Elena Iftime - Introducere in studiul Dreptului Civil [2003].pdf

Conf. univ. dr. Elena Iftime

INTRODUCERE INSTUDIUL DREPTULUI

CIVIL

2003

AMA

Descrierea CÎP a Bibliotecii Naţionale

IFTIME, ELENAIntroducere în studiul dreptului civil /Elena Iftime, - Suceava ; EdituraUniversităţii „Ştefan cel Mare" , 2001p. : cm.ISBN 973-9408-93-1

347

Referenţi ştiinţifici:Prof.univ.dr. Mihai JACOTĂUniversitatea "ALI. Cuza" IaşiProf.univ.dr. Ştefan RĂUSCHIUniversitatea "Al.I. Caza" Iaşi

I.S.B.N. 973-9408-93-1

Copyright © Editura Universităţii SuceavaToate drepturile asupra prezentei ediţii sunt rezervate editurii.

jUGLiVi

I. Dreptul civil şi sistemul dreptului românesc

î . l . Sistemul dreptului românesc

Normele dreptului românesc se prezintă ca un sistemstructurat după anumite criterii, determinate de cerinţele vieţiisociale.

Obiectul de reglementare al acestor norme îl reprezintărelaţiile sociale aparţinând celor mai variate domenii alesistemului social.

De aceea şi normele juridice îmbracă o mare diversitate :norme de drept constituţional, administrativ, penal, financiar,fiscal, bancar, civil, comercial, de dreptul familiei etc.

Deşi variate, normele dreptului prezintă trăsături comunece permit asamblarea lor într-un sistem unitar. Asemenea trăsăturisunt: voinţa unică ce se exprimă în drept, comunitatea principiilorce guvernează acest domeniu precum şi scopul urmărit delegiuitor prin reglementarea relaţiilor sociale.

Deci, fiind unic în conţinut, sistemul dreptului românesceste variat ca forme de exprimare datorită diversităţii domeniilorvieţii sociale ce intra în sfera de preocupare şi reglementare aacestuia şi nevoii exprimării voinţei legiuitorului în forme diferite.

Cel mai important criteriu de structurare a noraielorjuridice româneşti într-un sistem, este obiectul reglementării(specificul relaţiilor sociale). In funcţie de criteriul amintit seconturează ramurile şi instituţiile dreptului.

în doctrina juridică ramura de drept este definită ca " unansamblu distinct de norme juridice, legate organic între ele, care

IIIIBIIiIIIIII

reglementează relaţiile sociale ce au acelaşi specific, folosindaceeaşi metodă sau complex de metode"1,

1.2. Ramura dreptului civi!

Noţiunea de drept civil apare în literatura şi practică cusensuri diferite.

Intr-un prim sens, termenul desemnează ramura dreptuluicivil înţeleasă ca un ansamblu de norme care reglementează oanumită grupare de relaţii sociale, îmbrăcând trăsături esenţialecomune. Ca ramură a sistemului de drept românesc, dreptul civilreuneşte, spre reglementare, două categorii de relaţii sociale:

- relaţii cu conţinut economic (patrimoniale);- relaţii extrapatrimoniale care vizează personalitatea

juridică.Intr-un al doilea sens, noţiunea "drept civil" desemnează

acea componenta a ştiinţei juridice care are ca obiect de studiuraporturile sociale din acest domeniu şi normele ce lereglementează. Există şi un al treilea sens al noţiunii de "dreptcivil" care vizează disciplina de învăţământ ce studiază atâtramura dreptului civil, cât şi ştiinţa acestuia.

In încercarea de delimitare a acestei ramuri de drept, înliteratura de specialitate s-au cristalizat mai multe definiţii dincare, sintetizându-le, putem reţine că dreptul civil este ocomponentă a sistemului dreptului_românesc_care__z^£/ezggji{gg2i:Lraporturi patrimoniale şi extrapawmoniale dintrepersoane, ceapar caûbiecţe_egale de drepturi.

Din definiţia de mai sus rezultă că obiectul dereglementare al dreptului civil îl constituie relaţii sociale, cu

1 Gh. Boboş, Teoria generala a dreptului, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1994.pag. 167.

caracter patrimonial (evaluabile _în_bani') şi raporturiextrapatrimoniote ce vizează personalitatea^juridicâ. Trebuie săfacem precizarea, însă, că dreptul civil nu poate să acopere înîntregime acest complex şi variat domeniu al relaţiilor sociale. Deaceea, în literatura de specialitate, dar mai ales în practicajudiciară, s-a pus problema după care criteriu poate fi delimitatdreptul civil de celelalte ramuri de drept. întrebarea este pe deplinjustificată întrucât există şi alte ramuri de drept în sfera dereglementare a cărora se găsesc relaţii de felul celor amintite maisus (dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul comercial, dreptulfinanciar etc.).

Sub acest aspect, literatura de specialitate şi practica dinacest domeniu sunt unanime în a recunoaşte drept criteriu degrupare a normelor de drept civil - obiectul reglementării.

Prin obiect de reglementare - în cazul de faţă - trebuie săînţelegem acea categorie de relaţii sociale ce prezintă anu;nitetrăsături specifice şi prin care se detaşează de alte categorii derelaţii sociale. Cum arătam, trăsătura distinctivă a raporturilorreglementate de dreptul civil rezidă, în primul rând, în faptul căele au fie un caracter patrimonial, fie extrapatrimonial.

Raporturile patrimoniale reprezintă o importantăcategorie de relaţii sociale~clTintră în sfera dedreptului civil Ele se particularizează prin conţinutul şi valoareaeconomică prezentate" ceea ce face posibila exprimarea lofln

iin categoria raporturilor patrimoniale, ce fac parte dinobiectul dreptului civil se includ;

(jTjaporturile reale, cele caie se exercjţa asupra unui lucru(res) cum ar fi: dreptul de proprietate şi dreptunlereale derivatedin acesta: dreptul de uz, jrepţujjejmifruct, dreptul de servitute^dreptul de superficie etc, (derivate din dreptul de proprietateprivată) şi drerjţul de ajnunistrare_ - derivat din_drepUil_deproprietate publică.

r- c

2y raporturile obligaţionale_care "se exercită asupra uneipersoane". Ele sunt, într-o anumită manieră, "mijloacele tehnicecare~êTmit manipularea bunurilor"1. Titularii unor asemeneadrepturi pot cere uneialte persoane o anumită prestaţie. Având înve3e7eTaptulûridic~ce le generează, raporturile obligaţionale potizvorî din: contracte (convenţiiâcţe juridice unilaterale, fapteilicite cauzatoar^jle_rjrejujicji^ fapte, licite. - _izvor dg_obligatiicîvîlelîmbog^reăflră justlTcauză, plata nedatoratăjeţcV

""Deoarece dreptul civil nu are capacitatea să cuprindă însfera sa de reglementare toate raporturile patrimoniale, literaturade specialitate a oferit unele soluţii după care s-ar putea delimitaraporturile patrimoniale proprii dreptului civil, de raporturilepatrimoniale ce ţin de sfera altor ramuri de drept.

S-a propus, de exemplu, ca toate raporturile patrimonialesă fie reglementate de către dreptul civil. Este o soluţie neviabilă,întrucât o parte din raporturile patrimoniale, datorită prezenţeiunor trăsături specifice, sunt plasate în domeniul altor ramuri dedrept. Astfel, relaţia ce se stabileşte între stat şi un cetăţean, cuprivire la plata unei amenzi contravenţionale, deşi are un conţinuteconomic evaluabil în bani, nu se fundamentează pe principiulindependenţei şi egalităţii părţilor, ci pe relaţia de subordonare acetăţeanului faţă de stat, care stabileşte această obligaţie.

S-au pus în discuţie, de asemenea, şi alte criterii dedelimitare, cum ar fi conceptul de circuit civil, sau criteriul sfereirelaţiilor marfa-bani, bazate pe echivalenţa prestaţiilor.

Cât priveşte acest din urmă criteriu, el nu este întotdeaunaoperant, întrucât echivalenţa prestaţiilor nu defineşte înexclusivitate raportul de drept civil. Exista unele reiaţii sociale,din sfera dreptului civil, care nu au acest caracter. Astfelraporturile succesorale sau donaţiile, deşi formează obiect de

1 Jean Luck Aubert, Introduction au droit ei theme fondamentaux du droit civil,Ed. Armând Colin, Paris, 1992, pag. 134.

reglementare a dreptului civil, nu sunt relaţii de tip "marfa-bani"şi nu se bazează pe echivalenţa prestaţiilor.

Concluzia ce se degajă, din discuţiile purtate pe temadelimitării dreptului civil de celelalte ramuri de drept este căpentru identificarea raporturilor ce ţin de sfera de reglementare adreptului civil nu trebuie utilizat în exclusivitate un singur criteriu,ci este necesară o apreciere de ansamblu, globală, şi nu izolată şidisparată a criteriilor enunţate.

RaporturiSe personal aepatriinoniale constituie a douamare categorie 3e~ raporturi reglementate de dreptul civil.Trăsătura comună a acestor raporturi este ca ele nu suntsusceptibile de o evaluare bănească.

Jac parte din această categorie:! raporturile care au în conţinutul lor drepturi personale

ce privesc existenţa şi integritatea fizică şi morală a persoanei,cum sunt: dreptul la viaţa, sănătate, onoare,~BemnTtate, secretulvieţii private etc.; r~

raporţurjle_£aie au în conţinuţuljor drepturi personalenepatrimoniale prin care se individualizează subiectul de drept înfaport^rê^civile^scum sunt: dreptul Sa nume sau pseudonim,dreptul la domiciliu- reşedinţă, iar pentru persoana_juridică,dr^punTa~3elulrmre, sediu, naţionalitatea etc;

(/3p raporturile care au în conţinutul lor drepturinepatrimoniale care decurg din creaţias'au_diirgfitaţea.de autoFaTuneiinvenţii;

(4.^ rjôiturilecareprivescsuccesiunea.Raporturile sociale arătate mai sus sunt lipsite de un

conţinut economic, în ele regăsindu-se individualitatea persoaneicu însuşirile ei caracteristice. Aptitudinea generală a persoanei dea participa la viaţa juridică (de a avea drepturi şi de a-şi asumaobligaţii) defineşte personalitatea juridică a acesteia. Potrivit unuiprincipiu unanim admis, personalitatea juridică este recunoscută

7

oricărei fiinţe umane a planetei. Cu privire la generalitatea acestuiprincipiu se impun două precizări:

- generalitatea sa absolută este relativ recentă, ţinând deepoca modernă şi de proclamarea egalităţii juridice a tuturorindivizilor;

- personalitatea juridică este independentă de nivelul dedezvoltare bio-psihica a persoanei. De aceea minorul, ca şialienatul mintal, au aptitudinea de a participa la viaţa juridică, darnu au capacitatea de a exercita drepturile ce ţin de personalitateajuridica.

Sub acest aspect se impune o distincţie între personalitateajuridică şi capacitatea juridică. Dacă personalitatea juridică afirmă(recunoaşte) o aptitudine generală de a participa la viaţa juridică,capacitatea civilă precizează pentru fiecare condiţiile acesteiparticipări

1.3. Obiectul lucrării

Ca ramură a sistemului de drept românesc, dreptul civileste susceptibil de o tratare generală prin care se urmăreştesurprinderea esenţei, a locului şi a rolului acestuia în societateaumană, dar şi de o abordare de detaliu prin care se evidenţiazămodul specific în care relaţiile ce intră în sfera de reglementare adreptului civil se manifestă în concret, în diferitele zone ale vieţiisociale.

Sub acest aspect, putem afirma că dreptul civil include înstructura sa: o "Teorie generală a dreptului civil", cât şi "Teorii"ale diferitelor sale componente: 'Teoria generală a subiectelor dedrept civil" (persoana fizică şi juridică), "Teoria generală aobligaţiilor", "Teoria contractelor speciale" etc.

Prin problematica abordată, lucrarea de faţă intitulată:"Noţiuni introductive în studiul dreptului civil" se plasează însfera de preocupare a "Teoriei generale a dreptului civil"

8

încercând să ofere o imagine generală despre acel domeniu alrealităţii sociale ce formează obiectul de investigare şireglementare a dreptului civil.

Prin obiectul ei de studiu, lucrarea nu se limitează laexaminarea unuia sau altuia dintre compartimentele acesteiramuri, ci le analizează în întregul lor, putând astfel sa realizeze osinteza, şi deci o maximă generalizare a elementelor concrete,foarte variate şi pe această bază să elaboreze conceptele, noţiumle,categoriile şi principiile cele mai generale din acest domeniu

Pe aceste elemente de ordin general îşi va rundamentademersul fiecare din "Teoriile" de detaliu la care ne-am referit.

II. Raportul juridic civiî

n . l . Definiţie şi trăsături caracteristice

Pornind de la definiţia dată raportului juridic în general/putem afirma că prin raport juridic civil înţelegem feelaţiaşocială..cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementatădVnorma de drept civil'"1, în care părţile participă pe picior deegalitatejRapdrtul juridic "civil îmbracă anumite trăsături generale,comune tuturor raporturilor juridice, şi unele caractere specificeimprimate de egalitatea subiectelor şi de lipsa unor însuşirispeciale ale acestora.

Caracterul social este impus de faptul că un raport juridiccivil se stabileşte întotdeauna între oameni priviţi individual_saucolectiv. Această caracteristică se menţine chiar şi în situaţiile încare~~co~nduita părţilor priveşte un lucru. Facem această subliniereîntrucât, izolat, s-a exprimat şi părerea potrivit căreia lucrul3,(valoarea economică) ar putea fi privit ca obiect direct (principal)al raportului juridic civil, mai ales în raporturile de proprietate. Unasemenea punct de vedere nu poate fi susţinut întrucât chiar înraportul menţionat, relaţia socială supusă reglementării normei dedrept civil nu se stabileşte între omul - proprietar şi bun, ci întreacesta şi toţi ceilalţi oameni, cu privire la bunul respectiv. înraportul juridic de proprietate, bunul apare ca obiect materialderivat, altfel spus, ca obiect al obiectului raportului juridic.

1 Pentru definiţia raportului juridic a se vedea Elena Iftime, Introducere înteoria şi practica dreptului, Suceava 1999, pag, 95-96.2 Gh. Beleiu, Drept civil român, Introducere în dreptul civil, Editura ŞansaS.R.LBucureşti 1994, pag. 633 în concepţia dreptului civil, lucrul este acea valoare economică ce prezintăutilitate pentru om, fiind susceptibilă de aproprierea sub forma drepturilorpatrimoniale. v

10

ynliţmnnl aî raportului juridic civil estegsusţinut de faptul că acesta (la fel ca oricare raport de drept) estereglementat de o normă juridică în care este exprimată voinţalegiuitorului. în cazul raportului juridic civil, caracterul voliţionaleste dublat şi de faptul că acesta implică un act de voinţă alpărţilor (sau al uneia dintre ele).

Egalitatea subiectelor raportului juridic civil este otrăsătură ce ţine de însăşi esenţa acestuia, ceea ce excludesubordonarea unui subiect faţă de celălalt. Principiul amintit estevalabil şi pentru raporturile în care apar persoanele juridice, chiardacă pentru acestea, capacitatea de folosinţă este specializată.

II.2. Structura raportului juridic civil

Analiza trăsăturilor menţionate mai sus oferă suficienteelemente pentru facilitarea înţelegerii structurii raportului juridiccivil. în lumina acestora se conturează subiectele raporturilorjuridice civile (care pot fi persoane fizice sau persoane juridice),conţinutul alcătuit din drepturi subiective civile şi obligaţiicorelative, precum şi obiectul raporturilor juridice civile, constituitdin acţiunile sau inacţiunile ia care subiectele sunt îndrituite sauobligate.

11,2.1. Subiectele raportului juridic civil

Noţiunea de subiect ai raportului juridic civil exprimăcalitatea pe care legea o atribuie persoanei fizice sau juridice de afi titulară de drepturi şi obligaţii civile.

Sunt, aşadar, subiecte ale raportului juridic civil, oameniipriviţi individual (ca persoane fizice) sau organizaţi în colectivităţi(ca persoane juridice), cărora legea "ie recunoaşte, calitatea desubiecte de drepturi şi obligaţii.

11

în concepţia dreptului civil, persoana fizică este subiectulindividual de drept (omul privit ca titular de drepturi şi obligaţiicivile1), iar persoana juridică este definită ca "acel colectiv deoameni' care întrunind condiţiile cerute de lege este titular dedrepturi subiective şi obligaţii juridice civile2.

Calitatea de subiect de drept civil a unei persoane juridicepresupune întrunirea cumulativă a trei condiţii: persoana juridicăsă aibă o organizare proprie, să aibă un patrimoniu distinct şi unscop legal şi moral (în acord cu interesele obşteşti)'.

Orice raport juridic civil implică în mod necesar cel puţindouă subiecte şi anume: un subiect activ (persoana ce dobândeştedrepturi) şi un subiect pasiv (persoana ce-şi asumă obligaţiicorespunzătoare).Acesta este un raport de drept civil simplu, mairar întâlnit în practica vieţii juridice. (Aşa este cazul raportuluijuridic ce izvorăşte din contractul de donaţie). în majoritatearaporturilor juridice civile, fiecare dintre subiecte întruneşte şicalitatea de subiect pasiv şi pe cea de subiect activ.

Unele raporturi juridice civile se constituie având fie casubiect activ, fie ca subiect pasiv, fie şi ca subiect activ şi casubiect pasiv, mai multe persoane. Este cazul pluralităţii desubiecte în raporturile juridice civile în care drepturile şiobligaţiile se împart între acestea.

' în cazul pluralităţii active (cu mai multe subiecte active),fiecare dintre creditori poate pretinde de îa debitor numai partea

1 Pentru detalii privind persoana fizică, a se vedea Decretul 31/1954 privindpersoanele fizice şi persoanele juridice.

Gh. Beleiu, Introducere în dreptul civil, Casa de editură şi presă ŞANSASRL, Bucureşti 1994, pag. 66.3 A se vedea art. 26 lit. e din Decretul 31/1954.4 Este cazul contractelor sinalagmatice. Pentru detalii, a se vedea P.M.Cosmovici, Introducere în dreptul civil, Editura AII, Bucureşti 1993, pag. 58.Asemenea raporturi juridice sunt cele ce izvorăsc din contractele sinalagmatice,caracterizate prin reciprocitatea şi interdependenţa prestaţiilor (vânzare -cumpărare, contractul de schimb, contractul de locaţie).

12

ce i se cuvine acestuia, iar în cazul pluralităţii pasive (cu mai mulţidebitori), fiecare codebitor este ţinut numai pentru partea sa dindatoria comună.

Excepţie, de la regula de mai sus, fac cazurile desolidaritate (prevăzute de lege sau de convenţia părţilor). Poateexista solidaritate activă când fiecare dintre creditori are dreptulde a pretinde de la debitor întreaga datorie (nu numai partea ce i secuvine). Plătind datoria, debitorul se eliberează nu numai faţă decreditorul plătit, ci faţă de toţi ceilalţi creditori. Dacă existăsolidaritate pasivă, oricare dintre debitori poate fi obligat săplătească întreaga datorie. Debitorul ce a plătit are însă o acţiuneîn regres împotriva celorlalţi debitori, pentru că plata sa i-aeliberat pe aceştia de datoria lor faţă de creditor.-

Tot ca o excepţie de la regula divizibilitaţii obligaţiilorcivile apare şi indivizibilitatea rezultată din natura indivizibilă aobiectului obligaţiei sau din convenţia părţilor care privescobiectul ca indivizibil. Şi în acest caz de indivizibilitate oricaredintre codebitori este ţinut de întreaga datorie.

Determinarea (individualizarea; subiectelor raportuluijuridic civil presupune practic, cunoaşterea acestora, operaţie caretrebuie analizată distinct după cum este vorba de raporturi juridicecivile ce au în conţinutul lor drepturi absolute sau drepturirelative.

în cazul drepturilor absolute, cunoscut (determinat) estenumai subiectul activ, adică titularul dreptului subiectiv civil. Deexemplu, în cazul raportului juridic de proprietate, subiectul activ

1 Sub acest aspect indivizibilitatea se apropie de solidaritatea pasivă, fără a seconfunda cu aceasta. Este adevărat că ambele situaţii poî avea ca izvor comun -convenţia părţilor. Dar solidaritatea se naşte şi din lege (solidaritatea legală), pecând indivizibilitatea rezultă şi din natura bunului care formează obiectulobligaţiei. Există deosebiri şi-n privinţa întinderii celor două excepţii:solidaritatea funcţionează numai faţă de cei între care s-a născut, pe cândindivizibilitatea se transmite şi către succesori.

13

(proprietarul) este cunoscut de la început, în timp ce subiectelepasive sunt neindividualizate (nedeterminate), obligaţia de arespecta drepturile proprietarului, revenind tuturor celorlaltesubiecte de drept civil. Individualizarea subiectului pasiv poateinterveni ulterior, când o anumită persoană (din totalitatea celorobligate) încalcă această obligaţie.

în cazul drepturilor relative subiectele raportului juridicsunt de la început individualizate, fie prin încheierea între ele aunui act juridic (de exemplu, un contract), fie prin săvârşireafaptului juridic care generează raportul respectiv (de exemplu, undelict civil).

Schimbarea subiectelor raportului juridic civil impune, deasemenea, distincţia între raporturile patrimoniale şi celenepatrimoniale.

Cum este cunoscut, raporturile civile patrimoniale pot aveaun caracter real sau obligaţional.

în cazul raporturilor civile patrimoniale reale schimbareasubiectului activ se realizează prin transmiterea bunului care seaflă în circuitul civil (în condiţiile legii). Aşa este cazulcontractului de donaţie când donatorul înstrăinează bunul,donatarul devenind proprietarul acestuia.

în cazul raporturilor civile obligaţionale schimbareasubiectului activ poate interveni prin diferite modalităţi prevăzutede lege (subrogaţie personală,1 cesiune de creanţă,2 novaţie prinschimbare de creditor3).

Cât priveşte subiectul pasiv acesta poate fi schimbat înunele situaţii prevăzute de lege cum ar fi: novaţia prin schimbare

1 A se vedea 1106 şi următoarele din Cod civi2 C. Stătescu, C. Bârsan, Teoria generală a obligaţiilor, Bucureşti, 1999, pag.193.3 A se vedea art. 1128 pct. 3 şi următoarele din Codul civil.

14

de debitor1, stipulaţia pentru altul2 sau delegaţia perfectă şiimperfectă3.Raporturile civile nepatrimoniale nu ridică problema schimbăriisubiectului activ sau a celui pasiv.

A. Persoana fizică

în doctrina juridică expresia "persoană fizică" este utilizatăpentru a desemna 'lh^yiău^numi^_mii^£^^ci8ilii şi-patidicâ-"4.Acesta apare cel mai frecvent în raporturile juridice cefundamentează ordinea de drept existentă într-un anumit stai, Qindsubiectul principal de drepturi şi de obligaţii. Subiectul menţionatpoate fi cetăţean aî statului respectiv, un cetăţean străin, uncetăţean cu dublă cetăţenie sau un apatrid. Personalitatea juridicăeste recunoscută în rnod automat indivizilor cu care statul se aflăîntr-o legătură de cetăţenie şi-numai condiţionat cetăţenilor străinişi (eventual) apatrizilor.5

în general, cetăţenii pot să participe la orice raport juridicindiferent de natura acestuia, bucurându-se astfel, de o capacitatejuridică generală. Pot intra în raporturi juridice, atât între ei, cât şicu statul, cu organele acestuia sau cu alte persoane juridice (regiiautonome, societăţi comerciale, instituţii culturale etc).Participarea cetăţenilor la raporturile juridice poartă, în primul

1 A se vedea art. 1128 pct. 2 şi următoarele din Codul civil.2 Este o instituţie nereglementată de codul civil, dar consacrată ca atare depractica juridică, în cadrul căreia părţile convin ca prestaţia debitorului săprofite unui terţ.3 A se vedea art. 1132-1133 Cod Civil.4 Gh. Beleiu, op. cit., pag. 66.5 Apatrizii sunt persoane care nu au nici o cetăţenie, a se vedea, I. P. Filipescu,Condiţia juridica a străinilor în Dreptul internaţional privat, Bucureşti, 1993,vol.I, pag. 211 şi urmat.

15

rând, amprenta sistemului de drept în ansamblul său, marcată fiindşi de specificul fiecărei ramuri de drept.

Dreptul fiecărui stat fixează atât momentul dobândiriicapacităţii juridice, cât şi întinderea, volumul drepturilor şiobligaţiilor ce-i alcătuiesc conţinutul, precum şi încetarea acesteia.De la o ramură de drept la alta, capacitatea juridică prezintătrăsături specifice, ramificându-se în capacitate: constituţională,administrativă, penală, civilă, de dreptul muncii, familiei etc.

în dreptul civil, faţă de alte ramuri de drept, capacitateajuridică prezintă unele note specifice.

Capacitatea juridica civilă este definită ca aptitudinea,generală şi abstractă a unei persoane de_a_ayea_drepturi şi obligaţiiîn cadrul unor raporturi juridice civile. Ea aparţine tuturorpersoanelor, în mod egal, chiar dacă nu au o voinţă conştientă sausuficient dezvoltată.

în dreptul civil, deci, recunoaşterea capacităţii juridice nuinclude întotdeauna şi dreptul persoanelor de a-şi exercitadrepturile şi îndeplini obligaţiile prin actele lor personale. Pentruca o persoană sa-şi poată realiza drepturile sau să-şi asumeobligaţiile prin actele sale proprii, săvârşind personal acte juridice,trebuie să fie capabilă să înţeleagă şi să aprecieze consecinţeleacestor acte. Ea trebuie să fi atins un anumit grad de dezvoltarebio-psihică, să aibă o anumită experienţă de viaţă, (un anumit gradde dezvoltare şi gândire).

De aceea, exercitarea personală a drepturilor şi obligaţiilorîn raporturile juridice nu coincide cu momentul dobândiriiacestora, fiind condiţionată de existenţa capacităţii de exerciţiu.

In dreptul civil se tace distincţie între capacitatea defolosinţă şi cea de exerciţiu, ca elemente ale capacităţii civile.

Exemplul dreptului civil rămâne oarecum izolat întrucât regula ce trebuiereţinută este cea a unicităţii capacităţii juridice, divizarea acesteia în capacitatede folosinţă şi de exerciţiu, reprezentând excepţia. Caracterul unic al capacităţiijuridice presupune că titularul drepturilor şi obligaţiilor exercită direct şi

16

Trebuie subliniat, însă, că divizarea capacităţii civile în cele douăcomponente este justificată numai în cazul acelor drepturisubiective care pot aparţine unui titular, fără a fi nevoie caexercitarea lor să o realizeze aceeaşi persoană (aşa„eştfe cazuldrepturilor minorilor sau ale persoanelor cu discernământul afectatde o boală mintală). De asemenea, în cazul persoanelor juridice nupoate exista capacitate de folosinţă fără capacitate de exerciţiu.Constituirea unei persoane juridice urmăreşte întotdeaunarealizarea unui anumit scop, a unui obiect concret de activitate. Deaceea, capacitatea juridică include, în mod firesc, ambelecomponente.

Capacitatea de folosinţă

în cazul în care capacitatea de folosinţă poate fi desprinsăde capacitatea de exerciţiu, ea începe odată cu naşterea persoanei.în mod excepţional capacitatea de folosinţă se poate dobândi şiînainte de naştere, din momentul concepţiei copilului, cu condiţiaca acesta să se nască viu (nu şi viabil) şi numai în privinţadrepturilor (nu şi a obligaţiilor).1

Aşa cum este indicat de lege, printr-o formulare sintetică,conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice este alcătuitdintr-o multitudine de drepturi şi obligaţii, (printre acestea un loccentral ocupând drepturile şi îndatoririle fundamentale aleomului).

personal atributele personalităţii sale. în dreptul constituţional, al muncii sau alfamiliei, cele două componente ale capacităţii juridice nu pot fi despărţite. Nupoate fi separată, de exemplu, capacitatea de a avea drepturi electorale decapacitatea de a le exercita, după cum nu poate fi separată capacitatea de aîntemeia o familie sau de a intra într-un raport de muncă, de exerciţiul acestordrepturi.1 A se vedea art.7 din Decretul nr. 31/1954 privind persoana fizică şi juridică

17

Capacitatea de folosinţă nu poate constitui obiect al unoracte juridice de renunţare din partea subiectului căruia îi aparţine.Acest lucru este prevăzut expres de art.6 al.2 din Decretul nr.31/1954 potrivit căruia "nimeni nu poate renunţa, nici în tot, niciîn parte la capacitatea de folosinţă". De asemenea, nimeni nupoate fi îngrădit în capacitatea sa de folosinţă decât în cazurile şicondiţiile strict şi limitativ prevăzute de lege (art. 6 al. 1 dinDecretul nr. 31/1954).1

Reglementările în vigoare prevăd unele îngrădiri alecapacităţii de folosinţă, care pot fi: cu caracter de sancţiune2 saucu scop de ocrotire a unor persoane.3

Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice încetează odatăcu moartea acesteia, constatată de către organele competente. înanumite situaţii nu este posibilă constatarea directă a decesuluiunei anumite persoane (în caz de război, catastrofe naturale) deşiexistă aproape certitudinea ca persoana dispărută nu mai este înviaţă. în astfel de situaţii constatarea decesului se face printr-ohotărâre judecătorească de declarare a morţii prezumate, care aredrept consecinţă, încetarea capacităţii de folosinţă.

1 Vezi Constituţia României (art. 49), privitor la neîngrădirea capacităţii defolosinţă, afară de situaţiile prevăzute de lege.2 Asemenea îngrădiri pot fi: interdicţia de a ocupa o funcţie sau decăderea dinputerea părintească.

Asemenea îngrădiri pot fi: prohibiţia ca minorul, alienatul şi debilul mintal,puşi sub interdicţie, să facă donaţii sau să garanteze obligaţiile altuia; prohibiţiamedicilor şi farmaciştilor de a primi donaţii sau legate de la persoane pe carele-au tratat în boala de care au decedat4 Vezi art. 16 alin.l şi 18 din Decretul nr. 31/1954 şi art. 36-41 din Decretul nr.32/1954, referitoare la procedura declarării judecătoreşti a dispariţiei şi morţiipersoanei.

18

Capacitatea de exerciţiu

Dacă simpla însuşire de fiinţă umană este suficientă pentrurecunoaşterea capacităţii de folosinţă, capacitatea de exerciţiupresupune un anumit grad de dezvoltare bio-psihică şi deexperienţă de viaţă (juridică mai ales). De aceea, exerciţiuldrepturilor şi obligaţiilor presupunând o voinţă conştientă, nupoate fi realizat decât de o persoană care are maturitate în gândireşi acţiune. Privită astfel, capacitatea de exerciţiu nu reprezintăaltceva, decât capacitatea de folosinţă în acţiune. Spre deosebirede capacitatea de folosinţă, care este recunoscută tuturor,capacitatea de exerciţiu este recunoscută numai persoanelor careau o voinţă conştientă şi o experienţă suficientă pentru a aveareprezentarea faptelor şi a consecinţelor acestora.

Art. 5 alin. 2 din Decretul 31/1954 defineşte capacitatea deexerciţiu ca fiind aptitudinea persoanei de a-şi exercita drepturileşi de a-şi executa obligaţiile săvârşind acte juridice. Este vorba deexercitarea unor drepturi concrete şi de executarea unor obligaţiiconcrete de către o persoană care încheie singură (fără a fiasistată) şi personal (fără reprezentant) acte juridice.

Maturitatea psihică este legată de vârsta majoratului. Art.8,.al.l şi 2 din Decretul 31/1954 prevede în acest sens: "capacitateade exerciţiu începe la data când persoana devine majoră. Persoanadevine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani." Acelaşi articol, înalineatul final adaugă că "minorul caze se căsătoreşte dobândeşte,prin aceasta, capacitatea de exerciţiu".

între 14 şi 18 ani, minorul are o capacitate de exerciţiurestrânsă (art. 9 Decretul 31/1954). La această vârstă el arediscernământ, îşi poate manifesta conştient voinţa, dar este lipsitde experienţă juridică, astfel că, dacă ar încheia singur actejuridice, ar putea fi prejudiciat. De aceea, în intervalul arătat,pentru actele juridice pe care le încheie, are nevoie, în condiţiilepe care legea le stabileşte, de încuviinţarea prealabilă a părinţilor

19

sau tutorelui. încuviinţarea prealabilă trebuie să fie întotdeaunaspecială şi dată pentru fiecare act juridic în parte. Numai în modexcepţional minorii cu capacitate de exerciţiu restrânsă pot încheiaanumite acte juridice fără încuviinţarea prealabilă a ocrotitorilorlegali (aşa este cazul minorului de 16 ani care poate încheia singurun contract de muncă şi dispune de veniturile realizate prin muncaproprie).

Sunt total lipsiţi de capacitate de exerciţiu: minorii sub 14ani şi interzişii judecătoreşti (art.ll din Decretul 31/1954). Acestecategorii de persoane au capacitate de folosinţă, dar neputândexercita drepturile şi îndeplini obligaţiile, vor fi înlocuite înparticiparea la viaţa juridică de către reprezentanţii lor legali(părinţi, tutori).

Capacităţii de exerciţiu nu i se pot aduce atingeri dacât încazurile strict şi limitativ prevăzute de lege. De asemenea, ea nupoate forma obiect de renunţare din partea cehii ce o deţine.

Subiectele colective de drept

Oamenii pot să apară în raporturile juridice nu numaiindividual, ci şi organizaţi în anumite colectivităţi (statul - privitca o entitate de sine stătătoare, organele statului, instituţii de stat,organizaţii cooperatiste, organizaţii obşteşti cu caracternepatrimonial, persoanele juridice). Formele organizaţionaleamintite, ce pot dobândi calitatea de subiect de drept, suntdesemnate generic prin denumirea de subiecte colective de drept.1

Statul participă în calitate de subiect de diept atât înraporturile juridice interne, cât şi în cele de drept internaţional. îndreptul intern el apare ca subiect de drept mai ales în raporturile

1 Pentru detalii, privind subiectele de drept, a se vedea, Y.Eminescu,coordonator, ş.a. Subiectele colective de drepl în România, Editura AcademieiRomâne, Bucureşti, 1981.

20

de drept constituţional. Statul are o serie de drepturi şi obligaţii înraporturile sale cu cetăţenii români. Apare, apoi, în raporturile dedrept constituţional cu ocazia formării statelor federale sau înraporturile cu unităţile administrativ-teritoriale. în anumitesituaţii, în raporturile de drept civil, statul îmbracă trăsăturile uneipersoane juridice.

O fizionomie aparte prezintă participarea statului laraporturile de drept internaţional public. Potrivit concepţieiunanim admise, statul este subiect originar de drept internaţionalpublic indiferent de întinderea sa teritorială, de numărullocuitorilor, de gradul de dezvoltare economică sau orânduiresocială şi politică. Calitatea de subiect de drept a statului, înraporturile de drept internaţional, se întemeiază pe suveranitateastatală şi ea există indiferent de recunoaşterea sau nerecunoaştereasa din partea celorlalte state.2

Organele de stat apar, de regulă, ca subiecte de drept, înraporturile de drept constituţional şi administrativ (organeleputerii de stat şi organele administraţiei de stat), dar şi înraporturile de drept procesual penal şi civil (organele justiţiei şiale procuraturii). Specific participării organelor de stat laraporturile juridice este faptul că drepturile pe care le exercită faţăde celelalte subiecte de drept sunt corelate cu obligaţii ale lor faţăde stat. Dacă persoana fizică poate dispune de exerciţiuldrepturilor sale, organele de stat sunt obligate să-şi exercitedrepturile (organele de cercetare penală sunt obligate să acţionezepentru descoperirea celor ce comit fapte antisociale, după cuminstanţa judecătorească este obligată să soluţioneze cauza dedusăjudecăţii).

1 A se vedea, M. Niciu, Drept internaţional public, Editura Chemarea, Iaşi,1993, pag. 89.2 M. Niciu, Drept internaţional public, op. cit., pag. 101.

21

în unele raporturi juridice ce nu vizează direct competenţalor, organele de stat pot să apară şi ca persoane juridice.

Unităţile administrativ teritoriale, judeţul, municipiul,sectoarele municipiului Bucureşti, oraşul, comuna, apar, deasemenea, ca subiecte colective de drept constituţional sauadministrativ.

Instituţiile de stat ca subiecte colective de drept impununele precizări şi distincţii. în primul rând, din literatura despecialitate se pot desprinde un sens larg şi un altul, restrâns, alnoţiunii de instituţie de stat. în sens larg, noţiunea ar acoperi"toate acele entităţi care desfăşoară una sau alta din formelefundamentale ale activităţii de stat, cu caracter neeconomic"1. înaceastă accepţiune, noţiunea de instituţii de stat ar include şiorganele puterii, administraţiei, justiţiei, procuraturii. în sensrestrâns, noţiunea desemnează mai ales o activitate social-culturală cu caracter neeconomic, finanţată de bugetul statului(şcolile, teatrul, cinematograful, unităţi sanitare, activităţisportive). Dominant în literatură şi practică este sensul restrâns,întrucât sensul larg ar crea unele confuzii, cel puţin în privinţaorganelor de stat, care, având în vedere competenţa lor, nu arputea fi calificate, în acelaşi timp, şi instituţii şi organe.

Organizaţiile cooperatiste, cu transformările pe care le-ausuportat după decembrie 1989, pot fi privite, de asemenea, casubiecte colective de drept. în prezent funcţionează un sistemunitar din punct de vedere al structurii lor organizatorice,diferenţiat, însă, în funcţie de specificul fiecărei forme decooperaţie.2

Pentru a completa întreaga paletă a formelororganizaţionale ce apar ca subiecte colective de drept, trebuie să

1 Y. Eminescu, op. cit. pag. 98.2 A se vedea, Decret/Lege nr. 66/1990 privind cooperativa meşteşugărească şiD-lege nr. 61/1990 privind cooperaţia de consum şi de credit.

22

mai adăugăm organizaţiile obşteşti cu caracter nepatrimonial,precum şi unele organizaţii atipice: fundaţii, organizaţii de cuit,societăţi mixte.1

3. Persoana juridică

Un rol şi un loc aparte deţine, în cadrul subiectelorcolective de drept persoana juridică. Instituţia ca atare aparţinedreptului civil şi ea presupune întrunirea anumitor condiţiispeciale de organizare, conducere, patrimoniu, răspundere etc, cenu caracterizează toate subiectele colective de drept. De aceea,noţiunea de persoană juridică are o individualitate proprie, ea "nuacoperă toată participarea colectivă la construcţia raporturilorjuridice".

Sublinierea se impune întrucât există, cel puţin în materia,dreptului civil, tendinţa de a plasa subiectele de drept fie încategoria persoanelor fizice, fie în cea a persoanelor juridice. ;

Este adevărat că multe dintre subiectele colective au şi.capacitate civilă, fiind apreciate ca persoane juridice. Sunt, însă, şisuficiente subiecte colective de drept ce nu au această calitate(diverse asociaţii, instanţele judecătoreşti). De asemenea, dacă nereferim la capacitatea civilă a organelor de stat, instituţiilor,organizaţiilor obşteşti etc, trebuie să recunoaştem că aceasta "nuepuizează întrega lor capacitate juridică"2. Mai mult decât atât,pentru multe din subiectele colective amintite, capacitatea civilănu este decât o latură secundară a activităţilor lor "în raport cuatribuţiile principale pentru care au fost create". în realizareaacestor atribuţii, structurile amintite apar ca subiecte de drept fărăa avea nevoie de calitatea de persoană juridică.

1 Y. Eminescu, op. cit. pag. 138 şi urmat şi 183 şi urmat.2 G. Vrabie, T. Popescu, Teoria generală a dreptului, Editura Ştefan Procopiu,Iaşi, 1993, pag. 136.

23

Particularităţi ale capacităţii persoanei juridice

în literatura de specialitate, persoana juridică este definităca fiind un colectiv de oameni, având o structură organizatoricăbine determinată, care dispune de independenţă patrimonială şiurmăreşte realizarea unui scop în acord cu interesul obştesc.

Elementele constitutive ale unei persoane juridice sunt: oorganizare de sine stătătoare, fixată, de regulă, într-un statut saulege, un patrimoniu propriu afectat realizării unui scop şiposibilitatea de a dobândi drepturi sau de a-şi asuma obligaţii,inclusiv dreptul de a acţiona sau de a fi acţionat în justiţie(Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice).

Ca şi persoanele fizice, persoanele juridice au capacitatede folosinţă şi capacitate de exerciţiu, care împreună alcătuiesccapacitatea civilă.

Totuşi, faţă de capacitatea civila a persoanei fizice,capacitatea persoanei juridice prezintă unele particularităţi.

Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice este specialăfaţă de cea a persoanei fizice care are un caracter general, unconţinut identic pentru toate persoanele, fără nici o deosebire.Elementul determinant pentru precizarea capacităţii de folosinţă apersoanei juridice este scopul - acesta stabilindu-i limitele şiprecizându-i conţinutul. Persoana juridică nu poate avea decâtacele "drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege, actulde înfiinţare sau statut" (art.34, al.l din Decretul 31/1954).

Legea recunoaşte, deci, persoanei juridice numai aceledrepturi şi obligaţii care sunt legate de natura activităţii pe careurmează să o desfăşoare. Această activitate a persoanei juridicecircumscrisă realizării scopului are valoare de principiu generaldenumit în ştiinţa dreptului principiul specialităţii capacităţii defolosinţă.

24

Sancţiunea încălcării acestui principiu este nulitateaabsolută. în acest sens, Decretul 31/1954 prevede că "orice actjuridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop estenul" (art. 34).

Capacitatea de exerciţiu a persoanelor juridice constă înîncheierea de acte juridice generatoare de drepturi şi obligaţiiîndeplinite de organele de conducere ale acestora. De regula,capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice se dobândeşteconcomitent cu capacitatea de folosinţă, dacă la acea dată au fostconstituite organele sale de conducere. Deci, momentul dobândiriicapacităţii de exerciţiu este marcat de desemnarea organelor deconducere ale acesteia.

ÎI.2.2.,Conţinutul raportului juridic civil

Conţinutul raportului juridic civil este format dintotalitatea drepturilor subiective şi a obligaţiilor (îndatoririlor)părţilor acestui raport.

Conţinutul raportului juridic civil poate fi analizat sub undublu aspect :

- din punct de vedere al subiectului civil activ (creditorul)când avem în vedere acea parte a conţinutului care este formatădin drepturile subiective civile;

- din punct de vedere al subiectului pasiv (debitorul), cândavem în vedere acea parte a conţinutului care este formată dinobligaţii (îndatoriri).

Cele două laturi ale conţinutului raportului juridic civil seaflă în corelaţie întrucât nu există drept subiectiv fără obligaţiecorelativă, după cum nu există obligaţie căreia să nu-i corespundăun drept subiectiv. Pe de altă parte, conţinutul dreptului subiectivdetermină conţinutul obligaţiei, după cum conţinutul dreptuluisubiectiv este determinat de obligaţia ce corespunde dreptului.

25

A. Dreptul subiectiv civil

DefiniţieDacă dreptul obiectiv vizează ansamblul regulilor stabilite

de autoritatea de stat în vederea realizării anumitor scopuri,drepturile subiective exprimă o altă dimensiune a dreptului şianume prerogativa sau puterea pe care o poate exercita o anumităpersoană în limitele dreptului obiectiv.

Dreptul subiectiv civil este definit, aşadar, ca puterea(prerogativa) recunoscută de ansamblul normelor juridice învigoare.

Nu există o definiţie legală a dreptului subiectiv civil(privit în general), ci numai definiţii ale unora dintre acestedrepturi (cum ar fi dreptul de proprietate).1

A revenit, de aceea, literaturii de specialitate sarcina de aacoperi această lacună. în timp, autorii de specialitate au formulatdefiniţii ale dreptului subiectiv cu unele nuanţe specifice carevizează mai mult forma decât conţinutul.

Amintim dintre acestea, definiţiile formulate de autoriromâni precum : Matei Cantacuzino, I. Rosetîi - Bălănescu ş.a.,dar şi autori străini ca : Leon Duguit, H. Kelsen, Fr. Geny, JeanDabin etc. Ceea ce trebuie remarcat este faptul că în unanimitateautorii români recunosc existenţa drepturilor subiective, pe cândunii autori francezi au negat existenţa acestora.

Edificatoare, pentru punctul de vedere exprimat deliteratura română, este definiţia dată în literatura mai veche deMatei Cantacuzino, potrivit căreia "dreptul şubj&cliy, este puteT.eace o are fiecare individ de a pretinde ca facultăţile, aptiţudmile_jiputerile sale, cajre_nu_sunt îngrădite sau mai exact în limita în careeîejîu^sunt jrigrădite prin legeŢsa fie nu~numai_respectate, adică.nesupliratedealHr sau~oTe~societate~pnn ol^ăinelesaleTcisă fie,

1 Vezi art. 480 Cod civil.

26

atunci când ele s-û_iiadMjJL_acte de voinţă creatoare de raporturicu alţii, sprijinite de societate prin organele sale spre a fi duse laîndeplinire efectele raporturilo7~~crea~te"1. MăiTecent autorul I.Deleanu' oferă mai mult decât o definiţie a dreptului subiectiv (oexplicare a acestuia) când afirmă că "dreptul subiectiv ar putea fidefinit ca prerogativă conferită de lege în temeiul căreia titularuldreptului poaîe sau trebuie să desfăşoare o anumită conduită orisă ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului săuprin sancţionarea recunoscută de lege, în scopul valorificării unuiinteres personal, direct, înnăscut şi actual, legitim şi juridicprotejat, în acord cu interesul obştesc ori cu normele deconvieţuire socială".

Printre autorii francezi care au negat existenţa drepturilorsubiective Leon Duguit, susţinea că noţiunea de drept subiectivtrebuie eliminată întrucât "nu poate fi vorba decât fie de situaţiijuridice obiective care decurg din aplicarea normelor de drept(într-un caz sau altul) fie de situaţii subiective modelate deanumite persoane pentru folosinţa lor în mod temporar, (cum ar ficele ce rezultă dintr-un contract şi care sunt garantate de dreptulobiectiv)"3.

Iar H.Kelsen afirma că prin drept subiectiv trebuie săînţelegem "regula de drept aplicată cuiva în sensul că acesta areobligaţia de a nu se comporta în mod contrar comportamentuluisancţionat de o regulă de drept"4. în opinia autorului amintit

1 M. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, op. cit., pag. 30.2 I. Deleanu, Drepturile subiective fi abuzul de drept, Cluj - Napoca, 1988,pag. 949.

Mergând pe această linie autorul a elaborat teoria dreptului - funcţie enunţatăcu prilejul definirii dreptului civil care sugera limitarea drastică a exerciţiuluidrepturilor în funcţie de exigenţele societăţii (Trăite de droit constitutionnel,Tom î, Paris 3 ed. 1927, pag. 16).4 Marty G. Raynaud, Droit civil, I, Introduction a l'etude du droit, 2 ed, ParisSirey 1972, pag.254.

27

dreptul subiectiv nu este decât o concretizare şi o individualizare aunor norme generale (un contract, de exemplu, presupuneaplicarea unor reglementări care acordă părţilor o anumităcompetenţă şi care stabileşte anumite efecte pentru convenţiileîncheiate de părţi).

Opiniile de felul celor arătate mai sus au fost criticate deautorii francezi care au explicat că dreptul subiectiv trebuieraportat la subiectele dreptului civil, cu atributele pe care leconferă acestora dreptul obiectiv, care nu sunt decât efectelederivate ale regulii de drept ce rămâne fundamentul, raţiunea şimăsura acestor efecte.

Reţinând elementele definitorii ale dreptului subiectivputem afirma ca acesta reprezintă prerogativa recunoscută uneipersoane de către dreptul obiectiv, garantată prin mijloacejuridice, de a avea un anumit comportament sau de a pretinde oanumită conduită subiectului pasiv, xAltfel spus, prin dreptsubiectiv civil înţelegem posibilitatea recunoscută de normeledreptului civil, subiectului activ, în virtutea căreia acesta poateavea el însuşi o anumita conduită corespunzătoare (să dea, să facăsau să nu facă ceva) în caz de nevoie putând apela la forţacoercitivă a statului. într-un raport de proprietate, de exemplu,proprietarul are dreptul de a poseda, de a folosi şi de a dispune de.bunul la care se referă dreptul său de proprietate. Totodată, el aredreptul de a pretinde celorlalţi să nu facă nimic de natură sătulbure exerciţiul dreptului său, în caz contrar putând apela la forţade constrângere a statului.

ClasificareClasificarea drepturilor subiective civile se poate face

după mai multe criterii, printre care mai importante sunt: gradullor de opozabilitate, conţinutul lor, corelaţia dintre ele şi siguranţaoferita titularilor lor.

28

( apîn funcţie de opozabilitatea lor drepturile subiective_"i: absolute si relative.pot fi: absolute ş

Drepturile subiective civile \xbsolute\ sunt acelea în temeiulcărora titularii lor au posibilitatea să le exercite singuri, tuturorcelorlalte persoane corespunzându-le obligaţia de a le respecta şide_a se abţine de la acţiuni care le-ar putea aduce atingere.

Au caracter absolut, drepturile personal - nepatrimnnialp.şi dreptu_rilg_reale.

Drepturile absolute se caracterizează prin îiTmqtnafplf»trăsături: ôpozabilitate erpq nmnes, imprescriptibilitate, aucunoscut numai titularul lor.

Dreptul absolut este opozabil tuturor (erga omnes) însensul că toată lumea este ţinută să respecte prerogativele avute detitularul său. Privit astfel, dreptului absolut îi corespunde obligaţiagenerală şi negativă de a nu i se aduce atingere.

Drepturile absolute sunt imprescriptibile în sensul că eiepot fi valorificate oricând în timp.

Raporturile juridice care au în conţinutul lor un dreptabsolut se stabilesc între una sau mai multe persoane determinate(ca subiect activ) şi toate celelalte persoane ca subiecte pasivenedeterminate în momentul stabilirii raportului juridic.

Drepturile subiective civile \relative\ sunt acelea în temeiulcărora "subiectul activ (creditorul) care este determinat încă de lanaşterea raportului juridic are posibilitatea de a pretindesubiectului pasiv, debitorul - (individualizat şi el) să facă sau sănu facă ceva.

Fac parte din această categorie drepturile de creanţa.Drepturile subiective civile relative se caracterizează prinurmătoarele trăsături: opozabilitate inter partes; prescriptibilitate,caracterul determinat al ambelor subiecte (activ şi pasiv).

Drepturile subiective civile relative sunt opozabile numaisubiectului; pasiv, determinat, a cărui datorie poate consta într-oacţiune (a face) ori într-o inacţiune (a nu face).

29

Ele sunt prescriptibile în sensul că pot fi valorificate numaiîn termenele de prescripţie prevăzute de lege.

Raporturile juridice care au în conţinutul lor un dreptrelativ se stabilesc între subiecte determinate.

(Jbj) După conţinutul lor drepturile subiective_£Jvile seîmpart în: drepturi civile patrimoniale şi nepatrimoniale.

Drepturile IpalrlhTbÎTtalel sunt acelea care au un conţinuteconomicT evaluabil în bani (dreptul de proprietate, dreptullocatorului la platachiriei)1___

j ^ e r s o n a l ^~nepatrimqniqi^ sunt acelea care nuau un conţinut economic şi nu pot fi evaluate în bani, ele fiindstrâns legate de persoana titularului, servind la individualizareaacestuia (dreptul la viaţă, onoare, demnitate, nume, libertate). Seinclud aici şi drepturile care privesc latura personal -nepatrimonială a drepturilor de creaţie intelectuala (dreptul deautor, inventator, inovator) ca şi latura nepatrimonială adrepturilor succesorale.

Drepturile personal - nepatrimoniale sunt strâns legate depersoana titularului, sunt intransmisibile şi imprescriptibile avândcaracter absolut.

Unele aprofundări se impun în legătură cu drepturilepatrimoniale care se împaTt la rândul lor, în : drepturi reale şidrepturi de creanţă.

Dzi£ţurile_reale_^_drepturile de creanţă: prezentarecomparativă.

Drepturile patrimoniale alcătuiesc substanţa patrimoniului1

unei persoane şi ele pot fi grupate în două categorii: drepturi realeşi drepturi de creanţă.

1 Pentru detalii privind patrimoniul, a se vedea Elena Iftime, Dreptul deproprietate. Editura Universităţii Suceava, 2000.

30

rp.aTT^nsTn re. - pstp. ar.p.l Hrp.pt

virţuţea"câruia titxilarursău îşi pnatp. p.Yp.rrita prerogativele asupraunui_bun, fără concursul altcuiva. Principalul drept real estedreptul_de_îoprietate. .

Având ca suport lucrul (res), unii autori1 au considerat cădreptul real este un raport între o persoană şi un lucru. Este oopinie care nu poate fi primită, întrucât, dreptul real este ocomponentă a unui raport juridic ce îmbracă un caracter social.Raportul juridic în conţinutul căruia intră dreptul real se stabileşte,cu privire la un lucru determinat, între subiectul activ (titularuldreptului real) şi toate celelalte persoane, ca subiecte pasivenedeterminate.

întrucât titularul dreptului real îşi exercită singur atributelecorespunzătoare dreptului său, toate celelalte persoane — casubiecte pasive nedeterminate — au obligaţia impusă de lege, de anu face nimic de natură să stânjenească exerciţiul acestor atribute.Fiind drepturi absolute, drepturile reale vor prezenta, în esenţă,trăsăturile specifice acestora.

• Dreptul real presupune existenţa unui subiect activ, de la^început determinat şi a unui subiect pasiv nedeţerminat (alcătuitdin toate celelalte persoane). Este, deci, un drept opozabilêrgapmnes".2_

• Dreptul real (ca drept absolut) este corelat cu obligaţia cerevine subiectului pasiv — nedetejmnaţ,— de a nu face nimicjienatură să~^tâlîjeê^s^_^x^mţiul_atiibiite1nr are.sţiiwjrpjTr Seconturează, deci, o obligaţie generală negativă, care este lipsită deo valoare economică.

1 C. Hamangiu , ş.a., op.cit., voi. I, pag. 853 - 856.2 Drepturile reale nu sunt singurele drepturi subiective opozabile "erga omnes"Şi drepturile personal - nepatrimoniale au caracter absolut dar neavând caracterpatrimonial nu fac parte din patrimoniul persoanei. Ele contureazăpersonalitatea juridică a fiinţei umane (dreptul la viaţă, onoare, demnitate).

31

• Ca durată, dreptul real poate fi perpetuu (imprescriptibilsub aspecfextinctiv), cum este dreptul de proprietate sau

r j ţ ^ e ^ ^ d u i a i i j i m h a ţ ă de regulă, la viaţabeneficiarului, cum este dreptul de uzufruct.

Din caracterul absolut al dreptului real decurg două efecte^ " î : preiennţa.

^ P r ^ urmănrîi\ constă în posibilitatea titularului. p t ţ, |nTreăI^de ă căuta şi pretinde bunul în mâinile oricui s^ăT

preferinţeTâu^dreptul de precădere^]consţăjndreptului real de a-şi realiza dreptul său cu

r oricărui alt drept cu privire la acelaşi"Ttitularii de drepturi reale nu suportă concursul

Ctitorilor chirografari, având facultatea să fie plătiţi înaintea lor,asupra bunurilor faţă de care au un drept real. Aşa, de exemplu,dacă un imobil ipotecat a fost scos la vânzare silită, din preţulobţinut va fi îndestulată, mai întâi, creanţa creditorului ipotecarCea titular al dreptului de ipotecă) şi numai dacă mai rămâne cevavor fi satisfăcuţi simplii creditori chirografari ai debitoruluiurmărit."

1 î mod constant practica judiciară s-a exprimat în sensul că dreptul deurmărire este de esenţa dreptului real (dec. civ. 685/1989 a fostului TS înDreDtul 3/1990 pag. 66. în motivarea deciziei menţionate, se arată că "neavând

drept de urmărire, care este de esenţa dreptului real, dreptul moştenitorilorde a pretinde raportul este un drept personal născut din lege şi din voinţa

supusă a donatorului defunct" In acelaşi sens, într-o altă speţă s-a făcutprecizarea că prin efectul translativ de proprietate al vânzării, cumpărătoruldobândeşte dreptul de a urmări lucrul cumpărat în orice patrimoniu s-ar afla,folosind, după caz, acţiunea personală (ex contractul) sau acţiunea înrevendicare (în calitatea sa de proprietar). A se vedea, CAS nr.51/1994

nepublicată.2 C Hamangiu. ş.a., op. cit., voi. I., pag. 861.

T Popescu. Drept civil. Note de curs 1, Editura Hyperion, 1991, pag. 12-15.3

32

Dacă vin în concurs, însă, titulari ai mai multor drepturireale, aceştia trebuie să îndeplinească cerinţele legale pentru aasigura opozabilitatea faţă de toată lumea a acestor drepturi. Vaavea prioritate titularul care a îndeplinit primul cerinţele deopozabilitate sau titularul cu rang superior faţă de cel cu ranginferior.

*_Ca număr, drepturile rpalp sunt limitatp finŢH_jrp.vă7.utede lege, fără ca părţile să poată crea prin voinţa lor

^ 1g, p ţ p

rloj^pjjn^combinarea drepturilor reale existente)1.Sistemul drepturilor reale este alcătuit dintr-un număr

determinat de drepturi reale principale dispuse într-o anumităordine şi din drepturi reale accesorii. Cel mai important drept realprincipal este dreptul de proprietate, el constituind izvorul necesarşi temeiul naşterii şi existenţei tuturor celorlalte drepturi reale (adrepturilor reale derivate din dreptul de proprietate). Aceastăultimă categorie de drepturi cuprinde atât drepturile reale derivatedin dreptul de proprietate publică cât şi drepturile reale derivatedin dreptul de proprietate privată. Aşa cum prevăd actualelereglementări, există un singur drept real principal derivat dindreptul de proprietate publică şi anume: dreptul de administrare aunor bunuri din domeniul public, constituit prin acteadministrative ai cărui titulari sunt regiile autonome şi instituţiilede stat. Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 213/19982, darea înadministrare se face prin hotărâre a Guvernului sau a Consiliuluijudeţean, respectiv a Consiliului General a! municipiuluiBucureşti, ori a Consiliului local, în funcţie de apartenenţabunurilor care fac obiectul dării în administrare.

Cât priveşte drepturile reale derivate din dreptul deproprietate privata, acestea sunt cunoscute sub denumirea de

1 G. N. Luţescu, op. cit., pag. 49.2 Legea nr.213/1998 reglementează regimul juridic al dreptului de proprietatepublică.

33

dezmembrăminte ale dreptului de proprietate şi sunt, de asemenea,limitate ca număr (dreptul de uzufruct, uz, dreptul de abitaţie,dreptul de servitute, dreptul de superficie).

Apărarea drepturilor reale se face prin acţiuni în justiţie ceîmbracă acelaşi caracter real (actio in rem) şi care sunt decompetenţa instanţei de la locul situării imobilului (forum reisitae)1.

Cel mai energic şi mai eficient mijloc de apărare adreptului de proprietate este acţiunea în revendicare, iar prinacţiunea confesorie se apăra sau se valorifică un drept de uzufruct,uz, abitaţie, servitute2. îmbracă, de asemenea, un caracter realacţiunea negatorie prin care se contestă un drept de servitute,superficie, uzufruct, uz, abitaţie, acţiunea în grăniţuire3, ca şiacţiunea prin care se valorifică un drept real accesoriu.4

\2)j Drepturile de creanţăQreptul de creanţa "jus ad personnam" este dreptul

subiectiv în temeiul căruia_subiectul actiyîjjenurniţ creditor, poatepret inHemiui subiect pasiv flptPTmiriaţ^ numit debitor, să dea, săfacă sau să nu facă ceva,

1 Pentru detalii a se vedea V. M. Ciobanu, Tratat teoretic .}•/' practic deprocedură civilă, Editura Naţional. Bucureşti, 1996, voi. I. pag. 299 . Autorulface precizarea că numărul acţiunilor reale este limitat deoarece însăşidrepturile reale sunt limitate.2 Curtea Supremă de Justiţie dec. civ. 1767/1992 în V. Bogdănescu, op. cit.pag. 23. Pentru deosebirile dintre servituţiile naturale şi legale şi servitutilepropriu -zise , a se vedea L. Pop., op. cit., pag.203-209. Autorul menţioneazăfaptul că variabilele servitutii ( servitutile propriu-zise sunt cele stabilite prinfapta omului, reglementate de art. 620-643. Servitutile naturale şi legale suntsimple limitări sau îngrădiri normale ale atributelor dreptului de proprietate).3 Autori de prestigiu califică acţiunea de grăniţuire ca fiind o acţiune reală. VeziC. Bârsan, Acţiunea de grăniţuire, RRD nr.8/1984, pag. 34; P. Perju, Problemeprivind acţiunea de grăniţuire, Dreptul nr. 6/1991, pag. 35.4 Aşa este acţiunea ipotecară sau acţiunea creditorului gajist.

34

Din definiţia formulată rezultă că dreptul de creanţăpresupune un raport juridic între două subiecte determinate şi areun caracter relativ în sensul că presupune raporturi juridice întresubiectele participante, individualizate de la bun început, iarefectele se produc numai între aceste subiecte (inter partes).Drepturile de creanţă se caracterizează prin următoarele trăsături:

• Drerjţul_de creanţă presupune exis_ţenţa__unui subiectactiv (creditorul), determinat încă de la naştereajapajUi\u\jund\r.şi aunui subiect pasiv (debitorul) individualizat şi el, care areoÎigâ_să_execuîelprestaţia pretinsă de creditor^

• In cazul dreptului de creanţă opozabilitatea^ are locnumaiJaţă_de subiectul pasiv a căruTTndatorjrjTpoate consta întiroacţiune pozitivă (a^face) ori într-o inacţiune, adică de_a_nu-iace^cevâ~3m cele ceTln lipsa obligaţiei,

TX T ~ i^ j j _ p j

facăTXa dreptuTde~creinţă obligaţisTnegativă estedeterminată şise~~exprimă intr-o valoare economică ce face parte din activulpatrimoniului debitorului. Sub acest aspect, dreptul de creanţă sedeosebeşte de dreptul real căruia îi corespunde o obligaţiegenerală negativă ce revine subiectului pasiv nedeterminat.

• Cajurată, dreptul de_crgarjţă-f.ste limita* "i ti™p, ppn*r"că subiectul activ poate pretinde de la cel pasiy_Jndeplinireaobligaţiei numarfaţr-un_armmit interval de tirnp_7gşje_uiLdrept

• Fiindjin_drept relativ, dreptul de creanţă nu dă naşteredreptului de urmărire sau de preferinţă ,

drepturile de creanţă sunt nelimitatedeoarece ele pot izvorî din acte juridice (contracte sau actejuridice unilaterale), din faptejuridice (licite1 sau ilicite2) precumşi din alte izvoare de obligaţii^

1 C. Stătescu, C. Bârsan, Teoria generală a obligaţiilor, op.cit., pag. 95 şiurmat.2 C. Stătescu, C. Bârsan, op.cit., pag. 112 şi urmat.

35

• Apărarea drepturilor de creanţă se face prin-acţiunipersonale (actio in peTsonnam) , care sunt, în principiu, decompetenţa instanţei de la domiciliul debitorului. Numărul acestoracţiuni este nelimitat deoarece nelimitat e şi numărul drepturilorde creanţă. Cu titlu de exemplu amintim: acţiunea proprietaruluipentru plata chiriei ori în revocare; acţiunea pentru plata pensieide întreţinere; acţiunea în revocarea unei donaţii etc.2

Din prezentarea trăsăturilor caracteristice celor douăcategorii de (îrjîpţujvpot fi desprinse unele asemănări dar mai alesnumeroase fdeosebjrjj

Dreptul real şi cel de creanţă se aseamănă doar prin naturapatrimonială a acestora şi prin faptul că au cunoscuţi titularii lor,ca subiecte active. Sub multe alte aspecte însă, cele două categoriide drepturi se deosebesc, până la opoziţie.

- Sub aspectul opozabilităţii dreptul real produce efecte "ergaomnes", pe când dreptul de creanţă produce efecte "inter partes",ambele subiecte fiind determinate, chiar din momentul naşteriiraportului juridic.

- Sub aspectul conţinutului obligaţiei corelative, în cazuldreptului real obligaţia ce revine subiectului pasiv este generală —negativă, pe când în cazul dreptului de creanţă obligaţia ce revinesubiectului pasiv poate fi atât negativă (a nu face) cât şi pozitivă(a da sau a face).

- Fiind absolut, dreptul real dă naştere unor efecte specifice(dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţa) pe când, dreptul decreanţă - care este relativ - nu dă naştere unor asemenea efecte.

- Ca durată, drepturile reale au un caracter perpetuu sau odurată limitată, de regulă, la viaţa beneficiarului, deci au, o duratămai lungă decât drepturile de creanţă, care sunt în principiutemporare.

1 Pentru detalii, a se vedea V. M. Ciobanii, op.cit., pag. 298.2 Vezi, TS sect. civ., dec. nr. 2338/1985, RRD 9/1986, pag. 62-63.

36

- Ca număr, drepturile reale sunt limitate la cele pe care legeale prevede, pe când drepturile de creanţă sunt nelimitate.

- Apărarea drepturilor reale se face prin acţiuni ce poartăacelaşi caracteT, pe când, drepturile de creanţă sunt apărate prinacţiuni personale.

Categorii de drepturi reale

1. După un criteriu, cu rădăcini care coboară până îndreptul roman drepturile reale se împart în: drepturi realeprincipale j'i drepturi reale accesorii.

^Drepturile reale principate) sunt acelea care au o existenţăde sine stătătoare, astfel că ele nu depind de existenţa valabilă aaltor drepturi. Acestea sunt: dreptul de proprietate, dreptul deadministrare, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul deabitaţie, dreptul de servitute, dreptul de superficie. Sunt drepturiprevăzute de Codul civil sau de alte acte normative. Potrivitreglementărilor în vigoare, drepturile reale principale pot figrupate în două categorii: dreptul de proprietate şi drepturile realeprincipale derivate din dreptul de proprietate. Această ultimăcategorie trebuie analizată distinct, după cum drepturile realeprincipale derivă din dreptul de proprietate publică sau din dreptulde proprietate privată.

1 M. V. Jakotă, Dreptul roman, op.cit., pag. 376-406.2 Dreptul de administrare este un drept real principal derivat din dreptul deproprietate publică. El este reglementat prin Legea 213/1998 privind dreptul deproprietate publică care arată că darea în administrare a bunurilor din domeniulpublic se face în condiţiile art.12 al legii menţionate prin hotărâre a Guvernuluisau a Consiliului judeţean, ori a Consiliului local în funcţie de apartenenţabunurilor care fac obiectul dării în administrare. Pentru detalii a se vedea art. 12din Legea 213/1998; M. Nicolae, Consideraţii asupra Legii nr. 213/1998privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în Dreptul nr.6/1999 pag. 16.

37

a)Din dreptul de proprietate publică derivă un singur dreptreal principal şi acesta este dreptul de administrare a unor bunuriproprietate publică constituit prin acte de putere emise deautorităţile statale centrale sau locale, având ca titulari regiiautonome şi instituţii publice de stat.

Potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şiregimul juridic al acesteia, pot fi date în administrare bunuri dindomeniul public, regiilor autonome, prefecturilor, autorităţiloradministraţiei publice centrale şi locale, şi altor instituţii publicede interes naţional, judeţean sau local, după caz (art. 12, alin. 1).

în situaţiile arătate, dreptul de administrare ia naştere încadrul unor raporturi juridice de putere (de drept public) ceea ceface ca el să nu fie opozabil autorităţii care 1-a constituit. Unasemenea drept nu dezmembrează dreptul de proprietate publică,fiind opozabil numai subiectelor de drept civil (o persoană fizicăsau juridică, de drept privat neputând fi titulară a dreptului deadministrare). Sub aspect procesual, Legea 213/1998 facemenţiunea că în eventualele litigii cu privire la dreptul deadministrare, în instanţă, titularul acestui drept va sta în numepropriu, fiind obligat să arate instanţei cine este titularul dreptuluide proprietate1.

b) Din dreptul de proprietate privată derivă unele drepturireale principale prin separarea atributelor componente aledreptului de proprietate (dezmembrămintele dreptului deproprietate). Asemenea drepturi sunt opozabile tuturor inclusivproprietarului şi ele sunt: dreptul de uzufruct, dreptul de uz,dreptul de abitaţie, dreptul de servitute, dreptul de superficie. Laaceste drepturi reale principalele derivate, reglementate de Codulcivil, Legea 18/1991 adaugă un alt drept real de folosinţă funciară,care are o fizionomie juridică proprie, distinctă.

J Art. 64 din Cod proc. civ.

38

Spre deosebire de proprietar care are deplinătatea puterilorincluse în cele trei atribute: usus, fructus şi abusus, titulariicelorlalte drepturi reale nu beneficiază de o asemenea puteredeplină. Ei pot exercita doar unele din atributele dreptului deproprietate (posesia şi folosinţa) pentru că dreptul de dispoziţieeste păstrat de către proprietar. Faptul că atributele dreptului deproprietate asupra aceluiaşi bun sunt exercitate de persoanediferite, conduce la o dezmembrare a dreptului de proprietate.Apar, în felul acesta, celelalte drepturi reale, ca drepturi asupraunui lucru a cărei proprietate aparţine altei persoane (jura in realiena). Pot exista, deci drepturi concurente asupra aceluiaşi bun:dreptul de proprietate şi un alt drept real. Dar ambele drepturi suntlimitate, pentru că din dreptul de proprietate, proprietarulpăstrează numai dispoziţia, iar titularul celuilalt drept real sebucură numai de posesie şi folosinţă.

Drepturile reale rezultate din separarea atributelorcomponente ale dreptului de proprietate se numescdezmembrăminte ale dreptului de proprietate. Acestedezmembraminte sunt incompatibile cu dreptul de proprietatepublică întrucât bunurile din_domeniul public sunt inalienabile1.

^ i î ~ ^ ă i i i s u n t afectate garantării unordrepturi de creanţă, de aceea existenţa lor depinde, în mod direct,de existenţa dreptului garantat. Sunt drepturi reale accesorii:dreptul de gaj (amanet), dreptul de ipotecă şi privilegiile. Ele suntreglementate de Codul civil şi de alte acte normative:

- dj^piul-4e_â[L pe care un debitor îl recunoaştecreditorului sau, asupra unui lucru mişcător, dă dreptul acestuiasa reţină lucrul şi să se despăgubească din preţul obţinut pe el, cuprioritate faţă de alţi creditori, în cazul în care debitorul nu şi-aexecutat de bună voie obligaţia.

1 Art. 135 alia. 5 din Constituţia României din 1991; art. 11 alin. 1 din Legeanr. 213/1998 privind dreptul de proprietate publică.

39

-dreptul de ipotecă, pe care un debitor îl recunoaştecreditorului său, asupra unui lucru nemişcător, oferă creditoruluigaranţia că se va despăgubi, cu preferinţă, din valoarea acestuibun, indiferent in mâna cui se va găsi acesta în momentulexecutării.

- privilegiile, sunt drepturi reale accesorii care sunt legatede calitatea creanţei şi care, în virtutea legii, dau facultateacreditorului de a obţine plata datoriei cu preferinţă, chiar şiînaintea creditorilor ipotecari.

Privilegiile sunt de patru feluri: privilegii generale, înprivinţa tuturor bunurilor debitorului; privilegii generale înprivinţa tuturor bunurilor mişcătoare (art. 1729 C.civ.); privilegiilespeciale mobiliare (art. 1730 C.civ.); privilegiile specialeimobiliare (art. 1731 C.civ.).

Dreptul de retenţie se înscrie într-o oarecare măsură printredrepturile reale accesorii, întrucât el presupune "posibilitateacreditorului (debitor al obligaţiei de restituire sau predare alucrului altuia) de a reţine acel lucru şi a refuza restituirea lui pânăîn momentul când debitorul său (creditor al lucrului) va executaobligaţia născută în legătură cu lucrul respectiv, constând încheltuielile ocazionate cu păstrarea, întreţinerea sau îmbunătăţirealui"1.

Nu există o reglementare expresă cu privire la dreptul deretenţie, dar Codul civil face posibilă aplicarea acestui drept lacazuri concrete2. Existenţa şi legitimitatea acestui drept se sprijinădeci, pe cazuri de aplicaţie practică reglementate prin diferite textede lege.3 De aceea, pe drept cuvânt, se apreciază că dreptul de

Liviu Pop, Dreptul de proprietate j-t dezmembrămintele sale, Ed. Lumina Lex,Bucureşti, 1997, pag. 30.2 Vezi Trib. Jud. Hunedoara, Dec. civ. nr. 532/1984 în RRD nr.2/1985, pag. 69.

Art. 771 din C. civ. prevede că un constructor care raportează imobilul înnatură poate să reţină posesiunea până la plata efectivă a sumelor ce-i suntdatorate pentru cheltuieli sau amelioraţiuni; sau art 1619 C. civ. prevede că

40

retenţie este o creaţie a literaturii de specialitate, dar mai ales apracticii judiciare1.

2. Drepturile reale mai pot fi clasificate şi după naturabunurilor ce formează obiectul material al acestora. Din acestpunct de vedere se poate face distincţie, între dreptul deproprietate imobiliară şi dreptul de proprietate mobiliară2.Dreptul de proprietate imobiliară are ca obiect bunuri imobiledenumite de Codul civil ca "nemişcătoare" şi definite în literaturade specialitate ca "bunuri ce au o aşezare fixă şi stabilă şi care nuse pot muta dintr-un loc în altul3.

Drepturile reale imobiliare s-au aflat şi se află, cuprioritate, în atenţia legiuitorului român, având în vedereimportanţa socială sporită a bunurilor imobile dar şi graveledegradări şi restrângeri din trecut. Ostilitatea legiuitorului socialistfaţă de proprietatea privată apare mai evidentă în regimul juridical circulaţiei imobilelor care a fost îngrădit din ce în ce mai mult,pe plan legislativ, dar şi administrativ. Formalităţile excesive şirestricţiile în dobândirea dreptului de proprietate imobiliară audebutat prin considerarea ca solemn a actului juridic în cadrulregimului de autorizare a înstrăinărilor de terenuri şi construcţii,precum şi a întocmirii actului în forma autentică, notarială, subsancţiunea nulităţii absolute. Punctul culminant al acestorîngrădiri şi restricţii a fost atins prin scoaterea din circuitul civil

depozitarul poate să oprească depozitul până la plata integrală cuvenită lui princauza depozitului; în sfârşit, art. 1910 C. civ. arată că "dacă posesorul 'actual allucrului furat sau pierdut 1-a cumpărat la bâlci sau târg, sau la o vindere publică,sau de la un neguţător care vinde asemenea lucruri, proprietarul originar nupoate să ia lucrul înapoi decât întorcând posesorului preţul ce 1-a costat."

L. Ghinea, Unele probleme referitoare la dreptul de retenţie, în RRD nr.11/1983 pag. 10 şi urmat.2 Vezi Gh. Beleiu. Drept civil român. Introducere in dreptul civil, op. cit., pag.92-93.3 1 . P. Filipescu, op. cit., ed. 1996, pag. 37.

41

general a tuturor terenurilor (în baza Legilor nr, 58 şi 59 din1974). Construcţiile au continuat să rămână în circuitul civilgeneral dar înstrăinarea nu se putea face decât prin act autentic şicu autorizarea prealabilă a organelor administraţiei de stat.

Abrogarea expresă a reglementărilor care au impus acestregim antieconomic şi antisocial a avut ca o consecinţă firească,imediata revenire la principiile dreptului comun în materie.1

Altfel spus, în virtutea art. 1310 C. civ. au revenit în circuitulcivil, alături de construcţii şi terenurile (atât cele rurale cât şi celeurbane).

Iar cât priveşte formalităţile de înstrăinare excesive (formaautentica şi autorizarea prealabilă), derogatorii de la dreptulcomun, au fost şi ele înlăturate.

c) După corelaţia dinre eîe drepturile subiective civilese clasifică în: drepturi principlae şi drepturi accesorii.

Dreptul subiectiv are un caracter principal a'unci când areo existenţă de sine stătătoare, nedepinzând de vreun alt drept.

Dreptul subiectiv civil are un caracter accesoriu atuncicând existenţa sa validă depinde de existenţa imui alt drept(principal).

Importanţa acestei clasificări se evidenţiază mai ales petărâmul regimului juridic al acestora, drepturile accesorii urmândîntotdeauna soarta dreptului principal potrivit unui principiu caTevine din dreptul roman: accesorium sequitur principalae.

Problema raportului dintre drepturile principale şi celeaccesorii se ridică, în privinţa drepturilor patrimoniale (pentru cadrepturile nepatrimoniale în principiu, sunt drepturi principale).

Pentru detalii privind regimul juridic al bunurilor imobile, în lumina actualeilegislaţii, a se vedea, E. Chelaru, Unele aspecte în legătura cu circulaţiajuridică a terenurilor proprietate privată. în Dreptul nr. H/1992, pag. 29-30;L. Pop, Unele aspecte ale regimului juridic al circulaţiei imobilelor, în op cit,pag. 114 şi urm.; Legea nr.54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor înMonitorul Oficial partea I nr 102/1998.

