erizipel

7/18/2019 erizipel

http://slidepdf.com/reader/full/erizipel-5697a96995de7 1/220

ARGUMENT

În lucrarea de faţă am reunit cunoştintele teoretice, deprinderile practice, noţiunile practice,

noţiunile de farmacologie, de anatomia şi fiziologia omului, de dermatologie pe care le-am

î nglobat î n tehnicile de î ngrijire după modelul conceput de Virginia Herdenson.

Lucrarea de faţă are ca temă “Îngrijirea bolnavului cu erizipel”. M-am străduit să pătrund î n

cele trei dimensiuni: biologică, psihologică şi socio-culturală, raportate la cele paisprezece

nevoi fundamentale ale individului şi am dedus din cele trei cazuri clinice, cărora le-am

î ntocmit planul de î ngrijire, că este necesar:

deprinderi practice formate de-a lungul celor trei ani de instruire practică şi

nursing;

conştienciozitatea cu care trebuie să lucreze asistenta medicală la patul bolnavului. Astfel spus,

nursa trebuiei să reprezinte dorinţa bolnavului de a trăi pentru cel ce şi-a

pierdut speranţa, să meargă, sau să fie glasul pentru cel care nu poate vorbi; să fie sursă de

hrană spirituală pentru cel care nu are posibilitatea să se documenteze.

Din planul de î ngrijire al bolnavului desf ăşurat î n paginile următoare, dar şi din practica la patul

bolnavului reiese faptul că nursingul î şi are rădăcinile î n nevoile fundamentale ale individului şi am

î nvăţat că orice fiinţă umană sănătoasă sau bolnavă este animată de dorinţa de a trăi. Funcţia

î ndeplinită de nurse este aceea de a ajuta omul bolnav să-şi recâştige sănătatea pierdută, să o

păstreze, să-i redea pacientului î ncrederea î n propriile-i forţe fizice şi verbale.

7/18/2019 erizipel


Autonomia asistentei, î n procesul de î ngrijire, demonstrează că ele sunt capabile de o judecată

independentă î n î ngrijirile de baza ale bolnavilor, având cunoştinţe tehnice de investigaţii,

tratament şi î ngrijiri speciale.

Asistenta va colabora î ntotdeauna cu medicul, va executa tratamentul prescris de acesta, chiar

dacă are concomitent, responsabilităţi şi activităţi independente, cu rol propriu.

În formularea diagnosticului de î ngrijire asistenta medicală trebuie să distingă clar tipurile de

probleme cu care se confruntă pacientul, pentru că nu toate problemele se regăsesc î n

diagnosticul de î ngrijire autonomă. Competenţa şi abilităţile asistentei medicale, constituie

cheia aplicării realiste a procesului de î ngrijire.

1

7/18/2019 erizipel


CAPITOLUL I.

DATE GENERALE DESPRE BOALĂ

1.1. Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie a pielii 1.1.1. Noţiuni de anatomie

Pielea sau tegumentul este un organ conjunctiv – epitelial care acoperă corpul î n î ntregime şi

care se continuă cu mucoasele la nivelul orificiilor naturale (gură, cavităţi nazale, anus, vagin).

Caracteristicile pielii la om:

suprafaţa pielii este de aproximativ 1,5 m2, iar greutatea ei poate ajunge până la

18 Kg;

grosimea pielii variază î n raport cu sexul, vârsta şi regiunea de pe corp: la copii, femei şi

bătrâni, pielea este mai subţire; î n regiunea palmelor şi a plantelor, grosimea pielii atinge 4

mm, iar î n regiunea pleoapelor atinge aproximativ 0,5 mm.

culoarea pielii variază după regiuni şi vârstă, fiind determinată de bogăţile î n pigment melonic,

ca şi gradul de vascularizaţie.

pielea are o suprafaţă neregulată, fiind brăzdată de o serie de depresiuni, unele vizibile cu ochiul

liber denumite pliuri sau cute, şi altele mai puţin vizibile, denumite depresiuni infundibulare.

Pliurile de pe suprafaţa palmară şi plantară au aspectul unor şanţuri aşezate unele lângă altele care

delimitează mici proeminenţe regulate numite creste papilare, ce ajută la identificarea persoanelor

prin amprentele digitale; depresiunile infundibulare, cunoscute şi sub denumirea de peri, corespund

orificiilor glandelor sudoripare şi foliculilor polisebacei; pe faţa dorsală a extremităţilor degetelor,

pielea se continuă cu unghiile, anexe ale pielii.

7/18/2019 erizipel


Structura pielii

Pielea este alcătuită din trei structuri principale şi anume: epidermul;

dermul;

hipodermul;

Epidermul reprezintă stratul superficial al pielii, de natură epitelială şi este despărţit de derm

printr-o membrană bazală.

El se compune din două structuri principale: un strat profund, gros şi moale denumit stratul

mucos, şi un strat superficial, subţire, transparent şi uscat numit stratul cornos.

El este străbătut de tulpinele firelor de păr, precum şi de canalele de excreţie ale glandelor

sudoripare, conţinând deasemenea şi terminaţiile nervoase receptoare.

2

7/18/2019 erizipel


7/18/2019 erizipel


Stratul mucos este alcătuit la rândul lui din trei structuri, fiecare dintre ele find alcătuite din

unul sau din mai multe rânduri de celule suprapuse:

stratul bazal sau germinativ este alcătuit dintr-un singur rând de celule de formă cilindrică, cu

limite distincte şi cu citoplasmă plină de granulaţii pigmentari; conţine pigmentul numit

melanină care dă culoare pielii şi care variază cantitativ cu rasa, gradul de expunere la lumină

şi cu regiunea corpului; se mai numeşte şi strat generator, deoarece mitozele abundente de la

acest nivel asigură regenerarea epidermului.

stratul celulelor poliedrice este alcătuit din 6 până la 20 de rânduri de celule de formă

poliedrică şi se află deasupra stratului bazal; celulele sunt unite î ntre ele printr-un sistem de

fibrile numite tonofibrile care conferă stratului un grad de elasticitate şi de rezistenţă faţă de

presiunea şi tracţiunea exercitată pe suprafaţa pielii; î ntre celulele acestui strat se găseşte un

spaţiu lacunar plin cu lichid interstiţial, bogat î n substanţe nutritive.

stratul granulos este alcătuit din 1 – 5 rânduri de celule cu aspect fusiform, uşor lăţite, paralele

cu suprafaţa epidermului; aceste celule sunt despărţite î ntre ele prin spaţii î nguste şi totodată

unite prin tonofibrile; citoplasma lor conţine o substanţă proteică numită kerotohialină.

stratul cornos este alcătuit din trei straturi de celule: stratul lucid se compune din mai multe rânduri

de celule poliedrice turtite şi au nucleu degenerat, kerotohialina din plasma lor

este transformată î ntr-o substanţă omogenă şi uleioasă numită eleidină care conferă epidermului

3

7/18/2019 erizipel


proprietăţi de impermeabilitate, absorpţie selectivă şi supleţe. Stratul cornos propriu-zis este format

din celule lăţite, veziculoase care conţin o substanţă grasă numită paraeleidină şi care nu au nucleu;

zona periferică a celulelor este formată din keratină. Stratul exfoliator sau descuamat este alcătuit

din celule cornoase, ele aflându-se la suprafaţa epidermului; pentru ca o celulă a statului bazal din

corpul mucos să ajungă să se descuameze sau să se exfolieze trebuie să treacă cel puţin 26 – 28 de

zile; procesul de exfoliere constă î n desprinderea necontenită şi căderea sub formă de solzi sau de

pelicule a celulelor din stratul exfoliator care sunt slab unite î tre ele.

Dermul este o membrană conjunctivă densă şi reprezintă al doilea component al pielii, el

aflându-se sub epiderm de care este despărţit de membrana bazală.

În constituţia dermului intră:

o substanţă fundamentală (formată din mucopolizaharide, acid hialuronic, proteine, apă şi

săruri minerale);

fibre conjunctive colagene, elastice şi de reticulină.

elemente celulare: fibroblaste, hitiocite, mastocite, limfocite, plasmocite

În derm se găsesc: glandele sebacee; canalele de excreţie ale glandelor sudoripare; vase

sanguine; nervi şi corpusculi senzitivi.

Dermul este alcătuit din două straturi:

stratul papilar ce se caracterizează prin prezenţa a numeroase ridicături conice numite papile,care se î nfundă î n epiderm. Papilele pot fi adelomorfe, foarte mici şi care nu î mping î n afară

stratul cornos al epidermului, şi papile delomorfe care sunt î nalte şi produc crestele, papilele de

pe faţa palmară a mâinilor, de pe faţa plantară a picioarelor şi de pe pulpa degetelor. Fibrele

conjunctive se prind pe de o parte pe membrana bazală a epidermului, iar pe de altă parte pe

startul reticular de dedesubt. Celulele sunt de diferite tipuri: fibrocite, leucocite, limfocite,

plasmocite, mastocite şi pigmentare, a căror abundenţă depinde de regiunea corpului şi de rasa

individului. Tot aici se mai găsesc şi diferite tipuri de corpusculi senzitivi (Meissner, Vause).

7/18/2019 erizipel


stratul reticular este format î ndeosebi din fibre conjunctive alergene şi elastice care se continuă

cu reţeaua de fibre din stratul papilar de deasupra şi din hipodermul adiacent.

Hipodermul este stratul profund al pielii, situat sub derm şi care se continuă cu aponevrozele

subadiacente sau cu periostul oaselor. Este format din ţesut conjunctiv lax, fibrele conjunctive

fiind î n marea lor majoritateorientate paralel cu suprafaţa pielii.

În ochiurile delimitate de fibre se găsesc, î n unele regiuni, celule grase mari, care formează î n

ansamblul lor pediculul adipos.

În hipoderm se mai găsesc vase, nervi, porţiunea secretoare a glandelor sudoripare, muschi

pieloşi şi corpusculi senzitivi.

4

7/18/2019 erizipel


Anexele cutanate

Anexele cutanate cuprind glandele cutanate şi fanerele. Glandele cutanate cuprind glandele

sudoripare ecrine, glandele sudoripare apocrine şi glandele sebacee. Fanerele cutanate cuprind

părul şi unghiile.

Foliculul pilo-sebaceu

Foliculul pilo-sebaceu cuprinde:

părul şi tecile sale,

glanda sebacee.

muşchiul erector al firului de păr

7/18/2019 erizipel


1) Părul este o formaţiune epitelială, cornoasă, filiformă care ia naştere î n corionul profund

dintr-o expansiune cupuliformă de natură conjunctivo-vasculară numită papilă care reprezintă

organul vital al firului de păr. Porţiunea mai umflată a părului care coafează papila se numeşte

bulb. În partea inferioară a bulbului se află matricea sau centrul germinativ care produce părul

şi teaca epitelială internă. Firul de păr traversează grosimea pielii ieşind la suprafaţă şi prezintă

astfel două porţiuni:

rădăcina – porţiunea din grosimea pielii, tija sau tulpina – porţiunea aeriană.

Rădăcina firului de păr este constituită histologic din mai multe straturi dispuse concentric.

Dinspre centru spre periferie acestea sunt:

5

7/18/2019 erizipel


măduva – puţin dezvoltată la om este formată din celule clare, formând axul

părului;

corticala (cortexul) reprezintă cea mai mare parte din structura părului fiind formată din celule

fuziforme, nucleate şi bogate î n pigment. Aceste celule conţin keratohialină. În cursul

diferenţierii celulele corticale pierd nucleul şi se keratinizează complet.

epidermiculul este format dintr-un singur rând de celule plate, anucleate, lipsite de melanină.

Glandele sebacee sunt î n general anexe ale firului de păr, dar există o serie de zone unde

acestea sunt singure: buze, gland, faţa internă a prepuţului, labiile mici, areola mamară şi

pleoape.

Glandele sebacee sunt glande exocrine tubulo-alveolare situate î n triunghiul format de

epiderm, firul de păr şi muşchiul erector al firului de păr. Talia lor este invers proporţională cu

cea a firului de păr.

Celulele porţiunii secretorii a glandelor sebacee, denumite sebocite, iniţial de formă cubică

suferă o diferenţiere de la periferia glandei spre centru, sf ârşind prin a se distruge şi elimina î n

infundibulul folicular – secreţie holocrină.

3)Muşchiul erector al părului

Muşchiul erector al părului este un muşchi neted, oblic, localizat pe faţa externă a glandei

sebacee. Contracţia muşchiului erector provoacă ridicarea firului de păr care se verticalizează.

Glandele sudoripare apocrine

Glandele sudoripare apocrine sunt prezente doar î n anumite regiuni ale organismului: axile,

scrot, labiile mici, regiunea perianală, conductul auditiv extern, pleoape şi sunt totdeauna

anexate foliculului pilo-sebaceu.

7/18/2019 erizipel


Sunt constituite dintr-o porţiune secretorie şi un canal excretor:

porţiunea secretorie a glandelor sudoripare apocrine este localizată î n hipoderm, mai profund decât

porţiunea secretorie a glandelor sudoripare ecrine. Aceasta prezintă un singur tip de celuleglandulare cilindrice sau cubo-cilindrice situate î n jurul unui lumen larg. Între membrana bazală şi

celulele glandulare se găseşte un strat discontinuu de celule mioepiteliale.

canalul excretor este format din două straturi de celule cubice. El se deschide î n conductul

pilo-sebaceu mai jos de glandele sebacee.

Produsul de secreţie este opac, gras şi alcalin.

El este secretat î n mod apocrin: eliminarea polului apical al celulelor, dar partea bazală şi

medie rămâne pe loc pentru regenerarea elementelor pierdute.

6

7/18/2019 erizipel


Glandele sudoripare ecrine

Glandele sudoripare ecrine sunt repartizate pe toată suprafaţa pielii, cu excepţia regiunilor

axilare, perimamelonare, pubiene. Sunt foarte numeroase la nivelul palmelor şi plantelor şi

numeroase la nivelul dosului mâinilor şi pielii capului.

Sunt glande exocrine tubuloase simple având o porţiune secretorie şi un canal excretor:

porţiunea secretorie a glandelor sudoripare ecrine este localizată î n dermul profund sau hipodermul

superficial. Sunt formate dintr-un singur strat de celule glandulare cilindrice (sau cubo-cilindrice)

situate î n jurul unui lumen î ngust. Celulele mioepiteliale sunt prezente la periferie având rolul de a

elimina conţinutul celulelor glandulare î n lumenul tubular.

canalul excretor al glandelor sudoripare ecrine străbate dermul perpendicular pe suprafaţa

cutanată, apoi traversează epidermul pentru a se deschide la suprafa ţă printr-un por. În

porţiunea sa intradermică este mărginit de un epiteliu cubic, bistratificat, pe când î n porţiunea

intraepidermică, denumită acrosiringium, nu are perete propriu.

Secreţia lor apoasă, incoloră şi sărată constituie sudoarea. Sunt glande merocrine vărsându-şi

conţinutul î n afara foliculului pilos.

Unghia

Unghia este o lamă cornoasă localizată pe faţa cutanată dorsală a fiecărui deget de la mâini şi

picioare.

Macroscopic unghia prezintă două părţi: o parte vizibilă - corpul unghiei sau limbul şi o parte

ascunsă sub repliul unghial – rădăcina. Lunula este porţiunea albă a corpului situată î n

vecinătatea rădăcinii. Pielea care acoperă rădăcina constituie bureletul unghial a cărui

extremitate liberă, foarte keratinizată, se numeşte epionichium sau cuticula, pe când regiunea

situată sub marginea liberă a unghiei se numeşte hiponichium. Creşterea unghiei se face prin

proliferarea şi diferenţierea epiteliului rădăcinii şi lunulei unghiei, numită matricea unghială.

Matricea produce platoul unghial cu viteza de 1 mm/săptămână la mâini şi de 0,25

mm/săptămână la picioare.

7/18/2019 erizipel


Vascularizaţia pielii

Epidermul ca orice epiteliu nu este vascularizat el fiind hrănit prin osmoză. În schimb dermul

şi hipodermul sunt bogat vascularizate printr-o re ţea foarte sistematizată de arteriole de calibrumediu apoi mic, capilare şi venule.

În partea profundă a hipodermului arterele formează o primă reţea paralelă cu suprafaţa cutanată.

De la aceasta pleacă perpendicular ramuri care traversează hipodermul dând colaterale care

vascularizează lobulii adipoşi şi anexele: glandele sudoripare şi foliculii piloşi.

Aceste ramuri se reunesc î n partea profundă a dermului reticular pentru a forma a doua reţea a cărei

ramificaţii sunt paralele cu suprafaţa cutanată. Din această a doua reţea pornesc

7

7/18/2019 erizipel


perpendicular arteriole, numite „arteriole î n candelabru”, care dau ramuri pentru anexele cutanate şi

dermul reticular şi sf ârşesc prin a se anastomoza î ntr-o a treia reţea – reţeaua subpapilară, situată

dedesubtul papilei dermice. Din această ultimă reţea pleacă arteriolele terminale care se î ndreaptă

vertical spre papile î n vârful cărora se ramifică î n numeroase capilare dispuse î n ansă.

Reţeaua venoasă urmează î n sens invers acelaşi traiect ca şi reţeaua arterială. Limfaticele sunt

reprezentate prin vasul central al papilei, apoi prin plexul subpapilar şi, î n sf ârşit, prin

trunchiuri mai mari care se deschid î n limfaticele din ţesutul celular subcutanat.

