (incluzândagentul însuºi); ºi consecinþele pentru caracterele aceloraºipersoane ºi pentru interesele lor exterioare, în mãsura în careacestea din urmã depind de caracterele lor. În ce priveºte estimareaprimeia dintre aceste douã clase de considerente nu existã, îngenere, mari dificultãþi, nici nu existã prea mult loc pentru diferenþede opinii. Acþiunile care sunt direct dãunãtoare sau direct utilepentru interesele exterioare ale mele sau ale altor oameni sunt uºorde distins, suficient mãcar pentru orientarea unui individ privat.Drepturile indivizilor asupra lucrurilor exterioare, pe care alþi indivizitrebuie sã le respecte, sunt în general suficient de bine precizatede câteva reguli simple ºi de legile þãrii respective. Dar se întâmplãadesea ca o parte esenþialã a moralitãþii sau imoralitãþii unei acþiunisau reguli de acþiune sã constea în influenþa sa asupra minþiiagentului însuºi, asupra sensibilitãþii sale faþã de plãcere sau durere,asupra orientãrii generale a gândurilor, trãirilor ºi imaginaþiei sale,sau asupra unei anumite asocieri de idei. Pe lângã aceasta, multeacþiuni produc efecte asupra caracterului altor persoane în afaraagentului. În toate aceste cazuri vor fi, fireºte, la fel de multediferenþe între judecãþile morale ale diferitelor persoane pe câtesunt în ce priveºte viziunile lor despre natura umanã ºi despreformarea caracterului. De aceea o viziune clarã ºi cuprinzãtoarecu privire la educaþie ºi la cultura umanã trebuie sã preceadã ºi sãformeze baza unei filosofii a moralei; acest din urmã subiect nu

* E vorba de aristocraþie, precizeazã Mill într-o altã ediþie (n.tr.).

Page 63: Eseuri etice

63Eseuri etice

va putea fi niciodatã înþeles decât proporþional cu mãsura în caree înþeles primul. Pentru aceasta rãmân încã multe de fãcut. Chiarºi materia primã, deºi abundentã, rãmâne încã incompletã. Din ceeace existã, o mare parte nu ºi-a gãsit nici pânã acum locul în scrierilefilosofilor, ci poate fi gãsitã, în parte, la cei ce fac observaþii asupraoamenilor ºi, în parte, la acei autobiografi ºi la acei poeþi sauromancieri care au evocat fãrã rezerve, din propria lor experienþã,toate trãirile umane adevãrate. A aduna la un loc aceste materialede bazã ºi a le adãuga altele reprezintã o muncã pentru câtevageneraþii succesive. Dar Paley, în loc sã fi împrumutat din filosofiaeducaþiei ºi a caracterului orice lãmurire nouã, aptã sã iluminezesubiectul moralei, nici nu s-a folosit mãcar de luminile care fuseserãdeja aruncate asupra ei din aceastã sursã. De fapt, el a meditatprea puþin asupra acestui aspect al subiectului ºi nu a avut nici oidee în legãturã cu el, în afara unora cu totul comune ºi superficiale.

Atât am avut de spus, ºi aceasta mai degrabã datoritãimportanþei subiectului decât de dragul unei evaluãri juste a luiPaley, care reprezintã pentru noi o temã de importanþã secun-darã; cu atât mai puþin de dragul de a respinge atacul dluiSedgwick, care, aºa cum vom vedea în curând, ar fi putut filichidat mult mai sumar.

Obiecþiile dlui Sedgwick la adresa principiului utilitãþii suntde douã feluri – primul este cã el nu e adevãrat; al doilea, cã epericulos, degradant ºi aºa mai departe. Cele spuse de elîmpotriva adevãrului principiului, dacã sunt culese dintr-o sutãde locuri diferite ºi puse laolaltã, ar umple cam trei pagini,rãmânînd alte douãzeci pline de atacuri cu privire la tendinþa sa.Aceasta e deja rãu; cãci, la urma urmei, adevãrul sau falsitateaprincipiului este principala problemã. Atunci când dintr-odizertaþie pe orice problemã controversatã doar o micã parte estefolositã pentru a demonstra opinia autorului ºi o mare partepentru a atribui consecinþe odioase opiniei opuse, putem credefie cã despre primul punct nu era prea mult de spus, fie cã, dacãera, respectivul autor nu era foarte calificat sã spunã. Un lucru esigur: cã, dacã o opinie ar avea consecinþe atât de dãunãtoare,aceasta nu ar putea împiedica o persoanã care gândeºte cu capulpropriu sã creadã totuºi în ea dacã dovezile empirice (evidence)îi sunt favorabile. Într-adevãr, persoanele care nu gândesc cu capulpropriu, dacã sunt asigurate solemn cã o opinie are consecinþedãunãtoare, pot fi fãcute sã nu examineze dovezile (evidence).Prin urmare, atunci când constatãm cã acesta este modul favorit

Page 64: Eseuri etice

64 JOHN STUART MILL

de a trata o opinie – cã ea e preferatã alteia cu mare vehemenþãºi fãrã a omite nimic – concluzionãm cã autorul a plãnuit sã facão impresie mai degrabã asupra persoanelor care nu gândesc,decât asupra celor care gândesc; sau, dacã nu, cã el însuºi esteunul din prima categorie de persoane – cã propria sa judecatãeste determinatã mai puþin de dovezi prezentate intelectului sãuºi mai mult de repulsia resimþitã de înclinaþiile ºi afectele sale faþãde opinia opusã; ºi cã, sesizând clar cã opinia este una pe carei-ar fi dureros sã o adopte, a fost cu uºurinþã satisfãcut detemeiurile invocate pentru respingerea ei.

Tot ceea ce spune Profesorul pentru a invalida principiulutilitãþii ºi pentru a demonstra existenþa unui simþ moral se gãseºteîn urmãtorul paragraf:

„Sã nu se spunã cã sentimentele noastre morale sunt indusede observarea ºi urmãrirea consecinþelor nelegiuirii. Aserþiuneanu este adevãratã. Simþul timpuriu al ruºinii apare înaintea unorasemenea demersuri ale gândirii ºi deci nu este cauzat de ele;milioane de oameni, în toate epocile istoriei, au crescut ca fiinþesociale ºi ca agenþi morali, supuºi legilor lui Dumnezeu ºi aleoamenilor, ºi nu au urmãrit niciodatã sau nu s-au gândit sãurmãreascã consecinþele acþiunilor lor, nici nu le-au raportatvreodatã la vreun standard de utilitate. Sã nu se spunã nici cãsimþul moral vine doar din învãþare – cã incorectitudinea ºicorectitudinea trec ca simple cuvinte mai întâi de pe buzelemamei la copil, apoi de la om la om ºi cã noi creºtem cu judecãþimorale ce ne sunt inculcate gradual din afarã, graþie multinvocatelor lecþii ale laudei ºi blamului, prin experienþa adaptãriisau prin sancþiunile legii. Repet cã afirmaþia nu este adevãratã –cã percepþiile noastre morale nu se aratã într-o ordine de acestgen. Problema este una de trãire, iar trãirile morale sunt adeseamai puternice la o vârstã foarte timpurie, înainte sã ne fi gânditla legile morale sau la sancþiunile legale. Din nou, ce ar trebui sãînþelegem prin învãþare? Învãþarea implicã o anume capacitate;una nu e de nici un folos fãrã cealaltã. O facultate a sufletuluipoate fi scoasã în faþã, adusã la luminã ºi maturizatã; dar nu poatefi creatã, aºa cum nu poate fi creatã o nouã particulã de materiesau nu poate fi inventatã o nouã lege a naturii (pp. 52-3).“

Substanþa ultimelor trei enunþuri e repetatã mai jos, ceva maipe larg (pp. 54-5), într-un pasaj din care nu e nevoie sã citãm decâturmãtoarele cuvinte: „Nici o pregãtire (oricât de mult ar putea

Page 65: Eseuri etice

65Eseuri etice

schimba o minte individualã) nu poate crea o nouã facultate, totaºa cum nu se poate crea un nou organ de simþ“. În multe altepãrþi ale Discursului se face aluzie la aceleaºi argumente, fãrã afi introduse altele noi.

Atunci, sã examinãm aceste argumente.În primul rând, Profesorul spune, sau pare sã spunã, cã

sentimentele noastre morale nu pot fi generate de experienþaconsecinþelor, pentru cã un copil trãieºte senzaþia de ruºine înaintede a avea vreo experienþã a consecinþelor; ºi, de asemenea, pentrucã milioane de persoane cresc, au trãiri morale ºi trãiesc moral,fãrã ca „niciodatã sã fi urmãrit sau sã se fi gândit sã urmãreascãconsecinþele acþiunilor lor“; totuºi se pare cã ele suferã pentru a filibere, ceea ce ni se pare cã nu e de obicei cazul persoanelor carenu se gândesc niciodatã la consecinþele acþiunilor lor. Profesorulcontinuã: „care niciodatã nu au urmãrit sau nu s-au gândit sãurmãreascã consecinþele acþiunilor lor, nici nu le-au raportatvreodatã la vreun standard de utilitate“.

În al doilea rând, Profesorul spune cã trãirile noastre moralenu pot lua naºtere prin învãþare, deoarece acele trãiri sunt adeseamai puternice la o vârstã foarte micã.

În al treilea rând, cã trãirile noastre morale nu pot lua naºtereprin învãþare, deoarece învãþarea poate doar pune în evidenþã ofacultate, dar nu o poate crea.

Sã luãm în considerare mai întâi alegaþia bizarã cã simþul ruºiniila un copil precede orice experienþã a consecinþelor acþiunilor sale.Nu este uluitor cã o persoanã cu mintea sãnãtoasã îndrãzneºte sãfacã o asemenea aserþiune? În ce perioadã a vieþii unui copil, dupãce acesta a devenit capabil sã îºi formeze cât de cât ideea de acþiune,se poate întâmpla acest lucru fãrã experienþa consecinþeloracþiunilor? De îndatã ce el are ideea unei persoane care o loveºtepe alta, nu este el oare conºtient cã lovirea produce durere? De îndatãce are ideea cã i se porunceºte ceva de cãtre pãrinþii sãi, nu are eloare noþiunea cã, nefãcând ceea ce i se porunceºte, va stârnineplãcerea pãrinþilor? Cunoaºterea de cãtre copil a simplului fapt(unul dintre primele de care el ia cunoºtinþã) cã unele acte producdurere, ºi altele plãcere, este desemnatã cu nume pompoase: „aobserva ºi a urmãri consecinþele nelegiuirii“, „demersuri ale gândirii“,„a raporta acþiunile la un standard“, termeni care presupun reflecþiecontinuã ºi vaste abstracþiuni; ºi, deoarece e absurd ca aceºti termenisã fie folosiþi despre un copil sau despre o persoanã needucatã, artrebui sã tragem concluzia cã un copil sau o persoanã needucatãnu au nici o noþiune cu privire la faptul cã un lucru e cauzat de altul.

Page 66: Eseuri etice

66 JOHN STUART MILL

La fel de bine s-ar putea spune cã un copil are nevoie de un anumeinstinct care sã îi spunã cã are zece degete, pentru cã ºtie acest lucruînainte sã se fi gândit vreodatã sã „recurgã la calcule aritmetice“10.Deºi un copil nu e un jurist sau un filosof al moralei (cãci doar la eis-ar aplica potrivit cuvintele Profesorului), el are ideea cã rãneºte sauofenseazã pe cineva sau cã cineva îl rãneºte sau îl supãrã pe el.Acestea sunt idei care preced orice simþ al ruºinii în facerea rãului;ºi din aceste elemente, iar nu din abstracþii, conchid suporterii teorieiutilitãþii cã ideea de incorectitudine ºi trãirile noastre de dezaprobarea sa sunt formate iniþial. Argumentul dlui Sedgwick se aseamãnãunuia pe care îl auzim adesea, acela cã principiul utilitãþii trebuie sãfie fals, deoarece presupune cã moralitatea e fundamentatã pe binelesocietãþii, o idee prea complexã pentru majoritatea oamenilor, carese gândesc doar la persoanele particulare implicate direct. Iatã dece, nimeni în afara acelora care se implicã în treburile publice saual cãror exemplu e probabil sã aibã o largã influenþã nu are ocaziasã priveascã dincolo de persoanele particulare implicate nemijlocit.Moralitatea, pentru toþi ceilalþi oameni, constã în a face bine ºi a seînfrâna de la a dãuna lor înºile ºi celor din imediata lor apropiere.Deîndatã ce un copil are ideea de a produce intenþionat durere sauplãcere altei persoane, el are noþiunea clarã a utilitãþii. Când, dupãaceea, el se ridicã gradual la ideea foarte complexã de „societate“ºi învaþã în ce fel acþiunile sale pot afecta interesele altor persoanedecât cele cu care se aflã în contact direct, concepþiile sale despreutilitate, ca ºi despre corectitudinea ºi incorectitudinea fundamentatepe utilitate, cunosc o lãrgire corespunzãtoare, dar nu primesc niciun element nou.

Încã o datã, dacã ar fi atât de adevãrat cã simþul ruºinii lacopil precede orice cunoaºtere a consecinþelor, ce semnificaþiear avea aceasta pentru problema simþului moral? Este simþulruºinii acelaºi lucru cu simþul moral? Unui copil îi este ruºine sãfacã ceea ce i se spune cã e greºit; dar îi e de asemenea ruºinesã facã ceea ce ºtie cã este corect în condiþiile în care se aºteaptãca alþii sã râdã de el pentru asta; îi e ruºine bunãoarã, cã e maimototol decât alt copil, cã e urât, cã e sãrac, cã nu are hainefrumoase, cã nu e în stare sã alerge sau sã se lupte sau sã boxezela fel de bine ca altul. Îi e ruºine de tot ceea ce îl face sã fiedesconsiderat de persoanele care îl înconjoarã. Acest sentimental ruºinii se explicã prin asociaþii evidente; dar, presupunând cãel este înnãscut, ce ar dovedi acest lucru în favoarea unui simþ

10 Cf. Sedgwick, p. 67.

Page 67: Eseuri etice

67Eseuri etice

moral? Dacã tot ceea ce dl Sedgwick poate prezenta ca simþ moraleste simþul ruºinii, atunci s-ar putea presupune cã toate senti-mentele (sentiments) noastre morale sunt rezultatul opiniilor carene vin din afarã, din moment ce simþul ruºinii urmeazã atât deevident opinia altora ºi, cel puþin în primii ani, e completdeterminat de ea.

Despre primul argument al Profesorului nu mai e nevoie sãspunem nimic. Al doilea argument este urmãtorul: cã trãirilemorale nu pot „proveni din simpla învãþare“, deoarece ele nu crescgradual, ci sunt adesea mai puternice la o vârstã foarte fragedã.

Acum, aceasta este, înainte de toate, o identificare greºitã aproblemei aflate în discuþie. Profesorul nu se aflã în disputã cuMandeville sau cu retorii lui Platon. Nimeni dintre cei de care seocupã el nu spune cã sentimentele morale „provin din simplaînvãþare“. Nu se pretinde cã ele sunt asocieri întâmplãtoare ºiartificiale, inculcate de pãrinþi ºi profesori cu intenþia de apromova anumite scopuri sociale ulterioare – ºi care nu sunt maipotrivite cu sentimentele noastre naturale decât asociaþiilecontrare. Ideea de durere a altuia este în mod natural dureroasã;ideea de plãcere a altuia este în mod natural plãcutã. Cei mai bunidascãli ai teoriei utilitãþii susþin cã din acest fapt al constituþieinoastre naturale provin toate afectele noastre, atât cele de iubire,cât ºi cele de aversiune faþã de fiinþele umane, în mãsura în caresunt diferite de cele pe care le avem faþã de simplele obiecte fãrãviaþã ce ne sunt plãcute sau dezagreabile. În aceastã parteneegoistã a naturii noastre se aflã fundamentul producerii trãirilormorale, chiar independent de inculcarea lor din afarã.

Dar dacã, plecând de la faptul cã nu e inconsistent cuconstituþia naturii noastre ca sentimentele morale sã înfloreascãindependent de învãþare, dl Sedgwick ar trage concluzia cã elefac acest lucru în general sau cã învãþarea nu este izvorul aproapetuturor trãirilor morale care existã în lume, atunci aserþiunea saar fi un exemplu de sentimentalism în dezacord complet cufaptele. Dacã, spunând cã „trãirile morale sunt adesea maiputernice la o vârstã fragedã“, dl Sedgwick vrea sã spunã cã elesunt mai puternice la copii, atunci el nu dovedeºte decât ignoranþasa cu privire la copii. Copiii mici au afecte (affections), dar nutrãiri morale; iar copiii a cãror voinþã nu e contrazisã niciodatãnu le vor dobândi niciodatã. Nu existã nici un egoism egal cu acelaal copiilor, aºa cum ºtie bine oricine e familiarizat cu copiii. Nu eegoismul greoi ºi rece al unei persoane mature, cãci cei maidrãgãstoºi copii îl posedã ºi ei atunci când afectele lor nu

Page 68: Eseuri etice

68 JOHN STUART MILL

furnizeazã un contraimpuls; dar cea mai egoistã dintre persoanelemature nu se comparã cu un copil în nesãbuinþa cu care confiscãorice plãcere numai pentru el, indiferent de consecinþele asupracelorlalþi. Durerile altora, deºi în mod natural dureroase pentrunoi, nu sunt astfel pânã în clipa în care ne-am dat seama de eleprintr-un act de imaginaþie, care presupune atenþia voluntarã; ºide aºa ceva nu e în stare nici un copil foarte mic, decât subimpulsul unei dorinþe prezente. Dacã un copil restrânge aria uneidorinþe oarecare, o face fie din afecþiune sau din simpatie, caresunt trãiri cu totul diferite de cele ale moralitãþii, fie (orice ar crededl Sedgwick ) pentru cã a fost învãþat sã facã aceasta. El învaþãacest obicei numai gradual ºi proporþional cu asiduitatea ºitalentul învãþãtorilor.

Aserþiunea cã „trãirile morale sunt adesea cele mai puternicela o vârstã foarte fragedã“ nu e adevãratã decât într-un sens careconfirmã ceea ce ea pretinde sã respingã. Perioada din viaþã în caretrãirile morale sunt capabile sã fie cele mai puternice este vârstala care încetãm sã mai fim simpli membri ai familiilor noastre ºiîncepem sã avem interacþiuni cu lumea; cu alte cuvinte, atunci cândînvãþarea a ajuns la maximum într-o direcþie ºi nu a început în alta.Când pãtrundem în lume ºi avem de-a face cu o învãþãturã, atâtprin precepte, cât ºi prin exemple, care are o tendinþã opusã celeicu care am fost obiºnuiþi, trãirea începe sã slãbeascã. Este acestaun semn cã ea e complet independentã de învãþare? Oare cele maiputernice trãiri morale le are un tânãr educat pe îndelete într-o casãbine aºezatã sau unul care a fost dat la o ºcoalã publicã?

Am spus probabil destule despre al doilea argument alProfesorului. Al treilea este acela cã învãþarea poate întãri facultãþilenoastre naturale ºi le poate pune în evidenþã pe cele care suntslãbite pentru cã nu au fost utilizate, dar nu poate crea o facultatecare nu existã, nu poate, deci, sã fi creat facultatea moralã.

Este surprinzãtor cã dl Sedgwick nu vede cã argumentul sãuevitã problema în discuþie. Pentru a demonstra cã judecãþilenoastre morale sunt înnãscute, el presupune cã ele provin dintr-ofacultate distinctã. Dar aceasta e tocmai ceea ce susþinãtoriiprincipiului utilitãþii contestã. Ei susþin cã moralitatea acþiunilore perceputã prin aceleaºi facultãþi prin care percepem oricare altãcalitate a acþiunilor, ºi anume intelectul ºi simþurile noastre. Eisusþin cã aceastã capacitate de a percepe distincþiile morale nueste o facultate distinctã în mai mare mãsurã decât e capacitateade a testa cauzele sau de a þine un discurs în faþa unui juriu.Aceasta din urmã este o putere (power) foarte specialã, dar cu

Page 69: Eseuri etice

69Eseuri etice

toate acestea nimeni nu spune cã ea trebuie sã fi preexistat înSir James Scarlett înainte ca acesta sã fi fost chemat la barã, ºiaceasta pentru cã învãþarea ºi practica nu pot crea o nouãfacultate. Ele pot crea o nouã putere, iar o facultate (faculty) estedoar un nume mai frumos pentru o putere. Dl Sedgwick pierdedin vedere însuºi înþelesul cuvântului facultate – facultas.El vorbeºte despre o facultate „fãrã putere, deoarece nu a fostutilizatã“11. O putere fãrã putere!12

Singurul motiv pentru a reprezenta judecãþile noastre moraledrept rezultatul unei pãrþi speciale a naturii noastre este acela cãtrãirile noastre de aprobare ºi dezaprobare moralã sunt într-adevãrtrãiri speciale. Dar nu este oare notoriu cã trãirile speciale, spredeosebire de oricare altele a cãror experienþã o avem, sunt createprin asociere în fiecare zi? Ce crede Profesorul despre trãirileambiþiei, aceastã dorinþã de putere asupra semenilor noºtri ºi despreplãcerea posedãrii ºi exercitãrii sale? Acestea sunt trãiri speciale. Darele sunt, evident, generate prin legea asociaþiei de idei din conexi-unea care se stabileºte între puterea asupra semenilor noºtri ºisatisfacerea aproape tuturor celorlalte înclinaþii ale noastre. Ce vaspune Profesorul despre chestiunea cavalereascã a onoarei? Dardespre sentimentele de invidie ºi gelozie? Ce va spune despresentimentele zgârcitului cu privire la aurul sãu? Cine s-a gânditvreodatã la acestea din urmã ca la subiectul unei facultãþi naturaledistincte? Originarea lor în asociaþii este evidentã pentru toatã lumea.Totuºi, ele sunt trãiri la fel de speciale, adicã la fel de diferite deoricare altã parte a naturii noastre, ca ºi trãirile conºtiinþei.

11 Sedgwick, p. 55.12 Nu avem de ales decât sã trimitem Profesorul înapoi la Locke, chiar laacel capitol „Despre putere“, pe care el îl selecteazã în vederea unorspeciale mustrãri. Îi recomandãm sã acorde o atenþie deosebitãobservaþiilor admirabile din acel capitol cu privire la abuzul de cuvântul„facultate“. [On Human Understanding, Bk. II, Chap. XXI, §6; Works,Vol. I, pp. 239-40.] Dl Sedgwick ajunge sã facã greºeala pe care o fãceasecta predominantã printre scolasticii din Evul Mediu, oamenii numiþi„realiºti“. Aceºti oameni au dat unor clase de obiecte numele species,altora nu; iar apoi ºi-au imaginat cã acele clase cãrora ei le dãduserã unnume special aveau o naturã specialã. Dl Sedgwick dã unora dintreputerile minþii numele de facultãþi, altora nu; ºi apoi face o eroareasemãnãtoare. Pierde din vedere chiar înþelesul cuvântului facultate –facultas. El vorbeºte despre o facultate „fãrã putere, deoarece nu a fostutilizatã“. O putere fãrã putere!

Page 70: Eseuri etice

70 JOHN STUART MILL

S-ar putea crede cu greu cã rãspunsurile date aici acoperã totceea ce propune dl Sedgwick pentru a demonstra cã principiulutilitãþii este neadevãrat; totuºi, aºa stau lucrurile. Sã vedem acumdacã el are mai mult succes în a dovedi caracterul dãunãtor alconsecinþelor principiului ºi „efectul degradant“ pe care acesta îlproduce „asupra temperamentului ºi conduitei celor ce îl adoptã“13.

Discuþia Profesorului este ºi mai nedefinitã în acest punct,iar puþinele idei pe care le are sunt ºi mai mult acoperite cu frazedeclamatorii decât în cazul precedent. Putem totuºi descrie ovagã apariþie, ca prin ceaþã, a douã obiecþii palpabile: una, cãprincipiul utilitãþii nu e potrivit capacitãþilor omului – ºi chiar dacãam fi vreodatã dornici sã-l aplicãm corect, nu am fi capabili deaceasta; cealaltã, cã el corupe practica moralã a celor care îladoptã – ceea ce pare sã implice (oricât de ciudatã esteaserþiunea) cã adoptarea sa ca principiu nu este consistentã cuîncercarea de a-l aplica în mod corect.

Trebuie sã citãm chiar cuvintele dlui Sedgwick, cãci altfel cugreu s-ar crede cã îl citãm corect:

„Independent de efectele rele produse asupra caracteruluiomului de un sistem care face din oportunitate (în orice sens ar fifolosit cuvântul) testul corectitudinii ºi al incorectitudinii, putemafirma, într-o viziune mai generalã, cã regula însãºi e extrem denepotrivitã capacitãþilor sale. Oricât de slab ar fi omul, el formeazão legãturã într-un lanþ de cauze morale, ridicându-se spre tronullui Dumnezeu; ºi oricât de neînsemnate ar pãrea actele saleindividuale, el încearcã în van sã urmeze consecinþele lor, aºa cumse succed ele în epocile fãrã de numãr ale viitorului. Privit în aceastãluminã, orice act al omului se aflã prins într-un sistem moral ce seridicã din trecut – coboarã spre viitor – ºi este preconceput înmintea Atotputernicului. Aceastã idee, în mãsura în care ne priveºtepe noi înºine, nu se sfârºeºte în chietism ºi necesitate. Cãci noidiferenþiem între corectitudine ºi incorectitudine ºi avem acealibertate de acþiune care presupune responsabilitatea; ºi, în mãsuraîn care ni se permite sã cercetãm cãile Providenþei, pare compatibilcu atributele sale sã foloseascã actele voluntare ale fiinþelor createîn calitate de cauze secunde pentru rezolvarea scopurilor proprieisale voinþe. Lãsând, totuºi, la o parte acel obstacol pe careatotºtiinþa lui Dumnezeu l-a aruncat adesea în calea minþilor slabeºi dubitative, cel puþin suntem siguri cã omul nu poate prevedea

13 Sedgwick, p. VII.

Page 71: Eseuri etice

71Eseuri etice

consecinþele nici mãcar ale unei singure acþiuni a sa ºi deci cãutilitatea (în cel mai înalt sens de care e apt cuvântul) este, ca testal corectitudinii ºi incorectitudinii, peste puterile sale de înþelegereºi, de aceea, fãrã valoare în aplicarea sa“ (p. 63-4).

Dl Sedgwick pare sã facã parte din acea categorie numeroasãde oameni care nu se deranjeazã niciodatã sã se confruntecinstit cu o opinie pentru care are aversiune. Cine a spusvreodatã cã e necesar sã prevezi toate consecinþele fiecãreiacþiuni individuale, „aºa cum se succed ele în epocile fãrã denumãr ale viitorului“? Unele dintre consecinþele unei acþiuni suntaccidentale; altele sunt rezultatul ei natural, în conformitate culegile cunoscute ale universului. Primele, în cea mai mare parte,nu pot fi prevãzute; dar întregul curs al vieþii umane este bazatpe faptul cã cele din urmã pot fi. Pe ce ne bizuim atunci cândfacem diferitele noastre afaceri, pe ce ne bizuim atunci cândcumpãrãm sau vindem, mâncãm sau bem, scriem cãrþi sau lecitim, ne plimbãm, cãlãrim, vorbim, gândim, dacã nu peprevederea consecinþelor acelor acþiuni? Cea mai de rândpersoanã trãieºte în conformitate cu maxime ale prudenþeicomplet întemeiate pe prevederea consecinþelor; ºi ni se spunede cãtre un înþelept de la Cambridge cã prevederea consecin-þelor, ca regulã care sã ne ghideze, este imposibilã! Prevedereanoastrã a consecinþelor nu e perfectã. Dar este ceva perfect înconstituþia noastrã? Est quodam prodire tenus, si non daturultra: Non possis oculo quantum contendere Lynceus; Nontamen idcirco contemnas lippus inungi.14 Dacã Profesorul nue de acord cu asemenea mijloace de a ne ghida conduita precumcele cu care am fost înzestraþi, atunci ar fi de datoria lui sã aratecã, în fapt, am fost dotaþi cu altele mai bune. Indicã oare simþulmoral, dacã îi acceptãm existenþa, niºte reguli practice maisigure? Dacã da, sã le vedem negru pe alb. Dacã natura a datconduitei noastre reguli suficiente fãrã sã ia în considerareconsecinþele probabile ale acþiunilor, sã ne fie prezentate. Darnu e aºa; timp de douã mii de ani, codul moral al naturii a fostun subiect de declamaþii ºi nimeni nu a produs încã nici mãcarun singur capitol al lui; nimic în afarã de câteva generalitãþielementare, care nu sunt nimic altceva decât alfabetul uneimoralitãþi bazate pe utilitate. Ascultaþi-l pe Episcopul Butler,oracolul ºcolii simþului moral, pe care autorul nostru îl citeazã:

14 Horace, Epistle I, 11. 32, 28-9; în Opera, Glasgow: Mundell, 1796.

Page 72: Eseuri etice

72 JOHN STUART MILL

„Oricât de mulþi oameni s-au disputat cu privire la naturavirtuþii ºi orice temei de îndoialã ar putea exista cu privire lacazurile particulare, totuºi, în general existã un standarduniversal recunoscut al acesteia. E acela pe care toate epocileºi toate þãrile l-au recunoscut în public; e acela pe care oriceom pe care îl întâlneºti îl afiºeazã; e acela de care legile primareºi fundamentale ale tuturor constituþiilor civile de pe faþapãmântului se ocupã ºi se strãduiesc sã-l întãreascã în aplicareasa la oameni: e vorba de dreptate, adevãr ºi grija pentru binelecomun“ (p. 130)15.

Dl Sedgwick îl laudã pe Butler pentru a nu fi fost mai explicit.16

Atunci, a crezut oare Butler sau crede dl Sedgwick, în mod serios,cã omenirea nu are o suficientã capacitate de prevedere aconsecinþelor pentru a putea percepe avantajul reprezentat de„dreptate, adevãr ºi grija pentru binele comun“? Cã, fãrã ofacultate specialã, ea nu ar fi capabilã sã vadã cã aceste calitãþiîi sunt de folos?

Într-adevãr, atunci când apare problema ce este dreptatea –care sunt, adicã, acele revendicãri (claims) ale altora pe care noisuntem þinuþi sã le respectãm – ºi care este conduita cerutã de„grija pentru binele comun“, soluþiile pe care le putem deducedin prevederea consecinþelor nu sunt infailibile. Dar încercaþi-lepe acelea pe care le-aþi putea deduce din simþul moral. Puteþideduce vreuna? Arãtaþi-ne, înscris în sufletul omului, vreunrãspuns la aceste întrebãri. Episcopul Butler abandoneazãproblema, iar dl Sedgwick îl laudã pentru cã o face. Când dlSedgwick vrea ceva precis, pentru a-l opune impreciziei moralitãþiibazate pe utilitate, nu recurge la simþul moral, ci la creºtinism.Cu o astfel de imparþialitate cântãreºte el cele douã principii:presupune cã omul sãu al simþului moral e dotat cu întreagaputere de orientare ce poate fi derivatã dintr-o revelaþie cereascã,

15 Vezi Joseph Butler, „Of the Nature Of Virtue“, în The Analogy ofReligion, Natural and Revealed, To the Constitution and Course ofNature, London: Knapton, 1736, p. 130.16 „Totul aici“, spune el, „rãmâne nedefinit; totuºi, toate propoziþiileurmãtoare îºi au înþelesul lor. Autorul ºtia bine cã lucrurile cu care urmasã aibã de-a face erau nedefinite ºi cã nu le putea înlãnþui în limbajulunei definiþii formale fãrã a le viola natura. Dar ce mic a fost numãrulautorilor de scrieri morale care au înþeles adevãrata valoare a acesteiabþineri!“(Sedgwick, pp. 130-1).

Page 73: Eseuri etice

73Eseuri etice

iar pe utilitaristul sãu ni-l prezintã ca fiind privat de oriceasemenea ajutor. Când vedem astfel expusã problema, nu ne maimirãm de nici o concluzie. Mai e oare nevoie sã spunem cãRevelaþia, ca mijloc de a compensa incertitudinea judecãþiiumane, este la fel de accesibilã atât uneia dintre cele douã pãrþi,cât ºi celeilalte? Mai e nevoie sã spunem cã Paley, chiar autorulcare, în acest Discurs, este tratat ca reprezentant al sistemuluiutilitarist, apeleazã la Revelaþie tot timpul, neobþinând delocîncredere din partea dlui Sedgwick, ci dimpotrivã? Cãci Revelaþia,se vede treaba, poate fi invocatã în sprijinul simþului moral, darnu pentru a sprijini sau corecta judecãþile noastre de utilitate.

Adevãrul este totuºi cã Revelaþia (dacã prin Revelaþie înþelegemNoul Testament), aºa cum a observat pe drept cuvânt Paley, intrãpuþin în detaliile eticii. Creºtinismul nu oferã un cod al moralei,dincolo de un cod de legi. Moralitatea sa practicã este pede-a-ntregul imprecisã ºi a fost menitã sã fie aºa. Aceastãimprecizie a fost consideratã de unii dintre cei mai abili apãrãtoriai creºtinismului ca unul dintre cele mai de seamã merite ale saleºi printre cele mai puternice dovezi ale originii sale divine, aceastafiind calitatea care îl face apt sã fie o religie universalã ºi care îldistinge atât de religia iudaicã, dar ºi de toate celelalte religii, care,impunând în mod invariabil, sub cele mai groaznice sancþiuni, actecare sunt doar local sau temporar folositoare, sunt prin naturalor locale ºi temporare. Creºtinismul, dimpotrivã, influenþeazãconduita ºlefuind caracterul însuºi; el þinteºte sã înalþe ºi sãpurifice în aºa mãsurã dorinþele, încât sã nu existe nici un obstacolîn calea îndeplinirii datoriilor noastre, odatã ce au fost recunos-cute; dar despre chestiunea care ne sunt datoriile, cel puþin cuprivire la actele noastre externe, el ne spune foarte puþine pe lîngãceea ce au spus moraliºtii în general. Dacã am vrea sã avem,aºadar, o moralitate bine definitã, va trebui vrând-nevrând sãrecurgem la acea „prevedere a consecinþelor“, cu privire ladificultãþile cãreia Profesorul are o idee atât de cumplitã.

Dar aceastã discuþie despre incertitudine e o simplã exagerare.Ar exista o mare incertitudine dacã fiecare individ ar trebui sã facãtotul pentru sine ºi ar avea drept ghid doar propria sa experienþã.Dar noi nu suntem astfel situaþi. Fiecare se conduce, în moralitate,ca ºi în întreaga sa conduitã, nu prin previziunile sale neajutatede nimeni, ci prin înþelepciunea acumulatã a tuturor epociloranterioare, încorporatã în aforismele tradiþionale. Atât deputernicã este înclinaþia de a ne supune autoritãþii unor astfel detradiþii ºi atât de mic este pericolul de a greºi, în majoritatea

Page 74: Eseuri etice

74 JOHN STUART MILL

situaþiilor, încât cele mai absurde obiceiuri sunt perpetuate de-alungul veacurilor, fãrã nici o altã cauzã. O sutã de milioane defiinþe umane considerã drept cea mai nobilã virtute sã roteascãun cârlig în faþa unui idol ºi cea mai groaznicã pângãrire sã beasupã de vitã – doar pentru cã înaintaºii lor au crezut aºa. Un turcconsiderã culmea indecenþei ca femeile sã fie vãzute pe stradãneacoperite; ºi când i se spune cã în unele þãri aceasta se întâmplãfãrã vreun rezultat rãu, îºi clatinã capul ºi spune: „dacã þii untulpe foc, se va topi“. Nu au crezut oare multe generaþii ale celormai educaþi oameni ai Europei cã orice rând al lui Aristotel esteinfailibil? E atât de dificil sã te eliberezi de o opinie tradiþionalã.Progresul experienþei ºi creºterea puterii înþelegerii umane nureuºesc decât prea încet sã corecteze ºi sã îmbunãtãþeascãopiniile tradiþionale. Nu avem a ne teme, e adevãrat, cã masaoamenilor va insista „sã determine consecinþele acþiunilor“ doarprin propriile lor forþe, nesprijiniþi de alþii; ei sunt gata sã lase caacest lucru sã fie fãcut pentru ei de alþii, o datã pentru totdeauna,ºi sã considere cã nu au altceva de fãcut în legãturã cu regulilemoralitãþii (aºa cum autorii Torry spun cu privire la legi) decât sãli se supunã.

Dl Sedgwick e stãpânul unei frazeologii aparþinând celor ce nuºtiu nimic cu privire principiul utilitãþii, decât numele sãu. A acþionadupã reguli de conduitã cãrora utilitatea le e recunoscutã ca bazãe numit de el „a aºtepta calculele de utilitate“ – un lucru, dupãpãrerea sa, imoral în sine, din moment ce „a ezita înseamnã a terãzvrãti“17. Bazaþi pe acelaºi principiu, a naviga dupã reguli, ºi nudupã instinct ar putea fi numit a aºtepta calculele astronomice. Nupare sã existe nici o necesitate absolutã de a amâna calculele pânãcând nava a ajuns în mijlocul Mãrii Sudului*. Faptul cã un marinarnu a verificat toate calculele din Almanahul Nautic înseamnã oarecã el „ezitã“ sã-l utilizeze?

Cam atât aflãm de la dl Sedgwick despre dificultãþile principiuluiutilitãþii atunci când încercãm sã-l aplicãm cu onestitate. Dar el acuzãmai departe principiul cã ar avea un efect „corupãtor“ (debasing) ºi„degradant“.18

Un cuvânt cum e „corupãtor“, aplicat la ceva ce are influenþãasupra minþii, poate însemna mai multe lucruri. Ar putea însemna

17 Sedgwick, p. 61.* Variantã dintr-o altã ediþie: „Cine-ºi amânã calculele sale pânã cândnava a ajuns în mijlocul Mãrii Sudului?“ (n.tr.).18 Ibid., p. 63.

Page 75: Eseuri etice

75Eseuri etice

cã ne face lipsiþi de scrupule (unprincipled), indiferenþi ladrepturile ºi sentimentele altor oameni. Ar putea însemna cã neface servili, lipsiþi de spirit, plecaþi în faþa jignirilor ori insultei,incapabili de a ne afirma propriile drepturi ºi de a revendicameritata independenþã a minþilor ºi acþiunilor noastre. Ar puteaînsemna cã ne face laºi, leneºi, incapabili sã suportãm durereasau sã depunem eforturi energice pentru un scop valoros. Ar maiputea însemna cã ne face înguºti la minte, sfioºi (pusillanimous)în sensul lui Hobbes19: mult prea orientaþi spre lucrurile mãruntepentru a mai avea o trãire adecvatã a celor mãreþe, incapabili sãne mai aprindem imaginaþia în faþa unui grandios obiect alcontemplãrii; inapþi sã gândim, sã simþim, sã aspirãm sau sãacþionãm altfel decât la scarã micã. O opinie care ar produce unuldintre aceste efecte asupra minþii ar fi pe drept cuvânt numitãcorupãtoare. Dar când, fãrã a dovedi în vreun fel sau mãcar aaserta în termeni simpli cã ea produce aceste efecte sau oricealte efecte care sunt uºor de înþeles, o persoanã spune pur ºisimplu despre o opinie cã este corupãtoare, tot ceea ce spuneea de fapt este cã are un sentiment (feeling) pe care nu îl poatedescrie exact, dar pe baza cãruia ea se autoevalueazã ºi în raportcu care opinia respectivã este, într-un fel sau altul, ofensatoare.Ce propoziþie bine definitã cu privire la efectul unei doctrineasupra minþii poate fi extrasã dintr-un pasaj ca acesta?

„Dacã oportunitatea ar fi mãsura corectitudinii ºi fiecare arpretinde libertatea de a judeca, atunci virtutea ºi viciul nu ar maiavea nici o relaþie fixã cu condiþia moralã a omului, ci s-ar schimbaodatã cu variaþia opiniilor. Nu numai cã acþiunile sale ar fi alteratede prejudecãþi ºi pasiuni, dar regula sa de viaþã, în acest sistem,ar trebui sã fie alteratã la fel – ar trebui sã fie coborâtã la nivelulsãu adevãrat; cãci el nu va mai fi capabil, în acord cu principiilesale, sã separe regula de aplicaþia sa. Nici un standard demoralitate înalt ºi invariabil, pe care sã-l aprobe inima sa oricâtl-ar infirma practica, nu îi va veni în minte. Dar relele sale pasiunivor continua sã acþioneze plecându-l la pãmânt ºi dacã nu va fiþinut în picioare de marea putere a religiei (o putere exterioarãpe care nu o iau acum în considerare), va fi tras în jos inevitabil,spre o viaþã sordidã ºi josnicã, de cãtre un standard de acþiunedegradant. S-ar putea spune, eventual, cã argumentãm aici

19 Leviathan, în English Works of Thomas Hobbes, Ed. WilliamMolesworth, London: Bohn, 1893-45, Vol. III, p. 79.

Page 76: Eseuri etice

76 JOHN STUART MILL

împotriva unei anumite reguli numai dintr-o înþelegere greºitã ºiabuzivã a ei. Dar, rãspundem noi, orice precept e practic rãuatunci când abuzarea de el este naturalã ºi inevitabilã – iarsistemul utilitãþii coboarã virtutea de pe un tron ceresc ºi oplaseazã într-un tribunal pãmântesc, unde deciziile sale, nesusþi-nute de nici o sancþiune sfântã, sunt pervertite de ignoranþajudecãtorilor ºi alterate de pasiunile josnice“ (p. 63).

Ce ne spun toate acestea? În primul rând, cã, dacã utilitateaar fi standardul, atunci persoane diferite ar putea avea opiniidiferite despre moralitate. Aceasta este discuþia despre incertitu-dine, de care tocmai am scãpat. Apoi, cã acolo unde esteincertitudine, pasiunile oamenilor le vor face pãrtinitoare judecata.Desigur, acesta este unul dintre pãcatele condiþiei noastre ºitrebuie cã ne-am nãscut cu el. Nu îi diminuãm prezenþa pretinzândcã natura ne-ar spune ce e corect, când nimeni nu încearcã mãcarsã arate ce spune natura ºi nici nu cautã sã-i expunã legile în altfel decât apelând la utilitate. Tot ceea ce face restul pasajului estesã repete, în alte fraze, cã dl Sedgwick simte cã un asemenea„standard al acþiunii“ este „degradant“ ºi cã dl Sedgwick simte cãe „sordid“ ºi „josnic“. Dacã e aºa, nimeni nu-l poate obliga pe dlSedgwick sã îl adopte. Dacã simte cã este înjositor, cu siguranþãcã aºa ºi este pentru el. Dar atâta vreme cât nu e în stare sã arateun temei pentru care e necesar ca el sã fie aºa ºi pentru alþii, sãni se dea voie sã sugerãm cã, poate, cauza pentru care el esteastfel pentru el însuºi e doar aceea cã nu îl înþelege.

Citiþi cele ce urmeazã:

„Creºtinismul considerã cã fiecare act bazat doar peconsecinþele lumeºti e construit pe un fundament fals. Sursaprincipalã a fiecãrei virtuþi este situatã în afecte, reîmprospãtatede un sentiment de umilinþã, de gratitudinea pentru un beneficiuetern, de comuniunea cu Dumnezeu ºi de speranþa în viaþaveºnicã. Umilinþa este fundamentul onoarei creºtinului –neîncrederea în sine e baza forþei sale – iar religia îi spune cãfiecare lucrare a omului este, în viziunea cerului, lipsitã devaloare ca mijloc pentru iertarea sa ori ca preþ al mântuirii sale.Totuºi, ea îi dã acestuia o regulã purã ºi perfectã de viaþã ºi nuîl scuteºte nici o clipã de datoria supunerii la regulã, cãci eaþinteºte mereu la purificarea facultãþilor morale ºi la o reînnoirea imaginii desfigurate a lui Dumnezeu; iar preceptele sale moraleau o sancþiune eternã. ªi astfel devine dragostea creºtinã un

Page 77: Eseuri etice

77Eseuri etice

principiu eficient ºi statornic – nu testat în lume, ci dincolo delume – atingând totuºi izvorul lumesc al fiecãrui fapt virtuos ºiproducând la timpul sãu o recoltã de fapte bune ºi nobileincomparabil mai abundentã decât aceea roditã pe alte soluri.

Dimpotrivã, schema utilitaristã începe cu o abrogare aautoritãþii conºtiinþei, cu o respingere a trãirilor morale ca testal corectitudinii ºi incorectitudinii. De la început pânã la sfârºitea este în legãturã cu lumea, mãsurând fiecare act dupã unstandard lumesc ºi estimându-i valoarea dupã consecinþele salelumeºti. Virtutea devine o problemã de calcul – o chestiune depierdere sau profit; ºi dacã omul câºtigã totuºi raiul într-unasemenea sistem, aceasta trebuie sã se întâmple conform unordetalii aritmetice, prin calcularea faptelor sale zilnice, prin soldulregistrului sãu contabil moral. O concluzie ca aceasta ofenseazãspiritul care respirã din fiecare paginã a cãrþii vieþii; totuºi, eaeste just dedusã din principiul utilitãþii. Într-adevãr, se pare cãea a fost nu doar prevãzutã de Paley, ci ºi acceptatã de el – unexemplu izbitor al tenacitãþii cu care omul se agaþã de sistem ºie gata sã adopte chiar ºi consecinþele sale monstruoase, în locsã accepte cã a construit pe o fundaþie care nu e bunã“ (p. 66-7).

Într-o notã, el adaugã:

„Pasajele la care am fãcut referire aici sunt urmãtoarele:«Religia creºtinã nu a stabilit cantitatea exactã de virtute

necesarã mântuirii.»«S-a spus cã nu poate fi nicicum o justã chibzuinþã a

Providenþei aceea de a admite o parte a omenirii în ceruri ºi dea o osândi pe cealaltã în iad, din moment ce trebuie sã fie greude ales între cel mai rãu om care e primit în ceruri ºi cel maibun care este exclus. ªi cum ºtim noi, s-ar putea rãspunde, cãar fi aºa de greu de ales între condiþiile lor?» (Moral Philosophy,Bk. I, Chap. VII [London: Tegg, 1824, 29, 30]).

În ultima perioadã a vieþii sale, Paley ar fi fost, cred, incapabilsã exprime sau sã conceapã sentimente ca acestea.

Aºa se face cã o „purificare a facultãþilor morale“ estenecesarã: trãirile morale cer sã fie corectate. Totuºi, trãirile moralesunt „testul corectitudinii ºi incorectitudinii“ ºi oricine le „respinge“ca test, trebuie atacat. Dar noi nu vrem sã îl învinuim pedl Sedgwick de inconsistenþã; vrem doar sã înþelegem ceea ce vrea

Page 78: Eseuri etice

78 JOHN STUART MILL

sã spunã. Am reuºit, oare, în sfârºit? Partea care cântãreºte celmai mult în acuzaþia împotriva principiului utilitãþii pare sã consteadintr-un cuvânt. Utilitatea este un standard lumesc ºi evalueazãfiecare act dupã consecinþele sale lumeºti.

