ENCICLOPEDIA RELA ÞIILOR INTERNA...

Aceastã rubricã este ilustrarea unui Program de cercetare funda-mentalã al Academiei Române asumat de institutul nostru, respectivEnciclopedia relaþiilor internaþionale. Proiectul este inedit în panopliacercetãrii academice româneºti ºi se deruleazã pe o perioadã de trei ani(2013-2015), sub coordonarea academicienilor Dan Berindei, MirceaMaliþa ºi a prof. univ. dr. Dan Dungaciu. Vom prezenta în aceastã rubricãteme fundamentale de relaþii internaþionale (concepte, teorii, doctrineetc.) care urmeazã sã fie incluse în lucrarea care va finaliza proiectul. Cao pregãtire a Enciclopediei de Relaþii Internaþionale, institutul nostru vapublica, la finele acestui an, sub coordonarea istoricului Stelian Neagoe,volumul Instituþii, organizaþii internaþionale ºi România, care va ºi elilustrat în prezenta rubricã (Redacþia).

Societatea Naþiunilor(Liga Naþiunilor)

ENC ICLOPEDIA RELAÞI I LOR INTERNAÞIONALE

Rev. ªt. Pol. Rel. Int., X, 2, pp. 81–102, Bucureºti, 2013.

Societatea Naþiunilor a fost organizaþiainterguvernamentalã înfiinþatã la sfârºitul pri-mului rãzboi mondial, cu scopul de a preve-ni declanºarea altor rãzboaie ºi a menþinepacea internaþionalã. Idei pentru creareaunei astfel de organizaþii internaþionale existauîncã de la sfârºitul secolului al XVIII-lea.În timpul primului rãzboi mondial, oamenipolitici occidentali au militat pentru înfiin-þarea unei organizaþii internaþionale intergu-vernamentale. Iniþiativa a fost luatã de preºe-dintele SUA,WoodrowWilson, care a susþi-nut necesitatea înfiinþãrii SN, în celebrulsãu discurs în 14 puncte, susþinut în faþaCongresului american, în ianuarie 1918.SN a fost înfiinþatã prin Tratatul de la

Versailles, principiile ºi scopurile acesteiafiind stabilite în partea I a Tratatului. PactulSN a fost semnat la 28 iunie 1919 de 44 destate, printre care ºi România. În primul arti-col al documentului fondator se stipula fap-tul cã: „Înaltele Pãrþi Contractante, pentrua dezvolta cooperarea între naþiuni ºi pentrua le garanta pacea si siguranþã, accepte anu-mite obligaþiuni“. Aceste obligaþiuni caretrebuiau asumate de statele membre se refe-

reau la: „a nu recurge la rãzboi, sã se între-þinã la lumina zilei relaþii internaþionale ba-zate pe justiþie ºi onoare, sã se observeriguros prescripþiile dreptului internaþional,recunoscute de aici înainte ca regulã deconducere efectivã a guvernelor, sã se facãsã domneascã dreptatea ºi sã se respecte cusfinþenie toate obligaþiile tratatelor, în rapor-turile mutuale dintre popoarele organizate“.Principalele instituþii ale SN erau Adu-

narea, Consiliul ºi Secretariatul Permanent.În Adunare, statele membre puteau aveamaxim 3 reprezentanþi dar dispuneau fie-care de un singur vot. Adunarea avea teo-retic avea cele mai importante atribuþii (ale-gerea membrilor nepermanenþi ai Consi-liului, admiterea noilor membri, controlulbugetului), cu excepþia menþinerii pãcii ºireglementarea disputelor, atribuþii care eraude competenþa Consiliului. Structura Con-siliului cuprindea membri permanenþi ºimembri nepermanenþi, dar numãrul acestoraa variat. Astfel, dacã la înfiinþare existau 4membri permanenþi (Mare Britanie, Franþa,Italia ºi Japonia) ºi 4 nepermanenþi, numãrulacestora a crescut ajungând la 15. Cele mai

BIBLIOGRAFIE

Pollock Frederick (2005), The League of Nations, Clark, New Jersey: The Lawbook Exchange;Vianu Alexandru, Constantin Buºe, Zorin Zamfir, Gh. Bãdescu (1974), Relaþii internaþionale în acte ºi

documente, vol. I, 1917-1939, Bucureºti: Editura Didacticã ºi Pedagogicã.

Cristina Vohn

Organizaþia Naþiunilor Unite

82 ENCICLOPEDIA RELAÞIILOR INTERNAÞIONALE 2

importante modificãri în structura Consi-liului au survenit în 1926, când Germaniaintrã în SN ºi primeºte un loc de membrupermanent, în 1933 atunci când Germaniaºi Japonia se retrag din SN ºi în 1934 cândUniunea Sovieticã este admisã în SN ºi pri-meºte un loc de membru permanent.Secretariatul era condus de un secretar

general care dispunea de un aparat admi-nistrativ format din experþi în diferite do-menii: politic, economic ºi financiar, pentruminoritãþi ºi administraþie, pentru sãnãtate,pentru dezarmare etc.Pe lângã SN funcþiona ºi Curtea Perma-

nentã de Justiþie Internaþionalã ca ºi maimulte comisii ºi agenþii care trebuiau sãajute organizaþia în soluþionarea problemelorinternaþionale.SN a fost prima organizaþie internaþio-

nalã care a promovat o serie de principiinoi în soluþionarea conflictelor interna-þionale, aºa cum este principiul securitãþiicolective. Dar în activitatea sa curentã, orga-nizaþia a fost încã de la înfiinþare lipsitã demijloacele necesare pentru a-ºi pune înpracticã principiile ºi de sprijinul esenþialal unora dintre marile puteri ale timpului.

Statele Unite, iniþiatorul proiectului, nu ausemnat Pactul SN, din cauza votului nega-tiv dat de Senat. Germania s-a alãturat orga-nizaþiei în 1926 pentru a o pãrãsi în 1933împreunã cu Japonia, iar URSS intrã în SNabia în 1934. Dacã în primul deceniu inter-belic SN a avut o contribuþie semnificativãîn soluþionarea unor probleme importante(printre care negocierile dintre Germania ºiPolonia privind delimitarea frontierei înSilezia Superioarã, delimitarea graniþelorAlbaniei, care nu fuseserã trasate în cadrulConferinþei de Pace de la Paris, reintegra-rea provinciei Saar la Germania etc.), înanii ’30, pe fondul creºterii agresiunii înpolitica internaþionalã, SN a eºuat în solu-þionarea conflictelor apãrute. OcupareaManciuriei de cãtre Japonia (1931), inva-zia italianã în Abisinia (1935), agresiunileGermaniei naziste împotriva vecinilor,evenimente care au precedat începutulcelui de-al doilea rãzboi mondial, nu augãsit rãspunsuri adecvate din partea SN.SN încetat sã mai existe de facto în

anul 1939, dupã ce a expulzat URSS dupãinvadarea Finladei; oficial a fost desfiinþatãprin documentul fondator al ONU.

Organizaþia Naþiunilor Unite (ONU)este organizaþia internaþionalã constituitã lasfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondialpentru a înlocui ineficienta Ligã a Naþiunilordin perioada interbelicã. Data oficialã deînfiinþare a ONU este 24 octombrie 1945,atunci când majoritatea celor 50 de statefondatoare, printre care SUA, URSS,MareaBritanie, China ºi Franþa (cãrora li se adaugã

mai târziu Polonia tot în calitate de stat fon-dator) au ratificat Carta ONU, semnatã la26 iunie 1945 în cadrul Conferinþei de la SanFrancisco.Discuþiile privind înfiinþarea ONU au

fost purtate din timpul rãzboiului de lideriimarilor puteri. În august 1941, preºedinteleSUA Franklin Delano Roosevelt ºi primulministru al Marii BritaniiWinston Churchill


au avut o întâlnire la finalul cãreia a fostadoptatã o declaraþie comunã numitã CartaAtlanticã. Documentul stabilea principiilede organizare a sistemului internaþionalpostbelic, printre care neutilizarea forþeipentru rezolvarea diferendelor dintre stateºi constituirea unui sistem de securitate co-mun. În ianuarie 1942, 26 de state printrecare SUA, Marea Britanie ºi China au sem-nat Declaraþia Naþiunilor Unite care se re-ferea la organizarea postbelicã a lumii ºiconstituirea unui nou sistem de securitateinternaþionalã mai eficient. Au urmat maimulte conferinþe ale liderilor marilor puteri(Conferinþa miniºtrilor de Externe de laMoscova, octombrie 1943; Conferinþa de laTeheran, decembrie 1943; Conferinþa de laDumberton Oaks, septembrie 1944; Confe-rinþa de la Yalta, februarie 1945) în cadrulcãrora este schiþatã Carta Naþiunilor Unite,care va fi definitivatã în cadrul Conferinþeide la San Francisco.Carta Naþiunilor Unite este un tratat

internaþional care stabileºte principiile carear trebui sã primeze în relaþiile internaþio-nale (egalitatea suveranã între state, neutili-zarea forþei în relaþiile internaþionale etc.),drepturile ºi obligaþiile statelor membre ºimodul de organizare ºi procedurile ONU.Scopurile ONU afirmate în Carta NaþiunilorUnite sunt: menþinerea pãcii ºi a securitãþiiinternaþionale; dezvoltarea unor relaþii prie-teneºti între state pe baza respectãrii princi-piului drepturilor egale ºi a dreptului la auto-determinare a popoarelor; cooperarea înrezolvarea problemelor economice, sociale,culturale ºi umanitare internaþionale ºi înpromovarea respectului pentru drepturileomului ºi libertãþile fundamentale.Carta stabileºte ºi structura de organi-

zare a ONU, fiind prevãzute 6 organismeprincipale:Adunarea Generalã, Consiliul deSecuritate, Consiliul Economic ºi Social,Consiliul de Tutelã, Curtea Internaþionalãde Justiþie ºi Secretariatul Naþiunilor Unite.Adunarea Generalã este organul deli-

berativ format din reprezentanþi ai statelormembre. Adunarea Generalã adoptã reco-mandãri, declaraþii sau convenþii cu douã

treimi din voturi în cazul chestiunilor impor-tante (acceptarea de noi membri, deciziireferitoare la pace ºi securitate, problemebugetare), fiecare stat dispunând de un sin-gur vot.Consiliul de Securitate este cel mai

important organism al ONU, deoarece areresponsabilitatea menþinerii pãcii ºi a securi-tãþii internaþionale. Iniþial Consiliul de Secu-ritate avea 11 membri dintre care 5 perma-nenþi (SUA, URSS, China, Marea Britanieºi Franþa) ºi 6 membri nepermanenþi aleºiîn fiecare an dintre statele membre. Numã-rul a crescut la 15 în 1965 prin creºtereanumãrului membrilor nepermanenþi. Deci-ziile în cadrul Consiliului de Securitate seiau cu majoritate de 9 voturi, dar membriipermanenþi pot bloca orice decizie deoarecedispun de dreptul de veto.Consiliul Economic ºi Social coordo-

neazã acþiunile ONU în domeniile econo-mic, social, sãnãtate, educaþie, culturã ºi areo activitate mult mai intensã în þãrile slabdezvoltate sau în curs de dezvoltare. CurteaInternaþionalã de Justiþie îºi desfãºoarã acti-vitatea la Haga ºi este organismul juridic alONU care are ca scop rezolvarea disputelorinternaþionale. Secretariatul este organismuladministrativ al ONU, condus de un secre-tar general ales de Adunarea Generalã lapropunerea Consiliului de Securitate pentruun mandat de 5 ani. Consiliul de Tutelã ºi-asuspendat activitatea dupã ce ultimul teri-toriu aflat sub tutelã, Palau, ºi-a câºtigatindependenþa în anul 1994.Obiectivul principal al ONU— crearea

