Editorial - ucmr.org.ro · “George Enescu” 4-12 Câmpina. Stagiune muzicală 13 Asociaţia...

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 10 � Octombrie 2013

Editorial

Prudentadiversitate

De câteva decenii, diversitatea sonoră,sub multiplele sale aspecte (diversitateformală, stilistică, atitudinală etc.), a început săreţină atenţia analiştilor. Cu toate acestea,problemele teoretice globale pe care le ridică,atât la nivel metodologic şi epistemologic, cât şidin punct de vedere estetic şi etic, nu par să fifăcut obiectul vreunui studiu de ansamblu.

În domeniul muzicii termenul diversitatea iscat o pală reflecţie, a cărei conceptualizareşi teoretizare, ce nu şi-au stabilit încă primelejaloane, s-au rezumat la problemele deinventar şi, eventual, de distribuţie, luându-sede obicei în considerare funcţionareasistemelor, mizele în planul resurselor şi, nu în ultimul rând,salvarea idiomurilor sonore. Aşa se face că în muzicologieconceptul diversitate este ca şi absent din toate exegezelesintetice ori din marile enciclopedii, ne existând vreo preocupareîn ceea ce priveşte influenţele diversităţii sesizate de pe poziţiileunui observator neutru şi evidenţiind o anumită formareprofesională.

Înainte de a deveni obiect de studiu, diversitatea estemai întâi o realitate trăită şi constatată. În general, conştiinţamultiplicităţii şi a varietăţii genurilor muzicale a marcat puternicspiritul vremii de la Renaştere încoace. Însă ceea ce acaracterizat acele epoci a fost faptul că diversitatea s-a încadratîn taxonomii care, deşi erau specifice fiecărui limbaj sonor,clarificau diferenţele, atribuind fiecărui taxon un statut (cel maiadesea ierarhic) şi proprietăţi definitorii. Stabilirea unor ierarhiiera suficientă pentru a legitima o ordine axiologicăcorespunzătoare unei ordini dictate de dispoziţia de gust,perisabilitatea celei de a doua reflectând stabilitatea cele dintâi.Muzicologia romantică propunea o epistemă bazată nu pediversitatea propriu-zisă, ci pe evoluţia muzicii de la o formă laalta, de la o categorie la alta. Genurile încetau astfel să fieetanşe, schimbările efectuându-se dinspre simplu însprecomplex, într-o liniaritate istorică a progresului. Indiferent dacă oconsiderăm un factor de progres sau ameninţarea majoră acontemporaneităţii, diversitatea este pe cale să fie acceptată carealitate de neocolit. Anumite conflicte există şi ele nu pot fisoluţionate decât dacă se creează sisteme de reglementarebazate pe pluralism atitudinal. Numai aşa vor putea fi gestionateefectele multiplicităţii în plan estetic şi va fi prezervată paceastilistică atât de precară şi de instabilă. Chestiunea esenţialăeste cum să facem să coexiste în mod armonios muzici alecăror valori, proiecte şi interese sunt diferite, dacă nu chiaropuse. Miza este enormă pentru că discutăm despre însăşisupravieţuirea unor categorii de muzici într-o epoca în careanumite direcţii estetice sunt în stare să ameninţe dreptul lavizibilitate al altor direcţii. Nu mai este de-ajuns să admitem cacercetătorul şi opusul investigat să fie într-o relaţie de

DIN SUMARDuelul viorilor 2-3

Festivalul Internaţional “George Enescu” 4-12

Câmpina. Stagiune muzicală 13

Asociaţia Naţională Corală 14

Diplome de excelenţă 15

Festivalul “Dan Spătaru” 16-20

Concerte în ţară 21-22

Caravana Catena 23

Marius Ţeicu (II) 24-25

Remember L. Dobrescu (IV) 25-26

Juniorii 27Publicaţii româneşti muzicale 28Fuego, Disc de aur 30-31Anca Badiu 35

alternanţă, ci, pentru arezolva dificileleprobleme puse deintersubiectivitate şiinterferenţă întrecunoaştere şi angajare, enevoie să existe unraport de simultaneitate.

Diversitatea lim-bajelor muzicale trimitela sisteme diferite deinterpretare, care nu potfi întotdeauna convertiteunul în celălalt. Valorileexprimate într-un sistemoarecare nu pot fi decâtrelative sau conven-ţionale. Bunăoară,muzica balineză va aveao altă putere deapreciere în comparaţie

cu, să zicem, muzica lui Magnus Lindberg. Dinaceastă cauză, melomanul de azi trebuie nudoar să se deprindă cu pluralitatea idiomurilorsonore, ci şi să le aprecieze cu măsuri diferite.Or, dacă diversităţii muzicilor îi corespundediversitatea tălmăcirilor, acestea din urmă secade a fi făcute într-un context dat şi în caretrebuie, totodată, să se justifice.

(Continuare în pag. 2)

2

Eveniment


Prudentadiversitate

(Urmare din pag. 1)

Condiţiile de elaborare ainterpretărilor impun nu numairecursul la criterii din zonaesteticului, ci şi repere ce ţin decategoria eticului oriantropologicului. Exaltările, cât şisurdinările arbitrare s-au dovedit,inevitabil, contraproductive. Depildă, minimizarea genului etnicist,cu o anume finalitate identitară, aiscat o reacţie inversă, demaximizare a angajării actorilor, înspecial impresariali, întru obţinerearecunoaşterii unor limbaje sonore

noi sau intens resuscitate. Paralel, aapărut o nouă mentalitate caredoreşte să ţină mai mult seama dediferitele componente alediversităţii. Acest fenomen seexplică în parte prin înteţirea fărăprecedent a schimburilorintermuzicale, dar şi printr-o maiaccentuată conştientizare aalterităţii. Ca orice modificare amentalităţii, şi cea privitoare ladiversitate produce oarecebulversări. Iar „în faţa acestorbulversări, se adoptă două strategiiopuse: o strategie de rezistenţă acelor care deţin puterea la oraactuală şi o strategie de schimbareevolutivă sau radicală din parteacelor care se simt excluşi, regulileintegrării fiind adesea dictate şiimpuse de sus, în funcţie de culturadominantă” (Andrea Semprini: Le

Multiculturalisme, Paris, PUF,1997). Acceptarea diversităţii nutrebuie plătită cu estompareaspecificităţii, ci cu prezervarea ei. Înacest sens lumea muzicii reprezintăun exemplu pozitiv, „marketingulinternaţional fiind obligat să punăaccentul pe particularităţile fiecăruigen muzical pentru a vinde produsecât mai adaptate nevoilor şigusturilor locale” (Jean-ClaudeUsunier: Commerce entre cultures,Paris, PUF, 1992). Ideea diversităţiicomportă însă şi o serie decapcane, cu precădere derivate alemodei şi demagogiei. Ele pot fireduse la tăcere doar prineliminarea unor ambivalenţe. Cuprudenţă. Căci există o diversitate aprudenţei, dar şi o prudenţă adiversităţii.

Liviu DĂNCEANU

Duelul viorilorla Sala Radio

Carmen MANEA

Cea de-a treia ediţie a turneului desfăşurat înopt oraşe din România sub genericul Duelul viorilor,s-a încheiat în ovaţiile entuziaste ale publicului de la

Sala Radio, în seara zilei de 4 octombrie ac. Prestaţiacelor doi violonişti de talie internaţională - Liviu Prunaruşi Gabriel Croitoru -, acompaniaţi cu rafinament depianistul Horia Mihail, a încântat miile de ascultători airadio-ului şi pe aceia din sala de concert. Această„confruntare” pe podium, este de fapt o demonstraţie deinterpretare la cel mai înalt nivel artistic, la carecontribuie în egală măsură valoarea, profesionalismul şitalentul protagoniştilor – Liviu Prunaru (concert maestrual orchestrei Royal Concetgebouw din Amsternam) şiGabriel Croitoru (solist concertist al Orchestrelor şiCorurilor Radio), ca şi calitatea viorilor pe care aceştia

cântă (Stradivarius şiGuarneri). La reuşitaevenimentului a contribuitîn mod substanţial pianistulHoria Mihail, solist alOrchestrelor şi CorurilorRadio, care i-a susţinut pecei doi violonişti cu dăruireşi profesionalism pe totparcursul programului. Nuîn ultimul rând trebuiemenţionată alegerea unuirepertoriu alcătuit din piesede anvergură din literaturaviolonistică şi camerală,menite să pună în valoarepersonalitatea, măiestria şibravura interpreţilor.

În deschidereaprogramului, GabrielCroitoru şi Horia Mihail auprezentat Meditaţia opus42 nr. 1 de Ceaikovski,

Gabriel Croitoru, Liviu Prunaru

3

Eveniment


lucrare de mare expresivitate şiprofunzime, evocatoare pentrucomorile de frumuseţe şisensibilitate aflate în creaţiilecompozitorului romantic rus. Încontrast cu desfăşurarea lirico-narativă a primei lucrări s-a aflatDansul spaniol nr. 8, opus 26 dePablo de Sarasate, în care GabrielCroitoru a desfăşurat oimpresionantă paletă de mijloaceinstrumentale, menite săevidenţieze strălucirea, caracterulritmic pregnant şi melodicitateacuceritoare a muzicii spaniole.

În continuare, Liviu Prunaruşi Horia Mihail au interpretat cu multrafinament şi fantezie Cantabile şiVals opus 19 de N. Paganini şicelebrul Dans spaniol („La vidabreve”) de Manuel de Falla-

Kreisler. Publicul a admiratdesfăşurarea imprevizibilă, plină deculoare şi de originalitate adiscursului muzical, redat deinterpreţi cu nobleţe şi fantezie. Aurmat celebrul Studiu în formă devals de Saint Saëns-Ysaye, în careGabriel Croitoru a transmis o gamălargă de sentimente, de lainteriorizare meditativă la entuziasmdebordant. Violonistul a reuşit sărealizeze o sinteză fericită aelementelor muzicale, poetice şipicturale, dezvăluind în acelaşi timp

un subtil simţ al integrării detaliilor înliniile de forţă ale întregului. Îninterpretarea sa am perceput atâtcalităţile de excepţie, cât şicapacitatea de pătrundere asemnificaţiilor profunde ale muzicii. .Publicul a fost cucerit de prezenţa încadrul programului a pieseiCiocârlia (prelucrarea realizată deGrigoraş Dinicu), pe care violonistula redat-o cu frenezie şi strălucire.Amintim că Gabriel Croitoru afascinat publicul din China cuminunata Ciocârlie în cadrulturneului realizat în primăvaraanului 2013, alături de OrchestraNaţională Radio.

În încheierea primei părţi aprogramului, Liviu Prunaru şi HoriaMihail au interprentat Romanzepentru vioară şi pian de R.

Wagner (din ciclul File de album) şiSouvenir de Moscou de H.Wieniawski. Spectatorii au fostimpresionaţi de calitatea deexcepţie a prestaţiei artistice, înegală măsură sensibilă, echilibrată,armonioasă şi inteligent condusă.

În partea a doua aconcertului, cei doi violonişti s-auaflat împreună pe scenă, unde auprezentat Grand Duo Concertantnr. 3 de Charles de Beriot şiSerenada nr. 2 opus 92 pentrudouă viori şi pian de Christian

Sinding. Spre încântareaspectatorilor foarte numeroşi, aflaţiîn sală şi pe scenă (precum şi înfaţa aparatelor de radio), cei doiartişti au demonstrat pe lângăcalităţile solistice de excepţie şiexperienţa în domeniul muzicii decameră. Colaborarea lor atât defirească, de expresivă şi desensibilă a cucerit publicul; artiştiiau condus frazele cu eleganţă, auconferit relief şi sens fiecărui motivmuzical în parte, au conturat temelecu multă fantezie şi dăruire, audemonstrat că măiestria presupunenu numai talent, ci şi modestie şirespect reciproc. Evenimentulmuzical a prilejuit un tur de forţă prinrepertoriul violonistic, în caretalentul, bunul gust, dispoziţiasufletească şi intelectuală, au mers

mână în mână, cudorinţa de a oferipublicului mo-mente de bucurieşi de satisfacţieestetică. Lacererea insis-tentăa spectatorilor, dis-tinşii interpreţi auoferit două bis-uripline de vervă şistrălucire: oprelucrare dupăAlla turca deMozart şi o piesăde jazz.

Participareala acest evenimentde înaltă ţinutăartistică mi-aconfirmat ideea cămuzica trebuieascultată cu un

model aflat undeva în conştiinţaspectatorului - suficient de departepentru a nu împiedica receptareadirectă, dar în acelaşi timp suficientde pregnant pentru ca receptareasă fie imposibilă în afara lui. Duelulviorilor, ediţia a treia a fost oreuşită artistică incontestabilă, carepresupune, speram, spre bucuriaspectatorilor (şi a tuturor factorilorimplicaţi), repetarea ei, pe aceeaşiscenă, cu aceeaşi protagonişti întoamna anului 2014. (Foto:Constantin Barbu)

Gabriel Croitoru, Horia Mihail, Liviu Prunaru

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 10 � Octombrie 2013

Festivalul Internaţional “George Enescu”

Pe marginea unuiitinerar violonistic

Corina BURA

De mai bine de 4 săptămâni, râuri de cerneala au curspe imprimantele din tipografiile cotidianelor şi revistelor care auavut bunăvoinţa să consemneze şi să urmărească desfăşurareaacestui mare eveniment, acestui cadou pe care Providenţa, cumijloacele ei aparent bizare dar totdeauna eficiente, îl faceoamenilor de cultură şi de bunăvoinţă nu numai din România cide pretutindeni. Pentru noi, cei din „lumea veche″ aceastădesfăşurare de mare anvergură este un cadou prin care ne„încărcăm bateriile″ pentru o lungă bucată de vreme şi, cu toatecă la un prim contact, acest itinerar poate apărea a fi epuizant, înziua când are loc ultimul concert, când se cântă ultima simfonieal cărui acord final se stinge împreună cu luminile scenei, simţiun profund regret că, deocamdată, nu mai există un mâinepentru a da un restart… cu orice preţ! Parcurgând consemnărilecare fixează cu tuş opiniile unor personaje ale căror cunoştinţenu pot fi puse la îndoială, exprimând într-o mare măsură aceleaşiimpresii pozitive, constructive, am remarcat şi formulărirăutăcioase, care reprezentau un suport pentru desfăşurareaaltor idei „la modă″, fără de care cei superficiali nu ar acorda„bunăvoinţă şi atenţie″, procedură care ne aminteşte de un timp,nu foarte îndepărtat din punct de vedere istoric, în care tot ceeace se scria indiferent de domeniu trebuia „politizat”. Dacă acesteopinii veneau din partea unor persoane socotite vârstnice,purtătoare de etichetă marca „Nostalgia” ar fi fost să spunem deînţeles, dar blogerii şi aşa-zişii specialişti nici nu prea realizeazăcum au fost „acele timpuri″ despre care îşi permit să comenteze- pentru că nu existau ca să poată emite judecăţi de valoare -alăturându-se unui „cor″ care mai are foarte multe de învăţat înce priveşte acurateţea. Desfăşurarea aparent stufoasă dincaietul Festivalului a avut de îndeplinit o temă precisă, aceea dea oferi produse de calitate pentru toate gusturile: muzică de

cameră (recitaluri solo, duo, cvartet, ansambluri baroc ş.a.m.d.),muzică simfonică, spectacol dramatic (operă clasică, operăbaroc, operă în concert, balet sau sinteze moderne ale acestora)şi multe altele. Nimeni nu a fost obligat să fie prezent la câte 3-4spectacole pe zi, cum de-plângea cu „lacrimi de crocodil″ una dincronicare… sau altcineva care se lega de motto-ul festivalului„Magia există″, numai din dorinţa de a demitiza ceva… sautotul,după cum este „recomandat”! Adevăraţii organizatori, caresunt agenţiile de impresariat au avut toată bunăvoinţa să aducăpe scena românească tot ce a fost posibil şi tot ce a fost mai bunpentru acest eveniment, pentru noi unic - şi spun unic pentru căniciodată nu avem perspectiva desfăşurării lui în viitor, oricărui

act de acest fel i se conturează alcătuirea cu ani înainte, chiardacă bunele intenţii sunt o realitate. În pofida a tot ce se crede -eronat, bineînţeles -, orchestrele mari, soliştii, dirijorii şi cântăreţiinu se găsesc pe toate drumurile, ei fac parte dintr-o elităplanetară, ridicată pe suportul unui învăţământ artistic caredescoperă talente, le instruieşte, le aduce la un nivelcorespunzător competiţiei, le plasează în circuitul internaţionalcu ajutorul impresarilor. Este vorba despre un învăţământ careeducă publicul în spiritul bunului gust şi generează ridicareanivelului cultural autohton. Am fi naivi dacă am reduce totul laaspectul financiar; aici este vorba de mult talent, uneori de geniu,de instrucţie adevărată, de muncă extrem de serioasă şi nu înultimul rând de logistică.

A consemna prin câteva cronici importanţa acestuiseptembrie 2013, atât de complex în ce priveşte alcătuirea şiderularea lui, este un demers destul de anevoios, pentru că, pemăsură ce începe derularea lui, rememorarea anumitor

evenimente pe care le socotim pentru început a fi cu totul ieşitedin comun, capătă alte dimensiuni pe măsură ce ne îndepărtămde ele, captivaţi fiind de tot ce absorbim „azi şi acum”. Aconsemna ca într-o agendă zilnică tot ce s-a petrecut pare banal,aşa că în cele ce urmează vom încerca să alcătuim un altfel dejurnal. Ediţia a XXI a adunat sub aceleaşi cupole un număr foartemare de violonişti solişti – am numărat 17: mai tinerii SergeyDogadin, Vilde Frang, Anna Ţifu, François Sochard, AlissaMargulies; exceptând pe Anna Ţifu, ei se află pentru prima datăîn România, iar dintre cei deja foarte cunoscuţi amintim, înordinea evoluţiei scenice, pe Pinchas Zukerman, LeonidasKavakos, Laurent Albrecht Breuninger, Boris Brovtsyn, LisaBatiashvili, Maxim Vengerov, Julian Rachlin, Hilary Hahn, VadimRepin, Silvia Marcovici, Viktoria Mullova şi Dmitry Sitkovetski.Expresia Poetului „floarea cea vestită a întregului Apus”,caracterizează optim această stare pentru că Vioara lui Enescu,privită ca instrument şi literatură muzicală, reprezintă de multăvreme un fenomen care este aprofundat la nivel internaţional şi,după cum se vede, Vraja există cu adevărat.

1. Sergey Dogadin a fost unul dintre cei mai tineriviolonişti din Festival şi a interpretat 2 lucrări franceze:Chausson - Poème şi Saint-Saëns - Rondo Capricciosoaparţinând arsenalului romantic, completat cu un bis cu adevăratvirtuoz, Paganiniana de Nathan Milstein. Dogadin este un produstipic al marii şcoli violonistice ruse, caracterizat printr-o tehnicăimpecabilă, forţă şi sunet strălucitor, iar viitorul pare a fi asiguratprin faptul că cei mai cunoscuţi dirijori ruşi (Gergiev, Simonov,Petrenko ş.a.) au participat deja la lansarea sa împreună cu celemai renumite orchestre din Federaţia Rusă şi nu numai. Însuşifaptul că un artist de talia lui Vladimir Spivakov, celebruviolonist, fondatorul orchestrei de renume mondial Virtuozii dinMoscova, actualmente dirijor al Filarmonicii Naţionale aRusiei l-a cooptat în calitate de solist pentru un asemeneaeveniment spune foarte multe. Seara oferită de acest ansamblu

Sergey Dogadin şi Filarmonica Naţională a Rusiei

Vladimir Spivakov

foto

: Age

rpre

s

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 10 � Octombrie 2013

Festivalul Internaţional “George Enescu”a fost una dintre cele care nu se uită, maiales că deschiderea demarase în mareforţă prin cele 2 seri ale ansambluluiStaatskapelle Berlin/ Barenboim/ RaduLupu, urmate de Pittsburg SimphonyOrchestra, ultima prezentând şi ea unprogram inspirat din literatura rusăalcătuit din Concertul pentru pian nr.1 deCeaikovski ( solistă Yuja Wang) şi maiales de emoţionanta Simfonie nr. 5 deŞostakovici! Componenţa Filarmoniciiruse este una de cea mai bună calitate,fiecare instrumentist fiind un adevăratsolist, toţi alcătuind însă o echipă sudatăla perfecţiune. Repertoriul a fost pemăsură; au fost redate cu aplomb şisiguranţă sonorităţile Suitei nr.3„Săteasca” de Enescu, iar pentru cea dea doua parte Simfonia I-a deRahmaninov. Totul a inspirat măreţie, iarbisurile au fost şi ele generoase: HoraStaccato de Dinicu - interpretată de unexcelent trompetist al orchestrei, plasatimediat după Suita nr. 3, iar dupăsimfonie au urmat Dans ungar din LaculLebedelor de Ceaikovski, Dans Spaniolde Gimémez şi Dans Georgian dinGayaneh/ Haciaturian. Delir total!

