O VARIANTA A METODEI BIOGRAFICEIX STUDIUL PERSONALITĂŢII

ELENA MARF.

Cciurul de Ştiinţe Sociale al l Y.jvcrsităţii din Quj-Napnca

Studiul prezintă şi analizează principalele aspecte operaţionale ale „cau'omet rid" — unadintre variantele recente ale metodei biografice. Totodată se relevă valenţele diagnosticeşi formative ale metodei, prin prisma structurilor inlercvcnimenţialc, elaborate In drumulde viată al personalităţii.

Investigarea drumului de viaţă răspunde unei cerinţe formulatecu tot mai multă acuitate în psihologia actuală : de a asigura un studiu alpersonalităţii reale, opuse unei abordări simplificatoare, în virtutea căreiaomul este redus la un mozaic de scoruri sau la un suport de roluri (Allport).

în această privinţă, B. G. Ananiev1 vorbeşte chiar de o direcţie distinc-tă în abordarea psihogenetică a personalităţii; şi anume, prin analogie cuontogenetica (preocupată de procesul evolutiv pe plan organic, neuropsihicşi psihosocial), el reclamă personalistica genetică, adică cercetarea drumuluide viaţă al omului, a principalelor evenimente, conflicte, orientări etc. apă-rute pe parcursul vieţii lui în anumite condiţii social-istorice.

înainte de a intra în miezul problemelor legate de formele concretede investigare, sînt necesare cîteva precizări de ordin teoretico-metodologiccu privire la esejot&. drumului de viatiL-pc de o parte, şi cu privire la fpxmareaŞl dezvoltarea pei:specjti\iei^ pe de altă parteTCuprivire la esenţa drumului de viaţă al personalităţii de la început trebuieremarcat faptul că, în psihologia contemporană, în cadrul conceptului„drumul de viaţă" al personalităţii sint reunite mai multe fenomene :experienţa de viaţă, sensul vieţii, filozofia, vieţii, linia vieţii.

Drumul de viaţă reprezintă, aşadar, istoria formării şi dezvoltăriiunei personalităţi, a contemporanului unei epoci, a celui de o virstă cu oanumită generaţie. Or, tocmai această natura istorică a personalităţii pre-tinde studierea, sau cel puţin luarea in considerare, a variatelor evenimenteşi împrejurări care îi jalonează evoluţia si care, în ultimă instanţă, îi defi-nesc identitatea. Din această perspectivă, drumul de viaţă trebuie conside-rat ca fiind adevăratul „demiurg" al personalităţii umane, cu toate capaci-tăţile şi disponibilităţile sale. De o maximă complexitate si dinamică, traiec-toria mişcării omului in lume este condiţionată de o multitudine de factori,printre care un rol esenţial îl ocupă tabloul subiectiv al acestui drum. t

1 B.Ci. Ananiev. O problcmah xnnremenono cdonckoznania. Moskva, 1977.

IUV. psih., (.33, nr. 3, p. 198-206. Hufiin'Şti, iul.—sept, 1987

Redusă adesea la latura ei fenomenologică 2 problema perspectiveitemporale vizează, in accepţia lui Ch. Buhler şi P. Fraisse . în mod explicitfaptul că definirea personalităţii trebuie să se fondeze pe studierea unitarăa structunTşi dinamicii mle~prirrprismar tabloului s^aţîo^m/p^raŢ^ljvieţ iiomului. Aceasta înseamnă .'earstît sub aKe:ctut7%nnmtu^festărilor sale, rolul esenţial este atribuit „timpului" vieţii — autenticăinfrastructură a personalităţii după L. Seve 3 — oglindit în trăirile indi-vidului. De altfel, principala coiirponentă a tabloului subiectiv al drumului \de viaţă este tocmai ansamblul rcj>j^e^nţăj:ilor_persQnaljţăţii _despre_carac- (teTuTrelaţiilor determmântejă'inţre^veniţnen.tele prezente, trecuteşi viitoare jclin viaţa sa. Reflectîndu-s'e în conştiinţa omului, relaţiile in terevenimen-ţiale alcătuiesc o structura subiectivă complexă, acţionînd cu un puternicrol reglator în conturarea modului său de viaţă. Detectarea şi descifrareasemnificaţiei acestei jStnictuji in viaţa şi activitatea unui om a constituitunul dintre obiectivele fundamentale ale studierii biografiilor individuale.Fără a insista prea mult asupra acestei metode să reţinem doar că ea a servitou precădere la investigarea personalităţilor celebre. De pildă, C. Cos (1926)parcurge aproximativ 3 000 de biografii în conturarea unor indici ai dezvol-tării intelectuale timpurii la oamenii celebri. L. M. Tolman (1954) studiază,la rîndul său, 800 de cazuri pentru a dezvălui deoseblrilejîintre indivizi dela .copilărie la maturitate, în planul iiioţ-ivaţnlor, intereselor şi atitudinilorcelor care au devenit oameni de ştiinţă si de cui tură prestigioşi . Interesau,deci, acele structuri de personalitate, care nu pot fi înţelese dacă erau ruptede dnîmuTflFviaţă al omului, şi, prin urmare, fără utilizarea metodei bio-grafice. Apivciimlu-i calităţile, Al. Roşea4 afirmă că, dintre toate mijloa-cele de predicţie a realizărilor, în speţă in plan creativ, studiul biograficconstituie forma cea mai sigură.

