UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI
FACULTATEA DE GEODEZIE
TEZA DE DOCTORAT
(REZUMAT)
CONTRIBUŢII LA REALIZAREA SUPORTULUI DE REFERINŢĂ SPAŢIALĂ NECESAR
IMPLEMENTĂRII UNUI SISTEM INFORMATIC URBAN
Coordonator ştiinţific:
Prof.univ.dr.ing. Gheorghe Tămâioagă
Doctorand:
ing.Erghelegiu Bogdan
BUCUREŞTI
2010
2
CUPRINS
1. GENERALITĂŢI ....................................................................................................................... 3 1.1 Introducere ........................................................................................................................................................... 3 1.2 Sisteme Informatice ............................................................................................................................................. 3 1.3 Conceptele de sistem informatic geografic (GIS), sistem informatic al teritoriului (SIT) şi sistem informatic
urban (SIU) ................................................................................................................................................................ 4 2. STADIUL CUNOAŞTERII ÎN DOMENIUL REALIZĂRII SUPORTULUI DE
REFERINŢĂ SPAŢIALĂ PENTRU GIS URBAN ........................................................................ 7 2.1 Surse de date geospaţiale ..................................................................................................................................... 7
2.1.1 Harta analogică ............................................................................................................................................. 7 2.1.2 Harta vectorială ............................................................................................................................................. 8 2.1.3 Imagini fotogrammetrice, imagini satelitare ................................................................................................. 8 2.1.4 Date provenite din ridicări topografice şi măsurători GPS ........................................................................... 9
2.2 Implementarea sistemelor informatice geografice ............................................................................................... 9 2.2.1 Etapele de realizare ale unui sistem informatic geografic ............................................................................ 9 2.2.2 Utilitatea sistemelor informatice geografice: avantaje şi dezavantaje ........................................................ 12 2.2.3 Alte domeniile de aplicaţie ale GIS ............................................................................................................ 12 2.2.4 Evaluarea economică a implementării unui GIS Urban .............................................................................. 12
2.3 Softuri ce asigură crearea şi actualizarea suportului de referinţă spaţială necesar la implementarea unui
sistem informatic urban ........................................................................................................................................... 13 2.3.1 GeoMedia Professional ............................................................................................................................... 13 2.3.2 Aplicaţia Map2Net...................................................................................................................................... 14
3. FLUXURI DE LUCRU PENTRU CREAREA ŞI ACTUALIZAREA DATELOR
UTILIZÂND GEOMEDIA ŞI MAP2NET .................................................................................... 16 3.1 Actualizarea datelor grafice ............................................................................................................................... 16
3.1.1 Actualizarea datelor geospaţiale pe baza coordonatelor punctelor de inflexiune ....................................... 16 3.1.2 Actualizarea datelor geospaţiale din distanţe şi unghiuri ............................................................................ 17 3.1.3 Actualizarea datelor geospaţiale pe baza planurilor scanate ....................................................................... 17 3.1.4 Actualizarea datelor geospaţiale pe baza datelor CAD ............................................................................... 17
3.2 Actualizarea datelor descriptive ......................................................................................................................... 17 3.2.1 Asocierea numerelor poştale la corpul de proprietate ................................................................................. 18 3.2.2 Asocierea proprietarilor la corpul de proprietate ........................................................................................ 19 3.2.3 Asocierea documentelor ............................................................................................................................. 19
3.3 Rapoarte sintetice utilizând datele existente în BDU ......................................................................................... 20 3.3.1 CADA-Date Istorice ................................................................................................................................... 20 3.3.2 Consultare Adrese ....................................................................................................................................... 20 3.3.3 Fişa Arterei ................................................................................................................................................. 20
4. STUDIU DE CAZ..................................................................................................................... 22 4.1 Scurt istoric al realizării reţelelor edilitare din municipiul Bucureşti ................................................................ 22 4.2 Reguli generale care trebuie respectate la amplasarea reţelelor subterane ........................................................ 23 4.3 Necesitatea găsirii unei soluţii pentru evidenţa spaţială, analizarea şi furnizarea de informaţii reale legate
de reţelele edilitare ................................................................................................................................................... 24 4.4 Ground Penetrating Radar ................................................................................................................................. 26 4.5 Măsurători GPR ................................................................................................................................................. 28
4.5.1 Lucrări pregătitoare .................................................................................................................................... 29 4.5.2 Lucrări de teren ........................................................................................................................................... 30 4.5.3 Lucrări de birou .......................................................................................................................................... 33 4.5.4 Avantajele utilizării GPR + antenă GPS/prismă ......................................................................................... 40
5. CONCLUZII ............................................................................................................................. 42 6. BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................... 44
3
1. GENERALITĂŢI
1.1 Introducere
Prezenta teză de doctorat, prin tema sa, se încadrează în efortul declanşat la nivel naţional
pentru eliminarea decalajelor existente în diferite sectoare de activitate faţă de ţările avansate,
referitoare la utilizarea posibilităţilor oferite de realizările din domeniul informaticii.
Începând cu anul 1952, municipalitatea Bucureştiului a realizat necesitatea creării de
planuri topografice în vederea dezvoltării urbanistice a oraşului. Această activitate a fost
încredinţată la acea dată Institutului Proiect Bucureşti, care a început un lung proces de
întocmire şi actualizare periodică a planurilor topografice de situaţie scara1:500 şi respectiv la
scara1:2000.
Începând cu anul 1994, această activitate a fost preluată de către serviciul cadastru din
cadrul primăriei capitalei, care a continuat acest proces, conştientizând faptul că, datorită
volumului din ce în ce mai mare de informaţii existente se impunea crearea unui sistem
informatic la nivelul municipalităţii, care să gestioneze eficient aceste date.
În municipiul Bucureşti, unde au fost realizate planurile topografice menţionate, trecerea
de la planul analogic, la planul digital s-a făcut utilizând procesul de scanare, georeferenţiere şi
vectorizare. Aceste planuri vectorizate, încărcate în baza de date a sistemului informatic, permit
localizarea spaţială rapidă şi precisă a tuturor analizelor şi informaţiilor realizate şi furnizate de
administraţia locală.
Problema cea mai mare pentru administraţia locală o constituie actualizarea datelor
referitoare la suportul grafic creat. În cadrul tezei de doctorat se tratează problema actualizării
suportului de referinţă spaţial, în special cel referitor la reţelele edilitare, unde datele existente
conţin lipsuri foarte mari. Consider că prin soluţiile prezentate în studiu de caz, contribuţia la
furnizarea şi actualizarea datelor referitoare la crearea suportului spaţial privind reţelele edilitare
este semnificativă pentru realizarea sistemului informatic urban.
1.2 Sisteme Informatice
Dezvoltarea rapidă şi complexă a societăţii a dus inevitabil la o sporire însemnată a
volumului de informaţii, care tind să aglomereze şi să blocheze canalele informaţionale. Pe de
altă parte, nevoia de informaţie pentru o cunoaştere operativă şi o dirijare conştientă a dezvoltării
societăţii, este din ce în ce mai mare. Menirea sistemelor informatice este tocmai să rezolve
aceste contradicţii dintre creşterea volumului de informaţii şi setea de informaţii.
Pentru a se lua decizii rapide şi optime, este necesară o sporire a operativităţii, în
colectarea, actualizarea, prelucrarea şi prezentarea informaţiilor, precum şi o valorificare
superioară a acestora. Această cerinţă nu poate fi satisfăcută în condiţiile unui volum din ce în ce
mai mare de informaţii decât prin folosirea mijloacelor şi tehnicilor specifice sistemelor
informatice.
Aplicarea practică a metodelor şi tehnicilor din domeniul sistemelor informatice depinde
şi de corecta definire şi însuşire a conceptelor de bază cu care operează aceste sisteme.
Sistemele informatice ne ajută să gestionăm ceea ce ştim, prin organizarea, stocarea,
accesul, recuperarea, manipularea, sintetizarea şi aplicarea cunoştinţelor pentru soluţionarea
4
problemelor. Practic un sistem reprezintă un ansamblu de elemente interconectate care
acţionează împreună în scopul realizării unui anumit obiectiv.
Sistemul Informaţional al unei activităţi constituie ansamblul informaţiilor, surselor,
nivelelor consumatoare, canalelor de circulaţie, procedurilor precum şi a mijloacelor de tratare a
informaţiilor din cadrul respectivei activităţi.
Orice activitate specifică are un sistem informaţional specific. Acesta trebuie să asigure
informaţii complete în cantitate suficientă, corecte şi la nivelul de operativitate cerut de nivelele
consumatoare. Elementul care a determinat saltul calitativ al sistemelor informaţionale s-a
datorat dezvoltării şi perfecţionărilor procedurilor de prelucrare şi automatizare a datelor. Astfel
au apărut sistemele informatice ce reprezintă partea automatizată cu ajutorul calculatorului în
cadrul unui sistem informaţional.
Pentru realizarea unor sisteme informatice care să îndeplinească obligatoriu
caracteristicile sistemelor, este necesar să se ţină cont de următoarele cerinţe:
- fundamentarea conceperii sistemului să fie făcută pe criterii de eficienţă economică;
- participarea nemijlocită a conducerii unităţii la conceperea sistemului informatic;
- asigurarea unui nivel tehnic înalt al soluţiilor adoptate;
- adoptarea de soluţii în concordanţă cu resursele disponibile şi cu restricţiile impuse.
1.3 Conceptele de sistem informatic geografic (GIS), sistem informatic al teritoriului (SIT)
şi sistem informatic urban (SIU)
Un sistem informatic ce utilizează informaţii referite spaţial poartă denumirea de Sistem
Informatic Geografic (GIS). Dacă informaţiile referite spaţial se referă la teritoriu, sistemul
informatic poartă denumirea de Sistem Informatic al Teritoriului (SIT). În cazul în care
informaţiile referite spaţial se referă la zona urbană, atunci sistemul informatic poartă denumirea
de Sistem Informatic Urban (SIU).
Sistemul Informatic Geografic (GIS) pune accent pe operaţiunile de analiză a datelor şi
informaţiilor, pentru zone la scară mică (peste 1:10000), ca urmare, poziţionarea spaţială a
acestora este aproximativă şi este caracteristică studiilor regionale sau globale.
Sistemul Informatic al Teritoriului (SIT) utilizează acelaşi set de proceduri de culegere,
prelucrare, stocare şi analiză a datelor şi informaţiilor, dar la scară mai mare respectiv până la
scara 1:5000, făcând astfel o localizare spaţială a datelor şi informaţiilor cu precizie ridicată. Ca
o primă concluzie, se poate spune că prin abstractizarea SIT-ului rezultă un GIS.
Sistemul Informatic Urban (SIU) utilizează acelaşi set de proceduri de culegere,
prelucrare, stocare şi analiză a datelor şi informaţiilor, dar la scări cuprinse între 1:2000 şi
respectiv 1:500, ceea ce implică o precizie ridicată, specifică cadastrului. Prin urmare, putem
concluziona că, prin abstractizarea SIU-ului rezultă un GIS Urban.
Sistemul Informatic Urban (SIU) face parte din categoria Sistemelor Informatice ale
Teritoriului (SIT), acestea la rândul lor fiind reprezentări particulare ale Sistemelor Informatice
Geografice (GIS). SIU poate fi definit ca fiind o colecţie organizată de echipamente de calcul,
programe, date geografice şi personal destinat achiziţiei, stocării, actualizării, manipulării,
analizei şi vizualizării în mod eficient a informaţiilor referite spaţial, reprezentând un instrument
pentru luarea deciziilor administrative şi economice pentru planificarea şi dezvoltarea unei
localităţi.
5
Datorită faptului că Sistemul Informatic Urban (SIU) reprezintă o particularizare pentru
zona urbană a Sistemului Informatic Geografic (GIS), în cadrul lucrării voi face referire la GIS-
ul urban şi nu la SIU (considerând SIU ca un caz particular al GIS).
Reţeaua este de departe componenta fundamentală a unui sistem informatic, fără de care
comunicarea rapidă sau partajarea informaţiilor geografice nu se pot realiza. În zilele noastre, un
sistem informatic se bazează foarte mult pe internet. Conceput iniţial ca o reţea pentru conectarea
mai multor calculatoare, internetul este acum un mecanism pentru schimbul de date, manipularea
informaţiilor personale, expediţia datelor şi creşterea numărului de afaceri tranzacţionate.
Mai pe larg, un sistem informatic este un sistem folosit pentru modelarea informaţiei,
proceselor şi structurilor, care reflectă lumea reală, inclusiv evenimentele trecute, pentru a putea
înţelege, analiza şi gestiona resurse şi facilităţi. Un sistem informatic poate fi descris ca sistem de
gestiune a unei baze de date, care de regulă prezintă utilizatorului datele într-un mod interactiv
grafic, care poate fi interogată şi analizată.
Deşi mai pot fi întâlnite şi programe având bazele de date organizate în formate proprietare,
marea majoritate folosesc - pentru interoperabilitate şi schimb facil de informaţii - formate
clasice. Cele cu adevărat moderne asigură acces nelimitat prin standarde de conectivitate:
ODBC, COM, CORBA, SQL.
