+ All Categories
Home > Documents > Embriologie-Note de Curs

Embriologie-Note de Curs

Date post: 11-Feb-2015
Category:
Upload: liviu-bilteanu
View: 540 times
Download: 30 times
Share this document with a friend
46
1 Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila" din București Facultatea de Medicină Generală Seria I EMBRIOLOGIE Profesor Doctor George LUPU Note de curs Transcrise în anul universitar 2012/2013
Transcript
Page 1: Embriologie-Note de Curs

1

Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila" din București Facultatea de Medicină Generală Seria I

EMBRIOLOGIE

Profesor Doctor George LUPU

Note de curs Transcrise în anul universitar 2012/2013

Page 2: Embriologie-Note de Curs

2

Page 3: Embriologie-Note de Curs

3

Acest manuscris conține transcrierea notelor de curs preluate de studenți din anul I, seria I în timpul

prelegerilor magistrale (comune) ținute de domnul profesor George Lupu în anul universitar 2012-2013,

semestrul I. Ele au fost create de către studenți pentru a sprijini pregătirea examenelor și colocviilor. Autorii

nu-și asigură responsabilitatea pentru eventualele greșeli din manuscris sau care au survenit în timpul

transcrierii.

Desenele au fost preluate direct din notele manuscrise. Textul din editia prezentă reprezintă cursurile din

perioada de 2.10 - 20.11, după cum urmează

Curs 01 - 02.10.2012 - Introducere

Curs 02 - 09.10.2012 - Introducere în embriologie, Reproducerea

Curs 03 - 16.10.2012

Curs 04 - 23.10.2012

Curs 05 - 30.10.2012

Curs 06 - 06.11.2012

Curs 07 - 13.11.2012

Curs 08 - 20.11.2012

Colocviu anatomie (3 subiecte x 5 min/subiect = 15 min)

1 subiect de embriologie;

2 subiecte de anatomie (LP).

Edițiile următoare vor fi ameliorate printr-o calitate mai bună desenelor, prin completarea cu informații

interesante, prin scheme mnemotehnice etc.

Page 4: Embriologie-Note de Curs

4

Page 5: Embriologie-Note de Curs

5

Tabla de materii

TABLA DE MATERII ........................................................................................................................................... 5

INTRODUCERE .................................................................................................................................................. 7

DISCIPLINA ANATOMIE .............................................................................................................................................. 7 EMBRIOLOGIA ......................................................................................................................................................... 7

Ramurile embriologiei ................................................................................................................................... 7 Stadiile postnatale (postpartum) ................................................................................................................... 7

ASPECTE GENERALE ALE REPRODUCERII ........................................................................................................... 9

REPRODUCEREA ...................................................................................................................................................... 9 Clasficarea filogenetică (pe scară animală) a reproducerii: .......................................................................... 9 Clasificare în funcție de locul de fecundație și dezvoltare a produșilor de concepție: ................................... 9

GAMEȚII ................................................................................................................................................................ 9 Comparație între celule somatice și celule gametice: .................................................................................... 9 Originea gameților ....................................................................................................................................... 10 Diviziunile de maturație premergătoare formării gameților. ...................................................................... 10

GAMETOGENEZA ................................................................................................................................................... 12 Gametogeneza masculină ........................................................................................................................... 12

Spermatogeneza ..................................................................................................................................... 12 Spermiogeneza ....................................................................................................................................... 13 Spermatozoidul ....................................................................................................................................... 13

Gametogeneza feminină ............................................................................................................................. 14 Ovogeneză .............................................................................................................................................. 14 Ciclul folicular .......................................................................................................................................... 14 Ciclul ovogenetic ..................................................................................................................................... 15 Ovulaţia ................................................................................................................................................... 16 Mucoasa uterină ..................................................................................................................................... 17 Ciclul menstrual ...................................................................................................................................... 18

FAZELE DEZVOLTĂRII EMBRIONARE ............................................................................................................... 19

ÎNSĂMÂNȚAREA .................................................................................................................................................... 19 Caracteristicile spermatozoizilor.................................................................................................................. 19

FECUNDAȚIA......................................................................................................................................................... 20 Scopurile fecundației: .................................................................................................................................. 21 Etapele fecundației ...................................................................................................................................... 21 Anomalii ale fecundației .............................................................................................................................. 21

PRIMELE DOUĂ SĂPTĂMÂNI DE DEZVOLTARE INTRAUTERINĂ ........................................................................................... 22 Săptămâna I................................................................................................................................................. 22

Segmentarea 1 ........................................................................................................................................ 22 Caracteristici ........................................................................................................................................... 22 Nidația..................................................................................................................................................... 23 Membrana deciduă ................................................................................................................................. 24

Săptămâna a II-a (zilele 8 - 14) .................................................................................................................... 25 Modificări la nivelul butonului embrionar .............................................................................................. 25 Modificări la nivelul trofoblastului (săptămâna a doua) ......................................................................... 27 Placentația .............................................................................................................................................. 27

SĂPTĂMÂNA A III-A ............................................................................................................................................... 28 Evoluția trofoblastului ................................................................................................................................. 29 Evoluția discului embrionului ....................................................................................................................... 30 Apariția notocordului ................................................................................................................................... 31

SĂPTĂMÂNILE IV-VIII ............................................................................................................................................ 32 Derivatele foițelor embrionare .................................................................................................................... 32 Evoluția ectoblastului .................................................................................................................................. 32 Șanțul neural ................................................................................................................................................ 32 Veziculele cefalice ........................................................................................................................................ 33

Page 6: Embriologie-Note de Curs

6

EVOLUȚII ȘI DERIVATE ALE STRUCTURILOR EMBRIONARE DIN FAZA PREFETALĂ .................................................................... 33 Derivatele ectoblastului ............................................................................................................................... 33 Derivatele ectomezenchimului .................................................................................................................... 34 Derivatele endodermului ............................................................................................................................. 34

Intestinul primitiv ................................................................................................................................... 34 Mezodermul. Evoluție și dezvoltare ............................................................................................................. 35

Fazele dezvoltării mezodermului ............................................................................................................ 36 Mezodermul intermediar ....................................................................................................................... 38 Mezodermul lateral ................................................................................................................................ 38 Dezvoltarea membrelor (din săptămâna a IV-a) ..................................................................................... 39 Malformații ale membrelor .................................................................................................................... 39

PERIOADA FETALĂ .......................................................................................................................................... 40

GENERALITĂȚI ....................................................................................................................................................... 40 Vârsta gestației............................................................................................................................................ 40 Dezvoltarea caracterelor ............................................................................................................................. 40 Repere de talie și greutate ........................................................................................................................... 40

Extremitatea cefalică .............................................................................................................................. 40 MORFOLOGIA FETALĂ............................................................................................................................................. 41

Cavitatea amniotică, CA .............................................................................................................................. 41 Dezvoltare ............................................................................................................................................... 41 Funcțiile cavității amniotice .................................................................................................................... 42

Vezicula vitelină, VV..................................................................................................................................... 42 Evoluție ................................................................................................................................................... 42 Malformații ............................................................................................................................................. 42

Alantoida ..................................................................................................................................................... 43 Evoluție ................................................................................................................................................... 43

Cordonul ombilical ....................................................................................................................................... 43 Morfologie .............................................................................................................................................. 43 Structura cordonului ............................................................................................................................... 43 Vasele ombilicale .................................................................................................................................... 44

Placenta ....................................................................................................................................................... 44 Stadiile placentare .................................................................................................................................. 45 Răspunsul mucoasei uterine la placentație ............................................................................................ 45 Vascularizația fetală ................................................................................................................................ 45 Configurația placentară .......................................................................................................................... 46 Funcțiile placentei ................................................................................................................................... 46

Page 7: Embriologie-Note de Curs

7

Introducere

Disciplina anatomie Anatomia este studiul formei și alcătuirii corpului uman (gr tomos - a tăia). Ramurile anatomiei

Anatomia fundamentală (propriu-zisă)

o topografică (pe regiuni de interes);

o radioanatomia;

o chirurgicală.