Sînt bine cunoscute formele larg diversificate — orale, scrise, pro-vocate, spontane, mixte etc. — ale sondajului biografic, după cum nu putempierde din vedere nici cu ocazia unei succinte prezentări, problemele pe carele ridică autenticitatea informaţiei biografice. Căci, după cum, pe bunădreptate, sublinia X. A. Loghinova 5, deşi nimic nu pare mai apropiat depropria viaţă, ae.ea.sta viaţă constituie întotdeauna pentru om ceva „sfint",ceea ce generează cu uşurinţă instalarea in cazul subiecţilor a unei auto-protejări a biografiei personale. Dar chiar si după obţinerea cooperării cu.experimentatorul, esenţială rămîne „latura interpretativă a metodei"(Piaget). ,

2 PllEZEXTAHEA METODEI

Astăzi, cînd se discută tot mai intens pe marginea reflectării struc-turilor biografice in conştientizarea vieţii de către subiect, in categoriametodelor biografice, cu o veche tradiţie în istoria psihologiei, au fostpropuse variante noi, dintre care menţionăm „ajializa_s_ţg,ţistico-biograficămultifactorială" şi „cauzometria". Asupra acesteia din urmă ne îndreptăm

" \

• C.h. ÎHihler. l)er menxchlichr Lcbcnslanf als psychologischcs Problem— Gottingen :Hoîîre.fc. 1959 : !'. Fraisse, l'sţidiologie du tcmps, I'aris, l'.L'.F., 1957.

3 1.. Seve. Marxismul fi leoritt personalii ftlii. Bucureşti, Edil. politică, 1974.4 Al. Muşc». C.reclii>ilnli:ti ţ/ciicrala yi xpcrifica, Hdit. Acudcniiei, Bucureşti, 1981.1 N. A. l.o}ţliin<jv:i, Jiznenii puţi celoveku kak ftroblemti pxiholoyliii , „Voprosl pslbologbii",

19»5, nr. 1.

'

atenţia in studiul de faţă. în expunerea de detaliu a cauzometriei vom faceapel la datele interesante incluse de E.I. Golovaha ş i - A . A . Kronik6 înmonografia pe această temă (1984).

Sub aspect operaţional, investigaţia cauzometrică se desfăşoară iiijmai multe etape. Cea dinţii coincide cu parcurgerea unei etape. pregăti-toare, în care se urmăreşte stabilirea unor relaţii de încredere reciprocăîntre intervievator şi respondent. Cointeresarea subiectului asigură parti-ciparea lui in calitate de „expert" in problemele biografiei proprii, facilitândreflecţia asupra vieţii sale în ansamblu. Se apreciază că, sondajul cauzo-inetric este mai uşor declanşat dacă se administrează în prealabil o probă defamiliarizare, ca, de pildă, „testul ciclic al timpului" utilizat de Cottle7

(1976). Potrivit instructajului prevăzut pentru acest test, subiectul aresarcina ca prin trei cercuri să redea grafic reprezentările sale despre trecutul,prezentul şi viitorul propriu. Dimensionarea şi dispunerea cercurilor pefoaia de hîrtie trebuie să corespundă semnificaţiei pe care o acordă el celortrei dimensiuni temporale din viaţa sa.