Ca multe alte persoane care vorbesc doar dupã cum ledicteazã sentimentele pe o temã la care nu au reflectat niciodatãserios, Profesorul este înºelat de cuvinte. Se lasã sedus de oambiguitate. Pentru a face adevãratã aserþiunea sa desprecaracterul lumesc al standardului utilitãþii, acesta trebuie înþelesîntr-un anume sens; pentru a-l face sã aibã efectul defãimãtorvizat, el trebuie înþeles într-un altul. Prin „lumesc“ vrea oare elsã facã aluzie la ceea ce se înþelege de obicei atunci cândcuvântul este folosit ca un reproº – o preocupare exageratãpentru interes în sensul vulgar al cuvântului, pentru bogãþianoastrã, pentru putere, poziþie socialã ºi altele de acest fel,pentru controlul asupra obiectelor exterioare agreabile ºi asupraopiniei ºi faptelor bune ale altor oameni? Dacã da, atunci a numiutilitatea un standard lumesc înseamnã a deforma aceastãdoctrinã. Nu este adevãrat cã utilitatea evalueazã acþiunile dupãacest gen de consecinþe; le evalueazã dupã toate consecinþelelor. Dacã el vrea sã spunã cã principiul utilitãþii priveºte (ca sãfolosim o distincþie scolasticã) doar consecinþele obiective aleacþiunilor ºi le omite pe cele subiective, urmãreºte prea multefectele asupra condiþiei noastre exterioare ºi asupra aceleia aaltor oameni, iar pe acelea asupra surselor interioare ale fericiriisau nefericirii le urmãreºte prea puþin – aceastã criticã este, aºacum am remarcat deja, aplicabilã într-o anumitã mãsurã lui Paley;dar a imputa aceastã gafã principiului utilitãþii revine la a spunecã, dacã regula ta e sã judeci un lucru dupã consecinþele sale,atunci o vei face numai în funcþie de o parte a acestor conse-cinþe. ªi iarãºi, dacã dl Sedgwick a vrut sã vorbeascã despre un„standard lumesc“ punându-l în opoziþie cu un standard religiosºi sã spunã cã, dacã adoptãm principiul utilitãþii, nu putemadmite religia ca sancþiune pentru el sau nu putem acordaimportanþã motivelor ºi trãirilor religioase, atunci aserþiunea arfi pur ºi simplu falsã ºi ar reprezenta o mare nedreptate fãcutãchiar ºi lui Paley. Atunci, ce vrea sã spunã de fapt dl Sedgwick?Doar aceasta: cã acþiunile noastre au loc în lume, cã ale lorconsecinþe se produc în lume, cã am fost plasaþi în lume ºi cãdoar aici, în lume, putem sã ne câºtigãm un loc în ceruri.Moralitatea întemeiatã pe utilitate admite cu siguranþã acestlucru; oare sistemul moralitãþii al dlui Sedgwick îl neagã?

Page 79: Eseuri etice

79Eseuri etice

Remarcaþi confuzia de idei cuprinsã în aceastã propoziþie:„Creºtinismul considerã cã toate actele bazate doar pe conse-cinþele lumeºti sunt construite pe un fundament fals“. Ceînseamnã a salva un pãrinte de la moarte, dacã nu a-l salva de lao consecinþã lumeascã? Ce înseamnã a vindeca bolnavii, aîmbrãca pe cei goi, a-i adãposti pe cei fãrã de casã, dacã nu actecare constau în întregime în producerea unei consecinþe lumeºti?Obligaþi-l pe dl Sedgwick sã foloseascã cuvinte neambigue ºirãspunsul e gata. Ceea ce este realmente adevãrat este cã, încadrul creºtinismului, nu se considerã nici un act ca meritoriudacã este fãcut doar din motive (motives) lumeºti, altfel spus,dacã el nu e în nici un fel bazat pe dorinþa propriei noastreperfecþiuni morale sau a obþinerii graþiei unei fiinþe perfecte. Abiadacã mai trebuie sã observãm cã asemenea motive pot fi la felde puternice oricare ar fi standardul nostru de moralitate, cucondiþia sã credem cã Divinitatea îl aprobã.

Dl Sedgwick e scandalizat de supoziþia cã locul cu caresuntem rãsplãtiþi fiecare în lumea de apoi va depinde de soldulbinelui ºi rãului din vieþile noastre actuale. Bãnuim cã, înconformitate cu concepþia sa despre dreptate, el ar trebui sãdepindã în întregime doar de una dintre cele douã. Ca de obicei,dl Sedgwick începe printr-o înþelegere greºitã; el nu îl înþelegenici pe Paley, nici concluzia care, spune el, este „corect dedusãdin principiul utilitãþii“. Paley a susþinut, împreunã cu alþi filosoficreºtini, cã locul nostru în lumea de apoi va fi determinat demãsura perfecþiunii noastre morale; cu alte cuvinte, de soldulnu al faptelor noastre bune ºi rele, care depind de prilejurilefavorabile (opportunity) ºi de tentaþii, ci al dispoziþiilor noastrebune sau rele, de intensitatea ºi continuitatea voinþei (will)noastre de a face binele, de puterea cu care ne-am luptat sãfim virtuoºi, nu de scãpãrile noastre accidentale ori de binelesau rãul neintenþionate care au rezultat din acþiunile noastre.Atunci când Paley a spus cã creºtinismul nu a stabilit „cantitateade virtute necesarã mântuirii“, el nu s-a referit la numãrul sautipul de acþiuni benefice; s-a referit la faptul cã creºtinismul nua stabilit ce forþã pozitivã a înclinaþiilor virtuoase ºi ce capacitatede a rezista tentaþiilor vor procura achitarea în faþa tribunaluluilui Dumnezeu. ªi este foarte înþelept cã acest lucru a fost lãsatnedecis. Nici nu poate exista o soluþie mai compatibilã cuatributele pe care creºtinismul le asociazã Divinitãþii decât esoluþia lui Paley – anume cã fiecare pas fãcut în direcþiaperfecþiunii morale va fi un pas câºtigat spre bunãstarea veºnicã.

Page 80: Eseuri etice

80 JOHN STUART MILL

Restul argumentului dlui Sedgwick – dacã argument se poatenumi acesta – este o perpetuã ignoratio elenchi. El pune la un locprincipiul utilitãþii – care este o teorie a corectitudinii ºi incorectitudinii– cu teoria, dacã existã o astfel de teorie, a egoismului universal(universal selfishness) al oamenilor. Nu ºtim niciodatã, pe parcursulmai multor enunþuri, împotriva cãreia dintre cele douã argumenteazãel; nici mãcar el nu pare sã ºtie. Cãci începe un enunþ referindu-sela una ºi îl încheie referindu-se la cealaltã. În mintea sa, ele par sãfie unul ºi acelaºi lucru. Citiþi urmãtoarele rânduri:

„Filosofia utilitaristã ºi etica creºtinã nu au nimic comun înprincipiile ºi motivele lor ºi nu ar fi trebuit niciodatã sã fie legateîntre ele în unul ºi acelaºi sistem; cãci, oricât am atenua ºi deghizadiferenþa dintre ele, vom gãsi pânã la urmã cã se sprijinã pefundamente diferite, una derivându-ºi întreaga forþã din trãirilemorale, cealaltã din pasiunile egoiste ale naturii noastre“ (p. 76-7).

Sau acestea:

„Dacã suprimãm autoritatea conºtiinþei, respingem trãirilemorale, ne descotorosim de sentimentele onoarei ºi ne coborâmsub nivelul influenþelor religiei (aºa cum fac mult prea des oamenii)ºi dacã, în acelaºi timp, suntem învãþaþi sã credem cã utilitateaeste testul universal al corectitudinii ºi incorectitudinii, atunci cemai rãmâne în noi ca putere care sã se opunã poftei pasiunilorsau atracþiei josnice a câºtigurilor lumeºti? Într-o asemenea condiþiesufleteascã, toate motivele care nu sfârºesc în simpla pasiune devinabsolut goale de semnificaþie. În cadrul acestui sistem, pãcãtosulnu mai este respins ca un rãzvrãtit împotriva naturii sale superioare– ca unul care mutileazã profan imaginea lui Dumnezeu; el e doarcel ce acþioneazã dupã principiile altor oameni, dar greºeºte atuncicând îºi calculeazã ºansele avantajului personal; ºi astfel privãmnoi virtutea de sfinþenia sa ºi viciul de sluþenia sa, umanitatea deonoarea sa ºi limbajul de semnificaþia sa; noi izgonim ca nefiindaltceva decât rãutate sau nebunie cele mai elevate sentimente alelumii pãgâne, ca ºi ale celei creºtine; ºi tot ce este mai mãreþ ºimai generos în natura noastrã se pleacã sub influenþa unui egoismrece ºi distrugãtor“ (pp. 76-7).

Fiecare rând al acestui pasaj îl acuzã pe dl Sedgwick de a nuse fi deranjat niciodatã sã cunoascã înþelesul termenilor în caree formulatã doctrina pe care el o defãimeazã cu atâta zel. Ce are

Page 81: Eseuri etice

81Eseuri etice

a face „calcularea ºanselor avantajului personal“ cu principiulutilitãþii? Scopul dlui Sedgwick este sã prezinte acest principiu caducând la concluzia cã un om vicios nu este subiect al dezapro-bãrii în mai mare mãsurã decât o persoanã care greºeºte într-oproblemã de prudenþã (prudence). Dacã dl Sedgwick ar fi ºtiutcât de cât ce este principiul utilitãþii, ar fi vãzut cã nu el duce la oasemenea concluzie. Unii oameni au fost conduºi spre o aseme-nea concluzie, dar nu de principiul utilitãþii, ci fie de doctrinanecesitãþii filosofice, incorect înþeleasã, fie de o teorie a motivelornumitã teoria egoistã; ºi nici mãcar din acestea ea nu decurge înmod corect.

Subtilitatea cu izgonirea „sentimentelor elevate“ abia dacãmeritã sã fie amintitã. Ea se aseamãnã cu ceea ce se spune înpagina urmãtoare despre „suprimarea tuturor emoþiilor pozitivecare duc la virtute“. Suntem departe de a-l acuza pe dl Sedgwickde deformare intenþionatã, dar acesta este lucrul cel mai apropiatde ea – deformarea prin ignorare voluntarã. Cine propunesuprimarea oricãrei „emoþii pozitive“? Fiinþele umane, poate fiasigurat dl Profesor, vor iubi ºi vor onora întotdeauna oricesentiment, fie el „elevat“ sau nu, care e fie direct îndreptat sprebinele lor, fie tinde sã ridice spiritul deasupra influenþei scopurilormãrunte în virtutea cãrora oamenii îºi fac rãu unul altuia.Profesorul se teme cã pãcãtosul „nu va mai fi dispreþuit“. Ne-amimaginat cã nu pãcãtosul este cel care trebuie dispreþuit, cipãcatul. Oricum, oamenii sunt destul de pregãtiþi sã respingã totce este în mod evident dãunãtor pentru ei. O fiinþã umanã plinãde dispoziþii malefice sau de o indiferenþã rece faþã de sentimen-tele semenilor sãi, nu va fi niciodatã privitã cu plãcere – Profesorulpoate fi sigur de aceasta. Dacã vor vorbi despre el ca despre un„rãzvrãtit împotriva naturii sale mai bune“, „unul care mutileazãprofan imaginea lui Dumnezeu“ ºi aºa mai departe, aceasta vadepinde de cât de experþi sunt ei în retorica banalitãþii. Dar, oricecuvinte ar folosi, putem fi siguri cã, dacã omul se va teme sau vadispreþui un lup sau un ºarpe, care nu au o naturã mai bunã ºinici o imagine a lui Dumnezeu pe care sã o mutileze în vreun fel,el va dispreþui infinit mai intens o fiinþã umanã care, în modexterior asemãnãtoare lui, este, în interior, inamicul sãu ºi, fiindmult mai puternicã decât „o broascã râioasã sau o viperã“20,cultivã în mod voluntar aceleaºi dispoziþii spre ticãloºie.

20 John Milton, Sonnet XI, II,12-14, în The Poetical Works, London:Tonson, 1695, p. 25, Poems Upon Several Ocasions.

Page 82: Eseuri etice

82 JOHN STUART MILL

Dacã utilitatea ar fi standardul, atunci „scopul“, în opiniaProfesorului, „va fi fãcut sã sfinþeascã mijloacele“ (p. 78).Rãspundem: în aceeaºi mãsurã ca în orice alt sistem, nu mai mult.În orice sistem al moralitãþii, scopul, când este bun, justificã toatemijloacele care nu intrã în conflict cu vreun bine mai important.Chiar în schema dlui Sedgwick, nu existã oare scopuri caresfinþesc acþiunile, dar care meritã în alte cazuri tot dispreþul nostru,ca, de exemplu, a lua cu sânge rece viaþa unui seamãn în faþaaltor oameni? Conform principiului utilitãþii, scopul justificã toatemijloacele necesare obþinerii lui, cu excepþia acelora care suntmai dãunãtoare decât este folositor scopul – o excepþie întru totulsuficientã.

Am încheiat acum examinarea dlui Sedgwick, pe care l-am privitmai întâi ca pe un comentator al studiilor care formeazã o parte aeducaþiei liberale, ºi apoi ca pe un critic al „teoriei utilitariste amoralei“. Am arãtat cã, în privinþa primului aspect, el a omisaproape tot ceea ce s-ar fi cuvenit sã fie spus, cã aproape tot ceeace a spus este trivial ºi în mare parte greºit. Privitor la cealaltã partea portretului sãu, am arãtat nu doar cã a eºuat în respingereadoctrinei cã fericirea umanã este fundamentul moralitãþii, dar ºicã, prin aceastã încercare, s-a dovedit a nu înþelege ce este aceastãdoctrinã ºi a nu fi capabil sã aducã cele mai serioase critici opiniiloraltor oameni, ca ºi oamenilor înºiºi, critici pe care chiar ºi ocunoaºtere superficialã a subiectului le-ar fi arãtat ca neîntemeiate.

Nu intenþionãm în nici un caz sã-l considerãm pe dl Sedgwickun apãrãtor suficient de convingãtor al cauzei pe care a expus-o(ceea ce nici el nu ar fi pretins cã este), nici sã pretindem cãpaginile cãrþilor sale conþin tot ce poate fi spus mai bine sau mãcartot ce s-a spus vreodatã mai bine împotriva teoriei utilitãþii.Aceastã teorie numãrã printre inamicii sãi spirite ce pot fi plasatepe aproape toate nivelurile forþei ºi desãvârºirii intelectuale,printre care multe sunt capabile sã pledeze chiar mai bine înfavoarea opiniilor lor. Dl Sedgwick reprezintã o mostrã destul debunã a argumentelor populare împotriva teoriei noastre; carteasa a avut mai mulþi cititori ºi mai mulþi admiratori decât ar fi avuto carte mai bunã decât ea, deoarece se situeazã la nivelul celorce posedã capacitãþi inferioare; ºi chiar dacã, arãtându-i imper-fecþiunile, am fãcut puþin pentru justificarea propriei noastreopinii, prin aceasta am arãtat pe ce slabe temeiuri oameni cuimportanþã ºi reputaþie atacã, în unele cazuri, aceastã opinie ºisunt admiraþi ºi aplaudaþi pentru a o fi atacat astfel.

Problema nu este una de purã speculaþie. Fãrã a menþionaimportanþa unor viziuni corecte privind originea ºi natura

Page 83: Eseuri etice

83Eseuri etice

sentimentelor morale pentru cei cãrora li se încredinþeazãeducaþia acestor sentimente morale, putem remarca faptul cã deadevãrul sau de falsitatea doctrinei simþului moral depinde dacãmoralitatea este un corp doctrinar fix sau unul progresiv. Dacãar fi adevãrat cã omul are un simþ ce-i este dat pentru a determinace e corect ºi ce e incorect, atunci ar urma cã judecãþile ºi trãirilesale morale nu sunt susceptibile de nici o îmbunãtãþire; aºa cumsunt, aºa ar trebui sã rãmânã. Problema referitoare la ce anumear trebui ca oamenii sã gândeascã ºi sã simtã în general pe temadatoriei lor e necesar sã fie determinatã prin observarea a ceeace gândesc ºi simt ei deja, în condiþiile în care nu putem vedeanici un interes sau pasiune care sã-i influenþeze. Dimpotrivã,conform teoriei utilitãþii, problema ce este datoria noastrã estela fel de deschisã discuþiilor ca orice altã problemã. Doctrinelemorale nu mai pot fi acceptate fãrã dovezi, nici sã fie examinatemai puþin atent decât oricare altã doctrinã. Ca ºi în cazul oricãruialt subiect, opiniile tradiþionale exercitã o anumitã atracþie, oricâtde general sunt susþinute, asupra deciziilor raþiunii educate.Slãbiciunea intelectului uman ºi toate celelalte infirmitãþi alenaturii noastre se considerã cã interfereazã la fel de mult curectitudinea judecãþilor noastre asupra moralitãþii, ca ºi asupraoricãrui alt subiect; ºi la fel de mari schimbãri sunt anticipate înce priveºte opiniile noastre despre acest subiect, ca ºi despreoricare altul, atât datoritã progresului inteligenþei, cât ºi datoritãunei experienþe mai autentice ºi mai largi ºi unor modificãri încondiþia rasei umane care necesitã reguli de conduitã modificate.

E în interesul cel mai înalt al rasei noastre ca singurul modde a trata problemele etice care urmãreºte sã corectezemaximele existente ºi sã îndrepte toate pervertirile trãirilornoastre actuale sã nu fie doborât prin þipete stridente. Cei cedispreþuiesc analiza ºi-au manifestat destul timp ambiþiile. Eiau avut monopolul pretenþiei de a dispune de principii pure,nobile ºi sublime; iar cei care au oferit temeiuri pentru a-ºijustifica trãirile, au fost puºi la pãmânt prin þipete, ca fiindjosnici, reci ºi degradaþi. Sã sperãm cã aceasta nu se va maiîntâmpla niciodatã ºi cã, nemulþumindu-se doar sã opunãmetafizicii celor mai puternici adversari alte metafizici ºi maiprofunde, ei se vor alãtura bãtãliei din câmpul controverselorpopulare, luptând cu fiecare adversar de renume ºi de marereputaþie chiar ºi atunci când, ca în cazul de faþã, renumele ºireputaþia sunt singurele pretenþii ce au putut fi invocate înlegãturã cu tema aflatã în discuþie.

Page 84: Eseuri etice
Page 85: Eseuri etice

Bentham

Existã doi oameni, nu de mult trecuþi în nefiinþã, cãrora þarale este îndatoratã nu numai pentru cea mai mare parte aimportantelor idei pe care le-au pus în circulaþie în rândulgânditorilor timpului lor, ci ºi pentru revoluþionarea modalitãþilorgenerale de gândire ºi de cercetare. Aceºti oameni, altfel diferiþiîn aproape toate celelalte privinþe, se asemãnau prin aceea cãerau niºte intelectuali retraºi, cu totul izolaþi de treburile publiceºi de relaþiile lumeºti, din cauza circumstanþelor ºi caracteruluilor; amândoi au fost priviþi, o bunã parte a vieþii, de cãtre lideriide opinie (atunci când s-a întâmplat ca aceºtia sã audã de ei) cusentimente apropiate de acela de dispreþ. Ei erau însã meniþi sãrepete o lecþie pe care fiecare epocã a dat-o omenirii, deºi a fostîntotdeauna desconsideratã – anume sã arate cã filosofiaspeculativã, cea care pare persoanelor superficiale atât deîndepãrtatã de treburile obiºnuite ale vieþii ºi de intereseleexterioare ale oamenilor, reprezintã în realitate lucrul care-iinfluenþeazã cel mai mult ºi care, pe termen lung, depãºeºte oricealte influenþe, exceptându-le pe acelea de care depinde ea însãºi.Autorii despre care vorbim nu au fost niciodatã citiþi de publicullarg; cu excepþia lucrãrilor lor cele mai facile, cei care i-au citit aufost puþini; dar ei au fost dascãlii dascãlilor; e foarte greu sã gãseºtiîn Anglia o persoanã cu o anume importanþã în lumea spirtuluicare (indiferent de opiniile adoptate ulterior) sã nu fi învãþat sãgândeascã mai întâi de la unul dintre cei doi; ºi, deºi influenþalor a început sã se rãspândeascã în rândul publicului larg abiape aceste canale intermediare, vom gãsi cu greu vreo publicaþiecare sã aibã un oarecare impact ºi sã se adreseze claselor educatecare sã nu fi fost altceva decât este în aceste persoane nu ar fiexistat. Aceºti oameni sunt Jeremy Bentham ºi Samuel TaylorColeridge, cele douã minþi fecunde ale Angliei secolului lor.

Nu intenþionãm sã facem aici vreo comparaþie între modurilede gândire sau influenþele exercitate de aceºti oameni remarcabili;un asemenea lucru ar fi imposibil înainte de a ne face mai întâi opãrere completã despre fiecare în parte. Intenþia noastrã aici esteaceea de a încerca sã facem o evaluare a unuia dintre ei, singurul a

Page 86: Eseuri etice

86 JOHN STUART MILL

cãrui operã în ediþie completã este încã în curs de apariþie ºi care,în clasificarea ce poate fi fãcutã tuturor autorilor în „progresiºti“ ºi„conservatori“, face parte din aceeaºi categorie cu noi. Cãci, deºiamândoi erau mult prea mari pentru a putea fi prinºi sub un singurapelativ, totuºi Bentham a fost, în principal, un filosof progresist, iarColeridge unul conservator. Influenþa celui dintâi s-a fãcut simþitãîn mod special asupra minþilor celor ce aparþineau clasei progresiste,iar influenþa celui din urmã, asupra minþilor celor din clasaconservatoare; cele douã sisteme de unde concentrice provocatede ºocul generat de ei s-au rãspândit pe oceanul minþii ºi abia acumau început sã se apropie ºi sã se intersecteze. Scrierile amânduroraconþin lecþii severe adresate propriilor tabere, pe seama multelorerori ºi defecte de care acestea sunt legate; lui Bentham i-a fost datsã desluºeascã în mod special acele adevãruri cu care doctrinele ºiinstituþiile existente erau în dezacord, iar lui Coleridge, adevãrurileneglijate care zac în acestea.

Un om care cunoaºte bine lumea ºi care se bucurã de o bunãreputaþie pentru talentul sãu practic ºi pentru înþelepciunea saprintre cei ce ocupã poziþii publice (nefiind însã un discipol allui Bentham ºi nici al vreunei alte ºcoli, fie în parte, fie întotalitate) ne-a spus cândva, bazându-se pe propriile observaþii,cã spiritul interogativ, aceastã dispoziþie de a întreba de cedespre fiecare lucru, care a câºtigat atât de mult teren ºi a produsatâtea consecinþe importante în aceste vremuri, se origineazãla Bentham mai mult decât în orice altã parte. Cu cât examinãmmai mult aceastã aserþiune, cu atât ea se va dovedi maiadevãratã. Bentham a fost în aceastã perioadã ºi în aceastã þarãcel care a pus cel mai des sub semnul întrebãrii lucrurile binestabilite. Datoritã influenþei modalitãþilor lui de gândire, pe carelucrãrile sale le-au inoculat unui numãr considerabil de spiritereflexive, s-a reuºit înlãturarea jugului autoritãþii, ºi nenumãrateopinii, acceptate prin tradiþie ca incontestabile, au fost obligatesã se apere ºi sã se justifice. Cine, înainte de Bentham (oricâtecontroverse vor fi fost pe chestiuni de detaliu), a mai îndrãznitsã vorbeascã într-un mod lipsit de respect ºi totodatã explicitdespre Constituþia britanicã sau despre dreptul englez? El a fãcutacest lucru, iar argumentele, precum ºi exemplul sãu, i-auîncurajat ºi pe alþii. Nu vrem sã sugerãm cã lucrãrile lui au fostcele care au cauzat Reform Bill1 sau cã Appropriation Clause2

1 Wiliam IV, c. 45 (7 June 1832).2 Vezi 1 & 2 Victoria c. 109 (15 August,1838).

Page 87: Eseuri etice

87Eseuri etice

îl are pe el ca pãrinte*; transformãrile care au avut loc în instituþilenoastre, ºi cele încã ºi mai mari care vor veni, nu sunt operafilosofilor, ci a intereselor ºi a instinctelor unor mari sectoare alesocietãþii, a cãror putere a crescut recent. Dar Bentham a dat glasacestor interese ºi instincte; pânã în clipa în care el a vorbit, toþi aceiacare considerau instituþiile noastre ca nepotrivite cu aceste interesenu îndrãzneau sã susþinã aceasta, nu îndrãzneau nici mãcar sãgândeascã un asemenea lucru; ei nu auziserã niciodatã cã perfec-þiunea acelor instituþii fusese pusã la îndoialã de oamenii cultivaþi,de oameni cu o inteligenþã recunoscutã; ºi nu stã în firea minþilorneinstruite sã reziste în faþa autoritãþii reunite a celor instruite.Bentham a reuºit sã înlãture vraja. Dar nu prin intermediul propriilorsale lucrãri, ci prin intermediul minþilor ºi condeielor pe care le-auhrãnit aceste lucrãri – prin intermediul oamenilor aflaþi într-un contactmai direct cu lumea ºi în care spiritul sãu a reuºit sã treacã. Dacãsuperstiþia privitoare la înþelepciunea strãmoºilor a cunoscut undeclin, dacã publicul s-a familiarizat cu ideea cã legile ºi instituþiilenoastre sunt în cea mai mare mãsurã produsul nu al intelectului ºial virtuþii, ci al corupþiei moderne grefate pe barbaria strãveche, dacãinovaþiile cele mai curajoase nu mai sunt respinse cu dispreþ pur ºisimplu pentru cã reprezintã inovaþii, iar instituþiile existente nu maisunt considerate sacre doar pentru cã sunt instituþii existente, atuncise va constata cã aceia care au obiºnuit publicul cu aceste idei le-auînvãþat la ºcoala lui Bentham ºi cã asaltul asupra instituþiilor vechi afost ºi încã mai este purtat cu ajutorul armelor lui Bentham.Nu conteazã dacã aceºti gânditori, sau oricare alþii, s-au numãrat saunu printre persoanele aflate în mod vizibil ºi real în fruntea miºcãriipentru Reformã. Toate miºcãrile, cu excepþia celor direct revolu-þionare, sunt conduse nu de aceia care le-au pus bazele, ci de aceiacare ºtiu cel mai bine cum sã facã un compromis între opiniile vechiºi cele noi. Pãrintele inovãrii în Anglia, atât în ce priveºte doctrinele,cât ºi instituþiile, este Bentham; el este marele gânditor subversivsau, în limbajul filosofilor continentali**, marele gânditor critic alepocii ºi al þãrii sale.

* Reform Bill a fost adoptatã de Parlamentul britanic în 1832 ºi era olege care urmãrea reforma electoralã prin lãrgirea electoratului ºireprezentarea mai bunã a oraºelor populate. Ea a fost urmatã de altedouã Bills, în 1867 ºi 1884. Appropriation Clause a fost o lege din 1838,care punea capãt sistemului dijmei în Irlanda (n.tr.).** C. Audard presupune cã în acest text se origineazã utilizareatermenului „filosofie continentalã“, deosebitã de tradiþia de gândire„insularã“, distincþie atât de invocatã în zilele noastre (n.tr.).

Page 88: Eseuri etice

88 JOHN STUART MILL

Totuºi, noi nu considerãm cã acesta ar fi motivul cel maiimportant al renumelui sãu. Dacã ar fi fost numai atât, atunciBentham ar trebui sã fie situat printre potentaþii spiritului denivelul cel mai de jos – printre filosofii negativi (negative) saudistructivi, aceia care pot înþelege ceea ce e fals, dar nu ºi ceeace e adevãrat, aceia care au trezit mintea umanã în faþa inconsis-tenþei ºi absurditãþii opiniilor ºi instituþiilor acreditate în timp, fãrãa fi în stare sã punã nimic în locul a ceea ce au distrus. Nu dorimsã subestimãm meritele acestor persoane; omenirea le-a rãmasprofund îndatoratã; nici nu credem cã vor rãmâne ele vreodatãfãrã lucru într-o lume în care sunt crezute atât de multe lucrurifalse ºi în care atât de multe lucruri odinioarã adevãrate continuãsã fie crezute ca adevãrate multã vreme dupã ce au încetat sãmai fie astfel. Totuºi, calitãþile care îi ajutã pe oameni sã perceapãanomaliile, fãrã a-i ajuta însã sã perceapã ºi adevãrurile care le-arfi putut rectifica, nu se numãrã printre cele mai rare înzestrãri.Curajul, iscusinþa verbalã, controlul asupra formelor de argu-mentare ºi un stil accesibil vor putea face din cel mai superficialom, dacã e înzestrat cu suficientã lipsã de respect, un mare filosofnegativ. Asemenea oameni nu au lipsit niciodatã în secolelecultivate, iar perioada în care Bentham ºi-a format primele impresiia fost dominatã în mod vizibil de ei, proporþional cu sãrãcia sa înce priveºte cele mai nobile produse ale minþii umane. Un secolde formalism în Bisericã ºi de corupþie în Stat, când cea maivaloroasã parte a sensului doctrinelor tradiþionale a dispãrut chiarºi din minþile celor ce ºi-au menþinut din obiºnuinþã o încrederemecanicã în ea, o perioadã dintre cele mai propice pentru tot felulde filosofii sceptice. Prin urmare, Franþa l-a avut pe Voltaire ºiºcoala sa de gânditori negativi, iar Anglia (sau mai exact Scoþia)l-a avut pe cel mai profund gânditor negativ, David Hume – unom ale cãrui particularitãþi intelectuale l-au fãcut capabil sãdetecteze eºecul demonstraþiilor ºi absenþa consistenþei logice cuo profunzime pe care scepticii francezi, cu puterile lor comparativslabe de analizã ºi de abstractizare, nu au reuºit s-o atingã ºi pecare doar subtilitatea germanã ar fi putut s-o aprecieze temeinicsau sã spere a o rivaliza.

Dacã Bentham ar fi continuat doar opera lui Hume, atunci abiadacã am fi auzit de el în filosofie, cãci i-ar fi fost net inferioracestuia în ce priveºte calitãþile personale ºi nu era deloc apt sãexceleze ca metafizician. Nu trebuie sã încercãm sã gãsimsubtilitatea sau puterea de analizã abstractã printre caracteristicilesale intelectuale. În ce priveºte prima calitate, puþini mari gânditori

Page 89: Eseuri etice

89Eseuri etice

au fost atât de deficienþi ca el; ºi dacã vrem sã o gãsim pe ceadin urmã, într-o mãsurã cât de cât semnificativã, într-o minteasemãnãtoare cu a sa, atunci trebuie sã ne referim la rãposatuldomn Mill* – un om care a împletit marile calitãþi ale meta-fizicienilor secolului al optsprezecelea cu altele de o naturãdiferitã, dovedindu-se astfel apt în mod admirabil sã le completezeºi sã le corecteze opera. Bentham nu avea aceste înzestrãrispeciale, dar el avea altele, nu inferioare acestora, care nu eraudeþinute de nici unul dintre precursorii sãi; acestea l-au trans-format într-un izvor de luminã pentru o întreagã generaþie care areuºit sã depãºeascã influenþa acestora ºi, aºa cum am mai spus,au fãcut sã fie principalul gânditor subversiv al unui secol carepierduse de mult tot ceea ce ei mai puteau submina.

Ca sã vorbim despre el, înainte de toate, ca despre un filosofdoar negativ – adicã unul care respinge argumentele ilogice, caredã în vileag sofismele ºi detecteazã contradicþiile ºi absurditãþile– vom observa cã, în aceastã ipostazã, îi rãmãsese de la Humeun vast domeniu, de care el s-a ocupat într-o mãsurã fãrãprecedent: domeniul abuzurilor practice. Acesta a fost domeniulparticular al lui Bentham ºi spre acesta a fost el îndrumat deorientarea tuturor înclinaþiilor sale: sã poarte lupta împotrivaabsurditãþii din lucrãrile practice. Mintea sa a fost una esenþial-mente practicã. ªi tocmai datoritã abuzurilor practice mintea saa fost orientatã iniþial spre speculaþie – datoritã abuzurilorspecifice profesiei pe care ºi-a ales-o, aceea a dreptului. El însuºia vorbit despre acel abuz concret care a produs primul unasemenea ºoc asupra minþii sale ºi a cãrui amintire a fãcut caîntregul munte al abuzurilor sã se clatine: e vorba de obiceiul dea face clientul sã plãteascã de trei ori audienþele la biroul unuiMaster in Chancery**, când de fapt nu era oferitã decât oaudienþã. El a constatat, în urma studiului legislaþiei, cã aceastaera plinã de asemenea lucruri. Dar oare erau acestea descoperirilelui? Nu, ele erau lucruri cunoscute oricãrui avocat practicant,oricãrui judecãtor care prezida, ºi nici înainte, nici multã vremedupã ce au fost astfel conºtientizate, ele nu au cauzat nici uninconfort aparent conºtiinþei acestor oameni învãþaþi ºi nici nu i-auîmpiedicat sã afirme, cu fiecare ocazie posibilã, fie în cãrþi, fie înparlament sau în tribunale, cã legea reprezintã perfecþiunea

* Referirea se face la James Mill, tatãl lui J.S. Mill (n.tr.).** Master in Chancery – consilier la curtea Cancelariei (care era unadintre cele cinci diviziuni ale Înaltei Curþi de Justiþie) (n.tr.).

Page 90: Eseuri etice

90 JOHN STUART MILL

raþiunii. De-a lungul atâtor generaþii în care fiecare din sutele de tinerieducaþi s-au aflat succesiv în situaþia lui Bentham ºi au avutoportunitãþile lui Bentham, doar el a fost acela care a avut suficientãsensibilitate moralã ºi încredere în propria persoanã, încât sã-ºi spunãsieºi cã aceste lucruri, oricât de profitabile ar putea fi, erau fraudeºi cã o prãpastie trebuie pusã între ele ºi el. Acestei neobiºnuitealianþe între încrederea în sine ºi sensibilitatea moralã îi datorãmnoi tot ceea ce a fãcut Bentham. Trimis la Oxford de tatãl sãu laneobiºnuit de frageda vârstã de cincisprezece ani – solicitat laadmitere sã-ºi declare credinþa în cele Treizeci ºi Nouã de Articole*– el a considerat necesar sã le examineze; iar examinarea a datnaºtere unor scrupule pe care a cãutat sã le înlãture; însã în loculsatisfacþiei la care se aºtepta i s-a rãspuns cã nu este de competenþaunor copii ca el sã judece ceea ce au spus marii oameni ai Bisericii.Dupã o luptã interioarã, el a semnat; dar impresia cã a fãcut o faptãimoralã nu l-a mai pãrãsit niciodatã; considera cã el însuºi comiseseo înºelãtorie ºi pe tot parcursul vieþii nu a mai încetat sã denunþeindignat toate legile care poruncesc asemenea falsitãþi ºi toateinstituþiile care le recompenseazã.

Prin aceastã mutare în domeniul rãului practic a rãzboiuluicriticii ºi al respingerii, a înfruntãrii minciunii ºi absurditãþilor,Bentham ºi-ar fi cucerit oricum un loc important în istoria gândirii,chiar dacã nu ar fi fãcut nimic altceva. El a continuat sã poartelupta fãrã întrerupere. Acesteia îi sunt dedicate în întregime nudoar o mare parte dintre capitolele sale cele mai incitante, dar ºicâteva dintre cele mai elaborate lucrãri ale lui: The Defence ofUsury, The Book of Fallcies, ca ºi acea loviturã de graþie datã luiBlackstone, lucrarea publicatã anonim sub titlul A Fragment onGovernment3 ºi care, deºi nu a fost primul produs al unui autoratât de ridiculizat ulterior pentru stilul sãu, a stârnit cea mai mareadmiraþie nu numai pentru compoziþia sa, ci ºi pentru ideile sale,fiind atribuitã pe rând Lordului Mansfield, Lordului Camden ºi (de

* The Thirty-nine Articles (Cele Treizeci ºi Nouã de Articole) au fostadoptate în 1563 ca bazã doctrinarã a Bisericii Anglicane. În vremea luiBentham ºi Mill, universitãþile britanice erau încã supuse Bisericii, iarstudenþii de la Oxford erau obligaþi la admitere sã facã o declaraþieformalã de loialitate faþã de Biserica Anglicanã prin citirea acestuidocument. Poziþia universitãþilor britanice de anexã a Bisericii l-a fãcutpe James Mill sã nu-l trimitã pe John Stuart Mill la universitate (n.tr.).3 Defence of Usury, London: Payne, 1787; The Book of Fallacies,London: Hunt, 1824; A Fragment on Government, London: Payne, 1776.

Page 91: Eseuri etice

91Eseuri etice

cãtre Dr. Johnson) lui Dunning, unul dintre cei mai de seamãmaeºtri ai stilului printre avocaþii vremii. Aceste lucrãri sunt cutotul originale: deºi aparþin ºcolii negative (negative school), elenu se aseamãnã cu nimic din ceea ce au produs anterior filosofiinegativi; ºi ar fi fost cu totul suficiente pentru a-i asigura luiBentham un loc aparte printre gânditorii subversivi ai Europeimoderne. Dar nu aceste lucrãri fac cu adevãrat diferenþa dintreel ºi ceilalþi. Existã o diferenþã mai profundã. Aceasta constã înfaptul cã ei erau gânditori pur negativi, în timp ce el era pozitiv:ei nu fãceau altceva decât sã atace eroarea, pe când el ºi-a fãcuto chestiune de conºtiinþã din a nu face acest lucru decât în clipaîn care putea sã punã în loc adevãrul corespunzãtor. Felul lor dea fi era exclusiv analitic, al sãu era sintetic. Ei îºi luau ca punctde plecare în orice subiect opinia tradiþionalã, sãpau în jurul eicu uneltele lor logice, îi gãseau defectul fundamentul ºi îlcondamnau; el începea de novo, punându-ºi propriile salefundamente adânc ºi ferm, construind propria sa structurã ºicerând oamenilor sã le compare pe cele douã; doar în clipa încare reuºea sã rezolve el însuºi problema, sau credea cã arezolvat-o, declara toate celelalte soluþii ca fiind eronate. Prinurmare, ceea ce ei au produs nu avea sã reziste, trebuia sãdisparã, multe dintre acele lucruri au ºi dispãrut odatã cu erorilecare au ieºit la luminã; în schimb, ceea ce el a fãcut are o valoarede sine stãtãtoare, prin care trebuie sã supravieþuiascã tuturorerorilor cãrora li se opune. Deºi putem respinge concluziile salepractice, aºa cum adesea ar ºi trebui sã facem, totuºi premiselesale, colecþia de fapte ºi de observaþii din care a tras concluziilelui, rãmân pentru totdeauna parte a materiei prime a filosofiei.

Prin urmare, lui Bentham ar trebui sã-i fie asigurat un locprintre maeºtrii înþelepciunii, printre marii dascãli ºi eternelepodoabe intelectuale ale rasei umane. El se numãrã printre aceiacare au îmbogãþit omenirea cu daruri nepieritoare; ºi, cu toatecã acestea nu se aflã deasupra oricãror daruri, nici nu-l îndreptã-þesc la acele onoruri care l-ar pune „deasupra faimei tuturorgrecilor, a tuturor romanilor“4, faimã pe care, printr-o naturalãreacþie împotriva indiferenþei ºi dispreþului ignoranþilor, mulþidintre admiratorii sãi au fost odatã dispuºi sã i-o atribuie, ar fitotuºi o mult mai gravã eroare, ºi una care, deºi scuzabilã pentru

4 Alexander Pope, Satires and Epistles of Horace Imitated, „Epistles“,BK. II, Epistle I, 26; în Works, New ed. Ed. Joseph Warton, et. Al. 10 vol.London: Priestley, 1822-25, Vol. IV, p. 149.

Page 92: Eseuri etice

92 JOHN STUART MILL

vulg, nu mai e permisã nici unui spirit cultivat ºi instruit, aceeade a refuza recunoaºterea plinã de admiraþie a ceea ce el a fostdin cauza a ceea ce nu a fost.

Dacã ni s-ar cere sã spunem, în cât mai puþine cuvinte, careconsiderãm cã ar fi locul ocupat de Bentham în rândul acestormari binefãcãtori intelectuali ai omenirii, ce a fost el ºi ce nu afost, ce fel de servicii a adus sau nu a adus el adevãrului, atunciam spune cã nu a fost un mare filosof, ci a fost un mare reformatorîn filosofie. El a adus în filosofie ceva de care aceasta avea nevoieºi în lipsa cãreia se afla în impas. Nu doctrinele sale au fãcutaceasta, ci modul sãu de a ajunge le ele. El a introdus în moralãºi în politicã acele obiºnuinþe de gândire ºi acele modalitãþi decercetare care sunt esenþiale pentru ideea de ºtiinþã ºi a cãrorabsenþã a fãcut din acele domenii, aºa cum a fost, de pildã, fizicaînaintea lui Bacon, un câmp de discuþii interminabile care nuconduceau la nici un rezultat. Pe scurt, nu opiniile sale, ci metodasa a constituit noutatea ºi valoarea a ceea ce a fãcut el; o valoarenepreþuitã, chiar dacã ar trebui sã respingem ansamblul opiniilorînsele sau, în orice caz, o mare parte a lor.

Metoda lui Bentham poate fi descrisã pe scurt ca metodadetaliului (method of detail), a tratãrii întregului prin separarealui în pãrþile sale – a abstracþiilor prin reducerea lor la Lucruri, aclaselor ºi a principiilor generale (generalities) prin separareaindivizilor care le compun, spãrgând orice întrebare în pãrþi,înainte de a încerca sã o soluþioneze. Mãsura exactã a originalitãþiiacestui proces, considerat drept o concepþie logicã – mãsuralegãturii sale cu metodele din ºtiinþa fizicã sau cu elaborãrileanterioare ale lui Bacon, Hobbes ºi Locke – nu este o chestiuneesenþialã pentru moment. Gradul de originalitate conþinut înmetoda sa – în subiectele la care a aplicat-o ºi în rigiditatea cucare a aderat la ea – a fost maximal. De aici clasificãrile saleinterminabile. De aici demonstraþiile sale amãnunþite ale celor mairecunoscute adevãruri. Faptul cã incendierea, crima, jafulreprezintã acþiuni dãunãtoare – el nu va admite fãrã demonstraþie,oricât ar pãrea de evident un asemenea lucru; el va ºti de ce-ul ºicum-ul acestora cu cel mai înalt grad de precizie; el va distingetoate daunele asociate unui delict, fie ele de primul, de al doileasau de al treilea ordin, anume: 1. rãul produs victimei ºiapropiaþilor sãi; 2. pericolul reprezentat de un asemenea exempluºi neliniºtea (alarm) sau sentimentul dureros de insecuritate; ºi3. descurajarea sârguinþei ºi a strãdaniilor utile ce ia naºtere dinneliniºte, precum ºi efortul ºi resursele care trebuie cheltuite în

Page 93: Eseuri etice

93Eseuri etice

vederea prevenirii pericolului. Dupã aceastã enumerare, el vademonstra, pe baza legilor care guverneazã trãirile (feelings)umane, cã pânã ºi primul dintre aceste rele – suferinþa victimeinemijlocite – va depãºi în medie cu mult plãcerea obþinutã dedelicvent, ºi o va depãºi cu mult mai mult atunci când toatecelelalte rele sunt luate în calcul. El considerã aplicarea uneipedepse ca fiind nejustificatã în afarã de cazul în care se poatedemonstra contrariul; ºi, ca sã-ºi asume sarcina sã demonstrezeacest lucru în mod formal, el se justificã spunând cã „existãadevãruri pe care trebuie sã le demonstrezi nu de dragul lor înseºi,pentru cã ele sunt recunoscute, ci pentru cã prin aceasta s-ardeschide calea receptãrii altor adevãruri care depind de acestea.În acest fel pregãtim noi receptarea primelor principii care, odatãacceptate, pregãtesc calea admiterii tuturor celorlalte adevãruri“.La aceasta se mai poate adãuga cã în acelaºi fel disciplinãm noimintea pentru a practica acelaºi gen de disecþie asupra unorîntrebãri mai complicate ºi mai problematice.

Este o maximã sãnãtoasã, pe care toþi gânditorii riguroºi ausesizat-o, dar pe care nimeni nu a aplicat-o atât de consistentînainte de Bentham, aceea cã eroarea se ascunde în spatelegeneralitãþilor; cã mintea umanã nu este capabilã sã îmbrãþiºezeun întreg complex decât dupã ce a analizat în amãnunt ºi acatalogat pãrþile din care este alcãtuit acel întreg; cã abstracþiilenu sunt realitãþi per se, ci un mod prescurtat de a exprima faptele,ºi cã singurul mod de a lucra efectiv cu ele este acela de a lereaduce la faptele (experienþei sau ale conºtiinþei) a cãror expresiesunt. Urmând acest principiu, Bentham se opreºte puþin asupramodurilor uzuale ale gândirii morale ºi politice. Acestea i s-aupãrut, atunci când erau urmãrite pânã la izvorul lor, a se terminaîn cea mai mare parte în simple fraze (phrases). În domeniulpoliticii, cuvintele cheie sunt libertate, ordine socialã, constituþie,lege a naturii, contract social etc.; etica are cuvintele ei analoge.Astfel arãtau argumentele pe care se bazau cele mai serioaseîntrebãri ale moralitãþii ºi ale politicii: nu temeiuri (reasons), cialuzii la temeiuri; expresii solemne prin care se fãcea un sumarapel la unele sentimente generale ale oamenilor sau la vreomaximã de uz familiar, care putea fi adevãratã sau nu, dar alecãrei limite nimeni nu le examinase critic vreodatã. ªi aceasta îisatisfãcea pe unii; nu ºi pe Bentham. El a cerut ceva mai multdecât simpla opinie ca temei al opiniei. De fiecare datã cândîntâlnea o frazã folositã pe post de argument pro sau contra ceva,el insista sã afle ce înseamnã aceasta, anume dacã ea fãcea apel

Page 94: Eseuri etice

94 JOHN STUART MILL

la vreun standard sau punea în evidenþã vreun fapt relevant pentruacea problemã; ºi dacã nu putea sã constate cã fãcea vreunul dinaceste lucruri, o trata ca pe o încercare a preopinentului de a-ºiimpune propriul sãu sentiment individual asupra altor oameni,fãrã a le oferi ºi un temei pentru aceasta; o „invenþie fãcutã pentrua evita obligaþia de a apela la un standard extern ºi pentru aconvinge cititorul sã accepte sentimentul ºi opinia autorului catemei suficient ºi pentru el însuºi“5. Sã-l lãsãm în continuare peBentham sã vorbeascã el însuºi pe acest subiect; fragmentul faceparte din prima sa lucrare sistematicã, Introduction to thePrinciples of Morals and Legislation, ºi cu greu am putea citaceva mai ilustrativ atât pentru forþa, cât ºi pentru slãbiciunilemodului sãu de filosofare:

„Este destul de curios sã observi varietatea invenþiilor lacare au recurs oamenii ºi varietatea frazelor (phrases) pe carele-a conceput pentru a ascunde de lume ºi, dacã se poate, deei înºiºi, aceastã foarte generalã ºi, de aceea, foarte scuzabilãautarhie (self-sufficiency).1. Cineva* spune cã are un mijloc de a afla ce este corect ºi

ce este incorect ºi cã acest mijloc se cheamã „simþ moral“;ºi apoi el trece la treabã liniºtit ºi spune: acest lucru e corect,acela e incorect. De ce? Pentru cã simþul meu moral îmispune asta.

2. Un alt om** vine ºi modificã acest cuvânt, abandonând„moral“ ºi înlocuindu-l cu „comun“. El vã spune apoi cã alsãu simþ comun îi spune ce e corect ºi ce e incorect la felde sigur cum simþul moral îi spunea celuilalt; el înþelege prinsimþ comun un simþ, de un fel sau altul, care, spune el, estedeþinut de toþi oamenii, simþul acelora al cãror simþ nu eidentic cu al sãu fiind înlãturat ca nedemn de luat în seamã.

5 Introduction to the Principles of Morals and Legislation, în Works,vol. I, p. 8.* Autorii vizaþi de Bentham sunt reprezentanþii ºcolii „simþului moral“care susþin, în esenþã, teza cã omul e dotat de naturã cu un simþ moral,analog simþului frumosului ºi celorlalte simþuri obiºnuite, prin care elpoate determina nemijlocit valoarea moralã a unei acþiuni; e vorba deA. Shaftesbury (1671-1712), F. Hutcheson (1694-1747), R. Price(1723-1791), S. Clark (1675-1729), W. Wollaston (1660-1724) (n. tr.).** Fondatorul ºcolii „simþului comun“ e T. Reid (1710-1796). Un altreprezentant e scoþianul J.Beattie (1735-1803) (n.tr.).

