UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I” NESECRET Departamentul operaţii întrunite, studii strategice Exemplarul nr.1 şi de securitate Master Managementul crizelor și prevenirea conflictelor Nr............din.................... PROIECT DE CERCETARE DOCUMENTARE TEMA: MANAGEMENTUL CRIZELOR ȘI DEZVOLTAREA CONCEPTULUI DE AVERTIZARE TIMPURIE (EARLY WARNING) ÎN CADRUL ORGANIZAȚIEI PENTRU SECURITATE ȘI COOPERARE ÎN EUROPA (OSCE) Conducător ştiinţific: Locotenent colonel lect. univ. dr. Daniel GHIBA Masterand: Ion-Alexandru GROȘEANU BUCUREŞTI, 2012
Transcript
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I” NESECRET Departamentul operaţii întrunite, studii strategice Exemplarul nr.1 şi de securitate Master Managementul crizelor și prevenirea conflictelor Nr............din....................
PROIECT DE CERCETARE DOCUMENTARE
TEMA: MANAGEMENTUL CRIZELOR ȘI DEZVOLTAREA CONCEPTULUI DE AVERTIZARE TIMPURIE (EARLY WARNING)
ÎN CADRUL ORGANIZAȚIEI PENTRU SECURITATE ȘI COOPERARE ÎN EUROPA (OSCE)
Conducător ştiinţific: Locotenent colonel lect. univ. dr. Daniel GHIBA Masterand: Ion-Alexandru GROȘEANU
BUCUREŞTI, 2012
NESECRET
NESECRET 2 din 64
Pagină albă
NESECRET
NESECRET 3 din 64
C U P R I N S
INTRODUCERE …………………………………………………………………………. 5 CAPITOLUL I: REPERELE ISTORICE ALE CSCE/OSCE …….........……...
7 1.1. Conjunctura internațională .............................................………... 7 1.2. Anii '70 ……….................................……………………………. 11 1.3. Anii '80 …………............................................………………….. 14 1.4. Anii '90 …….................................………………………………. 15 1.5. Anii 2000 …………........................................………………….. 18 1.6. Anii 2010 ………........................................…………………….. 19 1.7. OSCE Qvo Vadis? ………..................................………………… 19
CAPITOLUL II: CENTRUL DE PREVENIRE A CONFLICTELOR (Conflict Prevention Centre CPC) - ABORDAREA OSCE A MANAGEMENTULUI CRIZELOR .......................................................................................................... 22
2.1. Scurt istoric al CPC …...........................………………………... 22 2.2. Operații în teritoriu / Cooperare regională ...………........………. 25 2.3. Analiza și planificarea operațiilor ................……………........…. 26 2.4. Securizarea Frontierelor și Conceptul OSCE privind
Managementul Frontierelor ................................................................................. 27 2.5. Secțiunea de suport politico-militar pentru FSC 28 2.6. Capacitatea de reacție operativă. Sitroom .................................... 29
CAPITOLUL III: Mecanisme și proceduri OSCE ........................................... 31 3.1. Mecanisme privind dimensiunea Umanitară ....................……… 31 3.2. Mecanisme de reducere a riscurilor ……………................……. 37 3.3. Mecanisme de avertizare timpurie si Actiuni Preventive …......... 41 3.4. Mecanisme de Soluționare pașnică a disputelor pe baza
concilierii și a arbitrajului …….......................................................................…. 46 CONCLUZII ............................................................................................................................. 51 BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................... 57 ANEXE........................................................................................................................................ 61 Nr.1 Organigrama OSCE …………………………….…….……….……………...... 61 Nr.2 Forumuri OSCE de Consultare Permanentă .......……..……….……………...... 63
NESECRET
NESECRET 4 din 64
Pagină albă
NESECRET
NESECRET 5 din 64
INTRODUCERE
Prezenta lucrare și-a propus să se constituie într-un studiu privind abordarea
managementului crizelor din perspectiva CSCE/OSCE, modul cum acest actor
important din mediul de securitate euroatlantic s-a dezvoltat instituțional din
perspectiva aceasta și nu în ultimul rând lucrarea și-a propus să studieze
mecanismele si procedurile OSCE aplicabile acestui domeniu.
Altfel spus elaboratorul prezentei lucrări a dorit să studieze nu numai
conceptul dezvoltat de OSCE privind managementul crizelor dar mai ales modul de
operaționalizare a acestuia. Prin operaționalizare, în cazul de față întelegem modul
cum OSCE și-a creeat instituții și organisme de lucru (operaționalizare
instituțională) dar și procedurile de lucru (operaționalizare procedurală). Am
considerat că pentru a înțelege căt mai amplu conceptul de avertizare timpurie (early
warning) dezvoltat pentru prima dată de OSCE în anii '90, modul cum acest concept
s-a dezvoltat, este necesar a întelege cadrul instituțional și procedural.
NESECRET
NESECRET 6 din 64
NESECRET
NESECRET 7 din 64
CAPITOLUL I REPERELE ISTORICE ALE CSCE/OSCE
Conferința pentru securitate și cooperare în Europa (CSCE) a reprezentat de-
a lungul istoriei sale de peste 36 de ani, atât un forum de negocieri cât și un
instrument eficient de management al situațiilor de criză. Mecanismele sale de
sporire a încrederii reciproce între statele participante, cele de control al dezarmării
precum și capacitatea de a organiza și susține numeroase misiuni în teren au fost tot
atâtea puncte forte ale CSCE/OSCE.
Toate acestea au condus la recunoșterea CSCE/OSCE ca având vocația
dialogului și a negocierii.
Din punct de vedere al dimensiunii, OSCE este în prezent cea mai mare
organizație de securitate regională având 56 de state participante precum și 12 state
partenere.1
1.1. Conjunctura internațională În toamna anului 1962 – Criza rachetelor cubaneze a adus lumea în pragul
unui razboi nuclear. Criza rachetelor cubaneze a fost o confruntare între Uniunea
Sovietică și Statele Unite în legătură cu proiectilele nucleare sovietice din Cuba.
Criza a început la 14 octombrie 1962 și a durat 38 de zile, până la 20 noiembrie
1962. Această criză a fost privită ca fiind momentul când Războiul Rece a fost
foarte aproape să devină război nuclear și să se transforme în Al Treilea Război
Mondial2.
La 23 octombrie a început blocada asupra cubei Cubei, dar Kennedy a decis
să dea mai mult timp de gândire conducătorului sovietic, Nikita Hrușciov, în ceea ce
privea acțiunile SUA, împingând linia limitrofă a carantinei înapoi cu 500 de mile.
1 "Factsheet: What is OSCE"; http://www.osce.org/secretariat/35775, accesat la 10.02.2012 2 Axelrod, Alan (2009). The Real History of the Cold War: A New Look at the Past. New York: Sterling Publishing Co.. ISBN 978-1-4027-6302-1. p.318-319.
NESECRET
NESECRET 8 din 64
Până în ziua de 24 octombrie, vasele sovietice pe ruta spre Cuba, capabile de a
transporta încărcături militare, au părut a-și încetini sau modifica cursul, sau chiar s-
au întors de unde au venit, atunci când s-au apropiat de linia de blocadă navală, cu
unica excepție a unui vas - petrolierul numit București3.
La cererea a peste 40 de țări necombatante, Secretarul-General al ONU,
generalul U.Thant a trimis apeluri private lui Kennedy și omologului său sovietic,
Nikita Hrușciov, insistând ca guvernele lor să "se abțină de la orice acțiune care ar
putea agrava situația și care ar putea aduce riscul unui război". La ordinul Șefilor
Uniți ai Statului-Major, forțele militare americane au intrat în DEFCON 2, cel mai
înalt grad de alertă atins vreodată în epoca postbelică, deoarece comandanții militari
se pregăteau pentru un război pe toate planurile cu Uniunea Sovietică.
La 25 octombrie, portavionul USS Essex și distrugătorul USS Gearing au
încercat să intercepteze petrolierul sovietic “București” pe când acesta din urmă
trecea peste linia de blocadă a Cubei. Nava sovietică nu a cooperat, dar Marina SUA
s-a abținut să captureze nava cu forța, considerând puțin probabil ca petrolierul să
transporte armament. La 26 octombrie, Kennedy a aflat că lucrările la bazele de
proiectile din Cuba continuă fără întreruperi, iar ExCom dezbătea autorizarea unei
invazii americane în Cuba. În aceeași zi, sovieticii au transmis o propunere de a
încheia criza: bazele de proiectile (rachete) vor fi demontate în schimbul promisiunii
SUA de a nu invada Cuba.4
În ziua următoare 27 octombrie, totuși, Hrușciov s-a contrazis, cerând, în
public, demontarea bazelor americane de rachete din Turcia, presat fiind de
comandanții militari sovietici. În timp ce Kennedy și sfătuitorii săi din timpul crizei
dezbăteau această întorsătură periculoasă a negocierilor, un avion de spionaj U-2 a
fost doborât în Cuba, iar pilotul ce-l conducea, maiorul Rudolf Anderson, a fost
3 Goldman, Jerry, ed. (8 October 1997). "The Cuban Missile Crisis, October 18–29, 1962". History and Politics Out Loud. Northwestern University. http://www.hpol.org/jfk/cuban/ accesat la 06.02.2012. 4 Reynolds, K.C.. "Boarding MARUCLA: A personal account from the Executive Officer of USS Joseph P. Kennedy, Jr". http://www.battleshipcove.org/news-boarding-marucla.htm accesat la data de 05.02.2012.
NESECRET
NESECRET 9 din 64
ucis.5 Spre regretul Pentagonului, Kennedy a interzis o replică militară, exceptând
cazul în care mai multe avioane de supraveghere ar fi țintite deasupra Cubei. Pentru
a detensiona criza mereu mai adâncă, Kennedy și sfătuitorii săi au fost de acord să
dezarmeze, în secret, bazele de rachete din Turcia, dar doar la o dată ulterioară,
pentru a preîntâmpina protestele Turciei, un membru-cheie al NATO.6
La 28 octombrie, Hrușciov a anunțat intenția guvernului său de a demonta și
îndepărta toate armele ofensive sovietice din Cuba. Transmițând mesajul acesta
publicului prin Radio Moscova, URSS-ul își confirma dorința de a continua pe linia
soluției propuse de americani cu o zi înainte. În acea după-amiază, tehnicienii
sovietici au început să demonteze bazele de proiectile, iar lumea nu mai era în pragul
războiului nuclear. Criza proiectilelor cubaneze era încheiată. În noiembrie,
Kennedy a retras blocada navală și, până la sfârșitul anului, toate rachetele ofensive
au fost retrase din Cuba. Curând după acestea, SUA și-a retras, în tăcere, proiectilele
din Turcia.7
Criza Rachetelor Cubaneze a părut în acele timpuri o victorie clară a SUA,
dar Cuba a ieșit din această criză cu un sentiment mult mai pronunțat de siguranță. O
succesiune de administrații americane au onorat promisiunea lui Kennedy de a nu
invada Cuba și națiunea comunistă insulară, situată doar la 80 de mile de Florida, a
rămas ca un spin în coasta politicii externe americane.
Jocul dus de Hrușciov în această criză a fost unul de intimidare, dar foarte
riscant, pe muchie de cuțit, deoarece URSS se afla într-un dezavantaj strategic
enorm, înconjurată de baze cu arme nucleare americane. La acea vreme exista un
dezechilibru imens între SUA și URSS la capitolul armelor strategice
intercontinentale, în ciuda faptului că primul satelit artificial, Sputnik, fusese lansat
cu o rachetă puternică de tip SS-6 Sapwood, capabilă să fie folosită și ca rachetă
balistică intercontinentală, transportând o încărcătură nucleară de 3-5 megatone până
5 Pocock, Chris, "50 Years of the U-2: The Complete Illustrated History of the 'Dragon Lady' ", Schiffer Publishing, Ltd., Atglen, Pennsylvania, Library of Congress, ISBN 978-0-7643-2346-1, pag. 406. 6 Christopher, Andrew (1 Martie 1996). For the President's Eyes Only: Secret Intelligence and the American Presidency from Washington to Bush. Harper Perennial. p. 688. ISBN 978-0-06-092178-1. 7 http://www.globalsecurity.org/military/ops/cuba-62.htm
NESECRET
NESECRET 10 din 64
la 12.000 km. Atât ca număr, cât și ca performanțe, această armă, alături de puținele
bombardiere intercontinentale ale URSS, nu putea asigura paritatea nucleară cu
SUA. Singurul as în mâneca lui Hrușciov, la amenințarea americană cu represalii
nucleare complete, era situația periculoasă a Europei de Vest (în special RFG și
Berlin) de a fi luate ostatice, având în vedere că pe continentul european, URSS
deținea, mai ales la capitolul armelor convenționale, un avantaj considerabil.
Ceea ce a urmărit Hrușsciov prin plasarea acestor rachete a fost obținerea
unui instrument de presiune pentru a obține concesii din partea SUA (de exemplu, în
cazul problemei încinse a Berlinului). Niciodată, însă, nu a intenționat cu adevărat să
înceapă un război nuclear cu SUA.
Criza rachetelor cubaneze a constituit cel mai periculos punct al Războiului Rece,
unde lumea a fost cel mai aproape de un război nuclear total. Prin urmare, s-a
instaurat o linie telefonică directă (așa numita "linie roșie") între Kremlin și Casa
Albă pentru a evita un război nedorit.