2. La fel de tânăra violonistă deorigine norvegiană, Vilde Frang –rămânem totuşi în sfera viorii şi pentrufaptul că marele omagiat al Festivalului afost un extraordinar artist al arcuşului – apropus o lucrare care se cântă destul derar, ceea ce nu înseamnă că nu are locul

ei binemeritat în repertoriul specific:Concertul pentru vioară op.15 deBenjamin Britten, preferat probabil şipentru faptul că anul 2013 reprezintă odată la care se aniversează 100 de ani dela naşterea unuia dintre cei mai cunoscuţicompozitori moderni britanici(comemorare alăturată celei pentruRichard Wagner la care se consemnează200 de ani de la naştere şi 130 de ladispariţie – frumos moment pentru

desfăşurarea Tetralogiei sub bagheta luiMarek Janowski şi Rundfunk–Sinfonieorchester Berlin şi abicentenarului naşterii lui Verdi ).Delicată, sensibilă, cu un sunet nobilizvorît şi de pe corzile instrumentuluiVuillaume, Vilde Frang a lăsat o impresieadâncă pe un text care, deşi prezintăelemente de mare dificultate, acestea nusunt întotdeauna remarcate la adevărata

lor dimensiune, nefăcând parte dincorpusul deja „clasic” (de tip Wieniawskisau Paganini). Lucrarea abundă însuprafeţe lirice, aşa că fineţea înnăscutăa interpretei a găsit un spaţiu comod dedesfăşurare. Presa a indicat lucrarea cafiind Concertul nr.2 (?) în re minor, dardupă ştiinţa noastră Britten a scris unsingur concert pentru vioară (1939 rev.1958) şi unul pentru vioară, violă şiorchestră în 1932 (desăvârşit de ColinMatthews, care nu are număr de opus).Dirijorul Paarvo Järvi, la pupitrulOrchestrei de Paris, a prezentat înaceeaşi seară Uvertura la Le Corsaire deBerlioz şi Simfonia a III-a cu orgă deSaint-Saëns avându-l drept solist peorganistul şi compo-zitorul ThierryEscaich (cunoscut deja publiculuiromânesc prin performanţele sale de laAtheneul Român). Cu toată dispoziţiaspre sonorităţi cu impact, degajate defurtunosul autor al Simfoniei Fantasticesau de monumen-talismul simfoniei cuorgă, s-a păstrat sunetul elegant şiechilibrat al orchestrelor franceze.

3. Pinchas Zukerman are oviaţă artistică şi carieră deja de multîmplinite. L-am admirat mai întâi pe filmeintrate in patrimoniul clasic alături deBarenboim şi Jacqueline du Pré, de pediscuri, pe urmă live la o ediţieprecedentă unde a interpretat magistralConcertul de Bruch şi din concertulcameral de la Atheneu. De această dată

a venit însoţit de Amanda Forsyth, oextraordinară violoncelistă în companiacăreia a interpretat dificilul Concert pentruvioară şi violoncel op.102 de JohannesBrahms în compania OrchestreiRomâne de Tineret condusă deentuziastul şi neobositul prieten alromânilor şi al Festivalului, LawrenceFoster. Se pare că peste PinchasZukerman anii nu au trecut, sunetul săuseducător păstrând aceeaşi rezonanţăasemănătoare unui clopot de bronz pusîn vibraţie de cupola domului. Credem căepitetele sunt sărace pentru o asemeneainterpretare în care elementul dramatic astat în prim plan: frazele se derulauînfiorate de subtili crescendi, de varietatetimbrală, de numeroasele tuşe coloristicecare dinamizau evoluţia sonoră. AmandaForsyth, nume de mare notorietate înbranşa atât de rară a violoncelului a fostpartenerul ideal, iar prestaţia pesuprafeţele sale pur solistice a încântat osală plină la refuz. Bisul a fost extras dinrecitalul pe care l-au susţinut a doua zi laPalatul de Justiţie, Duo pentru vioară şivioloncel op.7 de Kodály. Alături depianista Angela Cheng, în spaţiul şi înfaţa unui public exclusivist, artiştii auinterpretat Trio-ul în re minor deMendelssohn, restul împărţindu-se întrevioloncel şi vioară: Schumann – Adagioşi Allegro în La b op.70 şi Mozart –Sonata în Sol KV 301, ce privilegiu!Revenind la concert, salutăm faptul căacest ansamblu a căpătat asemeneacalitate încât să devină participant cudrepturi egale la un asemenea evenimentmondial. Într-adevăr, a excelat în dificilulopus aparţinând lui Dan Dediu, Frenesiapentru orchestră op.84, a căruidescătuşare se asociază cu elanul uneivârste eroice şi nu mai puţin cu ritmurile şisonorităţile hispanice raveliene dinRapsodie espagnole, Alborada delGracioso şi Boléro.

4. Ne reîntoarcem la tinereţe şi lafrumuseţe cu violonista Anna Ţifu,laureată a Concursului InternaţionalEnescu din 2007, în compania

Orchestrei Simfonice Naţionale RAI şibagheta dirijorului en titre, Juraj Valčuha.A fost o surpriză alegerea unui concertmodern, scris în 1987 de către Philip

Vilde Frang

Pinchas Zukerman

Anna Ţifu


Festivalul Internaţional “George Enescu”Glass, unul dintre cei mai cunoscuţicompozitori contemporani, care îndreaptăcultura publicului spre un alt fel de a scriemuzică, unul care atrage şi creează,asemenea muzicii baroce, o dispoziţiesufletească. Lucrarea se înscrie ca unstrălucit exemplu al tehnicii minimalisteamericane transpusă în genul concertant.Pentru a se reînscrie pe palierulviolonistice deja clasice, Anna Ţifu ainterpretat şi celebra piesă Tzigane deRavel, cu mult temperament şi siguranţătehnică. Anna Ţifu este deja o violonistăformată, cu un potenţial artisticextraordinar şi o prezenţă scenică

atractivă. Lucrările pentru orchestrăpropriu-zise, Suita I op.9 de GeorgeEnescu s-a încadrat convingător înethosul enescian prin sonoritateadecvată, desfăşurare cursivă şiacurateţe a textului, iar Ritualul primăveriide Stravinski, care reprezintă în oriceprogram simfonic punctul de atracţie, aprimit aplauzele generoase ale sălii.

5. Pe ziua de 13 septembrie -care cădea într-o vineri seara - pe la22.30 Atheneul era arhiplin în aşteptareaprimului concert cu program integralMozart susţinut de Orchestra deCameră din Lausanne şi ChristianZaccharias. Programul s-a deschis cuSimfonia concertantă pentru vioară şiviolă KV 364, un opus pe cât de apreciatpe atât de dificil din mai multe puncte devedere, fiind un model încă nedepăşit algenului datorită tonalităţii, dimensiunii şiîncărcăturii emoţionale. Excelentulviolonist François Sochard, laureat almai multor concursuri internaţionale,discipol al celebrului Pierre Amoyal, unuldintre renumiţii elevi ai lui Jascha Heifetzs-a remarcat tocmai prin caracteristicileacestei „filiaţii″: sunet plin, de mareexpresivitate şi tehnică strălucitoare carea apropiat lucrarea de stilul violonisticitalian. Alături de violista Eli Karanfilova,a cărei măiestrie instrumentală devine„partener″ egal în lirism şi putere decomunicare a evoluat cu siguranţă şisincronizare excelente. Textul Concertului

pentru pian KV 450, care stă cu faţa maimult spre un stil galant, a permisinterpretului o desfăşurare cu mareimpetuozitate, momente exploatate cudibăcie, libertăţi agogice, iar cadenţele,scrise chiar de Mozart au dat măsuravirtuozităţii sale. În ce priveşte Simfonia însol KV 550, Zaccharias a realizat un marearc sonor, care a plecat de la primul enunţgingaş al temei spre complexitateaFinalului, imprimând o tragică sonoritateacestei lucrări a suferinţei, violenţei şimâhnirii.

6. Seara următoare a aparţinutunei alte tinere violoniste, AlissaMargulies alături de Orchestre d’Île-de-France. Iniţial trebuia să interpretezeConcertul nr.2 de Bartók, dar o schimbarede ultimă oră a determinat-o să seprezinte cu Concertul pentru vioară op. 47de Sibelius. Temperamentul ei vulcanics-a potrivit cu dramatismul scriiturii pecare l-a redat cu preaplinul patosului aflatîn conţinutul acestei creaţii specificeRomantismului nordic. Tonul ei frumos afost pus în valoare pe mişcarea medianăşi în bisul – Adagio - extras din Sonata I-a de Bach. Totuşi seara a rămasmemorabilă prin prezenţa dirijoruluiorchestrei, Enrique Mazzola care a reuşitun Berlioz (Simfonia fantastică) de zilemari, eliberat de orice tentativă care arîncălca normele bunului gust şi aleeleganţei franceze. Dirijând fără partitură,prin gestica foarte precisă, cu intenţii clareşi logice, Mazzola a lăsat muzica săpătrundă în mintea şi sufletulascultătorului şi a solicitat la maximumconcentrarea orchestrei.

7. Violonistul Leonidas Kavakoseste o apariţie binecunoscută a publiculuibucureştean. Cu mai bine de un deceniuîn urmă susţinea tot aici un recital demuzică franceză. Substanţialul săupalmares înregistra şi integrala Capriciilorde Paganini…de atunci apariţiile sale au

fost din ce în ce mai apreciate, evoluţia luipur artistică fiind extraordinară. Concertulîn Re de Brahms a primit cele mai înalte

calificative atât din partea publicului cât şia cronicii de specialitate. Kavakos a reuşitsă sensibilizeze la maximumcompacitatea discursului muzical fără aimpieta cu nimic echilibrul impus deţesătura atât de perfectă ca proporţie şidensitate. Aspectele cadenţiale ale primeimişcări au fost extrem de elaborate şi auplasat acest concert în perimetrul cuadevărat romantic, departe însă de oricear contraveni bunului gust, iar finalul s-adesfăşurat într-un tempo deosebit demişcat, potrivit calităţilor sale tehnice.Aclamaţiile la scenă deschisă au fostrăsplătite cu dramatica Allemanda dinSonata a IV pentru vioară solo de Ysaÿeşi cu celebrul Andante din Sonata a II-ade Bach, ultima fiind cântată în cheiastilului baroc. Violonistul a stat pe scenă ooră şi a fost cu adevărat cotat ca fiind unadintre cele mai bune performanţe aleFestivalului. La aceasta şi-au datconcursul London PhilarmonicOrchestra condusă de Vladimir Jurovski ;în partea a doua a serii s-a cântatSimfonia a III-a op.21 de GeorgeEnescu. Poate că dirijorul a socotit-o,asemenea lui Wilhelm Berger ca fiind „omeditaţie în trei acte-poeme asupramuzicii înseşi″, deoarece dindesfăşurarea ei s-a desprins mai multcaracterul meditativ amplificat şi detehnica de compoziţie, ciclică, pe careexegeţii o consideră înfrăţită cu cea a luiLiszt şi Berlioz. Credem că ori de câte orise va cânta această simfonie, indiferentce va descoperi interpretul-estetician-dirijor, ea va fi din ce în ce mai aproape desufletul omului.

8. La Sala Auditorium a avut locun foarte interesant Recital de sonatepentru vioară şi pian în ciclul Enescu şicontemporanii săi. Pe acest podium,deseori ignorat de marea massă, daratent observat de cunoscători, se petrecan de an foarte multe lucruri interesante,dacă ar fi să amintim doar de replicileediţiilor precedente când au evoluat IlyaGringoltz sau Patricia Kopatchinskayaîmpreună cu Mihaela Ursuleasa. Anulacesta violonistul Laurent AlbrechtBreuninger şi pianistul Thomas Duis aufost protagoniştii unui recital extraordinaralcătuit din lucrări aparţinătoare literaturiimuzicale franceze. Alături debinecunoscute Sonată L 140 de Debussya figurat ampla Sonată pentru vioară şipian op.23 scrisă de Louis Vierne, unmare compozitor, organist (la Nôtre Damede Paris) şi profesor (la Schola Cantorum)care a trăit între 1870 – 1937,binecunoscut în lumea organistică. Separe că lucrarea a făcut parte dinrepertoriul enescian, iar dificultăţile, maiales cele pianistice pun la grea încercarerezistenţa interpreţilor. Trebuie amintit căviolonistul a cântat totul din memorie, cu

François Sochard

Leonidas Kavakos


Festivalul Internaţional “George Enescu”maximă precizie şi o aleasă implicare emoţională. De faptBreuninger este binecunoscut pentru restituirile pe care le faceliteraturii violonistice, înregistrând lucrări rare precum Sonatelede Furtwängler, Concertele pentruvioarã de Ysaÿe şi Karłowitz ş.a.Thomas Duis este partenerul pe careorice interpret l-ar dori, cu omuzicalitate care se pliază pe celemai subtile intenţii ale partenerului,foarte echilibrat din punct de vederesonor, cu logică instrumentală şi cutemperament. Sonatei a III-a deEnescu i-au imprimat o alură maineobişnuită; Breuninger, fiind şicompozitor, a privit-o şi înţeles-o altfeldecât suntem obişnuiţi de lecturilemai mult sau mai puţin aprofundateale interpreţilor, demonstrândplurivalenţă datorată poate şi faptuluică este de cultură franco-germană.Recitalul s-a încheiat cu o maredemonstraţie tehnică în Tzigane deRavel şi cu 2 bisuri ale lumii lui Fritz

Kreisler.9. ... şi lanţul a

continuat, zilnic alţi interpreţi,alte şcoli, alte instrumentefaimoase. Lisa Batiashvili,foarte cunoscută pentruinterpretările ei elevate şiperfecte, a încântat în frumosulConcert nr. 1 în Re major deProkofiev. RoyalConcertgebouw nu şi-adezminţit faima atunci când aatacat primele replici aleRapsodiei I-a în La de Enescu.Este o mare bucurie să asculţiinterpretările atât de rafinate cucare ne-au obişnuit marii dirijori.Ei au abordat cu stil acestepagini, evitând prin toatemijloacele trivializarea care este

acum la modă în alte sectoare artistice! Deasemenea au fost extrem de reuşite extraseledin baletele de Prokofiev-Romeo şi Julieta- şiStravinski – Pasărea de foc. Sunt cumvareţete sigure, cu structuri sonore dejacunoscute dar care,tocmai prin interpretărilede înaltă ţinută cizelează gustul publicului, şitoate acestea sub bagheta lui MarissJansons. Revenind la violonistă, textulconcertului i-a permis să-şi etaleze coloritulextraordinar al paletei timbrale, pasajeletransformându-se într-un sublim susur înregistrele acute, pe contururi ascendente saupe ornamentarea temelor. Caracterul deScherzo al mişcării mediane a relevatcapacităţile de redare ale narativuluiprokofievian, elegant, cu umor şi îndrăzneală. Lisa Batiashvili aomagiat prin bisul intitulat Oduri, centenarul naşteriicompozitorului georgian Alexei Machavariani.

10. În ziua următoare, 24 septembrie, Maxim Vengerov,revenit de mai bine de un an pe podiumul de concert în calitatede violonist a făcut un adevărat tur de forţă la Atheneu cu 3concerte: mai întâi Dublul concert în re minor de Bach, alături deromânul Vlad Stănculeasa (actualmente concert-maestru la

Göteborg Sinfoniker) şi Mozart – Concertele nr.3 KV 216 şi nr. 5KV 219. În afară de bucuria reîntâlnirii cu Idolul, suflareaviolonistică românească a salutat alegerea acestui repertoriu a

cărui interpretare restabileşte cumva o abordareechilibrată a acestor bine cunoscute şi mult cântateopusuri. În ce priveşte muzica aparţinătoareClasicismului Vienez, Vengerov a avut dintotdeauna o atitudine destul de conservatoare fărăa renunţa la a fi el însuşi: implicat, expresiv,captivant. Maxim Vengerov nu a renunţat totuşi labaghetă şi a condus cunoscuta orchestra „Virtuoziidin Bucureşti” pe sonurile tragice ale Simfoniei 40în sol, destul de academic, fără efuziune inutilă.Totuşi preferăm Violonistul!

11. În aceeaşi seară, la Sala Palatului aevoluat Julian Rachlin, deja un nume cunoscut dela festivalurile precedente. Înscriindu-se în seriaartiştilor care au optat pentru schimbare , pentru unaer proaspăt în repertoriu – alături de Anna Ţifu,Vilde Frang, Lisa Batiashvili ş.a. - Rachlin s-adesfăşurat pe dificilul Concerto en Ré de IgorStravinski, lucrare mai ermetică, solicitândresursele tehnice deosebite, pe care violonistul le-

a demonstrat pe deplin cu toate că scriitura şi acustica sălii nu aufost un aliat al acestui demers. Rachlin s-a apropiat în cel maiautentic „stil” de intenţiile autorului, prin vigoare, desfăşurareenergică şi temperament exploziv. Interesantă a fost viziunea luiîn interpretarea Sonatei a III-a Balada de Ysaÿe, dedicată luiEnescu, oferită la bis. Protagoniştii serii au fost RoyalStockholm Philarmonic Orchestra dirijată de Sakari Oramo,care a început seara cu tulburătoarea Suită a II-a de Enescu,declanşând un proces interpretativ dominat de siguranţă şiprofundă înţelegere a textului, de la densa ţesăturăcontrapunctică a Uverturii, până la amplul Bourrée. În continuare,orchestra a răspuns cu multă participare, sunet elaborat şi fineţeîn execuţie la închegarea unui opus destul de greu de construit,este vorba despre Simfonia I de Sibelius.

12. Hilary Hahn a evoluat în tandem cu Vadim Repin.Mult aşteptata artistă americană a fost însoţită de CamerataSalzburg şi de dirijorul francez Louis Langrée tot pe contururilepline de farmec ale Concertului nr 3 KV 216 deMozart…Violonistica ei este extrem de concentrată în mişcări şidemonstrează vastele sale posibilităţi puse în folosul unei

expresivităţi potenţial nelimitate.Traseele frazelor au fost presăratecu reliefări discrete care au avutdarul de a spori eleganţa şiconţinutul expresiv al muzicii. S-arputea vorbi despre paradox dacăţinem cont de feminitatea prinfragilitate şi delicateţe asociatăunui sunet puternic, de rezonanţăexcepţională. Interpre-tarea pieseiThe Lark Ascending scrisă deVaughan-Williams a schiţat unnou portret al violonistei – este defapt o lucrare pe sufletul şisensibilitatea ei – prin care a ajunsla performanţa de a ţine sala, preţ

de 10 minute, într-o linişte perfectă, evoluând luminos, lent,eterat, pe un desen foarte simplu în fond, colorat în fel şi chip,suspendând respiraţia până când pasărea măiastră, alias HilaryHahn s-a pierdut în înălţimi. Dirijorul Louis Langrée a încheiatfestiv, cu Simfonia Jupiter KV 551, controlând profilul şi caracterultemelor asemenea unui regizor care pune personajele înmişcare. Precum Jupiter, Mozart, prin bagheta dirijorului a înălţatapoteotic fulgerele complicatului contrapunct din Final.

Lisa Batiashvili

Maxim Vengerov

Hilary Hahn


13. Seara a continuat pe aceleaşipalier celest la Sala Palatului cu VadimRepin în Concertul pentru vioară nr. 2 deProkofiev, acompaniat de MihailPletnev şi Orchestra Naţională Rusă.Despre fascinaţia pe care o degajălirismul lui Repin nu mai există nici oîndoială, iar structura sonorăprokofieviană, narativul acestui Mozart alsecolului XX şi-a găsit interpretul ideal.Tehnica sa este deja legendară, iar Vals-Scherzo de Ceaikovski în varianta cuacompaniament orchestral a fost oadevărată lecţie pentru tinerii elevi şistudenţi care stăteau pemargine, în picioare,observând şi luând aminte.Repin a mai cântat cusensibilitatea sainconfundabilă superbaMelodie de Ceaikovski .După pauză au urmatAnotimpurile op.67 scrisede Glazunov, o lucrarecare se poate asculta laradio din când în când darfoarte rar pe scena deconcert. Pletnev a creat unspaţiu intim, ireal în fineţe şisugestii, în imagini sonoreconfortabile, şi, aşa cum foarte bineobserva un critic, ne-a adus aminte debucuria lucrurilor simple.