O componentă esenţială a unui sistem informatic este abilitatea de a produce date grafice
atât pe ecran cât şi pe hârtie, oferind rezultatele analizelor oamenilor de decizie care alocă
resursele. Hârtiile tipărite precum şi alte date grafice pot fi produse, permiţând vizualizarea şi
deci, înţelegerea rezultatului analizelor sau simulărilor unor evenimente potenţiale.
Pentru a fi de succes, un sistem informatic trebuie să răspundă unui scop precis în timp util.
Cheia definirii unui sistem de succes este de a cunoaşte ce rezultate se doresc a fi obţinute. Un
Sistem Informatic Geografic ajută la realizarea legăturii între domenii multiple, diferite şi
complicate, oferind astfel sisteme end-to-end de analiză şi distribuţie a informaţiilor geospaţiale.
GIS cuprinde, într-o accepţiune mai largă, fazele de la specificarea datelor de intrare, până la
deciziile de control asupra proceselor naturale, economice şi sociale, iar într-o accepţiune
limitată numai fazele de afişare a rezultatelor sub formă grafică sau alfanumerică.
GIS-urile iniţiale au fost folosite în Canada şi SUA, GIS-ul canadian guvernamental fiind
larg recunoscut ca primul dintre implementatorii majori. Ca multe aplicaţii iniţiale, acesta a fost
folosit pentru managementul resurselor naturale (silvicultură, agricultură şi utilizarea terenului).
Hărţile reprezintă rezultatul final al procesării datelor dintr-un GIS, începând cu colectarea,
editarea şi întreţinerea până la managementul şi analiza acestora.
Hărţile au fost folosite în mod tradiţional la explorarea Pământului şi exploatarea resurselor
sale. Tehnologia GIS, ca extindere a cartografiei, a mărit eficienţa şi puterea de analiză a
cartografiei tradiţionale. Acum, când comunităţile ştiinţifice recunosc consecinţele pe care
activitatea umană le are asupra mediului, tehnologia GIS devine o unealtă esenţială în înţelegerea
modificărilor globale.
De secole, cartografia a constituit metoda prin care a fost reprezentată informaţia despre
lumea naturală şi fizică. Hărţile au arătat vizual caracteristicile esenţiale care formează lumea
naturală şi cea făcută de mâna omului, şi, de asemenea, distribuţia lor geografică.
Hărţile, şi mai recent, desenele care reprezintă reţele utilitare de gaz, apă, electricitate şi
telecomunicaţii, au devenit un element esenţial în dezvoltarea, managementul şi administrarea
activităţilor umane, atât cele referitoare la activitatea de serviciu, cât şi cele din timpul liber.
6
Astăzi, sistemul informatic este interesant nu numai pentru numeroşii organizatori ai
administraţiilor locale şi centrale, ci şi pentru utilizatorii din finanţe, comerţul cu amănuntul,
transporturi şi alte ramuri ale sectorului privat.
Această răspândire a folosirii sistemul informatic a fost grăbită prin disponibilitatea
sistemelor de cartografiere bazate pe bănci de date topografice sau a sistemelor de analiză
demografică.
Pentru aşezările urbane, sistemele informatice ale teritoriului (SIT) reprezintă un caz
particular de aplicaţie al clasei mai largi a sistemelor informatice geografice, uneori acest termen
fiind înlocuit de expresia GIS urban. Termenul SIT desemnează în literatura de specialitate
sistemele informatice din clasa GIS care includ informaţiile despre teren şi ocuparea lui.
Aceste sisteme nu pot deveni operaţionale în absenţa înregistrărilor oficiale definite de
cadastru şi publicitate imobiliară. Prin urmare, orice SIT complet operaţional este o consecinţă a
realizării măsurătorilor topo-geodezice precum şi a măsurătorilor cadastrale.
Aplicaţiile SIT constituie un instrument pentru rezolvarea aspectelor legale, de tip
administrativ şi economic, prin planificarea şi dezvoltarea unei baze de date referite spaţial
pentru un anumit teritoriu, pe baza unor proceduri şi tehnici privind achiziţia, stocarea,
actualizarea, procesarea şi distribuţia sistematică a datelor.
Ca urmare, Sistemele Informatice ale Teritoriului pot fi considerate o extindere a
managementului informaţional al teritoriului.
7
2. STADIUL CUNOAŞTERII ÎN DOMENIUL REALIZĂRII SUPORTULUI DE
REFERINŢĂ SPAŢIALĂ PENTRU GIS URBAN
Informaţia cu care operează administraţia locală a unui oraş, are în cea mai mare parte, o
componentă geografică. În general un sistem informatic utilizează unul sau mai multe modele de
date spaţiale pentru a reprezenta obiectele geografice, cele uzuale fiind modelul raster şi modelul
vectorial. Modelul de date raster se obţine prin scanarea conţinutului foilor de plan, iar modelul
de date vectorial are avantajul adăugării de atribute vectorilor creaţi, fiind modelul cel mai mult
utilizat. În cadrul modelului de date vectorial, datele se obţin fie prin digitizarea directă, sau
semiautomată a foilor de plan, fie prin scanare, georeferenţiere şi vectorizare a acestora. Toate
aceste date, stocate în fişiere, alcătuiesc componenta spaţială a unei baze de date. Din varietatea
de softuri care asigură crearea şi actualizarea suportului de referinţă spaţială necesar la
implementarea unui sistem informatic urban, s-au impus GeoMedia Professional şi aplicaţia
Map2Net, datorită facilităţilor ce le prezintă aceste softuri şi nu în ultimul rând datorită costurilor
de achiziţionare scăzute. Datorită avantajelor oferite de aceste softuri cu privire la productivitatea
sporită în colectarea şi modificarea datelor, în implementarea bazelor de date geospaţiale precum
şi în gestionarea eficientă a acestora, am utilizat în cadrul tezei de doctorat aceste softuri, pentru
a aduce unele contribuţii la crearea şi utilizarea unui suport de referinţă spaţială necesar
implementării unui sistem informatic urban.
2.1 Surse de date geospaţiale
Principalele probleme legate de introducerea unui GIS sunt cele referitoare la încărcarea
şi întreţinerea bazei de date.
Una dintre sarcinile cele mai scumpe şi mai mari consumatoare de timp ale unui GIS este
colectarea datelor. Diversele surse de date geografice pot fi colectate prin două metode şi anume
captarea şi transferul datelor. Este important să se facă distincţie între măsurătorile directe şi
captarea datelor de tip vector sau raster. Transferul datelor implică importarea acestora din alte
surse de date digitale.
Datele necesare încărcării bazei de date a oricărui GIS pot proveni din următoarele surse:
- hărţi analogice care urmează a fi scanate, digitizate/vectorizate;
- hărţi digitale deja existente;
- date din ridicări topografice;
- date obţinute din imagini fotogrametrice, sau imagini satelitare.
Întrucât datele digitale sunt colectate şi stocate în moduri diferite, două surse pot să nu fie
în întregime compatibile. Deci, un GIS trebuie să fie capabil să convertească datele dintr-o
structură în alta.
2.1.1 Harta analogică
Hărţile analogice sunt hărţile obişnuite, desenate pe material plastic sau pe hârtie. Acestea,
pentru a forma o bază de date accesibilă calculatorului, trebuie transformate, adică scanate şi
apoi digitizate. Procesul de digitizare constă în transformarea fiecărui punct de pe planşeta de
digitizare prin intermediul unui program într-o pereche de coordonate-digitizor (x,y). Toate
8
aceste perechi de coordonate formează fişierele de tip vectorial ce generează straturile de
elemente de tip punct, linie sau poligon.
O astfel de imagine are câteva caracteristici importante:
- este o reprezentare plană a unui teritoriu;
- este o reprezentare la scară a terenului;
- este o reprezentare metrică ce permite efectuarea de măsurători.
Pentru o hartă analogică, modul de realizare a acesteia şi conţinutul ei sunt supuse unor
reguli stricte, depinzând de:
- suportul pe care se realizează şi constrângerile datorate acestuia;
- scara viitoarei hărţi;
- precizia cerută.
2.1.2 Harta vectorială
Harta în format vector este modelul cel mai utilizat, având mai multe posibilităţi de
aplicare, iar programele de analiză bazate pe acest model sunt mult mai complexe. O hartă
analogică supusă unui proces de scanare şi digitizare/vectorizare reprezintă o bază de date
spaţială, la scara 1:1, în raport cu sursa.
Principial, se consideră că orice element de pe o hartă analogică sau din teren poate fi de
tipul: punct, linie, sau poligon.
Un punct este reprezentat printr-o singură pereche de coordonate x, y. O linie este
reprezentată printr-un şir ordonat de perechi de coordonate x, y. Un poligon este reprezentat
printr-un şir de perechi de coordonate x, y care definesc segmentele liniare ce delimitează
poligonul.
Harta este o reprezentare grafică a unei porţiuni din suprafaţa pământului în care puncte
(stâlpi de înaltă tensiune, copaci, fântâni, locul unor evenimente/fenomene etc.), linii (drumuri,
cursuri de apă, curbe de nivel, etc.) şi poligoane (clădiri, parcele, zone funcţionale, etc.) indică
poziţia şi forma spaţială a obiectelor geografice, iar simbolurile grafice şi textele descriu aceste
obiecte. Relaţiile spaţiale dintre obiectele geografice sunt implicit reprezentate şi trebuiesc
interpretate de către cel căruia i se adresează harta.
2.1.3 Imagini fotogrammetrice, imagini satelitare
Odată cu dezvoltarea în anii '80 a tehnicii de calcul, s-a realizat trecerea de la
fotogrammetria analogică la fotogrammetria analitică, utilizându-se aparatură modernă pentru
măsurătorile fotogramelor şi stereogramelor, precum şi diverse principii matematice ce au ajutat
la crearea de programe pentru înregistrarea pe calculator a acestor coordonate ale punctelor.
Aceste principii ale fotogrammetriei analogice au fost preluate de fotogrammetria digitală.
Aceasta utilizează imagini obţinute prin baleierea în spaţiul-obiect (creând o imagine digitală)
sau prin scanarea imaginilor analogice (creând o imagine digitizată). Datele obţinute sub formă
raster sunt înregistrate pe suport magnetic. Însă, după cum ştim, există programe de conversie
raster/vector, dar şi că un GIS poate lucra cu ambele tipuri de formate ale imaginii. În concluzie,
putem spune că datorită acestor dezvoltări extrem de puternice a sistemelor informatice şi a
9
calculatoarelor în general, domenii destul de variate ca fotogrammetria sau baza de date din
componenţa unui GIS, pot conlucra.
2.1.4 Date provenite din ridicări topografice şi măsurători GPS
Aceste date se obţin utilizând instrumente de măsurat specifice (teodolite, nivele, staţii
totale) geodeziei, cadastrului, topografiei, topografiei inginereşti, măsurătorilor subterane.
Staţiile totale permit măsurarea unui număr mare de puncte care se pot înregistra pe
suporturile de memorie internă sau externă astfel încât datele se pot descărca în calculator atunci
când s-au terminat măsurătorile din teren. Aceste măsurători se pot prelucra cu programe soft
special realizate pentru a calcula şi compensa coordonatele punctelor din reţeaua ce acoperă zona
respectivă, iar apoi cu ajutorul unor pachete soft de tip CAD se pot desena elementele măsurate
pe teren. Deoarece modelul în care lucrează un astfel de soft este de tip vector, aceste fişiere pot
fi importate într-un GIS pentru a le crea topologia şi a le prelucra mai departe.
Metodele avansate GPS permit măsurători de latitudine, longitudine şi altitudine sau de
coordonate X, Y, H determinate într-o perioadă relativ scurtă de timp, ultimele având o acurateţe
(precizie) de ordinul centimetrilor.
2.2 Implementarea sistemelor informatice geografice
2.2.1 Etapele de realizare ale unui sistem informatic geografic
2.2.1.1 Identificarea problemei
În aceasta etapă trebuie să se identifice:
- natura rezultatelor care sunt căutate, caracteristicile generale şi locale ale zonei care
urmează a fi analizată;
- natura datelor necesare şi tipurile de straturi tematice care vor fi necesare pentru
soluţionarea problemei;
- etapele care trebuie parcurse pentru ca hărţile finale şi rapoartele finale să conţină
informaţiile solicitate şi să fie utilizabile.
2.2.1.2 Achiziţionarea datelor
În aceasta etapă trebuie să se identifice şi să se localizeze:
- sursa de informaţii primare;
- sursa de informaţii secundare;
care servesc la încărcarea şi actualizarea bazei de date.
2.2.1.3 Proiectarea Bazei de Date a sistemului informatic
Proiectarea Bazei de Date constă în stabilirea detaliată a structurii bazei de date.
Proiectarea Bazei de Date se face în 4 etape:
1). Identificarea caracteristicilor spaţiale, atributelor şi straturilor tematice necesare,
care presupune:
10
identificarea tuturor datelor spaţiale şi atributelor;
identificarea straturilor tematice;
organizarea straturilor tematice;
realizarea manuscriselor de hartă.
2). Definirea parametrilor de stocare pentru fiecare atribut, care presupune:
determinarea atributelor necesare fiecărui strat tematic, când se stabilesc
parametrii specifici fiecărui atribut şi tipurile de variabile care vor fi stocate.
