MIHAI MIHAI EMINESCUEMINESCU

CEL MAI MARE POET ROMÂN

EPOCA MARILOR CLASICI

“părintele nuvelei

româneşti”

cel mai mare dramaturg din

literatura română

cel mai mare povestitor

român

“omul deplin al culturii

româneşti”

TITU MAIORESCUPRIMUL NOSTRU ESTETICIAN ŞI

CRITIC LITERAR

“Rege el însuşi al cugetării omeneşti,

care alt Rege ar fi putut să-l

distingă ?” Titu Maiorescu

Lacul "Mihai Eminescu”

Lacul Lacul codrilor albastruNuferi galbeni îl încarcă,Tresărind în cercuri albeEl cutremură o barcă.

M. Eminescu s-a născut la Ipoteşti,

judeţul Botoşani la 15 ianuarie 1850, ca al 7-lea copil din cei

11 ai căminarului Gh. Eminovici şi ai

Ralucăi Juraşcu.

Promoţia 1864 a gimnaziului din Cernăuţi.

În medalion ar putea fi Eminescu

Mihai Eminescu în prima jumătate a

anilor 1870

“Era o frumuseţe !

O figură clasică încadrată de nişte plete mari negre; o frunte înaltă şi senină; nişte ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet

blând şi adânc melancolic.

Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un

copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor

chinuri viitoare” . ( I.L.Caragiale, In Nirvana )

Mihail Pascali –actor, vara - director de teatru în provincie:

“Am şi eu un băiat în trupă care citeşte mult; este foarte învăţat, ştie nemţeşte şi are mare talent: face poezii (…) Si-mi povesti cum găsise într-un

otel din Giurgiu pe acel băiat – care slujea în curte şi la grajd – culcat în fân şi citind Schiller. In ieslele grajdului, la o parte, era un geamantan – biblioteca băiatului – plin cu carţi nemţeşti. Băiatul era foarte blând, de treabă, nu avea

nici un viţiu”;

IpoteIpoteşştitiCasa memorialCasa memorialăă Mihai Eminescu Mihai Eminescu

SARA PE DEAL

Sara pe deal buciumul sună cu jale,Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,Apele plâng, clar izvorând în fântâne;Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.

Nourii curg, raze-a lor şiruri despică,Streşine vechi casele-n lună ridică,Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână,Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.

Gh. Eminovici preţuia mult învăţătura, avea ceva studii şi era vorbitor a câtorva limbi străine, printre care şi germana. De aceea îşi dă toţi copiii la şcoala nemţească din Cernăuţi. Se spune că ţinea în casă un profesor german.

Brătescu-Voineşti explica “Luceafărul”, referindu-se la viaţa poetului:

• Luceafărul este Eminescu, • Fata de împărat este Veronica Micle,• Cătălin este Caragiale, iar • Demiurgul este Titu Maiorescu .

”Niciodată nu s'ar fi gândit măcar să o publice ( poezia ): publicarea îi era indiferentă, unul sau altul din noi trebuia să-i ia manuscrisul din mână şi să-l dea la Convorbiri Literare !” ( Titu Maiorescu )

Mihai Eminescu şi Veronica Micle

CONSTANTA

Veronica Micle şi Mihai Eminescu se nasc în 1850, şi se sting amândoi în acelaşi

an, 1889.

N-au fost căsătoriţi, dar dragostea lor a fost mare şi adâncă, dincolo de răutăţile unor semeni care i-au dorit

despărţiţi.

"Ingerul blond" venise la Iaşi cu mama sa, din Năsăudul

ardelean.

Tatăl primise două gloanţe în piept (luptase sub steagul lui

Avram Iancu).

FatFatăă minunat minunatăă, , Veronica terminVeronica terminăă

excelent gimnaziul, excelent gimnaziul, îîn n iunie 1863. La iunie 1863. La examenul de examenul de

absolvire, din comisie absolvire, din comisie făceau parte, printre făceau parte, printre

alţii, alţii, TituTitu MaiorescuMaiorescu şi şi ŞtefanŞtefan MicleMicle, viitorul ei , viitorul ei

soţ, atunci în vârstă soţ, atunci în vârstă de 43 de ani.de 43 de ani.

O cere O cere îîn cn căăssăătorie, detorie, deşşi i e cu 30 de ani mai in e cu 30 de ani mai in

vârstvârstăă decât Veronica decât Veronica (ea devine "doamna (ea devine "doamna

Micle" la 14 ani). Micle" la 14 ani). Vor avea douVor avea douăă fete: fete:

Valeria Valeria şşi Virginia.i Virginia.