42

Iar dintre drepturile patrimoniale prezintă relevanţă drepturilereale în privinţa cărora se conturează cele două categorii dedrepturi subiective civile.

Drepţurile_reglg principale sunt: dreptul de proprietate întoate formele sale şi drepturile reale derivate din dreptul deproprietate (publică sau privată). Din dreptul de proprietatepublică derivă un singur drept real principal - dreptul deadministrare a domeniului public, iar din dreptul de proprietateprivată derivă drepturile reale cunoscute sub denumirea dedezmembrăminte ale dreptului de proprietate (dreptul de uzufruct,dreptul de uz, dreptul de abitaţie, dreptul de servitute, dreptul desuperficie).

Drepturile reale accesorii sunt: dreptul de ipotecă,dreptul de gaj, privilegiile şi dreptul de retenţie.

3. După siguranţa, ofertă titularilor lor, drepturilesubiective se împart în: drepturi pure şi simple, drepturi afectatede modalităţi, drepturi eventuale şi drepturi viitoare.

Drepturile pure şi simple sunt cele care conferă o deplinăsiguranţă titularilor lor, producându-şi efectele imediat dupănaşterea lor în mod definitiv şi irevocabil (aşa este dreptulvânzătorului la plata lucrului vândut). Majoritatea covârşitoare adrepturilor subiective civile sunt pure şi simple.

Drepturile civile afectate de modalităţi nu oferă aceeaşisiguranţă ca cele pure şi simple, ci ele depind de împrejurareaviitoare certă ori incertă, numită modalitate.

Modalităţile dreptului civil sunt: termenul, condiţia şisarcina.

Termenul este un eveniment viitor şi sigur ca realizare,până la care este amânată fie începerea, fie încetarea exerciţiuluidrepturilor subiective şi executării obligaţiilor civile.

1 Pentru detalii, a se vedea Elena Iftime, Dreptul de proprietate, op. cit., pag.2 Pentru detalii, a se vedea Elena Iftime, Dreptul de proprietate, op. cit., pag.

43

Condiţia^ este un eveniment viitor şi nesigur ca realizare decare depinde existenţa (naşterea ori desfiinţarea) dreptuluisubiectiv.

Sarcina este o obligaţie de a da, a face sau a nu face ceva,impusă de dispunător gratificatului, în actele cu titlu gratuit(liberalitâţi).

Drepturile eventuale sunt cele aflate în germene întrucât lelipsesc fie obiectul,fie subiectul, ele oferind un grad redus desiguranţă (aşa ar fi dreptul la repararea unui prejudiciu ce s-arproduce în viitor).

Drepturile viitoare sunt acelea care nu au nici obiect, nicisubiect, deoarece nu se poate şti dacă în viitor obiectul dreptuluiva exista sau dacă dreptul va aparţine unei anumite persoane (aşaeste dreptul la o succesiune viitoare).

Recunoaşterea, ocrotirea şi exercitarea drepturilor civile

RecunoaştereDrepturile subiective civile sunt recunoscute prin acte

normative cum sunt: Constituţia României, Codul civil, altereglementari speciale.

In funcţie de maniera în care sunt abordate şi reglementatedistingem o recunoaştere generală (globală) şi o recunoaşterespecială a acestora.

Recunoaşterea generală a drepturilor subiective civile esterealizată printr-un act normativ mai vechi (în vigoare încă) şianume Decretul 31/1954 privind persoana fizică şi juridică.

Articolul 1 din decretul menţionat precizează că"Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute acestoraîn scopul de a se satisface interesele personale, materiale şiculturale, în acord cu interesul obştesc, potrivit legii şi regulilor deconvieţuire sociala".

44

Art. 2 al aceluiaşi decret, adaugă că "Drepturile civile pecare le au, ca persoane juridice, organizaţiile, precum şi organelede stat şi celelalte instituţii de stat, întreprinderile economice,orice organizaţii obşteşti, ca şi societăţile de organizare economicăsunt recunoscute".

Recunoaşterea specială a drepturilor subiective civile esterealizată prin variate acte normative aparţinând izvoarelordreptului civil sau procesual civil. Cum este cunoscut, mijloculjuridic de recunoaştere şi ocrotire a drepturilor subiective civileeste, de regulă, procesul civil, reglementat de legislaţia deprocedură civilă (în principal Codul de procedura civilă, cumodificările suportate). Fiind sesizată, instanţa competentă va dao hotărâre judecătorească ce va putea fi pusă în executare silitădupă ce a obţinut autoritate de lucru judecat, restabilindu-se, peaceastă cale, dreptul subiectiv ce a fost încălcat, contestat.

Cât priveşte dreptul material, trebuie să amintim:Constituţia României din 1991 care consacră, de exemplu,anumite drepturi fundamentale ale cetăţeanului român, ce suntdrepturi subiective civile.1

De asemenea, Codul civil recunoaşte majoritateadrepturilor patrimoniale (reale şi de creanţă), reg>ementându-lesub aspectul naşterii, conţinutului, încetării lor.

Tot astfel, Decretul nr 31/1954 reglementează drepturilepersonale nepatrimoniale: dreptul la onoare, reputaţie, dreptul deautor al unei opere ştiinţifice, artistice sau literare, de inventator,stare civilă. Acelaşi decret reglementează atributele de identificare(nume, domiciliu pentru persoana fizică, denumire şi sediu pentrupersoana juridica).

1 Pentru detalii a se vedea Gh. Beleiu, Drepturi civile ale omului reglementatede Constituţia României din 8 decembrie 1991 în revista Dreptul nr. 10/1992,pag. 93 şi urmat.

45

Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice aleomului şi Convenţia internaţională privind drepturile copiluluirecunosc, de asemenea, multe drepturi subiective pentru persoanafizică.1

Ocrotiredrepturilor subiective civile din ţara noastră li se asigură

deplină garantare prin reglementările în vigoare.2

Constituţia României prin unele articole ale sale ocroteştedrepturile subiective civile. Este edificator, în acest sens, art. 30al. 6 care prevede că: "Libertatea de exprimare nu poate prejudiciademnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptulla propria imagine". în acest context, trebuie aduse în discuţie şireglementările Decretului nr. 31/1954, cu deosebire a art. 54-56.Art. 54 din decretul menţionat precizează că: Persoana care asuferit o atingere în dreptul său la nume ori la pseudonim, lademnitate, la onoare, la reputaţie, în dreptul personalnepatrimonial de autor al unei opere ştiinţifice, artistice oriliterare, de inventator sau în orice alt drept personal nepatrimonial,va putea cere instanţei judecătoreşti încetarea săvârşirii faptei careaduce atingere drepturilor menţionate.3 Iar art. 56 din Decretul31/1954 adaugă că "Drepturile personale nepatrimoniale suntocrotite şi după moarte".

De asemenea, Legea nr. 29/1990 privind contenciosuladministrativ: prevede prin art.l al.l că: "orice persoană fizică saujuridică care se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscutede lege , printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat alunei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la

1 A se vedea Gh. Beleiu, op. cit. în RRD nr. 10/1985, pag. 3-10.2 A se vedea art. 3 din Decretul nr. 31/1954 care prevede că "Drepturile suntocrotite de lege".3 Cu privire la atingerile aduse drepturilor de creaţie intelectuală, a se vedea şiLegea nr. 8/1994.

46

un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşticompetente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptuluipretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

în acelaşi sens, Legea audiovizualului nr. 48 din 21 mai19921 precizează, că: "Libera exprimare a ideilor şi a opiniilorprecum şi libera comunicare a informaţiilor prin mijloacele deradiodifuziune şi televiziune sunt garantate prin lege, în spirituldrepturilor şi libertăţilor constituţionale". Aceeaşi lege, prin art.2,al.l, adaugă că "Libertatea de exprimare audiovizuală nu poateprejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şinici dreptul la propria imagine".

în lumina aceleiaşi legi trebuie analizat şi dreptulpersoanei care se consideră vătămată într-un drept al său, într-uninteres legitim, moral sau material, printr-o comunicaţieaudiovizuală, de a cere rectificarea necesară iar în cazul în careaceasta i se refuză, dreptul la replică. Rectificarea şi replica vor fidifuzate în aceleaşi condiţii în care dreptul sau interesul i-a fostlezat.

în concluzie, drepturile civile recunoscute, ocrotite şigarantate de lege sunt apărate împotriva celor câTe le nesocotescsau care nu-şi îndeplinesc obligaţiile corespunzătoare, prinposibilitatea dată titularilor acestor drepturi de a cere, prin acţiune,la organul de jurisdicţie competent, intervenţia aparatului deconstrângere a statului.

Dacă dreptul subiectiv civil nu este recunoscut orirespectat şi obligaţia nu-i îndeplinită de bună voie, apărareadreptului civil se realizează. în cadrul organizat de stat alprocesului civil, nimănui nefiindu-i permis sâ-şi facă dreptatesingur.

Dar ocrotirea drepturilor subiective civile este realizată şiprin documente cu caracter internaţional. Dintre acestea reţine, în

1 Vezi Legea nr 48/1992 în M.O. 104/25 mai 1992

47

mod deosebit atenţia "Declaraţia Universală a DrepturilorOmului"1, care prin art. 29, punct 2, prevede că: "în exercitareadrepturilor şi în folosirea libertăţilor sale, fiecare este supus numailimitărilor stabilite de lege în scopul asigurării recunoaşterii şirespectului drepturilor şi libertăţilor altora şi în scopul satisfaceriiexigenţelor juste ale moralei, ordinei publice şi bunăstării generaleîntr-o societate democratică".

De asemenea, "Convenţia Europeană a DrepturilorOmului"2 precizează prin art. 10 că: "orice persoană are dreptul lalibertatea de exprimare". Dreptul menţionat cuprinde libertatea deopinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori ideifără ingerinţa autorităţilor publice şi fără a se lua în considerarefrontierele.

Nimic nu împiedică, însă, statul, de a institui un regim deautorizaţii pentru întreprinderile de radiodifuziune, decinematograf sau de televiziune.

Desigur, exerciţiul acestei libertăţi comportă obligaţii şirăspunderi care "presupun anumite formalităţi, condiţii, restricţiisau sancţiuni prevăzute de lege, care, constituie într-o societatedemocratică, măsuri necesare pentru securitatea naţională,integritatea teritorială sau siguranţa publică, la apărarea ordinei şila prevenirea crimei, la protecţia sănătăţii sau a moralei, laocrotirea reputaţiei ori a drepturilor altuia, pentru a împiedicadivulgarea unor informaţii confidenţiale sau pentru a garantaautoritatea şi imparţialitatea puterii judiciare"3.

1 Declaraţia menţionată a fost adoptată prin rezoluţia Adunării Generale a ONUnr. 217/10 decembrie 1948.2 Convenţia este apeciată a fi primul tratat internaţional în materia drepturiloromului adoptat după Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. A fostadoptată în 1950 şi a intrat în vigoare la 3 septembrie 1953, fiind completatăpână în prezent cu 12 protocoale.

P, M. Cosmovici, Introducere în dreptul civil, op. cit., pag. 76.

48

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a fostcompletată cu două pacte internaţionale dintre care amintimPactul Internaţional privind drepturile civile şi politice1 din 1966care, printre altele, stabileşte că "toate persoanele sunt egale înfaţa legii şi au dreptul, fără discriminare, la o protecţie egală dinpartea legii. în această privinţă legea trebuie să interzică oricediscriminare şi să garanteze tuturor persoanelor o protecţie egalăşi eficace împotriva oricărei discriminări, în special de rasă, deculoare, de sex, de limbă, de religie, de opinie politică şi orice altăopinie, de origine naţională sau socială, de avere sau orice altăsituaţie".

Ilustrativă, pentru aspectul în discuţie, este şi Convenţia cuprivire la drepturile copilului adoptată în 1989 care prin art.2punct 1, prevede că: "Statele părţi se angajează să respectedrepturile enunţate în prezenta convenţie şi să le garanteze tuturorcopiilor care ţin de jurisdicţia lor, fără nici o distincţie, indiferentde rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opiniea copilului sau a părinţilor ori a reprezentanţilor săi legali, deoriginea lor naţională, etnică sau socială, de situaţia lor materială,de capacitatea lor, de naşterea lor sau de altă situaţie".

Exercitareîn prezent exercitarea drepturilor subiective civile este

guvernată de unele principii stabilite prin reglementările învigoare, dintre care amintim, ca fiind mai importante, Decretul nr.31/1954, Codul Civil, Constituţia României.

în lumina acestor reglementări trebuie să distingem dreptulsubiectiv civil (care apare ca o posibilitate juridică) de exerciţiulacestuia care este "posibilitatea materializată".2

1 Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice din 1966, a fostadoptat prin Rezoluţia 2200 a XXI din 16 decembrie 1966 a Adunării Generalea Naţiunilor Unite.2 Gh. Beleiu, Introducere în dreptul civil, op. cit. pag. 80.

49

Principiul dominant în această materie este acela căexercitarea unui drept subiectiv civil nu este obligatorie, fiindlăsată la latitudinea titularului. Acest principiu de drept material aprimit, în dreptul procesual civil, denumirea de "principiuldisponibilităţii".

Exercitarea drepturilor subiective civile presupune şirespectarea principiului potrivit căruia dreptul subiectiv civiltrebuie exercitat numai potrivit cu scopul lui economic şi social.Este un principiu consacrat expres prin art.3 al.2 din Decretulnr.31/1954 completat cu dispoziţiile Codului civil formulate înacest sens.

Art.5 Cod civil, de exemplu, precizează că nu se poatederoga prin convenţii sau dispoziţii particulare de la legile careinteresează ordinea publică şi bunele moravuri, ceea ce presupunecă drepturile subiective civile trebuie să fie exercitate atât curespectarea legilor în vigoare, cât şi cu respectarea regulilormorale.

De asemenea, dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cubună credinţă. Principiul, ca atare este consacrat de Codul Civilprin art. 970 al.l" şi el priveşte convenţiile, mai exact, executareaacestora. în mod constant, însă, doctrina şi practica juridică aapreciat că principiul menţionat vizează exercitarea drepturilorsubiective, în general. Mai mult decât atât, Legea noastrăfundamentală ridică această regula la rangul de principiuconstituţional precizând prin art.54 că: "Cetăţenii români, cetăţeniistrăini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţileconstituţionale cu bună credinţă, fără să încalce drepturile şilibertăţile celorlalţi"..

1 Pentru detalii a se vedea V. M. Ciobanii, Justiţia ca serviciu public, în Tratatteoretic şi practic de procedură civilă, Editura Naţional, Bucureşti 1996, pag.42 şi urmat.2 Art. 970 al. 1 precizează: "Convenţiile trebuie executate cU bună credinţă".

50

Mai trebuie adăugat că dreptul subiectiv civil trebuieexercitat în limitele sale materiale sau juridice. în raporturile devecinătate, de exemplu, proprietarii terenurilor învecinate trebuiesă respecte anumite reguli, stabilite de reglementările în vigoare >sau de obiceiul locului. 1

în măsura în care exercitarea drepturilor subiective are loccu respectarea principiilor menţionate mai sus este preîntâmpinată •încălcarea drepturilor subiective ale celorlalţi indivizi, evitându-se jşi abuzul de drept. Cine-şi exercită dreptul său (în limite legale şimorale) nu vatămă pe altcineva. i

Abuzul de dreptExercitarea abuzivă a drepturilor subiective are loc atunci 1

când titularii acestora nesocotesc scopul economic şi social pentru jcare au fost recunoscute, încalcă dispoziţiile legale sau regulilemoralei, exercită dreptul cu rea-credinţă sau cu depăşirea limitelor jsale materiale1 sau juridice2. în cazurile arătate are loc, "abaterea ldreptului de la raţiunea sa intrinsecă, exprimată în scopul pentrucare el a fost recunoscut şi garantat, altfel spus întrebuinţarea jdreptului în cu totul alte scopuri decât cele avute în vedere prinnorma juridică ce-i stă la bază - scopuri considerate ca .incompatibile cu interesul obştesc şi exigenţele normelor deconvieţuire socială" Această abatere semnifică nu uzul, "ci abuzul 'de drept, trecerea exerciţiului dreptului de la normal la anormal,scoaterea lui de sub protecţie juridică şi expunerea sasancţionării"3.

1 Ai depăşi, de exemplu, limitele materiale ale dreptului său, proprietarul carear planta unii pomi dincolo de hotarele terenului său.2 Ar depăşi, de exemplu, limitele juridice ale dreptului său, creditorul care arpretinde debitorului său, mai mult decât acesta îi datorează.

I. Deleanu, Drepturile subiective şi abuzul de drept, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988, pag. 50-51.

51

Deci, în mod obişnuit, abuzul de drept este sancţionat prinrefuzul concursului forţei de constrângere a statului. Constatândcă este în prezenţa exercitării abuzive a unui drept subiectiv civil,organul de jurisdicţie nu va admite cererea reclamantului, iar dacăpârâtul este cel care în mod abuziv exercită un drept al său,instanţa îi va Tespinge apărarea.

în cazurile arătate exerciţiul abuziv al unui drept subiectivnu ridică problema răspunderii titularului dreptului.

Atunci când abuzul de drept se concretizează într-o faptăilicită cauzatoare de prejudiciu (material sau moral) titularuldreptului subiectiv va răspunde faţă de cel vătămat. In literatura despecialitate1 se subliniază faptul că exercitarea abuzivă adrepturilor subiective antrenează şi răspunderea autoruluiexerciţiului abuziv numai dacă sunt întrunite anumite condiţii2:existenţa unui drept subiectiv; săvârşirea unei fapte ilicite prinexercitarea sau neexercitarea dreptului subiectiv; existenţa unuiprejudiciu moral sau material; raportul de cauzalitate între faptailicită şi prejudiciu; vinovăţia (greşeala).

Rezultă, din cele prezentate, că reprimarea abuzului dedrept poate avea loc, "fie pe calea pasivă a refuzului ocrotirii unuidrept exercitat abuziv, fie pe calea ofensivă, a unei acţiuni înrăspundere civilă, formulată de persoana vătămată printr-o faptăce conţine exerciţiul abuziv al dreptului"3.

B. Obligaţia civilă

Noţiune

2' I. Deleanu, op. cit., pag. 77-78.

Pentru practica judiciară mai recentă, a se vedea: Dec. civ. nr. 109/1992 aTribunalului Judeţean Constanţa, în Dreptul nr.5/1992, pag.88-90; Dec. civ. nr.1441/1992 a Curţii Supreme de Justiţie în Dreptul nr. 7/1993 pag. 91-92.3 A se vedea Gh. Beleiu, op.cit. pag. 81,

52

în teoria dreptului civil noţiunea de "obligaţie" esteutilizată cu mai multe sensuri.

într-un prim sens, sensul larg, termenul desemneazăraportul juridic obligaţional în conţinutul căruia intră atât laturaactivă care este dreptul de creanţa - ce aparţine creditorului, cât şilatura pasivă a raportului (datoria ce revine debitorului).

în sens restrâns expresia "obligaţie civilă" desemneazănumai latma pasivă a raportului juridic (fiind sinonimă cu datoriadebitorului).

în practica vieţii juridice însă apare şi un al treilea sens alnoţiunii de obligaţie care desemnează înscrisul constatator al uneicreanţe (cum este obligaţiunea CEC).

în spaţiul prezentului capitol utilizăm preponderentnoţiunea de obligaţie civilă în sens de îndatorire a subiectuluipasiv de a avea o anumită conduită faţă de subiectul activ,conduită care constă în săvârşirea sau abţinerea de la săvârşireaanumitor acţiuni (să dea, să facă sau să nu facă ceva), conduităcare poate fi impusă, la nevoie, prin forţa coercitivă a statului.

Deci, obligaţia juridică civilă se deosebeşte de obligaţia cedecurge din alte raporturi extrajuridice (morale, religioase) prinfaptul că prima poate fi adusă la îndeplinire, la nevoie, prin forţade constrângere a statului, nerespectarea ei fiind însoţită desancţiunea juridică.

Clasificarea obligaţiilor civileObligaţiile civile pot fi clasificate pe baza unor criterii

variate, dintre care reţinem, ca fiind cele mai importante:1. criteriul izvorului care a generat obligaţia;2. criteriul obiectului obligaţiei;3. criteriul sancţiunii obligaţiei civile;4. criteriul opozabilităţii obligaţiei civile.

53

\î) Dugă_criteriul izvorului care a generat obligaţia (altfelspus, după faptul juridic generator de obligaţii), distingem:

îe '- Obligaţii juridice născute din acte juridice civile,definite ca acţiuni omeneşti săvârşite cu intenţia de a produceefecte juridice;teNtfte -. Obligaţii juridice născute din fapte juridice stricto-sensu, care potrivit doctrinei juridice se refera la faptele omeneştisăvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice şi la faptele,(evenimente) naturale.

Au ca izvor acte juridice, obligaţiile civile născute dincontracte (convenţii) şi din actele juridice unilaterale.

Au ca izvor fapte juridice, stricto-sensu, obligaţiile civilenăscute din: faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (delictele şicvasidelictele) şi din faptele licite precum: îmbogăţirea fără temeijuridic, gestiunea de afaceri1 (girarea de către o persoană aintereselor altei persoane); plata lucrului nedatorat (indebitul)2.

Această clasificare prezintă o importanţă deosebită înprivinţa regimului juridic aplicabil. Sunt puse faţă în faţă douăinstituţii juridice (actele juridice şi faptele juridice) cu diferenţe deregim juridic, mai ales din punctul de vedere al probelor. Faptelejuridice pot fi dovedite cu orice mijloc de probă, pe când regimulprobator al actelor juridice cunoaşte multe restricţii la caTe ne vomreferi, pe larg în capitolul afectat probei drepturilor subiectivecivile şi a obligaţiilor corelative acestora.3

^| După obiectulobligatiei^ (adică după natura prestaţieidatorate de" subiectuFpâsiv) pot fi reţinute trei clasificări şi anume:

- Obligaţii de a da, a face, a nu face.- Obligaţii pozitive şi negative.

1 Art. 987 Cod civil.2 C. Stătescu, C. Bârsan, Teoria generală a obligaţiilor, op. cit., pag. 127 şi art.992 Cod civil.3 A se vedea pag. 200 din lucrare şi urmat.

54

-Obligaţii determinate (de rezultat) şi obligaţii de mijloacepmdenţa_(sau_diiigejiţă)^-

• _ Obligaţia de a da, a face şi a nu faceObligaţia de "a da", presupţmp înHatrmrpa de a ponstiţui

sau a transmite__un drept real. Aşa, de exemplu, obligaţiadonatorului, de aTransmite dreptul de proprietate asupra lucruluidonat în patrimoniul donatarului, este o obligaţie de "a da ". Dupăcum îndatorirea pe care şi-o asumă împrumutatul de a constitui undrept de ipotecă în favoarea împrumutătorului, pentru a-i garanta,creanţa este tot o obligaţie de "a da ".

De asemenea, obligaţia vânzătorului de a transmitecumpărătorului dreptul de proprietate asupra lucrului vândut esteo obligaţie de "a da " ,care nu se confundă cu obligaţia de a predamaterialmente lucrul vândut (aceasta fiind o obligaţie de "aface").

în concepţia dreptului românesc, transmiterea prin contracta drepturilor reale se realizează concomitent cu încheiereacontractului. Art. 971 Cod civil prevede în acest sens că "încontractele ce au ca obiect translaţia proprietăţii sau a unui altdrept real, proprietatea sau alt drept real se transmite prin efectulconsimţământului părţilor". Ceea ce rămâne ulterior este numai oobligaţie de predare materială a lucrului.

Mai trebuie adăugat că în dreptul civil românesc există şiobligaţii de "a da" cu persistenţă în timp, care să poată fiexaminate distinct de momentul încheierii contractului. Aşa suntcontractele prin care părţile au convenit ca transferul proprietăţiisa fie operant la un moment ulterior. Tot astfel, în ipoteza vânzăriiunor bunuri de gen, transferul proprietăţii operează în momentulindividualizării bunurilor.

Obligaţia de "a face" este îndatorirea_jjejjUmiluide_ aexecuta o luciare, a presta un serviciu sau_a-pjeda-uri_lucru. Aşa,de exemplu, constructorul care s-a obligat să ridice o construcţie

55

şi-a asumat o obligaţie de "a face"; sau, debitorul care şi-aasumat o obligaţie de întreţinere a creditorului (în baza unuicontract de vânzare cu clauză de întreţinere) este ţinut de obligaţiade "a face". Tot astfel, obligaţia donatorului de a preda (remite)donatarului bunul donat are configuraţia unei obligaţii de "aface". Sub acest aspect trebuie să facem distincţie între transferuldreptului de proprietate prin contractul de donaţie care presupuneo obligaţie de "a da" şi remiterea efectivă a bunului donat, decătre donator, donatarului, care se face în baza unei obligaţii de "aface".

Obligaţia de "a nu face ceva" trebuie analizată distinct,după cum ea este corelată cu un drept absolut sau cu un dreptrelativ.

Dreptul absolut este corelat cu o obligaţie generală,negativă ce revine tuturor celorlalţi oameni de a nu face nimic.denatură sâ-1 tulbure pe titularul dreptului în exerciţiul atributelordreptului său. Aceasta întrucât, dreptul absolut are~efecTe "ergaomnes" iar obligaţia corelativă acestuia poate fi pretinsă de laoricine. Dreptul de proprietate (de exemplu) ca drept patrimonialabsolut este corelat cu obligaţia generala negativă a celorlalţioameni de a nu face nimic de natură să-1 stânjenească peproprietar în exerciţiul celor trei atribute: usus, fructus, abusus.

Dreptul relativ este corelat cu o obligaţie negativă (de a nuface) care presupune că debitorul nu poate face ceea ce ar fi pututface în lipsa asumării unei asemenea obligaţii. în raporturile devecinătate, de exemplu, un proprietar se poate obliga faţă devecinul său (proprietar şi el) să nu ridice o construcţie, să nuexecute o lucrare, care l-ar prejudicia pe acesta. Obligaţia asumatăde proprietarul menţionat este una de "a nu face" şi ea nu ar fiexistat în lipsa asumării acesteia.

Gruparea obligaţiilor civile (după obiect) în obligaţii de "ada", "a face", "a nu face", prezintă utilitate în practica vieţiijuridice sub mai multe aspecte. Clasificarea interesează, de

56

exemplu, sub aspectul posibilităţii aducerii la îndeplinirea silită aobligaţiilor. Astfel, obligaţia de "a da" cuprinde, aşa cum prevedeart.1074 Cod civil, - obligaţia de predare a lucrului şi deconservare până la predare. Potrivit articolului menţionat, "lucruleste în rizico-pericolul creditorului, afară numai când debitoruleste în întârziere; în acest caz rizico-pericolul este al debitorului".

Cât priveşte obligaţiile de "a face" sau "a nu face ceva",art.1075 Cod civil prevede că "orice obligaţie de a face sau a nuface ceva se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare dinpartea debitorului". Iar art. 1076 Cod civil, adaugă: "creditorulpoate cere a se distruge ceea ce s-a făcut, căîcându-se obligaţia dea nu face şi poate cere a fi autorizat a distruge el însuşi, cucheltuiala debitorului, afară de dezdăunări". Prezintă relevanţă,sub aspectul în discuţie şi dispoziţiile arS. 1077 Cod civil careprevede că: "Nefiind îndeplinită obligaţia de a face, creditorulpoate asemenea să fie autorizat a o aduc ~ el la îndeplinire, cucheltuiala debitorului".

Clasificarea la care ne referim prezintă importanţă şipentru calificarea actelor juridice. Aşa, de exemplu, un contract derentă viageră se distinge de un contract de vânzare cu clauză deîntreţinere prin acea că primul presupune o obligaţie de "a da", iaral doilea dă naştere unei obligaţii de "a face".

« I Obligaţiile pozitive şi negativeClasificarea obligaţiilor civile m negative şi pozitive se

face, de asemenea, în funcţie de natura prestaţiei pe care debitorulo datorează creditorului său.

Obligaţiile de "a da" şi "a face'\ aşa cum au fost explicatemai sus, sunt obligaţii pozitive, pe când obligaţia de "a mijacâTeun caracteT negativ.

Şi această clasificare prezintă importanţă în practica vieţiijuridice, sub mai multe aspecte (de exemplu, punerea în întârzierea debitoruhii).

57

în cazul unei obligaţii pozitive simpla ajungere lascadenţă nu-1 pune de drept pe debitor în întârziere. El este numaide fapt1 în întârziere, ceea ce presupune punerea lui formală înîntârziere potrivit art. 1079 Cod civil. Articolul menţionatprecizează că: "Dacă obligaţia consistă în "a da" sau în "a face"debitorul se va pune în întârziere prin notificarea ce i se va faceprin tribunalul domiciliului său".

Punerea în întârziere reprezintă o manifestare de voinţădin partea creditorului prin care acesta pretinde de la debitorexecutarea obligaţiei. Aceasta condiţionează dreptul creditoruluila daune interese, marcând neexecutarea obligaţiei de către debitorşi posibilitatea obţinerii de către creditor a daunelor. De asemenea,când obligaţia are ca obiect un corp cert, punerea în întârzieretrece riscul lucrului în sarcina debitorului.

Dimpotrivă, în cazul unei obligaţii negative (de a nu face)încălcarea acesteia îl pune pe debitor în întârziere de drept.2

_ Obligaţi[dej^zulţaţ şi obligaţii de mijloace.Obligaţia de rezultat (determinată) are ca obiect realizarea

de, către debitor a unui scop (a unui rezultat), cum ar fi obligaţiade_a_ preda un bun cert sau obligaţia cărăuşului de a transportamarfaja locul stabilit.

Obligaţia de mijloace (de diligentă, prudenţă) impunedebitorului numai strădania pe care o reclamă urmărirea unuianumrtscop (a unui anume rezultat) fără ca însăşi realizareaacestui rezultat să constituie obiectul_ obligaţiei. De aceea, în^nâsura~irr~care debitorul a sâvaîşîPceea ce era necesar pentruînfăptuirea scopului urmărit, el şi-a îndeplinit obligaţia sa

1 în cazurile anume arătate de lege, debitorul este de drept în întârziere dacă elnu-şi execută prestaţia la care s-a obligat.2 Art. 1078 Cod civil prevede în acest sens că dacă obligaţia consistă în "a nuface" debitorul care a încălcat-o este dator a da despăgubire pentru simplul faptal contravenţiei.

58

indiferent dacă acest scop a fost sau nu realizat. în raportul juridicdintre un medic şi pacientul său, obligaţia ce revine mediculuiconstă în îndatorirea de a acţiona cu toată prudenţa şi diligentacerute de ştiinţa şi etica medicală în vederea atingerii rezultatuluidorit (însănătoşirea pacientului). Neatingerea rezultatului prevăzutnu face să se presupună (ipso facto) lipsa de diligentă din parteamedicului, şi-n consecinţă neîndeplinirea obligaţiei.

Interesul practic al distincţiei dintre obligaţiile de rezultatşi cele de mijloace se situează pe terenul răspunderii pentruneexecutare.

în cazul obligaţiilor de rezultat (determinate) debitorul nueste socotit că şi-a executat obligaţia sa cât timp nu a realizatfaptul la care s-a obligat.

în cazul obligaţiilor de mijloace, dacă debitorul a depusstrădania necesară la care s-a obligat, se consideră că obligaţia afost executată, iar debitorul nu poate fi făcut răspunzător pentrunerealizarea scopului.

Aşa fiind, în cazul obligaţiilor de rezultat culpa debitoruluise prezumă, pe când în cazul obligaţiilor de mijloace, culpadebitorului trebuie dovedită.

După sancţiunea juridică ce le însoţeşte obligaţiilecivile pot fîjţeŢêctejjUmpgrfecte.

Ca orice raport de drept raportul juridic de obligaţie are caelement însoţitor o anumită sancţiune, încât neexecutarea de bunăvoie a obligaţiei de către debitor îndreptăţeşte pe creditor să obţinăexecutarea silită, pe calea constrângerii.

Sancţiunea de ordin statal care însoţeşte obligaţiile juridicecivile nu se prezintă în toate cazurile la fel. Unele obligaţii civilese bucură integral de această sancţiune, pe când altele, din diferitemotive, nu mai beneficiază, în întregime, de ea.

Sub acest aspect distingem obligaţii civile perfecte şiimperfecte.

59

Sunt perfecte obligaţiile juridice civile "a căror executareeste asigur ată_îricaz de neîndepiinire de câtre debitor, printrô_acţiune in justiţie şi obţinerea unui titlu executoriu ce poate fi pusîn executare silită (prin executorul judecătoresc, de regulă)" .

Sunt imperfecte (naturale) obligaţiile juridice civile_a_c|ro£"execuţarejiu se poate obţine pe cale silită, dar odată executată debana~voie de către debitor nu este permisă restituirea lor"". Altfelspus, obligaţiile imperfecte sunt cele care pot fi executate_numai_voluntafliu şi ş i l i l _

Un exemplu de obligaţie naturală ne oferă art.20 al.l dinDecretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivâ care prevedecă „debitorul care a executat obligaţia după ce dreptul la acţiune alcreditorului s-a prescris nu are dreptul să ceară înapoiereaprestaţiei, chiar dacă la data executării nu ştia că termenulprescripţiei era împlinit".

De asemenea, art.1092 Cod civil, după ce în al.lprecizează că: "Orice plată presupune o datorie: ceea ce s-a plătitfără să fie debit este supus repetiţiunii", în aliniatul 2 adaugă că:"Repetiţiunea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale, careau fost achitate de bună voie".

4. După opozabilitatea lor (altfel spus, după ariapersoanelor cărora le sunt opozabile) obligaţiile juridice civile potfi grupate în: obligaţii obişnuite, obligaţii reale şi obligaţiiopozabile terţilor.

Obligaţiile obişnuite, alcătuiesc regula şi lor le sunt proprii,sub aspectul opozabilităţii toate regulile care cârmuiesc drepturilerelative.3

1 Gh. Beleiu , op. cit., pag. 84.2 Ibidetn.3 Vezi pag. 41 din lucrare.

60

Obligaţiile reale apar ca un accesoriu al unui drept real.Ele decurg din stăpânirea unui bun şi obligă la îndeplinirea unorîndatoriri în legătura cu acel bun. Obligaţia se transmite oricăruideţinător al bunului şi încetează pentru cel care nu mai deţinebunul. Obligaţia "propter reni" de a face corespunde unui dreptde creanţă şi nu unui drept real, pentru că ea nu are efect "ergaomnes" ci revine numai deţinătorului lucrului, oricare ar fi acesta.Ea este atât de strâns legată de bun, încât ii urmează în mânaoricui s-ar găsi.

Aşa, spre exemplu, îngrădirile dreptului de proprietate carerezultă din servitutile naturale şi legale (ce nu trebuie confundatecu servitutile propriu-zise)1 trebuie privite ca obligaţii legale(reale) de care cineva nu poate fi ţinut decât în calitate deproprietar al unui bun (adicăpropter rem2).

De asemenea, obligaţia reţinută în baza Legii fonduluifunciar nr. 18/1991', în sarcina deţinătorilor de terenuri agricolede a le cultiva şi a asigura protecţia solului, sau obligaţiadeţinătorului unui bun din patrimoniul naţional cultural, de a-1conserva4, au un caracter real.5

1 Pentru deosebirile dintre servitutile naturale şi legale şi servitutile propriu-zise, a se vedea, L. Pop op. cit., pag. 203-209. Autorul menţionează faptul căveritabilele servituti (servitutile propriu-zise) sunt cele stabilite prin faptaomului, reglementate de arî. 620-643. Servitutile naturale şi legale sunt simplelimitări sau îngrădiri normale ale atributelor (de regulă a folosinţei) dreptului deproprietate.

L Joserand, vol.I pag.195-197 citat de I. P. Filipescu, Dreptul de proprietate şialte drepturi reale, Bucureşti 1996, pag. 24.3 Alt. 53 din legea menţionată prevede că: "Toţi deţinătorii de terenuri agricolesunt obligaţi să asigure cultivarea acestora şi protecţia solului".4 Vezi O.G. nr. 27/1992.5 Obligaţiile "propter rem" menţionate au caracter legal, dar asemenea obligaţiipot izvorî şi din acordul de voinţă al părţilor. Aşa, spre exemplu, obligaţia pecare şi-o asumă proprietarul unui fond aservit, cu ocazia constituirii uneiservituti de trecere de a efectua lucrările necesare exerciţiului servitutii, este oobligaţie "propter rem" născută din voinţa părţilor. Pentru detalii, a se vedea, I.

61

Fiind accesorii ale stăpânirii unui anumit bun, obligaţiile"propter rem" se transmit o dată cu bunul, "fără a fi nevoie devreo formalitate specială de transcriere, înscriere sau intabulare"1.

în practica judiciară, problema transmiterii obligaţiilor"propter rem" odată cu transmiterea lucrului asupra căruia poartă,se ridică frecvent, în cazul înstrăinării construcţiilor executate fărăautorizaţie sau cu nerespectarea prevederilor acesteia (Legea nr.50/1991 republicată 3a 13 ianuarie 1997). într-o speţă, instanţa dejudecată a apreciat că acţiunea în justiţie prevăzută de art. 27 dinLegea nr. 50/1991 poate fi introdusă şi împotriva cumpărătoruluiunui teren pe care s-a ridicat o construcţie cu nesocotireadispoziţiilor legii menţionate. "Ca dobânditor al dreptului deproprietate asupra terenului şi construcţiei din litigiu,cumpărătorul (noul proprietar) a devenit şi dobânditorul obligaţieide desfiinţare a construcţiilor (accesorie dreptului dobândit)denumită propter renf".

Obligaţiile, opozabile terţilor (scriptae in rem) secaracterizează prin faptul că sunt strâns legate de posesia unuiimobil, încât creditori nu poate obţine satisfacerea dreptului săudecât dacă posesorii! actual al lucrului va fi obligat să respecteacest drept, deşi nr» a participat direct şi personal la formarearaportului obligaţional. Aşa este cazul obligaţiei ce revinelocatorului de a-i asigura locatarului folosinţa lucrului închiriat.3

Dacă înainte de expirarea contractului de închiriere, locatorul

Albu, Privire generală asupra raporturilor de vecinătate, în RRD nr. 8/1984pag. 30.1 O. G. 27/1992; Gh. Beleiu, op. cit., pag. 84.2 A se vedea speţa în revista Dreptul nr. 7/1997, pag. 89-90.3 Cu privire la aspectul în discuţie art.1441 Cod civil dispune că: "Dacălocatorul vinde lucrul închiriat sau arendat, cumpărătorul este dator să respectelocaţiunea făcută înainte de vânzare, întrucât a fost făcută prin act autentic sauprin act privat, dar cu dată certă, afară numai când desfăşurarea ei din cauzavânzării s-ar fi prevăzut în însuşi contractul de locaţiune".

62

înstrăinează lucrul (îl vinde), noul proprietar - deşi nu a fost parteîn contractul de închiriere - va fi obligat totuşi să respectedrepturile ce revin locatarului până la expirarea contractului.

Obligaţia născută din contractul de închiriere este, deci,opozabilă faţă de terţ (noul proprietar) care nu are nici o legăturăcu contractul de închiriere.

în acelaşi sens, în soluţionarea unei speţe, CAS Suceava, aapreciat că în cazul înstrăinării unui teren asupra căruia se exercităun drept de superficie (constitui! în baza unui contract) noulproprietar va trebui să respecte dreptul de folosinţă alsuperficiarului asupra terenului, deşi el nu a participat, nici direct,nici prin reprezentant la încheierea contractului de superficie. Deciobligaţiile născute din contractul de superficie, suat opozabilescriptae in rem noului proprietar.1

-ÎI.2 3. Obiectul raportului juridic civil

întrucât raportul juridic este o relaţie interumana,referitoare la activitatea oamenilor, obiectul acestuia va fi acţiuneasau abţinerea pe care subiectul activ este îndreptăţit să o ceară şide care este ţinut subiectul pasiv.

Privit astfel, obiectul raportului juridic se deosebeşte deconţinutul acestuia care,, aşa cum arătam, se referă la drepturile şiobligaţiile părţilor (adică la posibilitatea unor acţiuni). Obiectulraportului juridic concretizează acţiunile însăle pe care subiectulactiv (creditorul) le poate pretinde şi pe care subiectul pasiv(debitorul) este obligat a le săvârşi sau a se abţine a le săvârşi.

De multe ori acţiunea sau inacţiunea care constituieobiectul raportului juridic civil se referă la lucruri (bunuri). De

1 C. A. S., secţ, civ., dec. 876/1977, nepublicată. Pentru detalii privind stabilireaprin convenţie a dreptului de superficie, a se vedea şi Fr. Deak, Contractespeciale, Editura Actami, Bucureşti, 1996, pag. 9.

63

aceea, unii autori au apreciat că şi bunurile pot forma obiect alraportului juridic civil (mai ales în cazul drepturilor reale).

Un asemenea punct de vedere nu poate fi primit întrucât însituaţiile arătate lucrurile ocupă o poziţie distinctă, ele formând unelement material (exterior) al raportului juridic, dar la care sereferă acel raport. Deci, lucrurile pot fi privite ca obiect exterior alacţiunii sau inacţiunii, astfel spus ca obiect al obiectului raportului >juridic civil.

Astfel, într-un raport juridic civil de proprietate, obiectuleste acţiunea proprietarului de a poseda, folosi şi dispune de unlucru, precum şi abţinerea celorlalte persoane de a face orice arputea să stânjenească acţiunile (conduita) proprietarului. Bunul cereprezintă suportul material al raportului de proprietate nu estedecât obiectul exterior derivat al acestui raport şi nu obiectuljuridic propriu-zis.

în teoria şi practica dreptului civil nu se face întotdeaunaaceastă distincţie, de aceea părerile privind obiectul raportuluijuridic civil rămân încă împărţite.1 Dominantă este opinia că prinobiectul raportului juridic civil trebuie să înţelegem conduitasubiectelor acestuia.

Mai trebuie adăugat că în dreptul civil prezintă o relevanţăsporită bunurile (valorile economice). De aceea, în cele ceurmează ne vom opri pe larg asupra noţiunii şi clasificăriibunurilor.

Bunurile şi clasificarea lor

Noţiune

1 Părerea care s-a impus este aceea potrivit căreia obiect al raportului juridiceste conduita subiectelor. S-a conturat, însă şi opinia potrivit căreia şi bunurilepot forma obiect al raportului juridic, precum şi o opinie mixtă, după careobiectul raportului juridic civil este constituit din conduita părţilor şi bunulmaterial (acolo unde acesta apare în raportul juridic).

64

Reglementările dreptului civil utilizează atât termenul de „bun", cât si pe cel de „lucru", fără a da o definiţie unuia sau altuia,în articolele sale, Codul civil, de exemplu, foloseşte cele douănoţiuni ca fiind identice. Astfel, art. 480 Cod civil defineşteproprietatea ca fiind „ dreptul ce are cineva de a se bucura şidispune de un lucru, în mod exclusiv şi absolut, însă în limitelestabilite de lege". Articolele 461 şi 462 Cod civil, pe de altă parte,vorbesc despre bunuri. Chiar Cartea a Ii-a a Codului civil esteintitulată „Despre bunuri şi osebitele modificaţiuni aleproprietăţii".

Mai frecvent, în legislaţie, doctrină şi practică, aparenoţiunea de bun care s-a impus, de altfel. Unii autori reţin însă unsens mai larg noţiunii de bun în raport cu noţiunea de lucru1.

Oprindu-ne asupra noţiunii de bun, trebuie arătat că acestaapare în sens larg, cât şi în sens restrâns.

în sens restrâns (stricto-sensu), bunurile sunt valorieconomice care pot fi obiecte de drepturi şi obligaţii patrimoniale,precum şi operele de creaţie intelectuală şi energia de orice fel (înmăsura în care acestea pot fi obiecte de drepturi şi obligaţiipatrimoniale)2.

în sens larg (lato-sensu), noţiunea de bun desemnează atâtvalorile economice menţionate mai sus, cât şi drepturilepatrimoniale şi acţiunile privitoare la bunuri (privite înaccepţiunea restrânsă a noţiunii).

Sensul larg al termenului rezultă, de exemplu, dinconţinutul articolelor 461-474 Cod civil, care se referă laclasificarea bunurilor în mobile şi imobile.

1 A se vedea V. Gionea, Curs de drept civil, Editura Scaiul, Bucureşti, 1996,pag. 9. Autorul apreciază că noţiunea de lucru se referă la un bun neînsufleţit,pe când noţiunea de bun acoperă pe lângă lucrurile neînsufleţite, toate celelaltevalori economice.2 I. P. Filipescu, Drept civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale, op.cit., pag. 27.

65

Orice valoare economică apare ca un bun (în sensuldreptului civil) dacă îndeplineşte cumulativ două condiţii:

1) prezintă utilitate pentru om (altfel spus poate satisface otrebuinţă de ordin material sau spiritual a omului);

2) este susceptibilă de însuşire sub forma drepturilorpatrimoniale.

De aceea, aerul, soarele nu pot deveni bunuri în sensuldreptului civil, chiar dacă sunt de necesitate vitală pentru existenţabiologică a omului, pentru că aceste componente naturale nu potfi apropriate sub formă de drepturi patrimoniale (nimeni nu poatedeveni proprietar de aer sau soare).

în lumina celor prezentate, înţelegem prin bunuri toatelucrurile utile omului pentru satisfacerea nevoilor sale materiale şispirituale dacă sunt susceptibile de însuşirea individuală saucolectivă sub formă de drepturi patrimoniale.

Clasificarea bunurilorDoctrina juridică utilizează mai multe criterii pentru

clasificarea bunurilor, dintre care reţinem ca fiind cele maiimportante:- destinaţia economică;- regimul circulaţiei lor juridice;- natura bunurilor;- modul determinării şi caracterul lor;- după cum întrebuinţarea lor implică ori nu consumarea sauînstrăinarea lor;- după cum pot fi sau nu pot fi înlocuite unele cu altele;- după cum sunt sau nu susceptibile de a fi împărţite;- după corelaţia dintre ele;- după cum produc sau nu fructe;- modul de înfăţişare;

66

( x ) După destinaţia lor economică, bunurile pot fi grupateîn: mijloace de producţie şi bunuri de consum individual.

Mijloacele de producţie sunt bunuri care servesc laproducerea altor bunuri şi ejg se ramifica în Ymijloace~ fixe)(îrajloace de muncă ce servesc un timp îndelungat în producţie şiîşi transferă valoarea în mod treptat în noul produs creat) şi

[mijloace _circulajue~J(obiecte ale muncii care se consumă înîntregime în procesul de producţie, valoarea lor transmiţându-sedintr-o dată asupra noului produs).

Ca rezultat al procesului de producţie apar mijloacele decirculaţie (produsele), care nu trebuie confundate cu mijloacelecirculante.

De asemenea, în patrimoniul unei întreprinderi se mai aflăfondurile băneşti cu destinaţii speciale.Clasificarea bunurilor după criteriul mai sus enunţat prezintăimportanţă pentru regimul juridic al categoriilor de bunuriprecizate .

(%}După regimul circulaţiei lor juridice bunurile pot fi: incircuitul civil sau scoase din circuitul civil.

5e_aj7fl în circuitul civil acele bunuri care pot fi obiectulactelor juridice civile_(altfel spus, pot fi dobândite sau înstrăinateprin acte juridice civile), Cu privire la această categorie de bunuri,art. 963 Cod civil prevede că "Numai lucrurile ce sunt încomerţ"2, pot fi obiectul unui contract".

De regulă, bunurile private se află în circuitul civil,eventualele excepţii fiind prevăzute de lege. Dacă legea nuprevede altfel, domeniul privat al statului este supus dreptuluicomun.3

1 Sunt mijloate fixe: construcţiile, maşinile, mijloacele de transport, instalaţiile.2 Adică în circuitul civil.3 A se vedea în acest sens, art. 6 din Legea nr. 18/1991.

67

Bunurile aflate în circuitul civil pot circula, de regulă,neîngrădit (în sensul că le poate dobândi oricine).

Alte bunuri pot fi dobândite, deţinute sau înstrăinate înanumite condiţii, cura ar fi: bunurile din patrimoniul naţional-cultural, cele din fondul arhivistic, armele, muniţiile, materialeleexplozive, substanţele toxice, metale, pietre preţioase şisemipreţioase, anumite categorii de terenuri.w&l'fa Sunj_şcg_ase din circuitul a'vi/Jjunurile care nuj>oliQimaobiectul unor acte juridice între vii ori pentru cauză de moarte(cum ar fi teritoriul României declarat prin Constituţia Românieica fiind inalienabil).

Clasificarea bunurilor după criteriul de faţa prezintăimportanţă atunci când se pune problema valabilităţii saunevalabilităţii actelor juridice încheiate şi care au ca obiectmaterial asemenea bunuri.

Qy După natura bunurilor pot fi identificate douăcategorii: bunurirnobile şi bunuri imobile.

Bunurile mobile (mişcătoare, după expresia Codului Civil)sunt cele care se pot mişca dintr-un loc în altul, fie prin forţaproprie, fie cu ajutorul unei forţe străine.

în doctrina juridică bunurile mobile sunt grupate în treicategorii: bunuri mobile prin natura lor; bunuri mobile prinanticipaţieôlmuri mobile prin determinarea legii.

Potrivit art 473 Cod Civil sunt bunuri mobile prin naturalor "corpurile care se pot transporţa_dela un loc la altul, atât celecare se mişcă de sine precum sunt~ămmalele, precunTgi cele carenu se pot strămuta din loc decâtpnnj)j)mej]3^^lucrurile neînsufleţite"?'

Mobilele prin_ anticipaţie nu sunt precizate expres deCodul civil, dar doctrina juridică admite că aceste bunuri sunt,prin_natura lor, imobile pe care părţile unui act juridic le considerăca mobile în considerarea a ceea ce vor deveni. Sunt în această

68

situaţie: recoltele şi fructele, arterii:majerialele_prjgjvej[ihg_dmdărâmarea unei construcţi[_ji^rodusuT~neextras al unei cariere{piătrăŢ nisip). Asemenea b^nuri^mînmobîlepririÊiaturăTan(pfînmcorporaţiune) dar ele devin mobile când sunt separate de fond.Ele au caracter de bunuri mobile numai în raporturile dintre păTţilecare au creat anticipaţia (adică între vânzător şi cumpărător).

Prin actul lor juridic, părţile consideră bunurile menţionatemobile prin anticipaţie deoarece cumpărătorul a avut în vedereînsuşirile lor viitoare de bunuri mobile. Faţă de terţele persoanebunurile la care ne referim sunt bunuri mobile, nu prin anticipaţie,ci prin separarea lor efectivă de fond.

Mobilele prin determinarea legii aurit prevăzute de art. 474Cod Civil şi ele vizează unele drepturi mobiliare consideratemobile prin obiectul la care se aplică. Articolul menţionat sereferă la:

• toate drepturile reale_ (afară de proprietate) care au caobiect un mobil;

8 dŢepJurile_-de-CKanţă caj au_jgjc>bj£ct_!la_da_" un lucrumobil, obligaţiunea "de a face" şi aceea de "a nu face"; drepturileintelectuale; acţiunile în justiţie privind un drept mobiliar saupentru readucerea în patrimoniu a unui drept mobiliar; acţiunile şiinteresele în societăţi (părţile sociale), chiar când capitalul socialconstă într-un imobil; obligaţiunile faţă de societate .

Sunt, de asemenea, mobile prin determinarea legii,"veniturile perpetue sau pe viaţă asupra statului sau asupraparticularilor".

In doctrina juridică mai veche s-a apreciat că pot fi incluseîn această categorie de mobile şi drepturile personalenepatrimoniale.1 Autorul Matei Cantacuzino, de exemplu, afirma

1 Pentru un punct de vedere contrar, a se vedea, T. Popescu citat de P. M.Cosmovici (coor donat or), Tratai de drept civil, voi I. Partea generala, EdituraAcademiei, Bucureşti, 1989. Acest punct de vedere este fondat pe ideea că

69

că "Sunt, de asemenea, asimilate cu bunuri mişcătoare, bunurileaşa-zise de proprietate artistică, literară sau industrială, careconferă în limitele determinate de legi speciale, autorului uneiopere sau invenţiuni şi urmaşilor lui un drept de monopol încâtpriveşte exploatarea operei sau invenţiunei din punctul de vedereal câştigului bănesc"1.

Bunurile imobile sunt definite în literatura de specialitateca fiind acele valon, economice care au o aşezare fixă şi stabilăneputându-se m u ^ d j n ţ p u n l o c î n aîtuTTEste oacoperă intfeagXpaîetăde bumrnlmoBÎIe, întrucât distincţia dintrebunuri mobile şi imobile se face nu numai după natura bunurilor,ci şi după alte criterii (destinaţie, obiect).

Şi bunurile imobile sunt grupate în trei categorii: bunuriimobile prin natura lor: bunuiiimîleprinêstinatie; bunuri

lor.j ţ ^ precizate prin art.

463, 464, 465 al. 1 din Codul Civil. Art. 463 prevede că:"Fondurile de pământ şi clădirile sunt imobile prin natura lor" iarart. 464 adaugă că: "Morile de vânt sau de apă, aşezate pe stâlpi,sunt imobile prin natura lor". De asemenea art. 465 al. 1precizează că: "Recoltele care încă se ţin de rădăcini şi fructele depe arbori neculese încă, sunt imobile".

în legătură cu fondurile de pământ trebuie adăugat căproprietatea asupra lor, include, în lumina Codului civil, atâtproprietatea suprafeţei cât şi subfeţei lui, adică subsolul (art. 489Cod civil). Dispoziţiilor acestui articol trebuie să li se aducă, înprezent, unele corective, întrucât, potrivit art. 135 pct. 4 dinConstituţie "bogăţiile de orice natură ale subsolului fac exclusivobiectul proprietăţii publice. în condiţiile legii bunurile aparţinând

drepturile personale nepatrimoniale nu pot face parte din patrimoniu şi nu suntevaluabile în bani, deşi pot genera uneori efecte patrimoniale.1 M. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Bucureşti, Editura CarteaRomânească S. A. 1921, pag. 44,

70

domeniului public pot fi date în administrare regiilor autonome oriinstituţiilor publice, sau pot fi concesionate ori închiriate (arî. 135pct. 5 din Constituţie).

Cât priveşte clădirile, se impune precizarea că acestea nuse reduc la casele de locuit, ci cuprind toate lucrările ridicate pepământ sau în pământ, cum sunt: magaziile, şoproanele,tunelurile, digurile, canalizările etc. Toate componentele uneiclădiri au regimul bunurilor imobile, deci inclusiv: ferestrele,uşile, balcoanele, care devin imobile prin încorporaţiune sau prinnatura lor.

Bunurile imobile prin_desţinaîie_snnt, în prîmu! rând, celece apar ca un accesoriu pentru serviciul sau exploatarea unuiimobil, deşi prin natura lor ele sunt mobile (art, 467 şi art. 468Cod civil). Art. 467 Cod civil precizează că "Animalele ceproprietarul fondului dă arendaşului pentru cultură, sunt imobilepe cât timp li se păstrează destinaţia lor" iar art. 468 Cod civiladaugă că: "Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentruserviciul şi exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaţie"1.

în al doilea rând, în categoria bunurilor imobile prindestinaţie includem, aşa cum prevede art. 468 Cod civil, obiecteleaşezate pe fond "în perpetuu". în cazul arătat se stabileşteprezumţia separării "în perpetuu" dacă obiectele sunt prinse îngips, var, ciment, sau când nu se pot scoate fără a deterioraimobilul. Aşa sunt: oglinzile, tablourile, ornamentele, statuile,dacă toate sunt fixate.

După cum se poate constata, din redactarea textelor, pentrua fi în prezenţa imobilului prin destinaţie trebuie să existe, înprimul rând, un raport de accesorialitate (de afectare fizică sau

1 Art. 468 Cod civil arată care sunt în concret aceste bunuri, şi anume:animalele afectate culturii, instrumentele arătoare, teascurile, vasele, seminţelepentru însăfnânţare, stupii, peştele din iaz, obiectele destinate exploatăriiindustriale (mese, tejghele, mobilier), orice alt bun desîinat pentru serviciulunui imobil ca accesoriu.

71

voliţională) între bunul mobil şi cel imobil (prin natura lui) la careserveşte. De asemenea, se impune ca ambele bunuri sa aibăacelaşi proprietar.

Bunurile imobile prin obiectuLLor cuprind toate drepturilea căror obiect este un imobil. Aceste bunuri vizează: uzufructullucrurilor imobile, servitutile, acţiunile care tind a revendica unimobil (art. 471 Cod civil). Se includ aici, de exemplu: acţiunileprivind valorificarea drepturilor imobiliare (acţiunea înrevendicare a unui imobil, acţiunea confesorie a unui uzufructprivind imobilul, acţiunea ipotecară, acţiunea în reclamaţie a uneiservituti) acţiunea în nulitatea înstrăinării unui imobil, acţiunea înrezoluţiunea vânzării unui imobil; acţiunea în revocarea donaţieiunui bun imobil, acţiunea în reducţiunea unei donaţii de imobil.

Calificarea unui bun ca fiind mobil sau imobil prezintăimportanţă teoretică dar mai ales practică, sub mai multe aspecteşi anume: înstrăinarea imobilelor este supusă unor cerinţe mairiguroase decât cea a mobilelor (actele de înstrăinare a terenurilortrebuie încheiate în formă autentică); publicitatea mobiliară estediferită de cea imobiliară, urmărirea şi executarea silita suntdeosebite în cazul imobilelor şi cel al mobilelor; imobilele pot fiipotecate, iar mobilele pot fi gajate; în privinţa imobilelor, oposesie de lungă durată conduce la uzucapiune (prescripţieachizitivă), pe când în cazul mobilelor, posesia valoreazăproprietatea; în ce priveşte competenţa teritorială, litigiul cuprivire la un imobil se judecă de instanţa în raza căreia se aflăbunul, pe când litigiul privitor la un mobil este de competenţainstanţei de la domiciliul pârâtului; în dreptul internaţional privatstatutul imobilelor este supus legii locului acestora (lex rei sitae),pe când statutul mobilelor este guvernat de legea personală (lexpersonalis)care poate fi legea naţionala (lex patriae) sau legeadomiciliului (lex domicilii) sau o altă lege; în dreptul penal, furtuleste posibil numai pentru mobile nu şi pentru imobile.

72

După modul determinării (caracterul lor) bunurile potfi grupate^Tn: bunuri certe (determinate individual) şi bunurigenerice (determinate generic).

Sunt certe acele bunuri determinate prin caracterele lorindividuale, deosebindu;se_jde_ alte bunuri aşemânâtoaTe^jinnînsuşirile specifice pe care le au. Astfel, bunurile unicate (tablouri,sculpturi) sau cele care se individualizează prin anumitecaracteristici (o~~coristrucţie7~o lnă^înaT"slînt~5tmMrţ certe (rescerta)7~

Sunt generice acele bunuri determinate jgnncajgcţgTegenerice, comune unei categorii de bunuri şi care_se_individualizează—prin -„miniăr^ măsură (banii, alimentele,combustibilii).

Importanţa juridică a acestei clasificări se manifestă îndeosebirile de regim juridic al celor două categorii ie bunuri, submai multe aspecte.

Interesează dacă bunul este cert sau generic îndeterminarea momentului când se transmite dreptul de proprietateasupra unui lucru (în cazul bunurilor certe, dreptul de proprietatese transmite din chiar momentul încheierii actului juridic, pe cândîn cazul bunurilor de gen, dreptul de proprietate se transmite dinmomentul individualizării lor prin: măsurare, numărare, cântărire).

Clasificarea la care ne referim mai interesează şi subaspectul cunoaşterii persoanei care suportă riscul pieirii lucrului.Când lucrul datorat de creditor debitorului este cert (individualdeterminat) şi piere dintr-un caz de forţă majoră, debitorul esteexonerat de obligaţia de a-1 preda. Dacă lucrul este de gen,debitorul nu poate fi exonerat de executarea obligaţiei faţă decreditor, cât priveşte lucrul pierit şi aceasta pentru că lucrurile degen nu pier, ele putând fi lesne înlocuite cu altele de acelaşi gen.Este principiul cunoscut încă din dreptul roman - genera nohpereunt.

73

De asemenea, locul de predare al bunului, în cazul bunuluiindividual determinat, este acela unde bunul se găseşte înmomentul contractării, în lipsă de alta stipulaţie a părţilor, iarbunul determinat generic se predă la domiciliul debitorului,deoarece plata este, în principiu, cherabilă, nu portabilă (art.1104Cod civil).

5y' După cum întrebuinţarea lor implică sau nuconsumarea orilnstrăinarea lor^ bunurile pot fi: consumptibile şineconsumptibile^

Consumptibile sunt acele bunuri care nu pot fi folosiţejamţrebuinţarea_Jor obişnuită _fără a fi distruse sau înstrăinate Ia_prirnajorutnizare (banii, alimentele).

e. sunt acele bunuri care pot fijplosite înmod repetat jarjj^y3DB-a£easta^s4-s&j^^ lor saji.să~fie jmplîcată înstrăinarea.

Trebuie remarcat că această clasificare depinde, în primulrând, de natura bunurilor, independent de voinţa omului, adică decalităţile de fapt ale acestora.

Numai în mod excepţional clasificarea bunurilor înconsumptibile şi neconsumptibile depinde de voinţa omului, însensul că bunul consumptibil este considerat neconsumptibil şiinvers (de exemplu, fructele pentru decorul unui magazin suntneconsumptibiîe).

Această clasificare interesează în mod deosebit în materiede uzufruct şi împrumut.

Astfel, de regulă, ca obiect al uzufructului pot să aparănumai bunuri neconsumptibile, deoarece uzufructuarul esteobligat să păstreze substanţa lucrului şi să-1 restituie. în modexcepţional „uzufructul poate avea ca obiect şi un bun

74

consumptibil, situaţie în care el are configuraţia unui quasi-uzufruct, şi este supus unor dispoziţii speciale1.

în materia împrumutului distincţia se impune întrucât,obiect al împrumutului de folosinţă (comodatului) poate fi numaiun bun neconsumptibil, pe când obiect al împrumutului deconsumaţie (mutuum) pot fi numai bunurile consumptibile.

C 6./După cum pot sau nu pot fi înlocuite unele cu altele,în executarea unei obligaţii, bunurile pot fi: fungibile şinefungibile.

Fungibile^ sunt acele bunuri ce se pot înlocui unele cualtele în executarea-unei obligaţii, ceea ce presupune că bunurilesunt echivalente_(au aceeaşi valoare pentru creditor), sau suntmârfurnJejtceeasi calitate, cantitate, sortimente.

Nefungibile_ sunt acele bunuri care au o anumităindividualitate şi nu pot fi înlocuite unele cu altele (o clădire, omaşină, un teren). In principiu sunt fungibile bunurile de gen,adică acelea care se determină prin numărare, cântărire, măsurare.Bunurile certe sunt nefungibile.

Bunurile fungibile prin natura lor pot deveni nefungibileprin voinţa subiectelor raportului juridic civil care convin ca unanumit bun fungibil să fie considerat nefungibil în raporturiledintre ele. O carte, de exemplu, cu dedicaţia autorului esteconsiderată bun nefungibil, deşi în lipsa dedicaţiei ea ar putea fiînlocuită oricând cu un exemplar de acelaşi fel.

împărţirea bunurilor în fungibile şi nefungibile are osemnificaţie juridică practică mai ales în aprecierea valabilităţiiplăţii. în materie de împrumut, de exemplu, art. 1584 Cod civil

1 A se vedea articolul 526 Cod civil care dispune că „Dacă uzufructul cuprindelucruri cu care nu se poate cineva servi fără a le consuma, precum bani, grâne,băuturi, uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele, însă cu îndatorirea de a leînapoia în aceeaşi cantitate şi calitate şi valoare sau preţul, la sfârşituluzufructului".

75

prevede că „împrumutatul este dator să restituie lucrurileîmprumutate în aceeaşi cantitate şi calitate şi în timpul stipulat".Art. 1585 Cod civil adaugă că atunci când este în imposibilitateade a îndeplini datoria prescrisă în articolul precedent,împrumutatul va plăti valoarea lor, calculată după timpul şi loculîn care urma să se facă restituirea.

Dacă nu s-a determinat nici timpul, nici locul plăţiiîmprumutului, plata urmează a se face de către împrumutat dupăvaloarea curentă din timpul şi locul în care s-a contractat.

Aprecierea unui bun ca fiind fungibiî sau nefungibilinteresează şi în privinţa eliberării debitorului de obligaţia sa.Acesta se poate elibera în cazul bunului fungibiî predândcreditorului un bun de gen, pe când în cazul bunului nefungibilnumai prin predarea acelui lucru individual determinat.

J7j) După cumjpot sau nu pot să fie împărţite (fără ca prinaceasta să li se schimbe destinaţia) bunurile pot fi: divizibile^şiindivizibile.

Divizibile sunt acele bunuri_care pot fi împărţite cu ocaziaexecuţarnîiiei obligaţii fără ca prin aceasta să li se schimbedestrnăţia~economicâ anterioară (un val dejţofâ). Aîârwi

~Tndivizibile~suht acele bunuri carejnu pot fiJnipIititeJEaiiLca prin_aceasta să nu-şi jşchimbe destinaţia econojmic^_anţerioară(un autoturism).

Această"clasificare prezintă utilitate practică mai ales înmaterie de partaj şi de obligaţii cu pluralitate pasivă de obiecte.

Astfel în materie de partaj (în caz de proprietate comună1)dacă bunul este indivizibil, fie că se atribuie unuia dintreproprietari, cu obligaţia acestuia de a le plăti celorlalţi, cotele -părţi cuvenite fie că se vinde prin licitaţie şi se împarte preţul.

1 Pentru detalii privind proprietatea comună a se vedea Elena Iftime, Dreptul deproprietate, Editura Universităţii Suceava, 2000, p. 128 şi urmat.

76

De asemenea, bunul indivizibil care formează obiectulunei obligaţii cu mai multe subiecte pasive, determină oindivizibilitate naturală.

^ După corg/gft'odintre ele bunurile pot fi: principale şiaccesorii.

^JpWYWUf Principale^ sunt acele bunuri care pot fi foiosiţg,independent, fără a servi la întrebuinţarea altuTbun.

v >+• i's>/-jpQl2 Iar, accesorii sunt araê_hjirniri_i;arp. simt rjp.sfinaţp._jffservească la întrebuintarea_unui alt bun principal

Importanţa acestei clasificări apare mai evidentă în materiede regim juridic al celor doua categorii de bunuri. în lipsă destipulaţie contrară bunul accesoriu urmează soarta bunuluiprincipal potrivit principiului: „accesorium sequiîurprincipale".

Caracterul bunului de a fi principal sau accesoriu derivădin însuşirile naturale ale bunului sau din voinţa omului.

De regulă calificarea unui bun ca fiind principal sauaccesoriu presupune întrunirea a două condiţii: bunurile săaparţină aceluiaşi titular; titularul să stabilească un raport dedestinaţie comună a bunurilor.

) După modul de înfăţişare a bunurilor, acestea pot fi:corporale (concrete) Şl incorporai?, (ahztrartp)

~ Sunt corporale bunurile care au o existenţa materiala, elefiind perceptibile simţurilorjmiane. •

^ £ U Sunt incorporale~~bum}tî\t care au existenţa abstractăd<£ivzi (ideală) ele neputând fi percepute ca atare, cu ajutorul organelor

Clasificarea bunurilor după acest criteriu nu a avutîntotdeauna aceeaşi importanţă. în dreptul roman, de exemplu,

1 Asemenea bunuri pot fi: cheia pentru un lacăt sau o jucărie mecanică, cutiapentru un obiect muzical etc.

77

prezenta interes înfăţişarea bunurilor întrucât modurile detransmitere ale celor două categorii erau diferite. In dreptulmodern distincţia nu mai prezintă aceeaşi importanţă întrucâttransmiterea proprietăţii asupra bunurilor are la bază în generalconvenţia părţilor.1

în prezent, în practica vieţii juridice problema înfăţişăriibunurilor ca fiind corporale şi incorporale se ridică, cu deosebireîn următoarele situaţii:

- când se pune problema dobândirii proprietăţii mobiliareca efect al posesiei de bună credinţă (art. 1909, al. 1 Cod civil).Un asemenea mod de dobândire operează numai în materie debunuri mobile corporale;

- când se pune problema dobândirii dreptului deproprietate prin simpla tradiţiune (remitere) situaţie care vizează,de asemenea, numai bunurile mobile corporale;

- în privinţa titlurilor de valoare, care se transmit diferit,după cum sunt: la purtător , nominative3 şi la ordin4;

- în dreptul internaţional privat, după distincţiile reţinutede Legea^tir. 105 din 1992 (art. 52 - 63).

Clit' După cum produc sau nu fructe, bunurile pot ficlasificate în: Tninuri frugifere şi bunuri nefrugifere?

Frugifere sunt acele bunuri^jcare^ periodic şi fărăcpnsumarea substanţei lor, produc alte bunuri ori alte produsenumite fructe.

1 Pentru detalii privind distincţia dintre bunurile corporali: şi incorporale, a sevedea, C, Hamangiu, ş.a., Tratat de Drept Civil Român, voi. 1, Ed. Naţională,Bucureşti, 1998; S. Ciornei, op. cit., pag. 845; G. N. Luţescu, Teoria Generalăa Drepturilor Reale, Bucureşti, 1947, pag. 92; Gh. Beleiu, Introducere înDreptul Civil, op. cit., pag. 97; I. P. Filipescu, Dreptul de Proprietate şi alteDrepturi Reale, Ed. Actami, Bucureşti, i996: pag. 32.2 Titlurile la purtător se transmit prin remitere.3 Titlurile nominative se transmit prin cesiune.4 Titlurile la ordin se transmit prin gir sau andosament,3 A se vedea art. 483 Cod civil.

78

Nefrugifere sunt bunurile care nu au însuşirea de a daT substajoţei lor la__anumite

bjînuri (produse).Codul Civil Român distinge trei categorii de fructe:

naturale, industriale şi civile.Fructele naturale sunt: „acelea ce pământul le produce de

la sine: producţia şi prăsila (sporul animalelor) sunt asemeneafructe naturale" (art. 522 Cod civil). în lumina acestui articol suntfructe naturale acelea care se produc fără intervenţia omului(fructele de pădure, iarba pe o păşune).

Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce sedobândesc prin cultură (art. 522 Cod civil), altfel spus, ca urmarea activităţii omului.

Fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile__sumelorexigibile, vemtul___renlelgr, arejidele, (ă~r~t. 523 Cod Civil).Asemenea fructe sunt venituri băneşti obţinute ca urmare afolosirii unui bun.

In teoria şi practica dreptului civil se face distincţie întrefructe şi producte. Cum arătam, fructele sunt bunuri care seproduc periodic, fără consumarea substanţei bunului din careprovin, pe când productele sunt foloase trase dintr-un bun, cuconsumarea substanţei sale (de exemplu, piatra sau nisipul dintr-ocarieră, cărbunele din mină).

Clasificarea ia care ne referim prezintă importanţă mai alesîn privinţa modului lor de dobândire (de intrare în patrimoniu).Fructele naturale şi industriale se dobândesc prin culegere(percepere), iar fructele civile se dobândesc zi cu zi (prinscurgerea timpului). Cât priveşte productele acestea se dobândescprin desprinderea lor de bunul de la care provin.

Dar distincţia dintre fructe şi producte prezintă oimportanţă şi în materie de uzufruct sau de posesie mobiliară. încazul uzufructului, fructele se cuvin uzufructuarului, pe cândproductele se cuvin nudului proprietar. De asemenea, în cazul

79

posesorului de bună credinţă, acesta dobândeşte prin efectul legiitoate fructele bunului pe care îl are în posesie, în timp ceproductele aparţin proprietarului.

\Lp După apartenenţa lor bunurile pot fi: apartenenţe^domeniului public sau apartenenţe domeniului privat

Este o clasificare a bunurilor care se referă în primul rând,la bunurile care aparţin statului şi unităţilor administrativteritoriale. Aceste bunuri se numesc domeniale şi ele formeazădomeniul public sau privat al statului sau unităţilor administrativteritoriale.

Distinct de proprietatea domenială trebuie analizatăproprietatea privată, care are ca obiect bunuri care aparţinparticularilor (persoane fizice şi persoane juridice). Cele douăforme ale dreptului de proprietate (publică şi privată) suntconsacrate constituţional , găsindu-şi reglementarea şi în alte actenormative de detaliu".

Gruparea bunurilor în publice şi private prezintăimportanţă sub aspectul regimului juridic3 al celor două categorii.Bunurile aparţinând domeniului public se caracterizează prin:

•inalienabilitate, imprescriptibilitate (atât sub aspect extinctiv, câtşi achizitiv) şi insesizabilitate. Dimpotrivă, bunurile domenialeprivate, precum şi bunurile private ce aparţin particularilor sunt:alienabile, prescriptibile şi sesizabile.

Pe de altă parte, anumite categorii de bunuri indicate dereglementările în vigoare4 nu pot aparţine decât domeniului publical statului şi unităţilor administrativ teritoriale.

Art. 135, punctul 2 din Constituţia României prevede că proprietatea estepublică şi privată.

A se vedea Legea 213 din 1998, privind dreptul de proprietate publică înRomânia.3 Pentru detalii a se vedea Elena Iftime, Dreptul de Proprietate, op. cit., pag 94 Constituţia României art. 135,

80

VlX)După cum pot sau nu potfonna obiectul executăriişţ/itej^debitorului, bunurile pofti sesizabileji insesizabile.

Sunt sesizabile bunurile care pot forma obiectjiLexecutăriisilite a debitorului. Bunurile domeniaîe private sau bunurileprivate, aparţinând particularilor sunt, în general, sesizabile. Seabat de la această regulă bunurile exceptate de lege de laurmărire. Există două categorii de asemenea bunuri şi anume:bunuri insesizabile datorită caracterului lor inalienabil şi bunuriinsesizabile datorită scopuluipentru care sunt folosite.

Unele bunuri nu sunt urmăiibile datorită caracterului lorstrict personal. Fac parte din această categorie dreptul de uz şidreptul de abitaţie, care, deşi sunt drepturi reale (dezmembrăminteale dreptului de proprietate) fiind strâns legate de persoanatitularului, nu pot fi cedate1 şi în consecinţă nu pot fi urmărite.Există şi unele bunuri inalienabile temporar, fiind insesizabile pedurata respectivă (bunuri cumpărate în rate, până la plata integralaa preţului, locuinţele cumpărate cu credit, din fondul locativ destat, până la rambursarea integrală a creditului).

Cea de a doua categorie de bunuri insesizabile grupeazăacele valori economice care sunt neurmăribile datorită scopuluipentru care sunt folosite şi ele sunt detaliate prin art. 406-409 Codde procedura Civilă. Amintim dintre acestea: lucruriletrebuincioase pentru culcatul datornicului şi familiei sale;veşmintele cu care sunt acoperiţi sau care le slujesc la trebuinţa defiecare zi; armele, echipamentele şi îmbrăcămintele ofiţerilor;icoanele şi portretele de familie, etc. (art. 406 Cod de procedurăcivilă); instrumentele de arat, animalele, seminţele, etc (art. 407Cod de procedură civilă)2, sumele sau pensiile care s-au dat de

1 A se vedea art. 571 şi 573 Cod civil.2 Modificat şi completat prin O.U.G.nr.59/2001, art. 406 are următorulcuprins:"Nu pot fi supuse executării silite; a) bunurile de uz personal saucasnice necesare debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult

81

judecată sau care s-au dăruit ori s-au legat datornicului sub titlulde pensie alimentară, rentele viagere care s-au dăruit datorniculuisub condiţia de a nu se putea urmări (art. 408 Cod de procedurăcivilă) şi anumite categorii de venituri ale debitorului (art. 409Cod de procedură civilă).

religios, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel; b) alimentele necesaredebitorului şi familiei sale pe timp de două luni, iar dacă debitorul se ocupăexclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recoltă, animaleledestinate obţinerii mijloacelor de existenţă şi furajele necesare pentru acesteanimale până la noua recoltă; c) combustibilul necesar debitorului şi familieisale este socotit pentru 3 luni de iarnă; d)bunurile declarate neurmăribile prinalte dispoziţii legale."1 Pentru actualul cuprins al art. 409 Cod proc. civ., a se vedea O.U.G. nr.59/2001, art. 164, în M. Of. nr. 217/27 aprilie 2001.

82

III. Faptul juridic şi actul juridic - izvoare aleraportului juridic civil

III. 1. Faptul juridic

NoţiuneRelaţiile sociale devin raporturi juridice prin intervenţia

normei de drept care le reglementează. Dar norma de dreptprevede doar cazuri generice, ipotetice, impersonale de a se stabilianumite raporturi juridice abstracte. De aceea, pentru a se ajungela un raport juridic concret este necesară producerea unor fapte decare norma leagă efecte juridice şi anume: naşterea, modificareaori stingerea de raporturi juridice.

Asemenea fapte poartă denumirea de izvor1 al raportuluijuridic.