unui sistem de securitate colectivã — a de-venit imposibil de realizat în condiþiiledeclanºãrii rãzboiului rece. Conflictul ideo-logic dintre cele douã blocuri, comunist ºicapitalist, a influenþat în mod negativ acti-vitatea ONU, în special a Consiliului deSecuritate. În cazul celor mai importanteconflicte internaþionale, cum au fost rãz-boiul din Vietnam sau invaziile sovieticeîn Ungaria ºi Cehoslovacia, ONU a fost oco-litã, aceste conflicte nefiind aduse în discu-þia Consiliului de Securitate. ONU a pututsã aibã o poziþie faþã de rãzboiul dintre cele


douã state coreene doar pentru cã URSSboicota activitatea Consiliului de Securitateîn acea perioadã. De altfel dreptul de vetoal celor cinci membri permanenþi putea blo-ca activitatea Consiliului de Securitate încondiþiile conflictului dintre statele capita-liste ºi cele comuniste, aºa cum s-a întâm-plat cu ocazia blocadei de la Berlin, cândURSS a împiedicat adoptarea unei rezoluþii.În aceste condiþii, ONU a cãutat sã gã-

seascã alte modalitãþi prin care sã acþione-ze în politica internaþionalã. În primii anide activitate au fost create numeroase orga-nisme care acþionau în domeniul umanitar,iar la 10 decembrie 1948Adunarea Generalãa adoptat Declaraþia Universalã a DrepturilorOmului. Cea mai importantã inovaþie a fostcrearea misiunilor de menþinere a pãcii(peacekeeping missions) care aveau ca scopprevenirea ºi moderarea ostilitãþilor dintrestate sau din interiorul unui stat prin folo-sirea unor forþe internaþionale formate dinsoldaþi ºi civili. Misiunile de menþinere apãcii vizau constituirea unor „zone tampon“între pãrþile aflate în conflict ºi nu puteaufi demarate decât cu acordul statelor aflate înconflict. Prima misiune de menþinere a pãciiaONUafost cuocazia crizei dinSuezdin1956.Dupã sfârºitul rãzboiului rece, ONU a

reuºit sã iasã din conul de umbrã în careintrase pe parcursul anilor ’70 ºi ’80 ai seco-lului al XX-lea, datoritã rivalitãþii dintre celedouã superputeri SUA ºi URSS care bloca-serã practic activitatea Consiliului de Secu-ritate. În acest context au fost extinse com-petenþele Consiliului de Securitate ºi au fostregândite misiunile de menþinere a pãcii,al cãror numãr a crescut exponenþial înce-pând cu anii ’90 (vezi misiunile de menþinere

a pãcii în conflictele din fosta Iugoslavie,Somalia, Etiopia etc.). De asemenea, ONUs-a implicat ºi în misiuni de peacebuilding,prin care acordã asistenþã militarã, politicã,economicã, umanitarã etc. statelor sau re-giunilor în tranziþia lor de la perioadele derãzboi la cele pace. Cele mai importantemisiuni ONU de peacebuilding au fostcele din Cambodgia, Guatemala, Liberia,Bosnia-Herþegovina, Kosovo, Timorul deEst sau Etiopia.ONU a fost adesea criticatã, de pe po-

ziþii ideologice diferite. Cel mai adesea afost remarcatã incapacitatea organizaþieide a rezolva conflictele internaþionale, unuldintre scopurile principale pentru care a fostcreatã. Cele mai multe critici privesc însãstructura Consiliul de Securitate. Dreptulde veto acordat celor cinci mari puteri în-calcã în fapt unul dintre principiile de bazãale ONU — egalitatea suveranã a statelormembre. Alþi autori nu contestã dreptul deveto al marilor puteri mondiale, dar susþincã actuala structurã a Consiliului de Secu-ritate reflectã de fapt distribuþia puterii însistemul internaþional din perioada rãzbo-iului rece, care acum numai este valabilã. Înconsecinþã, statutul de membru permanental Consiliului de Securitate ar trebui acordatºi altor state, precum Brazilia sau India.Existã însã ºi unele idei radicale privi-

toare la rolul pe care ONU ar trebui sã-ljoace în cadrul sistemului internaþional, orga-nizaþiei fiindu-i rezervat un rol central, acelaal unui guvern ºi al unui parlament mondial.În prezent, ONU are 193 de state mem-

bre (România este membru din 1955) ºieste unul dintre principalele forumuri denegociere în politica internaþionalã.

BIBLIOGRAFIE

Hanhimäki Jussi M. (2008), The United Nations. A very short introduction, Oxford: Oxford University Press;Mingst KarenA., Margaret P. Karns (2000), The United Nations in the Post-Cold War Era, Colorado: Westview

Press;Volger Helmut (ed.) (2010), A Concise Encyclopedia of the United Nations, second editions, Leiden, Boston:

Martinus Nijhoff Publishers.

Cristina Vohn

Organizaþia Tratatului Atlanticului de Nord


Organizaþia Tratatului Atlanticului deNord (North Atlantic Treaty Organization)— OTAN/NATO, cunoscutã ºi sub denu-mirea de Alianþa Nord-Atlanticã, este oalianþã politico-militarã internaþionalã, for-matã astãzi din 28 de state din Europa ºiAmerica de Nord, constituitã în anul 1949 cuscopul de a proteja Europa Occidentalã de oposibilã expansiune comunistã ºi de a asigurasecuritatea în regiuneaAtlanticului de Nord.Înfiinþarea Alianþei a decurs din

începutul reangajãrii americane în Europadupã sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mon-dial (prin ajutorul pentru reconstrucþieoferit prin Planul Marshall în iunie 1947) ºidin încheierea Tratatului de la Bruxelles(17 martie 1948) care prevedea crearea unuisistem european de apãrare colectiv pentrua se opune unei potenþiale invazii sovietice înEuropa.Tratatul Nord-Atlantic a fost semnat la

Washington, la 4 aprilie 1949, de cãtre 12state (Belgia, Canada, Danemarca, Franþa,Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie,Norvegia, Portugalia, Olanda ºi Statele UnitealeAmericii), instituind o alianþã unicã, fon-datã pe garanþii de securitate ºi angajamentecomune pe bazã de parteneriat între Europaºi America de Nord, în concordanþã cuobiectivele ºi principiile Cartei ONU, pen-tru o perioadã de 20 de ani cu posibilitateade a se prelungi. Scopul NATO era apãra-rea colectivã conform articolului 51 al CarteiONU, pãstrarea pãcii ºi asigurarea securi-tãþii tuturor membrilor sãi prin mijloacepolitice ºi militare. Sarcinile fundamentaleale NATO erau de securitate, de consultare,de descurajare ºi apãrare. Funcþia de descu-rajare ºi apãrare a NATO era prevãzutã înarticolele 5 ºi 6 ale Tratatului, prin care sta-tele membre cãdeau de acord sã trateze oriceatac împotriva unei þãri semnatare ca pe unatac împotriva tuturor membrilor Alianþei,fiecare membru fiind obligat sã-i ajute pecei atacaþi prin exercitarea dreptului indi-vidual sau colectiv la autoapãrare.

NATO este o organizaþie interguverna-mentalã în cadrul cãreia þãrile membre îºipãstreazã suveranitatea ºi independenþa;are o structurã proprie de organizare carepermite implementarea obiectivelor sale îndomeniile politic, militar, economic, ºtiin-þific etc. Cartierul General al NATO se aflãla Bruxelles, Belgia (transferat de la Paris,Franþa, unde a funcþionat în perioada1952-1967, dupã ce þãrile aliate stabiliserã,în 1949, primul sediu la Londra, MareaBritanie). NATO are în componenþã struc-turi politice ºi organisme militare. Princi-palele instanþe politice ale Alianþei sunt:Consiliul Atlanticului de Nord, Reprezen-tanþii permanenþi ºi delegaþiile naþionale ºiSecretariatul Internaþional. Consiliul Atlan-ticului de Nord - NAC este instanþa politicãsupremã ºi principala autoritate decizionalãa NATO în cadrul cãruia toate statele auaceleaºi drepturi. Consiliul este sprijinit deSecretariatul Internaþional ºi de numeroasecomitete, departamente ºi birouri speciali-zate care acoperã toatã gama de activitãþiîn cadrul Alianþei; este prezidat de Secre-tarul General al NATO desemnat, princonsens, în cadrul NAC, pentru o perioadãde 5 ani. Secretarul General conduce Secre-tariatul Internaþional; deþine numeroasefuncþii de preºedinte al comitetelor superi-oare ale NATO ºi preºedinte-asociat al unorconsilii ºi comisii din structura Alianþei;principalul purtãtor de cuvânt al Organiza-þiei atât în relaþiile externe, cât ºi în comuni-carea cu mass-media. Pânã acum, aceastãînaltã funcþie a fost ocupatã numai de demni-tari europeni. Structura militarã a NATO esteformatã din Comitetul Militar, StatulMajor Militar Internaþional ºi douã Coman-damente Strategice. Comitetul Militar - MCeste cea mai înaltã instanþã militarã a NATO;plasat sub autoritatea politicã a NAC; con-dus de un preºedinte cu mandat de 3 ani;compus din ºefi de Stat-Major sau din repre-zentanþii lor naþionali (Islanda este repre-zentatã de un oficial civil deoarece este sin-


gura þarã membrã care nu are o forþã mili-tarã proprie); cu misiunea de examinare aproblemelor privitoare la aplicarea Trata-tului, de recomandare a mãsurilor ce trebuieluate în vederea aplicãrii art. 5. Statul MajorMilitar Internaþional — IMS este organulexecutiv al MC, condus de un director ge-neral, responsabil cu planificarea, evaluareaºi recomandarea politicii privind proble-mele militare ºi cu asigurarea aplicãriiimediate a politicilor ºi deciziilor MC.Organismul operaþional militar al NATOse organizeazã în jurul a douã Comanda-mente Strategice (a existat ºi un al treilea,Comandamentul Suprem Aliat al Mânecii,înfiinþat în 1952 ºi dizolvat în 1994), caredeþin comanda militarã în Europa ºi înAtlantic. Comandamentul Aliat pentruEuropa — ACE, devenit în 2003 Coman-damentul Aliat pentru Operaþiuni —ACO,aflat sub comanda Comandantului SupremAliat pentru Europa — SACEUR; funcþio-neazã la sediul SHAPE, Belgia. În prezent,în subordinea ACO funcþioneazã douã co-mandamente regionale: Forþele Aliate dinEuropa de Nord-AFNORTH, din Brunssum,Olanda ºi Forþele Aliate din Europa de Sud—AFSOUTH, cu sediul la Neapole, Italia.Comandamentul Aliat pentru Atlantic —ACLANT, transformat în 2003 în Coman-damentul Aliat pentru Transformare —ACT, cu sediul la Norfolk, Virginia, SUA,este comandat de Comandantul SupremAliat pentru Atlantic-SACLANT, transfor-mat în Comandantul Suprem Aliat pentruTransformare - SACT HQ.ACT are în sub-ordine cinci comandamente: trei cartieregenerale regionale (Comandamentul Aliatpentru Atlanticul de Est — EASTLANT înMarea Britanie, Comandamentul AliatpentruAtlanticul de Sud— SOUTHLANTîn Portugalia ºi Comandamentul Aliat pen-tru Atlanticul de Vest-WESTLANT,Virginia, SUA) ºi alte douã structuri (FlotadeAtac dinAtlantic— STRINKFLTLANT,SUA ºi Comandamentul Aliat al Submari-nelor din Atlantic — SUBACLANT,SUA). Structura militarã a NATO s-a edifi-cat dupã izbucnirea rãzboiului din Coreea