Page 95: Eseuri etice

95Eseuri etice

Aceastã invenþie este mai bunã decât cealaltã, cãci, simþulmoral fiind ceva nou, un om petrece câtva timp cãutândfãrã succes sã-i stabileascã existenþa, pe când simþul comuneste la fel de vechi precum creaþia; ºi nu existã om cãruiasã nu-i fie ruºine dacã s-ar crede despre el cã nu are la felde mult din acest simþ comun precum au ceilalþi semeni aisãi. Mai existã încã un mare avantaj: pãrând sã împartãputerea, el stârneºte mai puþinã invidie deoarece atuncicând omul se plaseazã pe acest teren pentru a-i anatemizape cei ce sunt diferiþi de el, aceasta nu se întâmplã printr-unsic volo sic jubeo, ci printr-un velitis jubeatis*.

3. Un alt om vine ºi spune cã, în ce priveºte simþul moral, elnu poate afirma cã posedã într-adevãr un asemenea lucru;cã, totuºi, el are un intelect (understanding) care s-ar puteadescurca la fel de bine. Acest intelect, spune el, estestandardul corectitudinii ºi incorectitudinii; el îi spuneomului ce ºi cum. Toþi oamenii buni ºi înþelepþi înþeleg lafel cum înþelege ºi omul nostru; dacã înþelegerea celorlalþioameni diferã în vreun fel de a lui, cu atât mai rãu pentruei; acesta e un semn sigur cã ei sunt fie vicioºi, fie corupþi.

4. Un alt om spune cã existã o Regulã a Corectitudinii care eeternã ºi imuabilã ºi cã aceastã regulã a corectitudiniidicteazã ce ºi cum; apoi el începe sã-þi prezinte sentimentelesale despre tot ce-i trece prin cap; ºi aceste sentimente (pecare trebuie sã le admiþi ca atare) sunt tot atâtea ramuriale regulii eterne a corectitudinii.

5. Un alt om, sau poate acelaºi om (nu are importanþã), spunecã existã anumite practici conforme ºi altele adverse Ordiniiveritabile a lucrurilor (to the Fitness of Things) ºi apoi îþispune, dupã cum îi convine, care practici sunt conforme ºicare nu; ºi aceasta dupã cum se întâmplã ca o practicã sã-iplacã sau nu.

6. Numeroºi oameni vorbesc mereu despre Legea Naturii; ºiapoi continuã prezentându-þi sentimentele lor cu privire laceea ce este corect ºi incorect; ºi aceste sentimente, trebuiesã înþelege, sunt tot atâtea capitole ºi secþiuni ale Legii Naturii.

7. În locul expresiei Legea Naturii avem uneori Legea Raþiunii,Justa Raþiune (Right Reason), Dreptatea Naturalã, EchitateaNaturalã, Ordinea Bunã. Oricare dintre ele ar face aceeaºitreabã. Ultima este cea mai folositã în politicã. Ultimele trei

* „Aºa vreau, aºa poruncesc“, „aºa vreþi, aºa sã porunciþi“ (n. tr.).

Page 96: Eseuri etice

96 JOHN STUART MILL

sunt mai acceptabile decât celelalte deoarece ele nu pretindfoarte explicit cã sunt altceva decât simple fraze; ele nuinsistã sã fie privite ca tot atâtea standarde pozitive în sineºi par a fi mulþumite sã fie considerate, dupã situaþie, dreptfraze care exprimã conformitatea lucrului în discuþie custandardul propriu, oricare ar fi acesta. Totuºi, de cele maimulte ori, va fi mai bine sã îl numeºti utilitate; utilitate estemai clar, cãci se referã mai explicit la durere ºi plãcere.

8. Avem un anume filosof care spune: nu existã nici un rãu înlume în afarã de spunerea unei minciuni; ºi dacã, deexemplu, ar fi sã-þi omori propriul tatã, aceasta ar fi doarun mod particular de a spune cã el nu era tatãl tãu.Bineînþeles, atunci când acest filosof vede ceva ce nu îiplace, el spune: acesta este un mod particular de a spuneo minciunã. Aceasta echivaleazã cu a spune cã actul trebuiesãvârºit sau poate sã fie sãvârºit atunci când, cu adevãrat,el nu trebuie sãvârºit.

9. Cel mai cinstit ºi mai deschis dintre toþi aceºtia este acel omcare ia cuvântul ºi spune: eu mã numãr printre cei Aleºi; acum,Dumnezeu însuºi are grijã sã-i informeze pe Aleºi despre ce ecorect; ºi aceasta cu o eficienþã atât de mare încât ei, chiardacã ar fi lãsaþi de capul lor, nu s-ar putea înfrâna nu doar sãcunoascã, ci ºi sã practice ceea ce e corect. Deci, dacã unom vrea sã ºtie ce este corect ºi ce este incorect, el nu trebuiesã facã altceva decât sã vinã la mine.“6

Puþini vor susþine cã aceasta este o reprezentare fidelã aanimus-ului celor ce folosesc diversele fraze atât de amuzantcriticate mai sus; dar faptul cã aceste fraze nu conþin nici unargument în afarã de acela bazat chiar pe trãirile pe care ele suntchemate sã le justifice, este un adevãr pe care Bentham a avutmeritul notabil de a-l fi indicat pentru prima oarã.

Introducerea în filosofia conduitei umane a acestei metodea detaliului – a acestei practici de a nu raþiona niciodatã asupraîntregurilor înainte de a fi fost descompuse în pãrþile constituente,nici asupra abstracþiilor pânã când nu au fost traduse în fapteconcrete (realities) – constituie originalitatea lui Bentham înfilosofie ºi face din el marele reformator al ramurii morale ºipolitice a acesteia. Celei pe care el o numeºte „metoda exhaustivã

6 Introduction to the Principles of Morals and Legislation, în Works,vol. I, pp. 8n-9n.

Page 97: Eseuri etice

97Eseuri etice

de clasificare“, ºi care nu reprezintã decât o ramurã a acesteimetode mai generale, el îi atribuie tot ceea ce e mai original înlucrarea sistematicã ºi atent elaboratã pe care abia am citat-o7.Principiile generale (the generalities) ale filosofiei sale nu au însine aproape nimic sau chiar nimic nou: a atribui o asemeneanoutate doctrinei conform cãreia utilitatea generalã este funda-mentul moralitãþii ar presupune o crasã ignoranþã în ceea cepriveºte istoria filosofiei, literatura domeniului în genere ºi lucrãrilelui Bentham. El însuºi spune cã a preluat ideea de la Helvétius;ºi tot aceasta era doctrina filosofilor religioºi ai perioadeirespective, înaintea lui Reid ºi Beattie. Nu am vãzut niciodatã oapãrare mai abilã a doctrinei utilitãþii decât într-o lucrare scrisãpentru a-l respinge pe Shaftesbury, puþin cititã acum, anumeEssays on the Characteristics, a lui Brown8, iar în renumitarecenzie a lui Johnson despre Soame Jenyns9, aceeaºi doctrinãe prezentatã ca aparþinând atât autorului, cât ºi recenzorului. Întoate epocile filosofiei, una dintre ºcolile ei a fost utilitaristã – nunumai din vremea lui Epicur, ci cu mult înainte. ªi a fost un simpluaccident cã aceastã opinie a ajuns sã fie legatã, la Bentham, demetoda sa specificã. Filosofii utilitariºti anteriori acestuia nu potrevendica o asemenea metodã mai mult decât oponenþii lor. Sãne referim, de exemplu, la filosofia epicureicã, inspirându-ne dincea mai completã viziune de ansamblu pe care o avem cu privirela partea moralã a acesteia, graþie celui mai desãvârºit învãþat alantichitãþii, Cicero; întrebãm pe oricine a citit lucrãrile salefilosofice, De finibus spre exemplu, dacã nu cumva argumenteleepicureicilor, la fel ca ºi cele ale stoicilor ºi platonicienilor, constaudoar în apeluri retorice la noþiuni comune, la e???ta ºi shμ??? înloc de t??μ???a, noþiuni alese la întâmplare ºi care, atunci cânderau totuºi adevãrate, nu erau niciodatã atât de atent scrutate,încât sã ne asigurãm în ce sens ºi între ce limite sunt eleadevãrate. Aplicarea unei veritabile filosofii inductive problemelorde eticã este tot atât de necunoscutã moraliºtilor epicureici, cât

7 Ibid., p. 101n.8 London, Davis, 1752. Brown este ºi autorul unei alte cãrþi care a fãcutnu mai puþinã senzaþie la prima sa apariþie – An Estimate of the Manners(and Principles) of the Times, 2 vol., London: Davis and Reymers,1757-1758.9 Samuel Johnson, „Review of A Free Enquiery“, Works, London:Buckland, Rivington, 1787, X, 220-58; Soame Jenyns, A Free Inquiryinto the Nature and Origin of Evil, London: Dodsley, 1757.

Page 98: Eseuri etice

98 JOHN STUART MILL

ºi celor din celelalte ºcoli; ei nu descompun niciodatã o problemãîn pãrþile ei ºi nu se apleacã asupra unor chestiuni punctuale.Bentham nu a învãþat, cu siguranþã, metoda sa minuþioasã ºianatomicã de la aceºtia.

Tocmai aceastã metodã a introdus-o Bentham definitiv înfilosofie ºi a fãcut-o, începând cu el, obligatorie pentru filosofiituturor ºcolilor. Prin intermediul acesteia el a format intelectulmultor gânditori, care fie nu au adoptat niciodatã, fie au abandonatmulte dintre opiniile sale particulare. El i-a învãþat metoda sa peniºte oameni care aparþineau unor ºcoli total opuse ºcolii sale; eli-a fãcut pe aceºtia sã-ºi dea seama cã, dacã nu îºi testeazãdoctrinele prin metoda detaliului, adversarii lor o vor face. Astfel,el a introdus pentru prima datã, ºi nu e prea mult sã spunem asta,precizia de gândire în filosofia moralã ºi politicã. În loc sã-ºi adopteopiniile pe bazã de intuiþie sau prin raþionare din premise adoptateîntr-o manierã sumarã ºi formulate într-un limbaj atât de vag încâte imposibil sã spui exact dacã sunt adevãrate sau false, filosofiisunt acum forþaþi sã se înþeleagã unul pe altul, sã sfãrâmegeneralitatea propoziþiilor lor ºi sã urmãreascã o problemã precisãîn fiecare disputã. Aceasta nu este nimic altceva decât o revoluþieîn filosofie. Efectele sale devin treptat evidente în lucrãrilegânditorilor englezi de orice orientare ºi vor fi resimþite tot mai multpe mãsurã ce lucrãrile lui Bentham vor fi difuzate ºi pe mãsurã cenumãrul minþilor la a cãror formare au contribuit este tot mai mare.

Ne-am putea aºtepta în mod firesc ca mãcar o parte dinfructele acestui mare progres filosofic sã revinã autorului sãu.Înarmat cu un instrument atât de puternic ºi mânuindu-l învederea atingerii unui singur þel, cultivând câmpul filosofieipractice printr-o asemenea neobositã ºi consecventã folosire aunei metode bune în sine ºi care nu a fost adoptatã de predece-sorii sãi, nu se putea altfel decât ca Bentham, prin cercetãrile sale,sã realizeze lucruri considerabile. ªi aºa a ºi fãcut: lucruri nu doarconsiderabile, ci extraordinare, deºi puþine, dacã le comparãmcu ceea ce a lãsat neterminat, ºi încã ºi mai puþine în raport cuceea ce imaginaþia sa vie ºi aproape tinereascã îl fãcea sã semândreascã a fi realizat. Metoda sa specificã, calculatã admirabilpentru a crea gânditori cu minþi clare ºi sigure în limitelematerialului de bazã disponibil, nu a avut o eficienþã egalã în aface ca acest material de bazã sã fie complet. Ea poate sã neasigure precizia, dar nu ºi completitudinea; sau, mai degrabã, neasigurã un anume fel de completitudine, dar nu altul.

Page 99: Eseuri etice

99Eseuri etice

Metoda lui Bentham de a-ºi prezenta subiectul este admirabilãca pavãzã împotriva unui anume gen de concepþie îngustã ºiparþialã. El începe prin a înfãþiºa întregul domeniu de cercetarecãruia îi aparþine problema specificã discutatã ºi descinde prindiviziune pânã când ajunge la lucrul pe care îl cãuta; ºi astfel,respingând succesiv tot ceea ce nu este lucrul, el elaboreazã treptato definiþie a ceea ce este acesta. O asemenea procedurã, pe careel o numeºte metoda exhaustivã, este la fel de veche precum însãºifilosofia. Platon îi datoreazã totul ºi face totul cu ajutorul ei; iarutilizarea ei de cãtre acest uriaº om în dialogurile sale e consideratãde Bacon, în una dintre acele aluzii pregnant logice structurate înscrierile sale ºi atât de neglijatã de pretinºii sãi urmaºi, dreptabordarea cea mai apropiatã de adevãrata metodã inductivã pe careo gãsim în filosofia anticã10. Bentham nu a fost probabil conºtientde faptul cã Platon l-a anticipat în ce priveºte procesul cãruia eldeclara cã îi datoreazã totul. Prin practicarea acestei metode,speculaþiile sale au devenit deosebit de sistematice ºi de consis-tente; la el nici o problemã nu este izolatã, el vede orice subiectîn legãturã cu toate celelalte subiecte de care, în viziunea lui, acestae legat ºi de care se cere a fi distins; ºi cum tot ceea ce ºtie el cafiind cât de cât legat de subiect a fost orânduit într-o manierãordonatã în faþa sa, el nu uitã ºi nu ignorã un lucru într-o anumeocazie pentru a ºi-l aminti într-o alta, aºa cum fac aceia careutilizeazã o metodã mai slabã. Prin urmare, nu existã probabil niciun filosof de o deschidere atât de largã la care sã gãsim atât depuþine inconsistenþe. Dacã vreunul dintre adevãrurile pe care nule-a sesizat în trecut au ajuns sã fie sesizate ulterior, el va amintiacest lucru peste tot ºi cu orice prilej ºi va ajusta întregul sistemîn raport cu aceasta. Iatã o altã calitate admirabilã prin care el aimpresionat pe cele mai bune dintre minþile antrenate în manierasa de gândire; când aceste minþi se deschid spre a admite adevãrurinoi, le digereazã la fel de repede pe cât le-au primit.

Dar acest sistem, excelent pentru a pãstra în mintea gândi-torului tot ceea ce acesta ºtia, nu îl face sã ºtie destul; el nu facedin cunoaºterea unora dintre proprietãþile unui lucru ceva suficientpentru cunoaºterea întregului ºi nici nu echivaleazã înrãdãcinatulobicei de a examina un obiect complex (fie ºi cu deosebitãatenþie) doar sub unul dintre aspectele sale cu puterea contem-plãrii lui în ansamblu. Pentru a avea aceastã din urmã putere, enevoie de alte calitãþi; vom vedea acum dacã Bentham deþineasau nu aceste alte calitãþi.

10 Novum Organum, în Works, vol. I, p. 205.

Page 100: Eseuri etice

100 JOHN STUART MILL

Mintea lui Bentham, aºa cum am spus-o deja, era eminamentesinteticã. El îºi începea toate cercetãrile presupunând cã nimicnu se cunoaºte despre subiect ºi reconstruia întreaga filosofie abinitio, fãrã referire la opiniile predecesorilor sãi. Dar pentru aconstrui fie o filosofie, fie orice altceva, îþi trebuie materiale debazã. Pentru filosofia materiei, materialele sunt proprietãþilemateriei; pentru filosofia moralã ºi politicã, proprietãþile omuluiºi ale poziþiei omului în lume. Cunoaºterea pe care o posedãoricare cercetãtor cu privire la aceste proprietãþi constituie o limitãdincolo de care, ca filosof moral sau politic, indiferent decapacitãþile sale intelectuale, el nu poate trece. Sinteza nimãnuinu poate fi mai completã decât analiza sa. Dacã în examinareanaturii ºi vieþii umane el ar fi lãsat vreun element în afarã, atunci,oriunde ºi-ar manifesta influenþa acel element, concluziile salevor eºua într-o mãsurã mai mare sau mai micã în ce priveºteaplicarea lor. Dacã el a lãsat în afarã mai multe elemente, ºi încãfoarte importante, atunci truda sa ar putea fi foarte valoroasã; elar fi putut contribui în mod substanþial la acel corp de adevãruriparþiale care, completate ºi corectate reciproc, reprezintã adevãrulpractic; dar aplicabilitatea sistemului sãu la domeniul practic, subforma sa autenticã, se va dovedi extrem de limitatã.

Natura umanã ºi viaþa umanã sunt subiecte vaste ºi oricines-ar angaja într-o încercare de cunoaºtere amãnunþitã a lor arenevoie atât de însemnate resurse proprii, cât ºi de ajutoare ºi deinstrumente din afarã. ªansa sa de a reuºi va fi proporþionalã cudouã lucruri: gradul în care propria sa naturã ºi circumstanþele îifurnizeazã o imagine corectã ºi completã a naturii umane ºi acircumstanþelor în care trãieºte omul; ºi capacitatea sa de abeneficia de luminile altor spirite.

Bentham a eºuat în a beneficia de luminile altor spirite.Lucrãrile sale conþin foarte puþine urme ale unei cunoaºteri exactea altor ºcoli de gândire în afarã de a sa, ca ºi multe dovezi aledeplinei sale convingeri cã nu ar putea sã înveþe nimic demn deinteres de la ele. Dispreþul sãu pentru unii dintre cei mai iluºtrigânditori anteriori era nemãsurat. În aproape singurul pasaj dinDeontology care poate fi considerat ca aparþinând lui Bentham,dupã stilul sãu ºi dupã faptul cã fusese tipãrit înainte, Socrate ºiPlaton sunt evocaþi în termeni incomozi pentru cei mai mariadmiratori ai sãi11, iar incapacitatea sa de a aprecia asemenea

11 Ed. John Browring, 2 vol., London: Longman, Rees, Orme, Brown,Green & Longman, 1834, vol. I, p. 39ff.

Page 101: Eseuri etice

101Eseuri etice

oameni este, de fapt, la unison cu habitudinile generale ale minþiilui Bentham. El avea o expresie sugestivã pentru atitudinea sa cuprivire la orice speculaþie moralã la care n-a fost aplicatã propria-imetodã sau (ceea ce pentru el era acelaºi lucru) care nu erafundamentatã pe o recunoaºtere a utilitãþii ca standard moral:aceastã expresie era „generalitãþi vagi“ (vague generalities)12. Oricei se prezenta într-o asemenea formã era înlãturat ca nefiind demnde luat în seamã sau era cercetat numai pentru a putea fi denunþatca absurd. El nu a þinut seama, sau mai degrabã natura minþii salel-a împiedicat sã þinã seama, de faptul cã aceste generalitãþiconþineau întreaga experienþã neanalizatã încã a rasei umane.

Fãrã a se putea susþine cã omenirea nu a ºtiut nimic pânãcând nu au venit logicienii sã o înveþe, cã pânã în momentul încare nu s-a dat un ultim lustru unui adevãr moral, asigurându-i oexpresie metafizicã precisã, toate concepþiile anterioare grosierepe care le-a produs intelectul comun la sugestia dorinþelorobiºnuite ºi a experienþei comune nu reprezintã nimic, trebuiesã admitem cã nici originalitatea, care permite sã gândeºti cucapul propriu, ºi nici curajul, care permite sã îndrãzneºti acestlucru, nu fac parte în mai mare mãsurã din caracterul filosoficdecât atenþia acordatã gânditorilor anteriori ºi spiritului colectival rasei umane. Ceea ce a fost odinioarã opinia omenirii a fostopinia unor persoane de diverse temperamente ºi dispoziþii, dediverse înclinaþii ºi prejudecãþi, de diverse poziþii sociale,educaþionale sau privitoare la oportunitãþile de observare ºiinvestigare. Nici un cercetãtor nu cuprinde la un loc toate acestea;fiecare cercetãtor e ori tânãr, ori bãtrân, sãrac sau bogat, bolnavsau sãnãtos, cãsãtorit sau necãsãtorit, meditativ sau activ, poetsau logician, antic sau modern, bãrbat sau femeie; ºi, dacã esteo persoanã care gândeºte, el are în plus particularitãþile acciden-tale ale modului sãu personal de gândire. Orice circumstanþã careconferã un anume caracter vieþii unei fiinþe umane aduce cu eadistorsiuni specifice, o facilitate particularã de a percepe anumitelucruri ºi de a omite sau de a uita altele. Dar, dacã ne plasãmîntr-un punct de vedere diferit, alte lucruri vor fi perceptibile; ºinimeni nu e mai probabil sã fi vãzut ceea ce acea fiinþã umanãnu vede decât aceia care nu vãd ceea ce ea vede. Opinia generalãa omenirii este media concluziilor la care au ajuns toate minþile,deposedate desigur de gândurile lor cele mai alese ºi cele maiîntunecate, dar eliberate de înclinaþiile ori de pãrtinirile lor, un

12 Vezi Book of Fallacies, Pt. IV, Chpt. III, pp. 230ff.

Page 102: Eseuri etice

102 JOHN STUART MILL

rezultat net în care e prezent punctul de vedere particular alfiecãruia, dar al nici unuia nu e predominant. Mintea colectivã nupãtrunde dincolo de suprafaþã, dar ea vede întreaga suprafaþã,ceea ce gânditorii profunzi adesea nu reuºesc sã facã tocmai dincauza profunzimii lor; mai adânca lor înþelegere a unui lucru subdoar unele din aspectele sale le distrage atenþia de la celelalte.

Prin urmare, cel mai puternic susþinãtor al libertãþii judecãþiiprivate – cel mai pãtrunzãtor descoperitor al erorilor predece-sorilor sãi ºi al imperfecþiunilor modalitãþilor obiºnuite de gândire– este chiar persoana care are cea mai mare nevoie sã-ºiîntãreascã latura slabã a propriului intelect prin studiul opiniiloroamenilor din toate timpurile ºi aparþinând tuturor naþiunilor, caºi al speculaþiilor filosofilor care împãrtãºesc unele moduri degândire cu totul opuse faþã de al sãu. Acolo va gãsi ea experienþelecare i-au lipsit – restul adevãrului din care ea nu vede decâtjumãtate – acele adevãruri ale cãror erori detectate de ea nu suntde obicei decât exagerãri. Dacã, asemenea lui Bentham, eapropune un instrument îmbunãtãþit de cercetare, cu atât mai maree probabilitatea sã gãseascã gata pregãtit un vast material brutcare stã în aºteptarea acelui instrument. Un om cu idei claregreºeºte grav dacã îºi imagineazã cã tot ceea ce este conceputconfuz nu existã; îi revine lui sarcina ca, atunci când întâlneºteun asemenea caz, sã înlãture ceaþa ºi sã fixeze contururile formeivagi care se întrezãreºte prin ea.

Dispreþul lui Bentham, aºadar, pentru toate celelalte ºcoli degândire, hotãrârea sa de a crea o filosofie numai din materialelefurnizate de propria minte ºi de minþi asemãnãtoare cu a sa, afost ceea ce l-a descalificat, în primul rând, ca filosof. În al doilearând, a fost caracterul incomplet al minþii sale ca reprezentantãa naturii umane universale. El nu a nutrit nici un fel de simpatiefaþã de multe dintre cele mai naturale ºi mai puternice trãiri alenaturii umane; a fost strãin de multe dintre cele mai graveexperienþe ale acesteia; iar facultatea prin care o minte înþelegeo minte diferitã de ea ºi se transpune pe sine în trãirile acelei alteminþi i-a fost refuzatã de lipsa lui de imaginaþie.

Bentham a fost, într-o anumitã mãsurã, înzestrat cu imaginaþieîn sensul popular al acesteia, acela de stãpânire a imagisticii ºi aexpresiei metaforice. În lipsa unei culturi poetice, imaginile cucare fantezia îl alimenta erau arareori frumoase, fiind mai degrabãpitoreºti ºi comice sau îndrãzneþe, energice ºi percutante; se potcita pasaje din el, reprezentative atât pentru ironia lor jucãuºã,cât ºi pentru elocinþa lor declamatorie, care rareori sunt depãºite

Page 103: Eseuri etice

103Eseuri etice

în scrierile filosofilor. Imaginaþia pe care nu o avea este aceea caree în genere numitã astfel de cãtre cei mai buni autori ai zilelornoastre, aceea care ne permite ca, printr-un efort voluntar, sãconcepem ceea ce e absent ca ºi cum ar fi prezent, imaginarulca ºi cum ar fi real, îmbrãcându-l în acele trãiri care l-ar însoþiefectiv dacã ar fi cu adevãrat real. Aceasta este capacitatea princare o fiinþã umanã intrã în mintea alteia ºi se pune în situaþiaacesteia. O asemenea capacitate dã naºtere poetului, în mãsuraîn care el nu face altceva decât sã exprime melodios trãirile salereale. Ea dã naºtere în întregime dramaturgului. E una dintrepãrþile constitutive ale istoricului: cu ajutorul ei înþelegem altetimpuri; cu ajutorul ei Guizot poate sã interpreteze evul mediupentru noi, iar Nisard, în frumoasele sale studii asupra ultimilorpoeþi latini13, ne plaseazã în Roma Cezarilor; în acelaºi fel, Micheletextrage caracterul distinctiv al diferitelor rase ºi generaþii aleomenirii din faptele propriei lor istorii. Fãrã ea nimeni nu ºi-arcunoaºte propria naturã dincolo de ceea ce circumstanþeleevidenþiazã efectiv; ca sã nu mai vorbim de natura semenilornoºtri, dincolo de asemenea generalizãri precum cele pe carele-am putea face din observarea conduitei lor externe.

Cunoaºterea de cãtre Bentham a naturii umane este mãrginitã,în consecinþã, de aceste limite. Ea este în întregime empiricã ºi evorba aici de empirismul cuiva care are puþinã experienþã. El nuposedã nici experienþã internã, nici experienþã externã; felulliniºtit, chiar regulat, al vieþii sale ºi sãnãtatea spiritului sãu auconspirat interzicându-i-le pe amândouã. El nu a cunoscutniciodatã prosperitatea ºi adversitatea, pasiunea ºi îndestularea;el n-a trãit niciodatã experienþele pe care þi le dã boala; el a trãitdin copilãrie pânã la vârsta de optzeci ºi cinci de ani într-o sãnãtatejuvenilã. El nu a cunoscut nici demoralizarea, nici povarasufleteascã. El nu a simþit niciodatã viaþa ca pe un refren durerossau plictisitor. El a fost un bãiat (boy) pânã la sfârºitul vieþii.Conºtiinþa de sine (self-consciousness), acel daimon al oamenilorde geniu din timpul nostru, de la Wordsworth la Byron, de laGoethe la Chateaubriand, ºi cãreia aceastã epocã îi datoreazã atâtde mult din înþelepciunea sa veselã, ca ºi din cea tristã, nu s-atrezit niciodatã în el. Cât anume din natura umanã a stat înadormire în el, acesta nu a ºtiut niciodatã ºi nici noi nu putemºti. El nu a fost niciodatã atent la influenþele nevãzute care

13 Jean Nissard, Etudes de moeurs et de critique sur les poetes latinsde la decadence, 3 vol., Brussels: Hauman, 1834.

Page 104: Eseuri etice

104 JOHN STUART MILL

acþionau asupra sa ºi, prin urmare, asupra semenilor sãi. Alteepoci sau alte naþiuni erau o paginã albã pentru el din punctulde vedere al posibilitãþii de a învãþa ceva. El nu le mãsura decâtprintr-un singur standard: cunoaºterea faptelor de cãtre acesteaºi capacitatea lor de a avea o viziune corectã despre utilitate ºide a topi orice alt obiect în ea. Destinul sãu a fost sã aparþinãunei generaþii de oameni dintre cei mai sterili ºi inculþi pe carei-a dat Anglia pânã acum ºi era deja un om bãtrân atunci când ogeneraþie mai bunã a apãrut, odatã cu prezentul secol. Prinurmare, el nu a vãzut în om mai mult decât poate vedea cel maivulgar observator ºi nu a recunoscut alte diferenþe de caracter înafara acelora pe care le poate identifica omul obiºnuit. Cunoscândatât de puþin despre trãirile umane, el a ºtiut ºi mai puþin despreinfluenþele prin care sunt formate aceste trãiri; toate lucrãrile maisubtile ale minþii asupra ei însãºi, ca ºi ale lucrurilor externeasupra minþii, i-au scãpat; ºi probabil cã nici unul dintre aceia care,într-o epocã atât de luminatã (instructed), au încercat sã dea oregulã pentru întreaga conduitã umanã, nu au fãcut-o plecând dela o concepþie atât de îngustã cu privire la factorii prin careconduita umanã este influenþatã sau s-ar cuveni sã fie.

Acesta, deci, este punctul nostru de vedere cu privire laBentham. El a fost un om dotat atât cu remarcabile înzestrãri pentrufilozofie, cât ºi cu remarcabile deficienþe; capabil mai mult caoricare altul sã tragã din premisele sale concluzii nu doar corecte,ci ºi îndeajuns de precise ºi de specifice pentru a fi practice, daravând totodatã o concepþie generalã asupra naturii umane ºi asupravieþii care i-a furnizat un stoc neobiºnuit de restrâns de premise.Este clar ce are ºansa sã înfãptuiascã un asemenea om, ce poateface pentru filosofie un gânditor atât de dãruit ºi atât de calificat.El ar putea, cu o logicã riguroasã ºi precisã, sã urmãreascã niºtesemiadevãruri pânã la consecinþele lor ºi la aplicaþiile lor practice,la o scarã atât de amplã ºi totodatã atât de amãnunþitã cum nu amai fost realizatã anterior; ºi aceasta este emblema sub careposteritatea ºi-l va reaminti probabil pe Bentham.

Ne exprimãm convingerea sincerã ºi bine chibzuitã cã e greusã gãsim ceva pozitiv în filosofia lui Bentham care sã nu fieadevãrat; cã atunci când concluziile sale practice sunt eronate, ceeace în opinia noastrã se întâmplã adesea, aceasta se datoreazã nufaptului cã argumentele pe care le propune nu ar fi raþionale ºivalide în sine, ci faptului cã un anume principiu mai important pecare el nu-l sesizeazã eliminã acele argumente ºi rãstoarnã balanþa.Partea rea a scrierilor sale o reprezintã negarea hotãrâtã a tot ceea

Page 105: Eseuri etice

105Eseuri etice

ce el nu înþelege, a tuturor adevãrurilor diferite de acelea pe careel însuºi le recunoaºte. Doar prin aceastã laturã a exercitat el oinfluenþã rea asupra epocii sale; prin aceasta a reuºit el nu sã creezeo ºcoalã de negatori, aºa ceva fiind o prejudecatã de ignorant, cisã se punã pe sine în fruntea unei ºcoli care exista deja, chiar dacãnu gãsise încã un mare om care sã-i garanteze statutul filosofic; ela aruncat vãlul intelectului peste tendinþa naturalã a oamenilor dintoate epocile de a nega sau discredita toate trãirile ºi stãrile mintalede care ei nu aveau cunoºtinþã.

Adevãrurile care nu aparþin lui Bentham, acelea de care filosofiasa nu þine seama, sunt multe ºi importante; dar nerecunoaºterealor de cãtre el nu le face sã nu existe; ele sunt în continuare aici ºie o sarcinã relativ uºoarã ce ne revine, aceea de a armoniza acesteadevãruri cu al sãu. A respinge jumãtatea sa de adevãr deoarecea ignorat cealaltã jumãtate ar însemna sã cãdem chiar în eroareasa, fãrã a mai avea însã ºi scuza sa. Din partea noastrã, avem ototalã înþelegere pentru oamenii cu un singur ochi, dacã ochiul loreste pãtrunzãtor; dacã vãd mai mult, probabil cã nu vãd la fel debine, nici nu urmãresc cu atâta pasiune cursul cercetãrii. Aproapetoate filoanele bogate ale speculaþiei originale ºi surprinzãtoare aufost descoperite de semigânditori (half-thinkers) sistematici; cutoate cã, dacã aceste noi idei le eliminã pe cele vechi sau li seadaugã în mod inofensiv, aceasta depinde de faptul dacã aceºtisemigânditori sunt sau nu sunt urmaþi pe aceleaºi piste de gânditoriicompleþi. Câmpul naturii umane ºi al vieþii omeneºti nu e niciodatãprea mult arat sau în prea multe direcþii; pânã când fiecare bulgãrenu e rãsturnat, munca e imperfectã; nici un adevãr întreg nu eposibil decât prin combinarea punctelor de vedere ale tuturoradevãrurilor parþiale ºi deci prin exploatarea completã a ceea cepoate face prin sine fiecare adevãr parþial.

Nu existã mijloc mai bun de a arata ce ar putea sã facãadevãrurile parþiale ale lui Bentham decât trecerea în revistã afilosofiei sale; o asemenea trecere în revistã, deºi inevitabil preascurtã ºi prea generalã, e necesar sã fie întreprinsã acum.

Prima întrebare ce trebuie pusã oricãrui spirit speculativ este:care e teoria sa asupra vieþii umane (theory of human life)? Înminþile multor filosofi, orice teorie de acest fel se aflã într-o starelatentã ºi modeleazã inconºtient totul dupã chipul ºi asemãnareasa, fiind o surprizã pentru ei sã o punem în evidenþã în propriilelor scrieri aºa cum aratã dacã e privitã cu ochii altora. DarBentham ºi-a cunoscut întotdeauna premisele ºi l-a fãcut ºi pe

Page 106: Eseuri etice

106 JOHN STUART MILL

cititorul sãu sã le cunoascã; nu era obiceiul lui sã lase bazeleteoretice ale concluziilor sale practice în ipostaza de simpleconjecturi. Puþini mari gânditori au furnizat mijloacele necesarepentru a conferi o atât de mare certitudine concepþiei exacte pecare ºi-au format-o despre om ºi despre viaþa umanã.

Omul este conceput de Bentham ca fiind susceptibil de plãceriºi de dureri ºi ca fiind guvernat, în întreaga sa conduitã, în partede diversele modificãri ale interesului propriu ºi de acele pasiuni(passions) care sunt de obicei clasificate ca egoiste ºi în partede simpatii sau de ocazionale antipatii faþã de alte fiinþe. ªi aiciconcepþia lui Bentham cu privire la natura umanã ia sfârºit. El nuexclude religia: speranþa în recompensele ºi pedepsele divine einclusã la rubrica „intereselor în raport cu sine“ (self-regardinginterests), iar trãirea evlavioasã, la rubrica simpatiei faþã deDumnezeu14. Dar ansamblul principiilor care ne împing la acþiunesau ne reþin de la înfãptuirea ei, fie cã þin de aceastã lume, fie deo alta, pe care el o recunoaºte, sunt cele privind ori dragosteade sine (self-love), ori dragostea sau ura pentru alte fiinþe capabilede simþire (sentient beings). ªi ca sã nu subziste nici o îndoialãrelativ la ceea ce a gândit el în aceastã privinþã, nu ne-a lãsat învoia rezultatelor generale ale scrierilor sale, ci a elaborat A Tableof the Springs of Action, o enumerare ºi o clasificare expliciteale motivelor omeneºti, cu diferitele lor denumiri laudative,depreciative ºi neutre. Acest tabel, regãsibil în partea I a operelorsale complete15, îl recomandãm noi spre studiu acelora care vorsã-i înþeleagã filosofia.

Omul nu a fost niciodatã recunoscut de cãtre el ca o fiinþãcapabilã sã urmãreascã perfecþiunea spiritualã ca scop, sã doreascãde dragul ei însãºi conformitatea propriului sãu caracter custandardul sãu de excelenþã, fãrã sã spere la un alt bine sau sã-ifie fricã de un alt rãu decât acela originat în propria sa conºtiinþã(his own inward consciousness). Chiar ºi în forma mai limitatã aConºtiinþei (Conscience), acest fapt mãreþ al naturii umane îi scapã.Nimic nu e mai curios decât absenþa recunoaºterii, în toate scrierilesale, a existenþei conºtiinþei (conscience) ca un lucru distinct defilantropie, de afecþiunea faþã de Dumnezeu sau faþã de om ºi deinteresul propriu în aceastã lume sau în cea viitoare. E prezentã lael o abþinere studiatã de la a folosi orice expresii care, în gurile

14 Vezi Introduction to the Principles of Morals and Legislation, înWorks, vol. I, pp. 56, 52.15 Works, vol. I, pp. 195-219.

Page 107: Eseuri etice

107Eseuri etice

altora, semnificã recunoaºterea unui asemenea fapt16. Dacã gãsimcuvintele „conºtiinþã“, „principiu“, „rectitudine moralã“, „datoriemoralã“ în a sa Table of the Springs of Action, ele sunt printresinonimele lui „dragoste de reputaþie“, cu precizarea, valabilãpentru primele douã, cã ele sunt de asemenea uneori sinonimecu motivul religios sau motivul simpatiei. El pare sã nu fieconºtient de sentimentul (feeling) propriu-zis al aprobãrii saudezaprobãrii morale, îndreptat fie cãtre noi înºine, fie cãtre alþii; ºinici cuvântul respect de sine (self-respect), nici ideea la care epotrivit acest cuvânt, nu apar mãcar o datã, dupã cât ne amintim,în ansamblul scrierilor sale.

El ignorã nu doar partea moralã a naturii umane în sensulstrict al termenului – dorinþa de perfecþiune sau trãirile uneiconºtiinþe aprobatoare sau acuzatoare; el nu recunoaºte decâtvag, ca fapt al naturii umane, urmãrirea oricãrui alt scop ideal dedragul lui însuºi. Simþul onoarei ºi al demnitãþii personale – aceatrãire a exaltãrii personale ºi a umilinþei care acþioneazã indepen-dent de opinia altor oameni sau chiar în ciuda acesteia; dragosteade frumos, pasiunea artistului; dragostea de ordine, de congru-enþã, de consistenþã în toate lucrurile ºi de conformitate cu scopullor; dragostea de putere, nu în forma limitatã a puterii asupra altorfiinþe umane, ci a puterii abstracte, puterea de a ne pune înpracticã actele de voinþã; dragostea de acþiune, setea de miºcareºi de activitate, un principiu care cu greu se poate spune cã areo influenþã mai micã în viaþa omeneascã decât opusul sãu,dragostea de liniºte – ei bine, nici unul dintre aceºti puterniciconstituenþi ai naturii umane nu sunt consideraþi demni de a aveaun loc printre „izvoarele acþiunii“ ºi, cu toate cã despre nici unuldintre aceºtia nu se poate spune cã nu apar ici ºi colo în scrierilelui Bentham, nici o concluzie nu e întemeiatã pe recunoaºterealor. Omul, cea mai complexã fiinþã, este una foarte simplã în ochiisãi. Chiar ºi în ce priveºte simpatia, recunoaºterea sa nu seextinde la formele mai complexe ale acestei trãiri – plãcerea de

16 Într-un pasaj din ultimul volum al cãrþii sale cu privire la Dovezi, ºipoate în alte câteva locuri, „dragostea faþã de dreptate“ (love of justice)e consideratã a fi o trãire inerentã aproape tuturor oamenilor (Rationaleof Judicial Evidence, Ed. J.S. Mill, 5 vol. London: Hunt and Clarke, 1827,vol. V, p. 638, Cf. Ibid., vol. I, p. 83). E imposibil, fãrã explicaþiisuplimentare care nu pot fi date acum, sã spunem exact ce sens putematribui unor expresii întâmplãtoare atât de inconsistente cu linia generalãa filosofiei sale.

Page 108: Eseuri etice

108 JOHN STUART MILL

a iubi (the love of loving), nevoia de simpatie ca sprijin sau nevoiaunora de a avea un obiect pe care sã-l admire ºi sã-l respecte.Dacã el s-a gândit vreodatã la vreunele dintre trãirile mai profundeale naturii umane, nu a fãcut-o decât privindu-le ca idiosincrasiiale gustului, cu care nici moralistul ºi nici legislatorul nu au a facedecât în mãsura în care trebuie sã interzicã acele acþiunidãunãtoare la care ele ar putea sã ne conducã din întâmplare. Aspune cã unui om trebuie sã-i placã un lucru sau cã trebuie sã-idisplacã un altul i se pãrea un act de despotism atât din parteaunui moralist, cât ºi a unui conducãtor politic.

Ar fi cât se poate de nedrept faþã de Bentham sã presupunem(aºa cum sunt în stare adversarii sãi înflãcãraþi ºi înguºti la minte)cã aceastã imagine a naturii umane a fost copiatã dupã chipul sãuºi cã toate acele elemente constitutive ale umanitãþii pe care el le-aexclus din tabloul sãu al motivelor erau absente din chiar sufletulsãu. Cauza originarã a tuturor speculaþiilor sale a fost, dupã cumam vãzut, forþa neobiºnuitã a trãirilor sale virtuoase timpurii, ca ºiun nobil simþ al moralitãþii, mai ales al dreptãþii, care le orienteazãºi le impregneazã în întregime. Dar, fiind obiºnuit de timpuriu sãaibã în minte fericirea omenirii (sau, mai degrabã, a întregii lumicapabile de simþire) ca singurul lucru dezirabil în sine sau care faceorice altceva dezirabil, el a confundat toate trãirile dezintersatecare-l stãpâneau cu dorinþa fericirii generale, tot aºa cum uniiscriitori religioºi, care iubeau virtutea pentru ea însãºi cu toatã forþade care e capabil omul, confundau de obicei dragostea lor de virtutecu frica lor de infern. Ar fi fost nevoie de o mai mare subtilitatedecât aceea pe care o avea Bentham pentru a distinge unele dealtele anumite trãiri care, din cauza unei îndelungate obiºnuinþe,au acþionat dintotdeauna în aceeaºi direcþie; iar lipsa sa deimaginaþie l-a împiedicat sã citeascã asemenea distincþii în sufletelecelorlalþi, atunci când erau îndeajuns de lizibile.

În consecinþã, el nu a fost urmat pe calea acestei uriaºeomisiuni de nici unul dintre acei oameni competenþi care, datoritãobligaþiilor intelectuale pe care le aveau faþã de el, au fost priviþica discipoli ai sãi. Ei ar fi putut sã-l urmeze în doctrina sa a utilitãþiiºi în efortul sãu de a respinge simþul moral ca test al corectitudiniiºi incorectitudinii, dar, respingându-l pe acesta ca test, ei l-aurecunoscut, împreunã cu Hartley17, ca fapt al naturii umane, s-au

17 David Hartley (1705-1757) a fost a fost filosof ºi medic, fondator, alãturide Hume, al teoriei psihologice a asociaþiei de idei (psihologia asociaþionistãsau analiticã), ce va constitui baza „metafizicã“ (i.e. teoria ºtiinþificã desprenatura umanã) a eticii utilitariste (n.tr.).

Page 109: Eseuri etice

109Eseuri etice

strãduit sã-l explice, sã-i gãseascã legile; pe drept cuvânt, nu li sepoate reproºa cã au nesocotit aceastã parte a naturii noastre, nicicã au fost înclinaþi sã o marginalizeze în speculaþiile lor. Dacãinfluenþa acestei erori cardinale s-a extins parþial la câþiva dintreei, acest lucru s-a întâmplat indirect, prin influenþa altor pãrþi aledoctrinei lui Bentham asupra minþii lor.

Simpatiei, singurul motiv dezintersat recunoscut de Bentham,el i-a simþit inadecvarea ca garant al acþiunii virtuoase, cu excepþiacâtorva cazuri limitate. El ºtia prea bine cã afectele personale potproduce daune unor terþi ºi pretindea sã fie þinute sub controltot atât de mult ca orice altã trãire, iar filantropia generalã,consideratã ca un motiv ce influenþeazã omenirea în general, elo considera ca aflându-se la adevãrata sa valoare atunci când eseparatã de sentimentul (feeling) datoriei – care este cel mai slabºi mai instabil dintre toate trãirile. Doar interesul personal a mairãmas ca motiv care sã influenþeze oamenii ºi prin care ei ar puteafi conduºi cãtre binele lor. Prin urmare, concepþia lui Benthamdespre lume este aceea a unei colecþii de persoane care-ºiurmãresc fiecare interesul sau plãcerea personalã ºi care pot fiîmpiedicate sã se ciocneascã unele cu altele mai mult decât einevitabil cu ajutorul speranþelor ºi temerilor derivate din trei surse– legea, religia ºi opinia publicã. Acestor trei puteri, consideratea constrânge conduita umanã, le-a dat el numele de sancþiuni:sancþiunea politicã, operând cu ajutorul recompenselor ºipedepselor legii; sancþiunea religioasã, operând cu ajutorulrecompenselor ºi pedepselor provenite de la ConducãtorulUniversului; ºi cea popularã, pe care o mai numeºte ºi sancþiunemoralã, operând cu ajutorul plãcerilor ºi al durerilor izvorâte dinatitudinea favorabilã sau defavorabilã a semenilor noºtri18.

Aceasta este teoria lui Bentham despre lume. ªi acum, fãrã sã-ifacem apologia ºi fãrã sã-l cenzurãm, vom urmãri sã cercetãmprintr-o evaluare calmã cât de departe ne poate duce aceastãviziune asupra naturii umane ºi vieþii – cât de multe va putea earealiza în domeniul moralei ºi cât în domeniul filosofiei politice ºisociale; ce va face ea pentru individ ºi ce va face pentru societate.

Ea nu va face nimic pentru conduita individului în afaraprescrierii unora dintre cele mai evidente dictate ale prudeþeilumeºti ºi ale unei onestitãþi ºi bunãvoinþe pur exterioare. Nu enevoie sã mai discutãm despre deficienþele unui sistem etic ce

18 Vezi Principles of Morals and Legislation, Cap. III, în Works, Vol. I,pp. 14-15.

Page 110: Eseuri etice

110 JOHN STUART MILL

nu pretinde sã ajute indivizii la formarea propriului lor caracter,ce nu recunoaºte ca fãcând parte din natura umanã o asemeneavrere (wish), ºi am putea spune cã nici mãcar o asemenea putere(power), cum e aceea de autocultivare (self-culture); iar dacã orecunoaºte, aceasta oferã prea puþin sprijin acelei mari datorii,deoarece neglijeazã existenþa a aproape jumãtate din numãrultotal de trãiri mintale de care sunt capabile fiinþele umane, inclusivpe acelea care au ca obiect stãri ale propriilor minþi.

Moralitatea constã din douã pãrþi. Una dintre acestea eautoeducaþia (self-education), formarea, de cãtre fiinþa umanãînsãºi, a afectelor ºi a voinþei ei. Acest sector lipseºte din sistemullui Bentham. Cealaltã parte, la fel de importantã, anume ceaprivitoare la reglementarea acþiunilor exterioare, trebuie sã fieîntru totul nesigurã ºi imperfectã dacã nu e legatã de prima; cãcicum am putea noi judeca în ce fel va afecta majoritatea acþiunilornoastre interesele lumeºti, ale noastre sau ale altora, dacã nu luãmîn considerare ca parte a problemei influenþa acestora asuprareglementãrii afectelor ºi dorinþelor noastre sau ale altora? Unmoralist bazat pe principiile lui Bentham poate ajunge numai pânãla o concluzie de tipul cã nu trebuie sã ucidã, nici sã dea foc sausã fure; dar cum va fi el capabil sã reglementeze nuanþele maifine ale comportamentului uman sau sã înfãþiºeze superioaramoralitate a acelor fapte ale vieþii umane care tind sã influenþezeprofunzimile caracterului, independent de orice influenþã asupracircumstanþelor lumeºti – cum ar fi, de pildã, relaþiile sexuale sauacelea familiale în general sau orice alte legãturi sociale ºisimpatetice de o naturã mai intimã? Caracterul moral (themoralities) al acestor chestiuni depinde esenþialmente deconsiderente pe care Bentham nu le-a luat în calcul niciodatã; iarcând s-a întâmplat sã aibã dreptate, aceasta s-a întâmplatîntotdeauna ºi în mod necesar pe temeiuri greºite sau insuficiente.