3). Asigurarea registraţiei coordonatelor, care presupune:
o bază de date constituită dintr-un număr de straturi care acoperă aceeaşi zonă
geografică; dacă suprapunerea straturilor nu este corectă, vor apărea probleme
la prezentarea grafică şi la prezentarea rapoartelor finale; eliminarea acestor
probleme se face prin registraţia coordonatelor.
4). Proiectarea fişierelor de lucru, care presupune:
construirea bazei de date prin achiziţia datelor necesare;
încărcarea datelor (în cazul în care elementele caracteristice nu sunt în format
digital, vor trebui introduse prin digitizare sau scanare).
2.2.1.4 Încărcarea Bazei de Date geospaţiale:
Încărcarea Bazei de Date geospaţiale a unui sistem informatic presupune:
1). Achiziţionarea datelor necesare Bazei de Date spaţiale, care constă în:
achiziţia datelor spaţiale care se poate realiza prin:
o scanare;
o digitizare;
o utilizarea datelor digitale existente;
o achiziţia datelor din teren (prelucrarea măsurătorilor).
prelucrarea datelor spaţiale:
o verificarea şi înlăturarea erorilor de digitizare;
o realizarea topologiei;
o identificarea erorilor realizate după construirea topologiei;
o corectarea erorilor de topologie.
2). Achiziţionarea datelor necesare Bazei de Date atribut, care constă în:
stabilirea caracteristicilor atributelor (numele câmpurilor, tipul datelor şi
cantitatea de memorie necesară pentru stocare);
completarea tabelelor de atribute ale claselor de elemente caracteristice;
identificarea erorilor de introducere a datelor.
2.2.1.5 Analiza datelor
Un sistem informatic permite următoarele tipuri de analize asupra unei baze de date:
- analiza datelor spaţiale;
- analiza datelor textuale;
- analiza integrată a datelor spaţiale şi textuale.
11
2.2.1.6 Prezentarea rezultatelor şi propunerea soluţiilor optime
Rezultatele pe care le furnizează un sistem informatic pot fi:
prezentarea datelor curente;
prezentarea unei categorii selectate a datelor;
prezentarea unei predicţii asupra stării datelor la un moment dat.
După analiza datelor spaţiale şi textuale, rezultatele prelucrării pot fi prezentate sub formă
grafică (hartă), sau textuală.
Harta (o formă grafică de prezentare) conţine în general următoarele componente:
elemente spaţiale:
o elemente de tip arie (ex.: corpuri de proprietate, parcele, clădiri, etc.);
o elemente liniare (ex.: străzi, căi ferate, râuri, etc.);
o elemente punctuale (ex.: copaci, stâlpi, fântâni, capacele căminelor de vizitare,
puncte geodezice, etc.);
o elemente compuse.
elemente cartografice:
o scara grafică;
o săgeata direcţiei N (nordul geografic);
o legende;
o titluri şi texte explicative;
Gestionarea bazei de date constă în transformarea datelor referite spaţial, în coordonate
reale, actualizarea bazei de date, juxtapunerea (alipirea) straturilor reprezentând zone adiacente.
În general, înainte de a putea efectua analiza geografică a datelor, trebuie ca datele să
aibă aceeaşi referinţă spaţială.
La gestionarea bazei de date, pot apare diferite probleme, cum ar fi:
- redundanţa datelor,
- inconsistenţa datelor (aceleaşi date fiind păstrate în mai multe colecţii),
- constrângeri la distribuţia datelor,
- absenţa standardelor,
- insecuritatea datelor.
Bazele de date elimină sau reduc deficienţele menţionate mai sus. Astfel, într-o bază de
date :
- datele sunt accesibile oricărui program,
- datele sunt independente de programe,
- datele nu sunt duplicate în mai multe fişiere diferite,
- datele sunt consistente, în sensul că modificarea unei date este percepută de toate
programele care o utilizează,
- în limitarea dreptului de acces se asigură o securitate sporită a datelor,
- se asigură un control centralizat al încadrării datelor în standardele specifice unei
organizaţii.
Pentru a realiza aceste obiective, pe lângă colecţia de date propriu-zisă, este necesar să
existe un set de programe care să asigure efectuarea operaţiilor specifice structurilor de date.
Acest set de programe formează un Sistem de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD).
12
2.2.2 Utilitatea sistemelor informatice geografice: avantaje şi dezavantaje
Avantaje:
- datele sunt mai bine organizate,
- elimină redundanţa în stocarea datelor,
- permite facilitatea actualizărilor,
- permite analize, statistici şi noi căutări mult mai uşoare,
- utilizatorii sunt mai productivi.
Dezavantaje:
- crează complexitate,
- are costuri ridicate,
- modificările din teren trebuie operate frecvent,
- dificultăţi în formarea de personal.
2.2.3 Alte domeniile de aplicaţie ale GIS
Pe lângă domeniul geo-topo, GIS are diverse aplicaţii în domenii diferite cum ar fi
sănătate, ştiinţe sociale, financiar-bancar, criminalistică, turism, geologie, mediu, privind:
- aplicarea metodei GIS pentru evaluarea cazurilor de methemoglobinemia infantilă, prin care se
identifică zonele de risc;
- studiul de impact asupra mediului în sprijinul planificării urbane a folosinţelor de teren,
folosind tehnologie Open GIS;
- calcularea timpului de răspuns în cazul unor dezastre naturale sau delimitarea zonelor umede
care au nevoie de protecţie împotriva poluării;
- folosind hărţile zonelor umede, diferenţelor de nivel, reţelei hidrografice, terenului şi ale
solurilor, GIS-ul poate produce un nou strat (situat deasupra acestora) care aranjează zonele
umede conform cu sensibilitatea lor relativă de a produce pagube în apropierea fabricilor şi
locuinţelor.
Domeniile menţionate mai sus justifică adoptarea denumirii de GIS urban, propusă a fi
utilizată în cadrul conţinutului acestei teze.
2.2.4 Evaluarea economică a implementării unui GIS Urban
Prin implementarea unui sistem informatic geografic urban se înţelege utilizarea unei
dotări materiale (echipamente de calcul, periferice şi software SIG) şi a unor diverse surse de
hărţi de către o organizaţie în vederea dezvoltării unei aplicaţii bine definite.
Evaluarea eficienţei implementării acestuia porneşte de la estimarea costurilor şi
beneficiilor legate de această activitate.
Structura costurilor implementării unui GIS urban provine din cheltuieli efectuate pentru:
- achiziţia de echipamente;
- achiziţia de programe;
- pregătirea personalului;
- implementarea, instalarea soluţiei/software-ului;
- introducerea datelor;
- întreţinere anuală (programe, echipamente, instruire personal).
13
În acest context, principalele cheltuieli provin din:
- achiziţia;
- conversia;
- actualizarea;
- întreţinerea datelor.
2.3 Softuri ce asigură crearea şi actualizarea suportului de referinţă spaţială necesar la
implementarea unui sistem informatic urban
Din varietatea de softuri care asigură crearea şi actualizarea suportului de referinţă
spaţială necesar la implementarea unui sistem informatic urban (ARC/INFO, INTERGRAPH,
ARC/CAD, MGE/PC, GEOMEDIA, etc.), s-au impus GeoMedia Professional şi aplicaţia
Map2Net ce se dezvoltă pe platforma GeoMedia, datorită facilităţilor ce le prezintă aceste softuri
şi nu în ultimul rând datorită costurilor de achiziţionare mai mici, comparativ cu costurile de
achiziţionare a altor produse similare.
GeoMedia Professional oferă instrumente de captură şi editare mai rapide, mai inteligente
şi mai uşor de utilizat decât orice funcţionalitate din sistemele tradiţionale. Aceste instrumente
permit gestionarea într-un mod eficient a datelor spaţiale, date ce reprezintă cel mai important
bun al unui sistem informatic.
Pornind de la flexibilitatea şi standardele deschise ale tehnologiei GeoMedia, GeoMedia
Professional şi aplicaţia Map2Net oferă beneficii suplimentare şi de productivitate sporită în
colectarea şi modificarea datelor, în implementarea bazelor de date geospaţiale precum şi în
gestionarea eficientă a acestora, calităţi care m-au determinat să le utilizez în continuare pentru a
aduce unele contribuţii la crearea şi utilizarea unui suport de referinţă spaţială necesar pentru
Sistemul Informatic Urban implementat la Primăria Municipiului Bucureşti.
2.3.1 GeoMedia Professional
Făcând parte din noua generaţie de sisteme informatice, GeoMedia Professional este
rezultatul multor ani de muncă în dezvoltarea unui standard cu adevărat deschis.
GeoMedia Professional extinde GeoMedia cu posibilitatea de a realiza capturi de date,
întreţinere şi management, fiind primul produs deschis, pentru profesioniştii sistemelor
informatice.
GeoMedia Professional foloseşte tehnologia Microsoft Windows, fiind instrumentul
perfect pentru colectarea datelor, popularea bazei de date şi reprezentarea informaţiei în hărţi
precise, pentru distribuţie şi prezentare.
Dintre facilităţile acestui produs, menţionăm:
- integrează dinamic imagini vector şi raster;
- este proiectat pentru întregul flux de lucru al unui sistem informatic;
- captura rapidă a datelor, detectarea automată a erorilor;
- instrumente de plasare inteligentă a obiectelor şi editarea dinamică;
- management al datelor centrat pe obiect;
- conexiuni directe la depozite de date;
- interogări spaţiale şi după atribute;
14
- realizarea de hărţi tematice;
- analiza proximităţii;
- crearea zonelor buffer;
- transformări „din mers” ale proiecţiei;
- facilităţi multimedia;
- instrumente de editare a compunerii hărţilor;
- instrumente de afişare cartografică;
- şabloane cartografice;
- suport pentru formatele de ieşire PostScript, CGM, HPGL;
- personalizare cu limbaje de programare standard a interfeţei grafice şi a aplicaţiilor;
- comunicare cu SGBD prin ODBC;
- arhitectura client/server.
GeoMedia este un instrument puternic care permite aducerea datelor din baze de date
separate într-un singur sistem informatic, pentru vizualizare şi analiză. Cu ajutorul GeoMedia se
pot preveni probleme ca redundanţa datelor sau date neactualizate, atâta timp cât toţi utilizatorii
accesează informaţiile grafice dintr-o singură sursă.
GeoMedia facilitează schimbul de date şi metadate în conformitate cu standardele pentru
infrastructura de date spaţiale, specificate în directiva INSPIRE şi OGC. De asemenea,
furnizează metode simple pentru integrarea datelor şi serviciilor alături de cele mai populare
browser-e pentru date geospaţiale şi anume: Microsoft’s Virtual Earth şi Google Maps.
Prin utilizarea GeoMedia Professional, se pot face conexiuni simultane în timp real între
date geospaţiale aflate în diverse locaţii de stocare, pot fi analizate relaţiile dintre date, se pot
transforma datele în hărţi precise şi gata finisate pentru distribuţie şi prezentare şi în general,
datele pot fi accesate de diverşi utilizatori.
GeoMedia Professional oferă toate funcţionalităţile unice ale GeoMedia, de accesare a
datelor geospaţiale în toate formatele importante, împreună cu o suită completă de instrumente
de prezentare şi analiză. În plus, oferă instrumente inteligente de captură şi întreţinere a datelor
spaţiale într-o bază de date relaţională construită la nivel de standard.
Prin combinarea productivităţii mediilor de tip CAD cu abilităţile specifice de tip GIS,
GeoMedia Professional ajută la capturarea datelor clare şi corecte din prima încercare, evitând
probleme tradiţionale gen suprapuneri de arii, zone neînchise, linii care nu ating sau depăşesc
punctul de destinaţie.
GeoMedia este proiectat să fie extensibil pentru orice tip de flux de lucru, respectând
cerinţele utilizatorilor. Acelaşi mediu de dezvoltare furnizat către clienţi, este utilizat pentru
realizarea produselor proprii, garantând astfel o platformă stabilă de dezvoltare.
Printre softurile care asigură crearea şi actualizarea suportului de referinţă spaţială
necesar la implementarea sistemului informatic urban se numără şi aplicaţia Map2Net ce se
dezvoltă pe platforma GeoMedia.
2.3.2 Aplicaţia Map2Net
Map2Net este un motor Web de generare de hărţi în domeniul sistemelor informatice.
Acest motor se bazează pe Geomedia Web Map şi este capabil să gestioneze informaţiile unui
sistem informatic urban la nivelul administraţiei locale.
15
Map2Net este un instrument creat în scopul de a extinde funcţionalităţile specifice
managementului informaţiei geospaţiale caracteristice aplicaţiilor de bază.
Consultanţii în soluţii geospaţiale au creat împreună cu programatorii, funcţii noi
necesare mediului de afaceri româneşti în general şi a administraţiilor publice în particular.
Cu ajutorul Map2Net se pot crea metadatele corespunzătoare soluţiei geospaţiale. În
soluţia geospaţială pentru a putea accesa atât datele grafice cât şi pe cele non-grafice, asociate
datelor grafice, denumite în continuare date descriptive, este necesară existenţa metadatelor
acestora.