(iunie 1950) când s-a pus problema asupraputerii de apãrare a Europei împotriva unuiposibil atac sovietic. Atunci s-a hotãrât în-locuirea juxtapunerii de armate naþionalecu o forþã militarã integratã formatã dinforþele armate naþionale puse la dispoziþiede statele membre care sã ofere cadrul orga-nizaþional pentru apãrarea teritoriului acestorstate împotriva ameninþãrilor la adresa se-curitãþii ºi stabilitãþii lor, potrivit art. 5 dinTratat. Aceastã structurã militarã integratãs-a constituit la 2 aprilie 1951 sub denumi-rea de Comandamentul Suprem Aliat alForþelor din Europa - SHAPE, cu sediul laRocquencourt, Franþa, transferat în 1967 laCasteau, lângã Mons, Belgia unde funcþio-neazã ºi în prezent. SHAPE are rol strategicºi deþine comanda forþelor militare aleNATO. Forþele armate integrate sunt clasateîn trei categorii: Forþe de reacþie imediatã ºirapidã, Forþe principale de apãrare ºi Forþede întãrire.NATO a formulat ºi dezvoltat, de-a lun-

gul existenþei sale, mai multe strategii desecuritate, cunoscute sub denumirea de con-cepte strategice, pentru a rãspunde misi-unilor sale în contextul evoluþiei relaþiilorSUA-URSS sau celor din spaþiul euro-atlantic. Aceste strategii au fost adaptateriscurilor ºi ameninþãrilor specifice diferi-telor perioade ale rãzboiului rece, nouluicontext strategic apãrut dupã dipariþia con-fruntãrii Est-Vest sau provocãrilor secoluluiXXI. Prima strategie a NATO, cunoscutãsub denumirea de Conceptul strategic pen-tru apãrarea zonei Nord-Atlantice, cuprin-dea o serie de operaþiuni pentru apãrareateritorialã. Au urmat: strategia represaliilormasive, o strategie-ripostã care transformaradical doctrina militarã a Alianþei ºi con-stituia un rãspuns de descurajare prin careNATO ameninþa cã va rãspunde, inclusivprin folosirea armelor nucleare, oricãrui actde agresiune împotriva þãrilor membre; stra-tegia ripostei flexibile în caz de agresiune— care a reprezentat cea mai mare moder-nizare a conceptului strategic al NATO dinperioada rãzboiului rece, susþinutã de o teh-nologie performantã. Post-rãzboi rece, NATO


a adoptat noi concepte strategice: cel din1991 instituþionaliza dialogul ºi cooperareacu foºtii adversari în locul confruntãrii cuaceºtia ºi pregãtea extinderea Alianþei; ur-mãtorul, din 1999, diversifica misiunile ºifuncþiile Alianþei ºi prevedea modul deabordare a securitãþii în secolul XXI; ulti-mul concept, adoptat în anul 2010, oferã li-niile principale de acþiune ale NATO pen-tru urmãtorii 10 ani. Dupã dispariþia con-fruntãrii Est-Vest, NATO a început sã dez-volte, într-un cadru structurat, parteneriate,relaþii de cooperare ºi dialog în domeniulstabilitãþii ºi securitãþii regionale cu o serie deorganizaþii internaþionale (ONU, UE, OSCE)ºi cu state din Europa de Sud-Est, statemembre CSI, state din Caucaz ºi din AsiaCentralã, inclusiv cu Rusia. De la înfiinþa-rea sa ºi pânã în prezent, NATO a cunoscutºase extinderi: Grecia ºi Turcia (18 februarie1952); Germania de Vest (8 mai 1955),cãreia, dupã unificarea din 1990 i s-a alãtu-rat Germania de Est; Spania (30 mai 1982);Polonia, Cehia ºi Ungaria (12 martie 1999);România, Slovenia, Slovacia, Estonia,Letonia, Lituania ºi Bulgaria (29 martie2004); Albania ºi Croaþia (1 aprilie 2009) .NATO a traversat numeroase crize da-

torate, fie neînþelegerilor transatlantice, fieca urmare a tensiunilor dintre cele douãputeri SUA ºi URSS, ocazii cu careAlianþaa fost criticatã, contestatã ºi pusã în situaþiade a-ºi reconsidera misiunea sau a se des-fiinþa. NATO a fost puternic contestatã decãtre Franþa, în anii ’60, în urma propuneriiSUA de a înzestra Alianþa cu o putere nu-clearã proprie. Respingând acel plan, Preºe-dintele Charles de Gaulle a retras Franþa dincomandamentele militare integrate aleNATO la 10 martie 1966 (a revenit în in-stanþele militare ale Alianþei în anul 2010).Decizia francezã a avut drept consecinþãslãbirea Alianþei, determinând stãmutareaCartierului General al NATO din Franþa înBelgia. De asemenea, rãzboiul greco-turcdin 1974, legat de Cipru, a dus la retragereaGreciei din sistemul integrat politico-militaral NATO între 1974 ºi 1980. O posibilã scin-dare a NATO era sã se petreacã la începu-

tul anilor ’80, în cadrul confruntãrii dintreEst ºi Vest, când a început cursa înarmãrilornucleare ºi NATO a decis instalarea de armenucleare în Europa, Alianþa reuºind sã înlã-ture riscul unei decuplãri a apãrãrii ameri-cane de cea europeanã. Alianþa a trecutprintr-o crizã de funcþie odatã cu schimbã-rile politice survenite în Europa Centralã ºide Est dupã prãbuºirea blocului comunist,când s-au schimbat fundamental ºi impera-tivele de securitate ale membrilor europeniai NATO. Dispariþia Pactului de la Varºoviaa pus în discuþie desfiinþarea NATO. În po-fida discuþiilor contradictorii privind des-fiinþarea (deoarece îºi pierduse scopul ini-þial) sau menþinerea organizaþiei, NATO afost menþinutã datoritã turbulenþelor apã-rute în Europa de Est ºi în Balcani precumºi datoritã interesului manifestat de fostelestate comuniste ºi ex-sovietice de a se alã-tura Alianþei. Implicarea NATO în mana-gementul crizelor din Balcani (conflictuldin Bosnia din 1994), a generat disensiuni,legate de legitimitatea ºi legalitatea acþiuniiîntreprinse de NATO fãrã mandat ONUîmpotriva unui stat suveran, însã acest epi-sod, pânã la urmã, a pus în luminã caracte-rul indispensabil al NATO pentru securita-tea Europei. În urma atentatelor teroriste din11 septembrie 2001, pentru prima datã înistoria Alianþei, Washington-ul a solicitatConsiliului NATO, la 12 septembrie 2001,activarea clauzei apãrãrii reciproce (art. 5din Tratatul Nord-Atlantic), considerând cãatentatele asupra Statelor Unite sunt consi-derate un atac asupra tuturor statelor NATO,în luna octombrie 2001, fiind lansate atacu-rile împotriva regimului taliban din Afga-nistan. Operaþiunea „Libertate pentru Irak“a pus în luminã din nou disensiunile dintreeuropeni ºi americani. „Vechea Europã“(în special Franþa ºi Germania), lumea ara-bã, dar ºi Rusia ºi China s-au opus acþiuniimilitare unilaterale a SUAîmpotriva Irakului,iniþiate în afara unei rezoluþii a ONU. Rusiacontestã ºi astãzi existenþa NATO ca alian-þã militarã, cerând transformarea ei într-oorganizaþie politicã sau limitarea activitãþilorsale la prevederile din Statut, temerile sale

BIBLIOGRAFIE

Kaplan Lawrence (1994), NATO and the United States: The Enduring Alliance, NewYork: Twayne Publishers;Manualul NATO, Office of Information and Press NATO – 1110 Brussels – Belgium, 2001, disponibil la http://

www.clr.ro/menu1/manualul%20nato.pdf., accesat în martie 2013;Vaïsse Maurice (coord.) (2008), Dicþionar de relaþii internaþionale secolul XX, Iaºi: Editura Polirom;http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics.htm, accesat la 29 martie 2013.

Sanda Cincã

Pactul de la Varºovia


având la bazã extinderea NATO la graniþelesale ºi dezvoltarea de cãtre Alianþã a unorsisteme de apãrare antirachetã în Europa.Dupã ce a reuºit sã asigure libertatea

membrilor sãi ºi sã previnã rãzboiul înEuropa timp de 40 de ani, astãzi, NATOface eforturi sã-ºi redefineascã raþiunea dea fi, adaptându-ºi strategia globalã în raportcu schimbãrile produse în contextul strate-gic ºi politic internaþional. Referitor la ex-tindere, pe lista de aºteptare pentru obþine-rea statutul de membru al NATO se aflãMacedonia, Georgia, Ucraina, RepublicaMoldova, Serbia, Bosnia-Herþegovina ºi

Muntenegru. NATO desfãºoarã un parte-neriat solid cu UE pentru asigurarea secu-ritãþii euroatlantice prin asigurarea com-plementaritãþii celor douã noi iniþiative:Smart Defense (NATO) ºi, respectiv, Poolingand Sharing (UE). În anul 2012 statelemembre au hotãrât sã-ºi retragã trupele dinAfganistan pânã în anul 2014. NATO aobþinut cooperarea Rusiei pentru instalareaunui scut antirachetã în Europa. În prezent,NATO conduce sau este implicatã alãturi dealþi actori internaþionali în desfãºurarea unoroperaþiuni ºi misiuni atât în Europa, cât ºiîn afara ei.

Pactul de laVarºovia (PV)—OrganizaþiaTratatului de la Varºovia — a fost o alianþãpolitico-militarã regionalã care s-a consti-tuit la data de 14 mai 1955 în cadrul „Con-ferinþei statelor socialiste europene pentruasigurarea pãcii ºi securitãþii în Europa“,desfãºuratã între 11-14 mai 1955 în capi-tala Poloniei, Varºovia.Aceastã organizaþie s-a înfiinþat în baza

Tratatului de prietenie, cooperare ºi asisten-þã reciprocã, cunoscut sub denumirea deTratatul de la Varºovia, care a fost semnatde opt þãri din Europa Centralã ºi de Est:Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, GermaniaDemocratã, Polonia, România, Ungaria ºiURSS. PV s-a constituit ca reacþie la reînar-marea Germaniei de Vest ºi integrarea saîn NATO, la 9 mai 1955 ºi cu scopul de ase opune influenþeiAlianþei Nord-Atlantice.Pactul a fost încheiat, iniþial, pentru o peri-

oadã de 20 de ani, dar a fost prelungit.Apariþia PV s-a înscris atât în logica rãzbo-iului rece — conform cãreia continentuleuropean era divizat în cele douã sistemeantagonice (Est-Vest) sub raport social-eco-nomic, politic ºi militar — cât ºi în contex-tul destalinizãrii care începea atunciPV reunea sub comanda militarã a