Anatomia dezvoltării

o embriologia (ceea ce dezvoltă în interior);

o ontogeneza (totalitatea transformărilor pe care le suferă un organ de la apariție până la

moarte)

prenatală (embriologia intrauterină);

postnatală

o filogeneza (dezvoltarea pe scară animală);

Anatomie comparată

Embriologia

Ramurile embriologiei

embriologie generală sau embriogeneză - studiul primelor 8 săptămâni, al reproducerii, a fecundației

și a embrionului. Embrionul este produsul de concepție până la sfârșitul celor 8 săptămâni.

specială sau organogeneză - studiul dezvoltării de la săptămâna a VIII-a până la naștere. În această

perioadă produsul de concepție se numește făt.

Stadiile postnatale (postpartum)

primele 30 de zile - nou-născut;

până la un an - sugar;

de la un an până la 14 ani - copil;

o până la 6 ani - preșcolar;

o între 6-14 ani - școlar;

16-17 ani - pubertatea;

Page 8: Embriologie-Note de Curs

8

16/17 - 22 ani - adolescența;

până la 60 de ani - adult.

Page 9: Embriologie-Note de Curs

9

Aspecte generale ale reproducerii

Reproducerea Reproducerea este proprietatea fundamentală a materiei vii care asigură perpetuarea speciei și

transmiterea caracterelor genetice în descendență.

Clasficarea filogenetică (pe scară animală) a reproducerii:

asexuată (agametică)

o sciziparitatea;

o sporulația;

o înmugurirea;

sexuată (gametică) caracterizată prin prezența gameților care se unesc prin actul fecundației.

Clasificare în funcție de locul de fecundație și dezvoltare a produșilor de concepție:

oviparitatea - la pești (fecundarea se face în mediul extern);

ovoviviparitatea - la reptile și păsări (fecundarea se face în mediul matern, iar dezvoltarea se produce

în mediul extern de la ou);

viviparitatea - la mamifere (fecundarea și dezvoltarea inițială a produsului de concepție se face în

mediul intern).

Nașterea poartă numele de parturație ceea ce duce la diferențierea celor două perioade de dezvoltare a

individului:

prepartum - înainte de naștere;

postpartum - după naștere;

Gameții Fecundarea are loc cu participarea gameților. Gameții sunt celule speciale care prezintă asemănări, dar mai

ales deosebiri față de restul celulelor (celulele somatice).

Comparație între celule somatice și celule gametice:

Asemănări - prezintă aceaași structură generală;

Deosebiri

o prezintă un material genetic înjumătățit față de celulele somatice:

celulele gametice sunt haploide (23 cromozomi - 22X/22Y);

celulele somatice sunt diploide (44XY/44XX);

o gameții sunt celule complementare adică își îndeplinesc scopul numai prin fecundare, în lipsa

acesteia degenerează.

Page 10: Embriologie-Note de Curs

10

Diferențe între gameți (ovul și spermatozoid): Spermatozoidul este mobil, prezintă un aparat motor propriu

cu un sistem mai bine adaptat la fecundare.

Originea gameților

Gametogeneza este procesul prin care în urma unor diviziuni de maturație se formează gameții cu setul

haploid de cromozomi: XY - spermatogeneza (spermiogeneza) și XX - ovogeneza.

Figura 1

Gameții au o origine mezodermală din structurile gonadei primitive. Teoria modernă susține că originea

genetică a celulelor germinale primordială este endodermală adică din peretele sacului vitelin, din apropierea

alantoidei spre jumătatea inferioară a corpului.

Celulele primordiale germinale apar în săptămâna a III-a de la fecundație. Din săptămâna a IV-a și începutul

săptămânii a V-a încep să se deplaseze spre locul gonadei primitive (în dreptul vertebrei L3) medial de

mezonefros. Din acest moment au fost descrise două teorii:

Teoria clasică: celulele germinale primordiale ar avea efect inductor asupra structurii gonadale

primitive.

Teoria modernă: celulel germinale primitive au origine endodermală proprie, gonada primitivă

continuându-și diviziunea de maturație.

Diviziunile de maturație premergătoare formării gameților.

Gameții au set haploid 22X/22Y de cromozomi. Din acest număr de cromozomi în urma a două diviziuni

aparținând meiozei (meioza este diviziune celulară indirectă în urma căreia se formează gameții):

1. diviziunea primară (reducțională) - nr. de cromozomi se înjumătățește;

2. diviziunea secundară (ecuațională) - nr. de cromozomi rămâne același.

Meioza este asemănătoare mitozei. Prezintă următoarele faze:

Page 11: Embriologie-Note de Curs

11

profaza;

metafaza;

telofaza;

anafaza;

Diferența intervine la profaza diviziunii primare care este mai lungă cu debut și evoluție diferite. Profaza

diviziunii primare are următoarele subfaze:

leptoten;

zigoten;

pachiten;

diploten;

diachinesis.

Figura 2

44XY

44XY

22X

22Y

22X

22Y

22Y

22X

spermatogonie spermatocit I spermatocit II

spermatide Mitoză

Meioză

Div. reducțională

Div. ecuațională

44XX

44XX

22X

22X

22X

22Y

22Y

22X

ovogonie ovocit I ovocit polar

Mitoză

Meioză

Div. reducțională

Div. ecuațională

ovocit II

ovocit polar II

Ovul

Page 12: Embriologie-Note de Curs

12

Gametogeneza Gametogeneza evoluează în mod diferit

- la gameții masculini debutează la pubertate și este continuă până la moarte;

- la gameții feminini începe din luna a III-a de dezvoltare intrauterină și evoluează până la naștere când

profaza diviziunii primare este blocată (profaza suspendată) ce durează diferit pentru fiecare ovul ajuns la

maturitate între pubertate și menopauză. Cu cât profaza suspendată este mai lungă (spre menopauză) cu atât

crește riscul malformațiilor genetice.

Gametogeneza masculină

Are o finalitate (2 faze):

- spermatogeneza în care se produc spermatidele 22X/22Y;

- spermiogeneza în care se produce spermiile (spermatozoizii) care prezintă un aparat motor propriu.

Spermatogeneza Spermatogeneza are loc la nivelul testicululi, mai exact la nivelul cordoanelor genitale (cordoane testiculare).

Cordoanele testiculare până la 8-10 ani sunt fără lumen, după care începe tunelizarea lor astfel încât la

pubertate ele se vor transforma în tubi seminiferi. Spermatogenza începe la pubertate la nivelul tubilor

seminiferi contorți.

Tubul seminifer contort este forma dintr-un epiteliu germinativ așezat pe o membrană bazală ce prezintă două

tipuri de celule

celule germinale (endodermul)

celule de susținere (sacuole mezrodemale). Aceste celule pe lângă rolul de susținere mai au rol de

transport al hormonilor androgeni (testosteron).

celulele intersitițiale Leydig

o origine embriologică

clasic: mezodermală;

modern: origine extomezenchimala

o formează glanda diastemică cu rol in secreția de testosteron.