Din fericire pentru omenire, interesul lui Bentham s-a îndreptatmai mult spre jurisprudenþã decât spre cercetãri etice propriu-zise.Nimic de acest gen nu a fost publicat sub numele sãu în afarã deDeontology – o carte, dupã câte ºtim, la care admiratorii luiBentham nu fac aluzie decât pentru a regreta profund faptul cã aajuns sã vadã lumina tiparului. Nu am aºteptat de la Benthamconcepþii sistematice corecte despre eticã sau o tratare justã aoricãrei probleme a cãrei evaluare moralã reclamã o profundãcunoaºtere a sufletului omenesc; dar ne-am aºteptat totuºi camarile probleme morale sã fie abordate, ca opiniile tradiþionalesã fie supuse unei critici minuþioase; nu ne-am aºteptat ca doar

Page 111: Eseuri etice

111Eseuri etice

aceea petite morale sã fie tratatã, ºi acesta cu cea mai pedantãminuþiozitate ºi pe principiile quid pro quo, ce reglementeazãcomerþul. Cartea nu are nici mãcar valoarea pe care ar avea-o oexpunere autenticã a consecinþelor legitime ale unei linii degândire eronate; cãci stilul ei aratã cã aceasta a fost atât de multrescrisã, încât este imposibil sã spui cât de mult sau cât de puþinaparþine lui Bentham. Ediþia completã a operei sale, la care selucreazã acum, se spune cã nu va include scrierile religioase alelui Bentham; acestea, deºi considerãm cã în majoritatea lor au oextrem de micã valoare, sunt totuºi ale lui ºi lumea are dreptulsã cunoascã lumina pe care ele o aruncã asupra constituþieispiritului sãu. Dar a omite Deontology ar fi un act de discreþieeditorialã pe care îl gãsim întru totul justificat.

Dacã teoria vieþii a lui Bentham poate sã facã atât de puþinpentru individ, ce ar putea ea face pentru societate?

Ea va permite unei societãþi care a atins un anumit nivel dedezvoltare spiritualã, ºi a cãrei menþinere la acest nivel esteasiguratã, sã prescrie regulile prin care îºi poate proteja intereselemateriale. Ea nu va face nimic pentru interesele spirituale alesocietãþii (cu excepþia acelor situaþii în care este folositã cainstrument în mâinile unei doctrine mai înalte); ºi nici mãcarpentru a asigura interesele materiale ea nu e suficientã de unasingurã. Acela care singur permite oricãrui interes material sãexiste ºi singur face ca orice mulþime de fiinþe umane sã existeca societate este caracterul naþional; acesta face ca o naþiune sãreuºeascã în tot ce-ºi propune, iar o alta sã eºueze; ca o naþiunesã înþeleagã ºi sã aspire la lucruri elevate, iar cealaltã sã se târascãla nivelul celor decãzute; ca mãreþia unei naþiuni sã dureze, iaralta sã fie condamnatã la timpurie ºi iute decãdere. Adevãratulînvãþãtor capabil sã ne spunã care sunt aranjamentele socialepotrivite pentru Anglia, Franþa sau America este acela care nepoate indica felul în care poate fi perfecþionat caracterul englez,francez sau american ºi cum acest caracter a fost fãcut ceea ceeste. O filosofie a legilor ºi a instituþiilor care nu este fundamentatãpe o filosofie a caracterului naþional e o absurditate. Dar cevaloare ar putea avea opinia lui Bentham despre caracterulnaþional? Cum ar fi putut el, a cãrui minte conþinea atât de puþineºi atât de sãrace tipuri de caractere individuale, sã se ridice laaceastã înaltã generalizare? Tot ceea ce a putut sã facã el a fostsã indice mijloacele prin care, în orice stadiu al spiritului naþionalne-am afla, interesele materiale ale societãþii pot fi protejate,neasumându-ºi sarcina sã rãspundã la întrebarea, lãsatã altora,

Page 112: Eseuri etice

112 JOHN STUART MILL

dacã folosirea acestor mijloace ar avea influenþe dãunãtoareasupra caracterului naþional.

Am ajuns deci la un fel de evaluare a ce poate face o filosofiecum e aceea a lui Bentham. Ea ne poate învãþa mijloacele princare sã organizãm ºi sã reglementãm doar partea de afacere(business part) a aranjamentelor sociale. Filosofia sa se rezumãla tot ceea ce poate fi înþeles sau fãcut fãrã referire la influenþelemorale; acolo unde aceste influenþe cer sã fie luate în seamã, eadã greº. El a fãcut greºeala sã considere cã partea de afacere atreburilor umane epuizeazã totul, mãcar tot ceea ce face obiectulpreocupãrii legiuitorului ºi moralistului. Nu se poate spune cã elar fi neglijat influenþele morale atunci când le percepea; dar lipsasa de imaginaþie, puþina sa experienþã în ceea ce priveºte trãirileomeneºti, ca ºi ignorarea filiaþiilor ºi conexiunilor trãirilor unelecu altele, au fãcut ca aceastã situaþie sã se întâmple rar.

În consecinþã, partea vizând afacerile (business part) estesingura sferã a treburilor umane în care Bentham a întreprins cevacu succes; este domeniul în care el a introdus un numãr conside-rabil de principii practice limpezi ºi comprehensive. A fost domeniulîn care el a excelat, în care a fost într-adevãr strãlucitor. A îndepãrtatpânzele de pãianjen adunate de secole, a dezlegat noduri pe careeforturile celor mai capabili gânditori, secol dupã secol, nureuºiserã decât sã le strângã ºi mai tare; se poate spune fãrãexagerare despre el cã a fost primul care a adus lumina raþiuniipeste o parte considerabilã a acestui domeniu de activitate.

Ne întoarcem acum cu plãcere de la ceea ce Bentham nu puteasã facã spre ceea ce el a fãcut. Este o sarcinã ingratã aceea de acere socotealã unui mare binefãcãtor al omenirii pentru faptul dea nu fi fost ºi mai mare – de a insista pe greºelile unui om carene-a dat mai multe adevãruri noi ºi a oferit lumii mai multe lecþiipractice valoroase decât a primit vreodatã aceasta de la orice altindivid, cu excepþia, poate, a câtorva momente de glorie. Parteaneplãcutã a întreprinderii noastre s-a terminat. Urmeazã acum sãarãtãm mãreþia acestui om, capacitatea intelectului sãu de apãtrunde subiectele care i se potriveau, sarcina uriaºã care i-a statîn faþã, precum ºi curajul ºi determinarea de erou cu care a reuºitsã se achite de ea. Nu vom lãsa nici sã se creadã cã tot ce a fãcutel e de micã importanþã pentru motivul cã domeniul sãu a fost unullimitat; omul are de ales între a merge puþin, dar pe drumuri diferite,ºi a înainta mult, dar pe un singur drum. Câmpul activitãþilor luiBentham a fost precum spaþiul dintre douã linii paralele: foartestrâmt într-o singurã direcþie, dar tinzând la infinit în cealaltã.

Page 113: Eseuri etice

113Eseuri etice

Speculaþiile lui Bentham, dupã cum ºtim deja, au început cudreptul ºi în acest domeniu de activitate el a cunoscut cele maimari triumfuri. A gãsit filosofia dreptului în haos ºi a lãsat-o caºtiinþã; a gãsit practica dreptului precum grajdul lui Augias, dar adeviat cursul râului spre ea, sãpând ºi împrãºtiind grãmadã dupãgrãmadã mizeria.

Fãrã a ne asocia invectivelor exagerate formulate la adresaavocaþilor, pe care însã Bentham câteodatã ºi le permitea, ºi fãrãa face un segment al societãþii rãspunzãtor pentru greºelile tuturor,putem spune cã circumstanþele au fost acelea care au fãcut peoamenii legii englezi demni cu osebire de reproºul lui Voltaire,care îi definea ca „pãstrãtori ai unor vechi obiceiuri barbare“19.La baza dreptului englez stãtea, ºi încã mai stã, sistemul feudal.Acest sistem, ca oricare altul care a existat sub formã de cutumãînainte de a fi stabilit sub formã de lege, era adaptat într-un anumitgrad nevoilor societãþii în care s-a dezvoltat, acelea ale unui grupde soldaþi grosolani care þineau subjugat un popor cucerit,împãrþindu-ºi între ei prada. Totuºi progresul civilizaþiei atransformat aceastã tabãrã armatã de rãzboinici barbari, aflatãîn mijlocul duºmanilor reduºi la sclavie, într-un popor dedicatindustriei ºi comerþului, bogat ºi liber. Legile potrivite primeiadintre aceste stãri ale societãþii nu puteau avea nici un fel de relaþiecu circumstanþele celei de-a doua, care nici nu ar fi putut sã senascã dacã nu s-ar fi fãcut ceva pentru a adapta aceste legi lasituaþia ei. Dar adaptarea nu a fost rezultatul reflecþiei ºi planifi-cãrii; ea nu a apãrut din vreo luare în considerare globalã a noiistãri a societãþii ºi a exigenþelor sale. Ceea ce s-a întâmplat s-aîntâmplat printr-o luptã secularã între vechea barbarie ºi nouacivilizaþie, între aristocraþia feudalã a cuceritorilor, ce se agãþa derudimentarul sistem pe care îl instaurase, ºi cei cuceriþi, careluptau pentru emanciparea lor. Aceºtia din urmã erau o putereîn ascensiune, dar care nu a fost niciodatã destul de mare pentrua-ºi rupe lanþurile, deºi din când în când unele verigi cedau. Astfellegea a ajuns sã fie ca ºi costumul unui om matur care nu ºi-ascos niciodatã hainele cu care s-a îmbrãcat în prima zi de ºcoalã.Fâºie dupã fâºie acestea s-au rupt ºi, cu cât crãpãtura se lãrgea,fãrã a înlocui nimic din ceea ce cãdea de la sine, gaura era cârpitã,adicã erau aduse petice de legi noi de la cel mai apropiat magazinºi aplicate acolo. Aºa se face cã toate epocile din istoria Angliei

19 Voltaire, La Princesse de Babilone, în Oeuvres completes, 66 vol.,Paris: Renouard, 1817-25, vol. XL, pp. 157-8.

Page 114: Eseuri etice

114 JOHN STUART MILL

ºi-au dat întâlnire în legea englezã; mai multele lor produse pot fivãzute împreunã, nu amestecate, dar îngrãmãdite unele pestealtele, aºa cum pot fi citite erele Pãmântului într-o secþiuneperpendicularã a suprafeþei lui – depozitele fiecãrei perioadesuccesive nu sunt substituite celor anterioare, ci suprapuse lor. ªiîn lumea legii, nu mai puþin decât în lumea fizicã, orice zguduiresau conflict al elementelor îºi lasã urma sa sub forma unei rupturisau iregularitãþi a straturilor; orice luptã care a sfâºiat în interiorsocietatea este vizibilã în situaþia dezarticulatã a domeniuluicorespunzãtor al legii; ba chiar capcanele ºi cursele pe care un gruprival le-au pregãtit celuilalt existã încã, iar dinþii nu doar ai hienelor,ci ai vulpilor ºi ai tuturor animalelor viclene se vãd imprimaþi pestraniile rãmãºiþe gãsite în aceste antediluviene peºteri.

În dreptul englez, ca ºi în cel roman înaintea sa, adaptarealegilor barbare la avântul societãþilor civilizate s-a fãcut mai alespe furiº. Acest lucru se fãcea în general în tribunale, care nu puteausã nu înregistreze noile nevoi ale oamenilor în procesele dintrediferite persoane pe care le dezbãteau; dar acestea, neavândautoritatea de a face legi noi pentru asemenea nevoi noi, au fostobligate sã facã acest lucru în mod mascat ºi sã evite gelozia ºiopoziþia unei puteri legiuitoare ignorante, dominatã de prejudecãþiºi în bunã mãsurã brutalã ºi tiranicã. Unele dintre cele mai necesareasemenea îmbunãtãþiri, cum ar fi aceea de a conferi forþã egalãadministraþiei prin tutelã (trust) ºi aceea de a pune capãt sistemuluibunurilor substituite (entails), au fost înfãptuite în opoziþie deschisãcu voinþa declaratã a Parlamentului, a cãrui lipsã de tact, nepotrivitãcu abilitatea judecãtorilor, nu a reuºit, dupã încercãri repetate, sãproducã vreo lege cãreia judecãtorii sã nu-i gãseascã un punct slabcare s-o facã inoperantã. Întreaga istorie a dezbaterii despreadministraþia prin tutelã poate fi încã cititã în termenii unui act decesiune, cum poate fi cititã ºi dezbaterea despre substituþii pânãla abolirea amenzii ºi a despãgubirilor printr-un act al actualuluiProcuror General; dar clientul plãtea cu drag pentru cabinetul decuriozitãþi istorice pe care era obligat sã le cumpere de fiecare datãcând fãcea vreun aranjament cu privire la proprietatea sa.Rezultatul acestui mod de a îmbunãtãþi instituþiile sociale a fost cãori de câte ori ceva nou era fãcut, trebuia sã fie fãcut în concordanþãcu vechile forme ºi nume; iar legile au fost îmbunãtãþite cam cuacelaºi efect cu care, în perfecþionarea agriculturii, plugul ar fi pututfi introdus doar fãcându-l sã semene cu o spadã; sau ca ºi când,deoarece din practica primitivã a legãrii plugului de coada caluluis-a inventat hamul, coada ar fi rãmas totuºi legatã de plug numaide dragul formei.

Page 115: Eseuri etice

115Eseuri etice

Când conflictele s-au terminat ºi masele eterogene s-au liniºtitsub forma a ceva ce semãna unei stãri stabile, iar acea stare adevenit una profitabilã ºi, de aceea, una foarte plãcutã avocaþilor,aceºtia, urmând tendinþa naturalã a minþii omeneºti, au începutsã teoretizeze asupra ei ºi, împinºi de necesitate, au trebuit s-oasimileze ºi sã-i dea o formã sistematicã. Tocmai dintr-unasemenea lucru încropit din zdrenþe ºi din petice, în care singuraparte ce se apropia de ordine ºi de sistem era partea barbarã,depãºitã deja în proporþie de peste jumãtate, au trebuit sã-ºiconstruiascã avocaþii englezi, prin inducþie ºi abstractizare,propria lor filosofie a dreptului, fãrã habitudinile logice ºi culturaintelectualã generalã pe care avocaþii Imperiului Roman le-aufolosit pentru a îndeplini o sarcinã similarã. Bentham a gãsitfilosofia dreptului în forma în care au adus-o avocaþii englezipracticanþi: o harababurã în care cuvinte precum real propertyºi personal property, law ºi equity, felony, praemunire,misprision ºi misdemeanour*, care sunt cuvinte fãrã nici unsens dacã sunt detaºate de istoria instituþiilor engleze – fiindsimple urme ale mareei menite sã marcheze linia pe care mareaºi þãrmul, în luptele lor seculare, au convenit-o drept hotar al lor– ei bine, aceste cuvinte erau considerate, toate, ca marcânddistincþii inerente naturii lucrurilor, în care orice absurditate,orice abuz profitabil, avea un temei al lui – temei care numaidin când în când se pretindea a fi derivat din oportunitate, celmai adesea fiind un temei tehnic, unul doar de formã, derivatdin vechiul sistem barbar. În timp ce teoria dreptului se afla înaceastã stare, pentru a descrie ce era practica acestuia am aveanevoie de pana unui Swift sau chiar de a lui Bentham însuºi.Întregul proces al urmãririi judiciare nu pãrea sã fie decât o suitãde viclenii în profitul avocaþilor, în care reclamantul era privitca pradã; iar dacã sãracii nu erau victimele neajutorate ale unorSir Giles Overreach20, care avea de unde sã plãteascã preþul, eiputeau mulþumi pentru aceasta opiniei ºi obiceiurilor, dar nu legii.

* Felony e un termen aplicat unei crime grave (ucidere, jaf armat etc.).Praemunire se referã la împiedicarea amestecului jurisdicþiei ecleziasticeîn jurisdicþia civilã, vizându-i direct pe catolici ºi jurisdicþia papalã.Misprision se referã la refuzul de a mãrturisi o trãdare sau o crimã.Misdemeanour e un delict inferior ca gravitate feloniei (n.tr.).20 Vezi Philip Massinger, A New Way to Pay Old Debts. (Sir GilesOverreach e personajul piesei lui Massinger, un cãmãtar energic ºiambiþios, dar deficitar sub aspect moral – n.tr.)

Page 116: Eseuri etice

116 JOHN STUART MILL

Unii ºi-ar putea închipui cã Bentham a fãcut un lucru uºoratunci când a numit absurde toate aceste lucruri ºi a dovedit cãele sunt aºa. Dar el a început aceastã luptã încã de tânãr ºi aîmbãtrânit înainte de-a avea pe cineva care sã-l urmeze. Istoriava refuza într-o zi sã mai dea credit forþei superstiþiei care, pânãfoarte recent, a protejat acest dãunãtor haos în faþa cercetãrii ºiîndoielii, a considerat în mod fals fermecãtoarele prezentãri alelui Blackstone* drept o justã evaluare a dreptului englez ºi aproclamat ruºinea faþã de raþiunea umanã ca fiind chiar perfec-þiunea ei. Cinste lui Bentham, pentru a fi dat acestei superstiþiilovitura mortalã – el fiind un Hercule pentru aceastã hidrã, un Sf.Gheorghe pentru acest dragon respingãtor! Onoarea este înîntregime a lui, cãci numai calitãþile sale deosebite puteau sã facãaceasta. Au fost binevenite perseverenþa sa neobositã, ferma luiîncredere în sine, care nu avea nevoie de sprijinul opiniile altora,orientarea pregnant practicã a spiritului sãu, deprinderile salesintetice – ºi, peste toate, metoda sa specialã. Metafizicienii,înzestraþi cu generalitãþi vagi, ºi-au încercat adesea puterile înlegãturã cu acest subiect ºi nu l-au lãsat mult mai avansat decâtîl gãsiserã. Dreptul e o chestiune de afaceri (business): ceea ceconteazã în el sunt mijloacele ºi scopurile, nu abstracþiile;vaguitãþii nu i se poate rãspunde cu vaguitate, ci cu claritate ºiprecizie; detaliile nu solicitã generalitãþi, ci detalii. Nici nu se poateprogresa în acest domeniu doar arãtând cã lucrurile aºa cumexistã sunt rele; e de asemenea necesar sã se arate cum se potele îmbunãtãþi. Nici un mare om despre care am citit nu putea fimai calificat decât Bentham sã facã acest lucru. El a fãcut-o odatãpentru totdeauna.

Nu putem intra acum în amãnuntele operei lui Bentham; unrezumat acceptabil al acesteia ar necesita mai multe sute depagini. Vom rezuma aprecierile noastre dupã cum urmeazã. Înprimul rând, el a exclus misticismul din filosofia dreptului ºi a datexemplul plasãrii legilor într-o luminã practicã, în calitate demijloace pentru atingerea anumitor scopuri clare ºi precise. În aldoilea rând, el a clarificat confuzia ºi vaguitatea ce erau ataºateideii de lege în general, ideii de corp de legi ºi altor variate ideigenerale presupuse de acestea. În al treilea rând, a demonstratnecesitatea ºi posibilitatea practicã a codificãrii sau conversieituturor legilor într-un cod scris ºi aranjat sistematic; nu unul

* William Blackstone era cel mai cunoscut teoretician al dreptului dinepocã ºi împotriva lui ºi-a îndreptat Bentham în primul rând criticile (n.tr.).

Page 117: Eseuri etice

117Eseuri etice

precum Codul Napoleonian, un cod fãrã nici o definiþie, ce solicitão referire constantã la un precedent pentru a preciza înþelesultermenilor sãi tehnici, ci unul conþinând în el însuºi tot ceea ceeste necesar pentru interpretarea sa, ca ºi prevederi care sãasigure posibilitatea permanentã de a fi amendat ºi îmbunãtãþit*.El a arãtat din ce pãrþi s-ar constitui un astfel de cod, relaþia acestorpãrþi unele cu celelalte ºi, prin distincþiile ºi clarificãrile sale, afãcut foarte mult pentru a arãta care s-ar cuveni sã fie sau ar puteasã fie nomenclatura ºi ordinea internã a acestui cod. Ceea ce alãsat el neterminat a lãsat astfel încât sã fie relativ uºor determinat de alþii. În al patrulea rând, a avut o perspectivãsistematicã21 asupra exigenþelor societãþii cãreia îi era destinatcodul civil ºi asupra principiilor naturii umane prin care urmausã fie testate prevederile acestuia; iar aceastã perspectivã,defectuoasã (dupã cum am arãtat deja) ori de câte ori intereselespirituale pretind sã fie luate în calcul, este excelentã pentru aceaparte importantã a legilor oricãrei þãri care sunt concepute pentruprotejarea intereselor materiale. În al cincilea rând (fãrã a maispune nimic despre tema pedepsei, cu privire la care s-a vorbitconsiderabil mai înainte), el a gãsit filosofia procedurilor judiciare,inclusiv pe cea a instituþiilor ºi a probelor (evidence), într-o staremai jalnicã decât orice altã parte a filosofiei dreptului, ducând-odintr-o datã pânã aproape de perfecþiune. A lãsat-o cu fiecaredintre principiile ei bine stabilite, puþine rãmânând sã mai fiefãcute chiar ºi în sugerarea aranjamentelor practice.

Aceste afirmaþii în favoarea lui Bentham pot fi lãsate, fãrãteamã de rezultat, în mâinile celor ce sunt competenþi sã lejudece. Existã ºi azi oameni, aflaþi în cele mai înalte poziþii aleierarhiei justiþiei, care nu vor gãsi extravagante cuvintele de laudãadresate lui. Unul dupã altul, principiile propuse de el îºi fac tot

* Prin publicarea la Paris, în 1802, a lucrãrii Traité de Legislation Civileet Penale, redactatã de francezul Etienne Dumont dupã manuscriselelui Bentham, notorietatea acestuia din urmã a devenit un bun câºtigat.Dumont este invitat în Rusia ºi la Geneva sã elaboreze un cod de legidupã metoda benthamianã, iar Bentham însuºi e invitat în acelaºi scopde Parlamentul portughez în 1821. În 1822 el publicã CodificationProposal, în care se aratã gata sã elaboreze un cod unitar de legi, valabilpentru orice naþiune. El a lucrat pânã la moarte la neterminatul sãuConstitutional Code. A fãcut propuneri legislative pentru Franþapostrevoluþionarã. Codul sãu era bazat pe principiul utilitãþii (n.tr.).21 Vezi Principles of Civil Law.

Page 118: Eseuri etice

118 JOHN STUART MILL

mai mult loc, insinuându-se în spiritele cele mai opace la influenþalui, alungând nonsensul ºi prejudecata dintr-un colþ într-altul.Reforma legilor oricãrei þãri în conformitate cu principiile salepoate fi numai gradualã ºi poate dura mult pânã sã se finalizezecu totul; dar lucrarea este în curs ºi atât parlamentul cât ºijudecãtorii contribuie în fiecare an cu ceva, uneori cu cevaconsiderabil, la promovarea ei.

Pare potrivit sã remarcãm aici o acuzaþie ridicatã uneori atâtîmpotriva lui Bentham, cât ºi împotriva principiului codificãrii –anume cã ar pretinde un veºmânt uniform de legi gata fãcutepentru toate timpurile ºi pentru toate stadiile societãþii. Doctrinacodificãrii, dupã cum spune ºi cuvântul, se referã doar la formalegilor, nu la substanþa lor; ea nu se referã la problema care artrebui sã fie legile, ci pretinde cã oricare ar fi ele, acestea trebuiearanjate sistematic ºi aduse la o formã lingvisticã precisã. Unrãspuns complet la aceastã acuzaþie, în mãsura în care îl priveºtepe Bentham, este chiar unul dintre eseurile aflate în culegereaoperelor lui (publicate acum pentru prima oarã în englezã): evorba de On the Influence of Time and Place in Matters ofLegislation22. Se poate vedea acolo cã variatele exigenþe alediferitelor naþiuni în ceea ce priveºte legea i-au stat tot atât demult în atenþie precum orice alte nevoi care fac necesare legile –e adevãrat, sub rezerva limitelor tuturor speculaþiilor sale datorateimperfecþiunilor teoriei benthamiene despre natura umanã. Aºacum am vãzut, deoarece nu a luat în considerare caracterulnaþional ºi cauzele care l-au format ºi l-au menþinut, el a fostîmpiedicat sã ia în calcul, cu excepþia unei mãsuri foarte limitate,legile unei þãri ca instrument al culturii naþionale, ca unul dintreaspectele ei cele mai importante, legi care trebuie, bineînþeles,sã difere în funcþie de gradul ºi tipul de culturã atins deja, tot lafel cum profesorul îi dã elevului sãu lecþii diferite în funcþie de ceprogrese a fãcut deja în educaþia sa. Aceleaºi legi ar fi fostnepotrivite sãlbaticilor noºtri strãmoºi, obiºnuiþi cu independenþaprimitivã, ºi unui popor de asiatici îngenunchiaþi în faþa despotis-mului militar; sclavul are nevoie sã fie învãþat sã se conducã pesine, sãlbaticul, sã se supunã guvernãrii celorlalþi. Aceleaºi leginu vor fi potrivite englezilor, care nu au încredere în nimic ce

22 Works, vol. I, pp.169 ff. Eseul a fost publicat pentru prima oarã deEtienne Dumont în francezã, în prima ediþie francezã a operelor luiBentham, Oeuvres de J. Bentham, Bruxelles, 1829-1830. El a fostrepublicat în The Works of J. Bentham, 1838-1843.

Page 119: Eseuri etice

119Eseuri etice

emanã din principii generale, ºi francezilor, care nu au încredereîn nimic ce nu emanã astfel. E nevoie de instituþii foarte diferitepentru ca un popor esenþialmente subiectiv, cum e cel german,ºi unul esenþialmente obiectiv, ca acela din nordul ºi centrulItaliei, sã-ºi educe la perfecþiune natura ori sã se constituie într-onaþiune unitã ºi într-o comunitate politicã; unul e afectuos ºivisãtor, celãlalt, pasional ºi cu picioarele pe pãmânt; unul eîncrezãtor ºi loial, celãlalt, calculat ºi suspicios; unul e insuficientde practic, celãlalt e exagerat de practic; unuia-i lipseºte indivi-dualitatea, celuilalt îi lipseºte sociabilitatea; unul nu ºtie sã cearãdestul de la sine însuºi, celãlalt nu ºtie sã cedeze îndeajuns altora.Bentham nu era obiºnuit sã priveascã instituþiile în relaþie cu toateacestea. Efectele acestei scãpãri sunt perceptibile, bineînþeles,peste tot în speculaþiile sale, dar nu credem cã erorile în care afost indus de aceasta au fost substanþiale pentru cea mai mareparte a dreptului civil ºi penal; ele au fost fundamentale îndomeniul legislaþiei constituþionale.

Teoria benthamianã a guvernãrii a fãcut mult zgomot în lumeîn aceºti ultimi ani; ea a dobândit un loc atât de important printrefilosofiile radicale, iar modalitãþile radicale de gândire au participatatât de mult la conturarea spiritului ei, mai mult ca oricare altele,încât mulþi oameni de valoare îºi închipuie cã nu mai existã altãfilosofie radicalã posibilã. Lãsând asemenea oameni sã-ºi descoperesinguri, cum pot ei, greºelile, vom dezvolta subiectul încercând sãdeosebim adevãrul de eroare în aceastã renumitã teorie.

Existã trei mari întrebãri în arta guvernãrii. În primul rând:subiectul cãrei autoritãþi s-ar cuveni sã fie oamenii, pentru propriullor bine? În al doilea rând: cum pot fi ei determinaþi sã se supunãacelei autoritãþi? Rãspunsul la aceste întrebãri variazã indefinit,în conformitate cu gradul ºi tipul de civilizaþie ºi de culturã atinsedeja de un popor, precum ºi cu aptitudinile sale deosebite de ase perfecþiona. Urmeazã o a treia întrebare, care nu e susceptibilãde o atât de mare variaþie, anume prin ce mijloace trebuieverificate abuzurile acestei autoritãþi? Aceastã întrebare estesingura dintre cele trei cãreia Bentham i se dedicã în mod seriosºi îi dã singurul rãspuns pe care îl admite: responsabilitatea;responsabilitatea faþã de persoanele al cãror interes, al cãrorinteres evident ºi recognoscibil, concordã cu scopul avut în vedere– buna guvernare. Acest lucru fiind stabilit, urmeazã sã neîntrebãm în ce grup de persoane poate fi gãsitã aceastã identitatea interesului cu buna guvernare, altfel spus, cu interesul întregiicomunitãþi? Nu în alt loc, spune Bentham, decât în majoritatea

Page 120: Eseuri etice

120 JOHN STUART MILL

numericã; ºi, adãugãm noi, nici mãcar în majoritatea numericãîn sine, cãci niciodatã interesul unei porþiuni mai mici decâtîntreaga comunitate nu va coincide, în orice moment ºi sub toateaspectele, cu interesul tuturor. Dar, deoarece puterea datã tuturorprintr-un guvernãmânt reprezentativ este, de fapt, datã uneimajoritãþi, suntem obligaþi sã revenim la prima dintre cele treiîntrebãri, anume sub ce autoritate trebuie puºi oamenii sprebinele lor înºiºi? ªi dacã rãspunsul la aceastã întrebare este cãsub aceea a unei majoritãþi selectate dintre ei înºiºi, atuncisistemul lui Bentham nu poate fi pus la îndoialã. Odatã fãcutãaceastã asumpþie, Codul constituþional23 al acestuia esteadmirabil. Acea putere extraordinarã pe care o poseda el de aajunge dintr-o datã la principii comprehensibile ºi de a le schiþaapoi în cele mai mici amãnunte este pusã în joc cu o vigoareneîntrecutã în nãscocirea mijloacelor de a împiedica guvernanþiisã scape de sub controlul majoritãþii, de a înlesni majoritãþii ºi ao impulsiona sã îºi exercite acest control fãrã întrerupere ºi dea-i gãsi slujbaºi dotaþi cu toate talentele dezirabile, morale ºiintelectuale, gata sã se supunã complet voinþei ei.

Dar este aceastã doctrinã fundamentalã a filosofiei politice alui Bentham un adevãr universal? Este oare în toate timpurile ºiîn toate locurile bine pentru oameni sã fie sub absoluta autoritatea unei majoritãþi dintre ei? Spunem autoritate, ºi nu doarautoritate politicã, pentru cã este o himerã sã-þi închipui cã oricinear avea puterea absolutã peste trupurile oamenilor nu ºi-o va arogaºi peste minþile lor – nu va cãuta sã controleze (probabil nu prinpedepse legale, ci prin persecuþiile societãþii) opiniile ºi sentimen-tele care se îndepãrteazã de standardul ei, nu va încerca sãorienteze educaþia tinerilor dupã propriul sãu model ºi sã reducãla tãcere toate cãrþile, toate ºcolile, toate asocierile de indivizifãcute în vederea acþiunii sociale ºi care au ca þel sã pãstreze viuspiritul dezacordului cu propriul ei spirit. Este oare, ne întrebãmnoi, condiþia fireascã a omului din toate timpurile ºi din toatenaþiile sã stea sub despotismul Opiniei Publice?

E de aºteptat ca o asemenea doctrinã sã-ºi gãseascã accep-tarea la unele dintre cele mai nobile spirite, într-o epocã de reacþieîndreptatã împotriva guvernãrilor aristocratice ale Europeimoderne, guvernãri bazate pe sacrificarea completã (cu excepþiacazului când intervine prudenþa ºi, câteodatã, sentimentul uman)a comunitãþii în general pe altarul interesului propriu ºi al tihnei

23 London, Heward, 1830.

Page 121: Eseuri etice

121Eseuri etice

celor puþini. Reformatorii europeni s-au obiºnuit sã vadã majori-tatea numericã mereu deprimatã, cãlcatã peste tot în picioare sau,în cel mai bun caz, ignoratã de cãtre guverne, neposedând nicãierisuficientã putere pentru a smulge satisfacerea celor mai pozitiverevendicãri, pentru a-ºi asigura cultivarea spiritualã sau chiarpentru a evita sã fie taxatã fãþiº în profitul claselor conducãtoare.A vedea aceste lucruri ºi a cãuta sã le pui capãt cu mijloacele(printre altele) conferirii unei sporite puteri politice majoritãþiireprezintã chiar Radicalismul*; ºi tocmai pentru cã atât de mulþioameni în epoca aceasta au simþit o asemenea dorinþã ºi au simþitcã realizarea ei e un obiectiv cãruia oamenii meritã sã-i sacrificeviaþa, o teorie a guvernãrii precum cea a lui Bentham a cuceritaprobarea lor. Dar, deºi trecerea de la o formã rea de guvernarela alta, tot rea, pare a fi soarta obiºnuitã a omenirii, filosofii n-artrebui sã i se facã pãrtaºi, sacrificând o parte a unui adevãrimportant pentru o alta.

Majoritatea numericã a oricãrei societãþi trebuie sã fiealcãtuitã din persoane aflate, toate, pe aceeaºi poziþie socialã ºiavând, în mare, aceleaºi îndeletniciri, anume muncitorii manualinecalificaþi; ºi o spunem fãrã nici un fel de intenþie de a-idiscredita, cãci orice am spune în dezavantajul lor am spunetotodatã ºi despre o majoritate numericã de negustori sau de miciproprietari agricoli. Acolo unde existã o identitate de poziþie ºide îndeletnicire va exista ºi o identitate a pãrtinirilor, pasiunilorºi prejudecãþilor, iar a conferi oricãrei mulþimi particulare depãrtiniri, pasiuni ºi prejudecãþi putere absolutã, fãrã a asiguracontraponderea unor pãrtiniri, pasiuni ºi prejudecãþi de un fel

* În Marea Britanie, cuvântul „radical“ a fost pentru prima oarã utilizatîn sens politic de Charles Fox, în 1797, acesta declarându-se pentru o„reformã radicalã“ a dreptului de vot, în sensul trecerii la sufragiuluniversal. La începutul secolului al XIX-lea, termenul desemna pe aceiacare sprijineau miºcãrile pentru reforma parlamentarã. Dupã ce ReformBill, din 1832, a extins dreptul de vot doar la o parte din clasa mijlocie,„radicalii“ au susþinut extinderea lui în continuare, pentru a cuprinde ºiclasa muncitoare. În 1867 dreptul de vot este extins, iar grupãrile radicalese ocupã de organizarea clasei muncitoare pentru a-ºi exercita acestdrept, sprijinind transformarea facþiunii parlamentare Whig în PartidulLiberal, un partid care a format opoziþia reformatoare ºi progresistã faþãde conservatori pânã în 1918, când locul lor a fost luat de laburiºti.Într-un sens generic, „radicalii“ sunt cei ce doresc schimbãri extreme aleordinii sociale, fie în parte, fie în întregul ei (n.tr.).

Page 122: Eseuri etice

122 JOHN STUART MILL

diferit, înseamnã a lãsa fãrã de speranþã corectarea oricãreia dintreacele imperfecþiuni, a face dintr-o anume naturã umanã îngustãºi meschinã ceva universal ºi perpetuu ºi a elimina orice influenþãcare tinde sã continue perfecþionarea naturii intelectuale ºi moralea omului. Dupã cum ºtim, trebuie sã existe o putere supremã însocietate; cã majoritatea trebuie sã fie aceastã putere e, peansamblu, corect, nu în sensul cã e drept în sine, ci cã este maipuþin nedrept decât orice altã soluþionare a problemei. Dar estenecesar ca instituþiile societãþii sã asigure menþinerea, într-o formãsau alta, a unei opoziþii permanente ºi stabile la voinþa majoritãþii,ca un corectiv al unor concepþii pãrtinitoare ºi ca adãpost allibertãþii de gândire ºi al individualitãþii caracterului. Toate þãrilecare au cunoscut un progres continuu sau ºi-au conservatgrandoarea au reuºit aceasta fiindcã a existat o opoziþie organizatãfaþã de puterea conducãtoare, indiferent de ce tip a fost aceaputere: plebeii faþã de patricieni, clericii faþã de regi, libercugetãtorii faþã de clerici, regii faþã de baroni, starea a treia(commons) faþã de rege ºi de aristocraþie. Aproape toþi oameniimari care au trãit vreodatã au fãcut parte dintr-o asemeneaopoziþie. Acolo unde o asemenea disputã nu are loc în modcontinuu – acolo unde ea s-a terminat prin victoria totalã a unuiadintre principiile combatante ºi nici o altã întrecere nu a luat loculcelei vechi – acolo societatea fie s-a înnãmolit într-o imobilitatede tip chinez, fie a cãzut în disoluþie. Un centru de rezistenþã înjurul cãruia se pot aduna toate elementele morale ºi sociale pecare puterea conducãtoare le priveºte cu dezaprobare ºi în spatelemeterezelor cãruia se pot pune la adãpost în faþa tentativeloracelei puteri de a le face sã disparã, este la fel de necesar acolounde opinia majoritãþii este suveranã, ca ºi acolo unde putereaconducãtoare este o ierarhie sau o aristocraþie. Acolo unde nuexistã un asemenea point d’appui, rasa umanã va degenerainevitabil, iar întrebarea dacã Statele Unite, spre exemplu, vadeveni în timp o altã Chinã (o altã naþiune foarte priceputã lacomerþ ºi foarte harnicã) revine pentru noi la întrebarea dacã unasemenea centru de rezistenþã va evolua treptat sau nu.

Acestea fiind spuse, nu putem crede cã Bentham a realizatcea mai utilã folosire posibilã a deosebitelor sale capacitãþi atuncicând, nemulþumit de întronarea majoritãþii ca suveranã, prinadoptarea sufragiului universal, fãrã rege sau Camera Lorzilor, elºi-a cheltuit toate rezervele de ingeniozitate pentru a concepemijloacele necesare strângerii încã mai mult a jugului opinieipublice în jurul gâtului funcþionarilor publici, excluzând orice

Page 123: Eseuri etice

123Eseuri etice

posibilitate de exercitare a celei mai neînsemnate sau trecãtoareinfluenþe din partea unei minoritãþi sau din partea noþiunilor cuprivire la drepturi ale funcþionarilor înºiºi. Bineînþeles cã, atuncicând o putere a fost transformatã în cea mai mare putere, s-a fãcutsuficient pentru ea; e nevoie în continuare sã avem grijã ca aceastãcea mai mare putere sã nu le înghitã ºi pe celelalte puteri. Oriundeforþele societãþii acþioneazã într-o singurã direcþie, existã drepturiale fiinþei umane individuale care sunt în mare pericol. Putereamajoritãþii este beneficã atât timp cât este folositã defensiv, nuofensiv – atât timp cât exercitarea sa este temperatã de respectulpentru personalitatea individului ºi de stima pentru superioritateainteligenþei cultivate. Dacã Bentham s-ar fi angajat în identificareaacelor mijloace prin care instituþiile fundamental democratice arputea sã fie adaptate apãrãrii ºi întãririi acestor douã sentimente,el ar fi fãcut ceva mult mai valoros ºi mai demn de spiritul sãucu totul deosebit. Montesquieu, dacã ar fi avut la îndemânãluminile epocii de azi, ar fi fãcut acest lucru; ºi e posibil sã ne fiedat sã primim un cadou similar de la acest Montesquieu altimpurilor noastre, dl de Tocqueville.

Vom considera noi atunci inutile speculaþiile politice ale luiBentham? Nici pe departe. Le considerãm doar unilaterale. El ascos la luminã, a clarificat înlãturând o mie de confuzii ºi concepþiigreºite ºi a indicat cu un admirabil talent cele mai bune mijloacepentru a promova una dintre calitãþile ideale ale guvernãmântuluiperfect – identitatea de interese dintre cei cãrora li s-a încredinþatadministrarea puterii (trustees) ºi comunitatea care le-a încre-dinþat aceastã putere. O asemenea calitate nu poate fi atinsã îndimensiunea sa idealã ºi ea trebuie urmãritã având mereu ochiulaþintit spre toate celelalte exigenþe; dar aceste alte exigenþe trebuieîncã ºi mai mult urmãrite fãrã a pierde din priviri aceastã calitate;ºi când se produce chiar ºi cea mai micã ignorare a ei de draguloricãrui alt scop, aceastã sacrificare, adesea necesarã, nu esteniciodatã neînsoþitã de ceva rãu. Bentham a arãtat cât decompletã e aceastã sacrificare în societãþile europene moderne,cât de exclusiv conduc aici interesele pãrtinitoare ºi malefice(sinister), controlate fiind doar de opinia publicã – opinie care,în ordinea actualã a lucrurilor, fiind mereu o sursã aparentã abinelui, l-a fãcut pe Bentham, printr-o fireascã pãrtinire, sã-iexagereze perfecþiunea intrinsecã. Acest interes malefic alconducãtorilor a fost urmãrit de Bentham în toate deghizãrile saleºi mai ales în acelea care îl ascund de chiar acei oameni care suntinfluenþaþi de el. Cel mai mare serviciu adus de acesta filosofiei

Page 124: Eseuri etice

124 JOHN STUART MILL

naturii umane universale este, poate, ilustrarea a ceea ce elnumeºte „prejudecãþi venite din interes“ – tendinþa obiºnuitã aomului de a face o datorie ºi o virtute din urmãrirea propriuluiinteres24. Este adevãrat cã ideea nu i-a aparþinut nici pe departenumai lui Bentham; artificiile prin care ne convingem sã nu cedãmînclinaþiilor egoiste, când de fapt o facem, au atras atenþia tuturormoraliºtilor ºi au fost examinate de scriitorii religioºi cu o acuitatesuperioarã celei a lui Bentham, cãci cunoºtinþele lor despreprofunzimile ºi meandrele sufletului uman erau superioare celordeþinute de el. Dar Bentham a ilustrat interesul egoist sub formainteresului de clasã ºi a moralitãþii de clasã fondate pe acesta:modalitatea în care orice grup de persoane care interacþioneazãdin plin unele cu altele ºi au un interes comun este în stare sãfacã din acel interes comun standardul virtuþii, iar trãirile socialeal membrilor clasei sunt transfomate într-o jucãrie în mâiniletrãirilor lor egoiste; de unde rezultã unirea, atât de des exemplifi-catã în istorie, dintre cea mai eroicã imparþialitate personalã ºicel mai odios egoism de clasã. Aceasta a fost una dintre ideileconducãtoare ale lui Bentham ºi aproape singura prin care el acontribuit la elucidarea istoriei care, cu excepþia acestei contri-buþii, i-a rãmas în întregime necunoscutã. Aceastã idee i-a fost datãde Helvétius, a cãrui carte De l’esprit25 este un comentariu durabilºi profund al ei; ºi împreunã cu cealaltã mare idee a lui Helvétius– influenþa circumstanþelor asupra caracterului – ea va face canumele sãu sã dãinuiascã alãturi de cel al lui Rousseau, pe cândmajoritatea celorlalþi metafizicieni francezi ai secolului aloptsprezecelea vor exista ca atare doar în istoria literarã.

În scurta prezentare pe care am putut-o oferi filosofiei luiBentham, cititorul ar putea fi surprins cã am spus atât de puþindespre principiul ei prim, cu care numele sãu e identificat mai multdecât cu orice altceva: „principiul utilitãþii“ sau, dupã cum a fostnumit mai apoi, „principiul celei mai mari fericiri“26. Este un subiectdespre care s-ar putea spune multe dacã spaþiul ne-ar permite acestlucru sau dacã aºa ceva ar fi cu adevãrat necesar pentru o justãevaluare a lui Bentham. Vom fi întru totul pregãtiþi sã spunem ceeace credem despre acest subiect cu o ocazie mai potrivitã discutãrii

24 Vezi e.g. A Table of the Springs of Action, în Works, vol. I, pp. 217-18.25 Claude-Adrien Helvétius, De l’esprit, Paris: Durand, 1758.26 Introduction to the Principles of Morals and Legislation, în Works,vol. I, p.1n.

Page 125: Eseuri etice

125Eseuri etice

metafizicii moralitãþii sau cu una în care ar putea fi date toatelãmuririle necesare spre a face inteligibilã o opinie despre unsubiect atât de abstract. Acum vom spune doar cã, sub rezervaunor explicaþii suplimentare, în timp ce suntem întru totul de acordcu Bentham în ceea ce priveºte principiul sãu, nu ne alãturãm luiatunci când susþine cã gândirea corectã a tuturor detaliilor moraleidepinde de asertarea sa expresã. Noi gândim utilitatea sau fericireaca un scop mult prea complex ºi nedefinit pentru a fi cãutat altfeldecât prin intermediul unei varietãþi de scopuri secundare, înprivinþa cãrora poate exista, ºi de obicei existã, un acord întrepersoane care diferã între ele în privinþa standardului lor ultim,scopuri în legãturã cu care predominã de fapt, printre persoanelecapabile sã gândeascã, o mult mai mare unanimitate decât amputea crede luându-ne dupã divergenþele lor radicale cu privire lamarile probleme ale metafizicii morale. Cum oamenii se apropieîntre ei mult mai mult prin natura lor decât prin opiniile pe care leau despre natura lor, ei pot fi puºi mult mai uºor de acord în ceeace priveºte principiile lor intermediare, vera illa et media axiomata,cum le spune Bacon27, decât în ceea ce priveºte principiile lorprime; iar încercarea de a pune în evidenþã diversele aspecte aleacþiunilor (the bearings of actions) prin raportare la scopul ultimmai degrabã decât prin raportare la scopurile intermediare,estimând deci valoarea acþiunilor prin referire directã la fericireaumanã, se terminã de obicei prin acordarea unei importanþemaxime nu acelor efecte care sunt într-adevãr cele mai mari, ciacelora care pot fi cel mai uºor indicate ºi identificate în modindividual. Cei care adoptã utilitatea ca standard pot rareori sã-laplice cu adevãrat fãrã ajutorul principiilor secundare; cei care oresping nu fac în general mai mult decât sã ridice aceste principiisecundare la rang de principii prime. Atunci când douã sau maimulte principii secundare intrã în conflict, devine necesar apeluldirect la un principiu prim; ºi atunci începe însemnãtatea practicãa controversei utilitariste, care este, altfel, mai degrabã o chestiunede aranjare ºi de subordonare logicã decât una de practicã, ochestiune importantã în principal din punctul de vedere pur ºtiinþifical asigurãrii unitãþii sistematice ºi coerenþei filosofiei etice. E foarteprobabil oricum ca principiului utilitãþii sã-i datorãm tot ceea ce afãcut Bentham; e nu mai puþin probabil sã fi fost pentru el onecesitate gãsirea unui principiu prim pe care sã-l poatã admiteca evident de la sine (self-evident) ºi de care sã poatã lega toatecelelalte doctrine ale sale în calitate de consecinþe logice; în fine,

27 Novum Organum, în Works, vol. I, p. 205.

Page 126: Eseuri etice

126 JOHN STUART MILL

e probabil ca unitatea sistematicã sã fi fost pentru el o condiþieindispensabilã pentru a se putea încrede în propiul sãu intelect. ªimai este ceva ce trebuie remarcat: indiferent dacã fericirea estesau nu scopul la care moralitatea ar trebui raportatã, faptul cã eaar trebui raportatã la un scop de un fel sau altul, ºi nu lãsatã înstãpânirea trãirii vagi sau convingerii interne inexplicabile, faptulcã ea ar trebui fãcutã o chestiune de raþiune ºi de calcul, ºi nu doaruna de sentiment, este esenþial pentru ideea de filosofie moralã,este, de fapt, ceea ce face posibile argumentul ºi discuþia peprobleme morale. Cã moralitatea acþiunilor depinde de conse-cinþele pe care ele tind sã le producã, aceasta e doctrina persoa-nelor raþionale din toate ºcolile; cã binele sau rãul acelor consecinþee mãsurat doar prin plãcere sau durere, aceasta este toatã doctrinaºcolii utilitariste ºi constituie specificul ei.