14. O seară într-adevăr rară auoferit-o marii interpreţi ai lui Schubert:Evgeny Kissin, Silvia Marcovici şiAlexander Kniazev. Cu toţii sunt împliniţila modul absolut şi au o experienţăartistică uriaşă care le permite o abordarecu totul specială a acestui univers atât denepătruns pentru omul lipsit desensibilitate şi cultură. Este o sferă undedoar îngerii au acces. Dacă pentru Kissina fost doar o continuare a recitaluluisusţinut cu două zile mai devreme, pentruTrio-ul nr.1 op.99 interpreţii au meditatceva mai mult, în sensul că însuşiSchubert i-a hărăzit un destin misterios.L-a ascultat o singură dată într-un cadruprivat şi tocmai destinul lui ciudat adeterminat alegerea lui pentru acestmoment al Festivalului. Dacă ne gândimcă în primele zile a existat un recitalînchinat lui Schubert, acum, spre sfârşit,ca într-un Éternel Retour, se va cuprindeîntregul spaţiul sonor cu această centurăaparţinătoare energiilor sale. Este greude descris arta lui Kissin, de ea trebuie săte pătrunzi şi credem că partenerii săi, larândul lor nişte artişti ieşiţi din comun, auînţeles acest lucru con-spirând latălmăcirea acestui opus. Sunetul atât defrumos al Silviei Marcovci şi-a păstratnealterate calităţile, expresia, căldura,sensibilitatea, iar talentul ei atragehipnotic atenţia oriunde s-ar afla.Asocierea cu muzicianul – violoncelist

Kniazev a fost una benefică, pentru căacesta din urmă are o nesfârşităcapacitate de a se adapta timbral şidinamic pe sinuozităţile discursuluimuzical, la enunţul şi preluarea liniilormelodice, în energia travaliului tematic.

15. Arătătoarele ceasurilor s-auapropiat de ora închiderii şi ultimulconcert din seria midnight închide şi el unalt cerc, poate în sens invers. EuropaGalante, orchestra barocă aflată subconducerea violonistului Fabio Biondi seafla pe acelaşi podium la începutulFestivalului cu programul Vivaldi; iată că

Viktoria Mullova, solista orchestreiAccademia Bizantina (din Ravenna),încheie cu un program Bach. Dacă peBiondi şi pe Mullova îi leagă pasiuneapentru restituirea într-o cheie corectă amuzicii secolelor XVII-XVIII, deci re-creerea acestui univers aşa cum l-au trăitşi l-au înţeles cei care au produs muzicăîn acel timp, între Bach şi Vivaldi există olegătură cu mult maiputernică decât pare chiarîn urma unui studiu cuoarecare pretenţii. Biondieste un excelent interpretde muzică barocă, pe carea început să o studieze detimpuriu şi căreia i s-adedicat în totalitate. Mullovavine din altă direcţie, cântăîn paralel şi marelerepertoriu al violonistuluivirtuoz şi este implicată înmultiple proiecte care nuvizează neapărat sferamuzicii preclasice. Tocmaipentru aceste motive felul ei de a cânta lavioară nu se aseamănă cu nimic, fiind osinteză proprie, rezultată din multipleletehnici şi maniere pe care le abordează şicare îi conferă ceva unic, dincolo de talentşi de temperament. Colaborarea ei cuclavecinistul Ottavio Dantone a fostperfectă, iar dialogul celor 2 instrumentedin BWV 1060 provine dintr-o transcripţiefăcută chiar de O. Dantone după unconcert pentru 2 clavecine de Bach şicare este mai cunoscut în varianta vioară

- oboi. Bach şi Vivaldi, cei care austimulat apariţia concertului instrumentalperfecţionat de Mozart, ce ore pline dehar în care toţi aceşti artişti au oficiat pealtarul darului divin numit muzica!

16. Şi a venit ceasul despărţirii,28 septembrie, ora 19.30… RoyalPhilarmonic Orchestra condusă deCristian Mandeal, solist DmitriSitkovetsky în Caprice Roumain deGeorge Enescu. Mărturisim că de laînceput am fost entuziasmaţi ca violoniştide această partitură complexă, chiar dacăpărerile au fost şi încă sunt destul deîmpărţite. Nu ne referim la geneză ei, latehnica în care este scrisă, la materialulinspirator ci la ceea ce autorul doreşte sătransmită cu adevărat prin intermediulacelor sonorităţi cărora exegeţii leidentifică originea. Caprice roumain areacea frumuseţe stranie pe care odescoperi pe măsură ce îl asculţi maimult, în diverse interpretări, desfă-şuratela oarece distanţă. Când o abordămtrebuie să ne deschidem şi să neimaginăm cum ar fi cântat-o Enescuînsuşi: nimic lăută-resc, nimic îngroşat cinobil, totul alcătuit din imagini fugitive,mai mult sau deloc conturate, asemeneaîntregii muzici pe care a scris-o şi care seadresează imaginarului. Prima sugestieîn acest sens ne-a dat-o mai demultinterpretarea violonistului Jean JacquesKantorow. Deşi este natura lui este cutotul alta, provine cumva dintr-o culturădiferită, Dmitri Sitkovetski a gândit înacelaşi fel această scriere care poate ficonsiderată un adevărat concert pentruvioară. Sonorităţile fine, transparente, pe

care nici densitatea orchestrală nu lepoate muta pe alte trasee mai concrete,mai groase, efecte timbrale cum numai laEnescu pot fi întâlnite, toate s-au întâlnitîntr-o interpretare cu adevărat de mareclasă. Adio, cu Simfonia a III-a în re minorde Mahler, cea mai lungă lucrare dinrepertoriul standard şi care timp deaproape 100 de minute ne-a pregătitdespărţirea de acest minunat eveniment.Cristian Mandeal a reprezentat cea maipotrivită alegere pentru a da viaţă acesteiconstrucţii de tip catastrofic după cum


Silvia Marcovici

Viktoria Mullova


Festivalul Internaţional “George Enescu”aprecia compozitorul Aurel Stroe, nu numai pentru că este unexpert în Mahler pe care îl dirijează fără partitură, ci pentru că sesimte extraordinar de confortabil pe plajele tematice uriaşe pecare se desfăşoară ideile compozitorului.Despre „programul” ei se spune că esteasemănător Genezei pentru că sedesfăşoară în şase mişcări asemeneazilelor Creaţiei, iar partea a VII-a folosit-oca final în următoarea simfonie (Viaţacerească) glorificând prin vocea sopranei(Jennifer Johnston-Cano) viaţaangelică în spaţiul sideral, departe denimicnicia terestră. Frumuseţe, dramă,lumină, surâs, natură… fără sfârşit…

Gauthier Capuçon / SemyonBychov/ Die Münchener Philharmo-niker au concertat în seara zilei de 17septembrie având în program Simfoniaconcertantă pentru violoncel şi orchestrăop. 8 de Enescu şi Simfonia I-a deMahler. Cu ceva timp în urmă, mai precisîn 2011 îl ascultam pe GauthierCapuçon într-un recital la Atheneul Român, eveniment organizatde Institutul Francez de Cultură, într-un recital (Schumann,Beethoven, Mendelssohn) acompaniat de Frank Braley. Tânărulvioloncelist fusese nu demult recompensat cu premiul „NoulTalent al anului” care venea să se alăture altor mari premiiinternaţionale. Încă de atunci am admirat imensul talent care semanifesta prin toată fiinţa lui, gândind că, dacă ar fi trebuit sărecomandăm vreo figură a artei interpretative pentru un prototipal Artistului, cu siguranţă alegerea s-ar fi oprit la Gauthier

Capuçon. Cu atât maimare a fost mulţumireacând am asistat lainterpretarea acesteipagini enesciene care afost considerată stranie ladata apariţiei ei, dacă luămîn considerare tot ceea cese petrecea în muzicavest-europeană în epocarespectivă, şi chiar înliteratura violoncelistică.Per ansamblu, avem de aface cu o uriaşă piesălirică, în care orchestra nuconstituie altceva decât oreverberaţie ainstrumentului solist, oprelungire a lui în spaţiulsonor (Pascal Bentoiu).Tocmai această structură,

în care enunţul tematic se desfăşoară neîntrerupt, a evidenţiatşi a pus în valoare sunetul foarte cald şi generos al artistului,care a susţinut cu multă ardoare această imensă desfăşurare.Capuçon a colorat sunetul urmărind fiecare întorsătură a linieimelodice, s-a lăsat cuprins trup şi suflet de acest câmp sonor,dăruind fiecărei note atenţia cuvenită. Totul a demonstrat căstăpâneşte lucrarea dincolo de partitură şi că dezvoltă discursulconform unui mod de frazare şi accentuare în acord cu gândireacompozitorului. Finalul, cu virtuozitatea-i clasică, a fost abordatcu siguranţă, supleţe şi de ce nu? graţie. Un violoncelistcarismatic provenit din cea mai pură şcoala franceză, un dirijorcare trăieşte în Franţa şi un frumos text enescian…

Prezenţa Simfoniei I-a în Re major de Mahler,supranumită uneori şi Titanul reprezintă un motiv cât se poate de

întemeiat pentru a te afla într-o sală de concert şi mai ales cândeste vorba despre Filarmonica din München, o orchestră îngrijităşi lansată de Sergiu Celibidache. Ca fapt inedit, Celibidache nu

a dirijat Mahler, pe care îl admira pentruinspiraţia melodică dar dezaproba arhitectura.Fiind un opus atât de cunoscut, încredinţatmâinilor şi instrumentelor unor artişti extrem debine puşi la punct, într-un ansamblu de mareomogenitate, dirijat de Semyon Bychov, se poatespune că erau împlinite toate condiţiile ca săasistăm la ceva de mare calitate…şi aşa a şi fost,într-un fel. Superba Introducere, asemănată cuînceputul Simfoniei a IX-a de Beethoven, dialogulinstrumentelor de pe şi din spatele scenei, peurmă dezvoltările tematice, Ländler-ul cu Trio,variaţiunile pe Frère Jacques şi Dall’inferno alParadiso, ca „o expresie neaşteptată a unei inimiprofund rănite” – cum nota autorul – s-ausuccedat fără contrastele căutate pe care le-aimpus tradiţia. Dirijorul a preferat să creeze maimult o atmosferă propice meditaţiei decât săprofileze capacităţile narative şi descriptive alelucrării şi, pentru acest motiv, a creat o stare de

aşteptare care a luat sfârşit doar odată cu simfonia. SemyonBychov a etalat o concepţie influenţată poate de muzicafranceză, deci mai puţin dramatică, dorind să estompeze şocul„catastrofei” şi să acorde ascultătorului privilegiul de a decriptasentimentul şi motivaţia care au generat această scriere. Dacă aurmărit într-adevăr acest lucru, a reuşit cu prisosinţă.

Jordi Savall şi Dinastia Borgia

Este un cadou al zeilor atunci când minunatele sonorităţiale arcuşului mânuit pe strunele violei lui Jordi Savall răsunămângâind delicat marmura sălii de concert…fie că provin din Leconcert spirituel au temps de Louis XV, El Cant de la Sibi·la,Battaglie& Lamenti, Diego Ortiz-Recercadas del Tratado deGlosas Roma 1533, The Celtic Viol, Mare nostrum sau dincompilaţiile mai recente extrase din ethosul Orientului: Éspritdes Balkans, Istanbul-Dimitrie Kantemir, Orient-Occident,Jérusalem, Diaspora Sefardi. Fiind unul dintre marii specialişti înmuzică veche, din Evul Mediu până la Barocul francez, Savalldezvoltă diferite proiecte în care, alături de echipele sale, deArianne şi Ferran Savall devine ambasador cultural al umanităţiiînfrăţind spiritele alese prin muzică. La actuala ediţie aFestivalului George Enescu ansamblurile înfiinţate şi conduse deJordi Savall (Hespérion XXI- formaţie instrumentală specializatăîn muzică medievală şi renascentistă, cu instrumentele aferente:viole, viele, oud etc., La Capella Reial de Catalunya, dedicatăvocilor şi Le Concert des Nations, cu instrumente clasice pentru

Gauthier Capuçon

Jennifer Johnston-Cano

Jordi Savall

muzica secolelor XVII-XVIII) au adus în atenţia publiculuimuzica renascentistă spaniolă. Strategia a fost foarte binegândită deoarece a lega orice acţiune de numele faimoaseifamilii de origine spaniolă, Borja, nu face decât să declanşezeun imens interes, senzaţionalul fiind alimentat de diverse scrieri:

romane de capă şi spadă, piese de teatru (Hugo), opere(Donizetti) sau seriale de televiziune mai vechi sau mai noi.Spectacolul muzical a fost înregistrat pe 3 CD-uri (64 denumere) dintre care la Atheneu au fost prezentate 30 de titluri.Ele au realizat un itinerar sonor desfăşurat pe 6 secole deistorie, care are începuturile la 1063 pe timpul când Valencia eraocupată de musulmani şi până la canonizarea lui FranciscBorgia – strănepotul vestitului Papă – în 1671. Sunt înglobateastfel teme variate din folklorul arab-andaluz (MowachahBilladi), al Anonimilor otomani (Taksim, Makam, Lamento maur),Anónimo sefardi (Oracion en ladino), cântece extrase dinCançoner de Montecassino, Cancioniero Musical de Palacio(Móxica) Messer Fra Pietro de Hostia, Phillipus de Lurano,Josquin des Prez, Matheo Flecha, Bartolomeu Cárceres, ClaudeGoudimel, Cristobal de Morales , José Cabanilles. Textele auadus în atenţie versuri de Jordi de San Jordi(1390-1424), unul dintre scriitorii timpurii aiepocii de aur catalane, ale lui Ausiàs March,poet medieval aparţinând aceluiaşi Secolde Aur al literaturii din Valencia sau ale luiGarcilaso de le Vega, Bernardo Accolti,Antonio de Guevara, Fernández de Oviedo,Teresa de Jesús, Carlo Verardi (autorulscrierii Historia Baetica) ş.a. Aceste selecţiiau fost făcute în ideea unităţii de expresiecare să apropie publicul de culturarenascentistă spaniolă care are altecaracteristici faţă de tradiţiile mai cunoscuteprecum cea franceză, italiană sau flamandă.Muzica se desfăşoară pornind de la pieseinstrumentale pline de viaţă, de energie şiavânt, până la cele corale, de o eteratăpolifonie. De remarcat este şi faptul căspaţiul geografic vizat cuprinde, asemeneaIerusalimului, interferenţe ale celor trei mari religii monoteiste, iarascultătorul este invitat să se concentreze asupra unor izvoareistorice obiective care relevă fapte demne de luat mereu înconsiderare, referitoare mai ales la ocrotirea şi susţinerea artelorîntr-o perioadă de mare înflorire a acestora. Dacă publicul decultură europeană este destul de familiarizat cu linearitateapolifoniei flamande sau cu rafinatele dansuri medievale,universul oriental a fost extrem de interesant şi a încadrat cumvaîntreaga evoluţie, de la Mowachah Billadi ASkara Min adbiLlama cu care a debutat concertul, până la Lamento-ul maurcare evoca izgonirea acestora din regat, efect amplificat de

retragerea fizică a celor trei admirabili instrumentişti dinperimetrul scenic. La fel de sensibil a răsunat şi cvartetulbărbătesc în Oración aramea de la Hagadá de Pascua Judia.Întregul spectacol a urmărit calitatea şi autenticitatea interpretăriipornind de la stranii instrumente muzicale, continuând cu

virtuozii care le puneau în rezonanţă, pânăla frumoasele voci ale tenorului FrancescGarrigosa şi contra-tenorului Pascal Bertin(care au făcut parte din grupa condusă desoprana Adriana Fernandez) şi nu mai puţinale fermecătorului tenor Lluis Vilamajo,baritonului Furio Zanasi şi basului DanieleCarnovich. O remarcabilă prezenţă avut-oharpistul formaţiei, a cărui prestaţiesusţinută ca densitate şi dificultate la cele 2tipuri de instrument a fost una dintre celemai demne de laudă. Spectacolul a fostgândit într-un mare crescendo care aculminat cu gregorianul Pange LinguaGloriosi , suprapus momentului canonizăriilui Francisco de Borja. Astfel, traseulmuzical a urmărit avatarurile acestei familii

care, după episoade tenebroase – niciodată confirmate deistorie – îşi găseşte mântuirea prin acest vlăstar întors cu faţaspre calea înalt spirituală.

San Martin in the Fields

Orchestra San Martin in the Fields a revenit înFestival alături de Sir Neville Marriner, care într-o formă fizică dezile mari, să nu uităm că s-a născut în 1924, a dirijat douăconcerte consecutive, pe 20 şi 21 septembrie le Atheneu,secţiunea midnight. Serile au fost dedicate integralRomantismului, prima într-un program Edward Elgar (1857-1934) şi a doua lui Mendelssohn (1809-1847). Dacă cel dinurmă este deja un obişnuit al afişelor din România, din Europaîn general, creaţia lui Elgar nu este chiar atât de mediatizată;

Variaţiunile Enigma şi eventual Concertul pentru vioară, suntlucrările care apar a fi mai cunoscute dacă s-ar face un sondajîn rândul celor care formează publicul ascultător. Pe cei doicompozitori îi desparte mai mult de jumătate de secol şi întimpul când ecourile Romantismului german şi francez sefăceau auzite din plin în Europa continentală, Anglia abia sepregătea să intre în aşa-zisa Renaştere târzie. Oricare ar fi fostcircumstanţele istorice, astăzi englezii îşi fac un titlu de onoare(cum altfel într-o monarhie !) în a-i promova opera cu tot ce areea mai bun şi nu se înşeală fiindcă muzica lui Elgar este unadintre cele inspirate şi poate „enigmatice” dacă ţinem cont de



La Capella Reial de Catalunia

San Martin in the Fields



11

toate aspectele criptice pe care lepropune şi pe care nu le-a deconspirat,astăzi însă se pot face multe speculaţii. Înfrumoase sonorităţi orchestra a realizatXIV portrete-personaje-caractereîncarnând sonor pe C.A.E. (Caroline AliceElgar), H.D.S.-.P (Hew David Steuart-Powell), R.T.B. (Richard BaxterTownsend) W.M.B. (William MeathBaker)…Nimrod (inspirat din VechiulTestament sau de A.J. Jaeger) ş.a.m.d.,iar în final EDU, o versiune germană a

propriului nume. Portretele sunt dezvăluitedual, prima imagine referindu-se laimpresia lăsată de personalitatea în sine,pe urmă plasată în contextul unui anumeeveniment. Interpretarea lui Sir NevilleMarriner a relevat tocmai acest aspect înideea realizării unui contrast care săconvină actualelor tendinţe interpretativedar să şi păstreze echilibrul caracteristicepocii, acea distincţie şi reţinere specificengleze atunci când vine vorba deexteriorizarea trăirilor.

Introducere şi Allegro pentruorchestră de coarde op.47 – cu care aînceput seara - a avut drept ţel final săetaleze virtuozitatea interpretului fie căeste vorba de orchestră sau de cvartet decoarde şi opusul apare ca un poemsimfonic cu câteva teme importante. Înfapt este un fel alcătuirea care vizeazăneobarocul, un concerto grosso răsădit laînceputul secolului al XX-lea, care permiteinstrumentelor o multitudine de intervenţiisolistice care la rândul lor dau posibilitateaetalării virtuozităţii participanţilor la actulinterpretativ. Această lucrare esteconsiderată ca fiind „provocatoare” şi seconcentrează pe exhibiţii tehnice mai alesla partida de vioară şi de bass, astfel că şiprin această alegere s-a pus în evidenţă -dacă mai era nevoie - calitatea acesteirenumite orchestre.