Figura 3

Page 13: Embriologie-Note de Curs

13

Spermiogeneza Spermiogeneza = procesul prin care spermatidele devin spermii cu aparat motor propriu. Spermatoidul la

nivelul tubului contort cu capul cufundat într-o masă prismatică formată din epiteliul germinativ și cu coada

spre lumen.

Se caracterizează prin:

1. nucleul lui capătă structură omogenă prin canalul cromatinic și se orientează spre o anumită parte a

citoplasmei;

2. citoplasma se alungește;

3. aparatul Golgi se așează pe unul dintre polii nucleului devenit mai apoi polul anterior și se va

transforma în acrozom.

4. unul dintre centrioli se așează la polul opus acrozomului și se numește centriol proximal, celălalt se va

numi centriol distal și va emite un filament.

5. centriolul distal se divide aparte și rămâne legat de filament transformându-se în buton terminal, iar

cealalată parte devine inelară (inel terminal) și glisează de-a lungul filamentului.

6. între buton și inelul terminal și în jurul filamentului, mitocondriile se așează spiralat pe vagina

mitocondrială.

Figura 4

Epiteliul germinativ este lipsit de vase proprii fiind limitat de o barieră hematotesticulară care asigură pe de-

o parte transportul selectiv de substanțe nutritive și protecția imunologică.

Spermatozoidul În structura spermatozoidului se disting cap, gât și coadă.

Are o lungime de 50-80µ și o grosime de 3µ.

Coada este partea cea mai lungă și are trei părți: ntermediară, principală și terminală.

Viteza este de 2 mm/min (în tractul genital feminin), deci durata totală de traversare este de 45

minute.

este viabil în tractul feminin circa 5-7 zile

puterea sa fecundantă este de 24h.

Spermatogeneza și spermiogeneza au dorată de 64±5 zile

Page 14: Embriologie-Note de Curs

14

Gametogeneza feminină

Ovogeneză Celula primordial germinală cu origine endodermală începe să populeze gonada primitivă (viitorul

ovar) din săptămâna 4-5. Aceste celule germinale se vor numi ovogonii.

Ovogeneza propriu-zisă începe la sfârşitul lunii a 3-a de dezvoltare intrauterină. Între lunile 3-5

intrauterine ovogoniile se divid mitotic la sfârşitul lunii a 5-a: numărul ovogoniilor şi ovocitelor este aproximativ

6 milioane (o parte dintre ovocitele primare între profaza diviziunii reducţionale).

Până la naştere prin procese de degenrare celulară pe care le suferă mai ales ovogoniile dar şi

ovocitele primare numărul acestora se reduce la 700.000 – 2.000.000 (CGP – celule germinale primordiale)

Din acest moment până la pubertate ovocitele primare intră în aşa numită faza de aşteptare (profaza

suspendare). La naştere ovocitele I

Rămân în subfaza de diplotenul profazei primare;

Depăşesc aceasta rămânând între profaza şi metafaza = dictioten.

Profaza suspendată cu durate variabile diferite între până la 40-45 de ani, cu cât această durată este

mai lungă cu cât creşte riscul malformaţiilor cromozomiale legea avorturilor (femeile de peste 40 de ani

puteau avorta).

Ciclul ovarian = totalitatea transformărilor de la nivelul ovarului respectiv (care se suprapun)

La nivelul foliculilor ovarieni (ciclul folicular);

La nivelul celulelor germinale (ciclul ovogenetic).

Ciclul folicular La naştere ovocite primare sunt înconjurate de cel epiteliale turtite împreună cu care formează

foliculul primordial. Numărul foliculilor primordiali şi ovocitul I la pubertate ajunge la aproximative 40.000.

Dintre acestea ajung să se matureze (până la ovul) doar 400.

Figura 5

Celulele epiteliale din jurul ovocitul I devine cubic folicul primar, iar celulele epiteliale se vor numi

celule foliculare. Iniţial celulele foliculare vin în contact direct cu membrana ovocitului I, ulterior celulele

Page 15: Embriologie-Note de Curs

15

foliculare secretă pe faţa lor internă glucopolizaharide care formează acelulară = zona pelucidă. Între aceasta şi

membrana ovocitul I se delimitează spaţiul perivitelin în care vor fi expulzaţi globulii primare.

Sub influenţe hormonale mai ales FSH, celule foliculare se divid formând cu jurul ovocitului mai multe

straturi celulare = folicul în creştere/evolutiv. Stratul profund de celulele foliculare trimite prelungiri

digitiforme care transversează membrana pelucida ajungând în contact cu membrana ovocitului. Aceste

contacte au rol de transport nutritiv şi hormonal pentru ovocit. Între celule foliculare apar spatial de clivaj care

confluează formând cavitatea / antriumul folicular. Foliculul se va numi din acest moment pe cale de

maturaţie sau veziculos.

Figura 6 Folicul de cale de maturaţie

Celulele foliculare se vor aşeza pe trei niveluri :

Coroana radiată în jurul ovocitului;

Stratul granulos la periferie;

Cumulos ooforus/prologerus la zona de contact.

Foliculul vezicular ajunge la 6-12 mm: el ajunge folicul matur de Graaf cu dimensiune maximă de 15

mm. În toate fazele de după de după folicul primar, foliculii sunt înconjuraţi la suprafaţa de o membrana

conjunctivă, capsula folicului Koelicker-Slavynski.

Tunicile foliculilor ovariani din jurul capsule conjuctive

Tunica internă – prin capilarele sangvine înconjurate de celule endocrine care produc

estrogen.

Tunica externă conjunctiva – cu plexuri sangvine din care pleacă capilarele tunicii interne.

Ciclul ovogenetic Se petrece concomitent cu cel folicular. Ovocitul I aflat în faza de aşteptare devine ovocitul II care

păstrează volumul şi configuraţia în cea mai mare parte. Ovocitul I din interiorul unui folicul pe cale de

maturaţie intră în a doua diviziune de maturaţie ecuaţională, iar când ajunge cu metafaza acesteia ovulaţia.

Ovulaţia şi evoluţia foliculară ovarian restant (corpul galben).

Page 16: Embriologie-Note de Curs

16

Ovulaţia Ovulaţia = procesul prin care este eliminat pe suprafaţa ovarului ovocitului II aflat în metafaza divizunii

ecuaţionale, proces periodic lunar în a 14-a zi a ciclului menstrual. La om este un proces spontan independent

de activitatea sexuală. Este sub influenţa mai multor factori

Factori nervoşi = cortexul cerebral şi sistemul limbic;

Factori endocrini = sistemul hipotalomo-hipozfizar;

Factori ovarieni = ciclul folicular + ovogenetic + secreţia hormonală.

În apropierea momentului ovulaţiei apare pe suprafaţa ovarului apare o bombare numită stigmă

palidă înconjurată de o zonă hiperemică: stigma posibil datorită creşterii presiunii lichidului folicular se rupe şi

ovocitul II înconjurat de corona radiata este eliminat pe suprafaţa ovarului.

În mod normal, ovocitul II este captat de trompă prin absorbţie tubară şi ajunge în treimea laterală a

trompei, în porţiunea ampulară şi ajunge cu ajutorul mişcărilor peristaltice ale trompei şi mişcările cililor

epiteliului tubar.

Ajuns la acest nivel ovocitul II trebuie fecundat în 12 ore. Dacă fecundaţia nu are loc, ovocitul II este

eliminat spre cavitatea uterină şi eliminat odată cu menstruaţie. Dacă fecundaţia are loc ovocitul II îşi parcurge

rapid fazele diviziuni secundare devenidn pentru scurtă perioadă ovul.

