+ All Categories
Home > Documents > Educatia morala

Educatia morala

Date post: 11-Jul-2015
Category:
Upload: ghiorghioni-eleonora
View: 2,788 times
Download: 14 times
Share this document with a friend
47
5/11/2018 Educatiamorala-slidepdf.com http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 1/47  ARGUMENT -LITERATURA PENTRU COPII, UNIVERS AL MODELELOR ETICE................................................................................... 4 I. FUNDAMENTARE TEORETICĂ - IMPORTANŢA CREAŢIILOR LITERARE ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII PREŞCOLARULUI ....................................................................................... 7 I.1. Obiective generale, instructiv-educative, formative ale activităţilor de educare a limbajului.......................................................................................... 8 I.2. Însuşirea noţiunilor morale şi sensibilizarea vieţii afective a  preşcolarului.................................................................................................... 10 I.2.1. Probleme generale ale educaţiei morale a copiilor de vârstă  preşcolară......................................................................................................... 10 I.3. Preşcolaritatea-nivel optim al receptivităţii şi sensibilităţii copilului ....... 13 II.4. Valoarea instructiv-educativă a povestirilor, repovestirilor, povestirilor create................................................................................................................. 15 II. DEMERS PRACTIC-APLICATIV - CONTRIBUŢIA POVESTIRILOR, REPOVESTIRILOR, A POVESTIRILOR CREATE LA DEZVOLTAREA PROCESULUI DE CUNOAŞTERE ŞI LA FORMAREA MORALĂ A PREŞCOLARULUI ........................................ 17 II.1. Formarea reprezentărilor despre adevăr, dreptate, cinste, curaj,  perseverenţă, hărnicie, prietenie prin intermediul povestirilor, repovestirilor, al povestirilor create...................................................... 19 II.2. Formarea trăsăturilor morale pozitive la copiii preşcolari prin intermediul povestirilor, povestirilor create, repovestirilor, dramatizărilor ................................................................................................ 21 II.2.1. Educarea sensibilităţii şi reacţiei emoţionale faţă de evenimente cu semnificaţie pozitivă sau negativă, prin dramatizări......................................... 25 II.3. Valorificarea eficientă a exemplelor pozitive sau negative în evitarea şi aplanarea conflictelor între copii, a manifestărilor greşite de comportament... 29 II.3.1. Stilul de lucru al educatoarei-influenţa sa asupra dezvoltării  personalităţii preşcolarului................................................................................ 31 II.4. Întrebări problematizatoare-rolul acestora în însuşirea noţiunilor morale la preşcolari ........................................................................................... 33 II.5. Materialul didactic-rolul acestuia în mobilizarea şi stimularea comportamentului lingvistic activ al preşcolarului........................................... 36 III. REZULTATELE STUDIULUI PRACTIC-APLICATIV ...................... 39 IV. CONCLUZII................................................................................................... 45 BIBLIOGRAFIE............................................................................................... 47 Anexa 1............................................................................................................ 48 Anexa 2............................................................................................................ 50 Anexa 3............................................................................................................ 53 Anexa 4............................................................................................................ 56 Anexa 5............................................................................................................ 58 Anexa 6............................................................................................................ 61 Anexa 7............................................................................................................ 64 Anexa 8............................................................................................................. 65 3
Transcript
Page 1: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 1/47

 ARGUMENT -LITERATURA PENTRU COPII, UNIVERS ALMODELELOR ETICE................................................................................... 4

I. FUNDAMENTARE TEORETICĂ - IMPORTANŢA CREAŢIILOR LITERARE ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢIIPREŞCOLARULUI....................................................................................... 7

I.1. Obiective generale, instructiv-educative, formative ale activităţilor deeducare a limbajului.......................................................................................... 8I.2. Însuşirea noţiunilor morale şi sensibilizarea vieţii afective a

 preşcolarului.................................................................................................... 10I.2.1. Probleme generale ale educaţiei morale a copiilor de vârstă

 preşcolară......................................................................................................... 10I.3. Preşcolaritatea-nivel optim al receptivităţii şi sensibilităţii copilului....... 13II.4. Valoarea instructiv-educativă a povestirilor, repovestirilor, povestirilor create................................................................................................................. 15

II. DEMERS PRACTIC-APLICATIV - CONTRIBUŢIA POVESTIRILOR,REPOVESTIRILOR, A POVESTIRILOR CREATE LA

DEZVOLTAREA PROCESULUI DE CUNOAŞTERE ŞI LAFORMAREA MORALĂ A PREŞCOLARULUI........................................ 17II.1. Formarea reprezentărilor despre adevăr, dreptate, cinste, curaj,

 perseverenţă, hărnicie, prietenie prin intermediul povestirilor, repovestirilor,al povestirilor create...................................................... 19II.2. Formarea trăsăturilor morale pozitive la copiii preşcolari prinintermediul povestirilor, povestirilor create, repovestirilor,dramatizărilor ................................................................................................ 21II.2.1. Educarea sensibilităţii şi reacţiei emoţionale faţă de evenimente cusemnificaţie pozitivă sau negativă, prin dramatizări......................................... 25II.3. Valorificarea eficientă a exemplelor pozitive sau negative în evitarea şiaplanarea conflictelor între copii, a manifestărilor greşite de comportament... 29II.3.1. Stilul de lucru al educatoarei-influenţa sa asupra dezvoltării

  personalităţii preşcolarului................................................................................ 31II.4. Întrebări problematizatoare-rolul acestora în însuşirea noţiunilor moralela preşcolari........................................................................................... 33II.5. Materialul didactic-rolul acestuia în mobilizarea şi stimulareacomportamentului lingvistic activ al preşcolarului........................................... 36

III. REZULTATELE STUDIULUI PRACTIC-APLICATIV ...................... 39IV. CONCLUZII................................................................................................... 45

BIBLIOGRAFIE............................................................................................... 47

Anexa 1............................................................................................................ 48Anexa 2............................................................................................................ 50Anexa 3............................................................................................................ 53Anexa 4............................................................................................................ 56Anexa 5............................................................................................................ 58Anexa 6............................................................................................................ 61Anexa 7............................................................................................................ 64Anexa 8............................................................................................................. 65

3

Page 2: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 2/47

 ARGUMENT - LITERATURA PENTRU COPII-UNIVERS AL MODELELOR ETICE

Componentă importantă a literaturii naţionale, literatura pentru copii includetotalitatea creaţiilor care, prin profunzimea mesajului, gradul de accesibilitate şi nivelulrealizării artistice, se dovedesc capabile să intre într-o relaţie afectivă cu micii auditori.

Creaţiile literare adresate copiilor produc o impresie puternică asupraimaginaţiei şi sensibilităţii acestora, prin morala uşor de receptat. Toate aceste creaţiiînfăţişează în imagini sinteza realităţii pe care oamenii au trăit-o, rezultatele experienţeilor de viaţă.

Lumea poveştilor este construită pe o anume stereotipie a personajelor şitemelor, faţă de care copilul îşi manifestă simpatia sau antipatia. Adeseori temacreaţiilor literare pentru copii se sprijină pe conflictul dintre bine şi rău, dintre hărnicieşi lene, modestie şi îngâmfare, curaj şi laşitate, viclenie şi cinste, adevăr şi minciună. Şi,

tocmai pentru că aceste creaţii literare-în speţă povestirile, creaţiile epice în versuri-oglindesc, fie şi numai în imagini simbolice, sentimente adevărate şi calităţi reale,dăinuiesc fără a-şi pierde forţa dătătoare de viaţă. Dăinuiesc prin atmosfera de optimismdegajată, prin varietatea subiectelor şi multitudinea însuşirilor pozitive pe care le pun înlumină şi a însuşirilor negative pe care le combat.

Varietatea şi intensitatea trăirilor copiilor sunt legate de bogăţia de impresii pecare ei le primesc din povestiri, basme, poezii. „Interesul pasionat al copiilor ar trebuiinterpretat ca un interes provocat de o descoperire a cuceririlor pe care ei le-au făcut, înmod inconştient, în cursul primilor ani de viaţă.”(Montessori,  Descoperirea... pag.254)Eroii poveştilor, povestirilor sunt personificări ale bunătăţii, dreptăţii, frumuseţii,curajului, cinstei, după cum altele sunt simboluri ale făţărniciei, laşităţii, răutăţii.Reliefarea calităţilor acestor eroi contribuie la constituirea acestora în modele etice.Mesajul artistic al operei, înţeles în varietatea semnificaţiilor sale de către micii auditori,contribuie la educarea acestora în spiritul unor virtuţi morale alese.

Literatura pentru copii investighează universul propriu de cunoaştere alcopilului, năzuinţele, aspiraţiile lui cele mai înalte. Marea varietate a creaţiilor literareaparţinând unor genuri şi specii literare diferite, care se integrează în sfera literaturii

 pentru copii, evidenţiază receptivitatea copiilor faţă de frumos, cu condiţia ca acesta săfie accesibil.

Preşcolarul este copilul aflat pe treapta apariţiei şi maturizării unor trăsături carevor permite iniţierea procesului pregătirii sale pentru şcoală şi, implicit, al procesului

dezvoltării personalităţii sale. Realizarea acestor obiective presupune cunoaşterea psihologiei vârstei în întreaga ei complexitate genetică, funcţională şi structurală, astfelîncât să-i putem, efectiv, valorifica potenţialul şi perspectivele. În ultimă instanţă, totceea ce întreprindem, pe plan pedagogic, pentru instruirea şi educarea copilului de 3-6ani, vizează dezvoltarea personalităţii acestuia. Este important a folosi, ca pe un factor 

 pozitiv, legătura vie, la această vârstă, dintre acţiune şi cuvânt, ataşamentul copiilor  pentru concret, în vederea stimulării tuturor proceselor de interiorizare a acţiunilor prinlimbaj.

În acest stadiu, în care capacitatea de a conceptualiza este, încă, îndepărtată, iar gândirea concretă este dominantă, literatura, prin expresia ei plastică, sugestivă, exercităo uriaşă înrâurire asupra copilului. Ea lărgeşte căile cunoaşterii, îmbogăţeşte şi lărgeşte

experienţa cognitivă a copilului, integrându-l, treptat, în aria valorilor consacrate delumea adultă.

4

Page 3: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 3/47

Literatura, în sine, ţine de necesitatea de a-l creşte pe copil într-o atmosferăverbalizată. Literatura destinată copilului îşi află funcţia deplină şi continuă dinmomentul în care copilul, intrat în vârsta preşcolarităţii, este apt să devină destinatarulunui mesaj mai complex.

Înţelegerea unor legi, elementare şi fundamentale, ale lumii, îi este înlesnită

copilului prin specificitatea confruntărilor din lumea poveştilor, basmelor, a creaţiilor epice, în general, care se întemeiază întotdeauna pe ciocnirea dintre esenţă şi aparenţă,dintre lăudăroşenie şi modestie, dintre ascultare şi neascultare, adică pe ciocnirea dintrevirtuţi şi defecte, dintre bine şi rău. Reprezentarea experienţei realului este, întotdeauna,direct proporţională cu calitatea şi cantitatea acestei experienţe, ca atare. Preşcolarul,mai ales când este integrat în sistemul grădiniţei, acumulează, indiscutabil, posibilităţinoi de percepere a existenţei, cu întâmplări relativ variate ce conturează un început deviziune asupra lumii.

Multitudinea relaţiilor sociale, a modelelor cu care ia contact, prin intermediulliteraturii, determină, la copilul preşcolar, o oarecare dependenţă a asimilărilor individuale de activitatea şi atitudinea colectivului de copii. Stabilind relaţii de

comunicare din ce în ce mai complexe, generate de contactul cu literatura, limbajulcopilului preşcolar marchează un salt hotărâtor asupra întregii structuri psihice prezenteşi ulterioare.

Fiecare copil urmează un ritm propriu de dezvoltare şi îşi descoperă, în acţiuniledesfăşurate, itinerarul gândirii sale în formare. Important pentru educatoare este sădetermine la ce nivel de maturizare psihologică poate situa activităţile pe care le

 propune grupei sale, pentru ca aceste activităţi să se integreze proceselor dinamice aledezvoltării copiilor grupei sale. Pornind de la nivelul aspiraţiilor, al motivelor, alintereselor sau al posibilităţilor de înţelegere ale copiilor din grupa sa, educatoarea îşi

 proiectează activitatea, îşi formulează cerinţele. Întâmplările prin care trec eroii oferăcopiilor soluţii la probleme practice concrete, oferă prilej la reflecţie, la a găsi noi soluţiiîn unele situaţii problematice, pentru ca inteligenţa şi imaginaţia copiilor să fie

 permanent şi cât mai amplu solicitată şi dezvoltată.În practica educativă din grădiniţe există preocupare, din partea educatoarelor,

 pentru îmbunătăţirea metodologiei desfăşurării activităţilor de educare a limbajului,îndeosebi privind contactul copiilor cu literatura, cu scopul declarat de a stimulacreativitatea verbală a copiilor, de a cultiva la copii independenţa, fluenţa în gândire şi,implicit, în vorbire, şi de a-i pregăti pentru activitatea de învăţare din şcoală.

Receptarea corectă a literaturii pentru copii deschide porţile spre cultură şidescifrează direcţiile dezvoltării copilului, căci proiecţia personalităţii acestuia începedin copilăria mică. În conturarea personalităţii copilului, vârsta preşcolară se constituie

ca perioada celei mai intense receptivităţi, mobilităţi şi sensibilităţi psihice, perioada progreselor remarcabile în toate planurile şi, în special, în sfera sentimentelor. Este  perioada în care se formează conduitele, se constituie structurile intelectuale,caracteristicile comportamentale de bază, reacţiile afectiv-volitive.

Vârsta preşcolarităţii este considerată perioada imaginaţiei, fanteziei, visării. Iar lumea basmului, a povestirii, a creaţiei epice în general, oferă terenul propicedesfăşurării imaginaţiei, fanteziei, visării, îmbogăţeşte sfera vieţii psihice a copilului, îiincită curiozitatea, îl ajută să-şi contureze interesele, îi întreţine dinamismul.

În procesul receptării conţinuturilor literare este antrenată întreaga activitate psihică a copilului. El iese din pasivitate, urmăreşte cu atenţie conţinuturile expuse,compară, analizează, face unele legături de cauzalitate, stabileşte anumite relaţii între

virtuţile personajelor şi faptele acestora. Astfel, gândirea copilului este viu stimulată şiface posibilă înţelegerea semnificaţiei mesajului etic.

5

Page 4: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 4/47

Creaţiile literare epice au o mare valoare etică. Ele contribuie la formareaconştiinţei morale, a unor trăsături pozitive de voinţă şi caracter. Oricât de simple înconţinut, creaţiile epice evidenţiază calităţile eroilor pozitivi şi, oferind modele etice,influenţează, şi pe această cale, formarea personalităţii copilului. Povestirea, basmul îşiaflă funcţia deplină şi continuă în momentul în care copilul este apt să devină

destinatarul unui mesaj etic complex.Se poate conchide că literatura pentru copii este un mijloc deosebit de eficient deexersare a vorbirii sub toate aspectele (fonetic, lexical, gramatical), de formare adeprinderii copiilor de a-şi exprima cu uşurinţă gândurile, impresiile, de a le reda înmod inteligibil, cursiv, logic, deprindere care le este necesară în procesul însuşiriicunoştinţelor şi, mai ales, în activitatea şcolară viitoare.

Rolul şi importanţa creaţiilor literare epice constau, aşadar, în valoarea lor cognitivă, etică şi estetică, în influenţa pe care o exercită asupra personalităţii, înformare, a copilului.

6

Page 5: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 5/47

I. FUNDAMENTARE TEORETICĂ - IMPORTANŢA CREAŢIILOR LITERARE ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII PREŞCOLARULUI

Limba este rezultatul a secole de dezvoltare şi schimbare treptată, la nivelulmultor generaţii de vorbitori. În orice moment al istoriei, limba există ca un set de

modele de comportament, învăţate şi exploatate într-o măsură diferită de către fiecaremembru al comunităţii de limbă.Un copil de 6-7 ani este capabil să înţeleagă orice enunţ produs de un vorbitor al

limbii, chiar dacă nu l-a mai auzit. Această capacitate de a genera şi a înţelege enunţurinoi este esenţa limbajului.

Limbajul uman este întotdeauna învăţat. Fiecare copil trebuie să înveţe limba, dela început, şi este surprinzător cât de rapid îşi însuşeşte limba în care este solicitat.Importante pentru învăţarea limbajului sunt cel puţin trei secvenţe de dezvoltare, legateîntre ele: dezvoltarea cognitivă, adică acea capacitate a copilului de a recunoaşte,identifica şi manipula trăsăturile şi procesele lumii din jurul său; dezvoltarea capacităţiide a discrimina şi de a înţelege vorbirea pe care o aude la ceilalţi; dezvoltarea abilităţii

de a produce sunete şi succesiuni de sunete ale vorbirii, care corespund, din ce în ce maiexact, structurilor vorbirii adulţilor.

În procesul de receptare a unui a unui text literar trecem printr-o involuntară percepere a expresiei, adică devenim sensibili la cuvintele care intră în componenţaexpresiei şi la amplasarea lor reciprocă. Preşcolarul învaţă să înţeleagă şi are, la oanumită vârstă, un cod al său, mesajele sale. El intuieşte că fiecare cuvânt are un înţeles

 bine determinat, că fiecărei situaţii, întâlnite în povestirea audiată, îi corespunde uncuvânt şi numai acest cuvânt trebuie întrebuinţat pentru situaţii similare. Preşcolarul îşi

 produce limbajul alcătuindu-şi propriul model generativ. El simte nevoia de a relataadulţilor sau altor copii, evenimente ce l-au impresionat, povesteşte mereu, transmiteimpresii şi observaţii, foloseşte dialogul, ritmul comunicării lui fiind accelerat saudiminuat de similitudinea, respectiv neconcordanţa de păreri. Toate acestea reprezintăadevărate schimburi informaţionale şi lingvistice. În comportamentul său lingvisticcuvântul devine principalul instrument de vehiculare a transformărilor din planul external acţiunii, în cel intern, al operaţiilor mintale.

Copilul descoperă o lume căreia îi recunoaşte superioritatea, lumea adulţilor careîi oferă modele de vorbire. Mediul lingvistic este, deci, decisiv la această vârstă şieducaţia prin literatură este menită, tocmai din acest motiv, să joace un rol primordial.În legătură cu acest aspect, al dezvoltării limbajului, Maria Montessori afirma: „Dacă negândim la farmecul cuvântului omenesc, fără îndoială că inferioritatea celui care nu areun limbaj vorbit corect iese în evidenţă, dar existenţa unei concepţii estetice nu se poate

imagina, în educaţie, dacă nu se iau măsuri speciale de perfecţionare a limbajuluivorbit.”(M. Montessori,1987 pag.251)Prin toate activităţile de povestire, repovestire, povestiri create de copii se

urmăreşte activizarea şi sistematizarea vocabularului copilului, exersarea unor formeverbale de exprimare a ideilor, stimularea dorinţei copilului de a vorbi, spontaneitateaexpresiei. Copilul este, adeseori, solicitat să analizeze, să compare, să creeze acţiuni noicu personaje îndrăgite, să combine în mod original elemente ireale imaginate, săreproducă fragmente din povestirile cunoscute. Activitatea copilului este motivată, înacest caz, de plăcerea acestuia de a vorbi despre personaje şi situaţii care îlimpresionează. Dacă la 3-4 ani copilul recunoaşte personajele, enumeră succintîntâmplări, descrie sumar acţiuni, la 5-6 ani el este capabil să formuleze idei care

  presupun antrenarea proceselor psihice, poate caracteriza sumar un. personaj prinacţiunile acestuia, reuşeşte să găsească o analogie între o întâmplare întâlnită în

7

Page 6: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 6/47

 povestire şi una din viaţa reală, între un personaj al povestirii şi un personal real.Copilul foloseşte acum expresii literare, cuvinte al căror sens îl înţelege, îşi precizeazăvocabularul.

Audierea unui text literar, la început redus în conţinut, mai apoi îmbogăţit subaspectul conţinutului, al expresivităţii, îi dezvăluie copilului logica limbii, evidenţiază

 bogăţia şi varietatea acesteia.„Există adesea, în prima copilărie-spunea Gaston Berger-o prospeţime aimaginaţiei, o curiozitate neobosită, un fel de geniu poetic pe care savanţii sau artiştiiajunşi la maturitate nu le pot regăsi decât cu mare greutate.”(1989, pag.37) Domeniulimaginarului nu poate fi confundat cu acela al irealului cu care intră în contact şi în carecopilul se poate, adeseori, integra. În imaginarul infantil, posibil prin limbaj şi, mai ales,

 prin contactul cu povestirile spuse de alţii, realiste sau fictive, există situaţii distincte: pede o parte copilul se loveşte de imposibilităţi reale pentru el, dar nu şi împotriva legilor obiective, şi pe care el le soluţionează prin integrarea imaginarului, pe de altă parte, elconcepe ca posibilităţi ale realului situaţii incompatibile cu acesta, dar care pentru elsunt realizabile. Preşcolarul este capabil să retrăiască imaginar o acţiune similară cu

aceea întâlnită în basme, în poveşti, dar care pe plan real nu ar putea fi realizabilă. Deaceea, tărâmul poveştilor, basmelor  îi dezvoltă capacitatea de a-şi construi şi verbaliza

 proiecţiile şi trăirile, fără să-l primejduiască, nici existenţial, nici etic. „Imaginarul apareca urmare a felului cum numai puiul de om ştie să imite, mai întâi în acţiune directă,mai apoi în acţiune interiorizată verbal."(P. Guillome, 1987, pag.15)

În universul mirific al poveştilor, preşcolarul găseşte răspunsuri la mulţime deîntrebări specifice vârstei „de ce”-urilor. Educaţia cu ajutorul literaturii ţine seama şi deacest aspect, prilejuind o ascultare colectivă care va favoriza o contactare reciprocă,verbalizată şi apoi stimularea autoexprimării colective şi individuale .

