Editorial Literatura localnică este cam captivă - BANATERRA 4 pe 2011.pdf · ILIE CHELARIU...

Orient Latin pag.2

Adresa pt. corespondenţă:Aleea Martir Ioan V. Avram,

nr. 1, sc. A, ap. 18,cod 300377, Timişoara

Tel.: 0727 212636, 0720 664665;

e-mail: [email protected];[email protected]: Nina Ceranu.

Redactor-şef: Ilie Chelariu.Design & tehnoredactare: C he

ISSN 1453-1488

Literatura localnică estecam captivă

Editorial

ILIE CHELARIU

Coperta revistei: XENIA ERACLIDE VREME,“Timişoara”, grafică. La 4 septembrie, regretataartistă ar fi împlinit opzeci şi unu de ani.

În fiecare an, citesc cu invidie(recunosc!) lista „fericiţilor” omeniţide Minist erul Culturii să ducă maideparte făclia cunoaşterii literare înrevistele pe care, cu iscusinţă şidevotament, le păstoresc. O listăscurtă, zic eu, doar treizeci şi şase depublicaţii, matematic revenind cam untitlu la 611.111,1 entităţi însetate decultură din ţara asta în care aproapetoţi locuitorii, poate cu excepţia celordin judeţele Harghita şi Covasna(sic!), s-au născut poeţi.

Nu ştiu câte reviste cult urale setipăresc în total, probabil câteva zeci,dar nici însumate cu cele on line nuiese cine ştie ce număr important.Majoritatea “se descurcă”, adică s-aulăsat “îmbrăţişate” de puterea locală,în general oameni de formaţie tehnicăsau merituoşi absolvenţi aiînvăţământului la distanţă şi foartemare distanţă, pentru care literele nuvor avea niciodată valoarea cifrelor.Domnii aceştia, între două rentabilefestivaluri de folclor, le mai scapă şiliteraţilor locali câte ceva, dar cu cepreţ! Ploconiri, discursuri, îmbrăţişări,ridicări în slăvi, totul pentru nişteamărâte de milioane care l-ar face sărâdă în hohote pe vreun folclorist maiînfipt!

Dar se p oate şi mai rău! Anul

aces ta, un asemenea personaj, jup ânulunui orăşel cu un trecut glorios şi unprezent rătăcit prin tranziţie, a anunţat că,din lipsă de fonduri, nu poate să finanţezeo tabără literară de tradiţie care sedesfăşura, timp de o săptămână, în fiecarevară şi chiar însemna ceva în peisajulliterar din vestul României. Ulterior, acelprimar a virat discret peste o sută demilioane pentru folclorisme şi vreo patrumii de euro unei cântăreţe populare “laila”,doar ca aceasta să producă subculturăvreo două ceasuri la ruga aşezării.

De avut în vedere că abandonarea decătre Ministerul Culturii şi conducereaUniunii Scriitorilor a unei serii de publicaţiiculturale şi, implicit, a nucleelor decondeieri la mâna preşedinţilor de consiliijudeţene şi a primarilor, văduveşteRomânia civică de cele mai lucide minţi, iaroraşele sale de nucleele cele mai autorizatesă int ervină când ceva nu este bine.

Aceast ă politică de aservire localăindirectă a scriitorilor, concatenată cuoportunismul politic al unor lideri“centrali”, au dus la o voalare a imaginiibreslei. În clipa de faţă, scriitorimearomână mai contează doar prin clienţiiputerii, plătiţi subst anţial şi mediatizaţiasiduu de către televiziunile de stat, saucei câţiva alţi dâmboviţeni care au reuşitsă-şi susţină imaginea în diverse moduri,unele de-a dreptul pit oreşti.

Abandonare unei bune părţi aliteraţilor din teritoriu la mânaadminist raţiei locale reprezintă o bombă cuceas. O serie de politicieni locali, deexemplu, au ajuns în puşcării, alţii audosare penale promiţătoare. În următoriidoi ani s-ar putea să ajungă în aceastăpostură şi mai mulţi. Cam ce poate săgândească despre t ine un om de rândcând ştia că tu îi înălţai osanale unuiasemenea personaj?

Bumerangul unei asemenea pos túriva lovi din nou – a câta oară? – prestigiulscriitorilor, din păcate plătind şi cei care n-au nicio vină, decât poate aceea că, înperspectiva unui supliment la pensioarăsau a vreunui modest premiu local,consideră că este mai bine să tacă...

CUPRINSSuplimentul poezieitimişorene – “Spieluhr”:EUGEN DORCESCUPoezie:Nicolae Coande, OvidiuVasilescu, Olivera Stoianovici,Iulian Dămăcuş, Lucian Adam,Milan Mircov, Geo GaletaruProză:Costel StancuCritică:Cornel Ungureanu, LadislauDaradici, Octavia Nedelcu,Dumitru Hurubă, MarcelTurcu, Maria Niţu, VirgilDiaconu, Eugen DorcescuSorin Ciutacu, Simona ŢeneNoutăţiCalendar literar

Orient Latinpag.3

NICOLAECALOMFIRESCUGheorghe

LUCHESCU

Ne-a părăsit profesorul GheorgheLuchescu, un om import ant în

is toria cult urală recent ă a Banatului, cucontribuţii care depăşesc cu mult traseulunui obişnuit om de litere.

Gheorghe Luchescu s-a născut în1937, lângă Lugoj. A absolvit

Facultat ea de Filologie din Timişoara, apoia devenit doctor în filologie ş i dascăluniversitar.

O lungă perioadă, a fost directorulCasei de Cultură „Ion Vidu” a

municipiului Lugoj, de p erioada aceealegându-se o imp ort ant ă dis tincţie ateatrului lugojean, care a obţinut premiulp entru regie la un fest ival int ernaţional

(Londra, iunie 1982), cu o punere în scenă apiesei „Nevestele vesele din Windsor” deWilliam Shakespeare.

A fost, timp de o legislatură, inspector-şef la Inspect orat ul pent ru

Cultură al judeţului T imiş, perioadă în careşi-a legat definitiv numele de Muzeul SatuluiBănăţean, el lup t ând cu succes pentrudeschiderea aces t ui imp ortant rep eridentitar zonal.

Din p unct de vedere al op ereitipărite, putem spune că a fost un

pat riot exemplar al Lugojului. Majoritateacărţilor sale, care p oart ă amp rent avalorosului documentarist care a fos t, suntlegate de istoria culturală a gloriosului oraş

de alt ă dată: „Lugojul cultural-art is t ic.T radiţie ş i cont emporaneitate” (Edit uraFacla, Timişoara 1975), „Sp iritualit at elugojeană” (Ed. Mitrop oliei Banatului, 1993,în colaborare cu pr. Vasile Muntean şi Vic-t or Lăz ărescu), „T raian Groz ăvescu”(Centrul pentru Creaţie Populară Timiş, 1995,în colaborare cu Mira Demeter-Grozăvescuş i dr. Dan T raian Demet er), „AnişoaraOdeanu” (Ed. Napoca Star, Cluj Napoca,2001), „Lugojul, vatră cultural-folclorică”(Ed. Marineasa, Timişoara 2008), „Victor VladDelamarina ş i familia sa, cont ribuţiibiografice” (Ed. Eurost ampa, Timişoara2009, în colaborare cu prof. Constantin StanTufan).

A mai fost coautor al volumelor “Unpantheon lugojean într-un cimitir

is toric” (FED Lugoj, 1993) ş i “ CentenarDimitrie Stan. Cântecul străbate lumea” (Ed.Eurobit, Timişoara 2006, în colaborare cuDorina Mărgineanţu ş i muz icologulConstantin Stan Tufan).

A colaborat la numeroase revis te,religioase ş i laice, t ematica

abordat ă fiind aceeaş i ca în activit ateaeditorială: istorie culturală, istorie religioasă,istorie literară.

A fos t un cercetăt or temeinic alarhivelor bisericeşti, el t ipărind o

carte foarte bine documentată, dar solicitantă(„Spaţii sacre – Protopopiatul Lugoj”, 2004),tematica fiind legată de parohiile şi filiileProt op opiat ului Ortodox Român alLugojului.

O contribuţie importantă a avut-oprofesorul Gheorghe Luchescu la

dotarea p unctului muz eal Vict or VladDelamarina, deschis în casa memorialădedicată primului poet dialectal bănăţean.

Cea mai valoroasă contribuţie a sala istoria literaturii române a fost

cea legată de scriitoarea Anişoara Odeanu,cea care a sfârşit atât de tragic în oraşul depe Timiş, el publicând o monografie şi unroman inedit, al acesteia.

Putem sp une că domnul profesorGheorghe Luchescu, s trăbăt ând

timpuri tare tulburi – ştim pentru că o vremechiar am colaborat cu el şi l-am susţinut –, areuşit să-şi împlinească destinul şi să deacomunităţii sale mult mai mult decât a primit,aces t a fiind, fireşt e, des t inul t ut uroroamenilor mari.

„ORIENT LATIN”

In memoriam

Orient Latin pag.4Premiile FilialeiTimişoara a USR: maibine mai târziu decâtniciodată...

Premiul Opera Omnia:Ion Arieşanu.

Premiul pentru poezie:Adrian Bodnaru („Olegătură de chei”, Ed.Cartea Românească),Octavian Doclin(„Docliniană”, Ed. Dacia şi„Sălaşe de iarnă”, Ed.Anthropos) şi RobertŞerban („Moarteaparafină”, Ed. CarteaRomânească). Au mai fostnominalizaţi Marian Opreaşi Marcel Turcu.

Premiul pentru proză:Radu Pavel Gheo („Noaptebună, copii”, Ed. Polirom). Au mai fost nominalizaţi DoruArăzan jr., Liliana Ardelean, Constanţa M arcu, DanNegrescu şi Mircea Pora.

Premiul pentru critică, istorie literară şi eseu: Claudiu T.Arieşan („Geneza comicului în cultura română”, Ed. ExcelsiorArt). Au mai fost nominalizaţi Ionel Bota şi Marian Oprea.

Premiul p entru literatura în limba minorităţilor naţionaleşi traduceri: Annemarie Podlipny-Hehn („Da-Sein”, şi„Conté”, Ed. Cosmopolit an Art).

Premiul „Ioan Slavici”, pentru proză: Constanţa Marcu(„Tata Domnu’”, Ed. Palimpsest).

Anul aces ta, s-a mai acordat un premiu sp ecial aljuriului: Nicu Ciobanu („În preajma Betleemului”, antologiede proză românească tradusă în limba sârbă, Ed. Libertatea,Pančevo) şi o diplomă a juriului pentru activitatea decercetare literară şi realizarea de ediţii: (Victor Iancu, Studiide literatură şi estetică, ediţie îngrijită de SorinaNevrodenski, Ed. Universităţii de Vest).

Au mai fost două nominalizări pentru debut – SiminaMelwisch Birăescu şi Rodica Ieta, dar, deşi s-au acordat numai puţin de zece premii anul acesta, se pare că cele douăprotagoniste n-au fost p e placul evaluatorilor.

Juriul a fost alcătuit din Alexandru Ruja (preşedinte),Graţiela Benga, Francisc Baranyi, Slavomir Gvozdenovici şiMarcel Tolcea.

Prozatorul Ion Arieşanu (n. 7 septembrie 1930, OcnaMureş), o personalitate de prim rang a literaturii timişorene,redactor-şef, timp de aproap e două decenii, al revistei„Orizont”, a împlinit optzeci de ani anul trecut, momentsemnalat şi de noi, când ar fi fost firesc să fie distins cuPremiul Op era Omnia, dar, după cum s-a văzut, decidenţii deatunci n-au considerat oportun acest lucru. Deci, acestpremiu întârziat, pe lângă valoarea lui literară, reprezintă şi unact de reparaţie morală pentru care nu putem să nu felicitămjuriul de anul acesta...

Apropo de jurii, s-ar impune o primenire a corpuluijuraţilor, altcumva, în curând, se va ajunge la recip rocităţiprovinciale pitoreşti.

ION ARIEŞANU

Liga Scriitorilor din România – Filiala Timiş-Banatanunţă un concurs de poezie şi eseu închinat lui MihaiEminescu, Festivitatea de premiere va avea loc în data de 14ianuarie 2012. Lucrările, între 2 şi 5, vor fi trimise, în sistemmotto, p e adresa: Liga Scriitorilor din România, filiala Timiş-Banat, s tr. Franyo Zoltan, nr. 13, loc. Dumbrăviţa, cod 307160,jud. Timiş , până la data de 31 decembrie 2011, data poştei.

Nu exist ă limită de vârstă pentru concurenţi.După şedinţa de premiere, toţi participanţii vor trimite

lucrările pe e-mail ([email protected]), acesteaurmând a fi publicate într-o carte ce se va lansa în 16 iunie.

Concurs Eminescu –poezie şi eseu

S-a anunţat că guvernul va finanţa 36 de p ublicaţiiculturale. Dintre ele, nouă sunt editate de Uniunea Scriitorilordin România. Cei mai mulţi bani îi ia “România literară” –100.000 de lei, “Luceafărul”, “Ramuri”, “Apostrof”,“Helikon”, “Convorbiri literare”, “Viaţa Românească”,“Steaua” şi revista timişoreană “Orizont” primind cât e 50.000de lei. Între 25.000 şi 50.000 de lei vor încasa “Cimbora”,“Contemporanul – Ideea europeană”, “Conta”, “ Familia”,“Hyperion”, “Mişcarea literară”, “Mozaicul”, “Poezia”,“Poesis”, “Revista 22”, “Tribuna”, “Korunk”, “Székelyföld”,şi “Várad”.

Cum se cheltuie banii – cu salarii, t ipografie, delegaţii şialte daravele, nu prea ş tim. Nici măcar la alegeri, când se faceraportul de activitate, nu se prezintă vreo informare.

De remarcat faptul că o serie de reviste de tradiţie, uneledepăşind un secol de existenţă, au fost lăsate la discreţiapoliticienilor locali, în timp ce câteva nume din list a de maisus nu par să iasă în evidenţă faţă de celelalte decât prinfaptul că sunt agreate undeva “sus”. O situaţie ciudată, cacea în care se află numeroase biserici vechi, unele care auchiar trei-patru secole, în care plouă, în timp ce astea noi, debeton, cu clopote electronice şi popi descurcăreţi, suntvopsite ş i lustruite în fiecare an…

Guvernul mai dă Uniunii Arhit ecţilor şi Uniunii ArtiştilorPlastici câte 50.000 de lei, pentru revistele “Arhit ectura”,respectiv “Arta”. Uniunea Compozitorilor şi Muz icologilorva primi bani pentru revistele “Muzica” (20.000 de lei) şi“Actualitatea muzicală” (30.000 de lei), iar Uniunea Teatralădin România pentru “Teatrul azi” (40.000 de lei).

Finanţarea revistelorculturale: fără număr,fără număr!

Un miliard pentru “Rl”. Oare Roşia MontanăGold Corporation mai dă ceva?

Orient Latinpag.5

Cam în perioada celeimai recente erupţii avulcanului Etna, adică lasfârşit ul lui septembrie, laGiardini Naxos, în Sicilia, s-a desfăşurat festivitat ea deacordare a premiilor anualeale Academiei “Il Convivo”şi revistei cu acelaş i nume,conduse de AngeloManitt a. La secţiuneascrittori stranieri, p e lângăo scriitoare din Camerun şiuna din Brazilia, au fostonoraţi şi românii EugenEvu (Hunedoara) şi ElenaDaniela Sgondea (Orăşt ie),pentru volumele “Beţia detimp”, respectiv „Nevis”, ambele apărute la Ed. Realitatearomânească. La eveniment a participat şi o delegaţie de laFacultatea de Muzică din Timişoara, condusă de dr. WalterKindel.

Premiaţii vor realiza un număr special comun “IlConvivio” – “Nova Provincia Corvina”, cu prestigioasesemnături italiene şi româneşt i, în generoasa idee a punţiiculturale cultivate prin ani.

Elena Daniela Sgondeaşi Eugen Evu,laureaţi în Italia

ANGELO MANITTA

Au participat 213 concurenţi, cu 346 de texte.Câştigători:Categoria Eseu: locul 1 – Oana Sandu (“Dupa 15 ani”,

articol p ublicat în Decât o Revistă), locul 2 – DragoşNicolaescu (“Ingerii sunt printre noi”, articol p ublicat peatelier.liternet.ro şi evz.ro), locul 3 – Monica Rădulescu(“Despre bătrâneţe”, articol publicat pe ofz-dictionarexp licat iv.blogsp ot.com);

Categoria Experiment: locul 1 – Lorena Lupu (“Trip pesibutramina”, articol p ublicat pe www.viceland.com), locul 2– Vlad Odobescu (“E.M. scrie pe forum, românii raspund”,articol publicat în Dilema Veche), locul 3 – Alina Andrei(“Pentru toate personajele literare care trăiesc în copaci”,articol p ublicat pe http://atelier.liternet.ro/);

Categoria Opinie: locul 1 – Mihnea Maruţă (“Ficţiunile atrei generaţii”, articol publicat pe www.impactnews.ro), locul2 – Manuela Zipisi (“Cât timp (mai) avem? – Never Let MeGo”, articol publicat pe www.liternet.ro), locul 3 – IonelaGavriliu (“Viaţa autiştilor din România, dincolo de luminaalbastră”, articol publicat în Jurnalul Naţional);

Categoria Portret: locul 1 – Tea Teodorescu (“ ChristianCiocan t e iubeşte”, articol publicat în Decât o Revistă), locul2 – Vlad Odobescu (“Românul care a câştigat franzele peviaţă”, articol publicat pe evz.ro), locul 3 – Tiberiu Cimpoeru(“Duminica orbului”, articol publicat în revis ta LiteraNoastră, varianta in scris Braille);

Categoria Reportaj: locul 1 – Ani Sandu (“Trei intr-oghenă”, articol publicat în Decât o Revistă), locul 2 – AndreiUdişteanu (“Naţionaliştii sârbi din Sarajevo plâng dupăRatko Mladici”, articol publicat pe www.evz.ro), locul 3 –Andrei Crăciun şi Cristian Delcea (“Noul Partid ComunistRomân. P ionierii”, articol publicat pe http://www.adevarul.ro).

Juriul a fost format din Vlad Petreanu (preşedinte),Cristian Lupşa, Larisa Ghiţulescu, Andra Bădicioiu, MonaNicoară, Viorel Ilişoi, Julius Constantinescu, Vlad Mixich,Petrişor Obae. Organizatorul concursului, dotat cu premiinete în valoare de 2.500 de euro, a fost Sorin Trâncă.

Iată rezult atele manifestării de la Bacău:Poezie (poeţi care nu au debutat editorial şi care nu au

depăşit vârsta de 35 de ani):Premiul II: Miruna Ştefan Belea (Ulmi, j. Dâmboviţa);Premiul III: Emilia Alexandra Bucur (Bucureşti);Eseu:Premiul II şi Premiul Revis tei “Dacia literară”: Maria

Pilchin (Chişinău);Premiul Cartea anului 2010: Exerciţii de supravieţuire,

de Ileana Mălăncioiu (Ed. “Polirom”, Iaşi, 2010);Premiul Revista de literatură şi cultură a anului 2010:

„Euphorion” (Sibiu), redactor-şef – Dumitru Chioaru, red.-şef. adj. – Ioan Radu Văcărescu.

Juriul: Alex Ştefănescu (preşedinte), Lucian Vas iliu, PaulAretzu, Calistrat Cost in şi Victor M unteanu.

Acelaşi juriu a mai acordat diplome, „pentru calitateaparticipării la festival”, scriitorilor Aurel M aria Baros(Bucureşt i), Mircea Bostan (Roman), Cristina EmanuelaDascălu (Iaşi), Simona-Grazia Dima (Bucureşti), DumitruAugustin Doman (Piteşti), Rodian Drăgoi (Bucureşti),George Genoiu (Bucureşti), Şt efan Ion Ghilimescu (Fieni),Dan Bogdan Hanu (Iaşi), Ion Lupu (Comăneşti), IleanaMălăncioiu (Bucureşti), Jan H. Mysjkin (Bucureşti),Gheorghe Neagu (Focşani), Cornel Paiu (Roman), Ioan Pintea(Bistriţa), Valeriu Stancu (Iaşi), Pet er Sragher (Bucureşti),Valeria M anta Tăicuţu (Rm. Sărat) şi Vasile Tărâţeanu(Cernăuţi).

“Avangarda XXII”, unconcurs fără premii I

Un alt juriu, alcătuit din Victor Munteanu (preşedinte),Calistrat Costin, Gheorghe Gozar, Vasile Pătruţ şi VasileCrăiţă-Mândră, a acordat premiile anuale ale FundaţieiCulturale „Georgeta şi Mircea Cancicov”:

* Premiul Cartea de proză a anului 2010: Doru Ciucescu,O mie şi una de invocări feministe, Editura „Junimea”, Iaşi;

* Premiul Cartea de istorie a anului 2010: Ion Lupu,Voievodul martir, Editura „Vicovia”, Bacău;

Prima ediţie a Concursului“Superscrieri”

În perioada septembrie-octombrie 2011, s-a desfăşuratconcursul de poezie creştină “Poeme pentru viaţă”, cu tema„Iubirea din Dumnezeu”, organizat de Centrul „Artă pentruviaţă” din Gherla.

Laureaţii sunt: Premiul I – Tatiana Scurtu-Munteanu(Galaţi); Premiul II – Ruben Bucoiu (Hunedoara), Premiul III– Simion Felix Marţian (Vulcan).Au participat 62 de concurenţi din România, SUA, Italia,Spania şi Republica M oldova.

„Poeme pentru viaţă”

Orient Latin pag.6

Filiala Bacau a UniuniiScriitorilor din România apremiat cele mai maivaloroase apariţii editorialeale membrilor ei, cărţiapărute în anul 2010.

Adrian Dinu Rachieru,din Timişoara, a fost onoratcu Premiul pentru istorieliterară, pentru imp ozantulşi valorosul tom intitulat“Poeţi din Basarabia”,apărut la Editura AcademieiRomâne.

Premiul pentru proză afost adjudecat , ex aequo, desuceveanul Cons tant inSeverin, pentru “Iubita luiEsto” (Edit ura CurteaVeche) şi ieşeanul Constantin Blanaru, pentru “În caroiaj”(Editura „Biblioteca Mioriţa”).

Premiul p entru poezie a fost înmânat, tot exaequo,scriitorilor Victor Munteanu (Bacău), p entru “Rănile vederii”,şi Paul Blaj (Focşani), p entru “Mănuşi de nisip”.

Premiul pentru eseu la obţinut ieşeanul GheorgheDrăgan, pentru “Jurnalul lui P.H.Lippa”.

Premiul p entru Debut in poezie l-a câştigat nemţeanulCornel Paiu, pentru volumul de versuri “Paznicii pereţilor”.

Decernarea premiilor a avut loc la finele saptaminiitrecute la Centrul de Cultura şi Arte “George Ap ostu”, dinBacău, în cadrul evenimentului “Toamna bacoviană”, care amarcat aniversarea a 130 de ani de la naşterea poetuluiGeorge Bacovia.

Juriul a fost format din Valeria Manta Tăicuţu, AlexandruDobrescu, Dan Perşa, Gheorghe Neagu şi Emilian Marcu.

Se cuvine o explicaţie: deşi timişorean, Adrian DinuRachieru este membru al filialei băcăuane. Reputatul critic arecurs la acestă măsură ext remă pentru a evita cabalaorchestrat ă împotriva sa de un personaj local cu un trecutexaminabil, dar încă influent în actuala conjunctură. ADR nueste singurul scriitor din zonă “exilat” în altă fililală. Ambelesubiecte ar fi temă de dezbateri.

Adrian Dinu Rachieru,onorat pentru „Poeţi dinBasarabia”. Dar nu laTimişoara...

ADRIAN DINURACHIERU

* Premiul „Petre Pandrea”, pentru lit eratură – Liviu Andrei,„scriitor de origine caracaleană”, pentru volumul „Paraidis.Literatură de cuţit” (proză);* Premiul „C. Rădulescu-Motru”, pentru ideocritică – IonBuzera;* Premiul „Ion Zamfirescu”, pentru cercetare ştiinţifică îndomeniile social şi umanist – Ana Maria Rădulescu;* Premiul „Tiberiu Iliescu”, p entru critică şi publicistică

Premiile revistei„Mozaicul”

literară: ex aequo – GabrielaGheorghişor, pentru„Mircea Horia Simionescu.Dezvrăjirea şi fetişizarealiteraturii”, şi Cătălin Ghiţă,pentru volumul„Deimografia. Scenarii aleterorii în prozaromânească”;* Premiul „Ion D. Sîrbu”,pentru teat ru – MirelaCioabă, actriţă, pentru„Singurătatea eroului tragic(Eschil, Sofocle, Euripide)”;* Premiul „Jean Bobescu”,pentru muzică – CristinaMaria Stan, pentru

monografia „Teatrul liric Elena Teodorini”;* Premiul „Adrian Marino” – Călin Vlas ie, fondatorul editurii„Paralela 45”.

LIVIU ANDREI

Casa cu Absidă„Laurenţiu Ulici”, sediulfilialei, în Sala „MihaiUrsachi”, pe un frigpătrunzător, a găzduitceremonia de acordare apremiilor pentru volumelepublicate în 2010.Premiul Opera Omnia:Nicolae Turtureanu;Premiul de Excelenţă (exaequo): Constantin Arcu şiŞt efan Avădanei;Premiul pentru Poezie:Adrian Alui Gheorghe(„Paznicul ploii”, EdituraLimes);* Premiul „CezarIvănescu”: Daniel Corbu (

„Viaţa de fiecare zi la Iaşi pe vremea lui Daniel Corbu,povestită de el însuşi”, Ed. Feed Back);* Premiul „Mihai Ursachi”: Iancu Grama („Bastonul Euclidei”,Ed. Corgal Press);* Premiul pentru proză: Nichita Danilov („Ambasadorulinvizibil”, Ed. Polirom);* Premiul secţiunii Crit ică, Istorie literară, Eseu (ex aequo):Valentin Talpalaru („Academia de la Suceava şi schoala latinăde la Cot nari”, Ed. Opera Magna) şi Oltiţa Cântec(„Hermeneut ici teatrale”, Ed. Niculescu);* Premiul pentru traduceri: Petruţa Spânu (Camiile Lemonir –„Bărbatul îndrăgostit”, Ed. Fides);* Premiul pentru debut: Isabel Vintilă („Gellu Naum”, Ed.Timpul);* Premiul pentru publicistică: Constantin Hrehor, DimitrieVatamaniuc („Convorbiri sub scară cu îngeri”, Ed. Timpul);S-a acordat Premiul special „Junior”, pentru autori tineri,adjudecat de Elleny Pendefunda („Răsărit de curcubeu”, Ed.Princeps Edit) şi Cassandra Corbu („Amuzament pentru

Premiile USR Iaşi, cu doipreşedinţi şi un frig

NICOLAETURTUREANU

Orient Latinpag.7

Manifestare a ajuns la-a XLIII-a ediţie. Anulaces ta, fest ivitatea depremiere s-a desfăşurat laMălini, la Casa memorială„Nicolae Labiş”.

Palmares:* Marele premiu „NicolaeLabiş” şi Premiul revistei„Vatra” (Târgu Mureş):Radu Niţescu (Bucureş ti);* Premiul I şi Premiulrevistei „Viaţa românească(Bucureşti) – Roxana DianaBaltaru (Suceava);* Premiul II şi Premiulrevistei „Timpul” (Iaşi) –Mihai Ionuţ Ologu (Vulcan,j. Hunedoara).* Premiul III şi Premiul revistei „Dacia literară” (Iaşi) – MirunaŞtefana Belea (Ulmi, j. Dâmboviţa);* Premiul special “Nicolae Labiş” şi Premiul revistei„Convorbiri Literare” (Iaşi) – Andreea Teliban (Suceava).Premiile revistelor:* Premiul revistei „Conta” (Piatra Neamţ) – Deniz Otay(Suceava);* Premiul revistei „Bucovina literară” (Suceava) – AlexandraAlina Negru (Suceava);* Premiul revistei „Poesis” (Satu Mare) – Sînz iana-MariaStoie (Braşov);* Premiul revistei „Poezia” (Iaşi) – Andra Iordache (VatraDornei);* Premiul revistei “Ateneu” (Bacău) – Oana Văsieş (Bistriţa);* Premiul revistei „Hyperion” (Botoşani) – Alexandru Văsieş(Bistriţa);* Premiul revistei „Steaua” (Cluj-Napoca) – Ana-MariaLupaşcu (Vama, j. Suceava);* Premiul revistei „Limba română” (Chişinău) – AlexandruSt an (Suceava);* Premiul revistei „Revista română” (Iaşi) – Andreea Goreac(Suceava);* Premiul revistei „Oraşul” (Cluj-Napoca) – Eduard-FlorianBuhac (Suceava);* Premiul revistei „Plumb” (Bacău) – Lilia Burlacu (Criuleni, R.Moldova).

Juriul: Mircea Martin (preşedinte, Bucureşti), AlexandruCistelecan (Cluj-Napoca), Adrian Dinu Rachieru (T imişoara),Mircea A. Diaconu (Suceava), Vasile Spiridon (Bacău).

Au concurat 45 de condeieri din România şi R.Moldova– cam puţini având în vedere vechimea, amploareaşi buna organizare (meritul scriitoarei Carmen VeronicaSteiciuc) –, din care 16 au fost premiaţi, 9 fiind din Suceava,multe nume confirmate ş i în alte concursuri. Din păcate, doarnumele unei reviste săt mărene şi al unui critic timişorean dinjuriu au mai adus aminte de zona de vest.

singurăt atea primordială”, Ed. Princeps Edit)Juriul, format din Constantin Dram, Emil Nicolae şi

Antonio Patraş, a dat dovadă de verticalitate şi nu s-aînclinat în faţa editurilor “prezidenţiale”, chiar şi ieşeanaPolirom a avut un bilanţ modest.

Constantin Simirad, preşedintele Cons iliului JudeţeanIaşi, a fost prezent în persoană fizică, dar nu degeaba: încalitate de membru al filialei, a primit din partea comitetuluifilialei, condusă de Cassian Maria Spiridon, tot preşedinte şiel, Premiul „Corneliu Ştefanachi”.

Iac-aşa, Simirad membru baro, Dionisie Vitcu s tagiar...

Festivalul-concurs“Nicolae Labiş”

CARMEN VERONICASTEICIUC

Un roman altimişoreanului CătălinDorian Florescu, „Jacob sehot ărăş te să iubească”,apărut la o editură germană,a fost desemnat carteaanului în Elveţia. SwissBookprize 2011, care i-afost înmânat la Basel, i-aadus glorie, dar şi vreo40.000 de franci, la care sevor adăuga drepturile deautor pentru traduceri. Oparte din acţiunea cărţii areloc în localitatea Tomnatic,fostă Triebswetter, aşez aredin ves tul Timişului, fiindlegată de drumulcoloniştilor din Lorena,majoritatea din Chateau-Salins, pe la 1772, până în Banat.

Catalin Dorian Florescu s-a născut, în 1967, la Timişoara,la cincisprezece ani emigrând şi stabilindu-se la Zurich. Estepsiholog. Mai are în palmares un premiu al Fundaţiei Schiller,Premiul Chamisso, Premiul Anna Seghers şi Premiul literar„Josef von Eichendorff” pentru întreaga opera literară A maiprimit p remiile oraşelor Zurich, Dresda şi Erfurt. Opera luiprincipală este formată din cinci romane.

Glorie şi bani. Nu-i bine?

CĂTĂLIN DORIANFLORESCU

Institutul Cultural Român de la Stockholm a decernat, lasfârşitul lui septembrie, Premiul “Marin Sorescu” pe anul2011, care i-a fost înmânat scriitoarei suedeze KarinJohannisson. Doamna scriitor este specialistă în istoriamedicinei şi a publicat 13 cărţi de eseistică. Are atât premiiliterare, cât şi distincţii ştiinţifice. Este membră a mai multoracademii şi doctor honoris causa în medicină.

Juriu a fost format din Dan Shafran – directorul ICRStockholm, Jonas Ellers tröm – editor, scriitor şi traducător,Gabriella Hikansson – critic literar, Fredrik Lind - librar,Annina Rabe – jurnalist cultural.

Premiul Marin Sorescu es te decernat anual de ICRStockholm unui scriitor suedez „care desfiinţează graniţe şicreează locuri de întâlnire, care prin opera sa face posibilăcomunicarea între diferite forme de expresie culturală”.

Nu ştim ce graniţe a desfiinţat Marin Sorescu, poate ceadintre olteni şi restul ţării, dar să nu fim cusurgii, ar t rebui săne bucurăm că domnii Patap ievici şi Shafran umblă cu

Tare: ICR dă un premiu„Marin Sorescu”...

Sorescu-n traistă pe la şvezi, mai ales că, în urmă cu nu mulţiani, scriitorul-savant, cel care a demonstrat ştiinţific că axismundi trece prin Bulzeştii Doljului, era tocat mărunt de cetelede moftangii fără coledzi ap ărute de după colţ în 1990.

Orient Latin pag.8

POEZIE:Trofeul „M oştenireaVăcăreştilor” şi PremiulNaţional – AdrianAgheorghesei (Iaşi);Premiul II – Marilena DeliaGrosuc – Comişani, judeţulDâmboviţa;Premiul III şi PremiulSpecial al revistei „Singur”– Radu Niţescu (Bucureşti)Menţiune – Silvia Bitere(Cons tanţa);Alte p remii:Premiul Bibliotecii Judeţene„Ion Heliade Rădulescu” –Maricica Frumosu (Criuleni– R. Moldova);Premiul revistei „Impact cultural” – Ionuţ Mihai Ologu(Vulcan, j. Hunedoara);Premiul revistei „Bucureştiul literar ş i artistic” – Ana MariaRadu (Târgovişt e);Premiul revistei „Viaţa Basarabiei” – Andreea Solomon(Pucioasa, j. Dâmboviţa),Premiul revistei „Pro Arme” – Marilena Vişinescu(Târgovişte),Premiul revistei „Climate literare” – Adriana Maria Petrescu(Târgovişte).PROZĂ :Premiul Naţional – Despina Ioan Alexandru (P loieşti);Premiul II – Mirela Maria Martelli (Deva);

Premiile Concursului„Moştenirea Văcăreştilor”

Cu ocazia aniversării a 110 ani de la naşterea scriitoruluiAnton Holban, Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” dinGalaţi organizează ediţia I a concursului, care se adreseazăatât elevilor de gimnaziu (V-VIII) cât ş i elevilor de liceu (IX-XII), desfăşurându-se în perioada 10 noiembrie 2011 – 10februarie 2012.La categoria gimnaziu, concurenţii pot participa cu un grupajde maxim 5 poezii, pornind de la un cit at dintr-un roman scrisde Anton Holban, într-un singur document Word, sau cuproză scurtă – un singur text, de maxim 3 pagini A4, incluzândun pasaj dintr-un roman de Anton Holban, într-un singurdocument Word.