Aplicaţia dispune de următoarele categorii de resurse:
1) Sursele de date integrate în aplicaţie, denumite generic resurse primare:
o conexiunile disponibile la bazele de date asociate;
o tabelele disponibile.
2) Resursele proprii, specifice soluţiei, denumite generic resurse secundare:
o grupuri de utilizatori - seturi de privilegii, drepturi de acces la date şi
funcţionalităţi corespunzătoare compartimentelor primăriei: direcţii, servicii,
birouri, comisii, etc;
o utilizatori - angajaţii cărora li se asociază un utilizator de sistem; un utilizator
poate face parte din unul sau mai multe grupuri de utilizatori;
o domenii de utilizare - colecţii de teme, care se pot grupa după un criteriu bine
definit;
3) Teme/interfeţe utilizator - colecţii de informaţii şi funcţionalităţi necesare în mod curent
pentru o anumită activitate de bază; în spaţiul de lucru al unei teme, utilizatorul are la dispoziţie
o combinaţie particularizată de straturi, cereri, liste şi comenzi/funcţii.
16
3. FLUXURI DE LUCRU PENTRU CREAREA ŞI ACTUALIZAREA DATELOR
UTILIZÂND GEOMEDIA ŞI MAP2NET
Activitatea mea în cadrul serviciului de cadastru din primăria capitalei s-a desfăşurat, în
cea mai mare parte, pentru colectarea şi actualizarea datelor necesare pentru constituirea
suportului spaţial al GIS-ului Urban, prin scanarea secţiunilor planului analogic(scara 1:500),
existente pentru teritoriul municipiului Bucureşti .
Prezint acest flux pentru că, pe parcursul acestei activităţi am avut, ca specialist în
cadastru, multe sugestii pentru colectivul de informaticieni, referitoare în special la procesul de
actualizare a datelor şi informaţiilor, esenţiale pentru realizarea unui suport spaţial real pentru
GISU, al Municipiului Bucureşti.
Aceste sugestii se referă la: proprietăţi, artere, istoric, reţele edilitare subterane, atribute,
etc., prezentate selectiv în acest capitol.
În principal, activitatea serviciului de cadastru din cadrul primăriei capitalei, are o serie
întreaga de atribuţii legate de întocmirea şi actualizarea suportului spaţial. Toate aceste atribuţii
au fost optimizate prin diverse fluxuri de lucru prestabilite care uşureaza activitatea serviciului
de cadastru. Optimizarea acestor fluxuri de lucru reprezintă una din contribuţiile aduse la crearea
suportului de referinţă spaţială necesar implementării sistemului informatic în cadrul primăriei
municpiului Bucureşti.
Operaţia de actualizare se realizează, în cazul Primăriei Municipiului Bucureşti, folosind
GeoMedia Professional, pentru elementele grafice care necesită plasarea precisă din coordonate.
Fluxul de lucru pentru actualizarea datelor, se referă la:
actualizarea datelor grafice;
actualizarea datelor descriptive;
Actualizarea datelor grafice se poate realiza in patru moduri:
- pe baza coordonatelor punctelor de inflexiune,
- pe baza distanţelor şi unghiurilor,
- pe baza planurilor scanate,
- pe baza datelor CAD.
Astfel sunt patru cazuri, care implică crearea datelor grafice şi introducerea datelor alfa-
numerice.
3.1 Actualizarea datelor grafice
3.1.1 Actualizarea datelor geospaţiale pe baza coordonatelor punctelor de inflexiune
Primul lucru care se face în cadrul acestui proces de actualizare a datelor referitoare la o
proprietate este identificarea adresei.
Înainte de începerea generării elementelor grafice, se setează spaţiul de lucru, apoi se
identifică adresa, respectiv numărul poştal şi artera.
După această etapă se trece la generarea elementului grafic introducându-se coordonatele
aferente, ţinându-se cont de separatorul între unităţi şi subunităţi, precum şi de separatorul între
coordonate.
17
După introducerea tuturor punctelor se generează elementul grafic în clasa de elemente
specifică urmând etapa de introducere a datelor alfanumerice de tipul: bloc, număr nivele, număr
subsol, aria construcţiei, etc.
3.1.2 Actualizarea datelor geospaţiale din distanţe şi unghiuri
Această operaţiune presupune în prima fază, setarea spaţiului de lucru, operaţiune ce se
efectuează ca şi în cazul actualizării datelor spaţiale pe baza coordonatelor punctelor de
inflexiune. Odată ce această etapă este realizată se procedează în mod similar ca în subcapitolul
anterior, cu deosebirea că generarea elementului grafic nou, se poate face şi dacă se dispune
numai de distanţe şi unghiuri în loc de coordonatele x, y şi z.
În continuare, după generarea elementului grafic se poate trece la introducerea
elementelor alfanumerice asociate elementului grafic procedând în acelasi mod descris în
subcapitolul 3.1.2.
3.1.3 Actualizarea datelor geospaţiale pe baza planurilor scanate
În cazul în care actualizarea se realizează pe baza planurilor scanate, la diferite scări, care
au marcate puncte de coordonate cunoscute, se va urmării următorul flux de lucru:
- scanarea planului,
- crearea punctelor de constrângere,
- calibrarea – georeferenţierea planului,
- vectorizarea elementelor grafice cu introducerea atributelor – datele alfa-numerice.
3.1.4 Actualizarea datelor geospaţiale pe baza datelor CAD
Ultima modalitate de introducere a datelor geospaţiale se bazează pe datele CAD. Pentru
conectarea la date de tip CAD şi importul acestora în baza de date, trebuie specificat fişierul
CAD care va fi prelucrat; elementele din acest fişier vor fi aduse în GeoMedia în sistemul de
proiecţie al elementelor. Acest tip de actualizare parcurge trei paşi:
- crearea schemei CAD;
- conectarea la fişierul de date CAD;
- importul datelor în baza de date urbană.
De menţionat faptul că această metodologie de actualizare a bazei de date va fi folosită în
cadrul studiului de caz în vederea actualizării suportului de date geospaţial constituit din reţelele
edilitare subterane şi de asemenea pentru introducerea de date alfa-numerice.
3.2 Actualizarea datelor descriptive
Fluxul de lucru pentru actualizarea datelor descriptive se referă la:
18
- asocierea numerelor poştale la corpul de proprietate;
- asocierea proprietarilor la corpul de proprietate;
- asocierea documentelor.
Operaţiile de asociere se realizează ulterior, după crearea elementului grafic, folosind
funcţiile dezvoltate în Map2Net.
În vederea gestiunii activităţilor zilnice, utilizatorii sistemului informatic accesează
funcţiile BDU acordate acestui compartiment, grupat pe teme.
Utilizarea BDU serveşte la:
- consultare în vederea păstrării istoricului unui corp de proprietate, introducerii numerelor
poştale actuale sau actualizării unui număr poştal, cu trecerea vechiului număr în istoric;
- încărcarea, modificarea datelor tip de proprietar sau administrator şi a tipului de
proprietate.
În continuare se vor exemplifica paşii care trebuie parcurşi pentru actualizarea numerelor
poştale şi se vor analiza patru cazuri:
- număr poştal nou;
- număr poştal cu păstrare istoric;
- păstrarea istoricului corpului de proprietate;
- schimbarea stării numerelor poştale şi corpurilor de proprietate trecute în istoric.
3.2.1 Asocierea numerelor poştale la corpul de proprietate
3.2.1.1 Număr poştal nou
Map2Net este proiectat să poată folosi mai multe aplicaţii.
În vederea accesării aplicaţiei dorite se utilizează numele utilizatorului şi parola de acces
şi se va intra direct în interfaţa pentru lucru specifică utilizatorului cu lista de teme la care acesta
are acces.
În funcţie de necesităţi se selectează tema dorită şi respectiv se va stabili legenda temei
curente.
Urmează etapa de localizare a adresei, folosind bara de instrumente, fie prin specificarea
numărului poştal şi arterei, fie numai prin specificarea arterei, urmând ca după afişarea tuturor
înregistrărilor care au îndeplinit condiţia de mai sus, să fie selectată una din opţiunile dorite şi să
fie afişate în hartă.
Noul număr poştal se va insera în hartă, folosind bara de instrumente, în clasa de
elemente specifică numerelor poştale, adăugându-se atributele corespunzătoare acestuia din baza
de date creată.
3.2.1.2 Actualizarea numărului poştal cu păstrarea istoricului
În cazul în care se modifică numărul poştal, noul număr poştal va fi asociat corpului de
proprietate, iar numărul poştal existent va fi trecut în istoric.
Pentru aceasta se selectează geometria de tip punct a noului număr poştal, având ca
rezultat apariţia unui punct de culoare roşie în dreptul numărului poştal selectat. Urmează
selecţia corpului de proprietate, folosind bara de instrumente şi implicit deschiderea fişei de
editare în care sunt trecuţi toţi parametrii numărului poştal selectat, de unde se modifică setările
19
de editare astfel încât în lista de numere poştale trebuie să apară numărul poştal creat şi selectat
anterior.
După aceasta se activează înregistrarea din lista de numere poştale a corpului de
proprietate care corespunde numărului poştal care trebuie trecut în istorie, se efectuează setările
specifice de schimbare a tipului de stare din actual în istoric, cu menţionarea datei când a fost
efectuată schimbarea. Ca urmare a acestei comenzi, numărul poştal trecut în istoric va dispărea
de pe hartă şi va apărea în lista cu istoric al corpului de proprietate respectiv.
3.2.1.3 Păstrarea istoricului corpului de proprietate
În cazul în care noul corp de proprietate s-a creat prin divizarea, sau prin comasarea unui
corp de proprietate existent, se asociază la corpul de proprietate actual, corpul devenit istoric.
Pentru aceasta, se identifică corpul de proprietate creat anterior, după adresă şi se
selectează corpul sau corpurile de proprietate istoric, operaţia de selectare realizându-se pentru
toate corpurile de proprietate care au fost comasate.
În lista de corpuri proprietate istoric trebuie să apară corpurile de proprietate care s-au
comasat şi se salvează asocierea.
În cazul divizării unui corp de proprietate, se repetă asocierea în istoric a corpului de
proprietate iniţial la toate corpurile de proprietate rezultate în urma divizării.
3.2.1.4 Schimbarea stării numerelor poştale şi corpurilor de proprietate trecute în
istoric
În cazul divizării unui corp de proprietate sau în cazul comasării, se efectuează şi
modificări la nivelul geometriei de tip arie a corpului de proprietate, urmând ca din lista de
acţiuni afişată în fişa de editare să se selecteze înregistrarea cu numărul poştal care figura ca
actual până la lucrarea curentă şi starea acestuia să fie schimbată din actual în istoric.
3.2.2 Asocierea proprietarilor la corpul de proprietate
Pentru a putea asocia numele proprietarilor la corpul de proprietate este obligatoriu
parcurgerea următorilor paşi:
- se selectează corpul de proprietate căruia urmează să-i asociem numele proprietarului;
- se deschide fişa de editare;
- se setează subformularul specific proprietarilor în cadrul căruia urmează să fie căutat
numele proprietarului din lista de persoane existentă în baza de date ce urmează să fie asociat
corpului de proprietate.
3.2.3 Asocierea documentelor
Pentru asocierea documentelor la corpul de proprietate, se procedează similar ca la
subcapitolul anterior cu deosebire că, după deschiderea fişei de editare, se setează tabul
documente ataşate, unde pot fi introduse documentele dorite.
20
3.3 Rapoarte sintetice utilizând datele existente în BDU
Întreaga activitate a primăriei capitalei se bazează pe datele existente şi în special pe
rapoartele ce pot fi obţinute din interogarea bazei de date gestionate de sistemul informatic.
Pentru consultarea rapidă a datelor şi tipărirea acestora, prin acţionarea butonului
corespunzător marcat în bara de butoane a ferestrei principale a aplicaţiei, sistemul pune la
dispoziţie trei opţiuni de rapoarte sintetice:
Informaţii adresă: CADA-Date istorice;
Informaţii adresă specifice SNU: Consultare Adrese;
Informaţii arteră specifice SNU: Fişa Arterei.
Rapoartele pot fi vizualizate pe ecran sau pot fi tipărite, utilizând opţiunea de printare a
browser-ului de Internet.
În paginile ce urmează voi prezenta cele trei tipuri de rapoarte specifice activităţii
Direcţiei Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală din cadrul primăriei municipiului Bucureşti.
3.3.1CADA-Date Istorice
Acest tip de raport furnizează toate categoriile de informaţii înregistrate, pentru o anumită
adresă specificată de utilizator prin:
arteră;
număr poştal
3.3.2Consultare Adrese
Ca şi în cazul subcapitolului 3.3.1, acest tip de raport furnizează toate informaţiile
înregistrate pentru una sau mai multe adrese specificate de utilizator prin arteră şi număr poştal,
raportul final fiind generat pentru adresa căutată.
Diferenţa dintre cele două tipuri de rapoarte constă în faptul că, în primul caz se referă la
date istorice iar în cel de-al doilea se referă la date actualizate.
3.3.3Fişa Arterei
Acest raport furnizează toate informaţiile înregistrate pentru o arteră specificată de
utilizator prin selecţia din lista de rezultate dată de căutarea după o secvenţă de caractere din
denumirea arterei.
