Emisiunea de actiuni

Deşi legea societăţilor comerciale nu oferă o definiţie concretă a acţiunilor, totuşi, din cuprinsul acestei legi rezultă anumite trăsături specifice acţiunilor în urma cărora se va putea enunţa o definiţie. Prin acţiune, în sensul Legii societatilor comerciale, se înţelege:

fracţiune a capitalului social, de o valoare egală cu celelalte acţiuni un titlu de valoare, titlu de credit constatator al drepturilor şi obligaţiilor izvorâte din

calitatea de acţionar legătura juridică/raportul juridic dintre acţionar şi societate(raportul societar)

Ţinând seama de aceste aspecte, putem defini acţiunea ca fiind: „un titlu reprezentativ al contribuţiei asociatului, constituind o fracţiune a capitalului social, care conferă posesoruluicalitatea de acţionar”. În actul constitutiv trebuie să seprevadă numărul şi valoarea nominală a acţiunilor.

Actiunile sunt titluri ce atesta un drept de proprietate asupra unei parti a capitalului social al societatii emitente. Practic, proprietarul actiunilor este proprietarul unei parti din societatea emitenta, parte corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute. Pe langa dreptul de proprietate asupra unei parti a societatii emitente, actiunile confera si alte drepturi, dintre care cele mai importante sunt:

dreptul de a primi in fiecare an o cota parte din profitul societatii sub forma de dividende corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute si cu suma alocata de conducerea societatii pentru plata dividendelor. Datorita faptului ca acest dividend poate varia (sau poate fi chiar zero), actiunile se mai numesc si valori mobiliare cu venit variabil.

dreptul la informare cu privire la evolutia economico-financiara a intreprinderii.

dreptul de a participa la hotararile importante cu privire la activitatea societatii, precum si la conducerea societatii, prin participarea la Adunarile Generale ale Actionarilor (AGA), respectiv prin posibilitatea de a alege si de a fi ales in consiliul de administratie al societatii.

drept de proprietate asupra unei parti a activelor societatii, in cazul lichidarii (incetarii functionarii) acesteia.

Caracteristicile acţiunii

acţiunile reprezintă fracţiuni/părţi ale capitalului social care au o anumită valoarenominală. Fiecare acţiune reprezintă o valoare nominală care exprimă fracţiunea dincapitalul social pe care înscrisul o încorporează. Legea instituie un plafon minim privind valoarea nominală a acţiunii.Valoarea nominală aunei acţiuni nu va putea fi mai mică de 0,1 lei, acest plafon a fost reglementat cu scopul evitării unei fracţionări excesive şi adificultăţilor legate de constituirea şi funcţionarea societăţii. Prin fixarea valorii nominale a acţiunii se determină valoarea aportului ce trebuieefectuat pentru fiecare acţiune subscrisă. Acţiunea are şi o valoare patrimonială sau valoare de piaţă, care este mai mare sau mai mică decât valoarea nominală, în funcţie de rezultatele activităţii societăţii. În ceea ce priveşte valoarea nominală a acţiunii, aceasta se distinge de valoareaintrinsecă care reprezintă cota-parte din acţiune

în activul social net. La momentulconstituirii societăţii, valoarea intrinsecă este egală cu valoarea nominală a unei acţiuni. Pe durata funcţionării societăţii, valoarea intrinsecă creşte sau scade comparativ cu valoarea nominală, după cum activul net este mai mare sau mai mic decât capitalul. Valoarea nominală şi valoarea intrinsecă se deosebesc de valoarea bursieră a uneiacţiuni, când aceasta este cotată la bursă, valoare ce se stabileşte numai după legea cererii şi ofertei.

