+ All Categories
Home > Documents > ehnologica

ehnologica

Date post: 29-Jan-2016
Category:
Upload: ana-podgurschi
View: 214 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
Description:
f
4
Is t oria h îr tiei Papirusul, primul material asemănător hârtiei, era folosit de egipteni încă din anul 4000 î.Hr. Planta de papirus era transformată în hârtie printr-un procedeu simplu. Din tulpina plantei se extrăgeau straturile fibroase, care erau apoi aşezate unul lângă altul şi acoperite de un alt strat, dispus perpendicular pe fibrele primului. Această foaie era udată şi apoi presată. După uscare, seva plantei acţiona ca un adeziv ce lipea cele două straturi, obţinându-se astfel un material pentru scris relativ neted şi, judecând după numărul mare de papirusuri ce mai există şi în prezent, destul de trainic. . Din vechime hârtia de papirus avea mai multe calităţi, cele mai importante privind scopul propus, anume scrierea, constau în aceea că ele erau deschise la culoare, subţiri, lucioase, rezistente, ca hârtia bună de azi. Din cuvântul papirus derivă hârtia modernă în plan lingvistic. Din latinescul papyrus s-a format papier (franceză), papier (germană), paper (engleză). În limba română denumirea respectivă nu a derivat din latină, întrucât cuvântul hârtie are ca etimol slavul vechi chartij. Papirusul era hârtia obţinută din plante. Cea dintâi hârtie din deşeuri a fost inventată în Chinaîn anul 105 . Înainte de această inventie, chinezii scriau pe mătase, care era foarte costisitoare, sau pe tăbliţe de bambus, care erau prea grele. Chinezii produsese hârtia, un amestec de resturi textile şi de foste plase pescăreşti. Mulţumiţi de produsul relativ neted şi flexibil, chinezii au aplicat în continuare formula, aducându-i mici modificări de-a lungul timpului. Însă hârtia a migrat spre vest cu greu, ajungând în Asia Centrală abia în anul 751, iar în Bagdad şi Damasc în 793. Odată cu introducerea hârtiei în Orientul Apropiat, materialul cafeniu, care nu era încă înălbit, adus în Spania de invadatorii arabi, începe să se răspândească în Europa. În Spania, cea mai veche fabrică de hârtie cunoscută, a fost cea de la Jatira (Valencia) care funcţiona în 1150. Curând, în Spania, Italia, Franţa şi Germania au apărut manufacturi de producere a hârtiei, iar odată cu inventarea tiparului în jurul anului 1450, cererea pentru acest produs a crescut exponenţial. Multă vreme hârtia era obţinută din haine vechi, zdrenţe şi alte materiale textile, numai că, treptat, cei care o produceau s-au confruntat cu o lipsă a acestor materii prime la nivel mondial. În această situaţie, devenea imperios necesară inventarea unei noi metode de obţinere a hârtiei. Francezul Antoine Ferchault de Reaumur a sugerat folosirea lemnului, după ce observase felul în care viespile îşi construiesc stupii. Astfel şi-a făcut apariţia pasta de lemn. Curând, procesul de obţinere a pastei de lemn avea să elibereze definitiv
Transcript
Page 1: ehnologica

Is t oria h îr tiei

Papirusul, primul material asemănător hârtiei, era folosit de egipteni încă din anul 4000 î.Hr. Planta de

papirus era transformată în hârtie printr-un procedeu simplu. Din tulpina plantei se extrăgeau straturile

fibroase, care erau apoi aşezate unul lângă altul şi acoperite de un alt strat, dispus perpendicular pe fibrele

primului. Această foaie era udată şi apoi presată. După uscare, seva plantei acţiona ca un adeziv ce lipea cele

două straturi, obţinându-se astfel un material pentru scris relativ neted şi, judecând după numărul mare de

papirusuri ce mai există şi în prezent, destul de trainic.

. Din vechime hârtia de papirus avea mai multe calităţi, cele mai importante privind scopul propus,

anume scrierea, constau în aceea că ele erau deschise la culoare, subţiri, lucioase, rezistente, ca hârtia bună

de azi.

Din cuvântul papirus derivă hârtia modernă în plan lingvistic. Din latinescul papyrus s-a format

papier (franceză), papier (germană), paper (engleză). În limba română denumirea respectivă nu a derivat

din latină, întrucât cuvântul hârtie are ca etimol slavul vechi chartij.

