ENERGIA EOLIANĂ Tehnologia producerii energiei eoliene O turbina eoliana lucreaza într-un mod opus celui al unui ventilator. În loc de a folosi energie electrică pentru a face vânt, o turbina eoliana foloseşte vântul pentru a produce electricitate. Vântul întoarce paletele, care acţionează un arbore, care se conectează la un generator de energie electrică şi produce electricitate. Energia electrică este trimisă prin linii de transport şi distribuţie la o staţie. Diagrama de mai jos arată o parte din piesele şi componente din interiorul unei turbine eoliene:
Transcript
ENERGIA EOLIANĂTehnologia producerii energiei eoliene
O turbina eoliana lucreaza într-un mod opus celui al unui ventilator. În loc de a folosi energie electrică pentru a face vânt, o turbina eoliana foloseşte vântul pentru a produce electricitate.Vântul întoarce paletele, care acţionează un arbore, care se conectează la un generator de energie electrică şi produce electricitate. Energia electrică este trimisă prin linii de transport şi distribuţie la o staţie.
Diagrama de mai jos arată o parte din piesele şi componente din interiorul unei turbine eoliene:
1- palete 2- rotor 3- instalatie de acordare a unghiului paletelor cu vântul (pitch) 4- frână 5- ax cu viteză mică 6- cutie de viteze
7- generator 8- unitate de control 9- anemometru 10- palete de vţnt 11- nacela 12- ax cu viteză mare 13- unitate giraţie 14- motor giraţie 15- turn
Imbinarea armonioasa a progreselor tehnice cu cele informatice a condus la cresterea spectaculoasa a utilizarii energiei eoliene.
Un asemenea progres a fost posibil atat prin inbunatatirile tehnologice aduse instalatiilor, cat si printr-o mai buna cunoastere a comportarii si caracteristicilor curentilor de aer utilizati ca sursa de actionare.
Implantarea unei instalatii eoliene de mare putere necesita raspunsuri la intrebari legate de directia, viteza si regularitatea curentilor de aer in locul respectiv, dar si de distributia pe verticala a temperaturilor aerului si de vegetatia locala (generatoare de turbulente) s. a. Toate aceste probleme isi gasesc astazi un raspuns sigur multumita unor programe informative puse la punct de cadrele Universitatii daneze RISCE in modelul fizic WASP. Metodele cuprinse in acest program de calculator au devenit elemente-cheie in standardul international pentru evaluarea unui potential eolian. In scopul analizarii mai fine a previziunilor eoliene s-a utilizat si un sondor acustic denumit “sodar“, care poate cartografia in 3D vantul pe o retea locala distribuita vertical de la 5m la 300m inaltime. La randul sau, societatea franco-germana EOLE RES a dezvoltat un program de calculator care simuleaza cresterea arborilor. Aceasta problema este legata atat de durata de viata a unei instalatii eoliene, apreciata la minimum 25 de ani, cat si de faptul ca in acest interval de timp arborii plantati la sol isi pot dubla, prin crestere, atat inaltimea cat si volumul, influentand, prin perturbatiile produse, curentii de aer din zona.
Progresele tehnologice în domeniile aerodinamic, chimic şi mecanic
O lege specifica energiei eoliene spune că puterea instalata a unei surse eoliene este proportionala cu patratul razei elicei. Aceasta înseamnă că prin multiplicarea cu doi a lungimii palei elicei, puterea obtinuta creste de patru ori.
Ecuatia este simpla si cunoscuta de mult timp, însă nu a putut fi aplicata cu succes decat in ultima perioada. Pentru aceasta s-a apelat la cunostinte si materiale folosite curent in aeronautica. In acest fel, metalul utilizat initial la confectionarea elicelor a fost inlocuit cu materiale compozite usoare precum fibra de sticla si, mai nou, fibra de carbon. In acest fel castigul in greutate si in rigiditate a permis construirea de pale din ce in ce mai lungi si mai rezistente.
Un alt factor important de progres a fost acela al adaptarii sistemului “cu pas variabil”. Instalatiile vechi aveau elicea fixata pe un ax orizontal care, in functie de viteza vantului, cupla ansamblul la viteza minima utilizabila si il decupla cand vantul, devenind prea puternic, periclita stabilitatea instalatiei.