acţiunile sunt fracţiuni egale ale capitalului social şi acordă posesorilor drepturi egale, cu anumite excepţii. Valoarea egală a acţiunilor asigură condiţiile necesare pentru luarea hotărârilor în adunarea generală. Ca o derogare de la acest principiu, al egalităţii valorii acţiunilor, in legea societăţilor comerciale se prevede că „se pot emite totuşi în condiţiile actului constitutivcategorii de acţiuni care conferă titularilor drepturi diferite...”. Aici sunt avute în vedere acţiunile preferenţiale cu dividend prioritar fără drept de vot. Totuşi, acţiunile cu dividend prioritar, fără drept de vot nu pot depăşi ¼ din capitalul social şi vor avea aceeaşi valoare nominală ca şi acţiunile ordinare. Administratorii, directorii, respectiv membrii directoratului şi ai consiliului desupraveghere , precum şi cenzorii societăţii nu pot fi titulari de acţiuni cu dividend prioritar fără drept de vot, iar acţiunile preferenţiale şi acţiunile ordinare vor putea fi convertite dintr-o categorie în cealaltă prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acţionarilor, încondiţiile prevăzute de lege.

acţiunile sunt indivizibile. Acest caracter al acţiunilor este menit să asigure buna funcţionare a societăţii deoarece divizarea acţiunilor ar avea drept rezultat fracţionarea excesivă a capitalului social şi implicit creşterea numărului acţionarilor, ceea ce ar îngreuna funcţionarea societăţii

acţiunile sunt titluri negociabile. Caracterul negociabil al acţiunilor este trăsătura cea maispecifică a societăţilor pe acţiuni şi se manifestă prin:-transmiterea dreptului de proprietate a supra acţiunilor nominative-transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor la purtător prin simpla tradiţiune a acestora-vânzarea publică a acţiunilor de către acţionari

Acţiunile care se tranzacţionează pe pieţele reglementate poartă denumirea de valori mobiliare. In Romania societatile cotate sunt tranzactionate pe doua piete organizate: Bursa de Valori Bucuresti (BVB) si socitatea de bursa RASDAQ (Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotations).

Natura juridică a acţiunilor

Datorită înţelesului complex al noţiunii de „acţiune”, se adminte că acţiunile fac parte din categoria titlurilor de credit. Însă, s-a observat că acţiunile nu satisfac pe deplin condiţiile titlurilor de credit; acţiunile reprezintă titluri care încorporează anumite drepturi, dar ele nu îndeplinesc condiţiile autonomiei şi literalităţii.Acţiunea nu este un titlu autonom pentru că subdobânditorul ei dobândeşte un titluderivat, şi nu un drept nou ca în cazul cambiei de exemplu. Acţiunile nu sunt titluri autonome, independente faţă de actul juridic din care decurg; ele îşi au izvorul în contractul de societate.Tot astfel, acţiunile sunt titluri lipsite de literalitate pentru că întinderea drepturilor esteincomplet determinată prin titlul însuşi, motiv pentru care trebuie cercetate actele constitutive. Numai în cazul în care acceptăm ideea că acţiunea se întregeşte în modnecesar cu actul constitutiv putem considera că ea are şi un caracter literal.Datorită faptului că acţiunile nu au toate caracterele titlurilor de credit, se consideră că ele nu sunt titluri de credit perfecte, ci titluri speciale, denumite corporative, societare sau de participaţiune.Natura juridică a acţiunilor:

2

acţiunile pot avea natura juridică de parte a capitalului social şi totodată de titlu negociabil;

acţiunile au natură juridică de obiect al unui drept de proprietate incorporală (înainte de afi predată acţionarului)

acţiunile au natura juridică a unui titlu de credit corporativ, care îndeplineşte însă numai condiţia existenţei titlului care încorporează dreptul, fără a mai îndeplini şi celelalte douăcondiţii despre care am discutat anterior, şi anume: autonomia şi literalitatea.