Etapa următoare vizează alcătuirea inventarului de evenimente. Dupăo explicaţie detaliată cu privire la semnificaţia noţiunii de eveniment(,, orice modificare, transformare concretă survenită mai lent sau bruscin viaţa sa"), intervievatul este solicitat, să alcătuiască un inventar al celormai importante 15 evenimente petrecute sau estimata ca posibile în viaţasa. Acest număr formează prin relaţionarc (n'-'— n) 210 relaţii, ceea ce seconsideră ca este suficient de reprezentativ pentru caracterizarea întregiistructuri a relaţiilor dintre evenimentele do viaţă accesibile analizei cuajutorul comparaţiilor în pereche. Denumirea fiecărui eveniment se înscriepe un cartonaş separat. Graţie numerotării cartonaşelor, se poate restabiliuşor succesiunea consemnării evenimentelor, ceea ce va fi util cu prilejulprelucrării şi interpretării datelor.

Etapa a treia include datarfta evenimentelor (anul, luna, eventual înce-putul sau sfîrşitul evenimentului cînd este vorba de evenimente cu o duratăde desfăşurare mai îndelungată). Important este ca fiecare eveniment săpoarte o datare aparte, astfel incit subiectul să fie in stare să le ordonezein succesiune cronologică, mărci nd lingă fiecare eveniment numărul cores-punzător.

Dacă etapele menţionate mai sus au asigurat doar o introducere asubiectului în sondajul biografic, analiza re-laliilor â intre evenimentele selec-ţionate de el constituie obiectivul principal al cercetării cauzometrico.Precizăm că şi in această fază este util să precedăm analiza propriu-zisă curelevarea reprezentărilor responde.ntului despre dependenţele de tipul,,cauză-efect" şi, respectiv, „scop-mijloc" dintre evenimentele vieţii sale.Dar cum se realizează practic aceste relaţ.ionări ? Pentru relationareacauzală cartonaşele cu evenimente se aşaza în aşa fel incit ultimul ej em-ment (Eu), adică cel ma-Trecent, să se afle deasupra, iar Ej, dedesubt, peultimul loc. bublecîuT are sarcina ca pornind de la evenimentul cu datacea mai tîrzie (Ej5) să răspundă prin , , da \ ' sau_xlnu ' ' d a că acesta se află în

Răspunsurileraport de cauzalitate cu evenimentul imediatse înregistrează intr-un protocol adecvat, de fapt o matrice pe ale cărei

198-1.* H. I. G.ilovaha. A. A. Kronik. Pxîhoţoghicesknr vremea lirinosli. Kiev. Naukova duinka,

l i n i i şi coloane s in i consemnate cronologic, ca in 'ffgura J, evenimentele„cauze"1 si cele „consecinţe'', respectiv evenimentele „scopuri" şi eveni-mentele „mijloace''. * ţ

L,=|

ir

-

.

•2

:|

-1

•=>

Y

8•

!<

„V

11

rjn14

l.'i

— - _ . - . . . . . • ' -w "Kvcnimcntr ,.consccinl<' »

l 2 :i 4 ;> i» 7 H i> iu n rj \:\ 1 1 i:.

. <) :. .; . .i. .!. : |) .. .: :. ţ- .!.

(1 U 0 (1 0 O II II 0 - • -'

j. .. 0 4. -:- -4 • •«- -^ II 1) 4- -f- -r- -:-

n o -;- D 4- fi -L n n - -1- i> n

.;. .:. n -;- : (l 4- : «1 «1 -: •- ••• -'

0 - ; -: . .:- 0 -i- 0 + -:• -•• 0 H

.:. .. || .: () — l) ~ 1) -t- -:- -,. .:. -:.

(} .. •-- 0 0 n 0 f) (1 -•• -• -i : :

0 .. o : o .JL. .. ^. .:. . .: .j o H

: .1. . i l. : .1- .! -!- f) |)

.: : : - II U :- : -: l) -' l) ^t^

-, : •• (1 : II : • -:- 1) : f) .:

1 2 :\ • :> f> 7 R n io n i ; i:j 14 io

4^. Mvpn'uiipnlc ,.niijli):irp"

1

o

:<

J5

ii_/

«-?