Paşii efectuaţi pentru obţinerea raportului sunt similari cu paşii prezentaţi în subcapitolele
anterioare, parcurgând etapa de căutare şi alegere a arterei, precum şi etapa de validare a
specificaţiilor având ca rezultat deschiderea ferestrei de conţinut a raportului.
Contribuţia mea referitor la aceste fluxuri de lucru necesare activităţilor desfăşurate în
cadrul primăriei capitalei, o constituie tocmai întocmirea acestor proceduri de lucru precum şi
optimizarea acestora în vederea obţinerii unui randament maxim în ceea ce priveşte timpul alocat
activităţii de actualizare a datelor şi respectiv obţinerii de rapoarte specifice. Aceste fluxuri
specifice activităţilor desfăşurate în cadrul Direcţiei Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală au fost
21
realizate în colaborare cu specialişti în GeoMedia şi Map2Net care au oferit consultanţă pe toată
durata implementării softurilor amintite în cadrul sistemului informatic al municipalităţii.
Creearea fluxurilor de lucru, atât pentru actualizare cât şi pentru interogare a bazei de
date reprezenta o necesitate la nivelul primăriei municipiului Bucureşti.
Optimizarea acestor fluxuri a constat în diminuarea numărului de comenzi necesare
actualizării şi respectiv interogării bazei de date sporind în acest fel randamentul activităţii din
cadrul primăriei.
22
4. STUDIU DE CAZ
Contribuţia principală în procesul de actualizare a datelor obţinute prin scanarea
secţiunilor de plan analogic ale Municipiului Bucureşti am avut-o la reţelele edilitare. Acest
lucru este motivat în primul rând, de faptul că planul reţelelor edilitare, în ce priveşte conţinutul
acestora, fie că era incomplet, fie că erau zone neacoperite, fie lipsa acestora (ele fiind
descoperite în momentul executării unor lucrări). Ori după cum se ştie problematica reţelelor
edilitare subterane reprezintă un subiect de actualitate pentru orice administraţie publică locală.
4.1 Scurt istoric al realizării reţelelor edilitare din municipiul Bucureşti
Primele reţele edilitare construite în Bucureşti au fost efectuate în anul 1828, pe actuala
stradă Smârdan, unde a fost construit primul canal colector pentru apele uzate din uliţele Colţei,
Batiştei şi Biserica Enei, deversându-le în Dâmboviţa. Acest canal a fost construit din dulapi de
stejari cu cadru, având secţiunea dreptunghiulară.
Al doilea canal din Bucureşti a fost construit în anul 1940, pe Calea Moşilor, cu lungimea
de 950 m, din piatră şi zidit cu mortar de var. Spre deosebire de primul canal, acesta era prevăzut
cu haznale de piatră şi grătare de fier.
În anul 1859, anul Unirii Ţării Româneşti cu Moldova, poziţia oraşului Bucureşti,
capitala ţării, este consolidată, începând o politica de dezvoltare urbanistică ce includea şi
dezvoltarea infrastructurii de drumuri. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea apa murdară a
Dâmboviţei sau a fântânilor reprezenta sursa de apă de băut a bucureştenilor. Obţinerea apei
potabile de bună calitate devine un obiectiv al municipalităţii capitalei, materializat însă cu
greutate şi într-o durată de timp îndelungată.
La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, municipalitatea realizează planul
general de lucrări edilitare: pavarea străzilor, rectificarea şi adâncirea cursului Dâmboviţei,
asigurarea apei potabile de bună calitate.
Necesitatea unei bune distribuţii a apei potabile impune la Grozăveşti construirea unei
uzine electrice pentru pomparea apei, între anii 1885-1888. Alături de lucrările de captare a apei,
la fel de importantă, însă cu costuri imense, era problema reţelei de distribuţie şi creşterea
numărului de beneficiari. Reţeaua de distribuţie ajunge în 1901 la peste 170 km.
În timpul primului război mondial alimentarea cu apă a bucureştenilor era deficitară, iar
reţeaua de distribuţie şi instalaţiile au fost neglijate, intrând într-o stare de degradare. Lucrări de
reparaţii sau noi lucrări nu au fost efectuate decât după 1923, când se înfiinţează Uzinele
Comunale Bucureşti.
În 1939 oraşul era străbătut de 7 colectoare principale, împărţite în districte, fiecare
district având un contor general.
Anii 1923-1940 se caracterizează prin creşterea preocupărilor municipalităţii, pentru ca
Bucureştiul să fie modern din punct de vedere edilitar. Municipalitatea efectuează lucrări pentru
alimentarea cu apă potabilă ce se realizează de multe ori în paralel cu lucrări de extindere a
canalizării sau a pavării străzilor. În acea perioadă, tendinţa de a se realiza lucrări edilitare, era
gândită astfel încît modernizarea să inceapă din zona centrală către periferie. După 1923, zonele
23
vizate pentru sistematizare au fost centrul capitalei, dar şi nordul oraşului sau în cartierele în care
diferitele instituţii construiesc vile şi blocuri pentru angajaţii lor, cum au fost Pieptănari sau
Drumul Sării. Sistematizarea vizează în general mai multe direcţii: pavarea străzilor, construirea
de conducte pentru canalizare pentru apă, şi pentru electrificare.
În ceea ce priveşte reţeaua de distribuţie a gazelor naturale, prima conductă de acest tip
din ţara noastră a fost funcţională în anul 1947.
Infrastructura urbană devine din ce în ce mai complexă. Pentru a preveni eventualele
daune, în cazul excavărilor, detectarea reţelelor edilitare subterane este foarte importantă. Poziţia
elementelor de infrastructură trebuie cunoscută atât pentru noile proiecte de infrastructură cât şi
pentru întreţinerea şi înlocuirea celor existente.
Schimbarea opţiunii beneficiarilor către reţele edilitare mai performante (cum ar fi:
transmisii prin fibră optică, încălzirea individuală cu gaze, etc.) implică redimensionarea unor
reţele şi efectuarea unor studii privind tendinţele din domeniu în viitorul apropiat.
În general, traseul acestor reţele coincide cu traseul reţelei stradale, pentru că pozarea şi
intervenţiile pentru remedierea instalaţiilor este mult mai practică, iar posibilitatea de accidente
în exploatare este redusă.
Potrivit datelor furnizate de către administratori, la nivelul anului 2009, infrastructura
municipiului Bucureşti avea o lungime de 44.150 km, fiind formată din 42.330 km de reţele
tehnico-edilitare (dintre care 35.123 km în subteran şi 7.207 km la suprafaţa) şi 1.820 km reţele
stradale. Municipiul Bucureşti este aşezat de fapt pe o pânză de păianjen (reprezentând reţelele
subterane), 51% dintre aceastea având durată de exploatare depăşită.
Datorită lipsei de comunicare între regii şi municipalitate şi nu în ultimul rând datorită
faptului că actualizarea planurilor de situaţie scara 1:500 cu reţele edilitare subterane este o
activitate anevoioasă şi costisitoare, aceasta a fost neglijată de către Primăria Municipiului
Bucureşti în ultimele două decenii, motiv pentru care gradul de actualizare a acestor tipuri de
planuri este destul de mic. Prin lucrarea de faţă mi-am propus să contribui la găsirea unei soluţii
pentru rezolvarea acestei probleme.
4.2 Reguli generale care trebuie respectate la amplasarea reţelelor subterane
Există un set de reguli cu privire la amplasarea reţelelor edilitare, unele dintre ele fiind
menţionate mai jos.
Reţelele edilitare trebuie să aibă trasee cât mai drepte şi poziţionate la o distanţă cât mai
mică faţă de clădiri pentru a evita lungirea nejustificată a racordurilor, numărul traversărilor
trebuie să fie cât mai mic, distanţele de siguranţă între diferitele reţele ce pot să se influenţeze
reciproc, în mod negativ, trebuie respectate, odată cu distanţa de siguranţă, stabilită prin
legislaţia în vigoare, faţă de clădiri, instalaţii sau obstacole învecinate, existente sau proiectate.
Conductele de apă se vor amplasa la o distanţă de minimum 3 m de fundaţiile
construcţiilor, iar în punctele de intersecţii la minimum 40 cm şi totdeauna deasupra canalizării.
Amplasarea reţelelor edilitare subterane se face, de regulă, în afara părţii carosabile a
străzilor.
24
Dacă acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic sau economic, reţelele se pot
amplasa şi în partea carosabilă, cu următoarea ordine de prioritate:
canalizare ape pluviale;
canalizare ape menajere;
termoficare;
alimentare cu apă;
gaze naturale;
telecomunicaţii;
alte reţele.
Conductele de distribuţie nu se vor monta:
- sub linii de tramvai sau de cale ferată, în lungul acestora;
- în canale de orice fel, care comunică direct cu clădiri;
- sub orice fel de construcţii sau pe terenuri destinate construcţiilor.
În prezent, reţeaua edilitară subterană se compune din totalitatea sistemelor de distribuţie
şi colectare şi anume:
reţeaua de apă (potabilă, industrială);
reţea de apă caldă (menajeră, industrială);
reţeaua de canalizare (în sistem unitar, în sistem divizor apă uzată, ape meteoric);
reţea de transport a agentului termic (termoficare);
reţea de alimentare cu gaz;
reţea de alimentare cu energie electrică (curent de înaltă tensiune, curent de medie
tensiune, curent de joasă tensiune, iluminat public);
reţea telefonie fixă;
televiziune prin cablu;
radioficare, etc.
În cadrul PMB se găsesc planuri topografice scara 1:500 în format analogic cu reţele
edilitare subterane, dar în anumite situaţii, aceste sunt neactualizate în proporţie de peste 50%.
Furnizorii de utilităţi pot indica amplasamentul reţelelor edilitare noi, dar în cazul celor vechi,
pentru multe din ele, aceştia nu mai deţin planuri. Există situaţii în care poziţionarea corectă a
reţelelor edilitare a putut fi constatată doar în momentul efectuării unor excavări, iar în unele
situaţii, poziţia conductelor era alta decât cea indicată de furnizorii de utilităţi.
4.3 Necesitatea găsirii unei soluţii pentru evidenţa spaţială, analizarea şi furnizarea de
informaţii reale legate de reţelele edilitare
Necesitatea realizării unui sistem informatic al reţelelor edilitare subterane care să
conţină date precise despre toate tipurile de reţele edilitare existente este soluţia cea mai bună
pentru orice administraţie locală. În acelaşi timp este foarte importantă identificarea poziţiei
oricărui element de infrastructură subterană fără utilizarea vreunei metode distructive.
În lucrarea de faţă, contribuţia mea se referă la propunerea unei soluţii pentru realizarea
suportului de referinţă spaţială necesar implementării unui sistem informatic urban, soluţie
prezentată în paginile ce urmează.
25
Sistemul informatic existent în cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, a avut la bază
planuri topografice scara 1:500 care, aşa cum a fost prezentat în capitolul 1, au fost scanate,
georeferenţiate şi vectorizate; acestor vectori le-au fost ataşate ulterior diverse atribute în funcţie
de importanţa informaţiilor deţinute în bazele de date existente; de menţionat faptul că aceste
planuri vectorizate nu conţin niciun fel de informaţii despre reţelele edilitare existente deoarece,
la proiectarea sistemului informatic, acesta a fost gândit în aşa fel încât toate informaţiile
privitoare la reţele urmau a fi introduse după scanarea, georeferenţierea şi vectorizarea
planurilor scara 1:500 cu reţele edilitare. De asemenea, sistemul informatic a fost structurat pe
straturi care să cuprindă toate informaţiile reprezentate pe planurile de situaţie scara 1:500
întocmite exclusiv prin măsurători; prin urmare şi reţelelor edilitare le-au fost alocate un număr
de straturi corespunzătoare numărului/tipului de reţele şi problematicii existente referitoare la
acestea.
Aceste straturi au fost create ţinând cont de existenţa tuturor detaliilor din teren în
concordanţă cu planurile de situaţie amintite şi a semnelor cartografice, fiind rezultatul unor
numeroase studii şi teste efectuate.
La data la care se stabilise începerea procedurilor de scanare a planurilor cu reţele
edilitare, s-a constatat că gradul de actualizare a acestora este destul de scăzut şi prin urmare
informaţiile referitoare la reţele sunt depăşite. Ţinând cont că procedurile de scanare şi ulterior
de georeferenţiere şi vectorizare sunt de durată şi destul de costisitoare, s-a luat decizia de a sista
această activitate încercând a se găsi alte soluţii.
Soluţia propusă de mine constă în completarea planurilor deja vectorizate cu căminele de
vizitare inclusiv releveul lor, existente pe planurile topografice scara 1:500 şi adăugarea de
atribute specifice fiecărui vector creat în acest fel. Principalele atribute ce definesc aceşti vectori,
se constituie din informaţii referitoare la poziţionarea exactă a acestora, dintre care amintim
coordonatele capacelor căminelor de vizitare care sunt materializate la nivelul solului sau
informaţii ce pot fi obţinute din măsurători.
Următoarea etapă este crearea de noi vectori ce reprezintă reţelele propriu-zise, prin
unirea capacelor căminelor de vizitare menţionate, ţinând seama şi de releveele acestora. În acest
fel, sistemul informatic existent este îmbunătăţit şi actualizat cu date referitoare la reţele
edilitare.