Felurile actiunilor

Acţiunile emise de societate sunt titluri care încorporează anumite valori patrimoniale.De aceea, ele sunt considerate titluri de valoare sau titluri de credit. Aceste titluri de valoare se pot transmite altor persoa ne, în condiţiile arătate de lege. În reglementarea dată prin legea societăţilor comerciale, societatea nu va putea subscrie propriile sale acţiuni. Transmiterea acţiunilor poate fi făcută în intervalul cuprins între înmatricularea societăţii în Registrul Comerţului şi radierea acesteia din acest registru. În faza constitutivă, acceptanţii, chiar dacă au vărsat cota legală de capital, nu pot vindeacţiunile mai înainte de înmatricularea societăţii, întrucât aceasta, neavând existenţă legală,nici acţiunile nu pot exista legal.Actionarul primeste un dividend, dupa ce din beneficiile brute s-au efectuat scazaminte pentru plata impozitelor si constituirea rezervelor legale. In caz de lichidare a societatii, actionarul va primi sumele cu care a contribuit la crearea capitalului, insa numai dupa ce au fost achitate datoriile catre ceilalti creditori. Detinatorul unei actiuni care doreste sa-si recapete fondurile imobilizate nu poate sa ceara intreprinderii contravaloarea lor, dar le poate negocia pe pietele de actiuni.Schimburile care au loc pe piata se fac in functie de cererea si oferta de actiuni potrivit unor estimari subiective ale pietei asupra valorii intreprinderii.Cursul actiunilor poate fluctua peste sau sub valoarea nominala,in functie de rezultatul economicio-financiar al firmei,rezultatele care sunt obtinute din bilanturile si conturile de profit si pierdere care trebuie sa fie publicate.Actiunile nu aduc in principiu venituri certe. In unele tari occidentale actiunile pot fi de doua feluri : comune si preferentiale.Actiunile comune reprezinta o asociere deplina si fara nici o rezerva la castigurile sau pierderile intreprinderii. Dividendele se dimensioneaza corespunzator rezultatului financiar din fiecare an fiscal. Cei care au actiuni comune sunt proprietarii reali ai societatii care controleaza conducerea acesteia, au drept de vot si isi asuma riscul in caz de pierderi sau lichidare. Ei vor beneficia cel mai mult de rezultatele pozitive obtinute.Detinatorilor de actiuni comune nu li se vor garanta dividendele care sunt conditionate de obtinerea de profit. Actiunile preferentiale confera o serie de privilegii, cum sunt stabilirea nivelului dividendelor in momentul emiterii actiunilor, posibilitatea ulterioara de convertire a acestora in actiuni comune, ascumpararea prioritara de catre societate a acestor actiuni, reptul prioritar la rascumpararea capitalului in caz de lichidare a societatii.Pe parcursul activitatii societatii se pot emite actiuni noi, in vederea sporirii capitalului social, cu mentiunea ca aceste actiuni le confera posesorilor aceleasi drepturi ca in cazul actiunilor vechi.Vechii actionari au un drept preferential la subscriere, atunci cand se procedeaza la cresterea capitalului social. Capitalul suplimentar va fi egal cu numarul actiunilor deinmultit cu pretul (valoarea) de emisiune. Pretul emisiunii este de obicei inferior actiunilor la bursa pentru a se asigura ca vor exista suficienti subscriitori pentru emisiunea respectiva. Daca pretul emisiunii este mai mare decat pretul actiunilor la bursa, acestea ar fi neatragatoare pentru posibilii cumparatori.

3

Cuprinsul acţiunii

Cuprinsul acţiunii este reglementat în lege care prevede că acţiunea, ca înscris constatator, cuprinde:a)denumirea şi durata societăţii;b)data actului constitutiv,numărul din registrul comerţului sub care este înmatriculatăsocietatea, codul unic de înregistrare şi numărul Monitorului Oficial al României, Partea a IV-a, în care s-a făcut publicarea;c)capitalul social, numărul acţiunilor şi numărul lor de ordine, valoarea nominală a acţiunilorşi vărsămintele efectuate;d)avantajele acordate fondatorilor.În cazul acţiunilor nominative, pe lângă aceste elemente, se vor mai menţiona:

numele, prenumele, codul numeric personal şi domiciliul acţionarului persoană fizică; denumirea, sediul, numărul de înmatriculare şi codul unic de înregistrare ale

acţionarului persoană juridică, după caz.În toate cazurile, acţiunile trebuie să poarte semnătura a doi membrii ai consiliului de administraţie, respectiv ai directoratului, sau, după caz, semnătura administratorului unic, respectiv a directorului general unic

Transmiterea acţiunilor.