Cele doua superputeri au facut la timp pasul inapoi – s-au creat premisele
unui dialog in vederea destinderii relatiilor dintre cele doua superputeri
La mijlocul anilor ‘60, Uniunea Sovietică a propus convocarea unei
conferinţe europene de securitate, care ar adopta un text solemn (de preferinţă de
natură juridică) care să confirme frontierele existente în Europa şi de stabilire a
cadrului de cooperarea economică pe scară largă Est-Vest8.
Ideea a fost salutată de cele mai multe state europene neutre şi nealiniate, dar
a fost primita cu prudentă de către NATO.
În 1969, cu toate acestea, Alianţa a indicat disponibilitatea de a participa la o
astfel de conferinţă, sub rezerva indeplinirii anumitor conditii, inclusiv participarea
deplină a SUA şi Canada, reconfirmarea statutului juridic de la Berlin, o discuţie a
dezarmării convenţionale în Europa şi la includerea aspectelor privind drepturile
omului pe ordinea de zi. Cele doua superputeri au facut la timp pasul inapoi – s-au
creat premisele unui dialog in vederea destinderii relatiilor.
8 Preparatory talks for the CSCE, http://www.osce.org/who/timeline/1970s/01 accesat la 05.02.2010
NESECRET
NESECRET 11 din 64
Aceste obstacole au fost depăşite la începutul anilor 1970 cand cele două
părţi au ajuns la o serie de înţelegeri, printre care a fost semnarea de către Richard
Nixon şi Leonid Brejnev a Tratatului privind rachetele anti-balistice şi incheierea
Acordului SALT-1 negociat si semnat in mai 1972.9
1.2. Anii '70
Între anii 1972 – 1973 s-au desfășurat negocierile initiale, atunci când
Finlanda s-a oferit sa gazduiasca discutiile informale care au debutat la 22 noiembrie
1972 la Centrul de Conferinte Dipoli de langa Helsinki.
La negocieri au participat 35 state: Statele europene (cu exceptia Albaniei) +
SUA si Canada.
După mai mult de o jumătate de an de ceea ce Journal de Genève a descris
ca fiind "un fel de Monopoly diplomatic", discuţiile de la Dipoli s-au încheiat la data
de 8 iunie 1973, cu Recomandările finale ale Consultărilor de la Helsinki, cunoscute
sub numele de "Cartea Albastră". 10
Cartea albastră a precizat că CSCE va avea loc în trei etape. Prima Etapă ar
"consta dintr-o reuniune a miniştrilor afacerilor externe ai statelor participante", care
va adopta regulile de procedură şi de ordinea de zi, şi ar fi, de asemenea, "afirmarea
punctelor de vedere ale guvernelor lor, cu privire la problemele legate de securitatea
şi cooperarea în Europa. "11
A doua etapă va consta în reunirea experților, care ar putea "să pregătească
proiectele de declaraţii, recomandări, rezoluţii sau orice alte documente finale" - cu
alte cuvinte, care vor elabora Actul Final de la Helsinki.
A Treia şi ultima etapă a Conferinţei s-a decis o sesiune oficială în vederea adoptării
9 Increasing East-West contacts, http://www.osce.org/who/timeline/1970s/01 accesat la 05.02.2010 10 Final Recommendation of the Helsinki Consultations 1973 - Document 11 ibidem p.4-5
NESECRET
NESECRET 12 din 64
documentelor întocmite în etapa a doua. Nivelul de participare pentru etapa a Treia
nu a fost precizat opțiunile fiind lăsate deschise de Cartea albastră, urmând a se
decide în a doua Etapă.
Anii 1973 – 1975
Prima etapă a CSCE – 3-7 iulie 1973 Helsinki
S-a adoptat în mod oficial Cartea Albastră.
A constituit cadrul pentru ca toți ministrii de Externe să-și reafirme dorința de a
negocia în vederea detensionării relațiilor Este-Vest. Au fost afirmate viziunile
fiecarei parti privind securitatea si cooperarea in Europa. S-a stabilit ca urmatoarea
etapa sa se desfasoare la Geneva
A doua etapă a CSCE – 18 septembrie ’73 – 21 iulie ‘75 - Geneva
Sute de experti și negociatori din cele 35 de state participante au depus cel mai
amplu efort diplomatic de negociere – 22 luni. Negocierile au vizat armonizarea
unor puncte de vedere pana nu de mult ireconciliabile (cum ar fi drepturile omului).
S-a elaborat draftul Actului Final al Conferintei.
A Treia etapa a CSCE – Actul Final de la Helsinki – 30 iulie – 1 august
1975
Semnarea ACTULUI FINAL12
În cadrul Actului Final s-au definit Cele 3 “cosuri” (baskets), constând în cele trei
vectori de interes:
• Problemele legate de securitate în Europa.
• Cooperarea în domeniile economiei, ştiinţei şi tehnologiei, precum şi a
mediului.
• Cooperarea în domeniul umanitar şi alte.
În Actul Final sunt stabilite cele zece principii directoare în relaţiile dintre statele
participante. Aceste principii, cunoscute sub numele de " Decalogul Helsinki "13
12 Conference on Security and Co-operation in Europe - Final Act - Helsinki 1975 13 ibidem p.2
Republica Democrată Germană, Republica Federală Germania, Grecia, Sfântul
Scaun, Ungaria , Islanda, Irlanda, Italia, Liechtenstein, Luxemburg, Malta, Monaco,
Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, San Marino, Spania, Suedia,
Elveţia, Turcia, Uniunea Sovietică, Marea Britanie, SUA şi Iugoslavia.14
Prima conferință Follow-up 4 oct.’77 – 8 martie ‘78 - Belgrad
Unul din scopurile principale ale acestor întâlniri a fost de a permite statelor
participante să facă schimb de opinii ", atât cu privire la punerea în aplicare a
prevederilor Actului final şi a sarcinilor definite de Conferinta.”, în fapt se
constituiau într-un forum menit sa faciliteze dialogul, negocierea, schimbul de
informatii menite să sporeasca încrederea reciprocă.15
14 Conference on Security and Co-operation in Europe - Final Act - Helsinki 1975, p.2 15 Concluded Document of the Belgrade Meeting 1977 of Representatives of the Participating States of the Conference on Security and Co-operation in Europe, held on the basis of the provisions of the Final Act relating to the Follow-up to the Conference
NESECRET
NESECRET 14 din 64
1.3. Anii '80
Conferinta de la Madrid – 11 nov. ‘80 – 9 sep. ‘83
Cea mai importantă decizie – Acordul de a organiza o Conferință pentru Adoptarea
unor Măsuri de Consolidare a Încrederii, Securității și Dezaramare în Europa. A fost
programata pentru ianuarie ‘84 la Stockholm. (cunoscută ca CSBMs Conference –
Confidence and Security Building Measures).16
Conferinta CSBM Stockholm desfășurată între 17 ian ‘84 – 19 sept ‘86
Conferința pentru Adoptarea unor Măsuri de Consolidare a Încrederii, Securității și
Dezaramare în Europa (cunoscuta ca CSBMs Conference – Confidence and Security
Building Measures)
Cele mai importante decizii luate în cadrul Conferinței CSBM de la Stockholm:
• Abţinerea de la ameninţarea sau folosirea forţei.
• Notificare prealabilă a anumitor activităţi militare.
• Invitaţie de observatori la anumite activităţi militare.
• Schimb de calendare anuale de activităţi militare planificate17
Conferinta CSCE Viena 4 nov ‘86 – 19 ian ‘89
Au fost revizuite progresele efectuate în cadrul CSBM.
S-a reafirmat decizia statelor membre de a continua eforturile de consolidare a
tendințelor pozitive înregistrate.
S-a decis demararea celui de-al doil-lea tur de negocieri privind CSBM incepand cu
martie 1989 la Viena. S-a decis ca tot la Viena să demareze negocierile privind
Forțele Armate Convenționale în Europa (CFE) între 23 state participante CSCE,
membre ale NATO și ale Pactului de la Varșovia.18
Negocieri CSBM si CFE - Viena
16 Concluded document of The Madrid Meeting 1980 17 www.osce.org/timeline accesat la 02.02.2012 18 Concluded Document of the Vienna Meeting1986
NESECRET
NESECRET 15 din 64
l Au demarat la Viena la 9 martie 1989
l Adoptarea Documentului de la Viena 17 noiembrie 1990 care extinde
domeniul de aplicare al schimbului de informatii și se constituie
obligația de a furniza informații militare pe o bază anuală.
La Paris se semnaeză pe data de 19 noiembrie 1990 de catre 22 de state,
Tratatul privind Forțele Armate Convenționale din Europa.
1.4. Anii '90
Conferinta pentru Cooperare Economica in Europa - Bonn
S-a desfasurat la Bonn intre 19 martie – 11 aprilie 1990
Conferinţa privind Cooperare Economică în Europa, care este considerat unul dintre
evenimentele de reper în dezvoltarea dimensiunii economice a CSCE.
Documentul final al Conferinţei remarca faptul că statele participante "împărtăşesc
obiectivele comune de creştere economică durabilă, un standard de viaţă în creştere,
o calitate sporita a vietii, ocuparea forţei de muncă extinderea, utilizarea eficientă a
resurselor economice, precum şi protecţia mediului."19
Summit-ul Sefilor de stat si de guvern de la PARIS
Au participat 34 din cele 35 de state semnatare, cu unul mai puțin decât la
semnarea Actului Final datorită Unificării Germaniei care a avut loc cu cateva
saptămâni înaintea Summit-ului.
S-a adoptat Carta de la Paris care proclama că: “Epoca de confruntare și divizare a
Europei s-a încheiat.”20
Reprezentanții statelor participante au înțeles că schimbările petrecute în
Europa determină necesitatea schimbării de abordare a CSCE, care la rândul ei intra
într-o nouă epocă.
Una dintre deciziile-cheie ale Cartei de la Paris a fost faptul că Miniştrii
Afacerilor Externe ai statelor participante se vor întâlni în fiecare an intr-un
19 "Document of the Bonn Conference"; http://www.osce.org/eea/14081, accesat la 11.02.2012 20 "Charter of Paris for a new Europe"; http://www.osce.org/mc/39516, accesat la 11.02.2012
NESECRET
NESECRET 16 din 64
Consiliu, începând cu anul 1991 la Berlin. Lucrările pregătitoare pentru aceste
reuniuni vor fi efectuate de către un Comitet al înalţilor funcţionari (CSO).
Carta de la Paris a stabilit, de asemenea, primele instituţii ale CSCE:
Un Secretariat, în Praga pentru a oferi sprijin administrativ pentru reuniunile
Consiliului, CSO şi alte consultări la nivel înalt.
Un Oficiu pentru Alegeri Libere în Varşovia (mai târziu devenind Oficiul pentru
Instituţii Democratice şi Drepturile Omului).
Centrul de Prevenire a Conflictelor de la Viena care să asiste Consiliul în vederea
reducerii riscului de conflict.21
Adunarea Parlamentara CSCE
In perioada 2-3 aprilie 1991, liderii parlamentari din statele participante s-au întâlnit
la Madrid pentru a discuta despre înfiinţarea unei Adunări Parlamentare CSCE.
Rezoluţia finală, a precizat că Adunarea Parlamentară "va organiza o şedinţă plenară
anuală pentru o perioadă de nu mai puţin de cinci zile. Această întâlnire va avea loc
in timpul primei saptamani a lunii iulie in capitala sau într-un alt oraş al unui stat
care participă la CSCE. ”
Iniţial, constând din 245 parlamentari, Adunarea Parlamentară sa extins la
dimensiunile actuale din 317 de membri din toate statele participante.
Prima sesiune oficială a Adunării Parlamentare a avut loc la Budapesta, pe 3-
5 iulie 1992. Adunarea a hotărât, printre altele, să accepte o invitaţie de către
Parlamentul danez pentru a stabili un Secretariatul Internaţional la Copenhaga.
A II-a reuniune a Consiliului de Miniştri Praga 30-31 ianuarie 1992
l Primul val de extindere a CSCE: Armenia, Azerbaidjan, Belarus,
Kazahstan, Kârgâzstan, Moldova, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina
şi Uzbekistan, în urma primirii scrisorilor de acceptare a tuturor
angajamentelor şi responsabilităţilor CSCE de la fiecare dintre ele.
21 ibidem
NESECRET
NESECRET 17 din 64
l Miniştrii au decis, de asemenea, la Praga, pentru a oferi funcţiuni
suplimentare Oficiului pentru Alegeri Libere, transformarea lui in
Oficiul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (ODIHR).22
Al III-lea Summit Helsinki 9-10 iulie 1992
l Predictiile privind un viitor paşnic şi prosper pentru Europa, care au
fost făcute la Summitul de la Paris din 1990 s-au dovedit prea
optimiste. Prăbuşirea comunismului a adus nu pace, ci un conflict
sălbatic în Balcani.
l A fost confirmata suspendarea Republicii Federale Iugoslavia
l Sefii de Stat au decis, ca raspuns la noile amenintari:
l Crearea unui Înaltul Comisariat pentru Minorităţi
Naţionale.
l Crearea unui Forum pentru Securitate Cooperare (FSC).
l Definirea rolulului Forumului Economic.23
Primele operatiuni de teren desfasurate de catre CSCE
l Misiunile OSCE de lungă durată în Kosovo, Sandjak şi Voivodina au demarat
la 8 septembrie 1992.
l Aceste trei misiuni de lungă durată au fost stabilite printr-o decizie a
Comitetului Înalţilor Funcţionari, a avut loc la Praga la 14 august 1992.24
Al IV-lea Summit al Sefilor de Stat - Budapesta 5-6 decembrie 1994
l CSCE a devenit o organizaţie - OSCE - cu efect de la 1 ianuarie 1995.
l Pe langa schimbarea numelui de la CSCE la OSCE, o serie de măsuri similare
au fost luate în Budapesta. Comitetului înalţilor funcţionari a fost redenumit
Consiliului Superior, şi Comitetul Permanent a devenit Consiliul Permanent.25
22 "Second meeting of the Council Prague 1992; Sumary of Conclusions"; http://www.osce.org/mc/40270, document accesat la 10.02.2012. 23 "Helsinki Document 1992 The Challenges of Change" ; http://www.osce.org/mc/39530, document accesat la 10.02.2012 24 "Journal No.2, Fifteenth Meeting of the Comittee of Senior Officials - Prague 1992"; http://www.osce.org/documents/16159, document accesat la 10.02.2012.