Unul din mijloacele folosite pentru valenţe formative şi în dezvoltarealimbajului, a comunicării la copii, îl constituie teatrul de păpuşi. Orice creaţie literarăepică dramatizată se bazează pe acţiune şi comunicare, iar păpuşa ca „interpret"realizează perfect deschiderea spre universul de sentimente şi gânduri ale copilului,incitând la exteriorizare, la dialog, într-o atmosfera de încredere şi înţelegere reciprocă.Jocul de păpuşi contribuie, deci, la dezvoltarea vorbirii dialogate, facilitând trecerea dela vorbirea situativă la cea contextuală.

Optimizarea conduitei verbale a copiilor, cultivarea deprinderilor de comunicaresunt condiţii care favorizează reuşita integrării copilului în activitatea şcolară.

I.1. Obiective generale, instructiv-educative, formative ale activităţilor deeducare a limbajului

Capacitatea de comunicare verbală este un reper al pregătirii şi al dezvoltăriiintelectuale nu numai a copilului preşcolar ci a fiinţei umane în toate etapele vieţii.

Datorită importanţei pe care o are limbajul în pregătirea profesională şi în viaţasocială a omului, acţiunea de cultivare a limbii, de dezvoltare a vorbirii şi comunicăriieste o problemă de stat care se rezolvă prin organisme de învăţământ şi de culturăspecializate, după un program riguros. Din acest motiv, problemelor de dezvoltare avorbirii şi a comunicării şi celor de studiere a limbii şi literaturii materne le sunt afectatecel mai mare număr de ore prin planul de învăţământ, pentru preşcolari şi şcolari.

Ca mijloc de comunicare, limba se învaţă în etape succesive, mai întâi înfamilie. În grădiniţă şi în şcoală are loc adevărata cultivare a limbii, exercitându-se o

8

Page 7: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 7/47

influenţă dirijată, organizată, planificată, bazată  pe concluzii psihopedagogice şi pe nor-me prestabilite, cu probleme, noţiuni şi sarcini gradate ca dificultate şi organizate însisteme logice, metodice. Cu cât sunt mai ştiinţific selectate, ordonate şi disciplinatecunoştinţele, activităţile şi exerciţiile pe trepte de învăţământ şi ani de studiu şi cu câtexistă o continuitate a demersurilor pedagogice în raport cu obiectivele majore ale

dezvoltării limbajului şi ale studiului limbii, cu atât sporeşte eficienţa muncii dedezvoltare a vorbirii şi comunicării.Programa pentru învăţământul preşcolar urmăreşte, prin conţinutul cunoştinţelor 

şi prin formele de activitate prevăzute la capitolul   Educării limbajului, pregătirea preşcolarilor pentru receptarea structurilor gramaticale din ciclul primar, dar, mai ales,dezvoltarea capacităţilor de comunicare verbală.

Dezvoltarea vorbirii la copilul preşcolar este în strânsă legătură cu experienţacognitivă a acestuia. În grădiniţă, în activitatea de comunicare cu copiii din grupă, cuadulţii, copilului i se oferă posibilităţi optime de exprimare liberă.

Cunoştinţele prevăzute la capitolul  Educării limbajului, la cele trei grupe devârstă sunt organizate concentric cantitativ. Pe niveluri de vârstă se adaugă componenţi

ai aceleiaşi probleme abordate în grupa precedentă, de data aceasta şi într-o organizareconcentric-calitativă prin sporirea gradului de generalizare şi abstractizare acunoştinţelor prevăzute pentru grupele mai mari.

Sarcinile şi conţinutul activităţii instructiv-educative de educare a limbajului,aşa cum sunt ele prezentate de programă, vizează dezvoltarea vorbirii copiilor sub treiaspecte: fonetic, lexical şi gramatical. În redarea conţinutului poveştilor, povestirilor,conform programei activităţii instructiv-educative, se insistă pe însuşirea formulelor deînceput şi de sfârşit, a expresiilor consacrate asigurării continuităţii întâmplărilor redate,capacitatea de a lectura diferite imagini prin enumerare, descriere, interpretare, nivelul

 posibilităţilor copilului de a întreţine o conversaţie, de a se exprima fluent şi expresiv.Capitolul destinat   Educaţiei pentru societate prevede un singur exemplu decomportament ce se referă la educarea morală prin intermediul creaţiilor literare(„să-şiaprecieze propriul comportament în raport cu persoane, personaje şi situaţiicunoscute”). Educatoarea dispune de o ofertă generoasă de texte literare reprezentative

  pentru creaţia literară din ţara noastră sau din literatura universală. Povestirea saulecturarea acestor texte emoţionează copiii, le dezvoltă sensibilitatea, transmit mesajeetice şi umane. Voi încerca să demonstrez, în capitolele ce urmează, în ce măsurăîntâmplările prezentate în poveşti, povestiri şi exemplele oferite de personaje potcontribui la educaţia morală a preşcolarului.

Copilul ştie încă din familie cum trebuie să se poarte, cum trebuie să vorbească,ce atitudine să adopte în anumite împrejurări, ce are voie să facă sau ce îi este interzis.

In grădiniţă, educatoarea introduce treptat diferite reguli de comportare care să-l ajute pe copil să se orienteze mai uşor în mediul social apropiat. Dar educaţia morală nu serezumă la atât şi rezultatele nu sunt, întotdeauna, cele dorite, dacă aceasta latură aeducaţiei nu se bucură de aceeaşi atenţie ca celelalte.

Pentru ca activitatea de educare a unor trăsături pozitive de caracter să sedesfăşoare sistematic şi organizat, este nevoie ca programa să prevadă sarcini concrete

 privind formarea unor reprezentări morale prin intermediul textelor literare; educareasentimentelor morale prin mijlocirea varietăţii şi intensităţii trăirilor emoţionalegenerate de audierea unei poveşti; formarea deprinderilor şi a obişnuinţelor decomportare prin raportare la exemplele oferite de textele literare.

Datorită plasticităţii sistemului nervos şi receptivităţii care caracterizează vârsta

  preşcolară, copiii  dobândesc impresii vii şi puternice, impresii  ce vor constitui

9

Page 8: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 8/47

materialul din care se vor plămădi reprezentările şi sentimentele lor morale. Literatura pentru copii este cea mai bogată sursă de alimentare a copiilor cu impresii puternice.

Tematica prezentată în programă are un caracter orientativ. În fapt, alegerea uneiteme sau a alteia, o face educatoarea în funcţie de nivelul mediu al grupei, de mediulsocial în care trăiesc copiii, de materialul de care dispune.

De felul în care educatoarea îşi proiectează şi organizează activitatea, depinderealizarea unui obiectiv deosebit de important în educarea şi instruirea copiilor:dezvoltarea personalităţii acestora

I.2. Însuşirea noţiunilor morale şi sensibilizarea vieţii afective apreşcolarilor

După vârsta de 3 ani copilul devine obiectul unor influenţe educative complexe.Câmpul acestor influenţe, mai ales pentru copiii care frecventează grădiniţa, îşi lărgeşte

mult aria. Posibilitatea de comunicare cu educatoarea, cu copiii, îl pun în contact cu unmediu natural mai nuanţat, cu relaţii sociale care influenţează toate aspectele dezvoltării

 preşcolarului: percepţia, memoria, imaginaţia, gândirea, sentimentele, interesele, voinţa.Caracterul colectiv al activităţii copilului în grădiniţă permite stabilirea de relaţii socialeîntre copii, trăirea unei game bogate de stări afective, dezvoltarea stăpânirii de sine şi acurajului, a iniţiativei.

„Pe parcursul vârstei copilăriei mijlocii se poate observa o creştere a capacităţiide a transpune rapid şi coerent în joc elemente ale realităţii: roluri, conduite,atitudini...de a prelucra şi reflecta cu o mare profunzime şi în contexte ludice diverse,

 jocuri cu subiect şi roluri, aspecte mai ample ale mediului înconjurător.”(L.Trif, 2008, pag.164) Unii psihologi au denumit perioada cuprinsă între 3 şi 6 ani, perioada „de ce"-urilor, ţinând seama de numărul impresionant de întrebări pe care copilul îl adreseazăadulţilor. Dezvoltarea afectivă a copilului se realizează concomitent cu cea cognitivă şicu relaţiile sociale. Relaţiile cu grupa de copii potenţează unele trăiri afective şi exercităinfluenţe inhibatorii asupra altora. Acestea se reflectă şi în comportarea preşcolarului,comportare determinată din ce în ce mai mult, nu de dorinţe imediate, trecătoare, ci derealizarea unor scopuri mai îndepărtate. Normele de comportare şi le însuşeşte mai alesde la adulţi. El le acceptă pe baza respectului pe care-l are faţă de adult. Jean Piaget anumit acest respect „unilateral", considerând că „...pe el se construieşte o morală aascultării."(J. Piaget, 1985, pag.93) Tot de la adult acceptă preşcolarul şi criteriile deapreciere a faptelor sale şi a conduitei, în general. În familie copiii îşi formează noţiuni

şi sentimente morale, corecte sau mai puţin corecte. Este menirea grădiniţei de a lecorecta, îmbogăţi, nuanţa.

I.2.1 Probleme generale ale educaţiei morale a copiilor de vârstă preşcolară

Morala este o formă a conştiinţei sociale care reflectă normele de comportare aoamenilor şi a colectivităţilor. Educaţia morala trebuie începută încă din primii ani deviaţă ai copilului şi continuată, apoi, sistematic, în tot cursul vieţii.

Formarea morală cuprinde mai multe componente. Prima se referă la domeniulcognitiv, respectiv la ansamblul de imagini mintale, de reprezentări şi noţiuni, precum şi

10

Page 9: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 9/47

 judecăţi morale, toate aceste procese de cunoaştere reflectând în mintea copilului princi- piile, normele şi regulile social-morale. Aceste principii, norme nu îi apar copilului subo formă raţională, ci în procesul interacţiunii cu cei din jur.

Cea de-a doua componentă se referă la domeniul afectiv, incluzând întreagagamă de trăiri emoţionale. Şi aceste procese afective se dezvoltă în cadrul relaţiilor 

interpersonale dintre copil şi adult. De la acesta, imitând modelele comportamentuluiafectiv, copilul învaţă să simtă milă, solicitudine, ruşine când nu spune adevărul,  bunăvoinţă etc. Socializarea afectivă a copilului se produce în strânsă unitate cudezvoltarea lui cognitivă. Pentru a trai în mod real sentimentul de milă, sentimentul dra-gostei de adevăr etc. copilul trebuie condus spre înţelegerea conţinutului valorilor morale respective.

Cea de-a treia componentă a formării morale implică modelareacomportamentului social-moral al copilului. Nu e de ajuns ca preşcolarul să ştie ce este

 bine şi ce este rău, ce este permis şi ce este interzis. Este necesar să ştie să fie cinstit,onest, corect etc. În formarea morală a preşcolarului, exteriorizarea lui în fapte deconduită morală prezintă o importanţă decisivă.

 Nici un copil nu se naşte sincer, sociabil, conştiincios, harnic etc., ci toateacestea se dobândesc în cursul procesului educaţional. Copilul nu este „tabula rasa" lanaştere, ci el aduce cu sine o dispoziţie generală de a-şi forma cele mai diverse atitudiniîn funcţie de experienţele pe care le va avea. Formarea trăsăturilor morale este în strânsălegătură cu experienţa personală şi socială pe care copilul a acumulat-o de la naştere şiîn cursul întregii sale vieţi, în familie, în grădiniţă, în şcoală etc. Cu cât se exercită oinfluenţă mai timpurie asupra copilului, cu atât se formează mai repede şi se întipărescmai adânc atitudini pozitive sau negative faţă de persoane, situaţii, evenimente. „Dato-rită plasticităţii sistemului său nervos, pe de o parte, şi lipsei de maturitate, pe de altă

  parte, copilul este foarte receptiv la influenţele externe pe care şi le însuşeşte,determinând atitudini proprii, mai ales că lumea în care trăieşte are, pentru el, un

 pronunţat caracter emoţional.”(M. Ionescu, 2003, pag.47)Rolul grădiniţei este de a nu lăsa copilul să se orienteze singur în multitudinea

de fapte şi atitudini ce se manifesta în jurul lui şi de a organiza o ambianţă potrivită, dincare copilul să se alimenteze cu impresii pozitive. Vârsta preşcolară constituie etapa încare copilul începe să înţeleagă realitatea înconjurătoare, începe să-şi însuşească părerilecelor din jurul său (cu atât mai mult ale celor care-i fac educaţia), criteriile de aprecierea faptelor. Preşcolarul are, prin urmare, toate posibilităţile de a-şi însuşi în mod intuitivşi practic câteva din cele mai importante norme morale.

 Necesitatea de a începe educaţia morală cât mai de timpuriu este justificată şi defaptul că la vârsta preşcolară se formează cu cea mai mare uşurinţă automatismele ce

stau la baza deprinderilor de comportare. Printr-o muncă continuă, aceste componenteale activităţii copilului se transformă treptat, în trăsături, relativ stabile, ale personalităţiisale.

Odată cu formarea trăsăturilor morale pozitive, educatoarea  trebuie să lecombată pe cele negative. În această muncă accentul cade pe prevenirea lor, ştiut fiindfaptul că munca de înlăturare a unor trăsături deja formate este mult mai complexă decât

 prevenirea lor.În grădiniţă, cum spuneam, se formează primele reprezentări morale sau se

îmbogăţesc, se întăresc cele deja formate. În funcţie de mediul familial din care provine,copilul, la intrarea în grădiniţă, are sau nu are reprezentări simple referitoare la ce este

 bine să facă sau ce nu este permis să facă într-o împrejurare oarecare. Rolul educatoarei

este acela de a încerca, printr-o apreciere corectă şi o tratare diferenţiată, să-i aducă petoţi copiii grupei la acelaşi nivel în ceea ce priveşte posibilitatea fiecărui copil de a

11

Page 10: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 10/47

aprecia propriile sale acţiuni şi pe ale celor din jur în raport cu anumite reguli, norme.Posibilităţi de a realiza acest lucru sunt nenumărate, practic nu există nici un moment al

 programului grădiniţei care  să nu permită realizarea acestui obiectiv. Pornind de laexemple din viaţa reală, generate de relaţia dintre copii sau dintre copii şi educatoare,continuând cu exemple oferite cu generozitate de literatura pentru copii şi cu cele pe

care viaţa însăşi le prilejuieşte, educatoarea are posibilităţi neîngrădite de a îmbogăţi şiconsolida reprezentările morale ale copilului, pentru a se orienta, apoi, spre formareadeprinderilor morale.

„O condiţie deosebit de importantă în formarea morală a preşcolarului, estenecesitatea realizării unei strânse legături între reprezentările şi sentimentele morale, pede o parte, şi deprinderile şi acţiunile morale, pe de altă parte. Este necesar, prin urmare,ca tot ceea ce-şi însuşeşte copilul să fie trecut prin activitatea lui, să fie obiectul

 prelucrării lui active.”(L. Hancheş, A. Mariş, 2004, pag.63)Mă refeream, mai sus, la acei copii care au reprezentări morale sărace, urmare a

carenţelor în educaţia primită în familie. În fiecare nouă generaţie de preşcolari există,într-o grupă, cel puţin 2-3 copii rebeli la cerinţele educatoarei, la normele vieţii în

colectiv. Acest lucru este urmarea nu neapărat a neputinţei sau lipsei de preocupare a părinţilor, ci a faptului că manifestările de conduită în neconcordanţă cu normelestabilite ale comportării civilizate, sunt încurajate de unii părinţi ca fiind manifestări aleinteligenţei copilului. Lăsând la o parte aspectul activităţii de îndreptare a viziunii unor asemenea părinţi, în ce-l priveşte pe copil, educatoarea are obligaţia de a descoperilatura pozitivă a personalităţii copilului, pentru ca prin aceasta să dezvolte ulterior altecalităţi şi să canalizeze aspectele pozitive ale personalităţii copilului, încercând să leînlăture pe cele negative. Deci respectarea particularităţilor individuale este o altăcondiţie esenţială a realizării educaţiei morale a preşcolarului. Este absolut necesar adescoperi cauzele profunde ale unor manifestări ale copiilor, condiţiile care le-augenerat, pentru a găsi, apoi, acele  metode de influenţare care să rezolve eficient

 problema ivită.În faţa unor situaţii noi copiii reacţionează diferit: unii calm, alţii violent, unii îşi

exteriorizează emoţiile, alţii şi le domină, unii sunt vioi, veseli, alţii melancolici, uniidau răspunsuri prompt, alţii îşi exprimă mai greoi gândurile. Dau, aici, un exemplu carereflectă temeinicia afirmaţiei de mai sus. Pornind de la conţinutul povestirii Cum au

 fugit  odată jucăriile de la un copil de N. Stănculescu, le-am cerut copiilor să motivezehotărârea jucăriilor de a-l părăsi pe Petrişor. Nu le-a fost greu s-o facă, motivaţia a fostcea reală: jucăriile l-au părăsit pe Petrişor pentru că se purta neglijent cu ele, le strica. I-am întrebat, apoi, dacă există în grupă copii al căror nume, în anumite momente ale

 programului, ar putea fi înlocuit cu numele Petrişor. Au răspuns afirmativ şi, de comun

acord, am stabilit ca, pornind din acel moment, în locul oricărei observaţii destinatevreunui copil neglijent cu jucăriile, să-i adresăm apelativul „Petrişor". Reacţiile celor care au fost interpelaţi cu prenumele ce simboliza neglijenţa au fost diferite: unii erautemporar şi uşor afectaţi, alţii erau puternic afectaţi şi încercau o disculpare. Dar,

 pornirea generală a fost aceea de a manifesta atenţie, grijă în acţiunea cu jucăriile, cuorice fel de material, generată de dorinţa de a înlătura orice posibilitate de asemănare cuun personaj negativ.

Când încercăm să imprimăm copilului o anume conduită, când încercăm săeducăm calităţi morale, cum ar fi cinstea, principialitatea, perseverenţa, stăpânirea desine, voinţa, fermitatea, acest lucru este posibil, realizabil cu condiţia ca „...acestetrăsături morale să se stabilizeze cu timpul şi să devină un mod constant de răspuns la

situaţiile create de mediu. Viteza de gândire sau de percepere a copilului ţine decaracteristicile lui temperamentale...”, dar însuşiri ca adevăr, sinceritate,

12

Page 11: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 11/47

conştiinciozitate etc. sunt trăsături caracteriale care apar şi se dezvoltă sub influenţaeducaţiei şi a cerinţelor sociale.(C. Creţu, 1997, pag. 35)

Bogăţia şi varietatea aspectelor de viaţa prezentate în poveşti, povestiri seadresează imaginaţiei copilului, îi trezesc în suflet sentimente, trăiri, îl orientează spre alua atitudine împotriva minciunii, a laşităţii, a lenei, a egoismului, a grosolăniei, a

încăpăţânării etc. Operând în judecăţile lui cu fapte concrete, preşcolarul nu e capabil degeneralizări mai importante, trăsăturile morale având un conţinut intuitiv, legat de uneveniment sau de un fapt real. Aprecierea de sine presupune o experienţă mai amplă, deaceea preşcolarul apreciază mai uşor şi cu mai multă obiectivitate atitudinea unui eroudintr-o poveste sau a unui alt copil din grupă. Acesta este motivul pentru care amstabilit permanent o legătură între faptul de viaţă şi întâmplarea similară din poveste,între personajul-simbol al unei calităţi morale şi corespondenţii săi în realitatea imediatînconjurătoare a copilului. Am grupat, deci, poveştile şi povestirile după cum conţinutulacestora permitea lărgirea, îmbogăţirea sferei conţinutului unei trăsături morale sau aalteia - ANEXA l Evident că legătura dintre real şi reflectarea acestuia în poveşti, dintreatitudine şi trăsătura morală caracteristică, este destul de fragilă, deoarece şi

„...motivaţia este insuficient de stabilă şi orientată, ea dezvoltându-se treptat, odată cucreşterea experienţei cognitive şi de viaţă a preşcolarului.”(L. Hancheş, A. Mariş, 2004,

  pag.91) Experienţa îl ajută pe copil să generalizeze şi astfel, treptat- procesul presupunând întindere în timp-, el ajunge la o cunoaştere morală. De vreme ce, pornindde la cunoştinţele sale concrete, el poate generaliza, poate, deci, găsi soluţii de rezolvarea unei probleme de conduită.

Că trebuie să învingem răul prin bine este unul dintre acele adevăruri care par simple când le exprimăm, deşi, în realitate nimic nu durează mai mult şi nu este maicomplicat decât aflarea mijloacelor adecvate pentru a izbuti. Este mult mai uşor de spusce nu trebuie făcut, decât ceea ce trebuie să se facă pentru a transforma, de exemplu,încăpăţânarea în forţă de caracter, şiretenia în înţelepciune, agitaţia în spirit de iniţiativă.Acest lucru nu se poate produce decât dacă înţelegem că răul e aproape tot atât de firescşi inevitabil ca şi binele şi devine rău numai atunci când predomină în mod exclusiv.