Transmiterea acţiunilor se face în mod diferit, în funcţie de felul lor: nominative sau la purtător. Pentru vânzarea acţiunilor de către acţionari prin ofertă publică, legea stabileşte anumite reguli speciale. Transmiterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor nominative si la purtator este reglementată de Legea societatilor comerciale.Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă materială se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor şi prin menţiunea făcută pe titlu, semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor.În cazul acţiunilor nominative emise în formă dematerializată, dreptul de proprietate se transmite printr-o declaraţie făcută în registrul acţionarilor, semnată de cedent şi cesionar sau de mandatarii lor. Actul constitutiv poate prevedea şi alte forme de transmitere a dreptului de proprietateasupra acţiunilor. Nerespectarea condiţiilor stabilite în actul constitutiv atrage nulitatea cesiunii.

Evaluarea actiunilor

Prețul actual prezent al unei acțiuni este în funcție de mărimea dividendului și de o anumită rată de capitalizare. Calcularea estimativă a valorii actuale a acțiunii presupune cunostinte economice vaste de evaluare, se consideră că actualizarea unui flux îmbinat de dividende este soluția cea mai adecvată.

Cu cât rata de capitalizare „a” este mai mare cu atât valoarea de actualizare este mai scăzută.

4

Modele de evaluare a) Modele patrimoniale, care folosesc în relația de calcul elemente de patrimoniu, iar aprecierea valorii actuale se face cu ajutorul criteriilor: Valoarea nominală- valoarea înscrisă pe acțiune, atunci când acțiunile sunt materializate și este egală cu suma totală a capitalului social împărțită la numărul de acțiuni emise.Valoarea de emisiune- valoarea la care acțiunile sunt subscrise în momentul emisiunii lor.Valoarea bursieră- se înregistrează doar pentru întreprinderile cotate la bursă, când prețul unei acțiuni este determinată pe baza raportului cerere-ofertă existent pe piață. Este considerată a fi valoarea reală a unei acțiuni și este influențată atât de situația economico-financiară a întreprinderii, cât și de condițiile existente pe piață.Valoarea matematică- reprezintă partea din activul net, care revine pe o acțiune, respectiv averea netă care îi revine deținătorului unei acțiuni.

Aceasta metoda permite în numeroase cazuri obținerea unei valori nominale a întreprinderii, având și avantajul că este simplă și ușor de verificat.Valoarea intrinsecă- se bazează pe valoarea matematică, dar utilizează activul contabil corectat la calculul capitalului necesar reconstituirii capitalului actual al întreprinderii, când se evaluează: terenurile, clădirile, utilajele, stocurile, elementele de activ nemonetar care sunt supuse unor expertize și se folosesc în general prețurile actuale existente pe piața bunurilor considerate. Relația de calcul pentru valoarea intrinsecă este:

Valoarea financiară - suma plasată la o anumită rată medie a dobânzii, pe parcursul unui an, care generează un venit egal cu dividendul acțiunii. Este vorba de relația de capitalizare dividendului.

5

Valoarea de randament - reprezinta o altă formă de exprimare a valorii financiare, cu relația:

Valoarea de lichidare (sau valoare de casare) - se determină când vânzarea activelor unei întreprinderi, sau a întreprinderii în ansamblul ei se face fără ca viitorul cumpărător să aibă intenția continuării exploatării sale. Valoarea pe care o primește vânzătorul este o valoare reziduală.

b) Modele comparative, tehnic sunt cele mai folosite în evaluarea emisiunilor mobiliare. Se aplică în cazul societăților care sunt în situația emisiunii de noi acțiuni și care se situează pe poziții similare cu alte societăți care tranzacționează valori mobiliare. Indicatorul cel mai utilizat este „raportul preț-câștig” sau P.E.R. (price erning ratio). Astfel avem:

Acest indicator arată cât trebuie să plătească un investitor pentru o acțiune pentru a obține o unitate monetară din profiturile firmei emitente, dar ne mai poate indica în câți ani se recuperează investiția făcută, dacă pentru acest lucru se utilizează beneficiile obținute. Valoarea acțiunii este mai scăzută cu cât PER este mai mic și mai scăzută în raport cu suma de profit adusă, iar emisiunea acestor acțiuni este privită ca o posibilitate atractivă de investire dacă prețul acțiunilor va crește în viitor. Prin urmare, când PER este supraevaluat, deci PER este mai mare, acțiunea devine mai scumpă putând fi supraevaluată și deci nu se recomandă cumpărarea ei. În acest caz relația de calcul este:

VA = PN/A PERunde: VA – valoarea acțiunii; PN/A – profit/acțiune; PER – raportul preț-profit.