în teoria şi practica dreptului civil acest izvor al raportuluijuridic concret (evenimente sau acţiuni) de care norma leagănaşterea, modificarea sau stingerea de raporturi juridice civileconcrete poartă denumirea de fapte juridice.

Unele fapte juridice duc la naşterea de raporturi juridicecivile. Astfel, pentru stabilirea unei obligaţii contractuale trebuiesă se producă anumite împrejurări prevăzute de lege (în speţă estenecesar consimţământul concordant al părţilor cu privire laîncheierea unui contract). După cum, pentru naşterea unui drept larepararea pagubei trebuie să se fi produs un fapt ilicit cauzator deprejudiciu.

1 Faptul juridic este doar una dintre premisele naşterii raportului juridic concret.Cealaltă premisă este norma juridică. Pentru detalii, a se vedea, Elena Iftime,Introducere în teoria şi practica dreptului, Editura Universităţii Suceava, 1999,pag. 96.

83

Şi pentru modificarea unui raport juridic civil estenecesară producerea unor împrejurări prevăzute de lege. Astfelîncheierea unui act adiţional la un contract este de natură sămodifice conţinutul şi efectele acestuia, după cum căsătoria uneitinere de 16 ani (şi chiar 15, în condiţiile prevăzute de lege)determină o modificare a capacităţii juridice civile a acesteia.Dintr-un minor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, tânăra devineo persoană cu capacitate de exerciţiu deplină. Stingerea unuiraport juridic civil este, de asemenea, însoţită de apariţia unorîmprejurări prevăzute de lege. Aşa, de exemplu, plata datorieiduce la stingerea raportului juridic obligaţional sau pierderealucrului închiriat determină stingerea contractului de închiriere.

împrejurările (de felul celor precizate mai sus), de a cărorproducere legea leagă stabilirea, modificarea ori stingerea unuiraport juridic concret, se numesc fapte juridice.

ClasificareAvând în vedere paleta largă a acestor împrejurări în

doctrina juridică ele au fost grupate în funcţie de anumite criterii.a) După origine, faptele juridice pot fi clasificate în fapte

naturale (evenimente) şi acţiuni omeneşti.Faptele naturale (evenimentele) sunt împrejurări care se

produc independent de voinţa omului şi de care legea leagănaşterea, modificarea sau stingerea de raporturi juridice concrete.Sunt asemenea fapte: naşterea, moartea de care legea leagădobândirea (respectiv încetarea) calităţii de subiect de drept.Tunetul, trăsnetul, inundaţia pot avea ca efect pierderea fortuită aunui bun de care legea leagă stingerea dreptului de proprietateasupra acelui bun. Dacă bunul avea caracter cert, împrejurărileamintite duc la stingerea obligaţiei de predare ce revinedebitorului.

Acţiunile omeneşti sunt fapte voluntare sau involuntare(comisive sau omisive) de care legea leagă naşterea, modificarea

84

sau stingerea de raporturi juridice civile concrete. Asemenea faptesunt săvârşite cu sau fără intenţia de a produce efecte juridiceprevăzute de legea civilă cu această semnificaţie. Se regăsesc aiciatât faptele voluntare (dorite) cât şi cele involuntare (nedorite deom). Aşa, de exemplu, încheierea unui contract presupune un actvoluntar (intenţional) pe când distrugerea unui bun aparţinândaltcuiva reprezintă un fapt omenesc, care obligă la reparareaprejudiciului indiferent că fapta este săvârşită cu intenţie, dinneglijenţă sau imprudenţă.

Reţinând distincţia de mai sus doctrina juridică grupeazăacţiunile omeneşti în: acţiuni săvârşite cu intenţia de a produceefecte juridice, denumite acte juridice şi acţiuni omeneşti săvârşitefără intenţia de a produce efecte juridice, denumite fapte juridice(stricto-sensu), efecte care se produc în puterea legii.

în funcţie de conformitatea (sau concordanţa) lor cu legea,acţiunile omeneşti pot fi licite sau ilicite. Licite sunt acele acţiuniomeneşti săvârşite cu respectarea dispoziţiilor legale. Se includaici actele juridice civile care nu pot fi decât licite, precum şifaptele juridice stricto-sensu care prezintă un caracter licit, cumsunt: gestiunea de afaceri, plata lucrului nedatorat (indebitul),îmbogăţirea fără temei juridic.

Ib'cite sunt acele acţiuni omeneşti săvârşite cu încălcareadispoziţiilor legale (exemplul tipic de acţiune ilicită comisă sauomisivă este delictul civil - fapta ilicită cauzatoare de pejudiciu).

Clasificarea împrejurărilor de care legea leagă naşterea,modificarea sau stingerea raporturilor juridice civile concrete, înacţiuni omeneşti şi fapte naturale (evenimente) prezintăimportanţă în teoria şi practica dreptului, sub mai multe aspecte.

Astfel, capacitatea civilă cunoaşte reguli diferite după cumeste vorba de acţiuni omeneşti ori fapte naturale. De asemenea,reprezentarea operează numai în materie de acte juridice civile nuşi de fapte juridice (stricto-sensu).

b) O altă clasificare a faptelor juridice reţine un sens largşi un sens restrâns al noţiunii în discuţie.

în sens larg (lato-sensu) faptul juridic desemneazăacţiunile umane cu sau fără intenţia de a produce efecte juridiceprecum şi faptele naturale (evenimentele). în sensul arătatexpresia „fapt juridic" este sinonimă cu expresia „izvor alraportului juridic civil concret".

în sens restrâns (stricto-sensu) faptul juridic se raporteazănumai la acţiunile omeneşti săvârşite fără intenţia de a produceefecte juridice la care se adaugă faptele naturale (evenimentele).Din sfera largă a noţiunii de fapt juridic sunt separate actelejuridice (ca acţiuni omeneşti săvârşite cu intenţia de a produceefecte juridice). Şi această clasificare prezintă un interes teoreticdar mai ales practic întrucât opune actele juridice faptelor juridicestricto-sensu, cele două instituţii fiind supuse, sub multe aspecte,unor reglementări diferite. Amintim, spre exemplificare, regimulprobator care în materie de acte juridice cunoaşte unele restricţii1

faţă de faptele juridice.

IIL 2. Actul juridi£jcivJL

III.2.1 Precizări conceptuale

Abordarea problematicii actului juridic civil impune,înainte de toate, clarificarea conceptului de act juridic civil.

Literatura de specialitate2, practica din domeniul dreptuluicivil şi chiar legislaţia civilă, utilizează conceptul de act juridic

1 Dacă faptele juridice (stricto-sensu) pot fi dovedite cu orice mijloace deprobă, actele juridice sunt supuse unor condiţii restrictive de probaţiune.

D. Cosma, Teoria generală a actului juridic civil, Editura. Ştiinţifică,Bucureşti, 1969, pag. 14; Şt. Răuschi, Drept civil - partea generală, Editura

86

civil în sensuri diferite care pot fi desluşite numai prin analizacontextului în care ele sunt utilizate.

într-un prim sens noţiunea de "act juridic" este utilizatăpentru a desemna "manifestarea de voinţă a uneia sau mai multorpersoane exprimată cu intenţia de a crea, modifica sau stinge -potrivit legii - un raport juridic civil"1. în sensul amintit termenul"act" desemnează o operaţiune juridică (negotium juris) care îşigăseşte consacrarea şi în dispoziţiile Codului civil2. Acesta este şisensul propriu, adecvat ce trebuie reţinut, în legătură cu conceptulmenţionat, pentru că actul juridic civil are, înainte de toate,configuraţia unei operaţiuni juridice.

într-un alt sens, noţiunea amintită se foloseşte pentru adesemna înscrisul întocmit de părţi cu ocazia încheierii actuluijuridic (intrumentum probationis). El este "înscrisul constatator almanifestării de voinţa", adică "suportul material care consemneazăori redă manifestarea de voinţă exprimată"3. Acesta este sensul cese desprinde din conţinutul unor articole ale Codului civil.Art.1176 din Codul civil, de exemplu, prevede că "actul subsemnătură privată recunoscut de acela căruia se opune are acelaşiefect ca actul autentic". Aceeaşi semnificaţie îmbracă noţiunea îndiscuţie şi în concepţia articolelor: 1171 -1174 sau 1177 - 1181.

Există şi cazuri în care, în cuprinsul aceleaşi dispoziţiilegale, termenul de act este utilizat în ambele accepţiuni. Articolul689 din Codul civil, referindu-se la acceptarea succesiuniifoloseşte termenul de act în dubla sa acccepţiune, precizând că"Acceptarea poate fi expresă sau tacită. Este expresă, când seînsuşeşte titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sauprivat, este tacită când eredele face un act pe care n-ar putea să-1

Chemarea Iaşi, 1992, pag .94; Gh.Beleiu, Drept civil român - Introducere îndrept civil, Casa de editură şi presă "Şansa" SRL, Bucureşti, 1993, pag. 118.1 St. Răuschi, op.cit., pag. 96.1 Vezi articolele: 801, 802, 957 şi 958 din Codul civil român.3 Gh. Beleiu, Introducere în dreptul civil, op.cit., pag. 118.

87

facă decât în calitatea sa de erede, şi care lasă a se presupuneneapărat intenţia sa de acceptare".

Indiferent de sensul pe care-1 avem în vedere, noţiunea deact juridic civil, aşa cum a fost prezentată mai sus, apare înformularea ei generală1. în literatura de specialitate, definiţiilegenerale îmbracă fie forma tradiţională* fie forma carediferenţiază actul juridic civil faţă de raportul juridic civil3.

Sintetizând aceste definiţii putem reţine că actul juridiccivil este acea manifestare, de voinţă făcută cu intenţia de a naşte,modifica sau stinge un raport juridic civil. Definiţia amintităcuprinde elementele esenţiale ale actului juridic civil şi anume:

- existenţa unei manifestări de voinţă care să provină de laun subiect de drept civil: persoană fizică ori persoană juridică;

- intenţia de a produce efecte juridice civile ce trebuie săfundamenteze actul juridic4, pentru că legea recunoaşte efectejuridice numai unei asemenea manifestări de voinţă;

-efectele juridice urmărite pot consta în: a naşte, modificasau stinge un raport juridic concret .

1 Se poate vorbi de o definiţie generală a actului juridic civil, în comparaţie cudefiniţiile speciilor de acte juridice civile (contracte civile şi actele civileunilaterale, cum ar fi: contractul de vânzare-cumpărare, donaţie, schimb,testamentul, promisiunea publică de recompensă). A se vedea, pentru asemeneadefiniţii: Fr. Deak, S. Cărpenaru, Contracte civile şi comerciale, EdituraLumina Lex, Bucureşti, 1993, pag.11-79; 80-86; C. Stătescu, C. Bârsan, Teoriagenerală a obligaţiilor, Editura ALL, Bucureşti, 1994, pag.90 şi urmat; D.Macovei, Succesiuni, Ed. Chemarea Iaşi, 1993, pag,66 şi următoarele: P. M.Cosmovici, Drept civil. Obligaţii, Editura ALL, Bucureşti, 1994, pag. 159.

în definiţia tradiţională, actul juridic civil este prezentat ca "o manifestare devoinţă săvârşită cu intenţia de a produce efecte juridice, adică de a crea,modifica sau stinge un raport juridic".

In definiţiile care diferenţiază actul juridic civil faţă de faptul juridic civil(cum este gestiunea de afaceri sau plată nedatorată) se insistă asupra intenţieide a produce efecte juridice ce trebuie să fundamenteze manifestarea de voinţă.4 Prin această trăsătură actul juridic civil se deosebeşte de faptul juridic licit -izvor de obligaţii civile.

88

JÎJ.2.2. Claxifirnrra acte fa* juridice civile

în literatura de specialitate actele juridice civile suntclasificate" după mai multe criterii, dintre care amintim, ca fiindmai importante: numărul părţilor participante, forma în care suntîncheiate, scopul urmărit de părţi, efectele produse, modul deexecutare, corelaţia dintre ele, momentul producerii efectelor,natura conţinutului, gradul de complexitate: modul de încheiere,legătura cu modalităţile.

(aJjDupă numărul părţilor participante (sau după efectelepe carele generează) distingem: acte juridice civile unilaterale şibi sau multilaterale.

Actul juridic civil unilateral este acela care constă înmanifestarea de voinţă a unei singure persoane (promisiuneapublică de recompensă, oferta de a contracta, acceptarea uneisuccesiuni, renunţarea la un drept, testamentul). El genereazăefecte în sarcina unei singure persoane.

Actul juridic bi sau multilateral constă în manifestarea devoinţă concordantă a două sau mai multe persoane care genereazăefecte reciproce şi interdependente (donaţia, mandatul, contractulde societate civilă). Ele mai poartă denumirea de convenţii, încadrul lor locul principal ocupându-3 contractul.3

1 Prin această trăsătură actul juridic civil se deosebeşte de alte acte juridice cumsunt cele de: drept administrativ, drept constituţional, comercial, dreptulmuncii.2 Pentru clasificarea actelor juridice în general, a se vedea Elena Irtime,Introducere în teoria şi practica dreptului, op. cit., pag. 104 -106.3 Trebuie să facem distincţie între actul juridic unilateral şi contractul unilateral,în timp ce actul juridic unilateral exprimă voinţa unei singure persoane,contractul unilateral se sprijină pe voinţă valabil exprimată a două părţi, şinumai sub aspectul efectelor are un caracter unilateral, pentru că genereazădrepturi pentru o parte şi obligaţii pentru cealaltă (de exemplu donaţia).

89

Qb^După forma în care_Jrebuie încheiate, acţejejuridicecivile sunt consensuale, solemne (formalej^reăle.

Consensuale sunt acele acte care devin valabile prinsimpla manifestare de voinţă a părţilor, fără a fi necesarăîndeplinirea vreunei formalităţi (vânzarea-cumpărarea, schimbul,depozitul).

Solemne, sunt acele acte juridice care se pot încheia valabilnumai prin îndeplinirea unei anumite formalităţi, cum ar fiîntocmirea unui înscris autentic notarial (ca în cazul donaţiei)1 saua unui înscris sub semnătură privată (cum este cazulantecontractului de vânzare-cumpărare sau a testamentul).

Actele juridice reale sunt cele pentru formarea cărora estenecesară remiterea lucrului (pe lângă acordul de voinţă alpărţilor)2.

V cVûpj^scggM/ûrmărit de părţi actele juridice__p_ox_fi-a<titlu gratuit şi cu titlu oneros.

Sunt cu titlu gratuit, acele acte prin care o persoanăprocură alteia un folos patrimonial, fără a se urmări obţinerea înschimb a altui folos (a unui echivalent). Aceste acte pot filiberalităţi şi acte dezinteresate.

Printr-o liberalitate o persoană sporeşte patrimoniul alteipersoane prin micşorarea patrimoniului propriu (donaţia). Printr-un act dezinteresat o persoană face alteia un serviciu sau îiexecută gratuit o lucrare, fără ca prin aceasta să-şi diminuezepatrimoniul (împrumutul gratuit, depozitul gratuit, mandatulgratuit).

1 Art. 813 Cod civ. prevede că "toate donaţiile se fac prin act autentic". Formaautentică este o măsură de protecţie a donatorului care dispune în mod actual şiirevocabil de drept în favoarea unei alte persoane.2 Este cazul depozitului, a împrumutului (art. 1560-1570 Cod civil, contractulde gaj art. 168 Cod civil).

90

Actele cu titlu oneros sunt cele în care. fiecare parteprocură celeilalte un folos patrimonial în schimbul uneicontraprestaţii (contractul de închiriere, de vânzare, de schimb,furnizare de energie electrică, termică). Aceste acte se subdivid înacte comutative şi aleatorii. în acîeîe juridice comutative existenţaşi întinderea efectelor este cunoscută chiar în momentul încheieriilor, pe când în actele juridice aleatorii existenţa şi întindereaprestaţiilor părţilor sau numai ale uneia dintre ele, depinde de uneveniment incert (contractul de asigurare, loterie, întreţinere peviaţă).

Unele acte juridice civile sunt oneroase sau gratuite prinnatura lor iar altele pot fi gratuite sau oneroase prin voinţapărţilor. Donaţia, de exemplu, nu poaîe fi decât gratuită pe cândvânzarea-cumpărarea nu poate fi decât oneroasă. Dar depozitul,împrumutul, mandatul pot fi oneroase sau gratuite pi in voinţapărţilor.

.După efectele produse, actele juridice pot fi:constitutive, translative şi declarative de drepturi.

Actele constitutive sunt cele prin care se creează raporturijuridice în al căror conţinut intră drepturi noi, inexistente anteriorîncheierii actului (actul de creare a unei ipoteci sau a unuiuzufruct).

Actele translative sunt cele prin care se strămută un dreptdintr-un patrimoniu în altul (schimbul, donaţia, vânzarea-cumpărarea).

Actele declarative sunt cele prin care se definitiveazădrepturi preexistente (partajul bunurilor în cazil ieşirii dinindiviziune în timpul căsătoriei sau în caz de divorţ.

\e)'Dupâ modul âejxecuţare^ actele juridice se pol divizaîn acte cu executare imediată (dintr-o dată) şi acte cu executaresuccesivă. ' j'WCvUhJ'VMJ

91

Actele cu executare imediată (instantanee) se executădintr-o dată, pe când cele cu executare succesivă leagă părţile pe oanumită durată de timp. Ele se execută în timp, fie sub forma uneiprestaţii unice care continuă (asigurarea folosinţei lucrului încontractul de închiriere) sau sub forma mai multor prestaţiisuccesive (livrarea unor produse la diferite termene, plata lunară aunei pensii de întreţinere).

După corelaţia dintre ele* există acte juridice civileprincipale şi accesorii.

Cele principale au o existenţă de sine stătătoare, putândfi încheiate fără o legătură cu alte acte juridice (vânzarea).

Actele juridice accesorii presupun în mod necesar un altact juridic a cărui executare o asigură (contractul de gaj sauipotecă).1

momentul când îşi produc efectele, distingem:acte juridice între vii (inter vivos) şi acte juridice cu cauză demoarte (mortis causa).

Actele juridice între vii (inter vivos) sunt cele care înintenţia autorului sau a părţilor, trebuie să-şi producă efectele întimpul vieţii lor, pe când acrele juridice cu cauză de moarte(mortis causa) îşi produc efectele după încetarea din viaţă aautorilor (testamentul).

Chj)După natura conţinutului lor distingem, acte juridicepatrimoniale şi acte juridice nepatrimoniale. Cele patrimoniale auun conţinut economic, exprimabil în bani, pe când actele juridicecivile nepatrimoniaîe dau naştere la drepturi şi obligaţii fără

1 Pentru definiţia contractului de gaj sau de ipotecă a se vedea C Stătescu, C.Bârsan, op. cit., pag. 375-380.

92

caracter patrimonial (cum sunt cele ce conturează personab'tateajuridică a omului).

^ După gradul de complexitate juridică distingem, actejuridice civile simple (vânzare, schimb, testament) şi acte juridicecomplexe care presupun două sau mai multe operaţiuni economicesau juridice diferite (contractul de turism).

în afara acestor clasificări, în literatura de specialitate seutilizează şi alte grupări şi distincţii între: acte juridice numite(care au o reglementare şi o denumire specială) şi acte juridicenenumite (care mi sunt nominalizate în legislaţie şi practică).Există, de asemenea, acte oficiale (actul de legiferare alParlamentului, o hotărâre judecătorească, un înscris autenticnotarial) şi neoficiale (un contract prin care se creează drepturi şiobligaţii specifice).

în sfârşit, în literatura străină actele juridice sunt grupate şidupă alte criterii: Leon Duguit de exemplu, împarte actele juridiceîn trei categorii: acte obiective, acte condiţii şi acte subiective.1

III.2.3. Condiţii de validitate a actului juridic civil

Literatura de specialitate foloseşte, cu privire la condiţiilemenţionate, expresiile: "elementele actului juridic civil"2,"condiţiile de validare a actului juridic civil"', "condiţii deeficacitate", "condiţii de formă şi de fond .

în cuprinsul prezentei lucrări vom utiliza termenul de"condiţie", fără a-i da însă semnificaţia de modalitate a actului

1 Leon Duguit, Trăite de droit constituîionnel, Paris, 1921, Gaston Jeze,Princeps generaux de droit administraţi/, 1928, citat de D. Ciobanii, op. cit.pag. 160-161.2 Tr. Ionescu, în op.cit. pag.251; A.Ionaşcu, op.cit., pag. 79.3 D. Cosma, op.cit., pag. 112, 115.4 Idem, pag. 117,237.

93

juridic civil, eveniment viitor şi nesigur sau de clauză a actuluijuridic civil. Condiţiile actului juridic civil pot fi grupate în maimulte categorii:

1. în funcţie de aspectul la care se referă, se disting:(j^şondiţiiie dejond- care privesc conţinutul actului juridic

civil (consimţământul, capacitatea de a încheia actul, obiectul şicauza);

O condiţiile de formă - cele ce se referă la exteriorizareavoinţei (manifestarea de voinţă cerută pentru valabilitatea actului -formă solemnă - ad validitatem); manifestarea de voinţăconcretizată în instrumente de probaţiune - ad probationem - şiîndeplinirea unor formalităţi când se întocmesc acte juridice ceprivesc terţi, pentru opozabilitatea faţă de terţi).

2. după criteriul obligativităţii lor distingem:e condiţiile esenţiale, a căror îndeplinire este obligatorie

(cum sunt condiţiile de fond sau formă cerute ca o condiţie advaliditatem);

8 condiţii neesenţiale1 numite şi condiţii întâmplătoare,care pot fi prezente sau pot lipsi din actul juridic civil fără cavaliditatea acestuia să fie afectată.

3. după sancţionarea nerespectării lor pot fi:9 condiţii de validitate (a căror nerespectare se

sancţionează cu nulitatea actului juridic civil - de exemplu,condiţiile esenţiale);

9 condiţii de eficacitate (a căror nerespectare atrageinopozabilitatea).

1 Acestea sunt modalităţile actului juridic civil: termenul şi condiţia. Vezidetalii Gh. Beleiu, op.cit., pag. 154 şi urmat.

94

Nerespectarea condiţiilor de validitate atrage ca sancţiunenulitatea actului juridic civil, pe când neiespectarea condiţiilor deeficacitate atrage alte sancţiuni decât nulitatea (cum ar fiinopozabilitatea faţă de terţi a actului juridic civil, în cazulsimulaţiei).

4, după întinderea (vocaţia) lor, condiţiiie de validitate potfi grupate în:

» condiţii generale (care privesc toate actele juridice. civile cum sunt condiţiile de fond menţionate de art. 948 Codcivil);

• condiţii speciale (care privesc numai anumite actejuridice civile, cum ar fi forma solemnă pentru actele solemne).

Gruparea condiţiilor de validitate după criteriilemenţionate mai sus prezintă interes teoretic, dar mai ales practicsub mai multe aspecte:

efectele condiţiilor sunt diferitr după cum acestea suntîncadrate într-o categorie sau alta;

condiţiile de validitate speciale care constituie oexcepţie, nu pot fi extrase prin interpretare la alte categorii de actejuridice civile, ele fiind aplicabile numai în măsura în care suntexpres prevăzute de lege;

consecinţele diferite la care ne-am referit mai sus sepot materializa astfel: lipsa condiţiilor de fond (esenţiale, devalabilitate) se sancţionează, în principiu, cu nulitatea absoluta aactului juridic; pe când neîndeplinirea celorlalte condiţii (de

probă, de eficacitate, de opozabilitate) nu are drept consecinţăanularea actului juridic civil, ci doar imposibilitatea dovediriiactului sau inopozabiîiîatea faţă de terţi, ori lipsirea de efecte aactului juridic civil.

95

(^Condiţii de fond

Pentru validitatea unui act juridic legiuitorul a impusîndeplinirea cumulativă a unor condiţii de fond. Nu există oconsacrare generală a acestora într-un anumit articol de lege. Elesunt prevăzute expres numai pentru materia convenţiilor (darnoţiunea de act juridic depăşeşte sfera noţiunii de convenţie). Art.948 din Codul civil precizează ca sunt condiţii esenţiale pentruvaliditatea unei convenţii (contract):

Q capacitatea de a încheia contractul:consimţământul valabil al părţilor care se obliga:

(~3p obiectul (care trebuie să fie determinat saudeterminabil):_

(licita şi morala).Printr-o aplicare extensivă aceste elemente, deşi concepute

pentru materia convenţiilor, se impun şi celorlalte ,acte juridicecivile (actele unilaterale).

Capacitatea de a încheia acte juridice civile este o partecomponentă a capacităţii juridice civile a persoanei fizice şi apersoanei juridice.

Prin capacitatea de a încheia actul juridic civil "se înţelegeacea condiţie de fond şi esenţială care constă în aptitudineasubiectului de drept civil, de a deveni titular de drepturi şiobligaţii civile prin încheierea actelor de drept civil". Pot încheiaacte juridice civile, numai acele persoane care au capacitateacivilă (de folosinţă şi de exerciţiu). Persoanele fizice, pot dobândiorice drepturi şi asuma orice obligaţii, prin actele juridiceîncheiate, De aceea, în privinţa acestora putem vorbi de ocapacitate juridica civilă generală şi egală pentru toţi. Există şi

96

anumite excepţii strict şi Imitativ prevăzute de lege care instituieunele incapacităţi speciale. Persoanele juridice au o capacitatespecială şi pot încheia valabil numai acele acte juridice care seîncadrează în limitele activităţii pentru care au fost create. Esteprincipiul specialităţii capacităţii de folosinţă.

Persoanele 'fizice care nu au capacitatea de exerciţiu(minorii sub 14 ani şi interzişii judecătoreşti) pot încheia actejuridice dar numai prin reprezentanţii lor legali, iar pentru anumiteacte de dispoziţie este necesară şi aprobarea autorităţii tutelare.Minorii între 14 - 18 ani, au o capacitate de exerciţiu restrânsă, şipot încheia acte juridice dar numai asistaţi de ocrotitorii legali.

Prin art. 950, Cod civil, sunt prevăzuţi "cei necapabili de a' contracta, cum ar fi: minorii, interzişii, toţi acei cărora legea le-aprohibit oarecare contracte".

{^2} Consimţământul si voinţa juridică

Sub aspect terminologic, trebuie arătat că termenul„consimţământ" are fie failJiţajxţeiior'za^ a j inea

1 Formarea voinţei juridice este un proces psihologic complex de naturăsubiectivă având o primă fază internă (neproducătoare de efecte jund.ce) şi ofază externă în care are loc exteriorizarea voinţei. In faza internă se porneşte dela anumite nevoi, pe care omul tinde să le satisfacă. Se continuă cureprezentarea subiectivă a nevoilor, trecându-se de la tendinţă la dorinţa, scopulcăpătând claritate. Urmează apoi deliberarea, adică analiza avantajelor Ş1

dezavantajelor, a dorinţelor ce se confruntă şi a mijloacelor de realizare. Setrece apoi la luarea hotărârii de a încheia un anumit act juridic, care apare ca Unmijloc de realizare a scopului propus. Etapele parcurse până la luarea hotărâmsunt momente ale unui proces psihologic intern (fără valoare juridică). Pentru adobândi valoare juridică, este necesar ca hotărârea luată să fie adusă acunoştinţa oamenilor. Deci, numai voinţa exteriorizată (declarată) esteproducătoare de efecte juridice. între voinţa juridică şi consimţământ există olegătură juridică de felul celei parte-intreg. Voinţa juridică are o structură

97

dintre părţile actuluTbilaţeral, ori a autorului actului unilateral1, fie.sensul de acord de voinţa^ De aceea, se impun unele clarificări înlegătură cu noţiunea de voinţă juridică.

Principiile voinţei juridiceConsimţământul, ca o condiţie de fond şi esenţială a

încheierii actului juridic civil este guvernat de două principii:( a j Principiul priorităţii voinţei interne freaie) faţă de

^.^^ voinţa declaraţă^_\b)'/ Principiul libertăţii încheierii actelor juridice civile.

j»l Aj a cum_p_recizarn formarea voinţei juridicgjjrgsurjuneatât o voinţă internă (denumită reală, pentru câêxgnmă adevărataintenţie a părţilor) cât şi.o voinţă exteriorizată. De aceea, s-aridicat proBIemă priorităţii Tineia dintre~aceste "voinţe faţă decealaltă, conturându-se astfel două orientări total opuse.

într-o prima opinie, subiectivă (mai larg îmbrăţişată) înconfruntarea dintre voinţa internă (reală) şi cea exteriorizată seacordă eficacitate voinţei interne (este principiul priorităţii voinţeireale faţă de voinţa exteriorizată). Opinia şi-a găsit consacrarea înCodul civil francez de la 1804 fiind, apoi preluat de către Codulcivil român de la 1865. Principiul, ca atare, nu are o consacrareexpresă în vreunul dintre articolele Codului civil român, darrezultă din interpretarea mai multor articole ale sale. Aşa, deexemplu, art. 977 Cod civil, referindu-se la interpretareacontractelor pecizeazâ câ aceasta se face după „intenţia comuna a

complexă, cu o arie mult mai largă, pentru că acoperă şi scopul (cauza) actuluijuridic civil.1 Se poate observa că în acest înţeles sunt considerate consimţământ atât voinţade a încheia un act juridic unilateral, cât şi voinţele exprimate separat departicipanţii la un act juridic convenţional (bilateral sau multilateral). Pentrualte detalii, a se vedea D. Cosma, op. cit., pag. 117; Gh. Beleiu, op. cit., pag.14.

98

părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor". înacelaşi sens, arî. 953 Cod civil stabileşte că numai manifestareade voinţă nealterată de un viciu de consimţământ1 produce efectejuridice, ceea ce înseamnă o recunoaştere a rolului voinţei reale.Prezintă relevanţă, pentru aspectul în discuţie şi art. 1175 Codcivil care reglementează instituţia simulaţiei. Potrivit acestuiarticol, ,Actul secret care modifică un act public nu poate aveaputere între părţile contractante şi succesorii lor universali: unasemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane".Din formularea articolului rezultă că, între părţi, produce efectejuridice numai actul secret (real) şi nu cel public, care nu exprimăvoinţa internă a părţilor. Faţă de terţi produce efecte actul public,cunoscut de aceştia.

în concepţia obiectivă, în confruntarea dintre voinţainternă şi voinţa declarată se acordă prioritate acesteia din urmă.Este o concepţie ce şi-a găsit consacrarea în Codul civil german dela 1900.

\b)) Principiul libertăţii actelor juridice civile denumit_ji_principiul autonomiei de voinţă presupune că „subiectele de drepj

"ciyiTsunt libere să încheie sau_sajm încheie acte juridice, iar dacăîe^îcrTeie, sa le~modific.e sau să hotărască încetarea lor."'

Nici acest principiu nu şi-a găsit consacrarea în texteleCodului civil, dar el rezulta din interpretarea logică a unor articoledin Codul civil, dintre care două au o semnificaţie aparte.

Astfel, art. 5 Cod civil prevede că „Nu se poate derogaprin convenţii sau. dispoziţii particulare de la legile careinteresează ordinea publică şi bunele moravuri". Printr-ointerpretare „per a contrario" a acestui articol se poate deduce căorice convenţie sau act unilateral care nu încalcă ordinea publică

1 Este vorba de eroare, doi, violenţă, leziune.2 J. Carbonnier, Droit civil, Tome premier, PUF, 1955, pag. 140.3 P. M. Cosmovici, Introducere în dreptul civil, Editura AII, Bucureşti, 1993,pag. 45.

99

Condiţii de fond

Pentru validitatea unui act juridic legiuitorul a impusîndeplinirea cumulativă a unor condiţii de fond. Nu există oconsacrare generală a acestora într-un anumit articol de lege. Elesunt prevăzute expres numai pentru materia convenţiilor (darnoţiunea de act juridic depăşeşte sfera noţiunii de convenţie). Art.948 din Codul civil precizează că sunt condiţii esenţiale pentruvaliditatea unei convenţii (contract):

Cfc capacitatea de a încheia contractul:(ff) consimţământul valabil al părţilor care se obligă:(~3p obiectul (care trebuie să fie, determinat sau

determinabil):(^kl cauza (licitq şi morala).

Printr-o aplicare extensivă aceste elemente, deşi conceputepentru materia convenţiilor, se impun şi celorlalte ,acte juridicecivile (actele unilaterale).

Capacitatea de a încheia acte juridice civile este o partecomponentă a capacităţii juridice civile a persoanei fizice şi apersoanei juridice.

Prin capacitatea de a încheia actul juridic civil "se înţelegeacea condiţie de fond şi esenţială care constă în aptitudineasubiectului de drept civil, de a deveni titular de drepturi şiobligaţii civile prin încheierea actelor de drept civil". Pot încheiaacte juridice civile, numai acele persoane care au capacitateacivilă (de folosinţă şi de exerciţiu). Persoanele fizice, pot dobândiorice drepturi şi asuma orice obligaţii, prin actele juridiceîncheiate, De aceea, în privinţa acestora putem vorbi de ocapacitate juridică civilă generală şi egală pentru toţi. Există şi

96

anumite excepţii strict şi limitativ prevăzute de lege care instituieunele incapacităţi speciale. Persoanele juridice au o capacitatespecială şi pot încheia valabil numai acele acte juridice care seîncadrează în limitele activităţii pentru care au fost create. Esteprincipiul specialităţii capacităţii de folosinţă.

Persoanele 'fizice care nu au capacitatea de exerciţiu(minorii sub 14 ani şi interzişii judecătoreşti) pot încheia actejuridice dar numai prin reprezentanţii lor legali, iar pentru anumiteacte de dispoziţie este necesară şi aprobarea autorităţii tutelare.Minorii între 14 - 18 ani, au o capacitate de exerciţiu restrânsă, şipot încheia acte juridice dar numai asistaţi de ocrotitorii legali.

Prin art. 950, Cod civil, sunt prevăzuţi "cei necapabiîi de acontracta, cum ar fi: minorii, interzişii, toţi acei cărora legea le-aprohibit oarecare contracte".

G! Consimţământul şivoinţa juridică• *

Sub aspect terminologic, trebuie arătat că germenul„consimţământ" are fie înţelesul de voinţă_exteriorizată ujneia.

1 Formarea voinţei juridice este un proces psihologic complex de naturăsubiectivă având o primă fază internă (neproducătoare de efecte juridice) şi ofază externă în care are loc exteriorizarea voinţei. In faza internă se porneşte dela anumite nevoi, pe care omul tinde să le satisfacă. Se continua cureprezentarea subiectivă a nevoilor, trecându-se de la tendinţă la dorinţa, scopulcăpătând claritate. Urmează apoi deliberarea, adică analiza avantajelor ş,dezavantajelor, a dorinţelor ce se confruntă şi a mijloacelor de realizare. Setrece apoi la luarea hotărârii de a încheia un anumit act juridic, care apare ca unmijloc de realizare a scopului propus. Etapele parcurse până la luarea hotărâmsunt momente ale unui proces psihologic intern (fără valoare juridică). Pentru adobândi valoare juridică, este necesar ca hotărârea luată să fie adusă acunoştinţa oamenilor. Deci, numai voinţa exteriorizată (declarată) esteproducătoare de efecte juridice. între voinţa juridică şi consimţământ există olegătură juridică de felul celei parte-intreg. Voinţa juridică are o structură

97

dintre părţile actului bilaâjajjrijajmtorului actului unilateral1, fiesensul_de acord dg^voialyDe aceea, se impun unele clarificări înlegătura cu noţiunea de voinţă juridica.

Principiile voinţei juridice^Consimţământul, ca o condiţie de fond şi esenţială a

încheierii actului juridic civil este guvernat de două principii:( a j Principiul priorităţii voinţei intgHifiJfceaie) faţă de

voinţa declarajăj___Principiul libertăţii âBscheierii actelor juridice civile^

ja) Aşa curn_ precizam formarea voinţei juridicej?reşuEuneatât o voinţă internă (denumită reală, pentrucă_exp_niTiă adevărataintenţie a părţilor) cât şi.o voinţă exteriorizată. De aceea, s-afidTcâT~proHIema prio7îTăTîî~uneîa dmtre~ăceste voinţe faţă decealaltă, conturându-se astfel două orientări total opuse.

într-o primă opinie, subiectivă (mai larg îmbrăţişată) înconfruntarea dintre voinţa internă (reală) şi cea exteriorizată seacordă eficacitate voinţei interne (este principiul priorităţii voinţeireale faţă de voinţa exteriorizată). Opinia şi-a găsit consacrarea înCodul civil francez de la 1804 fiind, apoi preluat de către Codulcivil român de la 1865. Principiul, ca atare, nu are o consacrareexpresă în vreunul dintre articolele Codului civil român, darrezultă din interpretarea mai multor articole ale sale. Aşa, deexemplu, art. 977 Cod civil, referindu-se la interpretareacontractelor pecizează că aceasta se face. după „intenţia comună a

complexă, cu o arie mult mai largă, pentru că acoperă şi scopul (cauza) actuluijuridic civil.1 Se poate observa că în acest înţeles sunt considerate consimţământ atât voinţade a încheia un act juridic unilateral, cât şi voinţele exprimate separat departicipanţii la un act juridic convenţional (bilateral sau multilateral). Pentrualte detalii, a se vedea D. Cosma, op. cit., pag. 117; Gh. Beleiu, op. cit., pag.14.

98

părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor". înacelaşi sens, art. 953 Cod civil stabileşte că numai manifestareade voinţă nealterată de un viciu de consimţământ1 produce efectejuridice, ceea ce înseamnă o recunoaştere a rolului voinţei reale.Prezintă relevanţă, pentru aspectul în discuţie şi art. 1175 Codcivil care reglementează instituţia simulaţiei. Potrivit acestuiarticol, „Actul secret care modifică un act public nu poate aveaputere între părţile contractante şi succesorii lor universali: unasemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane".Din formularea articolului rezultă că, între părţi, produce efectejuridice numai actul secret (real) şi nu cel public, care nu exprimăvoinţa internă a părţilor. Faţă de terţi produce efecte actul public,cunoscut de aceştia.

în concepţia obiectivă, în confruntarea dintre voinţainternă şi voinţa declarată se acordă prioritate acesteia din urmă.Este o concepţie ce şi-a găsit consacrarea în Codul civil german dela 1900.

fb); Principiul libertăţii actelor juridice civile denumit jiprincipiul autonomiei de voinţă presupune că „subiectele de drept

"civirsunt libere să încheie_sau_sajmjncheie acte juridice, iar dacăle IncEeleŢ sa ie~modificesau sa hotărască încetarea lor.""

Nici acest principiu nu şi-a găsit consacrarea în texteleCodului civil, dar el rezultă din interpretarea logică a unor articoledin Codul civil, dintre care două au o semnificaţie aparte.

Astfel, art. 5 Cod civil prevede că „Nu se poate derogaprin convenţii sau. dispoziţii particulare de la legile careinteresează ordinea publică şi bunele moravuri". Printr-ointerpretare „per a contrario" a acestui articol se poate deduce căorice convenţie sau act unilateral care nu încalcă ordinea publică

1 Este vorba de eroare, doi, violenţă, leziune.2 J. Carbonnier, Droit civil, Tome premier, PUF, 1955, pag. 140.3 P. M. Cosmovici, Introducere în dreptul civil, Editura AII, Bucureşti, 1993,pag. 45.

99

şi bunele moravuri sunt producătoare de efecte juridice. Altfelspus, singurele limite ale manifestării de voinţă exprimată cuscopul de a naşte, modifica sau stinge efecte juridice sunt:normele imperative (care fiind strict obligatorii nu pot fiîncălcate), ordinea publică (norme care reglementează ordineapolitică, economică, socială din statul românesc), morala (bunelemoravuri).1

Art. 969 al.l consacră principiul libertăţii încheieriiconvenţiilor, care printr-o interpretare extensivă se aplică la toateactele juridice civile (deci inclusiv actele unilaterale).* Articolulmenţionat precizează: "convenţiile Sega! făcute au putere de legeîntre părţile contractante".

Deşi articolul menţionat relevă puterea obligatorie aactului juridic civil între părţile contractante, trebuie înţeles căaceasta se impune şi instanţelor judecătoreşti ce sunt obligate să leasigure executarea (după cum sunt obligate să respecte dispoziţiileactelor normative). Procedând astfel instanţele judecătoreşti nu sesubstituie voinţei părţilor şi nu au dreptul, când soluţionează litigiiprivitoare la actele juridice civile, să modifice conţinutul şiefectele acestora.

Principiul libertăţii actelor juridice civile generează uneleconsecinţe ce vizează atât conţinutul cât şi forma acestora. Subaspectul conţinutului trebuie subliniat că şi subiectele de dreptcivil pot încheia nu numai acte care au o reglementare şi denumirespecială (acte numite) ci şi acte nenumite, atipice, care apar canişte creaţii ale părţilor.

De asemenea, sub aspectul formei, când legea nu prevedeexpres altfel, părţile sunt libere să aleagă forma pe care o găsesc

Pentru practică judiciară a se vedea CSJ, dec. 39/1994 în Rep. IV, pag. 45.

100

adecvată actului încheiat (este exprimarea principiuluiconsensu alismu lui).1

\£alităţile şi viciile consimţământului]Prin consimţământ, în sensul art. 948, al.2, Cod civil, se

înţelege acea condiţie esenţială, de fond şi generală a actuluijuridic civil care constă în hotărârea de a încheia un act juridiccivil, manifestată în exterior. Dispoziţiile de mai, sus trebuiecompletate cu art. 953 C. civ. potrivit căruia consimţământul nueste valabil când este dat din eroare, smuls prin violenţă sausurprins prin doi.

Pentru a fi valabil, consimţământul trebuie sa întrunească"\ condiţiilelu r matoare:

Cay_jŞfl provină de la o persoană cu discernământ.Subiectul de drept civil trebuie să aibă puterea de a

apjgcja^ de a discerne efectele juridice care se produc în bazamanifestării sale de voinţa. Persoinjrflzică cu 13epliniLgapacitatede~^xercîţiu este~prezumătă că are discernământ juridic_necesar_

^ a încheia acte iuridice_civlle7 Persoana T ^ f ~ Vcapacitatea de exerciţiu (minorul sub 14 ani şi cel pus subinterdicţie judecătorească) este prezumată de a nu_ aveadiscernământ, fie datorită vârsteifragede, fie stării de sănătatemintală. Minorul între 14-18 ani are discernământul juridic în cursde formare (deci are o capacitate de exerciţiu restrânsa)7tn cazulp e r s o a n e i j u r i d i c e n u s e l i ^ j rjdiscernământului întrucât ieprezentanţul_jegaj_al acesteia esteîntotdeauna o persoana fizic5Tu~ae^^capăciţaţe_de_exgTciţiu. Inpractică, în afară "de incăpacităţileiegaîe (cazuri în care legeaprezumă persoana ca lipsită de discernământ) există şi cazuri deincapacităţi naturale, în care se găsesc persoane capabile după

1 Pentru detalii, a se vedea şi I. Albu, Libertatea contractuală, în Dreptul nr.3/1993, pag. 29 şi urmat.

101

leee dar care, în fapt, sunt lipsite temporar de discernământ. Inacest caz se citează cazurile de beţie, hipnoza, somnambulism,mânie puternică. în soluţionarea unei speţe Tribunalul Suceava aanulat un act de vânzare-cumpărare a unui teren, ca fiind încheiatîntr-o stare de mânie oarbă (ab irito).

r^ Consimţământul trebuie exprimat cu intenţia de a^ f l i c e . Această condiţie djcurge_din_eser4a

care este manifeşţare_de voinţă făcută cu

"din parteacelui care îTqbniJ^rt.l010~Cocl ctai)ŢadjcjŢjnă oblig dacă

vreau- când manifestarea de voinţă este prea vaga;. când manifestarea_dj rezervă

mintală (reservjţipjLmenţaliş), cunoscută de contractant;• ^cr~c^nslm^mântu^buiesăjie^xţenon^.

KTim ipiuT *apjicaf~exTeriolizarir^nsiniţâmântuhii esteacela af consensuafismului, carejnseamnă că părţilejunQibgreiâ,a1elga~formă~le~ex"teriorizare'ă voinţei lor. De la acest principiu^dstăşT~excepţii cum e~căiur^ctelor solemne, în care

1 Tribunalul Suceava, s.c, dec. 1682/1997 menţionată de P. Perju în op. cit,Dreptul nr 6/1999 pag. 120. Cu privire Ia aspectui în discuţie, in literatura despecialitate s-a precizat că absenţa lucidităţii determină lipsa de voinţă. Stărilede inconştientă şi tulburările mintale grave sunt tipice pentru a excludeluciditatea şi corelativ, existenţa voinţei. Cât priveşte starea de mânie puternicafab irito) aceasta poate determina lipsa voinţei, dacă a fost destul de puternicanentru a fi echivalentă inconştienţei. A se vedea M. Eliescu, Moştenirea §iDevolutiunca ei în dreptul R. S. România, Ed. Academiei, Bucureşti 1966 pag.161- D' Cosma, Teoria generala a actului juridic civil, op. cit. pag. 118-119.

102

manifestarea de voinţă trebuie să îmbrace o formă specială (deregulă, forma autentică).

JvTndalităţile de exteriorizare a consimţământului sunt: înscris, verbal si prin pesturi ori fapte concludente, neechivoce.Uneori exteriorizarea voinţei poate fi şi tacită, cum ar fi cazul încare o persoană chemată la moştenire nu-şi manifestă în modexpres voinţa de a accepta moştenirea, dar face anumite acte dedispoziţie asupra bunurilor moştenite, de unde rezultă că aacceptat moştenirea.

C d)j Consimţământul trebuie să nu fie alterat printr-unviciu de consimţământ.

Condiţia aceasta, este impusă de caracterul conştient,liber al actului juridic civil. Sunt vicii de consimţământ potrivitart. 953 Cod civil, eroarea, dolul (viclenia), violentaÂrticolul

ţs menţionat prevede că "consimţământul nu este valabil când este^ datprin_ eroare, smuls prin violenţă_sausurprins prin doi".

e\) Articolul 961 Cod civil adaugă că "cel al cărui consimţământ af fost viciat prin eroare, doi sau violenţă poate cere anularea actului

respectiv".La aceste trei vicii literatura şi practica din acest domeniu adaugăun al patrulea şi anume leziunea. S-a apreciat că în măsura în cares-ar ivi cazuri de încheiere a unor acte juridice lezionare, acesteapot fi desfiinţate pe motiv că dreptul a fost exercitat contrarscopului său social-economic şi regulilor de convieţuire socială.

* Eroarea - viciu de consimţământ şi eroarea obstacol

Noţiune şi sediul reglementăriîn vorbirea curentă ca şi în limbajul juridic termenul

o falşă reprezentare, o părere greşită cuprivire la anumite împrejurări legate de încheierea unui act juridic

103

7m

ivil. E vorba, deci, de o ignorare saurealităţii. Acest sens a fost avut în vedere şi de Codul civil româncare se ocupă, în/arî:953_şj_954lcle eroare (analizată ca viciu deconsimţământ) ce atrage nulitatea actului juridic încheiat). înlumina acestor articole eroarea apare ca „un element de protecţie acelui care ajunge în mod independent (fără intenţia frauduloasă aaltei persoane) la o falsa reprezentare a realităţii juridice cu carevine în contact" \

Rezultă că eroarea sponîană exclude ideea de vinovăţiecivilă. Cel aSaî în eroare poate cere anularea actului juridicîncheiat dar au pe ideea de culpă ci pe ideea subordonăriivalabilităţii actului juridic adevăratei voinţe juridice a părţilor careparticipă la încheierea actului juridic civil.

Deci, în cazul de faţă nu interesează cauza erorii ci numainatura realităţii juridice asupra căreia există falsa reprezentare. înacest sens, art. 954 Cod civil prevede că "Eroarea nu producenulitate decât când cade asupra substanţei obiectului convenţiei"(al. i). Prin al 2, articolul menţionat precizează că „Eroarea nuproduce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat,afară numai când consideraţia persoanei este cauza principală".Din interpretarea celor două alineate ale art. 954 Cod civ. se poatededuce că eroarea atrage nulitatea actului încheiat sub semnulacestui viciu numai atunci când cade asupra substanţei obiectuluimaterial al convenţiei*' sau asupra persoanei" cu care s-a contractat(dacă acel contract are caracter „inîuitu personae").

s în cazul erorii asupra calităţilor substanţiale aleobiectului este necesară „o examinare subiectivă privind voinţa,intenţiile sau mobilurile care au determinat încheierea actului".4

I. D. Romoşanu, Aspectele juridice ale erorii în domeniul răspunderii civile înDreptul ni. 12/1999,'pag. 43.2 „Error in substantiain".3 „Error in personam".4 P. M. Cosrnovici, Introducere în dreptul civil, op. cit., pag. 106

104

Se află în eroare de exemplu, persoana care cumpără o bijuteriecrezând că este din aur, iar în realitate esîe dintr-un materialconfundabil cu aurul, sau cumpără un tablou crezând că este operaunui anumit pictor iar acesta este un fals. Eroarea asupra calităţilorsubstanţiale ale obiectului actului juridic poate fi reţinută ca viciude consimţământ chiar dacă cealaltă parte nu s-a aflat în eroare.

Deci anularea actuiui poate fi cerută numai de către parteaaflată în eroare şi numai dacă elementul asupra căruia există falsareprezentare a fost hotărâtor (determinant) pentru încheiereacontractului.

* în cazul erorii asupra persoanei (error in personarn)este necesară o examinare a calităţilor sau însuşirilor persoaneipentru a constata dacă acestea au fost sau nu determinante pentruîncheierea actului juridic civil. Poaîe fi întâlnită o asemeneaeroare, mai frecvent, în actele cu jjUu gratuit, cum ar fi în cazul încare o persoană vrând să facă o donaţie unei rude, face donaţia dineroare unei persoane străine.

Dar şi în actele cu titlu oneros poate fi reţinut un asemeneaviciu de consimţământ, dacă cel aflat în eroare încheie actuljuridic în considerarea identităţii sau calităţilor speciale ale uneianumite persoane. (

Pentru ca falsa reprezentare a realităţii, la încheierea unuiact juridic civil să aibă valoare de viciu de consimţământ se cerîntrunite (cumulativ) doua condiţii:

(a)'y Elementul asupra căruia există falsa reprezentam sa fiifost hotărâtor pentru încheierea contractului, în sensul ca, dacă arfi fost cunoscută "adevărata realitate, contractul nu s-ar fi încheiat.

împrejurarea că o anumită eroare îndeplineşte condiţiilepentru a fi viciu de consimţământ este o chestiune de fapt pe careo apreciază instanţa de la caz la caz, după intenţia părţilor.

De regulă, aprecierea caracterului determinant alelementului fals reprezentat se face după un criteriu subiectiv,aprecierea făcându-se prin prisma noţiunii de cauză "in concrete".

105

Numai în mod excepţional falsa reprezentare se raportează laconduita "unui tip abstract care, în locul victimei şi fără o culpădin partea sa, ar fi săvârşit aceeaşi eroare"1. In acest din urmă cazse ia în considerare conduita unui "bonus pater familias".

(15) în actele bilaterale cu titlu oneros este necesar ca parteacontractantTsă fi sfiit sau să fijrebuit_să ştie că elementul asupră~caTma~cade_jalsa reprezentare este, determinant (hoţărâţor}_rjenţru

"încheierea actuluTjimdic^ civil. Este ^> condiţie impusă de nevoiaasigurării stabilităţii şi certitudinii operaţiunilor juridice ce sedesfăşoară în circuitul civil2, dar care în literatura de specialitate afost primită cu unele rezerve. Se apreciază, de exemplu, că esteirelevantă atitudinea contractantului (faptul că a avut sau nucunoştinţă despre eroarea în. care se află cealaltă parte) şi căeroarea trebuie apreciată. numai în persoana celui care cereanularea actului.

<£\)Eroarea asupra substanţei sau persoanei__nu trebuieconfundată cu eroarea asupra valorii economice a prestaţiei(eroarea lezionară) care este supusă regulilor leziunii şi nuregulilor erorii - viciu de consimţământ.

Potrivit art. 961 Cod civ. sancţiunea care se aplică eroriiviciu de consimţământ este nulitatea relativă.

Distinct de eroarea, - viciu de consimţământ trebuieanalizată eroarea obstacol.

[Eroarea- "oBsTacoli este cea mai gravă formă a erorii, care,prin grăvîfătea sa, face caîntâlni şi deci ca actul să nu se poată forma. Intră în aceastăca!egorieT~ ' "

Ca) eroarea asupra naturii actului ce se încheie (error innegotio); de exemplu o parte crede că încheie un contract de

1 P. M. Cosmovici, op. cit., pag. 107.2 în actele unilaterale cu titlu oneros nu se pune problema ca "cealaltă parte" săfi cunoscut falsa reprezentare, câtă vreme aceasta nu există.

106

vânzare- cumpărare, iar cealaltă parte consideră că este vorba deun contract de donaţie;

(^ eroarea asupra identităţii obiectului actului (error_jncorpore); de exemplu o parte crede că vinde casa x, iar cealaltăînţelege să cumpere casa y.

în aceste două cazuri eroarea este atât de gravă, încâtvoinţa de a încheia a^ţu[juridicjuija^naştere, respectiv este lovitde nulitatea absolută.

Polul - viciu jde consimţământ

DefiniţiePolul _(viclenia) constă în inducerea în eroare a unej^

vicjene_Jrj scopul de a o_determina sa încjieje_uiL-anumiţ_act juridic. Ceea ce viciază voinţaîn cazul dolului este tot o eroare, dar o eroare provocata. Dacăeroarea analizată anterior era spontană, dolul reprezintă ocaptaţiune a voinţei unei persoane prin mijloace viclene, dolosive.

Sediul reglementăriiSediuijêglemeiUării acestui viciu de consimţământ se află

în ^rt. 953 şT960 QxTcivJ Art. 953 Cod civ. prevede în acest sens,"Consimţământul nu este valabil când este surprins prin doi". Iarart. 960 Cod civ. adaugă câ "Dolul este o cauză de nulitate aconvenţiei când mijloacele viclene întrebuinţate de una din părţisunt astfel încât este evident, că fără aceste maşinaţii, cealaltăparte n-ar fi contractat. Polul nu se gresurjune '. f\t_

Elementele dolului' In lumina celor două articole se conturează două elemente

ale dolului: un element subiectiv (intenţional) şi un elementobiectiv (material).

107

Elementul subiectiv (psihologic) constă în injejiţia__de_j3induce m eroare o persoană în scopul încheierii actului juridic. Inlegătură cu acest element, în practica judiciară s-a subliniat cădolul (sub forma captaţiei) nu poate coexista cu lipsadiscernământului,1 De asemenea, dolul nu poate fi reţinut ca ocauză de anulare a actului juridic civil dacă cealaltă parte cunoşteaîmprejurările pretins ascunse.2

Elementul obiectiviJjnaierial) constă în utilizarea demijloace viclene prin care partea care a încheiat actul este indusăîn eroare._

Acest element poate consta nu numai într-un fapt pozitiv-comisiv (maşinaţii, trucuri, şiretenii, manopere dolozive) ci şiîntr-un fapt negativ - omisiv (reticenţă). în literatura despecialitate se subliniază că şi "tăcerea păstrată în mod deliberatasupra unor împrejurări, pe care ar fi trebuit să le cunoascăcealaltă parte, poate constitui un doi negativ"'. Simpla tăcere nueste, de regulă, constitutivă de doi. Numai în anumite cazuri,expres prevăzute de lege, reticenţa este apreciată a fi viciu deconsimţământ (de exemplu, contractul de asigurare).

CondiţiiDoîul constituie viciu de consimţământ şi atTage nulitatea

actului juridic civil dacă îndeplineşte unele condiţii:• să fie determinant pentru încheierea actului juridic;* să provină de la cealaltă parte.Dfrrformuiarea articolului 960 Cod civ. rezultă, în primul

rând, caracterul determinant, hotărâtor al manoperelor frauduloasepentru încheierea actului juridic civil. Articolul menţionat

1 A se vedea dec. civ. 98/1982 a Trib. jud. Hunedoara, în RRD 2/1983 pag. 63.2 A se vedea dec. civ. 1398/1986 a Trib. Jud. Suceava, în RRD 7/1987 pag. 69.3 P. M. Cosmovici, op. cit., pag. 107; P. Andrei, Dolul prin reticenţă înliteratura juridica şi practica judiciară, în RRD 9/1982 pag. 36-40.

108

vorbeşte despre mijloacele viclene care sunt astfel "încât esteevident că, fără aceste maşinaţii cealaltă parte n-ar fi contractat".în aprecierea acestor mijloace se apelează la un criteriu subiectiv,fiecare situaţie analizându-se "in concreto". Faţă de eroareaspontană (care vizează calităţile substanţiale ale obiectuluimaterial sau identitatea şi însuşirile persoanei), dolul are o sferă deaplicaţie mult mai largă fiind reţinut ori de câte ori o persoană,prin viclenie, determină cealaltă paite la încheierea unui actjuridic civil.

Art. 960 precizează cea de a doua condiţie a dolului cândse referă la "mijloacele viclene întrebuinţate de una din părţi". Dininterpretarea articolului menţionat s-ar deduce că manopereleviclene nu pot proveni decât de la una din părţile actului juridiccivil şi anume de la cocontractant.

în înţelesul strict al articolului, dolul ar fi aplicabil numaiconvenţiilor bilaterale (pentru că numai cu referire la acestea sepoate vorbi de "parte" sau "cocontractant". în doctrina juridică,însă, se atrage atenţia ca dolul (sub forma sugestiei) poate să aparăşi în actele unilaterale (cum ar fi cazul testamentului) .

Cât priveşte provenienţa dolului, se arată, de asemenea căel poate proveni şi de la un terţ, dacă cealaltă parte are cunoştinţăde această împrejurare sau poate proveni de la reprezentantulceleilalte părţi.

Desigur, nu este exclusă ipoteza ca dolul să vină din parteaambelor părţi (să existe reciprocitate de doi), caz în care fiecarevictimă a dolului va putea cere, motivat, anularea actului.

•ddl1 în materia testamentului, faptul comisiv se concretizează în "sugestie" sau"captaţie", care constă în specularea afecţiunii ori pasiunii unei persoane pentrua o determina sa facă un legat. A se vedea şi dec. 1031/1973; nr. 1426/1979 aTS în RRD 3/1974 şi CD 1979.2 P. M. Cosmovici, op. cit., pag. 108.

109

Felurile doluluiDin analiza condiţiilor dolului rezultă că acesta poate fi

determinant pentru încheierea actului juridic civil, în sensul că,partea contractantă nu ar fi încheiat actul juridic dacă n-ar fi fostvictima dolului. Acesta este dolul principal.

Când dolul nu a constituit cauza determinantă a încheieriiactului juridic civil ci s-a urmărit, ca persoana să primeascăcondiţii mai grele, dolul este incident. în acest caz, actul juridiccivil nu este desfiinţat, dar victima dolului va putea ceremodificarea condiţiilor în favoarea sa. Dacă aceasta a. suferit uneleprejudicii, va putea cere şi despăgubiri.1

Din cele prezentate rezultă că doîul principal estesancţionat cu nulitatea relativă, la cererea celui înşelat, care vatrebui să producă probele necesare, pentru că, aşa cum rezulta dinconţinutul articolului 960, al. 2 „doîul nu se presupune".

Violenţa - viciu de consimţământ

Noţiuneîn doctrina juridică definirea noţiunii de violenţă a generat

unele controverse.O mare parte a doctrinei juridice2 consideră violenţa ca

fiindârneninţarea unei persoane. qi_un rău de asemenea natură şiintensitate încât să-i provo ace_o temere care să o determing__să

TncEeie un act juridic pe careTăltfel nu l-ar fi încheiat.

Baudry - Lacanîinerie, Precis de droii civil refondue et mise au courant parGuyot P. 13 ed. Tome premier, Paris, Serez, 1922, pag. 179.2 A se vedea D. Cosma, op. cit. pag. 172; Gh. Beleiu, Introducere în dreptulcivil, op. cit., ed. 1998 pag, 149; Gh. Beleiu, Actul juridic civil în Tratat dedrept civil, voi. I, Partea generală (coordonator P. M. Cosmovici), Ed.Academiei Bucureşti 1989, pag. 180.

110

într-o altă opinie1 violenţa - ca viciu de consimţământ -este definită ca fiind "siluirea voinţei unei persoane, fie prinmijloace de constrângere fizică, fie prin ameninţarea cu asemeneamijloace sau cu altele de natura morală, cu scopul de a-i smulge şidetermina consimţământul la încheierea unui act juridic, pe carealtfel nu î-ar fi încheiat".

într-o manieră apropiată celei de a doua opinii, un altautor2 consideră violenţa, ca fiind "viciu! de consimţământ cerezultă din constrângerea exercitată asupra unei persoane -constrângere nelegitimă, fizică sau morală în scopul de a odetermina să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fiîncheiat".

Definiţiile de mai sus evidenţiază un sens restrâns şi unsens larg al noţiunii de violenţă,Sensul restrâns cunoaşte unele limite întrucât nu acoperă toatesituaţiile în care voinţa juridică poate fi viciată prin violenţă. Chiarsusţinătorii acestei opinii recunosc faptul că<există o violenţă ori oconstrângere fizică (vis) şi o alta psihică (morala) - metus.

In cea de a doua accepţiune termenul de violenţă are unînţeles mai larg ce vizează orice presiune anormală şi nedreaptă cese exercită asupra voinţei unei persoane, cu scopul de a odetermina să facă un act juridic sau să consimtă la încheiereaacestuia3. în această accepţiune violenţa desemnează "presiunea

1 D. Alexandresco, Drept civil român în comparaţiune cu vechile legi şiprincipalele legislaţiuni străine, voi V, Iaşi 1900, pag. 58 I. Rucăreanu, Viciilede consimţământ, în Tratat de drept civil, voi. I Partea generală de Tr. lonaşcu,Drept civil, Partea generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1970pag. 86; B. Starck, Droit civil. Ohligations, Paris, 1972 pag. 429; R. Demogue,Trăite des obligations en general, î I, Paris, 1923 pag. 496.2 P. M. Cosmovici, Introducere în dreptul civil, op. cit., pag. 108.3 Ibidem.

l î l

exercitată nu numai sub forma brutalităţii fizice, ci şi a celeimorale (psihice)"1.Sintetizând definiţiile amintite mai sus putem defini violenta -viciu de consimţământ - ca o consjiinge2e_^zicj_jaii_jmorală__exercitata asupra unei persoane pentru ajMJejermina să încheie unact juridic civil pe care altfel nu I-ar fi încheiat^

Elementele violenţeiîn stabilirea elementelor violenţei trebuie să pornim de la

concepţiile şi definiţiile ce s-au cristalizat în doctrina juridică,astfel spus de la sensul larg sau restrâns ce se atribuie noţiunii deviolenţă.

Deşi ambele concepţii acceptă prezenţa în structuraviolenţei a două elemente (un element exterior, obiectiv care estedat şi constă în ameninţarea cu un rău şi un element intern,subiectiv, de natură psihologică), interpretarea largă a noţiunii deviolenţă, extinde aria sa pentru a acoperi orice fapt sau act deconstrângere (atât fizică, cât şi morală).

Cât priveşte constrângerea fizică, aceasta constă înfolosirea, exercitarea forţei materiale şi care, de fapt este

1 D. Cosma, op. cit., pag. 172-173.2 Violenţa fizică nu poate fi redusă la exemplul devenit clasic în care mânaautorului actului juridic este pur şi simplu forţată să semneze actul. Sunt şi alteforme de violentare a unei părţi (loviri, rele tratamente) de natură să determineîncheierea unui act juridic civil3 în civilizaţiile moderne cel mai adesea violenţa este una psihică rezultând dinameninţări care au o latură morală şi socială. Sunt şi cazuri în care violenţa - caviciu de consimţământ poate fi realizată, în aceeaşi situaţie, în ambele forme demanifestare. Astfel "violenţa fizică realizată prin loviri şi reie tratamente, careau încetat la un moment dat, se poate converti intr-una morală, care ocompletează, determinată de teama de a vedea aceste acte reluate". H.Diaconescu op. cit., pag. 40.

112

întrebuinţată pentru a smulge un consimţământ, constrângere carealterează libertatea de formare şi exprimare a voinţei juridice.1

Constrângerea fizică se poate exercita prîntr-un faptpozitiv (comisiv) sau negativ (omisiv).

Actele comisive sunt cele care implică, cu necesitate omanifestare efectiva (o activitate constând în acte materiale -loviri, vătămări corporale, tortură, privarea de libertate) aautorului violenţei.

Dar constrângerea fizică se poate exercita şi printr-un faptornisiv, adică prin abţinerea de a face ceva la care autorulviolenţei este ţinut prinîr-o obligaţie legală sau contractuală.2

Al doilea element a! violenţei este de natură subiectivă(psihologică) şi constă în insuflarea unei temeri care determină pevictima violenţei să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fiîncheiat. O asemenea temere poate rezulta din ameninţări care auo latură socială (morală). Uneori violenţa" - ca viciu deconsimţământ - poate fi realizată în aceeaşi situaţie atât sub formaconstrângerii fizice cât si a ceîei morale. Violenta fizică se poateprelungi (sau converti) într-o violenţă morală. Aşa ar fi situaţia încare victima unei violenţe fizice încheie actul juridic din teamareală de continuare sau agravare a unor asemenea acte deconstrângere.

în legătură cu elementele violenţei s-a mai pus şi problemadacă - pentru a fi viciu de consimţământ, violenţa trebuie să fieexercitată exclusiv de ora sau poate proveni "dintr-un fenomennatural, obiectiv, străin de acesta, dar întrebuinţat de el pentru adetermina pe aîtul să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fiîncheiat"3.

1 H. Diaconescu, Elemente structurale ale violenţei - viciu al voinţei juridice înDreptul nr. 9/1998, pag. 40.2 H. Diaconescu, op. cit., pag. 43.3 îbidem.

.13

Răspunsul la o astfel de întrebare este afirmativ,majoritatea autorilor de specialitate admiţând că "există violenţă -ca viciu de consimţământ şi atunci când ameninţarea cu un răuprovine dintr-o împrejurare exterioară omului şi conduitei acestuiaşi care constituie o stare de necesitate"1. S-a argumentat că "ar finu numai inechitabil dar şi imoral şi ilegal să se recunoascăvaliditatea unui act juridic la care una din părţi a consimţit numaiconstrânsă de un eveniment exterior care nu-i imputabil"". Insituaţia arătată voinţa nu este liberă ci constrânsă, ca în cazulviolenţei exercitată de o persoană şi pentru identitate de raţiune,soluţia trebuie să fie aceeaşi. De exemplu, în materie maritimă s-aadmis că o convenţie încheiată sub influenţa pericolului poate fianulată la cererea uneia dintre părţi, dacă ea cuprinde condiţiinelegitime.3

,Coiidiţule violenţei-Pentru a fi viciu de consimţământ, violenţa trebuie să

îndeplinească anumite condiţii:

1 H. Mazeaud, L. Mazeaud, J. Mazeaud, Lecons de droit civil, t. II, Paris, 1966,pag. 158-159; B. Starck, Droit civil. Obtigations, Paris, 1972, pag. 429; T. R, .Popescu, Contractul în Teoria generală a obligaţiilor de P. Anca şi T. R.Popescu, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti 1968, pag. 60; D. Cosma, op. cit., pag. 174.Cât priveşte starea de necesitate, trebuie arătat că legislaţia civilă nu conţine odefiniţie expresă. Art. 45 din Codul penal prevede că "Nu constituie infracţiunefapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de necesitate. Este în stare denecesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şicare nu putea fi înlăturată altfel viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, alaltuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obştesc. Nu este înstare de necesitatea persoana care în momentul când a săvârşit fapta şi-a datseama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi pututproduce dacă pericolul nu era înlăturat.2 D. Cosma, op. cit., pag. 44.3 A. Popa, Gh. Beleiu, Drept Civil. Teoria generală a dreptului civil,Universitatea Bucureşti, 1980, pag. 236.

114

;__Ameninţarea sâ fie deţenninanţă_pgntru încheiereau nuiact juridic civil ceea ce înseamaâ_c|_ea trebuie să_jiibâunanumit j>rjd_dg_iirtensitate;

e Violenţa să fie iliciîă (neJegiiirnă, nejustrficata).în aprecierea îndeplinirii primei condiţii trebuie să pornim

de ia dispoziţiile ari. 956 Cod civ. care prevede că temereainsuflată trebuie să fie "raţionabiîă după dânsa (adică dupăpersoana ameninţată), de natură să o determine la încheiereaactului juridic în lumina aceluiaşi articol "aprecierea caracteruluideterminant aî violenţei trebuie sâ ţină seama şi de vârsta, sexulpersoanei ameninţase.

Rezultă, cu claritate, dm cele prezentate caracteru!subiectiv al criteriului de apreciere a? violenţei. De asemenea, dinconţinutul art. 956-957 rezultă că ameninţarea (violenţa) cu un râupoate avea în vedere persoane sau bunuri.

Cât priveşte sfera persoanelor care suportă consecinţeleconstrângerii, ari 957 Cod civ, prevede ca în afavâ de soţ, violenţapoate viza şi ascendenţii şi descendenţii victimei. La categoriile depersoane menţionate se adaugă, potrivit doctrinei şi practicii dinacest domeniu, persoanele de care cel ameninţat este legal "prinţr-.o temeinică afecţiune".

Aşa cum prevede art. 955 Cod civ. ameninţarea cu un răupoate proveni nu numai de Ia cocontractartf ci şi de Ia terţ.

A doua condiţie trebuie mţeieasâ în sensul că nu oriceameninţare, prin ea însăşi, constituie violenţă - viciu deconsimţământ. Se cere ca violenţa sa reprezinte o încălcare a legii(să fie, deci, nelegitimă). Dacă ameninţarea se referă la o faptă pecare cel care ameninţă e îndreptăţit să o săvârşească, nu poate fireţinută violenţa pentru a justifica înlăturarea efectelor actuluiîncheiat siib imperiu» ameninţării. Condiţia menţionată rezultă, de

1 Pentru practica judiciară a »e vedea dec. civ. 1651/1971 a Tribunaluluijudeţului Timiş în RRD nr. 2/1973, pag. 162.

S i <ii A _ f

altfel şi din conţinutul art. 958 Cod civ. care precizează că simplatemere reverenţiară, "fără violenţă" nu este cauză de anulare,adică nu e "violenţă". în sensul arătat nu reprezintă violenţăameninţarea adresată de creditor debitorului că îl va acţiona înjustiţie dacă nu va consimţi la darea unei garanţii, deoarece faptulde a recurge la calea justiţiei e pe deplin legitim.

Leziunea

NoţiuneLeziunea nu figurează ca viciu de consimţământ

reglementat de art. 953 Cod civ. Doctrina şi practica dreptuluicivil apreciază, că ori de câte ori s-ar ivi cazuri dejncheiere ajunor_a^cjejjiKidia^cjyjleJ^ fi desfiinţate pe motiv căd7epUîrFIost~exercitat 7 ^ ^ ţ T | ^ ă r ^ ^regulilor de convieţuire_socială. Se apreciază că un act juridic estelezTonar ofî~lî<f~câte ori apare un dezechilibru între prestaţiilecontractanôrT^ncretizat într-un prejudiciu ce rezultă pentru unadintre părţi din inegalitatea valorii prestaţiilor (a_ văditeidisproporţii valorice a celor douăpresţatii).

ReglementareReglementând capacitatea persoanei, Codul civil se referă

la leziune în mai multe articole.Astfel, prin art. 1157 Cod civ. se precizează că minorul

poate exercita acţiunea în resciziune, pentru simplă leziune, încontra oricărei convenţii, în timp ce potrivit prevederilor art. 1165Cod civ. persoana majoră nu poate exercita acţiunea în resciziunepentru leziune.

Codul civil român tratează leziunea ca o problemă legată de capacitate.

116

Prezintă, de asemenea interes, pentru aspectele în discuţieşiţărt. 1159^Cod civ. care precizează că minorul, care face osimplă declaraţie că este major, are acţiunea în resciziune sau art.951 Cod civ. care prevede expres că "minorul nu poate atacaangajamentul său pentru cauză de necapacitate, decât încaz deleziune".

Codul civil se referă şi la unele situaţii în care acţiunea în[resciziune a minorului [este interzisă. Art. 1158 Cod civ. prevedecă "minorul nu are acţiune în resciziune când leziunea rezultădintr-un eveniment cauzal şi neaşteptat". Aceeaşi interdicţie apareşi în situaţia arătată de art. 1160 Cod civ. , care vizează minorulcomerciant, bancher sau artizan ce nu are acţiune în nulitatepentru leziune "contra angajamentelor ce a luat pentru comerţulsau arta sa".1 Minorul nu poate uza de o asemenea acţiune nicicontra obligaţiilor ce rezultă din delictele sau cvasi-delictele sale.

De asemenea, dacă minorul a încheiat actul juridic civil iarodată devenit major a ratificat acest act, nu mai poate valorificaacţiunea în resciziune indiferent că "angajamentul era nul în formasa ori producea numai leziunea".

Dispoziţiile Codului civil menţionate mai sus trebuiecoroborate cu dispoziţiile art. 25 din Decretul nr. 32/1954 potrivitcărora "De la data intrării în vigoare a decretului privitor lapersoanele fizice şi persoanele juridice, aplicarea dispoziţiilorlegale referitoare Sa acţiunea în anulare pentru leziune (acţiunea înresciziune - în expresia Codului civil) se restrânge la minorii care,

1 Codul comercial prin art. 10 al. 1 prevede că" Minorul de orice sex, pentru aputea face comerţ şi prin urmare a fi considerat ca major, întrucât primeşteobligaţiunile, contractate de dânsul ca şi comerciant, va trebui sa aibă etatea de18 ani împliniţi, să fie emancipat, să aibă autorizaţiune scrisă a tatălui său, sauîn caz de moarte, interdicţiune ori absenţă a tatălui, aceea a mamei sale, iar înlipsă de tată şi mamă, autorizaţia tutorelui cu avizul consiliului de familieomologat de tribunalul civil". Textul se aplica la adoptarea Codului Comercial(1887), când majoratul civil era fixat la 21 ani.

117

având vârsta de 14 ani împliniţi încheie singuri, fără încuviinţareapărinţilor sau a tutorelui, acte juridice pentru a căror validitate niise cere şi încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare dacă acesteacte le pricinuiesc vreo vătămare".

Observăm că în prezent, sfera persoanelor care potintroduce acţiune în anulare pentru leziune este considerabilrestrânsă (la minorii între 14 şi 18 ani). Majorii nu pot exercita oasemenea acţiune, întrucât chiar Codul civil prin art. 1165prevede expres că "Majorul nu poate, pentru leziune, sa exerciteacţiunea în resciziune"1

Cât priveşte minorii sub 14 ani, acestora nu le profităacţiunea pe care o analizăm pentru că, lezionare sau nu, acteleîncheiate de aceştia sunt anulabile pentru incapacitate. Este, deasemenea restrânsă, sfera actelor juridice civile în contra cărorapoate fi formulată o acţiune în resciziune. Aşa cum rezultă, dincele prezentate, sunt anulabile pentru leziune numai actele juridicecivile care, în acelaşi timp, sunt acte de administrare, au fostîncheiate de minorul între 14 şi 18 ani singur (fără încuviinţareaocrotitorului legal, sunt lezionare pentru minor şi suntcomutative.2

Elementele leziuniiStructura leziunii trebuie analizată distinct după cum la

baza reglementării ei stă concepţia obiectivă sau subiectivă asupraleziunii.

In concepţia obiectiva leziunea presupune un singurelement şi anume paguba egală cu disproporţia valorică dintrecontraprestaţii. Codul civil cât şi Decretul nr.32/1954 care conţinedispoziţii ce interesează leziunea, consacră concepţia obiectivă

1 De la dispoziţiile menţionate sunt acceptate unele excepţii prevăzute de art.694 Cod civ. sau de art. 66 din Decretul nr. 443/1972 privind navigaţiamaritimă.2 Actele juridice civile ce au un caracter aleatoriu exclud leziunea.

118

despre leziune. Aşa fiind, cel ce invocă leziunea, ca un motiv deanulare a actului juridic încheiat nu are de dovedit decât "văditadisproporţie de valoare între contraprestaţii"1

In concepţia subiectivă leziunea presupune, pe lângăelementul obiectiv (disproporţia de valoare între •contraprestaţii) şiun element subiectiv (starea de nevoie" în care se află una dinpărţile actului juridic şi de care profită cealaltă parte).

Anularea actului juridic civil pentru leziune presupuneîntrunirea cumulativă a ti ei condiţii:

8 leziunea să fie consecinţa directă şi nemijlocită aactului juridic;

9 leziunea să existe în raport cu momentul încheieriiactului juridic;

• să existe o vădită disproporţie de valoare între prestaţii.

/[2.j Obiectul actului juridic civil_

Obiectul actului juridic civil desemnează conduita părţilorstabilită prin _jacel acţ_jundic civji> respectiv acţiunile oriinacţiunile^ ia__âie__rjărţi!e sunt îndreptăţite sau decare sunt ţinute3.