Acest sistem, cu decuplare aerodinamica (denumit si Stall ) era un sistem robust, sigur, dar cu o eficienta redusa, mai ales in zonele unde vanturile nu aveau o buna regularitate.Si in acest caz inginerii au gasit o solutie mai buna apeland tot la tehnicile folosite in aeronautica. Astfel, cu ajutorul unui surub special conceput si judicios amplasat (“pitch“ in engleza, de unde si numele procedeului), o pala este orientata optim fata de directia si forta vantului, prin schimbarea unghiului de atac. La un vant foarte slab, pala este dispusa aproape perpendicular pe directia curentului de aer, iar la un vant foarte puternic, pala pivoteaza in lagar oferind o suprafata de impact din ce in ce mai mica, pana la pozitia paralela (in cazul furtunilor foarte puternice ).
In sistemul Stall, cu cativa ani in urma, plaja de functionare a unei instalatii eoliene se situa la viteze ale vantului cuprinse intre 14 si 79 km/h. Astazi, folosind sistemul “cu pas variabil“, rotorul unei instaltii eoliene incepe sa se roteasca la 8 km/h si functioneaza eficace pana la viteze ale vantului de 120 km/h.Acest progres tehnic a permis amplasarea instalatiilor eoliene in locuri dintre cele mai diferite, asigurand functionari eficiente de peste 2400 ore/an, fata de maximum 1600 ore/an in urma cu 15 ani. Mai mult, instalatii foarte recente si foarte moderne depasesc in prezent o functionare eficienta de peste 3000 ore/an, cu un factor de sarcina mai mare de 40%. Se mentioneaza ca prin factor de sarcina se intelege perioada de-a lungul careia energia este produsa intr-o centrala.
Progresele tehnologice în domeniile electrotehnic şi electronic
Progresele tehnologice realizate in ultimii ani nu au fost doar de ordin aerodinamic, chimic si mecanic, pentru că şi electrotehnica si electronica, ajutate de calculator, au venit si ele cu o serie de contributii importante. Astfel, generatoarele de curent electric situate in nacela instalatiei eoliene au fost trecute de la 4 la 50 de poli (cu electromagneti), fapt ce a marit foarte mult eficienta transformarii energiei mecanice de rotatie in energie electrica, mult mai usor de stabilizat ca fercventa si intensitate. De asemenea, inginerii grupului german Enercon au reusit o cuplare directa a celor doua agregate, evitandu-se astfel instalatiile greoaie si nefiabile necesare pentru demultiplicare (folosite pana de curand), care aveau ca scop convertirea vitezei de rotatie clasice de 40 ture/minut ale rotorului la mai mult de 1000 de ture/minut ale generatorului in turatie minima, pentru inducerea curentului electric. Aceasta rezolvare tehnologica elimina mecanismele intermediare (un fel de cutie de viteza automata) care necesitau operatii dese si dificile de
intretinere (schimbarea periodica a lichidului de racire, eliminarea deselor defecte mecanice s. a.).Electronica, la randul ei, a contribuit si ea din plin la progresul tehnologic global prezentat in ultimii ani de instalatiile eoliene, printr-un control al comenzilor mai rapid, cu o reactie mult mai scurta la variatiile de viteze ale vantului si, implicit, o calitate superioara a curentului electric produs. Se pot evita astfel in prezent cu usurinta perturbatiile din retelele electrice comerciale.
Avantajele şi dezavantajele utilizării energiei eoliene
Avantaje- Principalul avantaj al energiei eoliene este emisia zero de substante poluante si gaze cu efect de sera, datorita faptului ca nu se ard combustibili.