După ovulaţie, foliculul ovarian restant suferă două tipuri

1. Modificări imediate şi constante.

2. Modificări la distanţă în funcţie de fecundaţie.

Modificări imediate: celule foliculare devin policotrice si nu încarcă un pigment galben = celule

leuteotrofe. Folicul se încreţeşte şi este inconjurart de vasele din jurul rezultatului se numeşte corp/folicul

galben care 8-9 zile după ovulaţie creşte şi secretă progesteron.

Modificări la distanţă:

Dacă fecundaţia nu are loc corpul galben după 8-9 zile degenerează se fibrozează devenind

corp alb (corp albicens).

Dacă fecundaţia are loc corpul galben creşte se hipertrofiază ajugând în luna 3-4 de sarcină la

dimensiunea de 1/3 – ½ din volumul ovarului, se va numi corp galben de sarcină care secretă

progesteron (forma preluată de placentă).

Page 17: Embriologie-Note de Curs

17

Mucoasa uterină

Figura 7

Mucoasa uterină este formată dintr-un epiteliu cubic unistratificat și un casion așezat pe membrana bazală.

Aceasta adusă direct la miometru (peretele uternin este lipsit de mucoasă).

Endometrul are 2 straturi:

1. Stratul bazal (profund) - fundurile glandelor uterine pe seama cărora se regenerează mucoasa.

2. Stratul spongios - părțile dilatate ale glandelor.

3. Stratul compact - suprafața mucoasei uterine, cu orificiile de deschidere ale glandelor.

Mucoasa este vascularizată de două tipuri de arteriole cu origini în plexul vascular miometrial.

1. arteriole scurte - ce ajung doar la nivelul stratului bazal.

2. arteriole lungi (helicine) - ce ajung și la straturile spongios și compact.

Straturile spongios și compact și arterioelle helicine sunt formațiuni hormonodependente, în sensul că

datorită scăderii concentrației de FSH, LH, estrogeni și mai ales progesteron arteriolele helicine fac

vasoconstricție, apărând ischemia straturilor spongios și compact care necrozează și sunt eliberate la

menstruație.

Page 18: Embriologie-Note de Curs

18

Figura 8

Ciclul menstrual

Menstruația este o hemorogia fiziologică periodică prin care este eliminată o parte a mucoasei uterine și o

cantitate variablă de sânge, sânge care nu se coagulează.

Ciclul se desfășoară în aproximativ 28 de zile (cu unele variații: 25-31 de zile). Are următoarele faze:

Faza menstruală (1-5). În această fază straturile spongios și compact datorită vasoconstricției, arterle

helicine datorită scăderii de hormoni (progesteron, PG) dintr-o fază premenstruală sunt eliminate. Acest lucru

se face secvențial/sectorial adică nu se elimină toată mucoasa dintr-odată. La sfârșitul fazei începe și procesul

de regenerare pe seama fundurilor glandelor uterine.

Faza proliferativă (5-14), sub influență estrogenică. În această fază sunt refăcute straturile mucoasei uterine

ajungând la grosimea de 3 mm.

Faza secretorie (14-26), sub influență estrogenică. În această fază are loc hipertrofierea glandelor uterine și

creșterea secrețiilor acestora, inclusiv glicogen. Spre sfârșitul acestei faze începe scăderea procentului de

hormoni spre faza premenstruală.

Page 19: Embriologie-Note de Curs

19

Dacă fecundația are loc ciclul menstrual este întrerupt și datorită creșterii de progesteron asigurată de

sarcină, mucoasa se hiêrtrofiază și se pregătește pentru nidație (implantarea oului). După naștere ciclul

menstrual se reia la 8-10 săptămâni cu condiția ca femeia să nu alăpteze.

Fazele dezvoltării embrionare

Însămânțarea Însămânțarea (definiție) este procesul prin care spermia ajunge în contact cu ovocitul II, actul în sine

numindu-se copulație.

Caracteristicile spermatozoizilor

Numărul spermiilor la o ejaculare este de în mediu fiziologic de 300-500 milioane (100 milioane/ml).

Scăderea acestui număr sub 20 milioane/ml este simptom de sterilitate masculină. Din aces număr imens de

spermii ajung în jurul ovocitului mai mulți, dar numai unul realizează fecundația.

Page 20: Embriologie-Note de Curs

20

viabilitate: 4-7 zile în tractul genital feminin.

putere fecundantă: 24 h (în comparație cu ovulul 12 h).

viteza de deplasare (maximă) în interiorul tractului genital intern: 2 mm/min. Fecundația are loc în 5-

45 min.

Din 1970 a fost introdusă noțiunea de capacitație care este complexul proces prin care spermia suferă

modificări structural-fiziologice metabolice în urma travesării tractului genital intern feminin astfel încât la

sfârșitul procesului el să capete putere fecundantă.

1. Modificări structurale: la nivelul membranei citoplasmatice și la nivelul acromozomului (numită

acrozomială)

2. Modificări fiziologice: creșterea vitezei de deplasare (de pătrundere).

3. Modificări metabolice: creșterea consmului de energie.

Figura 9

Spermatozoizii sunt dispuși la nivelul cavității vaginale. pH-ul vaginal este acid, distrugând o parte din

spermii. Spermiile traversează apoi canalul cervical. La cest nivel sunt reținuți spermiile aparținând altor specii

și imobili.

în cavitatea uterină ei sunt supuși acțiunii aglutiongene a secreției uterine;

spermiile restante ajung în lumenul trompei uterine, respectiv în apropierea ovocitului II, înconjurat de

coroana radială.

acest nivel (1/3 laterală a trompei) spermiile mai pot fi distruse datorită acțiunii lichidului folicular (r.

Lillie).

ultimii spermatozoizi înconjoară ovocitul II cu coroană radiantă, actul următor fiind fecundația.

Fecundația Fecundația este procesul prin care spermia pătrunde în citoplasma ovocitului II pe care îl activează. Acest

lucru este posibil în urma traversării stratului care în conjoară ovocitul II.

Page 21: Embriologie-Note de Curs

21

coroana radială;

membrana pellucida;

membrana citoplasmatică a ovocitului II.

Scopurile fecundației:

refacerea garniturii diploide de cromozomi;

stabilirea sexului genetic;

transmiterea caracterelor genetice la descendenți.

Scopul inițial al însămânțării este activarea ovocitului II aflat în metafaza diviziunii ecuaționale.

Etapele fecundației

Fecundația este realizată de spermatozoizii capacitați pot realiza fecundația.

Traversarea coroanei radiale. Are loc în r. acrozomiale. R. acrozomială constă în ruperea membranei

citoplasmatice a spermiei și spargererea acrozomiului cu eliminarea trei enzime:

hialonidaza

acrozina

zeocolizina Coroana radială este traversată prin acțiunea hialonidazei.

Traversarea zenei pellucida se realizează sub influența acrozinei și zenolisinei. În urma acestui proces

spermia determină din partea ovocitului II o reacție numită reacție zoonală. Această reacție determină apariția

la nivelul citoplasmei ovocitului II a unor granule ce s-au dovedit a fi factori (anit-acrozină și anti-zonalizină).

Această reacție asigură monospermia fiziologică.

Traversarea membranei citoplasmatice a ovocitului II este un mecanism incomplet cunoscut. Specia rămâne

fixată cu capul în această membrană citoplasmatică.

Figura 10

Anomalii ale fecundației

Poliploidia, când doi spermatozoizi pătrund în citoplasma ovocitului II, garnitura este de 69 de

cromozomi, iar produsul de concepție este neviabil, fiind eliminat prin avort spontan timpuriu.