Papirusul era hârtia obţinută din plante. Cea dintâi hârtie din deşeuri a fost inventată în Chinaîn

anul 105 . Înainte de această inventie, chinezii scriau pe mătase, care era foarte costisitoare, sau pe tăbliţe de

bambus, care erau prea grele. Chinezii produsese hârtia, un amestec de resturi textile şi de foste plase

pescăreşti.  Mulţumiţi de produsul relativ neted şi flexibil, chinezii au aplicat în continuare formula,

aducându-i mici modificări de-a lungul timpului. Însă hârtia a migrat spre vest cu greu, ajungând în Asia

Centrală abia în anul 751, iar în Bagdad şi Damasc în 793.

Odată cu introducerea hârtiei în Orientul Apropiat, materialul cafeniu, care nu era încă înălbit, adus în

Spania de invadatorii arabi, începe să se răspândească în Europa. În Spania, cea mai veche fabrică de

hârtie cunoscută, a fost cea de la Jatira (Valencia) care funcţiona în 1150. Curând, în Spania, Italia, Franţa

şi Germania au apărut manufacturi de producere a hârtiei, iar odată cu inventarea tiparului în jurul anului

1450, cererea pentru acest produs a crescut exponenţial.

Multă vreme hârtia era obţinută din haine vechi, zdrenţe şi alte materiale textile, numai că, treptat, cei care o

produceau s-au confruntat cu o lipsă a acestor materii prime la nivel mondial. În această situaţie, devenea

imperios necesară inventarea unei noi metode de obţinere a hârtiei. Francezul Antoine Ferchault de

Reaumur a sugerat folosirea lemnului, după ce observase felul în care viespile îşi construiesc stupii. Astfel

şi-a făcut apariţia pasta de lemn. Curând, procesul de obţinere a pastei de lemn avea să elibereze definitiv

industria hârtiei de dependenţa sa faţă de zdrenţele de bumbac şi in. Înălbirea hârtiei pentru producerea unor

coli imaculate a fost introdusă în procesul de producţie curând după descoperirea clorului în 1774. În felul

acesta se năştea hârtia modernă, tehnologia de producere rămânând aproape neschimbată timp de peste 150

de ani.

Referitor la ţara noastră, vom constata că în spaţiul românesc, primele mori de hârtie datează din

secolul al XVI-lea, când în Transilvania, în 1539, funcţiona o moară de hârtie la Orlat, lângă Sibiu. În

Moldova hârtia s-a produs cu începere din 1583, iar în secolul al XVII-lea ea se fabrica şi în Ţara

Românească (la Câmpulung prin 1643 şi Călimăneşti din 1646). Primele fabrici mari de hârtie în

România vor fi deschise în secolul al XIX-lea la Buşteni în anul 1882 şi la Bacăuîn 1886.