Rezultă că prețul unei acțiuni este determinat de profitul realizat de o acțiune precum și de „imaginea” pe care ea o are în activul întreprinzătorului. Relația mai poate fi folosită și sub forma:

unde:

6

Va – valoarea acțiunii; PN – profit net; a – acțiune; Ip – indice preț; PNM/R – profit net mediu pe ramură.

7

Riscurile si scopurile.

Inainte de a lua decizie referitor la emisiunea hirtiilor de valoare este necesar de:

determinat scopurile emisiunii petrecute a hirtiilor de valoare; analizat riscurile;

calculat eficienta financiara a operatiunii petrecute;

prelucrat tehnologia operatiunii.

Emisiunea actiunilor este necesara la infiintarea societatii pe actiuni sau la schimbarea structurii altei forme de proprietate in cea actionara prin efectuarea primei emisiuni de actiuni.

Emisiunile repetate pot fi efectuate:

in primul rind, prin organizarea plasarii publice sau private a doua, a treia, etc emisiunilor si vinzarea actiunilor primilor lor detinatori;

in al doilea rind, prin capitalizarea mijloacelor proprii.

Dar, luand decizia cu privire la capitalizarea mijloacilor proprii, trebuie de avut in vedere ca cresterea capitalului statutar din contul capitalizarii mijloacelor proprii duce numai la schimbari externe in caracteristicile economice ale emitentului, dar totusi prin aceasta marimea resurselor financiare, aflate in posesia societatii pe actiuni nu se schimba. In asa mod creste marimea capitalului platibil. Pentru asi asigura un reiting destul de inalt pe piata valorilor mobiliare, emitentul este nevoit sa plateasca dividende, tot odata ele trebuie sa fie egale cit la actiuni, realizate contra platii in timpul petrecerii subscrierii si vinzarii, atit si la actiuni gratuite, repartizate actiunarilor in ordinea capitalizarii mijloacelor proprii. Banca poate efectua asa fel de operatiune cu un scop anumit: de exemplu, pentru largirea posibilitatilor bancii la efectuarea operatiunilor de creditare si de garantare.

Pentru a intelege esenta riscului este necesar de a cunoaste formele lui. Luind in consideratie ca orice operatiune cu hirtii de valoare este cara mentul realizarii valorilor mobiliare. Pe piata secundara acest risc se manifesta prin micsorarea pretului asteptat al realizarii actiunilor sau

8

modificarii marimii comisioanelor pentru realizarea lor. Cu cit mai putine sunt sansele realizarii actiunilor cu atit mai inalt este riscul lichiditatii.

Riscul de timp- riscul emiterii actiunii sau alteia hirtii de valoare in timpul neoptimal, ce presupune posibilitatea unor pierderi.

Riscul tehnic este legat de deservirea operatiunii date. Pentru emitent- riscul platii pentru actiunile vindute. Sistemul efectiv de decontari permite neplata in decursul unei periode de timp pentru actiunile procurate.

Riscul operational in conditiile contemporane in principiu este legat de neprofesionalizmul personalului, care indeplineste insarcinarile cu incalcari in tehnologia operatiunilor cu valori mobiliare, si de defecte in sistemele tehnologice.

Dar riscul principal este riscul neplasarii. Daca in rezultatul vinzarii actiunilor investitorul a realizat mai putin de 50% din actiuni emise si a fost achitat mai putin de 50% din capitalul statutar, organul registrator considera subscrierea nevalabila.

Nivelul acestei forme de risc se determina prin:

atractivitatea investitionala a actiunii; existenta pe piata a cererii solvabile;

activitatea investitionala in alte aspecte a pietei financiare.

Nestabilitatea in sfera financiara si bancara, starea critica a majoritatii ramurilor din economie micsoreaza atractivitatea investitionala a actinilor a investitorilor autohtoni. Apsenta infrastructurii pietii secundare intr-o masura oarecare limiteaza utilizarea actiunilor pentru speculatii si din aceste cauze ele se examineaza in cel mai bun caz ca o parte componenta a portofoliului investitional.