Page 22: Embriologie-Note de Curs

22

Poligenia - nu este eliberat cel de-al doilea globul polar. Materialul genetic este reprezentat de 69 de

cromozomi, iar produsul de concepție neviabil este eliminat prin avort spontan.

Primele două săptămâni de dezvoltare intrauterină

Săptămâna I

segmentarea oului - formarea blastiocistului.

nidația/implantarea blastocistului

Figura 11

Segmentarea 1 începe fără pauză după încheierea fecundației;

celula-ou se segmentează în celule fiice - blastomere.

primele blastomere apar la 36h după fecundație.

concomitent cu această segmentație zigotul migrează către cavitatea uterină.

În ziua 4 (8-12 blastomere) zigotul se găsește la nivelul ostiului uterin al trompei. Deplasarea prin trompă se

efectuează prin mișcăru peristaltice și prin epiteliul ciliat.

Caracteristici segmentarea este totală, volumul protoplasmei celulei este egal cu suma volumelor celulelor fiice.

segmentarea este aproape egală/subegală: treptat, unele celule fiice ajung mai mari (macromere), altele mai mici (micromere). Acest lucru este vizibil dincolo de stadiul de 56 de blastomere (stadiul de morulă) datorită aspectului de mură.

Page 23: Embriologie-Note de Curs

23

Figura 12

Din acest moment se observă că cele două tipuri de blastomere se așează diferit:

micromeole - se așează periferic unde formează trofoblastul.

maacrmeole - se așează central unde formează butonul embrionar.

Până în ziua 5, la periferia tofoblastului se păstrează încă membrana pellucida. În ziua 5, între celulele

butonului embrionar apar spații de clivaj care confluează formând o cavitate numită blastocel (stadiul

blastocist). Blastocistul are doi poli:

polul embrionar

polul abembrionar. Din ziua 5 dispare pellucida și sub această formă se încheie prima săptămână.

Figura 13

Nidația Nidația (implantarea oului) este procesul prin care blastocitul aderă la mucoasa uterină. La om nidația este

de tip interstițial (în grosimea mucoasei). La alte mamifere poate fi centrală (pe suprafața mucoasei) sau

excentrică.

Nidația are loc la nivelul peretului uterin (posterior) și fundului uterin. Patologic nidația poate avea loc și în

alte locuri în următoarele cazuri:

sarcina tubară (în trompă);

Page 24: Embriologie-Note de Curs

24

sarcina abdominală

Figura 14

Membrana deciduă Blastocitul pătrunde în grosimea mucoasei, deasupra locului de pătrundere, mucoasa reepitelizându-se.

Uneori, la nivelul locului nidație se poate produce o mica hemoragie (prima/a doua lună) care poate fi

confundată cu o altă menstruație (semnul Hartman). Mucoasa uterină, față de procesul de nidație,

reacționează prin decidualizarea (mucoasa uterină se va chema deciduă).

Figura 15

Tipologia membranei deciduă

1. Decidua bazala: mucoasa de la locul nidației, unde se vor petrece cele mai importante modificări, iar

în urma procesului de placentație se formeaza placenta.

2. Decidua capilară: mucoasa care acoperă blastocistul în urma nidației.

3. Decidua vera: restul mucoasei uterine.

Nidația are loc prin acțiune proteolitică manifestată de trofloblast. Blastocitul pătrunde în grosimea

mucoasei prin polul lui embrionar. Trofloblastul din dreptul acestui va suferi cele mai importante modificări.

Produsul de concepție în timpul dezvoltării lui preia două modalități de nutriție

1. histotrofă - pentru stadiile mici (săptămân 1, puțin din săptămâna 2) din interstițiile intercelulare ale

mucoasei.

2. nehotrofă - în urma procesului de placentație.

Page 25: Embriologie-Note de Curs

25

Săptămâna a II-a (zilele 8 - 14)

Modificările sunt simultane la nivelul butonului embrionar (se formează discul embrionar bilaminar) și

trofoblastocistului (începe procesul de placentație).

Modificări la nivelul butonului embrionar Celulele acestui, începând cu ziua 8 se diferențiază în tipuri:

celule înalte, cilindrice din care derivă ectoblastul.

celule mai mici, poliedrice din care derivă endoblastul.

Privit în suprafață (ectoblastul ?), ia formă discoidală, stadiul numindu-se disc embrionar bilaminar.

Ectoblastul va fi considerat fața dorsală a discului.

Figura 16

În zilele 8-9 ectoblastul vine în contact direct cu citotropoblastul (derivat al trofloblastului). Din ziua 9 apar

spații de draft care se unesc detașându-se ectoblastul de citotrofloblast. Se formează astfel o cavitate viitoarea

cavitate amniotică. Pe tavanul acesteia se diferențiază celulele amnioblaste cu origine discutabila:

fie din citotrofoblast;

fie prin proliferarea periferică a ectoblastului.

Page 26: Embriologie-Note de Curs

26

Figura 17

Figura 18

Trecerea de la ectoblast la amnioblast se face la nivelul formațiunilor amnioblastice (locul viitorului inel

ombilical).

În ziua 9, la polul opus al cavității amniotice, pe fața internă a trofoblastelor se diferențiază o membrana

celulară, membrana exocelorică cu origine de asemenea discutabilă:

- din citotrofoblast;

- prin proliferarea periferică a endoblastelor

Se delimitează astfel o a doua cavitate în locul discului embriona - vezicula vitelină primitivă.

Între zilele 9-12 vezicula vitelină primitivă devine veziculă vitelină definitivă.

În ziua 14 celulele endoblastice dinspre viitoarea (?) cefalică se îngroașă și aderă mai strâns la celulele

ectoblastice. Apare astfel placa procordală (prima schiță (?) de polarizare a discului).

Săptămâna se termină sub formă de disc bilaminar.

Page 27: Embriologie-Note de Curs

27

Modificări la nivelul trofoblastului (săptămâna a doua) În ziua 8 se diferențiază în 2 structuri:

citotrofoblastul format dintr-un singur rând celular, celule diferențiate, uninucleare cu diverse

mitoze.

scințiotrofoblastul înconjoară citotrofoblastul fiind format din mai multe straturi celulare, celule

slab individualizate, polinucleare, fără mitoze (deciuă din citotrofoblast).

Între zilele 9-13, între citotrofoblast și discul embrionar înconjurat de cele două cavități spre o nouă

structură (tot din citotrofoblast) rezultă mezenchimul extraembrionar.

Spre sfârșitul acestei perioade, mezenchimul se clivează o parte rămânând pe disc cu cele 2 vezicule

(mezenchim intra-splanopleural), restul rămânând pe fața internă a citotrofoblastului (mezenchim extra-

somatopleural). Între aceste două rămâne ca punte pediculul de fixație (locul viitorului cordon de fixație).

Figura 19

Figura 20

Placentația În săptămâna a doua începe procesul de placentație (ziua 9) care parcurge următoarele etape:

mezenchim extraembrionar

barieră placentară (Sângele mamei nu se amestecă cu sângele produsului de concepție)

Page 28: Embriologie-Note de Curs

28

1. Stadiul lacunar. La nivelul scințiotrofoblastului apar vacuole care confluează formând lacune. Ulterior,

scințiotrofoblastul se așează în jurul citotrofoblastului sub forma unor trabercule.

2. Stadiul trabecular.

Spre sfârșitul săptămânii a doua, citotrofoblastul pătrunde în axul trabeculelor scințiotrofoblastului formând

vilozitatea trofoblastică primară. Concomitent cu aceste procese, la nivelul mucoasei uterine au loc procese de

congestie și apoi vasodilatație cu apariția capilarelor sinusoidale (legături între arteriolele helicine și venule (?)