În esenţă, rolul educatorului este de „...a învăţa treptat copilul, prin experienţeorânduite cu logică, să deosebească locul său în marea colectivitate a existenţei şiresponsabilitatea faţă de tot ceea ce-1 înconjoară, iar, pe de altă parte, el nu va trebui săreprime în copil nici una din manifestările vieţii individuale, atâta timp cât acestea nusunt susceptibile de a produce vreun rău copilului însuşi sau celorlalţi.”(E. Key, 1982,

 pag.32)

I.3 Preşcolaritatea-nivel optim al receptivităţii şi sensibilităţii copilului

„A educa înseamnă în acelaşi timp a comunica o învăţătură, a formasensibilitatea şi judecata, a trezi imaginaţia creatoare."(M. Ionescu, 2000, pag. 49) În

 procesul cunoaşterii realităţii şi al transformării ei, copilul nu rămâne indiferent faţă derealitate şi faţă de copiii şi adulţii din preajma sa. El are o anumită atitudine faţă deoameni, faţă de obiectele şi fenomele realităţii, atitudine  determinată de specificulîmprejurării de viaţă, raporturi care se opun sau favorizează interesele şi trebuinţele luide viaţă. Astfel, unii copii sau adulţi, unele obiecte sau fenomene, unele înprejurări îl

 bucură pe copil, îl satisfac, îl entuziasmează, altele îl întristează, îl supără, îl indignează,

altele îl uimesc, îl înfricoşează. Bucuria, entuziasmul, tristeţea, supărarea, indignarea,mânia, frica etc sunt forme diferite ale atitudinii subiective a copilului faţă de realitate,

13

Page 12: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 12/47

sunt stări emoţionale, afective, prin intermediul cărora copilul reflectă lumea reală într-un mod diferit de modul cum se realizează reflectarea cu ajutorul proceselor decunoaştere.

„Procesele afective reflectă raporturile ce se stabilesc între copii în relaţiile lor interpersonale, între copii şi obiectele, lucrurile, fenomenele realităţii, în funcţie de

specificul împrejurărilor existente la un moment dat.”(D. Ungureanu, 1998, pag. 107)Copilul nu relaţionează numai cu obiecte, ci mai ales cu ceilalţi copii, cu adulţii alăturide care trăieşte. În aceste relaţii aprecierea afectivă are un caracter subiectiv.Preferinţele şi respingerile faţă de ceilalţi se manifestă în funcţie de divergenţa trăirilor afective ale acestora. Toate aceste trăiri exprimă preţuirea acordată unor fapte, acţiuni,ele sunt sentimente etice-morale care se impun prin valoarea lor generală, umană şi suntasimilate de copil în ansamblul relaţiilor sociale şi, mai ales, pe calea educaţiei.

Cantitativ, viaţa afectivă a copilului preşcolar este foarte bogată deoarece faţă dealţi copii, de oamenii cu care vine în contact, faţă de orice întâmplare, copilul încearcă oanumită stare emoţională, o anumită reacţie - fie negativă, fie pozitivă - în funcţie deîmprejurarea de viaţă, de legătura fixată în conştiinţa copilului între actul perceperii şi

starea afectivă generată în momentul perceperii. Varietatea stărilor afective şi areacţiilor afective este însă mult mai săracă decât la şcolar, de pildă, sau decât la adult.Aceasta este perioada în care cercul cunoaşterii se lărgeşte şi, cu cât cunoaşte mai mult,cu atât simte afectiv mai intens. De aceea consider că între actul perceperii şi educareasensibilităţii copilului este o strânsă legătură ce trebuie fructificată permanent.

Reacţiile emoţionale au adesea o foarte pronunţată încărcătură impulsivă. Elesunt încă difuze, nediferenţiate şi implică un mare consum de energie nervoasă. Totuşi,la această vârstă, socializarea afectivă se produce destul de intensiv. Ataşamentul, mila,simpatia sunt reacţii afective complexe, pe care le trăiesc cei mai mulţi dintre preşcolariimici. „Socializarea afectivă este condiţionată de modelul oferit de adult şi de situaţiilecreate. Pe măsură ce devin mai bogate în conţinut emoţiile şi sentimentele copilului seorganizează mai stabil în jurul unor obiecte, persoane, personaje etc.”(D. Salade, 1995,

 pag. 58)De regulă, emoţiile preşcolarului se produc repede, dar dispar tot atât de repede

fără să lase urme adânci în conştiinţa copilului preşcolar mic. Preşcolarul trece foarteuşor de la bucurie la tristeţe sau mânie şi invers, dar aceasta este doar o caracteristică aafectivităţii preşcolarului mic şi ea nu trebuie generalizată sau absolutizată. Astfel demanifestări se produc şi în momentul audierii unei poveşti al cărei conţinut generează însufletul copiilor trăiri diverse. De pildă, unei fetiţe deosebit de sensibilă, destinul tragical celor doi iezi mai mari din Capra cu trei iezi, i-a stors lacrimi. Deşi vizibil afectată,imediat după activitate, fetiţa a trecut uşor la o altă stare de spirit. Aceeaşi fetiţă, de data

aceasta la grupa mare, a fost atât de impresionată de tragedia puiului de prepeliţă din  povestirea cu acelaşi titlu, de I. Al. Brătescu-Voineşti, încât până la sfârşitul programului zilei respective a fost abătută şi lipsită de preocupare pentru orice alt gende activitate. Fără îndoială, toţi copiii au fost afectaţi de păţania puiului, dar intensitateatrăirilor afective generate de întâmplarea tristă, a variat sensibil de la fetiţa despre carevorbeam, la băieţelul care, în momentul culminant al întâmplării, îşi lega şiretul la

 pantof. În aceste condiţii intervenţia educatoarei este decisivă: ea trebuie, cu mult tact,să tempereze trăirea afectivă în exces a copilului deosebit de sensibil şi, în schimb, sătrezească în sufletul copilului ale cărui trăiri afective sunt aproape latente, sentimentecare să-l sensibilizeze, să-l apropie de înţelegerea unor întâmplări prin prismaafectivităţii. Este necesar a cunoaşte că marea gamă a emoţiilor este transmisă ereditar şi

că aceste sentimente se declanşează spontan în condiţiile unor anumite împrejurări. Cu

14

Page 13: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 13/47

toate acestea, ele - în cele din urmă - se supun modelării educatoarei dacă aceastamanifestă consecvenţă şi tact în munca educativă.

Ellen Key face o afirmaţie edificatoare în ce priveşte varietatea trăirilor afectiveşi influenţa educatorului în organizarea acestor trăiri: „Copilul intră în viaţă cumoştenirea caracteristică celor care l-au precedat, iar această moştenire este modificată

 prin adaptarea la mediu. Dar el mai prezintă şi variaţii individuale ale tipului primitiv.Pentru ca aceste particularităţi să nu dispară sub influenţa adaptării, trebuie camanifestarea lor caracteristică să fie provocată în toate felurile şi influenţată de cătreeducator, dar numai în măsura în care ea va putea da evoluţiei coeziune şienergie."(1988, pag.51) Şi, completând cu un citat din Gaston Berger, „...putem dacopilului, într-un mod progresiv, o anumită atitudine interioară, care poate fi arma luicea mai preţioasă în lupta pe care o va avea de purtat.”(1989,pag.65)

Tocmai pentru că apelează la afectivitatea lui, literatura pentru copii îl cucereşte pe micul preşcolar transformându-l într-un fidel ascultător al poveştilor, povestirilor, basmelor. În călătoria imaginară, alături de eroii poveştilor, copilul participă afectiv,este fericit sau nefericit, după cum eroul îndrăgit reuşeşte în demersurile sale sau

suportă un eşec. Imaginarul, cu toate implicaţiile sale pe planul afectivităţii, îl ajută pecopil „... să-şi <descentreze> viziunea, să se pună în locul altuia, să se închipuie un alteu, să realizeze perspectiva dualistă de care are nevoie comunicarea interumană."(B.Bratu, 1998, pag. 15) Conform afirmaţiei documentate a aceleiaşi autoare, copilul „...trăieşte imaginar alte întâmplări asemenea eroilor săi preferaţi şi simţindu-se viteaz, deşise ştie mic şi fricos, încearcă să devină mai curajos."(1998, pag.30)

I.4 Valoarea instructiv-educativă a povestirilor, repovestirilor, povestirilor create

Lecturile, poveştile, povestirile, povestirile create implică un mare grad de participare pe plan intelectual şi afectiv din partea preşcolarului. În procesul receptăriiconţinutului textului literar copilul depune un intens efort de a-şi reprezenta fapte,situaţii. El devine, astfel, creatorul propriilor imagini sugerate verbal de educatoare.

Textul literar se constituie ca un mijloc deosebit de eficient în procesulcunoaşterii prin intermediul imaginii artistice, în lărgirea sferei de reprezentări desprecele percepute anterior, în formarea unei atitudini corespunzătoare faţă de lumea în-conjurătoare. De pildă, după prezentarea Poveştii ursului cafeniu, le-am adresat copiilor întrebările următoare:

„-Unde trăieşte ursul polar? Dar ursul cafeniu? De ce credeţi că ursul polar are blana albă?” Răspunzând acestor întrebări reprezentările copiilor referitoare la mediulde viaţă al ursului polar s-au îmbogăţit: ei au aflat că albul blănii sale, identic culorii ză-

 pezii în mijlocul căreia trăieşte, îl apără de vânători. Prin analogie cu acest aspect copiiiau fost capabili să explice că pentru acelaşi motiv blana ursului cafeniu are culoareamediului în care trăieşte. În urma lecturii cu tema   Răţuşca cea urâtă , de H.Ch.Andersen, copiii au aflat lucruri noi referitoare la lebădă: faptul că puiul de lebădă, de laieşirea lui din ou şi multe luni după aceea, are un aspect urât, el seamănă mai degrabă cuun pui de raţă. Din povestea Ciuboţelele ogarului copiii au aflat că ogarul nu este uncâine oarecare, ci unul de vânătoare, iar povestea încearcă să explice pe înţelesul şi

 plăcerea copiilor, de ce ogarul este atât de slab. După cum povestea Cocoşelul cu pene

de aur, de Al. Mitru, încearcă să explice originea acelor cocoşei de metal instalaţi peturnul unor clădiri, pe acoperişul unor case, pe fântâni, cocoşei despre care unii dintre

15

Page 14: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 14/47

copiii care aveau bunici la ţară şi-au amintit. După expunerea poveştii  Pinul singuraticreprezentările copiilor referitoare la aspecte din natură s-au îmbogăţit cu elemente noi.Copiii au aflat astfel că nu toţi copacii trăiesc în orice zonă a ţării: unora le prieşte zonade câmpie, altora cea de deal, altora cea de munte, dar şi faptul că această împărţire aspeciilor este în legătură cu temperatura şi umiditatea, diferite de la o zonă geografică la

alta. Cunoştinţe noi despre viaţa prepeliţei, locurile unde îşi cloceşte ouăle şi îşi creşte puii, au dobândit copiii după audierea poveştii Puiul , de I. Al.-B. Voineşti. Multe dintre povestirile audiate au confirmat şi consolidat cunoştinţe dobândite în activităţile deobservare, referitoare la aspectul animalelor, obiceiurile şi modul de viaţă ale acestora,anumite particularităţi care le deosebesc şi le caracterizează: lupul este lacom şi crud,vulpea este şireată, iepuraşul  e fricos, vrăbiuţele sunt lacome, măgăruşul esteîncăpăţânat etc.

„În momentul apariţiei limbajului, când începe să se dezvolte cel de-al doileasistem de semnalizare bazat pe cuvânt, acesta devine principalul instrument decomunicare cu lumea înconjurătoare.”(A. Cosmovici, L. Iacob, 1999, pag.27) Copilulmanifestă acum o nepotolită sete de poveşti, povestiri. Aşa cum menţionam în capitolul

anterior, literatura pentru copii reprezintă un nesecat izvor de exemple pe care le putemoferi copiilor în intenţia de a-i face mai buni, mai drepţi, mai comunicativi. Mesajul eticinfluenţează benefic conştiinţa morală a preşcolarului. Lumea poveştilor oferă copiilor ovarietate de personaje şi situaţii faţă de care copilul ia atitudine, de unde el îşi alege saueste ajutat să-şi aleagă modele etice.

Receptarea conţinutului poveştii, povestirii, analiza întâmplărilor, interpretareaunor acţiuni, a unor gesturi ale eroilor implică o îmbogăţire continuă a vocabularului.Reluarea, redarea selectivă a unor fragmente reprezentative, reproducerea dialoguluiîntre personaje duc, implicit, la cultivarea expresivităţii, fluenţei în exprimare. Calitateaexprimării este în mod deosebit cultivată în cadrul povestirilor create, activităţi al căror specific obligă copilul să gândească asupra mijloacelor de exprimare a propriei idei, săfolosească cuvintele cu semnificaţia corectă în context.

Mulţime de cuvinte şi expresii literare se regăsesc în vocabularul copiilor, înmomentul în care sunt solicitaţi să creeze o poveste după un şir de ilustraţii sau cuînceput dat. Expresii, precum „lupului îi sticleau ochii de foame" (Capra cu trei iezi),„da 'cum, să-rni murdăresc eu mânucuţele?" ( Fata babei şi fata moşneagului), „răzgâiatşi alintat" ( Iedul cu trei capre) etc. au presărat conţinutul poveştilor create de copii.Folosind un set de proverbe ilustrate am creat câteva poveşti după aceste imagini. Multtimp aceste proverbe s-au făcut auzite în dialogurile copiilor în timpul jocurilor sau înaplanarea unor conflicte generate de jocul lor. De pildă, „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-iface" spuneau ori de câte ori doi dintre copii se încăierau pentru o jucărie, „Graba strică

treaba" - când vreunul în grabă răsturna teancul de cărţi sau de penare, „Minciuna are picioare scurte" când se dovedea că un copil a minţit.În esenţă, poveştile, povestirile, povestirile create rezolvă o mare varietate de

sarcini ale educării şi instruirii preşcolarului: actualizează şi îmbogăţesc experienţacognitivă a copilului, educă spiritul de observaţie, exersează funcţii ale limbajului,capacitatea de a verbaliza, dezvoltă operaţiile gândirii, determină socializarea afectivă acopilului, cu implicaţii puternice în sfera sentimentelor şi a personalităţii copilului.

16

Page 15: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 15/47

II. DEMERS PRACTIC-APLICATIV - CONTRIBUŢIA POVESTIRILOR, AREPOVESTIRILOR, A POVESTIRILOR CREATE LA DEZVOLTAREA

PROCESULUI DE CUNOAŞTERE ŞI LA FORMAREA MORALĂ APREŞCOLARULUI

Acumularea de cunoştinţe este una din căile de adaptare a copilului la viaţasocială. Copilul, cu trăsăturile proprii vârstei lui, ajunge ca prin activitatea lui generatăde un interes sau altul, să-şi formeze, acţionând, gândirea. „Cu ajutorul cuvântului şi alconceptului se efectuează întrepătrunderea experienţei individuale şi a celeicolective."(V. Şchiopu, E. Verza, 1997, pag.48)

Întrucât elementul de bază al activităţii de instruire şi educare a preşcolarului îlconstituie limbajul, volumul şi calitatea vocabularului influenţează nemijlocit adaptareasocio-afectivă a copilului. Sărăcia vocabularului şi stângăcia în exprimare pot frâna nunumai dezvoltarea intelectuală a copilului, dar pot produce modificări în stările afectiveale copiilor. Corectitudinea pronunţării cuvintelor, bogăţia vocabularului, logica şi

expresivitatea vorbirii sunt indici în aprecierea inteligenţei unui copil. Există, deci, ointerdependenţă între gândire şi limbaj. Ambele procese psihice depind de „zestreanativă", dar sunt puternic influenţate de ambianţa educativa în care trăieşte copilul.Rolul grădiniţei este, deci, decisiv.

Grupa mică şi mijlocie dezvăluie şi aprofundează noţiuni, concepte, prin toatetipurile de activităţi. Presupunând rezolvat un minim necesar de cunoştinţe, dobândite

 prin antrenarea proceselor de cunoaştere, la grupa mare preşcolarul poate fi un buninterlocutor. Pe lângă funcţia informativă a convorbirilor educatoarei cu copiii, trebuierealizat în permanenţă un schimb de mesaje între educatoare şi copii, folosind valoareaformativă a cuvântului. Copilul îşi însuşeşte unele atitudini şi comportamente, imitândun exemplu concret, dacă acesta-i vine din partea unei persoane pe care o respectă, înspeţă, din partea educatoarei. Acest exemplu este cel mai adesea un personaj de poveste.Pentru a pătrunde semnificaţia unui cuvânt, frumuseţea unei atitudini sau pentru a de-termina respingerea unei atitudini ce nu trebuie preluată, este esenţială intervenţia forţeicuvântului de a clarifica, de a explica, de a nuanţa, de a ajuta copilul să înţeleagă, să

 judece şi să aprecieze.Am organizat activităţi care să antreneze în acelaşi timp operaţiile gândirii

copilului şi capacitatea de verbalizare. De pildă, după ce, spre sfârşitul săptămânii, le-am prezentat copiilor povestea Iedul cu trei capre, la începutul săptămânii următoare le-am prezentat  Povestea măgăruşului încăpăţânat -ANEXA2. Ambele poveşti au plăcutfoarte mult copiilor şi am încercat să le sugerez o analogie între personajele principale

ale celor două poveşti: măgăruşul şi iedul. Analogia presupunea evidenţiereaasemănărilor, dar şi a deosebirilor între cele două personaje. Procedeul în sine nu le erastrăin copiilor, ei fiind familiarizaţi cu el de la activităţile de observare. Dar era pentru

 prima dată când trebuiau analizate două personaje, în fapt două simboluri. Prin întrebăriajutătoare i-am purtat pe copii spre evidenţierea asemănărilor:  amândouă personajelesunt neascultătoare şi încăpăţânate. Deosebirea a fost, de asemenea, sesizată: măgăruşuleste şi foarte alintat, iar iedul este şi leneş. Obişnuiţi fiind ca, de fiecare dată, săanalizăm consecinţele, urmările atitudinii personajelor, şi de data aceasta copiii au

 punctat corect acest aspect: măgăruşul este disperat când toate obiectele din cameră îlresping, lăsându-l pradă lui Moş Nu-Vreau, iar iedul rămâne dezbrăcat, flămând şiscapă, ca prin minune, de lup. La întrebările „Măgăruşul de la sfârşitul povestirii mai

seamănă cu cel de la început? Dar iedul? De ce? Ce s-a schimbat în purtarea lor? Dece?", copiii au analizat corect atitudinea schimbată a celor două personaje, schimbare

17

Page 16: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 16/47

generată de o serie de neplăceri la care au fost supuse acestea. În ce mă priveşte, a fostmomentul potrivit de a accentua ideea că orice greşeală de comportament, fie că

 porneşte de la încăpăţânare, lene sau minciună, lăudăroşenie etc., este urmată numai deneplăceri şi necazuri. Şi numai acela care va şti să se ferească de astfel de greşeli va fiferit de neplăceri. În esenţă, referitor la această activitate, copiii au dovedit că şi-au

însuşit perfect conţinutul, înţelesul celor două noţiuni morale (încăpăţânare, respectivlene), dar, mai presus de acest aspect al actului educaţional, ei s-au dovedit capabili de aanaliza comportamente, de a stabili asemănări şi deosebiri de atitudini, de a evidenţiaconsecinţe ale comportamentului greşit.

Mulţumită de reuşita acestei activităţi am mai organizat, pe aceeaşi structură, oserie de activităţi în care am alăturat câte două poveşti care prezentau similitudini în ce

 priveşte comportamentul personajelor: Găinuşa cea moţată, de C.Gruia, cu Cocoşelul cu pene de aur de Al.Mitru. În acest caz lăudăroşenia, îngâmfarea erau trăsături care-icaracterizau pe cocoşelul cu pene de aur şi pe găinuşă; Ursul păcălit de vulpe, deI.Creangă, cu Scufiţa Roşie (în acest caz am evidenţiat consecinţele încrederii, naivităţii,trăsătură comună ursului şi Scufiţei roşii);  Fata babei şi fata moşneagului, de I.

Creangă, cu Sarea în  bucate de P. Ispirescu, pentru a stabili asemănările dintre fatamoşului şi fata cea mică a împăratului (bunătate, înţelepciune, hărnicie), dar şi dintrefata babei şi cele două surori ale fetei de împărat (linguşeala, prefăcătoria)- ANEXA 3.Această din urmă asociere am planificat-o în al doilea semestru, la  grupa mare, datorităconţinutului mai bogat şi mai variat al celor două poveşti, ca şi datorită faptului căasocierea celor două poveşti presupunea analiza unor noţiuni morale ale căror reprezentări, în conştiinţa copiilor, sunt mai sărace (înţelepciune, prefăcătorie). Iar dacăluăm în considerare şi dubla analogie (între personaje pozitive, respectiv personajenegative) pe care o presupune această asociere, atunci e de subliniat faptul că oasemenea activitate are şanse maxime de reuşită la o grupă mare pregătitoare.

Organizarea şi desfăşurarea, în forma prezentată, a unor activităţi, au dovedit că, pe măsură ce copilul dispune de un număr mai mare de cuvinte pentru a-şi exprimaideile, sensul acestora se precizează şi se nuanţează. Dezvoltarea limbajului este legatăde apariţia şi de perfecţionarea treptată a posibilităţilor de sinteză, analiză şi deînţelegere a relaţiilor. Etapele dezvoltării limbajului pun în acţiune toate resurseleintelectuale ale copilului şi, în acelaşi timp, oferă acestuia noi instrumente de progres.