- Nu se produc deseuri. Producerea de energie eoliana nu implica producerea nici a unui fel de deseuri.- Costuri reduse pe unitate de energie produsa. Costul energiei electrice produse in centralele eoliene moderne a scazut substantial in ultimii ani, ajungand in S.U.A. sa fie chiar mai mici decat in cazul energiei generate din combustibili, chiar daca nu se iau in considerare externalitatile negative inerente utilizarii combustibililor clasiciIn 2004, pretul energiei eoliene ajunsese deja la o cincime fata de cel din anii 80, iar previziunile sunt de continuare a scaderii acestora, deoarece se pun in functiuni tot mai multe unitati eoliene cu putere instalata de mai multi megawati.- Costuri reduse de scoatere din functiune. Spre deosebire de centralele nucleare, de exemplu, unde costurile de scoatere din functiune pot fi de cateva ori mai mare decat costurile centralei, in cazul generatoarelor eoliene, costurile de scoatere din functiune, la capatul perioadei normale de functionare, sunt minime, acestea putand fi integral reciclate.Dezavantaje- Principalele dezavantaje sunt resursa energetica relativ limitata, inconstanta datorita variatiei vitezei vantului si numarului redus de amplasamente posibile. Putine locuri pe Pamant ofera posibilitatea producerii a suficienta electricitate folosind energia vantului.- La inceput, un important dezavantaj al productiei de energie eoliana a fost pretul destul de mare de producere a energiei si fiabilitatea relativ redusa a turbinelor. In ultimii ani, insa, pretul de productie pe unitate de energie electrica a scazut drastic, ajungand, prin imbunatatirea parametrilor tehnici ai turbinelor, la cifre de ordinul 3-4 eurocenti pe kilowatt ora.
- Un alt dezavantaj este si “poluarea vizuala” – adica, au o aparitie neplacuta – si de asemenea produc “poluare sonora” (sunt prea galagioase). De asemenea, se afirma ca turbinele afecteaza mediul si ecosistemele din imprejurimi, omorand pasari si necesitand terenuri mari virane pentru instalarea lor. Argumente impotriva acestora sunt ca turbinele moderne de vant au o aparitie atractiva stilizata, si ca alte surse de energie, precum generarea de electricitate folosind carbunele, sunt cu mult mai daunatoare pentru mediu, deoarece creeaza poluare si duc la efectul de sera.- Un alt dezavantaj este riscul mare de distrugere in cazul furtunilor, daca viteza vantului depaseste limitele admise la proiectare.
Tipuri de instalatii eoliene
Turbinele eoliene se pot roti orizontal sau vertical
Trei tipuri de turbine eoliene: turbină verticală Savonius, turbină orizontală moddernă şi turbină verticală Darrieus.
Turbinele eoliene cu ax orizontal
Turbinele cu ax orizontal au axul rotorului principal şi generator electric la partea de sus a unui turn, şi trebuie să se poziţioneze în vânt. Turbinele mici sunt poziţionate printr-o simplă paletă de vânt, în timp ce turbinele mari, în general, utilizează un senzor de vânt cuplat cu un motor servo. Cele mai multe au o cutie de viteze, care transformă rotaţia lentă a paletelor într-o rotaţie mai rapidă care este mai potrivit pentru un generator electric.Deoarece un turn produce turbulenţe în spatele lui, turbina este de obicei poziţionată în direcţia opusă vântului faţă de turnul său de sprijin. Palete de turbine sunt rigide pentru a preveni ca ele să fie împinse în turn de vânturile puternice. În plus, paletele sunt amplasate la o distanţă considerabilă în faţa turnului şi, uneori, sunt înclinate uşor spre înainte în vânt.
au fost construite şi turbine în direcţia vântului, în ciuda problemelor de turbulenţă, deoarece ele nu au nevoie de un mecanism suplimentar pentru păstrarea lor în linie cu vântul, şi deoarece, în vânturile puternice paletor li se poate permite să fie îndoite, ceea ce reduce zona pe care o mătură şi, astfel, rezistenţa lor la vânt. Întrucât turbulenţele ciclice pot duce la oboseala structurilor, cele mai multe turbine orizontale sunt proiectate în direcţia opusă vântului.
Turbine utilizate în ferme eoliene pentru producerea comercială a energiei electrice sunt, de obicei, cu trei palete şi sunt poziţionate în vânt de motoare controlate de computer. Acestea au viteze mari de peste 320 de kilometri pe oră (200 mph), au înaltă eficienţă, şi riplul cuplului mic, care contribuie la buna fiabilitate. Paletele sunt colorate, de obicei, gri, şi au o lungime de 20-40 de metri sau mai mult. Turnurile de susţinere sunt din oţel tubular de 60 - 90 de metri înălţime. Paletele se rotesc cu 10 - 22 rotaţii pe minut. La 22 de rotaţii pe minut viteza de vârf este mai mare de 91 de metri pe secundă. O cutie de viteze este frecvent utilizată pentru accelerarea vitezei generatorului, deşi se poate utiliza, de asemenea, o conducere directă a unui generator inelar. Unele modele funcţionează la o viteză constantă, dar mai multă energie poate fi colectată de turbine cu viteză variabilă care utilizează un convertor de putere în stare solidă pentru interfaţa cu sistemul de transmisie. Toate turbinele sunt echipate cu caracteristici de protecţie pentru a evita deteriorarea la viteze ale vântului ridicate, prin înclinarea paletelor în vânt care încetineşte rotaţia lor, completate de frâne.
