Eminescu Versuri lirice · Mihai Eminescu, monument editorial care s‘ \ndeplineasc‘ dezideratul...

$Page 1: Eminescu Versuri lirice · Mihai Eminescu, monument editorial care s‘ \ndeplineasc‘ dezideratul na- ]ional, formulat \nt~ia oar‘ de Nicolae Iorga, de a se tip‘ri ,,orice r~nd$


M. Eminescu

Versuri lirice

Coperta: Floarea ¥U¥UIANUFotografie de Liliana GRECUTehnoredactare: Ana-Maria POPESCU

Edi]ie realizat` cu ocaziaanivers`rii a 150 de anide la na[terea poetului,\n cadrul programuluiEminescu 2000.Cartea apare cu sprijinulMinisterului Culturii

© Editura MUZEUL LITERATURII ROMÅNE

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionaleEMINESCU, MihaiVersuri lirice: opera poetic` / M. Eminescu. – Bucure[ti:Muzeul Literaturii Rom~ne, 1999

p.; cm. – (Patrimoniu)ISBN 973-8031-00-1

821.135.1-1

M. EMINESCU

Versuri lirice(Opera poetic`)

Edi]ie \ngrijit` deOxana BUSUIOCEANU [i Aurelia DUMITRAßCU

Coordonare [i cuv~nt \nainteAlexandru CONDEESCU

Muzeul Literaturii Rom~neBucure[ti 2000

6 M. Eminescu

7Versuri l ir ice

„„LLUUMMIINNåå DDEE LLUUNNåå““

II.. LLaaddaa ccuu mmaannuussccrriissee

,,La moartea lui Mihai s-au g`sit 2 caiete groase de dou` degete, unul lung de 30 cm, lat 20, [i altul lung de 25 cm, caiete legate \n marochin [i fiecare prev`zut cu dou` broa[te de cheie, erau nescrise. çn ele Mihai avea de g~nd s`-[i scrie pe curat lucr`rile“

Victor Eminescu – (scrisoare din 13 aprilie 1909)

Dorin]a de a-[i transcrie manuscrisele poeziilor \n vederea tip`ririi lor\ntr-o form` definitiv` \ntre coper]ile unui volum g~ndit de el l-a urm`rittoat` via]a pe Eminescu. Pe una din filele p`strate \n lada sa cu manuscripte,singura martor` t`cut` a tuturor fr`m~nt`rilor lui, care l-a \nso]itcredincioas` pretutindeni \ntreaga-i via]`, c~t poetul a fost \n deplinast`p~nire a destinului scrisului sù, este notat [i un posibil titlu al volumului:Lumin` de lun`, versuri lirice (poezii lirice, cum scrisese ini]ial, a fost [ters\n favoarea acestei ultime formul`ri mai aproape de viziunea sa, formul` cared` [i numele edi]iei noastre). Nu i-a fost h`r`zit \n lumea asta s`-[i vad`\mplinit g~ndul care ar fi dat form` etern` c`r]ii [i glas voin]ei sale din urm`.Pe l~ng` potrivnicia vremurilor [i a sor]ii, cu siguran]`, a contribuit lanerealizarea lui \ns`[i setea perfec]iunii absolute a versului care-l urm`reaobsesiv pe poetul ce avea o mult prea \nalt` idee asupra tip`ririi poeziilor\ntr-o carte pentru a nu am~na sisific cristalizarea formei finale, mereu[lefuite, mereu esen]ializate \ntru rostirea adev`rului poetic, \n ultimìnstan]` confundabil [i aidomatic t`cerii \nfiorate a infinitului alb al paginii.

Ce versuri ar fi cuprins \ntocmai foile caietelor eminesciene, c~te dinpoeziile sale ar fi r`mas \n afara acestora, ce structur` ar fi avut poemeleselectate \n volumul editat de autorul \nsu[i, n-o s` [tie nimeni vreodat`. Mul]ieditori str`duitu-s-au de-a lungul vremii, dup` propriile puteri [i fiecare dup`[tiin]a-i s` completeze paginile albe ale c`r]ii. Primul [i pe c~t omene[te ([icritic) posibil apropiat de viziunea poetului din acei ani ai \nt~iei tip`riri apoeziilor sale \ntr-un volum a fost Titu Maiorescu. Cincizeci de ani despartacele c`r]i de Poesii, scoase constant de Titu Maiorescu \n timpul vie]iipoetului, de apari]ia primului tom, Poezii antume, al monumentalei edi]iina]ionale concepute de Perpessicius. Trecuser` deja 30 de ani de c~nd acela[iMaiorescu d`ruise Academiei, la 25 ianuarie 1902, manuscrisele r`mase lui,,din a[a numita mea lad`“1 [i \n acest interval un num`r de edi]ii mai multsau mai pu]in critice ap`ruse \n libr`rii2 st~rnind \ns` mai degrab` confuzie

1) Mihai Eminescu, scrisoare din 20 octombrie 1884.2) Perpessicius, Tabloul edi]iilor \n prefa]a la M. Eminescu, Opere, vol.I, Bucure[ti,

1939.

8 M. Eminescu

dec~t lumin~nd impresionantul laborator-tezaur mo[tenit de postumitatea alec`rei prime prospect`ri [tiin]ifice \ncepeau s` dea seama de propor]iile [idimensiunile cu adev`rat titanice ale melancolicului geniu eminescian.

Exist` un destin eminescian al l`zilor cu manuscrise \n cultura rom~n`.Dincolo de accidentele unei anume perioade istorice, fiin]eaz` parc`fatalitatea unui destin al manuscriselor [i, mult prea adeseori, al g~ndurilor cen-au fost deplin transcrise, ci doar \nsemnate \n goana [i noaptea timpului3. Aloperelor [i al capodoperelor ce-au fost doar visate de creatori, nea[ezarea [ivr`jm`[ia vremurilor, potrivnicia ursitei, scurtimea vie]ii, vreun demon intimal surp`rii zidirilor mereu \ncepute, ca \ntr-o m`n`stire dinlùntru a unuifoarte na]ional me[ter Manole ([i de unde at~tea Ane?), sau toate \mpreun`,ned~nd r`gazul necesar autorilor lor s`-[i duc` la bun sf~r[it vastele proiecte,nu pu]ine, de ale c`ror dimensiuni ciclopice, vorba cronicarului, ,,se sparieg~ndul“. Adev`ratul Muzeu al culturii rom~ne[ti ar trebui f`cut din goluri [idin plinuri, din prezen]e [i din absen]e. Al`turi de operele \ncheiate ar trebuil`sate spa]ii expozi]ionale, descrise [tiin]ific, ca \n reconstituirile uneiarheologii a virtualului, pentru ceea ce ar fi fost literatura [i arta rom~neasc`,dac` visurile arti[tilor sì s-ar fi \mplinit \ntocmai. çn edi]iile critice din mariino[tri autori, niciuna, vai! definitiv \ncheiat` – cu excep]ia edi]iei na]ionale,,Eminescu“ \nceput` de Perpessicius \n 1933, continuat` [i terminat` decercet`torii Muzeului literaturii rom~ne p~n` \n 1994, o edi]ie \ntins` deci peanii unei jum`t`]i de secol – ar trebui marcate [i adnotate toate acestehimerice [i totu[i at~t de vii \n min]ile creatorilor lor construc]ii imaginareale scrisului rom~nesc. Al`turi de prezenta M`n`stire a Arge[ului, ar trebuip`strat, dup` toate normele muzeale [i locul m`n`stirii absente, proiectate deme[terii lui Manole, vizit~ndu-se [i el cu aceea[i pietate ca f~nt~na de unde\ncepe [i se sf~r[e[te legenda.

Neam de iconari [i de cioplitori \n lemn cu voca]ia osmotic` a echilibruluinatural [i cumin]enia dreptei m`suri \naintea eternit`]ii cosmice, rom~nii auaspira]ia monumentalului, pl`nuind mereu construc]ii urie[e[ti, pe care minteaabia poate s` le \ncap`. La umbra verde a lemnului integrat ciclurilor mitice alelumii, din sfioasele bisericu]e, fie ele [i cu \nalte turle maramure[ene, care-laduc pe Dumnezeu \n prispa caselor [i-n marginea ogoarelor, unde omul culegece spune c` seam`n`, me[terul rom~n se g~nde[te la catedrale de piatr` [i

3) ,,Luam din c`r]ile ≤anticvarului≥ tot ce-mi p`rea mai bizar [i mai fantastic [i venindapoi acas`, citeam [i transcriam \ntr-un caiet numit fragmentarium toate pasajele ce-mipl`cea. (...) Noaptea, dup` ce astupam soba, citeam [i traduceam spre propria mea pl`-cere ceea ce am spus mai sus. Apoi stingeam lum~narea [i scriam iute prin \ntuneric \nfragmentarium tablourile sau viziunile ce-mi treceau prin minte. Ast`zi, r`scolind prinh~rtii, g`sesc acest fragmentarium“. (M. Eminescu, Opere, vol.XVI, Bucure[ti, 1989)

9Versuri l ir ice

viseaz` la geometria orgolioas` a marmurei din forumuri, temple [i arcuri detriumf imperiale, sfid~nd zadarnic trecerea timpului. Mae[tri ai genului scurt,ascult~nd bucuro[i baladele fantastico-eroice care le atest` mitic vechimea peplaiurile unde trìesc de c~nd se [tiu, n`scu]i o dat` cu lumea, ori \ng~n~nd cujale [i tainic` voluptate a nostalgiei raiului, la gura c`ruia i-a a[ezat vrereaDomnului, ,,pove[ti [i doine, ghicitori, eresuri“, rom~nii ajun[i scriitori aureveria epopeilor grandioase, proiect~nd cronici fabuloase, teorii enciclopedice,filozofii universale, sisteme atotcuprinz`toare, enorme comedii umane, C`r]iale neamului. Cantemir, Sadoveanu, Blaga, Rebreanu, Iorga, P~rvan, C`li-nescu aproape c` au reu[it. Al]ii, precum Creang`, Caragiale, Odobescu,Arghezi, Bacovia, de pild`, au [tiut c` monumentalul nu e o chestiune destrict` dimensiune. ßi totu[i, nu exist` scriitor rom~n important \n a c`rui la-d` de manuscrise, imaginar` au ba, s` nu se afle ascunse proiectele extraor-dinare ale unor C`r]i ce n-au fost scrise niciodat`. Din acest punct de vedere,lada eminescian` este exemplar`, iar umbra destinului ei, al nostru, apas` tra-gic` [i majestuoas` asupra Muzeului literaturii rom~ne, \n biblioteca sa cuplinuri [i goluri, pe rafturile c`reia, \n sec]ia ,,Literatura marilor clasici“ lalocul de cinste st` monumentala edi]ie na]ional` Eminescu.

Anul 1933 se cuvine a fi amintit aici \ntre datele providen]iale din desti-nul sinuos [i tumultuos al edit`rii operei celui ce, al`turi de Br~ncu[i,Enescu, Iorga, Blaga, ne poate reprezenta ca na]iune \ntemeiat` \n ,,parla-mentul“ spiritual, at~t de selectiv prin criterii valorice, al umanit`]ii. Esteanul \nt~lnirii decisive a lui Perpessicius, viitorul director fondator al Muze-ului literaturii rom~ne [i al revistei ,,Manuscriptum“, cu universul manuscri-selor eminesciene. La acea dat`, Dumitru Panaitescu-Perpessicius, pe atunciprofesor de liceu \n Bucure[ti (un titlu absolut onorant \n acele vremuri aledemnit`]ii noastre interbelice) n`scut la Brìla cu 42 de ani \n urm`, veteranal primului r`zboi unde, prezent pe c~mpurile de b`t`lie \n luptele pentrure\ntregirea neamului, \[i pierduse mobilitatea unui bra], critic, istoric [i cro-nicar literar \ntrutotul stimabil, a primit din partea editorului Ciornei ofertatentant` (o ,,sponsorizare“ sub forma unei burse pe [ase luni [i a unei case \nBucure[ti – o, ce vremuri de aur ale edit`rii [i pre]uirii scripturilor [i culturiirom~ne[ti!) de a scoate \ntr-un mic r`stimp o edi]ie complet` Eminescu.Perpessicius, cu seriozitatea sa at~t de pu]in ,,na]ional`“, dup` semnarea con-tractului, s-a pus pe treab`, lu~nd drumul zilnic (menit lui, f`r` s` [tie, deatunci p~n` la sf~r[itul vie]ii) al bibliotecii Academiei, unde a deschis tot maiaplicat [i mai \ncet lada cu manuscrise, \n]eleg~nd repede c` nimic nu poatefi grabnic \n aceast` \ntreprindere cultural` care devenea tot mai evidentpentru el o misiune mai \nalt` a edit`rii operei lui Eminescu spre a o redadeplin spiritualit`]ii neamului sù, confruntat astfel cu con[tiin]a sa de sine.

10 M. Eminescu

Spre cinstea lui [i [ansa culturii rom~ne, odat` cu revela]ia con]inutului,,cuf`rului“ eminescian ascuns \n ,,haosul“ celor 44 de caiete legate de bi-bliotecarii Academiei a[a cum le-au primit de la Maiorescu ([i cum probabille ]inuse [i poetul, h`r`zite mereu ,,revizuirilor“ periodice [i nu ordonate spretip`rire) Perpessicius a avut t`ria s` anuleze contractul ini]ial, cu toate avan-tajele lui, a \napoiat banii [i a \nceput dup` metoda istoric`, \ncurajat [i deAlexandru Rosetti, coordonatorul editurii Funda]iilor Regale, s` lucreze be-nedictin la o edi]ie critic`, integral` [i [tiin]ific` a totalit`]ii scrierilor luiMihai Eminescu, monument editorial care s` \ndeplineasc` dezideratul na-]ional, formulat \nt~ia oar` de Nicolae Iorga, de a se tip`ri ,,orice r~nd dinEminescu“.

Dup` [ase ani de munc` asidu`, str`b`t~nd, cu o trud` pe care cei ce nucunosc labirintul textual al l`zii eminesciene nici nu [i-o pot m`car imagina,cele 9.000 de pagini manuscrise, Perpessicius public` \n 1939 la EdituraFunda]iilor Regale primul volum al edi]iei na]ionale Eminescu: Poeziile ti-p`rite \n timpul vie]ii 4. A urmat, p~n` \n 1963, tip`rirea, la diverse intervalede timp a \ntregii opere poetice5 \nso]ite de un formidabil [i fundamental apa-rat critic, devenit indispensabil cercet`torului universului eminescian (de[i,s` recunoa[tem, numai speciali[tii se pot orienta convenabil \n aceast` lumehalucinant` a notelor [i variantelor care \ncadreaz` fastuos [i necesar crista-lele versurilor poetului, chiar [i pe cele mai m`runte, a[chii din prelucrareadiamantului).

Dup` 30 de ani de aplecare rodnic` asupra dificult`]ilor scrisuluieminescian, cel destinat suferin]ei (aceasta semnifica pseudonimul t~n`ruluipoet [i critic, Perpessicius); care aproape \[i pierduse bra]ul \n marele r`zboi,aproape c` \[i va pierde, \n aceast` f`r` de prihan` lupt` cu descifrarea ma-nuscriselor cercetate, vederea. Pe pragul de a orbi, la sf~r[itul edit`rii ultimu-lui volum al poeziilor (Literatura popular`, 1963) Perpessicius, dup` ce d` \nacela[i an la Editura Minerva o edi]ie de Opere alese, simplificat` \n ceea ceprive[te marele corp al notelor, cvasi-complet` \ns` \n privin]a corpusuluisemnificant al poeziilor, pe care \l consider` ,,testamentul“ [tiin]ific al uneiactivit`]i de cercetare filologic`, critic` [i istoric` \ntins` pe durata a treidecenii, adreseaz` o scrisoare deschis` editorului din anul 2000. çn ea,

4) Vladimir Streinu, ,,A[a cum s-a f`ptuit e monumentul cel mai f`los al culturiinoastre, al poeziei, al criticei [i al artei tipografice \n acela[i timp“.– \n volumulEminescu, Ia[i, 1989.5) Dup` apari]ia primului volum ritmul de apari]ie a fost inegal: volumul II \n 1943 [ivolumul III \n 1944 (poeziile antume), volumele IV [i V \n 1952 [i respectiv 1958(poeziile postume), \n 1963 volumul VI (literatura popular`).

11Versuri l ir ice

regret~nd c` o singur` via]` de om nu este suficient` pentru a duce la cap`tproiectul acestui monument al culturii rom~ne, pe care \l g~ndise \n 18volume, Perpessicius se \ndoie[te cu o amar` sinceritate de posibilitatea\ncheierii \naintea anului 2000 a edi]iei integrale din care el realizase numaiprima parte (o treime) cea mai important`, desigur, cea dedicat` poeziei,oper` fundamental` care-l [i consacr`, \n definitiv, pe Eminescu \n chipabsolut drept scriitorul nostru na]ional. Perpessicius [tia prea bine, canimeni altul, c` \n afar` de impresionanta oper` publicistic`, adev`rat`,,carte de \nv`]`turi“ pentru neamul sù, a[a cum [i-l imagina poetul \narticolele lui majoritar tip`rite \n paginile Timpului \n vremea gazet`rieisale ardente [i epuizante, \n grija editorului viitor r`m`sese din lada cumanuscrise de transcris, adnotat [i editat un num`r uria[ de texte inedite,at~t literare propriu-zis, \n proz` [i versuri (teatru), c~t [i filozofice,[tiin]ifice, politice, economice, de cugetare social`, \nsemn`ri de lectur`,scrisori, note, traduceri, acel \ntreg ,,fragmentarium“, lucru aproapeimposibil de realizat prin eforturile unui singur cercet`tor, oric~t de devotatdescifr`rii manuscriptelor eminesciene.

Previziunile epistolare din 1963 ale marelui editor p`reau o vreme pecale a se \mplini, c`ci mai mult de un deceniu [antierul vastei edi]ii a fostp`r`sit, nelipsind chiar unele \ncerc`ri de demolare venite din partea acelor,,continuatori“ cu tenta]ia tipic autohton` a unui ve[nic \nceput propriu, ne-gator \nd~rjit al ceea ce au realizat ceilal]i, \nainta[ii. I-a fost menitMuzeului literaturii rom~ne s` \ndeplineasc` visul directorului sù fondator.Adjunctul acestuia, Alexandru Oprea, devenit director al institu]iei dup`dispari]ia mentorului, a avut \n 1976 meritul [i curajul de a g`si solu]iacontinu`rii \n acele vremuri a edi]iei Perpessicius: a organizat \ntre sec]iilemuzeului un ,,colectiv Eminescu“ compus din doi eminen]i cercet`torieminescologi, unul istoric literar, Dimitrie Vatamaniuc, cel`lalt un filologerudit, Petru Cre]ia, \n jurul c`rora a activat o echip` de muzeografispecializa]i \n transcrierea textelor, dintre care amintim (\n ordinealfabetic`) pe Oxana Busuioceanu, Simona Cioculescu, Anca Costa-Foru,Claudia Dimiu, Aurelia Dumitra[cu, Eugenia Oprescu [i Alexandru Surdu,ca [i la fiecare volum c~]iva colaboratori externi pentru diverse domenii.çntre 1976 [i 1994, deci \naintea sorocului din scrisoarea \ntemeietorului ei,ce se \mpline[te acum, edi]ia a fost terminat`, cele zece volume de proz`,teatru, publicistic`, coresponden]` ca [i cel cuprinz~nd Fragmentarium [iAddenda ap`r~nd, nu f`r` dificult`]i [i peripe]ii, de-a lungul anilor laEditura Academiei, unde se tip`riser` dup` 1944 [i volumele de poeziipostume [i folclorice \ngrijite de Perpessicius. Este singura edi]ie integral`

12 M. Eminescu

dus` la bun sf~r[it a \ntregii opere a unui scriitor rom~n, poetul na]ional alrom~nilor de pretutindeni6, Mihai Eminescu.

Edi]ia de fa]` a poeziilor eminesciene cu care Muzeul literaturii rom~ne\nt~mpin` editorial anul 2000, an ,,Eminescu“ [i an al Jubileului cristic,beneficiaz` at~t de versurile din primele volume ale marii edi]ii, c~t [i depublicarea \n ultima lor form` a cercet`rilor marelui eminescolog \n edi]ia adoua , rev`zut` de el pentru tipar, \n trei volume ,,M.Eminescu, Opere alese“ap`rut` la Editura Minerva \n 1973 dup` moartea lui Perpessicius. Am\ntocmit-o urm~nd \ndeaproape \ndemnul [i \nv`]`turile lui Petru Cre]iac`tre urma[ii sì eminescologi7 [i bizuindu-ne totodat` pe experien]a practic`\n lucrul pe manuscrisele eminesciene a dou` dintre fostele sale colaboratoa-re \n acel de glorioas` amintire ,, colectiv Eminescu“ al muzeului, Oxana Bu-suioceanu [i Aurelia Dumitra[cu. Textele din prezentul volum, ca [i dat`rilelor sunt cele stabilite de Perpessicius, cu unele corec]ii de lectur` realizate(sau acceptate) de continuatorii proiectului sù din cadrul echipei muzeuluicoordonate din punct de vedere filologic din 1976 de Petru Cre]ia. Diferen]afa]` de organizarea clasicei edi]ii academice vine \n principal din considera-rea irelevant` pentru devenirea interioar` a operei eminesciene, din perspec-tiv` actual`, a criteriului ,,tipografic“, absolutizat de Perpessicius [i discipo-lii sì necondi]iona]i, al dicotomiei antum/postum \n ceea ce prive[te tip`ri-rea poeziilor. F`r` a nega semnifica]ia editorial` a apari]iilor \n publica]iiledin timpul vie]ii scriitorului a textelor definitivate pentru tipar la un momentdat de c`tre autor, credem c` avem suficiente motive s` renun]`m, \n cazullui Eminescu, la dictatura acesteia, acum la 150 de ani de la na[terea poetuluicontemporan cu Baudelaire, Mallarmèe, Verlaine, [i dup` aproape un secolde avangard` [i de experiment poetic (modern/postmodern) ce au pus \ndiscu]ie nu at~t literatura, c~t formele ei de vie]uire literaturizate – neg~ndcapodopera [i perfec]iunea ei formal` \n favoarea trìrii pure a poemului, a

6) Mircea Eliade, Eminescu: ,,Deasupra tuturor gloriilor efemere [i de[ert`ciunilorlegate de patimile noastre omene[ti, un singur punct r`m~ne fix, necl`tinat de nici ocatastrof` istoric`: geniul. (...) Orice s-ar \nt~mpla cu neamul rom~nesc, oric~te dezastre[i suferin]e ne-au mai fost urzite de Dumnezeu, nici o armat` din lume [i nici o poli]ie,c~t ar fi ea de diabolic`, nu va putea [terge Luceaf`rul lui Eminescu din mintea [i dinsufletul rom~nilor. çn dragostea neamului rom~nesc pentru cel mai mare poet al sù sedeslu[e[te setea de nemurire a comunit`]ii \ntregi (...) Neamul rom~nesc simte c` [i-aasigurat dreptul la ,,nemurire“ mai ales prin crea]ia lui Mihai Eminescu. ßi, c~t timp vaexista, undeva prin lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitateaneamului nostru este salvat`.“ (Uniunea Rom~n`, 1949, reluat \n volumul çmpotrivadezn`dejdii, Bucure[ti, 1992)7. ,,Viitoarea edi]ie va trebui s` cuprind` toate poeziile scrise de Eminescu \n ultimaversiune existent` a fiec`rei poezii [i \n ordinea cronologic` a acestor ultime redact`ri.“(Petru Cre]ia, Testamentul unui eminescolog, Bucure[ti, 1998)

13Versuri l ir ice

\nc`rc`turii existen]iale a actului literar [i a nedes`v~r[irii lui canonice [icalofile, ca o chez`[ie a autenticit`]ii sale absolute (nu e oare [i aici Eminescu\n felul lui un \ntemeietor de limb` rom~n`, premerg~ndu-l cu c~]iva ani peteoreticianul european al ,,trìrii“ – Erlebnis – Wilhelm Dilthey8, \n al sù çnzadar \n colbul [colii din 1881: ,,Ci trìe[te, chinuie[te/ßi de toate p`time[te/ß-ai s-auzi cum iarba cre[te.“)

Nu este singura diferen]` \n structurarea versurilor c`r]ii fa]` de edi]ia debaz`. Nu am putut prelua din concep]ia ordonatoare a lui Perpessicius nici\mp`r]irea poemelor eminesciene, ce ni se pare for]at`, \ntr-o sec]iune final`separat`, Poeme originale de inspira]ie folcloric`, nici cea \n Anexe lafiecare volum dup` un criteriu valoric (?) subiectiv [i aleatoriu, unde mareleeditor a trecut poeziile ce i s-au p`rut lui de un caracter ,,ocazional“ maipregnant [i mai pu]in realizate estetic, \nc`lc~nd astfel tocmai principiulistoric ini]ial al propriei sale \ntreprinderi. çn aplicarea unei viziunicronologice pentru a publica acum opera poetic` eminescian` am fost\ncuraja]i, de bun`seam`, de existen]a temeinic` a edi]iei lui D. Mur`ra[u din1982 scoas` la Editura Minerva (care pe l~ng` dat`rile [i notele propriip`streaz` \nc` ,,segregarea“ versurilor de inspira]ie folcloric` [i creeaz` unamplu capitol final de ,,traduceri [i prelucr`ri“ unde totu[i nu figureaz`, depild`, problematica La steaua), ca [i de mai pu]in cunoscuta temerar` \ncer-care a lui Al. Piru din 1993, la Editura Vlad & Vlad din Craiova, de a tip`ritextele \n [ase volume de versuri or~nduite dup` perioadele crea]iei poetului.Am optat deci \n alc`tuirea acestei edi]ii ,,nemuzeale“ a Muzeului literaturiirom~ne de azi, care se adreseaz` cititorului de poezie obi[nuit din anul 2000,beneficiind [i de direc]iile deschise de cei doi editori ai poeziilor luiEminescu ulteriori ,,momentului (monumentului) Perpessicius“, pentrucriteriul viu [i unic al succesiunii anilor crea]iei eminesciene, indiferent dacèa a fost publicat` antum sau postum, alc`tuire capabil`, consider`m, s`surprind` \n expresia ei nelini[tea ce \nsufle]e[te turnarea \n forma tot maiadecvat`, mai exact`, a p`timirii poetice, d~nd o imagine dinamic` c~t maifidel` \n mi[carea ei de motive, forme [i armonii, a devenirii versurilor [i aevolu]iei poeziei unui autor care nu [i-a tip`rit el \nsu[i nici o carte \n timpulvie]ii. C`ci ne\ndoios de o evolu]ie uluitoare este vorba \n ace[ti at~t depu]ini 16 ani de activitate literare, care despart debutul romanticuluiadolescent de maturitatea deplin`, iubitoare a clasicit`]ii, a \nc` t~n`ruluiscriitor, cr~ncen \ntrerupt` la v~rsta cristic` de 33 de ani.

8) Alexandru Piru: „Eminescu practic` aici filozofia din Einleitung in die Geistes-wissenschaften (1883) pe care \ns` n-a cunoscut-o [i pledeaz`, ca Dilthey, pentru con-ceptul de «trìre» dezvoltat \n Das Erlebnis und die Diethtung din 1908.“ (Eminescuazi, Bucure[ti, 1993)

IIII.. ,,,,NNuu ccrreeddeeaamm ss`̀--nnvv`̀]] aa mmuurrii vvrrooddaatt`̀““

Pe cì b`tute-adesea vrea mintea s` m` poarte.S-asam`n \ntre-olalt` via]` [i cu moarte.“

Se bate miezul nop]ii

Lada cu manuscrise cuprinde \n incandescen]a ei magmatic`, \ncremenitca \n vitrina unui muzeu viu al scrisului eminescian dinaintea ceasului acelaal verii lui 1883 c~nd resorturile prea \ncercate ale min]ii poetului au cedat,un document de existen]` cople[itor comparabil ca universalitate adeschiderii doar cu \nsemn`rile lui Leonardo. Pentru rom~ni, Eminescu st`,ca ,,om deplin al culturii“ noastre, cum nu a ostenit \ntreaga via]` s` o spun`C. Noica, \n acela[i rang cu Goethe pentru germani. Numai anii pu]ini aivie]ii [i \nc` [i mai pu]ini cei ai crea]iei l-au \mpiedicat ca din geniu poeticna]ional s` devin` un titan al spiritului universal, precum marii creatoritutelari din alte limbi europene. çn schimb, intensitatea supraomeneasc` aarderii pe rugul vie]ii [i a schimb`rii ei \n ,,cuvintul ce exprim` adev`rul“ l-apus – asemeni unor Nerval, Novalis, Poe ori contemporanul sù Rimbaud, decare-l despart numai barierele limbii – la r`d`cina acelui pariu existen]ialtotal care a n`scut poezia lumii moderne. C`ci setea de absolut poart` \nsecolul nostru chipul obsedant al cùt`rii cu orice pre] [i suferin]` aautenticit`]ii. Martor al at~tor experien]e limit` ale umanit`]ii \n care omul,mai mult victim` dec~t eroul propriei istorii, a fost exilat din unicitateaireductibil` a fiin]ei \ntr-o existen]` alienant`, secolul al XX-lea a redesco-perit pentru ,,sinele“ uman, o dat` cu poezia lirismului existen]ial, func]iaexisten]ial` a scrisului ca act al autenticit`]ii trìrii, implic~nd toate straturilecon[tiente [i obscure ale fiin]ei. Poezia, care din secolul trecut devenise omodalitate de existen]`, acum este privit` ca existen]` \ns`[i, pun~nd \n jocnu at~t intimit`]ile afective ale individului, nici obiectivarea eului abstract,c~t biografismul exemplar al omului confruntat cu propriul sù destin \ncùtarea esen]ei sale. Unde s` g`se[ti expresia autentic` a condi]iei umane\ntr-o lume care i-o pune mereu \n discu]ie dac` nu \n aceast` poezie a ade-v`rului fiin]ei concrete, experiment integral de via]` \n care Eminescu prinpoezia sa, cea a iubirii mai ales, a fost mai mult dec~t un precursor?!

Din aceast` perspectiv` inversat` a timpului, care face din ,,moderniprecursori ai clasicilor“, imaginea emblematic` a[ezat` ast`zi la \nceputulcìi ce str`bate codrul de simboluri eminescian este mai pu]in cea din at~t decunoscuta [i \n [coal` \nv`]at` pe de rost de un veac \ncoace strof` a soarteigeniului [i a iubirii sale pe p`m~nt din finalul grandios [i hieratic nu lipsit de

14 M. Eminescu

15Versuri l ir ice

un amar dispre] existen]ial al Luceaf`rului : ,,Trìnd \n cercul vostru str~mt/Norocul v` petrece,/ Ci eu \n lumea mea m` simt/ Nemuritor [i rece“, c~tabisala rostire a dilemei condi]iei umane din versul cu care se deschide Oda- \n metru antic : ,,Nu credeam s`-nv`] a muri vrodat`“.

çnc` \nainte de mijlocul secolului, mari poe]i ca Tudor Arghezi [i IonBarbu se ar`tau interesa]i \n descifrarea operei eminesciene mai mult deavatarurile eterne ale omului dec~t de cele ,,vremelnice“, databile estetice[te,ale geniului romantic. Plin` de t~lcuri pentru aceast` schimbare deparadigm` este [i \nt~lnirea \nt~mpl`toare – dar ce e oare \nt~mpl`tor \ntr-oursit` poetic` – dintr-o sear` a anului 1953, sub plin` ocupa]ie sovietic`, adoi dintre reprezentan]ii de v~rf ai unor importante genera]ii artisticerom~ne[ti ale secolului, una exclus` atunci din scena literar`, cealalt`\nt~rziat` \n a-[i face intrarea \n public: Ion Barbu [i Nichita St`nescu.Brusc, cum \[i amintea t~n`rul ce ucenicea \nc` pe versurile maestrului,bardul matematician le comunic` \n stilu-i paradoxal [i infailibil junilorscriitori afla]i \n mut` admira]ie c` Luceaf`rul, asemeni acelor m`re]etablouri renascentiste cu culorile \ntunecate de patina trecerii timpului,cuprinde prea multe chipuri \n el pentru a se constitui \ntr-un portret obsesiv.ßi, ca pentru a-[i \nt`ri afirma]ia, d`du glas propriei preferin]e, recit~ndauditoriului uluit Od` – \n metru antic.

Ulterior, pe urmele lui Ion Barbu, dar din alte motiva]ii, \ntreagagenera]ie neomodernist` a momentului ‘68 va considera versul prim al Odeidrept cel mai profund al literaturii rom~ne, Nichita St`nescu dezvolt~nd \njurul lui o \ntreag` ,,metafizic` a crea]iei“ ca mod de supravie]uire a fiin]eidup` moarte prin cuv~ntul poetic. Nu [tia, din c~te cunoa[tem, c` [i aiciEminescu printr-un scurt poem \n vers liber de la 20 de ani, Numai poetul,fusese nu numai un precursor, ci chiar \ntemeietor la noi al acestei sui-generis ontologii lirice: ,,Lumea toat`-i trec`toare,/ Oamenii se trec [i mor/Ca [i miile de unde,/ Ce un suflet le p`trunde,/ Treier~nd necontenit/ S~nulm`rei infinit.// Numai poetul,/ Ca pas`ri ce zboar`/ Deasupra valurilor,/Trece peste nem`rginirea timpului“.

Autoportretul eminescian \n care eros [i thanatos se \ntrep`trund \n des-tinul omenesc p~n` la a nu mai putea fi deosebite, turnate cum sunt \n per-fecta form` antic` a Odei, \l tulbur`, s-ar p`rea, pe cititorul actual mai multdec~t fresca \nfiorat` de ad~nca t`cere a singur`t`]ii cosmice a geniului ne-muritor, care nu-[i poate afla niciodat` fericirea, via]a fiind durat`, pierdere,destr`mare, imperiu al clipei ferice [i totodat`, cu fiecare clip` ce trece,aduc`toare de triste]e [i spaim` a mor]ii. Mulajul luat pe viu acutei st`ri despirit a momentului, chiar deformat expresionist de zbaterea clipei dar cu at~tmai autentic, prevaleaz` astfel asupra viziunii clasice regiz~nd omniscient

16 M. Eminescu

polifonia vocilor lirice desprinse din fluxul temporal. Adev`rului eternlumin~nd clipa \i este preferat adev`rul clipei prin care str`bate eternitatea.Dou` moduri de a pune aceea[i \ntrebare universului. ,,Nu credeam s`-nv`]a muri vrodat`“: \n dialogul milenar al umanit`]ii, versul acesta de odes`v~r[it` [i zguduitoare simplitate a asum`rii destinului este forma cult`cu care se adreseaz` lumii ciobanul Miori]ei. Ontologic, el r`spunde la ceeace ar p`rea f`r` de rostul firii atunci c~nd omul se afl` infinit de singur\naintea neantului.

Cercet`rile biografice din ultimul p`trar al veacului au acreditat ipoteza9,seduc`toare pentru gustul [i f`r` prejudec`]ile acestui fin de siècle care aconsumat toate ,,...ismele“ modernit`]ii, a (pre)[tiin]ei t~n`rului poet asuprafatalit`]ii bolii incifrate \nc` de la na[tere \n genele corpului sù.Extraordinarul vers al Odei are astfel acoperirea unui abis de suferin]`moral` anterioar` [i mult mai puternic` \n con[tiin]a poetului fa]` de dataapari]iei durerilor atroce care, dup` aceea, \i vor tortura la intervale tot maidese capul [i corpul, abis \ntrez`rit uneori, crede George Munteanu printrer~ndurile poeziei eminesciene: ,,Dac` tu [tiai problema astei vie]i cu carelupt/Ai vedea c` am cuvinte pana chiar s` o fi rupt“. Cum e firesc, versurilep`streaz` \ntreag` ambiguitatea sensurilor poemului, deschis nem`rginitinterpret`rilor, ca \n Scrisoarea II, ori \n versurile \nchinate Bucovinei deadolescentul de 16 ani (,,Numai l~ng` s~nu-]i geniile rele/ Care-mi desc~nt`firul vie]ii mele,/ Parc` dormita;/ M` l`sar`-n pace, ca s` c~nt \n lume,/ S`-mivisez o soart` m~ndr` de-al meu nume/ ßi de steaua mea“) neconfirm~nd, s-arspune, dar nici infirm~nd ipoteza plin` de dramatism a ultimului sù biografde seam`. çn schimb, ea poate p`rea verosimil` \n lumina unor pasagii clar-obscure din scrisorile din strìn`tate ale poetului, cea din 1873 de pild`:,,Nevoind nici s`-mp`rt`[esc soarta fra]ilor mei risipi]i prin strìni, nici sàdaog la lipsa lor, am decis s` m`-ntorc \n ]ar` peste c~t`va vreme [i s` m-arunc \n valurile vie]ii practice. Mi-e indiferent cum – eu [-a[a nu mai pot fifericit \n lume. (...) Voi s` reintru \n nimicnicia din care am ie[it“.

S` fi \n]eles oare de atunci poetul c` soarta \i era pecetluit`? Mo[tenit`prin ,,p`rin]ii din p`rin]i“, boala necru]`toare [i inavuabil` \n secolul trecut,care-i va \ngenunchia pe r~nd fra]ii sortindu-i unor mor]i n`prasnice iar pesora sa Harieta condamn~nd-o de mic` la calvarul purt`rii unui greoi aparatpentru handicapa]ii ologi, s` fi fost teribilul secret al tragicei sale familii?!At~t de t~n`r, Mihai descifrase deja \n simptomele unor suferin]e comune,aparent banale, ce se ]in lan] de el, primele semne ale \ngrozitoarei maladiiereditare care cu timpul \i va ataca \n func]ionalitatea sa biologic` acest trup

9. George Munteanu, Hyperion. Via]a lui Eminescu, Bucure[ti, 1973.

17Versuri l ir ice

al sù neobi[nuit de viguros [i cu at~t mai apt pentru chinuri, distrug~ndu-ilent, – ca \n versurile premonitorii ale Scrisorii a IV-a – organele vitale, f`rà-i conferi vreodat` pacea uit`rii de sine ca unui Hölderlin ori Lenau,dimpotriv`, arunc~ndu-l \n cea mai neagr` disperare a unei lucidit`]i sterile,con[tiente p~n` la moarte de pierderea harului creator, geniul poetic.Asemeni celorlal]i Eminoviceni, ca [i cei din vechiul neam al Iura[cilor,poetul p`str` cu str`[nicie taina care nu era numai a sa, purt~ndu-[i \ntr-ot`cere deplin` povara vie]ii. Nici cei mai apropia]i prieteni n-au aflat, dincolode discre]ia des`v~r[it` a versurilor sale lirice, c` la v~rsta c~nd te sim]inemuritor, el \n]elesese ceea ce al]ii ajung s` [tie cu limpezime ceva mait~rziu, iar mul]i niciodat`: c` suntem condamna]i de la na[tere, prin via]`, lamoarte. Iar lui absurda instan]` \i acordase un termen foarte scurt pe careavea grij` s` i-l aminteasc` mereu: noi dureri se adaug` celor vechimartiriz~ndu-i trupul, tot mai grele \ncerc`ri se abat asupra familiei\ndoliindu-i sufletul. Pentru cel ce voia s` \n]eleag` temeiurile firii, maisumbr` \nc` dec~t perspectiva mor]ii, era cea a pierderii limpezimiicugetului c~nd stihiile biologice aveau a r`bufni definitiv: ,,çn Temi[oaratrebuie s` fi trìnd un om sub numele Nicolae Eminovici. Acest om estefratele meu“ – scrie el din Viena spre a afla ve[ti care s` lini[teasc` o familiecuprins` de o ,,penibil`“ [i ,,etern` nesiguran]` dac` (Nicolae, n.n.) e mortsau de mai trìe[te \nc` [i dac` trìe[te, cum?“

Al`turi de Nicolae aveau s` fie Ilie, fratele cel drag din jocurilecopil`riei10, Iorgu care se \mpu[c` la 29 de ani [i ßerban, al c`rui deces(bolnav de pl`m~ni, moare \n spital alienat, la Berlin) \ncearc` s`-l,,tìnuiasc` mamei“ ce se stinge, bolnav` la r~ndu-i, \n august 1876. PentruMihai, abia trecut de 26 de ani, lipsa acestora se adaug` mai vechilorpierderi, cea a lui Aron Pumnul, venerat p`rinte spiritual [i cea at~t dedureroas` a fantasmaticei ,,Flori albastre“, iubita enigmatic` de la Ipote[ti, ac`rei dragoste dint~i [i moarte prematur` \l vor urm`ri \ntreaga-i via]`. Cinear mai privi optimist lumea? Schopenhauer nu f`cuse dec~t s`-i dea osistematic` explica]ie propriilor nefericiri, un ,,argument“ general al lor,oferindu-i un ademenitor cadru teoretic suferin]elor pe care poetul \ncerca s`[i le domine prin luciditate [i mai ales prin scrierea lor. Tot de la g~nditorulgerman vin [i savantele idei asupra geniului speciei [i zadarnicelor chinuriale dragostei ce-l vor consola uneori pe b`rbatul mal-aimé, cum se sim]ea,uneori pe nedrept, Eminescu.

Adeptul pesimismului filozofic, poet al de[ert`ciunii am`girilor vie]ii \[itrì \ns` datul sor]ii cu o asemenea asupra de m`sur` intensitate cum doar \n

10. M. Eminescu: ,,Mort e al meu frate./ Nimeni ochii-i n-a \nchis/ çn strìn`tate – /Poate-s deschi[i [i-n groap`!“, Copii eram noi am~ndoi.

patima pentru via]` a unui condamnat la moarte se poate afla. Voia s`cuprind` totul. Suferea c` nu [tie \n]elesul tuturor lucrurilor. ßcolile vremiinu puteau s`-l mai \ncap`. çnv`]` singur p~n` [i ceea ce nu credea c` va reu[ivreodat`. Renun]` la ierarhiile lume[ti [i-[i \nfrunt` destinul atroce printr-omunc` titanic` de cunoa[tere a legilor lumii. Absurdului sor]ii \i opusedemnitatea voin]ei umane de a institui \n lume un sens, fie el [i acela alvisului mor]ii. Din \nfruntarea \ntre destin [i con[tiin]` se ivi pe p`m~ntulrom~nesc una dintre cele mai nobile tragedii ale condi]iei umane. çndoindu-se ca Montaigne, a vrut s` [tie totul merg~nd la izvoare [i a ajuns ca Pascals` contemple \nfiorat t`cerea triste]ii infinitului, unde ,,De pl~ngeDemiurgos, doar el aude pl~nsu-[i“. Din aceast` \nsingurare cosmic` afiin]ei, t~njind dup` absolutul \nt~lnirii [i contopirii cu cealalt` form` aesen]ei ei inaccesibile altfel sie[i, iubita ca miraj al frumuse]ii [i \mpliniriiacelui ,,dor f`r` de sa]iu“ al dragostei menit a nu se \mplini vreodat` \naceast` lume a trecerii, s-a n`scut muzica pur` a versurilor eminesciene,c~ntec tot mai perfect al poeziei \n sine ca singur leac al dezn`dejdii omuluitrìnd nimic etern \n umbra mor]ii.

To]i murim, dar sunt oameni pe p`m~nt precum Eminescu pentru care maiimportant dec~t moartea este cum o trìm, cum murim. ,,Nu credeam s`-nv`]a muri vrodat`“ reformuleaz` pentru sine spaima \ntreb`rii aflat` \nscrisoarea din Viena: ,,eterna nesiguran]` dac` e mort sau de mai trìe[te\nc` [i, dac` moare, cum ?“. Poetul a ales s` moar` prin iubire. S` dea cuacest pre] prea scurtei fericiri a dragostei [i lungului prilej pentru durere aliubirii, form` nepieritoare turnat` \n cuvintele at~t de greu de tradus alelimbii semin]iei sale rom~ne[ti.

Alexandru CONDEESCU

18 M. Eminescu

Not` asupra edi]iei

Textul de baz` al edi]iei M.L.R. este reprodus dup` volumele „testamentare“Perpessicius, M. Eminescu, Opere alese, volumul I – III (Editura pentru Literatur`,Bucure[ti, 1964 [i Minerva, 1973). El reproduce toate poeziile antume \ncep~nd cuLa morm~ntul lui Aron Pumnul (1866) p~n` la Kamadeva (1887), postumele dinintervalul 1866–1883 [i sec]iunea poemelor originale de inspira]ie folcloric`. çntregacest corpus a fost or~nduit dup` un criteriu de cronologie mixt` [i anume: poeziilepublicate \n timpul vie]ii au fost date dup` anul de apari]ie \n foi volante sau reviste(la finalul fiec`rei poezii \n parte) iar cele nepublicate \n timpul vie]ii, dup` anulcrea]iei stabilit de Perpessicius. çn cadrul primei sec]iuni sunt poezii (De-a[ avea)care au o datare a primei redact`ri (1865), o dat` de apari]ie \n revist` (1866), alt`datare de transcriere (1870) \n manuscrisul 2259 (subms. Marta sau Elena), [i o apatra de revizuire a poeziei pe structura primei redact`ri (1881); sunt alte poezii lacare procesul de crea]ie se \ntinde pe ani mul]i (Melancolie, Gloss`, Od` – \n metruantic); altele la care distan]a dintre anul primei redact`ri [i anul apari]iei este foartemare (Sara pe deal 1872/1885, Nu m`-n]elegi 1879/1886, Kamadeva 1876/1887);iar altele nu figureaz` \n nici un manuscris (La Bucovina, Ce-]i doresc eu ]ie, dulceRom~nie). çn toate aceste cazuri s-a optat pentru data apari]iei \n epoc`. Postumele\ns` au fost or~nduite dup` anul ultimei redact`ri.

La acest corpus s-a adaugat varianta antumei La Heliade \nlocuind titlul luiPerpessicius ≤La moartea lui Eliade≥ cu sintagma din primul vers T`ce]i! Ceartaamu]easc`…, reprodus` din volumul I, 1939 [i cu corec]iunile lui Petru Cre]ia,apoi alte cinci noi poezii cu titlu dat de Eminescu, existente doar \n volumul V –Note [i variante – 1959, deci practic necunoscute, poezii cu statut autonom [idemne s` figureze \n orice edi]ie: Un roman (ms. 2285 102r – 112r), Surori (ms.2285 105r – 107r), Izvor [i r~u (ms. 2262 193r), Ureche (ms. 2260 26r), Cinee[ti? (ms. 2260 243r – 246r).

Din tot ceea ce s-a adùgat, la reluarea edi]iei \n Editura Academiei de c`trecolectivul Eminescu al M.L.R., \n Addenda la volumele I [i IV ale Volumului XV,am dat urm`toarele titluri: Asta vreu, dragul meu (1866), Da]i-mi arp` de aram`(1870), A frumse]ii tale forme… (1875–1876), E \mp`r]it` omenirea – ultimastrof` – (1876), O, r`m~i, r`m~i cu bine (1876–1877), La arme (1878–1879), ßiera ploaie cu senin (1879), E trist ca nimeni s` te [tie (1879).

C~t prive[te textul poeziilor care ulterior s-au contopit \n drame, el a fost dat \nsuita [i cu lec]iunile proprii volumului VIII Teatru – Editura Academiei [i MuzeulLiteraturii Rom~ne, \n care s-a inserat, [i anume: Mure[anu (1872), Mure[anu(1876), çntunericul [i poetul (1869) – am renun]at la cel de-al patrulea fragment(1869) din drama Andrei Mure[anu din Anexe la Postume, evit~nd de a reproduce\n felul acesta \ntreaga dram` dispersat` – fragmentul din comedia Minte [i inim`,poezia Cine-i devenit` Nordica (c~ntul lui Maio) din drama ßtefan cel t~n`r.

Din anexa volumului IV s-au reprodus Pintre st~nci de piatr` seac` [i O steapin ceruri.

19Versuri l ir ice

20 M. Eminescu

S-a \ntregit cu a 8-a strof` textul poeziei Locul aripelor a[a cum figureaz` ea\n cele dou` mss. 2257 63r – 63v [i 2259 (subms. Marta) 31v –32r, eliminat` dePerpessicius, care a luat \n considerare corec]iunile f`cute de Eminescu \n 1881,dar p`str~ndu-i datarea 1869.

La confruntarea cu manuscrisele au reie[it urm`toarele lec]iuni noi pentru poe-ziile: LidaLida ms. 2259, 35r.-35v., Cu pescaru-n luntre zboar`/ Al ruinei geniu blond;IubiteiIubitei, ms. 2290 3r-5r, Cu ochii stin[i, cu gura-ar amu]i; dar ast`zi v`d c-am pier-dut num-un nume; C~nd criv`]ul cu iarna…C~nd criv`]ul cu iarna… ms. 2259 166r.-167r., Iar visele dinsomnu-mi s-adun [i se \mbin`; ea ochii [i-i \nchide z~mbind \n visul sù; ea vine [ipe s~nu-mi c~nd dulce ea se las`; O te-nsenin` \ntuneric receO te-nsenin` \ntuneric rece ms. 2291 53v.-54v., Spelunc` umed` ca ebenul cel topit; s` v`d trec~nd \n hain` cuvenite/ Aceleg~nduri; Odin [i poetulOdin [i poetul ms. 2290 31r.-36r., 38r.-45r., Ce \mplu lumea visurilormele; O scur`/ obscur`; M-ai chinuit at~ta cu vorbe de iubireM-ai chinuit at~ta cu vorbe de iubire, ms. 2276 II,34v.-36v., Credeam \nt~ia dat` c` te iubesc [i-n urm` totu[i simt; Din c~nd \nDin c~nd \nc~ndc~nd ms. 2276 I, 128r.-129r., Cu al tù suflet a[a cald [-\ndur`tor nu i-ai atins.

Drept titlu pentru Povestea magului c`l`tor \n stele s-a dat primul vers dinpoem çn vremi demult trecute…, renun]~nd la cel dat de G. C`linescu, [i s-a operatcorec]iunea datorat` lui D. Mur`ra[u, red~nd textului suita fireasc` (cele 11 strofe– v. 129–183 au trecut dup` v. 367, conform numerot`rii versurilor f`cut` dePerpessicius).

S-a \ntregit de asemenea poezia Bismarqueuri de fals` marc` cu \nceputul eifiresc de pe pagina de manuscris 2276 II 66v., d~ndu-i titlul lui Eminescu Menire(1873), l`s~nd varianta De vorbi]i m` fac c` n-aud din ms. 2289, 30v., la locul eidin 1876.

Pentru Mu[atin [i codrul, [i Drago[ vod` cel b`tr~n, am dat textul a[a cumapare el reconstituit [i cu lec]iuni noi \n „Manuscriptum“, 1 / 1991, num`r specialEminescu alc`tuit de Petru Cre]ia. Pentru Antume s-au operat toate corec]iunilef`cute de Petru Cre]ia, \n 1983, la Edi]ia I – Maiorescu.

S-a reprodus textul poeziei Doina dup` volumul I din edi]ia Perpessicius(1939), pp. 182–183, eliminat` din edi]ia reprodus` de noi. S-a completat textulpoeziilor Menire, Mu[atin [i codrul, Drago[ vod` cel b`tr~n cu versurile eliminatede cenzura epocii, lesne de observat.

Textul poeziei çmb`tr~nit e sufletul din mine a fost sporit cu dou` versuriinedite, descoperite cu prilejul acestei edi]ii (O foaie scris` ***se cade/ Cu-nimperiu se-mi[c`, c-un imperiu arde/.)

Principiile de transcriere sunt ale edi]iei Perpessicius cu men]iunea c` texteleeditate [i \ntregite din volumele VIII [i XV au fost date dup` principiile detranscriere enun]ate de Petru Cre]ia \n volumul VII. çn plus s-a renun]at laortografia etimologic`, p`str~nd-o doar \n numele proprii [i titluri (Din lyra spart`,Phylosophia copilei), cu o singur` excep]ie: Horia, rima nymb / Olymp.

A.D.

1866

22 M. Eminescu

LA MORMÅNTUL LUI ARON PUMNUL

çmbrac`-te \n doliu, frumoas` Bucovin`,Cu cipru verde-ncinge antic` fruntea ta;C-acuma din pleiada-]i auroas` [i senin`Se stinse un luceaf`r, se stinse o lumin`,

Se stinse-o dalb` stea!

Metalica vibr~nd` a clopotelor jaleVuie[te \n caden]` [i sun` \ntristat;C`ci, ah! geniul mare al de[tept`rii taleP`[i, se duse-acuma pe-a nemuririi cale

ßi-n urm`-i ne-a l`sat!

Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt [i mare,Colò unde te-a[teapt` to]i \ngerii \n cor,Ce-ntoan` tainic, dulce a sferelor c~ntareßi-]i \mpletesc ghirlande, cununi mirositoare,

Cununi de albe flori!

Te pl~nge Bucovina, te pl~nge-n voce tare,Te pl~nge-n t~nguire [i locul tù natal;C`ci umbra ta m`rea]` \n falnica-i zburareO urm`-ncet cu ochiul \n trist` l`crimare

Ce-i sim] na]ional!

Urmeze \nc`-n cale-]i [i lacrima duioas`,Ce junii to]i o vars` pe trist morm~ntul tù,Urmeze-]i ea prin zboru-]i \n c~nturi t~nguioase,çn c~nturi r`sun~nde, suspine-armonioase,

Colò, \n Eliseu!...

(L`crimioarele \nv`]`ceilor…, 15/27 ianuarie 1866)

DE-Aß AVEA...

De-a[ avea [i eu o floareM~ndr`, dulce, r`pitoare,

23Versuri l ir ice

Ca [i florile din mai,Fiice dulce-a unui plai,Plai r~z~nd cu iarb` verde,Ce se leag`n`, se pierde,Undoind \nceti[or,ßoptind [oapte de amor;

De-a[ avea o floricic`Ginga[` [i tineric`, Ca [i floarea crinului, Alb ca neaua s~nului, Amalgam de-o roz-albie ßi de una purpurie, C~nt~nd vesel [i u[or, ßoptind [oapte de amor;

De-a[ avea o porumbi]`Cu chip alb de copili]`, Copili]` bl~ndi[oar` Ca o zi de prim`var`, C~tu-]i ]ine ziuli]a I-a[ c~nta doina, doini]a, I-a[ c~nta-o-nceti[or,ßoptind [oapte de amor.

(Familia, II, 6, 25 februarie/9 martie 1866)

O CåLåRIRE çN ZORI

A nop]ii gigantic` umbr` u[oar`,Purtat` de v~nt,

Se-ncovoie tainic, se leag`n`, zboar`Din aripi b`t~nd.

Roz-alb-auror`, cu bucle de aurSclipinde-n rubin,

Revars` din ochii-i de lacrimi tezaurPe-al florilor s~n;

R`sp~nde suflarea narciselor albeBalsamu-i divin,

ßi Chloris din roze \[i pune la salbePe fruntea-i de crin;

Iar r~ul suspin` de bl~nda-i durerePoetic murmur,

Pe-oglinda-i de unde r`sfr~nge-n t`cereFantastic purpur;

ßi pas`rea c~nt` suspine-imit~ndÙn c~ntec de-amor,

Ecou-i r`spunde cu vocea-i vuind`La pl~nsu-i de dor.

Pe c~mp se v`d dou` fiin]e u[oareS`lt~nde pe-un cal,

Pe care le-ncinge de flutur`-n boareSub]ire voal;

Ca Eol, ce zboar` prin valuri [i ]ip`,Fugarul u[or

Necheaz`, s-arunc` de spintec`-n pripÀl negurei flor,

O dalb` fecioar` adoarme pe s~nulDe-un june frumos,

Astfel cum dormit` oftarea, suspinulçn c~ntul duios;

Iar talia-i nalt`, ginga[`, sub]ireSe ml`die-n v~nt,

ßi negrele-i bucle ondoal`-n zefire,Sclipesc flutur~nd.

I-adoarme pe s~nu-i, se leag`n`-n bra]eçn tandre vis`ri;

Pe c~nd ca profume pe bl~nda ei fa]`Plutesc s`rut`ri.

24 M. Eminescu

25Versuri l ir ice

Iar aeru-n munte, \n vale vibreaz`De tainici oft`ri;

C`ci junele astfel din pieptu-i ofteaz`çn dalbe c~nt`ri:

,,Ah! ascult`, m~ndruli]`,Dr`guli]`

ßoapta-mi bl~nd` de amor,S`-]i c~nt dulce, dulce tainic,

C~ntul jalnicCe-]i c~ntam adeseori.

De-ai fi, drag`, zefir dulce,Care duce

Cu-al sù murmur frunze, flori,A[ fi frunz`, a[ fi floare,

A[ zburarePe-al tù s~n gem~nd de dor;

De-ai fi noapte,-a[ fi lumin`,Bl~nd`, lin`,

Te-a[ cuprinde c-un suspin;ßi \n nunta de iubire,

çn unire,Na[te-am zorii de rubin;

De-a[ fi, m~ndr`, r~u[orul,Care dorul

ßi-l confie c~mpului,¥i-a[ sp`la c-o s`rutare,

Murmurare,Crinii albi ai s~nului!“

Ca Eol, ce zboar` prin valuri [i ]ip`,Fugarul u[or

Necheaz`, s-arunc` de spintec`-n pripÀl negurei flor;

Vergina \l str~nge pe-amantu-i mai tareLa s~nu-i de crin.

ßi fa]a-[i ascunde l-a lui s`rutareçn p`r ebenin.

Iar Eco \[i r~de de bl~ndele pl~ngeri,De junii aman]i,

ßi r~ul repet` ca c~ntul de \ngeriçn repede dan]:

,,De-a[ fi, m~ndr`, r~u[orul,Care dorul

ßi-l confie c~mpului,¥i-a[ sp`la c-o s`rutare,

Murmurare,Crinii albi ai s~nului!“

(Familia, II, 14, 15/27 mai 1866)

DIN STRåINåTATE

C~nd tot se-nvesele[te, c~nd to]i aici se-nc~nt`, C~nd to]i \[i au pl`cerea [i zile f`r` nori, Un suflet numai pl~nge, \n doru-i se av~nt` L-a patriei dulci plaiuri, la c~mpii-i r~z`tori.

ßi inima aceea, ce geme de durere,ßi sufletul acela, ce c~nt` amor]it,E inima mea trist`, ce n-are m~ng~iere,E sufletu-mi, ce arde de dor nem`rginit.

A[ vrea s` v`d acuma natala mea v~lcioar`,Sc`ldat` \n cristalul p~r~ului de-argint,S` v`d ce eu at~ta iubeam odinioar`:A codrului tenebr`, poetic labirint;

S` mai salut o dat` colibele din vale, Dorminde cu un aer de pace, lini[tiri, Ce respirau \n tain` pl`ceri mai naturale, Vis`ri misterioase, poetice [optiri.

26 M. Eminescu

27Versuri l ir ice

A[ vrea s` am o cas` t`cut`, mitutic`, çn valea mea natal`, ce undula \n flori, S` tot privesc la munte \n sus cum se ridic`,Pierz~ndu-[i a sa frunte \n negur` [i nori.

S` mai privesc o dat` c~mpia-nfloritoare, Ce zilele-mi copile [i albe le-a ]esut, Ce auzi odat` copila-mi murmurare, Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a v`zut.

Melodica [optire a r~ului, ce geme, Concertul, ce-l \ntoan` al p`s`rilor cor, C~ntarea \n caden]` a frunzelor ce freme, N`scur-acolo-n mine [optiri de-un ginga[ dor.

Da! Da! A[ fi ferice de-a[ fi \nc` o dat` çn patria-mi iubit`, \n locul meu natal, S` pot a binezice cu mintea-nfl`c`rat` Vis`rile juniei, vis`ri de-un ideal.

Chiar moartea, ce r`sp~nde teroare-n omenire, Prin vinele vibr~nde ghe]oasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme \n dulce lini[tire, çn visuri fericite m-ar duce c`tre nori.

(Familia, II, 21, 17/29 iulie 1866)

LA BUCOVINA

N-oi uita vreodat`, dulce Bucovin`,Geniu-]i romantic, mun]ii \n lumin`,

Vìle \n flori,R~uri res`lt~nde printre st~nce nante,Apele lucinde-n dalbe diamante

Peste c~mpii-n zori.

Ale sor]ii mele pl~ngeri [i sur~se,çng~nate-n c~nturi, \ng~nate-n vise

Tainic [i u[or,Toate-mi trec prin g~ndu-mi, trec pe dinainte,Inima mi-o fur` [i cu dulci cuvinte

çmi [optesc de dor.

Numai l~ng` s~nu-]i geniile rele,Care \mi desc~nt` firul vie]ii mele,

Parc` dormita;M` l`sar`-n pace, ca s` c~nt \n lume,S`-mi visez o soart` m~ndr` de-al meu nume

ßi de steaua mea.

C~nd pe bolta brun` tremur` Selene,Cu un pas melodic, cu un pas alene

Lin \n calea sa,Eol pe-a sa arp` bl~nd r`sun`toareC~nt-a nop]ii dulce, mistic` c~ntare,

C~nt din Valhala.

Atunci ca [i silful, ce n-adoarme-n pace,Inima \mi bate, bate, [i nu tace,

Tremur` u[or,çn fantazii m~ndre ea \[i face cale,Peste mun]i cu codri, peste deal [i vale

M~n` al ei dor.

M~n` doru-i tainic colo, \nspre tine,Ochiul \mi sclipe[te, genele-mi sunt pline,

Inima mi-e grea;Astfel, totdeauna c~nd g~ndesc la tine,Sufletul mi-apas` nouri de suspine,

Bucovina mea!

(Familia, II, 25, 14/26 august 1866)

28 M. Eminescu

SPERAN¥A

Cum m~ng~ie dulce, alin` u[or Speran]a pe to]i muritorii! Triste]`, durere [i lacrimi, amor,Azilul \[i afl` \n s~nu-i de dor ßi pier, cum de boare pier norii.

Precum c`l`torul, prin mun]i r`t`cind, Prin umbra p`durii cei dese,La slaba lumin` ce-o vede lucind Alearg` purtat ca de v~nt Din noaptea p`durii de iese:

A[a [i speran]a – c-un licur u[or, Cu slaba-i lumin` p`lind` – Anim`-nc-o dat` trem~ndul picior, De uit` de sarcini, de uit` de nori,ßi unde o vede s-av~nt`.

La cel ce \n carcere pl~nge amar ßi blestem` cerul [i soartea, La neagra-i durere \i pune hotar, F`c~nd s`-i apar` \n negru talar A lumii parànimf` – moartea.

ßi maicii ce str~nge pruncu]u-i la s~n, Privirea de lacrime plin`, V`z~nd cum geniile mor]ii se-nclin Pe fruntea-i copil` cu spasmuri [i chin Speran]a durerea i-alin`.

C`ci vede sur~su-i de gra]ie plin ßi uit` pericolul mare, L-apleac` mai dulce la s~nu-i de crin,ßi fa]a-i umbre[te cu p`r ebenin, La pieptu-i \l str~nge mai tare.

29Versuri l ir ice

A[a marinarii, pe mare \mbl~nd, Izbi]i de talazuri, furtune, Izbi]i de orcanul ghe]os [i url~nd, Speran]a \i face de uit` de v~nt, ßi sper` la timpuri mai bune.

A[a virtuo[ii murind nu desper, Speran]a-a lor frunte-nsenin`, Speran]a cea dulce de plat` \n cer, ßi face de uit` de-a mor]ii dureri, Pleoapele-n pace le-nchin`.

Cum m~ng~ie dulce, alin` u[or Speran]a pe to]i muritorii! Triste]`, durere [i lacrimi, amor,Azilul \[i afl` \n s~nu-i de dor ßi pier, cum de boare pier norii.

(Familia, II, 29, 11/23 septembrie 1866)

ASTA VREU, DRAGUL MEU

– Iube[ti scumpa mea frumoas` Ghirl`ndioara de-albe flori, Ce-ncunun` gra]ioas` Buclele-mi ce-n v~nturi zbor?

– Nu, nu! Nu, nu!

– Ce vrei dar`, drag`, tu? Poate roza cea t`cut` Care dulce se s`rut` Cu fluturii r~z`tori?

– Ba nu, nu: cununa-n laur,Cins`-n aur, aur, aur, Atunci este un tezaur:

Asta vreu, Dragul meu!

30 M. Eminescu

– Iube[ti, dulce dr`gulin`,Doina mea de tainic dorCa pe lira mea suspin` Dulce, bl~nd, \nceti[or?

– Nu, nu! Nu, nu!

– Ce vrei dar`, drag`, tu? Poate c~ntul de-armonie Care Eol \l adie Printre frunze, printre flori?

– Ah! C~nd aurul suspin` çn pungu]a plin`, plin`, C-o c~ntare metalin`!


– Iube[ti poate pe Selene, Ca o candel` lucind, C~nd cu pasu-i lin, alene Se preumbl` sur~z~nd?

– Nu, nu! Nu, nu!

– Ce vrei dar`, drag`, tu? Iube[ti poate alba zare Ce-o s`geat` m~ndrul soare Peste c~mpul \nflorind?

– Ah! C~nd aurul dulce sun` çn pungu]a mea nebun` Nu-mi mai trebe alba lun`!


– Iube[ti patria-]i m`rea]` Ce de glorii duce dor, C~nd \n palida ei fa]` Se deseamn`-un viitor?

31Versuri l ir ice

–Nu, nu! Nu, nu!

Ce vrei dar`, drag`, tu? Poate visul mare, mareDe m`rire, r`zbunare, Ce-l viseaz`-a ei popor?

C~nd \n loc de glorii, laur, Mi-ar da aur, aur, aur, Atunci fi-mi-ar un tezaur!


(Umoristul, 29 septembrie/11 octombrie 1866)

MISTERELE NOP¥II

C~nd din stele auroase Noaptea vine-nceti[or, Cu-a ei umbre suspin~nde, Cu-a ei silfe [opotinde, Cu-a ei vise de amor;

C~te inimi \n pl`cere çi resalt` u[urel! Dar pe c~te dureroase C~ntu-i mistic le apas`, C~ntu-i bl~nd, \ncetinel.

Dou` umbre, albicioase Ca [i fulgii de ninsori, Razele din alba lun` Mi le torc, mi le-mpreun` Pentru-ntregul viitor;

Iar doi \ngeri c~nt`-n pl~ngeri, Pl~ng \n noapte dureros, ßi se sting ca dou` stele,

32 M. Eminescu

Care-n nunt`, u[urele, Se cunun c`z~nde jos.

çntr-un cuib de turtureleCa [i fluturii de-u[or Salt` Eros nebune[te, çl dezmiard`, l-\nc`lze[te Cu un vis de tainic dor;

Iar \n norul de profume Dou` suflete de flori Le desparte-al nop]ii mire Cu fantastica-i [optire, Le resfir`, p~n` mor.

C~nd pe stele aurie Noaptea doarme u[urel, C~te inime r~z~nde, Dar pe c~te suspin~nde Le delas`-ncetinel!

Dar a[a ne e destinul, Vitreg prea adeseori,Unui lumea i-acordeaz`, Iar pe altul \l boteaz` Cu-a lui rou` de pl~nsori.

(Familia, II, 34, 16/28 octombrie 1866)

FRUMOASå-I…

çn lacul cel verde [i linR`sfr~nge-se cerul senin,Cu norii cei albi de argint,Cu soarele nori sf~[iind.Dumbrava cea verde pe malS-oglind` \n umedul val,O st~nc` st~rpit` de gerçnal]-a ei frunte spre cer.

33Versuri l ir ice

Pe st~nca sf`rmat` m` sui,G~ndirilor aripi le pui;De-acolo cu ochiul uimitEu caut colò-n r`s`ritßi caut cu sufletul dusLa cerul pierdut \n apus.Cobor apoi st~nca \n jos,M` culc \ntre flori cu miros,Ascult la a valului c~nt,La geam`tul dulce din v~nt.Natura, de jur \mprejur,Pe sus e o bolt` de-azur,Pe jos e un verde covor,¥esut cu mii tinere flori.V`d apa ce tremur` linCum v~ntul o-ncrunt`-n suspin,Simt zèfiri cu-aripi de fioriMuiate \n miros de flori,V`d lebede, barc` de v~nt,Prin unde din aripe d~nd,V`d fluturi alba[tri, u[ori,Roind [i b~nd miere din flori.

De ce nu am aripi s` zbor!M-a[ face un flutur u[or,Un flutur u[or [i gentilCu suflet voios de copil,M-a[ pune pe-o floare de crin,S`-i beau sufle]elul din s~n,C`ci am eu pe-o floare necaz:Frumoas`-i ca ziua de azi!

LIDA

Marea-i trist`-n v~ntul serei.Pe ruini ce se de[irLida vede-icoana m`riißi pe fa]`-i pl~ng g~ndiri.

34 M. Eminescu

Blonda Lid-amor g~nde[te.Marea vede chipu-i palßi-n ad~ncu-i zugr`ve[tePrin ruini un ideal.

Un pescar pe ]`rmuri treceßi din placa de argintVede z~na trist`, recePrin risipe r`t`cind.

Peste-un an \n nop]i de var`Vezi pe luciul vagabondCu pescaru-n luntre zboarÀl ruinei geniu blond.

35Versuri l ir ice

1867

CE-¥I DORESC EU ¥IE, DULCE ROMÅNIE

Ce-]i doresc eu ]ie, dulce Rom~nie, ¥ara mea de glorii, ]ara mea de dor? Bra]ele nervoase, arma de t`rie, La trecutu-]i mare, mare viitor! Fiarb` vinu-n cupe, spumege pocalul, Dac` fiii-]i m~ndri aste le nutresc; C`ci r`m~ne st~nca, de[i moare valul, Dulce Rom~nie, asta ]i-o doresc.

Vis de r`zbunare negru ca morm~ntul Spada ta de s~nge du[man fumeg~nd, ßi deasupra idrei fluture cu v~ntul Visul tù de glorii falnic triumf~nd, Spun` lumii large steaguri tricoloare, Spun` ce-i poporul mare, rom~nesc, C~nd s-aprinde sacru candida-i v~lvoare, Dulce Rom~nie, asta ]i-o doresc.

çngerul iubirii, \ngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic sur~z~nd, Ce pe Marte-n glorii s` orbeasc`-l face, C~nd cu lampa-i zboar` lumea lumin~nd, El pe s~nu-]i vergin \nc` s` coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu \l str~nge-n bra]e, tu \i f` altare, Dulce Rom~nie, asta ]i-o doresc.

Ce-]i doresc eu ]ie, dulce Rom~nie, T~n`r` mireas`, mam` cu amor! Fiii tì trìasc` numai \n fr`]ie Ca a nop]ii stele, ca a zilei zori, Via]a \n vecie, glorii, bucurie, Arme cu t`rie, suflet rom~nesc, Vis de vitejie, fal` [i m~ndrie, Dulce Rom~nie, asta ]i-o doresc!

(Familia, III, 14, 2/14 aprilie 1867)

37Versuri l ir ice

LA HELIADE

De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune, Ghirlanda n-a[ alege-o de flori pl`p~nde, june, Ci falnica cunun` a bardului b`tr~n; Eu n-a[ alege lira vibr~nd` de iubire, Ci ceea care falnic \mi c~nt` de m`rire, Cu focul albei Veste aprinde al meu s~n.

Ghirlanda ce se-nsoar` cu silfele u[oare, Pe fruntea inspirat`, pe fruntea-nspir`toare, De bucle-ncungiurat`, blondine, undoind,Pl`cut`-i à ghirland` – sublim` \ns` este Cununa cea de laur, ce s~nt` se-mplete[te Pe fruntea cea umbrit` de bucle de argint.

Ca visul e c~ntarea ce-o-ntoan` Eol dulce, C~nd silfele vin jalnic prin lilii s` se culce, S` doarm` somn de \ngeri pe s~nul alb de flori; Sublim \ns` e c~ntul c~nd ]ip` [i ia-n goan` Talazurile negre ce turb`, se r`stoarn`, ßi spumeg` ca furii [i url`-ngrozitor.

Astfel \]i e c~ntarea, b`tr~ne Heliade, Cum curge profe]ia unei Ieremiade, Cum se r`zbun-un vifor zbur~nd din nor \n nor. Ruga-m-a[ la Erato s` c~nt ca Tine, barde, De nu \n via]a-mi toat`, dar c~ntecu-mi de moarte S` fie ca ,,Blestemu“-¥i... s`-l c~nt, apoi s` mor.

(Familia, III, 25, 18/30 iunie 1867)

HORIA

S` priveasc-Ardealul lunei i-e ru[ineC`-a robit copiii-i pe sub m~ni strìne.

38 M. Eminescu

Ci-ntr-un nor de abur, \ntr-un v`l de cea]`,ç[i ascunde trist` galbena ei fa]`.

Horia pe-un munte falnic st` c`lare:O coroan` sur` mun]ilor se pare,

Iar Carpa]ii ]epeni \ngropa]i \n noriç[i vuiau prin tunet g~ndurile lor.

– Eu am – zise-un tunet – suflet mare, greu,Dar mai mare suflet bate-n pieptul sù;

Fruntea-mi este alb` ca de ani o mie,Dar` a lui nume mai mult o s` ]ie.

– Nal]i suntem noi mun]ii – zise-un vechi Carpat –Dar el e mai mare, c` ni-i \mp`rat.

Atunci luna iese norilor regin`,Fruntea lui cea pal` ro[u o-nsenin`,

Galbenele-i raze \ncing fruntea-i rece,C` p`rea din munte diadem de rege.

ßi un stol de vulturi muntele-ncongior,Cuget~nd c`-i Joe, dumnezeul lor,

C~nd \n miezul nop]ii, cununat cu nymb,Fulgere arunc` sus de pe Olymp.

NU E STELU¥å

Nu e stelu]` tremur`toareS` nu g~ndeasc` \n drum de norLa alt` steau` str`lucitoare,

La alt amor.

39Versuri l ir ice

Numai o via]` pe g~nd de moarte,Numai o frunte ce-a-ng`lbenit,Numai un àtom f`r` de soarte

Nu e iubit.

Galbena steau` f`r` lumin`– Altar s` n-aib` un dumnezeu –Este-al meu suflet care declin`,

Sufletul meu!

DIN LYRA SPARTå…

Din lira spart` a mea c~ntareZboar-amor]it`, un glas de v~nt,S` se opreasc` t~nguitoare

Pe un morm~nt!

Oare femeia, pe care mieDumnezeu s~ntul o-a destinat,çn patu-acela de cununie

S-a-nf`[urat?

O caut, g~ndu-mi [i-o-nchipuie[te,Dar n-am v`zut-o de c~nd eu sunt…Oare amorul ce \mi z~mbe[te

E \n morm~nt?

CARE-O FI çN LUME…

– Care-o fi \n lume [i al meu amor?Sufletul \ntreab` inima cu dor.

Va fi m`n`stirea cu zidiri cernite,Cu icoane s~nte [i \ng`lbenite,

40 M. Eminescu

Va fi vitezia cu coif de aram`L-ale c`rei flamuri patria te cheam`,

Ori va fi o dulce inim` de \ngerS` m~ng~ie bl~nd` ale mele pl~ngeri?

L-am c`tat \n lume. Unde o s` fieçngerul cu r~sul de-alb` veselie?

Unde o s`-l caut, mare Dumnezeu…Poate-i vo fantasm-a sufletului meu?

Ba nu, nu! Oglinda sufletului meuçmi arat-adesea dulce chipul sù,

C`ci oglinda-i rece \mi arat-o zeieCu suflet de \nger, cu chip de femeie,

Dulce [i iubit`, s~nt` [i frumoas`,Vergin` curat`, steau` radioas`,

ßi s` m` iubeasc`, s-o iubesc [i eu,S`-i \nchin via]a sufletului meu.

Dar ce r~de lumea? Ce r~de [i spune?„Femeia nu este ce crezi tu, nebune.

Fa]a ei e-o masc` ce-ascunde-un infernßi inima-i este blestemul etern,

Buza ei e dulce, \ns`-i de venin,Ochiu-i te omoar`, c~nd e mai senin.

ßi-apoi ce-i amorul? Visu-i [i p`rere,Haina str`lucit` pus` pe durere“.

Dar dac` e astfel, unde-i a mea z~n`Cu chipul de \nger muiat \n lumin`?

41Versuri l ir ice

– N-a fost niciodat`. De-a fost vrèodat`,Atunci \n morm~ntul cel rece o cat`.

De n-a fost – imagin`-]i singur \n tineUn \nger din ceriuri cu aripi senine,

Pe care deodat` cu sufletul tùPe lume-l trimise de sus Dumnezeu

ßi care-nainte de-a-l \nt~lni tu,çn sufletul mor]ii fiin]a-[i pierdu.

ßi c~nt` pe-`st \nger de dulce amorßi pl~nge-l cu jale [i pl~nge-l cu dor;

Din sufletu-]i rece tu f` o gr`din`Cu r~uri de c~nturi, cu flori de lumin`;

Colo-n cimitirul cu cruci risipiteTe primbl` adese cu g~nduri uimite;

Alege-]i o cruce, alege-un morm~ntßi zi: Aici doarme amorul meu s~nt;

ßi c~nt` la capu-i [i c~nt` mereu:Dormi dulce [i dus`, tu, sufletul meu!

PHYLOSOPHIA COPILEI

Glasul pl`cerei dulce iubitCheam` g~ndirea pe a mea frunte,Ce zboar` tainic ca [i o luntreçn oceànu-i nem`rginit.

Stelele toate angeli \i par,Angeli cu aripi str`lucitoare,

42 M. Eminescu

A c`ror inimi tremur`toareCandele d-aur nou` mi-apar.

Falnic`-i pare legea Cre`rii,Lumi ce de focuri \n lumi \not,Candeli aprinse lui Zebaot,Ce ard topirei [i renvierei.

Dar mai puternic, mai nalt, mai dulceçi pare legea de a iubi,F`r` ea nu e de a trì,F`r` ea omul ca stins se duce.

De-aceea nu voi ca eu s` fiuPal` idee-a Dumnezeirei,ßot` copil` a nesim]irei,Foc mort ce pare a arde viu.

Ci voi s`-mi caut pe-ntinsa lumeO frunte alb` s` o dezmierdßi-n ea g~ndirea mea s` o pierd,Cum pierde-un èco pribeagul nume.

S`-ncunun capul unui iubitCu vise d-aur \n rai ]esute,P~n` ce ginii necunoscuteMi-ar rumpe lan]ul d-a fi trìt.

RESIGNA¥IUNE

(din Schiller)

ßi eu n`scui \n s~nul Arcadiei [i mieNatura mi-a jurat

La leag`nu-mi de aur s`-mi deie bucurie;ßi eu n`scui \n s~nul Arcadiei, dar mieO scurt` prim`var` dureri numai mi-a dat.

43Versuri l ir ice

O dat` numai Maiul vie]ei \nflore[te –La mine-a desflorit;

ßi zeul lin al p`cei – o, lume, m` jele[te! –F`clia mi-o apleac`, lumina-i asfin]e[te

ßi iasma-i a fugit.

Acuma stau pe podu-]i, vecie-nfrico[at` –Pe podul tù pustiu:

Prime[te-mputerirea-mi fortunei adresat`,¥i-o napoiez neatins` [i nedisigilat` –De fericire-n lume nemica eu nu [tiu.

ßi Tronului \n preajm` ridic a mea-acuzare,O, jude voalat!

Pe steaua-aceea merse senina zic`toareC` cump`na drept`]ii o por]i r`spl`titoare,

De secoli intronat.

Aci – se zice – a[teapt` pe cei rì spìm~ntare,Cei buni sunt ferici]i.

A inimei ad~ncuri vei da la-nf`]i[are,Enigmei Providen]ei vei da o dezlegare,Vei ]ine socoteal` de cei nenoroci]i.

Aci espatriatul o patrie g`se[te,A suferin]ei cale spinoas` s-a finit.Divina fiic`, care-Adev`rul se nume[te,Care pu]ini o-adoar`, mul]imea-o-ocole[te,A vie]ei mele repezi fr~u iute a oprit.

– ç]i r`spl`tesc, \mi zise, \n via]a viitoareO, d`-mi june]ea ta!

Nu-]i dau nimic acuma f`r d-ast` \ndreptare.Luai avizu-acesta pe via]a viitoareßi \i jertfii pl`cerea din tinere]ea mea.

– D`-mi mie-acea femeie scump` inimei tale –D`-mi mie Laura ta!

De gropi dincolo-amaru-]i luce cu-nc`m`tare,

44 M. Eminescu

ßi s~nger~nd, rump~nd-o din inima-arz`toare,Pl~ngeam \n hohot, \ns` am dat-o [i pe ea.

– Aceast`-obliga]iune la mor]i e \ndreptat`– R~z~nd lumea zicea –

C`ci, nu vezi, mincinoasa de tìrani cump`ratÙmbre ]i-a dat \n loc de ferice-adev`rat`,La terminu-`stui cambiu tu n-ei mai esista.

Iste] glumea o oaste de [erpi der~z`toare:– Naintea unui caos de ani zeificatTu tremuri. Ce sunt oare zeit`]ile tale?Slabului plan al lumei scorniri m~ntuitoareCe-ngeniul umanei nevoi a-mprumutat.

Ce e viitorimea de gropi \nv`luit`?Vecia ce-i cu care de[ert ni te f`le[ti?M`rea]` pentru c` e cu coji acoperit`,A spaimelor-ne proprii umbr`-nurie[it`,Pe-oglinda cea pustie a con[tiin]ei omene[ti.

Icoan` mincinoas` de fiin]i vie]uitoare– Mumia timpului –

De balsamul speran]ei ]inute \n r`coareaA groapei locuin]`; nu ace[tìa oareçi zici tu nemurire-n febrea delirului?

ßi pe speran]i, pe cari le dezminte putrezirea,Bunuri sigure-ai dat.

De [ase mii ani moartea nu-[i ]ine ea t`cerea?V`zut-a de atuncea vrun mort re\nviereaS`-]i spun` c` dincolo vei fi recompensat?

V`zui c` zboar` timpul spre ]`rmurile tale;Natura \nflorind.

C` r`m~nea \n urm`-i cadavru demn de jale,C` nici un mort nu iese din umbra groapei saleßi totu[i credeam tare divinul jur`m~nt.

45Versuri l ir ice

Orice pl`cere-n lume ]i-am junghiat-o ]ie –Acum m-arunc la tronu-]i acel judec`tor,C`ci surd despre]uit-am a lumei flec`rie,Numa-n a tale bunuri credeam cu frenezie,Acum cer recompensa-mi, divin r`spl`titor!

– Eu \mi iubesc copiii cu ègal` iubire!Din sfere nev`zute zise-un geniu divin.Sunt dou` flori – el zise – ascult`, Omenire,Sunt dou` flori espuse l-a omului g`sire:Speran]a-i una, pe alta Pl`cerea o numim.

ßi cine-a]i fr~nt \n lume numai una din ele,Cealalt` n-o ave]i.

Cine nu poate crede, s` guste. E-o p`rereEtern` ca [i lumea. Renun]e cel ce sper`.A lumei istorie a lumei e jude].

Tu ai sperat – r`splata ]i-a fost dar acordat` –Speran]a-i bunul care norocu-]i destina.Putu[i s`-ntrebi pe-ai vo[tri filozofi vrèodat`:Ce se refuz` unei minte-ntraripat`Nici \nsu[i vecinicia nu mai poate reda.

46 M. Eminescu

1868

LA O ARTISTå

Ca a nop]ii poezie, Cu-ntunericul talar, C~nd se-mbin`, se-ml`die C-un glas tainic, lin, amar, Tu c~ntare \ntrupat`! De-al aplauzelor flor, Ap`r~nd divinizat`, R`pi[i sufletu-mi \n dor.

Ca zefirii ce adie C~nturi dulci ca un fior, C~nd prin flori de iasomie ç[i sting sufletele lor. Astfel notele murinde Bl~nde, palide, \ncet, Zbor sub m~na-]i tremur~nde, Ca dulci g~nduri de poet.

Sau ca lira sf`r~mat`, Ce r`sgeme-ngrozitor,C~nd o m~n` \nghe]at` Rumpe coardele-n fior, Astfel m~na-]i tremur~nd` Bate-un c~ntec mort [i viu, Ca furtuna descresc~nd` Care muge a pustiu.

E[ti tu nota r`t`cit` Din c~ntarea sferelor, Ce etern`, nefinit` çngerii o c~nt`-n cor? E[ti fiin]a-armonioas` Ce-o g~ndi un serafin, C~nd pe lira-i t~nguioas` M~na c~ntecul divin?

48 M. Eminescu

Ah, ca visul ce se-mbin` Palid, lin. \nceti[or, Cu o raz` de lumin` Ce-arde geana ochilor; Tu c~ntare \ntrupat`! De-al aplauzelor flor Disp`r~nd divinizat`, R`pi[i sufletu-mi \n dor.

(Familia, IV, 29, 18/30 august 1868)

AMORUL UNEI MARMURE

O[tirile-i alung` \n spaim` \nghe]at`, Cu sufletu-n ruin`, un rege-asirian, Cum st~ncelor arunc` durerea-i \nspumat`

Gem~ndul uragan.

De ce nu sunt un rege s` sfarm cu-a mea durere, De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu, S` fac s` rump-o lume ce sf~[ie-n t`cere

Zdrobit sufletul meu.

Un leu pustiei rage turbarea lui fugind`, Un ocean se-mbat` pe-al v~nturilor joc, ßi norii-[i spun \n tunet durerea lor mugind`,

G~ndirile de foc.

Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere, Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor, C`ci mie mi-a dat soarta amara m~ng~iere

O piatr` s` ador.

Murindului speran]a, turb`rii r`zbunarea,Profetului blestemul, credin]ei Dumnezeu,La sinucid o umbr` ce-i sperie desperarea,

Nimic, nimica eu.

49Versuri l ir ice

Nimica, doar icoana-]i, care m` \nvenin`, Nimic, doar suvenirea sur~sului tù lin, Nimic dec~t o raz` din fa]a ta senin`,

Din ochiul tù senin.

ßi te iubesc, copil`, cum repedea junie Iube[te-n ochi de flac`ri al zilelor noroc, Iubesc precum iube[te pe-o alb` vijelie

Un ocean de foc.

Din ochi de-ar soarbe geniu sl`bita mea privire, De-ar tremura la s~nu-mi ginga[ul tù mijloc, Ai pune pe-a mea frunte \n vise de m`rire

Un diadem de foc.

ßi-a[ pune soarta lumii pe buza-]i purpurie, A[ pune lege lumii r~z~ndul tù delir, A[ face al tù z~mbet un secol de orgie,

ßi lacrimile-]i mir.

C`ci te iubesc, copil`, ca zeul nemurirea, Ca preotul altarul, ca spaima un azil; Ca sceptrul m~na bl~nd`, ca vulturul m`rirea,

Ca visul pe-un copil.

ßi pasu-n urma-]i zboar` c-o tainic` m~nie, Ca un smintit ce cat` cu ochiu-ng`lbenit, Cu fruntea-nvine]it`, cu fa]a cenu[ie

Icoana ce-a iubit.

(Familia, IV, 33, 19 septembrie/1 octombrie 1868)

ECTOR ßI ANDROMACHE(de Schiller)

ANDROMACHE

Vrea Ector \n vecie s` mearg` de la mine,Unde Ahil cu-a sale neàpropiali m~ne

50 M. Eminescu

Aduce lui Patroclu jertfiri pe orice zi?Cine-o-nv`]a copilu-]i \n vremea viitoareS-arunce l`nci [i zeii Olympului s-adoare,C~nd Orcul de-ntuneric \n s~nu-i te-o-nghi]i?

ECTOR

Femeie scump` mie, tu lacrimele seac`!Dup` b`taia crunt` dorin]a mea ea pleac`,Aceste bra]e ap`r Pergamu-amenin]at.ßi-n lupta pentru s~nte a zeilor c`mineEu cad, m~ntuitorul al patriei – [i-n fineCobor la r~ul stigic de glorie urmat.

ANDROMACHE

O, n-o s` mai aud eu a armelor vuireßi fieru-]i \n portale va zace-n lenevire,Marea lui Priam vi]` d-eroi s-o nimici.Vei merge unde ziua etern nu mai lumin`,Cocytul unde-n lungul pustiilor suspin`,Colo unde amoru-]i \n Lethe va muri.

ECTOR

Orice dorin]`-n mine, \n mine-orice g~ndire,Le-oi cufunda \n Lethe, \n r~ul de-amu]ire,

Dar nu [i-al meu amor.Auzi-l! cel s`lbatec cum l~ng` muri turbeaz`,çncinge-mi a mea spad` [i doliul \]i las`!C`ci nu moare \n Lethe amorul lui Hector.

NUMAI POETUL...

Lumea toat`-i trec`toare. Oamenii se trec [i mor Ca [i miile de unde, Ce un suflet le p`trunde,

51Versuri l ir ice

Treier~nd necontenit S~nul m`rii infinit.

Numai poetul, Ca pas`ri ce zboar` Deasupra valurilor, Trece peste nem`rginirea timpului : çn ramurile g~ndului, çn sfintele lunci, Unde pas`ri ca el Se-ntrec \n c~nt`ri.

52 M. Eminescu

1869

JUNII CORUP¥I

La voi cobor acuma, voi suflete-am`giteßi ca s` v` ard fierea. o, spirite-ame]ite,

Blestemul \l invoc;Blestemul mizantropic, cu v~n`ta lui ghiar`, Ca s` v` scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiar`

Cu fierul ars \n foc.

De[i [tiu c-a mea lir` d-a surda o s` bat`, çn preajma min]ii voastre de patimi \mb`ta,

De-al patimilor dor;çn preajma min]ii voastre ucis` de orgie, ßi putred` de spasmuri, [i ars` de be]ie,

ßi seac` de amor.

O, fiarb`-v` m~nia \n vinele stocite, çn ochii stin[i de moarte, pe frun]i \nvine]ite

De s~nge putrezit; C`-n veci nu se va teme Profetul vrèodat` De bra]ele sl`bite, puterea le[inat`

A junelui c`nit.

Ce am de-alege oare \n seaca-v` fiin]`? Ce foc f`r-a se stinge, ce drept f`r` s`-mi min]`,

O, oameni mor]i de vii! S` v` admir curajul \n vinure v`rsate, çn sticle sf`r~mate, hurii neru[inate

Ce chiuie-n orgii?

V` v`d lungi]i pe patul june]ii ce-a]i spurcat-o, Sufl~nd din gur` boala vie]ii ce-a]i urmat-o,

ßi ar[i p~n-\n r`runchi; Sau bestiilor care pe azi \l ]in \n fiar`, Cum lingu[i]i privirea cea stearp` [i amar`,

Cum c`de]i \n genunchi!

Scula]i-v`!... c`ci anii trecutului se-n[ir`, çn [iruri triumfale stindardul \l resfir`,

54 M. Eminescu

C`ci Roma a-nviat; Din nou prin glorii calc`, cu fa]a \nzeit`, Cu faclele nestinse, puterea-i \mpietrit`,

Poporul \mp`rat.

Scula]i-v`!... c`ci tromba de moarte purt`toare Cu glasul ei lugubru r`cne[te la popoare

Ca leul speriat; Tot ce respir`-i liber, a tuturor e lumea, Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume,

Ci-aievea s-a serbat.

çncinge]i-v` spada la dan]ul cel de moarte, Aci v` poarte v~ntul, cum [tie s` v` poarte

A ]opì \n joc! Aci v` duce]i valuri \n mii batalioane, Cum \n p`duri aprinse, m~nat \n uragane,

Diluviul de foc.

Vede]i cum urna crap`, cenu[a re\nvie, Cum murmur` trecutul cu glas de b`t`lie

Poporului roman; Cum umbrele se-mbrac` \n zale ferecate, ßi frun]ile c`runte le nal]` de departe

Un Cesar, un Traian.

Cad putredele tronuri \n marea de urgie, Se sfarm` deodat` cu lan]ul de sclavie

ßi sceptrele de fier; çn dou` p`r]i infernul portalele-[i deschide, Spre-a \nc`pea cu mia r`sufletele h~de

Tiranilor ce pier!

çn darn r`sun` vocea-mi de eco repe]it`, V` zguduie arama urechea amor]it`

ßi sim]ul le[inat; Virtutea despletit` [i patria-ne zeie Nu pot ca s` aprinz` o singur` sc~nteie

çn sufletu-nghe]at.

55Versuri l ir ice

ßi singur stau [i caut, ca uliul care cat` çn inima junimii de via]a-i dezbr`cat`

Un st~rv spre-a-l sf~[ia; Ca pas`rea de zboru-i din ceruri dizme]it`, Ca muntele ce-n frunte-i de nouri \ncre]it`

Un tr`snet ar purta.

Dar cel pu]in nu spune]i c` ave]i sim]iminte, C`-n veci nu se \mbrac` \n ve[tede vestminte

Misteriul cel s~nt; C`ci vorba voastr` sun` ca pl~ns la cununie, Ca cobea ce \ng~n` un c~nt de veselie,

Ca r~sul la morm~nt.

(Familia, V, 4, 31 ianuarie/11 februarie 1869)

AMICULUI F.I.

Visuri trecute, uscate flori Ce-a]i fost via]a vie]ii mele, C~nd v` urmam eu, c`z~nde stele. Cum ochiul urm` un meteor,

V-a]i dus cu anii, ducu-v` dorul. Precum cu toamna frunzele trec; Buza mi-e rece, sufletul sec, Via]a mea curge uit~nd izvorul.

Candela [tersei d-argint icoane A lui Apolon, crezului meu, M` topesc tainic, \ns` mereu De ale patimilor orcane.

Sau ca un nour gonit de v~nt, Alerg pe calea vie]ii mele, O buh` care, ]ip~nd a jele, B~ntuie urma unui morm~nt.

56 M. Eminescu

Via]a-mi se scurge ca [i murmura Ce-o sufl`-un criv`] printre pustii, M` usc ca crucea pus`-n c~mpii ßi de blesteme mi-e neagr` gura.

çmi t~r`sc soarta ca un vultur Ce \[i t~r`[te aripa fr~nt`, Viscolul iernii moarte \i c~nt`,Moarte, \i r~de tot de-mprejur.

Am uitat mam`, am uitat tat`, Am uitat lege, am uitat tot; Mintea mi-e seac`, g~ndul netot. Pustiul arde-n inima-mi beat`.

Numai prin caos tu \mi apari, Cum printre valuri a navei vel`, Cum printre nouri galbena stel`, Prin neagra noapte cum un fanar.

Te v`d adesea frunte senin` Ca [i g~ndirea lui Dumnezeu, Sufletu-]i arde-n sufletul meu C-o flam` dulce, tainic`, lin`.

G~ndind la tine nu voi s` mor, çmi blast`m \nsu[i eu m~ntuirea, Orb, nebun, care blast`m` firea, Ce-ar vrea din frunte-i s` sting-un nor.

Dar dac` g~ndul zilelor mele Se stinse-n mintea lui Dumnezeu, ßi dac` pentru sufletul meu Nu-i loc aicea, ci numa-n stele:

Voi, c~nd mi-or duce \ngerii sì Palida-mi umbr` \n albul munte, S`-mi pui cununa pe a mea frunte ßi s`-mi pui lira de c`p`t~i.

(Familia, V, 13, 30 martie/11 aprilie 1869)

57Versuri l ir ice

LA MOARTEA PRINCIPELUI ßTIRBEY

Turnurile mi[c`-n doliu a lor inimi de aram`ßi un \nger cu-aripi negre, cu diadem` de spini,Cu c~ntarea-i pl~ng`toare lumea mi[c`, lumea cheam`,Precum mi[c` v~ntu-n c~ntec fa]a m`rei de senin.

ßi cu ochiul plin de lacrimi na]iunea cea rom~n`,Care are-n mii de inimi sufletul ei tremur~nd,Vede cum pin nori se stinge stea cu flac`r` divin`ßi aude-n ceri un tunet [i un gemet pe p`m~nt...

A-ntrist`rei neagr`-arip` peste lume se \ntinde,Totul tace, c`ci durerea este mut` ca un g~nd,Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde,Dec~t cursu-acelui astru ce se sparge p-un morm~nt.

Cine-i acvila ce cade? Cine-i st~nca ce se sfarm`?Cine-i leul ce \nchide cu durere ochii sì?Cine-i tunetul ce moare umpl~nd lumea de alarm`?...– Este domnul Rom~niei: Barbu Dimitrie ßtirbey!...

(foaie volant`, aprilie 1869)

CÅND…

C~nd luna prin nouri pe lume vegheaz`,C~nd fiece und` se-mbrac` c-o raz`,C~nd c~nt` al somnului ginii n`t~ngi –

Tu tremuri [i pl~ngi.

C~nd luna arunc` o pal` lumin`Prin merii \n floare-n[ira]i \n gr`din`,La trunchiul unuia pe tine te-a[tept –

Vis~nd de de[tept.

C~nd soarele arde [i ceru-i v`paie,Pe-a lacului valuri profunde b`laie,

58 M. Eminescu

Pe-o barc` \mpins` de valuri ce merg –La tine alerg.

C~nd v~ntul e-o tain`, c~nd frunza e mut`,Misterul sur~de prin lumea t`cut`,Culeg pe-a ta frunte sublime vis`rei –

Pe ochi s`rut`ri.

Amorul \[i moaie aripele-i stinse,Tu-nchizi sur~z~nd` lungi genele-]i pl~nse,ßi fruntea mea pal` pe pieptu-]i a[ezi, –

Sur~zi [i veghezi.

Nebun` copil`, ce-amesteci pl`cereaCu lacrimi pe care le na[te durerea,Nebun` copil` cu-amorul ceresc, –

O, c~t te iubesc!

CÅND MAREA…

C~nd marea turbeaz` de valuri \mpins`ßi-[i scutur` coama de spume [i v~nt,C~nd nori-alung ziua din lumea cea pl~ns`,

C~nd tunete c~nt;

Atunci printre nouri, prin v~nt [i prin undeO raz` de aur se toarce u[orßi-n fundul s`lbatec al m`rei p`trunde

Prin v~nt [i prin nor.

Ce caut` raza din ceruri venit`,Din galbena steau` ce-alearg` prin cer,Ce caut`-n mare, \n noaptea-i cernit`

Und-razele pier?

çn fundul cel umed al m`rei turbate,çn lumea-i noptoas`, \n s~nu-i de-amar,

59Versuri l ir ice

Luce[te o steau` \n piatr` schimbat`,çn m`rg`ritar.

E-amantul a stelei ce palid` treceßi-arunc` prin nori a ei raz` de nea,E-amantul c`zut dintre stele, ce rece

çn mare murea.

CÅND PRIVEßTI OGLINDA MåREI

C~nd prive[ti oglinda m`rei,Vezi \n ea

¥`rmuri verzi [i cerul s`rei,Nor [i stea.

Unda-n plesnetul ei gemeßi Eol

Sun`-n papura ce fremeBarcarol.

Un minut dac` te-i pierde,Tu, m`car,

Sub noianul m`rii verde ßi amar,

Colo-n umeda-i pustie,Ca-n sicriu,

Te-ai sim]i pe vecinicieMort de viu.

Vezi pe buza mea p`litÙn sur~s,

Vezi pe fruntea-mi lini[tit`Dulce vis,

ßi al luncei v~nt de var`C`lduros

C~nt`-n lira mea amar`L`nguros.

60 M. Eminescu

De-ai p`trunde c-o privireAl meu s~n,

S` vezi marea-i de m~hnireßi venin,

Ai cunoa[te-atuncea bineTraiul meu:

Suflet mort, z~mbiri senine –Iat` eu.

CINE-I?

Norul ]ip`, dunii latr`,Marea se zv~rcole-n veci,Prin scheletele de piatr`,Ce-n natura cea maratr`,Stau b`tr~ne, slabe, seci.

çn castelul trist [i mare,Ce se nal]` rece, sur,Cu fantasticul lui mur,Printre st~nci cu poala-n mareßi cu fruntea-n cer de-azur;

çn castel izbind de nouri,St`-n fereastra ca un arc,çntr-a m`rei lungi ecouri,Fa]a-n v`l de g~nd [i nouri –Al serafilor monarc.

Un monarc cu fa]a pal`ßi cu p`r de-un aur blond,Iar \n ochiu-i, vagabund,Vezi lumina matinal` –Stele-albastre f`r` fund.

61Versuri l ir ice

Cine-i \ngerul pe maluri,Ce viseaz` \n castel,C~nd al m`rei vis rebelSfarm` lumile-i de valuriDe p`m~ntul eternel?

Cine-i z~na f`r` numeCe prive[te tot \n veci,Printre st~nci de pietre seci,Cum se scutur` de spumeAle m`rei unde reci?

Ea prive[te ca o lun`Dintr-un nor de piatr`, sur,Ce-o \ntunec`-mprejurCerul norii \[i adun`ßi castelul l-\nconjur.

UNDA SPUMå

Unda spum`, v~ntul treceCu suflarea-i rece

Peste marea ce suspin`Trist`, dar senin`.

Cum nu-s v~ntul ce alearg`Pe oglinda larg`,

Luciul apei de-l \ncrunt`Cu und` m`runt`?

C`ci a[ trece suvenireBl~nd` de iubire,

Peste-o mare de misteruriCe coprinde ceruri,

Printre visele amareA copilei care

O ador, o c~nt cum c~nt`Harfa pe o s~nt`.

62 M. Eminescu

PRIN NOP¥I TåCUTE

Prin nop]i t`cute,Prin lunce mute,Prin v~ntul iute,Aud un glas;Din nor ce trece,Din luna receDin visuri sece,M` scutur treaz..

Lumea senin`,Luna cea plin`ßi marea linÌcoan`-i sunt;Ochiu-mi o cat`çn lumea lat`,Cu mintea beatÈu pl~ng [i c~nt.

VIA¥A MEA FU ZIUå

Via]a mea fu ziu` [i ceru-mi un senin,Speran]a, steaua de-aur mie-mi lucea \n s~nP~n` ce-ntr-al meu suflet deodat-ai ap`rut –

O, \ngere c`zut!

ßi dou` stele negre lucir`-n negru focPe cerul vie]ei mele; – iar geniul-norocM` las`-n lume singur, dispare \n abis

De nour [i de vis.

O raz` din privire-]i via]a mi-a-nnegrit,Din s~nul meu speran]a divin` a fugit;Norocul [i-a stins steaua… De m-ai iubi m`car –

O, \nger de amar!

63Versuri l ir ice

Dar nu!… Din lumea-mi neagr` tu zbori \n calea ta;Sub pasul tù pe-aren` de aur vei c`lcaC~nd eu pierdut \n noapte-mi nimic nu mai sperez,

Ci vecinic te visez.

ONDINA(fantazie)

L-al orelor zilei [irag r~z`torSe-n[ir cele negre [i muteCe poart` \n suflet mistere de-amorP`lite, sublime, t`cute

ßi noaptea din noriPe-aripi de fiori

Atinge u[oar`, cu g~ndul,P`m~ntul.

Pe-un cal care soarbe prin n`rile-i foc,Din cea]` pustie [i rece,Un june pe v~nturi, cu capul \n joc,Cu clipa g~ndirei se-ntrece

ßi calu-i turbatZbura necurmat

M~nat ca de-a spaimelor z~n`B`tr~n`.

Pe aripi de munte [i st~nci de asfaltCastelul se nal]`, se-ncrunt`ßi cre[tetu-i negru [i cre[tetu-i naltDe nouri [i ani se-nc`runt`,

Dar ast`zi e viußi-n ton auriu

R`sun` din umbra cea mareC~ntare.

çn mii de lumine ferestrele ard,Prin care se v`d trec`toare,

64 M. Eminescu

Prin tactul c~nt`rei sublime de bard,Cum dan]` la umbre u[oare,

Cum dan]` u[orDulci vise de-amor,

Palatul p`rea \n magieAurie.

Ca cerbul ce s-al]` \n cre[tet de st~nci,Urmat de s`geat-arz`toare,E calul ce sare pr`pastii ad~nciçn zboru-i puternic [i mare,

Cu nara arz~nd,Cu coama pe v~nt,

O dat`-nc` pinten l-\mpungeßi-ajunge.

Iar junele sare u[or de pe elSub mant`-i purt~nd mandolin`,Cu inima plin` de-amoru-i fidel,Cu mintea de visure plin`,

De grile de fierAl meu cavaler

S-av~nt` c`t~nd pe fereast`ßi-adast`:

Ca g~nduri palide din ore dalbeZboar` dan]~ndele fiin]e albe,Par aromatele suflete lineDuse de zefirii de prin gr`dine,çn coruri nimfele c~nt` la horeßi gem \n lirele bl~nde, sonore,Ascunse g~ndure de dor de duc`Triste [i palide ca o n`luc`,Apoi \n citere ele-ncordar`ßi plin [i limpede \ncet c~ntar`Glas a trecutului ce \nsenin`Mintea cea turbure de g~nduri plin`.

Pe r~ul dorului, m~nat de v~nture,Veni odat’

65Versuri l ir ice

Pe-un vas cu v~slele muiate-n c~nture,Lin-\mp`rat.

Venit-a regele s` calce vìleC`t~nd o sor’,

Eroi se-ninim` [i pl~ng femeileDe-a lui amor.

El fur` mun]ilor ecouri tinere,C~ntul la dor,

R`pe[te buzelor naivei VinereVorba d-amor.

Pe mun]i \n negur`, pe st~nci de cremene,El a c`tat

O alb` vergin`, s`-i fie gemeneßi te-a aflat.

Tu e[ti c~nt`rilor soror` gemene,Sufletul lor,

Regele inimei trebui s`-]i semeneCa vis cu dor.

çn tine vede-se c` e \n ceriureUn dumnezeu,

Purt~nd simètria [i-a ei misterureçn g~ndul sù.

M~n` dar coardele unele-ntr-altele,M~n`-le lin.

C`ci ca \n sufletu-]i n-a g`sit alteleRegele Lin.

C~nt` cu doliul, ce-l vars` bèleleC~nd pl~ng de-amor,

S` cread` lumile, s` cread` steleleC`-i tactul lor.

Cum zboar` \ngerii din stele-n stele,Barzii zbor, flutur` printr-a lor bele;

66 M. Eminescu

Din lungul horelor amestecateBarzii ridic a lor glasuri b`rbate.Arpele-n c~ntece par c` se sfarm`C~nd gem cu sufletul, c~nd zic de-alarm`.Muzica sferelor: Serafi adoarÌnima lumilor ce-o \ncongioar`,Dict~nd \n c~ntece de fericireStelelor tactul lor s` le inspire.ßi cum colorile ce se \mbin`Na[te a soarelui alb` lumin`,Astfel prin vocile r`sun`toareCurge-ast` mistic`, dulce c~ntare:

Ondin`,Cu ochi de dulce lumin`,Cu bucle ce-nv`luie-n aur

Tezaur!

Idee,Pierdut`-ntr-o palid` feeDin planul Genezei, ce-alearg`

Nentreag`!

S`-nvii viißi st~nca de care r~d timpiißi tot ce mai e-n nesim]ire

çn fire?

Vin’ dar`,C`ci ochiu-]i e via]` [i par`,ßi sufletu-]i, bl~nd` magie

Ce-nvie.

S` c~nteCe secoli t`cu \nainte,ßi-a mun]ilor cre[tete-nalte

S` salte.

ßi din amestecul de vise dalbe,Dintre dan]~ndele fiin]e albe,

67Versuri l ir ice

Iese cum c~ntecul dintre suspineRegina albelor nop]ii regine.P`ru-i ca aurul fa]a-ncadreaz`,Cunun`-n undele-i se furi[eaz`.Pe-o lir` ginga[` [i argintieM~nu]a-i coardele le-ncurc` vießi cum din zilele poetici, june,A idealului iese minune,Astfel prin notele lirei de-amorGlasul ei tremur`, dulce u[or:

Lir` spart`-n st~nca lume,Suflet stins, muiat \n nor,Pl~ns amar luat de glume,Adev`rul vr`jitor,

E fiin]a-mi tremur~nd`Care trece-n infinit,Ca un fulger f`r` ]int`,Ca un cap f`r` zenit.

ßi din chinuri ce m`-neac`,Eu sorb mirul cel curat,Cum o leb`d` se pleac`B~nd din lacul \nghe]at.

ßi cu moartea cea ad~ncÀm schimbat al vie]ei g~nd,Am fost vultur pe o st~nc`,Sunt o cruce pe-un morm~nt.

Care-i scopul vie]ii mele,çntreb sufletu-mpietrit?Ochiu-i stins, buzele meleDe dureri a-nvine]it.

Crucea-mi pare g~nditoare,Parc` arde-a vie]ii-mi tortßi prin neguri morm~ntarePrivesc fa]a mea de mort.

68 M. Eminescu

Dar atunci c~nd albe z~neS-or privi-n sufletul meu,A! G~ndi]i, g~ndi]i la mineC` am fost \n lume eu.

Un murmur feeric dezmiard` doiosA salei t`cere senin`,Prin bolta ferestrei, arcat` pompos,S-aude vibr~nd mandolin`,

ß-un èco u[or,Setos de amor,

Se-neac`-ntr-a mandolei struneNebune.

ßi toat` via]a lui, tot ce-a culesDin unde, din munte, din vale,Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eresçl pierde \n coardele sale.

V`rs~ndu-l cu dor,Pl~ng~nd r~z`tor,

El c~nt` cu buze de miereDurere:

„De ce nu-s o floare uscat` de v~ntßi pal` ca fruntea pe moarte,Ce mila o pierde prin cruci de morm~ntCu miros strivit, f`r` soarte,

C-atunci m-ai lua,La mine-ai c`ta

G~ndind`, cum e trec`toareO floare.

Dar eu nu-s, copil`, dec~t un amorCe arde-n o inim` jun`,Un glas de pe buze aprinse de dor,O minte pustie, nebun`

ßi dulce desc~ntPe coarde de-argint,

C~nd palida mea nebunieçnvie.

69Versuri l ir ice

Dar am o c~mpie ce undoie-n flori,C~mpia speran]elor mele.Acolo te-a[teapt` r~z~ndele zori,Pletindu-]i coroan` de stele.

S-aduci prin amorDe via]` fior,

çn c~mpul speran]elor vin`,Ondin`!“

LA O ARTISTå

ICredeam ieri c` steaua-]i e-un suflet de \ngerCe tremur`-n ceruri, un cuget de aurCe-arunc-a lui raze-n o lunc` de laur

Cu-al c~ntului dar,

Iar tu, interpret`-a cere[tilor pl~ngeri,Credeam c` e[ti chipul ce palida stelÀrunc` pe-o frunte de und` rebel`,

Pe valul amar.

Dar ast`zi poetul cu inima-n ceruri,R`pit d-a ta voce \n rai de misteruri,ß-aduce aminte c`-n cerul deschisV`zut-a un geniu c~nt~nd Reveria,Pe-o arp` de aur, c-un Ave Maria –ßi-n tine revede sublimul sù vis.

IICum leb`da via]a ei toat` viseaz` un c~ntec divin,Nu c~ntecul undei murinde pe luciul m`rei senin,

Cum galbena lunc` viseaz` o iarn` \ntreag` de-un c~nt,Nu c~ntecul iernei cel aspru, nu arpa lui Eol \n v~nt,

70 M. Eminescu

Ci leb`da c~ntecul mor]ii, al mor]ii cu chipul ei drag,Iar lunca viseaz` de doina voinicului celui pribeag:

Astfel Rom~nia, uitat`-n Carpatul cel ars [i b`tr~n,Visat-a de glasul tù dulce, de c~ntu-]i de dorure plin.

Cum leb`da [tie c` glasul ce iese din luciul ad~ncSunt inimi de lebede stinse ce-n valuri eterne se pl~ng,

Astfel Rom~nia, ea [tie c` glasul tù dulce divinItalia, sora ei numai, putut-a s`-l aibe \n s~n.

Ea dar` acum te salut`, ea-n visul ei te-a presupus –Tu vii ca un c~ntec de sor` la sora ce-n lume s-a dus.

DE CE Så MORI TU?

Tu nu e[ti frumoas`, Marta, \ns` capul tù cel blondC~nd se las` cu dulcea]` peste pieptu-]i ce suspin`,Tu \mi pari a fi un \nger ce se pl~nge pe-o ruin`.Ori o lun` g~nditoare pe un nour vagabond.

Astfel treci [i tu prin lume… ca un basmu de proroc!E[ti s`rac` dar bogat`, e[ti m~hnit` dar senin`!Ce s` pl~ngi? De ce s` mori tu? Ce po]i oare fi de vin`Dac` fa]a ]i-e ur~t`, pe c~nd anii-]i sunt de foc.

C~nd ai [ti tu c~t sim]irea-]i [i privirea-nduio[at`C~t te face de pl`cut` [i de demn` de iubit,Tu ai r~de printre lacrimi [i-ai ascunde negre[itçn cosi]a ta de aur fa]a-]i dulce [i [ireat`.

Altele sunt mai frumoase, mult mai m~ndre, mai bogate,Dar ca marmura cea rece nu au inim` defel.Pe c~nd tu!… e[ti numai suflet. E[ti ca \ngerul fidelCe pe cel care iube[te ar veghea-n eternitate.

71Versuri l ir ice

ßterge-]i ochii, blond` Marta… ochii-]i negri… dou` steleMari, profunzi ca vecinicia [i ca sufletu-]i senin.O, nu [tii c~t e de dulce, de duios [i de divinDe-a te pierde-n ochii-ace[tia str`luci]i \n lacrimi grele.

O, sur~zi, sur~zi odat`! S` te pot vedea… o s~nt`,O martir` ce sur~de printr-a lumei dor [i chin,Pe c~nd ochiul ei cel dulce [i de lacrimi \nc` plinSe ridic` pentr-o rug` c`tr` bolta \nstelat`.

Ai sur~s?!… O! e[ti frumoas`… \nger e[ti din paradisßi m` tem privind la tine… c`ci ]i-o jur: nu m-a[ miraDac-ai prinde aripi albe [i la ceriuri ai zbura,Privind lumea cea profan` cum se pierde \n abis.

DE-Aß MURI ORI DE-AI MURI

C-o bucurie trist` te ]in acum \n bra]e.Privire \n privire [i s~n la s~n trìm,ßi gura ta-mi sur~de, [i ochii tì m`-nva]`C~nd ]inem fericirea pe s~n cum s-o iubim.

Dar de-oi muri vreodat`, copil` g~nditoare,Crezi c-o s`-ncet din stele mai mult a te iubißi-o s` petrec \n pace prin lumile de soare,

çn care-oi dìnui?

Nu, nu, copil` scump`!… De-i auzi \n noapte,C~nd vei veghea \n rug` la candela de-argint,De-i auzi cum trist` aripa unei [oapte

Te-atinge aiurind,

De-i auzi vreo arp` sf`rmat`, pl~ng`toare,Vuind ca jalea neagr` ce geme prin ruini,S` [tii c` prin a nop]ii de \ntuneric mare,

La tine, \nger, vin!

72 M. Eminescu

ßi s`-mi deschizi fereastra, s` trec o boare s~nt`Prin oalele uitate de ve[tejite flori,S` m~ng~i cu suflarea-mi a ta fa]` p`lind`,

Ochii tì g~nditori.

Dar de-i muri tu, \nger de palid` lumin`,O, ce m-a[ face-atuncea, m`rite Dumnezeu?O s` te pl~ng cu v~ntul ce fluier`-n ruin`

çn rece zborul sù?

çnger venit din ceriuri, oi pl~nge al tù nume,L-oi s`m`na-n flori palizi [i-n stelele de foc,C~nta-te-a[ ca [i r~ul cel scuturat de spume

çn nop]i ce stau pe loc.

ßi a[ primbla durerea-mi pe m`ri necunoscute,Prin st~nci ce stau \n aer, prin mun]i cu cap de fier,Prin selbele b`tr~ne [i prin pustii t`cute –

Prin nourii din cer.

P~n-ce b`tr~n [i palid, cu cap ple[uv ca st~nca,A[ rumpe de pe lir`-mi coarde ce nu mai sun’ßi a[ culca \n piatr` inima mea ad~nc`,

Cu dorul ei nebun.

LOCUL ARIPELOR

Strecor degetele mele printre buclele-]i de aur,Raze cari cad \n valuri pe un s~n ce n-am v`zut,C`ci corsetul ce le-ascunde e o straj` la tezaur,Iar` ochii-]i, gardianii, m` opresc [i m` sumut.

Ochii tì, \n[el`torii! A ghici nu-i pot vreodat`,C`ci cu dou` \n]elesuri m` atrag [i m` resping –M` atrag c~nd stau ca ghea]a cu privirea desperat`,M` resping c~nd plin de fl`c`ri eu de s~nul tù m-ating.

73Versuri l ir ice

O, atunci m~na ta-i tare [i respinge cu putereM~na mea, care profan` ar intra \n santuarS` se-ascund`-n s~nii-]i tineri, pe c~nd eu plin de pl`cere S` uit lumea-n s`rutarea-]i [i \n ochii tì de jar.

Ast`zi \ns` nu-s ca flama cea profan` [i avar`,Inima mi-e s~nt` ast`zi, cald [i dulce-i pieptul meu,Azi sunt cast ca rug`ciunea [i timid ca prim`vara,Azi iubesc a ta fiin]` cum iubesc pe Dumnezeu.

Tu sur~zi cu nencrezare?… C~t de rea e[ti tu, copil`!Las` ca sub gazul ro[u eu la s~nii-]i s` p`trunz,S` deschei corsetul ista… Tu ro[ind s` r~zi gentil`,Eu s-ap`s fruntea-mi arz~nd` \ntre piep]ii albi, rotunzi

ßi s` strecor a mea m~n` dup` g~tu-]i de z`pad`!Tu ro[e[ti… tu nu vrei, Marta?… O, de-ai [ti ce caut eu…Ai sur~de [i-al tù um`r ai l`sa ca s` se vad`,S`-]i privesc \n ochi cu capul rezemat pe pieptul tù.

Cungiur~nd c-un bra] molatec g~tul tù cel alb ca zarea,Ap`s~nd fa]a-]i ro[it` pe-al meu piept b`t~nd mereu,Eu cu ceealalt` m~n` pe-ai tì umeri de ninsoare:Locul aripelor albe le-a[ c`ta-n delirul meu!

Locul ciunt unde aripa se-nal]` alb` c-argintulC~nd tu \nger \nc`-n ceruri pluteai dulce, fericit,Locul de-unde-apoi c`zur` c~nd tu, vizit~nd p`m~ntulTe-ai uitat… [i-n lumea asta ca copil` te-ai trezit.

LEBåDA

C~nd printre valuri ce salt`Pe balt`

çn ritm u[or,Leb`da alb` cu-aripele-n v~nturi

çn c~nturiSe leag`n`-n dor ;

74 M. Eminescu

Aripele-i albe \n apa cea cald`Le scald`,

Din ele b`t~nd,ßi-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde

Le-ntinde :O barc` de v~nt.

çNTUNERICUL ßI POETUL

çNTUNERICUL

Tu care treci prin lume strìn [i efemer,Cu sufletu-n lumin`, cu g~ndurile-n cer,Poet gonit de r~suri [i \nghe]at de v~ntCe c~n]i ca o stafie ie[it` din morm~nt,Sfarm`-n st~nca rece a ta nebun` lir`,C`ci lumea este piatr` [i ea nu te admir`,Ci tu, nebun [i palid, la poalele ei pl~ngiCa valul care c~nt` trecutul unei st~nci,Ce ve[ted`, b`tr~n` se leag`n` prin nori,C~nd st~nca e etern` [i valu-i trec`tor.

POETUL

ßi tu crezi, geniu negru, c` f`r` scop [i ]intÀ lumei und-amar` m`-neac`, m` fr`m~nt` ?Tu crezi c` eu degeaba m-am scobor~t din stele,Purt~nd pe frunte-mi raza a na]iunii mele ?Voi s` ridic palatul la dou` dulci sorori,La Muzic` [i Dram`... \n dalbe s`rb`toriVoi s` le-ng~n via]a [i-n cupa lor aurieS` torn zi [i-ntuneric, dureri [i bucurie,S` v`d trecutu-n via]`, s` v`d rom~na dram`,Cum din morm~nt eroii istoriei \i cheam`,ßi muzica rom~n` chem~nd din mun]ii-n nouri,Din stelele c`z~nde, din vìle-n ecouri,Din brazii ce suspin` l-a iernei vijelie,Din fluierul cel jalnic, din buciumu-n c~mpie,Chem~nd doina rom~n`, a inimelor pl~ngeri,A sufletului noapte, a dorurilor st~ngeri.

75Versuri l ir ice

Rom~nu-n trecut mare, e mare-n viitor !ßi tu vrei ca poetul s` fie trec`tor,Pe-a ]`rei sale ]`rmuri s` n-aib` ce s` c~nte ?Dar nu-s colori destule \n lume s`-nve[m~nteA mun]ilor Carpatici sublime idealuri,Ce-noat`-n a lui suflet cum noat`-n mare valuri,ßi-n creierii-i alearg` de g~nduri vijelii,Cum ginii se sfaram`-n ruinele pustii.

PINTRE STÅNCI DE PIATRå SEACå

Pintre st~nci de piatr` seac`,Auzi pl~ns de cucuvai,¥ip~nd noaptea tristu-i vai!C~nd \n nouri se \neac`Chipul lunii cel b`lai.

Vraja trece peste lume,Vraja… c~ntec amor]it,Ca un vis \ng`lbenit,Pe-a ei buze vine]i spume,Capu-i alb e ame]it.

Fuge, trece, fuge, zboar`,Buza-i tremur` spum~nd,Ochii-i joac` schinteind,Sub nebuna ei c~ntareLumea doarme \n desc~nt.

Este daïna cea nebun`,Care c~nt` noaptea-n cr~ng,Pe c~nd stelele se sting,Pe c~nd frunzele-abia sun`,Pe c~nd apele-abia pl~ng.

Vezi cum luna \nghe]at`,Dintr-al nourilor hù,

76 M. Eminescu

Trece ca [i visul greu –Sun`-n noaptea desc~ntat`C~ntul trist din ceasul rù.

ßi b`tr~na moarte toarceG~ndul ei \n nefinit:Zilele din vine-]i stoarceßi c~nd capu-]i se \ntoarce,Bagi de seam` c-ai trìt.

O STEA PIN CERURI…

O stea pin ceruri o v`d c` treceßi eu un nume i-am pus din zbor,Numele unei inime rece,

F`r` fior.

Ea nev`zut` acum se stinge,Nimeni \n zboru-i n-o-a urm`rit;Numai un ochi singur umed o pl~nge

C`ci o-a iubit.

ßti]i de ce stelei i-am dat un nume,Numele unui suflet r`cit,Ce-acuma palid, uitat de lume,

A-mb`tr~nit?

Pentru c` ochiul ce l`crimeaz`Dup`-acea steau` care s-a stinsEste-al meu suflet ce mediteaz`,

E-ochiul meu pl~ns.

77Versuri l ir ice

1870

VENERE ßI MADONå

Ideal pierdut \n noaptea unei lumi ce nu mai este,Lume ce g~ndea \n basme [i vorbea \n poezii.O! te v`d, te-aud, te cuget, t~n`r` [i dulce vesteDintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu al]i zei.

Venere, marmur` cald`, ochi de piatr` ce sc~nteie, Bra] molatic ca g~ndirea unui \mp`rat poet,Tu ai fost divinizarea frumuse]ii de femeie,A femeii, ce [i ast`zi tot frumoas` o rev`d.

Rafael, pierdut \n visuri ca-ntr-o noapte \nstelat`,Suflet \mb`tat de raze [i d-eterne prim`veri,Te-a v`zut [i-a visat raiul cu gr`dini \mb`ls`mate,Te-a v`zut plutind regin` printre \ngerii din cer

ßi-a creat pe p~nza goal` pe Madona dumnezeie,Cu diadem` de stele, cu sur~sul bl~nd, vergin,Fa]a pal`-n raze blonde, chip de \nger, dar femeie,C`ci femeia-i prototipul \ngerilor din senin.

Astfel eu, pierdut \n noaptea unei vie]i de poezie,Te-am v`zut, femeie stearp`, f`r` suflet, f`r` foc,ßi-am f`cut din tine-un \nger, bl~nd ca ziua de magie,C~nd \n via]a pustiit` r~de-o raz` de noroc.

Am v`zut fa]a ta pal` de o bolnav` be]ie,Buza ta \nvine]it` de-al corup]iei mu[cat,ßi-am zv~rlit asupr`-]i, crudo, v`lul alb de poezie,ßi paloarei tale raza inocen]ei eu i-am dat.

¥i-am dat palidele raze ce-nconjoar` cu magieFruntea \ngerului-geniu, \ngerului-ideal,Din demon f`cui o s~nt`, dintr-un chicot, simfonie,Din ochirile-]i murdare, ochiu-aurorei matinal.

79Versuri l ir ice

Dar azi v`lul cade, crudo! disme]it din visuri sece,Fruntea mea este trezit` de al buzei tale-nghe]ßi privesc la tine, demon, [i amoru-mi stins [i receM` \nva]` cum asupr`-]i eu s` caut cu dispre]!

Tu \mi pari ca o bacant`, ce-a luat cu-n[el`ciuneDe pe-o frunte de fecioar` mirtul verde de martir,O fecioar-a c`rei suflet era s~nt ca rug`ciunea,Pe c~nd inima bacantei e spasmodic, lung delir.

O, cum Rafael creat-a pe Madona dumnezeie,Cu diadema-i de stele, cu sur~sul bl~nd, vergin,Eu f`cut-am zeitate dintr-o palid` femeie,Cu inima stearp`, rece [i cu suflet de venin!

*

Pl~ngi, copil`? – C-o privire umed` [i rug`toarePo]i din nou zdrobi [i fr~nge apostat-inima mea?La picioare-]i cad [i-]i caut \n ochi negri-ad~nci ca marea,ßi s`rut a tale m~ne, [i-i \ntreb de po]i ierta.

ßterge-]i ochii, nu mai pl~nge!... A fost crud`-nvinuirea,A fost crud` [i nedreapt`, f`r` razem, f`r` fond.Suflete! de-ai fi chiar demon, tu e[ti s~nt` prin iubire,ßi ador pe acest demon cu ochi mari, cu p`rul blond.

(Convorbiri literare, IV, 4, 15 aprilie 1870)

EPIGONII

C~nd privesc zilele de-aur a scripturelor rom~ne,M` cufund ca \ntr-o mare de vis`ri dulci [i senineßi \n jur parc`-mi colind` dulci [i m~ndre prim`veri,Sau v`d nop]i ce-ntind deasupr`-mi oceanele de stele,Zile cu trei sori \n frunte, verzi dumbr`vi cu filomele,Cu izvoare-ale g~ndirii [i cu r~uri de c~nt`ri.

80 M. Eminescu

V`d poe]i ce-au scris o limb`, ca un fagure de miere:Cichindeal gur` de aur, Mumulean glas cu durere,Prale firea cea \ntoars`, Daniil cel trist [i mic, V`c`rescu c~nt~nd dulce a iubirii prim`var`,Cantemir croind la planuri din cu]ite [i pahar`,Beldiman vestind \n stihuri pe r`zboiul inimic.

Lir` de argint, Sihleanu – Donici cuib de-n]elepciune,Care, cum rar se \nt~mpl`, ca s` mediteze puneUrechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomat`?S-au dus to]i, s-au dus cu toate pe o cale nenturnat`,S-a dus Pann, finul Pepelei, cel iste] ca un proverb.

Eliad zidea din visuri [i din basme seculareDelta biblicelor s~nte, profe]iilor amare,Adev`r sc`ldat \n mite, Sfinx p`truns` de-n]eles;Munte cu capul de piatr` de furtune detunat`,St` [i azi \n fa]a lumii o enigm` nesplicat`ßi vegheaz-o st~nc` ars` dintre nouri de eres.

Bolliac c~nta iobagul [i-a lui lan]uri de aram`;L-ale ]`rii flamuri negre C~rlova o[tirea cheam`,çn prezent vr`je[te umbre dintr-al secolilor plan;ßi ca Byron, treaz de v~ntul cel s`lbatic al durerii, Palid stinge-Alexandrescu s~nta candel-a sper`rii,Descifr~nd eternitatea din ruina unui an.

Pe-un pat alb ca un lin]oliu zace leb`da murind`,Zace palida vergin` cu lungi gene, voce bl~nd` –Via]a-i fu o prim`var`, moartea-o pàrere de rù;Iar poetul ei cel t~n`r o privea cu \mb`tare, ßi din lir` curgeau note [i din ochi lacrimi amare,ßi astfel Bolintineanu \ncepu c~ntecul sù.

Mure[an scutur` lan]ul cu-a lui voce ruginit`,Rumpe coarde de-aram` cu o m~n` amor]it`,Cheam` piatra s` \nvie ca [i miticul poet,Smulge mun]ilor durerea, brazilor destinul spune,

81Versuri l ir ice

ßi bogat \n s`r`cia-i ca un astru el apune,Preot de[tept`rii noastre, semnelor vremii profet.

Iar Negruzzi [terge colbul de pe cronice b`tr~ne,C`ci pe mucedele pagini stau domniile rom~ne,Scrise de m~na cea veche a-nv`]a]ilor mireni;Moaie pana \n coloarea unor vremi de mult trecute,Zugr`ve[te din nou iar`[i p~nzele posomor~te,Ce-ar`tau faptele crunte unor domni tirani, vicleni.

ß-acel rege-al poeziei, vecinic t~n`r [i ferice,Ce din frunze \]i doine[te, ce cu fluierul \]i zice,Ce cu basmul poveste[te – veselul Alecsandri, Ce-n[ir~nd m`rg`ritare pe a stelei blond` raz`,Acum secolii str`bate, o minune luminoas`,Acum r~de printre lacrimi c~nd o c~nt` pe Dridri.

Sau vis~nd o umbr` dulce cu de-argint aripe albe,Cu doi ochi ca dou` basme mistice, ad~nce, dalbe,Cu z~mbirea de vergin`, cu glas bl~nd, duios, \ncet,El \i pune pe-a ei frunte m~ndru diadem de stele,O a[eaz`-n tron de aur, s` domneasc` lumi rebele,ßi iubind-o f`r` margini, scrie: ,,visul de poet“.

Sau vis~nd cu doina trist` a voinicului de munte,Visul apelor ad~nce [i a st~ncelor c`runte,Visul selbelor b`tr~ne de pe umerii de deal,El de[teapt`-n s~nul nostru dorul ]`rii cei str`bune,El revoac`-n dulci icoane a istoriei minune,Vremea lui ßtefan cel Mare, zimbrul sombru [i regal.

…………………………………………………………

Iar` noi? noi, epigonii?... Sim]iri reci, harfe zdrobite,Mici de zile, mari de patimi, inimi b`tr~ne, ur~te,M`[ti r~z~nde, puse bine pe-un caracter inimic;Dumnezeul nostru: umbr`, patria noastr`: o fraz`;çn noi totul e spoial`, totu-i lustru f`r` baz`;Voi credea]i \n scrisul vostru, noi nu credem \n nimic !

82 M. Eminescu

ßi de-aceea spusa voastr` era s~nt` [i frumoas`,C`ci de min]i era g~ndit`, c`ci din inimi era scoas`,Inimi mari, tinere \nc`, de[i voi sunte]i b`tr~ni.S-a \ntors ma[ina lumii, cu voi viitorul trece;Noi suntem iar`[i trecutul, f`r` inimi, trist [i rece;Noi \n noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i strìn!

Voi, pierdu]i \n g~nduri s~nte, convorbea]i cu idealuri;Noi c~rpim cerul cu stele, noi m~njim marea cu valuri, C`ci al nostru-i sur [i rece – marea noastr`-i de \nghe],Voi urma]i cu r`pejune cuget`rile regine,C~nd, plutind pe aripi s~nte printre stelele senine,Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergé]i.

Cu-a ei candel` de aur palida \n]elepciune,Cu z~mbirea ei regal`, ca o stea ce nu apune,Lumina a vie]ii voastre drum de roze sem`nat,Sufletul vostru: un \nger, inima voastr`: o lir`,Ce la v~ntul cald ce-o mi[c` c~nt`ri molcome respir`;Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat.

Noi? Privirea scrut`toare ce nimica nu viseaz`.Ce tablourile minte, ce sim]irea simuleaz`,Privim reci la lumea asta – v` numim vizionari.O conven]ie e totul; ce-i azi drept m~ne-i minciun`;A]i luptat lupt` de[art`, a]i v~nat ]int` nebun`,A]i visat zile de aur pe-ast` lume de amar.

,,Moartea succede vie]ii, via]a succede la moarte“,Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, alt` soarte;Oamenii din toate cele fac icoan` [i simbol;Numesc s~nt, frumos [i bine ce nimic nu \nsemneaz`,çmp`r]esc a lor g~ndire pe sisteme numeroaseßi pun haine de imagini pe cadavrul trist [i gol.

Ce e cugetarea sacr`? Combinare mìestritÙnor lucruri nexistente; carte trist` [i-nc~lcit`,Ce mai mult o \ncifreaz` cel ce vrea a descifra.Ce e poezia? çnger palid cu priviri curate,

83Versuri l ir ice

Voluptos joc cu icoane [i cu glasuri tremurate,Strai de purpur` [i aur peste ]`r~na cea grea.

R`m~ne]i dar` cu bine, s~nte firi vizionare,Ce f`cea]i valul s` c~nte, ce punea]i steaua s` zboare,Ce crea]i o alt` lume pe-ast` lume de noroi: Noi reducem tot la pravul azi \n noi, m~ni \n ruin`, Pro[ti [i genii, mic [i mare, sunet, sufletul, lumin` –Toate-s praf... Lumea-i cum este... [i ca d~nsa suntem noi.

(Convorbiri literare, IV, 12, 15 august 1870)

LA MOARTEA LUI NEAM¥U

L`sa]i clopotul s` pl~ng` cu-a lui voce de aram`,L`sa]i turnul ca s` mi[te a lui inim` de fier,C`ci de stele mai aproape el le d` acuma sam`C` un suflet bun [i nobil se \ndreapt` c`tr` cer.

Clopote, tu sim]i durerea [i urmezi cu-a ta c~ntare,C~nd din stea \n stea se suie sufletul \ntr-un av~nt,Pe c~nd noi urm`m cu pasul cel r`rit de \ntristareLutul palid, f`r` suflet, s`-l depunem \n p`m~nt.

Ochii? C~te dulci imagini au sorbit a lor lumine!Capul? O, de c~te g~nduri el a fost \mpopulat!Inima? C~t` sim]ire fr`m~ntat-a ea \n sine?Sufletul? C~te speran]e, c~te visuri a p`strat?

ß-azi nimic. Lumea g~ndirei e o lume sf`r~mat`De lemnoasa m~n-a mor]ii inima e stoars-acum,ßi imaginele-s [terse, ce prin el treceau odat`,Sufletul (dac` esist`) printre nori \[i face drum.

Ai [tiut tu, scumpe frate, c` p`m~ntu-i o ruin`?C`-i o sarcin` via]a? C`-i martiriu s` trìe[ti?

84 M. Eminescu

Ai [tiut tu cum c` moartea e un caos de lumin`,C` la finea veciniciei te-a[tept stelele cere[ti?

De-a vie]ii grea enigm` ]ie-acuma nu-]i mai pas`,C`ci problema ei cea mare la nimic o ai redus.Pe c~nd nou`-nc` via]a e o cifr` nen]eleas`ßi-n z`dar c`t`m r`spunsul la-ntrebarea ce ne-am pus.

çn z`dar ne batem capul, triste firi vizionare,S` citim din cartea lumei semne ce noi nu le-am scris.Potrivim [irul de g~nduri pe-o sistem` oarecare,M`sur`m ma[ina lumei cu acea m`sur`toareßi g~ndirile-s fantome, [i via]a este vis.

çNGERE PALID…

çngere palid, \]i e misterCum c` a lumei valuri [i [oapteEste durere [i neagr` noapte

Pe l~ng` cer?

Nu [tii tu, \nger, oare s` zbori,S` la[i p`m~ntul, trista ruin`?De-]i place cerul, a lui lumin`,

De ce nu mori?

O, dar p`m~ntul \nc` te ]ineçn ni[te lan]uri ]esute-n rai.Demult zburai tu \n lumi senine –

De nu iubeai.

SUS çN CURTEA CEA DOMNEASCå

Sus \n curtea cea domneasc`, La domnia din B~rlad, ßade t~n`r domnul Vlad –

85Versuri l ir ice

Sub c`ciula-i ]`r`neasc` Pe-a lui umeri plete cad.

Astfel [ade trist [i rece La osp`]ul luminat Din domnescul lui palat, Cu priviri crunte [i rece, Cu-ochiul negru \nfundat.

Fa]a palid` [i trist`, Manta-i neagr` pe-umeri tari, Fa]a sp~n`, ochii mari – Astfel trece \n revist` Pe boierii lui cei mari.

Ici b`tr~ni ca iarna alb`, Mun]i cu fruntea de argin]i, ßoptesc dulce [i cumin]i – Colo tinere]ea dalb` Cu r~s mult [i f`r` min]i.

Femei palide, frumoase, Fe]e bl~nde, ochi de foc, Ce \n gene li se joc ßi-a lor raze luminoase Printre cale-[i cat` loc.

Sala-i mare, str`lucit`, Masa-i alb`, oaspe]i mul]i, Vorbe dulci s` tot ascul]i, Chiar lumina-i \ndr`git` De ochi lucii, de ochi mul]i.

SALA-I MARE, STRåLUCITå

Sala-i mare, str`lucit`, Masa-i alb`, oaspe]i mul]i,

86 M. Eminescu

Vorbe dulci s` tot ascul]i – ßi lumina-i \ndr`git` De ochi lucii, de ochi mul]i.

Icia unii stau alene ßi viseaz` [i g~ndesc, Colo al]ii chiuiesc, Iar femei cu lunge gene R~d \n tain` [i privesc.

Una face c` nu vede ßi cu capul st` plecat, Pe c~nd ochii,-namorat, A lor raze \[i repede La strìnul \ntristat.

La strìn cu fruntea pal` ßi cu p`rul ca de corb – Buzele ei ro[ii sorb C~nd \n bra]e [i pe poal` Doarme dus amorul orb.

DA¥I-MI ARPå DE ARAMå

Da]i-mi arp` de aram`Dar cu strunele de fierC`ci s` c~nt acuma cerCa un v~nt ce se sfaram`Printre st~nci de-nghe] [i ger.

Da]i-mi arp` de aram`Pe-a mea frunte crengi de bradVoi s` c~nt ca largul vadSau c-a lumei s~nt` dram`Sau ca r`cnetul din iad.

87Versuri l ir ice

Da]i-mi cupa cea de piatr`Dar umple]i cu s~nge ro[iDin du[manii fioro[i…………………………………………………………

Voi s` c~nt \n poezieDe-acei timpi ur~]i p`g~niC~nd str`mo[ii cei b`tr~niSe luptau cu b`rb`]ie

ßi-i dau nume „La rom~ni!“La rom~ni! Popor de fal`Cap de geniu, piept de focCu jude]iul de prorocDar cu inim` regal`ßi cu flamuri de noroc.

C~]i maghiari cu cap de c~ne,C~]i tatari cu ochii mici,C~te limburi de pelticiS-au zdrobit de st~nci b`tr~neCe vegheaz` \nc-aici.C~te gin]i cu limba slavÀu venit [i-au revenitDar cu to]i s-au nimicit,O c~mpie de otav`Sub al coastei fier negrit.

Da]i-mi arpa \n rugin`S` mai c~nt zguduitorDe-al rom~nilor poporßi-de-al ]`rei cei rom~ne,

ßi de-al secolilor dor!Ce s` c~nt, fii de-armonie,Ce s` c~nt ca s` v`-ntrecßi-n durere s` m`-necC`ci c~ntarea mi-e stafiePieptu-i rece, capul sec!

88 M. Eminescu

S` c~nt na]iei ce viePoart` jugul cel de lemnSub al barbarilor semn,Multe semne de sclavießi de via]` nici un semn.

S` c~nt ]`rei…Legei f`r’ de Dumnezeu!S` c~nt frun]ii de ateuCe reneag` tat`, mam`ßi-i ca du[manul mai rù?

LA QUADRAT

çnger \n patru col]uri, o stea cu barb` lung`,Cine-a [tiut vrodat` c` tot ce eu iubeamE-un dramaturg puternic, dar f`r` bani \n pung`,

Un paralelogram?

E-un om a c`rui visuri la bere tot ]inteaz`,Ce se consum`-n asuri [i joac` la hazard,Un om, dorin]a c`rui e pe biliard s` [az`,

S` doarm` pe biliard.

Adeseori \n noapte v`d umbra lui fatal`,çn m~n` cu o halb`, \n gur` c-un c~rnat,çn buzun`ri cu chifle [i subsuori o oal`

ßi r~de... p~n`-i beat.

Visarea sa un [ni]el, g~ndirea sa o bere,S` bea etern, acesta e visul sù ciudat –ßi-odat` auzi-vom c`-n cruda sa durere

çn bere s-a-necat.

89Versuri l ir ice

ROMANCERO ESPAÑOL

Copii de pe natur`Furti[agurile litterarii ale lui Cocovei Moretto sau vicleniile

lui Scapin traduse-n spaniole[te de Signorul Don Lopez de Poeticales

Motto: Es muss auch solche Käutze geben. Istorie ciudat`! Timpii se iaude p`r [i se trag \nd`r`t! Trecutul e viitor [i viitorul e trecut. – Anul 15...a furat pe anul 1870 \ntr-un mod oribil [i cu precau]iunea viclene[tez~mbitoare cum c` n-are s` fie recunoscut. Odat`... \n timpi mai... \n anul1870 trìa \n Rom~nia un scriitor care se ocupa din principiu [i meserie cuchir Cocoveiu, \ntunecoas` bufni]` ce cutreiera tribunalele Rom~niei, care-n loc de cocoveau! \ng~na \ncet [i printre din]i vorba: Consider~nd!...Acest autor de caraghiosl~curi, moldovene[te de mascarade, s-apuc`-ntr-obun` diminea]` sau \ntr-o bun` sear` sau \ntr-una din zile (c`ci dou` nu i-ar fi trebuit genialei Lop`]i) s` scrie-n rom~ne[te o comedie: Viclenie [iamor, \n trei acte, cu boschet [i cu ascunz`tori secrete [i tainice totodat`, [i\n versuri neversificate.çn anul 15... post Christum natum trìe[te [i un autor spaniol, Moretto, [iscrie [i acela o comedie cu titlul Dona Diana, adic`... lotrul de el! schimbape Elena lui chir Cocoveiu \n Diana – [i din Rom~nia transpune scenatumna-n Spania. Ei, dr`cia dracului! – ß-apoi neci nu spune chir Morettoc-a tradus-o de pe moldovenie pe spaniolie. I-am trimis lui Moretto o depe[`\n regiunile cere[ti, ca alt` dat` de va \ndr`zni s` copieze \n anul... ocomèdie scris` rom~ne[te \n anul 1870, s` aib` cel pu]in precau]iunea cas` puie pe do[c`: t`lm`cit` de pe moldovenie \n anul cutare – da’ nu a[a!...

ROMANCERO ESPAÑOL

A.– De ce p~ngi, o, dona Diana,De ce ochiu-]i l`crimeaz`?Nu e[ti s~nt` [i frumoas`Ca o dram` spaniol`?ßtii: don Manuel, perfidul,Inconstant iube[te-o alt`,

90 M. Eminescu

Alta brun`, dulce, pal`,Ca o noapte-a prim`verei.D. – Nu-i aceea ce m` doare,De ce inima mi-e-amar`,C`ci don Manuel [-acumaE fidel ca totdeuna;Dar aceea ce m` doareßi-ochii mei \i fac s` pl~ngÈste c` Negruzzi IacobM-a tradus \n rom~ne[te.A. – ßi de ce tu s` te superi,Ideal al lui Moretto,Au \n limba cea german`N-au tradus ei comedia,Ei, strìnii! çns-EspañaTe ador`, o, Madona,Cum mi te-a creat Moretto.

D. – Neci n-a[ pl~nge, caro mio,De ar fi traduc]iune;Rea or bun`, ea nu schimb`Din valoarea mea intern`.Dar Negruzzi, mio caro,El a scris o comedie,Comedie-original`:Viclenie [i amor.Acolo m` v`d pe mine,Figur~nd sub nume – Elena,Iar pe Manuel, il caro,V`d c` mi-l numesc Costic`.Dar` cum c-a imitat-oNeci n-o spune, neci n-o scrie,Ci pe mine m` sile[teS` recit la versuri releCare sun` ca drimbalaA ursarilor gitani.A. – De-a f`cut asta NegruzziCu Madona lui Moretto,Atunci e[ti nenorocit`Dona Diana, dona Diana!

91Versuri l ir ice

1871

MORTUA EST!

F`clie de veghe pe umezi morminte,Un sunet de clopot \n orele sfinte,Un vis ce \[i moaie aripa-n amar,Astfel ai trecut de al lumii hotar.

Trecut-ai c~nd ceru-i c~mpie senin`,Cu r~uri de lapte [i flori de lumin`,C~nd norii cei negri par sombre palate,De luna regin` pe r~nd vizitate.Te v`d ca o umbr` de-argint str`lucit`,Cu-aripi ridicate la ceruri pornit`,Suind, palid suflet, a norilor schele,Prin ploaie de raze, ninsoare de stele.

O raz` te-nal]`, un c~ntec te duce,Cu bra]ele albe pe piept puse cruce,C~nd torsul s-aude l-al vr`jilor caierArgint e pe ape [i aur \n aer.

V`d sufletu-]i candid prin spa]iu cum trece;Privesc apoi lutul r`mas... alb [i rece,Cu haina lui lung` culcat \n sicriu,Privesc la sur~su-]i r`mas \nc` viu –

ßi-ntreb al meu suflet r`nit de-ndoial`,De ce-ai murit, \nger cu fa]a cea pal`?Au nu ai fost jun`, n-ai fost tu frumoas`?Te-ai dus spre a stinge o stea radioas`?

Dar poate acolo s` fie casteleCu arcuri de aur zidite din stele,Cu r~uri de foc [i cu poduri de-argint,Cu ]`rmuri de smirn`, cu flori care c~nt;

S` treci tu prin ele, o sf~nt` regin`,Cu p`r lung de raze, cu ochi de lumin`,

93Versuri l ir ice

çn hain` albastr` stropit` cu aur,Pe fruntea ta pal` cunun` de laur.

O, moartea e-un caos, o mare de stele,C~nd via]a-i o balt` de vise rebele;O, moartea-i un secol cu sori \nflorit, C~nd via]a-i un basmu pustiu [i ur~t. –

Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune,G~ndirile-mi rele sugrum cele bune...C~nd sorii se sting [i c~nd stelele pic`,çmi vine a crede c` toate-s nimic`.

Se poate ca bolta de sus s` se sparg`,S` cad` nimicul cu noaptea lui larg`,S` v`d cerul negru c` lumile-[i cerneCa pr`zi trec`toare a mor]ii eterne...

ß-atunci de-a fi astfel... atunci \n vecieSuflarea ta cald` ea n-o s` \nvie,Atunci graiu-]i dulce \n veci este mut...Atunci acest \nger n-a fost dec~t lut.

ßi totu[i, ]`r~n` frumoas` [i moart`,De racla ta razim eu harfa mea spart`ßi moartea ta n-o pl~ng, ci mai fericescO raz` fugit` din caos lumesc.

ß-apoi... cine [tie de este mai bineA fi sau a nu fi... dar [tie oricineC` ceea ce nu e, nu simte durerißi multe dureri-s, pu]ine pl`ceri.