O alta modalitate, deosebit de eficientă pe planul antrenării operaţiilor gândirii şial activizării vocabularului, o constituie activităţile de creare de poveşti: după un şir deilustraţii, cu început dat, pornind de la un titlu sugerat de educatoare. Din punct devedere metodic şi în concordanţă cu particularităţile dezvoltării psihice specifice vârstei,am început cu povestirile create după un şir de ilustraţii. Având un suport ilustrativ,

momentele cheie ale povestirii se profilează, copiii trebuie doar să „lege" acestemomente , să le dea continuitate, succesiune logică, cu accent pe întrebuinţarea corectăa conjuncţiilor, a acordului dintre predicat şi subiect, a genitivului şi dativului.Deosebirea, în ceea ce priveşte fluenţa şi bogăţia vocabularului folosit, se faceremarcată între acei copii care au frecventat cu regularitate grădiniţa şi al căror mediufamilial se caracterizează printr-un nivel educaţional mai ridicat decât media şi aceicopii care frecventează sporadic grădiniţa şi al căror mediu familial lasă de dorit subaspectul comunicării. Copiii din prima categorie au un vocabular mult mai variat, seexprimă corect din punct de vedere gramatical, îmbogăţesc conţinutul povestirii createcu expresii noi, folosesc adjective, adverbe. Treptat, după ce copiii deprind specificulacestor activităţi, se trece la crearea unor poveşti pornind de la un început dat de

educatoare sau, pur şi simplu de la un titlu. Aceste din urmă tipuri de activităţi presupunun grad oarecare de generalizare, de abstractizare chiar, operaţii ce nu se pot face decât

18

Page 17: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 17/47

 pe fondul unor reprezentări clare şi bogate despre un anume aspect, despre o anumitătrăsătură morală, presupun deprinderea exprimării nuanţate, a reproducerii dialogului.

lată cum am conceput eu desfăşurarea unei asemenea activităţi, denumităgeneric „Hai, să facem o poveste!" - ANEXA 4 Ca punct de plecare le-am sugeratcopiilor să analizeze păţania Scufiţei Roşii, a ursului din Ursul păcălit de vulpe, a

iepuraşului din Ciuboţelele ogarului. Le-am adresat copiilor întrebări de genul: „De celi s-au întâmplat acestora tot felul de lucruri neplăcute? Ce-ar fi trebuit să facă pentru anu li se întâmpla ce li s-a întâmplat?" Copiii au fost în stare să explice că încrederea înnecunoscuţi, naivitatea (termen al cărui conţinut îl cunoşteau din momentul receptăriifiecărei poveşti în parte) personajelor au generat neplăcerile care au urmat. Concluzia afost că oricine se încrede în necunoscuţi şi este naiv, este în primejdie. Abia în acestmoment le-am anunţat copiilor tema activităţii: „Vreau să-mi povestiţi voi o întâmplareal cărei erou să fie un puişor prea încrezător, naiv." Copiii au creat două variante,asemănătoare, de altfel, în conţinut: puişorul părăsea curtea casei, contrar sfaturilor mamei sale, şi se întâlnea cu o pisică rea care-l ademenea în pădure, respectiv cu ovulpe care făcea acelaşi lucru cu intenţia de a-l mânca. În ambele variante salvatorul

 puişorului era Grivei care-l căuta şi „s-a dus după miros până în pădure", „l-a auzit pe puişor care striga după ajutor şi a început să latre şi pisica s-a speriat şi a fugit, iar Grivei l-a luat pe puişor şi l-a adus acasă." Le-am cerut copiilor să îmbogăţească puţin

 povestea, reamintindu-le ce mult le plac lor poveştile cu multe personaje şi cu dialoguri.Firul pe care-au brodat ei această nouă variantă a fost acelaşi, dar îmbogăţit cu un perso-naj şi cu mult mai multe dialoguri: personajul cel nou era lupul („Ce fel de lup? Cumarăta el?") Băiatul care povesteşte face completarea: „Un lup cu ochii răi, îi sfârâiegâtlejul de foame” (expresie reţinută din povestea Capra cu trei iezi) Lupul se gândeşte:< E mic puiul ăsta dar mi-e tare foame >". Le-am sugerat un posibil dialog între Griveişi puişor, după ce a trecut primejdia, în drum spre casă. Dialogul a redat căinţa puiului şisfatul lui Grivei de a nu repeta greşeala. În esenţă, puiul, aşa cum a fost el prezentat decătre copii, este simbolul naivităţii şi el suportă consecinţele naivităţii şi ale neascultăriisale. De remarcat este faptul că, dincolo de capacitatea de a crea o   poveste, de a descrie

  personaje, fapte, de a construi dialoguri între personaje, copiii au dovedit că aucapacitatea  de a face generalizări, de a stabili legături „cauză - efect", de a stabilianalogii între personaje, întâmplări.

Se constată, deci, că preşcolarul dobândeşte, treptat, o gândire morală efectivă, o„experienţă morală" care se construieşte treptat în acţiune, în contact cu faptelereceptate din poveşti sau din viaţa reală. Această experienţă morală conduce la situaţiaîn care copilul este capabil să se orienteze el însuşi în fiecare caz particular şi săevalueze faptele altora. Se poate observa, de asemenea, că preşcolarul are o gândire

morală verbală care se manifestă atunci când este pus în situaţia de a judeca faptelealtora, în speţă ale eroilor poveştilor, pentru ca treptat, el să fie capabil de a-şi analizacorect conduita proprie.

II.1. Formarea reprezentărilor despre adevăr, cinste, curaj, perseverenţă, hărnicie,prietenie, prin intermediul povestirilor, repovestirilor, al povestirilor create

Se ştie că este mult mai uşor să educi decât să reeduci. Se întâmplă, totuşi,

adeseori, ca preşcolarul, la sosirea în grădiniţă, să posede noţiuni eronate, al căror conţinut l-a înţeles greşit. Într-un  asemenea caz este evident că, înainte da a forma

19

Page 18: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 18/47

reprezentări corecte care-l vor determina pe copil la un comportament corect,educatoarea trebuie să înlăture noţiunile înţelese greşit. Acest lucru presupune răbdare,tact, înţelegere. Este important de reţinut faptul că „...orice achiziţie nouă pe carecopilul o asimilează nu vine să se adauge pur şi simplu la achiziţiile, experienţele şicunoştinţele vechi, ci le modifică pe acestea şi este modificată la rândul ei; ceea ce

rezultă nu este numai o acumulare ci, mai ales, o reorganizare, o modificare araporturilor şi a perspectivelor.”(P. Osterrieth, 1986, pag.32)Primele influenţe care se exercită asupra copilului provin de la familia sa, care

are anumite obiceiuri, opinii şi pe care le impune copilului. Cu cât familia exercită oinfluenţă mai timpurie asupra copilului, cu atât se formează şi se întipăresc mai adâncatitudini pozitive sau negative faţă de anumite situaţii, persoane. Datorită plasticităţiisale şi a lipsei de experienţă, copilul este foarte receptiv la influenţele externe pe care şile însuşeşte, determinând atitudini proprii. Vârsta preşcolară este perioada cândinfluenţa factorilor sociali este foarte puternică. Grădiniţa joacă un rol însemnat înformarea unor reprezentări morale noi, ca şi în eliminarea celor greşit formate.

Un cuvânt nu înseamnă nimic dacă nu este asociat cu obiectul sau fenomenul pe

care-l denumeşte. Această asociere se face neapărat prin perceperea directă şi activă aobiectului sau fenomenului respectiv sau a imaginilor acestora. Numai astfel se asigurăreflectarea corectă în conştiinţa copiilor a însuşirilor unor obiecte şi a unor legăturicauzale între fenomene şi obiecte.

Adevăr, cinste, dreptate, curaj, enunţate pur şi simplu sau însoţite de explicaţii,nu au reprezentare concretă în conştiinţa copilului. E sigur că insistând, copilul îşi vaînsuşi aceste cuvinte dar ele nu voi fi decât expresii fără semnificaţie precisă. De aceea,formarea reprezentărilor morale, având în vedere caracterul concret şi intuitiv al gândirii

 preşcolarului, presupune  însoţirea fiecărei noţiuni morale cu o reprezentare concretă aacesteia. Iar această reprezentare concretă a unei noţiuni morale este, de fapt, un

 personaj - exemplu - simbol. Literatura pentru copii abundă de astfel de reprezentări -simbol.

Iată cum am procedat eu, pornind chiar de la grupa mică. Omniprezenta ScufiţăRoşie a fost prezentată copiilor ca un simbol al neascultării. Conţinutul acestui concepta fost înţeles căci am insistat asupra consecinţelor neascultării fetiţei. Pentru a măconvinge că au înţeles conţinutul noţiunii, le-am adresat o întrebare: „Ce li se poateîntâmpla copiilor care se poartă la fel ca Scufiţa Roşie?" Unele dintre răspunsuri audepăşit sfera realului, câţiva dintre copii au fabulat din dorinţa de a impresiona, dar răspunsurile date au făcut dovada înţelegerii noţiunii „neascultare”: „Pe un copil 1-aluat un ţigan”, „Un nene rău a urcat-o pe o fetiţă într-o maşină şi a furat-o", „Odată,când nu am ascultat-o pe rnami să nu plec de la bloc, eu am plecat şi am ajuns într-o

 pădure şi a venit un urs mare şi era să mă mănânce"etc. Cu fiecare nouă povesteconţinutul noţiunilor morale se lărgea în conţinut şi în reprezentare. Noţiunea morală„neascultare" a fost completată în mod fericit şi eficient cu opusul ei, „ascultare", prinintermediul poveştii Capra cu trei iezi de I.Creangă. I-am ajutat pe copii să facă ocomparaţie între iezii neascultători şi iedul ascultător, să analizeze consecinţeleneascultării şi ale ascultării. Mai târziu, în cadrul unor repovestiri, am analizat purtarealupului şi într-o poveste şi în cealaltă şi am hotărât împreună că lupul este simbolulrăutăţii, al cruzimii. În acest fel, fiecare noţiune morală şi-a găsit o reprezentareconcretă într-un personaj sau în altul: vulpea din Ursul păcălit de  vulpe - simbolulvicleniei, Tomiţă din povestea cu acelaşi titlu, a lui Al. Mitru- simbolul îngâmfării, lafel ca găinuşa cea moţată sau cocoşelul cu penele de aur; Ciripel  cel lacom- evident,

simbolul lăcomiei etc. Generalizând, am încercat, în cadrul unei activităţi de evaluare acorectitudinii reprezentărilor morale, să includem toate personajele reprezentând

20

Page 19: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 19/47

trăsături morale pozitive la categoria „personaje bune", iar pe cele reprezentând trăsăturimorale negative, la categoria „personaje rele"-ANEXA 5. Copiii au selectat şi au grupatcorect personajele şi au verbalizat corespunzător acţiunile, demonstrând  că stăpânescînţelesul fiecărei noţiuni morale: „îl aşez pe Ionică (din  Ionică mincinosul, de Al. Mitru)în această parte a panoului pentru că este mincinos, pe cocoşel (din Găinuşa cea moţată 

de C.Gruia) îl aşez în partea dreaptă a panoului pentru că are suflet bun şi nu esteîngâmfat (noţiunea „modestie" a îmbogăţit vocabularul copiilor mai târziu), iar pegăinuşă (aceeaşi poveste) o aşez aici pentru că este lăudăroasă şi îngâmfată. Printr-oîntâmplare, numărul personajelor reprezentând „binele" a fost mai  mare decât cel al

 personajelor reprezentând „răul". Pentru că unul dintre copii a remarcat acest aspect, amadresat întrebarea: „Ce-ar     putea însemna asta?" Iată răspunsul oferit de o fetiţă:„Înseamnă că cei buni sunt mai mulţi şi câştigă." Iar eu am completat şi nuanţatintervenţia fetiţei: „Înseamnă că cei ce doresc şi fac binele sunt mai numeroşi decât ceice fac răul şi, prin urmare, aşa cum aţi spus şi voi, binele învinge. De aceea esteimportant să doriţi să fiţi buni şi să încercaţi să-i ajutaţi şi pe cei care nu sunt buni, să seschimbe".

Într-o altă activitate, de evaluare a corectitudinii  reprezentărilor morale, mi-am propus să verific capacitatea copiilor de a grupa câte două personaje-simbol al unor trăsături morale opuse ca înţeles. Siluetele personajelor care erau desenate pe fişelecopiilor, se aflau afişate pe un panou şi succint, copiii au recunoscut personajele şi audenumit trăsătura morală pe care fiecare din aceste personaje o reprezenta. 76% dincopii au asociat corect personajele reprezentând trăsături morale opuse.

Este important de evidenţiat faptul că am încercat în permanenţă să-i antrenez pecopii să analizeze, să gândească, sugerându-le, uneori, răspunsul şi fructificândremarcile spontane, neprevăzute  ale copiilor. Dau, aici,  un exemplu care reflectăimprevizibilitatea asociaţiilor de idei ale preşcolarului. Audiind povestea  Hainele celenoi ale împăratului, de H. C. Andersen, copiii au motivat corect atitudinea născută dinminciună a supuşilor faţă de împărat şi invers: ei nu doreau să fie consideraţi nepotriviţi

 pentru slujbele lor sau proşti. Un băieţel a încercat un răspuns la întrebarea „De ce doar copilul a spus adevărul?"- „Pentru că el nu avea o slujbă, ca oamenii mari." Amdezvoltat ideea, explicându-le că nevinovăţia copilului a scos la iveală adevărul, chiar dacă mai târziu decât ar fi trebuit. Şi iată replica spontană a aceluiaşi băieţel care aîncercat să motiveze atitudinea copilului din poveste: „Dar, dacă spune adevărul preatârziu, nu mai poate fi iertat". Remarca pornea de la poveste dar se referea, de fapt, la ocondiţie pe care o acceptaserăm de comun acord: aceea de a mărturisi imediat adevăruldacă ai făcut greşeala de a spune o minciună. Pendulând  între poveste şi realitate, acestcopil a făcut o asociaţie de idei care dovedeşte că, atunci când reprezentările morale se

reflectă corect în conştiinţa sa, un copil poate fi în stare să emită judecaţi morale simple.Insistând, în acest sens, copiii sunt uimiţi şi încântaţi văzând că pot fi capabili sădescopere lucruri noi acolo unde credeau că nu au nimic de spus.

II.2. Formarea trăsăturilor morale pozitive la copiii preşcolari prin intermediulpoveştilor, povestirilor create, repovestirilor, dramatizărilor

„ Într-un moment când totul a devenit atât de complex încât nu mai putem ştitotul, când totul se schimbă atât de repede încât nu mai putem pregăti, cu mult timp

înainte, un copil pentru anumite fapte determinate, ceea ce trebuie făcut e mai puţin săinstruim omul, cât să-l formăm...”(G. Berger, 1989, pag.61)

21

Page 20: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 20/47

Educarea morală presupune îndeplinirea în principal a două sarcini pe cât decuprinzătoare, pe atât de complexe, care  corespund celor două componentefundamentale ale atitudinii morale: formarea conştiinţei morale şi a conduitei morale.Studiile de  psihologie consacrate dezvoltării naturii convingerilor morale şi procesuluiconstituirii lor, pun în evidenţă faptul că factorul cognitiv desemnat prin reprezentări şi

noţiuni joacă un rol de seamă, că, aşadar, fără o informaţie morală corespunzătoare,  nueste de conceput formarea convingerilor. Instruirea morală constă, în esenţă, înformarea reprezentărilor şi noţiunilor morale. Începutul asigurării unei informaţiimorale corecte şi, implicit, a procesului complex de formare a trăsăturilor morale, esteobiectivul ce revine grădiniţei. Factorul cognitiv rămâne, oarecum, o forţă latentă,declanşarea ei depinzând şi de trăirea afectivă. Interiorizarea cerinţelor morale care ducela o conduită corespunzătoare, se datorează intervenţiei factorului afectiv.

Practica morală, acţiunea au un rol deosebit de important în procesul complex alformării trăsăturilor morale. Eficienţa educaţiei morale este asigurată în condiţiile încare educatoarea nu se opreşte la lămurirea verbală ci îşi deplasează activitatea spreantrenarea copiilor în exerciţiul moral. Punând copilul în situaţia de a face exerciţii

morale se creează condiţii pentru adâncirea semnificaţiei noţiunilor morale al căror conţinut, e de presupus, a fost însuşit în primii doi ani de grădiniţă. Lămurirea copiluluireferitor la ce e bine să facă şi ce nu e bine, neîntărită de propria sa activitate morală, nulasă urme adânci şi durabile. Iar activitatea morală a copilului preşcolar trebuieconcepută diferit de o activitate stereotipă, presupune o coloratură afectivă mai

 pregnantă .Stimularea unor trăiri afective este cea dintâi consecinţă a audierii unui textliterar. Fiecare trăsătură de caracter se formează din confruntarea copilului cu situaţii şicerinţe care în totalitatea lor declanşează comportamentul cerut de societate. La creareaacestor situaţii propice formării trăsăturilor de caracter este necesar ca educatoarea săţină seama de anumite condiţii: să elaboreze un conţinut adecvat pentru fiecare situaţie,să ţină seama de particularităţile de vârstă, de dificultăţile ce trebuie depăşite în condiţiinormale. Situaţiile să fie percepute de copil ca fiind foarte importante şi necesare.

„În orice aspect al activităţii psihice se manifestă unitatea relativă dintre conţinut(capacităţile, nivelul dezvoltării posibilităţilor) şi formă (modul în care se exprimăconţinutul). Conţinutul este hotărâtor. El determină atitudinea, receptivitatea, reactivita-tea. Conţinutul însuşi are o determinare exterioară complexă. Forma de manifestare estecondiţionată de conţinut. De aceea formularea unor cerinţe privind comportarea (lacopiii mai mici) acţionând asupra formei conduitei, poate să fie urmată de conţinuturicomplexe, care să înnobileze deprinderile de conduită.”(U. Şchiopu, 1989, pag.15)

În ce priveşte conţinutul, deci nivelul capacităţilor, al posibilităţilor, am arătat, încapitolul anterior, în ce măsură fructificând multitudinea  de întâmplări, concludente

 pentru scopul pe care-l urmărim, şi galeria de personaje transformate în simboluri pen-tru anumite trăsături de caracter, am reuşit să dezvolt acest conţinut astfel încât forma,deci modul în care copilul reacţionează la anumite cerinţe, să fie pe măsura conţinutului.

„Regulile morale pe care copilul învaţă să le respecte, le primeşte, în cea maimare parte, de la adulţi, ceea ce înseamnă că le capătă complet elaborate şi adeseaelaborate nu pe măsura trebuinţelor sale şi pentru uzul lui, ci o data pentru totdeauna şi

 prin succesiunea neîntreruptă a generaţiilor adulte anterioare."(E. Verza, U. Şchiopu,1997, pag.115) Am atins acest aspect în capitolul anterior, evidenţiind faptul căsentimentul de obligaţie nu apare decât atunci când copilul acceptă un consemn ceemană de la persoane pe care le respectă. În măsura în care educatoarea este o persoanărespectată şi nu temută, ea poate impune copilului anumite reguli cu caracter de

obligativitate. Este vorba de acele reguli morale care nu-şi găsesc ilustrare în poveşti şi

22

Page 21: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 21/47

 povestiri şi care, datorită conţinutului abstract al noţiunilor ce le definesc, nu pot fi prezentate copilului în cuvinte pe înţelesul acestuia.

Aşa cum spuneam în capitolul anterior, copilul dobândeşte treptat o gândiremorală, o experienţa morală. Pe baza acestei experienţe morale copilul poate săevalueze faptele altora, în speţă ale eroilor poveştilor, deci el este în stare să emită

 judecăţi morale. „S-ar putea ca în domeniul moral să nu existe decât un decalaj între judecata de valoare teoretică şi aprecierile concrete ale copilului şi ca judecata devaloare teoretică să constea într-o conştientizare adecvată şi progresivă a aprecierilor concrete. De exemplu, vom vedea copii care pe plan verbal nu ţin seama de intenţii

 pentru a aprecia actele (responsabilitate obiectivă). Dacă însă le cerem să ne relatezefapte din viaţa personală vedem că, în împrejurări trăite, ei ţin seama perfect deintenţiile care au intervenit. Este posibil ca, într-un asemenea caz, judecata moralăteoretică să fie,  pur şi simplu, în întârziere faţă de judecata morală practică şi să prezinteîntr-un fel adecvat un stadiu, în prezent depăşit, în planul acţiunii însăşi."(J. Piaget,1970, pag.79)

Cât priveşte capacitatea copiilor preşcolari de grupă mare pregătitoare de a emite

 judecăţi morale, am aplicat un test care consta în enunţarea unor scurte povestiri cumorală. Voi reda aici trei din povestirile de acest gen care au alcătuit testul respectiv.Prima se numeşte Sfatul şoarecilor . Iată conţinutul său:

„S-au adunat şoarecii la sfat să hotărască ce să facă spre a scăpa de pisică.- Ce-ar fi să găsim un clopoţel şi să-l legăm pisicii la gât? Când se va apropia

vom auzi clinchetul de clopoţel şi ne vom ascunde, propuse unul din şoareci.- Bună propunere, îl susţinu altul.- Clopoţel găsim noi, nu-i vorbă, dar cine-1 va agăţa pisicii la gât? întreabă al

treilea."A doua povestire se numeşte Nătăfleţii:„Într-o seară un om a numărat puii de la cloşcă şi şi-a dat seama că unul lipseşte.

El s-a supărat şi a început să-l ocărască în fel şi chip pe hoţul necunoscut. Vecinul său l-a auzit şi a spus:

- Azi, mă întorceam acasă şi când să trec podul am văzut un uliu cu un pui îngheare. Se vede că acela era puiul tău.

Cei doi vecini s-au adunat la sfat şi au hotărât să strice podul ca uliul să nu mai poată trece râul şi să fure puişori."