URSS-ului toate forþele armate ale statelordin Europa Centralã de Est, cu excepþiaIugoslaviei; instituþionaliza de fapt relaþiilemilitare stabilite între 1945 ºi 1948 prin tra-tate bilaterale între URSS ºi þãrile din zonaei de influenþã, cu excepþia Germaniei de Est.În mod oficial, PV urma sã fie o metodã deapãrare împotriva þãrilor membre NATOîn cazul unui atac militar, dar a fost folositde Uniunea Sovieticã mai mult pentru a þineîn frâu regimurile comuniste est-europene.PV a creat baza legalã pentru justificarea pre-

zenþei trupelor militare sovietice pe terito-riul statelor membre, stipulând comandamilitarã unificatã. Scopul acestei alianþepolitico-militare a fost crearea unui sistemde securitate colectiv pentru asigurarea ºimenþinerea pãcii în Europa în conformitatecu principiile Cartei ONU; în fapt, pãstra-rea hegemoniei politice ºi militare a UniuniiSovietice asupra Europei de Est. Tratatuldeclara cã þãrile semnatare îºi bazau rela-þiile pe principiile neintervenþiei în aface-rile interne, pe respectul suveranitãþii ºi inde-pendenþei naþionale, pe egalitatea în drep-turi (principii care vor fi încãlcate mai târ-ziu în cazul intervenþiilor din Ungaria –1956 ºi Cehoslovacia – 1968). Asemãnãtorart. 5 al Tratatului Nord-Atlantic, art. 4 alTratatului de la Varºovia prevedea cã „încazul unui atac armat în Europa din parteavreunui stat sau grup de state împotrivaunuia sau mai multor state semnatare aleTratatului, fiecare stat semnatar al Tratatu-lui, în cadrul exercitãrii dreptului la autoapã-rare individualã sau colectivã, în confor-mitate cu art. 51 al Cartei ONU, va acordastatului sau statelor care au fost supuse unuiasemenea atac ajutor imediat, în mod indi-vidual, în înþelegere cu celelalte state sem-natare ale tratatului ºi prin toate mijloacelecare i se par necesare, inclusiv folosireaforþei armate“. Funcþionarea Alianþei eraasiguratã de cele douã structuri, politicã ºimilitarã, în componenþa cãrora au fost cre-ate organe de conducere: de naturã politicã(Comitetul Politic Consultativ, ComitetulMiniºtrilorAfacerilor Externe, SecretariatulUnit) ºi de naturã militarã (ComandamentulUnit al Forþelor Armate, Comitetul Miniº-trilor Apãrãrii, Consiliul Militar, StatulMajor al Forþelor Armate Unite, ComitetulTehnic). Comitetul Politic Consultativ —CPC era organul suprem decizional al PV,constituit din ºefii statelor participante; erao structurã care imita Consiliul NATO, pro-gramat sã se reuneascã pentru consultãri ºiexaminarea problemelor ce apãreau în le-gãturã cu aplicarea Tratatului de la Varºovia.Ca structurã militarã, art. 5 al Tratatului a

prevãzut crearea Comandamentului Unital Forþelor Armate, cu sediul la Moscova;avea ca sarcinã principalã examinarea pro-blemelor comune privind întãrirea capaci-tãþii de apãrare ºi organizarea Forþelor Ar-mate Unite— FAU ale statelor membre; erasubordonat CPC care examina mãsurilepreconizate ºi în final lua hotãrârile cores-punzãtoare; reorganizat în anul 1969 ºi denu-mit Comandamentul Unificat al FAM care,prin funcþiile sale, a devenit unul dintre prin-cipalele instrumente militare de control aleMoscovei asupra statelor aliate. Comanda-mentul era condus de Comandantul Supremal ForþelorArmate Unite (din 1978 Coman-dant ªef) puse la dispoziþie de cãtre statelemembre ale Tratatului.PV a devenit, pe parcursul manifestãrii

rãzboiului rece, o prezenþã notabilã în pla-nul relaþiilor internaþionale ºi un actor dis-tinct în câmpul geopolitic european. UniuneaSovieticã a invocat PV mai mult ca mone-dã de schimb în negocierile diplomatice cuOccidentul ºi a utilizat instituþiile organi-zaþiei ca instrumente de control ºi subor-donare a statelor aliate, activitatea sa subor-donându-se intereselor geopolitice ºi geo-strategice ale Moscovei. De pildã, StatulMajor General sovietic a procedat la înlo-cuirea treptatã a consilierilor cu un repre-zentant militar sovietic al Pactului în fiecarestat membru al alianþei. Aceºtia aveau misi-unea de a direcþiona ºi monitoriza instrui-rea militarã ºi programele privind dotareaºi înzestrarea armatelor statelor respectivepentru a fi în deplinã concordanþã cu impe-rativele ºi exigenþele politico-militare aleUniunii Sovietice. În cei 36 de ani de exis-tenþã, la comanda structurilor organizaþieis-au aflat numai oficiali sovietici, iarCartierul General oficial al alianþei s-a aflatla Moscova.Ca organizaþie de securitate regionalã,

PV trebuia sã-ºi limiteze aria de activitateîn spaþiul european. Dar în funcþie de inte-resele economice, ideologice, geostrategiceºi politico-militare ale Uniunii Sovietice ºiîn numele conceptului de „internaþionalism



socialist“, aceasta s-a implicat ºi a implicatalianþa, prin luãri de atitudine prin cel maiînalt for, CPC, în majoritatea conflictelor,tensiunilor ºi crizelor apãrute pe alte conti-nente. Pactul a avut o serie de intervenþii înevenimentele internaþionale ale epocii sale,precum: situaþiile de crizã din statele mem-bre (evenimentele din Polonia – 1956, revo-luþia din Ungaria – 1956, criza din Cehoslo-vacia – 1968, criza din Polonia – 1981),stãrile conflictuale din afara Europei (crizarachetelor din Cuba, criza relaþiilor sovieto-chineze, conflictul arabo-israelian, rãzboiuldin Vietnam, rãzboiul din Afganistan,1979-1989) ºi probleme general europene(ridicarea zidului Berlinului, acorduri dedezarmare) etc. Prima intervenþie în forþã aPV a avut loc în 1956 chiar împotriva unuistat membru, Ungaria, dupã ce guvernulcondus de Imre Nagy a anunþat cã Ungariase retrage din PV, se proclamã neutrã ºiabandoneazã sistemul partidului unic.Atunci, trupele PV au intrat pe teritoriulmaghiar fãrã ca statele membre sã fie con-sultate, încãlcându-se dispoziþiile Tratatuluide la Varºovia. Forþele PV (fãrã participa-rea României) au fost folosite apoi, la 20august 1968, dupã apariþia crizei internedin Cehoslovacia pentru a înãbuºi „Primã-vara de la Praga“. Aceastã þarã a fost inva-datã pentru a pune capãt reformelor puse înpracticã de guvernul lui Alexander Dubcek(construirea „socialismului cu faþã umanã“)ºi de aceastã datã la ordinul Moscovei, fãrãconsultarea Comitetului Politic al organi-zaþiei. Acea intervenþie (precum ºi inter-venþia dinAfganistan, din 1979) a fost justi-ficatã prin aplicarea Doctrinei Brejnev de„suveranitate limitatã“ care, în practicã,însemna cã partidelor comuniste le era per-misã o minimã suveranitate, dar niciunuistat membru nu-i era permis sã pãrãseascãPactul de la Varºovia sau sã compromitã învreun fel puterea ºi unitatea blocului co-munist ºi, implicit, arãta cã URSS-ul arerolul de lider al lumii socialiste, arogându-ºitotodatã dreptul de a defini „socialismul“ºi „capitalismul“ conform propriilor inte-rese. În Polonia, a fost evitatã o nouã inter-venþie de acest tip în decembrie 1981, când a

venit la putere generalul Jaruzelski.Albania,aflatã de partea Chinei în conflictul sino-sovietic, s-a distanþat de politica URSS ºinu amai participat la activitatea PV începândcu luna martie 1961, retrãgându-se oficialdin Alianþã în anul 1968 din cauza diferen-þelor ideologice. În condiþiile existenþeibipolaritãþii specifice rãzboiului rece, celedouã superputeri rivale — SUA ºi URSS— au acþionat în funcþie de rãspunderileconferite ºi asumate de supremaþia lor mi-litarã, ca ºi de interesele lor globale, fiecareasigurându-ºi securitatea sub umbrela uneiadin cele douã organizaþii militare, NATOsau PV care, timp de 36 de ani, au existatsimultan, fãrã a intra în conflicte armatedirecte. Existenþa în Europa a douã coaliþiide militare opuse a dus la începerea curseiînarmãrilor, inclusiv a celor nucleare. Veni-rea la conducerea Partidului Comunist alUniunii Sovietice a lui M. S. Gorbaciov, înanul 1985, a însemnat debutul procesuluide reformare ºi liberalizare a sistemuluisovietic ºi renunþarea la controlul asupraalianþei. PV a funcþionat atâta timp cât s-aaplicat Doctrina Brejnev a suveranitãþii li-mitate; înlocuirea ei, în octombrie 1989,cu Doctrina Sinatra care postula neinter-venþia în cadrul afacerilor interne alestatelor din PV, precum ºi relaxarea atitu-dinii URSS faþã de aliaþii sãi, au permis mu-taþiile care au dus la desfiinþarea Pactului.Dupã prãbuºirea regimurilor comunistedin Europa de Est ºi desfiinþarea ZiduluiBerlinului, noile guverne democratice ce-reau transformarea acestei organizaþii mili-tare într-o alianþã politicã.Destrãmarea URSS ºi, ca o consecinþã,

sfârºitul rãzboiului rece, au dus la retrage-rea trupelor sovietice din statele membreale PV (564 000 de persoane au fost repa-triate treptat din Ungaria ºi Cehoslovaciaîn 1991, din Polonia în 1993 ºi din Germaniaîn 1994) ºi încheierea activitãþii organiza-þiei (mai întâi a structurii militare) la datade 3 martie 1991; fiind dizolvatã oficial laîntâlnirea de la Praga, la 1 iulie 1991. Toatestatele membre ale fostului PV, în afarã deFederaþia Rusã, au devenit membre aleNATO.

BIBLIOGRAFIE

Filip Corneliu (2007), Tratatul de la Varºovia în relaþiile internaþionale ale epocii (1955-1991), Târgoviºte:Editura Cetatea de Scaun;

Oancea Constantin, ªandru Vasile, Ciubotaru Ion, Bistreanu Ion, Bãdescu Paraschiva (1981), Tratatul de laVarºovia 1955-1980, Culegere de documente, Bucureºti: Editura Politicã;

Olteanu Constantin, Duþu Alesandru (2005), Antip Constantin, România ºi Tratatul de la Varºovia. Istoric.Mãrturii. Documente. Cronologie, Bucureºti: Editura Pro Historia;

Parish Thomas (2002), Enciclopedia Rãzboiului Rece, Bucureºti: Univers Enciclopedic.

Sanda Cincã

Tratatul de Instituire a Comunitãþii Europenea Cãrbunelui ºi Oþelului


TCECO a fost semnat la Paris, la 18aprilie 1951, de Franþa, Republica FederalãGermania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg,fiind unanim recunoscut ca prim tratat fon-dator al construcþiei europene, cu valoareajuridicã a unei carte constitutive, care înte-meia ºi organiza CECO, comunitate cupersonalitate juridicã proprie.Ideea fondatoare, însufleþitã de econo-

mistul francez Jean Monnet, a fost expri-matã în celebrul discurs rostit de ministrulfrancez de Externe Robert Schuman, la9 mai 1950. Robert Schuman evoca în dis-curs necesitatea de a elimina opoziþia secu-larã dintre Franþa ºi Germania, invitând-ope aceasta din urmã, în numele guvernuluifrancez, la o acþiune imediatã, pe un dome-niu limitat, dar decisiv: „Guvernul francezpropune sã se plaseze întreaga producþiefranco-germanã de cãrbune ºi oþel sub oÎnaltãAutoritate comunã, într-o organizaþiedeschisã cãtre participarea ºi a altor þãridin Europa“. Deciziile acestei Înalte Auto-ritãþi, preciza Schuman, aveau sã se impu-nã Franþei, Germaniei ºi altor state care s-arfi raliat proiectului, „furnizând primele reali-zãri concrete ale unei Federaþii Europeneindispensabile pentru prezervarea pãcii“.Argumentele în favoarea alegerii aces-

tui sector industrial ca punct de pornirepentru noua organizaþie europeanã reflectaudouã aspecte. Pe de o parte, pentru ambelestate — dar ºi pentru restul statelor din