A fi? Nebunie [i trist` [i goal`;Urechea ta minte [i ochiul te-n[al`;Ce-un secol ne zice ceilal]i o dezic.Dec~t un vis sarb`d, mai bine nimic.

94 M. Eminescu

V`d vise-ntrupate gonind dup` vise,P~n-dau \n morminte ce-a[teapt` deschise,ßi nu [tiu g~ndirea-mi \n ce s` o st~ng:S` r~d ca nebunii? S`-i blestem? S`-i pl~ng?

La ce?... Oare totul nu e nebunie?Au moartea ta, \nger, de ce fu s` fie?Au e sens \n lume? Tu chip z~mbitor,Trìt-ai anume ca astfel s` mori?De e sens \ntr-asta, e-ntors [i ateu,Pe palida-]i frunte nu-i scris Dumnezeu.

(Convorbiri literare, V, 1, 1 martie 1871)

çNGER DE PAZå

C~nd sufletu-mi noaptea veghea \n estaze,Vedeam ca \n vis pe-al meu \nger de paz`,çncins cu o hain` de umbre [i raze,C-asupr`-mi c-un z~mbet aripele-a-ntins;Dar cum te v`zui \ntr-o palid` hain`,Copil` cuprins` de dor [i de tain`,Fugì acel \nger de ochiu-]i \nvins.

E[ti demon, copil`, c` numai c-o zareDin genele-]i lunge, din ochiul tù mareF`cu[i pe-al meu \nger cu spaim` s` zboare,El, veghea mea sf~nt`, amicul fidel?Ori poate!... O-nchide lungi genele tale, S` pot recunoa[te tr`surile-]i pale,

C`ci tu – tu e[ti el.

(Convorbiri literare, V, 8 15 iunie 1871)

95Versuri l ir ice

NOAPTEA…

Noaptea potolit [i v~n`t arde focul \n c`min;Dintr-un col] pe-o sof` ro[` eu \n fa]a lui privesc,P~n’ce mintea \mi adoarme, p~n-ce genele-mi clipesc;Lum~narea-i stins`-n cas`... somnu-i cald, molatic, lin.

Atunci tu prin \ntuneric te apropii sur~z~nd`,Alb` ca z`pada iernii, dulce ca o zi de var`;Pe genunchi \mi [ezi, iubito, bra]ele-]i \mi \nconjoar`G~tul... iar tu cu iubire prive[ti fa]a mea p`lind`.

Cu-ale tale bra]e albe, moi, rotunde, parfumateTu grumazul mi-l \nl`n]ui, pe-al meu piept capul ]i-l culci;ß-apoi ca din vis trezit`, cu m~nu]e albe, dulci,De pe fruntea mea cea trist` tu dai vi]ele-ntr-o parte.

Neteze[ti \ncet [i lene[ fruntea mea cea lini[tit`ßi g~ndind c` dorm, [ireato, ape[i gura ta de focPe-ai mei ochi \nchi[i ca somnul [i pe frunte-mi \n mijlocßi sur~zi, cum r~de visul \ntr-o inim`-ndr`git`.

O! dezmiard`, p~n-ce fruntea-mi este neted` [i lin`,O! dezmiard`, p~n-e[ti jun` ca lumina cea din soare,P~n-e[ti clar` ca o rou`, p~n-e[ti dulce ca o floare,P~n-nu-i fa]a mea zb~rcit`, p~n-nu-i inima b`tr~n`.

(Convorbiri literare, V, 8 15 iunie 1871)

STEAUA VIE¥II

C~nd norii, palate fantastice negre,Cu geamuri prin cari se vede zafir,Ascult-ale m`rei lungi c~ntece-alegre,

C~nd stele se mir,

96 M. Eminescu

Atunci printr-o gean` de nouri, deschis`,Din ochiu-i albastru se vede o stea,Ce-mi miruie fruntea c-o raz` de vise,

C-o raz` de nea.

O, steau` iubit` ce-abia stai prin stele,Un sf~nt ochi de aur ce tremuri \n nori,Ai mil` [i stinge lungi zilele mele –

Cobori, o, cobori!

REPLICI

POETUL

Tu e[ti o und`, eu sunt o zare,Eu sunt un ]`rmur, tu e[ti o mare,Tu e[ti o noapte, eu sunt o stea –

Iubita mea.

IUBITA

Tu e[ti o ziu`, eu sunt un soare,Eu sunt un flutur, tu e[ti o floare,Eu sunt un templu, tu e[ti un zeu –

Iubitul meu.

Tu e[ti un rege, eu sunt regin`,Eu sunt un caos, tu o lumin`,Eu sunt o arp` muiat`-n v~nt –

Tu e[ti un c~nt.

POETUL

Tu e[ti o frunte, eu sunt o stem`,Eu sunt un geniu, tu o problem`,Privesc \n ochii-]i s` te ghicesc –

ßi te iubesc!

97Versuri l ir ice

IUBITA

ç]i par o noapte, \]i par o tain`Muiat`-n pala a umbrei hain`,ç]i par un c~ntec sublim \ncet –

Iubit poet?

O, tot ce-i mistic, iubite barde,çn acest suflet ce ]ie-]i arde,Nimica nu e, nimic al meu –

E tot al tù.

BASMUL CE I L-Aß SPUNE EI

O, d`-mi arpa de aram`ßi mi-o pune-n bra]ul st~ng,Ochii tì se plec cu team`,Tu ro[e[ti – glasu-mi te cheam`,Coardele \ncet te pl~ng!Vino dar, palid` z~n`,Pune fa]a pe-al meu piept,G~tul tù pe bra]u-mi drept,Tu, a ochilor lumin`,M` iube[ti, tu? Spune drept!

M` iube[ti! Sur~zi [ireat`ßi \]i pleci ochii \n jos!O, lumin` prea curat`,De-ai cunoa[te vrèodat`Sufletul meu dureros;De ai [ti, palide \nger,C~t de mult te iubesc eu,C~te nop]i de-amor [i rùAm vegheat zdrobit de pl~ngeri,Scumpa mea, odorul meu!

O, atunci mi-ai cere seamaCa s`-]i spun c~te-am visat,

98 M. Eminescu

M-ai fixa f`r` de team`,Ai da-ncet neagra maram`De pe p`ru-]i blond, curat;Netezind cu m~na-]i alb`T~mpla ta – tu m-ai privi,Cu durere mi-ai z~mbi,Eu, juc~ndu-m` cu salbaDe pe s~nii-]i, a[ vorbi.

ßi ]i-a[ spune, a mea iubit`,C` de mult eu te-am c`tat;çn c`rarea tìnuit`,Prin dumbrava \nverzit`,Ori prin codrii cei de brad,L~ng` c~ntul de izvoare,Printre st~ncile de fierCe str`bat norii din cer,çntr-a pe[terii r`coare,çntr-a nop]ilor mister.

Te vedeam cu a mea minte;ßi acum c~nd te-am g`sitPare-mi c`-mi aduc aminteCum c`-n vremi de mai nainteTe-am v`zut [i te-am iubit –S`-]i spun unde… \ntr-o searÀm visat un vis frumos…Pe un nour luminosAm v`zut la cer o scar`Ridic~ndu-se de jos.

çntr-a cerului m`rireScara de-aur se pierdea,Iar pe-un tron de nemurire,Tron de-argint [i str`lucire,Maica Domnului z~mbea;Iar pe schi]ele de scar`çngeri stau treptat… treptat,

99Versuri l ir ice

Cu chip bl~nd [i luminatßi pe lire sun`toare,C~ntau dulce [i curat.

La picioarele MarieiGenuncheat pe-un nor de-argint,Alb ca lebeda pustiei,Bl~nd ca glasul poeziei,Sta un \nger cuget~nd;ßi-a luat arpa-i de-aurßi trec~nd m~na pe eaA-nceput a r`sunaRaiul… luncile-i de laurDe-un bl~nd Ave Maria.

Acel \nger!… Fa]a pal`,Ochiul negru, p`r b`lai,L-am v`zut – o stea regal`,O lumin` triumfal` –ßi de-atunci \l iubesc, vai!…L-am c`tat \n ast` lumeP~n-ce via]a-mi se pierdu,Sufletu-mi se ab`tu…ß-atunci te-am v`zut: minune!Acel \nger ai fost tu.

C~nd ai l`sat cerul, drag`?De ce-n lume ai venit?Ai [tiut c` via]a-ntreag`Trista-mi inim` pribeag`Tot pe tine te-a iubit?Ai [tiut cine te-a[teapt`ßi-ai venit s` r`spl`te[tiLungi durerile-mi lume[ti,Cu z~mbirea-]i \n]eleapt`ßi cu ochii tì cere[ti.

100 M. Eminescu

ANDREI MUREßANU(Tablou dramatic \ntr-un act)

Persoane:MUREßANU, MORS, GENIUL LUMINEI

(Scena \nf`]i[eaz` un peisagiu de-o romanticitate s`lbatec` \n mun]i. Pe deo parte st~nci cr`pate – unele ]epene, altele r`sturnate– de alta brazi ac`]a]ide v~rfuri de st~nci, unii fr~n]i [i r`sturna]i de vijelii [i torente. çn fund sev`d ruinele \nc` fumeg~nde a unui sat de colibe – risipite ca cuiburi mari \ndosul st~ncelor. Mai \n avanscen`, turnul vechi [i negru a bisericei satului.Biserica de lemn, cu ferestre mari cu z`brele, cu muri parte risipi]i, cu aco-per`m~nt de [indrile negre [i mucezite. Asupra \ntregului plan se revars` ogalben` lumin` de lun`. Avanscena o cuprinde de-a curmezi[ul un trunchir`sturnat, putred, pe care Mure[anu [ade vis`tor. De tot \n fund, codri [imun]i. Clopotul sun` dogit 12 ore. Miezul nop]ii. çn vremea asta se scoal`Mure[anu.)

Tresare miaz`noaptea \n inima de-aramÀ turnului de piatr`. Lin stelele se-nham`La carul lunei blonde. Prin v`mile vecieiNici vremea nu le trece cu visele m~ndriei,Nici suflete nu intr`, nici suflete nu ies.Prin aerul de noapte, puternic, rece, des,A lunei adormite p`trund razele rareçn temni]a din pieptu-mi trezind g~ndiri amare.C~nd somnul, frate-al mor]ii, pe lume falnic zaceCu genele-i \nchise, cu visele-i de pace,C~nd palida g~ndire prin ]ara mor]ii trece,ßi moaie-n visuri de-aur aripa ei cea receCu-aghiazima cea dulce a lumii frunte-atinge,P`catele-i i-adoarme, invidia i-o stinge –Ce ochi vegheaz` umed? Ce suflet se fr`m~nt`,Ce suflet ]ip`-n doliu, ce lir` jalnic c~nt`?…Sunt eu!… Privesc trecutul, [i-icoana lui barbarÈ zugr`vit` aspru d-ursita-ne amar`.ßi g~ndul meu nu poate s` rup-acea perdea,Ce-ascunde viitorul teribil dup` ea.C~ntarea? Cea mai nalt` [i cea mai \ndr`znea]`Nu e dec~t r`sunet la vocea cea m`rea]`

101Versuri l ir ice

A undelor teribili, \nalte, zgomotoaseA unui r~u, ce nu-l vezi. – Sunt undele de timpCe viitoru-aduce, spre-a le m~na-n trecut.De[i privesc nainte-mi noaptea b`tr~n` supt`,ßi v`d c-o lume nou` dintr-\nsa se ridic`,Dar p~rghia aceea, ce desf`c~nd tenebre,Ridic` viitorul – puterea care toarceAl vremii fir – aceea \mi e necunoscut`.Vai! cele \nt~mplate istoria le spuneßi cele viitoare [i-arunc` umbra lorçn atmosfera groas` a zilei cei de azi.De ce se-nt~mpl` toate a[a cum se \nt~mpl`,Cine mi-a spune-o oare? E plan, precugetare,çn [irul orb al vremei [i-a lucrurilor lumei?Sau oarba \nt~mplare f`r`-n]eles [i ]intÈ c`lùza vremei? Putut-a ca s` fießi altfel de cum este tot ceea ce esist`,Sau e un trebui rece [i ne\nl`turat?ßi dac` trebui toate s` fie-a[a cum sunt,Ce legi urmeaz` vremea? Cu ce drept ea apasÒ ginte ca pe sam`-i o alta s` ridice;E vo dreptate-ntr-asta, sau oarb`-mparte bobiiSoarta f`r`-de-lege? ßi dac` n-ai temeiuriDec~t acele spuse de c`r]ile b`tr~ne,ßi-aceste-s dovedite c` nu dau dezlegare –Cine-mi va spune mie – dac` a gin]ei meleVia]` viitoare va fi mai fericit`Dec~t al ei trecut?De-ar fi fost rù adesea [i bine num-o dat`,A[ crede c`-nt~mplarea oarb`, nevinovatÀ gr`m`dit \n mersu-i, dar f`r` ca s-o [tie,At~ta neferice pe ]ara mea pustie. –Dar nu! e-at~ta minte – at~ta plan de releS-a gr`m`dit puternic \n via]a gin]ii mele,çnc~t \mi vine-a crede c` s~mburele lumeiE rùl. Cartea lumii d-etern` rùtateE scris` [i-i menit`.

De vei avea puterea,

102 M. Eminescu

Voin]a ca s` sfar`mi pe cel mai slab ca tine,Bravur` se nume[te. De e[ti \nchipuit,Nesuferind ca al]ii de-acea \nchipuireCu vorba s` se-ating`: onoare se nume[te;De vrei s`-ntreci pe al]ii [i lumei s`-i impuiPersoana ta infam`: dorin]`-i de m`rire,La fapte m~ndre stimul. De e[ti at~t de vanS` crezi c` p~n-[i cerul ascult` a ta vorb`,C`-i pas` dac` corpul ]i-l chinuie[ti [i mintea¥i-o stupifici – \]i zice c` e[ti evlavios,Ba chiar [i sf~nt. – ßi nu sunt numai oameniCe \]i admir` fapta, g~ndirea-nchipuit`,Ci te admir popoare…

Ce proast` e mul]imea,Ea crede cum c` duce a lumii soart`-n m~n`,ßi singur` e dus` de-o m~n` de [ire]i.

De te-a-nzestrat naturaCu-at~ta minte numai, s` po]i vedea prostiaßi cruda rùtate ce masa o domin`,Ned~nd nimic pe ele, s` faci din ele scar`Spre-a te urca pe d~nsa l-avere [i m`rire,Pref`-te numai cum c` tu pre]uie[i aceleMari calit`]i [i-alese (nume[te-le cum vrei),C-o fraz` lingu[e[te de[ert`ciunea lorßi pe-umeri te vor duce, sacrific~nd averea,Via]a pentru tine. Dar spune-li-adev`rul,Te-or r`stigni pe cruce, te-or huidui cu pietreßi te vei stinge mizer de nimenea j`lit.Se vedeC` nu puteau [ire]ii ca s` g`seasc`-n via]Àlt pre] dec~t acela s`-[i \mplineasc` poftePe seama altor… Apoi este [i drept, cuminte,Ca pro[ti s` duc` greul, astu]ii s` domneasc`…La ce-ar fi-atuncea lumea \n dou` \mp`r]it`?La ce-ar esista pro[tii – [i iar la ce [ire]ii?Nu merit` n`t~ngii s` fie st`p~ni]i?Nu vezi c` st`p~nindu-i le \mpline[ti dorin]a?Mai de dorit ce soart` pot ca s` aib`-n lume

103Versuri l ir ice

Dec~t s`-i duc`-n turme sunetul unui nume?Ei nici nu-s pentru alta dec~t ca s` trìasc`,S` moar`-ntru-mplinirea unei de[ert`ciuni.ßi-apoi nu vede]i voiC` ei admir` toate ce le-aduce pieire?Omoar` fericirea unui popor \ntreg,Lini[tea unui secol [i e[ti numit erou.Beat` de bucurie mul]imea te prime[te,Cu lauri te-ncunun`… O gint` ce se-nal]`Pe spatele altora e mare – [i cu c~tMai mult se ]ine-n locu-i prin rù [i prin asprime,Cu-at~ta e mai mare. Dreptate-universalÈ-aceea ce-o ur`[te puterea brut`. PesteT`rie nu decide nimic. La bine ne-i puteaS-aduci doi oameni; rùl l-urmeaz-\ntregi popoare;C`ci rùl este col]ul vie]ii. Vecinic rùlçnt~iul rol \l joac` – e col] \n orice cuget,çn oricare voin]`, \n orice fapt` mare.Invidia de pild` e mam-egalit`]ii,ßi \ngr`direa contra rùt`]ii reciproceDreptate se nume[te. Cu c~t mai rì sunt civiiCu-at~t e mai perfect` dreptatea.Fi]i rì [i ve]i str`bateLa ]int`-oric~t de mare, numai prin rùtate!Fi]i rì! [i-urma]i principiul ce lumea o domin` –L`sa]i s` cread` al]ii mai pro[ti ca voi \n bine.De ce n-ave]i voi minte? Deschide]i ochii vo[ti,Vede]i c` sf~nt [i bine sunt numai pentru pro[ti?De c~nd sunte]i \n lume, a esistat dreptateßi pentru voi? Dar greul voi numai \l purtar`]i,Voi v-a]i hr`nit du[manii, i-a]i ap`rat cu s~nge,çn loc de-a sparge capul n`p~rcei sub picior,Voi a]i crescut-o mare [i ast`zi v` zugrum`.Spun popii de-o vecie unde oricare vin`G`se[te-a ei os~nd` [i binele r`splata –ßi mii timizi de fric` [i de-o speran]` van`Trec \n[ela]i pe l~ng` izvoarele vie]ii.Iar dac` nu, lin]oliu, piroane de sicriu,

104 M. Eminescu

R`splat` sunt virtu]ii?R`bdarea cine-o are t~rasc`-se-nsetat.Voi soarbe]i pic`tura de timp ce o ave]i,Aici fi]i mari, puternici, aci fi]i ferici]i –Aici spirit, curagiul [i pumnii au valoare.çn m~n` de vei prinde-a istoriei carteßi dac` tu de fric` sau poate de ru[ineçn faptele ei rele nu vei \ncifra bine,Vedea-vei cum sub ochii-]i \n plin se desf`[oar`Rùl [i iar`[i rùl – c` vremea se m`soar`Dup` a rùt`]ii p`[ire. Rù [i ur`Dac` nu sunt, nu este istorie. Sperjur`,Invidios-avar`, de s~nge \nsetatÈ omenirea-ntreag` – o ras` blestemat`,F`cut` numai bine spre-a domina p`m~ntul,C`ci rùt`]ii numai \i datore[te-av~ntul Ce l-a luat pe scara fiin]elor naturii.Cine-a v`zut vrodat` popor de oameni buniS` fie mare? Dac` e rù, e egoist,Vrea toate pentru sine, nimica pentru al]ii;Dac` trìe[te bine, dar f`r` ca s` laseCa [i-al]ii s` trìasc` – e mare. C~nd un popolçncepe a fi nobil [i generos \n cuget,Atunci a lui c`dere [i moarte sunt aproape,C`ci numai rùl are puterea de-a trì.Chiar fapta cea mai bun` duce la rù. Ea esteP`m~nt care hr`ne[te s`m~n]a celor rele.Ai mil`De unul [i cu m~na \n care i-ai pus p~neM~ni va ridica piatra, ca el \nt~i s-arunceçn tine. D`-i unuia onoare [i m`rire,ßi va fi cel din urm` spre-a se uita la tineDe-i fi c`zut. – Ce plan ad~nc-[iret!Cum \n s`m~n]a dulce a rùlui s-a pusPuterea de via]`!ßi mai crede]i \n bine, \n basme de copii!O, ridica]i \n suflet gigantici vijeliißi sf`r~ma]i c-o m~ndr` strigare triumfal`

105Versuri l ir ice

Ordinea cea nedreapt`, [ireat`, infernal`,Ce pro[tii [i [ire]ii, unii-n[ela]i, iar al]iiçn[el`tori sus]in c` de Dumnezeu e pus`çn lume.

O, Satan! geniu al desper`rii!Acum pricep eu g~ndu-]i, c`ci zv~rcolirea m`riiTrìe[te-acum \n mine. Pricep g~ndiri rebeleC~nd ai smucit infernul ca s`-l arunci \n stele,Dezr`d`cina[i marea ca s-o \mpro[ti \n soare,Ai vrut s-arunci \n caos sistemele solare. –Da! ai [tiut c`-n ceruri, rùl, nedreptul, tron`,C` secole n`t~nge l-ador`, l-\ncoron`,ßtiai c-a[a cum este nu poate a fi bine!C` nu poate nedreptul etern ca s` domine.O! de-a[ vedea furtuna c` stelele desprinde,Pe cer talazuri m~ndre \nal]` [i \ntinde,ßi nourii ca sloiuri de ghea]` aruncate,Sf`rm~ndu-se de-a sferei castele \nstelate –Cerul din r`d`cin` n`l]~ndu-se decade,T~r~nd cu sine timpul cu miile-i decade,Se-nmorm~nteaz`-n caos \ntins f`r` de fine,Zbur~nd negre [i stinse surpatele lumine.V`d caosul c` este al lumilor s`crii,C` sori mai p~lp~i ro[ii, gigantice f`clii,ßi-apoi se sting. – Nimicul, lin]oliu se \ntindePe spa]iuri de[erte, pe lumile murinde!V`z~nd risipa, Satan, voi crede c-ai \nvins!C`ci dac` e[ti arhanghel al mor]ii cei b`tr~ne,Atunci e[ti drept – c`ci numai ea este dreapt`-n lume,ßi cei ce o servesc – c`ci contra orice-n lumeçnvinge rùtatea – dar contra mor]ii nu.Fiindc` tina lumii e rea, fiindc` tin`ßi praf e universul \ntreg – f`r` de vinÀi c`zut, geniu m~ndru, plin de-nd`r`tnicieçn spa]ii f`r-de margini, \n evi de vecinicie!Vai, soarte blestemat`, ce oarb` arunci bobii,La oricine \n lume dai ceea ce nu-i trebui,

106 M. Eminescu

Te rog, soarte, m` scap`, de al]ii nu – de mine.At~t venin \n suflet, [i-at~t amar \n g~nd,çnc~t dac-a[ putea-o ca s` r`suflu-ad~ncßi bine – a[ \nvenina vremea-n care-s os~nditDe a trì.

O, geniu ce p`trunziNem`rginirea – iart` c-am`r`ciunea meaM-a-nvins! Tu [tii s` judeci [i [tii c` nefericeaAdes scrinte[te [irul g~ndirii [i o faceS` mearg` tocmai contra la calea ceea careAr trebui s-urmeze.Un orologiu care \n loc de-a-mbla-nainteS-ar t~r~i-nd`r`t. O, nu esist` crime,C`ci toate, toate-s fapte unei g~ndiri pe dos,Unei sim]iri perverse, amare…Taci, taci, suflete m~ndre, nu r`scoli cu-at~taGrozav` u[urin]` titanica turbareCe-n a[chii sclipitoare g~ndirea mi-o sfaram`Stinge, puternic Doamne, cuv~ntul nimiciriiAd~nc, demonic, rece, ce-n sufletu-mi trìe[teCoboar`-te \n mine, m` f` s` recunoscC-a ta f`ptur` slab`-s. Nu m` l`sa s` sperC` liber, mare, m~ndru prin condamnarea taN-oi cobor\ \n iaduri de demoni salutat,Ca unul ce menitu-i de a le fi st`p~n –St`p~n geniilor pieirii! Ce g~nd superb! O,-nceat`,Inima mea cea stoars` de-o cugetare beat`.Nu r`scoli-n b`taie-]i ruinile sf`rmateA lumii-mi dinùntru.V`d cerul, lan albastru s`dit cu gr~u de stele,El ni arat` planul ad~ncei \ntocmeleCu care-[i mi[c` sorii. – çn s~mburul de ghindÈ un stejar. – Cum d~nsul din proprii r`d`cine,Din planul vie]ii sale ascuns \n col]u-obscurç[i cre[te trunchiul aspru – a[a, poporul meu,çn tine e puterea-]i, n`l]area-]i [i pieirea-]i.Eu cred c` tot ce este menit de a fi mare

107Versuri l ir ice

S`-[i \nn`spreasc` trebui superba r`d`cin`Prin viscole turbate, prin ar[i]` [i-nghe].Mai tare e-acea st~nc` ce a trecut martir`Prin vijelii mai multe. Popoarele barbareCe-au cotropit rom~nii sunt vijelii m`re]e,Turbate, m~ndre, aspre ca orice vijelie,Dar` [i trec`toare ca ele. Iar stejarul Poporului meu tare ridic` [-azi \n v~nturiçntunecata-i frunte [i proasp`ta lui frunz`.çn lume v`d popoare cumin]i [i fericite,ßi m` \ntreb ce soarte s` doresc la al meu?ßi-un g~nd \mi vine aspru, ad~nc, f`r` de mil`ßi sf`rm`tor de lume. – Nu, nu! N-a[ vrea ca altePopoare s` mai fie c-al meu – nu merit eleS`-i semene. Poporu-mi menitu-i ca s` fieAltfel de cumu-s alte. Eu nu cer fericirePentru a lui via]`. – O, na]ie iubit`!Vei \n]elege doru-mi, vei [ti s`-l pre]uie[ti?Voi s` te v`d, iubito! nu fericit` – mare!Dec~t o via]` moart`, un negru vis de jele,Mai bine stinge, Doamne, via]a gin]ii mele,Dec~t o soart` aspr` din chin \n chin s-o poarte,Mai bine-ating`-i fruntea suflarea m`rii moarte!

FRUMOASå ßI JUNå

Frumoas` [i jun`, oh, drag`-mi mai e[ti!Eu caut [i caut \n ochii-]i cere[ti,ßi-n veci nu m` satur [i-n veci a[ c`ta,Iubit`, dorit`, o gur` – a[a!

Tu tremuri, tu cau]i, tu murmuri, tu r~zi,Cu glasul tù dulce tu raiu-mi deschizi,Cu p`rul tù moale tu via]a mi-o legi–O [tii [i te faci c` nu o-n]elegi!

108 M. Eminescu

ßireat` [i dulce – copil vinovat –De ce nu m`-mbii cu al tù s`rutat,De ce-a[tep]i s`-l fur de pe ochii-]i profunzißi-n blondele plete tu capul ]i-ascunzi!

Cu m~na ]i-acoperi tu ochii tì dragi,Prin degete cau]i, nu r~de, ci taci;Pedeapsa ce meri]i, columb` a mea,O gur`-i. – Oh, d`-mi-o – mi-ai dat-o – a[a!

IUBITå DULCE, O, Må LASå…

Iubit` dulce, o, m` las`S` privesc fa]a-]i, ochiul tù ceresc,S` m~ng~i p`ru-]i d-auree m`tase,Privindu-te, de-amor s` nebunesc!Ah, bra]ul tù rotund e alb – se las`Cu gra]ie pe umerii-mi – privescçn ochii tì, \n fa]a ta – \n gura jun`S-ascult uimit la vorba ta nebun`!

Nebun`, c` nu are [ir [i minte,Ci gra]ie [-amor copil`ros,La gura ta, care z~mbind \mi minteSpre-a coperi misterul cel duios,Ce-mi spune nu – c~nd da ochiu-]i fierbinteDin genele-i \mi spune voluptos – Ah, tot amorul meu, copil \n raze,E concentrat \n fiin]a-]i luminoas`!

Sur~sul tù o raz` e de soare,ßi ochii tì sunt stele-n noaptea mea,ßi s~nul tù de vergin`, ninsoare,Ce lin l-acoperi tu cu m~na ta,C~nd tremur~nd prive[ti [i z~mbitoareLa-a lui dulci flori ce cresc al`turea –

109Versuri l ir ice

ßi s`rutarea ta – oh, spune, spuneCu ce s-aseam`n dulcea-acea minune!

De n-ai fi tu, ce-ar folosi via]a,Speran]ele-i, [i binele-i, [i tot!Un vis ar fi amestecat cu cea]a,Un chin ar fi – ce l-a[ sf~r[i s` pot;Pe c~nd astfel o noapte e m`rea]`,Pierdut`-n stele ce \n ceri \not,Prin ele trece melancolic luna –O gur` d`-mi, iubito – [i-nc` una!

Spre s`rutare gura-]i se \ncrea]`ßi ochii tì privesc \ntunecatßi vis`tori. – Iubito, tu, glumea]`,Nu [tii c-a s`ruta e un p`catßi c`-n \ntunecata lor dulcea]`Nu s-uit` ochii de copii vodat’ –F`r` s` pl~ng`-n urm`-a lor langoareßi voluptoasa lor \ntunecare!

C`ci ce ai zice dac` eu acumaA[ uita toate… tu m` \n]elegi –E drept c` ]ie-o vorb`-]i trebui numaCa toat` firea mea \n lan] s-o legi –Dar vorba aceea sèrie-ori de glum`,Cu care pasiunea-mi s-o diregiVei spune tu? – O, taci - o, taci, n-o spune –Ai spus-o? -S m~nios, tu, -n]elepciune!

çn van vorba ta bl~nd pov`]uie[te –La seriozitatea ta sur~d;Spre s`rutare gura-]i se-ncre]e[te;Spre s`rutare ochii tì se-nchid;ßireat` e[ti! sub geana ce umbre[teOchii-]i sclipesc, [i-mi pare c` ei r~d;Cu bra]ul ]i-i acoperi?… Sup`rat`?Ce te prefaci, iubita mea [ireat`?

110 M. Eminescu

IUBITEI

O, \ndulce[te-]i ochii tì, iubit`,O, \nsenin` fa]a ta de nea.Nu [tii c`-n piept inima mea r`nit`Tresare-ad~nc la \ntristarea ta?Tresare-ad~nc, tresare-ad~nc, iubit` –Oh, \n zadar mi-ncre]i tu fruntea ta.Durerea chiar de-o simulezi – eu simtFiori ad~nci \n pieptul meu trezind.

Ah! c~t e[ti tu de m~ndr` [i frumoas`C~nd r~zi, c~nd pl~ngi, c~nd m` s`ru]i, c~nd – ah!Cuprind \n m~ni eu capul tù – geloas`! ßi s`rut ochii-]i plini de lacrimi, ah!Ei str`lucesc ca stelele focoaseCe-ntr-a junie-mi noapte luminà!ßi te iubesc, [i te s`rut, te-ador,Amorul meu, nespusul meu amor!

O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubit`,C-atunci \n veci prin noapte-a[ r`t`ci –Mi-a[ sf`rma via]a-n jalea cea cumplit`ßi de durere n-a[ putea muri.A[ purta-n timp inima-ncremenit`,Cu ochii stin[i, [i gura-ar amu]i.Durerea ta m-ar face s` trìesc,Ca s` trìesc, ca s` \nnebunesc.

A[teapt` dar cu moartea ta, iubit`,P~n-ce de fericire-oi muri eu.Cu roze s`-ncununi fruntea-mi p`lit`,Z~mbind s` m` s`ru]i, amorul meu;De-oi \nvia, s` [tii, dumnezeit`,C`-un somn a fost angelic, de[i greu.De nu m` voi trezi, s` [tii, s` [tii –C`-n veci visez la ochii tì cei vii.

111Versuri l ir ice

Cum va fi acel vis eu nu-]i pot spune –Eu numai \l g~ndesc c~nd m` cufundçn ochii tì. – Neclare sunt, nebune,Acele-nchipuiri ce m` p`trund.Prive[te tu \n ochii mei [i-mi spuneCe vezi \n ei, \n dorul lor profund.Tot ce-ai v`zut eu n-am v`zut n-al tù –Nici \n morm~nt nu pot ca s`-i uit eu.

Ei sunt minuni ce-a muri nu m` las`,çn somnul mor]ii m-or nelini[ti,P`trunde-vor cu raza lor focoas`Chiar \n sicriul unde voi dormi.Ei au p`truns prin p`turi neguroase,Ce via]a mi-a urzit p~n` aci –De-a]i putut sparge negurile-acele,Ve]i lumina \n veci, iubite stele!

Oh, nu-mi muri, te rog! C`ci tot ce-n lumeEu am iubit murit-au prea cur~nd –Orice amor ce n-a luat drept glumeAl meu amor e ast`zi \n morm~nt. –Dar ast`zi v`d c-am pierdut num-un nume:C`ci ea e[ti tu – tu ea – \ntr-un cuv~ntTu mi-ai murit o dat`. – S` nu-mi moriDe-a doua oar`, \nger de amor.

C`ci de-ai muri ce-a[ face eu \n lume –N-a[ reg`si \n veci chipu-]i u[orßi os~ndit a[ fi s` stau \n lume –De jalea ta eu n-a[ putea s` mor.Acum – acum n-a[ pl~nge al tù numeCi chiar pe tine, vecinice amor:Mort, a[ trì eu; viu, eu a[ fi mort.Trìe[te-mi dar – c-ad~nc \n piept te port!

112 M. Eminescu

CÅNTECUL LåUTARULUI

Ca povestea cea s`rman`Care nimeni n-o-a-n]eles,Trec prin vremea trist`, van`,Cum prin secoli un eres.

Sunt ca lira spart`-n st~nc`,Sunt ca glasul din pustii,Sunt ca marea cea ad~nc`,Sunt ca moartea \ntre vii.

Dintre chinuri ce m`-neacÈu sorbeam mirul curat,Cum o leb`d` se pleac`B~nd din lacul \nghe]at.

Dar cu moartea cea ad~ncÀzi eu schimb al vie]ii-mi g~nd,Am fost vultur pe o st~nc`,Fire-a[ cruce pe-un morm~nt!

Care-i scopul vie]ii mele,De ce g~ndu-mi e proroc,De ce [tiu ce-i scris \n stele,C~nd \n van lumea o-nvoc.

Crucea-mi par` g~nditoare,Parca arz-a vie]ii-mi tort,C`ci prin neguri morm~ntareVoi s` v`d fa]a-mi de mort.

Doar atunci c~nd prin lumineM-oi sui la Dumnezeu,Ve]i g~ndi [i voi la mineCum am fost \n lume eu.

113Versuri l ir ice

COPII ERAM NOI AMÅNDOI…

Copii eram noi am~ndoi,Frate-meu [i cu mine.Din coji de nuc` car cu boiF`ceam [i \nh`mam la elCulbeci b`tr~ni cu coarne.

ßi el citea pe Robinson,Mi-l povestea [i mie;Eu zideam Turnul VavilonDin c`r]i de joc [i mai spuneamßi eu c~te-o prostie.

Adesea la sc`ldat mergeamçn ochiul de p`dure,La balta mare ajungeamßi l-al ei mijloc \notamLa insula cea verde.

Din lut acolo am zidit,Din stuful des [i mare,Cetate m~ndr` la privit,Cu turnuri mari de tinichea,Cu zid \mpresurat`.

ßi frate-meu ca \mp`ratMi-a dat mie solie,S` merg la broa[te neap`rat,S`-i chem la b`t`lie –S` vedem cine-i mai tare.

ßi \mp`ratul broa[telor,C-un oacacà de fal`,Primi – poruncì o[tilor.Ca balta s-o r`scoale.ßi am pornit r`zboi.

114 M. Eminescu

Vai! multe broa[te noi am prins– çmi pare chiar pe rege –ßi-n turnul negru le-am \nchis,Din insula cea verde.Spre sar-am f`cut pace

ßi drumul broa[telor le-am dat,S`ltau cu bucurie,çn balt-ad~nc s-au cufundatCa s` nu mai revie.Noi am pornit spre cas`.

Atunci r`splata am cerutPentru a mele fapte –ßi frate-meu m-a desemnatDe rege-n miaz`noaptePeste popoare-ndiane.

Motanul alb era vistier,M~rzac cel chior ministru –C~nd de la el eu leafa-mi cer,El miaun` sinistru.Cordial i-am str~ns eu laba.

ßi \mp`ratul milostivMi-a dat [i de so]iePe fiica lui cu r~s lascivßi ]ap`n`, nurlie,Pe Tlantaqu-caputli.

Am mul]`mit cu-n umil semn,Drept mantie o-prostire –M-am dus l-amanta mea de lemn,çn sf~nta m`n`stire,çntr-un cotlon de sob`.

ßi ah! [i drag`-mi mai era!Vorbeam bl~nd cu d~nsa,

115Versuri l ir ice

Dar` ea nu-mi r`spundeaßi de ciud` eu atunciAm aruncat-o-n foc.

ßi pe [ur` ne primblamPeste stuf [i paießi pe mun]i ne-nchipuiam.Cu fiece b`taieM`r[ileam al`turi.

ßi pe cap mi se \mflaCasca de h~rtie.O batist` \ntr-un b`],Steag de b`t`lie.C~ntam: Trararah!

Ah! v-a]i dus visuri, v-a]i dus!Mort e al meu frate.Nimeni ochii-i n-a \nchisçn strìn`tate –Poate-s deschi[i [i-n groap`!

Dar ades \ntr-al meu visOchii mari alba[triLumineaz` – un sur~sDin doi vine]i a[triSufletu-mi treze[te.

Eu? Mai este inima-mi Din copil`rie?

………………………………

Ah! \mi \mbl` ades prin g~ndO c~ntare veche.Parc`-mi ]iuie-aiurindDulce \n ureche:Lume, lume [i iar lume!

116 M. Eminescu

AVEAM O MUZå

Aveam o muz`, ea era frumoas`,Cum numa-n vis o dat`-n via]a taPo]i ca s` vezi icoana radioas`,çn strai de-argint a unui elf de nea!P`r blond deschis, de aur [i m`tas`,Grumazii albi [i umeri coperea,Un strai de-argint str~ns de-un colan aurosStr~ngea mijlocul ei cel ml`dios!

ßi talia-i ca-n marmur` s`pat`Str`lucea alb`-n transparentul strai,S~ni dulci [i albi ca neaua cea curat`,Rotunzi ca mere dintr-un pom de rai;Abia se ]ine haina cea bogat`Prins` u[or cu un colan de pai,Astfel adesea m` g`sea veghindNori str`b`tea o umbr` de argint.

Crinul luminei str`lucea \n m~n`Reflect~nd dulce m~ndrul ei obraz,Razele dulci loveau fa]a-i senin`,Rotunzii umeri [i-albul ei grumaz;P`rul lucea ca auru-n lumin`,Straiul c`dea de pe-umeri de atlaz,Ochi mari alba[tri-n gene lungi de aurßi fruntea-i alb`-ntunecat`-n laur!

O dat`-n via]a-i muritorul vedeçn visul sù un chip a[a d-ales!Eu… fericit c-amantul blondei Lede,Nebun de-amor, eu o vedeam ades,Venea-n singur`tatea mea pe \ndelete,R`t`ceam m~na-n p`ru-i blond [i des,De pe-umeri haina-i luneca u[or –Vedeai rotundul bra] p~n-subsuori.

117Versuri l ir ice

P`rea c-a[teapt` de a fi cuprins`,De-a-[i sim]i inima b`t~nd cu dor,Ca buza ei de-a mea s` fie-atins`,Ca graiul ei s` tremure u[or,S` v`d privirea vesel` [i pl~ns`,S` aud glasu-ntunecat de-amorßi la ureche dulce s`-i repetC~ntul, ce-n g~ndul meu se mi[c`-ncet.

O, \mi [opte[te numa-n dulci cuvinteNe\n]elese, pline de-n]eles,O, \mi sur~zi cu gura ta fierbinte,Tu, \nger bl~nd cu ochii plini d-eres,C`ci al tù z~mbet \mi aduce-aminteC-un \nger e[ti ce fu din cer trimes,Ca s` m~ng~i junia mea bogat`Cu-a ta z~mbire dulce [i curat`.

S-apropia, \n aer suspendat`,ßi bra]ul ei grumazu-mi cuprindea,Priveam \n sus la fa]a-i luminat`,La gura-i mic` care sur~dea –Din ochi alba[tri raza-ntunecat`,Plin` de-amor \n ochiul meu c`dea,Talia ei sub]ire-n colan str~ns`Tremura scump de bra]ul meu cuprins`.

Ea a murit. – Am \ngropat-o-n zare.Sufletul ei de lume este pl~ns. –Am sf`rmat arfa – [i a mea c~ntareS-a \n`sprit, s-a ad~ncit – s-a stins.çmi plac a nop]ii turburate oare,çmi place de dureri s` fiu \nvins;O, de-a[ orbi, de-a[ amu]i odat`,C`-n lume nu v`d lumea cùtat`!

Eu nu v`d mun]ii \neca]i de nouri,De care g~ndu-mi vultur s-ac`]a;N-aud a m`rii \nmiite-ecouri,

118 M. Eminescu

Ce-n glasul meu m`re] s-amesteca;çn codri-antici n-aud muget de bouri,Trezind zilele vechi \n mintea mea,Codrul din mun]i, r~ul din vale-mi tace –De ce nu pot \n praf a m` preface!

119Versuri l ir ice

1872

EGIPETUL

Nilul mi[c` valuri blonde pe c~mpii cuprin[i de maur,Peste el cerul d-Egipet desf`cut \n foc [i aur;Pe-a lui maluri g`lbii, [ese, stuful cre[te din ad~nc,Flori, juvaeruri \n aer, sclipesc tainice \n soare,Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare,Alte ro[ii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce pl~ng.

ßi prin tufele de m`turi, ce cresc verzi, ad~nce, dese;P`s`ri \mbl~nzite-n cuiburi destind penele alese,Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor.çnecat de vecinici visuri, r`s`rit din sfinte-izvoar`,Nilul mi[c-a lui legend` [i oglinda-i galben-clar`C`tre marea lini[tit` ce \neac` al lui dor.

De-a lui maluri sunt unite c~mpii verzi [i ]`ri ferice;Memfis colo-n dep`rtare, cu zidirile-i antice,Mur pe mur, st~nc` pe st~nc`, o cetate de gigan]i –Sunt g~ndiri arhitectonici de-o grozav` m`re]ie!Au zidit munte pe munte \n antica lor trufie,I-a-mbr`cat cu-argint ca-n soare s` luceasc` \ntr-un lan]

ßi s` par` r`s`rit` din vis`rile pustiei,Din nisipuri argintoase \n mi[carea vijeliei,Ca un g~nd al m`rii sfinte, reflectat de cerul caldß-aruncat \n dep`rtare... Colo se ridic trufa[eßi eterne ca [i moartea piramidele-uria[e,Racle ce \ncap \n ele epopeea unui scald.

Se-nsereaz`... Nilul doarme [i ies stelele din strung`,Luna-n mare \[i arunc` chipul [i prin nori le-alung`.Cine-a deschis piramida [i-nùntru a intrat?Este regele: \n hain` de-aur ro[ [i pietre scumpe, El intr` s` vad-acolo tot trecutul. – I se rumpe Al lui suflet c~nd prive[te peste-al vremurilor vad.

çn zadar guvern` regii lumea cu \n]elepciune,Se-nmul]esc semnele rele, se-mpu]in faptele bune;

121Versuri l ir ice

çn zadar caut`-al vie]ei \n]eles nedezlegat.Iese-n noapte... [i-a lui umbr` lung`-ntins se desf`[oar`Pe-ale Nilului lungi valuri. – Astfel pe-unde de popoarÙmbra g~ndurilor regii se arunc`-ntunecat.

Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde,Ale trestiilor sunet ce sub luna ce p`trundePar a fi snopuri gigantici de lungi suli]e de-argint,Toat-a apei, a pustiei [i a nop]ii m`re]ieSe unesc s`-mbrace m~ndru veche-acea \mp`r`]ie,S` \nvie \n de[erturi [ir de visuri ce te mint.

Rùl sf~nt ne poveste[te cu-ale undelor lui gureDe-a izvorului sù tain`, despre vremi apuse, sure,Sufletul se-mbat`-n visuri care-alunec` \n zbor.Palmii risipi]i \n cr~nguri auri]i de-a lunei raz`,Nal]` zveltele lor trunchiuri. – Noaptea-i clar`, luminoas`.Undele viseaz` spume, cerurile-n[ir` nori.

ßi \n templele m`re]e, colonade-n marmuri albe.Noaptea zeii se pre~mbl` \n vestmintele lor dalbe,ßi al preo]ilor c~ntec sun`-n harfe de argint;ßi la v~ntul din pustie, la r`coarea nop]ii brun`,Piramidele din cre[tet aiurind [i jalnic sun`ßi s`lbatec se pl~ng regii \n giganticul morm~nt.

çn zidirea cea antic`, sus \n frunte-n turnul maur.Magul priivea pe g~nduri \n oglinda lui de aur,Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun.El \n mic prive[te-acolo cìle lor tìnuiteßi cu varga zugr`ve[te drumurile lor g`site:Au aflat s~mburul lumii, tot ce-i drept, frumos [i bun.

ßi se poate ca spre rùl unei gin]i efeminate,Regilor p`ta]i de crime, preo]imei desfr~nate,Magul, paza r`zbun`rii, a cetit semnul \ntors;ß-atunci v~ntul ridicat-a tot nisipul din pustiuri,Astup~nd cu el ora[e, ca gigantice sicriuriUnei gin]i ce f`r` via]`-ngreuia p`m~ntul stors.

122 M. Eminescu

Uraganu-acum alearg` p~n-ce caii lui \i crap`ßi \n Nil numai de[ertul nisipi[ul [i-l adap`,A[tern~ndu-l peste c~mpii cei odat` \nflori]i,Memfis, Teba, ]ara-ntreag` coperit`-i de ruine, Prin de[ert str`bat s`lbatec mari familii beduine,Sorind via]a lor de basme peste c~mpii nisipi]i.

Dar [-acum turbur~nd stele pe-ale Nilului lungi unde,Noaptea flamingo cel ro[u apa-ncet, \ncet p`trunde,ß-acum luna arginte[te tot Egipetul antic:ß-atunci sufletul viseaz` toat-istoria str`veche.Glasuri din trecut str`bate l-a prezentului ureche,Din a valurilor sfad` prorociri se aridic.

ß-atunci Memfis se \nal]`, argintos g~nd al pustiei,çnchegarea mìestrit` din suflarea vijeliei...Beduini ce stau \n lun` a minune o privesc,Povestindu-[i basme m~ndre \mbr`cate-n flori [i steleDe ora[ul care iese din pustiile de jele;Din p`m~nt [i de sub mare s-aud sunete ce cresc.

Marea-n fund clopote are care sun`-n orice noapte;Nilu-n fund gr`dine are, pomi cu mere de-aur coapte;Sub nisipul din pustie cufundat e un popor,Ce cu-ora[ele-i deodat` se treze[te [i se duce Sus \n cur]ile din Memfis, unde-n s`li lumin` luce;Ei petrec \n vin [i-n chiot orice noapte p~n-\n zori.

(Convorbiri literare, VI, 7, 1 octombrie 1872)

CUGETåRILE SåRMANULUI DIONIS

Ah! garafa p~ntecoas` doar de sfe[nic mai e bun`!ßi mucoasa lum~nare sf~r~ind sùl [i-l arde.ßi-n aceast` s`r`cie, te inspir`, c~nt` barde –Bani n-am mai v`zut de-un secol, vin n-am mai bùt de-o lun`.Un regat pentr-o ]igar`, s-\mplu norii de z`pad`

123Versuri l ir ice

Cu himere!... Dar de unde? Sc~r]~ie de v~nt fereasta,çn pod miaun` motanii – la curcan v~n`t`-i creastaßi cu pasuri melancolici medit~nd \mbl`-n ograd`.

Uh! ce frig... \mi v`d suflarea, – [i c`ciula cea de oaiePe urechi am tras-o zdrav`n – iar de coate nici c`-mi pas`,Ca ]iganul, care bag` degetul prin rara cas`De n`vod – cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.

Cum nu sunt un [oarec, Doamne – m`car totu[i are blan`,Mi-a[ m~nca c`r]ile mele – nici c` mi-ar p`sa de ger...Mi-ar p`rea superb`, dulce o bucat` din Homer,Un palat, borta-n p`rete [i nevasta – o icoan`.

Pe p`re]i cu colb, pe podul cu lungi p~nze de painjenRoiesc plo[ni]ele ro[ii, de ]i-i drag s` te-ui]i la ele!Greu li-i de mindir de paie, [i apoi din biata-mi pieleNici c` au ce s` mai sug`, – çntr-un roi mai de un st~njen

Au ie[it la promenad` – ce petrecere gentil`!Plo[ni]a ceea-i b`tr~n`, cuvios \n mers p`[e[te;Cela-i cavaler... e iute... oare [tie fran]uze[te?Cea ce-ncunjur` mul]imea i-o romantic` copil`.

Bruh! mi-i frig. – Iat` pe m~n` cum code[te-un negru purec;S`-mi moi degetul \n gur` – am s`-l prind – ba las, s`racul!Prip`[it la vreo femeie, [tiu c` ar vedea pe dracul,Dar` eu – ce-mi pas` mie – bietul ,,\ns!“ la ce s`-l purec?

ßi motanul toarce-n sob` de blazat ce-i. – Mì motane,Vino-ncoa s` st`m de vorb`, unice amic [i ornicDe-ar fi-n lume-un sat de m~]e, zù! c`-n el te-a[ pune vornic,Ca s` [tii [i tu odat` boieria ce-i, s`rmane!

Oare ce g~nde[te h~trul de st` ghem [i toarce-ntr-una?Ce idei se-n[ir` dulce \n m~]easca-i fantazie?Vreo cucoan` cu-alb` blan` cu amoru-i \l \mbie,Rendez-vous i-a dat \n [ur`, ori \n pod, \n g`vùn`?

124 M. Eminescu

De-ar fi-n lume numai m~]e – tot poet a[ fi? Totuna;Mieun~nd \n ode nalte, tragic miorlìnd – un Garrick.Ziua tologit \n soare, p~ndind cozile de [oaric.Noaptea-n pod, cerdac [i [tre[ini heiniz~nd duios la lun`.

Filozof de-a[ fi – sim]irea-mi ar fi vecinic la aman!çn prelegeri populare idealele le ap`rßi junimei generoase, domni[oarele ce scap`r,Le ar`t c` lumea vis e – un vis sarb`d – de motan.

Sau ca pop` colo-n templul, \nchinat fiin]ei, careDup` chip [-asem`nare a creat m~]escul neam,A[ striga: o, mot`nime!mot`nime! Vai... HaramDe-al tù suflet, mot`nime, nepostind postul cel mare.

Ah! Sunt printre voi de-aceia care nu cred tabla legii,Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte,Ce destinul mot`nimei \l desf`[ur`-nainte!Ah! atei, nu tem ei iadul [-a lui Duhuri – liliecii?

Anathema sit! – S`-i scuipe oricare motan de treab`,Nu vede]i ce-n]elepciune e-n f`ptura voast` chiar`?O, motani f`r` de suflet! – La zg~riet el v-a dat ghear`ßi la tors v-a dat muste]e – vre]i s`-l pipì]i cu laba?

çi! c` \n clondir se stinge c`pe]elul de lumin`!Mo[ule, mergi de te culc`, nu vezi c` s-a-ntunecat?S` vis`m favori [i aur, tu-n cotlon [i eu \n pat.De-a[ putea s` dorm \ncalea. – Somn, a g~ndului odin`,

O, acopere fiin]a-mi cu-a ta mut` armonie,Vino somn – ori vino moarte. Pentru mine e totuna:De-oi petrece-nc` cu m~]e [i cu pureci [i cu luna,Or de nu – cui ce-i aduce? – Poezie – s`r`cie!

(Convorbiri literare, VI, 9, 1 decembrie 1872)

125Versuri l ir ice

DOI AßTRI

Am v`zut doi a[tri,Str`lucind alba[triSub o frunte-n vis;M-a-necat seninulC~nd privii divinul,Bl~ndul lor sur~s.

ßi mi-am zis \n mine:çnger cu lumineDe-un ad~nc noroc…Din a vie]ii taleçnflorit` caleCum nu stai \n loc?

CÅND CRIVå¥UL CU IARNA…

C~nd criv`]ul cu iarna din nord vine \n spateßi m`tur` cu-aripa-i c~mpii \ntinse late,C~nd lanuri de-argint luciu pe ]ar` se a[tern,V~nturi scutur aripe, z`pad` norii cern…

çmi place-atuncea-n scaun s` stau \n drept de vatr`,S-aud c~nii sub garduri c` scheaun` [i latr`,J`raticul s`-l potol, s`-l sfarm cu lunge cle[ti,S` cuget basme m~ndre, poetice pove[ti.

Pe jos s` [ad` fete pe ]olul a[ternut,S` scarmene cu m~na l~na, cu gura glume,Iar eu s-ascult pe g~nduri [i s` m` uit de lume,Cu mintea s-umblu drumul pove[tilor ce-aud.

Orlogiul s` sune – un greier amor]it –ßi cald s` treac` focul prin vinele-mi distinse,S` v`d roze de aur [i s`rut`ri aprinse

126 M. Eminescu

çn vreascuri, ce-n foc puse tr`snesc des risipit,Ca vorba unei babe m`runt`, ]`nduroas`.

Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoas`.Din el o aud astfel cum voi s` o audß-amestec celelalte cu glasu-i p~lp~it.ßi m~ndru-acest amestec g~ndirea-mi o descoas`,O-n[ir` apoi iar`[i cum d~nsa a voit.

Astfel g~ndirea-n[ir` o mie de m`rgele –Un [ir \ntins [i luciu dar f`r` de sf~r[it;Somnul m-apuc`-n bra]e prin g~ndurile meleßi-n somn m` mai urmeaz` a lor bl~nd glas uimit.Prin [irul lor ce sun`, orlogiul cu jeleL-aud sun~nd ca greier b`tr~n [i r`gu[it;çn urm` tace chiar [i a mamei rug`ciune –La g~nduri sclipitoare un cap`t ea le pune.

Ajung la ea [i noaptea umbririle-i [i-ntinse,Pe fruntea ei cea dulce culeg bl~nde vis`ri,Amorul lin \[i moaie aripele lui stinse,Pe ochii ei eu caut profunde s`rut`ri –Ea-nchide sur~z~nd` lungi genele ei pl~nseßi glasul ei e c~ntec \n line tremur`ri,Pe s~ni rotunzi, albi, netezi, ea fruntea mea a[eaz` –Adorm [i ea la capu-mi sur~de [i vegheaz`.

IIDar toate-acele basme \n somnu-mi m` urmeaz`,Se-mbin`, se-nf`[oar`, se lupt`, se desfac,Copilele din basmu, cu ochii cu dulci raze,Cu p`rul negru coade, cu chipul dulce drag,ßi fe]i-frumo[i cu plete \n haine luminoase,Cu ochi c`prii, nal]i, m~ndri ca arborii de fag –çn visele din somnu-mi s-adun [i se \mbin`,Fac nun]i de patru zile [i de patru nop]i pline.

çmi-pare atunci c` m~ndr` Ilean` Cos~nzean`,Cu ochi, albastre stele, blond`, un spic de gr~u,

127Versuri l ir ice

çn mine se-ndr`ge[te [i-u[oar`-aerian`S-a[az` pe genunchii-mi, cunjur` g~tul meu,Eu netezesc cu m~na arcata ei spr~ncean`,Ea ochii [i-i \nchide, z~mbind \n visul sù –Ochii i-s plini de lacrimi ce nu le \n]elege,Cu buze-abia deschise \mi spune bl~nde [ege.

çmi pare c` e var`, c` noaptea-i dulce brun`,C` lanuri undoiaz`, c` apele lin pl~ng,C` nourii \i sparge-o armonioas` lun`,C` stelele din ceruri se scutur` [i ning –Prin lanuri \nflorite noi mergem \mpreun`ßi m~ndre flori c~mpene eu pentru d~nsa str~ngßi ea la \ngrijirea-mi cea dulce \mi z~mbe[te,Iar sufletul \mi r~de, [i inima \mi cre[te.

Luna prin nouri \nger pe lume bl~nd vegheaz`.Somnul aduce-n lume copiii lui n`t~ngi.Pe r~u fiece und` se-mbrac` cu o raz`,Copacii se cutremur \n frun]ile de st~nci,Lumina se-mpr`[tie \n p~nz` luminoas`Pe merii plini cu floare-n gr`dinele ad~nci –ßi eu, la trunchiul unui, visez la ea de[tept,çn ploaia de flori roze pe d~nsa o a[tept.

Ea vine [i pe s~nu-mi c~nd dulce ea se las`çn pletele-mi [i-ncurc` micu]` m~na ei,ßi umeda-i suflare, pur`, copil`roas`,Adie bl~nd pe frunte-mi [i peste ochii mei,Apoi fa]a-i uimit` de pieptu-mi ea apas`ßi lacrimi de iubire i-nund` ochii sì,Iar eu pe m~ni, pe gur`, pe ochi, pe albu-i g~tçncet, beat de iubire, o m~ng~i, o s`rut.

ßi s`rut`ri o mie trezesc \n ea mii viseßi fruntea-i turburat` s-apleac` ca un crin;çn ochii ei cei limpezi, sub genele-i \nchise,O lume e de visuri, o lume de senin;

128 M. Eminescu

Ea f`r` [ir vorbe[te, [i dulcile-i sur~seCu lacrimi se amestec, [i buzele-i suspin – Ea doarme astfel treaz`, din somn c~nd se treze[teCu buzele m` cat`, cu ochii \mi z~mbe[te.

çn vis m` arde soare [i cerul e v`paie, Pe lac barca e-mpins` de valuri care merg,Iar undele-i uimite, profunde [i b`laieReflect`-n ele ]`rmii – se-ntunec`, se [terg…çn barc` [ed [-ascult eu a inimii-mi b`taieC`ci eu ca r~ndunica la d~nsa iar alerg – Pe-a malurilor arbori [i frunza este mut` –Misterul lin sur~de pe lumea cea t`cut`.

O, TE-NSENINå, çNTUNERIC RECE …

O, te-nsenin`, \ntuneric receAl vremei. çnflore[te-n neagra-]i Spelunc` umed` ca ebenul cel topit,F` ca s` str`luceasc` pe-acea caleCe duce-n vecinicie toate-aceleFiin]e nev`zute, cari sunt,De[i trec nesim]ite, ca [i vremeaCe vremuie[te-ad~nc \n tot ce e.S` v`d trec~nd \n hain` cuveniteAcele g~nduri, ce-atunci c~nd aparNemuritoare par, pentru c-apoiNici s` nu [tii cum de au disp`rut.Din mintea secolilor lungi, greoi –Ca [i c~nd n-ar fi fost. C~te fiin]eAr trebui s` treac` pe-a ta cale:Unele m~ndre, ]an]o[e, regale,Cu-ncoronat` frunte – \mbr`cateçn purpur`; altele dulci, cu ochiiMoi, mari, alba[tri… albe ca [i crinul,Mi[c~nd a lor corp voluptos, ce-nvit`Mai arunc~nd priviri de muritoare,

129Versuri l ir ice

Mai cùt~nd iubire, ca sirene;Unele-nchipuite, alte t~mpe,Unele aspre, altele duioase,Toate cer~nd brevet la nemurireßi toate strecur~ndu-se cu toate asteaPe calea care duce la ora[ulUit`rii, \ngropat de vecinicie.Dar deasupra-astei mul]imi pestri]eDe g~nduri trec`toare, vezi departeMun]ii de vecinici g~nduri ridic~ndA lor trufa[` frunte c`tre cer:Cu nep`sare ei privesc la toateEfemeridele ce trec \n valeC~nt~nd, vuind, cert~ndu-se [i toateAspir~nd la un lucru care-n veciNu poate fi a lor – eternitatea.

DEMONISM

O racl` mare-i lumea. Stelele-s cuieB`tute-n ea [i soarele-i fereastaLa temni]a vie]ii. Prin el treceLumina fr~nt` numai dintr-o lumeUnde-n loc de aer e un aur,Topit [i transparent, mirositorßi cald. C~mpii albastre se \ntind,A cerurilor c~mpuri potolindV~n`ta lor dulcea]` sub suflareaAcelui aer aurit.Acolo st` la masa lung`, alb`,B`tr~nul zeu cu barba de ninsoareßi din p`hare nalte bea auror`Cu spume de nori albi. ßi \ngeri dulciçn haine de argint, frun]i ca ninsoarea,Cu ochi alba[tri cari lin lucescßi-ntunecat \n lumea cea solar`, Cu s~nuri dulci, ca marmura de netezi,

130 M. Eminescu

çi m~ng~i barba lung`, – [i razim capulDe umerii b`tr~ni cuprin[i de plete.ßi col]uroasa-i ro[ie coroan`,De fulger \mpietrit, luce[te-n aerS`lbatec. Iar un \nger … cel mai bl~nd, çngenuncheat l-a lui picioare c~nt`Pe arfa sa [i aerul ro[e[teDe voluptatea c~ntecului sù…Nu crede]i cum c` luna-i lun`. Este Fereastra c`rei ziua-i zicem soare.C~nd \ngeri c~nt` de asupra racleiçn lumea cerurilor – ele-albesc.ßi nu mai p`trund raze auritePrin vechi oblon – ci raze de argintßi pe p`m~nt ajung ]`nd`ri duioaseDin c~ntecul frumos – dar numai ]`nd`ri…Ici \n sicriu, sub cel capac albastrußi ]intuit [i ferecat cu stele,Noi viermuim \n mase \n cadavrulCel negru de vechime [i uscatAl vechiului p`m~nt care ne na[te – Cert~ndu-ne-ntre noi, fiin]i ciudate,Gre]oase \n de[ert`ciunea lor.Este un ce m`re] \n firea noastr`,Dar acel ceva nu din noi r`sare,O mo[tenim de la Titanul mort,De la p`m~nt, \n care ne nutrim.çn moartea lui e ceva sf~nt [i mare,E o g~ndire-ad~nc` [i-ndr`znea]`Pentru ce el fu condamnat la moarte.Via]a noastr` e o ironie, Minciuna-i r`d`cina ei. Dorin]aDe-a fi [i de-a-avea singur tot ce estePrincipiul e de \nflorire a ei.çn van p`m~ntul mort ne-nspir` c~teodat`Din s~ntul suc al stinsei sale vie]eG~ndiri de-o nobil`, nalt` r`scoal`:çntoarcerea la fire [i dreptate.Noi nu-l pricepem… o-ncerc`m adese

131Versuri l ir ice

Dar n-o putem. F`cu]i suntem Dup` asem`narea-acelui marePuternic egoist, carele singurçmbr`cat \n m`rirea-i solitar`Ridic`-n cer \nnourata-i frunte.çn van voim a reintra-n natur`,çn van voim a scutura din sufletDorin]a de m`rire [i putere,Dorin]a de a fi ca el \n lume:Unici. ßi aceast` dorin]`,Temei la state, na]iuni [i cauzaR`zboaielor cumplite care suntPa[ii istoriei, acest e… rùl.S` nu ne \n[el`m. Impulsul primLa orice g~nd, la ori[ice voin]`,La orice fapt`-i rùl. çnsÀtuncea c~nd ne na[tem, r`s`ri]iAbia din carnea vechiului Titan,Noi suntem buni – p~n` suntem copii.O binefacere ne d` p`m~ntul,Nepre]uit`-n duio[ia ei,El ne permite ca s` ne \ntoarcemDup-o via]` van`, zgomotoas`,çn s~nul lui – \n s~nul lui [i-al p`cii.El ne-a [i pus, b`tr~n-duiosul tat`,Ad~nc \n suflet o dorin]` dulceßi de-ntreb`m aceast-enigm` scump`Ce \nsemneaz` [i dac` voimA o pricepe, ea r`spunde: pace.Da! pace cùt`m f`r` s-o [tim.Ce n-o lu`m de la-nceput? De ceO cùt`m \n lupt`? C`ci \n lupteNu e dec~t victorie pe de o parte,C`dere pe de alta – nedreptate.ßi din via]a noastr`,-ntemeiat`Pe rù [i pe nedrept [i pe minciun`,ßi din [tiin]a mor]ii – a renturn`riiçn corpul mort, din care am ie[it,Se na[te ve[nica nefericire.

132 M. Eminescu

Suntem copii – etern neferici]i.Dar \n z`dar, c`ci suntem dup` chipulßi-as`m`narea lui. Noi suntem rìF`r` de-a-avea puterea lui. Rì putem fiMai ca [i el – dar` din neputin]`Se na[te ironia vie]ii noastre.çn van Titanul mort, ce ne-a n`scutBinele ni-l voie[te; \n z`darCearc`-a vorbi cu noi \n cuget`riStr`lucitoare, varii, -mb`ls`mate,çn flori, \n r~uri, \n glasul naturiiCe-i glasul lui, consilii vrea a da.çn van. Via]a, sufletul, ra]iunea– Sc~nteia care o numim divin` –Ne face a ne \n[`la asupra firiißi-a n-o-n]elege…O, demon, demon,! Abia-acum pricepDe ce-ai urcat ad~ncurile taleContra n`l]imilor cere[ti;El a fost rù [i fiindc` rùlPuterea are de-a \nvinge…-nvinse.Tu ai fost drept, de-aceea ai c`zut.Tu ai voit s-aduci dreptate-n lume:El e monarc [i nu vrea a cunoa[teDec~t voin]a-[i proprie [i-aceeaE rea. Tu ai crezut, o, demon,C` \n dreptate e putere. – Nu,Dreptatea nu-i nimic f`r-de putere.C`tat-ai alia]i \ntre titaniiCe br`zdau caosu-n a lor r`scoal`,Ai \nzestrat p`m~ntul cu g~ndiri,L-ai \narmat cu argumente mariContra lui Ormuz.ßi el ca tine a devenit rebel,Se zv~rcoli spre ceruri spre-a le sparge,Mi[c~nd aripile-i de mun]i de piatr`,Puterea sa cumplit` – contra Lui.Dar deturnat el rec`zu \n caos –

133Versuri l ir ice

Cadavru viu, l-\nv`li \ntr-o raclÀlbastr`.Titan b`tr~n, cu aspru p`r de codri,Pl~nge \n veci pe cre]ii fe]ii saleFluvii de lacrimi. De-aceea-i ca mort;Uscat… stors de dureri este ad~ncu-i –ßi de dureri a devenit granit.A lui g~ndiri \ncremenir` reciçn fruntea sa de st~nci [i devenir`:Rozele dulci rubine; foile,Smaralde, iar` crinii,Diamante. S~ngele sùSe pref`cu \n aur, iar` mu[chiiSe pref`cur` \n argint [i fier.Din carnea-i putrezit`, din noroiS-au n`scut viermii negrului cadavru:Oamenii.Spre a-l batjocori p~n` [i-n moarteNe-am n`scut noi, dup` ordin divin,F`cu]i ca s`-[i petreac` DumnezeulB`tr~n cu comica-ne neputin]`,S` r~d`-n tunet de de[ert`ciuneaViermilor cruzi, ce s-asam`n cu el,S` poat` zice-n crunt` ironie:P`m~nt rebel, iat` copiii tì!

MIRADONIZ

Miradoniz avea palat de st~nci.Drept stre[in` era un codru vechißi colonadele erau de mun]i \n [ir,Ce negri de bazalt se \n[irau,Pe c~nd deasupra, stre[ina antic`,Codrul cel vechi fremea \mflat de v~nt.O vale-ad~nc` ce-ngropa \n codri,Vechi ca p`m~ntul jumetà din munte,M~nc~nd cu trunchii rup]i sc`rile negreDe st~nci, care duceau sus \n palat –

134 M. Eminescu

O vale-ad~nc` [i \ntins`, lung`,Tìat` de un fluviu ad~nc b`tr~n,Ce pe-a lui spate v`luroase pareA duce insulele ce le are-n el –O vale c~t o ]ar` e gr`dinaCastelului Miradoniz.Iar \n castel de treci prin colonadeDai de \nalte hale cu plafondulLor negru str`lucit [i cu p`duriDe flori. P`duri c`rora florileCa arborii-s de mari. Roze ca sorii,ßi crini, ca urnele antice de argint,Se leag`n` pe lugerii cei nal]i,Iar aerul v`ratic, dulce, moale.Ca stelele sunt musculi]ele prin frunzeßi \mplu aerul cel cald cu o lumin`Verzuie, clar`, aromat`. Fluturi –Cu p`rul de-aur [i cu aripioareDe curcubù – \n haine de argintDin floare-n floare f~lf~iesc [i-[i moaieGuri]ele-umede [i ro[ii \n potirulMirositor [i plin de miere-al florilor.Tufe de roze sunt dumbr`vi umbroaseßi verzi-\ntunecoase, pres`rateCu sori dulci \nfoia]i, mirositori –E-o flor`rie de gigan]i. çntr-un locCr`pat`-i bolta de granit, de cau]iPrin stre[ina de codru p~n` sus,Unde \n ceruri lin plute[te luna.Ea-i o regin` t~n`r` [i blond`çn mantia-i albastr` constelat`,Cu m~inile unite pe-al ei pieptDe neau`… Trece lumin~nd cu ochiiAlba[tri, mari, prin straturi \nfloriteDe nori, ce \nfoiate \i ofer`Roze de purpur, crinii de argint;Din c~nd \n c~nd cu m~na-i argintoasÈa rupe c~te-o floare [i-o arunc`Jos pe p`m~nt ca pe-o g~ndire de-aur;

135Versuri l ir ice

Colo un nor se nal]` sf~nt [i sur,Se-ncheag`, se formeaz` – ncremene[te,Devine-un templu grec [i plin de umbraColumnelor ce-l \nconjor – [i prin columneTrece-argintoas` c~te-o raz`-a lunei.Ea drumul ia spre-acel castel. Diàdema-iDe diamante-n stele contopiteBrileaz`-n noapte – t`riile negreA domei se-nsenin` – [i ea intr`çn el. – Columnele-ard sub clara ei lumin`ßi arunc` umbra una-ntr-alta.Ea intr`-n dom`… stelele-o urmeaz`.ßi noaptea s~nt` plin`-i de-ntunericPe r~ul s~nt ce curge-n valea mareCare-i gr`dina cea din codri vechiA lui Miradoniz. – Insule sfinteSe nal]`-n el ca scorburi de t`m~ie.Copile sunt cu ochi rotunzi [i negri,Cu flori de aur, de smarald – cu st~nceDe smirn` risipit` [i sf`rmat`çn bulg`ri mari. Pe m~ndrele c`r`ri,Ce trec prin verzile [i m~ndre plaiuri,E pulbere de-argint. Pe drumuriCire[i \n floare scutur` z`padaTrandafirie a-nfloririi lor,V~ntul le m~n`, v`luros le nal]`,De flori troiene \n loc de om`tßi s`lcii sfinte mi[c` a lor frunz`De-argint deasupra apei [i se oglindeaz`çn fundul ei – astfel \nc~t se pareC` din acea[i r`d`cin` cre[teO insul` \n sus [i una-n jos.ßi nu-i nimica \n aceste ramuri:Dintr-un copac \ntr-altul numai ]esPainjini de smarald painjini[ulCel rar de diamant – [i greieri c~nt`,Ca orologii aruncate-n iarb`.ßi peste r~ul mare, de pe-un v~rfDe arbore antic ]esut-au ei

136 M. Eminescu

Un pod din p~nza lor diamantoas`,Leg~ndu-l dincolo de al]i copaci.Prin podul str`veziu [i clar str`bateA lunei raz` [i-nverze[te r~ulCu miile lui unde, ca-ntr-o m~ndr`Nemaiv`zut` feerie. – Iar` peste podTrece alb`, dulce, ml`dioas`, jun`,Alb`, ca neaua noaptea, p`ru-i de aurLin \mpletind \n crinii m~nilor,Ivind prin haina alb` membri-angelici,Abia c`lc~nd podul cel lung cu-a eiPicioare de om`t, z~na Miradoniz.Ea-ajunge \n gr`dina ei de codrißi r`t`ce[te, – o umbr` argintießi luminoas`-n umbra lor cea neagr`;Ici se pleac` spre a culege o floare,Spre-a arunca \n fluviul b`tr~n,Colo alearg` dup-un flutur,çl prinde – \i s`rut` ochii [i-i d` drumul;Apoi ea prinde-o pas`re mìastr`De aur, se a[az`-ntr-a ei aripißi zboar`-n noapte printre stele de-aur.

ECÒ

Cu-ncetu-nsereaz` [i stele izvor`scPe-a cerului arcuri m`re]e.çn umede lanuri de-albastru ceresc,Merg norii cu hainele cre]e

ßi st~ncile rarCa st~lpii r`sar,

Negri]i [i-ndoi]i de furtun`çn lun`.

Diamant e \n aer, \n codri – mirosßi umbr` ad~nc viorie;ßi luna-i a cerului scurt argintosßi stele p`zesc \n t`rie

137Versuri l ir ice

ßi vìle suntçn aburi de-argint

Pierdute-ntr-al doinelor [uierDin fluier.

Pe-un cal care soarbe prin n`rile-i foc,Din cea]a pustie [i rece,Un t~n`r, pe v~nturi, cu capul \n joc,Cu clipa g~ndirei se-ntrece

ßi calu-i turbatZbura necurmat,

M~nat ca de-a spaimelor z~n` B`tr~n`.

Pe umeri de munte, din st~nci de bazaltCastelul de nal]`, se-ncrunt`,ßi-a murilor muche [i cre[tetu-i naltDe nouri [i ani se-nc`runt`,

Dar ast`zi e viußi-n glas auriu

R`sun` din umbra cea mareC~ntare.

çn mii de lumine ferestrele-i ard,Prin cari se v`d trec`toare,Prin tactul c~nt`rii pierdute de bard,Ivindu-se umbre u[oare;

Trec albe ca-n v~ntDulci neguri de-argint,

Palatul plutea \n magieAurie.

Ca cerbul uimit ce prin cre[tet de st~nciE-urmat de s`geat-arz`toare,Din cì n`ruite, din g~rle ad~nci,Fugarul \n tropot r`sare

Cu nara arz~ndCu coama pe v~nt,

138 M. Eminescu

O dat`-nc` pinten l-\mpungeßi-ajunge.

Iar t~n`rul sare u[or de pe elßi prundul sub pasu-i r`sun`.Frumos ca din basme [i tras prin inelßi nalt ca [i bradul din lun`,

C-un salt a suitAl bol]ii granit.

Urcat \ntr-un arc de fereast` Adast`.

Mantaua lui neagr` \n lun` s-a-ntinsDe pare-o perdea \n fereastr`ßi gratii de fier a lui m~n`-a cuprinsUit~ndu-se-n sala cea vast`.

Pe st~nci de bazalt St` calu-i \nalt

ßi coama-i i-o \mfl` \n lun` Furtun`.

Sala-i ca aerul sc`ldat \n soare,Muiat de-a florilor suflet r`coare.çn ea frumoasele fiin]e albePar g~nduri palide din visuri dalbe.De-um`rul junilor de razim, zboar`,De raze umede ochii-s izvoare,Ca-n v~nt se leag`n` zveltele pozePrin p`r ce flutur` cununi de roze…ßi be]i de muzic` plutesc ca v~ntul,Jocul e repede, \ncet e c~ntulßi pe c~nd sufletul st` de be]iePlutesc fiin]ele… o vijelie…P~n` ce aria dispare, trece…O raz` timid` \n ziua rece.Apoi perechile st~nd risipiteS-adun \n grupele or~nduiteßi din amestecul de vise dalbe,Din trec`toarele fiin]e albe,

139Versuri l ir ice

Iese ca aria dintre suspineRegina albelor nop]ii regine,Sau cum din zilele poetic juneA idealului iese minune.P`ru-i ca aurul fa]a-ncadreaz`,Cunun`-n undele-i se furi[eaz`,Se-ndoaie talia-i \n alb` hain`Parc`-i o tìmid` a nop]ii tain`.Pe-o lir` ginga[` [i argintieM~nu]a-i coardele le-ncurc` vie,Prin bl~nde notele lirei de-amorGlasul ei tremur` dulce u[or:

Prin bolta ferestei \ngusteM` uit \ntr-al vìlor rai,Cum codrii \n cale-i supuneFurtuna, copila de crai.

Prin p`ru-i de aur, coroan`Cu col]uri \n fulger [i jar,Ea apele-n cale-i aplan`ßi-ndoaie b`tr~nul stejar.

Prin poarta \ngust` din muriiGr`dinei, cet`]ii-mi din st~nci,Cobor \n ad~ncul p`duriiUnde-izvoarele murmur ad~nci.

Prin nourii rup]i trece lunaßi-n sufletu-mi dor a p`truns.ßi p`rul mi-l \mfl` furtunaßi ochii-mi se-neac` de pl~ns.

Doresc doar ca \n fundul m`riiS` m` ia cu sine-n sarai,çn nalte albastrele sale,Furtuna, copila de crai.

140 M. Eminescu

Doresc ca s` intru cu lunaçn dome de nouri, ce pier –Doresc cu popoare de steleS` merg drumul mare din cer.

Ce caut eu nu v` [tiu spune,Eu singur` nu [tiu ce vreu,At~t e de tainic ascuns`Dorin]a \n sufletul meu.

Mi-e ciud` pe frunza cuminte,Pe vorbàre]e valuri de r~u,Ele-mi spun ce dore[te-al meu suflet,Ce singur` eu nu [tiu.

ßi flori [i crenge [i steleçn ciuda mea taine \mi spun –Ah! cum le-a[ smulge pe toateS` fac din ele cununi.

çn codru o creang` se-ndoaie,O poart` prin frunze, [i-n pragUn chip cu ochi mari se ive[te –Ah! cum mi-ar putea fi de drag.

Un murmur feeric dezmiard` voiosA salei t`cere senin`.Din bolta ferestei arcat` pomposS-aude vibr~nd mandolin`

ßi-un ecò u[orPetrece cu-amor,

Cu dulcea vibrare de strune,Ce spune.

ßi toat` via]a lui, tot ce-a culesDin unde, din munte, din vale,Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eresAlunec`-n c~ntecu-i moale

141Versuri l ir ice

ß-al coardelor grai,Frumos ca din rai,

Amestec`-n vorbe de miereDurere:

Sara pe deal buciumul sun` cu jale,Turmele-l urc – stele li scap`r`-n cale,Apele pl~ng clar izvor~nd \n f~nt~ne –Sub un salc~m, drag`, m-a[tep]i tu pe mine.

Luna pe cer trece-a[a sf~nt` [i clar`,Ochii tì mari caut`-n frunza cea rar`,Umezi se nasc stele pe bolta senin` –Pieptul de dor, fruntea de g~nduri ]i-e plin`.

Nourii curg, raze-a lor [iruri despic`,Stre[ine vechi, casele-n lun` ridic`,Sc~r]ie-n v~nt cump`na de la f~nt~n`,Valea-i \n fum, fluiere murmur`-n st~n`.

ßi osteni]i oameni cu coasa-n spinareVin de la c~mp, toaca r`sun` mai tare –Clopotul vechi \mple cu glasul lui sara,Sufletul meu arde d-iubire ca para.

Ah! \n cur~nd valea [i satu-amu]e[te,Ah – \n cur~nd pasu-mi spre tine gr`be[te,L~ng` salc~m sta-vom noi noaptea \ntreag`,Ore \ntregi spune-]i-oi cum \mi e[ti drag`!

Te-i rezima, dulce copil, de-al meu um`r –ßi fir cu fir p`ru-]i aurit am s`-l num`r,Ap-am s` beau din a ta gur` frumse]e,Dulci s`rut`ri din ai tì ochi de bl~nde]e.

çmbr`]i[a]i noi vom [edea la tulpin`,Fruntea-mi \n foc pe-ai tì s~ni se \nclin`,Ce-al`turi cresc dulci [i rotunzi ca [i rodii –Stelele-n cer mi[c`-auritele zodii.

142 M. Eminescu

Ne-om rezima capetele-unul de altulßi sur~z~nd vom adormi sub \naltul,Vechiul salc~m – astfel de noapte bogat`Cine pe ea n-ar da via]a lui toat`?

……………………………………………

Pe v~rful de munte, \n codri-mbr`cat,De nouri gr`mezi se adun`ßi unul pe altul, mìestru urcat,Ei par o cetate \n lun`.

ßi bol]ile-n murißi st~lpii sunt suri,

Lumina prin arc de fereastrÈ-albastr`.

çn halele-albastre – ‘nstelatele bol]i –Te ui]i prin coloane de nourißi luna ie[ind dintr-a st~ncilor col]iLe \mple cu mii de tablouri.

Lumina-i de-argintçn nouri s-a fr~nt

ßi se-ncheag` prin naltele domeFantome.

çn hainele albe de neguri de-argintßi cre]ii de roze purpure,ßi p`rul pe frunte cu stele e prins,Ca \ngerii albe [i pure –

Prin gene de nor,Ca visuri strecor,

Duc~nd \nstelata lor via]`Prin cea]`.

Un [uier \n noapte, prin codri, un v~nt,Un fream`t – [i totul dispare…ßi nori se-ncre]esc risipi]i [i s-av~nt.çn lun` stau st~ncile rare –

Iar junele-iubit

143Versuri l ir ice

E-un brad putrezitPe trunchi de granit, pe ruine

B`tr~ne.

TåCE¥I! CEARTA AMU¥EASCå…

T`ce]i! Cearta amu]easc` – E-o or` grea [i mare,Aripele ei negre \n ceruri se \ntind,Astfel lumea-amu]e[te la-ntunec`ri solare,Astfel marea-amu]e[te, vulcane c~nd s-aprind;C~nd prin a vie]ii visuri – o[tiri de nori – apareA mor]ii umbr` slab` cu coasa de argintT`ce]i! Cum tace-n spaim` a Nordului poporC~nd evul asfin]e[te [i dumnezeii mor.

Aduce]i-v` aminte de-acele nalte pozeDe frun]ile-n lumin` a vechilor profe]i;Pe un pustiu de piatr`, pe cer d-azur [i rozeTrecu un st~lp de flac`ri ce lumina m`re]ßi-n fruntea unui popol – pierdut \n chin – e Mose,ßi sufletul lui mare, ad~nc [i \ndr`zne],Prevede c` \n s~nul pierdutului poporE viitorul lumei [-al ei m~ntuitor.

El n-a v`zut p`m~ntul promisiei divine,Via]a lui se stinse \n mun]ii slabi [i suri,Corpul i-l poart`-ntregul pustiu f`r` de fine,O ginte-ntreag` poart` a lui \nv`]`turi.Ca-nmorm~ntat`-n secoli, cenu[a lui r`m~ne,Dar spiritu-i sf`ram` \nal]ii, vechii muriDe Iericho – [i-n g~ndu-i [i-n biblia lui scris`Via]a-ntreag` mare unui popor e-nchis`.

Astfel \n noaptea noastr` pierdut` [i amar`,Un glas de de[teptare ad~nc a r`sunat,O stea a rupt puternic eclipsa cea solar`,Un st~lp pin chinuire un drum ne-a ar`tat,

144 M. Eminescu

O arp` de aram` cu coarda temerar`Trezi-n sufletul nostru sim]ire de b`rbat:Ca glasul Providen]ei din stinsele decade,Astfel s-auzi glasu-]i, b`tr~ne Eliade!

O, limba lui! çmi pare c-aud cum ea r`sun`çn aspra ei m~nie, zidind nor peste nor,Din [tearsa, nen]eleasa a istoriei runÀ descifrat al gin]ii puternic viitor.El trece peste timpuri pe valuri cum furtuna,Valuri cari \n ceart` se scutur` [i mor.Os magna sonaturum! Idei c-ale lui Cristçn limba inspirat` unui evanghelist.

Inima lui cea mare menit` fu de soart`S` nasc`-ntr-un timp rece, c`zut, degenerat,Dac` \n fundul negru, ad~nc din marea moart`,Cu-ape de plumb, cu valuri greoaie-n a ei pat,Vulcan puternic, care cutremur \n el poart`,Cu razele-i de flac`ri ar fi acufundat,P~n-ce deodat` m~ndre, g~ndirile-i irumpPin undele greoaie, pin apele de plumb.

ODIN ßI POETUL

Ei cer s` c~nt… durerea mea ad~nc`S-o lustruiesc \n rime [i caden]eDulci ca lumina lunei prim`varaçntr-o gr`din` din Italia.S` fac cu poezia mea cea dulceDamele s` suspine, ce frumoasePot fi pentru oricine. Pentru mineNu. ßi juni n`t~ngi cu ]igarete-n gur`,Friza]i, cu sticla-n ochi, cu cioc sub din]i,S` reciteze versuri de-ale meleSpre-a coperi cu-espresia ad~ncÙnei sim]iri adev`rate – ni[te mofturi.

145Versuri l ir ice

Mai bine-a[ smulge sufletul din mine,A[ stoarce cu o m~n` crud`, receTot focul s~nt din el, ca \n sc~nteieS` se risipe, p~n-se va-njosiS` animeze pe de[er]i [i rì.O, [i de-a]i pl~nge chiar, dac` durereaAdev`rat` [i nepref`cut`V-ar topi ochii [i a mea c~ntareV-ar arde sufletul din voi… AtunceaE [i mai rù – [i-atunci [i mai pu]inVa g~ndi cineva pe un momentL-acel nefericit ce le-a avut.Voi le citi]i ca s` pute]i a pl~nge– C`ci prin izvor de lacrimi mor dureri –Voi [ti]i c-o m~n` – oricare-ar fi – v-atingeFruntea cea plin` de sudori, [i dulceVa r`cori bolnava fierbin]eal`ßi stavil` la lacrime va puneC-o s`rutare… La mine,Ce singur stau cu fruntea-ntunecat`,Ce nu pot pl~nge pentru c` durereaOchii-mi a stors [i sufletul meu aspruL-a \mpietrit… la mineNimeni nu va g~ndi, nici a g~ndit.La ce? Au nu [tiu ei cu to]iiC` dac` vor seca a mea durereCu m~ng~ieri – atuncea [i izvorulDe c~nturi va seca… Nebuni! v` iert…O, mare, mare \nghe]at`, cum nu suntDe tine-aproape s` m`-nec \n tine!Tu mi-ai deschide-a tale por]i albastre,Ai r`cori durerea-mi \nfocat`Cu iarna ta etern`. Mi-ai deschideA tale-albastre hale [i m`re]e;Pe sc`ri valuri cobor~nd \n ele,A[ saluta cu aspra mea c~ntarePe zeii vechi [i m~ndri ai Valhalei.– „Bine-ai venit, t~n`r cu ochi din ceriuri“,

146 M. Eminescu

R~z~nd Odin [i ridic~ndu-[i cupaM-ar saluta. – ßi haina ceea lung`ßi alb` cre]ii ar arunca de neau`ßi p`rul lung mi s-ar \mfla de v~nt.– „Un scaun pentru bard“ – [i-n scaunul naltDe piatr`, cu sprijoanele lui nalte,Eu m-a[ sim]i c`-s uria[.ßi zeii m~ng~ind lungele barbe,N`l]~nd privirea-n bol]ile anticeSpre a-[i aminti dulci suveniri,M-ar asculta spun~ndu-le de lumeaCea de pitici, ce virmuie[te ast`ziPe ]`r~na ce-au locuit-o ei.– „Las`-i pustiei, cine-ar fi crezutC-at~t de mizerabil` a deveni.Semin]a cea din zei n`scut`“.Dar un b`tr~n ce sta-ntr-un col] de mas`Ridic` cupa lui cu mied: – „Ascult`,Nu mi-i [ti spune ce mai face ]araCe Dacia se numea – regatul meu?Mai st`-nr`d`cinat`-n mun]i de piatr`,Cu murii de granit, cu turnuri gote,Cetatea-mi veche Sarmisegetuza?“– „Nicicum, o, Decebal. O v`dPentru \nt~ia dat` acum \n`l]at`Prin p`rul tù ca o coroan` m~ndr`,Lucrat`-n pietre scumpe ca-n granit.“– „Dar` urma[ii acelor romani?“– „Ce s` vorbesc de ei? To]i oameniiPigmei sunt azi pe vechiul glob… dar eiçntre pigmeii to]i sunt cei mai mici –Mai slabi, mai f`r` suflet, mai mi[ei.Romani sau daci, daci sau romani, nimicN-aduce aminte de-a voastr` m`rire.Orice popor, oric~t de pr`p`ditO piatr` va g`si, sau o bucat`De fier ori de aram`, ca s` sapeCu ea urmele-ad~nci ce le-a]i l`sat –

147Versuri l ir ice

Voi oameni mari, ce sta]i acum cu zeiißi osp`ta]i cu ei – \n colbul negruUitat [-u[or al vechiului p`m~nt.Dar ei… De-ar merge-n sud [i nord – nimica.Sunt ca o laie de nomazi [i de lìe]iCe stau deocamdat` numai pre p`m~ntulCe l-au cuprins, spre a fi alunga]iDe alt popor mai tare, iubitor De cele ce-au trecut, ce-s r`d`cinaßi gloria celor ce sunt.“– „Ah! ce-am dori \n ora mor]ii mele,Roma s` guste p~n-\n fund p`harulMizeriei [i-a dec`derii, \ntr-at~tçnc~t s` se despre]uiasc` ei pe sine –Asta s-a \mplinit… Romanii vechi [i m~ndri,çnving`torii lumii, au devenitRomunculi… Dar cu ce s-ocup` ei?Or fi cresc~nd c`]ei, or fi-nv`]~ndS` strige ca cuco[ii… un poporCe se despre]uie[te pe el \nsu[i trebuiS-ajung` la d-acestea.“– „Nu, vorbesc fran]uze[te [i fac politic`.“

– „E tot at~ta.“

– „De unde vii?“ \ntreab` Odin bl~nd.– „Am r`s`rit din fundul M`rei Negre,Ca un luceaf`r am trecut prin lume,çn ceruri am privit [i pe p`m~ntßi-am cobor~t la tine, m~ndre zeu,ßi la consor]ii tì cei plini de glorii.De c~ntec este sufletul meu plin.De vrei s-auzi al iernii glas vuindßi lunec~nd prin strunele-mi de fier,De vrei s-auzi cum viscole[te-n arfa-miUn c~nt b`tr~n [i r`scolind din fundu-iSunete-ad~nci [i nemaiauzite,Ordon` numai – sau de vrei ca fluviulDe foc al g~ndurilor mele mari

148 M. Eminescu

S` curg`-n volbur` de aur pe picioareDe st~nci b`tr~ne, \ntr-o limb` aspr`ßi veche – \ns` clar` [i \nalt`Ca bol]ile cerului tù, o, Odin,Spune-mi atunci, s`-nstrun ale ei coardeCa s`-mi c~[tig cununa mea de laur.Poate-ar fi vrut ei s` mi-o deie… Dar`De la pitici eu nu primesc nimica.“– „S`rman copil – zice b`tr~nul zeu –De ce r`scole[ti tu toat` durerea Ce sufletul tù t~n`r a cuprins?Nu crede c`-n furtun`, \n durere,çn arderea unei p`duri b`tr~ne,çn arderea [i-amestecul hidosAl g~ndurilor unui nefericeE frumuse]ea. Nu – \n seninul,çn lini[tea ad~nc` sufleteasc`,Acolo vei g`si adev`rata,Unica frumuse]e…

(Fruntea-i \nalt`,De neau` coperit`, [i coroana-iDe stele-albastre str`lucea \n hal`,ßi vorba lui bl~nd` era duioas`.)… Din cupa mea de aur bea auror`S-\ntre seninul bl~ndei dimine]eçn pieptul tù. ßi ]i-oi deschide-atunciPortalele nalte de la haleCu lungi coloane de z`pad`, cu-arcuriDe neau` alb`, ca argint din Ophir,Cu bol]i mai nalte dec~t \nsu[i cerul.Acolo printr-acele lungi coloaneSuspend` lampe mari ca ni[te albe luneCe \mplu lumea visurilor meleCu o lumin` dulce, alb`, cald`.St~lpii sclipesc, bol]ile-s str`lucite,C`r`rile-s de pulbere mai alb`Ca-argintul cel de viu. – Un aerBl~nd argintiu \]i va \mfla tot p`rul,

149Versuri l ir ice

Vei r`sufla miroase dulci de crin,Talarul tù va lumina \n noapte –Prin hale vei z`ri bl~ndele-mi z~ne,ßi-atunci s` c~n]i. Vei [ti ce e frumos.“O vorb` zice – murii cei alba[triAi m`rii, desf`cu]i \n dou`, -mi las`Privirea \ntr-un labirint de neau`:Coloane nalte, bol]i arcate splendid,Pe ele lune lin ardeau… [i-n umbraCea clar-oscur`-a st~lpilor de neau`V`zut-am o copil` dulce-\nalt`,Sub]ire ca-ntruparea unui crin.Frumosu-i p`r de aur desf`cutC`dea p~n-la c`lc~ie, haina-i albÙd` p`rea de moale – str`lucit`Cuprindea membrii ei dulci [i zvel]i,M~nile-i mici, ca doi crini albi, \ncearc`çn van a \mpleti p`rul de aur,Gura-i o roz` sur~z~nd deschis`,Ochii-i alba[tri luminau ca stele,Iar pe-a ei umeri albi abia se ]ineHaina cea lung` [i bogat`. – „Vino,Odin \i zice, bl~nd copil al m`rii.Un bard s`tul de-a lumii lungi mizeriiS-au cobor~t \n noaptea noastr` clar` –S` c~nte roag`-l.“ Ca o umbr`Str`lucind argintiu \n clar` noapteS-apropie… – „O, nu te teme, -mi zice,Tu, ce nu temi furtuna [i durerea,De ce s` tremuri la a mea privire?“Lin tremur` glasul ei bl~nd \n noapte.– „O, z~n`, nu de fric`, de pl`cereTremur`-n mine sufletul meu bolnav.S` c~nt? Dar oare la a ta privireNu amu]e[te c~ntul de-admirare –Nu e[ti un c~ntec \ns`[i – cel mai dulce,Cel mai frumos, ce a fugit vodat`Din arfa unui bard? O, fecioar`,

150 M. Eminescu

Vin-l~ng` mine, s` m` uit \n ochii-]i,S` uit de lume, ah! s` pot uitaFierea cu care ei m-au ad`patçn lume. Cine-ar fi [tiutC`-n fundul m`rii tu trìe[ti, copil`,Ca un m`rg`ritar, topit din visulM`rii \ntregi,ßi nu te temi c` aurul din plete-]iSe va topi \n stele – [i c` p`ru-]iAmestecat cu ele-ar str`luciçn noapte-albastr` a acestei lumi;ßi nu te temi c` glasul tùVa-ndulci vecinicia cea amarÀ m`rii!“ – M`gulitor, ea zice,ß-o roz` ea las` pe a mea gur`,Cu t~n`r miros – roza gurei sale.– Frumoas` e[ti, ca s` g`sesc cuvinteSpre-a \ndulci ochii tì mari alba[tri,Sufletul tù cel bl~nd, nevinovat,A[ sf`rma soarele \n ]`nd`ri de-aur,L-a[ pres`ra-n c`rarea ca de neau`:O \nchinare l-a tale picioareMici, dulci [i albe. O, Odin,Pune-i un sceptru-n m~n`, sceptrul m`rii,Pe fruntea ei coroan` pune, mare,De diamante, umede, topiteçn str`lucirea lor cea \nfocat`,C`ci ea-i regina frumuse]ii – a lumii.Ea capu-[i rezem` de ai mei umerißi glasul ei \mi [opti \n ureche:– Voi \ndulci tot chinul, tot amarulCu care-n lume ei te-au ad`pat –C`ci te iubesc, s`rmanul meu copil.

ßi Odin \[i deschise ochii alba[trißi mari, r~z~nd cu ei – iar zeiiLin [o[oteau \ntre ei b`tr~ne[teßi sur~z~nd \[i aduceau aminte

151Versuri l ir ice

De-a tinere]ii zile dulci a lor, ascunseçn negura secolilor trecu]i.

MEMENTO MORI(Panorama de[ert`ciunilor)

Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,C~nd a nop]ii \ntunerec – \nstelatul rege maur –Las` norii lui molateci \nfoia]i \n pat ceresc,Iar` luna argintie, ca un palid dulce soare,Vr`ji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,C~nd \n straturi luminoase basmele copile cresc.

Mergi, tu, luntre-a vie]ii mele, pe-a vis`rii lucii valuri,P~n` unde-n ape sfinte se ridic` m~ndre maluri,Cu dumbr`vi de laur verde [i cu lunci de chiparos,Unde-n ramurile negre o c~ntare-n veci suspin`,Unde sfin]ii se pre\mbl` \n lungi haine de lumin`,Unde-i moartea cu-aripi negre [i cu chipul ei frumos.

Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori munciteTe \ncerci a scoate lapte din a st~ncei coaste seci;Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei m~ndre flori de aur,Alta unde cerci via]a s-o-ntocme[ti, precum un faurCearc-a da fierului aspru forma cuget`rii reci.

Las-s` dorm… s` nu [tiu lumea ce dureri \mi mai p`streaz`.çmb`tat de-un c~ntec vecinic, \ndr`git de-o sf~nt` raz`,Eu s` v`d numai dulcea]` unde al]ii v`d necaz,C`ci [-a[a ar fi degeaba ca s` v`d cu ochiul bine;De v`d rùl sau de nu-l v`d, el pe lume tot r`m~neßi nimic nu-mi folose[te de-oi cerca s` r`m~n treaz.

N-au mai spus [i al]ii lumii de-a ei rele s` se lase?Cine-a vrut s-asculte vorba? Cine-aude? Cui \i pas`?

152 M. Eminescu

Toate au trecut pe lume numai rùl a r`mas.O, acele uria[e, \ns` mute piramideCari stau ca veacuri negre \n pustiuri \mpietriteC~te-au mai v`zut [i ele – ce-ar vorbi de-ar avea glas.

C~nd posomor~tul basmu – vechea secolilor straj` –çmi deschide cu chei de-aur [i cu-a vorbelor lui vraj`Poarta nalt` de la templul unde secolii se torc –Eu sub arcurile negre, cu st~lpi nal]i sui]i \n stele,Ascult~nd cu ad~ncime glasul g~ndurilor mele,Uria[a roat-a vremei \napoi eu o \ntorc

ßi privesc… Codrii de secoli, oceàne de popoareSe \ntorc cu repejune ca g~ndirile ce zboar`ßi icoanele-s \n lupt` – eu privesc [i tot privescLa vo piatr` ce \nsamn` a istoriei hotar`,Unde lumea \n cì nou`, dup` nou c~ntar m`soarÀcolo \mi place roata c~te-o clip` s-o opresc!

*

Colo stau s`lbateci negri cu topoarele de piatr`.çn pustiu alearg` vecinic, f`r` cas`, f`r` vatr`,Cap de lup e-a lor c`ciul`, pe-a lor umeri, piei de urs;Colo-nchin` idolatrul nen]elesul foc de lemne,Colo magul lui \i scrie pe o piatr` str~mbe semneS` nu poat-a le-n]elege lungul secolilor curs.

Babilon, cetate m~ndr` c~t o ]ar`, o cetateCu muri lungi c~t patru zile, cu o mare de palateßi pe ziduri uria[e mari gr`dini suite-n nori;C~nd poporul gemea-n pie]e l-a gr`dinei lung` poal`Cum o mare se fr`m~nt`, pe c~nd v~nturi o r`scoal`,Cugeta Semiramide prin dumbr`vile r`cori.

Acel rege – o lume-n m~na-i – schimb`toarea lui g~ndireLa o lume d` via]`, la un secol fericire –Din portalele-i de aur ca un soare r`s`rea,Dar puternica lui ur` era secol de urgie;Ce-i lipsea lui oare-n lume chiar ca Dumnezeu s` fie?Ar fi fost Dumnezeu \nsu[i, dac` – dac` nu murea.

153Versuri l ir ice

Asia-n pl`ceri molateci e-mb`tat`, somnoroas`,Bol]ile-s ]inute-n aer de columne luminoaseßi la mese-n veci \ntinse e culcat Sardanapal;ßi sub degete mìestre arfele cuget` mite,Dup` plac [i-mpart mesenii a c~nt`rii flori uimite,Vinuri dulci, mirositoare [i femei cu chipul pal.

Azi? Vei r`t`ci degeaba \n c~mpia nisipoas`:Numai aerul se-ncheag` \n tablouri mincinoase,Numai mun]ii, garzi de piatr` stau [i azi \n a lor post;Ca o umbr` asiatul prin pustiu calu-[i alung`,De-l \ntrebi: unde-i Ninive? el ridic` m~na-i lung`,– Unde este? nu [tiu, zice, mai nu [tiu nici unde-a fost.

*Nilul mi[c` valuri blonde pe c~mpii cuprin[i de maur –Peste el cerul d-Egipet, disf`cut \n foc [i aur,Pe-a lui maluri g`lbui, [ese, stuful cre[te din ad~nc;Flori, giuvaeruri \n aer, sclipesc tainice \n soare,Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare,Alte ro[ii ca j`ratic, alte-albastre, ochi ce pl~ng.

ßi prin tufele de m`turi, ce cresc verzi, ad~nce, dese,P`s`ri \mbl~nzite-n cuiburi, distind penele alese,Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor;çnecat \n vecinici visuri, r`s`rit din sfinte-izvoar`,Nilul mi[c-a lui legend` [i oglinda-i galben-clar`C`tr` marea lini[tit`, ce \neac` a lui dor.

De-a lui maluri sunt unite c~mpii verzi [i ]`ri ferice –Memfis, colo, -n dep`rtare, cu zidirile-i antice,Mur pe mur, st~nc` pe st~nc` – o cetate de gigan]i –Sunt g~ndiri arhitectonici de-o grozav` m`re]ie,Au zidit munte pe munte \n antica lui trufie,Le-a-mbr`cat cu-argint ca-n soare s` luceasc` \ntr-un lan]

ßi s` par` r`s`rit` din vis`rile pustiei,Din nisipuri argintoase \n mi[carea vijeliei,Ca un vis al m`rii sfinte, reflectat de cerul cald

154 M. Eminescu

ß-aruncat \n dep`rtare… Colo se ridic trufa[eßi eterne ca [i moartea piramidele-uria[e,Racle ce \ncap \n ele fantazia unui Scald.

Se-nsereaz`. Nilul doarme [i ies stelele din strung`,Luna-n mare \[i arunc` chipul [i prin nori le-alung` –Cine-a deschis piramida [i-nùntru a intrat?Este regele. çn hain` de-aur ro[ [i pietre scumpe,El intr` s` vad-acolo tot trecutul. – I se rumpeA lui suflet c~nd prive[te peste-al vremurilor vad.

çn z`dar guvern` regii lumea cu \n]elepciune –Se-nmul]esc semnele rele, se-mpu]in faptele bune –çn z`dar caut-al vie]ei \n]eles nedezlegat.Iese-n noapte [i-a lui umbr` lung-\ntins se desf`[oar`Pe-ale Nilului mari valuri, – astfel pe-unde de popoarÙmbra g~ndurilor regii se arunc`-ntunecat.

Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde,Ale trestiilor sunet, ce sub luna ce p`trundePar a fi snopuri giganteci de lungi suli]e de-argint –Toat-a apei [-a pustiei [i a nop]ii m`re]ieSe unesc s`-mbrace m~ndru vechea-acea \mp`r`]ie,S` \nvie \n de[erturi [ir de visuri ce te mint.

R~ul s~nt ni poveste[te cu-ale undelor lui gureDe-a izvorului sù tain`, despre vremi apuse, sure;Sufletul se-mbat`-n visuri, cari-alunec` \n zbor,Palmii risipi]i \n cr~nguri, auri]i de-a lunei raze,Nal]` zveltele lor trunchiuri. – Noaptea-i clar`, luminoas`,Undele viseaz` spume, cerurile-n[ir` nori.

ßi \n templele m`re]e – colonade-n marmuri albe –Noaptea zeii se pre\mbl` \n vestmintele lor dalbeß-ale preo]ilor c~ntec sun`-n arfe de argint –ßi la v~ntul din pustie, la r`coarea nop]ii brun`,Piramidele, din cre[tet, aiurind [i jalnic sun`;ßi s`lbatic se pl~ng regii \n giganticul morm~nt.

155Versuri l ir ice

çn zidirea cea antic` sus \n frunte-i turnul maur.Magul priivea pe g~nduri \n oglinda lui de aur,Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun.El \n mic prive[te-acolo cìle lor tìnuiteßi c-un ac el zugr`ve[te c`r`ru[ile g`site –A aflat s~mburul lumii, tot ce-i drept, frumos [i bun.

ßi se poate ca spre rùl unei gin]i efeminate,Regilor p`ta]i de crime, preo]imei desfr~nate,Magul, gard al r`zbun`rii, a citit semnul \ntors.ß-atunci v~ntul ridicat-a tot nisipul din pustiuri,Astup~nd cu d~nsu-ora[e, ca gigantice sicriuriUnei gin]i, ce f`r` via]`-ngreuia p`m~ntul stors.

Uraganu-acum alearg` p~n-ce caii lui \i crap` –ßi \n Nil numai pustiul nisipi[ul [i-l adap`,A[tern~ndu-l peste c~mpii cei odat` \nflori]i;Memfis, Theba, ]ara-ntreag` coperit`-i de ruine,Prin pustiu str`bat s`lbatec mari familii beduine,Sorind via]a lor de basme prin c~mpie nisipi]i.

Dar [i-acum, turbur~nd stele pe-ale Nilului lungi unde,Noaptea, flamingo cel ro[u, apa-ncet, \ncet p`trundeßi-acum luna arginte[te tot Egipetul antic;ß-atunci sufletul viseaz` toat-istoria str`veche,Glasuri din trecut str`bate l-a prezentului ureche –Din a valurilor sfad` prorociri se aridic.

ßi-atunci Memfis se ridic`, argintos g~nd al pustiei,çnchegare mìestrit` din suflarea vijeliei –Beduini ce stau \n lun`, o minune o privesc,Povestindu-[i basme m~ndre mestecate numa-n steleDespre-ora[ul care iese din pustiile de jele.Din p`m~nt [i de sub mare, s-aud sunete ce cresc.

Marea-n fund clopote are, care sun`-n orice noapte,Nilu-n fund gr`dine are, pomi cu mere d-aur coapte –Sub nisipul din pustie cufundat e un popor,Ce cu-ora[ele-i deodat` se treze[te [i se duce

156 M. Eminescu

Sus, \n cur]ile din Memfis, unde-n s`li lumin` luce. –Ei petrec \n vin [i-n chiot orice noapte p~n-\n zori.

*

Vezi Iordanul care ud` c~mpii verzii Palestine:Dintre vii cu struguri de-aur se ridic m~ndre coline,Pe Sion, templul Iehovei, o minune \l privim;Codrii de maslin s-amestec printre lunci de dafin verde,Chidron scald`-n unda-i clar` ierburi mari – [-apoi se pierdeçn cetatea ce-n vì doarme – miticul Ierusalim.

ßi \n Libanon v`zut-am r`t`cite c`prioareßi pe lanuri secerate am v`zut m~ndre fecioarePurt~nd pe-umerele albe auritul snop de gr~u.Alte vr~nd s` treac` apa cu picioarele lor goaleRidicar` ru[inoase [i z~mbind albele poale,Turbur~nd cu pulpe netezi fa]a limpedelui r~u.

Am v`zut regii Iudeei \n biserica m`rea]`,Unde marmura \n arcuri se ridic` \ndr`znea]`ßi columnele \nalte c`tr` cer pare c-arat;V`zui pe David \n lacrimi rup~nd haina lui bogat`Zdrobind arfa-i sun`toare de o marmur` curat`,Genunchind s`-i ierte Domnul os~nditul lui p`cat.

Solomon, poetul-rege, tocmind glasul unei lireßi f`c~nd-o s` r`sune o psalmodic` g~ndire,Moaie-n sunetele sfinte degetele-i de profet;El c~nta pe \mp`ratul \n hlamid` de lumin`,Soarele st`tea pe ceruri auzind c~ntarea-i lin`,Lumea asculta uimit` glasu-i dulce [i \ncet.

Dar ie[ind din templul sacru las` g~ndul lui s` cad`,C`ci amorul \l a[teapt` cu-a lui umeri de z`pad`,Raze moi \n ochii negri – el d` lirei alt acord:C`ci femeile-l a[teapt` cu [ireata lor z~mbire,Brune unele ca g~nduri din pove[tile asire,Alte blonde cu p`r de-aur – vise tainice de Nord.

157Versuri l ir ice

Dar venit-a judecata, [i de s`lcii pl~ng`toareC~nt`re]ul \[i anin` arfa lui tremur`toare;çn z`dar ruga]i pieirea – muri se n`ruie [i cad!Cad [i sc`ri, [-aurite arcuri, grinzi de cedru, por]i de-aram`Soarele prive[te galben peste-a mor]ii lung` dram`ßi s-ascunde \n nori ro[ii, de spectacol speriat.

ßi popor [i regi [i preo]i \ngropa]i-s sub ruine.Pe Sion templul se sparge – nici un arc nu se mai ]ine,Azi gr`mezi mai sunt de piatr` din cetatea cea de ieri .Cedri cad din v~rf de munte [i Livanul pustie[te,Jidovimea risipit` printre secoli r`t`ce[te –çn pustiu se-nal]`-n soare desfrunzi]ii palmieri…

*O, l`sa]i s` moi \n ape oceànici a mea lir`!S`-mbrac sunetele-i dalbe cu a undelor z~mbire,Cu-ale stelelor icoane, cu a cerului azur;S` \nal] mun]ii Greciei, sc~nteind muia]i de soare,Cu dumbrave pr`v`lite peste coaste r~z`toareßi cu st~nci \ncremenite printre nouri de purpur.

Peste vìle ad~nce repezite-n regioaneNourate, stau ]inute templele multicoloaneParc` mun]ii-n bra] de piatr` le ridic` [i le-aratZeilor din ceriuri. Vulturi peste vì \nnegurate,Grei at~rn` cu \ntinse aripi [i priviri ]intateSupra lumei ce sub d~n[ii st` ad~nc, \mpr`[tiat.

Astfel Grecia se na[te din \ntunecata mare.Poart`-n ceruri a ei temple [-a ei sarcini de ninsoare,Cer frumos, ad~nc-albastru, str`veziu, nem`rginit;Din coloanele de dealuri se \ntind vìle plineDe dumbrave, de izvoare [i de r~uri cristaline,Cari lunec zdrumicate pe-a lor bulg`ri de granit.

ßi din turmele de st~nce, risipite cu splendoarePe-ntinsori de codri negri rup]i de r~uri sclipitoare,Vezi ora[ cu dome albe str`lucind \n verde cr~ng.Marea lin cutremur~ndu-[i fa]a, scutur-a ei spume,

158 M. Eminescu

Repezind pe-alunecu[ul undelor de raze-o lume,Jos la poarta urbei m~ndre a ei sunete se fr~ng.

Mai albastr` dec~t cerul, purt~nd soarele pe fa]`,Ea reflect`-n lumea-i clar` toat` Grecia m`rea]`.C~teodat` se-ncre]e[te [i-[i \ntunec-al ei vis –Nimfe albe ca z`pada scutur ap-albastr`, cald`,Se \mproa[c`-n joac` dulce, ml`diindu-se se scald`,Scutur~ndu-[i p`rul negru, \nec~ndu-se de r~s.

ßi pe valuri luminoase oceànul lin le salt`,Orice und` lingu[e[te ar`tarea lor cea nalt`,Pe nisipul cald le-arunc` marea-n jocu-i luminos;Oceànicele corpuri, ca statuie de ninsoare,Str`lucesc \n p`rul negru, ce [i-l usc` ele-n soarePe-a lor perini nisipoase lenevite l`nguros.

Apoi fug s`-mpopuleze verdea noapte dumbr`van`ßi vorbind m`rg`ritare culeg flori \n a lor goan`.Dintr-o tuf-ive[te Satyr capu-i chel, barba-i de ]ap,Lungi urechi [i gura-i str~mb`, c~rnu-i nas. – De sus \[i stoarceLacom poama neagr`-n gur` – pituli[ prin tufe-o-ntoarce,Se str~mb` de r~s [i-n fug` se d` vesel peste cap.

Albe trec \n bolta neagr` prin a trestiei verdea]`.De o crac` pe-ape-ntins` una-[i sp~nzur-a ei bra]e,Mi[c`-n aer peste unde fructul m`rii de om`t;Altele pe spate-ntinse cu o m~n`-noat` numa,Cu cealalt` rup~nd nuferi, plini de-o luminoas` spum`.Pun \n p`r [i ca-necate lini[tit plutesc [i-ncet.

Crenge lin \ndoaie Eros – schim` face, ce v`z~nd-oEle-urmeaz` \n t`cere abia apa sf~[iind-o…çntr-o tuf`, sub un brustur doarme Satyr, beat de must…Chicotind, a lui ureche cu flori ro[ii o-ncoroan`.Lunca r~de de r`sun` verdea noapte dumbr`van` –Ele pier prin bol]i de frunze, pe-un drum verde [i \ngust…

159Versuri l ir ice

çnsereaz` [i apune greul soare-n vì de mite.Cu un ro[ fir de jeratic culmi de munte sunt tivite,Lunga lor fulger`tur` \n senin a-ncremenit.Marea aerului cald`, stelele ce-nt~rzii line,Limba r~urilor bl~nd`, ale codrilor suspine,Glasul lumei, glasul m`rei se-mpreun`-n infinit.

Codrii aiureaz` negri sub a stelelor povar`.R~uri calde ca [i sara apa-n arcuri o coboar`,Pr`v`lind-o purpurie peste sc`rile de st~nci;çn albastru-ad~nc, \n marea cerului cea lini[tit`,R`p`d mun]ii cu t`rie fruntea lor \ncremenit`ßi \n valuri verzi de gr~ne \mbl` vìle ad~nci.

Printre cremenea cr`pat`, din bazaltul rupt de ploaie,Ridica copaci monastici trunchii ce de v~nt se-ndoaie,Sco]~nd veche r`d`cin` din pietri[ul sf`r~mat;Un vultur s-aga]` m~ndru de un pisc cu fruntea nins`,Nouri lunec` pe ceruri flota lor de v~nt \mpins`ßi r`sun`-n noaptea lumei c~ntul m`rii bl~nd [i mat.

ßi atuncea peste ape fa]a sf~nt-a lunei plineç[i ridic` discul splendid \n imperiul de lumine,M`rii m~ndre poleindu-i p~nz`riile-i de-azur.Ea doarme-ale ei spume, ca m`rg`ritarul, sure,Nisipi[ul str`luce[te, r~uri scap`r`-n p`dure –çn ora[, lumini ca stele pres`rate-n mii de muri.

ßi-n poiana ce ridic` nal]ii trunchi cu frunze rare,Raza lunei alb p`teaz` umbra verde din c`rare,Filomela \mple codrii cu suspine de-amoro[i.Joe preschimbat \n t~n`r, cu imobili ochi sub gene,P~ndea umbra ml`dioas` unei fete p`m~ntene –Ei se v`d, ca s` se mire cum de sunt a[a frumo[i.

A fi r~u e-o fericire, c`ci \n nop]ile-argintieC~te gra]ii tìnuite se descop`r, i se-mbießi ascult` cu iubire tot ce valurile-i mint.

160 M. Eminescu

Lui i se descop`r nimfe de-o marmòree z`pad`,Ce \n apa lui cea clar` cursului se las` prad`,Duse de obraznici unde cu gl`scioare de argint!

ßi cumin]i frunzele toate \[i comunic` misteruri.Sur~z~nd, clipind ascult` ochii de-aur de pe ceruri,Crenge rele imiteaz` p~n-[i zgomotul de guriA c`r`rilor pierdute de pe valea cu izvoare.De s-ar [ti… c~te m~ni albe rupe-ar flori mirositoare,C~te buze ar \nchide g~ndul s~ntelor p`duri!

Cine are-urechi s-aud` ce murmùr gurile releßi vorbàre]ele valuri [i prorocitoare steleDe-ale gra]iilor amoruri, de-ale nimfelor iubit;Cine-ascult` [i nu-nstrun` arfa-i de c~nt`ri bogat`,C`ci comori de taine-ascunde orice r~u… Lunca ingrat`De-ar [opti, via]a-i toat` n-ar sf~r[i de povestit.……………………………………………………………

Dar \n camera \ngust` l~ng` lampa cea cu oliuPalid st` cuget`torul, c`ci g~ndirea-i e \n doliu:çn z`dar el gr`m`de[te lumea \ntr-un singur semn;Acel semn ce \l propag` el \n tain` nu \l crede,Ad~ncit vorbe[te noaptea cu-a lui umbr` din p`rete –Umbra-[i r~de, noaptea tace, mut`-i masa cea de lemn.

Orbul sculptor \n chilie pipìe marmura clar`.Dalta-i tremur`… \nmoaie cu g~ndirea-i temerar`Piatra rece. Neted iese de sub m~n`-i un \ntreg,Ce la lume \[i arat` palida-i, eterna-i fire,Stabil`-n a ei mi[care, mut`-n cruda ei sim]ire –O durere-ncremenit` printre secolii ce trec.

Iar pe piatra pr`v`lit`, l~ng` marea-ntunecat`St` Orfeu – cotul \n razim pe-a lui arf` sf`r~mat`…Ochiu-ntunecos [i-ntoarce [i-l arunc` aiurindC~nd la stelele eterne, c~nd la jocul bl~nd al m`rii.Glasu-i, ce-nviase st~nca, stins de-aripa disper`rei,Asculta cum v~ntu-n[al` [i cum undele \l mint.

161Versuri l ir ice

De-ar fi aruncat \n haos arfa-i de c~nt`ri \mflat`,Toat` lumea dup` d~nsa, de-al ei sunet at~rnat`,Ar fi curs \n vì eterne, lin [i-ncet ar fi c`zut…Caravane de sori regii, c~rduri lungi de blonde luneßi popoarele de stele, universu-n rug`ciune,çn migra]ie etern` de demult s-ar fi pierdut.

ßi \n urm`-le-o vecie din n`l]imi abia-v`zuteßi din sure vì de haos colonii de lumi pierduteAr fi izvor~t \n r~uri \ntr-un spa] despopulat;Dar [i ele-atrase tainic ca de-o magic` durereCu-a lor roiuri luminoase dup-o lume \n c`dereS-ar fi dus. Nimic \n urm` – nici un àtom luminat.

Dar el o zv~rli \n mare… ßi d-eterna-i murmuireO urm` ademenit` toat-a Greciei g~ndire,çmpl~nd halele oceanici cu c~nt`rile-i de amar.De-atunci marea-nfiorat` de sublima ei durere,çn imagini de talazuri, c~nt-a Greciei c`dereßi cu-albastrele ei bra]e ]`rmii-i mâng~ie-n z`dar…

Dar mai [tii?… N-auzim noaptea armonia din pleiade?ßtim de nu trìm pe-o lume, ce pe nesim]ite cade?Oceànele-nfinirei o c~ntare-mi par c-ascult.Nu sim]im lumea p`truns` de-o durere lung`, van`?Poate-urmeaz`-a arfe’-antice suspinare-aerian`,Poate c` \n vì de haos ne-am pierdut demult… demult.

*Sau ghicit-a]i vrèodat` ce socoate-un m~ndru soareC~nd c-o raz` de g~ndire ]ine lumi ca s` nu zboare,S` nu piard-a lor c`rare, s` nu cad`-n infinit?Zv~rcolindu-se alearg` turburate [i rebeleßi s` fr~ng-ar vrea puterea ce le farm`c` pre eleßi s-alerge-ar vrea \n caos de-unde turburi au ie[it.

Vecinicia cea b`tr~n`, ea la lumi privea uimit`.Mii de ani cuget`-n mite la enigma \nc~lcit`Care spa]iul i-o prezint` cu-a lui lumi [i cu-a lui legi;

162 M. Eminescu

ßi din secoli ce trecur` ea s-apuc` s` aduneToat` via]a [i puterea, sucul tot de-n]elepciuneßi se pune s` zideasc-un uria[ popor de regi.

ßi atunci apare Roma \n uimita omenire.G~nduri mari ca sori \n caos e puternica-i g~ndireßi ce zice-i zis pe veacuri, e etern, nemuritor;Iar popoarele-[i \ndreapt` a lor suflete m`re]e,A lor fapte seculare, uria[ele lor vie]e,Dup` cì prescrise-odat` pe g~ndirea-`stui popor.

Auzit-a]i de-mp`ra]ii st~nd pe tron cu trepte multe?Fruntea-ncins` \n luceferi f`cea lumea s`-i asculte,Vorba lor era o raz` \n via]a lumii-ntregi,¥`ri bogate [i-nflorite, m`ri vuinde-n adormire,Cet`]i vechi, popoare m~ndre stau sub falnica-i domnireßi cezarii-mpart p`m~ntul \n Senatul cel de regi.

Pe sub arcuri triumfale trece m~ndru-nving`torulßi-ame]it abia aude cum vuie[te surd poporul,Cum a m`rei glasuri multe se repet`, gem [i fug;Iar la carul lui de aur, cu coroane pe-a lor frunteßi \nfr~n]i de umilire, cu priviri stinse [i crunte,Regii ]`rilor \nvinse gem cu greu tr`g~nd \n jug.

Roma arde [i furtuna chiuind \n ea se scald`ßi fr`m~nt`-n valuri ro[ii marea turbure [i cald`ßi arunc`-n loc de spume nori de fum, sc~ntei [i v~nt;ßi \n nunta ei grozav` turnuri negre ea aprindeßi f`cliile-uria[e c`tr` stele le \ntinde…Evul arde – Roma este oceànicu-i morm~nt.

Norii sunt o spuz`-n ceruri [i prin ei topite stele.ßi ca oceànul negru r`scolit de visuri grele,Urbea \[i fr`m~nt` falnic valuri mari de fum [i jar;Din diluviul de flac`ri, lung \ntins ca o genuneVezi neatins cu arcuri de-aur un palat ca o minuneßi din frunte-i c~nt` Neron… c~ntul Troiei funerar.

163Versuri l ir ice

*

L~ng` r~uri argintoase, care mi[c`-n mii de valuriA lor glasuri \nmiite, printre codri, printre dealuri,Printre bol]i s`pate-n munte, lunec~nd \ntunecos,Acolo-s dumbr`vi de aur cu poiene constelate,Codrii de argint ce mi[c` a lor ramuri luminateßi p`duri de-aram` ro[` r`sun~nd armonios.

Mun]i se-nal]`, vì coboar`, r~uri limpezesc sub soare,Purt~nd pe-albia lor alb` insule fermec`toare,Ce par straturi uria[e cu copacii \nflori]i –Acolo Dochia are un palat din st~nce sure,A lui st~lpi-s mun]i de piatr`, a lui stre[in-o p`dure,A c`rei copaci se mi[c` \ntre nouri ad~nci]i.

Iar o vale nesf~r[it` ca pustiile Saharei,Cu de flori straturi \nalte ca oàze z~mbitoare,Cu un fluviu care poart` a lui insule pe el,E gr`dina luminat` a palatului \n munte –A lui sc`ri de st~nci \nalte sunt cr`pate [i c`runte,Iar \n halele lui negre str`lucind ca [i o]el

Sunt p`duri de flori, c`ci mari-s florile ca s`lci pletoase,Tufele cele de roze sunt dumbrave-ntunecoase,Pres`rate ca cu lune \nfoiete ce s-aprind:Viorelele-s ca stele vinete de diminea]`,Ale rozelor lumin` \mple st~nca cu ro[ea]`,Ale crinilor potire sunt ca urne de argint.

Printre luncile de roze [i de flori m~ndre dumbraveZbor g~ndaci ca pietre scumpe, zboar` fluturi ca [i nave,Zidite din n`lucire, din colori [i din miros,Curcubù sunt a lor aripi [i oglind` diamantin`,Ce reflect`-n ele lumea \nflorit` din gr`din`,A lor murmur \mple lumea de-un cutremur voluptos.

çntr-un loc cr`pat`-i bolta, cu-a ei stre[in-arboroas`ßi printr-\nsa-n cer vezi luna trec~nd alb` [i frumoas`,

164 M. Eminescu

165Versuri l ir ice

O regin`, jun`, blond` [i cu bra]e de argint,Ce unesc \ncruci[ate a ei mantie-nstelat`ßi albastr` peste pieptu-i alb, ca virgin` z`pad`.Ochii ei cei mari alba[tri peste nori arunc` bl~nd,

Cari se-ntind albi ca z`p`da [i ca straturi argintoase,Oferindu-i flori de aur [i viole-ntunecoase;Ea din c~nd \n c~nd plive[te c~te una, arunc~ndFlori de neau` peste ape ce alerg fulger`toare,Raze albe peste lumea vìlor celor \n floare,Dungi de-argint \n verzii codri, duio[ie pe p`m~nt,

Dar un nor pe ceruri negru se \nal]` [i se-ncheag`,Se formeaz`,-ncremene[te [i devine-o dom`-ntreag`,Plin de umbra de columne ce-l \nconjur`-mprejur;Prin columnele-i m`re]e trece c~te-o raz` mat`,A lui cùpol` boltit` e cu-argint \nconjurat`,Pe arcatele-i ferestre sunt perdele de azur.

Luna \nspre ea \ndreapt` pasuri luminoase,-ncete,Diadem de topi]i a[tri arde-n blondele ei plete,çnc`lzind aerul serei, str`lucindu-i fruntea ei;Ale domei sc`ri negrite se-nsenin – ca neaua sara –Intr`-n dom`. Ard columne sub lumina ei cea clar`ßi-[i arunc` unu-ntr-altul umbra neagr` dintre ei.

Stelele \n c~rduri blonde pe regin` o urmeaz`,Aerul, \n unde-albastre, pe-a lor cale sc~nteiaz`ßi r`m~n \ntunecate nalte-a cerurilor bol]i;Doma str`luce[te-n noapte ca din marmur` zidit`,Prin o mreaj` argintoas` ca prin vis o vezi ivit`,A ei sc`ri ajung din ceriuri a st~ncimei negri col]i.

Iar` fluviul care taie infinit-acea gr`din`Desf`[oar`-n largi oglinde a lui ap` cristalin`,Insulele, ce le poart`, \n ad~ncu-i nasc [i pier;Pe oglinzile-i m`re]e, ale stelelor icoaneUmede se nasc \n fundu-i printre ape diafane,C~t uit~ndu-te \n fluviu pari a te uita \n ceri.

ßi cu scorburi de t`m~ie [i cu prund de ambr` de-aur,Insulele se \nal]` cu dumbr`vile de laur,Zugr`vindu-se \n fundul r~ului celui profund,C~t se pare c` din una [i aceea[i r`d`cinÙn rai dulce se \nal]`, sub a stelelor lumin`,Alt rai s-ad~nce[te m~ndru \ntr-al fluviului fund.

Pulbere de-argint pe drumuri, pe-a lor plaiuri verzi – o ploaie –Snopi de flori cire[ii poart` pe-a lor ramuri ce se-ndoaießi de v~nt scutur` grele òm`tul trandafiriuA-nfloririi lor bogate, ce m~nat se gr`m`de[teçn troiene de ninsoare, care roz` str`luce[te,Pe c~nd s`lcii argintoase tremur s~nte peste r~u.

Aeru-i v`ratic, moale, stele izvor`sc pe ceruri,Florile-izvor`sc pe plaiuri a lor via]` de misteruri,V~ntu-ngreun~nd cu miros, cu lumini aerul cald;Dintr-un arbore \ntr-altul mreje lungi diamantineVioriu sclipesc suspinse \ntr-a lunei dulci lumine,Rar [i diafan ]esute de painjeni de smarald.

Pe c~nd greieri, ca orlogii, r`gu[it prin iarb` sun`,De pe-un v~rf de arbor m~ndru ]es \n nop]ile cu lun`Pod de p~nz` diamantin` peste argintosul r~u,ßi c~t ]ine podul m~ndru, printre p~nza-i diafan`,Luna r~ul \l ajunge [i oglinda lui cea plan`Ca-ntr-o m~ndr` feerie str`luce[te vioriu.

Peste podul cel u[ure, z~na Dochia frumoas`Trece \mpletindu-[i p`rul cel de-auree m`tas`,Alb`-i ca z`pad` noaptea, corpu-i nalt e ml`diet,Aurul pletelor strecoar` prin m~nu]ele-i de cear`ßi prin haine argintoase str`bat membrele-i u[oare,Abia podul \l atinge mici picioarele-i de-om`t.

Trece r~ul [i u[oar` nalte sc`ri de st~nci ea suie;La ivirea-i zi se face \n spelunci de cet`]uie,

166 M. Eminescu

167Versuri l ir ice

Ca o zi ea intr` m~ndr` \n palatul ei de st~nci;Luna e plin` de raze – sub c`ldura-i – argintoase,Orice stea e-o piatr` scump` – iar` florile focoase,Giuvaeruri umezite cu luminile ad~nci.

Umede tremur lumine pe boltirea cea albastr`.Z~na Dochia cu glasu-i cheam-o pas`re, mìastr`,Ce zbur~nd prin aer vine cu-a ei pene de pùn;C~nd acea pas`re c~nt`, lumea r~de-n bucurie,Pe-um`rul cel alb o-a[eaz` [i coboar`-n vì aurie,Unde-a r~ului lungi unde printre papur` r`sun.

çntr-o luntre – lemn de cedru – ce u[or juca pe valuri,Z~na Dochia se suie dezleg~nd-o de la malurißi pe-a fluviului spate ea la vale \i d` drum;Repede luntrea alearg` spintec~nd argintul apei,Culcat` pe jum`tate, Dochia visa, frumoas`.ßi la luntrea ei bogat` lebede se-nham-acum.

Dar din ce \n ce coboar` r~ul lat, el se-ad~nce[teçn p`duri \ntunecate, unde apa-abia sclipe[te,Mai agiuns` de a lunei raze doar din c~nd \n c~nd;Tot mai nal]i trunchii p`durii ca st~lpi mari [i suri se urc`,P~n-ajunge de-a lor ramuri \n bol]i m~ndre se \ncurc`,P~n-acop`r cu-aste arcuri fluviul lat [i profund.

Ca prin bol]ile cr`pate unei gotice ruine,Mai str`bat prin bol]i de frunze razele lunei senine,çmpl~nd p-ici, pe colo r~ul cu fulger`toare dungi;Pe-um`rul Dochiei m~ndre c~nt` pas`rea mìastr`,Valuri r~d [i-ntunecoas` m~n` lumea lor albastr`,Repezind luntrea bogat` pe [iroiurile lungi.

Prin p`durile de basme trece fluviul c~nt`rii.C~teodat` \ntre codri el s-adun`, ca a m`reiMare-oglind`, de st~nci negre [i de mun]i \mpiedecatß-un gigantic lac formeaz`, \ntr-a c`rui s~n din soareCurge aurul tot al zilei [i \l \mple de splendoare,De po]i num`ra \n fundu-i tot argintul adunat.

Apoi iar se pierde-n codrii cu trunchi gro[i, cu frunza deas`,Unde-n arborul din mijloc e vr`jita-mp`r`teas`,Unde-n s`lcii ml`dioase sunt copile de-mp`rat;Codrul – \naintea vrajei – o cetate fu frumoas`.A ei arcuri azi \s ramuri, a ei st~lpi sunt trunchiuri groase,A ei bol]i stre[ini de frunze arcuite-ntunecat.

Sara sun` glas de bucium [i cerboaice albe-n turmePrin c`r`rile de codru, pe de frunze-uscate urme,Vin rup~nd verzile crenge cu talangele de g~t,ßi \n mijlocul p`durii ocolesc stejarul mareP~n-din el o-mp`r`teas` iese alb`, z~mbitoare,Pe-um`r gol doni]` alb` – stem`-n p`rul aurit.

Din copaci ies z~ne m~ndre, de-mp`rat frumoase fete,¥in~nd doni]e pe umeri, ginga[e, nalt-ml`diete,Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se \nclin,Ce sub dulcile lor m~ne \[i ofer` r`bd`toareUgerele lor \mplute, [i \n doni]i sun`toareLaptele-n caden]` curge, codru-mpl~nd c-un murmur lin.

Luntrea cea de lebezi tras` mai departe, mai departeFuge pe-albele oglinde ale apei ce se-mparteSub a luntrei plisc de cedru \n lungi brazde de argint –ßi din ce \n ce mai m~ndre, mai \nalte, mai frumoaseSunt p`durile antice – ele-ngroap`-ntunecoaseCu-a lor v~rfuri mun]ii m~ndri, st~ncile ce-n cer se-ntind.

C~t de lat s` mi[te-un fluviu ale apei lui revolte,Arbori de pe mal deasupr`-i se ajung \n m~ndre bolte,Ramurile se-ntre]ese, crengile se \mpletesc,Frunza deas` sm`l]uie[te nalta, verdea boltitur`,R~u-n vecinica lui umbr` \n ad~nc suspin`, cur`…Pe-a lui maluri \nflorite cai \n umbr` r`t`cesc.

Soarele trec~nd pe codri a lui roat` de-aur moale,V~rfurile verzi de codri le \ndoaie-n a lui cale,ßi sosind la vrèo lunc` \nsu[i el vede mirat

168 M. Eminescu

Ce departe e p`m~ntul [i ce nal]i trunchii p`durii,ßi de[i c`l`tore[te pe a lor v~rfuri, totu[i murii –Bol]ile groase de frunze – a lui raze nu str`bat.

L~ng-izvoarele-nflorite pasc cai albi c-a m`rii spume –Zi ori noapte nu v`zur` de c~nd sunt pe-aceast` lume,Luna s~nt`, stele de-aur soare alb [i z~mbitor,Pentru ei necunoscute-s. Umbra verde claroscur`ßi mirositorul aer, fluvii ce sclipinde cur`çn ad~ncile dumbrave printre ]`rmii plini de flori –

Astea numai le cunosc ei. – Coamele flutur c-argintul,Ca la lebede se-ndoaie g~tul lor, iar` p`m~ntulAbia-atins e de picioare potcovite cu-aur ro[;Colo-n umbra \ndulcit` de miroase-mb`t`toare,Capul mic ei [i-l ridic`, n`ri \mfl~nd spre dep`rtareßi urechea ascu]ind-o glas de-aud prin arbori gro[i.

Luntrea cea de lebezi tras`, mai departe, mai departeFuge pe-albele oglinde ale apei [i se-mparteSub a luntrei plisc de cedru \n lungi brazde de argint:ßi deodat` zi se face – un ocèan de lumin` –Fluviul a ie[it din codri \n c~mpii f`r` de fine,Cari verzi [i \nflorite, m~ndre-n soare se \ntind.

Dar c~t ]ine r`s`ritul se-nal]-un munte mare –El de dou` ori mai nalt e dec~t dep`rtarea-n soare –St~nc` urcat` pe st~nc`, pas cu pas \n infinitPare-a se urca – iar fruntea-i, cufundat`-n \n`l]ime,Abia marginile-arat` \n albastra-ntunecime:Munte jum`tate-n lume – jum`tate-n infinit.

Iar \n pieptu-acestui munte se arat-o poart` mare –Ea: \nalt este boltit` [i-ntr-ad~nc \n piatra tare,Iar de pragu-i sunt unite nalte sc`ri de negre st~nci,Cari duc ad~nc \n valea cea de-acol-abia v`zut`ßi-n p`durile umbroase cu-ad~ncimi necunoscuteßi-n c~mpii unde mii r~uri s-argintesc plane [-ad~nci.

169Versuri l ir ice

Pe acea poart` din munte iese zori \n coruri dalbe,Ridic~ndu-se \n cerul dimine]ii dulci, rozalbe,Pe-acolo soarele-[i m~n` car cu caii arz`tori,Pe-acolo noaptea r`sare blonda lun` argintoas`ßi popoarele de stele iese-n roiuri luminoase,ßi pe cer se \mpr`[tie ca de aur sfinte flori.

Zeii Daciei acolo locuiau – poarta solar`çn a oamenilor lume sc`rile de st~nci coboar` –ßi \n verdea-ntunecime a p`durilor s-adun;ßi pe negre st~nci trunchiate stau ca-n tron \n verdea lumeßi din cupe beau auror` cu de neguri albe spume,Pe c~nd mii de fluvii albe nasc \n umbr` [i r`sun.

C~teodat`-un corn de aur ei r`sun`-n dep`rtare,Trezind sufletul p`durii, codrilor ad~nci c~ntare,Cheam` caii lor ce-alearg` cu-a lor coame-mflate-n v~nt:Vin \n herghelii de neau`, pe c`r`ri demult b`tuteßi pe ei zeii \ncalic str`b`t~nd pe \ntrecuteCodrilor nalt \ntuneric, f`r-de cap`t pe p`m~nt.

Dar adesea pe c~nd caii dorm \n neagr` dep`rtare,Luna, z~na Daciei, vine la a zeilor serbare:Soarele, copil de aur al albastrei sfintei m`ri,Vine ostenit de drumuri [i la mas` se a[eaz`,Aerul se aure[te de-a lui fa]` luminoas`,Sala verde din p`dure str`luce[te \n c~nt`ri.

ßi ca zugr`vi]i stau zeii \n lumina cea de soare.P`rul lor cel alb luce[te, barba-n br~u li curge mare,Cre]ii buzei lor s` numeri po]i \n aerul cel clar;Hainele \ntunecate albe par \n str`lucireßi ei r~d cu veselie l-a p`harelor ciocnire,Iar` luna ru[inoas` pe sub gene s-uit` rar.

Haina lung` [i albastr` e cusut` numa-n stele.Iar` albii s~ni de neau`, str`lucesc, cu de m`rgeleßi m`rg`ritare salb`, pe un fir de aur prins;

170 M. Eminescu

P`ru-i lung de aur galb`n e-mpletit \n cozi pe spate,Ochii ei c`prii se uit` la cerescu-i m~ndru frateßi de melancolici g~nduri al ei suflet e cuprins.

çnainte de plecare – ea, doinind din frunz`, cheam`Zimbrii codrilor cei vecinici, li dezmiard` sura coam`,Li \ndoaie a lor coarne, pe grumaz \i bate linßi pe frun]i ea \i s`rut`, de r`m~n steme pe ele,Apoi urc` negrul munte, pe [ivoaiele de stele,Lin alunec` [-alene drumul cerului senin.

çnd`r`tu-acelui munte, infinita \ntinsoareE frumoasa-mp`r`]ie m~ndr` a s~ntului soareßi pe coaste sunt palate, ce din verzile gr`diniStr`lucesc marmora alb` [i senin` ca z`pada,Cu intr`ri \n veci deschise, cu sc`ri netezi, colonadeLungi de marmure ca ceara \n lungi bolte se \mbin.

Pe-a ferestrelor mari laturi sunt l`sate largi perdele,Mreje lungi de aur rum`n – au ]esut ani mul]i la eleM~nile surorei albe. Aeru-i de diamant,El plute[te-n unde grele de miroase-mb`t`toarePeste vìle ca r~uri desf`[urate sub soare,Pe dumbr`vi cu rodii de-aur, peste fluvii de briliant.

ßi o[tiri de flori pe straturi par a fi stele topite,Fluturi ard, sclipesc \n soare, orbind ochii ce \i vede,Ca idei sc`ldate-n aur [i-n colori de curcubù;Pe gr`dinile-nflorite, peste m~ndrele dumbraveNorii mi[c` sus \n ceruri \nfoiatele lor nave –Rostre de jeratec [-aur, vele lungi de curcubù.

A-mp`ratului de soare bol]i albastre [i cu steleSe ridic`-n caturi nalte tot castele pe castele.Cu fere[ti de aur d-Ofir, cu oglinzi de diamant,Cu scosùri de albe marmuri, cu covoare de purpur`;Printre m~ndrele coloane o c~ntare bl~nd murmur` –E un v~nt cu suflet dulce \ntr-un aer de briliant.

171Versuri l ir ice

ßi nici umbra nu se prinde d-atmosfera radioas`.Ca prin ap` cristalin` trec cu frun]ile frumoase,Trec a soarelui copile printre aerul cel cald;A lor p`r e ca [i ambra, ca [i crinul a lor fa]`,Abia-atinse-s a lor umbre de o tainic` ro[a]` –Auror` trandafirie prin ferestre de smarald.

çntr-o lume f`r` umbr` e a soarelui cetate,Totul e lumin` clar`, radioas` voluptate,Florile stau ca topite, r~urile limpezi sunt;Numai colo \n departe [i-n albastr` dep`rtareAle zorilor gr`dine clar se v`d str`lucitoare,Cu boschetele de roze [i cu crinii de argint.

Acolo sunt lacuri limpezi, rumene \n a lor fire,De-a gr`dinilor de roze tìnuit` oglindire,ßi din curtea argintie zorile r~z~nde ies;Haine verzi [i transparente coprind membrele rozalbeßi \n lac ele arunc` roze cu m~nu]e albe,Netezind a lor spr~ncene, d~nd din frunte p`rul des.

çntr-o dulce [i umbroas`, viorie atmosfer`,Se ridic` dintre lunce, cu-a ei cùpole de cear`çnchegate ca din umbr` verde [i argint topit,Transpar~nd prin diamantoas` fin` de paing`n p~nz`,Monastirea alb-a lunei ce prin lumi va s` s-ascunz`,Cu coloane-nconjurate de a vi]ei-ncol`ciri.

Ai gr`dinei arbori m~ndri cu \ntunecatul verdeConjura]i [-acoperi]i-s cu-ieder` ce-n v~rf se pierdeMi[c~nd florile ei albe – flamuri cu-nflori]ii cre]i –ßi \n muri de frunzi lucinde, [i \n sc`ri de flori pendenteßi \n poduri leg`nate de zefire somnolente –Dintr-un arbore \ntr-altul iedera trece m`re].

Sp~nzur` din ramuri nalte vi]ele cele de vie,Struguri vine]i [i cu brum` poam` alb` aurie,ßi albine roitoare luminoas` miere sug;

172 M. Eminescu

Caii lunei albi ca neaua storc cu gura must din strugurißi la vinul ce-i \mbat` pasc mirositorii rugurißi \n sara cea etern` veseli nechez~nd ei fug.

ßi \n monastirea lunei cu-argintoas` colonad`,Vezi cum trece ea frumoas` – corpu-i dulce de z`pad`,Umerii, cu-a lor lumine, par de aur moale blond,Abia corpul coperit e de-un gaz moale ce transpare –Astfel trece ea frumoas`, cu-a ei bra]e sclipitoare,Reflectat`-n mii oglinde de pe muri [i din plafond.

ßi-n odìle \nalte din frumoasa monastireSunt pe muri tablouri m~ndre, nimerit` zugr`vireAle miturilor dace, a credin]ei din b`tr~ni;Prin gr`dini cu albe-izvoare sunt a lunei dulci amoruri,Sau palate argintoase unde zori trìesc \n coruri,Sau p`durea cea vr`jit` cu frumoasele-i regini.

åsta-i raiul Daciei veche-a zeilor \mp`r`]ie;çntr-un loc e zi etern` – sara-n altu-n vecinicie,Iar \n altul, zori eterne cu-aer r`coros de mai;Sufletele mari viteze ale-eroilor DacieiDup` moarte vin \n [iruri luminoase ce \nvie –Vin prin poarta r`s`ririi care-i poarta de la rai.

*Colo Dun`rea b`tr~n`, liber`-ndr`znea]`, mare,C-un murmur rostogole[te a ei valuri g~nditoareCe mi[c~ndu-se-adormite merg \n marea de amar;Astfel miile de secoli cu vie]i, g~ndiri o mie,Adormite [i b`tr~ne s-ad~ncesc \n vecinicießi \n urm` din izvoare timpi r`cori [i clari r`sar.

Dar pe-arcade negre-nalte, ce molatec se-nmorm~nt`çn a Dun`rii dulci valuri ce vuiesc [i se fr`m~nt`,Trece-un pod, un g~nd de piatr` repezit din arc \n arc;Valurile-nfuriate ridic frun]ile r`stite,ßi izbind cu repejune arcurile neclintite,Gem, picioarele le scald` la st~ncosul lor monarc.

173Versuri l ir ice

Peste pod cu mii de coifuri trece-a Romei grea m`rire.Soarele orbe[te-n ceruri de a armelor lucire,Scuturi ard, car`le treier [i vuiesc asurzitor;Iar Saturn, cu fruntea nins` st~nd pe steaua-i alburießi-arunc~nd ochii lui turburi peste-a vremii-mp`r`]ie,Aiurind \ntreab` lumea: – ßi aceia-s muritori?

Colo unde stau Carpa]ii cu de st~nci \nalte coaste,Unde paltinii pe dealuri se \n[ir ca m~ndr` oaste,Mun]ii ]eap`na lor frunte o suiau-n-albastre bol]i;Stau t`cu]i osta[ii Romei, ridic~nd fruntea lor lat`,Str`lucitele lor coifuri, la st~ncimea detunat`,Unde ultima cetate ridica-n nori a ei col]i.

Nori ca de bazalt de aspri se zidesc pe-albastra bolt`,Parc-auzi a M`rii Negre [i a Dun`rii revolt`ßi a lumii-ncheieture parc` le auzi tr`snind;R`sculatu-s-a-Universul contra globului din aer?Stelele-n o[tiri se mi[c`? çmp`ra]ii sori se-ncaier?Moare lumea? Cade Roma? Surp` cerul pe p`m~nt?

Nu. Din fundul M`rii Negre, din \nalte-ad~nce hale,Dintre st~nce arcuite \n gigantice portaleOastea zeilor Daciei \n lungi [iruri au ie[it –ßi Zamolx, cu uraganul cel b`tr~n, prin drum de nouri,Mi[c` caii lui de fulger [i-a lui car. C`l`ri pe bouri,A lui oaste luminoas` \l urma din r`s`rit.

Ca o negur-argintie barba lui flutur`-n soare,Pletele-n furtun`-nflate albe ard ca o ninsoare,Col]uroasa lui coroan` e ca fulger \mpietrit,çmpletit cu stele-albastre. R`sturnat \n car cu rune,Cu-a lui m~n-arat` drumul la o[tirile-i b`tr~neßi de dor de b`t`lie crunt e ochiul str`lucit.

Astfel arcul nalt din ceruri el \l urc` cu grandoare.Mun]ii lungi \[i clatin codrii cei antici, [i-n r`sunarePr`v`lesc de st~nci c`ciule, salut~nd \ntunecat;

174 M. Eminescu

Iar hlamida lui cea alb` zv~rle falduri de z`pad`,C~nd el bra]ul \[i ridic` strig~nd st~ncelor s` cad`,Mi[c~nd codrii de r`sun` \n imperiul lor urcat.

ßi-n zenit opri o[tirea-i peste armia roman`.– Decebal! el strig`-n nouri – \i detun, \i iau \n goan`ßi Danubiul o s` beie a lor sacre legiuni.Decebal s-arat` palid \n fereasta nalt`-ngust`ßi coroana [i-o ridic` c`tr-imaginea august`ßi se uit` cu durere la divinii sì str`buni.

Iar pe plaiuri verzi de munte o[tile-urbei risipitePrivesc cerul, zeii dacici, armiile lor pornite –Rupt e [irul lor pe-alocuri de al soarelui foc ro[.Pe un trunchi \nalt de st~nc` chiar cezarul st`-n uimire:– Ridica]i semnale urbei \nspre-a cerului o[tireßi striga]i: Cu noi e Roma! – Codri-ad~nci [i-ntuneco[i

Clocotesc de lungul fream`t [i de-a armelor sunare.Armia: „Cu noi e Roma! “ Acvilele-i ard \n soareVan din Sarmisegetuza vin s`ge]i \n ro[ii ploi,Scuturi se \ndrept spre d~nsa, oprind grindina de-aram`,Zeii url` – st~nci se clatin, norii-n f~[ii se distram`ßi pe fulgeri lungi [iroaie curg \n mun]ii rup]i [i goi.

Din apus vin zeii Romei. Pe o stea de vulturi tras`,Zeus de nori-adun`torul urc` bolta maiestoas`,Mart \ncoard` arcul falnic spre Zamolxe a]intit;Ca s` scape neamul nobil r`s`rit din a lui coaste,çnsu[i el a urbei semne le ridic` \nspre oaste,ßi de-antica lui turbare tremur norii de granit.

