RaţionalismulRene DescartesBaruch Spinoza

EmpirismulFrancis BaconThomas HobbesJohn Locke

Renaşterea (sec. XIV-XVII)

Începutul crizei feudalismuluiIeşirea de sub tutela gândirii teologiceInteresul pentru descoperiri şi invenţiiMarile călătoriiReînvierea umanismului anticNegarea şi continuarea spiritualităţii Evului

Mediu

!!Direcţii ale cunoaşterii renascentisteredescoperirea Antichităţii;efortul de cucerire şi cunoaştere ştiinţifică a

Pământului şi a Cerului;redescoperirea naturii printr-un efort de umanizare,

depăşindu-se concepţiile mistice despre natură ale Antichităţii, precum şi cele sacralizante ale Evului Mediu;

descoperirea omului ca subiect al libertăţii;dinamizarea cunoaşterii, sporirea optimismului şi a

încrederii în natura umană.

Decăderea umanismului

1. Raţionalismul

R. Descartes (1596-1650)Orfan de mamă, tatăl - avocat prosperEducaţia într-un colegiu iezuit (matematică şi

filosofie)Starea de sănătate – formarea unor obiceiuri matinaleDezamăgirea legată de răspunsurile filosofice –

înrolarea în armatăRevelaţia la 23 de ani: utilizarea matematicii pentru a

ajunge la adevăruri filosofice

Concepţia care afirmă suveranitatea raţiunii umane, considerată izvor şi temei al cunoaşterii ştiinţifice.

A luat filosofia “de la zero”, îndoindu-se de tot ce putea

“Dubito ergo cogito, cogito ergo sum”îndoiala metodologică, vizând

găsirea unui fundament absolut al cunoaşterii

- alte lucruri de care era sigur: Dumnezeu, timpul, spaţiul, matematica

cunoştinţe cu care ne naştem, sufletul are tendinţa de a le creşte ca răspuns la experienţă

Demersul intelectual este oarecum circular

Existenţa lui D-zeu este demonstrată graţie ideilor clare, iar D-zeu garantează adevărul acestor idei

Cum se explică în acest caz faptul că ne înşelăm atât de des?

Proporţia voinţei şi intelectului, între capacitatea de a vrea şi aceea de a cunoaşte

Voinţa este infinită, dar intelectul este limitat

Detaşarea de gândirea şcolilor călugăreşti

Supremaţia raţiunii; în afara sufletului uman, toate creaţiile lui Dumnezeu funcţionează mecanic, pe baza imboldului originar

Ideea aflată în opoziţie şi cu aceea a predestinării (calviniştii)

Intervenţia prietenilor; în 1649 este invitat de Regina Chistina a Suediei pentru a fi tutorele ei

Moare din cauza pneumoniei un an mai tarziu

Sistemul filosofic al lui Descartes – cartezianismul1. Spiritul şi materia sunt două materii distincte

Spiritul: atributul gândirii Materia: atributul întinderii Psihismul localizat în epifiză

2. Animalul poate fi imitat de o maşină, omul nu

3. Există o demarcaţie între funcţiile corpului şi ale sufletului – paralelismul psihofizicSufletul – insulă pierdută în oceanul fizic al trupului

4. Percepţiile provocate fie de corp, fie de sufletTot ceea ce percepem limpede şi distinct vine de la D-

zeu

!!Unitatea dintre pasiuni, emoţii şi sentimenteEnumeră 40 de pasiuni, dintre care consideră că 6

sunt simple şi primitive: mirarea, iubirea, ura, dorinţa, bucuria, tristeţea

!!Contribuţia lui DescartesOmul – rol de administrator al propriului comportament

Neoraţionalismul – Jean Piaget (1896-1980)

2. Raţionalismul lui Baruch Spinoza (1632-1677)

Prin mijloace raţionaliste ajunge la rezultate diferite de ale lui DescartesContribuţia la dezvoltarea psihologieieste greu de cuantificat (Etica demonstrată cu metoda geometrică)

Toate evenimentele mentale au o cauză – determinismul

Dumnezeu – actul cunoaşterii - natura

Atributele care pot fi cunoscute:Întinderea şi gândireaNatura este substanţa care gândeşte, iar

sufletele umane sunt doar moduri ale acesteiaCorpul este un mod al întinderiiProblema unităţii corp-suflet este

rezolvată: paralelism

!!Tema principală a preocupărilor: afectivitateaOamenii sunt supuşi pasiunilor şi afectelor, deci nu

pot fi liberiLibertatea este posibilă doar prin intermediul

cunoaşterii: când dorim să scăpăm de tristeţe trebuie să ne perfecţionăm intelectual

Adversarii cei mai puternici ai intelectului rămân pasiunile

Când cunoaşterea adevărului se transformă în pasiune omul devine cu adevărat liber

Satisfacţia, insatisfacţia şi dorinţa sunt considerate elemente fundamentale care explică sufletul omului

Combinarea acestora duce la apariţia structurilor afective:

2. Empirismul

Accentul pe experienţa nemijlocită, pe realitatea reflectată de percepţie, spre deosebire de raţionalism

Două caracteristici esenţiale pentru empirişti:La nivelul cunoaşterii: experienţa sensibilă;La nivelul eticii: organizarea vieţii sociale

