EDUCAŢIA

COPILUL este O FIINŢĂ, O FIINŢĂ UMANĂ,

făcută după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, nu un mic animăluţ educabil, cum

este considerat de Freud, nici un viitor salariat, nici un viitor client, nici un viitor

pacient şi… în general, nici o mică piesă, o mică rotiţă care urmează să facă parte dintr-un mecanism-mastodont care se numeşte lume a economiei de piaţă “proiectată” să

producă profit… profitorilor, adică “proiectanţilor” ei.

- Instrucţie - pe baze ştiinţifice

- Educaţie - pe baze morale

Deziderate PENTRU VIITOR

EDUCAŢIE = INFORMAŢIE + APLICAŢIE

EDUCAŢIE = ŞTIINŢĂ + MORALĂ

ŞTIINŢA şi CREDINŢA au aceeaşi origine – ambele vin de

la DUMNEZEU.Ele sunt FORŢE DATE DE

DUMNEZEU OMULUI pentru ca prin ele omul să se împlinească

şi să se bucure.

A nu le primi reprezintă drame umane. A le primi înseamnă

efort, strădanie.A le folosi în mod corect este şansa noastră de a fi fericiţi;a nu le avea, a le avea şi a le

folosi în mod greşit, este nenorocirea noastră.

Instrucţie - pe baze ştiinţifice Atenţie la planificări

- Mai puţină teorie, mai multă practică

- Mai puţină informaţie, mai multă aplicaţie

-Instrucţie - pe baze ştiinţifice

Cunoştinţe utile…alese pe raţionamentul:

Cum vor fi folosite? Pentru ce?

Când?Cu ce rezultate?

-Instrucţie - pe baze ştiinţificeCum?

Atâta teorie, câtă practică!Nu, informaţie fără aplicaţie.Orice “cunoştinţă” teoretică

neaplicată este cvasi-inutilă. Duce la plictiseală, lipsă de interes,

oboseală, reacţie de refuz – de “apărare”.

-Instrucţie - pe baze ştiinţifice

Informaţie + aplicaţie = educaţie

Practica formează, informaţia doar pregăteşte formarea.

-Instrucţie - pe baze ştiinţificeElevul (copilul) nu este un recipient care trebuie umplut, şi cu atât mai puţin dopat, ci o fiinţă care trebuie

să se împlinească, să-şi descopere talanţii şi să trăiască în bucurie

încolţirea, răsărirea, creşterea şi rodirea lor.

Misiunea şcolii:- descoperirea talanţilor (calităţilor, talentelor,

predispoziţiilor…) copiilor – elevi,- crearea condiţiilor materiale şi umane pentru ca

aceşti talanţi să fie descoperiţi,- conştientizarea copilului – elev asupra acestor

“descoperiri”,- crearea condiţiilor materiale şi umane pentru ca

aceşti talanţi să fie “puşi în valoare”, să fie înmulţiţi calitativ şi cantitativ spre binele, împlinirea şi

bucuria copilului, a familiei…, a societăţii.

EGALITĂŢI

•ŞCOALĂ=EDUCAŢIE

• DASCĂL=EDUCATOR

Şcoala – cea de-a doua casă, cea de-a doua familie a directorului, a

personalului şcolii, a elevilor.

Grija, comportamentul şi preocuparea pentru ambientul şi activitatea şcolară trebuie să fie

aceleaşi ca şi cele fireşti de acasă.

Nu este firesc nici pentru dascăl, nici pentru elev să aibă un comportament

dur, agresiv, distructiv, răzvrătit, dispreţuitor, desconsiderator, sfidător la şcoală, faţă de şcoală, sau unul faţă de

altul.

Şcoala este “fabrica” de educaţie a societăţii!

Educaţia este “producţia” şcolii!

Educatorul este făuritorul de educaţie.

O societate, un grup de persoane, o persoană… sunt egale! cu

propriul lor nivel de educaţie şi nimic mai mult.

O societate, un grup de persoane, o persoană… nu pot evolua! nu pot

fi schimbate decât prin educaţie.Orice altă încercare de a le

schimba este o amăgire.

Nu-l putem parafraza pe Sfântul Pavel: ”Dacă dragoste nu e, nimic nu e!”, nici pe Marin

Preda: “Unde iubire nu e, nimic nu e!” pentru că: “Unde educaţie

nu e, e lipsă de educaţie! e distrugere, e ură, e suferinţă,

şi e… jale!”

Einstein a fost întrebat odată: “Câte genii putea să aibă

omenirea?”“Câte a avut!” A răspuns

prompt. “Pentru că cele care nu au avut forţa să o dovedească,

n-au fost genii!”

Pe Einstein îl putem parafraza întrebând:

“Câţi educatori sunt în şcoli?” şi răspunzând:

“Atâţia câţi au forţa să o dovedească!”

Pentru educatori:Informaţia furnizată elevilor îi exprimă

pe alţii, educaţia pe care o facem elevilor ne exprimă pe noi.

În furnizarea de informaţii ne putem ascunde, prin educaţia pe care o facem

elevilor, nu.

Poate că aici este misterul faptului că preferăm să fim buni furnizori de informaţii (adică ne place să fim buni specialişti…),

dar ne este incomod, chiar neplăcut să fim educatori.

Ne înşelăm crezând că-i putem păcăli pe elevi!

Ne place să le “arătăm” elevilor ce ştim, dar nu ne place să le arătăm

cum suntem. Statutul pe care ni l-am ales ne

obligă, însă, şi ne onorează să ştim cum trebuie, să fim cum trebuie, să

ştii ce trebuie, adică să fim ce trebuie - educatori

Nu putem forma elevul decât “după chipul şi asemănarea

noastră”, desigur în sens propriu - mai puţin, dar în sens

figurativ - total.

Nu trebuie să acceptăm orbeşte şi necondiţionat să pregătim generaţii de copii pentru o

lume, corect este să pregătim o lume pentru generaţiile de

copii.

Educaţia nu trebuie să fie un pat a lui Procust, o matrice rigidă, ci

un demers de împlinire a copilului în calităţile sale

nemutilate.

PROBLEME DE REFLECTATCurtea – oglinda şcolii

Şcoala – oglinda directorului

O şcoală – un ambient plăcut,

o atmosferă colegială plăcută,condiţii de educaţie prielnice.

CONSTATĂRI !

Dacă dispoziţiile sunt clare, oamenii sunt eficienţi!

Cea mai eficientă metodă de a rezolva problemele este să le

prevenim.

Orice problemă neprevenită sau nesoluţionată la timp se

agravează şi duce la conflicte greu şi neplăcut de rezolvat.

MOTTO 

„SUCCES ARE NU CEL CARE

A AVUT PRIMUL IDEEA,

CI ACELA CARE

CONVINGE LUMEA”

(Adevăr din lumea managerială)