Rezolvarea problemelor micsorarii riscului actiunilor neplasate.

Experienta organizarii emisiunilor publice a actiunilor societatilor pe actiuni, care au aparut in rezultatul privatizarii si care functioneaza in ramurile de industrie, agricultura, transport etc, aproape nu exista. Intr-o alta situatie sunt bancile, care au plasat mai multe emisiuni. In cautarea variantelor mai ieftine a micsorarii riscurilor neplasarii bancile incearca sa majoreze atractivitatea investitionala a valorilor sale mobiliare cu ajutorul operatiunilor la bursa de valori. Sunt cunoscute incercarile bancii ruse Incombanc de a majora artificial atractivitatea investitionala a hirtiilor sale de valoare prin anuntarea cotatiilor bilaterale la pachetele diferite a actiunilor sale. Cu scopul majorarii vinzarilor si cresterii cursurilor banca anunta, de exemplu, rascumpararea pachetelor, constituite dintr-un numar respectiv de actiuni simple si privilegiate. In asa mod, se poate obtine cresterea temporara a cererii la hirtiile de valoare “neajunse” in portofoliile majoritatii actionarilor. Dar totusi aceasta operatie este foarte riscanta. Formal ca actionar apare nu un investitor concret, dar o banca imputernicita, ce deserveste recepisa pentru pachetul de actiuni rascumparat. Ca rezultat nu apar numeroase probleme legate de culegerea documentatiei necesare, de deservirea actionarilor si reinregistrarea contractelor de vinzare – cumparare.

9

Din pozitia emitentului costul dobindirii capitalului nu este determinat, adica nu este determinat la emisiunea actiunilor, deoarece marimea dividendelor se stabileste si ele se platesc anual conform deciziei Consiliului de Directori, aprobata de Adunarea Generala a Actionarilor, dar in unele perioade pot in general sa nu fie platite. In orice caz cheltuielile emitentului - pretul atragerii capitalului - sunt constituite din fluxul infinit de dividende, platite detinatorilor actiunilor, si din cheltuielile la emisiune, inclusiv plata impozitelor.

Din pozitia investitorului venitul, la care el mizeaza, procurind actiunile, se constituie nu numai din dividende. Din acest motiv este necesar de asi aminti, ce este venitul investitorului, si particular de a analiza venitul din investire in actiuni. Investitiile in actiune sunt o forma de investitii financiare, adica plasarea banilor in active financiare cu scopul de a obtine venit - bani adaugatori. Profitabile se vor considera acele investitii in actini, care pot aduce un venit mai inlalt decit cel mediu de pe piata.Obtinerea anume acestui venit si este scopul, la care tinde investitorul, efectuind investitii pe piata hirtiilor de valoare.

Fiind detinator al hirtiei de valoare, investitorul poate miza numai la obtinerea dividendului de la actiuni (D). Factorii, ce determina marimea dividendului, sunt conditiile lui de plata, masa profitului net si proportiile repartizarii lui, ce depinde de decizia Consiliului de Directori si Adunarii Generale a Actionarilor.

Dupa realizarea actiunii detinatorul ei poate obtine a doua parte a venitului total - cresterea cursului. Aceasta cantitate poarta denumirea de venit, care este egal cu diferenta intre pretul de cumparare si pretul de vinzare. Evident, la cresterea pretului de vinzare in comparatie cu pretul de cumparare investitorul obtine venit, si vice versa. In afara de acesta trebuie de tinut cont ca modificarea venitului de la actiuni depinde de perioada investitionala.

Daca investitorul A realizeaza investii la termen, si in perioada investitionala, in care se petrece evaluarea profitabilitatii a actiunii, nu intra vinzarea ei, atunci venitul curent se determina ca marimea dividendelor platite (D). In aceasta situatie se calculaeza profitabilitatea curenta, adica fara evidenta realizarii actiunilor.

In afara de aceasta se poate calcula profitabilitatea curenta de piata, care va depinde de pretul existent pe piata la orice moment de timp(Pp).