În fine, a treia povestire se numeşte Găurile:„Tatăl unui băiat neastâmpărat şi neascultător s-a hotărât să bată în uşă un cui

 pentru fiecare faptă necuviincioasă a copilului. Pe măsură ce copilul creştea uşa seumplea de cuie. Copilul, devenit flăcău, s-a ruşinat de comportarea sa şi a hotărât să se

îndrepte. El a primit învoire de la tatăl său de a scoate câte un cui din uşă ori de câte oriface o faptă bună. Şi astfel, el a devenit harnic, săritor la nevoie, cuviincios, încât, cutimpul a scos toate cuiele din uşă. Bucuros, s-a dus la tatăl său să-i spună. Iar acesta i-arăspuns:

- De scos, le-ai scos tu, dragul tatei, dar găurile?... Găurile au rămas!"Le-am adresat copiilor întrebări de genul: „Hotărârea şoriceilor de a lega la gâtul

 pisicii un clopoţel era înţeleaptă? De ce s-au hotărât s-o facă? Era posibil s-o facă? Lace anume nu s-au gândit ei?” Purtându-i, astfel, pe copii din. aproape în aproape spremorala povestirii, ei au reuşit să sesizeze nuanţa moralizatoare: oricât de puternici şihotărâţi se simt şoriceii când sunt mai mulţi şi vorbesc despre duşmanul lor, pisica, ei nutrebuie să uite că aceasta este mult mai mare decât ei şi, deci, mult mai puternică. Ştiind

că la această vârstă, există la copii o tendinţă de fabulaţie din dorinţa de a atrage atenţiaasupra lor bravând, le-am adresat întrebarea: „Credeţi că greşeala şoriceilor o pot face şi

23

Page 22: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 22/47

copiii? Voi aţi făcut vreodată greşeala să vă credeţi mai grozavi şi mai puternici decâtsunteţi cu adevărat?" Au negat şi le-am reamintit de unele manifestări de bravură pecare le-am surprins fie în timpul jocurilor la alegere din etapa I a zilei, fie în timpulactivităţilor de povestire sau repovestire când analizam atitudinea vreunui presonaj („Euîl prind pe lup de bot şi îl ţin strâns şi îl trântesc de pământ şi îl leg" sau „Dacă intră un

om rău la mine în casă eu îi pun piedică şi el cade şi eu, repede, dau telefon la poliţieetc.”) Le-am explicat copiilor că între planul şoriceilor şi planuri ca cele de mai susexistă o mare asemănare: nu sunt realizabile. Le-am explicat, apoi, cât de important estesă ştii ce şi cât poţi face şi să-ţi faci planuri pe măsura puterilor tale. Am luat înconsiderare şi influenţa pe care filmele de desene animate o pot avea asupra copiilor. Înconsecinţă, le-am explicat copiilor că desenele animate nu prezintă întotdeauna lucrurileaşa cum sunt ele în realitate, ci le exagerează pentru a-i cuceri pe copii.

În legătură cu a doua povestire, copiilor le-a fost mai uşor să emită o judecată devaloare. La întrebarea „Ce credeţi despre cei doi oameni?", copiii au răspuns: "Ei sunt

 proşti: uliul zboară, nu îi trebuie pod ca să treacă peste apă."Iar în ce priveşte a treia povestire, copiii au sesizat sensul moralizator mai greu,

după întrebări ajutătoare, dar au făcut-o în final: găurile din uşă reprezintă amintireafaptelor urâte. Dacă o faptă rea se uită când este urmată de multe fapte bune, o mulţimede fapte rele nu se uită uşor. Le-am sugerat, deci, copiilor să-şi amintească de povestirea„Găurile" ori de câte ori sunt tentaţi să facă o faptă rea.

Pentru a vedea în ce măsură lumea poveştilor, care le-a oferit copiilor exemplede comportare, fapte pozitive şi negative, provocă atitudini, generează sentimente, în cemăsură funcţionează discernământul infantil, am organizat o serie de jocuri didacticecare presupuneau lecturarea unor imagini în care noţiuni morale cu reprezentare înlumea imaginară a poveştilor, aveau, de data aceasta, reprezentări concrete din viaţareală. Aşa s-a desfăşurat, de pildă, jocul didactic „Este bine, nu este bine?"-ANEXA7Imaginile afişate la panou reprezentau, aşa cum spuneam, aspecte concrete din viaţareală: un copil îngrijind plantele, un altul rupându-le; un copil cedând locul unui bătrânîn autobuz, un altul care-şi păstrează locul, un copil care repară o jucărie, un altul care ostrică etc. Sarcina copiilor era aceea de a alege dintre imaginile afişate pe cele careilustrau atitudini corecte şi, respectiv, pe cele care ilustrau atitudini incorecte, de alectura imaginea şi de a denumi printr-o noţiune morală atitudinea ilustrată. Le-amadresat întrebări ajutătoare, de genul: „Cum este copilul care oferă locul său bătrânului?- Politicos; „Cum este celălalt, care nu cedează locul”? - Nepoliticos. Cât de puternicăeste impresia pe care exemplele oferite de povestiri o lasă în sufletul şi conştiinţacopiilor, mi-am dat seama în timpul desfăşurării acestei activităţi. În vreme ce un

 preşcolar analiza atitudinea copilului care cedează locul bătrânului, un altul i-a venit în

ajutor raportând imaginea copilului politicos la fetiţa politicoasă din povestirea Cei şapte ani de acasă de Silvia Dima. Iată remarca sa: „Copilul ăsta seamănă cu fetiţa din poveste, care avea cei şapte ani de-acasă". Pentru a verifica în ce măsură, preşcolarulcare a făcut această remarcă, cunoaşte înţelesul expresiei „şapte ani de acasă", i-amadresat întrebarea „Ce înseamnă < şapte ani de acasă > ?" Iar răspunsul său dovedeştecă în momentul receptării povestirii respective, a înţeles explicaţiile pe care le oferisemeu: înseamnă cât de bine a învăţat copilul, de la părinţii săi, să se poarte bine, să fie

 politicos şi să vorbească frumos."La momentul potrivit - al predării povestirii - am completat înţelesul expresiei

explicându-le că, până la şapte ani când merg la şcoală, ei îşi petrec o mare parte dintimp şi la grădiniţă unde învaţă, de asemenea, să se poarte, deci ar trebui să fie la fel de

 politicoşi şi bine crescuţi ca şi fetiţa din poveste.

24

Page 23: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 23/47

Revenind la desfăşurarea jocului didactic, am constatat că preşcolarii, fără a se putea desprinde în totalitate de exemplele oferite de poveşti şi povestiri, au analizatcorect fiecare atitudine, au denumit corect trăsătura morală ce caracteriza autorulacţiunii ilustrate, dovedind astfel că gândesc, judecă moral, evaluând corect faptelealtora. Este evident că preşcolarul înţelege legile elementare şi fundamentale ale lumii

reale prin analogie cu specificitatea confruntărilor din lumea poveştilor care seîntemeiază întotdeauna pe ciocnirea dintre bine şi rău. Grădiniţa îl poate ajuta, deci, pecopil să acumuleze posibilităţi noi de percepere a existenţei, cu întâmplări careconturează un început de viziune asupra lumii reale.

II.2.l. Educarea sensibilităţii şi reacţiei emoţionale faţă de evenimente cusemnificaţie pozitivă sau negativă, prin dramatizări

Începând cu vârsta de 4 ani se desfăşoară procesul formării a noi şi numeroase

însuşiri psihice, dintre care cele mai semnificative sunt cele legate de creştereacapacităţii simbolistice a funcţiilor mentale imaginative şi a celor de comunicare.Caracteristică este şi creşterea gustului şi a capacităţilor de fabulaţie. Copilul foloseşte,acum, o vorbire mai bogată, are unele tendinţe de a atrage atenţia asupra lui fabulând,

  bravând. Aceasta este vârsta unei mari sensibilităţi faţă de influenţele pozitive şinegative ce se exercită asupra copilului, motiv pentru care această vârstă poate ficonsiderată ca o vârstă de cristalizare a viitoarei personalităţi. Pe măsură ce înainteazăîn vârstă copilul capătă o atitudine maireceptivă la cerinţele care i se formulează, are o atenţie activă faţă de semnificaţiaevenimentelor. El manifestă mare receptivitate pentru episoadele încărcate de întâmplăriale poveştilor, este sensibil faţă de deznodământul echitabil, moral al întâmplărilor.Primele elemente ale caracterului impun copilului cerinţa interioară de a găsi în faptelereceptate din poveşti, povestiri un deznodământ care să sancţioneze ce este rău şi sărestabilească binele.

Prin mobilizarea specială a activităţii psihice, dramatizarea devine o modalitateoptimă şi complexă de influenţare formativă. Pentru copil dramatizarea reprezintă odistracţie veselă, plăcută, iar pentru educatoare constituie un prilej de a urmări felul cumse dezvoltă personalitatea copilului, de a stimula şi influenţa acest proces deosebit decomplex.

Dramatizarea, forma de organizare a acesteia are particularităţi care o deosebescde alte forme de activitate. Ştiind cât de mare este deosebirea între un copil de trei ani şi

unul de şase ani, reacţiile diferite ale acestora, problema care se pune mai întâi esteaceea a selectării poveştilor, povestirilor care pot fi dramatizate corespunzător maturităţii psihice a preşcolarului la o anumită vârstă. Selectarea unei povestiri sau aalteia presupune, din partea educatoarei, atenţie acordată duratei dramatizării, care tre-

 buie să corespundă duratei rezervate activităţilor comune pentru diferite grupe de vârstă.Influenţa pozitivă a dramatizării asupra copilului se reflectă în comportarea şi

atitudinea copilului, în felul în care acesta „trăieşte" rolul. Copilul poate recepta cuadevărat mesajul etic dacă dramatizarea este legată de experienţa lui, de reprezentăriclare.

Un element de o importanţă deosebită este acela al trăirii afective generate de o  poveste dramatizată, intensitatea impresiilor născute din contactul cu întâmplări şi

 personaje deosebite. „Atragerea simpatiei cititorului de partea unor personaje, ca şicaracterizarea ce le face respingătoare pe altele, provoacă o participare emoţională...a

25

Page 24: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 24/47

cititorului la evenimentele descrise, o cointeresare personală în desfăşurarea destinuluieroilor."(B. Tomaşevski, 1978, pag.278) Respectând proporţiile, afirmaţia lui BorisTomaşevski mi se pare valabilă şi în cazul participării preşcolarului la desfăşurarea dra-matizării.

Se ştie că la vârsta preşcolară jocul este activitatea cea mai îndrăgită de copil. El

se joacă cu seriozitate şi jocul său este bogat în conţinut: el reflectă în jocul său tot ceeace observă, ce îl impresionează, ce îl bucură.Înainte de a fi personajele unei poveşti sau povestiri dramatizate, i-am ajutat pe

copii să înveţe să mânuiască păpuşi-personaje. Am urmărit dezvoltarea aptitudiniicopiilor de a exprima o anumită idee sau o scurtă acţiune prin jocul cu păpuşa pe mână.La grupa mică copilul preferă jocul individual. Le-am prezentat copiilor câteva păpuşicare întruchipau personajele poveştii   Ridichea uriaşă , poveste ce plăcuse în moddeosebit. Reacţia acestora a fost aceea de a-şi alege câte o păpuşă şi a se juca individualcu ea. Le-am sugerat că am putea să ne jucăm împreună  De-a <Ridichea uriaşă> şi aufost încântaţi. A fost necesară intervenţia mea atât la mânuirea păpuşilor, cât şi larespectarea succesiunii logice a întâmplărilor, la redarea dialogului dintre personaje ,

dar impresia a fost atât de puternică  încât am reluat, la cererea lor, acest joc în zileleurmătoare.

La grupa mijlocie copiii dispun de mai multă experienţă, fantezia lor este mai bogată, graţie întâlnirii cu întâmplările şi personajele din poveşti şi povestiri. La aceastăvârstă personajele-păpuşi mânuite de copii sunt, ele însele, mai complexe careprezentări ale „binelui” şi „răului”. Păpuşa Scufiţa Roşie nu este numai o păpuşă, eaeste o fetiţă încrezătoare care nu ascultă sfaturile mamei şi va avea de suferit. Faptul căei conştientizează acest aspect se reflectă în modul în care mânuiesc păpuşile, înconstrucţia propoziţiilor, în redarea, mai fidelă, a dialogurilor. Iar la grupa mare seconstată o oarecare evoluţie, mai cu seamă în capacitatea de a se exprima. În acest mod,

 pas cu pas, i-am îndreptat pe copii de la o exprimare oarecum primitivă şi directă aconţinutului unor poveşti, la un joc teatral realizat conştient.

Fiecare dramatizare pe care am organizat-o a fost precedată de o discuţiereferitoare la întâmplările şi personajele poveştii sau povestirii asupra căreia ne-amîndreptat atenţia. Este inutil să încercăm să dramatizăm poveşti care nu i-au impresionat

 pe copii în mod deosebit, după cum, din multitudinea poveştilor sau povestirilor carelasă urme în conştiinţa copiilor, este important să fie alese acelea care se pretează a fidramatizate. De pildă, copiii grupei mari au fost deosebit de impresionaţi de povestirea

  Leul şi căţeluşa de Lev Tolstoi. Această povestire, deşi redusă ca întindere, esteîncărcată de semnificaţie în conţinut. Dragostea, dusă până la sacrificiu, a leului pentrumicuţa sa prietenă, căţeluşa, i-a impresionat atât de mult pe copii, încât au solicitat

audierea ei de nenumărate ori, iar apoi, au dorit să ne jucăm  De-a <Leul şi câţeluşa>.Le-am explicat, în cuvinte pe înţeles, de ce nu o putem face: povestirea este scurtă, personajele comunică puţin între ele, căci dragostea, prietenia adevărată se exprimă fără prea multe cuvinte. În principiu, pentru a fi dramatizată, o poveste sau o povestiretrebuie să conţină acţiune, dialoguri între personaje. În ce priveşte aspectul dialogurilor,accentul nu cade pe fidelitatea redării acestora aşa cum au fost ele concepute de scriitor.Aceste dialoguri pot fi reconstruite de copii, important fiind înţelesul pe care copilul îlconferă acestora în clipa intervenţiei lui, ca replică la remarca unui alt personaj. Nu amoferit indicaţii sau interpretări prin care să limitez exteriorizările libere ale gândirii şisimţirii copiilor. Am observat că procedând astfel, copiii manifestă o independenţăfermecătoare.

Accesoriile îşi au importanţa lor, dar dacă, din motive obiective, de ordinmaterial, nu pot fi confecţionate costume, un decor improvizat şi silueta corpului sau a

26

Page 25: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 25/47

capului personajului respectiv, aplicată pe pieptul copilului, sunt suficiente pentru a-ioferi copilului iluzia unei transpuneri în lumea poveştilor. Am folosit doar rareorimăştile, căci, uzând de posibilitatea de a simula, copilul comunică mai nuanţat stărileafective, nu numai prin expresivitatea mişcării ci şi prin mobilitatea expresiei chipuluisău.

În cazul dramatizării poveştii Scufiţa Roşie, în momentele premergătoaredesfăşurării acesteia, am analizat atitudinea fiecărui personaj, raportându-ne mereu latrăsătura morală care-l caracterizează. Le-am adresat copiilor întrebări de genul:

„-În momentul întâlnirii cu lupul, Scufiţa Roşie este speriată? De ce nu estesperiată?” („Pentru ca nu ştie ce rău este lupul”-a răspuns un copil)

„-Ce face lupul, cum se poartă el pentru ca fetiţa să nu-şi dea seama cât este derău?” (Răspuns: „El vorbeşte frumos cu ea?”)

„-Dar pe bunicuţă cum o păcăleşte?” (Răspuns: „Îşi schimbă glasul”). Auconcluzionat: Scufiţa Roşie se comportă obişnuit căci este încrezătoare, în schimb, lupulse preface, vorbeşte frumos pentru a o păcăli pe fetiţă şi pe bunica sa, dar nu se mai

 preface când le înghite pe amândouă. Cât de bine au înţeles copiii atitudinea celor două

 personaje s-a văzut pe parcursul dramatizării: ei au reconstruit în mişcare, „pe viu”, nai-vitatea fetiţei şi prefăcătoria şi răutatea lupului.

În cazul unei alte dramatizări, după Povestea ursului cafeniu de V.Colin, au fostnecesare mai multe pregătiri, mai multe discuţii, datorită atât conţinutului mai bogat alnaraţiunii, cât şi numărului mai mare de personaje. În esenţă, discuţiile pe care le-am

 purtat cu copiii s-au axat tot pe atitudinea personajelor: urşii albi sunt îngâmfaţi, mândride blana lor albă, ei îl dispreţuiesc pe ursul cafeniu. Le-am adresat copiilor întrebări:

„-Cum se simte ursul cafeniu?” („El este supărat, furios”)„-După ce ursul cafeniu îl salvează pe puiul ursoaicei albe, cum se poartă urşii

albi cu el?” (Răspuns: „Urşii albi îi strâng laba ursului cafeniu, îl laudă că a fost cu-rajos.”)

„-Ce cred ei, acum, despre blana lui? Ce îi spun?” (Răspuns: „Ei îi spun că nu blana îl face pe urs”). Această din urmă remarcă este redarea fidelă a expresiei folositeîn chiar textul poveştii, iar redarea acesteia dovedeşte că preşcolarii au reţinut exact în-ţelesul ei şi, prin urmare, mesajul etic al naraţiunii. Şi de data aceasta copiii au redatexpresiv atitudinea ursului cafeniu, exprimând, pe măsura capacităţii lor, nuanţeleevoluţiei sale în diferitele momente ale povestirii: supărare, curaj, bucurie, precum şitrecerea urşilor albi de la o atitudine îngâmfată la o  atitudine prietenoasă,recunoscătoare.

Am organizat mai multe asemenea dramatizări: Tomiţă iepuraşul de Al.Mitru, Iedul cu trei capre de V.Colin, Povestea măgăruşului încăpăţânat . De fiecare dată am

analizat modul în care trebuie redată atitudinea unui personaj sau a altuia, cu toatenuanţele comportamentale generate de întâmplările respectivei naraţiuni dramatizate.Am avut întotdeauna în vedere că, pentru a asigura realizarea scopului propus, trebuiesă fie dramatizate întâmplări tipice cu personaje tipice care prin evoluţia lor contribuiela educarea sentimentelor prin faptul că stimulează şi întăresc trăsături morale pozitive.Întruchipând un personaj~simbol al unei trăsături morale, copilul are o reprezentareconcretă a „binelui” în luptă cu „răul”. Este o modalitate de a-l învăţa pe copil să-şirecunoască propriile lipsuri şi slăbiciuni, să ia atitudine împotriva manifestărilor negative prin transpunerea sa în rol.

La grupa mare pregătitoare am încercat să schimb succesiunea obişnuită amomentelor pregătirii şi desfăşurării unei dramatizări. Iată cum am procedat: le-am

 prezentat copiilor conţinutul unei scurte dramatizări care, prin simplitatea intrigii şi felul

27

Page 26: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 26/47

succint în care curgeau dialogurile, nu presupunea mai multe lecturări. Iată conţinutulacestei dramatizări:Scena 1„Puiul: Am găsit un bob de grâu!Şoricelul: Dă-mi-l mie că mi -e foame!

Corbul: Ba, mie, că eu l-am văzut primul!Puiul: Mai bine să facem din el o pâine. Cine vrea să-l macine?Şoricelul: Eu, nu!Corbul: Nici eu !Puiul: Atunci îl macin eu. (Iese)Şoricelul: Eu sunt obosit, mă culc.Corbul: Şi eu.Puiul: (apare) Am adus făina. Cine face pâinea?Corbul: Lasă-mă în pace, eu dorm!Şoricelul: Şi eu, sunt obosit! Coace-o tu!Puiul: Ne trebuie lemne pentru foc şi apă pentru aluat.

Şoricelul: Cară-te de aici! Adu-ţi-le singur! (Puiul iese).Scena 2Corbul: De ce nu vine puiul cu pâinea? Mi-e foame!Şoricelul: Şi mie!Puiul: (apare) Iată pâinea! Cine pune masa?Corbul: Eu nu! (se aşază la masă)Şoricelul: Nici eu! ( se aşază şi el la masă)Puiul: Cine taie pâinea?Corbul: Mi-aş răni ciocul! N-o tai!Şoricelul: Tai-o tu, tu ai copt-o!Puiul: Şi cine o mănâncă?”

M-am oprit aici cu expunerea dialogului dintre personaje, nu am analizatatitudinea nici unuia dintre personaje, am repetat, pe scurt, acţiunile în succesiunea lor logică, apoi am numit câţiva copii care să întruchipeze personajele. Am urmărit modulîn care înţelegeau ei să redea nepăsarea şi lenea şoricelului şi ale corbului, hărnicia şiagitaţia puiului. Când ultima replică din scenetă a fost rostită, le-am cerut copiilor spectatori să găsească un final întâmplării. Evident, în finalul conceput de copii, puiulrefuză să le dea celor doi parteneri ai săi vreo bucăţică de pâine. Le-am cerut sămotiveze finalul astfel ales şi au făcut-o corect: „Puiul nu le dă pâine pentru că au fostleneşi, ei n-au făcut nimic. Puiul a găsit bobul de grâu şi l-a măcinat şi a adus lemne

 pentru foc şi apă ca să facă pâinea.” Cu acest final au fost de acord şi copiii-actori, cei

care interpretau personajele scenetei. În acest mod, într-o manieră distractivă, le-amoferit copiilor un prilej de a-şi manifesta simţul dreptăţii.În concluzie, consider să dramatizarea unor poveşti sau povestiri îndrăgite de

copii, este o modalitate de influenţare formativă a copilului, o punte de legătură întrecopil şi simbolul ilustrat de un anumit personaj. Îmbinând o serie de metode tehnice cualtele metodice, îmbinând mişcarea cu sunetul, putem obţine o participare afectivăintensă din partea copilului, cu efecte deosebite în formarea şi dezvoltarea personalităţiisale.

28

Page 27: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 27/47

II.3. Valorificarea eficientă a exemplelor pozitive sau negative în evitarea şiaplanarea conflictelor între copii, a manifestărilor negative de comportament

Grădiniţa trebuie să-i creeze preşcolarului un climat de afecţiune şi o ambianţă plăcută în care copilul se va mişca în contact cu lumea sensibilă a obiectelor şi a

fiinţelor, pentru ca trecerea de la mediul familial la cel al grădiniţei să decurgă lin,evitând stări negative sau reacţii emotive dăunătoare. În genere, acest lucru ţine de priceperea educatoarei de a imprima o perspectivă comună, de a orienta copiii spre unscop comun. Mijlocul specific vârstei preşcolare şi cel mai favorabil pentru introducereacopilului în colectiv îl constituie jocul. Acesta este un mod de reflectare a relaţiilor sociale care determină diferite modalităţi de organizare, de coordonare a acţiunilor. Prinstructura lui, jocul îi atrage pe copii în acţiuni comune, îi apropie, le creează

  posibilitatea de a se cunoaşte. Întreaga activitate desfăşurată în grădiniţă implicărespectarea unor norme de comportament. Iar respectarea acestor norme estecondiţionată de calitatea deprinderilor morale însuşite de copii.