Europa occidentalã— sectorul cãrbunelui ºioþelului avea o pondere semnificativã înactivitatea economicã. Pe de altã parte, celedouã resurse erau esenþiale pentru indus-tria de rãzboi, iar punerea lor în comuncrea posibilitatea de a controla aceastã in-dustrie — oferindu-se astfel garanþii, dupãridicarea controlului interaliat asupra zoneiRuhr-ului, cã nu se va mai produce un nourãzboi franco-german.Apropierea franco-germanã, douã state

cu un trecut marcat de un accentuat conten-cios teritorial, venea într-un context postbe-lic amplu, creionat de declanºarea Rãzbo-iului Rece. Poziþionându-se faþã de noul ad-versar — blocul comunist — statele vesti-ce încercau sã se coalizeze atât pentru a ges-tiona ajutorul american venit prin PlanulMarshall, cât ºi pentru a pune bazele alian-þei politico-militare ale Organizaþiei Trata-tului Atlanticului de Nord (Yves Lacoste,în Antoine Compagnon, Jacques Seebacher:2002, p. 198).Propunerea lansatã de Robert Schuman

a fost acceptatã, alãturi de Germania, deîncã 4 state — Belgia, Italia, Luxemburg ºiOlanda. Marea Britanie, în schimb, s-a decla-rat rapid ca fiind neinteresatã de proiect.Cele ºase state interesate au cãzut de

acord asupra semnãrii importantului tratatîn urma unor negocieri, care au debutatla Paris în anul 1950, ºi pe durata cãroraau intervenit reprize de dificultãþi a cãror


depãºire a fost meritul inspiratorului între-gului proiect, Jean Monnet. Voinþa iniþialãa acestuia din urmã, ºi anume un mecanismmai simplu ºi mai tehnocratic, a cedat totuºilocul unei abordãri în care cele ºase states-au pus de acord asupra unui numãr de cir-ca o sutã de articole, formând un ansamblucomplex. Nu s-au purtat negocieri diploma-tice clasice, reprezentaþii desemnaþi ai celorºase state reunindu-se pentru a inventa unsistem politico-juridic nou, pe care îl do-reau durabil ºi capabil sã evolueze. Dupãsemnarea tratatului, la 18 aprilie 1951, acestaa intrat în vigoare la 23 iulie 1952. În modparadoxal pentru un tratat fondator, TCECOa fost semnat pentru o perioadã de 50 de anide la intrarea sa în vigoare, ºi a încetat, prinurmare, sã-ºi mai producã efectele la 23 iulie2002.Instaurarea CECO a înlocuit progresiv

Autoritatea Internaþionalã asupra zoneiRuhr. La 11 august 1952, SUA au fost pri-mul stat (în afarã de cele ºase state semna-tare) care a recunoscut CECO, stabilind odelegaþie proprie la Bruxelles. Ca rãspuns,preºedintele CECO, Jean Monnet, a alesWashingtonul ca primã locaþie a prezenþeiexterne a CECO.

Preambulul Tratatului CECO, constituitdin 5 paragrafe scurte, expune filosofialansatã în discursul lui Robert Schuman.Tratatul propriu-zis este împãrþit în patrutitluri: Comunitatea Europeanã a Cãrbune-lui ºi Oþelului; instituþiile Comunitãþii; dis-poziþii economice ºi sociale; dispoziþii ge-nerale. TCECO cuprinde ºi douã protocoale,unul referitor la Curtea de Justiþie ºi celãlaltla relaþiile CECO cu Consiliul Europei.TCECO mai include, de asemenea, o con-venþie referitoare la dispoziþiile tranzitoriilegate de aplicarea tratatului, relaþiile cuþãrile terþe ºi mãsurile generale de respec-tare a sa.TCECO a pus bazele unui sistem insti-

tuþional înzestrat cu personalitate juridicã,format din 4 instituþii, ale cãrui trãsãturiesenþiale s-au pãstrat pânã în prezent, din-colo de evoluþiile ulterioare ale întregii con-strucþii europene, ºi dincolo de faptul cã sec-

torul iniþial integrat nu mai are, în prezent,pentru statele membre, aceeaºi pondere eco-nomicã.Deºi limitatã sectorial, TCECO a creat

un precedent instituþional cu o semnificaþieaparte, caracterizat de principiile superio-ritãþii, independenþei ºi colaborãrii institu-þiilor, dar ºi al egalitãþii statelor membre.În acord cu metoda comunitarã, cele 6 stateau renunþat la unele competenþe pe care le-auacordat instituþiilor comunitare suprana-þionale cu putere normativã proprie, con-cretizatã în dreptul comunitar recunoscutca parte a ordinii interne a noii organizaþii.Înalta Autoritate (ÎA), formã nouã de

instituþie politicã, curând calificatã dreptsupranaþionalã, avea sarcina de a degaja ºide a face sã prevaleze dreptul comunitar.Acest executiv colegial independent eracompus din 9 personalitãþi independentedesemnate de guvernele naþionale pentru operioadã de 6 ani— nu mai mult de 2 repre-zentanþi pentru fiecare stat — ºi avea res-ponsabilitatea gestionãrii pieþei comune.Primul preºedinte al ÎA a fost însuºi JeanMonnet (1952-1955). ÎA a fost învestitã cuputeri de decizie obligatorie, atât de regle-mentare cât ºi administrative, care se exer-citau atât asupra statelor membre, cât ºi asu-pra întreprinderilor din sectorul integrat.ÎA era asistatã de un comitet consultativ for-mat din reprezentanþi ai producãtorilor,muncitorilor, utilizatorilor ºi comercianþi-lor. Ca o garanþie a libertãþii sale de acþiune,ÎA dispunea de resurse proprii pentru a-ºifinanþa intervenþiile, resurse pe care lecolecta din prelevarea unui adevãrat impo-zit „european“ pe întreprinderile din secto-rul vizat. Mãsurile elaborate de ÎA eraugândite ºi concretizate în funcþie de infor-maþiile pe care întreprinderile din sector lepuneau la dispoziþia sa, conform unei cerin-þe exprese a TCECO. Piaþa comunã preco-nizatã s-a deschis la 10 februarie 1953pentru cãrbune, minereu de fier ºi fier vechi,iar pentru oþel la 1 mai 1953.Adunarea era instituþia care exercita

controlul politic asupra executivului bipo-lar — Înalta Autoritate ºi Consiliul Special

BIBLIOGRAFIE

Bitsch Marie-Thérèse (2008), Histoire de la construction européenne, Bruxelles: Complexe;Compagnon Antoine, Seebacher Jacques (2002), Spiritul Europei, Date ºi locuri, Bucureºti: Editura Polirom;Discurs Robert Schuman, http://www.robert-schuman.eu;Guy Isaac (1995), Droit communautaire général, Paris: Masson;Haas Ernst (1958), The Uniting of Europe, Stanford: Stanford University Press;Tratatul privind instituirea CECO, disponibil la:www.europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/treaties_eec_ro.htmZorgbibe C. (1993), Histoire de la construction européenne, Paris: PUF;http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/treaties_ecsc_fr.htm.

Ruxandra Iordache


de Miniºtri. Încã de la crearea sa, a fostluatã în considerare ideea ca pe viitor Adu-narea sã fie aleasã direct. La momentulconstituirii sale, Adunarea era compusã din78 de deputaþi, delegaþi de Parlamentelenaþionale: 18 – Germania, Franþa ºi Italia,10 – Belgia ºi Olanda, 4 – Luxemburg.Consiliul Special de Miniºtri, organ inter-

guvernamental, compus din reprezentanþiai statelor membre, în numãr de 6, avea ro-lul de a armoniza acþiunea ÎA ºi politicaeconomicã generalã a guvernelor naþionale.Avizul sãu conform era necesar pentru deci-ziile importante luate de ÎA. PreºedinþiaConsiliului era exercitatã pe rând de fiecarestat membru, pentru o perioadã de trei luni.Curtea de Justiþie, compusã din 7 jude-

cãtori, numiþi de comun acord de guvernelestatelor membre, asigura ordinea de dreptîn interiorul sistemului, veghind la corectainterpretare ºi aplicare a tratatului.TCECO a suferit modificãri succesive,

prin: Tratatul de Fuziune (1967); tratate ceintroduceau modificãri ale unor dispoziþiifinanciare (1970, 1975), Tratatul referitorla Groenlanda (1984), Actul Unic European(1986), Tratatul Uniunii Europene (1992),Tratatul de la Amsterdam (1997), Tratatulde la Nisa (2001), tratatele de aderare (1972– Marea Britanie, 1979 – Grecia, 1985 –Spania ºi Portugalia, 1995 – Austria,Finlanda, Suedia).Tratatul de la Maastricht privind insti-

tuirea Uniunii Europene (1992) plasaCECO în primul pilon — comunitar — al

Uniunii, reglementat de Tratatul privindinstituirea Comunitãþii Europene (TCE). Înurma unei ample dezbateri, s-a decis, prinConsiliul European din 29 aprilie 1991, cãexpirarea TCECO constituia cea mai perti-nentã soluþie. Pentru a asigura succesiuneaacestuia, Comisia a propus o trecere pro-gresivã a sectoarelor cãrbunelui ºi oþeluluiînspre TCE, urmând a li se aplica regulileprevãzute de acesta.Bilanþul CECO a fost unul pozitiv. Prin-

tre realizãrile care au contribuit la o maibunã situare în raport cu perioadele de cri-zã au fost punctate dezvoltarea durabilã aproducþiei ºi distribuþiei resurselor, restruc-turãri ºi reconversii industriale, creºtereacantitãþii ºi calitãþii producþiei de oþel înanii ’50, asigurarea unui nivel înalt de dez-voltare tehnologicã a sectorului de produc-þie a cãrbunelui — chiar dacã producþia aînregistrat o tendinþã descrescãtoare —,crearea unui sistem de gestiune socialãspecific CECO (pensionare anticipatã, indem-nizaþii temporare, ajutoare pentru mobili-tate, pregãtire). Cu toate cã realizãrile saleau fost limitate sectorial dar ºi limitate întimp, fiind prevãzutã o perioadã de expi-rare a sa, TCECO rãmâne important prinaplicarea metodei comunitare ºi a mecanis-mului difuzãrii funcþionale (Haas E.), teore-tizare a procesului prin care integrarea unuisector, realizatã prin decizia guvernelor sta-telor membre, atrage, în mod neprevãzut ºineintenþionat, din raþiuni funcþionale, ºi altesectoare învecinate.

Tratatul de Instituire a Comunitãþii Economice Europene


TCEE a fost semnat la Roma, la 25martie 1957, de Franþa, Germania, Italia,Belgia, Olanda ºi Luxemburg. TCEE esteunul din cele trei tratate primare fondatoareale comunitãþilor europene, alãturi de Tra-tatul CECO (semnat la Paris, în 1951) ºiTratatul privind instituirea EURATOM(semnat la 25 martie 1957, la Roma). TCEEa intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958 —dupã ratificarea fãrã dificultãþi de cãtre sta-tele semnatare, nefiind prevãzutã o datã deexpirare a sa.Semnarea TCEE a marcat un pas