NESECRET
NESECRET 18 din 64
Al VI-lea Summit al Sefilor de Stat - Istanbul 18-19 noiembrie 1999
Acesta a adoptat trei texte principale, Declaraţia Summit-ului de la Istanbul,
Carta pentru Securitate Europeana, precum şi Tratatul privind Fortele Armate
Conventionale in Europa.26
1.5. Anii 2000
Al IX-lea Consiliu Ministerial - Bucuresti 3-4 decembrie 2001
La numai trei luni de la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, Consiliul
Ministerial întrunit la București adoptă Planul de Acțiune pentru combaterea
terorismului.27
Al X-lea Consiliu Ministerial - Porto 6-7 decembrie 2002
Pentru a extinde Planul de acțiune pentru combatarea terorismului, Miniștrii
de Externe au adoptat la Porto Carta OSCE pentru prevenirea si combaterea
terorismului, precum și Declaratia cu privire la traficul de fiinte umane.28
Al XI-lea Consiliu Ministerial - Maastricht 1-2 decembrie 2003
Au fost adoptate: Strategia OSCE pentru a face faţă ameninţărilor la adresa
securitatii şi stabilitțăii în secolul al XXI, Documentul “Startegia OSCE pentru
25 "Budapest Summit Declaration 1994; Towards a genuine partnership in a new era"; http://www.osce.org/mc/39554, document accesat la 10.02.2012 26 "Istanbul Document - 1999"; http://www.osce.org/mc/39569, document accesat la 11.02.2012 27 "Ninth Meeting of The Ministerial Council - Bucharest December 2001"; http://www.osce.org/mc/40515, document accesat la data de 10.02.2012. 28 "Tenth Meetig of Ministerial Council - Porto december 2002"; http://www.osce.org/mc/40521, document accesat la 10.02.2012.
NESECRET
NESECRET 19 din 64
dimensiunea economică şi de mediu”, precum şi Declaraţia privind Europa de
Sud-Est ca o regiune de Cooperare.29
1.6. Anii 2010
SUMMIT-ul de la Astana1-2 decembrie 2010
Declaratia Comemorativa de la Astana – 35 ani de la semnarea Actului Final
de la Helsinki si 20 de ani de la semnarea Cartei de la Paris.30
1.7. OSCE - Qvo Vadis?
OSCE – cum se defineste in prezent
Cuprinde 56 de state din Europa, Asia Centrală şi America de Nord, OSCE
este cea mai mare organizaţie regională de securitate. Acesta oferă un forum
pentru negocieri politice şi de luare a deciziilor în domeniile de avertizare
timpurie, prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor şi reabilitarea post-conflict, şi
pune în practică voinţa politică a statelor sale participante prin intermediul reţelei
sale unice de misiuni de teren.
Toate 56 de state participante se bucură de statut egal, iar deciziile sunt luate
prin consens din punct de vedere politic.
OSCE are o abordare cuprinzătoare a securităţii, care cuprinde aspectele
politico-militare, economice şi de mediu, şi umane. Se adresează, prin urmare,
unei game largi de preocupări legate de securitate, inclusiv controlul armelor,
măsurilor de încredere şi securitate, drepturile omului, minorităţilor naţionale,
democratizare, strategii de poliţie, de combatere a terorismului şi a activităţilor
economice şi de mediu.
29 "Eleventh Meeting of Ministerial Council - Maastricht december 2003"; http://www.osce.org/mc/40533, document accesat la 10.02.2012. 30 "Astana Comemorative Declaration Towards s Security Community" ; http://www.osce.org/mc/74985, document accesat la 10.02.2012.
NESECRET
NESECRET 20 din 64
OSCE - Intrebari cu sau fara raspuns …
l De ce din anul 1999 pana in anul 2010 nu a mai avut loc nici o intalnire
la cel mai inalt nivel (summit)
Posibile raspunsuri (mai degraba provocari la analiza!)
Ø SUA au manifestat o lipsă de interes politic față de OSCE datorită faptului că
au găsit alte “medii” și instrumente de dialog și negociere, a se vedea
Consiliul NATO-Rusia.
Ø Odata cu extinderea OSCE cu fostele republici sovietice, SUA au considerat
ca OSCE nu mai reprezinta o structura echilibrata ci mai degraba o structura
dominata de tari din fostul bloc estic. Totodată numărul relativ mare de țări
participante a făcut dificilă luarea unor decizii în cadrul OSCE.
Ø SUA nu au manifestat un interes față de zonele emergente din spațiul fost
sovietic, focusându-se către Orientul Mijlociu.
Ø In ultimii 20 de ani mediul de securiatate a evoluat cu o dinamică accelerată
către un sistem de putere multipolar fapt care a determinat un interes scăzut
pentru o organizație ce a fost concepută ca forum de negociere într-un sistem
bipolar.
l De ce OSCE a înregistrat progrese minore în găsirea și implementarea
soluțiilor pentru conflictele din regiune cum ar fi problema transnistreană,
Georgia și regiunea Nagorno-Karabah.
Ø Atitudinea ezitantă a țărilor europene în relația cu Federația Rusă
determinată în principal de interesul individual al acestora și o oarecare
dependență energetică față de Federația Rusă. De remarcat faptul că doi
ani la rând s-a manifestat așa numita “criză a gazelor” în plin anotimp
rece.
Ø Interesul relativ scăzut al SUA față de cele trei țări.
l Este pregatita OSCE din punct de vedere institutional sa raspunda
provocarilor din mediul de securitate actual?!
NESECRET
NESECRET 21 din 64
Membrii OSCE sunt "state participante" şi nu "state membre" - o distincţie
care este mai mult decât doar o chestiune de cuvinte.
OSCE nu este încă o organizaţie internaţională cu drepturi depline. Spre deosebire
de Organizaţia Naţiunilor Unite, Consiliul Europei sau NATO, OSCE nu are
personalitate juridică internaţională. Astfel ca nu beneficiaza de un statut.
Au existat numeroase încercări de a aborda statutul juridic al OSCE de-a
lungul anilor, dar acestea nu au condus până în prezent la un acord.
Unele state se tem că acest lucru ar putea afecta flexibilitatea operaţiunilor
OSCE şi capacitatea sa de a reacţiona rapid, fără existenta procedurilor excesiv de
birocratice, văzut ca unul dintre punctele forte ale OSCE.
Pe de altă parte, claritatea şi coerenţa furnizate de un set comun de prevederi
legale ar putea contribui la eficacitatea operaţională a organizaţiei.
În 2007, un proiect de convenţie privind personalitatea juridică
internaţională, capacitatea juridică, precum şi privilegiile şi imunităţile OSCE a fost
propus de un grup informal de lucru, deşi consensul asupra unui text final nu a fost
încă atins.
Deşi statele participante sunt din ce în ce mai convinse că statutul juridic al
OSCE trebuie să fie consolidat, există un spectru de opinii cu privire la amploarea
acestui proces şi cele mai bune modalităţi de a-l realiza.
NESECRET
NESECRET 22 din 64
Capitolul II
CENTRUL DE PREVENIRE A CONFLICTELOR (CONFLICT
PREVENTION CENTRE CPC) - ABORDAREA OSCE A
MANAGERMENTULUI CRIZELOR
CPC sprijină direct operaţiile din teren prin intermediul birourilor regionale şi
a expertizei sale pe dimensiunea politico-militară. Centrul pentru Prevenirea
Conflictelor (CPC), este un model unic de interacţiune de succes între unităţile
tematice şi cele geografice.
Centrul oferă sprijin direct pentru toate operaţiunile de teren ale OSCE,
ajutându la îndeplinirea sarcinilor lor în domeniile de avertizare timpurie, de
prevenire a conflictelor, de gestionare a crizelor şi de reabilitare post-conflict. În
plus asigură legătura între operaţiunile de teren ale OSCE şi principalele organisme
de negociere OSCE pentru a garanta punerea în aplicare completă şi executarea
deciziilor politice ale Organizaţiei. De asemenea, coordonează toate activităţile din
domeniile misiunilor desfăşurate de instituţiile OSCE şi alte organizaţii
internaţionale și sub-regionale relevante.31
2.1 Scurt istoric CPC
Centrul de Prevenire a Conflictelor (CPC) a fost creat la 21 noiembrie 1990,
la Summitul de la Paris a şefilor de stat sau de guvern al Conferinţei pentru
Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE). S-a deschis ca un birou independent la
Viena la 18 martie 1991, prima unitate cu caracter permanent a CSCE cu sediul în
capitala austriacă.32 Atunci când Secretariatul CSCE a fost mutat de la Praga la
Viena, la 1 ianuarie 1994, CPC-ul a fost integrat în structura sa. Astăzi, CPC-ul este
unul dintre principalele departamente ale Secretariatului Organizaţiei pentru
Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), astfel cum a fost redenumit CSCE de la
31 http://www.osce.org/cpc; accesat la 11.02.2012 32 "Charter of Paris for a new Europe"; http://www.osce.org/mc/39516, accesat la 11.02.2012
NESECRET
NESECRET 23 din 64
1 ianuarie 1995.
Dezvoltarea de sarcini principale
În ultimul deceniu, sarcinile Centrului pentru Prevenirea Conflictelor s-au
schimbat considerabil. Aşa cum sugerează şi numele, CPC-ul a fost iniţial stabilit la
Summit-ul de la Paris pentru a "ajuta [CSCE] a Consiliului, în reducerea riscului de
conflict", în principal, de natură militară. Cu toate acestea, la summit-urilor OSCE
ulterioare de la Helsinki, Budapesta şi Istanbul, precum şi la diferite consilii
ministeriale, au fost atribuite sarcini suplimentare la CPC.
Carta din 1990 la Paris pentru o Noua Europă a mandatat CPC pentru a ajuta
la punerea în aplicare a Măsurilor de Consolidare a Încrederii şi Securităţii
(CSBMs), astfel cum sunt consacrate în Documentul de la Viena din 1990.33 Aceste
măsuri prevăd schimbul de informaţii şi de verificare cu privire la participarea
forţelor armate ale statelor membre şi activităţi militare. Acestea oferă, de asemenea,
mecanisme pentru promovarea cooperării între statele participante cu privire la
chestiuni militare. Carta de la Paris a stabilit, de asemenea, un Comitet Consultativ,
format din reprezentanţi ai tuturor statelor participante, însărcinat cu supravegherea
activităţii CPC, în special în domeniul regimului CSBMs.34
La cel de al Doi-lea Consiliul Ministerial din luna ianuarie 1992, statele
participante au convenit asupra documentului Praga privind dezvoltarea în
continuare a instituţiilor şi structurilor CSCE. Aceasta a oferit Comitetului
Consultativ autoritatea "de a iniţia şi cu sprijinul Secretariatului CPC, a executa
misiuni de constatare şi de monitorizare în legătură cu punctul 17 din Documentul
de la Viena din 1990" (Mecanismul de Consultare şi Cooperare în ceea ce priveşte
Activităţile Militare Neobişnuite).
33 "Vienna Document 1990"; http://www.osce.org/fsc/41245, document aceesat la 10.02.2012. 34 "Charter of Paris for a new Europe"; http://www.osce.org/mc/39516, accesat la 11.02.2012
NESECRET
NESECRET 24 din 64
Forumul pentru Securitate Cooperare (FSC) a fost stabilit la Summit-ul de la
Helsinki în iulie 1992, pentru a stimula activităţile OSCE cu privire la controlul
armelor, dezarmare şi a Consolidării Încrederii şi Securităţii, privind securitatea,
cooperarea şi prevenire a conflictelor.35
Stabilirea şi consolidarea operaţiunilor de teren
Capacitatea operațională a CPC a fost îmbunătăţită în decembrie 1992, atunci
când la Al Trei-lea Consiliul Ministerial de la Stockholm s-a decis consolidarea CPC
pentru a crește rapid capacitatea sa de a oferi sprijin operaţional pentru a susține
misiunile CSCE de diplomaţie preventivă şi activităţi de menţinere a păcii. Un an
mai târziu, s-a decis dizolvarea Comitetului Consultativ la al Patru-lea Consiliului
Ministerial la Roma, fiindu-i transferate competenţele Comitetului Permanent, în
acelaşi timp se instituia și Secretariatul CSCE de la Viena.
Ca parte a Secretariatului, rolul şi responsabilităţile CPC au fost definite ca
fiind furnizarea de "sprijin global pentru a CSCE sarcini în domeniile de avertizare
timpurie, prevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor, sprijinul operaţional de
misiuni în teren şi de întreţinere a unei baze de date şi a unei reâele de comunicaţii ".