K)

11~12

nM

»

K\

«.u

z^£•

-

!

Ki« 1. Modr! dr pro/oro/ <il unu!i:ri ..cnit:ulr" M' ..final. f".

Dacă intre E15 şi EN este menţ ionată o kgâtui-n cauzala, acest luciuse marchează printr-un ,,-f " in ca sura situaţii la i n t c j secţia coloanei Iocu l inia 14 (evident in jumătatea de sus, deasupra diagonalei principale amatricoi). în caz contrar, lipsa legăturii se notează cu ,,0". Procedeul serepetă, in continuare, in legătura cu prezenţa sau absenţa raportului cauzalîntre .Ej» si E,.,, în cazul analizat do noi, faptul ca in căsuţa de lai ntersecţiâ coloanei E15 eu linia E13 este notat un „O" indică lipsa uneidependenţe cauzale intre aceste două evenimente. Pupă ce subiectulanalizează toate relaţi i le posibile ale lui EI5, el tr'm.- [H- analiza relaţiilorlui E,4 cu toate cele precedente (E,3, E12 ... E,)Sln mod analog s inianalizate apoi cauzele evenimentelor E,3, E12 . . . E2.

Continuarea analizei permite clarificarea j ' işprcxţMţlîir j l fH' subiectul n{cu privire la prezenţa intre evenimentele vieţii săi e a leprmirilnr rlp l ipnl„scop- ini j toc" (marcate m protocol in jumătatea de jos, sub diagonalaprincipala a matricei). Cu acest prilej comparaţiile încep de la evenimentul

subiectul p . ^ n ^ - ^ i T Î * 0 * ' ' .srn'ir 1" ij^e prin sâvirsirea lui.

7 T. S. CulUc, „Prcceioiny time : n psychoiogictil xtud(/ mit h ineti unti luotncn", New York,Willey, 1976. ' '

Posibilităţile de răspuns (fie „da", fie ,,nu") sint marcate după regula dejastabilită cu prileuil relaţiei „cauză-efect". în exemplul nostru. faptul cărespondentul îl consideră pe E, un mijloc de realizare a lui E2 face ca' incăsuţa situată la intersecţia coloanei Ej cu l inia E2 (in f o i t u l din stingă.sus) .«ă se noteze ,,-f". Lipsa legăturii dintre Ej (ca mijloc) si E3 (ca scop)se marchează, cu „O", în mod analog se stabilesc- j-elat'iilc dintre E, şi E.,,EA . .., lv lă. Apoi, respondenlul examinează" acest tip de interdependenţadin -perspectiva lui E2, E3 . . . E14.

al sondajului cauzometric corespunde încadrării fiecăruieveniment in s {era de viola căreia ii apatii ne. Astfel, pentru a preîntimpiuao cntegorizîm* arbitrara a divci-selor evenimente ce ar putea dăuna înţe-legerii juste a iMMLdlL^Uiliut a drumului de v iată specific urnii individ, 'subiectului i se propune o anumită clasificare a evenimentelor. Se apreciazăcă o gamă de 7 categorii de evenimente ar putea satisface atît ceiinţele stu-diului, cit si posibilităţile reale de analiză si cuprindere ale respondentului.& â* gftipare ar include : eA-Miimt.)^.* ^trecute în soyiptate (So); eve-nimente din natura (N); RcliinîbărFTn jdei, sentimente, valori (V); modifi-cări in starea sănătăţii (Să) • evenimente petrecute in familie (F); schimbăriintervenite în pregătirea .şcolai-ă, hi muncă, în activitatea obştească (M);inodificfiri jn sfera timpului liber, al comunicării si relaţiilor cu*semenii (L).In cazul ivirii unor dificultăţi, respondentul nu are deci'l să noteze simbolu-rile citorva sfere, marcind insă pe loc prioritar sfera de apartenenţă c,are ise pare principală in raport cu celelalte.