înainte în construirea comunitãþilor. Aceas-tã reuºitã a urmat, totuºi, unui dublu eºec:cel înregistrat de Comunitatea Europeanãde Apãrare, al cãrei tratat a fost semnat la27 mai 1952, dar pe care Adunarea Naþio-nalã francezã a refuzat sã îl ratifice, la 30august 1954; dar ºi cel al proiectului detratat privind crearea unei Comunitãþi Poli-tice Europene, elaborat deAdunarea CECO,transmis guvernelor naþionale la 9 martie1953, dar rãmas fãrã rãspuns din parteaacestora.Dupã abandonarea acestor douã pro-

iecte, s-a încercat relansarea procesuluieuropean. Conferinþa interguvernamentalãde la Messina (1 ºi 2 iunie 1955) a reunitminiºtrii de Externe ai celor ºase statefondatoare, convenindu-se asupra integrã-rii economice, care stârnea mai puþine opo-ziþii naþionale. Cei ºase au cãzut de acordºi asupra unui nou domeniu de integraresectorialã, cel al energiei nucleare. Laînceputul lui 1956, un comitet interguver-namental pregãtitor, special creat, a fostînsãrcinat sã redacteze un raport referitorla posibilitãþile unei uniuni economice ge-nerale, dar ºi la uniunea în domeniul nuclear.Comitetul ºi-a început lucrãrile la Bruxelles,sub preºedinþia ministrului belgian de Ex-terne, Paul Henry Spaak, ºi a prezentat, la21 aprilie 1956, douã proiecte: 1) un pro-iect privind crearea pieþei comune genera-lizate; 2) un proiect privind crearea Comu-nitãþii Energiei Atomice. Raportul Spaak a

fost temelia pe care s-au desfãºurat alte con-ferinþe interguvernamentale ale miniºtrilorde Externe din cele ºase state, în 1956: lacastelul Val Duchesse, la Veneþia ºi la Roma,cea din urmã finalizându-se prin semnareala 25 martie 1957, a celor douã Tratate res-pective.TCEE se deschidea cu un Preambul

reunind principiile generale — uniuneapopoarelor europene, progresul economicºi social al þãrilor europene— ºi cuprindea,în forma sa iniþialã, 240 de articole, organi-zate în ºase pãrþi: instituirea ComunitãþiiEconomice Europene prin intermediul pie-þei comune, a uniunii vamale ºi a politi-cilor comune; fundamentele Comunitãþii:libera circulaþie a mãrfurilor, agriculturii,persoanelor, serviciilor, capitalurilor ºitransporturilor; politica Comunitãþii —patru titluri despre regulile comune, politicaeconomicã, politica socialã, Banca Euro-peanã de Investiþii; asocierea þãrilor ºi teri-toriilor de peste mãri; instituþiile Comuni-tãþii (instituþionale ºi financiare); dispoziþiigenerale ºi finale. Cele patru anexe aleTCEE se refereau la anumite poziþii tarifare,produse agricole, tranzacþii invizibile ºirespectiv la teritoriile de peste mãri. TCEEcuprindea ºi douãsprezece protocoale, re-feritoare la statutul Bãncii Europene de In-vestiþii, la probleme specifice unui stat mem-bru, unui produs etc. ºi se încheia cu nouãdeclaraþii.Angajamentele concrete, consemnate

de articolele TCEE ºi concretizate în timpvizau crearea, conform formulei din Rapor-tul Spaak, „unei vaste zone de politicã co-munã, constituind o puternicã unitate de pro-ducþie ºi permiþând o expansiune continuã,o stabilitate sporitã, o creºtere accentuatã anivelului de viaþã“ (Guy Isaac: 17). Piaþaunicã, extinsã la totalitatea teritoriilor celorºase state, trebuia sã prezinte aceleaºi carac-teristici ca o piaþã naþionalã ºi asigura reali-zarea unui progres în privinþa construcþieifuncþionale a Europei, în vederea unei uni-ficãri mai largi.

Piaþa comunã ºi toate normele specificeurmau sã se realizeze la capãtul unei peri-oade tranzitorii de 12 ani, divizatã în treietape de patru ani. Data de 1 ianuarie 1970ca datã pentru trecerea în etapa definitivã apieþei comune a fost acceptatã cu ocaziasummitului de la Haga (1969). Realizareapieþei comune era strâns legatã de realiza-rea uniunii vamale, care s-a definitivat cusucces la 1 iulie 1968. Þãrile ºi teritoriile depeste mãri au fost asociate atât la piaþa co-munã cât ºi la uniunea vamalã. Crearea pie-þei comune ºi a uniunii vamale lãsau sã seîntrevadã posibilitatea, mai târziu, a uniuniieconomice ºi monetare.TCEE prevedea ºi armonizarea politi-

cilor economice generale, ºi stabilea for-mal câteva politici comune: politica agri-colã comunã (art. 38-47), politica comer-cialã comunã cu statele terþe (art. 110-116)ºi politica transporturilor (art. 74-84). Pelângã aceste precizãri exprese, articolul235 al TCEE stabilea posibilitatea elabo-rãrii de politici comune ºi în alte domenii,în funcþie de necesitãþi. TCEE prevedeacrearea Fondului Social European, avânddrept scop îmbunãtãþirea condiþiilor deocupare a forþei de muncã ºi a nivelului detrai pentru muncitori ºi de asemenea insti-tuirea Bãncii Europene de Investiþii, menitea crea noi resurse pentru a sprijini dezvol-tarea economicã a Comunitãþii.Din punct de vedere al sistemului insti-

tuþional, TCEE continua procesul începutprin TCECO, de armonizare a intereselornaþionale cu viziunea comunitarã, pãstrândca fundament triunghiul instituþional ini-þial — Consiliu, Comisie, Adunarea Parla-mentarã. Formula instituþionalã a TCEEera, totuºi, în mod mai puþin deschis supra-naþionalã. Misiunea CEE nefiind doar degestionare, ci ºi de legiferare, centrul degravitate nu mai era — ca în cazul CECO— organul independent — Comisia, ci or-ganul interguvernamental — Consiliul;aceastã deplasare de accent era compen-satã de principiul votului cu majoritate ca-lificatã în Consiliu, de cvasi monopolulComisiei în privinþa iniþiativei legislative,

sau de acordarea unei puteri oarecare dedeliberare cãtreAdunarea Parlamentarã (votconsultativ).Comisia Comunitãþii Economice Euro-

pene — organ executiv, conceput ca struc-turã independentã, menitã a reprezentainteresele comune ale CEE — era formatãdin 9 comisari numiþi de guvernele naþio-nale printr-un acord comun. Comisia deþi-nea monopolul iniþiativei legislative,înaintând propuneri de acte comunitare cã-tre Consiliu; dispunea de puterea executivãpentru a aplica politicile comune; vegheala aplicarea tratatelor ºi a dreptului derivat,dispunând de mijloace pentru a controlastatele membre ºi întreprinderile.Consiliul Comunitãþii Economice Euro-

pene, organ executiv ºi legislativ al CEE,se compunea din miniºtri ai guvernelornaþionale, întruniþi în formule care se schim-bau în funcþie de tematica ºedinþelor, ºi de-þinea cea mai mare parte a competenþelordecizionale. Deciziile erau luate în cadrulConsiliului prin vot majoritar calificat, cuun prag necesar de 12/17, dar ºi prin una-nimitate. Consiliul era asistat de ComitetulReprezentanþilor Permanenþi, care pregã-tea lucrãrile ºi executa sarcinile atribuite.Printr-o convenþie specialã, semnatã la

aceeaºi datã cu TCEE, se stabilea cã Adu-narea Parlamentarã era instituþie comunãcelor trei comunitãþi: CECO, CEE ºiEURATOM. Adunarea Parlamentarã deþi-nea o putere limitatã de decizie, avânddoar un rol consultativ, ºi nu era aleasã prinvot universal direct. Numãrul membrilorAdunãrii creºtea la 142. Prima ºedinþã aAdunãrii Parlamentare a celor trei comuni-tãþi a avut loc la 19 martie 1958.Aceastã arhitecturã instituþionalã a fost

modificatã de Tratatul de Fuziune, semnatîn 1965 ºi intrat în vigoare în 1967, Tratatcare a unificat ºi executivele pânã atunciseparate ale celor trei comunitãþi (CECO,CEE, EURATOM), dar care nu a avut în ve-dere ºi o unificare a Tratatelor respective.Alte modificãri succesive ale TCEE au

fost aduse de: Tratatul de modificare a anu-mitor dispoziþii financiare (1975), Tratatul


privind Groenlanda (1984), Actul UnicEuropean (1986), Tratatul de la Maastricht(1991), Tratatul de la Amsterdam (1997),Tratatul de la Nisa (2001), Tratatul de laLisabona (2010), precum ºi de diferiteletratate care au însoþit extinderile succesive(1972, 1979, 1985, 1994, 2003, 2005).CEE nu a fost lipsitã de crize

instituþionale, mai ales dupã Tratatul deFuziune din 1965. „Derivele supranaþi-onale“ (Isaac: 18) — încercãrile privindautonomia financiarã a comunitãþii,sporirea competenþelor Adunãrii Parla-mentare, extinderea votului cu majoritatecalificatã în Consiliul de Miniºtri — au pro-vocat „criza scaunului liber“, guvernul fran-cez refuzând sã mai participe, începând cu30 mai 1965, la lucrãrile Consiliului deMiniºtri. Compromisul de la Luxemburg(10 ianuarie 1966) a pus capãt acestei cri-ze, dar în sensul dorit de Franþa, care aobþinut o perenizare a dreptului de veto înConsiliu ºi a marginalizat ºi poziþia Comi-siei, organ supranaþional.Autonomia finan-ciarã a comunitãþilor a fost, ºi ea, obþinutãabia începând cu 1 ianuarie 1971. ªi alege-rea directã a Adunãrii Parlamentare, prinvot universal ºi dupã proceduri uniformeîn statele membre, deºi prevãzutã de trata-tele constitutive, a suscitat opoziþii. În ciu-da unui proiect redactat deAdunarea Parla-mentarã începând cu luna mai 1960, opozi-þia Franþei a împins înspre anul 1976 deci-zia unanimã a Consiliului în problema sufra-giului universal direct pentru Adunare, ºialegerile propriu-zise pânã în 1979.Dificultãþile în privinþa acceptãrii de noi

membri au debutat cu candidatura MariiBritanii, care, din 1961, a început demer-suri susþinute pentru aderarea la CEE. Opo-ziþia Franþei a amânat deschiderea nego-cierilor pânã în anii 1970-1971, ºi aderareaMarii Britanii pânã în 1972.Al doilea val deextindere, cãtre sud, realizat în doi timpi—Grecia (1981), Spania, Portugalia (1986)— a suscitat de asemeni dificultãþi, a cãrorcauzã se gãsea în nivelul economic sensi-bil inferior al statelor candidate, în poten-þialul agricol al Spaniei care îngrijora sta-

tele membre, dar ºi în dificultatea comuni-tãþilor de a funcþiona cu un numãr maimare de membri. Aceste îngrijorãri, precumºi altele specifice, au însoþit ºi valul de extin-dere cãtre Estul Europei, realizat ºi acestaîn douã etape (2004 ºi 2007).În ceea ce priveºte aprofundarea inte-

grãrii domeniilor acoperite de CEE, coezi-unea pieþei comune ºi a uniunii vamaleimpunea crearea unei uniuni economice ºimonetare. Raportul Comitetul Werner,prezentat la 15 octombrie 1970, propuneaunificarea progresivã a politicilor econo-mice ale statelor membre ºi crearea uneiorganizaþii monetare menite a institui,începând cu 1980, o monedã comunã. Deºiadoptat de guvernele naþionale în martie1971 ºi martie 1972, proiectul nu a cunos-cut decât o formã embrionarã. Doar înce-pând cu martie 1979 s-a dat un impuls uni-unii economice ºi monetare, prin creareaSistemului Monetar European, la care însãMarea Britanie nu a aderat.Metoda comunitarã a fost, în schimb,

uºor acceptatã în domeniul politicilor sec-toriale, al cãror numãr a fost extins progre-siv: politici sociale, regionale, energetice,industriale, ºtiinþifice, tehnologice, de me-diu, de protecþie a consumatorilor.La constituirea Uniunii Europene, prin

Tratatul de la Maastricht (1992), TCEE asuferit cea mai importantã reformã de lasemnarea sa, fiindu-i schimbatã ºi denu-mirea: Tratatul privind instituirea Comuni-tãþii Europene (TCE). TCE constituia astfelfundamentul juridic al pilonului I al UniuniiEuropene, înglobând, dupã expirarea îniulie 2002 a TCECO, ºi prevederile referi-toare la domeniile acestuia. Instituþiile CEau devenit instituþii ale Uniunii Europene.Tratatul de la Lisabona (2007), desfiinþândstructura pe piloni a Uniunii Europene, aadus modificãri substanþiale TCE, înglo-bând Comunitatea Economicã în UniuneaEuropeanã. Tratatul TCE rãmâne în conti-nuare de o deosebitã importanþã, prin faptulcã majoritatea deciziilor din cadrul UE suntluate dupã cadrul legal furnizat de TCE,principalã sursã a legislaþiei comunitare.