În mãsura în care adoptarea principiului utilitãþii de cãtreBentham l-a fãcut sã-ºi concentreze atenþia asupra consecinþeloracþiunilor în calitate de considerente care le determinã moralitatea,în aceastã mãsurã el s-a aflat indiscutabil pe calea cea bunã, deºi,pentru a înainta pe ea fãrã sã greºeascã, era nevoie de o mai largãînþelegere a formãrii caracterului ºi a consecinþelor acþiunilor asupraconstituþiei mintale a agentului decât poseda Bentham. Neputinþasa de a evalua aceastã clasã de consecinþe, precum ºi absenþaacelui grad de modestie respectuoasã pe care o datoreazã cei cenu au o experienþã competentã celor care o au, limiteazã multvaloarea speculaþiilor sale în probleme de eticã practicã.

Lui i se poate atribui ºi o altã eroare, pe care ar fi nepotrivit são trecem cu vederea, cãci nimic nu a tins mai mult sã-l plaseze înopoziþie cu trãirile obiºnuite ale oamenilor ºi sã confere filosofieisale acel aer rece, mecanic ºi morocãnos care e asociat ideiipopulare de benthamism. Aceastã eroare sau, mai degrabã,unilateralitate îi aparþine nu ca utilitarist, ci ca moralist de profesie,împãrtãºind-o cu aproape toþi moraliºtii de profesie, fie de naturãreligioasã, fie filosoficã; e vorba de eroarea de a trata concepþiamoralã asupra acþiunilor ºi caracterelor, care este, fãrã îndoialã,primul ºi cel mai important mod de a le privi, ca ºi cum ar fisingurul; în realitate, el este doar unul din trei, prin toate treisentimentele noastre faþã de fiinþa umanã putând fi, trebuind sãfie ºi, fãrã a forþa complet propria noastrã naturã, neputând sã nufie influenþate substanþial. Fiecare acþiune umanã are trei aspecte:aspectul ei moral sau acela al corectitudinii ºi incorectitudinii sale;aspectul sãu estetic sau acela al frumuseþii sale; ºi aspectul sãusimpatetic (sympathetic) sau acela al caracterului sãu atrãgãtor(its loveableness). Primul se adreseazã raþiunii ºi conºtiinþei

Page 127: Eseuri etice

127Eseuri etice

noastre, al doilea, imaginaþiei noastre, al treilea, sentimentului deumanitate faþã de semenii noºtri (our human fellow-feeling).Conform primului, noi aprobãm sau dezaprobãm; conform celuide-al doilea, admirãm sau dispreþuim; conform celui de-al treilea,noi iubim, compãtimim sau antipatizãm (dislike). Moralitatea uneiacþiuni depinde de consecinþele sale previzibile; frumuseþea sa ºicaracterul sãu atrãgãtor sau opusele acestora depind de calitãþilepentru care ea stã mãrturie (it is evidence of). Astfel, o minciunãeste incorectã deoarece efectul ei e acela de a înºela ºi deoareceea tinde sã distrugã încrederea omului în om; ea este de asemeneaabjectã (mean) pentru cã e laºã – pentru cã rezultã din lipsacurajului de a face faþã consecinþelor spunerii adevãrului – sau, încel mai bun caz, este o dovadã a lipsei acelei puteri de a ne atingescopurile prin mijloace directe care e consideratã a aparþine în modfiresc oricãrei persoane ce nu are deficienþe fizice sau de înþelegere.Acþiunea lui Brutus de a-ºi condamna fiii a fost corectã deoareceea a constat în aplicarea unei legi esenþiale pentru libertatea þãriisale împotriva unor persoane a cãror vinã era indubitabilã; ea afost admirabilã (admirable) deoarece a fost manifestarea (evinced)unui grad de patriotism, curaj ºi stãpânire de sine rar întâlnite; darnu a avut nimic atrãgãtor (loveable) în ea; ea nu oferã nici obãnuialã cu privire la existenþa unor calitãþi atrãgãtoare (loveable),nici cu privire la absenþa lor. Dacã unul dintre fii s-ar fi implicat înconspiraþie din afecþiune pentru celãlalt, acþiunea sa ar fi fostatrãgãtoare, deºi nu moralã ºi nici admirabilã. Nici o sofisticã nupoate confunda aceste trei moduri de a privi o acþiune; dar estefoarte posibil sã se adere exclusiv la unul dintre ele, pierzând dinvedere restul. Sentimentalismul constã în plasarea ultimelor douãdintre cele trei deasupra primului; eroarea moraliºtilor în general,ºi a lui Bentham, este de a fi renunþat complet la ultimele douã.Acesta este mai ales cazul lui Bentham; el a scris ºi a simþit ca ºicum standardul moral n-ar trebui doar sã fie suprem (ceea ceîntr-adevãr ar trebui), ci sã fie ºi singurul; ca ºi cum el ar trebui sãfie singurul stãpân al tuturor acþiunilor noastre ºi chiar al tuturorsentimentelor noastre; ca ºi cum a admira sau a plãcea, ori adispreþui sau displãcea o persoanã pentru o acþiune care nu a fãcutnici bine, nici rãu sau care nu a fãcut un bine sau un rãu propor-þional cu sentimentul nutrit, ar fi o nedreptate ºi o prejudecatã.El a împins acest lucru atât de departe, încât existau anumiteexpresii pe care nu putea sã suporte sã le audã pronunþate înprezenþa sa, deoarece exprimau ceea ce el considera a fi aceastãplãcere sau aversiune lipsitã de temei. Printre aceste expresii erauºi acelea de bun gust ºi prost gust. El considera cã este o dovadã

Page 128: Eseuri etice

128 JOHN STUART MILL

de dogmatism insolent ca o persoanã sã laude sau sã condamneo alta într-o chestiune de gust; ca ºi cum faptul cã oamenilor leplac sau le displac lucruri care sunt în sine indiferente nu ar fiplin de cele mai bogate implicaþii cu privire la fiecare detaliu alcaracterului lor, ca ºi cum gusturile unei persoane nu ar trãda-oca fiind deºteaptã sau proastã, cultivatã sau ignorantã, blândã saubrutalã, sensibilã sau durã, generoasã sau meschinã, binevoitoaresau egoistã, scrupuloasã (conscientious) sau depravatã.

Legate de acest subiect sunt ºi opiniile neobiºnuite ale luiBentham cu privire la poezie. S-au spus prea multe lucruri pentrucare nu existã nici un fundament cu privire la dispreþul sãu pentruplãcerile imaginaþiei ºi pentru artele frumoase. Muzica i-a fost de-alungul întregii vieþi distracþia favoritã; pictura, sculptura ºi celelaltearte adresate ochiului au fost departe de a fi dispreþuite, cãci elle recunoºtea uneori ca mijloace utilizabile pentru atingerea unorscopuri sociale importante, deºi ignoranþa sa în ceea ce priveºteizvoarele mai adânci ale caracterului uman l-a împiedicat (cum îiîmpiedicã pe majoritatea englezilor) sã-ºi dea seama cât deprofund participã aceste lucruri la natura moralã a omului ºi laeducarea lui atât ca individ, cât ºi ca rasã. Dar pentru poezie, însensul ei cel mai restrâns, acela care foloseºte limbajul cuvintelor,el nu a manifestat deloc bunãvoinþã. Cuvintelor, considera el, lise perverteºte menirea proprie atunci când sunt întrebuinþatepentru a spune altceva decât adevãruri logice precise. El spune,undeva în opera sa, cã „la cantitãþi egale de plãcere, baba-oarba(push-pin) este la fel de bunã ca poezia“28; dar acesta este doarun mod paradoxal de a spune ceea ce el ar fi spus nu mai puþindespre lucrurile pe care le admira ºi le aprecia cel mai mult. Îimai este atribuit ºi un alt aforism, care e mult mai caracteristicpentru viziunea sa în legãturã cu acest subiect: „întreaga poezieeste o reprezentare greºitã“29. Poezia, credea el, constã esenþial-mente în exagerare de dragul obþinerii efectului, în proclamareafoarte afectatã a unei anumite viziuni despre un lucru, depãºindorice limitã ºi restricþie. Aceastã trãsãturã de caracter ni se pareun exemplu curios pentru ceea ce dl Carlyle numeºte ºocant„desãvârºirea oamenilor limitaþi“. Iatã un filosof care e fericit înstrâmtele sale hotare aºa cum nu a fost niciodatã un om dinaceeaºi categorie, care se flateazã singur spunându-ºi cã este atâtde total emancipat de legea esenþialã a intelectului uman precar,conform cãreia nu poþi vedea bine decât un singur lucru la un

28 Rationale of Reward, în Works, vol. II, p. 253.29 Cf. Rationale of Reward, pp. 253-4.

Page 129: Eseuri etice

129Eseuri etice

moment dat, încât el poate sã se lege de aceastã imperfecþiuneºi sã punã interdicþie solemnã asupra ei. Credea oare într-adevãrBentham cã numai în poezie propoziþiile nu pot fi cu exactitateadevãrate, nu pot conþine în ele însele toate limitãrile ºi precizãrilesub care trebuie privite atunci când sunt aplicate în practicã? Amvãzut cât de departe sunt propriile sale propoziþii în prozã derealizarea acestei Utopii; chiar încercarea de a ne apropia de eaar fi incompatibilã nu numai cu poezia, ci ºi cu oratoria ºi cu oricetip de scriere popularã. Reproºul lui Bentham e întru-totuladevãrat; orice scriere care încearcã sã-i facã pe oameni sã simtãadevãrurile ºi sã le vadã selecteazã un anume aspect la unmoment dat, încearcã sã-l imprime în suflet, sã ni-l facã familiar,sã-l facã sã pãtrundã ºi sã coloreze întreaga minte a cititoruluisau ascultãtorului. ªi are perfectã dreptate sã facã aºa ceva dacãpartea de adevãr care este astfel impusã este chiar aceeareclamatã de situaþie. Orice scriere care se adreseazã trãirilor areo tendinþã naturalã spre exagerare; dar Bentham ar fi trebuit sã-ºiaminteascã faptul cã, în acest caz, ca ºi în multe altele, trebuiesã aspirãm la foarte mult pentru a fi siguri cã realizãm ceva.

Din acelaºi pricipiu al lui Bentham rezultã ºi stilul sãucomplicat ºi încâlcit, care a fãcut din ultimele sale scrieri cãrþiaccesibile numai studenþilor, dar inabordabile cititorului obiºnuit.Aceasta s-a datorat aspiraþiei sale continue cãtre o precizieirealizabilã. Aproape toate scrierile sale timpurii ºi multe dintrecele târzii sunt modele, dupã cum am observat deja, ale unui stillimpede, jucãuº ºi popular; o adevãratã benthamianã ar putea ficompusã din pasaje care sunt demne de Addison sau Goldsmith.Dar în ultimii ani, în studiile sale mai avansate, el a cãzut pradãstructurii latine ºi germane a propoziþiilor, strãine geniului limbiiengleze. De dragul claritãþii ºi pentru uºurinþa lecturii, el nu puteasuporta sã spunã printr-o propoziþie, aºa cum se complac s-o facãoamenii obiºnuiþi, un pic mai mult decât adevãrul fãrã a facecorecturile necesare în propoziþia urmãtoare. El insista sãînghesuie, sub forma unor paranteze puse în chiar mijloculpropoziþiilor, toate remarcile lãmuritoare pe care intenþiona sã lefacã. ªi astfel, sensul fiind atât de mult timp suspendat ºi atenþiaatrasã de ideile secundare, înainte ca ideea principalã sã fi fostbine precizatã, devenea dificil, fãrã un exerciþiu prealabil adecvat,sã prinzi firul gândurilor sale. Din fericire, cele mai importantepãrþi ale scrierilor lui nu prezintã acest defect. Putem privi aceastãsituaþie ca pe o reductio ad absurdum a reproºului sãu adresatpoeziei. Încercând sã scrie într-un mod care sã nu fie susceptibilde un asemenea reproº, el nu a putut evita sã devinã pur ºi simplu

Page 130: Eseuri etice

130 JOHN STUART MILL

ilizibil ºi, pânã la urmã, nu a atins o mai mare acurateþe decâtaceea care rezultã din opiniile la fel de imperfecte ºi de unilateraleale oricãrui poet sau spirit sentimentalist. Judecaþi în ce stare s-arfi aflat literatura ºi filosofia ºi ce ºanse ar fi avut ele sã influenþezemulþimile dacã reproºul sãu ar fi fost acceptat ºi ar fi fost exclusetoate stilurile de scriere ce nu treceau cu bine testul sãu.

Trebuie sã încheiem aici aceastã scurtã ºi imperfectã privireasupra lui Bentham ºi asupra doctrinei sale, în care multe aspecteale problemei au rãmas neatinse ºi nici una nu a fost abordatãcum se cuvine, dar care cel puþin provine dintr-o familiarizareintimã cu scrierile lui ºi este aproape prima încercare de evaluareimparþialã a caracterului sãu în calitate de filosof ºi a efectelormuncii sale asupra lumii.

Dincolo de toate scãderile, ºi s-a vãzut cã nu ne-am înfrânatcriticile, îi rãmâne lui Bentham un loc incontestabil printre cei maimari binefãcãtori ai omenirii. Scrierile sale vor forma mult timp o parteindispensabilã a educaþiei gânditorilor practici de cel mai înalt rang;iar ediþia completã a acestora ar trebui sã se afle în mâinile oricui arvrea sã-ºi înþeleagã epoca sau sã participe benefic la viaþa ei.30

30 Dupã prima publicare a acestui articol, Lordul Brougham a publicat primasa serie de portrete, inclusiv o schiþã a lui Bentham (Henry Peter Brougham:„Law Reform: Introduction“ în Speeches of Henry Lord Brougham. 4 vol.,Edinburgh: Black, 2838, II, 285-315). Viziunea Lordului Brougham asupratrãsãturilor lui Bentham corespunde în aspectele ei majore, atât cât sepoate, cu rezultatul examenului nostru, mult mai amãnunþit însã, deºiexistã o acuzaþie aruncatã asupra lui Bentham, aceea a înclinaþiei sale dea fi gelos ºi melancolic în viaþa privatã, în legãturã cu care ne simþim datorisã oferim deîndatã o infirmare ºi o explicaþie. Pentru o corectã aprecierea relaþiilor lui Bentham cu lumea, este indispensabil sã avem în vedere cãîn toate cele, cu excepþia speculaþiilor sale abstracte, el a fost pânã la urmãaºa cum am spus, în esenþã, un copil (boy). Avea prospeþimea, simplitatea,încrederea, vivacitatea ºi dinamismul, toate aceste calitãþi încântãtoareale copilului, ca ºi slãbiciunile care sunt reversul acestor calitãþi –importanþa nejustificatã acordatã fleacurilor, de obicei greºita aprecierea importanþei practice ºi a valorii lucrurilor, disponibilitatea de a se simþiori încântat, ori ofensat din motive nepotrivite. Acestea erau adevãratelecauze a ceea ce a fost iraþional în unele dintre atacurile sale împotrivadiverselor persoane ºi în special împotriva Lordului Brougham, pe temareformelor sale judiciare; ele nu erau efectul invidiei ºi rãutãþii sau aloricãrei alte calitãþi neplãcute, ci capriciile unui copil supãrãcios, ºi deaceea nu meritã sã fie subiect de cenzurã ori de criticã.

Page 131: Eseuri etice

131Eseuri etice

Logica ¿tiin¡elor morale(A System of Logic, cartea a VI-a)

Capitolul 12Despre logica practicii sau artei,incluzând moralitatea ºi politicile

1. Moralitatea nu este o ºtiinþã, ci o artã

În capitolele anterioare ne-am strãduit sã caracterizãm stareaactualã a acelora dintre ramurile cunoaºterii numite Morale caresunt ºtiinþe în singurul sens propriu al termenului, acela de cercetãriasupra cursului naturii*. Se obiºnuieºte, totuºi, sã se includã subnumele de Cunoaºtere Moralã, ºi chiar (deºi impropriu) de ªtiinþãMoralã, o cercetare ale cãrei rezultate nu se exprimã la modulindicativ, ci la modul imperativ sau în perifraze echivalente cuacesta, anume ceea ce se numeºte cunoaºterea datoriilor, eticãpracticã sau moralitate.

Acum, modul imperativ e caracteristica artei ºi o deosebeºtede ºtiinþã. Tot ceea ce ne vorbeºte în termeni de reguli sau precepte,nu în aserþiuni privitoare la stãrile de fapt, e artã, iar etica saumoralitatea e propriu-zis o porþiune a artei corespunzãtoareºtiinþelor naturii umane ºi societãþii1.

* În capitolele anterioare ale cãrþii a VI-a, Mill trateazã despre problemanecesitãþii ºi libertãþii, ca ºi despre chestiunea generalã a posibilitãþii unei„ºtiinþe a naturii umane“, altfel spus a unei „ºtiinþe morale“; sunt abordateapoi problemele legilor minþii individuale, ale etologiei ºi ºtiinþei sociale,ca ºi diferitele tipuri de metode care ar putea fi utilizate pentru a construio „logicã a ºtiinþelor morale“ (n.tr.).1 E aproape superfluu sã observãm cã existã un alt înþeles al cuvântului„artã“, înþeles în care el denotã domeniul sau aspectul poetic al lucrurilorîn genere, spre deosebire de cel ºtiinþific. În acest text, cuvântul e folositîn sensul sãu mai vechi ºi, sper eu, încã nu demodat.

Page 132: Eseuri etice

132 JOHN STUART MILL

Prin urmare, Metoda Eticii nu poate fi alta decât aceea a Arteisau Practicii (Practice) în general; iar sarcina pe care ne-ampropus-o în aceastã Carte finalã, o sarcinã încã nefinalizatã, estesã caracterizãm Metoda generalã a Artei, ca distinctã de ªtiinþã.

2. Relaþiile dintre regulile arteiºi teoremele ºtiinþei corespunzãtoare

În toate ramurile treburilor practice existã cazuri în careindivizii sunt þinuþi sã-ºi conformeze practicile unei reguliprestabilite, ºi existã altele în care o parte a sarcinii ce le revinee sã gãseascã sau sã construiascã regula prin care îºi vor guvernaconduita. De exemplu, primul e cazul unui judecãtor aflat subun anume cod scris. Judecãtorului nu-i revine sarcina sã deter-mine ce curs al acþiunii ar fi în mod intrinsec cel mai recomandabilîn cazul particular avut în vedere, ci numai sub ce regulã a legiicade el, ce a hotãrât legiuitorul sã facem în cazurile de acest genºi, prin urmare, ce trebuie sã presupunem cã a intenþionat elpentru cazul individual aflat în discuþie. Metoda trebuie sã fie aiciîn întregime ºi exclusiv una a raþionãrii deductive (ratiocination)*sau silogismului, iar procesul e în mod evident ceea ce în analizanoastrã a silogismului am arãtat cã e orice raþionare deductivã,anume interpretarea unei formule.

Pentru ca ilustrarea noastrã a cazului opus sã poatã fi luatãdin aceeaºi categorie de subiecte precum cazul precedent, vompresupune, în contrast cu situaþia judecãtorului, poziþia unuilegislator. Aºa cum judecãtorul are legi pentru a se ghida, tot aºalegislatorul are reguli ºi maxime ale politicilor sale (maxims ofpolicy); dar ar fi o eroare evidentã sã presupunem cã legislatorule constrâns (is bound) de aceste maxime în acelaºi fel în carejudecãtorul e constrâns de legi ºi cã tot ce are el de fãcut e sãjudece plecând de la ele spre cazul particular, aºa cum facejudecãtorul plecând de la legi. Legislatorul e þinut sã ia înconsiderare temeiurile (reasons) sau bazele (grounds) maximei;judecãtorul nu are nimic de-a face cu temeiurile sau bazele legii,

* Mill distinge, în clasa proceselor de „inferenþã“ (inference) sau de„raþionare“ (reasoning), ceea ce el numeºte „raþionamente deductive“(ratiocinations) de „inducþii“ (inductions), cu alte cuvinte, inferenþeledeductive de cele inductive, identificând inferenþele deductive curaþionamentul silogistic (n.tr.).

Page 133: Eseuri etice

133Eseuri etice

decât în mãsura în care luarea lor în considerare ar putea aruncao luminã asupra intenþiei celui ce face legea, în cazurile în carecuvintele sale au mascat aceastã intenþie. Pentru judecãtor, odatãce legea a fost ferm stabilitã, ea este definitivã; dar legislatorul,sau un alt practician care se þine de reguli mai degrabã decât detemeiurile lor, cum fãceau tacticienii germani de modã veche careau fost înfrânþi de Napoleon sau acel medic care a preferat capacientul sã-i moarã respectând regula decât sã se facã bineîncãlcând-o, este pe bunã dreptate considerat un simplu pedantºi sclavul formulelor sale.

Acum, temeiurile unei maxime a unei politici (maxim ofpolicy) sau ale oricãrei alte reguli ale artei nu pot fi altele decâtteoremele ºtiinþei corespunzãtoare.

Relaþia în care se aflã regulile artei cu doctrinele ºtiinþei poatefi astfel caracterizatã. Arta îºi propune sieºi un scop de atins,defineºte scopul ºi îl oferã ºtiinþei. ªtiinþa îl primeºte, îl considerãca pe un fenomen sau efect care trebuie studiat ºi, dupã ce ainvestigat cauzele ºi condiþiile sale, îl trimite înapoi artei împreunãcu o teoremã care conþine combinarea de circumstanþe prin carear putea fi el produs. Arta examineazã apoi aceste combinaþii decircumstanþe ºi, în mãsura în care unele dintre ele se aflã sau nuîn puterea omului, declarã scopul tangibil sau nu. Prin urmare,singura dintre premise pe care o furnizeazã Arta este premisamajorã originarã, care aserteazã cã e dezirabilã atingerea scopuluidat. Apoi, ªtiinþa împrumutã Artei propoziþia (obþinutã printr-oserie de inducþii sau de deducþii) cã înfãptuirea anumitor acþiuniva duce la atingerea scopului. Din aceste premise, Arta conchidecã înfãptuirea acestor acþiuni e dezirabilã ºi, gãsind-o în acelaºitimp realizabilã (practicable), converteºte teorema într-o regulãsau precept.

3. Care este funcþia specificã a regulilor artei?

O subliniere specialã meritã faptul cã teorema sau adevãrulspeculativ nu e copt pentru a fi transformat într-un precept pânãcând toate, nu doar o parte, dintre operaþiile ce reveneau ºtiinþeinu au fost înfãptuite. Sã presupunem cã am înfãptuit operaþiile cereveneau ºtiinþei numai pânã la un anumit punct: cã am descoperitcã o cauzã particularã va produce efectul dorit, dar nu am stabilittoate condiþiile negative care sunt necesare, adicã toatecircumstanþele care, dacã sunt prezente, ar împiedica producerea

Page 134: Eseuri etice

134 JOHN STUART MILL

lui. Dacã, aflaþi în aceastã stare imperfectã a teoriei ºtiinþifice,încercãm sã fãurim o regulã a artei, noi înfãptuim aceastã operaþieîn mod prematur. Ori de câte ori s-ar manifesta vreo cauzã contrarã,ignoratã de teoremã, regula se va dovedi inadecvatã: vom folosimijloacele ºi scopul nu va rezulta. Nici o discuþie plecând de la saudespre regula însãºi nu ne va ajuta sã depãºim dificultatea; nu avemaltceva de fãcut decât sã ne întoarcem înapoi ºi sã terminãmprocesul ºtiinþific care trebuia sã preceadã formarea regulii. Enecesar sã redeschidem investigaþia pentru a cerceta restulcondiþiilor de care depinde efectul; ºi numai dupã ce am stabilittotalitatea acestora suntem pregãtiþi sã transformãm legea completãa acestui efect într-un precept în care acele circumstanþe ºicombinaþii de circumstanþe pe care ºtiinþa ni le prezintã dreptcondiþii sunt prescrise ca mijloace.

E adevãrat cã, de dragul comoditãþii, e necesar ca regulile sãfie formate plecând de la ceva mai puþin decât aceastã teorie idealde perfectã; ºi aceasta în primul rând pentru cã teoria poate firareori fãcutã ideal de perfectã; apoi, pentru cã, dacã ar fi inclusetoate evenimentele neprevãzute contrare, fie ele frecvente saurare, regulile ar fi prea greoaie pentru a fi învãþate ºi reamintitede persoanele cu capacitãþi obiºnuite, în împrejurãrile comuneale vieþii. Regulile artei nu tind sã cuprindã mai multe condiþiidecât e necesar pentru a fi aplicate la cazurile obiºnuite ºi sunt,prin urmare, întotdeauna imperfecte. În artele manuale, în carecondiþiile cerute nu sunt numeroase, ºi unde condiþiile pe carenu le specificã regulile sunt în general fie accesibile observaþieicurente, fie repede învãþate din practicã, regulile pot fi adeseaurmate în siguranþã de persoane care nu ºtiu nimic altceva decâtregula. Dar în treburile complicate ale vieþii ºi cu atât mai mult înacelea ale statelor ºi societãþilor, nu se poate conta pe reguli decâtdacã ne referim mereu la legile ºtiinþifice pe care ele suntfundamentate (founded). A ºti care sunt evenimentele practiceneprevãzute (practical contingencies) care cer o modificare aregulii sau care sunt în totalitate excepþii de la ea înseamnã a ºtice combinaþii de circumstanþe ar putea interfera sau ar puteacontracara total consecinþele acelor legi; iar aceasta poate fi aflatnumai dacã ne raportãm la bazele teoretice ale regulii.

Prin urmare, regulile de conduitã vor fi considerate numai caprovizorii de cãtre un practician înþelept. Fiind fãcute pentru celemai multe cazuri sau pentru cele care apar cel mai des, ele indicãmaniera în care ar fi cel mai puþin periculos sã acþionãm, atuncicând nu avem timpul sau mijloacele pentru a analiza circumstanþele

Page 135: Eseuri etice

135Eseuri etice

reale ale cazului sau atunci când nu putem avea încredere înjudecata noastrã în ce priveºte evaluarea acestora. Dar aceasta nueliminã deloc nevoia de a urma (atunci când circumstanþele opermit) procesul ºtiinþific presupus de fãurirea unei reguli din datelecazului particular pe care-l avem în faþã. În acelaºi timp, regulaobiºnuitã poate servi foarte bine ca un avertisment cã un anumemod de acþiune a fost considerat de noi ºi de alþii ca fiind bineadaptat cazurilor celor mai frecvente; aºa încât, dacã ea enepotrivitã cazului particular avut în vedere, temeiul pentru care eaºa provine probabil din vreo circumstanþã neobiºnuitã.

4. Arta nu poate fi deductivã

E, aºadar, cât se poate de clarã eroarea acelora care ar deducelinia de conduitã adecvatã unor cazuri particulare din presupusemaxime practice universale, ignorând necesitatea de a se refericonstant la principiile ºtiinþei speculative pentru a se asigura cãvor atinge mãcar scopul specific pe care regulile îl au în vedere.Prin urmare, cu atât mai mare trebuie sã fie eroarea de a formulaasemenea principii rigide nu doar ca reguli universale pentruatingerea unui anume scop, ci ca reguli de conduitã în general,fãrã luarea în considerare a posibilitãþii nu numai cã vreo cauzãschimbãtoare ar putea împiedica atingerea scopului dat cuajutorul mijloacelor prescrise de regulã, ci ºi cã însuºi succesulîn atingerea scopului ar putea genera un conflict cu un alt scop,care s-ar putea întâmpla sã fie mai dezirabil.

Aceasta e eroarea obiºnuitã a multora dintre aceia care seocupã cu speculaþia politicã ºi pe care i-am caracterizat cu numelede ºcoala geometricã, mai cu seamã în Franþa, unde raþionareadeductivã (ratiocination) pe bazã de reguli ale practicii constituieprincipala marfã a jurnalisticii ºi oratoriei politice: o greºitãînþelegere a funcþiilor deducþiei, care a contribuit în mare mãsurãla discreditarea spiritului de generalizare atât de onorabil specificgândirii franceze, dacã îl privim din perspectiva criteriilor deevaluare ale altor þãri. În Franþa, locurile comune ale politicii aparca vaste ºi impetuoase maxime practice, de la care, în calitatede premise ultime, oamenii raþioneazã în direcþia unor aplicaþiiparticulare ºi numesc toate acestea a fi logic ºi consecvent. Depildã, ei argumenteazã la nesfîrºit cã ar trebui sã se adopte cutareºi cutare mãsurã deoarece ea e o consecinþã a principiului pe carese fundamenteazã forma guvernãrii, a principiului legitimitãþii sau

Page 136: Eseuri etice

136 JOHN STUART MILL

a principiului suveranitãþii poporului. La aºa ceva se poaterãspunde cã, dacã acestea sunt realmente principii practice, enecesar ca ele sã se bazeze pe fundamente speculative; suvera-nitatea poporului (de exemplu) e necesar sã fie un fundamentadecvat (right) al guvernãrii pentru cã o guvernare astfel consti-tuitã tinde sã producã anumite efecte benefice. Totuºi, în mãsuraîn care nici o guvernare nu produce toate efectele beneficeposibile, toate acestea fiind însoþite mai mult sau mai puþin dedezavantaje, ºi deoarece acestea nu pot fi de obicei contracaratecu mijloace scoase din înseºi cauzele care le-au produs, ar fiadesea mult mai recomandabil ca un aranjament practic sã nudecurgã, în loc sã decurgã, din ceea ce se numeºte principiulgeneral al guvernãrii. Sub un guvernãmânt al legitimitãþii,preferinþa e de departe în favoarea unor instituþii de originepopularã, iar într-o democraþie, în favoarea unor aranjamente caretind sã controleze elanul voinþei populare. Atât de greºita linie deargumentare a filosofiei politice din Franþa tinde spre concluziapracticã dupã care noi ar trebui sã depunem cele mai mari eforturipentru a îngroºa, mai degrabã decât pentru a îndulci, toateimperfecþiunile specifice sistemului de instituþii pe care-l preferãmsau sub care se întâmplã sã trãim.

5. Orice artã constã din adevãrurile ºtiinþei, aranjateîntr-o ordine convenabilã unui anumit uz practic

Bazele oricãrei reguli a artei, aºadar, trebuie cãutate înteoremele ºtiinþei. O artã, sau un corp al unei arte constau dinreguli împreunã cu acea parte a propoziþiilor speculative care suntnecesare pentru justificarea acelor reguli. Arta completã a oricãruidomeniu include selecþia unei asemenea porþiuni a ºtiinþei caree necesarã pentru a arãta de ce condiþii depind efectele pe carearta urmãreºte sã le producã. Iar Arta în general constã dinadevãrurile ºtiinþei, aranjate în ordinea cea mai convenabilãpentru practicã, iar nu în ordinea cea mai convenabilã pentrugândire. ªtiinþa îºi grupeazã ºi îºi aranjeazã adevãrurile sale în aºafel încât sã ne permitã sã cuprindem într-o viziune unitarã cât maimult posibil din ordinea generalã a universului. Arta, cu toate cãtrebuie sã presupunã aceleaºi legi generale, le urmeazã numai înprivinþa acelora dintre consecinþele lor de detaliu care au dus laformarea regulilor de conduitã ºi adunã din cele mai îndepãrtatecolþuri ale câmpului ºtiinþei adevãrurile referitoare la producerea

Page 137: Eseuri etice

137Eseuri etice

variatelor ºi eterogenelor condiþii necesare fiecãruia dintre efectelepe care exigenþele vieþii practice îl cer a fi produs2.

Deoarece ºtiinþa urmãreºte o cauzã pânã la variatele ei efecte,iar arta reduce un efect la multiplele ºi diversele lui cauze ºi condiþii,e nevoie de o mulþime de adevãruri ºtiinþifice intermediare, derivatedin cele mai înalte generalitãþi ale ºtiinþei ºi destinate a servi dreptgeneralia sau principii prime ale diferitelor arte. Operaþia ºtiinþificãde formulare a acestor principii intermediare e consideratã de dlComte ca unul dintre acele rezultate ale filosofiei care suntrezervate viitorului. Singurul exemplu finalizat pe care îl indicã elca existând realmente ºi care ar putea fi considerat ca un tip demnde a fi imitat în chestiuni încã mai importante este teoria generalãa artei geometriei descriptive, aºa cum e aceasta conceputã de dlMonge. Nu e totuºi dificil de înþeles care ar trebui sã fie în generalnatura acestor principii intermediare. Dupã formarea celei maicuprinzãtoare concepþii posibile despre scopul vizat, adicã despreefectul care trebuie produs, ºi dupã determinarea în aceeaºimanierã cuprinzãtoare a mulþimii condiþiilor de care depindeefectul, rãmâne sã mai facem o trecere în revistã generalã aresurselor care pot fi recomandate pentru realizarea acestei mulþimide condiþii; ºi când rezultatul acestei treceri în revistã a fost întrupatîn cele mai puþine ºi cele mai cuprinzãtoare propoziþii posibile,atunci aceste propoziþii vor exprima relaþia generalã dintremijloacele disponibile ºi scop ºi vor constitui teoria ºtiinþificãgeneralã a artei, din care metodele ei practice vor decurge subformã de corolare.

6. Teleologia sau doctrina scopurilor

Dar, cu toate cã raþionamentele care leagã scopul (end) sauþelul (purpose) oricãrei arte de mijloacele ei aparþin domeniuluiªtiinþei, definirea scopului însuºi revine exclusiv Artei ºi constituiecompetenþa ei specificã. Orice artã are un principiu prim sau opremisã majorã generalã, neîmprumutatã de la ºtiinþã, anumeaceea care enunþã obiectivul (object) vizat ºi îl declarã a fi unobiectiv dezirabil. Arta constructorului presupune cã e dezirabilsã avem clãdiri; arhitectura (ca una dintre artele frumoase)

2 Profesorul Bain ºi alþii numesc ªtiinþã Practicã selecþia de adevãruri aleºtiinþei fãcutã pentru a servi þelurile unei arte, conferind numele de Artãregulilor efective.

Page 138: Eseuri etice

138 JOHN STUART MILL

presupune cã e dezirabil ca aceste clãdiri sã fie frumoase sauimpozante. Artele igienice sau medicale presupun, una, cãpãstrarea sãnãtãþii, iar alta, cã vindecarea bolilor, sunt scopuripotrivite ºi dezirabile. Acestea nu sunt propoziþii ale ºtiinþei.Propoziþiile ºtiinþei aserteazã o chestiune de fapt: o existenþã, ocoexistenþã, o succesiune sau o asemãnare. Propoziþiile desprecare abia am vorbit nu aserteazã cã ceva este, ci poruncesc(enjoin) sau recomandã (recommend) cã ceva s-ar cuveni sã fie(should be). Ele sunt o clasã distinctã. O propoziþie al cãreipredicat e exprimat de cuvintele trebuie sã (ought) sau s-arcuveni sã (should be) este generic diferitã de una care eexprimatã prin este sau va fi. E adevãrat cã, în sensul cel mailarg al cuvântului, chiar ºi aceste propoziþii aserteazã ceva ca peo chestiune de fapt. Faptul afirmat de ele este cã acea conduitãcare e recomandatã stârneºte (excites) în mintea vorbitoruluitrãirea subiectivã de aprobare. Totuºi, aceasta nu merge pânã larãdãcina lucrurilor, cãci aprobarea vorbitorului nu e un temeisuficient pentru care ºi alþi oameni s-ar cuveni sã aprobe ºi nutrebuie sã fie un temei conclusiv nici mãcar pentru sine. Pentruþelurile practicii, fiecãruia trebuie sã i se cearã sã-ºi justificeaprobarea; iar pentru aceasta e nevoie de premise generale caresã determine care sunt obiectivele potrivite pentru a fi aprobateºi care e ordinea de prioritate potrivitã între acele obiective.

Aceste premise generale, împreunã cu principalele concluziicare pot fi deduse din ele, formeazã (sau, mai degrabã, ar puteaforma) un corp doctrinar care e propriu-zis Arta Vieþii, cu cele treisectoare ale sale, Moralitatea, Prudenþa sau Politicile (Policy) ºiEstetica – Corectul (the Right), Oportunul (the Expedient) ºiFrumosul (the Beautiful) sau Nobilul (the Noble) în conduita ºiactivitãþile omului. Acestei arte (care, în cea mai mare parte,rãmâne sã fie creatã, din pãcate) îi sunt subordonate toatecelelalte arte, deoarece principiile ei sunt acelea care e necesarsã determine dacã þinta specificã (special aim) a oricãrei arteparticulare e valoroasã ºi dezirabilã ºi care e locul ei pe scalalucrurilor dezirabile. Orice artã este astfel rezultatul combinat allegilor naturii evidenþiate de ºtiinþã ºi al principiilor generale aleaºa-numitei Teleologii sau Doctrina Scopurilor3, principii care,împrumutând limbajul metafizicienilor germani, pot fi de ase-menea numite, ºi nu impropriu, principiile Raþiunii Practice.

3 Cuvântul Teleologie este de asemenea folosit de unii autori, deºi înmod inoportun ºi impropriu, ca nume pentru încercarea de a explicafenomenele universului prin cauze finale.

Page 139: Eseuri etice

139Eseuri etice

Un observator sau un gânditor ºtiinþific, ca atare, nu e unsfãtuitor în problemele practicii. Treaba lui e doar sã arate cãanumite consecinþe decurg din anumite cauze ºi cã pentru a obþineanumite scopuri, anumite mijloace sunt cele mai eficace. Dacãscopurile însele sunt astfel încât sã trebuiascã sã fie urmãrite ºi,dacã e aºa, în ce cazuri ºi în ce mãsurã, aceasta nu e treaba sa sãdecidã în calitate de fãuritor de ºtiinþã, iar ºtiinþa singurã nu-l vaface niciodatã competent sã ia o asemenea decizie. În ºtiinþa purfizicã, tentaþia de a asuma aceastã sarcinã subsecventã nu e foarteprezentã; dar cei ce se ocupã de natura umanã ºi de societate oinvocã invariabil: ei încearcã întotdeauna sã spunã nu numai ceeace este, ci ºi ceea ce trebuie sã fie. Pentru a fi îndreptãþiþi sã facãasta, e indispensabilã o doctrinã completã a Teleologiei. O teorieºtiinþificã a acestui domeniu, considerat doar ca o parte a ordiniinaturii, oricât de perfectã ar fi ea, nu poate servi în nici o mãsurãca substitut. Din acest punct de vedere, diferitele arte subordonateoferã o analogie înºelãtoare. În cazul lor, rareori apare vreonecesitate vizibilã de a justifica scopul, deoarece în generaldezirabilitatea acestuia nu e negatã de nimeni; numai atunci cândtrebuie decisã problema prioritãþii dintre acel scop ºi un altultrebuie invocate principiile generale ale Teleologiei; dar un autordin sfera Moralei sau a Politicii are nevoie de aceste principii lafiecare pas. Prezentarea cea mai elaboratã ºi mai bine sistematizatãa legilor succesiunii ºi coexistenþei dintre fenomenele mintale sausociale ºi a relaþiei dintre ele în calitate de cauze ºi efecte nu va fide nici un folos Artei Vieþii sau a Societãþii dacã scopurile la caretrebuie sã þintim cu ajutorul acestei arte sunt lãsate pradã vagilorsugestii ale lui intellectus sibi permissus sau sunt luate ca bunefãrã vreo analizã sau interogaþie.

7. Necesitatea unui standard ultim sau principiu primal teleologiei

Existã deci o Philosophia Prima specificã Artei, aºa cumexistã una care aparþine ªtiinþei. Existã nu numai principii primeale Cunoaºterii, ci ºi principii prime ale Conduitei. E necesar sãexiste un anume standard prin care sã determinãm caracterul bunsau rãu, în sens absolut ºi comparativ, al scopurilor ori obiectelordorinþei. ªi oricare ar fi acest standard, el nu poate fi decât unul;cãci, dacã ar exista mai multe principii ultime ale conduitei,aceeaºi conduitã ar putea fi aprobatã prin unul dintre acele

Page 140: Eseuri etice

140 JOHN STUART MILL

principii ºi condamnatã printr-un altul, fiind nevoie de un principiuºi mai general ca arbitru al lor.

Aºa se face cã aceia care scriu pe probleme de filosofie moralãau resimþit de cele mai multe ori necesitatea nu doar sã raportezetoate regulile de conduitã ºi toate judecãþile de laudã ºi de blam laprincipii, ci sã le raporteze la un anumit principiu unic, la o anumeregulã sau standard cu care toate celelalte reguli de conduitã trebuiausã fie consistente ºi din care ele pot fi toate deduse în ultimã instanþã.Cei ce s-au dispensat de presupunerea unui asemenea standarduniversal au putut face aceasta numai presupunând cã un simþ sauinstinct moral, inerent constituþiei noastre, ne informeazã atât ceprincipii de conduitã suntem þinuþi sã respectãm, cât ºi în ce ordinetrebuie acestea subordonate unul altuia.

Teoria fundamentelor moralitãþii e un subiect care nu poatefi abordat pe larg într-o lucrare ca aceasta ºi care nu ar fi de niciun folos sã fie tratat superficial. Prin urmare, mã voi mulþumi sãspun cã doctrina principiilor morale intuitive, chiar dacã ar fiadevãratã, are în vedere numai acea porþiune a câmpului conduiteicare este numitã propriu-zis moralã. Pentru restul practicii vieþiimai rãmâne de cãutat un principiu sau standard general; ºi dacãacest principiu va fi bine ales, cred cã se va constata cã el vaservi la fel de bine ca principiu ultim al Moralitãþii, ca ºi alPrudenþei, Politicilor sau Gustului.

Fãrã a încerca sã-mi justific aici opinia sau mãcar sã precizezgenul de justificare pe care-l admite, îmi declar doar convingereacã principiul general la care trebuie sã se conformeze toate regulilepracticii ºi testul prin care pot fi ele probate este acela al contribuþieila (conduciveness to) fericirea omenirii sau, mai degrabã, a tuturorfiinþelor capabile de simþire (sentient beings); cu alte cuvinte, cãpromovarea fericirii este principiul ultim al Teleologiei4. Nu vreausã afirm cã promovarea fericirii s-ar cuveni sã fie ea însãºi scopultuturor acþiunilor sau mãcar al tuturor regulilor de acþiune. Ea estejustificarea ºi trebuie sã fie instanþa de control a tuturor scopurilor,dar nu e ea însãºi singurul scop. Existã multe acþiuni virtuoase ºichiar moduri de acþiune virtuoase (deºi cred cã asemenea cazurisunt mai puþin frecvente decât se presupune) prin care fericirea esacrificatã în acel caz particular, fiind produsã mai multã dureredecât plãcere. Dar conduita despre care se poate aserta cu adevãrataºa ceva nu poate avea justificare decât pentru cã se poate arãta

4 Pentru o discuþie expresã ºi o apãrare (vindication) a acestui principiu,vezi micul volum intitulat Utilitarismul.

Page 141: Eseuri etice

141Eseuri etice

cã, pe ansamblu, va exista mai multã fericire în lume dacã se cultivãacele trãiri care fac oamenii, în unele cazuri, nepãsãtori la fericire.Admit întru totul cã acest lucru e adevãrat: cultivarea unei idealenobleþi a voinþei ºi conduitei se cuvine a fi pentru fiinþele umaneindividuale un scop cãruia trebuie sã-i dea prioritate, în oricesituaþie de conflict, particulara cãutare a propriei fericiri sau afericirii altora (cu excepþia cazului când acestea sunt incluse înrespectiva idee). Dar susþin cã problema importantã, anume cereprezintã aceastã elevare a caracterului, trebuie decisã ea însãºiprin referire la fericire ca standard. Pentru individ, caracterul însuºis-ar cuveni sã fie un scop suprem pur ºi simplu, pentru cã existenþaacestei ideale nobleþi de caracter sau a ceva apropiat ei, în oricemãsurã, vor merge mai departe decât orice altceva în a face fericitãviaþa umanã, atât în sensul comparativ umil al plãcerii ºi lipseidurerii, cât ºi în înþelesul mai înalt de a face viaþa nu ceea ce esteea acum în mod aproape universal, ceva imatur ºi insignifiant, ciaºa cum ar fi interesaþi s-o aibã fiinþele umane dotate cu facultãþicultivate superior.

8. Concluzie

Odatã cu aceste remarci trebuie sã închidem aceastã trecereîn revistã sumarã a aplicãrii logicii generale a cercetãrii ºtiinþificela domeniile moral ºi social ale ºtiinþei. Fãrã a ignora extremageneralitate a principiilor metodei pe care am expus-o (ogeneralitate care, sper, nu e în acest caz sinonimã cu vaguitatea),m-am rãsfãþat cu speranþa cã, pentru unii dintre cei cãrora le vareveni sarcina de a aduce într-o stare mai satisfãcãtoare acesteextraordinar de importante ºtiinþe, aceste observaþii le-ar puteafi utile, atât pentru a înlãtura concepþiile eronate, cât ºi pentru ale clarifica pe cele adevãrate cu privire la mijloacele prin care,pe asemenea subiecte enorm de complicate, se poate atingeadevãrul. Dacã aceastã speranþã va fi satisfãcutã, atunci ceea cee probabil menit sã fie marea realizare intelectualã a urmãtoarelordouã sau trei generaþii de gânditori europeni va fi deja, într-ooarecare mãsurã, împlinit.

Page 142: Eseuri etice
Page 143: Eseuri etice

Whewell despre filosofia moralã

Dacã valoarea scrierilor semnate de dr. Whewell ar putea fimãsuratã prin importanþa ºi amploarea subiectelor, nici un autoral epocii nu ar putea rivaliza cu el în merit ori utilitate. El a aspiratsã fie nu doar istoricul, ci ºi filosoful ºi legislatorul aproape tuturormarilor domenii ale cunoaºterii umane, reducându-l pe fiecarela primele sale principii ºi arãtând cum ar putea fi dezvoltatºtiinþific din acestea ca un întreg coerent. Dupã ce s-a strãduit, îna sa Istorie ºi filosofie a ºtiinþelor inductive1, sã plaseze fizicaºi, incidental, metafizica pe un fundament filosofic, el a fãcut oîncercare aproape la fel de ambiþioasã în ce priveºte subiectelemoralei ºi ale guvernãrii, concretizatã în cele douã lucrãri la carene vom referi. El este astfel îndreptãþit sã fie lãudat pentru cã afãcut tot posibilul sã scuteascã cele douã universitãþi bazate perente (endowed universities)*, în una dintre ele el deþinând opoziþie importantã, de reproºul care li s-a fãcut de multã vremeîn mod justificat, anume acela de a fi neglijat sferele înalte alefilosofiei. Prin scrierile ºi prin influenþa sa, el a fost un reprezentantal acelei renaºteri a speculaþiei asupra celor mai dificile ºi maiînalte subiecte care este observabilã de câþiva ani atât înãuntrul,cât ºi în afara zidurilor universitãþilor Oxford ºi Cambridge. ªi, înmãsura în care activitatea spiritului, de orice fel ar fi ea, e maibunã decât apatia, iar soluþiile reale la marile întrebãri ale filosofieisunt preferabile ignorãrii leneºe a existenþei acestora, oricine aparticipat atât de activ la aceastã miºcare intelectualã, precum afãcut-o dr. Whewell, poate revendica un merit considerabil.

Din pãcate, nu este specific unor corpuri constituite, precumar fi universitãþile engleze, chiar atunci când sunt prinse în vârtejulactivitãþii intelectuale, sã producã mai mult decât un singur tipde gândire. Au existat universitãþi (cele din Franþa ºi Germania

1 William Whewell, The History of the Inductive Sciences (1837), 3rded., 3 vol., London: Parker, 1857; The Philosophy of the InductiveSciences, 2 vol., London: Parker, 1840.* Oxford ºi Cambridge (n.tr.).