Solistul serii, violoncelistulbrazilian Antonio Menses, nu a fost ales

întâmplător, stilul său sobru fiind unul câtse poate de potrivit pentru aerulpredominant contemplativ şi elegiac caretraversează lucrarea, Concertul pentruvioloncel op.85 (1919) . La vremea cândAntonio Menses intra în activitateacompetiţională exigenţele erau alteledecât astăzi; erau concursuri puţine şi unPremiu I la „Ceaikovski” însemna deja ocarieră „garantată” ca să o numim aşa,deoarece ele se acordau având în vedereşi perspectiva unei evoluţii ulterioare şi nureprezentau doar un moment al uneipregătiri sau seri reuşite. Maniera în carese cânta la concursuri era alta, se puneaaccent pe obiectivitate, perfecţiune, stilriguros, ceea ce pentru muzica acestuiconcert de violoncel este tot ce se poatemai recomandat. Concertul desfăşurat pe4 părţi, presărat cu recitative a fost textulpotrivit pentru sunetul cald şi frazareaelegantă a solistului. Menses a datdovadă de mare măiestrie când a captatsala timp de peste 30 de minute îndesfăşurări marcate de Adagio, Lento,Adagio şi un final care se întoarce sperinitium. Tocmai această aparentăuniformitate pune fantezia la încercarefăcând din acest concert o piatră deîncercare pentru interpret: fără a impietacu nimic stilul şi culoarea epocii săgăsească acele mijloace pentru a-l aduceîn modernitate. Cel de –al doilea concertsusţinut de faimoasa orchestră englezăSaint Martin in the Fields condusă chiarde cel care a înfiinţat-o în 1959, Sir NevilleMarriner, a propus un inspirat concertMendelssohn, alcătuit din cele maicunoscute lucrări ale compozitorului.Noaptea, fiind vorba iarăşi despre ciclulconcertelor midnight, a început cu cele 4acorduri sumbre ale Uverturii Ruy Blas,intonate cu mult dramatism de cătreexcelentul compartiment al suflătorilor,urmate de intervenţiile metalice alecoardelor, într-un consens timbral, care,deja a declanşat imaginaţia celor carecunosc mai puţin textul lui Victor Hugo.Chiar dacă producţia mendelssohn-ianăîn sau pentru genul dramatic este una detinereţe şi puţin cunoscută, ea evidenţiazăun deosebit talent în trasarea portretelorsonore pe care le vizează. A urmatcelebrul Concert pentru vioară în mi minorop.64 în interpretarea violonistului rusBoris Brovtsyn, aflat pentru prima dată înRomânia. Pe podiumul Atheneului temelelui au răsunat de nenumărate ori de-alungul timpului, sub arcuşul unor violoniştiintraţi deja în legendă…şi totuşi BorisBrovtsyn a reuşit să re-aducă acel sufluplin de ardoare imprimat de şcoala luiDavid Oistrach, dublat de extraordinarelesale calităţi native: muzicalitatedesăvârşită şi uşurinţă tehnică; mâinilesale pluteau pe vioară, deşi numaicunoscătorul ştie câtă tensiune şi energie

este dirijată în degete pentru a stăpâni laun asemenea grad velocitatea şipresiunea arcuşului în vederea realizăriidelicatelor schimbări timbrale şi fineţiipianissimo-ului. Boris Brovtsyn este unviolonist care trăieşte intens fiecare sunetemis pe instrumentul său de mare calitate(la sonorité du violon est la sonorité duvioloniste, spunea odată un mare luthier).Frazarea sa, de o mare subtilitate esteefectul îmbinării sensibilităţii cu ştiinţade a sugera schimbări agogice fără apărăsi impulsul iniţial al fluxului muzical.Pe suprafaţa unei singure trăsături dearcuş, care uneori pare fără sfârşit, sepetrec mai multe „evenimente″ care suntrealizate printr-o conducere inegală avitezei acestuia, corelată cu presiunea şicu vibrato. Rezultatul este plastic, elegantşi extrem de expresiv. Finalul concertului,Allegro molto vivace cu prima temăscherzando a evoluat cu bravură într-operfectă suprapunere cu instrumentele desuflat, care îl însoţeau pe aceeaşi schemăritmică dificilă. Pasajele figurate, perlateale lui Brovstyn aruncau scântei încontrapunct cu tema a II-a, foarte lirică asuflătorilor, moment absolut genial alconstrucţiei concertului. Toate cadenţele,

de la cea mare, din partea I-a şi cele maimicuţe, integrate în text s-au desfăşuratcu mare virtuozitate. Şi dacă nu fusese deajuns, solistul a oferit un bis scris decompozitorul belgian Eugène Ysaÿe,Chant rustique, o temă cu variaţiuni din ceîn ce mai complexe nu numai tehnic darmai ales muzical, motiv pentru solist să-şidemonstreze întreaga bravură pe un textaparţinător stilistic universului francezdeosebit de rafinat. Pentru violonişti a fost„o seară miraculoasă″. Ca fost violonist,neobositul Sir Neville Marriner i-aasigurat un acompaniament de excepţie.

Antonio Menses

Boris Brovtsyn

Un altfel de BeethovenExistă concerte la care mergi la sigur. Ele sunt cele

în care cântă orchestre catalogate de specialişti şi melomanidrept printre cele mai bune din lume şi sunt conduse devrăjitori ai baghetei, dirijori celebri ai lor sau ai altor orchestrede elită, cu care rezonează împreună într-un mod special şirăspund stilistic, cu toată participarea afectivă la recrearea şiredarea partiturilor din program. Mergi la sigur pentru că le-aimai întâlnit, le-ai mai ascultat, te-au impresionat, te-auemoţionat şi au dăruit prin interpretarea lor, acea bucurie,mereu împrospătată de a te conecta cu universul particular alfiecărui compozitor cântat. Dar, din când în când, chiar şicând mergi la sigur, apar surprize. Surprize bune, surprizerele sau pur şi simplu surprize. Iar ele sunt oferite îndeobştede solist. Aşa s-a întâmplat sâmbăta 21 septembrie, când ammers la sigur la Sala Mare a Palatului. Îl aşteptam cunerăbdare, mai ales că atât orchestra cât şi dirijorul, de câteori am avut ocazia să-i ascult, m-au impresionat şi mi-auoferit trăiri deosebite. Nu o să mă opresc acum la ei, mai alesca sunt de notorietate, excelentele calităţi din toate punctelede vedere ale orchestre Royal Concertgebauw Amsterdam,cât şi a dirijorului ei Mariss Jansons. Voi zăbovi puţin doarasupra surprizei pur şi simplu: pianistul Emanuel Ax. El atălmăcit Concertul nr. 3 pentru pian şi orchestră de L. vanBeethoven atât de inedit şi total diferit, pe de o parte de nouămodă, conform căreia trebuie să cânţi foarte tehnic, curat,foarte tare şi dacă se poate fără participare emoţională, modăîn care din păcate au picat destui participanţi la importante

eveni-mente, caFestivalul Internaţional,,George Enescu” sauProms-ul londonez, iarpe de altă parte, de totceea ce eram obişnuiţica muzicieni să auzim.El a relevat, desigur nusingur, ci împreună cuaceastă orchestrăminune, care nu i-a fostdoar acompaniator, cişi partener egal înpovestea cântată, unaltfel de Beethoven. Un Beethoven rafinat, elegant, dantelat,foarte romantic, chiar zâmbitor, vioi, dansant, uşor superficialşi foarte puţin dramatic, spre final. M-a surprins. Prea eramfamiliari cu Beethoven titanul, cu un Beethoven dramatic,vulcanic, trist sau revoltat, cu un Beethoven a cărui calitatetulburătoare, este forţa ce o are de a-ţi răscoli, de a-ţitransmite acele stări sufleteşti profunde, de care el însuşi estăpânit. În fond a fost şi el un om. A iubit, a zâmbit, a glumit,s-a amuzat şi din când în când probabil şi-o fi permis să vadăcum e să fi superficial. Aşa l-a înţeles şi în orice caz aşa l-acântat Emanuel Ax. Iar performanţa sa pianistică: cu multenuanţe gingaşe, fine, delicate, cu note perlate, curate, asubliniat această inedită latură a compozitorului. Am mers lasigur la acest concert. Dar, am avut şi o surpriză pur şisimplu. Pentru că nu e de aici de colo şi nici la îndemână săauzi un astfel de Beethoven.

Frumuseţeaînceputului

Anul acesta, interpreţii „Pieţiifestivalului”, au fost o revelaţie. Mândrii,talentaţi, bucuroşi, fără angoase şiafaniseli, neatinşi de curente obscure,recunoscători că şi-au găsit şi meritatlocul pe afişul imens ce poartă numelemarelui George Enescu, ei au cuceritauditoriul. Elevi ai şcolilor şi liceelor demuzică, studenţi ai Universităţii demuzică din Bucureşti şi aiconservatoarelor din ţară - foarte mulţila număr - au umplut cu bucuria lor de adărui muzică de şi cu calitate, acelspaţiu ce leagă, nu numai la propriu,cele două săli importante unde au avutloc concertele grele: Ateneul şi SalaMare a Palatului. De-a lungul anilor, ammai văzut muzică în spaţii libere: laViena, la Bruxelles, la Zürich, la Londra,dar aici, ceea ce am urmărit afară, mi s-a părut absolut special. Deşi totul sedesfăşura pe sunete de claxoane, înfaţa unui public care venea şi pleca, uniicu cate un pateu şi o bere în mână, astachiar nu a contat.

Nu a contat pentru că cine atrebuit să-i asculte erau acolo:melomani cultivaţi, profesori,muzicologi, critici, impresari, de aici saudin lume. Şi aplaudau, se entuziasmau,lăcrimau, se emoţionau, în fine, trăiau

momentul. Nu a contat nicicăldura sau frigul, ploaiasau vântul ce făcea sădanseze, de fapt chiar săzboare de-a dreptulpartiturile sau stimele,pentru că cine a trebuit să-iasculte erau acolo şi i-auadmirat. Ca să-l citez peAlexandru Odobescu carescria la începutul celebruluisau Pseudokineghetikos(pentru cine nu ştie - Falstratat de vânătoare) „et inArcadia ego”, adică „si eu am fost inArcadia”, adică în paradis. Păstrândproporţiile, Piaţa George Enescu dintimpul acestei ediţii a festivalului cuacelaşi nume, a fost un Paradis sonor,un Paradis al candorii şi emoţieineîngrădite. Pe lângă calităţileinterpreţilor, parcă, de la an la an, din ceîn ce mai complexe şi mai vulcanice, pelângă curajul şi încrederea în abordareaunor partituri celebre de Mozart,Brahms, Beethoven, Grieg, Paganini,Bach, etc, de mare dificultate tehnică şiartistică, executate nu de puţine oriimpecabil, ei, tinerii, elevi şi studenţi, audemonstrat odată în plus, dacă mai eranevoie, şi cred că era, ca Muzica poatefi slujită oriunde, cu condiţia să o simţi şisă o poţi transmite semenilor. Mulţidintre ei au putut. Sigur, că după elevi şistudenţi, în fiecare seară urmau orifilme documentare despre GeorgeEnescu sau ediţii precedente alefestivalului, ori, de cele mai multe ori,

concerte şi recitaluri ale unor formaţii şiartişti profesionişti din ţara şistrăinătate, întregind astfel tabloul unorevenimente de excepţie în aer liber.Atât cât am văzut, mie mi-a plăcutnespus. Iar faptul că recitalurile şiconcertele s-au desfăşurat pe unpodium foarte bine construit şi cu locuriîn audienţă de cel puţin două sute descaune, adaugă o notă bună şi serioasăorganizatorilor ce merita felicitaţi.

Ceea ce scria Odobescu laînceputul celebrului săuPseudokineghetikos, „et in Arcadiaego”, s-a potrivit mănuşă pe piaţafestivalului pentru că, nu? şi eu am fostîn Paradis. În Paradisul unor tineri devârste diferite care au trezit emoţii şi le-au făcut să vibreze în sufletele noastreprin tălmăciri personalizate, dar curateşi de puternică rezonanţă a muzicii unormari compozitori din marea istorie.

Pagina de Doina MOGA



Emanuel Ax

Câmpina, stagiuneamuzicală 2012-2013

Cornelia BRONZETTI

Stagiunile muzicale câmpinene iniţiate şi organizate,începând din 1990, de Societatea Filarmonică din Câmpina şiAsociaţia Culturală “Sempre Concerto”, împreună cu PrimăriaMuncipiului, Casa de Cultură „Geo Bogza”, Parohia “SfântulNicolae” şi Muzeul memorial “B.P. Haşdeu”, constituie pentrumelomanii câmpineni şi din oraşele învecinate momente de marebucurie.

Bienal (următorul în 2014), se adaugă vieţii muzicale,Concursul internaţional de Vioară “Cornelia Bronzetti” (până la 21de ani) şi anual are loc Concursul Naţional de pian, pentru copii.

Astfel există permanent în Câmpina evenimente muzicaleoferite de artişti consacraţi de renume internaţional, români şi străini,precum şi de vârfuri interpretative ale generaţiei tinere din mai multeţări, laureaţi de concursuri naţionale şi internaţionale, elevi şistudenţi cu premiul 1 şi la Concursul Internaţional din Câmpina.

Primul concert simfonic, dinstagiunea care s-a încheiat înorganizarea Societăţii Filarmonice dinCâmpina, a avut loc sâmbătă 3octombrie 2012 ora 12 în Sala mare aCasei de Cultură “ Geo Bogza” subbagheta dirijorului Andrei Iliescu cu unprogram “W.A. Mozart”, având casolişti pe Viniciu Moroianu în Concertulpentru pian şi orchestră nr. 27 în Sibemol major, pe violoniştii Corina Buraşi Ladislau Csendeş în Concertone p.2 viori şi orchestră în Do major şi pecântăreaţa Ştefana Tiron în “LaudateDomine “ pentru soprană şi orchestră.

Cel de al doilea concertsimfonic, în aceeaşi organizare, a aduspe scena sălii mari a Casei de Cultură, “Geo Bogza”, luni 8 aprilie2013, o orchestră formată din studenţi ai Universităţii Naţionale deMuzică din Bucureşti, care sub bagheta dirijorului Dumitru Goia, şi astudenţilor clasei sale de master “Dirijat Orchestră”, Bianca Oprea,Răzvan Apetrei şi Rebecca Mihai. Soliştii concertului au fostpianistul Viniciu Moroianu, în Concertul nr. 2 în Si bemol major de L.van Beethoven şi violoncelistul Radu Croitoru în Concertul nr. 1 înDo major de J. Haydn.

Programul a mai cuprins Uvertură la Operă “Bastien şiBastienne” de W.A. Mozart şi Simfonia nr. 5 în Si bemol major de Fr.Schubert. Prin acest concert aniversar, Societatea Filarmonică dinCâmpina a sărbătorit 23 de ani de la înfiinţare, în 1990.

Ultimul concert, cu orchestră de cameră, a avut loc la 18mai 2013 ora 12, când sub bagheta dirijorului Alexandru Ganea, aconcertat în aceeaşi sală, Orchestră de Cameră, “Universitaria”,având ca solist pe violonista Cornelia Bronzetti. Programulconcertului a cuprins: W.A. Mozart - Divertimento în Re major KV.136, A. Vivaldi - Concert în Si bemol major op. 4, “La Stravaganza”pentru vioară şi orchestră, G.Ph. Telemann - Concert în Si bemolmajor pentru vioară şi orchestră de coarde şi J. Haydn - Simfonia nr.49 în fa minor Hob. 1:49 “La Passione”, concert foarte apreciat depublic.

Deasemeni foarte apreciat de melomanii câmpinení a fostşi concertul violonistei Alexandra Bobeico, care a cântat,acompaniată de pianista Clementina Ristea Ciucu, în 2 iunie 2013la Parohia “Sf. Nicolae”. Programul tinerei violoniste (laureată amultor concursuri naţionale şi internaţionale, între care şi Câmpina),a cuprins lucrări de J.S. Bach, N. Paganini, P. Sarasate, G. Enescu,H. Vieuxtemps, lucrări pe care, le-a cântat la Praga şi în Cehia,invitată la decernarea Marelui Premiu ”Concertíno - Praga”, pe care

l-a obţinut, careprezentantă aRomâniei în 2013.

D i n t r elaureaţii cu premiul1 şi premiilespeciale laCâmpina, violonişti,care au înpalmares încămulte recunoaşteripe scene deconcert şiconcursuri în România şi Europa şi care au susţinut concerte laCâmpina, Sinaia (Muzeul memorial G. Enescu) şi Filarmonica ”G.Enescu” (saLa mică) în cadrul ciclului “Concertele de marţi” pentrutineri interpreţi de valoare, violonista Darya Varlamova din Minsk -Belarus a revenit şi la Câmpina 21 aprilie, şi Ateneul Român (Salamică), 23 aprilie 2013.

Împreună cu pianista Zhanna Varlamova, Darya aduce unomagiu lui G. Enescu, ambele interprete, prin cântul sensibil, visător,dramatic, povestitor, ardent, pasionat, cu o mare forţă de expresie,

cum şi-ar fi dorit compozitorul însuşiîn Sonata a 3-a în la minor (încaracter popular românesc).lnterpretele au intuit şi realizatcapodopera enesciană în cele maimici amănunte, cu o maximăacurateţe instrumentală şi o infinităpaletă de tuşeu, culori, timbre şinuanţe ale sunetului, proprii numaimarilor interpreţi. Maturitateainterpretativă a Daryei Varlamovaeste impresionantă pentru cei 19 aniai ei. Sonata de Debussy şi Poemulde Chausson au fost cântate cu oprofundă ştiinţă a stilurilor şi amijloacelor de expresieinstrumentală, care, la ambele piese

solicită, în special, imaginaţia violonistului şi o mânuire abilă în celemai mici detalii a instrumentului. Saint-Saêns - Ysaÿe, studiul înformă de vals, a încheiat acest program, care, într-o interpretare deexcepţie a celor două muziciene, a captivat publicul din Câmpina,Sinaia şi Bucureşti, printr-o ţinută muzical - instrumentală de cel maiînalt nivel.

Ultimul concert din stagiunea câmpineană 2012-2013 aavut loc la Parohia “Sfântul Nico|ae” în 30 iunie ora 17 şi a fostsusţinut de tânărul violonist Andrei Radu din Târgovişte împreună cupianista Olga Babadjan. Între cele 28 de premii naţionale şiinternaţionale obţinute în România şi Italia, se numără 7 premii 1,între care Concursul de la Câmpina şi Olimpiada naţională deinterpretare 2013.

Programul concertului cameral a cuprins sonate şi piese deJ.S. Bach, G. Tartini, W.A. Mozart, N. Paganini, H. Wieniawski, G.Enescu, B. Bartok şi a constituit o piatră de încercare pentru untânăr de 16 ani. Andrei Radu are posibilităţi nelimitate, interpretativşi instrumental. Analiza muzical - instrumentală şi finisareaamănuntelor este impresionantă pentru vârsta lui, ceea ce mădetermină să cred că evoluţia sa, ca interpret, va fi constantascendentă.

Programul foarte greu şi lung a fost, împreună cu distinsapianistă şi organistă, Olga Babadjan, realizat foarte frumos în celemai mici amănunte. Cred că, în contact permanent cu toate stilurilemuzicale şi în apariţiile scenice susţinute, Andrei Radu se va împlinica muzician şi violonist matur.

În rândurile de mai sus am încercat, în măsura participăriisau ascultării unor concerte, să prezint o parte a stagiunii muzicaledin Câmpina, care însă a mai cuprins manifestări frumoase, foarteapreciate de melomani, pe care nu le-am putut asculta şi cuprinde.

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 10 � Octombrie 2013 13

În ţară

Viniciu Moroianu


Pagina corală

Adunarea Generală aAsociaţiei NaţionaleCorale din România

Al. I. BĂDULESCU

Continuând o frumoasă tradiţie, în zilele 15-16iunie ac., în municipiul Constanţa, a avut loc cea de-a 23-a ediţie a Adunării Generale a Asociaţiei Naţionale Coraledin România, organizaţie afiliată la Federaţia Corală“Europa Canta”.

Cu doi ani în urmă, la Adunarea Generală ce aavut loc în oraşul Marii Uniri şi al Reîntregirii Neamului -

Alba Iulia, a fost ales noul comitet director, în funcţia depreşedinte fiind reales dirijorul şi fondatorul prestigioaseiformaţii corale de cameră Preludiu, Voicu Enăchescu,directorul Centrului Naţional de Artă “Tinerimea Română”.

Înfiinţarea acestei asociaţii cu 23 de ani în urmă afost o lăudabilă iniţiativă, dar şi o vitală necesitate pentrua impulsiona - în noile condiţii social-politice din ţaranoastră după revoluţia din decembrie 1989 “continuitateaactivităţii corale din România, afirmarea valorilorinterpretative şi de creaţie muzicală atât în ţară, cât şi înstrăinătate”.

Cea mai recentă dovadă în acest sens esteorganizarea celei de-a treia ediţii a stagiunii coralebucureştene “Paul Constantinescu”, ce a cuprins un ciclude peste 30 de concerte corale de înaltă ţinută artistică,cu un repertoriu variat şi reprezentativ din marea creaţiecorală, clasică şi contemporană românească, concerte ceau avut loc în Aula Palatului Cantacuzino, pe scenaStudioului “George Enescu” a Universităţii Naţionale deMuzică din Bucureşti şi în diverse locaşuri de cult dincapitală, dar şi din ţară.

În darea de seamă prezentată de preşedinteleAsociaţiei - dirijorul Voicu Enăchescu - au fost aduse înprim-plan o seamă de manifestări şi activităţi derezonanţă - pe lângă continuarea stagiunii de concerte“Paul Constantinescu”, printre care: participareaAsociaţiei la organizarea şi susţinerea unor evenimentemuzicale corale de pe teritoriul ţării, printre care:Festivalul Coral Internaţional “D.G. Kiriac”, ce sedesfăşoară de peste două decenii în oraşul Piteşti;

Festivalul Coral Internaţional “Ioan D. Chirescu” - iniţiat deoficialităţile locale din oraşul natal al ilustrului compozitor- Cernavodă - aflat în prezent la cea de-a 31-a ediţie;Festivalul Coral “Timotei Popovici” de la Caransebeş;Festivalul Coral Internaţional “Pastorala” din municipiulFocşani; Reuniunea Corală “Valentin Băinţan” din zonaMaramureşului; Festivalul Coral “Cu noi este Dumnezeu”,ediţia a 22-a, de la Orăştie şi multe altele.

O importantă realizare a conducerii Asociaţiei estetipărirea unui excepţional Buletin informativ care a ajunsîn acest an la numerele 19-20 (editor Alina Pârvulescu),prilej de a cunoaşte direct o seamă de activităţi dereferinţă ce au loc în domeniul promovării muzicii corale -arta cea mai intim legată de viaţa omului, dar şi despreunele evenimente ce au loc pe plan extern sau înactivitatea membrilor Asociaţiei.

Lucrările Adunării Generale s-au desfăşurat însuperba sală de protocol a Casei de Cultură aSindicatelor din municipiul Constanţa şi au fost onorate deÎ.P.S. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, care, în calitateşi de vicepreşedinte al Asociaţiei, a investit, prin neobositasa activitate de promovare a muzicii corale religioase şilaice în zona Dobrogei şi nu numai, imensa sa dragoste şipasiune pentru această comoară a vieţii noastrespirituale, punând la dispoziţie întreaga asistenţă, sprijinşi din punct de vedere financiar.