Turbinele eoliene cu ax vertical
Asemenea instalatii sunt legate de constructii civile individuale inalte, blocuri etc. Ele pot fi montate pe partea superioara a unor asemenea cladiri, reusind sa acopere in buna masura consumul de energie electrica al acesteia.
Turbinele eoliene cu ax vertical sunt un tip de turbine eoliene unde arborele rotorului principal este aşezat pe verticală. Printre avantajele acestui aranjament, sunt că generatoare si cutiile de viteze poate fi plasat aproape de sol, şi că turbinele nu trebuie să se poziţioneze în vânt.
Inconveniente majore pentru modele timpurii (Savonius, Darrieus, giromill şi cycloturbine) includ cuplul pulsator care poate fi produs în timpul fiecărei revoluţii şi momentele imense de flexiune pe palete. Proiecte mai recente au rezolvat problema folosind un cuplu de torsiune de lame elicoidale aproape similare cu turbinele de apă Gorlov.
Cea mai înaltă turbină eoliană cu ax vertical, de la Cap-Chat, Quebec
Turbinele verticale oferă o serie de avantaje faţă de turbine eoliene tradiţionale cu ax orizontal. Ele pot fi grupate împreună mai aproape în ferme eoliene, făcăndu-se economie de spaţiu. Acest lucru nu se produce datorită faptului că aceste turbine sunt mai mici, ci mai degrabă din cauza efectului de încetinire a aerului pe care le au turbinele orizontale, forţând designerii să le separe cu de zece ori lăţimea lor.
Turbinele verticale sunt robuste, liniştite, omni-directionale, şi ele nu crează aşa mult stres pe structura de sprijin. Ele nu au nevoie de aşa mult vânt pentru a genera energie, astfel că se permite ca ele să fie mai aproape de sol. Fiind mai aproape de sol sunt uşor de întreţinut şi pot fi instalate pe coşuri de fum şi structuri similare înalte.
Daca pentru instalatiile eoliene cu ax orizontal industria germana si-a dovedit prioritatea, francezii se pot lauda cu realizari de varf in grupa eolienelor cu ax vertical. Astfel, firma Gual Industrie din Perpignan a dat in exploatare cateva turbine cu ax vertical care asigura o serie de caracteristici importante:- randamente superioare cu aproape 30% fata de turbinele cu ax vertical cunoscute;- viteza maxima a vantului pana la care sunt eficiente este de 150km/h;- rotorul se prezinta ca o roata de moara prevazuta cu un numar determinat de cupe;- la un ax vertical inalt de 3m, rotorul are un diametru maxim de 8m, putand asigura o putere instalata efectiva de pana la 55 kW.Pentru alimentarea rotorului cu un flux de aer constant, acesta este canalizat intr-o coroana cu pale fixe, adica un stator, de unde si numele suplimentar de statoeoliana. Profilul palelor rotorului si ale statorului au fost definite in Laboratorul de modelare pentru mecanica fluidelor din Marsilia.
Sisteme eoliene la scară mică
Energia eoliana este printre formele de energie regenerabila care se preteaza aplicatiilor la scara redusa.
Instalaţiile eoliene la scară mică sunt sisteme de generare a curentului cu o capacitate de producţie de până la 50 kW. Comunităţile izolate, care altfel se pot baza doar pe generatoare diesel pot folosi turbine eoliene pentru a înlocui consumul de combustibil diesel. Persoanele fizice pot achiziţiona
aceste sisteme pentru a reduce sau elimina dependenţa lor de reţea de energie electrică pentru motive economice sau de altă natură.