Page 144: Eseuri etice

144 JOHN STUART MILL

au fost practic conduse, în anumite perioade, pe baza acestuiprincipiu) care au adunat în acelaºi corp academic pe cei maiviguroºi gânditori ºi pe cei mai capabili profesori, indiferent deconcluziile gândirii lor. Dar în universitãþile engleze nu-ºi poategãsi locul nici un gând dacã nu e compatibil cu ortodoxia. Ele suntinstituþii eclesiastice ºi þine de esenþa tuturor bisericilor sã jurecredinþã unui set de opinii confecþionate ºi impuse, nu are preamare importanþã dacã în urmã cu trei sau cu treisprezece secole.Oamenii însã vor deschide ochii într-o zi ºi-ºi vor da seama câteste de periculos ca instruirea celor ce sunt destinaþi sã devinãcãlãuze ºi conducãtori ai omenirii sã fie încredinþatã unei sumede persoane care prezintã asemenea garanþii. Dacã opiniile pentrucare aceste persoane sunt garanþie ar fi fiecare în parte la fel deadevãrate precum sunt faptele în ºtiinþa fizicii ºi ar fi fost adoptateastfel de cum se întâmplã aproape întotdeauna, adicã pe bazãde încredere ºi de autoritate, ºi anume ca rezultat al celei maisârguincioase ºi imparþiale examinãri de care e în stare minteacelui ce le primeºte, chiar ºi atunci angajamentul, luat subameninþarea pedepsei, de a rãmâne credincios întotdeaunaopiniilor la care ai consimþit odinioarã va slãbi ºi schilodi minteaºi o va face inaptã sã progreseze, cu atât mai puþin sã ajute laprogresul altora. Persoana care se gândeºte mai mult la ne duceo opinie decât la probele în favoarea ei (evidence of it) nu poatefi un filosof sau un dascãl al filosofilor. Indiferent de ar fi subiect,ce valoare poate avea opinia unui om despre care fiecare ºtie cã,prin chiar profesia sa, trebuie sã susþinã acea opinie? ªi cum poatefi cultivatã vigoarea intelectualã prin învãþãtura acelora care, chiarîn virtutea îndatoririlor lor, vor mai degrabã ca studenþii sã fie slabiºi supuºi dogmei, decât puternici prin libertatea lor de gândire?Oricine gândeºte cã astfel de persoane ar fi demne de încredereîn ce priveºte educarea oamenilor ar trebui sã observe cãobiectivul propriu al educaþiei lor intelectuale nu este de a întãriºi cultiva intelectul, ci de a-l face sigur în adoptarea anumitorconcluzii, cã, pe scurt, în exerciþiul facultãþii gândirii existã ceva,fie acesta religia, conservatorismul ori pacea sau orice altceva,mai important decât adevãrul. Ca sã nu ne întindem prea multpe acest subiect, este aproape inevitabil ca, atunci când unelepersoane, legate de jurãminte de credinþã ºi plasate în contextulunei ierarhii clericale bine stabilite, intrã pe tãrâmul înalteispeculaþii ºi se strãduiesc sã facã filosofie, fie þelul lor, fie instinctulle vor orienta cãtre acel gen de filosofie care e cel mai potrivit sãsusþinã doctrinele pe care ele le garanteazã. ªi când aceste

Page 145: Eseuri etice

145Eseuri etice

doctrine se aflã atât de mult în urma progresului general algândirii, cum e cazul acum cu doctrinele Bisericii Anglicane,filosofia care rezultã va avea tendinþa nu de a promova, ci de astopa progresul.

Fãrã nici cea mai micã intenþie de a desconsidera munca depusãde dr. Whewell ºi fãrã a avea vreun temei sã punem la îndoialãsinceritatea þelului sãu, credem cã remarcile precedente sunt întotalitate aplicabile speculaþiilor sale filosofice. Nu spunem cãintenþia, dar spunem în mod sigur cã tendinþa eforturilor sale a fostaceea de a modela întreaga filosofie, atât cea fizicã, precum ºi pecea moralã, într-o formã aptã sã serveascã drept suport ºi justificarepentru orice opinie ce a ajuns sã fie consacratã (establishedopinions). Un autor ce ºi-a depãºit cu mult predecesorii în fabricareaadevãrurilor necesare, adicã a propoziþiilor care, dupã el, pot ficunoscute ca adevãrate independent de orice demonstraþie, careatribuie aceastã evidenþã de la sine (self-evidence) celor maicuprinzãtoare principii prime (generalities) ale tuturor ºtiinþelor deîndatã ce au devenit familiare (oricât de puþin vãdite ar fi fost laînceput), este încã ºi mai sigur în a considera toate propoziþiile moralece-i erau deja familiare din primii ani ai vieþii ca adevãruri evidentede la sine. Lucrarea sa Elements of Morality ar putea fi privitã canefiind altceva decât o clasificare ºi o sistematizare a opiniilordominante printre aceia care au fost educaþi în conformitate cumetodele aprobate în þara sa; sau, mai bine spus, ea este undispozitiv capabil sã preschimbe aceste opinii dominante peprobleme de moralitate în temeiuri pentru ele însele.

Prin urmare, aceasta este tot ceea ce gãsim în volumele dr.Whewell; dar am cãutat în zadar numeroasele merite secundarece ar conferi o realã valoare ºtiinþificã lucrãrilor sale anterioare.Dacã The Philosophy of the Inductive Sciences a fost, cumcredem noi, o filosofie greºitã, ea conþinea multe lucruri careputeau sã-ºi gãseascã locul într-o filosofie mai bunã ºi erau adeseacalculate sã sugereze gânduri mai adânci decât cele pe care leexpuneau efectiv. Dar în Elements of Morality el lasã subiectulexact aºa cum l-a gãsit – cartea fiind în aºa mãsurã doar un catalogal opiniilor tradiþionale, neconþinând nimic de naturã a le corectaºi prea puþin care sã poatã contribui cu ceva la confirmarea lor,încât cu greu poate fi socotitã mai mult decât unul dintre miile devaluri ale mãrii moarte a banalitãþii, neoferind nimic care sãstimuleze sau sã recompenseze o examinare separatã. De aceeanici nu ne-am fi simþit îndemnaþi sã ne ocupãm în mod special deea dacã dr. Whewell nu s-ar fi apucat, în lucrarea sa mai recentã,

Page 146: Eseuri etice

146 JOHN STUART MILL

Lectures on the History of Moral Philosophy in England, sãcaracterizeze ºi sã critice, din propriul sãu punct de vedere, petoþi ceilalþi autori englezi de filosofie moralã ºi în mod special peaceia care îºi derivã concluziile etice nu din intuiþia internã, cidintr-un standard extern. Atâta timp cât el s-a mulþumit sã ofereceea ce noi considerãm a fi temeiuri greºite pentru opinii comune,ispita de a interveni nu era prea mare; dar atacurile purtateîmpotriva singurelor metode de filosofare de la care poate fiaºteptatã o îmbunãtãþire a opiniilor etice trebuie respinse. ªi pentruaceasta e necesar sã extindem comentariile la unele dintre opiniilede fond ale dr. Whewell. Când el argumenteazã împotriva oricãruistandard extern ºi în special împotriva utilitãþii sau a tendinþei cãtrefericire ca principiu sau test al moralitãþii, este important sãcercetãm cum se descurcã el fãrã acesta, cum reuºeºte înîncercarea sa de a construi o teorie coerentã a moralei pe oricealtã bazã. Vom face apel la restul operei sale doar în mãsura încare ea furnizeazã dovezi cu privire la aceastã problemã.

Nu e cazul sã intrãm nici în ale sale Lectures, considerate ada seama de speculaþiile englezeºti în chestiuni de filosofie moralãde pânã la epoca lui Bentham ºi Paley; prin urmare, Hobbes ºi Locketrebuie lãsaþi în mâinile dr. Whewell, fãrã a încerca sã corectãmfelul cum le evalueazã el opiniile sau sã oferim propria noastrãjudecatã. Aceastã schiþã istoricã sugereazã, totuºi, remarca unuipersonaj istoric cunoscut celor care sunt familiarizaþi cu scrierilegânditorilor englezi pe subiecte etice. În cea mai mare parte asecolului al optsprezecelea, opiniile tradiþionale (received opinions)în materie de religie ºi eticã au fost în principal atacate deShaftesbury, de exemplu, ºi chiar de Hume, pe baza trãirilorvirtuoase instinctive ºi a teoriei gustului moral sau simþului moral.Drept consecinþã, apãrãtorii opiniilor consacrate, atât laici, cât ºiclerici, au profesat îndeobºte utilitarismul. Numeroºilor autori dintabãra ortodoxiei, a ºcolii utilitariste, menþionaþi de dr. Whewell,le mai pot fi adãugaþi câþiva, de cel puþin aceeaºi notorietate, pecare el i-a omis, cum sunt John Brown, autorul lucrãrii Essays onthe Characteristics, Soame Jenyns ºi mult mai celebrul sãurecenzent, Dr. Johnson; toþi aceºtia, la fel de explicit precumBentham, au susþinut doctrina cã utilitatea e fundamentul moralei.Aceastã pleiadã de autori a culminat cu Paley, al cãrui tratat,proclamând fãrã tãgadã nu doar oportunitatea ca scop al virtuþii,ci (o doctrinã foarte diferitã) simplul interes egoist (self-interest)ca motiv al acesteia ºi deducând apoi din aceste premise toateconcluziile ortodoxe, a devenit manualul de filosofie moralã în una

Page 147: Eseuri etice

147Eseuri etice

din cele douã universitãþi ale Bisericii Anglicane. Dar a apãrut oschimbare ºi doctrina utilitaristã, care a fost teoria favoritã aapãrãtorilor ortodoxiei, a început sã fie folositã de inamicii acesteia.Aflatã în mâinile filosofilor francezi, ca ºi în acelea ale lui Godwinºi Bentham – care, deºi mai tânãr decât Godwin, ºi-a cuceritinfluenþa publicã mai târziu decât acesta – filosofia moralãfundamentatã pe utilitate a dus la multe concluzii inacceptabilepentru ortodocºi. Timp de o întreagã generaþie s-a dus o luptã atâtde eficace împotriva acestor concluzii, cu baionete pe câmpul deluptã ºi cu procese în tribunale, încât preocuparea faþã de premisenu mai pãrea deloc necesarã; dar, când acele arme pãmânteºti aucãzut în desuetudine ºi spiritul care le-a animat în luptã s-a calmat,când bãtãlia opiniilor consacrate ale Bisericii ºi Statului a ajuns dinnou sã se poarte cu ajutorul argumentelor, o exigenþã a apãrut înfaþa metafizicii ºi filosofiei morale, de un gen foarte îndepãrtat deacela care pãrea atât de periculos pentru opiniile tradiþionale.Utilitatea era acum renegatã ca o erezie mortalã, iar doctrinamoralitãþii a priori sau a evidenþei de la sine, a unui scop în sineindependent de orice consecinþe, a devenit teoria ortodoxã. Odatãintraþi pe acest fãgaº ºi porniþi în cãutarea unui sistem filosofic cear putea fi extras doar din mintea umanã, fãrã nici o dovadãexternã, apãrãtorii ortodoxiei au fost conduºi pe nesimþite sã-ºicaute sistemul acolo unde acesta exista în forma sa cea maielaboratã: la metafizicienii germani. Nu fãrã reþinere s-au angajatei pe aceastã cale, pentru cã metafizica germanã stã în Germaniasub semnul unei suspiciuni de scepticism religios la fel de graveprecum aceea sub care stã filosofia rivalã în Anglia sau Franþa. Dars-a descoperit în practicã faptul cã filosofia de acest fel era pasibilãde o adaptare uºoarã ºi se putea plia pe cele Treizeci ºi Nouã deArticole, tot aºa cum þine de esenþa unei filosofii ce-ºi cautã dovezileîn convingerea internã sã depunã mãrturie cu egalã uºurinþã pentruorice concluzii în favoarea cãrora existã o predispoziþie, sã fiescepticã cu cele sceptice ºi misticã cu cele mistice. Prin urmare,tonul metafizicii religioase ºi al speculaþiilor etice legate de religieeste acum în totalitate germanizat, iar dr. Whewell, prin scrierilesale, a fãcut nu puþin pentru a imprima metafizicii ortodoxieiaceastã schimbare de caracter.

A fost întotdeauna neclar dacã doctrina principiilor a priorieste una ºi aceeaºi doctrinã, fie cã este aplicatã la ?n, fie la d???– la cunoaºterea adevãrului sau la aceea a datoriei; a fost neclardacã ea þine de aceeaºi tendinþã generalã a gândirii de a extragedin mintea însãºi, fãrã nici un standard extern, principii ºi reguli

Page 148: Eseuri etice

148 JOHN STUART MILL

ale moralitãþii ºi de a considera totodatã cã e posibil sã desco-perim, prin simplã introspecþie, legile naturii externe. Ambeleforme ale acestui mod de gândire au atins o dezvoltare strãluci-toare la Descartes, adevãratul fondator al ºcolii antiinductivistemoderne în filosofie. Tradiþia cartezianã nu a fost nicicândabandonatã, fiind pãstratã vie prin descendenþã directã de laSpinoza, Leibniz ºi Kant, pânã la Schelling ºi Hegel; dar speculaþiilelui Bacon ºi Locke, ca ºi progresul ºtiinþelor experimentale, auasigurat preponderenþa filosofiei experienþei pentru o lungãperioadã; ºi, cu toate cã mulþi au urmat cu consecvenþã aceastãfilosofie în forma alianþelor ei fireºti, recunoscând nu doarobservaþia ºi experimentul drept conducãtori ai lumii speculative,ci ºi utilitatea drept conducãtor al lumii practice, alþii s-au gânditcã era ºtiinþific posibil ca aceste douã opinii sã fie separate ºi s-aurevendicat drept baconieni în problemele fizicii, rãmânândcartezieni în cele ale moralei. Posteritatea va considera probabilcã principalul merit al metafizicienilor germani din secolul trecutºi din cel prezent este acela de a fi dovedit imposibilitatea de arãmâne pe acest teren intermediar al compromisului ºi de a-i ficonvins pe toþi gânditorii de forþã cã, dacã aderã la principiile apriori ale moralei, atunci vor trebui sã-i urmeze pe Descartes ºipe Hegel ºi sã admitã acelaºi caracter pentru principiile fizicii.

Cu aceastã ocazie noi nu vom trata decât despre ramuramoralã a acestui subiect ºi vom începe prin a arãta maniera încare dr. Whewell pune problema.

„Schemele moralitãþii, adicã modalitãþile de a deduce regulileacþiunii umane, sunt de douã feluri: acelea care afirmã cã este olege a acþiunii umane sã nãzuieºti spre un obiect extern (vreau sãspun extern în raport cu mintea care nãzuieºte), cum ar fi deexemplu acelea care în timpurile strãvechi sau moderne auconsiderat plãcerea sau utilitatea sau cea mai mare fericire a celuimai mare numãr ca fiind adevãratul scop al acþiunii umane; ºirespectiv acelea care reglementeazã acþiunea umanã printr-unprincipiu sau relaþie internã, cum ar fi conºtiinþa sau o anumefacultate moralã, sau datoria, sau rectitudinea, sau superioritatearaþiunii faþã de dorinþã. Aceste douã tipuri de scheme pot fi descriseca o moralitate dependentã, respectiv una independentã. Acum,susþinem aici cã moralitatea independentã este schema adevãratã.Susþinem, împreunã cu Platon, cã raþiunea are o autoritate naturalãºi îndreptãþitã asupra dorinþei ºi afectivitãþii; împreunã cu Butler,cã existã o diferenþã de naturã între principiile noastre de acþiune;

Page 149: Eseuri etice

149Eseuri etice

împreunã cu vocea generalã a omenirii, cã trebuie sã facem ceeace este corect indiferent cât ar costa ca durere ºi ca pierderi. Noinegãm doctrina epicureilor antici cã plãcerea este supremul bine,a lui Hobbes cã regulile morale sunt doar produsul fricii reciprocea oamenilor, a lui Paley cã ceea ce e oportun e corect ºi cã nuexistã nici o diferenþã între plãceri, exceptând intensitatea ºi duratalor, ºi a lui Bentham cã regulile acþiunii umane trebuie obþinuteprin punerea în evidenþã a plãcerilor pe care acþiunile le produc.Dar cu toate cã prin aceasta noi ne plasãm pe terenul moralitãþiiindependente, aºa cum a fost susþinutã de autorii precedenþi,sperãm cã vom fi capabili (în principal cu ajutorul lor) sã oprezentãm sub o formã mai sistematicã ºi mai coerentã decât afost ea prezentatã pânã acum“ („Introductory Lecture“ [Lectureson the History of Moral Philosophy in England,] pp. IX-X).

În acest mod de a pune problema e prezentã o mare nedrep-tate la adresa doctrinei „moralitaþii dependente“, cum o numeºtedr. Whewell, deºi cuvântul independent îi e la fel de aplicabil ca ºidoctrinei intuiþiei. El îºi apropriazã toate expresiile de genul:conºtiinþã, datorie, rectitudine (rectitude), cu care sunt asociatede regulã sentimentele (feelings) de respect ale oamenilor faþã deideile morale ºi strigã apoi: eu sunt pentru aceste nobile lucruri,voi sunteþi pentru plãcere sau utilitate. Nu putem accepta cãaceasta e o descriere corectã a problemei aflate în discuþie. Dr.Whewell îºi atribuie sieºi ceea ce aparþine la fel de îndreptãþit ºioponenþilor sãi. Noi suntem la fel de mult ca dr. Whewell în favoareaconºtiinþei, datoriei, rectitudinii. Aceºti termeni ºi toate sentimen-tele legate de ei aparþin la fel de mult eticii utilitãþii precum aparþinºi celei a intuiþiei. Problema în discuþie este care acte sunt obiecteleadecvate ale acelor trãiri, dacã trebuie sã luãm trãirile aºa cum legãsim, aºa cum au fost ele produse prin accident sau destin, saudacã tendinþa acþiunilor de a promova fericirea furnizeazã un testcãruia trebuie sã se conformeze trãirile moralitãþii. În acelaºi spirit,dr. Whewell ne prezintã ca fiind opinia sa, ca poziþia pe care el sesitueazã în aceastã mare disputã, teza „cã noi trebuie sã facem ceeace este corect indiferent cât ar costa ca durere ºi ca pierderi“. Caºi cum aceasta nu ar fi opinia tuturor, ca ºi cum acesta nu ar fichiar sensul cuvântului „corect“. Problema aflatã în discuþie e: ceeste corect ºi nu dacã ceea ce este corect ar trebui sã fie fãcut. Dr.Whewell îºi reprezintã adversarii ca negând o propoziþie identicã,cu scopul de a reclama pentru opiniile sale monopolul uneiînvãþãturi superioare. Aceeaºi incorectitudine îi caracterizeazã

Page 150: Eseuri etice

150 JOHN STUART MILL

întregul mod de exprimare. Nu numai dr. Whewell „susþine,împreunã cu Platon, cã raþiunea are o autoritate îndreptãþitã asupradorinþei ºi afectelor“. Toatã lumea susþine asta; însã ce esteraþiunea? ºi prin ce regulã îndrumã ºi guverneazã ea dorinþele ºiafectele? Caracterizarea pe care o face lui Bentham ca unul ce-ºiobþine regula de conduitã prin „punerea în evidenþã a plãcerilorpe care acþiunile le produc“ ar trebui sã fie reformulatã astfel: „prinpunerea în evidenþã a plãcerilor ºi durerilor pe care acþiunile leproduc“, ceea ce e un lucru foarte diferit.

Aºa cum ne puteam aºtepta, având în vedere caracterul istorical acestor Lectures, discutarea opiniilor îmbracã în principal formacriticii unor autori. Obiecþiile dr. Whewell cu privire la utilitate saula „cea mai mare fericire“ ca standard al moralei sunt în principalconþinute în observaþiile sale critice faþã de Paley ºi Bentham. Arfi de înþeles gestul unui apãrãtor al principiului utilitãþii care arrefuza sã-ºi asume apãrarea oricãruia dintre aceºti autori.Principiul nu este legat de ceea ce au susþinut ei în numele sãu,nici de gradul de fericire pe care ar fi putut ei s-o arate aplicându-l.Cât îl priveºte pe Paley, noi îl lãsãm fãrã nici o remuºcare ladiscreþia dr. Whewell. Pe dr. Whewell îl intereseazã mai mult decâtpe noi sã susþinã reputaþia unui autor care, indiferent de principiulmoralitãþii pe care l-a susþinut, pare sã nu fi avut nici un alt scopîn afara aceluia de a-l pune ca fundament mulþimii deja existentede opinii etice ºi politice; un autor care, dupã ce a pus utilitateadrept axiomã fundamentalã ºi recunoaºterea regulilor generaledrept condiþia aplicãrii acesteia, ºi-a luat la revedere de la analizaºtiinþificã ºi s-a mulþumit sã culeagã diverse temeiuri (reasons)utilitariste de la margine de drum ca dovezi în sprijinul a tot felulde doctrine deja acceptate ºi în apãrarea celor mai toleratepractici. Bentham a fost însã un moralist de altã facturã. Dupã el,prima utilizare ce trebuie datã principiului sãu ultim era aceeade a edifica pe baza lui, ca pe o fundaþie, principii secundare saumedii, apte sã serveascã drept premise pentru corpul uneidoctrine etice care nu e derivatã din opiniile existente, dar epotrivitã sã le fie test. Fãrã asemenea principii medii, un principiuuniversal, fie aceasta în ºtiinþã ori în moralã, nu serveºte decâtca o enciclopedie de banalitãþi bune pentru discutat problemele,în loc de a furniza un mijloc pentru a le decide. Dacã Bentham afost privit de susþinãtorii ulteriori ai unei moralitãþi bazate pe „ceamai mare fericire“ ca fiind, într-un sens special, fondatorul acestuisistem de eticã, aceasta nu s-a întâmplat pentru cã, aºa cum îºiimagineazã dr. Whewell (p. 190), el s-a crezut ori a fost considerat

Page 151: Eseuri etice

151Eseuri etice

de alþii ca fiind „ descoperitorul principiului“, ci pentru cã el afost primul care, þinându-se departe de influenþele directe sauindirecte ale tuturor doctrinelor inconsistente cu acest principiu,a dedus numai din utilitate un set de generalitãþi subordonate ºi,prin acestea, a testat în mod consecvent toate problemeleparticulare. Acest uriaº serviciu, în absenþa cãruia o doctrinãºtiinþificã a eticii pe baza utilitãþii era imposibilã, a fost adus deBentham (deºi mai mult din perspectiva exigenþelor legislaþieidecât din a celor ale moralei) într-o manierã, pe cât s-a vãzut,demnã de toatã lauda ºi indicând în mod clar drumul de urmatpentru a completa schema. Trebuie, în acelaºi timp, sã facemcâteva precizãri în legãturã cu laudele noastre, adãugând cã nuatât concluziile sale practice în domeniul moralei au fost adeseagreºite – cãci noi credem cã, atâtea câte au fost, ele au fost încea mai mare parte corecte –, cât au existat mari deficienþe ºihiatusuri în schema sa a naturii ºi a vieþii umane, de unde arezultat o lipsã de orizont ºi de cuprindere a principiilor salesecundare, care l-a fãcut adesea sã deducã concluzii juste dinpremise atât de înguste încât au determinat multe spirite sãrespingã ceea ce era, totuºi, adevãrat. Noi credem cã Benthamºi-a câºtigat în mod îndreptãþit o poziþie în ºtiinþa moralã, analogãcelei a lui Bacon în ºtiinþa fizicã, în principal datoritã metodei sale.ªi aceasta pentru cã el a fost primul care a adoptat modul corectde a trata problemele etice, deºi le-a tratat pe multe dintre ele,aºa cum a fãcut ºi Bacon cu cele fizice, pornind de la date (data)insuficiente. Sãgeþile dr. Whewell îl ating totuºi rareori pe Benthamacolo unde el este cu adevãrat vulnerabil; cele mai multe dintreele sunt þintite în punctele sale tari.

Înainte de a-ºi începe atacul asupra opiniilor lui Bentham, dr.Whewell ne prezintã o schiþã a vieþii acestuia. În aceasta e prezentãdorinþa aparentã de a fi drept faþã de Bentham, atât cât permitopiniile autorului. Dar în unele dintre observaþiile critice e prezentão imprecizie a exprimãrii greu de scuzat într-o lucrare ocazionalã,cu atât mai puþin într-una tipãritã. „El [Bentham] a manifestatfoarte devreme acea unilateralitate specificã a modului sãu de aformula ºi a susþine propriile opinii, care l-a fãcut sã priveascãdrept superfluã ºi absurdã orice fel de moderaþie cu privire laoponenþii sãi“ (pag. 189). Ceea ce e numit aici „unilateralitatespecificã a modului sãu de a formula ºi de a susþine propriileopinii“ trebuie sã însemne unilateralitate în opiniile însele. Nu sepoate ca „modul [lui Bentham] de a-ºi formula opiniile“ sã fie acelacare „l-a fãcut sã gândeascã“ ceea ce a gândit efectiv, indiferent

Page 152: Eseuri etice

152 JOHN STUART MILL

ce ar fi aceasta. Un asemenea lucru ar fi ca ºi când cineva ar spunecã „faptul cã vorbea doar engleza l-a fãcut incapabil sã înþeleagãfranceza“ sau „obiceiul sãu special de a se lupta l-a fãcut sãgândeascã drept superfluã ºi absurdã menþinerea pãcii“. Apoi, dinnou (p. 190-191), „Bentham pare sã fi fost una din acele persoanepentru care orice trece prin propriile sale gânduri primeºte uncaracter ºi o valoare cu totul diferite de cele pe care acelaºi lucrule-a avut atunci când a trecut prin mintea altor persoane“. Dacãun gând aflat în mintea unei persoane nu dobândeºte un caracterdiferit de cel pe care acelaºi gând l-a avut în alte minþi, atuncioamenii ar putea la fel de bine sã gândeascã prin împuternicire.

O ºi mai mare nedreptate ce se poate face lui Bentham eaceea de a cita, aºa cum se face în mod constant în acest volum,cartea numitã Deontology* ca autentica expunere a filosofiei salemorale. Dr. Whewell ar putea justifica, fãrã îndoialã, acest lucruspunând cã lucrarea în discuþie este singurul tratat dedicat în modexpres ºi exclusiv moralei ce ne-a rãmas de la Bentham. Esteadevãrat cã nu avem un altul, dar Deontology nu a fost ºi nici nupretinde sã fie scrisã de Bentham. Cu atât mai puþin ar trebui caaceastã carte sã fie consideratã întruchiparea opiniilor ºi acaracteristicilor mintale ale tuturor celor ce împãrtãºesc concepþiageneralã a lui Bentham despre eticã. Dupã ce l-a învinuit pecompilatorul lucrãrii Deontology de o profundã ignoranþã ºi aspus cã este aproape „superfluu sã mai menþionãm inexactitãþiatât de grosolare ºi o pãrtinire atât de oarbã“, dr. Whewell adaugãcã „asemenea inexactitãþi ºi asemenea pãrtiniri fac parte din stilulsãu obiºnuit de a discuta (al lui Bentham), ca ºi al discipolilor sãi,ºi cã este necesar ca atunci când ne lansãm în consideraþii pemarginea scrierilor sale sã fim conºtienþi de acest lucru“2. Cinesunt persoanele incluse aici sub numele de „discipolii“ luiBentham, nu suntem în stare sã judecãm; nici nu putem sã nedãm seama dacã Bentham a avut vreodatã discipoli, în sensulfolosit de dr. Whewell. Atât cât ne permit mijloacele noastre de

* Lucrarea Deontology a fost realizatã de John Bowring dupã manuscri-sele lui Bentham. Titlul ei era J. Bowring, Deontology; or, the Scienceof Morality: in which the harmony and co-incidence of duty andself-interest, virtue and felicity, prudence and benevolence, areexplained and exemplified. From the MSS of Jeremy Bentham, London:Longman, 1834, 2 vol. Mill a considerat cã ea aparþine mai mult luiBowring decât lui Bentham (n. tr.).2 Whewell, Lectures, p. 200.

Page 153: Eseuri etice

153Eseuri etice

observaþie, care în aceastã problemã sunt în mod considerabilmai puternice decât acelea ale dr. Whewell, aceia care, în urmaîndatoririlor lor intelectuale faþã de Bentham, ar fi cel mai probabilsã fie clasificaþi de dr. Whewell drept „benthamieni“ au fost ºi suntpersoane care s-au consacrat într-o mãsurã deosebitã judecãþiiºi gândirii independente; persoane care s-au remarcat prin faptulde a vrea sã înveþe de la toþi maeºtrii, dar nu au jurat supunereoarbã nici unuia. Este de asemenea un fapt cu care dr. Whewellnu poate fi nefamiliar cã printre aceºtia au existat oameni de maredeschidere în domeniul istoriei ºi filosofiei, împotriva cãroraacuzaþia de ignorare a opiniilor pe care le combãteau ar fi la felde nefondatã ca ºi reproºul de pãrtinire oarbã. Protestãmîmpotriva includerii lor, ºi a lui Bentham, într-o sectã imaginarãcãreia lucrarea Deontology i-ar fi ca un fel de evanghelie. Meritelesau lipsurile lui Bentham trebuie sã derive din ceea ce e conþinutîn cãrþile scrise de el însuºi.

Printre acestea, cea în care doctrina utilitãþii este discutatãîn mod explicit ºi e pusã în contrast cu diferite doctrine eticeopuse ei este Introduction to the Principles of Morals andLegislation, publicatã în 1789. Despre aceasta dr. Whewellcomenteazã astfel:

„Primul capitol al acestei lucrãri este «Despre principiulutilitãþii»; al doilea este «Despre principii opuse celui al utilitãþii».Aceste principii opuse se spune cã sunt douã: PrincipiulAscetismului ºi Principiul Simpatiei [Bentham îl numeºtePrincipiul Simpatiei ºi Antipatiei, ceea ce este deja o diferenþãconsiderabilã]. Principiul ascetismului este acel principiu careaprobã acþiunile proporþional cu tendinþa lor de a diminuafericirea umanã ºi, invers, le dezaprobã în mãsura în care eletind sã o sporeascã. Principiul simpatiei este acela care aprobãsau dezaprobã anumite acþiuni «pur ºi simplu pentru cã un omse aratã dispus sã le aprobe sau sã le dezaprobe, luândaprobarea sau dezaprobarea sa drept un temei suficient pentrusine însuºi ºi respingând necesitatea de a cãuta vreun funda-ment extern». ªi aceste douã principii sunt, se pare, conformviziunii lui Bentham, singurele principii ce sunt sau pot fi opuseprincipiului utilitãþii!

Acum, este clar cã acestea nu sunt doar reprezentãriinadecvate ale unor principii susþinute vreodatã de moraliºti saude orice persoane care vorbesc într-un mod serios ºi bine gândit,ci sunt mult prea extravagante ºi fantastice spre a fi acceptate

Page 154: Eseuri etice

154 JOHN STUART MILL

chiar ºi în calitate de caricaturi ale unor astfel de principii. Cãcicine a aprobat vreodatã acþiuni din cauzã cã ele tind sã facãomenirea sã sufere? Sau cine a spus vreodatã ceva ce ar puteafi formulat într-un asemenea fel chiar ºi ca o exagerare inteligi-bilã?… Dar care este atunci aceastã ºcoalã asceticã ce este astfelridiculizatã? Cred cã n-o putem ghici dintr-o asemenea descrieregeneralã; dintr-o notã reiese totuºi cã el se gândea la filosofiistoici ºi la asceþii religioºi. Cu privire la stoici ar fi desigur opierdere de vreme ºi de efort de gândire sã îi apãrãm de oasemenea bufonerie ieftinã cum e aceasta, care nu le atingedefectele, oricare ar fi ele etc.“ (pp. 202-3).

Nu doar de dragul unei cuvenite evaluãri a lui Bentham, darºi pentru corecta înþelegerea controversei utilitariste, esteimportant sã ºtim adevãrul cu privire la punctele aflate aici îndisputã între Bentham ºi dr. Whewell.

Fãrã îndoialã, nimeni nu a stabilit, în opoziþie cu principiul„celei mai mari fericiri“, un principiu al „celei mai mari nefericiri“ca standard al virtuþii. Dar treaba lui Bentham a fost nu doar sãdiscute principiile recunoscute ale oponenþilor sãi, ci ºi sã leevidenþieze pe acelea care, fãrã sã fie profesate ca principii, eraupresupuse în detaliile factuale sau erau esenþiale pentru susþi-nerea judecãþilor fãcute în anumite cazuri particulare. Propria sadoctrinã fiind aceea cã sporirea plãcerii ºi prevenirea durerii erauscopurile proprii ale tuturor regulilor morale, el îi avea dreptoponenþi pe toþi aceia care susþineau cã plãcerea ar putea fi totuºiun rãu, iar durerea un bine în sine, independent de consecinþelelor. Orice ar spune dr. Whewell, asceþii religioºi chiar susþin aºaceva. Ei susþin cã autochinuirea sau chiar autotortura, practicatede dragul lor însele, ºi nu de dragul unui scop util, sunt meritorii.Nu conteazã cã ei s-ar putea aºtepta la recompense pentru acestemerite printr-o rãsplatã în lumea aceasta sau prin favorurile unuitiran invizibil într-o lume viitoare. În mãsura în care ne referim laaceastã viaþã, doctrina lor cere sã se presupunã cã durerea esteun lucru demn de urmãrit, iar plãcerea, unul demn de evitat.Bentham a generalizat acest lucru într-o maximã pe care a numit-oprincipiul ascetismului. Stoicii nu au mers atât de departe precumasceþii; ei s-au oprit la jumãtatea drumului. Ei nu au spus cãdurerea este un bine ºi cã plãcerea este un rãu. Dar ei au spus,ºi s-au fãlit cã au spus, cã durerea nu este nici pe departe un rãuºi plãcerea nici pe departe un bine; ºi asta e tot – chiar mai multdecât tot – ce le imputã Bentham, aºa cum poate constata oricine

Page 155: Eseuri etice

155Eseuri etice

citeºte acel capitol al cãrþii sale. Totuºi, aceasta a fost suficientpentru a-i plasa, alãturi de asceþi, în opoziþie directã cu Bentham,cãci ei au negat cã scopul suprem al acestuia din urmã ar fi purºi simplu un scop. ªi tocmai de aceea i-a pus Bentham alãturi deasceþi, ca profesând negarea directã a standardului utilitarist.

În cealaltã categorie de oponenþi el i-a plasat pe aceia care,deºi nu negau plãcerea ca fiind un bine ºi durerea ca fiind un rãu,refuzau sã considere durerea sau plãcerea pe care o acþiune sauo clasã de acþiuni tind sã le producã drept criteriul moralitãþii ei.Aºa cum prima categorie de oponenþi au fost descriºi de Benthamca adepþi ai „principiului ascetismului“, tot aºa el i-a descris peaceºtia din urmã drept adepþi ai „principiului simpatiei ºi antipatiei“;ºi aceasta nu pentru cã ar fi generalizat ei înºiºi propriul principiude judecatã sau pentru cã l-ar fi recunoscut ca atare când era pusnedeghizat în faþa lor, ci deoarece la baza a ceea ce ei au impusca temeiuri, lor înºiºi ºi altora, el nu a gãsit nimic altceva; deoareceei toþi, folosind diferite exprimãri, au plasat testul corectitudinii ºiincorectitudinii într-o trãire de aprobare sau dezaprobare, fãcândastfel respectiva trãire propriul sãu temei ºi propria sa justificare.Aceastã porþiune a doctrinei lui Bentham poate fi expusã nepãrti-nitor numai prin propriile sale cuvinte:

„Este evident cã acesta [principiul simpatiei ºi antipatiei]este mai degrabã un principiu doar cu numele decât în realitate;el nu este un principiu pozitiv prin sine, dupã cum nu este untermen folosit sã semnifice negarea oricãrui principiu. Ceea cene aºteptãm sã gãsim într-un principiu e ceva ce se referã laanumite consideraþii externe ca mijloc de garantare ºi deorientare a sentimentelor interne de aprobare ºi dezaprobare;aceastã aºteptare este cu greu satisfãcutã de o propoziþie carenu face nici mai mult nici mai puþin decât sã ia fiecare dintreaceste sentimente drept fundament ºi standard pentru sine.

Dacã privim la catalogul acþiunilor umane (spune unpartizan al acestui principiu) pentru a determina care dintre eletrebuie însemnatã cu sigiliul dezaprobãrii, nu trebuie decât sãurmezi sfatul propriilor tale trãiri: pentru orice lucru în legãturãgãseºti în tine însuþi o înclinaþie sã-l condamni, acel lucru esteincorect pe chiar acest temei. Pe acelaºi temei el este deasemenea pasibil de pedeapsã; în ce proporþie este el opusutilitãþii sau dacã este în principiu opus utilitãþii, aceasta e cevace nu mai conteazã. În aceeaºi proporþie el este de asemeneapasibil de pedeapsã: dacã urãºti mult, pedepseºte mult; dacã

Page 156: Eseuri etice

156 JOHN STUART MILL

urãºti puþin, pedepseºte puþin; pedepseºte dupã cum urãºti.Dacã nu urãºti deloc, atunci nu pedepsi deloc; trãirile delicateale sufletului nu trebuie înãbuºite ºi tiranizate de poruncile aspreºi severe ale utilitãþii politice.

Variatele sisteme care au fost formate cu privire la standardulcorectitudinii ºi al incorectitudinii ar putea fi toate reduse laprincipiul simpatiei ºi antipatiei. O singurã explicaþie ar putea sãdea seama de toate. Ele constau fãrã excepþie în tot atâtea nãscocirimenite sã evite obligaþia de a apela la vreun standard extern ºisã-l determine pe cititor sã accepte sentimentul sau opinia autoruluica temei în sine. Frazele diferã, dar principiul este acelaºi.

Este destul de curios sã observi varietatea invenþiilor la careau recurs oamenii ºi varietatea frazelor (phrases) pe care le-auconceput pentru a ascunde de lume ºi, dacã se poate, de eiînºiºi, aceastã foarte generalã ºi, de aceea, foarte scuzabilãautarhie (self-sufficiency).

Cineva spune cã are un mijloc de a afla ce este corect ºice este incorect ºi cã acest mijloc se cheamã «simþ moral»; ºiapoi el trece la treabã liniºtit ºi spune: acest lucru e corect, acelae incorect. De ce? Pentru cã simþul meu moral îmi spune asta.

Un alt om vine ºi modificã acest cuvânt, abandonând«moral» ºi înlocuindu-l cu «comun». El vã spune apoi cã al sãusimþ comun îl învaþã ce e corect ºi ce e incorect la fel de sigurcum simþul moral îi spunea celuilalt; el înþelege prin simþ comunun simþ, de un fel sau altul, care, spune el, este deþinut de toþioamenii, simþul acelora al cãror simþ nu e identic cu al sãu fiindînlãturat ca nedemn de luat în seamã. Aceastã invenþie este maibunã decât cealaltã cãci, simþul moral fiind ceva nou, un ompetrece câtva timp cãutând fãrã succes sã-i stabileascã existenþa,pe când simþul comun este la fel de vechi precum creaþia; ºi nuexistã om cãruia sã nu-i fie ruºine dacã s-ar crede despre el cãnu are la fel de mult din acest simþ comun precum au ceilalþisemeni ai sãi. Mai existã încã un mare avantaj: pãrând sã împartãputerea, el stârneºte mai puþinã invidie, deoarece, atunci cândomul se plaseazã pe acest teren pentru a-i anatemiza pe cei cesunt diferiþi de el, aceasta nu se întâmplã printr-un sic volo sicjubeo, ci printr-un velitis jubeatis.

Un alt om vine ºi spune cã, în ce priveºte simþul moral, elnu poate afirma cã posedã într-adevãr un asemenea lucru; cã,totuºi, el are un intelect (understanding) care s-ar puteadescurca la fel de bine. Acest intelect, spune el, este standardulcorectitudinii ºi incorectitudinii; el îi spune omului ce ºi cum.

Page 157: Eseuri etice

157Eseuri etice

Toþi oamenii buni ºi înþelepþi înþeleg la fel cum înþelege ºi omulnostru; dacã înþelegerea celorlalþi oameni diferã în vreun fel dea lui, cu atât mai rãu pentru ei; acesta e un semn sigur cã eisunt fie vicioºi, fie corupþi.

Un alt om spune cã existã o Regulã a Corectitudinii care eeternã ºi imuabilã ºi cã aceastã regulã a corectitudinii dicteazãce ºi cum; apoi el începe sã-þi prezinte sentimentele sale despretot ce-i trece prin cap; ºi aceste sentimente (pe care trebuie sãle admiþi ca atare) sunt tot atâtea ramuri ale regulii eterne acorectitudinii.

Un alt om, sau poate acelaºi om (nu are importanþã), spunecã existã anumite practici conforme ºi altele adverse Ordiniiveritabile a lucrurilor (to the Fitness of Things) ºi apoi îþi spune,dupã cum îi convine, care practici sunt conforme ºi care nu; ºiaceasta dupã cum se întâmplã ca o practicã sã-i placã sau nu.

Numeroºi oameni vorbesc mereu despre Legea Naturii; ºiapoi continuã prezentându-vã sentimentele lor cu privire la ceeace este corect ºi incorect; ºi aceste sentimente, trebuie sãînþelegeþi, sunt tot atâtea capitole ºi secþiuni ale Legii Naturii.

Avem un anume filosof care spune: nu existã nici un rãu înlume în afarã de spunerea unei minciuni; ºi dacã, de exemplu,ar fi sã-þi omori propriul tatã, aceasta ar fi doar un mod particularde a spune cã el nu era tatãl tãu. Bineînþeles, atunci când acestfilosof vede ceva ce nu îi place, el spune: acesta este un modparticular de a spune o minciunã. Aceasta echivaleazã cu aspune cã actul trebuie sãvârºit sau poate sã fie sãvârºit atuncicând, cu adevãrat, el nu trebuie sãvârºit“ (Cap. II)3.

Dr. Whewell crede cã e suficient sã rãspundã la toate acesteanumindu-le extravaganþe ridicole ºi sã întrebe apoi „Cine a afirmatvreodatã cã a aprobat sau a dezaprobat acþiunile doar pentru cãs-a considerat înclinat sã facã aºa ºi cã acesta a fost un temeisuficient în sine pentru judecãþile sale morale?“4. Dr. Whewelltrebuie sã afle acum cã aceastã întrebare nu respinge în nici unfel doctrina lui Bentham. Bentham nu voia sã spunã cã oamenii„au afirmat vreodatã“ cã aprobã sau condamnã acþiunile doarpentru cã se simt înclinaþi sã facã asta. El voia sã spunã cã ei ofãceau fãrã sã o afirme; cã ei gãsesc anumite trãiri de aprobare

3 Introduction to the Principles of Morals and Legislation, Works, vol.I, pp. 8, 8n-9n.4 Whewell, Lectures, p. 205.

Page 158: Eseuri etice

158 JOHN STUART MILL

sau dezaprobare în ei înºiºi, considerã indiscutabil cã aceste trãirisunt cele corecte ºi, când li se cere sã spunã ceva ca justificare aaprobãrii sau dezaprobãrii lor, ei produc simple fraze care nuînseamnã nimic altceva decât faptul aprobãrii sau dezaprobãriiînseºi. Dacã ascultãtorul sau cititorul simt la fel, frazele trec probacu succes; o mare parte din gândirea eticã aflatã în cãrþi ºi înlumea realã este de acest tip. Toate acestea nu sunt doaradevãrate, dar ele nici nu pot fi negate consistent de aceia care,precum dr. Whewell, considerã trãirile morale ca fiind propria lorjustificare. Dr. Whewell va spune, fãrã îndoialã, cã trãirile la careapeleazã ei nu sunt trãirile lor individuale, ci parte a naturii umaneuniversale. Nimeni nu neagã cã ei spun asta: o trãire de plãceresau de aversiune faþã de o acþiune, atribuitã unui singur individ,nu va avea nici o ºansã de a fi acceptatã ca temei. Apelul se faceîntotdeauna la ceva care este presupus a aparþine întregii omeniri.Dar nu este de mare importanþã dacã trãirea care e luatã dreptpropriul sãu standard este trãirea unei fiinþe umane individualesau a unei mulþimi. O trãire nu este doveditã ca fiind corectã ºideci scutitã de necesitatea de a se justifica doar pentru cãscriitorul sau vorbitorul nu este doar el însuºi conºtient de ea, ciaºteaptã sã o gãseascã ºi la alþi oameni, doar pentru cã în loc dea spune „eu“, el spune „tu ºi eu“. Dacã se susþine cã ºcoalaintuitivistã (intuitive school) cere, pentru a asigura autoritateatrãirii, ca aceasta sã fie în fapt universalã, noi negãm acest lucru.Ei presupun totala libertate de a determina arbitrar ce voturimeritã sã fie numãrate. Ei fie ignorã existenþa celor ce se opun,fie nu îi pun la socotealã, sub pretextul cã ei posedã de fapt trãireape care neagã cã o posedã sau, dacã nu, cã ar trebui sã o posede.Aceastã falsificare a votului universal, la care se face apel pe faþã,nu este limitatã, aºa cum se susþine adesea, la cazurile în caresingurii opozanþi sunt triburile barbare. Aceeaºi mãsurã esteaplicatã la întregi epoci ºi naþiuni, dintre cele mai remarcabilepentru felul în care îºi cultivã ºi dezvoltã facultãþile lor mintale,ca ºi unora dintre cei mai buni ºi mai înþelepþi indivizi dinrespectivele þãri. Explicaþia acestei situaþii este incapacitateapersoanelor de a înþelege în genere cã trãirile corectitudinii ºiincorectitudinii, care au fost adânc implantate în minþile lor deînvãþãtura pe care au primit-o din jur încã din perioada copilãriei,pot fi sincer gândite de altcineva ca fiind eronate sau nepotrivite.Aceasta este infirmitatea mintalã pe care filosofia lui Benthamtinde în mod special sã o corecteze, iar cea a lui Whewell sã operpetueze. Lucruri care au fost realmente crezute de toatã lumea

Page 159: Eseuri etice

159Eseuri etice

ºi pentru care toþi erau convinºi cã aveau dovada empiricãneechivocã a simþurilor lor s-au dovedit a fi false; tot aºa cum false cã soarele rãsare ºi apune. Poate fi oare cerutã imunitatea faþãde o greºealã similarã comisã în cazul trãirilor morale, atunci cândîntreaga experienþã aratã cã aceste trãiri sunt eminamenteartificiale ºi un produs al culturii, cã, pânã ºi atunci când suntrezonabile, ele nu sunt mai spontane decât creºterea porumbuluiºi a viþei de vie (care sunt tot aºa de naturale) ºi cã pânã ºi celemai lipsite de sens ºi dãunãtoare trãiri pot fi la fel de uºor cultivatela maximã intensitate prin inculcare, tot aºa cum cucuta ºi ciuliniipot fi cultivaþi luxuriant punându-i în locul grâului? Bentham, prinurmare, nu a judecat prea sever un gen de eticã în care oricesentiment inculcat care e suficient de general poate fi erijat înlege moralã care constrânge întreaga omenire, sub ameninþareapedepsei. Lupta dintre moralitatea care apeleazã la un standardextern ºi aceea care se bazeazã pe o convingere internã este luptadintre moralitatea progresistã împotriva celei staþionare – a raþiuniiºi argumentului împotriva zeificãrii simplei opinii ºi obiceiului.Doctrina cã ordinea existentã a lucrurilor este ordinea naturalãºi cã, fiind naturalã, orice intervenþie asupra ei este criminalã, estela fel de vicioasã în moralã, în societate ºi în guvernare precumse admite, în sfârºit, cã e în fizicã.