La secţiunea liceenilor, concurenţii pot particip a cu: eseuliber pe t ema “Alienarea omului modern” (un text de maxim 4pagini A4, pornind de la un citat dintr-un roman de AntonHolban, într-un singur fişier Word); p roză scurtă (un text de

La mijlocul luinoiembrie, la sediul USR aavut loc o ceremonie princare au fost sărbătoriţimembrii care, anul acesta,au împlinit vârste de 70, 75,80, 85, 90 sau 95 de ani.

Au fost omagiaţiGabriel Ţep elea, NeaguDjuvara, M ihai Şora,Mircea I. Ionescu-Quintus,Alexandru Popescu, OlgaZaicik, Maya Belciu,Alexandru M iran, NoraIuga, George Şovu, PaulMiclău, Ştefan Iureş,Micaela Ghiţescu, ValeriuRâpeanu, Silvia Kerim,Gabriel Dimisianu, BujorNedelcovici, Aurel Buiciuc, Angela Cismaş, SorinMărculescu, Grisa Gherghei, Constanţa Buzea, Vasile Vlad,Angela Marinescu, Eugen Negrici, Constantin Lupeanu şiAntoaneta Ralian.

Cu aceast ă ocazie, printr-un comunicat, am aflat că„Uniunea Scriitorilor recomandă filialelor teritoriale săorganizez e astfel de ceremonii care să îi celebreze pe scriitoriiajunşi la vârste venerabile”.

De apreciat iniţiativa, numai că, de exemplu, acest lucruse întâmp la deja, de ani de zile, la filiala timişoreană... Profitămde prilej ca să amintim că venerabilul Mircea Şerbănescu,decanul scriitorilor timişoreni, a împlinit, la 14 octombrie a.c.,vârsta de 92 ani!

Ceremonie aniversarăpentru senioriibucureşteni ai UniuniiScriitorilor

MIRCEAŞERBĂNESCU

Pentru elevi: Concursulde creaţie literară “AntonHolban”

maxim 6 pagini A4, pornind de la un citat dintr-un roman deAnton Holban, într-un singur fişier Word) şi p oezie (ungrupaj de maxim 5 texte, pornind de la un citat dintr-un romande Anton Holban, într-un singur fişier Word) sau teat ru scurt(un text de maxim 10 pagini A4, pornind de la un citat dintr-un roman de Anton Holban, într-un singur fişier Word).Condiţie: textele înscrise să nu fi fost premiate la alteconcursuri sau publicate în volume sau pe internet.

Înscrierea lucrărilor se face exclusiv pe adresele de e-mail specifice fiecărei categorii/secţiuni, până în 1 ianuarie2012:Categoria gimnaziu:poez ie: [email protected]ă scurtă: [email protected] liceu:eseu liber: [email protected] ă scurt ă: proz [email protected] ie: [email protected] scurt: dramat [email protected] elev se poate înscrie la toate secţiunile aparţinândcategoriei din care face parte. Înscrierea în concurs sevalidează doar dacă se completează şi se trimite fişa deînscriere, ataşată la sfârş itul regulament ului, unde se găsescşi cit atele.

Să sperăm că pe listele de p remiaţi vom întâlni şi elevitimişoreni...

MIHAI CIMPOI

Târgovişte, ediţia a XLIII-a, 2011

Orient Latinpag.9Premiul III – Raluca Şandor (Ploieşti);Menţiune – Ioan Radu Dragomir (Galaţi);Alte p remii:Premiul „Mircea Horia Simionescu”, al Societăţii ScriitorilorTârgovişteni – Maria Felicia Tudor (Petreşti, j. Alba),Premiul revistei „Trivium” – Valentina Ioana Pârlog (Brăila) şiNarcis Nicolae Enache (Adânca, j. Dâmboviţa).ESEU:Premiul Naţional – Geta T ruică (Brebeni, j. Olt);Premiul II – Roxana Marin (Tecuci);Premiul III – Alexandra Monica Cosac (Giurgiu);Menţiune – Carmen Ionela Măcăneaţă (Izvoarele, j. Giurgiu);Alte p remii:Premiul revistei „Eroica” – Ana Maria Niţă (Giurgiu).TEATRU:Premiul Naţional – Laura Ionela Filip (Dragomireşti, j.Dâmboviţa;Premiul II – Marilena Delia Grosu (Comişani, j. Dâmboviţa);Premiul III – Ioana Laura Vas ile (Pucioasa, j. Dâmboviţa),Menţiune – Elena Monica Aghescu (Reşiţa);Alte p remii:Premiul revistei „Impact cultural” – Ştefania Aldica (Văcăreşti,j. Dâmboviţa).

Juriul: M ircea Horia Simionescu (preşedinte de onoarein memoriam), acad. Mihai Cimpoi (preşedinte executiv), LiviuGrăsoiu, George Coandă şi Constantin Voicu – poezie,Florentin Popescu şi Corin Bianu – proză, Aurelian Silvestruşi Victor Petrescu – eseu, George Anca şi Emil Stănescu –teatru, Mihai Stan – secretar.

Pentru a şaptea oarăconsecut iv, festivitatea depremiere a avut loc laPrimăria Sectorului 2Bucureşti, sub comandageneralului-p rimar NeculaiOnţanu.Premii:* Premiul Opera Omnia:Dan Cristea;* Proză: BogdanTeodorescu (“Băieţiaproape buni”, Ed. Tritonic)şi Ioan Groşan (“Un om dinEst”, Ed. Tracus Arte);* Poezie: Bogdan O.Popescu (“ Aerobiciclet e”,Ed. Brumar) şi AncaMizumschi (“ Verso(u)ri”,Ed. Humanitas);* Critică, eseu, memorialis tică, jurnale: Dumitru Micu(“Început şi sfârşit de mileniu. Rememorări” ş i “Criticiprozatori“ , Ed. Muzeului Naţional al Literaturii Române;* Traduceri: Tudora Şandru M ehedinţi (“Ora albastră” deAlonso Cueto, Ed. Humanitas)* Debut: Horia Tabacu (“Drumul până la Piaţa Romană.Momente ş i schiţe“, Ed. Kron-Art), Adrian Buzdugan(“Capela excomunicaţiilor“, Editura Humanitas), ambii cuproză, ş i Marius Stoian (“82153, 22th Century Publishing), cupoezie.

Premiile AsociaţieiScriitorilor Bucureşti

gen. (r.) NECULAIONŢANU

* S-a mai acordat un premiul special: Traian T. Coşovei(“Aeros tate plângând”, Ed. Tracus Arte).

Juriul a fost format din Eugen Simion, Radu Voinescu,Gelu Negrea, Dan Mircea Cipariu şi Horia Gârbea (l-a înlocuitpe Octavian Soviany).

De remarcat că editura prezidenţială, CarteaRomânească, şi cea proprezidenţială, Polirom, nu prea auavut succes la juriul de anul acesta.

Casa de Cultură “I.L.Caragiale” a Municipiului Ploieşti aorganizat, în data de 13 noiembrie, la Muzeul Memorial “B. P.Hasdeu” din Câmpina, festivit atea de premiere a celei de aIX-a ediţii a Concursului Naţional de Poezie “Iulia Hasdeu”.Au fost desemnaţi următorii câştigători:* Marele Premiu: Georgiana Stan, Colegiul Naţional “V.Alecsandri”, Galaţi;* Premiul I: Mihaela Nemeş, Colegiul Naţional “FraţiiBuzeşti”, Craiova;* Premiul II: Ana Maria Lupaşcu, Colegiul Naţional “PetruRareş”, Suceava;* Premiul III: Andreea Goreac, Colegiul Naţional “PetruRareş”, Suceava;* Menţiuni:Cristi-Ana Popescu, Colegiul Naţional “I.L. Caragiale”,Ploieşti; Alice Drăghici, Complex Educaţional “Lauder Reut”,Bucureşti; Alice Andreea Mareşi, Colegiul Naţional “SpiruHaret”, Rovinari.

Caştigatorii Concursului“Iulia Hasdeu” 2011

Citeam, amuzat şi iritat, de numărul record de absenţe,vreo 3,5 milioane în anul şcolar trecut, al elevilor timişoreni,când mi-a căzut sub ochi lista premiilor obţinute (în ultimeleluni!) de nişte şcolăriţe ale Colegiului Naţional “Petru Rareş”din Suceava, membri ai Cenaclului literar “Săgetătorul”.Merită parcursă...

Poezie:* Andreea Teliban: Premiul II la Concursul naţional de

literatură “Reţeaua literară”; Premiul II la Concursul naţionalde poezie “Leoaică tânără, iubirea”; Premiul II la Concursulnaţional literar “Nora Iuga”; Premiul II la Concursul naţionalde poezie “G. Suru”; Premiul III la Concursul naţional deliteratură “Carmen Pat riae”; Menţiune la Concursul naţionalde literatură “Calistrat Hogaş”; Menţiune la Concursulnaţional de creaţie lit erară “Virgil Ierunca”; Nominalizare laetapa finală a Festivalului naţional „LicArt” (Bucureşti).

* Deniz Otay: Premiul I la Concursul naţional literar“Nora Iuga”; Premiul II la Concursul naţional de creaţieliterară “Virgil Ierunca”; Premiul II la Festivalul Internaţionalde Literatură “L. Blaga”; Premiul II la Concursul naţional depoezie “Leoaică tânără, iubirea”; Premiul II la Concursulnaţional de literatură “Calistrat Hogaş”; Premiul III laFestivalul naţional de literatură “T. Arghezi”; Premiul III laConcursul naţional de poezie “G. Suru”; Nominalizare laetapa finală a Festivalului naţional „LicArt”.

* Ana Maria Lupaşcu: Premiul I la Concursul naţionalde poezie ,,Constantin Virgil Bănescu”; Premiul I la

Elevele din Suceava şistâlpii literari timişoreni

Orient Latin pag.10Concursul naţional de lit eratură “Calistrat Hogaş”; Menţiunela Concursul naţional de poezie “G. Suru”; Menţiune laConcursul naţional de creaţie lit erară “Virgil Ierunca”;Nominalizare la etapa finală a Festivalului naţional „LicArt”.

*Astrid Acatrinei: Nominalizare la etapa finală aFestivalului naţional „LicArt”; Premiul „Europ eea II” laFestivalul naţional „LicArt”.

* Lavinia Ienceanu: Menţiune la Concursul naţional deliteratură “Calistrat Hogaş”.

* Andreea Goreac: Premiul III la Concursul naţional deliteratură “Carmen Patriae”; Premiul revistei “ Poesis” laFest ivalul-concurs naţional de literatură “Vasile Lucaciu”;Menţiune la Concursul naţional de creaţie literară “VirgilIerunca”.

Proză:* Clara Căşuneanu: Premiul III la Concursul naţional

literar “Nora Iuga”.* Elisabet a Maruseac: Premiul III la Concursul naţional

de literatură “Calistrat Hogaş”; Menţiune la Concursulnaţional de creaţie literară “Virgil Ierunca”; Menţiune laConcursul naţional de proză scurtă “Gib M ihăescu”.

* Dumitriţa Roşioru: Premiul I la Concursul naţional decreaţie literară “Virgil Ierunca”; Menţiune la Concursulnaţional literar “Nora Iuga”.

La acestea se adaugă premiile literare obţinute în toamnaaceasta. Să nu uităm că vorbim de nişt e eleve care participă,cot la cot, cu concurenţi maturi, de multe ori chiar afirmaţi!

O întrebare se impune: ce se întâmplă în Timişoara? Unoraş cu pretenţii la coroana de capitală culturală, care nureuşeşte, adunând toţi elevii şi studenţii urbei la un loc, să seapropie de nivelul acelui cenaclu de şcolari. Cu doar câtevaflori studenţeşti (Adelina Dozescu, Marius Aldea, VeraFibişan, Aleksandar Stoicovici), dar niciun licean, literaturade perspectivă a Timişoarei rămâne la mâna unor decidenţisubiectivi, care hotărăsc, în continuare, cine este şi cine nueste talentat Ar fi nevoie de o revoluţie la nivel organizatoricşi de mentalitate, dar, parafrazând un clasic, dacă ai noştrisunt la putere, cine s -o facă?

Laureaţi: * Marele Premiu, Premiul ,,Cezar Ivănescu” al Muzeului

Literaturii Române Iaşi şi Premiul Societăţii Scriitorilor ,,C.Negri” Galaţi: Irina Roxana Georgescu (Bucureşti);

* Premiul I, Premiul revistei ,,Dacia literară” (Iaşi) şiPremiul revistei ,,Tecuciul literar-art istic”: Andreea Teliban(Suceava);

* Premiul II (ex aequo): M ihai Gheorghe (Târgu Jiu) –plus Premiul revistei ,,Luceafărul de dimineaţă” (Bucureşti) şiPremiul revistei ,,Porto franco” (Galaţi); Ana M aria Lupaşcu(Suceava) – plus Premiul revistei ,,Convorbiri literare” (Iaş i) şiPremiul revistei ,,Tecuciul literar-artistic”;

* Premiul III (ex aequo): Oana Zahiu (Ploieşti) – plusPremiul ,,Mihai Ursachi” al Muzeului Literaturii Române Iaşişi Premiul revistei ,,Dunărea de Jos” Galaţi; Andreea Lăcătuş(Buzău) – plus Premiul revistei ,,Oglinda literară” (Focşani) şiPremiul ,,Ioanid Romanescu” al Muzeului Literaturii RomâneIaş i;

Concursul de poezie,,Costache Conachi”Tecuci, ediţia a XIX-a, 2011

La jumătate de veac de la dispariţia marelui prozatorMihail Sadoveanu (eveniment prezent în calendarulUNESCO), Muzeul Literaturii Române din Iaşi, încolaborare cu Societatea Junimea, a organizat , printrealtele manifestări omagiale, şi Concursul naţional de

Concursul de proză„Mihail Sadoveanu”Ediţia a II-a, Iaşi, 2011

* Seniorul anului 2010 –Nicolae Itu;* Opera Omnia” – PetruAnghel;* Premiul pentru roman –Ovidiu Vasilescu ;* Premiul pentru poezie, exaequo – Gligor Haşa şiMiron Ţic;* Premiul pentru criticăliterară – M onica Grosu;* Premiul p entru prozăscurtă – Ladislau Daradici;* Premiul p entru eseu –Daniela Pănăzan;* Premiul pentrupublicistică literară –Cornel Nistea;* Premiul pentru evocare literară – Constantin Stancu;* Premiul de literatură pentru copii – Ion Mărgineanu.

Juriul a fost format din: Aurel Pantea (preşedinte),Mircea Stâncel şi Radu Igna.

Cu aceast ă ocazie, s-au acordat şi premiile revistei“Discobolul”:* Kocsis Francisko – premiul pentru poezie;* Valentin Covaciu – premiul pentru proză;* Alexandru Ciocan – premiul pentru critică literară;* George L. Nimigeanu – premiul pentru memorialistică;* Luminiţa Huniade şi George Holobâcă – ex aequo, premiulpentru traducere;* Vasile Moga – premiul pentru studiu arheologic.

Tot cu această ocazie, preşedintele Consiliului JudeţeanAlba, domnul Ion Dumitrel, a acordat un premiu filialei, prinpersoana preşedintelui acesteia, domnul Aurel Pantea, iardomnul Ion Dumitrel a p rimit din partea scriitorilor un premiude excelenţă, prin domnul Aurel Pantea...

În 6 noiembrie 2011, s-au împlinit cinci ani de laînfiinţarea Filialei Alba-Hunedoara a U.S.R. La mulţi ani!

Premiile Filialei Alba-Hunedoara a USR

NICOLAE ITU

Menţiune (ex aequo): Victoria Bortă (Chişinău) – plusPremiul Cenaclului literar ,,Calistrat Hogaş” al Casei deCultură Tecuci, Premiul revistei ,,Poezia” (Iaşi) şi Premiulrevistei ,,Tecuciul literar-art istic”; Mariana Bogdănoiu(Tecuci) – plus Premiul pentru promovarea poeziei religioaseoferit de Protoeria Tecuci şi Premiul special al Direcţiei pentruCultură şi Patrimoniu Naţional Galaţi.

Juriul a fost format din Ioan Pintea (preşedint e), LucianVasiliu, Dionisie Duma, Dan Cristea şi A.G. Secară.

Orient Latinpag.11

Grupaj realizat de I. Chelariu

proză „Mihail Sadoveanu”, în data de 5 noiembrie având loco conferinţă susţinută de Eugen Uricariu şi festivitatea dedecernare a premiilor.

Palmares:Premiul I – Ioana Ichim (Tulcea);Premiul II – Miruna Ştefana Belea (Ulmi, j. Dâmboviţa);Premiul III –Despina Ioan Alexandru (Spania);Menţiuni: Mircea Boboc (Iaşi); Ecaterina Bargan

(Chişinău), Andrei Velea (Galaţi), Georgiana Ingrid Stoleru(Iaşi), Iulia Mădălina Ştreangă (Iaşi), Nicoleta Onofrei(Galaţi), Ioana Roxana Nicolae (Blejoi, j. Prahova), GeorgeNicolae Danalache (Botoşani), Ana Maria Fleacă (Sibiu),Cezar Florin Ciobâcă (Botoşani).

Juriul a fost format din George Bălăiţă (preşedinte),Constant in Dram, Antonio Patraş şi Daniel Corbu.

La fel ca şi concursul purtând numele lui Marin Preda, şiacesta a avut o participare mai restrânsă, lucru explicabilavând în vedere că proza este mai puţin agreată de tineriicondeieri, ea cerând şi t ravaliu, nu numai talent.

Oricum, cele două manifestări merită o soartă mai bună,dar asta ar însemna implicarea domnilor care conduc USR,însă aceştia sunt prea ocupaţi cu prezentul.

Fiind vorba de o manifest are aflată în calendarulUNESCO, ar fi fost firească prezenţa la Iaşi a ambasadoruluinostru la Paris, care este chiar preşedintele USR. Dacă nupentru marele prozator, măcar pentru copii aceia care au fostpremiaţi acolo...

Editura Pre-Textos dinValencia, Spania, a publicat,recent, o amp lă lucrare:Andrés Sánchez Robayna(Ed.), Ars poetica(Versiones de poesíamoderna), cup rinz ândtraduceri din poeziaeuropeană, de la romantismşi până în strictăcontemporaneit at e.

Uriaşa muncă detălmăcire în limba spaniolă aunor eşantioaneconcludente, edit atebilingv, din opera a treizecide poeţi, de la WilliamWordsworth, Rainer Maria Rilke, Aldo Palazzeschi, Saint-John Perse, Anna Ahmatova, la Pierre Reverdy, Paul Éluard,Gary Sny der, André Velt er etc., s-a efectuat în celebrul, deacum, Atelier de Traducere Literară (Taller de TraducciónLiteraria) de la Universitatea din La Laguna, Tenerife, iniţiat,cu 16 ani în urmă, şi condus de profesorul, criticul literar şipoetul Andrés Sánchez Robayna, una din personalităţile celemai reputate ale vieţii literare şi universitare spaniole, caresemnează şi o cuprinzătoare Introducere. Postfaţa acesteiimportante apariţii îi aparţine poetului şi eseistului francezYves Bonnefoy.

Poezia română modernă este prezent ă în acest prest igios

Eugen Dorcescu, înliteratura universală

context prin două nume: Lucian Blaga şi Eugen Dorcescu.Tălmăcirea t extelor lui Lucian Blaga se datorează lui

Andrés Sánchez Robayna şi Lilicăi Voicu-Brey. Poeziile luiEugen Dorcescu au fost traduse de Lilica Voicu-Brey şiSilvana Rădescu, cu supervizarea lui Andrés SánchezRobayna.

Uniunea Scriitorilor din România anunţă autorii şiediturile interesate că volumele participante la competiţiapentru premiile USR pe anul 2011 se primesc la sediul USRdin Calea Victoriei, nr. 115, Bucureşti, sector 1, până la datade 1 mart ie 2012. Persoană de contact: Roxana Sintion.

Se pot înscrie volume ale autorilor care sunt sau numembri ai Uniunii, apărute în ediţie princeps în anul 2011 (nureeditari totale sau parţiale). La secţiunea „debut” potparticip a numai cei care şi-au publicat prima carte în 2011.

Juriul de nominalizări: Iulian Boldea, Mircea A. Diaconu,Lucian Alexiu, Sanda Cordoş, Dan Mircea Cipariu.

Juriul de premiere: Dan Cris tea, Nicolae Oprea, GabrielCoşoveanu, Vasile Spiridon, Paul Aretzu

Ca rezerve, au mai fost nominalizaţi: AlexandruDobrescu, Ion Vartic

Premiile USR pentru anuleditorial 2011

În perioada 22-23 octombrie 2011, Casa de Cultură„Traian Demetrescu” şi revis ta „Mozaicul” au organizat aXXXIII-a ediţie a Concursului Naţional de Poez ie „TraianDemetrescu” (Tradem).

Marele Premiu Tradem: Răzvan Popa (Arad);Premiul I: Adrian A. Agheorghesei (Iaşi)Premiul II: Gheorghe Mihai (Motru, Gorj)Premiul III: Raluca Şandor-Gorcea (P loieşti)Premiul pentru un autor din Oltenia: Oana Larisa Băluică

(Craiova).

Rezultatele concursului“Tradem”

Iată rezultatele ediţiei a II-a a acestui concurs de poezieorganizat de Reţeaua Cenaclul “Lucian Blaga”(Sebeş):

Premiul I: Carmen Huzum, Tudor-Gheorghe Calotescu;Premiul II: Irina Lucia MihalcaPremiul III: Carmen Tania Grigore;Premiul Reţelei Cenaclului „Lucian Blaga”: Romiţa

Mălina Constantin;Premiul Bibliotecii Judeţene „Lucian Blaga”, Alba Iulia:

Viorel Pivniceru;Premiul M ediatorului cărţii: Cristina Aurelia Plop.Juriu a fost format din: Ion Kamla (preşedint e), Maria

Cornelia Postescu,Virginia Smărăndiţa Brăescu, PetruFăgăraş, Bianca Dobrescu, Nataşa Roman, Ekart Casiana şiEmilia Faur.

Rezultatele concursului”Paşii profetului”

Orient Latin pag.12

În secolulăstora

Nu pot să rîd în secolul ăstora nici mortascuns în propriul meu creiersînt omul din podlăsaţi şobolanii să vină la mineam la îndemînă zgura eşecul stilul perverszile pline de o fragilă demenţănu pot să rîd în secolul ăstora nici mort.

soarele pubeleinoastre

soarele pubelei noastre cîntă pe cer maiales noap teacînd bîjbîi printre resturile cinei săracea muncitorului cu trei braţeun cap strigă din cap cu vocea bouluiîn plină arşiţăe cald ca-n burtă aici. rîcîi cu mînă tareîn coaja mileniuluiurlă de groază cîinele Ciocănarului balele-icoboarădin munţi mai ales noapteaintră în patul rece al văduveidintre p icioare îi răsare acest soare jilav

care-mi suie în ţeastă. nu-mi revin dinstupoare.în aces te bălţi sunt umilit.

Poetcap-de-mort

Caut în cap ce este în inimăabia m-am trezit şi viaţa e p e sfîrşitemă gîndesc la faima care vine şi trecee dimineaţă primesc de pomanămănînc la capul poetuluisînt niţel obos it de neşt iinţălumea se dă în vînt după diplomebiografii de poeţi şi mormint e de cîiniun fluture aşezat pe sperma lit erei Alphamişcă vesel din coadăpoet cap -de-mortinima lat ră cu o putere care speriegăinile din vecini

Un critic de treabă

Citesc Anaďs Nin printre ţigani. Lacapătulstrăzii Ipoteşti se vede mareaazi nu m-a întrebat nimic inimanici un sentiment cenzurat

am udat florile cu măsurăiar cactuş ilor le-am făcut cu ochiul.Ceva îmi latră în cap dinspre coadăstau singur şi zîmbesc aidoma unui criticde treabăcare a ieşit nevătămatdin grajdurile literaturii

Scapeţii

Ce-i al lor e al lor au din plineu sunt un simplu cerşet or cumvadramatic spusau lumea lor şi ca să intru în ea ar trebuisă plătescnu plătesc stau afară la porţi cu o s ticlă devinun ins obscur o monedă pe care nimeni n-o vedeau legea lor fac ce vornu plătesc stau şi beau afară la porţi lacaren-am bătut niciodată.

viaţa separăpe-ndelete

de puţin t imp în oraş toate femeile sîntbătrîne. nimicnu anunţa un început atît de brusc nimeninu prevăzuseo atît de rapidă victorie. plînsul fărălacrimi e la ordinea zileiîntins p e spate îl aud cu o voluptat e care-mi deschidevenele simt nebunia cum ridică grinzile şispargegeamurile acum totul se vede şiplimbăreţul de ocaziedacă va rezista va povesti apoi cumsufletul ca fumulieşea din ochii lor st erpi pe motiv că viaţaseparăpe-ndelete şi poate pentru că au renunţatdeodată la viaţăpentru altceva.

mi-era seteşi am băut

la început a vorbit femeia cu vocebărbăt eascănimic memorabilviaţa ne-a întrecut de mult vasali de clorla apa unde-şi spală prost ia stambaşi totuş i aici am vibrat am recitat sutrelemeles-au găsit cîţiva să mă scuipe mi-era seteşi am băut

invitat de onoare NicolaeCOANDE

Născut în 1962. Poet,eseist, membru al UniuniiScriitorilor din România,

membru al Societăţii Românede Filozofie. Secretar literar al

Teatrului Naţional „MarinSorescu”, Craiova şi editor-

fondator (2006) al revistei deteatru SpectActor.

A publicat şase volumede poezie şi trei de publicistică.

Este prezent în cinci antologii(Bucureşti, Berlin, New York)

Premii literare:Premiul pent ru poezie al

revistei „Ramuri” (1988);Premiul de debut al

Uniunii Scriitorilor (1995);Premiul Asociaţiei

Scriitorilor Craiova (1997)pentru „Fincler”;

Premiul UniuniiScriitorilor din România

(2002).A avut două burse literare,

din partea Fundaţiei „HeinrichBöll” şi a Fundaţiei

„Künstlerdorf Schöppingen”(ambele din Germania).

Orient Latinpag.13iubesc ce mi se acordă din inimăSf. Francisc al găgăuţilor al ciorilorcare-mi dau importanţă.

Pe înfundate

Atît de inteligenţi şi atît de laşirîd pe înfundate sau în hohotede epocăcu ironie şi stil de ce nutocmai acum cînd poeziae mai uscată decît bradul de Crăciunde anul trecut

Dulceaţă de toporaşi

Spre s fîrşitIisus a mîncat lăptuci, plăcint e calde şidulceaţă de toporaşi.Apa scoasă de o femeie la o fîntînădin Garizimi-a potolit setea.Apă de baltă am băut şi euam gustat lăptuci şi plăcinte caldeoferite de o femeie din timpul meu.Dar n-am mîncat dulceaţă de toporaşi –oare cum o fi pe limbaLui?

La jumătate

Nu vreau să îmbătrînesc cu lumina stinsăla jumătateîn strigătele gregarilor din hala de peşteliterat ură cu solzi pe ochinu vreau să mor ca un poet comunistîn timpul comunismului literarlumină jumăt ate sub patnu vreau să fiu judecat de mint ea greoaiea celor care se-nvelesc în steagul p roprieiinfecţiidin cap pînă în picioarele p uţitoare.Nu vreau lumina altora care p ute. Nu-mitrebuie lucşii unui stadion de piş-lirefemei plătite să reverse căldurămi-e de ajuns o lumînare scursă-n sineo bucat ă de omtoată încă din aer ş i nervi

Vinul de inimă

Am început întotdeauna cumva distrat cuceeace trebuia să încheiom devast at de propoziţiile inutileca o cîmpie vara de fulgere albe care lasăînsărcinatefemeile loculuişi acum cînd mă îndrept cu o şansă mereu

mai redusăspre valea unde cîţiva bărbaţi la foc detabărăsporovăind îmi beau cu nepăsare vinul deinimăde ce această spaimă plăcută totuşică-n clip a morţiiuşori ca hîrtia vom fi sigilaţi în plicuriuriaşesi expediaţi ca răspuns celui care întreabăzilnic de noi?Şi cu viteza sunetului în ureche atuncicînd s întemtraversaţi de fiinţe necunoscute nouămă întorc sau doar visez că mă întorc pedealuriacolo unde copil cu ochi albaştri ca aipisoilor sălbaticiaşteptam să vină ploaia sau să vinăcea pe care o voi iubi toată viaţa: nuveneaşi nici nu a mai venitdemult nu mai am ochii albaştrişi acum mă gîndesc – cumva distrat – căpoate nicinu i-am avut vreodată.

Vară,spre sfîrşitul lumii

Mai tînăr de atît nu p ot fi. Tu, alături demineîntr-un pahar al minţii – nimic nu neclat ină.Bruni, inspiraţi, aidoma cubuleţelor degheaţă carbonicăpe limba unui băutor de coniac. Vară, spresfîrşitul lumii.Ziarul de mîine spune în ce secol am fost,ultimul pod peste Styx se leagănă-n gol,soarele cade ca o păp uşă din braţele uneifetiţe,dintr-o mansardă saxofonul unui adoles-centlasă corijent portativulaşa cum poezia lasă omul să-şi numerebaniişi restul dat la tot ce plătim cu sufletul.Cum o femeie frumoasă îşi ţine graţia înpieliţadintre degetele noast re.Tu, alături de mine – un gît de lebădăîntors spre pieptulunui pui mort.

Inimă la vedere

În vremuri de pace bătrînii soldaţi sîntucişi

de vântul din nord,mireasma altei lumi ne ridică pe cruce,despre milă şi crimă cine ar vrea oare săscriefără teama de a fi doborît la pămînt?Chiar frumuseţea ar putea fi un subiectdureros în absenţa unei femeipe care nu o poţi uita deşi vrei să teascunzide durerecum ariciul se înveleşte în plapuma nopţiitivită cu stele,despre singurătate şi spaimă aş fi vrut săşoptescîn cutii ambalate unde oamenii vin să-şidepunăfrica de a nu-şi vedea chipul în propriilecaseşi dacă asculţi mai bine vei p utea simţicum ceva se mişcă la piept în dosul haineide galăa fiecăruia,un ghem poate o pungă de plastic umflată,gata să crapede atîta filozofie şi ură îndelungfrecventat e.

Canon

Bătrînul evreu Bloom vindea atît desp ectaculosmăreţiaîn poveştile lui şi-aduse amint e de cîtevaoride nebunul închis la Rapalloreuşi chiar să afirme că era p roblematicadică poezia lui nu s-ar pretala normele de-a dreptul shylock-iene alevremii noastre –pur şi simplu respins de tot acel milk-shakede straniet ate aristo-cratism cult-pop şi anxietate a influenţeiplus ceva ce seamănă a Ressentimentstrămutatdin întunericul gros al egiptului.Şi-atunci cum rămîne cu frumuseţeacare es te exuberanţă?... bărbat fără noroc şi numele lui de-abiaacum încolo rostindu-se.Şi: tot ce iubeşti adînc rămînerestul e zgură.Şi: dacă limba e pur şi simplu fascistămintea ar fi păzită de soviete şi azi?În sfîrşit un război demnde om.

Orient Latin pag.14

Plutonierul Alampie înainta anevoios.Şoseaua, tare, grunjoasă, plină de piet re şigrop i, semăna cu sp inarea unui animalpreistoric. Trecuseră doi ani de cînd li sepromisese asfalt. Uneori veneau specialiştii:măsurau, notau, p lecau.

Îşi netezi cu palma buzunarul din dos,biletul era acolo, locul ardea parcă îl muşcaseo viespe.

Răsărise o jumătate de soare, cealaltăclipocea sub deal.

Din dreapta, o voce îi îngreună golulurechii:

— Să trăiţi, domn şef ! Iar au sălt atţiganii caz anul, mîine dădeam drumu laţuică…cu tot cu capac…

Văicărelile omului îl ap rinseră p epoliţist.

— De unde ştii tu, mă, că ţiganii? Cevoi, românii, nu aveţi mîini să furaţi? Cum eceva, ţiganii ş i iar ţiganii, m-am săturat!Mîine o să veniţi la mine să vă plîngeţi că v-au îmbrobodit muierile. Aşa vă trebuie, că înloc să le încingeţi cum trebuie în p at, voipăziţi p runii prin grădini. Auzi …cu tot cucapac! Ce mă-sa să facă cu el descompletat?Ozeneu?

— Dar, şefule, anul trecut …acum doiani… trei….tot ei au…

Omul rămase în mijlocul uliţei, crăcit.Alamp ie ş t ia că băt rînul căz ănar aveadrep tat e. Întotdeauna cazanul ajungea laţiganii din margine. Îl furau periodic, îlîngropau undeva cu gîndul de a-l vinde latîrg, duminica. Oricum, o făceau mai multdin ambiţie, să-ş i bat ă joc, pent ru căniciodată nu reuşeau să îl scoată din satfără a fi prinşi. Oamenii pîndeau cu schimbul,ascunşi prin şanţuri, p înă ce nepreţuitul bun

colectiv era recuperat. Hoţii nu suflau, ar fifost linşaţi de săteni. Anul următor, la fel.Devenise un obicei al locului, ca mersul latămîiat de sărbători ori ruga de Sfînt ul Ilie!Se găsise mai ales unul, ţigan holtei, trufaş,frumos ca un cocoş de prăsilă, Benone, săjure că nu o să aibă as tîmpăr pînă ce n-otransforma vasul din alamă într-un pumn debani pentru lăutarii de la oraş. Alamp ie oftă.Cît ţinea căzănitul, noapt ea, cînd beţiviisatului se tăiau între ei din te miri ce fleacuri,şi el, obosit, trebuia să-i împace, zău că ar fidus cu p ropria-i mînă, la tîrg, afurisitul decaz an.