Turbină cu ax vertical 5 kw Turbină cu ax orizontal 3 kw Turbină cu ax vertical 10 kw
Turbinele eoliene au fost utilizate pentru producerea de energie electrică de uz casnic în special prin depozitarea acesteia în acumulatoare în zone izolate.Turbinele eoliene conectate la reţea pot folosi sisteme de stocare a energiei de tip acumulatoare sau pot să introducă energia produsă în reţea. Turbinele eoliene care nu sunt conectate la reţea nu produc energie tot timpul astfel că utilizatorii trebuie să fie adaptaţi la utilizarea energiei intermitent, să acumuleze energia ăn acumulatori sau să utilizeze alternativ şi alte surse de energie (generatoare diesel, energie fotovoltaică, etc).
Un nou studiu Carbon Trustdespre potenţialul energiei eoliene de mici dimensiuni a descoperit că turbinele eoliene mici ar putea oferi până la 1.5 terawatt oră (TW•h) pe an de energie electrică (0,4% din consumul total de energie electrică din Regatul Unit), reducând emisiile de dioxid de carbon cu 0,6 milioane de tone.Interfeţele electronice necesare pentru conectarea unităţilor de producţie din surse
regenerabile cu sistemul de utilitate poate include funcţii suplimentare, cum ar fi filtrarea activă pentru a îmbunătăţi calitatea energiei electrice.
Cand viteza vantului este suficienta, turbina eoliana produce energie electrica care poate fi utilizata pt. alimentarea sistemului sau incarcarea bateriilor. Cand nu bate vantul, sistemul este alimentat de energia stocata in baterii. Modulele fotovoltaice pot fi utilizate in combinatie cu generatorul eolian sau ca surse individuale. Utilizand astfel de sisteme, se poate produce propria energie in mod gratuit si absolut ecologic in orice loc!
Sistemele eoliene sunt proiectate in jurul unei magistrale de curent continuu care formeaza punctul comun de conectare pentru toate sursele si sarcinile de curent continuu.
Controlul pe curent continuu este format dintr-un Centru de Putere de curent continuu care include siguranţe electrice de protectie, sisteme de control, supraveghere si monitorizare a instalaţiei. Turbinele de vant şi modulele fotovoltaice sunt conectate la Centrul de Putere prin regulatoare de incarcare separate. Tot la Centrul de Putere sunt conectate o baterie sau grup de baterii ce asigura pe termen scurt stocarea de energie (de obicei 0,5 – 2 zile).
Invertorul sau orice sarcina electrica consumatoare de curent continuu sunt si ele conectate tot la Centrul de
Putere. Generatorul de rezerva diesel incarca bateriile printr-un regulator de incarcare. Generatorul de avarie poate fi comandat sa porneasca si sa se opreasca automat de catre Centrul de Putere.
Sistemul de generare de energie electrica pentru zone izolate incorporeaza una sau mai multe turbine de puteri diferite. Turbinele furnizează
putere variabila care se transforma in invertor, in tensiune alternativa constanta 230 V si frecventa constanta 50 Hz, folosita pentru alimentarea consumatorilor de curent alternativ. Excesul de putere se acumuleaza in baterii pana ce acestea sunt încărcate. In perioadele cu vant slab, energia acumulata in baterii alimenteaza consumatorii via invertor.
Daca tensiunea din baterii scade sub un anumit nivel, porneste automat generatorul Diesel de rezerva, care functioneaza pana ce bateriile sunt incarcate. Incarcarea bateriilor este controlata de proprietatea acestui tip de
invertor de a fi bi-modal. In sistemele mai mari, invertorul se poate sincroniza cu generatorul de rezerva pentru preluarea varfurilor de sarcina mari. In acest fel, timpul de functionare al generatorului este mentinut la minimum si combustibilul este folosit optim in timpul functionarii generatorului de rezerva. Tensiunile alternative de iesire pot fi monofazate de 230V AC sau trifazate 380 V AC si 50 Hz.