Sã luãm acum în considerare obiecþiile aduse de dr. Whewellutilitãþii ca fundament al eticii:

„Sã considerãm ca acceptatã, ca propoziþie adevãratã dacãtermenii pe care îi conþine sunt adecvat înþeleºi, aceea cã acþiunilesunt corecte ºi virtuoase în proporþia în care ele promoveazãfericirea omenirii; acþiunile fiind considerate în ansamblu ºi subaspectul tuturor consecinþelor lor. Eu spun cã nu putem face totuºidin acest adevãr baza moralitãþii, ºi aceasta din douã motive:primul, noi nu putem calcula toate consecinþele fiecãrei acþiuniºi astfel nu putem estima gradul în care ea promoveazã fericireaomeneascã; al doilea, fericirea este derivatã din elemente moraleºi de aceea noi nu putem deriva propriu-zis moralitatea dinfericire. Fericirea calculabilã rezultatã din acþiuni nu poate sã ledetermine virtutea: în primul rând, pentru cã fericirea rezultatãnu este calculabilã ºi, în al doilea rând, pentru cã virtutea esteunul dintre lucrurile care determinã fericirea rezultatã“ (p. 210).

Primul dintre aceste argumente este un truism irelevant.„Noi nu putem calcula toate consecinþele fiecãrei acþiuni.“ Dacã

Page 160: Eseuri etice

160 JOHN STUART MILL

dr. Whewell poate indica vreun domeniu al preocupãrilor umaneîn care sã putem face tot ce ar fi dezirabil, atunci el va fi gãsitceva nou. Dar pentru cã noi nu putem prevedea totul, oare sã nuexiste un asemenea lucru precum prevederea? Vrea dr. Whewellsã spunã cã nu poate fi datã nici o estimare a consecinþelor caresã poatã fi ghid al conduitei noastre dacã nu calculãm toateconsecinþele? Cã, deoarece noi nu putem prezice fiecare efectcare poate rezulta din moartea unei persoane, noi nu putem ºticã libertatea de a ucide va fi distructivã pentru fericirea ome-neascã? Dr. Whewell, în înverºunarea sa împotriva moralitãþiiconsecinþelor, comite eroarea de a demonstra prea mult. Fie cãmoralitatea e sau nu e o chestiune de consecinþe, el nu poatenega cã prudenþa este; ºi dacã existã un asemenea lucru precumprudenþa, aceasta se întâmplã deoarece consecinþele acþiunilorpot fi calculate. Prudenþa, într-adevãr, depinde de calculareaconsecinþelor acþiunilor individuale, în timp ce pentru stabilirearegulilor morale este necesar sã calculãm doar consecinþele unorclase de acþiuni – o sarcinã mult mai uºoarã. E, desigur, o calefoarte eficace de a dovedi cã moralitatea nu depinde de oportuni-tate aceea de a susþine cã nu existã un asemenea lucru precumoportunitatea – cã noi nu avem nici un mijloc de a ºti dacã cevaeste oportun sau nu. Dacã dr. Whewell nu vrea sã meargã atât dedeparte, cãrui þel serveºte ceea ce spune el despre incertitudineaconsecinþelor? Incerte sau certe, noi suntem capabili sã ne ghidãmcu ajutorul lor, altfel viaþa umanã nu ar putea exista. ªi cu greuvom gãsi pe cineva preocupat de treburile vieþii care sã nu aibãzilnic de decis probleme de oportunitate cu mult mai încurcatedecât acelea pe care dr. Whewell le decreteazã atât de impertur-babil ca fiind insolubile.

Dar sã examinãm mai îndeaproape ceea ce dr. Whewellgãseºte de cuviinþã sã spunã în legãturã cu propoziþia cã „esteimposibil sã rãspundem cu un oarecare grad de certitudine laîntrebarea dacã o acþiune datã va spori sau va diminua cantitateatotalã de fericire omeneascã“:

„Sã luãm câteva cazuri obiºnuite. Sunt tentat sã afirm ominciunã mãgulitoare, sã-mi satisfac o anume dorinþã senzualãcontrar regulilor morale obiºnuite. Cum voi determina, pe bazaprincipiului celei mai mari fericiri, dacã acest act este virtuossau dimpotrivã? În primul rând, efectul direct al oricãrui act estesã ofere plãcere, altuia prin flatare, mie însumi prin satisfacereasimþurilor; iar plãcerea este materia primã a fericirii în schema

Page 161: Eseuri etice

161Eseuri etice

pe care o luãm acum în considerare. Dar prin minciunamãgulitoare eu promovez falsul, care este distrugãtor alîncrederii ºi, astfel, al confortului uman. Sã presupunem cã eufac aceasta într-un anumit grad – deºi eu aº putea spune cuuºurinþã cã nu îmi voi permite niciodatã sã vorbesc înºelãtor,exceptând cazurile în care aceasta va da naºtere plãcerii; ºi astfelaº putea susþine cã nu voi zdruncina încrederea în nici un cazîn care aceasta din urmã are o valoare anume. Dar presupunândcã, într-un anumit grad, eu zdruncin þesãtura încrederii umanereciproce prin minciuna mea mãgulitoare – rãmâne totuºiîntrebarea cât de mult fac eu asta; o fac oare într-un asemeneagrad încât sã covârºesc plãcerea care este consecinþa primarãºi directã a actului? Cât de mic trebuie sã fie efectul actului meusolitar asupra întregului plan al acþiunii ºi obiceiurilor umane!Cât de clar ºi de decis este efectul direct al creºterii fericiriiascultãtorului meu! ªi la fel am putea raþiona cu privire lasatisfacerea simþurilor. Cine va ºti acest lucru? Cine va fiinfluenþat de el dintre aceia care îl ºtiu? Ce cantitate conside-rabilã de durere va produce el prin consecinþele sale pentru aechilibra plãcerea palpabilã care, conform dascãlilor noºtri, estesingurul bine real? Mi se pare cã este imposibil de rãspuns laaceste întrebãri în orice fel care ar dovedi, plecând de la acesteprincipii, cã flatarea mincinoasã ºi senzualitatea ilegitimã ar fivicioase ºi imorale. Ele ar putea eventual sã producã, având învedere toate efectele lor, un sold al rãu; dar, dacã o fac, aceastase întâmplã printr-un proces pe care nu îl putem descrie cu niciun fel de claritate, iar rezultatul este unul pe care nu îl putemcalcula cu nici un fel de certitudine sau mãcar cu o anumeprobabilitate; prin urmare, în aceastã abordare, deoarece rãulrezultat dintr-o asemenea minciunã ºi dintr-o asemenea plãceresenzualã nu este calculabil sau evaluabil, noi nu putem, princalcularea rãului rezultat, sã arãtãm cã falsitatea ºi senzualitateasunt vicii. ªi acelaºi lucru e valabil ºi pentru celelalte vicii; dinacest motiv, construcþia unei scheme a moralitãþii dupã planuldomnului Bentham este cu evidenþã imposibilã“ (pp. 210-12).

Dr. Whewell îºi imagineazã un utilitarist care se autoamãgeºteºi care e foarte puþin stãpân pe propriile principii. Dacã efectul unui„act solitar asupra întregii scheme a acþiunii ºi obiceiurilor umane“este mic, sporirea de plãcere pe care o aduce masei generale afericirii umane este de asemenea micã. Atât de mici sunt, în mareamajoritate a cazurilor, amândouã, încât nu avem scale de mãsurã

Page 162: Eseuri etice

162 JOHN STUART MILL

comparativã a lor, privite fiecare în parte. Trebuie sã le privimmultiplicate ºi în proporþie de masã. Porþiunea din tendinþele uneiacþiuni care îi aparþine acesteia dacã e privitã nu în mod individual,ci ca violare a unei reguli generale, este la fel de sigurã ºi la fel decalculabilã ca orice alte consecinþe; atât cã ele trebuie examinatenu în cazul individual, ci în clase de cazuri. Sã luãm, de exemplu,cazul unei crime. Sunt multe persoane pe care a le ucide ar însemnasã eliminãm oameni care nu sunt cauza nici unui bine pentru nicio fiinþã umanã, ci sunt cauza unor crude suferinþe fizice ºi moralepentru mulþi alþii ºi a cãror influenþã pe ansamblu tinde sãsporeascã masa de nefericire ºi viciu. Dacã un asemenea om ar fiasasinat, soldul consecinþelor identificabile ar fi în mare parte înfavoarea actului. Argumentul contrar, bazat pe principiul utilitãþii,este cã, atâta timp cât persoanele nu sunt pedepsite pentru ucidereºi nu sunt învãþate sã nu ucidã, atâta vreme cât s-ar considerapermis oricãruia sã omoare dupã cum îi place orice fiinþã umanãde care el crede cã lumea ar fi bine sã fie scãpatã, viaþa nici unuiadintre noi nu ar fi sigurã. La acestea dr. Whewell rãspunde:

„Cum se poate ca rãul, adicã durerea ce rezultã dintr-oanumitã violare a unei reguli generale, sã fie prea mare pentrua putea fi depãºit de consecinþele plãcute ale acelei uniceviolãri? Actorul spune: eu recunosc regula generalã, nu îi negvaloarea; dar nu intenþionez ca acest unic act sã fie fãcut ca oconsecinþã a ei.“ (pp. 212-13).

Dar nu depinde de el dacã acþiunea va fi sau nu fãcutã ca oconsecinþã a ei. Dacã o persoanã ar putea încãlca regula bazându-sepe propria judecatã, aceeaºi libertate nu ar putea fi refuzatã altora;ºi deoarece nimeni nu se poate baza pe faptul cã regula esterespectatã, regula va înceta sã existe. Dacã o sutã de încãlcãri arproduce tot atâta pagubã cât presupune abrogarea regulii, a sutaparte din acea vãtãmare ar trebui debitatã fiecãreia dintre încãlcãri,deºi s-ar putea sã nu fim capabili sã urmãrim în mod individualacest lucru. Iar aceastã a o suta parte va depãºi în general cu multorice bine aºteptat sã rezulte din actul individual. Spunem îngeneral, ºi nu în mod universal, pentru cã admiterea unor excepþiide la reguli este de asemenea o necesitate resimþitã în toatesistemele de moralitate. Pentru a lua un exemplu evident: regulaîmpotriva homicidului, regula împotriva înºelãciunii, regulaîmpotriva folosirii în avantaj propriu a forþei fizice superioare ºimulte alte reguli morale importante, toate acestea sunt suspendateatunci când sunt aplicate împotriva inamicilor pe câmpul de luptã

Page 163: Eseuri etice

163Eseuri etice

ºi sunt parþial suspendate atunci când sunt aplicate împotrivarãufãcãtorilor în viaþa privatã; în fiecare caz, ele sunt suspendateatât cât cere natura specificã a cazului. Cã moralitãþile care rezultãdin circumstanþele specifice ale acþiunii (the moralities arisingfrom the special circumstances of the action) pot fi atât deimportante încât sã le surclaseze (overrule) pe acelea care rezultãdin clasa actelor cãreia îi aparþine acþiunea, poate chiar mutând-odin categoria virtuþilor în cea a nelegiuirilor ori viceversa, aceastae o dificultate comunã tuturor sistemelor etice.

ªi aici se poate observa cã dr. Whewell, în ilustrarea pe care oface cu minciunile mãgulitoare, conferã poziþiei pe care o susþineo nuanþã de adeziune rigidã la principiu pe care faptele nu o susþin.Oare nici una dintre interacþiunile sociale nu e realizatã de cãtrecei ce susþin opinii comune cu ajutorul a ceea ce am numit aici„minciuni mãgulitoare“? Oare felul în care gândeºte dr. Whewellnu ne spune, sau nu ne permite sã gândim, cã el e bucuros sã vadãun vizitator pe care îl vrea departe? Nu cere el niciodatã unorcunoºtinþe sau unor rude sã rãmânã când ar prefera ca ele sã plecesau nu le invitã atunci când sperã sã-l refuze? Nu manifestã elniciodatã vreun interes pentru persoane ºi lucruri de care nu îi pasãdeloc sau nu îndepãrteazã el oameni în ale cãror sentimente deprietenie crede ºi faþã de care sentimentul sãu real este unul deindiferenþã sau chiar de dispreþ? Nu vom discuta acum dacãasemenea lucruri sunt corecte. Din partea noastrã, credem cãmãgulirea trebuie permisã numai acelora care pot mãguli fãrã sãmintã, aºa cum pot toate persoanele apte de sentimente desimpatie ºi de percepþii prompte. Oricum, existenþa excepþiilor dela regulile morale nu este o piedicã specialã în faþa principiuluiutilitãþii. Esenþialul este cã excepþia trebuie sã fie ea însãºi o regulãgeneralã care, având un domeniu bine delimitat ºi nelãsândoportunitãþile pe seama judecãþii parþiale a agentului în cazulindividual, nu poate zdruncina stabilitatea regulii mai largi pentrucazurile la care temeiul ce justificã excepþia nu se extinde. Acestaeste un fundament suficient pentru „construcþia unei scheme amoralitãþii“. Cu respectul sãu pentru mijloacele care îi fac pe oamenisã se conformeze în acþiunile lor schemei astfel formate, sistemulutilitarist depinde, ca toate celelalte scheme ale moralitãþii, demotivele externe oferite de lege ºi opinie, ca ºi de trãirile interneproduse de educaþie sau raþiune. El nu este deci mai rãu în aceastãprivinþã decât orice altã schemã, ba, am putea spune, este multmai bun; cu atât mai mult cu cât e probabil ca oamenii sã fie maidoritori sã se conformeze regulilor atunci când li se dã un temei.

Page 164: Eseuri etice

164 JOHN STUART MILL

Al doilea argument al lui Whewell împotriva principiului fericiriieste acela cã moralitatea acþiunilor nu poate depinde de fericireape care ele o produc, deoarece fericirea depinde de moralitate:

„De ce ar trebui ca un om sã fie sincer ºi drept? Deoareceactele de sinceritate ºi de dreptate, chiar dacã nu îi produc omulþumire imediatã lui ºi prietenilor sãi în alte feluri (ºi s-ar puteafoarte bine sã nu-i producã), cel puþin produc plãcere în acest fel,anume atrag propria sa aprobare ºi pe aceea a tuturor oamenilorbuni. Pentru noi, acest limbaj este inteligibil ºi semnificativ, darbenthamianul trebuie sã-l analizeze suplimentar. Ce înseamnã toateacestea dupã pãrerea lui? Propria aprobare a unui act al sãuînseamnã pentru un om cã el îl considerã virtuos. ªi, prin urmare,lucrurile stau astfel: el (fiind un benthamian) îl considerã virtuosdeoarece îi procurã plãcere; ºi actul îi procurã plãcere pentru cãel îl considerã virtuos. Acesta este un cerc vicios, la fel de evidentca oricare dintre acelea în care dl Bentham ne spune atât demândru cã ar fi cãzut adversarii sãi. Acelaºi lucru e valabil pentruaprobarea celorlalþi. Acþiunea este virtuoasã, spune benthamianul,deoarece ea produce plãcere; mai precis, plãcerea provenind dinaprobarea semenilor; ei o aprobã ºi o cred virtuoasã, mai spuneel, deoarece ea procurã plãcere. Virtutea depinde de plãcere,plãcerea depinde de virtute. Aici este iarãºi un cerc din care nuexistã nici o ieºire legitimã. Putem admite cã, luând în consideraretoate elementele fericirii, plãcerile aprobãrii de sine, ale liniºtiiinterioare ºi armoniei cu noi înºine, ca ºi ale aprobãrii celorlalþi,ale simpatiei deschise pentru toþi oamenii buni, luând împreunãtoate aceste elemente, virtutea produce întotdeauna un sold pozitivde fericire; dar plecând de aici nu putem transforma acest adevãrmoral în baza moralitãþii, deoarece nu putem separa fericirea ºivirtutea una de alta, în aºa fel încât sã o facem pe prima, fericirea,fundamentul celei de-a doua, virtutea“ (p. 215-216).

În primul argument al dr. Whewell împotriva utilitãþii el a fostobligat sã afirme cã este imposibil pentru fiinþele umane sã ºtie cãunele acþiuni sunt folositoare ºi altele dãunãtoare. În actualulargument, el uitã împotriva cãrui principiu luptã ºi formuleazã oargumentare complexã împotriva a altceva. Ceea ce pare el sãcombatã de data aceasta este doctrina (susþinutã sau nu de cineva)cã testul moralitãþii este dat de cea mai mare fericire a agentuluiînsuºi. Aceasta ilustreazã totala sa ignoranþã în ce-l priveºte peBentham, pe care ni-l prezintã ca spunând cã acþiunea este virtuoasãdeoarece produce „aprobarea semenilor“ ºi ca fãcând astfel dintr-un

Page 165: Eseuri etice

165Eseuri etice

lucru atât de „fluctuant“ precum „opinia publicã“ ºi dintr-o atât de„vagã ºi de abstractã idee precum educaþia“, chiar „baza moralitãþii“.Atunci când Bentham vorbeºte despre opinia publicã în legãturã cumoralitatea, el nu vorbeºte deloc despre „baza moralitãþii“. El eraultima persoanã care sã fundamenteze moralitatea acþiunilor peopinia cuiva cu privire la ele. El a fundamentat-o pe fapte: mai precis,pe tendinþele observate ale acþiunilor. Niciodatã nu a visat el sãdefineascã moralitatea ca fiind interesul propriu al agentului (theself-interest of the agent). Principiul sãu al „celei mai mari fericiri“se referã la cea mai mare fericire a omenirii (mankind) ºi a tuturorfiinþelor simþitoare (sensitive). Atunci când vorbeºte de educaþie ºide „sancþiunea popularã sau moralã“, înþelegând prin aceasta opiniasemenilor noºtri, el nu le priveºte drept constituenþi sau teste alevirtuþii, ci ca motive (motives) ale acesteia, ca mijloace de a faceca interesul propriu (self-interest) al individului sã concorde cuprincipiul celei mai mari fericiri.5

5 Este curios cã în timp ce dr. Whewell confundã aici teoria moralã a fericiriicu teoria motivelor, uneori numitã sistemul egoismului, ºi o atacã pe ultimaîn numele primeia ca aparþinând lui Bentham, tot dr. Whewell, în lucrarea samai mare, adoptã teoria egoismului. Fericirea, spune el (înþelegând prinaceasta, dupã cum ne explicã el, propria noastrã fericire) este „scopul (end)ºi þinta (aim) fiinþei noastre“; noi nu putem dori nimic decât dacã îl identificãmcu fericirea noastrã (Elements, vol. I, p. 359). La aceasta nu am avea nimicsã obiectãm dacã prin identificare se înþelege cã ceea ce noi ne dorim înmod neegoist trebuie mai întâi, printr-un proces mintal, sã devinã o parteefectivã a ceea ce noi urmãrim sã obþinem ca propria noastrã fericire; cã binelecelorlalþi devine plãcerea noastrã, deoarece am învãþat sã gãsim plãcere înel; aceasta este, credem noi, adevãrata abordare filosoficã a acestei probleme.Dar nu credem cã aceasta ar fi fost ºi intenþia dr. Whewell, deoarece, într-unargument menit sã dovedeascã faptul cã nu existã nici o virtute fãrã religie,el spune cã numai religia poate sã ne asigure de identitatea dintre fericire ºidatorie (Ibid. p. 359-60). Acum, dacã fericirea legatã de datorie este fericireape care o gãsim în datoria noastrã, conºtiinþa de sine (self-consciousness)ar da pe deplin seama de aceasta, fãrã religie. Fericirea, deci, pe care o areîn vedere dr. Whewell trebuie sã constea nu în lucrul însuºi, ci în recompensaasociatã lui; ºi atunci când el spune cã nu poate exista moralitate decât dacãnoi credem cã fericirea este identicã cu datoria ºi cã noi nu putem crede aºaceva dacã nu „credem în guvernarea lumii de cãtre Dumnezeu“ (Ibid., vol II,p. 3), el trebuie sã fi voit a spune cã nimeni nu va acþiona virtuos decât dacãva crede cã Dumnezeu îl va recompensa pentru aceasta. Aºadar, în concepþiaasupra moralitãþii pe care o are dr. Whewell, atitudinea dezinteresatã(disinterestedness) nu îºi gãseºte locul.

Page 166: Eseuri etice

166 JOHN STUART MILL

De aceea, remarca dr. Whewell cã aprobarea semenilor noºtri,presupunând idei morale, nu poate constitui fundamentulmoralitãþii, nu se aplicã la Bentham ºi nici la principiul utilitãþii.Se poate remarca, oricum, pe bunã dreptate, cã ideile morale pecare aceastã aprobare le presupune nu sunt altele decât aceleaale utilului ºi dãunãtorului. Nu e o ipotezã exageratã aceea de apresupune cã, proporþional cu mãsura în care oamenii suntconºtienþi de tendinþele acþiunilor de a produce fericirea sausuferinþa, lor le va plãcea ºi vor recomanda prima tendinþã, vordetesta ºi dezaproba pe cea de-a doua. Felul în care asemeneatrãiri de satisfacþie naturalã, respectiv de teamã ºi aversiunenaturalã în raport cu acþiunile, ajung sã dobândeascã acel caracterspecific pe care îl numim trãire moralã, nu e o problemã de eticã,ci una de metafizicã, ºi deci potrivitã pentru a fi discutatã la loculei. Bentham nu s-a ocupat de ea. A lãsat-o altor gânditori. Pentruel a fost suficient sã constate cã influenþa perceputã a acþiunilorasupra fericirii umane este o cauzã îndestulãtoare, atât în teoriecât ºi în fapt, pentru puternicele trãiri în favoarea unor acþiuni ºiîn defavoarea altora. Din reacþia simpateticã a acestor trãiri înimaginaþia ºi conºtiinþa de sine a agentului iau naºtere în modnatural trãirile mai complexe de auto-aprobare ºi autoreproº sau,pentru a evita orice discuþie, vom spune doar de satisfacþie ºiinsatisfacþie cu noi înºine. Toate acestea trebuie admise, indiferentce altceva ar putea fi negat. Indiferent dacã cea mai mare fericireeste principiul moralei sau nu, oamenii îºi doresc propria fericireºi, prin urmare, le place conduita altor oameni despre care credcã le promoveazã propria fericire ºi le displace acea conduitã carele-o primejduieºte în mod vizibil. Aceasta este absolut tot ceeace postuleazã Bentham. Admite asta ºi vei avea sancþiunea sapopularã, ca ºi reacþia ei asupra propriei minþi a agentului, douãinfluenþe care tind, pe mãsurã ce omenirea se lumineazã, sãmenþinã conduita fiecãruia pe linia care promoveazã fericireageneralã. Bentham crede cã nu existã o altã moralitate adevãratãîn afara acesteia ºi cã aºa-numitele sentimente morale (moralsentiments), oricare ar fi originea sau compoziþia lor, trebuie sãfie educate sã acþioneze numai în aceastã direcþie. Iar încercareadr. Whewell de a gãsi ceva ilogic sau incoerent în aceastã teoriedemonstreazã doar cã el nu a înþeles-o încã.

Dr. Whewell îºi pune o ultimã pecete pe presupusa sarespingere a principiului lui Bentham prin ceea ce el considerã afi o demolatoare reductio ad absurdum. Cititorul poate încercasã ghiceascã de o sutã de ori pânã sã descopere în ce constã

Page 167: Eseuri etice

167Eseuri etice

aceasta. Încã nu am reuºit sã ne depãºim uimirea, nu faþã deBentham, ci faþã de dr. Whewell. Vedeþi, spune el, la ce consecinþeconduce principiul vostru al celei mai mari fericiri! Bentham spunecã este în aceeaºi mãsurã o datorie moralã sã ai în vedere plãcerileºi durerile altor animale, ca ºi pe cele ale fiinþelor umane. Nuputem rezista sã nu reproducem admirabilul pasaj pe care dr.Whewell îl citeazã din Bentham cu cea mai naivã convingere cãtoatã lumea îl va privi ca ultimã culme a absurditãþii paradoxale:

„În cadrul religiilor hindusã ºi mahomedanã intereselerestului regnului animal par sã se fi bucurat de o anumitã atenþie.De ce nu s-au bucurat ele de atenþie în mod universal, tot atâtde mult ca interesele creaturilor umane, acceptând diferenþelede sensibilitate? Pentru cã legile care existã au fost produsul friciireciproce; un sentiment în legãturã cu care animalele mai puþinraþionale nu au avut aceleaºi mijloace ca omul pentru a ºi-lexplica. De ce trebuie sã nu aibã ele aceleaºi mijloace? Nici untemei nu poate fi dat în acest sens. Va veni ziua în care restulcreaþiei animale va dobândi acele drepturi care nu le-ar fi pututfi niciodatã refuzate decât de mâna tiraniei. Va veni ziua în carese va recunoaºte cã numãrul picioarelor, pilozitatea pielii sauterminaþia osului sacral (os sacrum) sunt temeiuri insuficientepentru abandonarea unei fiinþe sensibile capriciului unui cãlãu.Ce altceva ar mai putea exista care sã menþinã aceastã linie denetrecut? Sã fie aceasta oare facultatea raþiunii sau, poate,facultatea vorbirii? Dar un cal sau un câine matur este de departeun animal mai raþional ºi mai comunicativ decât un copil în vârstãde o zi, o saptãmânã sau chiar o lunã. Presupunând cã situaþianu ar sta aºa, la ce ne-ar folosi aceasta? Întrebarea nu este: <potele raþiona?> <Nici pot ele vorbi?> Ci <pot ele suferi?>“6

Aceastã nobilã anticipare, în 1780, a unei moralitãþi mai bune, alcãrei prim început a fost marcat de legile adoptate aproape cincizecide ani mai târziu împotriva cruzimii faþã de animale este, în ochii dr.Whewell, demonstraþia ultimã cã moralitatea fericirii este absurdã!

„Plãcerile animalelor sunt elemente de un ordin foarte diferitde plãcerile omului. Suntem þinuþi sã ne strãduim sã sporimplãcerile oamenilor nu doar pentru cã sunt plãceri, ci pentru

6 Bentham, Introduction to the Principles of Morals and Legislation,în Works, vol. I, p. 142n-143n; citat în Whewell, Lectures, p. 224.

Page 168: Eseuri etice

168 JOHN STUART MILL

cã sunt plãceri umane. Suntem legaþi de oameni prin legãturauniversalã a umanitãþii, a frãþiei umane. Nu avem nici o astfelde legãturã cu animalele“ (Lectures, p. 223).

Acesta este, aºadar, nobilul ºi dezinteresatul ideal de virtuteal dr. Whewell. Datoriile, dupã el, sunt doar datorii faþã de noiînºine ºi dupã placul nostru.

„Trebuie sã fim umani faþã de ele pentru cã suntem oameni,nu pentru cã noi ºi ele am simþi deopotrivã plãceri animale…Moralitatea care depinde doar de creºterea plãcerii ne va impuneca datorie sporirea plãcerii porcilor sau a gâºtelor mai degrabãdecât cea a oamenilor dacã am fi siguri cã plãcerile pe care le-amputea produce lor sunt mai mari decât plãcerile oamenilor... Nueste doar o doctrinã neevidentã, ci pentru cele mai multepersoane una intolerabilã aceea cã noi am putea sã sacrificãmfericirea oamenilor cu condiþia ca în acest fel sã producem unsurplus de plãcere pisicilor, câinilor ºi porcilor“ (p. 223-5).

„Pentru cele mai multe persoane“ din Statele Sclavagiste aleAmericii nu reprezintã o doctrinã tolerabilã aceea prin care amputea sacrifica o porþie cât de micã din fericirea oamenilor albiîn avantajul unei cantitãþi mai mari de fericire pentru oamenii deculoare. Ar fi fost intolerabil, acum cinci secole, „pentru cele maimulte persoane“ din nobilimea feudalã sã audã declarându-se cãplãcerea sau durerea cea mai mare a o sutã de servitori nu trebuiesã dea prioritate celei mai mici plãceri sau dureri a unui singurnobil. În acord cu standardul dr. Whewell, stãpânii de sclavi ºinobilii aveau dreptate. ªi ei s-au simþit „legaþi“ printr-o „legãturãde frãþie“ cu oamenii albi ºi cu nobilimea, dar nu au resimþit oasemenea legãturã cu negrii ºi servitorii. ªi dacã o trãire legatãde chestiuni morale este corectã pentru cã e naturalã, atuncitrãirea lor era perfect justificabilã. Nimic nu este mai naturalpentru fiinþele umane ºi nici mai universal, pânã la un anumit nivelal educaþiei, decât sã aprecieze cã plãcerile ºi durerile altorameritã atenþie numai proporþional cu mãsura în care ne plac nouã.Aceste superstiþii ale egoismului au caracteristicile prin care dr.Whewell îºi recunoaºte regulile morale; ºi opinia sa referitoare ladrepturile animalelor aratã cã în acest caz, cel puþin, el esteconsecvent. Suntem întru totul de acord sã reducem întreagachestiune la aceastã unicã problemã: presupunând cã o practicãoarecare cauzeazã animalelor mai multã durere decât plãcereape care le-o procurã oamenilor, este aceastã practicã moralã sau

Page 169: Eseuri etice

169Eseuri etice

imoralã? ªi dacã, în proporþie exactã cu mãsura în care fiinþeleumane îºi înalþã capetele din mlaºtina egoismului, ele nu vorrãspunde într-un singur glas „imoralã“, atunci fie ca moralitateaprincipiului utilitãþii sã fie condamnatã pentru totdeauna.

Nu ar putea exista o trecere mai potrivitã de la standardul eticbenthamian la cel al dr. Whewell decât aceea permisã de acestsubiect. Nu e suficient sã aduci obiecþii la moralitatea utilitãþii.Este de asemenea necesar sã arãþi cã existã o altã moralitate, ºianume una mai bunã. Aceasta este ceea ce ºi-a propus dr. Whewellîn „Introductory Lecture“ ºi în ansamblul lucrãrii sale anterioare,Elements of Morality. Prin urmare, trebuie sã trecem acum laexaminarea realizãrilor dr. Whewell în calitatea sa de constructoral unui fundament ºtiinþific pentru teoria moralei.

„Regula moralã a acþiunii umane“, spune dr. Whewell, esteacea cã „noi trebuie sã facem ceea ce e corect“ (Lectures, p. XI).Avem aici, oricum, o propoziþie sigurã; cãci a o nega ar fi ocontradicþie în termeni. Dar ce se înþelege prin „corect“? Dupãpãrerea dr. Whewell, „ceea ce trebuie sã facem“. Aceasta, nespune el, este chiar definiþia lui corect.

„Definiþia corectitudinii (rightful) sau a adjectivului corect(right) este, cred eu, conþinutã în maxima pe care am citat-odeja ca decurgând din vocea generalã a omenirii: ºi anume cãtrebuie sã facem ceea ce e corect indiferent de cost. Faptul cão acþiune este corectã constituie un temei pentru a o înfãptui,temei care e superior tuturor celorlalte temeiuri, depãºindu-leatunci când ele acþioneazã în direcþie opusã. E dureroasã, dare corectã; prin urmare, trebuie s-o facem. Reprezintã o pierdere,dar e corectã, prin urmare trebuie s-o facem. E nemiloasã, dare corectã, prin urmare trebuie s-o facem. Acestea sunt propoziþiievidente prin ele însele [el ar fi putut spune identice]. Cã unlucru este corect reprezintã un temei suprem pentru a-l face.Corect implicã acest temei suprem, de neatins; ºi face acestlucru în mod special ºi exclusiv. Nici un alt cuvânt nu presupuneo atât de irezistibilã forþã de convingere în efectele sale, cuexcepþia cazului când el presupune aceeaºi noþiune. Ceea cetrebuie (ought) sã facem, ceea ce s-ar cuveni (should) sã facem,aceasta e necesar (must) sã facem chiar dacã produce durereºi pierderi. De ce acest lucru? Pentru cã este corect. Expresiilemerg mânã în mânã în ceea ce priveºte înþelesul lor. ªi aceastãregulã supremã, cã e necesar sã facem ceea ce este corect, estede asemenea ºi regula moralã a acþiunii umane“ (p. X-XI).

Page 170: Eseuri etice

170 JOHN STUART MILL

Corect înseamnã ceea ce e necesar sã facem, ºi regula acþiuniieste cã e necesar sã facem ce e corect; cã e necesar sã facemceea ce e necesar sã facem. Vom numi aceasta primul cerc vicios.Dar sã nu-l presãm prea tare pe dr. Whewell în acest stadiu; poatecã el vrea sã spunã doar cã fundamentul moralei este convingereacã existã ceva ce e necesar sã facem cu toate riscurile; ºi el admitecã trebuie sã mai cãutãm sã aflãm ce este acel ceva. „Ce estecorect, ce anume trebuie sã facem, pentru a determina aceastaavem nevoie de anumite mijloace, în vederea desãvârºirii schemeinoastre morale“ (p. XI.)

Încercând apoi sã selectãm propoziþiile principale ale dr.Whewell ºi sã le prezentãm în legãturã unele cu altele, aflãm, înprimul rând, cã „regula supremã a acþiunii umane, Corectitudinea“,trebuie sã controleze dorinþele ºi afectele sau, altfel spus, cãacestea „trebuie sã fie reglementate astfel încât sã poatã fi corecte“(pp. XII-XIII.). Aceasta nu ne ajutã sã arãtãm ce este corect.

Dar, în al doilea rând, ajungem la o „condiþie care este în modevident indispensabilã (requisite)“. Pentru ca dorinþele ºi afectelelegate de „alþi oameni“ sã poatã fi corecte, „este necesar ca elesã se conformeze acestei condiþii prime ºi universale, aceea dea nu viola drepturile altora. Aceastã condiþie s-ar putea sã nu fiesuficientã, dar ea este necesarã“ (pp. XIII-XIV).

Aceasta promite ceva. Reducând ideea de Corect (Right),adjectivul, la elementele sale, suntem conduºi la ideea anterioarã ºi,se presupune, mai elementarã, a Drepturilor (Rights), substantivul.Dar acum, ce sunt drepturile? ªi cum ajung ele sã fie drepturi?

Înainte de a rãspunde acestor întrebãri, dr. Whewell dã oclasificare a drepturilor „îndeobºte recunoscutã de oameni“ (p. XIV).El spune cã acestea sunt de cinci feluri: „cele ale persoanei, aleproprietãþii, ale familiei, ale statului ºi ale contractului“ (p. XV). Darcum descoperim cã acestea sunt drepturi? ªi ce vrem sã spunematunci când le denumim drepturi? Spre marea noastrã surprindere,dr. Whewell ne trimite la lege în ambele cazuri menþionate. ªiîntreabã: „în ce manierã ne ridicãm noi de la simplele drepturi legalela corectitudinea moralã (moral rightness)?“ ªi rãspunde: „procedãmaºa în virtutea acestui principiu: cã regula supremã a acþiunilorumane este necesar sã fie o regulã care sã aibã autoritate asupraomului în ansamblu, asupra intenþilor sale, ca ºi asupra acþiunilorsale, asupra afectelor, dorinþelor, obiceiurilor, gândurilor, vrerilorsale“ (p. XV). E necesar nu numai sã nu încãlcãm drepturile altora,dar e necesar nici sã nu dorim violarea lor. „ªi astfel ne ridicãm dela obligaþia legalã la datoria moralã; de la legalitate la virtute; de la

Page 171: Eseuri etice

171Eseuri etice

neprihãnire în forul interior al omului la inocenþã în faþa tribunaluluiconºtiinþei“ (p. XVI).

Aceasta este ceea ce ne oferã efectiv dr. Whewell ca schema saa moralitãþii. Regula sa a corectitudinii constã în a nu încãlcadrepturile conferite de lege ºi a nu nutri nici o dispoziþie care ne-arputea face sã dorim asemenea încãlcãri! Conform celor spuse aici,primii creºtini, reformatorii religioºi, fondatorii tuturor guvernãrilorlibere, Clarkson, Wilberforce ºi toþi duºmanii drepturilor stãpânilorde sclavi, e necesar sã fie clasaþi printre cei rãi. Dacã aceasta estemoralitatea dr. Whewell, ea este chiar hobbesianismul pe care el îldezaprobã, ºi aceasta în cel mai rãu sens. Dar, cu toate cã dr. Whewellspune cã aceasta este moralitatea sa, el retracteazã deîndatã:

„Moralitatea noastrã nu este derivatã din poruncile specialeale legilor existente, ci din faptul cã legile existã, ca ºi dinclasificarea pe care am fãcut-o obiectelor lor. Siguranþa personalã,proprietatea, contractele, familia ºi relaþiile civile sunt peste totobiect al legii ºi sunt pretutindeni protejate de lege; prin urmare,noi credem cã e necesar ca aceste lucruri sã fie obiect almoralitãþii ºi e necesar ca ele sã fie privite cu respect demoralitate. Dar noi nu suntem astfel þinuþi sã aprobãm toateînþelegerile speciale legate de aceste subiecte care ar putea existala un moment dat în legile unei anumite þãri. Din contrã, am puteacondamna legile ca fiind contrare moralitãþii. Nu putem construio moralitate fãrã sã recunoaºtem proprietatea, iar proprietateaexistã prin lege; totuºi legea proprietãþii, într-o anumitã þarã, poatefi în conflict cu þelul moral pentru care existã legile, din punctulnostru de vedere. Legea este fundamentul ºi condiþia necesarãa dreptãþii; dar legile pot fi totuºi nedrepte, ºi atunci când suntnedrepte ele trebuie sã fie schimbate“ (p. XVII).

Enormitãþile practice care rezultã din teoria dr. Whewell suntastfel eliminate; dar când acestea au dispãrut, nu mai rãmânenimic din teorie. El a promis sã explice cum putem ºti ce estecorect. La început pãrea a fi pe cale sã ne ofere un criteriu, atuncicând a spus cã nu este corect sã violãm drepturile legale. Conformacestui lucru, atunci când vrem sã ºtim ce este corect trebuie sãconsultãm legea ºi sã vedem ce drepturi recunoaºte ea. Dar acumse pare cã aceste drepturi pot fi contrare faþã de ceea ce estecorect; ºi nu putem fi siguri decât de faptul cã este corect sãtrebuiascã sã existe drepturi de un anume fel. ªi aflãm cã, înopinia dr. Whewell, „legile existã“, la urma urmei, în vederea unui

Page 172: Eseuri etice

172 JOHN STUART MILL

„þel moral“. Astfel încât, atâta vreme cât înþelesul lui trebuie(ought) este acela cã noi trebuie sã respectãm drepturile, faptulcã aceste drepturi e necesar sã fie astfel încât sã trebuiascã sãfie respectate reprezintã o condiþie preliminarã. E necesar camoralitatea sã fie conformã legii, dar e necesar mai întâi ca legeasã fie conformã moralitãþii. Acesta este un alt cerc vicios, al doilea.Dr. Whewell a reuºit sã iasã din primul; el a fãcut, de aceastã datã,un ocol mai mare; curba descrisã de el este mai largã, dar seîntoarce totuºi la sine.

Un adept al „moralitãþii dependente“ ar spune cã, în loc sãderivãm pe corect (right) din drepturi (rights), e necesar sã avemo regulã a lui corect înainte de a putea decide ce trebuie sã fiedrepturile; ºi cã, atât în domeniul dreptului, cât ºi în cel al moralei,drepturile care trebuie sã existe sunt acelea care e oportun sã secuvinã sã existe pentru fericirea generalã (for the generalhappiness it is expedient should exist). Dr. Whewell presimteacum cã cineva i-ar putea face ceea ce el considerã a fi nedrep-tatea de a presupune cã aceasta este opinia lui. El introduce îndiscuþie un contestatar care spune „cã fãcând ca moralitateanoastrã sã înceapã de la drepturi, am fundamentat-o de fapt peoportunitate, în ciuda faptului cã noi condamnam sistemele astfelfundamentate. Cãci, s-ar putea spune, drepturile, cum esteproprietatea, existã numai pentru cã sunt oportune“. Dr. Whewellse grãbeºte sã respingã aceastã imputare. ªi iatã teoria sa:„Rãspundem ca ºi mai înainte cã drepturile sunt fundamentatepe întreaga naturã a omului în aºa fel încât el nu poate avea oexistenþã umanã fãrã ele. El este o fiinþã moralã ºi e necesar sãaibã drepturi deoarece moralitatea nu poate sã existe acolounde nu existã drepturi“ (p. XVIII-XIX). A mai existat vreodatãvreun metafizician ghinionist care sã fie condus într-o asemeneafundãturã? Am vrut sã ºtim ce este moralitatea ºi dr. Whewellspune cã ea este conformitatea cu drepturile. Noi întrebãm cumºtie el cã existã drepturi ºi el ne rãspunde: pentru cã altfel nu arputea exista nici o moralitate. Acesta este un cerc vicios, al treilea,ºi cel mai splendid dintre toate. Indienii au aºezat elefantul lorpe spatele unei broaºte þestoase, dar nu au aºezat, în acelaºi timp,broasca þestoasã pe spinarea elefantului.

Dr. Whewell a eºuat în ceea ce era imposibil sã reuºeascã.Orice încercare de a înveºmânta un apel la intuiþie în haineleraþiunii e necesar sã eºueze în aceeaºi manierã. Este necesar casistemul, în funcþie de condiþiile cazului, sã se învârtã în cerc. Dacãmoralitatea nu e menitã sã graviteze spre nici un scop, ci sã se

Page 173: Eseuri etice

173Eseuri etice

menþinã în echilibru în spaþiu, nu are nici un rost sã încerci sãsuspenzi un punct al ei de un altul. Faptul existenþei regulilormorale presupune o anumitã îmbinare de idei. Nu serveºte niciunui þel detaºarea acestor idei una de alta, spunând cã una dintreele e necesar sã existe pentru cã existã cealaltã. Împingeþimoralistul un pas mai departe ºi el nu va putea spune decât cãcealaltã e necesar sã existe datoritã celei dintâi. Casa e necesarsã aibã un centru pentru cã are laturi, ºi laturi pentru cã are uncentru. Dar problema noastrã vizeazã întreaga casã ºi cum ajungeea sã existe. Este însã mult mai simplu sã spunem direct cã eaexistã pentru cã existã. La acest rezultat e obligat sã ajungã pânãla urmã dr. Whewell ºi credem cã el ar fi economisit o marecantitate de logicã defectuoasã dacã ar fi început chiar cu el7.

Atât despre existenþa regulilor morale; acum despre, ceanume sunt ele.

„Nu ne bazãm regulile de acþiune pe tendinþa acþiunilor dea produce fericirea celorlalþi sau a omenirii în general pentrucã nu putem rezolva o problemã atât de dificilã cum e aceeade a determina care dintre cele douã cursuri ale acþiunii vaproduce cea mai mare cantitate de fericire umanã; ºi apoi noivedem un mod mai simplu ºi mult mai satisfãcãtor de a deduceastfel de reguli, anume considerând cã e necesar sã existe astfelde reguli, cã e necesar ca ele sã fie reguli pentru om, un omcare trãieºte printre oameni, ºi pentru ansamblul fiinþei umane.Deoarece suntem conduºi astfel direct la regulile morale prinluarea în considerare a condiþiei interne a fiinþei umane, nuputem socoti înþelept sã întoarcem spatele acestei metode ºisã încercãm sã determinãm astfel de reguli prin referire la o

7 În mai ampla sa lucrare, îl vedem pe dr. Whewell recurgând, pânã laurmã, la un „obiect extern“ ca bazã ultimã pentru recunoaºterea oricãreireguli morale. El spune acolo cã „temeiul pentru a face ceea ce estecorect în mod absolut este acela cã prin voinþa lui Dumnezeu condiþiaºi destinul omenirii sunt ceea ce sunt“ (Elements, vol. I, p. 225). ÎnLectures, totuºi, el admite cã aceasta face zadarnicã atribuirea vreunuiatribut moral lui Dumnezeu. „Dacã facem sfinþenia, dreptatea ºi puritateasimplul rezultat al poruncilor lui Dumnezeu, nu mai putem regãsi nici oforþã în declararea lui Dumnezeu ca fiind drept ºi pur, deoarece aserþiuneadevine atunci numai o simplã propoziþie identicã, goalã de conþinut“ (p.58-9). Sperãm cã aceasta indicã o schimbare de opinie ulterioarãpublicãrii lucrãrii sale mai timpurii.

Page 174: Eseuri etice

174 JOHN STUART MILL

obscurã ºi dificil de controlat condiþie externã, anume cantitateade fericire produsã“ (p. XX).

Dacã acestea nu ar fi propriile cuvinte ale dr. Whewell ar trebuisã ne aºteptãm sã fim acuzaþi, aºa cum l-a acuzat el pe Bentham,de prezentare caricaturalã. Citatul de mai sus este dat ca oformulare ºtiinþificã a modului adecvat de a descoperi care suntregulile moralitãþii! Ar trebui sã „deducem asemenea reguli“ dinpatru considerente. În primul rând, „cã este necesar sã existeasemenea reguli“; un preliminar necesar, desigur. Dacã e sãconstruim un zid, o facem pentru cã s-a decis anterior cã enecesar sã existe un zid. Dar noi trebuie sã ºtim la ce serveºtezidul, cãrui scop e menit el sã serveascã; altfel nu vom ºti ce felde zid se cere. Cãrui scop sunt menite sã serveascã regulilemorale? Nici unui scop, potrivit dr. Whewell. Ele nu existã învederea unui scop. A le avea e parte a naturii umane, aºa cum e(ºi aceasta e chiar ilustrarea dr. Whewell) circulaþia sângelui. Acumapare întrebarea: ce reguli sunt parte a naturii noastre? Aceastase poate descoperi luând în considerare trei lucruri: cã ele trebuiesã fie „reguli pentru om; pentru un om care trãieºte printreoameni; ºi pentru fiinþa umanã în ansamblu“. Asta nu înseamnãdecât sã spunem încã o datã, în mai multe cuvinte, ce anumevrem, nu cum trebuie sã gãsim acel ceva. În primul rând, eletrebuie sã fie “reguli pentru om“; dar suntem avertizaþi sã nupresupunem cã aceasta înseamnã pentru folosul omului; aceastaînseamnã doar cã ele existã pentru ca omul sã li se supunã. Astane lasã exact unde eram la început. Apoi, ele sunt pentru „un omcare trãieºte printre oameni“; adicã pentru conduita omului faþãde om; dar cum trebuie omul sã se poarte cu un alt om? În altreilea rând, ele sunt „pentru fiinþa umanã în ansamblu“; adicã,dupã explicaþia dr. Whewell, ele sunt în vederea reglementãriidorinþelor noastre, ca ºi a acþiunilor noastre; dar ceea ce voiamsã ºtim era cum ar trebui sã ne reglementãm dorinþele ºi acþiunile.Din cele patru propoziþii date ca premise, din care ar trebui sã sededucã toate regulile morale, nici una nu se referã la vreodiferenþã între un tip de reguli morale ºi un altul. Indiferent dacãregula este aceea de a ne iubi sau a ne urî semenii, ea va rãspundela fel de bine tuturor condiþiilor dr. Whewell. Acestea suntpremisele mai „simple ºi mai satisfãcãtoare“ decât acele propoziþii„obscure ºi dificil de controlat“, de care e imposibil sã fim siguri,cum sunt cele care spun cã anumite acþiuni sunt favorabile ºi cãaltele sunt dãunãtoare fericirii umane! Sã încercãm un caz similar.

Page 175: Eseuri etice

175Eseuri etice

Sã presupunem cã se cere sã se gãseascã principiile arteinavigaþiei. Bentham spune cã este necesar sã ne ghidãm dupãun „scop extern“: avansarea dintr-un loc în altul pe apã. Nu, spunedr. Whewell, existã un mod mai „simplu ºi mai satisfãcãtor“,anume sã considerãm cã este necesar sã existe o astfel de artã,cã e necesar ca ea sã existe pentru o corabie, pentru o corabiecare se aflã pe apã ºi pentru toate pãrþile corabiei. Va avea dr.Whewell câºtig de cauzã în disputa cu altcineva prin faptul cãpresupune cã asemenea consideraþii fac superfluã discuþia,propusã de Bentham, asupra menirii unei corãbii?