CPC a fost însărcinat cu toate aspectele legate de constituirea şi sprijinirea
misiunilor și a altor activități de teren, din ce în ce mai multe la acel moment. În
plus, directorul CPC-ul a fost însărcinat cu asistarea în administrarea mecanismelor
de elaborate pentru a promovarea soluţionării pe cale paşnică a disputelor şi cu
sprijinirea activităţilor Comitetului Special, acum cunoscut sub numele de Forumul
pentru Cooperare și Securitate. În următorii cinci ani, numărul de misiuni sau alte
activităţi de teren susţinute de către CPC a crescut de la trei la 16.36
Punctul de cotitură pentru OSCE l-a reprezentat deschiderea de misiuni de
mare anvergură în fosta Iugoslavie, Misiunile din Bosnia şi Herţegovina, în
35 "Helsinki Document 1992 The Challenges of Change" ; http://www.osce.org/mc/39530, document accesat la 10.02.2012 36 History of Conclict Prevention Centre http://www.osce.org/cpc/43256, accesat la 10.02.2012
NESECRET
NESECRET 25 din 64
decembrie 1995. Următoarea etapă importantă în dezvoltarea CPC a venit în urma
crizei din Kosovo, precum şi experienţele adunate de la stabilirea rapidă în 1998-
1999 a celui mai mare domeniul de activitate de la acea dată a OSCE, Misiunea de
verificare din Kosovo (KVM). Aceste experienţe au dus la recunoaşterea de
necesitatea de a consolida capacităţile operaţionale ale Secretariatului.37
Carta pentru Securitate Europeană, adoptat la Summit-ul de la Istanbul în
noiembrie 1999, a stabilit unele instrumente noi pentru OSCE. CPC a fost special
însărcinat cu formarea unui Centru de operare (redenumit acum ca Serviciul de
operaţiuni). Centrul de Operaţiuni a dat OSCE pentru prima dată, mijloacele
adecvate pentru a planifica toate aspectele legate de viitoarele misiuni şi activităţi de
teren. În anul 2000, punerea în aplicare treptată a programului REACT (Rapid
Expert Assistence and Cooperation Team), - de asemenea, adoptat la Summit-ul de
la Istanbul - a condus la asumarea de către CPC a responsabilității privind personalul
misiunilor și formarea acestuia, determinând creearea unui nou departament de
Resurse Umane. Aceste mecanisme noi au fost proiectate pentru a accelera
desfăşurarea de operaţiuni de teren noi sau îmbunătăţite, ori de câte ori s-ar fi
solicitat de către statele participante.
2.2 Operații în teritoriu și cooperare Regională
PSS (Policy Support Service) Serviciul de suport politic
Serviciul de suport politic (PSS) este format din patru birouri regionale, unul
pentru fiecare regiune OSCE a operaţiunilor de teren: Caucaz, Asia Centrală, Europa
de Sud-Est şi Europa de Est. Acesta este compus dintr-un şef, 13 ofiţeri de suport şi
2 asistenţi. PSS este punctul principal de coordonare între cele 18 operatiuni de teren
ale OSCE, Secretariatul şi preşedinţia OSCE, asigurând un flux de informaţii
periodic între sediul central şi pe teren. Serviciul monitorizează în mod constant
evoluţiile politice din zonele de misiune.
37 idem
NESECRET
NESECRET 26 din 64
Serviciul este, de asemenea, responsabil pentru publicarea în timp util a
rapoartelor de misiune a tuturor statelor participante OSCE, precum şi pentru
emiterea de semnale de avertizare timpurie în curs de dezvoltare de evoluţiile din
zonele de misiune pentru Preşedinţie şi delegaţii. În calitate de experţi regionali,
ofiţerii de suport politic joacă un rol cheie în furnizarea de consultanţă, sub
îndrumarea politică a Preşedinţiei, a operaţiunilor de teren în ceea ce privește
programarea, în probleme de politică şi de management. Ei ajuta, de asemenea,
preşedintele în exerciţiu, Secretarul General şi alți oficiali de rang înalt OSCE în
pregătirile de vizitele lor pe teren.38
Cooperarea regională
În scopul de a stimula cooperarea regională, CPC organizează şi desfăşoară o
serie de programe şi activităţi în zonele de operaţiuni de teren şi la sediul central, de
asemenea, în strânsă coordonare cu alte organizaţii internaţionale şi regionale.
Domeniile de interacţiune includ securitatea frontierelor şi gestionarea acestora,
seminarii regionale privind armamentul uşor şi armele de calibru mic, întoarcerea
refugiaţilor, precum şi problemele crimelor de război în Europa de Sud-Est.39
2.3. Analiza și planificarea operațiilor
Echipa de Planificare şi Analiză (PAT) coordonează activităţile de planificare
operaţionale legate de restructurare şi închidere a operaţiunilor de teren. În acest
sens, se lucrează în strânsă colaborare cu Serviciul CPC de sprijin al politicii, Biroul
Secretarului General, Departamentul de Management şi Finanţe, Departamentul de
Resurse Umane, şi personalul corespunzător în operaţiuni de teren. PAT menţine
orientările operaţionale privind înfiinţarea, restructurarea şi închiderea activităţilor în
teren. 38 http://www.osce.org/cpc/43456, accesat la 10.02.2012 39 http://www.osce.org/cpc/43540, accesat la 10.02.2012
NESECRET
NESECRET 27 din 64
PAT oferă de asemenea suport analitic Preşedinţiei şi conducereii
Secretariatului în domeniile de avertizare timpurie, prevenirea conflictelor şi
gestionarea crizelor. Acesta joacă un rol de coordonare în organizarea Conferinţei
anuale de examinare pentru securitate şi sprijină comitetul de securitate. PAT a fost,
de asemenea, a pus în aplicare şi a instituţionalizat practici comune de organizare,
cum ar fi debriefing de oficiali de rang înalt OSCE în operaţiuni de teren, pentru a
valorifica experiențele din teren, cu scopul de a spori eficienţa şi impactul
operaţiunilor de teren ale OSCE şi conservarea memoriei instituţionale. În această
calitate, ea lucrează în strânsă colaborare cu alte organizaţii internaţionale. Acesta a
avut, de asemenea, un rol activ în dezvoltarea capabilităților de sprijin de mediere şi
în acordarea de asistenţă Preşedinţiei şi statelor participante la revizuirea lor de
Mecanisme OSCE şi a procedurilor existente referitoare la prevenirea conflictelor,
de reducere a riscurilor, precum şi de gestionare a crizelor.
PAT, împreună cu SitRoom (camra situațiilor) / Camera Comunicatiilor si
echipa Borders, fac parte din Serviciul de Operaţiuni în cadrul Centrului de
Prevenire a Conflictelor.
2.4. Securizarea Frontierelor și Conceptul OSCE privind Managementul
Frontierelor
Odată cu adoptarea Conceptului de management și securizare a frontierelor
(BSMC), în 2005 de Consiliul Ministerial de la Ljubljana, statele participante au
convenit asupra unui cadru politic pentru cooperarea lor pentru a promova
frontierele deschise şi sigure. Conceptul prevede obiectivele şi principiile pentru
această cooperare şi direcţia pentru activităţile OSCE în acest domeniu.40
La cererea unui stat participant, OSCE poate efectua o evaluare a gestionării
și securității frontierelor acestuia, efectuînd recomandări, care dacă sunt adoptate de
40 "Final Decisions of The 13th OSCE Ministerial Council - Ljubljana 2005"; http://www.osce.org/mc/17490, document accesat pe data de 10.02.2012.
NESECRET
NESECRET 28 din 64
către statul respectiv, să conducă la punerea în aplicare a inițiativelor concrete ale
OSCE. Aceste inițiative pot viza acordarea de suport privind elaborarea de strategii
naționale de management și securizare a frontierelor, formare specifică teoretică și
practică, activitați la fața locului de monitorizare și patrulare, exerciții de mentorat.
În 2009 OSCE a înființat un Colegiu de Management la Dushanbe / Tadjikistan, care
servește ca un punct unic de livrare de cunoștințe pentru standardele internaționale și
cele mai bune practici în domeniul managementului și securizării frontierelor.
2.5. Secțiunea de suport politico-militar pentru FSC Sarcina principală a acestei secțiuni este aceea de a acorda suport Forumului
pentru Securitate și Cooperare (FSC), un organ de decizie care se ocupă cu aspectele
politico-militare ale securității. Activitatea Furumului se axează pe aspecte ale
punerii în aplicare a masurilor pentru construirea încrederii și securității (CSBMs),
schimbul de informații și mecanisme de verificare elaborate în Documentul de la
Vienna 1999.
Secțiunea de suport pentru FSC compilează bazele de date cuprinzând
informații schimbate de către statele participante, ca parte a angajamentelor asumate
în documentele politico-militare. Secțiunea stimulează și punerea în aplicare a
acestor acorduri, în special cele prevăzute în Documentul de la Viena 1999, a
Codului de conduită privind aspectele politico-militare ale securității, Documentului
OSCE privind armamentul cu calibru mic și armamanet ușor (SLAW) și
Documentul OSCE privind stocurile de muniție convențională (SCA).
Unul dintre angajamentele cuprise în Documentul de la Vienna 1999 este și
Rețeua de comunicații OSCE.41 Această rețea de legături cu toate capitalele statelor
participante vizează schimbul de informații în timp util și punerea în aplicare a 41 "Vienna Document 1990"; http://www.osce.org/fsc/41245, p.42, document aceesat la 10.02.2012.
NESECRET
NESECRET 29 din 64
CSBMs precum și a altor tratate militare. Secțiunea de suport pentru FCS
administrează rețeaua, care este accesibilă și operațională, prin intermediul unui
mediu sigur de transmisii de date, non-stop, 24/7. Experții acestei secțiuni
prezidează și OSCE Communication Group (Grupul de comunicare OSCE), prin
care experți din delegațiile OSCE exercită supravegherea tehnică, ce se reunește de
mai multe ori pe an la Viena.
Secțiunea dezvoltă proiecte pe dimensiunea politico-militară și de cooperare
cu operațiile din teren ale OSCE, pentru a ajuta statele participante să pună în
aplicare tratatele politico-militare.
2.6. Capacitatea de reacție operativă. Sitroom.
Camera de situații/comunicații SITROOM, oferă OSCE un serviciu de 24h și
7 zile din 7. Echipa de ofițeri de serviciu monitorizează evenimentele din zona
OSCE și din zonele emergente, oferă în timp real rapoarte către conducerea OSCE,
efectuând prin urmare o funcție de avertizare timpurie. Sitroom reprezintă un
elemnet central al sistemului OSCE de avertizare timpurie "early warning".
Pe timp de criză Sitroom acționează ca punct focal de contact pentru
primirea, schimbul și diseminarea de informații cruciale în timp util, subliniind
astfel rolul său ca o legaătură vitală în lanțul de securitate între Secretariat și
operațiile din teren, care este deosebit de important mai ales în afara orelor de lucru.
Sitroom pregătește informări zilnic (dimineața și seara), precum și
săptămânal, sau de câte ori este necesar.
Sitroom împreuna cu Echpa de Planificare și Analiză (PAT) și echipa
Borders, fac parte din Serviciul de Operaţiuni în cadrul Centrului de Prevenire a
Conflictelor.
NESECRET
NESECRET 30 din 64
NESECRET
NESECRET 31 din 64
Capitolul III
MECANISME ȘI PROCEDURI OSCE
Elaboratorul prezentei lucrări a simțit nevoia ca pe lângă documentarea
privind operaționalizarea pe dimensiune instituțională a conceptului OSCE privind
prevenirea conflictelor si avertizarea timpurie (early warning), să abordeze
operaționalizarea acestui concept și pe dimensiunea mecanismelor pe care am
denumit-o operaționalizare procedurală. În acest capitol am studiat procedurile de
lucru transpuse în mecanisme specifice fiecărei direcții de lucru. Lucrarea oferă un
scurt rezumat al principalelor mecanisme şi proceduri disponibile în cadrul OSCE,
referitoare la avertizarea timpurie, managementul crizelor și prevenire a conflictelor.
Mecanismele și procedurile descrise succint în prezenta lucrare au ca sursă de
informare broșura "OSCE Mechanisms and Procedures", ce a fost realizată de
Centrul de Prevenire a Conflictelor (CPC), Serviciul de Operații, Echipa de
Planificare și Analiză (PAT), publicată în 2011, de către Secretariatul OSCE la
Viena.
Pe lângă această broșură am utilizat pentru documentare și documente ale
Consiliilor Ministeriale precum și alte documente care au reglementat mecanismele
și procedurile OSCE, disponibile în format electronic la adresa
https://docin.osce.org/docin/llisapi.dll/open/16199132 (log-in is required) precum și
în secțiunea Library http://www.osce.org/library/ accesate la data de 11.02.2012.
3.1 Mecanisme privind dimensiunea Umană
CSCE/OSCE a stabilit un număr de instrumente/mecanisme care să
monitorizeze implementarea angajamentelor pe care statele participante si le-au
asumat pe dimensiunea umană. Unul dintre ele este așa numitul Human Dimention
NESECRET
NESECRET 32 din 64
Mechanism care poate fi invocat ad-hoc, individual de un stat participant sau de un
grup de state, în vederea mobilizării rapide și concertate a acțiunii OSCE.
Mecanismele dimensiunii umane s-au dezvoltat treptat, de la Conferinta
Folow-up de la Viena 1989 (Viena Mechanism)42, ulterior prin modificările aduse de
Conferința privind dimensiunea umană de la Copenhaga (1990)43 și Moscova
(1991)44 - așa numitul Moskow Mechanism.
The Vienna Mechanism (Mecanismul Viena)
A fost adoptat la Conferința Folow-up Meeting Viena 1989, stipulând
schimbul de informații în chestiuni legate de dimensiunea umană. Poate fi invocat
de orice stat participant. Odată cu adoptarea Mechanismului statele participante au
decis:
1. Să facă schimb de informații, să răspundă solicitării de informații formulate
de reprezentanțele altor state participante în ceea ce privește dimensiunea
umană.