Exemple de turbine verticale şi orizontale de putere mică SunAirSunAir-(vertical)-5kw SunAir-(orizontal)-5kw
model SunAir – 5 Kw SunAir – 5 kwdiametrul exterior al rotii cu pale
6.0m 6.0m
numar de palelungimea paleituratie nominala rotor 220(r/min) 220(r/min)viteza vant la puterea nominala
11m/s 11m/s
viteza vantului la pornire 3m/s 3m/sviteza vant de operare 3-25(m/s) 3-25(m/s)viteza vant de siguranta 50(m/s) 50(m/s)puterea nominala 5000 Wati 5000 Watiputerea maxima 6.5KW 6.5KWtensiune la iesire curent continuu
220V 220V
inaltimea stalpului de sustinere
9m 9m
greutatea la partea superioara
260kg 260kg
cablu de ancorare stalp ∮203*6 ∮203*6sistemul de control al tensiunii
Unde se va opri aceasta cursa a noutatilor tehnice din domeniul instalatiilor eoliene?Un prim raspuns poate fi adus de premisa ca nu poate fi nelimitat acest progres tehnologic. Teoretic vorbind, exista un prag fizic fata de capacitatile productiei de energie eoliana, fapt definit chiar de “legea lui Betz“ formulata in 1919 de fizicianul german Albert Betz. Conform acesteia, doar 59% din energia cinetica adusa de curentii de aer poate fi recuperata maximal, spre a fi convertita in energie mecanica primara. Avand in vedere ca instalatiile moderne, de ultima generatie (care beneficiaza de modernizarile deosebite mentionate mai sus) se apropie deja de 50%, marja de manevra a cercetatorilor ramane inca importanta, dar nu infinita. Pentru obtinerea, in continuare, de noi performante, cele mai multe idei converg tot catre ameliorari aerodinamice. Astfel, cercetarile actuale vizeaza nu numai caracteristicile palelor, ci rotorul in ansamblul sau. Modelarea acestuia poate aduce noi progrese si, implicit, noi performante. Mai bine utilizat, fluxul de aer din jurul nacelei poate conduce, intr-un viitor apropiat, la cresterea de la 10% la 20% a randamentului local de curgere si la o mai mare reducere a zgomotului produs de intreaga instalatie. Fata de vacarmul pe care il produceau cu 20 de ani in urma, instalatiile moderne aduc o poluare sonora de numai 44 dB la 250 m distanta de piciorul stalpului, nu mai mult decat zgomotul dintr-o sala de mese. Pentru aceasta nacela a fost capitonata interior cu materiale fonoabsorbante, “cutia de viteze” a disparut, iar multiplicatoarele freaca mai putin.Ramane insa un deziderat aproape imposibil de realizat de catre cercetatorii care lucreaza in domeniul instalatiilor de produs energie eoliana, anume acela de a face ca acestea sa se incadreze in peisajul ambiant. Numai ca gigantismul la care s-a ajuns in prezent ofera ca singura solutie posibila aceea de a le “transporta“ in afara localitatilor si deci a vizualizarii de catre cetateni. De aici a aparut si posibilitatea, pentru tarile limitrofe marilor si oceanelor, de a amplasa grupe de asemenea instalatii gigantice, dincolo de tarm (asa-numitul offshore), realizandu-se astfel adevarate ferme eoliene marine.
Energia eoliana în România
Energia eoliana reprezinta "domeniul cel mai exploziv" din punct de vedere al investitiilor in Romania, a declarat Ionel David, public affairs manager la Asociatia Romana pentru Energie Eoliana. Potrivit acestuia, in urmatorii ani, Romania are sanse sa ajunga pe primul loc in Europa Centrala si de Est in privinta capacitatii de productie a energiei eoliane. Insa exista o problema. Cererile de racordare din partea investitorilor depasesc de aproape patru ori capacitatea sistemului energetic national de preluare a energiei eoliene. Cererile de racordare din partea investitorilor la Sistemul Energetic National insumeaza o putere de peste 11.000 megawatti (MW), potrivit unei informatii transmise de compania de transport electricitate Transelectrica.
In situatia actuala, sistemul energetic national poate prelua aproximativ 3.000 MW putere instalata. Practic, doar un sfert din cererile de racordare din acest moment ar avea sanse sa se concretizeze. Potrivit Transelectrica, se fac eforturi pentru cresterea capacitatii de transport a energiei. Pana in prezent, Transelectrica a semnat contracte de racordare pentru o putere de 3559,2 MW si avize tehnice de racodare pentru o putere de 4.850 MW. Pentru racordarea la retea, au fost semnate peste 100 de contracte.