Educarea însuşirilor pozitive ale voinţei şi caracterului se realizează paralel cu

 prevenirea şi înlăturarea manifestărilor unor însuşiri negative. Asemenea manifestăriapar, cel mai ades, în timpul jocului, generate de anumite situaţii conflictuale.Rezolvarea unor asemenea situaţii conflictuale este o problemă dificilă căci presupune,din partea educatoarei, mult tact. Ea trebuie să analizeze cauzele care au determinatabaterea respectivă, să stabilească gravitatea pe care o reprezintă abaterea în raport cu

  particularităţile individuale ale copiilor şi, în final, să aplice metode şi procedeeeducative. „Sistemul întăririlor pozitive şi negative poate acţiona în mod direct sau înmod indirect. Acţiunea directă apare atunci când întăririle iau forma încurajărilor sau ainhibărilor anumitor comportamente...Există şi un sistem secundar de întăriri, cel alconsecinţelor.”(S.E. Bernat, 2003, pag.38)

Jocul este un instrument de afirmare a eului prin care copilul are posibilitatea dea se afirma. Jocurile de imitaţie sunt cele mai frecvent întâlnite forme de activitate acopilului, jocuri prin care copilul reprezintă un fel de a fi sau o persoană în absenţa ei.Există în aceste jocuri o mare doză de confundare a realului cu imaginarul. Ştiind cât demare este credulitatea infantilă, cu deosebire la grupa mică, am încercat să fructific

 preferinţa copiilor pentru anumite personaje, angrenându-le în jocurile lor.Am lăsat la vedere, după audierea unor poveşti, imaginea iedului din Capra cu

trei iezi de I. Creangă, apoi imaginea cocoşului din Punguţa cu doi bani de acelaşi autor sau imaginea Scufiţei Roşii. În momentul declanşării unui conflict de joacă erasuficientă o remarcă, de genul: „Iedul vă priveşte cum vă certaţi pentru jucărie. Se vasupăra şi va pleca din grupa voastră.” Pentru a evita riscul banalizării procedeului am

schimbat imaginile personajelor destul de des, motivând schimbarea prin dorinţa personajului plecat de a relata altui personaj cât de cuminţi sunt copiii x, y sau, dupăcaz, cât de egoist este z, cât de dezordonat este x etc. Procedeul în sine este foartesimplu, dar rezultatele obţinute folosindu-l nu au fost de neglijat.

Mai târziu, la grupa mijlocie, imaginea personajului a fost înlocuită cu păpuşa- personaj care îi dojenea pe copii pentru fapte sau vorbe urâte, participa alături de ei laadunarea jucăriilor şi le oferea recompense acelora dintre copii care se purtau şi vorbeaucuviincios. Redau, aici, cazul unei fetiţe care era foarte neglijentă cu ţinuta sa. Maieficace decât observaţiile mele şi ale mamei sale s-a dovedit a fi păpuşa Maricica,reprezentând personajul din povestea cu acelaşi titlu, de Luiza Vlădescu. În momentulaudierii povestirii am folosit aceeaşi păpuşă îmbrăcată, succesiv, cu două şorţuleţe, unul

murdar, unul curat. I-am oferit fetiţei despre care spuneam, păpuşa Maricica, să se joaceîmpreună. În ziua următoare i-am oferit-o din nou pe Maricica dar, de data aceasta,

29

Page 28: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 28/47

îmbrăcată cu şorţuleţul murdar. Fetiţa s-a sesizat: „Unde este şortuleţul curat? Ăsta emurdar, nu-mi place!” I-am răspuns: „Păpuşa şi-a lăsat şorţuleţul curat în dulap şi l-aîmbrăcat pe cel murdar pentru că tu ai mâinile şi hainele murdare şi se teme că o veimurdări. Poate că dacă vei reuşi să rămâi la fel de curată cum te trimite mama,dimineaţa, păpuşa îşi va schimba şorţuleţul.”Rezultatul nu s-a văzut imediat, negiijenţa

fetiţei devenise aproape o deprindere. Dar ceilalţi copii îi atrăgeau atenţia mereu: „Iar eşti murdară. Maricica nu poate să îmbrace şorţuleţul cel curat!” Toate aceste observaţiiale educatoarei, ale copiilor dornici de a vedea păpuşa îmbrăcată curat, au sfârşit prin acorija conduita fetiţei în cauză.

Procedee ca cele de mai sus au o utilizare mult mai redusă, din punctul devedere al eficienţei, la grupa mare. Preşcolarul mare şi-a câştigat o mare capacitate destăpânire corporală, gesturile lui sunt adaptate, precise, repezi, obiceiurile lui sunt maiorganizate dar şi mai independente. În joc, preşcolarul mare îşi manifestă iniţiativa,activitatea proiectată şi gândită, axată pe reprezentări mult mai bogate. Toate acestetrăsături caracteristice vârstei la care mă refer, permit o oarecare nuanţare a metodelor folosite, un oarecare grad de subtilitate în abordarea situaţiilor conflictuale sau a

manifestărilor comportamentale negative. Am arătat în capitolul precedent în ce măsură personajele simbol îmbogăţesc reprezentările morale ale preşcolarilor. Această perioadăeste marcată de o coloratură afectivă intensă şi caracterizată de un mare dinamism.Copilul aşteaptă de la adult protecţie, autoritate încurajatoare (chiar dacă uneori i seopune) şi afecţiune şi îi arată încredere şi admiraţie, în ciuda contradicţiilor şi acapriciilor pe care le manifestă.

Există copii care nu se adaptează ritmului cerut de educatoare. Ei ar putea ficlasificaţi drept leneşi. Sunt acei copii care, de pildă, nu participă la adunarea jucăriilor sau o fac în silă. Am observat că reproşurile şi sancţiunile aplicate acestor copii, nurezolvă problema. Într-un asemenea caz am organizat în etapa I a zilei, la unul dincolective, jocul   De-a fata babei şi fata moşneagului de I.Creangă. Le-am explicatcopiilor că mânuirea păpuşilor este condiţionată de hărnicia lor. Numai aceia dintrecopii care seamănă cu fata moşneagului, fiind la fel de harnici ca ea, numai aceia vor 

 putea mânui păpuşile. Selecţia au făcut-o chiar copiii refuzându-le celor leneşi dreptulde a mânui păpuşile. În zilele următoare am observat o schimbare în bine în atitudineaacelor copii care se sustrăgeau de la adunarea jucăriilor.

În aceeaşi manieră am încercat să corijez atitudinea acelora dintre copii care selăudau mereu. De data aceasta ne-am jucat   De-a „Tomiţă iepuraşul” şi  De-a „<Găinuşa cea moţată>”.' Copiii înşişi îşi împărţeau păpuşile, refuzând participarea la joca acelora care se dovediseră a fi lăudăroşi.

La fel am procedat în încercarea de a înlătura lăcomia. Au fost alese acele

 personaje, cunoscute de copii, care ilustrau trăsătura morală respectivă, adică Ciripel cellacom din povestea cu acelaşi titlu de L.Vlădescu şi cocoşelul cu pene de aur, din povestea cu acelaşi titlu, de Al.Mitru. Se poate spune că, pe baza discuţiilor purtate lamomentul potrivit, reprezentările copiilor despre semnificaţia trăsăturilor morale ale

 personajelor în cauză erau clare, de aceea atitudinea lor era restrictivă faţă de aceiadintre colegii lor care se dovediseră lăudăroşi sau lacomi. Şi în acest caz, ca şi încelelalte, procedeul şi-a dovedit eficacitatea: am observat încercări reuşite de înfrânare a

 pornirii de a se lăuda, respectiv a lăcomiei.În mod deosebit, în toate momentele activităţii, am insistat asupra cultivării

dragostei pentru adevăr. De fiecare dată când una din nevoile esenţiale de securitate, detandreţe, de activitate este contrariată, copilul reacţionează spontan structurând mediul

după interesele sale, fără a se preocupa dacă gesturile, cuvintele sau atitudinea la carerecurge pentru a înlătura dificultăţile, sunt sau nu conforme cu adevărul .Numeroase

30

Page 29: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 29/47

minciuni ale copilului sunt declanşate de dorinţa acestuia de a ocoli slăbiciunile şi teme-rile sale. Dar, indiferent că minciuna este generată de satisfacerea unor trebuinţe saueste un fapt de imaginaţie sau este alterare inconştientă şi involuntară a adevărului, eatrebuie înlăturată din viaţa copilului înainte de a se transforma într-o trăsătură morală.După audierea povestirii  Ionică mincinosul, de Al.Mitru, am convenit cu copiii ca, pe

acei copii care se dovedesc a fi mincinoşi, să-i numim cu apelativul „Ionică”. În urmaaudierii tuturor poveştilor sau povestirilor în care era vorba despre minciună şimincinoşi, am insistat asupra valabilităţii unui proverb: „Minciuna are picioare scurte şi,întotdeauna, o ajunge din urmă adevărul.” De aceea, în conflictele ivite în timpul

 jocului, când unul dintre copii refuza să recunoască faptul că el a generat conflictul,copiii  îi atrăgeau atenţia prin proverbul amintit. La grupa mare pregătitoare, dupăaudierea povestirii - test Găurile am afişat un grafic cu numele a doi dintre copii care, înmod frecvent, refuzau să-şi recunoască greşelile. Fiecare neadevăr era notat în grafic

 printr-o bulină neagră, fiecare recunoaştere a greşelii, printr-o bulină roşie. Graficul eraurmărit cu interes de către copii şi, într-un timp relativ scurt, bulinele roşii au întrecutnumeric bulinele negre.

În această manieră, folosind personaje cunoscute de copii ca reprezentândsimboluri ale unor calităţi pozitive sau negative de caracter, am reuşit aplanareaeficientă a conflictelor generate de jocul copiilor şi înlăturarea, într-o măsurăconsiderabilă, a unor manifestări negative de comportament. De remarcat faptul că

 pentru a evita banalizarea acestor procedee şi diminuarea eficienţei lor, nu vor fi folositedecât în situaţii problemă, nu doar în simple abateri de la regulile de comportament,abateri care pot fi corectate prin discuţii între educatoare şi copil.

II.3.1. Stilul de lucru al educatoarei- influenţa sa asupra educării expresieiemoţionale a copilului preşcolar

„Dragostea pentru ceea ce transmiţi altora, atenţia afectuoasă pentru cei pe careîi instruieşti, respectul pentru personalitatea lor, ingeniozitatea pe care trebuie s-odesfăşori tot timpul pentru a comunica unor minţi tinere cunoştinţele şi a le dezvoltaaptitiudinile...”, toate acestea sunt repere ale activităţii unui adevărat educator.(E.Joiţa,2000, pag. 32)

Se întâmplă adesea ca preşcolarul să se  conformeze educatoarei prin imitaţie,apoi să se supună, împotriva dorinţei sale, exigenţelor educatoarei pentru a putea păstra

sentimentul de siguranţă produs de afecţiunea ei. Apoi, cu ajutorul reprezentărilor,copilul devine apt să prevadă anumite neplăceri şi să le evite comportându-se în moduldorit, lucru datorat procesului de interiorizare. Odată cu interiorizarea normelor comportamentale generate de exigenţele impuse de educatoare, copilul îşi însuşeşteîntregul sistem de atitudini, de exigenţe, de interdicţii . Copilul va avea de aici înaintemai puţină nevoie de supravegherea permanentă a adultului, în speţă a educatoarei,

 pentru a se comporta acceptabil. Aşa se constituie începutul conştiinţei morale a cărei„voce”nu este alta decât aceea a educatoarei, în completarea celei a părinţilor. Calitateade a fi vocea conştiinţei în formare a copilului, este tot ce-şi poate dori o educatoaredăruită profesiei sale. Nu este o sarcină tocmai uşoară, având în vedere lipsa deomogenitate a grupei de copii: diferenţele sunt mari între doi copii de aceeaşi vârstă,

sunt mari şi între reacţiile aceluiaşi copil la un interval oarecare de timp. Acestediferenţe există deoarece temperamentele sunt diferite. Copii mai autoritari sau mai

31

Page 30: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 30/47

docili, mai vorbăreţi sau mai tăcuţi, mai dinamici sau mai visători, mai îndrăzneţi saumai timizi, toţi trebuie să se dezvolte simultan. Luând în considerare toate aceste dife-renţe, nu poate fi vorba de o abordare colectivă ci de abordare individuală, chiar şi înactivităţile colective, abordare ce presupune intuiţie, fineţe, supleţe, calităţi care îi

 permit educatoarei să sugereze fără să impună.

Există diferenţe sensibile între băieţi şi fetiţe. Între fetiţe se stabileşte o relaţie decooperare şi legată de aceasta, o activitate verbală. La băieţi se manifestă o tendinţă deizolare în activităţi de construcţii. De aceea, în abordarea fetiţelor am ţinut cont desociabilitatea lor afectivă care, la băieţi, este mult diminuată.

Încă de la grupa mică expresiile mimice ale educatoarei oferă copilului ocazia dea se modela şi a da o formă de manifestare propriilor reacţii emoţionale. Copilul învaţă,astfel, în ce împrejurări trebuie să râdă, să se întristeze, să se enerveze, să se sperie. Înfelul acesta am încercat să educ expresiile emoţionale ale copiilor. De pildă, la grupamică, la activităţi de repovestire le-am atras atenţia copiilor asupra expresiei chipuluimeu în momentul în care redau vorbirea unui personaj ca şi asupra diferenţei deexpresie în redarea unui dialog între două personaje diferite. Le-am cerut să îmi observe

expresia ochilor, a gurii în momentul redării dialogului dintre lup şi iedul cel mare dinCapra cu trei iezi.

I-am ajutat pe copii să descopere efectul bucuriei şi al râsului. Întâmplarea a fostneprevăzută: am lipsit câteva momente, în timpul unei activităţi, din sala de grupă, iar laîntoarcere i–am surprins pe copii într-un moment, nepremeditat, de linişte. M-am pre-făcut a fi foarte uimită şi puţin speriată că au plecat cu toţii din sala de grupă. Expresiachipului meu şi intonaţia cu care mi-am exprimat surprinderea au avut asupra copiilor un efect tonic.

„În naraţiunea concretă, făcută la persoana întâi... întreaga povestire trece prin psihologia povestitorului...Orice pronunţare a cuvintelor este însoţită de o mimică, de un  joc al muşchilor faciali care se armonizează cu conţinutul emoţional al intervenţieirostite. Mimica expresivă trebuie să fie, neapărat, completarea vorbirii, a lecturării sauexpunerii textului povestirii.”(B. Tomaşevski, 1978, pag.262)

Acele poveşti care, în mod deosebit, se adresează sufletului, cum este, de pildă, Leul   şi căţeluşa de Lev Tolstoi, le-am expus folosind o intonaţie caldă, nuanţată, untimbru scăzut care în finalul povestirii respective s-a redus aproape la şoaptă. Efectul s-aresimţit în atitudinea copiilor: după încheierea poveştii, clipe în şir au rămas tăcuţi,vizibil impresionaţi de finalul nefericit al întâmplării. Procedând în acest fel, ori de câteori mi s-a ivit prilejul, am reuşit, mai apoi, să dojenesc un copil printr-o privire maieficient decât aş fi făcut-o prin cuvinte, după cum mi-am exprimat satisfacţia pentru ofaptă sau pentru un răspuns, tot printr-o privire sau printr-un gest. Am a juns, astfel, la

concluzia că preşcolarii sunt capabili să sesizeze nuanţe ale privirii sau ale vocii,expresii ale chipului. Ceea ce îl impresionează, deci, pe copil, este valoarea simbolică aaprecierii sau dezaprobării educatoarei.

Copilul distinge binele de rău prin intermediul pedepselor şi recompenselor . Elştie că este recompensat pentru ceva ce este bun sau drept şi este pedepsit pentru cevace este rău sau greşit. Mi-am manifestat aprobarea faţă de atitudinea copiilor prin mulţu-mirea exprimată, prin evidenţiere şi, evident, prin recompense. Dar, de-a lungul anilor,am constatat că folosirea intensă a recompenselor se banalizează, cu deosebire în cazulcopiilor grupei mari. La această vârstă sentimentul de mulţumire, de apreciere aconduitei unui copil exercită asupra acestuia, dar şi asupra celorlalţi copii, martori lamomentul aprecierii, o influenţă pozitivă. Bucuria pe care a încercat-o o fetiţă atunci

când am asemuit-o cu fata moşului cea harnica şi i-am mângâiat uşor obrazul, a

32

Page 31: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 31/47

determinat-o să dorească din nou a fi apreciată, iar pe ceilalţi copii să dorească să fie şiei remarcaţi şi evidenţiaţi pentru o anumită atitudine.

În ce priveşte pedeapsa, exceptând cazurile copiilor problemă, am încercatmereu evitarea acesteia, înlocuirea ei cu dezaprobarea, folosită cu tact, respectând

  particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor. Unui copil căruia, datorită

manifestărilor negative, îi arătam mereu nemulţumire, i-am adresat blajin câteva între- bări: „Cum se face că pe tine nu pot să te laud niciodată? Sunt eu de vină? De ce îi laudnumai pe alţi copii?” Tăcerea şi stânjeneala copilului au dovedit că a înţeles ce voiamsă-i sugerez şi s-a străduit să merite şi el aprobarea şi afecţiunea mea. Acestor copii,rebeli la cerinţele impuse de activitatea din grădiniţă, le-am arătat încredere, le-amsugerat că pot să se îndrepte şi le-am indicat modul în care ar putea s-o facă.

„Toate aceste procedee presupun mult tact, o analiză temeinică a comportăriifiecărui copil şi, în funcţie de aceste aspecte, aprecierea oportunităţii aprobării saudezaprobării, adoptarea acelei atitudini care să influenţeze benefic personalitatea înformare a copilului.

Trebuie să conştientizăm faptul că la vârsta preşcolară se schimbă structura

comunicării noastre cu copilul, se valorifică relaţiile de egalitate, de parteneriat îndiferite activităţi( în joc, convorbire, construire etc.)prin colaborare, cooperare. Imitareaglobală este substituită treptat prin elementele atitudinii critice faţă de acţiunilesemenilor şi ale adulţilor, apar primele forme de comportament independent.

Acest proces este definitivat de atitudinea noastră, de stilul de comunicare practicat.”(L. Trif, 2008, pag.52)

II.4. Întrebări problematizatoare-rolul acestora în însuşirea noţiunilor morale lapreşcolari

„Rolul important al mediatorilor verbali în comportament este  aşa de binedovedit încât nu poate fi uşor negat. El dă explicaţii directe şi pentru multe schimbăride comportament ale copilului, altfel neînţelese, pe măsură ce acesta se maturizează...Pe măsură ce copilul dobândeşte concepte pe care poate să le reţină şi la care poate sărăspundă intern, el este în măsură să răspundă mediului într-un mod indirect, mai puţinspontan.”(B.J. Carrol, 1989, pag.135)

Procesul de dobândire a conceptelor este deosebit de complex şi cu întindere întimp. Este ştiut rolul participării active, directe a copilului la descoperirea adevărurilor.

Situaţia devine sensibilă de abordat atunci când este vorba de însuşirea conceptelor mo-rale care nu au reprezentare concretă decât, cel mult, în atitudini de comportament. Amarătat în capitolul anterior în ce măsura comportamentul unui personaj dintr-o povesteconduce copilul spre înţelegerea şi însuşirea corectă e unui concept. Eficienţa metodelor 

 pe care le putem folosi în acest sens creşte în condiţiile în care educatoarea asigură oînvăţare prin descoperire. Crearea situaţiilor problematice are o importanţă deosebită întrezirea şi menţinerea  interesului pentru cunoaştere. Mă voi referi la rolul întrebărilor 

  problematizate în dirijarea gândirii copiilor spre descoperirea răspunsurilor sau asoluţiilor posibile, ca o cale de însuşire a unor concepte morale. La grupele mică şimijlocie procesele cognitive se desfăşoară în situaţii concrete, în acţiunea practică cuobiectele. În jurul vârstei de 5 ani copilul poate să analizeze un obiect, o situaţie, poate

să facă generalizări. Acesta este momentul în care educatoarea poate antrena copilul îndescoperirea adevărului. Acest lucru se realizează prin intermediul conversaţiei

33

Page 32: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 32/47

 problematizate. Întrebările şi răspunsurile prin care gândirea copilului este condusă spredescoperire sunt în legătură cu momentul receptării povestirii şi ele urmăresc stimulareacapacităţii copilului de a motiva o anumită acţiune, de a stabili legături de cauzalitateîntre acţiune, atitudine şi consecinţele acestora.

Pentru început, mă voi referi la grupa mijlocie, dar şi la copiii unei grupe mari

începătoare. Voi expune exemple de astfel de întrebări adresate copiilor în momentulfixării conţinutului unor poveşti sau povestiri audiate. Iată, de exemplu, câteva astfel deîntrebări pe care le-am adresat copiilor în cadrul activităţii de povestire cu tema Tomiţă iepuraşul de Al.Mitru:

- Ce a povestit iepuraşul pentru ca animalele să-l creadă curajos?- Este iepuraşul un animal curajos?- Cine era, de fapt, duşmanul pe care-l doborâse iepuraşul?- I-a fost greu, iepuraşului, să răpună un astfel de duşman?- De ce s-a lăudat el, astfel, în faţa atâtor animale?La această din urmă întrebare copiii n-au putut formula un răspuns valabil. Era

de fapt o întrebare cu caracter deductiv şi, la această vârstă, copiii nu sunt capabili, decât

arareori, de raţionamente deductive. Le-am explicat, deci, că atitudinea iepuraşului sedatora faptului ca acesta se vedea ascultat cu atenţie de toate animalele şi de aceea aexagerat.