BIBLIOGRAFIE

Isaac Guy (1995), Droit communautaire general, Paris: Masson;Kusters, H.J. (1990), Fondements de la CEE. Collection Europe, Bruxelles: Labor: Luxembourg: OPOCE;Sainte Lorette, L. de, (1958), Le Marche commun, Paris: Armand Collin;www. europa.eu/legislation_summaries, accesate în februarie-martie 2013.

Ruxandra Iordache

Comunitatea Statelor Independente


Comunitatea Statelor Independente(CSI) este o organizaþie regionalã înfiinþatãla 8 decembrie 1991, prin Acordurile de laBelaveja, care au însemnat totodatã ºi dis-pariþia Uniunii Sovietice. Aceste acorduriau fost semnate de cãtre liderii din Rusia,Ucraina ºi Belarus iar pe 21 decembrie1991, prin Declaraþia Almaty ºi Protocolulla acesteAcorduri, li s-au alãturat opt state,ºi anume Moldova, Armenia, Azerbaidjan,Kazahstan, Turkmenistan, Uzbekistan,Tadjikistan ºi Kârgâstan care au confirmatintenþia de a fi membri CSI ºi au recunoscutdisoluþia statului sovietic. Doi ani mai târ-ziu, la 3 decembrie 1993, Georgia s-a alãtu-rat nou înfiinþatei organizaþii.Sediul central al CSI se aflã la Minsk,

în Belarus, iar obiectivele sale includ alinie-rea politicilor externe ºi de securitate alemembrilor sãi, dezvoltarea unui spaþiu eco-nomic comun, favorizarea dezvoltãrii drep-turilor omului ºi armonizarea relaþiilorinter-etnice, întreþinerea activelor militareale fostei URSS, crearea transportului co-mun ºi a reþelelor de comunicaþii, securi-tatea mediului, reglementarea politicã a mi-graþiei, precum ºi combaterea crimei orga-nizate (Kubicek). Instituþiile prin care CSIîncearcã sã realizeze aceste obiective sunt:

Consiliul ªefilor de Stat — organismsuveran al CSI care discutã ºi rezolvã oriceîntrebãri de principiu ale organizaþiei, legatede interesele comune ale statelor membre.

Consiliul ªefilor de Guvern coordo-neazã cooperarea autoritãþilor executiveale statelor organizaþiei în domeniul eco-nomic, social ºi de altã naturã în funcþie de

interesele lor comune. Deciziile Consiliuluiºefilor de state ºi Consiliului ºefilor de gu-verne sunt adoptate prin consens. Oricestat se poate declara neinteresat de o anu-me chestiune, acest lucru nefiind consi-derat ca un obstacol pentru adoptarea uneidecizii.

Consiliul Miniºtrilor Afacerilor Externereprezintã principalul organ executiv careasigurã cooperarea în domeniul activitã-þilor de politicã externã ale statelor membreCSI cu privire la chestiuni de interes comun.

Consiliul Miniºtrilor Apãrãrii este unorganism al Consiliului ºefilor de statresponsabil cu politica militarã a statelorCSI. Personalul care îºi desfãºoarã activi-tatea în cadrul sãu coordoneazã cooperareamilitarã a statelor membre CSI, pregãteºteºi e responsabil de reuniunile Consiliuluiminiºtrilor Apãrãrii, organizeazã activitãþilegrupurilor de observatori militari ºi forþe-lor colective de menþinere a pãcii în CSI.

Consiliul Comandanþilor Trupelor deGrãniceri reprezintã organul responsabil cupaza frontierelor externe ale statelor membreºi asigurarea unei situaþii stabile la graniþe.

Adunarea InterParlamentarã repre-zintã o instituþie consultativã menitã sãdiscute probleme de cooperare parlamentarãºi sã dezvolte propunerile parlamentelor sta-telor membre CSI.

Curtea economicã funcþioneazã în sco-pul garantãrii reuºitei angajamentelor eco-nomice în cadrul CSI. Termenii sãi de refe-rinþã includ soluþionarea controverselor eco-nomice interstatale care rezultã din angaja-mentele prevãzute de acordurile economice

ºi deciziile Consiliului ºefilor de stat ºiConsiliului ºefilor de Guvern al CSI.

Consiliul Economic reprezintã princi-palul organ executiv, care asigurã imple-mentarea deciziilor Consiliului ºefilor destate ºi Consiliului ºefilor de guverne aiCSI privind realizarea Acordului de crearea zonei de liber schimb, Protocolului aces-tuia precum ºi altor chestiuni de cooperaresocio-economicã.

Comitetul executiv este organulexecutiv, administrativ ºi de coordonare alCSI care organizeazã activitãþile Consiliilorºi celorlalte instituþii ale CSI, pregãteºtepropuneri privind extinderea cooperãriieconomice, crearea ºi funcþionarea zoneide liber schimb, iar împreunã cu statele ºiorganele din CSI dezvoltã propuneri ºiproiecte de documente care vizeazã dezvol-tarea statelor membre în domeniul politic,economic, social ºi de altã naturã.Acordul de creare al CSI a rãmas docu-

mentul constitutiv principal al organizaþieipânã în ianuarie 1993, moment în care afost adoptatã Carta CSI care stipula atâtobiectivele ºi principiile organizaþiei cât ºidrepturile ºi obligaþiile pãrþilor. Carta pre-vedea cã CSI a fost întemeiatã pe bazaegalitãþii suverane a tuturor membrilor sãiºi cã statele membre sunt independente ºisunt subiecþi egali în conformitate cu drep-tul internaþional. Carta mai prevedea cãorganizaþia susþine dezvoltarea ºi consoli-darea prieteniei, înþelegerea inter-etnicã,încrederea, armonie reciprocã ºi coope-rarea între state. Totodatã, Carta a formali-zat conceptul de membru: un stat membrueste definit ca un stat care ratificã CartaCSI (secþ. 2, art. 7). Turkmenistanul nu a ra-tificat Carta CSI ºi începând cu 26 august2005 ºi-a schimbat statutul CSI de membruîn cel de membru asociat în scopul de a fiîn concordanþã cu statutul sãu de neutrali-tate internaþionalã recunoscut de ONU. DeºiUcraina a fost una din cele trei þãri fonda-toare care au ratificat Acordul de înfiinþaredin decembrie 1991, nu a ratificat CartaCSI ºi în mod oficial este doar participant

de facto în cadrul CSI fãrã a fi membru alorganizaþiei.În septembrie 1993, ºefii de state mem-

bre CSI (plus Ucraina care a aderat camembru asociat) au semnat un Acord pri-vind crearea unei Uniuni Economice caresã dezvolte un spaþiu economic comun înte-meiat pe libera circulaþie a bunurilor, ser-viciilor, forþei de muncã ºi capitalului. Acor-dul îºi propunea sã elaboreze alinierea po-liticilor monetare, fiscale, vamale, econo-mice ºi a metodelor de reglementare a acti-vitãþii economice în scopul creãrii condi-þiilor favorabile de dezvoltare a relaþiilorde producþie directe.În martie 1996, Belarus, Kazahstan,

Kârgâzstan, Rusia ºi Tadjikistan au fost deacord sã creeze o Uniune Vamalã. Ulterior,în octombrie 2000, aceasta a fost înlocuitãde Comunitatea Economicã Eurasiaticã(CEEA). În prezent, Armenia, Moldova ºiUcraina au statut de observator în cadrulCEEA. Pe 7 octombrie 2005, statele mem-bre au fost de acord cu declaraþiaUzbekistanului în care îºi exprima dorinþade a se alãtura acestei organizaþii. În sep-tembrie 2003, Belarus, Kazahstan, Rusiaºi Ucraina au semnat unAcord privind for-marea SEC (Spaþiul Economic Comun).Un an mai târziu, la Minsk, în cadrul uneireuniuni a Consiliului Miniºtrilor de Externe,preºedintele bielorus Aleksandr Lukaºenkoa stabilit combaterea terorismului ca fiindprioritatea principalã a CSI.În cadrul eforturilor Georgiei de a obþi-

ne statutul de membru NATO, în februarie2006, Georgia s-a retras oficial din Consi-liul de Miniºtri ai Apãrãrii deoarece nu pu-tea face parte simultan din douã structurimilitare. Cu toate acestea, Georgia a rãmasmembru cu drepturi depline al CSI pânã înaugust 2008 când în urma rãzboiului dinOsetia de Sud preºedintele Saakaºvili aanunþat într-un discurs public cã Georgiava pãrãsi organizaþia. Ulterior, la 14 august,Parlamentul georgian a votat în unanimi-tate retragerea din CSI. Pe 18 august 2008,Ministerul Afacerilor Externe al Georgiei


BIBLIOGRAFIE

International DemocracyWatch, Commonwealth of Independent States, http://www.internationaldemocracywatch.org/index.php/commonwealth-of-indipendent-states;

Kubicek Paul J. (2004), Commonwealth of Independent States. Encyclopedia of Russian History, http://www.encyclopedia.com/doc/1G2-3404100281.html;

Sakwa Richard, Webber Mark (1999), „The Commonwealth of Independent States, 1991-1998: Stagnation andSurvival“, Europe-Asia Studies, Vol. 51/No. 3;

The Nuclear Threat Initiative (NTI), Commonwealth of Independent States (CIS), James Martin Center forNonproliferation Studies at the Monterey Institute of International Studies, 2011, http://www.nti.org/treaties-and-regimes/commonwealth-independent-states-cis/;

Voitovich Sergei A. (1993), „The Commonwealth of Independent States: An Emerging Institutional Model“,European Journal of International Law, Oxford Journals, Vol. 4/No. 1.

Oana Simion


a trimis o informare Comitetului Executival CSI prin care îl înºtiinþa despre rezoluþiaParlamentului Georgiei ºi retragereaGeorgiei din CSI. În conformitate cu CartaCSI, retragerea oficialã a Georgiei a intratîn vigoare un an mai târziu, pe 18 august2009.În martie 2007, Igor Ivanov, secretarul

Consiliului de Securitate al Rusiei ºi-a ex-primat îngrijorarea privind necesitateaexistenþei CSI, accentuând ideea conformcãreia Comunitatea Economicã Eurasianãar trebui sã devinã o organizaþie capabilãsã unifice cele mai mari state din CSI.(Commonwealth of Independent States,2013)Potrivit analistului Kubicek, CSI a avut

douã scopuri principale. Primul a fost de apromova aºa-numitul „divorþ civilizat“,printre fostele state sovietice. Mulþi se te-meau cã destrãmarea Uniunii Sovietice arputea duce la haos politic ºi economic,dacã nu chiar la conflicte imediate pestehotare. Cele mai vechi acorduri de CSI,care prevedeau recunoaºterea frontierelor,protecþia minoritãþilor etnice, menþinereaunui comandament militar unificat, coope-rarea economicã, precum ºi reuniuniperiodice ale liderilor de stat, fãrã îndoialã,au ajutat sã pãstreze unele aparenþe de or-dine în regiune, deºi regiunea a suferit unele

conflicte grave (de exemplu, rãzboiul întreArmenia ºi Azerbaidjan ºi conflictele civiledin Tadjikistan, Republica Moldova ºiGeorgia).Al doilea scop al CSI a fost de a pro-

mova integrarea între noile state indepen-dente. Pe acest palier, CSI a eºuat. Motivulprincipal este faptul cã în timp ce toatepãrþile au avut un interes comun în demon-tarea paºnicã a vechii ordini, nu a existatniciun consens între aceste state cu privirela ceea ce ar trebui sã înlocuiascã statul so-vietic. Mai mult decât atât, nevoia de adezvolta sisteme naþionale politice ºi eco-nomice a avut prioritate în multe state,estompând entuziasmul pentru orice proiectde reintegrare.CSI a fost conceputã, într-o anumitã

mãsurã, sã înlocuiascã Uniunea Sovieticã.Însã acest lucru nu s-a materializat. De-alungul anilor, membrii sãi au semnat zecide tratate ºi acorduri, iar unii au sperat cãvor promova în cele din urmã dezvoltareadinamicã a relaþiilor dintre noile statepost-sovietice independente. Cu toate aces-tea, pânã la sfârºitul anilor 1990, CSI ºi-apierdut o mare parte din avântul iniþial ºi afost doborâtã de clivajele interne, deve-nind, potrivit unor observatori, în maremãsurã irelevantã ºi neputincioasã(Kubicek).