Metoda propusă se poate realiza cu personal redus şi costuri acceptabile. Testând această
metodă pe o zona de studiu situată în sectorul 5, str. Serg. Major Topliceanu Vasile din secţiunea
18H1, pe care am s-o detaliez în paginile ce urmează, am constatat că metoda are şi câteva
probleme care au necesitat găsirea unor soluţii în vederea rezolvării acestora, probleme şi soluţii
ce vor fi detaliate în paginile ce urmează.
Lipsa sau insuficienţa datelor primare şi anume digitizarea parţială a tramei stradale,
reţele de apă şi canal disponibile pe planuri de situaţie, dar nu întotdeauna actualizate şi corelate,
lipsa unui istoric al înregistrărilor privind atât consumurile cât şi intervenţiile operate în reţele,
necesită o muncă laborioasă de colectare, prelucrare şi actualizare a datelor de teren.
În urma analizei planului de situaţie, unde reţelele edilitare sunt reprezentate prin culori
diferite, consacrate pentru aceste tipuri de planuri, s-a constatat că în zona de lucru exista 5 tipuri
de reţele edilitare subterane: termoficare, apă, canalizare, gaz şi telefon.
26
În administraţia publică locală, un sistem informatic poate fi folosit pentru facilitarea
funcţiilor de planificare, în realizarea Planurilor Urbanistice Generale şi a Planurilor Urbanistice
de Detaliu, generarea de rapoarte privind gradul de folosire a terenurilor, pentru gestionarea
înregistrărilor privind situaţia drumurilor sau planificarea reparaţiilor, monitorizarea şi
planificarea reţelelor de conducte, cabluri, localizarea clădirilor şi multe altele.
Tehnologia se dezvoltă rapid în ceea ce priveşte echipamentele pentru identificarea
conductelor şi cablurilor subterane. Funcţionarea acestor echipamente au la bază două metode.
Una din ele este detectarea electromagnetică, iar cealaltă este Ground Penetrating Radar (GPR),
aceasta din urmă (bazată pe tehnologia radarelor) fiind şi cea utilizată de mine pentru realizarea
suportului de referinţă spaţial necesar implementării unui sistem informatic urban.
În cele ce urmează voi prezenta echipamentul GPR, utilizarea lui şi rezultatele obţinute.
4.4 Ground Penetrating Radar
Dezvoltarea rapidă a tehnologiei electromagnetice din ultimii ani a dus la conceperea
unei noi metode în explorarea tehnologiei geofizice cu scopul de a procesa datele referitoare la
infrastructura subterană şi anume Radarul de penetrare în subteran (Ground Penetrating Radar –
numit in continuare GPR).
Cu ajutorul tehnologiei GPR şi a măsurătorilor geodezice cu echipamente GPS, se poate
realiza harta de bază a reţelelor utilitare subterane.
Un sistem GPR este format dintr-un semnal generator, o antenă care transmite şi un
receptor care recepţionează, întregul sistem facilitând procesarea datelor atât în momentul
achiziţionării datelor din teren, cât şi ulterior cu ajutorul unui calculator.
Antenele, care sunt deplasate peste suprafaţa mediului investigat (sol), manual sau de
către un vehicul, sunt conectate printr-un cablu la un dispozitiv de înregistrare. Contactul dintre
antenă şi suprafaţa mediului trebuie menţinut permanent, în funcţie de necesităţile de măsurare.
În figurile ce urmează sunt reprezentate doua tipuri de sisteme GPR.
GPR - Ground Penetrating Radar
27
Metoda GPR se bazează pe transmiterea de impulsuri radar în pământ şi înregistrarea
reflecţiei prin antena aflată la suprafaţă. GPR este o tehnică non-distructivă ce oferă posibilitatea
investigării structurilor subsolului şi construcţiilor subterane, fără afectarea mediului. În acelaşi
timp este o metodă rapidă şi precisă. Datorită calculatorului digital analogic încorporat în GPR,
metoda asigură o măsurare continuă a obiectivului, oferind informaţii bogate în vederea unei
procesări rapide a datelor şi a unei evaluări precise în timp real.
Rezultatele măsurătorilor cu GPR depind foarte mult de frecvenţa antenei, timpul de
propagare, viteza şi direcţia măsurătorilor.
Metoda se bazează pe identificarea în adâncime a structurilor prin măsurarea vitezei la
care sunt propagate undele radar prin aceste structuri şi compararea ei cu valorile de referinţă.
Ca părţi componente, GPR este constituit dintr-un generator de unde şi o antenă ce
constituie un corp comun, amplasate pe un cadru metalic, sau în cazul modelelor mai vechi fără
cadru metalic, cadru metalic care susţine toate componentele sistemului este prevăzut cu patru
roţi pentru a uşura deplasarea deasupra zonei asupra căreia se fac măsurători, o unitate de stocare
date, o baterie care asigură sursa de curent necesară utilizării întregului sistem şi un display cu
ajutorul căruia se vizualizează on-line semnalele recepţionate prin sondarea solului.
GPR este capabil să detecteze reţelele edilitare subterane, indiferent de materialul din
care sunt făcute, reţele care în mod normal nu se pot detecta prin alte metode non-distructive.
Diferitele feluri de antene emit semnale radar de diferite frecvenţe. Frecvenţele înalte
permit o rezoluţie înaltă, însă doar până la adâncimi mici. Frecvenţele joase permit ca
investigarea să se facă la adâncimi mai mari, în detrimentul rezoluţiei.
În urma măsurătorilor efectuate, rezultă profilurile bidimensionale, care se pot
înregistra în unitatea de stocare a aparatului; ele apar ca benzi orizontale în 3 culori: negru, alb şi
gri. Reflecţiile puternice generează benzi negre, în timp ce reflecţiile medii produc benzi gri.
28
Distanţa de-a lungul profilurilor este măsurată în metri iar timpul de propagare, măsurat
în nanosecunde, este convertit în adâncimea la care se află obiectul studiat.
Timpul de propagare reprezintă timpul pentru transmitere, reflecţie şi recepţie a
semnalului transmis.
Metoda GPR utilizează soluţiile tridimensionale ale ecuaţiilor lui Maxwell pentru
propagarea undelor într-un mediu orizontal şi se bazează pe teoria electromagnetică.
Pentru alegerea unei frecvenţe cât mai bună pentru antena GPR, am făcut teste în zona de
studiu. Pentru testare am folosit antena cu frecvenţe de 350 Mhz, 900Mhz şi respectiv 1500 Mhz,
rezultatele cele mai bune obţinându-le cu antena cu frecvenţa de 900 Mhz.
Utilizând frecvenţa de 900 Mhz, avem rezultate mai bune pentru intervalul 1 până la 2m.
În comparaţie cu frecvenţa de 1500 Mhz, parabola este continuă şi se vizualizează mai bine.
Rezultatele obţinute în urma testării cu frecvenţa de 900 Mhz au arătat că:
- reţeaua edilitară subterană poate fi detectată bine în cazul unei adâncimi medii de 1 m
sau mai mult;
- în cazul unei adâncimi mici, vizualizarea rezultatelor este mai dificil de analizat;
- relaţia specifică dintre intervalul de timp şi frecvenţa antenei este importantă pentru
diminuarea semnalului.
În urma testelor am decis ca la măsurători să utilizez frecvenţa de 900 Mhz, această
frecvenţă fiind stabilită în funcţie de adâncimea la care se află reţelele edilitare şi de solul din
zona de studiu. Din punct de vedere litologic, zona selectată face parte din tipul de câmpie joasă
cu terase, alcătuită din depozite cuaternare reprezentate în marea majoritate prin loess şi depozite
loessoide cu menţiunea ca tipul de sol se modifică de la o zonă la alta.
4.5 Măsurători GPR
Principala contribuţie în procesul de actualizare a conţinutului planurilor cu reţelele
edilitare prin utilizarea GPR, constă în poziţionarea corectă şi rapidă în spaţiu, a acestor reţele.
Acest lucru l-am realizat prin amplasarea pe aparatul GPR a unei antene GPS, pentru a obţine
coordonatele x, y, z ale aparatului GPR, în momentul înregistrării semnalului retransmis de
conducta subterană. Se obţine astfel o localizare corectă a conductelor, deci un suport spaţial
corect pentru reţelele subterane putând fi astfel integrat în baza de date a sistemului informatic.
Având în vedere informaţiile din domeniul edilitar, consider că metoda utilizării GPR
împreună cu receptorul GPS (Global Position System), numit în continuare GPS, instalat pe
sistem, este o metodă eficientă de a obţine informaţii digitale referitoare la reţelele edilitare
subterane.
29
GPR cu GPS
Metoda propusă implică crearea unor şabloane pentru măsurătorile cu GPR; câte un
şablon pentru fiecare tip de reţea existentă pentru zona care face obiectul studiului de caz (str.
serg. major Topliceanu Vasile).
Pentru a efectua măsurători având ca scop actualizarea planului cu reţele edilitare şi
integrarea datelor în sistemul informatic existent, se urmăresc în principal trei etape de bază:
1. Lucrări pregătitoare;
2. Măsurători efective;
3. Lucrări de birou.
4.5.1 Lucrări pregătitoare
Ţinând cont de informaţiile de pe planul topografic, am unit pe plan cu o linie provizorie
capacele de canal aferente fiecărui tip de reţea edilitară subterană, urmând ca în urma
măsurătorilor cu GPR şi GPS, poziţia capacelor de canal şi a traseului conductelor să fie
modificată în conformitate cu realitatea de pe teren.
În etapa de pregătire a măsurătorilor cu GPR s-au urmărit:
1. Recunoaşterea terenului prin culegerea informaţiilor referitoare la tipul de reţele edilitare
existente în zonă: identificarea cu exactitate a capacelor de canal cu tipul de reţea
edilitară aferentă şi administratorul acesteia, poziţia aproximativă a reţelelor edilitare
subterane;
2. Investigarea detaliată a oricăror informaţii, planuri şi hărţi referitoare la reţelele edilitare
subterane din zona de studiu;
30
3. Identificare şi obţinerea datelor în ceea priveşte infrastructura subterană: poziţia, tipul
reţelei edilitare, tipul şi materialul conductei, precum şi a oricăror alte structuri subterane;
4. Stabilirea modului de achiziţie a datelor;
5. Stabilirea unui număr provizoriu de profile;
6. Marcarea locaţiilor exacte cu culorile stabilite:
- roşu pentru termoficare,
- albastru pentru apă,
- verde pentru canalizare,
- galben pentru gaz,
- magenta pentru telefon.
4.5.2 Lucrări de teren
După faza de pregătire, a urmat faza de creare a şabloanelor pentru fiecare tip de reţea
existentă, cu ajutorul cărora pot fi identificate corect reţelele din zona de studiu. Pentru crearea
şabloanelor, am făcut măsurători cu GPR în zonele unde se cunoştea cu exactitate tipul de reţea
edilitară, precum şi alte date tehnice preluate de la administratorii de reţele.
Astfel am creat şabloane pentru fiecare tip de reţea edilitară existentă în zona de studiu:
termoficare, apă, canalizare, gaz şi telefon .
Şabloanele au fost create prin măsurători cu GPR în zona cu reţele edilitare cunoscută.
Prin sondare, s-au determinat parabolele rezultate în urma refracţiei obţinute, creându-se tipuri de
şabloane aferente fiecărei reţele edilitare în parte, în funcţie de diametrul conductei. În imaginea
de mai jos este reprezentat un model de şablon pentru apă.
Model şablon apă
După ce au fost stabilite şabloanele, am trecut la etapa de măsurători efective cu ajutorul
GPR în vederea identificării reţelelor edilitare subterane existente în zona de studiu. Ca principiu
de bază, am organizat măsurătorile, creând profiluri transversale pe trama stradală.
31
Scopul creării acestor profiluri a fost determinarea poziţionării cu precizie a reţelelor
edilitare în vederea reprezentării cu acurateţe a acestora în sistemul informatic.
În vederea localizării reţelelor subterane, profilurile transversale au fost stabilite
perpendicular pe presupusul traseu al reţelei. Profilurile transversale au fost realizate în jurul
capacelor de canal, prin baleerea GPR în jurul acestora. În funcţie de semnalele primite din sol,
au fost stabilite si alte profiluri. În cazul devierii reţelei pentru racordarea blocurilor din zonă la
reţeaua edilitară subterană, s-au stabilit profiluri longitudinale pe trama stradală.
În funcţie de căminele de vizitare materializate la nivelul solului cu capace, am stabilit un
număr total de 46 de profiluri din care 29 profiluri transversale - profilurile 1-29 şi respectiv 17
longitudinale – profilurile 30-46.
Profiluri longitudinale şi transversale suprapuse pe trama stradală
Primul profil transversal a fost trasat în imediata apropiere a străzii Petre Ispirescu, unde
au fost identificate 2 semnale diferite, care reprezentau 2 posibile conducte în teren. În momentul
recepţionării semnalului, s-au efectuat înregistrări spaţiale prin plasarea antenelor GPS pe GPR
pentru a determina coordonatele x, y, z aferente primului semnal. Operaţiunea s-a repetat şi
pentru cel de-al doilea semnal. În acest mod au fost măsurate punctele 1a şi respectiv 1c
identificate ulterior ca fiind conducte de apă şi respectiv canalizare.