O să treacă mai tîrziu prin ţigănime, eabia opt dimineaţa.

Degetele atinseră inst inct iv clapetabuzunarului, acolo unde, în petecul de hîrtieîndelung împăturit, se găsea nădejdea lui.

Oamenii îi aruncau peste garduri privirirepezite, salutîndu-l fără t ragere de inimă.Răspundea, la rîndu-i, de mîntuială.

Între timp, soarele se întregise şi de lamijloc în jos.

Ajuns la post ul de p oliţie, examinăîncuietoarea uşii, era neatinsă. Schimbasede la începutul anului trei yale, derbedeii letot înfundau cu beţe de chibrit.. Se răzbunaupe furiş ! Cînd i-o p rinde, îi va obliga săînghită o duz ină. Scăpărate. Paştele mamiilor!

Îşi continuă drumul. Aerul dobîndiset ransp arenţa hip not ică a dimineţilor detoamnă.

Cînd călcă în curtea casei, avea ceafarece.

— Bună dimineaţa, M arie! Ion e plecat?Mă gîndeam să mă tundă şi pe mine… mîinesunt chemat la centru… m-au reclamat dinnou ….cine ştie?...

Femeia s tărui o clipă asupra lui cumcîntăreş ti din ochi o orătanie vie înainte dea o cumpăra.

— E în casă. L-a durut rău piciorul,răspunse ea abătută. Mai adăugă ceva, însăvorbele îi fură acoperite de huruitul roţii dela fîntînă.

Uşa se deschise. În prag, Ion sorbeadintr-o cană smălţuită, fără toartă.

— Ei, Alampie, dacă ai fi sp în, nu ne-am vedea cu anii! Cafea?

— Neagră catran! Am bîntuit t oatănoap tea p e la pomp ele de ap ă, să nu le

şterpelească iar garniturile, minţi noul venit.— Cînd n-ai noroc, n-ai, zise gaz da

întinzîndu-i ceaşca fierbinte. Uite, tu păzeştipompele şi dispare cazanul.

Lui Alamp ie i se păru că a nimerit oboabă de cafea nemăcinată, i-a umplut gura,aproape să îl înece. De unde dracu’ a auzitşontorogul aşa devreme de furt? Încă areoamenii lui! Negreşit!

— Da, mormăi poliţistul, l-au ridicat iarţiganii…Le e necaz că ei nu au livez i. N-ausădit, de unde să s toarcă? Şi, schimbîndvorba: mă tunzi?

— Te şi bărbieresc!Alampie se aşeză pe scaunul întins de

gazdă. Aceast a se s trecură dinapoia uneiperdele, revenind cu o trusă de foarfeci.

— Ieri le-am primit, sunt noi, le încercpe tine. Plus briciul ş i maşina elect rică. Unchilipir, se mîndri el.

Ion se învîrtea în jurul neaşteptatuluivizit ator, îi cuprindea cap ul între p alme,aplecîndu-i-l cînd înt r-o p art e, cînd încealaltă, cu migala unui sculptor ce studiazăbucata de piatră înaint e de a o lovi cu dalta.

Fuseseră colegi cincisp rezece ani lap os t. Ion şef, Alamp ie ajut orul său . Îndimineaţa z ilei de…, după efectuareaserviciului de patrulare nocturnă, v rînd să-şi cureţe arma din dotare, plutonierul ma-jor Paraschiv Ion, şeful postului de poliţiedin comuna T., a dat dovadă de neglijenţăîn mînuirea aces teia, prov ocîndu-şi oplagă împuşcată în picior. Cazul es tecercetat de o comis ie specială dincadrul…etc, etc…. Anunţul sec, tip ărit încotidianul judeţean, îl ţine mint e şi acum.Ion se alesese cu o pensie de invaliditate,piciorul stîng amputat de la genunchi în jos,purta acum proteză din plastic. Toc, toc, seauzea pe podeaua camerei.

Suspină discret. Bîzîitul maşinii de tunsîl trezi, aducîndu-i aminte adevăratul rost alvenirii sale.

— Mi-a spus Maria că te sîcîie ciotul,se pomeni Alampie spunînd, mai mult ca săaducă vorba de nevasta omului.

— Maria – oftă omul! Maria e femeie,îşi vrea bărbatul zdravăn, să o poată trecepragul casei şi la cincizeci de ani ca în ziuanunţii, ori eu…Cred că se vede cu careva.Da, s igur! Ce-mi rămîne mie decîtresemnarea? Sînt motan experimentat, darnep utincios, miros şoarecii de la o poş tă,însă nu p ot alerga dup ă ei. Să întindcapcane? Toată viaţa am aşezat curse pentru

Balada şefuluide post

COSTEL STANCU

Orient Latinpag.15alţii ş i uite cu ce m-am pricops it, încheielovindu-şi p ulpa piciorului cu piaptănul. Pocşi gata, alt ul la rînd!

Alamp ie înghiţi în sec. Ce să-irăspundă?. Îl salvă Maria, aducea ligheanulcu apă, săp unul, p rosop ul. I se p ăru căacesta din urmă fusese dat de pomană laînmormîntarea neveste-sii. Clătină capul,parcă o muscă enormă ii ouase pe creştet.Amint irea defunctei îi provoca o susp ectăvinovăţie.

— Puzderie de prune anul ăst a! Ce totmişti at îta, că te iau în scări?

— Ce ?! se trez i Alampie. Fusese algîndurilor..

— Spuneam că o să ai de furcă cubeţivii ăştia cînd o începe să curgă zeamape ţeavă, iar se taie ca descreieraţii, reluăcelălalt.

— Să se taie, are cine să-i p eticească.Maria ieşise repede, neutră. Ar fi vrut

să-i apuce mîna de încheietura uscat ă şi săi-o îndese sub cămaşă, să-i op reascăbufniturile inimii. Însă femeia nici nu-l privea.Nu-l mai privea! Hotărîse de una s ingurănăucitoarea schimbare.

Ion cont inua să-i ret ez e din păr cuîncetineală, parcă i-ar fi numărat firele.

— Am bănuielile mele, sat ul e mic,oamenii află, şoptea fostul şef de post lîngăurechea lui Alamp ie. Ap roap e mi-a

recunoscut ş i ea înşelătoria. Am p us-o săjure pe mormînt ul soacră-mii că nu mănecinst eş te. M-a făcut scrîntit ş i a fugitafară. Ce dovadă mai vrei?

Dint r-odată Alamp ie simţi cum i seusucă limba în gură. Dacă şontorogul ştieşi, înainte de a-i lua beregata cu briciul, sejoacă? Doar îi sugerase că e cotoi bătrîn, cusimţuri treze, îşi pierduse doar agilitat eatrupească de alt ădat ă. Îl încolţise? Poat e.Oricum, momentul nu fusese dinainte ales,se crease de la sine, din împrejurări prielnice.Sau îl avert iza? Nesiguranţa îl revoltă peomul legii. Avea senz aţia că o forţănepămînteană îl trage sub talp a casei. Îşiauzea respiraţia, semn de frică. Nu ştia cumsă scape, altădată ar fi improvizat, acumîncremenise, victimă a înt împlării.

Clănţănitul foarfecilor făcea un zgomotce nu se lăsa lesne descifrat. Ion t ăcea.Proteza piciorului lovea podeaua din lemnşi fiecare pas marca z gomotos cîte o secundăa ceasului care măsura, fără cruţare, timpulcuiva care nu mai are mult de trăit.

Tîmpenii! conchise Alampie. Oboseala.Nu dormise, îi ţinuse de urît nopţii!

Maria intră iarăşi cu o mătură, o rezemăde peret e şi aştepta. Pentru o clipă, p rivirilecelor trei oameni se întîlniră în oglindă, într-un p unct incandescent ce ameninţa,inevit abil, să explodez e. M îţa mieună

împăciuitor. Mai departe, fiecare şi-a văzutde treaba sa. Alampie adulmeca, Ion tundea,Maria înlemnise lîngă uşă.

Musafirul hot ărî: va lăsa biletul să-icadă, cu fereală, imediat ce femeia se vaapuca de măturat. Maria îl va ridica înainteca Ion să bage de seamă. În conţinut, îi cerealămuriri despre ei şi, în final, implora o ultimăîntîlnire la locul ştiut.

Pe p odea, printre firele negre de păr,bucat a de hîrt ie semăna cu o insulă asperanţei, dar şi a pirzaniei. Totul depindeade Maria.

At unci se întîmp lă un fap t uluitor.Femeia luă biletul, îl citi, apoi îl depuse pemăsuţă, alături de sculele frizerului::

— Alampie, ţi-a căzut o hîrt ie! Uite-ope masă!

Alampie văz u cu coada ochiului V-ulfoarfecii deschise. Parcă îl pîndea. Hotărî sărămînă calm.

— Nu cred să fie ceva important, plusă.Numere de telefon din oraş, nu?

— Da! făcu femeia p arcurgînd cusprîncenele ridicate comp romiţătoarelerînduri. Numere galante, Alampie?

Soţii rîseră fiecare cu înţelesul săuascuns. Femeia îi restitui biletul. Alampie îlstrînse în pumn pînă simţii cum i se scurge opicătură de apă printre degete.

Descurcăreaţă femeie!

Ca sfinţii

Din tot puţinul care ni s-a data mai rămas nimicul lângă noişi-nfriguraţi ne tragem în ideisolare ş i încercăm, a nu ştiucâta oară, să dezlegămşarada-n care El,adună toat e astreleîntr-un inel.Ne tragem, doamnă, spreînţelepciune,şi către vagi insemne de religii,

spre sinea noastră, doamnă,ne întoarcem,cum sfinţii se întorc în rugăciune.

Se răsfaţă Decembre

Azi ninge cu fulgi de anafură, iubito,fac îngerii curat prin altarele vremiişi ninge cu lacrimi de sfinţi şi copii,că azi se răsfaţă a iarnă Decembreşi ninge în noi cu zăpezi blestemate,cu sufletele celor care trişti au plecatfără semnul crucii pe frunte, fărăcântecul iert ării cântat.Azi ninge cu alb şi-ntuneric laolaltă,flori mici ne biciue soartape care o mână de nimeni ştiută,a scris o colindă de nimeni cântată.

Oameni sfinţi

Umbra-i stăpână pe culmi;nu mai cade lumina din cer,cad frunzele din arborişi ne doarefiecare foşnet uscat, fiecezi care moare.Sfinţi oamenii trec cu umbra în spatecu priviri în care floarea de in s-a uscat,vin de pe tărâmul celălalt,fiecare-i speriat şi grăbit

să-ajungă unde soarele nu mai batea lumină şi-a singurătate

Jurământ

Azi, vom înnoda povestea a două vieţişi frumoase şi greu încercate,azi, cu nefirescul ne vom bate,şi din ce a fost despărţire şi vrajbăflori împlet ite cu iarbăvom face cadou acelora care-au mizatpe cai ologi la o cursă de trap.Am lăsat drumuri şi ţăriosteniţi vom rămâne sub s teauacare niciodată nu ne-a vrut.Astăzi leg jurământ şi blestemcă şi peste o mie de anitot contesă batavă t e chem.

Osânditul

Timpul tremură ca o perdeala uşa unei const elaţiinecunoscute, în care TUaşezi veacurile, unul pestecelălalt, ridicând p iramidaeternităţii, obelisc infinit,cu vârful înfipt în chiar inimamea în care pulsează o lumecondamnată la et ernitate!

OvidiuVASILESCU

Orient Latin pag.16 * * *

Soarele se rumenise. Pripea. Alampieverifică pompele de ap ă aflate în drum spremahalaua ţiganilor, erau neatinse.

Intră în ţigănime fluierînd. Domesticiselocuitorii cotonogindu-i ani la rînd, acum nuîndrăzneau nici să-i treacă pe dinainte.

Poliţistul hotărîse ca acum să dibuie elcazanul furat , nemaiaş t ept înd să-lintercep teze sătenii, după tradiţionala pîndăanuală. Dindărăt ul gardurilor put rede,printre lătrături, îl însoţeau ochii urduroşi aipuradeilor, mirosul fierturii de lobodă îistrîngea nările. Tot ce îl înconjura semănacu o hazna unde Dumnez eu îşi deşertaselăturile rămase după facerea lumii. Doar caiibine legaţi la trup îl p riveau cu ochi umezi cabălţile. Bărbaţii erau geambaşi, de aici şi grijalor desăvîrşită pent ru sănăt atea bidiviilor.Nu-şi îngrijau nicidecum nevestele, copii,casele, însă caii ajunseseră să fie răsfăţaţi.Pe cei rămaş i nevînduţi îi foloseau lacărăuşie, t ocmiţi fiind de ceilalţi săteni,românii.

— Unde-i Benone? o întrebă pe mamaacestuia, o ţigancă arăt oasă, proţăpită în faţap orţii unei cocioabe. M ult e cuţit e sespălaseră în sînge de dragul ei!

— Să adape caii, răsp unse femeiasimplu, fără ocolişuri. O singură fîntînă cujgheab scobit în lemn dădea apă p entruoamenii şi animalele locului. Ce a greş itcopilul?

— Minţi, s tărui bărbatul neîncrezător.E aici!

— Dumneat a crezi cum vrei, doar eştist ăpînul satului!.răspunse ea ţeapănă dinpoartă.

Auzi, st ăp înul sat ului! Îl lua p es tepicior, afurisita. Îl ştia neputincios în preajmaei şi nu greşea defel.

Cînd a venit aici, tînăr, necop t, uităturaFanei, aşa o st rigau pe femeie, i-a încinssufletul. Degeaba se ferise, la sfatul lui Ion,să fie p rins în vîltoarea ochilor ei. N-a avutde ales. Un an încheiat s-au iubit neş tiuţi denimeni, pe cîmpuri, print re flori şi balegiuscate de vită. Alampie revăzu aievea chipulîngrijorat al fetei de odinioară, îngălbenit delumina lunii. Ap oi au fos t dovediţi.Ameninţaţi. I-a fos t mai dragă viaţa decîtfata. Imediat Fana fu măritată, peste voia sa,cu cel ce-i fusese ales . T impul, hain ş ineîndurător, le-a cojit rănile. Tresări înfioratla gîndul că, poate, ş i ea rememorase odatăcu el acele nopţi ….

Se scutură. Îşi aminti de cazan.— Nu e ascuns, undeva, între acareturi?

t ună p oliţist ul ruş inat de moment ul deslăbiciune din care tocmai se smulsese.

— Băiatul e la ciutură, altceva nu ştiu !

ripostă femeia, fără a se da la o parte dincale, să-l lase să intre.

At unci Alampie înţelese şiretlicul. Oîntrebă direct:

— Ce ţii sub fustă?— Nu-ţi aminteşti?…Lui Alampie i se luă vederea, îi propti o

mînă în piept şi o răs turnă pe spate. Femeiaţipă, se rostogoli, iar de sub fustele creţe şilungi se ivi întîi un p etec arămiu, ap oi vasulcazanului. Ei drăcie, stătuse aşezat ă pe el!

Auzind strigătul maică-sii, Benone ţîşnide după casă şi, din fugă, îl păli pe poliţistcu un retevei. Victima icni, scoase pis tolul şidădu să tragă în fugar. Disperată, femeia i seagăţă de braţ, implorîndu-l:

— Nu, Alampie, e copil, n-are minte!Omul legii privi o clipă printre umerii

cătării, ţinta părea închisă între aceş tia fărăput inţă de scăp are. Îl înduioşară vaiet elefemeii şi puse pistolul înapoi, în toc.

— Trebuia să ţi-l împuşc, aşa o să facăp uşcărie. Găseş t e-mi o căruţă să ducnenorocirea asta, ordonă împingînd cazanulcu vîrful p iciorului. Scoate şi capacul!.

Ţiganca îl fixă crunt, printre lacrimi.Alampie nu descoperi nici o urmă din lucireade altădată a ochilor ei.

Părăsi ţigănimea la amiază, cînd pe apadin fîntîni săltau focuri reci, bălţate.

O să vină Maria la locul ştiut?Ar fi fost bine să schimbe locul?Deh, temeri de om îndrăgostit…!

* * *

Sări din somn buimac, visase urît. Sefăcea că îl aleargă un cîine mătăhălos, vroiasă scape de arătare însă, în ciuda strădaniei,picioarele i se împleticeau şi urmăritorul seap rop ia… se ap rop ia…avea o gurăasimetrică, uriaşă…gata să-l apuce.

Bău un pahar cu apă să se liniştească.Prostii, visele astea!

Soarele scăpătase demult. După culesulviilor, ziua se micşorează treptat, să nu simtănimeni; dar oamenii au ochi potriviţi pentruorice, nu se lasă înşelaţi.

Privi ceasul din perete şi t resări. Maria!Mergea încordat pe mijlocul şoselei.

Mărul lui Adam i se însufleţise peste măsură,zvîcnea, gata să-i sară din gît. N-avea să-lbănuiască nimeni, se încurajă, făcea rondulîn fiecare noapte. Pornise azi mai devreme?Cine-i număra lui orele?

Alampie îş i legăna bastonul de cauciucînsp re p ăduricea de la marginea satului.Mirosea a cîmp tăvălit de vite, liniştea eraaproape rot undă, doar ţipăt ul scurt ş iînţep ăt or al boului bălţii se auz ea, înrăstimpuri, din depărtare. Răsărise luna. Cîndera copil, credea că luna e un drob de sare, îl

lingeau caprele toată noaptea pînă se topea,de aceea el n-o mai găsea pe cer, dimineaţa,cînd se trezea. Mare păcat! A urît o vremecaprele, a încercat să st ea treaz, adormeacătre z iuă ş i blest ematele de capre iar olingeau…

Apoi, o pasăre din met al sclipitor seretrase în tufişuri. Alampie simţise cum sedesprinde dintre coast ele lui. Duse mîna laşold dup ă pistol, însă era prea tîrziu, celălaltîl înjunghiase a doua oară, mai aprig, mai cupoftă, de astă dată prin faţă. Se prăbuşi tăcutîn genunchi, urletul i se ghemuise în gît, nuvoia să iasă asemenea unui animal ce ştie căîl aştepţi la gura vizuinii, să-l prinzi. Împrejur,frunzele se învîrteau într-o horă de fetenebune.

— Unde-i M aria? icni muribundulsăltînd fruntea. Atacat orul tăcu. Alampie îlprivi în lumina ochilor, îl recunoscu şi vrusă-l strige pentru ultima oară pe nume. Nuapucă, ucigaşul îl înţepă a t reia oară.

O umbră se desprinse din înt uneric şise îndep ărta greoi. Alampie nu mai avu timpdecît să ridice palmele sp re cer, încercînd,aşa, fără vlagă, să alunge puzderia de capreşi iezii lor neastîmpăraţi care se năp ustiserăasupra lunii, întunecînd-o.

* * *

Toată noap tea a plouat, aşa, din senin.Ap a s -a împ reunat cu sîngele, sîngele cuap a ş i t ot astfel pînă s -a crăpat de ziuă.Atunci ploaia a contenit şi soarele n-a maiîntîrz iat sub deal. Sau doar li s-a părutoamenilor.

La p rînz, sătenii s-au strîns în curteaprimăriei. Primarul le-a dat vest ea. N-aucrezut. Le va alunga orice îndoială notiţa demîine din ziarul judeţean:

În t imp ce se afla în serviciul depatrulare pe timp de noap te, plutonierulHaralambie Popescu, şef de post în comunaT., a fost atacat şi înjunghiat de numit ulBenone Murgu, cetăţean de etnie rromă dinlocalit at e. În urma rănilor p rovocat e,poliţist ul a decedat. Vom reveni cu amănunteîn ediţia de mîine a cotidianului nostru.

Au venit maşini cu necunoscuţi de laoraş. Au pus întrebări, au notat.

Seara l-au ridicat pe Benone. Nu s -azbătut. Lumina asfinţitului juca pe obrazulsău de ţigan mîndru.

Lumea l-a privit descump ănit ă. Nucredea în vinovăţia lui.

În urma şirului de maş ini, mamabăiatului îşi frîngea mîinile, plîngînd tot cenu plînsese pînă atunci:

— Nu el, nuuuu…era din osul lui…

Orient Latinpag.17

Chipul fericit al mamei

Te trezeşt i ca în fiecare dimineaţă cuaceeaşi durere,lupta cu boala,zâmbetul tău le învinge pe toateaces ta est e curajulcu care închei rugăciunea seara.

Fata îşi spală mâinile cu lacrimi de departe,stropeşte pâinea frământată pe asfinţitecu fulgi de lapoviţă...aburind în fereastră,la capăt e oglinda îmbătrânită.

Criza comună

În ziua în care lumina e receşi cade ca ploaiape pământoff-ul îmi ţuguie gura.

Plec la lucru dar nu vreau să fiu al lor...

Mă bate gândul că a venit vremeasă tăiem iarăşi porcul,cu focul de paieprietenia soseşte când greule mai greu.

Muntele Semenic

M-am ascuns pentru o clipăsub copacul fericiriisă pot privi în taină iarnaşi albastrul cerului.Fire de iarbă încă albăînălţă soarele la locu-i sfânt.

Trei copii cu părul de aurvor sa spargă tăcerea încremenită,jocul lor e lin ca un vânt de primăvară,jocul lor mă trezeşte din amintire.

Trei forme de îngeri p e zăpadăPrin iarnă vin să ne vadă.

Printre sfere

Mai vrei ş i mai vreica soarele să apunăîn două ramuri aplecate spre noicu melci vărgaţiseara e lungă între lumină şi întunericrâul a rămas în loc.

Balonul din apă se dezumflă cândpoetul mai scrie şi el ca la farmacienimeni nu înţelegeca tu poţi să schimbisărăcia în bogăţie şi bogăţia în pulbere.Rămâne pământul şi aniişi melcii înşiraţi pe inele.

A şaptea şansă

Era vremea macilor şi a pădurilor întinse,doi copii mereu se jucaudeparte de casă, cărămizi roşiişi avioane în cer,excursii frumoase şi miresme de mircare te fac fericit...

O lume ascunsă după un zâmbetToshiba, ş i secretarele sunt epuizate,macul roşu înflorise a doua oară,era vremea bună de plecat oriunde.

Este pentru noi

În luna lui decembrieomul se stinge uşor, uşor,ca o flacără caldă luminând în calmul eibuze umezite din când în cândglasurile copiilor le auzi,privirea e în sus aşteptând...

Dumnezeu vine noapteaînfrumuseţând-o cu alburi mici,

ne bucurăm împreună, tu sus, eu jos aici,bradul e gata şi camera frumoasă techeamă,să stăm, să povestim totce nu ne-am povestit până acum.

Sărută-mi obrazul sărat uneori

Am vrut să-ţi spun a doua zi,când tu veneai fericit salutând în francezăşi fluturi zburau combinându-şi culorile,că am visat visul ne-t rezirii.

şi de acolo nimic nu-mi aduc aminte...poateam fost înghiţiţi de peşti, trecând dintr-unul în celălalt,dimineaţa ne-am trezit pătaţi de aripicolorate...maturitat ea apasă uitându-ne la ea.

Poveşti spuse iarna

Să ai o bunica de Crăciun,să-şi sp ună o poveste sp re searăşi-o mamă care îţi mângâie fruntea...

Să ai şi chibrite, să le aprinzi,să treci prin foc ca prin vise...Peste mâini care fac turte multicolorebeculeţele st rălucesc.

Bunico, spune-mi,câte zileţine Crăciunul?

Ornamente de iarnă

Liniştea se face lumină...tocmai s -a sfârşit cut remuruldin oameni,acum vine Crăciunul.

Ia şi tu o mână de paie,aruncă-le şi se vor aşeza în brazi,ornamente de iarnălegate cu aţă roşie...Lumina s telei spune adevărul,ochii cop iilor liniştea o ascultă.

OliveraSTOIANOVICI

Orient Latin pag.18

Visul

Lutul ce sunt – frământ at de aripile păsărilor,cântă, zboară, viseazăUneori se ump le cu leşurialteori cu aerul tare al mării

Fugind de pustiul din mine…/ eramcorabia North pornită în largpe oceanul de vise/ Unul din altulnăscându-se/ spumă a-mperecheriiunul pe altul călcând în verdele năclăit dealge/Era o noapte albă plină de şoapte şipăsări,turnuri subţiri printre stele de sidefbrazii cântau viers de sirenă

Pe arca mea toate vieţile închipuitepriveau cu spaimă solz ii verziai balaurului tulburat de furtunărăul din pântecele apei, veninulverde-gălbui dup ă beţieÎncheieturile navei se opinteau cu vaietcatargele se rupseră/ palmeleîmpreunat e căzurăCoş cu ofrande, jucărie cumesaje copilăreşti în derivă

În zare Pentland Firthpăianjenmereu flămând ne pândea cu ochiibarcagiilor pregătiţi/aceşti jefuit ori de vise!

Frământat de aripile păsărilor/ visulse umple uneori cu leşurialteori de aerul tare al mării/Dar

IulianDĂMĂCUŞpe ţărmul fiecărei dimineţise nasc noi iubiri…

Farul

Clădit pe oasele albeale corăbiilor sfărâmate detalazurile nebune carevin şi pleacă/ priveşte zi şi noaptecu ochiul timonierului spre cei careaşteaptă s-audă: Pământ!În nopţile lungi de iarnătrupurile celor îngheţaţi staulipite de zidul verzui, încălzindu-sela lumina speranţei: traficanţi, femei,comandanţi, piraţi, bătrânilupi de mare sau tineri, foarte tineri lupi deuscat,evadaţi,/ naivi (vindecaţi sau nu), / lumede lume…Dansuri se-ncing în miez de noapte,beţii crâncene, omoruri/ careîi fac să uite îmbrăţişarea valurilorsărutul lor aducător de moartePeşti nemaivăzuţi, vietăţi fără număries din adâncuriturburate de roşul sângelui/ Păsăricu clonţ de fier, cu ochi neadormitînşfacă o ciozvârtă de vaiet , o fărâmăde suflet, un oftatmai ales ultimul

Pe nisipurile mişcătoare ale nopţiiorice încercare de-a aţipiînainte de răsărit este z adarnică/Frânt, bătrânul aruncă ultimulchiştoc de ţigareîn mare…

Fântânarul

Cum povestesc izvoarele, seara!ecouri s tranii…Doar copacii şi iarbase cut remură de zbuciumularterelor nevăzute / careumezesc buzele trandafirului,ochii fecioarei la

spovedanie Pe patul alb, de spitalfântânarul conectat la perfuziicrede că aude murmurul apei/Îl caută într-un vis nedesluşitcu peşti pândind stelele căzătoare şi lunaplină,dar susurul bănuit undeva, în adâncnu trădeaz ă izvorul…- Cum Doamne, s-a întâmplat?!Aduceţi-mi degrabă cumpăna din lemn decorncumpăna mea cu fir de arginttovarăşii mei de-o viaţă, şiveţi vedea izvorul strălucind/ E aiciîl aud, îl simt cum se zbat e să iasăîn cântecul ursitoarelorgata să-şi înfrunte des tinulÎncepeţi săpatul! Noinu ne-am înşelat niciodată!

Acum inima mea jinduieştepăstrez partea mea de lacrimiprimiţi partea mea de bucurie încăuşul cu apă din izvorulpe care nici regii nici faraoniinu l-au căutat / ei, mereu însetaţide putere

În iarbă, în visul fânt ânaruluiizvoarele…

Umbra aceasta…

care trădează vântulcălcată în picioare de elefant,alergând iepurele/ câine mutînvârtindu-se în jurul pomuluiUmbra ce însoţeşte pasărea-n zborde la înălţimea acoperişului pânăîn creştetul muntelui şise frânge în argintul râuluiUmbra p e care nu o pot depăşioricât de iute mi-ar fi pasuloricât de campion la sărituri!...Şi cât de greu atârnăde braţele mele cândmă bucur de răsărituri!

Orient Latinpag.19

* * *Între mine şi moartestă totul să cadă

Ca un copil în perfuziiai zîmbetul.sufletul lunetăprin care euprecum un melcmă uit la Dumnezeu

Dau totul deoparte- capac de cavou.aşezată pe trompetăîl împingi înapoi.

Stă moartea meaîntre foi.

* * *ca printr-un inel,degetul morţii a trecut p rin mine.plângeam,muşcându-mă cu putere de călcâie.în oglindă- iubita care nu clipeşte niciodată -moartea se arăta sieşi pe sine.

* * *sunt departeşi uneori aud sunetul interfonuluide acasă.vocea p rietenului meu beat,ca o trăsură oprităpe pragul uş ii noaptea.întreabă de iarbă...sunt departe,dar în fiecare dimineaţădescopăr cubuleţe de pâine uscatăpe pervaz.

* * *mi-a alunecat ziua printre degeteca un fulg de neaprin mintea coşarului.

pe câmp,urmele de bici stau ascunse.cele care nu se vădacum se audstrâng pumnulsă lovesc în pământ,în cumpănă,apa clipoceş te în gând.

* * *ploaia îmi esteştreang la gât.îţi rostesc numelecu teama mutuluică-şi va pierde mâinile.- gândul acestaloveşte de trei orilemnul.-când toat e scaunele unei mesesunt egale,nu mai ş tiu pe care să mă aşez.trimite-mă în pământsă bat cu inima afarăcrucea din mormânt.

* * *pământulest e pâinea neagrădin care trebuie să tot muşc.ziua lasă peste grădinile morţilorurme de cârtiţăzâmbesclanţurile ce mă leagă de eiţin păsările în stol.îngenunchez ş i încercsă zbor.

* * *Se roteşte sfera sub minepână când devine lut p e palme.Din tălpilecu care altădată am călcatmasca oglinzii,lumina îmi ridică inimaîntre mâini.Grea mi-e tărâna pe umeri şi cerul deasupra -În inima mea,încă mai bat e inima ei,precum un suflet blestematsă nu se p arăseascăniciodată pe sine.Pămîntul respiră în mineca într-un pendulrăstignit pe masa t ăcerii.Degeaba strigîntr-un cer fară cer.în păcat...Cuvintele nu se mai adunădin el.

LucianADAM

Totul într-o tăcere de clopot răsturnat,de ocean fără valuri,de gheaţă milenară

Am fugit odată când cerul era înnoratcâmpia nemişcată/ crezândcă umbra mea se va rătăciîn întunerecul câmpiei/ Paşii meierau şterşi de iarbă, cărarea alergaspre munte

De-o vreme am remarcato mutaţie ciudată - umbra a devenitun fel de p iedestal: frustrări, îndoieli,scrâşnet e fosilizate, lacrimi liant eroziv,zâmbete ş tirbe, înscrisuri/ totulîndosariat – lanţ prea greu pentrugleznele pătrunse de frigul timpului caremă face tot mai inert/Uneori am impresiacă sunt din ce în ce mai puţin vizibilparcă mă confund cu propria-mi umbrăşi … parcă aş vrea să mai rămân aşaînconjurat de amintiri/ nimeni şi nimicsă nu mă atingă/O voi ruga să stăm faţă în faţărezemaţi de visurile noastresă mai schimbăm o vorbă despre ce,despre cât ne-a mai rămas…sau… voi face stânga-mprejur…

Vizita

Aproape tot satul se mutase pe Coastă…şi acum lumea se cam înghesuia:aici doi fraţi care-şi cheltuiseră avereape la tribunale, pentru o moştenirestau unul lângă altul, şi fiecare-i înjuratşi de copiii săi şi de-ai fratelui pentrupuţinul lăsat… Ei ce să zică?stau scriş i pe crucile lor rezemându-seuna de alta, să nu cadă…Un gărduţ o mai desparte pe Ana deVasilie/dar acum cine să-l mai sară!? poatecopiii să ia corcoduşe… Întâi a murit Vasilie,şi pe cruce au scris Vasilie/ apoia murit vecina, iar pe cruce au scris… şiAna— Sunteţi nebuni? Şt ergeţi! strigă popa,dar literele se mai văd…

Şi merse, şi merse, şi tot salutându-şineamurileomul ajunse în celălalt capăt al cimitiruluiunde zări o cruce pe care nu scria nimic

Fără glas, trânti căciula şi ieşi grăbit….

Orient Latin pag.20

***Adună-mă vânt! Şi întregeş te-măpe malul lumii meleCunoşti, doar, risipit unde sunt,Scaldă-mi, albastră mare, umerii şi gâtulŞi fiinţa, întregită, -n albe spume.

Adună-mă vânt! Şi întregeş te-măaşa cum tu, adunat şi întregit , poţi fi.Ce sunt? Altfel decât sarea, altfelDecât lumina, altfel decât plânsul?Iubeşte-mă, vânt, văzduh nerisipit!Culege-mă din florile de noapteCe sunt? datornic lumii din care,Ca o mângâiere, m-am scurs,ca o mângâiere mă întorc, lipindu-miBuzele de umerii ei,De gât ul ei,De fiinţa ei.

Adună-mă vânt! Şi poartă-mă, căci nusuntNumai pent ru mine, nu sunt numai pentruNimeni, nu sunt numai pent ru toţi…!

***Dar aces ta nu e somn, iubita meaimaginarăMi-ai turnat în noapte licoare de povară –Visele, dar astea nu sunt vise,În carne să atât doarăŞi subjugat de ele, somnul să nu-mi moară

Te las, lasă şi tu, şi du-te din noapte,Cum să împărţim noi doi cuvintele înşoapt e?Sau nu eşti t u, poate secvenţele necoapteDintr-o istorie ştearsă, fără urme, fără defap te?

Tot vor veni zorile odată,Te voi zidi, Ana mea,Corsetul de lumină din lacrimi îţi va bea,Nici ultima mea noapte n-o să t e mai vreaŞi ziua mea din urmă se va pierde, rea.

Dar nu eş ti tu, iubita mea imaginarăSunt nevoile mele, viaţa de povară,Să simt cum pot să mă doarăVisele necoapte din somnul ce-o să-mimoară

***Sunt obosit, ca toţi obosiţii pământuluiCârtiţă hrănită din povara gândului.Cad, seara, răpus, la rădăcina unui măr,Am să adorm cu somnul înfipt în adevăr,Să nu mă treziţi, nici un cuvânt...Să mă inunde, vreau, seva din pământAm să cresc frumos, cum creş te lumina,Din pământ să-mi scotTrupul, rodul, rădăcina.