)

Figura 21

Spre sfârșitul săptămânii a doua, capilarele sinusoidale sunt erodate de scințiotrofoblast astfel încât sângele

matern adus de ele ajunge în lacune.

Săptămâna a III-a

Page 29: Embriologie-Note de Curs

29

Figura 22

Evoluția trofoblastului

La sfârșitul săptămânii II apar vilozitățile trofoblastice primare. În ziua 16 în axul vilozităților pătrunde și

mezenchimul splanopleural formându-se vilozitatea corială secundară. Coronul este format din:

mezenchimul somatopleural

citotrofoblast

scințiotrofoblast

Spre sfârșitul săptămânii III în axul vilozitar, la nivelul mezenchimului somatopleural apar primele vase de

sânge care treptat se pun în legătură cu vasele din grosimea pediculului de fixație, iar în săptămâna a 4-a cu

vasele corpului embrionar. Vilozitățile ce prezintă capilare în axe se numesc vilozități coriale terțiare.

Toate aceste modificări au loc de jur împrejurul discului cu cele două vezicule, dar mai ales în dreptul

pedicului de fixație (locul viitorului cordon ombilical și locul de formare a placentei). Corionul este împărțit în

două tipuri:

corion vilos (în dreptul pediculului);

corion neted (în rest).

Page 30: Embriologie-Note de Curs

30

Figura 23

Evoluția discului embrionului

Modificările suferite de disc aparțin gastrulației. Aceasta constă din

discul devine trilaminar;

apariția notocordului;

celulele produsului de concepție vor avea talie de tip adult.

Zilele 7-14. Placa precordală (prima schiță de polarizare a discului). La începutul săptămânii a doua

discul își modifică forma de la ovoidal devine piriform, cu o extremitate mai voluminoasă ce va

deveni viitoare extremitate cefalică.

Zilele 15-16. Pe fața dorsală discului la nivelul ectoblastului spre jumătatea inferioară a discului se observă

apariția unei depresiuni lineare, linia primitivă. Extremitatea superioară a acesteia este marcată de un nodul,

nodulul primitiv ce precede central foseta primitivă.

La nivelul liniei primare se observă intense procese de multiplicare și diferențiere. În urma acestor procese

apar celulele mai sferice ce vor pătrunde între ecto- și endoblast creându-se astfel cea de-a treia foiță

embrionară, mezoblastul (mezodermul embrionar).

Figura 24

Discul embrionar devine trilaminar. Mezoblastul migrează între ecto- și endoblast în toate direcțiile

respectând două zone:

Page 31: Embriologie-Note de Curs

31

zona precordală;

o zonă dinspre partea inferioară a discului, numită membrana cloacală.

Apariția notocordului

Zilele 7-17. La nivelul fosetei primitive apare o imigrare celulară care avansează în grosimea mezoblastului

până în apropierea plăcii primordiale formând procesul notocordal. Are un lumen (calibru) numit canalul

procesului notocondral.

Zilele 7-18. Procesul notocondral se apropie și se lipește de endoblastul subadiacent formând procesul

notocondral endoblastic. Podeaua acestuia se resoarbe în sens cranio-caudal apărând astfel o comunicare

temporal în CA și W numită canal neuroentric (entric = intestin).

Figura 25

Tavanul procesului notocondral rămâne temporar legat de endoblast. Ulterior el se detașează și se

repoziționează în grosimea mezoblastului formând notocordul (coarda dorsală) fără lumen. Canalul neuroentric

se închide. Notocordul are un important rol inductor asupra ectoblastului de deasupra și în procesul de

neuro(?). Din el rămân ca și resturi doar nucleii palpari ai discului intervertebral.

Page 32: Embriologie-Note de Curs

32

Figura 26

Vezicula vitelină trimite o prelungire în grosimea pediculului de fixație numită alantoidă.

Săptămânile IV-VIII

Derivatele foițelor embrionare

În săptămâna 4 au loc modificări la nivelul celor 3 foițe embrionare, în sensul modificărilor de formă a

discului care se curbează transversal și în lungime până în săptămâna 8 când embrionul începe să capete

înfățisarea general umană. Tot în săptămâna 4 apar primele modificări către organogeneză.

Evoluția ectoblastului

Săptămâna 4. Pe fața dorsală a discului embrionar (jumătatea superioară laterală) sub influența inductoare a

notocordului, ectoblastul se îngroașă și se diferențiază în placa neurală. Aceasta se adâncește în sens cranio-

cadal luând forma șanțului neural. Trecerea de la placa neurală la ectoblastul din exterior se face la nivelul

unor joncțiuni neuroectodermale.

Figura 27

Șanțul neural

Șanțul neural începe să se închidă transformându-se treptat în canal neural/tub neural. Concomitent

joncțiunea neuroenterică se detașează de ectoblast și se așează lateral de tubul neural formând crestele

neurale. Tubul rămâne deschis la cele două capete prin niște comunicări numite neuropori (anterior și

posterior). Prin acești neuropori tubul comunică cu CA. Neuroporul anterior (NPA) se închide în ziua 25, iar

Page 33: Embriologie-Note de Curs

33

neuroporul posterior (NPP) se închide în ziua 27. Tubul neural se declanșează complet de ectoblast și își ocupă

poziția definitivă.

Figura 28

Veziculele cefalice

Tubul neural evoluează diferențiat în sensul că extremitatea lui superior crește mai mult, la acest nivel

apărând veziculele cefalice.

Figura 29. Prozencefal (1), mezencefal (2) și rombocefal (3). Restul tubului neural formează cordonul medular (nu are lumen).

Cele trei vezicule encefalice se transformă în

prozencefal care se împarte la rândul său în

o telencefal (ce se va transforma în emisfere cerebrale);

o diencefal.

mezencefal (rămâne așa)

rombencefal

o metencefal din care provin puntea și cerebelul;

o mielencefalul din care provine bulbul rahidian.

Evoluții și derivate ale structurilor embrionare din faza prefetală

Derivatele ectoblastului

epiderma + glandele anexe;

fanere (unghii și foliculii piloși);

epitelii terminale de înveliș (mucoasa nazală, sinusuri paranazale, mucoasa bucală);

Page 34: Embriologie-Note de Curs

34

epitelii terminale ale uretrei și canalului anal;

sistemul nervos (tot) central și periferic;

meningele;

epitelii senzoriale (la analizatori).

Derivatele ectomezenchimului

Celulele neurale dau o serie de derivate care de multe ori erau considerate de origine mezodermală din care

motiv a fost introdusă noțiunea de ectomezenchim.

Derivatele sale sunt

ganglionii nervoși paravertebrali;

unele derivate ale analizatorilor;

plexurile vegetative interaneurale/previscerale;

sistemul APUD (endocrin);

medulosuprarenalele;

alte țesuturi endocrine.

Derivatele endodermului

mucoasele TD cu glandele lor;

mucoasele respiratorii;

hepatocitele;

celulele exocrine pancreatice;

vezica urinară, parțial uretra.

Intestinul primitiv În urma curbării transversale a discului endordermul formează șanțul intestinal care ulterior se închide

formând tubul intestinal (intestin primitiv). Acesta este închis la extremități:

superior: membrana orofaringiană (fostă placă precordală) se resoarbe în săptămâna a III-a.

inferior: membrana cloacală (în luna a III-a se resoarbe). Intestinul primitiv se împarte în

proenteron din care provin

o esofagul;

o stomacul;

o 1/2 superioară a duodenului.

mezenteron din care provin

o 1/2 inferioară a duodenului;

o jejunul;

o ileonul;

o cecul;

Page 35: Embriologie-Note de Curs

35

o apendicele;

o colonul ascendent

o mare parte din colonul transvers.

metenteron:

o colonul descendent;

o sigmoid;

o ampula rectală.