Lumea pare r`sculat` din caotic-ad~ncime.Nori se suie-n st~lpi [i-n globuri. Din etern`-ntunecimeCa s` lupte-acuma Joe pe titani i-a liberat;ßi tun~nd ei urc` cerul, surp~nd sc`rile de nouri,De sub scuturi de fier negru arcurile-ntind \n bouri,De se n`ruie v`zduhul de-al s`ge]ilor v`rsat.

175Versuri l ir ice

Negurile-n st~lpi se-ncheag`, suind v~rful lor \n soare –Par un codru sur [i vecinic. Lunci albastre lucitoareSe deschid ca loc de lupt` \n p`duri de nori [-argint;Printre st~lpii suri s-arat` coifuri m~ndru a[ezatePe pletoase frun]i divine – pavezi de-aur ridicate,L`nci ce fulger` \n soare, arcuri ce se-ntind \n v~nt.

Joe-ncrunt`-a lui sprincen` [i ca un copil tresareVechiul glob – mun]ii se clatin, ceruri tremur, marea moare.E semnalul cel de lupt` \ntre-armiile de zei;ßi Zamolx fr~nele las` cailor lui de jeratic,Coama lor se \mfl`-n limbe de-aur – tremur nebunatec,Bouri daci r`stindu-[i fruntea surp` norii to]i cu ei.

Lupta-i crud`, lung`, aspr`. Lumin pavezele dave,Sori [i lune repezite printr-a norilor dumbraveArd albastrele armure ale zeilor romani;Pa[ii lor amestec cerul – caii tropot`, iar bouriCa de tunete un secol \mplu halele de nourißi se fr~ng cr~[nind \n scuturi spadele-albe-a lui Vulcan.

çn z`dar, c`ci ne\nvinse [iruri lungi de b`t`lieç[i zdrobesc armele-n scuturi pe a cerului c~mpie:Ne\nvin[i [-unii [i al]ii – [-unii [-al]i nemuritori.çn z`dar Marte s-arunc` spre a sparge [iruri daceßi \n van fulger` Joe supra coifelor audace,Neclinti]i stau [-unii [-al]ii \n m`rea]` lupta lor.

Pe un arc de cer albastru \n senin` dep`rtare,Rezima]i pe l`nci [i scuturi, zeii nordici stau \n soare,O etern` auror` r`core[te lumea lor;Iar \n fruntea-acelei bolte, pe un tron cu spata mare,Odin ad~ncit \n g~nduri vede-a luptei lungi grandoareßi coroana-i de-aur luce pe-a lui frunte arz`tor.

Pletele-albe cad c-argintul pe-umere-n fir \mbr`cate.Lin \[i neteze[te barba [i priviri \ntunecateOchii lui cei mari alba[tri spre lupta[i au \ndreptat;

176 M. Eminescu

Freea alb` ca z`pada, zvelt`, \n albastr` hain`,Capul ei muiat \n aurul pletelor, c-o dulce tain`,Razim` de-umerii asprii l-al Valhalei \mp`rat.

C~nt`re] e uraganul pentru lupta care arde,Bolta lirei lui e cerul, st~lpi de nori sunt a lui coarde.V~ntur~nd stelele ro[ii prin argintul neguros,Ele lunec` frumoase prin \mflarea s~nt`-a strunii,G~nduri d-aur pres`rate \n c~nt`rile furtunii,Codri-antici de v~nt se-ndoaie [i r`spund \ntunecos.

Joe vulturilor las` fr~nele. Cu-a lor aripeLungi [i negre ei \ntunec soarele. Iar` \n r~peGoale [i ad~nci de nouri e Zamolxe-n a lui car –El v`zu capul lui Joe, cum l-apus de soare-n valeVezi un v~rf de munte negru scris cu raze triumfale,Pe c~nd el cu \ntuneric peste vì st` temerar.

Ochii-olimpicului negri a]intesc cadrul. Cu fric`,Spre-a opri acea privire, dacul manta [i-o ridic`.Caii speria]i necheaz`, tremur~nd ei se \nal]`;C-o strigare rece Joe fulgerul i-nfige-n coasteßi a zeilor Daciei crunt` [i m`rea]` oasteOrbit` aude glasul p`rintelui lor r`nit

ßi-o \ntorc la fug`; caii, carul rupt \n nori r`stoarn`,Din titanicele arcuri ploaie de s`ge]i se toarn`,Nimerind \n spate goale pe fugarii cei divini;ßi r`ni]i, url~nd ei bolta o coboar`, [-o color`Cu-a lor s~nge care-n r~uri ude, ro[ii, de-auror`,çmple-a norilor sp`rture cu mari lacuri de rubin.

Norii fug [i se desf`[ur – bolta limpede se-ndoaie.çn zenit stau zeii Romei \n auritele lor straie,L`ncile [i-ncruci[eaz` privind armia din vì;A lor chipuri luminoase str`lucesc frumoase-n soare,Ei [i-ntorc caii cei falnici [i-auritele lor careSpre apus – iar ro[ul soare \i urmeaz`-ncet pe ei.

177Versuri l ir ice

Zeii daci ajung la marea, ce deschide-a ei portale,Se reped pe trepte nalte [i cobor \n sure hale.Cu lumina, ei \ngroap` a lor trai \ntunecos;Dar` ea, \nfiorat` de ad~nca ei durere,çn imagini de talazuri c~nt-a Daciei c`dereßi cu-albastrele ei bra]e ]`rmii-i m~ng~ie duios.

Se constel` sara. Ziua a fugit \n lumea m`riißi pe culmile de munte focuri au aprins str`jeriiCa [i pete mari de aur n-umbra vìlor ad~nci,Ele par suspinse-n nouri. L~ng` foc str`jerii-arunc`Pe pere]ii suri de piatr` umbra lor fantastic-lung`.Armia doarme pe paji[ti ridicate [i sub st~nci.

Sub o st~nc` l~ng` focul ce pere]ii \i afum`,Cezaru-i culcat pe paie, singur, cu-a lui grije numa;Sub el, vìle ad~nce pline de neguri [i somn.El privea la focuri ro[ii [i la st~nci de umbr` pline;Ca un clopot clar albastru [i stropit cu mii lumineCerul lumea o cuprinde cu sinistru-i m~ndru domn.

Amor]it el mi[c` limba lui de tunet printre nouri,Trezea, sc`p`r~nd printr-\n[ii, ale vìlor ecouri,Iar \n c~rduri cuvioase stelele se mi[c`-ncet,Intr`-n domele de neguri argintii, multicoloane;De-a lor rug` plin`-i noaptea. A lor dulci [i moi icoaneçmplu vìle de lacrimi, de-un sclipit \mpr`[tiet.

Ale focurilor raze cearc` neguri s` str`bat`ßi de dunge de lumin` umbra vìi e tìat`,Cari trec prin \ntuneric r~uri [i izvoare-albind;Lumin~nd \n ochi de codri, sc`p`r~nd pe repezi unde,V~ntul c-o suflare pl~ns` codrii negri \i p`trundeßi vr`je[te lin din frunze, [i vorbe[te aiurind.

Pe un v~rf de munte negru rari \n lun` stau stejarii,Iar Traian pare c` vede r`s`rind prin ei cezarii,Salut~nd a Romei semne cu-a lor mort, ad~nc sur~s;

178 M. Eminescu

ßi \ncet ei trec prin aer, privind lung cetatea dac`,Binecuv~nt~nd o[tirea spre apus ei iar`[i pleac`,A lor [iruri luminoase \mplu aerul de vis.

çnr`d`cinat`-n munte cu trunchi lungi de neagr` st~nc`,R`pezit` nalt \n aer din pr`pastia ad~nc`,Sarmisegetuza-ajunge norii cu-a murilor col]i;ßi prin arcurile-nguste, f`clii ro[ii de r`[in`Negrul nop]ii \l p`teaz` cu bolnava lor lumin`,R`nind asprul \ntuneric din a halelor lungi bol]i.

ßi prin arcuri \ndoite la lumini de ro[ii tor]ii,Aduna]i v`zu cezarul la cumplita mas-a mor]ii:Ducii daci. F`clii de smoal` sunt \nfipte-n st~lpi [i-n muri,Lumin~nd halele negre, armuri albe [i curate,At~rnate de columne, l`nci [i arcuri r`zimateDe p`re]i – pavezi albastre str`lucind pe st~lpii suri.

Ducii-s nal]i ca brazi de munte, tari ca [i s`pa]i din st~nc`.Crunt e ochiul lor cel mare, trist`-i raza lor ad~nc`,Pe-a lor umeri sp~nzur ro[ii piei de tigru [i de leu,Tari la bra] [i drep]i la suflet [i piepto[i, cu spete late,Coifuri ca granit de negre au pe frunte a[ezateßi-a lor plete lungi [i negre pe-umeri cad de semizeu.

Cupele – ]este de du[man – albe, netede, uscate,çn argint, cu toate de-aur prea maestru cizelate –ßi cu ele-n m~n`-nconjur lunga mas` de granit;Vor mai bine-o moarte crud` dec~t o via]` sclav`Toarn`-n ]estele m`re]e vin [i peste el otrav`,ßi-n t`cerea s~nt-a nop]ii ei ciocnesc, vorbesc [i r~d.

R~d [i r~sul \nsenin` ad~ncita lor paloare.Se sting una c~te una faclele mirositoare,Se sting una c~te una vie]ile ducilor daci;De pe scaune cad pe piatra rece, sur`, ce pode[teSala. – To]i, to]i p~n-la unul. Unul \nc` tot trìe[te,Arde s~nta lui coroan`, fulger ochii lui audaci.

179Versuri l ir ice

Luna-n oceàn albastru scald` corpul ei de aurLumin~nd culmile sure [i ad~ncul colc~ntaur,Dintru care-ie[it se v~r`-n nouri anticul castel;Decebal (palid ca murul v`ruit \n nop]i cu lun`)Se arat` \n fereast` [i-[i \ntinde alba m~n` Moart` din flamida neagr` ce-l acopere pe el.

El vorbe[te. ßi profetic glasu-i secolii p`trunde:Sufletu-i naintea mor]ii lumineaz-a vremii unde;G~ndul lui – o prorocie, vorba lui – m`rg`ritar;ßi l-aude valea-ad~nc` [i l-aud stelele multe.De pe st~nca lui cezarul st`-n uimire s`-l asculte,Vorbele-una c~te una lunec`-n ureche-i clar:

– Vai vou`, romani puternici! Umbr`, pulbere [i spuz`Din m`rirea-v` s-alege! Limba va muri pe buz`,Vremi veni-vor c~nd nepo]ii n-or pricepe pe p`rin]i –C~t de nalt` vi-i m`rirea tot a[a de-ad~nc- c`derea.Pic cu pic sec~nd p`harul cu a degrad`rei fiere,çmb`ta-se-vor nebunii – despera-vor cei cumin]i.

Pe-a istoriei mari p~nze, umbre-a sclavelor popoarePriz`rite, tremur~nde trec – o lung` acuzare –T~r~nd sufletul lor ve[ted pe-al corup]iei noroi.Voi nu i-a]i l`sat \n voia sor]ii lor. Cu putrezirea Sufletului vostru propriu a]i \mplut juna lor fire,Soarta lor v` e pe suflet – ce-a]i f`cut cu ele? Voi!

Nu vede]i c` \n furtune v` bl`stam` oceàne?Prin a craterelor gure r`zbunare strig vulcane,Lava de evi gr`m`dit` o reped ad~nc \n cer,Prin a evului nori negri – de jeratic crunt` rug`C`tre zei – ca neamul vostru cel c`zut, ei s`-l distrug` –Moartea voastr`: firea-ntreag` [i popoarele o cer.

Va veni. St~rni]i din pace de-a prorocilor c~ntare.Din p`duri eterne, hale verzi, vor curge mari popoareßi g~ndiri de predomnire vor purta pe fruntea lor;

180 M. Eminescu

Constela]ii s~ngeroase ale boltelor albastreZugr`vi-vor a lor cale spre imperiile voastre,Fluvii cu de pavezi valuri \nspre Roma curg`tori.

De pe Alpi ce stau deasupra norilor cu fruntea nins`,De prin bol]i de codru verde, de prin st~ncile suspinse,Pe a pavezelor s`nii cobor~-vor \n [ivoi;Cu cenu[a pocìn]ei [i-a \mplea p`m~ntul fruntea,Cu cenu[a Romei voastre – moarte legioane – punte.Peste r~uri. ßi nimica nu se v-alege din voi.

Ve]i ajunge ca-n t~mpire, \n sclavie, degradare.Pas cu pas cade-n ru[ine neamul vostru s~nt [i mare:C`-n ilo]i se va preface gintea de-n]elep]i [i crai,C~nd barbarii vor aduce delta s~ntelor lor vise,çmbr~ncind \n \ntunerec toate cele de voi zise.Vai vou`, romani puternici, vai vou`, de trei ori vai!

Astfel zise. çn bl`st`mu-i m~na-i alb` [i uscatÈl o scoate pe fereast` [i coroana-ntunecat`De pe frunte o arunc` \n abisul vìi-ad~nci;Palid, ad~ncit ca moartea, ca o umbr` st` \n lun`,P`rul lui de v~nt se \mfl`, iar` vorbele-i r`sun`ßi blestemu-i se repet` repezit din st~nci \n st~nci!

ßi uimit st`tea Cezarul… Cuge]i tu, p`m~nt? – el zise –Avem noi \n m~ni a lumei soarte sau cortegi de vise?Hot`r~]i de-a ta g~ndire urm`m azi ziua de ieri?…ßi \n ordinele-eterne mi[c-asupra-i universulOceànele-i de stele. Ce ironic li e mersul!Cezare! c~t pai de mare – [i ce mic \n adev`r!

S~mburele crud al mor]ii e-n via]`… ßi-n m`rireAfli germenii c`derei. Astfel toate sunt \n fire,Astfel au c`zut romanii, mari \n bine, mari \n rù.Da-i cumplit s` vezi un popol os~ndit s` fie mareChiar \n rù, c` mereu cre[te ru[inoasa-i degradareßi nici moartea nu-i trimite nenduratul Dumnezeu.

181Versuri l ir ice

C`ci a mor]ii bra] puternic, c~nd st` via]a s-o despart`,Nu se-ndur` s` ridice s~ngeroasa-i lung` bard`,Cum c`lùl greu se-ndeamn` la un cap d-imperator:Zeii preget` s`-[i deie-a lor sentin]`… ßi-n uimireCuget` – de au fost popol destinat spre nemurire,Au fost ei – [i dac` mor ei – suntem noi nemuritori?…

Str`nepo]ii?… Rup]i din trunchiul ce ni da via]` fertil`,Pe noi singuri ne uitar`m printre secoli f`r- de mil`.Ei purtau coroane de-aur, noi duceam juguri de lemn…Exila]i \n st~nci b`tr~ne au umplut ei cu noi lumea,Am uitat m`rirea veche, cu ru[ine chiar de nume,Multe semne de pieire [i de via]` nici un semn.

Au fost vremi c~nd pe p`m~ntul lor n-aveau loc s`-nmorm~nteMor]ii lor… P-inimi regale [i pe membrele lor sfinteSp~nzura zdren]e umilice de sclavi, de cer[itori –C`ci sim]ir`-n ei sc~nteia care secolii aprinde.çntrona]i au fost \n tronuri arse-n foc… ßi pe-a lor fruntePusu-[-au de fier coroane arse-n foc sf`[iitor.

ßi de[i-n inima noastr` sunt semin]e de m`rire,Noi nu vrem a le cunoa[te; c`ci strìna-ne g~ndireAu zdrobit a vie]ii veche uria[, puternic lan];Secoli lungi ce-au r`mas v`duvi de a Romei spirit mareL-au creat… \n noi el este; noi \l stingem. Dac` moare,Noi murim… ramul din urm` din trupina de gigan]i.

C~nd \i cuge]i, cugetarea sufletu-]i divinizeaz`.çn trecut mergem, cum zeii trec \n cer pe cì de raze.Peste ad~ncimi de secoli ne ridic` curcubei;Un popor de zei le trecem, c`ci prin evi de vecinicieAuzim cetatea sf~nt` cu-nmiita-i armonie…ßi ne sim]im mari, puternici, numai de-i g~ndim pe ei…

*

Miaz`noaptea-n visuri d-iarn` \[i petrece a ei via]`.Doarme-n valurile-i sfinte [i-n ruinele-i de ghea]`,

182 M. Eminescu

çnso]it` de-ani o mie cu b`tr~nul rege Nord,Ce, superb \n haina-i alb`, barba-n v~nturi, fruntea nins`,Rece sufl`,-n nori arunc` vocea-i turbure [i pl~ns`,çmb`tat de m~ndre stele [i c~ntat de-al m`rii-acord.

Reci [i tri[ti petreceau so]ii; iarna-n zilele-i eterneV`l de-argint peste pustiuri ca lin]oliu \l a[terne.V~nturi reci \s respirarea undelor ce-au amor]it;Arfa lui prin nouri strig` – inima-i e ger [i ghea]` –Marea, ca s` delireze, v~nturi s` mugeasc`-nva]` –Stelele s-oglind`-n neau` pe pustiul nesf~r[it.

Dar atuncea c~nd sose[te bl~nda miezenop]ii or`,Ceru-albastru ca safirul m~ndre raze \l color`ßi din a Nordului frunte plin se nal]`-astrul polar –Atunci marea nu r`sare printre st~nci de v~nt gonit`,V~ntul pe-aripi nu mai duce pulberea iernei-aurit`,Toate tac c~nd raza-i alb` cade-n marea de amar.

ßi c~nd steaua se \nal]` de pe fruntea lui de rege,Nordu-atunci cu visuri m~ndre noaptea lung` [i-o petrece.De pe st~nca-n care tron`, el picioare de granitLe \ntinde-n fundul m`rii cel amar [i f`r` fine.P`ru-i alb flutur`-n v~nturi, stuf de raze lungi, senine,Umerii, dealuri de neau` se \nal]`-n infinit.

Iar` fruntea lui uscat` st` prin viscole rebele,Surp~nd nourii cei aspri [i amesteca]i cu stele –Jos e-nmorm~ntat de mare, sus e-ncununat de cer;Atunci luciul m`rii turburi se aplan`, se-nsenin`ßi din fundul ei s`lbatec auzi c~ntec, vezi lumin` –Visul unei nop]i de var` s-a amestecat \n ger.

ßi \n fundul m`rii aspre, de safir m~ndre palateRidic bol]ile lor splendizi, [-a lor hale luminate,Stele de-aur ard \n facle, pomi \n floare se \n[ir;ßi prin aerul cel moale, cald [i clar, prin dulci lumineVezi plutind copile albe ca [i florile vergine,çmbr`cate-n haine-albastre, blonde ca-auritul fir.

183Versuri l ir ice

Albe sunt ca neaua noaptea, fa]a \necat`-n raze –Priive[te \nsu[i cerul dintre nouri s` le vaz`:Despletit flutur` pe-umeri, moale, dulce, p`rul blond.Noaptea-n nori viseaz` stele [i se uit`-n fund de mare,Luna lin ro[e[te-n fa]` de amor [i de mirare,Se aplan` de uimire valu-albastru vagabond.

Dar` una-i fiica m`rii ca o lacrim` de aur.P`ru-i curge la c`lc~ie ca un lung [i scump tezaur:E a stelelor regin`, e al nop]ii meteor.Ades alb` dintre valuri de-a \not marea despic`ßi albastrul bl~nd al m`rii albul s~nilor ridic`,Valurile-n c~nt salut` s~ntul apelor odor.

Acolo \n fundul m`rii, \n \nalte-albastre hale,ßed la mese lungi de piatr` zeii falnicei Valhale;Odin st`-n frunte – cu p`rul de ninsoare \nc`rcat;Acolo decid ei moartea Romei [i o scriu \n rune,Presun de argint [i zale pun pe caii ca furtune –Astfel se g`tesc de duc` pentru drumu-ndelungat.

ßi atunci furtuna m~ndr` dezr`d`cinat-a marea.Ea zv~rlea frun]i de talazuri c`tre stelele-arz`toare.Ridica sloiuri de ghea]`, le-arunca \n [an] de nori,Vr~nd s` sparg` cu ei cerul. – çntr-un col] de cer e var`ßi pe sc`rile de-ivoriu unii dintre zei coboar` –Str`lucea-n noaptea b`tr~n` fe]ele ca palizi sori.

Prin a valurilor vaiet, prin a norilor strigare,Deschidea portale-albastre m~ndra [i b`tr~na mare.Desf`cu apele-n dou` dumnezeilor c`l`rißi la ]`rm cu st~nce rupte de a undelor b`taieS-adun to]i. Aurul din plete lucea-n luna cea b`laie,Coifuri str`luceau albastre ca lumina sfintei m`ri.

ßi pornesc. Odin [-arunc` suli]a prin nori de-aram`,Care trece-un ac de aur \ntr-a cerului maram`,Ar`t~nd pe neau` drumul l-al Italiei p`m~nt.

184 M. Eminescu

Ei se duc, se duc prin c~mpii a[ternu]i cu-alb` ninsoare,Str`lucea albastru-o]elul de pe membrele barbare,Pletele le-\mfla furtuna, b`rbile sclipeau \n v~nt.

Ei apar pe-un d~mb al Romei – ea dormea sf~nt` [-antic`.Peste lumea-i adormit` c~te-o stea din ceruri pic`,Secoli gr`m`di]i \ntr-\nsa dorm ca [i c~nd n-ar fi fost.Cugetat-a]i vrèodat` noaptea ce-i lumea \ntins`?Visurile Omenirei, dorurile ei nenvinseDorm… dac` ar dormi vecinic – cine-ar [ti c` ele-au fost?

¥ara pare-a fi a lunei m~ndr`, vesel` gr`din`.Luminà un g~nd de aur, sus prin nori, luna cea plin`,Roma-n stele str`luce[te pe-a ei d~mburi, l~ng` r~u;Ei privesc urbea etern`, ce pe dealuri lin str`luce,Suli]a pe loc s-opre[te, se preface-n d-aur cruce.Odin moare – Tibrul este a Credin]ei lui sicriu.

*Cum sub st~nci, \n \ntuneric, m`runtìle de-aramÀ p`m~ntului, \n lan]uri ]in legat [i f`r` team`Sufletul muiat \n fl`c`ri a vulcanului grozav.Astfel secoli de-ntuneric ]in \n lan]uri d-umilireSpiritul, ce-ad~nc se zbate \ntr-a populilor fire,Spiritul, ce-a vremei fapte, de-ar ie[i, le-ar face prav.

Dar de secoli fierbe lumea din ad~ncuri s` se scoale.Cum vulcanul, ce irumpe, printre nori \[i face caleßi \ngroap` sub cenu[` crea]iunea unei ]`ri,Astfel fiii tari [i tineri unor secole b`tr~neLumea din \ncheieture vor s-o scoa]`, din ]~]~neS` o smulg`, s-o arunce \n zbucnirea noii eri.

Tricolorul plin de s~nge e-mpl~ntat \n baricade,Clopotele url-alarm` pe Bastilia ce cadeßi poporul muge falnic, ca un oceàn trezit;Sfarm` tot [i pe-a lui valuri, ce le urc` cu m~ndrie,El \nal]` firi cumplite, cari-l duc, o vijelie,S` \ngroape sub ruine, ce-n picioare a strivit.

185Versuri l ir ice

ßi prin negrele icoane unor zile f`r` fr~uri,Unde via]a e-o sc~nteie, unde s~nge curge-n r~uri,Palid, ad~ncit, sinistru, trece tigrul Robespierre;ßi privirea-i s~ngeroas` s-alinteaz` ca spre p~nd`:C`ci ce scrie e-o sentin]`, ce g~nde[te e-o os~nd` –çntr-un cran s`pat ca-n piatr` fierb g~ndirile-i de fier.

Dar el cade – [i s-a[az` ale m`rii nalte unde.A drept`]ii aspr` raz` \n popor ad~nc p`trunde,Zilele de \ngrozire s-a contras \ntr-un fantom;Dar puteri nelini[tite, ce trìesc \n ad~ncime,Ar vrea ]`rmul s`-l evad`, s` \nece cu m`rimeLumea. Ele se concentr` \n suflarea unui om,

Mare, c`-i purtat pe umeri de ad~nci [i m~ndre vremuri:C`ci g~ndiri, cari ie[ise dintr-a lumii lung cutremur,El le poart-unite-n frunte [i le scrie pe stindard;C~nd \n lumea subjugat` pentru drepturi ridic-arma,Ar`tarea-i salutat` de popoare… regi se sfarm`ßi a gloriei m~ndre stele \ntr-a lumei noapte ard.

ßi de-aceea a lui flamuri le-nso]esc cu-nsufle]ire.El \i duce la \nvingeri, el \i duce la pieire.Cine moare – moare-n cuget c-a r`mas trìnd \n el;Tot ce-i nobil [i puternic \n `st secol de m~ndrieçl urmeaz`… C`ci prin noaptea unei lumi \n b`t`lieLin luce[te-eterna pace, luminos [i m~ndru ]el.

C`tr` ]elul care-n noapte le luce[te ca un soareEi se duc prin zeci de lupte, urm`rindu-l cu ardoare,Zeci de mii cad, pe-a lor urme r`sar alte zeci de mii,Steaua-i duce, ei urmeaz` printre veri [i printre ierne,P~n` unde-eterna iarn` mun]i de neau`-n c~mpi a[terne,Unde criv`]ul viseaz` uria[e vijelii.

ß-atunci Nordul se st~rne[te din ruinele-i de ghea]`,Mun]ii plutitori [i-i sfarm` [i pe-a c~mpurilor fa]` El ridic` visuri nalte… volburi mari de frig se v`d

186 M. Eminescu

ßi trec~nd peste o[tire o \ngroap`… ßi cu falÈl ridic` drept f`clie aurora-i boreal`Peste-o[tirea-ntroienit` \n pustiul… de om`t.

Nordul m-a \nvins – ideea m-a l`sat. ßi ca un soareVezi c`-ncepe a apune \ntr-a secolilor mare,Arunc~nd ultima-i raz` peste domul d-invalizi.La apus prive[te lumea \n duioasa ei uimire.N-a fost om acel ce cade, ci a veacului g~ndireA trìt \n el… Cu d~nsul cartea lumii iar s-a-nchis.

Exilat \n st~nce sure [i-n titanica-i g~ndire,Ca Prometeu ce-a-adus lumei a luminei fericire,De pe-o piatr` el prive[te lingu[irea m`rii-ad~nci;Acolo, gonit de soarte [i de g~nduri el adoarme,Cu durere ad~nc` marea vrea p`m~ntul s`-l r`stoarneßi izbea mugind de doliu \n morm~ntul lui de st~nci.

Sori se sting [i cad \n caos mari sisteme planetare,Dar a omului g~ndire s` le m`sure e-n stare…Cine-mi m`sur-ad~ncimea – dintr-un om?… nu – dintr-un g~ndNeaprofundabil. Van` e-a-nv`]`]ilor ghicire.Cum \n fire-s numai margini, e \n om nem`rginire.C~t geniu, c~t` putere – \ntr-o m~n` de p`m~nt.

çntr-un cran uscat [i palid ce-l acoperi cu o m~n`,Evi \ntregi de cugetare trìesc pacinic \mpreun`,Univers, r~uri de stele – fluvii cu mase de sori;Via]a turbure [i mare a popoarelor trecute,A veciei vì deschise-s cu-ad~ncimi necunoscute,Vezi icoana unui secol l~ng` chipul unei flori!

Tu, ce \n c~mpii de caos semeni stele – sf~nt [i mare,Din ruinele g~ndirii-mi, o, r`sai, clar ca un soare,Rupe v`lurle d-imagini, ce te-ascund ca pe-un fantom;Tu, ce scrii mai dinainte a istoriei g~ndire,Ce ]ii bol]ile t`riei s` nu cad`-n risipire,Cine e[ti?… S` pot pricepe [i icoana ta… pe om.

187Versuri l ir ice

Fulger`-n norii de secoli unde-ngropi a ta m`rime,Printre bol]ile surpate s` m` uit \n ad~ncime:De-oi vedea a ta comoar`, nu regret chiar de-oi muri.Oare via]a omenirei nu te caut` pe tine?Eu un om de te-a[ cunoa[te, chiar s` mor mi-ar p`rea bine,Dar s` [tiu – semeni furnicei ce cuteaz-a te g~ndi?

Cine-a pus aste semin]e, ce-arunc ramure de raze,çntr-a caosului c~mpuri, printre veacuri numeroase,Ramuri ce purced cu toate dintr-o inim` de om?A pus g~nduri uria[e \ntr-o ]east` de furnic`,O voin]`-at~t de mare-ntr-o putere-at~t de mic`,Gr`m`dind nem`rginirea \n sclipitu-unui atom.

Vai! \n van se lupt` firea-mi s`-n]eleag` a ta fire!Tu cuprinzi \ntregul spa]iu cu a lui nem`rginireßi icoana-]i n-o invent` omul mic [i-n margini str~ns.Juc`ria sclipitoare de g~ndiri [i de sentin]e,çncurcatele sofisme nu explic a ta fiin]`ßi asupra cuget`rii-]i pe mul]i moartea i-a surprins.

Oamenii au f`cut chipuri ce ziceau c`-]i seam`n ]ie,Te-au s`pat \n mun]i de piatr`, te-au sculptat \ntr-o cutie,Ici erai zidit din st~nce, colo-n a[chii de lemn sf~nt;ß-apoi vrur` ca din chipu-]i s` explice toate. Mut`La rugare [i la hul` idola de ei f`cut`R`m~nea!… Un g~nd puternic, dar nimic – dec~t un g~nd.

çn z`dar trimit prin secoli de-ntreb`ri o vijelie,S` te cate-n hieroglife din Arabia pustie,Unde Samum \[i zide[te vise-n aer, din nisip.Ele trec pustiul m~ndru [-apoi se coboar`-n mare,Unde mitele cu-albastre valuri lungi, str`lucitoare,çnec~nd a mele g~nduri de lungi maluri le risip.

Pref`cute-n vulturi ageri cu aripi fulger`toare,C-ochi ad~nci [i plini de mite, i-au trimis \n cer s` zboare,Dar orbite, cu-aripi arse pe p`m~nt cad \nd`r`t;

188 M. Eminescu

Pref`cute-n stele de-aur merg p~n- l-a veciei u[`,Dar` arse cad din ceriuri [i-mi ning capul cu cenu[`ßi c~nd cred s-aflu-adev`rul m` trezesc – c-am fost poet.

Ca s-explic a ta fiin]`, de g~ndiri am pus popoare,Ca idee pe idee s` cl`deasc` p~n-\n soare,Cum popoarele antice \n al Asiei p`m~ntAu unit st~nc` pe st~nc`, mur pe mur s-ajung`-n ceruri.Un grùnte de-ndoial` mestecat \n adev`rurißi popoarele-mi de g~nduri risipescu-se \n v~nt.

Cum e[ti tu nimeni n-o [tie. çntreb`rile de tine,Pe-a istoriei lungi unde, se ridic` ca ruineßi prin valuri de g~ndire mitici st~nce se sulev;Nici un chip pe care lumea ]i-l atribuie[te ]ieNu-i etern, ci cu mari cete d-\ngeri, de fiin]i o mie,C-un cer \nc`rcat de mite asfin]e[ti din ev \n ev.

Timp, c`ci din izvoru-]i curge a istoriei g~ndire,Po]i r`spunde la-ntrebarea ce p`trunde-a noastr` fire,La enigmele din cari ne sim]im a fi compu[i?Nu!… Tu m`suri intervalul de la leag`n p~n- la groap`çn `st spa] nu-i adev`rul. Orologiul e[ti ce sap`…Tu ned~nd vo dezlegare, duci l-a dezleg`rei u[i.

ß-ast`zi punctul de solsti]iu a sosit \n omenire.Din m`rire la c`dere, din c`dere la m`rireAstfel vezi roata istoriei \ntorc~nd schi]ele ei;çn z`dar palizi, sini[tri, o privesc cuget`toriißi vor cursul s`-l abat`… Combina]ii iluzorii –E apus de Zeitate [-asfin]ire de idei.

Nimeni soarele n-opre[te s` apuie-n murgul serei,Nimeni Dumnezeu s-apuie de pe cerul cuget`rii,Nimeni noaptea s` se-ntind` pe-a istoriei morm~nt;Mul]i copii b`tr~ni crezut-au cum c` ei guvern` lume,Nesim]ind c`-s du[i ei singuri de un val f`r` de nume.C` planetul ce \i poart` cuget` ad~nc [i sf~nt.

189Versuri l ir ice

Se-nmul]esc semnele vremei, iar` cerul de-nserareRo[u-i de r`zboaie crunte, de-arderi mari, de disperareßi idei a zeci de secoli sunt reduse la nimic;Soarele divin ce-apune vars` ultimile-i razePe-a istoriei c~mpie mult iubit` [i se las`çn oceanul de-ntuneric, ce s-arat` inamic.

Spune-o veste cum c`-n ]ara unde fug a lumii zileS` trìasc` mai departe, str`lucite [i copile,çntr-a nop]ilor gr`dine stele cresc \n loc de flori;Unde-n codrii de aram` c~nt`-n crengi arfe-at~rnate,Zmeii-[i fac din c~te-un munte uria[ele palate –E un lac cu ap` vie \ntr-un [es \nc~nt`tor.

Cine bea din el nu moare… O, a[ bea, s` v`d anumeC-a venit domnia mor]ii, sf`r~m~nd b`tr~na lume –Stele cad [i \n c`dere alte lumi rup cu lovire;çntr-a cerurilor dom` tunetele s` vuiasc`Ca mari clopote de jale, fulgere s` str`luceasc`Ca f`clii curate, sfinte pe p`m~ntu-nmorm~ntat.

Marea valurle s`-[i mi[te [i s` tremure murind`,Norii, vulturii mariùmbrii, a lor aripi s`-[i aprind`,Fulgeri r`t`ci]i s-alerge spintec~nd aerul mort;çn catapeteasma lumii soarele s`-ng`lbeneasc`,Ai pieirii palizi \ngeri dintre flac`re s` creasc`ßi s` rup` p~nz-albastr` pe-a cerimei \ntins cort.

Fulgerele s` \nghe]e sus \n nori. S` amor]easc`Tunetul [i-ad~nc s` tac`. Soarele s` p~lp~iasc`,S` se sting`… Stele-n ceruri tremur~nd s` cad` jos:R~ur’le s` se-nfioare [i-n p`m~nt s` se ascunz`ßi s` sece-a lumei fa]`, s` se fac` neagr`. FrunzeGalbene, uscate, cerul lumile s`-[i cearn` jos.

Moartea-ntind` peste lume uria[ele-i aripe:çntunericul e haina \ngropatelor risipe.C~te-o stea \nt~rziat` stinge izvorul ei mic.

190 M. Eminescu

Timpul mort [i-ntinde membrii [i devine ve[nicie.C~nd nimic se \nt~mpla-va pe \ntinderea pustieAm s`-ntreb: Ce-a r`mas, oame, din puterea ta? – Nimic!!

Dar la ce s` beau din lacul ce d` via]` nesf~r[it`,Ca s` v`d istoria lumii dinainte-mi repe]it`,Cu acelea[i lungi mizerii s-obosesc, sufletu-mi mut?ßi s` v`d cum nasc popoare, cum trìesc, cum mor. ßi toateCu virtu]i, vicii acelea[i, cu mizerii repetate…Vrei viitorul a-l cunoa[te, te \ntoarce spre trecut.

Din agheazima din lacul, ce te-nchin` nemurirei,E o pic`tur`-n vinul poeziei [-a g~ndirei,Dar o pic`tur` numai. Dec~t altele, ce mor,Ele ]in mai mult. Umane, vor pieri [i ele toate.çn z`dar le scrii \n piatr` [i le crezi eternizate,C`ci etern`-i numai moartea, ce-i via]`-i trec`tor.

ßi de-aceea beau p`harul poeziei \nfocate.Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntreb`ri nedezlegateS` citesc din cartea lumii semne, ce noi nu le-am scris.La nimic reduce moartea cifra vie]ii cea obscur` –çn z`dar o m`sur`m noi cu-a g~ndirilor m`sur`,C`ci g~ndirile-s fantome, c~nd via]a este vis.

çN VREMI DEMULT TRECUTE…

çn vremi demult trecute, c~nd stelele din ceriuriErau copile albe cu p`rul blond [i desßi cobor~nd pe raz` ]ara lor de misteruriçn marea cea albastr` se cufundau ades;C~nd basmele iubite erau \nc-adev`ruri,C~nd g~ndul era paz` de vis [i de eres,Era pe lumea asta o m~ndr`-mp`r`]ieCe-avea popoare m~ndre, m~ndre cet`]i o mie.

191Versuri l ir ice

Domnea \n ea atuncea un \mp`rat prea mare,B`tr~n, cu ani o sut` pe fruntea lui de nea,ßi m~na lui zb~rcit`, uscat` \ns` tare,A ]`rilor lungi fr~uri puternic le ]inea.ßi ]`rile-nflorite [i-ntunecata mareLa glasul lui puternic gigantic se mi[ca.Dar nu se mir` lumea de bra]u-i ce supune,Ci de a lui ad~nc` [i dreapt`-n]elepciune.

çn sala cu muri netezi de-o marmor` de cear`,Pe jos covoare m~ndre, cu st~lpi de aur blond,Cu arcuri ce-[i ridic` boltirea temerar`,Cu stele, ca flori ro[ii pe-albastrul ei plafond,Cu arbori ce din iarn` fac bl~nd` prim`var`ßi-ntind umbre cu miros pe-a salei \ntins rond,Acolo sta-mp`ratul… – boierii lui de sfat –Pe tronu-i de-aur ro[u sta mut [i nemi[cat.

Ca aripe de lebezi mari, albe, undoioase,Pletele argintoase pe umerii-c`dea ßi barba lui cea lung` pe piept \i c`dea deas`,Dar ochii, stele negre, \ntuneca]i sclipea;Sprincenele-i b`tr~ne se-ntunecau stufoase,çn m~n` sceptru de-aur, povara lui cea grea,Pe fruntea lui cea nins` de aur diadem –P`rea c-a[teapt`-a mor]ii \ntunecos problem.

Boierii dimprejuru-i pe scaune de-onoare,P`reau c`-s zile stinse pierdute \n trecut,Cu fe]ele lor palizi ca raza cea de soare,C`run]i, cu barbe albe pe pieptul cel t`cut;Pe frun]i ce gr`m`dise a anilor ninsoare,Pe umerii lor vremea cu pa[i mari a trecut.Ca zilele alb stinse, ei din trecutul lorPriveau la acel soare ce le-a lucit cu dor.

Deodat` \mp`ratul din tronul lui se scoal`Ca regele pustiei din st~nca de granit;

192 M. Eminescu

çn curte oastea sun` c~ntarea triumfal`.Poporul o aude mi[c~ndu-se-miit.Din muri, din st~lpii netezi, stindardele de fal`Desf`[urate tremur la zgomotul ivit.Lui glasul \i tremur`… dar r`spicat [i bl~ndVorbe m`rg`ritare le-n[ir` tremur~nd.

– Vremea pe ai mei umeri s-a gr`m`dit b`tr~n`.Din oase [i din vine a stors a vie]ii sucßi slab` [i uscat` e-mp`r`teasca-mi m~n`.Brad \nvechit prin st~nce pe tronu-mi m` usuc,Cur~nd va-ntinde moartea mantaua ei cea brun`Pe mine… ßi suflarea-mi aripile-i o duc.Cu rece-agheazm` moartea fruntea mea o sfin]e[teßi inima-mi b`tr~n` b`tìle-[i r`re[te.

ßi sufletu-mi p~n-n-a-ntins \mflatele-i aripeSpre-a stelelor imperiu \ntins ca [i un cort,Nainte p~n` corpu-mi s` cad` \n risipe,Nainte de-a se rupe a vie]ii mele tort,Rog cerul s`-nmul]easc` hotarnicele clipe,S-urnesc pe umeri tineri imperiul ce-l port –Pe-a fiului meu umeri voi pune p~n- trìescImperiul gigantic, purpuru-mp`r`tesc.

Dar via]a are multe alunecu[uri rele,Prea-mbie pe oricine cu chipul ei cel dragßi fr~urile lumii s` i se par` grele,Din m~ni el s` le scape la al domniei prag;C`ci zilele-unui rege primejdii au \n ele –El poate s` aleag`-a pl`cerilor [iragß-atunci devine umbr` – pe m~n` de mi[eiCad fr~iele [i d~n[ii duc lumea cum vor ei.

Nainte de a pune pe brunele lui pleteCoroana mea de aur – eu voi ca s`-l \ncerc.Nu voi ca s` se lase pl`cerilor [ireteCe str~ng \n lan] de roze a cuget`rei cerc;Nu voi ca lumea asta cu visuri s`-l \mbete,

193Versuri l ir ice

C`ci cei mai mul]i din oameni dup` nimic alerg –S` vad`-n cartea lumii un \n]eles deschis,C`ci altfel via]a-i umbr` [i zilele sunt vis.

De-aceea \nainte de-a mor]ii-mi s~nt` or`V-am adunat, pe-al vie]ii-mi mintos areopag.De-acolo de-unde r~uri spumoase se coboar`çn umbra-ntunecoas` a codrilor de fag,Pe muntele gigantic ce fruntea [i-o strecoar`Prin nori p~n` la soare – trìe[te-un b`tr~n mag.C~nd \nc` eram t~n`r, el tot b`tr~n era:Al vremilor curs vecinic nu-l poate turbura.

çn fruntea lui e str~ns` un ev de-n]elepciune.Via]a lumii toate \n minte-i a-nc`put.Trecutul… viitorul el poate-a ]i le spune;B`tr~nu-i ca [i vremea cea f`r` de-nceputßi soarele din ceruri la glasu-i se supune,Al a[trilor mers vecinic urmeaz` ochiu-i mut.De-aceea voi ca d~nsul pe fiul meu s`-nve]eCari c`r`ri a vie]ii-s de[arte, cari m`re]e.

Dar el din a lui munte \n veci nu se coboar`,C`ci nu vrea ca s` piard` din ochi a lumei cì.Ca nu cumva m`sura, cu care el m`soar`,çn lipsa-i s` se schimbe… [i el, \ntors din vì,Silit ca s` \nceap` din \nceputu-i iar`,S` nu poat` s-opreasc` g~ndirea celor rì.ßi cine-enigma vie]ii voie[te s-o descuie,Acela acel munte pe jos trebui s`-l suie.

Cu buclele lui negre, ce m~ndre str`lucite!Cu fa]a lui cea tras`, ce dureros de pal!Cu ochii mari ce-[i primbl` privirile-i unite,C-o frunte-n bucle-[i pierde puternicu-i oval –Astfel feciorul t~n`r pe cugetu-i ]intit el.St` rezemat de pragul auritului portal:A tat`lui sù vorb` aude [i se-nchin` –Un semn c` se supune m`surei ce-o destin`.

194 M. Eminescu

S-apropie cu pasuri modeste, line, rareßi ùmil \ngenunche pe treapta de la tron:– Pe m~ne, pe c~nd noaptea v-aprinde bl~ndu-i soare,C~nd clopotul va pl~nge cu-al serei dulce ton,Atunci eu m` voi duce, pe calul pag c`lare,M-oi duce p~n- la poala a muntelui Pionß-apoi pe jos de-acolo eu muntele-am s` sui,Ca g~ndurilor mele aripe s` le pui.

Aripe, ca s` [tie ce e de[ert`ciunea:S` treac` ale lumii curs mizer [i meschin,Ca pasul vie]ii-mi toate s`-l duc`-n]elepciunea,Ca sigur s` calc calea vie]ii cea de spini,Ca tot ce eu voi face s` fie fapte bune,S` n-ascult dec~t glasu-adev`rului senin;ßi sarcina vie]ii-mi s` fie c~t de grea,Voi [ti s-urmez, p`rinte, cu r~vn` calea ta.

Retras \n sal` mare de marmur` trandafirie,çncins \n str`lucitul [i negrul lui talar,Privirea lui o-nal]` pe-a cerului c~mpießi cugetul lui zboar` \n lumi f`r` hotar.ßi g~nd cu g~nd se-mbin` \n lung` reverie,ßi buzele-i se mi[c` c-un z~mbet bl~nd, amar,ßi sufletul \l \mplu dorin]i nem`rginite,Ca marea de ad~nce cu valur’le uimite.

Ce sufletu-i dore[te se-ntreab` [i nu [tie,Se uit`-n stele,-n lun`, ce ca un vis de-argintCu fa]a ei cea blond` lungi nourii sf~[ießi visuri lungi g~ndirea i-o-mbat` [i i-o mint.Aripa unui \nger el simte c`-l m~ng~ießi neteda lui frunte o-atinge tremur~nd –ßi g~tul `stui \nger ar vrea ca s`-l cuprinz`,Cu el s` zboare-n ]ara steloas` [i \ntins`.

„Spun mite – zice singur – c` orice om \n lumePe-a cerului nemargini el are-o bl~nd` stea,

195Versuri l ir ice

Ce-n cartea veciniciei e-unit` cu-a lui nume,C` pentru el s-aprinde lumina ei de nea;De-aceea-ntreb g~ndirea-mi ca s`-mi r`spund-anumeDin marea cea albastr`, care e steaua mea?E-acel trandafir ro[u, ce mut-duios-uimitLuce[te-un g~nd de aur deasupra-mi \n zenit?

Un om se na[te – un \nger o stea din cer aprindeßi pe p`m~nt coboar` \n corpul lui de lut,A g~ndurilor aripi \n om el le \ntindeßi pune graiul dulce \n pieptul lui cel mut.O candel` a vie]ii, de cer steaua depindeßi \mbl` scriind soartea a omului n`scut.C~nd moare a lui suflet,aripele [i-a-ntinsßi renturn~nd \n ceruri pe drum steaua a stins.

Dar ce e acea steau`? E-o candel` aprins`,De-a cerului mari valuri e dus` pe-al ei drum?E-o par` aurit` de-a firii pom suspins`Ce cade scuturat` de-a mor]ii lung samum?ßi dac` e o lume puternic`, \ntins`,De via]a mea-i legat` via]a unei lumi?Pe capul meu [i-ntoarce destinurile sale,C~nd mor ea cade stins`-ntr-a caosului vale?

De ce de-a mea via]` o lume e legat`,De ce un \nger palid din cer s-a cobor~t,Ca trupul meu s`-nvie cu flac`ra-i curat`,De ce-un geniu coboar` \n corpul cel ur~t,De ce orice fiin]` din cer e condamnatÒ via]` s` petreac` \n scutece v~r~t?Cine prescrie legea la orice \nger bl~ndCa-n via]a-i s` coboare o dat` pe p`m~nt?“

ßi murii netezi, ro[ii, de marmur` curat`Lumina lunii bl~nde \n sal` o r`sfr~ng,ßi aeru-mprejuru-i, lumina-i colorat`,C`ci razele se-mbin`, se turbur`, se fr~ng,

196 M. Eminescu

ßi-n dulcea atmosfer` uimit`, purpurat`S-aud glasuri u[oare ca arfe care pl~ng.Dar nu-i sunet aievea… ci-a g~ndurilor saleGlas tremurat [i dulce \i r`spundea cu jale:

„C~nd Dumnezeu creeaz` de geniuri o ceat`S` cerce vrea p-oricare de-i rù ori de e bun,C`ci nu vrea s` mai vad` cum a v`zut odat`C` cete rele d-\ngeri la glas nu se supun,C` cerul \l r`scoal` cu mintea turburat`P~n- ce tr`sni]i se pr`v`l \n caosul str`bun;De-aceea-\n om ce na[te, din \ngeri ori[icareO dat`-n vecinicia-i coboar` spre cercare.

C~nd sun`-n via]a lumii a miezenop]ii or`,Atunci prin ceruri \mbl` z~mbind amorul orb,De \ngeri suflete-albe v`z~ndu-l se color`ßi ochii lor alba[tri privirea lui o sorb;Plec~nd spre p`m~nt ochii ei timizi se-namor`çn p`m~nte[ti fiin]e cu fragedul lor corp,ßi prin a lumii vam` cobor bolnavi de-amorçn corpurile de-oameni ce-a[tept venirea lor.

Dar p~n- ce corpu-n lume un \nger \l cuprinde,Deasupra v`mii lumii pe luminoase cìImperiul lui cel mare o stea \n cer aprinde –Acolo el domne[te, l`s~nd a lumii vì.Dar de via]a-i lumeasc` domnia-n cer depinde:De-i rù, steaua s-arunc` \n noaptea celor rìßi lumile nestinse pe-a cerului cununiImperii sunt \ntinse a \ngerilor buni.

Abia p`r`sesc unii a domei mari pila[tri,Abia p`r`sesc cerul [i \nfloritu-i cort,Abia au vreme-a pierde puternicii lor a[tri.Coboar`-n lume, afl` amorul lor c`-i mort.Atunci \l iau \n bra]e [i lumin~nd alba[triçn lumea lor bogat` cu lacrimi ei \l port –

197Versuri l ir ice

Sunt \ngeri bl~nzi [i timizi, a[a nevinova]içnc~t \n ast` lume nu trebuiesc cerca]i.

A unui \nger palid ursita p`m~nteasc`Legat` e de soarta corpului ce-l aleg.At~rn` de via]` domnia lor cereasc`:Ce sam`n` \n lume, \n stele ei culeg;Neferici]i adesea, ce-o soarte-mp`r`teascÙn om ce-i n`scut mare \n lume \[i aleg;Un \mp`rat puternic dar \nfocat c~nd moare;O stea urie[asc` \n caos se coboar`.

Dar \n acest cer mare ce-n mii de lumi luce[teTu nu ai nici un \nger, tu nu ai nici o stea.C~nd cartea lumii mare Dumnezeu o cite[teSe-mpiedic` la cifra vie]ii-]i f`r- s` vrea.çn planu-eternit`]ii via]a-]i gre[al` este,De zilele-]i nu este legat-o lume-a ta.Genii beau vinu-uit`rii, c~nd se cobor din ceruri:Deschise-]i-s, neb~ndu-l, a lumilor misteruri.

Gre[eli, de astea-n lume se-nt~mpl`-adesea multeßi-ncurc`-a veciniciei mult \n]eleptul plan.G`se[ti \n lume oameni cu min]ile oculteCari cunosc a lumii g~ndire de titan;S` [tii \ns` c` oamenii \n veci nu vor s-asculteßi-n basme au un nume: li zice n`zdr`van.La g~nduri uria[e a lor minte asud`.Da oamenii-i \nconjor [i nu vor s`-i aud`.

De[i rari [i pu]ini-s, lumea nu va s`-i vaz`.Via]a lor e lupt`, c~nd mor se duc nepl~n[i.Ei n-au avut la leag`n un bl~nd \nger de paz`ßi-a lor ochi de durere sunt turbure, [i stin[i;Dar` de[i bl~nzi \ngeri nu-[i vars` a lor razeçn sufletul lor, totu[i ei mari \s [i distin[i,C`ci Dumnezeu \n lume le ]ine loc de tat`ßi pune pe-a lor frunte g~ndirea lui bogat`.

198 M. Eminescu

Dar – e un \nger palid cu lungi aripi [i negre,çn aste firi m`re]e \n veci e-namorat.P`cat numai c-amoru-i stinge sisteme-ntrege,çntorsu lui omoar` p-oricine l-a-ascultat,Seduc`tor trimite pl`cerile alegreßi de ascul]i c~ntarea-i geniu-]i e sf`r~mat.A celor trec`toare \n m~na lui e soarte,Frumosu-i ca neal]ii [i numele-i e: Moarte!

De-aceea s` n-ascul]i tu sublima lui c~ntare,C`ci mor]i-s pe vecie acei ce o ascult,çn fiecare secol un alt amant el areßi cel care-l iube[te r`m~ne-n veci ocult.Ascult` glasu-mi rece: eu sunt un seraf mare.De Domnul eu trimesu-s, c`ci te iube[te mult,S` scap a ta fiin]` de caosu-i imens –Eu \n glasul g~ndirii-]i am pus acesta sens.

C` dincolo de groap` imperiu n-ai o lume,De asta ]ie n-are de ce s`-]i par` rù;A geniului imperiu: g~ndirea lui – anume;A sufletului spa]iu e \nsu[i el. Ca gr~uVei sem`na \n ceruri a g~ndurilor sumeßi-atunci realizate vor fi, vor sta mereu.C`-n lumea dinafar` tu nu ai mo[tenire,A pus \n tine Domnul nemargini de g~ndire.

çn aste mari nemargini unde g~ndiri ca steleLin \nfloresc, miriade s-amestec`, contrag;Zidite-n dome m~ndre, de cuget`ri casteleSe darm` la suflarea-]i [i-n tain` se desfacSau la dorin]a-]i numai se mi[c` ca m`rgeleßi sun c~nt`ri, ce vibr` – se-ntunec` [i tac;Ast` nem`rginire de g~nd ce-i pus`-n tineO lume e \n lume [i \n vecie ]ine.

C~nd mintea va cuprinde via]a ta lumeasc`,C~nd corpul tù c`dea-va de vreme risipit,

199Versuri l ir ice

Vei cobor\ tu singur \n via]a-]i sufleteasc`ßi vei dura \n spa]iu-i stelos nem`rginit:Cum Dumnezeu cuprinde cu via]a lui cereasc`Lumi, stele, timp [i spa]iu [-atomul nez`rit,Cum toate-s el [i d~nsul \n toate e cuprins,Astfel tu vei fi mare ca g~ndul tù \ntins.

De-ast` via]` m~ndr` de vrei s` ai o [tire,G~nde[te num-atuncea la visuri [i la somn,Ca mort e corpul rece \n noapte, nesim]ire,Pe crea]iuni bogate sufletul este domn;çn ocean de stele, prin sori, nem`rginire,El \mbl`, risipe[te g~ndirile prin somn;De[i nu sunt aievea aceste lumi solare,El tot le vede, simte, le-aude [i le are.

C~nd omul risipitu-i, un lut f`r` suflare,Sufletul \n afar` r`m~ne surd [i orb:Un c~ntec f`r` arp`, o raz` f`r` soare,Un murmur f`r` ape, e suflet f`r` corp,Dar \nùntru-i este o lume-ntins` mare,Aievea-i pentru d~nsul. Cum pic`turi ce sorbToate razele lumii \ntr-un grùnte-uimit,çn el \s toate, d~nsul e-n toate ce-a g~ndit.

Seraful \[i sf~r[ise vibrata-cugetare,G~ndirea tace-asemeni \n fiul de-mp`rat,ßi galben` ca ghea]a rupt` din nori r`sareLuna [i trece moart` pe cortu-nnouratßi cerul nori g~nde[te, nori mari de r`zbunare.Ce vor s` biciuiasc` p`m~ntul r`sculatßi noaptea-\n[ir` ceasuri pe firu-i incolor.Ca r~ul care-[i m~n` trecutu-n viitor.

II

çn mun]i ce puternici din codri s-ardic`,Gigan]i cu picioare de st~nci de granit,

200 M. Eminescu

Cu fruntea tr`snit` ei norii despic`ßi vulturii-n creieri palate-[i ridic`ß-uimi]i stau \n soare privindu-l ]intit.

Acolo prin ruini, prin st~nci gr`m`diteE pe[tera neagr` z`hastrului mag;Stejari pr`v`li]i peste r~uri cumpliteßi stancuri b`tr~ne cu mu[chi coperiteçncet se cutremur copacii de fag.

Vuind furtunoasa-i [i stra[nic` arp`Trec v~nturi [i clatin p`durea de brad,Pr`val pietre mari din culmea cea stearpÀrunc` buc`]i cu pomi [i cu iarb`,Ce-n urlet \n r~uri se n`ruie, cad.

Furtuna la caru-i lungi fulgere-nham`ßi-i m~n` cu glasul de tunet ad~nc,Vuie[te a v~ntului arf` de-aram`ßi vulturu-n doliu copiii [i-i cheam`,Prin nouri cad stele [i-n abìs se sting.

ßi grindini cu ghea]a cu ghemuri ca rodiiSe sparg de a st~ncelor coaste de fierßi-n ceruri se-ncurc` auritele zodiißi dracii la r~uri adun licapodiißi iarna muge[te c`lare pe ger.

Deasupra-`stui munte cu fruntea st~rpit`,Deasupra de lume, deasupra de nori,St` magul; prive[te furtuna pornit`:Deasupra lui, soare cu raz` iubit`,Desubt, iarn`, ploaie, z`pad`, fiori.

El cartea-[i deschide, la ceruri prive[teßi zodii descurc` \n lungul lor mers.E-o carte ce nimeni \n veci n-o cite[te,Cu semnele str~mbe \ntoarse-arabe[te:Sunt legile-n semne din `st univers.

201Versuri l ir ice

Cu barba lui alb` de v~nt r`scolit`,Arunc` pe lume el ochii lui surißi chiuie v~ntul cu-aripa zburlit`,Adun` [i sparge o turm` cumplit`De nori ce alearg` tr`snind \n p`duri.

Prin noaptea b`tr~n`, ursuz`, voinic`,Prin nori ce se clatin, se lupt`, se sparg,Feciorul de rege trecea f`r` fric` –Pe munte luce[te o flac`r` mic`Cu raze ce taie-ntunerecul larg.

çn van la picioare-i fug r~uri spumateßi st~ncele rupte \n cale-i s-a]in,Nimic nu-i \n stare s-opreasc` vodat`;Cu pasul lui sigur prin r~uri \noat`,Se-ndreapt` spre ]elul cel mic [i senin.

Stejarii cei rup]i sunt pode]e pe r~uri,Lumine de fulger c`r`ri \i arat,De[i cerul las` a v~ntului fr~uriS-azv~rle to]i norii de-a muntelui br~uri,El trece la astrul ce luce curat.

Deodat` vede c` nori se despic`çn dou` [i cale \i fac printre ei.Ajunsu-i \n culme, sub d~nsul o clic`De v~nturi s-alung` prin nouri [i-[i stricÀripa de st~nce, se clatin \n vì.

Sub el vijelia cea neagr`, turbat`,Cu caii de fulger cutreier nebunißi bate \n v~nturi, pe nori r`sturnat`,Ea st~ncile-ndoaie [i grindin` fat`,Amestec` lumea, fr`m~nt` furtuni.

Deasupra-i pe bolta albastr`, senin`,Cald soare luce[te [i \mbl` cu drag.Pe-a muntelui stre[n` de st~nci \n ruin`,

202 M. Eminescu

Pe-o stea pr`v`lit` cu cartea \n m~n`,Ad~nc se g~nde[te puternicul mag.

– P`rinte – el zice – [i ad~nc i se-nchin`,B`tr~nul meu tat` aici m-a trimis.– Venit-ai? – b`tr~nul r`spunde – suspin`,Pe fa]a lui trece z~mbire senin`,C-o m~n` el cartea cea veche a-nchis. –

V`zut-am din carte-mi c` via]a b`tr~n`Cur~nd se sf~r[e[te – [-asupra-`stui g~ndUitat-am eu lumea – durere strìn`çn suflet p`trunse, cu-aripi de lumin` –ßi p~n- m` uitam sc`p` din p`m~nt

Furtuna turbat`… Din mii de furtuneCe-asupra p`m~ntului \mbl` zbur~nd,Sunt c~teva cari de mult \s nebune,De-aceea legate de pietre b`tr~neLe ]in \ncuiate-ntr-a muntelui fund.

ßi p~n- m-apucase de tat`l tù jele,Bag seama c` una din ele-a sc`pat,A rupt cu aripa vo c~teva stele,Tr~ntitu-le-a-n nouri [i-n v~nturi rebeleßi codrii mei vecinici i-a mai m`turat.

A[teapt`, copile, s` caut o vraj`çn carte… S` chem eu giganticul v~nt,Pe aripi s`-i puie o mie de maje,S-o lege de st~nce, s`-i steie de straj`çn neagra-nchisoare \n fund de p`m~nt…

ßopte[te; v~nt falnic furtuna o-nha]`,Aripele-i leag` – o bag` \n st~nci,Acolo cu lan]uri o leag` de bra]e:Cu-ncetul a cerului nori se desfa]`,çncet se-ncre]esc peste vìle-ad~nci.

203Versuri l ir ice

– Copile, acuma pericol nu este –Urmeaz`-mi \n munte, \n salele-mi mari,Acolo-mi vei spune de tat`l tù veste.çn via]a-ne fost-am Pilad [i Oreste –El moare – [i-n lume r`m~n singur iar.

Nainte de moarte trimis-a pe tine,Ca vie]ii-]i s` dau eu b`tr~nul meu sfatßi asta desigur f`cut-a el bine:Primejdii te-a[teapt` [i, f`r` de mine,Se poate de ele c` n-ai fi sc`pat.

De-ai fi ca al]i oameni, atuncea se poateCa soartea ta-n bine din rù a[ schimba,Dar semnul tù nu st` \n cartea mea toat`.A sor]ilor stele de mine-s purtate,Da- tu \n tot cerul nu ai nici o stea.

De-aceea eu nu pot nimic pentru tine.Scrisoarea-]i menit` eu nu pot s-o schimb.Ce e pot preface… Ce-n stele senineNu-i scris – eu nu pot [ti. Sunt scrieri strìneG~ndite de Domnu-ntr-a sorilor nimb.

Dar pot s`-]i ar`t a pierz`rilor cale,Ca-n ea s` n-aluneci, ca neademenitDe-un \nger c-ochi verzi cu tr`surile pale,Ce lumii aduce durere [i jaleDe moarte, de care ad~nc e[ti iubit.

El zice [-alene coboar` la vale,La por]i uria[e ce duc \n spelunci.De st~nci pr`bu[ite gigantici portale.Descuie [i intr` \n m~ndrele haleDe marmur` neagr`, \ntinse [i lungi.

Pilastri de aur pe muri se coboar`Pe jos sunt covoare ]esute-n flori viißi stele \n candeli dulci raze presar`

204 M. Eminescu

ßi aeru-i dulce ca-n noaptea de var`ßi razele-s calde [i trandafirii.

Prin hala cea mare cu pasure lineEi trec [i prin bolte s`pate-n granitEi intr`-ntr-o sal` cu miroase plin`;A murilor marmuri lucind ebenineCa negre oglinde de tuci lustruit.

B`tr~nul \n urm`-i el, poarta o-nchide.Ad~nc \ntuneric i-nconjur-atunci –Pe masa cea mare \ncet el aprindePotirul albastru viorelei cei bl~nde,Ea-arunc`-n negru-aer raze, vinete dungi.

Pe-un tron, \mp`ratul, de ro[` m`tas`S-a[az`, se uit`-n marmoreii muri,B`tr~nul al`turi pe-un scaun se las`ßi flori r`sp~ndesc adormite miroaseCa mirosul proasp`t a verzii p`duri.

ßi razele-albastre prin sal` alearg`,Fantastic b`tr~nul s-ardic` [i bl~ndçn aer \nal]` puternica-i varg`.Pe-oglinda cea neagr`, profund` [i larg`çncet-\ncet pare o umbr` de-argint.

E v~n`t la fa]` ca m`rg`ritarul,Pe albii lui umeri aripi se desfacßi luciu c-argintul \i este talarul;çn m~na lui mic` el ]ine p`harulSomniei… Pe frunte-i flori ro[ii de mac.

Cad pletele, blonde [i lungi spice de-aur,çnchis`-n lungi gene privirea lui st`;O cup` cu versuri, cu cifre de maurIa-n m~n` b`tr~nul – ca s~nge de taur,Un vin ro[u toarn` [i regelui d`.

205Versuri l ir ice

V`z~nd umbra alb` pe negrul p`rete,Din tron \mp`ratul genunchie uimit,çn vis umbra r~de – [i lungile-i pleteCa aurul blonde se las r`schietePe netezii umeri, pe albul ei g~t.

– E somnul – b`tr~nu-n ureche \i spune –O vorb` s` nu spui c`ci dac` nu taci,Ca visul ei piere – cu greu se supuneLa magica-mi vorb` – las stele s` sune,Ca-n tabla cea neagr` s`-l prind. – Tu s` faci

Ce-oi spune. O cup` pe margini cu aurEl ia [i-n ea vars` cristalicul vin.Stau \n jurul cupei cu cifre de maurObscunse vr`ji scrise… Ca s~nge de taurE vinul [i totu[i e clar ca rubin.

– Bea – zice – atunci somnul din muri se coboar`ßi ochii-]i s`rut` cu dulce sur~s;Atunci tu grumazu-i cu bra]u-nconjoar`,El aripa lui [i-o ridic` [i zboar`,Te duce cu d~nsul \n lumea de vis.

ßi junele bea [i adoarme. Deodat`,Pe ochi buze calde [i moi a sim]it.El bra]ul [i-ntinde [i-nl`]uie-ndatÀ umbrei dulci umeri [i netezi… UmflatÈl simte aripa c`-n sus a pornit.

Pe umerii umbrei el fruntea [i-o las`ßi-aude suflarea-i cea cald` b`t~ndßi dus el se simte \n lumi luminoase,çn corure sfinte, prin stele-auroaseAude cum sun` aripa de-argint.

El ochii-[i deschide, deasupra lui vedeDoi ochi mari alba[tri, ad~nci vis`tori.

206 M. Eminescu

207Versuri l ir ice

A lui fericire el mai c` n-o crede,El gura [i-apas` pe blondele-i pleteßi fa]a cea pal` i-o m~ng~ie-n dor.

E beat de a visului lung` magie,çn bra]e-i pe \nger mai tare-a cuprinsßi umbra sur~de, cu-aripa-l m~ng~ießi gura-[i apleac` \n dulce be]ie,I-apas` pe buze-i s`rutu-i aprins.

– Vezi tu – zice umbra – pe-a hùlui vale:P`m~ntul cu mun]ii-i ce fumeg` stins,Cu m`ri adormite ce murmur`-n jale;Dorm populii, ]`ri [i cet`]ile sale.Deasupr`-]i, oceanul de stele \ntins.

P`m~ntul departe-ntr-un punct s-a contrage,C`ci lumi de departe \n puncte se schimb,Dispar a p`m~ntului viziune vage,A stelelor ]ar` curat` se trage,Alearg`, trìe[te a a[trilor timp.

O stea, un imperiu \ntins e [i mare,Cu sute de ]`ri [i cu mii de fiin]i.Cet`]ile mari r`sp~ndite-s \n soare,Palate de-argint se ridic g~nditoareßi regii sunt \ngeri cu aripi de-argin]i.

ßi sufletul liber privirea-i s~n]itÒ nal]` pe stelnicul, marele plai:O patrie nou` sublim`, iubit`,De c~ntece plin` din veacuri fugite –Aici lumea-antic` urmeaz`-a ei trai.

Vezi steaua c` mun]ii [i-ntoarse [i mareaçmbl~nd neclintit` \n vecinicu-i mers.A anilor spa] le destin` un soare:La una-i mai mic [i la alta mai mareC`ci sorii scriu timpu-n acest univers.

Cur~nd vom ajunge pe steaua senin`,Pe care \n ceriuri numesc-o a mea.De visuri, de umbre, de c~ntec e plin`.Cur~nd vom intra \n c~mpia ei lin`ßi-n urm`-]i p`m~ntul r`m~ne – o stea.

III

Magul r`mas \n munte, din el ie[i afar`,Pe-o piatr` detunat` el [ede peste vì,Prive[te. – Codrii m~ng~i cu v~nt de prim`varÀ lui frunte uscat`, ad~ncii ochi ai sì.

Se suie-n v~rf de munte, o stea din cer coboar` –O stea, vultur de aur, cu-aripele de foc,Pe ea [ez~nd c`lare, \n infinit el zboar`,Stelele sclipeau sfinte [i-n cale-i f`ceau loc.

ßi r`sfira]i \n spa]iu \ngeri duceau \n poale A lumilor ad~nce [i bl~nde rug`ciunißi \ntinz~nd \n v~nturi aripele regaleL-a lumii trepte-albastre le duc [i le depun.

Pe magul cel puternic ei \l salut`-n cale,El trece dus de steaua ce zboar` ca un g~ndßi c~nd veni, s~nt, mare, pe-a caosului valeD` drumul stelei, s-arunc` \n hùl f`r` fund.

Deasupra vedea stele [i dedesubtu-i stele,El zboar` f`r` preget ca tunetul r`nit;çn sus, \n dreapta,-n st~nga lanurile de steleDispar. – El cade,-un astru \n caos azv~rlit.

C`ci la un punct albastru privirea-i a]intit`;L-a caosului margini un astru bl~nd u[or;Cale de mii de zile el cade-ntr-o clipit`,Zboar` ca g~ndul care l-arunc`-\n viitor.

208 M. Eminescu

Din ce \n ce s-apropie de lumea dep`rtat`,O zi mai are \nc` [-ajunge-n luna lui.Acolo el r`sufl` de calea-i dep`rtat` –De pe-un munte al lunei arunc` ochii lui.

Cu ochii plini de lacrimi la acea stea prive[te,Ce luminà albastr` merg~ndu-[i drumul sù:– Ce lini[tit`-i d~nsa, \n pace ea p`[e[te,O, cum iubesc eu steaua, unde m-am n`scut eu.

Mai e-n tot universul o stea plin` de pace,Neturburat` vecinic de ur`, de r`zboi;çn toate Crea]iunea gura ei vecinic tace,N-o b~ntuie griji rele, n-o b~ntuie nevoi.

E-un om, care pe d~nsa nefericit se ]ine,Dar nu-i nefericirea \n stea, ci e \n el,Dar soartea lui schimba-voi, din rù oi face bine –Cobor acum \n astru-mi s`-l m~ng~i [i pe el.

Din v~rf de munte-n lun` \n spa]iu iar s-arunc`,çn clip`-ajunge-n norii ai astrului natal,Cu-amor el \l prive[te, cu o privire lung`,çn funii lungi el rupe al nourilor voal.

L-\ntinde, l-\mplete[te, din el \[i face scar`,O-arunc`-\n zarea lung` de flutur` \n v~nt,Apoi pe ea cu-ncetul b`tr~nul se coboar`Pe mare, care-[i mi[c` mii valuri tremur~nd.

Din norii cei mai de[i el luase o bucat`,ç[i face din ea luntre, ce lunec` pe val,A m`rei unde-albastre alunec`-nspumateßi-l duc \n leag`n dulce, prin c~nturi de pe mal.

Din insule bogate cu mari gr`dini de laur,Lebede argintoase aripele-ntinz~ndVeneau sf~[iind apa la luntrea lui de aurßi se-nh`mau la d~nsa [i o tr`geau c~nt~nd.

209Versuri l ir ice

B`tr~nu-n manta-i alb` \nf`[urat viseazÌar lebede-argintoase luntrea bogat` trag,Al valurilor c~ntec pe el \l saluteaz` –Pe fruntea-i \mpletit` e-o ramur` de fag.

Plutind cu repejune sub palida luminÀ lunei, ]i se pare al m`rii Dumnezeu,C~ntat de \nmiirea valurilor senin`ßi \ng~nat de lebezi \n dulce visul sù.

Luntrea, un vis de aur, p~nza albastr`-a m`riiO sf~[ie – [i-aproape ea vine-acum de mal,Un mal de pietre suie, de st~nci fr~nte rebele,Ce stau lovind cu poala \n \nspumatul val.

Acolo printre st~nce b`tr~ne [i schelete,Un templu \n ruin`, de ap` \necat,Pe jum`tate murii [i st~lpii [i-i \nclin`ßi st`-n cur~nd s` cad` de vreme sf`r~mat.

çn scorburi de p`rete trìe[te-un biet c`lug`rT~n`r, frumos – dar \ns` ca umbra el e slab.Din st~nce n`ruite, din pietre [i din bulg`riF`cu c`r`ri spre fundul al templului arab.

Acolo prigonit st` de visuri [i de g~nduri.Ce vrea nici el nu [tie, se chinuie-n z`dar,Doarme pe-un pat de tren]e ce-i pus pe dou` sc~nduri,Nu bea ap` d-izvoare, ci valul m`rei-amar.

Astfel el vrea via]a s-o sfarme, s-o scurteze,De ce? [i pentru cine, el singur n-a [tiut.Astfel se chinuie[te \n rug`ciuni ascezeçn c~te-o biat` arf` din arcul sf`r~mat.

O arf` de aram` cu coarde ruginite,El zb~rnìe pe d~nsa un c~ntec dezolat.Strune-amor]ite tremur de m~na lui trezite…El cheam` cu c~ntarea-i o umbr` ce-a visat.

210 M. Eminescu

ß-acum el sta \n lun` pe-o piatr` risipit`ßi c~ntecu-i \n noapte zbura mult dureros.P`rea c-a[teapt`-n aer pe umbra lui iubit`S-o vad`, astfel ochiu-i ]intea \ntunecos.

Magul pe-o piatr` seac` din luntre se coboar`,Pe-a valurilor fug` el drumu-apoi \i d` –Pe-o st~nc`-apoi se suie – pe-ascetul \l m`soar`Cu ochiul. Ca geniul v`zduhului el st`.

C`lug`rul \l vede, arfa scap` din m~n`,Pe buze-i trece-un z~mbet ascet, sl`bit, amar.El st~nca lui o las`, la mag \ncet el vineßi m~na lui o prinde [i-ntreab` cu glas rar:

– Ce-ai mai f`cut, p`rinte… iar ai venit la mine,Crezi tu c-o s` m` m~ng~i pe mine? nu, \n veciSurd este al meu suflet l-a tale vorbe lineCum st~ncele la glasu-mi surde r`m~n [i reci.

O, vino colo-n scorburi ca s`-]i ar`t fereastaPe care umbra bl~nd` ieri noaptea a venitPrin st~lpii-n pr`bu[eal`… prin arcuri sparte… Asta…Pe-aici pe-o scar` de-aur ea bl~nd` a intrat.

– De-aceea te-ai retras tu, \i zice magu-atuncea,S` trìe[ti \n asceze g~ndind la Dumnezeu,B~nd apa m`rii amar` \n negrele spelunce –Ca s` domini \n tine ispita, geniul rù!…

– Ispit` neagr` d~nsa? un geniu rù, o, nu e!R`spunde trist [i dulce fantasticul ascet.De-ar veni ceriul \nsu[i aceasta s` mi-o spuie,De-ar spune-o d~nsa \ns`[i – eu totu[i nu o cred.

A[ crede mult mai iute c` vrea s` m` \n[ele,C` vrea s`-mi cerce-amorul ad~nc \ns` fatal,De-a[ spune numai chipul cum privirilor meleS-arat` – n-ai mai crede c`-i geniu infernal.

211Versuri l ir ice

212 M. Eminescu

C~nd ca un vis argenteu, plute[te blonda lun`Prin marea-albastr`-n ceruri, prin somnoro[ii nori,C~nd noaptea-i o regin` lunatec` [i brun`,C~nd valuri lovesc ]`rmii cu spumele r`cori,

Eu de pe st~lpul negru iau arfa de aram`,Arfa a c`rei sunet e turbur, tremurat,Arfa care din pietre durerile le cheam`,Din st~ncile st~rpite, din valu-nfuriat…

ßi c~nt… Din valuri iese c~te o raz` fr~nt`ßi pietrele din ]`rmuri \mi par a suspina.Din nori str`bate-o raz` molatec` [i bl~nd`,O raz` diamant` cu-albea]a ei de nea.

ßi raza m` iube[te, m~ng~ie a mea frunteCu-a ei lumin` bl~nd` – o muzic` de visDin aer [i din mare c~ntului meu r`spunde,C~ntec n`scut din ceruri [i-al m`rii crunt abis.

La mijlocul de aer, \n sfera de lumin`,Din frunte-mi se retrage raza cea de cristal,Ea prinde chip [i form`, o form` diafanin`,çnger cu aripi albe, ca marmura de pal.

ßi se coboar` palid pe drumul razei saleßi se coboar`-alene, cu c~ntecu-mi l-invocßi haine argintie coprind membrele sale,Prin p`ru-i flori albastre, pe frunte-o stea de foc.

Eu stau uimit [i palid… m~na-mi involuntar`Se mi[c` tremur~nd` pe coardele de fier,Ce caut`-al meu suflet \n acea sf~nt` oar`De la turburii creieri \n van eu sam` cer.

Cine-ar fi oare umbra aceea argintieCe vine la c~ntarea-mi c~nd cu o rug`-o-nvoc,C~nd provoca]i de arf`-mi r`spund valuri o mie,çn nop]i c~nd pricep scrisul al stelelor de foc?

C~nt~nd pe a mea arf` s`lbatec`, vibr~nd`,Am pus \n ea o parte a sufletului meu.E partea cea mai bun`, mai pur` [i mai sf~nt`Ce \ntr-o noapte alb`, pe-o raz` tremur~nd`P`r`si lemnul putred, zbur~nd la Dumnezeu.

C~nd noaptea \ns`-i cald`, molatec` [i brun`,Atunci o chem din mare, atunci o chem din lun`Pe-acea parte iubit` a sufletului meu.ßi ea venind prin noapte ca o raz` de soareCoboar` pe-a mea frunte nebun` vis`toare,P~n- se preface-n chipul ce l-am visat mereu.

Nu e vrèo fantasm` nebun` [i de[art`,E o f`ptur-aievea, cu g~nd din g~ndul meu,Dintr-un noian de raze am \ntrupat-o eußi inima-mi o cheam`, g~ndirea-mi o dezmiard`ßi sufletul din mine e [i sufletul sù.

Tot ce-am g~ndit mai t~n`r, tot ce-am c~ntat mai dulce,Tot ce a fost \n c~ntu-mi mai pur [i mai copilS-a-mpreunat \n marea aerului sterilCu razele a lunei ce-n nori st` s` se culceßi a format un \nger frumos [i juvenil.

– Nebun ori e[ti lunatec – b`tr~nul murmureaz`…E visul tinere]ii, e sete de amor.çngerul tù e-o raz` [i trupul ei un nor…La c~ntecul tù èco r`spunde pl~ng`torßi tu-mpopulezi marea cu suflete de razeßi stelele de c~ntec le \mpli vis`tor.

Ia una c~te una icoanele p`lite,Ia una c~te una o und-, o stea de focßi toate sunt nimica… c~nd toate la un locPot \n tine visarea [i c~ntul s`-l escite,Mintea s`-]i strice poate al razelor bl~nd joc,

213Versuri l ir ice

Ce se-mpreun`-n aer, care se sparg \n nori,Care r`sfr~ng \n valuri spum~nzi [i gem`tori.

– ßi dac-ar fi, ce-mi pas`? Chiar pala nebunieSe poate c` trezit` a-nfipt ochii cumpli]içn fruntea-mi ve[tezit`, \n creieri r`t`ci]ißi-n jurul ochilor mei grav` ca la stafieAfunde [i teribili, lungi cearc`ne de plumb –Fie a[a – eu nu zic… ßi totu[i, nebuniaCum e, cu chipul dulce, cu care m-a coprinsçmi place – cum \mi place visul de raze nins,çmi place cum \mi place o umbr` argintieTu cuge]i. Cugetarea cu raze reci p`trunde,Love[te chipul dulce creat de fantazießi acest chip devine palid ca o stafießi-ndat` ce-l prive[ti tu el st` s` se confundeCu locul de-unde vine, cu norii ori cu unde.Dar eu … eu nu sunt astfel… Mie-mi place visarea.Fie ea chiar un basmu, numai fie frumos,çnger c-ochi mari alba[tri, cu chipul luminos…ßi iert c` el se stinge, cum aprind lum~narea.C`ci n-o aprind… din contr`… Ca cel ce-i place-un visßi chiar trezit de friguri el ]ine ochiu-nchis,Ca mai departe visul frumos s` \l viseze,Asemenea uit lumea [i eu… sunt bucurosDe pot prelungi \nc` visul meu radios.De n-ar fugi-nfidelul… O, de ar sta mereuS` oglindez \ntr-\nsul ad~nc sufletul meu,Cu c~ntecu-mi ferice sim]irea s`-i dezmierdßi-n ochii mari [i bolnavi fiin]a s` mi-o pierd…De n-ar fugi!… dar fuge… fuge cum luna plin`çncearc` dup` codri greu capul de-l \nclin`ßi fuge [i se duce pe-o raz` iar \n sus,Se pierde \n ruina castelului zdrobit…E sufletul meu palid, e sufletul meu dusCe p`r`se[te lumea de cer ademenit.

…………………………………………………

214 M. Eminescu

O, de-a[ muri odat`… Cu corpul meu de plumbS` simt cum mor]ii aspre molatec eu sucumb,Iar sufletul… O parte ce-n mine-a mai r`masS` zboare-unde-l a[teapt` amorul \n estas,S` zboare unde partea-i cea jun`, dulce, pal`Plute[te printre stele… iar stelele-i esalÙn corp de raze blonde… C`ci am pluti-mpreun`Prin norii cei lunateci, prin stelele ce sun`.ßi ne-am dori cum raza dore[te-o alt` raz`,Una \n bra]ul altei lumin` fac frumoas`.Dar nu se poate \nc`… c`ci corpul meu de lutUn sclav greoi [i rece – e sclav – dar e astut.M` ]ine-n pieptul bolnav… [i-n bra]ul \nc` tare,C~nd sufletul meu liber vrea s` s-arunce-n mareS` scap` d-el odat`…çn astfel de momente m` speriu eu de mine.O, de ar fi o moarte, f`r` ca eu s` mor,Eu a[ cuprinde-o-n bra]e [i a[ str~nge-o cu dor.

Magul ad~nc g~nde[te [i-n minte-[i desf`[oar`Soartea omului care l-avea-naintea sa.S`rac, uimit fusese \n lume-odinioar`,Dar g~ndul lui puternic via]a-i ap`sa.

Acest cap trist [i palid coroana vrea s` poarteßi azi pe el se vede un negru comanac.Ace[ti umeri voit-au s` duc-a lumei soarteßi azi acop`r tren]e [i rasa de [iacßi capu-acest ce-n perini de tron ar fi dictat moarteAzi doarme-n pat de tren]e, drept perin` un sac,Picioarelor r`nite-n sandale li-era dorDe salele de marmuri, de-a tronului covor.Descul] \mbla pe uli]i, de visuri mintea plin`ßi-n lungele-i mizerii, ca-n mare cufundat,Visa c`-ntreaga lume la d~nsul o s` vin`,C` el de lumea-ntreag` va fi \ncoronat.Coroane el \mparte la regi. – ßi la regine,Iubindu-le,-ngenunche. Palate-a ridicat

215Versuri l ir ice

Femeilor ce via]a [i-o-nchin` la pl`ceri,Ce trupul de z`pad` [i-l scald`-n negru p`r.

Dar foaia se \ntoarse… Cu grea]` [i sc~rbireçi p`ru-atunci c` lumea e toat` joc de c`r]i.Atunci el se retrase \n muri de m`n`stireßi capul [i-l cufund`-ntr-a lumei sfinte c`r]i.Pe murii \n risip` o candel` sub]ireChilia \nnegrit` lumin`. ßi prin p`r]iNecunoscute-a lumii g~ndirea lui pribeag`Str`bate cu-aripi m~ndre nem`rginirea-ntreag`.çn van pune pe suflet greoile c`tu[eDe g~nduri uria[e, de-nalte rug`ciuni.çn van \n a lui urm` a-nchis a lumei u[`La visele ei turburi, cu mari de[ert`ciuni;Pe focul cuget`rei a presurat cenu[`,Ci sub cenu[-ard \nc` consum`tori c`rbuni.Atunci visul m`rirei s-a [terge-n a lui g~ndC~nd peste spuza sur` se va turna p`m~nt.

Atunci claustrul \l fuge – [i-n ]`rmuri sterpi de mareSe trage s` g`seasc` lini[tea-i ce s-a dus,Dar vai! [-acolo-l urm` vis`rile-i amare,C`ci lumea cu-a ei visuri g~ndirea i-au supus.Aici \ns` visarea-i e-ad~nc-omor~toare,C`ci \n chip de femeie s-arat`-n aer sus.Lume[ti g~nduri \ntr-alt chip \mpleau sufletul sù,El cugeta la toate, ci nu – la Dumnezeu.

Pe noaptea-i sufleteasc`, tainic`, rece, stins`,C`zu ploaie de raze cu cer senin [i dalbßi sufletu-i se \mple iar cu icoane-aprinse,O auror`-l \mple cu aeru-i rozalb.Din cer cade alene o dulce stea desprins`ßi se preface-n \nger, pl~ns de iubire, alb,ßi-n inim`-i aude un dulce glas de-argintCa sunetu-unui clopot prin noapte aiurind.

216 M. Eminescu

Magul \[i r`zg~nde[te-a c`lug`rului soarte!„E-aievea acea fiin]`, visele-]i nu te mint,Dar nu-i aci \n lume… E sufletu-unei moarte,Pe care-ns` eu \nsumi pot ca s`-l reaprind.Pot s-o topesc \n forma de lut care s-o poarteßi idealu-eteric \n lut eu pot s`-l prind,Dar nu aici. – Aicea de via]` n-are parte;Vom merge-n lumea unde trìe[te mai departe.“

O, DE-AI ßTI CUM ßOAPTA TA DIVINå

O, de-ai [ti cum [oapta ta divin`Deschide-al visurilor labirint,C` ce v`d eu \n privirea-]i senin`N-a v`zut nimeni, nimeni pe p`m~nt.E-at~ta scris [-at~t nu-i scris \n sine,çnc~t ar trebui un trai de sf~ntCa s`-n]eleag` [oapta ta surprins`,Privirea ta cea dulce [i aprins`.

ßi de-ar pricepe-o... [tii tu ce ar ziceAcel f`r` de seam`n muritori?¥i-ar \mpleti cununi de aurite spice?Ghirl`nzi de stele mestecate-n flori?Ar tremura de vorba ce i-ai zice,S-ar bucura de-amor [i iar de-amor?...Ce-ar zice e... o [tiu – [i eu ]i-o zic:Privind \n ochii-]i n-ar zice nimic.

C`ci ce-i de zis, v`z~ndu-te pe tine,Ce e de zis la frumuse]ea ta!S`-[i smulg` p`rul c~nd g~nde[te-n sineC` nu-i pe lume fa]` ca a ta,Priviri c-a tale-albastre [i senine,S~n ca al tù de alb – o cald` nea –Umeri c-ai tì de vergin` z`pad`,De aur bucle-a[a frumos s` [ad`.

217Versuri l ir ice

O, las`-m` s` m~ng~i a ta frunte,S` plec pe s~nu-]i capu-mi obosit.

PALIDA MADONå

çnconjoar` cu-a lui bra] Mijlocu-i sub]ire ßi s`rut` nebunit S~nii de z`pad`.

Este ea... amanta lui, Dulce, bl~nd`, pal`, El se uit`-atunci la cer, Ca un leu se scoal`.

C~nd du[manii sfarm`-n por]i ßi pe muri se suie, El respinge-nving`tor Neagra lor urdie.

Dar lovit \n lupt` grea La p`m~nt s-oboar`; Mai murmur` \nc` lin Numele-i [i moare.

ßi ora[u-eliberat De-namice s`bii Slobozì oceanului C~rduri de cor`bii.

Pintre crenge str`lucesc Pete de lumin`, Peste v~rfuri cari cresc Trece luna plin`.

ßi sub arborul cel gros

218 M. Eminescu

ßi \n umbra deas` La morm~ntul marmoros Doamna cea frumoas`,

¥i se pare cum c` vezi Pe o veche-icon` çmbr`cat` prea frumos – Palida madon`.

219Versuri l ir ice

1873

çNGER ßI DEMON

Noaptea-n Doma \ntristat`, prin lumini \ng`lbeniteA f`cliilor de cear` care ard l~ng` altare –Pe c~nd bolta-n fundul Domei st` \ntunecoas`, mare,Nep`truns` de-ochii ro[ii de pe mucuri ostenite,

çn biserica pustie, l~ng` arcul \n p`rete,Genuncheat` st` pe trepte o copil` ca un \nger;Pe-a altarului icoan` \n de raze ro[ii fr~ngeri,Palid` [i mohor~t` Maica Domnului se vede.

O f`clie e \nfipt` \ntr-un st~lp de piatr` sur`;Lucii pic`turi de smoal` la p`m~nt cad sf~r~indßi cununi de flori uscate f~[~iesc amirosindß-a copilei rug`ciune tainic, [opotit murmùr`.

Cufundat \n \ntuneric, l~ng-o cruce m`rmurit`,çntr-o umbr` neagr`, deas`, ca un demon El vegheaz`,Coatele pe bra]ul crucii le destinde [i le-a[az`,Ochii cufunda]i \n capu-i, fruntea trist` [i-ncre]it`.

ßi b`rbia lui s-apas` de al pietrei um`r rece,P`rul sù negru ca noaptea peste-al marmurei bra] alb;Abia candela cea trist` cu reflectul ei roz-albBl~nd o raz` mai arunc` ce peste-a lui fa]` trece.

Ea un \nger ce se roag` – El un demon ce viseaz`;Ea o inim` de aur – El un suflet apostat; El \n umbra lui fatal`, st`-nd`r`tnic rezemat –La picioarele Madonei, trist`, sf~nt`, Ea vegheaz`.

Pe un mur \nalt [i rece de o marmur` curat`,Alb` ca z`pada iernei, lucie ca apa lin`,Se r`sfr~nge ca-n oglind` a copilei umbr` plin` – Umbra ei, ce ca [i d~nsa st` \n rug`-ngenuncheat`.

221Versuri l ir ice

Ce-]i lipse[te oare ]ie, blond copil, cu-a ta m`rire,Cu de marmur-alb` fa]` [i cu m~nile de cear`,V`d o negur` diafan` mestecat`-n stele, clar`:E privirea-]i inocent` sub a genelor umbrire.

Ce-]i lipse[te s` fii \nger – aripi lungi [i constelate.Dar ce v`d: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se \ntinde?Dou` umbre de aripe ce se mi[c` tremur~nde,Dou` aripe de umbr` c`tre ceruri ridicate.

O, nu-i umbra ei aceea – este \ngeru-i de paz`;L~ng` marmura cea alb` v`d fiin]a-i aerian`.Peste via]a-i inocent`, via]a lui cea s~nt` plan`,L~ng` d~nsa el se roag`, l~ng` ea \ngenuncheaz`.

Dar de-i umbra ei aceea – atunci Ea un \nger este,çns` aripele-i albe lume-a le vedea nu poate;Muri sfin]i]i de-a omenirii rug`ciuni \ndelungateV`d aripele-i diafane [i de d~nsele dau veste.

Te iubesc! – era s` strige demonul \n a lui noapte.Dar` umbra-naripat` a lui buze le \nmoaie;Nu spre-amor, spre-nchin`ciune el genunchii-[i \ncovoaießi ascult` dus din lume a ei dulci [i timizi [oapte.

……………………………………………………………

Ea? – O fiic` e de rege, blond`-n diadem de stele,Trece-n lume fericit`, \nger, rege [i femeie;El r`scoal` \n popoare a distrugerii sc~nteießi \n inimi pustiite sam`n` g~ndiri rebele.

Desp`r]i]i de-a vie]ii valuri, \ntre el [i \ntre d~nsaVeacuri sunt de cugetare, o istorie, -un popor,C~teodat – de[i arare – se-nt~lnesc, [i ochii lorSe privesc, par a se soarbe \n dorin]a lor aprins`.

Ochii ei cei mari, alba[tri, de bl~nde]e dulci [i moi,Ce ad~nc p`trund \n ochii lui cei negri furtuno[i!

222 M. Eminescu

ßi pe fa]a lui cea slab` trece-u[or un nour ro[ –Se iubesc... ßi ce departe sunt deolalt` am~ndoi!

A venit un rege palid, [i coroana sa antic`,Grea de glorii [i putere, l-a ei poale-ar fi depus,Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pusßi \n m~na-i \nsceptrat`, m~na ei \ngust`, mic`.

Dar` nu – mute r`mas-au buzele-i abia deschise,Mut` inima \n pieptu-i, m~na ei tras`-nd`r`tçn a sufletului tain`, ea iubea. Clar [i \ncetSe ivea fa]a de demon feciore[tilor ei vise.

Ea-l vedea mi[c~nd poporul cu idei reci, \ndr`zne]e;Ce puternic e – g~ndi ea, cu-amoroas` dulce spaim`;El prezentul \l r`scoal` cu-a g~ndirilor lui faim`Contra tot ce gr`m`dir` veacuri lungi [i frun]i m`re]e.

El ades suit pe-o piatr` cu turbare se-nf`[oar`çn stindardul ro[ [i fruntea-i aspr`-ad~nc`, \ncre]it`,P`rea ca o noapte neagr` de furtune-acoperit`,Ochii fulgerau [i vorba-i trezea furia vulgar`.

……………………………………………………………

Pe un pat s`rac asud` \ntr-o lung` agonieT~n`rul. O lamp`-ntinde limb-avar` [i sub]ire,Sf~r~ind \n aer bolnav. – Nimeni nu-i [tie de [tire,Nimeni soarta-i n-o-mbl~nze[te, nimeni fruntea nu-i m~ng~ie.

Ah! acele g~nduri toate \ndreptate contra lumei,Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbr`cateCu-a lui Dumnezeu numire – ast`zi toate-s \ndreptateContra inimii murinde, sufletul vor s`-i sugrume!

A muri f`r` speran]`! Cine [tie-am`r`ciuneaCe-i ascuns`-n aste vorbe? – S` te sim]i neliber, mic,S` vezi marile-aspira]ii c`-s reduse la nimic,C` domnesc \n lume rele c`ror nu te po]i opune,

223Versuri l ir ice

C-opun~ndu-te la ele, tu via]a-]i risipe[ti –ßi c~nd mori s` vezi c`-n lume vie]uit-ai \n zadar:O astfel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amarMai crud nici e cu putin]`. Sim]i c` nimica nu e[ti.

ßi acele g~nduri negre mai nici a muri nu-l las`.Cum a intrat el \n via]`? C~t amor de drept [i bine.C~t` sincer` fr`]ie adusese el cu sine?ßi r`splata? – Am`r~rea, care sufletu-i apas`.

Dar prin negurile negre, care ochii \i acop`r,Se apropie-argintoas` umbra nalt-a unui \nger,Se a[eaz` lin pe patu-i; ochii lui orbi]i de pl~ngeriEa-i s`rut`. De pe d~n[ii negurile se descop`r...

Este Ea . C-o mul]umire ad~nc`, nemaisim]it`,El \n ochii ei se uit`. – M~ndr`-i de \nduio[ere;Ceasul ultim \i \mpac` toat` via]a-i de durere;Ah! [opte[te el pe moarte – cine e[ti ghicesc, iubit`.

Am armat p`m~ntul ista, vremea mea, via]a, poporul, Cu g~ndirile-mi rebele contra cerului deschis;El n-a vrut ca s` condamne pe demon, ci a trimisPre un \nger s` m`-mpace, [i-mp`carea-i... e amorul.

(Convorbiri literare, VII, 1, 1 aprilie 1873)

FLOARE ALBASTRå

Iar te-ai cufundat \n steleßi \n nori [i-n ceruri nalte?De nu m-ai uita \ncalte,Sufletul vie]ii mele.

çn zadar r~uri \n soareGr`m`de[ti n-a ta g~ndire

224 M. Eminescu

ßi c~mpiile asireßi \ntunecata mare;

Piramidele-nvechiteUrc`-n cer v~rful lor mare –Nu c`ta \n dep`rtareFericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,Dulce netezindu-mi p`rulAh! ea spuse adev`rul:Eu am r~s, n-am zis nimica.

– Hai \n codrul cu verdea]`,Und-izvoare pl~ng \n vale,St~nca st` s` se pr`valeçn pr`pastia m`rea]`.

Acolo-n ochi de p`dure,L~ng` balta cea senin`ßi sub trestia cea lin`Vom [edea \n foi de mure.

ßi mi-i spune-atunci pove[tißi minciuni cu-a ta guri]`,Eu pe-un fir de romani]`Voi cerca de m` iube[ti.

ßi de-a soarelui c`ldur`Voi fi ro[ie ca m`rul,Mi-oi desface de-aur p`rul,S`-]i astup cu d~nsul gura.

De mi-i da o s`rutare,Nime-n lume n-a s-o [tie,C`ci va fi sub p`l`rie –ß-apoi cine treab` are!

225Versuri l ir ice

C~nd prin crengi s-a fi ivitLuna-n noaptea cea de var`,Mi-i ]inea de subsuoar`,Te-oi ]inea de dup` g~t.

Pe c`rare-n bol]i de frunze,Apuc~nd spre sat \n vale,Ne-om da s`rut`ri pe cale,Dulci ca florile ascunse.

ßi sosind l-al por]ii prag,Vom vorbi-n \ntunecime:Grija noastr` n-aib-o nime,Cui ce-i pas` c`-mi e[ti drag?

çnc-o gur` – [i dispare...Ca un st~lp eu stam \n lun`!Ce frumoas`, ce nebunÈ albastra-mi, dulce floare!

…………………………………

ßi te-ai dus, dulce minune,ß-a murit iubirea noastr` –Floare-albastr`! floare-albastr`!...Totu[i este trist \n lume!

(Convorbiri literare, VII, 1, 1 aprilie 1873)

DACå TRECI RÅUL SELENEI…

Dac` treci r~ul Selenei se face pare c` saraDe[i-ntr-a soarelui lume etern` noapte nu ]ine.E-o sar` frumoas` – adormit` de[i este ziu`.Aerul e vioriu, miroasele florilor m~ndre;

226 M. Eminescu

Adormitor se ridic` din o[tile florilor m~ndre;çntr-un codru m`re], unde arbor legat e de arbor,De liane ce sp~nzur`-n aer snopii de flori,Unde prin vechii copaci-[i fac albinele stupii s`lbateci,Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare,Cu de ghirl`nzi uria[e copaci, din a lor r`d`cineP~n` la v~rfii din nori cu liane \ncol`ci]i-s,Cari cu snopi de flori i-nconjoar`, m`rirea le-ngroap`.Dac` prin codri p`trunzi dai de-o vale frumoas` [i verdePe-al c`reia deal se \ntinde o m~ndr` gr`din`.Mari cire[i cu boabele negre, cu frunza lor verde,Crengile-ndoaie de greul dulcilor, negrelor boabe,Meri, cu merele ro[ii ca fa]a cea dulce a-Aurorei,Mi[c` \n v~nt frumoasele, mari, odorantele roade;Iar` pe marginea m~ndrei gr`dini \n`l]at`-i \n huciuriVi]a de vie cu frunza \ntoars` ce umbr` dore[teßi cu strugurii vine]i [i galbeni ce \mfla]i stau \n soare.Vine]i cu brum` sunt unii, iar al]ii cu boabele galbene c-aurul,Fluturii le-nconjoar` ca dulci cor`bioare de colori [i lumini.Iar` albine din bobi]e cr`pate sorb lamura mierei;Iar \n mijloc de gr`dine, \ntr-o lunc` de verzi portocaleNal]`-se ca \ntr-un flor \nv`lit palatul Selenei.Mare-i, cu zece intr`ri, la care duc sc`ri \n`l]ateßi cerdacuri \n aer – ]inut de-argintoase columneßi \n trei caturi se-nal]` palatul cu mii de ferestreMari [i boltite prin care p`trunde-o lumin` albastr`;ßi prin bol]i de ferestre se v`d argintoase coloane,Muri cu oglinzi de diamant, ce lucesc mai clare ca ziua,M~ndre icoane cu fete de crai \mbr`cate-n albastru,Codri de basme cu arbori vr`ji]i [i cu albe cerboaice,Iar prin coloane pare c` vezi trec~nd o minune:Luna cu p`rul ei blond desf`cut, care curge \n valuriPe umeri \n jos, \mflat cu dulce de miroase [i c~ntec,Care tremur`-n veci \n aerul fin al serei.D-umerii goi abia se ]ine o mantie albastr`,M~nile albe de cear` se joac` cu cozile blondeßi cu m`rgeanul ce cade pe s~ni [i cu cre]ii de mant`.

227Versuri l ir ice

ADÅNCA MARE…

Ad~nca mare sub a lunei fa]`,çnseninat` de-a ei blond` raz`,O lume-ntreag`-n fundul ei viseaz`ßi stele poart` pe oglinda-i crea]`.

Dar m~ni – ea falnic`, cumplit turbeaz`ßi mi[c` lumea ei negru-m`rea]`,Pe-ale ei mii [i mii de nalte bra]eDuc~nd pieire – ]`ri \nmorm~nteaz`.

Azi un diluviu, m~ne-o murmuire,O armonie, care cap`t n-are –Astfel e-a ei \ntunecat` fire.

Astfel e sufletu-n antica mare.Ce-i pas` – ce sim]iri o s` ni-nspire –Indiferent`, solitar` – mare!

CUM OCEANU-NTåRÅTAT…

Cum oceànu-nt`r~tat turbatu-i!R`cnind \nal]` bra]ele-i spumate,De nori s-aca]`, -n bolta lumei bate,P~n` furtuna-l re\mpinge-n patu-i.

S`lbatecul! ‘Van fulgeri frico[ateAp`r` cerul… El \ncredin]atu-iC` bolta cea albastr` e palatu-i;Cu-asalt s-o ia el vrea – ca pe-o cetate.

R`nit de fulgere, el se \nmoaießi c-o poveste \l adoarme-o boareßi-n vis – un cer \n fundu-i se \ndoaie.

228 M. Eminescu

Tot ce-a dorit \n visul lui el are:T`rie, stele, luna cea b`laie…Dormind murmur` – murmur~nd tresare.

AH, MIEREA BUZEI TALE

Ah, mierea buzei tale am gustat-o,A buzei tale coapte, amorul meu;Z`pada s~nului eu am furat-o,De ea mi-am r`corit suflarea eu;Ah, unde e[ti, demonico, curato,Ah, unde e[ti s` mor la s~nul tù!

Ce sunt eu azi? – o frunz`, o nimic`.ßi-mi pare c` am fost un \mp`rat;Sim]irea care sufletu-mi despicÈ ca [i c~nd o lume mi-a furat;Ah, mierea buzei tale, p`s`ric`,Am nebunit de c~nd o am gustat!

Ah, cum nu e[ti, s`-]i mistuiesc via]a,S`-]i beau tot sufletul din gura ta,S`-]i sorb lumina p~n- ce-or fi de ghea]`Frumo[ii-]i ochi – s`-]i devastez a[aTot ce tu ai frumos… o, m` \nva]`S` te ucid cu respirarea mea!

S` murim am~ndoi… La ce trìesc eu,La ce trìe[ti tu pe a lumii spume?S`rmane inimi \nchegate-n vreme,S`rmane patimi aruncate-n lume;Ah, s` murim, nu pl~nge, nu te teme.C` undeva s-afla al nostru nume!

çncet, \ncet … s` ne culc`m \n racl`,çncet de pe p`m~nt ne-om furi[a.O, stinge a privirei tale facl`,

229Versuri l ir ice

çnchide ochii tì… a[a, a[a;Ce bine e s` dormi ad~nc \n racl`,S` dormi ad~nc, s` nu mai [tii ceva.

Iubito, vremea-n loc s` steie,S` sting` universu-ntreg \n noi:O raz` \nc`, \nc` o sc~nteie,ß-apoi dispare tot… [-apoi, [-apoiSimt \nc` g~ndul tù iubit, femeie,ß-apoi nu vom mai fi nimic… noi doi.

GHAZEL

Tu, cu cruzime m-ai respins, c~nd am voit, copil`,S` devastez frumse]ea ta cea dulce, f`r- de mil` –ßi totu[i corpul tù e plin de-o coapt` tinere]`,Tu, al amorului duios demonic` pr`sil`!Eu am plecat purt~nd \n piept durerea-mi toat` scris`,Precum al prim`verei v~nt duce-n v`zduh o fil`;Dar noaptea c~nd am adormit, atunci durerea-mi toat`Se ghemuie[te-n inima-mi, o arde [-o \mpil`;P`rea din somn c` m-am trezit [i te-am v`zut pe patu-mi,Bo]ind cer[aful meu cel alb cu m~na ta gentil`;Abia al hainei tale gaz de um`ru-]i se ]ineßi s~nii tì s-au liberat de-a hainei crud` sil`ßi proaspe]i, albi, rotunzi [i tari ei se ridic, se las`ßi ochii tì \n lacrimi ard, \n lacrimi dulci de mil`.La r`suflarea cald-a ta se coace-uscata gur`,Se v`d frumo[i m`rg`ritari ce-ntredeschi[i defil`.Cu bra]ul meu eu [elele ]i le-ncle[tai s`lbatecßi-am vrut s`-]i mu[c guri]a ta de tremurai febril`,ßi tu te aperi sur~z~nd, c-o m~n-acoperi s~nii,Privirea ta \noat` ud, c~nd bl~nd`, c~nd ostil`,De bun`voie, l~ngezind, te la[i de [old r`pit`,Dar retrezit` din amor tu te desfaci cu sil`,ßi de turbare s-a-ncle[tat, s-a str~ns guri]a-]i crea]`;Tu de pe frunte p`ru-]i dai, pl~ngi tremur~nd, copil`,

230 M. Eminescu

çn [olduri boiul ]i-l \ndoi [-ai vrea s`-mi scapi din m~n`,Precum se-ndoaie, vr~nd s-o rupi, \n degete-o zambil`.Dar s~ngele tù dulce-acum ca mierea cea de struguriçn vine-]i fierbe nebunit, [i mintea o exil`.Atunci c`zu[i pe pieptul meu o sarcin` \n friguri,Un fruct r`scopt de-amorului c`ldur` f`r` mil`,Ai mai gemut o dat` clar ca omul care moare,Apoi te l`sa[i patimei ce te ardea, Sibyll`,ßi-n lupta noastr` te-am adus sub greul vie]ii mele,Pecete-am rupt, ce p~n-acum june]ea ]i-o sigil` –Un corp am fost \ngem`nat trìnd o via]-obscur`,Demonic-dulce, amoros, spasmotic`, febril`,ßi sufletele noastre-atunci pe buze at~rnateS-au contopit \n s`rut`ri, \n dezmierd`ri, \n mil`,Parc-am trecut noi am~ndoi \n noaptea nefiin]ei,Ne-am zugrumat \n s`rut`ri, ne-am omor~t, copil`!

O ARFå PE-UN MORMÅNT

Prin g~ndurile-mi triste [i negre treci frumoas`,Ca marmura de alb`, \n haine de argint,Cu ochii mari alba[tri \n bol]i \ntunecoaseßi desf`cut ]i-e p`rul \n valuri de-aur moale…Deasupra frun]ei tale e-un m~ndru cerc de stele –Astfel treci tu, copil`, f`ptura min]ii mele,Minune-a Crea]iunei, [-o singur` g~ndireTe face ca s` tremuri: o arf` pe-un morm~nt.

Da, da! çn via]a-mi trist` tu treci cu-a tale steleAlbastre [i \n zboru-]i tu murmuri sur~z~nd…E-amor? copil`rie?… Sunt versurile meleCe-ocup` a ta minte de murmurezi vis~nd?Sur~zi!… Nu pl~nge numai la finele poemeiC-o arf` pe-un morm~nt.

Ah! de-a[ muri… tu, \nger, f`r` s` [tii vodat`C` te-a iubit acela, ce zace \n p`m~nt,

231Versuri l ir ice

C-un rai \ntreg de visuri, cerimea \nstelat`De cuget`ri \nalte cu d~nsu-i \ngropat`,C` acea lume-ntreag` ]ie-a fost \nchinat` –Tu inocent`, alb`, ai trece sur~z~nd…Doar luna-n cer atuncea s-ar \ndoi \n lir`ß-ar suspina \n noapte: o arf` pe-un morm~nt!

CARE-I AMORUL MEU çN ASTå LUME

Care-i amorul meu \n ast` lume:Este-al bravurei coiful de aram`,Sau al m`rirei aspru rece nume?

Sau este claustrul cernit, ce cheam`Cu-a lui icoane s~nte-ng`lbenite,Cu clopotu-i vestind a mor]ii dram`?

Sau este chipul bl~nd unei iubite,Ce, dulce, pur`, s~nt` [i frumoas`,S`-mi fac` zile albe, -ore-aurite?

O v`d adesa steau` radioas`‘N-oglinda sufletului meu – o zeie –ß-a ei privire-asupra mea se las`:

De \nger suflet, chipul de femeie;çn visul vie]ii ei ea sf~nt sur~deßi m`-namor de-oricare-a ei idee,

C~nd lumea-amar de visu-acesta r~de:Nu e femeia ce crezi tu, nebune,ßi chipul care inima-]i l-\nchide

Nu este-n lume. Cine-atunci mi-a spuneUnde e \ngerul cu-aripi senine,A sufletului meu scump` minune?

232 M. Eminescu

Ea n-a fost niciodat`… doar \n tineDe-a fost vrodat` ea, de mult e moart`,Astfel de chip o dat`-n lume vine.

Dar de nu e, m~ng~ie-]i a ta soart` –Crede: c` ea dodat` cu-a ta fireTrecut-a-n lume-a ceriurilor poart`,

Dar \nainte de-a-i-nt~lni privirea,Ea a murit [i-a ei fiin]` bunÈ colb \n lume, umbr` \n g~ndire!

De-aceea-n \nstelate nop]i cu lun`,Pasu-]i \ndreapt`, cat` cimitirulßi un morm~nt ]i-alege, ]i-ncunun`,

çncoard`-]i lira scump`, iar` mirulAl vorbelor iubirei tu \l vars`Pe-acel morm~nt ce-l \nverze[te pirul

ßi zi: Dormi dus`, inima mea ars`.

DUMNEZEU ßI OM

C`r]ii vechi, roase de molii, cu p`re]ii afuma]i,I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere b`tr~ne.Str~mbe ca g~ndirea oarb` unor secole strìne.Triste ca aerul bolnav de sub murii afunda]i.

Dar pe pagina din urm`, \n tr`suri greoaie, seci,Te-am v`zut n`scut \n paie, fa]a mic` [i ur~t`,Tu, Christoase, -o ieroglif` stai cu fruntea am`r~t`,Tu, Mario, stai t`cut`, ]eap`n`, cu ochii reci!

Era vremi acelea, Doamne, c~nd gravura grosolanÀjuta numai al min]ii zbor de foc cutez`tor…Pe c~nd m~na-nc` copil` pe-ochiul s~nt [i arz`torNu putea s`-l \n]eleag`, s`-l imite \n icoan`.

233Versuri l ir ice

çns` sufletul cel vergin te g~ndea \n nop]i senine,Te vedea r~z~nd prin lacrimi, cu z~mbirea ta de \nger.L~ng` tine-ngenuncheat`, muma ta st`tea-n uimire,Ridic~nd frumoas`, s~nt`, c`tr` cer a sale m~ne.

çn p`durile antice ale Indiei cea mare,Printre care, ca oàze, sunt imperii f`r` fine,Regii duc \n pace-etern` a popoarelor destineçnchin~nd \n]elepciunei via]a lor cea trec`toare.

Dar un mag b`tr~n ca lumea \i adun` [i le spuneC-un nou g~nd se na[te-n oameni, mai puternic [i mai mareDec~t toate p~n-acuma. ßi o stea str`lucitoareArde-n cer ar`t~nd calea la a evului minune.

Fi-va oare dezlegarea celora nedezlegate?Fi-va visul omenirei gr`m`dit \ntr-o fiin]`?Fi-va bra]ul care [terge-a omenimei neputin]Òri izvorul cel de tain` a luminii-adev`rate?

Va putea s` risipeasc` cea nelini[te etern`,Cea durere ce-i n`scut` din puterea m`rginit`ßi dorin]a f`r- de margini?… L`sa]i vorba-v` pripit`,Merge]i regi spre \nchinare la n`scutul \n tavern`.

çn tavern`?… -n umilin]` s-a n`scut dar adev`rul?ßi \n fa[e d-\njosire e-nf`[at eternul rege?Din durerea unui secol, din martiriul lumii-ntregeR`s`ri o stea de pace, lumin~nd lumea [i cerul…

Sarcini de-aur [i de smirn` ei \ncarc` pe c`mileßi pornesc \n caravan` dup` steaua plutitoare,Ce \n aerul cel umed, pare-o a[chie din soare,Lunec~nd pe bolta-albastr` la culcu[u-eternei mile.

ß-atunci inima cre[tin` ea vedea pustia-ntins`ßi pin ea plutind ca umbre \mp`ra]i din r`s`rit,Umbre regii [i t`cute ce-urmau astrul fericit…Str`lucea pustia alb` de a lunei raze nins`,

234 M. Eminescu

Iar pe muntele cu dafini, cu dumbrave de m`slinPovestind pove[ti b`tr~ne, au v`zut p`storii steauaCu z~mbirea ei ferice [i cu razele de neau`ß-au urmat sfin]ita-i cale c`tre staulul divin.

……………………………………………………………

Azi artistul te concepe ca pe-un rege-n tronul sù,Dar` inima-i de[art` m~na-i fin` n-o urmeaz`…De a veacului suflare a lui inim` e treaz`ßi \n ochiul lui cuminte tu e[ti om – nu Dumnezeu.

Azi g~ndirea se aprinde ca [i focul cel de paie –Ieri ai fost credin]a simpl` – \ns` sincer`, ad~nc`,çmp`rat fu[i Omenirei, crezu-n tine era st~nc`…Azi pe p~nz` te arunc`, ori \n marmur` te taie.

STAM çN FEREASTA SUSå

Stam \n fereasta sus`ßi izvoreau \n tain`,Cu-a lor de aur hain`,A nop]ii stele mari.

Se \mfl` dinainte-miDe v~nt deschisa carteßi literele-i moarteçn lun` joac` clar.

Un r~u, vezi, mi[c` unda-iCea vis`tor-bolnav`,Un c~ntec \n dumbrav`,O floare v`d pe lan.

O stea \n cer albastru,Ce-arunc`-a ei icoan`

235Versuri l ir ice

Pe-oglinda alb`, plan`,A lacului Meran.

ßi sun`-n noaptea tristÙn c~ntec de copil`ßi v~ntu-ntoarce-o fil`Din cartea ce-am deschis.

De ce mi-a-ntors el foaiaUnde-nv`]atul ziceC`-n lume nu-i ferice,C` via]a este vis?

PRIVESC ORAßUL – FURNICAR

Privesc ora[ul – furnicar –Cu oameni mul]i [i muri bizari,Pe strade largi cu multe bol]i,Cu c~te-un chip l-a stradei col].ßi trec foind, r~z~nd, vorbind,Mul]ime de-oameni pa[i gr`bindDar numai p-ici [i pe coleaMerge unul de-a-nletelea,Cu ochii-n cer, pe [uierate,¥iindu-[i m~nile la spate.S-aude clopot r`sun~nd,Cu prapuri, cruci, icoani, viind,Preo]ii lin [i \n ve[tminteC~nt~nd a c`r]ilor cuvinte.çn urm` vin ca-ntr-un prohod;Tineri, femei, copii, norod;Dar nu-i prohod – sfin]ire de-ap`,Pe uli]i lumea s` nu-ncap`;Se scurg \ncet – tarra bumbum –Osta[ii vin \n mar[ acum,Naintea lor tambur-major,Voinic el calc` din piciorßi tobe tare-n tact ei bat

236 M. Eminescu

ßi pa[ii sun` ap`sat;Lucesc [i armele \n [ir,Frumos stindarde se de[ir;Ei trec mereu – tarra bumbum –ßi dup-un col] dispar acum…O fat` trece c-un profilRotund [i dulce de copil,Un c~ne fuge sp`riet,ßuier-un lotru de bìet,çntr-o r`sp~ntie uzat`ßi-ntinde-un orb m~na uscat`,Hamalul trece \nc`rcat,ßi orologiile bat –Dar nimeni mai nu le ascult`De vorb` mult`, lume mult`.

MURMURå GLASUL MåRII

Murmur` glasul m`rii stins [i molcom,çnconjur~nd a Italiei insul` m~ndr` –O, lumina]i, a cerului stele albe,

C~mpilor no[tri.

V` v`rsa]i icoanele voastre \n Tibur,Nori, zugr`vi]i pe c~mpie umbre fuginde,Tu, m`re]ie a nop]ii, a m`rii, a lumei,

çmple Italia.

Mare, poart` pe undele tale cor`bii,Unele grele ni-aduc` aur din Ofir,Altele \nfoiate de roze d-Egipet,

Vinuri [i smirn`.

Ah, trimite]i popoare vulturii vo[triCei de lemn s` zboare pe marea m`rea]`,C`ci a Romei eterne picioare marmorei

Daruri a[teapt`.

237Versuri l ir ice

Numai singur asupra lumei \n paceNep`s`tor t`m~ii [i laudei voastre,çnv`luit \n maiestatea t`cerei

St`-mperatorul.

Vezi-l atins de umbra g~ndirilor regii!Vorba-i va s` fie o raz`-n lume;Orele lui sunt izvoare la anii istoriei,

Salve-Imperator!

MITOLOGICALE

Da! din por]ile m~ndre de munte, din st~nci arcuite,Iese-uraganul b`tr~n, m~n~nd pe lungi umeri de nouriCaii fulger`tori [i carul ce-n fuga lui tun`.Barba lui flutur`-n v~nturi ca negura cea argintie,P`rul \mflat e de v~nt, [i prin el col]uroasa coroan`,çmpletit` din fulgerul ro[ [i din vinete steleHohot-ad~nc b`tr~nul c~nd vede c` mun]ii \[i clatinßi-[i pr`v`lesc c`ciule de st~nci c~nd vor s`-l salute…Codrii b`tr~ni r~d [i ei din ad~nc [i vuind \l salut`Paltenii nal]i [i b`tr~nii stejari [i brazii cei vecinici.Numai marea-albastr` murmur`-n contra orgiei,Care b`tr~nul rege-o f`cea: -n be]ia lui oarb`,El m~n-o[tiri de nori contra m`rii… [-armia-i neagr`,Rupt` pe-ici, pe coleà de-a soarelui ro[` lumin`ßiruri lungi fug repede grei pe cerul cel verde.ßi netezindu-[i barba, trece prin ei uraganulDus de fulger`torii cai \n b`tr~na c`ru]`,Care sc~r]ie hodorogind, de-ai crede c` lumeaSt` s`-[i ias` din vechile-i vecinice \ncheieture.– Groaznic s-a \mb`tat b`tr~nul – soarele zice;Nu-i minune – a bùt jum`tate d-Oceanul Pacific.Rù \i mai \mbl` prin p~ntece-acum bùtura amar`.çns`-s eu de vin`… c-umplut-am de nouri p`hareCu apele m`rii ad~nci, boite cu ro[` lumin` –

238 M. Eminescu

Cine dracul [tia acum c` de cap o s`-[i fac`!Ah! mo[neagul be]iv e-n stare-ntr-o zi s` ruineToate societ`]ile de-asigurare din ]ar`.Soarele-[i bag` capul prin nori [i limba [i-o scoateßi c-o raz` g~dil` barba b`tr~nului rege.– Hehe! zice b`tr~nul, r~z~nd, ce faci tu, Pepeleo?T~n`r, hai? De mii de ani tot t~n`r te v`d eu,Pare-mi c` dai pe obraz cu ro[ dup` moda de ast`zi,Altfel nu-n]eleg cum t~n`r de-o mie de evi e[ti.– Taci, mo[nege f`r- de obraz, te du, te treze[te…Vezi \n ce stare te afli, coroana \]i st` pe-o urecheßi cu veselia ta proast` lumea ruini tu!çns`-a popoarelor blonde de stele guverne-\nd`r`tnici,Vai! nu f`cuse [osea cumsecade pe c~mpii alba[trißi se r`stoarn` carul [i rù se-nglodeaz` b`tr~nul.Mai c` era s`-i r`m~ie ciubotele-n glodul de nouri.Hei, ce-i pas`! El norii fr`m~nt` juc~nd moc`neascaßi pe-un v~nt l-apuc` de cap, f`c~ndu-i mori[c`.Se t`v`lea peste cap [i, pi[cat de-un purec de fulger,Se sc`rpina de-un [ir de p`duri ca de-un gard de r`chit`.Norii ro[esc de ru[ine [i fug iar v~ntul se culc`çntre codri [i mun]i… Uraganul mahmur poticne[teSpre castelul de st~nci, ce-[i deschide uria[a lui poart`,Spre-a-l primi pe bolnavul b`tr~n \n surele hale.El \[i ia coroana din cap [i \n cui o at~rn`,De sclipe[te-n noapte frumoas` [i ro[` – un fulgerçncremenit \n nouri. Cojocul l-aninÈl de cuptor… ciubote descal]` [i negrele-obieleC~t dou` lanuri arate le-ntinde la focul GheeneiS` se usuce… Chimirul descinge [i vars` dintr-\nsulGalbeni aprin[i \ntr-un vechi cù[ afumat de pe vatr`,Mare c~t o pivni]`… -N patu-i de p~cl`-nfoiat`,Regele-ntinde b`tr~nele-i membre [i horìe[te.P~n`-n fundul p`m~ntului url`: pe[tere negreßi r`d`cinile mun]ilor mari se cutremur` falnicDe horìtul b`tr~nului crai. Iar`-afar`Vezi un ger b`tr~n [i avar cu fa]a m~hnit`,C`r`b`nind al zorilor aur \n saci de-ntuneric

239Versuri l ir ice

Ca s`-l usuce-n rubine. Cu-ncetul, cu-ncetu-nsereaz`…Soarele, ca s` \mpace marea, la ea se apleac`,Lin neteze[te-a ei fa]` albastr` [i-ad~nc se uit`çn luminoasele valuri a ei [i s~nu-i dezmiard`Cu tot aurul razelor lui. La p`m~nt se mai uit`…Florile toate ridic` la el cochetele capuriCopil`roase [i ochii lor plini de z`darnice lacrimi…Pe gr`dini se mai uit`, pe-alei de vi[ini \n floareßi de cire[i \nc`rca]i, de salc~mi cu mirosul dulce.Pe-acolo se primbl` o fat`-n albastru-mbr`cat`,P`rul cel blond \mpletit \ntr-o coad` \i cade pe spate…Ca Margareta din Faust ea ia o floare \n m~n`ßi [optea: m` iube[te… nu m` iube… m` iube[te!Ah! boboc… amabil` e[ti… frumoas` [i – proast`,C~nd a[tep]i pe amant, scriitor la subprefectur`,T~n`r plin de speran]e, venind cu luleaua \n gur`…Soarele-a apus, iar luna, o clo[c` rotund` [i gras`,Merge pe-a cerului aer moale [-albastru [i lasÙrmele de-aur a labelor ei str`lucinde ca stele.Iar de a doua zi se scoal` b`tr~nul [i urc` Rarùl Numai \n c`me[oi, descul] [i f`r` c`ciul`ßi se scarpin`-n cap – somnoros – uit~ndu-se-n soare.

UN ROMAN

çn van oglinzi frumoase [i florile-\mplu salaC-un aer plin de miros, molatec, de argintçn sufletu-unui t~n`r e noapte [i r`ceal`Lumini p~n` \n g~ndu-i cel negru nu se-ntind.

çn van tineri d-o v~rst` ciocnesc vesel p`hareßi l-ale lor petreceri pre d~nsul \l invitEi nu vor s`-n]eleag` zimbirile-i amare.Dup-o perdea s-ascunde \n versuri ad~ncit.

Unde petrece-n g~ndu-i?... çn valea lui natal`çn codrii plini de umbr`, pin r~pe ce s-afund

240 M. Eminescu

Unde izvoarele-albe murmure dulci esal`ßi scap`r argintoase lovindu-se de prund.

Ar vrea ca s` revad` colibele de paieDormind cuiburi de vultur pe st~nci, ce se pr`valC~nd luna pintre nouri, regina cea b`laie,Se ridicà pin codrii din fruntea unui deal –

S` aib-ar vrea colib` de trestii mititic`çn ea un pat de sc~nduri, mu[chi verde drept covorDin pragu-i s` se uite la munte cum s-ardic`Cu fruntea lui cea stearp` v~r~ndu-se \n nori.

Ar vrea s` r`t`ceasc` c~mpii \nfloritoareUnde ale lui zile din raze le-a ]esut.Unde-nv`]à din r~uri murmurul de-nc~ntareßi pricepea din codri misterul lor t`cut.

O bab`, ce at~tea pove[ti, pe c~te fuseDe l~n` ce torsese, [tia – l-a \nv`]atS` t~lcuiasc` graiul [-a p`s`rilor spuseßi murmura cuminte a r~ului curat.

çn curgerea de ape, pe-a frunzelor sunareçn dulcile-nmiitul al p`s`rilor graiçn murmurul de viespii, ce-n mii de chilioareç[i zidesc mon~stire de cear` pentru trai.

De sp~nzur` pin ramuri de s`lcii argintoaseO-mp`r`]ie-ntreag`-ntr-un cuib leg`n`tor –A firii dulce limb`, de el era-n]eleas`ßi \l umplea de c~ntec, cum \l umplea de dor.

Visa copilul... Fruntea-i de-o st~nc` rezimat`Privea uimit \n r~ul ce spumegà amarßi asv~rlea vo piatr` \n apa-nvolburat`R~dea, c~nta degeaba – pl~ngea chiar \n z`dar.

241Versuri l ir ice

Vedea \n zarea vìi nuci mari cu frunza lat`ß-o lume de flori albe pe [iruri de cire[ißi iarba de pe paji[ti e moale-amestecat`Cu flori glabene [-albe, p-ici colo de m`cie[i.

Pelinii suri c-argintul cu dulcile miroaseçmplu adormitoare tot aerul cel caldVi[ini-s cu crengi grele de boabe-ntunecoaseLanul c`l`tore[te cu valuri de smarald.

A ierburilor spice stau sure-verzi \n soare,Crescute-ajung la br~ul unei copile. LinPin iarba mare trece, [-aminte lu`toarePlive[te flori de aur [i fire de pelin.

Cunun`-[i \mplete[te [i-o-ncaier` s`lbatecçn pletele \mflate, \n p`rul \nc~lcitßi ochi-i r~d \n capu-i, [i fa]a-i j`ratec –A lanurilor z~n` cu chip frumos, r`stit.

ß-apoi \n codru trece [i c~nt` doina drag`S`lbatec este glasu-i, r`stit, copil`ros,El sun`-n codrul verde, \n lumea lui \ntreagÀlbele ei picioare \ndoaie flori pe jos.

Ah! de a[ fi – ea strig` – o pas`re mìastr`Cu penele de aur, ca p`s`rile-n raiLa s~nta Joi m-a[ duce [-a[ bate \n fereastr`Cu ciocul – [i i-a[ zice cu rug`torul grai

S`-mi deie un m`r, \n care \nchis s` fie-o lumePalat de-argint \n lunci [i-n codrii \nfundatß-un f`t-frumos de mire, \nalt cu dulce numeDin s~nge [i din lapte – ficior de \mp`rat.

Ea c~nt` [i pocne[te \n crengi c-o varg` lung` –O ploaie de flori albe se scutur` pe eaUn flutur ro[ [i v~n`t se-nal]`, ea-l alung`De pasu-i crengi se-ndoaie [i glasu-i r`sunà...

242 M. Eminescu

Apoi [i-aduse aminte – era o zi frumoas`,El s-a trezit \n lunc` sub ochii ei de foc,Ea p`ru-[i d`-ntr-o parte din fa]a ru[inoas`ç[i pleca ochii timizi, [i el a stat pe loc.

Ce s-a-nt~mplat de-atuncea nu vrea s` ]ie minte.Destul c` nu mai este – [i chipul ei cel bl~nd,Surisul ei cel timid [i ochiul ei cuminteSunt duse f`r` urm` de pe acest p`m~nt.

S-a stins. De-aceea \ns` el ar vrea \nc-odat`S` vad` lunca verde, valea pierdut`-n floriUnde ades de bra]u-i \n noaptea \nstelat`ßedea pe st~nca stearp` spuindu-i ghicitori.

Da, ghicitori... enigme. Ah! ce [tia pe-atunceDe-a vie]ii grea enigm`, de anii furtuno[i?çn lacu-ad~nc [i neted din mijlocu-unei lunceEl vedea zine albe cu p`rul de-aur ro[.

ßi trestia cea nalt` de vuia-n v~nt mai tareEl asculta la glasu-i ca ni[te basme dulciC~nd ra]ele s`lbatice \ncre]eau apa clar`Sc`ld~ndu-se pin papuri cu ciucalì de fulgi.

…………………………………………………

Trecur` ani. E noapte. çn camera bogat`Pe-un pat alb ca z`pada un \nger sta m`re]O candel` de aur c-un punct de foc arat`Pin luminoasa umbr` tablouri pe p`re]i.

Culcat` jum`tate copila cu triste]`Suride. Plete lunge [i blonde-cenu[iiCad moale pe-albe perini. Iar buzele ei cre]eSurid..........tr`d~nd din]i argin]ii Õchi suri [i mari iar fa]a-i de-acea albea]` surÙmed` ca surfa]a unui m`rg`ritar…

243Versuri l ir ice

Pe bra]e de zapad`, pe sini-i albi se fur`C~te o raz` slab` din punctul cel avar.

Picioarele ei mice ating covorul moaleChinuind papucei de-atlas cari stau jos...L-a patului ei m`rgini, cu fruntea n-a ei poaleE \n genunche d~nsul... Amar [i-ntunecos.

Sub umeri-unei-fe]e, ca marmura de pal`Sunt umbrele-ntrist`rii vinete [i ad~nci,çn ochii mari [i negri profunda-le-ndoialÀbia pot s-o ascund` sub genele lor lungi.

ßi m~na-i tremur~nd` bo]e[te \nvoluntar`Gazu-argintos din haina, din cre]i ce se de[irçn jurul gurei sale e o tr`sur`-amar`ßi o zimbire crud` pe buzele-i sub]iri.

Nu te iubesc? zici crudo – ce zici \]i pare-o [ag`...Nu te iubesc at~ta c~t [tiu ca s` iubesc,S` r`scolesc cu bra]ul oceanele ce-alearg`,S` storc avar din ele am`r`ciunea-ntreag`ßi \ntr-o pic`tur` s-o beau... s` nebunesc?

O vrei?... Spre-a crea unul din visurile taleA[ trebui s` fiu eu de trei ori Dumnezeu,A[ trebui s` turbur a firei lung` cale,ßi-n clipa mea – ce secoli ai veciniciei saleAbia putur-a face, aceea s` fac eu.

Nisipul din pustie pot s`-l arunc c-o m~n`çn cer – [i d~nsul negru de[ert s` fie iar?Ca sus p`m~nt s` fie \ntins f`r` lumin`ßi negru f`r` stele, ca globu-ne de tin`ßi ale lui \ntinderi, cu g~ndu-mi s` le ar.

Iar jos s` cobor m~ndra a cerului gr`din`Cu sori n`l]a]i pe lugeri, cu lune-n crenge verzi

244 M. Eminescu

Iar tu s` treci, un \nger... \ncins` cu lumin`ßi \n a ta privire eu min]ile s`-mi pierz.

Putere-a[ eu cu g~ndu-mi s-ardic insule-n floareA c`ror st~nci s` c~nte plec~ndu-se pe valDin v~nturi s` fac nimfe cu sufletele clareCe-n aer leg`nate, albastre [i u[oareS` treac` zimbitoare cu arfe de cristal.

ßi tu c~nd ap`rea-vei ziua s` par` noapteAstfel de str`lucit` s` fie fa]a taçncet numai p~raie s` se uimeasc`-n [oapteDin crengi de arbori m~ndri s` cad` rodii coapteßi pasul tù s` calce pe un covor de neà,

ßi orce dulce idee ar trece-n fruntea-]i albÀievea s` se fac` cu ochii chiar v`z~ndDe ai dori de stele albastre tu o salbÀ dimine]ii stele sub m~na ta cea alb`S` se \n[ire tainic [i ziua \nvior~nd.

De ai dori \n g~ndu-]i tu un palat de ghea]`...S` se coboare Nordul cu mun]i-i plutitorißi v~nturi uria[e cu lungile lor bra]eS` suie st~nci pe st~nce... [-un munte s` \nha]eCu codri-i s`-l a[eze drept cupol` din nori.

De-ai vrea ca m`ri s` sece, pustii s` inundezeOceane s` devie lungi [i-nstelate vìCu [ir de st~nci, cu codri, cu \nflorite leseDumbrave [i gr`dine cu poamele aleseßi-n locuri tìnuite cu calde [i dulci bì.

ßi de-ai muri, iubito, c`ci contra mor]ii n-areNici Dumnezeu putere... atuncea cu amarA[ stinge c-o g~ndire sistemele solareA[ gr`m`di din ele o piramid` marePuind \n ea a vie]i-mi frumos m`rg`ritar :

245Versuri l ir ice

Figura ta de marmur –. ßi-n noaptea cea pustieçn caos f`r` stele, \n vecinicul nimicM-a[ arunca \n doliu s` cad o vecinicieçu via]a mea sf`rmat` de-o lung` nebunieEtern, etern cu doru-mi de[ertul s`-l despic.

ßi dac` vreodat` lumea dezl`n]uitÀr reintra \n via]` [i-n vechile ei legiFiin]ele ei nou` cu mintea lor uimit`Cometul urm`reasc` \n calea lui gre[it`Nelini[tind \n zboru-i evii vecii-ntregi.

ß-acel comet puternic cu coama lui zburlit`,Ce exilat din ceruri e prin blestemul sùEtern-anomalie \n lumea lini[tit`Zbur~nd cu-a lui durere, ad~nc`-neghicit`

Acela s` fiu eu!

Nu-i asta... zise d~nsa – nu m`-n]elegi, iubite.Prin pletele lui negre ea-[i strecur` ad~ncM~nu]ele-i de cear` – Sunt taine neghiciteCe nu le pot pricepe, de[i le simt – [i pl~ng!

Nu este-a[a c`-n ochi-]i trìe[te o veche vin`C` e-o durere veche \n vorbele-]i ce-ascult?çn inima-]i e-o parte cu totului strìn`,Este ceva \n tine – ce-i mort demult, demult.

SURORI

O ginga[ copil de rege c~nd \n haina-]i \nfoiat`Treci \n faetonu-]i m~ndru... se ml`die nalta-]i poz` Cum din frunzele-nfoiate r~de un boboc de roz`Ce frumoas` treci prin lume de-ar`tarea-]i luminat`.

Ochii tì cei mari [i negri str`lucesc de-o jun` via]`Fa]a-]i marmur` lovit` de r`sfr~ngerea-aurorei,

246 M. Eminescu

P`rul tù negru [i luciu lin \n respirarea boriiçn cununa lui de roze albe s-\mfl` [i se-ncrea]`.

ßase cai l-a ta tr`sur` zbor pin vuietul mul]imeiCari cu c`ciule-n m~n` [i cu gurile c`scateSaluteaz`-n a ei cale p`m~nteasc` zeitate.Tu sur~zi. Te sim]i n`scut` spre fericea omenimei.

To]i o [tiu asta, c`ci bun` zic c` e[ti dulce copil`,C` un ochi nu s-urc`-n lacrimi \nspre tine \n z`darßi ades c~nd noaptea pune ochiol lumei otar,Ne[tiut` cau]i praguri, scunde, vrednice de mil`.

Dar deodat` \n mul]ime, tu opre[ti ochiul tù mareDe-o idee dureroas` al tù suflet e cuprins...Spune \nger, ce durere al tù suflet a atinsDe s-a-ntunecat deodat-a ta privire r~z`toare.

O femeie din mul]ime a-n`l]at cu nep`sareOchiul ei cel trist [i rece, fa]a-i jun-ad~nc p`lit`,Una din acele fiin]e, cu ad~nc dispre] privit`Din pierzarea ei [-arunc` ochiul bolnav, negru, mare.

F`r` de nici o speran]` curge via]a-i otr`vit`De etern` remu[care, de dispre], de s`r`cie,Nici o raz` de iubire \n via]a ei pustiePur ce e, nu se atinge de-a ei frunte umilit`.

Pata ei i-nchide pragul milei [i a \ndur`reiChiar comp`timirea goal`, ce nimica nu pretinde,Se \ntoarce de la d~nsa – de la cea care se vinde,çnainte-i [i-nd`r`tu-i mute-s u[ile sper`rii.

Tu? Unde te-apropii, codrul se preface \n gr`din`,çntristarea -n bucurie, bucuria-n fericire,Secolii coroanei tale cu regala str`lucirePot s-ardice gr~u din piatr` [i palate din ruin`.

247Versuri l ir ice

Ea? N`scut` \n c`mara unei s`r`cii obscureßi obscene; niciodat` glasul bl~nd al rug`ciunei,Mila mamei, voia tatei n-a-ndrumat sufletu-i june.Pe-a pierz`rii cì ei \n[ii o-ndreptar` [-o v~ndur`.

çn inima ei de mic` sem`nat-a fost icoanaA corup]iei ad~nce... nici o raz` de virtute,Nici un s~mbure d-iubire. L`comiei cei astuteUnei mame desfr~nate victim` c`zu... S`rmana!

Da, da! De trei ori s`rmana, c`ci cu toat-a ei c`dereF`r` de m`sur`-n lume... [i cu toat` desperareaF`r` de m`sur`-n suflet... ea e bun`... ochiu-i arePentru orice neferice lacrimi, mil` [i durere.

Ea de to]i dispre]uit`, e \n stare s` se-nchineLa vederea-unei copile, ce-n biseric` se duceAr ruga ca s` n-o uite-n \nchinarea ei cea dulceßi ar vrea ca s`-i s`rute pentru-o vorb`-ale ei m~ne.

Cu o fa]` aspr`, rece, mul]umita ea respingeA s`rmanului ce-ajut`. Al ei ochi, pare c`-ntreab`:Merit [i eu mul]`mire?... ßi-ntinz~ndu-i m~na slabÈa \i d` tot, tot ce are, – [i el r~de c~nd \l pl~nge.

çn biseric` de intr` candelele auriePentru ea-s nep`s`toare... Alb` ca p`retele la eleEa se uit`... Numa apas` b`taia inimei greleAr pl~nge?... ah lumea-ar zice cum c` este f`]`rie.

De aceea doar cu m~na a ei inim` [-apas`Cum o doare... ßi nimica... nici un mod nu-i de sc`pareçnd`r`tu-i desperare [i-nainte-i desperare,Nici un ochi nu se abate l-a ei via]`-ntunecoas`.

O Doamne!g~nde[te-n sine, cei ce-azv~rl cu pietre-n mineCum c` drept [i bun veghezi tu zic asupra tuturor…

248 M. Eminescu

Vars-o raz`, numai una din eternul tù amorçntr-a sufletului noapte [i \n inima-mi de tin`!

Pulbere-s f`r- de voin]`, inima mea pustiitÀh! nimic nu e de vin` la cumplita mea via]`Nici nu o sim]eam \n mine, c~nd am fost dus` de bra]`Pe aceà cale pierdut`, ne-nturnat`, p~ng`rit`.

Un pictor cu fruntea mare, ce un univers ascundeC`rui de model serve[te ea de-o Venere antic`,La privirea ei m`rea]`, lui din m~ni penelu-i pic`:Unde-am mai v`zut – el zise – chipul tù Madona, unde?

Doar \n fruntea mea?... Frumoas` ea era [i cu uimireS-apropie el de d~nsa... un copil. Cu dinadinsulEl i-ofer`-a lui iubire... Rece ea privi la d~nsulDe[i se topea-n dorirea-i sufletul de fericire.

Sunt c`zut`... g~ndi d~nsa... nimeni nu s-uit` la mineß-a[ avea dreptate-acuma \n pr`pastia-mi de-a tragePe orce om...Pe cei ce ur`sc, da!...Dar `st cap cu visuri drageCu g~ndirile-i m`re]e...? Ah! las` s` mor mai bine,

çnviind p~nza cea goal` c-umbra g~ndurilor saleVa uita cur~nd pe-acea ce cu-amoru-i o \mbieMerit s`-i leg via]a sf~nt` de-un moment de nerozie...Binecuv~ntat` fie dulcea ochiului tù jale!

Astfel este ea... ca tine! Totu[i c~nd tu treci cu fal`çmprejur, nainte-n urm`-]i ur`ri lungi, fe]e senine...Ea? [uieru-unui nemernic, r~sul fetelor b`tr~ne...Ar`t~nd nep`s`toare... dar fiind at~t de pal`.

De-ai muri – ucis` doar` de a florilor miroaseCa de marmur` un \nger, \n mijlocul domei nalte,Pe un catafalc depus`, un popor ar pl~nge-ncalteDup` sufletu-unui \nger, dup` sf~nta cea frumoas`.

249Versuri l ir ice

Ea? de se va surpà moart` \ntr-o noapte de be]iePrin ciocnirea de p`hare [i prin dan]uri desfr~nate,Care par at~t de veseli – [i-s at~t de desperate!De-a muri, nici chiar \n moarte lini[te nu va s`-i fie.

Nu – nici maiestatea mor]ii nu sfin]e[te pe s`rac.Poate c` scheletul, care a purtat ast`-avu]ieDe frumse]` [i durere... preparat d-anatomieVa face-un pedant dintr-\nsul. ßi \n urm` \ntr-un sac

Va fi aruncat \n groapa cea comun`. O sc~nteie,De a c`reia via]` n-a \ntrebat \n lume nime!...ßi sunt milioane de-oameni, cari-n trista omenimeAu mai tot aceea[i soarte. Ce de pl~ns, ce trist-idee!

S`m`na]i cu toate astea... e aceea[i fa]` bl~nd`,Ochii negri sunt aceea[i, p`rul, bra]ul [i statura...E un joc, o ironie, ce-nt~mplarea [i naturaA creat... sau este o noim` \n `st doliu, mai profund` ?

Cine [tii de nu ]i-i sor`... Dac`-n nop]i de r`t`cireçnsu[i tat`l tù c`lcat-a peste pragul deprav`riißi-un moment obscur n`scut-a ast` fiic` a dureriiCe r`spundere-are-n lume-a[a numita fericire.

Poate c` prin s~nge este mai aproape de-al tù s~ngeDec~t orice om \n lume... ßi c~nd cuge]i c`-nt~mplareaLesne-ar fi putut pe tine s` te nasc`-n depravareßi pe ea-n leag`n de aur... sufletu-n tine se str~nge.

CUM UNIVERSU-N STELE…

Cum universu-n stele iube[te noaptea clar`,Cu toate-a mele g~nduri astfel eu te-am iubit,C~nd am plecat eu fruntea cu-a g~ndului povar`Pe s~nu-]i s` se-nchid` de lume ostenit.

250 M. Eminescu

Sim]ii atunci puternic cum lumea toat`-n mineSe mi[c`, cum se-ndoaie a m`rii ape-ntregißi-n fruntea mea oglind` a lumilor senine,Aveam g~ndiri de preot [i-aveam puteri de regi.

Dar ca pe-un m`r cu vierme mi-ai omor~t sim]ireaçn goana lumei oarbe, pe strada \n noroi.De-atunci m`-ntreb cum oare de m-a-n[elat privirea,Cum s-a putut ca-n lumea asta s` ne iubim... noi?

Ast`zi inima-mi este o r`d`cin-uscat`,G~ndirea mea o toamn` ca g~ndul unui mort,Sunt ca un imperator cu fruntea devastat`:Demult nu [tiu nimic de imperiul ce-l port.

AM PUS SOFA LA FEREASTå

Am pus sofa la fereast` –Luna trece blond`-trist`,Stele curg str`lucitoare –M~ndra capu-n m~ni [i-ascunde.

ßi-apoi [i-l ascunde-n perini,çntr-un col] al sofei ro[ii;Aurul moale se desface,Curge pe grumazul alb.

ßi de ce-[i ascunde fa]aDulce, jun`, fericit`, –Oh, ar vrea s` r~d` de bucurieF`r` ca s-o v`d [i eu.

Luna-n patul ei de nouriAlbi, s-ascunde s` se culce,P`ru-n cap eu i-l \ncaierßi-i s`rut m~nu]a dulce.

251Versuri l ir ice

Stele curg \ncet la vale,Aerul moale sc~nteiaz`ßi ea ochii plini de lacrimißi-i \nchide [i viseaz`.

De-um`r alb \mi razim fruntea,Zic pu]in [i mult privesc,Inima \n mine cre[teDe un dor supraceresc.

Tremur` talia dulceStr~ns de bra]ul meu cuprins`,Ea se ap`r`,-mi cuprindeG~tul – m` s`rut`, r~de.

ßi nimica nu mai zice.E at~t de fericit` –Sunt at~t de fericit!Luna trece lini[tit`.

CERE¥I CÅNTURI DE IUBIRE

Cere]i c~nturi de iubire: Niciodat` n-am iubit – Vesel c~nt de fericire? Fost-am eu doar fericit?

Nu, de c~nd eu sunt \n lume Nimeni, nimeni pe p`m~nt N-a z~mbit l-a mele glume, N- ascultat al meu cuv~nt.

Nu, de c~nd eu sunt pe lume, Fericirea n-am bùt; De r~deam cu veselie, Eu \n veci m-am pref`cut.

252 M. Eminescu

Am \ntors apoi cojocul C~nd iubirii mi -s-ofereau; Le-am fugit – [i r~sul, jocul, Cu m~ndrie le-am respins.

Plin de nevinov`]ie çn aceia tineri ani, Eu primeam cu bucurie Tot ce s-ar fi oferit.

Ast`zi ea m` \nconjoar`, Ast`zi eu blest`m [i fug. A mea inim` fecioar` N-a primit. – Azi nu voi jug.

*

Ah, odat orice femeie Mie-un \nger se p`rea, Pe-ori[icare-a[ fi iubit-o, Ce primea iubirea mea.

Dar vai! cine-o s` se uite La copilul cel ciudat Cu-a lui plete lungi zburlite ßi cu ochiul turburat?

Aveam spirit – dar prea fine P`reau glumele-mi la pro[ti. Cei b`tr~ni credeau c` anii Le da drept s` nu m-asculte.

Ast`zi, voi, femei, iubire Mi-oferi]i – azi n-o voi eu. Azi b`tr~ni cer aprobarea-mi, Vor s-asculte sfatul meu.

253Versuri l ir ice

Dar` ast`zi cu m~ndrie Eu nu voi s` le r`spund. Ah! vor [ti ei vreodat` C~te lacrimi eu am pl~ns?

çNTR–O LUME DE NEGURI...

çntr-o lume de neguriTrìe[te luminoasa umbr`.Mai \nt~i sc`ldat`çn ce]i eterne [i sure,çns`, \ncet-\ncet,Razele mari a g~ndiriiNegurile albe p`trundßi formeaz` un arc albastru,Clar senin \n jurul lui,Ce-a lui margini \[i g`se[teçntr-a negurilor cre]ißi-nainte, \nainteZboar` geniul de lumin`.çnd`r`tu-i pintre neguriA r`mas un fluviu clarDe albastru senin aer.çn dungi supte, \n cordeleDe argint, ele suspend`Flutur`ri [i cre]i \n caleaR~ului de-aer albastru,Ce de cale \i serve[teM~ndrului geniu [i naltAl luminei.

DIN BERLIN LA POTSDAM

Din Berlin la Potsdam mergeDrum de fier, precum se [tie.

254 M. Eminescu

Dar` nu se [tie \nc`C-am luat bilet de-a trie,

C-am plecat de diminea]`Cu un taler [i doi gro[i...ßi de g~t cu blonda Milly,C-ochi alba[tri, buze ro[i.

Zice Brahma, tata Brahma,Cum c` lumea asta nu e Dec~t arderea-unei jertfeçntr-o vecinic` c`]uie.

Am aprins [i eu luleauaßi jertfesc lui tata Brahma,L~ng` mine-un [ip cu Kümmel!ß-o bucat` de p`stram`.

Zice Darwin, tata Darwin,Cum c` omul e-o maimu]` –Am picior de maimu]oi,Milly-ns` de pisicu]`.

ßi m` urc \n tren cu grab`Cu o foame de balaur,çntre din]i o pip` lung`,Subsuori pe Schopenhauer.

ß-acum [uier` ma[ina.Fumul pipei lin miroas`,Sticla Kümmel m` invit`,Milly-mi r~de. – Ce-mi mai pas`!