***Zile negre, zămisliri hidoase,Nopţi nespălate,Covoare din iarbă udă, cu sânge pătate,Se varsă în mări pline de ură, oribile vase,Zilele se freacă între ele în amoruriscabroase.Se spulberă castele ciudate,Dintr-o ciudată părere…

Am zămislit forţe oculte,Cu care să trec golul gândiriiAncestrale amintiri s-au copt pe ruinelezidirii

Pândesc aceste zile ireversibile ş i lungiTopit în miezul zilei, simt, totuşi, suflareata,Metamorfoza mea-i continuă şi durăPe coas te simt, şi-n sânge,Şi-n suflet, şi-n palme, ziua ca pe-o zgură

Ireversibile zile, şi lungi, p ustiitoareArse ca pământul şi sterpe acum ca elAtingerile tale îmi par ot răvitoareIar pânda mea prin timp îmi pare fără ţel.

***Prima clipă din ult ima zi,în care p oetul mai scrie cu sânge,Pe aceleaşi coli, pătate de igrasie,cuvinte de mucegai.Intrat în rezonanţa lumii,avutul la piept şi-l strângeŞi-n urmă rămâne, uitată-ntre ziduri,nevoia de-a trăi.

Prima, dar ultima zi,şi nici semn de noapte în lumeViori se mai aud,cântate la vechile geamuri

MilanMIRCOV

Poetul, intrat în rezonanţa lumii,Îşi poart ă un numeLa poarta ce dă în pustiu.Binecuvântare să-i daţi,În prima şi-n ultima zi,Facă-se crucea vieţii voastrepeste creş tetul lui.

***S-a cop t vara!În miez de august văd mirişti arse,Mirosul grâului s-a dusLăsând câmpul pustiu şi plin de răninegre,Pământul nu suferă încă.

Mi-e cald. Păşind, simt sub tălpiCă cenuşa e caldă şi bunăŞi-mi piere, deodată, organic, fosta-minevoie,imensă, de pâineŞi cad, ş i-n cenuşă m-aud strigândcă lumea e-o lume nebună.

Taci, martir al câmpului negruculcat în flămânda cenuşă,Ori du-te acasă şi-ţi plânge momentul,Gunoi, aruncat, în câmpul pustiu,lumea de tine se scapă.Singur, p ământul te îmbracă, rănit,ca o imensă, bolnavă, mănuşă.Mă întind, ca un Cristos, răstignit pepământ, înaintea învieriiSă simt cuiele, vina;Învierea lumii e prădată,inutilă şi grea.

***Şi vino mult mai aproape,împarte vinul cu mineDar vezi cum curge pe buze set ea de tineDoar vezi, paharul e gol,Şi cioburi voi face din viaţăŞi vino mult mai aproape,Aşază-mi iubirea în faţă,Tu parcă n-ai fost printre oameniSau vinul n-a fost de sânge.Dar singură vezi cum curge set ea de tineLasă, vino mult mai aproape,şi-mparte veninul cu mineCe spui? Nu mai e nimeni pe lume?Mai bine, iubito, doar noiumbla-vom prin viaţă liberi şi goiDoar vino mult mai aproape.

***Să plec până nu e prea târziu,Până nu vin călăreţii peste mine, viu,Până nu e toamnă şi în p ărul meuSă plec p ână nu e iarăşi tare greuSă plec până nu-i covor de frunze josPână nu e lumea asta, toată, iar pe dosDar unde-i locul să mă opresc?,Acolo nu, acolo lacrimile-mi cresc...

Orient Latinpag.21

S u p l i m e n t u lp o e z i e it i m i ş o r e n e

Orient Latin pag.22Poetul Eugen Dorcescu e un scriitor familiarizat cu Sfânta

Scriptură şi, implicit, cu poezia ei. Dacă multor condeieri ai literaturiinoastre Bibl ia le-a fost doar o sursă de inspiraţie sau le-a oferitteme lirice, autorului de faţă îi stă ca o pecete pe inimă – ca să-l citezpe Solomon – , ceea ce-i conferă, pe lângă prestigiul literar, şi o aurăde nobleţe spirituală. Cu ani în urmă, aveam în mână Psal mi iversificaţi de Eugen Dorcescu. O “Psaltire în versuri”, mi-am zis, eun non-sens, de vreme ce însuşi originalul ebraic, urmat de celgrecesc, este o cart e de poeme în înţelesul adevărat al cuvântului,alcătuite după canoanele artei poetice a timpului. Încercări de acestfel se mai făcuseră la noi, unele mai modes te decât altele, deşi (sau

De mult ă vreme sus ţin p ărereaminorit ară că literat ura română modernă,literatura ultimilor 200 de ani, are ca temelieun subtext religios. Explicaţia mea este, pescurt , următ oarea. Pres iunile uneimodernizări pripite ş i anorganice intră înconflict (dup ă 1800 sau cam în aceaperioadă) cu o tradiţie cam t rîndavă şi nuprea int ens creatoare, ale cărei forme nu semai p ot riveau cu cele, în cont inuăschimbare, ale Vestului pururi exemp lar. Înaceste condiţii, autorii îşi păstrează în sinealor, ş i în st ruct urile lor interioare (uneoriinconştient) valori şi imagini ale unui trecutreal şi/ sau imaginar. Suprafaţa însă rîvneştesă fie “accept abilă” unei ere noi. Înconsecinţă se cons t it uie as tfel lumificţionale niţel cam bizare dar nu lipsite deinteres.

Exist ă fireşte însă şi destui scriitoriromâni care se abţin de la astfel de acrobaţiiest etice, abordînd în mod nemijlocit ş ideschis o temat ică religioasă. Aceştia nusunt, categoric, print re cei mai neînsemnaţiîn ist oria lit erat urii române: p roz at ori,dramaturgi, poeţi, eseişti, din trecut şi dinprezent. Nu este aici locul potrivit pentruenumerarea lor.

Print re aceş t ia se numără ş itimişoreanul Eugen Dorcescu. Volumele sale,uneori direct inspirate de texte biblice, alteoride lirica subiect ivă în toată rotunjimea ei,nu se s fiesc să includă dimens iuneareligioasă a omului alături de anxietăţile saubucuriile lirice inevitabil prezente în oricepoezie a lumii.

Cu riscul repetiţiei sp un că Dorcescut rebuie socot it drep t unul din cei maiînsemnaţi şi mai valoroş i poeţi act uali ailiteraturii române, de fapt unul din relativpuţinii poeţi adevăraţi care funcţionează înultimele două decenii la Dunăre şi Carpaţi.

Nu vreau să int ru în analiz e preadetailate. Mă voi mulţumi să pomenesc două

unghiuri de lectură. Cel dintîi ţine de tradiţialocală. Cel puţin prin volumul pe care îl avemîn faţă (În Piaţa Centrală, Ed. Marineasa,T imişoara, 2007 - n.r.) (p robabil căexaminarea at entă ne-ar confirma acelaşi

EugenDorcescu lamaturitate

poate tocmai pentru că) t radiţia îl avea în frunte pe Dosoftei. Amdeschis cartea, am citit p rimele pagini şi de îndată mi-am dat seamacă autorul – un mare meşteşugar al stihului învăţat să zboare cuaripile larg deschise – nu se mulţumeşte să versifice textele biblice,ci le re-creeaz ă la măsura limbii române contemporane şi ladimensiunile t alentului autentic al unui scriitor modern. EugenDorcescu a continuat să p ublice câteva volume de acelaşi gen. Iatăcă, acum, ni le oferă p e toate la un loc, în cartea de faţă (Biblice, Ed.Marineasa, Timişoara, 2003, - n.r.) pe care le-o recomand cititorilorcu bucurie ş i încântare.

VALERIU ANANIA (2003)

lucru şi la unele anterioare), Eugen Dorcescuse dovedeşte principalul continuator actualal lui Ioan Alexandru, decedat prematur.Spun acest lucru bizuindu-mă pe orientareagenerală a poeziilor incluse în volum, peimagist ica şi tematica alese, dar chiar pemacro-teme ample care coincid făţis cu IoanAlexandru: “Pustia” în primul rînd.

Al doilea este de natură cosmop olită.Nu am cunoştinţă de p oeţi sau poete dinRomânia care să se apropie atît de limpedeşi fără de teamă de discursul literar al unuip oet de valoarea ş i st at ura universalăprecum T. S. Eliot. Atît Eliot cel pes imist şisatiric de la tinereţe se regăseste în versurilelui Eugen Dorcescu, cît şi cel blînd-t rist, curaz e de speranţă consolatoare de la matu-ritate şi senect ute. Intenţie? Coincidenţă?Oricum este o înfăptuire vrednică de toatăadmiraţia această transpunere a unui p oetuniversal în idiomul literar al altei lit eraturi.Avem aşadar încă o dată motive să-l lăudămpe Eugen Dorcescu şi să-i mulţumim.

VIRGIL NEMOIANU

Ion Marin Almăjan, Ion Neaţă, Eta Boeriu, Viorica Bălteanu, AnaBlandiana, MIhai Ungheanu, Eugen Dorcescu, Alexandru Andriţoiu,

Neboişa Rosici

La Mazara del Vallo (1984)

Orient Latinpag.23

Cu un timp în urmă, Eugen Dorcescumi-a oferit două din cărtile sale, apărute, decurând, la o editură on-line din Bucureş ti:Poeti ca non-i manenţei ş i Omul di noglindă. Cea dint âi adună scrieri de teorie,istorie şi critică literară, publicate, timp detrei decenii, prin diverse reviste ; cealaltă –Omul din ogl indă – este cea de a douaantologie poetică de autor, după Omul decenuşă , 2002. Aşadar, dacă adăugăm,acestor antologii, Biblicele (2003), unde seaflă, în s t ihuirea p oet ului, Psalmi i ,Ecclesiastu l, Pildele şi Rugăciunea regeluiManase, şi dacă mai rânduim, pe acelaşi raft,recentul volum drumul spre tenerife (2009),avem dinaint e toată creaţia lirică de pânăacum a lui Eugen Dorcescu.

Proza fantastică (Basme şi povesti rifeerice, 2003), scrisorile lit erare (Scrisori laun pri eten, 2001), cărţile de eseuri(Metaforapoetică, 1975 ; Embl eme al e real ităţii ,1978), int eresantul experiment proz ast icHistoire d’une nevrose, 2007, le pun, pentrumoment, cum s-ar zice, între paranteze.

Mă rezum, deci, la câteva concluzii, pecare mi le-a prilejuit lectura, când succesivă,când în paralel, a cărţilor amint it e laînceput ul acestor ş iruri :

Omul di n oglindă, poezie, pe de op art e; Poeti ca non-i manenţei , t eorieliterară, eseistică, pe de alta.

*În contextul lecturii unei reuniri – a unei

sume – de texte (studii, articole, interviurişi, concomitent, opere de creaţie, şi uneleşi celelalte ale persoanei în cauză, EugenDorcescu), mi s-a relevat faptul că re-lecturaunor creaţii poetice e re-luminată de existenţaşi de op era, în ansamblu, a scriitorului – ere-luminată, altfel sp us, de dinafara a ceeace e prezent în textul liric, accesibil tuturor.Voi încerca să mă explic, în cele ce urmează.

*În primul rând, studiile şi analizele de

“poetică” – privit oare la simbol, metaforăetc. etc. – , care precedă majoritatea creaţiilorpoetice, o dată recitite, t e îndeamnă să re-p arcurgi t extul p oet ic; ş i, imp licit , t eîndeamnă la o noua recep t are, altfelînţeleasă, a textului formulat p rin poez ie.Acest fapt e rar – poate unic – printre poeţiiromâni, care au pornit înainte cu talentullor incontestabil şi s-au menţinut în cadrulacestuia, recepţionând, eventual, în urma

criticilor şi a altor comentarii, anume sugestii.Deci, chiar dacă elaborarea aşa-zicând

sp ecializ at ă înt r-ale t eoriei literaturii, înretorică, în s t ilis t ică et c. a lui EugenDorcescu ar putea fi criticată sau dispersatăîn vastitat ea confruntarilor ce se petrec înorice şt iinţă particulară, articularea acesteiacu opera poetică “ulterioară” a autorului are,în acest caz, insist, o semnificaţie specialăşi p rilejuieş te o reflecţie cu t ot ul ap arteasupra textelor sale lirice.

*În al doilea rând, opţiunea lui Eugen

Dorcescu pentru profunzimile trăirilor cusens mis tic, preocuparea sa explicit ă pentrup oetica mis tică şi p entru cea inclusă ş icuprinsă în varii text e – care nu totdeaunas-au pretins a fi « es tetice » (e vorba, spreexemplu, de Sfânta Scriptură) redimensio-nează, de asemenea, lectura operelor poeticeale autorului, cel puţin a celor mai recente.

Poezia luiEugen Dorcescula vremeare-lecturii

Cineva care a petrecut anide z ile alături de secţiunibiblice precum Psal mi i,Ecclesi astul, Pildele, Ru-găci unea regelui Mana-se, “versificându-le”, nueste un poet care, în crea-ţia sa, ignoră trăirile a-dânci; iar fap t ul că, încalitate de cititor, ajungi săfii avizat asup ra acest uilucru (pe care-l ştiu, esen-ţialmente, doar foarte pu-ţini intimi), îţi permite o re-lectură recalibrată a opereisale poetice, în întregul ei.

*În sfârşit, activitatea

de comentator, de analistal operelor literare – t recute şi actuale – , înmăsura în care poziţionările sunt reunit e,ocaz ioneaz ă o viz iune asup ra poet iciiromâneşti, alta decât cea care rezultă dinist orii literare sau din cont act ul direct ,circumstanţial, cu aut orii.

Aceas t ă viz iune se art iculeaz ă cucelelalte, în cazul de faţă, pentru a configuraceea ce s-ar p utea numi prezenţa – încă,printre noi – a unui personaj care face partedin resp ectabila clasa a intelectualilor, acumpe cale de dispariţie.

*Omul din oglindă, aşadar, cuprinzând

câteva din cele mai iz butite cărţi de poezieale lui Eugen Dorcescu: El egii , Moarteatatălui , În Piaţa Centrală. Textele acestea,parcă de pe altă lume, le-am printat, pentru amă reculege cu ele, câteva zile, ca la omănăstire.

MIRCEA LĂZĂRESCU

Mihai Ungheanu, Dan Laurenţiu, Rolando Certa, Eugen Dorcescu(1985)

Cu soţia sa, criticul Olimpia Berca,la Bad Hofgestein (2009)

Orient Latin pag.24

Adrian Popescu, Eugen Dorcescu, Alexandru Căprariu, Mihai Ungheanu(Sambuca di Sicilia, 1984)

Cu poetul spaniol CoriolanoGonzales Montanez (Tenerife, 2009)

1. Experienţa scrisului şi a literaturiiPe Eugen Dorcescu l-am cunoscut cu cincidecenii în urmă, când intra în anul întâi alFacultăţii de litere al filologiei timişorene,instituţie încă aşezat ă în mănoase lanuri deporumb. Eu eram în anul al doilea şi eramuimit cum, aflat în ap rop ierea vârst ei dedouăzeci de ani, îş i organiz ase viaţa: aşacum nici unul dintre noi nu reuşea. Un picmai târz iu, colegi de cameră la CăminulUniversit ăţii (erau în numita încăpere 323numai iluş t ri: Eugen Belt echi, viit orconducător al Institutului de lingvistică alAcademiei de la Cluj, dialectolog de renumeeuropean, Constantin Negreanu, viitor autoral unor cărţi despre proverbele româneş ti,t radusă ş i în suedez ă, şi el lingvis t ,Cons tant in Iordache, jucător de volei laPolit ehnica T imişoara, echipă aflată p eprimul plan al competiţiilor naţionale), amaflat de la Ţuţu (aşa se numea pe atunci:Ţuţu) că singurul lucru important de pe lumee lingvistica. O ştiinţă adevărată. Literaturaîncepe de la limbă, lingua, de ce să scriiproză, p oezie sau critică literară atunci cândexistă lingvistica? Stilistica? Timişoara aveadoi profesori mari, pe Gheorghe Ivănescu,un erudit fabulos , dintr-o şcoală ieşeanămagnifică, şi G. I. Tohăneanu, cum să nu fiialături de ei? Entuziasmul pentru cercetărilelimbii române, al stilurilor, a crescut galopant,aşa că după terminarea facult ăţii deveneacercetător la Ins titutul de lingvis tică alAcademiei; eu, critic literar, îmi desfăşuramtalentele prin satele bănăţene. Îl găseam înTimişoara, confiscat de misiunea sa: cel maiimp ortant lucru din lume es te lingvistica,limba română, rest ul sunt fleacuri. M-amîntors la Timişoara, ş i, după o perioadă dereferent literar al teat rului timişorean, amajuns redact or la revis ta Oriz ont. Şi amîncep ut o p endulare între T imişoara ş iBucureş t i. Sp un „o pendulare” ca săîndulcesc întâmplările: îmi înlocuiam uneorişefii la şedinţele Uniunii scriitorilor. M-amapropiat de Mircea Ciobanu, redactor la nouînfiinţata editură Cartea Românească. La unadint re înt âlnirile bucureştene, Mircea mi-asp us cu oarece solemnit at e în glas : laTimişoara aveţi un mare poet. Îi va işi o cartecare... (urmau superlativele). I-am înşirattoate numele de poeţi din Timişoara, ş i tinerişi bătrâni, şi cenaclişti şi aspiranţi nefericiţila gloria poetică: era altul, protesta energicpoet ul Mircea Ciobanu, îl voi descopericând îi va ap are volumul. Cartea, spuneaMircea, nu-i nici pe culoarul lui Nichita, nu

seamănă cu şi cu. E alt ceva. E un debut... Şiiar sup erlativele. Volumul Pax magna aapărut în 1972, era altfel decât volumele desucces a perioadei 1964-1972: p oez ie cuîntoarceri înapoi, păs trând intactă armoniaritmului şi a rimelor: versul clasic era pus îndrep turile lui. Cum să judeci ritualurile,plonjeurile epice în lumea de altădat ă, înprofunzimea ist oriilor de demult ? „Poezieparnasiană”, a scris şi Ulici şi am scris şi eu,cu versuri de reală eleganţă, armonizate deun profesionist al scrisului, de un cărturardin familia lui Philipp ide: dar un mare poet?Pes t e t rei ani Eugen Dorcescu ş i-a datdoctorat ul cu Metafora poetică, studiu încare exemplele veneau şi din poezia mare anoas t ră, dar ş i din op era unui autoriabandonaţi de is toria literat urii. De ist oriapoeziei româneşti, made 1975. E o perioadăîn care Eugen Dorcescu a devenit cronicarde poezie al revis tei Orizont: pagina decritică era susţinută de el (cartea de poezie),Marcel Pop Corniş (proz ă), eu (criticăliterară). El a mai publicat între timp cărţi depoezie, proză, şi, în st ilul său imprevizibil, adevenit redactor al editurii Facla. Un editorexcepţional: toate cărţile redactate de el sebucură de fericita colaborare cu autorii.

E firesc drumul lui către lit erat urareligioasă: calea către esenţial, numită de

Alexandru Ruja într-un art icol, cale fixatăîncă de la p rima sa carte, p rimeş te odimens iune nouă. Al doilea moment aldevenirii literare al lui Eugen Dorcescu emarcat de Psalmii în versuri, 1993, ediţia adoua, revăz ut ă, 1997. Ca întotdeuna înmomentele mari ale sale, Eugen Dorcescupoartă un dialog cu un mare cărturar. Dacăîn 1970 a fost Mircea Ciobanu, în anii 90 vafi Î.P.S. Bartolomeu. Iar în primul deceniu al

CORNEL UNGUREANU

Cu Eugen Dorcescu, dupăcincizeci de ani

Orient Latinpag.25

Alături de bustul realizat de artistul plastic Aurel Gheorghe Ardeleanu

La lansarea volumului “Drumul spre Tenerife” (2009): Vladimir Jurăscu(actor), Cornel Ungureanu, Rodica Bărbat, Eugen Dorcescu

noului mileniu, cu Virgil Nemoianu.Experienţa literară a anilor şaizeci, şaptezeci,devine, dup ă 1990, o experienţă ainteriorităţii. O experienţă interioară.

2. De la geografia literară la geografiaspi rituală. În primul volum al Geografieiliterare a României, consacrat Munteniei (arfi t rebuit să fie o cartografiere a literat uriisudului românesc), am ezitat să-i consacruun capitol lui Eugen Dorcescu: el, mi se păreamie, e bănăţean, definit de o formulă literarăechilibrat ă, ap olinică, deloc legat ă despiritul pandur al lui Macedonski, Sorescu,Petre Pandrea. Eclesiastul în versuri, 1997,Pildele în versuri, 1998, erau altceva, aşa căam ezitat , lăsând pent ru ediţia a doua aprimului volum (totuşi!) sau pentru ediţia adoua a celui de al p at rulea (Banat ul!)capitolul consacrat lui Eugen Dorcescu.

Înt re timp , cel mai de seamă analist allit erat urilor Europ ei Centrale, st rălucitcercetăt or al acestui spaţiu, Virgil Nemoianu,scrie „Cu riscul repetiţiei, spun că Dorcescutrebuie socotit unul din cei mai însemnaţi şimai valoroş i p oeţi actuali ai lit erat uriiromâne, de fapt unul din relativ puţinii poeţiadevăraţi care funcţionează în ultimele douădecenii la Dunăre şi Carpaţi”.

Virgil Nemoianu nu int ră în analizădetaliate, se mulţumeşte să numească douăunghiuri de lectură a p oeziei „timişoreanuluiEugen Dorcescu”: „Cel dintâi ţine t radiţialocală, cel puţin prin volumul pe care îl avemîn faţă (În Piaţa Centrală, 2007 - n.n.)...Eugen Dorcescu se dovedeşt e principalulcontinuator act ual al lui Ioan Alexandru,decedat prematur.. .”. „Al doilea (unghi delectură - n.n.) este de natură cosmopolită...”

Est e import ant să lămurim în cât eva

rânduri semnificaţiile trimiterilor lui VirgilNemoianu. La prima vedere, comparaţia cuIoan Alexandru e riscantă: Ioan Alexandruîşi începe poezia ca descendent al lui Labiş,ap oi evolueaz ă sub semnul unuiexpresionism exultant, Eugen Dorcescu esteun „clas ic”. Tradiţia locală p e care onumeşte admirabilul cărturar este legată de„Piaţa Centrală”, un spaţiu spiritual, definit,în adânc, prin pustie. Vămile pustiei estemomentul desprinderii lui Ioan Alexandrude t radiţiile lit erare ale anilor şaizeci ş i deapropierea lui de valorile spirituale exprimatede homo religiosus. Sub cerul pustiei a luiDorcescu arată aşa: „Nu e nimic/ maiminunat / mai sublim,/ în lumea creată/ deIah Elohim/ nu e nimic/ ş i nici n-a fos t/vreodată/ ceva mai frumos/ decât fânul uitat/din Poiana/ uitată./ Fânul, greu de/ roua de/flori,/ t raversat de raze/ şi de triluri/ în zori/Fânul/ răsfirat de/ zefirul hai-hui/ fânul pur,ne-nceput/ pe al cărui covor/ mi s-a părut/ azări,/ când şi când/ urma Lui/...”. Parcă aşcita înt reg poemul pent ru a sublinia că întreIoan Alexandru şi Eugen Dorcescu nu existăo „continuitate”, ci o întâlnire sub semnulacelei reţele simbolice definite de Pus tie. Saude homo religiosus al Pus tiei. (1)

Altfel, dacă scriem că ult imele maripoeme au în centrul lor „moartea” Tatăluisau a M amei, regăsim demersul omuluitradiţional, aşezat sub semnul unor valorispirt uale majore – rugăciunea, aşa cumpoate să o rostească un autor cu exp erienţamajoră a scrisului..

Note1) De pe internet decupez această necesară

trimitere: „Pustia, aşa cum o definea cândva Pr.Serafim, este „liman de scăp are de furt una şiîndeletnicirile lumii şi locul unor puternice lupteduhov niceşti pentru dobândirea Împ ărăţieiCerurilor.” .... În chip vădit, viaţa în sălbăticieduce cu străşnicie către aceasta, dar cu adevăratvitală este doar înclinarea sufletului, a unui sufletce se simte pe sine un „exilat”. Aceasta înclinarese poate dobândi de căt re creştini în oriceîmprejurări. Aşa cum am menţionat deja, idealulpustiei nu este decât directa continuare istoricăa ment alităţii primilor creşt ini, nevoiţi să seascundă în catacombe din pricina prigoanei lumiipăgâne romane: mentalitatea unei creştinătăţiconştiente, care schimbă întreaga fiinţă a omului,îl desp arte de cugetul lumii şi-l face în stare săfie gata a muri p entru Hristo s în orice clipă.Precum zice Sf. Macarie cel Mare, pe care Pr.Serafim îl cita adesea, „creşt inii au lumea lor,vieţuir ea lor, şi cugetul, şi cuvântul, şi lucrarea;cu totul alta este vieţuirea, şi cugetul, şi cuvântul,şi lucrarea oamen ilor lumii acesteia. Un a estecreştinul şi alta iubitorul lumii acesteia; între unulşi cela lalt este o prăpastie uriaşă.” ... După ce agustat cereasca dulceaţă a prezenţei lui Hr istos,creştinul simte chemarea de a fi „nu din lumeaaceast a”, de a-şi lepăda sinele său căzut , de aintra în „pustia de patimi”, cum zice NichitaStithatul, adică nepătimirea ce ne îngăduie să neridicăm deasupra grijilor pământeşti”.

Orient Latin pag.26

De lungă vreme, Eugen Dorcescutrudeşte, cu migală de orfevru, la un ambiţiosproiect liric. Avem acum posibilitatea de ascruta întregul acestei creaţii, văzută de uniica o riscantă aventură personală, ancorândtemerar în sfera religiosului. Dacă e să cerce-tăm tradiţia poez iei religioase la români,putem zice, alături de I. Negoiţescu, că „liris-mul religios nu p rea are reprezentanţi deseamă”; iar în ultimele decenii, din pricini pecare le ştie toată lumea (paranteza ateistă),poezie religioasă s-a scris masiv în exil (AronCotruş, Paul Miron, Horia Stamatu, GeorgeCiorănescu et c). Urmată, previz ibil, de oexplozie pos tdecembristă (inflaţionară). Uniicritici resping ipoteza „fracturii” în lirica luiEugen Dorcescu, afirmând că e vorba de ocontinuitate (cazul lui Livius Petru Bercea).Ca poet al cetăţii reale, dar şi al celei imagina-re (glorificând „arhitectura visului”), autorultimişorean vădea luciditate şi virtuoz itate, ogeometrie raţionalis tă, o sens ibilit ate fră-mântată, şi ferme opţiuni prozodice, dintot-deauna. Zbuciumul său interogat iv, trecutprin lecturi esenţiale (metabolizate) şi o expe-rienţă mistică care, inevitabil, l-a marcat, l-au aprop iat de fiorul sacru. Evident , poetulera familiariz at cu textele biblice (constataValeriu Anania, 2003) şi intrând în această„atmosferă”, el nu produce versificări decircumstanţă, at ent însă la poeticitat e şisemnificaţii etice. Efort ul său vibratil, solitar(în p eisajul nos t ru liric) se dis tanţa degeometria rece, păstrând însă solemnitatea,cadenţa imnică, suflul neologizării; fiindcă

poetul re-creează, înt r-un nou limbaj, temeşi motive st răvechi, cheltuind erudiţie şiaflând în credinţă reazemul. Călăuza /instanţa nu este o voce exterioară de vremece adevărul, prin iradiere divină, sălăşluieşteîn noi. Reînnoind, aşadar, anumite motive,gravitând în jurul temei deşertăciunii, EugenDorcescu nu rescrie, ci re-creează. Se cuvinesă observăm că înainte de a cultiva s tatornicfilonul religios, Eugen Dorcescu, cândva unexcelent critic, a câşt igat „pariul cu poezia”(Mircea Bârsilă). Sunt printre cei care auregretat „dez erţiunea” crit icului EugenDorcescu, refugiat – definitiv – în p oezie.Mai ales că, păgubitor, poetul n-a fost recep-tat „cum se cuvine”, observa Laurenţiu Ulici.Din păcate, anii care au trecut de la aceastăconst atare n-au îndreptat lucrurile. Chiardacă un Virgil Nemoianu se întreba: „câtălume îşi dă seama că Eugen Dorcescu e unuldin marii noştri poeţi contemporani?” Cărţiles-au ivit ritmic şi privind îndărăt trebuie sărecunoaş tem că, într-adevăr, poetul impune,ultimele sale tentat ive editoriale fiind pedeplin convingătoare. Regretul însă (în ceeace mă priveş te) rămâne.

Temp erament grav, de o seriozitatenecontrafăcută, p oet ul ar vrea să împacecontrariile; e încercat de voluptatea de a trăi„universalitatea entropiei” şi, în acelaşi timp,vrea să întemeieze un sens, p ătrunzând în„profunzimea vit ală a ontologicului”. Visulclasicis t s-a destrămat , dar autorul n-a lepă-dat „masca parnasiană”. Este, chiar dacă maipuţin vizibil, un temp erament romant ic con-trolat de tirania lucidit ăţii; propune, îngrijoratde soart a comunicării şi obsedat de efortuldecodării, o poezie hermeneut ică având ca

sup ort imaginarul; în fine, nu agreeaz ăbăşcălia, tifla sprinţară (at ât de gus tată lameridianul balcanic), dar iubeşte, în replică,ordinea, rigoarea, disciplina. O veşnică de-dublare, o tensiune a contrariilor par a măci-na siguranţa afişată. Spirit metodic, poetulsuferă de o „melancolie redondantă”, cumrecunoştea. Vechiul „medievalism evocator”nu uită că literatura, sociologic vorbind, estefap t de comunicare. Că există numai p rinlectură ş i, desigur, prin accesul la sens . Edrept , severitat ea formală, filtrul livresc,intelectualizarea emoţiilor par a alimenta omeditaţie impersonală, pe alocuri ceremo-nioasă, blocând – pudic – „dez văluirile”;poetul nu cade în senzorial, ar vrea, dim-potrivă, îndeosebi în cărţile de încep ut, unlirism disciplinat, stăpânit de „rigoarea hi-merei” ş i, în acelaşi timp, e tentat de „fluidulsemn” şi „t ulburea armură”, de „şoapt ele”ei, descoperind haloul cuvintelor, vraja lorumbroasă. Înspăimânt at de asemantism, dehora buimacă, nepăsătoare a cuvintelor, des-chizându-se, totuşi, p oetul congelează ela-nul confesiv, dorind a reverbera în celălalt,comunicându-se. Grija decodării îi s tăp â-neşte tiranic lirismul, de o libertate contro-lată, prudentă şi de o voluptate „rece”. Subcrusta t extelor, impecabile prozodic, afişândcândva o solemnitate impenetrabilă, ghicimşuvoiul fierbint e, iscodelnic-neliniş tit ,atentând nu la arhitectonică ori la severitateaformală a discursului, ci anunţând desp ăr-ţirea de o picturalitate golită de uman, sedusăde un perfecţionism glacial, aerat . Dar,ciudat, poetul – interesat de concretitudine– se reîntoarcea la general şi scufundându-se în textele sacre învaţă, în numele specieiumane, lecţia umilinţei şi a deşertăciunii,lep ădându-se de trufiile care învolburează(vai, inutil!) viaţa lit erară. E atent mereu la

OPERA LUI EUGEN DORCESCU

Cărţi tipărite:Pax magna, poezie, Editura Cartea Românească, Bucureşti,

1972 (debutul editorial a fost vegheat de Mircea Ciobanu, MarinPreda şi Mihai Gafiţa), 106 p. ; Metafora poetică, eseu, EdituraCartea Românească, Bucureşti, 1975, 153 p. ; Desen în galben,poezie, Editura Facla, Timişoara, 1978, 55 p. ; Embleme alerealităţii, eseu, Editura Cartea Românească, Bucureş ti, 1978,182 p . ; Arhitectura visului, poezie, Editura Facla, T imişoara,1982, 54 p. ; Culegătorul de alge, poezie, Editura Facla,Timişoara, 1985, 48 p. ; Dodoacă şi Biciuşcă, proză fantastică,Editura Facla, Timişoara, 1986, 66 p.; Castelul de calcar, prozăfantastică, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1988, 68 p. ; Căsuţaferme cată, povestiri, Editura Junimea, Iaşi, 1989, 56 p.; Epistole,poezie, Editura Dacia, Cluj - Napoca, 1990, 72 p. ; Cărare a dininsulă, proză fantastică, Editura Excelsior, Timişoara, 1991, 84 p.; Psalmii în versuri, Editura Excelsior, Timişoara, 1993, 68 p. ;Cronică, poezie, text coperta a IV-a G. I. Tohăneanu, Editura deVest, Timişoara, 1993, 72 p. ; Piticul arămiu, povestiri, Editura

de Vest, Timişoara, 1995, 70 p. ; Abaddon, poezie, EdituraAmarcord, Timişoara, 1995, 64 p. ; Psalmii în versuri, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Marineasa, Timişoara, 1997, 96 p.; Ecclesiastul în versuri, Editura Marineasa, Timişoara, 1997, 48p. ; Pildele în versuri, Editura Marineasa, T imişoara, 1998, 56 p.;Poezii despre şi pentru Raluca, Editura Excelsior, Timişoara,1998, 16 p.; Scrisori la un prieten, scrisori literare, EdituraExcelsior, Timişoara, 2000, 132 p. ; Exodul, poezie, text coperta aIV-a Adriana Iliescu, Editura Augusta, Timişoara, 2001, 76 p. ;Omul de cenuşă, poezie, antologie de autor, cu o prefaţă deAdrian Dinu Rachieru, scurtă crestomaţie critică („Opinii”) şibio-bibliografie de Olimpia Berca, text coperta a IV-a VirgilNemoianu, Editura Augusta, Timişoara, 2002, 302 p. ; Elegii,poezie, text coperta a IV-a Adriana Iliescu, Editura Mirton,Timişoara, 2003, 70 p. ; Biblice, volum antologic, conţinândPsalmii, Ecclesiastul, Pildele şi Rugăciunea regelui Manase,text coperta a IV-a Valeriu Anania, Editura Marineasa, Timişoara,2003, 200 p. ; Moartea tatălui, poezie, prefaţă de Ion Arieşanu,Editura M arineasa, 2005, 78 p. ; Basme ş i povestiri feerice,volum antologic, Editura Eubeea, Timişoara, 2005, 316 p. ;

Poezia criticului şi canonulumilinţei

Orient Latinpag.27„cantit at ea de fiinţă” absorbită în op eră,iradiind discret.