Chiar daca potentialul este mare, deocamdata, investitiile realizate efectiv in acest sector sunt inca reduse. La inceputul anului 2010, erau instalati doar 14,1 megawati de energie produsa de turbine eoliane. Cu cei 14 MW, Romania se situa in 2009 pe locul 23 in Uniunea Europeana in ceea ce priveste energia produsa de vant, potrivit unui un studiu realizat de Asociatia Europeana a Energiei Eoliene (EWEA). Insa, exista proiecte in stare avansata si pana la sfarsitul anului 2010 se estimează că puterea instalata in centralele eoliene ar putea ajunge la 650 MW. Capacitatea instalata ar putea creste in fiecare an cu cate 500-600 MW. Pentru o comparatie, mentionam ca reactoarele 1 si 2 de la Cernavoda au fiecare instalata o putere de circa 700 MW.
Pentru fiecare MW, sumele necesare sunt cuprinse intre 1,6 si 1,8 milioane de euro. Astfel, in 2010, investitiile ar putea depasi un miliard de euro in cazul in care fi puse in functiune centrale cu o capacitate de 650 MW.
In Romania, zonele cele mai vanate de investitori sunt cele din Dobrogea. Mai sunt cateva zone potrivite care sunt căutate în afara de Dobrogea: partea de est a Moldovei (Iasi, Vaslui, Galati) si în Caras-Severin. Trebuie sa existe cateva caracteristici: vant, retele electrice apropiate si teren plat.
Marile grupuri energetice din Europa sunt interesate sa construiasca parcuri eoliene in Romania. Printre companiile mari care au proiecte avansate în România se numără CEZ, Iberdrola, Enel, Energias de Portugal şi Petrom, investiţiile acestora însumând aproape patru miliarde de euro. Anul acesta se aşteaptă punerea în funcţiune a unor capacităţi eoliene cu puteri între 400 şi 600 de MW.
Dintre proiectele avansate din Romania putem numi pe cel al grupului CEZ care investeste 1,1 miliarde Euro in realizarea unui mare parc eolian, cu o putere totala instalata de 600 MW. Parcul Eolian CEZ de la Fantanele si Cogealac va avea dublul capacitatii instalate a celui mai mare parc operational in prezent (Parcul eolian Whitelee, Scotia, 322 MW). Primele 139 turbine eoliene cu o capacitate de 347,5 MW urmeaza sa fie complet puse in functiune pana la sfarsitul anului 2010.
De asemenea, compania Iberdrola Renovables din Spania a anuntat in aceasta primavara ca a primit de la transportatorul national de electricitate Transelectrica drepturile de a dezvolta proiecte de productie energie electrica din surse eoliene de 1.500 MW, in Dobrogea, compania intentionand sa dezvolte 50 de ferme eoliene intre 2011 si 2017.
Nici compania Italia nu se lasa mai prejos si va incepe in acest an constructia unui parc eolian de 140 MW in comuna Valea Nucarilor, din judetul Tulcea. In 2010, vor fi puse in functiune 40 MW din acest parc eolian.
România va deveni principalul actor din Europa de Sud-Est în domeniul energiei eoliene, în următorii trei ani, când vor fi instalate capacităţi cuprinse între 1.800 şi 3.300 MW.
Costul estimat pentru instalarea unui MW eolian este cuprins între 1,6 şi 1,8 milioane de euro, ceea ce înseamnă că proiectele eoliene pe care le estimează Asociaţia pot necesita investiţii între trei şi şase miliarde de euro.
Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei (ANRE), a autorizat 20 de companii pentru desfasurarea activitatilor de constructii, montaj si punere in functiune aferente realizarii de noi capacitati energetice eoliene.
Noua lege a energiei regenerabile din 2010
Directiva europeană privind promovarea resurselor regenerabile de energie stabileşte o ţintă de 20% pentru ponderea energiei nepoluante în
consumul total de electricitate din anul 2020 la nivel comunitar. România şi-a luat însă angajamentul de a ajunge la o pondere de 24%. Aceasta în condiţiile în care, în 2005, hidrocentralele şi biomasa folosită în mediul rural produceau deja energie nepoluantă care înseamna 17% din consum.