În final, preşedintele ANCR - Voicu Enăchescu aînmânat două diplome: o diplomă de excelenţă Î.P.S.Teodosie, arhiepiscopul Tomisului - pentru excep-ţionalasa activitate de sprijinire a mişcării corale româneşti,religioase şi laice din zona Dobrogei şi prof. dr. Al.I.Bădulescu pentru întreaga sa activitate “care dacă artrebui să o prezentăm, prin tot ceea ce a realizat în ceipeste 60 de ani nu numai în domeniul muzicii, dar şi încelelalte sectoare ale culturii şi artei din fosta regiunePloieşti şi judeţul Prahova, ar trebui să mai rămânem aiciuna-două zile”.

Programul consfătuirii din prima zi s-a încheiat cuun superb concert coral susţinut de formaţia corală aArhiepiscopiei Tomisului, dirijată de diaconul IulianDumitru, care a cuprins lucrări de referinţă din patrimoniulmuzicii religioase, dar şi a celei laice, semnate derenumiţii compozitori Ion D. Chirescu, Nicolae Lungu ş.a.

În cadrul întâlnirii finale, pe lângă cuvântul deînvăţătură rostit de I.P.S. Teodosie, solişti de excepţie aiCorului Catedralei, Iulian Coman, Bartolomeu Trofin şiAlexandru C. au interpretat o seamă de bijuterii din creaţianoastră populară, adevărată comoară pe care, după cumafirma în perioada interbelică, cel mai mare muzicianromân, George Enescu, ne putem mândri, pe bunădreptate, în lume.

A fost, fără echivoc, o ediţie importantă, care aconstituit, pe lângă “un semnal de alarmă” îndreptăţit,întrucât la nivelul judeţelor şi al ţării, după 1990, numărulformaţiilor corale din rândul adulţilor, dar şi al elevilor şistudenţilor a scăzut îngrozitor de mult (la ediţia finală aFestivalului “Cântarea României” din 1989, numai dinrândul aşezămintelor culturale, au fost prezente la etapanaţională 265 de formidabile ansambluri corale, darsperăm şi „un semnal de speranţă” (Irina OdăgescuŢuţuianu) pentru întreaga noastră mişcare coralăromânească, cu importantă tradiţie în cultura română şi îndialogul cultural internaţional. Tuturor, sincere şicălduroase felicitări!

Voicu Enăchescu


Eveniment

Diplome de excelenţăşi o seară muzicală

memorabilăMircea ŞTEFĂNESCU

Miltiade Nenoiu, Preşedintele Uniunii MuzicienilorInterpreţi din România a programat la Aula PalatuluiCantacuzino, în după amiaza zilei de 2 octombrie 2013,derularea unor momente de relevantă semnificaţie şitensiune afectivă, care au celebrat personalităţi de vârf aleculturii româneşti, şi au pus în lumină tinere şi valoroasetalente de interpreţi muzicali.

Moderatorul întregii seri a fost Miltiade Nenoiu, ale

cărui comentarii descinse din experienţa sa solistică şipedagogică exemplară în arta fagotului şi a formaţiilorcamerale de suflători, ca şi din patrimoniul său poetic, aufost deseori aplaudate de public. În audienţă se aflaunumeroase personalităţi artistice marcante care au ridicatdin start fervoarea şi atmosfera festivă din sală.

Spun în titlu despre diplome de excelenţă şidespre o seară muzicală care cu greu va putea fi uitată.Muzical, seara a fost marcată de momente care nu pot ficorolate decât cu elogii, pentru că s-au auzit interpretăriale unor instrumentişti de elită şi compoziţii ale unor marimaeştri, şi mai ales, pe un alt etaj al performării, amascultat un buchet de interpretări muzicale susţinute deelevi şi studenţi bursieri ai Uniunii Muzicienilor Interpreţidin România.

Diploma şi medalia Membru de onoare al UniuniiMuzicienilor Interpreţi din România au fost conferite:maestrului Ion Caramitru, actor de celebritateinternaţională, pictorului Sorin Ilfoveanu, maestru alpenelului, o adevărată eminenţă în domeniu,academicianului Eugen Simion, personalitate marcantă şi deînaltă responsabilitate pentru cultura naţională şicompozitorului Ulpiu Vlad, pentru meritele excepţionale alecreaţiei sale muzicale privită în ansamblul ei.

Premiul, Medalia şi Diploma de excelenţă pentruîntreaga activitate au fost conferite: artistului liric TitusPauliuc, dirijorului Emil Simon, dirijorului Paul Staicu,solistului Nicolae Licareţ, solistului Aurelian Octav Popa şisolistului Dumitru Fărcaş.

Diploma şi medalia pentru excelenţă acordată celorcare au fost în programul ediţiei 2013 al Festivalului

Internaţional George Enescu, a fost atribuită tenoruluiMarius Vlad Budoiu, lui Voicu Enăchescu, dirijorul coruluiPreludiu, dirijorului de orchestră Tiberiu Soare, CvartetuluiVoces, flautistului de mare succes Ionuţ BogdanŞtefănescu, dirijorilor, maeştri ai baghetei, Horia Andreescuşi Cristian Mandeal şi violoncelistului şi dirijorului MarinCazacu, pentru arta sa interpretativă care răspunde şi celormai severe consideraţii.

La acest moment, flautistul Bogdan Ionuţ Ştefănescua interpetat piesa Syrings de Claude Debussy într-ovariantă de toată splendoarea. I-a urmat clarinetistulAurelian Octav Popa, care a creat un moment de marereuşită prin redarea liniei melodice a ştimei de prim clarinetdin partitura părţii a II-a din Simfonia a II-a de GeorgeEnescu, o pagină muzicală prezentată ca primă audiţieabsolută. La rândul său, compozitorul Ulpiu Vlad a oferitaudienţei înregistrarea lucrării sale „De nuntă”, îninterpretarea Corului de cameră Madrigal, dirijat de DorelPaşcu Rădulescu, o muzică de o modernitate şi o virtuozitatea scriiturii care duce spre viitor tiparele genului.

Diploma şi medalia de merit pentru bursierii UniuniiMuzicienilor Interpreţi din România, a fost acordată unorelevi şi studenţi din învăţământul muzical şi am avutsatisfacţia de a-i fi ascultat pe cinci dintre ei.

Pianistul Abel Corban a interpretat Piesa de concertnr. 3 de Constantin Silvestri. El are un tuşeu elaborat şi defină claritate, în plus şi capacitatea de a se fi lansat de peacum în depăşiri de orizonturi.

Soprana Antonia Stancu, în liedul lui Nicolae BretanStele-n cer, pe versuri de Mihai Eminescu, ne-a dezvăluit ovoce puternică şi catifelată cu bogate posibilităţi de expresie.

Emilia Dorobanţu, în figurarea cântecului popular, cuglasul său percutant şi învăluitor, a dat celebrei Cine iubeşteşi lasă, din repertoriul Mariei Tănase şi în Doina, din

repertoriul Mariei Lătăreţu, măsura unei vigori şi a unei trăiriimpresionante.

Oboista Cristina Ordean a interpretat Variaţiunile deA. Pasculi pe o temă din Vecerniile siciliene de Verdirealizând, muzical vorbind, un parcurs de admirat pentruprecizia şi figurarea textului muzical.

Felicia Gabriela Greciuc, oboistă de asemeni, atălmăcit şi ea cu talent şi ardoare Variaţiunile de A. Pasculipe o temă din opera Favorita de Donizzeti, redându-le înculoarea lor originală.

Ceea ce s-a petrecut, în acea seară, rămâne pentrumine, şi cred că şi pentru mulţi dintre cei care au fost prezenţi,înscris puternic în memorie.

Abel Corban, Cristina Ordean, Antonia Stancu, Felicia Gabriela Creciuc, Emilia Dorobanţu


Festivaluri

Un triumfAna-Maria SZABOMarius GHERMAN

Muzica uşoară românească nu moare, aşa cum“nu mor caii când vor câinii”! Şi nici nu se predă, deşidupă ce şi “Cerbul de aur”, şi Mamaia au sucombat,datorită unui management dezastruos, i se întrevedeaun viitor sumbru, spre bucuria acelora care, la radio, în

presă sau pe miculecran nu contenesc avorbi despre “dinozauri”,“muzică prăfuită”, “artiştidepăşiţi”, intoxicându-necu toţi afonii şi toatesiliconatele, sub gene-ricul de ... “vedete”. Dinfericire, oamenipasionaţi şi oficialităţiresponsabile au edificatdouă manifestări demare forţă la Brăila(Festivalul internaţional“George Grigoriu”) şiMedgidia (Festivalulinternaţional “DanSpătaru”), care oricumdominau peisajulgenului chiar şi cândfestivalurile amintiteanterior nu dispăruseră.Dacă la Brăila motorul

manifestării estepreşedintele C. J.Gheorghe BuneaStancu, la Medgidiaavem un primarenergic şi riguros,Marian Iordache,care cinsteşteimpecabil memoriaCetăţeanului deonoare al oraşului,

Dan Spătaru, care de anul trecutare şi un bust în parcul din faţacasei de cultură “LucianGrigorescu”, gazda festivalului.Dar meritul primarului este infinitmai mare, pentru că i-a sensibilizatpe cei doi miniştri liberali ai Culturii,Puiu Haşotti şi apoi Daniel Barbu,care au înţeles importanţa acestuiproiect, şi anul acesta finanţat deMinisterul Culturii şi al Patrimo-niului Naţional. Apoi a atras zecesponsori puternici, în frunte cu celoficial, Lafarge Ciment, ca să numai vorbim de faptul că se bucurăde susţinere parlamentară, specta-colele fiind onorate de prezenţasenatorului Nicu Moga şi depu-tatului Mihai Lupu, acesta din urmăînmânând în mod tradiţionalPremiul organizatorilor. Dar pentrucă, vorba poetului, toate acesteîmpliniri de excepţie (afişe, panouri

Sida Spătaru, D. Antonică, Marian Iordache

Selatin Kiazim

publicitare uriaşe, pliante, program de sală, expoziţiefoto şi stand de carte Dan Spătaru, cazări de calitate,sunet şi lumini profesioniste, asigurate de Media Rent,recitaluri inspirate) trebuiau să poarte un nume, acesta

este al tânărului director al festivalului, DanielGheorghe, un mare iubitor şi cunoscător de muzicăuşoară. Admirator necondiţionat şi prieten al MădălineiManole, el a fost înumbra tuturor reuşitelor,dar a şi intrat în luminareflectoarelor, de-alungul anilor, înaplauzele publicului: adansat cu Marina Florea,a cântat în duet omelodie de Dan Iagnov,iar anul acesta şi-a unitvocea cu aceea a SteleiEnache în neuitatulşlagăr “Să nu uitămtrandafirii” de FlorinBogardo! Alături deConsiliul local Medgidia,organizatori au fostRadio România (co-producător) şi AsociaţiaNaţională a Caselor deCultură ale Sindicatelor,adevărat focar decultură, reprezentată înjuriu de secretarulgeneral Ioan Cristea. Între partenerii media au figurat laloc de cinste TV Neptun (care a transmis în directfestivalul, jos pălăria, dar ne întrebăm de ce n-a făcutacest lucru TVR?), Radio România, “ActualitateaMuzicală” şi cotidianul “Ultima oară”.

Timp de 3 zile Medgidia a trăit sub vrajacântecelor lui Dan Spătaru, care răsunau la difuzoare înpiaţeta din faţa sălii. Odată intrat în foyer te întâmpinaun mare panou cu însemnele festivalului, în faţa căruia

te puteai fotografia,primind apoi imagineaimortalizată pe un...magnet de frigider! În salacochetă, arhiplină searăde seară, pe scenă seaflau un decor atractiv şiun ecran pe care seproiectau afişul festiva-lului, fotografiile artiştilor şievoluţia lor. Dar mai alesera acolo, ca şi la Brăila(din acest motiv “Cerbulde aur” şi Mamaia, chiardacă ar mai exista, n-arputea nici măcar să emităpretenţii!), excepţionalaorchestră condusă decompozitorul Ionel Tudor(dirijor, claviaturi), cuinstrumentişti de elitărodaţi în zeci de concertecu big-band-ul Radio:

Andrei Tudor (claviaturi), Eugen Tegu (chitară bas),Laurenţiu Zmău (tobe), Dan Pirici (percuţie), Marian

Georgescu (chitară), “rockerul” Daniel Bouroşu(chitară), Dan Ioniţă (saxofon, percuţie), asistaţi desolistul Marius Văduva (sunet). Aceşti muzicieniremarcabili au orchestrat peste 75 de cântece, aurepetat luni întregi, zi şi noapte, nu numai alături de cei


Festivaluri

Fuego

V. Polinska, D. Gheorghe, Nguyen Van Hung


Festivaluri

21 de concurenţi, dar şi de vedetele Stela Enache,Fuego, Pasha Parfeni şi Aliona Moon, pe care le-auacompaniat în recitaluri. Iar rezultatul a fost unul demnde nota maximă cu plus! Şi era să uităm, le-au maiacompaniat în deschiderea festivalului pe câştigătoareade anul trecut, Marcela Scripcaru (în prezent solistă aorchestrei Petre Geambaşu), şi pe Măriuca Dănilă, o

superbă fetiţă blondă cu un costumaş demnde un star. Ei bine, urmărită cu emoţie dinsală de mama sa, Dana, fiica lui Dan Spătaru,şi de bunicuţa Sida, a cântat fără greş“Trecea fanfara militară”, pentru că nepoatamarelui artist nu poate decât să-i calce peurme!

Ajunşi la capitolul concurs, să văprezentăm juriul, cu observaţiile de anultrecut, notând că din păcate nu s-a ţinut contde ele: el este mult prea stufos (11 persoane)şi include doar un singur compozitorprofesionist, membru al UCMR, ca să nu maivorbim că este obligatoriu să nu lipsească uncântăreţ cu experienţă, din “generaţia de aur”a genului. Nu spunem că acesta ar fi motivul,dar şi la ediţia actuală, ca şi anul trecut, s-a

greşit tocmai acolo unde nu trebuia, la câştigătorulTrofeului... Aşadar, juriul a fost compus din VoicuEnăchescu (preşedinte), Jolt Kerestely, Mirela Fugaru,Sida Spătaru, Titus Andrei, Pasha Parfeni, AndreeaAndrei, Ionuţ Dulgheriu, Alina Sorescu, Ioan Cristea,Daniela Daniel. Cum spuneam, odată cu trecereatimpului sau chiar a doua zi după încheiereaconcursului numele laureaţilor vor fi uitate, în schimb aldeţinătorului Trofeului va fi – dacă e cazul! - reţinut. Afost oare Diana Antonică, 20 de ani, din Constanţasolista care să domine concursul prin voce şipersonalitate scenică (nemaivorbind că nici palmaresul

Pasha Parfeni

Andrei Ciobanu

Măriuca Dănilă

anterior, edificator, n-o recomanda)? Nici vorbă, dovadăşi primirea rece din partea publicului, care nu se înşealăniciodată. Unul din membrii juriului ne spunea că n-aprimit nici o notă de 10 (!), dar că a reuşit să totalizezeun punctaj care i-a permis să se claseze prima, darmuzica nu e matematică, profesioniştii din juriu trebuiesă se consulte şi să ajusteze aceste ierarhii reci. Nunumai pentru că a fost un concurs ce poartă numeleunui mare cântăreţ şi, în principiu cel puţin, se cuvine ase căuta un urmaş al acestuia, dar şi prin prismaevoluţiei sigure, dominate de o voce remarcabilă,opinăm că adevăratul câştigător al Trofeului esteSelatin Kiazim din Constanţa. Am mai scris despreacest tânăr de numai 17 ani, fiu şi nepot de muzicieni,care nu întâmplător a fost selecţionat de exigentul TitusMunteanu pentru noua sa “şcoală a vedetelor” de peTVR2, “Opt într-o barcă”. Premiul III a revenit titratuluiAndrei Ciobanu, 22, din Bacău, celelalte distincţiirevenind Ioanei Gherghina, 19, Bucureşti (Premiulpublicului, stabilit prin buletine de vot), Roberta Orrù,33, Italia (Premiul organizatorilor), Alessandra Bene,22, Italia (Premiul ANCCSR), Rodica Elena Tudor, 23,com. Mărginenii de jos (Premiul ArhiepiscopieiTomisului), Iulia Manolache, 18, Bârlad (Premiul“Cornel Fugaru”), Alexandru Tărîţeanu, 20, Ucraina(Premiul Cetăţeanului de onoare Elena Frîncu), ViktoriaPolinska, 32, Rusia (Premiul “Actualitatea Muzicală”),Alexandra Şipoş, 18, Bucureşti (premiul specialconstând într-o înregistrare gratuită în studioul “MidiSound”, cu Jolt şi Andrei Kerestely). Două observaţii seimpun, prima legată de R. E. Tudor, solistă cu palmares

impresionant, în care figurează şiTrofeul Mamaia. După câte amînţeles de la organizatori, ea n-arespectat programul de repetiţii,dar din păcate a desconsideratGala laureaţilor şi faţa biseri-cească reprezentând Arhiepisco-pia, venind în haine de stradă şirefuzând melodia care îi aduseseimportantul premiu! Pe viitor estede dorit să se prevadă înregulament limitarea prezenţelorîn finală la două, precum şiintroducerea unei distincţiirecompensând cea mai bunăinterpretare a unei piese lansatede Dan Spătaru (încă o dată,“Ştrengarul” NU este piesăromânească, nu trebuie admisăca atare!). A doua observaţie sereferă la strădania multora dinconcurenţi de a-şi forţa corzilevocale la maximum: nu trebuie săţipi, să urli, să răcneşti din toţirărunchii pentru a dovedi că eştibun, muzica înseamnă şisensibilitate, nuanţare, gingăşie şi


Festivaluri

Aliona Moon alături de Ionel şi Andrei Tudor

Iulia Manolache


Festivalurichiar şoaptă uneori (vă aduceţi aminte cum au triumfatelveţienii de la Aliose la Brăila?). Ei bine, aceasta a fostlecţia predată de micuţul (ca statură, fiindcă are 31 deani) Nguyen Van Hung din Vietnam, care a ridicat salaîn picioare (a fost doar la un singur vot de a cuceri şiPremiul de popularitate, pe care-l merita!) cântând,acompaniat doar de pian, “Noapte bună, Bucureşti!” deTemistocle Popa, el fiind distins cu premiul II. Dintreceilalţi am mai fi văzut-o în palmares pe scenica şitalentata Mihaela Mihăilescu,18, Călăraşi. Ca de obicei,delegaţia italiană de la casade discuri Roxy Music (RoccoPalazzo, Franco Ianizzi) afost numeroasă, ea incluzândşi o solistă din Ucraina, dartoţi cei patru solişti aucântat... aceeaşi melodie dinrepertoriul lui Spătaru. Or, aşacum s-a dovedit, muzicauşoară românească estediversă şi frumoasă, oferindnumeroase posibilităţi dealegere. Astfel, s-au cântat,uneori cu un parfumnostalgic, compoziţii semnateTemistocle Popa, EdmondDeda, George Grigoriu, GeluSolomonescu, Ion Cristinoiu,Cornel Fugaru, ŞerbanGeorgescu, Alexandru Imre,Jolt Kerestely, Marius Ţeicu,Marcel Dragomir, Ionel Tudor,Andrei Kerestely, DanDimitriu, Andrei Tudor, DanIagnov, Cristian Faur, PashaParfeni, Mihai Ogăşanu,Sfera.