Temperament romantic (cum bine l-a„văzut” Ion Arieşanu), poetul – cel care neanunţa, prin 1985, că însângerează „deşertulde zăpadă” – nu-şi exhibă trăirile; le divulgăsurdiniz at, cu delicateţe şi zgârcenie, conju-gând componenta cosmică, onirică şi poe-t ică, lăsându-se bânt uit de reflexivitatemelancolică (Adriana Iliescu). Ap oi ar fivorba de interesul pentru spiritual, captândo secret ă t ensiune mist ică. Înt r-o lumeperversă, cuprinsă de degradare, p lonjândîn derizoriu, înconjurat de făpturi hâde orichiar ameninţat de „ap ocaliptica fiară” (v.Abaddon), el, traversând deşertul vieţii,înţelegând călătoria ca năzuinţă, cuprins desmerenie, aşteaptă semnul sacral. Ne oferă,des igur, şi „hronicul urbei” ş i aş teap tă,izbăvitor, „lacrima norilor”, pendulând întreidilic şi grotesc, între trăire şi reverie, întrecarnal ş i duh, copleşit de puzderia de sen-zaţii şi interogaţii. Lirica sa creşte sub semnulantitezei. În „thanatica oglindă”, cuprins dedisperare, mâhnire, resemnare, va descoperi,pe urmele alt ora, că „toate sunt deşert ă-ciune”. Şi porneşte înt r-o dificilă şi temerarăcăutare : „Totu-i să fii în stare să-l găseşti /Pe-Acela care e”. Ecclesias tul în versuri(1997) îndemna la p ăz irea p oruncilor,încheind cu o frisonantă întrebare : „Ce fo-loseşte omul scos din lut?” Epoca noastră,aspirând la mântuire cognitivă, va recu-noaşte că barbarizanta gândire simp lifica-toare ne-a aşez at , în numele raţiunii su-ficiente, în plin „hazard organizatoric”. Darnevoia de cert itudine poart ă sarcina uneiobsesii cvasireligioase, recuperând, adeve-ritor, o inocenţă pierdută prin „dezvrăjirealumii” (Prigogine). Înţelegerea omului, bla-mând gândirea leneşă, rămâne incompletă,

deschisă, revizuibilă. M ust rând noua erăpentru optimismul ei nemăsurat, rozaceu,ambalat de înclinaţii delirant-raţionaliz ante(chiar măcinate fiind de pulsiuni contrarii),„geometria z eificată” va căuta soluţii înblagiana „z are int erioară”. Şi dacăDumnezeu, în limbaj teologic, cunoaş te – înlume – o prezenţă de intensitate, el are – catrăire individuală – o prezenţă harică. Evi-dent, avem în vedere creşt inismul simp lu,ţărănesc, cins tind rânduiala unei lumi de„frumuseţe bătrânească”; o astfel de curăţiemorală, plină de suavităţi şi îndemnând lapioşenie, poartă o predispoziţie religioasă.Se confundă, p ut em zice, cu evlaviareligioasă; dar nu temat iz eaz ă, ci respirăfiresc într-un univers bine rânduit. Aşa fiind,trezirea p oet ului s -a p rodus odat ă cu„descoperirea” suferinţei: infernul p ersonal,vremelnicia, deriz oriul şi, desigur, râvnitaiz băvire înt r-o lume dezaxat ă, decăz ut ă,„dep arte de esenţe”, arătându-i calea întrumântuire. Dar la Eugen Dorcescu p oez iareligioasă e trăire mediată a mist erului,deosebit oare – ca arie ş i intensit ate – depoezia mistică. Şi, probabil, Cronică (1993)vest ea / semnifica rup t ura (prin ton,subst anţă ideatică, viziune). Încât , iată,aproap e p at ru decenii s -au scurs de ladebutul său liric (Pax Magna, 1972), un titluprevestitor, confirmând că avem de-a facecu un scriitor cu program.

Obsedat de grija decodării (cum,repetat, s-a remarcat), poetul are în vederedes tinat arul; căut ându-ş i aproap ele, îş idoreşte să reverbereze în celălalt. Trebuieapoi să observăm viabilitatea fenomenuluicreativ pe toată întinderea sa şi, mai ales,programatica st abilitate clasică. La curentcu ce se întâmplă în lume, Eugen Dorcescurămâne inaderent la furiile postmoderne,

plonjând în indeterminare. Dimpotrivă, elrâvneşte orizontul certitudinal şi e convinscă modernismul e încă „doldora de latenţe”.Că în chimismul op erei nu virginit ateatalentului stihial, ci auto-reflecţia cântăreşteacum decisiv. Cu lecturi întinse, metabolizateşi program ferm, conjugând inspiraţia cusolida instrucţie / educaţie literară, EugenDorcescu cinst eş t e cerebralitatea scri-sului. Alungă, astfel, afectul? Auster, fărăornamente adjectivale ori ap etit vez icant,rep udiind informul, nerâvnind succesulimediat (adică pop ularit atea), raţionalistpână în vârful unghiilor, copleşit de luciditateşi confiscat de religiozitate, ridicând barajecenzurale, trecând fluxul liric prin refrige-rent ul inteligenţei, p oetul, at ât de at aşatliteraturii, foloseşte mereu sondele criticului.Nu se împotmoleşte în noroaiele realului, darîngândurarea sa metafiz ică, învăpăind textul,nu-l aruncă în braţele ext az ului mis t ic.Hip erconş tient izarea de care pomeneam îlînsoţeşt e ca o umbră. Tot ce iese de subpana sa, suportă această necurmată veghecrit ică. Nesedus de „băt ăliile canonice”,învolburând peste noap te frontul nos tru li-terar, Eugen Dorcescu rămâne fidel idealuluiclas icist. Indiscutabil un profesionist, el ecritic în tot ceea ce scrie. Chiar dacă fluxulafectiv irigă subteranele text ului şi poeziasa nu pledează pentru o nouă glaciaţiunelirică. În fond, „lecţia” operei d-sale ne re-descoperă canonul umilinţei. Aici nu e vorbade o mască. Poet important, străin de oricegesticulaţie frondist ă, de o civilitate fărăcusur, reprezent ant de seamă al generaţiei-sandwich („prinsă” înt re explozia şaizecistăşi zgomotosul optzecism), Eugen Dorcescune obligă, as t fel, la rându-i, să-lredescoperim.

ADRIAN DINU RACHIERUL’histoire d’une névrose, Unsprezece povestiri francofone,Editura Mirton, Timişoara, 2007, 196 p. ; În Piaţa Centrală,poezie, prefaţă de Virgil Nemoianu, text coperta a IV-a VirgilNemoianu, Editura Marineasa, 2007, 100 p. ; drumul spretenerife, poezie, Editura Eubeea, Timişoara, 2009 , 102 p. ;Poetica non-imanenţei, eseu, Editura Palimpsest, Bucureşti,2009, 272 p. ; el camino hacia tenerife, Idea Ediciones,Colección Atlantica, Santa Cruz de Tenerife –Las Palmas de GranCanaria, 2010. Traducere: Coriolano González M ontańez şiEugen Dorcescu, 120 p. ; Elegiile de la Bad Hofgastein, poezie,Editura Mirton, Timişoara, 2010, 50 p.

Cărţi traduse în limba spaniolă:Eugen Dorcescu, el camino hacia tenerife, Idea Ediciones,

Colección Atlantica, Santa Cruz de Tenerife –Las Palmas de GranCanaria, 2010. Traducere: Coriolano González Montańez ţi EugenDorcescu, 120 p. ; Eugen Dorcescu, Poemele bătrânului –Poemas de l viejo, ediţie bilingvă română – spaniolă, Editura on-line Semănătorul, Bucureşti, noiembrie 2010. Traducere: RosaLentini şi Eugen Dorcescu; ediţia a II-a, Ediciones Igitur,Taragona, Spania, 2011, 70 p.

Cărţi apărute la editur i on-line:Omul din oglindă, poezie, antologie de autor, Editura on-

line Semănătorul, Bucureşti, ianuarie 2009; Abyssus abyssuminvocat, poezie, antologie tematică de autor, Editura on-lineSemănătorul, Bucureşti, 2009.

Ediţii cr itice:Constant in Diaconovici Loga, Gramatica românească (în

colaborare cu Olimpia Şerban-Berca), Editura Facla, Timişoara,1973.

Traduceri realizate de Eugen Dorcescu, din limbilefranceză şi spaniolă:

Pierre Loti, Doamna Crizantema, roman, Editura Excelsior,Timişoara, 1998, 137 p. ; Coriolano González Montańez,Călătoria, poezie, Editura Mirton, Timişoara, 2010, 72 p.; RosaLentini, Tsunami şi alte poeme, poezie, Editura Mirton,Timişoara, 2011.

Alte traduceri (în reviste):Baudelaire, Lamartine, Leconte de Lisle, Ernes to Suárez,

Rosa Lent ini, Elkin Restrep o, Andrés Sánchez Robayna.

Orient Latin pag.28

Orient Latinpag.29

Rănile premiile vieţile

“focuri p e culmi”“zăpadă în suflet”imagini const ipatemugurii îngheţului p ocnesc învenele mele docile

luaţi şi mâncaţiofranda e caldălumea e flămândă

în catacombe de aur ne ascundemne rumegăm rănile premiile vieţilecu perna gloriei roasă de cariisub cap sub visul nemilos

aşteaptă aşteaptăvino în vârful picioarelorla masa tragică unde zac câş tigătoriirefuzaţii frunzei albastreai secundei de argint

(ei spun adevărulei spun adevărulchiar şi când mint)

Cine ne caută umbra

cifra de aurpotcoava aruncată peste umărîn bălţile stătuteale veacului

viermele gloriosîntr-o zodie pauperăcine ne caută umbrape la cusături

profeţii vorbesc(cu înt ârzierea de rigoare)

despre o dimineaţă fantasticăam fost în grădinile raiuluişi am cultivatînţelep ciunea

ea are gustde cenuşă

Acolo

părul tău flutură şi argintul nopţii îl beapărul tău în culcuş chemător de vânturiacolo e măsura întreagă a răniiacolo întâmplările îşi pun mănuşile de aurşi mâinile cultivă seminţele fericite aleveacului

nici o greşeală nu se plăteştenici un copac nu-şi mărturiseşte toamnadocilăglasul asurzitor al înţelepciuniipăt ează eşarfele singurătăţii

un nimic acoloun nimic mai harnic decât destinulşi ploile fug pe câmpia igrasioasăşi îngerul negru doarme în pacedoarme în pace

Reverenţa tăcută a frigului

liniştea curge prin venele amiezii:o ciupercă at avicăun rictus al unei fericiri graţioase

tabieturi de aur la masa trufaşăa zeilor de cartoninima ta ghiceste încă rumorile crinuluiinima ta e un pumn de petale rănite

numără-i bătăile victorioasespune-i despre gloria umilitoarecare o pândeşte din anotimp ul fiarei

nimic mai multdecât reverenţa tăcut ă a frigului

Chipul cu care înfrunţi noaptea

dacă o chemi,ea vine.

dacă îi spui pe nume,ţi se gudură la picioare.anii au săpat în eaşanţuri adânci de iubire.de nepăsare. de extaz.de uitare.nu ştie să-şi chiverniseascătimpul, nici sentimentele.totuna îi estedacă îi mângâi blana auriesau dacă îi torni în urecheotrava îngheţată a iernii:nici un cuvântdespre durere, despredeliciile ei incomensurabile.ea vinepe urmele p aşilor tăi.ea ţi se gudură la picioare:sint axa at rocea unui neant inexprimabil.dincolo de eae chip ul tăucu care înfrunţi noaptea.

“hei, viaţă!în ochiul obscen al lumiise face dimineaţă.”

Un ideal de cretă

Învinşii vor trece linia de sosire.Unii mai încet, alţii mai cu grăbire.Va fi un tărăboi organizat în rateîn pieţele ca nişte apocalip se ratate.Victoria îşi scaldă solzii în apepes tilenţiale.Noi însă vom trăi, vom trăi, vom trăi.(Urale.)Trăiască veşnicia şi zdrenţele eisclipitoare.Să vină o nouă salopetă.Un ideal de cretă.Să vină un nou soare.Noi vom trăi.În lumea goală, pestriţă sau gri.Unde e loc pentru prestidigitaţii şidecoraţii.Pentru plecăciuni şi ovaţii.Din cer cad muguri carbonizaţi.Suntem mai înalţi, mai buni, mai curaţi.

GeoGALETARU

Orient Latin pag.30

LADISLAU DARADICI

Agonie şi sacrificiusau pagini

nepierdute din„exilul de acasă”*)

Psiho teca lui Eugen Evu, o inedităculegere de „aforisme şi eseuri”, aobţinut Premiul „Victor Frunză” laFestivalul Internaţional „TitelConstan tinescu”, ediţia IV-a, 2011, şi aapărut în cadrul proiectului „Scriitorirâmniceni pentru literatura română”,iniţiat de Asociaţia „Renaşterearâmniceană” (preşedinte ConstantinMarafet), cu sprijinul financiar alconsiliului local şi al asociaţiei.

Într-un „precuvent” intitulat„Psiche ludens...”, poetul motiveazămetafizica demersului său în realizareavolumului raportându-se la contextulîntregului său parcurs existenţial şipoetic („a poetiza, a avea eternanostalgie a mai frumos ului, casuferinţă”), revenind la unul dinmotivele aproape obsedante ale liriciisale din u ltimul deceniu: „s crierea caorgasm mis tic, virtualitatea prin careintuim, eventual, întruparea în Logos,prin scân teile suferinţei lui Iov,suferinţa falsei conso lări...”

Problematica „poetizării” („apoetiza, a recurge la metaforarevelatorie, a ascunde spre a ocrotiesenţele care tind a ne chinui, a ne

obseda, a ne rătăci prin pădurea degrafeme, semne, sisteme...”) îşi arelocul aparte rezervat în volum, însecvenţe aleatoriu reunite într-o ordine/dezordine instaurată de instanţelăuntrice ca „Textul ca o vălurire deape...”, „Mic jurnal al poeziei”,„Fantasio poesis”, „Despre genialitateacreatoare sau îmblânzirea geniului”,„Poetomul” sau „Mantre şi arte”, poetulcăutând un posibil răspuns la aceeaşimilenară întrebare pe care şi-o pune şiel (ca şi noi, de altfel) de peste ojumătate de secol: De ce scriem?

Dar iată şi câteva variante derăspuns, selectate din volum: scriem„ca să comunicăm, aşadarcuminecăm”; scriem „din încredere”;„din dor de inefabil şi leac, lecuire”;„din aceas tă gravitate care totuşi areimpulsu l mirabil de a râde...”; „scriem,adică ne autotratăm, intuitiv, uneori,dacă suntem inspiraţi şi sinceri cu noiînşine...” Şi câteva „definiri” alecreaţiei/ poeziei: „Creaţia, ca efect aldurerilor-fantomă, de organe amputate;drog compensatoriu?”; „Poezia ne este

actul s uperb-tragic, sublim, al învăţăriide a uita, de a ne trezi în alte lumi, carene caută...”; „Poezia mea în formă şiconţinut este fagure dublu, de viespineucigaşe” sau „Mult din poeziapretinsă de azi, în descompunere,premisă a unei eventuale recompuneri,este una de fotografii mişcate, delir alsuprafeţelor minţii...” Şi aşa maideparte.

Evu va relua, pe parcurs, şi ideeacă nu poeţ ii sunt cei care creează, eidevenind doar o unealtă, „traducând”doar în semne/însemne harul şi mesajuldivin, în cele din u rmă poezia fiind ceacare „ne face” pe noi, dirijându-neviaţa, transformându-ne: „Nu tu facipoezia, ci ea te face pe tine. Te p reface,sau te desface”.

Temele abordate în acest volum deeseuri şi aforisme (deşi Psiho teca estemult mai mult de-atât) cuprind o paletărelativ largă, însă nu mult d iferită decele consacrate de-acum prinnumeroasele sale cărţ i de poezie. Astfel,existenţa este, pentru poet, o flacără,un jar sau o „jăruire”, totul putând firedus la deja celebră sintagmă „agonieşi extaz”, „jăruirea” fiind urmată de„iarnă”, iarna nefiinţei, absenţa:„Suntem arderi care curg”; „Când numai avem dorinţe ardente, pu lsatorii,inflamabile, ci doar foamea de energiipentru digestie, sun tem deja în agonie”;„La urma urmei, viaţa este o moarteaşteptată...” sau „Avem timp să fim

Iată cum Psihoteca lui Eugen Evu devineo veritabilă „destinotecă”, semn desuferinţă şi agonie spirituală, dar şimărturie de speranţă în acelaşi timp,obsesia a unei singurătăţi existenţiale, darşi a creaţiei, ca mântuire, dar şi povară.Nu greşesc dacă numesc această carte osinceră tălmăcire a sinelui şi, în acelaşitimp, un dureros testament spiritual.

Orient Latinpag.31născuţi, t imp să iubim, timp să murim;căci asta facem, murim trăind”.

Se pare că autorul este obsedat şide pierderea ident ităţii de sine, dededublarea involuntară a personalităţii,îngrozit şi de sentimentul/ posibilitateaca noi să fim locuiţi de alţ ii (Borgesspunea că tot ce facem noi este v isat dealtcineva): „Prin ochii tăi, cineva se uităla lume” sau „Pare că altcineva, deneatins, s e joacă prin mintea noastrătomnatică, crepusculară, cu o inocenţăcare susp ină nostalgic în noi, ne-pierdu tă...”

Într-un aforism surprinde condiţiatragică a eroilor/ soldaţilo r fără derăzboaie, dar care duc, de fapt,războaiele „zeilor”, murind pentruaceştia: „Dintotdeauna, voi aţi dusrăzboaiele altcuiva, ale zeilor voştri”,într-un alt loc vorbindu-ne desprestigmatul frumuseţii: „Frumuseţea uneifemei, a unei ţări, ca stigmat: toţ i şi ledoresc, toţi le vor prăda...” sauvremelnicia vieţii: „Timpul... Amcălătorit virtual într-o veşnicie de carte,şi am cos tatat, trezit, epuizat, cătrecuse doar o viaţă...”.

Volumul cuprinde şi câteva paginide memorialistică, în care poetulreconsideră evenimente reale dinpropria s a viaţă, care l-au marcatprofund. O astfel de aducere-amintevizează moartea regretatului editor IoanI. Iancu, petrecută a Deva, în careredescoperim un Evu sensibil şiempatic de odinioară: „Cu un ceasînainte, la mine acasă, la Hunedoara, aadus soţiei un buchet de brânduşe...Ultima propoziţie, din ultima sa carte,stă scrisă: Plecasem să mor puţin...”Evu descrie cum a suportat rezultatulexpertizei medico-legale ş i cum i-aarătat anatomistul inima maestrului,explodată („o biată bucată de muşchiînnegrit... ca o moluscă, mi-amspus...”, finalul însemnării fiind demnde o nuvelă sau un frumos poem: „Cuaceste note, îi restitui bucheţelul...” Debrânduş e, desigur... (s.n.)

O altă amintire prezintă o scenă lacare poetu l a fost martor, în 2001, laGeoagiu: o fată cu gura cusută pejumătate (cât să fie hrănită), înso ţită detatăl ei care o obliga să cerşească,părintele, la rându-i, ispăş ind astfelpăcatul de a o fi abuzat-o... (o scenăcutremurătoare, posibilă doar înRomânia, demnă de prozele lu i GabrielGarcia Marquez, mai cu seamă deFantastica şi trista poveste a candidei

Erendira şi a nesăbuitei sale bunici.O serie de titluri ale es eurilor/

microeseurilor care clădes c volumultrădează suferinţa şi deznădejdea unuiom care, la cei aproape 68 de ani ai săi,pare însingurat, dezamăgit, răvăşit,martor neputincios al spectacoluluiiraţional, zgomotos şi decadent alrealităţii înconjurătoare, în acestînceput de veac al derutei, vulgarităţii şiagresivităţii: „Problema suferinţei”,„Altceva, altcineva”, „Amintirinefrumoase” (I, II), „Meditaţii ag itate”,„Exilul de acasă” (Pagini nepierdute),„Între VIU şi VIS”, „Demo(n)craţie”,„Cu stânga-n dreapta”, „Memorie încăvie, memorie nevie...”, „Alt veac, alteterori” etc.

Din păcate, editorul a omis săînsoţească volumul şi cu un cuprins,pentru a ne uşura cău tările/ căutarea; arfi o justificare ideea că, deşi „p iesele”componente nu sunt ordonate după ologică anume, volumul în sineconstituie un întreg, un singur „poem”,o singură spovedanie, un album defotografii lăuntrice ale agoniei unuispirit încolţit şi însingurat, dar care nupare dispus să renunţe.

Nu lipses c referirile la confraţi,reproducerea, de pildă, acorespondenţei dintre poet şi AdrianBotez, s au a unei scrisori (o„scrisorică”, e de părere poetul) de laRadu Stanca: „Eugen, eşti atât depesimist că îmi vine, Mie, să măsugrum cu poemele mele... Dar, tesalvezi mereu, la final... Cred căpesimis mul tău este exact caoptimismul meu: ambele între ghilimele,ambele egale ca stare, ambelejustificându-ne travaliul şi plăcerea luiperversă...”

Într-o „exaltare” la Doina Uricariu,Evu scrie: „A o re-descoperi pe DoinaUricariu este un sentiment înnoitor însine, prin însăşi rost irea liricii s ale, unapostmantramică...”

Dar iată câteva aforisme s electate,fără un criteriu anume: „Frigul nu măinspiră. Viscolul da...; “Nu mă tem deteroarea cunoaşterii, ci de necunoscutulei.”; “Gândul meu are viteza luminii,deci şi a întunericului.”; “Frunzele dearţar, încetinind moartea, elice cunervuri, în ochiul compus al libelulei şial poeticii mele.”; “A evada din ce?Dintr-o celulă în alta? Cări orice ieşireeste intrare în altundeva.”; “Murimmelodios, iată vindecarea inversândtimpul duratei proprii!”; “Dumnezeirea

nu se lasă scrisă.”; “Omul e uncomplot.”; “Moartea ca şi v iaţa suntimorale.”; “Preoţii, spionii luiDumnezeu... Dar al căruia dintre ei?”

Nu puteau lipsi, desigur,fragmentele lirice inedite sau recuperări,redescoperiri ale unor mai vechi rostiri,variante noi, nuanţate, ale unor versuri,strofe de odinioară: „Păsări ucise devânt,/ Încă mai suntem, mai sunt./Nimicul din om nu e sfânt/ Încărăbdăm prin cuvânt/ Orbul, bătrânlegământ...”. Dar iată şi câteva poemeîntr-un vers şi în care l-am redes coperitpe poetul strălucito r, pur şi pro fund deodinioară: „În urma de urs , diafanabrânduşă...”; „Cuib de pene şi sânge,sub vultu r...”; „Stelele care cad denimeni culese...”; „Pe omătulmormintelor, iezii de lapte...”;„Luminăţ ia Sa, Mama Noapte...”

Iată cum Psiho teca lui Eugen Evudevine o veritabilă „destinotecă”, semnde suferinţă şi agonie spirituală, dar şimărturie de speranţă în acelaşi timp,obsesia a unei singurătăţi existenţiale,dar şi a creaţiei, ca mântuire, dar şipovară. Nu greşesc dacă numescaceastă carte o sinceră tălmăcire asinelui şi, în acelaşi timp, un durerostestament spiritual.

Mi se pare potrivit, în loc deconcluzii, să-i dau cuvântul auto rului –în ipostaza sa de martor-cugetător –,citând propriul său „Postludiu” dinvolum, un final exemplar, datat 7 aprilie2011: „Închei aceste pagini la oracumplitulu i seism din Japonia, 2011...Şi îmi dau seama că teoria Efectulfluture es te o simplă fantezie. Şi cătragedia gigant este pentru unii dintrenoi, ca asistenţi, mai puţin de proporţiidecât cea a unei cifre de morţi, înghiţitămonstruos într-o clipă. Aici, poate unveac, Altundeva, (în) AltCineva...”

Şi poate nu greşesc dacă asociezlucrarea celebrului jurnal al lui CesarePaves e, Meseria de a trăi, care m-aînsoţit fidel, alături de alte câteva titluri,în toţi aceşti ani ai mei (ş i nu suntpuţini). Cartea lui Pavese este jurnalulunui sinucigaş. La rândul lui, EugenEvu şi-a jertfit viaţa pe altarulademenitor, dar şi necruţător, în acelaşitimp, al Poeziei.

O mare dragoste şi aceasta, chiardacă diferită de a lui Pavese.

*)Eugen Evu, Psiho teca (afo rismeşi eseuri) Editura RAFAET, RâmnicuSărat, 2011

Orient Latin pag.32

„Bunicul neamţ, dinspre mamă,/ bunicaromâncă din Ardeal,/ Tatăl ungur, dup ă tată,/iar după mamă evreu.”

Mâna destinului poate fi uneori forţatăsau chiar p rovocată, căci naşterea cărţiloreste cât eodată determinată nu atât de fluxulunei inspiraţii anume, cât de forţa şi avalanşaunor realităţi eminamente noi, ce se întruchi-pează în debuturi editoriale recurente.

Deş i aflată la cel de-al treilea volum,sub egida deja cunoscutei edituri timişorene„Eubeea”, dup ă volumul de aforismeFloarea albă de cactus (2002) şi cel deversuri Inelul lui Saturn (2003), p oeta AnnaZoltán p are şi reuşeşt e să reitereze un de-but , aparent recurent , îngemând cele douăspecii literare în cel de-al treilea volum cucare ne onoreaz ă, int it ulat, insp irat ş isimbolic, Lumina de veghe.

Chiar dacă maximele lirice care premergversurile propriu-z ise nu sunt grup at etematic, acestea parcurg un evantai ampluş i variat de t eme p e care autoarea leabordeaz ă cu nat uraleţea exp erienţei deviaţă ş i cu delicat eţea spiritului avid decunoaştere, în regist rul poemelor jap onezehaiku: de la mot ive reflexiv-meditative:„Singurăt atea es t e linişt ea ş i pacea cep ermit e să ajungă la t ine cei vrednici”,trecând prin cele de ordin etic: „ÎnţeleptulEsop / şi Dumnezeul Iisus / din climă deecuator/ nu puteau avea părul galben-color/ş i, t ot uş i, ş i mie ş i ţie/ ne-au lăsatsupremaţie” („Rasism”), ori religios: Fă,Doamne, să fie lumină,/ Iartă omului rătateşi vină./ Z area ce-l cheamă să-i fie senină,ori radiografiind cu p reciz ie realit at eanoas tră cea de toat e z ilele: „S-au st rânscomuniştii lângă Dumnezeu/ să p urece ce-ibine şi ce-i rău/ să şteargă t abla vieţii desânge şi păcate,/ să spulbere lumina cu undeîntunecate./ Să nu se audă ceasul,/ să numai ştii ce faci,/ să nu mai vezi pădurea dearbori şi cop aci” („CNSAS”), p ână laofrande aduse art ei şi artiştilor: „Creaţia-darul nemuririi,/ un elixir al firii,/ pe carevamp irii,/ vamp irii energet ici/î l caut ăneîncet at ”.

Direcţia spre care pare a se fi orientatautoarea în poemele sale est e în aceeaşicheie cu cea a maximelor şi anume de a nurămâne închistată într-un cadru poetic deîmp rumut, ci de a încerca să devină un

regizor de idei pe cont propriu: „Poetul esteun om/ p recum fiecare,/ în plus are/ în minte/o scară/ din rime şi cuvint e/ ce-l ajută/ săurce-naint e/ sp re a vedea/ oriz ont ulfierbinte” („Poetul”).

Acest mod de a filosofa în imaginiscenice t rez eşte o permanentă interogaţiece planează asupra condiţiei umane în gen-eral, fără a as igura înt otdeauna efectulsurprizei: „Suntem cu toţi o sevă comună/prin care/ înotăm fiecare/ cu bocceluţa-nspinare.../ Nu-i uşor să devii lăstar/ din ceice răsar/ pe creanga veciei/ cu fruct şi floare/un crâmpei de soare./ Nu-i uşor!” („Nu-iuşor”). F irescul p redomină ş i însensibilitatea cu care poeta face investigaţiiîn s t raturile adânci ale p rop riei saleconştiinţe, uneori cu un abia voalat simţ alrăspunderii, dând la iveală notaţii revelatoarecu accente soresciene: „Prin cosmosul meusuflet esc/ planet e şi stele.../ Un imens cer/cu cons telaţii rebele.. ./ din când în când/câte o s tea/ se apropie de pleoapa mea,/luminoasă şi mare/ şi apoi dispare” („Cos-mos”).

Din volum nu lip sesc p oeme cuaccent e biografice frământ at e ce t rezescsentimente confuze exis tenţiale, de identităţinaţionale multiple, motiv de reflecţii ironice,caust ice ori op timis te: „Bunicul neamţ,dinspre mamă,/ bunica româncă din Ardeal,/Tat ăl ungur, dup ă tată,/ iar după mamăevreu./ Toţi aceşti arbori/ şi-au dat mâna/ şiau rotunjit o fiinţă/ cu numele meu/.../ Cumsă-i împ ac pe toţi/ în sângele meu?.../ Nu-mimai rămâne/ decât îmbrăcată în lumină şiadevăr/ să-l iau ajut or p e Dumnezeu.(„Internaţionalism”). Poeta străbate cu multădezinvolt ură secole, încălcând legileCronosului, trecând cu naturaleţe de la zeiidin Olimp la vocile de aur ale secoluluinostru – Maria Callas, Mariana Nicolesco,Amalia Rodrigues ori Eva Kiss, ori la minţileluminate ale omenirii – Leonardo da Vinci,fizicianul Stephen Hawking ori Ceaikovski.

Chint esenţa de religioz it at e es t eabsolut nat urală, inteligentă şi plină de unp at os reţinut în expresivitatea sigură ş ignomică: „Biciul lui Dumnezeu”, „Omul artrebui să citească gândul lui Dumnezeu”,„Când oamenii se flagelează”, „Aproape de

esenţial”, „Sunt întotdeauna cu tine”.Pudoarea sent iment ului de dragos te

est e remarcabilă, iubirea devine cu greuamintire: „Căutam t rifoi cu p atru foi,/străbătând neliniştea albastră,/ căci aveamacasă-n glastră/ un trandafir ce se stingea./Era, desigur, doar durerea mea” („Clipe degelozie”).

Deseori evocat, peisajul rural nu e unulp articular: t oamne, nori, copaci, crengi,frunze, păsări, ploi sau ninsori: „E toamnăiar, cad frunze îngălbenite/ Picături de ploaieîmi bat în geam/ Şi-mi freamătă-n grădină/Ramuri desfrunzite” („Ceru-i de plumb şi razade argint ”).

Versurile au, pe alocuri, o anvergurămai mare, uneori discursive, caracterizateînsă p rint r-o sincerit at e severă, dată detăietura unor metafore recurente sp ecificeunui regis tru lingvist ic distinct: moleculă,neuron, cromozom, placent ă, grup ăsanguină, targă, ADN, timpan, ginecolog,embrion intrauterin, genă ş.a.

Poemele Annei Z olt án se aşaz ă întiparul deplinei maturităţi cu o intensitatemorală neobişnuit ă, p usă sub semnulfragilităţii, al duratei scurte, al presiuniitimpului. De aici derivă poate şi arcul larg alevantaiului liric, dens itat ea ş i avalanşamotivelor, a imaginilor şi sunetelor ce nu selasă înregimentate în vreo matrice.

Versurile izvorâte din palma bătătorităde gânduri ale Annei Zoltán lasă amp rentedistinct e şi mirifice în tentativa de a cuprindeimaterialitatea, invitând cititorul la reflecţieşi, implicit , la lect ură: „Fiz ionomiile nuseamănă între ele/ ca ş i copacii din pădure./Paşii ş i mersul nu sunt la t oţi la fel./Amprenta degetelor diferă de la om la om,/Sunetul glasului are t imbru specific/ Aşa şisuflet ul p oet ic e dis t inct ş i mirific”(„Amprente”).

Pledoarie pentru undebut recurent

OCTAVIA NEDELCU

Orient Latinpag.33L-am citit mai întâi pe Igor Isac într-o

revistă din Oraviţa cu texte care se diferen-ţiau binişor de cele ale publicaţiei. Un colegm-a informat că e vorba de un pictor dinBasarabia, retras la Ciclova Montană. Cumdespre Ciclova Montană, satul t atălui meu,am scris de multe ori, cum în acel cotlon allumii s-au născut p ictori importanţi, uniiafirmaţi în Germania, alţii în Statele Unite,alţii fixaţi la.. .. Timişoara (un Isac de laCiclova M ont ană e mereu regăs it de mu-zeografii timişoreni), am încercat să aflu dela Silviu Creţu Orăviţan, fiu de seamă alacestui loc, dacă îl cunoaşte. Scrie ş i proză,i-am spus. Cum să nu, îl ştia, îl ştia…, aveapăreri bune despre el, dar nu-i citise prozele.Cu un an în urmă, domnul Igor Isac mi-apromis că îmi va trimite un roman – că scrieun roman pe care îl va încheia repede. Amcitit paginile pe care mi le-a t rimis fărăsentimentul că inventează ceva. Proz ă bună,i-am spus lui Silviu. Ap ăreau în cartea sapersonaje reale, oameni ale căror biografii leştiam (bănuiam), itinerarii moscovite pe care,mi se părea, le străbătusem şi eu: căi demnede o geografie a literaturii şi a artelor. A fostIgor Isac în preajma acestor vedete, este, înaceste pagini, o istorie secretă a vieţii literar-artistice basarabene, o memorialistică alertă,sau aut orul imagineaz ă p ornind de laîntâmplări şi de la personaje reale?