Au urmat apoi întrebări menite să conducă copiii spre stabilirea unor legături decauzalitate.:

- Ce s-a întâmplat după ce iepuraşul s-a lăudat cu vitejia lui? Ce i-au propusanimalele?

- S-a bucurat iepuraşul că va fi hatmanul animalelor?- De ce nu s-a bucurat?- Ce a făcut el? Cum a încercat să scape de rolul de hatman? Ce i s-a întâmplat din

această cauză?- A încetat el să se mai laude în faţa animalelor?- Ce i s-a întâmplat iepuraşului Tomiţă pentru că a continuat să se laude?- Numai iepuraşului Tomiţă i se pot întâmpla astfel de necazuri sau oricui se laudă?- De ce nu este bine să fii lăudăros?Copiii au răspuns la întrebări stabilind corect legătura dintre obiceiul iepuraşului de

a se lăuda cu fapte de vitejie imaginare şi toate neplăcerile cauzate de acest obicei. Laultima întrebare răspunsurile fiind incomplete şi needificatoare, am adresat copiilor întrebări suplimentare cu caracter ipotetic:

- Ce s-ar fi întâmplat dacă Tomiţă nu s-ar fi lăudat? Ar mai fi avut necazuri?Odată răspunsurile formulate, am conchis explicându-le că în cel lăudăros

nimeni nu are încredere, de teamă că orice spune este doar laudă.Am conceput astfel de planuri de întrebări la toate activităţile de povestire,repovestire sau povestire creată. Evoluţia gândirii copiilor, a capacităţii lor de adescoperi lucruri noi, s-au reflectat în răspunsurile pe care le-au formulat, la grupa mareşi la grupa pregătitoare, la întrebări cu caracter ipotetic şi deductiv, ca şi în extindereaexperienţei morale dobândite în legătură cu întâmplări şi personaje din poveşti, în lumeareală. Mă voi opri cu exemplificarea la una din poveştile care le-a plăcut tuturor generaţiilor de preşcolari, în mod deosebit:  Puiul  de I.Al. Brătescu-Voineşti. Le-amadresat copiilor următoarele întrebări:

- Când i s-a întâmplat puiului primul necaz? De ce ?- A învăţat el ceva din această întâmplare? (Copiii erau familiarizaţi cu expresia

„a învăţa ceva folositor dintr-o întâmplare” căci după audierea fiecărei poveşti şi dupădiscuţiile purtate pe marginea acţiunii, întrebam de fiecare dată: „Ce putem noi învăţa

34

Page 33: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 33/47

din această întâmplare?” - iar răspunsul, în funcţie de complexitatea implicaţiilor, îlformulau copiii integral sau îi ajutam eu completându-l şi nuanţându-l).

- Ce s-ar fi întâmplat daca ar fi învăţat că este bine să asculte sfaturile mameisale?

- Care-a fost următoarea sa greşeală? Ce s-a întâmplat de data aceasta? A mai

 putut să înveţe ceva?- Credeţi că merita puiul neascultător să i se întâmple ce i s-a întâmplat? (Nueste surprinzător faptul că, deşi au acceptat ideea că neascultarea este urmată denecazuri, nu au acceptat moartea puiului ca pe o consecinţă a neascultării. Unul dintrecopii a răspuns: „El nu a ascultat-o pe mămica lui, el a fost rău, dar mie îmi pare rău căa murit.” I-am cerut să conceapă un alt final povestirii şi, evident, în finalul conceput decopil puiul era salvat de un om şi la reîntoarcerea prepeliţei şi a puilor săi din ţărilecalde, s-au regăsit. Toţi ceilalţi copii au declarat că le place mai mult acest final).

- Asemenea întâmplări nefericite se petrec numai în poveşti? Copiilor li se poateîntâmpla ceva asemănător? Ce putem învăţa din păţania puiului? (Copiii au fost nevoiţisă accepte ideea că neascultarea are consecinţe dintre cele mai grave chiar şi pentru

copii). Mi-am întărit spusele făcând referire la o întâmplare, relativ recentă,   în carefratele mai mare al unui copil dintr-o altă grupă fusese accidentat grav de o maşină, întimp ce se juca în stradă.

Dacă la grupa mijlocie şi mare am adresat întrebări-problemă legate deîntâmplări şi atitudini clare, precise, la grupa pregătitoare am încercat să formule astfelde întrebări pe marginea unor povestiri succinte în conţinut care, uneori, doar sugeraulegătura de cauzalitate, având un conflict foarte simplu. În urma lecturării poveştii  Leul 

 şi căţeluşa de Lev Tolstoi, le-am adresat copiilor următoarele întrebări:- De ce a refuzat leul să i se ia căţeluşa spre a-i fi dată stăpânului ei.?- După moartea căţeluşei, de ce nu a primit leul o altă căţeluşă?- De ce n-a mai mâncat leul? De ce a murit el?- Ce simţea el pentru căţeluşă? (Copiii au denumit corect legătura dintre leu şi

căţeluşă ca pe o prietenie adevărată.)- Ce putem învăţa din această poveste? (Răspunsul a confirmat faptul că

 preşcolarii au înţeles sensul expresiei „prietenie adevărată”.)O altă povestire, asemănătoare ca întindere în conţinut, celei dintâi, a fost Doi

călători de Al. Mitru. Iată întrebările pe care le-am adresat:- Ce a făcut călătorul cel tânăr pentru a scăpa de urs?- A procedat corect faţă de tovarăşul lui?- Ce-ar fi trebuit să facă?- I-a şoptit, cu adevărat, ursul ceva la ureche călătorului mai bătrân? De ce

acesta i-a spus prietenului său că ursul i-a şoptit să-şi aleagă mai cu grijă tovarăşul dedrum?- Ce greşise prietenul său mai tânăr? De ce nu merita să-i fie tovarăş de drum?- Găsiţi vreo asemănare sau vreo deosebire între povestea  Leul şi căţeluşa şi

 povestirea   Doi călători? (Copiii au evidenţiat o asemănare- prietenia dintre douăanimale, respectiv, dintre doi oameni, şi o deosebire - manifestarea diferită a prieteniei.)

- Care credeţi că este prietenul adevărat, leul sau tânărul călător?- Cum ar fi trebuit să se poarte tânărul călător dacă ar fi fost un prieten adevărat?

(Soluţiile propuse de copii, mai mult sau mai puţin realiste, aveau un numitor comun:ideea că nu trebuie să-ţi părăseşti prietenul la necaz, trebuie să-i stai alături, să-1 ajuţi).

În această manieră, conducându-i   pe copii, prin intermediul întrebărilor, din

aproape în aproape, i-am determinat să descopere o interpretare adecvată fiecărei

35

Page 34: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 34/47

întâmplări, să aprofundeze înţelesul unor noţiuni morale prin intermediul gândiriilogice, motiv  pentru care şi fixarea acestor noţiuni este temeinică şi de durată.

„Utilizată corect şi adaptată particularităţilor de vârstă şi individuale ale copiilor,această strategie de instruire contribuie, într-o mare măsură la creşterea calitativă a

 proceselor intelectuale şi mai ales la dezvoltarea creativităţii în formele ei cele mai

 productive- descoperire,  invenţie, creaţie.”(G. Tomşa, 1992, pag.22)

II.5. Materialul didactic-rolul acestuia în mobilizarea şi stimulareacomportamentului lingvistic activ

Încărcate de semnificaţii afective, creaţiile literare constituie un adevărat universal trăsăturilor morale. Materialul intuitiv este indispensabil în procesul de receptare aunei poveşti sau povestiri. Având în vedere caracterul concret-intuitiv al gândirii co-

  pilului, varietatea întâmplărilor, galeria personajelor se cer a fi ilustrate pentru aconcretiza în plan real imaginea pe care şi-a făurit-o copilul în plan imaginar. „Prin

intermediul imaginilor educatoarea poate reda aspecte inaccesibile sau greu accesibileunei percepţii obişnuite, poate exemplifica desfăşurarea unor evenimente...poate dirijaimaginaţia copiilor.”(L. Trif, 2008, pag.150) Copilul este atras în mod deosebit, deimagine. Exceptând funcţia intuitivă propriu-zisă a imaginii, aceasta poate favoriza ointensificare a activităţii intelectuale şi verbale a copilului.

Dezvoltarea intelectuală se sprijină în cea mai mare măsură pe dezvoltarealimba- jului. Perioada preşcolară este predominată de formele involuntare ale atenţiei şimemoriei. Preşcolarul este atent numai la ceea ce îi trezeşte interesul, îl afecteazăemoţional. De aceea, imaginile frumoase, viu colorate îl încântă şi îl atrag în moddeosebit. Imaginile redau esenţa conţinutului unei poveşti, permiţând  copiilor examinarea vizuală a aspectelor pe care propria lor imaginaţie le crease în momentulreceptării conţinutului. „Lecturarea” imaginilor afişate imediat după expunerea unei

 poveşti sau a unei povestiri declanşează reacţii spontane din partea copiilor, repliciinedite generate de satisfacţia recunoaşterii vreunui personaj conturat aidoma celui dinimaginaţia copilului. Dar nu întotdeauna copilul sesizează esenţialul, uneori el seopreşte doar la aspectele de suprafaţă. Intervenţia educatoarei cu întrebări potrivite esteesenţială.

Spuneam într-un subcapitol anterior că, încă de la grupa mică, m-am preocupatde aspectul educării expresiilor emoţionale, atrăgând atenţia copiilor asupra diferitelor expresii ale chipului meu în funcţie de starea psihică pe care încercam să o redau.Începând cu grupa mijlocie, în momentul fixării unei povestiri prin „lecturarea”

conţinutului imaginilor, dincolo de ceea ce presupune aceasta verigă a activităţii, amîncercat să atrag atenţia copiilor asupra expresivităţii chipului unui personaj sau alaltuia, asupra sugestiei pe care ne-o oferă diferitele nuanţe ale unei priviri sau ale unuizâmbet: privirea lupului din Capra cu trei iezi sau din   Iedul cu trei capre este rea,

 privirea vulpii din Ursul păcălit de vulpe este şireată, la fel ca privirea vulpoiului dinGăinuşa cea  moţată , privirea lui Ciripel din Ciripel cel lacom, este vinovată, chipulScufiţei Roşii, al ursului din Ursul păcălit de vulpe, al iepuraşului din Ciuboţeleleogarului, exprimă naivitate, încredere. Dacă la început eu evidenţiam nuanţe, începândcu grupa mare am încercat să obţin de la copii sesizarea unor asemenea nuanţe.Cerinţele mele, în acest sens, nu s-au oprit numai la imaginile reproducând momente din

 poveşti, ci s-au extins asupra oricărei imagini lecturate care permitea acest lucru. De

 pildă, în momentul lecturării tabloului „Jocurile copiilor, iarna” i-am întrebat pe copii:„Ce citiţi pe chipul copiilor din tablou? Ce vă spun ochii lor, zâmbetul lor? Cum sunt

36

Page 35: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 35/47

ei?” - Copiii au surprins nuanţe, dirijaţi, evident, de întrebările mele: „Copiii sunt bucuroşi, fericiţi, ei râd.”

„- Dar băieţelul acesta este fericit? Are aceeaşi privire ca ceilalţi copii? Cum este privirea lui? Ce ne spune chipul lui? Ce simte copilul, cum este el?” („Este supărat,omul de zăpadă pe care 1-a construit, s-a stricat. Ochii lui sunt supăraţi, el nu râde cu

ceilalţi copii.”) În felul acesta, treptat, copiii au sesizat legătura dintre o anume stare despirit şi expresia chipului. Capacitatea de a sesiza astfel de nuanţe le-a folosit copiilor,cu deosebire, în cazul povestirilor create după un şir de ilustraţii, cum, de pildă, s-aîntâmplat în cazul „Păţaniei unei fetiţe”. Le-am prezentat copiilor chipul aceleiaşi fetiţeîn două variante: într-una fetiţa era abătută, supărată, în cealaltă variantă era veselă,

  bucuroasă. Le-am cerut copiilor să-mi vorbească despre fetiţă privind cele douăimagini: au sesizat diferenţa de expresie de pe chipul ei, au denumit starea afectivăsugerată de expresia chipului - la început este supărata, apoi este bucuroasă, veselă. Le-am explicat că între primul moment, acela când fetiţa era supărată şi următorul, cândeste veselă, s-a întâmplat ceva care i-a alungat supărarea şi i-a adus în priviri şi pe chip

 bucurie. Le-am cerut să-şi imagineze ce s-ar fi putut întâmpla. Copiii au construit

diferite variante scurte cu motivaţie pentru expresia supărată (fetiţa a pierdut banii pentru pâine, fetiţa s-a rătăcit, era supărată pentru că mama a pedepsit-o etc.) şi, deasemenea, cu motivaţie pentru expresia bucuroasă a chipului (rezolvarea neplăcerilor).

Am sesizat, întâmplător, că copiii asociază răul, indiferent sub ce formă semanifestă el, cu culoarea neagră, iar binele cu culoarea albă. La o activitate de desen cutema „Scenă din povestea <Capra cu trei iezi>”, i-am întrebat pe copii cu ce culoare vor desena iezii, spre a-i deosebi. Câţiva au răspuns că iedul cel mare este negru, iar ceilalţidoi sunt albi. Interesată să văd dacă acest criteriu funcţionează şi în cazul altor 

 povestiri, după expunerea poveştii  Doi iepuraşi, în momentul receptării primei imaginicare-i înfăţişa pe cei doi iepuraşi, le-am cerut copiilor să recunoască personajele. Le-amidentificat, astfel: cel ascultător este cel alb, cel neascultător este cel gri. În cadrul uneiactivităţi de povestire cu tema Ciripel cel lacom, nu le-am prezentat, ca de obicei, plan-şe, ci le-am împărţit foi de desen şi le-am cerut să-l deseneze ei pe Ciripel cel lacom şi

 pe ceilalţi vrăbioi. Eram curioasă cum îl vor reda pe Ciripel, spre a-l deosebi de ceilalţivrăbioi, ştiut fiind că toţi vrăbiorii sunt cenuşii. Cu excepţia câtorva copii, ceilalţi l-audesenat mai rotofei, motivându-şi acţiunea astfel: „Ciripel e gras pentru că e lacom şi amâncat numai el mălai.” Abia apoi le-am prezentat planşele şi am trecut la fixareaconţinutului poveştii.

Toate acestea demonstrează faptul că orientaţi încă de la grupa mică, copiii suntcapabili să perceapă ceea ce este esenţial într-o imagine, să surprindă elementelesemnificative, să înţeleagă legătura dintre o anume trăsătură de caracter şi reflectarea

acesteia în atitudine sau în expresia chipului, analizând prin „lecturare” 

conţinutul unor imagini.Un alt aspect asupra căruia aş vrea să mă opresc, este acela al comentariilor 

libere ale copiilor, în faţa imaginilor redând momente dintr-o poveste. Copiii îşiadresează unii altora întrebări asupra unor aspecte, încearcă să stabilească legături întrediferitele acţiuni ale personajelor, ajung uneori la contradicţii generate de interpretareadiferită a unei acţiuni. În asemenea cazuri copiii sunt spontani, se exprimă liber, iar intervenţia educatoarei se impune doar în cazul unor greşeli de formulare, al unor dezacorduri sau în cazul unei înţelegeri eronate a mesajului transmis.

Deoarece specificul activităţii cu preşcolarii impune folosirea intensă amaterialului didactic, este nevoie de mult discernământ din partea educatoarei în modul

în care îl concepe, ca şi în modul în care îl foloseşte în raport cu particularităţile devârstă, cu nivelul grupei şi în strânsă legătură cu conţinutul transmis verbal. O atenţie

37

Page 36: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 36/47

deosebită trebuie acordată manierei de concepere a unei planşe, din punct de vedere alcompoziţiei, al proporţiei, al culorii, toate vizând o satisfacere estetică a copilului. Înmod necesar cuvântul însoţeşte imaginea scurtând drumul spre cunoaştere prin in-termediul trăirii afective, impulsionând spre analiză, descriere şi în ultimă instanţă, spreemiterea unor judecăţi de valoare. De aceea materialul didactic trebuie să-1 transpună

  pe copil, prin formă, culoare, expresivitatea gestului, a  chipului, într-a lume afrumosului, a binelui, umbrită uneori de manifestările întunecate ale răului, o lumemenită a-i transmite copilului mesaje care să-l facă capabil să deosebească binele derău, o lume asemănătoare celei din visul si imaginaţia fiecărui copil. Căci „...copilulcare visează e pe deplin fericit, el e în afara oricăror probleme.”(G. Berger, 1989,

 pag.18)

38

Page 37: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 37/47

III. REZULTATELE STUDIULUI PRACTIC-APLICATIV

Pentru a evalua nivelul receptivităţii şi sensibilităţii copilului, influenţa personajelor, a acţiunilor asupra copilului, am folosit metoda Studiului de caz, ce oferă posibilitatea exprimării libere a stărilor emoţionale prin care copilul reflectă lumea.Această metodă este eficientă mai ales în cazul povestirilor scurte, cu morală, cum ar fi

 Leul şi căţeluşa, Găurile, Doi iepuraşi, Măgăruşul încăpăţânat, Iedul cu trei capre etc.,adică determină copiii să analizeze, să compare, să identifice corespondenţi cu

 personajele şi comportamentele acestora, în lumea reală.CAPACITĂŢI VIZATE:Să descrie personaje, fapteSă facă generalizări

Să stabilească legătura „cauză-efect”(comportament-consecinţe)Să evidenţieze analogii între personaje,întâmplăriSă judece faptele altoraSă-şi analizeze corect conduita proprie

PROCEDEE DE APLICARE:

  Măgăruşul (Măgăruşul încăpăţânat)• Analogie între personaje

  Iedul ( Iedul cu trei capre)

Asemănări, deosebiri, consecinţe

• Analogie dublă- personaje pozitive, personaje negative

Similitudini, diferenţe de atitudini, comportamente

Fata moşului ( Fata babei şi fata moşului) bunătateFata cea mică (Sarea în bucate) înţelepciune

hărnicie 

Fata babei ( Fata babei şi fata moşului) linguşeală Fetele mari (Sarea în bucate)  prefăcătorie 

Am conceput fişe de monitorizare a corectitudinii reprezentărilor morale,respectiv a noţiunilor morale:

REPREZENTĂRI MORALE

39

Page 38: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 38/47

(media datelor din fişele de monitorizare)- grupul 1- 10 copii- grupul 2- 11 copii

ACŢIUNI GRUP1 GRUP2 TOTALAtitudini,

comportamente alepersonajelor

• recunosc personaje• relatează întâmplări• reproduc dialoguri• compară

comportamente• analizează consecinţe• argumentează leg.

„cauză-efect”• identifică corespondenţi

ai pers. analizate, înviaţa reală

10

1086

5

5

7

9

985

5

5

8

19

191611

10

10

15

Activităţile în care am monitorizat corectitudinea reprezentărilor morale alecopiilor au fost cele organizate sub forma jocului didactic. Copiii, împărţiţi în douăechipe, concurau pentru prezentarea cât mai convingătoare a personajului-personajelor ce reprezentau subiecţii „studiului de caz”.

În cazul analogiei duble sarcinile erau diferenţiate: primul grup analiza personajele pozitive, cel de al doilea pe cele negative. La momentul evaluării receptăriicorecte a legăturii „cauză-efect”(comportament-consecinţe), fiecare grup adresa celuilaltîntrebări vizând noţiunile morale ce îşi aflau corespondent în fiecare dintre personajele

analizate.Interpretarea datelor evidenţiază faptul că 90% dintre copii recunosc personajele, povestesc întâmplări, evenimente, 70% reproduc dialoguri. 50% dintrecopii compară comportamente, analizează consecinţe ale diferitelor comportamente şi

 pot argumenta legături de cauzalitate-acţiuni care ţin de gândirea şi creativitatea fiecăruicopil, deci reflectă nivelul dezvoltării proceselor cognitive. Procentul celor careidentifică corespondenţi ai personajelor analizate, în viaţa reală, se ridică la aproape70%, ceea ce dovedeşte că reprezentările morale ale copiilor sunt corecte.NOŢIUNI MORALE

Personajul exemplu-simbol 

Reprezentarea concretă a unei noţiuni morale

  Scufiţa Roşie- neascultare LUPUL consecinţe

  cruzime  Iedul cel mic- ascultare

consecinţe 

TOMIŢĂ (Tomiţă iepuraşul)

GĂINUŞA (Găinuşa cea moţată)   îngâmfareCOCOŞELUL (Cocoşelul cu pene de aur)

40

Page 39: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 39/47

  consecinţe

 

Înţelepciune 

Prietenie

   Povestea ariciului înţelept , de V.Colin-ariciul

 Ariciul şi iepurele, de L.Tolstoi-ariciulCiuboţelele ogarului, de C.Gruia-ursul hangiuGăinuşa cea moţată ,de C.Gruia-cocoşul Povestea ursului cafeniu,de V.Colin-pinguinul

 Leul şi căţeluşa, de L.Tolstoi Doi călători, de Al.Mitru Rilă Iepurilă şi cărăbuşul cu aripioare de aur , de F.Mugur 

 Prieten devotat , poveste populară

41

 

Hărnicie

Modestie 

 Fa ta bab ei şi fata m oşn eag u lu i,de I .Creangă- fata moşneagului

Sa rea în bucate, de P . Isp irescu- fata cea m ic ăCei trei purceluşi, po veste pop ulară- p urceluş ul ce l m ic 

  Povestea ursului cafeniu,d e V.Co lin-ursu l c afeniu  Găinuşa cea m oţată  ,de C .G ruia-cocoşu l

  C iub oţelele ogaru lu i.d e C .G ruia-iepuraşul  Sarea în bu cate, de P. Isp irescu-fata cea m ic ă

  Răţu şca cea urâ tă , de H .C .Andersen- p uiu l d e lebăd ă 

 P ovestea a r iciuluiînţelept , de V.Colin-ariciul

Page 40: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 40/47

 

Naivitate 

Minciună 

Ciuboţelele ogarului,de C.Gruia-iepuraşul

Scufiţa Roşie.de C.Perrault-Scufiţa Roşie

Ursul păcălit de vulpe, de I.Creangă-ursul

Sfatul şoarecilor , poveste populară-şoarecii

 Puf-Alb şi Puf-Gri, de C .Gruia-Puf-Gri

 Ionică Mincinosul , deA l.Mitru- Ionică

Găurile, poveste pop ulară- băiatul

 Povestea nucii lăudăroase, de V.Colin-nuca

Tomiţă iepuraşul , de Al.Mitru-Tomiţă 

Lene 

Îngâmfare

 Fata babei şi fata moşneagului ,de I.Creangă -fata babei   Iedul cu trei capre ,de O.P.Iaşi -iezii mari  Cei trei purceluşi –  purceluşii mari

 După faptă si răsplată 

Găinuşa cea moţată  ,de C.Gruia -găinuşaCiuboţelele ogarului , de C.Gruia -ogarul

Cocoşelul cu pene de aur  ,de Al.Mitru -cocoşelulTomiţă Iepuraşul  , de Al.Mitru -Tomiţă

 Povestea ursului cafeniu ,de V.Colin -urşii albi  

42

Page 41: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 41/47

Pentru a evalua corectitudinea reprezentărilor concrete ale noţiunilor morale, prin asocierea cuvântului care denumeşte o noţiune morală cu un personaj-simbol, am

folosit metoda trierii aserţiunilor, metodă ce exersează capacitatea de analiză asupraunor idei, noţiuni, în vederea selectării lor după diferite criterii. Fişa pe care amconceput-o a fost distribuită copiilor, împărţiţi în trei grupe, la sfârşitul unor activităţi derepovestire, jocuri didactice cu subiect tematic, jocuri-dramatizări. Personajele-simbol,

 pe care copiii le grupaseră, în alte activităţi comune sau în etapa jocurilor alese, înfuncţie de noţiunea morală pe care o simbolizau, alternau pe fişa de evaluare în raportde povestirea sau povestirile ce reprezentau tema activităţii.