Mezodermul. Evoluție și dezvoltare

Figura 30

Figura 31

Page 36: Embriologie-Note de Curs

36

Figura 32

Figura 33

Fazele dezvoltării mezodermului Mezodermul (apărut în săptămâna a III-a) cunoaște două faze de dezvoltare: (1) faza presomitică (se

suprapune cu săptămâna a III-a) și (2) faza somitică.

Faza presomitică se caracterizează prin organizarea mezodermului intraembrionar care se clivează

longitudinal în jurul discului în 3 părți:

mezodermul paraxial (lateral de tubul neural);

mezodermul intermediar;

mezodermul lateral care se împarte la rândul său în 2 foițe

o mezodermul lateral somatopleural - însoțește endodermul;

o mezodermul lateral splanoneural - însoțește endoblastul;

Între cele două lame se delimitează celomul intramembranar.

Page 37: Embriologie-Note de Curs

37

Figura 34

Faza somitică. În această fază membrana intraembrionară evoluează astfel:

mezodermul paraxial se segmentează metameric în sens cranio-caudal formând somite. Această

fragmentare stă la baza metameriei cordatelor.

cele 42-44 de somite sunt împărțite pe regiuni astfel:

o 4 somite occipitale din care provin musculatura extrinsecă a globului ocular și mușchii limbii.

o 8 somite cervicale;

o 12 somite toracale;

o 5 somite lombare;

o 5 somite sacrale;

o 8-10 somite coccigiene rudimentare.

O somită se împarte în două:

1. partea anteromedială - sclerotom;

2. partea laterală - dermatomiotom.

Sclerotomul are potențial de a forma fibroblaști, condroblaști care ulterior se vor osifica formând în jurul

tubului neuronal vertebre.

Dermatomiotomul participă la formarea dermului, hipodermului, musculatura dorsolaterală a trunchiului.

Musculatura derivată din miotoame își trage nerv propriu din tubul neural prin înmugurire (mușchiul își trage

nervul).

Page 38: Embriologie-Note de Curs

38

Figura 35

Mezodermul intermediar Mezodermul intermediar se fragmentează în regiunile cervicală și toracală superioară unde formează

nefrotoane. În rest rămâne sub formă de cordon nefrogen. Toate acestea sunt la originea unei părți

importante ale aparatelor renal și genital, evoluția lor având loc în 3 etape:

pronefros;

mezonefros;

metanefroms.

Mezodermul lateral Somatopleura este la originea dermului, hipodermului și musculaturii antero-laterale a trunchiului și

membrelor. Din splanopleură derivă submucoasa musculară și adventicea tubului digestiv.

ML se găsește la originea seroaselor și canalelor seroase ale trunchiului, respectiv:

somatopleura este la originea seroaselor parietale;

splahnopleura este la originea seroaselor viscerale.

Între cele două tipuri de seroase din fostul celom intraembrionar vor deriva cavitățile seoase ale (pericard,

pleurale...)

Mezodermul intraembrionar are proprietăți angioformatoare - la originea sistemului cardiovascular și

țesuturilor care generează sângele. Anterior de placa procordală există o pătură de mezoderm intraembrionar

care nu se fragmentează numită mezoderm nesegmentat cefalic. În urma curbării cranio-caudale a discului

rezultă mezodermul nesegmentat cefalic. Din partea cranială ajunge în partea ventrală (anterior de

proenteron) unde formează mezodermul cardiogen.

Page 39: Embriologie-Note de Curs

39

Dezvoltarea membrelor (din săptămâna a IV-a)

Pe laturile corpului embrionar la nivelul ectodermului apar niște creste ectodermale numite crestele

membrelor. Din acestea la nivelul C5-T1 și L1-S3 se diferențiază mugurii membrelor. Este asemănătoare cu un

avans de (?) în favoarea membrului superior. La nivelul mugurilor apar următoarele șanțuri:

șanțul umărului;

șantul gleznei;

șanțul cotului;

șanțul genunchiului.

Figura 36

În săptămâna a VII-a, la nivelul mugurilor apar proeminențe digitale unite prin membrane interdigitale care

se resorb în săptămâna a VIII-a. Tot în săptămâna a VIII-a, membrele se apropie în unghi ascuțit de trunchiul

embrionar. Suferă un proces de rotație diferit:

membrele superioare - postero-lateral;

membrele inferioare - antero-lateral.

Axul mugurilor membranelor este format din mezodermul lateral somatopleural acoperit de ectoblast. În

acest mod cu excepția epidermului, toate structurile membrelor au origine mesodermală. În luna a II-a apar

centrii de condrificare care în luna a III-a încep să se osifice.

Malformații ale membrelor 1. Amelia - lipsa membrelor; 2. Hipomelia - membre proporțional mai mici; 3. Focamelia - absența segmentului proximal; 4. Hemimelia - absența segmentului intermediar; 5. Sirenomelia - absența membrelor inferioare; 6. Eleuteromelia - membrele inferioare sunt invers; 7. Adadilia - lipsa degetelor; 8. Polidactilia; 9. Sindactilia - degete lipite; 10. Microfalangia - degete mici; 11. Amputația congentială unui membru; 12. Luxația congenitală de șold.

Page 40: Embriologie-Note de Curs

40

Perioada fetală

Generalități

Vârsta gestației

Perioada fetală durează de la luna a II-a de sarcină la naștere (luna a IX-a). Vârsta gestației se calculează astfel: ultima zi a menstruației + 10-14zile + 9 luni (+ 2 zile)

Dezvoltarea caracterelor

În această perioadă apar următoarele caractere:

creșterea în greutate a fătului;

maturarea sistemelor și organelor;

definitivarea înfățișării umane. La începutul acestei perioade fătul are ochii frontalizați, urechile lateralizate, membrele în unghi ascuțit, organele genitale vizibile macroscopic.

Repere de talie și greutate

luna a III-a: 7 cm și 20 g;

luna a V-a: 300g și 25 cm;

luna a VII-a: 1500 g și 35 cm;

luna a IX-a: 2500 g și 45 cm;

la naștere: 50 - 55 cm și 3500 g.

Extremitatea cefalică luna a III-a: capul reprezintă jumătate din lungimea corpului;

luna a V-a: capul reprezintă o treime;

la naștere: o pătrime;

la adult (peste 18 ani): 1/8 din corp.

Page 41: Embriologie-Note de Curs

41

La naștere corpul fetal este acoperit de compuși din cavitatea amniotică ce formează un înveliș, vernix

Cazeza. Firele de păr formează lanubo (partea rămasă după). Fătul este învelit de anexele embrionare. Acestea

părăsesc în mod normal cavitatea uterină împreună cu noul născut cu mici excepții.

Morfologia fetală

Figura 37

Cavitatea amniotică, CA

Dezvoltare apare în săptămâna a II-a pe fața dorsală a discului cuprinsă între ectoblast și amnioblaste (joncțiunea

amnio-blastică).

în urma proceselor de curbare transversală și longitudinală această joncțiune va ajunge pe fața

ventrală a corpului embrionar (inel embrionar).

cavitatea este plină cu lichid amniotic secretat de amnioblaste.

în stadiile de dezvoltare maximă, lichidul amniotic este secretat în cantitate de aproximativ de 500

mL/h, rata de schimb totală fiind de 3h.

