Civilizatia Egiptului

Darul Nilului

Nilul (în arabă: النيل an-nīl)este cel mai lung fluviu din lume. Acesta izvorăște din munții Rwandei și Burundi și se varsă în Marea Mediterană traversând statele africane: Sudan, Sudanul de Sud, Burundi, Rwanda,Tanzania, Uganda, Etiopia și Egipt. Cu lungimea de 6.671 km, fluviul Nil este primul fluviu ca lungime din lume, urmat de Amazon cu 6.440 km.

Prezența Nilulului a influențat istoria Egiptului care atfel ar fi fost un deșert, (asemănător deșertului libian, arab și nubian) însă datorită Nilului ia naștere o cultură antică dezvoltată. Câmpia roditoare din Valea Nilului a făcut posibilă dezvoltarea agriculturii prin inundațiile sale prin nămolul transportat s-a îmbunătățit fertilitatea solului. 

Inconjurat in sud, est si vest de desert si in nord de mare, Egiptul Antic a fost protejat de influentele externe , ceea ce i-a permis dezvoltarea intr-un mod unic.

Egiptenii iubeau Nilul. Acesta era sursa lor de viață. Ei așteptau cu nerăbdare în fiecare an revărsarea lui, și mai mult, se rugau ca apele Nilului să ajungă și în gospodăria lor. De ce? Pentru că Nilul,după ce îșî retrăgea apele, lăsa în urma lui un sol mâlos, foarte fertil. Asta ajuta foarte mult pentru agricultură. 

• Nilul mai era folositor la ceva. Era un foarte bun "profesor" pentru egipteni. I-a "învățat" cum să canalizeze apa Nilului spre dealuri, și astfel au construit aparate ingenioase cum ar fi Șaduful sau Spirala lui Arhimede. Observând stelele ca să observe data începutului revărsării, ei au căpătat puternice cunoștințe astronomice, iar pt că apa și câmpiile trebuiau măsurate exact pentru a calcula cum să canalizeze apa, ei au pus bazele geometriei

Religia

Religia este credința în supranatural, sacru sau divin, și codul moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile și instituțiile asociate cu această credință. În cursul dezvoltării sale religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoane.

Religia egiptenilor din perioada antică a fost o religie politeistă prin excelență. Zeii egiptenilor antici au fost numeroși, numărul exact n-a fost încă determinat. Mulți dintre zei erau proslăviți doar într-o anumită zonă sau într-un anumit oraș. Conform credinței, zeii fuseseră creați de către Demiurg, primul zeu. Paradoxal, se credea că fiecare zeu a fost plăsmuit după chipul omului. Mitologia egipteană a conceput o teorie complexă a componenței ființelor, fie că sunt ele oameni sau zei. Există trei elemente care îi compun: ankh, ka și ba. Ankh-ul este forța divină, spiritul lui Ra, expresia deplină a luminii.

Inainte sa existe conceptul de Dumnezeu, puterea magica era incapsulata intr-un hieroglif sub forma de sceptru

La origine numai zeii puteau să aibă akh-ul, însă, ulterior, și muritorii puteau să o dobândească. Ka-ul este născut din răsuflarea creatorului și reprezintă caracterul, personalitatea individului, chiar un alter-ego al acestuia. Într-un fel, acesta reprezintă rezervorul forțelor sale vitale. Ka-ul nu dispare în momentul morții, având o existență independentă de trup. El supraviețuiește mereu într-un suport terestru precum o statuie, o pictură sau cadavrul mumificat. Un alt principiu spiritual este ba care semnifică energia deplasării, o forță invizibilă ce trăiește independent în corp și poate călători în alte lumi. Datorită sa-ului, morții își îndeplinesc transformarea în lumea de dincolo.

Unele zeități se bucurau totuși de o înaltă considerație în întreg Egiptul: Ptah, zeul creator, Ra, zeul Soarelui, Shu, zeul aerului, Nut, zeița cerului, Geb, zeul Pământului, Hathor, zeița iubirii și a muzicii, Min, zeul fertilității,Isis, soția și mama care se îngrijește cu credință, Montu, zeul victoriei, Thot, zeul științei și al înțelepciunii, Horus, stăpânul cerului și zeu al monarhiei, Amon-Ra, zeul originar, sau Osiris, stăpânul imperiului subpământean.Amon-Ra este cea mai renumită zeitate din pleiada de zei a Egiptului. La început zeu al aerului, al vântului și al luntrașilor, Amon devine zeu de stat la Teba și este asimilat cu Ra, zeul Soarelui la Heliopolis. Amon este zeul local al Tebei, considerat divinitate a aerului sau a fecundității.

Osiris Isis Horus

Toți acești zei apăreau în diferite ipostaze: de om, de animal sau ca o plăsmuire cu trup de om și cap de animal, ei erau recunoscuți și în ființele și obiectele acestei lumi. Astfel, Amon se înfățișa și sub forma unui berbec sau a unei gâște, Horus ca șoim, Thot ca ibis,Montu ca taur, Hathor ca vacă sau ca pom, Nut ca boltă cerească sau Ra ca soare. Animalele care îi reprezentau pe zei deveneau și ele divine, într-un anume fel. De aceea erau și acestea venerate, mumificate și îngropate în cimitirele pentru animale, cu tot ceremonialul. Adorarea animalelor sacre a sporit tot mai mult în decursul vremii.

Apis reprezintă unul dintre numeroasele animale venerate în Egiptul Antic. Apis este taurul sacru al egiptenilor. Este zeul forței și al fecundității și apare sub forma unui taur căruia i se acordă onoruri divine.Și pisicile erau considerate animale sacre de către egipteni. Zeița cu cap de pisică a egiptenilor era Bastet. Mai era supranumită și ochiul lui Ra, fiind considerată zeița muncii, a bucuriei, stăpâna căminului și protectoarea nașterilor. Zeița întruchipează feminitatea, manifestând blândețe, seninătate, dar, ca orice pisică, aceasta poate să fie și vicleană și combativă, transformându-se într-o adevărată leoaică în fața dușmanilor săi.

Intrarea in Templu

Alexandru ClaponDoltu Simona Daicu Adelin