Fiecare grup marca, cu o culoare diferită de a celorlalte grupuri( grupul 1 curoşu, grupul 2 cu portocaliu, grupul 3 cu albastru), personajul cu care voia să semene.Fiecare copil îşi motiva alegerea folosind, în exprimare, noţiunea morală simbolizată de

 personajul ales.

Grupul 1- 8 copii( 3fetiţe, 5 băieţi)Grupul 2- 8 copii( 3fetiţe, 5 băieţi)Grupul 3- 7 copii( 4 fetiţe, 3 băieţi)

NOŢIUNEA MORALĂPERSONAJUL-SIMBOL

• G13f-5b

• G23f-5b

• G34f-3b

 Hărnicie-purceluşul mic(Cei trei purceluşi)

3 fetiţe 2 fetiţe 4 fetiţe

 Lene-purceluşii mari(Cei trei

 purceluşi)Modestie-ursul cafeniu(Ursul cafeniu)

3 băieţi 3 băieţi 1 băiat

 Îngâmfare-urşii albi(Ursul cafeniu) 1 băiatMinciună -Puf-Gri( Puf-Alb şi Puf-Gri)

 Naivitate-Scufiţa Roşie(Scufiţa Roşie) 1 fetiţă Prietenie-leul( Leul şi căţeluşa) 1 băiat 2 băieţi 2 băieţi

Interpretarea datelor evidenţiază faptul că selecţia personajelor a fost influenţatăde sexul copiilor. Astfel, 9 din cele 10 fetiţe au ales personajul simbolizând hărnicia, nu

neapărat pentru calitatea morală simbolizată de aceasta, cât pentru că era de sexfeminin. De menţionat că toate cele 9 fetiţe au descris-o pe fata moşului ca fiind„harnică, cuminte şi frumoasă”, identificându-se cu un personaj ce simboliza mai multdecât calitatea morală luată în considerare. Fetiţa care a ales să semene cu Scufiţa Roşie,şi-a motivat alegerea în felul următor: „Eu vreau să fiu ca Scufiţa Roşie de la sfârşitul

 poveştii, că ea ştie acum că trebuie să asculte sfatul mamei şi să nu vorbească custrăinii.” 7 din cei 13 băieţi au ales personajul ce simboliza modestia şi pentru curajulacestuia. În motivarea alegerii făcute, 3 dintre băieţi au folosit termenul „modest”,ceilalţi 4 asociind negaţia cu antonimul termenului „modest”( „nu este îngâmfat”).Alţi 5

 băieţi personajul-simbol al prieteniei, motivându-şi alegerea astfel: „Vreau să fiu un prieten bun, cum era leul.” Singurul băiat care a ales să semene cu urşii albi şi-a motivatalegerea raportându-se nu la calitatea morală pe care o simbolizau, ci la aspectulacestora: „Urşii albi sunt frumoşi, ei au blana albă!”

43

Page 42: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 42/47

De remarcat că toţi copiii au dovedit că au reprezentări corecte ale noţiunilor morale, că asociază corect termenii ce denumesc noţiuni morale cu personajele-simbolşi că se identifică cu personaje pozitive. De asemenea, testele aplicate au evidenţiat

 prezenţa unei gândiri morale, a capacităţii de a evalua comportamente şi de a emite judecăţi morale.

La grupa mare pregătitoare am aplicat un test de evaluare a interiorizăriinormelor de comportament şi a măsurii în care acestea au condus la elaborarea unuisistem de atitudini, exigenţe, interdicţii.

Le-am distribuit copiilor fişe de autoevaluare-ANEXA 8- ce ilustrau câte zececopii, în tot atâtea posturi indicând comportamente corecte, respectiv incorecte. Amanalizat împreună cu copiii fiecare postură şi le-am cerut să denumeascăcomportamentul corespunzător. Copiii le-au denumit şi grupat, după cum urmează:

• Copil îngrijit-copil neîngrijit• Copil ordonat-copil dezordonat• Copil vesel-copil miorlăit(acest termen l-au ales copiii pentru a denumi un copil

care se plânge mereu de ceva)• Copil harnic-copil leneş• Copil ascultător-copil neascultător 

Le-am cerut, apoi, să se descrie pe ei înşişi, aşa cum cred ei că sunt (ordonaţi saudezordonaţi, harnici sau leneşi, veseli sau miorlăiţi etc.), notând cu o bulină roşiecomportamentele respective.

 Număr de copii-24

COMPORTAMENT NR. DE RĂSPUNSURI Îngrijit  24 Neîngrijit 

Ordonat  20 Dezordonat  4Vesel  24

 Miorlăit  Harnic 22 Leneş 2 Ascultător  22 Neascultător  2

După rezolvarea sarcinii, fiecare copil „a citit” fişa, descriindu-se pe sine, aşa

cum se percepea. Numărul celor care s-au descris ca fiind ordonaţi, veseli, harnici şiascultători nu reflectă realitatea, copiii cumulând toate aceste calităţi fiind mai mic. Nua fost necesar să intervin pentru a analiza răspunsuri care nu corespundeau cu realitatea,copiii înşişi au făcut-o, amintindu-le celor împricinaţi, dar evocând şi singuri ocaziile încare au dovedit că sunt dezordonaţi sau leneşi sau neascultători. I-am întrebat dacă auminţit în legătură cu felul în care s-au descris. Au negat vehement, explicându-mi că eiştiu că trebuie şi doresc să fie ascultători, harnici, ordonaţi etc., doar că uneori maigreşesc. Cei doi copii care s-au descris ca fiind neascultători şi leneşi şi care, de altfel,se regăsesc şi în grupul celor patru care s-au descris ca fiind dezordonaţi, au ointeligenţă mult peste medie şi, implicit capacitatea de a se autoevalua obiectiv.

Explicaţiile oferite de copii au dovedit că şi-au interiorizat normele de

comportament şi au un sistem de exigenţe, interdicţii pe care, cel mai adesea, le

44

Page 43: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 43/47

respectă. Abaterile de la acest sistem au legătură cu caracteristicile vârstei asociate cudinamica şi specificul grupului în care evoluează.

IV. CONCLUZII

Lumea poveştilor îi este nespus de dragă copilului, în măsura în care apelează laafectivitatea acestuia generând intense şi variate trăiri emoţionale, în măsura în care,

 prin semnificaţiile sale, îi satisface trăirile din planul imaginaţiei, îi îmbogăţeşte univer-sul propriu de cunoaştere, contribuind la educarea sa în spiritul unor virtuţi moralealese, integrându-l în aria valorilor consacrate de lumea adulţilor. Este lumea prinintermediul căreia copilul acumulează posibilităţi noi de percepere a existenţei, prin va-rietatea modelelor cu care ia contact, prin soluţiile pe care le oferă în rezolvarea unor situaţii problematice, antrenând întreaga activitate psihică a copilului. În ce priveşte

valoarea lor etică, creaţiile literare oferă surse inepuizabile de formare a conştiinţeimorale, de educare a unor trăsături pozitive de voinţă şi caracter. Optimizarea conduiteiverbale a copilului, cultivarea deprinderilor de comunicare în termeni specifici,reprezintă un alt câştig al întâlnirii copilului cu literatura.

Am încercat să evidenţiez resursele nebănuit de mari pe care literatura pentrucopii le oferă educatoarei în încercarea acesteia de a educa, la copil, trăsături pozitive decaracter, de a influenţa benefic personalitatea în formare a acestuia. În acest context, mise pare necesară existenţa, în Programa activităţii instructiv-educative, la capitolulEducării limbajului sau la cel al Educaţiei pentru societate, a unor obiective precise derealizare a educaţiei morale prin intermediul literaturii pentru copii.

Primul aspect pe care 1-am dezvoltat în lucrare, a fost acela al formării sau, dupăcaz, al îmbogăţirii reprezentărilor morale. Am evidenţiat rolul educatoarei care, printr-otratare diferenţiată, poate realiza o legătură între reprezentările şi sentimentele morale pede o parte şi deprinderile şi acţiunile morale, pe de altă parte.

Am arătat în ce măsură creaţiile literare acţionează asupra receptivităţii şisensibilităţii preşcolarului, în ce măsură actul perceperii unei poveşti influenţeazăsensibil psihicul copilului, fixând momentul în conştiinţa acestuia.

Receptarea conţinutului poveştilor şi al povestirilor influenţează capacitatea de  pătrundere a semnificaţiei unui cuvânt, aprofundând noţiuni, concepte morale. Amoferit exemple de activităţi, modalităţi de realizare a acestora astfel încât să antrenezecapacitatea copiilor de a stabili o analogie între trăsături pozitive şi negative de caracter,

 prin evidenţierea asemănărilor şi a deosebirilor între personaje-simbol. Organizând înaceastă manieră activităţile de povestire, copilul va fi capabil să analizezecomportamente şi să evidenţieze consecinţele comportamentului greşit. Fiind capabil dea stabili legături „cauză-efect”, de a face analogii între personaje şi întâmplări, copilulva dobândi, treptat, o gândire morală, o experienţă morală care va conduce la situaţia încare copilul va putea să se orienteze el însuşi într-o situaţie problemă şi să evaluezefaptele altora. Mai mult decât atât, procedând astfel, copilul dobândeşte o gândiremorală verbală.

Am explicat în ce măsură, prin intermediul literaturii pentru copii, se formeazăşi se îmbogăţesc reprezentările copilului despre adevăr, dreptate, curaj, hărnicie,

 prietenie etc. Acest lucru este posibil a fi realizat numai prin însoţirea fiecărei noţiuni

morale de o reprezentare concretă a acesteia prin personaje-simbol pe care literatura pentru copii le oferă cu generozitate. Că este posibil de realizat şi eficient am arătat-o

45

Page 44: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 44/47

  prezentând modalităţi de evaluare a reprezentărilor copiilor referitoare la noţiunimorale.

În ce priveşte formarea trăsăturilor morale pozitive, am  reliefat faptul că acest proces deosebit de complex este dependent de acţiune, de practica morală, de antrenareacopiilor în exerciţiul moral. Măiestria pe care trebuie să o dovedească educatoarea

constă în crearea unor situaţii şi cerinţe care prin importanţa şi necesitatea lor sădeclanşeze la copil comportamentul cerut de societate. Am evidenţiat importanţarealizării unităţii dintre conţinut şi formă, astfel încât forma, deci modul în care copilulreacţionează la o anumită cerinţă, să fie în concordanţă cu conţinutul, adică cu nivelulcapacităţilor, al dezvoltării posibilităţilor sale. Am oferit, şi în acest caz, exempleconcrete de procedee ce pot conduce eficient la scopul propus.

Am încercat să reliefez eficienţa dramatizărilor în procesul educării sensibilităţiişi reacţiei emoţionale faţă de evenimente cu semnificaţie pozitivă sau negativă. În acestsens, am arătat care sunt etapele care pot conduce la situaţia în care dramatizarea unor 

 poveşti şi a unor povestiri poate constitui o modalitate de influenţare formativă acopilului prin participarea afectivă intensă a acestuia Exemplele pozitive şi negative,

oferite de lumea poveştilor pot conduce, prin valorificarea lor eficientă, la evitarea sauaplanarea conflictelor dintre copii, a manifestărilor negative de comportament.

 Nu lipsit de importanţă este stilul de lucru al educatoarei, influenţa sa asupradezvoltării personalităţii copilului. În fapt, tactul şi măiestria educatoarei trebuie să semanifeste pe parcursul desfăşurării întregului proces de educare morală a preşcolarului.Aceste calităţi, ce trebuie să o caracterizeze pe educatoare, se reflectă şi în maniera încare aceasta concepe planul de întrebări-problemă, ce  însoţesc inevitabil momentulreceptării oricărei poveşti sau povestiri. Aceste întrebări vor fi formulate astfel încât săconducă la interpretări ale unor atitudini, la nuanţări, la generalizări.

De asemenea, am încercat să demonstrez în ce măsură materialul didactic, înspeţă planşele ce ilustrează momente esenţiale ale conţinutului unei poveşti, sau careredau diferitele nuanţe ale expresiei chipului personajelor, îndreaptă copilul spreactivitatea de analiză, descriere, interpretare şi spre formularea unor judecăţi morale.

În esenţă, consider că, înaintea oricăror alte forme de activitate, povestirile,repovestirile, povestirile create, dramatizările, tot ceea ce este legat de universul vast alliteraturii pentru copii contribuie în cea mai mare măsură la educarea morală a pre-şcolarului, la influenţarea personalităţii în formare a acestuia.

46

Page 45: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 45/47

BIBLIOGRAFIE1. Badea, E.- Corelaţii şi dominante în universul preşcolar în Revista

învăţământului preşcolar nr. 3-4, 19922. Berger, G.- Omul modern şi educaţia sa. Psihologie şi educaţie, E.D.P.

Bucureşti, 19893. Bernat, S. E.- Tehnica învăţării eficiente, Presa universitară clujeană, Cluj-

 Napoca, 20034. Bratu, B.- Preşcolarul şi literatura, E.D.P. Bucureşti, 19775. Carroll, B. J.- Limbaj şi gândire, E.D.P. Bucureşti, 1989

6. Creţu, C.-Psiho-pedagogia succesului, Ed. Polirom, Iaşi, 19977. Cosmovici, A. şi Iacob, L.-Psihologie şcolară, Polirom, Iaşi, 1999 8. Guillome, P.- L’imitation chez l’enfant, în Preşcolarul şi literatura E.D.P.

Bucureşti 19879. Hancheş, L.-Instruire diferenţiată. Aspecte moderne în elaborarea strategiilor 

didactice, Editura Eurostampa, Timişoara, 200310. Hancheş, L., Mariş, A.,- Evaluarea între demersul de proiectare şi realizare,

Editura Eurostampa, Timişoara, 200411. Hancheş, L., Tutunaru, R.-Elemente orientative în proiectarea didactică,

Editura Eurostampa, Timişoara, 200212. Iacob, L. M.-Cunoaşterea copilului preşcolar, în Revista învăţământului

 preşcolar nr.1-2, 199213. Joiţa, E.-Managementul educaţional, Polirom, Iaşi, 200014. Ionescu, M.-Educaţia şi dinamica ei, Ed. Tribuna Învăţământului, Bucureşti,

199815. Kay, E.- Secolul copilului, E.D.P. Bucureşti, 198816. Kidd, J. R.- Cum învaţă adulţii, E.D.P. Bucureşti, 199117. Mitrofan, N.-   Noi perspective privind cunoaşterea copilului, în Revista

învăţământului preşcolar nr.1-2, Bucureşti, 199218. Montessori, M.- Descoperirea copilului, E.D.P. Bucureşti, 198719. Oprescu, N.- Cunoaşterea şi tratarea diferenţiată a copiilor preşcolari, în Revista

învăţământului preşcolar nr.3-4, Bucureşti, 199220. Osterieth, P.- Introducere în psihologia copilului, E.D.P. Bucureşti, 198621. Piaget, J.- Judecata morală la copil, în Pedagogia generală, Editura Facla, 197522. Salade, D.-Educaţie şi personalitate, Ed. Casa cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca,

199523. Şchiopu, V., Verza, E.-Psihologia vârstelor-ciclurile vieţii, ediţia a III-a, EDP,

Bucureşti, 199724. Şchiopu, U.- Psihologia copilului, E.D.P. Bucureşti, 198725. Tomaşevski, B.- Teoria literaturii. Poetica, Editura Univers, Bucureşti, 197326. Tomşa, G.- Modalităţi de problematizare, în Revista învăţământului preşcolar 

nr. 3-4, Bucureşti, 1992

27. Trif, L.- Pedagogia învăţământului preşcolar şi primar, Editura Eurostampa,Timiţoara, 2008

47

Page 46: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 46/47

28. Trif, L.-Managementul clasei/grupului educaţional, Editura Eurostampa,Timişoara, 2008

29. Ungureanu, D.-Educaţie şi curriculum, Ed, Eurostampa, 199930. Verza, E.,Şchiopu, U.-Psihologia vârstelor. Ciclurile vieţii, EDP, Bucureşti,

1997

31. Vrăşmaş, E.-Educaţia copilului preşcolar, Ed. Pro Humanitate, Bucureşti, 1999 ANEXA 1

GRUPAREA POVEŞTILOR ŞI A POVESTIRILOR ÎN FUNCŢIE DETRĂSĂTURILE MORALE SIMBOLIZATE DE PERSONAJE

Trăsături pozitive de caracter Hărnicie

• Fata babei şi fata moşneagului, de I. Creangă ( fata moşneagului)• Sarea în bucate, de P. Ispirescu ( fata cea mică)• Cei trei purceluşi, poveste populară (purcelul cel mic)•

După fapte şi răsplată, poveste populară Modestie• Povestea ursului cafeniu, de V. Colin (ursul cafeniu)• Găinuşa cea moţată, de C. Gruia (cocoşul)• Ciuboţelele ogarului, de C. Gruia (iepuraşul)• Sarea în bucate, de P.Ispirescu (fata cea mică)• Răţuşca cea urâtă, de H. C. Andersen

 Înţelepciune• Povestea ariciului înţelept, de V. Colin• Ariciul şi iepurele, de L. Tolstoi (ariciul)• Ciuboţelele ogarului, de C. Gruia (ursul hangiu)• Găinuşa cea moţată, de C. Gruia (cocoşul)• Povestea ursului cafeniu, de V. Colin (pinguinul)

 Prietenie• Leul şi căţeluşa, de L.Tolstoi• Doi călători, de Al. Mitru• Rilă Iepurilă şi cărăbuşul cu aripioare de aur, de F. Mugur • Prieten devotat, poveste populară

Trăsături negative de caracter Lene

• Fata babei şi fata moşneagului, de I. Creangă (fata babei)• Iedul cu trei capre, de O. P. Iaşi• Cei trei purceluşi, (purceluşii cei mari)• După faptă şi răsplată, poveste populară

 Îngâmfare• Găinuşa cea moţată, de C. Gruia (găinuşa)• Ciuboţelele ogarului, de C. Gruia (ogarul)• Cocoşelul cu pene de aur, de Al. Mitru• Tomiţă iepuraşul, de Al. Mitru• Povestea ursului cafeniu, de V. Colin (urşii albi)

 Naivitate• Ciuboţelele ogarului, de C. Gruia (iepuraşul)• Scufiţa Roşie, de C. Perrault

48

Page 47: Educatia morala

5/11/2018 Educatia morala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatia-morala-55a0ce55b1ef6 47/47

• Ursul păcălit de vulpe, de I. Creangă (ursul)• Sfatul şoarecilor, poveste populară

 Minciună• Puf-Alb şi Puf-Gri, de C. Gruia (Puf-Gri)• Ionică mincinosul, de Al. Mitru• Găurile, poveste populară• Povestea nucii lăudăroase, de V. Colin• Ghemul, poveste populară• Tomiţă iepuraşul, de Al. Mitru

 Prefăcătorie• Hainele cele noi ale împăratului, de H. C. Andersen• Ciuboţelele ogarului, de C. Gruia (ogarul)• Ursul păcălit de vulpe, de I. Creangă (vulpea)• Găinuşa cea moţată, de C. Gruia (vulpoiul)

 Neascultare• Puiul, de I. Al. Brătescu Voineşti (puiul cel mic)• Capra cu trei iezi, de I. Creangă (iezii cei mari)• Furnica şi aspiratorul, de Mălina Cajal

 Încăpăţânare• Povestea măgăruşului încăpăţânat, de V. Colin• Găinuşa cea moţată, de C. Gruia• Cocoşelul cu pene de aur, de Al. Mitru

 Lăcomie• Ciripel cel lacom, de L. Vlădescu• Ciripel, nimeni nu-i ca el, de S. Dima• Cele două vulpi, poveste populară

49


Recommended