Datele faptice obţinute devin interpretabile in cel p u ţ i n două moduri :sub forma unui tabel al relaţiilor dintre evenimente — cuuz<nnatri<-<>n - şipnntr-un gref al legăturilor intereveniment-iale - rauzugranm - înelaborarea c-auzomatrieei se iau in considerare indicat orii legat urii „cauzale"şi „finale" dintre două evenimente E, şi E,. Valoarea legăturii este fie „O"(cmd legătura respectivă lipseşte), fie „l" cind legătura „cauzală", respec-tiv, cea „finală" este prezentă).

înfăţişăm in continuare (fig. 2) cauzomotricea obţinută de la un ado-'lescent.

J Dacă examinăm unul dintre evenimentele sale relativ recente E8"(„admiterea la facultate"), constatăm că în opinia subiectului apariţialui va surveni ca o consecinţă imediată a evenimentului „E6" („a învăţatsa înveţe"), dar si a evenimentului „E4" („studiul intensiv, inclusiv al lim-bilor de circulai-ie).

' „Admiterea la facultate'' va servi, în optica acestui adolescent, dreptuna din cauzele cunoaşterii „adevăratei prietenii" (E9), a incheierii unei„căsătorii" (E,2) si a „naşterii copiilor" (E13). Ea însăşi este considerată,pe de altă parte, cauza „angajării profesionale" (E,4) şi a „efectuării uneidescoperiri importante" in domeniul său de muncă (E,,*).

Desigur, pentru „admiterea la facultate'' (Eg) a fost necesarăparcurgerea unui „şir" de evenimente pregătitoare : „începutul şcolii"(Ei), „studiul" (E4), dobîndirea „încrederii în sine (E2) etc. De pe urnia stu-diilor universitare (E8) se aşteaptă, în continuare, realizarea vieţii pmonalem propria familie (Efl, E]2, E13) , precum şi „practicarea profesiei dorite"(EJ4) la un nivel superior de competenţă si autorealizare (Er). Astfel spus,„admiterea la facultate" (Eg) este concepută de subiect ca un miăpc de£gahg| .si împlinire a personal i tatijjn ansamblul său (E9, E,., E137E;rE15)

In mod analog, pot fi descrise legăturile şi implicaţiile oricărui alteveniment.

Cauzouiatricea oferă avantajul că este comodă pentru prelucrareadatelor şi pentru relevarea diferiţilor indici empirici. Inconvenientele ei,)

' respectiv lipsa de simplitate si intuiţi vi tate sint însă completate cu succesprm realizarea cauzogramei.

Alcătuii-ea/cauzogi-anieipresupune înainte de toate calcularea graduluidejnclucfere a fiecărui eveniment în reţea^aantei--evenimenţială. Potrivit. -formulei rec^nialî<TâlFneE7ir(îr)lovalia si A.A. Kronîk «.valoarea acestui

1

i-=e

'

Z

~c

1

:;

A

n

li

Y

8

• i

K)n"

rj,;,'

14

Io

Kvcnimcntc „consecinţe"-'1 ''•••

1 a :< 4 o 6 7 8 9 H) 11 12 13 14 Io

X 1 0 1 1 1 1 1 1 o o 1 1 1 1

1 ^ 0 1 1 1 1 1 1 0 1 1 1 1 1

0 1 ) ^ 0 0 0 0 0 1 0 0 1 1 1 1

1 1 0 ^ 1 1 1 1 1 0 0 1 -l 1 1

0 1 0 1 ^ 0 1 0 1 0 0 1 1 0 0

1 1 0 1 1 -St. 0 1 1 0 II 1 1 1 1

0 1 1 1 1 1 > c 0 1 0 1 1 1 0 0

1 ^ 0 4 0 . 1 0 ^ 1 0 1 1 1 1 1

"i l l l i i l ~i 7k o i 'i i i

01 1 0 0 f> 0 0 0 Ş^ 1 1 1 1 1

n l o l 1 0 1 l i i i w l 1 0 0

1 l l i l l l l l l l X. l l o

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 >^ 0 0

1 1 1 1 0 1 0 1 1 1 0 1 0 >- 1

1 1 1 1 0 1 0 ''Ţ 1 1 0 1 0 1 >^

1 a : i 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Kvcnimcntc „mijloace"- '-

1

2

•3

4""-,

fi

7

8

ţ)

10

11

12

H

14

15

„

K

ti

b

v

~Z

£

Model ilustraţii' a! mici canznmnlriri.

liînriilurul df rncniiirnlr

Dala Denumirea Dala Denumireay 1976.IX. „începutul şcolii"£ 1983.IV. „Clştiparca încrederi i" In sine"

(o reuşita).5 l î i f i n . l l . „Schimbări In familie".t< 1985.XI. „Studiul intensiv al l imbilor

de circulaţie".\ 1986.111. „Gustul pentru pictura".£ 1986.X. „Am î n v ă ţ a t sS InvaT*.i 1987.VI. „Prima iubire".

g 1988.V 11. „Admiterea la facultate".5 1989.XII. „Adevărata prietenie".