În Sacrificiul lui Andrei Tarkovski,unul dintre personaje afirmă – şi citează cufidelitate Igor Isac : „Noi toţi aştept ăm ceva.Toată viaţa am avut sentimentul că mă afluîntr-o gară. Tot timpul mi s-a părut că tot ces-a-ntâmplat cu mine n-a fost viaţă adevăra-tă, ci doar aşteptarea vieţii, aşteptarea unuilucru adevărat, esenţial”. Andrei Tarkovskieste, pentru Igor Isac, un reper esenţial şicartea domniei sale urmează modelul tar-kovskian: se cheamă Cartea aş teptării. Tre-buia Igor Isac să realizeze un studiu ampludesp re Andrei Tarkovski? A abandonat undoctorat cu doamna Manuela Cernat p or-nind de la marile filme ale eminentului regi-zor? Putem bănui – cel puţin aşa ne asigurăautorul – că numeroasele pagini din Carteaaşteptării dedicate lui Tarkovski ar fi sec-venţe din această teză. Sau doctorat ul aban-donat ar fi încă una dintre secvenţele eroiceimaginat e de prozator? Oricum, istoriile deseducăt or, de îndrăgos t it , de boem, deabandonat, de ins urmărit de poliţiile comu-niste au un farmec prozastic aparte, cu

vibraţie slavă, pe alocuri accentuată de citatedin marii scriitori ruşi. Omul din subteranăIgor Isac nu e mai p uţin legat de fiinţepurt ătoare de mesaj creş tin: „Fiind doar oumbră a nefiinţei, fap tul că totuşi am găsit(nici eu nu ştiu de unde) în mine putere şicuraj să încerc, în numele lui Dumnezeu, s-ojertfesc pe Maria, datorită aceleiaşi unice şitainice minuni, din nou, a răsărit în t rupul şisufletul meu dorinţa nest ăvilit ă de a trăi.Sacrificiul nu poate exista în afara dragostei.Ap roap e, se întâmp lase ca înviereaMântuit orului, mărt uris ită de Apost oli înscript uri. Unica diferenţă es te că înviereaMântuitorului a fost p regătită minuţios...”

Nu trebuie să-l bănuim pe Igor Isac demegalomanie. Es te lângă cei mari, lângămarile modele poate prelucrate de imaginarulsău de artist. Atunci când scrie “Se întâm-plase ca învierea Mânt uitorului” nu trebuiesă credem că naratorul s-ar bănui un ales. Elîşi trăieşte istoria personală ca un povestitorîn căutare de comparaţii înalte şi p oate derep ere. Istoria sa personală dinamică, vie,de călăt or, de pictor, de cineast şi de regizorîl aşează în dialog cu personajele cele maiviz ibile ale momentului. O scrisoare cătreOctavian Paler, inteligentă şi ofensivă, emiteip oteze care fără îndoială l-ar fi isp it peeminentul jurnalist la alte polemici cordiale,dacă domnul Paler ar fi citit numitele pagini.„Ist oria noast ră modernă oferă mult epersonalităţi de valoare în domeniul ştiinţeişi culturii, dar, din p ăcate, nu prea are niciun erou de talia lui Soljeniţîn, Saharov sauVîsoţki. Îmi place să cred că, p e lângă totdezas t rul p e care l-a p rodus în lume,comunismul acesta a avut şi o calitat e: de laInchiz iţie încoace, a fost cea mai solidăprovocare care, încă o dată, a pus la încercare

spiritul uman...” .Dacă lui Paler i-ar fi plăcut ideea că şi

comunismul a fost cea mai solidă provocarede care a avut parte spiritul uman, cred că i-ar fi explicat pe larg mai tânărului preopinentde ce n-am avut eroi de t alia celor numiţi.Dar ar fi fost încântat de stilul provocator allui Igor Isac de a-şi enunţa părerile despresine şi despre lumea de azi. Despre Româniaşi despre Basarabia.

Regăsesc în câteva pagini aut obiografi-ce – Despre fantoma tatălui sau Acasă, înBasarabia rânduri memorabile despre relaţiatat ă-fiu, despre despărţirea de familie saudespre lumea de dincolo de Prut. Şi dacăexis t ă mult e pagini imp ortant e desp reBasarabia ş i unele dintre personalit ăţileexp onenţiale ale acestui spaţiu, geografiilecartografiate de plast icianul prozat or desă-vârşesc op era seducăt orului în Belgia,Olanda ş i mai ales în Suedia. Istoriile senti-mentale, aventurile erotice nu alterează pro-funzimea omului tradiţional care este IgorIsac. El trăieşte visul aşezării, al stabilităţiifamiliale, al relaţiei durabile în fiecare dinmomentele de decameron ubuiesc. Momen-tele cele mai înalte trăite de povestit orul, deartistul care caută un acasă definitoriu suntcele t răite în spaţiul bănăţean:

„În peisajul fascinant dintre Oraviţa şiCiclova Montană, dominat de faţa schimbă-toare şi eternă a munt elui, pe marginea unuivechi drum de piatră, se află clădirea minus-culă şi părăsită...” Capitolul din care am ex-tras rândurile de mai sus se cheamă Pasăreaneagră a destinului. E vorba deci de unpeisaj fascinat, cu muntele de veghe, cu unvechi drum de piatră, faţă cu o clădire pără-sită sau de vitalitatea unui artist care aban-doneaz ă mereu locuri ce ar fi trebuit să-lprotejez e? Regizorul, pictorul, prozatorulIgor Isac, înzestrat cu harurile povestirii, areîncă de ales. Are încă timp.

*)Igor Isac, Cartea aşteptării,Bucureş ti, Ed. Eikon, 2011

Aventurile şiitinerariile

unui călătorde seamă*)

CORNEL UNGUREANU

„Noi toţi aşteptăm ceva. Toată viaţa amavut sentimentul că mă aflu într-o gară.Tot timpul mi s-a părut că tot ce s-a-ntâmplat cu mine n-a fost viaţă adevăra-tă, ci doar aşteptarea vieţii, aşteptareaunui lucru adevărat, esenţial”

Orient Latin pag.34

La sfârşit ul lecturii aces tui roman*),rămâi cu convingerea că aut orul est e unexcelent cunoscător al vieţii satului, unobservat or fin al vieţii rurale şi, cel mai im-portant, un receptor reuşind să capt eze per-fect lungimea de undă a eveniment elor.Astfel că, din punct de vedere al cons trucţieiepice, al atmosferei şi al alerteţei naraţiunii,romanul debut ant ului(!) Lucreţiu Ep ure(int eresant nume-s int agmă!), se aprop iebinişor de Ţăranii lui Dinu Săraru, cu preci-zarea imediată că avem obligaţia – cel puţinmorală – de a păs tra proporţiile. Aceas taavând în vedere că, pe „această filieră”, aromanului lui Săraru, ajungem şi la creaţiahâtrului humuleştean Ion Creangă, doar că,aprop ierea de scrierile acestuia se pet rece,în mod egal, atât pe terit oriul Amintirilordin copilărie, cât şi pe „frecvenţa” celebrei,de-acum, proze Povestea poveştilor. Întâi:„Sat ul uit ase fărădelegile, invidia ş i ura,lăsase pumnul jos , grâul cop t îl aliniase, îldezarmase şi-l poftea să-şi arate muşchii înfaţa spicului. Nu era nimeni să-l mobilizeze,el singur ştia ce are de făcut şi făcea fără să-l bată cineva la cap.”(pag. 168-169). Şi doi:„Fundul! Asta da, fundul îi sări în ochi (…).Era apet isant şi fu, pe loc, tentat să-l mân-gâie. Simţea cum îi creşt e t ens iunea… Seridică în picioare şi, cu mâna, puse ordine înp antaloni.”(pag. 176). Sau: „…DoamnăEleonora, dacă dumneata vrei asta, atuncieu voi face următoarele două lucruri: voi facepe prostul cu fata dumitale, nepunându-i nicio întrebare şi al doilea: t e regulez p ână numai poţi”(pag. 179).

În cont ext , în dest ule moment e ş isituaţii, e bine şi corect să ne amintim şi de…

Cimitirul Buna Vestire, volum semnat deTudor Arghezi… Însă, dându-i Cezarului cei se cuvine, mă simt dator ca, eludând aceastălegătură, importantă în ideatica prezentuluitext, trebuie să menţionez că autorul dove-deşte suficientă pricepere în mânuirea unel-telor scriitoriceşt i pentru ca produsul săuliterar să capete forma, alura şi dez voltareaunui roman. Scrierea, după părerea mea, aretoate elementele necesare compoziţiei de-oasemenea factură, iar faptul că autorul for-ţează adeseori crearea unei atmosfere lumi-nos-anecdotice, nu-i subminează, în general,calităţile în ceea ce p riveşte respect area ca-noanelor genului, dar… Ei, tocmai aici, însă,e zona… mersului pe sârmă, zona echilibris-ticii ep ice pe care Laurenţiu Epure nu reuşeş-te întot deauna s-o traverseze şi să o depă-şească fără să calce pe nisipurile mişcătoareale balastului căruia, pentru a ne elibera denes iguranţă, să-i sp unem neglijenţă saudeliberare? Ap roap e că nu cont ează atâtavreme cât transferul realit ăţii în epos şimetamorfozarea sa în operă de artă are locîn spiritul şi litera canoanelor genului. De cesă nu-i recunoaş t em aceas t ă calit ate aautorului? Drept care, ajuns aici, trebuie sămenţionez un adevăr ilustrator al iscusinţeiauctoriale în ceea ce priveşt e creionarea/conturarea personajelor, aducerea lor în prim-planul unor acţiuni şi activităţi puse la calesau ivite p arcă din seninul, banalul sauinocenţa unor întâmplări anodine. Ceva nouşi eficient, care susţine ligamentar s tructuraromanului. Evident, parcurgând paginile,urmărind evoluţia lucrurilor şi a personajelor

şi rezolvarea problemelor „de bucătărie”lit erar-art is tică, ajungem şi la part ea de„senzaţional-comercial”, unde există, din bel-şug, şi suspans şi stări conflictuale apetisan-te. Pentru că, indubit abil şi aproape obse-dant, Laurenţiu Ep ure mizează p e fapt uldivers, transformându-l în senzaţional. Dinpăcate, riscul de a nu reuşi să-i asigure aces-tuia sup ort valoric nu e o simplă poveste şipent ru că cititorul cont emporan, cel p uţinromân, are alte posibilităţi de cunoaştere şide implicare, dar şi de a-şi rotunji zestrea decultură generală. Mă refer la iubitorul sincerde literatură, nu la cel pe care internetul l-acreat, desigur postdecembrist!, după chipulşi asemănarea sa, adică o cultură generalătinzând spre nivelul… Mării Moarte. Aşadar,pretenţiile au crescut, iar autorii nu se potpreface că nu ştiu aces t lucru, riscând să fietaxaţi. Şi ei, şi opera. Deci, după ce am cititcartea, îmi permit să cred că Laurenţiu Epurea reuşit să evadeze din acest areal fără săplătească un tribut prea mare…

De reţinut că dincolo de un soi de voio-şie (uşor crispat -tensionată, totuş i), carepluteşte în atmosfera cărţii şi printre perso-naje, se simt dramele, multe drame sociale,unde forţele democraţiei şi libert ăţii acţio-nează parcă respectând răspunsul lui Bulă,în acest caz înţelept, chiar dacă parafrazat:„Oh, nu, dragii mei, nuuuu, nu va fi război,dar va fi o luptă pentru pace cu o grămadăde morţi ş i răniţi…”

Libertatea, democraţia şi indivizii careau devenit bogăt aş ii localităţii după ’89const it uie elemente emblematice ale uneiexistenţe în care, fără efort, recunoaştem bape un personaj de teapa lui Dinu Păturică,parcă ceva mai emancipat, ba pe un TănaseScatiu în plină ascens iune… Cele douăprincipale clase sociale ale aşezării rurale –ţăranii şi intelectualii satului (câte-un dascălici-acolo, şeful de post , preotul etc., se con-turează din mers, îşi consolidează s tatutul,

Quod eratdemonstrandum…

DUMITRU HURUBĂ

De ce să nu-i recunoaştem această calitateautorului? Drept care, ajuns aici, trebuie sămenţionez un adevăr ilustrator al iscusinţeiauctoriale în ceea ce priveşte creionarea/conturarea personajelor, aducerea lor în prim-planul unor acţiuni şi activităţi puse la cale sauivite parcă din seninul, banalul sau inocenţaunor întâmplări anodine. Ceva nou şi eficient,care susţine ligamentar structura romanului.

Orient Latinpag.35

Recentul volum de poeme al scriito-rului M ichel Bénard, cunoscut sp aţiuluicult ural european, cup rinde o sup rafaţălirică agitată, aparţinand toposofiei oglindă-femeie-obiect (cultic), alias segment e alecotidianului. Cart ea este unitara în planulfiinţei, fiind susţinut ă, t otdeodată, de unlirism frust (materializat): “piatră”, “muzică”,“seceriş”, etc., uşor incifrat de metafora re-velatorie, ce produce sanctuare: “de spumăroz” (p. 43) ori sanctuarul “orbitei perlate (azilei)” (“Gestica andaluză”, p. 45).

Volumul are grandoarea unui temp luuriaş, fulgurat din ap arentele agregate aleunor civiliz aţii desfăşurat e în timp prinnuclee de iniţiere ezoterică, decript ate înproximitatea “hieroglifelor” (p. 41) sau –evident – Torei, nuclee conduse/aduse dela Assis i la Delfi, depăşind , în cele din urmă,Levant ul, p rin “surâsul unui înger”, ca,apoi, poetul să poatăa conjuga, în linişte,“ profeţiile” în veget aţia st rălucit oare aMediteranei (p. 80). Deci, ezoterism bine in-tegrat, apoi mit civiliz atoriu, totul t raversatde un nuanţat şal de lumina (p. 45), la fel detransparent precum valul – aici, romantic –al lui Sais. Iată cum p ot fuziona disparităţiesenţiale, într-un text poetic !

Femeia din volum, asemeni unui eposeroic, dar şi –aievea – un contur sp iritual,apoi Trup, este situată, precum aurora, într-un nex cosmotic, într-un nod de contradicţii,dincolo sau dincoace de “oglindă”, anumeîn “alfabetul tăcerii” ş i, mai apoi, în hazard”(v. p oemul “ Alfabetul t ăcerii” (p. 47).Aşadar, cosmos (abia schiţat),

Et hos ş i materie evanescentă, t ot ulderulându-se într-o serie aproape periodică,în sine, femeia devine ş i rămâne una dincheile Universului, iconic însă (poet ul fiindşi pictor !), ea, pentru poet, este şi “ glob al-bast ru”, şi grifon, t recut p rin granulaţiaplantei, fenomen grefat, care aduce în spa-ţiul poetic posibilitat ea “atingerii” superfi-ciale, p rin apelul la ap licaţia Braille, “ca săpot lăsa degetele să alerge” (p. 53). Dinspreşi către finalul volumului, femeia spiritua-lizată iniţial se ofelizează, erosul preluând“graţia şi armonia oglinzii”, orbita caretrebuie să reflecte întâi “lucirea lumii”, apoigraţia Estherei sau Isabelei (p. 293). Înţele-gem că aces ta este, pentru poet , momentulunui respiro liric, rep aos semnificat iv întrueleganţa cosmosului, precum şi al filigrajului

liric: femeia!Oglinda (lat. spaeculum!), iniţial obiect

mitic, mai apoi, devine mecanism semiotic(U. Eco) sau “ochiul adevărului” (Frazer).Este şi miza primei reflectări produsă prinintermediul “oglinzii” de către fiinţa resenti-mentară. Mai mult decât atat, pentru MichelBénard, oglinda suscita p rabuş irea eului(creator) în el însuşi . Acesta este şi princi-piul ident ităţii sinelui, cel care încarcă şitemporizează cosmosul şi verbul. Observămîn volum proiectarea autorului în timpi şimodalităţi diferit e ale manifes tarii salespirituale, procedant precum marii europeni,intemp estiv dedublaţi. Borges opina că n-ar putea visa poetic – cum se şi visează – înfaţa oglinzii. Baudelaire ezita să adoarmă înfaţa forţei magice a aceluiaşi obiect .Bérnard, nu: el se ident ifică mereu, meta-morfic, cu sine! Procedând astfel, diferen-ţiat, poetul nostru reactualizează si dinami-zează marile sp irite ale p oez ie modernefranceze. De ex., Valery/ Varietes III afirmacă semenii (unii) “pot intra cu spat ele inviitor”. Deci, o dedublare inversă! La M.B., nu! sau nu întrut otul, căci “femeia cup arfumuri de mosc” se p oate oglindiexpresiv şi în propria-i umbră: spatele-adică,fiind percepută, de astă dată, ca o lecturăsolară, senină (“Intimitatea”, p. 257).

Distilând, cum ar spune însuşi autorul(Efigie îngemănată, pag. 9), finalul inter-pretării noastre, observând că majoritateapoemelor au conurbaţie: curg fluent şi seramifică (şi aici implicăm direct surrealismul),put em conchide, că, pe-ntreaga sa axă desimetrie, scriitura poetului francez contem-poran creşte din s ine ori se tempereaz ă,asemeni unui expresiv “panou de limbaj”(sintagma-tip: R. Queneau).

*) Michel Benard, Le regard du miroir/Privirea în oglindă, ediţie bilingvă, ver-siunea în limba română: Manolit a Dragomir-

tot mai clar, iar diferendele nu întârzie să apa-ră, finaliz ându-se cu aplicarea…conştiincioasă a legii t alionului.. Fie că estevorba despre chest iuni material-financiare,fie sentiment ale, fie genealogice…

Unele dint re mot ivele scandalurilorsunt, cum alt fel?, pământul, pământ urile,pietrele de hotar – după tradiţie –, iar săraciiş i boiernaş ii pos tdecembriş t i îşi ocup ăfiecare locul ş i „funcţia” în angrenajulcolectivităţii. Stările conflictuale se ţin lanţ,relaţiile interumane amintesc de Moromeţii,minus „Poiana lui Iocan”, redescoperindmoduri de viaţă pe care, în iureşul de după’89, le-am considerat ca rămase undeva înperioada interbelică. Nu e aşa, iar aut orul îşidemonst rează cunoaşterea foarte bună şicorect ă a lucrurilor şi a sit uaţiilor. Sigur că„viaţa la ţară” nu mai e cea de pe vremea luiDuiliu Z amfirescu sau, cel puţin, autorul nuare puterea să o redea în scrierea sa cu atâtaforţă, dar ea există şi, dincolo de ap arenţelecivilizaţiei de secol douăzeci şi unu, dăm depsihologii şi personaje amintindu-ne de Ional Glanetaşului, sau de un alt Ion, din prozaSocoteala, de Al. Vlahuţă.

Având în vedere că romanul es te, înprimul rând, unul social, este normal ca toatăacţiunea să gravitez e în jurul aces tei idei,indiferent că este vorba de rezolvarea unorprobleme/sit uaţii de factură obştească saude factură sentimental-erotică, totul într-unangrenaj care, es te evident, cu unele sin-cope, funcţioneaz ă în parametri normal-tradiţionali.

Încercând să păstrăm detaşarea pe carene-o impune această analiză, nu scăpăm degândul că, din punct de vedere erotic, înacel sat Bogdana, din Teleorman, cam toatălumea are de-a face cu toată lumea, inclusivşeful de post, inclusiv preotul, inclusiv alteautorităţi, femeile, indiferent de vârs tă şi destatutul social, căzând „victime binevoitoa-re”. Şi, oarecum ciudat , dar adevărat !, multeprobleme, unele grave, se rezolvă ca urmarea câte unui act sexual…

N-aş încheia acest text fără a precizaun lucru, după mine extrem de import ant: cuvoia sau fără voia sa, ori numai accidental,Laurenţiu Epure, practică un comic de con-tras t foarte bine articulat. Privind întreguleşafodaj epic, nu ne vine prea greu să con-statăm că, dincolo de aparentul amuzament,se află starea de fapt a personajului cutare,ridiculizat până la limita posibilului. Este,cred, unul dintre at u-urile puternice aleromanului, fapt generat de talentul, dar şi,înainte de t oate, de priceperea aut orului, ceeace nu e puţin lucru şi nici rău. Deloc. Impor-tant est e acum ca aces t roman – promiţător,e drept! – să nu fie un fel de izbucnire demoment, ci un început ferm.

*) Laurenţiu Epure, A treia z i dupăscripturi, Timişoara, Ed. Eubeea, 2011

MARCEL TURCU

Unmitografmodern*)

Orient Latin pag.36

Tema (dar ş i imboldul, motivaţia)recentului volum de poez ie al lui AurelTurcuş (Cu durerea pre durere călcând,Editura Eurostampa, Timişoara, 2011) estesufer inţa. Suferinţa fizică şi, mai cu seamă,suferinţa morală – ambele având, ca suportont ologic, dureroasa confrunt are dintreimpermanenţa fiinţei fizice şi et ernit at eaconş tiinţei. Suferinţa es te, cum bine ş idintotdeauna se ş tie, consubst anţială ş icoextens ivă existenţei, dat fiind că omul nueste un trup statornic, ce ar purta în sine ungrăunte de duh, ci, dimpotrivă, un inefabilgrăunte de spirit, ce t ârăşte după sine, de lanaştere la moarte, povara unui trup trecător– cu creşt erea, înflorirea, maturiz area,declinul, degradarea şi descompunerea lui,la soroc, în elementele din care s-a alcătuit.M int ea, at unci când e dezbărat ă deignoranţă, duhul, admiţând că e t reaz ,contemplă şi înţeleg acest periplu, îşi asumănemila lui, caracterul lui imp erativ,nădăjduind în eliberarea, în iluminarea pecare le-ar putea prilejui sfârş it ul stranieicălăt orii. Exis tă momente ş i împrejurăriprivilegiate, ce obligă eul să ia cunoştinţăde sine, să se întoarcă, de la suferinţa oarbă,în trup sau în afect, la întrezărirea, fie ea şitulbure, a esenţei, a p ermanenţei Spiritului,dincolo de efemeritatea fiinţei individuale.Boala, inerentă vieţuirii în t rup , est e oasemenea circumst anţă. Boala, harnicăgenerat oare de suferinţă, p recip it ă ş iintens ifică, uneori p ână la paroxism,conştientizarea, de către cel lovit, a condiţieisale, a condiţiei umane, în general.

Un asemenea proces pare a fi avut locîn salonul 848 al unui spital (nu importă dacăreal sau doar închipuit). “Cu durerea p redurere călcând”, Aurel Turcuş transformăz bat erea fizică şi morală în dez baterelăunt rică hip er-lucidă, comunicându-ne,apoi, în regis tru lirico-metafiz ic, rezultatulunui atare demers . Suferinţa nu est e doar

trăită, ci şi gândită, asumată intelectual şiimaginat iv. Ea apare ast fel drept o cale regalăa cunoaş terii de sine, a cunoaşterii semeni-lor, a cunoaşt erii ambianţei şi – nep reţuitcâştig – a cunoaşterii lui Dumnezeu. Pe a-ceastă cea mai de sus treaptă, unde perspec-tiva se schimbă radical, trupul chinuit , oricâtde prezent prin semnalele sale, prin simpto-mele sale, nu mai ocup ă, totuşi, prim-planulpreocupărilor, conteaz ă incomp arabil maipuţin decât înaint e. Cel care suferă, acum,scrutându-şi, necruţător, poticnirile ş i abate-rile de la porunci, este suflet ul, maladiilesomatice devenind – prin suferinţa ce răsaredin ele – un declanşat or de înţelepţire: “Fievoia Ta, Doamne,/ în sufletul meu/ şi în trupulmeu;/ miluieşte-mă pe mine,/ nevrednicul,/şi dă-mi marea putere,/ ca, sub Cele Bune,/să înfrâng răul,/ până când piere !”

Modelul inegalabil al suferinţei abso-lute, totale, este Iov: “Sufletul meu es tedezgus tat de viaţa mea.Voi lăsa să curgăslobodă t ânguirea mea şi voi vorbi înt rusuferinţa sufletului meu” (10, 1). Iar reacţiacuvenit ă celui aflat în tulburare ni sedezvăluie în Psalmul 49, 16: “Şi mă cheamăpe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şiMă vei preaslăvi”. Dialogul Creator – făpturăse încheagă numaidecât, aşa cum un altPsalm – 40, 4 – ne arat ă: “Eu am z is :‘Doamne, miluieş te-mă; vindecă suflet ulmeu, că am greşit Ţie’ “.

Acesta este cadrul general în care seînscrie, ideatic şi est etic, poezia volumului(să se vadă, spre exemplu, Motiv de psalm,1 – 10).

Înregistrăm, aşadar, mai întâi, invocareaputerii divine vindecătoare (“Cer Domnuluicolacul de salvare”), izbăvirea fiind dorită,în primul rând, cum afirmam anterior, pentrupartea nevăzută a fiinţei (nu, neapărat, pentru

cea văz ut ă, înt rucât , acum, la ceasulclarificării cu sine, la vremea trăirii în duh,toate cele ale materiei şi-au dat în vileagnat ura iluz orie, înşelăt oare): “ Vindecă-mi,Doamne, suflet ul/ de boala grea ş i lungă/fără lumescul leac!/ Zace în lacra inimii/ peaş ternutul mucegăit,/ clipit a părându-i unveac”.

Ap oi, înţelegerea a ceea ce înseamnăadevărat a vindecare, t ămăduirea metafizică,redobândirea, de va fi cu putinţă, a chipuluişi asemănării, pierdut e atunci, la cădereaadamică, şi rămase tot pierdute, mai târziu,prin propria rătăcire.

Înt r-o asemenea optică, eliberarea deboală (în sens generic) este, înainte de toate,împ ăcarea cu Dumnez eu: “Cu Domnulîmp ăcat – sup remă fericire!/ uit ând căLumea-a fos t ostilă-adeseori,/ ori că p ăreadin când în când mai bună,/ să nu-ţi fietotuna: dacă trăieşti sau mori”.

În fine, întreaga iconomie a vieţii (a celeilăuntrice şi a celei dinafară, curente) es teghidat ă de Sorocul Judecăţii: “Cu t rup u-mpuţinat de boală/ ş i sufletu-n evlavie,sporit,/ Bătrânul Înţelept în zori se scoală/şi-şi pregăteşte ziua de trăit”.

De la înălţimea acestei înţelegeri (“celmai important adevăr: Taina lui Dumnezeu”),timpul (copilăria paradisiacă, petrecută subun cer hristic: “Eu eram, într-adevăr,/ păstorde nori,/ prin spărturile cărora, mă întâl-neam,/ între fulgere,/ cu îngeri binevoitori”,cf. Filă din cronica prunciei, 1-5), p re-zentul individual sau social (Cântec valah I- II, Motiv de psalm 5), proiecţiile în viitor(Sorocul Judecăţii, La capăt, Filă dincronica atemporală) îş i reierarhiz eaz ăvalorile, totul, absolut totul, fiind judecat şiluminat, până la nuanţă, până în măduvă, deslava divină. “Acum,/ tot ce-am ştiut/ timpde o viaţă/ e-n van.../ N-aş avea de ce să măplâng./ Mi-e destul că încă mai pot/ să îmiport/ de pe-o zi pe alt a/ Crucea/ de p e umărul

Suferinţa – cale regalăa cunoaşterii

EUGEN DORCESCU

Aurel Turcuş transformă zbaterea fizică şi moralăîn dezbatere lăuntrică hiper-lucidă, comunicându-ne, apoi, în registru lirico-metafizic, rezultatul unuiatare demers. Suferinţa nu este doar trăită, ci şigândită, asumată intelectual şi imaginativ. Ea apareastfel drept o cale regală a cunoaşterii de sine, acunoaşterii semenilor, a cunoaşterii ambianţei şi –nepreţuit câştig – a cunoaşterii lui Dumnezeu.

Orient Latinpag.37drept,/ de pe umărul stâng”.

Clipa de faţă chiar - situarea insuluicontemp lativ la răscrucea dintre sp aţiu şitimp - face un salt miraculos în veşnicie şinemărginire, punând în mişcare, umanizând,fragment e de peisaj urban, neînsufleţit: “Laet ajul VIII din spital/ p rivesc oraşul - /imensă grafică,/ desfăşurat ă jos/ de pe uninvizibil sul/ din crucea z ării.// Privirea-miest e-ademenit ă-n/ depărt are/ de vechiulTurn de ap ă,/ părăsit/ şi ars de amintirea/curgăt oare-a apei.// În panoramica/ imagineurbană,/ neliniştita speranţă/ mi-o sp rijin/de Casa Apei/ pustiită/ între Cer şi Pământ/rugându-mă Domnului/ ca Turnul/ să îmisoarbă din piept/ rătăcita apă pulmonară.//Acest a,/ dint r-o dată, se înclină,/ umani-zându-se/ cu câteva grade/ spre prăbuşire;/as tfel se leapădă,/ cu t oat ă bunăvoia,/ destearpa lui/ perfecţiune verticală...”.

Nădejdea, deci, pentru suflet , pentrut rup , se află în put erea Creat orului.Dragostea (ş i ea trăire şi virtute axială) seîndreapt ă, desigur, sp re Dumnezeu, dar, aşacum ni s-a poruncit, şi spre semeni; “Măsupun/ îndemnului Domnului:/ Iubire desemeni/ şi-adâncă iertare!...”.

Cât despre credinţă, acesteia şi puteriiei nemărginit e li se dedică, la finelevolumului, un imn, pe care-l reproducem înîntregime, drept încheiere (şi încununare) amodes tului nos tru comentariu (ce nu arepretenţia, nici măcar intenţia, de a fi criticăliterară, cu toatele rigorile ei, ci se limitează aglosa, pornind de la o carte de poezie, înmarginea unui dat existenţial de neocolit:sufer inţa): “ Prin credinţă – sp uneaAnacharsis - / moara de vânt macină fărăvânt/ moara de apă macină fără apă/ se ridicăde jos cop acul cel frânt / mânz ul devinePegas în iapă/ râurile se întorc la izvoare/umbra capătă trup cu viaţă/ stelele fixe ajungcălătoare/ iasca înmugureşt e focul îngheaţă/mările seacă munţii se p reschimbă înmuşuroaie/ cărarea se-ncheagă fără p as fărăroat ă/ din pietre curge apă şiroaie/ înt r-unciob poţi avea lumea toată”.

Iată, prin urmare, cum se desenează dru-mul de la chircirea iniţială în suferinţă tru-pească ş i tânguire (egocentrismul durerii),la cunoaştere, la autocunoaştere, la desco-perirea Creatorului şi la redescoperirea crea-ţiei, la împăcarea-vindecare, la beatit udineaexpansiunii cosmice, la glăsuire cu intonaţiipsaltice. Iată cum se iveşte, limpede, caleade la eul închis în sine (egoul), la eul gene-ros, înduhovnicit. Iată, scurt vorbind, drumulde la suferinţă la fericire (atât cât e posibilăaceas t a în lumea p erisabilit ăţii, anes tatorniciei).

Precum ne învaţă cea de a zecea“definiţie” a Fericitului Diadoh, EpiscopulFoticeii: “Definiţia desăvârşitei desfătări înDumnezeu: a socoti bucurie tristeţea morţii”.

Veronica Fibişan este o poetă a unuisp aţiu liric eminament e elect, sp aţiusot eriologic al nenumăratelor măşti liricesau ego-uri lirice, unde „Litera est e drumulce-mi curge prin vine”, după cum mărtu-riseşte ea. Tânăra poetă scrie versuri de osensibilitate şi o fragilitate remarcabilă, princare-şi negociază exis tenţa în moment ulieş irii în precaritatea universului exterior.Cum orice scriitor est e şi produsul multime-diat al influenţelor lirice, epice, dramatice,cult e, Veronica ne releveaz ă frânturiint ertextuale şi acorduri de bună factură,modelate de lecturile ei din George Bacovia,Nichita St ănescu, Ion M inulescu şi p oeţiai lit erat urii germane timpurii, adeseaanonimi.

Stafiile de hârt ie sunt o recurenţăpregnantă în poemele ei. Sunt un succeda-neu p rovizoriu pent ru o exist enţă careîncearcă să se dezangajeze de claustrofo-bie. Fantasma masculină, fie a tatălui, fie aiubitului, bântuie languros cotloanele şinişele eului feminin care râvneşte, uneori,la edenul pierdut al androginismului.

Sp aţiul liric al Veronicăi Fibişan secons t it uie în refugiul lit erelor, care,combinat e ş i cu interstiţii, generează untopos pentru antologia lirică. Universul ceo învăluie şi o animă est e aproape numaicitadin. Doar un poem, Charlottenburg/Şarlota, este dedicat unei aşezări mirifice,

un spaţiu edenic al inocenţei, al eterneireînt oarceri, al siguranţei confortabile.Urbea, sau cet at ea, ap are maladivă,damnată, tentaculară, devastatoare ca şinatura uneori.

Un refugiu este opera, înt r-un poemdedicat mamei ei, autoare mărturisind: „Demâine, mă mut la operă”.

Veronica F ibişan scrie o poezie ludicăş i inventivă, de o căldură ap art e.Imaginarul îi este vizitat de metafore fruste,expresii dure, claustrofobe, grave, orga-nice, dar şi de metafore care dezautoma-tizează percepţia (conform definiţiei datede formaliş tii ruşi).

Există poeme care fac trimiteri directela alt e texte, cum es te Pierdut, care sereferă p asiunea ei pentru Alice şi lumea eiminunată creat ă de Lewis Caroll, dar şitrimiteri explicite la Bacovia. Apar ş i runelegermanice, invazii vikinge, longboats, sauelement e ale lumii skalz ilor, în p oeziasugestiv numit ă Simetr ia ceţii, iar Bibliaapare în Eden.

Remarcăm trei poeme în care forma şiconţinut ul se îngână organic şi alcătuiescun joc de cuvinte mereu alert: Tolba cumiere; Tunelur i în cetate; Voiaje. Aiciap are spirit ul creat or int erlingual ş iplurilingual legat de mesaje diferite alemăşt ilor lirice ale veronicăi. PoemulDoleanţă est e bravissim ş i direct , cu oinedit ă t urnură concluz ivă asup raexis t enţei cup lului, iar Eau de ręves ,Gradior ş i Duh echidis tant, dez văluieinovaţii lexicale şi combinaţii inedite.