2. Să organizeze întâlniri bilaterale cu alte state participante care solicită acest
lucru în scopul de a examina și rezolva problemele leagte de dimensiunea
umană, inclusiv în cazuri specifice.
3. Orice stat participant poate aduce în atenția altor state participante, situații și
cazuri care vizează dimensiunea umană, inclusiv acele situații care au fost
ridicate la reuniunile bilaterale descrise la paragraful 2.
4. Să furnizeze informări către Conferința asupra dimensiunii umane (acum
Human Dimention Implementation Meeting) precum și Reuniunilor Folow-up
CSCE/OSCE, privind modul cum s-a efectuat schimbul de informații, cum i s-
a răspuns la solicitările sale de informații și cu privire la rezultatele
reuniunilor bilaterale, care vizează situații și cazuri specifice.
42 Concluding Document of the Vienna Follow-up Meeting, secțiunea "Human Dimension of the CSCE", paragraf 1–4, Vienna 1986–1989. 43 Document of the Copenhagen Meeting of the Second Conference on the Human Dimension of the CSCE, Copenhagen 1990. 44 Document of the Moscow Meeting of the Third Conference on the Human Dimension of the CSCE, Capitolul 1, paragraf 1–16, Moscova 1991.
NESECRET
NESECRET 33 din 64
Cele descrise mai sus se constituie în cele patru faze ale Mecanismului Viena.45
Momente ale activării mecanismului
Între ianuarie 1989, momentul la care mecanismul a fost adoptat și până la
adoptarea Documentului de la Copenhaga în octombrie 1990 un număr de 115
cazuri au ajuns la faza 1 (cerere de clarificare și informații), iar în alte 17 s-au
activat și alte faze ale mecanismului. Alte trei activări au avut loc între octombrie
1990 și octombrie 1991 când a fost adoptat Mecanismul Moscova (Moskow
Mechanism). De atunci Mecanismul a implicat atât prevederile Documentului de la
Viena 1989 cât și cele cuprinse în Documentul de la Moscova, inclusiv opțiunea de
a trimite misiuni de experți sau raportori pentru a investiga situația din teren.
Demn de remarcat este și faptul că în primii doi ani de funcționare al
Mecanismului observăm un număr relativ mare de cazuri în care s-a activat
Mecanismul Viena, aceasta datorându-se, în opinia noastră, faptului că în primul an
de funcționare (ianuarie 1989 până în ianuri 1990) încă exista logica celor doi poli
de putere, a celor două blocuri antagonice, până la ridicarea Cortinei de Fier. După
această perioadă, activarea Mecanismului a fost mult mai rară.
Menționăm un alt moment important este anul 1999, când Mecanismul de la
Viena a fost activat impreună cu Mecanismul Moscova în legătură cu operațiunea
militară NATO în Republica Federală Iugoslavia.
Mecanismul Moscova (The Moskow Mechanism)
Mecanismul Moscova a fost formulat în Documentul Final al celei de-a Treia
Conferințe asupra dimensiunii umane, care a avut loc la Moscova la 4 octombrie
1991.46
Mecanismul Moscova este o varintă consolidată și extinsă a Mecanismului Viena,
fiind proiectat pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a angajamentelor CSCE pe
dimensiunea umană. În cadrul acestui mecanism sunt prevăzute posibilități
45 Concluding Document of the Vienna Follow-up Meeting, secțiunea "Human Dimension of the CSCE", paragraf 1–4, Vienna 1986–1989. 46 Document of the Moscow Meeting of the Third Conference on the Human Dimension of the CSCE, Capitolul 1, paragraf 1–16, Moscova 1991.
NESECRET
NESECRET 34 din 64
suplimentare pentru statele participante de a stabili ad-hoc misiuni de experți
independenți pentru a contribui la soluționarea problemelor legate de dimensiunea
umană. În conformitate cu Documentul de la Moscova, s-a constituit o listă de
resurse care cuprinde până la 6 experți, numiți de fiecare stat participant, pentru o
perioadă de trei până la șase ani.
Mecanismul a fost modificat la Reuniunea Consiliului de la Roma în anul
1993.47
Mecanismul Moscova poate fi activat în cinci moduri:
1) Un stat participant poate invita în mod voluntar o misiune de până la trei
experți din lista de resurse pentru a facilita soluționarea unei anumite
întrebări sau probleme de natură umană de pe teritoriul său. Echipa de experți
nu va cuprinde experți proprii sau rezidenți ai acelui stat și nu vor fi mai mult
de un expert sau rezident al unui stat anume. O asemenea misiune va strânge
informațiile necesare îndeplinirii sarcinilor sale și dacă este cazul va utiliza
bunele sale oficii și servicii de mediere pentru a promova dialogul și
cooperarea între parțile interesate. Statul în cauză va trebui să-și dea acordul
pentru efectuarea misiunii în condiții precise de referință și ar putea atribui
astfel alte funcții, cum ar fi printre altele consultanță pentru identificarea
metodelor și mijloacelor de a facilita respectarea angajamentelor OSCE. De
preferință ca în termen de trei săptămâni de la înființarea sa, Comisia de
experți va trebui să prezinte observațiile sale Statului care a lansat invitația.
De asemenea statul primitor este invitat să transmită raportul via ODIHR
(Oficiul pentru Instituții Democratice si Drepturile Omului) către statele
participante precum și o descriere a actiunilor pe care le-a întreprins sau care
intenționează să le întreprindă, în termen de doua săptămâni de la finalizarea
misiunii. Observațiile și comentariile prezentate de către statul primitor pot fi
discutate în Consiliul Permanent (PC) care poate lua în considerare orice
acțiune este necesară. 47 Decisions of the Rome CSCE Council of Ministers, Annex A, Rome 1993.
NESECRET
NESECRET 35 din 64
2) După formularea unei cereri de informații si / sau o întâlnire bilaterală, în
cadrul Mecanismului Viena, statul solicitant poate sugera faptul că alt stat
poate să invite o misiune de experți. În cazul în care alt stat participant este
de acord să invite misiunea de experți, se aplică prevederile alineatului
precedent.
3) În care un stat refuză să accepte o misiune de experți în termen de 10 zile, sau
apreciază că problema în cauză nu a fost soluționată de comisia de experți,
statul solicitant poate solicita constituirea unei misiuni de raportori (până la
trei din lista de resurse) cu sprijinul a cel puțin cinci state participante.
Consimțământul statului solicitat nu este necesar. Raportorii trebuie să
consemneze faptele întocmind un raport asupra acestora, putând oferi
consiliere asupra problemelor ridicate. Misiunea trebuie sa-și prezinte
raportul către statele participante în cauză nu mai târziu de două săptămâni de
la constituire. Statul solicitat trebuie ca în termen de două săptămâni de la
prezentarea raportului de cître misiunea de raportori, să-și prezinte
observațiile către ODIHR. Statul sau statele care au solicitat instituirea
misiunii de experți sau raportori trebuie să acopere cheltuielile misiunii.
ODIHR trebuie să transmită raportul precum și observațiile staului solicitat
sau statelor în cauză, către toate statele participante fără întârziere. Raportul
și observațiile trebuie introduse pe ordinea de zi a următorului Consiliu
Permanent (PC).
4) În cazul în care un stat participant consideră că a apărut o amenințare
deosebit de gravă într-un alt stat cu privire la îndeplinirea prevederilor pe
dimensiunea umană, poate, cu sprijinul a cel puțin 9 state, să constituie o
misiune de raportori.
5) Consiliul Permanent (PC), la solicitarea oricărui stat participant, poate decide
să instituie o misiune de experți sau de raportori. Într-un astfel de caz,
Consiliul Permanent va stabili de asemena, dacă să aplice dispozițiile
corespunzătoare menționate mai sus.
NESECRET
NESECRET 36 din 64
Momente ale activării mecanismului
a) La 9 iunie 1992 Mecanismul a fost declanșat de către Federația Rusă față de
Estonia. Aceasta din urmă a fost de acord să invite o misiune de experți pentru
a studia legislația estoniană privind cetățenia precum și legislația privind
limba.
b) Pe 23 iulie 1992 a fost lansată o cerere pentru activarea mecanismului de către
Regatul Unit printr-o notă Verbală, pentru Croația și Bosnia - Herțegovina. O
misiune de raportori a fost trimisă în Croația și Bosnia - Herțegovina pentru a
investiga atacurile asupra civililor.
c) La începutul lunii ianuarie 1993, Republica Moldova a solicitat activarea
Mecanismului și a invitat o misiune de experți pentru a investiga punerea în
aplicare a legislației privind drepturile persoanelor aparținând minoritățile
naționale și relațiile interetnice de pe teritoriul Republicii Moldova.
d) La 30 iunie 1993, Mecanismul a fost invocat de către Comitetul Înalților
Funcționari (CSO) în cadrul celei de-a 22-a Conferințe. Decizia solicita o
misiune de raportori pentru Republica Federală Iugoslavia în vederea
investigării rapoartelor privind încălcarea drepturilor omului. Ministerul
Afacerilor Externe al R.F.Iugoslavia a refuzt să elibereze vize pentru membrii
misiunii și ca urmare aceasta nu a putut să-și îndeplinească menirea.
e) La 6 aprilie 2011, 14 state participante au invocat Mecanismul Moscova în
legătură cu Belarus, pentru a stabili o misiune de constatare în scopul de a
examina problemele legate de demonstrațiile din 19 decembrie 2010 și
evoluțiile ulterioare. Republica Belarus nu a luat în considerare procedurile
din cadrul Mecanismului. Prin urmare misiunea nu a putut călători în Belarus,
în schimb au avut loc consultări intensive la Paris, Geneva, Viena, Varșovia și
Vilnius cu instituțiile internaționale, membrii ai comunității diplomatice,
reprezentanți ai ONG-urilor și ai societății civile. Raportul Comisiei de
raportori a fost prezentat Președinției OSCE și statelor participante și discutat
în Consiliul Permanent (PC) din 17 iunie 2011.
NESECRET
NESECRET 37 din 64
3.2 Mecanisme de reducere a Riscurilor
Mecanismele de reducere a riscurilor au fost dezvoltate în cursul negocierilor din
cadrul Conferinței privind Măsurile de Consolidare a Încrederii și Securității
(CSBMs) și Dezarmare în Europa pornind dela conținutul Documentului Conferinței
de la Stokholm 1986. Acest mecanism a fost stabilit prin Documentul de la Viena
1990. Au existat modernizări ulterioare treptate, în special în 1992 și 1994, care au
dus la versiunea prezentă, cuprinsă în Documentul de la Viena 1999 (VD 1999),
Capitolul III Reducerea riscului.48 Acesta include dispoziții privind:
1. Mecanismul de consultare și cooperare în ceea ce privește activitățile militare
neobișnuite.
2. Cooperarea în ceea ce privește incidentele periculoase de natură militară.
3. Găzduirea voluntară de vizite pentru a risipi îngrijorarea privind activitățile
militare.
4. Măsuri de stabilizare pentru situații de criză localizate.
5. Promovarea OSCE ca un forum pentru un dialog politic.
Mecanismul de consultare și cooperare în ceea ce privește activitățile militare
neobișnuite.
Mecanismul de consultare și cooperare în ceea ce privește activitățile militare
neobișnuite este un instrument special de prevenire a crizelor, în cazul unor
amenințări reprezentate de mobilizarea forțelor armate. În acest scop Documentul de
la Viena 1999 (VD 99)49 prevede că statele participante ale căror forțe armate sunt
angajate în activități militare neobișnuite și neprogramate în afara locațiilor lor pe
timp de pace și care sunt semnificative din punct de vedere militar, sunt de acord cu
un mecanism de consultare și cooperare.
Acest mecanism poate fi declanșat la cererea unui stat participant, pentru a
cere explicații privind activitatea militară. Răspunsul la cerere trebuie transmis în 48
48 NCSBM – Vienna Document 1999. Capitolul III. 49 ibidem
NESECRET
NESECRET 38 din 64
de ore. Cererea și răspunsul trebuie transise celorlalte state participante fără
întârziere.
Momente ale activării mecanismului
a) La 27 iunie 1991, Austria și Italia au solicitat o explicație de la RSF
Iugoslavia privind desfășurarea de unități ale armatei federale în Slovenia și în
apropiere de granița cu Italia. Autoritațile iugoslave au formulat un răspns la
cerere dar Austria a cerut să se organizeze o reuniune a Comitetului
Consultativ al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor (CPC). Reuniunea a
fost covocată a doua zi și s-a încheiat cu o Declarație a Președintelui în funcție
al OSCE.
b) La 28 mai 2008 Georgia a solicitat informații de la Federația Rusă cu privire
la un incident în Abhazia, Georgia. Federaâia Rusă a trimis un răspuns la
solicitarea Georgiei, iar acesta a solicitat o reuniune bilaterală. După ce
întâlnirea bilaterală a avut loc și ca urmare a raportului Preșidenției reuniunii
bilaterale, Federația Rusă și mai apoi și Georgia au solicitat o reunuiune
comună FSC/PC (Forumul pentru Securitate și Cooperare / Consiliul
Permanet), care a avut loc o zi mai târziu. Raportul reuniunii a fost transmis
mai târziu tuturor statelor participante.
Cooperarea în ceea ce privește incidentele periculoase de natură militară.
De la adoptarea Documentului de la Viena 1990 (VD 90)50, măsuri de
cooperare ceea ce priveşte incidentele periculoase de natură militară au fost o parte
integrantă a negocierilor privind măsurile de consolidare a încrederii şi securității.