În anii În anii 18641864 şi şi 18651865 Veronica participă, în Veronica participă, în calitate de martor, la calitate de martor, la

procesul intentat de câţiva procesul intentat de câţiva membri ai fracţiunii membri ai fracţiunii

politice liberale lui politice liberale lui TituTitu MaiorescuMaiorescu, pe atunci , pe atunci

profesor de gramatică şi profesor de gramatică şi pedagogie la Şcoala pedagogie la Şcoala Centrală de fete şi Centrală de fete şi

preşedinte al Comitetului preşedinte al Comitetului de inspecţiune şcolar. de inspecţiune şcolar.

I se impută „fapte I se impută „fapte scandaloase, ba chiar şi scandaloase, ba chiar şi

romanse întregi”. romanse întregi”. TituTitu MaiorescuMaiorescu este în cele este în cele

din urmă achitat, dar din urmă achitat, dar postura Veronicăi de postura Veronicăi de

martor al acuzării nu va fi martor al acuzării nu va fi uitată cu uşurinţă.uitată cu uşurinţă.

În primăvara anului 1872 face o călătorie la Viena pentru un tratament medical, ocazie cu care îi este prezentat Mihai

Eminescu.

Cunoscând-o la Viena (1872), pajul Cupidon a intins arcul si i-a săgetat pe amândoi.

Frumoasă, spirituală, cultivată, Veronica e o femeie

plină de poezie şi mister, romantică şi provocatoare.

Eminescu lasă Berlinul şi vine la Iaşi, dorind s-o

revadă.

Pătrunde în salonul ei literar, citind poezii de amor, scrise

peste zi la Biblioteca Centrală.

• In 1879, se stinge la Iaşi soţul ei, Stefan Micle, lăsând-o săracă, fără sprijin material.

• Veronica vine la Bucureşti. O lună şi jumătate, alături de Emin (cum îl alinta), lupta pentru obţinerea unei pensii. Pe stradă, el o prezintă amicilor drept logodnică.

• Se gândesc să se căsătorească, însă Maiorescu şi junimiştii afirma că, dacă poetul se însoară, "nu va mai plânge aşa frumos".

• Târziu, amândoi îşi dau seama că sunt victimele unor intrigi de culise.

• Eminescu se îmbolnăveşte cumplit, săvârşindu-se din viaţă la 15 iunie 1889.

Eminescu

“nu vedea în femeia iubită decât copia imperfectă a unui

prototip nerealizabil. Il iubea întâmplătoarea

copie sau îl părăsea, tot copie rămânea, şi el cu melancolie impersonală îşi căuta refugiul într'o

lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării şi a

poeziei.”

Titu Maiorescu

Din umbra falnicelor bolDin umbra falnicelor bolţţii

Ea pasul Ea pasul şşi-l i-l îîndreaptndreaptăă

LLâângngăă fereastr fereastrăă, unde-n col, unde-n colţţ

LuceafLuceafăărul arul aşşteaptteaptăă..

In ciorna scrisorii de condoleanţe la

moartea lui Ştefan Micle, Eminescu scrie:

„viaţa mea, ciudată şi azi şi neexplicabilă

pentru toţi cunoscuţii mei, nu are nici un înţeles fără tine”.

A fost odată ca-n poveşti,A fost ca niciodată,Din rude mari, împărăteşti,O prea frumoasă fată.

-“Ce-ti pasă ţie, chip de lut,Dac-oi fi eu sau altul ?

Trăind în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece, Ci eu in lumea mea mă simtNemuritor şi rece”.

Casa memorială Veronica Micle

din Târgu Neamţ, donată mănăstirii Văratec

“Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,

Dac-oi fi eu sau altul ?”

“este o aşa de covărşitoare inteligenţă, ajutată de o

memorie, căreia nimic din cele ce-şi întipărise

vreodată nu-i mai scăpa”

( Titu Maiorescu )

“Eminescu era omul cel mai silitor, veşnic

cetind, meditând, scriind”

Titu Maiorescu

Teiul lui Eminescu

Aflat în mijlocul grădinii Copou, Teiul lui Eminescu a devenit simbolul vegetal al Iaşului, fiind un adevărat loc de pelerinaj pentru

romantici. Paşii poetului Eminescu mai dăinuie încă prin prezenţa "Teiului lui

Eminescu", ce "capătă valoarea unui monument viu, cel mai preţios” poate, din câte s-au închinat marelui şi nefericitului poet.

" Teiul uria" Teiul uriaşş, b, băătrtrâân de 100 ani n de 100 ani îşîşi deschide florile i deschide florile îîn n fiecare primfiecare primăăvarvarăă, semn c, semn căă romantismul romantismul şşi poezia nu au i poezia nu au murit murit îîncncăă. .

Ani la rAni la râând a pnd a pâândit ndit îîn parc perechea de n parc perechea de îîndrndrăăgostigostiţţi i Eminescu, Veronica Micle, rEminescu, Veronica Micle, răămmâânnâând nd şşi asti astăăzi mzi măărturie rturie nescrisnescrisăă a iubirii lor. a iubirii lor.