Inervaţia pielii

Terminaţiile nervoase libere sunt abundente î n anumite regiuni ale pielii. Fibrele nervoase iau

naştere din plexul subepidermic, pierd celulele Schwan şi pătrund î n epiderm. După ce

traversează stratul bazal şi spinos, terminaţiile libere se termină î n stratul granulos.

Terminaţiile libere conţin mecanoreceptorii C, termoreceptorii şi receptorii de durere.

Formaţiunile corpusculare ne î ncapsulate cuprind complexele Merkel şi discurile Pinkus.

Complexele Merkel cuprind celulele Merkel ale stratului bazal al epidermului şi ale

tecii epiteliale externe a firului de păr şi fibrele nervoase î n contact cu ele.

Discurile lui Pinkus sunt mici proeminenţe epidermice cu diametrul de 0,3-0,5 mm, vizibile cu

lupa şi caracterizate morfologic de un epiderm foarte gros, de o joncţiune dermo-epidermică

foarte deformată, de prezenţa a numeroşi corpusculi Merkel î n stratul bazal al epidermului şi

numeroase vase sanguine î n dermul subiacent.

Forma ţ iuni corpusculare î ncapsulate:

Corpusculii Meissner sunt localizaţi la nivelul papilelor dermice î n pielea î ngroşată f ără peri.

Sunt corpusculi ovalari, î ncapsulaţi, formaţi din celule aplatizate î ntre care se găseşte o

ramificaţie nervoasă mielinică cu traiect helicoidal. Corpusculii Meissner sunt mecanoreceptori

cu rol î n atingere.

Corpusculii Vater-Pacini şi corpusculii Krause sunt localizaţi î n dermul pielii glabre groase şi a

pielii fine cu peri. Sunt î nconjuraţi de o capsulă şi constituiţi din celule aplatizate şi mulate una

7/18/2019 erizipel


peste alta concentric, î n formă de bulb de ceapă, î n jurul unei mase centrale care conţine fibra

nervoasă terminală. Aceştia sunt mecanoreceptori implicaţi î n percepţia vibraţiilor. Corpusculii

Krause pot fi consideraţi ca mici receptori Pacini cu rol î n percepţia senzaţiilor de frig.

Corpusculii Ruffini sunt situaţi î n dermul pielii groase şi a pielii fine cu peri. Sunt corpusculi

î ncapsulaţi conţinând numeroase fibre nervoase, implicate î n percepţia presiunilor, tracţiunilor

şi senzaţiilor de cald.

8

7/18/2019 erizipel


1.1.2 Elemente de fiziologie

Funcţia de organ de simţ. Analizatorul cutanat este alcătuit din un segment periferic, un

segment de conducere şi un segment central.

Segmentul periferic este reprezentat de terminaţiile nervoase receptoare libere şi de

formaţiunile receptoare incapsulate existente î n epiderm, derm şi hipoderm.

Sensibilitatea tactilă este determinată de excitanţi mecanici care acţionează prin atingere sau pact şi

prin apăsare sau presiune. Excitaţia care determină sensibilitatea de atingere sau de contact sunt

recepţionaţi de corpusculii Meissner, discurile Merkel şi de fibrele situate la baza foliculilor piloşi.

Sensibilitatea de atingere variază mult de la o regiune a pielii la alta, zonele păroase fiind deosebit

de sensibile, pulpa degetelor şi buzele posedând cel mai î nalt grad de sensibilitate tactilă. Excitanţiicare determină sensibilitatea de apăsare sau de presiune sunt recepţionaţi de corpusculi Vater-

Pacini din hipoderm. Aplicarea unei excitaţii tactile cu caracter de contact sau de atingere î ntr-un

punct de pe piele poate fi perfect localizată de către omul normal, ceea ce poartă denumirea de

topogrozie. Când două excitaţii sunt aplicate simultan se percep două senzaţii distincte numai dacă

distanţa dintre cele două puncte excitate este sufucient de mare, ceea ce poartă denumirea de

discriminoză tactilă. Cu ajutorul sensibilităţii tactile, omul poate identifica şi f ără participarea

vizuală obiectele, pe baza proprietăţilor lor fizice (formă, greutate, consistenţă, temperatură), ceea

ce poartă denumirea de stereognoză.

sensibilitatea tonică este determinată de excitanţi termici şi anume de temperatura î nconjurătoare

sau de aceea a corpului cu care pielea vine î n contact. Calitatea de rece este recepţionată de

corpusculii Krause, iar cea de căldură de corpusculii Ruffini. Când temperatura uni corp este

superioară temperaturii pielii, ea este recepţionată ca senzaţie de căldură , iar când temperatura este

mai mică decât pielea, ea este recepţionată ca senzaţia de rece. Receptorii cutanaţi Ruffini sunt

excitaţi când temperatura î nconjurătoare sau aceea a corpurilor cu care

pielea vine î n contact este cuprinsă î ntre 24o

C şi 47o

C, iar receptorii Krause când temperatura

atinge 10oC – 41

oC. Intensitatea senzaţiei de cald sau rece depinde, î n primul rând de mărimea

suprafeţei asupra căreia acţionează excitantul şi î n al doilea rând de gradul variaţiei

temperaturii. Faţa palmară a mâinii are puterea de diferenţiere termică cea mai mare pentru

temperaturi care oscilează î n jurul a 28oC.

sensibilitatea dureroasă este determinată de excitanţi algici sau nociceptivi, care sunt stimuli

capabili să producă influenţe dăunătoare asupra organismului. Senzaţia de durere poate fi

7/18/2019 erizipel


determinată de orice agent brutal care produce leziuni sau distrugeri ale ţesutului: agenţi fizici

(mecanici, electrici, termici); agenţi chimici (acizi, baze, săruri); agenţi biologici (toxine

microbiene). Receptorii pentru durere sunt reprezentaţi de terminaţiile nervoase libere, lipsite de

teacă de mielină, respectiv de dendritele neuronilor din ganglionii spinali, acestea găsindu-se î n

9

7/18/2019 erizipel


derm şi î n stratul mucos al epidermului. Spre deosebire de senza ţiile tactile şi tonice, durerea

este î nsoţită î ntotdeauna de o componentă psihofiziologică, respectiv de stare de nelinişte

dezagreabilă. De asemenea, durerea este î nsoţită de reflexe medulare segmentare (reflexul de

flexiune), ca şi de reflexe suprasegmentare la nivelul măduvei şi al etajelor superioare ale

sistemului nervos (reacţii vegetative, creşterea T.A., creşterea frecvenţei cardiace, dilatarea

pupilei, creşterea secreţiei sudorale) când intensitatea stimulului dureros este foarte mare,

reacţiile reflexe au caracter inhibitor manifestându-se prin scăderea T.A. şi tulburări ale

articulaţiei şi respiraţiei. Pragul reacţiei la durere variază de la un individ la altul, adaptarea la

durere fiind slabă datorită rolului acestea î n acţiunea de semnalizare a excitanţilor dăunători

organismului.

Segmentul de conducere este alcătuit din căile nervoase care conduc impulsurile de la receptori

către segmentul central al acestui analizator. Excitanţii tactili, termici şi dureroşi aleşi de

terminaţiile nervoase existente î n epiderm şi hipoderm sunt mai î ntâi codificaţi sub formă de

impuls nervos şi apoi conduşi de fibrele nervoase senzitive sau ascendente către segmentulcentral al analizatoruliu tegumentar. Căile care conduc aceste impulsuri nervoase de la

periferie către centru poartă numele de căi ale sensibilităţii exteroreceptoare.

Segmentul central al analizatorului cutanat este girul postcentral al lobului parietal, ariile 3, 1,

2, 5 şi 7, aici impulsurile fiind prelucrate de scoarţa cerebrală şi devenind conştiente prin

capacitatea acesteia de analizare şi sinteză. Analizatorii tegumentari informează scoarţa despre

variaţiilr de temperatură din mediul î nconjurător şi contactul cu anumite obiecte.

Funcţia de protecţie. Pielea protejează î ntregul organism î mpotriva agenţilor mecanici, chimici,

termici şi microbieni prin î ntreaga sa structură. Rezistenţa fibrelor conjunctive şi elastice din

derm, la care se adaugă rolul de analizator al şocurilor pe care i-l confirmă grăsimea din

hipoderm fac ca pielea să protejeze ţesuturile subiacente de acţiunea nocivă a agenţilor

mecanici.

Existenţa î n stratul cornos a Keratinei (proteină cu rezistenţă mare faţă de acizi, baze, enzime)

face ca pielea să protejeze ţesuturile subiacente de acţiunea agenţilor chimici.

La acţiunea agenţilor chimici se mai opun şi grăsimile existente pe suprafaţa pielii, care rezultă

din secreţia glandelor sebacee.

7/18/2019 erizipel


Protecţia î mpotriva agenţilor actinici, respectiv a energiei radiante solare ş î î ndeosebi

î mpotriva radiaţiilor ultraviolete se realizează atât prin prezenţa keratinei din stratul cornos, cât

mai ales prin prezenţa melaninei din celulele pigmentare din epiderm.

Stratul cornos este dotat cu proprietăţi de reflexie, difuzie şi absorbţie faţă de radiaţiile solare

proiectate asupra pielii.

10

7/18/2019 erizipel


Pigmentul melonic existent î n celulele pigmentare şi î n cele ale stratului germinativ are un rol

deosebit î n fotoprotecţia dermului, absorbând o anumită cantitate din radiaţiile care au reuşit sa

străbată stratul cornos.

Pielea, prin stratul ei cornos, devine impermeabilă pentru microorganisme, la aceasta

adăugându-se şi acţiunea uşor bactericidă a sebumului.

Protecţia contra agenţilor biologici se realizează prin descuamarea continuă a epidermului, ca

şi prin pelicula acidă de la suprafaţa pielii, care î mpiedică multiplicarea microbilor şi a

paraziţilor vegetali.

Funcţia de excreţie. Alături de rinichi şi de tubul digestiv, pielea intervine î n excreţia

diferitelor substanţe din organism prin intermediul glandelor sudoripare.

Glandele sudoripare merocrine au o secreţie acidă şi î şi varsă conţinutul î n afara foliculului

sebaceu.

Glandele holomerocrine au o secreţie alcalină şi î şi varsă conţinutul î n apropiere de orificiul

glandelor sebacee.

Produsul de secreţie al acestor glande este sudoarea care este o soluţie formată din 99% şi 1%

substanţe solubile, printre care săruri minerale (clorură de sodiu şi de potasiu), substanţe organice

azotate (uree, creatinină, acid uric), acid lactic, acizi graşi volatile şi alte substanţe.

Din punct de vedere cantitativ, î n condiţii obişnuite de temperatură, umiditate şi efort fizic,

sudoarea este de aproximativ 200 ml î n 24 de ore, ea putând ajunge î n timpul unor eforturi

fizice mari la 10 l î n 24 de ore.

Reglarea secreţiei sudorale se face atât pe cale nervoasă, cât şi pe cale umorală, glandele

sudorale aflându-se sub controlul sistemului nervos simpatic şi parasimpatic, a căror excitare

declanşează secreţia sudorală.

Mediatorul chimic î ntre terminaţiile nervoase şi celulele secretoare este atât acetilcolina cât şi

adrenalina, datorită fibrelor colinergice şi agrenergice existente î n aceste terminaţii.

7/18/2019 erizipel


Funcţia de termoreglare. Prin termoreglare se î nţelege totalitatea mecanismelor care asigură

meţinerea temperaturii corporale î n limite fiziologice (36,50 dimineaţa şi 36,9

0 seara), această

constantă reprezentând un echilibru î ntre producerea de căldură (termogeneză) şi pierderea de

căldură (termoliză).

Pierderea de căldură se efectuează la suprafaţa pielii ş î a membranei alveolocapilare a

plămânilor, dar şi prin urină şi materii fecale. Pielea reprezintă organul principal de pierdere a

căldurii, ea comportându-se ca un indtermediator al schimbului de căldură î ntre organism şi

mediul exterior.

Pierderea de căldură de la nivelul pielii se realizează prin iradiere, conducţie, convecţie ş î

evaporare.

11

7/18/2019 erizipel


pierderea de căldură prin iradiere se face sub forma unui transfer de energie radiantă de la

suprafaţa pielii la exterior, prin intermediul unor unde electromagnetice ce se deplasează cu

viteza luminii. Corpul omenesc pierde prin iradiere 55% din căldură.

pierderea de căldură prin conducţie este un transfer de căldură î ntre două corpuri care vin î n

contact când î ntre ele există o diferenţă de temperatură. Corpul omenesc poate pierde căldură

prin conducţie dacă aerul cu care vine î n contact este mai rece, intensitatea pierderii depinzând

de temperatura atmosferică î nconjurătoare. Un rol important î n pierderea de căldură prin

conducţie î l are î mbrăcămintea, care realizează un strat de aer izolator î ntre mediul exterior şi

piele.

pierderea de căldură prin convecţie este un alt mecanism de pierdere de căldură, cantitatea de

căldură pierdută î n condiţii fiziologice fiind de 15%. Este un mecanism de transmitere prin

curenţi a energiei calorice de la corpul uman la mediul î nconjurător. În condiţii normale detemperatură, umiditate şi mişcarea aerului, î mbrăcăminte şi intensitate a termogenezei,

organismul pierde prin iradiere, convecţie şi conducţie 70% din î ntreaga cantitate de căldură.

pierderea de căldură prin evaporarea secreţiei sudorale este cel de-al patrulea mecanism al

termolizei, î n condiţii fiziologice de temperatură şi umiditate a mediului ambiant, evaporarea

lichidelor de la suprafaţa pielii ducând la pierderea a circa 25% din cantitatea totală de căldură

produsă î n organism. Pierderea de căldură prin evaporare este echivalentă cu cantitatea de

căldură necesară pentru transformarea secreţiei sudorale î n vapori.

În condiţiile unor variaţiimari al temperaturii ambiante, î n procesul de termoliză intervin o serie de reflexe care au drept

rezultat un aport crescut sau scăzut din sânge î n capilarele dermului, sau o cantitatecrescută ori

scăzută de secreţie sudorală.

Funcţia de depozit. Stratul profund al pielii, şi anume hipodermul, reprezintă locul de

depozitare a grăsimilor din rezervă, aceste grăsimi provenind din grăsimile alimentare, dar mai

ales din transformarea glucidelor î n lipide.

Un aport alimentar crescut de glucide (pâine, paste f ăinoase, dulciuri) duce la creşterea

cantităţii de grăsime din hipoderm, ceea ce reprezintă o importantă rezervă energetică pentru

organism.

Pielea nu este numai un rezervor de grăsime, dar şi un rezervor de sânge, cantitatea de sânge

care se află î n vasele din stratul papilar şi din hipoderm fiind apreciabilă.

7/18/2019 erizipel


Când organismul are nevoie de o redistribuire a acestui important element î n favoarea altor

organe de importanţă vitală (inima, creierul), o mare cantitate din sângele de rezervă din piele

este aruncată î n circulaţie datorită fenomenului de vasoconstricţie arteriolară şi capilară de la

nivelul pielii.

12

7/18/2019 erizipel


Funcţia de absorbţie a pielii are o importanţă fiziologică redusă, î n schimb, permeabilitatea

acesteia pentru anumite substanţe medicamentoase fiind extrem de importantă pentru practica

medicală.

Absorbţia diferitelor substanţe se poate face î n deosebi prin orificiile pilosebacee şi sudoripare.

1.2. Prezentarea teoretică a bolii 1.2.1. Definiţie

Erizipelul este o boală infecţioasă acută a tegumentului, determinată de streptococul beta-

hemolitic din grup A, caracterizată clinic prin apariţia unui placard roşu, eritematos şi dureros

cu tendinţă extensivă, î nsoţit de fenomene generale precum febră şi frison.

Din punct de vedere anatomo-patologic, erizipelul este o inflamaţie acută care se î ntinde î n

adâncime până la corion, ca urmare a pătrunderii şi î nmulţirii microbilor î n limfaticele

reticulare.

1.2.2. Etiologie

Agentul patogen al erizipelului este streptococul hemolitic descoperit de Fehleisen in 1882,

care se găseşte constant î n placardul erizipelatos.

7/18/2019 erizipel


Streptococul găsit î n erizipel, face parte din grupa A, Larecegield a streptococilor hemolitici.

La om s-au descris erizipele cu stafilococ şi pneumococ cu simptomatologie asemănătoare

celei prin streptococ.

1.2.3. Patogenie

Erezipelul se prezinta cel mai frecvent sub forma unor cazuri sporadic, predominant u şor la

femei şi î ntâlnindu-se la toate vârstele.

Epidemii au apărut î n secolele trecute, î n serviciile de chirurgie, de obstetrică sau î n spitalele

de cronici. Erizipelul este răspândit pe tot globul, dar, ca şi alte boli produse de

13

7/18/2019 erizipel


streptococul beta hemolitic, el aparţine mai ales regiunilor temperate. Incidenţa sezonieră a

bolii arată un maximum toamna şi primăvara.

Morbiditatea prin erizipel se suprapune cu morbiditatea prin angine şi scarlatine. Aceste

afecţiuni au prezentat î n timp numeroase variaţii î n ceea ce priveşte durata valorilor

epidemiologice, morbiditatea şi î n special alternanţa dintre epidemii î n care predominau forme

uşoare cu altele î n care predominau forme grave de boală.

Sursa de infecţie – este reprezentată de bolnavi şi convalescenţi de diferite forme de infecţii

streptococice (angine, otite, scarlatina, impetigo, pemfigus, erizipel, flegmon) sau de purtători

sănătoşi de streptococ beta hemolitic grup A. Cazurile de erizipel pot constitui surse de

infecţie, î ndeosebi prin secreţiile infectate de pe suprafaţa placardului (conţinutul flictenelor,

cruste).