Daca perioda investitionala, la care se evaluiaza actiunile, include plata dividendelor si se termina cu realizarea lor, atunci venitul se determina ca suma dividendelor si cursul.

Factori generali, ce influenteaza profitabilitatea actiunii sunt:

marimea dividendilor; fluctuatiile preturilor de piata;

nivelul inflatiei;

cilmatul fiscal.

Economiile unor investitori se depun in fondurile cele, unde se asigura fluctuatiile maxime a diferentilor de cursuri, ce se determina de cererea si oferta, dar nici de cum de eficienta producerii. Cresterea sau descresterea profitabilitatii producerii practic nu influenteaza profitabilitatea actiunilor prin schimbarea cursului lor. In asa mod pe piata autohtona este destul de dificil de determinat profitabilitatea cu ajutorul factorilor de productie, si apoi cursul reiesind din venitul obtinut si dividendul platit.

10

Evaluind actiunile din punct de vedere a profitabilitatii lor, operatorul, care activeaza la bursele de valori occidentale, le divizeaza intru-un rind de categorii:

1. Actiunile, ce poseda o lichiditate inalta, cu care se petrec afaceri numeroase, ce permit obtinerea unui venit din fluctuatiile neesentiale a cursurilor.

2. Actiunile, ce sunt liderii in cresterea diferentilor de curs, ce au o marime maxima de (P`- P) si care poarta denumirea - “premiale”;

3. Apoximativ similare la formarea profitului sunt actiunile “fermecatoare” - actiunile companiior tinere, pretul carora se majoreaza foarte activ. Pentru obtinerea venitului maxim la actiunile aceste sunt necesare investitii considerabile si monitoringul activ.

4. In grupa aceasta intra actiunile, ce n-au fluctuatii considerabile a cursurilor si ca rezultat (P`-P) la actunile aceste este mai mic in comparatie cu prima grupa, dar ele au un dividend stabil.

Din aceasta grupa fac parte:

“centrale”- liderii grupei actiunilor, care influenteaza toata grupa; “gulere albastre” - actiunile companiilor mari, ce au o creditabilitatea inalta si o pozitie stabila pe piata; “actiunile esalonului al doilea” - apartin companiilor tinere dar deja foarte mari, ele satisfac conditiilor “gulerilor albastre”, dar au o incredere mai mica la investitori; actiunile de “aparare” - actiunile companiilor mari cu anumite conditii investitionale, ce nu permit admitirea (P`-P)<0 chiar in conditiile cind piata este in scadere si permit obtinerea dividendelor stabile. Pentru grupa aceasta se actiuni sunt posibile investitii la termen mediu si lung, si monitoringul poate avea un caracter pasiv.

5. Este grupul actiunilor, profitabilitatea carora se schimba odata cu caracterul activ de afaceri. Acest tip de actiuni poarta denumirea de actiuni “ciclice”. In acest gup intra, de exemplu, actiunile companiilor industrie grele. Cumparind actiunea, investitorul mizeaza nu numai la un venit de astazi, dar si la cresterea cursului si la dividende inalte in viitor.

6. Posibilitatea pierderilor de la scaderea cursurilor pot aduce actiunile supraevaluate.

7. Grupul actiunilor, profitabilitatea carora este creu de previzionat, o constituie actiunile spaculative, ce au aparut nu de mult pe piata si care au istorie foarte scurta de cotatii si de plata a dividendilor.

8. Si in final, clasificarea data se termina cu actiunile neactive, nelichide, ce nu prezinta nici un interes pentru investor.

In asa mod, la emisiunea actiunilor costul resurselor atrase pentru emitent (pretul atragerii capitalului) si venitul investitorului de la vinzarea capitalului la bursa de valori nu coincid - venitul depinde si de starea pietei acestor actiuni.

Plasarea actiunilor va fi succesiva numai in cazul cind emitentul sprijina cursul actiunilor sale pe piata secundara.

Conform legii cu privire la societatile pe actiuni plasarea emisiunilor suplimentare a actiunilor se petrece la pretul de piata si cu cit el este mai inalt, cu atit o diferenta de cursuri mai mare primeste emitentul deja la etapa plasarii primare a emisiunior suplimentare.