/O1990.1X. „Uesponsnhilităţi obşteşti".// 1091.UI. „încercări literare".Ii 1993. VI. „Câsâtoria".f )1995.V. „Primul copil",

/if 1997.IX. „Ocuparea unei funcţ i i Incercetare". (

!Î? 2005.V. „Efectuarea unei descoperiri".

coeficient de includere (co,) este egală cu suma elementelor liniei „i" şiale coloanei ,.i" din cauzomatrice, raportată la suma teoretic maximă posi-bilă a clementelor : • _•). • ,.

o, =E s<> + !> s>

(n - f)2~ 100,

E.l. Golovaha, A. A. Kronik, o/j. cit.

in care'n este numîlnil evenimentelor, iar sl} si si( sint pjojiaiîilităţi alele^»turiloj^mte£e^niin_enţiale. Ultei'ior pe coala de hîrtie se trasează axelede c6ordona.te : pe.jjnzqntala^se marchează^ data fiecanii eveniment, iar peverticală, gradul iiteluziunii__RaLe_î&j'ej^ Fiecareevenlmeiit este redat în plan printrrun cerculeţ in care se notează şi numă-rul de ordine corespunzător. Evenimentele,legate intre ele printr-o relaţiecauz_alâ se unesc printr-o linie al cărei vjrf porneşte de la trecut si se în-dreaptă spre viitor („cauză" -* „efect"); invers, adică printr-o s-ăgeată

rare se "întoarce dinspre v i i t o r spic t r e c u i se a soc ia za e v e n i m e n t e l e a f l a t ein reiaţi :» ..mijloc «-»• scop".

Prezentam, spre ilustrare, cauzograma ou structura subiectiva arelaţii lor intereveiiimenţiale, care se degaja din răspunsurile aceluiaşiadolescent discutat anterior (fig. ,S). Conl inuind analiza evenimentului Es

S: oo ODe» £ «>

-'iy. :?. - Modelul lltixlrulii' al ritii:n</rnmri.

intervenţiei Ivii E s in v ia ţa sa.cărarea evenimentelor în pofida calităţilor sale,

a l că t uirea cauzogramci gene-rează unele dificultăţi determi-nate de faptul că adeseori eve-nimentele menţionate de res-poiideut sint J^ajte_ajîi'QpiatcJntimp. ceea ce duce la suprapuneridescifrabile eu destulă dificul-tate. Acest neajuns poate fii n depanat utiliziud asa-numita

Lca uzQgramă -& i ajuUuxl (fig. 4), in• care pe axa orizontală se mar-

cheazâ-sucecsiv numerele crono-logice ale evenimentelor,, iar peaxa verticală n j u u i i e n c în

2 3 6 7 156 9 10 11 12 13 Hordinea cronologică a t

Fig. 4. - Modelul cauri'jramel standard.

ierarhia gradului lor de inclu-dere. "Hangul .1 corespunde Valo-rii _ee.lci mai inarKjUJLm^icieiilu-liîPfle indudcii' iar rangul lf>