Organizaþia de Cooperare Shanghai


Organizaþia de Cooperare Shanghai(SCO) este o organizaþie internaþionalã, fon-datã în anul 2001, la Shanghai, de cãtre lideriiRusiei, Chinei, Kazahstanului, Kîrgîzsta-nului, Tadjikistanului ºi Uzbekistanului.Statelor membre li se adaugã India,Pakistan, Iran ºi Mongolia ca state obser-vator ºi Belarus ºi Sri Lanka ca parteneride dialog. SCO acoperã una dintre celemai mari zone geografice ale oricãrei orga-nizaþii regionale, de la Kaliningrad laVladivostok ºi de la Marea Albã pânã laMarea Chinei de Sud. Dacã sunt adãugateºi statele cu statut de observator se ajungela Oceanul Indian ºi în Orientul Mijlociu.Membrii ºi observatorii sãi deþin împreunã17,5% din rezervele mondiale dovedite depetrol, 47-50% din rezervele cunoscute degaze naturale ºi aproximativ 45% din po-pulaþia mondialã (Bailes et al.: 3-4).Originile organizaþiei au legãturã cu

îndelungatele neînþelegeri existente întreURSS ºi Republica Popularã Chinezã (PRC)privind frontiera lor comunã, tensiuni careau devenit o problemã multilateralã odatãcu proclamarea independenþei fostelor re-publici sovietice din Asia Centralã (Baileset al.: 4). În 1996, China, Rusia precum ºicele trei state central-asiatice care se înve-cineazã cu China — Kazahstan, Kîrgîzstanºi Tadjikistan — au semnat „Acordul de laShanghai pentru întãrirea încrederii în do-meniul militar în zonele de frontierã“, ur-mat, în anul 1997, de „Acordul privindreducerea reciprocã a forþelor militare înzonele de frontierã“. Acestea stabileau mã-suri substanþiale ºi detaliate de siguranþãmilitarã ºi transparenþã de-a lungul frontie-relor reciproce ale celor cinci state. Acestregim de securitate comun a format primalegãturã multilateralã a ceea ce a ajuns sãse numeascã Acordul „Shanghai Five“, darrelaþiile þãrilor au continuat sã fie stabilizatede o serie de acorduri bilaterale privind deli-mitarea frontierei, comerþul ºi cooperarea.În iunie 2001, acelaºi grup de þãri, împre-

unã cu Uzbekistan (care nu are frontierã cu

China) ºi-au consolidat ºi mai mult rela-þiile prin înfiinþarea SCO ca organizaþie.Principalele obiective geopolitice ale aces-tei alianþe sunt de a media potenþialeleconflicte ºi tendinþa spre competiþie dintreChina ºi Rusia. Potrivit Declaraþiei de Con-stituire a SCO, semnatã la 15 iunie 2001,obiectivele organizaþiei sunt: „consolidareaîncrederii reciproce, relaþiile de prietenie ºibunã vecinãtate între statele membre, pro-movarea cooperãrii eficiente în domeniilepolitic, economic, ºtiinþific ºi tehnologic,cultural, educaþional, energetic ºi alte do-menii“. Documentele fondatoare ale SCOsemnalaserã deja interesul deosebit al sta-telor membre în combaterea a ceea ce eidefineau ca „terorism, separatism ºi extre-mism“.Carta SCO, adoptatã în iunie 2002,

enumerã câteva principii de bazã ale drep-tului internaþional, printre care egalitateasuveranã a statelor ºi respingerea hegemo-niei ºi a constrângerii în afacerile interna-þionale. Elementele prezente în Carta ONU,pe care Carta SCO le-a omis în mod vizi-bil, sunt cele privind respectul pentru drep-turile omului ºi auto-determinarea popoa-relor. Totodatã, statele membre ale SCOsubliniazã cã activitãþile organizaþiei „nupresupun o miºcare spre crearea unui blocºi nu sunt îndreptate împotriva altor state ºiorganizaþii internaþionale“. Cu toate acestea,ele se opun în mod clar „hegemoniei“americane ºi subliniazã dreptul tuturor þã-rilor de a urmãri anumite modele de dezvol-tare ºi formularea politicilor interne ºi ex-terne într-un mod independent (Lo: 104).Din punct de vedere structural, SCO a fostconceputã în principal ca o reþea intergu-vernamentalã condusã prin summiturianuale la nivel înalt ºi prin reuniuni la ni-vel de ministru de Externe precum ºi nume-roase legãturi între agenþii inter-ministerialeºi inter-departamentale. Cele mai multestate cu statut de observator (cu excepþiaIndiei) trimit oficiali de rang echivalent lareuniunile la nivel înalt. Cele mai frecvente

subiecte din cadrul întâlnirilor la nivel delucru sunt cele din domenii relevante pri-vind securitatea. Aceste întâlniri includexperþi în securitatea informaþiilor, secre-tarii consiliilor naþionale de securitate ºiºefi de instanþe supreme. Accentul din ceîn ce mai mare pus pe cooperarea econo-micã ºi de naturã funcþionalã — inclusivun potenþial rol în domeniul energetic pen-tru SCO— au dus la crearea, în octombrie2005, a Asociaþiei Inter-Bancare a SCOprecum ºi a Consiliului de Afaceri al SCO,la a cãrei ºedinþã inauguralã din iunie 2006au participat 500 de oameni de afaceri(Bailes et al.: 5).Instituþiile centrale ale SCO sunt rela-

tiv puþine, constând într-un SecretariatPermanent stabilit la Beijing în 2004 ºiStructura Regionalã Anti-Teroristã (RATS),înfiinþatã în acelaºi an — dupã ani de dis-cuþii între þãrile implicate — cu sediul înTaºkent, Uzbekistan (Huasheng: 10). Secre-tariatul SCO dispune de 30 de persoaneangajate permanent, iar bugetul sãu iniþiala fost de 2,6 milioane $. RATS reprezintãun centru pentru schimbul de informaþiiîntre serviciile de securitate ale membrilorSCO care desfãºoarã activitate de analizã.Din 30 de angajaþi ai RATS ºapte provindin China ºi Rusia, ºase din Kazahstan,cinci din Uzbekistan, trei din Kîrgîzstan ºidoi din Tadjikistan. De asemenea, au exis-tat o serie de exerciþii anti-teroriste comu-ne, „Peace Mission 2007“ fiind cea mainotabilã dintre acestea. Mai mult decâtatât, SCO a început dialogul formal cuASEAN precum ºi cu Organizaþia Confe-rinþei Islamice.În anul 2005, a fost semnat un tratat de

delimitare a graniþei între China ºi Rusiape o lungime de 4.300 km dupã lungi de-cenii de neînþelegeri pe aceastã temã. Ime-diat au crescut schimburile comerciale, înspecial cele de armament; exerciþiile mili-tare comune, cooperarea în cadrul Consi-liului de Securitate ONU — în specialpentru a se opune rezoluþiilor iniþiate deSUA. Interesele geopolitice ale Rusiei încadrul SCO sunt marcate pe mai multe ni-

veluri: Asia Centralã, relaþiile cu China,relaþiile cu Occidentul (în special cu SUA)ºi în general interesele în geopolitica mon-dialã (Bailes et al.: 10).În zona Asiei Centrale se aflã statele

ex-sovietice, unde existã un numãr marede etnici ruºi, iar Rusia este interesatã înprotejarea lor. În aceste state, Rusia nu seconfruntã încã cu discuþii privind o even-tualã orientare pro-UE sau pro-NATO(Lachowski: 2). Atât Rusia cât ºi Chinasunt favorabile menþinerii unor regimuriautoritare în apropierea graniþelor. Preºe-dintele Putin a apreciat cã SCO nu are rolmilitar, dar poate contribui la dezvoltareaAsiei. Relaþia specialã dintre China ºiRusia a fost definitã ca o „axã de avantaje“(Lo: 9), cu toate cã existã ºi anumite li-mite, date mai ales de potenþialul ridicat decreºtere economicã al Chinei, dar ºi de po-tenþialul resurselor naturale de care dispu-ne Rusia.În ultimii ani, SCO s-a aflat în centrul

dezbaterilor privind cooperarea, strategiaºi competiþia în Asia Centralã. Pentru uniiobservatori, SCO este o organizaþie cons-tructiv multilateralã care abordeazã, într-unmod practic, ameninþãrile ºi provocãrilereciproce cum este, de exemplu terorismulinternaþional. Totuºi, alþii o vãd ca pe unorganism pseudo-multilateral având o evi-dentã agendã anti-occidentalã. Existã odivergenþã similarã de pãreri ºi în ceea cepriveºte eficienþa sa. Moscova ºi Beijingulsusþin cã SCO face paºi importanþi în abor-darea problemelor regionale de securitate.Criticii sãi însã susþin cã organizaþia are odezvoltare greoaie ºi lipsitã de substanþã,importanþa acesteia fiind esenþialmentesimbolicã. În ceea ce priveºte implicaþiilepentru parteneriatul sino-rus poate fi susþi-nut într-un mod rezonabil cã dezvoltareaactualã a SCO reflectã forþa legãturilor bi-laterale ºi consolidarea acestora. Cu toateacestea, existã semnale potrivit cãrora pemãsurã ce organizaþia se extinde ºi are oagendã din ce în ce mai ambiþioasã începsã aparã „fisuri“ între Moscova ºi Beijing(Lo: 104). Rusia este îngrijoratã de creºte-


BIBLIOGRAFIE

Bailes AJK, Dunay P., Guang P., Troitskiy M., (2007): The Shanghai Cooperation Organization, SIPRI PolicyPaper, No. 17;

Declaraþia de Constituire a Organizaþiei de Cooperare de la Shanghai, semnatã la 15 iunie 2001. TextulDeclaraþiei disponibil la www.sectsco.org/html/00088.html;

Dugin A., (2011): Bazele geopoliticii ºi viitorul geopolitic al Rusiei, Bucureºti, Eurasiatica.ro;Huasheng Z., (2005): The SCO in the last year, CEF Quarterly, July;Lachowski Z. (2007): Foreign Military Bases in Eurasia, SIPRI Policy Paper, No. 18;Lo B., 2008: Axis of Convenience: Moscow, Beijing and the New Geopolitics, Brookings Institution Press, no.

6 (July 2006);The Shanghai Cooperation Organisation: internal contradictions, (2006): Strategic Comments, vol. 12;www. sectsco.org/EN/2012.asp – website-ul oficial al SCO.

Oana Simion


rea economicã a Chinei, care poate ridicaprobleme asupra geopoliticii mondiale ºiambiþiilor de revendicãri teritoriale. În extre-mul Orient al Rusiei populaþia este în scãde-re, iar schimburile comerciale cu China în

creºtere, ceea ce creeazã temerea unor pre-zenþe mai active în regiune din partea chine-zilor. De asemenea, China îºi manifestã in-teresul pentru o prezenþã mai activã în dispu-tele ºi valorificarea energiei dinAsia Centralã.

Date post:	06-Feb-2018
Category:	Documents
Upload:	nguyenanh
View:	217 times
Download:	1 times

ENCICLOPEDIA RELA ÞIILOR INTERNA...

Documents