Page 2: ehnologica

Îngrijirea plantelor de cameră

Intotdeauna florile si plantele de apartament au adus o nota de prospetime si de viata in casele oamneilor, bucurandu-i cu o pata de culoare si oferindu-le o parte din oxigenul necesar. Pentru ingrijirea lor este nevoie de cateva cunostinte de baza. Hrana potrivita Hranei trebuie acordata o importanta sporita. Nu orice fel de ingrasamant se potriveste tuturor tipurilor de flori de apartament. Plantele trebuiesc hranite mai ales in perioada de inflorire.  Ingrasamintele le puteti gasi sub forma de praf sau sub forma lichida. Aplicarea ingrasamintelor se face de doua ori pe saptamana in perioada de inflorire sau o data pe luna in perioadele normale de crestere. Ingrasamintele bune contin potasiu, azot si fosfati. Daca folostiti ingrasaminte sub forma de pulbere, inainte de utilizare trebuie dizolvat intr-o cantitate mica de apa care apoi este amestecata cu apa cu care udati florile. Daca folositi ingrasamantul lichid, amestecati cantitatea potrivita cu apa de udat. Cititi cu mare atentie instructiunile si respectati dozajul; daca dozajul este prea mare puteti face rau florilor.Lumina Toate plantele de apartament sunt iubitoare de lumina, insa exista si cateva exceptii, cum ar fi plante care indragesc umbra sau lumina difuza, care nu vine direct de la soare. Plantele care infloresc au nevoie de lumina si recomandat ar fi sa le asezati in locuri unde lumina soarelui bate toata ziua.Frunze sanatoase Frunzele plantelor de apartament trebuiesc mentinute curate pentru ca planata sa se poata dezvolta cat mai frumos. Pe frunzele care nu pot fi sterse pulverizati apa si lasati-le sa respire. Plantele cu frunze mari si viguroase trebuie sterse cu o carpa moale si curata din bumbac. Incercati sa taiati frunzele si florile uscate pentru ca acestea le impiedica pe cele sanatoase sa creasca.UdatulTrebuie stiut faptul ca nu tuturor plantelor de apartament le merge bine cu apa de la robinet, mai ales daca nivelul hipocloritului este ridicat. Apa folosita pentru udatul plantelor e bine sa fie tinuta cel putin o zi intr-un recipient descoperit si abia dupa aceea sa fie folosita pentru udat; este recomandat ca apa folosita pentru udat sa fie la temperatura camerei. Florile de apartament care sunt expuse direct la soare este recomandat sa fie udate abia dupa lasarea intunericului. Nu pulverizati apa pe frunzele plantelor in timpul diminetilor calduroase pentru ca acest lucru le poate provoca arsuri.Pamantul Toate plantele se simt bine si pot creste normal daca pamantul este fertilizat, bine afanat, aerisit si care da voie apei sa il penetreze. Pamantul de flori il gasiti atat in magazinele specializate cat si in in supermarket. Acest tip de pamant contine turba si pamant de frunza si se numeste pamant de sera. Florile de apartament delicate precum Violeta, Gloxiniile au nevoie de un alt amestec de pamant format din turba fibroasa in amestec cu nisip si pamant cu frunze.  Pamantul trebuie schimbat o data pe an. Lasati floarea neudata cateva zile, folositi un cutit ca sa dezlipiti pamantul de ghiveci. Scoateti planta din ghiveci si indepartati pamantul de pe radacinile plantei cu grija. Replantati floarea intr-un ghiveci ca pamant proaspat si udati-o cu apa cu ingrasamant; lasati-o cateva zile sa-si revina. Nu incercati sa aplicati aceeasi metoda si pentru plantele extrem de fragile pentru ca riscati sa le rupeti. Incercati sa indepartati o parte din pamantul din ghiveci cu o lopatica dupa ce ati udat planta indeajuns. Apoi umpleti inapoi ghiveciul cu pamant proaspat.Ghiveciul Pentru ca plantele de apartament sa se simta bine au nevoie de ghivece pe masura lor. Daca planta a crescut, iar ghiveciul este prea mic este momentul sa-l schimbati si in acelasi timp aveti ocazia sa inlocuiti si pamantul. Cele mai recomandate ghivece sunt cele din lut deoarece porii vasului permit florii sa respire lucru care nu este valabil in cazul celor de plastic. Trebuie verificat daca vasul are gauri de drenaj la baza; aceste gauri fac ca surplusul de apa sa nu raman in ghiveci, iar radacinile plantei nu putrezesc. O planta pusa intr-un ghiveci fara drenaj este o planta condamnata.

Daca sunteti adeptii ghivecelor de plastic este recomandat ca acestea sa le folositi numai pentru plante care nu sunt expuse luminii directe a soarelui. IntretinerePentru ingrijirea unei plante de apartament trebuie sa stiti anumite lucruri despre ea, cum ar fi: de unde provine, cat de des trebuie udata, ce tip de sol ii prieste, de cata lumina solara are nevoie si cat de des trebuie hranita. Unele plante au tendinta sa se intoarca dupa razele soarelui sau sa creasca numai inspre lumina. Este bine sa rasuciti periodic ghiveciul cativa centimetri pentru a ajuta plante sa creasca uniform. Trebuie tinut cont ca exista plante de apartament carora nu le place sa fie mutate precum Craciunita sau Trandafirul chinezesc. Aceste plante dupa mutare isi pierd florile, iar frunzele li se ingalbenesc; incercati sa evitati sa le mai schimbati locul frecvent.

Page 3: ehnologica