Cu acest volum, tânăra poetă VeronicaFibişan bat e convingăt or la p orţileconsacrării, traseul ei literar de succes depână acum fiind un punct cert de sprijin.

Stafii dehârtie

Imaginarul îi estevizitat de metafore

fruste, expresii dure,claustrofobe, grave,

organice, dar şi demetafore care

dezautomatizeazăpercepţia (conform

definiţiei date deformaliştii ruşi).

SORIN CIUTACU

Orient Latin pag.38

„(...) căci sunt scriitorul M.C.considerat de crit ică drept liderulgeneraţiei ’80, autor premiat.”Mircea Cărtărescu (nimic, p. 83)

Versul care dă t itlul acestui art icol îiaparţine lui Mircea Cărtărescu şi p oate figăsit în cartea nimic (cu n mic), ap ărută laEditura Humanitas, în anul 2010. Cartea afost nominalizat ă de curând pentru premiileacordat e de Observ atorul cultural şi de Ra-dio România Cultural.

M ircea Cărtărescu a p ublicat p ânăacum şapte cărţi de versuri şi un CD cu ver-suri alese pe sprânceană, romane, povestiri,studii critice, un jurnal în două reprize, vol-ume de publicistică, o carte pentru cop ii, întotal 24 de titluri, cu tot cu CD-uri, dacă amnumărat bine lucrările care figurează înprezent area din volumul deja menţionat.

Tradus în mai multe limbi şi dis tins cumai mult e premii, „liderul generaţiei ’80”,dup ă cum singur se numeş te în nimic (p .83), Cărtărescu pare să fie un scriitor împlinit.Membru declarat „marcant” al Cenacluluide luni condus de Nicolae M anolescu(1977-1983) în vremea când scriitorii vorbeaumai mult cu gura închisă, el a avut şansa dea fi îmbrăţişat de mentorul său, de la debutşi până în vremea din urmă, când criticulavea să declare că Mircea Cărtărescu este„un profesionist al literaturii, unul din rariimari scriit ori din ult imele decenii alesecolului XX şi din primele ale secoluluiXXI” (Istoria critică a literaturii române,2008, p. 1351).

În cele de mai jos mă voi referi doar ladimens iunea poet ică a autorului, mai precisla versurile cuprinse în cartea numită nimic.Volumul a fos t scris înt re 32 şi 36 de ani(1988-1992), aşadar, la o vârstă a maturităţii,care ar fi să fie totodată una a mat urităţiicreatoare, dacă citatele pe care le voi oferiîn continuare vor proba acest lucru.

Poetica postmodernă la firul ierbiiCartea numită nimic îl are ca personaj

chiar p e autor: ea înregis treaz ă gesturilevieţii de zi cu zi – întâlniri şi jocuri de drago-st e, scene de familie, ore de s ingurătateconsumat e în apartament ul de la bloc,confes iuni prozaice la firul ierbii.

Adesea, p ersonajul versurilor seplimbă singur pe străzi, iar dacă cititorii depeste veacuri vor pune cap la cap străzile,bulevardele şi ins tituţiile înşirate de autor –Kogălniceanu, Doamna Ghica, Teiul

Doamnei, Calea Moşilor, Barbu Văcărescu,Colentina, Bat işt ei, s tatuia C.A Rosett i,Teatrul Foart e Mic et c. –, ei vor put ea sărefacă negreş it o p art e din hart aBucureştiului. După cum ei vor putea săobţină şi lista t ramvaielor ş i a troleibuzelorcare îl plimbau pe aut or între anii 1988 şi1992, când domnul singurătăţilor tăia frunzăla câini: tramvaiul 21 ş i t roleibuzul 66...Biografii lui Cărtărescu îşi vor culege şi eidin aces t e t ext e în versuri numelemuzicienilor preferaţi – John Lennon, caresemneaz ă mot oul sub care se deschidecartea, Bob Dy lan, Eddy Grant, DepecheM ode, Harrison, Fredy M ercury, PaulMcCartney, Sinead O’Connor – ş i îşi vorputea completa, în plus, lista celor câtevazeci de obiective turistice, pe care mareleautor român le-a vizitat la New York, Paris,San Francisco, Frankfurt – vezi textul numitOccidentul, un fel de poezie turistică, demnăde reţinut p entru cele şap te p agini deobiective şi „fidelitatea” redării lor.

Personajul p rincip al al t extelorcărtăresciene – autorul însuşi – este un omobişnuit, care se prez intă p e sine ca fiind„pletos şi în blugi” (p. 31); şi tot aşa „pletosşi în blugi” se descrie el încă de vreo cinciori în alte pagini ale cărţii, adăugându-şipentru exact itatea portretului ves timentar fie„ghetele adidas” sau „ghet ele de plastic”,fie „jacka de piele”, fie tricoul cu înscrisurila modă, fie – în casă – halatul, care îiprovoacă revelaţii de budoar: „Arăt miştoîn halatul meu de pâs lă verde/ cum suntpletos ca dracu/” (p. 66).

După prezentarea garderobei, Cărtăres-cu ţine să consemneze şi vârstele p ersona-jului său preferat – „cel de la 28 sau 29 deani” (p. 8), „la 36 de ani” (p . 31), „până la 29de ani” (p. 7), „O să am 34 de ani” (p. 66) –,ca să se ştie în ce perioadă a vieţii a scrismarele nimic, adică a înşirat suma de faptecotidiene, lipsite de semnificaţii poetice şiemoţie.

„Ce-i mai mişto pe lume decât să tefuţi?”

După cum se vede, ca autor de versuri,Cărt ărescu nu culege din marea realitatedecât cot idianul, autenticismul, biografis-mul, nesemnificativul; el transpune în textdoar aces t nivel al realităţii, al existenţei,pentru că tocmai acesta est e nivelul la careel percepe realitatea:„Nimic nu e altfel decât îmi spun simţurile.Mintea mea e oglinda plană a lumii.” (p. 9).

Aceas tă minte sau „oglindă plană” semulţumeşte să reflecteze lumea obiect iv, săinventariez e fet iţele în blugi din troleibuzsau de pe stradă, obiectele expuse în vitrine,străzile, „copilul tâmpit care dă cu cartofi”(p. 65) în maşina lui, fetiţa care îşi p une încap ceaiul Lipton, călătoriile la lap te şi pâine,t ot ceea ce i se înt âmp lă la genunchiulbroaş tei:„Am fos t pe la CR, la amicipe tot drumul m-am uitat după femei şi gagicicu negri colanţi p e sub fuste de blugi” (p.62).Aceeaş i gândire-oglindă-p lană înregis -trează şi reveria prozaic-adolescent ină cumagnetofonul Kashtan:„adesea, când plec de la şcoală mă op rescla electronicela Doamna Ghicaş i mă uit la frumosul, făgăduit ul meumagnetofon,la figura lui simpatică pătrăţoasăla rolele lui inteligente şi blânde (...) (p. 16).

Stupidităţi de felul acesta, prez ente întoate textele pe care le semnează, nu t rebuiesă ne surprindă prea mult, pent ru că aşaarată p oezia postmodernă, mai precis poeziapos tmodernă ajunsă în oglinda plană a luiCărtărescu: o odisee a nimicului, cu „roleinteligente şi blânde”, cu „femei şi gagici”,cu „ghete adidas” şi „jackă de piele”, cu ve-detele muzicale ale anilor ’80-’90, cu st răzileşi mijloacele de transport ale Capitalei etc.

Postmodernismul acestei poezii, în carerealit atea nu es t e nici scociorât ă, nicitransfigurată în vreun fel, înseamnă, de fapt,gradul zero al imaginaţiei poetice. Aici nuvom găsi nicio urmă de metafizic, iluzie, po-etic, st ranietat e, mitos, emoţie, ci doarabundenţa elementelor realului minor ş iinfantilitatea-oglindă a autorului.

Fiind o oglindă plană, Cărtărescu nuare capacit atea de a desfăşura imaginarulpoetic şi de a produce misterul sau miracolulpoetic. „Nu vreau să fiu un monstru cuprinsde inspiraţie”, declară autorul, programatic,încă din „p oez ia” (t extul în versuri) caredeschide cartea. Şi înt r-adevăr, oglindaplană a gândirii lui nu se lasă învinsă demonstrul inspiraţiei şi îl dă afară pe monstrudin carte. Cărtărescu vede lumea strict epi-dermic, ca un şofer. Text ele în versurisemnat e de el nu ne surprind artistic şi nune tulbură în niciun fel, locul comun esteregula, axfisiantă, a fiinţei lor. Cât desp re„poezia de dragoste”, ea ne oferă un fel deins trucţiuni sexuale p entru adolescenţi:„femeile sunt int eresante/ până în 20 şi peste30 de ani/cu 5 ani înainte şi 5 după (...)”. (p . 17).

Matemat ica are, aşadar, şi ea rolul ei îniniţierea sexuală, iar concluz ia la careCărtărescu ajunge în clipele lui de singură-tat e de apart ament este fără îndoială p ro-fundă:„Ce-i mai mişto p e lume decât să te fuţi?” (p.17).

„Azi bat la maşina mea de scrisun poem idiot” sau MirceaCărtărescu, un „profesionist alliteraturii” VIRGIL DIACONU

Orient Latinpag.39Idila de tramvai, Aer cu diamante şi„diamante zornăind în closet”

Pe aproape patru pagini se lăbărţeazăun text din care aflăm că, în tramvaiul 21, laora 11:46 fix – p ăcat că lipseşte data cosmică– Cărtărescu face curte subsuorii unei„blonde-blonde”, „de 17 ani? 18?”:„a-ntors capul şi a citit inst inctivce scria pe tricoul meum-am uitat în alt ă parte (la tipul cu cutia deceai)p e geam se p erindau magazinele de p eMoşilorurma să schimb la bulevard, să iau alttroleibuzpână la Kogălniceanum-am uitat la ceasul electronic al unuia: 11:46şi iar la braţul şi sânul fetei” (p. 25).Idila de tramvai se încheie în limba maternăa lui Harrison:„Let me in here,You know I’ve been here,Let me into your heart...” (p . 26).

Cart ea Aer cu diamante, p ublicată latinereţe împreună cu câţiva dintre prieteniioptzecişti de luni, îi prilejuieşte lui Cărtărescucuvint e inimaginabil de jignitoare la p oeticacosemnat arilor:„totul era de diamant pe atuncişi dacă oamenii defecaufăceau diamante, zornăind în closet (.. .) (p.27).

Expresi i poetice pe ntru Istoria criticăa poez iei generaţi oniste postmoderneromâneşti

Mircea Cărtărescu ne oferă câtevaexpresii poetice 100%, care merită să fie con-semnate în Is toria critică a poeziei gen-era-ţionis te postmoderne româneşti:„şi am sărit la geam: pe bune, ningea” (p.38).„Zâmbeşte-mi şi t u şi mi se rupe de tot” (p.45).„o femeie mişto, pulpe mişto” (p. 57).„Nimeni nu mă fute la cap.” (p . 73).„Tristuţ deci, pentru că vremea s-a-nchis”(p. 80).„M işt o miroase a p ământ / când vinemetroul” (ib.).„Văd în schimb o fată tânără (!) şi dulce într-un tricou mişto.” (p. 95).„era aşa mişto încât mi-a ars inima” (p . 96).„Mişto e Calea Moşilor privatizată.” (p. 100).„E foarte mişto Calea Moşilor.” (p . 102).„Mai demult iubeam constelaţiile,azi mi-e perfect perp endicular.” (p . 103).„cu viaţa lui futută definitiv.” (p . 107).

Iată, aşadar, cât de mişto scrie poetulsecolului, ce p oez ie poate să facă el din„viaţa lui futută definitiv.”

Profundităţi cărtăresciene pentru Istoriacri tică a poeziei generaţioni stepostmoderne româneşti

Pent ru Istor ia noas tră vom mai punede o p arte şi aces te versuri, pe care le inclu-dem în secţiunea „Profundit ăţi cărt ăres -

ciene”:„toate luminile sunt stinse în blocul de vizavi,toţi dorm.” (p. 44).„nu pot să-mi st ăpânesc chinul ăst a inte-rior” (p. 47).„Doamne, frumos es t e cerul albas t ruscânteietor” (p. 50).„te duceam în spinare până la pat...ţopăiam ca nebunii pe Locomotiv GT...” (p.51).„Doamne, verde e gardul viuruginit e sunt tomberoanele!” (p . 64).„fericit, intru la pâine/ dau banii, iau p âinea”(p. 71).„am făcut multe imagini la viaţa mea” (p.84).„înnebunesc de tristeţe” (p . 92).„e frig, mă zgribulesc în jacka mea de piele,visezşi-mi amintesc, şi mă uit după fete t inere,liceene în costume de blugi...” (p. 92).

Un poet fabricat sau „(…) sunt scrii torulM.C. considerat de critică drept liderulgeneraţiei ’80, autor premiat.”

Cărtărescu ne prezintă text e absolutprozaice, lipsite de imaginaţie poetică, vidatede lirism şi tens iune, într-un limbaj plat, unfel de jurnal al nimicului şi al ratării. O odiseea nesemnificativului, a locului comun, decare autorul este, de altfel, cât se poate deconşt ient:„când ai spus totul, te apucă un chef de-mentsă spui şi nimic.” (p. 85).

Antiteza dintre tot şi nimic rămâne doarîn plan abst ract -conceptual, pentru că învolumul Totul şi cărţile de versuri anterioarenimicului es te vorba despre acelaş i nimic.

Nimic nu justifică, tot odat ă, rupereaacestor texte în versuri, pentru că ele sunt,de fapt , s imp le consemnări, scrise – laînceput de rând – când cu litere mari, cândcu lit ere mici, când cu virgule, când fără ele,la întâmplare. O neglijenţă eufonică ş igramat icală, care sare în ochi.

Un autor poate să aibă, desigur, maimult ori mai puţin talent; el poate să fie unaut or de valoare sau unul de-a drep tulmediocru, iar critica nu poate să modifice înniciun fel această stare de lucruri. Dar criticaare posibilitatea să îi creeze autorului o imag-ine literară, care corespunde sau nu valoriireale a autorului. Astfel, critica poate să îicreez e aut orului o imagine favorabilămeritată sau o imagine favorabilă nemeritată;ea poate să confirme valoarea unui autor devaloare sau să îl supraevalueze.

Cărt ărescu este aut orul căruia i se dăîn mod gratuit valoare, aut orul supradimen-sionat de către critica literară: lui i s-a creato imagine favorabilă, strălucit oare, care nues te nicidecum sus ţinut ă de valoareatextelor în versuri pe care le semneaz ă. Eleste p oetul umflat de propria generaţie, decâţiva critici care manip uleaz ă literaturaromână, precum şi de o întreagă armată decriticatori mimetici.

Pentru versuri de aceeaşi mediocritateca şi a celor cit ate până acum şi a textelordin care au fost extrase, autorul lor a pututfi p remiat în mai multe rânduri. De alt fel,p ent ru cărţile de versuri cele mai miciCărtărescu a primit premiile cele mai mari!Cărtărescu es te în mod vizibil un p oetfabricat de critica literară şi de cât eva in-stituţii care acordă premii literare, de U.S.R.în primul rând. Z eci de poeţi, optzeciş ti saunu, pot fi numiţi înaintea lui. Doar AlexandruGoldiş are curajul să întrerupă corul lăuda-cilor şi să afirme că „nu doar imaginaţia, ci şimemoria au pierdut – în volumul nimic –orice rol” (Poes is internaţional nr. 3/2010).Altfel spus, Cărtărescu ne livrează o cartede versuri mediocră.

Dar Cărtărescu este conştient de pro-pria impost ură şi îşi contrazice prin t oateversurile p e care le scrie, iar uneori prinmărturisiri care p rivesc chiar capacităţile salepoetice, criticii care l-au urcat pe soclu:„Az i bat la maşina mea de scris un p oemidiot.” (p. 103).„căci nu pot, nu pot să mai scriuşi chiar dacă-aş scrie, chiar şi-aşa,totul ar fi fals, idiot.” (p . 60).„Mi-a crescut părul foarte, foart e lung.Dar p oez ia mea e cheală ca SineadO’ConnorŞi mi se rupe de asta.” (p . 74).„asta-i, băiete. În p oezie ca şi în sporto duci o vreme şi nu mai poţi” (p. 89).

Poet ul p e care Nicolae M anolescu,ideologul generaţiei ’80, l-a decretat ca fiind„un profesionist al literaturii”, trăieşt e fărăîndoială o dramă. Dar el îşi recunoaşte, dupăcum am văzut, neputinţa poetică. Încă dinprimul text al cărţii, sub masca sarcasmuluiîn oglindă, „p rofes ionis tul lit eraturii” nedeclară răspicat:„Nu vrea să fiu un monst ru cup rins deinspiraţie.Nu vreau ca p oez ia mea să-misupravieţuiască.Acum ascult muzică şi împing căruţul fetiţeimeleacum şt iu că asta-i realitatea.” (p. 7).

Autorul vrea să ne spună că el a ratatpoezia pentru că a ales să împingă căruţul,aşadar p ent ru că a ales să dea at enţierealit ăţii. Fireşt e, nu asta este cauza ratăriisale poetice. Dacă ar avea ce-i lipseşte, şianume mons truoz itatea inspiraţiei, el arputea să facă poezie chiar „din” realitate.

În t ext ul Occidentul, care închidecart ea nimic, Cărt ărescu ne oferă (cu virgu-lele mâncat e ş i de dat a aceas ta) schiţapropriei poetici:„nici p oemu-ăsta nu-i poeziecăci doar ce nu e poeziemai poate rezista ca poeziedoar ce nu poate fi poezie.” (p . 111).

Mircea Cărtărescu ştie că poezia pecare el o face este tot ceea ce nu poate săfie poezie. Are dreptate.

Orient Latin pag.40

Majo ritatea demersurilo r crit ice despreopera lui Bacovia s-au referit , în pr imul rând, latehnica particulară de structurare a universuluiimaginar, bazată pe un număr relativ restrâns defiguri de stil, care revin obsesiv, într-o încercareevidentă de “adâncire” a sentimentului de angoasăexistenţială.

Surpr in zăto r este f apt ul că definireabacovianismului a fost făcută uneor i paradoxal,concluziile comune referindu-se doar la evidenţeca: austeritatea şi simplitatea mijloacelor poetice,frecvenţa procedeelor mecan ice, împărt ăşireaunui existenţialism de fond, exploatat simbolicşi expresionist.

Contradicţiile critice pot fi întâ lnite chiarîn domeniul tehnicii poetice. De la contradicţiilede o pinii în tr e Lo vinescu şi Călin escu, lainventarele la nivel lexical cu concluzii diametralo puse ale lui Io n Caraio n sau ale San deiGolopen ţia, această atit udin e est e ev iden tă.Sâm burele bacov ianismului r ăm ân e ast fe linefabil, el poat e fi mereu aproximat şi doaraparent surprins.

“Poet a l poeţilor” cum îl numea AdrianManiu, Bacovia a fost susţinut şi apreciat, laînceput urile lui li terare, în sp ecial de colegii degen eraţie (Macedonski, Cezar P etrescu, IonVin ea), şi înt âmpinat cu reticenţă de crit icaprofesională.

Apariţia volumului său de debut, Plumb(1916), atât de apreciat ulterior, nu a stârnit mariecouri în epocă, poate şi datorită împrejurărilormai puţin favorabile din preajma Primului RăzboiMondial.

Abia în 1929 Bacovia a raliat opinia critică,p r incip alii să i ex egeţi r ecun o scându- ioriginalitatea, spontaneitatea şi puterea de şoc aliricii sale.

În interpretarea destul de exigentă şi uneorinedreaptă a m arelui cr itic George Călin escu,Bacovia nu este decât una dintre valorile secundeale literaturii noastre, un poet minor, un caz sin-gular, extravagant în contextul epocii, dar depen-dent de modelele franceze: “Poezia lui Bacovia afost so cotit ă în chip cur ios lipsită de or iceartificiu poetic, ca o poezie simplă, fără meşteşugşi tocmai artificiul te izbeşt e şi-i formează îndefinitiv valoarea. De altfel, luat în total, ea esteo transplantare, până la pastişă, a simbolismuluifrancez”.

Lovinescu vedea în p oezia lui Bacovia oizv orâre pro v en it ă dint r -o în ăbuşir e averbalismului. El aplică, spune criticul, principiulesteticii verlainiene: „Prends l’eloquence et tords-lui so n cou.” Ceea ce rezultă pentru Lov inescudin acest refuz re toric este „expresia celei maielement are stări sufleteşti; e poezia cinestezieiimobile, încropite, care nu se intelectualizează,

n u se spiritualizează”. În sch im b, Geo rgeCălinescu a remarcat tocmai „artificiul” poezieibacoviene, care-i conferă adevărata valoare.

Deşi cele două o pinii nu se exclud la nivelp ro fun d, t r ebuie sublin iat ă baza lor c larimpresionistă. Ceea ce lui Lovinescu (şi lui ŞerbanCioculescu) i se p ărea “ cinestezie profundanimalică, secreţiunea unui organism bolnav, dupăcum igrasia e lacrima zidurilor umede”, i se puteap ărea lui Călinescu max im ă elabo rare şimanierism.

În 1928 , în Istoria literaturii româ necontemporane, Lovinescu revine asupra primelorim presii, r ev izuin du-şi, parţial, at itudinea,semn alând în lir ica bacovian ă prezenţa unuiimagin ar poetic in edit, a unui univers distinct,or igin al, cu o atm osferă inco nfun dabilă, ceconstituie chiar bacovianismul.

Ca şi Călinescu, şi Vladim ir Streinu vedeaîn poezia bacoviană „un fel de emanaţie biologică,plasmă care zvâcn eşte scur t şi dincolo deconştiinţa de sine”.

În toat e volumele sale de versuri, spunecriticul, Bacovia a căutat „dem iterea spiritului,declin ul naturii omeneşt i şi re tragerea sp rebiolo gicul suferin d în r itm uri dezart iculat e,zvâcnite şi elementare, care nu par altceva decâtautomatismul unei vieţi protozoaice”. Cu toateacestea, criticul consimte totuşi că Bacovia esteun poet unic în literatura română şi chiar dincolode graniţele ei.

Şerban Cioculescu ap reciază „p oemelebaco vien e scurt e, stat ice, descript iv e”, cealcătuiesc un „cântec monocord”, „un cântecsimplu, de jale” al anotimpurilor, al intemperiilor,al morţii.

Reacţiile uneori adverse ale criticii, opiniilecontradictor ii ale exegeţilor poeziei bacoviene,încercările de definire a bacovianismului, deîncadrare a poetului într-un curent sau alt ul, nudemonstrează decât valoarea unei mari p oezii,moderne şi actuale.

De la v olumul de debut şi până în zilelen o ast r e , s- au scr is n enum ărate sin teze,monografii, studii, articole, în care Bacovia a fostnumit, pe rând, „monocord”, „convenţional”,„artificial”, „rudimentar”, „rafinat”, „eminescian”,„macedo nskian ”, „simbolist” , „decaden t” ,„expresionist ”, „existenţialist”, deşi Bacovia sesustrage oricăror etichetări.

Bacovia este, de fapt, câte puţin din fiecare,într-o o peră veşnic nouă şi incitantă. Găsim, înopera lui, deopotrivă, sinceritate şi artificiu, trăireadevărată şi alta „jucată”, f rancheţe şi mascaironiei, spontaneitate şi teatru.

Nicolae Davidescu remarcă sinceritatea care,consideră criticul, este chiar secretul originalităţiipoetului, spontaneitatea, cadrul natural specific,

extraordinara capacitate de a crea simboluri dincel mai simplu sau banal material poetic.

Majoritatea cr itic ilo r, impresion aţi deobsesia desco mp unerii m aterie i din po eziabacoviană o considerau un „strigăt visceral” sau„un neliniştitor documen t moral” (VladimirSt rein u) , dar r ecuno şt eau, în unan im it at e,existenţa unei mari drame a spiritului.

Po mpiliu Constant inescu, în cap itoluldedicat lui Bacov ia din volumul Scrieri, face oscur tă descriere a univ ersului liric bacov ian,remarcând: simbolismul esenţial, tragismul „mi-nus – vitalitatea”, peisajul sordid, vidul sufletesc,solitudinea, care „sunt şi semnele neîndoioaseale lucidităţii lui artistice”.(8

Criticul spune că în poezia lui Bacoviaconştiinţa umană suferă o prăbuşire în patologic,dar „numai o in te ligen ţă ar tistică o p oatesurprinde în înseşi con fuzele ei dezagregări”.

Bacovia , consideră T udor Vianu în carteasa Figuri şi forme literare, face part e din primapromoţie de simbolişti , p rin colaborarea larevist ele macedon skiene, ataşându-se mai alesde latura decadentă a curent ului, lăsându-seco nt am inat , în acelaşi t im p , de p o eziaeminesciană (făr ă a adopta sentimentalismulacesteia).

Prima p arte a poeziei bacoviene, credecriticul, este a unui „poet mai estet”, mai livresc,mai dependent de modele, iar în etapa următoare(m ai spo ntană) , p oetul doreşte „să n otezesenzaţia sa nemijlocită, ingenuă şi dureroasă”.

În cartea sa, Bacovia, un antisentimental,Gheorghe Grigurcu consideră că Bacovia, cu toatetemerile lui, cu stările lui delirante, cu obsesiiledevenite ele însele simboluri, nu-i decât o mască,o poză, iar poezia lui are câteva caracteristici ce-i anulează sentimentalismul susţinut de criticaan ter io ară: „sch em at ism ”, „distan ţare”,„depersonalizare prin sarcasm”, iro nia „rece cao crustă”, „limbaj aspru – parcimonios”.

Plânsul fiinţei şi al materiei, golul sufletesc,stările halucinante nu sunt, spunea criticul, decâtun joc de scenă, o mască pentru public, „poză”,cum sp unea şi Călinescu, pr imul care impuneacest termen ce va crea o aprigă controversă petema mimare-autenticitate. Marele critic GeorgeCălinescu enumeră în Istoria sa câtev a din„pozele” ce alcătuiesc scenariul bacovian: poetulcare stă singur în cavou, fantomele care trec prinparc, pasărea „cu pene albe, pene negre”, poetulcare r âde „sarcastic” sau „hidos”, femeia carecântă „barbar”, „marşul funebru” cântat de iubită,plimbăr ile solitare pe străzile pustii.

De aceeaşi părere este şi Nicolae Manolescucare, în Lecturi infidele, vorbind despre Bacovia,con sideră că p o et ul „ îşi co m p un e, ca şiMacedonski, un st il, o con venţie, care esteman ierism decadent... Bacov ianism ul est e ohaină de teatru, o poză patetică a nebuniei”.

O altă temă controversată despre poeziabacoviană este aceea a „involuţiei” liricii sale, dela volumul Plu mb, la celelalte vo lume, ideesusţinută de Manolescu, la care aderă şi LaurenţiuUlici, care spune că „Bacovia nu a avut niciodatăo conştiinţă estet ică”, dar şi că simbolismul nuar co nstitui decât un punct de plecare cătreexpresionismul său instinctiv, „pur”.

Începând cu Crohmălniceanu şi continuândcu Dum itru Micu, se observă o reconciliere cu

SIMONA ŢENE

Ponderea abordărilorstilistice în definireabacovianismului

Orient Latinpag.41vechile opinii şi o nouă argumentare în favoareasusţinerii originalităţii şi modernităţii po etului,privit din alte perspect ive, ca un mare poet, unanticipator.

Bacovia preia temele simboliste pe care leintegrează în opera sa într-o viziune in edită,perso nală, cu un n ou lim baj, conferin du- leexpresivităţi nemaiîntâlnite până atunci.

Dumitru Micu, în cartea sa Modern ismulrom ânesc, în capito lul dedicat lui Bacov ia,Solita rul avanga rdist, consideră că poet ul estepr imul care, an tic ipând pe Kafk a, Art aud,Beckett, Camus, face „antiliteratură”, „camuflatăp ân ă la S tan ţe bu rg h eze , degh izat ă sublit er at ur izăr i con venţio nale , n edisim ulat ăîncepând cu acest volum”.

Preluân d canoane din poezia tradiţionalăsau din cea simbolistă, străină, n-a avut intenţiade a le perfecţion a, ci le-a r einterpretat , le-aschimbat funcţionalitatea, făcând din ele surseale expresiv ită ţii sa le atâ t de sp eciale . „Înversurile create prin asumarea literarului, poetulrom ân deliteratur izează simulân d stângăcia,m imân d def ic it ul de in t e lect ualita t e ,semido ctismul utilizând cu inocenţă prefăcutăclişee, confecţionând aparente kitsch-uri”.

Bacovia, consideră criticul, adoptă un stilnu anticalofil ci, mai mult, o parodiere subtilă astilului calofil.

De aceea, şi lexicul bacovian est e sărac(multe cuvinte se repetă), redus ca dimen siuni,care nu excelează prin bogăţie şi varietate: Bacoviautilizează termeni uzaţi, forme neliterare, licenţepoetice, rime sărace, cuvinte desuete. Un alt as-pect impor tant al liricii bacoviene p e careDumitru Micu îl subliniază este aceala că poetule „cel dintâi art ist român a cărui permanentă,ap roap e unică sursă de insp iraţie a deven itexistentul corupt, banalul, fadul, prozaicul”.

Nu urâtul, ci o bişnuitul, împins până laexagerare, este im aginea ster eotipă a spaţiuluibacovian. În acelaşi ambalaj gri întâlnim aceleaşiobsesii , reluate la infinit: decoruri sumbre, fărăculoare, stări sfâşietoare, m uzici funerare. Cut oate acestea, r ezult at ul este h alucinant ,captivant, de o f rumuseţe stranie.

Aceast ă exacerbare a ban alului, acotidianului insignifiant, intensificarea atmosfereisumbre, funebre, vocaţia suferinţei, obsesia morţii(care e prezentă la tot pasul), fac din Bacovia unprecursor al ex presionismului.

Mihail Petroveanu, în schimb, p ledeazăpentru o estetică a urâtului în poezia bacoviană,pent ru o frum useţe h im erian ă, dincolo derealităţile ei sumbre. „Forţa de halucinaţie, spunecriticul, este dublă, atr ăgând şi respingând, con-form dublei sale extracţii”.

Criticul descop eră, în cadrul de nat urădeprimant şi monoton, câteva insule de linişte:„Realismul ei deprimant nu a izbutit să sterilizezeorice urmă de frumuseţe, fie ea efemeră, iluzorie,ţinând de prerogativa elipsei, a reveriei, a visuluiinterior sau simplei aspiraţii către modif icarearealului”.

Bacov ia, de la început, a stârnit mereuin teresul crit icii , şi acest fapt sit uându-l încategoria marilor scriitori. Având de-a face cu omare poezie, e normal ca ea să provoace atitudinidiverse, iar din dialectica acestor opinii încercămsă conturăm adevăratul sens, complex şi profund,

al bacovianismului.Mihail Petroveanu ch iar este surp rins de

cr itica apreciativă, ap roape sup raevaluat ă,acordată liricii bacoviene: „Ţine de do meniulsenzaţionalului. O creaţie at ât de restrânsă caîntindere, atât de inegală ca invenţie tematică şiexpresivă, concurează cu opera lui Arghezi, Blaga,Barbu, în emulaţie editorială, în pasiune critică,în po pularitat ea numelui”. O dată cu Mih ailPetrov eanu, prin excelentul studiu dedicat luiBacovia, începe o n ouă fază în r ecep tareapoetului, care est e privit , de acum încolo, dinp ersp ect iv a m o dern it ăţii şi a v alo r iiincontestabile. Bacovia, susţine criticul, a depăşitsimbo lism ul, in t r ând în co n v ergen ţă cuexpresionismul, existen ţialismul şi literaturaabsurdului.

În capitolul Hilaristica bacovia nă dinvolumul Forma ca deformare, Marian Popa faceo analiză a obsesiilor bacoviene: a alienării omuluiîn univers, a nean tului, a co micului funebru, agrotescului şi a ironiei, care ţin, spune criticul deo at it udin e mo dern ă. „Discur sul baco viancaract erizează ip ostaza modernă a unui clovndevenit simbol totalizator al condiţiei omeneştişi unicul act or al unui etern spectacol grotesc”.

Critica ulterioară însă a arătat că nu doar lanivelul impresiei şi al ecoului într-o conştiinţăcritică, ci chiar la nivel statistic, bacovianismuleste greu de surprins. Poetul Ion Caraion puneaîn evidenţă, în cartea sa despre Bacovia, Sfârşitulcontinuu, într-un eşantion de 50 de poezii,predom inanţa verbelor în po ezia lui Bacovia:„accen tul acestei poezii, virulenţa şi miracolulei, n-ar t rebui căutate prea depart e. Verbeleutilizate sunt cam aceleaşi în opera baco viană,dar ele au rolul unor baroase care, lovind continuuşi con tinuu în aceleaşi punct e sau în aceleaşidirecţii, determină rupturi”. Dintre toate verbele,prezenţa cea mai mare în lirica bacoviană o areverbul „a fi” (337 de poziţii), urmat de „a plânge”(68 de poziţii), menţionează Ion Caraion.