Nu este exclusă exacerbarea, datorită unor anumiţi factori locali sau generali, a unui streptococ

hemolitic, aflat de multă vreme pe mucoasă î n stare de saprofitism.

Modul de transmitere este atât contactul direct cu bolnavul, sau pe cale aeriană, prin picături

Flügge de la bolnavii cu angine sau purtători de streptococ beta hemolitic. În mod indirect

transmiterea se poate face prin intermediul obiectelor contaminate.

Contagiozitatea erizipelului este redusă şi uşor de evitat. Numai greşeli grosolane de asepsie

( mâini şi obiecte contaminate cu secreţii infectate) pot conduce la transmiterea infecţiei.

Poarta de intrare este reprezentată de soluţii de discontinuitate î n tegument (leziuni

invizibile, minore sau evidente, plagi accidentale, chirurgicale, arsuri) sau pe mucoase, de unde

infecţia streptococică se propagă prin continuitate la tegumentul vecin ( de exemplu rinita

streptococică şi erizipelul feţei). Pentru erizipelul membrelor inferioare, poarta de intrare estereprezentată adesea de soluţii de continuitate provocate de micoze interdigitale cronice, ulcere

varicoase, escoriaţii.

În secolul trecut, î naintea introducerii regulilor de asepsie î n serviciile chirurgicale, se

produceau veritabile epidemii intraspitaliceşti de erizipel, care se soldau cu numeroase decese.

7/18/2019 erizipel


Receptivitatea. Anumite condiţii ale macroorganismului predispun la infecţii: nou-născutul

face erizipel la plaga ombilicală, persoanele traumatizate accidental sau operator, cardiacii,

neoplazicii, diabeticii sunt predispuşi să facă erizipel grav şi recidivant.

Boala apare cu mai multă usurinţă pe terenurile tarate, î n incompetenţa imuno-biologică, la cei

care au mai avut erizipel, ca şi cum infecţia precedentă ar fi creat o receptivitate crescută

pentru streptococul beta hemolitic şi o sensibilitate de tip alergic.

Imunitatea. După erizipel nu apare o stare de imunitate, ci dimpotrivă o stare de predispoziţie,

care explică recidivele; uneori multiple, care apar la mulţi dintre bolnavii de erizipel (erizipel

recidivant).

14

7/18/2019 erizipel


Streptococul beta hemolitic, factorul etiologic al erizipelului pătrunde, î n tegument printr-o

soluţie de continuitate (minuscule sau plagă evidentă) sau prin propagarea de la o infecţie a

mucoasei (rinită sau faringită streptococică). De la poarta de intrare difuzează î n vecinătatea

acesteia progresând pe cale limfatică până la ganglionii regionali.

Streptococii se multiplică î n vasele limfatice şi î n spaţiile limfatice ale dermului provocând o

dermită, caracterizată prin vasodilataţie, edem şi infiltraţie celulară. Aceste modificari sunt mai

intense către marginile suprafeţei infectate, propagarea f ăcându-se î n jur, din aproape î n

aproape. În centrul placardului de dermită, modificările se atenuează, iar streptococii se găsesc,

aici, î n număr redus. Deseori, serozitatea acumulată î n derm provoacă, prin presiune, un clivaj

al stratului superficial al pielii, având ca urmare apariţia de flictene.

Uneori, se realizează arii de necroză a epidermului, urmate de eliminări lente ale porţiunii

sfacelate. Nu numai epidermul şi dermul sunt afectate de erizipel, dar şi hipodermul, care estesediul unui edem (deseori masiv) şi chiar al unor procese supurative (celulită, abces, flegmon).

Ganglionii regionali prezintă o reacţie inflamatorie. Fenomenele generale sunt cauzate de

toxinele streptococului, care trec î n circulaţie. În cazuri rare, bariera ganglionară este depăşită,

realizându-se forma bacteriană sau septicemică a bolii.

Se admite că î n patogenia erizipelului, intervine o stare alergică a organismului, desensibilizare faţă de streptococul beta hemolitic grup A. Pe un astfel de teren, factorii

predispozanţi şi favorizanţi, care ţin de mediul extern şi de organism, intervin î n declanşarea

bolii, provocând o schimbare î n reactivitatea organismului.

Aceşti factori pot fi scăderile bruşte de temperatură, traumatismele, debilizarea, rezistenţa

scăzută etc. Astfel se explică de ce acelaşi streptococ, provenit de la un bolnav de erizipel, va

determina la o altă persoană nu un erizipel, ci eventual un abces, o limfangită, o angină, uneori

nimic şi numai foarte rar, un erizipel.

1.2.5. Diagnostic clinic

Boala evoluează î n trei faze î n succesiune: faza de incubaţie

7/18/2019 erizipel


faza de stare

faza de remisiune

Faza de î ncuba ţ ie este scurtă, de 1-3 zile, maxim 8 zile. Debutul este brusc, chiar dramatic,

î ncât prin el î nsuşi sugerează o infecţie sistemică gravă, ca de exemplu î nceputul pneumoniei

(debut pseudopneumonie). Perioada de invazie este marcată prin fenomene generale: frisoane,

febră 39-400C, cefalee, inapetenţă, greţuri, vărsături.

15

7/18/2019 erizipel


La 1/3 din bolnavi fenomenele locale apar concomitent cu cele generale, la restul de 2/3, ele

succed la 1-2 zile. Febra se menţine ca atare, cu caracter continuu, timp de 5-6 zile, până la

rezoluţia bolii.

Perioada de stare se caracterizează prin constituirea placardului erizipelatos. La inspecţie se

observă o pată roşie î nchisă, cărămizie, care se constitue rapid şi are marginile policiclice şi

uşor ridicate, faţă de tegumentul limitrof. Această pată roşie, uşor ridicată, poartă numele de

placard erizipelatos. Aria de dermită sau placard erizipelatos este unic, cu tendinţa la extensie

rapidă şi prezintă toate caracterele procesului inflamator (rubor, tumor, dolor, calor). Placardul

este tumefiat, cu marginile mari reliefate şi net conturate, prezentând aspectul unui chenar

(“cearcan” sau “burelet”). La palpare, apare lipsit de supleţe.

Culoarea placardului este roşie, cu nuanţă î nchisă; î n pielea capului, placardul apare de culoare

roz deschisă, chiar albicioasă (aspect slăninos).

La anemici şi la caşectici, acest aspect este curent î n orice regiune a corpului. La cardiaci,

culoarea placardului poate fi albastră, cianotică (erizipelum ceruleum). Temperatura locală este

crescută.

Placardul erizipelatos se î nsoţeşte de o senzaţie de tensiune dureroasă şi nu o durere bine

exprimată. Apariţia unei dureri acute, mai ales la palpare, reprezintă mai repede semnalul uneicomplicaţii supurative (abces, flegmon). Există totuşi localizări de erizipel, care sunt î nsoţite

de durere netă, ca de exemplu erizipelul pavilionului urechii şi cel al pielii capului.

La nivelul placardului, apar frecvent flictene, asezate superficial si continand un lichid clar si

usor galbui. Acoperisul epidermic al acestora se rupe uşor, lăsând să se scurgă conţinutul, care

se concentrează sub forma unor cruste melicerice (“galbene ca mierea”).

În formele grave, straturile superficiale ale tegumentului, se necrozează constituind erizipelul

necrotic sau gangrenos.

Ţesutul subcutanat este sediul unui edem, care poate lua uneori proporţii considerabile, î n

special la faţă şi pleoape, provocând deformări hidoase, ca şi î n alte regiuni bogate, î n ţesut

conjunctiv.

7/18/2019 erizipel


Placardul se extinde î n suprafaţă prin margini, având o evoluţie centrifugă, centrul rămânând

mai palid, mai şters şi mai puţin tumefiat extinderea se face î n mod regulat, ca o pată de ulei

dar şi cu variate şi neregulate prelungiri de aspect peninsular.

La faţă, placardul erizipelatos se extinde pe ambii obraji, luând aspectul de “fluture”, î n timp

ce buza superioară nu este afectată. Netratat, placardul erizipelatos se poate extinde şi î n alte

parţi ale corpului, cu aspecte evolutive, care se observau alta dată, denumite erizipel migrator,

erizipel serpiginos, erizipel eratic.

16

7/18/2019 erizipel


La un examen atent se deceleaza o adenita usor dureroasa din partea ganglionilor, tributar

regiunii unde va apărea placardul erizipelatos.

În cursul perioadei de stare se menţin fenomenele generale î ntâlnite î n perioada de invazie:

febră, frison, tahicardie, cefalee, insomnie, dureri osteomusculare.

Evoluţia placardului netratat se î nsoţeste î n continuare de febră, tahicardie, tulburări digestive

(anorexie, vărsături) şi nervoase (cefalee, agitaţie, chiar delir, accentuate mai ales la alcoolici,

accese de delirum tremens). Splina poate fi uşor mărita. Aparatul urinar prezintă oligurie,

albuminurie şi un sediment urinar cu hematii exprimând o nefrită î n focar.

Perioada de remisiune. După 6-11 zile, fenomenele locale se atenuează iar pe suprafaţa fostului

placard apare o descuamaţie fină. Febra scade, starea bolnavului se ameliorează rapid.

Foştii bolnavi au predispoziţie la recidivă; noul placard erizipelatos se localizează de obicei î n

aceiaşi regiune. Recidivele apar după câteva săptămâni, luni sau ani de la prima î mbolnăvire.

De obicei recidivele sunt din ce î n ce mai benigne (erizipel redux).

Erizipelul abortiv î ncepe de obicei brusc, iar după 2-3 zile fenomenele locale şi generale să

î nceteze, boala se vindecă rapid. În formele uşoare, toate fenomenele au intensitate redusă, darpot genera şi septicemii mortale.

Formele grave evoluează cu fenomene generale şi locale foarte pronuţate. După aspectul

placardului, putem deosebi:

erizipel alb;

erizipel flictenoid sau bulos; erizipel flegmatos;

erizipel gangrenos; erizipel hemoragis;

7/18/2019 erizipel


Erizipelul feţei şi al organelor î nvecinate este localizarea cea mai frecventă a bolii. El î ncepe

de obicei de la nas, consecutiv unei rinite, rinofaringite sau a unei blefarite streptococice şi

prezintă un tablou diferit î n funcţie de localizare.

17

7/18/2019 erizipel


Erizipelul nasului şi al pometilor este roşu intens, luând forma de edem pronunţat, eritemul

luând forma unui fluture. Pielea frunţii este de asemenea roşie intens, extinsă şi lucioasă.

Erizipelul urechii si al pleoapelor se prezinta sub forma edematoasa rosie. În urma edemului

pronunţat al pleoapelor, fantele se strâmtează, uneori se î nchid.

Erizipelul mucoaselor poate fi secundar, alteori constituie punctul de plecare al procesului

dermic. Suprafaţa afectată este tumefiată, lucioasă, intens roşie şi dureroasă. Erizipelul

mucoasei laringiene poate cauza î n scurt timp moartea prin asfixiere.

Erizipelul membrelor este consecutiv unor plagi sau leziuni cutanate. Sunt expuse mai ales

persoanele care suferă de insuficienţă circulatorie, leziuni varicoase. Deseori se î nsoţeşte de

limfagită, fie se complică frecvent: supuraţii sau cangrene.

7/18/2019 erizipel


Erizipelul genital are î ntotdeauna o evoluţie gravă. Apare după manevre avortive sau

obstetricale septice.

Erizipelul scrotului are tendinţa de cangrenă.

Erizipelul nou-nascutului şi al sugarului se prezintă mai ales sub forma erizipelului

ombilical. Înaintea sulfamido şi penicilino-terapiei, erizipelul la această vârstă este aproape

î ntotdeauna mortal.

Erizipelul bătrânilor î n general, evoluează cu fenomene locale mai puţin pronunţate, î nsă

starea generală este gravă, iar letalitatea este de 10-20%.

Erizipelul eritematos numit şi erizipelul rubeosum, reprezintă forma obişnuită. Ea a fost

descrisă mai sus.

Erizipelul bulos se caracterizează prin apariţia de flictene pe placardul erizipelatos. Apariţia

lor reflectă gradul crescut de tulburare a permeabilităţii capilarelor şi rata mare de formare a

exudatului inflamator care reuşeşte să decoloreze straturile epidermului şi să se colecteze.

Conţinutul flictenelor este serocitrin dar poate deveni seropurulent sau purulent,

18

7/18/2019 erizipel


realizând o adevarată supuraţie a dermului. După spargerea bulelor, suprafaţa denudată se

acoperă de o crustă gălbuie, melicerică.

Erizipelul gangrenos este o eventualitate mai rară. El se datorează trombozelor vaselor

intradermice, de obicei a celor din centrul placardului eritematos.

Aceste diferenţe de intensităţi lezionale sunt expresia raporturilor care se stabilesc î ntre

virulenţa microbiană, rezistenţa organismului, sensibilitatea individuală faţă de streptococul

beta-hemolitic şi momentul şi calitatea tratamentului.

Din punct de vedere al localizării cea mai frecventă formă anatomo-clinică este “erizipelul

feţei”. Placardul erizipelatos se extinde la nas şi la obraji dar nu şi la buza superioară. Din

această cauză roseaţa este caracteristică, luând forma de “aripi de fluture”.

Aceasta extindere particulară se datorează diferenţei de structură densitate şi aderenţă a

epidermului la derm. În cazul î n care placardul erizipelatos se extinde spre ureche, cuprinde şi

pavilionul urechii, î n timp ce celulita feţei se opreşte net la nivelul acestuia.

Această diferenţă de extindere se datorează faptului că erizipelul este o limfangită a pielii, o

dermită acută î n timp ce celulita este inflamaţia acută a hipodermului. Ori, la nivelulpavilionului urechii tegumentul aderă strâns la cartilaj f ără î ntreruperea unei lame

celuloconjunctive. Această diferenţă este un element de diagnostic diferenţial şi a fost descris

de Gostan Milian (1871-1945), dermatolog francez la spitalul Saint Louis din Paris, sub

denumirea de “semnul urechii”. Erizipelul pavilionului urechii este foarte dureros.

Erizipelul este o boală care nu conferă imunitate de aceea o nouă infecţie sau o recidivă sunt

oricând posibile.

Erizipelul recidivant este favorizat de existenţa tulburărilor circulatorii venoase sau limfatice,

ca î n cazul sindromului post-trombotic sau î n cel al limfademului cronic.

În aceste cazuri se realizează un adevărat cerc vicios. Erizipelul agravează insuficienţa

limfatică prin leziunile de limfangită, iar insuficienţa limfatica, favorizează recidiva

erizipelului prin condiţiile locale favorizante.

7/18/2019 erizipel


În cadrul erizipelului recidivant există o formă particulară, aceea de erizipel catamenial î n care

recidiva apare î n perioadele menstruale.

În afară de aceste forme se mai î ntâlneşte erizipelul recidivant sezonier. Caracterul recidivantal erizipelului pare ca s-ar datora constituirii unei adevarate predispoziţii faţă de infecţia cu

streptococul beta-hemolitic. Erizipelul recidivant al membrelor poate duce la o insuficien ţă

limfatică cronică, elefantiaza.

Erizipelul recidivant constituie o manifestare frecventă (15%) şi deosebit de supărătoare, prin

numeroasele recidive la aceeaşi persoană.

Cauzele sunt multiple:

19

7/18/2019 erizipel


lipsa de imunitate faţă de infecţia streptococică

predispoziţie generală prin deficienţe de apărare antiinfecţioasă (diabet, ciroză, alcoolism).

factori locali predispozanţi: micoze interdigitale cu afectarea epidermului, ulcere varicoase,

escoriaţii, ragade, fisuri, lipsa de igienă, obezitate excesivă, edeme cronice sau prin flebite.

După cum se face extinderea placardului, se deosebeşte erizipelul localizat, migrator, eratic şi

serpiginos.

În erizipelul localizat placardul se extinde î n “ pată de ulei”.

În erizipelul migrator, placardul se extinde, dar, î n aceeaşi măsură, păleşte î n zona

eritematoasă, anterior.

În erizipelul eratic, placardul se configurează discontinuu, î n insule, iar î n cel serpiginos,

şerpuitor, î n f âşii.

Diagnostic paraclinic

Datele epidemiologice: uneori ajută la descoperirea sursei de infecţie î n anturajul bolnavului.

Datele clinice: î nceputul brusc, cu febră mare, cu frisoane, alterarea stării generale, care se

intensifică la apariţia placardului caracteristic şi tumefierea dureroasă a ganglionilor regionali,

indică erizipelul.

Date de laborator :

La examenul de laborator se va observa VSH accelerat. Hemoleucograma arată leucocitoză cu

polinucleoză. Uneori streptococul poate fi cultivat din serozitatea veziculelor după placard. În

7/18/2019 erizipel


cazurile cu bacteriemie sau septicemie, hemocultura este pozitivă pentru streptococ beta-

hemolitic grup A.

1.2.7. Diagnostic diferenţial

La î nceput trebuie f ăcut cu toate bolile infecţioase, care î ncep brusc, iar după apariţia

placardului erizipelos se face cu:

eritemul exudativ multiform; eritemul nodos;

eritemul postvaccinal;

urticarii, edeme, eritem şi dermite artificial provenite sub acţiunea unor agenţi fizici sau

chimici.

Furunculele simple sau antracoidale sunt foarte dureroase, cu extindere î n profunzime şi

margini şterse.