1 Gh. Beleiu, Introducere în dreptul civil, op. cit., pag. 142.2 în concepţia obiectivă asupra leziunii dacă se invocă starea de nevoie în carese află o parte şi de care a profitat cealaltă parte, actu! juridic este lovit denulitate absolută pentru cauză imorală.3 Raportul juridic care se naşte în baza actului juridic are ca obiect conduita sauprestaţia (acţiunea sau inacţiunea) pe care creditorul o poate pretindedebitorului. întrucât raporturile juridice civile sunt raporturi între oamenireferitoate la activităţile lor, obiectul acestora nu poate fi decât conduitapărţilor, pretinsă de lege. Deci obiectul actului juridic este - în cele din urmă -obiectul raportului juridic. Este adevărat că de multe ori, acţiunea sauinacţiunea care constituie obiectul actului juridic se referă la bunuri. De aceeaunii autori, au apreciat că bunurile pot fi privite şi ele, în anumite situaţii (cumar fi cazul drepturilor reale) ca obiect al actuiui juridic civil. Este o părerecriticabilă întrucât, în situaţiile arătate, bunurile nu reprezintă obiectul juridic

119

Potrivit art.962 Cod civil " Obiectul convenţiilor este acela la carepărţile sau numai una din părţi se obligă. Conduita părţilorpriveşte de cele mai multe ori "lucrurile" ori "bunurile" situaţie încare acestea sunt privite ca "obiect derivat" al actului juridic civil(obiect material), iar unele "condiţii de valabilitate" ale obiectuluiactului juridic civil se referă tocmai la "bunuri". Pentru a fivalabil, obiectul actului juridic civil, privit atât ca prestaţie, cât şica obiect material1, trebuie să îndeplinească unele condiţii

jţenerale cum ar fi:- obiectul actului juridic civil trebuie să existe Este

condiţia primordială pentru valabilitatea obiectului juridic civil,pentru că, dacă obiectul lipseşte, nu se mai pune problemaîndeplinirii celorlalte condiţii. Dacă obiectul actului juridicpriveşte un bun ori lucru .în momentul încheierii actului juridic,acesta trebuie "să existe";

- obiectul trebuie să fie în circuitul civil. Potrivit art.2 dinLegea nr."T7T3~Îrr26 iulie 2000 privind combaterea traficului şiconsumului ilicit de droguri, în România sunt interziseproducerea, deţinerea sau orice operaţie privind circulaţiaproduselor ori a substanţelor stupefiante, cultivarea în scop deprelucrare a plantelor care conţin substanţe stupefiante,prescrierea de către medic fără a fi necesar a produselor sau asubstanţelor stupefiante precum şi organizarea ori îngăduireaconsumului acestora în locuri anumite. Bunuri care pot faceobiectul actului juridic civil sunt bunuri în circuitul civil, acestea

(propriu-zis), al actului juridic. Ele apar ca obiect material, exterior actuluijuridic, dar la care acesta se referă. Deci lucrurile pot fi privite, doar ca obiectexterior al acţiunii sau inacţiunii părţilor (deci ca obiect al obiectului actuluijuridic civil).1 Cel ce înstrăinează bunul să fie proprietar. O convenţie încheiată între unvânzător neproprietar şi un terţ (cumpărător), nu produce efecte juridice astfelcă bunul nu iese din patrimoniul adevăratului proprietar. Vezi C.SJ. - sec. civ.Decizia 132/20.01.1994, în Dreptul 5/1995, pag. 77.

1 2 0 oomdt'tu't,

fm

pot fi dobândite ori înstrăinate prin act juridic. Unele bunuri pot fidobândite şi înstrăinate neîngrădit, acestea pot circula liber, iarunele pot fi dobândite ori înstrăinate condiţional, adică în codiţiirestrictive cum sunt:

• armele şi muniţiile1;• produsele şi substanţele toxice;9 deşeurile toxice2;• metalele şi pietrele preţioase şi semipreţioase3;• obiecte de cult4.

Sunt scoase din circuitul civil, acele bunuri care nu patforma obiectul unor acte de înstrăinare fiind inalienabile, iar unasemenea bun este teritoriul României5, cu terenurile dindomeniul public6. 6. a2/v&

- obiectul actului juridic civil, trebuie să fie determinaţj^determinabil. Această condiţie trebuie să fie respectată în toatecazurile indiferent în ce constă obiectul conduitei părţilor -acţiune, abstenţiune, bun ori lucru.

Când obiectul constă într-un res certa, condiţia esteîndeplinita ori prin stabilirea precisă a cantităţii, calităţii, valoriiori prin stabilirea numai a unor criterii de determinare.

- obiectul actuluijuridic civil trebuie să fie posibilAceastă condiţie este impusă de regula de drept potrivit căreia

1 Legea 17/1996, privind regimul armelor muniţiilor şi materialelor explozive.2 H.G. nr.340/1992 (M.Of. al României nr.138/1992).3 Legea nr. 103/1992 (M.Of.nr.244/1992).4 Legea nr. 103/1992 (M.Of.nr.244/1992).5 Constituţia României din 08.12.1991, art.3.6 Legea 18/1991, privind fondul funciar, art.5, alin.2. Vezi şi I. P.Filipescu,Criteriul distincţiei între domeniul public .}•« dgrneniul privat în Dreptul deproprietate şi alte drepturi reale, Editura Actami, Bucureşti, pag. 84 şiurmătoarele, C. Oprişan, Regimul general al proprietăţii în România în Studiide drept românesc nr. 1/1995, pag. 5.

O? JtÂlJbMG 121

rfj'.C .

nimeni nu poate fi obligat la o imposibilitate: ad imposibilum,nula obligatio.

- obiectul actului juridic civil trebuie să fie licit şi moral.Această condiţie cere ca acţiunea ori inacţiunea părţilor actuluijuridic civil să fie concordanţă cu legea şi cu morala, iar în cazcontrar actul va fi nul pentru obiect ilicit şi imoral, (muhim

Pentru anumite acte juridice civile, obiectul trebuie săîndeplinească unele condiţii speciale cum ar fi:

- cel ce se obligă trebuiesafie titularul dreptului subiectiv.în actele constitutive ori translative de drepturi, se cere ca cel carese obligă să fie titularul dreptului. Această condiţie specială, esteimpusă de principiul de drept potrivit căruia nimeni nu se poateobliga valabil la ceva ce nu are, ori la mai mult decât are;

- să existe autorizaţia administrativă prevăzută de feggPentru încheierea valabilă a actului juridic, îndeosebi sub aspectulobiectului său, se cere uneori îndeplinirea cerinţei autorizaţieiadministrative;

- obiectul să reprezinte un fapt personal al debitorului. înactele cu pronunţat caracter personal (Intuitu personae)7^ceastăcondiţie este impusă de caracterul personal al unor acte juridice,precum antrepriza, mandatul, în care însuşirile debitorului suntavute în vedere, în mod special, de către contractant, la încheiereaactului juridic.

(scopul) actului juridic_civjL

Cauza sau scopul este acelêîemenţ jl jctuhîjuridic civil,carejxmstă în obiectivul urmărit JaîncheiereajrnuLaşemengaâct.Cauza, constituie o componenta a_jyoinţ.e.i juridice, dar esţe_distinctă de consimţământ. Consimţământul răspunde la întrebareadacă partea a voit sa se oblige, pe când cauza răspunde întrebării:de ce a voit să se oblige? Pentru a fi valabilă, cauza actului actului

' hoJ=>* JxLTitiiC

122

juridic civil trebuie să îndeplinească cumulativ următoarelecondiţii:

• cauza să existe__- Potrivit art.966 din Codul civil"Obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită,nu poate avea nici un efect";

• cauza să fie_reqlg_z^Cauza nu este reala când este falsă,altfel spus când există eroare asupra motivului determinant.

• cauza să fie licită şi morală - Potrivit art.968 din Codulcivil "Cauza este nelicită când este prohibită de lege, când estecontrarie bunelor moravuri şi ordinii publice."

C B.iForma actului juridic civilv ', "-

Definiţie şi terminologiePrin forma actului juridic civil, se înţelege acea condiţie

care constă în modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţăfăcută cu intenţia de a crea, modifica ori stmgeunraport juridic~civil concret^

Sub aspect terminologic, este de menţionat că, în doctrinămai ales, expresia "forma actului juridic civil" este folosită în sensrestrânsei în sens larg; j^90vûU cxw>lvrhtbn

In - sens re strâns r(stncto sensu), prin forma actului juridiccivil se desemnează tocmai modalitatea de exteriorizare a voinţeijuridice, care este substanţa actului civil. Acest înţeles estecârmuit de principiul consensualismului1 care înseamnă că simplamanifestare de voinţă este un numai necesară ci şi suficientăpentru ca actul juridic civil să ia naştere în mod valabil dinpunctul de vedere al formei pe care o îmbracă manifestarea devoinţă, făcută în scopul de a produce efecte juridice. Principiulconsensualismului mai poate fi definit şi în sensul că este regula

1 Vezi Decizia 92/1992 a Secţiei economice a C.S.J. în Dreptul ni.5-6 din 1993,pag. 127-128; Decizia 42/1992 a C.S.J., în Dreptul nr. 10/1992, pag. 88-89.

123

de drept potrivit căreia, pentru a produce efecte civile,manifestarea de voinţă nu trebuie să îmbrace o formă specială.

In - sens larg (lato sensu), forma actului juridic civilvizează:

• forma cerută pentru însăşi valabilitatea actului (forma advaliditatem);

• forma cerută pentru probarea actului (forma adprobationem);

e forma cerută pentru opozabilitatea actului fată de altepersoane - terţi.

Clqşi[îcarea_condiţiile deforma ale actului juridic civRrj^ a) Principala clasificare a condiţiilor de formă se face în

funcţie d% consecinţele juridice ale nerespectării lor:(T.Jlorma cerută~pentru valabilitatea actului juridic civil,

care se mai numeşte forma cerută - "ad validitatem" - ori - "adsolemnitatem" •• nerespectarea acestei forme atrăgând nulitateaactuluijnegotium);

(%.,<''forma cerută pentru probarea actului juridic civil,definită ca formă "adproFationem" Nerespectarea ei nu atragenevaîabilitatea actuîu7^negotîîmiyr~a imposibilitatea dovedirii cualt mijloAê probă;

(~3: jforma cerută pentru opozabilitatea faţă de terţi, undenerespectarea acestei cerinţe se sancţio nârîdu^se cuinopozabilitatea, ceea ce înseamnă că terţa persoană este în dreptsă ignore, să facă abstracţie de actul juridic (negotium) caretrebuie adus la cunoştinţa altor persoane prin îndeplinireaformalităţii impuse de lege în acest scop.

^f b) După sursa ori izvorul care cere o anumita formăpentru actul juridic civil, mai putem distinge:

• forma legajJL_adică cea impusă de legea civilă;8 formajyolimtară ori convenţională^

124

Forma cerută "ad validitatem"1

Instituirea de către lege a lormei necesare pentru însăşivalabiîitatea actului juridic civil ţine seama de anumite raţiunicare, în esenţă, sunt:

• atenţionarea părţilor asupra importanţei deosebite pe careo au anumite acte juridice, pentru patrimoniul celui ori celor carele fac, (este cazul donaţiei sau a ipotecii convenţionale);

• asigurarea libertăţii şi certitudinii consimţământului(cum este în cazul testamentului);

9 exercitarea unui control ai societăţii prin organelestatului, asupra actelor importante din punct de vedere juridic, cedepăşesc interesele părţilor, aşa cum e cazul înstrăinărilor deterenuri, precum şi acela al "contractelor de societate" sau alînfiinţării societăţilor comerciale. Forma ceruta ad validitatem secaracterizează prin următoarele însuşiri:

- este un element constitutiv, esenţial, aî actului juridic,nerespectarea lui atrăgând nulitatea absolută a actului juridic civilîn cauză;

- este incompatibilă cu manifestarea tacită de voinţă,această formă presupunând manifestarea expresă, de voinţă;

- este exclusiva, ceea ce înseamnă că pentru un anumit actjuridic civil solemn trebuie îndeplinită o anumită formă, de regulacea autentică, excepţie făcând testamentul.

Pentru asigurarea formei ad validitatem trebuie respectateurmătoarele condiţii:

• îritregul act, adică toate clauzele actului juridic civiltrebuie să îmbrace forma cerută pentru validitatea sa, de undeconsecinţa că, în principiu, nu este admis aşa-zisul act "perrelationem", adică prin trimiterea la o sursă externă, pentrudeterminarea conţinutului actului juridic; ~

P. M. Cosmovici, op.cit., pag. 127.

125

• actul aflat în interdependenţă cu actul solemn, trebuie săîmbrace şi el forma specială. De exemplu, mandatul dat pentruîncheierea unui act solemn, trebuie constatat prin procurăautentică specială;

• actul care determina ineficienta unui act solemn trebuieîn principiu să îmbrace şi el forma specială, solemna, excepţiefăcând legatul care poate fi revocat şi tacit.

Cauzele de aplicabilitate ale formei cerută ad validitatem,sunt întâlnite în actele solemne cum ar fi:

-donaţia, art.813 Cod civil;- subrogarea în drepturile creditorului consimţită de

debitor - art. 1107, Cod civil;- ipotecajxmvenţionajă, art. 1172, Cod civil;- tesţarnenţul, art.858 Cod civil;- contractul de _jocietate comerciajă^ potrivit Legii

nr.31/199(nşT~actele între vii având ca obiect terenuri, potrivitLegii nr.18/1991, art.46.

Forma cerută "ad probationem"Prin forma cerută "ad probationem", se înţelege acea

cerinţă care constă în întocmirea unui înscris care să probeze actuljuridic ciyilji care precize^zălînilloarele^catlcŢellsTicir^

- este obligatorie şi nu facultativa^ sub "acest aspectasemănându-se cu forma cerută ad validitatem;

-nerespectarea ei atrage sancţiunea inadmisibilităţiidovedirii actului (negotium) cu alt mijloc de probă;

- reprezintă ca şi forma cerută ad vaîiditatem o excepţie dela principiul consensualismului, deoarece manifestarea de voinţătrebuie îmbrăcata în formă scrisă. Sancţiunea nerespectării formeicerută ad probationem, nu constă în nevalabilitatea actului(negotium juris), ci în imposibilitatea dovedirii actului cu altmijloc de probă. Potrivit art. 1180 din Codul civil, „actul subsemnătură privata, prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o

126

sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie să fie scris, în întregullui de acela care 1-a subscris, sau cel puţin acesta, înainte de asubsemna, să adauge la finele actului cuvintele bun şi aprobat,arătând totdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor şi apoi săiscălească". Nu este indicată practica semnăturilor date în alb,lăsând deţinătorilor de rea credinţă posibilitatea de a completaînscrisul contrar înţelegerii dintre părţi.

Există în Codul civil şi alte acte normative, izvoare dedrept civil, cazuri care fac aplicaţia cerinţei formei cerută, " adprobationem", de exemplu:

- contractul de locaţiune, art.1416 Cod civil;- depoziţuWolunţar^ art.1705 Cod civil;- contractul de asigurare, art. 58 din Decretul nr. 471/1971;- contractul de închiriere pentrulocuinţe,- contractul de concesiune, contractul de închiriere şi

contactul__de locaţie a gestiunii( pentru bunuri aparţinânddOTÎenîuluipublic).

Fnrjpţn ceruţii pentru npnrnhîlîtnton fntn (je tej4j__

Forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi se referă la„acele formaliţâţicare sunt necesare, potrivit legii, pentru a faceactul juridic_jopozabil şi persoanelor care n-au participat laî^heiere^luT~îrtj>copul ocrotiţii drepturilor ori intereselor loE*Justificarea acestei cerinţe de formă a actului juridic, se găseşte înideea de protecţie a terţilor, iar sancţiunea nerespectării, constă îninopozabilitatea actului juridic. Aplicaţii ale formei cerute pentruopozabilitate faţă de terţi sunt întâlnite în următoarele cazuri:

- pubiicitateimpjbiliară, prin sistemul cărţilor funciare1;- publicitatea constituirii gajului, art. 1686 Cod civil;

1 Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară, publicată înM.O. 61/26.03.1996, care prin art. 27 alin.l, prevede că "înscrierea în carteafunciară devine opozabilă faţă de terţi de la data înregistrării cererii"

127

- nolifieaiea-cesiunii de creanţă - art.1393 CQ&civil1;- darea de dată certă înscrisului sub semnătură privată - n

art,1182Codch?r " ^- înregistrarea , prevăzută de lege în materia invenţiilor ,

desenelor şi modelelor industriale ;4nreîsţrări]e__ |L_publicitaţ ea _ re^ăzute^de_Legea_ nr.

materie de concesionare , închiriere şi locaţia gestiunii.

1 Despre cesiunea de creanţă, a se vedea, C. Stătescu, C. Bârsan, Teoriagenerala a obligaţiilor, op.cit., pag. 86; P. M. Cosmovici, Drept civil, obligaţii,op.cit, pag. 217.2 Despre protecţia desenelor şi modelelor industriale, a se vedea, Y.Eminescu,Protecţia desenelor $i modelelor industrale, Editura Lumina Lex, Bucureşti,1993 '

128

IV. Modalităţile actului juridic civil

IV.i. GemeralstâpPe lângă elementele esenţiale (obligatorii) pe .care trebuie

să le cuprindă orice act juridic civil, pur şi simpli) unele actejuridice conţin şi elemente neesenţiale denumite modalităţi(devenind acte juridice civile afectate de modalităţi).

în teoria dreptului civil modalitatea este definită _ca_J?"împrejurare viitoare de a cărei realizare legea sau părţile fac sădepindă efecte_le_actului juridic civil".

Modalităţile îşi au, aşadar, originea m voinţa legiuitoruluisau a părţilor şi, de regulă, ele apar ca elemente neesenţiale aleactului juridic civil, putând lipsi din conţinutul acestuia. Mai multdecât atât, unele acte juridice civile exclud modalităţile, acesteafiind incompatibile cu natura şi esenţa actelor respective(recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei sau adopţia).

Există însă acte juridice civile care prin natura lor suntdependente de realizarea unor evenimente viitoare (certe sauincerte). De aceea, în privinţa lor modalităţile devin elementeesenţiale (testamentul, de exemplu, nu îşi produce efectele decât lamoartea testatorului; sau contractul de depozit presupuneobligatoriu termenul ca modalitate, după curn contractul deasigurare sau contractul de donaţie cu sarcină presupun condiţia).

129

7 >

IV.2, Categorii de modalităţi

XTjTermenul

Noţiune şi reglementareTermenul este un eyeniment|viitor şi sigur\ca realizare_de

care depinde naşterea sau stingerea unor drepturi şi obligaţiicivile. Mai precis, termenul amână fie începerea1, fie încetarea2

êxerciţiului drepturilor subiective şi executării pbligaţiilor^ciyile.îrTăcest sens, Codul CivTprevede prin[ailK)22jcaT"termenuTsedeosebeşte de condiţie pentru, ca el nu suspenBa angajamentul, cinumai amână executarea". .

Şi alte articole ale Codului Civil cuprind atât reglementărigenerale3, cât şi reguli speciale privind termenul.

Îgsificarej~)în funcţie de izvorul său, termenul poate fi: voluntar,

legal, judiciar;~l'ermenul voluntar (convenţional) este cel stabilit prin

voinţa autorului (sau autorilor) actului juridic civil (deci, prin actunilateral sau bilateral).Cele mai multe termene îmbracă uncaracter voluntar (termenul privind restituirea împrumutuluistabilit de părţile unui contract de împrumut). Termenul voluntar

1 Termenul este în acest caz suspensiv.2 Termenul este în acest caz extinctiv.3 A se vedea art. 1022, 1025 Cod Civil. Art. 1023 de exemplu, prevede că"Aceea ce se datoreşte cu termen nu se poate cere înaintea termenului, daraceea ce se plăteşte înainte nu se mai poate repeta". Art. 1024 adaugă că"Termenul este presupus totdeauna că s-a stipulat în favoarea debitorului, dacănu rezultă din stipulaţie sau din circumstanţe că este primit şi în favoareacreditorului".

130

poate fi expres sau tacit. Este expres acel termen pe care părţile 1-au menţionat în actul juridic civil (cum ar fi termenul de 1 lună lacare trebuie achitată chiria de către locatar). Este tacit termenuldespre care nu s-a făcut nici o menţiune în actul încheiat, dar carerezultă din natura actului juridic civil sau din împrejurărileacestuia.

Ţermenul_Jegal este cel stabilit prin iege şi el fece_p_arţeintegrantă din actul juridic civil (termenul de prescripţieextmctivă, termenul de recurs). kti'rmvjdL ck ccnoe&juw-

T^nnenul_JudiciaL este cel acordat de instanţă debitoruluipentru executaisa_4ges4a!iei__saler In materie de împrumut, deexemplu, Codul civil prevede prin art. 1583 că "dacă s-a stipulatnumai ca împrumutatul să plătească când va putea sau când vaavea mijloace, judecătorul va prescrie un termen de plată, dupăîmprejurări".

^ P e ^ r e te pro<~'»ce; termenul estep^şuşpenşiv sau extinctiv. La împlinirea termenului suspensiv actul

M\ Juridic civil începe sâ-şi producă efectele (bunul /a fî predat decătre vânzător la prima luna de la încheierea contractului de

p vânzare cumpărare). La împlinirea termenului extinctiv, raportul4 juridic civil încetează, altfel spus seisţing drepturile şl obligaţiile

exîg. tente â 3£gfl ^^- (locatarul se înţelege cu locatorul ca durataînchirierii să fie de 1 lună).

(Vy După curn este sau rţu_cunoscuţ_â data împlinirii_sale,termenul este cert şan incert.

Termenul este, cert când sg_ mnoaşte. dinaintp. Hataîmplinirii lui (1 martie 2004) şi incert (neprecis) atunci când, deşie sigur_ca_se va împlini, nu se ştie data exactă (termenul ceafectează un contract de rentă viageră). gwÛtâ-hj

(JŞ) După persoana căreia îi revine beneficiul, _termenulpoate fi: în favoarea debitorului, în favoarea creditorului, Jn_favoarea ambelor părţi.

131

De regulă, termenul este stabilit în favoarea debitorului,aşa cum rezultă chiar din conţinutul art. 1024 Cod^civlî^careprevede că " Termenul este presupus totdeauna că s-a stabilit înfavoarea debitorului, dacă nu rezultă din stipulaţie sau dincircumstanţe că este primit şi în favoarea creditorului".

Aşa cum rezultă din articolul menţionat, prin voinţa lor,părţile pot conveni un termen în favoarea creditorului Deasemenea, în unele acte juridice civile împrejurările impun untermen în favoarea creditorului (cum ar fi cazul contractului dedepozit în care termenul este stipulat în favoarea deponentului).

De asemenea, termenul poate profita atât creditorului, câtşi debitorului (cum este cazul termenului ce afectează un contractde asigurare).

Noţiune şi reglementareCondiţia este un eveniment]viitor şi nesigur/ca_jf.a1i7.aTP.

de care depinde naşterea, modificarea sau stingerea unor efectejuTîcficeT ~~~~€ Actul juridic afeţjgţ_fjg_conHiţift SP mimpşfp. actj l™]^qondiţionaj^ iar drepturile şi obligaţiile ce izvorăsc din jicesta suntdrepturi şi obligaţiixondiţionale,.-

Ca şi termenul , condiţia este guvernată de anumite reguligenerale ce îşi au sediul reglementării în Codul civil (|arţ, 1004-1021/). Ait. 1004 Cod civil, de exemplu, oferă o definiţie aobligaţiei condiţionale a cărei perfectare depinde de un evenimentviitor şi incert. Iar art. 1005, 1006, 1007 Cod civil definesccondiţiile cauzală, potestativă, mixtă. Condiţia suspensivă şirezoîutorie formează obiect de reglementare al art. 1017-1021 dinacelaşi Cod.

Clasificare

132

<7§p După natura efectelor^ produse, condiţia poate fisuspensivă sau rezolutorie.

~Este suspensivă acta condiţie de jmplinirea căreia depindenasţRre£greplunIor~şTobligaţiilor .£_e alcătuiesc conţinutul actuluijuridic civil (închiriez^ imobiM dacă_plec din Jară pentru o_

Este rezolutorie aceadrepturile şi obligaţiile ce inţrj^rondnuţuTactului civil încetează(închinez imobilul cu condiţia ca,_daci mUntorc în localitatea dedormciliu, contractul de închiriere să înceteze).

^SV) Dujjă_ legătura cu voinţa părţilor a realizăriievenimentului, condiţia este de trei feluri: cauzală, potestativă,~l~

Actul juridic civil este afectat de o condiţie cauzalâ_atuncicând realizarea sau nerealizarea evenimentului depinde deîntâmplare , de hazard, fiind independent de voinţa părţilor (vândsurplusul de produse, dacă voi avea o recoltă bogată).

Actul juridic civil este afectat de o condiţie potestativăatunci când "perfectarea convenţiei depinde de un eveniment, pecare şi una şi alta din părţile contractante poate să-l facă a seîntâmpla sau poate să-l împiedice" (art. 1006 Cod civil). Rezultă,din redactarea articolului menţionat că realizarea condiţieipotestative atârnă de voinţa uneia din părţi, cu nuanţe diferite,însă. Dacă evenimentul depinde exclusiv de voinţa uneia din părţi,condiţia este potestativă - pură,/iar dacă depinde în acelaşi timp devoinţa uneia din părţi, dar şiê_uneje_mipiejurări obiective, ori defapta unui terţ nedeterminat, condiţia este potestativă - simplă.Aşa, de exemplu, în contractul de vânzare-cumpârăreŢ pactul depreferinţă este supus unei condiţii potestative - pure. O condiţiepotestativă - simplă conţine următoarea clauza: "Donez suma de 2milioane, dacă voi obţine un premiu ca urmare a participării laconcurs".

133

Actul juridic civil este afectat de o condiţie mixtitdacărealizarea sau nerealizarea evenimentului depinde atât de voinţaunei părţi, cât şi de voinţa unei terţe~persoane determinate ~(3ăcă XîmTva v^de imobiluŢTnchiriez una din camere^J"

TP prisma caracterului eyenimentuîui_de_carjţydepinde, condiţia poate fi: posibilă (sau imposibilă), licită (sauilicită).

Desigur, valabilitatea actului juridic civil afectat decondiţie "atârnă de caracterul HcTt, moral şi ^de posibilitateaînBepTjmrli acesteia/O condiţie "imposlbîIa~sălT contrarie "bunelormoravuri sau prohibită de îege, este nulă şi desfiinţează actul cedepinde de dânsa" (art. 1008 Cod civil). Condiţia este imposibilăatunci când evenimentul sau faptul nu se poate realiza fizic orijuridic. Condiţia este ilicită când evs'nimenţuj_gau faptul _esţe

ejşe_j|i_^^socială.

~lJnele precizări se impun în legătură cu împlinireacondiţiei. Aşa cum precizează art. 1011 Cod civil, împlinireacondiţiei trebuie să se facă astfel cum au înţeles părţile să fiefăcută1. Iar art. 1012 face unele distincţii cu privire la împlinireacondiţiei, dacă aceasta atârnă sau nu de un termen.

Dacă s-a prevăzut ca evenimentul sa aibă loc într-unanumit termen şi acest termen a expirat fără ca evenimentul sa fiavut loc, condiţia se socoteşte neîmplinită2. Când nu s-a prevăzutun termen, condiţia se socoteşte îndeplinită numai atunci când esigur că evenimentul nu se va mai realiza3. De asemenea, dacă s-aprevăzut un termen şi înainte de expirarea lui e sigur căevenimentul nu se va mai întâmpla, condiţia se socoteşte

1 Este o aplicaţie a principiului voinţei rea!e (interne) în materie de realizare acondiţiei.2 Art. 1012 Cod civil al. 1.3 Art. 1012 Cod civil al. 2.

134

îndeplinită1. Condiţia este considerată îndeplinită şi atunci cânddebitorul obligat, sub această condiţie, a împiedicat îndeplinireaei2.

Cât priveşte efectele condiţiei, indiferent de felul ei,acestea sunt guvernate de două principii: principiul retroactivităţiiefectelor condiţiei şi principiul potrivit căruia realizarea condiţieiafectează însăşi existenţa actului juridic civil, adică naşterea saudesfiinţarea lui.

Principiul retroactivităţii efectelor condiţiei este consacratexpres de art. 1015 Cod civil (prima parte), care prevede: condiţiaîndeplinită are efect din ziua în care angajamentul s-a contractat.In legătură cu acest principiu, trebuie să facem unele precizări şidistincţii. Trebuie să distingem în primul rând condiţia suspensivăde cea rezolutorie, iar efectele acestora trebuie analizate prinraportarea la perioada anterioară împlinirii condiţiei sauposterioară împlinirii acesteia.

în perioada anterioară împlinirii ei, condiţia suspensivă nuproduce nici un efect, actul juridic civil fiind sub semnulincertitudinii. In acest interval, creditorul nu poate cere executareaobligaţiei întrucât debitorul nu datorează nimic3 (ca şi când actu!juridic civil nu ar fi fost încheiat).

Cât priveşte condiţia rezolutorie nici aceasta nu produceefecte în perioada anterioară împlinirii. Actul juridic civil, valabilîncheiat, se va comporta ca un act pur şi simplu cu toateconsecinţele care decurg de aici. Ca atare, creditorul va putea ceredebitorului executarea prestaţiei, iar acesta din urmă va fi obligatîn caz că refuză executarea benevolă.

în perioada ulterioară împlinirii ei, condiţia suspensivă îşiproduce pe deplin efectele, astfel că se consideră retroactiv că

1 Art. 1013 Cod civil. _2 Art. 1014 Cod civil.3 Debitorul care plăteşte totuşi în acest interval va putea cere restituirea (fiind oplată îndatorată).

135

actul încheiat a avut un caracter pur şi simplu, de aici decurgândurmătoarele consecinţe: plata făcută de debitor se considerăvalabilă, iar transmisiunile de drepturi reale făcute de titularuldreptului condiţional se consolidează.

în cazul în care condiţia rezolutorie s-a realizat, efectulprincipal (din care decurg toate celelalte consecinţe) constă îndesfiinţarea retroactivă a actului (ca şi când acesta nu s-a încheiatniciodată). Ca atare, părţile sunt repuse în situaţia anterioarăîncheierii actului, iar prestaţiile între părţi sunt supuse restituirii.

Unele efecte specifice generează neîndeplinirea condiţiei.Cât priveşte condiţia suspensivă, neîndeplinirea plasează părţile însituaţia anterioară încheierii actului. Deci, actul nu se naşte cucaracter definitiv, iar dacă în baza lui, au fost efectuate uneleprestaţii acestea vor fi restituite, desfiinţându-se şi eventualelegaranţii constituite.

Dimpotrivă, realizarea condiţiei rezolutorii consolideazăretroactiv actul juridic încheiat.

JSarcina ,

Noţiune şi clasificareO primă precizare ce se impune în legătură cu această

modalitate, este aceea că sarcina afectează numai actel&4ui«&eedvUej3Uitlu-graiiiiţij[cazul îiberalităţilor).

Sarcina constă în obligaţia stabilită de dispunătoruliăîLşrpe care grafiticatul trebuie să o îndeplinească dacă

acceptă liberalitatea respectivă. yModalitatea la care ne referim nu cunoaşte o reglementare

specială în Codul civil (aşa cum cunosc celelalte modalităţi), darîn materia donaţiei sau a legatului (acte cu titlu gratuit) existăaplicaţii ale acesteia (art. 828, 829, 830 şi 930 Cod Civil).

1 Celelalte modalităţi (termenul, condiţia pot afecta orice aci juridic civil).

136

Doctrina şi practica din acest domeniu clasifică sarcinilece afectează actele cu titlu gratuit în funcţie de persoanabeneficiarului, în :

- Sarcină în favoarea dispunâtorului (gratificant);^ în favoarea'gratificatului;

"- Sarcinălh favoarea unei terţe persoane.Delisernerleirse_face distincţie fatreja^cmajosibilăji cea

imposibilăjnorală şi imorală, licită şi ilicită.Sarcina nu afectează valabilitatea actului juridic civil, ci

numai eficacitatea acestuia. De aceea, neexecutarea sarcinii dănaştere dreptului la opţiune între a cere rezoluţiunea contractuluipenţru__neexecutare sau obligarea debitorului la executăreă~înnaţurjTir obligaţiei asumate^ Sarcina conferă. affitdăr7~actului"juridic afectat de această modalitate un caracter sinalagmatic, cuconsecinţe specifice unor asemenea acte.

137

tip

V. Efectele actului juridic civil

V.l. NoţiuneEfectele de drept generate de un act juridic civil valabil

încheiat se regăsesc în crearea, modificarea sau stingerea unordrepturi şi obligaţii între persoane care sunt subiecte ale raportuluijuridic respectiv.

Ceea ce pentru raportul juridic reprezintă conţinutul său,pentru actul juridic din care izvorăşte acel raport, constituieefectele sale (şi în ultimă instanţă conţinutul lui juridic).

întinderea efectelor actului juridic civil este lăsată lalatitudinea părţilor. în caz de îndoială, cu privire la existenţa şiîntinderea acestor efecte, urmează a se aplica reguli de interpretare(generale sau speciale). Există anumite reguli de interpretare,aplicabile tuturor actelor juridice civile1, (unilaterale, bilateralesau multilaterale), dar pentru interpretarea contractelor, Codulcivil reglementează expres unele reguli speciale2. Ca operaţiunelogico-juridică de descifrare a înţelesului complet şi corect alclauzelor contractuale, interpretarea se impune mai ales în aceleacte juridice al căror conţinut nu este clar, evident (pentru căpărţile nu s-au exprimat adecvat sau nu au întocmit un înscris caresă consemneze voinţa lor, ori clauzele suferă de o conciziuneexcesivă a expresiilor şi cuvintelor etc).

Dacă s-a făcut dovada actului juridic civil în baza unorprobe pertinente şi concludente, şi prin calificarea juridică aacestuia (prin utilizarea, la nevoie, şi a regulilor de interpretare

1 Sunt reguli generale de interpretare a actului juridic civil: regula priorităţiivoinţei interne (sau reale art. 977 Cod civil; regula după care un act juridic civilproduce pe lângă efectele expres arătate, şi alte efecte (art. 970-981 Cod civil).

Sunt reguli speciale de interpretare a contractelor: regula interpretăriicoordonate a clauzelor contractuale, şi mai multe reguli de interpretare acontractelor îndoielnice, lacunare (vezi art. 982, 983, 978, 979, 980 Cod civil).

138

amintite), urmează a se determina efectele sale. Prin determinareaefectelor actului juridic civil se înţelege stabilirea ori fixareadrepturilor subiective civile şi a obligaţiilor corelative pe care le-agenerat, modificat ori stins un astfel de act1.

V.2. Principii care guvernează efectele actului j«ridiccivil

Principiile care guvernează efectele actului juridic civilsunt expres consacrate de Codul Civil, în materia convenţiilor,prin art. 969 şi 973. Prin analogie, însă aceste principii se aplică şiactelor juridice civile unilaterale.

Art. 969 al. 1 Cod civil consacră principiul forţeiobligatorii a actului juridic civil, precizând: "convenţiile legalfăcute au putere de lege între părţile contractante".

Acelaşi articol, prin al. 2 adaugă: "convenţiile nu se potrevoca decât prin consimţământ mutual sau din cauze autorizatede lege" ( principiul irevocabilii aţii actului juridic civil).Iar art. 973 Cod civil precizează: "convenţiile nu au efect decâtîntre părţile contractante" (principiul relativităţii efectelor actuluijuridic civil).

a) Principiul forţei obligatorii a actului juridic civil îşiare fundamentul pe de o parte în imperativul moral al respectăriicuvântului dat (pacta sunt servanda), iar pe de altă parte în nevoiaasigurării stabilităţii şi siguranţei situaţiilor juridice create.

Principiul menţionat trebuie interpretat în sensul că, actuljuridic legal încheiat se impune autorilor (sau autorului) întocmaica legea . în materie de convenţii, de exemplu, este frecventuzitată expresia: "contractul este legea părţilor". O asemeneainterpretară nu trebuie să conducă la concluzia că actul juridic

Gh. Beleiu, Introducere în dreptul civil, op. cit. pag. 167.

139

civil este creator de lege, întrucât aşa cum precizează şi art. 973Cod civil, efectele actului au un caracter relativ (inter partes).

Aplicarea în practică a unui asemenea principiu cunoaşteşi unele excepţii, când efectele actului juridic civil depăşesclimitele voinţei părţilor (fiind mai restrânse sau mai extinse).

Restrângerea forţei obligatorii a actului juridic civil, areloc atunci când actul încetează înainte de termen datoritădispariţiei unui element al său (moartea unei părţi,insolvabilitatea, interdicţia ori pierirea totală sau parţială a lucrului- în cazul contractului de închiriere).

Extinderea forţei obligatorii a actului juridic civil poateavea loc prin cauze autorizate de lege (când legea prelungeşteactul) sau când intervine o cauză ce suspendă executarea unui act,cu prestaţii succesive, prelungind forţat efectele acestuia.

b)Principiul irevocabilităţii actului juridic civil estecorelat cu principiul forţei obligatorii, fiind o consecinţă aacestuia şi totodată o garanţie a lui. Fiind obligatoriu orice actjuridic civil este şi irevocabil, în sensul că, dacă nu există cauzeanume prevăzute de lege, actul juridic unilateral nu poate firevocat printr-o manifestare de voinţă, în sens contrar din parteaautorului actului. Iar actul juridic bilateral nu poate fi revocat prinvoinţa doar a uneia din părţi. Numai în mod excepţional legeaadmite uneori denunţarea unilaterală a unui contract sau părţilepot conveni în acest sens. Art. 969 al. 2 Cod civil prevederevocabilitatea prin consimţământul mutual sau din cauzeautorizate de lege, a convenţiilor. Astfel pot fi denunţateunilateral, în puterea legii donaţiile între soţi în timpul căsătoriei(art. 937 Cod civil), contractul de locaţiune fără termen (art. 1346Cod civil), contractul de mandat (art. 1552 pct. 1, 2 Cod civil),contractul de concesiune.

Şi actele juridice civile unilaterale pot fi revocabile.Testamentul, de exemplu,este esenţialmente revocabil (art. 822

140

Cod civil1) sau oferta de a contracta poate fi retractată, câtă vremenu a ajuns la destinatar.

c) Principiul relativităţii efectelor actului juridic civileste consacrat prin art. 973 potrivit căruia "convenţiile nu au efectdecât între părţile contractante". Din redactarea acestui articolrezulta că toate celelalte persoane care nu au luat parte laîncheierea actului juridic rămân străine de efectele actuluiîncheiat, pentru că nimeni nu poate deveni debitor sau creditorfără voinţa sa.

In legătură cu aplicarea acestui principiu trebuie să facemdistincţie între părţile actului juridic civil şi terţele persoane.

Noţiunea de "părţi" desemnează, participanţii direcţi laîncheierea actului juridic sau cei care participă prin reprezentanţi.

"Terţii" sunt şi ei de două feluri: terţi total străini deefectele actului juridic şi care nu suportă în nici un fel efecteleactului încheiat şi terţii succesori ai părţilor, denumiţi avânzi -cauză. Unele detalii se impun în legătură cu această din urmăcategorie de terţi.

Deşi nu participă nici direct, nici prin reprezentanţi laîncheierea unui act juridic civil, avânzii - cauză suportăconsecinţele actelor juridice încheiate prin voinţa altor părţi. Facparte din această categorie: succesorii universali, succesorii cutitlu universal, succesorii cu titlu particular şi creditoriichirografari.

Succesorii universali şi cei cu titlu universal ar putea figrupaţi într-o singură subcategorie de avânzi - cauză, deoareceîntre ei există numai o diferenţă cantitativă, nu şi calitativă. Ei

1 Potrivit acestui articol, "revocarea făcută prin testamentul posterior va aveatoată validitatea ei, cu toate că acest act a rămas fără efect din cauzanecapacitaţii ereduiui sau a legatarului sau din cauză că aceştia nu au voit aprimi ereditatea".

141

preiau toate sau o parte din drepturile şi obligaţiile autorului lor.Este succesor universal acea persoană care dobândeşte un

patrimoniu, adică o universalitate juridică alcătuită din activ şipasiv, fiind ţinută de toate obligaţiile autorului. Au o asemeneacalitate: moştenitorul legal unic, legatarul universal (în cazulpersoanei fizice) sau persoana juridică dobânditoare a unuipatrimoniu aparţinând unei alte persoane juridice supusăreorganizării prin comasare (fuziune sau absorbţie).

Este succesor cu titlu universal acea persoană caredobândeşte o fracţiune din patrimoniul autorului, fiind ţinută deobligaţiile corespunzătoare acestei fracţiuni. Au o asemeneacalitate: moştenitorii legali, legatarii cu titlu universal (în cazulpersoanei fizice) şi persoana juridică dobânditoare a unei părţi dinpatrimoniul unei alte persoane juridice supuse reorganizării prindivizare (totală sau parţială).

Este succesor cu titlu particular acea persoană caredobândeşte un drept sau un bun privit în mod individual şi nu cao parte a unui patrimoniu. Un asemenea succesor nu este ţinut deobligaţiile născute din actul juridic încheiat de autorul lui(donatarul, cumpărătorul, legatarul cu titlu particular sau persoanajuridică dobânditoare a activului net, ca efect al dizolvării alteipersoane juridice).

Creditorii chirografari reprezintă o categorie aparte decreditori întrucât ei nu au o garanţie reală (specială) pentrucreanţele lor, ci numai un drept de gaj general asupra întreguluipatrimoniu al debitorului.

Acest drept este consacrat expres prin art. 1718 Cod civilcare prevede că "orice debitor răspunde cu toate bunurile salemobile sau imobile, prezente sau viitoare".

în temeiul dreptului de gaj, creditorul poate să urmăreascăoricare din bunurile aflate în patrimoniul debitorului, ce nu ar plătide bună voie şi să ceară scoaterea în vânzare silită a acestor bunuripentru ca din preţul lor să-şi îndestuleze creanţa. Pentru că au un

142

drept de gaj general asupra întregului patrimoniu al debitorului,creditorii chirografarii suferi influenţa tuturor actelor cu caracterpatrimonial încheiate de debitor, fie că prin efectul acestora ar ieşisau ar intra anumite bunuri din sau în patrimoniul debitorului.

Categoriile de avânzi - cauză prezentaţi mai sus apar casituaţii de excepţie, întrucât actul juridic civil încheiat de oanumită sau anumite persoane produce efecte faţă de alîepersoane. Este însă o aparentă excepţie întrucât succesoriiuniversali şi cu titlu universal sunt "continuatori" ai autorilor lor,fiind asimilaţi părţilor. Şi succesorii cu titlu particular, în măsuraşi condiţiile arătate, iau locui părţii actului juridic, dobândireacalităţii de avânzi-cauza facându-se fără voia lor.

Iar creditorii chirografari nu reprezintă nici ei o excepţiereală de la principiul relativităţii, întrucât actul încheiat de debitornu dă naştere la drepturi şi obligaţii pentru creditor, iar dacădebitorul a încheiat cu terţul un act fraudulos, dreptul creditoruluide a ataca acel act izvorăşte din lege şi nu din actul debitorului.

în doctrina juridică s-a pus de asemenea problema dacăpromisiunea faptei altuia, simulaţia sau reprezentarea sunt excepţiireale de la principiul relativităţii sau numai aparenţe juridice.

Cât priveşte promisiunea faptei altuia1, excepţia estenumai aparentă întrucât " ceea ce se promite este propria faptă apromitentului că va determina pe cineva să adere Ia un act"2.

Nici simulaţia3 nu reprezintă o veritabilă excepţie de laprincipiul relativităţii, întrucât dreptul terţului de a invoca actul

1 Promisiunea faptei altuia este îri esenţă o convenţie prin care o parte(promitentul) se obligă faţă de cealaltă parte (creditorul promisiunii) sădetermine o a treia persoană să ratifice actul încheiat rară participarea sa.2 Gh. Beleiu, op. cit. pag. 179.3 Simulaţia implică acordul părţilor pentru realizarea unui act aparent, fictiv şiîn mod distin:t a unui alt act secret (numit contraînscris), cel dintâi având rolulde a-1 disimula pe cel de-al doilea, care, singur, reprezintă voinţa reală a părţilorcu privire la raportul juridic încheiat. A se vedea şi dec. civ. 1792/1991 a

143

public, ori dreptul de a opta între actul public şi cel secretizvorăşte din lege şi nu din convenţia părţilor creatoare desimulaţie.

în cazul reprezentării, o persoană (reprezentant) încheie unact juridic în numele şi pe seama altei persoane (reprezentat), iarefectele actului juridic respectiv se produc direct în persoanareprezentată. Aşa fiind, reprezentarea nu poate fi reţinută ca overitabilă excepţie de la principiul relativităţii efectelor actuluijuridic civil.

Singura excepţie reală de la principiul analizat estestipulaţia pentru altul, care trebuie înţeleasă ca o operaţiunejuridică prin care o persoană (stipulant) convine cu o altă persoană(promitent) ca aceasta din urmă să execute o anumită prestaţie înfavoarea unui terţ..

Tribunalului Municipal Bucureşti în Culegere de practică judiciară, 1991, I.Mihuţă, pag. 67.

144

VI. Nulitatea actului juridic civil

VI.l. Noţiune şi reglementare

Noţiuneîn legislaţia civilă nu există o definiţie a nulităţii, de aceea

a revenit literaturii de specialitate sarcina conceptualizării acesteiinstituţii. în general, autorii de drept civil consideră nulitatea osancţiune ce intervine în cazul încheierii unui act juridic civil cunesocotirea condiţiilor de fond şi de formă (condiţii de validitate).

Acest înţeles al nulităţii este des utilizat în literatura şipractica juridică şi el exprimă consecinţele nerespectăriicondiţiilor amintite. Octavian Căpăţână, de exemplu, defineştenulitatea ca "o sancţiuneTde drept civil, care exprimă, în măsurastabilită prin hotărâre judecătorească, efectele actului juridic,

^potrivnic scopului urmărit de dispoziţiile legale referitoare lacondiţile sale de validitate"1.

într-o manieră asemănătoare T. R. Popescu, considerănulitatea "o sancţiune, prin care actul juridic, care nu îndeplineştecondiţiile de validitate, de fond şi de formă, impuse de normele dedrept, este lipsit de efectele ce contravin legii ori regulilor deconveţuire socială"2.

Mai sintetic, Tratatul de drept civil (autori: Tr. Ionaşcu, E.Barasch) defineşte nulitatea "ca sancţiunea încălcării prin actjuridic - la data când actul a fost făcut - a unei dispoziţii a legii" .

1 O. Căpăţâna, Tratat de drept civil, voi. 1,1989,-pag. 212.2 T. R. Popescu, Drept civil, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970,pag. 181.3 Tr. Ionaşcu , E Baraschi, Tratat de drept civil, voi. î, 1967, pag. 320.

145

Sau, într-o altă opinie, nulitatea apare ca o cauză de ineficacitate aunui act juridic civil, adică de nevaliditate a sa1.

Pentru literatura recentă notabilă este definiţia potrivitcăreia "nulitatea este acea sancţiune de drept civil, care lipseşteactul juridic civil de efectele contrare normelor juridice edictate,pentru încheierea sa valabila"2.

în lumina acestor definiţii se profilează trăsăturilecaracteristice nulităţii ca sancţiune :

- este o sancţiune de drept civil (care operează alături dealte sancţiuni sau cauze de ineficacitate);

- lipseşte actul juridic de efectele sale (şi sub acest aspecttrebuie reţinut ca nulitatea afectează numai actele juridice nu şifaptele juridice);

- nulitatea lipseşte actul juridic de efectele care contravinnormelor juridice(deci nu vizează actul juridic ca atare, pentru cănu actul juridic în sine, ci efectele sale, contravin legii);

- ineficacitatea actului juridic lovit de nulitate trebuieanalizată în raport de data încheierii acestuia, de legile careguvernează în acel moment condiţiile de fond şi de formă;- sfera de acţiune a nulităţii priveşte numai actele juridice nu şifaptele juridice (împrejurări de care îegea leagă efecte juridice).

Mai rar, noţiunea de nulitate apare şi într-o a douaaccepţiune ce desemnează instituţia juridică având acest nume,adică totalitatea normelor juridice care o reglementează.

Aceste norme apar în Codul civil (în cuprinsul unor texte,din cadrul diferitelor materii, care reglementează nulitatea precumşi în alte izvoare de drept)3.

1 C. Hamangiu, I. Rosetti - Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratai de drept civilromân, voi. î, Edit. ALL S. R. L. Bucureşti, 1998, pag. 113.2 Gh. Beleiu, op. cit., pag. 178.3 Art. 20 şi 34 din decretul 31/1954; Legea fondului funciar nr. 18/1991 - art.46.

146

Nulitatea se îndreaptă împotriva efectelor actului juridic,nu a actului ca atare, pentru că nu actul în sine, ci efectele luicontravin legii. în timp, concepţia asupra nulităţii a cunoscut uneleajustări. Doctrina şi practica unui trecut mai îndepărtat erau fixatepe ideea că orice act juridic civil lovit de nulitate este lovit total şiiremediabil în efectele sale (quod nullum est, nullum producteffectum).

într-o altă concepţie, mai apropiată zilelor noastre, s-aapreciat că efectele nulităţii trebuie proporţionalizate cu finalitateadispoziţiilor legale încălcate. în această idee nulitatea înlăturănumai efectele care contravin legii, celelalte efecte ale actuluimenţinându-se. Este ceea ce literatura de specialitate din ţaranoastră a denumit „noua concepţie a dreptului civil asupra nulităţiiactului juridic civil"1.

Sediul reglementăriiîn Codul civil şi în legislaţia ce îl completează nu există

o grupare a normelor ce reglementeză această sancţiune. De aceea,regulile ce guvernează domeniul menţionat trebuie căutate înunele articole ale Codului civil (art. 5, 803, 822, 823, 1010, 1774- 1776, 1900), dar şi în alte izvoare de drept civil (Decretul nr.31/1954 art. 20 şi 34. Legea nr. 18/1991, cu modificărileulterioare).

Prin finalitatea urmărită, nulitatea îndeplineşte treijuncji:- o funcţie preventivă, de a descuraja pe cei care ar fi

ţemg]i_sâûîcheie acte, juridice, prin încalcaTea_jiormelor carereglementează condiţiile lor dejvalidiţate:

- funcţia de a înlătura efectele contrare legii (funcţiasancţionaţorîe)!!^

1 Tr. Ionaşcu, E. Barasch, Tratat de drept civil, voi. î, 1967, pag. 317 - 320.

147

- foncţia de mijloc rie_garanne a principiului legalităţii, af ' i i i

VI.2. Bellrftiiiarea Effilităţli de atee cauze de ineficacitate

Există şi alte cauze de ineficacitate a actului juridic civil,de aceea se impune o prezentare comparativă a lor, pentru oconturare mai precisă a conceptului de nulitate, cât şi pentruînlăturarea eventualelor confuzii.

Nulitatea având ca finalitate sancţionarea încălcării unorcondiţii contemporane cu naşterea actului juridic, se deosebeşte derezoîuţiune, reziliere, caducitate care pot atrage inefîcitateaactului, dai1 numai pentru cauze de dată ulterioară încheierii sale(neexecutarea obligaţiilor convenite, decesul legatarului, etc).

Nulitatea are o sferă de aplicare mai extinsă, fiindaplicabilă oricărei categorii de acie juridice , (nu numaiconvenţiloi sinalagmatice precum rezoluţhinea sau rezilierea oritestamentului, precum caducitatea).

Specificul nulităţii de a se referi la un act juridic invalid, odeosebeşte nu numai faţă de rezoîuţiune, reziliere, caducitate darşi faţă de incpozabilitete, pentru e£ ioalc aceste sancţiuni vizeazăo operaţiune juridică pe depli>* valabilă.

"Intre nulitate şi rezoluţiuneJ există unele asemănări, dar şideosebiri.

AsemănăriAtât nulitatea, cal şi rezoluţiunea atrag ineficacitatea

actului juridic, cu efect retroactiv (ex tune). De asemenea, ambele

1 Rezoîuţiunea este definită, în gftiseral, ca o sancţiune ce presupune desfiinţarearetroactivă a unui coniract sinalagmatic, Ia cererea uneia din părţi, în cazul încare ea şi-a executai propria obligaţie, iar cealaltă parte refuză să şi-oîndeplinească.

148

sancţiuni trebuie cerute instanţei de judecată (având un caracterjudiciar.). Cerinţa unei hotărâri judecătoreşti pentru aplicarea celordouă sancţiuni este subliniată expres atât în privinţa nulităţii, cât şia rezoluţiunii. Art. 961 Cod civil prevede: „Convenţia făcută prineroare, violenţă sau doi nu este nulă de drept, ci dă loc numaiacţiunii în nulitate"1. Iar în privinţa rezoluţiunii art. 1021 Cod civilprecizează că această sancţiune „nu operează de plin drept. Parteaîn privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau săsilească pe cealaltă a executa convenţia, când este posibil, sau să-iceară desfiinţarea, cu daune interese". Desfiinţarea trebuie să seceară în faţa instanţei, care, dupâ circumstanţe, poate acorda untermen părţii acţionate.

Rezoluţiunea este_deci, p incitare indirectă a debitorului laexecutarea obligaţiilor, o ameninţare, care îl determină. înceiejjinurma,"'isă executejar atunci când rezoîuţiunea a operat, areavantajul de a>elibera pe contractanţi, de un contract neviabil,eliberându-i de obligaţiile lor.

DeosebiriNulitatea (absolută sau relativă) intervine în. ipoteza unui

bi sau ^ ^ ^ Ţ ^

Nulitatea se jţplică oricărui act juridic civil, pe cândrezgluûnea_riumai |ôntractelor.iiDalagmatic^|cu ^ i Bi ^ i l i i i i i d 1^_ temeiul acestei sancţiuni constituindu-1 reciprocitatea şiinterdependenţa obligaţiilor din contractul sinalagmatic.

în analiza temeiului rezoluţiunii trebuie să pornim de 'adispoziţiile articolului 1020 Cod.civil, care prevede: "condiţia.

1 în situaţiile prevăzute de art. 961 Cod civil operantă este nulitatea relativă.Dar chiar în cazul nulităţii absolute, constatarea acesteia se face tot printr-ohotărâre judecătorească.

149

rezolutorie este subînteleasă totdeauna în contractelesinalagmatice, în^cazul_când una dintre părţi nu îndeplineşte"angajarnentuj__său^. în lumina acestui articol rezoluţiunea s-arîntemeia pe ideea existenţei în orice contract sinalagmatic a uneicondiţii rezolutorii tacite, care ar trebui să opereze de drept fărăintervenţia instanţei judecătoreşti.

Articolul menţionat trebuie, însă, coroborat cu art. 1021Cod civil care arată expres ca pentru rezoluţiunea contractului estenecesar să se obţină o hotărâre judecătorească. Legea recunoaştedeci instanţei dreptul de a verifica şi aprecia cauzele rezoluţiuniiputând să acorde un termen părţii acţionate.

Acţiunea în rezoluţiune a contractului poate fi intentatănumai de partea care a executat sau care se declară gata să executecontractul. Pentru a fi. admisă acţiunea în rezoluţiuneacontractului, trebuie îndeplinite unele condiţii: una dintre părţi sănu-şi fi executat obligaţiile ce-i revin1, iar neexecutarea trebuie săfie imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţiile. în legăturăcu această ultimă condiţie trebuie arătat că atunci cândneexecuîarea se datorează unei cauze independente de voinţadebitorului nu se pune problema rezoluţiunii, ci aceea a risculuicontractului (care este suportat întotdeauna de către debitorulobligaţiei imposibil de executat).

Condiţia pronunţării rezoluţiunii prin hotărârejudecătorească, posibilitatea, pentru debitorul obligaţieineexecutate de a opri cursul procesului, îndeplinindu-şi obligaţiaprecum şi posibilitatea acordării unui termen de graţie părţiiculpabile, constituie inconveniente pentru partea care a înţeles sa-şi execute obligaţiile. De aceea părţile obişnuiesc să prevadă în

în practica judiciară s-a apreciat că atunci când nexecutarea este parţialătrebuie ca partea din obligaţia neexecutată, să fi fost considerată esenţială laîncheierea contractului. Instanţa judecătorească va aprecia în ce măsurăneexecutarea parţială justifică rezoluţiunea contractului.

150

contract anumite clauze privind rezoluţiunea pentru neexecutare(pacte comisorii).

Expresia "pacte comisorii" exprimă în fapt rezoluţiuneaconvenţională, care urmăreşte să reducă rolul instanţeijudecătoreşti în pronunţarea rezoluţiunii. Pactul comisoriu poateavea formulări variate. El poate reţine voinţa pârtilor ca în caz deneexecutare a obligaţiilor de către una dintre părţi, contractul să sedesfiinţeze.

în practică, o astfel de clauză a fost interpretată în sensulcă rezoluţiunea " se va opera pe baza declaraţiei unilaterale apărţii îndreptăţite1 după ce debitorul a fost pus în întârziere".

Alteori, pactul comisoriu poate să cuprindă o clauză, ca încaz de neexecutare a obligaţiilor de către una dinîre părţi,contractul se consideră rezolvit de plin drept. Şi în cazul acestadebitorul trebuie pus în întârziere cu privire la prestaţia datorată.în unele cazuri părţile reproduc în convenţia lor articolul 1020 dinCodul civil potrivit căruia "condiţia rezolutorie este subânţeleasătotdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul când una dintrepărţi nu îndeplineşte angajamentul său". în situaţia aceasta, cumam mai arătat, rezoluţiunea contractului nu are loc de drept, cinumai prin hotărâre judecătorească, cu dreptul instanţei de aacorda debitorului un termen de graţie pentru executareaprestaţiei2. Pot exista şi clauze potrivit cărora, în caz deneexecutare a contractului, acesta se consideră desfiinţat de drept,fără a mai fi necesară punerea debitorului în întârziere.

Cât priveşte efectele rezoluţiunii, acestea sunt identiceindiferent că este vorba de o rezoîuţiune judiciară sauconvenţională. Convenţia sinalagmatică este desfiinţată cu efectretroactiv, iar părţile trebuie repuse în situaţia anterioară încheierii

1 C. Stătescu, C. Bârsan, Teoria generală a obligaţiilor, Edit. ALL Bucureşti,1994, pag. 84.2 Dec. civ. 2299/1995 T.S.în CD. din anul 1995, pag. 84.

151

acesteia restituindu-şi una alteia tot ceea ce şi-au prestat întemeiul contractului1.

în toate cazurile de rezoluţiune, partea care şi-a executatobligaţiile este îndreptăţită să obţină despăgubiri, pentruprejudiciile suferite prin neexecutarea obligaţiilor de către cealaltăparte.

în virtutea principiului "resoluto iure dantis, resolvitur jusaccipientis", prin desfiinţarea titlului principal se desfiinţează şi |titlul subdobânditorilor. Terţii s-ar putea, însă, opune restituirii petemeiul dobândirii bunurilor prin uzucapiune sau ca efect alposesiei de bună credinţă a unor bunuri mobile, (art. 1909 Codcivii)

Nulitatea intervine pentru anumite cauze care trebuie săexiste chiar în momentul încheierii actului juridic civil, pe cândrezoîuţiunea intervine pentru cauze ulterioare încheierii unuicontract sinalagmatic valid.

începutul prescripţiei extinctive este supus unor regulidiferite, după cum este vorba de nulitate sau rezoluţiune. în cazulnulităţii relative se aplică regula specială prevăzută de art. 9 dinDecretul nr. 167/19582 pe când acţiunii în rezoluţiune i se aplicăregula generală consacrată de art. 7 al. 1 din acelaşi decret3.

1 Dec. civ. 2524/1995 a T. S. în C.D./1995, pg. 54; dec. civ., 1005/1985 în CD.1985, pag. 21.2 Potrivit art. 9 din Decretul nr. 167/1958, „prescripţia dreptului la acţiune înanularea unui act juridic civil pentru violenţă începe să curgă de la data cândaceasta a încetat. în caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulareprescripţia începe să curgă de la data când cel îndreptăţit ... a cunoscut cauzaanulării"3 Potrivit art. 7 al. 1 din Decretul nr. 167/1958 „prescripţia începe să curgă de ladata când se naşte dreptul la acţiune". Acest articol trebuie coroborat cu art.1886 Cod civil care prevede că „Nici o prescripţie nu poate începe a curge maiînainte de a se naşte acţiunea supusă acestui mod de stingere ..."

152

Rezilierea reprezintă desfacerea unui..contract ..şinaiagmaîîccu executare succesivă, având drept cauză neexecutarea culpabilăa~6bligaţiilor de către una dintre părţi.

•"• Rezilierea se aplică în cazul contractelor sinalagmaticevalabil încheiate, având ca obiect prestaţii succesive. De aceea, înesenţă, asemănările şi deosebirile dintre nulitate şi reziliere sunîcele prezentate la rezoîuţiune1, cu menţiunea că efectele rezilieriise produc numai pentru viitor "ex nune" (deci nu retroactiv)efectele produse în trecut rămânând valabile. Spre deosebire derezoîuţiune care desfiinţează contractul sinaSagrnatic, reziliereaface să înceteze efectele contractului pentru viitor.

• ^Nulitate - caducitateCa şl nulitatea, caducitatea se numără printre ..cauzele de

ineficacitate" ale actului juridic civil, presupunând lipsirea acestuiade orice efecte datorită intervenim unor cauze ulterioare încheieriisale şi independente de voinţa autorului actului. De exemplu,legatul cuprins într-un testament valabil devine caduc, dacălegatarul predecedează testatorului, dacă legatarul renunţă lasuccesiune sau dacă, bunul ce formează obiectul legatului cu titlulparticular, piere. Tot astfel, neacceptarea ofertei de cătredestinatarul acesteia, determină caducitatea ofertei respective.De asemenea, dacă ulterior încheierii valabile a unui contract de

închiriere, lucrul ce formează obiectul material ai acestuia piere.indiferent de voinţa locatorului) contractul devine caduc.

între; nulitate şi caducitate pot fi reţinute mai multedeosebiri. Nulitatea presupune un ac! nevalabil încheiat, pe cândcaducitatea presupune un act valabil încheiat. Nulitatea, cum

1 Rezilierii i se aplică toate regulile referitoare la rezoîuţiune care privesc:temeiul juridic, caracterul judiciar, condiţiile pentru admisibilitatea acţiunii şipactele comisorii exprese.

153

arătam, retroactivează, pe când caducitatea produce efectelenumai pentru viitor, deoarece pentru trecut actul juridic respectivnu a produs nici un efect. De asemenea, caducitatea presupuneunele cauze posterioare încheierii actului juridic civil,independente de voinţa autorului actuiui , în timp ce cauzele denulitate sunt concomitente încheierii actului juridic.

• ^ Nulitate - revocareRevocarea trebuie înţeleasă, în acest context, ca o

sancţiune civilăcare constă în înlăturarea efectelor actului juridiccivil datorită ingratitudinii gratificatului ori neexecutării culpabilea sarcinii^Noţiunea de revocare este folosită uneori şi în sensul dedenunţare unilaterală. în cazurile prevăzute de lege, a unui actjuridic. în acest sens noţiunea de revocare apare, de exemplu, înart. 920 şi urm. Cod civil. Alteori, prin revocare se înţelegedesfacerea unui contract prin acordul părţilor (art. 969 al. 2 teza 1Cod civil)2. Privită ca sancţiune, revocarea se apropie de nulitate(ambele fiind cauze de ineficacitate) dar ea prezintă şi unele notedistinctive.

Revocarea presupune un act valabil încheiat (care ulterioreste revocat), pe când nulitatea presupune un act nevalid.

Cauzele revocării sunt ulterioare încheierii actului juridiccivil, pe când cauzele nulităţii sunt concomitente încheieriiacestuia.

Revo£area_operează numai în domeniul actelor cu titlugratuit "(liberaliţăţi) pe când nulitatea poate lovi orice act juridiccivil.

împrejurarea care determină caducitatea este întotdeauna străină de voinţaautorului actului juridic civil. G. Boroi, Drept civil, Partea generala, Edit.ALL, Bucureşti, 1998. pg. 2382 Potrivit articolului menţionat, convenţiile se pot revoca prin consimţământulmutual sau din cauze autorizate de lege.

154

Şi prescripţia extinctivă este supusă unor reguli diferiteraportate la cele două sancţiuni.

Spre exemplificare, pot fi menţionate: revocarea oferteLrevocarea promisiunii publice de recompensă, revocarea donaţieiînţre__sotij_ revocarea mandatului, revocarea~junei_jiispoziţii

• Nulitate — innpo7ohiMtate _Câ~sancfuTne7lS6pozabiiitaîea intervine în cazul nesocotirii

unor cerinţe de publicitate faţă de terţi sau a lipsei ori depăşiriiputerii de ă reprezenta.

Ambele sancţiuni sunt cauze de ineficacitate a actuluijuridic civil, dar ele prezintă mai multe deosebiri.

Inopozabilitatea intervine în cazul unui act valabil încheiatcare a nesocotit cerinţele de publicitate sau a încălcat regulilereprezentării, pe când nulitatea loveşte un act nevalabil.

Ca efecte, inopozabilitatea priveşte numai terţii. Efecteleactului juridic se produc faţă de părţi, dar drepturile şi obligaţiilenăscute din actul respectiv, nu pot fi opuse terţilor1.

Dimpotrivă, nulitatea are efecte faţă de părţi, dar şi faţă deterţi.

Cauzele nulităţii sunt concomitente încheierii actuluijuridic civil, pe când inopozabilitatea presupune neîndepîinireaunor formalităţi, de regulă, ulterioare încheierii actului.

Ca modalitate de remediere, nulitatea (când are caracterrelativ) poate fi „confirmată", pe când inopozabilitatea poate fiînlăturată prin ratificare.

1 în cazul simulaţiei, de exemplu, actuî ascuns, încheiat cu respectareadispoziţiilor legale produce efecte între părţi dar este inopozabil faţă de terţi(pentru detalii privind stimulaţia a se vedea C. Stăîescu, C. Bârsan), Teoriagenerală a obligaţiilor, op. cit., pag. 273.

155

VI.3. Clasificarea nulităţilor

Categoriile de nulităţi pot fi identificate după mai multecriterii:

- după natura interesului ocrotit prin dispoziţia legalăîncălcată la încheierea actului juridic civil, nulitatea poate fi:absolută jsilelatî'vă;

- după întinderea efectelor sale, nulitatea poate fi: totală şij>arjială_(este totală când lipseşte actul în întregime de efectele saleşi este parţială când numai anumite clauze ale actului juridic suntînlăturate, celelalte fiind menţinute);

- după modul de consacrare legislativă,, nulitatea esteexpresă şi virtuali ( e s * e expresă acea nulitate menţionată anumeîntr^cTdispoziţie legală1);

- după felul condiţiei de validitate nerespectate, existănulităţi deJfojKJ-(ce intervin în cazul lipsei unor condiţii de fond) şide "formă (ce intervin în cazul nesocotirii formei cerute ca ocondiţie "ad validitatem");

- djipj__rnodijX de valorificare, nulităţile se împart înjudiciare şi amiabile^Majoritatea covârşitoare a cazurilor în careintervine nulitatea presupune o hotărâre judecătorească şi subacest aspect nulităţile sunt judiciare2. Deşi foarte rare, în practicăse întâlnesc şi cazuri de nulitate amiabilă (nulitate de drept). Câtpriveşte nulităţile judiciare, acestea pot fi invocate pe cale deacţiune sau pe cale de excepţie.

1 Ait, 1308 Cod civil prevede expres că „Sub pedeapsă de nulitate nu se potface adjutecatari nici direct, nici prin persoane interpuse: tutori ai averii celorde sub a lor tutelă; mandatari ai averii, ce sunt însărcinaţi să vândă,administratori, ai averii comunelor sau stabilimentelor încredinţate îngrijiriilor", Drept civil, Iaşi, 1986, pag. 127.2 Pentru punctul de vedere potrivit căruia toate nulităţile sunt judiciare, a sevedea Şt. Crişu, Ghidul juristului, Ed. Argessis, Buc, 1996, pag. 162.3 Vezi dec. civ. a hot. T.S. RRD 10/1988 pag. 68-69.

156

Cel mai important criteriu de grupare a nulităţilor este celal naturii interesului ocrotit, în funcţie de care vom analizanulitatea absolută şi nulitatea relativă.

A. Nulitatea absolută: noţiune şi cazuri de intervenţie

NoţiuneNulitatea absolută sancţionează nerespectarea, la

încheierea actului juridic civil, a unei norme care ocroteşte uninteres general obştesc. Mai precis, nulităţile absolute au în vederelipsa unui elementesenţial al actului juridic (consimţământL

5bject7 cauză, forma), fie nesocotirea unei dispoziţii imperative alegii sau a regulilor de convieţuire socială. Sub aspectterminologic trebuie precizat că nulitatea absolută este desemnataprin formule ca: "actul este nul de drept" sau "nul" sau "nul deplin drept", sau "actul va fi nul". Nulitatea absolută este îngeneral virtuală, ea nu este expres prevăzută de lege decât încazuri rare . De altfel, literatura de specialitate apreciază caaceastă nulitate intervine ori de câte ori lipseşte una din condiţiilede validitate ale actului juridic civil.

Cazuri de intervenţie

Nulitatea absolută intervine:- Când actul juridic civil s-a încheiat cu încălcarea

regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor. Acest caz deintervenţie a nulităţii absolute necesită unele distincţii între

1 Art. 32 din Lege 18/1991 prevede că "terenul atribuit, conform atr. 19 alin. 1,art. 21 şi art. 43 nu poate fi înstrăinat prin acte civile între vii timp de 10 ani(...) sub sancţiunea nulităţii absolute. De asemenea, art. 9 din Legeanr. 112/1995 interzice înstrăinarea locuinţelor cumpărate în baza legii, operioadă de 10 ani, sub sancţiunea nulităţii absolute.

157

capacitatea persoanei fizice şj_ capacitatea persoanei juridice. încăzui persoanei fizice, nulitatea absolută intervine pentrunerespectarea unei incapacităţi speciale, impusa pentru ocrotireaunui interes obştesc1. Iar în cazul persoanei juridice, nulitateaintervine pentru lipsa capacităţii de folosinţă a persoanei juridiceşi nerespectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă2;

- Când actul juridic s-a încheiat în condiţiile lipsei totale aconsimţământului corn este în cazul erorii obstacor, (error in~negotio, error in corpore). Este o soluţie acceptată în general, atâtîn doctrină cât şi în practica judiciară.

într-lina din soluţile sale fostul T.S. face menţiuneaexpresă că "consimţământul este unui din elementele esenţiale aleoricărui act juridic şi exprimă voinţa persoanei la încheiereaactului. Lipsa cu desăvârşire a consimţământului face ca actulastfel viciat să fie sancţionat cu nulitate absolută"4.

- _Când_ obiectul actului juridic civil nu. îndeplineşte.condiţiile de validitate, a lipsit sau este ilicit ori imora). Prinobiect al actului juridic civil se înţelege, în primul rând, conduita

1 O asemenea incapacitate este cea stabilită de art. 1309 Cod civil, potrivitcăreia „Judecătorii şi supleanţii, membrii ministerului public şi avocaţii nu sepot face cesionari de drepturi litigioase, care sunt de competenţa tribunaluluijudeţean în a cărui rază teritorială îşi exercită funcţiile lor, sub pedeapsa denulitate, speze şi daune - interese".2 Art. 34 din Decretul nr. 31/1954 prevede expres că persoana juridică nu poateavea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul deînfiinţare sau statut; orice act juridic care nu este Scut în vederea realizăriiacestui scop este nul.3 Pentru detalii privind eroarea obstacol a se vedea pag. 106 din lucrare4 Dec. civ. 1998/1989 a T.S. în Dreptul nr. 7/1990 pag. 66; în acelaşi sens, a sevedea şi dec. civ. 779/1981 a T.S. în R.R.D. nr.1/1982 pag. 53; Tr. Ionescu, E.Barach, Nulitatea actului juridic civil în Tratatul de drept civil, voi. I, Bucureşti1967, pag. 324; Inîr-o altă părere, însă, lipsa discernământului, în exprimareavoinţei nu echivalează cu inexistenţa consimţământului, ci numai cu un viciu alacestuia ce atrage nulitatea relativă (Gh. Beleiu, îngTădiri cu caracter deprotecţie în Dreptui civil român, op. cit. pag.265).

158

părţilor care uneori se resfrânge asupra unur lucru (obiectmaterial). Dacă, de exemplu, obiectul material al unui contract devânzare -cumpărare este un bun aparţinând domeniului public,actul juridic este lovit de nulitate absolută. O asemenea convenţiecontravine regimului juridic al dreptului de proprietate publică,care este inalienabil, imprescriptibil1.

- Când cauza lipseşţe__ori este imorală sau ilicită. Codulcivil prin ârt. 966 precizează că "obligaţia fără cauză, sau fondatăpe o cauză falsă sau nu poate crea nici un efect. Cauza este falsăcând există eroare asupra motivului determinant, este nelicităcând este prohibită de lege şi imorală, când contravine banelormoravuri şi ordinii publice.

în practica judiciară s-a reţinut că un contract de întreţinereîncheiat în scopul menţinerii stării de concubinaj are un caracte,rimoral, fiind lovit de nulitate absolută2. Tot astfel, testamentulîntocmit de către defunctă în favoarea pârâtului pentru a-1determina sa continuie raporturile de concubinaj, este nul, avândo cauză imorală'. în acelaşi sens, s-a apreciat că este lovită denulitate adopţia făcută exclusiv cu scopul de a crea adoptatuluivocaţia succesorală la moştenirea adoptatorului, nu în scopul de atrece definitiv şi integral drepturile părinteşti asupraadoptatorului4.

1 Cu privire la domeniul public şi regimul juridic al acestuia, a se vedea, [. P.Filipescu, Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale, op. cit. p. 81-89, E.Iftime, Dreptul de proprietate, op. cit., pag. 56 şi urm.2 Dec. civ.1815/1989 a T.S. în Rev . Dreptul nr.7/1990, pag. 66.3 Dec. civ.1219/1983 a T.J. Cluj în Rev. R.R.D. în 5/1984, pag. 59.4 Dec. civ, 783/1985 a T.S. citată de Şt.Răuschi, op. cit. pag. 128; dec.civ807/1980 a T.S. C D . 1980 pag. 76.în acelaşi sens a se vedea şi dec. civ.668/1991 a T.Municipiului Bucureşti înCD. 1991 ; în speţă reclamanţii au solicitat constarea nulităţii contractului devânzare -cumpărare încheiat de pârâţi cu o terţă persoană pentru o cauzăimorală. între reclamanţi şi pârâţi s-a încheiat un anteconlract de vânzate-cumpărare a unui imobil respectându-se formalităţile cerute de legislaţiea în

159

ni a fost respectată forma cerută de lege ca ocondiţie de validitate^ (ad validitatem). O asemenea cauză denulitatea absolută intervine atunci când clauzele întregului actjuridic nu au îmbrăcat forma cerută de lege pentru validitatea sa1.Nulitatea absolută este operantă şi atunci când actul juridic aflat îninterdependenţă cu actul solemn nu a îmbrăcat şi el formaspecială. (Este cazul mandatului dat pentru încheierea unui actsolemn, care trebuie constatat prin procură autentică specială).

- Când actul juridic civil este condiţionat de obţinerea.uneiautorizaţii administrative şi această lipseşte ori este nevalabilă;

- Când s-au încălcat regulile ce ocrotesc ordinea publică ;- Canda fost fraudată legea, altfel spus, când anumite

norme jegale au~fost folosite nu în scopul în care_au fost edictate,ci pentru eludarea, altor norme legale imperative. Fraudarea legiidepăşeşte simplul interes privat, interesând ordinea publică, iarîncălcarea acesteia din urmă se constituie în cauză de nulitateabsolută a actelor încheiate în dispreţul ei. A fost, de exemplu,considerat act încheiat în frauda legii un contract simulat, dedonaţie între soţi. Prin actul de vânzate -cumpărare, soţul atransmis proprietatea imobilului sorei soţiei sale, care la câtevazile a revândut acelaşi imobil soţiei, primului vânzător. Instanţa defond a constatat că pentru a înlătura dispoziţia legală arevocabilităţii donaţiei între soţi, soţii din speţă au recurs la formaa doua acte cu titlul oneros (sora donatarei intervenind capersoană interpusă), ceea ce atrage nulitatea transmisiunilor

vigoare, la acel moment (autorizaţia de a înstrăina şi înscrisul autentic).Reclamanţii au notificat pârâţilor să se prezinte la notariat pentru autentificareaînstrăinării imobilului, dar între timp pârâţii, uzând de autorizaţie au vândutimobilul, prin înscris autentic unei alte persoane. Instanţa a apreciat că acest acteste lovit de nulitate absolută pentru cauză imorală.

Este cazul înstrăinării de terenuri sau a donaţiei, pentru care legea impuneforma înscrisului autentic.2 Dec. civ. 783/1985 a T.S. în CD., 1985, pag. 30-31.