În ce priveşterecitalurile, festivalul de laMedgidia a fost lăudat până în prezent, pe dreptcuvânt, pentru că a fost singurul circumscrisconsecvent ariei muzicii uşoare şi mai ales pentru căau fost invitate mereu numele de calibru ale genului,unele, cu un succes imens, chiar din zona de legendă(Marina Voica, Alexandru Jula, Pompilia Stoian). Cândai un concurs de muzică uşoară tradiţională ni se parefiresc să ai şi recitaluri de acelaşi gen, oferind tinerilorconcurenţi modele pe măsură, şi nu rock, dance, folk,hip-hop, pentru că acestea au publicul lor, manifestărilelor. Anul acesta la Medgidia s-au făcut unele concesiicare sperăm că au fost doar scăpări şi nici măcar n-auadus afluenţă de public, din contră! S-au detaşat, ca defiecare dată, acele recitaluri susţinute “live”, alături deorchestra Ionel Tudor. Fuego a făcut o demonstraţie deîmbinare a muzicii cu actoria, demonstrând convingătorcă nu întâmplător a fost distins la numai 36 de ani cuonorantul titlu de “Artist al poporului din Republica

Moldova”. Aşa cum el ne-a adus în dar... un măr alfrumoasei toamne şi o parte din şlagărele de pe cele 27de albume, Stela Enache a venit şi ea cu multesurprize. Înafară de Daniel Gheorghe, de care amamintit, a avut alături în câteva melodii adorabila trupăde dans modern “Pescăruşii Fantasy” a casei decultură “Ioan T. Roman” din Medgidia. Stela Enache n-a ocolit nici unul din şlagărele, reluate în cor deîntreaga sală, semnate de Florin Bogardo (cele mai

multe), Jolt Kerestely sau DanStoian: “Ani de liceu”, “Să nuuităm să iubim trandafirii”,“Dimineţile mele”, “Cum eoare?”, “Un miracol”, “Lunacântă samba”, “Grea edragostea”, cărora le-aadăugat câteva celebreevergreen-uri. Câştigătoare înurmă cu doi ani a concursului“Dan Spătaru”, basarabeancaAliona Munteanu a devenit...Moon şi a reprezentat în 2013Republica Moldova în finalaEurovision (devansând,fireşte, România!); cufeminitate şi eleganţă a adusun omagiu lui Spătaru, dar ne-a reamintit şi piesa de laEurovision, “O mie”, de PashaParfeni, pe versuri de IulianaScutaru (frumoasa textieră seafla de altfel în sală). Totalături de formaţia IonelTudor, recitalul ei a avut şi undinamic P. S., în compania luiPasha Parfeni, greu derecunoscut cu papion. Fostăcolegă mulţi ani cu DanSpătaru la ansamblul“Tinerimea română”, Silvia

Dumitrescu a fost aşa cum o ştim şi ne-o dorim mereu:modernă, neconvenţională, plină de antren, hit-urile ei,semnate Adrian Enescu, Doru Căplescu, FlorinOchescu făcând deliciul publicului. Ea a avut-o invitatăpe eleva sa de 13 ani, Andreea Stoenescu. Celelalterecitaluri i-au avut ca protagonişti pe Pavel Stratan (înmaniera obişnuită, cu vocea Cleopatrei pe bandă lacâteva piese), Lora şi Antonia; aceasta din urmă aîntârziat mult şi şi-a cântat puţinele piese proprii. Finaluln-a fost, din acest motiv, apoteotic, dar a fostcompensat de cocktail-ul de zile mari la care s-a cântatşi s-a dansat pe rupte, în frunte cu primarul,nemaivorbind de baclavalele doamnei Sultana şiplăcintele basarabene ale Mariei Paladi, dar la caren-au venit cei supăraţi că n-au luat cine ştie ce premiimari. Rău e să nu ştii să pierzi, păcat să nu profiţi detinereţe şi să te bucuri de viaţă – o lecţie pe care italieniine-au oferit-o cu generozitate! (Foto: Momentos)

Stela Enache, D. Gheorghe


Festivaluri

În ţarăSighişoara

Festivalul Hameiului din Transilvania(Transylvania Hop Fest) a avut loc la Sighişoara,judeţul Mureş, dorindu-se a fi “SeptemberFest” alTransilvaniei. Doritorii au avut parte, pe lângă bere, deprodusele meşteşugarilor locului, mâncareatradiţională germană şi de spectacole ale unor formaţiirock şi artişti folk: Alternosfera, Rezident Ex, Byron,Luna Amară, Grimus, Fără Zahăr, Ducu Bertzi, NicuAlifantis, Adrian Ivaniţchi, Ana Maria Georgescu,Rotilos, Gentian. Concertele au avut loc pe două

scene: una în Piaţa Mare din Cetatea Medievală, iarcealaltă în zona Centrul istoric de jos.

Câmpulung MuscelAici s-a desfăşurat cea de-a 20-a ediţie a unui

festivalul-concurs de tradiţie - Posada Rock 2013. Pescena amplasată pe stadionul municipal auevoluat opt formaţii cunoscute şi 12 trupetinere. Formaţiile prezente în concurs -CAMERA 101, ERASE, MASKED TOYS(Bucureşti), CRIMENA (Craiova), ELENDIL(Târgu Mureş), FOCURI (Roman),GREENISH (Galaţi), RADICAL ACOUSTIC(Baia Mare), SHADOWSAIL, SINFOLD,SYNETIC (Cluj-Napoca), THEKRYPTONITE SPARKS Palmares: MarelePremiu – FOCURI (1000 de euro plus oşedinţă foto profesională oferită de Art PhotoStudio în valoare de 1000 de euro), Locul IMASKED TOYS (600 euro), Locul II –SHADOWSAIL ( 300 euro), Locul IIISYNETIC - 100 euro. Menţiuni - TheKryptonite Sparks (Botoşani), RadicalAcoustic şi pentru cel mai bun toboşarPremiul “Cristian Mărgescu” - Răzvan Anton(The Kryptonite Sparks). Recitaluri: Up toEleven, Nişte Băieţi Z.O.B. L.O.S.T Goodbye toGravity, Luna Amară. În ultima seară au cântat,

formaţiile câştigătoare, după care un recital-surpriză cupatru dintre membrii juriului plus Simona Abrudian,solista formaţiei Awake, apoi recitalurile Tagma, grupulsibian fiind câştigătorul locului I la Posada 2012 şiVespera. Festivalul a fost organizat de Asociaţia RockCulture, în colaborare cu primăria Câmpulung Muscelşi cu sprijinul Ministerului Culturii.

Bucureşti Asociaţia Mişcarea de Rezistenţă şi ArCuB au

organizat cea de-a treia ediţie a Galei Folk You! FlorianPittiş: trei zile în Centrul Vechi, pe strada Franceză, cuintrarea liberă. Au evoluat: Zuralia Orchestra, MirceaVintilă, Marius Baţu, Emeric Set, OCS, Taxi, Vama,

Adrian Sărmăşan, Dinu Olăraşu, Zoia Alecu,Alina Manole, Les Elephants Bizarres, DucuBertzi & Mihai Neniţă, Florin Chilian, NicuAlifantis, Maria Gheorghiu, Paula Seling Band,Cristi Minculescu & Nuţu Olteanu Supergrup,Ada Milea & Bobo, Alexandru Andrieş & Co.,Kumm, Rona Hartner & DJ Tagada feat. Zuralia,Viţa de Vie, Baniciu – Kappl – Lipan & Friends.

Timişoara

Festivalul PLAI, realizat 100% devoluntari, susţine, propune şi încurajeazămulticulturalitatea şi diversitatea. Consulate,ambasade, institute culturale au venit aici,aducând fiecare ce a considerat că trebuie, în

primul rând, să se ştie despre poporul şi cultura lor. Aufost teatru, arte plastice, carte, fotografie, film,workshop-uri pe diverse teme, forme artistice variate,mai mult sau mai puţin convenţionale, artă tradiţională.A fost a 8-a ediţie. Ca şi anul trecut, s-a contactat unartist rezident - Maïa Vidal (SUA), apoi Zaz - tot pentru

prima oara în România, devenită noua voce a Franţei,a revenit Patrice - combinaţie de pop reggae, funk,soul, rock, Vieux Farka Touré (Mali), urmaşul celebrului

Ada Milea

Adrian Ivaniţchi

DespărţiriEste trist

când vorbim depierderea unui omde valoare aflat lavârsta senectuţii,dar şi mai dureroscând aflăm dedispariţia unui artisttânăr. Luiza Cioca,solista de o marefrumuseţe şi talentrar, a plecat dintrenoi, răpusă de oboală necruţătoare,la numai 40 de ani,după o luptă plinăde curaj de aproape2 ani. Se stabilisede mai mulţi ani în Elveţia, undedevenise mama unui băieţelîncântător, şi avea noi proiectemuzicale, între care continuareacolaborării cu Marian Ionescu, de laDirecţia 5, care îi compusesecâteva melodii inspirate. Originarădin Oneşti, făcea parte dingeneraţia formidabilă de interpretede mare valoare plecate pe drumulsuccesului din acest oraş, alături de

Loredana Groza, CarmenRădulescu, Mioara Feraru, AndaVaciu, Cristina Spătar. În muzica

noastră uşoară afost foarte bunăprietenă cu OtiliaRomea (la rândul eistabilită în Franţa,unde a primit şocatăvestea morţii buneisale colege) şi cuSanda Ladoşi.Luiza Cioca acucerit numeroasepremii la festi-valurile naţionale,impresionând prinsensibilitate şigingăşie, preferinţasa îndreptându-secătre melodiilelirice, poetice. Din

această cauză, în memoriaiubitorilor muzicii uşoare rămânînainte de toate cântecele (uneleinterpretate, inclusiv pe miculecran, în duet cu autorul) pe care ile-a compus, pentru un album deexcepţie, Dan Iagnov, în frunte cupiesa titulară, „Luisamour”. Larevedere, Luisamour, o să nelipseşti!

Dar veştile întristătoaresosite de peste hotare nu se oprescaici. La Düsseldorf, în Germania,unde se stabilise cu mulţi ani înurmă împreună cu familia, s-a stinsdin viaţă Bujor Pokorny. Înainte de1989 a fost unul dintre cei maivaloroşi DJ din România,binecunoscut în toate discoteciledin Bucureşti şi de pe litoral, ca şidin emisiunile radiofonice. Inginerde profesie, Pokorny a fost un mare

cunoscător şi colecţionar demuzică şi a plecat dintre noi cupuţin înainte de a deveni bunic,răpus şi el de o boală neiertătoare.


VariaAli Farka Touré, Baba Zula(Turcia), formaţia NuevoTango Quintet Nuevo feat. Marili Machado.Festivalul PLAI 2013 a fost găzduit de MuzeulSatului Bănăţean, organizat de Asociaţia CulturalăSunet Ambianţă Timişoara şi Casa de Cultură aMunicipiului Timişoara, în parteneriat cu InstitutulCultural Român, Consiliul Judeţean Timiş şiInstitutul Francez din Timişoara.

Made In TM (Muzica fabricată înTimişoara). Prima ediţie a festivalului, omanifestare care îşi propune să coaguleze scenamuzicală timişoreană, evenimentul desfăşurându-se la D’arc pe Mal .Organizatorii acestui festival auinvitat timp de 3 zile pe cele două scene nu maipuţin de 18 trupe locale (30 de minute – timpulalocat fiecărei trupe): Arc Gotic, formată în 1992,Nomega, „trupa lui Bujor Hariga” – Ora H, Brum,Rubik’s Cube, headlinerii primei seri - Implantpentru Refuz. Celelalte formaţii: The Case, Grave forSale, Methadone Skyes, Misguided, Burning Table şiSebastian Spanache Trio, Mădălin Luca, Sonatic,Secret Evil Project, Mere, Era Ticăloşilor şi JazzyBIT.Tot în cadrul evenimentului s-a dat startul uneicurajoase iniţiative de documentare a peisajului

muzical timişorean – un proiect de lungă durată, carese va materializa într-o o arhivă online a muzicienilor,trupelor şi materialului discografic produs în oraş.Lansarea acesteia a fost marcată de o expoziţieinteractivă cu fragmente documentare despre muzicatimişoreană a deceniilor trecute.

Dan CHIRIAC

Marius Baţu


Turneu

Caravana muziciişi a dansuluiÎncepând cu această vară, atunci când

Caravana Catena a pornit la drum, artiştii-imagine austrăbătut deja 12 oraşe şi au susţinut spectacole în

aer liber la Piteşti, Craiova, Timişoara, Sibiu, Braşov,Iaşi şi recent, la Călăraşi.

Mii şi mii de spectatori din toată ţara au cântat,au dansat şi i-au aplaudat pe Stela Popescu şiAlexandru Arşinel, pe Nico, Adrian Enache şi pe băieţii

de la Free Deejays - Bogdan Taşcău şi RareşVarniote. Talentatul Bogdan Taşcău este un muziciancomplet, el fiind şi autorul imnului şi al „Horei” Catena.În horă, alături de spectatori şi de artişti s-au prins defiecare dată şi reprezentanţi ai ansamblurilor folcloricedin marile oraşe.

Recitalurile susţinute de soliştii de muzicăuşoară, dar şi de marele actor Alexandru Arşinel, i-au

purtat pe spectatori prin toate genurile muzicale, de lamuzica uşoară românească şi evergreen-uri, la

ritmurile pop, disco, rock&roll sau etno şi până la celemai fredonate şi dansate piese ale anului. (OanaGeorgescu, Foto: Sebastian Oros)

A. Enache, Free Deejays, Nico


Remember

Marius Ţeicu şi colaboratorii săi

Andrada BĂLAN

Încă de la debut, activitatea muzicală a lui Marius

Ţeicu s-a împărţit întrecompoziţie, scenă,televiziune (atât cainterpret, cât şi caprezentator, de pildă la“Steaua fără nume”).Iată alăturat alte câtevaimagini dintr-o carierăprodigioasă. O imaginedin anul 1975 îlsurprinde alături deregretatul GeorgeGrigoriu şi de MarinaVoica, cu ocaziaînmânării artistei a unuiprestigios premiuinternaţional – dinpartea revistei britanice“Music Week”. În anulurmător îl găsim înturneu, împreună cuRadu Goldiş,Margareta Pâslaru,Bebe Covercă, OvidiuLipan Ţăndărică (latoate fotografiile

numele sunt parcurse de la stânga la dreapta). Pestecâţiva ani, Margareta Pâslaru (în statul New Jersey) şiRadu Goldiş (în California) se vor stabili în SUA şi vorcontinua colaborarea în câteva turnee de mare succes.

De altfel, însuşi Marius Ţeicu, în postură de pianist,dirijor şi solist vocal, a străbătut America în câtevarânduri, în cadrul unor colective artistice alcătuite dinartişti de valoare: în 1991 i-a avut colegi, între alţii, peGabriel Dorobanţu şi Elena Cârstea, iar în 1994, tot laLos Angeles, fotoreporterul a imortalizat grupul din care


Remembermai făceau parte Alexandru Arşinel, Laura Lavric,Stela Popescu, Gabriel Dorobanţu şi Elena Cârstea.Acum aceasta din urmă îşi aşteaptă colegii la... eaacasă, pentru noi aventuri muzicale pe continentulamerican, deşi nici aici spectacolele pentrucompatrioţii noştri nu mai “merg” ca altădată...

Primul “Cerb de aur”românesc (IV)

Octavian URSULESCU

Continuăm cu amintirile legatede cariera Luminiţei Dobrescu, ceadintâi câştigătoare a trofeului “Cerbulde aur” pentru ţara noastră. Micanoastră istorie aduce în aceste pagininume binecunoscute, întâmplăriaproape uitate, dezvăluiri, plasându-neîntr-o epocă fastă pentru muzicauşoară românească, când la Braşoverau organizate patru ediţii ale unui

festival internaţionalcum puţine erau înlume. Concertele şinumeroasele apariţiiradio şi TV dinintervalul 1966-1969,de care am amintit înepisoadele anterioare,au determinat condu-cerea TVR s-o includăpe artistă în echipa ceavea să reprezinteRomânia la a douaediţie a festivalului“Cerbul de aur”, cea din1969, celelalte inter-prete fiind AndaCălugăreanu şiMihaela Mihai. Ele auintrat într-un “cantona-ment” serios, în

maniera spor-tivă, pregă-tindu-se intenscu prof. JeanBănescu de laConservatorul “CiprianPorumbescu”, precum şi curegizorii Alexandru Bocăneţ şiHorea Popescu. Deasemenea, organizatorii n-auprecupeţit nici o cheltuială(deci ar trebui să se înţeleagăcă victoria s-a datorat atâtvalorii artistei, cât şi investiţiilorfăcute, neavând nimic de-aface cu politica, aşa cum audecretat tot felul de“comentatori” neaveniţi, carenici nu erau născuţi, poate,atunci), aducând-o de la Paris(directorul festivalului, TudorVornicu, lucrase mulţi ani înFranţa, în calitate decorespondent Agerpres, şiavea multe relaţii în această

ţară, aşa explicându-se numele maridin Hexagon invitate în recital lafestival) pe Mireille Hartuch, profesoarăla “Petit Conservatoire de la Chanson”.Festivalul a avut loc între 5 şi 9 martie1969 la Teatrul dramatic din Braşov. Afost o ediţie foarte puternică, între cei28 de concurenţi numărându-se RoyBlack (RFG) – premiul special aljuriului, János Kóos (Ungaria) – premiulUCMR, Julio Iglesias (care n-a reuşit săintre în palmares!) - toţi trei aveau sădevină vedete de calibru, regretataFrida Boccara, o mare voce a Franţei(menţiune şi premiul criticii), Jerry Rix(Olanda), Alison Wonder (Cheryl Clair)– Anglia, Renata Paccini (Italia), DannyDoyle (Irlanda), Serge Davignac(Belgia), Jacqueline Midinette (Elveţia)– premiul de popularitate, DagmarFrederic (RDG) şi Maia Rozova


Remember(URSS) – premiile tinereţii, Renate Kern(RFG), Aarno Raninen (Finlanda), KaareSundelin (Suedia), Margarita Dimitrova(Bulgaria), Stavro Shiailis (Cipru), GrantFrazer (Scoţia), Charlotte Leslie Aiello(Luxemburg), Jacek Lech (Polonia),Bent Warburg (Danemarca), SlobodanStefanovici (Iugoslavia), GhiorghiKordov (Bulgaria), Salvatore Vinciguerra(Italia). Pentru a vă da seama dedimensiunea uriaşă a manifestării,neegalată de ediţiile post-decembriste,în ciuda bugetelor umflate, iată câtevadintre vedetele care au susţinutrecitaluri: Margareta Pâslaru (laureată laediţia anterioară), Juliette Gréco,Barbara, Cliff Richard, Gigliola Cinquetti,Frankie Avalon, Udo Jürgens, TerezaKesovija şi Miro Ungar, WaldemarMatuška, Mie Nakao, Ghiuli Cioheli,aşadar două star-uri pe seară, într-o salămică, neocolindu-se artiştii valoroşi dinEst. Au fost reprezentate nu mai puţin de26 de posturi de televiziune, întrenumele prestigioase din juriul prezidatde Ioan Grigorescu numărându-sepersonalităţi cum ar fi George Sbârcea(România), Dick Van Bommel (Olanda),Nicolas Résimont (Belgia), Julio Herrero(Spania) sau Janusz Rzeszenski(Polonia). Acompaniamentul a fostasigurat de orchestra Radioteleviziunii, dirijată de SileDinicu şi Gelu Solomonescu, scenografia a fost semnată deTheodora Dinulescu şi Virgil Luscov, imaginea de GeorgeGrigorescu, iar regia de Alexandru Bocăneţ şi ValeriuLazarov, acesta din urmă plecând definitiv, la scurt timp, înItalia. Luminiţa Dobrescu a cântat joi 6 martie, în aceeaşiseară de concurs cu Iglesias sau Kóos, impresionând prininterpretarea excepţională a melodiilor “Of, inimioară!” deEdmond Deda şi “Dacă nu iubeşti” de George Grigoriu.Interesant este faptul că a doua melodie fusese iniţial

cântată de Cristian Popescu, careîn prezent locuieşte tocmai înBraşov! Încă de a doua zi întreagapresă a salutat prestaţia impecabilăa reprezentantei noastre, aşteptândcu sufletul la gură gala de duminicăseară. Juriul a deliberat prin votsecret, în două tururi de scrutin,luând decizia în unanimitate. Vădaţi seama ce bucurie a fost înîntreaga ţară atunci cândprezentatorii (Ioana Măgură -plecată apoi la “Europa liberă”,Sanda Ţăranu, Silviu Stănculescu,Andrei Magheru) au anunţat:câştigătoare a Trofeului esteLuminiţa Dobrescu, România! Ea afost urmată pe podium de HanjaPazeltova (Cehoslovacia) şi ConnyVink (Olnada), iar AndaCălugăreanu şi Mihaela Mihai aufost răsplătite cu menţiuni. Existădocumente, între care emisiuni TV,care atestă victoria clară, fără dubii,a Luminiţei Dobrescu. Compo-zitorul George Grigoriu relata căteleastul Alexandru Stark, care erala curent cu lucrările juriului, adeclarat că după primul tur descrutin reprezentanta Românieicâştigase clar, detaşându-se de

ceilalţi concurenţi, drept care, pentru a nu exista suspiciuni,fiind vorba de o solistă din ţara gazdă, a avut loc încă un turde scrutin, tot secret, care a consfinţit şi el superioritateaLuminiţei Dobrescu, care depăşea fără drept de apel numereputate în Europa, cum ar fi Frida Boccara, Roy Black,Janos Kóos, nemaivorbind de tânărul în ascensiune JulioIglesias. Ulterior, într-o conferinţă de presă susţinută laUniunea ziariştilor, George Sbârcea avea să confirmevictoria fără dubii a artistei noastre. Aberant este faptul că s-a găsit cineva, în... 2008, să scrie într-un articol din revista

braşoveană “Expres” cum că...“Nicolae Ceauşescu a decretatca Trofeul să rămână în ţară”!!Dar dacă ar fi fost aşa de ce nu“decretase” acest lucru în 1968,când fuseserăm reprezentaţi decele mai populare vedete alenoastre, Margareta Pâslaru şiDan Spătaru? Şi de ce n-afăcut-o şi la următoarele douăediţii, când din partea Românieiau evoluat Corina Chiriac,Angela Similea sau DorinAnastasiu? Este dezgustătorcum tot felul de neaveniţiîncearcă să pună sub semnulpoliticului succesele arteiromâneşti de dinainte de 1989,mai ales că în cazul de faţă amavut de-a face cu un prestigiosjuriu INTERNAŢIONAL. Dinacest motiv vom reveni asuprasubiectului.