32
Profil transversal
Pentru asigurarea acurateţei şi în funcţie de semnalele recepţionate, s-a stabilit şi al doilea
profil transversal, la o distanţă convenabilă, ţinând cont şi de distanţa dintre capace. Operaţiunile
realizate la primul profil s-au repetat şi pentru cel de al doilea, cu menţiunea că în acest caz au
fost recepţionate 3 semnale. Urmând aceeaşi procedură ca şi la primul profil transversal s-au
măsurat punctele 2t, 2a şi 2c identificate ulterior ca fiind conducte de termoficare, apă şi
respectiv canalizare.
În mod similar s-a procedat şi pentru restul de profile.
Profilurile longitudinale au fost stabilite în momentul în care am observat forma
semnalelor din sol corelate cu deviaţia acestora, înregistrate cu GPR.
Regula principală de stabilire a profilurilor a fost aceea că se vor crea profiluri înaintea şi
după căminele de vizitare aflate pe trama stradală, materializate la suprafaţă prin capacele de
canal.
Determinarea coordonatelor punctelor staţionate cu GPR-ul, puncte ce identifică în
subteran poziţionarea cu precizie a reţelelor edilitare, pot fi comparate cu datele obţinute de pe
planurile analogice din baza de date a primăriei. Comparaţia acestor valori duce la concluzia că
practica neunitară de întocmire a planurilor analogice existente în baza de date a primăriei
capitalei a determinat poziţionarea eronată a reţelisticii pe planurile menţionate. Prin practica
neunitară se înţelege întocmirea planurilor cu reţele edilitare, la scara 1:500, utilizând diverse
surse existente şi mai puţin măsurători efective. Lipsa unei informaţii actualizate cu privire la
poziţionarea reţelelor edilitare subterane duce la decizii eronate ale funcţionarilor din cadrul
primăriei şi implicit poate provoca daune materiale sau chiar umane. Prin urmare, necesitatea
realizării unui suport de referinţă spaţială actualizat, constituie o prioritate în administraţia locală
a municipiului Bucureşti.
În urma măsurătorilor efectuate cu ajutorul GPR în combinaţie cu GPS, am constatat că
există şi dezavantaje ale acestei metode, prin faptul că nu întotdeauna se pot efectua măsurători
precise datorită obstrucţiei semnalului recepţionat de antenele GPS, datorită obstacolelor situate
33
în imediata apropiere (clădiri înalte, etc.). Ca o soluţie la această problemă, am utilizat
combinaţia GPR + prismă (amplasată pe GPR), în corelare cu o staţie totală, determinând astfel
coordonatele punctelor staţionate cu GPR-ul, cu ajutorul staţiei totale.
Metoda combinată GPR + prismă are ca principal avantaj faptul că măsurătorile cu GPR-
ul pot fi efectuate concomitent cu măsurătorilor de actualizare a zonei de lucru.
Recomand această metodă, pentru că se elimină dezavantajele constatate la măsurătorile
cu GPR + GPS cu privire la slaba recepţie a semnalelor în anumite poziţii ale receptorului GPS.
4.5.3 Lucrări de birou
Aceste lucrări sunt structurate în 3 etape:
1) Analiza şi procesarea datelor măsurate;
2) Determinarea coordonatelor (x,y) si cotelor fiecărui punct măsuratprin aplicarea
corecţiilor pentru coordonata z măsurată în funcţie de determinarea GPS în adâncimea reţelei;
3) Integrarea datelor in sistemul informatic existent.
În urma măsurătorilor efectuate, datele înregistrate în unitatea de memorie a GPR au fost
analizate şi procesate ulterior în cadrul lucrărilor de birou. În această etapă s-a urmărit:
- prelucrarea parabolelor obţinute la măsurători pentru o identificare uşoară;
- interpretarea datelor în conformitate cu şabloanele stabilite;
- îndepărtarea/corectarea datelor necorespunzătoare şi sortarea fişierelor de date;
- corectarea din punct de vedere geometric şi a distribuţiei spaţiale;
- modelarea datelor.
După analiza măsurătorilor efectuate cu GPR, s-a trecut la etapa a 2-a care constă în
determinarea cotelor reale a reţelelor edilitare existente în sol şi anume:
- identificarea corectă a coordonatelor (x,y,z) pentru fiecare punct măsurat,
aplicând metodele clasice;
- introducerea corecţiilor pentru coordonata z măsurată, în funcţie de poziţionarea
GPS/prismă pe GPR şi respectiv adâncimea reţelei subterane determinată cu GPR; practic se
scade din cota determinată în urma măsurătorilor înălţimea reflectorului faţă de sol (când este
cazul) şi adâncimea reţelei determinată cu GPR;
- centralizarea datelor finale cu scopul de a le integra în sistemul informatic existent
în cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti.
Datele astfel obţinute se centralizează într-un inventar de coordonate ce pot fi uşor
integrate în orice tip de bază de date.
A treia etapă constă în integrarea datelor create în urma măsurătorilor în sistemul
informatic existent, având ca scop:
- actualizarea planului vectorizat cu informaţii despre reţele;
34
- adăugarea de atribute vectorilor creaţi;
- actualizarea datelor existente în cadrul sistemului informatic având ca
scop posibilitatea obţinerii de rapoarte necesare complexului de activităţi specifice administraţiei
publice locale, acesta fiind şi scopul final al integrării datelor.
Această a treia etapă s-a realizat utilizând fluxurile de lucru prezentate în cadrul
subcapitolelor anterioare.
Pentru a se realiza obiectivele ultimei etape s-a plecat de la informaţiile grafice deţinute
în zona de studiu şi anume planul topografic scanat, secţiunea 18H1, georeferenţiat şi vectorizat.
În rândurile ce urmează voi prezenta câteva din etapele efectuate pentru vectorizarea
planului topografic menţionat.
1. Scanarea
Prin procesul de scanare harta analogică se transformă în informaţie digitală, de tip raster,
într-un format de fişier ales de utilizator în funcţie de diferite criterii: dimensiune, produs folosit
pentru exploatarea ulterioară. Scanarea planului topografic-secţiunea 18H1 fost efectuată
utilizând un scanner cartografic, cu respectarea parametrilor de scanare stabiliţi pentru a obţine o
precizie ridicată a planului.
Plan scanat (secţiunea 18H1 - scara 1:500)
2. Georeferenţierea
Georeferenţierea presupune stabilirea relaţiei dintre coordonatele unui punct pe o foaie
plană (hartă - 2D) şi coordonatele reale din teren.
Georeferenţierea imaginilor raster funcţie de conţinutul lor (constrângerea pe coordonate)
se face folosind transformări afine şi trebuie să permită afişarea erorilor reziduale de
georeferenţiere. Pentru asigurarea unei georeferenţieri corecte, valoarea erorilor reziduale trebuie
menţinută cât mai scăzută, ea fiind condiţionată de precizia şi scara hărţii analogice.
35
Plan georeferenţiat (secţiunea 18H1)
3. Vectorizarea
În procesul de vectorizare, o hartă digitală de tip raster (model raster) este transformată în
hartă digitală de tip vectorial.
Plan vectorizat (secţiunea 18H1)
Fiecărui element vectorizat pe planul topografic-secţiunea 18H1, i s-au ataşat atributele
existente pe plan.
36
Adăugare atribute (secţiunea 18H1)
În ceea ce priveşte reţeaua edilitară subterană de pe strada Topliceanu Vasile, atributele
specifice şi anume adâncimea de amplasare a conductei, tipul căminului (vană, aerisire, vizitare),
material, materialul capacului, strada, funcţionalitate, executantul, nu au putut fi în totalitate
culese de pe planul topografic, datorită următoarelor probleme:
aglomerarea capacelor de canal dintr-o anumită zonă poate crea confuzie la identificarea
acestora pentru un anumit tip de reţea;
existenţa capacelor pentru reţele scoase din uz;
lipsa cotelor la nivelul reţelei existente din cauza inundării căminelor de vizitare sau a
capacelor blocate;
lipsa poziţionării capacelor de canal pe planuri în cazul când reţeaua edilitară nu a fost
materializată pe plan, sau căminul de vizitare este obturat.
Pentru completarea bazei de date privind infrastructura subterană, am utilizat rezultatele
obţinute în cadrul măsurătorilor GPR/GPS/prismă. Această metodă este benefică în zonele
aglomerate pentru identificarea utilităţilor şi de asemenea pentru o gamă largă de interogări
ulterioare specifice activităţilor desfăşurate de administraţia publică locală.
În planul topografic vectorizat, secţiunea 18H1, am integrat traseul real al reţelelor
edilitare din zonă, determinat cu ajutorul măsurătorilor GPR, respectând culorile pentru fiecare
tip de reţea, aşa cum au fost ele stabilite în cadrul lucrărilor pregătitoare; fiecare tip de reţea
edilitară fiind identificată în urma procesării datelor din măsurători şi a comparării cu şabloanele
stabilite.
Ultimul pas efectuat în cadrul etapei finale îl reprezintă partea de interogări specifice
activităţii desfăşurate în cadrul primăriei capitalei. De menţionat faptul că necesitatea unei baze
de date actualizată, atât grafică cât şi textuală, este vitală pentru întreaga activitate a primăriei
37
datorită specificului activităţilor desfăşurate, dintre care enumerăm doar câteva, specifice
urbanismului:
- eliberarea de certificate de urbanism şi respectiv autorizaţii de construire pentru
clădiri noi, având diverse destinaţii;
- eliberarea de avize pentru amplasarea diverselor construcţii provizorii;
- eliberarea de avize sau autorizaţii cu privire la reţelele edilitare sau diverse
problematici referitoare la acestea (aviz precoordonare reţele edilitare, certificate
de urbanism pentru reţelele existente, aviz comisie coordonare reţele, autorizaţie
de construire pentru lucrări edilitare, aviz coordonare lucrări edilitare, etc);
- eliberare avize necesare la diverse amenajări urbanistice (spaţii verzi, parcuri,
zone de joaca pentru copii, etc.);
- eliberare avize cu privire la extinderi, consolidări, amenajări construcţii, etc.
La eliberarea tuturor acestor autorizaţii se solicită obligatoriu planul cu reţele edilitare
subterane. Este foarte important ca aceste planuri să fie actualizate pentru ca deciziile ce se vor
lua să fie corecte.
De exemplu, în figura ce urmează este reprezentat rezultatul unui tip de interogare cu
privire la reţele edilitare subterane şi anume existenţa planului actualizat cu reţele pentru strada
serg. maj. Topliceanu Vasile şi printarea acestuia pentru zona solicitată; acest tip de interogare
este cel mai frecvent utilizat cu privire la reţele, interogare ce este efectuată fără excepţie la
eliberarea oricărui tip de autorizaţie.
Plan actualizat cu reţele edilitare subterane
Un alt tip de interogare specific activităţii serviciului cadastru cu privire la reţele, îl
constituie interogarea bazei de date cu privire la existenţa reţelelor edilitare în subteran, pentru
38
soluţionarea problemelor legate de Legea 10/2001. De exemplu, terenul notificat în baza legii
10/2001, identificat cu culoare mov, din figura d emai jos, urma a fi retrocedat în natură în baza
unei dispoziţii de primar general întocmite conform prevederilor legii. În urma verificărilor
efectuate de serviciul cadastru şi ca urmare a interogării bazei de date, s-a constatat că terenul
menţionat este afectat in partea de nord de traseul reţelei de termoficare existent în zonă. Ca
urmare a acestei interogări, dispoziţia primarului general a fost intocmită pentru o suprafaţă de
teren diminuată corespunzător suprafeţei afectate de reţeaua de termoficare şi totodată s-a evitat
apariţia unui litigiu cu privire la soluţionarea notificării în cauză. Ca urmare a acestei situaţii,
acest gen de interogare cu privire la existenţa reţelelor edilitare în subteran a devenit obligatorie
la soluţionare acestui tip de activitate din cadrul primăriei municipiului Bucureşti.
Plan cu reţele edilitare subterane şi teren revendicat conform L10/2001
Cel mai important element la luarea deciziilor cu privire la acordarea avizelor specifice
precum şi a altor activităţi similare desfăşurate în cadrul primăriei îl constituie suportul de
referinţă spaţială actualizat şi în special cunoaşterea poziţionării cu exactitate a reţelelor edilitare
în subteran, deoarece informaţiile neactualizate sau chiar incomplete, ar duce la decizii eronate
care ar putea provoca daune materiale sau chiar umane.
Pentru a evita luarea unor decizii greşite cu privire la aceste tipuri de activităţi, am propus
ca în momentul interogărilor efectuate cu privire la zone aferente arterelor de circulaţie, să fie
ataşate fişiere care să conţină profile transversale şi respectiv profile longitudinale al tramei
stradale şi a reţelelor edilitare existente în subteranul străzii respective, ca documente asociate.
39
Adăugarea de profile ca documente ataşate reprezintă una din contribuţiile aduse de mine
la partea de integrare şi interogare de date.