VD 99 prevede că aceste măsuri specifice pot preveni eventualele neînţelegeri şi pot
atenua efectele asupra altor state participante în cazul în care incidentul are loc pe
teritoriul unuia dintre statele participante OSCE. În cazul unor astfel de incidente
periculoase, punctele de contact au fost stabilite de către fiecare stat participant, o
listă de acestea ar trebui să fie disponibile la CPC incă din 1995. Prin intermediul
lor, fiecare stat participant ar trebui să informeze celelalte state participante cu 50 ibidem
NESECRET
NESECRET 39 din 64
privire la un astfel de incident, şi să ofere explicaţii într-o manieră rapidă. Orice stat
participant afectat de o astfel de incident poate solicita, de asemenea, clarificări,
după caz şi ar trebui să primească un răspuns prompt. Probleme legate de astfel de
incidente pot fi discutate de către statele participante la FSC sau la Reuniunile
Anuale de Evaluare.
Momente ale activării mecanismului
nu sunt consemnate documente privind activarea acestui mecanism.
Găzduirea voluntară de vizite pentru a risipi îngrijorarea privind activitățile
militare.
Găzduirea voluntară de vizite este o altă opţiune, în scopul de a ajuta la
înlăturarea preocupărilor legate de activităţile militare. Acest mecanism prevede că
un stat, care desfăşoară o astfel de activitate militară, este încurajat să invite alte
state participante, în special cele care exprimă îngrijorări, pentru a vizita zonele de
pe teritoriul statului-gazdă în cazul în care activitatea militară are loc. La momentul
la care astfel de invitaţii sunt emise, statul gazdă ar trebui să comunice tuturor
celorlalte state participante intenţia sa de a organiza vizita, indicând motivele vizitei,
zonele care urmează să fie vizitate, ce state a invitat, precum şi modalităţile generale
de vizită care urmează să fie adoptate. Aranjamentele pentru vizitele sunt la discreţia
statului gazdă. Documentul Viena 1999 (VD 99) conţine dispoziţii cu privire la
modalităţile şi programul unor astfel de vizite. În special, comentarii comune sau
individuale pe vizita pot fi diseminate tuturor statelor participante de către statul-
gazdă şi statele care furnizează personalul vizitei.
Momente ale activării mecanismului
Până în prezent mecanismul nu a fost activat niciodată.
Măsuri de stabilizare pentru situații de criză localizate.
NESECRET
NESECRET 40 din 64
În noiembrie 1993, Comitetul special al FSC (Forumul pentru Securitate și
Cooperare) a adoptat o serie de documente în cadrul Programului de măsuri
imediate.51 Măsurile de stabilizare pentru situaţiile de criză localizate este unul
dintre aceste documente şi oferă un catalog de măsuri de stabilizare, destinat să
faciliteze luarea deciziilor în cadrul organismelor corespunzătoare ale OSCE,
precum şi căutarea de măsuri specifice pentru aplicarea temporară, în sprijinul
procesului politic în timpul situaţiilor de criză localizate. Măsurile de stabilizare pot
fi aplicate individual sau în diferite combinaţii, în funcţie de circumstanţe. Măsurile
se aplică atunci când organismul OSCE decide activarea lor, precum şi măsurile
exacte care urmează să fie luate sunt de asemenea decise de către organismul OSCE
corespunzător.
Aceste măsuri pot include părţi care nu sunt state, caz în care identificarea
acestora şi participarea ulterioară într-un proces de prevenire a crizelor, proces de
management şi / sau de decontare nu afectează statusul lor. Organismul OSCE
adecvată poate identifica, de asemenea, părţile terţe, care, sunt de încredere pentru
toate părţile implicate într-o criză, pot oferi bunele oficii sau o funcţie de mediere
pentru punerea în aplicare a unor măsuri menite a dezamorsa o criză. Aceste terţe
părţi pot fi OSCE, un stat sau grup de state sau organizaţie care nu sunt implicate în
conflict.
Momente ale activării mecanismului
Până în prezent mecanismul nu a fost activat niciodată.
Promovarea OSCE ca un forum pentru un dialog politic.
O altă măsură de reducere a riscului a fost adoptată în cadrul Consiliului
Ministerial de la Bucureşti, în 2001. Decizia Consiliului Ministerial nr 3
(Promovarea rolului OSCE ca un forum pentru dialogul politic)52 conţine, printre
altele, un anumit paragraf (paragraf 8) privind îmbunătăţirea dialogului Organizaţiei,
prin implicarea în continuare a FSC. În conformitate cu acest paragraf, FSC, în
51 FSC Journal No. 49, Anexa 2, Roma, 24 Noiembrie 1993. 52 Ninth Meeting of the Ministerial Council, Buccurești 2001, Ministerial Council MC/9/Decision No. 3 – 2001.
NESECRET
NESECRET 41 din 64
calitate de organism OSCE pentru revizuirea punerii în aplicare a angajamentelor
OSCE în domeniul controlului armelor şi CSBMs şi pentru negocierea de măsuri în
aceste domenii, ar trebui să fie în mai strânsă legătură cu eforturile depuse de alte
organisme OSCE pe problemele de securitate actuale, păstrându-și în acelaşi timp
autonomia şi capacitatea de decizie.
Pentru acest scop, sa decis că FSC va pune la dispoziţie recomandări ale
experților săi pe probleme de natură politico-militară, la cererea Consiliului
Permannet (PC). Un exemplu în acest sens, prevăzut în decizia adoptată în cadrul
Consiliului Ministerial de la București, a fost consilierea cu privire la problemele
politico-militare ale operaţiilor OSCE de teren. A fost, de asemenea, remarcat faptul
că FSC ar putea face recomandări Consiliului Permanent (PC) din proprie iniţiativă.
Momente ale activării mecanismului
La 24 aprilie 2008, Preşedinţia a prezentat un proiectul de decizie prin care
Consiliul Permanent solicita FSC consultanţă de specialitate pe probleme politico-
militare cu privire la incidentul din Abhazia, Georgia. Cu toate acestea, nu a fost
atins un consens. La data de 29 aprilie 2008, Georgia şi la 30 aprilie 2008,
preşedintele PC, au solicitat FSC să ofere consiliere de specialitate cu privire la
acelaşi incident. Chestiunea a fost discutată la diverse FSC şi întâlniri comune FSC
/ PC.
3.3. Mecanisme de avertizare timpurie si Actiuni Preventive
Cele mai multe mecanisme de avertizare timpurie şi de prevenire se bazează
pe un dialog politic în cadrul structurilor şi instituţiilor ale Organizaţiei. Stabilirea de
FSC şi PC-ul, acesta din urmă susţinut printre altele de Comitetul de Securitate, a
consolidat capacitatea OSCE de avertizare timpurie. Statele participante pot folosi
acum aceste forumuri pentru a atrage atenţia OSCE asupra potenţialelor situaţii de
criză.
NESECRET
NESECRET 42 din 64
Prevederi referitoare la avertizarea timpurie și acțiuni preventive
Dispoziţiile referitoare la avertizarea timpurie privind situaţiile din zona
OSCE, care au potenţialul de a se dezvolta în crize, inclusiv conflictele armate, sunt
prevăzute în documentul de la Helsinki, 1992.53 Deciziile Helsinki au stabilit că
statele participante ar trebui să facă uz de consultări regulate de profunzime, în
cadrul structurilor, instituţiilor şi grupurile ad-hoc ale OSCE. În plus, statele
participante au dreptul de a atrage atenţia Consiliului Permannet PC (iniţial
Comitetului Înalţilor Funcţionari), în anumite situaţii. Acest lucru poate fi realizat
prin intermediul Președintelui în Exercițiu, printre altele, în următoarele situații:
• Orice stat participant direct implicat într-un litigiu;
• Un grup de 11 state participante care nu sunt direct implicate în litigiu;
• Înaltul Comisar pentru Minorități Naţionale în situaţii pe care el / ea le
consideră cu potențial de escaladare într-un conflict sau care depăşesc
domeniul său de acţiune;
• FSC (Forumul pentru Securitate și Cooperare) (iniţial Comitetul consultativ al
CPP), ca urmare a utilizării mecanismului de consultări şi de cooperare în ceea
ce priveşte activităţile neobişnuite militare;
• Utilizarea Mecanismului Dimensiunii Umane sau mecanismului de soluţionare
a litigiilor "Valletta", alte dispoziţii și proceduri OSCE pentru soluţionarea
paşnică a diferendelor.
Documentul de la Helsinki 1992, include de asemenea, printre altele,
procedurile legate de gestionarea crizelor politice şi a instrumentelor de prevenire a
conflictelor şi gestionarea crizelor.
Mecanismul de consultare și cooperare privind situațiile de criză - Mecanismul
53 Helsinki Decisions 1992, Capitolul III.
NESECRET
NESECRET 43 din 64
Berlin (Berlin Mechanism)
Consiliul Permanent permite statelor participante OSCE să reacţioneze în
situaţii de urgenţă, practic, la orice moment, fără declanşarea în mod formal
mecanismul de consultare şi cooperare cu privire la situaţiile de urgenţă. Aşa-
numitul "mecanism Berlin", a fost adoptat în iunie 1991, la reuniunea de la Berlin a
Consiliului de Miniştri al CSCE.54
Mecanismul prezintă măsurile care pot fi aplicate în cazul unor situaţii de
urgenţă grave, care pot apărea dintr-o încălcare a unuia dintre principiile Actului
Final de la Helsinki sau ca urmare a perturbări majore care pun în pericol pacea,
securitatea sau stabilitatea. Acesta prevede că, în cazul în care orice stat participant
ajunge la concluzia că o astfel de situaţie de urgenţă este în curs de dezvoltare,
acesta poate solicita clarificări din partea statului sau a statelor implicate.
Statul sau statele de la care au fost solicitate clarificări ar trebui să furnizeze
în termen de 48 de ore, toate informaţiile relevante, în scopul de a clarifica situaţia.
Cererea şi răspunsul ar trebui să fie transmise tuturor celorlalte state
participante, fără întârziere. În cazul în care situaţia rămâne nerezolvată, fie statul
participant care a iniţiat procedura sau statul sau grupul de statele cărora le-a fost
solicitată clarificarea poate/pot adresa preşedintelui Consiliului Permanent (PC) o
cerere de o întâlnire de urgenţă a PC. La primirea unei astfel de cereri, preşedintele
PC ar trebui să informeze imediat toate statele participante şi Secretariatul şi să
depună documentaţia relevantă.
Preşedintele ar trebui să intre apoi în contact cu statul participant care a iniţiat
procedura şi statul sau statele de la care statul de deschidere a solicitat clarificări în
termen de 24 de ore de la primirea cererii. De îndată ce 12 sau mai multe state
participante s-au alăturat cererii în termen de maximum 48 de ore, prin exprimarea
sprijinul lor pentru cererea formulată către preşedintele PC, acesta din urmă trebuie
să notifice imediat toate statele participante privind data şi ora de întâlnire, care ar
trebui să aibe loc cel mai devreme la 48 de ore şi cel mult trei zile de la această
54 Summary of Conclusions from the Berlin Council Meeting, Aneax 2, Berlin 1991.
NESECRET
NESECRET 44 din 64
notificare. Notificarea ar trebui să includă, de asemenea, motivul şi ordinea de zi a
reuniunii. Reuniunea va fi prezidată de către preşedintele PC sau de reprezentantul
său. În cazul în care reprezentantul Preşedinţiei este un resortisant al statului
participant care a iniţiat procedura sau al statului sau statelor de la care statul de
deschidere a solicitat clarificări, întâlnirea ar trebui să fie prezidată de un
reprezentant al statului următor, în ordinea alfabetului francez, care este nu este
implicat în situaţie.
Reuniunea ar trebui să dureze nu mai mult de două zile şi constă dintr-un
singur punct pe ordinea de zi. În lumina evaluării situaţiei, reuniunea poate conveni
cu privire la recomandări şi concluzii pentru a ajunge la o soluţie. Aceasta poate
decide, de asemenea, să convoace o reuniune la nivel ministerial.
Momente ale activării mecanismului
a) La 28 iunie 1991, Luxemburg a solicitat clarificări din Republica Socialistă
Federativă Iugoslavia, în răspuns la conflictul din această ţară. Cererea pentru
o întâlnire de urgenţă a Comitetului Înalţilor Funcţionari a fost susținută de
către Statele Unite ale Americii, Austria, Ungaria şi ţările UEO. Reuniunea a
avut loc pe 3 şi 4 iulie 1991 şi a adoptat mai multe texte, inclusiv o "oferta de
o misiune de bune oficii CSCE în Iugoslavia". Patru reuniuni suplimentare de
urgenţă au avut loc având această ordinea de zi, în iulie, august, octombrie şi
noiembrie 1991.
b) La 4 mai 1992, Austria a solicitat o reuniune de urgenţă cu privire la situaţia
din Bosnia şi Herţegovina. Această cerere a fost susținută de către Albania,
Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Estonia, Finlanda, Georgia, Germania,
Ungaria, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Malta, Norvegia, San Marino,
Slovenia, Turcia, Ucraina şi Statele Unite ale Americii. Reuniunea a avut loc
peste şase zile, în paralel cu alte întâlniri regulate ale Comitetul Înalţilor
Funcţionari şi reuniunile de follow-up care au avut loc la Helsinki.
c) La 21 aprilie 1999, Federaţia Rusă a invocat mecanismul de la Berlin
solicitând clarificări din partea următoarelor state: Germania, Statele Unite ale
NESECRET
NESECRET 45 din 64
Americii, Belgia, Canada, Danemarca, Spania, Franţa, Marea Britanie, Grecia,
Ungaria, Italia, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă,
Turcia, Islanda şi Luxemburg cu privire la operaţiunea militară a NATO în
Republica Federală Iugoslavia. Două zile mai târziu, ţările solicitate au
furnizat răspunsuri și clarificări.