Francis Bacon (1561-1626)

Devenit mâna dreaptă a regelui,este acuzat de luare de mităIniţiază proiectul intitulat MareaÎnnoire – trecerea în revistă a tuturorştiinţelorEliminarea din intelect a atitudinilor

preconcepute (idoli)Idolii tribului (natura umană)Idolii peşterii (educaţie)Idolii forului (neconcordanţe)Idolii teatrului (autoritatea vechilor sisteme)

EmpirismulNumărul suficient de observaţii va permite

formularea unor teorii - metoda gândirii inductive

Clasificarea ştiinţelor pornind de la criterii psihologice

Contribuţia la dezvoltarea psihologieipledează pentru separarea raţiunii de revelaţie;prezintă o viziune concretă asupra lumii;respinge silogismul, susţinând importanţa

inducţiei ca metodă de cercetare;în cunoaştere un rol important îl au exemplele;realizează prima încercare de sistematizare a

motivelor şi intereselor umane

Thomas Hobbes (1588-1679)Extinde empirismul asupra tuturor sferelor

cunoaşterii

Sufletul – doar o metaforă a vieţii,de aceea discuţiile pe această temă suntdoar vorbe în golRespinge ideea cunoştinţelor înnăscuteTot ce avem în minte provine dinexperienţa simţurilor

Reduce însuşirile senzoriale ale lucrurilor la însuşirile lor cantitative (mărime, formă, poziţie, mişcare)

Procesele complicate ale cunoaşterii se bazează pe senzaţii şi prelucrarea acestoraPercepţia: suită de senzaţiiActul judecăţii: legarea cuvintelorOmul: o maşină în interiorul căreia fenomenele

conştiente sunt iluzorii şi lipsite de interesPsihologia promovată: mecanicistă,

psihofiziologică, reducţionistă

Probabil ca urmare a influenţei mamei, a fost foarte timid (Eu şi frica suntem gemeni)Semenii – periculoşi!toţi oamenii sunt prin natura lor duşmanii

celorlalţi oameni, din cauza dorinţei de putere Homo homini lupus

Traiul în bună pace – posibil doar prin cedarea dreptului la autodeterminare către un guvern autocratic / monarhie

John Locke (1632-1704)Cel mai de seamă reprezentant al

empirismuluiEseu asupra intelectului uman

Atacă o concepţie populară – ideile de Bine, Dumnezeu şi Rău sunt înnăscute

Toate cunoştinţele provin din experienţă - Nihil est in intellectu quod non prius fuerit in sensu

Tabula rasaExperienţa senzorială – sursa unuialt nivel al cunoaşterii (reflexia)

Observarea de către spirit a propriiloroperaţii

Izvoarele cunoaşterii:

Sensations şi reflections

Ideile sunt simple sau complexe, după numărul simţurilor care stau la baza lor:

un singur simţ extern: miros, gust, culoare, sunet;din două sau mai multe simţuri externe: figura,

întinderea, mişcarea;dintr-un simţ intern: ideile de gândire şi reprezentare,

de judecată şi simţire;din simţurile interne şi externe: existenţa, unitatea,

forţa.

!Scopul educaţiei: formarea gentlemanuluiŞcoala – stimularea virtuţilorRespinge învăţarea “limbilor moarte”Bătaia este combătută – o disciplină de sclav naşte un

caracter de sclavMetodă de transmitere a informaţiilor – exemplulEducaţia trebuie să dezvolte deopotrivă trupul şi

spiritul Poate lua forma jocului

! Concepţia despre natura umanăOamenii sunt capabili să facă binele social şi să

raţionezeRolul legilor statului – de a permite exprimarea liberă;

guvernele primesc legitimitate doar dacă respectă acest principiu

Paradigmele psihologiei moderne.Asociaţionsimul (sec. XVII-XIX)Spiritul uman se dezvoltă de la starea iniţială

sub efectul experienţei şi asociaţiei de ideiFenomenul a fost sesizat încă de Aristotel

(asocierea pe bază de contrast, asemănare sau contiguitate)

Fenomenele complexe – rezultat al asocierii succesive

Psihologia devine un fel de mecanică sufleteascăAsociaţiile explică multe din procesele psihice,

dar nu sunt singurele explicate

(Alţi) Reprezentanţi

David Hume (1711-1776)Ideile se asociază preferenţial când există

între ele:O proximitate spaţialăO contiguitate temporalăO asemănareO relaţie cauză-efect

John Stuart Mill (1806-1873)Extinderea asociaţionismului dincolode limitele psihologieiViaţa psihică fără conştiinţă nu există

Herbert Spencer (1820-1903)Principiul evoluţiei este unul generalTrecerea de la simplu la complex se face prin diferenţieri succesive Obiectul de studiu al psihologiei:conexiunea factori interni-factori externi;geneza şi dezvoltarea acestora

Pavlov (1849-1936)Teoria reflexelor (necondiţionate şidobândite – asociere temporară)Şcoala pavloviană şi pavlovismulHermann Ebbinghaus (1850-1909)

Edward Lee Thorndike (1874-1949)Învăţarea la animale şi învăţarea umanăImitaţia, dresajul şi strategia “încercare -

eroare”Legea efectului