çMBåTRÅNIT E SUFLETUL DIN MINE…

çmb`tr~nit e sufletul din mineCa un bordei pustiu \n iarn` grea.

255Versuri l ir ice

Unde te-ai dus, pe cari cì strìneO, tinere]`, tinere]a mea!Suspine n-am – ah, de-a[ avea suspine,De-a[ avea lacrimi, pl~nge de-a[ putea!Durerea cea mai crud`, cea mai mare,Afl~nd o form`, afl` u[urare.

Nimic, nimic! C~ntarea spìm~ntat`,Popoare ce-o ridic la Dumnezeu.Imnuri de glorii pe m`rimi ce-mbat`,Amorul bl~nd [i dulce glasul sù,Ah! toat` lumea este fermecat`De umbra unui dor... [i numai euM` furi[ez o umbr` [i nu potS` scap de ea... de mine... [i de tot!

Oricine-a pl~ns [i spune c` fericeçn lume nu-i, acela e-un nebun.Ce [tie el ce sunt dureri c~nd ziceC`-ntr-al lui suflet armonii r`sun –C`ci armonie-i orice pl~ns aice,E-o \mp`care pl~nsul... e un bun.Cel ce nu poate pl~nge, acela [tieCe-i via]a moart`, ce e moartea vie?

Acela are-ntr-\nsul gr`m`dit`Vecia-ntreag` de dureri [i chin,A ei m`rime; ochiul nu s-a stins,çn lacrimi s-o traduci [i \n venin.Icoane nu-s [i vorbe nu-s; n-apar`M`car aproape ce \nseamn`... Õ, ferici]i acei ce pot de form`... ˜V-aduce]i oare de-acei regi aminte,Ce-n piramide, al]ii \n pustiu,Morminte mari, urie[e[ti morminte,Un munte-ntreg le fu a lor sicriu?Durerea care nu g`sea cuvinteAflat-a semne mari, care o [tiu.

256 M. Eminescu

– Tu, tain` mut`, de zidiri m`rime –Vorbesc dureri, ce nu pot s` suspine.

Ah, ce-i cuv~ntul, ce-i coloare, sunet,Marmura ce-i, pentru ce noi sim]im?O coard`-ad~nc` imiteze-un tunet,Un ah ! s` spuie cum ne chinuim.Nu, nu... ßi fie forma c~t de nud`,N-ajunge-n veci durerea noastr` crud`.De bate-o inim` sub alba hain`,Abia se mi[c` cre]ii de om`t.

Un semn c` sub ea se petrece-o tain`,C-un suflet e de groaz` sf~[iet.Un semn abia ce poate, ce distain`Din chinul nostru vorbe ce ar`t?Neputincioase sunt semnele-orcare ...Ce-arat` fa]a m`rei ce-i \n mare?O foaie scris` *** se cadeC-un ocean se mi[c`, c-un imperiu arde.

Un cerc ce-i desemnat pe o h~rtieS-arate ceea ce se mi[c`-n cer,çncunjur~nd cu moartea ei pustie,P`m~ntul greu cu a lui hemisfer,Care vuind se mi[c`-n vecinicieçn jur de soare,-n ocean d-eter –ßi toate astea \ntr-un cerc pe-o coal`:M`rimea lumei [i a firei fal`.

Pe ce domnim?... pe cifre [i pe semne...

DE CE N-AFLåM çN çMPLINIREA…

De ce n-afl`m \n \mplinirea dorin]elor din ast` lume,Acea sublim` fericire ce \nainte-i am visat,De ce \n cruda voluptate, de ce \ntr-un str`lucit numeN-afli nimic – nimic din ceea ce-n ast` lume-ai cùtat.

257Versuri l ir ice

Bacanta-]i d` corpul de neau`, ochirea desperat`, clar`.Ce p`trunz~nd nervii din tine, de voluptate tremuri tu;S`rutul ei poate fi dulce, cu toate-asta, gura-i e-amar`,Nu-i dulce gura ce la mie nainte-]i li se prea d`du!

ßi gloria te chinuie[te – e un supliciu ce apas`,M`rirea e ap`s`toare, insòmnia e plata ta;ßi vinu-n loc s` lumineze a ta privire-ntunecoas`Mai mult te face s` vezi rùl, micimile din lumea ta.

Nu \mplinirea cea aievea a celor ce dore[ti \n lume,Numai dorin]a dup` ceva e tot ce-i dulce pe p`m~nt;Dorin]a, iubirea de fal`, ambi]ia dup` un nume,çmbletul dup` m`rire: te fac numai mai fericit.

CÅNTEC DE NUNTåHochzeitlied de Goethe

Povestim [i c~nt`m de-acel conte cu dragCe-odat locuit-a castelul,Azi c~nd un nepot al fericelui mo[neagçl face pe \nsur`]elul.Fusese acela \n sf~ntul r`zboi,C-onoare luptase pin multe nevoi;De pe cal c~nd se dete \ntors \napoiG`si cet`]uia lui sus` –Dar slugile, averile dus`.

Acum, con]i[orule, acas` c`-mi e[ti...Dar afli mai rù cele toate,C`ci v~nturile trec neoprit prin fere[tißi vin prin odìle toate.çn noaptea de toamn` ce-ar fi de f`cut?Ah! multe de-aceste mai rù le-am trecut.Vede-se-va m~ne ce-ar mai fi de f`cut.Deci iute, \n luna b`laie,çn vechiul crevat [i \n paie.

258 M. Eminescu

ßi cum el de voie-i a[a a]ipea,Sub pat se mi[ca ceva pare.Guzanul fo[neasc` oric~t [i va vrea...De-ar avea vo f`rmioar`, cum n-are!Dar iute!-un pitic se arat` deodatC-a lampei lumin` el e spi]elat.Cu mutra lui grav` de-orator \ncercatLa picioarele contelui vine,Ce nu doarme, s` doarm` voire-ar!

Permisu-ne-am noi s`rb`tori aici susDe c~nd p`r`si[i aste sale.ßi c~nd te credeam \ndeparte-nc` dus,G~ndeam s` petrecem \ncale,ßi dac` dai voie [i nu te \nfriciPetrece-or \n gur`-\ndem~n`, pitici,N-onoarea miresei bogate [i mici.Iar contele-n visu-i r`spunde:Servi]i-v` numai orunde.

ßi ies trei c`l`ri ce se mi[c` u[or,Ei st`tuse sub pat p~n-aice,Le-urmeaz` un cor c~nt`tor-sun`torDe chipuri posace [i mice.ßi car dup` car ce-s cu toate de r~ndDe-]i trece vederea [-auzul v`z~nd,Cum este-n castelele regilor r~nd.çn c`ru]a aurit` \n fineMireasa cu oaspe]ii vine.

ß-alearg` cu to]ii acuma-n galopS`-[i aleag` \n sal` loc[orul.La-nv~rtit [i la val] [i la veselul hopç[i alege oricare odorul.ß-acum ]iuie, scripcìe, sun zurìnd,Se rotesc [i fo[nesc, [u[ìesc [f~r~ind,¥istìesc, po[pìesc, [opotesc, zb~r~ind.Con]i[orul prive[te [i sigurEl crede c` zace \n friguri.

259Versuri l ir ice

ß-acum clappai [i dappai [i rappai, a[eaDe lai]i, scaune, mese.La masa cea mare oricare ar vreaS` stea l~ng` puicele-alese.ß-aduc c~rn`ciorii, jamboanele micißi p`s`ri [i pe[ti [i fripture piticißi vinul \nconjur` mesele mici,ßi vuiesc, g`l`gesc p~n- dispareçntreag-ar`tare-n c~ntare.

Vre]i ce s-a-nt~mplat mai departe s` zic.S` tac`-atunci zvon [i c~ntare:Ce-at~t de gentil el v`zuse \n micI s-a dat [-a gustat el \n mare.ßi tr~mbi]e, sunet, c~nt`ri, t`r`boißi c`ru]i, c`l`re]i, de mireas` convoi,Ei vin [i s-ar`t [i se pleac` la noi:Oameni mul]i [i-n voia lor bun` –A[a fu [i va fi totdeun`.

A FOST ODAT-UN CÅNTåRE¥

A fost odat-un c~nt`re], Frumos [i sim]itor. C~ntat-a-ntr-un castel m`re] La masa regelui.

Frumoas` fat` el avea, Cum nu s-a pomenit, Cu ochi alba[tri r~z`tori, Cu p`rul aurit.

ßi c~nt`re]ul o iubi ßi sara prin gr`dini C~nd luna tainic str`luci I-o spuse tremur~nd.

260 M. Eminescu

Ea-l ascult` [i-i zise-atunci Cu glasul ap`sat:– çn veci nu pot s` fiu a ta,

De n-ì fi \mp`rat.

ßi el s-a dus [-a r`scolit Popoare, ]`ri \ntregi, Sf`rmat-a antice cet`]i, Zdrobit-au m~ndri regi

ßi i-au supus [i i-au silit S`-l aib` \mp`rat. Unii d-iubire-l ascultau, Al]ii de fric` iar.

Atunci s-a dus colo, colo, La cel castel m`re], Unde ca luna-i str`luci Amoru-ad~nc [i drag.

Dar vai! c~nd intr`-n salele M`re]e, nalte, reci, Pe-un sarcofag \ntins v`zu Copila ce-a iubit.

Ca ceara palid` era ßi, moale, p`rul blond Sta resfirat, amestecat Cu aurul vergin.ßi preo]i tainic murmurau Ad~nce rug`ciuni ßi clopote se auzeau Vuind \ncet [i lin.

,,At~t de mult am suferit Dureri, m`rirea gré ßi astfel toate s-a sf~r[it ßi-ntreb: de ce? de ce?“

261Versuri l ir ice

Ea auzise cum c` el Murise-n b`t`lii ßi de durere ea s-a stins Ca floarea-n vijelii.

262 M. Eminescu

1874

çMPåRAT ßI PROLETAR

Pe b`nci de lemn, \n scunda tavern` mohor~t`,Unde p`trunde ziua printre fere[ti murdare,Pe l~ng` mese lunge, st`tea posomor~t`,Cu fe]e-ntunecoase, o ceat` pribegit`,Copii s`raci [i sceptici ai plebei proletare.

Ah! – zise unul – spune]i c`-i omul o lumin`Pe lumea asta plin` de-amaruri [i de chin?Nici o sc~teie-ntr-\nsul nu-i candid` [i plin`,Murdar` este raza-i ca globul cel de tin`,Asupra c`rui d~nsul domne[te pe deplin.

Spune]i-mi ce-i dreptatea? – Cei tari se \ngr`dir`Cu-averea [i m`rirea \n cercul lor de legi;Prin bunuri ce furar`, \n veci vezi cum conspir`Contra celor ce d~n[ii la lucru-i os~ndir`ßi le subjug` munca vie]ii lor \ntregi.

Unii plini de pl`cere petrec a lor via]`,Trec zilele voioase [i orele sur~d.çn cupe vin de ambr` – iarna gr`dini, verdea]`,Vara petreceri, Alpii cu frun]ile de ghea]` –Ei fac din noapte ziu` [-a zilei ochi \nchid.

Virtutea pentru d~n[ii ea nu exist`. çns`V-o predic`, c`ci trebui s` fie bra]e tari,A statelor greoaie car` trebuie-mpinseßi trebuiesc luptate r`zboaiele aprinse,C`ci voi murind \n s~nge, ei pot s` fie mari.

ßi flotele puternice [-armatele f`loase,Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,ß-acele milioane, ce \n gr`mezi luxoaseSunt str~nse la bogatul, pe cel s`rac apas`,ßi-s supte din sudoarea prostitului popor.

264 M. Eminescu

Religia – o fraz` de d~n[ii inventat`Ca cu a ei putere s` v` aplece-n jug,C`ci de-ar lipsi din inimi speran]a de r`splat`,Dup` ce-amar muncir`]i mizeri via]a toat`,A]i mai purta os~nda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vedereaßi v-a f`cut s` crede]i c` ve]i fi r`spl`ti]i...Nu! moartea cu via]a a stins toat` pl`cerea –Cel ce \n ast` lume a dus numai durereaNimic n-are dincolo, c`ci mor]i sunt cei muri]i.

Minciuni [i fraze-i totul ce statele sus]ine,Nu-i ordinea fireasc` ce ei a fi sus]in;Averea s` le aperi, m`rirea [-a lor bine,Ei bra]ul tù \narm` ca s` love[ti \n tine,ßi pe voi contra voastr` la lupt` ei v` m~n.

De ce s` fi]i voi sclavii milioanelor nefaste,Voi, ce din munca voastr` abia pute]i trì?De ce boala [i moartea s` fie partea voastr`,C~nd ei \n bog`]ia cea splendid` [i vast`Petrec ca [i \n ceruri, n-au timp nici de-a muri?

De ce uita]i c`-n voi e [i num`r [i putere?C~nd vre]i, pute]i prea lesne p`m~ntul s`-mp`r]i]i.Nu le mai face]i ziduri unde s`-nchid-avere,Pe voi unde s`-nchid`, c~nd \mpin[i de durereVe]i crede c-ave]i dreptul [i voi ca s` trì]i.

Ei \ngr`di]i de lege, pl`cerilor se las`,ßi sucul cel mai dulce p`m~ntului i-l sug;Ei cheam`-n voluptatea orgiei zgomotoaseDe instrumente oarbe a voastre fiici frumoase;Frumse]ile-ne tineri b`tr~nii lor distrug.

ßi de-ntreba]i atuncea, vou` ce v` r`m~ne?Munca, din care d~n[ii se-mbat` \n pl`ceri,Robia via]a toat`, lacrimi pe-o neagr` p~ne,

265Versuri l ir ice

Copilelor p`tate mizeria-n ru[ine...Ei tot [i voi nimica; ei cerul, voi dureri!

De lege n-au nevoie – virtutea e u[oar`C~nd ai ce-]i trebuie[te... Iar legi sunt pentru voi,Vou` v` pune lege, pedepse v` m`soar`C~nd m~na v-o \ntinde]i la bunuri z~mbitoare,C`ci nu-i iertat nici bra]ul teribilei nevoi.

Zdrobi]i or~nduiala cea crud` [i nedreapt`,Ce lumea o \mparte \n mizeri [i boga]i!Atunci c~nd dup` moarte r`splat` nu v-a[teapt`,Face]i ca-n ast` lume s` aib` parte dreapt`,Egal` fiecare, [i s` trìm ca fra]i!

Sf`rma]i statuia goal` a Venerei antice,Arde]i acele p~nze cu corpuri de ninsori;Ele st~rnesc \n suflet ideea nefericeA perfec]iei umane [i ele fac s` piceçn ghearele uzurei copile din popor!

Sf`rma]i tot ce a]~]` inima lor bolnav`,Sf`rma]i palate, temple, ce crimele ascund,Zv~rli]i statui de tirani \n foc, s` curg` lav`,S` spele de pe pietre p~n` [i urma sclav`Celor ce le urmeaz` p~n-la al lumii fund!

Sf`rma]i tot ce arat` m~ndrie [i avere,O! dezbr`ca]i via]a de haina-i de granit,De purpur`, de aur, de lacrimi, de ur~t –S` fie un vis numai, s` fie o p`rere.Ce f`r-de patimi trece \n timpul nesf~r[it.

Zidi]i din d`rm`ture gigantici piramideCa un memento mori pe al istoriei plan:Aceasta este arta ce sufletu-]i deschideNaintea veciniciei, nu corpul gol ce r~deCu mutra de v~ndut`, cu ochi vil [i viclean.

266 M. Eminescu

O! aduce]i potopul, destul voi a[teptar`]iCa s` vede]i ce bine prin bine o s` ias’:Nimic... Locul hienei \l lu` cel vorbare],Locul cruzimii vechie, cel lins [i pizm`tare].Formele se schimbar`, dar rùl a r`mas.

Atunci v` ve]i \ntoarce la vremile-aurite.Ce mitele albastre ni le [optesc ades,Pl`cerile egale egal vor fi-mp`r]ite,Chiar moartea c~nd va stinge lampa vie]ii finiteVi s-a p`rea un \nger cu p`rul blond [i des.

Atunci ve]i muri lesne f`r` de-amar [i grij`,Feciorii or trì-n lume cum voi a]i vie]uit,Chiar clopotul n-a pl~nge cu limba lui de spij`Pentru acel de care norocul avu grij`;Nimeni de-a pl~nge n-are, el traiul [i-a trìt.

ßi boale ce mizeria [-averea nefireasc`Le nasc \n oameni, toate cu-ncetul s-or topi,Va cre[te tot ce-n lume este menit s` creasc`,Va bea p~n-\n fund cupa, p~n-va vrea s-o zdrobeasc`,C`ci va muri c~nd nu va avea la ce trì.

…………………………………………………

Pe malurile Senei, \n faeton de gal`,Cezarul trece palid, \n g~nduri ad~ncit;Al undelor greu vuiet, vuirea \n granitA sute d-echipajuri, g~ndirea-i n-o \n[al`;Poporul loc \i face t`cut [i umilit.

Z~mbirea lui de[teapt`, ad~nc` [i t`cut`,Privirea-i ce cite[te \n suflete-omene[ti,ßi m~na-i care poart` destinele lume[ti,Cea grup` zdren]uit` \n cale-i o salut`.M`rirea-i e \n tain` legat` de ace[ti.

267Versuri l ir ice

Convins ca voi el este-n n`l]imea-i solitar`Lipsit` de iubire, cum c` principiul rù,Nedreptul [i minciuna al lumii duce fr~u;Istoria uman` \n veci se desf`[oar`.Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilù.

ßi el – el v~rful m~ndru al celor ce apas` –Salut`-n a lui cale pe-ap`r`torul mut.De a]i lipsi din lume, voi cauza-ntunecoas`De r`sturn`ri m`re]e, m`rirea-i radioas`,Cezarul, chiar cezarul demult ar fi c`zut.

Cu ale voastre umbre nimica crez`toare.Cu z~mbetu-v` rece, de mil` p`r`sit.Cu mintea de dreptate [i bine r~z`toare,Cu umbra voastr` numai, puteri \ngrozitoare,La jugu-i el sile[te pe cei ce l-au ur~t.

…………………………………………………

Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scald`,Turnuri ca facle negre tr`snesc arz~nd \n v~nt –Prin limbile de flac`ri, ce-n valuri se fr`m~nt,R`cnete, vuiet de-arme p`trund marea cea cald`,Evul e un cadavru – Paris al lui morm~nt.

Pe stradele-ncru[ite de flac`ri orbitoare,Sui]i pe baricade de bulg`ri de granit,Se mi[c batalioane a plebei proletare,Cu cu[me frigiene [i arme lucitoare,ßi clopote de-alarm` r`sun` r`gu[it.

Ca marmura de albe, ca ea nep`s`toare,Prin aerul cel ro[u femei trec cu-arme-n bra],Cu p`r bogat [i negru ce pe-umeri se coboar`ßi s~nii lor acop`r – e ur` [i turbareçn ochii lor cei negri, ad~nci [i despera]i.

268 M. Eminescu

O! lupt`-te-nv`lit` \n pletele-]i bogate,Eroic este ast`zi copilul cel pierdut!C`ci flamura cea ro[` cu umbra-i de dreptateSfin]e[te-a ta via]` de tin` [i p`cate;Nu! nu e[ti tu de vin`, ci cei ce te-au v~ndut!…………………………………………………

Sc~nteie marea lin`, [i placele ei sureSe mi[c una pe alta ca p`turi de cristalPrin lunce pr`v`lite; din tainica p`dureApare luna mare c~mpiilor azure,çmpl~ndu-le cu ochiul ei m~ndru, triumfal.

Pe undele \ncete \[i mi[c` leg`nateCor`bii \nvechite scheletele de lemn;Trec~nd \ncet ca umbre – ]in p~nzele umflateçn fa]a lunei, care prin ele-atunci str`bate,ßi-n roat` de foc galben st` fa]a-i ca un semn.

Pe maluri zdrumicate de aiurirea m`riiCezaru-nc` vegheaz` la trunchiul cel plecatAl salciei pletoase – [i-ntinse-a apei ariiçn cercuri fulger~nde se pleac` lin sufl`riiA zefirului nop]ii [i sun` caden]at.

çi pare c` prin aer \n noaptea \nstelat`,C`lc~nd pe v~rf de codri, pe-a apelor m`riri,Trecea cu barba alb` – pe fruntea-ntunecat`Cununa cea de paie \i at~rna uscat` –

Mo[neagul rege Lear.

Uimit privea cezarul la umbra cea din nouri,Prin cre]i ai c`rei stele lin tremur~nd transpar,I se deschide-n minte tot sensul din tablouriA vie]ii sclipitoare... A popoarelor ecouriPar glasuri ce \mbrac` o lume de amar:

,,çn orice om o lume \[i face \ncercarea,B`tr~nul Demiurgos se opinte[te-n van;

269Versuri l ir ice

çn orice minte lumea \[i pune \ntrebareaDin nou: de unde vine [i unde merge floareaDorin]elor obscure s`dite \n noian?

Al lumii-ntregul s~mbur, dorin]a-i [i m`rirea,çn inima oric`rui i-ascuns [i trìtor,Zv~rlire hazardat`, cum pomu-n \nflorireçn orice floare-ncearc` \ntreag` a sa fire,Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.

Astfel umana road` \n calea ei \nghea]`,Se pietrific` unul \n sclav, altu-mp`rat,Acoperind cu noime s`rmana lui via]`ßi ar`t~nd la soare-a mizeriei lui fa]` –Fa]a – c`ci \n]elesul i-acela[i la to]i dat.

çn veci acelea[i doruri mascate cu-alt` hain`,ßi-n toat` omenirea \n veci acela[i om –çn multe forme-apare a vie]ii crud` tain`,Pe to]i ea \i \n[eal`, la nime se distain`,Dorin]i nem`rginite plant~nd \ntr-un atom.

C~nd [tii c` visu-acesta cu moarte se sf~r[e[te,C`-n urm`-]i r`m~n toate astfel cum sunt, de dregiOric~t ai drege-n lume – atunci te obose[teEterna alergare... [-un g~nd te-ademene[te:C` vis al mor]ii-eterne e via]a lumii-ntregi“ .

(Convorbiri Literare, VIII, 9,1 decembrie 1874)

PUSTNICUL

Sala-mbr`cat` cu-atlas alb ca neaua, Cusut cu foi [i roze vi[inii, ßi ceruit` str`lucea podeaua Ca [i-aurit` sub lumine vii –

270 M. Eminescu

Lumini de-o cear` ca z`haru – o steau`, Diamant topit pe-oricare din f`clii. Argint e-n sal` [i de raze nins E aerul p`truns de mari oglinzi.

Copile dulci ca \ngerii – virgine – Prin sal` trec purt~nd cununi de flori; Ah! vorba \nger scap` pe oricine De lungi descrieri, dulce cititori – Astfel acum ea m` sc`p` pe mine S` zugr`vesc terestrele comori, Acele dulci, frumoase, june-scule Cu min]i de[erte [i cu inimi nule.

La ce-a[ descrie ginga[a cochet`,Ce-abia trecut` de-optsprezece ani,Priviri trimite, timide, [irete,C~nd unui tont, ce o privea avan,C~nd unui ghiuj, cu mintea c`piet`,Ur~t [-avar, sinistru [i ple[can,Sau unui general cu talia nalt`,Strigù [i prost ca [i un bou de balt`?

S` c~nt cum sam`n` de rù, impulsulçn corp de \nger, sufletul diform?Iròniei lui Byron s`-i simt pulsul,Ori autorului ce-a scris Màrion de Lorme?S` descriu nop]i romantice? – AvulsulCe apele pl~ng~nd le-arunc` – adormChiar \ngerii – [i \n azur muieteCurg stele de-aur dulci [i-mpr`[tiete?

ßi s` discos dar inima femeiiSuspins`-n nop]i albastre, plinde-amor?Ah, a ei patimi au firea sc~nteii:çn clipa ce le na[te ele mor;çnchide]i ochii, c`ci p`zeasc` zeiiL-a lor lucire s` te ui]i cu dor:Abisuri sunt \n suflet. Pe o clip`Pasiunea li lumin-a lor risip`.

271Versuri l ir ice

La ce escursiuni? – Ce nu sunt oareUnde v-au dus, \n sala cea de bal,Pe \nflorite, dulci [i moi covoare,Unde mii flori mirosul lor esal;Sub a perdelei umbr` scutitoare,Ce de tr`darea m~ndrului cristalAl marilor oglinzi te scap` sigur,C~nd vrei s-observi cum grupe se configur.

Deci dup` o perdea! Pe-o moale sofÀlene [ade-un \nger de copil.çn p`ru-i negru-o ro[ie garof`,çn ochi alba[tri plutitori [-agilßi haina de-alb`, str`lucit` stof`Cuprinde-un mijloc ml`diet-gentil,Ce lin se-ndoaie parc-ar sta s` culceSub evantaliu-i ce plute[te dulce.

Un \nger, da! aripa doar se cadePe a ei umeri albi ca neaua, goi,Spre-a fi un \ngera[ precum se cade.ß-apoi ce bine-i ca s-o crede]i voi!Cine-ar ghici vodat` cum c` [adeUn demon crud \n suflet de noroi?Cu vorba \nger \ns` eu s`raculM` voi scuti de a descri – pe dracul.

E P I G R A M E

LA UN NOU NåSCUT(Arab)

Pl~ng~nd tu ai venit pe-acest p`m~nt;Amic, ce te-a[teptau, te-au salutat z~mbind;Dar s` trìe[ti astfel, \nc~t c~nd te vei stingeS` p`r`se[ti z~mbind amicii, ce te-or pl~nge.

272 M. Eminescu

IMITATORII(Pfeffel)

ßi pref`cut \n leb`d` la Leda Zeus porne[te;Ar vrea s` fac-asemenea un t~n`r, ce iube[te.Amicul nostru cel posac

Se duce – ca g~nsac.

AUTOR ßI EDITOR(Pfeffel)

E. De ce a[a de trist, obscur?A. Ah! un nemernic mi-a furat

Poemul meu neimprimat!E. S`rmanul fur!

LEOAICA ßI SCROAFA(Pfeffel)

– Ca mine-n toat` lumea nu-iO mam`, care s-aib-at~]i copii.Scroafa se lùda unei leoaice.– Ai mul]i – r`spunse asta – unul eu,

Dar este leu.

CUM NEGUSTORII DIN CONSTANTINOPOL

Cum negustorii din Constantinopolçntind \n pia]` diferite m`rfuri,S` ieie ochii la efenzi [i popol,

Astfel la clì de vorbe eu fac v~rfuriDe rime splendizi, s` le dau de trampe,Sumut o lume [-astfel ochii lor fur.

273Versuri l ir ice

Dactilu-i cit, troheele sunt stambe,ßi-i diamant peonul, \ndr`zne]ul.Dar ast`zi, cititori, eu v` v~nd iambe,

ßi mare n-o s` vi se par` pre]ul:Nu bani v` cer, ci vremea [i auzul.Aprinde-]i pipa [i a[az`-]i je]ul

La gura sobei, cum o cere uzul;Cite[te cartea ce \]i cade-n m~n`ßi vezi de nu-i m`rg`ritar hurmuzul,

Ce-n m~n`-l ai de-acum o s`pt`m~n`.

çN CåUTAREA ßEHERAZADEI

çn m`ri de nord, \n hale lungi [i sureM-am cobor~t [i am ciocnit cu zeii,At~rn~nd arfa-n vecinica p`dure.

M-am \ndulcit cu patima femeii,çn stele i-am topit aurul din plete,çn poale-am scuturat piatra cameii,

Din ochi i-am s`rutat priviri [irete,De umeri rezemat am r~s cu d~nsaß-am potolit din gur`-i lunga sete

De-amor. Apoi m-am dus – ea pl~ns-a.Mi-a deschis marea por]ile-i albastreßi Nordul frig durerea-mi cald` stins-a.

M-am dus spre Sud – und-insule ca glastreGigantici se ridic din sf~nta mare,C-o[tiri de flori, sem`n`turi de astre.

ßi [i-a \mflat eterna mea c~ntareAripele de par`-n cer pornite,P~n-am pierdut p`m~ntu-n dep`rtare,

274 M. Eminescu

De unde-albastre sc~ndure-s urnite.De g~nduri negre-i grea antica-mi nav`:Nu [tiu pe vane cì-s ori menite?

Vïa]a mea-i ca lanul de otav`:E [eas` f`r-ad~nc [i \n`l]ime.Vulcanul mort [i-a stins eterna lav`.

Dar ah, ce v`d? E vis? O-ntunecimeRidic` col]i \nal]i din fr~nta mare.Cine \mi spune ce minune-i? Nime?

Din ce \n ce un rai \n dep`rtareSe desf`[oar` dintre st~nci trunchiete,Plesnite lin de undele amare.

Mun]ii \nal]i la cer str`bat, se vede;Vì cu izvoare s-ad~ncesc sub soareßi dealuri mari p`duri \nal]`-n spete:

E Orientul. Codrii cu grandoare,Cu v~rfii nal]i vor norii s`-i disfe]e.Cet`]i prin ei \[i pierd a lor splendoare.

Prin codrii lui, prin [esurile cre]e,De-a v~ntului suflare-mb`ls`mat`,Din mun]ii-n nori [i prin pustii m`re]e,

Urbile-antice str`lucind s-arat`ßi albe par [i mitice – cu basmeUrie[e[ti e ]ara pres`rat`.

ßi norii sp~nzur` pe cer, fantasme De foc [i aur ce-n o[tiri se-n[ir`,Codrii se pl~ng [i marea doarme-n spasme.

Ajung la ]`rm – se-ndoaie ca o lir`Cu valuri \nstrunit`-n lunge r~nduri,Un mic liman, ce raze bl~nd respir`.

275Versuri l ir ice

Corabiei apusene grea de g~nduriSinistre – eu pe valuri \i dau drumul,Fr~nt` de st~nci se risipe[te-n sc~nduri.

Ce \nt~lnesc \nt~i pe ]`rm e-un tùmul,Proroc prea sigur al vie]ei umane,Tu e[ti cenu[a iar` via]a-i fumul.

Nu crede \ns` c` \n doruri vaneCaut norocul spre-a te-afla pe tine,Noroc lumesc – z~mbiri aeriane!

Las pe-al]ii s` zideasc` din ruineZidiri de-o zi pe r`bd`toarea spatÀ vechiului p`m~nt, ce nu-i de mine.

çn furnicarii din Apus ei toat`Via]a-[i fac doruri nebune,Nu [tiu c`-n lume nu-i ceea ce cat`.

Ei caut-adev`r – g`sesc minciune.Neam vine [i neam trece – to]i se-n[al`.Eu adev`r nu cat – ci-n]elepciune.

C`ci mintea cea de-n]elepciune goal`,Oric~t de multe adev`ruri [tire-ar,Izvor de am`r~re-i [i de boal`.

çn lad` aur oric~t gr`m`dire-ar,Cu aur nu se stinge-n veci amarulßi Pace numa-n inim`-i g`sire-ar.

U[or trage prezentul la c~ntarulçn]elepciunii… ßi ea-i fericirea.Cu-a r`s`ritului averi samarul

Eu mi-l \ncarc, cu-a lui g~ndiri – g~ndirea.Eu pasu-ndrept, colò \nspre c`run]ii,Gigantici muri ce-n c~mpi \i s`di firea.

276 M. Eminescu

Din codri-ad~nci, ce \nmorm~nt` mun]ii,Ce-abia [i-ar`t al lor cap \n ninsoare,Urc~nd \n negre st~nci diadema frun]ii,

Prin [ir de codri, palmi n`l]a]i \n soare,Prin lunci de dafin, pe-unde cresc m`slinii,Smochini s-a]in pe verzi c`r`ri \n floare.

Din prund \nal]` trunchii lor ariniiçn lume risipi]i, sub st~nci ce picÌzvoare sar prin mu[chii r`d`cinii.

Prin m~ndrele gr`dini \n cer ridic`Saraiuri albe cùpole de aur.Cu sori pare plouat` urbea-antic`

ßi risipite prin dumbr`vi de laurStau casele-albe, azile lini[tite.Pe por]i sunt stihuri scrise-n limbi de maur

Iar cìle-s cu marmur` poditeßi f`r` por]i sunt sfintele dumbrave.Pe sc`ri \nalte flori de foc s`dite.

Pe sc`ri culcate fete albe, suave,P`rul cel negru-l piapt`n` \n soare,Ori vis`toare stau de-amor bolnave.

Ah, e cetatea cea str`lucitoareUnde-mp`ratul Indiei re[ade:Un soare \nsu[i este el sub soare.

Nevasta lui e-acea ßeherezade,De-n]elepciune plin` [i de frumuse]e:ß-a o privi doar soarelui se cade.

*çntr-un sarai cu cùpola rotund`,Pe sc`ri de marmur` \mi urc piciorul,Pe st~lpi \nal]i las umbra s` p`trund`,

277Versuri l ir ice

Sub bolta por]ii calc de flori covorul,C`rare-i el prin de-aur nalte glastre:çn ele crinii mari \ntrec ivorul.

Pe murii albi marmorei s-urc pilastre,Ce netezi, ro[i, oglinde de purpur`,Reflect` frunze verzi [i flori albastre.

Un miros r`coros sim]irea-mi fur`.Deschis` lin e u[a unei saleßi noi minuni uimi]ii ochi v`zur`.

Cu umbre moi a g~ndurilor saleUn pictor a-nflorit plafondul, murii,Cu chipuri zvelte, basme-orientale.

Pe perini lungi culcate-s huriißi din c`]ui de-argint cop`r miroaseCu fum albastru formele picturii.

De ro[` catifea cu fir pe margini traseSe-nal]` \ntr-un baldachin perdele,Umbrind un pat cu perini de m`tase.

Pe acel pat, un tron cusut cu stele,St` \n[ir~nd m`rg`ritare-n poaleRegina cea-n]eleapt`. – Dintre ele

Picioare de z`pad`, mici [i goale,Ea-ntinde sur~z~nd ca-n vis pe-un scaunDe vi[inie catifea [i moale.

Dureri [i ani, [i toate \mi disdàunAceste vise-aievea la vedere:M` mir cum \n Olimp se mir-un faun.

Frumoas` e \n visu-i de pl`cere,Cu fa]a alb` ea lumin` salaßi ochii ei izvoar` de mistere,

278 M. Eminescu

Mari [i ad~nci tìa]i-s ca migdalaßi-n p`ru-i negru corpu-i de z`padÈ cufundat – o virgin` Ital`.

Cine-ar vedea f`r- \n genunchi s` cad`?Am genuncheat. – Eu am [tiut, strìne,C` ai s` vii – a dorurilor prad` –

Ca s` m-ascul]i [i s` duci de la mineA-n]elepciunii [-a frumse]ii floare,S` luminezi g~ndirile din tine.

Eu am [tiut – profet` vr`jitoare –S-atrag cu-a tainelor [i-a basmei raz`Poe]i cu inimi ceruri-doritoare.

Ridic`-te [i vino de te-a[azÌci, l~ng` mine, sui pe perna asta…Cu bra]u-i gol [i alb ea o-nfoiaz`.

Am ascultat… M-am r`zimat cu coastaDe dulci g`tite perini – iar genunchiulPlecat… c-adoratori din vremea foast`.

PREOT ßI FILOZOF

C`ci n-avem sfin]ii vo[tri, voi ne mustra]i, preo]i,De[i de-a voastr` tagm` suntem [i noi cu to]i…ßi nou` v~n`toarea de aur [i m`rireNe-nsamn`-n ast` lume a Rùlui domnire.ßi nou`-nghesuirea pe drumul spre pl`cereçn suflet na[te sc~rb` [i inimei durere.ßi noi sim]im c` suntem copii nimicniciei,Nefericiri zv~rlite \n brazdele veciei…ßi sufletu-ne-n tremur ca marea se a[terne,Tìat fiind de nava durerilor eterne;Ca unde trec`toare a m`rii cei albastre,Dorin]a noastr`, spuma nimicniciei noastre.ßi noi avem o lege – de[i nu Dumnezeu –

279Versuri l ir ice

Sim]im c` Universu-l purt`m [i prea ni-i greu:ßtim a fi str`nepo]ii acelui vechi p`cat,Ce semin]ia Cain \n lume-o a creat.De n-o-mbr`c`m \n pilde, e semn c-am \n]eles,C`-n noi este credin]`, ce-n al]ii e eres.C`ci eretic tiranul, ce Crucii se \nchin`C~nd oardele barbare duc moarte [i ruin`.çn van cu m~ni uscate se roag`, ]iind strana,Deasupra lui cu aripi \ntinse st` Satana.Degeaba l~ng` patu-i al`turi st` sicriulC~nd gloatele-i pe lume au tot \ntins pustiul.Ce Dumnezeu e-acela care-ar putea s`-l ierteC` ]`ri \ntregi schimbat-au \n \ntinsori de[erte?ßi eretic e-acela ce rasa v-o s`rut`C~nd ura-n a lui suflet, de veche, e st`tut`?çn van cerca]i a-i drege c`ci rì r`m~n de-a valmaßi trebuie ca soarta s`-i spulbere cu palma,Din visul s`-i trezeasc`, cu care-i \nconjoar`Demonul lumii-ace[tei – comedia-i bizar`.

Nu ne mustra]i! Noi suntem de cei cu-auzul finßi pricepur`m [oapta misterului divin.Urma]i \n calea voastr` mul]imii de absurzißi compune]i simfònii [i imnuri pentru surzi,Ascute]i adev`rul \n idoli, pietre, lemn,C`ci doar astfel pricepe tot neamul cel nedemnAl oamenilor zilei sublimul adev`r –Ce voi spune]i \n pilde, iar noi l-avem din cer.

O, ADEVåR SUBLIME…

O, adev`r sublime – o, tinichea [i paie!O, poezie m~ndr` – o, buiguit nerod!Istorie spirat` – minciun` [i b`taie,Amor ceresc [i dulce – a mùco[ilor plod.

O, om, oglind-a lumei cu capul [ui [i sec,Cu creierul ca cea]a, cu coaste de berbec,

280 M. Eminescu

St`p~n pe-a ta g~ndire – cum e[ti p-instinct st`p~n –Se vede c~nd femeia gole[te al ei s~n.

C~nd poala [i-o ardic`, de pulpa-i vezi, st`p~ne,Tu nu sur~zi cu r~sul cel lacom [i murdar,Tu nu e[ti ca un taur [i nu e[ti ca un c~ne,Ce umil d` din coad` c`]elei lui cu har.

Nu e[ti gelos – ferit-a… cuco[ii doar [i vieriiAu numai obiceiul de-a se lupta-n duel.Tu nu ai patimi scumpe [i lacrima muieriiNu mi[c` al tù suflet, nu-ntunec` defel.

E[ti bun cu ai tì semeni, nu c-alte animale.Tu \i iube[ti at~ta \nc~t \i str~ngi de g~t…ßi-i faci s-admire geniul – sunarea unei oale –ßi limba ta de flac`ri [i plin` de ur~t.

Istoria omenirei cu regi de poezie,Cu regii de r`zboaie e ca [i un poem;Dar totu[i rog divina ca dep`rcior r`m~ieDe corpul meu nevrednic – nu-mi vine la cherem.

Cuget`tori ai lumei! o, \mpu]i]i eterulCu sisteme \nalte, pune]i-l \n s`ltar.O lad` este lumea cu vechi buclucuri – ceriulDe stele [i comèdii v` este un h`mbar.

Preo]i cu crucea-n frunte, visternici de mistere,Voi sunte]i sarea lumei, forma]i inima ei.E rù numai c` ziua sta]i pe m~ncat [i bereßi sara pe minciune [i noaptea pe femei.

O, dr`ng`ni]i pe g~nduri voi, muzici; voi, sculptor,çmi pipì]i cu m~na un corp tremur`tor;ßi, voi, arti[ti dramatici, str~mba]i-v` la lun`,Pictori, eternitatea v-a[teapt` c-o cunun`.

Tu, timp, nu po]i cununa \n degete s-o sfermi,C`ci zugr`vir-at~ta de bine saci de viermi.

281Versuri l ir ice

282 M. Eminescu

O, regi, ce pu[i pe tronuri de Dumnezeu sunte]i,S` pl`ti]i balerine [i ]iitori s-ave]i,

O, diploma]i cu graiul politicos [i sec,Lumea cea pingelit` o duce]i de urechi.çmi place axiomul cel tacit, fiin]i spurcate:Popoarele exist` spre a fi \n[elate.

MENIRE

De-mi vorbi]i m` fac c` n-aud,Nu zic ba [i nu m` laud,D`n]ui]i precum v` vine,Nici v` [uier, nici v-aplaudDar` nime nu m-a faceCa s` joc dup-a lui flautC`ci menirea vie]ii meleE pe mine s` m` caut.

Bismarqueuri de fals` marc`,Mie-mi pare cum c`, parc`De iubirea nem]`rimeiNici un rù nu v` \n]arc`.çn z`dar Alsasul, Posen,Cu-a lor stare v` \ncarcÒchii vo[tri, s` pricepe]iUnde duce-a ]`rii barc`ßi ce rù ne proroce[teA cobirei neagr` ]arc`.Voi ne duce]i spre pieire,Bismarqueuri de fals` marc`.Escelen]a, bezedeauaCu m~ndrie poart` steauaCe cu stim` i-a fost dat`C-a putut a fi licheauaCe la rus [-aplecat capulßi la turc a-aprins luleauaCi \n loc de [treangul careSe c`dea, i-au dat cordeaua

283Versuri l ir ice

C`ci nevasta-i pentru-o t~rl`De c`tane fu c`]eaua;çn z`dar cu-a lor m~ndrieTu \ngreuni canapeaua,Crezi c` lumea te admir`C~nd colinzi \n lung [oseaua;çn z`dar mai taie mutreSerioase mascaraua,Cu blazoane-nchipuiteß-a \mpodobit cupeaua.ßtim ce-aram` este-ntr-\nsulßi-i cunoa[tem noi turaua.‘N-alte ]`ri e-onoare mareDecora]ia [i steaua,Dar ce merite-are d~nsulEscelen]a, bezedeaua?E o carte m`sluit`Toat` via]a lui, licheaua,ßi noi [tim ce \nsemneaz`De pe pieptu-i tinicheaua.

ADUCÅND CÅNTåRI MUL¥IME

Aduc~nd c~nt`ri mul]ime ßi mai bune [i mai rele, M` \ntreb cu \ndoial` Cine caut` la ele?

Cat` cei ce noaptea, ziua ç[i muncesc s`rmana minte – Plebea multe [tiutoare Pentru p~ne, pentru linte?

Sau cei ce p`zesc c~ntarul A drept`]ii, drag` Doamne, Ce la domni s`rut` m~na ß-altceva \nc` la doamne?

Sau acei care-[i pun osul Carul statului de-l mi[c`?

Ah, prea [tii mai dinainte Tot ce-i doare [i ce-i pi[c`.

Eu nu pot s` le dau lefuri, Nici onori, nici pensiune. Nu-s \n stare nici s` judec Merite pentru na]iune.

To]i acei ce-n ast` lume Vor ceva... m` lese-n pace, Eu nu voi nimic, nimica, Dec~t pace, pace, pace.

ßi de-or trece pe-aste [iruri Ochii cei cumin]i de fat` Sau a junelui privire De visare ingrecat`,

De vor trece \ntr-o via]` Doruri multe-ndefinite: Or privi sub flori albastre Aste pagine citite

ßi dureri sc~nteietoare ßi tablouri \nfocate Vor p`trunde tremur~nde Aste suflete curate.

Da, la voi se-ndreapt` cartea-mi, La voi inimi cu arìpe. Ah! l`sa]i ca s` v` duc` Pe-alt` lume-n dou` clipe.

CONFESIUNE(Ar`t~nd un cran.)

Aciea este lumea... de-o sfar`m – e sf`rmat`.De sf`r`m pe vecie acest idol de lut

284 M. Eminescu

Eterna pace-ntinde imperiul ei mutßi soarele pe ceruri se-nchide ca o ran`Ce arde-n universul bolnav de via]` van`.ßi marea tace-nceat`; c~ntau strigoi; mi[care;O noapte condensat`, \n veci nepieritoare,Ca noaptea din sicriuri, din groap`, din caverne –Povestea lini[tit` a mor]ii cei eterne...Nu vezi c` de[i chipu-mi arat-a fi de ghea]`,Un vis al meu c`ldura-i, lumina [i via]a?V-am \n[elat, nemernici, v-am \nchegat \n vreme,V-am aruncat \n via]` pleca]i sub anatemeS` v` ur~]i din leag`n, s` v-omor~]i \n vain,V-am sem`nat \n spa]iu pe voi s`m~n]a Cain,S` cur`] am vrut s~nu-mi de tot ce-i crud, spurcatßi pentru voi anume creai al vie]ii iad.ßi s` v`-n[ele vecinic l-am \mbr`cat frumosCu nop]i senine-n stele, cu soare auros.çn s~mburii durerii eu pus-am fericire,çn vicii am pus miere [i \n p`cat z~mbire.Tot ce-aspira]i \n lume, toate-au acela[i fine.çn mantie de rege m-am \mbr`cat pe mineßi de v`-ntinde]i m~na dup-a mea umbra-avar`,Las mantia s`-mi cad` [i m` revede]i iar`.Coroan`, aur, glorii, c~ntare [i comori,Istorie [i nume, iubire [i onoriSunt basmele ce-nconjur, r~z~nde, chipul meu:Atinge]i-le numai [i ve]i vedea c`-s... eu.Din frazele istoriei mirosul meu v-atinge...Am zugr`vit \n ochii-]i sem`n`turi de stele.Moarte [i nemurire sunt numai umbre a mele.

Ca s` v`-n[el privirea am n`scocit eu timpul.El v` arat` iadul, imperiul, Olimpulßi cu m~ndrie poart` a veciniciei masc`C~nd mama lui e-o clip`, care c~nd st` s`-l nasc`çl [i ucide. Totu[i, \n clipa suspendat`,Dac` din noapte-etern` o fiin]` se arat`,El vede cer [i stele, oceanul, universul;

285Versuri l ir ice

El nu-mi z`re[te ochii, el nu-mi aude mersulCe-l sperie – trecutul – gigant cu visuri sumbre.Viitorul gol, nimica [i umbra unei umbre.A clipelor cadavre din c`r]i el st` s-adune,çn petice de vreme c`t~nd \n]elepciune.Ce \n]eles au ele... ce este a lor fire?Nimicnicie, umbr`, mizerie, pieire.

Nu vrei s-ascul]i de mine. – Nu [tii s-ascul]i. – Mi-e mil`.Nu este dat ca omul cel muritor, \n sil`S` poarte-n a lui suflet confesia-mi cumplit`,S` duc`-n piept durerea – aceea ce menitÀ fost ca s` o poarte o omenire toat`,Prea grea pentru un om e... ea trebuie sf`rmat`çn mii buc`]i, ca astfel s` o pute]i purta.Nefericite – iat` confesiunea mea.

PATRIA VIE¥II E NUMAI PREZENTUL

Patria vie]ii e numai prezentul.Clipa de fa]` numa-n ea suntem,Suntem \n adev`r. – Iar` trecutulßi viitorul numai o g~ndire-s.çn van \mpinge]i ce vi-i dinainte,çn van dori]i acelea ce-or veni.çntoarce]i-v`-n voi [i ve]i cunoa[teC` toate-n lume, toate-s \n prezent.Tot ce au fost [i tot ce-a fi vreodatÀu fost, va fi numai pentru c` e.Nu [tii c` ating~nd pe-un singur omI-atingi pe to]i? Mul]imea e p`rere.Spune la mii de in[i aceea[i vorb`ßi-n mii ea atunci va treziIcoan`-aceea[i [i acela[i sim].Un semn c` to]i e-n unul, unu-n to]i.

286 M. Eminescu

EPIGRAMATICE

çn somn nici Crösus nu-i bogat cu tot tronu-i regal.ßi jumetà din via]a lui cu Laz`r e egal.

*Lunge[ti pr~nzu-]i p~n`-n noapte, tot m`n~nci, m`n~nci de-a r~ndul,Cin te vede poate zice c` cu din]ii-]i sapi morm~ntul.

*Vrei s` fii Pallas Athena!O, feti]`, fii cuminte...Tu ai pierde din frumse]eDar n-ai c~[tiga la minte.

*

E vinul de-azi mai rù ca cel de ieri, amicii mei –Mai bun ca orice vin bùt e cel pe care-l bei.

CÅND SE JUCA ELISA MÜLLER…

Pe genunchii-mi te-am purtat.¥i-am privit \n fa]`,Ochii-mi ochii-]i a c`tat,Gura-mi, buza-]i crea]` –ßi m-am pus pe s`rutat.Cine m` \nva]`?

Ca o mam` bl~nd [i linCe-un copil r`sfa]`,M~ng~iat-ai fruntea meaßi m-ai str~ns \n bra]`.Ah, c~t te iubesc de mult!Cine m` \nva]`?

Eu m` duc, te p`r`sesc –Nu m` privi [uler,

287Versuri l ir ice

La spectacol m` pornesc,Stì s`-mi v`d de guler.çn teatru rom~nescAzi e Elisa Müler.

Un copil netrebnic sunt –Spune-mi-o ap`sat`.Mi-ai legat acest cuv~ntDe via]a-mi toat`,Mi l-ai dat ro[ind, pl~ng~ndC~nd ai fost – ciudat`.

Ah, sur~de-mi \nc-un picßi nu-mi fi ursuz`.C`ci cu degetul cel micTe ating pe buz`.ßi [opte[te-mi un nimicNimeni s` n-auz`.

Ast`zi e duminec`.Pac! [i una bun`.Eu te las [i bine c`Mi te las nebun`...Trage-te de m~nec`...Ce [tii de-i minciun`.

Nici nu [tii, o, turturea,Ce-mi auz de-a bine.Tu g~nde[ti cine [tii ceßi te ui]i la mine.Ah, iubit` mititea,Cum te-ador pe tine!

Un nimic, un cuvin]el,Spus dup` perdeau`,E o piatr` de inel,E a nop]ii neau`,Arde-at~t, \nc~t cu elA[ aprinde-o steau`.

288 M. Eminescu

ß-apoi taci ca nu cumvaS` aud`-o floareC-ai [optit a[a ceva:Din ascunz`toareS-ar ro[i – mai, mai a[aCum o oarecare.

Cum te ui]i a[a, nùc,ßi-n g~ndiri te-nsinguri,E[ti tu ziua l~ng` nuc,E[ti tu noaptea-n cr~nguri,S` te iau [i s` te duc,S` fim numai singuri.

ß-atunci n-om vorbi defel:Vorba este pleav`.C~nd se iubesc doi astfel– Inim` bolnav` –Atunci tac, tac cumin]el,Noaptea \n dumbrav`.

DE-A NåSCOCI NOI IPOTEZE...

De-a n`scoci noi ipoteze doi filozofi s-au dusCa s` g`seasc` ce c`tau \n aer gol – \n sus.Ast-o f`cuse ei ades [i f`r` de balon,Acuma \ns` dep`rta]i de-a lumii mare zvonP`m~ntu-ntreg li se p`rea un plan pestri] departe.ßi fericit unul din ei exclam`: – Frate, frate,M` simt acuma desf`cut, deasupra noastr` nime.Celalt se uit` sup`rat la goala ad~ncime:– Eu, zù c` nu – zise apoi –

Nu v`d pe nime nici sub noi.

289Versuri l ir ice

SCRISORI DIN CORDUN

Sun` pietricic`-n vale,Cine-a pus ]ara la caleßi acum la b`tr~ne]eS-a \ntins pe criticale?

¥i-am citit cu indulgen]`ßi cu-amor eu criticaua,O hazlie-impertinen]`,Bat-o poarca, m~nce-o caua.

Zice Darwin dup` tineCum c` omul e-o maimu]` –Simt humorul de gorileC~nd dezmiard-o pisicu]`.

Pisicu]` criticoas`,Ce \]i speli curata lab`ßi-]i \ntorci dulce musta]a,Fii de treab`, fii de treab`!

Nu se scuip`-a[a \n oameni,Nu se m~nc` astfel linte.F` politic`, iubito,Fii cuminte, fii cuminte!

Acolo vei putea spuneTot ce vrei – c`ci [-a[a nimeNici te-aude, nici te crede,O sublime, o sublime.

Nu se trec la noi potcoaveDe la iepe demult moarte –Pune-te de-nva]`, drag`:Nu [tii carte, nu [tii carte.

290 M. Eminescu

LUNA IESE DINTRE CODRI

Luna iese dintre codri.Noaptea toat` st` s-o vad`.Zugr`ve[te umbre negrePe lin]olii de z`pad`.

ßi mereu ea le lunge[teßi suind \n cer le mut`,Parc` fa]a-i cuvioasÈ cu cear` \nv`scut`.

Ce g~nde[te? – numai noriiLin se-mbin`, se dezbin`Ca f`[ii de gaz albastru,Ca [i aburi cu lumin`.

Lin pin iarb` scotoce[teApa-n prund [i-n pietricele.Florile sur~d \n tain`,Oare ce-or sur~de ele?

ßi-s cu neguri \mbr`cateLac, dumbrav` [i p`dure.Stele palid tremur~ndeArd pin negurile sure.

Lumea-n rou` e sc`ldat`,Lucioli pe lacuri zboar`.Luna umbrei, umbra luneiSe amestec, se-nf`[oar`.

Lunec~nd pe ceruri, noriiNegri-acop`r tot seninul.Se sting una dup` altaßi icoana [i suspinul.

çnf`[at \n \ntuneric,Eu nu v`d, nu aud [oapte.

291Versuri l ir ice

292 M. Eminescu

Ah, m` simt at~t de singur!Este noapte, noapte, noapte.

TRADUCERI ßI ADAPTåRI

Dulce cu corp de om`t \necat \n p`ru-i de aur,Venera zace murind – cine o va mo[teni?Ah, \n dou` p`r]i dopotriv`-mp`r]i bog`]ia-i –¥ie: frumse]e [-amor; mie: durere [i dor.

*

Ce cumplit este amorul, de[i dulce aparent.Un tiran, care nu vars` dec~t s~nge inocent.

*

Pallas – \n Lacedemon – v`zu pe Venera armat`:– Aide acum s` lupt`m, judice Paride-acum.Venera \ns` r`spunse: – Armat` m`-nfrun]i temerar`?Eu, pe c~nd te-am \nvins, [tii cum c` goal` eram.

*

– Cum po]i s-omori un colibri, diamant frumos de aer?Nu e frumos [i str`lucit, n-ai mil` de-a lui vaier?– De ce mai flutur` [i el sclipind o arip` luxoas`?Natura mea, amicul meu, e tern`, serioas`.

*

Anii fug – cu ei via]a – cu ea totul.Azi suntem, iar` m~ne cinis et umbra;S`-ncunun`m a pl`cerilor dulci trec`toare

Cup` de aur.

*

Cine-a f`cut din trestii mai \nt~i [i-nt~i un fluierßi a s`pat \nt~iul verset \ntr-o coaj` de copac,De pe umbr` pe p`rete zugr`vi \nt~ia oarÒ icoan`. Nu; amorul nu mai e at~t de grabnic.Iar` mintea e \nceat`.

1875

FåT-FRUMOS DIN TEI

Blanca, afl` c` din leag`n Domnul este al tù mire, C`ci n`scut` e[ti, copil`, Din nevrednic` iubire.

M~ni \n schit la sf~nta Ana Vei g`si la cel din stele M~ng~ierea vie]ii tale, M~ntuirea fe]ei mele.

Nu voi, tat` s` usuce Al meu suflet t~n`r, vesel; Eu iubesc v~natul, jocul; Traiul lumii al]ii lese-l.

Nu voi p`rul s` mi-l taie, Ce-mi ajunge la c`lc~ie, S` orbesc cetind pe carte çn fum v~n`t de t`m~ie.

ßtiu mai bine ce-]i prie[te, Las- de-a lumii orice g~nd, M~ni \n zori de zi pleca-vom C`tre schitul vechi [i sf~nt.

Ea aude – pl~nge. Parc` çi venea s` plece-n lume, Dus` de pustie g~nduri ßi de-un dor f`r` de nume.

ßi pl~ng~nd \nfr~n` calul, Calul ei cel alb ca neaua, çi neteaz` m~ndra coam` ßi pl~ng~nd \i pune [eaua.

S-av~nt` pe el [i pleac`, P`ru-n v~nturi, capu-n piept,

294 M. Eminescu

Nu se uit` \nainte-i, Nu prive[te \nd`r`pt.

Pe c`r`ri pierdute-n vale Merge-n codri f`r- de cap`t, C~nd a serei raze ro[ii Asfin]ind din ceruri scap`t.

Umbra-n codri ici [i colo Fulgereaz` de lumine... Ea trecea prin frunza-n fream`t ßi prin murmur de albine;

çn mijloc de codru-ajunse L~ng` teiul nalt [i vechi, Unde-izvorul cel \n vraj` Sun` dulce \n urechi.

De murmur duios de ape Ea trezit`-atunci tresare, Vede-un t~n`r, ce al`turi Pe-un cal negru st` c`lare.

Cu ochi mari la ea se uit`, Plini de vis, duio[i plutind, Flori de tei \n p`ru-i negru ßi la [old un corn de-argint.

ßi-ncepu \ncet s` sune, Fermecat [i dureros – Inima-i cre[tea de dorul Al strìnului frumos.

P`rul lui i-atinge p`rul, ßi atunci c-obrazul ro[ Ea apleac` gene lunge Peste ochii cuvio[i.

Iar pe buze-i trece-un z~mbet çnecat, fermec`tor,

295Versuri l ir ice

Care gur-abia-i deschide, Cea uscat` de amor.

C~nd cu totului r`pit` Se-ndoi spre el din [ele, El \nceat` din c~ntare ßi-i grì cu grai de jele,

ß-o cuprinde de c`lare – Ea se ap`r` c-o m~n`, çns` totu[i lui se las`, Simte inima c`-i plin`.

ßi pe um`rul lui cade Al ei cap cu fa]a-n sus; Pe c~nd caii pasc al`turi, Ea-l privea cu suflet dus.

Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurze[te melancolic A lor suflet \mb`tat.

Lun-atunci din codri iese, Noaptea toat` st` s-o vad`, Zugr`ve[te umbre negre Pe c~mp alb ca de z`pad`.

ßi mereu ea le lunge[te, ßi urc~nd pe cer le mut`, Dar ei trec, se pierd \n codri Cu via]a lor pierdut`.

La castel \n poart` calul St` a doua zi \n spume, Dar frumoasa lui st`p~n` A r`mas pierdut`-n lume.

(Convorbiri Literare VIII, 11, 1 februarie 1875)

296 M. Eminescu

ANTROPOMORFISM

çn poiata tìnuit` ca-n umbroas` z`h`strie,Trìa puica cea mo]at` cu penetul de om`t;Nu-i cuco[ \n toat-ograda, ce de-iubire c`piatS-urm`reasc` insolenter inocenta ei junie.

Ce cochet` e copila, cu ce gra]ie ea \mbl`?ßi ce stele zugr`ve[te \n nisip cu dulcea-i lab` –O gìn` virtuoas`, o gìn` prea de treab`,Cu evlavie ea cat` fire de-orz [i coji de jimbl`.

Dar` cine s` admire a ei nuri [i tinere]`?Boul chior, ce vede numai jumetà din a lui paie?Ah! \n inima-i fecioar` simte-o tainic` v`paiePentru cucurigul dulce din c~nt`ri de diminea]`.

Pierde gustul de m~ncare, scormole[te, de ]i-i mil`,çn p`m~nt ca s` g`seasc` chipul cel dorit \ntr-una,Sau se primbl` vis`toare, noaptea cùt~nd \n lunÀ lui umbr` luminoas` – melancolica copil`!

O gìn`-mb`tr~nit`, venerabil` matroan`,Ce demult e schivnicit` de lume[ti de[ert`ciuni,Ea \i spune-ale ei taine, ca la raza-n]elepciuneiS` g`seasc` m~ng~iere pentru-a g~ndurilor goan`.

Iar c`lug`ri]a veche, ce demult era iertat`,Ce demult se dizv`]ase de pl`cerile d-iubire,Ea cu limba ascu]it` clevete[te-ntreaga fire –Contra demoraliz`rei propov`duie-nfocat`.

– Ah – \i zise mititica – nu prive[ti la r~ndunele,Cum din cuib scot puii capul, se cuteaz` pe ulucurißi apoi la miezul nop]ii \i aud f`c~nd buclucuri,S`rut~ndu-se cu ciocul, dr`gostindu-se-ntre ele.

297Versuri l ir ice

– Soarte-avem nefericit` – \i r`spunse-atunci b`tr~na:Nu-i gìn` r~ndunica, r~ndunoiul nu-i cuco[.Necredin]a lor [tiut`-i; aspri, rì, tiranico[i,Ei trezesc vïa]a-n inimi [i apoi o \nvenin`.

Numai flori-s fericite, c`ci pe àceea[i trupinÈ pistilul feciorelnic [i staminul b`rb`tesc;Sub perdele verzi de frunze, se-mpreun [i se iubesc,Chipul junelui din floare c-odoranta lui virgin`.

Dar cuco[ul – ce netrebnic! nestatornic! – este drept:C~nd el suli]a iubirei \n ad~ncu-]i suflet bag`,Te sim]i dus` chiar \n ceruri – ui]i pe-o clip` lumea-ntreag`,Dar pe urm` gelozia sfarm` inima-]i din piept.

C`ci pe urm` el te las`, trist`, slab`, v`duvit`.Cu aripele-ostenite ziua, noaptea stai pe ou`;Mori de sete [i de foame, nici un s~mbure de rou`,Nici priviri de-amor n-arunc` la s`rmana eremit`.

Ci mai bine nu mai intre \n g~ndirea ta virgin`Visele \n[el`toare de iubire [i pl`cere –Vin- s`-nve]i \n]elepciunea, a naturii-ad~nci mistereßi a stelelor mari drumuri, ce viitorul \l lumin`.

Cum vorbeau \n]elep]e[te, ce s-aud` [i s` vad`?Dup` gard strìn cuco[ul se pre\mbl`-ncet turce[te.Puicei-i trece-ndat` pofta de-a vorbi filozofe[te,Ea ascult` cu iubire cuco[easca serenad`.

Ah, amorul \i p`trunde prin ureche;-n van b`tr~naO ciupe[te-n cap cu ciud`, vrea s-o ]ie de arip`;Ea se smulge [i alearg` tremur~nd` \ntr-o clip`,Printre gard prive[te dulce l-ar`tarea lui p`g~n`.

Iar b`tr~na cruce-[i face cu-a ei lab` [i g~nde[te:„Tinere]`, tinere]`!“ [i oft~nd intr`-n poiat`;Ap`rat` de-ntuneric ipocrita cea [irat`Pe un pui nevr~snic \nc` alterat`-l pric`je[te.

298 M. Eminescu

Unde este \nv`]atul cu talent fonognomonicS` compuie un compendiu despre bl~ndele impresii,Ce un sunet numa-l na[te \n sim]irile miresei,Cum un cucurigu poate fi ad~nc, duios, demonic?!

Ce sim]iri eroici, m~ndre, reprezint` cucurigul,C~t curagi – ce osebire de-al gìnei cotcodac;Ce frumos \i [ade creasta ca un ro[u comanac.De dorin]` se-nfierb~nt`, de amor o trece frigul!

ßi maximele b`tr~nei pe-o ureche toate-i iese,Cum intrar` pe cealalt`. Sf`tuiri contra iubireiO-nv`]ar` ce-i iubirea. ßtie-at~t c` c-o privireGali[` poate s` prind` pe pa[aua ce-[i alese.

ß-astfel ea f`c~nd la planuri se-nv~rte[te prin ograd`ßi treze[te-n bucuria-i, din g~ndire somnoroas`,Pe-un clapon, m~hnit c`lug`r, cu-ar`tare p~ntecoas`,F`r` creasta de m~ndrie, f`r` glas [i f`r` coad`.

ßi f`c~nd un paa! angelic, \l \ntreab` de nu-i frate,De nu-i v`r cu Don Juanul ce c~nta de gard dincòlo.Dar monahul cel sinistru zise tragic: – „O! ApolloM` fereasc` s` fiu rud` cu-aste firi \ntunecate.

Nu! pe mine preuteasa zeit`]ii p`m~nteneL~ng` focul cel de jertf`, pe altar de c`r`mid`,M-a lipsit de demnitatea de cuco[ – ca s`-mi sur~d`çn a mea lips` de patimi a lui Plato fenomene.

Cu privirea mea cea cast`, de-nteres ne-nfluin]at`,V`d \n lume [i \n lucruri numai s~mburul [-ideea;Prototipu-l v`d \n toate, [i cu-a geniului sc~nteieV`d cuco[ul lui Mohamet cu-ar`tare luminat`.

çn sublime revela]ii a misterului etern,Mul]`mesc vestalei groase ce-mi cre` aceast` soart`;Dumnezei or s-osp`teze umbra mea c~nd va fi moart`,çnchin via]a-mi cuget`rei – un Pitagoras modern!“

299Versuri l ir ice

El reintr` \n chilie, iar puicu]a st` pe g~nduri,ßi mereu prin minte-i \mbl` demnitatea de cuco[:„Ce-i lipse[te lui Chiril`, ce au verii lui fiero[ißi el n-are?“ Astfel d~nsa medit~nd \mbl` pe sc~nduri.

Dar \i bate inimioara. Ea la gard se duce iar`[i,S` priveasc` iar la idol, cu-a lui pas de maiestate,Creasta ro[`, pieptu-n care inima b`rbat` bate.Cum ar vrea ea ca s`-l aib` de-al juniei ei tovar`[!

Cum se teme ea acuma!… El o vede [-o salut`.Ochii-i ard [i el \i spune m`guliri cavalere[ti„Nu! – el zice \n ton liric – pentru flac`re cere[tiNu exist` \ngr`dire, c~t de nalt` e trecut`“.

Vrea s` zboare; dar Sibylla cu a m`turei magie,Ea, ce poart` grija scump` pe-al vestalelor palat,çl love[te [i alung` cavaleru-naripat…ßi \n urma lui puicu]a se uita cu nebunie.

Suferin]ele lui Werther se urmeaz`-n pieptu-i toate,De[i nu ca el eroic vrea cuco[ul s` s-ucid`;El iube[te – ea socoate cum porti]a s`-i deschid`,Dar ru[inea-i virginal` de la scopu-i o abate.

„Nu, nu! Ca din \nt~mplare, ca dincòlo r`t`cit`,S` m` afle cumva noaptea [i s`-mi caute chichi]`.“ßi c~nd luna \mple noaptea, trist, ea urc` o c`pi]`,Sare gardul [i timid` lin p`[e[te \ndr`git`…

R`m~ne]i cu bine toate a copil`riei soa]e,C`ci instincte tìnuite au \nvins \n ea fecioara.„Ce-am s` pierd?, g~nde[te d~nsa, tot \mi spun de o comoar`De p`zit grea, ce odat` trebuie s-o pierzi \n via]`.“

Dar deodat` el s-arat` – ru[inoas` vrea s` zboare,El alearg` dup` d~nsa – cum ar vrea [i cum n-ar vrea;Cum \i place s` se lase prins`. Sub aripa-i grea,Ea se simte fericit`, de[i-afect` sup`rare.

300 M. Eminescu

– Vrei s` fugi?, suspin` d~nsul, m` ur`[ti at~t de tare?– Te ur`sc! sur~de d~nsa cu-inocent` [ire]ie,Cum s` nu te-ur`sc, tirane, c~nd tu vrei s`-mi faci rù mie?El jur` c` nu [i cere boti[or de \mp`care.

Cum s` nu-i dea? Poate d~nsa s` refuze-o rug`ciune,Spus` cu delicate]` [i poetic-formulat`?S-ar c`dea ca s` reziste? [ade bine? \nfocat`,Fericit` e c` pierde ce-ndoie[te pre]u-iubirei.

Ceru-ntinde sus senina-i p~nz`rie de azur,Ca cusut` e cu stele tremur~nd de-aurul lor grele.C~nd o-acop`r a lui aripi, c~nd \l simte pe-a ei [ele,Inocen]a-i s~ngereaz`, i se-ntunec`-mprejur.

¥ine mult aceast` dulce, amoroas` nerozie.Al ei suflet se tope[te de-ntunericul molatec,Simte pare c-o p`trunde un piron ro[ de jeratec,Ce-o omoar` [-o turbeaz`, o-ndelir` [-o sf~[ie.

Ochi[orii [i-i \nchise, ca topit` st` acuma,ßi \n vocea ei muiat` pipìe[te nen]eles.El o m~ng~ie, o-ncredin]`, c` de cer a fost trimesßi menit ca s-o iubeasc` [i s`-i joace dulcea glum`.

– Tu! – ea zise – ce frumos e[ti, rege-al lumei de gìne.Eu te iert! amoru-]i dulce ca [i miros de garof`.ßi ca-n vechile tragedii el r`spunde-n antistrof`:– Tu e[ti Venus \n poiat`, ochii tì cere[ti lumine.

Din istoria puicu]ei asta-i partea cea \nt~ie,Asta e icoana scump-a s`pt`m~nelor de miere;„Poezia-i intervalu-ntre pl`cere [i pl`cere“ –Optimist filozofeaz` cu cuco[ul ce-o t`m~ie.

Dar cur~nd al ei caràcter [i sim]irea ei naiv`Se schimb`-n cochet`rie. Cuco[eii cei mai tineriçmplu curtea str`lucit` a mo]atei noastre Vinerißi la glasul lor sub]ire ea s-arat` milostiv`.

301Versuri l ir ice

Al gìn`riei-Adonis, cu privirile-ndr`zne]e,Petit-crevé blazat, ironic, cu pasiuni titanomahe,Obiectiv cronicei zilei a gìnelor monahe,Pe tipic \i face curte – Lovelace de la cote]e.

Cu pl`cere ea admite curtea junelui [agalnic.Orice-obr`znicie, rug`, ea \i trece cu vedere,Ca-n sultanul vechi s`-escite gelozie [i durere –Vai ! de unde poate crede un sf~r[it at~t de jalnic!

C`ci sultanul, care-o crede cum c` e necredincioas`,T~n`rului Cicisbeo el acum c`ta pricin`.Cu curagi el se ridic`, creasta-i ro[` se-nvenin`ßi lugubru el \i zice: – „Fugi sau mori tu, tic`loase!“

F`t-Frumos g~tu-[i \ndoaie \nd`r`t [i \i r`spunde:– Nu m-atinge-a ta insult`, tu, de-origin` plebeu –Diferen]a prea e mare, cine e[ti? [i cine-s eu?Eu petrec [i eu fac curte cui voiesc [i ori[iunde.

–Te-oi sili s` lup]i cu mine! iritat strig` sultanul.ç[i zburli penele-n ceaf` [i cu furie s-arunc`.Lupt` crunt, pe c~nd deoparte st` nefericita prunc`,Urzitoarea Iliadei, ce \[i pl~nge Don Juanul.

Se tr~ntesc, se rup cu ciocul [i m`n~nc` t`v`leal` –Obosesc. Se na[te-acuma pe-o minut` armisti].Dar cur~nd se-ncaier iar`[i. Don Juanul cel pestri]Cade-n s~nge [i sultanul tr~mbi]` pe el cu fal`.

Iar` doña nu tr`deaz` ce-n sim]ire-i se petrece,Nu tr`deaz` de-i durere, voio[ie, nep`sare –Poate vru s` deie pre]ul p`r]ii cei \nving`toareßi de-aceea r`m`sese ca [i marmura de rece.

Ci profetic se arat` preoteasa culinar` –Ia pe mort \n poala-i sacr`, de-a lui hain` \l despoaie;Ea \l spal`-n ap` sf~nt`, [i \n scumpe m`runtaiePun miresme felurite pentru jertfa mortuar`.

302 M. Eminescu

‘N-\nv~rtiri misterioase peste focul vetrei sfinte,Ea-l \ntoarce, cur`]indu-l de lume[tile-i p`cate.Palamarul ce sluje[te p`m~nteasc` zeitateçn Olymp \l ia [i-l duce, jertfa zeilor fierbinte.

ßi \n r~suri nesf~r[ite, artifici` de glume,çn vorbiri spirituale, observa]ii \nv`]ate,Despre-a artei culinare mari mistere-ntunecate,çn divin` nep`sare, ei stau jertfa s-o consume.

Vai! de ce nu ]ine nimeni o ora]ie funebr`ßi nu-ntoan`-un De profundis pentru soarta-i mucenic`!Peste-a raclei por]elane nici o lacrim` nu pic`.Inima zeilor lumei, de ingrat`, e celebr`.

Ori n-au fost eroi \n lume, \n]elep]i [i virtuo[i –Unii-n lupte pentru bine a lor s~nge [i-l v`rsar`,Ceilal]i l~ng` lampa alb` s~nta via]`-[i consumar`S`-i lumine – ca s` aib` soarta bietului cuco[?

Oare el nu are asemeni soarta oric`rei fiin]e?Suferin]ele unùia bucurii li sunt altòra;Via]a multora se stinge spre-a hr`ni via]a multòraßi m~ncarea reciproc` e-a istoriei fiin]`.

Bietul rac! De viu l-arunc` ca s` fiarb`-n vinul cald.C~te sufere? – ce-i pas` celui care nu e rac!Ce \i pas` p`s`ruicei ce munce[te pe-un g~ndacSau paingenul, ce suge capul mu[tei de smarald.

P`s`ruica ia \n sine sim]ul, g~ndul dintr-un greierCe ucide. Al lui suflet pe-al ei suflet -navu]e[te…ßi cuco[ul care moare na[te-n cel ce-l mistuie[te,Cine [tii ce sim] \n suflet, cine [tii ce g~nd \n creier.

Dar sultanul spre durerea puiculi]ei lui naive,Ce-omor\-n duel pe-un t~n`r de-o speran]`-at~t de mare,La r`coare-i pus s`rmanul, ca s` cugete-n mustrareL-ale codicei penale paragrafe respective.

303Versuri l ir ice

Deci puicu]a v`duvit` singuric-acum r`m~ne.‘N-\nceput \[i pl~nge soarta [i p`rea nem~ng~iat`;Dar cur~nd cuco[i mai tineri \mplu partea neocupatÀ duioasei inimioare de amor [i jale pline.

Ea \nva]` ca s` uite. Ca marchiza de Châtelet,Care pe Voltaire b`tr~nu-nlocui cu Saint-Lambert.Pentru inima-i viclean` cuco[eii nu se cert,C`ci din t~n`r \n mai t~n`r ‘n-academia-i \i ié.

çn cur~nd ea pierde-n curte tot al nout`]ii farmec.Nu-i cuco[ ce nu-i luase tot ce-o puic` poate da,çn cur~nd alte gìne al ei nimb l-\ntunecà,Cum odat`-l \ntrecuse, pe Harun, vizirul Barmeg.

çn z`dar li imputeaz` a lor g~nduri senzuale.„De – r`spunde cu-ironie unul din aman]ii fo[ti –Inima-mi \ntreag-a ta e – dar ce vrei – noi suntem pro[ti,Sim]ul \mbl` dup-o carne mai t~n`r` [i mai moale.“

çn cur~nd cade pe g~nduri, deveni cur~nd bigot`;Cum se-nt~mlp`, din Phrinee deveni c`lug`ri]`.Limba-i \mbl`, ascu]it` ca la vechea-i protectri]` –Poiata afurise[te [i ograda poliglot`.

ßi atunci gìn`reasa de c`derea-i se \ndur`:Desp`r]i gìn`rimea cu via]` imoral`De chilia solitar` a puicu]ei, ce \[i spalÀ trecutului p`cate prin asceza cea obscur`.

Ea c`tà societatea p`rin]elului Chiril`, A claponului lugubru cu humorul lui de bute;El iube[te-n ea ideea frumuse]ei cei trecute,çn matroana desflorit` vede \nc` pe copil`.

Ea vedea \n \n]eleptul cu-ar`tare reverend`Prototipul cuco[imei, pe-al cuco[ilor cuco[,C~nd cu flori de-oratorie [i cu ochi biserico[i,Ad~ncit platonizeaz` \n tirad` somnolent`.

304 M. Eminescu

Astfel dar fini [i d~nsa drumul sor]ii p`m~ntene:Arde lum~narea vie]ii p~n` la un c`pi]el.ßi acum la b`tr~ne]e, s`-l uzeze [i pe el,Ea drept candel` l-aprinde fiin]ei suprap`m~ntene.

Untdelemnu-n s~nt-pretinsa vatr` a bigoterieiE acela[i ce-n amoruri p`m~ntene-a licurit;Duhul sf~nt \n chip de porumb nu din cer s-a pogor~tCi mai jos de br~u l-avuse Iosif [i l-a dat Mariei.

Iar` voi, ce-n nop]i c~nd luna peste v~rfuri de copaciCa un scut de-argint r`sare, \mpl~nd lungile aleeC-umbre negre [i dungi albe – urm`ri]i pe vreo femeie,Supus~nd sub a ei poale mult mai mult dec~t doi craci;

Voi, ce-uni]i tot universul \n z~mbirea min]ii scurte,Ce c`ta]i g~ndiri de \nger -n-ochii mari, cari v` parDou` nop]i \nspr~ncenate, – vie-v`-n minte m`carCum c` demonul din ochii-i e acela[i de sub burt`.

Ah, g~ndi]i o clip` numai la suli]a cu v~rf ro[ßi la rana ce o face, s~ngele-inocent ce-l vars` –Ca s` vezi c~te iluzii minte inima cea ars`,Pe c~nd doña e-o gìn` [i seniorul un cuco[.

Deci dar`, boieri de cinste – c`-mi f`cui tot boierescuMai cu rime, mai cu vorbe, c~nd de sam`, c~nd de clac`;Am ajuns la deci – m` scarpin – \nchid cartea mea posac`ßi cu mult` plec`ciune vi se-nchin`

– Minunescu.

CåLIN NEBUNUL

Fost-a \mp`rat odat` [i trei fete el avea,C~t puteai privi la soare, da la ele ca mai ba.Una dec~t alta este mai frumoas` de poveste,Dar din ele-acuma dou` mai era cum mai era,

305Versuri l ir ice

Nu c` doar ai putea spune cum c`-a fost a[a [-a[a, Nici o vorb` de poveste, cer cu stele pres`ratNu ajung la frumuse]a astor fete de-mp`rat.Dar de[i nu-]i po]i da vorba despre ele cu cuv~ntul,Mintea tot le-atinge umbra, ochii lor i-ajunge g~ndul,Dar de cea mai mijlocie nici un g~nd s` n-o m`soare,E o floare de pe mare, cine-i cat`-n fa]` moare.Mul]i feciori de \mp`ra]i, de r`zboinici lùda]iLe-au cerut ca s-o li-o dee, ca cu chipul de femeieS`-mpodoabe c-o icoan` via]a lor cea n`zdr`van`, Da-mp`ratul nici g~nde[te s` li dee-a[a comoar`,Ale casei lui mai m~ndre [i mai trainice odoar`.

Da-ntr-o sar`-n drum de ]ar` cine dealul mi-l coboar`?Trei feciori voinici de frunte ca trei [oimi voinici de munte,Vin \n zale \mbr`ca]i, pe cai negri-nc`lica]i,Spi]ela]i, u[ori ca v~ntul, de-o frumse]`-ntunecoas`,Au venit s`-i cear`, Doamne, fetele cele frumoase.Dar mai bine-ar fi s`-i cear` tot biel[ugul de pe ]ar`!ßi ce nu se pun de-i cer trei luceferi de pe cer!De-ar putea, de n-ar putea, trei luceferi el li-ar da,Dar` fetele lui ba. Unu-atunci din ei s-a dusßi \n noaptea cea senin` ca s` fluiere s-a pus:Vine-un nour, ce-i de nour? Vine-un v~nt – da’ce-i de v~nt?Vine-o ploaie de [ivoaie [i furtun` pe p`m~nt,ßi \n nori hr`ni]i de fulger, [i pin r~uri de sc~nteiZboar` fetele r`pite duse-n lume de cei trei.Scrie carte \mp`ratul, scoate veste-n ]ara toat`,Cine s-ar g`si pe fete de la zmei s` i le scoat`,S` le ieie de neveste [i cine s-ar ispitiToat`-mp`r`]ia m~ndr` \ntre ei va \mp`r]i...Nu-[i mai piept`na nici capul de at~ta sup`rareßi l`sase ca s`-i creasc` peste piept o barb` mare,Care cade jos \n noduri, ca [i c~l]ii ce nu-i perii,St` s` creasc` iarb`-ntr-\nsa, s-\mble g~ze ca puzderii.Nu mai iese sara-n prisp` s` stea cu ]ara de vorb`.Ca un pom`tuf de jalnic [i t`cut ca o cociorb`,ß-a uitat de mult luleaua [i cloce[te tot pe g~nduri,Doar` plosca-l mai oche[te de pe-a policioarei sc~nduri.

306 M. Eminescu

Dar \n satu cela-n care [edea \mp`ratul dornicEra [i un om de sam`, un frunta[... fusese vornic;Avea trei feciori, din cari doi or fost cum or fi fost,Oameni harnici [i ca lumea, da- cel mic era un prost.C~tu-i ziua [ade-n vatr` [i se joac` \n cenu[`,Prost ca gardul de r`chit`, [ui ca clan]a de la u[`.De vorbe[te, cine-ascult`? ßtie c` nu-i de vo sam`,To]i \i zic: ,,Ne-aude Tontul“, da pe el C`lin \l cheam`.Cei doi fra]i se ispitir` [i au zis: – Haidem [i noi,Dulce m`r e-mp`r`]ia, de ne-a-ntoarce \napoiDumnezeu din calea lung`. Cine-a fi s` le g`seasc`,Tot voinic din ast` lume, de vi]` p`m~nteneasc`!Deci, cum vrur` s` se duc`, zice prostul: – Hai [i eu!– Hai! c` tot n-are ce face, [-a[a \mbl` teleleu,Ne-a ]inea de-ur~t uitucul [-a p`zi la noapte focul.Deci f`cur-un arc puternic [i vorbir` ca-n tot loculUnde va c`dea s`geata, ei s` steie de popas.Repezi atunci cel mare o s`geat` din p~rlaz.Mers-au ca vo dou` zile, [-au g`sit. Cel mijlociuArunc` [i tot pe-at~ta, ba [-oleac` mai t~rziu.Dar` c~nd zv~rli nebunul, mers-au ei trei luni de-a r~nd,Zi [i noapte, p~n-g`sir`-a lui s`geat` \n p`m~nt.ß-ajung~nd au scos amnarul, au scos cremene [i iasc`,Ca s-a]~]e foc \n codru, s` se-ntind` s-odihneasc`.Dar \nt~i se sf`tuir` ca pe r~nd s` steie paz`ßi pe foc s` puie vreascuri, a se stinge s` nu-l lase,Hot`r~nd ca celui care va l`sa s` se potoale,Va l`sa s`-i prind` noaptea, ei s`-i puie capu-n poale.Se culcar` doi. Cel mare s` p`zeasc` au r`mas.Dar` pe la miez de noapte auzi-n v`zduh un glas.Vine-un zmeu \n solzi de cri]` cu trei capete, [i lui:– Cum de calci mo[ia tatei f`r- de voia nim`rui?Hai la lupt`... Se luptar` [i-l lovi voinicul rù,F`cu trei c`pi]i de carne din trei capete de zmeu,ßi c~nd cei doi se trezir`: – Uite, voi c~t a]i dormit,Ce mai lupt-avui grozav` [i ce treab-am ispr`vit!A r`mas \n noapte-a doua ca strej`ri cel mijlociußi tot pe la miezul nop]ii pin v`zduh aude-un chiu

307Versuri l ir ice

ßi pin v~nt v`zu cu-aripe sun`toare, fioroasePatru capete cumpite pe dou` umere groase.– Hai la lupt`, mì voinice, cum f`cu[i de te v`zui,Cum de calci mo[ia tatei f`r- de voia nim`rui?Dar voinicul \l omoar` [i, ca vai de mama lui,Patru clì de carne face el din capetele lui.C~nd cei doi iar se trezir`, au v`zut a lui isprav`,Izb~ndirea str`lucit` dintr-o lupt-a[a grozav`.ßi c~nd iar i-apuc` noaptea, lui C`lin de grij`-i dar`S` p`zeasc` bine focul de a nop]ii crunte fiar`.C~nd acum \n noaptea-a treia str`juia C`lin, deodat`,Auzi un vuiet mare [i-n nainte i se-arat`Cu opt capete cumplite un zmeu m~ndru n`zdr`van,Cu ochi ro[ii de jeratec [i cu sufletul avan.– Haide-ha, C`lin Nebune! Cum veni[i nu te-i \ntoarce,Nici s-a fierbe pentru tine, nici s-a ]ese, nici s-a toarce!Se lupt` C`lin Nebunul mai ca sufletul s`-i steie,Iar` zmeul cel puternic c~t de c~t s` nu se deie.El tìndu-i o ureche, cade-n foc un strop de s~ngeßi \n noapta ce ad~nc` tot jeratecul se stingeßi \n negrul \ntuneric \ntr-o lupt` oarb`, crud`,M~ni de fier \n piept i-nfige; zmeul ostenit asud`,G~f~ie pe cele-opt g~turi, sub genunchi C`lin \l ]ineßi cu sabia-i r`teaz` a lui capete p`g~ne.

Dar acuma-mi st` pe g~nduri – ce s` fac` el – foc nu e,Fra]ii se trezeasc` numai [i capul o s`-i r`puie.S-a luat [i el [i merge sup`rat \nspre p`dureCu un h~rb plin de funingini, subsuoar` c-o s`cure,S` g`seasc` vun c`rbune. Pe-un copac \nalt se suie,Pe-ntinsori de codri negri arunc~nd privirea [uie.çn ad~nc` dep`rtare el v`zu zare de foc,El coboar` [i porne[te ca s-ajung`-n acel loc.çnt~lne[te-un om \n drumu-i cam gr`bit din cale-afar`:– Bun` noapte! – ’¥am mitale! – Cum te cheam`? – De-cu-sar`.– He-he-hei, mì De-cu-sar`! Ian mai stai, c` nu-i a[a,Ce ca]i cu noaptea-n p`dure, colinzi lumea iac-a[a?Cot la cot C`lin \l leag` cu odgonul de un pom

308 M. Eminescu

ßi se cam mai duce, iat` c` \n cale-i iar un om.– Bun` noapte! – ’¥am mitale! – Cine e[ti? – Sunt Miez-de-noapte!– Elelei! Ce ca]i \n codri, pepeni verzi [i stele coapte?De-un copac [i p-esta-l leag` [i, cum merge pe c`rare,Iar un om pin \ntuneric, \naintea lui r`sare.– Bun` noapte! – ‘¥am mitale. – Cum te strig`? – Zori-de-zi.– Ei, cumetre Zori-de-ziu`, ia opre[te-oleac`-aci!Hai, [i st~nd de vorb-o ]~r`, s` m~nc`m p`sat cu lapte,Vin \ncoa c` bate luna – hai la umbr` – tot \i noapte.– Omule, ce-mi ca]i pricin`... sunt gr`bit... – Ce-at~ta grab`?!Ciorilor! ia nu mai spune, [tiu c` nu ai nici o treab`!çl leg` [i pe acesta, ca p~n` va g`si foc,Ziu` s` nu se mai fac` [i vrema s` stea pe loc.El ajunge. \ntr-o groap` mare arde-un foc avan...Pe-o p`rechi de pirosteie clocote[te un cazan,Doisprezece zmei \n juru-i dorm ad~nc \ntin[i pe burt`,çmprejur de pirosteie se cocea o mare turt`ßi-n cazan, not~nd \n zam`, clocoteau vo dou` vaci.,,Hei – \[i zise n`zdr`vanul – dete badea de colaci!“ßi de[i \n fa]a vetrei dorm [ez~nd zmeoaice mame,El, atins de-acea mireasm` a clocotitoarei zame,Doi t`ciuni lu` \n h~rbu-i, un c`rbune \n lulea,ßi lu~nd o buc`]ic` din o vac` ce fierbea,Iat`, curge-un strop fierbinte pe a unui zmeu ureche.åsta ]ip` cu-ngrozire ca un bou \mpus de streche.To]i trezi]i pun pe el m~na, unu-l leag`, altu-l ]ine, Unu-i ]as`l` p`durea, cetluindu-l cole bine.Sf`tuiesc ca s`-l omoare. – Da, m` rog, dumilor-voastreCine [i-ar mai pune mintea cu a[a obrazuri proasteCumu-s eu, m`ria-voastr`! M` l`sa]i, c`-s om s`rac,De c~nd sunt n-am v`z’t turaua, nici m`car de la petac.Zise unul c`tr` d~nsul: – Dac` tu ne-i putea faceFata-mp`ratului Ro[u s-o lu`m, po]i merge-n pace.– Ce n-o lua]i domnia-voastr`, c` sunte]i mai tari, mai mul]i?– Ei, pe noi ne simte-ndat`, s` ne-apropiem descul]i,Suntem duhuri necurate [i-mp`ratul cela Ro[Are-n vatr` \n cenu[` un c`]el [i un cuco[;N`zdr`vani-s, bat`-i naiba, cum ne simt, \i vezi c`-ndrug`,

309Versuri l ir ice

Unul bate, altul c~nt`... [-o tulim ur~t la fug`.S` s-apropie nu poate dec~t omul p`m~ntean.– De-i a[a, poi las- pe mine... zice Strolea cel viclean.çl dezleag` [i-l urmeaz`... El v`zu atunci legatUn voinic care, c~nd vede c` zmeii s-au dep`rtat,Se smuci l`s~nd \n urm` a lui m~ni [i-n codru piere.

Luna iese dintre codri, noaptea toat` st` s-o vad`,Zugr`ve[te umbre negre peste giulgiuri de z`pad`ßi mereu ea le lunge[te [i suind pe cer le mut`,Parc` fa]a-i cuvioas` e cu cear` \nv`scut`;ßi cu neguri \mbr`cate-s lan, dumbrav` [i p`dure,Stele galben tremur~nde mi[c`-n negurile sure,Intr`-n domele de nouri argintii multicoloane,De-a lor rug`-i plin` noaptea, a lor dulci [i moi icoaneçmple vìle de lacrimi de-un sclipit \mpr`[tietC~nd \n c~rduri cuvioase sus pe cer se mi[c`-ncet.çnr`d`cinat`-n munte cu trunchi lung de neagr` st~nc`,Repezit` mult \n aer din pr`pastia ad~nc`,A-mp`ratului cel Ro[u st` m`rea]a cet`]uie,Poalele-i \n vì de codri, fruntea-n ceruri i se suie.ßi prin arcurile-nguste f`clii ro[ii de r`[in`Negrul nop]ii \l p`teaz` cu bolnava lor lumin`,R`nind asprul \ntuneric din a salelor lungi bol]i,Zugr`vind \n noaptea clar` a ei muchi [i a ei col]i.

Pe c`r`ri s`pate-n st~nc` zmeii [i C`lin se suie,Numai luna \i \mbrac` cu lumina ei g`lbuießi p~ndind trec uria[ii de pe-o st~nc` pe-alt` st~nc`;çntr-o sur` dep`rtare murmur` valea ad~nc`, Numai pe p`re]ii netezi ai st~ncimii \ndelungeEi arunc umbre gheboase, uria[e, negre, lunge,Ce \n [iruri tupilate dup` ei se mi[c`, pare.Noaptea-ntinde m`re]ia-i, lunca doarme, lunca moare,ßi c`lc~nd \ncet cu greul lor s-apropie-n t`cere.Ei ajung la poarta mare, ferecat` cu putere,Ce nu-i om s-o poat` trece. Dar C`lin, suit pe zid:– Hai, veni]i, zmeilor, zice, poarta nu pot s-o deschid,

310 M. Eminescu

Dar` unul c~te unul v-oi lua colea de chic`ßi pe sus v` trec \n curte... Abia-apuc` s` li-o zic`ßi ei unul c~te unul s-apropie, [i de-a r~ndulEl la fiecare-i taie capul de chic` ]iindu-lß-a lor trupuri moarte-arunc` r`[chiete \n ograd`ßi \n urm` sare d~nsul, ca s` vad`, ce-a s` vad`?çmp`ratul de zid stra[nic [i de poart` ce avea,Ferestrele stau deschise [i u[ile se cr`pa.Sc`ri b`tute-n pietre scumpe repede voinicul suie,Intr`-n casele frumoase din \nalta cet`]uie,Pe covoare moi el calc`, intr` \n acea odaie,Care-i plin` de a lunei bl~nd`, tainic` b`taie.Pe p`re]i icoane m~ndre zugr`vite-n umbr` parCum c` chipur’le din ele dintre codri mari r`sar.Pe un pat de flori frumoase, proaspete [i ude \nc`,Doarme fata cea vestit` [i-n visarea ei ad~nc`,Ea z~mbind \[i mi[c` dulce a ei buze mici, sub]iri,çnecat` de lumin` [i miros de trandafiri,Iar din pod p~n-\n podele un paing`n de smaraldA ]esut p~nza sub]ire, tremur~nd \n aer cald,ßi \n care luna bate de sclipe[te viorieß-o \ncarc` cu o bur`, diamantoas` colb`rie.ßi prin mreaj-asta vr`jit` vedeai patul ei de flori,Ea cu umeri de z`pad` [i cu p`rul lucitorßi mai goal` este-n somnu-i, numai bolta nalt`, surÀ ferestrei este rece [i sim]irea nu o fur`,Dar de p~nz-acoperit`-i cu un colb de piatr` scump`.S-apropie-ncet voinicul [i cu m~na va s-o rump`,Apoi lin o d`-ntr-o parte, peste fat` se \nclin`,Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspin`,Ia inelul ei cel m~ndru de pe degetul cel mic...ßi se-ntoarce \n codreana-i noapte t~n`rul voinic.L~ng` zmeii mor]i c~nd trece, limbile le taie el,Le adun` s~nger~nde [i le pune-n testemel,Trece zidul [i porne[te iar la drum p~n-ce ajungeLa cazanul care fierbe \n mijlocul verzii lunce.Pe-o zmeoaic` mum-o taie, pe-alta o sc`p` \n prip`,Ia din nou \n h~rb t`ciune [-un c`rbune pune-n pip`,

311Versuri l ir ice

Ia cazanul \ntr-un deget [i \n altul el ia turt`ßi se-ntoarce iar la fra]ii, fluier~nd cu minte scurt`Toate c~ntecele rele ce-n via]a-i le c~ntar`...Dezleag` pe Zori-de-ziu`, Miez-de-noapte, De-cu-sar`,Din cazanul care-l duce d~ndu-le de drum merinde.Abia-ajunge-unde dorm fra]ii, abia focul \l aprinde,Ziua cea \nt~rziat` n`v`li din r`sputerißi ca repezit \n aer soarele se-nal]`-n cer;Fra]ii lui at~t dormir`, c~t intrase \n p`m~ntDe un st~njin [i-i \mpluse frunza adunat`-n v~nt.Se trezir`. – I! C`line, lung` fu [i noaptea asta,Dar nimic el nu le spune ce f`cuse-n vremea-aceasta,Ci plec~nd ei mai departe tot C`lin arcu-ncordeaz`ßi, zbur`tuind, s`geata trece-n lume ca o raz`,V~j~ie-n v`zduh cumplit`; ei urmeaz` unde-i cheam`,P~n-ajung \n faptul nop]ii la p`durea de aram`.– Mì f`rta]i, C`lin li zise, nu-]i putea trece pin cr~ngurißi pin codri i[ti de-aram`, r`m~ne]i aicea singuri,V` cl`di]i ici o colib`, v` s`pa]i groap` de vatr`,Singurel voi merge numai pe c`r`rile de piatr`,S` vedem ce-a fi cu mine. Ei se pun de \l ascult`ßi el trece \n p`dure f`r-a pierde vorb` mult`ßi la orce pas el face codrul sim]itor r`sun`ßi pin mrejile de frunze glasuri trec ca o furtun`,C`ci o strun`-i orce creang` [i o limb`-i orce frunz`.Luna doar, trec~nd pe ceruri, voind codrul s`-l p`trunz`,çmple noaptea-i ar`mie cu mari dunge de om`t,Pe sub cari, r`scolite, fulger apele \ncet.ßi deodat`-n codrul m~ndru el aude de departeR`sun~nd un glas de fat`, ce venea din lunci de[arteßi urechea i-o dezmeard`; el ascult` sub un trunchißi c~ntarea dureroas` \l p`trunde \n r`runchi:

Greieru[ ce c~n]i \n lun`C~nd p`durea sun`,Cum nu [tii ce am \n mine,Greiere strìne?C` te-ai duce de-ai ajungeNoaptea de te-ai pl~nge,

312 M. Eminescu

Ca o pasere mìastr`La noi \n fereastr`.Vai de picioarele mele,Pe-unde \mbl` ele?Vai de ochi[orii mei,Pe-unde \mbl` ei?Inima-n mine-i bolnav`,Floare de dumbrav`,ßi vai lacrimile mele,Cum le v`rs cu jele!Du-te, greier, du-te, greier,P~n-la munte-n creierßi prive[te-nduio[at`Zarea dep`rtat`,Lumea-ntreag` o colind`,Mergi la noi \n grind`,Spune-i mamei: ,,Ce-am f`cutDe m-a mai n`scut,C`ci ar fi f`cut mai bineS` m` ia de m~ne,Pref`cut` c` m` scap`S` m-arunce-n ap`,C`ci de cer ar fi iertat`ßi de lumea toat`.“

Nainteaz` [i o vede l~ng` apa ar`mie,Culeg~nd flori amor]ite de pe maluri cenu[ießi pun~ndu-le \n poala grea de florile de piatr`.Lumineaz` luna-n ceruri ca un foc pe-o mare vatr`,Col]ii mun]ilor ce rup]i-s, uria[e st~nci de cremeni,Ce p`re]ii [i-i ridic` \nd`r`tnici, suri asemeni,V~ntul care trece-n [uier, noaptea sur` [i bolnav`,çmple cu s`lb`tecie ar`moasa-acea dumbrav`.– Bun` vreme, fat` m~ndr` de-mp`rat, C`lin \i zice.– Mul]`mim, r`spunse d~nsa, tinerel fl`cù voinice!Ce ca]i tu? Ce v~nt te-aduce? Nu [tii c` om p`m~nteanNu poate c`lca p`durea de b`rbatul meu avan?...– ßtiu, feti]`-mp`r`ti]`, dar nici fric` n-am, nici team`,C` el zmeu e [i puternic, dar [i eu – C`lin m` cheam`.

313Versuri l ir ice

Cum vorbe[te, iat` zmeul vine iute ca un v~nt,Cu o falc`-n cer el vine [i cu una pe p`m~nt.– Bun` vreme, zmeu de c~ne! – Mul]umesc, C`lin Nebune!– Am venit s`-]i iau nevasta. – De-i putea, de ce nu? BuneSunt de zis ce-]i vine-n minte, dar mai greu e s` le faci,Zmeul codrilor de-aram` nu te-a[teapt` cu colaci.Eu m`n~nc patru cuptoare, patru boi mi-ajung abiaßi de vin patru antaluri abia trag la o m`sea.– Nici c`-mi pas`! ßi la lupt` \n dumbrav` ei se scoal`,Se apuc`, de copacii tremurau de-nv`lm`[eal`,Tremur` sub ei p`m~ntul de-a lor pasuri ap`sate,Sc`p`ra cremenea neagr` a st~ncimei detunate.Crunt C`lin de mijloc l-\mfl`, p~n-la v~rf de brazi \l urc`,Ca pe-un lemn el \l tr~nte[te, pin copaci trupul i-ncurc`,ßi-n genunchi apoi l-\ndoaie ca pe-un vreascur ce \l fr~nge,I se \mfl` mu[chii vine]i de o]el pe c~nd \l str~ngeßi lovit, pierz~nd sim]irea, zmeul ca o musc` moare,Ce lovit` este iarna de-o sc~nteie de ninsoare.– S`-mi r`m~i cu bine, fat`, eu m` duc s` cat acumCele dou` sori a tale... Se porni din nou la drum,Trece codri de aram`, de departe vede-albindßi aude glasul m~ndru al p`durilor de-argint.

Noaptea-n rou` e sc`ldat`, lucioli pe lacuri zboar`,Lumea umbrei, umbra lumei se amestec, se-nf`[oar`,çn p`durea argintoas` iarba pare de om`t,Flori albastre tremur ude \n v`zduhul t`m~iet,Pare c` [i trunchii m~ndri poart` suflete sub coaj`,Ce suspin` pintre ramuri cu a glasului lor vraj`,Crengile sunt ca vioare pintre care v~ntul trece,Frunze sun ca clopo]eii, trezind ceasul doisprezece,ßi pin albul \ntuneric al p`durei de argintVezi izvoare zdrumicate peste prund \ntunec~ndßi s`rind \n bulg`ri fluizi pe pietri[ul din r`stoace,çn cuibar rotit de ape peste cari luna zace.El aude-un c~ntec dulce, plin de lacrimi [i de noduri,Doin` de sim]ire rupt` ca jelania-n prohoduri,çmpl~nd codrul de z`pad`, sufletu-i de-o jale mare,Pare-i c` din piept de fat` c~nt` o privighetoare:

314 M. Eminescu

A[a-mi vine c~nd [i c~ndS` m` iau pe drum pl~ng~nd,Lumea ce-a fi s` m` vad`Nici s` poat` s` nu-mi cread`;çn z`dar m` mai jelesc,Vara vine, codri cresc,çn z`dar m-a[ bucura,Iarna iar i-a scutura,ßi, de-mi vine, de nu-mi vine,Tot arde inima-n mine.Nici n-am cui s` m` jelesc,S` spun pe cine doresc.Mult m` mir, Doamne, de mineCum nu m-ai luat la tine,Mult m` mir ce-oi fi g~ndit,Ce-am f~cut de n-am murit!

çn v`zduhul plin de-a nop]ii moale luminoas` ploaieEl v`zu o fat` m~ndr`, \mbr`cat`-n lunge straieDe argint, ce sta ca umezi pe-a ei trup care tresare,Ca o creang` ml`dioas` sub a v~ntului suflare.Nalt` e, sub]ire este, ochii mari ad~nci ridic`,P`rul ei de aur moale p~n` la c`lc~ie-i pic`ßi cu poalele ei albe [terge stelele-i senine,Lacrimi lungi ce curg pe fa]a-i ca [i fire diamantine.,,Nu uita cum c` seninul cerului este \n a[tri,Nu uita c`-n lacrimi este taina ochilor alba[tri.E frumos pe c~nd din cerul plin de-o s~nt` bog`]ieCade-o lacrim` frumoas` \n ad~nc` vecinicie –Dar de cad r`nite toate, ceru-i negru [i pustiu,Nu-i n`l]ime, nu-i albastru, e o noapte de sicriu.Stea ce cade taie lumea ca o lacrim` de-argint,Pe seninul cer albastru frumos lacrimile-l prind,ßi din c~nd \n c~nd v`rsate frumos lacrime te prind,Dar de seci \ntreg izvorul, vai de ochiul tù cel bl~nd.Pin diaman]ii tì se scurge s~nge fin de trandafirißi z`pada viorie din obrajii tì sub]iri –Curge noaptea lor albastr`, a lor dulce vecinicie,Ce u[or se poate stinge pin pl~nsorile pustie.

315Versuri l ir ice

Cine e nerod s` ard` \n c`rbune-o piatr` rar`ßi eterna-i str`lucire s-o striveasc` \ntr-o par`?Tu-]i arzi ochii [i frumse]ea – infinitul lor se stinge –ßi nu [tii ce r`pe[i lumii? Ah, nu pl~nge, ah, nu p~nge!“

Astfel el se socote[te. I-a c`zut at~t de drag`,C~t ar fi \mflat \n spate pentru ea lumea \ntreag`.– Bun` vreme, fat` m~ndr` de-mp`rat! – Mul]am, voinice,Dar ce v~nt te bate-ncoace [i ce rù te-aduce-aice?Zise ea z~mbind – de mult` vreme z~mbi-nt~ia dat`,C`ci [i ei \i cade drag el, de[i n-ar vrea s-o arate –ßtie ea de ce \i place, ca s` n-o prind` de veste,Ce frumos \l afl` d~nsa, cum \i st`, ce drag \i este?Dar deodat` spìm~ntat` de un sunet, ea \i spune:– Fugi! c` dac-a veni zmeul, via]a ta o va r`pune!– Vie numai! zise d~nsul... [-om vedea atunci cum plou` –Nu se d` C`lin, s`racul, nici cu una, nici cu dou`.ßi deodat` peste codri de argint vine \n zborZmeul falnic, care mi[c` cu aripa v~rful lor,Peste v~rfurile-nalte parc` zborul lui \l sim]i,Frunz`rimea cea mi[cat` de aripele-i cu zim]i.– Bun` vreme, zmeu de c~ne! – Mul]`mesc, C`lin Nebun!– Am venit s`-]i iau nevasta. – Ba s` vezi ce-oi sta s`-]i spun:Opt cuptoare m~nc de p~ne [i opt boi [i opt antaleAbia sunt un pr~nz puternic pentru trupul meu \n zale.ßi vrei s` te ba]i cu mine? – Nici c`-mi pas`! – Aide, dar`!Sun` frunza zgomotoas`, codrul din ad~nc r`sare,Tremur` mai surd p`m~ntul, oasele parc` se rup,C~nd v~njo[i [i-ndoaie d~n[ii a lor bra]e [-a lor trup,Dar C`lin \n sus l-ardic` [i-l tr~nte[te la p`m~nt,De sun oasele ca h~rburi [i zbor aripele-n v~nt.çl omoar`. Apoi zice: – R`m~i, fata mea, cu bine!Merg s` scap pe sora mare [i s` auzim de bine.Trece selbele-argintoase, trece-o vale, un colcantaurP~n` vede dinainte-i r`s`rind p`durea de-aur.Mult frumoas` e p`durea cu-a ei trunchi de aur ro[,Ce \n frunza lor cea moale suspinau \ntuneco[i.Iarba lin c`l`tore[te, o peteal` st`t`toareCe, sclipind cu mii de raze sub al nop]ii dulce soare,

316 M. Eminescu

Poart`-n galbenele-i unde spice cu m`rg`ritare,Flori de mac ce \mf` noaptea capul lor cel ro[ [i mare;Numai fluturi mici alba[tri [i mari roiuri de albineCurg \n r~uri sclipitoare de luciri diamantineß-\mplu aerul cel dulce de cristal [i de r`coare,A popoarelor de mu[te s`rb`tori murmuitoare.Iar aude-un c~ntec m~ndru care codrul \l treze[te,Parc` frunzele-l repet`, parc` v~ntul tot \l cre[te,ßi-nainte-i parc` vede satul lui [i i se pareC-auzea doinind o fat` chiar la ei \n [ez`toare:

Maic`, maic`, draga mea,Ajung`-te jalea mea,S` te-ajung-un dor [-un drag,S` [ezi toat` ziua-n pragCu firu] b`gat \n acßi tu s` nu-mi po]i \mpungeP~n- nu-i suspina [i pl~nge,P~n- nu ]i-a veni \n g~ndUnde-am fost [i unde sunt.

L~ng` lacul cel albastru \nstelat cu nuferi mari,Pintre trestii auroase ce se leg`n solitari,Vede fata cea cu ochii cuvio[i ca \n bisericFa]a-i alb` ca z`pada \ntr-un p`r de \ntuneric.Ea \n haina ei cea verde se \nml`die bogat`,Cu flori albe-mpodobit`, cu diamante pres`rat`.– Bun` vreme, fat` m~ndr` de-mp`rat! – Mul]am, C`line,Mult \]i merge vestea-n lume, multe-am auzit de tineßi prea rù de tine-mi pare c-ai venit s` mori aice,C`ci de vine zmùl numai rù ]i-a merge, mì voinice!– To]i se laud` cu m~ncarea. Spune-mi, fat`, c~t m`n~nc` Zmeul tù, s` v`d pe-acesta de \l pot \nvinge \nc`.– Doisprezece boi, antale tot pe-at~tea, iar` p~ne,Dou`sprezece cuptoare abia \i ajung s` cine.

– C-un antal de vin mai tare dec~t mine, zice cesta,Dar va da Dumnezeu sf~ntul s` m` scap [i de acesta.Vine zmeul, vine iute, mi[c~nd codrii cei de aur,Cu cap mare ca cuptorul [i cu aripi de balaur.

317Versuri l ir ice

– Hei, C`line, rù de tine! strig` el [i se arunc`Pe voinicul care-l prinde, \nv~rtindu-l jos \n lunc`.Se luptar` rù [i zmeul c~t de c~t s` nu se deie.– Hei, nevast`, zice d~nsul, d`-mi s` beau [i d`-i s` beie.Dup` ce mai odihnir`, zise zmeul: – Mì C`line,Nu s-alege-ntre noi lupta, ci-ostenim a[a, vezi bine,Da m-oi face-o par` ro[` [i te-i face-o par` verdeß-om lupta p~n- din noi unul se va stinge [i s-a pierde.Par` ro[` este zmeul, par` verde e C`linßi \n galbenu-ntuneric ei se lupt` cu venin.Se-nf`[oar`, se desf`[ur, mestec~nd a lor v`paie,Fulger~nd umbra din codri \n a flac`rei b`taie,Joac`-n juru-le dumbrava c~nd \n umbr` purpurie,C~nd \ncremene[te parc` \ntr-o brum-ad~nc-verzie,C~nd \n dungi \nfl`c`rate, bol]i, c`r`ri \n jur se cascSub lumini de curcubeie repezi ce se sting cum nasc,F~lf~iesc ca dou` candeli, obosi]i se-nv~rt, se-ncaierßi aproape-aproape stinse s-urm`resc juc~nd pin aer,Sco]~nd limbe ascu]ite ca s`-nghimpe pe cealalt`;Ei jucau pin crengi \nalte, pintre trestie, pe balt`,Balta tremur` ad~nc`, somnoros [i lin sclipe[te,Azv~rlind \ntunecat` c~te-o musc`, c~te-un pe[teC`tre flamele-ostenite... Peste ei deodat` zboar`Ca o pat` de cerneal`-n noaptea aurit`-o cioar`.Zice zmeul: – Moaie, cioar`, aripa-]i \n ap`, stingeFlac`ra cea verde, care nu-s \n stare a o-nvinge.– çmp`rate prean`l]ate, moaie-]i aripa \n ap`,Zice-atunci C`lin, [i stinge flac`ra ro[` – m` scap`.Iar` cioara, cumu-i cioar`, cum aude c` o urc`,Nici una, nici dou`, iute se coboar`, nu se-ncurc`ßi l`s~nd din bot s`-i cad` dou` pic`turi de ap`,Potole[te para ro[`, ce tresare, fuge, crap`,ßi cu botul o ciupe[te, curge s~nge ca fier ro[,çnc~t lacul cel albastru e-ncru[it ca vinul ro[.Zmeul a murit... Se face om C`lin [i se \ndreapt`Cu trei fete-mp`r`tese unde fra]ii \l a[teapt`.

Pe-ntinsori de codri negri un senin se desf`[oar`,Ce-a lui stele mari [i albe peste ele le presar`.

318 M. Eminescu

ßi la margine de codru ei aprind o foc`rieçntr-o groap` cu cenu[`... de juca trandafirieColibioara cea de trestii cu u[i]a-i rezimat`,çmpletit` din r`chit`, cu curmei de tei legat`.La o plosc` de vin negru st~nd de vorb` bucuro[i,Parc`-i zugr`ve[te focul cu r`sfr~ngerile-i ro[i.Dèasupra ceru-i negru, pe-ntinsori de catifeaSunt cusute-n umed aur ici o stea, colo o steaßi a[a senin e focul, c~t le numeri p`ru-n barb`,B`t`tura cea din ]oale, pe c`r`ri fire de iarb`,ßi ca merele de ro[ii stau feti]ele-n v`paie,Dou`-s oache[e ca sara, mijlocia e b`laie,Iar C`lin, lungit pe burt` [i cu m~nile pe coate,Cam cu chef le poveste[te \nt~mpl`rile lui toateßi la cap`t se chite[te: – Mì f`rta]i, socot a[a:Fata mare [i cea mic` le lua]i de v-or pl`cea,Dar` pe cea mijlocie – mi-o c`zut drag` de focßi nici ea nu zice baiu, bat-o h~trul de noroc.Pe \ncet se stinge focul [i s-acopere cu spuz`...El de m~nic` o trage... [i unind buz` pe buzÈi [optesc... [-ar spune multe [i nu [tiu de und-s`-nceap`C`ci pe r~nd [i-astup` gura, c~nd cu gura se adap`;El o simte-n a lui bra]e t~n`r`, rotund`, tareßi ea tremur` ca varga de o]el de-a lui str~nsoare.ç[i ascunde fa]a ro[` de iubire [i sfial`,Ochii-n lacrimi \i ascunde-n p`rul moale de peteal`...ßi adorm. Somn greu \i vars` plumb \n vinele-ostenite.Fra]ii lui c~nd v`d c~t doarme, ei se pun pe [opotiteßi m`runt se sf`tuir` ca picioarele s`-i taie,S` se laude c-omor~r` ei pe zmeii \n b`taie.L-ar fi omor~t, dar cesta, n`zdr`van fiind, nu pot.Ei f`cur` cum g~ndir` [i-l l`sar`-a[a schilod.La pornit pe fete scoal`... Iar C`lin de mult` trud`Nu sim]i nici o durere, numa-n somnu-i greu asud`;Chiar picioarele \n traist` i le iau, cu ei le-au dus,C`ci g`sindu-le, cum fuse n`zdr`van, [i le-ar fi pusIar la loc... \n zori de ziu`, el a doua zi trezit,Vede cum \l schilodise, – ce s` fac` am`r~t?

319Versuri l ir ice

Vo trei zile dupolalt` se mai t~r~ie \n br~nciPin tufanii din p`dure [i pin col]ii cei de st~nci,P~n-ajunge ca s` vad` un palat \n vì de raiC~t ca s` te ui]i la d~nsul – de frumos – nu te-nduraißi aude-un glas cu jele, chiar o gr`din` de glas,Care inima i-o rupe de-a[a dor [-a[a n`cas.ßi cum \n palat el intr`, pe voinicul vede pareCare m~nile-[i rupsese \ntr-a zmeilor prinsoare.– Bun` vreme, mì voinice! – Mul]`mim frumos, C`line,Ce-i p`]it tu de picioare, ce rù dete peste tine?ßi C`lin \ncepe-a-i spune c~t p`]ise p~n-acuma.– Hai, ne-om prinde fra]i de cruce. – Hai ne-om prinde, spune-mi numa,A cui e[ti [i cum te cheam`? – Eu fecioru-s de-mp`rat,Codrii de-aur fur-ai no[tri p~n- ce zmeii i-au luat.De c~nd i-ai ucis, C`line, iar ai no[tri sunt. Cu chinSingurel \mi mai duc traiul ici \n codri, mì C`lin.Am~ndoi \ns` \n lume, tu schilod, eu f`r` m~ne,Ici pin noaptea dumbr`van` [i pin vì am duce-o bine.Pin p`durile-uria[e, pin gr`dini [i pin palatSe primbla C`lin pe g~tul feciorului de-mp`rat.Unu-n m~ni, altu-n picioare, uria[i fiind, de boiAu putere, pe at~ta c~t le trebuie la doi.ßi trec~nd a[a-n p`dure, ei aud fo[nind \n frunze, –Trece-o umbr` fugitoare ce ]u[nea s` se ascunz`.C`lin m~na [i-o \ntinde [i pe sus c~nd mi-o ridic`,Muma zmeilor pletoas` se zb`tea r`cnind de fric`.– F`-mi picioare, bab` h~tr`, [i lui m~ni, or te omor!– De un st~njen mai la vale e, b`dic`, un izvor:V~r`-te \n el cu totul [i-i ie[i \ntreg. – Ei stì,De-i a[a – C`lin, mehenghiul – bag`-mi-te tu \ntì.– Ba eu baiu, c` nu-mi trebui. V~r~]i-v` dumneavoastr`.C`lin rupe-o creang` verde [i o bag`-n ap-albastr`ßi uscat-o scoate iar`. – I! cum ]i-oi da pumni, tu bab`,Ai vrut s` ne-usuci, [irato, spune dreptul mai degrab`.– S` vede]i, voinici, la vale, printre trestia \nalt`,Apa vie tot sclipe[te, se rote[te colo-n balt`.Ei ajung la apa-n farmec, [i b`g~nd o creang-uscat`,El o scoate numa-n muguri [i cu frunze \nc`rcat`.

320 M. Eminescu

Se b`gar-atunci \n balt` [i-am~ndoi ie[ir`-ntregißi pe bab-o aruncar` \n izvorul c-unde recißi cu ap` moart`... D~nsa se-nchirce[te, se-n`spre[te –Ca un trunchi uscat cu noduri pe izvorul mort plute[te.

ßi acum se sf`tuir` veseli ei [i bucuro[iCa f`rtatul lui s` ieie fata-mp`ratului Ro[.Se g`tir` omene[te, cu i]ari [i cu cojoc,Cu chimirul plin de galbeni, \ncin[i bine la mijlocßi pe drumuri p`r`site ei se iau [i se pornescßi, trec~nd printr-o p`dure din ]inutu-mp`r`tesc,Din tufari cu crenge grele el s-apuc` s` aduneçn basmaua pistruit` ca o m~n` de alune.Iat` c`, ajun[i la poart`, auzir-un vuiet mare.Chiuiri, halai de nunt`, veselii de mas` mare.C~nd \n poart` – v`d o bab` de-ale noastre. – Bun` sar`.– Mul]`mim, voinici din lume. – Ce s-aude-aici afar`?– Ia,-mp`ratul... \[i m`rit` fata... – Cine-o ia, m`tu[`?– De, ]iganul, buc`tarul, un cioroi pistrui cu gu[`!Cic`, bat`-l naiba cioar`, a ucis doisprece zmei.Zise-atunci C`lin pe g~nduri: – Ia auzi, m`tu[` hì,Eu ]i-oi da b`net de sil`, galbeni zim]i chiar un cù[Dac`, cum vei [ti, ghiontit`, mi-ai p`trunde pintre u[ißi la mas` dinaintea \mp`ratului vei puneCa plocon pentru mireas` ast` m~n` de alune.Iar` baba, cumu-i baba, d` cu ghiotura s` treac`,Mai ghiontit`, mai sucit`, mai \mpins` c~te-oleac`,Intr`-n casa unde-i masa, pune-n talger dinainteTestemelul cu alune, f`r-a zice trei cuvinte.çmp`ratul pune m~na [i alunele zglobiePeste fa]a cea de mas` durìnd se \mpr`[tie.Dar \n mijlocul basmalei un inel \n loc r`mas` –Un inel care-l pierduse demult t~n`ra mireas`.– Tat`, uite-inelul care \ntr-o noapte mi-a pieritF`r- s` [tiu nici cum, nici unde. – Cine dar` l-a g`sit?Cine a adus alunele-astea? Logofe]ii spun c` baba.O strigar` de la poart` s` s-urneasc` mai degrab`.C~nd, \n locu-i, cine vine? Un voinic strìn. El spune:

321Versuri l ir ice

– çmp`rate prean`l]ate, eu vi l-am pus \n alune.Iar` cioara cea de mire pe trei perini [ade-n puf,Slugi \l ap`r` cu creanga de muscu]e [i z`duf;Cum trecuse C`lin pragul de sub el o pern` cade,Cum veni-n mijlocul casei nici a doua nu mai [ade,C~nd ajunse la-mp`ratul [i a treia st` s` cad`,C` ]iganului, vezi Doamne, nu i se c`dea s` [ad`.Zice-atuncea \mp`ratul: – Cum, voinice, [i cu caleA ajuns inelul fetei \n m~nile dumitale?– çmp`rate prean`l]ate, iaca cum [i iaca cum.– Da ]iganul nici mai [tie, fa]a lui \i numai scrum:– çmp`rate luminate, cum po]i ca s`-mi strici hat~rul?Eu am omor~t to]i zmeii. – Cum, ]igane? – Cu sat~rul;M` \nec dac` l-a]i crede... dar la fe]e tot \mi schimb`.– S` se cate zmeii, doamne, dac` au v~rfuri de limb`.çi c`tar` [i, ce-i dreptul, nici la unul nu eraßi C`lin atunci le scoate [i le-arat` \n basma.çmp`ratul porunce[te ca s-aduc-un arm`sarßi de coada lui s` lege pe ]iganul buc`tarßi de coad`-i mai legar` l~ng` el un sac de nuci.Cade-o nuc` – o buc`]ic`, astfel \i f`cu h`buci.– ß-acum tu, voinice, zise, mi-i fi ginere. – Ba nu, Alt` fat`, \mp`rate, tare drag` \mi c`zu.Am un frate-ns` de cruce, tot fecior de \mp`rat,ßi demult ]i-era s-o cear`, de[i nu s-a cutezat.Uite-l ice. Dar` fata se cam uit` vr~nd-nevr~nd,C` tot pe Cìn Nebunul l-ar fi vrut ea mai cur~nd.C~ndure c` cu feciorul era mai de o potriv`,La a ochilor lui jele s-a muiet mai milostiv`.Deci f`cur-o nunt` mare [-a ]inut trei luni de r~nd.Lùtari, benchet, halaiuri, tot ce-]i poate trece-n g~nd.Ce nu era? Drag` Doamne, era nunt`-mp`r`teasc`.– Dar acum m` duc, le zice. Pe-a mea Domnul s-o p`zeasc`.Nici nu [tiu cum e, cum nu e. Geaba fratele-i de cruce,Geaba t~n`ra mireas` \l mai ]in cu vorb` dulce,Dor i-i, Doamne, [i nici [tie cum l-apuc`-un dor avan,C` de c~nd n-o mai v`zuse se scursese [apte ani.

322 M. Eminescu

C~nd ajunse locul unde casa tat`lui sù fuse,El v`zu palate m~ndre \n livezi m`re]e puse.ßi pe o c~mpie goal` el v`zu de vite-o ciurd`,Dup` ea copil c`lare c-un ciomag \n m~n` zburd`.ßi p`rea c` are [ase ai [i-nc` ceva mai bine.– Bun` vreme, mì bìete! – Mul]`mim, voinic strìne!– Nu-mi [tii spune cine [ade-n aste r~nduri de palat?– Doi voinici ce-au scos odat` pe trei fete de-mp`ratDin a zmeilor prinsoare... – ß-au luat care pe care?Mijlociul pe cea mic` [i cel mare pe cea mare.– Da ce-i cu cea mijlocie? – La gìni au pus-o eißi s` vezi, voinic strìne, c` eu sunt feciorul ei.Mama-mi spune c~teodat`, de-o \ntreb a cui \s eu,C`-s a lui C`lin Nebunul. Cine-o mai fi, nu [tiu, zù!C~nd aude... numai d~nsul \[i [tia inima lui,C`, s` ierta]i dumneavoastr`, de... era bìetul lui.– Da m` rog, bade, ajut`-mi s` dau vitele-n ocol.

çnsereaz`... Stele \mplu tot seninul lin [i gol...Cu bìatu-n bordei intr` [i pe cap`tu-unei lai]iLumina mucos [i negru \ntr-un h~rb un ro[ opai],Se coceau pe vatra sur` dou` turte \n cenu[`,Un papuc e \ntr-o grind`, cel`lalt e dup` u[`,Pin gunoi se primbl` iute leg`nat` o r`]u[c`ßi pe-un ]ol or`cìe[te un coco[ \nchis \n cu[c`;H~r~ie-n col] colbìt` noduros r~[ni]a veche,çn cotlon toarce motanul, piept`n~ndu-[i o ureche;Sub icoana afumat` unui sf~nt cu com`nacArde-n candel`-o lumin` c~t un s~mbure de mac,Pe-a icoanei policioar`, busuioc uscat [i mint`çmplu casa de-o mireasm` piparat` [i prea sf~nt`.O be[ic`-n loc de sticl` e lipit`-n fer`struie,Pintre care trece-o dung` mohor~t` [i g`lbuie,Cofa-i alb` cu flori negre [i a brad miroase apa,De lut plin`, rezimat`, st` pe coada ei o sap`.Pe cuptorul uns cu hum` C`lina[ cel mititelZugr`vise c-un c`rbune un clapon [i un purcel,Cu codi]a ca un sfredel [i cu fuse-n loc de lab`

323Versuri l ir ice

Cum i se [edea mai bine purcelu[ului de treab`.Pe un pat cu paie numai doarme t~n`ra-i nevast`,çn mocnitul \ntuneric fa]a ei l~ng` fereast`...ßi tot sufletul dintr-\nsul pare-atunci c` [i-l \nhoalb`ßi-l adun`-n ochi de trece peste fa]a ei cea alb`.El s-a[az` l~ng` d~nsa, fa]a ei o neteze[te,O dezmiard` cu durere, o s`rut,-o dr`goste[te,Pleac` gura la ureche-i, bl~nd pe nume el o cheam`,Ea deschide somnoroas` lunge gene de aram`ßi ad~nc la el se uit`, i se pare c` viseaz`,Ar z~mbi [i nu se-ncrede, ar striga [i nu cuteaz`,El din patu-i o ridic` [i pe pieptul lui o pune,Toat` via]a-i se adun`-n al ei s~n rotund [i june.Ea se uit` [i se uit`... mut`... un cuv~nt nu spune,Doar` r~de c-ochi-n lacrimi, speriat` de-o minune,ß-apoi \i suce[te p`rul n-a ei degete sub]ireßi-[i ascunde fa]a ro[` pe-al lui piept duios de mire.El [tergarul i-l desprinde [i-l \mpinge lin la vale,Drept \n cre[tet o s`rut` pe-al ei p`r de aur moaleßi b`rbia ei ridic`, s-uit`-n ochii plini de ap`ßi pe s~nu-i o dezmeard` [i din gur`-i se adap`.

Dar a doua zi voinicul m~nios intr`-n ograd`;Fra]ii lui, cum \l v`zur`, la genunchi veneau s`-i cad`:– Iart`, frate, c`ci gre[ala, zù, demult ne-apas` pieptul!– Ba nu, fra]ilor, li zise, s` vedem ce e cu dreptul,S` facem o boamb` mare, s-arunc`m spre cer \n sus,ßi tustrei s` st`m sub d~nsa pe c~nd va c`dea de sus,S` vedem ce-a s` g~ndeasc` Dumnezeu [i ce-a s` zic`.Astfel, cum ]i-ai face cruce, ei se pun al`turi... pic`Boamba grea zv~rlit`-n ceruri, din cei doi f`c~nd f`r~me.ßi C`lin r`m~ne singur, rù \i pare ca la nime,Dar` nici c-avu ce face. \mp`cat de-ast` dreptate,Las`-n pace s` trìasc` tinerele lui cumnateßi f`cu o nunt` mare dup-opt ai de-nstrìnare.Mult` lume se dusese ca s` vad-a[a serbare.Fui [i eu... Dar cum f`cur` o ulcic` cu papar`,Mi-au b`tut c`ciula-n cre[tet [i m-a dat pe u[-afar`.

324 M. Eminescu

M`-nciudai ur~t. \n grajduri pusei m~na pe-un cal graur,Cu picioarele de cear` [i cu [eaua numai aur,De fuior \i era coada, capul lui era curechi,Avea ochii de neghin` [i g~ndaci avea-n urechi,ß-am pornit pe-un deal de cremeni... picioarele se topeau,Coada p~r~ie-nd`r`tu-i, ochi-n capul lui pocneau.Cum v`zui c` nu-i de bine, \nc`lecai pe-o pr`jin`ßi merg~nd pe ea de-a hale v-am spus [i eu o minciun`.ßi \nc`lec~nd pe-o [ea, v-am spus-o toat` a[a.

FATA-N GRåDINA DE AUR

A fost odat-un \mp`rat – el fu-nc`çn vremi de aur, ce nu pot s`-ntorn,C~nd \n p`duri, \n lacuri, lanuri, lunc`,Vorbeai cu zeii, de sunai din corn.Avea o fat` dulce, m~ndr`, prunc`,Cu cari basme vremile [-adorn,C~nd trece ea, frumoase flori se pleac`-n U[orii pa[i, \n valea c-un mesteac`n.

çn van i-o cer. B`tr~nul se g~nde[te,Prea e frumoas`, prea nu e de lume –M` mir cum cerul nu s-ademene[teS` scrie-n stele dulcele ei nume;E rù poetul care n-o nume[te,Barbar` ]ara unde-al ei renumeçnc` n-a-ajuns, [i chipu-i r`pitoriNu-i de privirea celor muritori.

çn vale stearp`, unde st~nci de paz`çnconjurau m`rea]` ad~ncime,Cl`di palat din pietre luminoase,Gr`dini de aur, flori de-ntunecime;Iar drumul vìi pline de miroaseAfar de el nu-l [tie-n lume nime –Acolo [-a \nchis frumoasa fat`,Ca nici o raz`-a lumei s` n-o bat`.

325Versuri l ir ice

Sale-mbr`cate \n atlaz, ca neaua.Cusut \n foi [i roze vi[inii,çn mozaicuri str`lucea podeaua,Din muri \nal]i priveau icoane vii;Fereasta-i oarb`, de[i st` perdeaua,De-aceea-n sale ard lumini, f`clii,ßi aerul, p`truns de mari oglinzi,E r`coros [i de miroase nins.

O noapte-etern` pref`cut`-n ziu`,Gr`din` de-aur, flori de pietre scumpe,Zefir trecea ca o suflare viu`,ßi-n calea lui el crenge grele rumpe.Cu-aripi de-azur, \n noaptea cea t~rziu`,Copii frumo[i ai albei veri se pun peBoboci de flori, c~nd ape lin se vaerZbor fluturi sclipitori, ca flori de aer.

Acolo-nchis` cu mai multe soa]e,Ca ea copile [i so]ii de joac`,çn lumea ei s`lbatic se r`sfa]`,çn str`luciri via]a [-o \mbrac`.A ei priviri sunt tinere [i hoa]e,Z~mbirea-i cald` buza-i st` s-o coac`,ßi-n acest rai, \n ast` lume suav`De mul]`mire se sim]ea bolnav`.

Dar de a ei frumse]` f`r` seam`nAuzi feciorul de-mp`rat Florin,Norocul lui cu-al ei \i pare geam`n,De-atunci un foc \l mistuie \n sin.,,çn van stau locului, stau s` m`-ndeam`nCu munca mea, cu dorul, cu-al meu chin.“P`truns de dorul ne[tiutei verguri,S-au dus s` cear` sfat la s~nta Miercuri.

– Alai, convoi, \i zise atuncea sf~nta,Napoi trimite, nu lua nimica,

326 M. Eminescu

ßi singurel te du de-]i cat` ]inta,C`ci strimt e drumul [i e grea potica.Ia calul meu cel alb; el se av~nt`,Ca g~ndul zboar`-n lume f`r` fric`,Dar dac` vrei s-o afli, ]ine minte:Nu sta \n valea-aducerei aminte.

Porni \n lume, singurel, \n toiu-i.çl duce calu-i fr`]ior cu v~ntul – De aur p`ru-i [i frumos e boiu-i, Fecior de-a drag, cum n-a v`zut p`m~ntul,O stea el pare-n neamu-i [i \n soiu-i –Cu bine mearg`-mi [i s`-l ]ie sf~ntul.Ajunse-o vale m~ndr` [i frumoas` – P`rea c`-i chiar gr`dina lor de-acas`.

ßi sub un tei el de pe cal se dete,Se-ntinse lene[ jos, pe iarba moale –Din tei se scutur flori \n a lui pleteßi mai c`-i vine s` nu se mai scoale.ßi calu-i pa[te flori, purt~nd \n spetePresunul lui [i [eaua cu paftale,çn valea de miros, de r~uri plin`,çn umbra dulce bine-i de odin`.

De-a lui b`tr~n el \[i aduse-aminte,Cum \l l`s` [i cum porni \n lume,Dorind cu o iubire-a[a fierbinte:O umbr,-un sunet, un nimic, un nume.L-apuc-un dor de ]ar` [i p`rinte,Tot ce-a dorit ]i pare-atunci c`-s spume,ßi c~nd pe calul lui el iar se simte,Napoi apuc`, peste drumuri strimte.

Dar \nd`r`t ajuns, l-apuc` dorulDin nou, – nelini[te, iubire-ad~nc` –S-arunc` iar pe cal, urm~nd amorulCe-n al lui suflet neclintit`-i st~nc`.

327Versuri l ir ice

328 M. Eminescu

çn van l-opre[te regele, poporul,E dus de-o stea ce arde-n minte-i \nc`,Dorit de raza unor doi ochi tineri –S-a dus s` cear` sfat la sf~nta Vineri.

– Voinicul meu, \i zise-atuncea sf~nta,De ce-ai st`tut \n valea amintirei?Pentru oricare e frumoas`, bl~nd`,Cu curte-oric`rui seam`n`. CeiriiDin acea vale inima-]i fr`m~nt`.Nu sta \n ea. De te-nchina[i iubirei,Te du de-o cat`, [i-n a ei fereast`,De-o vezi deschis`, zv~rle floarea ast`.

Dar s` nu stai \n valea desper`rii,Ce-n a ta cale tu vei trece-o sigur.El iar porni \n lumea \nt~mpl`rei,Bolnav de dor [i de-a iubirei friguri.D`du de-o vale-n asfin]itul serei,Prin crenge negre umbre se configur.çntunecoas`-i, cum o simt doar orbii,ßi f~lf~iesc prin aer rece corbii.

El de pe cal se dete. \n p`dureßopte[te frunza, ramuri stau de sfaturißi somnul nu voie[te ca s`-l fure,C`ci umed` e frunza lui de paturi,Urechea-i treaz` a dumbravei gureLe asculta [optind din mii de laturi,ßi corbii cronc`nesc [i zboar`-n fal`çn aer clar ca pete de cerneal`.

Atunci o fric` inima-i p`trunde,Pe cal se pune [i fugi din vale,ßi-n loc s-urmeze drumu-acolo undeVoia s` mearg`, s-a \ntors din cale.Sose[te iar \n ]ar`-i, de-l p`trundeDin nou un dor, o am`r~re,-o jale.

Atunci din nou el o lu` pe m~neciS` cear` sfat acum s~ntei Dumineci.

– Ai stat \n valea desper`rei iar`,çi zise sf~nta, ci din nou porne[te!ç]i dau o pas`re cu tine – zboar`Cu calul tù, unde norocu-]i cre[te.C~nd ai vedea frumoasa ta fecioar`C` pl~nge,-atunci d` drumul pas`rei ie[te.Tu dorul ]i-l ajungi, de[i te ticì.Ea-]i fie tot, ce-ai suferit nimic`-i.

Trec~nd prin valea desper`rii,-astupÀ lui urechi, s` n-o aud`-n [opot;çn van se-ncearc` calea-i s-o-ntrerup`Vuiri, murmure, s-o opreasc` n-o pot.O umbr` zboar`, p~n- se vede dupÀt~ta mers c-aude zvon de clopot;Atunci v`zu \n zarea lui palatulçn care-nchise fata-i \mp`ratul.

çn ziduri de o]el lucea castelu-iCu stre[ini de-aur [i cu turnuri nalteßi scris pe muri-i, minunat \n felu-i,F`ptur` grea a me[terelor dalte.çn mari gr`dine i se ar`t` luiIzvorul viu, ce cade, vr~nd s` salte.El se mira cum toate-astfel a fi pot:Gr`dine, rediuri, lacuri, ziduri, [ipot.

Dar un balaur tologit \n poart`Sorea cu lene pielea lui pestri]`, Cu ochi-nchi[i pe jum`tate, poart`Privirea juc`toare s`-l \nghi]`,Iar` Florin – inima-n el e moart` –C~nd vede solzii, din]ii cei de cri]`,S`rind la el [i-nfipse a lui spad`ßi de p`m~nt \l ]intui de coad`.

329Versuri l ir ice

Apoi din munte stanuri el r`stoarn`,Le gr`m`de[te crunt peste balaur;Acesta iar se zbate, se \ntoarn`ßi \n durerea-i muge ca un taur,Dar el mereu pe d~nsul pietre toarn`P~n- n`du[it plesni acel centaur.Trecu-nainte – dou` lancii scurte –P~n- ce d`du de str`lucita curte.

Un an de c~nd copila petrecuseUrzind g~ndirea-i [i vis~nd ursitul,Un an \ntreg prea fericit` fuse,Dar dup-un an mi-a fost-o-ajuns ur~tul.ç[i amintea via]a ce-o avuseßi peste pieptu-i \[i \ndoaie g~tul,ßi trist privea un punct cu ochii ]int`,ßi se usca ca [i la umbr-o pl~nt`.

– Eu mor de n-oi vedea seninul, cerul,De n-oi privi nem`rginirea vast`,R`ceala umbrei m-a p`truns cu gerulßi nu mai duc – nu pot – via]a asta.Ah! Ce ferice-a[ fi s` v`d eterulßi s` v`d lumea, codrii din fereast`,ßi de voi]i cu via]` s` mai suflu,Deschide]i u[i, fereste, s` r`suflu.

Astfel o mistuia neast~mp`ratulDe via]` dor [i dorul cel de soare –De[i le poruncise \mp`ratulS` nu care cumva s`-[i am`soareCa s` deschid` u[ile, palatul –Dar totu[i, c~nd v`zur` c` ea moare,Nu [tiu ce or s` fac`, s` se poat`, –De l-ar urma, el ar g`si-o moart`.

V`z~nd cu ochii, piere de-a-n picioareDin zi \n zi – atunci ele-au deschis

330 M. Eminescu

Fere[ti \nalte [i, la m~ndrul soare,Din boal-ad~nc` fata a \nvisßi se f`cu [i mai f`rm`c`toare,Astfel cum nu \]i trece nici prin vis –Se rumeni \n fa]a ei ca m`rul,A-ntinerit-o aerul [i cerul.

Un zmù o vede, c~nd s-a pus s` steieN-a ei fereast`-n asfin]it de s`ri;Zbur~nd la cer, din ochi-i o sc~nteieCuprinse-a ei m~ndre]e, ferm`c`ri;ßi-n trec`toarea t~n`r` femeieSe-namor` copilul sfintei m`ri –N`scut din soare, din v`zduh, din neau`,De-amorul ei se pref`cu \n steau`.

C`zu din cer \n tinda ei m`rea]`,Se pref`cu \n t~n`r luminos,ßi corpul lui sub haina ce se-ncrea]`S-arat` nalt, sub]ire, ml`dios.P`r negru-n vi]e lungi ridic` fa]a,ßi ochi-alba[tri-nchis, \ntunecos,Iar fa]a-i alb`, slab`, z~mbitoare –P`rea un demon r`t`cit din soare.

– Ah! te iubesc, \i zise el, copil`,La glasul tù simt sufletu-mi r`nit,Din stea n`scut, plec fruntea mea umil`,Cu ochii mei prind chipul tù sl`vit.Nu vezi cum tremur de amor? ai mil`!çn nemurirea mea de-a[ fi iubit –Iubit de tine – te-a[ purta: o floareçn dulci gr`dini, aproape l~ng` soare.

N-ai vede iarn`, toamn` nu, nici var`,Etern` prim`var,-etern amor...De ]i-a[ \nchide zarea ta cea clar`Cu-al meu s`rut, o, scumpul meu odor,

331Versuri l ir ice

P~n- ce s` m~ng~i inima-mi amar`Culca-mi-a[ capul la al tù piciorßi te-a[ privi etern ca pe o steau`Frumos copil, cu umerii de neau`.

– O, geniu m~ndru, tu nu e[ti de mine,De-a ta privire ochii mei m` dor,S~ngele meu s-ar stoarce chiar din vine,C`ci m-ar usca teribilu-]i amor!Cur~nd s-ar stinge via]a mea, strìne,C~nd tu m-ai duce-n ceruri l~ng` sori,Frumos e[ti tu, dar a ta nemurireFiin]ei trec`toare e pieire.

El o privi atunci cu ochii ]int`:çn fa]a-i slab` – z~mbet dureros;Se face stea [i iar`[i se av~nt`çn cerul nalt, \n roiul luminos.Acolo toat` noaptea st` de p~nd`,ßi prin fereast` el privea duios,Cu o lumin` dulce, trist`-clar`,S` vad` umbra-i alb` [i u[oar`.

A doua zi el se f`cu o ploaie,çn tact c`z~nd`, aromat` lin,ßi din fere[ti perdelele le-ndoaie,Bur~nd prin ]es`turile de in,P`trunde iar`[i \n a ei odaie,Preface-n t~n`r sufletu-i divin:El st` frumos sub bol]ile ferestii,Purt~nd \n p`r cununa lui de trestii.

Blond e-azi [i p`rul lui de aur moalePe umeri cade \ndoios, \mflat;Ca ceara-i palid... buza lui cu jalePurta un z~mbet trist, nem~ng~iat.El o prive[te... sufletu-i s-adun`.çn ochiul lui albastru, bl~nd [i mat...

332 M. Eminescu

ß-astfel cum sta mut \nger din t`riiP`rea un mort frumos cu ochii vii.

– O, vin cu mine, scump`,-n fundul m`ri.ßi \n palate splendizi de cristal,C~nd v~ntu-a trece peste-a apei `riiTu-i auzi c~ntarea lui pe val;¥i-i \nchina via]a ta vis`rii,Vei fi oceanului monarcul pal...¥i-oi da palate de m`rgean [i profir,Cu bol]i lucrate numa-n aur d-Ofir.

– Ca s`-mi ajungi nevrednica-mi iubireAi p`r`sit al cerurilor cort,Dar nu e chipul tù cel peste fireCe-n fundul sufletului meu \l port.O, geniul meu, mi-e frig l-a ta privire,Eu palpit de via]` – tu e[ti mort.Cu nemurirea ta tu nu m`-nve]i,Acum m` arzi, acuma m` \nghe]i.

Nu… om s` fii, om trec`tor ca mine,Cu sl`biciunea sufletului nost,S`-]i \n]eleg tot sufletul din tineßi bra]ul tù, de mi-a fi ad`post,S`-l [tiu c`-i slab, iubirea c`-l sus]ine,La om e-un merit, ce la zei n-a fost.De m` iube[ti, s`-mi fii de sama mea,F`-mi dar de nunt` nemurirea ta.

çntunecos [i f`r` de speran]`,La ea prive[te geniul \n nimb –ç[i simte inima legat`-n lan]e, çn lan]ul lumei cei cu-o mie limbi.– Chiar nemurirea mea, chiar abondan]a,Puterii mele tu o cei \n schimb.Ei bine, da! Eu m-oi sui la cer,Ca de la Domnul moartea mea s-o cer.

333Versuri l ir ice

Da, moartea! Pentr-o clip` de iubireD-eternitatea mea s` m` dizlege,S` v`d \n juru-mi anii \n pieire, S` am \n inima mea moartea rece,S` fiu ca spuma m`rii \n sclipire,S` v`d cum trec cu vremea, care trece...O, mult ceru[i, prea mult, – [i totu[i ]ie¥i-nchin splendori, putere, vecinicie.

La cer se-nal]` el pe bolta mare,Cu-aripe lunge cur`]ind seninulPrive[te-n jos castelul \n splendoare,L-apuc` dorul inimei, suspinul.– Ah! ce-ai cerut, femeie trec`toare,Femeie scump`, ca s`-mi m~ng~i chinul!Deasupra lumei risipite-n [oapteEl se-n`l]a – un curcubeu de noapte.

Precum o floare ar ie[i din suriißi mor]ii mun]i, din piatra lor uscat`,Astfel copila-nvio[eaz` murii,Pe c~nd \n bolta geamului s-arat`Copil al apei, cerului, p`durii,A lumii-ntregi mai dr`g`la[` fat`.Ea asculta pe-al prim`verii oasp`tçn diminea]a ce-i z~mbe[te proasp`t.

çmpr`[tiat` fulgereaz` rouaçn viorii, str`lucitoare boabe,¥`r~na-nvie-n prim`vara nou`,R`coare-i v~ntul ca miros de ape;P`rea c-ar fi plouat, de[i nu plou`Dec~t lumin`, ce nu mai \ncape.Cu gura, fa]a, ochii ei, ea r~dePrivind \n soare, \i clipea, i-nchide.

çn diminea]a clar` ca oglindaLa por]i s-arat` t~n`rul Florin,

334 M. Eminescu

çn jur de ziduri calul [i-l colind`,ç[i simte inima \nflat`-n s~n;Dar poarta-nchis` bra]u-i s`-l tot prind`,Ea nu se mi[c`-n negrele-i ]~]~ni;Ci el fereasta cum v`zu cr`pat`,Arunc`-n ea cu floarea fermecat`.

Pe-atunci copila \mpletea cunun`Din flori de aur [i de diamante;Din c`r]i o soa]`-a ei \i sta s`-i spun`C-al ei noroc purtatu-i de un fante.C~nd floarea-i c`zu-n poal` – ea nebunÒ s`rut`, zv~rlind pe celelante,ßi-o mirosi cu gur-abia deschis`,ßi ochii ei pluteau \n mii de vise.

Ea alerg` cu grab` la fereast`,S` vad` dac` v~ntul nu-i aduceßi alte flori, a[a frumoase c-asta,Dar de-ngìmare ochiul ei str`luceßi sur~z~nd ea rumene[te, cast`,C~nd vede-un t~n`r l~ng` poarta-n cruce,ßi el o vede [i cu m~ndru glasu-iEl \i vorbi, oprindu-[i calu-n pasu-i:

– Ah! te-am v`zut, mi te-am v`zut \n fine,Copil cu ochi de-albastr`-ntunecime,Cu-a tale gene de-aur dulci [i fine,Cu-al tù sur~s de ginga[` cruzime.Ah, a[ muri de-at~t noroc [i bine,C`ci te-am v`zut cum nu te-a v`zut nime.Nu [tii ce-am suferit p~n-a te-ajunge,Copil frumos ca luna nop]ii lunge.

Ah, vin cu mine, vin-\n a mea ]ar`,Casteluri am, gr`dini ad~nc-frumoase,Sub pasul tù coroana-mi secular`Mi-o pun – m` plec, sunt sclavul tù, frumoas`.

335Versuri l ir ice

Am pietre scumpe \n a mea comoar`,Mai multe dec~t tatu-]i are aur,ß-aur mai mult de cum argint el are,ß-a tale-s toate, scump`, m~ndr` floare!

Ea \l privea cu ochiul plin de mil`, –I-ar fi sorbit cuv~ntul de pe gur`,çn fa]a lui ea nu-[i mai face sil`,Un lé[in parc` inima i-o fur` –ßi trist prive[te t~n`ra copil`Cumpli]ii muri [i por]i... Din ochiu-i curÙn fir senin de lacrimi; ea \[i str~ngeCu-a ei m~nu]e inima [i pl~nge.

El, cum o vede astfel \n fereastr`,ß-arunc` ochiu-ad~nc [i nobil-mareßi drum el d` la pas`rea mìastr` – Aripile-[i \ntinde, vr~nd s` zboare,Din ce \n ce [-\ntinde-aripa-albastr`,Din ce \n ce se face tot mai mare,çnc~t doar din m`rimea unei vr`biiEa sem`na acum unei cor`bii.

– Copila mea, \i zise, nu te teme,Pe mul]i am dus cu inimi doritoare,Ca v~ntu-n fug` cu b`tr~na vremePrin ]`ri o mie peste sf~nta mare –Nu vezi, Florin nici [ti cum s` te cheme,At~t de mult iubirea lui \l doare,De-aceea zv~rle-n laturi ac [i caerßi s` te-ncrezi cor`biei de aer.

Ea se sui pe-arip`,-ntinz~nd m~na,Ca [i c~nd ar fi vrut ca s` se ]ie,ßi-ncet coboar` pas`rea strìn`Pe-a lui Florin amabil` so]ie;Pe cal ridic` sarcina lui lin`,La pieptul lui ar vrea \n veci s-o ]ie,

336 M. Eminescu

Se uit`-n ochi-i, d~nd la calu-i pinten,ß-acesta v~ntului s-a[terne sprinten.