20

7/18/2019 erizipel


Stafilococia malignă a feţei cu punctul de plecare, de obicei un furuncul sau o foliculită a buzei

superioare, se prezintă ca un bloc inflamatoriu de culoare roşie asimetrică, acoperită cu

pustule, adesea cu mici nodule, care evoluează spre supuraţie.

Examenul bacteriologic clarifică diagnosticul. Abcesul dentar, abcesul subcutanat, dacrio-

cistitele, sinuzitele, flegmoanele etc., cu sediul principal sub piele, sunt foarte dureroase, iar

fenomenele inflamatorii sunt centripede.

În erizipelul lui Rosenbach, starea generala este bună, plaga are aspect violaceu cu evoluţie

mai incertă localizată mai ales la mâini şi survine î n special la indivizii care au manipulat carne

infectată.

Erizipelele septicemiilor sunt de obicei multiple şi î nsoţite de manifestări proprii a acestor boli.

1.2.8. Evoluţie. Prognostic

Erizipelul are astăzi un prognostic favorabil, vindecarea obtinându-se î n mod uzual. Înainte de

sulfamido şi penicilinoterapie, evoluţia bolii era gravă şi deseori letală la vârstnici, sugari,

cirotici. În condiţiile penicilinoterapiei, letalitatea este sub 1%. Metodele moderne nu au reusit

î nsă să influenţeze frecvenţa recidivelor şi evoluţia unor erizipele ale membrelor inferioarespre elefantiazis.

De asemeni, prognosticul este mai rezervat la cirotici, cardiaci, diabetici şi bătrâni.

1.2.9. Tratament a) profilactic

Tratamentul profilactic are următoarele obiective:

recunoaşterea şi izolarea cazului, asigurând profilaxia contagiunii, conform normelor

antiepidemice,

respectarea regulilor de tratament al plăgilor,

7/18/2019 erizipel


dispensarizarea cazurilor de limfedem, de ulcere trofice de origine venoasă ale gambei şi a

cazurilor omologate de erizipel recidivant.

b) igieno-dietetic

Repauzul la pat este necesar. Regimul alimentar lacto-hidro-zaharat şi fructarian, î n febră, se

schimbă î ntr-unul lacto-fainos şi apoi î ntr-unul complet, dacă nu există alte complicaţii.

c) medicamentos

Tratamentul local constă î n dezinfectarea prin badijonare a regiunii bolnave, de 2-3 ori pe zi,

cu un antiseptic: alcool etilic, alcool iodat 2% sau cu Metosept; se mai poate folosi

pulverizarea cu o soluţie antiseptică de tipul Clorhexinei sau pansamente umede cu unantiseptic convenţional.

21

7/18/2019 erizipel


Penicilina G este antibioticul de elecţie. Doza, î n funcţie de gravitate, variază î ntre 1.000.000 si

3.000.000 U/24 h. Ca şi la scarlatină şi angine, durata penicilinoterapiei va fi de cel puţin 6 zile

( preferabil 10 zile).

După primele zile de penicilina G injectabilă, se poate trece la penicilina V oral, î ncheindu-se

cu benzatinpenicilina (Moldamin). Cei sensibilizaţi la penicilină se tratează cu eritromicina

propionil 20-30 mg/kilocorp/zi, aceeaşi durată de timp.

Formele de erizipel cu edem intens şi tenace la membrele inferiore răspund favorabil la

corticoterapie, pe cale orală (Prednison). Insuccese ale terapiei cu penicilină pot fi determinate

de tulpini de streptococ beta-hemolitic tolerante la penicilina.

chirurgical

dacă pe placardul de erizipel s-a dezvolat pustule sau bule, acestea vor fi deschise cu

foarfecele, marginile se excizează, iar pe suprafaţa plăgilor se aplică un antiseptic şi se

pansează steril

dacă erizipelul evoluează spre forma gangrenoasă, tratamentul constă î n incizii largi, iar dacă

infecţia a difuzat î n adâncime, deschiderea va interesa fascia de î nveliş şi spaţiile subfasciale.

7/18/2019 erizipel


22

7/18/2019 erizipel


CAPITOLUL II.

ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului cu erizipel î n spital

Internarea î n spital constituie un eveniment important î n viaţa bolnavului; el se desparte de mediul

său obişnuit şi, î n stare de infirmitate sau semiinfirmitate, este nevoit să recurgă la ajutorul

oamenilor străini. Această situaţie, î mpreună cu boala,

î i creează anumite stări emotive, de care

personalul care primeşte bolnavul î n spital trebuie să ţină seama, menajându-1 cât mai mult.

Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul. Acest prim contact este hotărâtor pentru

câştigarea î ncrederii lui, factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborări î ntre bolnav şi

personalul de î ngrijire, î n vederea recâştigării sănătăţii celui internat.

Greşelile f ăcute cu ocazia internării, greu de reparat mai târziu, provoacă î ngrijorarea şi

neincrederea bolnavului, ceea ce va dăuna procesului de vindecare. Din acest motiv, este

important ca personalul serviciului de primire să dovedească de la î nceput cea mai mare atenţie

şi preocupare faţă de bolnavul nou sosit. Atitudinea portarului, ajutorul acordat la dezbr ăcarea şi î mbrăcarea hainelor, î mbăierea şi la nevoie deparazitarea, ca şi modul de tratare a hainelor

trebuie să se desf ăşoare astfel î ncât bolnavul să simtă atenţia cu care este î nconjurat şi să fie

convins că colectivul î n mijlocul căruia a ajuns, vrea să-1 ajute şi că va depune tot efortul

pentru a-1 vindeca.

Aceeaşi atenţie se va acorda şi î nsoţitorilor bolnavilor, care trebuie liniştiţi, f ără să li se

ascundă gravitatea sau prognosticul cazului, convingându-i că bolnavul lor va fi bine î ngrijit,

î ntruc

ât dispoziţia insoţitorilor se transmite de obicei şi bolnavului, liniştirea lor prezintă

aceeaşi importanţă ca şi liniştirea bolnavului.

Internarea î n spital se face pe baza biletelor de internare emise de policlinică sau

circumscripţiile sanitare. Spitalul primeşte bolnavi şi prin transfer de la alte unităţi spitaliceşti,

dacă bolnavul aparţine profilului său. Cazurile de urgenţă vor fi primite şi f ără bilet de

internare, chiar dacă nu sunt momentan locuri libere î n spital. Dacă urgenţa nu intră î n

competenţa spitalului respectiv se va acorda la serviciul de primire, primul ajutor bolnavului,

7/18/2019 erizipel


asigurând apoi prin serviciul de salvare transportul la cel mai apropiat spital de specialitate,

dacă aceasta nu periclitează viaţa bolnavului.

Bolnavii internaţi sunt î nscrişi la biroul serviciului de primire î n registrul de internări; tot aici

se completează foaia de observaţie clinică şi datele de identitate. Identificarea şi cunoaşterea

adresei exacte a bolnavului sau a celui mai apropiat aparţinător au o deosebită importanţă

pentru a se putea î nştiinţa membrii familiei î n caz de agravare a bolii sau deces.

23

7/18/2019 erizipel


Bolnavul adus la spital va fi dezbrăcat şi examinat î n cabinetul de consultaţie al serviciului de

primire. Bolnavii vor fi examinaţi la internare de medicul de gardă. În acest scop, acesta va

culege datele anamnestice de la bolnav sau de la î nsoţitor, date pe care le va trece imediat î n

foaia de observaţie a bolnavului.

Hainele şi efectele vor fi inregistrate î n vederea î nmagazionării pe perioada cât bolnavul va fi

internat. Pentru hainele preluate şi depuse la magazie se va elibera bolnavului sau î nsoţitorului

un bon de preluare, iar obiectele de valoare (acte, bani etc.) vor fi predate î nsoţitorului sau

depuse la administraţia spitalului cu un proces verbal, din care un exemplar se predă

bolnavului sau insoţitorului,

După stabilirea diagnosticului, î nainte de a-1 duce î n secţie, bolnavul va fi î mbăiat şi dacă e

cazul deparazitat, î n vederea acestui scop, el va fi trecut din cabinetul de consultaţii la baie,

unde se efectuează î mbăierea şi la nevoie deparazitarea.

Se va renunţa la baie î n cazul bolnavilor veniţi î n stare de comă, soc sau colaps, la bolnavii cu

hemoragii sau cu insuficienţă circulatorie, precum şi î n toate cazurile grave î n care baia ar

reprezenta un efort prea mare pentru bolnav, î n aceste cazuri, toaleta bolnavului se va efectua

prin spălarea completă, dar fragmentară.

Bolnavul astfel pregătit va fi dirijat la secţia de ortopedie. Pentru orientarea serviciului, secţiileinformează biroul de primire î n fiecare dimineaţă asupra numărului locurilor libere din ziua

respectivă.

Bolnavul va fi condus sau transportat apoi î n salon, unde va primi patul lui.

2.2 Asigurarea condiţiilor de mediu pacientului cu erizipel

Regimul terapeutic de protecţie urmăreşte să creeze condiţii de spitalizare care să le asigure

bolnavilor cu erizipel un maximum de confort, de bunăstare psihică şi fizică. Secţiile cu paturi,

cu ceea ce intră î n dotarea lor: saloane, coridoare, trebuie să aibă un aspect plăcut. Salonul

bolnavilor, va î ndeplini pe lângă cerinţele de igienă cerinţele estetice şi de confort.

7/18/2019 erizipel


Orientarea camerelor de spital este indicat să se facă spre sud-est, sud sau sud-vest. Paturile

distanţate, astfel ca bolnavii să nu se deranjeze unii pe alţii, dau posibilitatea respectării

cubajului indicat de normele de igienă.

Aerisirea se face prin deschiderea ferestrelor dimineaţa după toaleta bolnavului, după

tratamente, vizita medicului, după mese, vizitatori şi ori de câte ori este cazul. Pentru confortul

olfactiv se vor pulveriza substanţe odorizante.

Umidificarea aerului din î ncăpere, î ntr-un procent de 55-60%, este absolut obligatoriu să se

facă, pentru că o atmosferă prea uscată, irită căile respiratorii superioare.

Iluminatul natural este asigurat de ferestre largi, care trebuie să prezinte cel puţin ¼ din suprafaţa

salonului. Lumina solară are şi rol de a distruge agenţii patogeni, dar uneori trebuie

24

7/18/2019 erizipel


redusă cu ajutorul stolurilor pentru a favoriza repaosul bolnavului. Lumina artificială indirectă,

difuză contribuie la starea de confort a bolnavilor.

Încălzirea se realizează prin î ncălzire centrală. Temperatura se controlează continuu cu

termometre de cameră, pentru a se realiza: î n saloanele de adulţi o temperatură de 18-19 ºC şi

î n saloanele de copii 20-23 ºC.

Liniştea este o altă condiţie care trebuie asigurată bolnavilor internaţi, pentru că pacientul

poate fi iritat cu uşurinţă de zgomot. Somnul este un factor terapeutic foarte important,

trebuind să fie profund şi mai î ndelungat, decât cel obişnuit.

2.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor cu erizipel internaţi 2.3.1. Pregătirea

patului şi a accesoriilor lui

Din cauză că pacientul î şi petrece majoritatea timpului de boală şi de convalescenţă î n pat,

acesta trebuie să aibă anumite calităţi.

Calităţile patului: să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerinţele

de confort ale pacientului, cât şi ale personalului de î ngrijire: lungime 2 m, lăţime 80-90 cm,

î nălţimea de la duşumea până la saltea de 60 cm; să-i permită pacientului să se poate mişca î n

voie, să nu-i limiteze mişcările, să poată, la nevoie, să coboare din pat, să poată sta î n poziţie

şezând, sprijinindu-şi picioarele comod pe podea; asistenta să poata efectua tehnicile de

î ngrijire, investigaţiile şi tratamentul cât mai comod; uşor de manipulat şi curăţat; confecţionat

din tuburi uşoare din metal (vopsite î n alb); aşezat pe rotiţe prevăzute cu cauciucuri, sau pe

dispozitiv de ridicat prevăzut cu rotiţe.

Calităţile somierei (partea principală a patului): trebuie să fie confecţionată din sârmă

inoxidabilă, să fie puternică, elastică, bine î ntinsă, pentru a nu ceda sub greutatea pacientului.

Accesoriile patului:

Salteaua va fi confecţionată din burete, material plastic, care se curaţă şi se dezinfectează mai

uşor; salteaua poate fi din cauciuc sau din material plastic, umplute cu apă sau cu aer, având

avantajul că permit umflarea succesivă a compartimentelor după necesitate (pentru prevenirea

escarelor).

7/18/2019 erizipel


Pernele trebuie să fie î n număr de două: una umplută cu iarbă de mare, iar cealaltă din burete,

material plastic sau puf. Dimensiunea lor: 55 cm lăţime, 75 cm lungime.

Pătura confecţionată din lână moale, trebuie să se poată spăla uşor.

Lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături. Lenjeria necesară: două cearşafuri, doua feţe de

pernă, o aleză sau traversă şi muşama. Cearşaful dintr-o singură bucată, dimensiunile 2,60 m x 1,50

m ca să se poată fixa bine sub saltea. Muşamaua confecţionată din cauciuc sau material plastic, cu

rol de a proteja salteaua de diferite dejecţii se foloseşte numai la anumiţi bolnavi; dimensiunea 1,50

m x 1,10 m. Aleza ce acoperă muşamaua este confecţionată

25

7/18/2019 erizipel


din pânză; va fi de aceeaşi lungime, î nsă cu 15-20 cm mai lată decât muşamaua pantru a o

acoperi perfect; faţa de pernă, confecţionată din acelaşi material ca şi restul lenjeriei, se va

î ncheia cu şnur pe partea laterală sau f ără şnur, cu deschizătura suprapusă.

Utilaj auxiliar: sprijinitor de perne, rezemător de picioare, apărătoare laterale, coviltir sau

susţinătorul de î nvelitoare, mese adaptate la pat,

2.3.2. Schimbarea lenjeriei de pat

Pregătirea patului fără pacient:

Pentru schimbarea lenjeriei de pat avem nevoie de:

cearşaf simplu, cearşaf plic,

două feţe de pernă, una-două pături,

două perne.

După ce se î ndepărtează noptiera de lângă pat se aşează un scaun cu spătar la capătul patului.

Pe scaun se aşeaza, î n ordinea î ntrebuinţării, lenjeria curată, pernele, pătura, î mpăturite corect.

Cearşaful se aşează la mijlocul saltelei; se desface şi se î ntinde o parte a cearşafului spre

căpătâiul patului, cealaltă spre capătul opus.

Cearşaful se introduce adânc sub saltea la ambele capete. Se execută colţul apoi se introduce

sub saltea toată partea laterală a cearşafului. Se î ntinde bine cearşaful să nu prezinte cute.

Dacă este nevoie se aşează muşamaua şi se acoperă cu aleză. Pernele se introduc î n feţele de pernă

curate şi se aşează pe pat.

2.3.3. Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului cu

erizipel

7/18/2019 erizipel


Pacienţii care se pot mobiliza vor fi instruiţi să folosească duşul şi să se spele pe m î ini după

fiecare folosire a toaletei. Dacă medicul permite î mbăierea pacientului, atunci acesta se va face

la o temperatură plăcută pentru pacient care se situează de obicei î ntre 34-36°C.

La această temperatură se evită reacţiile vasomotorii şi creşterea masei circulante,cea ce la

pacienţii cardiovasculari nu este de dorit.

Băile să nu depăşească 10-25 cel mult 20 de minute. Toracele î n timpul băii să răm î nă liber,

deasupra nivelului apei.

Baia este importantă pentru menţinerea tegumentelor î ntr-o stare perfectă de curăţenie î nvederea prevenirii unor complicaţii cutanate, pentru stimularea funcţiilor pielii care au un rol

important î n apărarea organismului şi pentru a asigura starea de confort necesară pacientului.

26

7/18/2019 erizipel


Asistenta are misiunea delicată de a controla î n mod discret şi de a î ndruma c î nd este cazul ca

pacientul neimobilizat să-şi facă zilnic toaleta de dimineaţă şi de seară ce constă î n spălarea

feţei, a urechilor, a g î tului, a membrelor superioare, regiunii axilare, toaleta cavităţii bucale şi

î ngrijirea părului.

2.3.4. Observarea poziţiei pacientului cu erizipel

Pacienţii cu erizipel nu au poziţia specială de aceea va fi lăsat la latitudinea lui să adopte

poziţia cea mai comodă.

2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative 2.4.1. Măsurarea şi notarea temperaturii

Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză. Locuri de măsurat:

-cavităţi semi- î nchise: axila, plica inghinală, cavitatea bucală; -cavităţi î nchise: rect, vagin.

Temperatura = rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de caldura prin

dezintegrarea alimentelor energetice.

Termoreglare = funcţia organismului care menţine echilibrul î ntre producerea căldurii

(termogeneza) şi pierderea căldurii (termoliza) pentru păstrarea valorilor constante.

Materiale necesare:

termometru digital;

casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile;

recipient cu soluţie dezinfectantă (alcool sanitar, alcool iodat, )

7/18/2019 erizipel


tăviţă renală; ceas;

foaie de observaţie;

pix de culoare albastră; carneţel individual.

Intervenţiile asistentei medicale:

- pregătirea materialelor lângă bolnav; - pregătirea psihică a bolnavului;

- spălarea pe mâini;

- se scoate termometrul din cutie şi î l deschide prin apasarea unicului buton, - se verifică ca

acesta să afişeze pe ecranul digital gradaţia o.