160

efectuate prin acte încheiate în frauda legii (art. 937 şi 1307 Codcivil). S-a apreciat, de asmenea, că frauda constituie cauză denulitate a contractului de vânzare-cumpărare, în cazul sîipulării decătre părţile contractuale a unui preţ derizoriu, în scopul fraudăriiintereselor creditorului uneia dintre părţi1.

Cum s-a putut constata, frauda la lege reprezintă onesocotire ocolită a legii, prin abaterea unor dispoziţii legale de îafinalitatea lor firească, voită de către legiuitor (sub acest aspectavând caracterul unui abuz de drept sancţionat, explicit sauimplicit, de art.l şi 3 din Decretul 31/1954, art.1023 Cod Civil şiart.723 Cod prod. Civ.)2.

Frauda la lege se deosebeşte esenţial de doi (viciu deconsimţământ), deşi are un element comun cu acesta (reauacredinţă). Ca şi dolul frauda la lege trebuie dovedită, de cel ce oinvocă, prin orice mijloace.

B. Nulitatea relativă: noţiune şi cazuri de intervenţie

Noţiune.Nulitatea relativă sau anulabilitatea este acea sancţiune

care intervine în cazul în care la încheiereaunui act iuridîc, civil a~ un interes părficiilar.JŢ25 ş p

individual sau personal. în cazul nulităţii relative se vorbeşte deun act juridic civil care este anulabil sau care poate fi anulat (spre

1 Dec. civ. 550/2000 a Curţii de Apel Cluj, Buletinul Jurisprudenţei, Culegerede practică judiciară, 2000, voi. I, pag. 167.2 în sensul arătat a se vedea dec. civ. nr. 246/ 31 pe 2002, a Tr. Jud. Cluj. înspeţă se arată că "faptul că defunctul a încheiat cu pârâţii două acte de naturădiferită şi prin care s-a urmărit dobândirea dreptului de proprietate asupraaceluiaşi imobil, conduce la concluzia că s-a urmărit fraudarea legii". Speţa esteprezentată în Buletinul Jurisprudenţei pe 2001 pag. 87.

161

deosebire de nulitatea absolută când actul juridic este nul de

drept).

fost

Cazuri de intervenţie

ui. jundg_aAceste vicii au^fosţ

problematicii consimţământului^

actului juridic civil; . .=^4-3T~jrjecţaLjeg^ de

^ ^ r i i actului juridic civil d e o^ S j ^ t a d T c i a c i t a t e de exerciţiu2 sau de o persoana cucapacitate de exerciţiu restrânsă3 fără încuviinţarea ocrotitoruluilegal şi este lezionar'ori s-au încheiat fără încuviinţarea autorităţiitutelare4. Nulitatea relativă intervine şi atunci când nu au fostrespectate dispoziţiile legale, care instituie unele incapacităţipentru protejarea anumitor interese individuale (personale), cumeste interdicţia prevăzută de art. 1307 Cod civil yizmri vanzanle -cumpărările între soţi.Cât priveşte persoana juridica, nulitatearelativă intervine dacă actul juridic s-a încheiat m lipsa sau cudepăşirea puterilor ce i-au fost conferite prin actul de constituire;

1 A se vedea pag. 97 şi urmat, din lucrare.2 Este cazul minorului sub 14 ani şi a interzisului judecătoresc.

M norul între 14 - 18 ani poate încheia acte de dispoziţie (înstrăinarea grevar«o sarcină reală, renunţarea la un drept, acceptarea unei succesiuni cudubîncuviinţare a autorităţii tutelare şi a ocrotitorului legal. De asemenea, tutoreleOnorului sub 14 ani nu poate încheia acte de dispoziţie decât cu încuviinţareaTorităţii tutelare. Pentru actele minorului între 14 - 18 ani a se vedea şi dec.civ. nr. 590/1986 a fostului T.S. în CD. 1986 pag.82-85

162

- când_a fost nesocotit, dreptul de preemţiune (art. 49 dinlegea nrlg/1991). " "

norma care ocroteşte în mod special, interesele proprii uneiadintre părţile_acturui juridic sau ale unor terţi, chiar şi atunci cândnu este vorba de consimţământ viciat sau de incapacitate, cucondiţia ca legea sa impună, explicit sau implicit o sancţiune.

— — î n practica judiciară, s-a apreciat că dispoziţia din Codulcivil referitoare ia necesitatea consimţământului expres al celuilatsoţ, pentru înstrăinarea ori grevarea valabilă a unui teren sau aunei construcţii ce face parte din bunurile comune, reprezintă omăsură de protecţie şi prin urmare, nerespectarea ei atragenulitatea relativă.

Şi alte dispoziţii legale au fost considerate în practicajudiciară, ca având menirea de a ocroti în mod direct intereselepersonale ale unei părţi din actul juridic sau ale unor terţi, motivpentru care încălcarea lor a fost sancţionată cu nulitatea relativă.Este ilustrativă, în acest sens, soluţia adoptată de Curtea Supremăde Justiţie în legătură cu anularea unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil ce nu a aparţinut vânzătorului. în discuţiefiind problema persoanelor ce pot cere anularea contractului, s-astatuat că" în ceea ce priveşte anularea actului de înstrăinareintervenit între vânzătorul neproprietar şi terţul cumpărător, atâttimp cât convenţia nu este lovită de nulitate absolută, nu poate âcerută decît de persoanele care au participat la închierea actuluisau de succesorii lor. Deci adevăratul proprietar nu poate cereanularea actului de înstrăinare, fiind terţ faţă de contract1.

1 Proprietarul ar putea introduce, însă, acţiune în-fevendicare a bunului, dacă nuare posesiunea imobilului. C.S.J., dec.civ. 132/1994 în Dreptul nr. 5/1995, pag.7. în acelaşi sens, a se vedea şi dec. civ. nr.968/1985 a T.S. în CD. 1885. pag.90-91.

163

VI.4. Regimul j«ridic al nulităţii

Regimul juridic al nulităţii vizează regulile careguvernează această sancţiune şi care sunt diferite după cum neaflăm în prezenţa unor cauze de intervenţie a nulităţii absolute orirelative.

A. Regimuljuiiffir ni nulităţii akmhrte este conturat dp_urmatogrde-d-mgtt&i—

(T.. Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine areinteres: părţile acţului_juridic,L reprezentanţii părţilor, avânzii-cauză ai părţilor, procurorul7instanţa~dîn oficiunjneorTlegeaindică persoanele îndreptăţite să invoce nulitatea absolută. Estecazul art. 31 din Legea nr. 18/1991 care se referă la interdicţiaînstrăinării terenurilor atribuite în condiţiile art. 18, 20 şi 39 dinlege, timp de 10 ani sub sancţiunea nulităţii absolute. în art. 31 semenţionează expres că, constatarea nulităţii poate fi cerută înjustiţie de către primărie, prefectură, procuror, precum şi de oricepersoană interesată.

Această regulă îşi găseşte justificarea în faptul că nulitateaabsolută este menită să ocrotească un interes obştesc, aşa încâttrebuie să dea posibilitatea unui cerc larg de persoane sau organesă invoce sancţiunea.

Unele precizări se impun în legătură cu posibilitateainstanţei de a invoca nulitatea absolută, care nu trebuie înţeleasă însensul că aceasta ar putea să se sesizeze din oficiu cu o acţiune înconstatarea nulităţii actului juridic. De asemenea, instanţa nu arputea, în lipsa unei cereri expres formulate într-un litigiu, privindactul juridic încheiat cu nesocotirea unei norme juridice careocroteşte un interes obştesc, să se pronunţe în dispozitivulhotărârii asupra nulităţii, (declarând nul actul respectiv).Posibilitatea instanţei de a invoca din oficiu nulitatea absolută

164

vizează ipoteza în care una din părţi declanşează un litigiu civil1,având ca obiect executarea unui act juridic, iar instanţaconstatând ci actul juridic ce constituie fundamentul pretenţieisupuse judecăţii este lovit de nulitate absolută, va respinge cerereade chemare în judecata ca nefondată (iară a pronunţa şi nulitateaactului respectiv). Excepţie face situaţia în care prin cererereconvenţicmaHă, motivată2, pârâtul a solicitat anularea.

Mai trebuie subliniat că, având în vedere condiţiile deexercitare a acţiunii civile,3 nulitatea absolută ou poate să fieinvocată de către o persoană complet străină de actul juridicrespectiv, întrucât aceasta nu ar justifica un interes propriu care săfie în legătură cu cauza nulităţii absolute.

Deşi nulitatea absolută ocroteşte un interes obştesc(general), un asemenea interes nu exclude existenţa şi a unuiinteres individual (personal). De aceea, persoana care invocanulitatea absolută a uaui acî civil trebuie să urmărească obţinereaunui interes propriu din anularea actului respectiv, în caz contraracţiunea fiind respinsă ca lipsită de interes. Numai în anumitecazuri, expres prevăzute de lege, se recunoaşte legitimarea(calitatea) procesuală activă unor organe sau persoane, care nu arjustifica un interes propriu.Deci, acordând unui cerc larg de persoane posibilitatea de ainvoca nulitatea absolută a unui act juridic, legea le acordăcalitatea procesuală civilă activă, ceea ce nu înseamnă ca în modautomat persoanele menţionate ar justifica un interes propriu(calitatea procesuală nu se confundă cu interesul).

1 Reclamantul poa!e solicita obligarea pârâtului la executarea prestaţiei !a cares-a obligai prin act (curo aj fi predarea lucrului vândut).2 Este vorba de cauze ce justifică intervenţia nulităţii relative.3 Pentru condiţiile de exercitare a acţiunii civile, a se vedea, Ciobanii, Tratatulde drept civil, op. cit.

165

în soluţionarea unei speţe s-a apreciat, de exemplu, că auinteres, de a invoca nulitatea absolută reclamanţii care, notificândpârâţilor să se prezinte la notariat pentru autentificareaantecontractului de vânzare cumpărare a unui imobil, au constatatcă aceştia au vândut imobilul, prin act autentic unei alte persoane(deşi bunul se află în stăpânirea de fapt a reclamanţilor). Pentruîntocmirea înscrisului autentic pârâţii au folosit autorizaţia deînstrăinare obţinută pentru autentificarea antecontractului cureclamanţii, de aceea instanţa a considerat că actul juridic încheiatde pârâţi cu terţa pesoană este lovit de nulitate absolută, pentrucauză imorală1.

_j) Nulitatea absolută poate fi invocată oricând indiferentde timpul scurs, de la data încheierii actului. Această regulă esteexpres consacrată de art 2 din Decretu!lîrTÎ67/1958 care prevedecă " nulitatea unui act poate fi invocată oricând, fie pe cale deacţiune fie pe cale de excepţie". Deci actul juridic civil lovit denulitate absolută nu poate deveni niciodată valabil, oricât timp artrece, deoarece nu se poate admite ca ceea ce este oprit de lege sădevină valabil prin scurgerea timpului"2.

Cu privire la temeiul imprescriptibilităţii acţiunii înnulitatea absolută, în doctrina şi practica dreptului civil, s-auconturat mai multe opinii.

într-o primă opinie, imprescriptibilitatea este justificatăprin caracterul constatator al acţiunii în nulitate absolută, instanţalimitându-se doar să constate că actul nul absolut nu a luat fiinţă"ab initio". Este o opinie fondată pe teoria actului inexistent, pedistincţia dintre constatarea nulităţii absolute şi declararea (saupronunţarea) nulităţii relative, distincţie care a declanşat unelecontroverse printre autorii de specialitate.

1 Dec. civ. nr. 668/1991 a T. M. Buc, în CD. 1991 pag, 218.2 Dec. civ. 785/1978 a T.S. în Culegere de decizii 1978, pag. 48.

166

O altă opinie explică imprescriptibilitatea acţiunii înnulitatea absolută, prin natura nepatrimonială a acesteia, pierzânddin vedere faptul că şi acţiunea în nulitate relativă are caracternepatrimonial şi este prescriptibilă.

Mai larg îmbrăţişată este opinia potrivit căreiaimprescriptibilitatea acţiunii în nulitatea absolută îşi are suportulîn finalitatea instituirii sancţiunii nulităţii absolute, în sensul căprin intermediul ei se ocroteşte im interes obştesc, astfel încât estenecesar ca nulitatea absolută să poată fi invocată oricînd, fie pecale de acţiune, "fie pe cale de excepţie1.

Numai prin înlăturarea oricărei limite în timp pentruintentarea acţiunii, este garantată apărarea eficace a interesuluigeneral, cu caracter permanent, vizat de această sancjjne.

Distinct de dreptul la acţiune în constatarea nulităţiiabsolute trebuie analizat dreptul de a cere restituirea prestaţiilorefectuate în temeiul actului nul. Acest drepî are un caracterpersonal, iar acţiunea care îi sancţionează are, de asemeneacaracter personal, fiind supusă prescripţiei exîinctive de trei ani .

Cjt^Nulitatea absolută nu poate fi acoperită grin_confirrnare.Este o regulă care nu are o reglementare expresă în legislaţianoastră, Codul civil făcând aplicaţia acesteia în uneie materii cumeste cea a donaţiei. Art. 1168 Cod civil, de exemplu, precizează câ"donatorul nu poate repara, prin nici un aci confirmativ, viciurikunei donaţii între vii. Nulă îrs privinţa formei, es îrebuie să serefacă cu formele legiuite". Şi această regulă se justifică princaracterul obştesc al interesului ocrotit de norma juridică a căreiîncălcare atrage nulitatea absolută şi prin cercul larg alpersoanelor care o pot invoca. Dacă s-ar admite acoperireanulităţii absolute prin confirmare, celelalte reguli ar fi practi-;anihilate. Mai rnuît decît atât, ar fi foarte greu (chiar imposibil) ca

1 D. Cosma, Teoria generala a actului juridic civil, Bucureşti, 1969, pag. 305.2 Dec. civ. 785/1978 a T.S. în CD. 1979, pag. 68.

167

toţi cei care au dreptul să invoce aceasta sancţiune să renunţe laea.

Deci, în principiu, confirmarea expresă sau tacită anulităţii absolute este inadmisibilă, un eventual act de confirmarefiind şi el lovit de nulitate absolută.

Numai în mod excepţional, legea prevede uneoriposibilitatea confirmării actului lovit de nulitate absolută.

în materia donaţiilor Codul civil, prin art.1167 alin. 3prevede că "ratificarea, confirmarea sau executarea voluntara aunei donaţii nulă absolut, pentru lipsa formei cerute de lege, decătre moştenitori sau de către cei care reprezintă drepturiledonatorului, după moartea acestuia, acoperă această nulitate".

în doctrina şi practica dreptului civil se atrage atenţia căinadmisibilitatea confirmării actului juridic lovit de nulitateabsolută nu se confundă cu admisibilitatea refacerii actului juridicnul absolut. Refacerea unui asemenea act este posibilă în măsuraîn care s-au respectat dispoziţiile legale privind condiţiile devaliditate, inclusiv cele nesocotite la încheierea primului actjuridic.

în cazul de faţă este vorba despre două acte juridicedistincte: primul act care rămâne lovit de nulitate absolută şi aldoilea act (cel refăcut) , un nou act juridic, care îşi va produceefectele de la data încheierii sale (şi nu de la data când a fostîntocmit primul act).

De asemenea, prezintă unele particularităţi actul juridicnul absolut care poate fi validat prin îndeplinirea ulterioară acerinţei legale nerespectate în momentul încheierii sale. Daca, deexemplu, un act juridic civil este condiţionat de obţinerea uneiautorizaţii administrative, care lipseşte în momentul încheieriilui,el ar putea fi validat dacă până la declararea nulităţii,autorizaţia este eliberată. în cazul arătat, actul juridic îşi vaproduce efectele de la data îndeplinirii condiţiei de validitate,iniţial nerespectate.

168

( / p în cazul nulităţii absolute instanţa sesiâ^. va constatadoar nulitatea actului încheiat. Actul juridic civif aâ nul de laînceput şi nu instanţa îl desfiinţează (ci pronunţa o hotărâre princare constată existenţa nulităţii respective).

\B) Regimul juridic al nulităţii relative /^ = :&nîurat deurmătoarele 4 reguli:

Nulitateajrelaţivă poate fi invocată do:; :- v;arsoana alcărei interes a fost nesocotit la încheierea &cl}:V:i l.vAdic (dacăare capacitatea necesară) sau de reprezentanţii! k^Â a; ceiui lipsitde capacitatea de exerciţiu. Nulitatea relativă po:.-v/; :• invocaţi şide către succesorii părţii ocrotite1 sau de :Mî<~ creditoriichirografari ocrotiţi pe calea acţiunii oblice2, da u .:v.Ri întrunitecondiţiile prevăzute de art. 974 Cod civil.

(^TjNulitatea relativă poate fi invocată niaiş^;. ^"meaul deprescripţie ~extinctivă (fiind deci"~ prescripţibJlV'• începutulprescripţiei acestei acţiuni esteTeglementat deaiT. 9 din Decretulnr. 167/1958 care ţine seama de cazurile de intervenţie a acesteinulităţi. Articolul menţionat prevede că " prescripţia dreptului laacţiune în anularea unui act juridic, pentru vicierea, începe sâcurgă de la data când aceasta a încetat. în caz de viclenie orieroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripţia începe săcurgă de la data când ce! îndreptăţit, reprezentantul sau iegal sau

1 în practica judiciară în mod constatnt se face precizarea ci "-îuSilalea relativănu poate fi cerută decât de persoanele care au participat Ir. încheierea actuluisau de succesorilor". Dec. civ. 132/1994 a C.S I, în Drepml .71995, pag. 77;dec. civ. 968/1985 C D . 1985 pag. 90-91.2 Pentru acţiunea oblică şi condiţiile ce se cer întrunite peni; u valorificarea sa, ase vedea D. M. Cosmovici, Dreptul civil. Drepturi reale, obUg.-ilii Legislaţie,Edit. ALL, Bucureşti, 1994, pag. 211 şi urmat.-1 Decretul 167/1958 nu reglementează expres prescrip/ihiiiiaiea invocăriinulităţii relative, dar fixează momentul de la care începe s:-. cuigă iermenul deprescripţie al acţiunii, prin care se cere anularea actului.

169

persoana chemată de lege să-i încuviinţeze actele a cunoscut cauzaanulării, însă ce! mai târziu la împlinirea a 18 luni de la dataîncheierii actului."

Nulitatea relativă poate fi invocată în termenul general deprescripţie de 3 ani, dar uneori legea prevede şi termene specialemai scurte (cum ar fi termenul pentru anularea căsătoriei prevăzutde arL 21 al, 2 din Codul familiei). Data de la care începe sa curgăprescripţia variază în funcţie de temeiul acţiunii în anulare. \

Termenele menţionate operează atât în cazul acţiunii înanulare cât şi în cazul excepţiei de nulitate, care este prescriptibilăîn aceleaşi condiţii. |

KjSy Nulitatea relativă poate fi confirmată expres sau tacit,această regulă sprijinindu-se pe caracterul particular, individual alinteresului ocrotit prin norma care a fost încălcată. Confirmareapfesupune~~tocmai renunţarea la dreptul de a invoca nulitatearelativă, consolidând retroactiv actul anulabil.Ea trebuie să ţinăseama de dispoziţiile art. 1190 Cod civil care prevede că „Actulde confirmarea sau ratificarea unei obligaţii în contra căreia legeaadmite acţiunea în nulitate nu este valabil decât atunci cândcuprinde: obiectul, cauza şi natura obligaţiei şi când face menţiunede motivul acţiunii în nulitate, precum şi despre intenţia de arepara viciul pe care se întemeia acea acţiune".

Cât priveşte confirmarea tacită, aceasta poate rezulta dinneinvocarea nulităţii (pe cale de acţiune sau de excepţie), întermenul de prescripţie prevăzut de lege ori din executarea actuluianulabil. Faţă de părţi confirmarea validează în mod definitivactul anulabil, efectele producându-se retroactiv de la dataîncheierii actului, iar faţă de terţi, produce efecte cu condiţia de anu vătăma interesele altuia.

Qff) în cazul nulităţii relative, instanţa de judecată estechemaţăjiujiumaxs? r-nn^^p nulitate Har să o şi pronunţe.

Prin hotărârea pe care o pronunţă, instanţa de judecatăanulează actul juridic atacat. Competenţa de soluţionare a acestor

170

acţiuni (ca şi competenţa de soluţionare a acţiunii pentruconstatarea nulităţii absolute) aparţine instanţei de la domiciliulpârâtului (art. 5 Cod pr. civilă) sau instanţei în a cărei razăteritorială trebuiau executate, fie şi parţial, obligaţiile contractuale(art. 10 pct. 1 Cod procedură civilă). Alegerea aparţinereclamantului.

VI.5. Efectele nulităţii

Efectele nulităţii trebuie analizate plecând de la concepţiadreptului civil român axată pe preocuparea permanentă de a salvaactul juridic de la desfiinţare, ori de câte ori nu se contravine legiiori regulilor de convieţuire socială. De esenţa nulităţii estesancţiunea care lipseşte actul juridic numai de acele efecte carecontravin finalităţii dispoziţiilor legale încălcate la încheiereaactului juridic civil.

în acelaşi timp, efectele nulităţii trebuie privite prinprisma dispoziţiilor care reglementează condiţiile de valabilitateale actului juridic şi a principiilor dreptului civil.

în esenţă, efectele nulităţii constau în lipsirea actuluijuridic civil de efectele contrare legii. Altfel spus, raportul juridicgenerat de actul încheiat cu nesocotirea cerinţelor legale estedesfiinţat, ca şi cum n-ar fi fost încheiat niciodată, restabilindu-seastfel starea de legalitate.

în analiza efectelor nulităţii trebuie avut în vederecaracterul total sau parţial al sancţiunii şi bineînţeles modul şigradul de executare a actului juridic civil.

Mai simplă este ipoteza în care actul juridic civil n-a fostexecutat încă. El nu mai produce nici un efect în viitor, părţileaflându-se în situaţia în care n-ar fi încheiat actul, de aceea nu arputea cere executarea lui.

Dacă actul a fost executat total sau numai parţial (până lapronunţarea hotărârii de constatare a nulităţii sau de anulare a

171

actului), consecinţele sunt următoarele: actul este retroactivdesfiinţat, iar părţile trebuie puse în situaţia anterioară încheieriilui. De aceea, ele vor restitui prestaţiile executate în temeiulactului anulat.

Situaţia devine mai complicată atunci când actul a fostexecutat, iar dobânditorul de drepturi le-a transmis la rândul săuunor subdobânditori (până la pronunţarea hotărârii de anulare aactului). în cazul acesta, pe lângă desfiinţarea retroactivă a actuluişi restituirea între părţi a prestaţiilor se ridică şi problemadesfiinţării actului subsecvent.

în concluzie, efectele nulităţii (indiferent de felul ei) suntguvernate de regula potrivit căreia: „un act lovit de nulitate nupoate produce nici un efect". Este o exprimare a unui vechi adagiulatin: „quod nullum est, nullum product effectum". Aplicareaîntocmai a regulii presupune respectarea celor trei principii la carene-am referit mai sus:

Retroactivitatea efectelor nulităţii;Repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii actului

(restitutio in integrum);Anularea nu numai a actului iniţial, ci (atunci când este

cazul) şi a actului subsecvent (resoluto jure dantis resolvitur jusaccipientis).

Principiile menţionate cunosc şi unele excepţii1 la care nevom referi în cele ce urmează.

1 Excepţiile de la principiile care guvernează efectele nulităţii nu trebuieconfundate cu acele principii de drept care înlătură regula potrivit căreia un actjuridic nul nu produce nici un efect. Datorită „impactului" unor principii dedrept cu regula amintită, aceasta din urmă este anihilată. Amintim dintreacestea: principiul conversiunii actului juridic, principiul validităţii aparenţei îndrept şi principiul răspunderii civile delictuale. Conversia actului juridic civilpresupune înlocuirea actului nul cu un act juridic valabil. în mod constantdoctrina juridică s-a exprimat în sensul că „manifestarea voinţei în cadrul unuiact nul poate valora, independent de soarta acelui act, ca alt act juridic". Deexemplu, un contract nul ca vânzarea - cumpărarea poate fi valabil ca

172

VI.6. Excepţii de Ia principiul retroactivităţii efecîefc:nulităţii

Cum arătam, principiul retroactivităţii presupune ••:.nulitatea nu produce efecte numai pentru viitor (ex nune), ci :pentru trecut (ex tune). De aceea, ca urmare a anulării acîa!juridic, are loc înlăturarea efectelor care s-au produs în?:momentul încheierii şi acela al rămânerii definitive a hotâ?£judecătoreşti de desfiinţare a actului. In felul acesîa, tz:.restabilită starea de legalitate care a fost perturbată la încheiem.actului juridic nul sau anulabiî.

Din anumite raţiuni însă, efectele produse între mama?;încheierii actului şi acela al anulării sale sunt menţinute (mliic.1:,producându-şi efectele numai pentru viitor)/ Aşa, de exemplu Lcazul contractelor cu executare succesivă ale căror p*esi«v

executate deja nu pot fi, în mod obiectiv, restituite între partnulitatea produce efecte numai pentru viitor (contractul îfurnizare de energie, electrică, termică, contractul de închiriere).

Neretroactivitatea efectelor nulităţii operează şi cu privi:"la fructele culese anterior anulării de către dobânditorui de baiJcredinţă, în condiţiile art. 485 Cod civil Articolul me^G;:...,precizează că „posesorul nu câştigă proprietatea fructelor de:;când poseda cu bună credinţă în cazul contrariu, el este dator de

antecontract de vânzare - cumpărare. Cât priveşte principiul validităţaparenţei în drept, aceasta înlătură nulitatea unui act încheiat înîr-o situaţie deroare comuiă, obştească. Şi în sfera răspunderii civile delictuale, rsgupotrivit căreia un act juridic nul nu produce niekun efect este inaplicabilii \cazul minorului incapabil, sau care, aşa cum precizează art. 1162 Cod civil ..are acţiune în resciziune contra obligaţiilor ce rezultă din delictele ztcvasidelictele sale"

173

înapoia productele împreună cu lucrul, proprietarului care-1revendică.

în acest sens s-a exprimat constant şi practica judiciară.Constatarea nulităţi convenţiei translalive de proprietate, se aratăîntr-o decizie a fostului T.S., "an justifică obligaţiacumpărătorului Ia restituirea zructelcr culese, decâî începând cudata introducerii acţiunii m anularea convenţiei". Soluţia seîntemeiază pe faptul că odată cu transmiterea proprietăţii are loctransmiterea şi a posesiunii bunului, iar dobânditorul de bunăcredinţa este îndreptăţită m culeagă fructele până k introducereaacţiunii în anulare.

VT.7. Excepps de k& jpniîcipiîsî repraersi in situaţia

în temeiul principiului repunerii părţilor în situaţiaanterioară are toc resîUuîreg între acestea a prestaţiilor executate,astfel încât să se ajungă în situaţia în care actul juridic nu ar fi fostîncheiat. Principiul apare ca o consecinţă a retroactivităţiiefectelor nulităţii ca un mijloc de asigurare a eficienţei practice aacestuia.

Repunerea In situaţia anterioarâ vizează numai părţile nu şiterţii şi ea se fece fie in baza unui capăt de cerere în acţiunea înanulare1, ne în baza unei acţiuni în restituirea prestaţiilor2

efectuare în tsnîsiu! setului anulat.Pentru raţiunile ara;a?e mai sus (când am analizat

excepţiile de îa principiul retroactivităţii efectelor nulităţii), înunele situaţii prestaţiile efectuate nu surit supuse restituirii. Estecazul contractelor cu executare succesivă ale căror prestaţii nu

1 Această acţiune t-ste imprescriptibilă ori prescriptibilă, după cum are ca temeiun caz de intervenţie a nulităţii afrsoiule ori reiative.1 Acţiunea în resiiiutreu prestaţiilor esle prescriptibilă.

sunt supuse restituirii sau cazul fructelor culese de posesorul debună credinţă anterior anulării actului juridic.

Doctrina şi practica dreptului civil a evidenţiat însă şi alteexcepţii de la principiul repunerii părţilor în situaţia anterioarăîncheierii actului. Astfel, incapabilul trebuie să restituie prestaţiileprimite numai în măsura îmbogăţirii sale. De asemenea, restituireanu este admisibilă în cazul în care reclamantul a urmărit un scopvădit imoral pentru încheierea contractului (cum ar fi cazul în careautorul unui viol a dat victimei o sumă de bani pentru a nu fidenunţat organelor de urmărire penală)1.

VI.8. Excepţii de Ia principiul anulării actulaisubsecvent ca armare a anulării actului primar (iniţial)

Cum am subliniat anterior, anularea actului primar (iniţial)atrage după sine şi anularea actului subsecvent (următor) datoritălegăturii sale cu primul, conform regulii: „accesorium sequîturprincipale". Este un principiu care se referă îa efectele nulMţiifaţă de terţi (spre deosebire de principiile anterioare care vizeazăefectele nulităţii între părţile actului juridic).

Principiul menţionat nu cunoaşte o reglementare cucaracter general, Codul civil făcând aplicarea Iui ia cazuriparticulare (cum ar fi în materie de ipotecă, art. 17702 Cod civil).

în practică, problema anulării actului subsecvent se ridicăpreponderent în două situaţii:

în cazul „actelor autorizate", când anularea autorizaţieiadministrative atrage anularea actului întemeiat pe aceasta;

1 Pentru detalii a se vedea dec. civ. nr. 807/1980 a fostului T.S. în CD. a T.S.pe anul 1980 pag. 66 - 68.

Ait. 1770 Cod civil precizează că „Acei care au asupra unui imobil un dreptsuspens prin o condiţie sau rezolubil în oarecare cazuri sau supus la o acţiune înresciziune, nu pot consimţi decât o ipotecă supusă aceloraşi condiţii sauaceloraşi resciziuni".

175

în cazul a două acte dintre care unul este principal, iaraltul subsecvent (contractul de gaj sau de ipotecă). Anulareaactului principal atrage şi anularea actului accesoriu.

în unele cazuri, însă, actul subsecvent nu este anulat,conturându-se astfel unele excepţie de la principiul menţionat;cazul actelor de conservare şî de administrare a bunului; cazulactelor de dispoziţie cu titlul oneros încheiat cu un subdobânditorde bună credinţă; cazul în care operează uzucapiunea, ca mod dedobândire a dreptului de proprietate imobiliară.

176

VII. Proba actului juridic civiî

VII.l.Noţiuneîn accepţiunea largă (generală), noţiunea de probă este

utilizată pentiu a desemna operaţiunea de prezentare în falajustiţiei a mijloacelor de convingere prin care ,se stabileşteexistenţa unui fapt juridic pe care se întemeiază un drept sau oapărare. în acest sens noţiunea de probă se confundă cu aceea deprobaţiune judiciară, prin care se înţelege stabilirea în faţaorganelor jurisdicţionale competente a existenţei actelor sa?'"faptelor juridice din care rezultă drepturi şi obligaţii, înconformitate cu normele prevăzute de lege.

în această accepţiune, "a proba" sau "a dovedi" înseamnă &stabili realitatea unei afirmaţii, a demonstra că ea corespundeadevărului1.

într-un al doilea sens, mai restrâns, noţiunea de probă esteutilizată pentru a desemna mijlocul stabilit de lege prin care sepoate dovedi un fapt, altfel spus, mijlocul de stabilire a existenţeidrepturilor subiective şi obligaţiilor civile2. în acest sens, senumesc probe toate mijloacele de convingere admise de lege cumsunt: înscrisurile, declaraţiile martorilor, mărturisirea unei părţiprezumţiile (probe prevăzute de Codul civil)3 expertiza şicercetarea la faţa locului (probe prevăzute de Codul de procedurăcivilă)4, la care se impune a fi adăugate şi probele materiale.

într-un al treilea sens, noţiunea de proba este folosităpentru a desemna rezultatul realizat prin folosirea mijloacelor de

1 Colectiv, Tratat de drept civil, op.cit., voi. I, 1967, pag. 389.2 Gh. Beleiu, op.cit. pag. 102.3 Vezi art.l 170 din Codul civil.4 Gabriel Boroi, op.cit., pag. 158.

177

1 Gabriel Boroi, op.cit., pag. 156.

178

probă, adică măsura în care acestea au reuşit să formezeconvingerea judecătorului cu privire la existenţa sau inexistenţafaptului. Un asemenea sens apare în expresia "reclamantul aprobat dreptul său prin înscrisuri" sau "pârâtul a probatnetemeinicia pretenţiilor reclamantului prin expertiză". Acelaşisens poate fi desprins şi din afirmaţia că proba este completă sauincompletă, suficientă sau insuficientă, pertinentă saunepertinentă, admisibilă sau inadmisibilă etc. V

VII.2. Clasificarea probelor \Probele utilizate în procesul civil, în literatura de

specialitate1 sunt grupate după criterii variate. (Clasificarea probelor în mai multe categorii nu urmăreşte oierarhizare a lor, căci în dreptul românesc probele au valoareegală, fiind lăsate la libera apreciere a judecătorului care levalorifică după lege şi intima sa convingere. Clasificarea probelorprezintă o incontestabilă importanţă teoretică dar mai alespractică, deoarece prin gruparea probelor în diferite categorii sescot în evidenţă unele caractere comune, dar şi particularităţile lor.Pe de altă parte, pot fi mai bine observate asemănările şideosebirile dintre ele. Sunt elemente care concură la surprindereaesenţei probelor, la folosirea lor raţională, în sistemul probaţiuniijudiciare.

1) După contextul în care se administrează există probejudiciare şi extrajudiciare.

Probele judiciare se efectuează în faţa instanţei dejudecată: depoziţiile martorilor, mărturisirea unei părţi, o expertizăsimplă (grafologică), cercetarea la faţa locului.

Probele extrajudiciare sunt cele care se administrează înafara instanţei de judecată, cum ar fi: înscrisurile, probele folositeîntr-un alt proces, alte probe întocmite sau efectuate în afarainstanţei de judecată.

2) După natura lor probele pot fi materiale şi personale.Probele materiale sunt lucruri din lumea exterioară care

prin înfăţişarea sau starea lor, prin însuşirile sau particularităţilepe care le prezintă, prin urmele lăsate de amunite fapte asupra lor,prin poziţia în care se află, pot dovedi sau contribui la dovadaunoi fapte generatoare de drepturi. Sunt, de exemplu, probemateriale, lucrurile care prezintă stricăciuni, provocate deaccidente, lucrurile care au defecte, vicii, semne care le facnecorespunzătoare convenţiei părţilor, etc.

Probele personale sunt declaraţii ale omului, făcute îndiferite forme. Probele personale pot fi po,~itive, negative (deabţinere) şi de raţionament.

Sunt probe personale pozitive: ^scrisurile părţilor(înscrisuri autentice, sub semnătură privată, scrisori, note,însemnări, etc.) sau înscrisurile altor persoane (rapoarte aleexperţilor, acte şi registre publice, depoziţiile martorilor) precumşi mărturisirea judiciară a unei părţi.

Sunt probe personale negative (de abţinere) ascunderea oridistrugerea de către părţi a unor înscrisuri, lipsa Ia interogatoriu,ori refuzul de a răspunde la întrebările interogatoriului.

Probele personale de raţionament apar în cazulprezumţiilor legale şi a celor simple. Raţionamentul legiuitorului -în cazul prezumţiilor legale - cât şi raţionamentul judecătorului -în cazul prezumţiilor simple, desprinde din existenţa unui faptcunoscut, a unui fapt necunoscut, în temeiul raportului devecinătate şi conexitate dintre cele două fapte.

179

3) în funcţie de raportul existent între probă şi faptulgenerator de drepturi în litigiu, probele sunt primare (imediate saunemijlocite) şi secundare (mediate sau mijlocite).

Sunt probe primare (directe) acelea care se află într-olegătură nemijlocită cu faptul generator de drepturi în litigiu,referindu-se în mod direct la acest fapt. Asemenea probe sunt:înscrisurile care constată actul juridic din care izvorăsc drepturileşi obligaţiile părţilor, mărturisirea unei părţi, care recunoaştedreptul adversarului, depoziţiile martorilor etc.

Sunt probe secundare (indirecte), acelea care nu aulegătură nemijlocită cu faptul generator de drepturi în litigiu,legătura fiind mijlocită printr-un alt fapt intermediar, printr-unfapt vecin şi conex, din a cărui cunoaştere se trage concluziaînsăşi a faptului generator necunoscut, tocmai datorită raportuluide vecinătate şi conexitate dintre cele două fapte. Faptul generatorde drepturi în litigiu (necunoscut) care formează obiectul probeise dovedeşte indirect prin mijlocirea faptului vecin şi conex.Prezumţiile, de exemplu, sunt un mijloc indirect de probă, pentrucă în loc să se dovedească faptul pretins, se probează un alt fapt,aflat cu primul într-o legătură atât de strânsă încât existenţa luipoate duce la concluzii în privinţa celuilalt. Sunt apreciate a fiprobe secundare şi acele mijloace care provin din a doua sau atreia sursă, cum ar fi copia unui înscris, depoziţia unui martor carea auzit faptul de la altă persoană.

4) După modul în care judecătorul percepe faptele, probelese clasifică în probe constând în rezultatul perceperii personale afaptelor de către judecător (cercetarea la faţa locului sauverificarea unui obiect material) şi probe constând în percepereafaptelor de alte persoane (depoziţia unui martor).

Deşi mai rar, faptul material care se confundă cu însăşiproba, poate fă perceput personal de către judecător prin propriilesale simţuri, astfel că raţionamentul judecătorului nu intervine

180

pentru a stabili existenţa faptului generator de drepturi în litigiu,(acesta fiind perceput direct) ci pentru a desprinde din acest faptconsecinţele sale juridice.

în majoritatea covârşitoare a cazurilor, însă, în care faptulgenerator de drepturi în litigiu nu prezintă durată în timp şi nici nulasă urme materiale, judecătorul nu ajunge la stabilirea existenţeilui .decât pe-căle"â"Taţionamentului prin probe induse (directe sauindirecte).

VII.3. Subiectul, obiectul şi sarcina probei

Subiectul probeiPentru a soluţiona litigiul dedus judecăţii, judecătorul nu

se poate sprijini numai pe afirmaţiile părţilor. Acestea trebuie să-şidovedească susţinerile, iar judecătorul îşi va forma convingerea şiva pronunţa hotărârea pe baza probelor care s-au administrat încauză. Deci probele se administrează în proces pentru a-1convinge pe judecător despre existenţa sau inexistenţa raportuluijuridic dedus judecăţii. Aşa fiind, este evident că judecătorul estesubiectul probei1.

Obiectul probei este reprezentat de faptele (privite în senslarg) care tind la dovedirea raportului juridic litigios şi anume,acele acte juridice şi fapte juridice (în înţeles restrâns) care aucreat, modificat sau stins un raport juridic ori au determinatineficacitatea sa, dând dreptul de a cere constatarea nulităţiiabsolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea actului juridic civil.Altfel spus, constituie obiect al probei actul ori faptul juridic careau dat naştere la dreptul subiectiv civil şi obligaţia corelativă2.

1 Gabriel Boroi, Probele în dreptul procesul civil, Bucureşti, 1993, pag. 157.2 Gh. Beleiu, op. cit., pag. 103.

181

în anumite situaţii speciale obiectul probei prezintă uneleparticularităţi.

în principiu, pot fi dovedite atât faptele pozitive cât şifaptele negative, acestea din urmă prin dovedirea faptelor pozitivecontrare1. Aşa de exemplu, moştenitorii subsecvenţi în clasăuebuie să dovedească, pentru a culege moştenirea, că moştenitoriidin clasa superioară nu au acceptat-o. Dar, dacă faptele pozitiveori negative sunt nedefinite, ele nu pot forma obiect al probei fiindimposibilă dovedirea lor, ca atare.

Instanţa se poate folosi în pronunţarea soluţiei de un faptnotoriu, adică de un fapt cunoscut de un mare număr de persoane.In cazul acesta, se va proba doar notorietatea, nu şi toate aceleîmprejurări care au condus la formarea notorietăţii. De aceeapărţile vor fi dispensate de sarcina administrării probelor pentrudovedirea lui.

Faptele necontestate (adică acele împrejurări admise,acceptate de părţile unui litigiu) nu au o forţă probantă deosebită.Judecătorul are posibilitatea de a se convinge, pe bază de probe,de realitatea sau de fictivitatea acestora2.

Unele probleme se ridică în legătură cu faptele cunoscutepersonal de judecător şi care formează obiectul litigiului. într-oatare situaţie, judecătorul nu va putea respinge probele cerute departe, pe motiv că ar fi inutile. El trebuie sa administreze probeleproduse de părţi şi să pronunţe hotărârea judecătorească în bazaacestora. în caz contrar instanţa superioară nu ar putea exercitacontrolul judiciar sub aspectul temeiniciei hotărârii. Dacă, însă,prezentarea faptelor cunoscute de către judecător este

1 Uneori legea însăşi pretinde dovada unui fapt negativ, cum ar fi cazul plăţiinedatorate (art. 992 Cod civil) sau cazul tăgăduirii paternităţii când sedovedeşte faptul pozitiv că a fost în imposibilitate de coabitare sau de concepţie(art. 54 alin. 1 din Codul familiei).2 In sensul că faptele necontestate nu necesită, în principiu, probarea lor, a sevedea Gh. Beleiu, op.cit, pag. 104.

182

indispensabilă pentru soluţionarea litigiilor, acesta poate fi audiatca martor, dar el nu va mai putea soluţiona cauza devenindincompatibil1.

Faptele constante (prezumtive)2, nu trebuie dovedite,întrucât legea însăşi le consideră existente. Aşa de exemplu, dacăs-a dovedit faptul vecin şi conex pe care se sprijină o prezumţielegală, nu mai este necesar să se administreze dovezi pentrustabilirea situaţiei de fapt pe care legea o presupune.

Anumite precizări se impun, sub aspectul în discuţie, înlegătură cu chestiunile prealabile. Dacă anumite fapte au fosîstabilite în materialilatea lor în instanţa penală, de exemplu, ele numai- pot forma obiect de probă în instanţa civilă, nici pentntconfirmarea lor care ar fi inutilă şi nici pentru infirmarea lor, careeste inadmisibilă3.

Cât priveşte normele juridice, este în afara oricărei discuţiică, în principiu, acestea nu trebuie dovedite întrucât judecătoruleste prezumat a cunoaşte legea, aşa cum afirmă şi dictonul latin:jura novit curia. De asemenea, datorită publicităţii lor, normelejuridice, indiferent de forma lor de exprimare sunt, prezumate a ficunoscute4. Numai în mod excepţional se poate admite probanormelor juridice. în litigiile de drept civil în care apare unelement de extraneitate, de exemplu, e posibil ca legea aplicabilă(lex causae) să fie o lege străină. Pentru soluţionarea cauzeimagistratul poate cere părţii să dovedească existenţa şi conţinutulnormei juridice străine. Art.7 din Legea nr. 105/1992 privindreglementarea raporturilor de drept internaţional privat prevede:

1 Vezi art. 24 al. 2 din Codul de procedură civilă.2 A. Hilsenrad, în legătură cu prezumţiile în procesul civil, în RRD nr. 6/1986pag.16-28.' Art. 22 din Codul de procedură penală dispune-că hotărârea penală are în civilputere de ludu judecat cu privire la existenţa faptei, persoana care a săvârşit-oşi vinovăţia acesteia.4 Ştefan Răuschi, op,cit, pag. 165.

183

"conţinutul legii străine se stabileşte de instanţa judecătoreascăprin atestări obţinute de la organele statului1 care au edictat-o, prinavizul unui expert sau un alt mod adecvat". Partea care invocă olegea străină poate fi obligată să facă dovada conţinutului ei2.

Sarcina probeiA stabili în prezent ceea ce s-a petrecut în trecut este,

uneori, o operaţie extrem de dificilă. De aceea, îndatorirea de aface dovada faptelor invocate poartă denumirea de sarcina probei.Această sarcină nu apasă, însă, în mod egal pe umerii celor douăpărţi din proces: reclamant şi pârât. Este mult mai împovărătoarepentru aceea dintre părţi care trebuie să facă dovada înainteaceleilalte. într-adevăr, partea căreia îi revine, mai întâi, sarcinaprobei trebuie prinia să stabilească faptele săvârşite sau produse întrecut, pe care îşi întemeiază pretenţiile, respectând regulileprobaţiunii judiciare. Cealaltă parte se mărgineşte, de regulă, lanegarea acestor împrejurări, poziţie mult mai comodă şi maiavantajoasă. Dacă dovedirea faptelor generatoare de drepturi dintrecut este deosebit de dificilă, partea care are cea dintâi sarcinaprobei este expusă riscului de a pierde procesul3, căci dacă nu vareuşi să-şi dovedească pretenţiile, acestea vor fi respinse. Va avea,deci, câştig de cauză cealaltă parte care n-a depus nici un fel deefort, ci a stat în aşteptare. Privită astfel problema de a stabili

2

3

1 Asemenea organe sunt: Ministerul Justiţiei şi Ministerul Afacerilor Externe.2 Despre condiţiile aplicării legii străine a se vedea I. P. Filipescu , Dreptinternaţional privai, Bucureşti, 1993, pag. 44.3 Aşa cum se afirmă în literatura de specialitate, într-un proces în care nu s-arputea administra nici un fel de probe, va pierde acel căruia îi incumbă sarcinaprobei. Vezi I. Stoenescu, Ş. ZWbtxstcin, Drept procesul civil, Teoria generală,Bucureşti, 1983, Edit. Didactică şi Pedagogică, Ed. a Ii-a pag. 342, (nota 15).

184

căreia dintre părţi îi revine, mai îm&i sarcina probei se evidenţiazăa fi deosebit de importantă, pentru realizarea sc'mkii de justiţie1,

Codul civil prin ari. 1169, pîasează 22icina probeireclamantului precizând că, cel cave îsce o propunere înainteajudecăţii trebuie să o dovedească, Procesul civil fiind pornit decătre reclamant, prin introducerea cererii de chemare in judecată, efiresc, normal, ca sarcina probei m veviiiâ iViai întâi lut. Regulaamintită este exprimată prin adagiul latin." "jus probmuU incumbitactori". Pârâtul care nu face nici o propunere hi faţa instanţeijudecătoreşti ci se mărgineşte sS neg;: d.-'spfiiH preiins de reclamantn-are a face nici o probă (prohciic i:'.r::.>y,':lz -ii qid dicii, nou ei quinegat). Pârâtul va aştepta ea recîâra£#u?i sâ iacă mas întâi dovadafaptelor pe care acesta îşi întemeiat pi'eiîp.iia pentru ca apoi, înapărare să criîice (dacă exista iemenvii) probele admise dereclamant şi să ceară respingerea acţiyajj ce nedovedhS. în cazulacesta, în care pâiâius cosissiă iâp'i'wft cîO'/Cuiiâ de icciăinant,invocând alte fapte, sarcină probei ti vs rc-.ve ! hii, psnfra că eîeste cel care "face o propunere în &ia âis-lanêi". in ăix&i sens sepoate afirma că, în apârare, pai atu I devine reclamant "mexcipiendo reusfit actor".

Pârâîuî poate, de asemejiS-;. :i. iklţo? ?./'ceoţi: care tind săparalizeze acţiunea reclamantului v-Ha ai a. «..-etai-ea dreptului Iaacţiune (în sens material) a îec?âi:iafiiwb.i prhs împlinireatermenului de prescripţie, puterea î crutUi judecai, iiîispendenţaetc. Dar, dacă invoca o excepiie procssâlă, si ?.>ebuie să facădovada acesteia. Este o situaţie Ii, care p«eia imţjaiiva probei. Osituaţie asemănătoare esê şi cea âî care pârâîui ridică preîentiicontra reclamantiilui, pe calss cererâ rîccnvanţioîiale, cândrolurile părţilor se inversează, saidna orobei revenind pârâtuluicare este reclamant în sctiiinea reconi/eaţicafelă.

1 A. îonaşcu, Probele în procesul ăviL ssiî. bi!i«f.lilcs, Svcureşîi, 1969, pag. 35şi urm.; Vezi şi decizia 1997 oia 1991 s C.C.i. (•lep'.i'dki-iă).

185

Reclamantul poate combate pretenţiile pârâtului şi poatefecs noi propuneri, iar pârâtul de asemenea. Privită astfel, sarcinaxobaţiunii se deplasează de la reclamant la pârât şi de la pârât lascîamant, în mod corespunzător cu propunerile pe care ei le fac'} cursul probaţiunii judiciare. Deci, controversa judiciară poate-e?enta faze succesive în desfăşurarea procesului, în cursulŞîora părţile vor ocupa poziţii diferite, iar în funcţie de aceste

poziţii sarcina probaţiunii va reveni când reclamantului, când jpârâtului, după cum unul sau celălalt va ridica pretenţii şi |respectiv apărări în faţa instanţei judecătoreşti.

Se poate constata că legiuitorul a repartizat raţional sarcina.robei, călăuzindu-se după principiul că fiecare parte trebuie sădovedească acele fapte pe care este mai în măsură decâtadversarul său să le probeze.

Există unele situaţii în care pârâtul, păstrându-şi aceastăsiilate, are totuşi primul sarcina probei. în cazul prezumţiilor

'•egale relative, când legea presupune că stării de fapt îicorespunde o anumită stare de drept, beneficiarul prezumţiei?ebuie să dovedească numai faptul din care decurge prezumţia,

"ar partea potrivnică, dacă doreşte să răstoarne această stare, estebSigată să administreze proba contrară. Art.1202 alin.l din Codul

îjvU prevede că "prezumţia legală dispensă de orice dovadă pe?cs!a în favoarea căruia este făcută".

Uneori probele incumbă ambelor părţi, cum este cazul în~3i5 se solicită instanţei să constate că reclamantul a dobândit undrept reaî prin uzucapiune prescrutată1. Reclamantul, care cere•x-ESlatarea dreptului său va dovedi numai posesia şi justul titlu,

* Despre uzucapiunea de 10 până la 20 ani, a se vedea I. P. Filipescu, Dreptul:ic proprietate şi alte drepturi reale, Editura Actami, Bucureşti, 1944, pag. 202şi urmat., P. M. Cosmovici, op. cit, pag. 94 şi urmat. Vezi şi dec, T.S.733/1972 cit. de I.P. Filipescu în op.cit, pag. 202. E. Iftime, Dreptul deoroprieiale, op. cit. pag. 207.

186

buna sa credinţă fiind prezumată. Pârâtul dacă are temeiuri vadovedi reaua credinţă a reclamantului.

Revenind la regula înscrisă în art. 1169 Cod civil, trebuiearătat că acesta se completează în mod necesar cu dispoziţiile art.130 al. 2 din Codul de procedură civilă, privind rolul activ aljudecătorului în descoperirea adevărului şi dispoziţiile art. 129 dincodul amintit care dă dreptul preşedintelui completului dejudecată de a ordona dovezile necesare, chiar dacă părţile seîmpotrivesc1.

Instanţa de judecată are, deci nu numai dreptul dar siobligaţia de a stărui prin toate mijloacele în vederea descopeririiadevărului şi a evitării oricăror greşeli în cunoaşterea faptelor. Eaare, de asemenea, îndatorirea legală de a da părţilor ajutor activ mocrotirea drepturilor şi intereselor lor, deci inclusiv în efectuareaprobaţiunii. Aşa cum s-a subliniat, în Tepetate rânduri, în literaturădar mai ales în practică2, deşi instanţa are dreptul să încuviinţezesau sa respingă probele solicitate de părţi, ea nu poate reveni decâtmotivat asupra probei încuviinţate şi numai dacă proba a devenitneconcludentă sau inutilă. In acest sens s-a exprimat şi fostul T.S.în soluţionarea unei cauze3.

1 Potrivit art. 129 din Codul de procedură civilă "Preşedintele (completului dejudecată) este în drept să pună întrebări părţilor sau să pună în dezbaterea lororice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacănu sunt cuprinse în cerere sau întâmpinare. El va putea ordona dovezile pe carele va găsi de cuviinţă, chiar dacă părţile se împotrivesc. Din practica judiciaravezi, T.S., decizia 448/1952 în J.N. nr.3/1953; T.S. secţia civilă â&c. 429/1969;T.S. secţia civilă dec.766/1953 în J.N. nr.5/1953^.ag.706 şi CD. 1969, pag.373.2 A se vedea decizia civilă a fostului T.S. nr.1337/1981, în RRD nr. 5/1982,pag. 60.3 Dec. 1524/1975 publicată în CD. 1975, pg. 230.

187

VII.4. Mijloacele de probă

în limbaj juridic "a proba" înseamnă a convinge instanţa"că situaţia de fapt, de care depinde recunoaşterea dreptuluipretins, a existat sau nu în realitate"1. într-un sens mai restrâns,însă, a proba presupune a produce în faţa instanţei "mijloculprevăzut de îege prin care se poate dovedi un fapt" . în sensrestrâns în lumina art, 1170 Codul civil, dovada se poate face prin:înscrisuri, martori, prezumţii şi mărturisirea uneia din părţi.

La aceste mijloace de probă Codul de procedură civilăalătură: expertiza3 şi cercetarea la faţa locului4. La toate acesteatrebuie să mai adăugăm şi mijloacele materiale de probă (sauprobele materiale)5.

A. Proba prin înscrisuri

Noţiune şi clasificareîn lipsa unei definiţii legale a înscrisului literatura de

specialitate, consideră că prin înscris se înţelege "orice declaraţie

1 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil, Teoria generală, E.D.P.Bucureşti, 1983, pag. 337; O. Căpăţână, în Tratat de drept civil, voi. I, 1989,pag. 262-263.2 G. Boroi. Drept procesual civil, note de curs, op. cit, voi. I, 1993, pag. 158.

Codul de procedură civilă reglementează expertiza - ca mijloc de probaţiunejudiciară - prin articolele 201 - 214. Anumite categorii de expertize (tehnice,contabile, criminalistice, medico-legale sanitaro-veterinare) sunt reglementateprin legi speciale.

Cercetarea la faţa locului este o probă judiciară directă, reglementată de art.215-217 din Codul de procedură civilă. Unii autori sunt de părere că nu am fi înprezenţa unui mijloc de probă, ci a unui act procesual care are ca scopcercetarea în afara instanţei a unor probe materiale. Vezi V. M. Ciobanu, op. citvoi. I, pag. 19, 289.D Probele materiale sunt ?;cele obiecte care prin aspectul la exterior, princalităţile avute, prin semnele sau urmele rămase pe ele, ar putea să prezinteinteres probatoriu. Vezi G. Boroi, op. cit, voi. I, pag. 197.

188

despre un act sau fapt juridic, făcută prin scriere cu mâna sau prindactilografiere, fotografiere, imprimare pe hârtie sau pe orice altmaterial". Există, în schimb, definite în Codul civil speciile deînscrisuri: autentic, sub semnătură privată, începutul de dovadăscrisă.

Ceea ce trebuie subliniat este faptul, că sensul juridic alnoţiunii de înscrisuri nu coincide cu cel din vorbirea obişnuită,unde, de regulă, se are în vedere consemnarea pe hârtie a unordate. Sensul juridic al termenului se concretizează în consemnărilefăcute pe hârtie, sticlă, carton, material plastic, metal, pânză,peliculă sau bandă magnetică.

înscrisurile1 sunt cele mai importante mijloace de probă,căci ele cuprind declaraţii aîe părţilor, făcute înaintea iviriivreunui litigiu între ele - fie cu intenţia de a servi ca probă înviitor, fie fără această intenţie. înscrisurile oferă garanţii desinceritate şi exactitate, cu atât mai mult cu cât ele sunt uşor depăstrat şi greu alterabil prin trecerea timpului, se administreazămai uşor, în faţa instanţei, iar uneori, constituie însăşi condiţia devalabilitate a actului juridic ce urmează a fi probat.

Ca mijloc de probaţiune judiciara înscrisuriîe pot ficlasificate după criterii variate:

a) după scopul urmărit la întocmirea lor există: înscrisuri^reconstituite şi nepreconsîituite.

1 Unele precizări trebuie făcute în legătură cu ceea ce arî.306 al. 2 din Codulcivil denumeşte "înscrisuri noi". Acestea sunt toate acele acte scrise înmânatede părţile în proces provenind de la un terţ, care ar fi putut contribui, dacă ar fifost depuse la prima instanţă, la descoperirea adevărului obiectiv şi prinaceasta, la justa soluţionare a cauzei. înscrisurile noi pot fi depuse în tot cursuljudecăţii în recurs. Vezi, în acest sens, Ştefan Răuschi. op.cit, pag. 168; dec. deîndrumare a T.S. X, 1953 modificată prin Decr. 11/1960, în CD 1960 pag. 17;M.Pasca, în legătură cu înscrisurile care se pot produce ca probe noi în faţainstanţei de recurs, în RRD nr .7/1984 pag 11-13.

189

Preconstituite sunt acele înscrisuri care au fost întocmitecu intenţia ds a fi folosite ca mijloc de probă în cazul ivirii unuieventual litigiu. Aşa sunt: înscrisul autentic, înscrisul subsemnătură privată, răbojurile şi diferitele tichete şi bilete1. Fiindîntocmit în momentul încheierii actului juridic şi nu la proces,înscrisul preoo istiîuit prezintă un plus de certitudine şi sinceritatespre deosebire de celelalte înscrisuri care se întocmesc ad-hoc, subinfluenţa dăunătoare a părţilor. De aceea, în literatura despecialitate" se afirmă că la înscrisuri, discuţia priveşte nu atâtconţinutul, cât autenticitatea lor.

Nepreconstituite sunt acele înscrisuri care nu s-au întocmitîn scopul de.?, fi folosite ca mijloc de probă într-un litigiu, darcare, în mod accidental şi în lipsă de alte mijloace de probă, sunttotuşi utilizate pentru dovedirea raportului juridic litigios. Aşasunt: registrele comerciale, registrele şi hârtiile casnice,menţiunile făcute de creditor pe titlul constatator al creanţei sau pechitanţe; scrisorile obişnuite prin care nu s-a urmărit un scopprobatoriu.

b) după efectul lor, înscrisurile se împart în trei categorii:originare, recognitive şi confirmative:

- înscrisurile originare (primordiale) sunt acelea care seîntocmesc de către părţi pentru a dovedi încheierea, modificareasau încetarea unui act juridic civil;

- inr.a isurile recognitive sunt acele înscrisuri prin carepărţile înlocuiesc un înscris originar, pierdut, distrus3;

1 Colectiv, Tratat de drept civil, Edit. Academiei, 1989 pag.274; A. Ionaşcu, op.cit, pag. 97; ckc. civ. nr. 664/1984 a Tribunalul jud. Alba, cu nota de Gr.Giurcă,înRRDnr. 7/1385 pag. 55-58.2 Gh. Beleiu, cp. cit, pag. 136; I. Stoenescu, S. Zilberstein, op. cit, pag. 350.3 Potrivit ar!. 1189 Cod civil "actul de recunoaşterea unei datorii constatateprintr-un titlu îseedent nu face probă despre datorie şi nu dispensă pe creditorde a prezenta liilul originar, decât în următoarele cazuri:

190

- înscrisurile confirmative, sunt acelea prin care se înlăturăanulabilitatea unui act juridic civil (făcându-1 valabil, dacărespectă cerinţele impuse de art. 1190 din Codul civil). Potrivitacestui artico! "actul de confirmare sau ratificarea unei obligaţii,în contra căreia legea admite acţiunea în nulitate, nu este valabil,decât atunci când cuprinde obiectul, cauza şi natura obligaţiei şicând face menţiune de motivul acţiunii în nulitate, precum şidespre intenţia de a repara viciul pe care se întemeia aceaacţiune."

în cazurile în care aceste menţiuni nu sunt cuprinse înîntregul lor, în înscrisul confirmativ, acesta va constitui numai unînceput de dovadă scrisă a intenţiei de confirmare ce va trebuicompletat cu alte mijloace de probă: martori, prezumţii.

c) In funcţie de criteriul semnăturii, distingem înscrisurilesemnate (înscrisul autentic, înscrisul sub semnătură privată) şiînscrisurile nesemnate (toate celelalte înscrisuri: scrisori, registrecasnice, diferite tichete şi bilete). i

d) După cum fixează sau nu puterea doveditoare pot fideosebite două categorii de înscrisuri:

- cele a căror putere doveditoare este prevăzută de lege(înscrisul autentic, înscrisul sub semnătură privată, copiile de peînscrisurile originale, registrele comerciale, registrele şi hârtiilecasnice, menţiunile făcute de creditor pe titlurile de creanţă,răbojurile;

- cele ale căror putere doveditoare este lăsată laaprecierea instanţei (toate celelalte înscrisuri).

a) când actul de recunoaştere cuprinde cauza şi obiectul datoriei, precum şidata titlului primordial sau,

b) când actul recognitiv, având o dată de 30 ani, este ajutat de posesiune şi deunul sau mai multe acte de recunoaştere conforme cu dânsul. Actul recognitiv,în cele două cazuri menţionate, nu poate avea nici un efect, despre ceea cecuprinde mai mult sau despre ceea ce nu este în asemănare cu acest titlu.

191

e) După raportul dintre ele înscrisurile sunt: originare şicopii (reproduceri), care pot îmbrăca fie forma de duplicate, fie decopii legalizate. Acestea trebuie să corespundă integral cuconţinutul originalului. Clasificarea după acest criteriu prezintămai ales un interes practic sub aspectul puterii doveditoare, aşacum prevede art. 1188 din Codul civil. "Când originalul există,copia legalizată nu poate face credinţă decât despre ceea cecuprinde în original, înfăţişarea căruia se poate cere totdeauna". înlumina acestui articol, duplicatele, dar mai ales copiile legalizate,folosite în mod curent în relaţiile amiabile sau în procese, suntpresupuse a corespunde fidel originalului, dar le lipseşte forţadoveditoare proprie. Ele vor fi crezute doar sub rezervaconfruntării cu înscrisul de pe care au fost reproduse şi care poatefi oricând cerut spre verificare.

Dacă originalul nu mai există, legea consideră demne deîncredere numai reproducerile de pe înscrisurile autentice, încondiţiile reţinute de art. 1188 pct. 1-4: "Când originalul nu există- susţine articolul amintit - copiile legalizate de ofiţerii publici1

competenţi se cred după cum urmează duplicatele sunt asimilatecu originalul, pe când copiile legalizate se bucură numai devaloarea unui început de proba scrisă, timp de 30 de ani de laîntocmirea lor, când dobândesc forţa probatorie analogă cu aoriginalului2. Copiile legalizate de un funcţionar publicnecompetent, nu pot face decât un simplu început de dovadă. Iar,copiile copiilor nu au nici o putere probatoare.

Cele mai importante şi mai frecvent utilizate în practicadreptului civil sunt înscrisurile preconstituite: înscrisul autentic şiînscrisul sub semnătură privată. întrucât ele prezintă anumite

1 Funcţionarii publici.Colectiv, Tratai de drept civil, voi. I, partea generală, Bucureşti, 1989, pag.

275.

192

particularităţi în ce priveşte proba actului juridic civil, ne vomopri, în cele ce urmează, mai pe larg asupra acestora.

înscrisul autentic

Noţiune şi condiţiiPrin prisma art. 1171 din Codul civil1, înscrisul autentic

este acel înscris primit şi autentificat sau întocmit şi autentificat,cu solemnitatea cerută de lege, de un funcţionar care arecompetenţa de a instrumenta cu privire la actul respective, şi de afuncţiona la locul unde s-a făcut înscrisul.

Din această definiţie legală rezultă că orice înscrisautentic trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

- să fie instrumentat de către un funcţionar public;- funcţionarul public să aibă această calitate (deci să nu fi

fost suspendat, destituit sau înlocuit din funcţie);- funcţionarul public să fie competent a instrumenta un

astfel de înscris şi să-şi desfăşoare activitatea la locul undeînscrisul a fost întocmit;

- înscrisul să fi fost întocmit cu solemnitatea cerută de lege(sub sancţiunea nulităţii absolute).

Forma autentică a înscrisului poate fi consimţită de părţisau impusă de lege.

Forma autentică este adeseori consimţită de părţi datoratăavantajelor pe care le prezintă forţa probatorie a acestuia şianume:

1 în practica judiciară s-a făcut precizarea că definiţia dată de art. 1171 Codcivil cuprinde toate înscrisurile întocmite de organele de stat în sferacompetenţei lor; actele de stare civilă, hotărârile judecătoreşti, proceseleverbale de îndeplinire a actelor de procedură T.S. Col civ., dec. nr. 2013/1956în CD. 1956 voi. I pag. 34; în acelaşi sens a se vedea şi Curtea de Apel Cluj,se. dec. 359/1999;

193

- înscrisul autentic se bucură de o prezumţie de validitate,astfel încât cel care-1 foloseşte este scutit de orice dovadă, probacontrară revenindu-i celui care îl contestă1;

- dacă înscrisul autentic constată anumite obligaţii, înmomentul în care acestea ajung la scadenţă, poate fi investit cuformulă executorie şi pus în executare, fără a mai fi nevoie desesizarea instanţei. Investirea cu formulă executorie a înscrisurilorautentice se face de către organele notariale, iar nu de cătreinstanţele judecătoreşti. în felul acesta, înscrisul autentic este pusîn executare fără ca între părţi să fi existat un proces. în literaturade specialitate, cu privire la aspectul în discuţie a fost avansatăideea că partea nu este obligată să aleagă calea investirii cuformulă executorie a înscrisului autentic notarial. Ea poate săintroducă o cerere de probă2. în practica sa, fostul T.S. aîmbrăţişat acest punct de vedere precizând: "Faptul că există unact autentic, pe care creditorul îl poate învesti şi pune direct în ',executare, nu este de natură a împiedica pe creditor să renunţe laacest avantaj şi să introducă o acţiune de drept comun pentruvalorificarea creanţei sale, în care să folosească actul autenticnumai ca pe un înscris probator"3. Apreciem această soluţie justădeoarece nu există nici un text de lege care să îngrădească dreptulcreditorului aflat în posesia unui înscris, ce constată o obligaţieajunsă la scadenţă, de a alege calea pe care va obţine titlulexecutoriu.

1 Este o trăsătură subliniată frecvent de practica judiciară. A se vedea, în acestsens, Curtea de Apel Craiova, se. dec. 5271/1998 în Jurisprud. M. J. 2001;Curtea de Apel Tg. Mureş, se, dec. 7282/1999 în Jurisprud. M. J. 2001.2 în acest sens se exprimă autorul Gabriel Boroi, în op.cit. pag. 167. într-o altăpărere însă cererea de chemare în judecată, las care ne-am referit, ar fi lipsită deinteres-. Vezi, în acest sens, V. M. Ciobanu, op. cit., voi. I, pag. 267 şibilbiografia indicată la nota 217.3 T.S. Col. civ., dec. 382/1961 CD 1961, pag. 329.

194

Desigur, dacă înscrisul autentic este investit cu formulăexecutorie, o eventuală cerere de chemare în judecată, în careînscrisul să fie folosit ca mijloc de probă, ar fi lipsită de interes,deoarece creditorul are deja un titlu executoriu. înscrisul autenticface credinţa până la înscrierea în fals. înscrierea în fals este unmijloc procedural de contestare a exactităţii menţiunilor unuiînscris autentic, ce redau constatările personale făcute de agentulinstrumentat or, în limitele atribuţiilor sale oficiale. Falsul trebuiesă fie opera celui care redactează actul, iar cercetarea şi stabilireafalsului se face de organul de urmărire penală şi de către instanţajudecătorească.

Forma autentică este impusă de lege pentru unele actejuridice civile, precum: donaţiile , ipotecile convenţionale2, acteleîntre vii de înstrăinare sau împărţeală a terenurilor cu sau fărăconstrucţii3, actele de stare civilă4, actele de procedură îndeplinitede executorii judecătoreşti. Dacă forma înscrisului autentic estecerută de lege ca o condiţie de validitate (ad validitatem),neîndeplinirea acesteia atrage sancţiunea nulităţii absolute aactului juridic civil, astfel că nu se mai pune problema probei.Dimpotrivă, dacă forma înscrisului autentic este ceruta de lege cao condiţie de probă (ad probationem), actul juridic civil este

1 Vezi art. 813 din Codul civil şi Curtea de Apel Cluj, se, dec. civ. 358/1999.2 Vezi art. 1772 din Codul civil.3 Art.46 al.l din Legea nr. 18/1991 în redactarea iniţială privind fondul funciarprevede că "Terenurile situate în intravilan şi extravilan pot fi înstrăinate,indiferent de întinderea suprafeţei, prin acte juridice între vii, încheiate în formăautentică".Ait. menţionat renumerotat art. 67 din Legea 18/1991 a fost abrogatprin art. 19 al. 2 din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor,care menţine prevederea potrivit căreia terenurile (din intravilan sauextravilanul localităţilor) pot fi înstrăinate şi dobîndite prin acte între vii numaidacă actul a fost încheiat în formă autentică.4 Legea nr.119/ 16 octombrie 1996 cu privire la actele de stare civilă,publicată în M. Of., Partea I, nr. 282 din llnoiembrie 1996;

195

valabil şi fără îndeplinirea acestei cerinţe, dar va fi multîngreunată sarcina probei.

Puterea doveditoare a menţiunilor din cuprinsul unui actautentic

Cu prilejul întocmirii unui înscris în formă autentică,funcţionarul de stat, împuternicit cu dreptul de a instrumenta, face,pe de o parte, unele constatări personale (prezenţa şi identitateapărţilor, modul cum s-a stabilit identitatea părţilor, semnareaactului de către părţi, data şi locul întocmirii înscrisului) iar, pe de ialtă parte, consemnează, fără a controla, unele afirmaţii alepărţilor.

De aceea, menţiunile din cuprinsul unui act autentic, nu autoate aceeaşi putere doveditoare. Fac dovada, până la înscrierea înfals1, doar menţiunile din actul autentic privind constatările pecare funcţionarul de stat, acţionând în cadrul competenţei sale, le-a făcut prin propriile sale simţuri, în timp ce menţiunile privitoarela declaraţiile părţilor, fac dovada până la proba contrarie. Aceastaîntrucât agentul instrumentator nu a făcut decât să ia act dedeclaraţiile părţilor, fără a avea posibilitatea să controlezeveridicitatea afirmaţiilor. Fac, de exemplu dovada, până la probacontrarie, menţiunea că preţul a fost deja plătit de cumpărător saumenţiunea cu privire la valabilitatea consimţământului exprimatde parte în faţa agentului instrumentator.

în acest sens s-a exprimat recent, în soluţionarea uneicauze deduse judecăţii, Curtea Supremă de Justiţie. în speţă sepunea problema stabilirii, pe bază de probe, a înţelegerii reale apărţilor cu privire la înstrăinarea unui teren pe baza unui contract,

1 în acesl sens, a se vedea, Curtea de Apel Craiova, se, dec. civ. 5271/1998. înspeţă se arată că înscrisul autentic se bucură de o prezumţie de validitate, astfelcă cel care-1 foloseşte este scutit de orice dovadă, proba contrară revenindu-icelui care-1 cotestă prin înscrierea în fals.

196

care ulterior s-a concretizat într-un contract de vânzare-cumpărareîn formă autentică1. De asemenea, în practica judiciară s-a precizatcă privitor la valabilitatea consimţământului se poate face probacontrarie, deoarece agentul notarial ia act de voinţa părţilor fără săaibă posibilitatea de a controla în ce măsură acea voinţă a fost saunu afectată de vreo cauză de nulitate absolută sau relativă2.

Pot fi, de asemenea combătute, prin orice mijloace deprobă, constatările agentului instrumentator făcute îţi scris, careexced atribuţiilor sale".

Codul civil consacră opozabilitatea "erga omnes" a celorconstatate prin înscrisul autentic. în acest sens, prin art. 1173 al. 1,prevede că "actul autentic are deplină credinţă în privinţa oricăreialte persoane despre dispoziţiile şi convenţiile pe care leconstată". Dispoziţia de mai sus trebuie corelată şi cu al. 1 al art.1174 Cod civil4, ceea ce înseamnă că opozabilitatea actului faţă deterţi priveşte drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilorcontractante, considerate ca fapte a căror existenţă nu poate fiignorată de terţi5.

Dar faptul că un act juridic a fost întocmit în formăautentică nu exclude posibilitatea atacării lui pentru vicii deconsimţământ6, lipsă de capacitate, fraudarea legii sau simulaţie1,împrejurări care pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.

1 Secţ. civ., a Curţii Supreme de Justiţie, dec. nr. 222/1994, prezentată înDreptul 5/1995, pag. 82.2 Tribunalul Suprem secţ. civ., nr.2413/1980 în CD. pe anul 1980 pag. 172.3 Ştefan Răuschi, op. cit, pag. 173.4 Art. 1174, al. 1 prevede că „Actul Cel autentic sau cel sub semnătură privatăau tot efectul între părţi despre drepturile şi obligaţiile ce constată, precum şidespre aceea ce este menţionat în act, peste obiectul principal al convenţiei,când menţionarea are un raport oarecare cu acest obiect.5 V. M. Ciobanu, op. cit, vol.I, pag. 268.6 Despre viciile de consimţământ a se vedea Gh.Beleiu, op. citat, pag. 135 şiurmat. în acelaşi sens s-a exprimat, în practica sa şi instanţa noastră supreiriă(fostul T.S. secţ. civil. dec.nr.2413/1980în CD. 1980 pag. 172-176).

197

Art.1172 din Codul civil se ocupă şi de situaţia actuluiincomplet (neregulat), fie pentru că agentul era necompetent, fiepentru că s-au încălcat formele esenţiale legale. "Actul care nupoate fi autentic din cauza necompetenţei sau a necapacităţiifuncţionarului, sau din lipsă de forme, este valabil ca scriptură subsemnătură privată, dacă s-a iscălit de părţile contractante".Articolul prezentat face aplicaţiunea ideii de conversiune a actelorjuridice (privite ca instrument probatoriu). în lumina acestuiarticol, înscrisul autentic neregulat întocmit, are valoare de înscrissub semnătura privată dacă sunt îndeplinite trei condiţii: actuljuridic să fie semnat de părţi, consemnat de un agentinstrumentator competent şi să facă parte din categoria actelorjuridice nesolemne (adică pentru care înscrisul se invocă "adprobationem" şi nu "ad validitatem"2. f-

în cazul arătat, însă, înscrisul nefiind autentic, nu sebucură de puterea probatorie excepţională pe caTe legea o conferăactelor autentice, întrucât constatările agentului instrumentator (expropriis sensibus) pot fi combătute prin orice mijloace de probă (şinu exclusiv prin înscrierea în fals). O asemenea problemă s-aridicat în practica Tribunalului Suceava, care prin decizia nr.624/1999 a secţiei civile a reformat soluţia CAS3 pe motiv căautentificarea actului a fost săvârşită cu încălcarea regulilorimperative prevăzute de lege. Ca atare, înscrisul nul ca actautentic este valabil în condiţiile art.H72/Cod civil ca scriptură

Despre simulaţie a se vedea C. Stănescu şi C. Bârsan , Teoria generală aobligaţiilor, 1994, op. cit, pag. 97. Vezi şi T.S. Cod civil dec. 813/1992 în J.N.1/1953 pag. 119.

D. Alexandresco, op. cit., voi. VII, pag. 149-151; M.Cantacuzino, op. cit.,pag. 614; I. Stoenescu, S. Zilersbein, op. cit., pag. 315.5 CAS, sect. Civ., dec. nr. 386/1996. ,

în speţă înscrisul constatator al vânzării-cumpărării a fost redactat anteriorautentificării de către notarul public, care a luat consimţământul şi semnăturilepărţilor contractante. Dar, investirea cu forma autentică, amânată la o altă dată,la cererea părţilor, s-a făcut în absenţa vânzătorului, între timp decedat.

198

sub semnătură privată, forma autentică nefiind cerută ca o condiţie"ad validitatem ".De aceea, instanţele de judecată trebuiau săexamineze acest înscris şi să decidă ca atare.

Desigur, dacă un act încheiat în formă autentică este anulat deinstanţa judecătorească, el nu se converteşte sub raportul dreptuluisubstanţial într-un înscris sub semnătură privată, cu valoare de actde înstrăinare a unui imobil, din moment ce contractul autenticcondiţionează existenţa actului. Forma solemnă fiind cerută ca ocondiţie de validitate, actul juridic este lovit de nulitate absolută şinu se mai pune problema probei. Un asemenea înscris se poateconverti într-un antecontract de vânzare cumpărare, adică într-oconvenţie prin care proprietarul se obligă să transmită în viitorimobilul unei persoane1.

Dacă înscrisul, invalid ca act autentic, nu a fost nicisemnat de părţi, el nu va avea eficacitate ca înscris sub semnăturăprivată, a cărui singură condiţie impusă de lege este semnăturapărţilor. Dar "el va putea fi invocat şi primit, ca un început dedovadă scrisă, ce urmează a fi completată şi cu alte probe.

.. fr"' *înscrisul sub semnătură privată

.ti • * , , , iii •••M • " r _ ; • •; ţ"' •• • ' -

Majoritatea covârşitoare a actelor juridice civile încheiateîn circuitul civil se sprijină pe înscrisuri sub semnătură privată,pentru că numărul actelor juridice pentru valabilitatea cărora legeacere forma autentică este foarte redus. De aceea şi problematicaacestor înscrisuri se cere a fi analizată cu minuţiozitate şi atenţie.