Prin legislaţia elaborată mai demult, producătorii de energie regenerabilă primeau câte un certificat verde pentru fiecare MWh livrat în reţea, certificate pe care le pot valorifica pe o piaţă specializată. În acelaşi timp, furnizorii sunt obligaţi să cumpere un anumit număr de certificate, proporţional cu energia comercializată.
Însă, de atunci, s-au construit doar câteva turbine eoliene şi hidrocentrale mici. Astfel că România a schimbat legislaţia care încuraja investiţiile în acest domeniu, acordând mai multe certificate verzi producătorilor prin Legea 220 din 2008, act normativ care nu a putut fi aplicat din lipsa avizului Comisiei Europene.
La mijlocul lunii iunie 2010, parlamentarii au aprobat modificarea legii, clarificând anumite aspecte care au făcut imposibilă aplicarea ei până acum şi, totodată, majorând numărul certificatelor pe care le primesc investitorii. Astfel, producătorii de energie eoliană primesc două certificate verzi până în 2017 şi unul din 2018 pentru fiecare MWh livrat în reţea. Pentru energia electrică produsă în microhidrocentralele noi, producătorii au dreptul la trei certificate pentru fiecare MWh, două certificate dacă microhidrocentralele sunt retehnologizate şi un astfel de document pentru 2 MWh, dacă centralele nu au fost modernizate.
Pentru producerea de energie din biomasă, biogaz şi sursă geotermală se acordă trei certificate. Cele mai multe astfel de documente, respectiv şase, vor primi producătorii de energie electrică solară (energie fotovoltaică), întrucât investiţiile în acest fel de centrale sunt foarte mari.
Noul act normativ stabileşte şi faptul că furnizorii trebuie să achiziţioneze certificate verzi echivalent cu 8,3% din energia comercializată în acest an, urmând ca ponderea să crească la 20% în 2020. Un certificat verde se va putea tranzacţiona la o valoare cuprinsă între 27 şi 55 de euro.
Noua lege a energiei regenerabile, Legea 139/2010, reprezentând o variantă modificată a Legii 220 din 2008, a fost promulgată de preşedintele Traian Băsescu. Prevederile ei vor fi aplicate, însă, abia spre sfârşitul anului, după elaborarea legislaţiei secundare şi după avizul Comisiei Europene de
Energie Regenerabila
Legislaţia pe care a pregătit-o România este una dintre cele mai avansate şi atractive din Europa.
Într-adevăr, luând doar exemplul eolienelor, preţul obţinut de producători pentru un MWh va fi triplu faţă de energia tradiţională, întrucât, la preţul propriu-zis al energiei, de circa 35 de euro, se adaugă valoarea celor două certificate verzi.
Însă şi costurile instalării unui MW eolian sunt duble faţă de o centrală clasică, ajungând la 1,6-1,8 milioane de euro. Dacă vorbim de energia fotovoltaică, preţul acesteia creşte chiar de şapte ori faţă de energia clasică, însă şi costurile instalării unui astfel de echipament sunt pe măsură.
Cine plăteşte toate aceste stimulente? Toţi consumatorii din România, inclusiv populaţia. Potrivit calculelor din ziarul „Adevărul”, în momentul în care vor fi instalate capacităţi eoliene de 4.000 de MW, cât este capacitatea de preluare a actualului sistem energetic naţional, suma necesară pentru acordarea stimulentelor pentru producători va depăşi 700 de milioane de euro pe an, în cazul în care certificatele vor fi tranzacţionate la valoarea lor maximă. Astfel că fiecare din cei 8,5 milioane de consumatori de energie din România vor contribui la susţinerea eolienelor cu 80 de euro anual, prin preţul final al energiei.
Noua lege oferă şi posibilitatea persoanelor fizice de a beneficia de această schemă de sprijin, nu doar firmelor. Orice persoană are posibilitatea, prin această lege, să producă energie şi să beneficieze de certificate verzi. Acest lucru apare ca o compensare a faptului că toţi consumatorii vor trebui să susţină energia verde.Chiar şi aşa, procesul de realizare a unei astfel de investiţii este greoi, fiind necesare 47 de aprobări de la peste 20 de instituţii în cazul eolienelor. Întregul lanţ de avizare durează foarte mult, chiar şi 18 luni. Pot trece trei ani până la finalizarea proiectului.