çn vremea asta zmeul se suiseLa cer, cu aripile lungi \ntinse,Culege-n cale-i bl~ndele sur~seA mii de stele, ce zburau ca ninse;La tronul cel etern pe sc`ri deschiseStau m~ndre genii cu lumin`-ncinse;L-a Lui picioare \n genunchi s-a[terneßi-ndreapt` ruga-i milei cei eterne.

– O, Adonai! al c`rui g~nd e lumeaßi pentru care toate sunt de fa]`,Ascult`-mi ruga, [terge al meu numeDin a veciei carte mult m`rea]`;De[i te-ador` stele, m`ri \n spume,Un univers cu vocea \ndr`znea]`,Toate ce-au fost, ce sunt, ce-]i nasc \n caleN-ajung nici umbra m`re]iei tale.

Ce-]i pas` ]ie dac-a fi cu unulçn lume mai pu]in spre lauda ta,Ascult`-mi ruga, tu, Eternul, Bunul,ßi sfarm`-n a[chii ve[nicia mea!Pe-o muritoare eu iubesc, nebunul,ßi muritor voiesc a fi ca ea,ß-at~ta dor, durere simt \n mine,çnc~t nu pot s-o port [i mor mai bine.

– Tu-i pizmuie[ti... [i pizmuie[ti aceeaCe ei \n lume numesc fericire.Au nu ]i-i mil` c~nd prive[ti sc~nteeaCum c` la soare e a ei pornire?Astfel [i ei \[i aruncar-ideea,Dorin]a, p`sul \n nem`rginire,Dar cum sc~ntei se sting, \n drum, spre soare,Astfel [i omu-aspir`, dar` moare.

337Versuri l ir ice

Ca ei s` fii? S` vezi c` sub blestemeDe ur` e-nfierat umanul nume,S` ai de semenul tù a te teme,S` fii ca spuma, fuga unei spume,S`rmane inimi \nchegate-n vreme,S`rmane patimi aruncate-n lumeßi s` m` blestemi, s` m`-ntrebi: ce dreptAvui s`-]i pun o inim` \n piept?

Pe-o clip`-n mijlocul eternit`]iiS` deschizi ochii tì m`re]i [i clari,S` m`suri toate visele vie]ii,Sim]ind \ncet cum iar`[i redispari,S` pari un fir de colb \n raza vie]ii,ßi \n p`rerea-i pe-un moment s` pari,S` fii ca [i c~nd n-ai fi… \ntre ierißi m~ni, o clip`… Oare [tii ce-mi ceri?

Ce-i omul de a c`ruia iubireAt~rni lumina vie]ii tale-eterne?O und` e, av~nd a undei fire,ßi \n nimicuri zilele-[i di[terne.P`m~ntul d` t`rie n`lucirei,ßi umbra-i drumul gliei ce s-a[terneSub pasul lui… C`ci lutul \n el cre[te,Lutul \l na[te, lutul \l prime[te.

ßi acest drum al pulberei, pieirei,Ce ca pe-un plan l-am zugr`vit cu m~na,Nimic fiind, l-am \nchinat murirei –çn van s-acop`r` oprind ruina,Nimic etern \n tremurul sclipirei;çn van adun [i-[i gr`m`desc luminaçn c`r]i [i scrisuri, [i \n van [-aca]`De vis etern s`rmana lor via]`…

ßi tu ca ei voie[ti a fi, demone,Tu, care nici nu e[ti a mea f`ptur`;

338 M. Eminescu

Tu, ce sfin]e[ti a cerului coloneCu glasul m~ndru de etern` gur`…Cuv~nt curat ce-ai existat, Eone,C~nd Universul era cea]` sur`…?S`-]i numeri anii dup` mersul luneiPentr-o femeie? Vezi iubirea unei:

çntr-adev`r, n-ad~nca dep`rtareV`zu c`l`ri pe fat` cu Florin.Odat`-n evii ochiul lui cel mare,ßi sf~nt, [-ad~nc de lacrimi este plin,Ce cad tìnd nem`rginirea-n mare,M`rg`ritari frumo[i [i mari devin.çncet b`t~nd din aripi, maiestos,Geniul m~ndru se porne[te-n jos.

Cu fa]a trist` le privi \n urm`ßi-ntinde m~na ca dup-orce-i dus.çn fundul lumei, unde apa scurmÀl m`rei s~n – acolo-o ar fi dusDac`-l iubea… Acuma pl~nsu-[i curm`:,,Fi]i ferici]i – cu glasu-i stins a spus –At~t de ferici]i c~t via]a toatÙn chin s-ave]i: de-a nu muri deodat`.“

MIRON ßI FRUMOASA FåRå CORP

Ce lumin`-i [i ce vorbeJos sub grinzile colibii?Marta m~nuie cociorbe,Iar Maria toac` hribii,Iar ciobanu-[i pune gluga,Mai \ndrug` c~te-ndrug`,Iese-n noaptea cu sc~nteiß-o tuli ur~t de fug`,Parc`-i dracul \n c`lcì.

339Versuri l ir ice

Iar la col]ul marei vetreStau pe lai]i, l~ng` spuze,Un mo[neag [i trei cumetre, –Povestesc mi[c~nd din buze.Tinerica puica na[aPrejmuie[te tot pe moa[a,Pe c~nd spal` la un blid,Iar b`tr~na gat` fa[aßi cumetrele se r~d.

– Mì ciobane ortomane,Unde-mi mergi a[a pe frig?– Da la r~[ni]` la Daneßi la bor[ la Pipirig;Ce era s` spun? Iac-asta,Mi-a f`cut bìet nevasta,Nu v` fie cu b`nat.S`-mi veni]i [i dumneavoastr`C` [-a[a-mi sunte]i din sat.

L-a sp`latu-l, piept`natu-l,La botez l-a dus pe micul,La icoane l-a-nchinatu-l,Un diac citi tipicul;C~nd pe el veni botezulçi trecu auzul, v`zul,Nici c`-i pas` lui s`racul,C` nana[a spune crezulßi se leap`d` de dracul.

C` el strig` [i se str~mb`Parc-ar fi pe o frigare.Duhul sf~nt \n chip de limbÌ-a ie[it pe gur-afar`.Unii afl` cum c` nasuE cam str~mb, ca [i la tat-so,ßi c`-[i sam`n` cu soiul.Dar pe c~nd cu to]i au ras-oSe-mpr`[tie t`r`boiul.

340 M. Eminescu

Nins luce[te c~mpul, teiul,ßi trosne[te c`r`ru[a,C~nd se-ntorc [i v`d bordeiulßi deschide Mu[a u[a.C~nd \[i pun copilu-n leag`n,C-un picior \ncet \l leag`nLa lumina din surcic`ßi o vorb` de-alta leag`-n Planuri mari pe g~za mic`.

Dar deodat` din p`reteIes ursite ca pe-o poart`,Flori albastre au \n plete,C~te-o stea \n frunte poart`.ßi de-o tainic` lumin`Toat` casa este plin`Ce din ochii lor porni.Peste leag`nu-i se-nclin`ßi-ncepur` a-l meni:

– Ca [i leii s` fii tareßi frumos ca prim`vara,S` fii ginga[ ca o floare,Luminos ca luna sara;ßi iubit s` fii de lume,S-ai averi [i mare nume,S` te faci chiar \mp`ratßi s`-]i mearg` astfel cum eLa ficiori din basme dat.

Zise-atunci duioasa mam`:– Mul]`mesc de c~te-ascult,Dar` mul]i i-or fi de sam`ß-or avea at~t de mult.Lui s`-i da]i ce din mul]imeN-a putut s` aib` nime,ßi nespus [i f`r` rost –ß-atunci z~ne din n`l]imeV` s`rut piciorul vost.

341Versuri l ir ice

Zise-atunci, din ele una:– De-a dore[ti cu dinadinsul,Fie-i dat cu totdeunaEl s` simt-ad~nc \ntr-\nsulDorul dup` ce-i mai mareN-ast` lume trec`toare,Dup` ce-i des`v~r[itßi s`-[i vad` la picioareAcest dar nepre]uit.

Ele pier. Iar` bìetulA crescut cum l-a menitu-l,Se f`cu frumos cu-ncetul,Cine-l vede l-a-ndr`gitu-l.ßi de[i ca leul tare,Era ginga[ ca o floareßi iste] era cu duhul,Cum a toate-s [tiutoareDoar` luna [i v`zduhul.

çntr-o zi v`zu pe-o rablÙn toba[ ce lumea cheam`,Cu mustea]a ca o greabl`ßi c-o tr~mbi]` de-alam`:– çmp`ratul prean`l]atulM-a trimis s-adun tot satul,S` dau [tire tuturorC` el caut` \n latulLumii-ace[tei pe-un ficior,

Ce din to]i va fi mai tare,Mai frumos [i mai cuminte.Deci v` str~nge]i mic [i mareßi s` ]ine]i bine minte...C`ci se poate, cine [tie,Ca la voi prin sat s` fieVoinicel a-i fi pe plac,S`-i dea fata de so]ie.C~t v-am spus-o, iaca tac.

342 M. Eminescu

Abia el sf~r[i s-aud`,De la sat ia ziua bun`,Nu-i p`sa de drum [i trud`,C`ci mereu p`rea c`-i sun`Vestea m~ndr` \n ureche,Ca [i o poveste veche.ß-a pornit \n toiul lui,N`zdr`van \ntr-o urecheCa feciorul nim`rui.

ßi la curtea-mp`r`teascÀ ajuns \ntr-un t~rziuß-ap`s` pe frunte casca,ßterge p`ru-i auriu,Intr`-n curte. SumedeniiDe voinici, boieri, rudeniiSe-nchinau fetei b`lane,Precum oamenii la deniiBat met`nii la icoane.

Ea se uit` tot \n laturi,Se \nchin` [i suspin`C~nd cu z~mbet, c~nd cu sfaturi,C~nd cu-a ochilor lumin`;Cum prin [iruri ea colind`Se uita \ntr-o oglind`Cu un aer curios,Ce-i menit` ca s` prind`Chipul celui mai frumos.

Din oglind` ea nu vedeDec~t vecinic chipul ei,Dar deodat`, mai nu crede,Ce v`zur` ochii sì?çn oglinda fermecat`,Dintr-o negur` s-arat`,Ca-ntr-un vis frumos \n somn,O figur` minunat`çntr-o mantie de domn.

343Versuri l ir ice

Ea mai face-o dat-ocolulAdun`rii...-i pare cum c`çntr-un col] ea vede solulFrumuse]ei, ce-[i aruncÒchii tri[ti, numai v`paie.– Nu [tiu cum o s` v` paie,Zise ea, z~mbind voios,Ro[`-n fa]a ei b`laie,Dar acela-i mai frumos.

C~nd cu degetul l-arat`,To]i la el [i-ndreapt`, ochii,ßi mul]i pinteni zurìr`ßi fo[nir` multe rochii –ßi din bolta de fereastr`,çn armura lui albastr`,El apare lin din unghißi la fata cea mìastrÈl \[i pleac` un genunchi.

– Nici nu ai de ce s` st`rui,Zise ea cu ochi-n vis,Bucuros m~na ]i-o d`rui,C`ci \n suflet te-am \nchis,ßi-a ei m~n` preafrumoas`,Fin`, dulce, ea [i-o las`Pe-a lui cre[tet adorat,El la gur`-i o apas`ß-o s`rut` \nfocat.

Iat`, vine [i-mp`ratu-i,Ce z~mbea cu mutr` h~tr`,El la mers cam leg`natu-ißi pe capu-i poart` mitr`,Poart-un schiptru [-alt nimic`,Ca [i craiul cel de pic`,ß-aurit ve[m~ntul sù;Cine-l vede st` s`-i zic`C`-i vl`dica din H~rlù.

344 M. Eminescu

– Am avut un om al casei,Zise d~nsul, un ciocoi,A murit, [i anul azi-iS-a f`cut din el moroi.De-unde-mi aprindea ciubucul,Se apuc`, bat`-l cucul,Ca s`-mi strice-mp`r`]ia –ßi nu pot ca s`-l apucu-l,Ori s`-i stric f`rm`c`ria.

Fierul, aurul, tombacul,Ard`-l focul s` mi-l ard`,L-a str~ns tot [i, [tie dracul,A f`cut din ele-o bard`;Iar din codri, huci, poieneßi din alte buruieneA f`cut num-un copac.Cin se simte mai cu veneS` li vie-`stor de hac?

ßi cu to]i se duc de-a valma,V`d, se mir`, nici se-ncearc`,Dar Miron ia barda-n palm`ßi copaciul mi-l \ncarc`,P~n- ce vede c` se-nclin`,Sc~r]~ind din r`d`cin` –ß-a cioplit din el ]`ru[,Pe-a moroiului ]`r~nÈl l-a-nfipt ad~nc acu[i.

De-atunci farmecu-nceteaz`.Codri cresc [i fierul iar e.çmp`ratul cuv~nteaz`:– åst voinic e cel mai tare.Un b`tr~n r`spunse: – Bine,Spune-mi, tinere, pe cineFata are-acum \n minte?– Ea g~nde[te-acum la mine.– Ha! acesta-i mai cuminte!

345Versuri l ir ice

ßi s` c~nte strana prinde:– Este tare, este tare,ßi cuminte, [i cuminte,ß-ar`tos la ar`tare.Sc`rpin~ndu-se la ceaf`,çmp`ratul c-o garafÀ venit [i c-un s~ngeapßi, \mpl~ndu-l, zice: – Ia f`De mi-l toarn` peste cap!

ßi acu s`-mi faci hat~rulS`-mi iei fata-n \nso]ire;ßtiu c` ai s` fii cat~rulPeste nazuri, fasolire,Ba s` poate s` te-adoarneCu frumos pro]ap de coarneßi s`-]i puie [i urechi.Cine poate s-o \ntoarneC~nd a[a-i menit din vechi?

C`, s` vezi, [i-mp`r`teasa…De... at~ta-]i spun acuma,Taci, da ochi-]i ai de paz`,C` ce-i fata, ce-i [i muma!E [i-un alt metod, ]i-l sf`tui,S` taci molcom, s` \ng`dui,F`-te c` nici [tii... n-ai treab`,Tu s`-i faci frumos tabietu-ißi-ncolo s`-]i vezi de treab`.

Deci Miron o ia de m~n`ß-o arat` pe la oaspe]i,Cu-a ei ochi numai lumin`,Cu obrajii fragii proaspe]i.ß-au pornit frumoas` nunt`De s`rea p~n` [i ciunta,ßi ologi-[i f`ceau grab`,ßi mo[neag juca m`runta,Curtenind pe l~ng` bab`.

346 M. Eminescu

347Versuri l ir ice

Dar de[i ferice \nc`,Totu[i el \n pieptul luiO dorin]` are-ad~nc`,Ne[tiut` dec~t lui,Dorul dup` ce-i mai mareN-ast` lume trec`toare,Dup` ce-i des`v~r[it,ßi tot sufletul \l doareDup` cum a fost menit.

ßi pe to]i el \i \ntreab`Dac` [tiu cumva \n lumeAst` tainic` podoab`,åst odor f`r` de nume.Dar pe cine-ntreab` tace,Cui prin minte-i poate trece?Numai c~nt`re]ul orbSpune-n treac`t cum c` astaE frumoasa f`r` corp.

El i-a spus c`-n vremi denanteAuzi duioas` veste,C`-n castel de diamanteCea mai m~ndr` fat` este;Ochi de-albastru \ntuneric,Ce lucesc ad~nc, himeric,Ca d-iubire dou` basme;Dar` corpul ei eteric,Nesim]it, ca de fantasme.

,,De vei merge \n ajunul Mult senin din Anul nou,Pe c~nd cerul se deschideLa a lumilor ecou,Atunci ea vine asemeniPrintre st~ncele de cremeni,L~ng` lacul de smarald,Ca s`-[i scalde s~nii gemeniUnde z~nele se scald!“

El plec` atunci \n lumeßi nevasta-n lacrimi las`,Cu un dor f`r` de numeUit` ]ar`, rude, cas`.Cum trecu numai Cr`ciunul,El pe cal a pus presunulßi s-a dus la lacu-n vraj`,Unde a[tept~nd ajunulDe-Anul nou el sta de straj`.

ßi din trestia plecatÈl privea la apa fin`,Cu oglinda-i nemi[cat`Str`lucind sub luna plin`.De[i [tii c` apa-i moale,Totu[i, placa-i de cristaleParc-ar fi \ncremenit.Nencre]ite, plane, pale,Viorii au adormit.

R`d`cinile \n p`turiSub p`m~nt s-a-ntre]esutßi pornesc \n mii de l`turiFlori frumoase la v`zut.Colo-n snopi, colo c~te-una,Colo-n fire se-mpreun`,çndoite \ntr-un trunchi;Ici o paji[te \ntr-una,Iar dincolo un m`nunchi.

Ro[i [i vine]i, albi-s snopiiCei de flori str`lucitoare,Picura]i, \[i scutur stropii,Ce lucesc m`rg`ritare.Pe c`rarea-abia \mblat`Pintre iarba \nfoiat`,Trece-un m~ndru chip de z~n`,Cu-ar`tare fermecat`ßi privire b~nd`, lin`.

348 M. Eminescu

ßi pe ea o hain` fin`,¥es`tur` str`vezie,Ca o brum` diamantin`,Ce \n cre]uri se-mpr`[tie.Se lipe[te sclipitoareDe duioasa-i ar`tare,Ce-n mi[c`rile-i o trad`,Se strev`d a ei picioare,S~ni [i umeri de z`pad`.

Inocent`-i e z~mbirea-i,çngereasc`, trist`, lin`,Diamante \n privirea-iß-au topit a lor lumin`.Peste-a apei dalb` placÈa acum z~mbind se pleac`,S-uit`-n fundu-i luminosßi \n lun` \[i dizbrac`Corpul ei a[a frumos.

Luna parc` se ro[e[teDe amor [i de mirare,Numai lacul o prive[te,R`m~ind \n nemi[care.Este alb` ca z`pada,Iar` p`ru-i st` s` cad`La c`lc~iu-i rotunzit,Cine oare-ar fi s-o vad`,S` nu moar` de-ndr`git?

Dar de[i pe noaptea toat`Peste lanuri luna tace,Ar`tarea-i luminat`Nici o umbr` ea nu face,Cu-ntuneric nu \ncarc`;çntinz~nd piciorul, parc`Lacul cel de farmec prinsCu-a lui v~rf \nt~i \l cearc`,P~n- se las` dinadins

349Versuri l ir ice

ßi \ncet p`[e[te-n ap`.Ochiul ei s-aprinde, cere,Iar` buzele-i se crap`De o stranie pl`cere;Totu[i, valul nu se taieCercuind apa b`laieCi-o \ncunjur` frumoas`ß-o \mbrac` cu v`paieçn lucire sc~nteioas`.

ßi de[i \n lac \noat`,El nu mi[c`, nici se-ncrea]`,Ca o floare-i aninat`De oglinda cea m`rea]`.El din trestii o prive[te,Nici se mi[c`,...-ncremene[teL-ar`tarea ei cea crud`.ßi c~nd lacul p`r`se[tePe-al ei corp ea tot nu-i ud`.

Ea s-a dus. Dar el r`mas-açn ad~nc r`nit de d~nsa,Uit` lumea, uit` casa,çmbl` drumurile-ntins`.Ea \i pare c`-i mai mareN-ast` lume trec`toare,C`-i ceva des`v~r[itßi s` vad` la picioareAcest dar nepre]uit.

Toamna vine [i prin lunceFrunza cade r~nduri, r~nduri,Ad~ncit \mbla atunceEl \n grij` [i pe g~nduri;El purta \n g~ndu-i nurii,Ochii mari, z~mbirea gurei,ßi \mbl~nd prin codrii mari,El v`zu Mama-p`dureiR`t`cind pintre stejari.

350 M. Eminescu

El durerea lui [-o spuneßi c` trebuie s` moar`De n-a prinde-acea minune,Acea tainic` fecioar`.– Ea, \i zise-atunci b`tr~na,Locuie[te ca o z~n`çn palat de diamante,Mai frumoas`, mai senin`Dintre toate celelante.

Tu palatu-i vei ajungeDe vei merge, f`r` \ns`S` g~nde[ti la alta-n lumeC~t la d~nsa,-n veci la d~nsa;De-o ajungi f`r` de veste,Ea atunce astfel esteCa [i c~nd ar fi a ta;C`ci ea face tot ce pesteD~nsa ca s` treac`-ai vrea.

El a mers, a mers \ntr-una,F`r- de drum, de-orice s`-i pese,C~nd pe v~rfuri trece lunaEl v`zu prin lunci aleseUn palat lucind departe,Ce luce[te parc-ar arde.El intr` pe sc`ri de-oglind`ßi prin salele de[artePe covoar`le din tind`.

ßi-n lumina bl~ndei luneEl v`zu frumoasa fat`,Dulce, m~ndr`, o minune,De fereast` rezimat`.El la ea genunchi-[i pleac`:– Ca amorul meu s`-]i plac`,P`r`sii p`rin]i [i ]ar`.Ea t`cea... privirea-i sac`,Fa]a rece, ca de cear`.

351Versuri l ir ice

,,Ah, g~ndi el, cum nu-i bun`,Cum nu zici: Bine-ai venit!“Atunci ea z~mbi \n lun`ßi [opti: – Bine-ai venit!ßi-n palat atunci s-aprinseMii lumini sclipind ca ninse;Ea-l lu` de bra] [i-l dusePintre salele \ntinseßi la m~ndre mese puse.

Ei cinar`-n m~ndre muzici,Cu de aur vase, linguri,Beat de-amor el spuse: – Nu zici,Scumpo, s` ne lase singuri?ßi lumini se sting de sine,A c~nt`rilor suspineDisp`rur` r~nduri-r~nduri,Ei r`m~n cu dulce bineßi \n[ir` m~ndre g~nduri…

– Ah, iubito, zise d~nsul,Cum nu sim]i focul ce-l simt?ßi pe ea o-apuc` pl~nsul,Parc` pieptu-i este strimtDe-a ei patim`-nfocat`.Ea pl~ngea, r~dea deodat`,Cu-a ei buze dulci [i coapteN-\ntuneric parc`-l cat`,çmb`tat de-amor [i noapte.

– Ah, \i zice el cu dorul,Las`-]i haina ta regal`, –Gol \n ochi-]i v`d amorul,Ah, arat`-mi-te goal`.Atunci ea ro[ind se pleac`ßi sta piep]ii s`-[i disfac`ßi din sponci desprinde hainaßi \n lun` se dezbrac`,Dezvelind tain` cu tain`.

352 M. Eminescu

Ce frumoas`-i… Umed-alb`,Neted-dulce zugr`vit,De pe s~ni rotunzi o salbÈa \n urm` a zv~rlit,ßi se plimb` pe covoareMoi cu micele-i picioare,P`ru-i curge la c`lc~ie,Iar` luna z~mbitoare,Poleind-o, o m~ng~ie.

La picioare-i el s-arunc`,L~ng` el s` vie-o roag`,Ea s-a[eaz` dulce, prunc`,L~ng` el \n m~ndr` [ag`,ßi el bra]ele [i-ntinde,Rumene[te [i s-aprinde,Pe c~nd ochii lui o sorb,Dar nimic \n bra] nu prinde –C`ci frumoasa-i f`r` corp.

,,Ah, g~ndi el cu turbare,Tremur~nd \nv`pìet,Dulce z~n`, cum nu areCorp frumos, precum o v`d!“– Asta n-o pot, c` ce pipì,Num`rul vie]ii o prip`-i,Trec`tor, de unde-un [opotßi fiin]a lor o clip`-i,Eu etern` sunt [i n-o pot!

El \[i scurge toat` via]açntr-un chin, \n nedormire,Vecinic o avea \n fa]`Bl~nd`, dulce, \n z~mbire,Vecinic tinde a lui m~n`Dup-imaginea-i divin`,Vrea s-o str~ng`, s-o omoare,Dar de[i de nuri e plin`,Totu[i umbr`-i ca din soare.

353Versuri l ir ice

De dorin]a lui aprins`,Ce-a r`mas ne\mplinit`,El un an trì la d~nsaCu via]a-i mistuit`;Dar pierind chiar din picioare,Pierz~nd mintea care-l doare,Dup-un an se-ntoarce iar`L-a lui cas` r~z`toareßi la dulcea-i nevestioar`.

Dar` vai! cum \i p`rur`De ur~te toate cele.Nimic ochiul nu-i mai fur`,Nici sim]irea lui \n jele,Toate-i par ur~te, sure,çntr-un chip, \ntr-o m`sur`,çnchircite [i de r~nd,ßi nimic nu-i de m`suraCelor ce avea \n g~nd.

Trist, retras, r`nit de moarte,S-ar fi-ntors l-acea frumse]`,Dar [tia ce crud` soarteAre-eterna-i tinere]`.L~ngezind \n g~nd [i-n fire,çn muri tri[ti de m~n`stireß-a \nchis chipu-i pierit,ß-ad~ncit \n amintireßi-n amor, el a murit.

354 M. Eminescu

1876

MELANCOLIE

P`rea c` printre nouri s-a fost deschis o poart`,Prin care trece alb` regina nop]ii moart`.O, dormi, o, dormi \n pace printre f`clii o mießi \n morm~nt albastru [i-n p~nze argintie,çn mauzoleu-]i m~ndru, al cerurilor arc,Tu adorat [i dulce al nop]ilor monarc!Bogat` \n \ntinderi st` lumea-n promoroac`,Ce sate [i c~mpie c-un luciu v`l \mbrac`;V`zduhul sc~nteiaz` [i ca unse cu varLucesc zidiri, ruine pe c~mpul solitar.ßi ]intirimul singur cu str~mbe cruci vegheaz`,O cucuvaie sur` pe una se a[eaz`,Clopotni]a trosne[te, \n st~lpi izbe[te toaca, ßi str`veziul demon prin aer c~nd s` treac`,Atinge-ncet arama cu zim]ii-aripei saleDe-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale.

Biserica-n ruin`St` cuvioas`, trist`, pustie [i b`tr~n`,ßi prin ferestre sparte, prin u[i ]iuie v~ntul –Se pare c` vr`je[te [i c`-i auzi cuv~ntul –Nùntrul ei pe st~lpii-i, p`re]i, iconostas, Abia conture triste [i umbre au r`mas;Drept preot toarce-un greier un g~nd fin [i obscur,Drept dasc`l toac` cariul sub \nvechitul mur.………………………………………………

Credin]a zugr`ve[te icoanele-n biserici –ßi-n sufletu-mi pusese pove[tile-i feerici,Dar de-ale vie]ii valuri, de al furtunii pasAbia conture triste [i umbre-au mai r`mas.çn van mai caut lumea-mi \n obositul creier,C`ci r`gu[it, tomnatec, vr`je[te trist un greier;Pe inima-mi pustie zadarnic m~na-mi ]iu,Ea bate ca [i cariul \ncet \ntr-un sicriu.ßi c~nd g~ndesc la via]a-mi, \mi pare c` ea cur`çncet repovestit` de o strìn` gur`,Ca [i c~nd n-ar fi via]a-mi, ca [i c~nd n-a[ fi fost.

356 M. Eminescu

Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rostDe-mi ]in la el urechea – [i r~d de c~te-ascultCa de dureri strìne?… Parc-am murit demult.

(Convorbiri Literare, X, 6, 1 septembrie 1876)

CRåIASA DIN POVEßTI

Neguri albe, str`lucite Na[te luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le \ntinde pe c~mpie;

S-adun flori \n [ez`toare De painjen tort s` rump`, ßi anin`-n haina nop]ii Boabe mari de piatr` scump`.

L~ng` lac, pe care norii Au urzit o umbr` fin`, Rupt` de mi[c`ri de valuri Ca de bulg`ri de lumin`,

D~ndu-[i trestia-ntr-o parte, St` copila lin plecat`, Trandafiri arunc` ro[ii Peste unda fermecat`.

Ca s` vad-un chip, se uit` Cum alearg` apa-n cercuri. C`ci vr`jit demult e lacul De-un cuv~nt al sfintei Miercuri;

Ca s` ias` chipu-n fa]`, Trandafiri arunc` tineri, C`ci vr`ji]i sunt trandafirii De-un cuv~nt al sfintei Vineri.

357Versuri l ir ice

Ea se uit`... P`ru-i galben, Fa]a ei lucesc \n lun`. Iar \n ochii ei alba[tri Toate basmele s-adun`.

(Convorbiri Literare, X, 6, 1septembrie 1876)

LACUL

Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni \l \ncarc`; Tres`rind \n cercuri albe El cutremur` o barc`.

ßi eu trec de-a lung de maluri, Parc-ascult [i parc-a[tept Ea din trestii s` r`sar` ßi s`-mi cad` lin pe piept;

S` s`rim \n luntrea mic`, çng~na]i de glas de ape, ßi s` scap din m~n` c~rma, ßi lope]ile s`-mi scape:

S` plutim cuprin[i de farmec Sub lumina bl~ndei lune – V~ntu-n trestii lin fo[neasc`, Unduioasa ap` sune!

Dar nu vine... Singuratic çn zadar suspin [i suf`r L~ng` lacul cel albastru çnc`rcat cu flori de nuf`r.


358 M. Eminescu

DORIN¥A

Vino-n codru la izvorul Care tremur` pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund.

ßi \n bra]ele-mi \ntinse S` alergi, pe piept s`-mi cazi, S`-]i desprind din cre[tet v`lul, S`-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei [edea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar \n p`r \nfiorate Or s`-]i cad` flori de tei.

Fruntea alb`-n p`rul galben Pe-al meu bra] \ncet s-o culci, L`s~nd prad` gurii mele Ale tale buze dulci...

Vom visa un vis ferice, çng~na-ne-vor c-un c~nt Singuratece izvoare, Bl~nda batere de v~nt;

Adormind de armonia Codrului b`tut de g~nduri, Flori de tei deasupra noastr` Or s` cad` r~nduri-r~nduri.


359Versuri l ir ice

CåLIN(File din poveste)

GAZEL

Toamna frunzele colind`,Sun-un grier sub o grind`,V~ntul jalnic bate-n geamuriCu o m~n` tremur~nd`,Iar` tu la gura sobeiStai ca somnul s` te prind`.Ce tresari din vis deodat`?Tu auzi p`[ind \n tind` –E iubitul care vineDe mijloc s` te cuprind`ßi \n fa]a ta frumoas` O s` ]ie o oglind`,S` te vezi pe tine \ns`]iVis`toare, sur~z~nd`.

I

Pe un deal r`sare luna, ca o vatr` de j`ratic,Rumenind str`vechii codri [i castelul singuraticß-ale r~urilor ape, ce sclipesc fugind \n ropot –De departe-n vì coboar` t~nguiosul glas de clopot;Pe deasupra de pr`p`stii sunt zidiri de cet`]uie,Ac`]at de pietre sure un voinic cu greu le suie;A[ez~nd genunchi [i m~n` c~nd pe-un col], c~nd pe alt col],Au ajuns s` rup` gratii ruginite-a unei bol]ißi pe-a degetelor v~rfuri \n ietacul tìnuitIntr` – unde zidul negru \ntr-un arc a-ncremenit.Ci prin flori \ntre]esute, printre gratii luna moaleSfiicioas` [i smerit` [i-au v`rsat razele sale;Unde-ajung par v`ruite zid, podele, ca de crid`, Pe-unde nu – p`rea c` umbra cu c`rbune-i zugr`vit`.Iar de sus p~n-\n podele un paianj`n prins de vrajÀ ]esut sub]ire p~nz` str`vezie ca o mreaj`;Tremur~nd ea licure[te [i se pare a se rumpe,çnc`rcat` de o bur`, de un colb de pietre scumpe.

360 M. Eminescu

Dup` p~nza de painj`n doarme fata de-mp`rat;çnecat` de lumin` e \ntins` \n crivat.Al ei chip se zugr`ve[te plin [i alb: cu ochiu-l m`suriPrin u[oara-nvine]ire a sub]irilor m`t`suri;Ici [i colo a ei hain` s-a desprins din sponci [-arat`Trupul alb \n goliciunea-i cur`]ia ei de fat`.R`sfiratul p`r de aur peste perini se-mpr`[tie,T~mpla bate lini[tit` ca o umbr` viorie.ßi spr~ncenele arcate fruntea alb` i-o \ncheie,Cu o singur` tr`sur` mìestrit le \ncondeie;Sub pleoapele \nchise globii ochilor se bat,Bra]ul ei at~rn` lene[ peste marginea de pat;De a v~rstii ei c`ldur` fragii s~nului se coc,A ei gur`-i descle[tat` de-a sufl`rii sale foc.Ea z~mbind \[i mi[c` dulce a ei buze mici, sub]iri;Iar pe patu-i [i la capu-i presura]i-s trandafiri.

Iar voinicul s-apropie [i cu m~na sa el rumpeP~nza cea acoperit` de un colb de pietre scumpe;A frumse]ii haruri goale ce sim]irile-i adap`,çnc`perile g~ndirii mai nu pot s` le \ncap`.El \n bra]e prinde fata, peste fa]` i se-nclin`,Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspin`,ßi inelul scump i-l scoate de pe degetul cel mic –ß-apoi pleac` iar \n lume n`zdr`vanul cel voinic.

II

Ea a doua zi se mir` cum de firele sunt rupte,ßi-n oglind-ale ei buze vede vinete [i supte –Ea z~mbind [i trist se uit`, [opote[te bl~nd din gur`:– Zbur`tor cu negre plete, vin-la noapte de m` fur`.

III

Fiecine cum i-e vrerea, despre fete sam` deie-[i –Dar ea seam`n` celora \ndr`gi]i de singuri ei-[i.ßi Narcis v`z~ndu-[i fa]a \n oglinda sa, izvorul,Singur fuse \ndr`gitul, singur el \ndr`gitorul.

361Versuri l ir ice

ßi de s-ar putea pe d~nsa cineva ca s` o prind`,C~nd cu ochii mari, s`lbateci se prive[te \n oglind`,Sub]iindu-[i gura mic` [i chem~ndu-se pe numeßi fiindu-[i [ie drag` cum nu-i este nime-n lume,Atunci el cu o privire n`lucirea i-ar discoas`Cum c` ea – frumoasa fat` – a ghicit c` e frumoas`.Idol tu! r`pire min]ii! cu ochi mari [i p`rul des,Pentr-o inim` fecioar` m~ndru idol ]i-ai ales!Ce [opte[te ea \n tain` c~nd prive[te cu mirareAl ei chip ginga[ [i t~n`r, de la cap p~n-la picioare?,,Vis frumos avut-am noaptea. A venit un zbur`torßi str~ng~ndu-l tare-n bra]e, era mai ca s`-l omor...ßi de-aceea c~nd m` caut \n p`retele de-oglinzi,Singuric`-n c`m`ru]` bra]e albe eu \ntinzßi m`-mbrac \n p`rul galben, ca \n strai u[or ]esut,ßi z`rind rotundu-mi um`r mai c`-mi vine s`-l s`rut.ßi atunci de sfiiciune mi-iese s~ngele-n obraz –Cum nu vine zbur`torul ca la pieptul lui s` caz?Dac` boiul mi-l \nml`diu, dac` ochii mei \mi plac,E temeiul c` acestea fericit pe el \l fac.ßi mi-s drag` mie \ns`mi pentru c`-i sunt drag` lui –Gur` tu! \nva]` minte, nu m` spune nim`rui.Nici chiar lui, c~nd vine noaptea l~ng` patul meu tiptil,Doritor ca o femeie [i viclean ca un copil!“

IV

Astfel vine-n toat` noaptea zbur`tor la al ei pat.Se trezi din somn deodat` de s`rutu-i fermecat;ßi atuncea c~nd spre u[` el se-ntoarce ca s` fug`,Ea-l opre[te-n loc cu ochii [i c-o mult smerit` rug`:– O, r`m~i, r`m~i la mine, tu, cu viers duios de focZbur`tor cu plete negre, umbr` f`r` de norocßi nu crede c` \n lume, singurel [i r`t`cit,Nu-i g`si un suflet t~n`r ce de tine-i \ndr`git.O, tu umbr` pieritoare, cu ad~ncii, tri[tii ochi,Dulci-s ochii umbrei tale – nu le fie de diochi!El s-a[eaz` l~ng` d~nsa [i o prinde de mijloc,Ea [opte[te vorbe arse de al buzelor ei foc:

362 M. Eminescu

– O, [opte[te-mi – zice d~nsul – tu cu ochii plini d-eresDulci cuvinte nen]elese, \ns` pline de-n]eles.Al vie]ii vis de aur ca un fulger, ca o clip`-i,ßi-l visez, c~nd cu-a mea m~n` al tù bra] rotund \l pipì,C~nd pui capul tu pe pieptu-mi [i b`tìle \i numeri, C~nd s`rut cu-mp`timire ai tì albi [i netezi umerißi c~nd sorb al tù r`suflet \n suflarea vie]ii mele ßi c~nd inima ne cre[te de un dor, de-o dulce jele;C~nd pierdut` razimi fruntea de-arz`torul meu obraz,P`rul tù b`lai [i moale de mi-l legi dup` grumaz,Ochii tì pe jum`tate de-i \nchizi, mi-ntinzi o gur`,Fericit m` simt atuncea cu asupra de m`sur`.Tu!!... nu vezi... nu-]i aflu nume... Limba-n gur` mi se leag`ßi nu pot s`-]i spun odat` c~t – ah! c~t \mi e[ti de drag`!Ei [optesc, multe [i-ar spune [i nu [tiu de-unde s`-nceap`,C`ci pe r~nd [i-astup` gura c~nd cu gura se adap`;Unu-n bra]ele altuia, tremur~nd ei se s`rut`,Numai ochiul e vorbare], iar` limba lor e mut`,Ea [i-acopere cu m~na fa]a ro[` de sfial`,Ochii-n lacrimi [i-i ascunde \ntr-un p`r ca de peteal`.

V

S-au f`cut ca ceara alb` fa]a ro[` ca un m`r,ßi at~ta de sub]ire, s` o tai c-un fir de p`r.ßi cosi]a ta b`laie o aduni la ochi pl~ng~nd,Inim` f`r- de n`dejde, suflete b`tut de g~nd,Toat` ziua la fereastr`, suspin~nd, nu spui nimic`,Ridic~nd a tale gene, al tù suflet se ridic`;Urm`rind pe ceruri limpezi cum plute[te-o cioc~rlie,Tu ai vrea s` spui s` duc` c`tre d~nsul o solie,Dar ea zboar`... tu cu ochiul plutitor [i-ntunecosStai cu buze discle[tate de un tremur dureros.Nu-]i mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fia[tri,Nu uita c`-n lacrimi este taina ochilor alba[tri.Stele rare din t`rie cad ca picuri de argint, ßi seninul cer albastru m~ndru lacrimile-l prind;Dar dac` ar c`dea toate, el r`m~ne trist [i gol,N-ai putea s` faci cu ochii \n`l]imilor ocol –

363Versuri l ir ice

Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de r~uNu-i ca noaptea cea mocnit` [i pustie din sicriu;ßi din c~nd \n c~nd v`rsate, m~ndru lacrimile-]i [ed,Dar de seci \ntreg izvorul, atunci cum o s` te v`d?Prin ei curge rumenirea, m~ndr`, ca de trandafiri,ßi z`pada viorie din obrajii tì sub]iri –Apoi noaptea lor albastr`, a lor dulce vecinicie,Ce u[or se mistuie[te prin pl~nsorile pustie...Cine e nerod s` ard` \n c`rbuni smarandul rarß-a lui vecinic` lucire s-o striveasc` \n zadar?Tu-]i arzi ochii [i frumse]a... Dulce noaptea lor se st~nge,ßi nici [tii ce pierde lumea. Nu mai pl~nge, nu mai pl~nge!

VI

O, tu crai cu barba-n noduri ca [i c~l]ii c~nd nu-i perii,Tu \n cap nu ai grùn]e, numai pleav` [i puzderii.Bine-]i pare s` fii singur, crai b`tr~n f`r` de min]i,S` oftezi dup-a ta fat`, cu ciubucul \ntre din]i?S` te primbli [i s` numeri sc~nduri albe \n cerdac?Mult bogat ai fost odat`, mult r`mas-ai tu s`rac!Alungat-o-ai pe d~nsa, ca departe de p`rin]içn coliba \mpistrit` ea s` nasc-un pui de prin].çn zadar ca s-o mai cate tu trimi]i \n lume crainic,Nimeni n-a afla loca[ul unde ea s-ascunde tainic.

VII

Sur`-i sara cea de toamn`; de pe lacuri apa sur` çnfunda mi[carea-i crea]` \ntre stuf la iez`tur`;Iar p`durea lin suspin` [i prin frunzele uscateR~nduri, r~nduri trece-un fream`t, ce le scutur` pe toate.De c~nd codrul, dragul codru, troienindu-[i frunza toat`,ç[i deschide-a lui ad~ncuri, fa]a lunei s` le bat`,Trist`-i firea, iar` v~ntul sperios vo creang` farm` –Singuratece izvoare fac cu valurile larm`.Pe potica dinspre codri cine oare se coboar`?Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o m`soar`.ßapte ani de c~nd plecat-ai, zbur`tor cu negre plete,

364 M. Eminescu

ß-ai uitat de soarta m~ndrei, iubitoarei tale fete!ßi pe c~mpul gol el vede un copil umbl~nd descul]ßi cerc~nd ca s` adune \ntr-un c~rd bobocii mul]i.– Bun` vreme, mì bìete! – Mul]`mim, voinic strìn!– Cum te cheam`, mì copile? – Ca pe tat`-meu – C`lin;Mama-mi spune c~teodat`, de-o \ntreb: a cui-s, mam`?,,Zbur`toru-]i este tat` [i pe el C`lin \l cheam`.“C~nd l-aude, numai d~nsul \[i [tia inima lui,C`ci copilul cu bobocii era chiar copilul lui.Atunci intr` \n colib` [i pe cap`tu-unei lai]i,Lumina cu mucul negru \ntr-un h~rb un ro[ opai];Se coceau pe vatra sur` dou` turte \n cenu[`,Un papuc e sub o grind`, iar` altul dup` u[`;H~r~it`, noduroas`, st` \n colb r~[ni]a veche,çn cotlon torcea motanul, piept`n~ndu-[i o ureche;Sub icoana afumat` unui sf~nt cu com`nacArde-n candel-o lumin` c~t un s~mbure de mac;Pe-a icoanei policioar`, busuioc [i mint-uscat`çmplu casa-ntunecoas` de-o mireasm` pip`rat`;Pe cuptiorul uns cu hum` [i pe co[covii p`re]iZugr`vit-au c-un c`rbune copila[ul cel iste]Purcelu[i cu coada sfredel [i cu be]e-n loc de lab`,Cum mai bine i se [ede unui purcelu[ de treab`.O be[ic`-n loc de sticl` e \ntins`-n fer`struiePrintre care trece-o dung` mohor~t` [i g`lbuie.Pe un pat de sc~nduri goale doarme t~n`ra nevast`çn mocnitul \ntuneric [i cu fa]a spre fereast`.El s-a[eaz` l~ng` d~nsa, fruntea ei o neteze[te,O dezmiard` cu durere, suspin~nd o dr`goste[te,Pleac` gura la ureche-i, bl~nd pe nume el o cheam`,Ea ridic` somnoroas` lunga genelor maram`,Sp`riet la el se uit`... i se pare c` viseaz`,Ar z~mbi [i nu se-ncrede, ar r`cni [i nu cuteaz`.El din patu-i o ridic` [i pe pieptul lui [i-o pune,Inima-i zv~cne[te tare, via]a-i parc` se r`pune. Ea se uit`, se tot uit`, un cuv~nt m`car nu spune,R~de doar cu ochii-n lacrimi, sp`riet` de-o minune,ß-apoi \i suce[te p`rul pe-al ei deget alb, sub]ire,

365Versuri l ir ice

ç[i ascunde fa]a ro[` l-a lui piept duios de mire.El [tergarul i-l desprinde [i-l \mpinge lin la vale,Drept \n cre[tet o s`rut` pe-al ei p`r de aur moaleßi b`rbia i-o ridic`, s-uit`-n ochii-i plini de ap`,ßi pe r~nd [i-astup` gura, c~nd cu gura se adap`.

VIII

De treci codri de aram`, de departe vezi albindß-auzi m~ndra gl`suire a p`durii de argint.Acolo, l~ng` izvoar`, iarba pare de om`t,Flori albastre tremur ude \n v`zduhul t`m~iet;Pare c` [i trunchii vecinici poart` suflete sub coaj`,Ce suspin` printre ramuri cu a glasului lor vraj`.Iar prin m~ndrul \ntuneric al p`durii de argint Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind;Ele trec cu harnici unde [i suspin`-n flori molatic, C~nd coboar`-n ropot dulce din t`p[anul pr`v`latic,Ele sar \n bulg`ri fluizi peste prundul din r`stoace, çn cuibar rotit de ape, peste care luna zace.Mii de fluturi mici alba[tri, mii de roiuri de albineCurg \n r~uri sclipitoare peste flori de miere pline.çmplu aerul v`ratic de mireasm` [i r`coareA popoarelor de mu[te s`rb`tori murmuitoare.L~ng` lacul care-n tremur somnoros [i lin se bate,Vezi o mas` mare-ntins` cu f`clii prea luminate,C`ci din patru p`r]i a lumii \mp`ra]i [i-mp`r`teseAu venit ca s` serbeze nunta ginga[ei mirese;Fe]i-frumo[i cu p`r de aur, zmei cu solzii de o]ele,Cititorii cei de zodii [i [`galnicul Pepele.Iat` craiul, socru-mare, rezemat \n jil] cu spat`,El pe capu-i poart` mitr` [i-i cu barba piept`nat`;¥ap`n, drept, cu schiptru-n m~n`, [ede-n perine de pufßi cu crengi \l ap`r pagii de muscu]e [i z`duf...Acum iat` c` din codru [i C`lin mirele iese,Care ]ine-n a lui m~n` m~na ginga[ei mirese.çi fo[nea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii,Fa]a-i ro[ie ca m`rul, de noroc i-s umezi ochii;

366 M. Eminescu

La p`m~nt mai c` ajunge al ei p`r de aur moale, Care-i cade peste bra]e, peste umerele goale.Astfel vine ml`dioas`, trupul ei frumos \l poart`,Flori albastre are-n p`ru-i [i o stea \n frunte poart`.Socrul roag`-n capul mesei s` pofteasc` s` se pun`Nunul mare, m~ndrul soare, [i pe nun`, m~ndra lun`.ßi s-a[eaz` to]i la mas`, cum li-s anii, cum li-i rangul,Lin vioarele r`sun`, iar` cobza ]ine hangul.Dar ce zgomot se aude? B~z~it ca de albine?To]i se uit` cu mirare [i nu [tiu de unde vine,P~n` v`d pìnjeni[ul \ntre tufe ca un pod,Peste care trece-n zgomot o mul]ime de norod.Trec furnici duc~nd \n gur` de fìn` marii saci,Ca s` coac` pentru nunt` [i pl`cinte, [i colaci;ßi albinele-aduc miere, aduc colb m`runt de aur,Ca cercei din el s` fac` cariul, care-i me[ter faurIat` vine nunta-ntreag` – vornicel e-un grierel,çi sar purici \nainte cu potcoave de o]el;çn ve[m~nt de catifele, un bondar rotund \n p~ntecSomnoros pe nas ca popii gl`suie[te-ncet un c~ntec;O coji]` de alun` trag locuste, podu-l scutur,Cu mustea]a r`sucit` [ede-n ea un mire flutur;Fluturi mul]i, de multe neamuri, vin \n urma lui un lan],To]i cu inime u[oare, to]i [`galnici [i berban]i.Vin ]~n]arii lùtarii, g~nd`ceii, c`r`bu[ii,Iar mireasa vioric` i-a[tepta-nd`r`tul u[ii.ßi pe masa-mp`r`teasc` sare-un greier, cranic sprinten,Ridicat \n dou` labe, s-a-nchinat b`t~nd din pinten;El tu[e[te, \[i \ncheie haina plin` de [ireturi:– S` ierta]i, boieri, ca nunta s-o pornim [i noi al`turi.

(Convorbiri Literare, X, 8, 1 noiembrie 1876)

367Versuri l ir ice

STRIGOII

I

... c` trece aceasta ca fumul de pre p`m~nt.Ca floarea au \nflorit, ca iarba s-au tìat,cu p~nz` se \nf`[ur`, cu p`m~nt se acoper`.

Sub bolta cea \nalt` a unei vechi biserici,çntre f`clii de cear`, arz~nd \n sfe[nici mari,E-ntins`-n haine albe, cu fa]a spre altar,Logodnica lui Arald, st`p~n peste avari;çncet, ad~nc r`sun` c~nt`rile de clerici.

Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salb`ßi p`ru-i de-aur curge din racl` la p`m~nt,C`zu]i \n cap sunt ochii. C-un z~mbet trist [i sf~ntPe buzele-i lipite, ce vinete \i sunt,Iar fa]a ei frumoas` ca varul este alb`.

ßi l~ng` ea-n genunche e Arald, m~ndrul rege,Sc~nteie desperarea \n ochii-i crun]i de s~nge,ßi \nc~lcit e p`rul lui negru... gura-[i str~nge;El ar r`cni ca leii, dar vai! nu poate pl~nge.De zile trei \[i spune povestea vie]ii-ntrege:

,,Eram un copilandru. Din codri vechi de bradFl`m~nzii ochi rotindu-i, eu mistuiam p`m~ntul,Eu r`zvr`team imperii, popoarele cu g~ndul...Vis~nd c` toat` lumea \mi asculta cuv~ntulçn valurile Volgì cercam cu spada vad.

Domnind seme] [i t~n`r pe roinicele stoluri,C`ror a mea fiin]` un semizeu p`rea,Sim]eam c` universul la pasu-mi tres`rea,ßi na]ii c`l`toare, \mpinse de a mea,çmplut-au sperioase pustiul p~n- la poluri.

368 M. Eminescu

C`ci Odin p`r`sise de ghea]` nalta-i dom`,Pe zodii s~ngeroase porneau a lui popoar`;Cu cre[tetele albe, preo]i cu pleata rar`Trezeau din codrii vecinici, din pace secular`Mii roiuri vorbitoare, curg~nd spre vechea Rom`.

Pe Nistru t`b`r~sem poporul tù s`-mpil;Cu sfetnici vechi de zile m`-nt~mpina[i \n cale,Ca marmura de alb`, cu p`r de aur moale;çn jos plecat-am ochii-naintea fe]ei tale,St`t~nd un \nd`r`tnic – un sfiicios copil.

La bl~nda ta mustrare simt glasul cum \mi seac`...Eu caut a r`spunde, nu [tiu ce s` r`spund;Mi-ar fi p`rut mai bine-n p`m~nt s` m` cufund,Cu m~nile-am~ndou` eu fa]a \mi ascundßi-nt~ia dat`-n via]` un pl~ns amar m`-neac`.

Z~mbir` \ntre d~n[ii b`tr~nii tì prietenißi singuri ne l`sar`... Te-ntreb \ntr-un t~rziu,Uit~ndu-m` la tine, privind f`r` s` [tiu:,,La ce-ai venit, regin`, aicea \n pustiu?Ce cau]i la barbarul sub stre[ina-i de cetini?“

Cu glasul plin de lacrimi, de-nduio[are cald,Privindu-m` cu ochii, \n care-aveai un cer,Mi-ai zis: «A[tept din parte-]i, o, rege cavaler,C`-mi vei da prins pe-acela ce umilit ]i-l cer...Eu vreau s`-mi dai copilul zburdalnic – pe Arald.»

ßi \ntorc~ndu-mi fa]a, eu spada ]i-am \ntins.Pe plaiuri dun`rene poporu-[i opri mersul,Arald, copilul rege, uitat-a Universul,Urechea-i fu menit` ca s`-]i asculte viersul.De-atunci, \nving`toareo, iubit-ai pe \nvins.

De-atunci, fecioar` blond` ca spicul cel de gr~u,Veneai la mine noaptea ca nimeni s` te vad`

369Versuri l ir ice

ßi-nl`n]uindu-mi g~tul cu bra]e de z`pad`,çmi \ntindeai o gur` deschis` pentru sfad`:«Eu vin la tine, rege, s` cer pe-Arald al meu.»

De-ai fi cerut p`m~ntul cu Roma lui antic`,Coroanele ce regii pe frunte le a[eaz`ßi stelele ce vecinic pe ceruri colindeaz`,Cu toate la picioare-]i eu le puneam \n vaz`,Dar nu-l mai vrei pe Arald, c`ci nu mai vrei nimic`.

Ah! unde-i vremea ceea c~nd eu cercam un vadS` ies la lumea larg`... [i fost-ar fi mai bineCa niciodat`-n via]` s` nu te v`d pe tine –S` fumege nainte-mi ora[ele-n ruine,S` se-mplineasc` visu-mi din codrii cei de brad!“

F`cliile ridic`, se mi[c-\n line pasuri,Duc~nd la groap` trupul reginei dun`rene,Monahi, cunosc`torii vie]ii p`m~ntene,Cu barbele lor albe, cu ochii stin[i sub gene,Preo]i b`tr~ni ca iarna, cu g~ngavele glasuri.

O duc c~nt~nd prin taini]i [i pe sub negre bol]i,A misticei religii \ntunecoase cete,Pe funii lungi coboar` sicriul sub p`rete,Pe piatra pr`v`lit` pun crucea drept peceteSub candela ce arde \n umbra unui col].

II

çn numele sf~ntuluiTaci, s-auzi cum latr`C`]elul p`m~ntuluiSub crucea de piatr`.

Arald pe un cal negru zbura, [i dealuri, valeçn juru-i fug ca visuri – prin nouri joac` lun` –La pieptu-i manta neagr` \n falduri [i-o adun`,

370 M. Eminescu

Movili de frunze-n drumu-i le spulber` de sun`,Iar steaua cea polar` i-arat` a lui cale.

Ajuns-a el la poala de codru-n mun]ii vechi,Izvoar` vii murmur` [i salt` de sub piatr`,Colo cenu[a sur` \n p`r`sita vatr`,çn codri-ad~nci c`]elul p`m~ntului tot latr`,L`trat cu glas de zimbru r`sun` \n urechi.

Pe-un jil] tìat \n st~nc` st` ]ap`n, palid, drept...Cu c~rja lui \n m`n`, preotul cel p`g~n;De-un veac el [ede astfel – de moarte-uitat, b`tr~n,çn plete-i cre[te mu[chiul [i mu[chi pe al lui s~n,Barba-n p`m~nt i-ajunge [i genele la piept...

A[a fel zi [i noapte de veacuri el st` orb,Picioarele lui vechie cu piatra-mpreunate,El num`r` \n g~ndu-i zile nenum`rate,ßi f~lf~ie deasupra-i, gonindu-se \n roate,Cu-aripile-ostenite, un alb [-un negru corb.

Arald atunci coboar` de pe-al lui cal. C-o m~nÈl scutur` din visu-i mo[neagu-ncremenit:– O, mag, de zile vecinic, la tine am venit,D`-mi \napoi pe-aceea ce moartea mi-a r`pit,ßi de-ast`zi a mea via]` la zeii tì se-nchin`.

B`tr~nul cu-a lui c~rj` sus genele-[i ridic`,Se uit` lung la d~nsul, dar gura-nchis`-i tace;Cu greu a lui picioare din piatr` le desface,Din tronu-i se coboar`, cu m~na semn \i faceCa-n sus s` \l urmeze pe-a codrilor potic`.

çn poarta pr`bu[it` ce duce-n fund de munte,Cu c~rja lui cea vechie el bate de trei ori,Cu zgomot sare poarta din vechii ei u[ori,B`tr~nul se \nchin`... pe rege-l prind fiori,Un stol de g~nduri aspre trecu peste-a lui frunte.

371Versuri l ir ice

çn dom de marmuri negru ei intr` lini[ti]ißi por]ile \n urm` \n vechi ]~]~ni s-arunc`,O candel` b`tr~nul aprinde – para lung`Se nal]`-n sus, albastr`, de flac`re o dung`.Lucesc \n juru-i ziduri ca tuciul lustrui]i.

ßi \n t`cere crud` ei nu [tiu ce a[tept...Cu m~na-ntins` magul \i face semn s` [ad`,Arald cu moartea-n suflet, a g~ndurilor prad`,Pe je] t`cut se las`, cu dreapta pe-a lui spad`,çn zid de marmur negru se uit` crunt [i drept.

Fantastic pare-a cre[te b`tr~nul alb [i bl~nd;çn aer \[i ridic` a farmecelor varg`ßi o suflare rece prin dom atunci alearg`ßi mii de glasuri slabe \ncep sub bolta largÙn c~nt frumos [i dulce – adormitor sun~nd.

Din ce \n ce c~ntarea \n valuri ea tot cre[te.Se pare c` furtuna ridic` al ei glas,C` v~ntul trece-n spaim` pe-al m`rilor talaz,C`-n sufletu-i p`m~ntul se zbate cu necaz – C` orice-i viu \n lume acum \ncremene[te.

Se zguduie tot domul, de pare-a fi de sc~nduri,ßi st~nci \n temelie cl`tindu-se vedem,Pl~nsori sf~[ietoare \mpinse de blestemSe urm`resc prin bolte, se cheam`, fulger, gemßi cresc tumultuoase \n valuri, r~nduri, r~nduri...

„Din inim`-i p`m~ntul la mor]i s` deie via]`,çn ochii-i s` se scurg` sc~ntei din steaua lin`,A p`rului lucire s-o deie luna plin`,Iar duh d`-i tu, Zamolxe, s`m~n]` de lumin`,Din duhul gurii tale ce arde [i \nghea]`.

Stihii a lumei patru, supuse lui Arald,Str`bate]i voi p`m~ntul [i a lui m`runtaie,

372 M. Eminescu

Face]i din piatr` aur [i din \nghe] v`paie,S`-nchege apa-n s~nge, din pietre foc s` saie,Dar inima-i fecioar` hr`ni]i cu s~nge cald“.

Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere;El vede toat` firea amestecat-afar` –Ninsoare, fulger, ghea]`, v~nt arz`tor de var` – Departe vede-ora[ul pe sub un arc de par`,ßi lumea nebunise gem~nd din r`sputere;

Biserica cre[tin`, a ei catapeteasm`De-un fulger drept \n dou` e rupt` [i tresare;Din taini]` morm~ntul atuncea \i apare,ßi piatra de pe groap` cr`p~nd \n dou` sare;çncet plutind se-nal]` mireasa-i, o fantasm`...

O dulce \ntrupare de-om`t. Pe pieptu-i salb`De pietre scumpe... p`rul i-ajunge la c`lc~ie,Ochii c`zu]i \n capu-i [i buze viorie;Cu m~nile-i de cear` ea t~mpla [i-o m~ng~ie –Dar fa]a ei frumoas` ca varul este alb`.

Prin v~nt, prin neguri vine – [i nourii s-a[tern,Fug fulgerele-n l`turi, l`s~nd-o ca s` treac`,ßi luna \nnegre[te [i ceru-ncet se pleac`ßi apele cu spaim` fug \n p`m~nt [i seac` –P`rea c`-n somn un \nger ar trece prin infern.

Priveli[tea se stinge. çn negrul zid s-arat`,Venind ca-n somn lunatec, \n pasuri, line, ea ;Arald nebun se uit` – cu ochii o-nghi]ea,Puternicele bra]e spre d~nsa \ntindeaßi-n nesim]ire cade pe-a jil]ului sù spat`.

ç[i simte g~tu-atuncea cuprins de bra]e reci,Pe pieptul gol el simte un lung s`rut de ghea]`,P`rea un junghi c`-i curm` suflare [i via]`...

373Versuri l ir ice

Din ce \n ce mai vie o simte-n a lui bra]eßi [tie c` de-acuma a lui r`m~ne-n veci.

ßi sufletul ei dulce din ce \n ce-i mai cald...Pe ea o ]ine-acuma, ce fu a mor]ii prad`?Ea-nl`n]uie[te g~tu-i cu bra]e de z`pad`,çntinde a ei gur`, deschis` pentru sfad`:„Rege-a venit Maria [i-]i cere pe Arald!“

„Arald, nu vrei tu fruntea pe s~nul meu s-o culci?Tu zeu cu ochii negri... o, ce frumo[i ochi ai!Las- s`-]i \nl`n]ui g~tul cu p`rul meu b`lai,Via]a, tinere]ea mi-ai pref`cut-o-n rai,Las- s` m` uit \n ochii-]i uciz`tor de dulci.“

ßi bl~nde, triste glasuri din vuiet se desfac,Acu[a la ureche-i un c~ntec vechi str`bate,Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate,Acu[ o armonie de-amor [i voluptateCa molcoma caden]` a undelor pe lac.

III

,,...cum de multe ori c~nd mor oamenii,mul]i de\ntr-acei mor]i zic se scoal` dese fac strigoi...“çndereptarea legii, 1652.

çn salele pustie lumine ro[i de tor]iiR`nesc \ntunecimea ca pete de jeratic;Arald se primbl` singur, r~z~nd, vorbind s`lbaticArald, t~n`rul rece, e-un rege singuratic –Palatu-i parc-a[teapt` \n veci s`-i vie mor]ii.

Pe-oglinzi de marmuri negre un negru nimitez.A faclelor lucire r`zbind prin p~nza fin`R`sfr~ng o dureroas` lumin` din lumin`;Zidirea cea pustie de jale pare plin`ßi chipul mor]ii pare c`-n orice col] \l vezi.

374 M. Eminescu

De c~nd c`zu un tr`snet \n dom... de-atunci \n somnCa plumbul surd [i rece el doarme ziua toat`,Pe inim`-i de-atuncea s-a pus o neagr` pat` – Dar noaptea se treze[te [i ]ine judecat`ßi-n negru-mbrac` toate al nop]ii palid domn.

Un obr`zar de cear` p`rea c` poart` el,At~t de alb` fa]a-i [-at~t de nemi[cat`,Dar ochii-i ard \n friguri [i buza-i s~ngerat`,Pe inima sa poart` de-atunci o neagr` pat`,Iar` pe frunte poart` coroan` de o]el.

De-atunci \n haina mor]ii el [i-a-mbr`cat via]açi plac ad~nce c~nturi, ca glasuri de furtun`;Ades c`lare pleac` \n m~ndre nop]i cu lun`,ßi c~nd se-ntoarce, ochii lucesc de voie bun`,P~n- ce-un fior de moarte \l prinde diminea]a.

Arald, ce \nsemneaz` pe tine negrul portßi fa]a ta cea alb` ca ceara, neschimbat`?Ce ai, de c~nd pe s~nu-]i tu por]i o neagr` pat`,De-]i plac f`clii de moarte, c~ntare-ntunecat`?Arald! de nu m`-n[eal` privirea, tu e[ti mort!

ßi azi el se av~nt` pe calul sù arab,ßi drumul, ca s`ge]ii, \i d` peste pustie,Care sub luna plin` luce[te argintie –El vede de departe pe m~ndra lui Marie,ßi v~ntu-n codri sun` cu glas duios [i slab.

çn p`rul ei de aur, rubine-nfl`c`rate,ßi-n ochii ei s-adun` lumina sfintei m`ri –S-ajung cur~nd \n cale, s-al`tur` c`l`ri,ßi unul \nspre altul se pleac`-n dezmierd`ri –Dar buzele ei ro[ii p`reau c`-s s~ngerate.

Ei trec ca vijelia cu aripi f`r` num`r,C`ci caii lor alearg` al`turi, \nspuma]i;

375Versuri l ir ice

Vorbeau de-a lor iubire – iubire f`r` sa] –Ea se l`sase dulce [i greu pe al lui bra]ßi-[i r`zimase capul b`lai de al lui um`r.

„Arald, nu vrei pe s~nu-mi tu fruntea ta s-o culci?Tu zeu cu ochii negri... O! ce frumo[i ochi ai...Las- s`-]i \nl`n]ui g~tul cu p`rul meu b`lai...Via]a, tinere]ea mi-ai pref`cut-o-n rai –Las- s` m` uit \n ochii-]i uciz`tori de dulci!“

Miroase-adormitoare v`zduhul \l \ngreun,C`ci v~ntul adunat-a de flori de tei troiene,ßi le a[terne-n calea reginei dun`rene.Prin frunze aiureaz` [optirile-i alene,C~nd gurile-nsetate \n s`rut`ri se-mpreun.

Cum ei merg~nd al`turi se ceart` [i se-ntreab`,Nu v`d \n fundul nop]ii o umbr` de ro[ea]`,Dar simt c`-n al lor suflet trecu fior de ghea]`,De-a mor]ii g`lbeneal` pieri]i ei sunt la fa]`...Ei simt c-a lor vorbire-i mai slab`, tot mai slab`.

„Arald! strig` crìasa – las- fa]a s`-mi ascund,N-auzi tu de departe cuco[ul r`gu[it?O zare de lumin` s-arat`-n r`s`rit,Via]a trec`toare din pieptu-mi a r`nit...A zilei raze ro[ii \n inim`-mi p`trund.“

Arald \ncremenise pe calu-i – un stejar –Pìnjenit e ochiu-i de-al mor]ii glas etern,Fug caii du[i de spaim` [i v~ntului s-a[tern,Ca umbre str`vezie ie[ite din infernEi zboar`... V~ntul geme prin codri cu amar.

Ei zboar-o vijelie, trec ape f`r- de vad.Naintea lor se nal]` puternic vechii mun]i,Ei trec \n r`pejune de r~uri f`r` pun]i,Coroanele \n fug` le fulger` pe frun]i,Naintea lor se mi[c` p`durile de brad.

376 M. Eminescu

Din tronul lui de piatr` b`tr~nul preot vedeßi-n v~nturi el ridic` ad~ncul glas de-aram`,Pe soare s`-l opreasc` el noaptea o recheam`,Furtunelor d` zborul, p`m~ntul de-l distram`...T~rziu! c`ci faptul zilei \n slav` se repede!

Porne[te vijelia ad~ncu-i c~nt de jale,C~nd ei soseau al`turi pe cai \ncremeni]i,Cu genele l`sate pe ochi pìnjeni]i –Frumo[i erau [i astfel de moarte logodi]i –ßi-n dou` laturi templul deschise-a lui portale.

C`l`ri ei intr`-nuntru [i por]ile recad;Pe veci pierir`-n noaptea m`re]ului morm~ntçn sunete din urm` p`trunde-n fire c~nt,Jelind-o pe crìasa cu chip frumos [i sf~nt,Pe-Arald, copilul rege al codrilor de brad.

B`tr~nu-[i pleac` geana [i iar r`m~ne orb,Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreun`,El num`r` \n g~ndu-i [i anii \i adun`,Ca o poveste-uitat` Arald \n minte-i sun`,ßi peste capu-i zboar` un alb [-un negru corb.

Pe jil]ul lui de piatr` \n]epene[te dreptCu c~rja lui cea veche preotul cel p`g~nßi veacuri \nainte el [ede-uitat, b`tr~n,çn plete-i cre[te mu[chiul [i mu[chi pe al lui s~n,Barba-n p`m~nt i-ajunge [i genele \n piept.

(Convrobiri Literare, X, 9, 1 decembrie 1876)

RIME ALEGORICE

Corabia vïe]ii-mi, grea de g~nduri,De st~nca mor]ii risipit`-n sc~nduri,

377Versuri l ir ice

A vremei valuri o lovesc [i-o sfarm`ßi se izbesc \ntr-\nsa r~nduri-r~nduri.

Iar eu pe-un ]`rm pustiu murii \n pace.Deasupra frun]ii-mi luna-n nouri zace,Trec~nd \ncet pustiile Sahareißi lumin~nd o lume care tace.

La miezul nop]ii vezi pustia plan`N`sc~nd de suptu-i m~ndr` caravan`De mor]i \n v`luri lungi [i, treaz`,Merg~nd \ncet spre-un vis: Fata-morgana.

çntr-adev`r: ad~nca dep`rtareArat` un palat numai splendoare.Printre fere[ti p`trunde o lumin`;Perdelele-i p`reau muiate-n soare.

De prin de[erturi lungi [i dep`rtate,çn [iruri vin scheletele uscate.Pustiu-atunci, cu caravane-sate,Dormea ca mort sub luna care bate.

O caravan` l~ng` mine trece,Naintea ei vine-o suflare rece.çn [iruri lungi se strecur [i se strecur:Eu num`r unul, num`r doisprezece.

Un chip atuncea de pe cal coboar`.La mine-ndreapt`-a lui privire-amar`ßi fa]a slab`, trist`, ad~ncit`ß-osoasa m~n` o \ntinde-avar`.

Dar s` m` mi[c nu am nicicum putere,C`ci ]ap`n mort eram [i f`r` vrere.Pleoapele-mi pe ochi erau l`sate,De[i prin ele eu aveam vedere.

378 M. Eminescu

Iar umbra-n v`lu-i de m`tase sur`D-urechea mea [i-apropie-a ei gur`ßi-mi spune lin [i-ncet povestea mare,Ce ca un r~u etern \n minte-mi cur`:

„Colo-n palat rezid`-o vr`jitoareßi om cu ochii vii de-o vede moare;Iar celor mor]i, lumina lor ad~nc`,Li d` vïa]a nop]ii trec`toare.

Deci vin [i tu pe un schelet s`-ncalici,S` vezi palatu-i \n lumini opalici;De [irul nostru s` te ]ii \n urm`P~n- la gr`dina ei cu flori italici.

ßi iat` v`lul meu ]i-l dau – pe fa]`S`-l pui, s-acoperi ochii tì de ghea]`,Ca nu cumva s` se topeasc` iuteDe a privirei ei tiranic` dulcea]`.“

M` sui [i plec… o umbr` sunt din basmeßi o fantasm` sunt \ntre fantasme,Prin m~na mea de o ridic se vedeCa [i prin corpul str`veziei iasme.

Din ce \n ce cu to]ii se apropii.Gr`dini lucesc [i flori cre[teau cu snopii,Iar roua curge \n briliante umezi – Din crengi de arbori lumineaz` stropii.

Pe sc`ri de marmur ne suim cu to]iißi mor]i-[i caut prin coloane so]ii:Sunt tineri unii ca iubirea moart`,Iar al]i au barbe albe ca preo]ii.

Dar to]i cu to]ii sunt de om ruineßi risipi]i din c~rduri beduineAu fost g`sit amara, cruda moarteçntr-un pustiu arz~nd [i f`r` fine.

379Versuri l ir ice

Vorbesc \ncet… ca-n somn… [i vorba sun`Ca frunze-uscate cari v~ntu-adun`,Sau ca murmurul cel vr`jit de apeC~nd peste codri-apare blonda lun`.

Deodat`-n dou` [irul se desface.çn fund apare-un m~ndru chip ce tace;Cu ro[ii flori de mac \n p`ru-i negru,Cu ochii-nchi[i un semn cu m~na-mi face.

Eu o urmez prin galerii \nalte.Izvoare vii din vase stau s` salteßi l~ng` ele nimfele de marmur,F`pturi cere[ti unor mìestre dalte.

Pe lucii muri auritele pilastre.çn jurul lor sunt a[ezate glastre,Din care cresc bogate-ntunecoaseIci roze negre, colo flori albastre

ßi pe fere[ti perdele de purpur`.Un miros r`coros sim]irea-mi fur`;Deschis` lin e u[a unei saleßi noi minuni uimi]ii ochi v`zur`.

Un pictor a-nflorit plafonul, murii,Cu basme m~ndre, cu frumoase huriißi din c`]ui de-argint, cop`r miroaseCu fum albastru formele picturii.

Iar pe-un divan, ascuns \ntre perdeleAlbastre, \nfoiate [i cu stele,ßedea regina basmelor mìastr` –Lumin` lumea g~ndurilor mele.

Ea \n[ira m`rg`ritare-n poaleßi pe-un covor persan, frumos [i moale,Ea-ntinde sur~nz~nd ca-n vis [i lene[A ei picioare de z`pad` – goale.

380 M. Eminescu

Ochii ad~nci ca dou` basme-arabeSam`n cu-aceia ai reinei Sabbe,Cum \mp`ratul Solomon \i scrie,Cu-a lor priviri de-ntunecime slabe.

Cu ochi pe jum`tate-nchi[i sur~de:– De[i privirea-mi pe cei vii ucide,Te uit` lung la mine, tu, ce mort e[ti,P~n-al tù suflet ochii va deschide.

L-al tù morm~nt tu e[ti \n pragul por]ii,Dar s` te stingi nu este voia sor]ii,Ci-n fa]a mea s` la[i \ncet s`-]i cad`De pe-ai tì ochi de ghea]` v`lul mor]ii.

çngenunchind atunci am zis \n sine-mi:„O, dulce chip, cu m~na fruntea ]ine-mißi de pe ochi ia-mi v`lul trist [i rece,C`ci simt b`taia renviatei inimi.“

ßi de pe ochii-mi cade cea]a sur`ßi noi minuni uimi]ii ochi v`zur`,C`ci \naintea mea stai vr`jitoareßi basmu-ascul]i cu z~mbetul pe gur`.

*

ß-atuncea pier anticele portale.çn jurul meu iluminate saleßi-n loc de mor]i fiin]e vii, ce vesel,Cu hohot r~d – serbeaz` bacanale.

Unde-s acum fantasticele [emePrin care luna str`b`tea-ntr-o vreme?Acele mii risipuri din pustieTrìesc… nici unul moartea nu [i-o teme.

C~nd ar avea moarte o vecinicieDe-amor, de via]` [i de nebunie,

381Versuri l ir ice

Ei nu s-ar veseli at~t de tarePrecum o fac \n ast` moarte vie.

Ici vezi femeia plin` [i b`laieCe las`-ncet s` cad` a ei straie;Z~mbind r`m~ne-n mijlocul mul]imeiPrecum ar fi ie[it din cald` baie.

Ici una oache[` se-ntinde-aleneçn bra]u-unui b`rbat ce, de sub gene,ß-arunc` ochi-ntuneco[i s`lbateci,Seto[i de patimi c-ale unei hiene.

Iar una st` cu ochii ei s` soarb`Pe-un vechi osta[ cu-ntunecime oarb`ßi dege]ele fine ca de cear`ßi-mpletice[te-n a lui neagr` barb`.

Un r~s, un chiot, o vuire mult` –Cu to]ii strig`, nimeni nu ascult`;Oc`ri frenetici sunt o dezmierdareßi dezmierdarea deveni insult`.

To]i se iubesc – [-o spun \n gura mare.To]i au f`cut din via]` s`rb`toare:De m`[ti r~z~nde lumea este plin`,De comedian]i [i de femei u[oare.

Murmure doar s-aud de prin unghere,Unde cu glasul bl~nd amantul cere,Pe c~nd iubita gura ei, uscat`De s`rut`ri, deschide la pl`cere.

Ce-i lumea asta m` \ntreb acuma:Au nebunit-au, sau domne[te ciuma?De-acop`r moartea, ranele hidoaseCu r~s, cu-amorul, cu be]ii, cu gluma?

382 M. Eminescu

„Ba nu – r`spunse-atunci ßeherezade –Nu, nu \i vezi a[a precum se cade;Vïa]a lor un vis al mor]ii este,Azi prad` ei, iar m~ni ea o s`-i prade.

Ce afli-n lume? mii de genera]ii.Popoare m~ndre sau obscure na]iiDemult pierir` [i pe-a lor cenu[`Trìe[te… cine?… ei! \nmorm~nta]ii.

Moarte [i via]`, foaie-n dou` fe]e:C`ci moartea e izvorul de vie]e,Iar via]a este r~ul ce se-nfund`çn regiunea nep`trunsei ce]e.

Femeia goal`, cufundat`-n perne,Frumse]ea ei privirilor a[terne;Nu crede, tu, c` moare vreodat`,C`ci e ca umbra unei vie]i eterne.

Iubirea ta-i via]` – a ei iubireE via]` iar [i iar de omenire.Voin]a ei [-a ta de se-mpreunÀtunci e suflet \n \ntreaga fire.“

EU NUMåR, AH!, PLÅNGÅND

Eu num`r, ah!, pl~ng~nd:– Al nop]ii miez sun` –Al desp`r]irii ceas

Ad~nc vibr`.

Adio! scump-acum.Al lunii disc seninDin crengi de arbori mari

S-arat` plin.

383Versuri l ir ice

Abia din bra] te las –De trist abia m` duc,Nainte-mi vecinic treci

Un bl~nd n`luc.

ßi zi [i noapte treci –La tine-n veci g~ndesc,Copil frumos [i blond,

Ce mult iubesc!

Auzi: din codri cumIzvoare prund r`stornßi melancolic bl~nd

Un glas de corn.

EA-ßI URMA CåRAREA-N CODRU

Ea-[i urma c`rarea-n codru.Eu m` iau pe a ei urm`,C~nd ajung cu ea al`turiR`suflarea-mi mi se curm`.

Mai r`suflu \nc-o dat`,Zic o vorb`, ea tresareßi se uit`-n alt` parteßi r`spuns de loc nu are.

Dar mereu de ea m-apropiußi vorbesc [i \i dau sfaturi;Ea se ap`r` c-o m~n`ßi se uit` tot \n laturi.

C~nd pe talie-i pun bra]ul,Ea se fr~nge, va s` scape,Dar o trag mereu spre mine,Mai aproape, mai aproape.

384 M. Eminescu

Mai nu vrea [i mai se las`.Capul ei mi-l pun pe um`r,Pun pe ochii-nchi[i, pe gur`,S`rut`ri f`r` de num`r.

ßi la piept o str~ng mai tare.R`suflarea-mi se sf`r[e[te;O \ntreb de ce-i m~hnit`,O \ntreb de m` iube[te.

Iar ea ochii [i-i deschideMari, puternici, plutitori:– çmi e[ti drag din cale-afar`,Dar obraznic uneori.

DE CE Må-NDREPT ß-ACUM…

De ce m`-ndrept [-acum la tine iar`[i?C`ci f`r- de tine n-am de spus nimic`…ßi azi nu-mi pas` lumea ce-o s` zic`De-acest poem, \n contr`-mi, spre ocar`-[i.

De grija ei un fir de p`r nu-mi pic`…S` ieie dar copiii mei \n ghear`-[i;P`rerea ta, iubit [i blond tovar`[,De ea m` bucur [i de ea mi-e fric`.

Amor [i moarte sunt \n du[m`nie:Amic acestei des am cùtat-o,Ci-n drumul ei m-am dat, copilo, ]ie…

Vïa]a mea din nou ai c~[tigat-oßi orice road-a ei [i armonieA ta-i cu drept: deci [i pe-aceasta – iat-o!

385Versuri l ir ice

GÅNDIND LA TINE

G~ndind la tine fruntea-acum m` doare.Nu [tiu ce rost mai are-a mea vïa]`C~nd n-am avut o clip` de dulcea]`:Amar etern [i visuri pieritoare!

De ce \n noapte glasul tù \nghea]`!Vedea-vor ochii-mi \nc-o dat` oareFrumosul trup, – femeie z~mbitoare! –Ce mi-a fost dat s`-l str~ng o clip`-n bra]`?

Tu, blond noroc al unui vis de[ert,Tu, visul blond unui noroc ce nu e,De-i mai veni, s` [tii c` nu te iert.

C`ci dorul meu mustr`ri o s`-]i tot spuießi s`rut~ndu-te am s` te certCu dezmierd`ri cum n-am spus nim`ruie.

CåR¥ILE

Shakespeare! adesea te g~ndesc cu jale,Prieten bl~nd al sufletului meu;Izvorul plin al c~nturilor taleçmi sare-n g~nd [i le repet mereu.At~t de crud e[ti tu, [-at~t de moale,Furtun`-i azi [i linu-i glasul tù;Ca Dumnezeu te-ar`]i \n mii de fe]eßi-nve]i un ev cum poate s` te-nve]e.

De-a[ fi trìt c~nd tu trìai, pe tineTe-a[ fi iubit at~t – c~t te iubesc?C`ci tot ce simt, de este rù sau bine,– Destul c` simt – tot ]ie-]i mul]umesc.Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,

386 M. Eminescu

M-ai \nv`]at ca lumea s-o citesc,Gre[ind cu tine chiar, iubesc gre[ala:S-aduc cu tine mi-este toat` fala.

Cu tine da… c`ci eu am trei izvoar`Din care toat` mintea mi-o culeg:Cu-a ta z~mbire, dulce, lin`, clarÀ lumii visuri eu ca flori le leg;Mai am pe-un \n]elept… cu-acela iar`Problema mor]ii lumii o dezleg;ß-apoi mai am cu totul pentru mineUn alt maestru, care viu m` ]ine…

Dar despre-acela, ah, nici vorb` nu e.El e modest [i totu[i foarte mare.S` tac` el, s` doarm` ori s`-mi spuieLa nebunii – tot \n]elept \mi pare.ßi vezi, pe-acesta nu-l spun nim`nuie.Nici el nu vrea s`-l [tie ori[icare,C`ci el vrea numai s`-mi adoarm`-n bra]`ßi dec~t tine mult mai mult m`-nva]`!

PE GÅNDURI ZIUA…

Pe g~nduri ziua, noaptea \n veghere,Astfel vïa]a-mi tot \n chinuri trece –Va vrea natura oare s` se pleceLa ruga mea – s`-mi deie ce i-oi cere?

Nimic nu-i cer dec~t morm~ntul rece,Repaos lung la lunga mea durere –Dec~t s` port iubirea-mi \n t`cere,Mai bine ochiu-mi moartea s` mi-l sece.

C`ci lumea e loca[ul p`timirei:Un chin e valu-i, iar` g~ndul spuma,Dureri ascunse farmecele firei.

387Versuri l ir ice

O dat` te-am v`zut – o clip` numa –ßi am sim]it amarul omenirei…Ce-am folosit c`-l [tiu [i eu acuma?

TU CEI O CURTENIRE…

Tu cei o curtenireçn glum` – [i dore[tiS`-]i spun a mea iubireçn versuri fran]uze[ti.

Dar eu sunt melancolicßi nu [tiu s` r`spund.Nu pot s`-mbrac \n glumeO tain` ce ascund.

Tu r~zi [i-]i razemi capulDe um`ru-mi \ncet,ßi-n ochii mei \mi cau]i,Vicleano, a[a cochet.

Tu vezi c` \n iubireNu [tiu ca s` glumesc;Nu-]i pare oare bineC-at~ta te iubesc?

DORMI!

De ce te temi? au nu e[ti tu cu mine?Las- ploaia doar s` bat` \n fere[ti –Las- v~ntul trist prin arbori s` suspine,Fii lini[tit` tu! Cu mine e[ti.

Ce te-ai sculat [i te ui]i \n podele?Uimit` pari [i pari a a[tepta.

388 M. Eminescu

Nu po]i vedea cu ochii printre ele –Vrei s`-]i aduci aminte de ceva?

Las`-te-n perini – eu \]i voi da pace.Dormi tu – [i las` s` r`m~n de[tept.Pe c~nd citesc, \ntotdeuna-mi place,Din c~nd \n c~nd s` cat la tine drept,

S` v`d cum dormi… s` te admir cu drag…Cu gura-abia deschis`-ncet respiri,De pe condei eu m~n-atunci retrag.P`trunde pacea tristele-mi g~ndiri.

Frumoas` e[ti… o prea frumoas` fat`.Ca marmura de alb`-i a ta fa]`.çmi vine s` alerg la tine-ndat`ß-astfel cum dormi s` te cuprind \n bra]`.

Dar te-ai trezit… p`cat! [i nu m`-ndur.Dormi lini[tit c-un bra] pe dup` cap.Din c~nd \n c~nd cu ochiul eu te fur,Din c~nd \n c~nd din m~n` cartea scap.

ßi-s fericit… Pulseaz` lunga vremeçn orologi cu pa[ii uniformi…De ce te temi? Cu mine nu te teme!De nu te culci, te culc cu sila… Dormi!

çN FEREASTA DESPRE MARE

çn fereastra despre mareSt` copila cea de crai –Fundul m`rii, fundul m`riiFur` chipul ei b`lai.

Iar pescarul trece-n luntreßi \n ape vecinic cat` –

389Versuri l ir ice

Fundul m`rii, fundul m`rii,Ah! demult un chip i-arat`.

„Spre castel vrodat` ochiiN-am \ntors [i totu[i pl~ng –Fundul m`rii, fundul m`riiM` atrage \n ad~nc.“

IZVOR ßI RÅU

N`scute-abia izvoare stau de sfad`Deprind copile oceanica lor limb`ßi trec sp`rg~ndu-[i albia lor str~mb`Prin lunci mul]ime [i prin st~nci gr`mad`.

Din munte-alearg` [i la [es se plimb`Colo-n cuibar de ape fug s` cad`,Colo cu [ir de valuri fac parad`,Acelea[i sunt de[i mereu se schimb`.

Cu ad~ncimea apei s-ad~nce[teDin glasul lor a sunetului scar`Devine trist`, r~nduri-r~nduri cre[te.

P~n- ce urnindu-se \n marea-amarÙn fluviu m~ndru ce-ostenit muge[teTrecutul glas cu totul [i-l uitar`.

COBORÅREA APELOR

Din mun]i b`tr~ni [i din p`duri m`re]eSe nasc izvoare, ropotind se plimb`,Deprind pe r~nd oceanica lor limb`ßi sunt \n codri pustnici c~nt`re]e.

390 M. Eminescu

Sp`rg~nd prin st~nce albia lor str~mb`,Se leg`n line [i fac valuri cre]e.çn drumul lor ia firea mii de fe]e –Acelea[i sunt, de[i mereu se schimb`.

Dar cu ad~ncul apei s-ad~nce[teçn glasul lor a sunetului scar`.Devine trist` – r~nduri-r~nduri cre[te,

P~n- ce urnindu-se \n marea-amar`– Ca fluviu m~ndru, ce-ostenit muge[te –Al tinere]ei dulce glas demult uitar`.

MARIA TUDOR

De ce cu ochii-ncremeni]i sub bolteDe marmur – tu-l prive[ti cu spaim` crud`?P~nde[ti ca leii, fruntea ta asud`ßi pumnu-]i vra m~nia-i s-o dezvolte.

Secer`torul tù l-ai pus la trud`ßi snopi de vie]e sunt a lui recolte;Pentru-al lui cap ai \nfruntat revolteßi ast`zi sim]i c` str~ngi la piept pe-o Iud`.

Te-nal]`-n cer invidia vulgar`C`ci [tii din lorzii junghia]i a faceLui Fabiano a m`rirei scar`.

Tu e[ti regin` [i astfel \]i place.Cine te vede, slab obraz de cear`,ßtiind furtuna vie]ii tale – tace.

DE VORBI¥I Må FAC Cå N-AUD…

De vorbi]i m` fac c` n-aud,Nu zic ba [i nu v` laud:

391Versuri l ir ice

D`n]ui]i precum v` vine,Nici v` [uier, nici v-aplaud;Dar` nime nu m-a faceS` m` ieu dup-a lui flaut;E menirea-mi: adev`rulNuma-n inima-mi s`-l caut.

E çMPåR¥ITå OMENIREA…

E \mp`r]it` omenireaçn cei ce vor [i cei ce [tiu.çn cei dent~i trìe[te firea,Ceilal]i o cump`nesc [-o scriu.C~nd unii ]ese haina vremei,Ceilal]i a vremii coji adun:Vïa]` unii dau problemei,Ceilal]i g~ndirei o supun.

Dar pace este \ntre d~n[ii:Ce unii fac iau al]i-aminte.C`ci p~n` azi domne[te-ntr-\n[iiA c`r]ii tale graiuri sfinte.N-a intrat viermele-ndoielii,Copil e ochiul lor c~nd vede,Cìn]a v`d urm~nd gre[elii,C`ci omul tot \n tine crede.

Al rùlui geniu arate-miUn om din vi]` p`m~nteasc`,Ce-ar fi-ncercat ale lui patemiNaintea ta s`-ndrept`]easc`;C`ci buni [i rì trìesc \n tine,Cuv~ntul tù e calea lor –De-a lor abateri li-i ru[ine,C`ci tu e[ti ]inta tuturor.

Virtutea nu mai e un merit,C`ci merit nu-i c~nd nu e lupt`.

392 M. Eminescu

Asupra ta ei nu se-nt`r~tCu via]a-n joc, cu mintea rupt`;M~n~nd cu anii colbul [colii,Ei cred f`r-a fi \n]eles,Din c`r]i str`vechi roase de moliiç[i \mplu mintea cu eres.

Ei nu p`trund a ta m`rire –Minune-i pentru d~n[ii tot.Necercet~nd nimic \n fire,Nimic nu [tiu, nimic nu pot;C`ci nu-i supus` l`muririiG~ndirea-n capul \n]elept –La toate farmecele firiiSe bat cu m~nile pe piept.

Urm~nd a c`r]ilor str`vecheStatornic, nemi[cat \nv`],E surd` azi a lor urechePrivindu-]i firea cu dispre];Legat`-n lan] e a lor minteßi rodul min]ii e s`lbatec,Se plac \n mistice cuvinteßi-esplic` totul enigmatic.

URECHE

Pi[cat`-]i este m~na ta de strecheDe mi[ti \n veci condeiul pe h~rtieCompune-un [ir sau fabric` o mieC` e[ti un cap de prost e veste veche.

Dac-ai avea de spus ceva ai scrie:Nimic nu po]i tu s` ne zici, Ureche –Cu Pantazi r`m~i \n veci p`reche,Tu izvode[ti, cel mult, ce d~nsul [tie.

393Versuri l ir ice

¥i-asam`n capul unei vii paraginißi v~nt [i pleav` sunt a tale scrieriDe zei lipsite sunt a tale pagini.

Zadarnic paiul sec al min]ii trieriDrap~ndu-i nula ei cu mult-imaginiNimic nu iese dintr-un dram de crieri.

SONET SATIRIC

Pi[cat`-]i este m~na ta de streche,De mi[ti \n veci condeiul pe h~rtie –Dureaz`-un [ir sau fabric` o mie:Cuvinte-nou`-or fi, dar blaga veche.

Ce are-n g~nd un om, aceea scrie,Nimica nou tu n-ai de spus, Ureche,Cu Pantazi fiind pe veci p`reche,Tu izvode[ti, cel mult, ce d~nsul [tie.

¥i-asam`n fruntea unei vii paraginißi v~nt [i pleav` sunt a tale scrieri,De zei lipsite, vai! a tale pagini.

Zadarnic paiul sec al min]ii-l trieri,Drap~ndu-i golul ei cu reci imagini:Nimic nu iese dintr-un dram de crieri.

AI NOßTRI TINERI…

Ai no[tri tineri la Paris \nva]`La g~t cravatei cum se leag` nodul,ß-apoi ni vin de fericesc norodulCu chipul lor iste] de oaie crea]`.

La ei \[i casc` ochii sì nerodul,C`-i vede-n birje r`sucind musta]`,

394 M. Eminescu

Duc~nd \n din]i ]igara lung`rea]`…Ei toat` ziua bat de-a lungul Podul.

Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se str~mb`:St~lpi de bordel, de cr~[me, cafeneleßi via]a lor nu [i-o muncesc – [i-o plimb`.

ß-aceste m`rfuri fade, u[urele,Ce au uitat p~n- [i a noastr` limb`,Pretind a fi pe cerul ]`rii: stele.

çN LIRå-MI GEME ßI SUSPIN-UN CÅNT

çn lir`-mi geme [i suspin-un c~nt,C`ci eu \mi v`rs acum veninu-n v~nt.Prin minte-un stol de negre g~nduri trec:Spre casa cea din patru sc~nduri plec,Gem~nd, pl~ng~nd eu fruntea pun pe m~ni,Se rumpe suflet, mi se rupe s~n,Sc`pare caut \n z`dar de chin…S` st~ngi un dor ce-n s~nu-mi arde – vin!

C~nd te doresc eu c~nt \ncet-\ncet:Plec capul la p`m~nt \ncet-\ncetßi glasul meu r`sun` t~nguiosCa tristul glas de v~nt \ncet-\ncet.ßi orice vis, orice dorin]-a meaEu singur le-am \nfr~nt \ncet-\ncet.S`geata doar a crudului amorçn suflet mi-o \mpl~nt \ncet-\ncetßi simt veninul p`trunz~nd ad~nc…Cu s~ngele-l fr`m~nt \ncet-\ncetßi nu-mi r`m~ne dec~t s` pornescSpre al meu trist morm~nt \ncet-\ncet.

395Versuri l ir ice

AH, CERUT-AM DE LA ZODII

Ah, cerut-am de la zodii,De l-al sor]ii mele faur,Dulcii s~nului tù rodiiß-al tù cap sc`ldat \n aur.

ß-ale tale m~ni de cear`,Fruntea-mi rece s` dezmierzi,Fa]a alb`-n p`rul galb`nßi \nd`r`tnici ochii verzi.

ß-ast`zi tu debun`voieFericit`-n bra]e cazi-mi;Capul tù sc`ldat \n aurDe-al meu um`r tu \l razimi.

Ast`zi tu de bun` voieçmi \ntinzi dulcea ta gur`:Soartea mi le-a dat pe toateCu asupra de m`sur`.

AZI E ZI çNTÅI DE MAI

Azi e zi \nt~i de mai,Azi e ziua de Armindeni:Eu te cat, dr`gu]a mea,Eu te caut pretutindeni.

Eu te cer de la izvor,De la codrul cel de brazi,De la v~ntul ce loviB`ls`mind al meu obraz.

çntreb mun]ii cei \nal]i,De la r~uri eu te cer:

396 M. Eminescu

De-au v`zut cumva ascunsAl vïe]ii-mi giuvaer.

Cu-al tù z~mbet r`sf`]atßi cu dulcile cusururi,Te-am iubit, copil dr`gu],Te-oi iubi de-acum [i pururi.

Te iubesc f`r- de-mput`ri,F`r` urm` de cìre –Dar`, vai, nu te g`sescNicìre, nicìre.

CE ßOPTEßTI ATÅT DE TAINIC…

Ce [opte[ti at~t de tainic,Tu, izvor de c~nturi dulci? Repezind b`laia und`,Floarea ]`rmului o smulgi.

ßi o duci, o duci cu tine,V~j~ind \ncet pe prund;Ale tale unde floareaCine [tii unde-o ascund?

Astfel trece [i vïa]a-mi,Dar o floare-n valuri nu e,Nici nu spun ca tine doru-miNim`ruie, nim`ruie.

Ci eu trec t`cut ca moartea,Nu m` uit la vechii mun]i;Scris`-i soarta mea \n cre]iiçntristatei mele frun]i.

Numai colo, unde teiulLas` floarea-i la p`m~nt,

397Versuri l ir ice

Eu \ncep s` mi[c din buzeßi trimit cuvinte-n v~nt.

Vis nebun, de[arte vorbe!Floarea cade, rece c~ntu-ißi eu [tiu numai at~taC-a[ dori odat- s` m~ntui!

FEMEIA?… MåR DE CEARTå

Femeia? Ce mai este [i acest m`r de ceart`,Cu masca ei de cear` [i mintea ei de[art`,Cu-nfrico[ate patimi \n fire de copil`,Cu fapta f`r` noim`, c~nd crud`, c~nd cu mil`,A visurilor proprii etern` juc`rie?Un vis tu e[ti \n minte-i – [i ast`zi te m~ng~ie,Iar m~ne te ucide. Cu acela[i r~s pe buzÈa azi ascult` [oapta-]i de-amor s` o auz`,Iar m~ni cu mii propuneri te chinuie [i [tieC` orice nerv \n tine \l rumpe [i-l sf~[ie.Comediant` veche ca lumea – comedieEa joac` azi – juca-va de ast`zi ani o mie,Cu-aeea[i masc` m~ndr`, neted`, mi[c`toare –ßi cel iubit de d~nsa azi r~de, m~ne moare.ßi ast` nerozie, cruzime \ntrupat`,çn lumea cea de chinuri ea oare ce mai cat` –Ea, cea ce nu g~nde[te, g~ndind doar` cu gura?C`ci s`rut`ri [i vorbe de-amor i-a dat natura,ßi r~sul cel mai vesel, z~mbirea-mb`t`toare,At~ta-n]elepciune e-n gura ei de floare,At~ta-n]elepciune pari a vedea, [-at~taPl`cere pare-a duce \n inima-am`r~ta,C~nd capul c-oboseal` pe um`ru-i ]i-l culciSau c~nd te ui]i \n ochii-i uciz`tori de dulci,çnc~t chiar m~ntuirea cea vecinic` ]i-o sfermißi redevii un Sizif – sacrifici pentru viermi:

398 M. Eminescu

S` le compui \n lume o hain`-n genera]ii –Sacrifici [i m~ndrie, [i minte, [-aspira]ii.O, moarte, dulce-amic` – sub mantia ta largÀcoperi ferici]ii – [i magica ta vargÀtinge c~te-o frunte de om, ce te dore[te:çl face ca titanii, de tot despre]uie[te,Despre]uie[te lumea, pe sine – [i-n sf~r[it –Despre]uie g~ndirea c` e despre]uit.Prive[te ast` via]` ca pas spre m~ntuire,Ocazie durerei, o lung` adormireçn inimi spìm~ntate – un chin [i o povar`,Ce veacuri ce trecur` pe umeri i-nc`rcar`.A vie]ii comedie mi[cat` e de aur –C~nd scena astei vie]e e-al m~ntuirei faur.Ironic` e ziua ce vesel te prive[tePe c~nd \n fire-o fiin]` pe alta prigone[te,Ironic`-i mi[carea a florilor \n v~ntC~nd sug cu r`d`cina via]a din p`m~nt;Ironic e p`m~ntul – visternic de vie]eC~nd s~nul lui ascunde semin]e mii, r`zle]e,Cari ie[ind odat` l-a soarelui lumin`,Cu capul se salut`, se sug cu r`d`cin`.O lupt` e via]a [i toat` firea-i lupt`,Milioane de fiin]e cu ziua \ntrerupt`Sus]in prin a lor moarte, hr`nesc prin putrezire,Acea frumoas` hain` ce-acopere pe fire.çn van crea]i la vorbe [i le-azv~rli]i \n v~nt:Plodirea este rodul femeii pe p`m~nt.Privi]i acele r~suri, z~mbiri, vis`ri, suspine,Dorin]a de plodire o sam`n` \n tine.Ce v` certa]i cu noaptea [i buigui]i cu luna?De-]i face-o, de nu-]i face-o… tot una e, tot una.De nu-]i fi voi \n lume din nou s` pr`si]i neamulOricare vit` [uie, oricare tont e-AdamulVïe]ei viitoare… [i fie-un par de gard,Femei r`m~ie-n lume, de doru-i toate ard.

O, moarte! – nu aceea ce-omori spre-a na[te iar`.Ce umbr` e[ti vïe]ii, o umbr` de ocar` –

399Versuri l ir ice

Ci moartea cea etern` \n care toate-s una,çn care tot s-afund`, [i soarele [i luna,Tu, care e[ti enigma obscurei con[tiin]i,Cuprins-abia de-o minte, din miile de min]i,Tu, stingere! Tu, haos – tu, lips` de vïa]`,Tu, ce p~n- [i la geniu spui numai ce-i \n c`r]i;O, slab` fulgerare… cea, c`rui nu te teme,çnghe]i nervul vie]ii din fug`toarea vreme,C~nd al]ii cu-a lor g~nduri mereu \n lume sap`,– Istorie e via]a ce scris` e pe ap` –;Pe tine, dulce-amic`, pe tine, \ntuneric,Tu, care c-o suflare stingi jocul cel feericAl lumei sclipitoare – pe tine, g~nd de noapte,Te stinge o femeie cu tainicele-i [oapte.Nimic nu e \n [oapta-i – [tii tu ce ea [opte[te?Ea nu m` vrea pe mine – pe tine te ur`[teC~nd \mi z~mbe[te mie, ea-atunci s-a pus la p~nd`:Tu e[ti jertfa la care ]inte[te-a ei izb~nd`,Ea n-a [tiut vodat`, c` ce voie[te-i alta –C` tu e[ti inamicu-i [i c` eu sunt unealta.Unealt` chinuit`! unealt` de ocar`,C~nd eu cunosc prea bine iubirea c`-i amar`,M` mint pe mine \nsumi, doresc [i cred c-amorulFolos mi-aduce mie… ˜

CÅND TE-AM VåZUT, VERENA…

C~nd te-am v`zut, Verena, atunci am zis \n sine-miZ`vor voi pune min]ii-mi, sim]irei mele lac`t,S` nu p`trund` dulce z~mbirea ta din treac`tPrin u[ile g~ndirei, c`mara tristei inemi.

C`ci nu voiam s` ard` pe-al patimilor rugAl g~ndurilor s~nge [i sufletu-n c~ntare-mi;ßi nu voiam a vie]ii iluzie s-o sfaremiCu ochii tì de-un dulce, puternic vicle[ug.

400 M. Eminescu

Te miri atunci, crìas`, c~nd tu z~mbe[ti, c` tac:Eu idolului m~ndru scot ochii bl~nzi de [erpe,La rodul gurii tale g~ndirile-mi sunt sterpe,De c`rnurile albe eu f`lcile-]i dizbrac.

ßi pielea de deasupra [i buzele le tai.Hidoasa c`p`]in` de p`ru-i despoiat`,Din s~nge [i din flegm` sc~rbos e \nchegat`.O, ce r`mase-atuncea naintea min]ii-mi? Vai!

Nu-mi mrejuiai g~ndirea cu perii tì cei de[i,Nu-mi p`trundeai, tu idol, \n g~nd vrodinioar`;Pentru c` por]i pe oase un obr`zar de cear`,P`reai a fi-nceputul frumos al unui le[.

Oric~t fii ml`dioas`, oricum fie-al tù port,ßi bl~nd` ca un \nger de-ai fi c~ntat \n psalme,Sau dac` o heter` juc~nd b`teai din palme,Priveam deopotriv` c-un rece ochi de mort.

De dulcea iscodire eu m` feream \n laturi.çn veci c`tam \n suflet m~nia s-o \nt`rt,Ca lumea [-a ei chipuri s`-mi par` vis de[ertDe muiere[ti cuvinte [i lunecoase sfaturi.

U[or te biruie[te poftirea frumuse]ii,Ziceam – [i o privire din arcul cel cu geneTe-nva]` crud durerea fiin]ei p`m~nteneßi-n inim` \]i bag` el viermele vïe]ii.

Venin e s`rutarea p`g~nei z~ne Vineri,Care arunc`-n inimi s`ge]ile-ndulcirii,Dizb`rb`teaz` mintea cu v`lul am`girii –Deci \n z`dar ]i-i gura frumoas`, ochii tineri.

Dec~t s`-ntind privirea-mi, ca m~ni f`r` de trup,S` caut cu ei dulcea a ochilor tì vraj`,çn por]ile acestea mi-oi pune m~na straj`,De nu – atunci din frunte-mi mai bine s` mi-i rup.

401Versuri l ir ice

PIERDUT çN SUFERIN¥A…

Pierdut \n suferin]a nimicniciei mele,Ca frunza de pe ap`, ca fulgerul \n haos,M-am \nchinat ca magul la soare [i la steleS`-ng`duie intrarea-mi \n vecinicul repaos;Nimic s` nu s-aud` de umbra vie]ii mele,S` trec ca o suflare, un sunet, o sc~nteie,Ca lacrima ce-o vars` zadarnic o femeie…Zadarnica mea minte de visuri e o schele.

C`ci ce-i poetu-n lume [i ast`zi ce-i poetul?La glasu-i singuratec s-asculte cine vra.Necunoscut strecoar` prin lume cu \ncetulßi nimene nu-ntreab` ce este sau era…O boab` e de spum`, un cre] de val, un nume,Ce tìmid se cuteaz` \n veacul cel de fier.Mai bine niciodat` el n-ar fi fost pe lumeßi-n loc s` moar` ast`zi, mai bine murea ieri.

M-AI CHINUIT ATÅTA CU VORBE DE IUBIRE

M-ai chinuit at~ta cu vorbe de iubire,Cu s`rut`ri aprinse [i cu \mbr`]o[`ri!ßtiai c-o mìestrie ce nu am cunoscut-oCa nervul cel din urm` \n mine s`-l treze[ti.Demonic-dureroas` era acea sim]ire –Dureri iar nu pl`cere a tale s`rut`ri…ßi p~n-acum \mi pare c` tu e[ti un bìatCe-n haine de femeie [iret s-a \mbr`cat.

ßi Dumnezeu te [tie… Tu ai un s~n frumos,Tu ai o gur` plin` [i ro[` voluptoas`;ßi p`rul tù cel negru \n unde de-abanosAjunge p~n- la [ale \n unde luminoase;ßi vorba ta e vie [i ochiul l`ngurosßi m~na ta cea fin` e dulce, m~ng~ioas`;

402 M. Eminescu

ßi totu[i mi se pare c`-n fire-]i e-o gre[al`De \mpli al meu suflet c-o boare de r`ceal`.

ßi [tii, nefericito, c` ochiul tù m-atrageCa un magnet – [i totu[i \n tain` \l respinge.Credeam \nt~ia dat` c` te iubesc –[i-n urm` totu[i simtC` s~ngele meu este du[man la al tù s~nge.Ah! cine m-a pus oare s`-]i spun \ntr-un ceas rùC` te iubesc… Iubirea de suflet nu te stingeCum stinge-ast` sim]ire – ca [i o piaz` rea –Suflarea, mintea, pieptul, singur`tatea mea.Dar am l`sat eu iute al fiin]ei tale cerc.Ca dintr-un somn magnetic eu m-am trezit \ndat`…Prezen]a ta vrodat` \n via]a-mi n-am s` cerc –C`ci de o dureroas` be]ie m` \mbat`.Nu [tiu nici ce g~ndiri am, nu [tiu nici unde mergßi simt c` toat` firea \mi e \ntunecat`…Ai fi ucis [i capul [i inima din mineDac`-n a tale la]uri eu m-a[ fi prins mai bine.

Cuv~ntu-mi pentru tine nu avea \n]eles,Cuv~ntul tù pe mine m` \nciuda ad~nc.Cu c~t-am`r`ciune \]i r`spundeam ades,Cum \mi pl`cea \n suflet ca s` te fac s` pl~ngißi printr-o nedreptate p`rea c` m` r`zbunDac` din a mea cauz` pl~ngeai tu vrèodat`.Ah! sufletele noastre nu sunt de fel armonicißi sunt ca dou` note cu totul discordante…

Cu tine numa-n lume putere-a[ f`r` mil`S` fiu… C`ci tu pe mine m-ai f`cut slab [i moale,Cu-a tale vorbe vane pierdut-am seri ori zile…M-ai speriat adesea cu-a tale g~nduri goale…Dar nici nu e[ti femeie… Un demon tu \mi pari,Ce-ascunde foc din Tartar [i-o cùmplit` receal`.F`r- nici o armonie e toat` via]a ta;Tu e[ti cumplit de bun`, cum e[ti cumplit de rea.

403Versuri l ir ice

Cum mul]`mesc eu soartei c` am sc`pat de tine,F`r-a comite, doamn`, p`catul mo[tenit.Azi iar`[i m` v`d singur [i fericit [i bine!Azi muza mea m` cat` cu ochiul lini[tit.Acele nop]i turbate de doruri [i suspineS-au dus ca un vis negru, s`lbatec [i ur~t!Azi iar`[i capu-n visuri eu \l cufund prin c`r]ißi \n t`cere \mblu prin norii cei de[er]i.

ßi \n fereastr` v~ntul cu degetele pareC` bate lin [i dulce [i v~j~ie \ncet;Urechea iar \mi sun` \n lini[te [i iar`Simt inima c`-mi bate de-un dor \nv`pìet!çn minte mi se-adun` mii visuri z~mbitoare,C`ci nu te v`d pe tine, ce crud le-ai sp`rietDin tainica lor umbr`… [i sufletu-]i fierbinteAbia-mi mai e o slab` aducere aminte…

PENTRU PåZIREA AUZULUI

Dac` auzi \n aer c~ntare dulce, veche,O taie chiar cu sila de la a ta ureche –C`ci c~ntecele-acestea te-nchin` dezmierd`riißi-]i leag`n` sim]irea pe undele uit`rii;Se vars` \nlùntru-]i a aerului miereSl`b`nogindu-]i mintea [i m~ndra ei putereßi acea socoteal` m`rea]`-mb`rb`tatÀ sufletului m~ndru o-ntunec` \ndat`.Prea dulce adormire \n aer curge miereßi inima-]i b`rbat` devine de muiere,Iar mintea ta cu partea ei cea n`lucitoareNu \nceteaz`-n forme a pl`m`di, u[oare,Acele chipuri m~ndre \n c~ntec \n]elese:Cu chipuri p`tima[e se umple ea adese.C~nd c~nt`re]ii nu-i vezi [-a fi muieri se-nt~mpl`,Atunci se bate-n tremur s~ngele tù sub t~mpl`ßi-n primitorii creieri \ndat` el \ncheag`

404 M. Eminescu

Poftite chipuri albe – femei cu firea drag`.Nu fluiera]i de-aceea urechea-n versul iambic:Picioru-u[or se mi[c` \n saltul ditirambic,F`r` de r~nduial`, [i dulce [i molatec,Ca ceara ea \]i face sufletul muieratec.De vrei s` scapi de ele, de-urmarea lor amar`,Astup-a ta ureche tu singur chiar – cu cear`.Nu spune-un basmu numai poetul cel vorbàre]De èroul Odisseu cel mult me[te[ugare]:ßi-au astupat cu cear` urechea, s` se culce,La glasul de siren` adormitor de dulce,ß-astfel putut-a numai corabia-i s-o poartePe l~ng` a lor ostrov aduc`tor de moarte,Dorì paz` [i [ie, urechei, \n]eleptul,Cu g~ndul s`-[i fereasc` [i inima [i pieptul.C`ci f`r- de r~nduial` e al femeiei vers,Ca de pe-o tabl` g~ndul din minte ]i l-a [ters:Te farmec`, urechei neav~nd \nv`litoare,Sirena dezmierd`rii de moarte purt`toare.

Cu drept cuv~nt de-aceea se prih`nesc de carteAsirienii antici din Asia departe,Ce nu se-mbat` \ns` nicic~nd cu dulce vinCi cu c~nt`ri molateci, cu-al glasului suspin.Ei schilozesc bìe]ii ca glasul s`-l sub]ie,Ca gura lor ca gura muierilor s` fie.P`reau c-a lor fiin]e sunt cu muierea gemeni,C~ntau cu glasul dulce [i rug`tor asemeni.La c~nturi desfr~nate ei ascultau cu haz,Se \mb`tau de patimi, se \mbr`cau cu-atlazßi numai \n odihn` [i-n desf`t`ri de r~nd,Culca]i pe sub umbrare, trìau ei putrezindçn dulce lenevire [i nu erau destoiniciS-asculte glasul aspru al tr~mbi]ei r`zboinici:Hr`nindu-[i n`lucirea cu g~nduri moi, bìe]ii,S` par` c~nt`re]e – c` li sunt c~nt`re]ii.

Cu cele-ndulcitoare a oamenilor glasuri,Cu zic`turi s-asam`n [i glasul cel de pas`ri.

405Versuri l ir ice

Ba-mp`timit se poate s` fie omul oarePentru jivine-adesea [i necuv~nt`toare.Onorie-mp`ratul mai mult iubea acu[aDec~t cetatea Roma – pe Roma c`]elu[a.Mai mult dec~t pe oameni, inimi \mp`timiteIubesc flori, iubesc pas`ri cu penele-mpistrite.Sunt oameni cari vecinic cu oameni nu se-mpac.ßi Xerxes se-ndr`ge[te mai iute de-un copac:Platanu-mpodobe[te el ca pre o mireas`ßi sp~nzur` \n crenge gherdamuri mult frumoas`;De ramuri el at~rn` cercei [i cu ineleßi r`d`cina vezi-o \nfrumse]~nd br`]ele.ßi v~rfu-ncununeaz` surguci \mp`r`te[tiS` semene cu-o m~ndr` crìas` din pove[ti;ß-astfel \mpodobindu-l, el r`d`cina-adap`Cu o mult pre]ioas`, mirositoare ap`.Spre a-[i p`zi mireasa de orice ochi obraznic,Str`jeri el pune-n poart`, epitrop pune paznic.Iar despre-un alt se spune c` mult au \ndr`gitP-un chip pe care singur cu m~na-i la cioplit:S`rut`,-mbr`]i[az` el propria f`ptur`ßi l-ale ei genunche-[i d` sufletul pe gur`.El singur se jertfe[te.

PIERDUTå PENTRU MINE,ZÅMBIND PRIN LUME TRECI!

Pierdut` pentru mine, z~mbind prin lume treci!ßi eu s`-mi [tiu os~nda… s` te iubesc \n veci,çn veci dup-a ta umbr` eu bra]ele s`-ntind,De-a genelor mi[care n`dejdea s` mi-o prind,Z~mbirea gurei crude s`-mi fie al meu crez –Purt~nd \n suflet moarte, tu vesel s` m` vezi.

Fii binecuv~ntat` [i fericit` tu,Copil cu p`r de aur, ce mintea mi-o pierdu.Veninu-am`r`ciunei [i ani-mi pustii]içn cump`n` u[ori-s pe l~ng-al tù capri];

406 M. Eminescu

ßi-n a mea socotin]` m` simt at~t de mic –Tu e[ti odorul lumii [i eu m` simt nimic.

Da, da… numai natura dreptate are-n veci,Copil cu gur` cald`, cu mici picioare reci,C`ci ea-n \n]elepciune-i creeaz`-astfel de chipPe l~ng` care toate sunt pleav` [i nisip.Ironic pare-a zice: nemernici r~m`tori,Visat-a]i vreodat` asemenea comori?

Pe tine-apoi te-arat` \n drepata ei m~ndrie:Turb~nd de-mp`timire, murind de gelozie,Te v`d cum al tù z~mbet voioas` multor d`rui,C` vesel` [i dulce vorbe[ti apoi oric`ruißi ri[ipe[ti privirea-]i – c~nd eu pentr-un cuv~ntDin gura ta cea dulce, m-a[ duce \n morm~nt.

At~ta de frumoas`… [i tot numai femeie?Ah, am crezut o clip` c` e[ti poate o zeie,Ca marmura de rece c` treci pe l~ng` oameni,Din fiin]e muritoare nici uneia nu-i sameni,ß-atuncea, ca \n ceruri o steau`, s` te-ador –O, dulce chip de \nger [i totu[i muritor!

Da, muritor… blestemul al lumei acesteia:Crezi c` te-nchini la soare [-ai adorat sc~nteia –Eu caut pe-n]eleptul cel mai nebun – arate-miO singur` femeie lipsit` ce-i de patemißi eu… eu \l voi crede, \n stare tot s` cred:– Numai a ei f`ptur` de \nger dac-o v`d –

C` niciodat` buza n-atinse-o alt` buz`,C` niciodat`-urechea de-amor nu vru s-auz`,C` niciodat` ochii-i n-opri c-un bl~nd repaosPe-o fa]` b`rb`teasc`… c` ea nu s-a adaosçn g~ndu-i sau cu fapta \n r~ndul altei vie]i…Le cred, le cred pe toate… de ce nu mi-o spune]i?

407Versuri l ir ice

Spune]i c`-i ca om`tul din proasp`t abia nins,Colanu-i nici o m~n`, ca noi, i l-a descins,C` gura i-i fecioar`, c` ochiu-i e virginßi m~na asta dulce, ca floarea cea de crin,C` nu a str~ns-o nimeni, c` n-a r`spuns cu str~ns –C` setea de iubire pe ea n-o au atins.

Dar vai, e prea frumoas`! Putut-a sta-mprotiv`– Pl`cerea-ademene[te, dorin]a-i guraliv` –Acelor vorbe calde, [optite cu durere,Ce aerul \l umplu [i inima de miere?Putut-a \mpotriva at~tora s` steieC~nd e a[a frumoas`, c~nd nu-i dec~t femeie?

Ca to]i s` fiu? ca d~n[ii s` fiu viclean f`]arnic?S` cump`r cu un z~mbet, un z~mbet iar z`darnic;Vïa]a adoratei [i ginga[ei copileS` o p`tez cu umbra pl`cerei unei zileßi s` iubesc ca d~n[ii… c~nd partea cea mai bun`Din inima-mi [i minte i-a ei pe totdeuna?

O, tu! tu dumnezeul [i via]a vie]ii mele,Prive[te-am`r`ciunea-mi [i spune, nu ]i-i jele?Nici ast`zi al tù suflet de mine nu se-ndur`?Vïa]a-mi se nutre[te din acea dulce gur`,De-un z~mbet, de o vorb` ce mi-o arunci de mil` –S` te iubesc at~ta, nu e p`cat, copil`?

Pe maic`-mea s`rmana at~ta n-am iubit-o,ßi totu[i c~nd pe d~nsa cu ]`rn`-a coperit-o,P`rea c` lumea-i neagr`, c` inima \mi crap`ßi a[ fi vrut cu d~nsa ca s` m` puie-n groap`…C~nd clopotul sunat-au, pl~ngea a lui aram`ßi r`t`cit la minte strigam: unde e[ti, mam`?

Priveam \n fundul gropii [i lacrimi curgeau r~uDin ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu;Nu [tiam ce-i de mine [i cum pot s` r`m~n

408 M. Eminescu

çn lume-at~t de singur [i-at~ta de strìn,ßi inima-mi se str~nse [i via]a-mi sta \n g~t –Dar ca de-a ta iubire tot nu am pl~ns at~t.

O, demone! vïa]a-mi [i sufletu-mi de vrei,De ce mai stai pe g~nduri, de ce nu mi le cei?De ce m`-n[al` ochiu-]i cu zarea-i, cu seninu-i,De ce cu u[urin]`, at~t, at~t m` chinui?Ajung`-]i… m` omoar` mai bine… [i destul.De vorbe [i de z~mbet s` nu mai fiu s`tul?

A mamei amintire eu unu-n stare-am fostS` ]i-o sacrific ]ie [i sunt at~t de prostçnc~t tot numai ]ie vïa]a-]i mul]`mesc,çn dar parc` mi-ai da-o… [i parc` o primescCa orbul, ca un c~ne, c`ci vezi \n stare suntPe praful urmei tale cu fruntea la p`m~nt.

ßi tu? \mi z~mbe[ti mie, cum altora z~mbe[ti,Cum poate-ai spus-o altor tu-mi spui c` m` iube[ti –ßi eu? eu sunt ca al]ii? ßi tu vezi [i \n minePe-amantul unei zile, pe-un Don Juan, pe-un c~neCe-i dai [i cu piciorul [i dup` ce-l dezmierzi?O, r~de-m`, o , casc` \n fa]`-mi… tu m` pierzi!

Cochet`, lunecoas`, lingu[itoare, rece –Cu via]a-mi sf`r~mat` ur~tul tù petrece;ßi s` te vezi privit` cu patim`, cu jind,S` vezi c` cel mai tare se face om de r~nd,Cu gura numai spum` se pleac` \n genunchi,– Priveli[tea aceasta te bucur`-n r`runchi –

S`-l vezi c` la picioare-]i se t~r~ie un viermeßi recea-]i ironie mai mult \nc` s`-l sferme.O, c~t de bine [tii tu natura ce a vrutC~nd a f`cut z`pad` [i diamant din lut,ßtii ce voie[te d~nsa cu ochi-]i str`luci]i –Ea vrea prin o z~mbire s` fim neferici]i.

409Versuri l ir ice

S` v`d a ta f`ptur` s` nu mai fi ajuns!Ce demon oare-n cale-]i m-a pus ca s` p`trunz –ßi de sub frunte ochii mai bine i-a[ fi ruptDec~t c` sorb din ochi-]i veninul ce l-am supt,Dec~t s` fiu un preot la un astfel de cult,Mai bine-mi rupeam capul [-a[ fi pierit demult!

ßi totu[i, totu[i, scumpo… de nu te-a[ fi v`zut,Au ast` bog`]ie de-amor a[ fi avut?Durerea-mi este drag`, c`ci de la tine-mi vineßi \mi iubesc turbarea, c`ci te iubesc pe tine;Ur`[te-m`, prive[te la mine cu dispre],S` te iubesc prin astea tu mai mult m` \nve]i.

Spune-mi cum c` fa]a o masc` e de cear`ßi mai mult o s` creasc` iubirea mea amar`!C`-n lupanar v`zut-o-a]i juc~nd, b`t~nd din palme,ßi o s`-mi par-un \nger, \n g~ndul lui cu psalme!Spune]i de ea tot rùl de vre]i s`-nnebunesc:C`-i heter`, un monstru, c`-i Satan – o iubesc!

O, DULCE çNGER BLÅND…

O, dulce \nger bl~nd,Cu ochi uimi]i de mari,La ce mai reapariS`-ngreui al meu g~nd?P`rea c` te-am uitat,C` n-oi mai auziC`-mi aminte[ti vo ziDin via]a mea de sat!

Mai po]i s`-]i aminte[tiCum noi \mblam discul]ißi tu steteai s-ascul]iDuioasele-mi pove[ti?Spuneam cum au \mblat

410 M. Eminescu

Frumos fecior de craiçn lume nou` aiIubita de-au aflat!

Ca [i c~nd te-ai mira,Tu ochii mari f`ceai,De[i m` pricepeaiC-o spun \n pilda ta;ß-apoi c~nd te rugamS`-mi spui de m` iube[tiPrindeai ca s` [opte[tiCu buzele abia!

ßi-mi r`spundeai cu dor:„Tu nu m` vei c`ta,çn veci r`m~n a taC`ci drag \mi e[ti de mor…“Uita[i al tù cuv~nt:Nu m-ai chemat s` viuAl`turea-n sicriu,La st~nga ta-n morm~nt!

Dar azi, c~nd se p`reaC`-n veci eu te-am uitat,Tu iar te-ai ar`tatCa-n tinere]ea mea;Suflarea ta u[orZburat-au r`corindßi re\ntinerindçnt~iul meu amor.

Mai tare s`-mi vorbe[ti:– De mine ce te temi? –S-aud cum lin m` chemiAcolo unde e[ti!Cur~nd, cur~nd [i euçmi pare c-oi plecaPe dulce urma ta,Iubit copilul meu!

411Versuri l ir ice

IAR FA¥A TA E STRåVEZIE

Iar fa]a ta e str`vezieCa suprafa]a albei cerißi numai ochii mari sunt turburiDe umbra negrelor dureri.

Tu, chip chinuitor de dulce,Tu, ideal \n ochii mei,Tu, ce femeie \ntre flori e[tiß-o dulce floare-ntre femei.

De-ai r`m~nea pe veci frumoas`,Precum te simt, precum te v`z,Ca-n p`rul tù cel lung [i galbenEu flori de-a verii s` a[ez!

Dar \n cur~nd [i nici o umbr`Din frumuse]ea ta n-ai fi –Trei zile numai vei fi astfelApoi… apoi vei putrezi.

P`m~nt nesim]itor [i rece,De ce iluziile sfermi?De ce ne-ara]i c` adorar`mUn vas de lut, un sac de viermi?

ZADARNIC ßTERGE VREMEA…

Zadarnic [terge vremea a g~ndurilor urme!çn minte-mi e[ti s`pat` ca-n marmura cea rece,Uitarea m~n`-n noapte a visurilor turmeßi toate trec ca v~ntul – dar chipul tù nu trece.

çn veci noaptea [i ziua [optesc \n g~nd un nume,çn veci la pieptul bolnav eu bra]ele \mi str~ng,

412 M. Eminescu

Te caut pretutindeni [i nu te aflu-n lume,Tu, chip frumos cu capul \ntors spre um`r st~ng.

Astfel \n veci \n minte-mi \ncremeni[i frumoas`ßi v`d \n veci aievea divinul tù profil.O, cum nu pot \n bra]e s` te omor pl~ng~nd,Tu, blond al vie]ii mele [-al dragostei copil!

Zadarnic cat repaos pe perina cea moale,çmi pare c-a mea t~mpl` pe piatr` o am pusßi noaptea-ntreag` ochi-mi \n lacrimi se \neac`ßi mintea mea \n noaptea de veci va fi apus.

Pe c~t mai am \n pieptu-mi un pic m`car de s~nge,çn inim` c~t fibra din urm` va trì,Avare, ele-n sine icoana ta vor str~nge,Cu d~nsa \mpreun` [i ele vor muri!

O, rai al tinere]i-mi, din care stau gonit!Privesc cu jind la tine, asemeni lui Adam,Eu nu g~ndesc c-o clip` am fost [i fericit,Ci mor, mor de durerea c`-n bra]e nu te am.

O DATå TE VåZUSEM

O dat` te v`zusem –ß-am stat \nm`rmuritßi crud-a fost durereaCu care te-am iubit.

Te v`d de-a doua oar`ßi glasul tù l-ascult –ßi [tiu numai at~taC` am trìt prea mult.

Al anilor iubirei– çnveninat necaz –

413Versuri l ir ice

E numai o p`rerePe l~ng` cel de azi.

Så ¥IN çNCå O DATå…

S` ]in \nc` o dat`M~nu]a ta la pieptßi-n ochii tì s` cautçntreb`tor [i drept.

O str~ns-\mbr`]i[are– Vis dureros de foc –ß-apoi s` plec \n lume,Copil f`r- de noroc.

S` nu se mai aleag`De via]a mea nimic,S` mor uitat de oameni –E soarta ce-mi prezic.

VENIN ßI FARMEC…

Venin [i farmec port \n suflet,Cu al tù z~mbet trist m` pierzi,C`ci f`rmecat sunt de z~mbirea-]ißi-nveninat de ochii verzi.

ßi nu-n]elegi c`-n al meu sufletDureri de moarte tu ai pus –C~t de frumoas` e[ti pot spune,C~t te iubesc nu e de spus!

CU PENETUL CA SIDEFUL

Cu penetul ca sidefulStr`luce[te-o porumbi]`,

414 M. Eminescu

Cu c`p[orul sub aripÀdormit` sub o vi]`.

ßi t`cere e afar`.Lumineaz` aer, stele.Mut`-i noaptea – numai r~ulSe fr`m~nt`-n pietricele.

O STRADå PREA çNGUSTå

O strad` prea \ngust`P`rea c` se f`cea –ßi case lungi [i negrePe dou` p`r]i era.

Pe d~nsa nu luce[teUn singur felinar –Eu trec \ncet [i fluierçn suflet cu amar.

Deodat` simt \n urma-miVenind, tiptil-tiptil,Pas sfiicios de fat`,U[or ca de copil.

ßi simt cum c` de bra]u-miUn bra] u[or s-anin` –ßi simt c` m~na-mi str~ngeO m~n` dulce, fin`.

R`sun` miaz`noapteaDin turla neagr`, veche –Suntem at~t de singurißi suntem o p`reche.

C`ci tu e[ti, tu iubit`!ßi am dorit, ah, c~t!S` fim odat` singurißi iat`-ne-n sf~r[it!

415Versuri l ir ice

Nici [tii, copil` dulce,C~te pe suflet am!De c~nd te \nt~lnirÒchii mei, te iubeam;

Mi-erai at~t de drag` –Mi-era at~t de dor –çnc~t credeam adeseaC` trebuie s` mor!

O, \n sf~r[it!… Copil`,ßi ai venit – chiar tu!Am a[teptat norocul –Norocu-acesta nu.

Cum dete preste mine?Cum de-ai g~ndit s` vii,S` simt suflarea-]i cald`D-urechea-mi c-apropii?

TU Må PRIVEßTI CU MARII OCHI…

Tu m` prive[ti cu marii ochi, cuminte;Te v`d mi[c~nd \ncet a tale buze,ßoptind ca-n vis la triste, dulci cuvinte.

Urechea mea p~nde[te s` le-auz`– Abia-n]elese, pline de-n]eles –Cum ascultau poe]ii vechi de muz`.

çn ochii tì citeam at~t eres,At~ta dulce-a patimei durere,C`-n suflet toat`, toat-o am cules.

Vorbirea ta mi-i lamura de miere,çn ochii tì de visuri e un caos,ßi-at~t amor c-auzi p~n- [i-n t`cere.

416 M. Eminescu

Frumosul chip \n voluptos repaosP`truns-au trist [i dulce \n c~ntare-mi.Fiin]a ta g~ndiri-mi am adaos.

C`ci numai tu trìe[ti \n cugetare-mi.A ta-i via]a mea, al tù poemul,Cum le inspiri tu po]i s` le [i sfaremi.

Nu crede tu c` eu sunt cuiva èmulC~nd c~ntul meu se-mbrac` fel de fel:Ici \n ter]ine suspin~nd, vedemu-l,

Dincolo el ofteaz` \n gazel,Acela[i e, de[i mereu se schimb`,De tine-i plin, de tine-mi zice el…

Alege forme dulci din orice limb`:Acuma-l vezi \mbl~nd c`rare dreapt`,Acum pe-a lui Firdusi cale str~mb`.

Dar ori[ic~nd el alta nu a[teapt`Dec~t ca ]ie, suflete, s`-]i plac`,Tu s`-l aprobi cu gura \n]eleapt`.

çn mii costume astfel se \mbrac`,ßi ca s-atrag` dulcea ta z~mbireMinuni, de vrei, s`rmanul o s` fac`…

ß-acuma-l vezi, cu-a lor ademenireL-au dus pe-al`turi dulcile ter]ine,Uit~nd ce-a vrut s`-]i spuie-n aste [ire.

Au vrut s`-]i spuie c` e plin de tine,C` de-al tù farmec ritmul sù foie[te,C-a sale g~nduri de z~mbiri sunt pline.

ß-astfel pe mine el m` st`p~ne[te…Adun`-n versuri ale mele zile

417Versuri l ir ice

ßi-n strofe le-a legat gr`din`re[te.

çn poala ta zv~rlind aceste file.

TER¥INE

Tinz~ndu-]i m~na o priveai cuminte,Mi[cai z~mbind a tale ro[ii buze,ßoptind \ncet, ca-n vis, la dulci cuvinte.

Urechea mea p~ndea s` le auz`– Abia-n]elese, pline de-n]eles –Cum ascultau poe]ii vechi de muz`.

ßi-n ochii tì citeam at~t eres,At~ta dulce-a patimei durere,C`-n al meu suflet toat-o am cules.

A vorbei tale lamur` de miere,Al g~ndurilor vis`torul haos,Al tù sur~s precum [-a ta t`cere

ßi chipul tù \n voluptos repaos.P`truns-au toate limpede-n c~ntare-mi,C~nd al tù suflet mie l-ai adaos.

St`p~n` e[ti pe g~ndu-mi [i suflare-mißi-acesta c~nt, ce gat-acum vedemu-l,Tu po]i s`-l ]ii [i numai tu s`-l sfaremi.

De-ng`dui tu ca eu s`-nchin poemul,Precum vïa]a mea ]i-am \nchinat-o,Dispre]ui hula ori[ic`rui èmul:

Prime[te-l dar c-un z~mbet – adorato!

418 M. Eminescu

ICOANå ßI PRIVAZ

De vrei ca toat` lumea nebun` s` o faci,çn catifea, copil`, \n negru s` te-mbraci –Ca marmura de alb` cu fa]a ta r`sari,çn bol]ile sub frunte lumin` ochii marißi p`rul blond \n caier [i umeri de z`pad` –çn negru, gur`-dulce, frumos o s`-]i mai [ad`!

De vrei s`-mi placi tu mie, auzi? [i numai mie,Atuncea tu \mbrac` m`tas` viorie.Ea-nvine]e[te dulce, o umbr-abia u[or,Un s~n curat ca ceara, obrazul z~mbitorßi-]i d` un aer tïmid, suferitor, pl`p~nd,Nem`rginit de ginga[, nem`rginit de bl~nd.

C~nd \mbli, a ta hain` de tine se lipe[te,Ci ginga[-ml`dioas` tu r~zi copil`re[te.De [ezi cu capul m~ndru pe spate lin l`sat,Tu pari sau fericit`, sau parc-ai triumfat…Ciudat… Stau melancolic, greoi ca [i un trunchi,C~nd vesel` ]i-ai pune chiar talpa pe genunchi.C`ci m` cunosc prea bine [i nu-mi vine s` credC` m` iube[ti pe mine tu, tu! ce eu te v`dAt~ta de frumoas`, at~t de r`pitoare,At~t – cum nu mai este o alta pe sub soare;ç]i ba]i tu joc de mine, cu ochii m` provocißi vrei cu al meu suflet tu numai s` te joci…

ß-apoi… Merit eu oare mai mult de la un \ngerDec~t de-a lui privire eu sufletu-mi s`-mi s~nger?O, bate-]i joc, copil`, ucide-m` de vrei,Z~mbirea gurei tale, un vis din ochii tìMai mult e pentru lume dec~t un trai de[ert…ßi \ncheierea vie]ii-mi: pe tine s` te iert.Ce sunt? Un suflet moale unit c-o minte slab`,De care nime-n lume, ah, nimeni nu \ntreab`.ßi am visat odat` s` fiu poet… Un visDe[ert [i f`r` noim` ce merit-un sur~sDe crud` ironie… ßi ce-am mai vrut s` fiu?

419Versuri l ir ice

Voit-am a mea limb` s` fie ca un r~uD-etern` m~ng~iere… [i bl~nd s` fie c~ntu-i.Acum… acuma visul v`d bine c` mi-l m~ntui.C`ci toat` poezia [i tot ce [tiu, ce pot,Nu poate s` descrie nici z~mbetu-]i \n tot.Te-am \ngropat \n suflet [i totu[i slabii crieriNu pot s` te ajung` \n versuri [i descrieri.Frumse]a ta divin`, nemaig~ndit`, sf~ntÀr fi cerut o arf` puternic`, ce-nc~nt`;Cu flori stereotipe, cu raze, diamante,Nu pot s` scriu frumse]a cea vrednic` de Dante.O, bate-]i joc de mine, pigmeu de[ert, nedemn,Ce am crezut o clip` de tine c` sunt demn.O, marmur` curat`, o, \nger, o, femeie,Eu s` te-ating pe tine cu-a patimei sc~nteie,Eu, eu s` fiu \n stare o clip` s`-mi \nchipuiC-al meu e trupul dulce? c-a mele: fa]a-i, chipu-i…?Nebun ce sunt… Nu r~zi tu? O, r~zi de mine… R~zi.Pl~ng~nd cu-am`r`ciune, eu ochii s`-mi \nchiz,S` nu mai v`d nainte-mi acea frumoas` zeie,Cu capul ei de marmur pe umeri de femeie…Astfel \mi trece via]a, astfel etern m` chinuißi niciodat`, Ana, nu m-a l`sat la s~nu-i,C`ci ea nu vrea iubire… vrea numai adorare…T~mpit s`-mi plec eu fruntea ca sclavul la picioareßi ea s`-mi spuie rece: „Monsieur, ce ai mai scris?“La glasu-i chiar ironic, s` fiu \n paradis,S` fiu prea, prea ferice, de-a vrea s` cate numaPe acest mizerabil, ce o prive[te-acuma.Da, da! s` fiu ferice de-un z~mbet, de-un cuv~nt,C`ci z~mbetul mai mult e ca via]a-mi pe p`m~nt.S` sim]i cum c` natura \[i bate joc de noi:Ici-colo c~te-un geniu – [i preste tot gunoi.ßi eu simt acest farmec [i-n sufletu-mi admirCum admirà cu ochii cei mari odat- Shakespeare.ßi eu, eu sunt copilul nefericitei secteCuprins de-ad~nca sete a formelor perfecte;Dar unde este d~nsul cu geniu-i de foc

420 M. Eminescu

ßi eu, fire hibrid` – copil f`r- de noroc!F`r- de noroc? De ce dar? Au nu sunt fericitC`-n calea mea o umbr` frumoas` s-au ivit?Nu mi-e destul-avere un z~mbet trec`tor,O vorb` aruncat` ironic – de amor?Comoar` nu-i destul` privirea, un cuv~nt,Ce via]a-mi \nso]i-va de-acum p~n-\n morm~nt?Sunt vrednic eu a cere – sunt demn s` am mai mult?A lumei hul` oare \n juru-mi n-o ascult?Putut-am eu cu lira str`bate sau treziNu secolul, ca al]ii – un ceas m`car, o zi?Cuvinte prea frumoase le-am r~nduit [iragßi-am spus [i eu la lume ce-mi este scump sau drag…Aceasta e menirea unui poet \n lume?Pe valurile vremei, ca boabele de spumeS`-n[ire-ale lui vorbe, s` spuie verzi [-uscateCum luna se ive[te, cum v~ntu-n codru bate?Dar oric~te ar scrie [i oric~te ar spune…C~mpii, p`dure, lanuri fac asta de minune,O fac cu mult mai bine de cum o spui \n vers.Natura-al`turat` cu-acel desemn prea [tersDin lirica modern` – e mult, mult mai presus.O, trist` meserie, s` n-ai nimic de spusDec~t pove[ti pe care Homer [i al]i autoriLe spuser` mai bine de zeci de mii de ori.Da, soarele b`tr~nu-i, b`tr~n p`m~ntu-acuma:Pe g~ndurile noastre, pe suflet s-a aprins brumaßi tineri numa-n s~nuri vedem, frumse]ea vie,Dar g~ndul nostru-n cea]` n-o pune pe h~rtie…Suntem ca flori pripite, citim \n colbul [coliiPe c`r]i cu file unse, ce roase sunt de molii.Astfel cu me[te[uguri din minte-ne – un pir –Am vrea s` ias` rodii sau flori de trandafir.çn capetele noastre de semne-s multe sume,Din mii de mii de vorbe consist-a noastr` lume,Aceea[i lume str~mb`, ur~t`, \ntr-un chipCu fraze-mpestri]at`, suflat` din nisip.Nu-i acea alt` lume, a geniului rod,

421Versuri l ir ice

C`reia lumea noastr` e numai un izvod…Frumoas`, ea cuprinde p`m~nt, ocèan, cerçn ochi la Calidasa, pe buza lui Omer?O, salahori ai penei, cu rime [i descrieriNoi abuz`m s`rmanii de m~na-ne de crieri…C`ci plumbu-n veci nu-i aur… [i-n noi se simte izulAcelei meserie ce-o-nlocuim cu scrisul…çn loc s` m~nui plugul, sau teasla [i ciocanul,Cu aurul fals al vorbii spoiesc z`darnic banulCel rù al min]ii mele… [i vremea este vamaUnde a mea via]` [i-a ar`ta arama.

„S` reproduci frumosul \n forme“ ne \nve]i:De-aceea poezia-mi m` \mple de dispre]…Dator e-omul s` fie a veacului copil,Altfel ca la nevolnici el merit-un azilçntr-un spital… Acolo c~rpeasc` cu minuniP`re]ii de chilie [i spun` la minciuni…Da! tic`los e omul n`scut \n alte vremi…Sincer, \]i vine soartea s-o sudui, s-o blestemi:Bl`st`murile \ns`[i poet te-arat` iar`[i,Al veacului de mijloc blestemul e tovar`[.çntre-un poet nemernic, ce vorbele \nnoad`Ca \n caden]` rar` s` sune trist din coad`ßi-ntre-ofi]erul cu spada subsuoarÀlegere nu este, alegerea-i u[oar`.Pocnind \n a lui haine, el place la neveste,Fecioara-nfiorat` \[i zice: acesta este…Acesta da… Sim]ire tu ai [i este dreapt`.Nebuni suntem cu to]ii, natura-i \n]eleapt` –Un corp frumos [i neted te face s` iube[ti,çn bra]ul lui puternic tu sim]i c`-ntinere[ti.

Doar nu e[ti tu nebun`S-alegi \n locu-i, fat`, pe un \mpu[c`-n lun`,Pe-un om care st` noaptea [-a min]ii ad~ncimeçn strofe o disface [i o a[az`-n rime…Soldatul spune glume u[oare – tu petreci…Pe c~nd poetul ginga[, cu mersul de culbeci,

422 M. Eminescu

E timid, abia ochii la tine [i-i ridic`.El vorbe cump`ne[te, nu [tie ce s`-]i zic`,Privindu-te cu jale, ofteaz` – un nùc…ßi zile-ntregi stau astfel \n jil], [-apoi m` ducßi ani \ntregi putea-voi tot astfel ca s` [ezßi-n inima copilei defel nu-naintez.

Copil, copilul nu e? voie[te s` petreac`.Ce caut eu cu ochi-mi, cu-a lor privire seac`?Ce-i zic dumnezeire, [i \nger, stea [i zeie,C~nd ea este femeie, [i vrea a fi femeie?ßi totu[i… Ah, odat`, mi-a spus cu vorbe dulci:„A[ vrea pe bra], aicea, tu capul tù s`-l culci,S` m~ng~i a ta frunte, nefericit copil!“Acest cuv~nt, divino, mai zi-l o dat`, zi-l.Vezi tu, \nchipuirea \n veci \mi e tovar`[.Un vis, ca o poveste, \n veci revine iar`[:S-ajung o zi \n care, \n str~mta mea chilie,Tu s` domne[ti ca fiic`, st`p~n` [i so]ießi-n ore de durere, c~nd g~ndul mi-a fi ve[tedS` simt cum dulcea-]i m~n` se las` pe-al meu cre[tet,ß-atunci ridic~nd capul, d~nd ochii-mi peste spate,S` v`d, ah, p`m~nteasca-mi, duioasa-mi zeitate…Fugi, fugi! Ce te a[teapt` cu mine \ntr-un veac,çn care poezie [i visuri sunt un fleac:Nu te \ndemn eu \nsu[i ca s`-mi urmezi \n cale,S` fiu nemernic martor nefericirii tale.Dec~t s` scriu la versuri, mai bine-a[ bate toba:Cu rime [i cu strofe nu se-nc`lze[te soba.Chiar inima-mi de-a[ da-o s` bei dintr-\nsa s~nge:Nevoia este ghea]a ce-amoru-n grab`-l stinge.…………………………………………………Vis~nd astfel ia sama cu mine c` petreci,Copil cu gur` cald`, cu picioru[e reci.Te-apropii, m`-ntrebi dulce: cum nu te curtenesc?O vorb`-ai vrea \n fine s-auzi cum o rostesc…De-un ceas tu ca[ti \n fa]a-mi – acum-ns` dore[ti,Drept pre], s`-]i spun amoru-mi \n versuri fran]uze[ti.

423Versuri l ir ice

Idee! ßi de bra]u-mi at~rni dulcele-]i bra].çntorc spre tine capul, privesc f`r` de sa],Cu gura de-al tù um`r \ncet [i trist [optesc:– E[ti prea frumoas`, Doamn`, [i prea mult te iubesc!

CU GÅNDIRI ßI CU IMAGINI

Cu g~ndiri [i cu imaginiçnnegrit-am multe pagini:ß-ale c`r]ii, [-ale vie]ii,Chiar din zorii tinere]ii.

Nu urma]i g~ndirei mele:C`ci noianu-i de gre[ele,Urm`rind prin \ntunericVisul vie]ii-mi cel himeric.

Neav~nd \nv`] [i norm`,Fantezia f`r` form`R`t`cit-a, vai! cu mersul:Negru-i g~ndul, [chiop e viersul.

ßi idei, ce altfel \mple,Ard \n frunte, bat sub t~mple:Eu le-am dat \mbr`c`mintePrea bogat`, f`r` minte.

Ele sam`n`, hibride,Egiptenei piramide:Un morm~nt de piatr-\n munteCu icoanele c`runte,

ßi de sfinxuri lungi alee,Monoli]i [i propilee,Fac s` crezi c` dup` poart`Zace-o-ntreag` ]ar` moart`.

424 M. Eminescu

Intri nuntru, sui pe treapt`,Nici nu [tii ce te a[teapt`.C~nd acolo! sub o facl`Doarme-un singur rege-n racl`.

VIS

Ce vis ciudat avui, dar visuriSunt ale somnului f`pturi:A nop]ii minte le scorne[te,Le spun a nop]ii negre guri.

Pluteam pe-un r~u. Sclipiri bolnaveFantastic trec din val \n val,çn urm`-mi noaptea de dumbrave,Nainte-mi domul cel regal.

C`ci pe o insul` \n farmecSe nal]` negre, sfinte bol]i,ßi luna murii lungi albe[te,Cu umbr` \mple orice col].

M` urc pe sc`ri, intru-nlùntru,T`cere-ad~nc` l-al meu pas.Prin \ntuneric v`d \nalteChipuri de sfin]i p-iconostas.

Sub bolta mare doar str`luceUn singur s~mbure de foc;çn dreptul lui s-arat-o cruceßi-ntunecime-n orice loc.

Acum de sus din cor apasÙn c~ntec trist pe murii reciCa o cer[ire t~nguioas`Pentru repaosul de veci.

425Versuri l ir ice

Prin tristul zgomot se arat`,çncet, sub v`l, un chip ca-n somn,Cu o f`clie-n m~na-i slab` –çn alb` mantie de domn.

ßi ochii mei \n cap \nghea]`ßi spaima-mi sac` glasul meu.Eu \i rup v`lul de pe fa]`…Tresar – \ncremenesc – sunt eu.………………………………………De-atunci, ca-n somn eu \mblu ziuaßi uit ce spun adeseori;ßoptesc cuvinte nen]eleseßi parc-a[tept ceva – s` mor?

EU NU CRED NICI çN IEHOVA

Eu nu cred nici \n Iehova,Nici \n Buddha–Sakya-Muni,Nici \n via]`, nici \n moarte,Nici \n stingere ca unii.

Visuri sunt [i unul [-altul,ßi tot una mi-este mieDe-oi trì \n veci pe lume,De-oi muri \n vecinicie.

Toate-aceste taine sfinte– Pentru om fr~nturi de limb` –çn z`dar g~nde[ti, c`ci g~ndul,Zù, nimic \n lume schimb`.

ßi fiindc` \n nimicaEu nu cred – o, da]i-mi pace!Fac astfel cum mie-mi pareßi face]i precum v` place.

426 M. Eminescu

Nu m`-nc~nta]i nici cu clasici,Nici cu stil curat [i antic –Toate-mi sunt de o potriv`,Eu r`m~n ce-am fost: romantic.

MUREßANU(Mure[anu singur \ntr-o p`dure. Pe o muche de deal o biseric` veche c-unturn de piatr`. Noapte, lun`. Orologiul bisericei bate miezul nop]ii.)