A). Pentru măsurarea î n axilă:

- se aşează pacientul î n poziţie de decubit dorsal sau î n poziţie sezândă; - se ridică braţul

bolnavului;

27

7/18/2019 erizipel


se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;

se aşează termometrul cu senzorul ( vârful metalic) î n centrul axilei, paralel cu

toracele;

se apropie braţul de trunchi,cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui;

la pacienţii slăbiţi, agitaţi, precum şi la copii, braţul va fi menţinut î n această poziţie de către

asistenta medicală;

termometrul se menţine p î nă la semnalul sonor

B). Pentru măsurarea î n cavitatea bucală

- se introduce termometrul î n cavitatea bucală, sub limbă sau pe latura externă a arcadei

dentare;

- pacientul este rugat să î nchidă gura şi să respire pe nas;

se menţine termometrul timp de 5 min. C). Pentru măsurarea rectală:

se lubrefiază termometrul;

se aşează pacientul î n decubit lateral,cu membrele inferioare î nsemi flexie,asigurandu-i

intimitatea;

se introduce tubul termometrului î n rect, prin mişcări de rotaţie şi î nainte;

7/18/2019 erizipel


termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării;

se menţine termometrul timp de trei minute;

după terminarea timpului de menţinere,se scoate şi se şterge cu o compresă;;

se dezinfetează partea de plastic cu soluţia dezinfectantă;

se notează valoarea obţinută pe foaia de temperatură;

notarea unui punct pe verticală,corespunzătoare datei şi timpului zilei, scoţând pentru fiecare

linie orizontală, două diviziuni de grad;

se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei termice;

î n alte documente medicale se notează cifric.

Interpretarea rezultatelor:

Temperatura normală (fiziologică) = 36-37° C Valori patologice:

a) starea de hipertermie:

- subfebrilitate 37-38° C

febră moderată 38-39° C

7/18/2019 erizipel


febră ridicată 39-40° C

hiperpirexie 40-41° C

b) starea de hipotermie < 36° C

28

7/18/2019 erizipel


Recomandări:

măsurarea temperaturii dimineaţa î ntre orele7-8 şi seara î ntre orele 18-19

susţinerea termometrului la copii, bătrâni, inconştienţi, agitaţi şi măsurarea î n cavităţile semi

î nchise;

î n situaţia unor valori prea ridicate sau scăzute, neprăvăzute, repetaţi măsurarea temperaturii

sub supraveghere.

2.4.2. Observarea şi măsurarea respiraţiei

Scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului, fiind un indiciu al evoluţiei bolii, al apariţiei

unor complicaţii şi al prognosticului.

Elemente de apreciat:

tipul respiraţiei;

amplitudinea mişcărilor respiratorii;

ritmul;

frecvenţa.

Materiale necesare:

ceas cu secundar;

7/18/2019 erizipel


pix cu pastă verde;

foaie de temperatură. Intervenţiile asistentului:

aşează bolnavul î n decubit dorsal, f ără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată; plasarea

mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui;

numărarea inspiraţiilor timp deun minut;

consemnarea valorii obţinute printr-un punct p foaia de temperatură ( fiecare linie

orizontală a foii reprezintă două respiraţii);

unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei;

î n alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută, cât şi caracteristicile

respiraţiei ( R = 18 resp/min, amplitudine medie);

aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a

mişcărilor respiratorii.

Calităţile respiraţiei:

Frecvenţa: reprezintă numărul respiraţiilor pe minut nou-născut : 30-50 R/min;

2 ani: 25-35 R/min; 12 ani: 15-25 R/min; adult: 16-18 R/min;

29

7/18/2019 erizipel


- vârstnic: 15-25 R/min.

Amplitudinea: este dată de volumul de aer ce pătrunde şi se elimină din plămâni la

fiecare respiraţie. Poate fi:

profundă;

superficială.

Ritmul: reprezintă pauzele dintre respiraţii.

Simetria: ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare de ridicare şi coborâre î n timpul

inspiraţiei şi expiraţiei.

2.4.3. Măsurarea şi notarea pulsului

Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare. Elemente de apreciat:

ritmicitatea; frecvenţa;

amplitudine. Locuri de măsurat:

orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos: artera

radială,

artera carotidă, artera temporală, artera humerală, artera femurală, artera poplitee.

Materiale necesare:

ceas cu secundar; pix cu pastă roşie;

7/18/2019 erizipel


foaia de temperatură. Intervenţiile asistentului:

pregătirea psihică a pacientului;

asigurarea repausului fizic şi psihic 10-15 min; spălarea pe mâini;

reperarea arterei;

fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;

exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor; numărarea

pulsaţiilor timp de un minut;

30

7/18/2019 erizipel


consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foia de temperatură, ţinând cont că fiecare

linie orizontală a foii reprezintă patru pulsaţii;

unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea curbei;

consemnarea î n alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor pulsului ( AV

= 82 b/min, puls regulat);

2.4.3. Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale

Scop: evaluarea funcţiilor cardio-vasculare ( forţa de contracţie a inimii, rezistenţă determinată

de elasticitatea şi calibrul vaselor).

Elemente de evaluat:

tensiunea arterială sistolică ( maximă);

tensiunea arterială diastolică ( minimă).

Materiale necesare:

aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (tensiometru);

stetoscop biauricular;

tampon de vată cu alcool;

pix cu pastă roşie.

7/18/2019 erizipel


Metode de determinare:

palpatorie;

ascultătorie.

Interven ţ iile asistententei medicale:

pregătirea psihică a pacientului;

asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute;

spălarea pe mâini;

se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi î n extensie;

se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a

manşetei;

se introduc olivele stetoscopului î n urechi ( care î n prealabil au fost dezinfectate);

se pompează aer î n manşeta pneumatică, cu ajutorul parei de cauciuc, până la dispariţia

zgomotelor palsatile;

se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până când se percepe

primul zgomot arterial ( care prezintă valoareatensiunii arteriale maxime);

se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a

7/18/2019 erizipel


fi consemnată;

se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice;

31

7/18/2019 erizipel


se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului, î n momentul î n

care zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;

se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie,

socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur;

se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul rezultat;

se dezinfectează olivele.

Valori normale: 115-140/75-90 mmHg

2.4.5. Monitorizarea diurezei

Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului şi conducerii tratamentului

asistenta medicală va urmări:

Tulburările de emisie urinară

Cantitatea de urină emisă î n 24 de ore

Caracterele calitative ale urinii

Emisia urinii este declanşată de senzaţia de micţiune, î n mod normal î n decurs de 24 de ore este

de 5-6 micţiuni la bărbaţi şi 4-5 micţiuni la femei.

Asistenta urmăreşte următoarele tulburări de micţiune: polachiuria, nicturia, disuria,

incontinenţa urinară, retenţia de urină.

7/18/2019 erizipel


Pentru determinarea cantităţii de urină emisă î n 24 de ore se va instrui pacientul să urineze

numai î n urinar timp de 24 de ore..Vasele cilindrice gradate vor fi bine acoperite şi ţinute la

răcoare pentru a î mpiedica procesele de fermentaţie.

Tot î n acest scop se va adăuga la urina colectată c î teva cristale de timol care nu modifică

reacţiile chimice ale urinii.

Alături de î nregistrarea valorii diurezei se va nota şi cantitatea de lichide ingerate.Raportul

dintre cantitatea de lichide ingerate şi cele eliminate reflectă bilanţul circulaţiei apei î n

organism.

Valoarea normală este circa 1500 ml/24 de ore,la bărbaţi este ceva mai mare 1200-1800 ml/24

de ore,la femei 1000-1400 ml/24 de ore.

Asistenta trebuie să cunoască caracterele calitative ale urinei:

culoare-urina normală are o culoare galben deschis ca paiul p î nă la brun î nchis.

aspect-urina normală la emisie este clară,transparentă,după un timp poate deveni

tulbure.

miros-acizii bolatili din urină î i conferă un miros asemănător cu cel al bulionului.

reacţie- î n stare normală are o reacţie acidă PH=6,5

densitate-trebuie determinată imediat după emisie cu urodensiometrul.Valoarea normală 1015-

1020 î n funcţie de cantitatea substanţei dizolvate.

32

7/18/2019 erizipel


Se va nota atent cantitatea de lichide ingerate,primite prin perfuzii şi cantitatea de urină emisă,

f ăc î ndu-se bilanţul pe fiecare 24 de ore. Acest bilanţ fiind foarte important deoarece de cele mai

multe ori aceşti pacienţi prezintă edeme datorită reţinerilor de apă şi sare î n organism.

Alimentaţia pacientului cu erizipel

Regimul alimentar urmăreşte menţinerea greutăţii corporale corespunzătoare î nălţimii

pacientului.

Raţia zilnică de alimente va fi î mpărţită î n 4-5 mese, variată şi bogată î n vitamine, regim

hipocaloric la obezi. Asigurarea aportului caloric necesar pentru a sus ţine forţelor fizice ale

bolnavului, stabilirea regimului alimentar pentru asigurarea condiţiilor de vindecare şi

administrarea alimentelor pe cale naturală sau artificială constituie sarcini elementare î ngrijirii

oricărui bolnav spitalizat sau tratat la domiciliu. Alimentaţia bolnavului cu erizipel urmăreşte:

Să acopere cheltuielile energetice de bază ale organismului, cât şi cele necesare refacerii

ţesuturilor afectate de infecţie.

Să asigure aportul de vitamine şi săruri minerale necesare desf ăşurării normale a

metabolismului, creşterii şi celorlalte funcţii ale organismului.

În funcţie de starea bolnavului, alimentarea lui se face:

activ - pacientul mănâncă singur la sala de mese sau î n salon pasiv - pacientul i se introduc

alimente î n gura

Alimentaţia pasivă

se aşează pacientul î n poziţie semişezând cu ajutorul rezematorului de pat sau î n decubit dorsal

cu capul uşor ridicat şi aplecat î nainte pentru a uşura deglutiţia;

i se protejează lenjeria cu un prosop curat; se aranjează un prosop î n jurul gâtului;

7/18/2019 erizipel


se adaptează măsuţa la pat şi i se aşează mâncarea astfel î ncât să vadă ce i se introduce î n gură;

asistenta se aşeaza î n dreapta pacientului şi î i ridică uşor capul cu perna; verifica temperatura

alimentelor;

î i serveşte supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide;

supravegheaza debitul lichidului pentru a evita î ncarcarea peste puterile de deglutiţie ale

pacientului;

este şters la gură, i se aranjează patul;

se î ndepartează eventualele resturi alimetare care ajunse sub bolnav pot contribui la

eventualele escare;

schimbă lenjeria dacă s-a murdărit;

acoperă pacientul şi aeriseşte salonul;

33

7/18/2019 erizipel


strânge vesela şi o transportă la oficiu.

Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

Administrarea medicamentelor î n cazul pacienţilor cu erizipel se face pe suprafaţa

tegumentelor. Acestea au efect local, forma lor de prezentare fiind variată: lichide (se

administreaza prin badijonare, compresa medicamentoasa), paste, unguente, săpunuri

medicinale, pudre, bai medicinale.

Pregatirea materialelor:

pentru protecţia patului: muşama, aleză

instrumentar şi material steril,

taviţă, prosop de baie

Pregatirea pacientului: informăm pacientul asupra efectelor medicamentelor urmărite

Aplicarea medicamentelor este î n funcţie de forma lor de prezentare:

badijonarea – constă î n î ntinderea unei soluţii medicamentoase cu ajutorul unui tampon montat

pe un port-tampon;

compresa medicamentoasă – constă î n î mbinarea soluţiei medicamentoase î ntr-un strat mai

gros, are un efect dezinfectant, antiinflamator;

pudrajul – pudra se aplică cu ajutorul cutiilor cu capac ce prezintă orificii (prurit,

escare);

7/18/2019 erizipel


unguentele şi pastele – se aplică pe tegumente cu ajutorul spatulelor mixturile – se î ntind cu

ajutorul tampoanelor;

băile medicinale – se utilizează pentru efectul calmant, dezinfectant, antipruriginos, după carese acoperă regiunea cu comprese mari de tifon, apoi se urmăresc efectele secundare (pruritul

sau reacţiile alergice);

tampoanele se î mbibă prin turnarea soluţiei şi nu introducerea lor î n borcanul cu

soluţie.

Atenţie: se vor evita unguentele care au fost păstrate la temperaturi ridicate sau folosirea

aceluiaşi tampon la mai multe zone bolnave.

Pentru hidratarea organismului se va lua î n seamă bilanţul pe 24 de ore prin ingerarea şi

eliminarea lichidelor.

Eliminarea apei din organism se face prin mai multe căi: 1000-1500 ml se elimină prin urină,

500-1000 ml prin transpiraţie, 350-500 ml sub formă de vapori prin plămâni şi 100-200 ml

prin scaun, nevoia de apă a adultului fiind de 2000-2500 ml/24 de ore.

Hidratarea organismului se poate face pe cale orală, cale duodenală, cale rectală, cale

subcutanată, cale intravenoasă prin numeroase soluţii ca: ser fiziologic, soluţie izotonică

34

7/18/2019 erizipel


bicarbonat de sodiu 1,4%, soluţie izotonică lactat de sodiu 1,9%, glucoză soluţie izotonică

4,7%, soluţie hipertonă 5-10-20-33-40%, soluţie Krebs, soluţie Dextran, soluţia Locke.

2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice

În stabilirea diagnosticului precis î ntr-un timp cât mai scurt posibil, ne vin î n ajutor probele de

laborator care exprimă î n mod obiectiv modificările survenite î n morfologia, funcţiunea şi

biochimia organismului şi evidenţiază agenţii agresivi, factorii etiologici ai î mbolnăvirilor.

Recoltările trebuie să fie corect executate, examinările de laborator stabilesc factorul etiologic,

clarifică diagnosticul diferenţial, confirmă sau infirmă diagnosticul clinic, informează asupra

gravităţii cazului, contribuie la aprecierea eficacităţii tratamentului, prevesteşte complicaţiile,

confirmă vindecarea, contribuie la profilaxia bolilor infecto-contagioase.

Recoltarea sângelui

Definiţie: Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces î ntr-o venă prin intermediul

unui ac de puncţie.

Scop:

Explorator - recoltarea sângelui petru examenele de laborator precum cele biochimice,

hematologice, serologice şi bacteriologice;

Terapeutic:

administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi a perfuziei intravenoase;

recoltarea sângelui î n vederea transfuzarii sale;

executarea tranfuziei de sânge sau derivate ale sângelui;

7/18/2019 erizipel


Locul puncţiei

venele de la pliul cotului (cefalica si bazilica), î n locul unde se formează un "M" prin

anastomozarea lor

venele antebraţului

venele de pe faţa dorsală a mâinii venele subclaviculare

venele femurale

venele maleolare interne

venele jugularei şi epicraniene (de regulă se execută la sugar şi copil mic)

Pregătirea pacientului:

psihic- se explică procedura şi riscurile;

fizic- se asează pacientul pe scaun sau pat, î ntr-o poziţie comodă care să faciliteze accesul

venos.

35

7/18/2019 erizipel


Pregătirea puncţiei:

Pentru protecţie se foloseşte o pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama şi aleză.

Pentru a dezinfecta locul unde va fi executata punctia se foloseşte alcool medicinal şi

tampoane.

Se utilizează ace de 25-300 mm, diamentrul 6/10, 7/10, sau 10/10 ( î n fucţie de scop), seringi de

capacitate, pense, mănuşi chirurgicale.Toate aceste materiale sunt de unică folosinţă.

Execuţia puncţiei:

Pacientul se aşează î ntr-o poziţie confortabilă atât pentru el cât şi pentru cel care execută puncţia.

Se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu î mpiedice circulaţia de

î ntoarcere la nivelul braţului. Braţul pacientului se aşează pe perniţă şi muşama î n abducţie şi

extensie maximă, se dezinfectează tegumentele şi se aplică garoul la distanţa de 7-8 cm deasupra

locului unde se va executa puncţia, strângându-l astfel î ncât să oprească circulaţia venoasă f ără a

comprima artera. Este recomandat ca pacientul să strângă pumnul, venele devenind astfel

turgescente. Asistenta medicală î mbracă mănuşile sterile şi se aşează vizavi de bolnav. Se fixează

vena cu policele mâinii stângi, la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând o uşoară compresiune şi

tracţiune î n jos asupra ţesuturilor vecine. Se fixează acul la holder, acul ataşat cu bizoul î n sus, î n

mâna dreaptă, î ntre police şi restul degetelor. Se pătrunde cu acul traversând, î n ordine tegumentul

- î n direcţie oblică, unghiul să fie de 30 de grade, apoi peretele venos - î nvingându-se o rezistenţă

elastică până când acul î naintează î n gol. În lumenul venei, se schimbă direcţia acului 1-2 cm. Se

continuă tehnica î n funcţie de scopul puncţiei venoase - precum injectarea medicamentelor,

recoltarea sângelui sau perfuzie.. După executarea puncţiei se î ndepartează staza venoasă prin

desfacerea garoului şi a pumnului. Se aplică tamponul î mbibat î n soluţie dezinfectantă la locul de

pătrundere a acului şi se retrage brusc acul din venă. Se comprimă locul puncţiei timp de 1-3

minute, braţul fiind î n poziţie verticală.

Accidente:

În timpul puncţiei pot apărea câteva efecte adverse sau se pot declanşa accidente:

Hematom (infiltrarea sângelui î n ţesutul perivenos). Asistenta medicală trebuie să intervină şi

să retragă acul, apoi să comprime locul puncţiei timp 1-3 minute

7/18/2019 erizipel


Străpungerea venei (perforarea peretului opus). Se retrage acul î n lumenul venei Ameţeli,

paloare, lipotimie;

Este important î ngrijirea pacientului după tehnică, i se asigură repaus la pat pe o perioadă

prescrisă de medic, se supraveghează funcţiile vitale, culoarea tegumentelor, se informează

medicul î n cazul apariţiei cianozei, dispneei, tahicardiei, se controlează locul puncţiei şi

aspectul pansamentului la nevoie ( hemoragie, hematom, roşeaţă ).