11

De asemenea foarte important este evaluarea eficientii emisiunii actiunilor din pozitia perioadei atragerii resurselor. Evident, cu cit perioda data este mai lunga cu atit mai scump este costul atragerii capitalului.

Plasind actiunile, emitentul atrage pasivele cele mai “lungi”, deoarece actiunile sunt hirtii de valoare nelimitate. In asa mod, el poate plasa aceste resurse in active “lungi” fara un risc oarecare de lichiditate, iar in acelasi moment costul resurselor plasate depinde de lichiditatea actiunilor emitentului. Daca activele sunt lichide, investitorul intotdeauna isi poate face investitii in actiuni pe un termen scurt.

Emitentul atrage resurse pe toata perioda existentei societatii sale pe actiuni, dar perioda investitionala pentru detinatorul actiunilor cu conditia existentei piatei lichide poate fi oarecare.

Plasarea actiunilor va fi succesiva numai in cazul in care investitorul va sprijini lichiditatea lor pe piata secundara.

Dar de obicei, investitorul nu se scufunda in adincimile analizei investitionale, iar, petrecind emisiunea de actiuni, se conduce de pareri practice. De exemplu, bancile majorind partea pasiva a bilantului pot fi linistite in legatura cu normele economice a activelor, care se calculeaza direct proportional reiesind din marimea capitalului propriu. Socurile pe piata interbancara, neclaritatea situatiei politice si alti factori determina cresterea riscului operatiunilor active. Bancile inca nu utilizeaza in plina masura mecanizmul hedjingului si bursele de valori nu le prezinta posibilitati depline pentru efectuarea lui. Din acest motiv, una din cele mai accesibile metode pentru majorarea capitalului statutar si pentru apararea de socurile pe piata financiara este efectuarea emisiunii actiunilor.

Cum s-a mentionat, pentru societatile de actiuni industriale emisiunea actiunilor este o metoda foarte rara pentru mobilizarea resurselor financiare. Aceasta se explica prin urmatoare cauze:

in primul rind, din cauza neexistentei pietei secundare, care este o conditie necesara pentru plasarea efecienta;

in al doilea rind, din cauza impotrivirei detinatorilor pachetilor de control a actiunilor contra majorarii numarului total de actiuni si de actionari, ce probabil va slabi controlul asupra corporatiei si va impiedica vinzarea noilor emisiuni.

in al treilea rind, din cauza micsorarii producerii si neexistentei stimulentilor reali in activitatea de producere.

Nu putem sa nu evidentiem micsorarea relativa a eficientii atragerii resurselor prin emisiunea actiunilor. Aceasta este legat cu cresterea cheltuielilor directe si indirecte la efectuarea acestei operatiuni.

Deoareca activitatea de emisiune este indreptata spre atragerea resurselor financiare, este evident ca se poate vorbi despre pretul lor. Pretul resurselor financiare atrase se compara cu eficienta utilizarii lor si se exameneaza intrebarea sprijinului lichiditatii lor. Mecanismele existente a asigurarii lichiditatii hirtiilor de valoare sunt bazate pe circulatia destul de masiva a actiunilor, si de asemenea pe organizarea succesiva a tinerii reestrului actionarilor. Efectul financiar de la operatiune se determina ca marimea venitului, primit de la utilizarea actiunilor atrase cu ajutorul emisiunii, diminuat cu cheltuielile in urma efectuarii emisiunii. Dar totusi trebuie de evidentiat, si fluxul nelimitat de dividende, platite pentru actiuni pe parcursul

12

intregii perioadei a existentii societatii pe actiuni, si micsorarea posibila a indicatorului venit pe actiuni, si micsorarea cursului actiunilor.

Pentru sprijinului lui este necesar de platit un dividend constant si majorat. La majorarea dividendelor respectiv un procent mai mic revine reinvestirii venitului, si, ca urmare pentru asigurarea poteantialului economic este necesar de atras mai multe resurse sau de revenit la emisiunile noi. Din acest caz, problema vanzarii actiunilor cu cheltuieli cat mai joase si cu ajutorul lor de a atrage resursele, in conjunctura prezenta este practic insolubila.

13