Măsuri prevăzute în Documentul OSCE privind armamentul ușor și armele de
calibru mic (SALW)
Documentul OSCE privind armele de calibru mic şi armament uşor (SALW),
a fost adoptat în noiembrie 2000, la Plenara 308 a Forumului pentru Securitate și
Cooperare (FSC)55. Documentul stabileşte normele, principiile şi măsurile pentru a
contracara, într-un mod cuprinzător, acumularea cu caracter destabilizator şi
proliferarea necontrolată a armelor de calibru mic în cadrul eforturilor mai largi ale
organizaţiei privind avertizarea timpurie, prevenirea conflictelor şi gestionarea
crizelor. În cadrul documentului, statele participante se angajează la permanentizarea
preocupărilor OSCE privind armele de calibru mic, ca parte a unei evaluări de
ansamblu a situaţiei de securitate şi să ia măsuri practice care vor ajuta în acest sens.
Fiecare stat participant poate indica Forumului pentru Securitate și Cooperare
sau PC preocupările sale cu privire la acumularea sau răspândirea de arme de calibru
mic. În plus, un stat participant poate solicita, în cadrul FSC, asistenţă în abordarea
problemelor legate de acumularea sau răspândirea de armele de calibru mic şi
armament uşor (SALW) şi să invite alte state participante să pună la dispoziţie
experţi în problemele privind armele de calibru mic şi armament uşor. Ca răspuns la
recomandările acestor experţi, PC ar trebui să ia în considerare o serie de măsuri,
inclusiv: asistenţă privind securitatea şi gestionarea stocurilor de armele de calibru
mic şi armament uşor (SALW); asistenţă cu o reducere şi eliminare a SALW,
55 OSCE Document on Small Arms and Light Weapons; 308th Plenary Meeting of the OSCE Forum for Security Co-operation on 24 November 2000 – Journal No. 314.
NESECRET
NESECRET 46 din 64
încurajarea şi acordarea de consiliere sau de asistenţă reciprocă pentru punerea în
aplicare şi de consolidarea controalelor la frontieră pentru a reduce traficul ilicit de
SALW; asistenţă cu colectarea SALW (armele de calibru mic şi armament uşor) şi
programe de control, extinderea mandatului a unei misiuni OSCE de teren sau de
prezenţă pentru a acoperi problemele privind armele de calibru mic şi armament
uşor, de consultare şi coordonare cu alte organizaţii şi instituţii internaţionale. În
plus faţă de măsurile menţionate anterior, documentul include, de asemenea, alte
măsuri legate de armele de calibru mic.
La Plenara 374 a FSC, s-a luat o decizie privind furnizarea de consultanţă de
specialitate, ce a fost solicitată prin Decizia nr 3 (Promovarea rolului OSCE ca un
forum pentru dialogul politic) a Consiliului Ministerial de la Bucureşti, cu privire la
punerea în aplicare a secţiunii V "de avertizare timpurie, prevenirea conflictelor,
gestionarea crizelor şi reabilitarea post-conflict " din documentul OSCE menţionat
anterior privind SALW. Acesta stabileşte modalităţile de operaționalizare a secţiunii
V, inclusiv posibilitatea pentru fiecare stat participant să identifice şi să ridice, în
cadrul FSC sau PC, preocupările legate de acumulările destabilizatoare şi
răspândirea necontrolată de arme de calibru mic și armament ușor (SALW) legate de
situaţia securităţii sale.
Momente ale activării mecanismului
Până în prezent, această măsură a fost folosită în mai multe rânduri de către
statele participante care au solicitat asistenţă în distrugerea şi gestionarea stocurilor
de arme de calibru mic, precum şi în ceea ce priveşte clarificări privind transferurile
de SALW.
3.4 Mecanisme de Soluționare Pașnică a Disputelor pe baza Concilierii și
/ sau a Arbitrajului
NESECRET
NESECRET 47 din 64
Angajamentul tuturor statelor participante de a soluţiona disputele prin
mijloace paşnice este consacrat în Actul Final de la Helsinki, Principiul V.56 Alte
referinţe la soluţionarea paşnică a disputelor sunt incluse în alte documente CSCE /
OSCE, în special, din 1989 Documentului Final al Conferinței Follow-up de la
Viena 198957, Carta din 1990 de la Paris pentru o nouă Europă58, precum şi
Documentul de la Helsinki din 199259. Mecanisme mai formalizate de soluţionare a
litigiilor, pe baza de conciliere şi de arbitraj au fost create odată cu înfiinţarea
"mecanismului Valletta," care curpinde dispoziţiile pentru înființarea unei Comisii
OSCE de Conciliere şi pentru Conciliere Coordonată, precum şi Convenţia privind
Concilierea şi Arbitrajul în cadrul OSCE, care sunt descrise mai jos.
Mecanismul Valletta (Valleta Mechanism)
Redactat la reuniunea experților de la Valetta din ianuarie-februarie 199160 şi
aprobat de către Consiliul de Miniştri CSCE Berlin, în 199161, aşa-numitul
"mecanism Valletta", a fost prima procedură formală CSCE pentru soluţionarea
paşnică a disputelor prin care a fost dezvoltată o procedură de conciliere cu drepturi
depline. Secţiunea V din dispoziţiile Valletta a fost uşor revizuit la Consiliului de
Miniştri ai CSCE de la Stockholm din decembrie 199262, în urma recomandărilor
făcute la o reuniune a experţilor cu privire la reglementarea paşnică a diferendelor de
la Geneva în luna octombrie 1992.
Dispoziţiile Valletta se referă la instituirea unui mecanism de soluţionare a
litigiilor şi a principiilor generale, precum şi o anumită procedură de soluţionare a
litigiilor. La Consiliul de Miniştri Berlin 1991, Consiliul a convenit să desemneze
Centrul de Prevenire a Conflictelor (CPC), ca instituţie de desemnare a
mecanismului CSCE de soluţionare a litigiilor. Mecanismul de soluţionare a 56 Conference on Security and Co-operation in Europe - Final Act - Helsinki 1975 57 Concluding Document of the Vienna Follow-up Meeting, secțiunea "Human Dimension of the CSCE", paragraf 1–4, Vienna 1986–1989. 58 "Charter of Paris for a new Europe"; http://www.osce.org/mc/39516, accesat la 11.02.2012 59 Helsinki Decisions 1992, Capitolele III și V. 60 Report of the CSCE Meeting of Experts on Peaceful Settlement of Disputes, Valletta, 8 Februarie 1991. 61 Summary of Conclusions of the First CSCE Berlin Council of Ministers, Peaceful Settlement of Disputes, June 1991. 62 Summary of Conclusions of the Stockholm Third CSCE Council of Ministers, Decision on Peaceful Settlement of Disputes, Anexa 1, Stockholm, 14 Decembrie 1992.
NESECRET
NESECRET 48 din 64
diferendelor este format din unul sau mai mulţi membri, selectați de comun acord de
către părţile implicate în diferend, dintr-un registru de candidaţi calificaţi, registru
administrat de CPC. Când mecanism a fost stabilit, acesta va contacta părţile aflate
în diferend, separat sau în comun. Mecanismul poate utiliza facilităţile Biroului
Internaţional al Curţii Permanente de Arbitraj, în cazul în care părţile convin astfel.
Stabilirea unui mecanism poate fi solicitată de către orice parte la diferend, prin
notificarea celeilalte sau celorlalte părţi la diferend, în cazul în care părţile nu sunt în
măsură să soluţioneze litigiul în consultare directă sau de negociere sau pentru a
conveni asupra unei proceduri adecvate de soluţionare a litigiilor în cadrul unei
perioadă rezonabilă de timp. Mecanismul este extrem de flexibil, pentru a permite
adoptarea metodelor sale de lucru proprii. Acesta poate oferi comentarii generale sau
specifice sau consiliere, care va fi confidenţială cu excepţia cazului în care părţile
convin altfel, şi care se poate referi la începutul sau reluarea unui proces de
negociere între părţile la diferend, sau la adoptarea de orice altă procedură de
soluţionare a litigiilor.
O parte la diferend, alta decât cea care a solicitat mecanismul, poate solicita
întreruperea acestuia din mai multe motive (de exemplu, litigiile referitoare la
integritatea teritorială, apărare naţională , suveranitatea asupra teritoriului, sau
cererile concurente cu privire la competenţa în alte domenii). În mod similar, părţile
la un diferend pot, în orice moment, de comun acord să modifice procedura, printre
altele, de acord să accepte orice comentariu sau consiliere a mecanismului ca
obligatoriu, în parte sau în totalitate.
Momente ale activării mecanismului
Până în prezent mecanismul Valletta nu a fost activat niciodată.
Convenția privind Concilierea și Arbitrajul în cadrul OSCE
Consiliul Reuniunii de la Stockholm din 1992, a adoptat "Convenţia privind
concilierarea şi arbitrajul în cadrul CSCE."63 Convenţia este obligatorie doar pentru
63 Summary of Conclusions of the Stockholm Third CSCE Council of Ministers, Decision on Peaceful Settlement of Disputes, Stockholm, 14 December 1992.
NESECRET
NESECRET 49 din 64
acele state participante, care au devenit părţi la aceasta, şi care acoperă, de
asemenea, cheltuielile Curții de Conciliere şi Arbitraj, Curte care a fost inființată în
temeiul Convenţiei în scopul de a rezolva, prin intermediul concilierii şi dacă este
cazul prin arbitraj, litigiile pentru care este investită.
Curtea de Conciliere şi Arbitraj este constituită din conciliatori şi arbitri
selectați dintr-o listă. În timp ce concilierea este efectuată de către o Comisie de
conciliere, arbitrajul este efectuat de către un Tribunal Arbitral, constituit pentru
fiecare disputa. Sediul Curţii este la Geneva, deşi este prevăzută posibilitatea că s-ar
putea întâlni și în altă locaţie. Orice stat parte la Convenţie poate prezenta Comisiei
de Conciliere orice diferend cu un alt stat parte care nu a fost soluţionat într-un
termen rezonabil de timp, prin negociere. În cazul în care Comisia de Conciliere
consideră că toate aspectele litigiului şi toate posibilităţile de a găsi o soluţie au fost
explorate, se elaborează un raport final, care conţine propunerile Comisiei pentru
soluţionarea paşnică a diferendului. În cazul în care o parte la diferend nu acceptă
acordul propus, cealaltă parte sau părţile nu mai sunt legat de acceptarea lor. Dacă în
termen de 30 de zile, părţile la diferend nu au acceptat rezolvarea propusă, raportul
va fi înaintat Consiliului Ministerial prin intermediul PC. Consiliul Ministerial va fi
notificat în mod similar în cazul în care o parte nu se prezintă la conciliere sau
părăsește o procedură după ce aceasta a început.
O cerere de arbitraj se poate face în orice moment, printr-un acord între două
sau mai multe state părţi sau între una sau mai multe state părţi şi unul sau mai multe
state participante. Sentința Tribunalului Arbitral este obligatorie, definitivă, şi nu fac
obiectul recursului. Cererea de revizuire este posibilă numai în condiţiile definite.
Momente ale activării mecanismului
Până în prezent doar 33 de state eu semnet/ratificat aderarea la Convenție și
deși a intrat în vigoare în decembrie 1994, Convenția nu a fost utilizată.
NESECRET
NESECRET 50 din 64
NESECRET
NESECRET 51 din 64
CONCLUZII
CSCE a debutat ca o conferință având menirea principală de forum de dialog
și negociere între statele participante. Criza rachetelor din Cuba a constituit un
moment de cotitură în relațiile internaționale, un moment în care cele două mari
super-puteri, URSS și SUA, au înțeles necesitatea echilibrării balanței de putere,
necesitatea existenței unui "spațiu" destinat negocierii, necesitatea existenței unui
instrument eficient cu ajutorul căruia să poată realiza echilibrarea celor doi poli de
putere.
Privind CSCE/OSCE ca pe un instrument, putem analiza atât modul cum a
evoluat această conferință, cum a decurs procesul de instituționalizare și poate cel
mai important, ce este el în prezent.
Din perspectivă istorică subliniem câteva aspecte :
Ø În cadrul așa numitului "proces Helsinki" remarcăm etapa a doua, când s-a
consumat unul dintre cele mai ample procese de negociere din istorie. Astfel
că sute de experți și negociatori au depus un efort susținut timp de 22 de luni.
Acest amplu proces de negociere a reprezentat, în opinia elaboratorului
prezentului material, ADN-ul CSCE/OSCE, pe care îl regăsim perpetuat până
în prezent. De subliniat este faptul că esența tuturor mecanismelor OSCE
privind managementul crizelor și prevenirea conflictelor o constituie tocmai
această vocație "genetică" a dialogului și negocierii.
Ø Un alt aspect pe care îl consider deosebit de important este acela că CSCE a
contribuit la schimbările democratice de la sfârșitul anului 1989. Remarcăm
faptul că incă de la negocierea și adoptarea Actului Final a fost inclusă între
cele 10 pricipii fundamentale (Decalogul Helsinki) tema drepturilor omului.