în literatura de specialitate înscrisul menţionat este definitca: orice înscris întocmit şi semnat de părţi, fără intervenţia unuiorgan de stat. Din definiţia formulată rezultă o singură condiţie cese impune acestui înscris şi anume: semnătura care trebuie să fieexecutată de mâna părţilor (sau a autorului actului unilateral).

1 T.S. secţ. civ. decr. 1806/1983, în RRD 7/1984, pag. 57.

199

Rezultă că, nu îndeplineşte condiţia de mai sus semnăturadactilografiată, litografiată, executată prin parafă ori prin punere |de deget1. Semnătura nu trebuie să cuprindă neapărat toateelementele numelui, aşa cum figurează în actul de naştere, ci estesuficient ca aceasta să fie aşa cum are obiceiul partea să semneze.Este, deci, valabilă chiar semnătura prescurtată. Semnătura trebuie }aşezată astfel încât să reflecte că autorul ei îşi însuşeşte întregulconţinut al înscrisului. De aceea, ea este depusă la sfârşitul actului.Nu este valabilă semnătura marginală decât dacă pe ultima paginăn-a fost loc în sensul înălţimii şi s-a depus semnătura în lungimeapaginii. Când înscrisul provine de la două sau mai multe persoane, ;semnarea poate fi făcută concomitent ori succesiv, dupăîmprejurări. Aşa cum se subliniază şi în practica judecătorească2,"absenţa semnăturii lipseşte înscrisul de calitatea de probăpreconstituită, ceea ce nu înseamnă, însă, că raportul juridic nueste valabil şi că nu ar putea fi dovedit cu alte probe".

Cât priveşte înscrisul propriu-zis, acesta poate fi scris demâna părţii sau părţilor, ori parţial de o parte şi parţial de cealaltăsau chiar de o terţă persoană. El poate fi, de asemenea,dactilografiat sau imprimat în limba română sau orice altă limbăsau chiar într-un limbaj convenţional al părţilor.

în principiu, în afara semnăturii părţii sau a părţilor nu secere o altă condiţie pentru validitatea înscrisurilor sub semnăturăprivată. Numai în mod excepţional, Codul civil a instituit pentruanumite înscrisuri sub semnătură privata unele condiţii de formăîn plus.

1. Testamentul olograf trebuie scris în întregime, datat şisemnat de mâna testatorului. In acest sens art. 859 din Codul civil

1 Gh. Beleiu, op. cit., pag. 107.2 T.S. secţ. civ., dec. 1371/1969 în RRD 5/1970 pag. 165. Vezi şi I. Stoenescu ,S. Zilberstein, pp.cit, pag. 355.

200

prevede că1 "testamentul olograf nu este valabil decât când estescris în tot, datat şi semnat de mâna testatorului".

2. Actele sub semnătură privată care cuprind convenţiisinalagmatice2 sunt supuse formalităţii multiplului exemplarAceastă condiţie este prevăzută în art. 1179 Cod civil potrivitcăreia "Actele sub semnătură privată, care cuprind convenţiisinalagmatice, nu sunt valabile dacă nu s-au făcut în atâteaexemplare originale, câte părţi cu interese contrare sunt şi să semenţioneze pe fiecare din ele câte exemplare s-au întocmit".

Se poate observa ca textul precizează că se vor face atâteaexemplare câte părţi cu interese contrare sunt, deci nu câţiparticipanţi sunt la încheierea contractului. Este de ajuns un singurexemplar pentru toate persoanele care au acelaşi interes. în caziilcoproprietarii, de exemplu "dacă se încheie un act de vânzare de lacoproprietar la un terţ, se fac numai două exemplare". Dar dacă seface un act de împărţeală, întrucât, de data aceasta, părţile auinterese contrare, (fiind vorba de coproprietari) vor fi necesareatâtea exemplare cât proprietari comuni sunt".

Legiuitorul a impus o asemenea condiţie specială întrucât,existând obligaţii reciproce este normal ca fiecare dintrecontractanţi să posede dovada scrisă de care să se poată servi înipoteza în care celalalt nu-şi îndeplineşte obligaţia. Dacă oasemenea regulă nu s-ar aplica partea care ar deţine instrumentulprobator linie ar putea, fie să se prevaleze de existenţa acestuia,valorificând dreptul pe care l-ar putea proba, fie să nege existenţalui, bazându-se pe faptul că este singurul posesor al înscrisului

practica fostului T.5. cristalizată în aplicarea art. 859 Cod civil a se vedeadecizia nr.856/1989 a secţ. civ., în Dreptul nr. 3/1990 pag. 68.

Potrivit art. 943 din Codul civil, "Contractul este bilateral sau sinalagmaiiccând părţile se obligă reciproc unele faţă de altele."

I-Vurdea, Propuneri de "lege de ferenda" privind regimul înstrăinăriiautoturismelor proprietate personală în RRD nr.3/1981, pag. 19 şi urmat.

201

doveditor. De cele mai multe ori înscrisurile sub semnăturăprivată se încheie în două exemplare, câte un exemplar pentrufiecare parte participantă la raportul juridic. De aceea, în practicadreptului civil condiţia este cunoscută sub denumirea de"formalitatea dublului exemplar". Dar, cum sunt şi cazuri în careIa convenţie participă mai multe părţi cu interese distincte, cândtrebuie întocmite mai mult de 2 exemplare originale, mai adecvatăeste denumirea de "formalitatea multiplului exemplar". De altfel,aceasta este şi denumirea care s-a impus în literatura despecialitate1. Mai trebuie adăugat că formalitatea multipluluiexemplar nu este necesară pentru: înscrisurile autentice, hotărârilejudecătoreşti prin care se constată încheierea unui contract,contractele ce conţin o obligaţie unilaterală; contracteleindividuale încheiate prin corespondenţă sau contractul redactatîntr-un singur exemplar, lăsat spre păstrare unui terţ; în cazul încare înscrisul este recunoscut de părţi, fie expres, fie tacit, prinfaptul că una din părţi nu se opune la folosirea exemplarului unicîn instanţă, de către partea potrivnică. De asemenea, lipsamenţiunii numărului exemplarelor se acoperă dacă toateexemplarele se prezintă în instanţă. Terţii nu se pot prevala delipsa menţiunii multiplului exemplar2.

Pe lângă condiţia pluralităţii de exemplare art.1179 Codcivil impune şi condiţia ca pe fiecare exemplar original să se facămenţiunea de numărul originalelor ce s-au întocmit. Aceastapentru a da fiecărei părţi posibilitatea de a dovedi cu uşurinţăîndeplinirea condiţiei de mai sus, în cazul în care o parte arascunde sau distruge propriul exemplar şi ar susţine că oformalitatea nu a fost îndeplinită.

Nerespectarea oricăreia dintre cele două condiţii cerute deart. 1179 Cod civil atrage nulitatea înscrisului, ca act sub

1 G. Boroi, op. cit, pag. 169; Gh. Bel ei u, op.cit, pag. 107.2 V. M. Ciobanii, op. cit, pag, 269.

202

semnătură privată (ca mijloc de probă cu acest titlu) fără a afectaînsă, valabilitatea convenţiei însăşi. Este interpretarea ce rezultadin însuşi articolul 1179 Cod civil care vorbeşte de"nevalabilitatea" înscrisului şi nu a convenţiei încheiate, carepoate fi dovedită prin alte mijloace de probă permise de lege. Pede altă parte, chiar dacă nu îndeplineşte condiţiile arătate mai susînscrisul, ca atare, poate fi invocat ca un început de dovadă scrisăce urmează a fi completat şi cu alte probe (de cele mai multe oricu martori ori prezumţii).

De asemenea, aşa cum rezultă din al. 3 al art. 1179, lipsade menţiune că originalele s-au întocmit în număr îndoit, întreitetc, nu poate fi opusă de acela care a executat din parte-iconvenţia constatată prin acte. Practică judiciară1 s-a fixat însensul că, această dispoziţie se aplică şi în cazul în care actul s-aredactat în mai multe exemplare, deoarece executarea voluntară aconvenţiei constituie o recunoaştere a exactităţii cuprinsului ei şiun mod de confirmare a acesteia.

3. înscrisurile sub semnătură privată care constatăconvenţii din care se nasc obligaţii unilaterale sunt supuse, deasemenea, unor condiţii speciale de formă. Art. 1180 al.l dinCodul civil prevede în acest sens că "Actul sub semnătură privată,prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau ocâtime oarecare, trebuie să fie scris, în întregul lui de acela care 1-a subscris, sau cel puţin acesta, înainte de a subsemna, să adaugela finele actului cuvintele bun şi aprobat, arătând totodată în literesuma sau câtimea lucrurilor şi apoi sa iscălească."

în literatura şi practica recentă, art. 1180 Cod civil a fostinterpretat ca un text de protecţie pentru cel ce se obligă,împiedicând practica semnăturilor date în alb, care lasădeţinătorilor de rea credinţă, posibilitatea de a completa înscrisul

1 T.S. secţ. civ., dec. 696/1973 în CD. 1973 pag. 124

203

contrar înţelegerii dintre părţi1. Măsura preventivă unui asemeneaabuz este asigurată de dispoziţia potrivit căreia, în situaţia în careînscrisul nu este scris în întregime de debitor, acesta trebuie săspecifice suma prevăzută întrebuinţând formula "bun şi aprobat".

în caz de nepotrivire între suma din act şi cea din formula"bun şi aprobat", debitorul se consideră obligat la suma cea maimică, soluţie valabilă şi atunci când atât cuprinsul actului, cât şiformula "bun şi aprobat" au fost scrise, în întregime de mânadebitorului, conform principiului prevăzut de art. 983 Cod civil căîn caz de îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celuicare se obligă.

Din formularea art. 1180 Cod civil mai rezultă cămenţiunea "bun şi aprobat" este impusă de lege numai în cepriveşte înscrisurile sub semnătură privată întocmite pentru aconstata obligaţii unilaterale, având ca obiect plata unei sume debani sau predarea unei cantităţi de lucruri fungibile. S-a avut învedere faptul că în legătură cu aceste bunuri abuzurile cusemnăturile "în alb" se pot săvârşi mai uşor. Aşa fiind, aceastămenţiune nu este necesară, când obligaţia unilaterală are ca obiectun lucru cert şi determinat ori o prestaţie de "a face" sau "a nuface". Menţiunea nu se impune nici în următoarele situaţii:

- când obligaţia unilaterală a debitorului nu estedeterminată;

- în cazul chitanţelor liberatorii, care vizează executareaunor obligaţii şi nu naşterea lor;

- în cazul când actul este scris în întregime de cel ce seobligă;

- în cazul contractelor care produc obligaţii reciproce întrepărţi (sinalgamatice);

1 V. M. Ciobanu,, op. cit., pag. 269-270.

204

- în cazul înscrisului nul ca înscris autentic, care constată oobligaţie unilaterală ce are ca obiect, o sumă de bani sau ocantitate de lucruri fungibile, dacă este semnat1.

Data înscrisului sub semnătură privată nu constituie ocondiţie necesară pentru validitatea înscrisului, dar ea prezintăimportanţă, în cele mai multe dintre situaţii. Data este supusă însăcondiţiei recunoaşterii, eventual a verificării de scripte. Ea facedovada, până la proba contrară, între părţi, terţilor ne fiindu-Seopozabilă decât data certă, care potrivit art. 1182 Cod civil, sedobândeşte: din ziua în care înscrisul s-a prezentat la o instituţiede stat; din ziua în care s-a înscris într-un registru anumedestinat;din ziua morţii părţii care a semnat înscrisul sau a uneiadin părţile caTe a semnat; din ziua trecerii actului, chiar şi prinprescurtare, în acte întocmite de funcţionarul de stat (cum ar fiprocesele verbale pentru punerea de sigilii sau de inventariere).Enumerarea fiind limitativă, orice altă împrejurare, chiar dacă aravea aceeaşi putere de certitudine, nu poate conferi dată certăînscrisului sub semnătură privată.

Printre atribuţiile notarilor publici figurează şi darea dedată certă înscrisurilor ce li se prezintă în acest scop. Simplaprezentare a înscrisului sub semnătură privată, unei instituţii destat nu este suficientă pentru dobândirea de dată certă, ci trebuieca actul să fie înregistrat la acea instituţie, ori ca pe înscris să sefacă o menţiune despre data prezentării, certificată de ştampilă2.

în ceea ce priveşte forţa probantă a înscrisului subsemnătură privată art. 1176 Cod civil dispune că "înscrisul subsemnătură privată recunoscut de partea căreia i se opune, saurecunoscut de instanţa de judecată pe calea verificării de scripte,ca provenit de la aceasta, are, între cei care l-au subscris şi cei care

1 A. Ionaşcu, op. cit., pag. 131; V.M. Ciobanu, op. cit., pag. 270.2 Dec. civ. nr. 707/1979 a Tribunalului Judeţean Cluj, cu nota critică deChirică, în RRD nr. 10/1980 pag. 56-67.

205

le reprezintă drepturile, aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisulautentic".

Deci puterea probatorie a unui înscris sub semnăturăprivată se alimentează din faptul că actul este semnat de părţi saude autorul actului unilateral. El nu va constitui o probă în cazul încare nu este recunoscut de partea căreia i se opune sau nu esteverificat injustiţie prin procedura verificării de scripte1. Art. 1178Cod civil prevede în acest sens, că atunci "când cineva nurecunoaşte scriptura sau semnătura , sau când succesorii săideclară că nu le cunosc, atunci justiţia ordonă verificarea actului".Soluţiile practicii judiciare sunt nuanţate, sub acest aspect. Astfel,s-a statuat că partea căreia i se opune un înscris sub semnăturăprivată este obligată să-1 recunoască sau să tăgăduiască scriereasau semnătura. De aceea, dacă această parte nu a tăgăduit înscrisulrespectiv, se prezumă ca ea 1-a recunoscut. înseamnă că instanţava trece la verificarea înscrisului, numai dacă partea căreia i seopune declară expres că nu recunoaşte scrierea sau semnătura.

B. Proba cu martori

NoţiuneDovada cu martori este cea mai răspândită probă în

procesul civil2, pentru că raportul juridic, expresie a relaţiilor

1 Verificarea de scripte, art. 177-185 Cod de procedură civilă, se poate face prindiferite metode: prin confruntarea înscrisului contestat cu scrierea şi semnăturafăcută după dictare în faţa instanţei; prin confruntarea de către instanţă aînscrisului contestat sau nerecunoscut cu alte înscrisuri, denumite piese decomparaţie; prin expertiză grafică. Vezi şi T.S. Cod civil decr. 119/1957 şi CD1957 pag. 322; dec. 376/1958 din Legea nr-2/1958 pag. 212.

2 Totodată proba cu martori este unul dintre mijloacele de probă cele mai vechi,fiind cunoscute în toate sistemele probatorii. Vezi, despre istoricul probei cumartori Al. Cazangiu, Istoricul probei cu martori, în J.N. nr. 6/1957 pag. 1040-1050; E.Mihalec, op. cit, pag.219. Sub aspect terminologic trebuie arătat cănoţiunea de martori vine de la grecescul "martyros" adică cel ce face declaraţia

206

sociale, se naşte, evoluează şi se stinge sub ochii oamenilor în acăror cunoştinţă lasă, în mod firesc, urme.

Martorii sunt persoane străine de proces, care aurecepţionat şi memorizat fapte ce sunt concludente în soluţionareaunui proces civil şi pe care le relatează în faţa instanţei dejudecată, ajutând-o la stabilirea adevărului. Deci, mijlocul deprobă nu este martorul ci depoziţia (mărturia), adică "relatareaorală, făcută de o persoană în faţa instanţei de judecată, cu privirela acte sau fapte litigioase, săvârşite în trecut, despre care arecunoştinţă personal"1.

Deşi nu este la fel de exactă şi sigură ca proba prinînscrisuri, declaraţia martorului prezintă o importanţă practicădeosebită, mai ales în acele cauze în care nu se pot administra alteprobe. ,

Ceea ce particularizează mărturia, faţă de alte probe, estecunoaşterea personală de către martor a faptelor litigioase pe carele relatează. Martorul trebuie să dezvăluie instanţei toate aceledate şi împrejurări pe care le-a recepţionat şi constatat cu propriilesale simţuri. Depoziţiile despre fapte, împrejurări, "auzite" de laalte persoane nu sunt constatări personale ale martorului, de aceea,ele nu constituie o probă directă.

Izvorul lor nederminat şi nedeterminabil, veridicitatea lornecontrolată şi necontrolabilă, semnificaţia lor îndoielnică, fac caaceste zvonuri să fie nesigure. Iată, de ce, în practica dreptuluiromânesc mărturia "după opinia îndeobşte răspândită" nu esteadmisă nici în cazurile excepţionalei Mărturia "din auzite" trebuieînsă deosebită de mărturia indirectă, când martorul aduce la

credinţei sale, cuvânt care capătă apoi şi un înţeles juridic, fiind folosit în limbanoastră înainte de epoca adoptării legilor scrise bizantine şi pronunţându-se înformă arhaică "mariur", ca în latina vulgară. După termenul latinesc "testis"proba cu martori se mai numeşte şi probă testimonială.1 Gh. Beleiu, op. cit., pag. 109.2 V. M. Ciobanu, op. cit., pag. 274; Al. Cazangiu, op. cit. pag.1040-1050.

207

cunoştinţa instanţei ceea ce o altă persoană determinată i-a relatatdespre faptul care face obiectul litigiului. în acest din urmă caz,deşi martorul n-are cunoştinţa personală despre faptul litigios, el aperceput cu propriul său auz ceea ce i-a relatat o anumită persoanăcare a fost prezentă la locul şi în momentul când s-a petrecutfapta. Depoziţia martorului are, deci, un izvor precis,individualizat care poate fi controlat prin audierea persoaneiindicate şi sub acest aspect, se deosebeşte de mărturia "din auzite".Dacă persoana ce deţine sursa informaţiei nu poate fi audiatăpentru că a încetat din viaţă sau nu poate fi găsită, mărturiaindirectă poate fi reţinută totuşi în măsura în care martorul ainspirat încredere instanţei şi dacă această mărturie estecompletată şi confirmată de complexul probelor administrate.

Tot ca o trăsătură specifică mărturiei, trebuie evidenţiatcaracterul oral al acesteia. Declaraţiile scrise ale unor terţepersoane sau cele făcute în formă autentică în faţa organelornotariale sau în cadrul unor anchete administrative, nu constituiemărturii propriu-zise, pentru că instanţa şi părţile n-auposibilitatea de a pune întrebări celui care le-a făcut, aşa cum areatunci când martorul este prezent în instanţă. El poate lămurisensul real, exact, al relatărilor sale şi poate convinge instanţa desinceritatea sa. De altfel, folosirea declaraţiilor scrise (cu titlu demărturie) ar fi potrivnică rolului activ al instanţei şi ar lipsi părţilede garanţiile publicităţii, oralidăţii şi contradictorialităţiidezbaterilor, de care ele beneficiază, în cazul ascultării martorilorîn instanţă.

Reguli care guvernează probaţiunea judiciarăUna dintre regulile ce guvernează probaţiunea judiciară

este aceea potrivit căreia "faptele materiale pot fi probate, cumartori, neîngrădit." Sunt fapte materiale producătoare de efectejuridice atât evenimentele naturale (o inundaţie, un trăsnet, uncutremur) cât şi faptele omului (licite sau ilicite). Sunt totuşi unele

208

fapte materiale care, de regulă, nu pot fi probate cu martoriprecum: naşterea, căsătoria, decesul, care se probează, înprincipiu, cu ajutorul actelor de stare civilă.

Unele restricţii1 ale admisibilităţii probei cu martori, reţineînsă, Codul civil cu privire la dovada actelor juridice civile şi laacestea ne vom referi în cele ce urmează.

1. Interdicţia de a dovedi cu martori actele juridice a cărorvaloare depăşeşte 250 de lei. Art. 1191 al. 1 din Codul civilprevede că "dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare cedepăşeşte suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu sepoate face decât prin act autentic sau prin act sub semnăturăprivată. Desigur, în prezent o astfel de valoare este derizorie,impunându-se o nouă reglementare, valoarea menţionată nefiindmodificată din 1952. Pentru astfel de acte nu este permisă dovadaprin nici un alt mijloc de probă (martori, prezumţii, alteînscrisuri)2. Aceste restricţii îşi au explicaţia în neîncrederealegiuitorului faţă de acest mijloc de probă şi în intenţia sa de aîndemna părţile să-şi preconstituie dovezi scrise pentru stabilirearaporturilor juridice pe care ele le creează prin acte juridice3..Rezultă, din cele prezentate, ca proba cu martori este admisănumai în ceea ce priveşte actele al căror obiect are o valoare maimică de 250 lei, cu condiţia ca dispoziţiile normative speciale sănu impună, cu privire la dovedire actelor respective, proba scrisă.Aşa, de exemplu, tranzacţia, contractul de închiriere de locuinţe,contractul de asigurare etc. sunt acte juridice civile care trebuieîncheiate în scris, indiferent de valoarea lor4.

1 T.S., sec. civ. dec. 234/1986; T.S. dec. 1313/1968 în Repertoriu de practicăjudiciară pag. 124.2 T.S., sec. civi. dec. 1/1980 în RRD nr. 10/1980 pag. 67.3 M. Cantacuzino, op. cit., pag. 614.4 G.Boroi sec. civ., op. cit. voi. II. pag. 175.

209

Regula enunţată mai sus se aplică la toate actele juridice,indiferent dacă sunt convenţii sau acte unilaterale. De asemenea,dispoziţia înscrisă în art. 1191 al.l priveşte nu numai operaţiaîncheierii unui act juridic în forma iniţială, ci şi o eventualăînţelegere ulterioară, când se modifică sau se desfiinţează actuljuridic sau atunci când se cere a face dovada stingerii obligaţieide plată. în practica judiciară1 s-a subliniat că "modificarea unuicontract, renunţarea la contract, ori stingerea obligaţiei prin platăfiind acte juridice, sunt supuse aceluiaşi regim probatoriu, dovadaneputându-se face decâtfprin înscris ori de câte ori se depăşeşteplafonul legal de 250., lei .

Dovada prin martori nu se admite nici în cazul în carecererea de „chemare în judecată este pentru o sumă mai mică de250 lei dar tăie este un act dintr-o creanţă mai mare neconstatatăprin înscris . \ De asemenea,, "cel care a formulat cererea înjudecată, pentru, o sumă:,de;i250 leij chiar de va voi a-şi restrângecererea de 250 lei, nu va fi primit a înfăţişa, dovada prin martori"4.

Când în aceeaşi instanţă, o parte face mai multe cereripentru care nu are înscrisuri, dacă toate aceste cereri trec pestesuma de 250 lei, dovada prin martori nu poate fi admisă, chiarcând creditorul ar pretinde că aceste creanţe provin din diferitecauze şi că s-au născut în diferite epoci, afară numai dacăcreditorul a dobândit aceste drepturi de la alte persoane5.

Restricţia la care ne referim este numai de ordin probator,actul juridic (negotium) fiind valabil chiar dacă nu s-a întocmitînscrisul, dar nu va putea fi dovedit cu martori, ci eventual prinmărturisire. Numai dacă forma scrisă este cerută ca o condiţie de

1 T.S. secţ. civ., dec. nr. 2443/1983, CD 1983, pag. 153.2 T.S. dec. de îndrumare nr. 7/1961, în CD 1961 pag.16.3 Art. 1194 din Codul civil.4 Art. 1193 din Codul civil.5 Art. 1194 şi 1195 Cod civil. Vezi şi I. Stoenescu, G. Porumb, op. cit.,pag. 173.

210

validitate (ad validitatem) nerespectarea ei atrage nulitateaoperaţiei juridice. •

2. Interdicţia de a dovedi cu martori în contra sau pestecuprinsul unui înscris indiferent de valoarea actului juridic.

Această restricţie este prevăzută de art. 1191 al.2 dinCodul civil potrivit căruia nu se va primi niciodată o dovadă prinmartori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici.despre ceeace se pretinde că s-ar fi zis, înaintea, la timpul, sau în urmaconfecţionării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nudepăşeşte suma de 250 lei. Această regulă dă prioritate probeiscrise asupra celei cu martori, în sensul că atunci când părţile auavut grijă sa redacteze un înscris, ca probă preconstituită, fie chiarsub semnătură privată, nu se poate încuviinţa proba cu martori nicipentru a combate, cele arătate în înscris, nici pentru a dovedi oconvenţie verbală ulterioară care ar fi modificat convenţia iniţialăşi aceasta indiferent de valoarea obiectului convenţiei. Aşa privită,regula apare ca o convenţie tacită a părţilor, prezumată de lege, p£care părţile o pot combate sau înlătura printr-o convenţie contrară.Ea apără conţinutul înscrisului probator, în care se presupune căpărţile au concretizat voinţa lor şi întrucât au ales forma scrisă,orice modificare ulterioară a convenţiei trebuie făcută în aceeaşiformă.

Dacă, de exemplu, în înscris se indică un anumit termen lacare urmează a se executa prestaţia, nu se va putea dovedi cumartori, nici că în realitate s-a stipulat alt termen, nici că ulteridrs-ar fi convenit verbal la modificarea termenului iniţial. Dinanaliza textului invocat rezultă de fapt, două restricţii: prirriarestricţie se referă la faptul că nu se poate dovedi cu martori încontra unui înscris (că preţul ar fi altul decât cel prevăzut înînscris sau că termenul de executare a obligaţiei nu ar fi cel indicatîn înscris).

211

A doua restricţie se referă la faptul că nu se poate dovedicu martori peste cuprinsul unui înscris (deci nu se poate dovedi cumartori faptul că părţile au adus verbal modificări actului, ulteriorîncheierii acestuia sau că au prevăzut alte obligaţii, în sarcinauneia dintre părţi, decât cele prevăzute de înscris.)

3.Excepţii de la regulile stabilite de art. 1191 Cod civilCele două restricţii prevăzute de art. 1191 Cod civil,

cunosc şi anumite excepţii1 când pToba cu martori este admisibilă,indiferent de valoarea obiectului actului juridic, precum şi încompletarea sau împotriva prevederilor înscrisului preconstituit depărţi.

a) O primă excepţie este cea prevăzută de art. 1191 al.3potrivit căruia părţile "pot conveni ca şi în cazurile arătate maisus2, să se poată face dovada cu martori, dacă aceasta priveştedrepturile de care ele pot să dispună". în acest sens, în practică sainstanţa noastră supremă3 s-a exprimat că "dispoziţiile privitoarela inadmisibilitatea probei cu martori în dovedirea unei convenţii <de o valoare mai mare de 250 lei nu are caracter imperativ, astfelîncât părţile pot să apeleze la administrarea probei".

Rezultă din cele prezentate că al. 3 al art. 1191 Cod civilare o dublă semnificaţie: pe de o parte, el stabileşte caracteruldispozitiv al normelor juridice prevăzute de primele două aliniateiar, pe de altă parte, creează o excepţie de la regulile prevăzute deart. 1191 al. 1 şi 2.

Chiar în situaţiile prevăzute de aceste două aliniate, părţilepot conveni expres sau tacit să administreze proba prin declaraţiile "jmartorilor. i

1 T.S. dec. civ. 1733/1978 menţionată de Şt. Răuschi op. cit., pag. 88, T.S. sec.civ. dec. 1/1980 Repertoriu III, pag. 294.2 Este vorba de al. 1 şi 2 ale art. 1191 Cod civil.3 T.S. Col. civ., dec. civ. 1194/1956 în CD 1956 voi. II, pag. 253.

212

Aşa, de exemplu, reclamantul poate propune proba cumartori chiar sub interdicţiile prevăzute de alin.l şi 2 al art. 1191iar pârâtul, în loc să se opună la aceasta', solicită şi el proba cumartori pentru dovedirea aceluiaşi act juridic.

b) Regulile prevăzute de art. 1191 Cod civil nu se voraplica nici când există un început de dovadă scrisă. Aceastăexcepţie este creată de art. 1197 alin. 1 potrivit căruia "regulilemai sus precizate nu se aplică în cazul când există un început dedovadă scrisă, "iar alin. 2 al aceluiaşi articol, califică noţiunea deînceput de dovadă scrisă precizând că "se numeşte început dedovadă orice scriptură a aceluia în contra căruia s-a format petiţiasau a celui ce el reprezintă şi care scriptură face a fi de crezutfaptul pretins."

Din formularea acestei dispoziţii legale rezultă ca înscrisulfolosit ca început de dovadă scrisă trebuie să îndeplinească unelecondiţii:

- să există o scriere, în sensul de orice fel de înscris, chiarnesemnat şi nedatat. De exemplu, poate fi socotit început dedovadă un înscris autentic care s-a întocmit fără respectareaformalităţilor prevăzute de lege. Se consideră, de asemenea,început de dovadă scrisă înscrisul sub semnătură privată căruia îilipseşte formula "bun şi aprobat" sau care n-a respectatformalitatea "multiplului exemplar" sau o scrisoare, etc.

Referitor la această condiţie, practica judiciară1 a precizatcă "poate constitui început de dovadă scrisă orice fel de scriere,însemnări, note, socoteli, declaraţii, extrajudiciare, răspunsurilefragmentare date la interogator, o chitanţă care atestă primireaunei sume de bani şi altele."

1 T.S. sec. civ. dec. 139/1969, în CD 1969, pag. 99, Curtea de Apel Suceava, se.dec, 386/1996 şi Trib. Suceava, sec. civ., dec. 624/1995, (nepublicate).

213

- înscrisul să emane "de la partea căreia i se opune" sau săfie numai semnat de aceasta. De asemenea, scrierea poate săprovină de la o persoană faţă de care partea este un succesor îndrepturi sau pe care o reprezintă.

- scrierea să fie de natură a face dovadă de crezare a faptulpretins (să facă deci verosimil faptul pretins). Această condiţieurmează să fie dedusă de către instanţă din împrejurările de faptale cauzei. S-a apreciat, de exemplu, că este "început de dovadăscrisă" o scrisoare adresată de către debitor creditorului prin careacesta se scuză că nu i-a putut plăti datoria. într-o speţăsoluţionată de Curtea de Apel Craiova, de exemplu, a fost reţinută,ca început de dovadă scrisă o scrisoare trimisă de pârât fiiceireclamantului, prin care recunoaşte că are de restituit sume de baniacestuia. Acest început de dovadă scrisă a fost valorificat înstabilirea raportului juridic obligaţional al părţilor, izvorât dintr-uncontract de împrumut2. De asemenea, potrivit art. 225 Codprocedură civilă poate fi considerată un început de dovadă scrisăatitudinea părţii care, fără motive temeinice, refuză să răspundă lainterogatoriu sau nu se înfăţişează, deşi a fost citată cu menţiuneaexpresă de a se prezenta la interogatoriu. în practica judiciară, cuprivire la această condiţie s-a mai adăugat că "dacă printr-unînceput de dovadă scrisă se dovedeşte împotriva sau pesteconţinutul unui înscris, el trebuie să fie posterior datei actuluirespectiv, căci numai astfel poate să constituie o dovadăconcludentă cu privire la ultimul acord al părţilor"'.

c) Imposibilitatea preconstituirii probei scrise constituie oaltă excepţie de la dispoziţiile art. 1191 al. 1 şi 2 Cod civil,prevăzută expres de art. 1198 al. 1-3 Cod civil. Potrivitdispoziţiilor amintite, regulile inserate în al. 1 şi 2 ale art. 1191 nu

1 T.S. sec. civ., dec. 139/1969 citată mai sus.2 Curtea de Apel Craiova, sec. civ., dec. civ. 1974/1997.3 T.S. dec. civ. 139/1969 citată mai sus.

214

se aplică "totdeauna când creditorului nu i-a fost cu putinţă a-şiprocura o dovadă scrisă despre obligaţia ce pretinde înurmătoarele situaţii:

- la obligaţiile ce se nasc din cvasicontracte, delicte saucvasidelicte1;

- la depozitul necesar, în caz de incendiu, naufragiu şi ladepozitele ce fac călătorii în ospătăria unde trag2. Despre toateacestea se va avea în vedere calitatea persoanelor şi circumstanţelefaptului.

-la obligaţiile contractuale în caz de accidenteneprevăzute când nu era în putinţa părţilor de a face înscrisuri.

Practica judiciară a asimilat acestor cazuri deimposibilitate materială şi imposibilitatea3 de a preconstituiînscrisul rezultând din raporturile dintre soţi, rude apropiate,relaţii de prietenie, de deferentă, a inferiorului faţa de superior.Interpretând într-un sens larg dispoziţiile art. 1198, fostul TribunalSuprem a statuat că "noţiunea de imposibilitate de procurare aunui înscris nu se limitează numai la anumite condiţii materiale,imposibilitatea putând fi şi de ordin moral. Astfel, nu poate fiîndoială că relaţiile ce există în mod obişnuit între părinţi şi copii,între fraţi şi surori şi în general între rude fireşti şi cele prin alianţăca şi cele dintre soţi, sunt incompatibile cu comportări din care arreieşi o lipsă de încredere a unora faţa de alţii, cum ar fi aceea de a

1 în cazurile arătate obligaţiile izvorăsc din fapte juridice cărora nu li se aplicăregulile restrictive menţionate şi care, ca atare pot fi dovedite cu martori fărănici o restricţie.2 Practică judiciară a extins textul art. 1198 al. 2 şi la restaurante, cafenele, băipublice, bibliotecă, închirierea de camere mobilate, garderobele sălilor despectacole.3 Decizia 854/1989, sec. civ., T.S. în Dreptul nr. 3/1990.4 T.S. sec.civ., dec. 196/1984 în CD 1984 pag. 135; în acelaşi sens vezi dec.1451/1963 a T.S. şi CD 1963 pag. 242-245.

215

pretinde întocmirea unor înscrisuri pentru operaţiile juridice ceintervin între ele.

Aceeaşi opinie se degaja şi din analiza practicii instanţelorteritoriale. în soluţionarea unei speţe, Curtea de Apel Tg. Mureş1,a statuat că "în cazul unei simulaţii, convenţia scrisă poate fidovedită şi prin martori dacă actul autentic aparent s-a încheiatprin fraudă, doi sau violenţă, exista un început de dovadă scrisăsau imposibilitate fizică ori morală de preconstituire a înscrisului".Aceasta ultimă ipoteză se aplică şi în virtutea raporturilor derudenie între părţi, care poate fi apreciată ca fiind de natură săconstituie o imposibilitate morală pentru întocmirea unui înscris,astfel ca probă testimonială este admisă. •.''

Relaţii de încredere reciprocă există însă şi între altepersoane, ca între colegii de muncă, prieteni şi alte persoane.Asemenea relaţii pot constitui, de la caz la caz motivulimposibilităţii morale de a întocmi dovezi scrise cu privire laraporturile juridice dintre ele. Indiferent în ce fel de relaţii rezidăizvorul imposibilităţii morale, ceea ce este esenţial, esteconstatarea existenţei în realitate a unei atare situaţii care trebuiesă fie apreciată în raport de calitatea persoanelor şi circumstanţelefaptelor, temeinic verificate de instanţă. Partea interesată esteobligată să dovedească prin orice mijloace de probă împrejurărilede fapt din care a rezultat pretinsa imposibilitate morala.

d) Imposibilitatea conservării probei scrise, reglementatăde punctul 4 al art. 1198 este o altă excepţie de la regulile înscriseînart. 1191 Cod civil.

Textul menţionat prevede că dovada cu martori esteadmisibilă în situaţia în care "creditorul a pierdut titlul ce-i serveade dovadă scrisă, din o cauză de forţă majoră neprevăzută.".

In practica dreptului civil noţiunea de forţă majoră esteinterpretată mai larg, în sensul că textul art. 1198 pct. 4 Cod civil,

1 Dec. civ, 728/1999 a Curţii de Apel Tg. Mureş.

216

se aplică şi în cazul sustragerii, distrugerii sau reţinerii înscrisuluide partea potrivnică1 sau de un terţ care refuză să-1 prezinte îninstanţă, al pierderii dosarului sau, al sustragerii înscrisului dindosar. Dar, pentru a putea beneficia de excepţia de mai sus se cereca partea interesată să nu fie în culpă. De asemenea, mai înaintede reconstituirea prin declaraţiile martorilor a conţinutuluiînscrisului, partea interesată va trebui să facă dovada pierderii saua sustragerii înscrisului, deci a faptului că acel înscris a existat.Această dovadă se poate face prin orice mijloc de probă.

Excepţiile prezentate mai sus îşi găsesc aplicabilitateanumai atunci când înscrisul este cerut de lege ca o condiţie deprobă (ad probationem). Dacă cerinţa înscrisului este cerută delege ca o condiţie de validitate (ad validitatem), lipsa acesteiaatrage sancţiunea nulităţii absolute, astfel încât, nu se mai puneproblema probării lui. De la regula de mai sus, se abate numaiipoteza imposibilităţii de conservare a înscrisului când nuinteresează dacă forma scrisă este cerută "ad probationem" sau "advaliditatem", întrucât, prin definiţie această formă a fost respectatăîn momentul încheierii actului juridic.2

Puterea doveditoare a probei cu martoriPuterea doveditoare a probei cu martori este dominată de

regula libertăţii instanţei în aprecierea puterii doveditoare a probeitestimoniale. Aceasta întrucât, Codul civil nu precizează forţaprobantă a mărturiei, iar regula din dreptul roman "testis unus,

1 în practică Tribunalului Jud. Braşov s-a decis, de exemplu, că "este admisibilăproba cu martori spre a dovedi că s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare a unei construcţii, că înscrisul există, dar că acesta este reţinut, înmod abiziv de sosul reclamantei,o atare împrejurare putând fi considerată forţamajoră în sensul art. 1198 Cod civil; decizia civ. nr. 693/1993. în acelaşi sens,vezi şi dec. civ. nr.16/1981 a Tribunalului Judeţean Maramureş, cu note de I.Pop şi C. Stătescu, în RRD nr. 1/1982 pag. 40-47.2 V. M. Ciobanu, op. cit., pag. 278; G.Boroi, op.cit., pag.177.

217

testis nullus", nu-şi mai găseşte, în principiu, aplicabilitatea. Deci,judecătorul va evalua critic declaraţiile martorilor, îşi va formaultima convingere asupra faptelor şi împrejurărilor relatate demartori, pronunţându-se cu privire la măsura în care au fostdovedite. Rezultatul aprecierii depoziţiei unui martor (sau unormartori) poate consta în aceea că faptul probat a fost dovedit şi nulasă nici o îndoială asupra acestuia. în situaţia inversă rezultă căfaptul probat este nesigur şi va trebui dovedit prin alte mijloace deprobă, sau martorul nu a fost sincer, astfel încât depoziţia lui nu vafi reţinută la pronunţarea soluţiei.

I

C. Mărturisirea ;f

Noţiune şi caractere juridice ţMărturisirea este recunoaşterea de către o persoană a unui

act sau fapt pe care o altă persoană îşi întemeiază o pretenţie sau oapărare şi care este de natură să producă efecte juridice împotrivaautorului ei1. V

Privită prin prisma dreptului civil, mărturisirea2 apare caun act juridic unilateral, pe când din punct de vedere al dreptuluiprocesual civil ea apare ca un mijloc de probă.

Este motivul pentru care sediul reglementării mărturisiriise află în Codul civil (art. 1204-1206), dar şi în Codul de

1 Gh. Beleiu, op. cit. pag. 109; St. Răuschi, op. cit, pag.192.2 Trebuie să facem distincţie între mărturisire şi explicaţiile pe care părţile ledau instanţei de judecată din propria lor iniţiativă, sau la cererea acesteia.Explicaţiile părţilor cuprind doar informaţii cu privire la faptele care formeazăobiectul procesului, pe când mărturisirea presupune recunoaşterea de către oparte a unor fapte pe care trebuie să le dovedească cealaltă parte şi care să fie"de natură să producă consecinţele juridice împotriva părţii care o face. înpractica noastră judiciară explicaţiile părţilor nu sunt folosite ca mijloc de probă(şi nici nu au o reglementare în dreptul românesc).

218

procedură civilă (art. 218-225 care reglementează interogatoriulca mijloc prin care se poate ajunge la obţinerea recunoaşterii înfaţa instanţei de judecată).

Din reglementările amintite pot fi desprinse următoarelecaractere ale mărturisirii:

- este un act unilateral de voinţă constând înrecunoaşterea prestaţiei sau faptului afirmat de parte adversă.Voinţa celui care face mărturisirea trebui să fie conştientă şiliberă. Ea îşi produce efectele fără a fi nevoie să fie acceptată departea adversă şi este irevocabilă1.

- constituie un mijloc de probă împotriva autorului ei şi înfavoarea celui care îşi întemeiază pretenţiile pe faptul mărturisit.Având în vedere consecinţele mărturisirii cel care o face trebuie săaibă capacitatea necesară actelor de dispoziţie;

'• - este un act cu caracter personal, de aceea nu poate fifăcută decât de către titularul dreptului sau de către mandatar cuprocură specifică;2

- este un act expres, deoarece ea nu poate fi dedusă dintăcerea părţii. Numai în cazurile prevăzute de lege ea poate fiprezumată. Un astfel de exemplu este cel precizat de art. 225 Codprocedură civilă potrivit căruia instanţa poate socoti refuzulnejustificat de a răspunde la interogator sau neprezentarea lainterogator ca o mărturisire deplină (sau numai ca un început dedovadă în folosul părţii potrivnice).

1 Mărturisirea poate fi revocată numai dacă a fost făcută din eroare de fapt (art.1206 al. 2 Cod civil). Vezi în acest sens T.S. sec. civ., dec.575 din 1992 înDreptul nr. 7/1993 pag. 94.2 în acest sens s-a exprimat T.S. prin decizia de îndrumare nr. 12/1958.

219

1 Vezi art.1204 din Codul civil.2 Tribunalul Jud. Vaslui, dec. civ., 483/1980, în RRD 4/1981 pag. 115.

220

Felurile mărturisirii

1. Codul civil1 face distincţie între mărturisirea judiciară şiextrajudiciară.

Mărturisirea este judiciară atunci când îndeplineştecumulativ două condiţii: este făcută în chiar procesul în care estefolosită ca mijloc de probă şi este făcută înaintea judecătoruluiprin intermediul interogatoriului. Dar ea poate fi făcută şi fără a fiprovocată, spontan, consemnându-se apoi în încheierea de şedinţă.Orice mărturisire care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute mai |sus, este o mărturisire extrajuridciară.

Mărturisirea este extrajudiciară când este făcută în afarajudecăţii procesului în care se foloseşte această probă şi este scrisăsau verbală. ' • • ' . ' f

Este apreciată a fi mărturisire extrajudiciară: declaraţiapărţii într-o cerere adresată unui organ de stat sau cea consemnatăîntr-un proces verbal întocmit de executorul judecătoresc, precumşi recunoaşterea făcută într-un testament scris sau scrisoare.

In practica noastră judiciară s-a apreciat, în acest sens, cădeclaraţia făcută de către unul dintre comoştenitori în faţa unuiorgan notarial, necontestată de ceilalţi, face dovada acceptăriisuccesiunii, chiar dacă a fost făcută peste termenul de 6 luni,prevăzut de art. 400 Cod civil2. Potrivit art. 1205 Cod civil"mărturisirea extrajudiciară, verbală nu poate servi de dovadăcând obiectul contestaţiei nu poate fi dovedit prin martori". Este odispoziţie legală logică pentru ca permite nelimitat dovada cumartori pentru a proba o mărturisire verbală, ar însemna eludareainterdicţiei admisibilităţii probei cu martori în cazurile prevăzutede art. 1191 al.l şi 2 din Codul civil. în concluzie, textul art. 1205Cod civil trebuie întotdeauna coroborat cu art. 1191, 1197, 1198

din Codul civil, în care se arata în ce condiţii un act juridic poatefi dovedit cu martori.

Cât priveşte mărturisirea extrajudiciară scrisă aceasta nuformează obiectul unei reglementări speciale pentru că ea urmeazăa fi supusă regulilor speciale privind proba cu înscrisuri. Deci,existenţa şi cuprinsul unei asemenea mărturisiri se dovedesc prinînscrisul în care este cuprinsă; dacă mărturisirea extrajudiciarăeste făcută printr-un înscris autentic, ea nu va putea fi combătutăîn ce priveşte existenţa şi cuprinsul ei, decât în condiţiile în carepoate fi combătut un înscris autentic.

In principiu, ambele forme de mărturisire: judiciară şiextrajudiciară sunt lăsate la aprecierea judecătorilor, cât priveşteputerea lor doveditoare. Instanţa de judecată are obligaţia legalăde a examina şi a motiva pentru ce o ia în considerare sau oînlătură.1 Aprecierea trebuie să fie logic fondată şi nu abstractă, înconcordanţă şi cu celelalte probe existente în cauza respectivă2.

2. Dintr-un alt punct de vedere, acela al modului deexprimare, mărturisirea poate fi: expresă şi tacită iar dupăstructură trebuie să distingem între: mărturisirea simplă, calificatăşi complexa.

- Mărturisirea simplă (fără rezerve) este recunoaştereapretenţiei reclamantului făcută de către pârât, aşa cum a fostformulată (fără adaosuri).

- Mărturisirea calificată constă în recunoaşterea de cătrepârât a faptului invocat de reclamant, dar şi a altor împrejurăristrâns legate de faptul invocat, anterioare ori concomitentefaptului pretins, care sunt de natură să schimbe urmările juridice,făcând ca răspunsul său să fie negativ. O asemenea mărturisire a

1 T.S. dec. tiv., 2591/1973, Repertoriu de practică judiciară pe anii 1969,197:5,pag. 375, colectiv, Tratat de drept civil, Bucureşti, 1989 pag. 296.2 1 . Stoenescu, S. Zişberstein, op. cit. pag. 392.

221

fost întâlnită în soluţionarea unei speţe în care pârâtul arecunoscut că a recoltat o suprafaţă de teren cu grâu, deoarece acrezut că este al său, deşi reclamantul a prezentat titlul deproprietate emis de Comisia judeţeană de fond funciar, cu doi anianteriori faptului reclamat şi necontestat în condiţiile Legii nr.18/1991l.

- Mărturisirea complexă conţine o recunoaştere afaptului asupra căruia partea este interesată, la care însă, aceastaadaugă un alt fapt legat de cel principal şi ulterior acestuia careare consecinţa să restrângă sau să anihileze efectele mărturisiriiprimului fapt.

Indivizibilitatea mărturisiriiPotrivit art. 1206 al. 2 din Codul civil, mărturisirea nu

poate fi luată decât în întregime împotriva celui care a mărturisit.Articolul amintit a declanşat în doctrină o controversă, dupămodificarea sa prin Decretul nr. 205/1950. Problema care s-a puseste dacă mărturisirea poate fi sau nu scindată (divizată). Desigur,problema nu se poate pune decât în cazul mărturisirii calificate şia celei complexe, pentru că în cazul celei simple nu este ce diviza.Cu privire la aspectul în discuţie s-au conturat două opinii. Intr-o jprimă opinie susţinută şi de practică2 regula indivizibilităţii

1 A se vedea, în acest sens, Curtea de Apel Craiova, sec. civ. dec. 8247/1999,Curtea de Apel Suceava, dec. civ. nr. 116/1995 (nepublicată). în această ultimăspeţă a fost admisă acţiunea în executarea plăţii preţului dintr-un contract devânzare - cumpărare, cu motivarea că apărarea pârâtului, în sensul că bunul afost dat în depozit şi nu vândut, este neesenţială. în motivarea soluţiei CAS aarătat că dovada depozitului obişnuit n-a fost făcută, iar obiectul de activitate alpârâtei (ca persoană juridică) era achiziţia şi nu păstrarea şi conservarea debunuri.2 Este a opinie îmbrăţişată şi de T.S. Vezi dec.civ. nr. 301/1955 în CD 1955,voi. II pag. 209. Instanţa nu este îndreptăţită să scindeze mărturisirea complexă,ci trebuie să o primească, în întregime aşa cum a fost făcută" (T.S. Cod civil,dec. nr. 339/1956 în CD 1956, voi. II, pag. 264).

222

mărturisirii se aplică în continuare, legiuitorul prăstrând neatinsedispoziţiile art. 1206.

într-o altă opinie se apreciază, dimpotrivă, că regulaindivizibilităţii mărturisirii (art. 1206 Cod civil) trebuiesubordonată celor două principii ale procesului civil: principiuladevărului şi principiul rolului activ al judecătorului . Dominantăîn literatură şi practică este cea de a doua opinie, astfel încâtregula indivizibilităţii mărturisirii nu trebuie luată ca fiindimperativă, ci ca simplă recomandare făcută judecătorului, careeste dator să stăruie prin toate mijloacele legale spre a descoperiadevărul3. Aşa fiind, după cum se coroborează cu alte probeadministrate în cauză, judecătorul poate diviza mărturisireacalificată ori complexă, reţinând numai o parte a ei, care poate fiîn favoarea sau împotriva autorului ei.

în sensul arătat mai sus, Curtea de Apel Suceava, având deadministrat o asemenea probă s-a exprimat în .sensul că, înprincipiu, mărturisirea calificată nu se poate despărţi în contracelui care o face, adică fiind indivizibilă, nu poate fi scindatăpentru a socoti că faptul principal este complet probat. Cu toateacestea, regula indivizibilităţii încetează prin aplicarea principiilorcare guvernează începutul de dovadă scrisă, încât adversarul poatedovedi prin alte mijloace legale că adaosul afirmat nu este nul sauconcordant ordinii publice ori este neavenit sau absurd4.

1 Art. 129 din Cod proc. civ.2 Art. 130 din Cod proc. civ.3 în ediţia recentă a Codului civil, la art. 1206 se face menţiunea că " primaparte din alin. 2 al art. 1206 a fost implicit modificată prin revizuirea art. 129 şi130 Cod proc. civ. Vezi acest articol cu menţiunea arătată în P. M. Cosmovici,op. cit. 1994 pag. 388.4 A se vedea M. Cantacuzino, op. cit., pag. 613; precum şi C. Hamangiu, op.cit., pag. 367; CA Suceava, sec.civ., dec. civ., 1016/1995, nepublicată. In speţăa fost admisă acţiunea în executarea plăţii preţului dintr-un contract de vânzare-cumpărare , cu motivarea că apărarea probei în sensul că bunul a fost dat îndepozit şi nu vândut este necesară. Speţa este comentată de P. Perju, în Sinteză

223

Forţa probantă a mărturisiriiîn evidenţierea forţei probante a mărturisirii trebuie

distinse două perioade: cea anterioară anului 1950 şi ceaposterioară anilor 1950.

- Cum arătam şi anterior, prin Decretul nr. 205/1950 s-aabrogat pct. 3 al art.1200 Cod civil care prevedea prezumţiaabsolută a "puterii doveditoare ce legea dă mărturisirii" Până laaceastă modificare, mărturisirea era considerată o probă perfectă(probatio probatissima) sau "regina probelor", care făcea dovadadeplină în contra celui care a mărturisit. ..•

- După adoptarea Decretului 205/1950 mărturisirea a fosttrecută în rândul dovezilor de drept comun, putând fi combătutăprin proba contrară, făcută prin orice mijloc admis de lege.

Aşa fiind, judecătorul poate să înlăture motivatrecunoaşterea unei părţi, dacă din ansamblul probelor administrateîn cauză îşi formează convingerea că mărturisirea respectivă nucorespunde adevărului.

InterogatoriulMijlocul procesual de administrare a probei mărturisirii .

poartă denumirea de interogator şi el este reglementat de art. 218 -225 Cod procedură civilă. în afară de mărturisirea spontană,mărturisirea este, de cele mai multe ori, provocată, ceea ce serealizează, prin intermediul interogatoriului. Potrivit art. 218 Codde procedură civilă interogatoriul se va încuviinţa numai când estevorba de chestiuni de fapt şi cu respectarea următoarelor douăcerinţe: faptele să fie personale ale părţii chemate să răspundă lainterogatoriu şi să fie pertinente şi concludente. Cel chemat lainterogatoriu va fi întrebat de către preşedinte asupra fiecărui fapt

teoretică a jurisprudenţei în Dreptul nr. 9/1996, pag. 1103-1104. în acest sens ase vedea şi C. A. Craiova, dec. civ. 8247/1999.

224

în parte şi va răspunde oral, răspunsurile fiind trecute pe aceeaşifoaie cu întrebările, care apoi va fi semnată pe fiecare pagină depreşedinte, grefier, de cel care 1-a propus şi de către partea care arăspuns.

Dacă partea interogată dă răspunsuri negative se voradministra alte probe fără ca atitudinea negativă a părţii interogatesă constituie vreo probă în favoarea sau împotriva vreuneia dinpărţi. Se vor administra probe în completare . şi în cazulrăspunsurilor echivoce pentru a întări unele elemente alemărturisirii.

în situaţia în care partea chemată la interogatoriu refuzănejustificat să se prezinte în faţa instanţei sau, deşi se prezintă,refuză, fără motive temeinice să răspundă la interogatoriu, art. 225Cod procedură civilă arată că "instanţa poate socoti acesteîmprejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început dedovadă, în folosul părţii potrivnice". Suntem în prezenţa uneiprezumţii de recunoaştere tacită, care însă nu este obligatorie,nefiind o prezumţie legală, ci una simplă (a judecătorului). înpractica recentă a instanţelor noastre judecătoreşti, în modconstant s-a făcut sublinierea că " instanţa nu este obligată săconsidere refuzul părţii de a răspunde la interogatoriu ca omărturisire deplină, ci are facultatea, de a stabili din acest fapt oprezumţie de recunoaştere tacită în favoarea celeilalte părţi. Dacăîn cauză pot fi administrate alte probe, lipsa la interogatoriu saurefuzul de a răspunde, trebuie socotite numai ca un început dedovada, care urmează să fie completată cu alte probe, spre a sestabili împrejurările reale ale cauzei1.

1 Tribunalul municipiului Bucureşti, decretul 1009/1991 în C.P.J.C. 1991, p^g.172. în sensul că lipsa la interogatoriu poate fi privită doar ca un început dedovadă, vezi şi T.S. secţ. civ. dec.1512/1981 în CD. 1981 pag. 291; dec.213/1970 în Repertoriu II, pag. 375.

225

D. Prezumţiile

NoţiuneNoţiunea de prezumţie este utilizată în limbajul obişnuit

pentru a desemna conturarea unei păreri întemeiate pe fapteaparente, pe ipoteze, pe deducţii. Aşa fiind, prezumţia trebuieprivită ca o supoziţie, o presupunere, recunoaşterea unui fapt caautentic, până la proba contrară.

în sens strict juridic, prezumţiile trebuie analizate prinprisma dispoziţiilor art. 1199 Cod Civil, singurul text de lege careîncearcă să ofere o definiţie acestui mijloc de probă.

Potrivit textului amintit prezumţiile sunt "consecinţele celegea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut, la un faptnecunoscut". Privită astfel prezumţia are "o determinare specificăşi totodată nuanţată în funcţie de rolul ce are de îndeplinit:instrument de tehnică legislativă1, regulă de drept sau mijloc deprobaţiune".

în esenţă, prezumţia ca procedeu special al tehniciilegislative, vizează transformarea unei posibilităţi în certitudine şisub acest aspect ea trebuie deosebită de ficţiune care apare, deasemenea ca instrument special de tehnică de legiferare.

Dacă prezumţia tinde la "stabilirea pe baze ştiinţifice aunei probabilităţi ce urmează să stea la temelia unor reglementărilegale (urmărind o justă reflectare a ceea ce se întâmplă în

1 Ca instumente de tehnică legislativă prezumţiile contribuie la realizarea, înprocesul legiferării, a unui ansamblu juridic coerent şi eficient prin utilizareaperspicace şi îmbinarea abilă a conceptelor definiţiilor, clasificărilor,raţionamentelor. Altfel spus, prezumţiile sunt mijloace întrebuinţate înoperaţiunea de conceptualizare. In acest sens, a se vedea Fr. Geny, Science ettehnique cn droit privepestif, Paris, 1922, pag. 157; C. Niculeanu, Studiucomparativ asupra unor prezumţii în materie penală şi în domeniul răspunderiicivile delictuale, în Dreptul 10/1998, pag. 56 şi urm.

226

majoritatea cazurilor), în cazul ficţiunilor se admite în moddeliberat o deformare a faptelor reale"1.

Ca regulă de drept, prezumţia asigură o interpretarecategorică anumitor atitudini (indicii) fundamentând o regulă deconduită pe coeficientul de frecvenţă ridicat al situaţiilorcaracteristice, al acelei structuri ,de regulă stabilite, ce rezultădupă înlăturarea aspectelor neesenţiale, întâmplătoare alefenomenelor ce fac obiectul reglementării pentru a asigurareglementarea de drept2. Aşa, de exemplu, de regulă părinţii suntculpabili pentru faptele ilicite ale copiilor minori, pentru lipsa desupraveghere (prezumţia de vinovăţie a părinţilor) sau bunuriledobândite de soţi în timpul căsătoriei sunt, de regulă, rezultatulcontribuţiei egale a acestora prezumţia comunităţii de bunuri, saucopilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei(prezumţia de paternitate a copilului născut în timpul căsătoriei).

Cât priveşte prezumţia ca regulă de probă, aceasta implicăo dublă deplasare a obiectului probei3, o dată de la faptulgenerator de drepturi necunoscut (greu sau imposibil de dovedit),la un fapt vecin şi conex cu acesta, necunoscut şi el (dar uşor saumai uşor de dovedit) şi o dată, de la acest fapt vecin şi conex, laun fapt probator (înscris, mărturie, etc.) Pe această cale, dincunoaşterea faptului probatoT se trage, mai apoi, concluziaexistenţei faptului generator de drepturi.

1 Anita M. Naschitz, Teorie şi tehnică în procesul de creare a dreptului, Ed.Academiei, Bucureşti, 1969, pag. 277.2 C. Niculeanu, op. cit. în Dreptul nr, 10/1998 pag. 56-57.3 Trebuie menţionat că orice probă cu excepţia probelor materiale implică ooperaţie de inducere a existenţei unui fapt generator de drepturi necunoscute,din existenţa unui fapt probatoriu cunoscut, datorită conexităţii dintre cele douăfapte De aceea procedeul deplasării obiectului probei de la un fapt necunoscutla un fapt cunoscut , pentru a trage apoi concluzia existenţei celui dintâi dincunoaşterea celui de al doilea, nu este propriu prezumţiilor ci este comun şialtor probe, cu excepţia celor materiale.

227

Cu privire la natura juridică a prezumţiilor, discuţiilepurtate în literatura de specialitate sunt oarecum controversate,într-o primă opinie, se apreciază că prezumţiile nu sunt mijloacede probă, în sensul propriu al cuvântului, de aceea Codul deprocedură civilă nu se ocupă de ele. "Obligat fiind să descopereraporturile dintre părţi, judecătorul trebuie să recurgă la mijloacelede probaţiune şi, în afară de probele directe, deseori el recurge laprobe indirecte, adică porneşte de la fapte probatorii conexepentru ca, pe cale de raţionament, să stabilească existenta oriinexistenţa faptului principal care formează obiectul litigiului" .

în opinia exprimată mai sus prezumţia apare, mai curând ,ca o ipoteză pe care judecătorul trebuie să o examineze2.

într-o altă opinie, se susţine că cel puţin prezumţiilorlegale trebuie să li se recunoască valoarea de probă indirectă3,acestea fiind mijloace de probă preconstituite în favoarea şirespectiv defavoarea uneia din părţi. Aşa, de exemplu, invocareaîntr-un proces a unei hotărâri judecătoreşti definitive şiirevocabile, dispensează partea care uzează de acest mijloc deprobă, de a dovedi faptul că acea hotărâre exprimă adevărulobiectiv în litigiul soluţionat anterior. Acest adevăr este prezumatde lege iar partea adversă nu va putea pune în discuţie temeiniciasa.

De asemenea, prezumţia legală de paternitate a copiluluinăscut în timpul căsătoriei scuteşte pe mama acestuia deprobaţiunea privind paternitatea copilului, legea stabilind că acelcopil are ca tată pe soţul mamei. Prezumţia fiind relativă, tatălprezumtiv va putea face dovada contrară, în limitele în care legeaadmite, răsturnând prezumţia de paternitate.

1 C Niculescu, op. cit. în Dreptul nr. 10/1998 pag 52.2 Ibidem.3 V. Negru, D. Radu, op. cit. pag. 194

228

Dar, la oricare dintre aprecieri ne-am opri este cert că,prezumţiile sunt elemente valoroase ale sistemului probatorpermiţând să se stabilească indirect, pe cale de inducţie şi deducţiesituaţii de fapt a căror dovadă directă ar fi greu de realizat. Astfel,remiterea titlului de către creditor debitorului nu dovedeşte directliberarea debitorului, însă art. 1138 Cod civil prezumă că debitorulşi-a plătit datoria pentru că, de regulă, debitorul care plăteşte, cereşi primeşte dovada pe care o posedă creditorul. în cazul arătat,prezumţia este creată chiar de lege, judecătorul fiind dispensat dea mai face raţionamentul pe care îl face însăşi legea. Judecătorulva trebui numai să stabilească faptul vecin şi conex pe care sesprijină prezumţia legală (în cazul nostru faptul remiterii titluluide către creditor, debitorului).

Clasificare:a) După izvorul lor prezumţiile pot fi: legale şi simple.Acest prim criteriu rezultă chiar din interpretarea art. 1199

Cod civil care, încercând o definiţie a prezumţiilor, precizează căacestea sunt: consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.

în lumina acestui articol se conturează prezumţiile legaleşi prezumţiile simple, după cum consecinţele aduse dintr-un faptcunoscut la un fapt necunoscut sunt opera legii sau amagistratului.

Prezumţiile legale sunt cele "determinate special de lege"aşa cum prevede art. 1200 Cod civil. Cu titlu de exemplu, acestarticol prezintă patru cazuri de prezumţii legale:

229

Declararea unor acte ca fiind nule1 pentru că "legea lepriveşte făcute în frauda dispoziţiilor sale";

Liberarea unui debitor sau dobândirea dreptului deproprietate în anumite împrejurări determinate de lege2;

Puterea lucrului judecat care are la bază un interes social,prezumă că hotărârea judecătorească rămasă definitivă, exprimăadevăratele raporturi juridice dintre părţi3;

în redactarea iniţială, art. 1200 Cod civil însera şi un alpatrulea caz de prezumţia legală - prezumţia absolută a "puteriidoveditoare ce legea dă mărturisirii" - abrogat prin Decretul nr.205/1950.

Aşa cum precizam, prezumţiile legale amintite mai sussunt cu titlu exemplificativ, pentru că atât Codul civil cât şi unelelegi speciale consacră şi alte prezumţii legale. Art. 942 Cod civil,de exemplu, consacră prezumţia că orice construcţie ridicată pe unteren aparţine proprietarului acestuia. Şi în Codul familiei seîntâlnesc unele prezumţii vizând regimul juridic al bunurilordobândite şi administrate de către soţi. Art. 30 din Codul familieiconsacră prezumţia de comunitate a bunurilor dobândite de soţi întimpul căsătoriei precizând că "Bunurile dobândite în timpulcăsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt de la data dobândirii lor,bunuri comune. Orice convenţie contrară este nulă". Iar art. 35 al.2 Codul familiei reglementează prezumţia de mandat tacitreciproc între soţi.

1 De asemenea, art. 941 Cod civil prezumă ca persoane interpuse pe copiiisoţului donatar din altă căsătorie, precum şi rudele pe care donatarul le poatemoşteni.2 Alt. 1138 Cod civil prezumă că remiterea titlului de la debitor la creditorprezumă plata creanţei, după cum în baza art. 1847 Cod civil se prezumădobândirea dreptului de proprietate al posesorului fondat pe faptul stăpâniriibunului în mod public şi netulburat un anumit interval de timp.3 Pentru detalii, a se vedea, art. 1200 pct. 4 Cod civil.

230

Prezumţiile legale dispensă de orice dovadă pe acela înfavoarea căruia sunt făcută. Ele pot fi caracterizate prinurmătoarele trăsături:

- ca număr sunt limitate, consecinţa fiind aceea că nuexistă prezumţie legală fără text iar textele care stabilesc prezumţiisunt de strictă interpretare şi aplicare;

- produc o inversare a sarcinii probei, în sensul că, atuncicând este admisă proba contrară, cel ce tinde la, răsturnareaprezumţiei, trebuie să facă dovada faptului generator de drepturi şiobligaţii, faptul contrar fiind socotit ca dovedit în privinţabeneficiarului prezumţiei legale;

- are o putere doveditoare diferită de a celorlalte mijloacede probă.

Prezumţiile simple (ale omului) sunt acelea stabilite demagistrat. Ele sunt concluzii logice deduse de la un fapt cunoscutla un fapt necunoscut şi care nu sunt determinate prin lege.Potrivit art. 1203 din Cod civil "prezumţiile care sunt stabilite delege sunt lăsate la luminile şi înţelepciunea judecătorului".

Prezumţiile simple pot fi deductive, în cazul în care sedesprinde o concluzie particulară dintr-una generala şi inductive,dacă se desprinde o concluzie generală din mai multe concluziiparticulare. :

Prezumţiile simple se pot baza pe anumite mijloace deprobă directe (depoziţia imui martor, un înscris, un început dedovadă scrisă etc.) sau pe anumite împrejurări ce permitjudecătorului să tragă concluzia existenţei sau inexistenţei faptuluice trebuie probat. De exemplu, chiriaşul care n-a păstrat chitanţade plată a chiriei pe unele luni anterioare, neavând alte dovezidirecte, pentru efectuarea plăţii, va dovedi faptul vecin şi conex căa plătit chiria pe lunile următoare prezentând chitanţele respective,iar judecătorul, cunoscând acest fapt, va putea trage concluzia căchiriaşul a plătit chiria şi pe lunile în litigiu.

231

Pentru admisibilitatea prezumţiilor simple, art. 1203 Codcivil impune două condiţii:

- prezumţia să aibă o greutate şi o putere de a naşteprobabilitatea;

- prezumţia nu este permisă magistratului decât numai încazul când este permisă şi dovada prin martori.

Prima condiţie are în vedere temeinicia raţionamentuluilogico-judiciar iar cea de a doua urmăreşte să nu se eludezeindirect interdicţiile prevăzute de art. 1191 al. 1 şi 2 Cod civil. Aşafiind nu este admisă o prezumţie simplă pentru dovada unui actjuridic ce nu poate fi probat prin martori. A permite dovadafaptelor vecine şi conexe (eventual chiar cu martori) din a cărorexistenţă se poate trage concluzia existenţei actului juridic,înseamnă a proba peste, respectiv în contra, prescripţiilor art. 1191Cod civil. Dacă, de exemplu, într-un proces în care se pretinderestituirea unui împrumut cu o valoare mai mare decât cea la carese referă art. 1191 Cod civil - s-ar admite proba cu martori, pentrua se dovedi un fapt vecin şi conex, s-ar putea ajunge la concluziaasupra existenţei împrumutului care, însă, nu ar putea fi doveditcu martori.

De la cea de a doua condiţie de admisibilitate aprezumţiilor simple, art. 1203 Cod civil prevede şi o derogare, şianume ca prezumţiile sunt admise când se atacă un act care s-afăcut prin fraudă, doi sau violenţă. Derogarea de mai sus este înconcordanţă cu dispoziţiile art. 1198 Cod civil care se referă laadmisibilitatea probei cu martori, indiferent de valoarea obiectuluiactului juridic, datorită imposibilităţii preconstituirii probei scrise.

întT-adevăr, în cazul fraudei, al dolului sau a violenţei,există o imposibilitate de procurare a probei scrise1.Nefiind stabilite de lege, prezumţiile simple sunt numeroase şiinvariabile, în funcţie de frecvenţa şi diversitatea raporturilor

1 G. Boroi, op.cit, pag. 192.

232

juridice care fac obiectul judecăţii. în principiu, ele suntneîngrădite, singurele îngrădiri fiind cele care se referă lainadmisibiliiatea probei cu martori.

Puterea doveditoare a prezumţiilor simple este lăsată laaprecierea instanţei (o apreciere logică şi temeinic fondată),întrucât nu pot naşte decât probabilitatea, prezumţiile menţionatepot fi răsturnate prin mijloace de probă admise de lege.

b) După forţa lor probantă prezumţiile legale se împartîn: prezumţii absolute şi prezumţii relative. Acest criteriu îşi aresediul reglementării în art. 1202 al. 2 Codul civil care prevede că"Nici o dovadă nu este primită împotriva prezumţiei legale, cândlegea în puterea unei asemenea prezumţii anulează un act oarecaresau nu dă drept de-a se reclama în judecată, afară numai decazurile când legea a permis dovada contrarie şi afară de aceea cese va zice în privinţa jurământului şi mărturisirii ce ar face o partedin judecată".

în lumina acestui articol se contureză trei categorii deprezumţii legale: prezumţii absolute, prezumţii relative şiprezumţii mixte.

- prezumţiile absolute - juris et de jure - sunt cele care nupot fi răsturnate prin proba contrarie. Ele se mai numesc şiirefragabile, dacă nu pot fi combătute deloc (prezumţia puteriilucrului judecat sau prezumţia stabilită de art. 51 din Codulfamiliei, potrivit căruia "copilul nu poate reclama o stare civilăcontrară aceleia care rezultă din certificatul de naştere").

Prezumţiile legale absolute pot fi uneori răsturnate prinmărturisire - când litigiul poartă asupra unor drepturi ce pot formaobiectul i .ei tranzacţii şi nu se încalcă ordinea publică. Deexemplu, prezumţia prevăzută de art. 1904 Cod civil care deducefaptul plăţii din îndeplinirea unor termene de prescripţie, pentruanumite categorii de creanţe, poate fi răsturnată (potrivit art. 1906

233

Cod civil) prin recunoaşterea debitorului că nu şi-a achitatobligaţia;

- prezumţiile relative - juris tantum - sunt cele care pot firăsturnate prin proba contrară, fie mai uşor, fie mai greu.Asemenea prezumţii au putere doveditoare vremelnică fiindîngăduită răsturnarea lor prin orice mijloace de probă, chiar şi prinsimple prezumţii ale omului, ori prin martori. Sunt cele mainumeroase întrucât regula este caracterul relativ al prezumţiilorlegale. Dintre prezumţiile relative amintim: prezumţia de bunăcredinţă (art. 1899 al. ultim Cod civil); prezumţia că o construcţieaflată pe un teren a fost făcută de proprietarul terenului (art. 492Cod civil); prezumţia mandatului tacit reciproc între soţi (art. 35al. 2 Codul familiei); prezumţia că bunurile dobândite de soţi întimpul căsătoriei sunt, rezultatul contribuţiei egale a acestora;prezumţia caracterului,licit al averii dobândite (art. 41 al. 7 dinConstituţia României)1.

In literatura de specialitate s-a atras atenţia asupra uneicategorii intermediare de prezumţii legale (prezumţiile mixte) carepot fi combătute dar numai de anumite persoane, numai prinanumite mijloace de probă sau numai în anumite condiţii. Aşa,spre exemplu: răspunderea mandatarului prezumată de art. 379Cod comercial3 poate fi înlăturată numai dacă se dovedeşte forţamajoră, cazul fortuit, viciul lucrurilor ce s-au deteriorat; prezumţiade responsabilitate a locatarului pentru incendiu poate fi

1 Potrivit articolului menţionat: "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată.Caracterul licit al dobândirii se prezumă".2 1 . Stoenescu, S. Zilberstein, op.cit., pag. 399; V.M. Ciobanu, op. cit, pag. 291;G. Boroi, op. cit. pag. 190; I. D. Filipescu, Aspecte ale prezumţiei depaternitate a copilului conceput în timpul căsătoriei în RRD 9-12/1989,pag. 123.

Articolul 379 Cod comercial prevede că "mandatarul este răspunzător destricăciunile lucrurilor ce-i sunt încredinţate spre păstrare, afară de celeprovenite dintr-un caz fortuit, forţa majoră, din viciul sau chiar natura lor".

234

( )mbătută numai dacă se probează forţa majoră, cazul fortuit,iciul construcţiei ori dacă focul a provenit de la o casă vecină

(art. 1435 Cod civil); prezumţia prevăzută de art. 590 Cod civilprivitoare la proprietatea comună a zidului ce desparte douăterenuri poate fi combătută, dar numai prin înscrisuri, semne denecomunitate sau prescripţie achizitivă; sau, numai soţul mameipoate combate prezumţia de paternitate, prin tăgăduireapaternităţii.

în literatura juridică1 recentă se pledează tot mai n*ltpentru o relativizare a prezumţiilor absolute, astfel ca ele să nudevină, mijloace care facilitează, cunoaşterea, piedici în caleaacesteia. Aceeaşi idee se regăseşte şi în practica judiciară2.

E. Expertiza

NoţiuneExpertiza este un mijloc de dovadă reglementat de art. 201

Codul de procedură civilă3, la care instanţa recurge când, pentrustabilirea adevărului obiectiv, este nevoie de lămurirea unorîmprejurări de fapt, pentru a căror rezolvare se cer cunoştinţe despecialitate, pe care judecătorul nu le posedă.

La dispoziţiile art. 201-214 din Codul de procedură civilă,care reprezintă dreptul comun în materie trebuie să adăugăm altereglementări speciale privind expertiza tehnică şi contabilă,

1 1 . Deleanu, V. Mărgineanu, op.cit, pag. 221-222;2 Trib. Judeţean Sibiu, dec.civ. nr. 526/1982 cu note de Al. Bocaci şiA.Ungureanu; în RRD nr. 10/1983 pag. 53-56;3 Art. 201 din Codul de procedură civilă prevede că atunci "când pentrulămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa socoteşte de cuviinţă să cunoascăpărerea unor specialistă, va numi unul sau trei experţi, statornicind puncteleasupra cărora ei urmează să se pronunţe". Nu se numeşte un număr par deexperţi, pentru ca, în caz de dezacord, să se poată constitui o majoritate şi ominoritate.

235

expertiza asupra metalelor preţioase, expertiza criminalistică,medico-legală, grafologică, psihiatrică, sanitaro-veterinară.

în lumina acestor reglementări, expertiza poate fi definităca acea activitate de cercetare a unor fapte litigioase, desfăşuratăde un specialist (expert) căruia instanţa de judecată i-a încredinţatcercetarea acelor fapte, ce se concretizează prin raportul deexpertiză. Pentru a constitui probă judiciară, expertiza trebuiesolicitată de către părţi sau ordonată de către instanţă, în cadrulprocesului în care este necesară dovedirea unor fapte cu ajutorulcunoştinţelor expertului.

Deci, în mod obişnuit, expertiza se efectuează în proceseleîn curs de judecată. Dar ea poate fi încuviinţată şi când nu existăun proces, în cadrul procedurii asigurării dovezilor, care esteprevăzută de lege pentru toate dovezile. Expertiza se poate efectuaşi prin comisie rogatorie, când implică cercetări într-o localitatemai îndepărtată de sediul instanţei de judecată.

ClasificareObiectul expertizei îl constituie împrejurări de fapt asupra

cărora expertului i se cere să-şi expună părerea, să dea lămuririsau să le constate ca specialist, împrejurări care au legătură cuobiectul pricinii şi ajută la soluţionarea acesteia. Expertiza nupoate avea ca obiect lămurirea unor probleme de drept, întrucât seprezumă că judecătorul cunoaşte legea (jura novit curia). Oexcepţie de la această regulă o constituie situaţia stabiliriiconţinutului legii străine în litigiile izvorâte din raporturi juridicecivile ce conţin elemente de extraneitate1. Legea română de dreptinternaţional privat nr.105/1992, prevede prin art. 7, al. 1:"Conţinutul legii străine se stabileşte de instanţa judecătorească

1 Vezi I. P. Filipescu, Drept internaţional privat, Edit. Actani, Bucureşti, 1993,pag. 190 şi urmat.

236

prin atestări obţinute de la organele statului care au edictat-o prinavizul unui expert sau un alt mod adecvat.

Instanţa va dispune efectuarea unei expertize dacăapreciază că aceasta este concludentă, dar sunt şi situaţii cândexpertiza este declarată de lege obligatorie, sub sancţiunea anulăriihotărârii. în cazul punerii sub interdicţie a unei persoane,expertiza psihiatrică este impusă de lege1 sau în cazul înregistrăriitardive a naşterii, expertiza medico-legală este obligatorie pentrustabilirea vârstei copilului. Tot astfel, se impune expertizapreţuitoare a bunului dat în gaj, în situaţia în care, în caz deneplată, creditorul gajist doreşte să dispună de bunul respectiv2.

Expertul este o persoană străină de litigiu, deci neinteresatîn cauza. El nu este nici martor, căci nu reproduce faptele care-ierau cunoscute înainte de judecată, fără a trage concluzii din ele.întemeindu-se pe cunoştinţele sale de specialitate, expertul îşiexprimă părerea asupra unor împrejurări de fapt indicate deinstanţă.