Acestã explicaþie este tot ceea ce ne oferã dr. Whewell, înLectures, în legãturã cu modul de a descoperi ºi recunoaºteregulile moralitãþii. Dar poate cã el s-a priceput mai bine sã facãacest lucru decât sã explice cum trebuie el fãcut. Oricum, scriindcele douã volume ale lucrãrii Elements of Morality el trebuia, debine, de rãu, sã fi dus la capãt aceastã ispravã; el trebuia sã figãsit calea de a „deduce regulile morale“. Prin urmare, vom lãsaacum la o parte lucrurile generale pe care ni le spune dr. Whewellºi vom încerca sã evaluãm metoda sa, nu prin ceea ce spune elînsuºi despre ea, ci prin ceea ce îl vedem fãcând atunci când otranspune în practicã.

Ne întoarcem aºadar la Elements of Morality, ºi anume la altreilea capitol al ei, cel intitulat „Regulile morale existã cunecesitate“. Aici gãsim deîndatã ceva ce a fost bine calculat sãne surprindã. Faptul cã e necesar sã existe reguli morale a fost,sã ne reamintim, prima din cele patru axiome fundamentale aledr. Whewell; ºi a fost prezentatã pânã acum ca o lege a naturiiumane care nu cere nici o demonstraþie. S-ar putea ca unii dintreadepþii sãi sã fie nedumeriþi vãzându-l acum demonstrând-o; chiarmai mult, îl vedem demonstrând-o din utilitate:

„Enumerând ºi descriind, aºa cum am procedat, anumitedorinþe ca fiind unele dintre cele mai puternice izvoare aleacþiunii umane, am stabilit cã viaþa omului este greu suportabilãdacã aceste dorinþe nu sunt, într-un anume grad, împlinite(gratified), cã omul nu poate fi deloc satisfãcut (satisfied) fãrãa avea cât de cât siguranþa acestei împliniri, cã fãrã proprietate,care împlineºte una dintre aceste dorinþe, acþiunea liberã aomului nu poate exista, cã fãrã cãsãtorie, care împlineºte o altãdorinþã, nu poate exista pace, confort, liniºte ºi ordine. ªi la fels-ar putea spune despre toate acele izvoare ale acþiunii pe carele-am enumerat ca dorinþe mintale (mental desires). Dacã nu

Page 176: Eseuri etice

176 JOHN STUART MILL

ar asigura satisfacerea în liniºte a acestor dorinþe, societatea arfi tulburatã, dezechilibratã ºi îndureratã. Împlinirea unorasemenea dorinþe trebuie sã fie o parte a ordinii societãþii. Estenecesar sã existe reguli care sã direcþioneze cursul ºi limiteleunei astfel de împliniri. Astfel de reguli sunt necesare pentrupacea societãþii“ (Elements, vol. I, p. 32-3).

Acesta este un mod de tratare a subiectului foarte diferit decel observat în Lectures. Ne aflãm acum printre temeiuri: bunesau rele, dar totuºi temeiuri. Se vorbeºte despre regulile moraleca mijloace pentru un scop. Auzim acum de pacea ºi confortulsocietãþii, de realizarea unei vieþi umane suportabile, de satisfa-cerea ºi împlinirea fiinþelor umane, de prevenirea ajungeriisocietãþii într-o stare tulbure ºi dureroasã. Aceasta este chiarutilitatea – aceasta este plãcerea ºi durerea. Iatã cã, atunci cândsunt voite temeiurile autentice, repudiatul principiu al fericirii esteîntotdeauna sursa lor. E adevãrat cã acest lucru e imediat urmatde o revenire la vechile subiecte ale necesitãþii regulilor „pentruacþiunea omului ca om“ ºi ale imposibilitãþii de „a concepe omulca om fãrã a-l concepe ca supus regulilor“ (vol. I, p. 33). Dar oricesens am putea gãsi în aceste fraze (care nu e prea bogat), el esteîn întregime inspirat din temeiurile utilitariste menþionate mai sus.Regulile sunt necesare deoarece oamenii nu ar avea nici un felde siguranþã pentru nici unul dintre lucrurile cãrora ei le conferãvaloare, pentru nimic ce le procurã plãcere sau îi scuteºte dedurere, dacã nu s-ar putea baza unul pe altul pentru a face sau ase abþine de la anumite acte. ªi e adevãrat cã omul nu poate ficonceput „ca om“, adicã având o inteligenþã omeneascã medie,dacã el ar fi incapabil sã perceapã o utilitate atât de evidentã.

Aproape toate generalia ale filosofiei morale de la începutullucrãrii Elements sunt, în acelaºi mod, derivate din utilitate. Deexemplu: cã dorinþele duc omenirea într-o stare de conflict ºiopoziþie, pânã atunci când sunt supuse unor reguli generale, darcã, atunci când au fost stabilite regulile generale, trãirile care secoaguleazã în jurul acestora „sunt surse nu de opoziþie, ci deînþelegere“; cã ele „tind sã aducã indivizii la unison“ ºi cã astfelde reguli cu privire la afecte ºi dorinþe, tinzând sã controlezeforþele de respingere care opereazã în societatea umanã ºi sã leîntãreascã pe cele de atracþie, adicã acelea care tind sã uneascãoamenii, sã stabileascã armonia, unanimitatea, simpatia, seregãsesc perfect în felul de a fi a ceea ce numim noi reguli morale“(vol. I, p. 35). Dar acesta este pur ºi simplu benthamism – chiarapropiindu-se de fourierism.

Page 177: Eseuri etice

177Eseuri etice

La fel stau lucrurile cu încercarea unei clasificãri ºi definiri avirtuþilor ºi, în paralel, a datoriilor corespunzãtoare lor. Definiþiile,atât ale unora, cât ºi ale celorlalte sunt deduse din utilitate. Dupãce clasificã virtuþile în categoriile bunãvoinþei, dreptãþii, adevã-rului, puritãþii ºi ordinii, bunãvoinþa este definitã ca „dorinþabinelui pentru toþi oamenii “ ºi, într-un sens mai larg, ca „absenþatuturor afectelor care tind sã separe oamenii ºi agregatul afectelorcare-i unesc“ (vol. I, p. 137-8). Dreptatea e definitã ca fiind „dorinþaca fiecare om sã aibã ceea ce i se cuvine“ (p. 138). Adevãrul estedefinit ca „un acord al expresiilor verbale cu gândirea“ ºi e declarata fi o datorie, deoarece „minciuna ºi înºelãtoria tind sã separe ºisã dezbine indivizii ºi sã facã imposibile toate acþiunile carepresupun o dependenþã reciprocã, altfel spus, orice acþiunesocialã ºi orice viaþã socialã“ (p. 138-9). Puritatea este definitãdrept „control al poftelor prin sentimentele morale ºi prin raþiune“ (p. 139). Ordinea, ca o conformitate a dispoziþiilor noastreinterne cu legile ºi regulile morale (de ce nu mai degrabã cu legilebune ºi cu regulile morale bune?). Toate aceste definiþii, deºipasibile de multe critici de detaliu, sunt în principiu utilitariste8.Deºi dr. Whewell nu va recunoaºte promovarea fericirii ca principiuultim, el deduce principiile sale secundare din el ºi îºi susþinepropoziþiile pe temeiuri utilitariste, atât cât se poate. El sedeosebeºte de moraliºtii utilitariºti de o facturã mai superficialãîn principal prin aceea cã amestecã apelurile sale la utilitate cuapeluri la “ideea noastrã de om ca om„; ºi când temeiurile eºueazãsau nu sunt suficient de convingãtoare, atunci se recurge în ultimãinstanþã la „toþi oamenii gândesc“ sau „nu ne putem împiedicasã simþim“, ºi astfel se închide discuþia.

8 Enumerarea datoriilor nu urmeazã întotdeauna cu acurateþe definiþiavirtuþilor corespunzãtoare. De exemplu, definiþia puritãþii este una carese potriveºte cumpãtãrii, „controlul poftelor prin sentimente morale ºiprin raþiune“; dar schema datoriilor pusã sub aceastã etichetã aratã maidegrabã ca ºi cum definiþia ar fi fost „conformitatea poftelor cu opiniileºi obiceiurile morale ale þãrii“. Este remarcabil faptul cã un autor carefoloseºte cuvântul puritate atât de diferit de înþelesul sãu comun încâtîl transformã într-un sinonim al cumpãtãrii îl acuzã pe Bentham (Lectures,p. 208) cã modificã în mod arbitrar semnificaþia acestuia pentru cãfoloseºte cuvântul într-un altul dintre sensurile sale recunoscute. Benthamînþelege prin puritatea unei plãceri absenþa amestecului durerii în ea:aºa cum vorbim de aur pur, de apã purã, de adevãr pur, de lucruri purbenefice sau pur dãunãtoare, înþelegându-se, prin fiecare dintre acestecazuri, lipsa amestecului oricãrui alt ingredient.

Page 178: Eseuri etice

178 JOHN STUART MILL

Un asemenea caracter hibrid are etica dr. Whewell dinElements of Morality. ªi din acest punct de vedere el se aseamãnãcu toþi ceilalþi autori ai ºcolii intuitiviste a moralei. Nici unul dintreei nu este în mod sincer ºi consecvent intuitivist. Ca sã folosim oexpresie fericitã a lui Bentham, aplicatã unui caz diferit, ei seadapã de la un dublu izvor – utilitatea ºi convingerea internã,tendinþele acþiunilor ºi trãirile pe care oamenii le încearcã faþã deele. Pentru asemenea autori, aceasta nu este o problemã dealegere, ci una de necesitate. Ea izvorãºte din natura moralitãþiiconvingerii interne. Dar utilitatea ca standard poate fi dezvoltatãseparat ºi consecvent; un moralist poate deduce din ea întregulsãu sistem al eticii, fãrã sã cearã ajutorul nici unui principiu strãin.Nu acelaºi lucru se întâmplã cu cel ce se bazeazã pe intuiþiamoralã; cãci unde îºi va gãsi el intuiþile morale? Câte propoziþiietice ar putea fi enumerate cu privire la care cel mai temerarapãrãtor al lor s-ar aventura sã afirme cã au adeziunea întregiiomeniri? Dr. Whewell declarã fãrã ezitare cã judecata moralã aomenirii, când e unanimã, e necesar sã fie corectã. „Ceea ce seconsiderã în mod universal ca fiind virtuþi e necesar sã fiedispoziþii în conformitate cu aceastã lege [supremã]; ceea ce euniversal recunoscut ca fiind vicii e necesar sã fie greºit“ (vol.I,p. 164). Aceasta înseamnã a spune cam mult despre valoarea aceea ce se numeºte opinia generalã a omenirii, când ne aducemaminte în ce superstiþii s-a crezut în mod universal odinioarã ºiîncã se mai crede de cãtre majoritatea semenilor noºtri, în cevrãjitorii, în ce magii, astrologii, oracole, fantome, zei ºi demoniîmprãºtiaþi prin întreaga naturã. Dar unde pot fi gãsite aceste viciiºi virtuþi recunoscute unanim? Practici dintre cele mai revoltãtoarepentru trãirile morale ale unor epoci ºi naþiuni întregi nu ºi-au atrasnici cea mai micã cenzurã din partea altora; ºi este îndoielnic cãexistã o singurã virtute care e susþinutã ca virtute de toatenaþiunile, în acelaºi sens ºi cu aceleaºi rezerve. Existã, într-adevãr,unele moralitãþi de o utilitate atât de neîndoielnicã, atât de evidentindispensabilã pentru þelurile comune ale vieþii, încât omenireanu ar putea sã varieze cu privire la ele, sub aspectul regulilorgenerale, mai mult decât o face în ce priveºte tabla înmulþirii; dar,chiar ºi în acest caz, existã sentimente foarte diferite cu privirela excepþii. Vocea universalã a omenirii, la care se apeleazã atâtde des, e universalã numai în ce priveºte dezacordurile ei. Ceeace avem în realitate este doar vocea majoritãþii sau, în lipsaacesteia, aceea a unui numãr mare de persoane având o mareafinitate pentru respectivul subiect; mai ales dacã e vorba de o

Page 179: Eseuri etice

179Eseuri etice

afinitate despre care nu pot da nici o explicaþie ºi care, cum nu ebazatã în mod conºtient pe nici un temei, se presupune cã e maibunã decât temeiurile ºi are o autoritate mai înaltã. În cazul dr.Whewell, o mare afinitate de acest fel, împãrtãºitã de cei mai mulþidintre aceia pe care îi considerã demni de luat în seamã, esteîntotdeauna o ultima ratio, de la care nu mai existã apel. El uitãcã tot la fel de mult s-a pledat, ºi în multe cazuri s-ar putea încãpleda, în favoarea celor mai absurde superstiþii.

S-a presupus tacit cã, oricât de susceptibili de greºealã ar fioamenii în ceea ce priveºte opiniile lor, ei au în general dreptateîn privinþa afinitãþilor (feelings) lor ºi în special în privinþaantipatiilor lor. Dimpotrivã, nu existã nimic altceva care sã fie maiimperativ de justificat prin temeiuri. Antipatiile oamenilor suntîn cea mai mare parte derivate din trei surse. Una dintre ele esteo impresie, adevãratã sau falsã, de utilitate. Nu le place ceea ceeste dureros sau periculos sau ceea ce pare sã fie astfel. Acestorantipatii, fiind bazate pe principiul fericirii, trebuie sã li se cearãsã se justifice pe baza lui. A doua clasã de antipatii este împotrivaa ceea ce li se spune oamenilor sau îºi imagineazã ei înºiºi cãeste neplãcut pentru anumite puteri, vizibile sau invizibile,capabile sã le facã rãu ºi a cãror mânie, odatã aprinsã, se poatedescãrca pe cei ce au tolerat, ca ºi pe cei care au comisfãrãdelegea. Al treilea gen de antipatii, deseori la fel de puterniceca oricare din celelalte douã, sunt orientate cãtre simplelediferenþe de opinie sau de gust. Oricare dintre cele trei, când sunthrãnite prin educaþie ºi prin încrederea ce rezultã din încurajareareciprocã, ia în minþile comune caracterul unei trãiri morale. Darsã pretinzi cã oricare dintre aceste antipatii, dacã ar ajunge atâtde generale, ar conferi cea mai micã garanþie a propriei sale justeþiºi rezonabilitãþi sau ar putea pretinde sã fie constrângãtoareasupra acelora care nu împãrtãºesc acel sentiment (sentiment)este la fel de iraþional ca a aduce credinþa în fantome sau vrãjitoareca dovadã a existenþei lor reale. Eu nu sunt þinut sã mã abþin dela o acþiune pentru cã unei alte persoane îi displace, oricât ºi-arînnobila ea antipatia cu numele de dezaprobare.

Nu putem trece peste criticile dr. Whewell adresate luiBentham fãrã a atrage atenþia asupra unor observaþii fãcute deel asupra felului de-a fi al lui Bentham ca jurist, mai degrabã decâtca moralist. În aceastã ipostazã, dr. Whewell îi dã mai multãdreptate lui Bentham decât o face în domeniul filosofiei morale.Dar îi gãseºte vinã în privinþa a douã lucruri: în primul rând, pentrucã nu recunoaºte în suficientã mãsurã ceea ce dr. Whewell

Page 180: Eseuri etice

180 JOHN STUART MILL

numeºte elementul istoric al legislaþiei ºi apoi pentru cã îºiimagineazã cã „într-o anumitã mãsurã, schemele sale de legi arputea fi fãcute independente de condiþile locale“ (Lectures, p.254). Dr. Whewell admite ca parte a doctrinei lui Bentham tezacã e necesar ca diferite þãri sã aibã, într-o anumitã mãsurã, legidiferite; el ºtie cã acesta a scris o carte intitulatã Essay on theInfluence of Time and Place in Matters of Legislation; darconsiderã cã Bentham a greºit susþinând cã ar trebui sã existeun plan general ale cãrui detalii ar trebui modificate doar decircumstanþele locale ºi susþine cã þãri diferite cer planuri de bazã(ground-plans) legislative diferite:

„Existã în orice cod naþional de legi un element istoricnecesar ºi fundamental; existã nu puþine prevederi suplimentarecare pot fi adãugate sau adaptate la circumstanþele locale dupãce corpul principal al codului a fost construit; existã nu puþinetuºe de culoare localã care pot fi puse dupã ce tabloul a fostaproape pictat; dar nu existã nici un element care sã aparþinãlegii încã de la originea sa ºi care sã pãtrundã la rãdãcinile sale,o parte a structurii ei intime, o direcþie în proiectul originar.Concepþiile naþionale cu privire la statutul persoanei, laproprietate ºi la modurile de achiziþie, la tranzacþii ºi la modurilede încheiere a lor, la familie ºi la consecinþele ei, la guvern ºi laoriginile sale, toate acestea afecteazã chiar ºi cele mai universaleaspecte ºi diviziuni ale delictelor penale; acestea afecteazã încãºi mai mult fiecare pas al procesului expozitiv pe care legea civilãîl aplicã drepturilor (rights) atunci când defineºte delictelepenale“ (Lectures, p.254).

Ceea ce dr. Whewell desemneazã prin expresia obscurã ºiînºelãtoare „un element istoric“, acuzându-l pe Bentham cã nu i-arfi acordat suficientã atenþie, reprezintã trãirile ºi opiniile existenteale oamenilor. Acestea pot fi numite, fãrã îndoialã, istorice într-unanume sens, ca fiind parþial produsul istoriei lor anterioare; dar,oricâtã atenþie ar merita aceste opinii ºi trãiri în domeniul legislativ,o meritã nu în calitate de fapte istorice, ci de forþe sociale existenteactualmente. Bentham, alãturi de toate persoanele raþionale, admitecã un legiuitor este obligat sã dea atenþie opiniilor ºi trãiriloroamenilor pentru care legifereazã; cu precizarea cã el nu a privitaceste opinii ºi trãiri ca afectând, în vreun grad semnificativ, ceeace era dezirabil sã fie fãcut, ci numai ceea ce putea fi fãcut. Sã luãmunul dintre cazurile oferite de dr. Whewell – „concepþiile naþionale

Page 181: Eseuri etice

181Eseuri etice

cu privire la statutul persoanei“. „Concepþiile naþionale“ pot privisclavia ca pe o condiþie legitimã a fiinþelor umane, ºi domnulLivingstone, legiferând pentru Louisiana, s-ar fi putut sã fi fost obligatsã recunoascã sclavia ca pe un fapt ºi sã o prevadã, pe ea ºiconsecinþele ei, în codul sãu de legi; dar el a trebuit sã priveascãegalitatea fiinþelor umane ca fundament al legiferãrii sale ºi concesiafãcutã „elementului istoric“ ca pe o problemã de oportunitatetemporarã, strãduindu-se sã educe naþiunea, prin tot ce-i stã înputere, în spiritul unor lucruri mai bune. La fel despre celelaltesubiecte menþionate de dr. Whewell – proprietatea, contractele,familia ºi guvernarea. Faptul cã în oricare dintre aceste problemeun popor preferã un anume mod particular de legiferare din motiveistorice – adicã îl preferã pentru cã l-a folosit timp îndelungat – nudemonstreazã deloc existenþa vreunei capacitãþi originare deadaptare a lui la felul de-a fi al acelui popor ori la circumstanþe ºicontribuie foarte puþin la a-l recomanda pentru profitul sãu imediat.Dar poate fi foarte important sã se determine ce poate face legiuitorulºi, încã mai mult, maniera în care el se cuvine s-o facã; Bentham aconferit ambelor aspecte întreaga lor greutate. Ceea ce se aflã îndisputã între el ºi dr. Whewell este teza susþinutã de Bentham cã ebine ca legiuitorul sã aibã mereu în faþã un ideal a ceea ce ar face eldacã oamenii pentru care face legi ar fi în întregime lipsiþi deprejudecãþi sau pãrtiniri accidentale; în timp ce dr. Whewell, punândchiar „la baza sistemului“ prejudecãþile ºi pãrtinirile lor accidentale(Lectures, p. 255), impune legislaþia nu ca simplã recunoaºtere atrãirilor populare existente, ci ca supunere faþã de ele.

Cealaltã obiecþie adusã de dr. Whewell lui Bentham ca autorpe probleme legislative (cãci vom omite critica sa a clasificãriidelictelor ca pe o chestiune mult prea de detaliu în raport cuprezenta discuþie) este aceea cã el nu ar recunoaºte pe deplin„menirea moralã a dreptului“ (p. 257). Dr. Whewell spune, într-ofrazeologie pe care o prescurtãm considerabil, cã dreptul trebuienu numai sã apere ºi sã satisfacã omul, ci ºi sã-l perfecþioneze ºisã-l înveþe; nu numai sã aibã grijã de el ca animal, dar ºi sã-l înalþela o viaþã moralã. Pedeapsa, prin urmare, spune el, „trebuie sãfie nu numai un mijloc de prevenire a suferinþei, ci ºi o lecþiemoralã“ (Ibid.). Dar Bentham, cum e obligat sã admitã acum ºidr. Whewell, spune acelaºi lucru ºi, în realitate, el împinge aceastãdoctrinã atât de departe, încât susþine cã pedeapsa legalã trebuiecâteodatã ataºatã actelor doar în scopul stigmatizãrii lor ºi alreorientãrii sentimentului popular împotriva lor. Nimeni nurecunoaºte mai mult decât Bentham aceastã cea mai importantã,

Page 182: Eseuri etice

182 JOHN STUART MILL

dar ºi cea mai neglijatã funcþie a legiuitorului, funcþia de dascãl,atât sub aspect moral, cât ºi intelectual. Dar pentru aºa ceva elnu se bucurã de nici un credit din partea dr. Whewell, cu excepþiaaprecierii cã a greºit în ce priveºte principiile sale; cãci dr. Whewellpare sã socoteascã recunoaºterea moralitãþii ca un bine drept oimpertinenþã din partea oricui care gândeºte, ca ºi Bentham, cãea este un mijloc în vederea unui scop. Dacã cineva care credecã sentimentele morale trebuie orientate de fericirea omeniriipropune ca aceste sentimente morale sã fie cultivate ºi stimulate,dr. Whewell considerã un asemenea lucru ca o abandonare aprincipiilor utilitariste ºi ca o tentativã de a împrumuta sau chiara fura propriile sale principii.

Pentru a ne da un exemplu de „încercare a lui Bentham de aexclude moralitatea ca atare din legislaþia sa“, dr. Whewell sereferã la „ceea ce spune el cu privire la legile cãsãtoriei ºi înspecial în favoarea libertãþii divorþului prin consimþãmântreciproc“9. Cum aceasta este singura oportunitate pe care dr.Whewell o oferã cititorilor de a compara modul sãu de discutarea unei probleme morale specifice cu acela al lui Bentham, vomconsacra câteva cuvinte acestui subiect.

Dupã ce citeazã din Bentham observaþia cã o guvernare careinterzice divorþul „îºi asumã riscul de a hotãrî cã înþelege intereseleindivizilor mai bine decât o fac ei înºiºi“10, dr. Whewell rãspundecã aceasta este o obiecþie faþã de toate legile; cã, în multe altecazuri, „guvernarea, atât în procesul legiuirii, cât ºi al administrãrii,presupune cã înþelege interesele indivizilor ºi interesul public aºacum e afectat de ele, mai bine decât o fac ei înºiºi“11. Cuvintelescrise cu caractere italice schimbã cu abilitate problema.Guvernarea este îndreptãþitã sã presupunã cã va avea mai binegrijã de interesul public decât indivizii, chiar dacã nu va avea maibine grijã de propriul lor interes. Una este pentru legiuitori sãdicteze indivizilor ce trebuie ei sã facã pentru propriul lor avantaj,ºi alta sã protejeze interesul altor persoane care ar putea fiafectate nociv de actele lor. Cazurile exemplificate de însuºi dr.Whewell sunt suficiente: „Care este sensul restricþiilor impuse dedragul sãnãtãþii publice, curãþeniei ºi confortului? De ce nu suntindivizii lãsaþi sã facã tot ce le place cu privire la asemeneachestiuni? Evident, pentru cã neglijenþa, ignoranþa, indolenþa i-arimpiedica sã facã tot ce este posibil pentru propriul lor interes“

9 Bentham, Principles of the Civil Code, în Works, vol.1, p. 355.10 Whewell, Lectures, p. 258.11 Whewell, Lectures, p. 258.

Page 183: Eseuri etice

183Eseuri etice

(p. 258). Am putea spune, mai degrabã, cã i-ar determina sã facãceea ce e contrar interesului altor oameni. Menirea cea maipotrivitã a legilor din domeniul sanitar nu e aceea de a constrângeoamenii sã aibã grijã de propria lor sãnãtate, ci aceea de a-i oprisã punã în pericol sãnãtatea celorlalþi. A prescrie prin lege ceeace ei ar trebui sã facã pentru propria lor sãnatate ar fi privit, pebunã dreptate, de cei mai mulþi oameni ca un lucru foarteasemãnãtor tiraniei.

Dr. Whewell continuã:

„Dar este dl Bentham gata sã aplice în mod consecventprincipiul pe care îl presupune astfel, anume cã în asemeneaprobleme indivizii sunt cei mai buni judecãtori ai proprilor lorinterese? Va permite el ca divorþul sã aibã loc oricând cele douãpãrþi consimt în a-l dori? ... O asemenea facilitate în materie dedivorþ eliminã orice diferenþã între cãsãtorie ºi concubinaj. Dacã opereche se poate separa atunci când îi place, de ce-ºi mai asumãlegiuitorul sarcina de a le recunoaºte convieþuirea?“ (p. 259).

Aplicaþi aceste consideraþii altor cazuri. Dacã un individ îºipoate plãti croitorul atunci când el ºi croitorul sãu aleg sã facãacest lucru, de ce îºi mai asumã legea sarcina de a-i recunoaºteca debitor ºi creditor? De ce sã recunoaºtem ca parteneri înafaceri, ca moºier ºi ca dijmaº, ca angajat ºi ca angajator, oamenicare nu sunt legaþi unul de altul pentru toatã viaþa?

Dr. Whewell gãseºte ceea ce el crede a fi o inconsistenþã înconcepþia lui Bentham cu privire la acest subiect. El descrie astfelopiniile lui Bentham:

„Cãsãtoria pe viaþã este, spune el [Bentham], cea mainaturalã cãsãtorie; dacã nu ar fi existat nici o lege, cu excepþialegii obiºnuite a contractelor, acesta ar fi fost cel mai obiºnuitaranjament. Pânã aici totul e bine. Dar dl Bentham, ducându-ºiargumentul pânã aici, nu ºi-l continuã. Ce concluzie am puteapresupune cã a intenþionat el sã tragã? Oare cã acest aranjamentar fi fost foarte general în absenþa legii ºi cã, prin urmare,legiuitorul trebuie sã dea o lege pentru a-l face universal?… Nu.Chiar propoziþia care urmeazã este folositã pentru a arãtaabsurditatea faptului de a face din aceastã înþelegere una dincare pãrþile nu se pot elibera prin acord mutual. ªi nu existãnici o încercare de a reduce aceste argumente, sau rezultatelelor, la ceva consistent“ (p. 259-260).

Page 184: Eseuri etice

184 JOHN STUART MILL

Ideile dr. Whewell cu privire la inconsistenþã par sã fiedeosebite. Bentham, spune el, este de pãrere cã în majoritateacazurilor cel mai bine pentru fericirea persoanelor cãsãtorite estesã rãmânã împreunã. Aºa sã stea lucrurile (întreabã dr. Whewell)?Atunci de ce sã nu-i forþãm sã rãmânã împreunã, chiar dacã ar fimai bine pentru fericirea lor sã se separe?

Sã urmãrim iarãºi câteva cazuri paralele. În alegerea uneiprofesii, o persoanã sensibilã se va fixa pe aceea în care va gãsicã e agreabil sã rãmânã; ar rezulta cã nu ar fi legal sã-þi schimbio profesie odatã aleasã. Un moºier, când are un bun arendaº, îºiva servi cel mai bine interesele proprii prin gestul de a nu-lschimba; ar rezulta de aici cã orice arendã trebuie sã fie pe viaþã.Alegãtorii care ºi-au gãsit un bun reprezentant vor procedaprobabil înþelept realegându-l; rezultã cã membrii parlamentuluise cuvine sã fie de neînlocuit.

Dr. Whewell a intenþionat sã arate spre ce erori a fost condusBentham atunci când a tratat problema cãsãtoriei separat de„bazele ei morale“. Totuºi, o parte a plângerii sale este cã Benthamia în considerare bazele morale, ceea ce, dupã pãrerea dr.Whewell, el nu ar avea nici un drept sã facã. Dacã o persoanãcãsãtoritã o maltrateazã pe cealaltã ca sã obþinã consimþãmântulei pentru divorþ,

„... decizia lui Bentham este cã trebuie sã conferim liber-tatea pãrþii maltratate, ºi nu celeilalte… Acum, faþã de aceastãdecizie eu nu am nimic de obiectat; dar trebuie sã remarc faptulcã opinia care o face acceptabilã este aceea cã ea e o deciziepe baze morale, una pe care dl Bentham nu o va recunoaºtede bunãvoie. Omul nu trebuie sã poatã profita de ceea ce a fãcutgreºit; aceasta este o maximã care chiar ne satisface. Dar dlBentham, care priveºte ceea ce e greºit numai ca pe cevadãunãtor, va gãsi dificil, cred eu, sã-l satisfacã pe acel omconvingându-l cã el a fost cinstit folosit“ (p. 261).

Dl Bentham ºi-ar fi imaginat cu dificultate cã acela careîncearcã sã-i critice filosofia ar putea cunoaºte atât de puþine dinelementele ei. Dr. Whewell se întreabã ce temei ar putea exista,pe baza principiilor lui Bentham, pentru a nu permite unui om sãtragã beneficii de pe urma propriilor fapte greºite (by his ownwrong). Oare nu a realizat el niciodatã cã acest temei constã îna priva omul de mobilul care-l face sã comitã ceva greºit?

Page 185: Eseuri etice

185Eseuri etice

În sfârºit, spune dr. Whewell, „nici o regulã bunã nu poate fistabilitã pe aceastã temã fãrã a privi uniunea maritalã dintr-unpunct de vedere moral; fãrã a considera cã una dintre marilemeniri ale legii, aceea de a eleva ºi purifica ideea pe care ºi-aufãcut-o oamenii despre cãsãtorie, de a-i face sã o considere ca ocompletã unire a intereselor ºi trãirilor, a bucuriilor ºi speranþelorcelor douã pãrþi“ (p. 262). Nu putem fi de acord cu doctrina cãmenirea legii ar trebui sã fie aceea de a-i „face pe oameni sãconsidere“ cãsãtoria ca fiind ceva ce ea nu este. Nici Bentham,nici altcineva care gândeºte la fel ca ºi el nu vor nega cã aceastãunire completã este cel mai înalt ideal al cãsãtoriei; dar e o proastãfilosofie aceea care vorbeºte despre o relaþie ca ºi cum ar fi fostîntotdeauna cel mai bun lucru dintre câte pot exista, ca sãconchidã apoi cã, atunci când e clar cã lucrurile nu stau aºa, cumse întâmplã în imensa majoritate a cazurilor, ºi chiar atunci cândavem cazul contrar, cum se întâmplã într-o considerabilã minori-tate de cazuri, ea ar trebui totuºi tratatã exact ca ºi când faptelecorespund întru totul teoriei. Libertatea divorþului este apãratãdeoarece cãsãtoriile nu sunt ceea ce dr. Whewell spune cã artrebui sã credem cã sunt, deoarece o alegere fãcutã de o persoanãfãrã experienþã ºi a cãrei corectare nu este permisã nu poate, cuexcepþia cine ºtie cãrui accident fericit, sã realizeze condiþiileesenþiale pentru aceastã uniune completã.

Oferim aceste observaþii nu pentru cã vrem sã discutãmproblema, ci pentru cã vrem sã discutãm felul în care o trateazãdr. Whewell, ca parte a comparaþiei pe care el îºi invitã cititorii são facã între metoda sa ºi cea a lui Bentham. Dacã am fi vrut sãconfirmãm caracterizarea generalã pe care am atribuit-o filosofieidr. Whewell urmãrind în detaliu moralitatea propusã de el, atuncicele douã volume ale lucrãrii Elements ne-ar fi putut oferi materieprimã din abundenþã. Am fi putut arãta cã dr. Whewell nu numaicã nu aduce nici o îmbunãtãþire vechilor doctrine morale, darîncearcã sã revigoreze mai multe dintre acelea care au fost întretimp pierdute sau marginalizate de curentul progresului uman.

Îl vedem astfel propovãduind peste tot, ca una dintre cele maisacre datorii, respectul pentru superiori, chiar ºi atunci când nueste meritat personal (vol. I, p.176-177), ca ºi supunerea la legileexistente, chiar ºi când sunt rele. „Legile statului trebuie sã fierespectate chiar ºi atunci când instituie sclavia“ (vol. I, p. 351).„Moralitatea individului“, spune el (vol. I, p. 58), „depinde deneviolarea de cãtre el a legilor naþiunii sale“. Datorãm supunerenu atât faþã de spiritul legii, cât faþã de litera ei (vol. I, p. 213).

Page 186: Eseuri etice

186 JOHN STUART MILL

Într-adevãr, legea e acceptatã de dr. Whewell ca fiind izvoruldrepturilor; al acelor drepturi pe care avem datoria moralã primarãsã nu le încãlcãm. ªi simplul obicei are aproape aceeaºi autoritatecu legiferarea expresã. Chiar ºi într-o chestiune atât de personalãprecum cãsãtoria, obiºnuinþele ºi practicile fiecãrei þãri sunt legeasupremã. „În unele þãri, cãsãtoria copilului este o problemãrezolvatã de obicei de pãrinþi; în asemenea cazuri, este datoriacopilului sã-ºi punã afectele, atât cât este posibil, în armonie cuacest obicei“ (vol. I p. 211). „Respectul ºi afecþiunea“ pentru„constituþia fiecãrei þãri“, susþine el (vol. II, p. 204), este „unadintre datoriile cetãþeanului“.

ªi iarãºi, afirmã dr. Whewell cu o francheþe în care azi nu semai aventureazã de regulã persoanele având poziþia ºi importanþasa, a nu crede într-o guvernare providenþialã a lumii ori în revelaþieeste o crimã moralã; iatã de ce „oamenii sunt blamabili pentrucã nu cred în adevãruri dupã ce le-au promulgat, deºi ei sunt niºteignoranþi neblamabili înainte de promulgare“ (vol. II, p. 93).Aceasta este chiar esenþa intoleranþei religioase, agravatã de faptulcã printre persoanele astfel stigmatizate moral sunt incluºi în modnotoriu mulþi dintre cei mai buni oameni care au trãit vreodatã.El merge chiar mai departe ºi formuleazã principiul intoleranþeiîn forma sa cea mai generalã, spunând cã „omul care susþineopinii false“ este condamnabil moral „atunci când a avut mijloa-cele cunoaºterii adevãrului“ (vol. II, p. 102); cã este „datoria sasã gândeascã raþional“ (i.e. sã gândeascã la fel ca dr. Whewell);cã nu are nici un rost sã spunã cã „a fãcut tot ce a putut ca sãajungã la adevãr, deoarece un om nu a fãcut niciodatã tot ce aputut pentru a ajunge la adevãr“ (vol. II, p. 105-106). Dacã unom nu a fãcut niciodatã tot ce a putut, nici judecãtorul sãu nu afãcut tot ce a putut; iar ereticul poate avea mai multe temeiuripentru a crede cã opinia sa este adevãratã decât are judecãtorulpentru a afirma cã e falsã. Dar judecãtorul este de partea opiniilortradiþionale, ceea ce, dupã standardul dr. Whewell, face ca totulsã fie în regulã.

Nu e, totuºi, menirea noastrã sã-l criticãm aici pe dr. Whewelîn calitatea sa de dascãl întru detaliile moralitãþii. Proiectul nostrunu merge mai departe de dorinþa de a ilustra controversa sa cuBentham în privinþa primului principiu. S-ar putea considera cãargumentele dr. Whewell împotriva filosofiei utilitãþii sunt preaslabe pentru a merita o respingere atât de lungã. Dar argumenteleslabe trec uºor drept convingãtoare atunci când sunt de aceeaºiparte a baricadei cu sentimentul predominant; ºi cititorii sunt, în

Page 187: Eseuri etice

187Eseuri etice

general, atât de puþin familiarizaþi cu acest sistem de filosofiemoralã sau cu oricare altul, încât ei iau de bun cuvântul oricui,în special al unui autor reputat, care promite sã-i informeze în ceconstã acesta, acceptând cã o anume doctrinã trebuie sã fieîntr-adevãr absurdã chiar dacã numai câteva simple truisme i-aufost opuse drept replicã. Prin urmare, nu a fost deloc lipsit deimportanþã sã arãtãm, printr-o examinare amãnunþitã, cã dr.Whewell nu a înþeles ºi ºi-a reprezentat greºit filosofia utilitãþii ºicã încercãrile sale de a o respinge ºi a edifica o filosofie moralãfãrã ea au eºuat nu mai puþin.

Page 188: Eseuri etice

188 JOHN STUART MILL

Page 189: Eseuri etice

189Eseuri etice

Glosar

act – actaction – acþiuneaffection – afectaim – þintãarguing – discuþieassociation (of ideas) – asociere (de idei)balance – soldbearing (moral) – aspect (moral), încãrcãturã (moralã)bound (to be) – a fi þinut (constrâns)claim – revendicareconduciveness to – contribuþie laconduct – conduitãconscience – conºtiinþã (moralã)crime – infracþiune, nelegiuire, crimãdebasing – corupãtordesire – dorinþãdisposition – dispoziþiedoctrine – doctrinãend – scopenjoin – a poruncienjoyment – delectareethics – eticãevince – a manifestaexpediency – oportunitatefeeling – trãire (subiectivã)found – a fundamentafoundation – fundamentgeneralities (generalia) – principii generale, principii primegoal – obiectivgratify – a împlini (o dorinþã)ground – bazãhabit – deprinderehappiness – fericireinducement – mobil

Page 190: Eseuri etice

190 JOHN STUART MILL

inference – inferenþãjust – drept (adj.)justice – dreptateloveable – atrãgãtormeaning – înþelesmind – minte, spiritmorality – moralitatemorals – moralãmotive – motivmust – e necesarobject – menire, obiectivoffence – delictought – trebuieoverrule – a surclasapassion – pasiunepleasure – plãcerepolicy – politici (strategie de acþiune, politicã)promotion – promovareproof – demonstraþieprudence – prudenþãpurpose – þelratiocination – raþionare deductivãreason – temeireasoning – raþionamentrectitude – rectitudineright – corectrights – drepturirule – regulãsatisfy – a satisfaceselfish – egoistself-regarding – privitor la sinesentient (being) – fiinþã capabilã de simþireshould – s-ar cuvenisinister interest – interes maleficsupersede – a elimina prin depãºiresympathy – simpatiewill – voinþãwish – vrerewrong – incorect, greºitsentiment – sentimentfairness – nepãrtinireimpartiality – imparþialitate

Page 191: Eseuri etice

191Eseuri etice

Bibliografie selectivã

OPERE ALE LUI J.S. MILL ÎN LIMBA ROMÂNÃ

J.S. Mill, Utilitarismul, Editura Alternative, Bucureºti, 1994.J.S. Mill, Despre libertate, Humanitas, Bucureºti, 1994.J.S. Mill, Logica ºtiinþelor morale (capitolul 12 din A System ofLogic) ºi Guvernãmântul reprezentativ (cap. I ºi II), în G. Ene(ed), Filosofia politicã a lui John Stuart Mill, Polirom, Iaºi, 2000.

EDIÞIA STANDARD A OPERELOR LUI J.S. MILL

J.M. Robson (ed), Collected Works of John Stuart Mill, Universityof Toronto Press, 1961-1991 (33 volume).

COMENTARII LA UTILITARISMUL

F. Berger, Happiness, Justice and Freedom, Berkeley, California,1984, Part I.R. Crisp, Mill on Utilitarianism, Routledge, 1997.R. Crisp (ed), J.S. Mill, Utilitarianism, Oxford University Press,1998, Editor’s IntroductionV. Mureºan, Utilitarismul lui J.S. Mill, Paideia, Bucureºti, 2003.

CULEGERI DE STUDII DESPRE UTILITARISMUL LUI J.S. MILL

W. Cooper, K. Nielsen, S. Patten (eds), New Essays on John StuartMill and Utilitarianism, Canadian Journal of Philosophy, 1979,Supplimentary volume.G. Ene (ed), Filosofia politicã a lui J.S. Mill, Polirom, Iaºi, 2000.D. Lyons, Rights, Welfare and Mill’s Moral Theory, OxfordUniversity Press, 1994, cap. 3-6.

Page 192: Eseuri etice

192 JOHN STUART MILL

D. Lyons (ed), Mill’s Utilitarianism. Critical Essays, Rowman &Littlefield PublishersInc.,1997.H.B. Miller, B. Williams (eds), The Limits of Utilitarianism,University of Minnesota Press, Mineapolis, 1982.J.M. Smith, E. Sosa (eds), Mill’s Utilitarianism, Wadsworth Pub.Co. Inc., 1969.J.B. Schneewind (ed), Mill. A Collection of Critical Essays,Macmillan, London, Melbourne, 1969.

CÃRÞI DESPRE FILOSOFIA LUI J.S. MILL

R. P. Anschutz, The Philosophy of J.S. Mill, Clarendon, 1953.A. Bain, John Stuart Mill, Thoemes Press, 1993 (1882).K. Britton, John Stuart Mill, Penguin, 1969.W. Donner, The Liberal Self. John Stuart Mill’s Moral and PoliticalPhilosophy, Cornell University Press, 1991.E. Eisenach, Mill and the Moral Character of Liberalism,Pennsylvania University Press, 1998.J. Gray, G.W. Smith, J.S.Mill. On Liberty in focus, Routledge, 1991.H.J. McCloskey, J.S. Mill. A Critical Study, McMillan, 1971.A. Ryan, The Philosophy of J.S. Mill, Macmillan, 1970.J. Skorupski, John Stuart Mill, Routledge, 1989.J. Skorupski (ed), The Cambridge Companion to Mill, CambridgeUniversity Press, 1997.J. Riley, Mill on Liberty, Routledge, 1998.

ARTICOLE DESPRE UTILITARISMUL LUI MILL

R.J. Arneson, Human Flourishing versus Desire Satisfaction,Social Philosophy and Policy, 1999.R.F. Atkinson, J.S.Mill’s „Proof“ of the Principle of Utility,Philosophy, 32/1957.I. Berlin, Mill ºi finalitãþile vieþii, în I. Berlin, Patru eseuri desprelibertate, Humanitas, 1996.D.G. Brown, Mill’s Act-Utilitarianism, în D. Lyons (ed), Mill’sUtilitarianism. Critical Essays, Rowman & Littlefield Pub. Inc., 1997.H.G. Burns, Utilitarianism and Reform, Utilitas, 1(2), 1989.D. Copp, The Iterated-Utilitarianism of J.S. Mill, CanadianJournal of Philosophy, Supplementary volume V, 1979.

Page 193: Eseuri etice

193Eseuri etice

N. Cooper, Mill’s „Proof“ of the Principle of Utility, Mind, LXXVIII,1969.C.M. Cope, Was Mill A Utilitarian?, Utilitas, (10), 1, 1998.D.P. Dryer, Justice, Liberty and the Principle of Utility in Mill,Canadian Journal of Philosophy, Supplementary volume V, 1979.W. K. Frankena, Eroarea naturalistã, în V. Mureºan (ed), Valorileºi adevãrul moral, Editura Alternative, Bucureºti, 1995.B. Gibbs, Higher and Lower Pleasures, Philosophy, 61/1986.N. Griffin, A Note on Mr. Cooper’s Reconstruction of Mill’s„Proof“, Mind, LXXXI, 1972.E.W. Hall, The „Proof“ of Utilitarianism in Bentham and Mill,Ethics, 1/1949 (retipãrit în J.B. Schneewind (ed), Mill. A Collectionof Critical Essays, Macmillan, 1968). J. Harrison, Rule Utilitarianism and Cumulative-Effect Utilitarianism,Canadian Journal of Philosophy, Supplementary volume V, 1979.S.J. Heans, Was Mill a Moral Scientist?, Philosophy, (67), 1992.R.W. Hoag, Happiness and Freedom, Philosophy and PublicAffairs, 15(1), 1986.J. Kleinig, The Fourth Chapter of Mill’s Utilitarianism, AustralasianJournal of Philosophy, 48 (2), 1970.H. J. McCloskey, John Stuart Mill: A Critical Study, Macmillan,St. Martin’s Press, 1971. D.E. Miller, Internal Sanctions and Mill’sMoral Psychology, Utilitas, no.1/1998.E. Millgram, Mill’s Proof of the Principle of Utility, Ethics, 110,2000.J. Plamenatz, Man and Society. Political and Social Theoriesfrom Machiavelli to Marx, vol. II, Longman, London, 1998.D.D. Raphael, Fallacies in and About Mill’s Utilitarianism,Philosophy, 11/1955.J. Seth, The Alleged Fallacies in Mill’s Utilitarianism, Phil. Rev.,5/1908.M.G. Singer, Mill’s Stoic Conception of Happiness and PragmaticConception of Utility, Philosophy, 75 (291), 2000.E. Sosa, Mill’s Utilitarianism, în J. M. Smith, E. Sosa (eds), Mill’sUtilitarianism, Wadsworth Pub. Co. Inc., 1969.J.O. Urmson, The Interpretation of the Moral Philosophy of J.S.Mill, Philosophical Quarterly, III,1953.H. R. West, Mill’s „Proof“ of the Principle of Utility, în H. B. Miller,W. H. Williams (eds), The Limits of Utilitarianism, University ofMinnesota Press, Minneapolis, 1982.

Page 194: Eseuri etice

194 JOHN STUART MILL

STUDII DESPRE UTILITARISM ÎN GENERAL

C. Audard (ed), L’utilitarisme. Anthologie historique et critique,PUF, 1999 (3 vol.).C. Audard, Utilitarismul, în A. Montefiore, V. Mureºan (eds),Filosofia moralã britanicã, Alternative, 1998.I. Berlin, J.S. Mill ºi finalitãþile vieþii, în I. Berlin, Patru eseuridespre libertate, Humanitas, 1996.A. Caille, Critica raþiunii utilitare, Dacia, Cluj-Napoca, 2000.J. Carlisle, J. S. Mill on the Writing of Character, University ofGeorgia Press, 1991.S. Darwall, Philosophical Ethics, Westview Press, 1998.J. Glover (ed.), Utilitarianism and Its Critics, MacMillan, 1990.J. Griffin, Well-Being, Clarendon 1986.E. Halévy, La formation du radicalisme philosophique, PUF, 1995(3 vol.).J.R. Lucas, On Justice, Clarendon,1980.J.L. Mackie, Ethics. Inventing Right and Wrong, Penguin Books, 1977.K. Mulligan, R. Roth (eds), Regards sur Bentham et l’utilitarisme,Librairie Droz, Geneve, 1993.R. Norman, The Moral Philosophers, Clarendon, 1983, cap. 7.S. Scheffler, The Rejection of Consequentialism, Clarendon,1982 (1995).R. Spearman, Bonheur et bienveillance, PUF, 1997.P. Pettit (ed), Consequentialism, Dartmouth, 1993.J. Plamenatz, The English Utilitarians, Basil Blackwell, 1958.A. Quinton, Utilitarian Ethics, Duckworth, 1973.J. Rachels, Introducere în eticã, Punct, 2000.W. Shaw, Contemporary Ethics. Taking Account of Utilitarianism,Blackwell, 1999.G. Scarre, Utilitarianism, Routledge, 1996.A. Sen, B. Williams (eds), Utilitarianism and Beyond, CambridgeUniversity Press, 1982.J.J.C. Smart, B. Williams, Utilitarianism; For and Against,Cambridge University Press, 1963.S. Scheffler (ed.), Consequentialism and Its Critics, OxfordUniversity Press, 1988.B. Williams, Moralitatea, Punct, 2002, cap. „Utilitarismul“.


Recommended