La acel moment acesta temă era, din perspectiva blocului comunist, o tema
tabu. Intruducerea acesteia în Actul Final a fost o mare realizare chiar dacă
formlarea era destul de oarecum restrictivă fiind menționate, ca libertați ale
NESECRET
NESECRET 52 din 64
omului "libertatea de gândire, religie sau convingeri". Dimensiunea umană
este și în prezent una dintre preocupările fundamentale ale OSCE. Pe
dimensiunea umană regăsim doua mecanisme Mecanismul Viena si
Mecanismul Moscova., iar din punct de vedere instituțional OSCE și-a
dezvoltat Oficiul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului
(ODIHR).
Ø Remarcăm tendința de instituționalizare manifestată la începutul anilor '90,
materializată în 1994 la Summitul de la Budapesta, când CSCE a devenit
organizație, respectiv OSCE. Cu toate acestea OSCE a continuat să
funcționeze pe fundamentul conceptual din 1975, fără a avea personalitate
juridică, în ciuda instituționalizării ei. Lipsa unei personalități juridice
consider că se află în contradicție conceptuală cu rolul și activitățile OSCE.
Fiind cea mai mare organizatie de securitate regională, asumându-și, odadtă
cu extinderea către zonele emergente spațiului euroatlantic, rolul de actor
important în mediul de securitate global, OSCE întâmpină dificultăți printre
altele și datorită lipsei recunoașterii statutului diplomatic pentru personalul
acestuia. Lipsa personalității juridice și a statutului diplomatic au condus la
disfuncționalități în aplicarea unor mecanisme, ca exemplu aplicarea
Mecanismului Moscova în cazul Iugoslavia 2003, când Ministerul Afacerilor
Externe al RF Iugoslavia a refuzat acordarea vizelor membrilor misiunii
OSCE, aceștia ne având statut diplomatic. Desigur că putem constata și faptul
că în cadrul mecanismului Moscova nu se regăsește nci o referire la statutul
diplomatic al personalului și nici o referire la obligația unui stat participant de
a respecta convențiile internaționale privind vizele de intrare pe teritoriul
statelor participante a personalului OSCE. Putem concluziona că procesul de
instituționalizare al OSCE nu este pe deplin încheiat prin lipsa stautului
juridic al acesteia precum și prin lipsa statutului diplomatic al personalului
OSCE.
NESECRET
NESECRET 53 din 64
Ø CSCE/OSCE a fost creeată ca un instrument de negociere menit să
restabilească încrederea statelor participante, restabilind astfel echilibrul de
securitate într-un sistem bi-polar. Observăm că intre anul 1999 și anul 2010
nu au mai existat nici Summit al sefilor de stat. Aceasta se poate explica prin
doua argumente, ambele în opinia mea fiind la fel de relevante. Unul ar fi
acela că dialogul și negocierile dintre Statele Unite și Federația Rusă s-au
mutat din cadrul CSCE/OSCE în cadrul Consiliului NATO - Rusia. În
1997 relațiile dintre NATO și Rusia se instituționalizează prin înființarea
Consiliului Permanent Comun (Permanent Joint Council - PJC) ca un
forum pentru consultare și cooperare. În 1992 relațiile NATO - Rusia capătă o
două dimensiune. La data de 28 mai 2002, în cadrul Summit-lui NATO -
Rusia de la Roma s-a semnat Declarația comună "Relațiile NATO-Rusia o
nouă calitate". Declarația de la Roma se bazează pe obiectivele și principiile
"Actului Fondator NATO-Rusia privind relațiile reciproce, cooperarea și
securitatea", care de altfel rămâne baza formală pentru relațiile NATO-Rusia.
Prin semnarea Declarației de la Roma s-a înființat Consiliul Nato-Rusia
(NRC), menit să înlocuiască Consiliul Permanent Comun (PJC). Este adevărat
că în urma acțiunii militare a Rusiei în Gerorgia, acțiune disproporționată,
Alianța a suspendat întâlnirile comune NATO-Rusia dar care se reiau în
martie 2009. Noul Concept Strategic al NATO, aprobat la Summit-ul de la
Lisabona, în noiembrie 2010, subliniază importanţa pe care o dau aliaţii
dezvoltării "unui adevărat parteneriat strategic între NATO şi Rusia" şi
determinarea lor de a "consolida consultarea politică şi cooperarea practică
cu Rusia în domenii de interes comun " precum şi să" utilizeze întregul
potenţial al NRC pentru dialog şi acţiune comună "64. Este absolut evident că
din punct de vedere al colaborării dintre SUA și în general statele occidentale
cu Rusia și-a mutat centrul de greutate în relația NATO-Rusia Un al doi-lea
64 NATO-Russia Council Joint Statement; http://www.nato.int/cps/en/natolive/news_68871.htm?selectedLocale=en, acceast la 13.02.1012.
NESECRET
NESECRET 54 din 64
argument ar fi acela că odată cu extinderea OSCE, mai ales cu statele din
spațiul fostei URSS, consensul în cadrul OSCE era mai greu de atins.
Ø Analizând cadrul instituțional al OSCE din perspectiva conceptului de
management a crizelor și prevenire a conflictelor putem afirma că regăsim o
structură instituțională funcțională atât la nivel executiv căt și la nivel
decizional. Regăsim operaționalizarea instituțională a conceptului în
organisme suple, adaptabile și foruri de decizie cu atribuții clare. De
asemenea regăsim proceduri bine definite menite să confere claritate si
eficiență mecanismului instituțional.
Ø O altă observație este aceea că o parte dintre mecanismele OSCE au devenit
puțin eficiente din perspectiva rezultatelor lor concrete în ultimii 10 ani. Din
acest punct de vedere putem menționa mecanismele Viena și Moscova care s-
au dovedit eficiente până în anul 1993 (mai mult de 120 de activări) când s-a
înregistrat un eșec al misiunii de observatori ce urma să se desfășoare în RF
Iugoslavia și care a eșuat datorită refuzului Iugoslaviei de a corda viză
membrilor misiunii. Un alt axemplu de lipsă de eficacitate îl observăm în anul
aprilie 2011 când s-a solicitat de către 14 state activarea mecanismului
Moscova în legătură cu situația creeată în Belarus privind demonstrațiile din
capitala acestui stat și urmările acestora. Belarusul a nesocotit prevederile
mecanismului și astfel misiunea nu a putut efectua deplasarea în Belarus.
Exemplele pot continua și cu alte exemple de mecanisme care, deși se referă
la teme de interes și actualitate în mediul internațional, nu au fost niciodată
activate, de cele mai multe ori pentru că nu s-a întrunit consensul statelor
participante (ex. Mecanismul Valletta). Din analiza pe care am efectuat-o se
desprinde ideea că o parte dintre mecanismele OSCE sunt utilizate doar
formal, pentru a obține o anumită reacție sau pentru a-și exprima sau reafirma
poziția în anumite probleme. Cu alte cuvinte nu-și mai găsesc menirea de a
NESECRET
NESECRET 55 din 64
rezolva pe calea dialogului și a negocierii diferendele dintre state, diminuând
considerabil rolul OSCE ca organizați regională de securitate.
Putem face câteva aprecieri ca urmare a analizei efectuate:
ü OSCE are și va avea acea importanță și eficacitate a activităților sale în
mediul de securitate euroatlantic direct proporțională cu importanța pe care
statele participante i-o dau la un moment dat.
ü Lipsa unui statut juridic și diplomatic internațional apreciem că se poate
constitui într-una dintre cauzele lipsei de eficacitate a OSCE.
Instituționalizarea și transformarea CSCE în OSCE în anii 90 ca fiind expresia
reformării acesteia s-a dovedit că nu mai este suficientă din perspectiva anilor
2000 - 2010.
ü Spațiul euro-atlantic este dominat de alți doi actori deosebit de importanți,
resectiv NATO și UE. Cu taote acestea OSCE prezintă nenumărate avantaje
atât din punct de vedere geopolitic acoperind zonele emergente (de la
Vancouver la Vladivostok), din punct de vedere al temelor de securitate
abordate, cât și din punct de vedere al experienței acumulate privind
avertizarea timpurie, reconstrucția post-comflict și al misiunilor pe
dimensiunea umană.
NESECRET
NESECRET 56 din 64
Pagină albă
NESECRET
NESECRET 57 din 64
BIBLIOGRAFIE
Legi, instrucţiuni, documente oficiale:
• "Factsheet: What is OSCE"; http://www.osce.org/secretariat/35775.
• Final Recommendation of the Helsinki Consultations 1973.
• Conference on Security and Co-operation in Europe - Final Act - Helsinki
1975.
• Concluded Document of the Belgrade Meeting 1977 of Representatives of the
Participating States of the Conference on Security and Co-operation in
Europe, held on the basis of the provisions of the Final Act relating to the
Follow-up to the Conference.
• Concluded Document of The Madrid Meeting 1980.
• Concluded Document of the Vienna Meeting1986.
• "Document of the Bonn Conference".
• "Charter of Paris for a new Europe 1990".
• Summary of Conclusions from the Berlin Council Meeting, Anexa 2, Berlin
1991.
• "Second meeting of the Council Prague 1992; Sumary of Conclusions".
• "Helsinki Document 1992 The Challenges of Change".
• "Journal No.2, Fifteenth Meeting of the Comittee of Senior Officials - Prague
1992".
• "Budapest Summit Declaration 1994; Towards a genuine partnership in a
new era".
• "Istanbul Document - 1999".
• "Ninth Meeting of The Ministerial Council - Bucharest December 2001".
• "Tenth Meetig of Ministerial Council - Porto december 2002".
• "Eleventh Meeting of Ministerial Council - Maastricht december 2003".
• "Astana Comemorative Declaration Towards s Security Community".
• "Final Decisions of The 13th OSCE Ministerial Council - Ljubljana 2005".
NESECRET
NESECRET 58 din 64
• Document of the Copenhagen Meeting of the Second Conference on the
Human Dimension of the CSCE, Copenhagen 1990.
• Document of the Moscow Meeting of the Third Conference on the Human
Dimension of the CSCE - Moscova 1991.
• Decisions of the Rome CSCE Council of Ministers, Annex A, Rome 1993.
• NCSBM – Vienna Document 1999.
• OSCE Document on Small Arms and Light Weapons; 308th Plenary Meeting
of the OSCE Forum for Security Co-operation on 24 November 2000 –
Journal No. 314.
• Report of the CSCE Meeting of Experts on Peaceful Settlement of Disputes,
Valletta, 8 Februarie 1991.
• Summary of Conclusions of the First CSCE Berlin Council of Ministers,
Peaceful Settlement of Disputes, June 1991.
• Summary of Conclusions of the Stockholm Third CSCE Council of Ministers,
Decision on Peaceful Settlement of Disputes, Anexa 1, Stockholm, 14
Decembrie 1992.
• "OSCE Mechanisms and Procedures" 2011 - OSCE Secretariat
Lucrări de specialitate din literatura autohtonă şi literatura străină:
• Axelrod, Alan (2009). The Real History of the Cold War: A New Look at the
Past. New York: Sterling Publishing Co.. ISBN 978-1-4027-6302-1
• Goldman, Jerry, ed. (8 October 1997). "The Cuban Missile Crisis, October
18–29, 1962". History and Politics Out Loud. Northwestern University.
• Reynolds, K.C.. "Boarding MARUCLA: A personal account from the
Executive Officer of USS Joseph P. Kennedy, Jr"
• Pocock, Chris, "50 Years of the U-2: The Complete Illustrated History of the
'Dragon Lady' ", Schiffer Publishing, Ltd., Atglen, Pennsylvania, Library of
Congress, ISBN 978-0-7643-2346-1.
NESECRET
NESECRET 59 din 64
• Christopher, Andrew (1 Martie 1996). For the President's Eyes Only: Secret
Intelligence and the American Presidency from Washington to Bush. Harper
The CSCE Council was established in 1990 consisting of Ministers of Foreign Affairs. In 1994 it became the Ministerial Council.
The Committee of Senior Of!cials (CSO)In effect the CSO was the CSCE’s regular consultative body from 1990 to 1992.
The Senior Council (SC)When the CSCE was renamed to the OSCE in 1994 the Committee of Senior Of!cials
became the Senior Council. In the following years, the role of the Senior Council became increasingly limited. In 2006, the Senior Council was of!cially dissolved and most of its
functions were transferred to the Permanent Council (PC).
The Vienna Group of the Committee of Senior Of!cialsWhen the CSCE became involved in con"ict prevention and crisis management in the
1990s the need for a permanent body for consultations on day-to-day operational mat-ters arose. Taking advantage of the permanent presence in Vienna of State representa-tives involved in arms negotiations, a Vienna Group of the Committee of Senior Of!cials was formed.This Vienna Group of the CSO was institutionalized as the Permanent Com-
mittee in 1993.
When the Consultative Committee of the Con"ict Prevention Centre (which was estab-lished by the Paris Charter in 1990) was dissolved in 1993 it was decided to transfer its
competence to the Permanent Committee and the Forum for Security Co-operation.
The Forum for Security Co-operation (FSC)
The FSC was created in 1992 and remains an autonomous decision-
making body of the OSCE. Originally, it consisted of the Consultative Committee of the Con"ict Prevention Centre and a Special Committee. In 1993, when it was decided to move the CSCE Secre-
tariat to Vienna, the Consultative Com-mittee was dissolved and its role was
taken over by the Special Committee. In 1994 and 1996 the mandate of the FSC
was reviewed and expanded.
The Permanent CommitteeThe Permanent Committee was formed
in 1993. As time went on the Per-manent Committee increasingly took over the functions of the Committee of Senior Of!cials, to which it was
responsible.
The Permanent Council (PC)The PC was established in 1994 and has in practise been the OSCE’s regular body