Despre Teiul lui Despre Teiul lui Eminescu se spune cEminescu se spune căă era aera aşşa de frumos a de frumos îîncncâât t îîn momentul cn momentul câând a nd a fost amenajatfost amenajatăă gr grăădina dina  public publicăă, teiul a fost , teiul a fost llăăsat sat îîn picioare, den picioare, deşşi i nu se nu se îînscria pe axa nscria pe axa centralcentralăă a parcului. a parcului.

De zeci de ani Teiul lui De zeci de ani Teiul lui Eminescu este un Eminescu este un simbol al Iasimbol al Iaşşului ului şşi i îîn n  acela acelaşşi timp un loc de i timp un loc de pelerinaj pentru pelerinaj pentru îîndrndrăăgostigostiţţi. i.

In anii '80, Teiul a fost la un pas de a se usca din cauza unei plombe de beton turnată în trunchiul său lovit de trăsnete şi rupt de furtuni.

Din fericire, printr-o minune aproape, din crengile sale au coborât rădăcini, pe lângă  plomba de beton, care s-au înfipt în pământ.

“Viaţa lui era neregulată; abuz de tutun şi de cafea, nopţi petrecute în citire şi scriere, zile întregi

petrecute fără mâncare, şi apoi deodată la vreme neobişnuită, după miezul nopţii, mâncări şi băuturi

fără alegere şi fără măsură; aşa era viaţa lui Eminescu”.

( Titu Maiorescu )

Eminescu în caricaturi

“Si când propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost,O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?Poate vreun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,Printre tomuri brăcuite, aşezat şi el, un brac,Aticismul limbii tale o să-l pună la cântari,Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelariSi te-o strânge-n două şiruri, aşezându-te la coadă,In vro notă prizărită sub o pagină neroadă.”

( Scrisoarea I )

“Ba să vezi... posteritatea este încă şi mai dreaptă.Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?Ei vor aplauda desigur biografia subţireCare s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,C-ai fost om cum sunt şi dânşii... Măgulit e fiecareCă n-ai fost mai mult ca dânsul. Si prostatecele năriSi le umflă orişicine în savante adunăriCând de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainteC-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.“ ( Scrisoarea I )

Pe lângă plopii fără soţ

•Mite Kremnitz a afirmat că inima poetului s-a aprins de o nouă flacără. •Maiorescu a precizat că era vorba de doamna Cleopatra Poenaru-Lecca, o adorată care-l inspira, probabil în poeziile pe care nu le-a publicat, dar le-a citit la întâlnirile literare săptămânale. •Doamna Poenaru-Lecca a respins categoric avansurile poetului. •Ea a fost destinatara poeziei Pe lângă plopii fără soţ, deoarece locuia în Bucureşti pe actuala stradă Căderea Bastiliei, care pe atunci avea case pe o singură parte, iar pe cealaltă erau doar plopi, de aceea erau fără soţ.

Pe lângă plopii fără soţAdesea am trecut;Mă cunoşteau vecinii toti-Tu nu m-ai cunoscut.

Mormântul lui Mihai Eminescu

În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu.

Aleea cu teiAleea cu teiIaIaşşii

“Astfel se stinse în al 8-lea lustru de viaţă, cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată,

poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste

locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea

va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le

ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”

( G. Calinescu )

DupDupăă stingerea stingerea LuceafLuceafăărului, regretele o rului, regretele o stapânesc pe Veronica. stapânesc pe Veronica.

PleacPleacăă la M la Măănnăăstirea stirea VVăăratec. ratec.

TulburatTulburatăă, parc, parcăă-l vede pe -l vede pe Emin Emin îîn oglinda pârâului de n oglinda pârâului de munte. munte.

Inghite un flacon de arsenic, Inghite un flacon de arsenic, dorind sdorind săă se duc se ducăă dincolo. dincolo.

E E îînhumatnhumatăă lâng lângăă bisericu bisericuţţa a Sf. Ioan din VSf. Ioan din Văăratec. Prin ratec. Prin moarte, e logoditmoarte, e logodităă cu cu Eminescu pentru veEminescu pentru veşşnicie.nicie.

Iaşi

Aleea clasicilor

“Pe cât se poate omeneşte prevedea,

literatura poetică română va începe

secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui,

şi forma limbii naţionale, care şi-a

găsit în poetul Eminescu cea mai

frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi

punctul de plecare pentru toată

dezvoltarea viitoare a vestmântului cugetării

româneşti”.

Titu Maiorescu

ByByABCABC

COLEGIUL TEHNIC, PIATRA NEAMTIlustraţiile şi unele informaţii au fost preluate de pe

InternetM. Sadoveanu recită:

Sara pe dealRevedere

Atât de fragedăPe lângă plopii fără soţ

De câte ori, iubito…A. Păunescu recită Odă ( în metru antic )