Recoltarea s î ngelui pentru:

36

7/18/2019 erizipel


examen biochimic - prin puncţie venoasă pe nem î ncate, 5-10 ml sânge î n vacuumtainer de

culoare roşie.

ureea sangvină: valorea normală 20-40 mg%; acidul uric: V.N.3-5 mg%;

creatinina: V.N.0,6-1,3 mg%

Na+ =135-150 mEq/1 sau 15-21 mg%; K+ = 3,5 mEq/1 sau 15-21 mg%;

Ca+ = 4,5/5,5 mEq/1 sau 9-11 mg%;

V.S.H.: prin puncţie venoasă, se recoltează 1,6 ml de s î nge pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%.Valorile normale sunt1 oră 4-6 mm,2 ore 7-15 mm.

hemoleucogramă: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml de s î nge pe E.D.T.A.Valorile normale

sunt: eritrocite la bărbaţi 4,5-5,5mil/mm³ iar la femei 4,2-4,8 mil/mm³, hemoglobină la bărbaţi

15±2 g/100ml iar la femei 13±2g/100ml, leucocite 4000-8000/mm³

2.8. Pregătirea pacientului cu erizipel şi efectuarea tehnicilor speciale impuse de

afecţiune

2.8.1. Tehnica pansamentului

Pansamentul protejează plaga de factorii nocivi (mecanici, termici, climaterici si infectiosi ai

mediului inconjurator), asigură o bună absorţie a secreţiilor, un repaus perfect al leziunii lezate

şi favorizează cicatrizarea.

Condiţiile unui bun pansament:

să fie facut î n condiţii aseptice; să fie absorbent;

să fie protector; să nu fie dureros;

7/18/2019 erizipel


să fie schimbat la timp;

Materiale necesare:

1. Substanţe antiseptice pentru plagă şi pansament: alcool medicinal;

alcool iodat 2 %;

soluţie de cloramină; apă oxigenată;

betadină;

acid boric, nitrat de argint, alte substanţe antiseptice recomandate de medic; 2. Materiale

pentru curaţarea şi protecţia plăgii:

casolete cu comprese, tampoane de tifon sterile

37

7/18/2019 erizipel


casoletă cu vată hidrofilă sterilă

soluţii degresante pentru tegumente: benzină iodată, eter, acetonă unguente pentru protecţia

tegumentelor din jurul plăgii

Mijloace de fixare:

galifix, leucoplast/plasă adezivă non alergice, faţă de tifon la nevoie

Instrumentar steril: pense de diferite tipuri şi dimensiuni, foarfeci, lame bisturiu, sonde

canelate.

Taviţă renală, muşama, aleză

Echipament de protecţie: manuşi sterile, mască de protecţie

Pregatirea fizica şi psihică a pacientului:

se informeaza pacientul cu privire la necesitatea efectuării pansamentului şi modul de

desf ăşurare a procedurii;

se evaluează starea pacientului pentru a stabili dacă pansamentul se va executa la pat sau î n

sala de pansamente;

poziţionarea pacientului î n funcţie de segmentul ce trebuie pansat; se asigura intimitatea

pacientului;

pentru a evita lipotimia, pacientul este aşezat î n poziţia de decubit dorsal;

Execuţia procedurii:

7/18/2019 erizipel


spălarea pe mâini cu apă şi sapun, dezinfectarea cu alcool medicinal sau soluţii dezinfectante

pentru tegumente;

examinarea plăgii şi a tegumentelor din jur. Dacă plaga a fost pansată se desface faşa şi seridică pansamentul vechi cu multă blândeţe, pentru a nu produce dureri, iar dacă pansamentul

nu se desprinde se î nmoaie cu apă oxigenata sau ser fiziologic şi apoi se ridică pansamentul.

se degresează tegumentele din jurul plaăgii cu tampoane î mbibate î n acetonă, benzină iodată,

cu mişcări dinspre plagă spre periferie, apoi se dezinfectează cu alcool sau alcool iodat.

se î ndepartează din plagă eventualele secreţii, prin tamponare cu comprese sterile uscate şi se

aruncă compresa utilizată î n tăviţa renală;

cu o pensă port-tampon se ia compresa sterilă şi cu ajutorul celei de a doua se efectuează un

tampon care se î mbibă cu apă oxigenată, turnând-o din sticlă;

se spală plaga prin turnare, folosid una din substanţele dezinfectante indicate (des utilizată este

apa oxigenată cu rol dezinfectant, hemostatic şi de î ndepărtare a impurităţilor şi secreţiilor prin

efervescenţa produsă);

38

7/18/2019 erizipel


se curaţă marginile plăgii periferic, de câteva ori, la fiecare ştergere folosind un alt tampon, cel

utilizat fiind aruncat î n taviţă renală;

se şterg marginile plăgii cu un tampon uscat;

se dezinfectează tegumentele sănătoase din jurul plăgii cu alcool iodat 1%, tinctură de iod sau

alcool 70 grade;

se curaţă plaga prin tamponare;

se efectuează pansamentul plăgii, î n funcţie de natura, evoluţia şi indicaţiile medicului;

se acoperă plaga cu comprese sterile care să depăşească marginile plăgii cu cel puţin 1-2cm,

sau î mbibate cu soluţii antiseptice;

peste pansament se aşează un strat de vată sterilă hidrofilă, cu rol absorbant

se fixează pansamentul prin lipire cu materiale adezive sau prin bandajare cu faşă, î n funcţie de

regiune.

Îngrijiri ulterioare

se aşează bolnavul î n poziţie cât mai comodă î n pat;

regiunea lezată se pune î n repaus pentru a reduce durerea şi a facilita vindecarea mai

rapidă;

se urmăreşte şi comportamentul la durere al bolnavului;

7/18/2019 erizipel


se observă aspectul tegumentelor din jurul pansamentului, pentru că acesta să nu jeneze circulaţia

sau să apară reacţii locale de la substanţele folosite la executarea pansamentului.

Reorganizarea locului de muncă

se recoltează deşeurile cu potenţial infecţios î n recipiente speciale, se curaţă, spală şi pregăteşte

instrumentarul pentru sterilizare;

se scot mănuşile şi se spală mâinile.

Notarea procedurii in F.O.

Se consemnează î n foaia de observaţie:

data, ora efectuării pansamentului tipul pansamentului efectuat

numele persoanei care a efectuat pansamentul aspectul, evoluţia plagii

informaţiile ce cuprind indicaţiile pentru pansamentele următoare

Observaţii: - sunt categoric interzise apăsarea, stoarcerea, masajul plăgii sau a regiunilor

î nvecinate plăgii (provocarea diseminarii germenilor din plagă).

39

7/18/2019 erizipel


2.8.2. Efectuarea injecţiei intramusculare

Pentru efectuarea injecţiei intramusculare se utilizează seringi de unică folosinţă, prevăzute cu

ace lungi de 6-8 cm.

Acele trebuie să fie foarte bine ascuţite şi prevăzute cu un vârf lung.

Locul elecţiei î l constituie muşchii voluminosi, lipsiţi de trunchiuri importante de vase şi nervi,

a căror lezare ar putea provoca accidente. În muşchii fesieri se evită lezarea nervului sciatic:

cadranul supero-extern fesier care rezultă din intretăierea unei linii orizontale, care trece prin

marginea superioară a marelui trohanter,până deasupra şanţului interfesier, cu alta vertical

perpendiculară pe mijlocul celei orizontale;

când pacientul este culcat, se caută ca repere punctuale Smirnov şi Barthelmy ( punctul

Smirnov situat la un lat de deget deasupra şi î napoia marelui trohanter şi punctul Barthelmy

situat la unirea treimii externe cu cele 2 treimi interne a unei linii care uneşte splina iliacă

antero-superioară cu extremitatea şanţului interfesier);

când pacientul este î n poziţie şezând, injecţia se poate face î n toată regiunea fesieră,deasupra

liniei de sprijin.

Pregătirea injecţiei: materiale:

seringi sterile cu o capacitate î n funcţie de cantitatea de soluţie medicamentoasă tampoane

sterile din vată

solutie dezinfectantă alcool

Pregatirea pacientului:

7/18/2019 erizipel


se informează pacientul

se recomandă să relaxeze musculatura

se ajută să se aşeze comod î n poziţie de decubit ventral,decubit lateral, ortostatism, şezândă

(pacienţii dispneici)

se dezbracă regiunea.

Executarea injecţiei:

asistenta işi spală mâinele cu apă şi săpun; dezinfectează locul injecţiei

se î ntinde pielea î ntre indexul şi policele mâinii stângi şi se î nţeapă perpendicular pielea cu

rapiditate şi siguranţă, cu acul montat la seringa

se verifică poziţia acului prin aspirare se injectează lent soluţia

se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul

40

7/18/2019 erizipel


se masează uşor locul injecţiei pentru a activa circulaţia,favorizând resorbţia. Îngrijirea

ulterioară a pacientului:

- se aşează pacientul î n poziţie comodă, rămânând î n repaos fizic 5-10 minute. Incidente şi

accidente:

durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale paralizia prin lezarea

nervului sciatic

hematom prin lezarea unui vas ruperea acului

supuraţie septică

embolie prin injectarea accidental î ntr-un vas a soluţiilor uleioase.

Educaţia pentru sănătate

Educaţia pentru sănătate este o preocupare de maximă importanţă a medicinii omului sănătos

care constă î n dezvoltarea nivelului de cultură sanitară al diferitelor grupuri de populaţie,

precum şi mijloacelor şi procedeelor educativ-sanitare necesare formării unui comportament

sanogenic.

Concepţia privind sănătatea nu trebuie să se limiteze la observarea bolii, ci trebuie să aibă î n

vedere şi dezvoltarea persoanei. Sănătatea nu este o dezvoltare statică, ci este preferabil să

vorbim despre dinamica sănătăţii, subliniind posibilităţile de adaptare ale individului la

particularităţile mediului său, realizând că persoana care trebuie să ajute la î nf ăptuirea stării debine, de adaptare, de destindere î n situaţii diferite este asistentul medical.

Necesitatea de sănătate a persoanei se realizează prin susţinerea persoanei î n eforturile sale

pentru realizarea unei sănătăţi maximale. Specificitatea acţiunii asistentului medical se bazează

pe mobilitatea forţei vii a persoanei şi a anturajului pentru compensarea capacităţii alterate de

boală, ţinând cont de limitele impuse de acesta.

7/18/2019 erizipel


Educaţia sanitară î şi propune nu numai să transmită publicului larg cunoştinţe despre sănătate

şi boală, principalul obiectiv este formarea şi consolidarea deprinderilor de a trăi sănătos,

obţinerea unei atitudini conştiente şi active din partea fiecărui om, bazată pe convingerea

despre foloasele aplicării î n viaţă a normelor de igienă individuală şi colectivă.

Eficienţa educaţiei pentru sănătate se materializeaza in mod lent cu o scadenta mai indepartata.

Invenţiile î n acest domeniu sunt î nsă deosebit de rentabile, ele fiind incomparabil mai reduse şi

totodata mai utile decat cheltuielile efectuate î n scopuri terapeutice. Educaţia pentru sănătate

este î n esenţă un furnizor de valori orientative necesare sănătăţii, tinereţii şi vieţii, individual

uman fiind receptiv la informarea pe care o primeşte î n această directivă.

Educaţia pentru sănătate va trebui să devină tot mai mult un instrument eficient de profilaxie,

cu o utilizare sistematică a mijloacelor, tehnicilor şi metodelor necesare dezvoltării

41

7/18/2019 erizipel


unor conduite sanogenetice responsabile, î n vederea atingerii idealului de sănătate individual şi

comunitar.

Profilaxia generală constă î n măsuri profilactice care se iau î n toate bolile infecţioase,

declararea, izolarea, ancheta epidemiologică, dezinfecţia, deparazitarea, o serie de măsuri faţă

de purtătorii de germeni.

Măsurile generale de profilaxie: declararea obligatorie la autorităţile sanitare este o măsură de

profilaxie. Prin aceasta metodă se aduc la cunoştinţă autorităţilor toate cazurile de boli infecţioase,

pentru ca să se poată lua măsurile necesare, prin care să se î mpiedice răspândirea lor.

În general toate bolile infecţioase se izolează până la vindecarea lor clinică, completă cu

analiza de laborator, unde agentul patogen este cunoscut şi poate fi pus î n evidenţă.

Ancheta epidemiologică face toate cercetarile legate de sursa bolii respective, cercetează sursa

de infecţie, calea de transmitere, modul de răspândire a agentului etiologic, starea de

receptivitate sau de rezistenţă a populaţiei respective, condiţii de viaţă şi alimentaţie la nivel de

cultură, locuinţă, vârstă, sex etc.

2.10. Externarea pacientului

Medicul este cel care va hotărâ momentul externării bolnavului când acesta nu mai necesită o

supraveghere permanentă şi poate continua tratamentul prescris la domiciliu. Asistenta va pune

la dispoziţia medicului documentele bolnavului necesare formularii epicrizei şi completării

biletului de ieşire şi va asigura alimentaţia bolnavului până la externare.

Asistenta medicală va î nm

âna pacientului biletul de ieşire

î n care sunt cuprinse diagnosticul,

recomandările şi medicaţia pe care le va respecta bolnavul, scrisoarea medicală şi reţeta cu

tratamentul la domiciliu. După primirea actelor pacientul semnează pentru primire. Tot atunci

asistenta va aprofunda cu bolnavul indicaţiile primite de la medic şi cuprinse î n biletul de

ieşire.

Asistenta va anunţa familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea grija ca

bolnavul să-şi primească lucrurile personale de la magazia spitalului şi să aibă o î mbrăcăminte

corespunzătoare anotimpului.

7/18/2019 erizipel


Asistenta medicală va conduce bolnavul la ieşire unde î l lasă î n grija aparţinătorilor.

42

7/18/2019 erizipel


CAPITOLUL III.

ÎNGRIJIRI SPECIFICE

3.1. CAZUL A.

Date fixe:

Nume: A.

Prenume: M.

Naţionalitatea: Română

Sex: Masculin

Religia: Catolic

Vârsta: 38 ani

Greutate: 69 kg

Înălţime: 176 cm

Grupa sanguină: ABIV. Rh pozitiv

Date variabile:

7/18/2019 erizipel


Domiciliu: jud. Vaslui loc. Vaslui

Data internării: 01.03.2014

Data externării:06.03.2014

Diagnostic medical la internare:

Erizipel gambă dreaptă

Istoricul bolii:

debut brusc î n urmă cu 10 zile, cu febră, frisoane, cefalee, mioartralgii, rinoree, disfagie,

transpiraţie, tuse seaca, inapetenţă, scaune semiconsistente, motiv pentru care bolnavul se

internează î n Secţia Boli Infecţioase din cadrul Spitalului Judeţean Vaslui.

Manifestări de dependenţă:

Inapetenţă,

Deshidratare,

Constipaţie,

Insomnie,

Irascibilitate,

7/18/2019 erizipel


Frisoane,

Febră,

Anxietate,

Problemele pacientului:

Alterarea nevoii de a bea şi a mânca

43

7/18/2019 erizipel


Alterarea tranzitului intestinal

Dificultate de mobilizare

Alterarea nevoei de a dormi şi a se odihni

Pacientul prezintă hipertermie 39-40’C

Limitarea nevoii de a se î mbrăca şi dezbrăca

Dificultatea de a-şi face î ngrijirea igienică

Alterarea integrităţii pielii

Posibilitate de suprainfectare a erupţiei

Comunicare ineficientă la nivel afectiv

Imposibilitatea de a se recrea

Insuficienta cunoaşterii bolii

7/18/2019 erizipel


7/18/2019 erizipel


44

7/18/2019 erizipel


Plan de î ngrijire cazul A.