MUREßANU

çn turnul vechi de piatr` cu inima de-aram`Se zbate miaz`noaptea… iar prin a lumei vam`Nici suflete nu intr`, nici suflete nu ies –ßi somnul, frate-al mor]ii, cu ochii plini d-eres,Prin regia g~ndirei nenfiin]ate treceßi moaie-n lac de visuri aripa lui cea rece;Cu g~nd f`r- de fiin]` a lumii frunte-atinge –çi minte fericirea, mizeria i-o stinge.C~nd totul doarme-n zvonul izvorului de paceUn ochi e treaz \n noapte, o inim` nu tace.ßi azi \ndrept acelea[i crude-ntreb`ri la soarteß-asam`n \ntreolalt` via]` [i cu moarte…ßi-n cump`na g~ndirii-mi nimica nu se schimb`,C`ci \ntre am~ndou` st` neclintita limb`.De mult a lumei vorbe eu nu le mai ascult,Nimic e pentru mine, ce pentru ea e mult.Viitorul un trecut mi-i pe care-l v`d \ntors.Acela[i [ir de patimi s-a tors [i s-a retorsDe m~nile uscate a vremi-mb`tr~nite…ßi clare-s pentru mine enigmele-nc~lcite…Nu-ntreb de ce \n lume nu ni e dat de soarteNoroc f`r- de durere, via]` f`r- de moarte –Am pus de mult deoparte acele roase c`r]iCe spun c-a vie]ii file au ve[nic dou` p`r]i,

427Versuri l ir ice

C` f`r- de lacrimi nu e nici ochiul cel mai vesel –Acest noian g~ndirea-mi \n sama altor lese-l;Nimic din lumea asta cu ele nu se schimb` –Cu dezleg`ri ciudate [i cu fr~nturi de limbÒcupe-se copiii… Eu pun o \ntrebareNu nou`, \ns` dreapt`, nu liber`, ci mare.Via]a, moartea noastr` noi le ]inem \n m~ni,Pe ele deopotriv` noi ne sim]im st`p~ni –O cup` cu otrav`, un glonte, un pumnarNe scap` deopotriv` de-al vie]ii lung amar.Nu cer de fericire \n lume s` am parte,C`ci fericir-a lumii, \nchipuiri de[arte!Via]a noastr` \ns`, oric~t de neagr` fie,Ea \mpline[te oare \n lume vo solie?E scop \n via]a noastr` – vun scop al m~ntuirei?Ne-njunghiem fiin]a pe-altarul omenirei?A g~ndului lucire, a inimei b`taieRidic` un grùnte din sarcina greoaieMizeriei comune? Trìnd cu doru-n s~nPe altu-n ast` lume \l doare mai pu]in?De \]i jertfe[ti via]a, tu, pentru un popor,Au sarcina vie]ii purta-va mai u[or?A tale lacrimi crude, a tale crude chinuriçi schimb` poate-n tain` prescrisele destinuri?Ai tu vro ]int`-n lume – amara ta suflareAu face-l-va pe d~nsul – de nu ferice – mare?O, eu nu cer norocul, dar cer s` m` \nve]iCa via]a-mi pre] s` aib` [i moartea-mi s-aib` pre].S` nu zic despre nime ce despre om s-a zis:C`-i visul unei umbre [i umbra unui vis!…Bolnav \n al meu suflet, cu inima bolnav`,Eu scormolesc \n minte-mi a g~ndurilor lav`,çnchin a mea via]` la sc~rb` [i-ntristareßi-mi t~r~i printre anii-mi nefasta ar`tare…– Prea bun pentru-a fi mare, prea m~ndru spre-a fi mic –Via]a-mi, cum o duce tot omul de nimic,Supus doar ca neal]ii la suferin]e grele,Unind cu ele [tirea nimicniciei mele.

428 M. Eminescu

La ce? Oare un glonte, otrava, un pumnar,Nu sting deopotriv` o lume de amar?O, p~rghie a lumii, ce torci al vremei fir,Te chem cu desperare \n pieptu-mi – cu delir,R`spunde-mi cine-i suflet al lumei? Dumnezeul?Orbirea? nep`sarea? E binele – e rùl?Tu taci!… [i piatra tace… [i tu e[ti piatr`… Bine,Mi-oi chinui dar mintea – s` r`spund pentru tine.

Orbirea? nep`sarea?… Nevinovat-orbireC~t de frumos [i-anume tocmit-a a lui fire!Creat-a lupul aprig el pentru mielul bl~nd,Carne cu ochi creat-a el pentru cel fl`m~nd,Natura-i fericire [i vecinic e \n pace –ßi leul [i cu taurul demult stau s` se-mpace –Iar omul, ce-i f`ptur` aleas`, are-anumeUn creier [i un suflet – pentru dureri \n lume;Ce simpl` nep`sare, nevinovat-orbire,Concordie etern`, un rai de fericire –Dar nu – ce zic? Tu bl`stemi, poete… Cat` bine,C`ci lumea e creat` anume pentru bine.N-o spun aceasta popii [i c`r]ile lor vechi,De mii de ani nu sun` legenda \n urechi?Nu vezi tu c` virtutea g`se[te-a ei r`splat`,R`splat` ce de oameni [i cer e-nvidiat`?R`splat` prea frumoas`: un giulgi [i patru sc~nduri.¥i-e \ndem~n`-n nuntru, [i scapi de multe g~nduri,De g~nduri f`r` noim`… Pentru a[a comoar`Treci \nsetat pe l~ng` a vie]ii dulci izvoar`…ßi-atunci atuncea popii vorbit-au foarte drept:De[ert`ciuni sunt toate c~nd moartea ]i-i \n piept.Dar s` vedem acuma \n lungi secolii tìCe crud` r`spl`tire p`strat-ai celor rì?Omoar` fericirea unui popor,… alungÀ veacurilor pace pe vreme \ndelung`ßi e[ti erou… Fii m~ndru, \nchipuit, dar cat`Ca nimeni s` ating` fiin]a \ng~mfat`,Atunci ai sim] de-onoare. Dispre]uie[te via]a,çnclin`-te de sara [i p~n` diminea]a,

429Versuri l ir ice

Trufa[ule obscure – te crede sf~nt [-ales,Un om din alt` carne f`cut – [i cu eres,Poporul se-nchina-va chiar la a tale oase.çnvie, m`gule[te tu patimi du[m`noase,Invidia [i ura boteaz`-le virtu]i,Nume[te brav pe g~de, iste]i pe cei astu]i,Din patimi a mul]imei f` scar` de m`rire,ßi te-or urma cu to]ii \n vecinic` orbire.C-o fraz` lingu[e[te de[ert`ciunea lor,Din risipite roiuri atunci faci un popor.Fii dinainte sigur, la rele el urma-va,Cu s~nge [i cenu[` p`m~ntul pres`ra-va.Fere[te-te de una… S` te fereasc` ceriulCa-ntr-un moment de-uitare s` li spui adev`rul…Te-or r`stigni pe cruce, te-or huidui cu pietre,Vor risipi cenu[a iubitei tale vetre,ßi te vei stinge mizer… de nimenea j`lit…

Nu vezi ce drept e astfel? Ce bine e-mp`r]itP`m~ntul? – Pro[ti de-o parte, de alta cei [ire]i.ßi patimilor rele ace[tiia dau pre]…Nu merit` n`t~ngii s` fie st`p~ni]i,Sau pentru o idee s` fie ei jertfi]i?Mai de dorit ce soarte pot ei s` aib`-n lumeDec~t s`-i duc`-n lupte un mare, un sf~nt nume?Un nume! Ce-i mai mare dec~t un nume oare?Pentru-un astfel de lucru se junghie popoare.

çn m~n` de vei prinde-a istoriilor carte,çn ea atunci vedea-vei un falnic op de arte,Vedea-vei cum sub ochi-]i \n plin se desf`[oar`Tot patime de laud`: c` vremea se m`soar`Dup` a rùt`]ii p`[ire… Rù [i ur`Dac` nu sunt, nu este istorie. Sperjur`,Invidioas`, crud`, de s~nge \nsetatÈ omenirea-ntreag`… o ras` blestemat`,F`cut` numai bine spre-a st`p~nii p`m~ntul…C`ci rùt`]ii sale \i datore[te-anumeC`-i spit`-nalt`-n scara fiin]elor din lumeAceasta este taina \n sufletul f`pturei…

430 M. Eminescu

Ce plan ad~nc!… ce minte! ce ochi e colo sus!Cum \n s`m~n]a dulce a patimei a pusPuterea de via]`… Astfel frumosul planUn an de \l descarc`, l-\ncarc` iar alt anSpre vecinic`-mplinire… ßi \n ureche-mi bate:C` s~mburele lumii e-eterna rùtate!!C~nta]i-o dar, popoar`! çn glasu-ad~nc al straneiVoi mesteca legenda cea veche a Satanei.O, Satan! geniu m~ndru, etern, al desper`rii,Cu gem`tul tù aspru ca murmurele m`rii…Pricep acum z~mbirea ta trist`, vorb-amar`:„C` tot ce \n lume e vrednic ca s` piar`…“Tu ai smuncit infernul ca s`-l arunci \n stele.Cu c~rduri uria[e te-ai \n`l]at, rebele,Ai scos din r`d`cine marea s-o-mpro[ti \n soare,Ai vrut s-arunci \n haos sistemele solare…ßtiai c` rùtatea etern`-n ceruri tron`,C` secole n`t~nge cu spaim` o-ncoron`!O, de-a[ vedea furtuna c` stelele desprinde,C`-n cer talazuri nalte de negur` \ntinde,C` prin acele neguri demonii-n stoluri zboar`ßi lumea din ad~ncuri o scutur` u[oar`Ca pleava… Cerul cu sorii lui decade,T~r~nd cu sine timpul cu miile-i decade,Se-nmorm~nteaz`-n haos \ntins f`r` de fine,C`z~nd negre [i stinse surpatele lumine.

Neantul se \ntindePe spa]iuri de[erte, pe lumile murinde.V`z~ndu-te strigarea-a[ de-un dor nebun cuprins:M`rire ]ie, Satan, de trei ori, ai \nvins!Atuncea m` prime[te prin \ngerii pieirei,M`-nva]` [i pe mine cuv~ntul nimicireiAd~nc, demonic, rece. ¥i-o jur – ast` [tiin]Èu a[ striga-o-n lume c-o crunt` u[urin]`…Atunci negre[te, soare… Atunci s` tremuri, cer…Atuncea saluta-voi eternul adev`r…ßi liber, mare, m~ndru prin condamnarea lui,A cerurilor scar` \n zbor am s` o sui…

431Versuri l ir ice

S` strig cu r`zbunarea pe buze-n lumi de[arte:Te blastem, c`ci \n lume de via]` avui parte!!

(fulgere)O, fulger`-m` numai… o, joac` comedieComediant b`tr~ne cu glas de vijelie!Nu vezi c` nu po]i face tu vun mai mare bineDec~t pe vecinicie s` m` omori pe mine?Au vezi tu c` eu tremur, dar vezi – mai cred \n moarte –Ai fi prea bl~nd s` ai tu \n m~n`-]i ast` soarte.A[ r~de-atunci via]a, muncind-o cu dispre].A[ omor\ \n mine o sut` de vie]i.Muncind \n mine \nsumi al firei orice nerv,Pieirea cea etern` \n pieptu-mi s` o serv…Dar, vai, tu [tii prea bine c` n-am s` mor pe veci –C` vis e a ta moarte cu slabe m~ni [i reci.La sor]i va pune iar`[i prin lumile din cerDurerea mea cumplit` – un vecinic Ahasver,Ca cu acela[i suflet din nou s` reapar`Migra]iei eterne unealt` de ocar`…Puternice, b`tr~ne, gigante – un pitic,C`ci tu nu e[ti \n stare s` nimice[ti nimic.(El cade obosit pe un trunchi vechi [i-[i acoper` ochii cu m~na.S-aude o muzic` dulce.)

VISURILE

(Sopran)

Somn,Tu al nop]ilor domn!Ne d` prin a g~ndului cea]`

Via]`.

Vezi,Noi suntem tot tineri [i trezi,Zidim \ntr-o clip` din spume

O lume.Lac,

432 M. Eminescu

Pe care \n c~nt se desfacCu dulci [i armonice glasuri

Talazuri.

ßtim,Pustiul sub ochi s`-l l`]im,Mai este vro m~n` mìastr`

C-a noastr`?

Vinßi d`-ni porunca ta lin,Urma-vom fantastice planuri

Prin ramuri!

SOMNUL(basso)

Sun` v~nt prin frunzele uscate,Lun` trece-n v~rfuri de copac,

Iar izvoare-ntunecate,çntr-un c~ntec glasu-]i [i-l desfac.

Lun`! Sor`! pe-a lui frunteStai [i farm`c` g~ndirea,S` trìasc`-n vremi c`runteßi s`-[i uite toat` firea.Du-l pe ]`rmul vechi al m`rii,F`-l c`lug`r trist [i slab,çl \nchin` lin uit`rii,D` vie]ii alt prohab,

Du-te! Du-te!

VÅNTUL

(Bariton)

Pl~ng,Fr~ng,

Crengi uscate;

433Versuri l ir ice

Trec,Plec,Ramuri;

Bat \n geamuriCu-a mea m~n` fermecat`.Eu m` uit printre ferestreCum \ncunjur oameni masaßi cu degete mìestreEu li spariu toat` casa.C~nd ca lupul urlu jalnic,C~nd ca m~]a-ncet eu miaunßi trezesc din vis motanulCare toarce sub un scaun,

SuntV~nt,Pl~ng,Fr~ng

Sperios vo creang-uscat`

IZVORUL(tenor)Izvor,

Din munte cobor,C~nd v~ntul vo ramur` farm`

Fac larm`!(Cerul se coboar`. Armonie. Schimbare.)

SCENA ISara. Furtun`

MUREßANU

(singur)

Cum norii strig` jalnic [i marea sparge piatr`ßi tunete b`tr~ne pe-a ceriurilor vatr`Pocnesc cu-a lor ciocane, mo[negi [i falnici fauri,Ei fùresc furtunei coroana ei de aur…

434 M. Eminescu

Se zv~rcole \n valuri marea cea sur`-n vecißi \n de st~nci schelete, b`tr~ne, slabe, seci,Ea aiurind love[te.

Colo [i-nal]` surCastelul lung [i rece fantasticul lui mur.L-a fulgerelor fug` se v`d bol]ile sparte,Iluminate gùri pe genera]ii moarte…Ah, \n fereasta veche apare-ades, ades,Un \nger, o femeie cu chip a[a ales!Dar cine-i ea? Ce vine, ce caut`-n castelC~nd marea \[i r`stoarn` sufletul ei rebelßi pintre st~nci de piatr` se scutur` de spumeßi mi[c`-nfuriat` a valurilor lume…

(Un chip s-arat`-n castel.)ßi-n noaptea care url` cu surda ei ureche,Prive[te ca o lun` din zidurile veche?E ca [i c~nd r`sare \n jur \ntunecat`De-a murilor colosuri, pin care se arat`Zugr`vind dulcea, trista, sura lor m`re]ie.Coboar` din ruine c`ci m` \nchin eu, ]ie!Din crengi de g~nduri negre o floare se desprinde –Prime[te-o: e iubirea-mi, [i inima-mi [i-o-ntinde.Cobori din \n`l]ime: te-ador, te rog, te-nvocCu p`ru-n flori albastre, pe frunte-o stea de foc.O, stai! o, vino scump`, ca fruntea s`-]i dezmierdßi-n ochii mari alba[tri fiin]a s` mi-o pierd…Te-ai dus! te-ai dus! o, mare, \nghite-m`, m` sfarm`,çmi am`ge[te mintea cu-a valurilor larm`.

(Chipul dispare.)(El se urc` \n luntre [i \i d` drumul pe mare.

Se-nsenin`. S-aude glas de corn.)

REGELE SOMN

R`sun` corn de aur [i \mple noaptea clar`Cu chipuri r`t`cite din lumea solitarÀ codrilor… \n c~rduri veni]i, genii [`galnici,Ce-acum \mple]i p`m~ntul cu sunetele jalnici,Acum ascun[i \n umbr` sau tupila]i sub foaie,

435Versuri l ir ice

Pi[ca]i picioarele-albe a fetelor b`laie,ßi zimbrii z~nei Dochii, pe frun]i cu stem` mare,ßi voi, cai albi ai m`rii, cu coame de ninsoare…çnvie codru! Duhuri cu suflet de miresme,Zbura]i prin crenge negre ca str`vezie iesme,Cu sunetul de pasuri s-aduc` pasul numa,Pe corpuri albe hain` de diamantin` brum`S` sc`nteie \n umbr`, s` sp~nzure feeric –Trece]i \ncet pin aer c`lc~nd pe \ntuneric.

(el se uit` pe mare)Din insule bogate sf~[iind apa, ieseO luntre cu v~ntrele ce sp~nzur`, sumese.Se leg`n vis`torii copaci de chiparosCu frunza lor cea neagr` uit~ndu-se \n jos,çn ape… Iar prin crenge de-un verde-ad~nc de jaleSe-oglind`-n ap-albastr` de aur portocale.ßi parc` glas de clopot \nfioreaz` sara;Pe-a st~ncilor lungi col]uri apusul se coboar`;Stau aurite-n aer… [i-a serei rumenireSe-apleac` [i-nro[e[te a m`rii \ncre]ire…ßi insulele m~ndre [i de dumbrave plinePar sarcofage nalte plutind pe-unde senine,Acoperite numai cu flori [i cu poieneUrie[e[ti… Acuma se-nchid a serei gene,Apele devin sure… [i-n bl~nda lor c~ntareDispar ca sarcofage insulele \n mare.

……………………………………………

Ce loc! B`tr~ne st~nce ridic-a lor scheleteDe piatr`, ce de valuri [i v~ntu-s sf~[iete.Un templu \n ruin` de ap` \necatPe jum`tate… St~lpii [i murul f`r~matStau \n cur~nd s` cad`… ßi \n ast` ruin`Pin scorburi de p`rete, \n neagra vizuin`,Trìe[te-acest c`lug`r… Apari, tu, lun`-n cerßi f` din vis via]`, din umbre adev`r!

(luna apare)

436 M. Eminescu

UNDELE(c~nt`)

Noi, undele cre]e,Venim, venim,

çn st~nci m`re]eIzbim, izbim.

ß-a noastr` suflareE v~nt! e v~nt!

Dar na[tem pe mareUn c~nt, un c~nt.

DELFINUL(se-arat` din ap` un t~n`r frumos)

Ondin`,Cu ochi de albastr` lumin`,Cu p`rul tù lung, un tezaur

De aur.

Tu, prad`Cu piep]ii tì dulci de z`pad`,Te-oi prinde pe mare vrodat`,

ßirat`!

AtunceSim]i-vei duioasele munce,Cu care-al meu suflet \n flam`

Te cheam`.

ONDINADelfine,

Tu crainic al m`rii regine,De-ai fi credincios, cu iubire,

Un mire;Voioas`

Urmare-a[ privirea-]i frumoas`,¥i-a[ da s~nul alb de z`pad`

Ca prad`.

437Versuri l ir ice

DELFINULOndin`,

Tu dulce copil`, o, vin`,Nu vezi c` Delfinul tù moare

çn mare?

ONDINAVedea-vom!

S` c~nte Sirena ruga-vom,De nu vei iubi-o – \mi fur`

O gur`!

AtunceO und` \n bra]e-]i m-arunce,C`ci [tiu a iubi eu prea bine,

Delfine.Ascult`!

De vreme-ndelung` [i mult`çn sufletul meu eu te-am str~ns –

M-ai \nvins.

AMÅNDOI

Tu, ce e[ti zeilor suror` gemene,Cu linul pas,

Nu are nimene un c~nt s` semeneCu al tù glas.

Spune-ne c~ntecul ce-n nop]i lunaticeAdese-l c~n]i,

C~nd luna tremur` pin ce]i apatece,Pin codri sfin]i.

SIRENA

Vin iubite! Congiura-voiCu-al meu bra] al tù grumazßi lipi-voi a mea fa]`De-arz`torul tù obraz.

438 M. Eminescu

Vin, iubite, multe numeM~ng~ioase \]i p`strez,Visul vie]ii mele esteTu ferice s` te vezi.

De ce-ntorci tu ochi-n laturiDe cuv~ntul meu gonit?Nici visezi c~t po]i \n lumeTu s` fii de fericit.

Zi [i noapte st` la tineAl meu g~nd nem~ng~iet,C`ci tot sufletu-mi te cereßi \n g~nd te chem \ncet.

Vino, vino, mult iubite,Pe-al meu s~n s` te dezmierdßi \n ochii tì cei negriEu privirea s` mi-o pierd.

S`-mi pun gura la urecheßi s`-]i spun c` te iubesc,C` de drag ce-mi e[ti, copile,Eu din ochi te pr`p`desc.

(Ondina [i-a l`sat vis`toare capul pe spate, pe um`rul lui Delfin,care o s`rut`.)

REGELE SOMN

A m`rii unde-albastre alunec`-nspumateßi fulger`-n caden]`… O, dulce voluptateA nop]ilor… Acuma v`d luntrea de departeCum cu-al ei plisc \n brazde pe unde le \mparte.C`lug`ru-i… çn manta-i \nf`[urat viseaz`,Al valurilor zgomot ]~[nind \l saluteaz`ßi lebede-argintoase pe planul m`rii-l trag,– Pe frunte-i e-mpletit` o ramur` de fag.

439Versuri l ir ice

Plutind cu repejune sub palida luminÀ lunei… pe-nmiirea a undelor senin`Se pare cum c` este al m`rii Dumnezeu,Bl~nd \ng~nat de lebezi \n m~ndrul visul sù.Din insulele sfinte str`bat c~nt`ri ferice,Noroc [i desperare le v`d unite-aice…Acum pe-un stan de piatr` din luntre el coboar`ßi barba lui cea alb` pe piept se desf`[oar`,ßi-n dou` despicat` de v~nt e r`scolit`…

(S-aude glasul)

CåLUGåRULUI

(basso)

R`sai din a ta noapte, copil` mult iubit`.(intr` \n scen`)

E un strìn aice… [i ca m`rg`ritarulE fa]a lui cea alb`, de-argint \i e talarul,Pe umerii de marmur aripe se disfac,Pe fruntea lui, \n p`ru-i, flori ro[ie de mac…Cine e[ti tu, strìne, cu negri ochi sub gene?

REGELE SOMN

Eu?… Eu sunt fericirea vie]ii p`m~ntene.

CåLUGåRULAicea nu ]i-e locul, norocul eu nu-l caut,A lumii glasuri multe [i glasul tù eu n-aud…Nu vezi tu, barba-mi alb` [i ochii mei… [i gurÀbia urmeaz` \nc` a g~ndului m`sur`.Eu nu cred \n nimica [i nu cred bl~ndei gureCe-mi minte fericirea… Te du! Te du aiure!

REGELE SOMN(z~mbind)

Tu spui… Prive[te-n juru-]i… lumea-i o feerie.

440 M. Eminescu

Te duc prin fericire [i inima-]i n-o [tie,Dar vezi… nu vezi tu colo… apare-un chip d-om`t…Cu glasu-i ea te cheam` \ncet… tot mai \ncet…Auzi! V~ntu-n ruine [i undele se vaier,De m~ne diafane, nu vezi, duse prin aer,Colo f`clii de smoal`, lumini de ro[ii tor]iiCe noaptea o p`teaz` \n trist l`ca[ul mor]ii.Ad~ncul \ntuneric \l taie, \l r`re[te,ßi fulger`-n columne [i bol]ile ro[e[te.Acum, acum ea iar`[i pin tremur~nde facleCoboar` sc`ri de piatr` a uria[ei racle…

CåLUGåRUL(\n estas)

E alb`!-n \ntuneric v`d chipul ei lucindCa pe o tabl` neagr` o umbr` de argint.

(Regele Somn dispare.)Tu, taina nop]ii mele, tu, blond copil din ceriuri,Cu glasul tù ca glasul duioaselor misteruri,Oh, vino, vino iar`[i, ca s` te str~ng la piept,Copil cu p`r de aur, cu ochiul \n]elept…O, tu! Cum e[ti frumoas`, cum te cobori din stele,Mizeria-mi s-o cau]i [i dorul vie]ii mele,Un \nger e[ti, un suflet ce-i r`t`cit demult,Al c`rui glas de noapte eu noaptea \l ascult!O, cine e[ti? çmi spune, de ce m` prinzi \n bra]e,De ce z~mbirea lin` e-amor [i e dulcea]`?De ce cuv~ntul buzei e lamur` de miere?De ce-mi \ntinzi tu gura c~nd sufletu-mi te cere?ßi s~nul tù de marmur la[i prad` gurei mele,ßi buclele-]i \n valuri ca s` m` joc cu ele?…O, vin- a mea iubit`! eu \ngenunchi, m`-nchin,Eu te ador cu moartea \n suflet…

CHIPUL

Vin! eu vin.Sufletu-mi \n vecia-i atras de-a ta chemare,

441Versuri l ir ice

Din noaptea nefiin]ei \nfiorat apare…Acolo el de veacuri, de \ngeri salutatTrecea – un basmu palid – cu stele coronat.Dar auzi o rug`, o dulce rug: -a ta!La al tù glas de jale lumina tremura;Chiar Dumnezeu ce-adie \n ceru-i \nfloritAscult` bl~nda rug`, ce trece lini[titPrin nop]ile-nstelate – o muzic` de visCe-nund` fa]a-i veche cu-n dureros suris.ßi inima-i b`tr~n` din nou o mai inspir`De cuget` lumi nou` – cum cuget` o lirÈternele-i armonii… ß-acele c~nturi plineDe-amor, de inspirare, le \ndreptai la mineßi am urmat c~nt`rii… fiin]a mea apareß-arunc` umbra-i trist` pe fruntea ta cea mare.G~ndirile-]i m`re]e \n g~ndul meu cuprind,La sufletu-]i de flac`ri eu sufletu-mi aprind…C`ci te iubesc… ce vrei tu? [i lacrima ta clar`Preface-eterna-mi noapte \n dulce zi de var`.ßi glasu-]i ce p`trunde \n doliu p~n la cerçmi d` un trai… \n dulcea-i durere, efemer…O-ndelunge[te numai amorul tù cel sf~nt,Pe-a tale nop]i eu num`r zilele-mi pe p`m~nt…A tale g~nduri, visuri, dorin]i-s lumea mea,Sunt umbr` a c~nt`rii-]i, o slab` umbr-abia,O, m` iube[te numai, te rog, cu fiin]a-ntreag`,Precum o stea murind` la univers se roag`.

CåLUGåRUL

C~nd tu z~mbe[ti eu tremur, c~nd tu vorbe[ti eu tac,E[ti glas g~ndirei mele… g~ndirile-mi displacDe nu sunt ale tale… [i bl`stem a mea minteC` nu e ca [i tine, senin` [i cuminte…Oh, vino! Vin’ [-acuma… sur~de-mi, ah, sur~de,Vorbe[te-ncet… la vorba-]i eu ochii-mi voi \nchide,C`ci nu pot deodat` cuprinde-a ta frumse]e…De-aud… nu pot s` caut z~mbirea bl~ndei fe]e,De v`d a ta cereasc`, armonic-ar`tare,

442 M. Eminescu

Urechea mea e surd` [i gura-mi glas nu are…O, \nger! stea din ceriuri… nemaig~ndit`! scump`!O! sufletul din pieptu-mi spre tine s` se rumpÀr vrea… Dar cine e[ti tu? o, mi[c` a ta buz`,E[ti \ngeru-mi de paz`, e[ti Dumnezeu, e[ti muz`?

CHIPUL

Nu cerceta zadarnic, nefericite… TainÈ frumuse]ea vie]ii-mi [i-a sufletului hain`.çn tain` e amoru-]i… [i-n vecinic \ntunericVa r`m~nea fiin]a-mi pentru-al tù ochi himericUrmeaz`-m` \n luntrea ce dus` e de lebeziPe undele oceaniei, ce furtunoase, repezi,Ne-or duce-n dep`rtare… N-auzi un jalnic ]ipet?R`sun` lung din noaptea str`vechiului Egipet.

(Ei intr`-n luntre. Aceasta e tras` de lebede. C`lug`rul [ade ]iind de m~n`Chipul, ce st` \n picioare.)

REGELE SOMN

Nu [tii cine e d~nsa? – Un cap`t e de a]`,Din sufletul naturii care ni d` via]`;çn orice fiin]` este, de[i nu [tii, ascete.Nu po]i s` [tergi via]a cu-al g~ndului burete…Reneag` a ta via]`, dispre]uie[te-o-n piept…Din raze se \ncheag` [i-]i vine \nderept.Renun]i la fericire? – dar ea-i un vecinic vis.De fuge ziua – vine c~nd ochii ]i-ai \nchis.Oric~t te scuturi, oame, nu-]i po]i ie[i din piele,C`ci te fac juc`ria zburd`lniciei mele.Acopere tu ziua cu-a g~ndului tù cea]` –Eu vecinic treaz, din visu-]i voi face o via]`.

(Cortina cade. S-aude de departe c~nt~nd:)

Ondin`Cu ochii de dulce lumin`,Cu p`rul tù lung, un tezaur

De aur.

443Versuri l ir ice

CÅNTEC VECHI

Vino, scump`, de prive[teDorul tù cum m` munce[te.Nici defel cum nu m` las`Nici s` intru sara-n cas`,Ci din a[ternut m` scoal`,Ca pe-un p`tima[ de boal`,ßi m` face de alergNe[tiind pe unde merg.C~nd \n zori de diminea]`,M` visez cu tine-n bra]`,C~nd te str~ng s` nu te pierdßi te chem [i te dezmierd.Ars deodat` sar din pat,Singurel m-am de[teptat,Suspin~nd [i ame]it,M` simt mai nenorocit.Sunt de carne, nu-s de fier!Ce s` fac ca s` nu pier.C`ci r`nit sunt de amor,De nici tìesc, nici nu mor:Somnul meu nu este somn,Nici pe mine nu sunt domn.A dormi de sunt pe cale,Z`resc chipul dumitale:O icoan` zugr`vit`Cu mul]i nuri \nchipuit`.

CODRULE, MåRIA-TA

Codrule, M`ria-Ta,Las`-m` sub poala ta,C` nimica n-oi stricaF`r` num-o r`murea,S`-mi at~rn armele-n ea.S` le-at~rn la capul meu,

444 M. Eminescu

Unde mi-oi a[terne eu,Sub cel tei b`tut de v~ntCu floarea p~n-\n p`m~nt,S` m` culc cu fa]a-n susßi s` dorm, dormire-a[ dus;Dar s-aud [i-n visul meu,Drag` codri, glasul tù,Din cea rari[te de fag,Doina r`sun~nd cu drag,Cum jelind se trag`n`,Frunza de mi-o leag`n`,Iar` v~ntul molcomitDe-a vedea c-am adormit,El pin tei va r`scolißi cu flori m-a coperi.

DOINå, DOINå, GREU çMI CAZI

Doin`, doin`, greu \mi caziDin p`durea cea de brazi,ßi cu jale \mi r`suniDin huceagul de aluni,ßi m-adormi, m-adormi cu dragPin frunzi[ul cel de fag.Cine sun`-n cetine,Doini]e, prietene,Diu, diu, diu, de-a codrului,C` doina-i care-o c~ntai –Trag`n`-ne, trag`n`,Frunza-n codru leag`n`.

A FRUMSE¥II TALE FORME…

A frumse]ii tale forme ca un sculptor c~nd le pipìToat` via]a mea trecut`, toat` fiin]a mea o clip`-i,

445Versuri l ir ice

Am uitat de toate, toate, [i nimic nu-mi vine-n minte;Dec~t sufletu-mi s-amestec cu suflarea ta fierbinte;Gura ta ca focul arde, arde ro[ia ta fa]`,R`suflarea ta e-n stare chiar la mor]i s` dea via]`,M~na ta, dulcea ta m~n`, ce o sim]i at~t de mult,Inima-]i, a c`rei tremur, a c`rei b`tì ascult;Tu \ntreag`, c~nd, r`pit` de al tù ad~nc amor,Te-alipe[ti de pieptu-mi, scump`, ca copii de mama lor,Cu-acea m~ndr`, ag`]at` [i s`lbatec` str~nsoareC~nd ca iedera tu tremuri ce stejaru-l \nconjoar`…Tu nu vezi? Nu-]i aflu nume, un cuv~nt \n lumea-ntreag`S`-]i pot spune \nc-o dat`, suflet! c~t \mi e[ti de drag`,C~t de drag`-mi e[ti… Nu \ntreba ce \mi mai bateO! via]a mea trecut` parc-a fost o ciuntitur`!ßi ce dulce dezlegare azi mi-a dat frumoasa-]i gur`,C~nd te ml`dii, c~nd te bucuri [i c~nd r~zi ca visul clarUrm`resc orice mi[care cu un ochi ad~nc, avar,G~ndul meu s` se-ncre]easc` pe-ncre]irea hainei tale,S` r`m~ie-n a mea minte-ad~nc s`pate, ca-n tiparßi s` \mple cu icoane cartea vie]ii-mi de amar.Mult am mai g~ndit odat` [i nimic nu mai g~ndesc,Nu g~ndesc dec~t la tine, dec~t c` eu te iubescßi nici asta chiar, nici asta nu pot zice c` e g~nd,Este \ns`[i a mea via]` azv~rlit` pe p`m~nt.C`ci iubirea mea [i via]a-mi nu sunt lucruri osebite,Ci ca s~ngele cu pieptul astfel ele-s \nfr`]ite:F`r` s~nge nu-i via]`, f`r- de-amorul tù nu-s eu –ßi o clip` f`r` tine chiar de mine \mi e greu,Nu m` vreau pe mine \nsumi, nu vreau lume – toate-s pleav`,De nu e[ti, lumina lunei s-a-nnegrit [i e bolnav`,E[ti al vie]i-mi, al vederii, al auzului meu nerv,ßi venin e a ta lips`, s` m-omor de ea m` serv;De-mi ur`sc suflarea-n mine, de doresc ca tot s` piar`,De doresc s` mor un secol atunci fug de tine-o oar`.Ah! ce e \n tine, care-i taina m~ndri-]i tinere]i,Cum de ai \n al tù suflet ca o sut` de vie]i,Cum de tu s` fii aceea ce-al meu cap \n m~n`-l por]i?De-a[ muri \nviu sub ochii-]i dintr-o sut` de mor]i,S`rutarea gurii tale e ca fagurul de miere,

446 M. Eminescu

Cu c~t gura mea se-nfrupt` cu at~t mai mult o cere,Trìesc lene[ ca o plant` [i acum mintea mea parc`De veninoasa be]ie a g~ndirii se \n]arc`.

FELICITARE LUI SAMSON BODNåRESCU

N-am [tiut cum c` \n ziuaDou`zeci [i [apte iuni,ç[i serbeaz-aniversareaTo]i voinicii [i S`msunii.

çn biseric` asemeniC~t \mblai pe la icoane,N-am v`zut pe sf~ntul SimsonPrea iubitule Samsoane.

ßi afl~nd de-a[a minuneEu scrisei aceste [ire,Dorind mult` s`n`tate,Via]` lung` [i sporire.

ßi spre semn caracudisticç]i trimit aceast` cart`,Iar tu spune printr-un disticCum c` cei absen]i se iart`.

UN LUCEAFåR...

Un luceaf`r, un luceaf`r \nzestrat cu mii de razeçn via]a-mi de-ntuneric a f`cut ca s` se vaz`.Eu privind acea lumin` ca din visuri m` de[teptßi cu bra]ele-am~ndou` c`tr` d~nsa m` \ndrept.Ca o z~n` din poveste ea e nalt` [i u[oar`,E sub]ire [i ginga[` [i din ochi revars` par`,Iar la fa]` e b`laie, p`rul galben cade-n cre],Trandafiri pe fa]` are [i cu z~mbetul iste].

447Versuri l ir ice

POET

S` tot torni la rime rele Cu dactile \n galopuri, Cu g~ndiri nemistuite S` negre[ti mai multe topuri;

ßi c~nd vezi vreo femeie S` te-nchini p~n- la p`m~nt ßi de-a sta ca s`-]i vorbeasc` S` \nghi]i orice cuv~nt;

Nesp`lat, neras s` umbli, ßi rufos [i de[uchiet – Toate-acestea \mpreun` Te arat-a fi poet.

DE CE çN AL MEU SUFLET

De ce \n al meu suflet De ani eu moartea port, De ce mi-e vorba sac`, De ce mi-e ochiul mort?

De ce pustiu mi-e capul, Via]a \ntr-un fel? ßi tu... tu e[ti aceea Ce m` \ntrebi astfel?

CU-AMÅNDOUå MÅNILE…

Cu-am~ndou` m~nile Inima o ]ii ßi \i sim]i b`tìle Repezi, dulci [i vii.

448 M. Eminescu

Ochii-n trup se sperie ßi revars` foc. Ai visat vrodat` tu Astfel de noroc?

Un noroc asemenea Bl~nd [i dureros! Tu iube[ti, copila mea, F`r` chiar s` [tii.

ßI DACå DE CU ZIUå…

ßi dac` de cu ziu` se-nt~mpl` s` te v`z Desigur c` la noapte un tei o s` visez, Iar dac` peste ziu` eu \nt~lnesc un tei çn somnu-mi toat` noaptea te ui]i \n ochii mei.

LUMEA çMI PåREA O CIFRå…

Lumea \mi p`rea o cifr`, oamenii \mi p`reau mor]i,M`[ti, ce r~d dup` comand`, cari ies de dup` por]ißi dispar – p`pu[i mìestre, ce c` sunt nici c` nu [tiußi-ntr-o lume de cadavre cùtam un suflet viu;M` zb`team dorind via]`, cu ce sete eu c`tamPrecum cel ce se \neac` se aca]` de-orice ram.Dibuit-am \n [tiin]e, \n maxime,-n poezie,Dar` toate \mi p`rur` sur`, stearp` teorie.N-aveam scop \n ast` lume, nici aveam ce s` trìescP~n` c~nd... blest`m momentul!... p~n- ce-a fost s` te-nt~lnesc.Oare sunt eu tot acela[i? Singur nu mai m`-n]eleg:De clipirea genei tale putui via]a s` mi-o leg.Eram m~ndru – \njosirea, ba sclavia m` \nve]i:M` dispre]uiesc pe mine... ce mai are ast`zi pre]?çmi p`rea c` \mp`ra]ii sunt pe lume un nimic

449Versuri l ir ice

C`ci ei nu ]ineau \n m~n` degetul tù dulce, mic,çncepusem s-am \n lume ceva ce pl`tea mai multDec~t lumea, dec~t totul ce putusem s` ascult;M` miram, cum de pierdusem ochii pentru tot ce fu?Toate existau sub soare, pentru c` exi[ti [i tu.

O, CHILIA MEA SåRMANå…

O, chilia mea s`rman`, Cu negritul, tristul zid, Dac` n-a]i fi voi \n lume, A[ fi stat s` m` ucid.

Dar voi, cei ce-a]i fost de fa]` C~nd v`rsam lacrimi fierbin]i, Tri[ti pere]i, negri]i de vreme, Voi acuma sunte]i sfin]i.

Sfin]i, c`ci ce-i mai sf~nt \n lume Dec~t c~nd o dulce gur` ç]i [opte[te vorba trist` C`-n sf~r[it [i ea se-ndur`.

CATRENE

C~nd te pierzi \n valul vie]iiTrist la ]`rm doar eu r`m~n: Bra]e f`r` de n`dejde,Nav` f`r` de st`p~n.

*Cum se turbur` izvorul C~nd din el drume]ul bea, Astfel m`-nfioar` dorul C~nd r`sari \n calea mea.

450 M. Eminescu

*Tu e[ti aerul, eu harpa Care tremur` \n v~nt, Tu te mi[ti, eu m` cutremur Cu tot sufletul \n c~nt.

*Eu sunt trubadurul. Lira Este sufletul din tine, Am s` c~nt din al tù suflet S` fac lumea s` suspine.

451Versuri l ir ice

1877

LECTURå

Stam sara la fereast`,Iar stelele prin cea]`Cu tainic` dulcea]`Pe ceruri izvorea.

Citeam pe-o carte veche,Cu mii de negre g~ndurißi literile-n r~nduriPrinsese a juca.

Jos lacul se-ncre]iseSub purpur` t~rzießi valuri verzi de gr~ieSe leg`na pe lan.

O stea din cer albastruTrecu a ei icoan`Din fa]a apei plan`çn fundul diafan…

ßi cred pe \n]eleptulCe-l v`d c`-n carte ziceC`-n lume nu-i ferice,C` toate-s n`luciri…

Deodat` la ureche-miAud [optind copila…Iar v~ntu-ntoarce filaCu negrele g~ndiri.

CODRU ßI SALON

I

Zadarnic fete m~ndre z~mbind cutreier salaßi muzic`-i [i visuri [i farmec \ndelung.

453Versuri l ir ice

çn ochii unui t~n`r s`dit` e r`cealaßi note c~t de bl~nde \n inim`-i n-ajung.

Amicul cel de-o vr~st` p`harul lui \l \mpleßi-l cheam` [i pe d~nsul la masa unde beu;Pe m~nile-am~ndou` el ]ine a lui t~mple,Se uit` pe fereast` cum ninge-ncet… mereu.

Se uit` cum om`tul copaci [i case-ncarc`,Cum v~ntul farm` ramuri zv~rlindu-le-n fere[ti,Atunci i se n`zare un vis frumos… [i parc`Revede tinere]ea-i cu ochii suflete[ti.

Colo \n dep`rtare e valea lui natal`,Cu codri plini de umbr`, cu r~pe f`r` fund,Unde izvoar` albe murmur` cu sfial`ßi scap`r-argintie lovindu-se de prund.

Ar vrea ca s` mai vad` colibele de paiePrin st~nce \ncuibate, ce mai c` se pr`val,C~nd luna dintre nouri, crìasa cea b`laie,Se ridica prin codri din fruntea unui deal.

S` aib-ar vrea colib` de trestii, mititic`,çn ea un pat de sc~nduri, mu[chi verde de covor,Din pragu-i s` se uite la munte cum s-ardic`Cu fruntea lui cea stearp` pierz~ndu-se \n nor.

Ar vrea s` r`t`ceasc` c~mpia \nflorit`,Unde ale lui zile din visuri le-au ]esut;Unde-nv`]a din r~uri o via]` lini[tit`,P`r~nd s` n-aib` cap`t, cum n-are \nceput.

Mama-i [tia at~tea pove[ti, pe c~te fuseTorsese \n via]`… deci ea l-au \nv`]atS` t~lcuiasc` semne [i-a p`s`rilor spuseßi mùrmura cuminte a r~ului curat.

çn curgerea de ape, pe-a frunzelor sunare,çn dulcele-nmiitul al paserilor grai,

454 M. Eminescu

çn murmurul de viespii, ce-n mii de chilioareZidesc o m`n`stire de cear` pentru trai,

De sp~nzur` prin ramuri de s`lcii argintoaseO-ntreag`-mp`r`]ie \n cuib leg`n`tor,A firii dulce limb` de el era-n]eleas`ßi \l \mplea de c~ntec, cum \l \mplea de dor.

Visa copilul… Fruntea-i de-o st~nc` r`zimat`,Privea uimit \n r~ul ce spumega amar,ßi arunca vo piatr` \n apa-nvolburat`.R~dea, c~nta degeaba… pl~ngea chiar \n z`dar.

El vede ierburi nalte \n m~ndr` zi cu soare.Crescute-ajung la br~ul unei copile. LinPrin iarba mare trece [-aminte lu`toarePlive[te flori albastre [i fire de pelin.

Cunun` \mplete[te, o-ncaier` s`lbatecçn pletele \mflate, \n p`rul \nc~lcitßi ochii r~d \n capu-i [i fa]a-i e jeratec –A lanurilor z~n`, cu chip sume], r`stit.

Apoi \n codru trece [i c~nt` doina drag`.S`lbatec este glasu-i, vioi, copil`ros,El sun`-n codru verde, treze[te lumea-ntreag`,Picioarele-i descul]e \ndoaie flori pe jos.

„Ah! cum nu sunt – ea strig` – o pas`re mìastr`Cu penele de aur ca pas`rile-n rai;La Sf~nta Joi m-a[ duce, a[ bate \n fereastr`Cu ciocul [i i-a[ zice cu rug`toriul grai:

S`-mi deie-un m`r, \n care \nchis` e o lume,Palat frumos la munte, \n codri \nfundat,ß-un f`t-frumos de mire, \nalt, cu dulce nume,Din s~nge [i din lapte – fecior de \mp`rat!“

455Versuri l ir ice

Ea c~nt` [i pocne[te \n crengi c-o varg` lung`.O ploaie de flori albe se scutur` pe ea,Un flutur se \nal]`, cu sete ea-l alung`,Cu m~na crengi \ndoaie [i glasu-i r`suna.

Apoi [i-aduce-aminte… era o zi frumoas`…El s-a trezit pe-o punte sub ochii ei de foc…Ea p`ru-[i d`-ntr-o parte din fa]a ru[inoas`,ç[i pleac` ochii timizi [i el a stat pe loc…

Ce s-a-nt~mplat de-atuncea nu vrea s` ]ie minte.Destul c` nu mai este… [i chipul ei cel bl~nd,Z~mbirea-i sfiicioas` [i ochiul ei cuminteSunt duse f`r` urm` de pe acest p`m~nt.

S-a stins. De-aceea \ns` ar vrea \nc` o dat`S` vad` lunca verde, departe valea-n flori,Unde ades pe bra]u-i, \n noaptea \nstelat`,ßedea pe st~nca neagr` spuindu-i ghicitori.

Da, ghicitori, enigme. Ce [tia el pe-atunceDe-a vie]ii grea enigm`, de anii furtuno[i?çn lacu-ad~nc [i neted, \n mijlocul de lunce,P`rea c` vede z~ne cu p`r de aur ro[.

ßi trestia cea nalt` vuind de v~nt mai tare…La glasu-i asculta el ca basme triste, dulci,C~nd re]ele din codru pe cre]ii apei clare,Sc`ld~ndu-se prin papuri l`sau pe valuri fulgi.

II

Trecur` ani. E noapte. çn camera bogat`,Pe-un pat alb ca z`pada, copila sta m`re].O candel` de aur c-un punct de foc arat`Prin umbra str`vezie icoane pe p`re]i.

Culcat` jum`tate, copila cu-ntristareZ~mbe[te. Plete blonde pe umere cobor

456 M. Eminescu

ßi cad pe albe perini, iar ochiul ei cel mareArat` nu amorul – ci setea de amor.

Iar fa]a ei frumoas`-i de-acea albea]` sur`,Brumat` ca-n lucirea unui m`rg`ritar;Pe bra]e de z`pad`, pe s~nii ei se furÀ candelei lumin` mai rar [i tot mai rar.

Iar micile-i picioare ating covorul moaleßi chinuie papucii de-atlaz, care stau jos.L-a patului ei margini cu fruntea-n a ei poaleSta \n genunche d~nsul, privind \ntunecos…

Sub umeri-unei fe]e ca marmura de receSunt umbrele-ntrist`rii, ce-ad~nci l-arat` slab;Prin ochii mari [i negri o \ndoial` trece,Ce fulger` \n tain`, apoi dispare-n grab.

– Din vorba mea nu poate amor s` se aleag`?Nu te iubesc at~ta c~t [tiu s` te iubesc? Ai vrea s` storc din mare am`r`ciunea-ntreag`ßi \ntr-o pic`tur` s-o beau, s`-nnebunesc?

Spre-a \mplini vounul din dorurile tale,Au pot s` fiu, copil`, de trei ori Dumnezeu,ßi ce-au f`cut puternic \n veacurile sale,Aceea \ntr-o clip` s` pot a face eu?

O, de-a[ putea s-amestec a lumii lucruri toate,Dup` a mea voin]` un ceas s` te \nc~nt,Cu susu-n jos ar merge a firii legi bogate,Pustiu ar fi \n ceriuri [i ceriul pe p`m~nt.

ßi la a ta ivire p`rere-ar ziua noapte,Astfel de str`lucit` ai trece-n lanuri verzi,çnc~t numai p~raie ]i-ar povesti cu [oapte,C` \n a ta privire eu min]ile \mi pierz.

457Versuri l ir ice

C~nd ai muri, iubito, c`ci contra mor]ii n-areNici Dumnezeu putere, atuncea cu amarA[ stinge \n gr`mad` sistemele solareßi-n `st morm~nt te-a[ pune ca pe-un m`r`g`ritar.

Iar eu, eu, singuratec \n lumea cea pustie,çn caos f`r` stele [i f`r` de nimic,M-a[ arunca – un demon – s` cad o vecinicie,De-a pururea [i singur de[ertul s`-l despic.

Iar dac` liberate planetele cu-ncetulAr reintra \n via]` \n vechile lor legi,Fiin]ele lor nou` priveasc`-atunci cometul,Nelini[tind cu zboru-i veciile \ntregi.

Fantasm` nesf~r[it` [i totu[i diafan`,Din lume exilat` neafl~nd limanul sù,Demon, gonit de-a pururi de ordinea tiran` –

Acela s` fiu eu.

– S` faci minuni? Nu-i asta. Nu m`-n]elegi, iubite –Pe cre[tetul lui m~ndru ea m~nile [i-a pus.Sunt taine-n ast` lume at~t de neghicite,De-ai spune via]a toat`, tot n-a sf~r[i de spus.

Vezi tu, eu te-a[ vrea tìmid, un bl~nd bìet, s`-mi spun`Cu ochii plini de visuri zadarnice pove[ti,S-adorm plec~ndu-mi t~mpla la t~mpla ta – nebun`!A[a cum te visasem ai fost, dar nu mai e[ti.

P`tate de-ndoiele a vie]ii tale vise –Bìet de-ai fi tu \nc`, la mine s` te-ardic,S` te privesc cu gene pe jum`tate-nchise,Dar nu mai crezi \n visuri, c`ci nu mai crezi nimic.

S` fii un pagi din basme [i eu s` fiu regin`!O, cum a[ fi de bun` [i tu ai fi gentil,Plutire-am lin pe lacul ce doarme \n gr`din`,C`ci eu m` simt copil`, de-ai fi [i tu copil!

458 M. Eminescu

Nu mintea ta, nu ochii, ce fulger`-n t`cere,Nu astea m` \nghea]` de-mi vine ca s` mor.M` doare – nu [tiu… glasul amestecat cu fiere,C`ci sufletu-]i e-o ran`, sufl`rile-]i m` dor.

Ce vrei? çmi pare-n ochi-]i c` v`d o veche vin`.çn vorb` amintirea a unei crude munci,çn inim` e-o parte cu totului strìn` –De-ai fost vrodat` t~n`r, e foarte mult de-atunci!

DIAMANTUL NORDULUI

(Capriccio)

çn lac se oglind` castelul. A ierbiiMolatece valuri le treier` cerbii.çn vechea zidire t`cerea-i [i numaPerdelele-n geamuri sc~nteie ca bruma.

Str`fulger`-n umbr`-i de valuri b`taieAjunse \n fug` de-a lunei v`paie,Ce-n v~rfuri de dealuri acum se ive[teß-a st~ncilor muche pe cer zugr`ve[te.

P`reau urie[i ce \n cuib de balaurP`zea o m`rea]` comoar` de aur,C`ci luna, ce ro[` prin ele r`sare,Comoar` aprins` prin noapte se pare.

Iar lebede albe din negrele trestiiApar domnitorii ai apei acestei,Cu aripi \ntinse o scutur [i-o taieçn cercuri murinde [i brazde b`laie.

Uimit, Cavalerul cu pasuri pripiteçmbla prin umbroase c`r`ri nisipite;Dumbrava [opte[te, izvoar`le sunÀ[teapt`-n amestec vibrare de strun`.

459Versuri l ir ice

V`ratecul aer te-adoarme cu zvonul…Cu dor Cavaleriul prive[te balconul.Cu frunze-nc`rcatu-i [i trec prin ostre]eLiane-nflorite \n feluri de fe]e.

Iar papura mi[c` de-al apei cutreier.çn iarba \nalt` suspin` un greier –Prin v~n`ta umbr`, prin rum`na sar`,çn farmecul firei r`sun` ghitar`:

– Arat`-te-n haina de alb` m`tas`,Ce pare-nc`rcat` c-o brum-argintoas`,S` v`d a ta umbr`-n lumin`-nmuiet`,çn p`rul cel galb`n \nalt-ml`diet`.

çndur`-te, scumpo! \n mine arunc`Viole albastre [i roze de lunc`,Pe coardele-ntinse-a ghitarei s` cad`çn noaptea cea nins` de-a lunei z`pad`.

Iar ochii alba[tri, mari lacrimi a m`rii,S`-ng`duie-n tain` suspinul c~nt`rii;Cobori, adorato! pe inim` cazi-mi,B`laia ta frunte de um`r s`-mi razimi.

E demna ta frunte s` poarte corona,Robit universul s`-i fie – Madonna!çng`duie celui din urm-al tù sclavPl~ng~nd s`-]i s`rute al urmelor prav.

ßi las`-m`-n umbra c`m`ri-]i s` vin,Frumos \mbr`cate cu alb muselin,Iar Cupido pagiul cu palma s-ascundÀ lampei de noapte lucire de nunt`.

Deasupr`-[i aude uscata fo[nireA poalelor lungi de m`tas` sub]ire;Prin flori \i apare, se-nclin` pe gratiiDuioas-ar`tare a mult-adoratei.

460 M. Eminescu

Ghitara lui tace; cu [opot ea spune:– Zadarnic` este iubirea ta, june!De-un farmec legat`-i \ntreaga-mi sim]ire,Iubirea-mi asemeni de-a lui \mplinire.

Oric~t mi-ai fi drag, [i-o jur c`-mi e[ti drag,Un farmec te-opre[te, te leag` de prag…De-aceea de mine s` fugi, Cavalere,ßi uit` c` g~nduri [i doru-mi te cere.

A Nordului mare o piatr` ascunde,Luce[te ca ziua prin negrele-i undeßi cui o va scoate via]a mi-o d`rui;Dar vai! nici s-o vad` nu-i soarta oric`rui.

– O, \nger! el zice [i glasu-i se-neac`ßi dreapta \i scap` pe-a s`biei teac`:Sigur de iubire-]i – m-a[tepte pierzare –Tot scoate-voi piatra luminei din mare!…………………………………………Din Spania pleac`, cu pa[ii pribegi,Prin ]`ri [i ora[e, castele de regi;Abia vede-o ]ar` [i iar`[i o las`,C`ci piatra luminei g~ndirea i-apas`.

De ani e pe cale… Se vede \n fineCuprins de pustiuri, de negur` pline,çncet poticne[te al calului pas,ßi-n noapte departe se pierde-al sù glas.

El vede mun]i m~ndri, asupra c`roraP`durile negre nu [tiu auroraßi toate formeaz` cl`dire \nalt`De st~nci ce gr`mad` stau una pe alt`.

Un munte e poart` [i stre[ini p`durißi sc`rile-s dealuri… çn falnicii muri,Prin aspru arcate boltiri de fereastr`,Priveai o lumin` ca cerul albastr`.

461Versuri l ir ice

Cum marea de valuri nu [tie repaos,Astfel se fr`m~nt` al norilor caos,O stea nu luce[te pe bolta cea larg` –Pornit ca de v~nturi sirepul alearg`.

Un tunet cutremur` lumea-n temei.Venea parc-o oaste c`lare de zei…Cu-a lui erghelie-nspumat` de cai,Vuind vine m~ndrul al m`rilor crai.

Cu g~turi \ntinse sirepi de om`tPrin norii cei negri zburau sp`riet,M~na]i de gigantul cu barb-argintoas`,Ce v~ntul \n dou` despic` frumoas`.

V`z~ndu-l pe t~n`r \nal]` toiagulO aspr` privire i-arunc` mo[neagul,Cumplit amenin]`, \n arc se coboar`ßi piere \n doma-i \nalt solitar`.

Se-ntunec` iar`[i, \n fulger n`zareVedenii uimite palatul cel mare;N`zare b`tr~nul \n bolta ferestii,çn pletele-i albe cunun` de trestii.

Fugea Cavaleriul. Dar codri-n urdieçn urm`-i s-adun` [i iar se-mpr`[tie;C~mpiile [ese alunec` iute,Deasupr`-i s-alung` de fulgere sute,

ßi luna s-azv~rle pe-a norilor vatr`,P~raiele scap`r, bulboanele latr`,Deasupra lui cerul i-alearg` \n urm`ßi stelele-n r~uri gonite, o turm`.

ßi mun]ii b`tr~ni \l urmau \n galopCu st~ncele negre, gigantici ciclopi,Greoaie hurduc` p`m~ntu-n picior,Pr`val de pe umeri p`durile lor.

462 M. Eminescu

Se-ntreab`: Fug eu? sau c` lumea \ntreagÀ rupt-o de fug` nebun`, pribeag`?Sau m`ri subterane duc mun]ii cu sine,Purt~ndu-m-o frunz` pierdut` pe mine?

O dat`-nc` pintenu-nfige – alearg`!…Deodat`… se schimb` \n noaptea cea larg`Privirea… Nainte-i o lume-i deschis`Cu aer v`ratec pe lunce de vis`…

Pe maluri de r~uri ce scap`r` line,El vede castele cu arcuri senineDe marmur` alb` ascunse-n dumbrave.çn cer mi[c` norii auritele nave…

O muzic` trist`, ad~nc-voluptoas`,P`trunde-acea lume de flori [i miroas`;ßi verzile lanuri se leag`n`-n lun`ßi lacuri caden]a c~nt`rilor sun`.

Sub]irile neguri p`reau p~nz`rieDe brum-argintoas`, lucind viorie;ßi florile toate sub ea-ncremeniteRespir` bogate miroase-adormite.

Pe-al codrilor verde, prin bol]ile dese,Prin mreje de frunze seninul se ]ese;ßi apele mi[c` \n p`ture plane –çn funduri viseaz` a lumei icoane.

ßi unde-n dumbrav`-i s`pat` c`rare,O m~ndr` femeie s-arat` c`lare,Pe calul ei graur se-nv~rte[te-n laturi,De dulcea-i privire nu po]i s` te saturi.

çn p`rul ei negru lucesc amor]iteFlori ro[i de jeratic frumos \nc~lcite,Rubine, smaranduri, astfel pres`rate,S`lbatec-o face la fa]` s-arate…

463Versuri l ir ice

ßi ochi de-un albastru, bogat \ntuneric,Ca basme p`g~ne, de-iubire himeric,Lucesc sub o frunte curat` ca ceara –Z~mbirea-i \mbat` ca nop]ile, vara.

Pe codri-nfioar` a ei frumuse]eßi apele fulger cu undele cre]e;Se pare c`-nvie a basmelor vremuri,C`ci lumea-i cuprins` de-un dulce cutremur.

Din nori curge-o bur`, un colb de diamante,Pe vì se a[eaz`, pe dealuri \nante;çn fa]` li-i luna, prin [uiet de [oapteS-ardic` pe cer curcubeie de noapte…

Ea calu-[i al`tur`. m~na \ntinde,Iar p`rul ei negru \ncet se desprindeßi-n valuri de moale m`tas` el cadePe umere albe… Frumos i se [ade!

ßi pl~ns este glasu-i: – „Iubit cavalere,Nu merge la mare, c` mor de durere;çmparte cu mine p`m~ntul [i raiul.“De dor [i de grij` \i tremur` graiul.

– „Iubite dorite, \n bra]ele-mi vinoßi cruda durere din pieptu-mi alin-o!S` fii al meu mire menitu-i de zodiißi ]ie p`strat-am a s~nului rodii.

– çn van, e crìaso! z~mbirea-]i din treac`t,C`ci mintea mea pus-au sim]irilor lac`tßi chipu-]i nu poate p`trunde-n visare-mi.Cu ochii alba[tri amoru-mi nu-l sfaremi.

P`streaz`, crìaso, viclenele sfaturi.çn laturi, frumoas` ispit`, \n laturi!“Ea piere… cu d~nsa castele, dumbrav`…ßi marea-nghe]at` vuie[te grozav`.

464 M. Eminescu

Mi[cate de mare-n strigare m`rea]À Nordului vin caravane de ghea]`…Pe ceruri \n neguri o stea nu s-arat`,Departe doar luna – o galben` pat`.

Cet`]i hrentuite pe ]`ri plutitoare,Cu [iruri de dome, steclind de ninsoare,Schelete-uria[e purt~nd cremeniteCoroane \n col]uri pe capuri h~ite.

Vin regii de Nord cu o[tiri s` se plimbe,Cu chipuri ciuntite [i umere str~mbeßi toat` strigarea, vuirea, sunareaE surd` ca ceriul, e moart` ca marea.

çn domele largi, prin palate de[arteR`sun` doar v~ntul… ca glasuri – departe.ßi spiritul mor]ii eterne-n ruineç[i mi[c` imperiul f`r` de fine.

Ora[ul pe ape-i al zeilor nordici,Cu strade de temple, cu dome [i portici;Dar ast`zi sunt fr~nte boltitele por]i,Pustiu e \n dome – [i zeii sunt mor]i.

El suie un turn ce se nal]` sub lun`,Cu ziduri cr`pate de ger [i furtun`,Se uit` la ceruri, se uit` \n mare…Cu capul \n jos se arunc`… Dispare.

ßi cum amor]e[te [i-nghea]`… suspin`:– O, piatr-a luminei, revars`-mi lumin`!Prin genele-nchise s-arat`, o vedeßi strig`… [i m~na pe d~nsa repede…

O prinde… prin farmec \n jur se-nsenin`,El vede lungi r~uri, c~mpii \n lumin`,Gr`dina din ]ara-i, cu lacu-i, castelu-iCa-n vis, ca aievea i se ar`ta lui.

465Versuri l ir ice

Ce stai cu sfial`, ce nu te apropii,N-auzi cum pe frunze alunec` stropii,ß-aleele scutur de rou` o ploaieIar soarele nal]` \n disc de v`paie?

El sc`rile urc` cu piatra \n m~n`.çn prag \l a[teapt` frumoasa st`p~n`.De g~tu-i s-at~rn`, z~mbind ea \i spune:„Ad~nca-]i durere pieri prin minune.

Dar piatr` mai scump` [i cea-adev`ratÌubirea mea este nestins`, curat`;P`streaz`-mi-o bine… aceasta ]i-o d`rui…“El ochii [i-i freac`, s` vad`,-adev`ru-i?

………………………………………………

ßi drept c`-n mi[carea molaticei ierbiP`[tea \nainte-i o turm` de cerbi.Dar tot nu-i \n ceru-i… Din genele-i brumaCu visul deodat` [-o scutur-acuma.

ç[i scutur` haina cea umed`, plin`.Balconu-l prive[te [i tare suspin`.Z`darnic f`cut-au ghitara parad`:Iñez nici visase s` vie s`-l vad`.

ßi ce-i mai r`m~ne s` fac` s`racul?çn lac s` priveasc` cum joac` malacul?Mai bine prin tufe se fur` cu paz`…Ca nimeni s-auz` [i nimeni s` vaz`.

çn urm`-i o u[`-n balcon se deschide…Prin flori se arat` o gur` ce r~de…Cu fa]a ascuns` \n p`ru-i, [irat`,De-amoru-i prostatec a[a se disfat`.

466 M. Eminescu

467Versuri l ir ice

SåTUL DE LUCRU…(dup` Shakespeare, Sonete, XXVII)

S`tul de lucru caut noaptea patul,Dar al meu suflet un drume] se faceßi pe c~nd trupul doarme-ntins \n pace,Pe-a tale urme l-au \mpins p`catul.

E noapte neagr`-n ochi-mi, totul tace,Dar mintea-mi vede – genele holbate;Ca [i un orb m` simt \n \ntunericßi totu[i \nainte-mi zi se face.

E chipul tù, lumin` necrezut`De frumuse]i, de tain`, cur`]ie,Ce nop]ii reci lucire-i \mprumut`.

Din cauza ta, b`laia mea so]ie,C~t ziulica trupu-odihn` n-are,Iar noaptea sufletul \n cale pleac`.

ALBUMUL

Albumul? Bal mascat cu lume mult`,çn care to]i pe sus \[i poart` nasul,Disimul~ndu-[i mutra, g~ndul, glasul…Cu to]i vorbesc [i nimeni nu ascult`.

ßi eu intrai. M` vezi r`rindu-mi pasul.Un vers \ncerc cu pana mea incult`.Pe masa ta a[ez o foaie smult`,Ce de c~nd e nici n-a visat Parnasul.

Spre-a-]i aminti trecutele petreceri,Condeiu-n m~n` tu mi-l pui cu sil`.De la oricine-un snop de paie seceri,

Apoi te ui]i r~z~nd la c~te-o fil`:Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri,Privind \n vrav prostia imobil`.

SAUVE QUI PEUT(variant`)

Albumul tù e un salon \n careS-adun` fel de fel de lume mult`ßi fiecine a[az-o foaie smult`Din via]a sa, \n versuri r`bd`toare.

Acum dore[ti cu pana mea incult`ßi eu s` trec prin m~ndra adunare?Dar ea de-amicii tì sfial` areßi de-oi vorbi, au cine m` ascult`?

Spre-a-]i aminti trecutele petreceriCondeiu-n m~n` tu mi-l pui cu sila.De la oricare-un snop de fraze seceri,

Apoi le r`sfoie[ti fil` cu fil`.Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri,Privind \n vrav prostia imobil`.

O, RåMÅI, RåMÅI CU BINE

O, r`m~i, r`m~i cu bineDe[i-n sufletu-mi te port,N-avu[i s~nge tu \n vineßi n`scut ai fost tu mort.

Da, amor f`r` de numeCe \n veci am tìnuit,Umbr`-ai fost \n ast` lumeßi o umbr` ai pierit.

468 M. Eminescu

Ce m-apuci de g~t, iubit`,De ce pl~ngi [i de ce tremuri?çn cenu[a p`r`sit`Nu aprinzi tu alte vremuri.

çn z`dar m` ]ii \n bra]e,çn z`dar \mi pl~ngi pe piept,Pentru-a-]i spune neadev`rulAl meu suflet e prea drept.

Am iubit \n tine visulTinere]ei mele scump,Dar se duse tinere]ea-mißi din suflet eu te rump.

Ast`zi trece tinere]ea-mi,Ea \n ochii mei se stinge,Eu te v`d o umbr` albÙn cap alb f`r` de s~nge.

Cu a vie]ii mele flac`riAu trecut [-a ta via]`ßi asupra ta se las`Nendura]ii-mi ochi de ghea]`.

E CEASUL CEL DE TAINå

E ceasul cel de tain`, \n care-inelul sor]ii Une[te-al vie]ii cap`t cu \nceputul mor]ii: Sub piedica aceasta b`tr~nii mor \n pace ßi se concep copiii acei ce se vor face; Cei \nsura]i desigur aceia c` vor na[te; Pe cel f`r- de so]ie iubirea \l va pa[te.

DIN ILIADA

C~nt`-ne, z~n`, a lui Ahil Peleidul m~nie,Care cumplit` f`cu aheilor jale nespus`,

469Versuri l ir ice

Suflete mii viteze de fii de eroi \n AiiAu trimis, pe ei \n[ii de prad` la c~ni l`s~ndu-ißi la paseri. Astfel se-mplini a lui Zeus voin]`Din acea zi c~nd cearta f`cu dezbinare amar`çntre mult divinul Achil [i fiul lui Atreu,Agamemnon, al neamului tot [i al regilor rege.Care din zei a]~]` al dezbinului foc \ntre d~n[ii?Fiul Latonei [i al lui Zeus, m~nios pe rege,El a trimis pierz`toare boli [i moarte prin gloate,Pentru c` atreidul mustrase pe preotul ChriseC~nd acesta veni la Achaici m~ndre cor`biiCa s`-[i r`scumpere fiic-aduc~nd pre]ioasele darurißi cu laurul nemuritorului Phoibos Apolonçncunjur` toiagul de aur. Tare rug` elßi pre ahei, dar mai cu seam` pe cei doiFra]i atrizi, ce erau c`petenii ai limbilor toate.

DIN ODISSEIA

Spune-ne, muz` divin`, de mult iscusitul b`rbat, ceLung r`t`ci dup` ce-au d`r~mat Troada cea sf~nt`.Multe cet`]i de oameni v`zu [i datini deprinse,Multe-n inima lui sup`r`ri pe mare avut-au,Chibzuind pentru sufletul lui, alor sì \nturnare.Dar pe tovar`[i el nu m~ntui cu toat-a lui grij`.Singuri ei g`tir` pieirea prin f`r`delege,C`ci, nebuni, ei boii-au tìet luminosului fiu alLui Hyperion, \nc~t le lu` a-ntoarcerii ziu` –De-aste vorbe[te-ne asemeni pu]in a Cronidului fiic`.To]i ceilal]i prec~t de pieire-au sc`pat, pre acasÈi erau, m~ntui]i de r`zboaie [i de apele m`rii.Numai pre el, doritul de patrie [i de so]ieNimfa m`rea]`-l oprea, minunata z~n` Calipso-nPe[tera cea boltit`, r~vnind de b`rbat ca s`-l aib`.çn rotitoarea plinire de vremuri trecut-au un an azi,De c~nd zeii-ntoarcerea-n ]ar` \i r~nduiseçn Itaca [i tot de nevoie el m~ntuit nu-i

470 M. Eminescu

La iubi]ii lui. To]i zeii-l pl~ng. PoseidaonSingur ]ine m~nie \ntr-una el lui Odisseus,Celui de-o sam` cu zeii, nainte de-a ajunge \n ]ar`-i.

MI-AM ZIDIT MONUMENT…(Hora]iu)

Mi-am zidit monument dec~t acel de fierMult mai trainic [i nalt ca piramizi cere[ti;Ploaia nu-l va m~nca, nici acvilonul slab,Nici al anilor [ir, vremile cari fug.

Nu de tot voi muri, partea mai bun` a meaVa sc`pa de morm~nt...

471Versuri l ir ice

1878

POVESTEA CODRULUI

çmp`rat sl`vit e codrul, Neamuri mii \i cresc sub poale, Toate \nflorind din mila Codrului, M`riei-Sale.

Lun`, Soare [i Luceferi El le poart`-n a lui herb, çmprejuru-i are dame ßi curteni din neamul Cerb.

Crainici, iepurii cei repezi Purt`tori \i sunt de ve[ti, Filomele-i ]in orchestrul ßi izvoare spun pove[ti.

Peste flori, ce cresc \n umbr`, L~ng` ape pe potici, Vezi bej`nii de albine, Armii grele de furnici...

Hai [i noi la craiul, drag`,ßi s` fim din nou copii,Ca norocul [i iubirea S` ne par` juc`rii.

Mi-a p`rea cum c` natura Toat` mintea ei [i-a pus, Dec~t ori[ice p`pu[` S` te fac` mai presus;

Am~ndoi vom merge-n lume R`t`ci]i [i singurei, Ne-om culca l~ng` izvorul Ce r`sare sub un tei;

Adormi-vom, troieni-va Teiul floarea-i peste noi,

473Versuri l ir ice

ßi prin somn auzi-vom bucium De la st~nele de oi.

Mai aproape, mai aproape Noi ne-om str~nge piept la piept... O, auzi cum cheam-acuma Craiul sfatu-i \n]elept!

Peste albele izvoare Luna bate printre ramuri, çmprejuru-ne s-adun` Ale Cur]ii m~ndre neamuri:

Caii m`rii, albi ca spuma, Bouri nal]i cu steme-n frunte, Cerbi cu coarne r`muroase, Ciute sprintene de munte –

ßi pe teiul nostru-ntreab`: Cine suntem, stau la sfaturi, Iar` gazda noastr` zice, D~ndu-[i ramurile-n laturi:

– O, privi]i-i cum viseaz` Visul codrului de fagi! Am~ndoi ca-ntr-o poveste Ei \[i sunt a[a de dragi!

(Convorbiri Literare, XI, 12, 1 martie 1878)

POVESTEA TEIULUI

– Blanca, [tii c` din iubire F`r- de lege te-ai n`scut; Am jurat de la-nceput Pe Hristos s`-l iei de mire!

474 M. Eminescu

çmbr`c~ndu-te-n ve[m~ntu-i, Lep`d~nd via]a lumii, Vei sp`[i gre[ala mumii ßi de-o crim` tu m` m`ntui.

– Traiul lumii, drag` tat`, Cine vor, aceia lese-l, Dar` sufletul mi-e vesel, Tinere]ea luminat`;

Dan]ul, muzica, p`durea, Pe acestea le-ndr`gii, Nu chiliile pustii Unde pl~ngi, g~ndind aiurea!

– ßtiu mai bine ce-]i prie[te, Cum am spus, a[a r`m~ne; Pentru drumul cel de m~ne De cu azi te preg`te[te!

M~na Ea la ochi [i-o ]ine, Toate min]ile-[i adun`, S` ia lumea-n cap, nebun`, Parc-at~ta-i mai r`m~ne.

Calu-i alb, un bun tovar`[, çn[euat a[teapt-afar`, Ea picioru-l pune-n scar` ßi la codru pleac` iar`[i.

Sara vine din arini[ti, Cu miroase o \mbat`, Cerul stelele-[i arat`, Solii dulci ai lungii lini[ti.

Dar prin codri ea p`trunde L~ng` teiul vechi [i sf~nt, Ce cu flori p~n-\n p`m~nt Un izvor vr`jit ascunde.

475Versuri l ir ice

çng~nat de glas de ape C~nt-un corn cu-nduio[are Tot mai tare [i mai tare, Mai aproape, mai aproape;

Iar izvorul, prins de vraj`, R`s`rea, sun~nd din valuri – Sus \n codri de pe dealuri Luna bl~nd` ]ine straj`. –

Ca din farmec Ea tresare, ßi privind uimit`-n l`turi, Vede-un t~n`r chiar al`turi, Pe-un cal negru e c`lare...

Oare ochii ei o mint, Sau aievea-i, adev`ru-i? Flori de tei el are-n p`ru-i ßi la [old un corn de-argint.

Ea privi atunci \n jos, Trece m~na pe la t~mple, Iar` inima-i se \mple De un farmec dureros.

El se da tot mai aproape ßi cer[ea copil`re[te; Al ei suflet se r`pe[te De \nchide-a ei pleoape.

Cu o m~n` \l respinge, Dar se simte prins`-n bra]e, De-o durere, de-o dulcea]` Pieptul, inima-i se str~nge.

Ar striga... [i nu se-ndur`, Capu-i cade pe-a lui um`r, S`rut`ri f`r` de num`r El \i soarbe de pe gur`;

476 M. Eminescu

O dezmiard` [-o \ntreab`, Iar ea fa]a [i-o ascunde, ßi a[a de-ncet r`spunde Cu o voce dulce, slab`.

Tot al`turi c`l`resc, Nu au grija nim`nuia, ßi de dragi unul altuia Ei din ochi se pr`p`desc;

Se tot duc, se duc mereu, Trec din umbr`, pier \n vale, Iar` cornul plin de jale Sun` dulce, sun` greu.

Bl~ndu-i sunet se \mparte Peste vì \mpr`[tiet, Mai \ncet, tot mai \ncet, Mai departe... mai departe...

Sus \n brazii de pe dealuri Luna-n urm` ]ine straj`, Iar izvorul, prins de vraj`, R`s`rea sun~nd din valuri.


SINGURåTATE

Cu perdelele l`sate, ßed la masa mea de brad Focul p~lp~ie \n sob`, Iar` eu pe g~nduri cad.

Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. Amintiri

477Versuri l ir ice

¥~r~iesc \ncet ca greieri Printre negre, vechi zidiri,

Sau cad grele, m~ng~ioase ßi se sfarm`-n suflet trist, Cum \n picuri cade ceara La picioarele lui Crist.

çn odaie prin unghere S-a ]esut pìnjeni[ ßi prin c`r]ile \n vravuri Umbl` [oarecii furi[.

çn aceast` dulce pace çmi ridic privirea-n pod ßi ascult cum \nveli[ul De la c`r]i ei mi le rod.

Ah! de c~te ori voit-am Ca s` sp~nzur lira-n cui ßi un cap`t poeziei ßi pustiului s` pui;

Dar atuncea greieri, [oareci, Cu u[or-m`runtul mers, Readuc melancolia-mi, Iar` ea se face vers.

C~teodat`... prea arare... A t~rziu c~nd arde lampa, Inima din loc \mi sare C~nd aud c` sun` cleampa...

Este Ea. De[arta cas` Dintr-odat`-mi pare plin`, çn privazul negru-al vie]ii-mi E-o icoan` de lumin`.

478 M. Eminescu

ßi mi-i ciud` cum de vremea S` mai treac` se \ndur`, C~nd eu stau [optind cu draga M~n`-n m~n`, gur`-n gur`.


DEPARTE SUNT DE TINE…

Departe sunt de tine [i singur l~ng` foc,Petrec \n minte via]a-mi lipsit` de noroc,Optzeci de ani \mi pare \n lume c-am trìt,C` sunt b`tr~n ca iarna, c` tu vei fi murit.Aducerile-aminte pe suflet cad \n picuri,Rede[tept~nd \n fa]`-mi trecutele nimicuri;Cu degetele-i v~ntul love[te \n fere[ti,Se toarce-n g~ndu-mi firul duioaselor pove[ti,ß-atuncea dinainte-mi prin cea]` parc` treci,Cu ochii mari \n lacrimi, cu m~ni sub]iri [i reciCu bra]ele-am~ndou` de g~tul meu te-aninißi parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...Eu str~ng la piept averea-mi de-amor [i frumuse]i, çn s`rut`ri unim noi s`rmanele vie]i...O! glasul amintirii r`m~ie pururi mut,S` uit pe veci norocul ce-o clip` l-am avut,S` uit cum dup-o clip` din bra]ele-mi te-ai smult...Voi fi b`tr~n [i singur, vei fi murit demult!


ORICARE CAP çNGUST

Oricare cap \ngust un geniu par`-[i,Cu versuri, goale de cuprins, s` plac`ßi, cum dore[te, zgomot mare fac`,Cununi de lauri de la plebe cear`-[i.

479Versuri l ir ice

Ci muza mea cu sine se \mpac`.Eu am un singur, dar iubit tovar`[,ßi lui \nchin a mele [iruri iar`[i,C~ntarea mea, de glorie s`rac`.

C~nd dulci-i ochi pe linii or s-alerge,Va cump`ni \n iambi turnata limb`:Ici va mai pune, dincolo va [terge.

Atuncea ea \n lumea mea se plimb`,Cu-a g~ndurilor mele nav` mergeßi al ei suflet pe al meu [i-l schimb`.

PåREA C-AßTEAPTå…

P`rea c-a[teapt` s-o cuprind \n bra]`ßi fa]a mea cu m~nile-i s-o ieie,Ca s` m` pierd \n ochi-i de femeie,Citind \n ei \ntreaga mea via]`.

Dar c~nd s-o prind, ea n-a voit s` steieCi \ntr-o parte-ntoarse dulcea-i fa]`;P~ndind, cu ochii m`-ntreba istea]`:S`-mi dea o gur`, ori s` nu-mi mai deie?

De-astfel de toane vecinic nu te saturi,Oric~t o rogi, ea tot se d` \n laturiß-abia la urm` parc` tot se-ndur`.

çmprotiviri duioase-a frumuse]iiçn lupte dulci disfac ur~tul vie]ii,Ce n-au amar, fiindc` au m`sur`.

UßOARE SUNT VIE¥ELE MULTÒRA…

U[oare sunt vie]ele multòra.Ei prind din zbor pl`cerea trec`toare,

480 M. Eminescu

çn orice timp au clipa lor cu soareßi-n orice zi le-apare aurora…

Dar spune, tu, copil` vis`toare,De-am fost [i eu din r~ndul acelora,De-mi e[ti [i mie ce le e[ti altora,De nu mi-ai fost o stea nemuritoare?

Trìam pierdut \n umbra amor]irii,De[arta-mi via]` sem`na cu spumaßi orb eram la farmecele firii…

Deodat` te v`zui… o clip` numaSim]ii ad~nc amarul omenirii…ßi iat` c`-l cunosc \ntreg acuma.

ORICÅTE STELE…

Oric~te stele ard \n \n`l]ime,Oric~te unde-arunc`-n fa]`-i marea,Cu-a lor lumin` [i cu sc~nteiareaCe-or fi-nsemn~nd, ce vor – nu [tie nime.

Deci cum voie[ti tu po]i urma c`rarea.Fii bun [i mare, ori p`tat de crime,Acela[i praf, aceea[i ad~ncime,Iar mo[tenirea ta [i-a tot: uitarea.

Parc` m` v`d murind… \n umbra por]iiA[teapt` cei ce vor s` m` \ngroape…Aud c~nt`ri [i v`d lumini de tor]ii.

O, umbr` dulce, vino mai aproape –S` simt plutind deasupr`-mi geniul mor]iiCu aripi negre, umede pleoape.

481Versuri l ir ice

PETRI-NOTAE

çmpresurat de creditori, se vede,ßi neput~nd pl`ti cu rele rime,Te-ai strecurat pe la Cordon, sublime,S` ne-asurze[ti cu versuri centipede.

Presupuind c` nu te [tie nime,C` e[ti martir ai vrut s` faci a crede,Mai bine masca de paiazzo-]i [ede:C`ci ne-am convins demult de-a ta m`rime.

Armeano-grec, lingù cu dou` fe]e,ç]i ad-aminte ce aveai \n strai]iC~nd pietre num`rai la voi \n pie]e.

De-aceea taci [i \nc` bine paie-]iC` nu te regal`m, cum [tim, cu be]e:F`clie nu-i nem]escul tù opai].

PENTRU TåLMåCIREA AFORISMELORLUI SCHOPENHAUER

GOETHE

Spun popoar`, sclavii, regiiC` din c~te-n lume-avem,Numai personalitateaEste binele suprem.

*Nu faci efect; nesim]itoriR`m~n cu to]ii? Fii pe pace:C~nd piatra cade-n mla[tin`,Ea nici un cerc nu face.

*Ca-n ziua care lumii te dete, \n t`riiSta soarele \n crugu-i spre-a saluta plane]ii;

482 M. Eminescu

Crescu[i dup-acea lege, de ea [i azi te ]ii,Cum o urma[i pe-atuncea, p`[ind \n drumul vie]ii.Nu scapi de tine \nsu]i, cum e[ti trebui s` fii:Din vechi ne-o spun aceasta sibile [i profe]ii,ßi nici un timp cu nici o putere laolalt`Nu fr~ng tiparul formei, ce vie se dezvoalt`.

LUCRE¥IU

Vezi prin ora[ frec~ndu-se cela [i iar la palatu-iVine degrab, de[i de ur~t fugise de d~nsul,Mai \ndem~n` deloc nu se simte aici ori aiurea.Vezi-l m~n~nd telegarii; la ]ar` alearg` c-o grab`,Parc` gone[te cu zor s` sting` vro cas` aprins`,Dar abia d` de pragul vilei de ]ar` [i casc`.Greu se-ntinde pe somn, ori caut` alte petreceri,Ori dorit de ora[, se-ntoarce s`-l treiere iar`[i.

HORA¥IU

Pietre scumpe, marmur`, filde[, icoane [i statui,Bani, ve[minte v`psite-n getulic` purpur` – mul]i suntCe nu le au? Iar unii nici grij` nu duc s` le aib`.

*Cerul deasupra-]i schimbi, nu sufletul, marea trec~nd-o.

GELLERT

Cele mai bune daruri suntCu-admiratori pu]ini de tot.C`ci cei mai mul]i de pre p`m~ntCe-i rù drept bine \l socot.

Aceasta ori[ic~nd se vedeßi ca o cium` pare-a fi.Dar eu m` \ndoiesc a credeDe ea c` ne vom m~ntui.

Un singur mijloc am \n minte,Dar greu [i nu cred s` se poat`:

483Versuri l ir ice

N`t~ngii to]i s` prinz` minte,Dar vai! n-or prinde niciodat`.

Ei v`d cu ochii, nu cu mintea,Nu [tiu al lucrurilor pre]:Admir` vecinic cele proaste,Nicic~nd nu [tiu ce este bun.

AUZÌ PRIN FRUNZI USCATE

Auzì prin frunzi uscateTrec~nd un rece v~nt,El duce vie]ile toateçn morm~nt, \n ad~ncul morm~nt.

Auzì sub bol]i de piatrÙn trist, un rece c~nt,El duce vie]ile noastreçn morm~nt, \n ad~ncul morm~nt.

çn gur` port un singurßi dureros cuv~nt,Cu el pe buze m-or duceçn morm~nt, \n ad~ncul morm~nt.

Deasupra-mi s` [opteascÌubitu-]i nume sf~nt,C~nd m-or l`sa-n \ntuneric,çn morm~nt, \n ad~ncul morm~nt.

P~n` nu te v`zusemNici nu sim]eam c` suntßi-acum doresc s` dorm somnul Ad~ncului morm~nt.

Ca frunzele uscateC`z~nd de-un rece v~nt,S-au dus n`dejdile toateçn morm~nt, \n ad~ncul morm~nt.

484 M. Eminescu

ßi parc` sub bol]i de piatrÀud un rece c~nt,Ce-atrage vie]ile noastreçn morm~nt, \n rece morm~nt.

CE S-ALEGEA DE NOI, A MEA NEBUNå…

Ce s-alegea de noi, a mea nebun`,De ne-nt~lneam demult cu-a[a iubire?Sau nebuneam mai mult \nc`-mpreun`,Sau eu muream de-at~ta fericire.

Via]a mea cea str`lucit`De ochii tì cei de copilEra cu zgomot [i-nflorit`Precum e luna lui april.

ßi-n ast` \nflorire zgomotoas`Noi ne-am fi fost at~t … at~t de dragi…Cu toane multe, tu, ca o crìas`,Iar eu – de tine lacom – ca un pagi.

Acum ca-n toamna cea t~rzieUn istovit [i trist izvor,Asupra-i frunzele pustieA noastre visuri cad [i mor.

ßi de nimica ast`zi nu-mi mai pas`,Nu cer nimic din lume, nici a[tept.M` mir de ce cu str~ngeri dureroaseS`rmana inim` mai bate-n piept.

çn v`duvire [i eclips`,Eu anii mei \i risipesc,Sim]ind \n suflet pururi lips`De chipul tù dumnezeiesc.

485Versuri l ir ice

CE S-ALEGEA DE DOI NEBUNI, IUBITO…

(variant`)

Ce s-alegea de doi nebuni, iubito,De ne-nt~lneam demult [i nu pierdeamO tinere]`, care-am risipit-o?

De dragul tù demult \nnebuneam,Sau c` muream de-at~ta fericire,Dar numai sara vie]ii n-ajungeam.

Era de zgomot plin`, de-nflorire,Iar ochii tì cei tineri de copilM-ar fi ]inut de-a pururea-n uimire.

Iar graiul tù c~nd bl~nd [i c~nd ostilF`cea singur`tatea-mi zgomotoas`,Cum e cu zgomot luna lui april.

ßi \n necazul tù [i mai frumoas`Te cuprindeam, s` nu te mai retragi,S`-mi pl~ngi la piept la dragoste geloas`.

ßi ne-am fi fost at~t, at~t de dragi…Ca o crìas` mi-ai fi fost cu toane,Eu lacom de-al tù farmec ca un pagi.

Dar azi, lovi]i de ale sor]ii goane,Via]a-mi pare-un istovit izvorßi plin` de-ale toamnei reci icoane.

A noastre visuri cad pe r~nd [i morPrecum \n v~nt rotiri de frunze-uscate…Statornic nu-i dec~t al nostru-amor…

Renun] silit la el, c`ci nu se poate,ßi lungi iluzii, ca un \n]elept,Naintea mea le v`d c`z~nd pe toate.

486 M. Eminescu

Nu cer nimic, nimic nu mai a[tept,ßi nici \ntreb la ce o mai sim]escS`rmana inim` b`t~nd \n piept.

La ce? Ca via]a mea s-o risipescçntr-o-ndelung`, trist` v`duvire,Lipsit` de-al tù chip dumnezeiesc:

S`-l cat \n veci, s` nu fii nicìre.

ATÅT DE DULCE…

At~t de dulce e[ti, nebuno,C` le e[ti drag` tuturor,Cunosc femei ce dup` ochiißi dup` z~mbetul tù mor.

Femei frumoase [i copileTe-ar \ndr`gi, te-ar s`ruta.Tu ai iubirea tuturora –ßi numai eu iubirea ta.

Un farmec bl~nd de fericireTu r`sp~nde[ti oriunde-i sta –E[ti fericirea tuturoraßi eu sunt fericirea ta.

De r~zi, se desprim`v`reaz`,çnvie totul unde-i sta,C`ci tu e[ti via]a tuturoraßi numai eu via]a ta.

De dragul tù [i flori [i oamenißi stele s` trìasc` vor.Pe mine m` iube[ti tu numaißi numai eu doresc s` mor.

487Versuri l ir ice

UMBRA LUI ISTRATE DABIJA-VOIEVOD

Cum trece-n lume toat` slavaCa [i un vis, ca spuma undei!Sus, \n cetate la Suceava,Eu zic: Sic transit gloria mundi!Pe ziduri negre bate lun`.Din vechi icoane numai pete,Sub mine-aud un glas ce sun`,Un glas ad~nc zic~nd: „Mi-e sete“.

ßi v`d ie[ind o umbr` alb`.Mo[neag b`tr~n, purt~nd coroan`,Pe pieptul lui o sf~nt` salb`,Pe umeri largi o scump` blan`,Ea m~na-ntinde bl~nd: – N-ai grij`,Ce zic nu trece la izvod.Eu sunt vestitul domn Dabij`,Sunt mo[ Istrate-voievod.

– M`ria Voastr` va s`-ndemnePe neamul nostru \n trecut?Ci el cu m~na face semneC` nu-n]eleg ce el a vrut.– M`ria Voastr`-nseto[eaz`De s~nge negru [i hain?El capu-[i clatin`, ofteaz`:– De vin, copilul meu, de vin.

C~nd eram vod` la MoldovaH`l`duiam pe la Cotnari.Vierii to]i \mi [tiau slovaß-aveam [i grivne-n buzunar.Pe vinul greu ca untdelemnulAm dat mul]i galbeni venetici;Aici lipse[te tot \ndemnul.çn lume mult, nimic aici.

488 M. Eminescu

La voi \n lumea ceealalt`,Fiind cu mil` [i dirept,M-a pus cu sfin]ii laolalt`ßi-n rai m` duser` de-a drept.Dar cum mai pune Sf~ntul PetreLa rù canon pe-un biet cre[tin!C~nd cer s` beau, zice: „Cumetre,Noi n-avem cimpoieri [i vin.

ßi totu[i domn fusesem darnicßi bun de inim` cu to]i.De c~te ori l-al meu p`harnicUmplut-am cupa numai zlo]i!C` ce sunt recile mademuri,Ce aur, pietre [i sidefPe l~ng` vinul copt de vremuri,Pe l~ng-un haz, pe l~ng-un chef.

çmpresurat-am eu [i BeciulCu oaste bun` [i str~nsuri;Soroca, Vrancea [i TigheciulTrimis-au mii viteze guriS` certe craii cu m~nie…Ce-mi pas`? Mie deie-mi paceS`-mi duc Moldova-n b`t`lieCu mii de mii de poloboace.

Atunci c~nd turcii, agareniiMureau \n iuru[ cu halai,O[tirea noastr`, moldoveniiSe pr`p`deau \ntr-un gulai.ßi zimbrul cel cu trei luceferiLucea voios pe orice cort.Precum ne-am dus, venir`m teferißi to]i cu chef [i nime mort.

Nici vin cu ap` n-am s` mestec,Nici dau un ban pe toat` fala.

489Versuri l ir ice

De-aceea n-am nici un amestecOriunde nu \mi fierbe oala.C~nd calc` ]ara hantatarii,Eu bucuros \n lupte merg,C~nd \ntre ei se bat magarii,çn fundul pivni]ei alerg.

Se certe ungurii [i le[ii…Ce-mi pas` mie? La CotnariEu chefuiam cu cimpoie[ii,Cu m`sc`rici [i lùtari:ßi sub umbrarele de cetiniNorodu-ntreg juca [i bea,Iar eu ziceam: s` bem, prietini,S` bem, p~n- nu vom mai putea.

Dac` venea s` r`t`ceasc`Vun \nv`]at arheolog,Vorbind \n limba p`s`reasc`,Nu m-ar`tam ca s` m` rog.Dar ]ie-]i place doina, hora,ç]i place-al vi]ei dulce rod,Tu poveste[te tuturoraDe mo[ Istrate-voievod.

Le spune sfatul meu s-asculte,S-urmeze vechiul obicei,S` verse dintre cupe multeßi la p`m~nt vo dou`-trei.C`ci are-n s~n Moldova noastr`Viteze inimi de cre[tin;Tineri, \n veselia voastr`,Stropi]i-le duios cu vin!

ßi \n Moldova mea cea dulceOr~nduit-am cu prisos:Ca butea plin` s` o culce,Cea goal` iar cu gura-n jos.

490 M. Eminescu

ßi astfel sta-n Moldova toat`Cu susu-n jos ce era treaz,Odihna mult`-i lùdat`La cel chefliu, la cel viteaz.

C~nd de m`nu[a lungii sabiiM` rezimam s` nu m` clatin,C~ntau cu to]i pe Basarabii,Pe domnii neamului Mu[atin,P~n- ce-ncheiau \n gura mareCu ßtefan, ßtefan domnul sf~nt,Ce nici \n ceriuri sam`n n-are,Cum n-are sam`n pe p`m~nt!

Moldova cu stejari [i cetiniAscunde inimi mari de domn,S` bem cu to]i, s` bem, prietini,S` le v`rs`m [i lor \n somn.P~n- la al zilei bl~nd luceaf`rS` bem ca buni [i vechi tovar`[i;ßi to]i cu chef, nici unul teaf`r,ßi cum sf~r[im s`-ncepem iar`[i.

R`pi]i paharele cu palma,Iar pe pahar s` str~ng` pumnßi s` c~nt`m cu to]i de-a valmaDiac tomnatic [i alumn;C~nt`m ad~nc un: De profundis.Perennis humus erit rex.Frumoase vremi! Dar unde-s? unde-s?S-au dus pe veci! Bibamus Ex.

LA ARME

Auzi departe strig` slabiißi asupri]ii c`tre noi,E glasul bl~ndei Basarabii

491Versuri l ir ice

Ajuns`-n ziua de apoi.ßi sora noastr` cea mezin`Gem~nd sub cnutul de calmucLegat`-n lan]uri a ei m~n`,De [treang t~r~nd-o ei o duc.Murit-au… poate numai doarmeß-a[teapt` moartea de la c~niLa arme,La arme, dar rom~ni!

Pierit-au oare to]i vultaniißi [oimii mun]ilor Carpa]i,Voi, fii ai vechei TransilvaniiSunte]i cu totul enerva]ißi suferi]i \n \njosireDe la Bra[ov p~n-la Abrud,Ca s` v` ]ie \n robireFino-t~rtanul orb [i crud.ßi nimeni lan]ul n-o s` farme,N-ave]i inime, n-ave]i m~ni?La arme, la arme,La arme, fra]i rom~ni.

Maghiar, tatar cu cap de c~neDe noi [i azi \]i ba]i tu joc…Sub pumnul nostru vii tu m~neStr`mut`m falcile din loc,ßi limba ta muiat`-n ur`¥i-om smulge-o, c~ne tu, din g~t,¥i-om b`ga pumnul nostru-n gur`C`ci, c~ne, te iubim at~t.ßi bra]ul nostru-o s` v` farmeßi robi ve]i fi, m`ri]i st`p~ni,La arme, la arme,La arme, fra]i rom~ni!

Iar tu, iubit` Bucovin`Diamant din steaua lui ßtefan

492 M. Eminescu

Ajuns-ai roab` [i cad~n`Pe m~ni murdare de jidan,Ru[inea ta nu are sam`nP`m~ntul sf~nt e p~ng`rit…Mi[el, [i idiot, [i fam`n,Ce ai mai sta la suferit,De-acuma tr~mbi]i de alarme,N`l]a]i stindardul sf~nt \n m~niLa arme,La arme, dar rom~ni.

Pierdu]i sunte]i pe Cri[ [i Mure[,E moarte, e le[in, e somn?Au Drago[ nu-i din Maramure[,Au n-a fost la Moldova Domn?N-ai fr~nt a du[manilor nouri,N-ai fr~nt pe le[i [i pe t`tari,Au Drago[, v~n`tor de bouri,N-ai s` v~nezi [i pe maghiari?Ru[ine pentru cel ce doarme,Scula]i ca s` nu muri]i m~niLa arme,La arme, dar rom~ni.

Din laur nemuritorii ramuriO, ]ar` pune-n frunte azißi-n tricolorul m~ndrei flamuriS`-nf`[uri pieptul tù viteaz.ßi smulge spada ta din teac`ßi-]i cheam` to]i vitejii tì.ßi la r`zboi ea demn` pleac`Cu pui de [oimi [i fii de zmeiçn r~nduri, r~nduri ea s` farmeCalmuci, t`tari, du[mani, st`p~ni,La arme, la arme,La arme, fra]ii mei rom~ni.

493Versuri l ir ice

FIIND BåIET PåDURI CUTREIERAM

Fiind bìet p`duri cutreieramßi m` culcam ades l~ng` izvor,Iar bra]ul drept sub cap eu mi-l puneam,S-aud cum apa sun`-nceti[or:Un fream`t lin trecea din ram \n ramßi un miros venea adormitor.Astfel ades eu nop]i \ntregi am mas,Bl~nd \ng~nat de-al valurilor glas.

R`sare luna,-mi bate drept \n fa]`:Un rai din basme v`d printre pleoape,Pe c~mpi un v`l de argintie cea]`,Sclipiri pe cer, v`paie preste ape,Un bucium c~nt` tainic cu dulcea]`,Sun~nd din ce \n ce tot mai aproape…Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbiiP`rea c-aud venind \n cete cerbii.

Al`turi teiul vechi mi se deschise:Din el ie[i o t~n`r` crìas`,Pluteau \n lacrimi ochi-i plini de vise,Cu fruntea ei \ntr-o maram` deas`,Cu ochii mari, cu gura-abia \nchis`;Ca-n somn \ncet-\ncet pe frunze pas`,C`lc~nd pe v~rful micului picior,Veni al`turi, m` privi cu dor.

ßi ah, era at~ta de frumoas`,Cum numa-n vis o dat`-n via]a taUn \nger bl~nd cu fa]a radioas`,Venind din cer se poate ar`ta;Iar p`ru-i blond [i moale ca m`tasaGrumazul alb [i umeri-i v`dea.Prin hainele de tort sub]ire, fin,Se vede trupul ei cel alb deplin.

494 M. Eminescu

IAMBUL

De mult m` lupt c`t~nd \n vers m`sura,Ce plin` e ca toamna mierea-n faguri,Ca s-o a[tern frumos \n lungi [iraguri,Ce f`r` piedeci trec sun~nd cezura.

Ce aspru mi[c` p~nza de la steaguri,Trezind \n suflet patima [i ura –Dar iar cu dulce glas \]i umple guraAtunci c~nd Amor timid trece praguri!

De l-am aflat la noi a spune n-o pot;De po]i s-auzi \n el al undei [opot,De e al lui cu drept acest preambul –

Aceste toate singur nu le judec…Dar versul cel mai plin, mai bl~nd [i pudic,Puternic iar – de-o vrea – e pururi iambul.

COLINDE, COLINDE

Colinde, colinde!E vremea colindelor,C`ci ghea]a se-ntindeAsemeni oglinzilorßi tremur` braziiMi[c~nd r`murelele,C`ci noaptea de azi-iC~nd sc~nteie stelele.

Se bucur’ copiii,Copiii [i fetele,De dragul Marieiç[i piapt`n` pletele,De dragul Mariei

495Versuri l ir ice

ß-a M~ntuitoruluiLuce[te pe ceruriO stea c`l`torului.

çNVIEREA

Prin ziduri \nnegrite, prin izul umezelii,Al mor]ii rece spirit se strecur`-n t`cere;Un singur glas \ng~n` cuvintele de miere,çnchise \n tratajul str`vechii evanghelii.

C-un muc \n m~ni mo[neagul cu barba ca z`pada,Din c`r]i cu file unse norodul \l \nva]`C` moartea e \n lupt` cu vecinica via]`,C` de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-[i prada.

O muzic` ad~nc` [i plin` de bl~nde]eP`trunde t~nguioas` puternicile bol]i:„Pieirea, Doamne sfinte, c`zu \n orice col],çnvenin~nd pre \nsu[i izvorul de vie]e.

Nimica \nainte-]i e omul ca un fulg,ß-acest nimic \]i cere o raz` m~ng~ioas`,çn p~lcuri sun`toare de pl~nsete duioaseA noastre rugi, P`rinte, organelor se smulg.“

Apoi din nou t`cere, cutremur [i sfial`ßi negrul \ntuneric se sperie de [oapte…Dou`sprezece pasuri r`sun`… miez de noapte…Deodat`-n negre ziduri lumina d` n`val`.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…Colo-n altar se uit` [i preo]i [i popor,Cum din morm~nt r`sare Christos \nving`tor,Iar inimile toate s-unesc \n armonie:

„C~nt`ri [i laude-n`l]`mNoi, ¥ie Unuia,

496 M. Eminescu

Primindu-L cu psalme [i ramuri,Pleca]i-v`, neamuri,C~nt~nd Aleluia!

Christos au \nviat din mor]i,Cu cetele sfinte,Cu moartea pre moarte c`lc~nd-o,Lumina duc~nd-oCelor din morminte!“

RUGåCIUNE

Crìas` aleg~ndu-teçngenunchem rug~ndu-te,çnal]`-ne, ne m~ntuieDin valul ce ne b~ntuie:Fii scut de \nt`rireßi zid de m~ntuire,Privirea-]i adoratÀsupr`-ne coboar`,O, maic` prea curat`,ßi pururea fecioar`,Marie!

Noi, ce din mila sf~ntuluiUmbr` facem p`m~ntului,Rug`mu-ne-ndur`rilor,Luceaf`rului m`rilor;Ascult`-a noastre pl~ngeri,Regin` peste \ngeri,Din neguri te arat`,Lumin` dulce clar`,O, maic` prea curat`ßi pururea fecioar`,Marie!

497Versuri l ir ice

Må-NTREBAI, DRAGå,-NTR-O ZI

M`-ntrebai, drag`,-ntr-o zi Cine-n lume s-o g`si Pe noi a ne desp`r]i. Iat` dealul s-au g`sit Pe noi de ne-au desp`r]it, Dealul cel cu r~urile, Cerul lumei plin de stele, Oamenii cu vorbe rele. çntre mine [i-ntre tine E o ]ar` [i mai bine, çntre via]a ta [-a mea S-au pus oamenii perdea.

LUMINEZE STELELE

Lumineze stelele, Pl~ng` r~urelele, Nori-n cer c`l`toreasc`, Neamurile-mb`tr~neasc` ßi p`durile s` creasc` – Numai eu voi r`m~nea, G~ndurile la o stea, Ce au fost odat-a mea: C`ci a fost [i nu mai este.

Dulce gur` de povesteZiua cine mi-o z~mbi,Noaptea cine-o povesti?

GERMANU-I FOARTE TACTICOSHoffmann von Fallersleben

Neam]ul cerceteaz` lucrul tactios, pe dos, pe fa]`.La surtuc de are pat` el chemia o \nva]`.

498 M. Eminescu

Ani \ntregi mereu cite[te spre a [ti cum se cuvine,Cu ce chip din cit [i l~n` iese petele mai bine.Dar c~nd [tie toate celea – cu ce scop le [tie toate? –C~nd surtucul cu pricina e o zdrean]` f`r` coate!

VRÈO ZGÅTIE DE FATå

Vrèo zg~tie de fat`C`rei gura nu-i mai tace,Ca stigle]ii-ntoarce capulC~nd \ncolo, c~nd \ncoace.

Sau o alta vis`toareCare lin` [i m`rea]Àre-n ochii-i \ntunericßi m~ndrie are-n fa]`;

Sau mai mici [i mai plinu]e,Sau mai zvelte [i mai slabe,Toate peste-un sfert de secol,Vai! vor fi aproape babe.

ßi z~mbesc at~t de dulceCa [i c~nd ar fi de-a pururi!Toate gra]iile de ast`ziOr s` fie atunci cusururi.

çN OCHII TåI CITISEM…

çn ochii tì citisem iubire dinadinsßi-n calea vremii steaua mea

O clip` s-au aprins.

Apoi ca foi uscate, v`zduhul coperind,V`zui n`dejdi [i fericiri

Naintea mea pierind.

499Versuri l ir ice

Dup-acea dulce clip`, ce-at~ta m` uimea,Nainte chiar de-a r`s`ri

Se stinse steaua mea.

STRIGåTURI

I

Eu pe pieptul tù culc capulßi m` uit la tine-n fa]`,Ca copilul ce se uit`L-ale maicii sale bra]e.

*Ca miresele s` \mble ori s` calce ca pe piu`.

*Chiar s`rac, de ai dr`gu]`,Ai mul]imi de daraveri,C`ci prime[ti [i dai simbrieçn necazuri [i pl`ceri.

*C` amorul e z`darnicNu vei [ti numaidec~t.Ci atunci numai, copile,C~nd de el te-i fi topit.

*Ce-mi sco]i ochii cu m~ndriaßi-mi vorbe[ti c` o s`-mi treac` –Fie omul c~t de m~ndruTot la dragoste se pleac`.

*Unde dragostea domne[teIa gre[elele-n nimic,C`ci prin certele omenimeiE ca ramul de finic.

500 M. Eminescu

*ßtiu eu dac` ]ii la mine,Dac` tu nu m` \n[eli?C`ci pe buze-s scrise numaiA iubirei \nvoieli.

*Oric~t fii nenorocit`Tot cu dragostea te iei –Oricum simt`-o b`rbatul,çndoit`-i la femei.

*C`ci la dragoste de cadeTare mult s-au \mbl~nzit.

*Limba-n gur` ]i se moaiePe c~nd dragostea vorbe[te.

*Ah, mai bine s` m`-n[eleChiar de zece ori amorulDec~t nen[elat de d~nsulNici s`-l [tiu [i s`-i duc dorul.

*Mul]i sc`pare-am cu via]aDin al dragostei r`zboiCu dulcea]a-i nesf~r[it`,De nu ne-am lupta \n noi?

*Tolba dragoste-i de aur,Dar s`geata-i otr`vit`.

II

ßi la poala hainei taleE ad~nc de alt` floare.

*Haine noi cari la \mbletLin de trupu-]i se lipesc

501Versuri l ir ice

ßi arat` cu-a lor cuteBoiul tù \mp`r`tesc.

*ßi te ml`dii cu mult farmecçntre cre]ii-mbr`c`min]ii:ßtii c` toat` e[ti frumoas`ßi c` e[ti r`pirea min]ii.

*Haina ta cea minunat`Nu-i \n stative ]esut`,C`ci u[oar`-i ca de negurißi te mi[ti ca [i o ciut`.

*Pedepsit-au m~na inulP~nz` fin` ca s` ]eas`,C~t tu pari a fi mai goal`C`ci u[oar`-i [-ar`toas`.

*ßi albastre fine torturi– Str`veziile m`t`suri –C~t cu-a ta privire finÙmbra tu abia le m`suri.

*Oh, cum este de ciudat`,Lingu[it`, dezmierdat`!

*Nici prea mare, nici prea mic`,Dar crescut` sub]iric`,Nimeni n-ar putea s` zic`C` nu-i coz de frumu[ic`.

Are haine-ales`]eleßi podoabe de inele,Multe fie, pu]intele,Tot \i st` bine cu ele.

502 M. Eminescu

*Dulce m~ng~iere-mi fuseDar a rù m` mai aduse.

*Blestemat s` fie loculUnde mi s-au aprins focul.

*C`ci un c~ntec c~t de m~ndruCe cu glasul se-mpreun` –El din gur` de femeieçnzecit de dulce sun`.

*C~ntec de zoriDe[teptarea pl`cerilor,C~ntec de dorAmor]irea durerilor.

*Iar c~ntecul de dor¥i-aduce somn u[or.

*C~ntecele mai mult aprindDurerile din dragosteC~nd f`r- de veste te cuprind.

*P~n` ieri cu fetele,Ast`zi cu nevestele.

*Cel ce c~nt` se dezmiard` [i pe el [i pe ceial]i.

503Versuri l ir ice

1879

PAJUL CUPIDON…

Pajul Cupidon, vicleanul, Mult e rù [i alintat, Cu copii se h~rjone[te, Iar la dame doarme-n pat.

De lumin` ca t~lharii Se fere[te bini[or, Pe fere[ti se suie noaptea Dibuind \nceti[or;

Cordelu]e [i nimicuri, Iat` toate-a lui averi... Darnic c~nd nu vrei nici una ßi zg~rcit dac` le ceri.

çn volumul ros de molii Cau]i noaptea adev`r ßi-nt~lne[ti lipit`-n file Vi]a-i galben` de p`r.

El d` g~nduri nen]elese Vr~stei crude [i necoapte, Cu icoane luminoase O \ng~n`-ntreaga noapte.

C~nd de-o sete sufleteasc` E cuprins` fata mic` – A dormit cu ea al`turi Ca doi pui de turturic`.

E sfios ca [i copiii, Dar z~mbirea-i e viclean`; Dar` gale[i \i sunt ochii Ca [i ochii de v`dan`.

G~t [i umere frumoase, S~nuri albe [i rotunde

505Versuri l ir ice

El le ]ine-mbr`]i[ate ßi cu m~nile le-ascunde.

De te rogi frumos de d~nsul, çndestul e de hain V`lul alb de peste toate S`-l \nl`ture pu]in.

(Convorbiri Literare, XII, 11, 1 februarie 1879)

O, RåMÅI

,,O, r`m~i, r`m~i la mine, Te iubesc at~t de mult! Ale tale doruri toate Numai eu [tiu s` le-ascult;

çn al umbrei \ntuneric Te asam`n unui prin], Ce se uit-ad~nc \n ape Cu ochi negri [i cumin]i;

ßi prin vuietul de valuri, Prin mi[carea naltei ierbi,Eu te fac s-auzi \n tain` Mersul c~rdului de cerbi;

Eu te v`d r`pit de farmec Cum \ng~ni cu glas domol, çn a apei str`lucire çntinz~nd piciorul gol

ßi privind \n luna plin` La v`paia de pe lacuri, Anii tì se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri.“

506 M. Eminescu

Astfel zise lin p`durea, Bol]i asupr`-mi cl`tin~nd; ßuieram l-a ei chemare ß-am ie[it \n c~mp r~z~nd.

Ast`zi chiar de m-a[ \ntoarce A-n]elege n-o mai pot…Unde e[ti, copil`rie, Cu p`durea ta cu tot?


PE ACEEAßI ULICIOARå…

Pe aceea[i ulicioar` Bate luna \n fere[ti, Numai tu de dup` gratii Vecinic nu te mai ive[ti!

ßi aceia[i pomi \n floare Crengi \ntind peste zaplaz, Numai zilele trecute Nu le fac s` fie azi.

Altul este al tù suflet, Al]ii ochii tì acum, Numai eu, r`mas acela[i, Bat mereu acela[i drum.

Ah, sub]ire [i ginga[` Tu p`[eai \ncet, \ncet, Dulce \mi veneai \n umbra Tìnuitului boschet

ßi l`s~ndu-te la pieptu-mi, Nu [tiam ce-i pe p`m~nt,Ne spuneam at~t de multe F`r-a zice un cuv~nt.

507Versuri l ir ice

S`rut`ri erau r`spunsul La-ntreb`ri \ndeosebi, ßi de alte cele-n lume N-aveai vreme s` \ntrebi.

ßi \n farmecul vie]ii-mi Nu [tiam c`-i tot aceea De te razimi de o umbr` Sau de crezi ce-a zis femeia.

V~ntul tremur`-n perdele Ast`zi ca [i alte d`]i, Numai tu de dup` ele Vecinic nu te mai ar`]i!


DE CÅTE ORI, IUBITO…

De c~te ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,Oceanul cel de ghea]` mi-apare \nainte:Pe bolta alburie o stea nu se arat`,Departe doar` luna cea galben` – o pat`;Iar peste mii de sloiuri de valuri repeziteO pas`re plute[te cu aripi ostenite, Pe c~nd a ei pereche nainte tot s-a dusC-un p~lc \ntreg de pas`ri, pierz~ndu-se-n apus.Arunc` pe-a ei urm` priviri suferitoare,Nici rù nu-i pare-acum, nici bine nu... ea moare,Vis~ndu-se-ntr-o clip` cu anii \napoi.…………………………………………………

Suntem tot mai departe deolalt` am~ndoi,Din ce \n ce mai singur m`-ntunec [i \nghe],C~nd tu te pierzi \n zarea eternei dimine]i.

(Convorbiri Literare, XIII, 6, 1, septembrie 1879)

508 M. Eminescu

RUGåCIUNEA UNUI DAC

Pe c~nd nu era moarte, nimic nemuritor,Nici s~mburul luminii de via]` d`t`tor,Nu era azi, nici m~ne, nici ieri, nici totdeuna,C`ci unul erau toate [i totul era una;Pe c~nd p`m~ntul, cerul, v`zduhul, lumea toatÈrau din r~ndul celor ce n-au fost niciodat`,Pe-atunci erai Tu singur, \nc~t m`-ntreb \n sine-mi:Au cine-i zeul c`rui plec`m a noastre inemi?

El singur zeu st`tut-au nainte de-a fi zeiißi din noian de ape puteri au dat sc~nteii,El zeilor d` suflet [i lumii fericire,El este-al omenimei izvor de m~ntuire:Sus inimile voastre! C~ntare aduce]i-i,El este moartea mor]ii [i \nvierea vie]ii!

ßi el \mi dete ochii s` v`d lumina zilei,ßi inima-mi \mplut-au cu farmecele milei.çn vuietul de v~nturi auzit-am al lui mersßi-n glas purtat de c~ntec sim]ii duoisu-i viers,ßi tot pe l~ng`-acestea cer[esc \nc-un adaos:S`-ng`duie intrarea-mi \n vecinicul repaos!

S` blesteme pe-oricine de mine-o avea mil`,S` binecuv~nteze pe cel ce m` \mpil`.S-asculte orice gur`, ce-ar vrea ca s` m` r~d`,Puteri s` puie-n bra]ul ce-ar sta s` m` ucid`,ß-acela \ntre oameni devin` cel \nt~iCe mi-a r`pi chiar piatra ce-oi pune-o c`p`t~i.

Gonit de toat` lumea prin anii mei s` trec,P~n-ce-oi sim]i c` ochiu-mi de lacrime e sec,C`-n orice om din lume un du[man mi se na[te,C-ajung pe mine \nsumi a nu m` mai cunoa[te,C` chinul [i durerea sim]irea-mi a-mpietrit-o,C` pot s`-mi blestem mama, pe care am iubit-o –

509Versuri l ir ice

C~nd ura cea mai crud` mi s-a p`rea amor...Poate-oi uita durerea-mi [i voi putea s` mor.

Strìn [i f`r-de lege de voi muri – atunceNevrednicu-mi cadavru \n uli]`-l arunce,ß-aceluia, P`rinte, s`-i dai coroan` scump`,Ce-o s` asmu]e c~nii, ca inima-mi s-o rumpÌar celui ce cu pietre m` va izbi \n fa]`,çndur`-te, st`p~ne, [i d`-i pe veci via]`!

Astfel numai, P`rinte, eu pot s`-]i mul]umescC` tu mi-ai dat \n lume norocul s` trìesc,S` cer a tale daruri, genunchi [i frunte nu plec,Spre ur` [i blestemuri a[ vrea s` te \nduplec,S` simt c` de suflarea-]i suflarea mea se curm`ßi-n stingerea etern` dispar f`r` de urm`!

(Convorbiri Literare, XIII, 6, 1 septembrie 1879)

ATÅT DE FRAGEDå…

At~t de fraged`, te-asameni Cu floarea alb` de cire[, ßi ca un \nger dintre oameni çn calea vie]ii mele ie[i.

Abia atingi covorul moale, M`tasa sun` sub picior, ßi de la cre[tet p~n-\n poale Plute[ti ca visul de u[or.

Din \ncre]irea lungii rochii R`sai ca marmura \n loc – S-at~rn` sufletu-mi de ochii Cei plini de lacrimi [i noroc.

O, vis ferice de iubire, Mireas` bl~nd` din pove[ti,

510 M. Eminescu

Nu mai z~mbi! A ta z~mbire Mi-arat` c~t de dulce e[ti,

C~t po]i cu-a farmecului noapte S`-ntuneci ochii mei pe veci, Cu-a gurii tale calde [oapte, Cu-mbr`]i[`ri de bra]e reci.

Deodat` trece-o cugetare, Un v`l pe ochii tì fierbin]i; E-ntunecoasa renun]are, E umbra dulcilor dorin]i.

Te duci, [-am \n]eles prea bine S` nu m` ]in de pasul tù, Pierdut` vecinic pentru mine, Mireasa sufletului meu!

C` te-am z`rit e a mea vin` ßi vecinic n-o s` mi-o mai iert, Sp`[i-voi visul de lumin` Tinz~ndu-mi dreapta \n de[ert.

ß-o s`-mi r`sai ca o icoan` A pururi verginei Marii, Pe fruntea ta purt~nd coroan` – Unde te duci? C~nd o s` vii?

(Convorbiri Literare, XIII, 6, 1 septembrie 1879)

SONETE

I

Afar`-i toamn`, frunz`-mpr`[tiat`, Iar v~ntul zv~rle-n geamuri grele picuri; ßi tu cite[ti scrisori din roase plicuri Ci \ntr-un ceas g~nde[ti la via]a toat`.

511Versuri l ir ice

Pierz~ndu-]i timpul tù cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nime-n u[a ta s` bat`; Dar [i mai bine-i c~nd afar`-i zloat`, S` stai vis~nd la foc, de somn s` picuri.

ßi eu astfel m` uit din je] pe g~nduri, Visez la basmul vechi al z~nei Dochii; çn juru-mi cea]a cre[te r~nduri-r~nduri;

Deodat-aud fo[nirea unei rochii, Un moale pas abia atins de sc~nduri... Iar m~ni sub]iri [i reci mi-acop`r ochii.

II

Sunt ani la mijloc [i-nc` mul]i vor trece Din ceasul sf~nt \n care ne-nt~lnir`m, Dar tot mereu g~ndesc cum ne iubir`m, Minune cu ochi mari [i m~n` rece.

O, vino iar! Cuvinte dulci inspir`-mi, Privirea ta asupra mea se plece, Sub raza ei m` las` a petrece ßi c~nturi nou` smulge tu din lir`-mi.

Tu nici nu [tii a ta apropiere Cum inima-mi de-ad~nc o lini[te[te, Ca r`s`rirea stelei \n t`cere;

Iar c~nd te v`d z~mbind copil`re[te, Se stinge-atunci o via]` de durere, Privirea-mi arde, sufletul \mi cre[te.

III

C~nd \nsu[i glasul g~ndurilor tace, M`-ng~n` c~ntul unei dulci evlavii – Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface?

512 M. Eminescu

Puterea nop]ii bl~nd \nsenina-vei Cu ochii mari [i purt`tori de pace? R`sai din umbra vremilor \ncoace, Ca s` te v`d venind – ca-n vis, a[a vii!

Cobori \ncet... aproape, mai aproape, Te pleac` iar z~mbind peste-a mea fa]`, A ta iubire c-un suspin arat-o,

Cu geana ta m-atinge pe pleoape, S` simt fiorii str~ngerii \n bra]e – Pe veci pierduto, vecinic adorato!

(Convorbiri Literare, XIII, 7, 1 octombrie 1879)

FREAMåT DE CODRU

Tres`rind sc~nteie lacul ßi se leag`n` sub soare; Eu, privindu-l din p`dure, Las aleanul s` m` fureßi ascult de la r`coare

Pitpalacul.

Din izvoare [i din g~rle Apa sun` somnoroas`; Unde soarele p`trunde Printre ramuri a ei unde, Ea \n valuri sperioase

Se azv~rle.

Cucul c~nt`, mierle, presuri,Cine [tie s` le-asculte? Ale pas`rilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri ßi vorbesc cu-at~t de multe

çn]elesuri.

513Versuri l ir ice

Cucu-ntreab`: – Unde-i sora Viselor noastre de var`? Ml`dioas` [i iubit`, Cu privirea ostenit`, Ca o z~n` s` r`sar`

Tuturora.

Teiul vechi un ram \ntins-a, Ea s` poat` s`-l \ndoaie, Ramul t~n`r v~nt s`-[i deie ßi de bra]e-n sus s-o ieie, Iar` florile s` ploaie

Peste d~nsa.

Se \ntreab` trist izvorul:– Unde mi-i crìasa oare?P`rul moale despletindu-[i,Fa]a-n apa mea privindu-[i,S` m-ating` vis`toare

Cu piciorul?

Am r`spuns: – P`dure drag`,Ea nu vine, nu mai vine!Singuri voi, stejari, r`m~ne]iDe visa]i la ochii vine]i,Ce lucir` pentru mine

Vara-ntreag`.

Ce frumos era \n cr~nguri,C~nd cu ea m-am prins tovar`[!O poveste \nc~ntat`Care azi e-ntunecat`...De-unde e[ti revino iar`[i,

S` fim singuri!


514 M. Eminescu

REVEDERE

– Codrule, codru]ule,Ce mai faci, dr`gu]ule,C` de c~nd nu ne-am v`zutMult` vreme au trecutßi de c~nd m-am dep`rtat,Mult` lume am \mblat.

– Ia, eu fac ce fac demult,Iarna viscolu-l ascult, Crengile-mi rup~ndu-le,Apele-astup~ndu-le,Troienind c`r`rileßi gonind c~nt`rile;ßi mai fac ce fac demult,Vara doina mi-o ascultPe c`rarea spre izvorCe le-am dat-o tuturor,çmpl~ndu-[i cofeile,Mi-o c~nt` femeile.

– Codrule cu r~uri line,Vreme trece, vreme vine,Tu din t~n`r precum e[tiTot mereu \ntinere[ti.

– Ce mi-i vremea, c~nd de veacuriStele-mi sc~nteie pe lacuri,C` de-i vremea rea sau bun`,V~ntu-mi bate, frunza-mi sun`;ßi de-i vremea bun`, rea,Mie-mi curge Dun`rea,Numai omu-i schimb`tor,Pe p`m~nt r`t`citor,Iar noi locului ne ]inem,Cum am fost a[a r`m~nem:Marea [i cu r~urile,

515Versuri l ir ice

516 M. Eminescu

Lumea cu pustiurile,Luna [i cu soarele,Codrul cu izvoarele.


FOAIA VEßTEDå(dup` N. Lenau)

V~ntu-o foaie vestejit`Mi-au adus mi[c~nd fereasta –Este moartea ce-mi trimiteF`r` plic scrisoarea-aceasta.

Voi p`stra-o, voi \ntinde-oçntre foile acele,Ce le am din alte timpuriDe la m~na dragei mele.

Cum copacu-[i uit` foaiaCe pe v~nt mi-a fost trimis`,Astfel ea uitat-au poateAste foi de d~nsa scrise.

Vorbele iubirii moarteVinovate-mi stau de fa]`,Dovedite de minciun`Cer s` sting a lor via]`.

Dulcea lor z`d`rnicieNu m`-ndur s-o pun pe foc,De[i-mi stau at~t de tristeC` nu pot muri pe loc.

Voi p`stra \ntreg amarulßi norocul `stor foi.çn durerea vechii pierderiRecitindu-m`-napoi;

Numai vestea bl~nd-a mor]ii,Foaia trist` le-am adaos:Moartea vindec-orice ran`,D~nd la patime repaos.


DESPåR¥IRE

S` cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?Te-a[ cere doar pe tine, dar nu mai e[ti a ta;Nu floarea vestejit` din p`rul tù b`lai,C`ci singura mea rug`-i uit`rii s` m` dai.

La ce sim]irea crud` a stinsului norocS` nu se sting-asemeni, ci-n veci s` stea pe loc?Tot alte unde-i sun` aceluia[i p~rù:La ce statornicia p`rerilor de rù,C~nd prin aceast` lume s` trecem ne e scrisCa visul unei umbre [i umbra unui vis?La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o por]i?La ce s` m`suri anii ce zboar` peste mor]i?Totuna-i dac` ast`zi sau m~ne o s` mor,C~nd voi s`-mi piar` urma \n mintea tuturor,C~nd voi s` ui]i norocul visat de am~ndoi.Trezindu-te, iubito, cu anii \napoi,S` fie neagr` umbra \n care-oi fi pierit,Ca [i c~nd niciodat` noi nu ne-am fi g`sit,Ca [i c~nd anii m~ndri de dor ar fi de[er]i –C` te-am iubit at~ta putea-vei tu s` ier]i?Cu fa]a spre p`rete, m` las` prin strìni,S`-nghe]e sub pleoape a ochilor lumini,ßi c~nd se va \ntoarce p`m~ntul \n p`m~nt,Au cine o s` [tie de unde-s, cine sunt?C~nt`ri t~nguitoare prin zidurile reciCer[i-vor pentru mine repaosul de veci;Ci eu a[ vrea ca unul, venind de mine-aproape,S`-mi spuie al tù nume pe-nchisele-mi pleoape,

517Versuri l ir ice

Apoi – de vor – m-arunce \n margine de drum...Tot \mi va fi mai bine ca-n ceasul de acum.Din zare dep`rtat` r`sar-un stol de corbi,S`-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi,R`sar-o vijelie din margini de p`m~nt,D~nd pulberea-mi ]`r~nii [i inima-mi la v~nt...

Ci tu r`m~i \n floare ca luna lui april,Cu ochii mari [i umezi, cu z~mbet de copil,Din c~t e[ti de copil` s`-ntinere[ti mereu,ßi nu mai [tii de mine, c` nu m-oi [ti nici eu.


RåSAI ASUPRA MEA…

R`sai asupra mea, lumin` lin`,Ca-n visul meu ceresc d-odinioar`;O, maic` sf~nt`, pururea fecioar`,çn noaptea g~ndurilor mele vin`.

Speran]a mea tu n-o l`sa s` moar`De[i al meu e un noian de vin`;Privirea ta de mil` cald`, plin`,çndur`toare-asupra mea coboar`.

Strìn de to]i, pierdut \n suferin]aAd~nc` a nimicniciei mele,Eu nu mai cred nimic [i n-am t`rie.

D`-mi tinere]a mea, red`-mi credin]aßi reapari din cerul tù de stele;Ca s` te-ador de-acum pe veci, Marie!

TA TWAM ASI

Fiic` ginga[` de rege, c~nd \n haina ta bogat`Treci \n faeton de gal` [i te ml`dii z~mbitoare,

518 M. Eminescu

Cum din frunzele-nfoiate r~de proasp`t` o floare,Toat` lumea ce te vede e de tine-nseninat`.

Zbori cu [ase cai ca v~ntul [i r`sai ca aurora.Cu c`ciulele \n m~n` [i cu gurile c`scate,Oamenii salut`-n cale p`m~nteasca zeitate.Tu te-nchini. Te sim]i n`scut` spre norocul tuturora.

Dar deodat` \n mul]ime tu fixezi ochiul tù mare.De o umbr`-nfiorat` e g~ndirea ta cuprins`…O femeie de pe strad` [i-a-n`l]at privirea-i stins`çnspre tine… f`r` ur`, f`r-amor, f`r` p`sare.

Tu? Unde te-apropii codrul se preface \n gr`din`,çntristarea-n bucurie, bucuria-n fericire…Secolii coroanei tale cu regal` str`lucirePot s` scoat` gr~u din pietre [i palate din ruin`.

Ea? n`scut`-ntr-o c`mar` \n mizerie obscur`,N-auzì nici glas de mum`, nici a preo]ilor psalme…S-a trezit cu comedian]ii cum juca b`t~nd din palme,Pe-a pierz`rii cì p`rin]ii o-ndreptar` [-o v~ndur`.

Ea? De-o intra \n templu, sub negre boltituriAl mor]ii spirit doar` \l simte \n t`cere,C`ci nu-n]elege bl~ndul cuv~nt de m~ng~iereDin paginele unse a sfintelor scripturi.

Ce-nseamn-acele candeli ce ard \n orice col]Sub chipuri mohor~te cu-ad~nci [i slabe fe]e?Ce-nseamn-acea c~ntare p`truns` de bl~nde]e,Ce \mple t~nguioas` puternicile bol]i?

Rug`mu-ne-ndur`rilor,Luceaf`rului m`rilor!Din valul ce ne b~ntuieçnal]`-ne, ne m~ntuie!Privirea adoratÀsupr`-ne coboar`,

519Versuri l ir ice

O, maic` prea curat`ßi pururea fecioar`,

Marie!

R`pit` de duiosul organelor av~nt,Pe cartea cea de rug` alunec-a ta drepat`,Iar ochii tì cei umezi la ceruri se \ndrepat`.Ea?… cade \n mul]ime cu fa]a la p`m~nt.

*De-ai muri copil de rege de-ale florilor miroas`,Ca de marmur` un \nger sub boltirile \nalte,Pe un catafalc depus` – un popor ar pl~nge-ncalte,Dup` sufletul tù dulce, dup` sf~nta cea frumoas`.

Ea? Dac` va c`dea moart` \ntr-o noapte de be]iePrin ciocnire de pahare [i prin dan]uri desfr~nate…Vreun cioclu de pe uli]i va-nc`rca-o-atunci-n spate,Dar` nici \n moarte \ns`[i lini[te nu va s`-i fie.

Nu. Nici maiestatea mor]ii nu sfin]e[te pe s`rac…C`ci scheletu-acela care a purtat ast-avu]ieDe amar [i de durere, preparat de-anatomieVa face-un pedant dintr-\nsul… Iar \n urm`, \ntr-un sac,

Va fi aruncat \n groapa cea comun`. O sc~nteieCe-a pierit f`r` de urm`. ßi cu toate astea-i semeniCa [i lacrima cu roua. Parc-a]i fi surori de gemeni:Dou` vie]i \n dou` inimi, [i o singur` femeie.

VIA¥A

C~nd aud vreodat` un rotund egumen,Cu foalele-ncinse [i obrazul rumen,Povestind c` via]a e calea dureriißi c` pocìn]a urmeaz` pl`cerii,M` \ntreb: „Acesta poate ca s` [tieCum este via]a, cum cat` s` fie?.“

520 M. Eminescu

Noaptea sc~nteiaz` cu-a ei mii de stele,Vars` raze slabe pasurilor mele,Ulicioara-i str~mt` [i, din ziduri vechi,Vorbe, r~s [i pl~nset sun` \n urechi;Glasuri r`t`cite trec prin geamuri sparteßi prin u[i \nchise, prin zidiri de[arte.

Colo, l~ng` lamp`, \ntr-un mic ietac,Vezi o fat` care pune a]`-n ac;Fa]a ei e slab` de-o paloare crud`,Ochii ei sunt turburi, pleoapele asud`,Degetele repezi poart` acul fin:Ea \[i coase ochii \ntr-un tort de in;V~n`t`-i e buza, lipsit` de s~nge,Ochiul ei cel turbur nu mai poate pl~nge.

La ce oare d~nsa s-a n`scut pe lume,O s`rman` frunz` pe oceanu-n spume,O s`rman` umbr`, orfan` [i slab`,De care-n mul]ime nimenea nu-ntreab`?Din zori p~n`-n noaptea neagr` [i t~rzieO vezi printr-o alb` perdea str`vezieCum mereu lucreaz`… [-abia p~ne goal`,Frig [i insomnie, lacrime [i boal`.Tot ce-n ast` lume mai poate pricepeE c` de-nceteaz` lucrul… foamea-ncepe.

Negustoru-[i pune p~nzele-nainte,Lucrul scump [i harnic unor ceasuri sfinte,El are briliante pe degete groaseDin nop]ile celor care p~nza-i coase;Desface ducesei, c-o galant` grab`,çn cusut \n lacrimi de o m~n` slab`:P~nze moi \n care se ]esur` zile,Vederea [i somnul s`rmanei copile,Albe ca z`pada ce cade \n fulgi;Dar, cum sunt cusute, sunt bune de giulgi.

521Versuri l ir ice

C~nd \]i trec prin minte acestea, copil`,Te ui]i \n oglind` [i \]i pl~ngi de mil`:Vrei s-o vezi chiar bine, s-o ]ii bine mintePe nefericita, dulce [i cuminte,F`r` nici un reazem, care nu a[teapt`Dec~t moartea care singur` e dreapt`…

çn aceast` via]` de mizerii plin`Singura-i amic` este o albin`,R`t`cit` – ce [tii cum – \n strada veche.Glasul \i p`trunse la a ei ureche,Deschiz~nd fereastra, s` intre o las`çntre flori s` doarm` [i s`-i stea \n cas`.Se iubir` cele dou` proletare:O insect`-uman`, una zbur`toare.

Fata st~nd pe g~nduri, vesela albin`Cu galanterie de buze-i s-anin`,Ca [i c~nd i-ar zice: „Au nu [tii tu oareCum c` a ta gur`-i cea mai dulce floare?C`ci tu e[ti frumoas`, chiar ca [i o sf~nt`,Ochiul tù cel dulce [i umbrit m`-nc~nt`“.

*çntr-o zi, copila moare: se-n]elege,Moartea numai [tie m~nile s` lege.çn sicriu au pus-o. Fa]a ei cea trasÈra ad~ncit`, \ns` tot frumoas`.I-au pus flori pe frunte… Corpul ei cel finCe nobil transpare din giulgiul de in!Fereastra-i deschis`: prim`vara plin`P`trunde printr-\nsa; dar biata albin`çn c~mp nu mai fuge, ci-mprejur se poart`,çncunjur` capul [i guri]a moart`;Ea zboar` aproape [i tot mai aproape,ßi vrea cu amica-i deodat` s-o-ngroape…

Deci c~nd se \nt~mpl` s-aud vreun egumen,Cu foalele-nchise [i obrazul rumen,

522 M. Eminescu

Povestind c` via]a e calea dureriißi c` pocìn]a urmeaz` pl`cerii,M` \ntreb: „Acesta poate ca s` [tieCum este via]a, cum cat` s` fie?“

CALUL TROIAN

ßi ascult~nd a[a fel de-al unora \ndemn,B`gar` \n cetate pe calul cel de lemnß-apoi pe veselie, pe chef se a[ternur`P~n- ce \n miezul nop]ii pe to]ii somnu-i fur`…Din calul acel mare elinii se coboar`,Cu paz` ei prin uli]i \n p~nd` se strecoar`;Cum v`d c` mic [i mare c`zuse-n somn ca mor]i,Ei g~tuie str`jerii, ce stau lungi]i la por]iß-aprind f`clii \n noapte pe-a zidurilor creste.Din Tenedos v`zur` luminile acesteßi-mpl`to[a]i cum fur`, arma]i cu l`nci [i s`bii,S-apropie de ]`rmuri pe negrele cor`bii.C~nd peste lumea toat` domnea a nop]ii slavÈi prea cu molcomi[ul [i f`r` de g~lceavÌntrar` \n cetate… oricare repezìßi \ncepur-\n to]ii a da [i a snopi.Tìau b`tr~ni [i tineri, din mic p~n` la mare,Osta[i \n floarea v~rstei [i tinere fecioare…ßi-s chiote, blesteme din inim`, r`runchi.Prin por]ile cet`]ii curgeau p~n-\n genunchißiroaiele de s~nge… pe pruncii cei de ]~]`çi aruncau \n fl`c`ri, s` nu r`m~ie vi]`ßi urm` de Troada… ßi d~nd \n visterieGr`mezile de aur r`peau cu l`comie.Trei zile pustiir` cetatea [i olatulçmpl~nd cu jale ]ara lui Priam-\mp`ratul.C~nd oamenii-s gr`mad` uci[i \n orice loc,Elinii atunci deder` cet`]ii m~ndre focDe r`s`rea din ziduri o mare de jeratecRo[ind bolta \ntreag` [i crugul singuratec.

523Versuri l ir ice

Ard turnurile-n v~nturi – de vaietele mumiiNu se vedea de fl`c`ri nici marginile lumii.

çNTRE PASåRI

Cum nu suntem dou` pas`ri,Sub o strea[in` de stuf,Cioc \n cioc s` st`m al`turiçntr-un cuib numai de puf!

Nu mi-ai scoate oare ochiiCu-ascu]itul boti[orßi al`turea de mineSta-vei oare bini[or?

Parc` mi te v`d, dr`gu]`,C` \mi zbori [i c` te scap,St~nd pe gard, privind la mine,Ai tot da cochet din cap.

Iar` eu suit pe cas`ßi plouat de-at~t amor,M-a[ \mfla ursuz \n peneßi a[ sta \ntr-un picior.

DUPå CE ATÅTA VREME

Dup` ce at~ta vremeLaolalt` n-am vorbit,Mie-mi pare c` uitar`mC~t de mult ne-am fost iubit.

Dar acum te v`d nainte-miDulce, palid` cum [ezi –Las`-m` ca alt`datÙmilit s`-ngenunchez,

524 M. Eminescu

Las`-m` s`-]i pl~ng de mil`,S`-]i s`rut a tale m~ni…M~nu[i]e, ce f`cur`]iDe at~tea s`pt`m~ni?

çN VAN CåTA-VE¥I…

çn van c`ta-ve]i ramuri de laur azi,çn van c`ta-ve]i m~ndre sim]iri \n piept.

Toate trecur`:Viermele vremilor roade-n noi.

C`ci nu-i iubire, ur` d-asemeni nu-ißi ce r`mase umbra sim]irei e:

Murmura lumeiNeted`, palid`, ca [i ea.

Nu e antica furie-a lui Achile,Nu este Nestor bl~ndul-cuv~nt`tor.

Aprigul Ajax¥`r~n`-i azi, [i nimic mai mult.

ßi unde-i Roma, doamn` a lumii-ntregi,ßi unde-s ast`zi vechii [i marii Caesari?

Tibrule galb`n,Unde e ast`zi m`rirea ta?

Chiar papii m~ndri cu trei coroane-n cap,P`stori de na]ii cu str~mb` c~rj`-n m~ni,

Pulbere-s ast`zi.Pulbere sunt chiar vii fiind.

C`ci nu s`rut` regii piciorul lor,C`ci nu se-nchin` lumea la glas de sf~nt.

Semnele taineiMute r`m~n [i \i fac de r~s.

525Versuri l ir ice

Chiar tronul papei azi ca o scen` eßi el \[i face mutrele lui pl~ng~nd.

Hohotul lumeiLumei \ntregi \i r`spunde-atunci.

C`ci nu-i s-ardice bol]ile de granit,Un Michel-Angelo nu-i s` fac` iar

Ziua din urm`.Templele vechie pustie r`m~n.

S`-nvie p~nza, Rafael ast`zi nu-i.Nu-nvie dalta-n m~nile cele noi.

Moart` r`m~neMarmura grea sub ochiul mort.

çn van c`ta-ve]i ramuri de laur azi,çn van c`ta-ve]i m~ndre sim]iri \n piept.

Toate trecur`:Viermele vremilor roade-n noi.

NOI AMÅNDOI AVEM ACELAßI DASCåL

Noi am~ndoi avem acela[i dasc`l,ßcolari suntem aceleia[i p`reri…Unitul g~nd oricine recunoasc`-l.Ce [tii tu azi, eu am [tiut de ieri.De-acelea[i lucruri pl~ngem noi [i r~dem…Non idem est si duo dicunt idem.

Tu zici c` patria e-n dec`dere,De r~s [i de ocar` c-au ajuns;C~nd cineva opinia mi-ar cere,El ar primi tot astfel de r`spuns,Ca de ru[ine ochii s`-i \nchidem:Non idem est si duo dicunt idem.

526 M. Eminescu

C`ci din ad~ncul g~ndurilor taleR`sare ur` din al meu amor.Tu ai vrea tot s` mearg` pe-a sa cale,Eu celui slab \i sunt \n ajutor.Cu-acela[i g~nd, noi totu[i ne desfidem:Non idem est si duo dicunt idem.

Pe mine rùl, de[i r~d, m` doare,M` ]ine lini[tea vie]ii-ntregi;Iar tu ui]i tot la raza de splendoareCe-o vars`-asupra ta a lumii regi…ß-ai vrea cu proprii m~ni s` ne ucidem:Non idem est si duo dicunt idem.

E greu a spune ce deosebireNe-a desp`r]it, de nu mergem de-a valma.ßi s-ar vedea atunci f`r`-ndoial`……………………………………………C~nd noi ne-am scoate sufletele-n palm`,Ca-ntregul lor cuprins noi s`-l deschidem:Non idem est si duo dicunt idem.

O,-N¥ELEPCIUNE, AI ARIPI DE CEARå!

Ce m~ni sub]iri s-apuc` de perdeleßi \ntr-o parte timide le trag!çn umbra dulce, dup` vechi z`breleSuspin` gur`-n gur`, drag cu drag.Luce[te luna printre mii de stele,Suspin` v~ntu-n frunzele de fag,Se clatin codri m~ng~ia]i de v~nt –Lumini pe ape, neguri pe p`m~nt.

*O,-n]elepciune, ai aripi de cear`!Ne-ai luat tot f`r- s` ne dai nimic,Pu]in te-nal]i [i oarb` vii tu iar`,Ce-au zis o vreme, altele deszic,

527Versuri l ir ice

Ai desfrunzit a visurilor var`ßi totu[i eu \n ceruri te ridic:M-ai \nv`]at s` nu m`-nchin la soarte,C`ci orice-ar fi ce ne a[teapt` – moarte!

Tu ai stins ochiul Greciei antice,Secat-ai bra]ul sculptorului grec,Oric~t oceanu-ar vrea s` se ridiceCu mii talazuri ce-nspumate trec,Nimic el nou` nu ne poate zice.Genunchiul, g~ndul eu la el nu-mi plec,C`ci glasul tù urechea noastr`-o schimb`:Pierdut`-i a naturii sf~nt` limb`.

çn via]a mea – un rai \n asfin]ire –Se scuturau flori albe de migdal;Un vis purtam \n fiece g~ndire,Cum lacul poart`-o stea pe orice val;A zorilor suav` \nflorireSe prelungea p~n`-n amurgul pal,çn vì de vis, \n codri plini de c~nturi,At~rnau arfe \ngere[ti pe v~nturi.

ßi tot ce codrul a g~ndit cu jaleçn umbra sa p`tat` de lumini,Ce spun: izvorul lunec~nd la vale,Ce spune culmea, lunca de arini,Ce spune noaptea cerurilor sale,Ce lunii spun luceferii seniniSe adunau \n r~sul meu, \n pl~nsu-mi,De m` uitam r`pit pe mine \nsumi.

çn van cat \ntregimea vie]ii meleßi armonia dulcii tinere]i;Cu-a tale lumi, cu mii de mii de stele.O, cer, tu ast`zi cifre m` \nve]i;Putere oarb` le-arunc` pe ele,Lipse[te via]a acestei vie]i;

528 M. Eminescu

Ce-a fost frumos e azi numai p`rere –C~nd nu mai crezi, s` c~n]i mai ai putere?

ßi dac` nu-i nimic dec~t p`rereTot ce suspin` inimei amor,Istoria cu lungile ei ereUn vis au fost amar – am`gitor;Tot ce-aspirar`m, toat`-acea putereCare-am robit-o falnicului dorAm cheltuit-o ca ni[te nebuniPe visuri, pe nimicuri, pe minciuni.

Sunt nen]elese literele vremiiOric~t ai ad~nci semnul lor [ters?Suntem pleca]i sub greul anatemiiDe-a nu afla nimic \n vecinic mers?Suntem numai spre-a da via]` problemei,S-o dezleg`m nu-i chip \n univers?ßi orice loc [i orice timp, oriunde,Acelea[i vecinice-ntreb`ri ascunde?

STELELE-N CER

Stelele-n cerDeasupra m`rilorArd dep`rt`rilor

P~n` ce pier.

Dup` un semnCl`tind catargele,Tremur` largele

Vase de lemn;

Ni[te cet`]iPlutind pe marileßi mi[c`toarele

Pustiet`]i.

529Versuri l ir ice

Stol de cocoriApuc`-ntinseleßi necuprinsele

Drumuri de nori.

Zboar` ce potßi-a lor \ntrecere,Vecinic` trecere –

Asta e tot…

Floare de cr~ng,Astfel vie]ileßi tinere]ile

Trec [i se st~ng.

Orice norocßi-ntinde-aripeleGonit de clipele

St`rii pe loc.

P~n` nu mor,Pleac`-te, \ngere,La trista-mi pl~ngere

Plin` de-amor.

Nu e p`catCa s` se lepedeClipa cea repede

Ce ni s-a dat?

STAU çN CERDACUL TåU…

Stau \n cerdacul tù… Noaptea-i senin`.Deasupra-mi crengi de arbori se \ntind,Crengi mari \n flori de umbr` m` cuprindßi v~ntul mi[c` arborii-n gr`din`.

530 M. Eminescu

Dar prin fereastra ta eu stau privindCum tu te ui]i cu ochii \n lumin`.Ai obosit, cu m~na ta cea fin`çn val de aur p`rul despletind.

L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,Desfaci vis~nd pieptarul de la s~n,çncet te-ardici [i sufli-n lum~nare…

Deasupr`-mi stele tremur` prin ramuriçn \ntuneric ochii mei r`m~n,ß-al`turi luna bate trist \n geamuri.

UN OM DE STATWernicke, 1697

Un om de stat, ce multe \]i promite,S` nu-i ar`]i c` tu nu-i dai credin]`,Ci-i mul]`me[te cu-nchin`ri smerite.

Ca s` nu-[i dea prea mult silin]`,Te f` c` crezi orice el o s`-]i zic`.Ajut`-l \nsu]i tu, ca s` te min]`:

Destul folos, dac` m`car nu-]i stric`.

DONEC ERIS FELIX…Ovidius, Tristia, I, 9, 5-6

P~n` vei fi fericit num`ra-vei amici o mul]ime,Cum se vor \ntuneca vremile – singur r`m~i!

DE PE OCHI RIDICI…

De pe ochi ridici \nchis`Languroasa, lung` gean`,

531Versuri l ir ice

Rai de fericiri promiseßi de tainic` dojan`.

ßi-]i pui degetul pe gur`,Sf`tuie[ti [i amenin]ißi \mi dai \nv`]`tur`S` ne facem mai cumin]i.

Atunci bra]ul meu cuprindeMl`diosul tù grumaz:„M~ni vom fi cum vei pretinde,Dar cum sunt m` las` azi.“

Astfel lupt cu-a ta mustrareCeasuri, zile, s`pt`m~ni,ßi mereu a mea-ndreptareO am~n de azi pe m~ni.

ßI ERA PLOAIE CU SENIN

ßi era ploaie cu seninSenin cu ploaie,

Salc~mii ramurile-nclinßi le \ndoaie.

Acuma to]i ei \nflorescDe prim`var`

ß-un dulce miros r`sp~ndescçn dalba sar`.

Un m~ndru soare sc~nteindPe bolta-albastr`

El bate ploaia [iroindPe-a ta fereastr`.

ßi-n hain` alb` tu apariCu pasuri line

532 M. Eminescu

ßi numai ochii tì cei mariPrivesc la mine.

At~t de dulce [i de plinC-a[a v`paie

Ah, era ploaie cu seninSenin cu ploaie.

E TRIST CA NIMENI Så TE ßTIE

E trist ca nimeni s` te [tie,Dar [i mai trist s`-]i zici mereuC` te-a p`truns nimicnicieDe[i ai fost ca Dumnezeu.

Unde sunte]i, iubiri de[arte,Ochi mari ce nu-i mai pot uita?O, fugi departe, fugi departe,La ce m`-ng~ni cu fa]a ta?

çn vi]a lumii acestie,Ce-i f`r` cap`t [i-nceput,çn toat` neagra vecinicieO clip` numai te-am avut.

De-atunci te chem din \ntunericßi amintirea ta dezmierdP~n-ce r`sai… un vis himeric,Abia r`sai… [i iar te pierd.

Ca la un zvon ce lin adieUrechea ]in, mereu ascult…Tot mai pu]in` armonie…Pustiu din ce \n ce mai mult.

ßi din comoara-mi de suspine,Cu amintiri, cu dor \mbracAcest amor bogat \n chinurißi-n m~ng~ieri de tot s`rac.

533Versuri l ir ice

ZBOAR-AL NOP¥II NEGRU FLUTUR

Zboar-al nop]ii negru fluturCu-a lui aripi ostenite,Pe c~nd crengile se scuturPe c`r`ri \n]elenite.

Iar` bolta cea senin`Printre ramuri, printre frunz`,Arunc~nd dungi de lumin`Cearc` tainic s` p`trunz`.

Prin a ramurilor mreaj`,Sun` jalnic \n urechiC~ntec dulce ca de vraj`,De sub teiul nalt [i vechi.

Iar` sunetele sfinteMi[c` jalnic al tù piept:Nu mai cuge]i \nainte,Nici nu cau]i \nd`r`pt,

Ci ascul]i de p`s`releCiripind \n verde cr~ng,Cum de-amoru-ne-ntre eleSf`tuindu-se ne pl~ng.