În figura următoare, se observa planul vectorizat-secţiunea 18H1, asupra căruia se
efectuează interogări cu privire la strada serg. maj. Vasile Topliceanu.
Interogare elemente
În fişierul deschis în urma interogării se observă în partea de sus a imaginii tabul
„Documente asociate” ; în urma selectării acestuia se pot vizualiza diverse profiluri în funcţie de
opţiunea dorită.
În urma derulării tuturor activităţilor prezentate, legate de actualizarea bazei de date
existentă, am constatat necesitatea creării unei proceduri simplificate utilizând Map2Net, având
ca rezultat vizualizarea planului de situaţie actualizat precum şi posibilitatea printării secţiunii de
plan dorite cu actualizările efectuate, această procedură reprezentând o contribuţie adusă la
crearea suportului de referinţă spaţială necesar implementării unui sistem informatic urban.
În continuare voi prezenta această procedură la modul general.
Primul pas îl constituie legarea la aplicaţie care constă în introducerea numelui
utilizatorului şi a parolei conform gradului de acces la aplicaţie.
Urmează etapa de căutare a arterei şi a numărului poştal accesând baza de date: se
introduce nr. poştal şi un fragment din denumirea arterei, urmând ca din lista de adrese afişată să
fie selectată adresa dorită; tot în această etapă se efectuează afişarea adresei interogate precum şi
stabilirea scării de afişare în funcţie de necesităţi. În acest fel obţinem o imagine compusă din
planul vectorizat suprapus peste harta existentă.
40
Următoarea etapă constă în setarea imaginii în funcţie de necesităţi, etapă în care se poate
ascunde harta iniţială păstrând doar vectorii creaţi, păstrarea sau eliminarea diverselor straturi
care compun imaginea vectorizată, sau diverse setări cu privire la scara hărţii.
Finalizarea procedurii constă în printarea imaginii în urma setărilor efectuate la pasul
anterior completate cu diverse setări de prezentare; harta este afişată, apoi poate fi printată
conform standardelor existente.
Print preview
De asemenea procedura poate fi continuată cu partea de actualizare grafică sau text, cu
ajutorul uneltelor de desenare sau uneltelor de introducere text, specifice softului. Odată ce
elementul grafic a fost creat, urmează partea de introducere de text aferent elementului în cauză,
prin deschiderea fişei de editare a acestuia şi completarea câmpurilor aferente cu informaţiile
dorite. Tot în cadrul acestei etape există posibilitatea de a modifica datele textuale existente în
baza de date, utilizând acelaşi principiu, prin deschiderea fişei de editare a elementului dorit şi
modificarea datelor respective.
Ultimul pas înainte de printarea secţiunii de plan prelucrată îl constituie etapa de validare
prin salvarea setărilor efectuate.
4.5.4 Avantajele utilizării GPR + antenă GPS/prismă
GPR furnizează o metodă puternică de identificare a reţelelor edilitare subterane.
Abilitatea de a o utiliza depinde de cunoaşterea principiilor de bază, de interpretare şi bineînţeles
de experienţă. Ceea ce apare ca intimidant şi complex, devine simplu şi obişnuit cu puţină
practică. Oricine doreşte să utilizeze GPR, poate să o facă. Trebuie doar să stabilească
perspective reale, care se bazează pe principiul cu cât există mai multă practică, cu atât vor fi mai
41
multe rezultate bune. Trebuie însă să se ţină seama de faptul că adâncimea de penetrare a undelor
GPR este o funcţie de doi factori şi anume: frecvenţa undelor care se propagă în pământ şi
caracteristicile fizice ale materialului din care este realizat tipul de reţea edilitară subterană. GPR
este o tehnică non-distructivă ce oferă posibilitatea investigării structurilor subsolului şi
construcţiilor subterane, fără afectarea mediului. În acelaşi timp este o metodă rapidă şi precisă.
Din această comparaţie se pot identifica rapid erorile existente pe planurile de situaţie.
În urma măsurătorilor efectuate în cadrul studiului de caz se pot identifica, prin
comparaţie cu suporturile grafice existente, neconcordanţele cu privire la cotele existente pe
planurile de situaţie, acestea putând fi corectate cu uşurinţă prin actualizarea bazei de date
conform procedurilor prezentate in lucrare.
Ca o concluzie putem afirma faptul că măsuratorile cu GPR-ul reprezintă o metodă
eficientă de poziţionare a reţelelor edilitare, precum şi de determinare a erorilor existente pe
planurile analogice, acestea putând fi uşor eliminate în cadrul sistemului informatic existent la
nivelul primăriei municipiului Bucureşti, dacă se foloseşte GPR-ul pentru actualizare.
Dintre avantajele principale ale utilizării GPR + antenă GPS/prismă, amintim:
furnizare de date în conformitate cu cerinţele utilizatorilor;
datele sunt colectate în format tridimensional cu densitate compactă, fiind
identificate toate elementele din subsolul zonei măsurate;
coordonatele planimetrice, altimetrice precum şi structura concretă sunt
înregistrate şi pot fi evidenţiate în diverse rapoarte solicitate ulterior;
se pot crea baze de date şi hărţi actualizate;
datele sunt digitale şi se pot arhiva ca atare;
pot fi actualizate şi corectate planurile digitale deja existente în baza de date;
pot fi identificate şi corectate erorile de cartografie de pe planuri;
metoda este non-distructivă;
metoda este rapidă şi precisă;
metoda protejează mediul;
42
5. CONCLUZII
Sistemul Informatic Urban devine o necesitate datorită evoluţiilor dinamice şi
schimbărilor ce intervin cu rapiditate în mediul urbanistic al localităţilor. Pentru a fi
implementat, Sistemul Informatic Urban necesită un suport de referinţă spaţială. Crearea şi
actualizarea permanentă a suportului de referinţă spaţială, care este baza acestui sistem
informatic urban (GIS Urban), constituie tema acestei teze de doctorat.
Prin conţinutul tezei consider că am adus unele contribuţii importante la rezolvarea
acestei probleme, prin propunerea utilizării de softuri şi aplicaţii eficiente (Geomedia şi
Map2Net), precum şi de tehnologii noi, rapide şi non-distructive de actualizare a bazei de date a
acestui Sistem Informatic, privind atât sectorul imobiliar urban, cât şi cel edilitar subteran.
Prin utilizarea GeoMedia Professional, se pot face conexiuni simultane, în timp real, între
date geospaţiale aflate în diverse zone de stocare, pot fi analizate relaţiile dintre date, se pot
transforma datele în hărţi precise şi gata finisate pentru distribuţie şi prezentare şi în general,
datele pot fi accesate în final de utilizatori din toată instituţia cu ajutorul aplicaţiei Map2Net.
Map2Net este un motor Web de generare de hărţi în domeniul SIG. Acest motor se
bazează pe Geomedia Web Map şi este capabil să gestioneze informaţii SIG la nivelul
administraţiei locale.
Optimizarea funcţionării Map2Net constă în neîncărcarea prea multor date în hartă
deoarece s-ar putea să fie inutile în folosirea corectă a proprietăţii Display By Scale, în folosirea
corectă a opţiunilor aplicaţiei precum şi setarea corectă a conexiunilor aplicaţiei.
Fluxul de lucru pentru actualizarea datelor este compus din actualizarea datelor grafice –
geospaţiale şi actualizarea datelor descriptive - atributele asociate elementelor grafice.
Astfel, fluxul de lucru „actualizare date geospaţiale” se realizează folosind GeoMedia
Professional, pentru elementele grafice care necesită plasarea precisă cu ajutorul coordonatelor,
sau utilizând Map2Net pentru proceduri simplificate şi rapide. Această actualizare se poate face
pe baza coordonatelor punctelor de inflexiune, pe baza distanţelor şi unghiurilor, pe baza
planurilor scanate sau pe baza datelor CAD. Astfel sunt patru cazuri, care implică crearea
spaţiilor grafice şi introducerea datelor alfa-numerice.
Fluxul de lucru „actualizare date descriptive” se referă la asocierea numerelor poştale la
corpul de proprietate, la asocierea proprietarilor şi la asocierea documentelor. Operaţiile de
asociere se realizează ulterior, după crearea elementului grafic, folosind funcţiile dezvoltate în
Map2Net. Utilizarea aplicaţiei Map2Net serveşte la consultarea în vederea păstrării istoricului
unui corp de proprietate, introducerii numerelor poştale actuale sau actualizării unui număr
poştal, cu trecerea vechiului număr în istoric şi la încărcarea, modificarea datelor tip de
proprietar şi a tipului de proprietate.
Astfel, pentru consultarea rapidă a datelor şi tipărirea acestora, sistemul pune la dispoziţie
diverse opţiuni de rapoarte sintetice cum ar fi: Informaţii adresă-CADA-date istorice, informaţii
adresă, consultare adrese şi informaţii arteră, fişa arterei.
În baza celor menţionate pot preciza faptul că GeoMedia şi aplicaţia Map2Net, reprezintă
instrumente de bază la crearea şi întreţinerea suportului de referinţă spaţială necesar la
implementarea unui sistem informatic urban, în cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti.
Necesitatea unui suport de referinţă spaţială actualizat, datorită dinamicii schimbărilor
urbane, constituie o prioritate în administraţia locală a Bucureştiului.
Numeroasele modificări create în ultimii ani la nivelul capitalei, dintre care menţionăm
crearea de pasaje noi, complexe rezidenţiale sau comerciale, asfaltarea şi modernizarea
43
diverselor artere de circulaţie sau introducerea diverselor reţele edilitare (apă-canal, gaze, fibră
optică, telefonie), impun planuri topografice actualizate, în special a planurilor cu reţele edilitare
subterane, necesare proiectării, obţinerii autorizaţiilor de construcţie, precum şi rezolvării
diferitelor probleme legate de coordonarea activităţilor din cadrul Primăriei.
În lucrarea de doctorat pe care am elaborat-o am dezvoltat partea mea de contribuţie
legată de problema realizării suportului de referinţă spaţială necesar unui sistem informatic urban
pornind de la actualizarea suportului obţinut prin scanarea (informatizarea) planurilor topografice
analogice ale Municipiului Bucureşti, la scara 1:500 existente, precum şi rezolvarea
problematicii ridicate de cadastrul edilitar care intervine într-un procent însemnat, în realizarea
suportului spaţial.
Problematica legată de reţele edilitare subterane a fost soluţionată utilizând tehnologia
GPR + antena GPS/prismă, ca metodă non-distructivă, rapidă si precisă, ea constituind una din
contribuţiile mele importante la realizarea suportului de referinţă spaţială a unui Sistem
Informatic Urban, metodă care are ca avantaje principale:
- colectarea rapidă a datelor;
- metodă non-distructivă;
- identificarea reţelelor existente în subsolul zonei măsurate;
- colectarea datelor în format tridimensional;
- coordonatele planimetrice şi altimetrice, sunt înregistrate şi pot fi evidenţiate în diverse
rapoarte solicitate ulterior;
- datele sunt digitale şi pot fi arhivate ca atare;
- identificarea şi corectarea cu uşurinţă a erorilor de cartografie de pe planuri;
- actualizarea şi corectarea cu uşurinţă a planurilor digitale deja existente în baza de date.
Dezavantajele utilizării metodei, referitoare la Sistem Informatic Urban vor constitui în
continuare teme de cercetare pentru a perfecţiona continuu utilizarea cu eficienţă a acestei
tehnologii în procesul de actualizare a datelor privind reţelele edilitare.
44
6. BIBLIOGRAFIE
Băduţ Mircea – Sisteme Informatice Geografice – fundamente practice, Editura Albastră,
2004
Bernhardsen, T. (1992) - Geographic Information System,
Dimitriu G. - Sisteme Informatice Geografice
Hurn, J. (1989) - GPS, Trimble Navigation
Heipke, C. (1995) - State-of-the-Art of Digital Photogrammetric Workstations for
Topographic Application, Photogrammetric Engineering & Remote Sensing
Ibanescu L., Tipiscanu C., Niculita O.- GIS Inteligenta Artificiala
Lodwick, G.D., Feuchtwanger, M. – Land-Related Information Systems
Neuner J. - Sistemul de Poziţionare Globală - GPS
Oana C. - Note de curs, Sisteme Informatice Geografice
Paul A. Longley, Michael F. Goodchild, David J. Maguire, David Rhind – Geographic
Information System and Science, second edition
Petrescu F. – Note de curs – Sisteme Informatice ale Teritoriului
Rus T - Geodezie cu Sateliţi, note de curs, Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti
Sisteme Informatice de Evidenţă Cadastrală, note de curs si aplicatii
Tămâioagă Gheorghe, Tămâioagă Daniela – Automatizarea Lucrărilor de Cadastru
Tămâioagă Gheorghe, Tămâioagă Daniela – Cadastrul General şi Cadastrele de
Specialitate
Zamfirescu Doina – Note de curs si aplicatii – Map2Net şi GeoMedia Professional
Legea Cadastrului şi a Publicităţii Imobiliare (Legea 7/1996)
Legea Fondului Funciar (Legea 18/1991)
Reviste de Geodezie, Cadastru şi Organizarea Teritoriului
http://www.esriro.ro/
http://www.geosystems.com/
http://www.trimble.com/
http://ro.wikipedia.org/wiki