Nevoia alterată

Diagnostic de î ngrijire

Obiectivul urmărit

Intervenţii

Evaluare

Nevoia de a bea şi de a mânca

Alterarea nevoii de a bea şi a

Pacientul să fie echilibrat

- Recomand pacientului să

Revine la starea

7/18/2019 erizipel


mânca determinată de starea

nutriţional şi hidric

consume 1500ml lichide/zi

iniţială reluanduse

de boală manifestată prin

pentru a se hidrata

alimentaţia

inapetenţă

- Recoltez sânge pentru

determinarea VSH, Hb,

7/18/2019 erizipel


- La recomandarea medicului

administrez Vit. C200, Viplex,

Penicilina G 1ml x 4/zi

7/18/2019 erizipel


Nevoia de a elimina

Alterarea tranzitului intestinal

Bolnavul să prezinte tranzit

- Ingerarea unei cantitati de

Pacientul prezintă

din cauza diminuării

intestinal corespunzător

lichide suficiente

intestinal

tranyit

7/18/2019 erizipel


peristaltismmului intestinal

- Urmăresc şi notez î n F.O.

fiziologic

manifestat prin constipaţie

numărul de scaune

- La indicatia medicului

administrez medicamente

7/18/2019 erizipel


laxative

Nevoia de a se mişca şi de a

Dificultate de a se mobiliza

- Pacientul să stea î n repaus

- Planific un program de

- Pacientul este

avea o bună postură

din cauza durerii la nivelul

absolut

7/18/2019 erizipel


exerciţii şi de mers î n funcţie

echilibrat psihic

gambei drepte manifestat prin

- Echilibrarea psihică a

de capacitatea pacientului

- Pacientul este î n

imobilizare

pacientului

- Învăţ pacientul să utilizeze

repaus la pat

45

7/18/2019 erizipel


7/18/2019 erizipel


aparatul de susţinere

La indicaţia medicului

administrez local comprese cu

cloramină

Nevoia de a dormi şi a se

7/18/2019 erizipel


Alterarea nevoii de a dormi şi

Pacientul trebuie să

- Învăţ pacientul să se relaxeze

Bolnavul se poate

odihni

a se odihni din cauza durerii

beneficieze de somn

- Aerisesc salonul

odihni

manifestat prin insomnie,

cantitativ şi calitativ

- Asigur liniştea

irascibilitate

- Administrez medicamentele

prescrise de medic

7/18/2019 erizipel


Rupan3cp/zi

Nevoia de a menţine

Hipertermie din cauza

Pacientul să-şi menţină

- Aerisesc î ncăperea

Pacientul nu

temperatura corpului î n limite

procesului infecţios

temperatura corpului î n

- Aplic comprese reci

prezintă febră

normale

manifestat prin febră şi

limite normale

- La indicatia medicului

frisoane

7/18/2019 erizipel


administrez antitermice

Algocalmin1f

Nevoia de a se î mbraca şi

Limitarea nevoii de a se

Pacientul să se î mbrace şi să

Ajut pacientul să se imbrace şi

Pacientul se

dezbraca

î mbraca şi dezbrăca din cauza

se dezbrace

să se dezbrace

î mbraca şi se

durerii manifestat prin

7/18/2019 erizipel


dezbracă singur

greutate î n a-şi alege hainele

şi a se î mbrăca

Nevoia de a fi curat, î ngrijit,

Dificultatea de a-şi face

- Pacientul să-şi menţină

- Explic pacientului

Bolnavul

şi de a proteja tegumentele şi

î ngrijirea igienică din cauza

corpul curat

necesitatea de a-şi efectua

cooperează cu

7/18/2019 erizipel


46

7/18/2019 erizipel


mucoasele

bolii manifestat prin

- Vindecarea pacientului

igiena proprie

echipa de î ngrijire

tegumente şi mucoase cu

- Schimb lenjeria pacientului

erupţii sub formă de bule cu

- Îl ajut să-şi efectueze toaleta

conţinut hemoragic

7/18/2019 erizipel


Nevoia de a evita pericolele

Posibilitate de suprainfectare

- Pacientul să beneficieze de

- Intervin si asigur conditii

Pacientul este

a erupţiei determinată de

siguranţă

adecvate pentru a evita

reeptiv la î ngrijirile

grataj manifestat prin

- Calmarea pruritului

pericolele prin accidentare

primite

î nroşirea tegumentelor.

- Voi schimba lenjeria de pat

- Voi aplica comprese umede

7/18/2019 erizipel


- Antipruritigene

- Calmante

Nevoia de a comunica

Comunicare ineficientă la

- Pacientul să recapete stima

Incurajez pacientul de a-si

Pacientul î ncepe să-

nivel afectiv din cauza bolii

de sine

aprecia realist aspectul fizic in

şi recapete stima de

manifestată prin risc de

7/18/2019 erizipel


- Pacientul să comunice cu

vederea redobandirii

sine

alterare a imaginii de sine

cei din jur

Nevoia de a se recrea

Imposibilitatea de a se recrea

Pacientul sa indeplineasca

- Explorez activitatea

Pacientul î ncearcă

din cauza durerii manifestat

cel puţin o activitate

recreativă a bolnavului î n

sa participe la

prin tristeţe, melancolie.

recreativă

7/18/2019 erizipel


concordanţă cu starea lui fizică

activităţi de

- Planific activităţile recreative

recreere

ale pacientului

Administrez la indicaţia

medicului:

7/18/2019 erizipel


47

7/18/2019 erizipel


Moldamin 1fl 1.200.000/zi

Oxacilina1 g x 4 /zi

Nevoia de a î nvăţa cum să-şi

Insuficienta cunoaştere a

Pacientul să î nveţe să

Explic bolnavului necesitatea

Bolnavul devine

păstreze sănătatea

bolii din cauza neacordării

descopere sau să-şi satisfacă

de a cunoaste aspecte legate de

interesat de starea

7/18/2019 erizipel


importanţei cuvenite

curiozitatea

tratament şi evoluţia bolii

de sănătate

manifestat prin lipsa de

cunoştinţe

SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE

7/18/2019 erizipel


Data

T.A

Puls

Respiraţie

Temperatură

Diureza

Scaun

01.03.2014

110/65 mmhg

70 b/min

16/min

34,8° C

1400 ml/24h

normal

7/18/2019 erizipel


02.03.2014

125/70 mmhg

67 b/min

18/min

36,3° C

1500 ml/24h

normal

03.03.2014

120/60 mmhg

65 b/min

16/min

36,5° C

1700 ml/24h

normal

7/18/2019 erizipel


04.03.2014

135/80 mmhg

70 b/min

17/min

36,6° C

1700 ml/24h

normal

05.03.2014

125/65 mmhg

68 b/min

16/min

36,5° C

1800 ml/24h

7/18/2019 erizipel


normal

06.03.2014

125/70 mmhg

70 b/min

16/min

36,8° C

1700 ml/24h

normal

7/18/2019 erizipel


48

7/18/2019 erizipel


EXAMENUL DE LABORATOR

Examen cerut

Mod de recoltare

Rezultate

Valori normale

acid uric

5-10 ml s î nge venos

4,51mg%.

2-6mg%.

uree


32,72mg%.

20-40mg%.

7/18/2019 erizipel


creatinină:

5-10 ml s î nge venos.

1,14mg%.

0,6-1,2mg%.

Na:


145mEq/l.

137-152mEq/l.

K:


4,4mEq/l

3,8-5,4mEq/l

V.S.H.:

7/18/2019 erizipel


1,6 ml s î nge venos pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%.

10 mm.

1h:4-6 mm,2h:7-15 mm.

Htc

s î nge venos pe E.D.T.A.0,5 ml soluţie prin evaporare.

47%.

B:46±6%,F:41±5%.

Hgb

puncţie capilară sau puncţie venoasă 2 ml s î nge pe E.D.T.A.

15;2g/100ml.

B:15±2g/100ml,F:13±2g/100ml

Leucocite

puncţie capilară sau venoasă 2ml s î nge pe E.D.T.A.

8500/mm³.

7/18/2019 erizipel


4000-8000/mm³.

ALIMENTAŢIA BOLNAVULUI

Perioada

Alimente permise

Alimente interzise

01.02.2014 - 06.02.2014

D: 200 ml lapte, o felie de pâine integrală, 50 gr. unt

- băuturi alcoolice

H 10: 100gr. Iaurt, 2 biscuiţi;

- alimente greu digerabile

P: pâine 300gr. Carne de vită slabă 100gr, supă zazavaturi, orez fiert cu pui

- cafea

100 g

7/18/2019 erizipel


C: 250 ciorbă de zarzavat, o felie de pâine graham, 50 gr. budincă

49

7/18/2019 erizipel



Data

Medicamente

Mod de administrare

1.02.2014

Penicilana G

1.000.000 U.I x 4/zi

Vitamina C200 – 3 tb

3 tb/zi

Algocalmin

1 f im

Comprese cu cloramină

1 buc

Rupan

3 cp /zi

7/18/2019 erizipel


3.02.-6.02.2014

Moldamin

1fl 1.200. 000/zi

Oxacilină

1 g x 4 /zi

Netromicină

150 mg x 2 /zi

Paduden

3 tb/zi

Ser fiziologic

250 ml

7/18/2019 erizipel


50

7/18/2019 erizipel


3.2. CAZUL B.

Date fixe:

Nume: B.

Prenume: M.

Naţionalitatea: Rom

Sex: Masculin

Religia: Catolic

Vârsta: 68 ani

Greutate: 85 kg

Înălţime: 176 cm

Grupa sanguină: ABIV. Rh pozitiv

Date variabile:

7/18/2019 erizipel


Domiciliu: jud. Vaslui loc. Huşi




Erizipel al feţei Istoricul bolii:

Pacient î n vârstă de 68 de ani, prezintă dureri î n zona fetei, eritem, febră, motiv pentru care se

prezintă la medic de familie. Se internează pentru investigaţii şi tratament de specialitate î n

cadrul Secţiei de Boli Infecţioase.


Deshidratare

Febră 38° C

Insomnie

Sentiment de neputinţă

Eritem

Durere

7/18/2019 erizipel



Insuficienta cunoaştere a bolii

Dezinteres î n a î nvăţa

Dificultate î n a se alimenta

Hipertermie

51

7/18/2019 erizipel


Absenţa eliminărilor

Dificultatea de a se odihni

Alterarea mucoasei bucale

Comunicare ineficienta la nivel afectiv

Stare de nelinişte

Dificultatea de a se realiza


Sentiment de neputinţă

Nu poate î ndeplini activităţi recreative

7/18/2019 erizipel


7/18/2019 erizipel


52

7/18/2019 erizipel


Plan de î ngrijire cazul B.

Nevoia alterată

Diagnostic de

Obiectivul urmărit

Intervenţii

Evaluare

î ngrijire

Nevoia de a bea şi de a

Dificultate î n a se

Sa se alimenteze normal

Explic bolnavului necesitatea de a

Revine la starea iniţială

mânca

alimenta din cauza

7/18/2019 erizipel


consuma alimente şi lichide î n

reluând alimentaţia

stării de boală

concordanţă cu nevoile sale energetice

manifestat prin

Recoltez sânge pentru determinarea

inapetenţă

VSH, Hb, L,

Administrez la indicaţia medicului:

7/18/2019 erizipel


- Gentamicina 80mg/8h

- Algocalmin 1f

- Clorfeniramin 3cp

- Infuzie compresa clorinala

Nevoia de a elimina

Absenţa eliminărilor

Pacientul să aibă un transit

Ajut pacientul să ingere cantităţi de

7/18/2019 erizipel


Bolnavul î ncepe să

determinate de

intestinal corespunzător

lichide suficiente

coopereze

spitalizare

manifestat prin

constipaţie

7/18/2019 erizipel



Hipertermie

Pacientul să prezinte o

- Aerisesc incaperea

Scăderea febrei la 36.5’C

temperatura corpului î n

determinată de

temperatura corporală î n


53

7/18/2019 erizipel


limite normale

procesul infecţios

limite normale

- Incalzesc pacientul in caz de frisoane

manifestat prin

- Pacientul sa fie echilibrat

- La indicatia medicului administrez

febră

hidroelectro-litic

antitermice Algocalmin 1f

Nevoia de a evita

Stare de nelinişte

- Pacientul să nu considere

Explic bolnavului desfasurarea unor

- Bolnavul este mai

7/18/2019 erizipel


pericolele

din cauza durerii

boala ca pe un handicap

activitati corespunzatoare cu boala

liniştit

manifestat prin

- Pacientul să aibă

- Iese de sub influenţa

agitaţie

incredere că se va vindeca

neliniştii

Nevoia de a comunica

Comunicare

- Pacientul să fie echilibrat

- Liniştesc bolnavul cu privire la

- Pacientul î ncepe să

7/18/2019 erizipel


ineficientă la nivel

psihic

starea sa

coopereze

afectiv determinată

- Pacientul să comunice cu

- Învăţ bolnavul să utilizeze mijloacele

- Stabileşte legături cu

de tulburări de

cei din jur

de comunicare conform posibilităţilor

colegii de salon

gândire, durere,

sale

anxietate

manifestată prin

7/18/2019 erizipel


stare de suparare,

introvertire

Nevoia de a fi preocupat î n

Dificultatea de a se

Pacientul să fie conştient

Orienteaza pacientul spre acele

Pacientul recapată

vederea realizarii

realiza determinată

de propria sa valoare şi

7/18/2019 erizipel


activitati corespunzatoare capacitatii

î ncredere î n propria

de neacceptarea

competenţă

sale care ii permit sa se realizeze

valoare

bolii manifestată

prin sentimente de

54

7/18/2019 erizipel


7/18/2019 erizipel


neputinţă

7/18/2019 erizipel



Dificultate in a se

Pacientul să prezinte o

- Planific activitati recreative

Pacientul î ncepe să-şi

recrea din cauza

stare de buna dispozitie

impreuna cu pacientul

exprime acceptul de a

7/18/2019 erizipel


infecţiei manifestat

- Determin pacientul sa-si exprime

î ndeplini activitaţi

prin tristeţe

emotiile si sentimentele

recreative

7/18/2019 erizipel


Nevoia de a î nvăţa cum să-

Insuficienta

Pacientul să prezinte

Educ pacientul despre boală, î i ofer

Pacientul capată voinţa

şi păstreze sănătatea

cunoastere a bolii

cunoştinţe medicale despre

7/18/2019 erizipel


pliante şi reviste medicale pentru o

de a î nvăţa, a coopera

din cauza anxietăţii

boală

bună informare despre afecţiune.

manifestat prin

7/18/2019 erizipel


dezinteres de a

î nvăţa

7/18/2019 erizipel


7/18/2019 erizipel



7/18/2019 erizipel


Data

T.A

Puls

Respiraţie

Temperatură

Diureza

Scaun

7/18/2019 erizipel


01.01.2014

130/75 mmhg

60 b/min

16/min

34,8° C

1400 ml/24h

normal

7/18/2019 erizipel


02.01.2014

125/70 mmhg

66 b/min

17/min

36,3° C

1500 ml/24h

normal

7/18/2019 erizipel


03.01.2014

130/60 mmhg

68 b/min

16/min

36,7° C

1600 ml/24h

normal

7/18/2019 erizipel


04.01.2014

135/80 mmhg

79 b/min

18/min

36,9° C

1700 ml/24h

normal

7/18/2019 erizipel


05.01.2014

125/65 mmhg

65 b/min

16/min

36,5° C

1800 ml/24h

normal

7/18/2019 erizipel


55

7/18/2019 erizipel


7/18/2019 erizipel


06.01.2014

125/70 mmhg

72 b/min

17/min

36,8° C

1700 ml/24h

normal


Examen cerut

Mod de recoltare

Rezultate

Valori normale

7/18/2019 erizipel


glicemie

2 ml s î nge venos pe 4 mg florură de sodiu.

87mg%.

80-110mg%.

acid uric


5,41mg%.

2-6mg%.

uree


32,72mg%.

20-40mg%.

7/18/2019 erizipel


creatinină:


1,0mg%.

0,6-1,2mg%.

Na:


139mEq/l.

137-152mEq/l.

K:


3,9mEq/l

3,8-5,4mEq/l

V.S.H.:


7/18/2019 erizipel


9 mm.

1h:4-6 mm,2h:7-15 mm.

Htc


47%.

B:46±6%,F:41±5%.

Hgb


15,0g/100ml.

B:15±2g/100ml,F:13±2g/100ml

Leucocite


9000/mm³.

4000-8000/mm³.

7/18/2019 erizipel


ALIMENTAŢIA BOLNAVULUI 56

7/18/2019 erizipel


Perioada

Alimente permise

Alimente interzise

01.03 - 02.03.2014

D: 200 ml ceai cald, 2 biscuiţi


P: 200 ml compot fructe, o felie de pâine integrală, 50 gr. Unt

C: 2 felii de pâine, 250 gr. budincă

03.03-06.03.2014

D: 200 ml lapte, o felie de pâine integrală50 gr. Unt

- băuturi alcoolice, grăsimi

H 10: 100 grame iaurt şi o felie pâine

7/18/2019 erizipel


P: pâine 150 gr., supă zarzavaturi, orez fiert cu pui 100 g

C: 2 felii de pâine, 250 gr. piure cartofi

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Data

Medicamente

Mod de administrare

1.03.2014

Oxacilină

1g la 6 ore

Gentamicină

80 mg la 8 ore

Algocalmin

1 f

7/18/2019 erizipel



3 buc

Unguent cu tetraciclină

1 tub, 3 ori pe zi strat subtire

57

7/18/2019 erizipel


2.03.2014

Oxacilină

1g la 6 ore

Gentamicină

80 mg la 8 ore

Algocalmin

1 f


3 buc



3.03.2014

Oxacilină

1g la 6 ore

Gentamicină

80 mg la 8 ore

7/18/2019 erizipel


Algocalmin

1 f


3 buc



4-6.03.2014

Oxacilină

1g la 6 ore

Gentamicină

80 mg la 8 ore


3 buc



7/18/2019 erizipel


58

7/18/2019 erizipel


3.3. CAZUL C

Date fixe:

Nume: V.

Prenume: T.

Naţionalitatea: Română

Sex: Masculin

Religia: ortodox

Vârsta: 15 ani

Greutate: 70 kg

Înălţime: 176 cm

Grupa sanguină: A II. Rh pozitiv

Date variabile:

Domiciliu: jud. Vaslui loc. Vaslui


7/18/2019 erizipel




Erizipel antebraţ drept Istoricul bolii:

Pacient î n vârstă de 15 de ani de profesie elev, afirmă că boala a debutat î n urmă cu 3 zile prin:

febră, frisoane, cefalee, vertij, transpiraţii, dureri lombare, motiv pentru care s-a internat î n

Secţia de Boli Infecţioase.