CA O FåCLIE…

Prin tomuri pr`fuite ce mesele-i \ncarc`,Edgar trece cu g~ndul prin veacuri ca-ntr-o barc`.Nimica nu opre[te a g~ndurilor grab`,Din c~nd \n c~nd \n cale-i pe sine se \ntreab`:La ce folos c` timpul [i spa]iul str`bateßi ce folos c` vecinic r~vnind singur`tate,El de nimic \n lume via]a-i n-o s-o lege,C`-n]eleg~nd de[ertu-i, problema-i n-o-n]elege…

534 M. Eminescu

Ce caut` talentu-i \n [irele s-arate?Cum luna se ive[te sau v~ntu-n codru bate?Dar de-o va spune-aceasta sau dac` n-o va spune,P`durile [i luna vor face-o de minune.Ba ele vor \ntrece de-a pururi pe-autoriCe-au spus aceste lucruri de zeci de mii de ori.O, capete pripite, \n colbul trist al [colii,Ceti]i \n foliante ce roase sunt de moliißi via]a, frumuse]a, al patimei nesa]Nu din via]a \ns`[i – din c`r]i le \nv`]a]i.çn capetele voastre, de semne multe sume,Din mii de mii de vorbe consist-a voastr` lume.

Ca o f`clie stins` de ce mereu s` fumegi,De ce mereu acelea[i g~ndiri s` le tot rumegißi sarcina de g~nduri s-o por]i ca pe un gheb,Astfel ades \n taina durerii m` \ntreb…Nu aflu unde capul \n lume s` mi-l pun:C`ci n-am avut t`ria de-a fi nici rù, nici bun,C`ci n-am avut metalul demonilor \n vine,Nici pacinica r`bdare a omului de bine,C`ci n-am iubit nimica cu patim` [i jind –Am fost un creier bolnav [-o inim` de r~nd.

Demult de vorbe goale nici voi s` mai ascult.Nimic e pentru mine ce pentru lume-i mult.Ce este viitorul? Trecutul cel \ntorsE [irul cel de patimi cel pururea retors.Am azv~rlit \n laturi greoaie, veche c`r]i,Cari privesc via]a din mii de mii de p`r]ißi scrise \n credin]a c` lumea tot se schimb`Cu dezleg`ri ciudate [i cu fr~nturi de limb`.Nu-i foliant \n lume din care s` \nve]iCa via]a pre] s` aib` [i moartea s-aib` pre]…ßi de pe-o zi pe alta o t~r~i uniformßi nici s` pot de somnul p`m~ntului s-adorm.

Pustie, sur`, rece [i f`r` \n]eles…Nu ap`r adev`rul, nu ap`r un eres,

535Versuri l ir ice

Nu sunt la \n`l]ime [i nu sunt dedesupt,Cu mine nu am lupt`, cu lumea nu m` luptS`-nving eu adev`rul sau s`-nt`resc minciuna,çn cumpenele vremii sunt am~ndou` una.S` ]in numai la ceva oric~t ar fi de mic…Dar nu ]in la nimica, c`ci nu mai cred nimic.

çn manta nep`s`rii m`-nf`[or dar [i tacßi zilele vie]i-mi \n [iruri le desfac,Iar visurilor mele le poruncesc s` treacÌar ele ochii-alba[tri asupra mea [i-i pleac`,Cuprinse de amurgul cel fin al aurorii:V`paia-n ochi unit`-i cu farmecul palorii.Trec, pier \n ad~ncimea iubirii [-a genunii,Icoanele frumoase [i dulci a sl`biciuniiCa flori cu ve[tejite [i triste frumuse]i:Uitarea le usuc` s`rmanele vie]i…ß-apoi!? Ce-mi pas`!? Fost-am \n lume poate unicCe f`r` s` [tiu unde pe-a lumii valuri lunec?

Mul]imea nu se na[te dec~t spre a muri…Ru[ine-i al ei num`r cu unul a spori?Ferice de aceia ce n-au mai fost s` fie,Din leag`nul c`rora nu s-a durat sicrie,Nici \n nisip vro urm` l`sar-a lor picioareNeatin[i de p`sul lumii trecute, viitoare,De-a pururi pe at~]ia c~]i fur` cu putin]`:Numele lor e nimeni, nimic a lor fiin]`.Ei dorm cum doarme-un haos p`truns de sine \nsu[i,Ca cel ce-n visu-i pl~nge, dar nu-[i aude pl~nsu-[iß-a doua zi nu [tie nimic de acel vis.Vai de acel ce ochii \n lume i-a deschis!Blestem mi[c`rii prime, al vie]ii primul col].Deasupr`-i se-ndoir` a cerurilor bol]i,Iar de atunci prin haos o muzic` de sfere,A c`rei hain`-i farmec, cuprinsul e durere.

O, genii, ce cu umbra p`m~ntul \l sfin]i]iTrec~nd at~t de singuri prin secolii robi]i,

536 M. Eminescu

Sunte]i ca acei medici milo[i [i bl~nzi \n via]`Ce parc` n-au alt bolnav dec~t pe cel de fa]`.Oricui sunte]i prieteni, dar ori[icui \i pareC` numai pentru d~nsul a]i fost \n lumea mare.çn orice veac trìr`]i ne\ncet`]eni]i,ßi totu[i nici \ntr-unul strìni nu o s` fi]i,C`ci lamura vie]ii a]i str~ns-o cu-ngrijireßi d~ndu-i acea hain` de ne\mb`tr~nire,Oric~t se schimbe lumea, de cade ori de cre[te,çn dreapta-v` oglind` de-a pururi se g`se[te.C`ci lumea pare numai a curge trec`toare.Toate sunt coji durerii celei nepieritoare,Pe c~nd tot ce alearg` [i-n [iruri se a[terneRepaos` \n raza g~ndirii cei eterne.Iar adev`rul, ca [i p`catul mumii Eve,De fa]`-i pretutindeni [i pururea aieve.

O, STINGå-SE A VIE¥II…

O, sting`-se a vie]ii fumeg`toare facl`,S` aflu c`p`t~iul cel mult dorit \n racl`!N-aflai loc unde capul \n lume s` mi-l pun,C`ci n-am avut t`ria de-a fi nici rù, nici bun,C`ci n-am avut metalul demonilor \n vine,Nici pacinica r`bdare a omului de bine,C`ci n-am iubit nimica cu patim` [i jind…Un creier plin de visuri [-o inim` de r~nd.

De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult,Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult.Viitorul un trecut e, pe care-l v`d \ntors…Acela[i [ir de patimi s-a tors [i s-a retorsDe m~nile uscate a vremii-mb`tr~nite.Sunt limpezi pentru mine enigmele-nc~lcite:Nu-ntreb de ce \n lume nu ne e dat de soarteNoroc f`r` durere, via]` f`r` moarte.Am pus demult deoparte acele roase c`r]iCe spun c-a vie]ii file au vecinic dou` p`r]i…

537Versuri l ir ice

Cu-a lor \n]elepciune nimica nu se schimb`Cu dezleg`ri ciudate [i cu fr~nturi de limbÒcupe-se copiii… Eu pun o \ntrebareNu nou`, \ns` dreapt`… nu liber`, dar mare.

Via]a, moartea noastr` noi le ]inem \n m~ni,Pe ele deopotriv` noi ne sim]im st`p~ni.O cup` cu otrav`, un glonte, un pumnarNe scap` deopotriv` de-o lume de amar.De ce ]in to]i la d~nsa, oric~t de neagr` fie?Ea \mpline[te oare \n lume vo solie?E scop \n via]a noastr` – vun scop al m~ntuirii?Nu junghiem fiin]a pe-altarul omenirii?A g~ndului lucire, a inimei b`taieRidic` un grùnte din sarcina greoaieMizeriei comune? Trìnd cu moartea-n s~nPe altu-n ast` lume \l doare mai pu]in?O, eu nu cer norocul, dar cer s` m` \nv`]Ca via]a-mi pre] s` aib` [i moartea s-aib` pre].S` nu zic despre mine ce omului s-a zis:C`-i visul unei umbre [i umbra unui vis.

O, Demiurg, solie c~nd nu mi-ai scris \n stele,De ce mi-ai dat [tiin]a nimicniciei mele?De ce-n al vie]ii mijloc, de g~nduri negre-un stolM` fac s` simt \n minte [i-n inim` un gol?De ce de pe vedere-mi tu v`lul ai r`rit,S` v`d cum c` \n suflet nu am dec~t ur~t?Via]a mea comun` s-o t~r~i uniformßi s` nu pot de somnul p`m~ntului s-adorm?

Zadarnic`, pustie [i f`r` \n]elesVia]a-mi nu se leag` de-un rù sau de-un eres.Eu nu m` simt deasupra [i nu sunt dedesupt,Cu mine nu am lupt`, cu lumea nu m` luptPentru-o minciun` mare ori mare adev`r.Totuna mi-ar fi mie, c`ci alta nu mai cer,Dec~t s` fiu \n dreapta ori st~nga hot`r~t,S-omor [i eu pe altul sau s` fiu omor~tßi f`r- de nici un titlu \n lume s` m`-nser…

538 M. Eminescu

C`ci ce-i la urma urmei minciun`, adev`r?…S` ]in numai la ceva… oric~t ar fi de mic…Dar nu ]in la nimica, c`ci nu mai cred nimic.

URÅT ßI SåRåCIE

Ur~t [i s`r`cie sunt acei doi tovar`[i,A c`ror urme crude le aflu pururi iar`[iPe orice chip [i-n orice-ndr`znii de a iubi…Iubit-am poate c~ntul, voit-am a robiCu el un suflet dulce, al meu \ntreg s` fie…Zburat-au chip [i c~ntec – ur~t [i s`r`cie!C`ci ce nu ai \n clipa \n care ai doritSe schimb`-n rù cu vremea, de farmec s`r`cit.S-arat` \nainte-]i o schele despoiat`De orice vis cu care o \mbr`cai odat`.Puterea tinere]ii, a min]ii vioiciune,A inimei b`taie, [i ginga[a minuneDin ochi, c~nd toat` via]a \n ei \]i este scris`De o cite[te-oricine scrisoarea ei deschis`,Dar mai cu seam` aceea ce tu vrei s-o citeasc`…Cum trec, cum trec cu toate… [i f`r- s` le opreasc`Nimic… Astfel te-ntuneci o stea \n vecinicießi ce-]i r`m~ne-n urm`? vreme [i s`r`cie.Da, vreme! numai vreme s` aibi s` sim]i deplinCe mult puteai \n lume, [i c~t, c~t de pu]in¥i-a fost dat. Dac` nobil ai fost [i bl~nd [i drept,Dac` prin a ta minte ai fost un \n]elept,Av~nd darul pe care natura-l poate da,Frumse]e, minte, ajuns-ai cineva?C`ci nu caut` lumea aceea ce sl`ve[te,Aceea ce o prinde – ci ceea ce-i prie[te.Dac` e[ti rù [i-i vine rùtatea la-ndem~n`,Dac` e[ti prost, [i vasta prostie e st`p~n`,Sau de-un de[ert at~rn` \n lume a ta soart`ßi nu [tii cum de[er]ii prin lingu[iri se poart`Sau nu po]i [ti… Atuncea de ce folos e ]ie

539Versuri l ir ice

C-ai avut tot ce firea ]i-a dat cu d`rnicie,C` e[ti podoab` scump` \n lume ori[icui,Podoab` ce nu-i trebui \n lume nim`nui?

Virtutea e-o poveste… c~nd g~ndul ]i-l ascu]i,Tu vezi c` sl`biciuni sunt vestitele virtu]i:Noble]ea-i sl`biciunea acelor ce nu potPe sine s` se puie deasupra peste tot,S` aib` pentru toate ad~nc [i greu dispre],Hr`nind a lui via]` din sute de vie]i.A nu-]i ]ine cuv~ntul c~nd nu-]i vine-ndem~nÀ dezbr`ca pe-acela ce ]i s-a dat pe m~n`,A \n[ela mul]imea cu mii f`g`duin]i,C~nd ai min]it o dat` s` te mai pui s` min]i,A urgisi pe-acela care ]i-a f`cut bine,A \mple a lui nume de pete [i ru[ine –Aceasta nu e nobil… Dar to]i – [i-ndeosebiO fac u[or – tu numai stai vecinic s` \ntrebi.Tu numai \]i pui vorba [i g~ndul la c~ntari,Tu numai vrei a-ntrece caràcterele mari,Privind peste mul]ime cu mult` nep`sare…Ei bine! P-ast` dram` [i soarta ta cea mare.Din ast` cump`nire de drept [i datorie,Ce ]i-a r`mas la urm`? Ur~t [i s`r`cie.

Iubit-ai?… Ah! un caier de c~nep` nu-i moale,Nu-i blond cum e podoaba cea dulce-a frun]ii sale!Cu gura ei sub]ire [i m~ni reci ca de cear`,Iar ochiu-i plin de raze str`luce \n afar`,R`pindu-]i ]ie ochii cu a lor str`lucire.Tu n-ai gustat din rodul acel de fericire:Tu e[ti onest [i plin de respect [i generosS` fr~ngi \n zarea vie]ii un rod a[a frumos.Te-ai dus [i te urmar` p`rerile de rù.çn urma ta venit-au un neted n`t`rùß-acesta… ei… f`cut-au ce n-ai vrut s` cutezi;Ce-a mai r`mas din dulcea figur`, mergi de vezi:Anii i-au scris cu pana lor neagr` pe-a ei frunte.ßi gura cea cu albe m`rg`ritari, m`runte,

540 M. Eminescu

Acuma e zb~rcit` [i ochiul plin de par`,Ce-[i rev`rsa lumina sa rece \n afarÈ stins, [i nu-i nimica \n el, nu-i ad~ncime;Tu nu mai vezi \ntr-\nsul ce nu v`zuse nimeDec~t tu… Ce ajunse a fi? Cochet`, rece,Lingu[itoare, crud`, din m~n`-n m~n` treceßi caut`-n iubire pl`cerea numai, careE-o clip` de be]ie [i-o zi de dezgustare.Dar` acea iubire ad~nc` [i curat`,Care-n via]` vine o dat`, num-o dat`,Acea etern` sete ce-o au dupòlalt`Doi oameni ce-[i pierdur` privirea una-ntr-alt`,Acel amor at~t de nem`rginit, de sf~nt,Cum nu mai e nimic` \n cer [i pre p`m~nt,Acea \namorare de tot ce e al ei,De-un z~mbet, de un tremur al ginga[ei femei,C~nd pentru o privire dai via]`, dai noroc,C~nd lumea ]i-este neagr` de nu e[ti la un locCu ea… Unde-i norocul ce l-a promis ea ]ie?Ce va r`m~ne vou`? Ur~t [i s`r`cie!

ALEI MICå, ALEI DRAGå…

Alei mic`, alei drag`, Cine vrea s` ne-n]eleag` Vaz` frunza cea pribeag`,Ce-i ca via]a noastr`-ntreag`.

Alei drag` Veronic`, Desp`r]irea toate stric`, De ne-alegem cu nimic` – Via]a trece, frunza pic`.

*Alei drag`, alei mic`, Via]a trece, frunza pic`, ßi din ura ce ne stric` Nu ne-alegem cu nimic`.

541Versuri l ir ice

M`car cine ce grìe[te, Altul alta \ndr`ge[te. Inima-mi pe c~t trìe[te Tot la tine se g~nde[te.

Alei mic`, alei drag`, Ia vezi frunza cea pribeag` – A[a trece via]a-ntreag` ßi nimic n-o s` s-aleag`.

DRAGOSTE ADEVåRATå

Dragoste adev`rat` De fecioar` prea curat`; T~n`r`-ntineritoare, Dragoste de fat` mare; çns` plin`-i de durere Dragostea cea de muiere, De durere [i de haz, De dulcea]` [i necaz; çnd`r`tnic` [i drag` Cat` ceart` ziua-ntreag`, Iar` sara se \mpac`, C` tot ]ie va s`-]i plac`; Dragostea de la muieri E cu sare [i piperi, Nu-i lihnit` [i dulceag`, Zi cu zi \n foc te bag`, E r`zboinic`, fierbinte ßi cu capul f`r` minte; Dragostea de la muiere E ca fagurul de miere, Dar un fagur pip`rat, Dulce c~nd e sup`rat, C`-i r`stit` [i cu toane, Nedus` pe la icoane; Ochii negri am~ndoi

542 M. Eminescu

ç]i dau pururea r`zboi, Gura cea cu z~mbetele,Tare-]i poart` s~mbetele ß-acel drac cu m~ni sub]iri Cu m~nie \n priviri Tot mai scump pe zi ce merge…

MINTE ßI INIMå

I– Ce prive[ti \n jos smerit`,C` te m~nii te prefaci,C~nd \]i zic c` el \]i placeßi c` tu demult \i placi.

Voi juca]i \n comedieRolul vostru de-n]elept,Dar de ce unul la altulV` uita]i at~t de drept?

De ce, c~nd pe nea[teptateEl sose[te uneori,Rumenirea face loculUnei ginga[e palori;

ßi prive[ti cu ochi nesiguri,S~nul cre[te f`r s` vrei?Dar v` stinge]i dupòlalt`...Comedie, dragii mei...

Parc`-l v`d cum vine ice,ßade-n veci pe-acela[i je]ßi la tine \[i \ndreaptÒchii negri [i [ire]i.

ßi c~nd crede]i cum c` nimeDimprejur nu v` ia sama,

543Versuri l ir ice

Numa-atunci v` da]i \n peticßi v` ar`ta]i arama.

Eu v` v`d de pe sub gene:Ochi-n ochi privi]i fierbinteßi de dragi unul altuiaConversa]i f`r` cuvinte.

Cine nu v-ar [ti, copil`,Da, v-ar crede neam de sfin]i.ßi s` sta]i numai l-at~ta...Bine? Sunte]i voi cumin]i?...

– Taci, m`tu[`, tu m` superi,De-i vorbi mai mult eu fug.Ce se pare c`-i iubireNu-i dec~t priete[ug.

– De prieteni, se-n]elege,V`-n[ela]i cu mult sistem.ßi de d~nsul nu pe-at~ta,Dar de tine mai m` tem.

P~n-acum pornirea voastrÀ]i [tiut s` o masca]ißi \n sufletele voastreCu durere v` iubea]i.

Promi]~nd unul altuiaCum c` nu ve]i mai iubi.Voi g~ndea]i c-o s` r`m~ieAstfel p~n` ve]i muri.

ßi-n aceast` m~ng~iere,De pe-o zi pe alta, voiTr`g`ni]i o fericireDureroas`, am~ndoi.

544 M. Eminescu

545Versuri l ir ice

Fiind siguri unul de-altul,S` promite]i fu u[orCum c` nu o s` mai face]iAlian]e de amor.

Dar` azi pui cap`t tragicAstei stranie pove[ti…– Doamne, Doamne, m`tu[ico,Nu ]i-i greu s` mai vorbe[ti?

– Nu mi-i greu, c`ci e[ti \n stareS` sf`r~mi ca un... copilJuc`ria-nc~nt`toareA frumosului idil.

C~nd v` v`d merg~nd al`turi,V` z~mbi]i [i v` privescßi c~nd crede]i c~te spune]i,Eu fac haz [i-ntineresc.

Voi, gurmanzi ai dr`gostirii,Cu re]eta cea mai bun`çnv`li]i amoru-n vorbe,Clevetindu-l \mpreun`.

ßi feri]i de ochii lumii,çntre rari[tea de brazi,Voi merge]i c~nd vine sara,Tu e[ti rum`n`-n obraz.

ßi at~ta bucurieV`d \n ochii tì cei mari...Nu lipse[te dec~t nuntaC-un taraf de lùtari.

çn z`dar oare TeodorScrie-a codrului poveste?ßi at~t de rù \i pareC` bìet el nu mai este?

546 M. Eminescu

C` nu vre]i a da pe fa]`Dulcea tain` \n]eleg,C`ci cu-at~ta e mai dulce –Dar un cap`t nu aleg.

ßi ce bine a]i petreceAzi, c~nd via]a v` z~mbe[te,Cum \n vremea mea KonakiO spunea pe b`tr~ne[te:

,,Prin pustii [i mun]i s`lbateci,Prin pr`pastii, r~pi, ponoar`,Unde-n albia de st~nc`Sun` bl~ndele izvoar`;

Acolo unde naturaCu puterea ei m`rea]`R`sp~ndit-au pretutindeniBucurie [i via]`;

Unde brazii cei de fal`Se \nal]` cu trufie,Unde zmeura [i muraAu a lor \mp`r`]ie;

Unde toate \mpreun`Strig`: «Vino, te opre[te!»Acolo amorul cheam`,Acolo vinde iube[te.

Acolo ochiul zavistnicNu mai are vo putere:Nu-i jignire \n iubire,Ci noroc [i m~ng~iere.“

¥ie-]i trebuie vecinul;Teodor e pentru tine:Lini[tit, cam mizantropicß-apoi \l iube[ti, [tiu bine.

¥ie-]i place poezia,El lucreaz` versuri bune.Toate versurile saleTu pe muzic` le-i pune.

De-i c~nta ve]i face duo,Glasul vostru se combin`;De te-ai pune la pianoTe-a-nso]i din violin`.

¥ie-]i place mo[ioara,Pe a ta vrei s-o lucrezi,Iar el [tie plug`ria –Gospodar e, precum vezi.

Mo[ioara lui altdatÈra tot p`r`duit`,Vezi acuma ce-i aduce,C~t de bine-i r~nduit`.

A[adar, nu sta la g~nduri,Prea u[or alegi din dou`,Eu \]i zic s`-]i iei vecinul,Ie-l cu m~nile-am~ndou`.

– Toat` ziua se \nchidePrin autori m~nca]i de moliißi \l vezi \ntotdeunaCumu-i plin de colbul [colii.

– Dar nu vine-n toat` sara?– Vine. Poate i-i ur~t.ß-apoi nu [tii cum c` fustaFemeiasc`-o au... ur~t?...

– Pentru?– ßtiu eu care-i cauza?

– Pentru c` \n lumea toat`Numai una-i este drag`.Vezi a[a, a[a e, fat`.

547Versuri l ir ice

– ß-acea una?– Acea una

St` naintea mea [i coaseßi de-i spun c` este astfelSe preface m~nioas`.

– Frumuse]i s` spariu lumea,Precum \ns`[i vezi, nu am,Deci \n cump`n` pun toateßi le m`sor dram cu dram.

ß-am v`zut c`-i mult mai bineC-un mo[neag s` m` cununDec~t iar s`-mi risc eu samaC-un b`rbat ori c-un nebun.

Eu sus]in c` orice cas`Din conven]ie se face:E mai mult` fericireaC`ci \ntr-\nsa este pace.

– Pace? Da cuno[ti mo[negii?Sc~r]~iesc ne\ncetat.Ba-i bolnav, ba n-are vremeS` te duc` la primblat.

De faci muzic` el casc`,Dac` r~zi el e ursuz,S` vorbe[ti de vrei ai voie,Da nici glasul nu-i auzi.

C~nd s-apropie, dr`gu]`Fat`! – funia de par,Atunci chin! Mo[neagu-ntr-unaSc~r]ie[te ca un car.

Nu doresc, nepoat` drag`,S` ajungi la a[a hal...ßtii ce pace e aceea?E t`cerea din spital.

548 M. Eminescu

Alta-i pacea sufleteasc`Care e rodul iubirii –ßi acolo e t`cere,Dar t`cerea fericirii.

Tu lucrezi iar el acas`Poate sta, poate lucra,Dar din c~nd \n c~nd aruncÒchii lui asupra ta.

ßi se uit` lung la tine.Doamne! limpede mai [tieCum c` f`r` tine lumeaI-ar fi chiar ca o pustie.

Vii la spate, vezi ce scrie,Peste [iruri tu alergi,çi iei pana chiar din m~n`,Singur` vo vorb` [tergi.

ßi s` crezi c` [tears-o las`Dac` tu vei zice: nu.Te aprob` c`ci \n minte-ißi \n inima-i e[ti tu.

II

çi zic: m` lese-n pace,Nu voi s` m` cuprind`;Iar el r~z~nd r`spunde:– O, uit`-te-n oglind`

ßi spune-mi dac` omulG`sind \n a lui via]Òdor a[a de dulceNu l-a cuprinde-n bra]e?

çi zic: m` lese-n pace,Ce are cu-a mea gur`,

549Versuri l ir ice

Cu ochii mei ce are,De-a merge nu se-ndur`?

Iar el r~z~nd r`spundeC` nu cunoa[te mila;De nu-i voi da de voieMi-o ia el cu de-a sila.

çi zic: m` lese-n pace,C`ci inima m` doare,Fiorul m` sf~r[e[teßi cad de pe picioare.

Iar el r`spunde... – vorba-iDe lacrimi pare plin` –:– De vrei un leac, iubit`,La inima-mi tu vin`.

III

ANA

Poveste[te chiar din cap`t s` te v`d dac` o [tii...

MU¥I

E! Achil [i Agamemnon \[i spunea grobienii.ßi atunci b`tr~nul Nestor prinde-a spune la pove[ti,Pe-am~ndoi \i proboze[te cu cuvinte b`tr~ne[ti.çmprejur sta to]i elinii, steteau preo]ii [i regiiIar` Nestor ]ine una... [tii mata cumu-s mo[negii.Iar Achil pe Agamemnon suduindu-l zice: ,,C~ne!Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitat` nu-]i r`m~ne.Las- tu, las`, mì jup~ne, [tiu eu bine ce-am s`-]i fac,S`-mi cazi tu odat`-n labe, [-apoi las-, c`-]i viu de hac.“

ANA

Bun, frumos! D`-i \nainte! suduie ca un muscal.

MU¥I

550 M. Eminescu

Singur` ai spus, mamaie, c` Homer \i natural,ßi ne-ai zis s` spunem toate, ia a[a cum se grìe[te,ß-apoi tot eu \s de vin`?

ANA

Natural, nu mojice[te.Spune tu, Bibi...

BIBI

Mamaie, eu [tiu tocmai cum e-n carte.

ANA

ßi a[a se [i cuvine, spune, Bibi, mai departe.

BIBI

Cum Achil [i Agamemnon \nde ei se tot sf`déu,Vine Nestor [-am~nduror le ]inu apoi de rù:Pe-Agamemnon \l \mpac`, pe Achil \l \mbl~nze[te,Ca acesta pe Brizeis s` o dea se \nvoie[te,Dar \i spune dinainte s` nu cerce de cumvaPreste Brizeis, din avere-i s` s-ating` de ceva...Iar Ulis lu` pe Chriseis, [i-n corabie suind,Merge la preotul Chrise, fata-n m~nile lui d~nd,I-a adus tauri de jertf`, [i convoi iar la aheiCu preotul lui Apolo s`-i \mpace iar pe ei.

ANA

Vezi, mì badeo, cum se spune? Limpede, frumos, cu [ir.

MU¥I

Ce mai treab`; a-nv`]at-o pe de rost din p`r \n fir.

ANA

Tu nu [tii s`-nve]i tot astfel... Te opre[te cineva!Dar` nu vrea cucona[ul, asta-i... Spune, fata mea.

551Versuri l ir ice

BIBI

Crainicii lui Agamemnon, ei asemeni se luar`Pe Brizeis s-o aduc`... dar Achil st`tea afar`,L~ng` cort, [i s` i-o cear` fric` li-i [i nu le vine.Ci Achil nu-i mai \ncearc` [i cu ea de m~n` vine.ßi le-o d` \n seam`...

MU¥I

Prostul! Numai gura \i de el.De-o iube[te pe Brizeis, de ce-o d` ca un mi[el?I-a[ fi dat eu lui mireas`... – s` fi fost eu acolò –çi umpleam de bodaproste, de nu [tiau \ncotro,çi f`ceam pe to]i tocan`, rupeam g~tu ca la vr`biißi-mi duceam apoi acas` mirmidonii pe cor`bii.

ANA

Foarte rù [i f`r` cale, dragul meu... ßi nu-]i ascunz Chiar nesuferit e[ti ast`zi, \nd`r`tnic [i – r`spunzi.Poveste[ti prost... Din francez` mai c` n-ai [tiut nici bechi,Doamne, cum nu ai un dasc`l, s` te trag` de urechi.Mergi, Bibi, la Marioara ca s`-]i dea ]ie pl`cinte,Iar` lene[ului celui chiar nimic, s` ]ie minte.

MU¥I

Dar de ce-a dat pe Brizeis, spune, mam`, \i cu drept?S` fi fost a mea, m`mu]`, eu cu to]ii dedeam piept.Ai spus singur` c` d~nsul pe Brizeis o iubea...C~tu-i lumea [i p`m~ntul n-o luau din m~na mea.

ANA

Eu ]i-am spus-o, [i-o spun \nc` [i ]i-oi spune vreme mult`Cum c` omul cel de treab` urm` mintea [-o ascult`,Judec` \ntotdeuna, nu se \nd`r`tnice[te...

MU¥I

Minte, minte! s` i-o deie dac`-at~ta o iube[te...

552 M. Eminescu

BIBI

,,Judecata totdeuna dec~t dragostea-i mai sus:“Ast-ai zis-o mai deun`zi... vezi, ]in minte ce mi-ai spus.

ANA(o s`rut`)

Draga mamei... E[ti de treab`... [i \nve]i a[a frumos!Nu ca cela, ca jup~nul \nd`r`tnic [i lenos.

MU¥I

Spune, mam`, c~te-i spune [i eu totu[i ]i-oi r`spunde:Mintea, nu zic ba, frumoas`-i numai c` eu nu [tiu unde-i.Dar` vezi tu, m`mucu]`, eu vin iar la vorba mea:De eram Achil, pe Brizeis nimeni nu mi-o mai lua.

ANA(amenin]~nd)

Mimi!

MU¥I

M~nie-te, mam`, zi ce-i vrea… zi la femeieNu numai pl`cinte, dar`, nici m~ncare s` nu-mi deießi s` mor de foame, totu[i, de-ar veni vro unu-aiceS` te ia cu sila... iar` mintea ceea de mi-ar ziceD`-o, d`-o pe mamaia... nu te dau s` [tiu c` mor.

ANA(\l bate pe obraz)

çnd`r`tnicule!

MU¥I

Vezi tu, pentru tine, un odor,Dau r`zboi cu toat` lumea ca Bogdan-vod` cel chior.

ANA

Aide, mergi, iubire chioar`, mergi la Maria, d`-mi pace.Ast`zi \nc` treac`-mearg`! Dar alt’dat` nu mai face.

553Versuri l ir ice

MU¥I

Nu m` duc...

ANA

Nu vrei pl`cinte?

MU¥I

Nu acum, s`-]i spun ceva...Da’ a[a-i c` nu te superi?... Zi c` nu te-i sup`ra.

ANA

Spune, de!...

MU¥I

Cum a[ \ncepe... Doamne? Doamne-ah, m`mucu]`,Tare e[ti tu frumu[ic`, nu [tiu cum, [i e[ti dr`gu]`Dec~t cum nu se mai poate, cum nu e alt` m`mi]`...

ANA

Ce vrei, Mimi, spune-odat`...

MU¥I

S` spun? Da? D`-mi o guri]`.

ANA

At~t?

MU¥I

Da. ßi \nc` una, [i-nc` una, nu [tiu cumDa-mi e[ti drag` f`r` sam`...

ANA

Haide, Mimi. Pleac-acum,D`-ne pace...

MU¥I

Tu nu crede c`-s a[a de rù copil,

554 M. Eminescu

ßtiu poveste mai frumoas` dec~t cea a lui Achil,Eu [tiu una de la mo[u: a p`durilor poveste

ßi frumoas`, [i frumoas`, cum n-au fost [i nu mai este.

ANA

A[adar, mo[u Teodor; spune-o, spune, dragul meu.

MU¥I

Ceva nou, n-ai auzit-o p~n-acuma, numai eu.

ANA

Aide, Mimi, mergi acuma… s` veni]i c~nd v-oi chema.

MåTUßA

Mie nu-mi dai o guri]`?

MU¥I

Nu-mi e[ti drag` ca mamà…

IV

– Ce copil vioi e Mimi, ce dr`gu]u-i…–M`tu[ic`,

E-nd`r`tnic, f`r` minte, tocmai d-asta \mi e fric`.– De n-ar fi ca al tù tat`, care – Dumnezeu s`-l ierte –Mi-a f`cut via]a amar` cu-nd`r`tnicele-i certe…– Ce cuminte este Bibi…

– Da, cuminte! ca [i tine.Ca [i tat`-sù maiorul… ¥ine minte foarte bineTot ce-i spune]i…

– C-ar aduce a[a mult cu d~nsul? Nu,Nu g`sesc asem`nare a[a mare.

– Da, da! Vezi tu,Nu \i seam`n`-n afar`. çnlùntru. Numai minte-i.Nu vezi tu cum momi]ica repeteaz` la cuvinteCe le-aude de la d~nsul, de la tine: ,,Mai prejosE iubirea dec~t mintea…“ Izbutit-ai ca pe dosS` o cre[ti, nepoat` drag`…

555Versuri l ir ice

– Iar` vii la vorba veche.– ßi de ce nu? S` [tiu, drag`, c`-i surzi de o ureche,Totu[i cred de datorie, ca s`-]i spun a mea p`rere,C`ci te v`d de mult schimbat`…

Mai cu sam` – o pl`cere –De-o bucat- de vreme-ncoace… de c~nd fu[i la Bucure[ti…C~t erai tu de cuminte, azi pe zece p`r]i tu e[ti.Cine [tii cu cine-acolo tu te vei fi \nt~lnit,Ce desemnuri \n]elepte cu-nv`]a]ii ai croit,Mai ales cu al tù frate, prea iubitul meu nepot,Dar destul c` de atunce a pricepe nu te pot.ßi destul c` pot prepune, c` nepotul meu stricatçn aceste conferen]e rolu-nt~i l-a fi jucat…– Drept c-a[a-i, dar numa-n jocul rezonabil ce-am avut;Rolu-nt~i \l joac` altul.

– Altul? Poate c-am [tiut.Jocul vostru rezonabil s` nu ias`, de, cumvaJoc copil`resc [i ]ie [i la altul careva.– Bine-mi pare cum c` vorba chiar la asta ai adus.C`ci [i eu p`strez o tain` cam demult [i ]i-am mai spusC-ating~nd pe mai mul]i oameni n-am putut-o da pe fa]`.Dar cum tu ai apucat-o m` scute[te de prefa]`.– Un secret? çns` secretul eu demult l-am priceput.– Cum? ai observat?

– Da, doar` nu m` crezi c` sunt de lut.Deci te rog, fii a[a bun`, nu l`sa s` mai a[teptßi s` v`d de au p`truns-o taina ochiu-mi \n]elept.A[adar, f`r` prefa]`, spune-mi iute…

– M` m`rit.– Te m`ri]i, m` rog, cu cine, draga mea?

– Ai auzit,Cred, de d. Stelineanu?

– C`pitan d-infanterie…– A[a; unchiu-sù…

– Ministrul ! Bine, fat`, ce ]i-i ]ie…Doamne, iart`-m`! Dar bine, serios vorbe[ti tu, fat`?Nu zic... \n]eleg prea bine cum \i treaba asta toat`.Ai avut proces la curte, peti]iuni ai scris ades

556 M. Eminescu

çntr-un stil plin de senten]e, prea cuminte [i alesßi b`tr~na escelen]` s-a-ndr`git de-al tù condei,Iar` frate-tù, ce-n mintea ta a pus at~t temei,I-au [i spus desigur cum c` tu e[ti v`duv` [i bine¥i-ar p`rea ca escelen]a s` te ieie chiar pe tine.– P~n` ast`zi nu ]i-am spus-o, c`ci i-am fost f`g`duitßi fr`]ine-meu [i altui s` ]in lucrul tìnuit.– ßi c~nd vine escelen]a?

– Ast`zi vine, \nspre sar`.– Potrivite sunt acestea? Bine faci tu? Bine dar`.– S`-]i spun, drag` m`tu[ic`. C~nd \nt~i m-am m`ritat,Am f`cut-o din iubire. Bine oare mi-a \mblat?ßi maiorul se-nsurase din iubire-nt~ia dat`.Cum i-a mers lui poate bine... a[a-i lumea asta toat`ßi fiindc` am nevoie de un sprijin, de-un azilßi fiindc` n-am pe nimeni dec~t numai pe copil,M` m`rit, s` pot cu tine a trì \n Bucure[tißi s`-mi cresc copilul bine.

– Altfel nu-]i \nchipuie[tiCum c` poate fi. Ascult`, dar maiorul ce va zice?– El? Dar bine, ce-i cu d~nsul? El r`m~ne tot aice.Iar` vii la vorba veche?

– Viu [i voi veni, vezi bine.Tu-l iube[ti, el te iube[te, ce-o s` fac` f`r` tine?– Doamne, Doamne, m`tu[ic`, hai s` zicem c`-l iubesc.Nu ]i-am spus c` din iubire nu m` mai c`s`toresc?Judecata, m`tu[ic`, judecata este tot.

Hot`r~t-o-am odat`, d-a m`-ntoarce nu mai pot.C~te-am tras \n ast` lume nu voiesc s` le mai trag,La iubire nu mai caut, fie-mi ori[ic~t de drag.Dar` nu-l iubesc... çn urm` [i maioru-i juruitCum c` de a doua oar` nu se-nsoar` din iubit.– Las`-m` cu juruin]`, judecat`, hot`r~re,C`ci acestea nu-s nimic` contra ginga[ei iubire.Voi, \n crud` tinere]`, am~ndoi nenoroci]i,Voi cu inimi sim]itoare, ce at~t v` potrivi]i, Am~ndoi amici cu codrii nebunii v-a]i pus \n cap

557Versuri l ir ice

çnc~t ochii-a v` deschide eu, m`tu[a, nu am cap.Dar` fost-au din iubire cea dent~i c`s`torie?çnclinare, simpatie – mai [tiu ce-a vrut s` fie? –Dar destul c-acea sim]ire voi amor o botezar`]ißi s` v` feri]i de d~nsul de a pururi v` jurar`]i.Eu am visat, nepo]ic`, multe [i mai multe poateDec~t tine, dec~t d~nsul, dar` vezi cu-aceste toateEu \]i spun c` acel t~n`r, ce-n junie mi-a juratUn amor f`r` de cap`t, jur`m~ntul n-au c`lcatßi atuncea c~nd b`tr~nul pe vecie-au adormit,Eu numai [tiam \n mine c~t de mult m-au fost iubit.– O escep]ie, m`tu[`…

– O escep]ie? Dar voiPoate nu sunte]i tot astfel, tot escep]ii am~ndoi?Ra]iune \ntrupat`, tu… Ascult`, fat` hì,Ce sunte]i copii… Sau altfel; fi]i copii \ns` nu rì,Nu copil`ro[i, nu astfel, urma]i inimelor voastre:Numai inima-i izvorul fericirii vie]ii noastre.– Las` inima, m`tu[`… Cum g~nde[ti s` m` aba]iDe l-a mea f`g`duin]`?

– Bine, fat`, nu v` da]i,Dar ]i-oi spune \nc` una… Escelen]a e b`tr~n`ßi e plin` de podagr`, \mbl` tot cu c~rja-n m~n`.

CRISTALOGRAFIE

C~nd aduce blonda Liz`Socoteala unei vedre,Universul cristaliz`Hexacontetraedre!

STAI DEASUPRå-MI

N. Lenau

Stai deasupr`-mi, ochi de \ntuneric,Cu putere m` p`trunde-acu –

558 M. Eminescu

Serioas`, bl~nd`, vis`toare,Nead~ncit de dulce, noapte, tu!

Cu-al \ntunecimii tale farmecRisipe[te cea]a lumii reci,S` te simt plutind deasupra vie]ii-mi,Singuratic, tu, \n veci de veci.

559Versuri l ir ice

1880

O, MAMå…

O, mam`, dulce mam`, din negur` de vremiPe fream`tul de frunze la tine tu m` chemi;Deasupra criptei negre a sf~ntului morm~ntSe scutur` salc~mii de toamn` [i de v~nt,Se bat \ncet din ramuri, \ng~n` glasul tù...Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

C~nd voi muri, iubito, la cre[tet s` nu-mi pl~ngi;Din teiul sf~nt [i dulce o ramur` s` fr~ngi,La capul meu cu grij` tu ramura s-o-ngropi,Asupra ei s` cad` a ochilor tì stropi;Sim]i-o-voi odat` umbrind morm~ntul meu...Mereu va cre[te umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar dac` \mpreun` va fi ca s` murim,S` nu ne duc`-n triste zidiri de ]intirim,Morm~ntul s` ni-l sape la margine de r~u,Ne pun`-n \nc`perea aceluia[i sicriu;De-a pururea aproape vei fi de s~nul meu...Mereu va pl~nge apa, noi vom dormi mereu.

(Convorbiri Literare, XIV, 1, 1 aprilie 1880)

CE SUFLET TRIST…

Ce suflet trist mi-au d`ruitP`rin]ii din p`rin]i,De-au \nc`put numai \n elAt~tea suferin]i?

Ce suflet trist [i f`r- de rostßi din ce lut inert,C` dup`-at~tea am`giriMai sper` \n de[ert?

561Versuri l ir ice

Cum nu se simte blestematDe-a duce-n veci nevoi?O, valuri ale sfintei m`ri,Lua]i-m` cu voi!

DINTRE SUTE DE CATARGE

Dintre sute de catargeCare las` malurile,

C~te oare le vor spargeV~nturile, valurile?

Dintre pas`ri c`l`toareCe str`bat p`m~nturile,

C~te-o s` le-nece oareValurile, v~nturile?

De-i goni fie norocul,Fie idealurile,

Te urmeaz` \n tot loculV~nturile, valurile.

Nen]eles r`m~ne g~ndulCe-]i str`bate c~nturile,

Zboar` vecinic, \ng~n~ndu-l,Valurile, v~nturile.

CU PÅNZELE-ATÅRNATE

Cu p~nzele-at~rnateçn lini[te de v~nt,Corabia str`bateDeparte pe p`m~nt.

562 M. Eminescu

Iar stolul r~ndurelelorTrece-ntre cer [i mare…O, stelelor, stelelor,Nemuritoare,De ce [i voi nu v` lua]iPe-ale lor urme oare?

De ce m` \ntristeaz`C` valurile mor,C~nd altele urmeaz`Rotind \n urma lor?De ce c`derea florilorß-a frunzelor ne doare?O, norilor, norilor,ßti-ve]i voi, oare,De ce r`m~n at~tea-n vecißi numai omul moare?

çn cer \ntotdeunaUrm`m al nostru mers,Ca soarele [i lunaRotind \n univers.Un crez ad~nc p`trunde-vaDe-a pururi omenireaC` undeva, undevaE fericirea:ßi to]i alearg` dup` ea:N-o afl` nicìrea.

DIN CERURILE-ALBASTRE

Din cerurile-albastreLuceferi se desfac,Z~mbind iubirii noastreßi undele pe lac.De glasul p`s`relelorPe g~nduri codru-i pus.

563Versuri l ir ice

O, stelelor, stelelor,Unde v-a]i dus?

çn turme c`l`toareTrec nourii pe ceri,Ce seam`n pieritoareDuioaselor dureri.De str`lucirea florilorE c~mpul tot r`pus.O, norilor, norilor,Unde v-a]i dus?

ßoptiri aerianeP`trund din mal \n malß-a stelelor icoanePre fiecare val.De ochii tì cei plini de-amorAminte mi-am adus.O, stelelor, atelelor,Unde v-a]i dus?

Cum iedera se leag`De ramuri de stejar,Mi-a fost odat` drag`ßi drag`-mi este iar.De bra]ul tù cuprins cu dorAminte mi-am adus.O, bra]elor, bra]elor,Unde v-a]i dus?

CåTRE MERCURHora]iu, Ode, III, 11

O, Mercur, a c`rui pove]i deprins-auAmphion, urnind dup` c~ntecu-i pietre,ßi tu lir`, care-n cald av~nt din [apte

Coarde suna-vei

564 M. Eminescu

Templelor, ospe]elor mari amic` –Nu c-alt`dat`, f`r` de grai – o, spune-miC~ntul, c`rui nenduplecata Lyde-i

Plece urechea.

Ea ca m~nza tretin`-n c~mp se joac`,S-o atingi chiar neng`duind. Nu [tieRostul nun]ii; crud` r`m~ne pentru-a

So]ului patemi.

Tigri dup` tine se iau [i codri,R~ul care fuge spum~nd opri-l-ai,Alint~ndu-l, fere-nd`r`t portarul

Orcului groaznic,

Cerber ce cu sute de [erpi \n cre[tetCa [-al furiilor, esaleaz` cium`Pe c~nd spume fac [i venin tustrele

Limbile gurii.

Chiar Ixion, Tytios chiar \n silÀu z~mbit, de[art` r`mas-au urna,A lui Danau fiici auzind c~ntarea-]i

Fermec`toare.

Lyde-ascult` crimele-acelor fiice,C`ci pedeapsa lor e s` umple vasul,Ce de-a pururi f`r` de fund se scurge –

Soarta-ndelung`

Urm`re[te crimele mari \n iad chiar:C`ci p`cat mai nelegiuit putea-s-arDec~t moarte so]ilor lor cu aspru

Fier s` le deie?

Una numai, demn` de-a nun]ii facl`,Viclenì frumos pe cumplitu-i tat`,Str`lucind vestit` de-atunci prin secoli,

Nobila fiic`!

565Versuri l ir ice

„– Scoli – ea zise, t~n`rul so] trezindu-[i –Scoli s` nu-]i dea somnul de veci de undeN-a[tep]i. Fugi de socru-tù, de surori ce

F`r` de lege,

Ca leoaice cari surprind juncanii,Mirii lor ucid… numai eu mai bl~nd`Nici \n tine dau, nici voi a te ]ine-n

Negrele ziduri…

M-o-nc`rca p`rintele meu cu lan]uriPentru c`-ndurare avui de un biet omSau pe un vas trimite-m`-va departe-n

C~mpii numidici.

Fugi oriunde ochii te duc ori v~ntulP~n`-i noapte, p~n` vegheaz` Venus,Mergi cu bine. ¥ine-m` minte… sap`-un

Vers pe morm~ntu-mi.“

CåTRE BULLATIUSHora]iu, Epistole, I, 11

Cum ]i se pare, Bulla]iu, Chio, falnicul Lesbos,Samosul cel elegant, Sardes, cetatea lui Cresus?Smyrna ori Colophon? Mai mari, mai mici dec~t faima?Ori sunt nimic al`turi cu c~mpul lui Mart [i cu Tibrul?Au preferi vrun ora[ din cele-nchinate prin Attal?Ori de ur~tul m`rii [i-a drumului Lebedu-l lauzi?

„Lebedul? ßtii tu ce e“, -mi r`spunzi? Mai pustiu dec~t Gabii,Mai strimt dec~t Fidenii; [i totu[i, aicea via]a-miVoi s-o petrec, uitat de ai mei, uit~ndu-i pre d~n[ii,Dintr-un mal dep`rtat privind la Neptun turburatul.

Oare acel ce la Roma din Capua pleac` pe ploaie,Plin de noroi, pentru-asta via]a-i \n han va petrece-o?Oare cel degerat lùda-va cuptorul [i baiaCa pe lucruri ce singure dau fericire vie]ii?

566 M. Eminescu

Pentru c` austrul puternic te b~ntuie, vinde-vei oareVasul \n care-ai plecat, dincolo de valul Egeic?Pentr-un om a[ezat Rhodos, Mitilene frumoasaPar ca p`nura grea \n ar[i]`, par ca [i hainaCea de la c~mp \n timp vicolos, ori ca baia \n TibruIarna, ori ca un foc pe vatr`-n luna lui august.Deci din Roma se cade, soarta fiind cu priin]`,S` ferice[ti dep`rtatele Samos, Chio [i Rhodos.Ia dar mul]umitor \n m~ni fericitele oreCari un zeu ]i le d`: n-am~na cele bune pe alt anßi te vei [ti trìnd fericit oriunde \n lume.Grijile noastre fug de cuvinte [i-n]elepciune,Nu de un loc ce r`sare domnind peste apele m`rii.Cerul deasupra schimbi, nu sufletul, marea trec~nd-o.O]iul f`r` de-ast~mp`r ne zbucium`. Du[i de cor`biißi de tr`suri, cùt`m bun trai. Ce cau]i aici e;E-n Ulubrae chiar, de p`strezi \n inim` cump`t.

CåTRE SCLAVHora]iu, Ode, I, 38

Lux persan ur~i, bìete, [i nu voiCu f`[ii de tei ca s` legi cununa-mi,Nu c`ta-n z`dar s` descoperi unde-i

Ultima roz`!

Simplul mirt cu flori s` nu-l mai adaogi…Nu te-ar prinde rù pe tine, paharnic,ßi nici mie rù nu-mi [ade c~nd beau la

Umbra de vi]`.

DIN HALIMA

Harun-al-Ra[id prin Bagdad adeseTiptil pe uli]i cu vizirul iese,Pe c~nd prin frunza verde de plataneSeninul nop]ii luminos se ]ese.

567Versuri l ir ice

Prin umbra neagr`-n str~mte ulicioareEi pe fere[ti se uit`, prin pridvoare,Colo aud r~z~nd cu veselie,Dincolo suspin~nd vreun om ce moare.

ßi-astfel sultanul singur cerceteazÒra[ul lui, pe c~nd \n somn viseaz`.Durerea toat, ad~ncu-ntreg al vie]iiVa s-o p`trunz-a min]ii sale raz`.

Giafer vizirul l-asfin]itul seriiI-arat` ale vie]ii vii mizerii.Nu de r`zboaie, chin [i crud` moarte –De-ad~ncul gol al inimei te sperii.

Deci \ntr-o sear`-ajung merg~nd departe,Pe uli]i str~mte [i prin pie]i de[arte,Sub zidul unei case vechi [i negre,Cu trepte scunde [i cu u[e sparte.

Aud din \ntru ]ip`t [i suspine,Aud cum unul bate pe-oarecine,Iar cel b`tut ]ipa strig~nd mai tare:„– Te rog, b`tr~ne, d`, mai d` \n mine.“

Ei stau uimi]i. Giafer pe sc`ri se suie,çncet cu m~na u[a o descuie,Se uit`-nluntru [i-o minune vede,Cum ca s` vad` n-a fost dat altuie.

Privi-ntr-o sal`-ngust` \ns` nalt`ßi c`r]i \n rafturi, una peste alt`,Ma[ini [i sticle, topitori, metaluri,Ici pergamente, colo o unealt`.

Iar un b`tr~n cu o fr~nghie ud`Lovea-ntr-un t~n`r, ce-n durere crud`Se zv~rcolea:„ – Mai d`, te rog, \n mine,Ca Domnul a ta rug` s-o aud`.“

568 M. Eminescu

B`tr~nul \nsu[i \i pl~ngea de mil`Vedeai c` spre a-l bate-[i face sil`,ßterg~ndu-[i ochii sì cei plini de lacrimiD`dea mereu \n el ca \ntr-o gril`.

Uimit Giafer se-ntoarce [i \i spuneSultanului v`zut`-acea minune;ßi-au hot`r~t la Curte a-i aduce,Pe am~ndoi la cercetare a-i pune.

A doua zi Harun \n tron de fal`,çnconjurat de suita lui regal`,Ordon` ca pe-acel b`tr~n de-asear`ßi pe-acel t~n`r s`-i aduc`-n sal`.

ßi-atunci apar l-a tronului sù treapt`B`tr~nul alb cu fa]a \n]eleapt`,¥in~nd de m~n` pe un m~ndru t~n`rCe ochii lui sfio[i \n sus i-ndrepat`.

Ei dup` chip p`reau de vi]`-arab`,Dar fa]a celui t~n`r este slab`ßi palid` de multe suferin]e –Deci cu m~nie \mp`ratu-ntreab`:

„– Ce ]i-a f`cut, mo[neag f`r` de mil`,Acest bìat de-l chinuie[ti \n sil`,C~nd el te roag` chiar s` dai \ntr-\nsul,ßi pare-at~t de bl~nd ca o copil`?“

B`tr~nul zise vorbele aceste:„– St`p~ne, lucrul nu \l [tii cum este –Ciudat` e istoria `stui t~n`r,Deci voie d`-mi s`-]i spun a lui poveste.

Tu vei fi auzit de un anumeAli-ben-Maimun, unu-a fost \n lume,Un \nv`]at [i cititor de zodii,Un vraci prea \n]elept cu mare nume.

569Versuri l ir ice

Cutreierat-au d~nsul lumea toat`,Ora[e, ]`ri din sfera dep`rtat`,Pustiile Saharei, r~ul Gange,ßi la izvorul Nilului odat`.

Acesta dar trec~nd odinioar`Pe-a lui c`mil` arida Sahar`,Sub ar[i]a cumplit` de amiaz`ziCe sac` r~uri, lacuri [i izvoare,

Vuind aude \mprejuru-i v~ntulSamum, ce-n gur`-ntunec` cuv~ntul,ßi volburi de nisip rotind \n aerCu ceru-ntunecat uneau p`m~ntul.

Prin volburi repezi [i prin v~nt fierbinteZbura pe-un cal arab mereu nainte,Ca o fantasm` alb` a pustiei:Era femeie ce-[i ie[ea din minte.

C`ci volburi de nisip o-mpresurar`ßi calul ei \n loc l-\mpiedicar`,Iar ea ]ipa cu un copil \n bra]eChem~nd pe-Ali \n ajutor s`-i sar`.

Cum volbura-mprejuru-i se rote[te,Cum arde v~ntul via]a-i [i cum cre[te,Prin aer ea \i arunc` copilulStrig~nd: O, m~ntuie-l, Ali, gr`be[te!“

CINE EßTI?

Nici luna plutitoare, nici stelele din ceriN-or s` p`trunz`-n umbra trecutelor dureri,N-or s` p`trunz-amarul pierdutei tinere]i,Chiar de-a[ avea de-acuma [-o sut` de vie]i,C`ci sufletu-mi e-at~ta de-ntunecat de-atunci...Tu numai o privire \n visul meu arunci.

570 M. Eminescu

Ca toamna cea t~rzie e via]a mea, [i cadIluzii ca [i frunza pe undele de vadßi nici o bucurie \n cale-mi nu culeg,Nimic de care-n lume iubirea mea s` leg,Ca pe b`tr~nul Cain, pustiuri m` cuprind…Doar bra]ele-]i de marmur \n visul meu se-ntind.

A[ vrea a mea via]` s` aib-un \n]eles,S` ap`r adev`ruri, minciun` ori eres,Pentr-un nimic oricare, cu lumea s` m` luptDe-ar fi s` m` striveasc` puterea-i dedesupt,Dar nu ]in la nimica, c`ci nu mai cred nimic…Doar genele-]i umbroase \n visu-mi se ridic.

Pu]in \mi pas` dac` cu mine voi sporiMul]imea care numai se na[te spre-a muri,Din leag`nul acelor sicriu nu s-a f`cut Ce-avur` fericirea de-a nu se fi n`scutßi s` ajung ca d~n[ii at~ta am visat…Ci doar de nemurire \n vis mi-ai rev`rsat.

Precum cor`bii negre m~nate sunt de v~ntCu p~nzele umflate departe de p`m~nt,Cum \ntre cer [i mare trec paserile-n stol,Plutesc a mele g~nduri pe-a sufletului golßi-ntind a lor aripe spre negre dep`rt`ri,Tu nu treci, cum nu trece luceaf`rul pe m`ri.

Am bl`st`mat \n haos \nt~iul vie]ii col]…Pe care se-n`l]ar` a cerurilor bol]i,El fu \ncep`torul eternelor dureri,El e eternul ast`zi, [i-a fost eternul ieri,Am bl`st`mat via]a \n \nsu[i al ei miez...Ci tu, intr~nd \n visu-mi, te binecuvintez.

De noaptea cuget`ri-mi, de g~nduri ce g~ndesc,Pustiul se \ntinde, p`duri \mb`tr~nescDe aspra viscolire s`lbatecului c~nt

571Versuri l ir ice

ç[i scutur` copacii frunzi[ul la p`m~nt,C`ci sufletu-mi copil e al viscolelor reci…Tu, ramur`-nflorit`, pe visul meu te pleci.

Mai e \nc` \n mine ceva de am`git?Au moartea ca s-o merit destul n-am suferit,Trecutu-mi de durere prea este uniformCa s` am drept de somnul p`m~ntului s-adorm?N-am izbutit de mine destul a-mi bate jocDe mai apari \n visu-mi... o raz` de noroc?

Dar cine e[ti tu oare cu ochii de m` min]i, Ai c`ror raze lucii sunt dulci f`g`duin]iDe-amor f`r` de margini, de drage fericiriCari nu sunt \n lumea aceasta nicìri?De ce cu ar`tarea-]i \ngreui al meu g~nd,Cu farmecul \n visul vie]i-mi str`b`t~nd?

De ce? E iar`[i umbra iubirii cei de veciCe trece cu \ntregul ei farmec pe c~nd treciC`ci e biruitorul amor at~t de tristCe-au luminat \n umbra durerilor lui CristOriunde fug a tale priviri tot m` ajung;Din cadrul de-ntunerec nu pot s` te alung.

POVESTEA DOCHIEI ßI URSITORILE

Cre[te iarba, m`ri, iar`,B`tut` de v~nt de varÙnde mi-i p`durea rar`.Dar \n iarba cea frumoas`N-a intrat vrodat` coasÙnde mi-i p`durea deas`.De desi[ul din p`dureNu s-atinse vro secure.C~t de naltu-i, c~t de mare,Nicìeri nu vezi c`rare,

572 M. Eminescu

De [i-ar pierde urmeleCiob`na[i cu turmele.La temei de codri de[iNu-i c`rare ca s` ie[i,Ci-i rari[te de brazißi un ochi voios de iazßi doi tei ca ni[te fra]i,La tulpin` dep`rta]i,La v~rfuri amesteca]i.Iar la umbra celor teiMi s-arat` un bordei,Frunza cade de pe eiScuturat`, resfirat`,Pe c`rare aruncat`.Iar pe prisp`, singurea,V`duvioar` tinerea,C-un picior \mi leg`naCopila[ \nf`[`]el,Ce \i r~de frumu[el.ßi cum codrul se fr`m~nt`,Ea \[i c~nt`, ea-[i desc~nt`,Leg`n~nd dintr-un piciorçi zicea \nceti[or:– Nani, nani, pui[or,Nani, nani, copila[,O poveste spune-]-a[,O poveste dr`g`la[`,Ca s`-mi cre[ti voinic \n fa[`.Tat`-meu era cioban,C~te clipe-s \ntr-un anTot at~]ia baci avea,Cu mii turme-al`turea,Turme mii de mielu[ele,Ciob`na[ii dup` ele,Turme m~ndre [i de oi,Ciob`na[ii dinapoiCu fluiere [i cimpoi,Mai avea de m` pricepi,Herghelii de cai sirepi,

573Versuri l ir ice

Ce ca vijeliileçi \mpleau c~mpiile,çi p`[teau mo[iile,ßi de-a lungul r~urilorS-a[terneau pustiurilor,ßi \n valurile ierbiiP`[teau ciutele [i cerbii,ßi prin mun]i pierdu]i \n nouriAvea c~rduri mari de bouri,ß-avea mun]i, [-avea p`duri,ßi cet`]i cu-nt`rituri,ß-avea sate mii de miiPres`rate pe c~mpii,ß-avea sate mari [i mici,Pline toate de voinici.Ce mai fream`t, ce mai zbuciumC~nd, sun~nd voios din bucium,Chema ]ara la hotare,De-alergau cu mic cu mare,De curgeau ca r~urileßi-nnegrea pustiurile.Amar mie,-ntr-un suspinLacrimile vale-mi vin,Cu n`frama de le [terg,Ele tot mai tare merg.ßi frumoas` mai eram,Cum n-a mai fost neam de neam.De-aur mi-erau pleteleßi le-mpleteau fetele,Rum`n` ca un bujor,Eram drag` tuturor.Au venit, m`ri,-au venitçmp`ra]i din R`s`ritS` m` cear` \n pe]it,Dar s-au dus cum au sosit.Veneau crai [i veneau soliçnv`]a]i \n multe [coli,Cu cuvinte a[ezateM` cerur` cu dreptate.

574 M. Eminescu

,,Bun` vreme, baci b`tr~n,çmp`ratu nost’ st`p~nNe-au trimis a \ntrebaDe m`ri]i fata ori ba.“El r`spunde-atunci cinstit:,,Dragi voinici, bine-a]i venit,Dragu mi-e s` v-osp`tez,Cu voi s` m` desf`tez,Dar oric~t m-a]i \ntrebat,Fat` n-am de m`ritat.“Da-mp`ratul din Apus Au venit [i nu s-au dus,Dou` vorbe c` mi-au spus,Inima c` mi-au supus.Era m~ndru [i-narmat,Un o[tean \mpl`to[at,Era m~ndru [i voinic,N-avea grij` de nimic.El \nalt [i eu \nalt`,Ne sta bine laolalt`,Potrivi]i cu de prisos,Eu frumoas`, el frumos,Amar mie-ntr-un suspinLacrimile vale-mi vin,Cu n`frama de le [terg,Ele tot mai tare merg.Auzit-au d-auzitPe]itori din r`s`ritC` eu stau s` m` m`rit,Iar` cum m-am m`ritat,Multe neamuri s-au sculat,Casa doar ne-o vor stricaßi pe noi ne-or dep`rta;Mii de limbi curgeau \n r~uri,R`s`rite din pustiuri,ßi veneau adun`turi,R`s`rite din p`duri,Mai c`l`ri [i mai pe jos,Tot veneau \n nour gros,

575Versuri l ir ice

Veneau roiuri, veneau turm`ßi l`sau pustiu-n urm`,Veneau turm`, veneau valeßi surpau cet`]i \n cale;Geaba omul meu da piept,L-\mpingeau tot \nderept.I-au \nfr~nt o[tirile,I-au r`pit m`ririle,Pustiit-au ]`rile,I-au luat averile,I-a-nnegritu-i soarele,I-au robit popoarele.Eu \n codrul cel pustiuR`t`cind, \ntr-un t~rziu,Am aflat din limbi strìneC` b`rbatul nu-mi mai vine,Am aflat dinspre apusC` b`rbatul mi s-au dus,S-a dus cale nenturnat`,De to]i oamenii urmat`.Am aflat din r`s`ritC` b`rbatul mi-au murit,ßi-au murit [i mi-l bocea,Lumea-ntreag` \l pl~ngea.Pl~ns-au toate schiturile,Toate r`s`riturileßi apusurile toate,ßi noroade, limbi [i gloate,Miaz`noapte, miaz`ziNu-l mai putur` trezi.Pl~ns-au marea pe-ai ei regi,Pe-mp`ra]ii lumii-ntregi,ß-o furtun` se l`s`Ce p`m~ntul l-\nec`.Miaz`noapte [i apusNeamuri mii pe cale-au pus,Roiuri mari [i pr`d`toare,A strìnelor popoare,Ce curgeau, m`ri, curgeau,

576 M. Eminescu

Cap`t nici nu mai aveau,Ca s` puie mo[tenirePe s`rmana omenire.C~nd g~ndesc l-a[a dureri,Pare-mi-se c-au fost ieri,C~nd g~ndesc l-ai mei ciobani,Pare-mi-se mii de ani...Iar` c~nd am auzitC` b`rbatul mi-au murit,Teiu-acesta am s`dit,Cre[te teiul [i-nflore[teßi via]a mi-o umbre[te.ßi \n umbr`-i cum trìesc,Eu nu mai \mb`tr~nesc.Dragul mamei copila[,Multe-n lume spune-]i-a[,Dar m` tem s` nu m` la[i,Ci mai dormi, m`ri, un picC` e[ti crud de ani [i mic,Dormi la umbr`, dormi \n pace,C` mama ]ie ]i-a face,Sub cel tei b`tut de v~nt,P`ti[orul la p`m~nt;Multe-s r`murelele,Tot or bate stelele,Iar` luna va str`bateDulcea ta singur`tate,Iar c~nd v~ntul v-aromi,M~ndru mi te-a adormi,ßi c~nd v~ntul va sufla,Teiul se va leg`na,Florile-[i va scutura.Iar`[i te vei de[teptaSub rotirea norilor,çn c`derea florilor,Sub lucirea stelelorßi la jocul ielelor.Sub frunza stejarilorLa glasul izvoarelor.

577Versuri l ir ice

Unde-i crucea de la cì– Nu mai pl~nge, mì –Cresc ca fra]ii doi molizi– R~zi, puiule, r~zi –Unde-s p`s`ri \n copaci– Taci, puiule, taci –S-adun fete [i fl`cì– Dormi, puiule, hì! –

ßi cum c~nt`, cum suspin`,Glasul codrului o-ng~n`,ßi cum doina-[i trag`n`Teiul mi se leag`n`,Adormind-o florileßi privighetorile.Sun` dulce, o auzi-ici,çnceputul unei muziciTriste [i aerianeCa sunarea din organe.Mum-adoarme, pruncul r~de,Teiul vechi i se deschide.Ies trei z~ne ca pe-o poart`,C~te-o stea \n frunte poart`,Ele-s ursitorile,Lumin~nd ca zorile,M~ini u[oare, glasuri slabe,Pietre scumpe-n mii de boabeLe \ncarc` cu podoabe,ßi prin frunze str`vezieA lor glezne argintieMai nu calc` pe p`m~ntC~nd se leag`n` de v~nt,C~nd u[or de m~ni se prind,Trag un dan] [i mi-l \ntind,Leag`nul \ncungiur~ndßi din gur`-ncet c~nt~nd.Una-i zice: – Drag bìat,S` fii mare \mp`rat,C`ci a[a fel ]i-a fost dat.

578 M. Eminescu

Alta-i zice: – S` fii tareF`r` de asem`nare,Cum nu e viteaz sub soare.Zise-a treia: – Fii cuminteçn purtare [i cuvinte,ßi iste] s` fii cu duhul,Cum e luna [i v`zduhul.– Ah, mai sta]i, mai sta]i o clip`,Nu-i da]i daruri ce \n prip`Sunt supuse la risip`;Daruri ce le da]i multòraDa]i-le [-acum altòra,Ci deasupra tuturoraD`rui]i-i lui cevaCe \n lume nimeneaN-a avut, nici n-o avea.Z~na-a treia st` pe loc,Ochii ei sunt plini de focßi la mum` se uitaßi astfel \i cuv~nta:– Dochie, dr`gu]a mea,ßtii tu ce-ai cerut, ori ba?Nici o [tii, nici o vei [ti,ßi eu tot voi \mplini.Z~na pe copil se pleac`,Ochi-n lacrimi i se-neac`ßi ea zice-\nceti[or:

– Nani, pui[or,Cerul, c~nd o s` te scoli,

¥i-o trimite soli,C`ci ]i-e dat acum de soarte

Via]` f`r` moarteßi ]i-e dat` tinere]`

F`r` b`tr~ne]`.Un cuv~nt m`car s` nu zici,E sf~r[itul unei muziciBl~nde [i aerianeCa sunarea din organe.Muma doarme-n ciritei,

579Versuri l ir ice

Intr` z~nele \n tei,Muma doarme, pruncul r~de,Teiul vechi se re\nchide,Iar` pruncul [i cu mumaFa]`-n fa]` dorm acuma,ßi, cum dorm cu ochiu-nchis,Au visat acela[i vis.

URSITORILE

Codru-i alb [i frunza-i neagr`.A lui mii de r`mureleDe z`pad` \i sunt grele,V~ntul trece doar prin ele,V~ntul rece [i vro ]arc`Scutur~nd le mai descarc`...Alb`-i noaptea cea cu lun`,De-n departe codrul sun`,Lupi-n p~lcuri se adun`.Sufl` v~ntul, sufl`-\ntr-una,C~mp [i cer mi le-mpreun`.Te-apuc-o jale nebun`,Jale lung` [i \ntins`,Ca [i ]ara toat` nins`,Codri tremur ca o varg`C~t \i zarea ta de larg`,Lupii peste culmi alearg`,Str`b`t~nd ninsorile,P~lcuri zboar` ciorile,De mai zici cu zic`toarea:Alb`-i lumea, neagr`-i cioara.

çn temei de codri de[iNu e p~rtie s` ie[i,Nu-i c`rare, nici r`zor,Nici urm` de v~n`tor.Vicolind, troienele

580 M. Eminescu

Au umplut poienele,S-au l`sat pe crengi uscate,Peste frunze scuturate,Peste ape, peste toate.çn p`durea nep`truns`,O c`scioar` e ascuns`,Nu-i aproape sat, nici drum,Singuric`, nu [tii cum,Doar din horn \i iese fum...Cine-n cas` o s`-mi [ad`,De nu-i pas` de z`pad`,Care cade [-o s` cad`Tot gr`mad` pe gr`mad`,De-ntrece gardu-n ograd`,P~n- la stre[in`-o s-ajung`De s-alege iarna lung`?V`duvioar` tineric`ßade-acolo singuric`;C~te zile sunt l`sateNu mai merge pe la sate,C~t`-i vremea unei ierne,C~t z`pad` se a[terne,Ea tot deap`n` [i ]eseFire albe, p~nze-alese.P`rul ei cel negru, moaleDesf`cut c`dea la vale,Ochii tineri [i c`priiStr`lucesc a[a de vii,Iar de r~de are haz,Cu gropi]e \n obrazßi la unghiul dulcii guri,ßi la alte-ncheieturi,ßi la degete, la coate,La-ncheieturile toate;Ochii ard \ntuneco[i,Fa]a alb`, buze ro[i,Iar c~nd merge leg`nat`,Tremur s~nii ei deodat`,

581Versuri l ir ice

Tremur` frumse]a-i toat`.Nu-i sub]ire, ci-mplinit`,Cum e bun` de iubit`,Nici prea mic`, nici prea mare,Plinu]` la-ncing`toare,Plinu]` la s~ni, la fa]`,çnc~t ai ce str~nge-n bra]e.Tot ce-ar zice i se cade,Tot ce-ar face bine-i [ade,ßi la vorb` de s-o-ntinde,Vorba dulce bine-o prinde,ßi de tace iar`[i place,C` are pe vino-ncoace;Oache[` [i spr~ncenat`ßi la \mblet alintat` –Ar trebui s`rutat`.

Pe c~nd arde focu-n vatr`,Lupii url`, c~nii latr`,Iar ea toarce din fuior,Leg`n~nd cu un piciorAlbia c-un copila[,Adormit [i dr`g`la[,Alb ca felia de ca[.

ßi ea zice-nceti[or:– Nani, nani, pui[or,Dormi, dr`gu]`, dormi \n paceC` la var` eu ]i-oi faceSub cel tei b`tut de v~ntA[ternutul la p`m~nt.V~ntul c` va aromi.Iar` tu vei adormi,Vor p`trunde steleleToate r`murelele,Iar` luna va str`bateA noastr` singur`tate,Iar c~nd v~ntul va sufla,

582 M. Eminescu

Teiul se va leg`na,Florile [i-a scutura,Iar`[i te va de[teptaSub plutirea norilor,çn c`derea florilor,Pe-a izvoarelor sunare,Pe de-a pururi c`l`toare,La glas de privighitoare.

Cum \ng~n` [i viseaz`,Genele-i se-ngreuiaz`;Adormind astfel cum [ade,Fusul din m~n` \i cade;Doar prin somn mi[c` piciorul,Ca s`-[i legene ficiorul.Focu-n vatr` se potoale,E-o c`ldur-a[a de moaleßi sub candela smeritÈa adoarme zugr`vit`;Iar c`ma[a st` s`-i cad`De pe umeri de z`pad`,De pe mun]ii s~nului,Albi ca floarea crinului,A[a dulci [i plini [i dragi,Pe-a lor culmi av~nd doi fragißi rotunzi [i dragi [i dulci,Fruntea pe ei s` ]i-o culci.Adormise-a[a frumosCu-a ei m~ni l`sate-n jos,Sub o candel` smerit`Pare c` e zugr`vit`.

Cum dormea cu ochiu-nchis,Ea vis` un m~ndru vis:Un p`rete-a stat s` cad`,Nu mai e defel z`pad`,Codrul tremur`-nfrunzind,Izvoarele-ntinerind

583Versuri l ir ice

ßi ea vede m~ndru teiCe umbre[te casa ei,C`-nflorea b`tut de v~ntCu crengile la p`m~nt;O c~ntare sun` lin`,Iar \n zare lun` plin`,Iar bìatu-n somn, el, r~de.Teiul m~ndru se deschide,Ies trei z~ne ca pe poart`,C~te-o stea \n frunte poart`:Ele-s ursitorileRumene ca zorile,ßi u[oare calc`, slabe,Pietre scumpe-n mii de boabePe-a lor v`luri sunt podoabe.ßi prin p~nze str`vezie,A lor glezne argintieNu s-ating nici de p`m~nt,Ci se leag`n` de v~nt,C`ci u[or de m~ni se prind,Trag un dan] [i mi-l \ntind,Leag`nul \ncunjur~ndßi din gur` cuv~nt~nd,Cuv~nt~nd cuvinte rareCa ni[te m`rg`ritare.

Una zise: – Drag bìat,Vei fi mare \mp`rat,C`ci a[a \]i este scris,Cum ]i-o spun acum \n vis.

Alta zise: – Vei fi tareF`r` vro as`m`nare,Cum nu-i alt viteaz sub soare.

Iar a treia-i zise: – Drag`,Ai s` aibi o minte-ntreag`,C`ci iste] vei fi cu duhulCa [i luna [i v`zduhul.

584 M. Eminescu

Iar` muma cum viseaz`,M~inile-[i \mpreuneaz`ßi se roag` c`tre z~ne:– Luminatelor st`p~ne,Nicìeri nu-i copila[A[a bl~nd [i dr`g`la[,Nici \n lume, nici \n ]ar`,C`-i frumos din cale-afar`,Drag \mi e ca o minune,N-am cuvinte a o spune,Geaba caut [i g~ndesc,Nu [tiu s` le potrivesc.Nu-i da]i daruri trec`toareCum da]i altora sub soare,D`rui]i-i lui cevaCe \n lume nimeneaN-a avut, nici n-o avea.

Atunci dan]ul se opre[te,Z~na-a treia trist prive[te,C`tre mum` zise-a[a:– ßtii tu ce-ai cerut ori ba?Nici o [tii, nici o vei [ti,Dar` eu voi \mpliniCe-ai cerut \n ceasul sf~nt,Sf~nt \n cer [i pe p`m~nt.Pe copil se pleac` z~na,Peste el [i-ntinde m~na:Numai tu vei mai aveaCe nu are nimenea,C` acum ]i-e dat de soarteVia]` f`r` moarte,ßi ]i-e dat` tinere]eF`r` b`tr~ne]e.O c~ntare sun` lin`,Arde-n zare luna plin`,Peste v~rfuri trec sc~ntei,Intr` z~nele \n tei.

585Versuri l ir ice

Muma doarme, pruncul r~de,Copacul se re\nchide.

MUßATIN ßI CODRUL

Sarac` ¥ar`-de-Sus,Toat` faima ]i s-a dus!Acu cinci sute de aiNumai codru \mi erai...çmprejur n`[teau pustii,Se surpau \mp`r`]ii,Neamurile-mb`tr~neau,Crìile se treceaußi cet`]i se risipeauNumai codrii tì cre[teau.Verde-i umbra nep`trunsÙnde-o lume e ascuns`ßi \n umbra cea de veciCurgu-mi r~urile reciLimpegioare, rotitoare,Av~nd glasuri de izvoare.Bistri]a \n st~nci se zbatePrin p`duri \ntunecateßi mereu se ad~nce[teUnde apa-abia clipe[te,ßi deodat` vede cÀpa i se-mpiedic`ßi de st~nci i se ieze[te;Ea s-adun` [i tot cre[te,Se ieze[te-n m~ndru lacAle c`rui ape tac,Iar copacii umbr`-i fac,Pe deasupra frunza deas`çn ad~nc apa vegheazÌar stejari din mal \n malPe deasupr`-i se pr`val,V~rfuri sprijin deolalt`

586 M. Eminescu

ßi \mi fac o bolt` nalt`,De v~rfuri ei se-mpletescßi \n umbr` st`p~nescßi \n vecinic` r`coareUndele-s sc~nteietoare.Dintr-un mal la cel`laltA c`zut un trunchi \nalt,Mi-a c`zut de-a curmezi[ul,De \i sp~nzur` frunzi[ul,Punte lung` de-un copacPeste-o lini[te de lac,Punte lung`, punte mare,De mi-o po]i trece c`lare.Iar Mu[atin tinerel,Trece puntea singurel,Cu pieptarul de o]el,Cu cu[ma neagr` de miel,Cu zeghea alb` pe el.Cum venea la v~n`toare,Purta arcul pe spinare,Tolb` de s`ge]i el are;Cu lungi plete p~n-pe spate,Dar la frunte retezate.Copila[ \n haine strimte,U[urel mi se mai simte;De oche[te-o c`prioar`,ßoimul pe deasupra-i zboar`;De-[i \ntinde m~na-n sus,ßoimu-n palm` i s-a pus;ßi tot vine chiuindßi din frunz` tot pocnind,ßi c~nd prinde a c~nta,Codrii-ncep a r`suna:– Auzi drag`, auzi mam`Pe Mu[atin cum te cheam`?Nime-n juru-i nu era,Numai mierla [uiera,Iar` el se cobora

587Versuri l ir ice

Unde apa tremura.Cucul c~nt`, mierla-i zice:– Ce ca]i tu, bìet, pe-aice?– Cre[te, codri, [i te-ndeas`,Numai de-o c`rare-mi las`,ßi te trec \n curmezi[,Doar de-oi da de-un lumini[ßi \n el izvor de ap`S` v`d [oimul cum se s-adap`.Zice codrul lini[tit:– M-am pus de am \nfrunzitPentru c` tu m-ai dorit.Iar` valurile sun`,Mi[c`toare se adun`,Printre p~nzele de frunzeCearc` soare s` p`trunz`,Ard \n umbr` la r`coarePetele sc~nteietoareßi pe-a undelor b`taieVars` lumina v`paie,Pe [iroaie limpezi, lungi,Zboar` razele ca dungi.Sub un vechi stejar pletosCe-[i l`sa crengile-n josMu[atin se \ntindeaPun~nd arcu-al`turea:– Codri, codri, dragul meu,Parc` ]i-a[ fi spus-o euS` suni din frunz` mereu.C`, de c~nd nu te-am v`zut,Mult` vreme a trecutßi, se c~nd nu te-am c`tat,Mult` lume am \mblat.Codrul i se \nchinaßi din ramuri cl`tina:– Mì Mu[atin, mì Mu[atin,Voios ramurile-mi clatinßi voios ]i-a[ cuv~nta:

588 M. Eminescu

S` trìe[ti M`ria-ta!...Hai Mu[at, s` ne-n]elegemßi-mp`rat s` ni te-alegem,çmp`rat izvoarelorßi al c`prioarelor,A[ezat la vrun p~r~u,S` sco]i fluierul din br~u,Tu s` c~n]i [i eu s` c~nt,Frunza-mi toat` s-o fr`m~nt,S-o pornesc vuind \n v~ntPe izvoare,çn ponoar`,Unde p`s`rile zboar`,Unde crengile-mi se pleac`ßi c`prioarele joac`.Apa-i zice...: – O, copile,M~inile \ntinde-mi-le,Vino-n fundul luminos,C` tu e[ti copil frumos!Iar Mu[atin \i r`spunde:– Geaba m` mome[ti \n unde,Geaba, codri, dragul meu,çmi suni din frunze mereu,C~nd m-oi duce de la tine,Frunza-o pl~nge dup` mine,C` de suflet m` apuc`Dor de cale, dor de duc`,ßi de[i mi-a[a de jeleDe pl~nsul mìcu]ei mele,Eu m-a[ duce, m-a[ tot duce,Dor s` nu m` mai apuce.ßi m-a[ duce-n cale lung`,Dor s` nu m` mai ajung`.çn zadar \n v~nt m` cheam`Dor de cas`, glas de mam`,çn zadar r`sun`-n v~nt,C`ci a[a menit eu sunt:S`-mi fac cale pe p`m~nt,

589Versuri l ir ice

S`-mi \ntind c`r`rile,S` cutreier ]`rile,¥`rile [i m`rile.Fire-ar tare glasul meu,Ca s` treac` tot mereuDe oriunde oi fi eu:Peste ape, peste pun]i,Peste codri de pe mun]i,S` ajung` p~n-acas`,Unde mama-mi st` de ]as`,ßi s`-i spuie-n multe r~nduriNu muri, mam`, de g~nduri.– Nu te duce, mì copile,Ci de ai \n lume zile,Toate d`ruie[te-mi-le!Tu s` [tii, iubite frate,C` nu-s codru, ci cetate,Dar demult sunt fermecatßi de somn \ntunecat;Numai noaptea c~nd sose[teLuna-n cer c`l`tore[te,Umbra-mi toat` mi-o petreceCu lumina ei cea rece.O, atunci un corn \mi sun`,To]i copacii \mpreun`Sun` jalnic frunza-n lun`,Iar` lumea mea s-adun`,C`ci copac dup` copacTo]i deodat` se desfac.Din stejar cu frunza deasÌese m~ndr`-o-mp`r`teas`,Cu p`r lung p~n- la c`lc~ießi cu haine aurie,M~ndr`-i este rochiaßi o cheam` Dochia.Din copaci f`r` de num`rIes copii cu [oimi pe um`rßi copile multe iese

590 M. Eminescu

Cu-a lor m~nece sumese,ßi pe umerele goalePoart` doni]e [i oale;ßi porne[te-atunci un zbucium,Sun`-un dulce glas de bucium,Pe c`r`ri f`r` de urmeVin cerboaicele \n turmeßi mugesc \ncet at~t,Cu talangele de g~tßi a[teapt` r`bd`toareM~ni frumoase de fecioare,De le mulg \n donicioare.C`ci s` [tii, iubite frate,C` nu-s codru, ci cetate,Dar vr`jit eu sunt demult,P~n` c~nd o s` ascultR`sun~nd din deal \n dealCornul m~ndru triumfalAl craiului Decebal.Atunci trunchii-mi s-or desfaceßi-n palate s-or preface,Vei vedea ie[ind din eleMii copile tinerele,ßi din brazii c~t de miciVei vedea ie[ind voinici,C`ci la sunetul de cornToate-n via]` se \ntorn.Iar` [oimul, sprintenel,Pe deasupr`-i zboar` el:– Hai Mu[atin, mì Mu[atin,Voios aripile-mi clatinPe-al tù coif m-a[ a[ezaßi din gur`-a[ cuv~nta:– S` trìe[ti, M`ria Ta –– R`m~i, codri, s`n`tos,C` m` cheam` apa-n josßi menit \n lumea suntS`-mi fac cale pe p`m~nt.

591Versuri l ir ice

ßi Mu[atin s-apropieDe Bistri]a argintie,Luntrea ce juca pe valO dezleag` de la mal,Sare-n ea [i \i d` drum,Ca s`geata zboar-acum,ßi merg~nd, merg~nd departe,Apa-n dou` o desparte,çn largi brazde de argintCe se mi[c` str`lucind,ßi \n umbr` mi-l cuprindßi prin valea boltitoare;Numai p-ici [i pe coleaSoarele mai p`trundea,Ici e umbr`, colo soarePe ape tremur`toare.El pe maluri \nfloriteVede turme r`t`cite,Caii pasc l~ng` p~raie,Ca la lebede se-ndoaieG~tul lor. Iar capul micEi deodat` \l ridicßi urechile ciulescPe c~nd luntrea o z`resc.El plutea, plutea mereu,Codrul sun` bl~nd [i greu.C~nd deodat` zi se face.Codru-n dou` se desfaceßi pe ape rotitoareSc~nteiaz` m~ndru soare.ßi-nainte-i vede-un munteCu-a lui cre[tete c`runte,S-a cl`dit st~nc` pe st~nc`çncep~nd din vale-ad~nc`,ßi purt~nd pe el p`duriPeste nourii cei suri,ç[i ridic` \n seninCre[tet de z`pad` plin.

592 M. Eminescu

ßi spre mal se-ndreapt` iar`Luntrea mic` [i u[oar`,Iar Mu[atin se coboar`,Calea muntelui apuc`P~n`-n v~rfuri s` se duc`,P~n-ce noaptea l-au ajunsçn cel codru nep`truns.Dar cu noaptea-n cap porne[te,Se tot urc` voinice[te,Doar` culmea va sui-oPe c~nd s-o miji de ziu`.Pe culmea cea \n`l]atÈl ajunge deodat`ßi f`c~ndu-[i ochii roatÈl prive[te lumea toat`;Vede cerul sf~ntuluißi fa]a p`m~ntului:C` departe se-ntind [esuri,Ce cu ochii nu le m`suri,Unde soarele cel sf~ntParc` iese din p`m~nt;Colo-n zarea dep`rtat` Nistrul mare i s-arat`Dinspre ]`rile t`tareßi departe curge-n mareLa Liman ca [i o salb`Se-n[ira Cetatea Alb`.Iar pe fa]a m`rii lineTrec cor`biile pline,Trec departe de p`m~nt,P~nzele umflate-n v~nt.Iar privind spre miaz`ziDun`rea el o z`riçntr-un arc spre mare-ntoars`ßi pe [apte guri se vars`.De la Nistru p~n-la ea¥ar` m~ndr` se-ntindeaVede [esuri fumeg~nd,

593Versuri l ir ice

Dealuri m~ndre \nverzind,Vede codri cum coboar`,Deal cu deal, scar` cu scar`,R`sfir~ndu-se pe [es,Unde r~urile ies,ßi pe v~rfuri de p`duri,M~n`stiri cu-nt`rituri,Vede t~rguri, vaduri, satePe c~mpie pres`rate,Vede m~ndrele cet`]iSt`p~nind pustiet`]i,Vede turmele de oiCu ciobanii dinapoi,Cu fluiere [i cimpoi,Iar` hergheliilePetreceau c~mpiileßi s-a[terneau v~ntuluiCa umbra p`m~ntuluißi de-a lungul r~uriorS-a[terneau pustiurilor.Iar` [oimul tinerelPe deasupra-i zboar` elßi din gur`-i cuvinta:– S` trìe[ti, M`ria-Ta!C~t` lume c~t` zareDe la Nistru p~n-la mare:F`-]i odat` ochii roat`C-aceasta-i Moldova toat`.

DRAGOß-VODå CEL BåTRçN

Drago[-vod` cel b`tr~nPe Moldova e st`p~n,ßi domnind cu toat` slavaßade-n scaun la Suceava,La Suceava lùdat`,Cu ziduri \nconjurat`,

594 M. Eminescu

Zid de piatr` nalt [i gros,C` pe el merg cinci pe josßi au loc cu de prisos;C` merg trei c`l`ri al`turißi mai au loc pe de l`turiCaii m~ndri s` [i-i joaceC~nd \ncolo, c~nd \ncoace,Iar din negri trunchi de st~nc`Peste valea cea ad~nc`,Pe deasupra de cetate,De biserici [i palate,St` domneasca cet`]uie,Ce cu crestele-i se suie,Repezite \nspre noriPeste codri sun`tori,Cu-a ei ziduri, cu-a ei bol]ißi cu turnuri pe la col]i,Ziduri grele [i cu cresteCum au fost [i nu mai este.Printre arcurile grele,Printre negrele z`breleAbia soarele str`bateçntre tinzi \ntunecate;çn pere]i de piatr` goalÀu \nfipt f`clii de smoal`,Fumeg~nd, cu fl`c`ri ro[iiLumineaz`-ntuneco[iiSt~lpi de piatr` grei [i suriUnde-at~rn` arm`turi,Ar`t~nd a lor rugin`Sub f`clia de r`[in`,Paveze, m`nu[i leite,Ca[te m~ndre, poleite,ßi pieptare, obr`zareßi arcuri de v~n`toare.Iar \n fundul salei drepteSe-nal]` pe [apte trepteTronul Domnului cre[tin,

595Versuri l ir ice

Coperit de-un baldachin,Iar`-n je]ul auriußade Drago[ brum`riu,Barba alb` p~n`-n br~u,Cu ochi negri viforo[i;Coroana de aur ro[Str`lucind frumos pe fruntePeste pletele c`runte;Pe-a hlamidei sale cuteFlori de aur sunt cusute;ßi cu fa]a \n]eleapt`ßi cu schiptru-n m~na dreapt`.Ochii m~ndri [i-i \ndreapt`.Iar l-a tronului picioareSe \n[ir` pe covoareJe]uri de lemn dat la strugS`pate cu me[te[ug;Icea [ese, colo [ese,Pentru boierii alese.La a tronului sù sc`rißed \n dou` p`r]i boieriA[eza]i, dup-a lor trepte,Ca poruncile-i s-a[tepte.Vornicul ¥`rii-de-JosSta \n scaun luminos,Un b`tr~n [i bl~nd mo[neagCu albastrul lui toiag,Ce-i cu aur \mpletitCu pietre acoperit;Iar de-aceasta mai \n susVornicul ¥`rii de sus;Sta cu p`rul colilieP~rc`labul de Chilie,ßi cu genele lui albeP~rc`lab Cet`]ii Albe,Dup` ace[tia mai vinP~rc`labul din Hotin.Cel din Neam] [i de la Vrance

596 M. Eminescu

Rezimat st`tea pe lance,Dar pe to]i i-ntrece-n slav`P~rc`labul de Suceav`.ßi astfel, jur-\mprejur,ßed \n blane de samur,Cu pieptare la un felßi cu m~nici de o]el.Cei ce-n lume se \nal]`Cizme ro[ie \ncal]`,Cizme ro[i \mpintinateßi pieptare-mpl`to[ate,C`m`[i de zale m`runte,Ce par ca focuri de munte,Cine-n oaste are c~rm`Poart` c`ma[` de s~rm`…

PESTE CODRI STA CETATEA…

Peste codri sta cetateaSt`p~nind singur`tatea…Luna plin` str`lucea,Din n`l]imea cea albastr`B`tea tainic la fereastr`.ßi pe negrele z`brele Sta domni]a dup` ele,Uit~ndu-se norilor Calea zbur`torilor.P`rul galben, abia cre], Peste t~mple sta r`zle]ßi trec~nd pe dup` t~mpleCa un val de aur \mpleUmerele [i spinareaßi \ntreag` ar`tarea.ßi e una la p`rin]i,Cum e luna printre sfin]i,ßi-ntre fete tinereleCa [i luna printre stele,

597Versuri l ir ice

ßi e una chiar sub soare,Cine cat`-n ochi-i moare,Ochi izvoare de lumine,Cu m~ni albe, lungi [i fineßi cu degetele trase,Sub]irele, de crìas`,ßi buzele sub]ireleDe-mi z~mbea-ntristat cu ele.

Au mai [tiu povestitoriiCe sunt, oare, zbur`torii?Vin din rumenirea seriißi din fundul sf~nt al m`rii,Vin din ploaia cea cu soareßi din dor de fat` mare.Iar` umbra norilor,Calea zbur`torilor,C`ci \i vedeCine-i crede,Le n`zareLa oricareL-a chemat din noaptea mare.De-ndr`ge[te vrèo fat`,Ca luceaf`r i s-arat`,Dar din nouri se repedeLa p`m~nt unde o vedeßi-n c`rare \i r`sareDe la cre[tet la picioare;Ochii negri-ntuneco[iI se uit` m~ng~io[i,çn p`r negru stele poart`,Dar` alba fa]`-i moart`,Ori se face nor de ploaieCare cade \n [iroaießi bureaz`-a[a de linPrin perdelele de in;ßi-n fereastr`, ca-ntr-un prag.Se arat` nalt [i drag,

598 M. Eminescu

Cu p`r lung de aur moaleßi cu ochii plini de jale.Trestia l-\ncununeaz`,Hainele \i sc~nteiaz`,Haine lungi [i str`vezii,Pare-un mort cu ochii vii.Astfel iese zbur`torißi din umbr`, [i din nori,ßi din lanuri, [i din lunc`,ßi din stea ce se arunc`,ßi din tainicul izvorCare sun`-nceti[or,ßi c~nd luna cea b`laieVars` apelor v`paie.Iese din senin cu ploaie,ßi din ploaie cu senin,ßi din lacul cristalin,ßi din ceruri, [i din mare,ßi din dor de fat` mare.A lui suflet e-o sc~nteieDin luciri de curcubeie,Din dragoste de femeie;A lui glas la miez de noapteE ca muzica de [oapte,C~nd se clatin r`mureleßi suspin` p`s`rele.ßi cum sta domni]a dus`ßi pe g~nduri multe pus`,Teiul nalt crescut sub geamuriI-au \ntins vro dou` ramuriçnc`rcate,-nfloritoareßi frumos mirositoare,ßi aude [opotindßi prin frunze ropotindCa un glas de copila[Ce-o \ntreab` dr`g`la[:– De ce [ezi \nchis`, fat`,Dup` poarta ferecat`,Dup` zidurile grele,

599Versuri l ir ice

Dup` negrele z`brele?Deschide z`breleleßi prive[te stelele,Luna plin` o prive[teCum pe mun]i c`l`tore[teßi deschide-mi un oblonCa s` trec f`r` de zvon,C` de noapte \mi e team`;Toate umbrele m` cheam`,Tricolici m` prigonesc,Iar babele m` vr`jescCu flori ro[ie de mac,Cu oscior de liliac,Ca s` nu m` dau de leac.Nu auzi cum zbor prin ramuri,¥ip \n horn [i bat \n geamuri?Nu sunt t~n`r f`r` minte,Prins de dulcele-]i cuvinte,Nu curtean \nfumurat,Nici o[tean \mpl`to[at,

Ci eu suntZbur`torCa un v~ntDe u[or,M` aninDe un ramßi suspinL~ng` geam,Ca-n s`la[Tremur~ndS` m` la[iMai cur~nd.

C`ci sunt slab de-mi pl~ngi de mil`,Orb ca visul de copil`;Sunt ca v~nt de prim`var`,Ca amurgul cel de var`;Din picioare p~n- la capçntr-un cuib pot s` \ncap,Iar \n cuib de turturele

600 M. Eminescu

Dorm al`turea de ele.Iarna vin gonit de fulgi,Ce m-acop`r ca un giulgi,ßi c~nd voi spune]i pove[ti,Suflu codrul pe fere[ti,Iar la claca cea de furc`M~na-mi torturile-ncurc`.O, deschide-mi un canat,Ca printr-\nsul s` str`bat,S` m` iei la tine-n pat,Ca s` dorm l~ng-al tù sinCa un biet copil strìn;Adormit la pieptul gol,Nu m`-ndur s` te mai scol;S~nii albi, dou` comori,Tare sunt dezmierd`tori,Fiind albe [i r`tunde,Inima mi se p`trunde,Cu guri]a m` adap`ßi de focul meu m` scap`;Adormit pe bra]ul st~ng,Nu te teme c-am s` pl~ng,Team` n-ai c` te-oi trezi,C` eu pier \n zori de zi;Ci-am s` suflu-a[a de cald,çn miroase s` te scald,S`-mi vezi fa]a de ninsoareßi aripele u[oare,C`ci via]a mea o ]inCu miros de flori de crin;Nu beau ap`, ci sc~nteißi miros de flori de tei,O, prime[te-m` \n bra]e!Umbra nop]ii m` \nghea]`,Un strigoi poate \n prip`S` m` prinz` de arip`,S` m-ascunz` \n morm~nt,Ca s` nu [tiu unde sunt,Ori de aripi s` m` lege

601Versuri l ir ice

De un clopot f`r` legeßi tr`g~ndu-l, sun`tor,De izbirea lui s` mor,C`ci eu nu sunt vrun feciorCa s` viu am`gitor,

Ci eu suntZbur`torCa un v~ntDe u[or,M` aninDe un ramßi suspinL~ng` geam,Ca-n s`la[Tremur~ndS` m` la[iMai cur~nd.

Ea-[i neteaz` a ei t~mpleßi de lacrimi i se \mpleOchii dulci de m~ng~iere.Ea suspin` f`r` vrere,Ne[tiind \nc` ce-i cereInima cu-a ei durere,Iar g~ndirea ei cea dulceN-o mai las` s` se culce.Peste v~rfuri trece lun`,T~nguios un corn r`sun`,Petrec~nd cu-at~ta dragToat` rari[tea de fag.Mai \ncepe, mai se pierde,De-i r`spunde codrul verdeFermecat [i \ndr`gitDe-acel sunet r`t`cit.Iar` inima \i zice:,,Ce stai, draga mea, aice,Scoal`-te, supune-teValului de sunete,Ce te trage, plin de jale,

602 M. Eminescu

Colo,-n rari[tea din vale.“ßi un glas aude, pare,Ce-o chema \n dep`rtare:,,M`rg`rit`, M`rg`rit`,Cu coroan` aurit`, Ah, din valea cea ad~nc`, Ca pe-o stea te z`resc \nc`, Ca pe-o stea lumin`toare ßi deasupr`-mi plutitoare;Glasul cornului str`bate Dulcea ta singur`tate; O, te pleac` pl~ngerilor, Tu, crìasa \ngerilor, Las` zidurile tale, Vino-n vale, vino-n vale!

O, auzi sun~ndPe c`rare corn,C`ci spre tine bl~ndçl \ntorn.

M`rg`rit`, M`rg`rit`,Cu coroana aurit`, Glasul cornului str`bate Neagra ta singur`tate, Valului de sunete, Draga mea, supune-te, Las` zidurile tale, Vino-n vale, vino-n vale!“

çNTRE NOURI ßI-NTRE MARE

çntre nouri [i-ntre mareZboar` paseri c`l`toare –Cum nu pot [i eu s` zborS` m` iau pe urma lor!ßi departe de la maluri Trec cor`bii peste valuri, Trec cu p~nze lucitoare

603Versuri l ir ice

ßi se pierd \n dep`rtare. Cum nu am aripi s` zbor, S` m` iau pe urma lor! C` m-a[ duce, tot m-a[ duce, Dor s` nu m` mai apuce, Peste undele cu spume, Peste mare, peste lume; ß-a[ vedea cum trec cu toate, R~nduri-r~nduri ar`tate, çnnegrirea malurilor,Str`lucirea valurilor, Stolul r~ndurelelor, Tremurarea stelelor – Poate c` mi-ar fi mai bine, Poate te-a[ uita pe tine. Alei puic`, alei drag`, Cumu-i frunza cea pribeag` E via]a mea \ntreag`, C`ci dragostea ta m` stric` De nu m-aleg cu nimic`; Via]a trece, frunza pic`, Trece f`r` m~ng~iere, Ca izvorul de durere, Trece [i se pr`p`de[te, Arde [i se mistuie[te, F`r` noim`, f`r` rost, Bine-ar fi, s` nu fi fost. Vai de-acela ce iube[te ßi nu se \nvrednice[te S` c~[tige ce-a dorit, S` fie-a lui ce-a iubit. Puica cea dezmierd`cioas`, Din ochi negri m~ng~ioas`, Puica ademenitoare, Din ochi negri vis`toare, Dragostea de puiculi]` Cu gu[a de porumbi]`, Cu guri]a mitutea, Cu gropi]e l~ng` ea, Cu z~mbirea ei cu haz,

604 M. Eminescu

Cu gropi]e \n obraz, ßi cu dragostea \n ochi De m` tem s` n-o deochi. Noaptea c~nd te-nchipuiesc çmi vine s`-nnebunesc, Iar` ziua a[ lua Lumea-n cap de jelea ta. Norilor, o, norilor, Unde-i ]ara florilor? Unde ea acum trìe[te,Iar` c~mpul \nverze[te ßi codrul v`z~nd-o cre[te; ßi c~nd trece prin gr`din` To]i copacii i se-nchin` ßi \ncep s` \nfloreasc`, Pe ea s-o \mpodobeasc` – C`ci v`z~nd-o, toat` ]ara Crede c` e prim`vara.

DOINå

Ce st` v~ntul s` tot bat` Prin frunza de tei uscat`, ßi fr~ng~ndu-i ramurile S` loveasc` geamurile? Iar` tu de ce suspini C~nd prive[ti peste gr`dini? Nu mai sta de tot ofta ßi \n g~nd nu m` mustra: C` atunci te voi uita C~nd nu s-or mai ar`ta L~ng` mare r~urile, L~ng` drum pustiurile, Luna [i cu soarele ßi-n codru izvoarele. Vei avea de suspinat, C~nd vei [ti c` te-am uitat, C~nd vei sta ca s` m`-ngropi

605Versuri l ir ice

Pe c`rarea dintre plopi, ß-atunci v~ntul o s` bat` Prin frunza de tei uscat`, Scutur~nd-o, risipind-o, De ]i s-o ur\ privind-o.

DE-ATÅTEA ORI…

De-at~tea ori am fost s` mor,De dragul dragii mele...Ce s-au ales de-at~t amor,O, stele, eternelor stele?

ßi via]a toat` mi-am \nchisGonind la idealuri...Ce s-au ales de-at~ta vis,O, valuri, eternelor valuri?

606 M. Eminescu

1881

MåNUßA(dup` Fr. Schiller)

L~ng-a leilor gr`din` regele Francisc a[teapt`,Ca s` vaz` cum s-o-ncinge \ntre fiare lupta dreapt`.çmprejur cei mari ai ]`rii [i ai sfatului s-adun`.Pe balconul nalt se-n[ir` dame-n vesel` cunun`.

Regele d` semn cu m~na, sare-o poart` din ]~]~neßi un leu iese \n fa]`, cump`tat, cu pasuri line,Mult se uit` \mprejuru-i, casc` lung, [i a lui coam`Scutur~nd-o, \[i \ntinde mu[chii [i s-a[eaz` jos.

Regele un semn mai face, se deschide-o alt` poart`ßi dintr-\nsa se repedeC-un s`lbatec salt un tigru, care c~nd pe leu \l vedeMuge tare,Coada roat` o-nv~rte[te,Scoate limba,Sperios \ns` pe leu \ntr-un cerc \l ocole[te,Sforìe \nver[unat,Apoi mormìnd se-ntindeL~ng` el.Regele mai face-un semn,ßi pe dou` por]i deschiseSe azv~rl doi leoparzi,Ce cu poft` inimoas` de-a lupta se [i arunc`Peste tigru.Dar acesta \i apuc` \n cumplitele lui gheare –Leul muge,Se ridic` \n picioare,Fiarele se-nfioreaz`,ßi-mprejur, arz~nd de dorul de-a se sf~[ia-ntre ele,Se a[eaz`.

O frumoas` m~n` scap` de pe margine de-altanO m`nu[`, drept la mijloc, \ntre tigru [i-ntre leu;Iar` dama, Cunigunda, zise-atunci, b`t~ndu-[i joc,

608 M. Eminescu

Cavalerului Delorges:,,Dac-amorul ]i-e fierbinte cum te juri \n orice oar`,S` te v`z,Mergi, m`nu[a de-mi ridic`!“Cavaleru-alearg`, iute se coboar`çn grozava prejmuire, calc` sigur, f`r` fric`,Din mijlocu-acelor mon[tri,Cu-a lui degete-ndr`zne]e el m`nu[a de-o ridic`.

Cu mirare [i cu groaz`Damele [i cavalerii l-au privit,çns` foarte lini[titEl m`nu[a o aduce \napoi.De-a lui laud` r`sun` orice gur`,Cunigunda \l prive[te cu o ginga[` c`ldur`,Ce-i promite c` norocu-i e aproape. –Dar m`nu[a el \n fa]` i-o arunc`:,,Doamna mea, o mul]`mire ca aceasta n-o mai voi!“ßi-o l`s` numaidec~t.

(Schalk Bibliothek, Heft 5, Leipzig, 1881)

SCRISOAREA I

C~nd cu gene ostenite sara suflu-n lum~nare,Doar ceasornicul urmeaz` lung-a timpului c`rare,C`ci perdelele-ntr-o parte c~nd le dai, [i \n odaieLuna vars` peste toate voluptoasa ei v`paie,Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreag` scoateDe dureri, pe care \ns` le sim]im ca-n vis pe toate.

Lun` tu, st`p~n`-a m`rii, pe a lumii bolt` lunecißi g~ndirilor d~nd via]`, suferin]ele \ntuneci; Mii pustiuri sc~nteiaz` sub lumina ta fecioar`,ßi c~]i codri-ascund \n umbr` str`lucire de izvoar`!Peste c~te mii de valuri st`p~nirea ta str`bate,C~nd plute[ti pe mi[c`toarea m`rilor singur`tate!

609Versuri l ir ice

C~te ]`rmuri \nflorite, ce palate [i cet`]i, Str`b`tute de-al tù farmec ]ie singur`-]i ar`]i!ßi \n c~te mii de case lin p`truns-ai prin fere[ti,C~te frun]i pline de g~nduri, g~nditoare le prive[ti!Vezi pe-un rege ce-mp~nze[te globu-n planuri pe un veac,C~nd la ziua cea de m~ine abia cuget-un s`rac...De[i trepte osebite le-au ie[it din urna sor]ii.Deopotriv`-i st`p~ne[te raza ta [i geniul mor]ii;La acela[i [ir de patimi deopotriv` fiind robi,Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!Unul caut`-n oglind` de-[i bucleaz` al sù p`r,Altul caut` \n lume [i \n vreme adev`r,De pe galbenele file el adun` mii de coji,A lor nume trec`toare le \nsamn` pe r`boj;Iar` altu-mparte lumea de pe sc~ndura t`r`bii,Socotind c~t aur marea poart`-n negrele-i cor`bii.Iar colo b`tr~nul dasc`l, cu-a lui hain` roas`-n coate,çntr-un calcul f`r` cap`t tot socoate [i socoateßi de frig la piept [i-ncheie tremur~nd halatul vechi,ç[i \nfund` g~tu-n guler [i bumbacul \n urechi;Usc`]iv a[a cum este, g~rbovit [i de nimic,Universul f`r` margini e \n degetul lui mic,C`ci sub frunte-i viitorul [i trecutul se \ncheag`,Noaptea-ad~nc`-a veciniciei el \n [iruri o dezleag`;Precum Atlas \n vechime sprijinea cerul pe um`rA[a el sprijin` lumea [i vecia \ntr-un num`r.

Pe c~nd luna str`luce[te peste-a tomurilor bracuri,çntr-o clip`-l poart` g~ndul \nd`r`t cu mii de veacuri,La-nceput, pe c~nd fiin]` nu era, nici nefiin]`,Pe c~nd totul era lips` de via]` [i voin]`,C~nd nu s-ascundea nimica, de[i tot era ascuns…C~nd p`truns de sine \nsu[i odihnea cel nep`truns.Fu pr`pastie? genune? Fu noian \ntins de ap`?N-a fost lume priceput` [i nici minte s-o priceap`,C`ci era un \ntuneric ca o mare f`r-o raz`,Dar nici de v`zut nu fuse [i nici ochi care s-o vaz`.Umbra celor nef`cute nu-ncepuse-a se desface,ßi \n sine \mp`cat` st`p~nea eterna pace!…

610 M. Eminescu

Dar deodat-un punct se mi[c`... cel \nt~i [i singur. Iat`-lCum din haos face mum`, iar` el devine Tat`l...Punctu-acela de mi[care, mult mai slab ca boaba spumii,E st`p~nul f`r` margini peste marginile lumii...De-atunci negura etern` se desface \n f~[ii.De atunci r`sare lumea, lun`, soare [i stihii...De atunci [i p~n` ast`zi colonii de lumi pierdute Vin din sure vì de haos pe c`r`ri necunoscuteßi \n roiuri luminoase izvor~nd din infinit,Sunt atrase \n via]` de un dor nem`rginit.Iar \n lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,Facem pe p`m~ntul nostru mu[uroaie de furnici;Microscopice popoare, regi, o[teni [i \nv`]a]iNe succedem genera]ii [i ne credem minuna]i;Mu[ti de-o zi pe-o lume mic` de se m`sur` cu cotul,çn acea nem`rginire ne-nv~rtim uit~nd cu totulCum c` lumea asta-ntreag` e o clip` suspendat`,C`-nd`r`tu-i [i-nainte-i \ntuneric se arat`.Precum pulberea se joac` \n imperiul unei raze,Mii de fire viorie ce cu raza \nceteaz`,Astfel, \ntr-a veciniciei noapte pururea ad~nc`,Avem clipa, avem raza, care tot mai ]ine \nc`...Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbr`-n \ntuneric,C`ci e vis al nefiin]ii universul cel himeric...

çn prezent cuget`torul nu-[i opre[te a sa minte,Ci-ntr-o clip` g~ndu-l duce mii de veacuri \nainte:Soarele, ce azi e m~ndru, el \l vede trist [i ro[Cum se-nchide ca o ran` printre nori \ntuneco[i,Cum plane]ii to]i \nghea]` [i s-azv~rl rebeli \n spa]Ei, din fr~nele luminii [i ai soarelui sc`pa]i;Iar catapeteasma lumii \n ad~nc s-au \nnegrit,Ca [i frunzele de toamn` toate stelele-au pierit;Timpul mort [i-ntinde trupul [i devine vecinicie,C`ci nimic nu se \nt~mpl` \n \ntinderea pustie.ßi \n noaptea nefiin]ii totul cade, totul tace,C`ci \n sine \mp`cat` re\ncep-eterna pace...

……………………………………………………

611Versuri l ir ice

çncep~nd la talpa \ns`[i a mul]imii omene[tißi suind \n susul sc`rii p~n-la frun]ile crìe[ti.De a vie]ii lor enigm` \i vedem pe to]i munci]i,F`r-a [ti s` spunem care ar fi mai nenoroci]i…Unul e \n to]i, tot astfel precum una e \n toate,De asupra tuturora se ridic` cine poate,Pe c~nd al]ii st~nd \n umbr` [i cu inima smerit`Ne[tiu]i se pierd \n tain` ca [i spuma nez`rit` –Ce-o s`-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce g~ndesc?…Ca [i v~ntu-n valuri trece peste traiul omenesc.

Fericeasc`-l scriitorii, toat` lumea recunoasc`-l…Ce-o s` aib` din acestea pentru el, b`tr~nul dasc`l?Nemurire, se va zice. Este drept c` via]a-ntreag`,Ca [i iedera de-un arbor, de-o idee i se leag`.,,De-oi muri – \[i zice-n sine – al meu nume o s`-l poarteSecolii din gur`-n gur` [i l-or duce mai departe,De a pururi, pretutindeni, \n ungherul unor crierißi-or g`si, cu al meu nume, ad`post a mele scrieri!“O, s`rmane! ]ii tu minte c~te-n lume-ai auzit, Ce-]i trecu pe dinainte, c~te singur ai vorbit?Prea pu]in. De ici, de colo de imagine-o f~[ie,Vrèo umbr` de g~ndire, ori un petec de h~rtie;ßi c~nd propria ta via]` singur n-o [tii pe de rost,O s`-[i bat` al]ii capul s-o p`trunz` cum a fost?Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,Printre tomuri br`cuite a[ezat [i el, un brac,Aticismul limbii tale o s`-l pun` la c~ntari,Colbul ridicat din carte-]i l-o sufla din ochelarißi te-o str~nge-n dou` [iruri, a[ez~ndu-te la coad`,çn vro not` priz`rit` sub o pagin` neroad`.

Po]i zidi o lume-ntreag`, po]i s-o sfar`mi… orice-ai spune,Peste toate o lopat` de ]`r~n` se depune.M~na care-au dorit sceptrul universului [i g~nduriCe-au cuprins tot universul \ncap bine-n patru sc~nduri…Or s` vie pe-a ta urm` \n convoi de-nmorm~ntare,Splendid ca o ironie cu priviri nep`s`toare…Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,

612 M. Eminescu

Nu sl`vindu-te pe tine… lustruindu-se pe elSub a numelui tù umbr`. Iat` tot ce te a[teapt`.Ba s` vezi… posteritatea este \nc` [i mai dreapt`.Neput~nd s` te ajung`, crezi c-or vrea s` te admire?Ei vor aplauda desigur biografia sub]ireCare s-o-ncerca s-arate c` n-ai fost vrun lucru mare,C-ai fost om cum sunt [i d~n[ii… M`gulit e fiecareC` n-ai fost mai mult ca d~nsul. ßi prostatecele n`rißi le umfl` ori[icine \n savante adun`riC~nd de tine se vorbe[te. S-a-n]eles de mai nainteC-o ironic` grimas` s` te laude-n cuvinte.Astfel \nc`put pe m~na a oric`rui, te va drege,Rele-or zice c` sunt toate c~te nu vor \n]elege…Dar afar` de acestea, vor c`ta vie]ii taleS`-i g`seasc` pete multe, rùt`]i [i mici scandale – Astea toate te apropie de d~n[ii… Nu luminaCe \n lume-ai rev`rsat-o. ci p`catele [i vina,Oboseala, sl`biciunea, toate relele ce suntçntr-un mod fatal legate de o m~n` de p`m~nt;Toate micile mizerii unui suflet chinuitMult mai mult \i vor atrage dec~t tot ce ai g~ndit.

……………………………………………………

çntre ziduri, printre arbori ce se scutur` de floare,Cum revars` luna plin` lini[tita ei splendoare!ßi din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate;Amor]it` li-i durerea, le sim]im ca-n vis pe toate,C`ci \n propria-ne lume ea deschide poarta-ntr`riißi ridic` mii de umbre dup` stinsul lum~n`rii…Mii pustiuri sc~nteiaz` sub lumina ta fecioar`,ßi c~]i codri-ascund \n umbr` str`lucire de izvoar`:Peste c~te mii de valuri st`p~nirea ta str`bate,C~nd plute[ti pe mi[c`toarea m`rilor singur`tate,ßi pe to]i ce-n ast` lume sunt supu[i puterii sor]iiDeopotriv`-i st`p~ne[te raza ta [i geniul mor]ii!

(Convorbiri Literare, XIV, 11, 1 februarie 1881)

613Versuri l ir ice

SCRISOAREA II

De ce pana mea r`m~ne \n cerneal`, m` \ntrebi?De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi?De ce dorm, \ngr`m`dite \ntre galbenele file,Iambii suitori, troheii, s`lt`re]ele dactile?Dac` tu [tiai problema astei vie]i cu care lupt,Ai vedea c` am cuvinte pana chiar s` o fi rupt,C`ci \ntreb, la ce-am \ncepe s`-ncerc`m \n lupt` dreaptÀ turna \n form` nou` limba veche [i-n]eleapt`?Acea tainic` sim]ire care doarme-n a ta harf`.çn cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marf`?C~nd cu sete cau]i forma ce s` poat` s` te-ncap`,S` le scrii, cum cere lumea, vro istorie pe ap`?çns` tu \mi vei r`spunde c` e bine ca \n lumePrin frumoas` stihuire s` p`trunz` al meu nume,S`-mi atrag luare-aminte a b`rba]ilor din ]ar`,S`-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunòar`,ßi dezgustul meu din suflet s`-l \mpac prin a mea minte.Dragul meu, c`rarea asta s-a b`tut de mai nainte;Noi avem \n veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care-ncearc` prin poeme s` devie cumularzi,çnchin~nd ale lor versuri la putrnici, la cucoane,Sunt c~nta]i \n cafenele [i fac zgomot \n saloane;Iar c`r`rile vie]ii fiind grele [i \nguste,Ei \ncearc` s` le treac` prin protec]ie de fuste,Dedic~nd bro[uri la dame a c`ror b`rba]i ei sper`C-ajung~nd c~ndva mini[tri le-a deschide carier`.

De ce nu voi pentru nume, pentru glorie s` scriu?Oare glorie s` fie a vorbi \ntr-un pustiu?Azi, c~nd patimilor proprii muritorii to]i sunt robi,Gloria-i \nchipuirea ce o mie de neghiobiIdolului lor \nchin`, numind mare pe-un piticCe-o be[ic` e de spum` \ntr-un secol de nimic.

çncorda-voi a mea lir` s` c~nt dragostea? Un lan]Ce se-mparte cu fr`]ie \ntre doi [i trei aman]i.

614 M. Eminescu

Ce? s`-ng~ni pe coard` dulce, c` de voie te-ai adaosLa cel cor ce-n operet` e condus de Menelaos?Azi adeseori femeia, ca [i lumea, e o [coal`,Unde-nve]i numai durere, \njosire [i spoial`;La aceste acadèmii de [tiin]i a z~nei VineriTot mai des se perindeaz` [i din tineri \n mai tineri,Tu le vezi primind elevii cei imberbi \n a lor clas,P~n` c~nd din [coala toat` o ruin` a r`mas.

Vai! tot mai g~nde[ti la anii c~nd visam \n acadèmii,Ascult~nd pe vechii dasc`li c~rpocind la haina vremii,Ale clipelor cadavre din volume st~nd s-aduneßi-n a lucrurilor peteci cùt~nd \n]elepciune?Cu murmurele lor bl~nde, un izvor de horum-harumC~[tig~nd cu clipoceal` nervum rerum gerendarum;Cu evlavie ad~nc` ne-nv~rteau al min]ii scripet,Leg`n~nd c~nd o planet`, c~nd pe-un rege din Egipet.Parc`-l v`d pe astronomul cu al negurii repaos,Cum u[or, ca din cutie, scoate lumile din caosßi cum neagra vecinicie ne-o \ntinde [i ne-nva]`C` epocele se-n[ir` ca m`rgelele pe a]`.Atunci lumea-n c`p`]~n` se-nv~rtea ca o mori[c`,De sim]eam, ca Galilei, c` comèdia se mi[c`. –

Ame]i]i de limbe moarte, de plane]i, de colbul [colii,Confundam pe bietul dasc`l cu un crai m~ncat de moliißi privind pìnjeni[ul din tavan, de pe pila[tri,Ascultam pe craiul Ramses [i visam la ochi alba[trißi pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pild`C`tre vreo trandafirie [i s`batic` Clotild`.çmi plutea pe dinainte cu al timpului amesticBa un soare, ba un rege, ba alt animal domestic.Sc~r]iirea de condeie d`dea farmec astei lini[ti,Vedeam valuri verzi de gr~ne, undoiarea unei lini[ti,Capul greu c`dea pe banc`, piereau toate-n infinit;C~nd suna, [tiam c` Ramses trebuia s` fi murit.

615Versuri l ir ice

Atunci lumea cea g~ndit` pentru noi avea fiin]`,ßi din contra, cea aievea ne p`rea cu neputin]Àzi abia vedem ce stearp` [i ce aspr` cale esteCea ce poate s` convie unei inime oneste;Iar \n lumea cea comun` a visa e un pericul,C`ci de ai cumva iluzii e[ti pierdut [i e[ti ridicul.

ßi de-aceea de-azi-nainte po]i s` nu m` mai \ntrebiDe ce ritmul nu m-abate cu ispit` de la trebi,De ce dorm \ngr`m`dite \ntre galbenele fileIambii suitori, troheii, s`lt`re]ele dactile...De-oi urma s` scriu \n versuri, team` mi-e ca nu cumvaOamenii din ziua de-ast`zi s` m`-nceap-a lùda.Dac` port cu u[urin]` [i cu z~mbet a lor ur`,Laudele lor desigur m-ar m~hni peste m`sur`.

(Convorbiri Literare, XV, 1, 1 aprilie 1881)

SCRISOAREA III

Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vreo limb`,Ce cu-a turmelor p`[une, a ei patrie [-o schimb`,La p`m~nt dormea ]in~ndu-[i c`p`t~i m~na cea dreapt`;Dar` ochiu-nchis afar`, \nlùntru se de[teapt`.Vede cum din ceruri luna lunec` [i se coboar`ßi s-apropie de d~nsul preschimbat` \n fecioar`.çnflorea c`rarea ca de pasul bl~ndei prim`veri;Ochii ei sunt plini de umbra tìnuitelor dureri;Codrii se \nfioreaz` de at~ta frumuse]e,Apele-ncre]esc \n tremur str`veziile lor fe]e,Pulbere de diamante cade fin` ca o bur`,Sc~nteind plutea prin aer [i pe toate din natur`ßi prin m~ndra fermecare sun-o muzic` de [oapte,Iar pe ceruri se \nal]` curcubeele de noapte...Ea, [ez~nd cu el al`turi, m~na fin` i-o \ntinde,P`rul ei cel negru-n valuri de m`tas` se desprinde:

616 M. Eminescu

– Las- s` leg a mea via]` de a ta... çn bra]u-mi vino,ßi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...Scris \n cartea vie]ii este [i de veacuri [i de steleEu s` fiu a ta st`p~n`, tu st`p~n vie]ii mele.

ßi cum o privea sultanul, ea se-ntunec`... dispare:Iar din inima lui simte un copac cum c` r`sare,Care cre[te \ntr-o clip` ca \n veacuri, mereu cre[te,Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se l`]e[te;Umbra lui cea uria[` orizonul \l cuprindeßi sub d~nsul universul \ntr-o umbr` se \ntinde;Iar \n patru p`r]i a lumii vede [iruri mun]ii mari,Atlasul, Caucazul, Taurul [i Balcanii seculari;Vede Eufratul [i Tigris, Nilul, Dun`rea b`tr~n` –Umbra arborelui falnic peste toate e st`p~n`.Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiurißi cor`biile negre leg`n~ndu-se pe r~uri,Valurile verzi de gr~ie leg`n~ndu-se pe lanuri,M`rile ]`rmuitoare [i cet`]i l~ng` limanuri,Toate se \ntind nainte-i... ca pe-un uria[ covor,Vede ]ar` l~ng` ]ar` [i popor l~ng` popor –Ca prin neguri alburie se strev`d [i se prefacçn \ntins`-mp`r`]ie sub o umbr` de copac.

Vulturii porni]i la ceruri p~n- la ramuri nu ajung;Dar un v~nt de biruin]` se porne[te \ndelungßi love[te r~nduri, r~nduri \n frunzi[ul sun`tor,Strig`te de-Allah! Allahu! se aud pe sus prin nori,Zgomotul cre[tea ca marea turburat` [i \nalt`,Urlete de b`t`lie s-alungau dupòlalt`,Iar` frunzele-ascu]ite se \ndoaie dup` v~ntßi deasupra Romei nou` se \nclin` la p`m~nt.

Se cutremur` sultanul... se de[teapt`... [i pe cerVede luna cum plute[te peste plaiul Eschi[er.ßi prive[te trist la casa [eicului Edebali;Dup` gratii de fereastr` o copil` el z`riCe-i z~mbe[te, ml`dioas` ca o creang` de alun;

617Versuri l ir ice

618 M. Eminescu

E a [eicului copil`, e frumoasa Malcatun.Atunci el pricepe visul c`-i trimis de la profet,C` pe-o clip` se-n`l]ase chiar \n rai la Mohamet,C` din dragostea-i lumeasc` un imperiu se va na[te,Ai c`ruia ani [i margini numai cerul le cunoa[te.

Visul sù se-nfiripeaz` [i se-ntinde vulture[te,An cu an \mp`r`]ia tot mai larg` se spore[te,Iar` flamura cea verde se \nal]` an cu anNeam cu neam urm~ndu-i zborul [i sultan dup` sultan.Astfel ]ar` dup` ]ar` drum de glorie-i deschid...P~n-\n Dun`re ajunge furtunosul Baiazid...

La un semn, un ]`rm de altul, leg~nd vas de vas, se leag`ßi \n sunet de fanfare trece oastea lui \ntreag`;Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah [i spahiiVin de-ntunec` p`m~ntul la Rovine \n c~mpii;R`sp~ndindu-se \n roiuri, \ntind corturile mari...Numa-n zarea dep`rtat` sun` codrul de stejari.Iat` vine-un sol de pace c-o n`fram`-n v~rf de b`].Baiazid, privind la d~nsul, \l \ntreab` cu dispre]:– Ce vrei tu?

– Noi? Bun` pace! ßi de n-o fi cu b`nat,Domnul nostru-ar vrea s` vaz` pe m`ritul \mp`rat.

La un semn deschis`-i calea [i s-apropie de cortUn b`tr~n at~t de simplu, dup` vorb`, dup` port.– Tu e[ti Mircea?

– Da-mp`rate!– Am venit s` mi te-nchini,

De nu, schimb a ta coroan` \ntr-o ramur` de spini.– Orice g~nd ai, \mp`rate, [i oricum vei fi sosit,C~t suntem \nc` pe pace, eu \]i zic: Bine-ai venit!Despre partea \nchin`rii \ns`, doamne, s` ne ier]i;Dar acu vei vrea cu oaste [i r`zboi ca s` ne cer]i,Ori vei vrea s` faci \ntoars` de pe-acuma a ta cale,S` ne dai un semn [i nou` de mila m`riei-tale...De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris [i pentru noi,Bucuro[i le-om duce toate, de e pace, de-i r`zboi.

– Cum? C~nd lumea mi-e deschis`, a privi g~nde[ti c` potCa \ntreg Aliotmanul s` se-mpiedice de-un ciot?O, tu nici visezi, b`tr~ne, c~]i \n cale mi s-au pus!Toat` floarea cea vestit` a \ntregului Apus, Tot ce st` \n umbra crucii, \mp`ra]i [i regi s-adun`S` dea piept cu uraganul ridicat de semilun`.S-a-mbr`cat \n zale lucii cavalerii de la Malta,Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,Fulgerele adunat-au contra fulgerului careçn turbarea-i furtunoas` a cuprins p`m~nt [i mare.N-au avut dec~t cu ochiul ori cu m~na semn a face,ßi Apusul \[i \mpinse toate neamurile-ncoace;Pentru-a crucii biruin]` se mi[car` r~uri-r~uri,Ori din codri r`scolite, ori st~rnite din pustiuri;Zguduind din pace-ad~nc` ale lumii \nceputuri,çnnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,Se mi[cau \ngrozitoare ca p`duri de l`nci [i s`bii,Tremura \nspìm~ntat` marea de-ale lor cor`bii!…La Nicopole v`zut-ai c~te tabere s-au str~nsCa s` steie \nainte-mi ca [i zidul ne\nvins.C~nd v`zui a lor mul]ime, c~t` frunz`, c~t` iarb`,Cu o ur` nemp`cat` mi-am [optit atunci \n barb`,Am jurat ca peste d~n[ii s` trec falnic, f`r` p`s,Din pristolul de la Roma s` dau calului ov`z…ßi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?ßi, purtat de biruin]`, s` m`-mpiedec de-un mo[neag?– De-un mo[neag, da, \mp`rate, c`ci mo[neagul ce prive[tiNu e om de r~nd, el este domnul ¥`rii Rom~ne[ti.Eu nu ]i-a[ dori vreodat` s` ajungi s` ne cuno[ti.Nici ca Dun`rea s`-nece spumeg~nd a tale o[ti.Dup` vremuri mul]i venir`, \ncep~nd cu acel oaspe,Ce din vechi se pomene[te, cu Dariu a lui Istaspe;Mul]i durar`, dup` vremuri, peste Dun`re vreun pod,De-au trecut cu spaima lumii [i mul]ime de norod;çmp`ra]i pe care lumea nu putea s`-i mai \ncapÀu venit [i-n ]ara noastr` de-au cerut p`m~nt [i ap`.ßi nu voi ca s` m` laud, nici c` voi s` te-nspìm~nt,Cum venir`, se f`cur` to]i o ap` [-un p`m~nt.

619Versuri l ir ice

Te f`le[ti c` \nainte-]i r`sturnat-ai valv~rtejO[tile leite-n zale de-mp`ra]i [i de viteji?Tu te lauzi c` Apusul \nainte ]i s-a pus?...Ce-i m~na pe ei \n lupt`, ce-au voit acel Apus?Laurii voiau s`-i smulg` de pe fruntea ta de fier,A credin]ii biruin]` c`ta orice cavaler.Eu? çmi ap`r s`r`cia [i nevoile [i neamul...ßi de-aceea tot ce mi[c`-n ]ara asta, r~ul, ramul,Mi-e prieten numai mie, iar` ]ie du[man este,Du[m`nit vei fi de toate, f`r-a prinde chiar de veste;N-avem o[ti, dar` iubirea de mo[ie e un zidCare nu se-nfioreaz` de-a ta faim`, Baiazid!

ßi abia plec` b`tr~nul... Ce mai fream`t, ce mai zbucium!Codrul clocoti de zgomot [i de arme [i de bucium,Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase,Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoas`;C`l`re]ii \mplu c~mpul [i roiesc dup` un semn ßi \n caii lor s`lbateci bat cu sc`rile de lemn,Pe copite iau \n fug` fa]a negrului p`m~nt,L`nci sc~nteie lungi \n soare, arcuri se \ntind \n v~nt,ßi ca nouri de aram` [i ca ropotul de grindeni,Orizonu-ntunec~ndu-l, vin s`ge]i de pretutindeni,V~j~ind ca vijelia [i ca plesnetul de ploaie...Url` c~mpul [i de tropot [i de strig`t de b`taie.çn zadar striga-mp`ratul ca [i leul \n turbare,Umbra mor]ii se \ntinde tot mai mare [i mai mare;çn zadar flamura verde o ridic` \nspre oaste,C`ci cuprins`-i de pieire [i \n fa]` [i \n coaste,C`ci se clatin` r`rite [iruri lungi de b`t`lie:Cad asabii ca [i p~lcuri risipite pe c~mpie.çn genunchi c`deau pedestri, colo caii se r`stoarn`;C~nd s`ge]ile \n valuri care [uier` se toarn`ßi-i lovesc \n fa]`-n spate, ca [i criv`]ul [i gerul;Pe p`m~nt lor li se pare c` se n`ruie tot cerul…Mircea \nsu[i m~n`-n lupt` vijelia-ngrozitoare,Care vine, vine, vine, calc` totul \n picioare;Durduind soseau c`l`rii ca un zid \nalt de suli]i,Printre cetele p`g~ne trec rup~ndu-[i large uli]i;

620 M. Eminescu

Risipite se-mpr`[tie a du[manilor [iraguri,ßi gonind biruitoare tot veneau a ]`rii steaguri,Ca potop ce pr`p`de[te, ca o mare turburat` –Peste-un ceas p`g~n`tatea e ca pleva v~nturat`,Acea grindin-o]elit` \nspre Dun`re o m~n`,Iar \n urma lor se-ntinde falnic armia rom~n`.

Pe c~nd oastea se a[eaz`, iat` soarele apune,Voind cre[tetele nalte ale ]`rii s`-ncununeCu un nimb de biruin]`; fulger lung \ncremenitM`rgine[te mun]ii negri \n \ntregul asfin]it,P~n-ce izvor`sc din veacuri stele una c~te unaßi din neguri, dintre codri, tremur~nd s-arat` luna:Doamna m`rilor [-a nop]ii vars` lini[te [i somn.L~ng` cortu-i, unul dintre fiii falnicului domnSta z~mbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte.S-o trimit` dragei sale, de la Arge[ mai departe:

,,De din vale de RovineGrìm, Doamn`, c`tre Tine,Nu din gur`, ci din carte,C` ne e[ti a[a departe.Te-am ruga, m`ri, rugaS`-mi trimi]i prin cinevaCe-i mai m~ndru-n valea Ta:Codrul cu poienele,Ochii cu spr~ncenele;C` [i eu trimite-voiCe-i mai m~ndru pe la noi:Oastea mea cu flamurile,Codrul [i cu ramurile,Coiful nalt cu penele,Ochii cu spr~ncenele.ßi s` [tii c`-s s`n`tos,C`, mul]`mind lui Cristos,Te s`rut, Doamn`, frumos.“

……………………………………………………

621Versuri l ir ice

De-a[a vremi se-nvrednicir` cronicarii [i rapsozii;Veacul nostru ni-l umplur` saltimbancii [i irozii...çn izvoadele b`tr~ne pe eroi mai pot s` caut;Au cu lira vis`toare ori cu sunete de flautPo]i s`-nt~mpini patrio]ii ce-au venit de-atunci \ncolo?çnaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!O, eroi! care-n trecutul de m`riri v` adumbrise]i, A]i ajuns acum de mod` de v` scot din letopise]i,ßi cu voi drap~ndu-[i nula, v` citeaz` to]i nerozii,Mestec~nd veacul de aur \n noroiul greu al prozii.R`m~ne]i \n umbr` sf~nt`, Basarabi [i voi Mu[atini,Desc`lec`tori de ]ar`, d`t`tori de legi [i datini,Ce cu plugul [i cu spada a]i \ntins mo[ia voastr`De la munte p~n-la mare [i la Dun`rea albastr`.

Au prezentul nu ni-i mare? N-o s`-mi dea ce o s` cer?N-o s` aflu \ntr-ai no[tri vrèun falnic juvaer?Au la Sybaris nu suntem l~ng` capi[tea spoielii?Nu se nasc glorii pe strad` [i la u[a cafenelii,N-avem oameni ce se lupt` cu retoricele suli]içn aplauzele grele a canaliei de uli]i,Panglicari \n ale ]`rii, care joac` ca pe funii,M`[ti cu toate de renume din comedia minciunii?Au de patrie, virtute, nu vorbe[te liberalul.De ai crede c` via]a-i e curat` ca cristalul?Nici visezi c` \nainte-]i st` un st~lp de cafeneleCe \[i r~de de-aste vorbe \ng~n~ndu-le pe ele.Vezi colo pe uriciunea f`r` suflet, f`r` cuget,Cu privirea-mp`ro[at` [i la f`lci umflat [i buget,Negru, coco[at [i lacom, un izvor de [iretlicuri,La tovar`[ii sì spune veninoasele-i nimicuri;To]i pe buze-av~nd virtute, iar \n ei moned` calp`,Chintesen]` de mizerii de la cre[tet p~n`-n talp`.ßi deasupra tuturora, oastea s` [i-o recunoasc`,ç[i arunc` pocitura bulbuca]ii ochi de broasc`...Dintr-ace[tia ]ara noastr` \[i alege ast`zi solii!Oameni vrednici ca s` [az` \n zidirea sfintei Golii,çn c`me[i cu m~neci lunge [i pe capete scufie,

622 M. Eminescu

Ne fac legi [i ne pun biruri, ne vorbesc filozofiePatrio]ii! Virtuo[ii, ctitori de a[ez`minte,Unde spumeg` desfr~ul \n mi[c`ri [i \n cuvinte,Cu evlavie de vulpe, ca \n strane, [ed pe locurißi aplaud` frenetic schime, c~ntece [i jocuri...ßi apoi \n sfatul ]`rii se adun s` se admireBulg`roi cu ceafa groas`, grecotei cu nas sub]ire;Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,Toat` greco-bulg`rimea e nepoata lui Traian!Spuma asta-nveninat`, ast` plebe, `st gunoiS` ajung-a fi st`p~n` [i pe ]ar` [i pe noi!Tot ce-n ]`rile vecine e smintit [i st~rpitur`,Tot ce-i \nsemnat cu pata putrejunii de natur`,Tot ce e perfid [i lacom, tot Fanarul, to]i ilo]ii,To]i se scurser` aicea [i formeaz` patrio]ii,çnc~t fonfii [i flecarii, g`gù]ii [i gu[a]ii,B~lb~i]i cu gura str~mb` sunt st`p~nii astei na]ii!Voi sunte]i urma[ii Romei? Ni[te rì [i ni[te fameni!I-e ru[ine omenirii s` v` zic` vou` oameni!ßi aceast` cium`-n lume [i aceste creaturiNici ru[ine n-au s` ieie \n smintitele lor guriGloria neamului nostru spre-a o face de ocar`,çndr`znesc ca s` rosteasc` p~n- [i numele tù... ]ar`!

La Paris, \n lupanare de cinismu [i de lene,Cu femeile-i pierdute [i-n orgiile-i obscene,Acolo v-a]i pus averea, tinere]ele la stos...Ce a scos din voi Apusul c~nd nimic nu e de scos?

Ne-a]i venit apoi, drept minte o sticlu]` de pomad`,Cu monoclu-n ochi, drept arm` be]i[or de promenad`,Vesteji]i f`r` de vreme, dar cu creieri de copil,Drept [tiin]-av~nd \n minte vrèun vals de Bal-Mabil,Iar \n schimb cu-averea toat` vreun papuc de curtezan`...O, te-admir, progenitur` de origine roman`!ßi acum privi]i cu spaim` fa]a noastr` sceptic-rece,V` mira]i cum de minciuna ast`zi nu vi se mai trece?C~nd vedem c` to]i aceia care vorbe mari arunc`

623Versuri l ir ice

Numai banul \l v~neaz` [i c~[tigul f`r` munc`,Azi, c~nd fraza lustruit` nu ne poate \n[ela,Ast`zi al]ii sunt de vin`, domnii mei, nu este-a[a?Prea v-a]i ar`tat arama, sf~[iind aceast` ]ar`,Prea f`cur`]i neamul nostru de ru[ine [i ocar`,Prea v-a]i b`tut joc de limb`, de str`buni [i obicei,Ca s` nu s-arate-odat` ce sunte]i – ni[te mi[ei!Da, c~[tigul f`r` munc`, iat` singura pornire;Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar l`sa]i m`car str`mo[ii ca s` doarm`-n colb de cronici;Din trecutul de m`rire v-ar privi cel mult ironici.Cum nu vii tu, ¥epe[ doamne, ca pun~nd m~na pe ei,S`-i \mpar]i \n dou` cete: \n sminti]i [i \n mi[ei,ßi \n dou` temni]i large cu de-a sila s`-i aduni,S` dai foc la pu[c`rie [i la casa de nebuni!

(Convorbiri Literare, XV, 2, 1 mai 1881)

SCRISOAREA IV

St` castelul singuratic, oglindindu-se \n lacuri,Iar \n fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri;Se \nal]` \n t`cere dintre rari[tea de brazi,D~nd at~ta \ntunerec rotitorului talaz.Prin ferestrele arcate, dup` geamuri, tremur numaLungi perdele \ncre]ite, care sc~nteie ca bruma.Luna tremur` pe codri, se aprinde, se m`re[te, Muchi de st~nc`, v~rf de arbor, ea pe ceruri zugr`ve[te,Iar stejarii par o straj` de gigan]i ce-o \nconjoar`,R`s`ritul ei p`zindu-l ca pe-o tainic` comoar`.

Numai lebedele albe, c~nd plutesc \ncet din trestii,Domnitoare peste ape, oaspe]i lini[tei acestei,Cu aripele \ntinse se mai scutur` [i-o taie,C~nd \n cercuri tremur~nde, c~nd \n brazde de v`paie.

624 M. Eminescu

Purpura se mi[c`-n fream`t de al undelor cutrier,Iar \n iarba \nflorit`, somnoros suspin-un grier…E at~ta var`-n aer, e at~t de dulce zvonul…Singur numai cavalerul suspin~nd privea balconulCe-nc`rcat era de frunze, de \i sp~nzur prin ostre]eRoze ro[ie de ßiras [i liane-n fel de fe]e.Respirarea cea de ape \l \mbat`, ca [i sara;Peste farmecul naturii dulce-i picur` ghitara:

,,O, arat`-mi-te iar`-n hain` lung` de m`tas`,Care pare \nc`rcat` de o pulbere-argintoas`,Te-a[ privi o via]`-ntreag` \n cununa ta de raze,Pe c~nd m~na ta cea alb` p`rul galben \l neteaz`.Vino! Joac`-te cu mine… cu norocul meu… mi-arunc`De la s~nul tù cel dulce floarea ve[ted` de lunc`,Ca pe coardele ghitarei r`sun~nd \ncet s` cad`…Ah! E-at~t de alb` noaptea, parc-ar fi c`zut z`pad`.Ori \n umbra parfumat` a buduarului s` vin,S` m`-mbete acel miros de la p~nzele de in;Cupido, un paj [`galnic, va ascunde cu-a lui m~n`Vioriul glob al lampei, ml`dioasa mea st`p~n`!“

ßi uscat fo[ni m`tasa pe podele, \ntre glastre,çntre rozele de ßiras [i lianele albastre;Dintre flori copila r~de [i se-nclin` peste gratiiCa un chip u[or de \nger e-ar`tarea adoratei –Din balcon i-arunc`-o roz` [i cu m~nile la gur`,Pare c` \l dojene[te c~nd [opte[te cu c`ldur`;Apoi iar dispare-nluntru… auzi pasuri ce coboar`…ßi ie[ind pe u[` iute, ei s-au prins de subsuoar`.Bra] la bra] p`[esc al`turi… le st` bine laolalt`,Ea frumoas` [i el t~n`r, el \nalt [i ea \nalt`.Iar \n umbra de la maluri se desface-acum la largLuntrea cu-ale ei vintrele sp~nzurate de catargßi \ncet \nainteaz` \n lovire de lope]i,Leg`n~nd at~ta farmec [i at~tea frumuse]i…

Luna… luna iese-ntreag`, se \nal]-a[a b`laießi din ]`rm \n ]`rm dureaz` o c`rare de v`paie,

625Versuri l ir ice

Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o a[terneEa, copila cea de aur, visul negurii eterne;ßi cu c~t lumina-i dulce tot mai mult se l`mure[te,Cu-at~t valurile apei, cu-at~t ]`rmul parc` cre[te,Codrul pare tot mai mare, parc` vine mai aproapeDimpreun` cu al lunei disc, st`p~nitor de ape.Iar` tei cu umbra lat` [i cu flori p~n`-n p`m~ntçnspre apa-ntunecat` lin se scutur` de v~nt:Peste capul blond al fetei zboar` florile [-o plou`…Ea se prinde de grumazu-i cu m~nu]ele-am~ndou`ßi pe spate-[i las` capul: – M` uime[ti dac` nu m~ntui…Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuv~ntu-i!C~t de sus ridici acuma \n g~ndirea ta pe-o roab`,C~nd durerea ta din suflet este singura-mi podoab`,ßi cu focul bl~nd din glasu-]i tu m` dori [i m` cutremuri,De \mi pare o poveste de amor din alte vremuri;Visurile tale toate, ochiul tù at~t de tristu-i.Cu-a lui umed-ad~ncime toat` mintea mea o mistui…D`-mi-i mie ochii negri… nu privi cu ei \n l`turi,C`ci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o s` m` mai saturi,A[ orbi privind \ntr-\n[ii… O, ascult` numa-ncoace,Cum la vorb` mii de valuri stau cu stelele proroace!Codrii negri aiureaz` [i izvoarele-i albastrePovestesc ele-nde ele numai dragostele noastreßi luceferii ce tremur a[a reci prin negre cetini.Tot p`m~ntul, lacul, cerul… toate, toate ni-s prieteni…Ai putea s` lepezi c~rma [i lope]ile s` lepezi,Dup` propria lor voie s` ne duc` unde repezi,C`ci oriunde numai ele ar dori ca s` ne poarte,Pretutindeni fericire… de-i via]`, de e moarte.

……………………………………………………

Fantazie, fantazie, c~nd suntem numai noi singuri,Ce ades m` por]i pe lacuri [i pe mare [i prin cr~nguri!Unde ai v`zut vrodat` aste ]`ri necunoscute?C~nd se petrecur-aceste? La o mie patru sute?Azi n-ai chip \n toat` voia \n privirea-i s` te pierzi.

626 M. Eminescu

Cum \]i vine, cum \]i place pe copil` s-o dezmierzi,Dup` g~t s`-i a[ezi bra]ul, gur`-n gur`, piept la piept,S-o \ntrebi numai cu ochii: ,,M` iube[ti tu? Spune drept!“

A[! abia ]i-ai \ntins m~na, sare iv`rul la u[`,E-un congres de rubedenii, vrèun unchi, vrèo m`tu[`.Iute capul \ntr-o parte [i te ui]i \n jos smerit…Oare nu-i \n lumea asta vreun ungher pentru iubit?ßi ca mumii egiptene stau cu to]ii-n scaun ]epeni,Tu cu m~nile-ncle[tate, mai cu degetele depeni,Mai suce[ti vrèo ]igar`, numeri fire de muste]ißi-n probleme culinare te \ncerci a fi iste].

Sunt s`tul de-a[a via]`… nu sorbind a ei pahar`,Dar mizeria aceasta, proza asta e amar`.S` sfin]e[ti cu mii de lacrimi un instinct at~t de vanCe le-abate [i la pas`ri de vreo dou` ori pe an?Nu trì]i voi, ci un altul v` inspir` – el trìe[te,El cu gura voastr` r~de, el se-nc~nt`, el [opte[te,C`ci a voastre vie]i cu toate sunt ca undele ce curg,Vecinic este numai r~ul: r~ul este Demiurg.Nu sim]i]i c-amorul vostru e-un amor strìn? Nebuni!Nu sim]i]i c`-n proaste lucruri voi vede]i numai minuni?Nu vede]i c-acea iubire serv-o cauz` din natur`?C` e leag`n unor vie]e ce semin]e sunt de ur`?Nu vede]i c` r~sul vostru e \n fiii vo[tri pl~ns,C`-i de vin` cum c` neamul Cain \nc` nu s-a st~ns?O, teatru de p`pu[e… zvon de vorbe omene[ti,Povestesc ca papagalii mii de glume [i pove[tiF`r` ca s` le priceap`… Dup` ele un actorSt` de vorb` cu el \nsu[i, spune zeci de mii de oriCe-a spus veacuri dupolalt`, ce va spune veacuri \nc`,P~n-ce soarele s-o stinge \n genunea cea ad~nc`.Ce? C~nd luna se strecoar` printre nouri, prin pustii,Tu cu lumea ta de g~nduri dup` ea s` te a]ii?S` aluneci pe poleiul de pe uli]ele ninse,S` prive[ti prin lucii geamuri la luminile aprinseßi s-o vezi \nconjurat` de un roi de pierde-var`,Cum z~mbe[te tuturora cu g~ndirea ei u[oar`?

627Versuri l ir ice

S-auzi zornetul de pinteni [i fo[nirile de rochii,Pe c~nd ei sucesc mustea]a, iar` ele fac cu ochii?C~nd \ncheie cu-o privire amoroasele-n]elegeri,Cu ridicula-]i sim]ire tu la poarta ei s` degeri?P`tima[ [i \nd`r`tnic s-o iube[ti ca un copilC~nd ea-i rece [i cu toane ca [i luna lui april?çncle[t~nd a tale bra]e toat` mintea s` ]i-o pierzi?De la cre[tet la picioare s-o admiri [i s-o dezmierziCa pe-o marmur` de Paros sau o p~nz` de Corregio,C~nd ea-i rece [i cochet`? E[ti ridicul, \n]elege-o…Da… visam odinioar` pe acea ce m-ar iubi,C~nd a[ sta pierdut pe g~nduri, peste um`r mi-ar privi,A[ sim]i-o c`-i aproape [i ar [ti c-o \n]eleg…Din s`rmana noastr` via]` am dura roman \ntreg…N-o mai caut… Ce s` caut? E acela[i c~ntec vechi,Setea lini[tei eterne care-mi sun` \n urechi;Dar organele-s sf`rmate [i-n strig`ri iregulareVechiul c~ntec mai str`bate cum \n nop]i izvorul sare.P-ici, pe colo mai r`sare c~te-o raz` mai curat`Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai [i eu odat`.Altfel [uier` [i strig`, scap`r` [i rupt r`sun`,Se \mping tumultuoase [i s`lbatece pe strun`,ßi \n g~ndu-mi trece v~ntul, capul arde pustiit,Aspru, rece sun` c~ntul cel etern neispr`vit...Unde-s [irurile clare din via]a-mi s` le spun?Ah! organele-s sf`rmate [i maestrul e nebun!

(Convorbiri Literare, XV, 6, 1 septembrie 1881)

SCRISOAREA V

Biblia ne poveste[te de Samson, cum c` muierea,C~nd dormea, tìndu-i p`rul, i-a luat toat` putereaDe l-au prins apoi du[manii, l-au legat [i i-au scos ochii,Ca dovad` de ce suflet st` \n piep]ii unei rochii...Tinere, ce plin de visuri urm`re[ti vrèo femeie,Pe c~nd luna, scut de aur, str`luce[te prin alee

628 M. Eminescu

ßi p`teaz` umbra verde cu misterioase dungi,Nu uita c` doamna are minte scurt`, haine lungi.Te \mbe]i de feeria unui m~ndru vis de var`,Care-n tine se petrece... Ia \ntreab-o bunòar` –O s`-]i spuie de panglice, de volane [i de mode,Pe c~nd inima ta bate ritmul sf~nt al unei ode...C~nd cochet` de-al tù um`r ]i se razim` copila,Dac-ai inim` [i minte, te g~nde[te la Dalila.