"* " . ,- ,:-

ei-lei mai mici . ' t o t o d a t ă , in mij locul eemileţrlor prin care sint rodateniveixe lc .eveniment e este i n d i e a t si s i m b o l u l sferei de a par tenenţă a. fiecăruie v e n i m e n t . Pentru exemplif icare ne vom referi din nou la subiectul ana-l i z a t in c o n t e x t u l prezentării cauzogramei. După cum rezultă din figura 4,cauzograma-s tamlard a s t ructur i i legăturilor întcrevenimenţiale se parti-cularizează prin cx«istenţa.a trei grape de elemente relativ autonome. Aceste«Trupe s i n t strict ierarhizate, semnificaţia lor subiectivă scăzînd pe măsurăre eoborim de la cea d i n ţ i i spre ul t ima. Prima constă din evenimente apar-ţ i n ă t o a r e unor sfere dist incte : ,,lumea internă"" — „familia" — „comu-nicare": a doua înglobează predominant relaţii eveiiimenţiale legate de„învăţătură" şi „activitatea profesională'*, in sens larg de „munca"; înf i n e . destul de bine marcată este şi giupa a treia, marcind s M-a „preocu-părilor li tarare'^j)e_ fondul unei sensibil i UU i artistice. Piri analiza cauzo-gi-amei-stamîard nu poate fi trecută cit vederea prezenţa unor evenimente :.mai mul t sau mai p u ţ i n singulare, pe care urinează să le .descifrăm mai ;•temeinic in t r-un comentariu ca l i ta t iv deta l ia t .

:i. <:o\c:u:/n

1. Studiul cauzometric oferă, aşadar, posibilitatea de a diagnosticaparticularităţile tabloulni--.subiecţjv al dmmuJujLjie viată, care fo'nfw&personalităţii ui^rofil prop_rn^ in'pe.tabiTTTIuâTTIaT^TTrTlTtulea unor cadre«oeial-istoriec comune se pot identifica si unele s imi l i tud in i mai mari saumai miei.

2. Fără a subestima contribuţia altor metode in studiul personalităţii»apieciem că prin intermediul cauzometriei avem laindemină un instrumentcapabil nu doar să evidenţieze fapte de conduită, ci sa le si explice. Căci, :

dincolo de relevarea succesiunii evenimejiteJor.din viaţa personalităţii — in..;';;-care e.ste, ancorată metoda biografică clasică — , cauzomelria se pretează;,la interpretarea unor dependenţe posibile (de tip „cauză-efect" KJ „scop-,mijloc'') într-un sistem de fapte, cieind premise pentioj o apropiere;?firească de „logicar' dnimului de viaţa pmpriu personalităţii umane.

.'i. Cauzometria permite UHec^ri.ra-strjaI^i^or^VTff4ffijmyiale cu oanumită sejnnjfjca^ie, priu prisma rrăiora este mediata totalitatea experien-ţ.elor, ex^ctanţeior $i convingerilor personale. Prin identificarea celor ma;

semnificative evenimente din viaţă, cauzometria face accesibilă o mai buniînţelegere a multiplelor interacţiuni ale omului cu împrejurările macro- şmicromediului. Pe acest fond ea îngăduie, detei'ininarea suj^ejoii statutul ua£Uial_jJ^^r^onaljtăţii, clarificai-ea Iazej^r^j_jmac4£3iir_ol^^driuiiului săVu^ dejviaţă. Totodată, ea f ace transparuiilă^^^s'pecifîcă7~uriui individ, inclusiv geneza manifestărilor sale caracterialc saptitudinale.

4. Dincolo de valenţele gnoseologice, cauzometria vă4oste real^vii'tuţi practice, în direcţia formării unei personalităţi armonioase, mulţi Alateral dezvoltate. Diferitele evenimente petrecute sau aşteptate pe durat^inai scurte sau mai lungi de timp pot fi descrise .şi interpretate sub aspectujsemnificaţiei lor generale şi actuale pentru individ, al rolului pe care rîndeplinesc in orientarea şi desfăşurarea vieţii omului. Făcind inteligibil-conţinuturile evenimentialtî cu consecinţe indezirabile pentru om, devin-mai probabila găsirea şi adoptarea alternativei rezoîvitoare a unui deficiaptitudinal, atitudinal, moiul etc. Mai mult decît atît, descuizînd cale

ana l ize i critice (autocrit ice), sondajul cauzometric poate contribui la for-marea unei oneutâri de v ia ţă mai bogate în conţinut si cu o valoare socialaautent ica .