Page 42: Embriologie-Note de Curs

42

Funcțiile cavității amniotice

1. Protecție mecanică. Această cavitate preia șocurile suferite de abdomenul intern.

2. Nutriție

a. lichidul amniotic conține celule distruse, resturi proeice, este înghițit după luna a V-a și este

supus digestiei, produșii de excreție fiind eliminați digestiv și urinar;

b. în malformații fetale ale sistemului nervos central SNC (hipofiza) sau ale aparatului digestiv,

lichidu amniotic nu poate fi folosit de făt cantitatea acestui crescând spre termen.

c. volumul de lichid amniotic:

i. la naștere: 200 - 1000 mL;

ii. maxim: 2 - 2,5 L;

iii. peste limită: până la 10L (polihidroamnios).

iv. sub limită (în cazul afecțiunilor SNC: oligohidroamnios).

3. Travaliu. La naștere când în urma contracțiilor uterine cavitatea amniotică se sparge, lichidul amniotic

ușurează coborârea/alunecarea fătului prin canalul pelvian.

Vezicula vitelină, VV

Evoluție tot în săptămâna a II-a pe fața ventrală a discului, delimitată de endoblast și de membrana

exocelamică.

trece prin mai multe faze de la primitivă la definitivă.

în urma curbării transversale și longitudinale a discului vezicula vitelină rămâne în comunicare cu

șanțul și apoi canalul intestinal.

temporar rămâne o comunicare prin canalul vitelin, CV cu intestinul primitiv

asigură pentru o scurtă perioadă nutriția embrionului (oul are puțin vitelus);

în mod normal VV și CV se atrofiază și dispar (mică parte din CV participă la formarea ansei

ombilicale).

Malformații fistulă intestinală - CV rămâne deschis la ombilic, caz în care conținutul intestinal este interiorizat.

Diagnosticul se pune cu hârtie de turnesol (pH bazic).

Diventriculul Merckel reprezintă persistența unui rest al CV sub forma unui diventricul rămas în

comunicare cu ileonul terminal (dă simptome de apendicită și poate degenera malign).

Page 43: Embriologie-Note de Curs

43

Alantoida

Evoluție apare în săptămâna a III-a , ziua 16 ca prelungire a veziculei viteline în grosimea pedincului de

fixație.

în urma curbării longitudinale, alantoida ajunge într-o poziție ventrală față de metenteron cu care

are o dechidere comună, cloaca.

alantoida după sectarea cloacei devine sinus urogenital din care se dezvoltă vezica urinară și

uretra.

extremitatea cranială numită canal alantoid, în mod normal se fibrozează transformându-se într-

un ligament ce leagă la adult vârful vezicii urinare de ombilic, uraca (ligament ombilical medial);

dacă canalul nu se închide apare fistula urinală (uracală), caz în care urina se exteriorizează,

diagnostic cu hârtie de turnesol (pH acid).

Cordonul ombilical

Morfologie este formațiunea care face legătura între făt și placentă;

are două extremități, una fetală cu inserție la nivel ombilical și una placentară cu inserție pe

acesta.

inserția la nivelul placentei se poate face

o central, excentric

o marginal.

Lungimea

o normală: 50-60 cm (cu o grosime de 1-2 cm) care asigură mobilitatea fătului.

o cordon scurt: risc de dezinserție placentară.

o cordon lung (1-2 m): risc dublu

de formare de noduri adevărate care pot strangula cordonul;

de formare de circulare în jurul corpului fetal (de exemplu circulare pin jurul

umărului, toracelui, gâtului).

de noduri false - îngroșări din loc în loc, cordonul fiind acoperit cu amnioblaste.

Structura cordonului ax mezenchimatos: mezenchimul extraembrionar din pediculul de fixație are un aspect gelatinos

(gelatina Warton);

resturi fibroase din CV și vase de sânge care la naștere sunt în număr de trei

o o venă ombilicală care aduce sânge oxigenat de la placentă, traversează ficatul și îl

perfuzează, după care ajunge la tubul cardiac.

o 2 artere ombilicale care transportă sânge neoxigenat de la corpul fetal spre placentă.

Page 44: Embriologie-Note de Curs

44

Figura 38

Vasele ombilicale Prezintă o structură specială o tunică musculară formată din fibre netede și elastice dispuse spiralat ceea ce

favorizează închiderea lor după secționarea cordonului ombilical.

După naștere resturi din cele 3 vase rămân în corp, respectiv

vena ombilicală - fibrozează formând ligamentul rotund al ficatului;

arterele ombilicale - fibrozează formând ligamentele ombilicale.

Placenta

Figura 39

Page 45: Embriologie-Note de Curs

45

Stadiile placentare placentar;

trabecular;

vilozitar

o primar;

o coriolă secundară;

o coriolă terțiară.

Răspunsul mucoasei uterine la placentație Placenta este principala anexă embriofetală ce se formează în urma unui proces complex ce traversează mai

multe etape. Răspunsul mucoasei uterine la procesele de nidație și placenție este decidualizarea. Modificările

cele mai complexe au loc la nivelul deciduei bazale unde se fixează placenta. Vilozitățile corionice terțiare aderă

și mai mult la decidua bazală formând vilozități Crambon. Concomitent o parte din strcturile vilozitare se

modifică:

citotrofoblastul aderă la decidua bazală formând punți de trecere între ele (vilozități) ce constituie

coaja citotrofoblastică.

parte din scințiotrofoblast de pe vârfurile vilozităților rămâne între coaja citotrofoblastică și decidua

bazală, degenerând fibrinoid spre stratul Nitrabusch.

scințiotrofoblastul în rest se unește cu cel al vilozităților vecine, închizând astfel sistemul lacunar.

Figura 40

Vascularizația fetală Sângele matern cu origine în planul vascular miometrial ajunge în lacunele placentare traversând niște structuri

care formează placa bazală:

miometru;

deciduă;

strat Nitabusch;

coaja citotrofoblastică;

Page 46: Embriologie-Note de Curs

46

scințiotrofoblast;

Între sângele matern din lacune și sângele embriofetal din capilarele axului vilozitar se fac schimburi prin

bariera hematoplacentară formată din:

scințiotrofoblast;

citotrofoblast;

mezenchim;

perete capilar.

Pe măsură ce o sarcină avansează, placenta crește, unele din structurile barierei se subțiază/dispar

(citotrofoblast, mezenchim) apărând zoenele alpha unde schimburile sunt mai intense. Restul, în zonele beta,

funcțiile hormonale sunt mai intense.

Configurația placentară La termen, placenta are următoarea configurație

2 fețe

o fața fetală (netedă, lucioasa, acoperită cu amnioblaste);

o fața maternă (catifelată datorită vilozităților);

formă discoidală, diametru de 10 - 25 cm;

grosime maximă centrală spre locul de inserție: 2-3 cm;

greutatea variază în timpul gestației:

o până la 3 luni: mai mare decât fătul;

o 3-4 luni: egală cu masa fătului;

o naștere: 1/6 din greutatea fătului (~500 g).

Placenta umană este de tip hemocorial. Toate structurile ei au o origine în celulele produsului de concepție și

din acest motiv la naștere (prin delivrență) trebuiesc eliminate toate aceste structrui străine din cavitatea

uterină.

Funcțiile placentei 1. Transport pentru gaze, electroliți, nutrienți, anticorpi.

2. Hormonal prin secreția de progesteron, estrogeni și coriogonadotrofine (secretate timpuriu asigură

dezvoltarea corpului galben, susținând sarcina). Secre,tia poate face posibilă diagnosticarea precoce

de sarcină. Hormonii se elimină prin urină.


Recommended