E frumoas`, se-n]elege... Ca copiii are haz,ßi c~nd r~de face \nc` [i gropi]e \n obrazßi gropi]e face-n unghiul uciga[ei sale gurißi la degetele m~nii [i la orice-ncheieturi.Nu e mic`, nu e mare, nu-i sub]ire, ci-mplinit`,çnc~t ai ce str~nge-n bra]e – numai bun` de iubit`Tot ce-ar zice i se cade, tot ce face-i [ade bineßi o prinde orice lucru, c`ci a[a se [i cuvine.Dac` vorba-i e pl`cut`, [i t`cerea-i \nc` place;Vorba zice: ,,fugi \ncolo“, r~sul zice: ,,vino-ncoace!“çmbl` parc` amintindu-[i vrèun c~ntec, alintat`,Pare c` i-ar fi tot lene [i s-ar cere s`rutat`ßi se-nal]` din c`lc~ie s`-]i ajung` p~n-la gur`,D`ruind c-o s`rutare acea tainic` c`ldur`,Ce n-o are dec~t numai sufletul unei femei…C~t` fericire crezi tu c-ai g`si \n bra]ul ei!Te-ai \nsenina v`z~ndu-i rumenirea din obraji –Ea cu toane, o crìas`, iar tu t~n`r ca un paj –ßi ad~nc privind \n ochii-i, ]i-ar p`rea cum c` \nve]iCum via]a pre] s` aib` [i cum moartea s-aib` pre].ßi, \nveninat de-o dulce [i fermec`toare jale,Ai vedea \n ea crìasa lumii g~ndurilor tale,A[a c`, \nchipuindu-]i l`cr`moasele ei gene,¥i-ar p`rea mai m~ndr` dec~t Venus Anadyomene,ßi, \n haosul uit`rii, oricum orele alerge,Ea, din ce \n ce mai drag`, ]i-ar c`dea pe zi ce merge.

Ce iluzii! Nu-n]elegi tu, din a ei cùt`tur`,C` deprindere, grimas` este z~mbetul pe gur`,

629Versuri l ir ice

C` \ntreaga-i frumuse]e e \n lume de prisos,ßi c` sufletul ]i-l pierde f`r` de nici un folos?çn zadar boltita lir`, ce din [apte coarde sun`,T~nguirea ta de moarte \n caden]ele-i adun`;çn zadar \n ochi avea-vei umbre m~ndre din pove[ti,Precum iarna se a[eaz` flori de ghea]` pe fere[ti,C~nd \n inim` e var`…; \n zadar o rogi: ,,Consacr`-miCre[tetul cu-ale lui g~nduri, s`-l sfin]esc cu-a mele lacr`mi!“Ea nici poate s`-n]eleag` c` nu tu o vrei… c`-n tineE un demon ce-nseteaz` dup` dulcile-i lumine,C-acel demon pl~nge, r~de, neput~nd s-auz` pl~nsu-[i,C` o vrea… spre-a se-n]elege \n sf~r[it pe sine \nsu[i,C` se zbate ca un sculptor f`r` bra]e [i c` gemeCa un maistru ce-asurze[te \n momentele supreme,P~n-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice de sfere,Ce-o aude cum se na[te din rotire [i c`dere.Ea nu [tie c-acel demon vrea s` aib` de modelMarmura-i cu ochii negri [i cu glas de porumbelßi c` nu-i cere drept jertf` pe-un altar \nalt s` moar`Precum \n vechimea sf~nt` se junghiau odinioar`Virginile ce st`tur` sculptorilor de modele,C~nd tìau \n marmor chipul unei z~ne dup` ele.S-ar pricepe pe el \nsu[i acel demon... s-ar rena[te,Mistuit de focul propriu, el atunci s-ar recunoa[te,ßi, p`truns de-ale lui patimi [i amoru-i, cu nesa]iuEl ar fr~nge-n vers adonic limba lui ca [i Hora]iu;Ar atrage-n visu-i m~ndru a izvoarelor murmururi,Umbra umed` din codri, stelele ce ard de-a pururi,ßi-n acel moment de tain`, c~nd s-ar crede c`-i ferice,Poate-ar \nvia \n ochiu-i ochiul lumii cei anticeßi cu patim` ad~nc` ar privi-o s-o adore,De la ochii ei cei tineri m~ntuirea s-o implore;Ar voi \n a lui bra]e s` o ]in`-n veci de veci,Dezghe]~nd cu s`rutarea-i raza ochilor ei reci,C`ci de piatr` de-ar fi, \nc` s-a-nc`lzi de-at~t amor,C~nd c`z~ndu-i \n genunche, i-ar vorbi t~nguitor,Fericirea \nec~ndu-l, el ar sta s`-nnebuneasc`,Ca-n furtuna lui de patimi [i mai mult s` o iubeasc`.

630 M. Eminescu

ßtie oare ea c` poate ca s`-]i dea o lume-ntreag`,C-arunc~ndu-se \n valuri [i cerc~nd s` te-n]eleagÀr \mplea-a ta ad~ncime cu luceferi lumino[i?Cu z~mbiri de curtezan` [i cu ochi biserico[i,S-ar preface c` pricepe. M`gulite toate suntDe-a fi umbra frumuse]ii cei eterne pe p`m~nt.O femeie \ntre flori zi-i [i o floare-ntre femei –S-o s`-i plac`. Dar o pune s` aleag` \ntre treiCe-o-nconjoar`, to]i zic~nd c` o iubesc – c~t de naiv`,Vei vedea c` dèodat` ea devine pozitiv`.Tu cu inima [i mintea poate e[ti un paravanDup` care ea atrage vrèun june curtezan,Care intr` ca actorii cu p`sciorul m`run]el,L`s~nd val de mirodenii [i de vorbe dup` el,O chiore[te cu lornionul, butonat cu o garoaf`,Oper` croitoreasc` [i \n spirit [i \n stof`;Poate c`-i convin tuspatru craii c`r]ilor de jocßi-n c`mara inimioarei i-aranjeaz` la un loc…ßi c~nd dama cocheteaz` cu privirile-i galante,çmp`r]ind ale ei vorbe \ntre-un crai b`tr~n [i-un fante,Nu-i minune ca sim]irea-i s` se poat` \n[ela,S` confunde-un crai de pic` cu un crai de mahala…C`ci cu dorul tù demonic va vorbi c`lug`re[te,Pe c~nd craiul cel de pic` de s-arat`, pieptu-i cre[te,Ochiul \nghe]at i-l umplu g~nduri negre de amorßi deodat` e vioaie, st` picior peste picior.ß-acel sec \n judecata-i e cu duh [i e frumos…

A visa c` adev`rul sau alt lucru de prisosE \n stare ca s` schimbe \n natur-un fir de p`r,Este piedica etern` ce-o punem la adev`r.

A[adar, c~nd plin de visuri, urm`re[ti vrèo femeie,Pe c~nd luna, scut de aur, str`luce[te prin aleeßi p`teaz` umbra verde cu fantasticele-i dungi:Nu uita c` doamna are minte scurt`, haine lungi.Te \mbe]i de feeria unui m~ndru vis de var`,Care-n tine se petrece…

631Versuri l ir ice

Ia \ntreab-o, bunòar`,ß-o s`-]i spuie de panglice, de volane [i de mode,Pe c~nd inima ta bate-n ritmul sf~nt al unei ode...C~nd vezi piatra ce nu simte nici durerea [i nici mila –De ai inim` [i minte – feri \n l`turi, e Dalila!

(Convorbiri Literare, XXIII, 11, 1 februarie 1890)

SARMIS

Mije[te orizonul cu raze dep`rtate,Iar marea-n mii de valuri a ei singur`tateSpre zarea-i luminoas` porne[te s`-[i uneascÈterna-i neodihn` cu lini[tea cereasc`.Natura doarme dus`, t`riile \n pace.Din limpedea n`l]ime pe-alocuri se disfaceO stea, apoi iar una; pe ape diafaneI[i limpezesc \n tremur pe r~nd a lor icoane.Tot mai ad~nc domne[te t`cerea \n]eleapt` –Se pare cum c` noaptea minunea [i-o a[teapt`.

Deodat` luna-ncepe din ape s` r`saießi p~n- la mal dureaz` o cale de v`paie.Pe-o repede-nmiire de unde o a[terneEa, fiica cea de aur a negurei eterne.Cu c~t lumina-i dulce pe lume se m`re[te.Cresc valurile m`rii [i ]`rmul negru cre[teßi aburi se ridic` din fund de vì spre dealuri.O insul` departe s-a fost ivind din valuri,P`rea c` s-apropie mai mare, tot mai mare,Sub bl~ndul disc al lunii, st`p~nitor de mare.

Din umbra de la maluri s-a desf`cut la largO luntre cu-a ei p~nze sumese de catarg.Tìnd \n dou` apa, ea poart` o p`reche:Pe Sarmis, craiul t~n`r din Getia cea veche,Mireasa-i \n picioare, frumoas` ca o z~n`,Stetea [i pe-a lui um`r \[i sprijin` o m~n`.

632 M. Eminescu

Se clatin vis`torii copaci de chiparosCu ramurile negre uit~ndu-se \n jos,Iar tei cu umbra lat` [i flori p~n`-n p`m~ntSpre marea-ntunecat` se scutur` de v~nt.

„– De c~te ori, iubito, m` uit \n ochii tì,Mi-aduc aminte ceasul c~nd te-am v`zut \ntì.Ca marmura de alb`, cu m~ni sub]iri [i reci,Str~ngeai o mant` neagr` pe s~nul tù… çn veciNu voi uita cum t~mpla c-o m~n` netezindßi fa]a ta spre um`r \n laturi \ntorc~nd,ßtiind c` nimeni nu e \n lume s` te vad`,Ai fost l`sat \n valuri frumosul p`r s` cad`.çn orbitele-ad~nce frumo[ii ochi ce-nc~nt`,Pierdu]i \n visuri m~ndre, priveam f`r` de ]int`.ßi tu z~mbeai, c-un z~mbet cum e numai al tù,Nu te-a mai v`zut nimeni cum te v`zusem eu…ßi plini \]i erau ochii de lacrimi [i de foc,Pe-al genei tale tremur purt~nd at~t noroc…De ce z~mbeai tu oare? Vrun c~ntec bl~nd de jaleAu de[teptat \n tain` glasul g~ndirii tale?…Pluteai ca o u[oar` crìas` din pove[ti.Dintr-o z~mbire-n treac`t sim]ii ce dulce e[ti!ßi cum mergeai, armonic [i lin \]i era pasul,R`mas \n nemi[care m-a fost cuprins extasul,Am stat pe loc, cu ochii doar te urmam mereu,Tu, ginga[` mireas` a sufletului meu…De-atuncea cu pustiu-mi st`tut-am s` m` cert,Urm~nd cu-a mele bra]e o umbr` \n de[ert…P~n- ce-n sf~r[it ajuns-am s` m~ng~i chipul sf~ntAl celei mai frumoase femei de pre p`m~nt.Ce zeu din cer te puse \n calea mea s` ie[i,O, fraged` fiin]` ca floarea de cire[!Cum s-a putut ca-n lume a[a minuni s` steie,C`ci tu e[ti prea mult \nger [i prea pu]in femeie!ßi fericirea-mi, scumpo, nici \ndr`znesc s-o crez.Tu e[ti? Tu e[ti aievea? Sau poate c` visez…Dac` visez, te-ndur`, r`m~i la al meu pieptßi f` ca pe vecie s` nu m` mai de[tept“.

633Versuri l ir ice

Se clatin vis`torii copaci de chiparosCu ramurile negre uit~ndu-se \n jos,Iar tei cu frunza lat`, cu flori p~n-\n p`m~ntSpre marea-ntunecat` se scutur` de v~nt.

Ea cade \n genunche sub florile ce plou`.Grumazul i-l cuprinde cu bra]ele-am~ndou`,L`s~nd pe spate capul…„Copile! n-o s` m~ntui?C`ci fioros de dulce, pe buza ta cuv~ntu-i …ßi c~t de mult ridici tu, \n g~nd pe-o biat` roab`!Comoara ta din suflet e singura-mi podoab`,

Cu focul bl~nd din glasu-]i, iubite, m` cutremuri,De-mi pare o poveste de-amor din alte vremuri.ßi ochiul tù ad~nc e [i-n ad~ncime tristu-i,Cu umeda-i privire tu sufletul \mi mistui!O, d`-mi-i numai mie [i nu-i \ntoarce-n laturi,De noaptea lor cea dulce \n veci nu m` mai saturi…Las’ s` orbesc privindu-i, iar tu ascult`-ncoaceCum st` la sfaturi marea cu stelele proroaceßi codri aiureaz`, – izvoarele-i albastreßoptesc ele-nde ele de dragostele noastre.Luceferii, ce tremur sclipind prin negre cetini,P`m~ntul, marea, cerul cu toate ni-s prieteni,C~t ai putea departe lope]ile s` lepezi,Ca-n voie s` ne duc` a m`rii unde repezi.Oriunde ne vor duce \n farmecul iubirii,Chiar de murim, ajungem limanul fericirii.“

Ea m~nile-am~ndou` le pune pe-al lui cre[tet…Frunzi[ purtat de v~nturi pe valuri cade ve[ted.Se clatin vis`torii copaci de chiparosCu ramurile negre uit~ndu-se \n jos,Iar tei cu umbra lat`, cu flori p~n`-n p`m~ntSpre marea-ntunecat` se scutur` de v~nt.

Din codri singurateci un corn p`rea c` sun`S`lbatecele turme la ]`rmuri se adun`.

634 M. Eminescu

Din stuful de pe mla[tini, din valurile ierbiißi din poteci de codru vin ciutele [i cerbii,Iar caii albi ai m`rii [i zimbrii z~nei Dochiiçntind spre ap` g~tul, la cer \nal]` ochii.

GEMENII

IO candel` sub]ire sub bolta cea \nalt`Lumin` peste regii cei dacici laolalt`,Cari tìa]i \n marmur cu steme [i hlamideSe \n[irau \n sal` sub negrele firide,Iar colo-n fruntea salei e-un tron acoperitC-un negru v`l de jale, c`ci Sarmis a murit.Iar chipu-i – cel din urm` \n lungul [ir de regi –Sub v`lu-i ca pe-o umbr`, abia \l \n]elegi.Deodat` cr~[c` fierul \n dosu-unei firide.A unei taini]i scunde intrare se deschide,De sub o mant` lung` se-ntinde-o alb` m~n`,Ce ]ine o f`clie aprins` de r`[in`,Care \i bate-n fa]` [i-i lumineaz` chipul…Pe-un st~lp tìat, orlogiul \[i picur` nisipul.Brigbelu ce cu Sarmis e frate mic de-a gemeni –Ca umbra cu fiin]a sunt am~ndoi asemeni –çncet \nainteaz`, f`clia [i-o ridic`ß-urechea a]iind-o el asculta: „Nimic`!Un ceas mai am, [i iat` c` voi ajunge-n fineAt~t de sus \n lumea creat` pentru bine.Creat` pentru bine ne spun c`r]ile vechi,De mii de ani ne sun` legenda \n urechi…ßi am v`zut virtutea g`sind a ei r`splat`,Ce nu numai de oameni – de zei e-nvidiat`,R`splat` prea frumoas`: un giulgi [i patru sc~nduri.De c~nd v`zui aceasta, am stat mereu pe g~nduri:S`-mi st~mp`r l`comia? Pe l~ng` dulci izvoar`S` trec murind de sete pentru-o a[a comoar`?

635Versuri l ir ice

Pe c~nd c-un om \n lan]uri – de-i frate chiar, ce-mi pas`Dac`-l \mping \n laturi? – O cale luminoas`Nainte-mi se deschide? L-am dat deci la o parte,De-ale virtu]ii bunuri s` aib` singur parte.Ei! Lumea-i \mp`r]it` \n pro[ti [i \n [ire]i,Iar patimelor rele viclenii le dau pre].S`m~n]a roditoare se cade ca s` sameni.Ca s` fii domn, se cade s`-i iei ad~nc pe oameni.Voie[ti ca s` se-nchine cu to]i l-a tale oase,Atunci \nvie-\ntr-\n[ii pornirea du[m`noas`,Invidia [i ura boteaz`-le virtu]i,Nume[te-erou pe-un g~de ca fierul s`-i ascu]i,Pe cel viclean [i neted nume[te-l \n]elept,Nebun zi-i celui nobil [i simplu celui drept,Din patimi a mul]imii f` scar` la m`rireßi te-or urma cu to]ii \n vecinic` orbire.Cu laude m~ng~ie de[ert`ciunea lor,Din roiuri risipite vei face un poporßi sigur fii la rele de-a pururea urma-va,Cu s~nge [i cenu[` p`m~ntul presura-va…Fere[te-te de una, s` te p`zeasc` ceriul,S` nu te-mping-un demon a spune adev`rul.A spune: c` nu-s vrednici dec~t de-ad~nc dispre],C` pentru-o vorb` goal` jertfe[ti a lor vie]i,C`-n tine nici \]i pas` m`car de-ale lor p`suri,C` cu a lor micime de suflet tu \i m`suri,C` lauda, cu care i-ncarci e o ocar`,C` tot ce e ca d~n[ii e vrednic ca s` piar`.“

Deodat` iar ascult`… se \mfl` a lui n`ri,Aude glasuri multe [i pa[i urc~nd pe sc`ri,Iar u[a de la mijloc d` aripele-n laturi,De intr` voievozii de ]`ri [i de olaturi,çn fruntea lor c-un preot b`tr~n… Iar` mo[neagul,Cu laurul vecinic verde \n p`ru-i alb, toiagulDe aur [i-l ridic`: „Brigbelu, iat` oraC`-n numele mul]imii [i-n fa]a tuturora,Venii s` chem de trei ori pe rege-n gura mare

636 M. Eminescu

ßi dac` nici acuma din umbr`-i nu r`sare,S`-]i oferim coroana, c`ci legea ne prescrieCa peste-un an nici tronul de[ert s` nu r`m~ie,Nici v`duv` coroana de t~mpla cuvenit`“.

Pe un tripod s-aduce c`]uia aurit`.Cu f`clii stinse-n m~n`-n genunche cad o[tenii,Iar preotul aprinde un vraf de mirodenii.De fumul lor albastru se \mple bolta nalt`,S-acopere mul]imea, iar fl`c`rile salt`,To]i \n genunchi cu groaz` ascult` \n t`cereIar preotul \ncepe cu glas plin de durere:„çn numele Celùia, al c`rui vecinic numeDe a-l rosti nu-i vrednic un muritor pe lume,C~nd limba-i neclintit` la cumpenile vremei,Toiagul meu s-atinge \ncet de v~rful stemeiRege[ti, [i pentru d~nsa te chem – dac` trìe[tiO, Sarmis, Sarmis, Sarmis! r`sai de unde e[ti.“Pe ochi ]iind o m~n` f`cliile-[i \ntind,La sf~ntul foc din mijloc cu to]i [i le-aprind.Prin arcurile nalte trecu un jalnic vaier,Iar bra]ele ridic` f`cliile \n aer.Iar preotul smunce[te c-o m~n` p~nza fin`Ce-acopere statua de marmur` senin`ßi ]es`tura neagr` de-un fin [i ginga[ tortL`s~nd s` cad`-n flac`ri, [opte[te-ad~nc: – E mort!Brigbelu se repede-n fereast` [i prive[te.O mare de lumin` pe-o clip` \l orbe[te,El vede mii de facle lucind [i mii de suli]i,Mul]imea [i osta[ii se-mping vuind pe uli]i,Iar negre tac deasupra a capi[telor bol]iß-ale cet`]ii ziduri c-un turn la orice col].

S-a strecurat mul]imea [i sala-i iar pustie.Prin ea Brigbelu singur \mbla ca o stafie…Ad~nc fugir` ochii \n cap, pierit e chipul,Orlogiul \n uitare demult [i-a scurs nisipul,C~nd iat` o femeie mai alb` ca om`tul,

637Versuri l ir ice

Ie[ind \ncet din umbr`, o-ntoarce de-a-nd`r`tul,Prive[te cum din discul de aur iese fumßi zice rar [i rece: – E[ti mul]`mit acum?Atuncea el tresare [i ochii \nv~rte[te.Cum sta-nainte-i nalt`, privind o mistuie[te:„O, vino mai aproape, aproape l-al meu piept,Odor cu p`r de aur [i ochiul \n]elept.Ca zece mor]i deodat` durerile iubiri-s,Cu-acele mor]i \n suflet eu te iubesc, Tomiris.“„Dar las`-m` – ea strig`. – Ce galben e[ti la fa]`,Suflarea ta m` arde [i ochiul tù m`-nghea]`.Ce m` prive[ti at~ta? A ta cùt`tur`M` doare, cum m` doare suflarea ta din gur`.Ce ochi ur~t de negru! Cum e de stins [i mort!çnchide-l, ah, \nchide-l – privirea ta n-o port…“„Dar, m` iube[ti, Tomiris – tu m` iube[ti at~t,Precum pe al meu frate nicic~nd nu l-ai iubit.“„Da, simt c` \n puterea ta sunt, c` tu mi-e[ti domnßi te urmez ca umbra, dar te urmez ca-n somn.Simt c` l-a ta privire voin]ele-mi sunt sterpe,M-atragi precum m-atrage un rece ochi de [erpe,Fugi, fugi \n lumea larg`! M` faci s`-nnebunesc,C`ci te urmez [i totu[i din suflet te ur`sc“.

El o cuprinde… Fa]a ei alb` atuncea piereßi gura ei se str~nge de-o stranie durere.Ea ar ]ipa [i glasul \n g~t i se \ngaim`.Ea \l sorbea cu ochii, de[i murea de spaim`…ßi cum stau m~n`-n m~n`… tresar, tot mai aproapeSe str~ng [i peste ochii-i \[i las`-a ei pleoape.Din taini]` ad~nc` p`rea c-aud un vaier.Deasupra ei Brigbelu, n`l]~nd f`clia-n aer,çi zise:„O, iubito, din nou ]i se n`zare.“Iar ea mereu ascult`, [-aude i se pare:„Se clatin vis`torii copaci de chiparosCu ramurile negre uit~ndu-se \n jos,Iar tei cu umbra lat` cu flori p~n-\n p`m~ntSpre marea-ntunecat` se scutur` de v~nt!“

638 M. Eminescu

II

Brigbelu, rege t~n`r din vremea cea c`runt`,Pe zeii vechii Dacii i-a fost chemat la nunt`.Frumos au ars \n flac`ri prinosul de pe vatr`,Pe c~nd intrar` oaspii sub bol]ile-i de piatr`.çn capul mesei [ade Zamolxe, zeul getic,Ce lesne urc` lumea cu um`ru-i atletic.çn dreapta lui sub v`lul de cea]` m~ndrul soare,çn st~nga-i [ade luna sfioas`, z~mbitoare…Din sale dep`rtate p`trunde zvon de arm`.Prin el cimpoiul scitic porne[te dulcea-i larm`,Trezind greoiul ropot de dan], c`ci la un locTo]i oaspe]ii mai tineri loveau baltage-n joc,Iar tinerele fete cu ei juc~nd de-a valmaSe-nv~rt [i se ml`die u[or sun~nd cu palma.

La mijlocul de mas` pe tronu-i [ade elCu plete lungi [i negre, \ntunecos, Brigbel.ßi r`zimat pe spat` al zeilor fiastruPrivea-n ochii miresei al cerului albastru.Frumo[i ca dou` basme, izvoarele uimirii-s,çn p`ru-i lung de aur se \nv`lea, Tomiris.çncolo, voievozii, boiarii dup` treapt`ßoptesc cu admirare \n barba \n]eleapt`C~nd spune c~nt`re]ul pove[ti din alte vremuri,De regi de-a c`ror fapte te miri [i te cutremuri.Spunea cum din de[erturi, ce nu mai au hotar`,Venit-au de la Nilul cu tainice izvoar`,Pe negrele cor`bii cu mii de mii gloate,St`p~nul pe Egipet cu-averile lui toate.Apoi veni acela ce-au fr~nt pe Minotaur,Tezeu, s` cate l~na cu mi]ele de aur.Apoi t~rziu \n urm` veni strìnul oaspeCl`dind pe Istru poduri – Dariu al lui Istaspe,Un rege, ce \n lume nu-[i g`sea loc s`-ncap`,çn Dacia venise, cer[ind p`m~nt [i ap`.ßi povestea b`tr~nul de neamuri curg~nd r~uri,

639Versuri l ir ice

Din codri r`s`rite, ie[ite din pustiurißi cum pierir` toate pe r~nd precum venir`ßi cum c`t~nd norocul morm~ntul [i-l g`sir`.

ßi pe c~nd to]i ascult`, chiar regii din firide,Cu gura-n pumn ghidu[ul se str~mb` [i tot r~de.Cu mutra lui de capr` [i trup schilod de faunç[i t~r~ie piciorul ]in~ndu-se de scaun.Se clatin vis`torii copaci de chiparosCu ramurile negre uit~ndu-se \n jos,Iar tei cu umbra lat` cu flori p~n-\n p`m~ntSpre marea-ntunecat` se scutur` de v~nt.

Deodat`-n fundul salei, apare sub un arc,Cu st~nga r`zimat` de spada-i de monarc.Nebunul Sarmis – care-i cu craiul frate geam`n–Ca umbra cu fiin]a-i ei am~ndoi s-asam`n.Dar galben e la fa]` [i ochii ard \n frigurißi v~n`t`-i e gura. El vine cu pa[i sigurißi pe pumnaru-[i scap` Brigbel m~na regal`.Din tron pe jum`tate cu furie se scoal`…Nebunu-nal]` dreapta, se uit` lung la el –Cu m~na pe pumnaru-i \ncremeni Brigbel.ßi ca s` \n]eleag` nainte-i ce se-nt~mpl`Nebunu-[i trece m~na la ochi, apoi la t~mpl`,Se uit` turbur, pare c` [i-ar aduce aminteDe-o veche povestire, cu jalnice cuvinte.Cu glasul lui ce sun` ad~nc, ca de aram`,El noaptea cea etern` din evii-i o recheam`,Arat` cum din neguri cu umeri ca de munteZamolxe, zeul vecinic, ridic` a sa frunteßi dec~t toat` lumea de dou` ori mai mare,ç[i pierde-n ceruri capul, \n jos a lui picioare.Cum sufletul lui trece vuind prin neagra cea]`,Cum din ad~nc ridic` el universu-n bra]`,Cum cerul sus se-ndoaie [i stelele-[i a[terne,O bolt` r`s`rit` din negure eterne,ßi dec~t toat` lumea de dou` ori mai mare

640 M. Eminescu

çn propria lui umbr` Zamolxe redispare.„Privi]i-l cum st` m~ndru [i alb pe naltu-i je]!El \mfl` r`suflarea vulcanului m`re],Dac` deschide-n evii-i el buza cu m~nießi stelele se spulber ca frunzele de vie;El m~n` \n uitare a veacurilor turm`ßi sorii \i negre[te de pier f`r` de urm`.Dac` se uit`-n mare, ea tremur` [i seac`.De-[i pleac` a sa frunte, tot ceru-atunci se pleac`.Ci-n evii tì, Zamolxe, tu n-ai creat vreodatÙn chip mai bl~nd, mai ginga[ dec~t `st chip de fat`!G~ndirea ta, divine, abia putu s-aduneDin mii minuni din lume o singur` minune,C`ci numai ]ie singur \]i fuse cu putin]`S-une[ti at~ta farmec cu-at~ta necredin]`…Dar nu ]i-o cer, tot darul ]i-l zv~rl iar la picioare.De-a lumii tale bunuri privirea azi m` doare…Nici vin s`-mi cer coroana, nici ]ara mea. O d`ruiF`[ii s-o rup-oricine [i cum \i place-oric`rui.La ce-a[ mai cere-o ]ar`, \n care nu-i credin]`,Unde un frate pe-altul s-ucid`-i cu putin]`!Rebel! f`cu[i din sceptru unealt` de ocar`ß-ai dat tu \nsu[i pild` din om s` fie fiar`.Eu lumii trebuit-am, dar ]ie-]i trebui ea,S` fie rea, smintit`, corupt`, cum o vrea,Tu e[ti din a ei mil` st`p~n [i s-o urmeziTu trebui, ca mai bine \n scaun s` te-a[ezi;Ca nu de vro suflare pe d~nsul s` te clatiniC`ta-vei s` iei ochii proste[ti cu nou` datini.Din Sybaris vei str~nge b`tr~ni cu b`rbi boite,Ca neamului s`-i deie naravuri mai spoite,S-arate cum mo[negii, \mb`ls`mi]i ca mumiiçntrec [i tineretul \n scandelele lumii!Str`mo[i pierdu]i \n veacuri, r~nduitori de cete,Coroana mea [-a voastr` e plin` azi de pete.O, voievozi ai ]`rii, fr~nge]i a voastre s`biißi ciuma \n limanuri s` intre pe cor`bii.Pute]i de-acum s` rumpe]i buc`]i a mele flamuri,

641Versuri l ir ice

M~njit pe ele-i zimbrul adun`tor de neamuri,De azi al vostru rege cu drag va s` \ngroapeDomnia-i peste plaiuri, puterea-i peste ape.ß-acum la tine, frate, cuv~ntul o s`-ndrept,C`ci voi s`-ng`lbeneasc` [i sufletu-]i din pieptßi ochii-n cap s`-]i sece, pe tron s` te usuci,S` sameni unei slabe [i str`vezii n`luci,Cuv~ntul gurii proprii, auzi-l tu pe dosßi spaima mor]ii intre-]i \n fiecare os.çn orice om un du[man s` [tii c` ]i se na[te,S-ajungi pe tine \nsu]i a nu te mai cunoa[te,De propria ta fa]`, rebel, s`-]i fie team`ßi somnul – vame[ vie]ii – s` nu-]i mai ieie vam`.Te mir` de g~ndirea-]i, r`sai la al tù glas,çncremene[te galben la propriul tù pas,ßi propria ta umbr` urm~nd prin ziduri vechi,Cu m~nile-]i astup` sperioasele urechi,ßi strig` dup` d~nsa pl~ng~nd, mu[c~nd din unghiißi c~nd vei vrea s-o-njunghii, pe tine s` te-njunghii!…Te-a[ blestema pe tine, Zamolxe, dar` vai!De tronul tù se sfarm` bl`stemul ce visai.Durerile-mpreun` a lumii uria[eTe-ating ca [i suspinul copilului din fa[e.çnva]`-m` dar vorba de care tu s` tremuri,S`m`n`tor de stele [i-ncep`tor de vremuri.Tomiris! vis de aur \n via]a-mi, s` te cert?Durerea-mi, nebunia-mi, pustiu-mi ]i le iert!Ce s` te blestem oare? C`ci visul m~ng~iosA trebuit s` piar`… Prea, prea era frumos.Cu-amor at~t de f`r` de margini [i de-naltNu se c`dea s` ]ie un om la cel`lalt.Prea nu aveam \n lume nici sf~nt, nici Dumnezeu,Prea ne uitasem astfel de tot [i tu [i eu.Cereasca fericire nu se putea s` ]in`,Nu se c`dea s-o aib` o m~n` de ]`r~n`,çn lumea de mizerii [i lacrimi nu e locPentru at~ta mil` [i pentru-at~t noroc…De-aceea-n codri negri m`-ntorc s` r`t`cesc.

642 M. Eminescu

çn umbra lor etern` eu umbra-mi mistuiesc,Privesc cum peste frunze uscate f`r` urmeAlearg` zimbrii negri [i cerbii fug \n turme,Iar l~ng` vechi f~nt~ne de lume date-uit`riiPrivesc \n iarba-nalt` sirepii albi ai m`rii.Se clatin vis`torii copaci de chiparosCu ramurile negre uit~ndu-se \n jos,Iar tei cu frunz` lat`, cu flori p~n-\n p`m~nt,Spre marea-ntunecat` se scutur` de v~nt.“

III

Prin salele pustie un om \n neagr` hain`Tem~ndu-se de pa[ii-i, se strecur` \n tain`.Sub mantia lui lung` ascunde un pumnar,Tot \nd`r`t prive[te cu spaim` [i amarEl r~de… Se repede spre umbra-i … umbra sare.Din dreptul unor ziduri, \ncet ea iar apare…Asupr`-i se repede [i iar se d`-napoi:„O, Sarmis, lupt` lung`, grozav` e-ntre noi!Ce fugi? Ce fugi? Nu vezi tu la lupt` c` te chem?Nu crede cum c` tremur, nu crede c` m` tem!“ß-atuncea iar r`sare [i fa]a-i slab` piere,ßi ochiul fix se uit` cu spaim` [i durere:„O, inima mea la[`, de ce-nlemne[ti \n s~n,Sf~r[e[te! ßi pumnarul \mi scap-acum din m~ni…Dar \l voi str~nge bine… Stai… stai, nebun mi[el…“

– Love[te crud o dat` [i cade mort – Brigbel.

GELOZIE

C~nd te-am v`zut, femeie, [tii ce mi-am zis \n sine-mi?N-ai s` p`trunzi vreodat` \nluntrul astei inemi.Voi pune u[ii mele z`voare grele, lac`t,S` nu p`trunz`-n cas`-mi z~mbirea ta din treac`t.

643Versuri l ir ice

ßi cum? dar \n]elegi tu cum? Cu-acea gelozie,Ce g~ndurile-]i arde [i inima-]i sf~[ie.C`ci m`-ntrebam, se poate c-at~t de-mpodobit`Cu inima [i mintea, s` nu fie iubit`?C`ci prea, prea e frumoas`… Dorin]a-i guraliv`,Ademenirea-i bl~nd`, putut-a sta-mprotivÀt~tor vorbe calde [optite cu durere,Ce aerul \l \mple c-un val de m~ng~iere?Putut-a \mpotriva at~tora s` steieC~nd e a[a de dulce [i nu-i dec~t femeie?ßtiind c` o s`geat` din arcul cel cu geneE chiar durerea \ns`[i a vie]ii p`m~ntene,Venin [tiind c` este s`rutul z~nei Vineri,Venin mi-era suflarea [i ochii tì cei tinerißi nu voiam ca d~n[ii cu dulce vicle[ugS-aprinz` al meu suflet pe-al patimilor rug;ßi zborul cuget`rii-mi, m~ndria din c~ntare-mi,Eu nu voiam c-un z~mbet al tù s` mi le sfaremi…Priveai la mine straniu [i te mirai c` tac…Tu nici visai c`-n g~ndu-mi eu f`lcile-]i dezbracDe c`rnurile albe [i ginga[e [i sterpe,C` idolului m~ndru scot ochii bl~nzi de [erpe,Tu nici visai c`-n g~ndu-mi eu fa]a ta o tai,C` ce r`mase-atuncea naintea min]ii-mi, vai!Era doar \nceputul frumos al unui le[…Ba mai treceai cu m~na prin perii tì cei de[i,ßi nici visai c` g~ndu-mi te face de ocar`Pentru c` por]i pe oase un obr`zar de cear`ßi c` priviri grozave, ca m~ni f`r` de trup,Se \ntindeau asupr`-]i, cu ele s` te rup,ßi pe c~t de frumoas` [i ginga[` la portEu te priveam atuncea c-un rece ochi de mort.

Dar m-ai \nvins… P`truns-ai a inimei c`m`riß-acum luce[ti ca steaua fatal` peste m`riPe g~ndurile mele… [i treci a[a frumoas`Ca marmura de alb`, cu gene l`cr`moase,ßi cum plute[ti n-atinge piciorul de p`m~nt…At~rni precum at~rn` n`dejdile… de v~nt.

644 M. Eminescu

M` mi[c ca oceànul cu suferin]i ad~nci,Ce bra]ele-i de valuri le-at~rn` trist de st~nci.Se nal]` [i recade [i murmur` \ntrunaC~nd lunec` pe negre p`duri de paltin luna:P`truns el e de jalea luminei celei reci…çn veci de el departe [i el iubind-o-n veci.De s-ar l`sa pe s~nu-i, din cer vrodinioar`,El ar sim]i c`-nluntru-i cu ceru-ntreg coboar`ßi-ar caden]a durerea-i pe-al veacurilor mersC-un univers deasupr`-i [i-n el cu-n univers.

Astfel domne[ti pe visu-mi [i pe singur`tate-mißi mi[ti \n al meu suflet un oceàn de patemi.Iar bra]ele-mi s-arunc` ca valurile m`rii– Ah, \n de[ert nici nu pot ca s` te dau uit`rii –S-arunc` \nspre cerul cel luminos, recadßi mistuit de chinuri ca Tantalus \n iad.Dar \n zadar! c`ci astfel a fost voin]a sor]iiCa tu s`-mi dai durerea [i voluptatea mor]iißi s`-mi r`sai din marea de suferin]i, \nalt`Ca marmura etern` ie[it` de sub dalt`.

DIN CÅND çN CÅND…

Eu te-am iubit \mi pare-un veac, tu nici m`car din c~nd \n c~nd,ßi nici ai vrut s` alinezi al meu amar din c~nd \n c~nd.Erai frumoas` cum nu e nimic \n cer [i pe p`m~nt;Azi nu mai e[ti precum ai fost, frumoas` doar din c~nd \n c~ndßi ochii tì ce str`luceau mistuitor [i \nfocatSunt osteni]i [i se aprind cu mult mai rar din c~nd \n c~nd.O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-at~ta l-am iubit,Dac-ai aflat \n calea ta vrun solitar din c~nd \n c~nd,Care de-ad~ncul meu amor at~ta de nem`rginitM`car ca-n vis s`-]i fi adus aminte iar din c~nd \n c~nd.Nu! Ai trecut din m~ni \n m~ni prin to]i acei oameni de r~nd,Tu, trupul tù cel dulce plin le-ai dat \n dar din c~nd \n c~nd,Cu al tù suflet a[a cald [-adormitor nu i-ai atins,

645Versuri l ir ice

O, [i nici unul n-a-n]eles at~ta har din c~nd \n c~nd.Cu c~t` inspirare eu, cu c~t \nalt ceresc av~ntApropiam de gura mea acest p`har din c~nd \n c~nd!O, iubeam umbra ta [i tot ce e \n tine, tot ce e[tißi ast`zi dac` m` g~ndesc, nebunesc iar din c~nd \n c~nd.Dar vai! pierdut` ast`zi e[ti, orice dorin]` a pierit;Tot \nc` visu-l urm`resc [i, \n z`dar din c~nd \n c~nd,Tot te mai v`z naintea mea plutind ca-n vis, pierdut` da,Cu buze supte, c-un obraz ca [i de var, din c~nd \n c~nd.Pas`rea Phoenix, numai ea, r`sare din cenu[a ei,Dar oameni ce se mistuiesc nu mai r`sar din c~nd \n c~nd.C` a mea via]-ai chinuit, iertai demult, ci-mi pare rù.L-al tù trecut eu m` g~ndesc cu-at~t amar din c~nd \n c~nd.

CA ßI STOA, CE PRETINDE…

Ca [i Stoa, ce pretindeS` fim m~ndri [i integri,C~nd plutesc deasupra noastr`Cu-a lor visuri ochii negri;

Ca [i basmele p`g~neDe iubire ce-ard himericCu nesa]iul lor de visurißi cu-at~ta \ntuneric;

C~nd atra[i de a lor noapteNe suntem strìni de lume,Du[i pe marginea uit`riiDe-un av~nt f`r` de nume;

C~nd g~ndire nu mai esteßi c~nd inima e trist`ßi afar` de-acel farmecC~nd nimic nu mai exist`:

P`r`sesc [i veac [i ]ar`Pentru umeri de femeie

646 M. Eminescu

ßi o rog astfel \n je]u-iDulce locului s` steie,

S` m` pierd privind-o vecinicDe la cre[tet la picioare,M~ndr` ca o-mp`r`teas`,Cald`, cu senin de soare,

De pe ochii-i s` ridiceLanguroase lunge gene,S`-ngenunchi naintea z~neiVenus Anadyomene,

Genele d~nd \ntunericVoluptos cùt`turii,Iar gropi]ele cocheteDulci r~d la mijlocul gurii.

DOÑA SOL

Te rog r`m~i o clip` \nc`Ca s` te str~ng duios la piept.Din fericirea mea ad~ncÀ[ vrea s` nu m` mai de[tept.ßi totu[i, luna iese-n zare,Albe[te zidul nalt [i gol…D`-mi cea din urm` s`rutareßi \nc` una, doña Sol!

M`-ntrebi cu ochiul tù cuminteUnde m` duc [i ce m` fac,C~nd de pe ceruri stele sfinteP`trund \n codru, bat \n lac.………………………………Au nu e[ti tu la \n`l]imeCa steaua vecinicului pol?…Pe mine nu m` [tie nime,Nici chiar tu \ns`]i, doña Sol.

647Versuri l ir ice

Ades c~nd frunzele pe crac`ßoptesc ca zgomotul de guriCe se s`rut` [i se-mpac`çn umbr-ad~nc` de p`duri,Eu stau unde p`trunde lunaPe alb izvor, sun~nd domol;De c~nt` p`s`rile-ntr-una,De tine-mi c~nt`, doña Sol.

ßi pe oglinda mi[c`toareStau de privesc un straniu joc:E apa pururi c`l`toarePe chipu-mi ce r`m~ne-n loc.S-au desprim`v`rat p`durea,Suspin` p`s`rile-n stol…ßi numai eu, g~ndind aiurea,G~ndesc la tine, doña Sol.

De ce doresc singur`tateßi glasul tainic de izvor,De ce c~nd codrul frunza-[i bateAdorm pe verdele-i covor?Ca prin lumina cea r`rit`Prin umbra moale de pristolS` mi se-arate lini[titÀ ta ivire, doña Sol.

S` v`z cum m~na ta \ndoaieçn arc o ramur` de fagßi ca Diana cea b`laieç]i faci \n codru m~ndru prag;S`ge]i de aur pe-al tù um`r,Gone[ti v~natul tù \n stol,Dar peste frunze f`r- de num`rNu-mi la[i o urm`, doña Sol.

Chiar de luceaf`rul de sear`Te tem, c`ci dulce arde el,C~nd treci frumoas` [i u[oar`

648 M. Eminescu

çn umbra negrului castel…De a[ z`cea r`nit de moarte,çntr-un genunchi eu tot m` scol;Tinz~ndu-mi dreapta de departe,M`-nchin la tine, doña Sol.……………………………C~nd luna trece \n uimireSpre-a face-al m`rilor ocol,Ea, lumin~nd a mea iubire,Te lumineze, doña Sol.

DE-AR FI MIJLOACE

De-ar fi mijloace ßi-ar fi putin]` Cum m-a[ mai face Dup` dorin]`! M-a[ face-oglind` Str`lucitoare. S` te cuprind` P~n- la picioare. Pieptene de-aur, Ce-n m~ng~iere P`rul neteaz` F`r` durere. Un v~nt m-a[ face, Ce lin [i-n tain` Pe piept desface U[oara hain`. Un somn m-a[ face Dulce de var` S`-]i \nchiz ochii çn orice sar`. Dar n-am mijloace Nici e putin]` De a m` face Dup` dorin]`.

649Versuri l ir ice

çN ZåDAR çN COLBUL ßCOLII…

çn z`dar \n colbul [colii,Prin autori m~nca]i de molii,Cau]i urma frumuse]iißi \ndemnurile vie]ii,ßi pe foile lor unseCau]i taine nep`trunseßi cu slovele lor strimbeAi vrea lumea s` se schimbe.Nu e carte s` \nve]iCa via]a s-aib` pre] –Ci trìe[te, chinuie[teßi de toate p`time[teß-ai s-auzi cum iarba cre[te.

650 M. Eminescu

1882

APARI Så DAI LUMINå

Apari s` dai lumin` arcatelor fere[ti,S` v`z \n templu-i z~na cu farmece cere[ti.Prin vremea trec`toare luce[te prea curatUn chip tìat de dalt`, de-a pururi adorat.Privi-te-voi cu ochii \n lacrime fierbin]i…O, marmur`, aibi mil` de-a mele rug`min]i!

çndur`-te [i las` privirea-mi s-o consolLa alba str`lucire a g~tului tù gol,La dulcea rotunzime a s~nilor ce cresc,La noaptea cea ad~nc` din ochiul tù ceresc,S` v`d c` de privirea-mi t`c~nd te \nfiori…O, marmur`, aibi mil` de ochii-mi rug`tori!

A[ vrea cu-a mele lacrimi picioarele s`-]i scald,çn dulcea-nfiorare a sufletului cald,S` mor p`truns de jalea amorului meu sf~nt,Ca leb`da ce moare de propriul ei c~nt,S` mor de-nt~ia raz` din ochii tì cei reci…O, marmur`, aibi mil` de stingerea-mi pe veci!

Ca iarna cea etern` a Nordului polarSe-ntinde amor]irea \n sufletu-mi amar,Nimic nu lumineaz` astei pustiet`]i,Doar sloiurile par ca ruine de cet`]i,Plutind de asprul viscol al mor]ii cei de veci…Tu ramur`-nflorit`… pe visul meu te pleci!

Din lumea de mizerii [i f`r` de-n]elesCu ochii cei de ghea]` ai mor]ii m-am alesßi totu-mi pare ve[ted, c`zut [i uniform.Sunt \nsetat de somnul p`m~ntului s-adorm,çnc~t numai de nume \mi pare c` exist…Tu doar r`sai c-un z~mbet \n visul meu cel trist!

652 M. Eminescu

Cu ochii tì de \nger m` m~ng~i [i m` min]i,C`ci ei cuprind o lume de dulci f`g`duin]i,De-amor f`r` de margini, de scumpe fericiri,Cum nu se afl`-n lumea aceasta nicìri,C`ci este umbra bl~nd-a iubirii cei de veci,Ce trece cu \ntreaga-i putere, pe c~nd treci!

Nici luna plutitoare, nici stelele din cerN-or s` p`trunz`-n lumea trecutelor dureri,N-or s` p`trunz-amarul pierdutei tinere]i,M`car s` am de-acuma o sut` de vie]i,C`ci sufletu-mi de-atuncea e-at~t de-ntunecat…Doar ochii tì de \nger \n visul meu str`bat!

Ca toamna cea t~rzie e via]a mea, [i cadIluzii ca [i frunza pe undele de vad,ßi nici o bucurie \n cale-mi nu culeg,Nimic de care-n lume iubirea s` mi-o leg,Pustiul [i ur~tul de-a pururi m` cuprind…Doar bra]ele-]i de marmur \n visul meu se-ntind!

Precum cor`bii negre se leag`n` de v~ntCu p~nzele-at~rnate departe de p`m~nt,Cum \ntre cer [i mare trec pas`rile stol,Trec g~ndurile mele a sufletului gol,çntind ale lor aripi spre negre dep`rt`ri…Tu numai e[ti \n visu-mi luceaf`rul pe m`ri.

Cu aspra nep`sare tu sufletu-mi aduciPe cele dou` bra]e \ntinse-a sfintei crucißi buzele-nsetate cu fiere mi le uzi;C~nd ruga mea fierbinte nu vrei s` o auzi,M` faci p`rta[ \n lume durerilor lui Crist…O, marmur`, aibi mil` de sufletul meu trist!

Dar te cobori, divino, p`truns` de-al meu glas,Mai m~ndr`, tot mai m~ndr` la fiecare pas…Visez, ori e aievea? Tu e[ti \n adev`r?Tu treci cu m~na alb` prin vi]ele de p`r?

653Versuri l ir ice

Dac` visez, m` ]ine \n vis, privindu-mi drept…O, marmur`, aibi mil` s` nu m` mai de[tept!

RENUN¥ARE

A[ vrea s` am p`m~ntul [i marea-n jum`tate,De mine s` asculte cor`bii [i armate,De voi clipi cu ochiul, cu m~na semn de-oi face,S`-[i mi[te r`s`ritul popoarele \ncoace;S`lbatecele oarde s` curg` r~uri-r~uri,Din codri r`scolite, st~rnite din pustiuri;Ca undele de fluviu urmeze-ale lor scuturi,çntunece-se-n zare pierdutele-nceputuri,Un r~u de sc~nteiare luceasc` l`nci [i s`bii,Iar marea se-nspìm~nte de negrele-mi cor`bii.

Astfel r`zboi porni-voi. Voi arunca \ncalteO jum`tate-a lumii asupra celeilalte.Priveasc`-m-atunci preo]i: un monstru ce se-nchin`,C~nd oardele-i barbare duc moarte [i ruin`.Ruga-m`-voi cu m~na uscat` ]in~nd strana,Deasupra mea cu-ntinse aripi va sta Satana;Cu tronul meu voi pune al`turea sicriul ,C~nd gloatele-mi \n lume ar tot m`ri pustiul,S` simt c` nu se poate un Dumnezeu s`-mi ierteCet`]ile \n flac`ri [i ]`rile de[erte…Astfel doar a[ preface durerea-mi f`r` nume,Dezbinul meu din suflet \ntr-un dezbin de lume.

ßi tot ce-nc~nt` ochii cu mii de frumuse]i,Tot ce p`m~ntul are [i marea mai de pre],Gr`mezi s` steie toate la mine \n comori.Al`turea cu ele s` trec nep`s`tori,Sim]indu-m` \n mine st`p~n al lumii-ntregi,Un zeu \n omenire, un soare \ntre regißi raze s` reverse din frunte-a mea coroan`…S`-ngenunchez nainte-]i a[a ca la icoan`

654 M. Eminescu

ßi descriindu-]i toat` puterea f`r` seam`S`-]i zic: Ia-le pe toate, dar [i pe mine ia-m`!

Nu m` iubi! Ca robul s` fiu pe l~ng` tine,De-i trece,-n jos pleca-voi a ochilor lumine,Dezmo[tenit de toate, la via]` abdic~nd,S` nu-mi r`m~n`-n minte dec~t un singur g~nd:C-am apucat un sceptru, cu d~nsul lumea-ntreag`,P`str~ndu-mi pentru mine durerea c`-mi e[ti drag`,çnamora]i de tine, r`m~n` ochii-mi tri[tißi vecinic urm`reasc` cum, marmur`, te mi[ti.çn veci dup-a ta umbr` eu bra]ele s`-ntind,De-al genei tale tremur n`dejdea s` mi-o prind,S`-mi razim a mea frunte de zidurile goale,Atinse de-umbra dulce a frumuse]ii tale.

NU Må-N¥ELEGI

çn ochii mei acuma nimic nu are pre]Ca taina ce ascunde a tale frumuse]i.C`ci pentru care alt` minune dec~t tineMi-a[ risipi o via]` de cuget`ri seninePe basme [i nimicuri, cuvinte cump`nind,çn vorbe pieritoare ca-n lan] s` te cuprind,ßi \n senin de stele durerile s`-mi ferecP~n- nu s-o stinge umbra iar dulce-n \ntunerec?

ßi azi c~nd a mea minte, a farmecului roab`,Din ori[ice durere \]i face o podoab`,ßi c~nd r`sai nainte-mi ca marmura de clarÌar ochii tì cei m~ndri sc~nteie \n afar`,çnc~t de-ale lor raze nu pot p`trunde \nc`Ce-ad~nc trecut de g~nduri e-n noaptea lor ad~nc`;Azi – c~nd a mea iubire e-at~ta de curat`,Ca aura de care tu e[ti \mpresurat`,Ca setea ursitoare ce-o au dupòlalt`Lumina de-ntunerec [i marmura de dalt`,

655Versuri l ir ice

C~nd sufletu-mi at~rn` plutind \n ochii meiDe un cutremur tainic al tinerei femeißi vie]ile-am~nduror s-amestec`-n \ntreg,C~nd \n]eles de tine, eu \nsumi m`-n]eleg.

S` treac` \nflorirea de-un v~nt al recii ierne,S`-nce]i a fi icoana iubirii cei eterne,Cu marmura cea alb` s` nu te mai asameni,S` fii ca toat` lumea – frumoas` \ntre oameni,S`-ncete-acea sim]ire ce te-au f`cut o zeie,S` fii – \nc~nt`toare – dar numai o femeie,ß-atunci s`-mi zici: – Privirea ce-at~t ai adorat-oE \nc` tot senin`, fermec`toare… Iat-o!?

E \nc` tot!… Avea-vei \n ochii-mi acel pre]Ce azi ]i-l d` sfiala pierdutei mele vie]i?Voi fi supus duioasei, nemaisim]itei munci,C-o oaste de imagini s` te iubesc [-atunci?

Au nu [tii tu ce suntem? Copii nimicniciei,Nefericiri zv~rlite \n brazdele veciei,Ca repedea rotire a undelor albastreG~ndirea noastr` spuma z`d`rniciei noastre,Iar visuri [i iluzii, pe marginea uit`rii,Trec [i se pierd \n zare ca paserile m`rii.ßi ce r`m~ne-n urm` \n noi dec~t obscuraßi oarba suferin]` ce b~ntuie natura?

ßi azi c~nd am puterea ce-o are numai Domnul,Din haosul uit`rii s-alung pe-o clip` somnul,Pe schelea lumii noastre ur~te [i-ntr-un chip,Cu vorbe-mpestri]ate, zidite din nisip,Eu s` z`resc o alta – un rai, o prim`var`,ßi-n codri plini de umbr` lucire de izvoare –Azi, c~nd e[ti prea mult \nger [i prea pu]in femeieFrumoas` cum nici Venus nu a putut s` steie,çn loc de-a fi un soare al astei lumi \ntregi,Tu \mi ucizi g~ndirea, c`ci nu m` \n]elegi.

656 M. Eminescu

657Versuri l ir ice

OCHIUL TåU IUBIT

Ochiul tù iubit,Plin de m~ng~ieri,Dulce mi-ai lucit

P~n` ieri.

Oare te pierduiPe acest p`m~nt,F`r` ca s`-mi spui

Un cuv~nt?

Oare te \nduri,Tu, ca s` m` la[i,Geniu de p`duri

Dr`g`la[?

Luna \n z`darBate \n fere[ti,ßi m`-ntreab` iar

Unde e[ti?

Ar luci pe zidP~n` ce te culci,P~n` ]i se-nchid

Ochii dulci.

ßi ar tremuraTainic \n frunzi[ßi te-ar s`ruta

Pe furi[.

Dar ea zi cu ziE \n orice locßi te va g`si

Cu noroc.

Eu nu pot s` plecPeste nori [i v~nt,ßi s` te petrec

De-unde sunt.

Cum nu sunt ca ea,Ca s` m` strecor,Drept oglinda ta

S` cobor!

Chipul tù frumosS`-l privesc \ntreg,Cu at~t folos

S` m-aleg.

S` apar ca-n visAcelei vederiCare mi-au sur~s

P~n` ieri.

OCHIUL TåU IUBIT(variant`)

Ochiul tù iubit,Plin de m~ng~ieri,Dulce mi-au lucit

P~n` ieri.

L-am iubit cu miiLacrime fierbin]ißi cu-at~t de vii

Rug`min]i.

ßi cum suferiiDe al tù amor,C~t de mult dorii

Ca s` mor!

658 M. Eminescu

Pururi te c`tamPe orice p`m~nt,C`ci a-]i spune am

Un cuv~nt.

C`m`ru]a taSara s`-mi deschizi,C` te-oi dezmierda

Ca s` r~zi.

S`-]i \nchid \ndatPe c~nd tu te culciCu un s`rutat

Ochii dulci.

S` m`sor mereuC~t de mult crescu[i,S` s`rut al tù

Picioru[.

S~nul rotunjorC~nd pe bra] \l por]i,Li s-ar face dor

ßi la mor]i.

De te-ai potriviAstei rug`min]i,Ferici]i om fi

ßi cumin]i.

Z~n` din p`duri,Umbr` din pove[ti,Glas al dulcei guri,

Unde e[ti?

659Versuri l ir ice

DACå IUBEßTI FåRå Så SPERI

Dac` iube[ti f`r` s` speriDe-a fi iubit vrodat`,

Se-ntunec` de lungi p`reriDe rù via]a toat`.

ßi-]i las`-n suflet un amarßi \n g~ndiri asemeni,

C`ci o iubire \n zadarCu moartea-i sor- de gemeni.

Dar vindecarea la dureriçn piept, \n partea st~ng`-i,

De-acolo trebuie s` ceriCuvinte s` te m~ngì.

Acolo afli ad`postOric~te se \nt~mple,

Ca [-un amor care-ar fi fostVia]a ta o \mple.

C`ci un luceaf`r r`s`ritDin lini[tea uit`rii

D` orizon nem`rginitSingur`t`]ii m`rii.

ßi ochiul tù \ntunecatAtunci \l \mple pl~nsul,

Iar ale vie]ii valuri batC`l`torind spre d~nsul.

ßi dau caden]e de nespusDurerii tale lunge,

Pe c~nd luceaf`rul e susCa s`-l nu-l po]i ajunge.

Z~mbe[te trist cu raze reciSperan]elor de[arte:

660 M. Eminescu

çn veci iubi-o-vei, \n veciVa r`m~nea departe.

ß-a tale zile-or fi cum sunt,Pustii ca ni[te stepe;

Iar nop]ile de-un farmec sf~ntCe nu-l mai po]i pricepe.

ßI OARE TOT N-A¥I çN¥ELES…

ßi oare tot n-a]i \n]elesCum nu mi-i lumea drag`,

C~nd cu nimic nu m-am alesDin via]a mea \ntreag`.

C~nd al meu suflet mistuitDe chin [i de p`rere

A fost un trist, necontenitPrilej pentru durere.

C~nd fu menit ca pe p`m~ntDorin]a s`-l alunge

Dup-un noroc at~t de sf~ntCum nu se poate-ajunge.

E un miraj de necrezutPe-un orizon de stepe:

De al lui farmec str`b`tutEu tot nu-l pot pricepe.

El st`p~ne[te amor]itPustiile uit`rii

Ca [i o stea din r`s`ritSingur`tatea m`rii.

ßi-l rog \ncet, \l rog pe veciCa s`-mi asculte pl~nsul,

661Versuri l ir ice

C~nd ale apei valuri reciC`l`toresc spre d~nsul.

At~tea bl~nde rug`min]i,At~tea calde [oapte,

At~tea lacrime fierbin]iV`rsate zi [i noapte.

Le-am \ndreptat despre apusDurerea s`-mi alunge,

Dar el se nal]` tot mai susCa s` nu-l pot ajunge.

Va fi \n veci necunoscut,Va fi \n veci departe…

E steaua negrului trecut:Iubirea f`r- de moarte,

Ce m`rgine[te-n orizonßi oceàn [i stepe

ß-al c`rui farmec monotonTe-a-nvins f`r-a-l pricepe.

C`ci a iubi f`r` s` speriDe-a fi iubit vrodat`:

E semnul vecinicei dureriCe cerul ]i-l arat`.

ßI OARE TOT N-A¥I çN¥ELES…(variant`)

ßi oare tot n-a]i \n]elesCum nu mi-i lumea drag`,

C~nd cu nimic nu m-am alesDin via]a mea \ntreag`.

C~nd al meu cuget mistuitDe-o stranie p`rere

662 M. Eminescu

A fost un lung, necontenitPrilej pentru durere.

ßi a p`strat \n fundul sùCa \n cenu[a rece

Taina p`rerilor de rùDup` un vis ce trece.

Ca un luceaf`r r`s`ritDin lini[tea uit`rii

D~nd orizon nem`rginitSingur`t`]ii m`rii,

Nainte de-a luci deplinMenit \i pare stinsul,

Iar ale apei valuri vinC`l`torind spre d~nsul.

ßi totu[i va luci \n veciAprins de zeul Amor

ßi ale sale raze reciPe frunte lumina-m-or.

çn urma lui un dor nespusS-alerg o s` m-alunge,

De[i se nal]` tot mai susCa s` nu-l pot ajunge.

Va r`m~nea necunoscut,Va st`p~ni departe,

Cum st`p~ne[te pe trecutçntins, eterna moarte.

C`ci st`p~ne[te tot ce-a fostßi tot ce o s` vie

ßi c~te nu avur` rostßi nu au fost s` fie.

663Versuri l ir ice

C~te iubiri f`r`-n]eles,C~te-n]elepte-asemeni,

C~te cu moartea s-au alesA fi surori de gemeni.

C~te amoruri se jurauS` ]ie pe to]i vecii,

Pe c~nd de flori se scuturauAl`turi liliecii,

ßi-au pref`cut pe-acest p`m~ntA noastre vie]i \n stepe

ßi ne-au p`truns de-un farmec sf~ntCe nu-l putem pricepe.

Dar cine e ve]i \ntreba,Nebun` [i infam`:

Nici voi s` [tiu c`rarea saßi nici chiar cum o cheam`.

Ea sufletul mi-au mistuitC-o stranie p`rere

Din via]a mea, necontenitPrilej pentru durere.

Så FIE SARA-N ASFIN¥IT

S` fie sara-n asfin]itßi noaptea o s` \nceap`;

R`saie luna lini[titßi tremur~nd din ap`;

ßi s` \mpr`[tie sc~nteiC`r`rilor din cr~nguri,

çn ploaia florilor de teiS` st`m \n umbr` singuri.

664 M. Eminescu

ßi capul meu de grije plinDe bra]ul tù se culce

Sub raza ochiului seninßi negrìt de dulce,

Ca iar cuminte s` m` fac,C`ci tu \mi prinzi tot g~ndul,

Ca cerul ce prive[te-n lacAd~ncu-i cuprinz~ndu-l.

Cu farmecul luminei reciSim]irile str`bate-mi:

Revars` lini[te de veciPe noaptea mea de patemi

ßi de asupra mea r`m~iDurerile de-mi curm`

ßi fii iubirea mea dent~ißi visul meu din urm`.

UN FARMEC TRIST ßI NEN¥ELES

Un farmec trist [i nen]elesPuterea mea o leag`,

ßi cu nimic nu m-am alesDin via]a mea \ntreag`.

E un luceaf`r r`s`ritDin negura uit`rii,

D~nd orizon nem`rginitSingur`t`]ii m`rii.

çng`lbenit r`m~ne-n vecißi-i e aproape stinsul,

C~nd ale apei valuri reciC`l`toresc cu d~nsul.

665Versuri l ir ice

Cu-at~tea tainici rug`min]i,Cu-at~tea calde [oapte,

Cu-at~tea lacrime fierbin]i,V`rsate zi [i noapte,

I te-ai rugat: dorul nespusDin suflet s`-]i alunge,

Dar el se-nal]` tot mai susCa s` nu-l po]i ajunge.

Va r`m~nea necunoscutßi va luci departe

C`ci lumineaz` din trecutIubirii celei moarte

ßi se aprinde pe-orizonPustiu de m`ri [i stepe

ßi a lui farmec monotonM-a-nvins f`r-a-l pricepe.

MUßAT ßI URSITORILE

Sub v~ntul rece-al amor]itei ierneç[i pleac` codrul crengile-nc`rcate;Sub alba-i hain` c~mpul se a[terne,

Cu stele dulci e bolta pres`rat`;Din fundul lumii, ce se pierde-n zare,Prin rumeni aburi luna se arat`

Iar din bordei ce sta l~ng` c`rare,Prin ochiul prins unei fere[ti rotundeSe-aude pl~ns, se vede luminare

ßi \n c`ldura locuin]ei scundeO mam` mi[c-un leag`n cu piciorulßi la sc~nciri c-un c~ntec ea r`spunde.

666 M. Eminescu

ßi-au adormit \ncet, \ncet feciorul,– Sub a lui leag`n a \mpins o piatr` –G~ndirea ei spre viitor ia zborul.

Mai licuresc c`rbuni colo pe vatr`,Ea cade-ncet pe-a scaunului spate,Din codri lupii url`, c~nii latr`.

Ea doarme-ad~nc cu bra]e-n jos l`sate,Dar` prin somn st` ]int` s` priveasc`:Un m~ndru vis \n sufletu-i str`bate.

Da, c~nd a fost copilul s` se nasc`,Opri Orion ale sale pasuriCa soarta-n lume el s` i-o croiasc`.

Jur-\mprejur se auzir` glasurißi s-au oprit Neptun din drumu-i sferic,Mu]it-au limba de l-a vremii ceasuri.

ßoptind u[or treceau cu pas feericPe l~ng` leag`n d~nd mereu ocoale:Trei umbre albe ies din \ntuneric,

La cer ridic` bra]ele lor goale,U[oare – parc-ar fi de v~nt plutite,Desc~nt copilu-n somn s` nu se scoale.

Sunt ursitori cari din cer sositeRevars-asupra-i zarea aurorii,Cu c~te daruri lui i-au fost menite.

I-aduc comori, via]` lung`, glorii,Deasupra lui revars` raze slabe,Din ochii lor, ad~nc-adormitorii.

Pe p`rul lor – m`rg`ritare-n boabe –B`lai [i moale ca [i auru-n spiceSc~nteie-n umbr` ale lor podoabe.

667Versuri l ir ice

Copilul doarme, ele fac s` piceDeasupra-i flori, se pleac` s`-l meneasc`,çnconjor leag`nul [i-nt~ia zice:

„S` fii frumos [i fa]a ta luceasc`,Precum \n cer e numai unul soare,Un soare fii \n lumea p`m~nteasc`.

– Puternic fii – i-a zis cea urm`toare;ßi biruind vei merge \nainte,S`-]i fie via]a-n veci str`lucitoare.

A treia zise tainic: – Fii cuminte,P`trunz`tor ca [i lumina mare,Tu s`-n]elegi cele lume[ti [i sfinte.“

Iar muma lui cu spaim`-n somn tresare,çmpreun~ndu-[i m~nile-am~ndou`,Ea \n genunchi se roag`-n gura mare:

„O, ursitori, a c`ror daruri plouÀsupra lumii-ntregi, mai sta]i o clip`ßi asculta]i rugarea spus` vou`.

Nu bun`t`]i cari se trec \n prip`S` \i meneasc` sf~nta voastr` gur`,Nu bun`t`]i supuse la risip`.

Puternici, mari, frumo[i at~]ia fur`,çn]elepciuni, comori le-a]i dat multòraßi toate, vai, cu vremea se pierdur`.

Lui d`rui]i ce nu a]i dat altòra,Un dar nespus de scump ce n-are numeCa s` r`sar-asupra tuturora…“

Atunci la ruga nen]eleptei mume,Z~na privi ad~nc [i trist ca s-o priceap`:„ßtii tu ce dar \i cei [i [tii tu cum e?

668 M. Eminescu

Tot ce e om se na[te [i se-ngroap`,Fie-n colib`, fie-n vechi castele,Pe culmi de munte ori la mal de ap`.

Dar e-mp`rat, dar cetitor de stele,Acela[i vis \i sun` \n ureche,A lor vie]i sunt pururi tot acele.

Pe c~nd sunt tineri se adun pereche,La joc, la via]` [i la dan] s-adun`,B`tr~ni fiind vorbesc de vremea veche.

ßi lui ursit-am tot o via]` bun`ßi m`surat` pe un pic de vreme,S` aib` ziua soare, noaptea lun`!

C`ci de ar fi \ncoronat de stemeSau pe p`m~ntul gol de [i-ar a[terne,Tot via]` [i tot moarte-o s` se cheme.

Tu chemi blestemul nenduratei iernePe capul lui cel t~n`r, nen]eleapto!Tu-i ceri durerea unei vie]i eterne.

Da, sus la cer privirea ta \ndreapt-o!Plinit` e dorin]a ta nebun`.ßi ziua neagr` peste el a[teapt-o.

C`ci i s-a dat s` simt`-ntotdeunaUn dor ad~nc [i \nd`r`tnic foarteDe-o frumuse]e cum nu e nici una

ßi s-o ajung` chiar e dat de soarte,C`ci tinere]` ne\mb`tr~nit`çi d`ruim [i via]` f`r- de moarte.

Dar nentrupat e chipu-acei iubiteCa [i lumina ce \n cer se suieA unei stele de demult pierite:El n-a fost c~nd era, el e c~nd nu e.“

669Versuri l ir ice

ORICÅT DE MULT AM SUFERIT

Oric~t de mult am suferitçn lunga-nstrìnare,Pururi \n visu-mi te-am z`ritCu luna, pe valuri de mare.

Pe marea trist` te-am c`tatCu dep`rtate malurißi numai tu te-ai ar`tatPe mare, cu luna, din valuri.

Tu numai dulce \mi r`saißi bl~nd`-ntotdeuna,Cu al tù dulce chip b`laiDin valuri de mare, cu luna.

670 M. Eminescu

1883

LUCEAFåRUL

A fost odat` ca-n pove[ti, A fost ca niciodat`,

Din rude mari \mp`r`te[ti, O prea frumoas` fat`.

ßi era una la p`rin]i ßi m~ndr`-n toate cele,

Cum e Fecioara \ntre sfin]i ßi luna \ntre stele.

Din umbra falnicelor bol]i Ea pasul [i-l \ndreapt`

L~ng` fereastr`, unde-n col] Luceaf`rul a[teapt`.

Privea \n zare cum pe m`ri R`sare [i str`luce,

Pe mi[c`toarele c`r`ri Cor`bii negre duce.

çl vede azi, \l vede m~ni, Astfel dorin]a-i gata;

El iar, privind de s`pt`m~ni, çi cade drag` fata.

Cum ea pe coate-[i r`zima Vis~nd ale ei t~mple,

De dorul lui [i inima ßi sufletu-i se \mple.

ßi c~t de viu s-aprinde el çn ori[icare sar`,

Spre umbra negrului castel C~nd ea o s`-i apar`.

672 M. Eminescu

*

ßi pas cu pas pe urma ei Alunec`-n odaie,

¥es~nd cu recile-i sc~ntei O mreaj` de v`paie.

ßi c~nd \n pat se-ntinde drept Copila s` se culce.

I-atinge m~inile pe piept, I-nchide geana dulce;

ßi din oglind` lumini[ Pe trupu-i se revars`,

Pe ochii mari, b`t~nd \nchi[i Pe fa]a ei \ntoars`.

Ea \l privea cu un sur~s, El tremura-n oglind`,

C`ci o urma ad~nc \n vis De suflet s` se prind`.

Iar ea vorbind cu el \n somn, Oft~nd din greu suspin`:

– O, dulce-al nop]ii mele domn, De ce nu vii tu? Vin`!

Cobori \n jos, luceaf`r bl~nd, Alunec~nd pe-o raz`,

P`trunde-n cas` [i \n g~nd ßi via]a-mi lumineaz`!

El asculta tremur`tor, Se aprindea mai tare

ßi s-arunca fulger`tor, Se cufunda \n mare;

ßi apa unde-au fost c`zut çn cercuri se rote[te,

673Versuri l ir ice

ßi din ad~nc necunoscut Un m~ndru t~n`r cre[te.

U[or el trece ca pe prag Pe marginea ferestei

ßi ]ine-n m~n` un toiag çncununat cu trestii.

P`rea un t~n`r voievod Cu p`r de aur moale,

Un v~n`t giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale.

Iar umbra fe]ei str`vezii E alb` ca de cear` –

Un mort frumos cu ochii vii Ce sc~nteie-n afar`.

Din sfera mea venii cu greu Ca s`-]i urmez chemarea,

Iar cerul este tat`l meu ßi mum`-mea e marea.

Ca \n c`mara ta s` vin, S` te privesc de-aproape,

Am cobor~t cu-al meu senin ßi m-am n`scut din ape.

O, vin ! odorul meu nespus, ßi lumea ta o las`;

Eu sunt luceaf`rul de sus, Iar tu s`-mi fii mireas`.

Colo-n palate de m`rgean Te-oi duce veacuri multe,

ßi toat` lumea-n ocean De tine o s-asculte.

O, e[ti frumos, cum numa-n vis Un \nger se arat`,

674 M. Eminescu

Dar` pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodat`;

Strìn la vorb` [i la port, Luce[ti f`r` de via]`.

C`ci eu sunt vie, tu e[ti mort, ßi ochiul t` m`-nghea]`.

*

Trecu o zi, trecur` trei ßi iar`[i, noaptea, vine

Luceaf`rul deasupra ei Cu razele-i senine.

Ea trebui de el \n somn Aminte s`-[i aduc`

ßi dor de-al valurilor domn De inim-o apuc`:

Cobori \n jos, luceaf`r bl~nd, Alunec~nd pe-o raz`,

P`trunde-n cas` [i \n g~nd ßi via]a-mi lumineaz`!

Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere,

Iar ceru-ncepe a roti çn locul unde piere;

çn aer rumene v`pì Se-ntind pe lumea-ntreag`,

ßi din a haosului vì Un m~ndru chip se-ncheag`;

Pe negre vi]ele-i de p`r Coroana-i arde pare,

Venea plutind \n adev`r Sc`ldat \n foc de soare.

675Versuri l ir ice

Din negru giulgi se desf`[or Marmoreele bra]e,

El vine trist [i g~nditor ßi palid e la fa]`:

Doar ochii mari [i minuna]i Lucesc ad~nc himeric,

Ca dou` patimi f`r` sa] ßi pline de-ntuneric.

Din sfera mea venii cu greu Ca s` te-ascult [-acuma,

ßi soarele e tat`l meu, Iar noaptea-mi este muma;

O, vin, odorul meu nespus, ßi lumea ta o las`;

Eu sunt luceaf`rul de sus, Iar tu s`-mi fii mireas`.

O, vin, \n p`rul tù b`lai S-anin cununi de stele,

Pe-a mele ceruri s` r`sai Mai m~ndr` dec~t ele.

O, e[ti frumos cum numa-n vis Un demon se arat`,

Dar` pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodat`!

M` dor de crudul tù amor A pieptului meu coarde,

ßi ochii mari [i grei m` dor, Privirea ta m` arde.

Dar cum ai vrea s` m` cobor? Au nu-n]elegi tu oare,

Cum c` eu sunt nemuritor, ßi tu e[ti muritoare?

676 M. Eminescu

*

Nu caut vorbe pe ales, Nici [tiu cum a[ \ncepe –

De[i vorbe[ti pe \n]eles, Eu nu te pot pricepe;

Dar dac` vrei cu crez`m~nt S` te-ndr`gesc pe tine,

Tu te coboar` pe p`m~nt, Fii muritor ca mine.

Tu-mi ceri chiar nemurirea mea çn schimb pe-o s`rutare,

Dar voi s` [tii asemenea C~t te iubesc de tare;

Da, m` voi na[te din p`cat, Primind o alt` lege;

Cu vecinicia sunt legat, Ci voi s` m` dezlege.

ßi se tot duce... S-a tot dus. De dragu-unei copile,

S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile.

*

çn vremea asta C`t`lin, Viclean copil de cas`,

Ce \mple cupele cu vin Mesenilor la mas`,

Un paj ce poart` pas cu pas A-mp`r`tesii rochii,

Bìat din flori [i de pripas, Dar \ndr`zne] cu ochii,

Cu obr`jei ca doi bujori De rumeni, bat`-i vina,

677Versuri l ir ice

Se furi[eaz` p~nditor Privind la C`t`lina.

Dar ce frumoas` se f`cu ßi m~ndr`, arz-o focul;

Ei C`t`lin, acu-i acu Ca s`-]i \ncerci norocul.

ßi-n treac`t o cuprinse lin çntr-un ungher degrab`.

– Da ce vrei, m`ri C`t`lin? Ia du-t’ de-]i vezi de treab`.

– Ce voi? A[ vrea s` nu mai stai Pe g~nduri totdeuna,

S` r~zi mai bine [i s`-mi dai O gur`, numai una.

– Dar nici nu [tiu m`car ce-mi ceri, D`-mi pace, fugi departe,

O, de luceaf`rul din cer M-a prins un dor de moarte.

– Dac` nu [tii, ]i-a[ ar`ta Din bob \n bob amorul,

Ci numai nu te m~nia, Ci stai cu bini[orul.

Cum v~n`toru-ntinde-n cr~ng La p`s`rele la]ul,

C~nd ]i-oi \ntinde bra]ul st~ng S` m` cuprinzi cu bra]ul;

ßi ochii tì nemi[c`tori Sub ochii mei r`m~ie...

De te \nal] de subsuori Te-nal]` din c`lc~ie;

C~nd fa]a mea se pleac`-n jos, çn sus r`m~i cu fa]a,

678 M. Eminescu

S` ne privim nes`]ios ßi dulce toat` via]a;

ßi ca s`-]i fie pe deplin Iubirea cunoscut`,

C~nd s`rut~ndu-te m`-nclin, Tu iar`[i m` s`rut`.

Ea-l asculta pe copila[ Uimit` [i distras`,

ßi ru[inos [i dr`g`la[, Mai nu vrea, mai se las`,

ßi-i zise-ncet: – çnc` de mic Te cuno[team pe tine,

ßi guraliv [i de nimic, Te-ai potrivi cu mine...

Dar un luceaf`r, r`s`rit Din lini[tea uit`rii,

D` orizon nem`rginit Singur`t`]ii m`rii;

ßi tainic genele le plec, C`ci mi le \mple pl~nsul

C~nd ale apei valuri trec C`l`torind spre d~nsul;

Luce[te c-un amor nespus, Durerea s`-mi alunge,

Dar se \na]` tot mai sus, Ca s` nu-l pot ajunge.

P`trunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte...

çn veci \l voi iubi [i-n veci Va r`m~nea departe...

De-aceea zilele \mi sunt Pustii ca ni[te stepe,

679Versuri l ir ice

Dar nop]ile-s de-un farmec sf~nt Ce nu-l mai pot pricepe.

– Tu e[ti copil`, asta e... Hai [-om fugi \n lume,

Doar ni s-or pierde urmele ßi nu ne-or [ti de nume,

C`ci am~ndoi vom fi cumin]i, Vom fi voio[i [i teferi,

Vei pierde dorul de p`rin]i ßi visul de luceferi.

*

Porni luceaf`rul. Cre[teau çn cer a lui aripe,

ßi cì de mii de ani treceau çn tot at~tea clipe.

Un cer de stele dedesupt, Deasupra-i cer de stele –

P`rea un fulger nentrerupt R`t`citor prin ele.

ßi din a haosului vì, Jur \mprejur de sine,

Vedea, ca-n ziua cea dent~i, Cum izvorau lumine;

Cum izvor~nd \l \nconjor Ca ni[te m`ri, de-a-notul…

El zboar`, g~nd purtat de dor, P~n piere totul, totul:

C`ci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoa[te,

ßi vremea-ncearc` \n zadar Din goluri a se na[te.

680 M. Eminescu

Nu e nimic [i totu[i e O sete care-l soarbe,

E un ad~nc asemene Uit`rii celei oarbe.

– De greul negrei vecinicii, P`rinte, m` dezleag`

ßi lùdat pe veci s` fii Pe-a lumii scar`-ntreag`;

O, cere-mi, Doamne, orice pre], Dar d`-mi o alt` soarte,

C`ci tu izvor e[ti de vie]i ßi d`t`tor de moarte;

Reia-mi al nemuririi nimb ßi focul din privire,

ßi pentru toate d`-mi \n schimb O or` de iubire…

Din haos, Doamne, am ap`rut ßi m-a[ \ntoarce-n haos…

ßi din repaos m-am n`scut, Mi-e sete de repaos.

– Hyperion, ce din genuni R`sai c-o-ntreag` lume,

Nu cere semne [i minuni Care n-au chip [i nume;

Tu vrei un om s` te soco]i, Cu ei s` te asameni?

Dar piar` oamenii cu to]i, S-ar na[te iar`[i oameni.

Ei numai doar dureaz`-n v~nt De[erte idealuri –

C~nd valuri afl` un morm~nt, R`sar \n urm` valuri;

681Versuri l ir ice

Ei doar au stele cu noroc ßi prigoniri de soarte,

Noi nu avem nici timp, nici loc, ßi nu cunoa[tem moarte.

Din s~nul vecinicului ieri Trìe[te azi ce moare,

Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iar`[i soare;

P`r~nd pe veci a r`s`ri, Din urm` moartea-l pa[te,

C`ci to]i se nasc spre a muri ßi mor spre a se na[te.

Iar tu, Hyperion, r`m~i Oriunde ai apune...

Cere-mi cuv~ntul meu dent~i – S`-]i dau \n]elepciune?

Vrei s` dau glas acelei guri, Ca dup-a ei c~ntare

S` se ia mun]ii cu p`duri ßi insulele-n mare?

Vrei poate-n fapt` s` ar`]i Dreptate [i t`rie?

¥i-a[ da p`m~ntul \n buc`]i S`-l faci \mp`r`]ie.

ç]i dau catarg l~ng` catarg, O[tiri spre a str`bate

P`m~ntu-n lung [i marea-n larg, Dar moartea nu se poate...

ßi pentru cine vrei s` mori? çntoarce-te, te-ndreapt`

Spre-acel p`m~nt r`t`citor ßi vezi ce te a[teapt`.

682 M. Eminescu

*

çn locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse

ßi, ca [i-n ziua cea de ieri, Lumina [i-o revars`.

C`ci este sara-n asfin]it ßi noaptea o s`-nceap`;

R`sare luna lini[tit ßi tremur~nd din ap`

ßi \mple cu-ale ei sc~ntei C`r`rile din cr~nguri,

Sub [irul lung de m~ndri tei ßedeau doi tineri siguri:

– O, las`-mi capul meu pe s~n,Iubito, s` se culce

Sub raza ochiului seninßi negrìt de dulce;

Cu farmecul luminii reciG~ndirile str`bate-mi,

Revars` lini[te de veciPe noaptea mea de patemi.

ßi de asupra mea r`m~iDurerea mea de-o curm`,

C`ci e[ti iubirea mea dent~ißi visul meu din urm`.

Hyperion vedea de susUimirea-n a lor fa]`;

Abia un bra] pe g~t i-a pusßi ea l-a prins \n bra]e…

Miroase florile-argintiißi cad, o dulce ploaie,

683Versuri l ir ice

Pe cre[tetele-a doi copiiCu plete lungi, b`laie.

Ea, \mb`tat` de amor,Ridic` ochii. Vede

Luceaf`rul. ßi-nceti[orDorin]ele-i \ncrede:

– Cobori \n jos, luceaf`r bl~nd,Alunec~nd pe-o raz`,

P`trunde-n codru [i \n g~nd,Norocu-mi lumineaz`!

El tremur` ca alte d`]içn codri [i pe dealuri,

C`lùzind singur`t`]iDe mi[c`toare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecutçn m`ri din tot \naltul;

– Ce-]i pas` ]ie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul?

Trìnd \n cercul vostru str~mtNorocul v` petrece,

Ci eu \n lumea mea m` simtNemuritor [i rece.

(Almanahul Societ`]ii Academice Social LiterareRom~nia Jun`, Viena, aprilie 1883)

DOINA

De la Nistru p~n-la Tisa Tot rom~nul pl~nsu-mi-s-a C` nu mai poate str`bate De-at~ta strìn`tate. Din Hotin [i p~n-la Mare

684 M. Eminescu

Vin muscalii de-a c`lare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o a]in; Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii ßi strìnul te tot pa[te De nu te mai po]i cunoa[te; Sus la munte, jos pe vale, ßi-au f`cut du[manii cale, Din S`tmar p~n- \n S`cele Numai vaduri ca acele. Vai de biet rom~n s`racul, çnd`r`t tot d` ca racul, Nici \i merge, nici se-ndeamn` Nici \i este toamna toamn`, Nici e var` vara lui ßi-i strìn \n ]ara lui. De la Turnu-n Dorohoi Curg du[manii \n puhoi ßi s-a[eaz` pe la noi; ßi cum vin cu drum de fier, Toate c~ntecele pier, Zboar` pas`rile toate Numai umbra spinului De neagra strìn`tate.çn u[a cre[tinului. ç[i dezbrac` ]ara s~nul,Codru – frate cu rom~nul – De s`cure se tot pleac` ßi izvoarele \i seac` – S`rac \n ]ar` s`rac`!

Cine-au \ndr`git strìnii M~nca-i-ar inima c~nii,M~nca-i-ar casa pustiaßi neamul nemernicia!

ßtefane, M`ria Ta, Tu la Putna nu mai sta,

685Versuri l ir ice

Las-arhimandritului Toat` grija schitului, Las` grija sfin]ilor, çn sama p`rin]ilor, Clopotele s` se trag` Ziua-ntreag`, noaptea-ntreag`,Doar s-a-ndura Dumnezeu Ca s`-]i m~ntui neamul tù! Tu te-nal]` din morm~nt S` te-aud din corn sun~nd ßi Moldova adun~nd! De-i suna din corn o dat` Ai s-aduni Moldova toat`, De-i suna de dou` ori– ç]i vin codrii-n ajutor, De-i suna a treia oar` To]i du[manii or s` piar`, Din hotar` \n hotar` – çndr`gi-i-ar ciorile ßi sp~nzur`torile!

(Convorbiri Literare, XVII, 4, 1 iulie 1883)

S-A DUS AMORUL

S-a dus amorul, un amicSupus am~ndurora,

Deci c~nturilor mele zicAdio tuturora.

Uitarea le \nchide-n scrinCu m~na ei cea rece,

ßi nici pe buze nu-mi mai vin,ßi nici prin g~nd mi-or trece.

At~ta murmur de izvor, At~t senin de stele,

ßi un at~t de trist amorAm \ngropat \n ele!

686 M. Eminescu

Din ce noian \ndep`rtatAu r`s`rit \n mine!

Cu c~te lacrimi le-am udat,Iubito, pentru tine!

Cum str`b`teau at~t de greuDin jalea mea ad~nc`,

ßi c~t de mult \mi pare rùC` nu mai suf`r \nc`!

C` nu mai vrei s` te ara]iLumin` de-ndeparte,

Cu ochii tì \ntuneca]iRen`sc`tori de moarte!

ßi cu acel smerit sur~s,Cu acea bl~nd` fa]`,

S` faci din via]a mea un vis,Din visul meu o via]`.

S` mi se par` cum c` cre[tiDe cum r`sare luna,

çn umbra dulcilor pove[tiDin nop]i o mie una.

Era un vis misteriosßi bl~nd din cale-afar`,

ßi prea era de tot frumosDe-au trebuit s` piar`.

Prea mult un \nger mi-ai p`rutßi prea pu]in femeie,

Ca fericirea ce-am avutS` fi putut s` steie.

Prea ne pierdusem tu [i euçn al ei farmec poate,

687Versuri l ir ice

Prea am uitat pe DumnezeuPrecum uitar`m toate.

ßi poate c` nici este locPe-o lume de mizerii

Pentr-un at~t de sf~nt norocStr`b`t`tor durerii!

(Familia, XIX, 17, 24 aprilie/6 mai 1883)

CÅND AMINTIRILE…

C~nd aminitirile-n trecutçncearc` s` m` cheme,

Pe drumul lung [i cunoscutMai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies ßi azi acelea[i stele,

Ce-au luminat at~t de desçnduio[`rii mele.

ßi peste arbori r`sfira]iR`sare bl~nda lun`,

Ce ne g`sea \mbr`]i[a]ißoptindu-ne-mpreun`.

A noastre inimi \[i jurauCredin]` pe to]i vecii,

C~nd pe c`r`ri se scuturauDe floare liliecii.

Putut-au oare-at~ta dorçn noapte s` se sting`,

C~nd valurile de izvorN-au \ncetat s` pl~ng`,

688 M. Eminescu

689Versuri l ir ice

C~nd luna trece prin stejariUrm~nd mereu \n cale-[i,

C~nd ochii tì, tot \nc` mari,Se uit` dulci [i gale[i?

(Familia, XIX, 20, 15/27 mai 1883)

ADIO

De-acuma nu te-oi mai vedea,R`m~i, r`m~i, cu bine!M` voi feri \n calea mea

De tine.

De ast`zi dar tu f` ce vrei,De ast`zi nu-mi mai pas`C` cea mai dulce-ntre femei

M` las`.

C`ci nu mai am de obiceiCa-n zilele acele,S` m` \mb`t [i de sc~ntei

Din stele.

C~nd deger~nd at~tea d`]i,Eu m` uitam prin ramurißi a[teptam s` te ar`]i

La geamuri.

O, c~t eram de fericitS` mergem \mpreun`,Sub acel farmec lini[tit

De lun`,

Pe c~nd \n tain` m` rugamCa noaptea-n loc s` steie,çn veci al`turi s` te am,

Femeie!

Din a lor treac`t s` apucAcele dulci cuvinte,De care azi abia mi-aduc

Aminte.

C`ci ast`zi dac` mai ascultNimicurile-aceste,çmi pare-o veche, de demult

Poveste.

ßi dac` luna bate-n luncißi tremur` pe lacuri,Totu[i \mi pare c` de-atunci

Sunt veacuri.

Cu ochii serei cei dent~iEu n-o voi mai privi-o…De-aceea-n urma mea r`m~i –

Adio!

(Familia, XIX, 23, 5/17 iunie 1883)

CE E AMORUL?

Ce e amorul? E un lungPrilej pentru durere,

C`ci mii de lacrimi nu-i ajungßi tot mai multe cere.

De-un semn \n treac`t de la eaEl sufletul ]i-l leag`,

çnc~t s` n-o mai po]i uitaVia]a ta \ntreag`.

Dar \nc` de te-a[teapt`-n pragçn umbr` de unghere,

De se-nt~lne[te drag cu dragCum inima ta cere;

690 M. Eminescu

Dispar [i ceruri [i p`m~ntßi pieptul tù se bate,

ßi totu-at~rn` de-un cuv~ntßoptit pe jum`tate.

Te urm`re[te s`pt`m~niUn pas f`cut alene,

O dulce str~ngere de m~ni,Un tremurat de gene.

Te urm`resc lumin`toriCa soarele [i luna,

ßi peste zi de-at~tea orißi noaptea totdeauna.

C`ci scris a fost ca via]a taDe doru-i s` nu-ncap`,

C`ci te-a cuprins asemeneaLianelor din ap`.

(Familia, XIX, 29, 17/19 iulie 1883)

PE LÅNGå PLOPII FåRå SO¥…

Pe l~ng` plopii f`r` so]Adesea am trecut;

M` cuno[teau vecinii to]i –Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tù ce str`luceaPrivii at~t de des;

O lume toat`-n]elegea –Tu nu m-ai \n]eles.

De c~te ori am a[teptatO [oapt` de r`spuns!

691Versuri l ir ice

O zi din via]` s`-mi fi dat,O zi mi-era de-ajuns;

O or` s` fi fost amici,S` ne iubim cu dor,

S-ascult de glasul gurii miciO or`, [i s` mor.

D~ndu-mi din ochiul tù seninO raz` dinadins,

çn calea timpilor ce vinO stea s-ar fi aprins;

Ai fi trìt \n veci de veci ßi r~nduri de vie]i,

Cu ale tale bra]e reciçnm`rmureai m`re].

Un chip de-a pururi adoratCum nu mai au perechi

Acele z~ne ce str`batDin timpurile vechi

C`ci te iubeam cu ochi p`g~nißi plini de suferin]i,

Ce mi-i l`sar` din b`tr~niP`rin]ii din p`rin]i.

Azi nici m`car \mi pare rùC` trec cu mult mai rar,

C` cu triste]` capul tùSe-ntoarce \n zadar,

C`ci azi le semeni tuturorLa umblet [i la port,

ßi te privesc nep`s`torC-un rece ochi de mort.

692 M. Eminescu

Tu trebuia s` te cuprinziDe acel farmec sf~nt,

ßi noaptea candel` s-aprinziIubirii pe p`m~nt.

(Familia, XIX, 35, 28 august/9 septembrie 1883)

ßI DACå…

ßi dac` ramuri bat \n geamßi se cutremur plopii,

E ca \n minte s` te amßi-ncet s` te apropii.

ßi dac` stele bat \n lacAd~ncu-i lumin~ndu-l,

E ca durerea mea s-o-mpacçnsenin~ndu-mi g~ndul.

ßi dac` norii de[i se ducDe iese-n luciu luna,

E ca aminte s`-mi aducDe tine-ntotdeauna.

(Familia, XIX, 46, 13/25 noiembrie 1883)

GLOSSå

Vreme trece, vreme vine,Toate-s vechi [i nou` toate;Ce e rù [i ce e bineTu te-ntreab` [i socoate;Nu spera [i nu ai team`,Ce e val ca valul trece;De te-ndeamn`, de te cheam`,Tu r`m~i la toate rece.

693Versuri l ir ice

Multe trec pe dinainte,çn auz ne sun` multe,Cine ]ine toate minteßi ar sta s` le asculte?...Tu a[eaz`-te deoparte,Reg`sindu-te pe tine,C~nd cu zgomote de[arteVreme trece, vreme vine.

Nici \ncline a ei limb`Recea cump`n-a g~ndiriiçnspre clipa ce se schimb`Purt~nd masca fericirii,Ce din moartea ei se na[teßi o clip` ]ine poate;Pentru cine o cunoa[teToate-s vechi [i nou` toate.

Privitor ca la teatruTu \n lume s` te-nchipui:Joace unul [i pe patru,Totu[i tu ghici-vei chipu-i,ßi de pl~nge, de se ceart`,Tu \n col] petreci \n tine ßi-n]elegi din a lor art`Ce e rù [i ce e bine.

Viitorul [i trecutulSunt a filei dou` fe]e,Vede-n cap`t \nceputulCine [tie s` le-nve]e;Tot ce-a fost ori o s` fieçn prezent le-avem pe toate,Dar de-a lor z`d`rnicieTe \ntreab` [i socoate.

C`ci acelora[i mijoaceSe supun c~te exist`,ßi de mii de ani \ncoace

694 M. Eminescu

Lumea-i vesel` [i trist`;Alte m`[ti, aceea[i pies`,Alte guri, aceea[i gam`,Am`git at~t de-adeseNu spera [i nu ai team`.

Nu spera c~nd vezi mi[eiiLa izb~nd` f`c~nd punte,Te-or \ntrece n`t`rìi,De ai fi cu stea \n frunte;Team` n-ai, c`ta-vor iar`[içntre d~n[ii s` se plece,Nu te prinde lor tovar`[:Ce e val, ca valul trece.

Cu un c~ntec de siren`,Lumea-ntinde lucii mreje;Ca s` schimbe-actorii-n scen`,Te mome[te \n v~rteje:Tu pe-al`turi te strecoar`,Nu b`ga nici chiar de seam`,Din c`rarea ta afar`De te-ndeamn`, de te cheam`.

De te-ating, s` feri \n l`turi,De hulesc, s` taci din gur`;Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,Dac` [tii a lor m`sur`;Zic` to]i ce vor s` zic`,Treac`-n lume cine-o trece;Ca s` nu-ndr`ge[ti nimic`,Tu r`m~i la toate rece.

Tu r`m~i la toate rece,De te-ndeamn`, de te cheam`;Ce e val, ca valul trece,Nu spera [i nu ai team`;Te \ntreab` [i socoateCe e rù [i ce e bine;

695Versuri l ir ice

Toate-s vechi [i nou` toate;Vreme trece, vreme vine.

(Edi]ia I – Maiorescu, decembrie 1883)

ODå(\n metru antic)

Nu credeam s`-nv`] a muri vrodat`;Pururi t~n`r, \nf`[urat \n manta-mi,Ochii mei n`l]am vis`tori la steaua

Singur`t`]ii.

C~nd deodat` tu r`s`ri[i \n cale-mi,Suferin]` tu, dureros de dulce...P~n-\n fund bùi voluptatea mor]ii

Nendur`toare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,Ori ca Hercul \nveninat de haina-i;Focul meu a-l stinge nu pot cu toate

Apele m`rii.

De-al meu propriu vis, mistuit m` vaiet,Pe-al meu propriu rug, m` topesc \n fl`c`ri...Pot s` mai renviu luminos din el ca

Pas`rea Phoenix?

Piar`-mi ochii turbur`tori din cale,Vino iar \n s~n, nep`sare trist`;Ca s` pot muri lini[tit, pe mine

Mie red`-m`!


696 M. Eminescu

IUBIND çN TAINå…

Iubind \n tain` am p`strat t`cere,G~ndind c` astfel o s`-]i plac` ]ie,C`ci \n priviri citeam o vecinicieDe-ucig`toare visuri de pl`cere.

Dar nu mai pot. A dorului t`rieCuvinte d` duioaselor mistere;Vreau s` m`-nec de dulcea-nv`pìereA celui suflet ce pe-al meu \l [tie.

Nu vezi c` gura-mi ars` e de seteßi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,Copila mea cu lungi [i blonde plete?

Cu o suflare r`core[ti suspinu-mi, C-un z~mbet faci g~ndirea-mi s` se-mbete.F` un sf~r[it durerii… vin la s~nu-mi.


TRECUT-AU ANII…

Trecut-au ani ca nouri lungi pe [esurißi niciodat` n-or s` vie iar`,C`ci nu m`-nc~nt` azi cum m` mi[car`Pove[ti [i doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninar`,Abia-n]elese, pline de-n]elesuri –Cu-a tale umbre azi \n van m`-mpresuri,O, ceas al tainei, asfin]it de sar`.

S` smulg un sunet din trecutul vie]ii,S` fac, o, suflet, ca din nou s` tremuriCu m~na mea \n van pe lir` lunec;

697Versuri l ir ice

Pierdut e totu-n zarea tinere]iißi mut`-i gura dulce-a altor vremuri,Iar timpul cre[te-n urma mea... m`-ntunec!


VENE¥IA

S-a stins via]a falnicei Vene]ii,N-auzi c~nt`ri, nu vezi lumini de baluri;Pe sc`ri de marmur`, prin vechi portaluri,P`trunde luna, \n`lbind p`re]ii.

Okeanos se pl~nge pe canaluri...El numa-n veci e-n floarea tinere]ii,Miresei dulci i-ar da suflarea vie]ii,Izbe[te-n ziduri vechi, sun~nd din valuri.

Ca-n ]intirim t`cere e-n cetate.Preot r`mas din a vechimii zile,San Marc sinistru miezul nop]ii bate.

Cu glas ad~nc, cu graiul de Sibile,Roste[te lin \n clipe caden]ate:,,Nu-nvie mor]ii – e-n zadar, copile!“


SE BATE MIEZUL NOP¥II…

Se bate miezul nop]ii \n clopotul de-aram`,ßi somnul, vame[ vie]ii, nu vrea s`-mi ieie vam`.Pe cì b`tute-adesea vrea mintea s` m` poarte,S-asam`n \ntre-oalt` via]` [i cu moarte;

698 M. Eminescu

Ci cump`na g~ndirii-mi [i azi nu se mai schimb`,C`ci \ntre am~ndou` st` neclintita limb`.


CU MÅNE ZILELE-¥I ADAOGI…

Cu m~ne zilele-]i adaogi,Cu ieri via]a ta o scazißi ai cu toate astea-n fa]`De-a pururi ziua cea de azi.

C~nd unul trece, altul vineçn ast` lume a-l urma,Precum c~nd soarele apuneEl [i r`sare undeva.

Se pare cum c` alte valuriCobor mereu pe-acela[i vad,Se pare cum c`-i alt` toamn`,Ci-n veci acelea[i frunze cad.

Naintea nop]ii noastre \mbl`Crìasa dulcii dimine]i;Chiar moartea \ns`[i e-o p`rereßi un visternic de vie]i.

Din orice clip` trec`toareåst adev`r \l \n]eleg,C` sprijin` vecia-ntreag`ßi-nv~rte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acestaßi se cufunde \n trecut,Tu ai [-acum comoara-ntreag`Ce-n suflet pururi ai avut.

699Versuri l ir ice

Cu m~ne zilele-]i adaogi,Cu ieri via]a ta o scaziAv~nd cu toate astea-n fa]`De-a pururi ziua cea de azi.

Priveli[tile sclipitoare,Ce-n repezi [iruri se di[tern,Repaos` nestr`mutateSub raza g~ndului etern.


PESTE VÅRFURI

Peste v~rfuri trece lun`,Codru-[i bate frunza lin,Dintre ramuri de arinMelancolic cornul sun`.

Mai departe, mai departe,Mai \ncet, tot mai \ncet,Sufetu-mi nem~ng~ietçndulcind cu dor de moarte.

De ce taci, c~nd fermecatÌnima-mi spre tine-ntorn?Mai suna-vei dulce corn,Pentru mine vrèodat`?


SOMNOROASE PåSåRELE…

Somnoroase p`s`relePe la cuiburi se adun`,

700 M. Eminescu

Se ascund \n r`murele –Noapte bun`!

Doar izvoarele suspin`,Pe c~nd codrul negru tace;Dorm [i florile-n gr`din` –

Dormi \n pace:

Trece leb`da pe apeçntre trestii s` se culce –Fie-]i \ngerii aproape,

Somnul dulce!

Peste-a nop]ii feerieSe ridic` m~ndra lun`,Totu-i vis [i armonie –

Noapte bun`!


DE-OR TRECE ANII…

De-or trece anii cum trecur`,Ea tot mai mult \mi va pl`cé,Pentru c`-n toat-a ei f`pturÈ-un ,,nu [tiu cum“ [-un ,,nu [tiu ce“.

M-a fermecat cu vro sc~nteieDin clipa-n care ne v`zum?De[i nu e dec~t femeie,E totu[i altfel, ,,nu [tiu cum“.

De-aceea una-mi este mieDe ar vorbi, de ar t`cé;Dac-al ei glas e armonie,E [i-n t`cerea-i ,,nu [tiu ce“.

701Versuri l ir ice

702 M. Eminescu

Astfel robit de-aceea[i jalePetrec mereu acela[i drum...çn taina farmecelor saleE-un ,,nu [tiu ce“ [-un ,,nu [tiu cum“.


LASå-¥I LUMEA…

Las`-]i lumea ta uitat`,Mi te d` cu totul mie,De ]i-ai da via]a toat`,Nime-n lume nu ne [tie.

Vin cu mine, r`t`ce[tePe c`r`ri cu cotituri,Unde noaptea se treze[teGlasul vechilor p`duri.

Printre crengi sc~nteie stele,Farmec d~nd c`r`rii str~mte,ßi afar` doar de eleNime-n lume nu ne simte.

P`rul tù ]i se desprindeßi frumos ]i se mai [ede,Nu zi ba de te-oi cuprinde,Nime-n lume nu ne vede.

T~nguiosul bucium sun`,L-ascult`m cu-at~ta drag.Pe c~nd iese dulcea lun`Dintr-o rari[te de fag.

çi r`spunde codrul verdeFermecat [i dureros,Iar` sufletu-mi se pierdeDup` chipul tù frumos.

Te desfaci c-o dulce sil`,Mai nu vrei [i mai te la[i,Ochii tì sunt plini de mil`,Chip de \nger dr`g`la[.

Iat` lacul. Luna plin`,Poleindu-l, \l str`bate;El, aprins de-a ei lumin`,Simte-a lui singur`tate.

Tremur~nd cu unde-n spume,çntre trestie le farm`ßi vis~nd o-ntreag` lumeTot nu poate s` adoarm`.

De-a tù chip el se p`trunde,Ca oglinda \l alege –Ce prive[ti z~mbind \n unde?E[ti frumoas`, se-n]elege.

çn`l]imile albastrePleac` zarea lor pe dealuri,Ar`t~nd privirii noastreStele-n ceruri, stele-n valuri.

E un miros de tei \n cr~nguri,Dulce-i umbra de r`chi]ißi suntem at~t de singurißi at~t de ferici]i!

Numai luna printre cea]`Vars` apelor v`paie,ßi te afl` str~ns`-n bra]e,Dulce dragoste b`laie.


703Versuri l ir ice

TE DUCI…

Te duci [i ani de suferin]`N-or s` te vaz` ochii-mi tri[ti,çnamora]i de-a ta fiin]`,De cum z~mbe[ti, de cum te mi[ti.

ßi nu e bl~nd ca o povesteAmorul meu cel dureros,Un demon sufletul tù esteCu chip de marmur` frumos.

çn fa]` farmecul paloriißi ochi ce sc~nteie de vii,Sunt umezi \nfior`toriiDe lingu[iri, de viclenii.

C~nd m` atingi, eu m` cutremur,Tresar la pasul tù c~nd treci,De-al genei tale ginga[ tremurAt~rn` via]a mea de veci.

Te duci [i rù n-o s`-mi mai par`De-acum de ziua cea de ieri,C` nu am fost victim` iar`Ne\nduratelor dureri.

C-auzu-mi n-o s`-l mai \ntuneciCu-a gurii dulci sufl`ri fierbin]i,Pe frunte-mi m~na n-o s-o luneciCa s` m` faci s`-mi ies din min]i.

Puteam numiri defìm`toareçn g~ndul meu s`-]i iscodesc,ßi te uram cu-nver[unare,Te blestemam, c`ci te iubesc.

De-acum nici asta nu-mi r`m~neßi n-o s` am ce blestema,

704 M. Eminescu

Ca azi va fi ziua de m~ne,Ca m~ni to]i anii s-or urma –

O toamn` care \nt~rziePe-un istovit [i trist izvor;Deasupra-i frunzele pustie –A mele visuri care mor.

Via]a-mi pare-o nebunieSf~r[it` f`r-a fi-nceput,çn toat` neagra vecinicieO clip`-n bra]e te-am ]inut.

De-atunci pornind a lui aripeS-a dus pe veci norocul meu –Red`-mi comoara unei clipeCu anii-i de p`reri de rù!


DIN VALURILE VREMII…

Din valurile vremii, iubita mea, r`saiCu bra]ele de marmur, cu p`rul lung, b`lai –ßi fa]a str`vezie ca fa]a albei ceriSl`bit` e de umbra duioaselor dureri!Cu z~mbetul tù dulce tu m~ng~i ochii mei,Femeie \ntre stele [i stea \ntre femeißi \ntorc~ndu-]i fa]a spre um`rul tù st~ng,çn ochii fericirii m` uit pierdut [i p~ng.

Cum oare din noianul de neguri s` te rump,S` te ridic la pieptu-mi, iubite \nger scump,ßi fa]a mea \n lacrimi pe fa]a ta s-o plec,Cu s`rut`ri aprinse suflarea s` ]i-o-necßi m~na friguroas` s-o \nc`lzesc la s~n,Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ]in.

705Versuri l ir ice

Dar vai, un chip aievea nu e[ti, astfel de trecißi umbra ta se pierde \n negurile reci,De m` g`sesc iar singur cu bra]ele \n josçn trista amintire a visului frumos...Zadarnic dup` umbra ta dulce le \ntind:Din valurile vremii nu pot s` te cuprind.


CE TE LEGENI…

– Ce te legeni, codrule,F`r` ploaie, f`r` v~nt,Cu crengile la p`m~nt?– De ce nu m-a[ leg`na,Dac` trece vremea mea!Ziua scade, noaptea cre[teßi frunzi[ul mi-l r`re[te.Bate v~ntul frunza-n dung` –C~nt`re]ii mi-i alung`;Bate v~ntul dintr-o parte –Iarna-i ici, vara-i departe.ßi de ce s` nu m` plec,Dac` p`s`rile trec!Peste v~rf de r`mureleTrec \n stoluri r~ndureleDuc~nd g~ndurile meleßi norocul meu cu ele.ßi se duc pe r~nd, pe r~nd,Zarea lumii-ntunec~nd,ßi se duc ca clipele,Scutur~nd aripele,ßi m` las` pustiit,Vestejit [i amor]itßi cu doru-mi singurel,De m`-ng~n numai cu el!


706 M. Eminescu

LA MIJLOC DE CODRU…

La mijloc de codru desToate p`s`rile ies,Din huceag de aluni[,La voiosul lumini[,Lumini[ de l~ng` balt`,Care-n trestia \nalt`Leg`n~ndu-se din unde,çn ad~ncu-i se p`trundeßi de lun` [i de soareßi de p`s`ri c`l`toare,ßi de lun` [i de steleßi de zbor de r~ndureleßi de chipul dragei mele.


MAI AM UN SINGUR DOR

Mai am un singur dor:çn lini[tea serii

S` m` l`sa]i s` morLa marginea m`rii;

S`-mi fie somnul linßi codrul aproape,Pe-ntinsele ape

S` am un cer senin.Nu-mi trebuie flamuri,

Nu voi sicriu bogat,Ci-mi \mpleti]i un pat

Din tinere ramuri.

ßi nime-n urma meaNu-mi pl~ng` la cre[tet,

Doar toamna glas s` dea

707Versuri l ir ice

Frunzi[ului ve[ted.Pe c~nd cu zgomot cad

Izvoarele-ntr-una,Alunece luna

Prin v~rfuri lungi de brad.P`trunz` talanga

Al serii rece v~nt,Deasupr`-mi teiul sf~nt

S`-[i scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeagDe-atunci \nainte,

M-or troieni cu dragAduceri aminte.

Luceferi, ce r`sarDin umbr` de cetini,Fiindu-mi prieteni,

O s`-mi z~mbeasc` iar.Va geme de patemi

Al m`rii aspru c~nt...Ci eu voi fi p`m~nt

çn singur`tate-mi.


DE-OI ADORMI…(variant`)

De-oi adormi cur~ndçn noaptea uit`rii,

S` m` duce]i t`c~ndLa marginea m`rii.

Nu voi sicriu bogat,F`clie [i flamuri,

708 M. Eminescu

Ci-mi \mpleti]i un patDin tinere ramuri.

S`-mi fie somnul linßi codrul aproape,

Luceasc-un cer seninPe-ad~ncile ape,

Care-n dureri ad~nciSe nal]` la maluri,

S-ar at~rna de st~nciCu bra]e de valuri,

Se nal]`, dar recadßi murmur`-ntr-una,

C~nd pe p`duri de bradAlunec` luna.


Doar moartea glas s` deaFrunzi[ului ve[ted.

S` treac` lin prin v~ntAtot[tiutoarea,

Deasupr`-mi teiul sf~ntS`-[i scuture floarea.

Cum n-oi mai fi pribeag,De-atunci \nainte,

M-or troieni cu dragAduceri aminte,

Ce n-or [ti c` privescO lume de patemi,

Pe c~nd liane crescPe singur`tate-mi.


709Versuri l ir ice

NU VOI MORMÅNT BOGAT(variant`)

Nu voi morm~nt bogat,C~ntare [i flamuri,

Ci-mi \mpleti]i un patDin tinere ramuri.

ßi nime-n urma meaNu-mi pl~ng` la cre[tet.Frunzi[ului ve[ted

Doar v~ntul glas s`-i dea.çn lini[tea s`rii

S` m`-ngropa]i, pe c~ndTrec stoluri greu zbur~nd

La marginea m`rii.


Luceasc` cer seninEternelor ape,

Care din vì ad~nciSe nal]` la maluri,Cu bra]e de valuri

S-ar at~rna de st~nci –ßi murmur`-ntr-una

C~nd spumeg~nd recad,Iar pe p`duri de brad

Alunece luna.

Reverse dulci sc~nteiAtot[tiutoarea,

Deasupr`-mi crengi de teiS`-[i scuture floarea.

Nemaifiind pribeagDe-atunci \nainte,Aduceri aminte

M-or coperi cu drag

710 M. Eminescu

ßi stinsele patemiLe-or troieni c`z~nd,Uitarea \ntinz~nd

Pe singur`tate-mi.


IAR CÅND VOI FI PåMÅNT(variant`)

Iar c~nd voi fi p`m~nt,çn lini[tea serii,

S`pa]i-mi un morm~ntLa marginea m`rii.

Nu voi sicriu bogat,Podoabe [i flamuri,

Ci-mi \mpleti]i un patDin ve[tede ramuri.


S` am un cer seninPe-ad~ncile ape.

S-aud cum bl~nde cadIzvoarele-ntr-una,

Pe v~rfuri lungi de bradAlunece luna.

S-aud pe valuri v~nt,Din munte talanga,

Deasupra-mi teiul sf~ntS`-[i scuture creanga.

ßi cum n-oi suferiDe-atuncea-nainte

711Versuri l ir ice

Cu flori m-or troieniAduceri amite.

ßi cum va \ncetaAl inimii zbucium,

Ce dulce-mi va sunaC~ntarea de bucium!

Vor arde-n preajma meaLuminile-n dealuri,

Izbind s-or fr`m~ntaEternele valuri.


Ci codrul v~nt s` deaFrunzi[ului ve[ted.

Luceferii de focPrivi-vor din cetini

Morm~nt f`r de norocßi f`r` prieteni.


CRITICILOR MEI

Multe flori sunt, dar pu]ineRod \n lume o s` poarte,Toate bat la poarta vie]ii,Dar se scutur multe moarte.

E u[or a scrie versuriC~nd nimic nu ai a spune,çn[ir~nd cuvinte goaleCe din coad` au s` sune.

712 M. Eminescu

Dar c~nd inima-]i fr`m~nt`Doruri vii [i patimi multe,ß-a lor glasuri a ta minteSt` pe toate s` le-asculte.

Ca [i flori \n poarta vie]iiBat la por]ile g~ndirii,Toate cer intrare-n lume,Cer ve[tmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,Pentru propria-]i via]`,Unde ai judec`torii,Nendura]ii ochi de ghea]`?

Ah! atuncea ]i se pareC` pe cap \]i cade cerul:Unde vei g`si cuv~ntulCe exprim` adev`rul?

Critici voi, cu flori de[erte,Care roade n-a]i adus –E u[or a scrie versuriC~nd nimic nu ai de spus.


ßTEFAN CEL MARE

Schi]e de imn

I

Carpa]ii arateSeninele frun]ißi focuri pe-ori[iceCulme de mun]i.S` arz` tulpineçntrege de brazi,

713Versuri l ir ice

C`ci ast`zi ne vineEroul viteaz,Ne vine ßtefan cel Mare.

Cum oare, o, ]ar`,Tu n-o s`-l cuno[ti,C~nd sun` fanfar`Chemarea de o[ti,C~nd buciume sun`çn vì [i pe plaißi oastea s-adun`C`lare pe cai –Pe steaguri cu semne de bouri?

II

Pe cre[tete nalte a mun]ilor suriCl`di]i de asupra de negre p`duriTrupine de brazi laolalt`;Cl`di]i-le falnic; da]i-le foc,ßi lumea priveasc` un semn de norocPe ori[ice culme \nalt`.

M~nat de credin]`, m~nat de profet,Din negre pustiuri, porni Mohamet,St~rnind mulg`torii de iepe;çneac` o lume \n flac`ri [i fumßi moartea-i neteaz` al gloriei drum:E moartea st`p~n` pe stepe.

Ce zgomot de bucium [i arme, ce val!C~nd ßtefan se suie c`lare pe calR`spunde Suceava din urm`,ßi nimeni nu [tie cum tu ai ajunsS` [tii de ce mun]ii s`geat`-ai p`truns –ßi-a codrului cale se curm`.R`sun` p`m~ntul de tropotul des,De-at~tea o[tire de munte, de [es,R`spunde sunare din nouri;

714 M. Eminescu

Cu sunet de bucium la munte [i plai,C-o oaste \ntreag` c`lare pe cai.Cu steaguri cu semne de bouri.

715Versuri l ir ice

1884

DIANA

Ce cau]i unde bate lunaPe-un alb izvor tremur`torßi unde p`s`rile-ntr-unaSe-ntrec cu glas ciripitor?N-auzi cum frunzele-n poian`ßoptesc cu zgomotul de guriCe se s`rut`, se h~rjoan`çn umbr-ad~nc` de p`duri?

çn cea oglind` mi[c`toareVrei s` prive[ti un straniu joc,O ap` vecinic c`l`toareSub ochiul tù r`mas pe loc?S-a desprim`v`rat p`durea,E-o nou` via]`-n orice zvon,ßi numai tu g~nde[ti aiurea,Ca t~n`rul Endymion.

De ce dore[ti singur`tateßi glasul tainic de izvor?S-auzi cum codrul frunza-[i bate,S-adormi pe verdele covor?Iar prin lumina cea r`rit`,Din valuri reci, din umbre moi,S-apar-o z~n` lini[tit`Cu ochii mari, cu umeri goi?

Ah! acum crengile le-ndoaieM~nu]e albe de om`t,O fa]` dulce [i b`laie,Un trup \nalt [i ml`diet.Un arc de aur pe-al ei um`r,Ea trece m~ndr` la v~natßi peste frunze f`r` num`rAbia o urm` a l`sat.

(Convorbiri Literare, XVII, 11, 1 februarie 1884)

717Versuri l ir ice

DIN NOAPTEA…

Din noaptea vecinicei uit`riçn care toate curg,A vie]ii noastre dezmierd`rißi raze din amurg,

De unde nu mai str`b`tuNimic din ce-au apus –A[ vrea odat`-n via]` tuS` te \nal]i \n sus.

ßi dac` ochii ce-am iubitN-or fi de raze plini,Tu m` prive[te lini[titCu stinsele lumini.

ßi dac` glasul adoratN-o spune un cuv~nt,Tot \n]eleg c` m-ai chematDincolo de morm~nt.

(Familia, XX, 7, 12/24 februarie 1884)

718 M. Eminescu

1885

SARA PE DEAL

Sara pe deal buciumul sun` cu jale,Turmele-l urc, stele le scap`r`-n cale,Apele pl~ng, clar izvor~nd \n f~nt~ne;Sub un salc~m, drag`, m-a[tep]i tu pe mine.

Luna pe cer trece-a[a sf~nt` [i clar`,Ochii tì mari caut`-n frunza cea rar`,Stelele nasc umezi pe bolta senin`,Pieptul de dor, fruntea de g~nduri ]i-e plin`.

Nourii curg, raze-a lor [iruri despic`,Stre[ine vechi casele-n lun` ridic`,Sc~r]~ie-n v~nt cump`na de la f~nt~n`,Valea-i \n fum, fluiere murmur`-n st~n`.

ßi osteni]i oameni cu coasa-n spinareVin de la c~mp; toaca r`sun` mai tare,Clopotul vechi \mple cu glasul lui sara,Sufetul meu arde-n iubire ca para.

Ah! \n cur~nd satul \n vale-amu]e[te;Ah! \n cur~nd pasu-mi spre tine gr`be[te;L~ng` salc~m sta-vom noi noaptea \ntreag`,Ore \ntregi spune-]i-voi c~t \mi e[ti drag`.

Ne-om r`zima capetele-unul de altul ßi sur~z~nd vom adormi sub \naltul,Vechiul salc~m. – Astfel de noapte bogat`,Cine pe ea n-ar da via]a lui toat`?

(Convorbiri Literare, XIX, 4 1 iulie 1885)

720 M. Eminescu

1886

NU Må çN¥ELEGI

çn ochii mei acuma nimic nu are pre]Ca taina ce ascunde a tale frumuse]i;C`ci pentru care alt` minune dec~t tineMi-a[ risipi o via]` de cuget`ri seninePe basme [i nimicuri, cuvinte cump`nind,Cu pieritorul sunet al lor s` te cuprind,çn lan]uri de imagini duiosul vis s`-l ferec,S`-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n \ntunerec.

………………………………………………………

ßi azi c~nd a mea minte, a farmecului roab`,Din ori[ice durere \]i face o podoab`,ßi c~nd r`sai nainte-mi ca marmura de clar`,C~nd ochiul tù cel m~ndru str`luce \n afar`,çntunec~nd privirea-mi, de nu pot s` v`d \nc`Ce-ad~nc trecut de g~nduri e-n noaptea lui ad~nc`.Azi c~nd a mea iubire e-at~ta de curat`Ca farmecul de care tu e[ti \mpresurat`,Ca setea cea etern` ce-o au dupòalt`Lumina de-ntunerec [i marmura de dalt`,C~nd dorul meu e-at~ta de-ad~nc [i-at~t de sf~ntCum nu mai e nimica \n cer [i pe p`m~nt,C~nd e o-namorare de tot ce e al tù,De-un z~mbet, de-un cutremur, de bine [i de rù,C~nd e[ti enigma \ns`[i a vie]ii mele-ntregi...Azi v`d din a ta vorb` c` nu m` \n]elegi!

(Album literar, 15 martie 1886)

LA STEAUA

La steaua care-a r`s`ritE-o cale-at~t de lung`,

722 M. Eminescu

C` mii de ani i-au trebuitLuminii s` ne-ajung`.

Poate de mult s-a stins \n drumçn dep`rt`ri albastre,Iar raza ei abia acumLuci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a muritçncet pe cer se suie:Era pe c~nd nu s-a z`rit,Azi o vedem, [i nu e.

Tot astfel c~nd al nostru dorPieri \n noapte-ad~nc`,Lumina stinsului amorNe urm`re[te \nc`.

(Convorbiri Literare, XX, 9, 1 decembrie 1886)

723Versuri l ir ice

1887

DE CE NU-MI VII

Vezi, r~ndunelele se duc,Se scutur frunzele de nuc,S-a[eaz` bruma peste vii –De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

O, vino iar \n al meu bra],S` te privesc cu mult nesa],S` razim dulce capul meuDe s~nul tù, de s~nul tù!

¥i-aduci aminte cum pe-atunciC~nd ne plimbam prin vì [i lunci,Te ridicam de subsuoriDe-at~tea ori, de-at~tea ori?

çn lumea asta sunt femeiCu ochi ce izvor`sc sc~ntei...Dar, oric~t ele sunt de sus,Ca tine nu-s, ca tine nu-s!

C`ci tu \nseninezi mereuVia]a sufletului meu,Mai m~ndr` dec~t orice stea,Iubita mea, iubita mea!

T~rzie toamn` e acum,Se scutur frunzele pe drum,ßi lanurile sunt pustii...De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

(Convorbiri Literare, XX, 11, 1 februarie 1887)

725Versuri l ir ice

KAMADEVA

Cu durerile iubiriiVoind sufletu-mi s`-l vindec,L-am chemat \n somn pe Kama –Kamadeva, zeul indic.

El veni, copilul m~ndru,C`l`rind pe-un papagal,Av~nd z~mbetul f`]arnicPe-a lui buze de coral.

Aripi are, iar \n tolb`-iEl p`streaz`, ca s`ge]i,Numai flori \nveninateDe la Gangele m`re].

Puse-o floare-atunci-n arcu-i,M` lovi cu ea \n piept,ßi de-atunci \n orice noaptePl~ng pe patul meu de[tept...

Cu s`geata-i otr`vitÀ sosit ca s` m` certeFiul cerului albastruß-al iluziei de[erte.

SERENADå

Victor Hugo

C~nd tu dormi lin`, pur`Sub ochiul meu umbros,Suflarea ta murmur`Cuv~nt armonios,Pe corp neacoperit`Lipsindu-]i v`lul tù;

726 M. Eminescu

O, dormi, o, dormi iubit`,O, dormi, o, dormi mereu.

C~nd r~zi, pe a ta gurÀmorul a descins,Orice prepuitur`Deodat` s-a [i stins;Z~mbirea ta-i ferit`De orice cuget rù;O, r~zi, o r~zi iubit`,O, r~zi, o, r~zi mereu.

C~nd tu c~n]i, alintat`,Pe bra]ele-mi, la s~n,Auzi cum c~teodat`G~ndu-mi r`spunde lin;C~ntul tù resuscitÒ zi din traiul meu;O, c~nt-a mea iubit`,O, c~nt` dar mereu.

727Versuri l ir ice

INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR(dup` titlu)

A

Ad~nca mare / 228Adio / 689Aduc~nd c~nt`ri mul]ime / 283Afar`-i toamn` (din: Sonete) / 511A fost odat-un c~nt`re] / 260A frumse]ii tale forme… / 445Ah, cerut-am de la zodii / 396Ah, mierea buzei tale / 229Ai no[tri tineri / 394Albumul / 467Alei mic`, alei drag` / 541Amicului F.I. / 56Amorul unei marmure / 49Am pus sofa la fereast` / 251Andrei Mure[anu (Tablou dramatic \ntr-un act) / 101Antropomorfism / 297Apari s` dai lumin` / 652Asta vreu, dragul meu… / 30At~t de dulce… / 487At~t de fraged`… / 510Auzì prin frunzi uscate / 484Aveam o muz` / 117Azi e zi \nt~i de mai / 396

B

Basmul ce i l-a[ spune ei / 98

C

Calul troian / 523Ca o f`clie / 534

728 M. Eminescu

Care-i amorul meu \n ast` lume / 232Care-o fi \n lume / 40Ca [i Stoa ce pretinde… / 646Catrene / 450C`lin (file din poveste) / 360C`lin Nebunul / 305C`r]ile / 386C`tre Bullatius (Hora]iu) / 566C`tre Mercur (Hora]iu) / 564C`tre sclav (Hora]iu) / 567C~nd… / 58C~nd amintirile / 688C~nd criv`]ul cu iarna… / 126C~nd \nsu[i glasul (din: Sonete) / 512C~nd marea… / 59C~nd prive[ti oglinda m`rei / 60C~nd se juca Elisa Müller… / 287C~nd te-am v`zut, Verena… / 400C~ntec de nunt` (Goethe) / 259C~ntecul lùtarului / 113C~ntec vechi / 444Ce e amorul? / 690Cere]i c~nturi de iubire / 252Ce s-alegea de doi nebuni, iubito… (variant`: Ce s-alegea de noi, a mea

nebun`…) / 486Ce s-alegea de noi, a mea nebun`… / 485Ce suflet trist… / 561Ce [opte[ti at~t de tainic / 397Ce te legeni… / 706Ce-]i doresc eu ]ie, dulce Rom~nie / 37Cine e[ti / 570Cine-i? / 61Cobor~rea apelor / 390Codrule, M`ria-Ta / 444Codru [i salon / 453Colinde, colinde! / 495Confesiune / 284

729Versuri l ir ice

Copii eram noi am~ndoi / 114Crìasa din pove[ti / 357Cristalografie / 558Criticilor mei / 712Cu am~ndou` m~nile… / 448Cuget`rile s`rmanului Dionis / 123Cu g~ndiri [i cu imagini / 424Cu m~ne zilele-]i adaogi… / 699Cum negustorii din Constantinopol / 273Cum oceànu-nt`r~tat… / 228Cum universu-n stele… / 250Cu p~nzele-at~rnate / 562Cu penetul ca sideful / 414

D

Dac` iube[ti f`r` s` speri / 660Dac` treci r~ul Selenei / 226Da]i-mi arp` de aram` / 87De-a n`scoci noi ipoteze… / 289De-ar fi mijloace / 649De-a[ avea / 22De-a[ muri ori de-ai muri / 72De-at~tea ori… / 606De c~te ori, iubito / 508De ce \n al meu suflet / 448De ce m`-ndrept [-acum / 385De ce n-afl`m \n \mplinirea… / 257De ce nu-mi vii / 725De ce s` mori tu? / 71De-oi adormi… (variant` Mai am un singur dor) / 708De-or trece anii… / 701Demonism / 130Departe sunt de tine / 479De pe ochi ridici… / 531Desp`r]ire / 517De vorbi]i m` fac c` n-aud… / 391

730 M. Eminescu

Diamantul Nordului (Capriccio) / 459Diana / 717Din Berlin la Potsdam / 254Din c~nd \n c~nd… / 645Din cerurile-albastre / 563Din Halima / 567Din Iliada / 469Din lyra spart` / 40Din noaptea… / 718Din Odisseea / 470Din strìn`tate / 26Dintre sute de catarge / 562Din valurile vremii… / 705Doi a[tri / 126Doina / 684Doin` (Ce st` v~ntul s` tot bat`…) / 605Doin`, doin`, greu \mi cazi / 445Doña Sol / 647Donec eris felix… (Ovidius) / 531Dorin]a / 359Dormi! / 388Dragoste adev`rat` / 542Drago[-Vod` cel b`tr~n / 594Dumnezeu [i om / 233Dup` ce at~ta vreme / 524

E

Ea-[i urma c`rarea-n codru / 384E ceasul cel de tain` / 469Ecò / 137Ector [i Andromache (de Schiller) / 50Egipetul / 121E \mp`r]it` omenirea / 392Epigonii / 80Epigramatice / 287Epigrame (traduceri) / 272

731Versuri l ir ice

E trist ca nimeni s` te [tie / 533Eu nu cred nici \n Iehova / 426Eu num`r, ah, pl~ng~nd / 383

F

Fata-n gr`dina de aur / 325F`t-Frumos din tei / 294Felicitare lui Samson Bodn`rescu / 447Femeia?… M`r de ceart` / 398Fiind bìet p`duri cutreieram / 494Floare albastr` / 224Foaia ve[ted` (dup` N. Lenau) / 516Fream`t de codru / 513Frumoas`-i / 33Frumoas` [i jun` / 108

G

G~ndind la tine / 386Gelozie / 643Gemenii / 635Germanu-i foarte tacticos (Hoffmann von Fallersleben) / 498Ghazel / 230Gloss` / 693

H

Horia / 38

I

Iambul / 495Iar c~nd voi fi p`m~nt (variant`: Mai am un singur dor) / 711Iar fa]a ta e str`vezie / 412Icoan` [i privaz / 419Iubit` dulce, o, m` las`… / 109

732 M. Eminescu

Iubitei / 111Iubind \n tain`… / 697Izvor [i r~u / 390

ç

çmb`tr~nit e sufletul din mine… / 255çmp`rat [i proletar / 264çn cùtarea ßeherazadei / 274çn fereasta despre mare / 389çnger de paz` / 95çngere palid… / 85çnger [i demon / 221çn lir`-mi geme [i suspin-un c~nt / 395çn ochii tì citisem… / 499çntr-o lume de neguri… / 254çntre nouri [i-ntre mare / 603çntre pas`ri / 524çntunericul [i poetul / 75çn van c`ta-ve]i… / 525çnvierea / 496çn vremi demult trecute… / 191çn z`dar \n colbul [colii… / 650

J

Junii corup]i / 54

K

Kamadeva / 726

L

La arme / 491La Bucovina / 27Lacul / 358

733Versuri l ir ice

La Heliade / 38La mijloc de codru… / 707La moartea lui Neam]u / 84La moartea principelui ßtirbey / 58La morm~ntul lui Aron Pumnul / 22La o artist` (Ca a nop]ii poezie) / 48La o artist` (Credeam ieri c` steaua-]i…) / 70La Quadrat / 89Las`-]i lumea… / 702La steaua / 722Leb`da / 74Lectur` / 453Lida / 34Locul aripelor / 73Luceaf`rul / 672Lumea \mi p`rea o cifr`… / 449Lumineze stelele / 498Luna iese dintre codri / 291

M

Mai am un singur dor / 707M-ai chinuit at~ta cu vorbe de iubire / 402Maria Tudor / 391M`-ntrebai, drag`,-ntr-o zi / 498M`nu[a (dup` Fr. Schiller) / 608Melancolie / 356Memento mori (Panorama de[ert`ciunilor) / 152Menire / 282Mi-am zidit monument… (Hora]iu) / 471Minte [i inim` / 543Miradoniz / 134Miron [i frumoasa f`r` corp / 339Misterele nop]ii / 32Mitologicale / 238Mortua est! / 93Mure[anu / 427

734 M. Eminescu

Murmur` glasul m`rii / 237Mu[atin [i codrul / 586Mu[at [i ursitorile / 666

N

Noaptea / 96Noi am~ndoi avem acela[i dasc`l / 526Numai poetul… / 51Nu m` \n]elegi / 655Nu m`-n]elegi (variant`) / 722Nu e stelu]` / 39Nu voi morm~nt bogat (variant` Mai am un singur dor) / 710

O

O, adev`r sublime… / 280O arf` pe-un morm~nt / 231O c`l`rire \n zori / 23O, chilia mea s`rman`… / 450Ochiul tù iubit / 657Ochiul tù iubit (variant`) / 658O dat` te v`zusem / 413Od` (\n metru antic) / 696O, de-ai [ti cum [oapta ta divin` / 217Odin [i Poetul / 145O, dulce \nger bl~nd… / 410O, mam`… / 561Ondina (Fantazie) / 64O,-n]elepciune, ai aripi de cear`! / 527O, r`m~i / 506O, r`m~i, r`m~i cu bine… / 468Oricare cap \ngust / 479Oric~t de mult am suferit / 670Oric~te stele… / 481O stea pin ceruri / 77O, sting`-se a vie]ii… / 537

735Versuri l ir ice

O strad` prea \ngust` / 415O, te-nsenin`, \ntuneric rece… / 129

P

Pajul Cupidon… / 505Palida madon` / 218Panorama de[ert`ciunilor (vezi: Memento mori) / 152Patria vie]ii e numai prezentul / 286P`rea c-a[teapt` / 480Pe aceea[i ulicioar`… / 507Pe g~nduri ziua… / 387Pe l~ng` plopii f`r` so] / 691Pentru p`zirea auzului / 404Pentru t`lm`cirea aforismelor lui Schopenhauer / 482Peste codri sta cetatea… / 597Peste v~rfuri / 700Petri-notae / 482Phylosophia copilei / 42Pierdut` pentru mine, z~mbind prin lume treci! / 406Pierdut \n suferin]a… / 402Pintre st~nci de piatr` seac` / 76Poet / 448Povestea codrului / 473Povestea Dochiei [i ursitorile / 572Povestea teiului / 474Preot [i filozof / 279Prin nop]i t`cute / 63Privesc ora[ul-furnicar / 236Pustnicul / 270

R

R`sai asupra mea / 518Renun]are / 654Replici / 97Resigna]iune (din Schiller) / 43Revedere / 515

736 M. Eminescu

Rug`ciunea unui dac / 509Rime alegorice / 377Romancero español / 90Rug`ciune / 497

S

S-a dus amorul… / 686Sala-i mare, str`lucit` / 86Sara pe deal / 720Sarmis / 632Sauve qui peut (variant`: Albumul) / 468Scrisoarea I / 609Scrisoarea II / 614Scrisoarea III / 616Scrisoarea IV / 624Scrisoarea V / 628Scrisori din Cordun / 290S` fie sara-n asfin]it / 664S`tul de lucru… (dup` Shakespeare) / 467S` ]in \nc` o dat`… / 414Se bate miezul nop]ii… / 698Serenad` (Victor Hugo) / 726Singur`tate / 477Somnoroase p`s`rele… / 700Sonet satiric / 394Speran]a / 29Stai deasupr`-mi (N. Lenau) / 558Stam \n fereasta sus` / 235Stau \n cerdacul tù… / 530Steaua vie]ii / 96Stelele-n cer / 529Strig`turi / 500Strigoii / 368Sunt ani la mijloc (din: Sonete) / 512Surori / 246Sus \n curtea cea domneasc` / 85

737Versuri l ir ice

ß

ßi dac`… / 693ßi dac` de cu ziu`… / 449ßi era ploaie cu senin… / 532ßi oare tot n-a]i \n]eles… / 661ßi oare tot n-a]i \n]eles… (variant`) / 662ßtefan cel Mare (Schi]e de imn) / 713

T

Ta twam asi / 518T`ce]i! Cearta amu]easc`… / 144Te duci… / 704Ter]ine / 418Trecut-au anii / 697Tu cei o curtenire… / 388Traduceri [i adapt`ri / 292Tu m` prive[ti cu marii ochi… / 416

U

Umbra lui Istrate Dabija-voievod / 488Unda spum` / 62Un farmec trist [i nen]eles / 665Un luceaf`r… / 447Un om de stat (Wernicke, 1697) / 531Un roman / 240Ur~t [i s`r`cie / 539Ureche / 393Ursitorile / 580U[oare sunt vie]ele multòra… / 480

V

Venere [i Madon` / 79Vene]ia (de Gaetano Cerri) / 698Venin [i farmec / 414

738 M. Eminescu

Via]a / 520Via]a mea fu ziu` / 63Vis / 425Vrèo zg~tie de fat` / 499

Z

Zadarnic [terge vremea… / 412Zboar-al nop]ii negru flutur / 534

739Versuri l ir ice

S U M A R

Cuv~nt \nainte / 7Not` asupra edi]iei / 19

1866La morm~ntul lui Aron Pumnul / 22De-a[ avea / 22O c`l`rire \n zori / 23Din strìn`tate / 26La Bucovina / 27Speran]a / 29Asta vreu, dragul meu / 30Misterele nop]ii / 32Frumoas`-i / 33Lida / 34

1867Ce-]i doresc eu ]ie, dulce Rom~nie / 37La Heliade / 38Horia / 38Nu e stelu]` / 39Din lyra spart`… / 40Care-o fi \n lume… / 40Phylosophia copilei / 42Resigna]iune (din Schiller) / 43

1868La o artist` (Ca a nop]ii poezie) / 48Amorul unei marmure / 49Ector [i Andromache (de Schiller) / 50Numai poetul / 51

1869Junii corup]i / 54Amicului F.I. / 56

740 M. Eminescu

La moartea principelui ßtirbey / 58C~nd / 58C~nd marea… / 59C~nd prive[ti oglinda m`rei / 60Cine-i? / 61Unda spum` / 62Prin nop]i t`cute / 63Via]a mea fu ziu` / 63Ondina (Fantazie) / 64La o artist` (Credeam ieri c` steaua-]i…) / 70De ce s` mori tu? / 71De-a[ muri ori de-ai muri / 72Locul aripelor / 73Leb`da / 74çntunericul [i poetul / 75Pintre st~nci de piatr` seac` / 76O stea pin ceruri / 77

1870Venere [i Madon` / 79Epigonii / 80La moartea lui Neam]u / 84çngere palid… / 85Sus \n curtea cea domneasc` / 85Sala-i mare, str`lucit` / 86Da]i-mi arp` de aram` / 87La Quadrat / 89Romancero español / 90

1871Mortua est! / 93çnger de paz` / 95Noaptea / 96Steaua vie]ii / 96Replici / 97Basmul ce i l-a[ spune ei / 98Andrei Mure[anu (Tablou dramatic \ntr-un act) / 101

741Versuri l ir ice

Frumoas` [i jun` / 108Iubit` dulce, o, m` las` / 109Iubitei / 111C~ntecul lùtarului / 113Copii eram noi am~ndoi… / 114Aveam o muz` / 117

1872Egipetul / 121Cuget`rile s`rmanului Dionis / 123Doi a[tri / 126C~nd criv`]ul cu iarna… / 126O, te-nsenin` \ntuneric rece… / 129Demonism / 130Miradoniz / 134Ecò / 137T`ce]i! Cearta amu]easc`… / 144Odin [i poetul / 145Memento mori (Panorama de[ert`ciunilor) / 152çn vremi demult trecute… / 191O, de-ai [ti cum [oapta ta divin` / 217Palida Madon` / 218

1873çnger [i demon / 221Floare albastr` / 224Dac` treci r~ul Selenei / 226Ad~nca mare… / 228Cum oceanu-nt`r~tat… / 228Ah, mierea buzei tale / 229Ghazel / 230O arf` pe-un morm~nt / 231Care-i amorul meu \n ast` lume / 232Dumnezeu [i om / 233Stam \n fereasta sus` / 235Privesc ora[ul – furnicar / 236Murmur` glasul m`rii / 237

742 M. Eminescu

Mitologicale / 238Un roman / 240Surori / 246Cum universu-n stele… / 250Am pus sofa la fereast`… / 251Cere]i c~nturi de iubire / 252çntr-o lume de neguri… / 254Din Berlin la Potsdam / 254çmb`tr~nit e sufletul din mine / 255De ce n-afl`m \n \mplinirea… / 257C~ntec de nunt` (Goethe) / 258A fost odat-un c~nt`re] / 260

1874çmp`rat [i proletar / 264Pustnicul / 270Epigrame (traduceri) / 272Cum negustorii din Constantinopol / 273çn cùtarea ßeherazadei / 274Preot [i filozof / 279O, adev`r sublime… / 280Menire / 282Aduc~nd c~nt`ri mul]ime / 283Confesiune / 284Patria vie]ii e numai prezentul / 286Epigramatice / 287C~nd se juca Elisa Müller… / 287De-a n`scoci noi ipoteze… / 289Scrisori din Cordun / 290Luna iese dintre codri / 291Traduceri [i adapt`ri / 292

1875F`t-Frumos din tei / 294Antropomorfism / 297C`lin nebunul / 305Fata-n gr`dina de aur / 325Miron [i frumoasa f`r` corp / 339

743Versuri l ir ice

1876Melancolie / 356Crìasa din pove[ti / 357Lacul / 358Dorin]a / 359C`lin (file din poveste) / 360Strigoii / 368Rime alegorice / 377Eu num`r ah, pl~ng~nd / 383Ea-[i urma c`rarea-n codru / 384De ce m`-ndrept [-acum… / 385G~ndind la tine / 386C`r]ile / 386Pe g~nduri ziua… / 387Tu cei o curtenire… / 388Dormi! / 388çn fereasta despre mare / 389Izvor [i r~u / 390Cobor~rea apelor / 390Maria Tudor / 391De vorbi]i m` fac c` n-aud… / 391E \mp`r]it` omenirea / 392Ureche / 393Sonet satiric / 394Ai no[tri tineri… / 394çn lir`-mi geme [i suspin-un c~nt / 395Ah, cerut-am de la zodii / 396Azi e zi \nt~i de mai / 396Ce [opte[ti at~t de tainic… / 397Femeia?… m`r de cert` / 398C~nd te-am v`zut, Verena… / 400Pierdut \n suferin]a… / 402M-ai chinuit at~ta cu vorbe de iubire / 402Pentru p`zirea auzului / 404Pierdut` pentru mine, z~mbind prin lume treci! / 406O, dulce \nger bl~nd… / 410Iar fa]a ta e str`vezie / 412

744 M. Eminescu

Zadarnic [terge vremea… / 412O dat` te v`zusem / 413S` ]in \nc` o dat`… / 414Venin [i farmec… / 414Cu penetul ca sideful / 414O strad` prea \ngust` / 415Tu m` prive[ti cu marii ochi… / 416Ter]ine / 418Icoan` [i privaz / 419Cu g~ndiri [i cu imagini / 424Vis / 425Eu nu cred nici \n Iehova / 426Mure[anu / 427C~ntec vechi / 444Codrule, M`ria-ta / 444Doin`, doin` greu \mi cazi / 445A frumse]ii tale forme… / 445Felicitare lui Samson Bodn`rescu / 447Un luceaf`r… / 447Poet / 448De ce \n al meu suflet / 448Cu-am~ndou` m~nile… / 448ßi dac` de cu ziu` / 449Lumea \mi p`rea o cifr`… / 449O, chilia mea s`rman`… / 450Catrene / 450

1877Lectur` / 453Codru [i salon / 453Diamantul Nordului (Capriccio) / 459S`tul de lucru… (dup` Shakespeare) / 467Albumul / 468Sauve qui peut (variant`) / 468O r`m~i, r`m~i cu bine… / 468E ceasul cel de tain` / 469Din Iliada / 469

745Versuri l ir ice

Din Odiseea / 470Mi-am zidit monument… (Hora]iu) / 471

1878Povestea codrului / 473Povestea teiului / 474Singur`tate / 477Departe sunt de tine / 479Oricare cap \ngust / 479P`rea c-a[teapt`… / 480U[oare sunt vie]ele multòra… / 480Oric~te stele… / 481Petri-notae / 482Pentru t`lm`cirea aforismelor lui Schopenhauer / 482Auzì prin frunzi uscate / 484Ce s-alegea de noi, a mea nebun`… / 485Ce s-alegea de doi nebuni, iubito… (variant`) / 486At~t de dulce… / 487Umbra lui Istrate Dabija-voievod / 488La arme / 491Fiind bìet p`duri cutreieram / 494Iambul / 495Colinde, colinde! / 495çnvierea / 496Rug`ciune / 497M`-ntrebai drag`-ntr-o zi / 498Lumineze stelele / 498Germanu-i foarte tacticos (Hoffmann von Fallersleben) / 498Vrèo zg~tie de fat` / 499çn ochii tì citisem… / 499Strig`turi / 500

1879Pajul Cupidon… / 505O, r`m~i / 506Pe aceea[i ulicioar`… / 507

746 M. Eminescu

De c~te ori, iubito… / 508Rug`ciunea unui dac / 509At~t de fraged`… / 510Sonete / 511I (Afar`-i toamn`) / 511II (Sunt ani la mijloc) / 512III (C~nd \nsu[i glasul) / 512Fream`t de codru / 513Revedere / 515Foaia ve[ted` / 516Desp`r]ire / 517R`sai asupra mea… / 518Ta twam asi / 518Via]a / 520Calul troian / 523çntre pas`ri / 524Dup` ce at~ta vreme / 524çn van c`ta-ve]i… / 525Noi am~ndoi avem acela[i dasc`l / 526O, -n]elepciune ai aripi de cear`! / 527Stelele-n cer / 529Stau \n cerdacul tù… / 530Un om de stat (Wernicke, 1697) / 531Donec eris felix… (Ovidius) / 531De pe ochi ridici… / 531ßi era ploaie cu senin… / 532E trist ca nimeni s` te [tie / 533Zboar-al nop]ii flutur / 534Ca o f`clie… / 534O, sting`-se a vie]ii… / 537Ur~t [i s`r`cie / 539Alei mic`, alei drag` / 541Dragoste adev`rat` / 542Minte [i inim` / 543Cristalografie / 558Stai deasupr`-mi (N. Lenau) / 558

747Versuri l ir ice

1880O, mam`… / 561Ce suflet trist… / 561Dintre sute de catarge / 562Cu p~nzele-at~rnate / 562Din cerurile-albastre / 563C`tre Mercur (Hora]iu) / 564C`tre Bullatius (Hora]iu) / 566C`tre sclav (Hora]iu) / 567Din Halima / 567Cine e[ti / 570Povestea Dochiei [i ursitorile / 572Ursitorile / 580Mu[atin [i codrul / 586Drago[ Vod` cel b`tr~n / 594Peste codri sta cetatea… / 597çntre nouri [i-ntre mare / 603Doin` (Ce st` v~ntul s` tot bat`) / 605De-at~tea ori… / 606

1881M`nu[a (dup` Fr. Schiller) / 608Scrisoarea I / 609Scrisoarea II / 614Scrisoarea III / 616Scrisoarea IV / 624Scrisoarea V / 628Sarmis / 632Gemenii / 635Gelozie / 643Din c~nd \n c~nd… / 645Ca [i Stoa ce pretinde… / 646Doña Sol / 647De-ar fi mijloace / 649çn z`dar \n colbul [colii… / 650

748 M. Eminescu

1882Apari s` dai lumin` / 652Renun]are / 654Nu m`-n]elegi / 655Ochiul tù iubit / 657Ochiul tù iubit (variant`) / 658Dac` iube[ti f`r` s` speri / 660ßi oare tot n-a]i \n]eles… / 661ßi oare tot n-a]i \n]eles… (variant`) / 662S` fie sara-n asfin]it / 664Un farmec trist [i nen]eles / 665Mu[at [i ursitorile / 666Oric~t de mult am suferit / 670

1883Luceaf`rul / 672Doina / 684S-a dus amorul / 686C~nd amintirile… / 688Adio / 689Ce e amorul? / 690Pe l~ng` plopii f`r` so]… / 691ßi dac`… / 693Gloss` / 693Od` (\n metru antic) / 696Iubind \n tain`… / 697Trecut-au anii / 697Vene]ia (de Gaetano Cerri) / 698Se bate miezul nop]ii… / 698Cu m~ne zilele-]i adaogi… / 699Peste v~rfuri / 700Somnoroase p`s`rele… / 700De-or trece anii… / 701Las`-]i lumea… / 702Te duci… / 704Din valurile vremii… / 705Ce te legeni… / 706

749Versuri l ir ice

La mijloc de codru… / 707Mai am un singur dor / 707De-oi adormi (variant`) / 708Nu voi morm~nt bogat (variant`) / 710Iar c~nd voi fi p`m~nt (variant`) / 711Criticilor mei / 712ßtefan cel Mare (schi]e de imn) / 713

1884Diana / 717Din noaptea… / 718

1885Sara pe deal / 720

1886Nu m`-n]elegi / 722La steaua / 722

1887De ce nu-mi vii / 725Kamadeva / 726Serenad` (Victor Hugo) / 726

Indice de titluri / 728

750 M. Eminescu


TiparImprimeria SEMNE

753Versuri l ir ice

754 M. Eminescu

Date post:	19-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	17 times
Download:	1 times

Eminescu Versuri lirice · Mihai Eminescu, monument editorial care s‘ \ndeplineasc‘ dezideratul...

Documents