A. Călugăreanu, M. Mihai, L. Dobrescu

O parte dintre laureaţi, la gală


Juniorii

“Simply the best”Sunt cunoscute performanţele extrem de

talentatei soliste Ştefania Chesar, încă de la primelecontacte cu muzica uşoară. Spre deosebireînsă de alte colege de generaţie, elevaViorelei Filip şi a compozitorului Dan Dimitriuşi-a continuat cariera ascendentă şi după cea înaintat în vârstă. Ajunsă la 12 ani, aflăm căŞtefania a avut un parcurs la fel de bun şi în2013, după o mai lungă întrerupere datoratăunor probleme vocale. Astfel, a fost finalistă laputernicul concurs “Top Music Junior 2013”,găzduit de sala “Tinerimea română”, unde s-aclasat pe locul 3 în semifinală. La un altfestival puternic, “Simply the best”, organizatde autoarea de muzică pentru copii MariaEne în sala “Dinu Lipatti”, supremaţia micuţeibucureştence a fost totală: locul I la muzicăuşoară, dar şi la secţiunea etno! Piesele carei-au adus ovaţii au fost “Iertare” de Ion AldeaTeodorovici, versuri Grigore Vieru (la primasecţiune, “Pop românesc”), respectiv“Floarea soarelui”, muzică şi versuri ViorelaFilip. La festivalul “Glasul copiilor”, organizatde Mihai Şirlincan la Palatul naţional al copiilor, ŞtefaniaChesar s-a clasat pe poziţia a 3-a la categoria 11-13 anicu aceeaşi compoziţie a regretatului muzicianbasarabean, dar un adevărat triumf a înregistrat la

festivalul cu nume atât de simpatic “Maimuţica de aur”,organizat de compozitorul Cristian Alivej la Casastudenţilor din Capitală, unde a concurat, atenţie, lasecţiunea de vârstă 12-18 ani: a obţinut note de 10 pelinie şi i s-a conferit Trofeul festivalului, cucerind şi un alt

trofeu, al ansamblului “Andantino”, din partea prof. ŞtefanIordache. Aici, Ştefania a dat viaţă piesei “Am” de DanDimitriu, pe versuri de George Popovici, pe care ocântase cu succes şi la “Top music junior 2013”. Ce mai,Ştefania Chesar este “simply the best”!

Topul micilorvedete

Asociaţia culturală “Belle arti”a iniţiat un original “top almicilor vedete” în devenire,în care elevele de la Iaşi alelui Cristian Simionică se alăla loc de cinste. La douăediţii succesive aleclasamentului, la categoria“Junior” (4-12 ani), MariaSabina Simionică a fostprezentă cu compoziţiiletatălui ei “Nu răspund laîntrebări”, respectiv“Ministarul din cartier”. Lasecţiunea “Adolescent” (13-18 ani) figurează solista de13 ani de la acelaşi “SimiStudio” (şi de la Şcoala“Octav Băncilă”), Ştefana Butnaru, cupiesa de succes din repertoriul EleneiGheorghe, “Ecou”. Într-o ediţieulterioară, după ce a fost de două oripe locul 2 (întrecută de valoroasabucureşteancă Miruna Popescu)

Maria-Sabina a fost înscrisă cu piesa“Vedeta cu sute de fani”, tot de Cr.Simionică, reuşind din nou să intre înTop 8. Această extraordinară familiemuzicală susţine şi numeroasespectacole. La Bivolari, în condiţiitehnice (sunet, lumini, organizare)

remarcabile, Cristian Simionică a făcutun adevărat tur de forţă, pe lângăpiesele proprii, în frunte cu “De ziua ta”a cântat “Drumurile noastre”, “Cântăromâne”, “Dansul etno”, dar şi piese înportugheză (“Ai se eu te pego”),spaniolă, engleză, greacă. La Belceşti

a fost solicitată şi Maria-Sabina, laşcoala din localitate fiind nu mai puţinde 1200 de elevi. În cadrul “ZilelorIaşilor”, ca de obicei cuplul tată-fiică(care, facem o paranteză, s-a oferit săcânte gratis oriunde în ţară în favoareavictimelor inundaţiilor de la Galaţi) a

fost la loc de cinste. Astfel, pe 6octombrie, în Parcul Copou, peesplanada Muzeului Eminescu, aavut loc spectacolul “Ministarul dela Iaşi”, organizat de Casa decultură “M. Ursachi”, produs,realizat şi prezentat de cantautorulieşean. Evident, au participatelevii şi colaboratorii săi de la“Simi Studio” (Ingrid ŞtefanaButnaru, 13 ani, şi Isabela Badea,9 ani), precum şi trupa de dansmodern “Asterisc” de la ClubulCFR; s-au cântat dance, reggae,rock, hip-hop, dar şi muzicăpopulară. Pe 11 octombrieCristian şi Maria-Sabina au fost

invitaţi de Primăria Iaşi să închidă,înaintea focului de artificii, spectacolulgăzduit de esplanada Oancea dincartierul Tătăraşi.

Pagină de Livia SCURTU


Istorie

Publicaţii româneşticu profil muzical (I)

Florin-Silviu URSULESCU

Până în 1990 nu a existat o publicaţieromânească (cotidian, săptămânal sau revistă) de profil,axată pe temele muzicii ”uşoare” – fie tradiţională, fiepop, folk, disco, rock sau jazz. Cei dornici de informaţii,mai ales de cele privind peisajul internaţional, le luau dinrubricile câtorva publicaţii – în special din cele cu profilliterar – cultural (mai binevoitoarecu exemplele culturii decadente,”imperialiste”), cum ar fi Contem-poranul, Cinema, Săptămânaculturală, Cronica, Tribuna,Orizont, dar şi din Magazin,Femeia, Neuer Weg, Viaţastudenţească, Scânteia tineretului,Flacăra (fenomenul cenaclului cuvedetele sale), dar mai ales dinalmanahuri: volume de sute depagini, cu puţin spaţiupropagandistic şi mult spaţiupentru divertisment, din caremuzica îşi tăia partea leului. Acestsegment al publicisticii de profil,care a marcat profund viaţa uneiimportante părţi a tineretuluiacelor vremuri, are trăsăturiextrem de interesante – sociale,morale, politice, economice - şi merită o tratare separată.Desigur, au fost tipărite şi câteva volume cu caractermuzical, dar cu circulaţie redusă şi care nu fac obiectulacestui serial dedicat doar publicaţiilor.

Deocamdată, noi ne vom opri doar asupranumeroaselor publicaţii cu caracter muzical lansatepe piaţă după 1990, în speranţa umplerii goluluiinformaţional existent şi pentru a răspunde foamei dedate, biografii, topuri, fotografii, a fanilor muzicii pop.Iniţiem astfel un demers în premieră de acest gendin presa noastră, pe baza unei colecţii personale,astfel că unele date sunt – probabil- incomplete şi vatrebui să revenim ulterior cu amănuntele lipsă. Datedespre perimetrul şi vedetele muzicii uşoare,autohtone sau străine, mai apăreau - fie în presascrisă, fie la radio sau tv – în schimb genurile cuconţinut presupus ne-educativ (în special rockul, darşi alte sub-genuri) au fost văduvite serios, Aşa că nueste de mirare că spre fanii frustraţi ai rockului – careformau o pătură aparte - cei mai vocali, declarativi,decişi, pasionaţi colecţionari de discuri - s-a îndreptatatenţia editorilor, unii dintre redactori devenind chiarunii dintre aceşti fani nemulţumiţi şi sătui deaşteptare. Aşadar, să nu ne mire faptul cămajoritatea acestor publicaţii se axează pe rock. Sătrecem în revistă revistele româneşti de profil de după1990 – prima parte.

MAXIMUM ROCK. Revistă format A 4, coperţile 1şi 4 color, interior alb-negru, editată la Cluj- Napoca deSC Promusic Prod SRL, fondator Nelu Brînduşan. Primul

număr apare în mai-iunie 2003, cu 22 de pagini, cost80.000 lei; ulterior coperţile 2 şi 3 devin şi ele color (şicartonate), titlul devine Maximum Rock Magazin, iarnumărul de pagini ajunge la 32, preţ 12 ron. A apărutlunar, timp de aproape 6 ani, dar costurile de producţiecrescute faţă de numărul de exemplare vândute duce ladispariţia ei din chioşcuri. Îşi continuă însă apariţia peinternet. În cuprins, după editorialul fondatorului (încheiatîntotdeauna cu sloganul ”Mult noROCK şi chef de ROCK!”), găsim ştiri, cronici de disc, reclame de profil, biografii,interviuri - multe cu muzicieni străini (prin telefon),semnate de un colectiv variabil de redactori, de la CătălinCătană, Feri Ercsey pănă la Dana Cornea şi Paul ”Slayer”Grigoriu, plus colaboratorii. Editorul avea şi activitate de

înregistrări muzicale, precum şi de vânzare decasete şi discuri, comandabile prin poştă dupălista tipărită. De menţionat faptul că fiecareexemplar al revistei conţinea câte un CDgratuit, cu înregistrări ale formaţiilor rockromâneşti tinere (deseori efectuate cu ajutorulrevistei), multe debutând discografic astfel. Aldoilea merit important al revistei esteorganizarea periodică a festivalului – concurs”Maximum Rock Suport pentru underground”la Cluj Napoca şi la Bucureşti. Impulsul datpeisajului rock autohton prin cele 3 iniţiative-înregistrări, lansări discografice, festivaluri –este enorm, meritele revenind revistei şi maiales lui Nelu Brînduşan. Ardelean metodic şicalm, fost muzician, el s-a mutat la Bucureşti,devenind un important organizator alconcertelor cu formaţii rock străine din aria”metalică”, concerte susţinute la Polivalentă,Silver Church, Turbohalle.

REMIX. Revistă format A 4, editată pe hîrtie deziar, coperţile soft, în întregime color, apărută în 1994 şi1995, cu 22 de pagini, preţ 1100 lei. Editată de firmaKBC Productions SRL, editor şi director - Adrian

Niculescu, directorartistic – CorneliuNiculescu, redactor şef -Iulia Ivanov, cu unnumeros colectiv decolaboratori. Revista îşipropunea o tematicăMuzică-Modă-Film, darprimul elementpredomina, axându-se penumele de top alemomentului, ”comerciale”– dance, rap, pop (JanetJackson, Dr.Dre,Boyzone etc.). Formatulera de tip tabloid,articolele fiind de faptscurte note cu amănunteculese din presa străină,plasate câte două- treipe o pagină, în condiţii

grafice precare şi cu o tehnore-dactare haotică. Ţinta erauadolescenţii şi preadolescenţii, mai ales fetele - de aceeaavea rubrici tipice pentru acest tip de obiectiv - Horoscop,postere la mijloc, poşta redacţiei, sfaturi, teste,numeroase concursuri. Muzica românească era foarte

Albumul cuamintiriÎnainte de a deveni şeful

redacţiei de muzică uşoară de laRadio România şi cunoscutul

realizator de emisiuni de azi, TitusAndrei a făcut parte dintr-un grupvocal la modă, nelipsit din toatespectacolele importante ale epocii,în anii ’70 şi prima parte a anilor ’80.Era vorba de sextetul vocalCantabile, condus de SmarandaToscani (în dreapta, pe rândul din

mijloc). Titus Andrei este pe rândulde sus, în stânga, iar blondul dinprim-plan a devenit un apreciatcontratenor, stabilit la Viena, MirceaMihalache.

Puţini îşi mai amintesc azide Puica Igiroşanu, posesoare aunei voci extrem de frumoase, depersonale. Solistă înzestrată cu omuzicalitate aparte, a fost bunăprietenă cu Ileana Popovici,împreună apropiindu-se de jazz şide muzica latino-americană, înspecial bossa-nova. PaulUrmuzescu a fost compozitorul carei-a “exploatat” creator calităţilevocale, în câteva melodii carerezistă şi azi timpului. Dintreacestea, “Ai plecat” şi “Nu cred”figurează la loc de cinste pe CD-ulcare însoţeşte cartea biograficădedicată compozitorului deBiblioteca Metropolitană dinBucureşti, în colecţia “Maeştri -Patrimoniul muzical românesc”.Nimeni nu mai ştia nimic despre ea,până când Titus Munteanu ne-arelatat o întâlnire absolutsurprinzătoare. Prezent la bisericaSilvestru, la slujba religioasă, cuocazia dispariţiei lui JohnnyRăducanu, de el s-a apropiat o...călugăriţă, întrebându-l dacă o mairecunoaşte: ei bine, era PuicaIgiroşanu, care a părăsit luminilescenei pentru haina monahală...Ocazie pentru a ne aminti că maisunt câteva exemple de artişti care

s-au apropiat de biserică dupăcariere de succes, Mihaela Oanceaşi Gabi Luncă fiind doar douăexemple. Un caz şi mai spectaculoseste cel al preotului bucureşteanDan Bădulescu, fost chitarist rock latrupe importante, cum ar fi Sfinx,Iris, Roşu şi Negru, Post Scriptum,Pro Musica. Absolvent deConservator, el a colaborat şi cuNicu Alifantis, Vali Sterian, MirceaBaniciu. După ce a emigrat înSuedia, în 1986 a intrat laFacultatea de Teologie, lăsând înurmă amintirile unei tinereţizbuciumate...

puţin prezentă, dar existau scurte interviuri sau incursiuniîn actualitatea autohtonă.

ROCK & POP. Revistăformat A 4, coperte soft, înîntregime color, lunară, apărutăîn martie 1997, 20 de pagini,3000 de lei (se prevedea şiexportul căci aveau şi preţurilede DM 2 - nu apăruse euro, sau$ 1,20 !). Editor Rompitcom-impex SRL, Bucureşti,preşedinte - Gheorghe Culici,director - Marian Deaconu:acesta era ”şeful” editorial,neobosit publicist, care a strânsîn jurul său un colectiv numerosde publicişti activi (unii cunoscuţide dinainte de 89, alţii afirmaţiulterior şi angajaţi la diversepublicaţii) precum şi vreo 15

colaboratori de peste hotare. Ziarist experimentat, spiritdeschis, Deaconu a încercat să nu aplece revista spre un

gen sau altul, ci să pună echitabil în paginăarticole despre toate tendinţele stilistice, pentrutoate gusturile şi vârstele. Există titluriinteresante de rubrici, avem articole complete –nu doar scurte note, fotografii la calitateacceptabilă (marele of al revistelor de atunci),poster, cronici de disc, calendar, interviuri, ştiri,totul bine şi atractiv aranjat în pagină. Nu esteuitat trecutul (Memoria hiturilor), există treceri înrevistă ambiţioase (Despre muzica danceromânească, Despre opera rock), suntprezente atât realităţile autohtone cât şi celestrăine, neaşteptat – incursiuni în muzicacountry, putem citi despre Metalllica, dar şidespre Michael Jackson, ba chiar, pentruvarietate, apar şi ştiri mondene. O revistă binefăcută, din păcate cu o viaţă destul de scurtă.


Istorie


Vedete

FUEGO, un nou “Disc de aur”

Oana GEORGESCU

Dacă am vrea numai să semnalăm ce a maifăcut Paul Surugiu – Fuego în… ultimele trei luni, nu

ne-ar ajunge o întreagă revistă. Pentru că el nu estedoar prezent peste tot, ci cucereşte tot şi toate. Chiar şicei mai sceptici jurnalişti recunosc că oştire despre Fuego face audienţă,Televiziunile îl contactează cu multăvreme înainte, pentru a fi sigure că îlvor găsi “liber şi în Bucureşti” măcarpentru câteva ore, iar publicul îlaşteaptă pretutindeni. Fuego este laora actuală “artistul care vinde toatebiletele” oricărei săli de oriunde într-untimp record! Artistul care joacă singurcu casa închisă… Turnee, recitaluri şispectacole de autor, evenimentecultural-artistice, premii şi trofee careau culminat în această primăvară cuPremiul pentru Compoziţie acordat deUniunea Compozitorilor şiMuzicologilor din România pentrupiesele compuse de Jolt Kerestely“Anii mei flori de tei”, “Covor de lacrimi“, “Prinţesa mea” şi “De câte ori iubesc”, pe versuri deCarmen Aldea Vlad, încă un “Disc de Aur” (pentruvânzările record ale albmului “O lacrimă de cântec”) şi

un alt loc I în clasamentul naţional radiofonic al luniiaugust “Top Românesc” (cu piesa “Iubire” de EugeniaCarabut Andrieş)… Acestea sunt doar câteva dintrecele mai recente repere ale activităţii sale.

În această perioadă, Fuego se află pe scenă (lacererea publicului piteştean au fost programate noispectacole) cu “Testament”, în regia conf.univ AdrianaPiteşteanu, fosta sa profesoară. O partitură unică,spectaculoasă, un omagiu închinat marelui poetGrigore Vieru, unde artistul le dă spectatorilor întâlnire

cu poezia şi cu muzica. Spectacolul, care afost inclus deja în repertoriul actualeistagiuni, reprezintă o reverenţă adusăculturii, limbii române, poeziei şi versului luiGrigore Vieru, cel care l-a privit pe Fuego cape propriul său fiu, dăruindu-i poeme ce audevenit şlagăre. „Deşi este o nouă ipostazăpentru mine şi o altă înfăţişare, sunt convinscă arta, muzica şi poezia ne vor duce cătrelumină, către ceea ce tindem cu toţii să fim:buni, primitori, darnici!” – spunea PaulSurugiu, care şi-a făcut astfel debutul caactor dramatic pe scena Teatrului“Alexandru Davila” din Piteşti. Să nu uitămcă anul trecut artistul a lansat volumul“Testament pentru Fuego”, o ediţie decolecţie, cu o grafică excepţională, dedicatăbibliofililor, care adună opera concepută deGrigore Vieru pentru Paul Surugiu. Carteaeditată şi lansată de Asociaţia Culturală“Regal d’art” a fost distinsă la SalonulInternaţional de Carte de la Chişinău cuunul dintre cele mai importante premii,Trofeul “Arta Cărţii“. “Sunt onorat că am

primit un astfel de premiu, cu atât mai mult cu cât eleste destinat unui volum de cinste pentru memoria şi

opera mentorului meu, nenea Grig, o lucrare de artăînnobilată cu poeme de lumină, un cântec pentru ceinesinguri, dezvăluind Taina care mă apără, poeziamuzicii şi muzica poeziei”. Anul acesta, la Festivalul

cu Horia Moculescu

Internaţional de Poezie “Grigore Vieru”, ediţia a IV-a,artistul a primit “Premiul pentru cea mai sensibilăinterpretare a versurilor maestrului Grigore Vieru”.

În octombrie, recitalul susţinut cu ocazia celeide-a VIII-a ediţii a Festivalului Internaţional de MuzicăUşoară “Dan Spătaru” de la Medgidia a ridicat publiculîn picioare. Şi aşa a rămas timp de o jumătate de oră,până la final, cântând împreună cu el şi acompaniaţi deorchestra condusă de Ionel Tudor. Dan Spataru a fost,este şi va fi modelul său: “Maestre, vă simt aici, cu noi,iar scena este mult prea mică pentru tot ce ne-aţi lăsat.Şi ştiti de ce, pentru că de pe ea nici n-aţi plecat”. Delocîntâmplător, după moartea marelui interpret, soţiaacestuia, Sida, i-a oferit întreg repertoriul. Laprimăvară, Fuego va pleca într-un turneu naţional

dedicat lui Dan Spătaru, care se va numi “Serenadamea“.

Recent, lui Paul Surugiu, Artist alPoporului în Republica Moldova, i s-adecernat “Discul de Aur” de către Casade discuri „Euromusic”, pentru vânzărilerecord ale albumului „O lacrimă decântec”, un dublu CD lansat în lunaaprilie.

Ar fi multe, foarte multe depovestit despre Fuego… Că din cauzamulţimii care nu l-a mai lăsat să ajungăla scenă a fost nevoit să cânte urcat peun scaun înconjurat de peste 1.000 despectatori… Că a organizat la Vălenii deMunte “Fuego - Un cântec, un destin”,un eveniment-simpozion-premieră dedi-cat fanilor şi admiratorilor. Sau că îşicontinuă (de cinci ani!) emisiunea desucces “Familia Favorit” şi că lucreazăla un nou videoclip (cel al piesei “Iubire”)pe care-l va filma la Chişinău cu regizorul OlegButnaru…

Şi, aşa cum ne-a obişnuit, Fuego pregăteşteturneul naţional de Sărbători „Din lumina unui Crăciun”care va debuta pe 7 decembrie la Târgovişte, se vaîncheia pe 23 decembrie la Bucureşti (Palatul Naţionalal Copiilor) şi va poposi anul acesta în 17 oraşe.Concertele vor avea o nouă prezentare, beneficiind de

efecte speciale, montărişi scenografie specta-culoase, artistul pregă-tindu-le celor ce vor fiprezenţi şi un noumaterial discografic, ceva fi lansat cu aceastăocazie – albumul cuacelaşi nume, produsde Casa de Discuri“Euromusic”.