VARIANTE DE LA .M^THODE BIOG1UPHIQUKDAXS L'fîTUBE ])E LA

L'auteur presente et analy.se Ies principau.v aspects operationnelsde^la « causemetrie », une variante recente de la methode biographique Ennieiiie temps, ou releve Ies valeuces diagnostiques et foiinatives de lametbode, a traverş Ies sti-uctures des inter-evenements qui apparaiRsentdans la format ion de la personnalit»'-

A C C I D E N T SI A ( ; ( : i I ) i : \ T A H l L l T \ T I Cî\ ACTIVITATEA DE COMH CHIU- A L T O

NIC.OI.AI-: i.rxc.r

S t u d i u l facr o anali/.â : i rapor tu lu i d i n t r e a c c i d e n t u l r u t i e r eveniment <lram:il ic iua c t i v i t a l c a r o i u l i i c f t t o n i l i i i a u t t i - ş i a c c i d i M i l a b i l i t a t c î n ţ e l e a s a ca o r r / i i l t a n t â con-junctura lâ d in i re fac tor i p s i l i o i n d i v i d u a l i ş i s i t u a ţ i o n a l i . A r c i d c n t a b i l i l a t e a sau susccpt i-lu l i ta lca pentru accidi-nl poale fi proiţuo/.aUl statist ic.Di- astMii'jiica, s in i prc/.cutato pri i ic ipalt- lc t ipur i (k- coinpurtai iu-Dlr din a e ! i \ i l a t c i i tk- cnu-d u cert a u t o cu risc crescut dr nccidmlr.

Conducerea a u t o v e h i c u l e l o r este unu d i n t r e a c t i v i t f i i i l c u m a n e celemai so l ic i tante sub raport psihot'i/iolo.u'ic. D i f i c u l t a t e a sarc ini i de lucru ac o n d u c ă t o r u l u i a u t o . in a f a r a de complex i ta tea ei. este sporita si de carac-terul variabil şi a lea tor iu al s i t u a ţ i i l o r n i t i e i v in care se desfăşoară. Seş t i e că postul de muncă al şo feru lu i este bordul u n u i a u t o v e h i c u l in miş-care. De a ic i rezultă că natura in formaţ i i lor , cit si complexitatea sarcinilordeci/ionalc si executor i i si n t dependente, pe de o parte, de caracterist ici lerutei s trăbătute (configuraţie «geometrică, mărimea t ra f icu lu i din ambelesensuri, condi ţ i i meteorologice etc.), iar pe de altă parte, de manevrele efec-t u a t e de ceilalţi part icipanţi la actul circulaţ iei (şoferi si p ie toni) , în afarăde acestea, şoferul trebuie să elaboreze decizia opt imală de conducere şi inf u n c ţ i e de informaţiile recepţionate de la propriul autovehicul (vitezaproprie de rulaj, funcţionarea diferitelor i n s t r u m e n t e de comandă şi controletc.).

Din interferenţa- factorilor menţionaţi se conturează in desfăşurareadinamică a act ivi tăţ i i de conducere a u t o momente serioase de risc, cîndobiectiv probabilitatea teoretică de producere a accidentelor creşte. Aceastase constituie ca un put.ernic factor stressant care ridică considerabil gradulde încordare si de solicitare a funcţ i i lor seiizoriomotdrii, de decizie, afectiv-vol i ţ ionale şi de execuţie alo celui care conduce. Se ş t i e că v ict imele umanedatorate circulaţiei auto sînt dramatic, impresionante — ocupind locul IIIdupă afecţ iuni le cardiovasculare si oanc-er — , iar responsabilitatea omuluiin producerea accidentelor rutiere este majoră, în toate statisticile «zăsimfactorul uman implicat in producerea accidentelor de circulaţie în proporţie,de 85 — 9/5%, in vreme ce responsabilitatea factorilor tehnici se reduce la5 — 1/5% si, graţie nenumăratelor perfecţionări tehnice ale autovehicu-lelor, continuă să scadă.

Explicaţia cauzelor psihologice ale accidentelor de muncă, in general,şi a celor de circulaţie, în special, a fost multă vreme tributara cunoscuteiconcepţii a „predispoziţiei la accident'' elaborat ă pe baza legii de recurenţă1.

1 M. Maina l i . Accidentele de înnnc.u. fu PxiluAngia imnirii intlusIritilF (xub ivt l . Al. Muşca),Hucun-şti. ICdi t . Academici , \W~. p. l î t .V. l*, l ' u f a i i , l'xihnlnijia nunirii, Buciin-şt i. M d i t . d idact icaşi pcdaţroţiica. 1!)78. p. 22»i.