Refuzul de a face activităţi

Febră

Deshidratare

Insomnie

Dureri

Dezinteres

Anxietate


7/18/2019 erizipel


Insuficienta cunoaştere a bolii

Dificultate î n a se alimenta şi hidrata

Hipertemie

Risc de dezhidratare

59

7/18/2019 erizipel


Dificultate î n a se î mbrăca şi dezbrăca

Perturbarea somnului


Dezinteres faţ î de măsurile de igienă

Postură neadecvată

Alterarea nevoii de a comunica la nivel afectiv

Dificultate de a se recrea

7/18/2019 erizipel


7/18/2019 erizipel


60

7/18/2019 erizipel


Plan de î ngrijire cazul C.

Nevoia alterată

Diagnostic de î ngrijire

Obiectivul urmărit

Intervenţii

Evaluare

Nevoia de a bea şi a

Dificultate î n a se alimenta şi

Pacientul să fie echilibrat


Bolnavul î ncearcă să se

mânca

hidrata din cauza slăbiciunii

hidroelectrolitic

consume lichide pentru a se

hidrateze Hb -15,1g –

7/18/2019 erizipel


hidrata

95%

- Recoltez sânge pentru

L-9000/mmc

determinarea Hb, L, VSH

VSH-3mm/h

- Administrez Algocalmin 1f,

Polidin 1f, Penicilina 1mlx2,

7/18/2019 erizipel


Gentamicină 1f/8h,

Paracetamol 2cp, Vit C200 -

3cp,

Viplex 3cp, Calciu lactic3cp

Nevoia de a elimina

Risc de dezhidratare

- Pacientul sa aiba un tranzit


7/18/2019 erizipel


Bolnavul î ncepe să se

determinat de lipsa de

intestinal corespunzator

ingere o cantitate suficientă de

hidrateze

cunoaştere a nevoilor de

- Pacientul sa fie hidratat

lichide

hidratare a organismului

corespunzator

- Stabilesc un orar regulat de

alimentare

7/18/2019 erizipel


Nevoia de a dormi şi a

Perturbarea somnului

Pacientul să doarmă f ără

- Învăţ bolnavul tehnici de

Bolnavul doarme până

se odihni

determinat de lipsa de

trezire până a doua zi

relaxare

a doua zi dimineaţă

cunoaştere a mijloacelor de

dimineaţă

- Aerisesc salonul

61

7/18/2019 erizipel


favorizare a somnului


Alterarea temperaturii

Să-şi menţină temperatura

- Aerisesc î ncăperea,

Scăderea febrei la

teperatura corpului î n

corporale din cauza procesului

corpului î n limitele normale

-Schimb lenjeria de corp si de

36,8’C

limite normale

infecţios manifestat prin febră

pat ori de câte ori este necesar;

7/18/2019 erizipel



- Administrez la indicaţia

medicului: antitermice

Algocalmin 1f/zi

Nevoia de a se

Dificultate î n a se î mbraca şi

7/18/2019 erizipel


Bolnavul să se î mbrace şi

Ajut pacientul să se î mbrace şi

Bolnavul se î mbracă şi

î mbrăca şi dezbrăca

dezbraca din cauza durerii

dezbrace singur

să se dezbrace singur

dezbracă singur

Nevoia de a fi curat,

Dezinteres faţă de măsurile de

- Pacientul să-si menţina

- Explic pacientului

Bolnavul cooperează

î ngrijit, de a proteja

igienă determinat de educaţia

corpul curat

necesitatea de a-şi efectua

cu echipa medicală

tegumentele şi

precară

- Pacientul să aibă tegumentele

7/18/2019 erizipel


igiena proprie

mucoasele

normal colorate

- Schimb lenjeria pacientului

Nevoia de a fi

Dificultatea de a se realiza din

Pacientul să participe la

Indic bolnavului desfasurarea

Bolnavul î ncearca sa

preocupat î n vederea

cauza perturbării stimei de sine

activităţi la alegere, să-şi

unor activitati corespunzatoare

participe la activităţi

realizării

exprime interesul î n

cu boala sa:

7/18/2019 erizipel


recreative

î ndeplinirea activităţilor la

- să asculte muzica

alegere

- să citească

62

7/18/2019 erizipel


Nevoia de a se mişca

Postura neadecvată din cauza

Bolnavul să se mobilizeze

Educ bolnavul î n ceea ce

Bolnavul cooperează cu

şi a avea o bună

lipsei de cunoaştere a

corespunzător

priveşte efectuarea exerciţiilor

cadrele medicale, se

postură

mijloacelor de ameliorare a

fizice

mobilizează

circulaţiei manifestat prin

corespunzător;

refuzul de a face activităţi

7/18/2019 erizipel


Nevoia de a

Alterarea nevoii de a comunica

- Pacientul să comunice cu alte

Încerc să comunic cu bolnavul

Bolnavul devine

comunica

la nivel afectiv din cauza bolii

persoane

Administrez la indicaţia

î nţelegător, comunică

- Să-şi exprime nevoile şi

medicului:

cu ceilalţi bolnavi

temerile

Vit. A, D2, 3 cp

7/18/2019 erizipel


Klacid 1cpx2

Retarpen 1fl


Dificultate de a se recrea

Bolnavul sa indeplineasca cel

- Explorez activităţi recreative

Bolnavul î ncearcă să

determinat de procesul

putin o activitate

ale bolnavului î n concordanţă

participe

inflamator

7/18/2019 erizipel


cu starea lui fizică

Nevoia de a î nvăţa

Insuficienta cunoaştere despre

Pacientul sa invete sa

Explic bolnavului necesitatea

Bolnavul devine

cum sa-ti păstrezi

boală din cauza vârstei

descopere sau sa-si satisfaca

de a cunoaşte aspecte legate de

interesat de acumularea

sanatatea

manifestat prin neacordarea

curiozitatea

tratament, boală şi regimul

de cunoştinţe despre

importanţei cuvenite bolii

7/18/2019 erizipel


dietetic

boală

63

7/18/2019 erizipel



Data

T.A

Puls

Respiraţie

Temperatură

Diureza

Scaun

22.01.2014

110/65 mmhg

80 b/min

16/min

35,8° C

1600 ml/24h

normal

7/18/2019 erizipel


23.01.2014

125/70 mmhg

77 b/min

18/min

36,3° C

1500 ml/24h

normal

24.01.2014

120/60 mmhg

75 b/min

16/min

36,5° C

1700 ml/24h

7/18/2019 erizipel


normal

25.01.2014

135/80 mmhg

70 b/min

17/min

36,6° C

1700 ml/24h

normal

26.01.2014

125/65 mmhg

78 b/min

16/min

7/18/2019 erizipel


36,5° C

1800 ml/24h

normal

27.01.2014

125/70 mmhg

74 b/min

16/min

36,8° C

1700 ml/24h

normal

ALIMENTAŢIA BOLNAVULUI

7/18/2019 erizipel


Perioada

Alimente permise

Alimente interzise

22.01 - 27.01.2014

lapte sm î ntănit, carne de pasăre slabă f ără piele, vacă /viţel slab, şuncă /peşte


slab, la ouă doar albuşul, uleiuri vegetale maximum 25g/zi, p î ine

intermediară de o zi, griş, orez, porumb, supe de legume, ciorbe,bulion de

carne, sosuri, legume, fructe, apă minerală, ceaiuri, cafea slabă, sucuri de

legume şi fructe.

7/18/2019 erizipel


64

7/18/2019 erizipel



Examen cerut

Mod de recoltare

Rezultate

Valori normale

acid uric


7,51mg%.

2-6mg%.

uree


52,72mg%.

20-40mg%.

7/18/2019 erizipel


creatinină:


1,14mg%.

0,6-1,2mg%.

Na:


135mEq/l.

137-152mEq/l.

K:


4,5mEq/l

3,8-5,4mEq/l

7/18/2019 erizipel


V.S.H.:


13 mm.

1h:4-6 mm,2h:7-15 mm.

Htc


47%.

B:46±6%,F:41±5%.

Hgb


15;7g/100ml.

B:15±2g/100ml,F:13±2g/100ml

Leucocite

7/18/2019 erizipel



8500/mm³.

4000-8000/mm³.

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Data

Medicamente

Mod de administrare

22. 01.2014

Polidin

1f

Algocalmin

7/18/2019 erizipel


1 f

Penicilina G

1 ml x 2/zi

Gentamicină

1f x 2/zi

Paracetamol

2 cp

65

7/18/2019 erizipel


Vitamina C200

3 cp

Viplex

3 cp

Calciu lactic

3 cp

Valeriană

20 pic x 3 /zi

Vitamina A si D3

3 cp

23. 01.2014

7/18/2019 erizipel


Polidin

1f

Algocalmin

1 f

Penicilina G

1 ml x 2/zi

Gentamicină

1f x 2/zi

Paracetamol

2 cp

Vitamina C200

3 cp

Viplex

7/18/2019 erizipel


3 cp

Calciu lactic

3 cp

Valeriana

20 pic x 3 /zi

Vitamina A si D3

3 cp

23. 01.2014

Polidin

1f

Penicilina G

1 ml x 2/zi

7/18/2019 erizipel


Gentamicină

1f x 2/zi

Paracetamol

2 cp

Vitamina C200

3 cp

Viplex

3 cp

Calciu lactic

3 cp

66

7/18/2019 erizipel


7/18/2019 erizipel


Valeriană

20 pic x 3 /zi

Vitamina A si D3

3 cp

24.-27. 01.2014

Penicilina G

1 f

Gentamicină

1 ml x 2/zi

Vitamina C200

1f x 2/zi

Calciu lactic

3 cp

Vitamina A si D3

3 cp

7/18/2019 erizipel


7/18/2019 erizipel


67

7/18/2019 erizipel


CAPITOLUL IV.

CONCLUZII

4.1. Evaluare finală

Pentru î ntocmirea acestei lucrări am luat î n studiu teoretic şi practic trei pacienţi cu

diagnosticul de erizipel, având evoluţie şi simptomatologie asemănătoare.

Problemele î ntâlnite au fost:

Alterarea nevoii de a bea şi a mânca

Alterarea eliminării intestinale

Dificultate de mobilizare

Alterarea nevoii de a dormi şi a se odihni

Hipertermie

Limitarea nevoii de a se î mbrăca şi dezbrăca

Dificultatea de a-şi face î ngrijirea igienică

Alterarea integrităţii pielii

7/18/2019 erizipel


Posibilitate de suprainfectare a erupţiei

Comunicare ineficientă la nivel afectiv

Nu poate î ndeplini activităţi recreative

Insuficienta cunoaşterii bolii

În cadrul desf ăşurarii procesului de nursing, obiectivele principale pe care mi le-am propus să

le rezolv sunt: să prezinte tegumente integre, să fie educat să respecte tratamentul recomandat,să nu prezinte infecţii, să prezinte o stare de bine psihic,

În vederea atingerii tuturor obiectivelor, interventiile autonome şi delegate ale nursei au avut

următoarele puncte comune: urmărirea şi notarea functiilor vitale, urmărirea comportamentului

pacienţilor, asigurarea condiţiilor de igienă, asigurarea unei alimentaţii corespunzătoare,

educaţia sanitară a pacienţilor.

Un rol important î n procesul de î ngrijire al tuturor pacientilor, indiferent de afecţiune î l

constituie prevenirea complicaţiilor care contribuie la agravarea bolii, iar pentru instituirea

unor măsuri de profilaxie sunt necesare discuţii repetate şi convingătoare cu pacientul.

În urma î ngrijirilor acordate acestor pacienţi, s-a constatat că starea lor la externare s-a

ameliorat.

Planul de î ngrijire este parte integrantă din planul terapeutic stabilit de medic şi este adaptat

modului conceptual al Virginiei Henderson care presupune ca î n exercitarea profesiei de

asistentă medicală să se creeze o ambianţă unde valorile, obiceiurile, religia şi credinţa

individului trebuie respectate.

68

7/18/2019 erizipel


Acest lucru presupune o colaborare permanentă cu bonavul, o cunoaştere amănunţită a

nevoilor şi necesităţilor acestora.

4.2 Concluzii generale

Patologia microbiană cuprinde un grup larg de afecţiuni care se constituie î n leziuni ce

afectează î n mod primar tegumentul, sau infecţii ce se grefează pe alte leziuni cutanate

constituind erizipelul

Producerea infecţiilor cutanate şi manifestările clinice ale acestora depind de numărul,

virulenţa şi toxigenitatea microorganismelor ce colonizează la un moment dat tegumentul,

precum şi de rezistenţa gazdei.

În ultimii ani s-au produs modificări importante î n ceea ce priveşte manifestările clinice ale

erizipelului. Modificarea raporturilor dintre gazde şi microorganisme se poate datora atât

creşterii virulenţei florei comensale sau variaţiilor survenite î n compoziţia sa cât şi alterării

rezistenţei faţă de infecţia gazdei.

Prin urmare formele clinice grave sunt rezultatul scăderii rezistenţei organismelor î n cursul

unor boli metabolice (diabet, obezitate), a deficitelor imunitare şi a unor condiţii localefavorizante: factori fizici, chimici, hipersudoraţie, soluţii de continuitate, erupţii cutanate.

Erizipelul mi-a trezit un interes deosebit prin multitudinea manifestărilor clinice şi a

corelaţiilor patogenetice pe care le implică. Din aceste motive mi-am propus î n această lucrare

studierea erizipelului î n cadrul patologiei dermatologice din Ambulatoriul şi Secţia de boli

infecţioase a Spitalului Judeţean Vaslui.

7/18/2019 erizipel


69

7/18/2019 erizipel


BIBLIOGRAFIE

COLŢOIU, A.; Dermato-venerologie î n imagini, Ed. Medicală, Bucureşti 1999, p.

25

COLŢOIU, A; Tratat de dermato-venerologie, Ed. Medicală, Bucureşti, 1986 ;vol.I, partea I, p.

350-357

COSTEA GHE.; Ghid terapeutic şi clinic de dermato-venerologie, Ed.Facla, Timişoara, 1981,

p.9

DIACONU D.I.C., POPESCU M.A., NICA D.; Dermato-venerologie pentru studenţii

facultăţiilor de medicină generală, medici rezidenţi şi medici de familie, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1989, p. 63-65

DIMITRESCU Al.; Dermatologie, Ed. Naţională, 1997, p. 34

DIMITRESCU Al., Dermato-venerologie practică, Ed. Medicală, Bucureşti,

1989, p. 17-18

DU VIVIER A.; Atlas of Infections of the Skin, Gower Medical Publishing – London New

York Departament of Dermatology, King’s College Hospital, London UK, p. 2-5

FEIER V.; Dermato-venerologie, Litografia I. M. F. Cluj-Napoca, 1985, p. 47

FORSEA D.,POPESCU R.,POPESCU C.M.; Compendiu de dermatologie şi venerologie, Ed.

Tehnică Bucureşti, 1996, p. 58

7/18/2019 erizipel


GAWKRODGER D. J., Dermatology, Consultant Dermatologist and Honorary Clinical

Lecturer University of Sheffield Royal Hospital, Sheffield, UK, p. 42

IOSIF S.,TIPLICA S., BENEA N.;Dermato-venerologie,editată de Asociaţia medicilor români,

1979, Vol. XLII, nr. 4,p. 225

IVANOF A.; Caiet de lucrări practice de microbiologie, Litografia I. M. F., Cluj-Napoca,

1983, Ed. a-II-a, p. 147, 148

LONGHIN S.,DIMITRESCU AL.,WOLFSHAUT A., Dermatologie Infantilă, Ed. Medicală,

1979, p. 37

MAIER N.; Patologie cutanată, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 1999, Vol. II-

Dermatologie Specială, p. 37

PATRICK T. B. F.,POLANO M.K.,SOURMOND D.;Color Atlas and Synopsis of Clinical

Dermatology by Mc Graw-Hill, Inc 1983, p. 182

PÂRVA B.;Boli infecţioase la copii, Litografia I.M.F., Cluj-Napoca, 1976, p. 357

POP C., MAIER N.; Curs de dermatologie, Litografia I. M. F. Cluj-Napoca, 1981,

p. 64

POPESCU A., POPESCU M.; Boli de piele, Ed. Militară, Bucureşti, 1980, p. 214

70

7/18/2019 erizipel


ROGOZEA L.,OGLINDĂ T.; Îngrijirea pacienţilor, Braşov: Romprint, 2004;vol

II, p.58-73

SIMIONESCU O.,FORSEA D., Atlas de Dermato-Venerologie, Ed. Universitară Carol Davila,

Bucureşti, 2001, p. 143

TITIRCĂ L.; Ghid de nursing, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti,

1997, P.193

TITIRCĂ L.; Tehnici de evaluare şi î ngrijiri acordate de asistenţi medicali, Editura Viaţa

Medicală Românească Bucureşti, 2000, p6-7

TITIRCĂ L.; Breviar de explorări funcţionale şi de î ngrijiri speciale acordate bolnavilor,

Editura Viaţa Medicală Românească Bucureşti,1994, p.154

TITIRCĂ L.; Manual de î ngrijiri speciale acordate de asistenţii medicali, Editura Viaţa

Medicală Românească, Bucureşti, 2001,ediția a2-a,p.235-240

VASILE D.,GRIGORIU M.;Chirurgie şi specialităţi î nrudite, Ed. Didactică şi Pedagogică,


VULCAN P.,WOLFSHAUT A.,BOGDAN C.; Bolile părului şi unghiilor, Ed. Medicală


VULCAN P.,WOLFHAUT A.,BOGDAN C.; Dermatozele vârstnicului, Ed. Medicală,


WILKINSON J.D., SHAW S., FENTON D.A; Dermatology, Churchil Livingstone, Edinburgh

London Madrid Melbourne, New York 1987, p. 85

7/18/2019 erizipel


7/18/2019 erizipel


71

Date post:	14-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	marius-adrian-birca
View:	39 times
Download:	0 times

erizipel

Documents