Abia aşteptămalbumul de autor la care“trio-ul formidabil” JoltKerestely - Paul Surugiu– Carmen Aldea-Vladlucrează de un an, unalbum de suflet, obijuterie componistică şiinterpretativă unicat.

“Mă simt onorat atunci când spun, cu umilăcondescendenţă, că am colaborat atât de armonios şică, din aceasta unire a forţelor creatoare, se va naşteun album de autor sublim. O serie de cântece ample,piese ce au atingere de geniu şi urme de dramatismîmbinat cu sensibilitate. Acest proiect grandios aconfirmat, deşi nu era nevoie, că maestrul Jolt rămâneîn continuare un colos al compoziţiei, un punct dereferinţă pentru tot ceea ce reprezintă muzicaromânească. Cred în perenitatea creaţiei domniei sale,

în rezonanţa între oamenii care simt la fel şi încearcăsă facă lumea mai armonioasă, semănând lumina dinnoi“.

Vedete


cu Jolt Kerestely

Cu C. A. Vlad, T.Munteanu, O. Barabancea, C. Pomohaci

32

Pe scene


ConcerteZiua Bucureştiului, Centenar Maria Tănase

Spectacolul “Sărbătoarea cânteculuiromânesc”, în Parcul Titan, a fost prilejuit decelebrarea a două evenimente reper în viaţa locuitorilorCapitalei. Bucureştiul a sărbătorit 554 de ani de laatestare, iar pe 25 septembrie s-au împlinit o sută de

ani de la naşterea Mariei Tănase, “reprezentantaîntregii românimi”, cum a numit-o Constantin Brâncuşi,emblemă a Bucureştiului, pe care ea însăşi l-asărbătorit la împlinirea a 500 de ani, susţinândspectacole. Spectatorii au aplaudat recitalurile oferite deformaţia academică de cameră Brass Quintet Bucureştişi mezzosoprana Claudia Măru Hanghiuc, MuzicaReprezentativă a Armatei Române, Cornelia Tihon şiTaraful Daniel Badoi şi de formaţia Hara, artişti care, pelângă repertoriul propriu, au interpretat piesereprezentative din repertoriul Mariei Tănase.Spectacolul organizat de Primăria Sectorului 3 s-aîncheiat cu un recital susţinut de Mircea Baniciu, OvidiuLipan Ţăndărică, Jozsef „Ioji” Kappl şi invitaţii lor,legendele rockului românesc împreună, din nou, peaceeaşi scenă.

VunkDecoruri care au cântărit peste 30 de tone,

gadgeturi luminoase pe care le-au purtat toţi spectatoriişi care se sincronizau cu muzica, lasere, artificii, confetti

şi scene mobile - acesta a fost show-ul Vunk de la Sala

Polivalentă, cel mai amplu concert susţinut de oformaţie românească pe o scenă indoor. Peste 5000 despectatori la concertul Vunk, la care invitate specialeau fost Andra, Loredana, Alexandra Uşurelu şiMirabela Dauer. Fanii au putut asculta 23 dintre hiturileformaţiei, timp de mai bine de două ore şi jumătate:scenariul şi regia show-ului - Cornel Ilie. Spectacolul afost marcat de câteva momente speciale: un mesaj alactorului Radu Beligan despre fericire şi secvenţa plinăde efecte aparte în care spectatorii au participat lastabilirea unui record: cel mai mare număr despectatori care au stat nemişcaţi preţ de 30 de secunde.Costurile acestei producţii au depăşit 100.000 de euro,iar la realizarea spectacolului au participat peste 300 depersoane în echipele tehnice.

O noapte cu MariaLa Vama Veche, pe scena mare de pe plaja de

la Festivalului Folk You ! Florian Pittiş, grupulFloriMan a prezentat un performance de şi cu MirceaFlorian. Folosind mijloace şi media contemporane,spectacolul este o re-înscenare (New Media Live-Action

Role-Playing) a relaţiei dintre Maria Tănase şietnomuzicologul Hary Brauner. Cu ajutorul tehnologiiloractuale vocea Mariei Tănase a dialogat cu noi,imaginea ei s-a topit în imaginarul zilei de azi.Spectatorii au văzut proiecţii multiple şi interactive şi auauzit voci digitalizate, instrumente acustice şielectronice în încercarea de a re-inventa un concept:Musical Historical Reenactment. Grupul FloriMan este:MC Tatăl Nostru (Mircea Florian), DJ Vasile (LucianStan), VJ Dia (Octavian Diaconescu), LD Alex(Alexandru Baltă), FOH Pipaiu (Gabriel Andrieş)

Roger Waters - “Zidul” la BucureştiRoger Waters a adus în Piaţa Constituţiei cel

mai spectaculos concert organizat vreodată înRomânia, organizat de Emagic. În faţa a 50.000 depersoane, Waters a împlinit visul multor români,aducând spectacolul The Wall la Bucureşti. Pentru ceicare au crescut ascultând piesele de pe celebrul disc,pentru cei care au înţeles semnificaţia versurilor şi ausperat că schimbarea va veni şi la noi a însemnat opagină scrisă în istoria muzicală şi nu numai: un concertcare ne aduce nu doar muzica extraordinară, ci şi

Hara

Mircea Florian

Nume noiDorin MANEA

ONE - turneu. Criss şi Vlad,cei doi artişti din grupul ONE,pleacă într-un turneu naţional,numit “Aprinde un vis”, în cadrulcăruia vor promova albumul lor dedebut. “La concerte veţi puteaasculta atât piese noi, cât şi melodiideja cunoscute, precum “Ploaiamea”, “Crezi în tine” sau cel mairecent single al nostru, “Un nouînceput”“, au spus Criss şi Vlad.

După concerte în Rusia,Belgia, Kazahstan, Turcia sau Italia,NAGUALE se întoarce la Baia

Mare, oraşul său natal.Primul spectacol în aer liber,pe Bulevardul Unirii, încadrul evenimentului anual“Sărbătoarea castanelor”. -după şapte ani în care n-ammai cântat aici, revin pescenă, în oraşul meu”, aspus Naguale. El le-apregătit baimărenilor o orăde muzică live, cu trompetebalcanice şi un show depercuţii. Alături de Nagualeau fost prezente şi tinerele artisteSaya, Kaira şi Eila, din echipaKazibo Music.

MR. ALAMA & LIGIA, doitineri cântăreţi talentaţi, fac partedin portofoliul de artişti al casei de

discuri MediaPro Music. Odată cuaceastă noua colaborare, eilansează un single, “Viteza luminii”,piesa fiind compusă chiar de ceidoi. Mr. Alama este EvangelosSiakas, un tânăr artist jumătategrec, jumătate român, care a

33

Pe scene


semnificaţii istorice şi politice în care noi, românii, neregăsim. In the Flesh a fost prima piesă, pe scenă auurcat şi cei 15 copii români, concertul a continuat cupiesele Mother, Goodbye Blue Sky, Empty Spaces,Goodbye Cruel World, ş.a., fiind urmate de o scurtăpauză muzicală. Pe durata pauzei, Roger Waters s-aîntâlnit cu grupul de militari români invitaţi special laacest eveniment. Concertul a fost reluat cu Hey You,continuând cu alte piese de pe album, iar Outside theWall a incheiat show-ul. Întregul spectacol a fostpresărat cu nenumărate momente speciale: apariţiauriaşului porc gonflabil, muzica, luminile, proiecţiile,butaforia, artificiile şi o multitudine de alte efecte s-auîmbinat perfect într-un spectacol emoţionant, unadevărat manifest impotriva violenţei de orice fel.Show-ul a fost cel mai mare pus în scenă de RogerWaters pentru turneul The Wall. Zidul construit a avut173 de metri lungime, artistul fiind încântat să cânte înfaţa clădirii Parlamentului din Bucureşti, exemplulperfect al deturnării unui simbol comunist şi altransformării sale în simbolul democraţiei româneşti.

JOE COCKERPeste 4.000 de spectatori la Sala

Palatului, pentru o legendă a muzicii mondiale -Joe Cocker, care a revenit la Bucureşti după opauză de aproape 20 de ani, după primul concertsusţinut pe stadionul Lia Manoliu. Concertul afăcut parte din turneul de promovare a noului săualbum - „Fire It Up”. Un moment de maximă trăirea concertului a fost audierea piesei Unchain MyHeart, iar cel mai gustat moment al serii a fost celîn care artistul a cântat cunoscuta You Can LeaveYour Hat On, care le-a făcut pe solistele dinbacking vocals să se dezlănţuie. Din show nu aulipsit melodiile You Are So Beautiful, Fire It Up şiN’oubliez jamais. Cu timbrul său unic, prezenţascenică inegalabilă şi gesticulaţia deja celebră,

Joe Cocker a demonstrat că, deşi se apropie de vârstade 70 de ani, mai are multe de spus în industriamuzicală mondială.

Gabi MATEI

Naguale

Nume noi


început încă de la 14 ani săcompună muzică şi să scrie versuri,apoi s-a concentrat pe producţiimuzicale house-dance. LigiaMoldovan a început să cânte încăde la opt ani şi a câştigatnumeroase premii la diversefestivaluri, precum Mamaia Copiilor– locul 1 sau festivalul de muzicăuşoară Mamaia – secţiuneainterpretare – locul 3.

Formaţia GIPSY CASUALlansează videoclipul piesei BATETOBA MARE, cel de-al patruleasingle al grupului şi primul, de pânăacum, în limba română. “Clipul esteo <copie fidelă> a realităţiicolectivului Gipsy Casual. Gya esteprinţesa şi mereu alintată, noimereu pe drumuri” declară MihăiţăManu, liderul trupei. Clipul a fostregizat de către echipa de la NGMCreative – Bogdan Păun şiAlexandru Mureşan. Dacă ultimele

piese lansate – Balans Prala şiShukar Sex – au fost cântate înengleză şi în limba romani, BATETOBA MARE este cântată exclusivîn limba română.

GRASU XXL şi AMI - “DéjàVu”, piesă compusă de DavidDeejay (Adi Colceru). “Noul single afost o provocare, mai ales că stilulmuzical este diferit de cel abordatde mine până acum. Îmi doream demultă vreme să lansez o piesă înlimba română şi acum a fost ocaziaperfectă”, a explicat Ami. Pe lângăfeaturing-ul cu Ami, Grasu XXLpregăteşte lansarea a două albumeanul acesta. Primul este un album

live cu piese deja consacrate,înregistrat în Euphoria Music HallCluj alături de live band, iar cel de-al doilea este albumul care se vanumi “Unu”.

MIKE DIAMONDZ revine cuvideoclipul unei piese care facedeja furori în Franţa, Spania şiItalia: „Et Patati, Et Patata”. Artistulne cântă despre iubire pelimba... iubirii, alegând săinterpreteze noul single înlimba lui Voltaire, expresiecare înseamnă „şi aşa maideparte”. Filmările au avutloc la Buftea, iar regia estesemnată de Florin Botea.Mike Diamondz a intrat înindustria muzicală în urmaunor colaborări cu artişticunoscuţi atât în ţară, câtşi în afara ei. Acesteproiecte muzicale i-auoferit şansa să explorezediverse stiluri muzicale: dela hit-ul pop „Reason ToFeel Love”, până la piesareggae „Ciocolata” sau exoticul „Etpatati et patata”.

După “Ella Bella” - single-ullor de debut şi colaborarea cuformaţia Proconsul pentru piesa“No Matter What”, Andy, Liviu şiDiego aka EL PROYECTOlansează alături de Dana Nălbaru

videoclipul single-ului “Un milion”,îmbinarea perfectă între muzică şidans. Regizat de către FlufeeProduction, videoclipul a fost filmattimp de două zile, într-o vilă dinSăftica şi trei locaţii din Bucureşti.

Grupul de indietronicANTARCTICA a lansat videoclipuloficial al noului său single,„Singurătate urbană”, un featuring

cu rapper-ul Raku. Ideea uneicolaborări între Delia, solistaAntarctica, şi Raku a apărut în urmăcu mai mulţi ani. Alături de ei aulucrat Tudor, Mircea, Joco şi Mirko,ceilalţi membri ai trupei Antarctica,„Singurătatea în mulţime pe unfundal sonor optimist – acesta estecântecul oraşului”, spune Delia. Ea

nu este la prima apariţie alături deun artist de hip-hop, fiind voceacare a cântat binecunoscutul refrenal piesei „2 in 1” alături deR.A.C.L.A. Versurile şi compoziţiapiesei „Singurătate urbană” aparţinDeliei şi lui raku, iar orchestraţia afost realizată de membrii Antarctica.Piesa a fost înregistrată în studioul

No Stress Media, mastering- Dan Georgescu (byron).

După ce a participatla concursul VoceaRomâniei, CRISTI NISTORa avut numai de câştigat. Aplecat în turneu alături deLoredana, antrenoarea luidin concurs sau “profa”, aşacum îi place lui să onumească, şi a lansat maimulte piese printre care şi“Cântă lăutare (vara asta numuncesc)”. Filmările pentru

videoclip au durat o zi şi au avut locîn Mamaia. La realizareamaterialului video un aportimportant a fost adus şi de ArpadCseh, Mihnea, Liviu Lupşa şi MihaiMititescu, fost component al trupeiLaLa Band şi actor în serialul “Pariucu viaţa”.

Gipsy Casual

Cristi Nistor

Mike Diamondz


Femina

Anca BadiuCrenguţa MOISE

E clar, frumoasa Anca Badiu este o luptătoare,nu întâmplător este născută în zodia Taurului! După ce

a studiat canto în ţară, şi-a continuat pregătireamuzicală în Italia, unde a locuitvreme îndelungată. Obţinusenumeroase premii ca solistă, darmarele public o remarcărealmente în 2002, când devine,după plecarea Mihaelei Florea, apatra membră a trupei Class, cuprenumele uşor modificat Anka. Înaceastă formulă este părtaşă lasuccesul albumelor “Într-o zi” (cusingle-ul “Luna mi-a zâmbit”) şi“Pentru dragoste”, acesta dinurmă lansat în 2004. În anul 2006se decide să demareze un proiectsolo, finalizat la sfârşitul acelui anşi materializat prin lansarea înianuarie 2007 a piesei “Nopţi dedor”, care a beneficiat de unvideoclip de excepţie. După ce înfebruarie 2007 propunemelomanilor primul ei album dincariera solistică, în vara aceluiaşian un al doilea single, însoţitfireşte de videoclip, merge la

inimă admiratorilor săi: “My Baby (Tell Me Why?)”.Anca Badiu, creativă şi imaginativă, nu se opreşte aici

şi în primăvara lui 2008 surprinde cu prima baladă acarierei sale, “Cineva”, cu un videoclip în totalitate 3D.Crăciunul acelui an o găseşte pe undele radiofonice cupiesa “Fade Away”, prima de pe un nou album. Dacă

vreţi să ştiţi mai multe despre ea,iată: este ambiţioasă,încăpăţânată şi fidelă.Colecţionează tablouri, pixuri,stilouri, icoane, CD-uri, adorăcrinii, zambilele, florile de pădureşi trandafirii galbeni şi, fireşte, nuse desparte de minusculul eicăţeluş rasa chihuahua. Filmulcare a impresionat-o cel mai mult:“Lista lui Schindler”, pentrurealismul secvenţelor legate deHolocaust. În sfârşit, e de părerecă dacă nu ştii să pierzi, nu veicâştiga nimic în viaţă. Cele mairecente piese de succes ale ei întopuri, “Addicted” şi “Hello”(aceasta din urmă compusă decomponenţii Deep Central,reorchestraţie Boier Bibescu) nearată o Anca Badiu mereu pe val,gata să-şi reocupe locul de frunteîn ierarhia tinerilor interpreţi.(Foto: Denis Florent)

Pe micul ecran

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Şef de producţie: Costin ASLAM

Semnează în acest număr:Al. I. BĂDULESCU, Cornelia BRONZETTI, Corina BURA,Oana GEORGESCU, Doru IONESCU, Florian LUNGU,Carmen MANEA, Doina MOGA, Mircea ŞTEFĂNESCU,

Florin-Silviu URSULESCU

www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE UNIUNEACOMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

Muzicieni români dindiaspora (II)

Doru IONESCU

În fiecare sâmbătă seara, de la ora 20.30, emisiunea„Lumea şi noi” (prin ediţiile zise „O poveste... cu cântec!”)pune în undă la TVR Internaţional portrete ale muzicienilorromâni din diaspora. Dacă nu reuşiţi să le urmăriţi la difuzare,acestea rămân postate pe site-ul tvrplus.ro.

Gabriel Nacu (Stevenage, Marea Britanie) adobândit o anumită celebritate din copilărie, cu rolul principaldin „Aventurile lui Babuşcă”. Însă muzica pop-rock i-adetonat adevărata carieră, pe ruta grupurilor Harap Alb(lansându-l acolo pe Cristian Minculescu) – Voltaj – Roşu şiNegru. I s-a refuzat viza pentru contracte în străinătate, aşacă abia în 1990 a putut săemigreze; nu oriunde, ciexact în capitala mondialăa rockului – Londra. Acântat (cu trupa Caligula,dar şi în nume propriu –discul « I still believe… inmy guitar ») şi cântă (înultimul timp cu multe cereridin partea comunităţiiromâneşti din metropolă,Manchester oriBirmingham). În ultimultimp postează clipuri peyoutube, cu o certăinfluenţă folclorică şi subiecte sociale (vezi « Doinadezrădăcinării » sau « Am lăsat copiii acasă »). Pentrufilmare, garajul familiei a devenit neîncăpător atunci când acântat în premieră pentru TVR alături de Gabriel Nacu jr,student la muzică în Cambridge.

Mircea Stan (Helsinki, Finlanda) a rămas unul dintremarii trombonişti ai Europei (profesor încă de la jumătateaanilor ‘70 la Conservatorul de pop şi jazz de la Helsinki). Preapuţin cunoscut publicului român, acesta este din aceeaşiperioadă pe marile scene – în primul rând europene -, uneledintre formaţiile şi colaborările sale constituindu-se în fapt însupergrupuri! Cel mai frumos cântă inspirat tot de folclorulnatal, uneori cu alţi muzicieni finlandezi de origine română.Astfel, cu pianistul Marian Petrescu, ediţia revine asupra unuiconcert de senzaţie susţinut de sextetul lui Stan la Bucureşti,în 1993. Însă emisiunea e plină de încă alte notorietăţiprecum Dizzy Gillespie, Phil Woods ori big-bandul UMO.Mircea îşi doreşte să revină pe scenele sau la catedrele deacasă (are editat şi un manual de trombon, o raritate îndomeniu), dar fără o solicitare fermă din România… îşi creştenepoţica!

Raul Dudnic (Toronto, Canada) a fost în perioada satimişoreană folkist si chitarist bas în grupuri timişorene

optzeciste, culminând cu Abra (cu chitaristulAdrian Dinu a câştigat festivalul « Primăvarabaladelor ») şi Cargo. Şi-a cunoscut iubireavieţii în România, dar nu au plecat în ţara ei –India – ci în Canada. Raul şi-a prelungithobby-ul cu un grup pop-rock format cu alţimuzicieni români – Nashpa Sound. Însă înprimul rând şi-a continuat meseria în care sespecializase încă de acasă, aceea de ziarist.Emisiunea sa TV « Noi, românii »investighează subiecte ale comunităţiiromâneşti (care în zona sa de interes numără50 000 de persoane), nu în ultimul rândmuzicieni. Astfel, emisiunea a bifat, mulţumităfilmărilor sale, personalităţi precum Cristian

Cigolea, Gia Ionesco şi FFN (subiectele altor poveşti cucântec), iar în cazul de faţă discul solo al lui Raul, în curs deapariţie!

Alina Chelaru (Roma, Italia) este mai cunoscută caIamalina în peninsulă, mai cu seamă din iunie 2013, de cânda lansat într-un concert cu ştaif CD-ul de debut. În România,până să plece (cu un deceniu în urmă) nu a reuşit mai multde înregistrarea câtorva melodii pop-dance, în schimb decâţiva ani îşi compune şi produce muzica deplasată spre

jazzy, aşadar mai intimă, orientată spre atmosfera de club.Până să plece în Los Angeles (unde a deschis deja câtevauşi) concertează din plin, cum o va fi făcut şi în 30 octombrie,la Roma. Cântă preponderent în engleză, dar personalconsider că cea mai frumoasă melodie a sa rămâne tot ceaîn limba română - « Inima nu ». În curând, Alina va apărea cutrupa sa, în direct, şi în emisiunea « Dedicaţii muzicale laTVRi ».

Gabriel Nacu

Alina Chelaru

Date post:	06-Jun-2018
Category:	Documents
Upload:	tranxuyen
View:	229 times
Download:	0 times

Editorial - ucmr.org.ro · “George Enescu” 4-12 Câmpina. Stagiune muzicală 13 Asociaţia...

Documents