Expertizele se pot efectua în cele mai variate domenii deactivitate. Cele mai frecvent întâlnite fiind: expertizele medico-legale3, grafologice, tehnice,4 contabile. O importanţă deosebită în

1 Art. 30 din Decret 32/1954 pentru punerea în aplicare a Decretului 31/1954privind persoana fizică şi juridică. în acelaşi sens, a se vedea T.S. Cod civil dec.459/1957 în CD 1957 pag. 201; dec. 721/1986, CD 1956 Vol.I pag. 527.2 Art. 1869 din Codul civil.3 I.Enescu, Valoarea probatorie a expertizei dermatografice în cercetareafiliaţiei, în RRD 3/1981 pag.24-27. Vezi şi dec. 866/1979 a Trib Jud.Hunedoara în RRD 2/1980 pag. 59.4 A se vedea dec. civ., 976/1998 a Curţii de Apel Constanţa sect. civ.,1852/1996, a Curţii de Apel Cluj, sect. civ., dec. civ., 583/1999 a Curţii deApel Tg. Mureş sec. civ. In această ultimă speţă efectuarea expertizei tehnicepresupune o lucrare la faţa locului care a fost efectuată numai în prezenţareclamantului fără ca pârâţii să fie anunţaţi. Ca urmare, în apel s-a constatatnulitatea de drept a expertizei, dispunându-se o nouă expertiză tehnică despecialitate.

237

actualul context economic, au expertizele contabile1 făcute cuscopul de a stabili justa reflectare a activităţii persoanelor juridiceîn operaţiile contabile, de a descoperi greşelile în registrelecontabile, eventualele abuzuri, de a evalua corect pagubelecauzate.

O asemenea expertiză s-a solicitat într-un litigiul soluţionatde Curtea Supremă de Justiţie2, care a constatat greşita aplicare adispoziţiilor 235 Cod procedură civilă, potrivit căruia " oricine areinteres să constate de urgenţa mărturia unei persoane, părerea unuiexpert, starea unor lucruri mişcătoare sau nemişcătoare sau sădobândească recunoaşterea unui înscris a unui fapt şi a unui drept,va putea cere administrarea unor dovezi dacă este primejdie ca elesă dispară sau să fie greu de administrat în viitor". în speţă secerea ca în expertiză să se constate modul cum a fost folosită decătre pârâtă suma de 19.000.000 lei primită de la reclamantă,pentru a se constata dacă a fost întrebuinţată potrivit convenţieipărţilor sau altfel. Condiţia esenţială a procedurii admise de art.235 Cod procedură civilă, este urgenţa, adică existenţa unuipericol de dispariţie a probei sau de îngreunare a administrării ei.Condiţia menţionatăeste îndeplinită în speţă întrucât întârzierea înefectuarea acestei expertize de specialitate este de natură săîngreuneze foarte mult administrarea ei în viitor. Banii fiindbunuri consumptibile şi ca urmare a mişcărilor permanente devalori din patrimoniul pârâtei, s-ar putea ajunge la situaţia să nu semai poată stabili cu exactitate cum au fost folosiţi.Aşadar, în mod justificat Curtea Supremă de justiţie a constatatgreşita aplicare a articolului menţionat mai sus, de către instanţelede fond şi recurs, care au respins cererea recurentei în loc să

1 T.S. sect.civ., dec. nr. 343/1980; CD 1980 pag. 163 CSJ, dec. 90/1991menţionată de G. Boroi în op. cit, pag. 194.2 A se vedea dec. nr. 60/1994, a Curţii de Apel Bucureşti, sec, comercială şidec. 19/1995, a Curţii Supreme de Justiţie, sec. comercială.

238

dispună efectuare unei expertize contabile necesare în soluţionareacauzei.

Administrarea expertizeiCum am arătat şi mai sus, propunerea expertizei se face de

către părţi sau instanţa dispune din oficiu1 efectuarea ei. Proba, caatare, este încuviinţată printr-o încheiere de şedinţă de admiteresau ordonare a acesteia. In aceeaşi încheiere se va stabili obiectulexpertizei, întrebările la care expertul trebuie să răspundă, datadepunerii raportului de "'•. Expertiză, onorariul provizoriu alexpertului (experţilor). " -•*

Experţii pot fi recuzaţi pentru aceleaşi motive ca şijudecătorii, cu condiţia ca recuzarea să se ceară în termen de 5 zilede la data numirii expertului - dacă motivul recuzării există la aceadată, sau de la data ivirii motivului de recuzare (art. 204 al. 1 şi 2Cod civil).

După numirea lor (şi se va numi un număr impar deexperţi, pentru ca în caz de dezacord să se poată ajunge la oconcluzie) experţii-'...vor fi citaţi pentru a veni la judecată.Dispoziţiile privitoare";;, la citare, aducerea cu mandat şisancţionarea martorilor care lipsesc sunt aplicate şi experţilor.

Expertiza se poate efectua în două moduri:- în instanţă, dacă împrejurarea asupra căreia urmează să

se pronunţe expertul este simplă şi acesta îşi poate exprima deîndată părerea;

- în afara instanţei, când expertiza necesită verificări,analize, măsurători, deplasări şi când, pentru efectuarea ei, estenevoie de timp. Uneori asemenea expertize presupun unele lucrărila faţa locului,, care .potrivit articolului 208 Cod procedură civilănu pot fi făcute decât?"după citarea părţilor, cu dovada de primire,

1 A se vedea despre opunerea părţilor la efectuarea expertizei de instanţă (notăde Gh. Nicolau în RRD 4/1990 pag. 53-54.

239

arătând zilele şi orele când începe şi continuă lucrarea".Dispoziţiile de mai sus se justifică prin faptul că părţile suntobligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectullucrării, neîndeplinirea obligaţiei de citare a părţilor fiind afectatăde nulitatea prevăzută de art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă1.Totodată, această reglementare constituie o garanţie a dreptului laapărare al părţilor, creându-se posibilitatea de a cere să se facătoate constatările legate de obiectivele fixate pentru expertizare.

Lucrările expertului se concretizează într-un raport deexpertiză, care, în cazul expertizelor contabile se depune mai întâila biroul local de expertize contabile. In celelalte cazuri, raportulde expertiză se depune direct în instanţă.

Dacă părţile sau instanţa nu sunt lămurite prin expertizafăcută, se poate solicita şi dispune întregirea expertizei sau o nouăexpertiză. Contraexpertiza va putea fi cerută, motivat, la primultermen după depunerea expertizei (art. 212 Cod de procedurăcivilă).

In practica judiciară, în soluţionarea unei speţe s-a atrasatenţia că nu constituie probă judiciară iar instanţa nu este obligatăsă ţină cont de el, raportul întocmit de către serviciul despecialitate din cadrul Consiliului local2.

Forţa probantă a expertizeiPuterea doveditoare a raportului de expertiză este lăsată la

libera apreciere a instanţei de judecată. Dacă instanţa înlăturăconcluziile experţilor, ea va trebui să motiveze. Sunt situaţii încare expertiza nu poate fi înlăturată decât printr-un alt mijloc deprobă, de o valoare ştiinţifică egală (de exemplu, expertiza de

1 A se vedea, dec. civ., 1852/1998 a Curţii de Apel Cluj, sect., civ.2 A se vedea, în sensul arătat mai sus, dec. civ. 583R/1999 a Curţii de Apel Tg.Mureş, dec. civ. 90/1991 a Curţii Supreme de Justiţie.

240

excludere de la paternitate nu poate fi înlăturată prin depoziţiileunor martori).

Daca instanţa se află în faţa a două expertizecontradictorii, ea poate accepta motivat o expertiză şi să o înlăturepe cealaltă, sau să le înlăture pe amândouă şi să recurgă la altemijloace de probă. Instanţa de judecată nu ar putea combina celedouă rapoarte pentru a ajunge la o concluzie1. In cazulexpertizelor medico-legale, de exemplu, s-a decis că, dacă ele suntcontradictorii, instanţa este datoare să le supună spre avizareComisiei superioare medico-legale, iar nu să-şi însuşească una dinele fără avizare2.

De altfel, raportul de expertiză trebuie apreciat de instanţade judecată în legătură cu totalitatea probelor administrare, încomparaţie cu celelalte probe care se referă la obiectul expertizeişi nu în mod izolat, desprins de complexul probelor în care seîncadrează. De asemenea, raportul de expertiză va fi supus, deinstanţa de judecată, discuţiei contradictorii a părţilor din care sepot desprinde carenţele sau calităţile sale, veridicitatea sa,elementele care pot conduce la formarea convingerii intime ainstanţei de judecată.

1 Acest punct de vedere a fost exprimat în practica judiciară. Vezi T.S. sec. tiv.,dec. 887/1983 în CD 1983 pag. 151-156; T.S. sec. civ., dec. 1449/1984 în RRD3/1985 pag. 77.2 T.S. sec.civ., dec.1449/1984 CD 1984 pag. 136.

241

VIII. Prescripţia extinctivă

VIILl. Noţiune şi justificare

Titularul unui drept subiectiv încălcat1 sau nerecunoscut -persoană fizică sau juridică - are facultatea, recunoscută de lege,de a se adresa unui organ jurisdicţional competent, pentruapărarea dreptului său.

Principalul mijloc aflat la dispoziţia acestuia este acţiunea înjustiţie, care este supusă unor condiţii, fiind posibilă, de regulă,numai în anumite termene stabib'te de lege.

Neintentarea acţiunii înăuntrul termenelor prevăzute de lege,duce la pierderea posibilităţii de a valorifica pe calejudecătorească drepturile civile.

Una din cele mai importante condiţii şi limite ale valorificării,pe calea acţiunii în justiţie a drepturilor civile subiective, esteprescripţia extinctivă2.

Prescripţia extinctivă limitează timpul în care o persoană(fizică sau juridică) poate să exercite apărarea drepturilor salecivile pe calea constrângerii. Nu există o definiţie legală a

1 în literatura de specialitate se atrage atenţia asupra faptului că prescripţiaextinctivă nu operează numai în situaţiile când a avut loc încălcarea unui drept.Se ilustrează ideea cu termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 C. civ, înăuntrulcăruia trebuie exercitat dreptul de opţiune succesorală. Vezi Ştefan Răuschi,Drept civil, Partea generală, Edit. Chemarea, Iaşi, 1992, pag. 215.2 Prescripţia extinctivă a fost iniţial reglementată în cartea a IlI-a a Coduluicivil, titlul XX, intitulat Despre prescripţie, alături de prescripţia achizitivă.Cele două instituţii sunt fundamental opuse întrucât, prescripţia achizitivă ducela dobândirea unui drept real, pe când, prescripţia extinctivă are ca efectîncetarea posibilităţii de a obţine realizarea, prin constrângere, a unor drepturi.

242

prescripţiei extinctive, în Codul civil, aceasta fiind plasată printremodurile de stingere a obligaţiilor.

în literatura mai veche unii autori1 încercau sa justifice acest"plasament", argumentând că, prin împlinirea prescripţieiextinctive, se stinge atât obligaţia cât şi dreptul de creanţăcorelativ, continuând totuşi să existe, o obligaţie "naturală".

Concepţia, a fost, în timp, revizuită astfel că în prezent ideeacare s-a impus, în literatură şi practică, este aceea că prescripţiaextinctivă nu constituie un mod de stingere a obligaţiilor.

Cu argumente solide, s-a demonstrat că împlinirea termenuluide prescripţie extinctivă nu stinge însuşi dreptul subiectiv (şi niciobligaţia corelativă) ci numai dreptul la acţiune în sens material.

Este şi motivul pentru care problematica acestei instituţii estedezbătută în cadrul părţii generale a dreptului civil şi nu încapitolul afectat modurilor de stingere a obligaţiilor (la Teoriagenerală a obligaţiilor).

în lipsa unei definiţii legale, autorii de specialitate, înunanimitate apreciază prescripţia extinctivă ca un mijloc destingere a dreptului material la acţiune, prin neexercitarea acelui

1 M. B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Edit. Cartea Românească1921, pag. 505.2 Eleonora Roman, Prescripţia extinctivă, în Tr. Ionaşcu, Tratat de drept civil,voi. I, Partea generală, Bucureşti, Edit. Academiei 1967, pag. 371 şi 433; J.Mateiaş, Paul Cosmovici, Prescripţia extinctivă, Bucureşti, Edit. Ştiinţifică1962, pag. 13 şi următoarele; A. Ionaşcu, Drept civil, Partea generală,Bucureşti, Edit. Didactică şi Pedagogică 1963, pag. 136; D. Radu, Cu privire lanatura juridică şi locul reglementării prescripţiei extinctive într-o viitoarelegiferare, în Analele Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, 1976, pag. 16 şiurmătoarele; Al. Bocaci, Excepţiile de procedură în procesul civil, Cluj-Napoca, Editura Dacia 1983 pag. 113 şi următoarele; Stanciu D. Carpenaru, ş.a. Tratat de drept civil, Editura Academiei Române, Bucureşti 1989, pag. 305.

243

drept în termenele prevăzute de lege (numite termene deprescripţie).

VIII.2. Funcţiile prescripţiei extinctive

Prescripţia extinctivă este o instituţie juridică cu un caractercomplex, a cărei prezenţă printre instituţiile fundamentale aledreptului civil se justifică prin rolul şi funcţiile pe care leîndeplineşte cât şi prin scopul urmărit de legiuitor.

Privită prin prisma funcţiilor ei sociale, prescripţia extinctivăapare, în primul rând, ca un mijloc de apărare şi întărire alegalităţii, întrucât asigură stabilitatea şi certitudinea raporturilorjuridice, prin stingerea drepturilor la acţiune care nu au fostexercitate în cadrul unor termene considerate de legiuitor caîndestulătoare.

In al doilea rând, prescripţia extinctivă se justifică prin nevoiaasigurării unei certitudini a drepturilor pretinse, ştiut fiind faptulcă, cu trecerea timpului, dovada drepturilor devine tot maianevoioasă, din cauza posibilităţii dispariţiei unor probe. Se evită,astfel, aglomerarea justiţiei cu litigii născute din pretenţii ce ar fiputut fi formulate cu mult timp în urmă şi dificultăţile de probă aunor astfel de pretenţii. Aceste dificultăţi ar putea să ducă „fie larespingerea unor pretenţii întemeiate, pe care reclamantul nu le-arputea dovedi, fie, dimpotrivă, la admiterea unor pretenţiineîntemeiate atunci când pârâtul nu ar putea prezenta doveziîndestulătoare în apărare"1.

Pe de altă parte, pasivitatea îndelungată a celui îndreptăţit laacţiune „creează prezumţia că starea de fapt care nu a fostcontestată este conformă dreptului"2, astfel că lipsa de ocrotire

1 Ştefan Răuschi, op. cit., pag. 218.2 St. D. Cărpenaru ş.a. op. cit. pag. 325.

244

juridică a dreptului neexercitat în termenul legal poate fi privită şica o sancţiune ce se aplică titularului acestui drept.

în al treilea, dar nu în ultimul rând, prescripţia extinctivăîndeplineşte o funcţie educativă şi mobilizatoare, stimulând petitularii drepturilor încălcate să nu lase în nelucrare drepturile şiacţiunile lor.

VHI.3. Caracterul1 normelor care reglementeazăprescripţia extinctivă

Reglementările aplicabile prescripţiei extinctive provindin izvoare de drept diferite ce datează din epoci diferite, cuorientări şi soluţii uneori disparate.

Sistemul tradiţional al reglementării acestei instituţii sesprijină pe dispoziţiile Codului civil care în titlu] XX2 al cărţii atreia include, alături de prescripţia achizitivâ, prescripţiaextinctivă. Acest sistem a fost restructurat radical printr-un actnormativ, de aplicare generală, incident în orice raporturi juridicede natură civilă (lato sensu) şi anume, Decretul 167/1958 privindprescripţia extinctivă. Unele dispoziţii ale Codului civil aii

1 Cu privire la caracterul normelor ce reglementează prescripţia extinctivă, a sevedea, O. Căpăţână Prescripţia extinctivă a acţiunilor născute din transportul peuscat, pe apă, aerian, în Revista Dreptul nr. 1/1996 pag. 27. Pentru uneleaspecte critice privind prescripţia extinctivă, a se vedea V.D.Zlătescu,Consideraţii în legătură cu instituţia prescripţiei, în Dreptul nr. 2/1999, pag. 15şi urmat.2 Dispoziţiile titlului XX (art. 1837 şi următoarele), precum şi celelaltedispoziţii referitoare la prescripţia extinctivă au fost implicit abrogate prinDecretul 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă - B. Of. 19/1958 republicatîn Monitorul Oficial 11/1960, cu modificările ulterioare şi anume în măsuradeterminată prin art. 25 şi 26 ale acestui decret. Art. 21 al acestui decret nu seaplică dreptului la acţiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz,abitaţie, servitute şi superficie

245

supravieţuit însă reformei, având şi în prezent aplicabilitate. înacest sens, art. 21 din Decretul 167/1958 prevede în mod exprescă „dispoziţiile decretului de faţă nu se aplică dreptului la acţiuneprivitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitaţie, servituteşi superficie; în aceste cazuri se va aplica Codul civil. Deasemenea, decretul 167/1958 nu cuprinde nici norme generaleprivind calculul termenelor de prescripţie, care se sprijină, deasemenea, pe dispoziţiile Codului civil (art. 1886). Tot astfel,împlinirea termenului de prescripţie se face prin raportare ladispoziţiile art. 1888 Cod civil1.

Reglementări privind prescripţia extinctivă aflăm şi înacte normative aparţinând altor ramuri de drept înrudite, mai multsau mai puţin, cu dreptul civil. Aşa sunt: dispoziţiile din Codulfamiliei (art. 21, 52, 55, 60) sau din Codul comercial (art 947) saudin Codul aerian din 1997 (republicat în 2001)2; Decretul443/1972 privind navigaţia maritimă etc.Reglementările menţionate şi altele ce interesează această materietrebuie reconsiderate, prin raportare la Constituţia României din1991. împreună cu Legea 15/1990 care a transformat organizaţiileeconomice de stat în societăţi comerciale şi regii autonome,Constituţia României reprezintă un izvor fundamental de drept cea influenţat esenţial domeniul prescripţiei extinctive.Trebuie avut în vedere, totodată, şi faptul că actul normativ cereprezintă "dreptul comun" în materie (Decretul 167/1958) adevenit parţial inaplicabil în condiţiile legislaţiei intrate în

1 Ait. 1888 prevede că: "ziua se împarte în 24 de ore. Ea începe la miezul nopţiişi se fineşte la miezul nopţii următoare".2 Codul aerian aprobat prin O. G. nr. 29/22 august 1997 republicat în M.O. nr.45/26 ianuarie 2001.

246

vigoare, după decembrie 1989.Cât priveşte caracterul normelor ce reglementează

prescripţia extinctivă, trebuie să reamintim funcţia acesteia deîntărire a legalităţii şi a ordinii de drept, din care rezultă căinteresele ce au impus o asemenea instituţie nu sunt de ordinparticular ci general. De aceea, satisfacerea acestor interese nupoate fi lăsată la latitudinea subiectelor de drept1.

Este motivul pentru care normele care reglementeazăprescripţia extinctivă au un caracter imperativ2. Acelaşi caracter acondus la cristalizarea principiului aplicării din oficiu aprescripţiei extinctive, consacrat expres de art. 18 din Decretul167/1958. Potrivit articolului amintit "instanţa judecătorească esteobligată, ca din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acţiune sau laexecutare silită este prescris". Obligaţia de a invoca prescripţiaextinctivă revine, însă, numai organului chemat să aplice legea nuşi persoanelor care beneficiază de efectele împlinirii prescripţiei."Ele vor putea renunţa la beneficiul acesteia, executându-şivoluntar obligaţia, după împlinirea termenului de prescripţie3.

1 M. Eliescu, Unele probleme privitoare la prescripţia extinctivă în cadrul uneiviitoare reglementări legale, în SCJ nr. 1/1956 pag. 299; A. Ionaşcu, op. cit.pag. 151.

Art. 1 al. 3 din Decretul 167/1958 prevede că "Orice clauză care se abate de lareglementarea legală a prescripţiei este nulă". Deci, prin convenţia lor, părţilenu vor putea să înlăture efectele prescripţiei, să lungească sau să scurtezetermenele de prescripţie prevăzute de lege. De asemenea, ele nu pot schimbamomentul începerii cursului prescripţiei, stabilit de lege, după cum nu potînlătura unele cauze legale de suspendare sau de întrerupere a prescripţiei, sausă adauge altele neprevăzute de lege şi nici să se abată de la orice norme legalecare reglementează prescripţia.3 Ştefan Răuschi, op. cit. pag. 219. Având în vedere natura intereselor cefundamentează prescripţia, obligaţia de a o invoca revine şi altor organenotariale sau de executarea silită, vezi şi A. Pop, Ghe. Beleiu Drept civil,

247

VIII.4. Efectele şi domeniul de aplicare alprescripţiei extinctive

A. Efectele prescripţiei extinctive

a)Discuţii privind efectul general al prescripţiei extinctivePână la adoptarea Decretului 167/1958 problema dreptului

care se stinge prin prescripţia extinctivă a format obiectul unorcontroverse. Majoritatea autorilor erau de părere că, prinprescripţie, se stinge dreptul subiectiv însuşi, nu numai dreptul laacţiune pentru valorificarea acestui drept. Această opinie,dominantă în literatura şi practica vremii, avea ca punct de sprijininterpretarea a două texte din Codul civil şi anume art. 1837 şi1890. în lumina art. 1837, prescripţia apare ca un mijloc deeliberare de o obligaţie1, în timp ce potrivit art. 18902, prinîmplinirea termenului stabilit de lege se prescriu "toate acţiunileatât reale, cât şi personale". Coroborarea celor două articole acondus majoritatea autorilor la convingerea că prescripţia stingeatât obligaţia, cât şi dreptul de creanţă corelativ, dar obligaţiastinsă prin prescripţie continuă să existe ca obligaţie naturală,imperfectă (deci, lipsită de sancţiune juridică). Dar, dacă o

Teoria generală a dreptului civil, voi II, Universitatea Bucureşti 1980, pag.424-425.1 Art. 1837 prevede că prescripţia este un mijloc de a dobândi proprietatea saude a se libera de o obligaţie sub condiţiile determinate prin această lege.2 Art. 1890 prevede că: "Toate acţiunile atât reale cât şi personale, pe care legeanu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care n-a definit un termen deprescripţie, se vor prescrie prin 30 de ani fără ca cel ce invocă aceastăprescripţie să fie obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua-voinţă".

248

asemenea obligaţie face obiectul unei plăţi voluntare, restituireasumei plătite de bună voie nu este admisibilă aşa cum rezultă dininterpretarea art. 1092 Cod civil1. Al. 2 al acestui articol prevedecă "Repetiţiunea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale,care au fost achitate de bună voie".în faţa acestei situaţii,legiuitorul s-a văzut nevoit să intervină pentru a imprima un punctde vedere unitar literaturii şi practicii din acest domeniu, care săcorespundă finalităţii instituţiei şi intereselor generale alesocietăţii. A fost adoptat, astfel, Decretul 167/1958 privindprescripţia extinctivă care s-a impus şi a rămas, până în prezent ca"drept comun" în materie2.Pentru a nu lăsa loc unor interpretări contradictorii, decretulamintit prevede expres prin art. 1 că "dreptul la acţiune, având unobiect patrimonial se stinge prin prescripţie, dacă n-a fost exercitatîn termenul stabilit de lege". Deşi pare foarte clar, textul art. 1 al.1 nu a fost în măsură să stingă discuţiile purtate în cadrullegislaţiei anterioare, pentru că cele două articole ale Codului civil(1837 şi 1890), continuau să fie diferit interpretate. De aceea,după intrarea în vigoare a Decretului 167/1958 discuţiile s-au axatpe interpretarea art. 1 al. 1, a art. 6 şi art. 20 al. 1 din acestereglementări. In lumina acestora se impun unele precizări înlegătură cu dreptul subiectiv şi dreptul la acţiune la care se referădecretul amintit.

1 Art. 1092 Cod civil prevede că: "orice plată presupune o datorie, ceea ce s-aplătit fără să fie debit este supus repetiţiunii".2 Gh. Beleiu, Prescripţia extinctivă, în Drept civil. Partea generală, Bucureşti1992, pag. 197.

249

b)Dreptul subiectiv şi dreptul la acţiune1

Sintetizând definiţiile 2 formulate în literatura despecialitate putem afirma că dreptul subiectiv civil implicărecunoaşterea prin normele dreptului civil, a posibilităţiititularului dreptului (persoană fizică sau juridică) de a avea oanumită conduită şi de a pretinde subiectului pasiv să dea, să facăsau să nu facă ceva, recurgând, la nevoie, la sancţiunea stabilită deacele norme.

Cât priveşte dreptul la acţiune, acesta trebuie analizat subcele două laturi ale sale: dreptul la acţiune în sens material şidreptul la acţiune în sens procesual. Dreptul la acţiune în sensmaterial se referă la posibilitatea titularului de a-şi realiza un dreptsubiectiv obţinând, prin • organul de jurisdicţie competent,executarea obligaţiei corelative a debitorului său, dacă acestarefuză să o execute de bună voie.

Dreptul la acţiune în sens procesual se referă numai laposibilitatea unei persoane de a sesiza organul de jurisdicţiecompetent în vederea realizării unui drept subiectiv.

J Cu privire la sensurile ce se acordă noţiunilor de drept subiectiv, dreptmaterial la acţiune, a se vedea A. Hilsenrad, I. Stoenescu Procesul civil înRomânia, Bucureşti, Editura Ştiinţifică 1957, pag. 142, M. Eliescu,Răspunderea civilă delictuală, Bucureşti, Editura Academiei 1972 pag. 441-442; D. Radu, Acţiunea în procesul civil, Iaşi, Editura Junimea 1974, pag. 75-79; Al. Bocaci, Unele consideraţii cu privire la raportul dintre dreptulsubstanţial şi acţiunea civilă în SCJ nr. 3/1984, pag. 221.2 Gh. Beleiu op. cit. 1992, pag. 197; Ştefan Răuschi, op. cit. pag. 215; I.Cheterchi, I. Craiovan, Teoria generală a statului şi dreptului, Bucureşti 1977,pag. 292; Gh. Boboş, Teoria generala a dreptului, Edit. Dacia, Cluj-Napoca1994, pag.18.

250

c)Stingerea prin prescripţie a dreptului la acţiune în sensmaterial

Din interpretările date dispoziţiilor decretului 167/1958,a reieşit cu claritate că prin prescripţia extinctivă se stinge numaidreptul material la acţiune, în timp ce dreptul subiectivsupravieţuieşte după împlinirea acesteia. Numai că ei nu va maiputea fi realizat pe calea forţei de constrângere a statului, ci numaiprintr-o executare voluntară a obligaţiilor de către debitor.

Cât priveşte dreptul la acţiune în sens procesual, acestaeste imprescriptibil (nu se stinge, în principiu, niciodată).

In susţinerea ideii că prescripţia extinctivă are ca efectgeneral stingerea dreptului material la acţiune pot fi invocate maimulte argumente. Un prim argument este de ordin terminologic.Dacă intenţia legiuitorului ar fi fost să stingă dreptul subiectiv,nimic nu l-ar fi putut împiedica să folosească acest concept(cunoscând şi controversa existentă în literatură şi practică). Ori,tocmai pentru a pune capăt discuţiilor contradictorii decretulamintit foloseşte expresia "drept la acţiune". Stingându-se dreptulmaterial la acţiune, titularul dreptului subiectiv nu va mai puteaobţine concursul forţei de constrângere a statului pentruexecutarea obligaţiei corelative de către debitor. Dar dreptul luisubiectiv continuă să existe, în sensul că debitorul poate executaobligaţia din proprie iniţiativă şi după ce s-a împlinit termenul deprescripţie. în condiţiile arătate creditorul are dreptul de a păstraprestaţia efectuată, în acest fel, refuzând restituirea ei, în temeiulprevederilor art. 20, al. 1 din Decretul 167/1958 care prevede că"Debitorul care a executat obligaţia după ce dreptul la acţiune alcreditorului s-a prescris, nu mai poate cere înapoierea prestaţiei,

251

chiar dacă la data executării nu ştia că termenul de prescripţie eraîmplinit". Dispoziţiile enunţate nu pot fi interpretate decât însensul supravieţuirii dreptului subiectiv pentru că numai astfel sejustifică temeiurile instituţiei şi funcţia mobilizatoare şi educativăa acesteia. Cum arătam, mai sus, intenţia legiuitorului a fost sâ-istimuleze pe cei îndreptăţiţi, la valorificarea drepturilor lor încadrul unor termene mai scurte şi nu să-i exonereze pe debitori deobligaţiile pe care şi le-au asumat.

Un argument solid în susţinerea ideii în discuţie ne oferăchiar Decretul 167/1958 care prin art.19 reglementează repunereaîn termenul de prescripţie, instituţie care nu se justifică încondiţiile în care dreptul subiectiv ar fi stins prin prescripţie. Dealtfel, literatura şi practica actuală s-au. fixat în acest sens, aladmiterii supravieţuirii dreptului subiectiv, după împlinireaprescripţiei extinctive.

d)Natura dreptului ce a supravieţuit împliniriiprescripţiei

Realizând un consens în privinţa supravieţuirii dreptuluisubiectiv prin împlinirea prescripţiei1, autorii şi-au pus, încontinuare problema naturii acestui drept, având în vedere că eleste lipsit de protecţia normei juridice (nemaiputând fi apărat pecalea unei acţiuni în justiţie). Majoritatea autorilor sunt de părere

1 M. Eliescu op. cit., pag. 298-299; I. C. Palade, în voi. Prescripţia extinctivă,Prescripţia achizitivă, Bucureşti, Ministerul Justiţiei 1901, pag. 103; EleonoraRoman op. cit. pag. 435-439; I. Kessler, C. Oprişan, Prin prescripţia extinctivănu se stinge oare însuşi dreptul civil subiectiv? în J N nr. 4/1961, pag. 32-48.Pentru literatura recentă a se vedea: Ghe. Beleiu op. cit. 203; Ştefan Răuschi,op. cit., pag. 216; O. Căpăţână op. cit., în Dreptul nr. 1/1996, pag. 27.

252

că, chiar în acest caz, dreptul subiectiv nu este lipsit de protecţiadreptului. Deşi nu poate fi valorificat pe calea directă, princonstrângere, el va putea fi apărat pe calea excepţiei împotrivaacţiunii debitorului prin care acesta ar cere restituirea prestaţiei.Invocând excepţia consacrată de art. 20 al. 1 din decretul167/1958 titularul dreptului subiectiv va putea păstra ce i s-aprestat în mod voluntar de către debitor după ce termenul deprescripţie s-a împlinit. Iată, deci, că fără a renunţa la fermitateasancţiunilor, dreptul nu apare întotdeauna ca un instniment derepresiune, normele de stimulare, de organizare, de recomandare,care nu implică în mod necesar sancţiunea având, uneori,prioritate faţă de normele imperative.

Opusă punctului de vedere expus mai sus este părereapotrivit căreia "apărarea creditorului, în temeiul prevederilor art.20 al. 1 din Decretul 167/1958, nu constituie un argument însensul supravieţuirii dreptului subiectiv, deoarece, o astfel deapărare chiar sprijinită pe texte de lege, reprezintă o formă multprea atenuată, a intervenţiei statului pentru a permite concluzia căar fi vorba de un drept subiectiv. Un asemenea punct de vederedomină şi literatura franceză. Autorul J. Dabin1, de exemplu,argumentează că pe planul filosofiei juridice, nu ar putea existanici un drept fără acţiune, dreptul şi coercibilitatea fiind douăconcepte inseparabile. Şi în legislaţia germană, poloneză, rusă,problema în discuţie este controversată2, încă.

în ceea ce ne priveşte, ne raliem părerii că stingerea

1 Jean Dabin, Theorie generale du droit, Paris, Dalloz 1969, pag. 56.2 Pentru discuţiile ce se poartă pe marginea supravieţuirii dreptului subiectiv ase vedea opiniile şi reglementările din dreptul comparat (Jean Dabin, op. cit.,1969, pag. 56, St. Cărpenaru, Tratat de drept civil 1989, op. cit., pag. 310).

253

dreptului la acţiune are ca efect, pe de o parte, posibilitateadebitorului de a se opune executării obligaţiei sale prin forţa deconstrângere statală (păstrându-şi însă, dreptul de a îndeplini aceaobligaţie în mod voluntar) iar, pe de altă parte, lipsireacreditorului de posibilitatea de a-şi realiza, prin constrângere,dreptul pe care continuă să îl aibă împotriva debitorului şi carepoate fi ocrotit pe cale de excepţie, dacă debitorul, deşi şi-aexecutat prestaţia de bună voie, după împlinirea prescripţiei,introduce o acţiune în justiţie pentru înapoierea acesteia.

B. Domeniul1 de aplicare a prescripţiei extinctive

a) GeneralităţiAşa cum rezultă din formularea art. 1 al. 1 din Decretul

167/1958, ca regulă, prescripţia extinctivâ operează, în cazuldreptului material la acţiune, pentru valorificarea unor drepturisubiective cu caracter patrimonial. Această regulă comportă, însă,unele precizări şi distincţii.

în primul rând, trebuie să reamintim că dreptul la acţiune însens procesual este imprescriptibil şi din acest caracter decurge şiimprescriptibilitatea acţiunilor care au ca obiect constatareaexistenţei sau inexistenţei unor drepturi.

Asemenea acţiuni nu sunt supuse prescripţiei extinctive, darele sunt inadmisibile, ori de câte ori este posibilă introducereaunor acţiuni pentru realizarea acelor drepturi (care pot fiprescriptibile). Deci, acţiunea în constatare se sprijină numai pe un

1 Pentru delimitarea domeniului prescripţiei extinctive, a se vedea Gh. Beleiuop. cit., 1992 pag. 207

254

drept la acţiune în sens procesual, care nu este dublat de un dreptla acţiune în sens material.

O acţiune în declararea simulaţiei unui act, urmăreştedezvăluirea actului secret1 (real) şi a inexistenţei actului public,aparent. Ea nu urmăreşte valorificarea unor drepturi izvorâte dinacel act. De aceea, ea este o acţiune în constatare şi în consecinţă,nu este supusă prescripţiei, putând fi exercitată oricând, atât pecale principală, cât şi pe cale de excepţie2.

Dacă dreptul la acţiune în sens material dublează dreptul laacţiune în sens procesual, aplicabilă va fi regula enunţată de art. ial Decretului 167/1958 potrivit căruia, prescripţia operează cânddreptul material la acţiune are un obiect patrimonial, indiferent căprin exerciţiul acestuia se urmăreşte valorificarea unor drepturi decreanţă sau a unor drepturi reale. într-un contract de vânzare-cumpărare, de exemplu, dreptul de acţiune al vânzătorului pentruplata preţului prezintă o latură procesuală (dreptul de a se adresainstanţei) dar şi o latură materială (constând în posibilitateavânzătorului de a obţine, prin organul de jurisdicţie competentexecutarea obligaţiei corelative a cumpărătorului).

Dar, regula enunţată comportă şi unele excepţii prevăzute delege întrucât sunt drepturi la acţiune care, deşi au un obiectpatrimonial, nu intră sub incidenţa prescripţiei extinctive(drepturile reale) după cum sunt drepturi la acţiune, care nu au un

1 Vezi P. Cdsmovici, Simulalia, în Drept civil. Drepturi reale, Obligaţii,Legislaţie, Edit. AII, Bucureşti 1994, pag. 138-140.2 T. S. secţia civilă, decizia 668/1979 în Culegerea de decizii 1979, pag. 247-249.

255

obiect patrimonial şi totuşi sunt prescriptibile1.Deci, pe terenul prescripţiei extinctive, zona cea mai mare

este acoperită de drepturile de creanţă oricare ar fi izvorul acestora(actul sau faptul juridic), fiind posibile şi aici, unele excepţii. Nusunt supuse prescripţiei, depunerile cetăţenilor la CEC; dreptul lapensie şi celelalte drepturi sociale (de la data îndepliniriicondiţiilor de pensionare, titularii drepturilor la pensie, pot cereoricând stabilirea dreptului lor2). Potrivit art. 728 Cod civil,coeredele poate să ceara oricând împărţeala succesiunii, acţiuneade ieşire din indiviziune fiind imprescriptibilă pe cale extinctivă.

b)Imprescriptibiliîatea dreptului la acţiune având unobiect nepatrimonial: regula ,}7 excepţiile

Interpretând "per a contrario" art. 1 al. 1 din Decretul167/1958, deducem că dreptul la acţiune pentru valorificarea unordrepturi personale nepatrimoniale nu este prescriptibil. Cum estecunoscut, drepturile personale nepatrimoniale sunt lipsite de unconţinut economic, nefiind susceptibile de evaluare bănească. Ele

1 Principalele acţiuni care, având un obiect nepatrimonial sunt prescriptibile,sunt: acţiunea în anulabilitate (în nulitate relativă) a unui act juridic civil seprescrie în termenul de 3 ani (art. 9 al Decretului 167/1958); acţiunea în nulitaterelativă a căsătoriei se prescrie în termen de 6 luni de la data încetării violenţeiori de la descoperirea erorii sau a vicleniei (art. 21 din Codul familiei prevede:"Căsătoria poate fi anulată ia cererea soţului al cărui consimţământ a fost viciatprin erori cu privire la identitatea fizică a celuilalt soţ, prin viclenie sau prinviolenţă"); acţiunile în tăgada paternităţii se prescriu în termen de 6 luni de ladata când tatăl a cunoscut naşterea copilului (art. 55 al. 1, Codul familiei);acţiunea în stabilirea paternităţii se prescrie la 1 an de la naşterea copilului (art.60,al. 1, Codul familiei),2 A se vedea Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturide asigurări sociale (M.O. nr. 140/11 aprilie 2001).

256

conturează personalitatea juridică a omului. Fiind, în principiu,inseparabile de fiinţa umană, ocrotirea lor juridică permanentă seimpune, neexistând nici un interes social pentru limitarea apărăriilor în timp. Finalităţile urmărite prin instituţia prescripţieiextinctive nu se justifică în cazul acestor drepturi. Asigurareacertitudinii drepturilor şi a stabilităţii raporturilor juridice - prinstimularea titularilor de a-şi valorifica drepturile într-un intervalde timp limitat de lege, nu poate fi pusă în discuţie. în domeniulanalizat există întotdeauna nevoia de clarificare a situaţiei unordrepturi vizând persoana umană şi mai ales de ocrotire fără limităde timp a celor vătămaţi în drepturile lor personalenepatrimoniale. Aceste drepturi pot fi grupate în: drepturisubiective privind existenţa şi integritatea fizică şi morală apersoanei (dreptul la viaţă, sănătate, onoare, demnitate, libertăţileumane); drepturi privind identificarea persoanei (dreptul la nume,domiciliu, reşedinţă - pentru persoana fizică şi dreptul ladenumire, sediu, naţionalitate - pentru persoana juridică); drepturide creaţie intelectuală (drept de autor, inovator, inventator);drepturi de succesiune. De asemenea, drepturile la acţiune,referitoare la raporturile de familie, având un obiect nepatrimonialsunt, în principiu, imprescriptibile. Aşa sunt: dreptul la acţiune alcopilului pentru stabilirea filiaţiei faţă de mamă, dreptul la acţiuneîn contestarea unei recunoaşteri de maternitate sau de paternitate,dreptul la acţiune al părinţilor (care nu locuiesc împreună) pentrustabilirea locuinţei copilului minor, la unul dintre ei etc.

Şi principiul imprescriptibilităţii dreptului la acţiune avândun obiect nepatrimonial, comportă unele excepţii, expresprevăzute de lege. Revenind în sfera raporturilor juridice de

257

familie, reţine atenţia, în acest sens, termenul de 1 an pentrudreptul la acţiune în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei,precum şi termenul de 6 luni pentru dreptul la acţiune întăgăduirea paternităţii. în cazurile de mai sus, interesul eliminăriiincertitudinii cu privire la filiaţia faţă de tată primează în raport curaţiunile care impun imprescriptibilitatea dreptului la acţiuneprivind drepturile de felul acesta.

Dacă prin încălcarea drepturilor personale nepatrimoniale seproduc anumite consecinţe păgubitoare (materiale sau morale1),repararea prejudiciilor cauzate vor fi, de asemenea, supuseprescripţiei extinctive (întrucât se nasc drepturi de creanţăprescriptibile).

c)Prescripţia extinctivă şi nulitatea actului juridic civilNulitatea actului juridic civil reprezintă acea sancţiune ce

intervine în cazul încheierii unui act juridic civil cu încălcareadispoziţiilor legale privind condiţiile de fond şi de formă.

Nulitatea suprimă, deci, în măsura stabilită prin hotărârejudecătorească, efectele actului juridic, potrivnice scopuluiurmărit de dispoziţiile legale, referitoare la condiţiile de validitate.

Această sancţiune formează obiect de dezbatere al unuicapitol separat al Teoriei generale a actului juridic civil2, printre

1 în legătură cu daunele morale, trebuie subliniate dificultăţile sporite cu care seconfruntă instanţele în prezent, având în vedere cuantumul ridicat solicitat decei păgubiţi dar şi greutăţile în stabilirea persoanelor care provoacă asemeneaprejudicii sau a identificării criteriilor de determinare a măsurii în care odespăgubire bănească poate compensa o astfel de despăgubire. Vezi P.Cosmovici, op. cit. 1994 pag. 175.2 Gh. Beleiu, Nulitatea actului juridic civil în op. cit. 1992, pag. 172 şi pag. 142şi urmat, din lucrare.

258

aspectele discutate aflându-se şi problema dreptului la acţiune înanularea unui act juridic. De aceea, considerăm necesare uneleprecizări în legătură cu măsura în care prescripţia extinctivă seaplică în materia nulităţii actului juridic civil. Acest demerstrebuie să aibă ca punct de plecare distincţia ce se impune întrenulitatea absolută şi nulitatea relativă. Nulitatea absolutăsancţionează nerespectarea unei dispoziţii legale imperative alcărei scop îl constituie ocrotirea unui interes general. Dimpotrivă,nulitatea relativă (anuiabilitatea) are ca scop apărarea unui interespersonal (particular). Ea intervine în cazul în care actul juridiccivil s-a încheiat cu încălcarea unor dispoziţii legale ce ocrotescinterese individuale şi sancţionează deficienţe ale actului juridic,mai puţin grave, decât lipsa elementelor sale constitutive (ceatrage nulitatea absolută). Problema care a interesat literatura despecialitate şi practica din acest domeniu este dacă art. 2 alDecretului 167/1958, se referă atât la cazurile de nulitate absolută,cât şi la cele de nulitate relativă. Potrivit articolului citat „nulitateaunui act juridic poate fi invocată oricând fie pe cale de acţiune, fiepe cale de excepţie". Articolul nu face nici o precizare în legăturăcu cele două cazuri de nulitate, dar literatura juridică şi practica, înunanimitate admit că textul priveşte numai nulitatea absolută.Această soluţie se întemeiază pe necesitatea de a sancţiona fărălimită de timp, încălcarea, în momentul încheierii actului juridic aunor prevederi care ocrotesc interese obşteşti, generale1.

Se impune, de asemenea, distincţia între valorificareanulităţii ca atare (când dreptul la acţiune este imprescriptibil) şi

1 Pentru alte puncte de vedere exprimate a se vedea Colectiv, Tratat de dreptcivil, 1989, op. cit., pag. 315.

259

valorificarea consecinţelor patrimoniale subsecvente ale nulităţiiabsolute (când dreptul la acţiune este supus prescripţiei). Astfel,dacă instanţa a declarat nulitatea actului juridic civil, cererea derestituire a prestaţiilor, eventual îndeplinite în executarea actuluilovit de nulitate absolută, urmează regimul de drept comun alprescripţiei extinctive. Acţiunea trebuie să fie introdusă la instanţacompetentă, în termenele prevăzute de art. 3 al Decretului167/1958.

în ceea ce priveşte nulitatea relativă, aceasta nu poate fiinvocată decât în cadrul termenelor generale de prescripţie,stabilite de Decretul 167/1958, care la art. 9 face referire la„prescripţia dreptului la acţiune în anularea unui act juridic civil".Neîndoielnic, acest articol se referă la nulitatea relativă.

d)Prescripţia extinctivă şi drepturile realePrescripţia dreptului la acţiune pentru valorificarea

drepturilor reale nu intră sub incidenţa Decretului 167/1958. Acestfapt rezultă cu claritate din dispoziţiile art. 21 al Decretuluimenţionat, care prevede că: „ dispoziţiile acestui act imperativ nuse aplică dreptului la acţiune privitor la drepturile de proprietate,uzufruct1, uz, abitaţie, servitute şi superficie. Şi practica judiciară2

s-a menţinut în mod constant, pe linia neaplicârii acestui decretacţiunilor care au ca obiect drepturi reale prevăzute la art. 21 dinDecretul 167/1958.

Interpretând „per a contrario" dispoziţiile acestui articol,deducem că drepturile reale accesorii rămân supuse dispoziţiilor

1 Potrivit articolului 557 alin. 2 Cod civil "neexercitarea timp de 30 de ani adreptului de uzufruct este supusă prescripţiei extinctive".2 T. S. Secţ. Civilă, decizia nr. 144/1982 în CD/1982, pag. 14-15.

260

Decretului 167/19581. Fiind scos de sub incidenţa acesteireglementări speciale, dreptul la acţiune privind valorificareadrepturilor reale principale, rămâne supus Codului civil2 şicelorlalte acte normative speciale. Desigur, în determinareacaracterului prescriptibil sau imprescriptibil, sub aspect extinctiv,al acestor drepturi reale principale, trebuie să se ţină seama depersoana titularului de drept real, dar şi de natura bunului asupracăruia poartă dreptul real (bun mobil sau imobil).

Dreptul la acţiunea în revendicare întemeiată pedreptul de proprietate

întrucât principalul mijloc de drept civil de apărare adreptului de proprietate este acţiunea în revendicare3 ne vom opri,în primul rând, asupra problemelor ce se pun în legătură curegimul juridic al prescripţiei acesteia, făcând distincţie întrerevendicarea imobiliară şi mobiliară.

• Revendicarea imobiliarăDreptul la acţiunea în revendicare întemeiat pe dreptul de

proprietate imobiliară a ridicat în literatură şi practică uneleprobleme generate de interpretarea art. 1890 Cod Civil, coroboratcu art. 21 din Decretul 167/1958. Art. 1890, care a reprezentatdreptul comun în materie de prescripţie, arată că „Toate acţiunileatât reale cât şi personale pe care legea nu le-a declarat

A. Ionaşcu op. cit. pag. 218; Ştefan Răuschi, op. cit. pag. 221.2 Art. 1890 Cod civil.3 Despre noţiunea şi caracterul acţiunii în revendicare, a se revedea I. P.Filipescu, op. cit. pag. 215 şi următoarele.

261

neprescriptibile1 şi pentru care n-a defîpt un termen de prescripţie,se vor prescrie în termen de 30 de ani, fără ca cel ce invocăaceastă prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu şi fără să ise poată opune „reaua credinţă".

Cu toate acestea, practica s-a pronunţat constant în sensulperpetuităţii2 dreptului de proprietate, acesta nestingându-se prinneuz, oricât ar dura pasivitatea proprietarului. Ca atare, acţiunea înrevendicarea bunurilor imobile este imprescriptibilă3 sub aspectextinctiv. Desigur, pârâtul într-o astfel de acţiune va putea invocadobândirea proprietăţii prin uzucapiunea de 30 de ani, sau cândeste cazul, de 10-20 de ani,5 paralizând astfel acţiunea înrevendicare introdusă de reclamant.

Imprescriptibilitatea dreptului la acţiunea în revendicare aproprietăţii imobiliare, apare pe deplin justificată dacă avem învedere consecinţele inechitabile ce s-ar produce în ipoteza în careprescripţia s-ar aplica. întrucât, cum am mai arătat, prescripţia nustinge însuşi dreptul subiectiv, ar însemna că dreptul de

1 Legea a declarat neprescriptibile acţiunile privind dreptul de proprietate, ce auca obiect "bunuri scoase din comerţ" (art. 1844 Cod civil).2 P. Cosmovici, op. cit. pag. 54; I. P. Filipescu, op. cit. pag. 217; C. Bârsan,Regimul juridic al bunurilor imobile, Bucureşti, Edit. Ştiinţifică şiEnciclopedică, 1983 pag. 70 şi urmat.; E. Iftime, Dreptul de proprietate, Ed.Universităţii Suceava, 2002 pag. 443 Şi practica instanţei noastre supreme s-a fixat în sensul imprescriptibilităţii,sub aspect extinctiv, a dreptului de proprietate imobiliară. T. S. Secţ. Civilă,decizia 539/1953 C. D. 1954 voi. I, Bucureşti E. S. PLEY /1955, pag. 43.4 Pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani secer îndeplinite două condiţii: să existe o posesie de 30 de ani şi posesia să fieutilă, neviciată.5 Pentru posesia prescurtată de 10-20 de ani se cer (pe lângă condiţiileuzucapiunii de 30 de ani), buna credinţă a pqsesorului şi un just titlu pe care săse întemeieze posesia utilă a posesorului.

262

proprietate să rămână, după împlinirea termenului de prescripţie,lipsit de apărare, uzurpatorul continuând să posede bunul şibucurându-se în mod nejustificat - de ocrotire legală1.

De aceea, literatura de specialitate a propus ca într-o viitoarelegislaţie civilă să fie consacrat expres principiul potrivit căruiadreptul de a revendica proprietatea nu se stinge decât odată cuproprietatea, prin efectul dobândirii lucrului pe baza prescripţieiachizitive. Imprescriptibilitatea acţiunii în revendicare esteprevăzută în unele reglementări mai recente printre care un loccentral ocupă Constituţia României, care în reglementarea privinddreptul de proprietate publică consacră imprescriptibilitateaacţiunii în revendicare a bunurilor ce aparţin acestui domeniu.

Atât Legea 69/1991 cu privire la administraţia publică locală(prin art. 74 alin. 1) cât şi actuala sa reglementare (Legea nr.215/2001) consacră, de asemenea, imprescriptibilitatea dreptuluila acţiune privind revendicarea bunului ce aparţine domeniuluipublic de interes local.

Şi Legea fondului funciar, nr. 18/1991, prin art. 5 al. 2prevede că „Terenurile care fac parte din domeniul public suntscoase din circuitul civil, dacă prin lege nu se prevede altfei.Dreptul de proprietate asupra lor este imprescriptibil.

în Codul civil există o reglementare expresă vizândimprescriptibilitatea bunurilor scoase din comerţ. Ait. 1844prevede că „nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, dinnatura lor proprie sau printr-o declaraţie a legii nu pot fi obiectede proprietate privată, ci sunt scoase din comerţ.

1 Pentru identitate de raţiune trebuie relevată, imprescriptibilitatea dreptului jaacţiunile negatorii (prin care proprietarul cere încetarea exerciţiului nelegitimasupra bunului său, al unui drept de uzufruct, uz, abitaţie, servitute, superficie).

263

Sunt însă şi situaţii de excepţie, în care legea prevede în modexpres că acţiunea în revendicare a unui imobil este supusăprescripţiei extinctive:

în cazul accesiunii imobiliare naturale, de exemplu, acţiuneaîn revendicare imobiliară poate fi formulată în cazul avulsiunii.Codul civil prin art. 498 defineşte avulsiunea ca fiind "adăugareala pământul unui proprietar a unei mari părţi de pământ ruptă dinpământul altui proprietar şi care poate fi recunoscută". Aceastăparte poate fi revendicată de fostul proprietar în termen de 1 an, încaz contrar ea devine proprietatea celui la pământul căruia s-aalipit. Revendicarea este imprescriptibilă dacă acea bucată depământ aparţine domeniului public, întrucât lucrurile scoase dincomerţ - aflate îri afara circuitului civil - sunt imprescriptibilepotrivit art. 1844 Cod civil şi art. 5 al. 2 din Legea 18/1991.

• Revendicarea mobiliarăAcţiunea în revendicare mobiliară, ridică, de asemenea,

unele probleme privind prescripţia extinctivă. Aşa cum prevedeart. 1909 al. 1 posesorul unui bun mobil se bucură de o prezumţieabsolută (juris et de jure) de proprietate. „Lucrurile mişcătoare -afirmă aliniatul de mai sus - se prescriu prin faptul posesiunii lor,fără să fie trebuinţă de vreo curgere de timp". Deci, problemaprescripţiei extinctive nu se poate pune în condiţiile al. 1 al art.1909 Cod civil. La alin. 2, însă, acelaşi articol adaugă că „cel ce apierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru poate să-1 revendice, încurs de 3 ani din ziua când 1-a pierdut sau când i s-a furat de la cella care-1 găseşte, rămânând acestuia recurs în contra celui de lacare-1 are.

264

în lumina celor două aliniate trebuie să distingem douăsituaţii şi anume. Dacă proprietarul s-a desesizat voluntar deanumite bunuri şi acestea se află în posesia de bună credinţă aunor terţe persoane el nu le poate revendica (posesorul de bunăcredinţă dobândeşte proprietatea asupra bunurilor mobilecorporale chiar de la data intrării sale în posesiune, fără a finecesară vreo curgere de timp). Dacă însă bunurile de acest fel auieşit din posesiunea proprietarului fără voia sa - prin furt,pierdere, tâlhărie, piraterie sau ca urmare a unor cazuri fortuite saude forţă majoră, revendicarea lor de către proprietar este posibilădupă cum urmează. Dacă bunul este furat sau găsit, aplicabil estetermenul de 3 ani prevăzut de al. 2 al art. 1909 (care se referăexpres la lucrul furat sau pierdut). Celelalte bunuri ieşite dinpatrimoniul proprietarului, fără voia acestuia (altele decât celefurate sau pierdute) pot fi revendicate în termenul general deprescripţie de 30 de ani. Soluţia nu întruneşte, însă, unanimitateaautorilor de specialitate1 şi a practicienilor. Plecând de lacaracterul perpetuu al dreptului de proprietate, în unele decizii despeţă s-a reţinut caracterul imprescriptibil al acţiunii înrevendicarea bunurilor mobile care au ieşit din patrimoniulproprietarului, fără voia acestuia2. în doctrina şi practica francezămai recentă se aplică termenul de prescripţie de 30 de ani.Considerând întemeiat acest punct de vedere, rămâne în discuţie,deci, numai prescripţia dreptului la acţiune având ca obiect bunurifurate sau pierdute. Dar şi în legătură cu aceasta, în literatura şipractica dreptului civil s-a discutat natura termenului de 3 de ani

1 C. Slătescu, C. Bârsan, op. cit. pag. 208.2 P. Cosmovici, op. cit. pag. 56.

265

ce a condus la conturarea a două opinii oscilând între a ficonsiderat termen de prescripţie sau de decădere. In literaturaromânească mai veche1 termenul de 3 ani era considerat untermen de prescripţie. Literatura şi practica mai nouă apreciazăînsă că suntem în prezenţa unui termen de decădere şi nu a unuitermen de prescripţie achizitivă sau extinctiva. Aşa cum sesubliniază şi în literatura franceză3, prin fixarea acestui termen nus-a instituit o uzucapiune de 3 de ani şi nici o prescripţie propriu- jzisă, deoarece termenul curge chiar din momentul furtului saupierderii bunului - deci din momentul deposedării vechiuluiposesor - şi nu din momentul luării în posesie a acelui bun decătre posesorul actual. Ori, o asemenea regulă este incompatibilăcu trăsăturile caracteristice prescripţiei achizitive (care presupuneo posesie utilă, de o anumită durată, a posesorului actual).

Fiind, deci termen de decădere, după împlinirea acestuia sestinge şi dreptul revendicantului.

Dreptul la acţiune pentru valorificarea altor drepturi realeIn afară de dreptul la acţiunea în revendicare întemeiată

pe dreptul de proprietate, în delimitarea domeniului prescripţieiextinctive este necesară şi abordarea unor aspecte privinddezmembrămintele dreptului de proprietate.

- dreptul la acţiunea confesorie (prin care se pretinde un

1 M. Cantacuzino, Elemente de drept civil, Bucureşti, Edit. Cartea Românească,1921, pag. 123; Rosetti-Bătănea, O. Sachelarie, N. G. Nedelcu, Principiiledreptului civil roman, Bucureşti, Edit. de stat 1947, pag. 194.2 C. Stătescu, op. cit. pag. 738; Tr. Ionaşcu, S. Brădeanu, Drepturile reale înRomânia, Bucureşti, Edit. Academiei, 1978, pag. 195.3 Vezi autorii citaţi de P. Cosmovici în op. cit. 1994, pag. 56.

266

drept de uzufruct, uz, abitaţie sau de servitute asupra bunuluialtuia) este supus prescripţiei extinctive de 30 de ani prevăzută deCodul civil1 (art. 1890).

- dreptul la acţiunea posesorie (prin care se urmăreşteapărarea posesiunii imobilului) se prescrie în termen de 1 an de ladata tulburării sau deposedării. Acţiunea poate fi intentată deposesor indiferent dacă acesta este sau nu şi proprietarul aceluiimobil.

- reamintim că dreptul la acţiunea negatorie esteimprescriptibil (prin acţiunea negatorie, proprietarul cere încetareaexerciţiului nelegitim asupra bunului său, al unui drept deuzufruct, uz, abitaţie, servitute, superficie).

VIIL5. Termene de prescripţie extinctivă

A. NoţiunePotrivit definiţiei formulate în literatura de specialitate,

termenul de prescripţie extinctivă este intervalul de timp, precizatde lege, înăuntrul căruia titularul dreptului subiectiv încălcat areposibilitatea de a valorifica acel drept pe calea acţiunii, ori de acere executarea silită, sub sancţiunea pierderii acestor drepturi decătre titularul lor. Esenţial, pentru instituţia prescripţiei extinctive,este termenul stabilit de lege care dacă este depăşit atrage dupăsine stingerea dreptului material la acţiune, fără a stinge însă şidreptul subiectiv.

1 1 . P. Filipescu, Drepturi reale, op. cit. pag.217.

267

BDelimitarea termenului de prescripţie de alte categoriide termene

• Termene de prescripţie şi termene de decădereSub aspectul în discuţie trebuie să facem distincţie între

termenele de prescripţie şi termenele prefixe sau de decădere, laîmplinirea cărora se stinge însuşi dreptul subiectiv, pe caretitularul nu 1-a exercitat în cursul acelor termene, în modul stabilitde actul normativ care le fixează.

Dintr-un alt punct de vedere termenele de decădere sedeosebesc de cele de prescripţie prin faptul că nu sunt susceptibilede suspendare sau de întrerupere aşa cum sunt cele de prescripţie1.

Dintre termenele de decădere reglementate de dreptulcivil, pot fi amintite: termenul de 1 an prevăzut de art. 833 Codcivil, în care poate fi intentată acţiunea pentru revocarea uneidonaţiuni pentru ingratitudine sau termenul de 1 an prevăzut deart. 931 Cod civil în care poate fi introdusă acţiunea în revocareaunui testament pentru injurii grave.

Sunt, de asemenea, termene de decădere, termenele dedrept procesual care atrag pierderea dreptului de a exercita o calede atac sau de a îndeplini un act procedural, aşa cum prevede art.103 din Codul de procedură civilă (cu alte cuvinte, toate termenelecare atrag pierderea unui drept procesual, sunt termene dedecădere). Unele termene de decădere sunt stabilite de recentareglementare a răspunderii pentru prejudiciile nucleare. Alt. 12 al

'Plenul fostului T. S., decizia de îndrumare nr. 14 din 1965 în CD 1965 pag.40; dec, de îndrumare nr. 5 din 1974 în RRD nr. 8/1974 pag. 38-39.

268

Legii nr. 703/2001, adoptată în aplicarea dispoziţiilor de principiuale Legii nr. 111/1996, privind desfăşurarea în siguranţă aactivităţilor nucleare, reglementează două categorii de termene dedecădere: un termen de 30 de ani pentru dreptul la reparareadaunelor cauzate prin decesul sau rănirea victimei şi un termen de10 ani pentru dreptul la repararea celorlalte daune. Potrivit legiimenţionate acţiunea în despăgubire nu poate fi promovată, chiardacă termenul de prescripţie1 nu s-a împlinit, dacă nu a fostintrodusă înăuntrul termenilor de decădere arătate mai sus.

• Termene de prescripţie şi termenul exîinctivTermenul extinctiv este acel eveniment viitor şi sigur care

amână stingerea exerciţiului dreptului şi executării obligaţiei pânăia împlinirea lui.

El poate fi atât legal cât şi convenţional. Termenul extinctiylegal, este stabilit de lege, cum ar fi termenul înlâuntrul căruiapoate fi exercitat dreptul de autor după expirarea lui, stingându-setoate drepturile patrimoniale (ale unor categorii de moştenitori aiautorului). Dar, termenul extinctiv poate fi şi convenţional, cândeste stabilit de părţi cum ar fi în cazul unui contract de împrumutsau depozit.

Spre deosebire de termenul de prescripţie, care presupune .neîndeplinirea obligaţiei de către debitor şi pasivitateacreditorului, termenul extinctiv îşi produce efectele prin simpla saîmplinire. De aceea, termenul extinctiv stinge chiar dreptulsubiectiv (cum ar fi în exemplul de mai sus, drepturile

Termenul de prescripţie este de 3 ani (art. 12 din Legea nr. 703/2001).

269

patrimoniale de autor) pe când, termenul de prescripţie stingenumai dreptul la acţiune în sens material.

• Termene de prescripţie extinctivă şi termene deprescripţie achizitivăîn Titlul XX (al cărţii a treia) a Codului civil, intitulat

"Despre prescripţie" alături de prescripţia extinctivă (ce formeazăobiectul demersului nostru) este reglementată şi prescripţiaachizitivă (uzucapiunea), cele două instituţii fiind însă distincte1.Dintre deosebirile ce separă instituţiile amintite, unele se referă latermene sub mai multe aspecte:

- sub aspectul efectelor produse, împlinirea termenelor deprescripţie achizitivă duce la dobândirea anumitor drepturi, pecând împlinirea termenului de prescripţie extinctivă, are ca efectstingerea anumitor drepturi;

- sub aspect cantitativ, termenele de prescripţie extinctivăsunt mai numeroase decât cele de prescripţie achizitivă;

- sub aspectul întinderii lor, cu excepţia termenului de 30de ani, prevăzut de articolul 1890 Cod civil, termenele deprescripţie extinctivă sunt mult mai scurte decât cele de prescripţieachizitivă (30, 10-20 ani);

- numai termenele de prescripţie extinctivă suntsusceptibile de repunere în termen2 (în schimb ambele categorii de

1 Pentru delimitarea prescripţiei extinctive faţă de prescripţia achizitivă a sevedea Gh. Beleiu, op. cit. pag. 201; E. Iftime, Dreptul de proprietate, op. cit.Pag'2 Vezi Gh. Beleiu, Repunere în termenul de prescripţie, în Drept civil, op. cit.pag. 241 şi urmat.

270

termene sunt susceptibile de întrerupere şi suspendare1).

C. Clasificarea termenelor de prescripţie

Pentru clasificarea termenelor de prescripţie în literatura despecialitate sunt utilizate mai multe criterii:

- după izvorul lor normativ, termenele de prescripţie potfi grupate în: termene de drept comun stabilite prin decretul167/1958 şi termene prevăzute de alte acte normative anterioaresau ulterioare acestui decret;

- după sfera aplicării şi gradul lor de generalitate,termenele de prescripţie pot fi grupate în termene generale şitermene speciale;

- după întinderea lor, există termene mai mici decât celgeneral2, mas mari3 sau egale4 cu acesta;

-după domeniul de aplicare putem distinge: termene deprescripţie a dreptului la acţiune şi termene de prescripţie adreptului de a cere executarea silită în temeiul unui titlu executor.

în legătură cu prescripţia drepturilor de a cere executareasilită a unui titlu executor trebuie, de asemenea, să facem uneleclarificări. Aşa cum rezultă din definiţia termenului de prescripţie,

1 1 . P. Filipescu, op. cit. pag. 206 şi urmat.2 Termenele de 6 luni sau de 1 an prevăzute de articolul 21 şi respectiv 60 dinCodul familiei.3 Termene mai mari sunt cele prevăzute de Codul civil, neabrogate prinDecretul 167/1958 (termenul de 30 de ani prevăzute de art. 1890 şi 557 al. 2Cod civil.4 Termene egale cu termenul general de prescripţie, de exemplu, cel de 3 aniprevăzut de articolul 1909 al. 2 Cod civil sau cel prevăzut de art. 37 al. Finaldin Legea 31/1990 privind societăţile comerciale,

271

intervalul de timp, priveşte atât exercitarea dreptului la acţiune câtşi a dreptului de a cere executarea silită. Sub acest aspect, opiniileliteraturii de specialitate, dar mai ales soluţiile practicii, prezintăun caracter unitar, pe considerentul că "executarea silită reprezintăo fază a activităţii procesuale, constând dintr-un ansamblu demăsuri concrete necesare pentru realizarea efectivă a unui drept.Ea nu poate fi desprinsă, deci, de instituţia juridică a acţiuniicivile"1. Controversată a fost, o vreme, problema termenului încare se poate cere executarea silită în temeiul unui titlu executoriu.Soluţiile oscilau între aplicarea termenului prevăzut la art. 6 dinDecretul 167/1958 sau aplicarea termenului de 30 de ani, stabilitde art. 404 Cod procedură civilă2. Controversa a fost rezolvată defostul Tribunal Suprem, în sensul aplicării termenului fixat dearticolul 6 al Decretului 167/1958 , de 3 ani. Dar, prin decizia deîndrumare nr. 4/1965, prin care asigură caracter unitar practicii dinacest domeniu, T.S. face şi precizarea că articolul 6 din Decretul167/1958 nu este aplicabil în cazul titlurilor executorii privinddrepturi personale nepatrimoniale, executarea acestora urmând ase face în termenul de 30 de ani prevăzut de art. 404 Codprocedură civilă3.

1 Ştefan Răuschi, op. cit., pag. 226.2 Alt. 404 C. proc. civ. Prevede că: „ O hotărâre judecătorească care nu s-aexecutat în timp de 30 de ani de la data sa, nu se va mai putea executa şi vapierde puterea lucrului judecat."

Decizia de îndrum, a Plenului T.S. nr. 4/1965 în CD 1965, pag. 22-24. Prinaceastă decizie se precizează că dispoziţiile articolului 6 din Decretul 167/1958nu sunt aplicabile în cazul titlurilor executorii privind drepturlie personalenepatrimoniale, executarea acestora urmând a se face în termenul de 30 de aniprevăzut de articolul 404 Cod procedură civilă. Vezi şi T.S. secţ. Civilă, decizia1782/1979 în C. D. 1979, pag. 292-293.

272

Criteriul la care se face cel mai adesea referiri, cu implicaţiiputernice, mai ales asupra practicii judiciare este cel carescindează termenele în termene generale de prescripţie şi termenespeciale de prescripţiei.

a) Termene generale de prescripţieîn lumina art. 3 al. 1 din Decretul 167/1958j în prezent,

durata de drept comun a prescripţiei extinctive este de 3 ani.Termenul de 3 ani începe să curgă, potrivit dispoziţiei art. 7 dinDecretul 167/1958, de la data când se naşte dreptul la acţiuneajudiciară sau arbitralâ. Deci termenele generale de prescripţie suntacelea care se aplică ori de câte ori în materia prescripţieiextinctive nu există un termen special, în raporturile juridicedintre persoane fizice, dintre acestea şi persoane juridice saudintre persoane juridice.

în practică, termenul de 3 ani îşi găseşte aplicabilitatea oride câte ori se valorifică: un drept patrimonial de autor, o acţiuneoblică sau pauliană, o acţiune în reducţiunea liberalităţildrexcesive, acţiunea în rezoluţiunea contractului, un titlu locativ.

Cum arătam, în cele ce au precedat, termenul de 3 ani esteprevăzut de lege, atât pentru exercitarea dreptului la acţiune, cât şipentru exercitarea dreptului de a cere executarea silită. în cazul.titlurilor executorii privind drepturilor personale nepatrimoniale,însă, termenul general de prescripţie este cel prevăzut de art. 404Cod procedură civilă (30 de ani). Aşa fiind, o hotărârejudecătorească, în materia drepturilor patrimoniale, care nu a fostexecutată în timp de 3 ani, de la data rămânerii sale definitive, nuse va mai putea executa, pierzându-şi autoritatea de lucru judecat.

273

Tot astfel, o hotărâre judecătorească privind drepturi personalenepatrimoniale care nu a fost pusă în executare timp de 30 de aniîşi va pierde puterea lucrului judecat1.

Tot ca termen general de prescripţie trebuie reţinut şitermenul de 30 de ani prevăzut de articolul 1890 Cod civil. El seaplică drepturilor reale principale exceptate de articolul 21 dinDecretul 167/1958 (dreptul de proprietate2 uzufruct, uz, abitaţie,servitute, superfîcie).

Nu putem încheia discuţia privind termenele generale deprescripţie, fără a aduce în discuţie situaţia juridică actuală adecretului 167/1958, întrucât la art. 3 al. 1, acest act normativprevede termenul de 18 luni (tot ca termen general de dreptcomun) aplicabil raporturilor dintre organizaţiile socialiste.Problema dacă acest articol mai este sau nu în vigoare estecontroversată, încă, în literatură, dar mai ales în practică. Deaceea, s-au conturat, în prezent două opinii fundamental opuse:una care susţine teza supravieţuirii decretului 167/1958 înintegralitatea sa şi teza care, cu argumente solide încearcă sădemonstreze abrogarea unor termene de prescripţie din Decretul167/1958.

Desigur, în literatură şi practică, se încearcă susţinerea tezeisupravieţuirii Decretului 167/1958 cu unele argumente. Se atrage,în primul rând, atenţia asupra inconsistenţei ideii că "dispoziţiilederogatorii care reduc durata prescripţiei extinctive în raporturiledintre organizaţiile socialiste, ar avea la bază considerente de

1 Ştefan Răuschi, op. cit. pag. 229.2 în ce priveşte aplicarea art. 1890, acţiunilor prin care se valorifică dreptul deproprietate, trebuie să reamintim opiniile literaturii şi practicii exprimate însensul imprescriptibilităţii acestora (vezi pag. 14 din lucrare).

274

ordin politic ale fostului regim de dictatură comunistă1. înrealitate, anumite necesităţi de ordin economic, au impus termenemai scurte, care de altfel, se găsesc şi în reglementări dinnumeroase ţări occidentale. Pe de altă parte, entităţile colectivedesemnate prin sintagma "organizaţii socialiste" subzistă şi înprezent dar în noul cadru instituţional şi juridic asigurat de Legea15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice în regiiautonome şi societăţi comerciale. Susţinând acest punct de vedere,unele instanţe2 au invocat şi caracterul imperativ al normelor carereglementează prescripţia extinctivă. Având caracter de ordinepublică, aceste dispoziţii nu pot fi abrogate decât expres. în opiniamenţionată, "organizaţiile socialiste" la care se referă Decretul167/1958, nu au dispărut după Decembrie 1989, ci s-autransformat în societăţi comerciale cu capital de stat şi în regiiautonome, astfel încât, acestora din urmă le sunt aplicabiledispoziţiile privind prescripţia extinctivă, care se aplicau în cazul"unităţilor socialiste". Teza supravieţuirii termenelor scurte deprescripţie din Decretul 167/1958 a fost susţinută şi de CurteaSupremă de justiţie care a respins un recurs extraordinar introdusde procurorul general, motivând că dispoziţiile Decretului167/1958 nu au fost modificate sau abrogate, astfel că îşi menţinvaloarea normativă de lege civilă cu vocaţie de aplicare3.

Cea de a doua opinie, a abrogării termenelor de prescripţiedin Decretul 167/1958 este susţinută de o argumentare logică şi

1 O. Căpăţână, op. cit. în Dreptul nr. 1/1996, pag. 27.2 Vezi sentinţa civilă nr. 2145/1992 a Judecătoriei Iaşi, în Revista de dreptcomercial nr. 1/1993 pag. 85; Sent. civilă nr. 1473/1992 a Judecătoriei Iaşi înRevista de Drept comercial nr. 1/1993 pag. 92.3 Speţa comentată de O. Căpăţână în op. cit. în Dreptul nr. 1/1996 pag. 28.

275

complexă. în primul rând este criJIcatVsoluţia adoptată de CurteaSupremă de Justiţie, în speţa amfptită mai sus în care se afirmă,fără a se motiva, că dispoziţiile Decretului 167/1958 sunt integralîn vigoare. în al doilea rând, cu deplină justificare, se susţine cădispoziţiile actului normativ menţionat, cu privire la termenelescurte de prescripţie extinctivă, '(privind organizaţiile socialiste)au rămas fără obiect2. Deşi, după Decembrie 1989 nu a fostadoptată o reglementare care să fi declarat ca abrogate dispoziţiilearticolelor Decretului 167/1958, acestea pot fi considerate implicitabrogate. O asemenea abrogare indirectă (implicită) poate rezultadin interpretarea ansamblului reglementărilor care reflectă noilerealităţi economice private. într-o încheiere interlocutorie, Curteade arbitraj Bucureşti a apreciat că "nimeni nu poate afirma că dindreptul nostru pozitiv, postrevoluţionar au putut dispărea camodalităţi de ieşire din vigoare a unor dispoziţii legaledesuetudinea şi caducitatea". Şi chiar dacă abrogarea implicită sauindirectă, desuetudinea ori caducitatea prezintă diferenţe peterenul nuanţărilor teoretice, efectele practice sunt identice3.

x Pentru criticile formulate, a se vedea, O. Căpăţână, op. cit. pag. 28.2 Gh. Beleiu, Prescripţia extinctiv&în dreptul civil şi dreptul comercial înRevista de drept comercial nr. 2/1991, pag. 43-53; Ş. Beligrădeanu, Texte debază din Decretul 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă rămase fărăobiect în Dreptul nr. 10/1991, pag' 101; Ş. Beligrădeanu, Modul în careurmează să fie interpretate în prezent dispoziţiile art. 3 al. 1 si art. 4 dinDecretul 167/1958 privitor la prescripţia, extinctivă în Dreptul nr. 7/1993, pag.31. •:•" '"# r ;-3 Curtea de arbitraj comercial internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şiIndustrie a României s-a pronunţat în sensul abrogării implicite a articoleloranalizate, într-o încheiere din 2 septembrie 1994 publicată în Revista de dreptcomercial nr. 6/1994, pag. 97-99; vezi şi decizia civilă nr. 995/1991 aTribunalului judeţului Braşov, în Dreptul nr. 2/1992, pag. 78.

276

Şi Curtea Constituţională1 s-a aliniat ideii inaplicabilii aţiidispoziţiilor din Decretul 167/1958 care instituie prin articolul 3alin. 1 şi articolul 4 termene mai scurte de prescripţie.

în concluzie, opinia ce s-a impus, în cele din urmă, s-a fixatîn sensul inaplicabilităţii termenului de 18 luni prevăzut dearticolul 3 alin. 1 din Decretul 167/1958 în raporturile dintrepersoane juridice.

b) Termene speciale de prescripţieTermenele speciale de prescripţie sunt cele care se aplică anumitorcategorii de raporturi juridice, expres prevăzute de lege şi acesteasunt mai scurte decât termenele generale. Având în vederevarietatea acestor termene ca şi complexitatea domeniilor în careoperează studiul lor reclamă o dezvoltare mai cuprinzătoare.Astfel, unele termene îşi au izvorul în reglementări anterioareDecretului 167/1958, iar altele sunt prevăzute expres de acestdecret. Există, însă numeroase termene de prescripţie care suntconsacrate de reglementări aparţinând diferitelor ramuri de drept(Codul familiei2, Codul comercial3, Codul muncii4, Codul aerian1,

1 Decizia nr. 72/1994 a Curţii Constituţionale publicată în Monitorul Oficial alRomâniei partea I, nr. 284 din 6 octombrie 1994. Vezi şi C. I. Popescu,Jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie comercială pe anul 1994, înRevista de drept comercial nr. 5/1995 pag. 149-150.2 Articolele 21, 55, 60 din Codul familiei.3 Articolele 956, 950 din Codul comercial.4 Art. 108 al. 1 din Codul muncii prevede că, în cazul sumelor nedatorate, cândunitatea face plata din eroare considerând că suma se cuvine beneficiarului -căruia nu i se poate reţine vreo culpă în încasarea ei, constatarea pagubei seface în cel mult un an de la producerea ei. In sensul arătat s-a pronunţat şi T. S.secţ. Civilă prin decizia 187/1982 în C. D. 1982 pag. 78.

277

Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, Legea fonduluifunciar nr. 18/1991; Legea concurenţei neloiale nr. 11/1991,Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, Legea privatizăriisocietăţilor comerciale nr. 58/1991 etc). Vom grupa, decitermenele speciale de prescripţie în funcţie de criteriile de maisus.

• Termene speciale de prescripţie menţinute învigoare în temeiul articolului 25 alin. 2 din Decretul 167/1958.

Pe lângă termenele speciale de prescripţie instituite prindecretul amintit, rămân în vigoare, aşa cum prevede articolul 25alin. 2 toate dispoziţiile din alte acte normative (anterioare) carestabilesc termene de prescripţie mai scurte decât termenelegenerale (prevăzute de el). Aceste termene se referă atât laacţiunile personal nepatrimoniale, cât şi la unele acţiuni cucaracter patrimonial.Dintre termenele ce privesc acţiuni personal nepatrimonialeamintim:

- termenul de 6 luni privind acţiunea în anularea căsătorieipentru vicii de consimţământ prevăzut de articolul 21 alin. 2 dinCodul familie care prevede că „anularea căsătoriei din acestecauze poate fi cerută de cel a cărui consimţământ a fost viciat, întermen de 6 luni de la încetarea violenţei ori de la descoperireaerorii sau a vicleniei";

- termenul de 6 luni aplicabil acţiunii în tăgadapaternităţii copilului din căsătorie, prevăzut de art. 55 al. 1 din

1 Ar. 103 din Codul aerian aprobat prin Decretul 316/1953 s-a modificatsuccesiv prin Decretul 204/1956; nr. 212/1956; 342/1970; 419/1972; 688/1973;601/1975; 84/1976. El a fost abrogat prin O.G. nr. 29/22 august 1997, noul Codaerian fiind republicat în M.O. nr. 45/26 ianuarie 2001.

278

Codul familiei (termenul de 6 luni curge de la data când tatăl aluat cunoştinţă despre naşterea copilului);

- termenul de 1 an pentru acţiunea în stabilireapaternităţii copilului din afara căsătoriei (art. 60 din Codulfamiliei prevede că „acţiunea în stabilirea paternităţii din afaracăsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la naştereacopilului".

Dacă un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie, prinefectul unei hotărâri judecătoreşti, termenul de 1 an pentruintentarea acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, vacurge de la data când acea hotărâre a rămas definitivă.

Dintre termenele ce privesc acţiunile patrimoniale ammtim:- termenul de 6 luni pentru acceptarea succesiunii (conf.

art. 700 al. 1 Cod civil);- termenul de 1 an prevăzut de articolul 1334 Cod civil

care prevede că, „acţiunea vânzătorului pentru complinireapreţului şi a cumpărătorului pentru scăderea preţului sau pentrustricarea contractului, se prescriu în termen de 1 an din ziuacontractului";

- termenul de 1 an reglementat de articolul 1904 Codcivil care prevede că „acţiunea medicilor, a chirurgilor şi aapotecarilor pentru vizite, operaţii şi medicamente, aneguţătorilor pentru mărfurile ce vând ia particulari ce nu suntneguţători, a direcţiilor de pensionate pentru preţul pensiuniişcolarilor şi altor maiştri se prescriu într-un an.

8 Termene speciale aplicabile, acţiunilor personaleîntemeiate pe drepturi de creanţă

279,

a) Unele termene sunt prevăzute de dispoziţiile Decretului167/1958, dintre care amintim:- termenul de 6 luni prevăzut de articolul 5 din Decretul 167/1958aplicabil raporturilor dintre persoane fizice sau juridice. Termenulpriveşte dreptul la acţiune pentru viciile ascunse1 ale unui lucrutransmis sau ale unei lucrări executate, în cazul în care viciile nuau fost ascunse cu viclenie. Dacă viciile au fost ascunse cuviclenie, dreptul la acţiune se prescrie în termenul general deprescripţie de 3 ani. Dispoziţiile de mai sus trebuie coroborate şicu dispoziţiile articolului 11 din acelaşi decret, care prevede căpentru a fi admisă acţiunea se cere ca viciile să fi fost descoperite,în cazul lucrurilor transmise sau lucrărilor executate, cel maitârziu în termen de 1 an, iar în cazul construcţiilor, cel mai târziuîn termen de 3 ani;- termenul de 60 de zile prevăzut de articolul 24 din Decretul167/1958, ce are în vedere acţiunile privitoare la sumele de baniîncasate din vânzările biletelor pentru spectacole care nu au avutloc (ce începe să curgă de la data când urma să aibă locspectacolul);- termenele de 3 ani şi de 1 an prevăzute de articolul 23 alin. 1 şi 2din Decretul 167/1958 . Termenul de 3 ani se referă la dreptul deacţiune privind sumele de bani consemnate sau depuse la instituţiide bancă, credit şi economie sau la alte societăţi, pe seama statuluiori a societăţilor de stat (termenul de 3 ani curge de la dataconsemnării sau depunerii). Dacă eliberarea sumelor consemnatesau depuse este condiţionată de un act al organului judecătorescsau al altui organ de stat, aceste sume vor fi restituite, celor îndrept, la prezentarea actului respectiv; iar dreptul la acţiune, înacest din urmă caz se prescrie în termen de 1 an de la data când se

1 Vezi Gh. Beleiu, op. cit., pag. 228.

280

poate cere restituirea, pe baza actului organului de stat (articolul23 alin.2) Acelaşi articol, face în continuare precizarea cădispoziţiile alin. 1 şi 2 nu se aplica sumelor constituite dreptgaranţie pe baza normelor legale sau a clauzelor convenţionale.Termenele de prescripţie în acest caz sunt stabilite prinreglementări speciale privind constituirea de garanţii1;- termenul de 2 ani prevăzut de alin. 2 al articolului 3 din Decretul167/1958 care prevede că în raporturile care izvorăsc dinasigurare, termenul de prescripţie este de doi ani, cu excepţiaraporturilor ce izvorăsc din asigurările de pensiune în careobligaţiile devin exigibile prin asigurarea la termen sau prinamortizare. Cu privire la primele de asigurare datorate în temeiulasigurărilor prin efectul legii, se aplică dispoziţiile referitoare laprescripţie cuprinse în legi speciale.

b) Există numeroase termene speciale de prescripţie prevăzutede acte normative adoptate ulterior intrării în vigoare aDecretului 167/1958:- termenul de 30 de zile prevăzut de articolul 5 al. 2 al Legiicontenciosului administrativ nr. 29/1990 care prevede că „încazul în care cel care se consideră vătămat nu este mulţumit desoluţia dată reclamaţiei sale, el poate sesiza instanţa în termen;- termenul de 3 ani prevăzut de articolul 37 al. 5 din Legeasocietăţilor comerciale nr. 31/1990 care prevede că „dreptul laacţiunea de restituire a dividendelor se prescrie în termen de 3 anide la data distribuirii lor;- termenul de 3 ani prevăzut de art. 12 din Legea 11/1991 pentru

1 Fostul T. S. dec. civ. 833/1983, C.D./1983 pag. 84-87.

281

combaterea concurenţei neloiale;- termenul de 10 ani prevăzut de Legea cadastrului şi a publicităţiiimobiliare nr 7/1996 la art. 37 al. 2 care prevede că „acţiunea înrectificarea înscrisurilor în cartea funciară nu se va putea pornidecât în termen de 10 ani socotiţi din ziua când s-a înregistratcererea de înscriere. Trebuie făcută precizarea că acest termen sereferă la acţiunea în rectificare faţă de terţele persoane care audobândit cu buna credinţă un drept real prin donaţie sau legat. înrestul situaţiilor acţiunea în rectificare este imprescriptibilă.- Termenul de 3 ani prevăzut de art. 12 al Legii nr. 703/2001privind răspunderea civilă pentru daune nucleare.- Termenul de 10 ani prevăzut de art. 405 al. 1 C. proc. civilăpentru executarea titlurilor emise în materia acţiunilor realeimobiliare.

D. începutul şi sfârşitul prescripţiei extinctive

GeneralităţiAplicarea adecvată a regulilor privind prescripţia

extinctivă presupune cunoaşterea, atât a momentului iniţial alnaşterii dreptului la acţiune sau la executarea silită, cât şi amomentului final, al împlinirii termenului de prescripţie.

începerea cursului prescripţiei extinctive poate fiidentificată prin analiza atentă a dispoziţiilor art. 7 al. 1 dinDecretul 167/1958 şi 1886 Cod civil.

Art. 7 al.l din Decretul 167/1958 prevede că "Prescripţiaîncepe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune". Totastfel art. 1886 face precizarea că "Nici o prescripţie nu poate

282

începe a curge mai înainte de a se naşte acţiunea supusă acestuimod de stingere"1.

Din coroborarea2 celor două articole se conturează regulace guvernează începutul prescripţiei extinctive: prescripţiaextinctivă începe să curgă de la data când se naşte dreptul laacţiune.

Cunoscută încă din dreptul roman, în adagiul "actione nonnatae, non praescribitur" regula se justifică prin aceea că ducândla stingerea dreptului la acţiune în sens material, prescripţia nupoate să producă efecte mai înainte de naşterea acestui drept. Câtăvreme dreptul la acţiune nu s-a născut încă, nu se poate spune cătitularul dreptului la acţiune este neglijent şi că, deci, trebuiesancţionat. Cât priveşte data naşterii dreptului la acţiune aceastaeste data la care dreptul subiectiv este: încălcat, negat, contestat,ori data de la care dreptul subiectiv trebuie exercitat. Pentrudrepturile patrimoniale cu caracter absolut, până în momentulîncălcării dreptului nu există nici interesul nici posibilitatea de aacţiona, (întrucât subiectul pasiv nu este individualizat).Pentrucelelalte drepturi patrimoniale, legea face distincţie între actejuridice şi fapte juridice.

în literatura de specialitate, regula menţionată estecalificată a fi o regulă generală, întrucât se aplică ori de câte ori riuoperează o regulă specială, prevăzută pentru un caz particular.

1 Reamintim că în concepţia redactorilor Codului civil de la 1865, prescripţiaapărea ca un mod de stingere a obligaţiilor (art. 1091). în realitate, cum arătamşi în cele ce au precedat, prescripţia extinctivă nu este un mod de stingere aobligaţiilor, pentru că ea nu duce la stingerea dreptului subiectiv de creanţă, cinumai ia stingerea dreptului la acţiune în sens material. Este adevărat că, uneoriîn literatura de specialitate, prescripţia extinctivă a fost tratată în mateiiastingerii obligaţiilor, împrejurare care nu schimbă datele problemei.2 De altfel între cele două articole nu există decât o deosebire de redactare, fiude conţinut.

283

Nevoile vieţii practice, multitudinea situaţiilorîntâlnite, au determinat legiuitorul ca pe lângă această regulăgenerală să instituie şi anumite reguli speciale, privind începutulprescripţiei extinctive. între regula generală şi celelalte regulispeciale există un raport ce cade sub puterea dictonului „specialiageneralibus derogant".

Vizând o situaţie de excepţie, fiecare regulă specialătrebuie aplicată numai ipotezei pentru care a fost instituită, fărăposibilitatea de interpretare extensivă, întrucât în drept, excepţiilesunt de strictă interpretare.

Situaţiile pentru care sunt instituite reguli speciale suntprevăzute de Decretul 167/1958 şi de alte izvoare de drept1.

Dreptul civil pur şi simpluPentru dreptul civil pur şi simplu, prescripţia dreptului la

acţiune începe să curgă de la data naşterii raportului juridic, aşacum prevede art. 7, al. 2 din Decretul 167/1958. "în obligaţiilecare urmează să se execute la cererea creditorului, precum şi înacelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripţiaîncepe să curgă de la data naşterii raportului de drept".

Delimitarea corectă a domeniului de aplicare a acesteireguli speciale impune unele precizări şi distincţii:

- situaţiile practice care cad sub incidenţa art. 7 al. 2 dinDecretul 167/1958, au ca izvor actul juridic civil, ceea cepresupune că data naşterii raportului de drept este chiar dataîncheierii actului juridic;

1 Amintim dintre acestea: Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţeineloiale, Codul civil (art. 700,651), Codul de procedură civilă (art. 405, 674 al.1), Codul familiei (art. 54 al. 1, art. 55, 60, 129 al. 2, art. 132, 140, 165), Codulcomercial (art. 954, art. 956 pct. 1), Convenţia relativă la transportulinternaţional de mărfuri pe şosele (CMR) art;. 32 ratificată prin Decretul nr.451/1972, Legea 703/2001 privind răspunderea pentru prejudiciile nucleare.

284

- prin expresia "în obligaţiile ce urmează să se execute lacererea creditorului" trebuie să înţelegem atât situaţia-regulă (cândnu există un termen sau condiţie suspensive, care să afectezedreptul subiectiv şi obligaţia corelativă), cât şi situaţia în careexistă un termen suspensiv, dar este în favoarea creditorului sau ocondiţie, dar este rezolutorie;

- prin expresia "în obligaţiile al căror termen de executarenu este stabilit" trebuie să înţelegem acele raporturi juridice încare termenul lipseşte cu desăvârşire.

Rezultă din cele prezentate că, dacă actul juridic nustabileşte nici un termen, creditorul poate cere de îndatăexecutarea obligaţiilor ce izvorăsc din acel contract.

Dreptul său la acţiune se naşte odată cu încheierea actuluişi tot de la această dată curge termenul de prescripţie. în cazulunui contract de locaţie, de exemplu, locatorul poate cere prinacţiune în justiţie, plata chiriei, în termen de 3 ani, ce curge de laîncheierea contractului. De la data încheierii contractului începe săcurgă şi termenul de prescripţie, ce vizează obligaţiile careurmează să fie executate la cererea creditorului. Dacă se încheieun contract de împrumut, iar bunul urmează să fie restituit lacererea creditorului, termenul de prescripţie de 3 ani, începe săcurgă de la data acordării împrumutului1.

Dreptul subiectiv afectat de un termen suspensiv sau de ocondiţie suspensivă (afectat de modalitate).

Ait. 7 al. 3 din Decretul 167/1958 prevede ca în ipotezaarătată mai sus, prescripţia extinctivă începe să curgă de la dataîmplinirii termenului sau condiţiei. Trebuie făcută precizarea căeste vorba de un termen suspensiv în favoarea debitorului şi de o

1 Vezi art.1576, 1584 şi 1584 al. 2 din Codul civil.z Despre modalităţile actului juridic civil a se vedea, Gh. Beleiu, op. cit., pag.154 şi urmat.

285

condiţie suspensivă (nu rezolutorie). Dacă în baza unui contract devânzare cumpărare încheiat la data de 1 august 2002,cumpărătorul este obligat să plătească preţul la 1 septembrie 2003,termenul de prescripţie de 3 ani va începe să curgă de la data de 1septembrie 2003 şi nu de la data încheierii contractului.

Răspunderea civilă pentru fapte iliciteArt. 8 al.l din Decretul 167/1958 prevede că "în cazul

acţiunii pentru repararea prejudiciului cauzat prin fapte ilicite,prescripţia extinctivă începe să curgă de la data când păgubitul acunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel carerăspunde de ea.1 Anumite particularităţi prezintă începutulprescripţiei extinctive în cazul stabilirii prejudiciilor cauzate prinvătămarea sănătăţii unei persoane.

Dacă persoana vătămată era încadrată în muncă şi a suferito reducere a veniturilor pe care le dobândea anterior, ca urmare apierderii ori eliminării capacităţii sale de muncă, ea esteîndreptăţită să primească diferenţa dintre pensia sau ajutorul socialprimit şi veniturile lunare de care a fost lipsit ca urmare avătămării suferite2. în practica judiciară s-a decis, totodată căvictima trebuie sa se adreseze, mai întâi asigurărilor sociale pentruobţinerea pensiei şi apoi, printr-o acţiune civilă subsidiara săpretindă de la autorul faptei ilicite, diferenţa destinată să acopereintegral prejudiciul suferit. în soluţionarea unei cauze, fostulTribunal Suprem s-a exprimat în sensul că "despăgubirile dupădreptul comun au un caracter subsidiar faţă de cele acordate

1 Despre repararea prejudiciului cauzat prin fapte ilicite, a se vedea C. Stătescu,C. Bîrsan, Teoria generală a obligaţiilor, Editura AII, Bucureşti, 1994, pag.145 şi urmat.2 De regulă, această diferenţă se plăteşte de către autorul faptei ilicite sub formaunor prestaţii periodice. Vezi în acest sens, T.S. secj. pen. Dec. 5364/1971 înCD. 197] pag. 418. Trib. Jud. Sibiu, dec. civ. Nr. 749/1969 în RRD nr. 2/1970pag. 163, T.S. secţ. pen. Dec. 1356/1983 în RRD nr. 5/1984 pag. 62.

286

potrivit legislaţiei privitoare la asigurările sociale". De aceea,victima nu poate să obţină despăgubiri după dreptul comun decâtîn măsura în care pensia sau ajutorul social primit, nu acoperăintegral prejudiciul suferit.1 Aşa fiind, termenul de prescripţie aacţiunii pentru repararea prejudiciului se va calcula de la datastabilirii pensiei şi nu de la data producerii prejudiciului.2

Dispoziţiile art. 8 alin. 2 din Decretul 167/1958 se aplică prinasemănare şi îmbogăţirii fără temei juridic. în această, ipoteză, seaplică deci regula potrivit căreia cel sărăcit a cunoscut sau trebuiasă cunoască faptul că a fost sărăcit fără temei juridic, sau că plataeste nedatorată, precum şi persoana obligată la restituire.

Problema acţiunii în răspundere pentru paguba cauzatăprintr-o faptă ilicită s-a aflat şi în atenţia altor reglementări.

Astfel Legea nr.ll din 1991 privind combatereaconcurenţei neloiale prevede prin art. 12 că "dreptul la acţiunea înrăspundere civilă se prescrie în termen de un an de la data la carepăgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi pe celcare a cauzat-o, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşiriifaptei". Sau art. 38 al.l din Legea 61/1974 cu privire ladesfăşurarea activităţilor din domeniul nuclear, prevedea untermen special de prescripţie extinctivă pentru acţiunea înrepararea pagubei şi anume un termen de 10 ani care începea sâcurgă de la data la care victima pagubei nucleare a avut sau ar fiputut să aibă cunoştinţă de acea pagubă şi de titularul de

1 T.S.sect. civ. Dec. nr. 1132/1971, prezentată de C.Stătescu, C.Bîrsan în op.cit. pag. 149 (nota3).

2 T.S, sect. civ., dec. 2231/1970 în RRD nr. 8/1970, pag. 168.3 în doctrină acestei acţiuni îi sunt asimilate şi altele, cum ar fi acţiunea bazatăpe gestiunea de afaceri, acţiunea revocatorie (pauliană) acţiunea în restituire caurmare a anulării unui act juridic civil executat total sau parţial (Vezi şijurisprudenţa în materie, în Gh. Beleiu, Drept civil. Teoria generală, 1987,op.cit, pag. 323).

287

autorizaţie răspunzător. Dacă s-a produs o agravare a pagubeiînăuntrul sau după expirarea termenului de prescripţie menţionat,victima care a obţinut o despăgubire putea să formuleze o nouăpretenţie (art. 38 al. 2 din Legea 61/1974)1. Legea nu o spuneaexpres, dar literatura de specialitate2era de părere că pentru nouapretenţie, un nou termen de prescripţie se află la dispoziţiavictimei (tot un termen de 10 ani).

în prezent Legea nr. 61/1974 este abrogată, termenele deprescripţie în materie civilă pentru daune nucleare avându-şisediul reglementării în Legea nr. 703/2001.3 Legea menţionată afost adoptată în aplicarea dispoziţiilor de principiu din Legea nr.111/19964 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilornucleare, şi prevede două categorii de termeni: termene dedecădere şi termene de prescripţie. Termenul de prescripţie este de3 ani şi începe să curgă de ia data la care victima daunei nuclearea cunoscut sau trebuia să cunoască dauna şi identitateaoperatorului care răspunde de acea daună. Ca orice termen deprescripţie termenul menţionat este susceptibil de întrerupere,

1 Cu unele modificări, la care ne vom referi, dispoziţia menţionată se regăseşteîn actuala reglementare a răspunderii pentru daunele nucleare. Art. 12 al. 3 dinLegea nr. 703/2001 prevede expres că "persoana care a suferit o daună nuclearăşi a introdus acţiunea în despăgubire înăuntrul termenelor prevăzute de lege îşipoate modifica cererea, dacă dauna s-a agravat pentru a obţine o despăgubiremai mare, echivalentă cu întinderea reală a acelei daune. Deci, chiar dacă existăo hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, dacă termenele de decăderenu s-au împlinit, victima poate solicita mărirea despăgubirilor. După împlinireatermenelor de decădere, chiar în ipoteza agravării prejudiciului, victima nu vaputea introduce o nouă cerere în despăgubiri majorate, dacă în cauză a fostpronunţată o hotărâre definitivă şi irevocabilă.2 C. Stătescu, C.Bîrsan, op.cit. pag. 272, a se vedea şi M.Duţu, Răspundereacivilă pentru daunele neclare, în Dreptul nr.10-11/1993 pag. 47-58.3 Legea 703 /2001 este publicată în M.O. al României, partea a I-a , nr. 818/19dec. 2001 (intrată în vigoare la 12 luni de la data publicării).4 Legea nr. 111/1996 este publicată în M.O. al României,, partea a I-a nr. 267din 29 oct. 1996.

288

suspendare, repunere în termen, în condiţiile şi cazurile prevăzutede Decr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă. Acţiunea îndespăgubiri va putea fi prevăzută numai dacă este introdusăînăuntrul unor termene de decădere prevăzute de art. 12 din Legeanr. 703/2001 (un termen de 30 de ani pentru dreptul la reparareadaunelor cauzate prin decesul sau rănirea victimei şi un termen de10 ani, pentru dreptul la repararea celorlalte daune1.)

Ceea ce reţine atenţia în ipoteza prevăzută de art. 8 dinDecretul 167/1958 şi a situaţiilor asimilate acesteia, este caracterulalternativ al momentelor de la care poate începe să curgăprescripţia. Reglementările menţionate adoptă, pe de o parte, uncriteriu subiectiv pentru stabilirea momentului iniţial al curgeriiprescripţiei (data cunoaşterii pagubei şi a autorului ei). Pe de altăparte, întrucât s-a considerat că "n-ar fi just ca din neglijenţa celuiîndreptăţit la repararea prejudiciului să se amâne momentul cândîncepe să curgă termenul de prescripţie", legiuitorul a stabilit şi untermen obiectiv (determinat judecăîoreşte şi anume data cândvictima trebuia să cunoască paguba şi pe cel ce răspunde de ea).Este un criteriu mobilizator pentru victima care trebuie să depunăstăruinţele necesare pentru a cunoaşte paguba şi pe cel cerăspunde de ea2.

Acţiunea îa anulabilitateAceastă ipoteză îşi are sediul reglementării în art. 9 difi

Decretul 167/1958 care prevede că "prescripţia dreptului laacţiune în anularea unui act juridic pentru violenţă, începe să

1 Pentru alte detalii, a se vedea şi L. Pop, Răspunderea civilă pentru daunelenucled.it, în Dreptul nr. 7/2002, pag. 53 şi urmat.2 Este ilustrativ, în acest sens, art. 12 al Legii nr. 703/2001 (adoptată înaplicarea Legii nr. 111/1996, privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilornucleare) care prevede că termenul de prescripţie al acţiunii în despăgubireîncepe să curgă de la data la care victima trebuia să cunoască dauna şiidentitatea operatorului care răspunde de acea daună.

289

curgă de la data când aceasta a încetat"1 (art.9 al. 1). în caz deviclenie ori de eroare sau în celelalte cazuri de nulitate relativă,2

prescripţia începe să curgă de la data când cel îndreptăţit,reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-iîncuviinţeze actele, a cunoscut cauza de nulitate, însă cel maitârziu, la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.Termenul de 18 luni nu este un termen de prescripţie. El are doarfuncţia de a marca începutul prescripţiei, când cauza de anulare nua fost cunoscută în intervalul celor 18 luni.

Deci, dacă în cazul anulabilităţii actului pentru violenţăexistă un singur moment de la care începe să curgă prescripţia(data încetării violenţei) în celelalte cazuri prezentate, începutulprescripţiei este legat de două momente alternative: fie momentulsubiectiv al cunoaşterii cauzei de anulare, fie momentul obiectival împlinirii celor 18 luni de la data încheierii actului juridic.Anumite particularităţi prezintă, sub aspectul în discuţie, acţiuneaîn anulare a unui testament pentru vicii de consimţământ .0asemenea acţiune nu poate să înceapă a curge înainte de moarteatestatorului, de aceea "data încheierii actului" la care se referă art.9 al. 2 din Decretul 167/1958 nu poate fi decât data deschideriisuccesiunii'. în acelaşi sens s-a fixat şi practica judiciară4 dinacest domeniu.'

1 Legiuitorul s-a oprit asupra acestui moment întrucât, după această dată(încetarea violenţei) victima violenţei poate acţiona. Deci, în cazul acestaprescripţia are un singur moment de la care începe să curgă.2 Este vorba de lipsa discernământului în momentul încheierii actului juridiccivil, nerespectarea regulilor privind capacitatea de exerciţiu a persoanei,nerespectarea dreptului de preemţiune prevăzut de art. 49 din Legea 18/1991.3 Gh. Beleiu, op. cit. 1993 pag. 228, Şt. Răuschi, op. cit. pag. 236.4 T.S. sect. civ. dec. civ. nr. 1558/1972 şi CD. 1992, pag. 85

290

Răspunderea pentru viciile lucrului, lucrării oriconstrucţiei

Prescripţia dreptului la acţiune privind viciile ascunse aleunui lucru, lucrare sau construcţie necesită unele precizări:- viciile ascunse sunt cele care nu pot fi observate la predare cuatenţia obişnuită a omului, spre deosebire de cele aparente carepot fi observate, descoperite cu mijloacele obişnuite. Cu privire laviciile aparente trebuie menţionate şi dispoziţiile arţ. 1353 Codcivil care prevede că "vânzătorul nu răspunde de viciile aparenteşi despre care cumpărătorul a putut singur să se convingă".- nu intră în discuţia acestei ipoteze viciile de consimţământ, care,aşa cum am arătat anterior, formează obiectul de reglementare alart. 9 din Decretul 167/1958.- dobânditorul unui bun sau a unei lucrări ce prezintă vicii are undrept de opţiune1 între a formula o acţiune redhibitorie prin care secere rezoluţiunea vânzării sau o acţiune estimatorie prin care,păstrând bunul, cere reducerea corespunzătoare a preţului(proporţională cu paguba provocată de viciul ascuns).

în lumina precizării de mai sus, trebuie analizatconţinutul art. 11 alin. 1 din Decretul 167/1958 care prevede că"Prescripţia dreptului la acţiunea privind viciile ascunse ale unuilucru transmis sau ale unei lucrări executate începe să curgă de ladata descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea unuian de la predarea lucrului sau lucrării".

Acelaşi art. la al. 2 adaugă că " Prescripţia acţiunii privind 'viciile unei construcţii începe, să curgă de la data descopeririiviciilor, însă cel mai târziu, de la împlinirea a 3 ani de la predare".

După cum se poate constata art. 11 din Decretul 167/1958

1 J. Manoliu, Ştefan Răuschi, Drept civil, Contracte voi. II, Centrul demultiplicare al Universităţii "Al. I. Cuza", Iaşi, 1983, pag. 30-32.

291

distinge între viciile lucrului şi lucrării pe de o parte şi viciile uneiconstrucţii, pe de lată parte.

Cu privire la construcţii, Ordonanţa nr. 25/1992 stabileşterăspunderea antreprenorului pentru vicii ascunse făcând distincţie- în art. 30 - între "vicii ascunse obişnuite", ale construcţiei şiviciul grav constând în lipsa de rezistenţa la cutremur.

începutul prescripţiei pentru viciile lucrului, lucrării şiconstrucţiei este legat, de asemenea, de două momente alternative:un moment subiectiv (data descoperirii viciilor) şi un momentobiectiv (data expirării termenului de garanţiei de 1 an pentrulucru ori lucrare şi de 3 ani, pentru construcţie). Trebuie precizatcă termenele de 1 an şi 3 ani nu sunt termene de prescripţie, citermene de garanţie legale, cu caracter subsidiar.

Ele au doar funcţia de a marca momentul obiectiv alînceputului prescripţiei, când în speţă nu-şi găseşte aplicabilitatealt termen de garanţie fie legal, fie convenţional.

Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune privindviciile ascunse este de 6 luni (art. 5 din Decretul 167/1958 - carese referă la viciile ascunse fără viclenie). j

Dacă viciile au fost ascunse cu viclenie, se aplicătermenul general de prescripţie de 3 ani. Aceste termene încep săcurgă de la datele arătate mai sus.

Deci, termenele de prescripţie şi cele de garanţie1 rămân

1 Prin termen de garanţie se înţelege perioada de timp în care un produsurmează să-şi păstreze indicii calitativi pe care trebuie să-i prezinte înmomentul vânzării şi el are o durată diferită fiind stabilit în funcţie de naturabunului. Pe.itru corelaţia dintre termenele de garanţie şi cele de prescripţie a sevedea articolul publicat de V. Pătulea, în RRD nr. 6/1985 pag. 3-13, Deciziaciv. nr. 297/1981 a Trib. Jud. Buzău cu notă de Gh. Beleiu ,în RRD nr. 3/1982pag. 34-36

292

distincte chiar dacă între ele există o anumită corelaţie.

Prestaţiile periodiceDacă debitorul este obligat faţă de creditor la mai multe

prestaţii succesive, cum sunt prestaţiile periodice de plată a chirieisau de furnizare de bunuri, de plată a pensiei de întreţinere,creditorul are pentru fiecare din ele un drept la acţiune aparte, carese stinge printr-o prescripţie deosebită. Potrivit ai;. 12 din Decretul167/1958 termenul de prescripţie va începe să curgă de la dataexigibilităţii fiecăreia dintre prestaţii. Deşi legea nu face nici oprecizare, literatura şi practica apreciază că art. 12 al Decretului167/1958 urmează să se aplice şi în cazul dobânzilor care curg dedrept. Dobânzile de întârziere prevăzute de art. 1088 Cod civilsunt prestaţii succesive în sensul art. 12 din Decretul 167/1958, deaceea dreptul la acţiune, cu privire la fiecare din aceste prestaţii sestinge printr-o prescripţie deosebită.1

Acţiunea prin care se solicită cheltuieli de judecatăAşa cum prevede Codul de procedură civilă (art.274 al.l)

„partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, la platacheltuielilor de judecată", obligaţie ce-şi are izvorul în culpaprocesuală a părţii respective (suntem în prezenţa răspunderiiizvorâte dintr-un raport delictual).

De cele mai multe ori, valorificarea pretenţiilor de mai susse face în cadrul procesului în care au fost ocazionate cheltuielile.Dacă nu s-a procedat astfel, partea beneficiară poate pretindeaceste cheltuieli printr-o acţiune separată, o acţiune principală şinu accesorie. Termenul de prescripţie, începe să curgă, pentruaceastă acţiune, de la data rămânerii definitive a hotărârii princare cel în cauză a câştigat procesul şi nu de la data efectuării

1 Şt. Răuschi, op.cit., 1993, pag. 237, Vezi şi T.S. sect. civ. dec. 1366/1981,pag. 21.

293

cheltuielilor. în mod constant1 instanţele noastre judecătoreşti s-aupronunţat în acest sens.

Situaţii speciale în care se ridică problemaprescripţiei exiinctive

- Prescripţia dreptului la acţiune privitoare la sume de baniconsemnate sau depuse la instituţiile de bancă, credit şi economiepe seama statului sau a organizaţiilor de stat începe să curgă de ladata consemnării ori depunerii. Dacă eliberarea sumelorconsemnate sau depuse este condiţionată de un act. al unui organde stat (organ judecătoresc sau alt organ) prescripţia începe săcurgă de la claîa când se poate cere restituirea în conformitate cuacel act (art. 23 din Decretul 167/1958).

- Prescripţia dreptului la acţiune privitoare la sumele debani încasate din vânzarea bileteloT pentru spectacole ce nu au maiavut loc, începe să curgă de la data când urma să aibă locspectacolul (art. 24 din Decretul 167/1958).

- Prescripţia dreptului de opţiune succesorală fecepe sacurgă de la deschiderea succesiunii2, adică de la data morţii celuidespre a cărui succesiune este vorba (de cujus) - potrivit ari. 700şi 651 Cod Civil.

De ia regula menţionată există şi unele excepţii în caretermenul de 6 luni prevăzut de art. 700 Cod Civil, nu curge de ladata deschiderii succesiunii.

1. Prescripţia nu curge împotriva minorului până când, înlipsa părinţilor, nu i s-a numit un tutore spre a-1 reprezenta în

1 Fostul T.S. sect. civ. Dec. 328/1984 în RRD nr. 2/1985, pag. 66.2 Despre deschiderea procedurii succesorale, a se vedea, D. Macovei, Dreptcivil ( succesiuni) Editura Chemarea, Iaşi, 1993 pag. 165 şi următoarele. Vezi şiT.S. sect. civ. Dec. m. 825/1971 în I. Mihuţă, Repertoriu de practica judiciarăpe anii 1969-2975, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1976, pag. 198, T.S. dec. civ.466/1989 în C D . 1980, pag. 18.

294

exercitarea opţiunii succesorale sau a-i da încuviinţarea.1 Dacăpărinţii sau tutorii au interese contrare cu cei ocrotiţi, însuccesiunea respectivă, se numeşte un curator.2 întrucât acceptareasuccesiunii este.un act de dispoziţie, în cazurile arătate mai sus,este necesara şi încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare3. Lafel se pune problema şi în cazul interzişilor judecătoreşti.4 .

2. în cazul copilului conceput, dacă succesiunea sedeschide între momentul concepţiei succesorului şi acela alnaşterii sale, opţiunea succesorală o va putea exercita, prinocrotitorii săi legali, de la data naşterii (în 6 luni). Aşa cumprevede art. 7 al. 1 şi 2 din Decretul 31/1954, copilul conceputpoate dobândi drepturi, dar nu le poate exercita decât dinmomentul în care începe capacitatea sa de folosinţă, adică de lanaştere.

3. In cazul persoanei dispărute şi declarată moartă prinhotărâre judecătorească, dreptul de opţiune succesorală se naşte dela data rămânerii definitive de declararea morţii (art. 7 Decretul167/1958).

- Prescripţia acţiunii posesorii începe să curgă de la dataprimului act de tulburare a posesiei (şi nu de la ultimul act detulburare) - art. 674 al. 1 Cod procedură civilă. '

E. împlinirea prescripţiei extinctive (Calculul termenelorde prescripţie)

Decretul nr. 167/1958 nu reglementează modul de calcul altermenelor de prescripţie extractivă. De aceea, reglementările dindecretul amintit trebuie completate cu unele dispoziţii ale Coduliii

1 Art. 14 al. 2 din Decretul 167/19582 Alt. 129 al. 2 din Codul familiei.3 Despre procedura curatelei, a se vedea, Gh. Beleiu, op. cit. pag. 303.4 Art. 146 din Codul familiei.

295

civil şi ale Codului de procedură civilă, care ne ajută săidentificăm, pe lângă momentul iniţial, al naşterii dreptului laacţiune şi momentul final (al împlinirii) termenului de prescripţie.

Ceea ce se poate observa este faptul că, în prezent,dispoziţiile privind regulile de calcul al termenelor de prescripţieextinctivă sunt dispersate în diferite acte normative. De aceea, înliteratura de specialitate, se face propunerea2 (de lege ferenda) catoate regulile privind începutul şi împlinirea prescripţiei extinctivesă se afle în actul normativ care reglementează şi celelalte aspecteale prescripţiei extinctive (adică într-un viitor Cod civil).

Până atunci însă, în lumina reglementărilor existenteurmează să calculăm termenele pe ore, zile, luni şi ani.

a) Calculul termenelor pe ore şi ziîe

Referindu-ne la termenele statornicite pe ore, Codul deprocedură civilă recent modificat3 prevede că acestea "încep săcurgă de la miezul nopţii zilei următoare" (art. 101 al. 2 C.pr.civ.).

Cu privire la termenul de prescripţie stabilit pe zile, art.1887 Cod civil prevede că "termenul de prescripţie se calculeazăpe zile şi nu pe ore". Ziua începe la miezul nopţii şi se fineşte lamiezul nopţii următoare (art. 1888 Cod civil).Ziua în cursul căreiaprescripţia începe nu intră în acel calcul, iar ultima zi a termenuluitrebuie să fi fost în întregime scursă pentru ca termenul deprescripţie să se considere împlinit. Acest mod se deosebeşte decalculul termenelor pe zile, expres reglementat de art. 101 al. 1

1 Art. 1886, 1887 şi 1889 din Codul civil şi art. 101 a!. 3 şi 4 din Codul deprocedură civilă.4 Gh. Beleiu, op. cit., 1993, pag. 248.3 A se vedea O.U.G. nr. 138/2000 modificată şi completată prin O.U.G. ar.59/2001.

296

din Codul de procedură civilă care prevede că: "termenele seînţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când aînceput, nici ziua când s-a sfârşit termenul" .

Observăm că în dreptul nostru civil sistemul adoptat este,în principiu, unul intermediar între sistemul în care nu se ia încalcul nici prima, nici ultima zi a termenului şi sistemultermenului inclusiv (pe zile pline) când în calcul se include şiprima zi şi ultima zi a termenului. în practica judiciară s-a pus şiproblema unor termene stabilite pe săptămâni sau pe o jumătate delună. Deşi, nu a existat până nu demult o reglementare expresăprivind astfel de termene, practica s-a fixat în sensul că " termenulstabilit pe săptămâni se socoteşte împlinit în ziua corespunzătoaredin ultima săptămână". Un termen de două săptămâni care aînceput într-o vineri se va împlini la sfârşitul zilei de vineri din adoua săptămână. Soluţia se desprinde şi din recentele modificări1

aduse Codului de procedură civilă. Art. 101. al. 3 din Codulmenţionat precizează că: " termenele statornicite pe săptămâni, sesfârşesc în ziua săptămânii corespunzătoare zilei de plecare. Câtpriveşte termenul de o jumătate de lună el se va împlini invariabilîn a 15-a zi din lună (indiferent dacă luna este februarie - 28 zilesau decembrie - 31 zile).

b) Calculul termenelor pe luni şi ani

Calculul termenelor pe luni şi ani se face în conformitatecu dispoziţiile art. 101 al. 3 din Codul de procedură civilă.Indiferent că este fixat pe luni sau pe ani, termenul se va împliniîn ziua corespunzătoare din ultimul an sau din ultima lună; dacăultima lună nu are o zi corespunzătoare (cum este luna februarie)termenul se va împlini în ultima zi a acelei luni. Aşa, de exemplu

1 A se vedea O.U.G. nr. 59/ 25 aprilie 2002 pentru modificarea şi completareaO.U.G. nr. 138/2000 din M. Of. nr. 217/27 aprilie 2001.

297

un termen de 6 luni care a început pe 31 ianuarie se va împlini la31 iulie. Dacă termenul a început la 31 decembrie, cele 6 luni seVor împlini la data de 30 iunie a anului următor.

Dacă ultima zi a termenului este o sărbătoare legală sauserviciul este suspendat, termenul de prescripţie se prelungeştepână la sfârşitul zilei lucrătoare următoare, aşa cum prevede art.101 al. 5 din Codul de procedură civilă.

F. întreruperea şi suspendarea prescripţiei extinctiverepunerea în termen

1) întreruperea prescripţiei extinctive

Noţiune şi cazuri de intervenţieîntreruperea prescripţiei extinctive înseamnă oprirea

cursului acesteia datorită unor cauze, după încetarea căroraprescripţia îşi reia cursul, fără a se ţine seama de timpul care s-ascurs până atunci. După încetarea cauzei de întrerupere începe săcurgă o nouă prescripţie cu aceeaşi durată.

în justificarea întreruperii prescripţiei extinctive, trebuie săpornim de la două premise şi anume: de la lipsa de convingere atitularului dreptului, în ceea ce priveşte temeinicia pretenţiei sale,prezumţie ce rezultă din starea sa de pasivitate, dar şi de laconsiderarea poziţiei de fapt a debitorului, ca fiind conformadreptului (este vorba de poziţia de împotrivire a debitorului). Dacăaceste două premise nu se mai confirmă înseamnă că producereaefectului prescripţiei extinctive nu se mai justifică, iar cursulacesteia se opreşte. Premisele menţionate nu se mai justifică,atunci când debitorul abandonează împotrivirea sa faţă de creditorprin recunoaşterea datoriei sale. Dar ele nu se mai justifică nicicând titularul dreptului la acţiune iese din pasivitate făcând acte deîntrerupere a prescripţiei.

298

Pornind de la situaţiile de mai sus Decretul 167/1958 prinart. 16.prevede trei cauze care au ca efect întreruperea cursuluiprescripţiei:

a) Recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescriefăcută de cel în folosul căruia curge prescripţia (art. 16 al.l).Această cauză de întrerupere1 a cursului prescripţiei presupunepărăsirea de către debitor a poziţiei sale de împotrivire faţă dedreptul subiectiv corelativ. Şi pentru că, prin recunoaştere,debitorul îşi manifestă intenţia de a executa obligaţia, titularuldreptului dobândeşte credinţa legitimă că debitorul îşi va executaobligaţia de bună-voie, astfel că efectul prescripţiei extinctive nuse mai justifică, aceasta oprindu-şi cursul.

Pentru ca recunoaşterea debitorului sa aibă ca' efectîntreruperea cursului prescripţiei, este necesar ca aceasta să fieneîndoielnică adică să rezulte cu certitudine din acţiuniledebitorului. Recunoaşterea poate fi atât expresă cât şi tacita.2 Potfi considerate acte de recunoaştere, în sensul arătat mai sus:executarea parţială a obligaţiei, plata dobânzilor la suma datorată,sau o cerere de amânare a executării obligaţiei . în literatura şipractica dreptului civil s-a pus problema momentului la care seproduce întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea debitorului. înlipsa unor reglementări legale s-a precizat că acesta coincide cudata recunoaşterii (de la care începe să curgă o nouă prescripţie deacelaşi fel şi durată ca şi cea întreruptă).

b) Introducerea unei cereri de chemare în judecata, chiardacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătoreascănecompetentă.

Cererea de chemare în judecată produce efect întreruptivnu numai dacă a fost adresată organului de justiţie competent, ci şi

1 Această cauză de întrerupere este prevăzută şi de art. 1865 punctul 3 Cod civilcare vorbeşte de recunoaşterea de către debitor a dreptului în contra căruia seprescrie. Vezi Şt. Răuschi, op. cit. pag. 241.2 Gh. Beliu, Drept civil român, op.cit. 1993 pag. 238.

299

atunci când a fost adresată altor instanţe de judecată(necompetente, material sau teritorial). Desigur nu produc acestefect cererile adresate altor organe decât cele judecătoreşti.

în al doilea rând cererea de chemare în judecată produceefect întreruptiv numai dacă a fost admisă printr-o hotărâredefinitivă (art. 17 al.3 din Decretul 167/1958). Ea nu va întrerupeprescripţia dacă a fost anulată sau respinsă, perimată sau cel care afăcut-o a renunţatia ea.

Şi Codul civil se referă la această cauză de întrerupereprecizând prin art. 1865 pct. 1 că prescripţia "se întrerupe printr-ocerere făcută în judecată, fie introductivă de instanţa sau numaiincidenţă într-o instanţă deja începută". Rezultă din celeprezentate că cererea de chemare în judecată întrerupe cursulprescripţiei de la data introducerii ei. Acţiunea se considerăintrodusă şi prescripţia întreruptă din ziua când cererea a fostpredată şi înregistrată la instanţa de judecată respectivă, iar dacă afost expediată prin poştă, din ziua când a fost predată la poştărecomandat. Reamintim însă că efectul întreruptiv apare numaidacă cererea este admisă printr-o hotărâre definitivă. De aceea,noua prescripţie care începe să curgă este diferită de ceaanterioară, pentru că ea nu mai priveşte recunoaşterea pretenţiei,ci dreptul de a cere executarea silită.1 Dacă prescripţia înlăturată afost de 3 ani sau de un termen mai scurt, noua prescripţie nu poatefi decât de 3 ani, aşa cum prevede art. 6 din Decretul 167/1958.

c) A treia cauză care duce la întreruperea prescripţieiextinctive o reprezintă săvârşirea unui act începător de executare(art. 16 pct c). Aceasta este o cauză de întrerupere a prescripţieidreptului de a cere executarea silită, care interesează dreptulprocesual civil. Actele începătoare de executare se pot prezenta:

1 Decizia de îndrumare a Plenului T.S. nr. 5 din 1966 în îndreptarinterdisciplinar de practică judiciară, E.D.P., Bucureşti 1983, pag. 402.

300

sub forma cererii de executare silită, adresată instanţei careurmează a dispune executarea ; sub formă de sechestru allucrurilor mobile ale debitorului în cadrul execuţiei siliteimobiliare a condamnatului, în cadrul execuţiei silite imobiliare apopririi pe bază de titlu executor sau a popririi executării pentrurecuperarea creanţelor băneşti ale persoanelor juridice, contradebitorilor, persoane fizice. Nu poate avea efect întreruptiv simplasomaţie făcută de creditor, deoarece ea este numai un actpremergător al executării silite.

Foarte importantă, pentru acest caz de întrerupere estedispoziţia prevăzută de art. 17 al. 3 al Decretului 167/1958 potrivitcăreia, în cazul în care prescripţia a fost întreruptă printr-un actîncepător de executare , noua prescripţie nu începe să curgă pânăla îndeplinirea ultimului act de executare. Dispoziţia legalimenţionată priveşte situaţiile în care creditorul reia urmărireadebitorului, după ce acesta a dobândit noi bunuri, spre a-şi realizaun rest de creanţă rămas neacoperit.1

Din analiza celor trei cazuri de întrerupere a prescripţieiextinctive se poate desprinde concluzia că întreruperea ştergeprescripţia începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care aîntrerupt-o. După întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie(art. 17 din Decretul 167/1958). Sub aspectul efectelor,întreruperea prescripţiei extinctive se deosebeşte de suspendare(unde prescripţia îşi reia cursul, la timpul ce a mai rămas până laîmplinirea termenului de prescripţie, adăugându-se şi timpul cursanterior.

1 A. Hilsenrad , Despre noua reglementare a prescripţiei extinctive, în L.P.8/1958, pag. 19.

301

2) Suspendarea prescripţiei extinctive

NoţiuneSuspendarea prescripţiei extinctive presupune oprirea

cursului acesteia pe timpul cât durează anumite situaţii limitativprevăzută de lege, care îl pun pe titularul dreptului înimposibilitatea de a acţiona. Suspendarea prescripţiei extinctivepresupune, deci, o modificare a cursului ei, constând în oprirea dedrept sau paralizarea temporară a efectelor acesteia.

Consacrarea pe cale legislativă a acestei instituţii sejustifică prin aceea că în timpul curgerii prescripţiei pot intervenianumite cauze de ordin subiectiv sau obiectiv care îl pun petitularul dreptului la acţiune în imposibilitatea (materială, moralăsau juridică) de a acţiona. De aceea, titularul dreptului la acţiunenu poate fi la adăpost de efectul sancţionator al prescripţiei numaiprin voinţa sa de a acţiona. El trebuie să aibă şi posibilitatea reală,de a acţiona, de a se adresa organului competent pentru protecţiadreptului său.

Ori, dacă intervin împrejurări, care-1 pun pe titularuldreptului în imposibib'tatea de a acţiona şi prescripţia nu ar fioprită, s-ar ajunge la situaţia în care acesta ar suporta efecteleîmplinirii prescripţiei, fără a i se putea imputa pasivitatea sauneglijenţa în a acţiona. Prescripţia ar fi deturnată , astfel, de lafinalitatea sa socială şi juridică. Pentru a preîntâmpina asemeneaefecte, legislaţia în materie de prescripţie a reglementat şiinstituţia suspendării cursului acesteia.

O primă distincţie ce se impune este aceea dintreîntreruperea şi suspendarea prescripţiei. Dacă, aşa cum arătam încele ce au precedat, întreruperea şterge termenul curs anterior,suspendarea paralizează numai temporar cursul prescripţiei.Perioada scursă până la apariţia cauzei de suspendare se va adăugala timpul ce curge după încetarea suspendării.

302

Ca o măsură de ocrotire a celor îndreptăţiţi Ia acţiune,Decretul 167/1958 prevede că, în cazul prescripţiilor mai lungi de6 luni, termenul de prescripţie nu se va putea împlini mai curândde 6 luni de la încetarea cauzei de suspendare, iar la prescripţiilede 6 luni sau mai scurte, termenul de prescripţie nu va 5 socotitîmplinit, decât după ce va fi trecut cel puţin o lună de la dispariţiacauzei de suspendare. Desigur, o asemenea prelungire na se maijustifică atunci când, după încetarea suspendării, a mai rămas decurs, o perioadă mai mare de 6 luni, respectiv o lus&, până laîmplinirea termenului de prescripţie.

Unele precizării se impun şi în legătură cu situsiiOs în carecauza de suspendare a prescripţiei intervine înainte ca aceasta să fiînceput a curge. In cazul menţionat nu se poate vorbi de osuspendare a prescripţiei, "căci numai ceea ce a început să curgăpoate fi întrerup;."1. Efectul intervenţiei cauzei va â asanareadatei începerii cursului prescripţiei.

Cauzele ds suspendare a prescripţiei extmcihe

Prin lege sunt stabilite expres şi limitativ, cauzele desuspendare a prescripţiei extinctive. Sediul reglementiiidi acestoraîl reprezintă art. 13 şi 14 din Decretul 167/1958. Unele dintrecauze se referă îa toate raporturile juridice şi constau înîmprejurări obiective, pe care legiuitorul le consideră că puntitularii de drepturi în imposibilitatea materială ori juridică de a-şiexercita dreptul la acţiune. Alte cauze (subiective) se referă numaila raporturile juridice dintre anumite persoane, fiind consecinţasituaţiei speciale, în care se află acele persoane, unele faţă dealtele. O asemenea situaţie este considerată de legiuitor ca fiind denatură să împiedice , în mod reciproc, exercitarea dreptului laacţiune între ele.

1 Şt. Răuschi, op.cit. pag. 245.

303

1.Cauze obiective de suspendare a prescripţiei extinctive.

Aceste cauze sunt prevăzute de art. 13 din Decretul167/1958 care prevede că, prescripţia este suspendată:

a) cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat deun caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere;

b) pe timpul cât creditorul sau debitorul fac parte dinforţele armate ale României, iar acestea sunt puse pe picior derăzboi;

c) până la rezolvarea reclamaţiei administrative.

a) Forţa majoră - care se iveşte în cursul prescripţieitrebuie să constituie o piedică de neînlăturat, punând pe titularuldreptului la acţiune în imposibilitatea absolută de a-şi exercitaacest drept. împrejurarea invocată ca forţa majoră trebuie să fie şiimprevizibilă, căci dacă ea ar fi putut fi prevăzută, titularuldreptului care se prescrie s-ar face vinovat de a nu fi prevăzut şiluat măsurile necesare pentru înlăturarea obstacolelor pe careaceasta le-a creat1 (art. 13 litera a din Decretul 167/1958).

b) Participarea la forţele armate ale României, care sunt pepicior de război, constituie o a doua cauză a suspendării. Art. 13litera b din Decretul 167/1958 prevede că "într-o asemeneasituaţie trebuie să se afle, fie creditorul, fie debitorul". Cu atât maimult va opera suspendarea când atât debitorul cât şi creditorul seaflă în situaţia arătată. Simpla participare la forţele armate ale ţării(ca militar activ sau pentru satisfacerea stagiului militar) nu estede natură să ducă la suspendarea cursului prescripţiei. Şi în cazul

1 Tr. Ionaşcu, op. cit., pag. 183. Vezi şi T.S. sect. civilă, dec. nr. 1860/1986, înCD. 1986, pag. 47-49, în care se face menţiunea expresă că "Prin cauză deforţă majoră trebuie înţeleasă acea situaţie pe care partea nu o poate prevedea şiînlătura, chiar dacă ar fi luat toate măsurile de prevenire".

304

acesta ne aflăm în faţa unei imposibilităţi materiale în caleaexercitării dreptului la acţiune.

c) Introducerea unei reclamaţii administrative cu privire ladespăgubiri sau restituiri în temeiul unui contract de transport saude prestare de servicii de poştă şi telecomunicaţii, este o a treiacauza de suspendare a cursului prescripţiei. Această cauzăproduce efectul arătat, până în momentul rezolvării reclamaţiei pecale administrativă, cu condiţia să nu fi trecut trei luni de laînregistrarea reclamaţiei. Dacă titularul reclamaţiei primeşte unrăspuns care nu-i convine înainte de împlinirea celor 3 luni,prescripţia este suspendată numai până la primirea răspunsuluinefavorabil. Dacă reclamaţia rămâne nerezolvată, neprimindu-serăspuns în cele trei luni, suspendarea încetează , iar titularuldreptului la acţiune poate formula cerere de chemare în judecatăla organul judecătoresc competent. Dacă răspunsul primit estefavorabil, neînţelegerea se stinge şi nu se mai pune problemacursului prescripţiei şi a suspendării acestuia.

In literatura se specialitate, în legătură cu această cauză desuspendare se face precizarea că art. 13 lit. c se aplică şi ipotezeiacţiunii în contencios administrativ, întrucât, potrivit art. 5 al. 1din Legea nr. 29/1990, înainte de a cere tribunalului anulareaactului sau obligarea la eliberarea lui, cel ce se consideră vătămatse adresează, pentru apărarea dreptului său în termen de 30 dezile, de la data când s-a comunicat actul administrativ sau laexpirarea termenului prevăzut de art. 1 al. 2, autorităţii emitente,care este obligată să rezoive reclamaţia în termen de 30 de zile.

în cazul menţionat mai.sus suspendarea operează până larezolvarea reclamaţiei administrative, dar nu mai mult de 30 dezile.

In legătură cu cele trei cazuri de suspendare a cursuliiiprescripţiei, prevăzute de art. 13 literele a-c din Decretul 167/1958trebuie precizat că, dacă primele două cauze îl pun pe titularuldreptului la acţiune într-o imposibilitate materială, cel de al treilea

305

caz reprezintă un motiv de imposibilitate juridică de a acţiona.Titularul dreptului la acţiune nu se poate adresa instanţeijudecătoreşti câtă vreme nu a valorificat calea reclamaţieiadministrative (atunci când este obligatorie).

2. Cauze subiective de suspendare a prescripţieiextinctive A doua categorie de cauze de suspendare a prescripţieiextinctive rezultă din situaţia şi relaţiile dintre părţi, careconstituie o piedică morală în acţionarea în justiţie sau o cauză decontrarietate de interese. Ele sunt precizate de art. 14 din Decretul167/1958.

a) Art. 14 al. 1 indică drept cauze de suspendare "cazurileîn care dreptul la acţiune există între părinţi sau tutori şi cei carese află sub ocrotirea lor, între curator şi acei pe care îi reprezintă,precum şi între orice altă persoană care, în temeiul legii sauhotărârii judecătoreşti, administrează bunurile altora şi cei alecăror bunuri sunt astfel administrate"1. în raporturile menţionate,mai sus, prescripţia este suspendată, pe tot timpul cât ele dureazăşi chiar după încetarea lor "cât timp socotelile nu au fost date şiaprobate".

b) Art. 14 al.2 prevede că prescripţia este suspendată: l)câttimp cel lipsit de capacitate de exerciţiu nu are reprezentant legalşi 2) cât timp cel cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu areocrotitor legal care să-i încuviinţeze actele. Aşa cum rezultă dinformularea acestui aliniat, suspendarea prescripţiei apare ca omăsură de ocrotire a acestora, pentru că legea suspendă cursulprescripţiei până la intrarea lor sub ocrotire legală.

c) Art. 14 al. 3 din decretul 167/1958 prevede că"prescripţia este suspendată în raporturile dintre soţi"(deci pedurata căsătoriei). Soluţia adoptată de legiuitor se justifică prin

1 Şt. Răuschi op.cit., pag. 247.1 T.S. sect. civ., dec. nr. 883/1983 menţionată de Şt. Răuschi, op.cit., pag. 247.2 î.o. seci. civ., aec. nr. eesj/iyoj menţionaia ae şi, Kauscni, op.cn., pag. Z4/.

306 i

aceea că raporturile pe care căsătoria le stabileşte între soţi, nusunt compatibile cu valorificarea drepturilor subiective alefiecăruia dintre ei, împotriva celuilalt, cu ajutorul constrângerii.

în legătură cu aceste trei cazuri de suspendare prevăzute deart. 14 al. 1-3 mai trebuie arătat că primul şi al treilea cazevidenţiază o imposibilitate de a acţiona, în esenţă, de naturămorală, pe când cel de al doilea caz evidenţiază o imposibilitatede natură juridică.

De asemenea, trebuie subliniat faptul că toate cazurile desuspendare produc efectul suspensiv numai dacă ele intervin dupăce prescripţia a început să curgă. Dacă ele intervin înainte caprescripţia să fi început a curge, efectul produs nu poate fi altuldecât întârzierea începutului prescripţiei.

Efectele suspendării prescripţieiEfectele generale ale suspendării cursului prescripţiei sunt

prevăzute de art. 15 al. 1 din Decretul 167/1958 potrivit căruia,după încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul socotindu-seşi timpul curs înainte de suspendare.

Efectul special al suspendării cursului prescripţiei este celprevăzut de art. 15 al.2 din decretul menţionat, potrivit căruiaprescripţia nu se va împlini totuşi înainte de expirarea unui termende 6 luni, socotit de la data încetării cauzei de suspendare, cuexcepţia prescripţiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor împlinidecât după expirarea unui termen de o lună de la suspendare.

1 Vezi detalii despre efectele generale şi cele speciale în Gh. Beleiu, op. cit.pag. 235.

307

G. Repunerea în termenul de prescripţie

a) Sediul reglementăriiîn legătură cu repunerea în termenul de prescripţie, trebuie

reţinută, în primul rând distincţia ce se impune între instituţiamenţionată şi întreruperea şi suspendarea prescripţiei extinctive.Aşa cum rezultă din cele ce au precedat, atât suspendarea cât şiîntreruperea prescripţiei extinctive operează în puterea legii.Repunerea în termenul de prescripţie nu este altceva decât oprelungire judiciară a termenului de prescripţie.Instanţa de judecată acordă, în cazul acesta , protecţia sa, şi acelui

titular al dreptului la acţiune care, din motive justificate a depăşittermenul de prescripţie. Codul civil nu reglementează instituţiarepunerii în termen, lacună care este acoperită prin Decretul nr.167/1958, care priri art. 19 prevede că: instanţa judecătorească sauorganul arbitrai, poate, în cazul în care constată ca fiind temeinicjustificate, cauzele pentru care termenul de prescripţie a fostdepăşit sa dispună, chiar din oficiu judecarea sau rezolvareaacţiunii, ori să încuviinţeze executarea silită. Art. 19 din decretulmenţionat are o dublă importanţă. în primul rând, cum arătam,acordă instanţei de judecată dreptul de repunere în termen, dinproprie iniţiativă, chiar în lipsa unei cereri a părţii. Pe de altăparte, articolul formulează, cu caracter de generalitate, noţiunilecare pot determina aplicarea acestei măsuri excepţionale.

Potrivit al. 2 din art. 19 al Decretului 167/1958 cererea derepunere în termen va putea fi făcută numai în termen de o lună1

de la încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului deprescripţie.

1 Deşi textul art. 19 nu precizează, termenul de o lună trebuie considerat că sereferă şi la cererea principală de chemare în judecată, precum şi la acordareadin oficiu a repunerii în termen. Este indiferent faptul că cererea de repunere întermen se face odată cu cea de chemare în judecată sau separat. în oricaredintre situaţii însă, se soluţionează, mai întâi, cererea de repunere în termen.

308

Dispoziţiile menţionate mai sus reprezintă regula înmateria repunerii în termenul de prescripţie, de la care prindispoziţii speciale se poate uneori deroga. Legea fondului funciarnr. 18/1991, de exemplu, stabileşte o situaţie de excepţie prin art.12 al. 1 care prevede: "Calitatea de moştenitor se stabileşte pebaza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreştidefinitive ori în lipsa acestora prin orice probă din care rezultăacceptarea moştenirii". Al. 2 al art. 12 adaugă că: "moştenitoriicare nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-augăsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept, în termenul deacceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce auaparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptatmoştenirea prin cererea pe care o fac comisiei.1

în legătură cu cele două articole menţionate trebuie făcutăprecizarea că, dacă repunerea în termen reglementată de art. 19din Decretul 167/1958 presupune pronunţarea unei hotărâri,motivată de către instanţa competentă, repunerea în termenreglementată de art. 12 al. 2 din Legea 18/1991 operează de drept(ope legis).2

în lumina reglementărilor de mai sus, repunerea în termenpoate fi definită ca: "beneficiul acordat de lege titularuluidreptului la acţiune care, din motive temeinice, nu a putut formulaacţiunea în justiţie înăuntrul termenului de prescripţie, astfel căorganul jurisdicţonal este îndreptăţit să soluţioneze în final cerereade chemare în judecată, deşi a fost introdusă după împlinireatermenului de prescripţie.

1 Aceste comisii sunt prevăzute de art. 11 din Legea nr. 18/1991 privind fondulfunciar. Funcţionarea lor este prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 131/1991prin care s-a aprobat Regulamentul acestor comisii (M. OF .nr. 43/4 martie1991).2 Gh. Beleiu, Introducere în dreptul civil, op. cit., pag. 241. Fiind o situaţie deexcepţie, ipoteza prevăzută de art. 12 al. 2 din Legea 18/1991 este de strictăinterpretare, ea nu ar putea fi extinsă, prin analogie şi la alte situaţii.

309

Aşa cum este reglementată şi definită repunerea în termen ,apare ca un beneficiu al legii, şi, totodată, ca o piedică în caleaproducerii efectelor prescripţiei extinctive.

b) Justificarea repunerii în termenul de prescripţieProblema repunerii în termenul de prescripţie este amplu

dezbătută în literatura de specialitate1. în justificarea acesteia seporneşte de la împrejurarea că: "Neexercitarea dreptului la 'acţiune, în sens material, în termenul prevăzut de lege estesancţionată cu stingerea sau pierderea dreptului laacţiune2".Această sancţiune se aplică în considerarea uneiconduite culpabile din partea titularului dreptului subiectiv. Deaceea, se apreciază că atunci când titularul dreptului a depus toatediligentele pentru a-şi valorifica dreptul, sancţionarea lui ,indiferent de ideea de culpă, ar fi ilegală şi needucativă.3

Numai că, având în vedere caracterul imperativ altermenelor de prescripţie şi pentru a împiedica eludarea lor,repunerea în termen operează numai în situaţii deosebite şi legitimapreciate, ca atare, de către organul jurisdicţional. Deci repunereaîn termen nu poate fi acceptată numai pentru motive de echitatesau care depind exclusiv de voinţa celui interesat. Ea apare ca omăsură excepţională.

Subliniind importanţa repunerii în termen, în literatura despecialitate se mai arată că: "Repunerea în termen, ca şisuspendarea şi întreruperea, demonstrează preocuparealegiuitorului de a conferi prescripţiei un caracter real, în sensul dea nu se produce efectul sancţionator, ori de câte ori titularuldreptului la acţiune nu este în culpă. în cazul repunerii în termen,

1 1 . Deleanu, Gh. Beleiu, Repunerea în termen în condiţiile art. 19 din Decretul167/1958, în RRD nr. 9-12/1989, Repunerea în termen (cu note de I. BetinaDiamant, Vasile Luncean, Stelu Şerban şa în Dreptul nr. 8 /1990, pag. 57-69.2 Gh. Beleiu, op. cit. pag. 242.3 Gh. Beleiu, op. cit. 1987 pag. 339.

310

împiedicarea efectului extinctiv al prescripţiei se justifică prinexistenţa cauzelor temeinice care l-au împiedicat pe titularuldreptului la acţiune să formuleze cererea de chemare în judecatăînlăuntrul termenului de prescripţie.

Şi în actualul context economico-social repunerea întermenul de prescripţie este privită prin prisma efectelor salebenefice pentru titularii de drepturi subiective civile. Ea esteapreciată a fi "un mijloc de armonizare a interesului general cu celparticular, ideea care, după cum este ştiut, fundamentează unuldintre principiile dreptului civil român" . Iar consacrarea cazuluispecial de repunere în termen - de drept - de către art. 12 al. 2 dinLegea fondului funciar nu face altceva decât să confirmecompatibilitatea repunerii în termen cu principiile economiei depiaţă, ale privatizării.

c) Domeniul repunerii în termenŞi cu privire la domeniul repunerii în termenul de

prescripţie se impun unele precizări prealabile. Spre deosebire dearticolele 13, 14, 16 din Decretul 167/1958, care enumeralimitativ, cauzele de suspendare şi de întrerupere, art. 19 nu face oenumerare a cauzelor de repunere în termen, niărginindu-se la pstabilire generică a domeniului repunerii în termen. Se face doarvorbire de " cauze temeinic justificate" pe care le apreciazăorganul de jurisdicţie. Aceeaşi exprimare constatăm şi îndispoziţiile art. 405 din Codul de procedură civilă, care referindu-se la executarea silită precizează că: "după împlinirea termenuluide prescripţie creditorul poate, cere repunerea în acest termen,numai dacă a fost împiedicat să ceară executarea datorită unormotive temeinice". -. .

In cazul special al repunerii în termen reglementat de art.12 al. 2 din Legea 18/1991 domeniul este mai bine conturat, textul

1 Gh. Beleiu, op. cit. pag. 339.

311

făcând menţiunea expresă că este vorba de "moştenitori care nu-şipot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit încircuitul civil".

O strictă interpretare a acestui articol conduce la concluziacă el vizează doar ipoteza moştenitorului testamentar, calitatedobândită în perioada în care terenurile nu puteau face obiect alactului juridic (inter vivos sau mortis causa). Cum este cunoscut,sub imperiul reglementărilor din Legile 58 şi 59/1974, terenurileputeau fi dobândite prin moştenire legală (mai puţin terenulagricol, dacă moştenitorul legal nu avea sau nu dobândeacunoştinţe agricole). Deci, în privinţa acestor terenuri se puteapune problema acceptării sau renunţării la moştenire.

Interpretarea "gramaticală" arătată pare să fienesatisfăcătoare, de aceea în literatura de specialitate se propune ointerpretare sistematică a aft. 12 al.2 din Legea fondului funciarprin raportarea acestuia şi la dispoziţiile al.l din art. 12.Reamintim că acest articol prevede: "Calitatea de moştenitor sestabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărâriijudecătoreşti definitive ori. în lipsa acestora, prin oricare probă dincare rezultă acceptarea moştenirii". La acest articol trebuie saadăugăm partea a doua a al. 2, art. 12, care prevede că"moştenitorii sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptarecu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinutautorului lor". Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea princererea pe care o fac comisiei. Din interpretarea extensivă,sistematică rezultă că repunerea în termenul de prescripţieoperează pentru moştenitorii (legali şi testamentari), care n-auacceptat moştenirea în termenul de prescripţie de 6 luni, până ladata intrării în vigoare a legii1, indiferent cât timp a trecut de ladata deschiderii succesiunii.

1 Legea fondului funciar nr. 18/1991 a intrat în vigoare la 20 februarie 1991.

312

O situaţie aparte s-a constatat în legătură cu aceimoştenitori care au renunţat expres la moştenirea din care ar fifăcut parte terenul, care, potrivit Legii 18/1991, se cuvinemoştenitorilor ţăranului cooperativizat. într-o interpretarerestrictivă a dispoziţiilor puse în discuţie ar trebui să admitem că,în cazul arătat, nu operează repunerea în termenul de prescripţie(deci moştenitorul renunţător nu s-ar bucura de beneficiul creatprin art.12, al. 2 din Legea 18/1991).

Cu toate acestea, literatura de specialitate este de părere căinterpretarea dispoziţiilor art. 12, al. 2, trebuie să se facă şi prinprisma scopului urmărit de Legea 18/1991 şi anume:"împroprietărirea cu pământ şi a moştenitorilor ţăranuluicooperator care, potrivit legislaţiei, anterioare nu aveau acest dreptsau nici interesul în acest sens". Soluţia de mai sus este susţinutăşi de un argument de logică oferită de art. 701 Cod civil careprevede că:" în tot timpul în care prescripţia dreptului de a acceptasuccesiunea nu este dobândită în contra erezilor ce au renunţat, eiau încă facultatea de a accepta succesiunea, dacă succesiunea nueste deja acceptată de alţi erezi".

In cazul acesta special, deci, cererea adresată comisieiconstituite în baza Legii nr. 18/1991, are o triplă semnificaţie:

- de act juridic ce concretizează exerciţiul dreptului de aprimi pământ, în condiţiile legii;

- de act juridic prin care titularul retractează renunţarea lamoştenire;

- de act juridic prin care se acceptă expres moştenirea,efect atribuit prin art. 12, al. 2 din legea menţionată.

în literatura de specialitate şi practica din acest domeniu s-a ridicat frecvent problema interpretării ce trebuie dată expresieide "cauze temeinic justificate". într-o opinie1 s-a apreciat că

1 M. Eliescu, Unele probleme privitoare la prescripţia exîinctivă în cadrul uneiviitoare reglementări legale, în SJC nr. 1/1956 pag. 293.

313

asemenea împrejurări nu întrunesc condiţiile forţei majore (căciatunci s-ar constitui în cauze de suspendare) şi exclud culpa. Deciîmprejurările amintite apar ca nişte piedici relative şi nu absolute(cum este forţa majoră) în sensul că " are acest caracter pentrureclamant şi pentru cei ce se află în condiţii asemănătoare, dar nunecesarmente pentru un om diligent".

Foarte sugestivă este şi aprecierea potrivit căreia"Repunerea în termen este o noţiune care exclude şi forţa majorăşi culpa. Domeniul ei începe unde încetează culpa şi înceteazăunde începe forţa majoră".

Cât priveşte practica judiciară, în unele împrejurări aceastaa apreciat că repunerea în termen se justifică, în altele, însă, fiindrespinsă. Au fost apreciate ca fiind cauze care justifică repunereaîn termen:1

- executarea unei pedepse privative de libertate care nu apermis darea unui mandat pentru întreruperea prescripţiei;

- cunoaşterea unor fapte, stabilite de organul de urmărirepenală, numai după împlinirea termenului de prescripţie;

- spitalizarea îndelungată sau repetata;Dimpotrivă s-a apreciat că nu justifică repunerea

în termen:- eroarea de drept invocată de titularul dreptului la acţiune;- depăşirea culpabilă a termenului de acceptare a

moştenirii.

Termenul de repunere în termenul de prescripţie

în legătură cu termenul de repunere în termenul deprescripţie trebuie clarificate două aspecte:

1 Paul Cosmovici, Tratat de drept civil, 1989, pag. 247 şi următoarele, I.Deleanu op. cit. pag. 34-35, Gh. Beleiu, Introducerea în dreptul civil, op. cit.1993, pag. 245.

314

- durata termenului, care aşa cum am mai menţionat,este de o lună;1

- începutul acestui termen, care aşa cum prevede art. 19,al. 2, din Decretul nr. 167/1958 este marcat de dataîncetării cauzei care justifică depăşirea termenului deprescripţie .

Deşi nu se prevede expres în lege, doctrina juridică asubliniat că termenul de o lună priveşte atât cererea de repunere întermen, formulată de reclamant, cât şi acordarea din oficiu arepunerii în termen.

Unele precizări se impun şi în legătură cu natura juridicăa termenului menţionat mai sus, având în vedere că punctele devedere exprimate sunt contradictorii. în fapt se confruntă douăopinii, cu privire la aspectul în discuţie.

După o primă părere3 termenul de o lună este un termen dedecădere şi de procedură. Opinia aceasta este oarecum izolată,dominantă fiind cea de a doua opinie4 potrivit căreia, termenul deo lună este un termen de prescripţie extinctivă. Aşa fiind, acesttermen este, la rândul său susceptibil de întrerupere şi suspendareîn condiţiile prevăzute de lege5.

Repunerea în termen are ca efect principal ştergereaconsecinţelor depăşirii termenului de prescripţie. Partea care, din

Cererea de repunere în termenul de prescripţie a dreptului de a cere executareasilită se introduce la instanţa de executare competentă în termen de 15 zile de laîncetarea împiedicării.(art. 4053 al.2 din C.pr.civ.).2 în acest sens, a se vedea şi art. 4053 al. 2 din Codul de procedură civilă,completat şi modificat prin OUG nr. 138 şi 59/2001.3 M.V. Ciobanu, notă la Dec.nr.93/1985 a Trib Jud. Iaşi în RRD nr. 8 /1986pag. 50-54.

I. Deleanu, op. citat în RRD nr. 9-12/1989 pag. 35-40; Şt. Răuschi, op. cit.pag. 250; Gh. Beieiu, op. cit. pag. 245; Gh. Beleiu, Repunerea în termen, încondiţiile art. 19 din Decretul 167/1958 în RRD nr. 9-12/1989 pag. 40-44.5 Gh. Beleiu, op. cit. în RRD nr. 9-12/1989 pag. 40-44.

315

motivele arătate mai sus, a pierdut termenul de prescripţie esterepusă în situaţia anterioară depăşirii şi consideră că n-a pierdut•dreptul la acţiune sau la executare. Cât priveşte efectul repuneriiîn termen potrivit art. 12 al. 2 din Legea 18/1991, este de reţinutcă el constă în îndatorire moştenitorului de a solicita comisiei,"reconstituirea" dreptului de proprietate asupra pământului încondiţiile acestei legi.

Fiind vorba de două termene de repunere în termen, cusedii diferite ale reglementării mai trebuie precizat că termenulprevăzut de articolul 19 din Decretul 167/1958, presupune dareaunei hotărâri, motivată de către organul de jurisdicţie competent,pe când repunerea în termen reglementată de art. 12 al. 2 dinLegea 18/1991, operează de drept (ope legis).

316

CUPRINS

I. DREPTUL CIVIL ŞI SISTEMUL DREPTULUI ROMÂNESC 3

1.1. SISTEMUL DREPTULUI ROMÂN ESC 31.2. RAMURA DREPTULUI ci VIL 41.3. OBIECTUL LUCRĂRII 8

II. RAPORTUL JURIDIC CIVIL 10

IM. DEFINIŢIE şi TRĂSĂTURI CARACTERISTICE 10[1.2. STRUCTURA RAPORTULUIJURIDIC CIVIL 11

11.2.1. Subiectele raportuluijuridic civil 1111.2.2. Conţinutul raportului juridic civil 2511.2.3. Obiectul raportului juridic civil 63

III. FAPTUL JURIDIC ŞI ACTUL JURIDIC - IZVOARE ALERAPORTULUI JURIDIC CIVIL 83

III. 1. FAPTUL JURIDIC 83III. 2. ACTUL JURIDIC CIVIL 86

HI.2.1 Precizări conceptuale 867/7.2.2. Clasificarea actelor juridice civile 89III.2.3,. Condiţii de validitate a actului juridic civil 93

JV. MODALITĂŢILE ACTULUI JURIDIC CIVIL 129

IV. i. GENERALITĂŢI 129

IV.2. CATEGORII DE MODALITĂŢI 130

V. EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL 138

V.l. NOŢIUNE 138

V.2. PRINCIPII CARE GUVERNEAZĂ EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL 139

VI. NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL 145

VI.l. NOŢIUNE ŞI REGLEMENTARE : 145VI.2. DELIMITAREA NULITĂŢII DE ALTE CAUZE DE INEFICACITATE 148VI.3. CLASIFICAREA NULITĂŢILOR 156

A. Nulitatea absolută: noţiune si cazuri de intervenţie 157B. Nulitatea relativă: noţiune şi cazuri de intervenţie 161

VI.4. REGIMUL JURIDIC AL NULITĂŢII 164VI.5. EFECTELE NULITĂŢII 171

317

Vî.6. EXCEPŢII DE LA PRINCIPIUL RETROACTIVITĂŢII EFECTELOR NULITĂŢII173

VI.7. EXCEPŢII DE LA PRINCIPIUL REPUNERII ÎN SITUAŢIA ANTERIOARĂ 174VI.8, EXCEPŢII DE LA PRINCIPIUL ANULĂRII ACTULUI SUBSECVENT CAURMARE A ANULĂRII ACTULUI PRIMAR (INIŢIAL) 175

VO. PROBA ACTULUI JURIDIC CIVIL 177

VH.l.NOŢIUNE 177Vlî.2. CLASIFICAREA PROBELOR 178VII.3. SUBIECTUL, OBIECTUL ŞI SARCINA PROBEI 181VII.4. MIJLOACELE DE PROBĂ '. 188

A. Frobaprin înscrisuri 188B. Proba cu martori 206C. Mărturisirea (....218D. Prezumţiile 226E. Expertiza 235

VIII. PRESCRIPŢIA EXTINCTIVĂ 242

VIII.l. NOŢIUNE şi JUSTIFICARE 242V1II.2. FUNCŢIILE PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE 244VIII. 3. CARACTERUL NORMELOR CARE REGLEMENTEAZĂ PRESCRIPŢIAEXTINCT1VĂ ' 2 4 5VIII.4. EFECTELE ŞI DOMENIUL DE APLICARE AL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE248

A. Efectele prescripţiei extinctive 248B. Domeniul de aplicare a prescripţiei extinctive 254

Vlîî.5. TERMENE DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ 267A, Noţiune 267B.Delimitarea termenului de prescripţie de alte categorii de termene .268C. Clasificarea termenelor de prescripţie 271D. începutul şi sfârşitul prescripţiei extinctive 282E. împlinirea prescripţiei extinctive (Calculul termenelor de prescripţie)

: 295F. întreruperea şi suspendarea prescripţiei extinctive repunerea întermen : 295G. Repunerea în termenul de prescripţie 308

318

Date post:	10-Aug-2015
Category:	Documents
Upload:	nico-nicollo
View:	350 times
Download:	17 times

Elena Iftime - Introducere in studiul Dreptului Civil [2003].pdf

Documents