Dimpotrivă, Sanda Golopenţia a subliniat,pe baze riguros statistice şi mai ales ţinând seamade par ticiparea sau nonpartic iparea la sferelesemantice dominante ale operei, predominanţanetă a substantivului: „se observă o predominarenetă a substantivului faţă de celelalte părţi devorbire , at ât în ceea ce priveşte var ieta tea(50,34% din vocabular) cât şi în ceea ce priveştefrecvenţa folosirii (44,5% din text). În cadrulverbului, variaţia este considerabil redusă (19,5%din vocabular), dar acesta, fiind des folosit, ajungesă constituie 25,12% din lungimea textului”

Ion Caraion, în excelentul său studiu, deşimarcat subiectiv ( criticul e dublat şi de poet),reuşeşte să creeze portretul unui mare po et, alneantului, al „sfârşitului” care însoţeşte mereu„începutul”. Poetul propune cititorului o lecturăinv ersă a câto rva p oezii (Decor, Amurg detoa mnă, Rar, Sing ur, A ltfe l, No apte, Balet,Dormitând, Fanfară, Nervi de toamnă, Cu voi,Aiurea, Mister, în tot al 100 de poezii) pentru ademo nstra că ele „rezistă criteriului este tic,îm potr iva can oanelor clasice , a idom a un orpoeme-obiect”. În capitolul Cele 17, Ion Caraionpro pune spre analiză primele şaptesprezecepoezii scrise de Bacovia până la vârsta de 18 ani,care “rezumă complet ceea ce avea să însemne şisă cuprindă în genere poezia bacoviană”: Plouă

(Da, plouă cum n-am ma i văzut), Rar (Singur,singur, singur), Sonet (E o noapte udă, grea, te-neci a fară), Tablou deiarnă (Ninge grozav, pecâmp la abator), Pălind (Sunt solitarul pustiilorpieţe), Nevroză (Afară ninge prăpădind), şi toate(şi toate se re-ntorc din drumul lor), Amurg vio-let (Amurg de toamnă violet), Decembrie (Te uităcum ninge decembre), Negru (Carbonizate flori,noian de negru), Melancolie (Ce chiot, ce vaietde toamnă), Nervi de toamnă (E toamnă, e foşnet,e somn), Proză (Amorul hidos ca un satir), Ego(Tot mai tăcut şi singur), Aiurea (Blestemată maifie şi to am na ), În alta r (S tă fără no im ăcatedrala), Epita f (Aici sun t eu). Acest e texteemblematice conţin temele, motivele şi atitudinilefundamentale ale poeziei bacoviene.

Demersur ile de surpr indere a miezuluibaco vianism ului au p resup us, din colo deimp resionism sau studiu statistic, şi analizestructurale ale operei, plecând de la microtexte,simboluri, sintagme semnificative (AlexandraIn dr ieş – Alterna tive b acoviene ) , an alizestilistico-ontologice (ca cea a lui Mircea Scarlatdin I storia p oeziei rom ân eşti vol. II ) sauinterdisciplin are cu accente biografice (DinuFlămân d – Introducere în opera lui GeorgeBacovia).

În Alternative bacoviene, Alexandra Indrieşr ecurge şi la ex celen t e st udii st il ist ice ,demonstrând exist enţa unor linii de forţă careasigură coeziunea internă a liricii baco viene.Alexandra Indrieş recunoaşte în Bacovia un marepoet, de o mo dernitate izbitoare, de facturăex presio nist ă: “ Pr ivind în general po eziabaco viană, p utem afirma că în pun ctul decoliziune dint re discursul simbolist bazat pecircularitat e (metafore cir culare, refrene, caex presii a le co respo ndenţelo r) şi discursulexpresionist bazat pe ruptură (fraze întrerupte,cuvinte disparate, exclamaţii, metonimii, expresiiale unei trăiri existenţiale exacerbate) se produceo breşă – o uvertură – în care Bacovia introducediscursul despre un discurs poetic necesarmentenou”.

Ion Pop , în Jocul poeziei, vorbeşte despreir elev anţa an alizării procedeelor p oet ice laBaco via. Criticul clujean, bun cun oscăto r alavangardei şi simbolismului, încearcă o concilieresimultană a analizei figurilor şi a “emoţiei” difuze– esenţă a bacovianismului. Mecanismele imaginiibacovien e par, “ în afara atmosferei specifice”,artificiale. “Polireferenţialitatea” poeziei moderneeste, astfel, de regăsit şi la poetul „plum bului”

Referin ţa multiplă t rimite pe rân d la ununiver s exterior monoton şi morbid şi la unulint erio r ap aren t la fel, dar rezonân d pe undiapazon infinit de nuanţe şi noi sensibilităţivitale. Conturarea primului dom eniu (sp aţiulbacovian – despre care au v orbit major itateaexegeţilor) va sublinia o recurenţă de m otive.Spaţiul intern al poemului bacovian este un spaţiual “perifrazei”, spunea Dinu Flămând. Prin peri-frază, poetul va menţine “firescul vorbirii poeticela trecerea graniţei dintre exprimat şi inexprimat,la linia un de se materializează limbajul”.

Bacovia, prin discursul lui simplu dar de omare p rofunzime, se impune în peisajul literarromânesc (în ciuda unor critici negative) prininovaţii radicale care au schimbat traseul poezieidinspre tradiţionalism spre modernitate.

Orient Latin pag.42

Un poet contemporancu un lirism orfic îndârjit*)

1. Materia primă a memoriei afective, înprezentul volum.

“Am venit pe lume strângând în pumnGurguiul unei opinci” (Autobiografica)Asemenea versuri, frontale pentru

carte, deschid seria elementelor „materiale”ale memoriei: pumnul; „prunii îngropaţi cuslujba” (p. 67) – plant e energice, la care seadauga „pofta de a fi jivină” (p. 79), deci,natura naturată, laptele, văile et c…, elementecare se constituie, ele însele, într-o memorie“vegetală” forte. (v. şi U. Eco, eseul „Me-moria vegetală”!), vegetală, înţelegem noi,pentru că, eul este asemeni oglinzilor moi –de emuls ie albă!

Astfel arată substanţa anamnet ică învolumul lui I.M.A.!, acesta fiind şi modulspecific în care „memoria ne ajută să regre-tăm” (U. Eco, Tratat de semiotică generală).

2. Imperialii.Treptat, ne este indusă în volum “Ma-

jestatea Sa, Eul” (P. Ricoeur ), prin „dealulStrăineacului şi blest emul bunicului “ (10),…imperiali, segmentaţi de noi în: is torici,arhet ipali şi teritoriali. Desigur, în robustaVale a Almăjului migraţiile etnogenetice vorfi fost puţine, subţiri, deoarece locurile erau“spăimoase”, cu vigoare de castru!

Imperialii arhetipali – bătrânii zidurilorşi ogoarelor, precum „Tata Toza” (p. 56-58)sau „Laie Mutu” (p. 76), erau pâlcuri-pâlcuripe Scara Raiului, precum larii şi penaţii, binevertebraţi în cultica latină, ca Genius Loci,care erau şi sunt; care fondează!…

„Gosp odarii îş i mână oile la pâlc înpoiana Năsăpişte;

Pornesc să urce cu mic cu mare,Cu traiste, cu brenţi …În prima zi de armindeni” (p. 79)Toate acest ea nu sunt, întâi, feţele

veacului, ci ale satului şi denotă un civismarhaic ameţitor. Poetul le pune în relief, lerepune, adică, prin int ermediul eului creatorgeneric, care poate fi recunoscut, aici, ca eumitic colectiv (“Cetat ea Grădişte, cea de penicovală şi pucioasă” (p. 16) sau eu liric in-dividual; „Dacă nu ţi-ai înstrăinat clipele, în

urma noast ră rămâne măcinişul” (p. 82).Urmează, între nivele, cenzura – pauzele desuflu, de resp iraţie, care se sprijină, deasemenea, pe vidul (lor) existenţial.

Acest ea sunt axele volumului, careinclud, pentru spaţiul şi timpul cărăşan, mitulcu ritualurile sale funcţionale! „Arhetipurilesunt produse pure ale naturii umane” (C.G.Jung) – în inters tiţii, cum este caz ul şi înstraturile adânci ale lirismului lui I.M.A.

Imperialii teritoriali sunt cei apăruţi înforţă, mai târziu, ca neamţul, rusul şi oto-manii. La venirea lor, nu după multe răgazuri,au început şi răz boaiele mondiale (v. ş ipoemele de mijloc ale volumului).

3. Mitografia volumuluiMitul, ca poem revelator, est e imuabil:

el zboară mereu şi tot rămane – ne sugereazăun mare analist al temei, R. Caillois, în “Visulşi societăţile umane”. Dreptul de a sp uneun poem (mitic) la, de ex., amerindieni estepatrimoniul unei familii. Evident că, în acestsens, Ion Marin Almăjan, cu ai săi – ca ainoşt ri –, toţi cei din interiorul t extului, îşiface legea, conturând, în subst rat, mit ulfondator ca şi cel paideic (v. poemele : Cântecvechi, Doina, Filosoful satului). Rit urile derelevanţă sunt, în primul rând, actele-reflexconş tient sau subconştient ale p ărinţilor –primii integratori ai conştiinţei. Urmeazămorţile de serie ale volumului ori naşterilesau nunta, adevărate spectacole în lanţ alelimitei cosmogonice. Acestea par a fi rituride expiere... Cititorul le poate întâlni chiar înforma lor – soter, în p oeme ca Biserica, PopaBădani ori Moş Vasile. Urmează, pe fondulmit ului, rit ualul andronimic al numelorproprii…

De altfel, un alt volum orizontal poatefi cons tit uit la Ion M arin Almajan dinnominaţia t itlurilor. Ghiţă Buriţă; Petru şiPetra; Ioţa lui Călaie, Gaca. Acest ipoteticvolum „expresionis t” ar fi segregat ca textîn text. Şi fiindcă „limbajul nu merge în gol”(L. Wittgenstein), cititorul at ent ar câştiga

în I. M. A. un poet deopotrivă mitic şi mod-ern ce ar traversa două republici lirice. Înacest plan, m-aş putea gândi la frazarea tel-quell din „Ingeniosul bine temperat”, al luiM. H. Simionescu.

Ritul totemic (aplicaţie – de abis – amitului) îşi are pregnanţă în poemul „Ghi-dran” – bucuria şi fala noastră (p. 27) sau„Lapte de bic” (p. 32), sau lupercalii (p. 52).Aproape ca în dimensiunea magică a Fizio-logului, ap are vasiliscul, cu baladescul(livresc) – visul cailor salbatici!

De asemenea, omul de azi, de sub ori-zont, se poate apropia, cu detaşare ori cu osuavă ironie, de riturile contemporane, devestiar, din straturile superficiale ale istoriei.În versuri acide, aşadar, este, liric, exp us,deceniul dilematic, în care semenii t ac greoişi tulbure, fără să mai poată să “fabuleze”(p. 56).

4. Vectorul liricVolumul, în înt regul său, p rez int ă

matricea orfică prin magie, iniţieri, purificări(v. orphoi – însinguraţii!), echilibrat ă de ceamitic-eroică, finaliz ată moral cu memoriaPoetului, care devine funcţională p rin asi-milare (simpatetică) şi represia asupra obiec-tului – cel de azi – supus ochiului şi contem-plării. Scara lingvistică tâlcuitoare p are a fio gâlceavă de afect cu lexicul secular.

Versul coabitează p salmodic-ficţional,înt r-n regist ru calm şi cald, cu secţiuniexpresive de puritate esenţială, ceea ce con-duce către poemul grav, cultic, iniţiatic şi,deopotrivă, modern, pentru timpurile în care“Dumnezeu este un invizibil câmp de fugă”(Kierkegaard). Faţă, însă, de p rozatorulI.M.A., semnatarul acestor rânduri ar sfârşiprecum o arată arta poetică a lui Baudelaire:“ În caz ul meu, lumea ar t rebui să seobişnuiască şi cu inversele”.

*) Ion Marin Almăjan, Amintiri despreţărani, Timişoara, Hestia/David press print,2011

M. TURCU

Volumul, în întregul său, prezintă matriceaorfică prin magie, iniţieri, purificări (v. orphoi –însinguraţii!), echilibrată de cea mitic-eroică,finalizată moral cu memoria Poetului.

Orient Latinpag.43

Victor Georoceanu, un chitarist sensibil şidiscret, firav de statură, cantautor, de ”formaţie”profesională econ omist (cont abil pe sta tul deplată la Univeristartatea de vest din T imişoara),debutează pe scena literară cu o carte spumoasă,scrisă pe o p artitură zglobie prin vervă şi umor:Conta bilul eşecurilor (amintiri) (T imişoara:Eubeea, 2010).

E drept că tit lul nu debordează de opti-mism, cum nici finalul nu prea e de… vodevil, ciîn tr -un bilanţ…”dulce-amar”, pe v er surile”o bsedan t e” a le lui Damian Urech e(compagnionul spiritual din carte). Prin felul însăcum îşi contabilizează amintirile (recuperate într-un cocktail de îm pliniri/neîm pliniri, am ăgiri/dezam ăgir i) înt r -o n o tă de p ersif lar e şiaut oper siflare jovială, generează de fapt însubtext o atitudine tonifiantă, care fereşte epiculde stridenţe patetice.

P refaţa sem n at ă de Nin a Ceran u,“Contabilul şi chitara”, e caldă, ca o dedicaţie desuflet, şi în acelaşi t imp o efigie plastic-concisăa autorului, ca artist şi om, sintetizând cu empatiedemersul lui: un rom an al rememo rării şimăr turisirii t inereţii. Un fir al epicului estereînvierea boemei artistice, ”prin câte o potecăneştiută” pe care au călcat p rieteni com unidispăruţi, un alt fir e din “iubirile fulgurante”,şi pentru to ate e fundalul muzicii chit arei,“alinarea sufletească cea mai de preţ”, singuracare “nu l-a trădat niciodată”.

De la început e fixarea, în timp şi spaţiureal, din “ imediata apropiere”: ”sfârşit desep tembrie, an ul 19 78…”, p e drumul sp reŞimleul Silvaniei, la postul primit prin repartiţie,la terminarea facultăţii. E o fixare provizorie:urmând capriciile memor iei, de întorto chiere at im pului, arun că o n adă în tr ecut, înt r-oîn tre ţesere în ”desenul din cov or” a anilorstudenţiei, într-o notă şugubeaţă, humuleşteană,din perspectiva experienţei mature: “ iată-mă pebancheta din spate, într-o Dacie nou-nouţă, spretărâmu l făgăduinţei”, “eram p lin de vise şi desperanţe, după o studenţie care s-a prelungit laşase ani în loc de patru, în care m-a m risipit în

tot felul de activităţi inutile”.Scriitura e alertă, cu epic dens, în dialoguri

simple, naturale, într-o oralitate spontană, binein serat e , cu creio n ăr i de p erso n aje, n urememo rator-descr iptive, ci în plină acţiune.Flash -ur ile sun t c in em at o graf ice , în liniiminimaliste, fără emfază, cu spontaneit ate şinaturaleţe. Densitatea mare de epic pe metrupătrat , strict f aptic, e fără înflorituri stilistice,fără patetisme, într-o rememorare clară. T impulva fiind şter s perceperea detaliilor cu implicareemoţională, într-o înfruntare stoică şi bărbăteascăa denivelărilor vieţii. (Chiar dacă în scriitură areunele stângăcii de debut an t, p rea repetatcalificat ivul „extrao rd ina r”, sup erla t iv epompoase „nu era nimic mai înălţător”,”publicîn exta z”, or i ep it e t e f ade “ colegiad evă raţi”,”discuţii pline de su bstanţă”,”oprietenie frumoasă” , „oameni de vază” etc.)

Construcţia romanului e intertextuală, prininserţii de scriso ri, descoperite ”într-o plasă cuscrisori vechi şi fotogra fii”, de la admirat oare:“am citit pe faţa ta bunătatea sufletului şi mi separe că eşti singur”, de la foşti colegi din armată,proaspăt eliberaţi: “culmea măgăriei, crede-mă,tânjesc după clipele petrecute în armată”, ori dela tatăl său (scrisoare reprodusă şi-n facsimile lafinal, cu un scris caligrafic de fost brigadier silvicîn Sado v a-Do lj), care- i scrie sf ăt o s,gospodăreşte, cu o mulţime de amănunte, desprepregătirile necesare pentru nuntă de la ţară,“pentru această treabă este necesar să chibzuimbine cum vom po rni”, most ră de etnolo gie şisociologie pentru acea penurie din 19 88, “nuvom avea nici muzicanţi, şi numai un picup”, oriartico le din ziar (Damian Ureche, în r evista”Orizon t”, apreciază într-o cro nică “fineţea şisincopele de linişte muzicală, acordurile discretesmulse de el din coardele ghitarei”).

Momentele de maximă plăcere şi împliniresufletească sunt în tâlnirile muzical-literare (şide aceea poate regretul cel m ai mare era că n-aputut face studii muzicale adecvate, fiin d doaraut odidact) . Această v ia ţă ar tist ică densă(r ecitaluri de succes, select at la festiv alurinaţionale, ori în spectacole cu Tudor Gheorghe,Doru Stănculescu, Valeriu Sterian etc.), l-a făcutsă simtă condiţia de artist vizavi de public, dorinţasă-i fie înţeles mesajul, voluptatea aplauzelor, aatmosferei de comuniune din sălile de spectacol.Preocupat doar de aceste spectacole, compuneazi şi noapte, neglijând cursuri şi seminarii, păşind„mâ nd ru şi ţa n ţo ş” , cuno scut de t oţi înComplexul Studenţesc.

La densitatea epică, bineînţeles că volumule p lin şi de alte p erso naje , cele mai multepasagere, dar plastic fixate în câteva ep itete.Unele sunt obişnuite, altele sunt nume celebre

din întâlniri ”istorice”(cum e seara specială de lacantin ă la care a participat şi Zoe Ceauşescu,care i-a cerut cântece româneşti, şi au cântatîmpreună “Să-mi cânţi cobzar”). File de istorieculturală a locului rămân paginile în care evocăîntâln irile de la Gătaia (celebru “azil” pentrucreato ri, „rezervaţia” celor care „veneau să se”decontamineze” de nebunia comu nistă”), cuIon Ch ichere, care-l cucereşte cu versurile sale(“Balada vânzătorului de soare” o va pune pemuzică) şi care ţinea un cenaclu (afişul cu anunţulşedinţei de lucru era scris, cu o carioca labastrăgroasă, peste o pagină din ziarul ”Scânteia” cufotografia lui Ceauşescu: “Cenaclul Spitalului denebuni”), cu Nico lae Covaci de la Phoen ix, cu(atunci) pictorul Nicolae Popa (devenit apoi şipoet), care “povestea frumos când picta”, cuNicolae Romândaşu, care “cu vocea lui gravăîşi declama poeziile” etc.

Al doilea personaj, ca-ntr-un tandem, eprietenul său Damian Ureche, de care nu s-adezis, chiar dacă acesta era continuu în v izorulsecurităţii, pentru desele încercări de „escapade”peste graniţă. Îi plăceau la nebunie versurile sale(melodia de succes „Suntem oameni” este peversuri de Damian Ureche).

Implic it , fără t endinţă ex presă, tot ul serecomp une în fundal, ca o scr iitură de p alimp-sest, piese de puzzle din im aginea econ omică,socială şi p olit ică a acelui decen iu ceauşist.Aut orul n u in serează acuze t ezist e ,p ostr ev oluţio nare , po v esteşt e detaşat, cureceptarea ingenuă de atunci: la muncile agricole,un de erau duşi studenţii, nu se plângeau cătransp ortul era în remorci, p e baloţi de paie,cazarea sub orice critică , de spălatul rudimentarla o fântână din curte: „nouă ni se părea un lucrunormal şi eram de-a dreptul fericiţi că aveamprileju l de a ne cuno aşte şi a ne apro piasufle teşte, ca într-o ta bără”, f ericiţi când laîntoarcere, în remorcă, toţi cântau cânt ece dechef, printre întâmplări amuzante (chiar dacă unulmai vârstn ic le mai v orbea seara „desp restrâmbă tatea sistem ului”; „noi, cei de 19 ani,nu prea ţineam seama de filozofia lui matură şiluam lucrurile exact aşa cum erau”).

Pagini ca de mon ograf ie sunt implicitdespre satul bănăţean, cu nedei, rugi, por tul cufuste creţe, largi, cu salbe de aur, gospodăria unorsăteni, de gugulani cu star e etc.

Addenda cu fotografii de album familialdevansează textul, ca-ntr-o poveste ilustrată cufinal deschis: cuprinde şi unele cu referiri la datenemenţionate, dintr-o perioadă postedcembristă(dep lasările cu Co rul „Carmen Sy lv a”, cuSocieta tea literar- artistică „Sorin T itel” etc.),parcă într-o incitare la aşteptare, a unei continuăricare să aducă po vestirea la zi.

Astfel că subtitlul “amintiri”, prin tenta depaseism-no stalgic, de ancorare sen timent al-introspectiv ă în trecut, pare în par te inadecvatpentru un text plin de vivacitate şi jovialitate înredimensionarea evocato are a acelui trecut. Untext plăcut, fără p retenţii est etico-filozo farde,delect ant prin detenta de um or şi care inducedorinţa unui „va urma”.

* Victo r G e o ro ce a nu : Co n tab ilu leşecurilor (amintiri) , T imişoara: Eubeea, 2010

Tinereţeafolk*)MARIA NIŢU

Orient Latin pag.44

Dorina Brânduşa Landén,„La nord de sufletelevoastre”, versuri, Deva,Ed. Călăuza, 2011.

Virgil Diaconu, „Secol”,versuri, Râmnicul Sărat,Ed. Valman, 2011.

Iulian Dămăcuş, „Poezii”,antologie, Cluj-Napoca,Ed. Dacia XXI, 2010.

Gligor Haşa, „Spovedaniitârzii”, versuri, Deva, Ed.“Gligor Haşa PublishingHouse”, 2011.

Liliana Ardelean,„Secvenţe de culise”,memorialistică,Timişoara, Ed. VictorBabeş, 2011.

Ziua cea mai lungă,versuri, antologie depoezie contemporană,Bucureşti, Ed. HergBenet, 2011.

Artur Silvestr i, „Universullecturilor fericite”, critică,Bucureşti, Ed. Carpathia,2011.

Sabin Ionel,„Aşteptarea”, roman,Timişoara, Ed. Hestia,2011.

Theodor Damian,„Semnul Isar/The Isarsign”, ed. bilingvă,versuri, Deva, Ed.Călăuza, 2011.

George Lână, „Tulpinamea nevăzută/My unseenstem”, versuri, Timişoara,Ed. Gordian, 2011.

Dan Flor iţa-Seracin,“Întoarcerea din larg”,roman, Timişoara, Ed.Anthropos, 2011.

Orient Latinpag.45 CALENDAR LITERAR

Întâlnirinecesare:AlexandruMORARU

IANUARIE 1 ianuarie 1914 — la Variaş, j. Timiş, s -a născut Lazar Ilici (m.1983) 1 ianuarie 1934 — la Liubcova, j. Caraş-Severin, s-a născut JivaPopovici (m. 1991) 1 ianuarie 1937 — la Sacoşu Mare, j. Timiş, s-a născut GheorgheLuchescu (m. 2011) 1 ianuarie 1954 — la Sântana, j. Arad, s -a născut Mircea Mihăieş 1 ianuarie 1951 — la Urdari, j. Gorj, s-a născut Doru Macriş 2 ianuarie 1945 — la Timişoara, s-a născut Ioan Radin (m. 2010) 2 ianuarie 1945 — la Anina, jud Caraş Severin, s-a născut IonRăşinaru 3 ianuarie 1953 — la Timişoara, s-a născut Roxana Nubert 4 ianuarie 1929 — la Roman, j. Neamţ, s-a născut Ion Iliescu 4 ianuarie 1936— la Cociuba Mare, j. Bihor, s-a născut Ioan I.Iancu (m. 2004) 4 ianuarie 1943 — la Timişoara, s-a născut Mandics György 4 ianuarie 1945 — la Timişoara, s-a născut Eugen Bunaru 5 ianuarie 1935 — la Arad, s-a născut Coleta de Sabata 6 ianuarie 1906 — la Sasca Montană, j. Caraş-Severin, s-a născutMihai Novac (m. 1977) 6 ianuarie 1923 — la Bocşa, j. Caraş-Severin, s-a născut ClaudiusMyron Işfan (m. 1966) 6 ianuarie 1984 — la Reşiţa, s-a născut Oana Raluca Topală 8 ianuarie 1942 — la Pl osca, j.Teleorman, s-a născut MarianaSperlea 8 ianuarie 1961 — la Caransebeş,s-a născut Gheorghe Cionoiu 9 ianuarie 1947 — la Lugoj, s-anăscut Dan Floriţa-Seracin10 ianuarie 1958 — la Timişoara, s-a născut Dan Emilian Roşca (m.2005)12 ianuarie 1951 — la Wels,Austria, s-a născut Johann Lippet14 ianuarie 1917 — la MoldovaNouă, j. Caraş-Severin, s -a născutSofia Arcan (m. 1992)14 ianuarie 1941 — la Cârnecea, j.Caraş-Severin, s-a născut Timotei Jurjica (m. 1993)14 ianuarie 1962 — la Ti mişoara,s-a născut Marian Oprea15 ianuarie 1897 — la Şoşdea, j.Timiş, s-a născut Ioan Ciucurel (m.1955)16 ianuarie 1927 — la Lugoj, s-anăscut Gheorghe Vuia (m. 2005)16 ianuarie 1943 — la Nicolinţ, j.Caraş-Severin, s -a născut IgneaLoga16 ianuarie 1954 — la Reş iţa, s-anăscut Olga Neagu17 ianuarie 1924 — la Ineu, s-anăscut Radu Theodoru17 ianuarie 1921 — la Diniaş, j.Timiş, s -a născut Svet omir Raicov (m. 1995)18 ianuarie 1949 — la Timişoara, s-a născut Marin Lupuşoru18 ianuarie 1953 — la Petroman, j. Timiş , s-a născut Ion Monoran(m. 1993)

18 ianuarie 1975 — la Oraviţa, s-anăscut Cosmin Pincu19 ianuarie 1962 — laBelobreşca, j. Caraş-Severin, s-anăscut Liubiţa Raichici20 ianuarie 1952 — la Timişoara,s-a născut Cons tantin Cozmiuc(m. 2007)22 ianuarie 1947 — la Reş iţa, s-anăscut Doina Iliasa-Frigură23 ianuarie 1944 — la Timişoara, s-a născut Corneliu Mircea24 ianuarie 1947 — la Timişoara, s-a născut Viorica Bălteanu24 ianuarie 1911 — la Ileni, j.Braşov, s-a născut Oct avian Metea (m. 1973)24 ianuarie 1948 — la Boldur, jud. Timiş, s-a născut Ioan Iovan26 ianuarie 1920 — la Ciuchici, s-a născut Ion Frumosu (m. 1986)26 ianuari e 1952 — la Felnac, jud. Arad, s-a născut Lia Alb

MARIANA SPERLEA

MARIAN OPREA

Un personaj discret al literaturii timişorene,de o modestie chiar supărătoare , mai puţin

înclinat spre viaţa comunitară scriitoricească,Alexandru Moraru ia în serios tot ce i se

întâmplă şi tot ce scrie: proză , critică,materiale jurnalistice.

A debutat cu proză scurtă într-un volumcolectiv, Gustul l ivezii (Ed. Facla, 1985),

împreună cu Dana Dinu, Iosif Costinaş, LucianPetrescu, Gheorghe Jurma, Ovidiu Pecican,

Florian Mihalcea şi Nicolae Rotaru. A maipublicat: Perpetuum comic (roman, 1989),

Sărbătoare de iarnă (roman, 1989), Timişoara,16-22 decembrie (reportaje, volum colectiv,

1992), Casa îngerilor (roman,1997), Jocul(schiţe, 2002), Cercul de foc (nuve le şi

povestiri , 2002, Aburi de tranziţie (catrene şiepigrame, 2006), Fiul întunericului (roman,

2008).A publicat în numeroase reviste şi ziare, ovreme fiind atras de lumea jurna listicii de

opinie, probabil determinat de ceea ce numim“starea naţiunii”, experienţa regăsindu-se în

impozantul volum Panorame ( 2010).

LIUBIŢA RAICHICI

Orient Latin pag.4628 ianuarie 1952 — la Moraviţa, j.Timiş, s-a născut AlexandruSamoilă29 ianuarie 1948 — la Cioflani, jud.Olt, s-a născut Dumitru Velea29 ianuarie 1960 — la Reş iţa, s-anăscut Emilian Roşculescu31 ianuarie 1940 — la Braşov, s-anăscut Titus Suciu31 ianuarie 1941 — la Lunca, j.Bistriţa-Năsăud, s-a născut VasileŢâra31 ianuarie 1947 — la Obreja, j.Caraş-Severin, s-a născut IoanKaleve

FEBRUARIE 1 februarie 1953 — la Cluj-Napoca, s-a născut Ana Corcea 2 februarie 1950 — la Timişoara, s-a născut Lucian Alexiu 2 februarie 1960 — la Caransebeş, s-a născut Ioan Jorz 3 februarie 1958 — la Timişoara, s-a născut Mihai Alexandru 4 februarie 1932 — la Giulvăz, j. Timiş , s-a născut Simion Mioc 4 februarie 1944 — la Oradea, s-a născut Fikl Nagy Klara 5 februarie 1939 — la Forotic, j. Caraş-Severin, s-a născut PetruOallde (m. 1994) 5 februarie 1945 — la Bobda, j. Timiş, s -a născut Gheorghe Jurma 6 februarie 1951 — la Tincova, j. Caraş-Severin, s-a născut MariaBologa 6 februarie 1950 — la Timişoara, s-a născut Delia Şepeţan Vasiliu 8 februarie 1961 — la Bistriţa, s-a născut Florian Mihalcea 8 februarie 1965 — la Buchin, j. Caraş-Severin, s-a născut SorinOlariu 9 februarie 1978 — la Tomeşti, jud. T imiş, s-a născut MonicaSt ănilă 9 februarie 1936 — la Berzovia, j. Caraş-Severin, s-a născut M.Murgu Cucu (m. 1990) 9 februarie 1939 — la Gherteniş, j. Timiş, s-a născut Ioan Albu10 februarie 1929 — la Pojejena, j. Caraş-Severin, s-a născutCedomir Cionca Clisuraţ (m. 1982)10 februarie 1949 — la Timişoara, s-a născut Felicia Vlad12 februarie 1947 — la Belobreşca, s-a născut Ţvetko Krstici12 februarie 1950 — la Topolovăţu Mare, j. Timiş, s-a născut Ion-Viorel Boldureanu13 februarie 1978 — la T imişoara, s-a născut Cristina Chevereşan13 februarie 1927 — la Zerveşti, j. Caraş-Severin, s-a născutNichifor Mihuţa (m. 1982)13 februar ie 1922 — la Bobda, jud. Timiş, s-a născut SimionGiurgeca (2008)13 februarie 1968 — la Lugoj, s-a născut Adriana Weimer13 februarie 1957 — la Bocşa M ontană, s-a născut ConstantinTufan-St an14 februarie 1946 — la Arad, s-a născut Marcel Pop-Corniş15 februarie 1950 — la Beceni, jud. Buzău, s-a născut NicolaeJinga15 februarie 1920 — la Pecica, j. Arad, s-a născut Lucian Emandi(m. 1983)15 februarie 1930 — s-a născut Romulus Zaharia (m. 2006)15 februarie 1931 — la Peciu Nou, j. Timiş , s-a născut Pet re Stoica(m. 2009)16 februarie 1936 — la M ădăraş, j. Bihor, s-a născut St ela Brie16 februarie 1940 — la Caransebeş, s-a născut George Suru (m.1979)16 februarie 1940 — la Bucureşti, s-a născut Iosif Cost inaş (m.2004)

16 februarie 1930 — la Sutjeska, R. Serbia, s-a născut Ion Miloş16 februarie 1947 — la Tatomireştii de Jos, s-a născut Ion Pachia-Tat omirescu16 februarie 1960 — la T imişoara, s-a născut Mariana Cernicova-Bucă17 februarie 1922 — la Turnu Severin, s-a născut VirgiliuŞchiopescu (m. 1993)

17 februarie 1932 — la Re şiţa, s-anăscut Doru Popovici17 februarie 1942 — la Petra, j.Mehedinţi, s-a născut IonGheorgheosu17 februarie 1950 — la Doclin, j.Caraş-Severin, s-a născut Oct avianDoclin18 februarie 1962 — la Vulpeşti,j. Neamţ, s-a născut Dinu Olăraşu19 februarie 1939 — la Fitoneşti, j.Vrancea, s -a născut Ioana Cioancăş19 februarie 1959 — La Lugoj, jud.Timiş, s -a născut Dorin Murariu20 februarie 1938 — la Lovrin, j.

Timiş, s-a născut Annemarie Podlipny-Hehn21 februarie 1940 — la Boiu, j. Mureş, s-a născut Marcu MihailDeleanu21 februarie 1942 — la Timişoara, s-a născut Felicia Giurgiu(m. 2005)22 februarie 1957 — la Sagna, j. Neamţ, s-a născut ConstantinRoman23 februarie 1923 — la Brădeşti, j. Dolj, s-a născut GheorgheVâlceanu23 februarie 1949 — la Godineşti, Gorj, s-a născut Vlad Cernea-Jerca26 februarie 1909 — la Turda, s-a născut Anavi Adam (m. 2009)26 februarie 1957 — la Grădinari, s-a născut GheorgheHobafcovici28 februar ie 1941 — la Lugoj, s-a născut Mircea Belu (m.2002)28 februarie 1950 — la Timişoara, s-a născut Gheorghe Pruncuţ(m. 1995)28 februarie 1923 — la Ticvaniu Mic, jud Caraş-Severin, s-anăscut Ion Drăgoi

MARTIE 1 martie 1976 — la Izvin, j. Timiş, s-a născut Horiana Ţâru 1 martie 1946 — la Covăsânţ, jud. Arad, s-a născut IulianaPetrian 3 martie 1939 — la Dalboşeţ, j. Caraş-Severin, s-a născut IonBudescu 3 martie 1940 — la Sâncel, j. Alba, s-a născut Vasile Frăţilă 4 martie 1937 — la Iablaniţa, j. Caraş-Severin, s-a născut RichardSârbu 5 martie 1969 — la Şieu, j. Bistriţa-Năsăud, s-a născut LauraCheie 6 martie 1943 — la Zalău, s-a născut Francisc Marton 7 martie 1950 — la Mileş tii de Jos, jud. Bacău, s-a născut ValeriuBârgău (m. 2006) 7 martie 1941 — la Sculia, jud. Timiş, s-a născut Dimit rie Acea 8 martie 1935 — la Timişoara, s-a născut Radu Ciobanu10 martie 1940 — la Oreşaţ, Serbia, s-a născut Slavco Almăjan10 martie 1944 — la Borlova, j. Caraş-Severin, s-a născut NicolaeCristescu10 martie 1953 — la Belobreşca, j. Caraş-Severin, s-a născutSlavomir Gvozdenovici

ALEXANDRUSAMOILĂ

IONGHEORGHEOSU

Orient Latinpag.47

Arhivă literară

ILDICO ACHIMESCU

Asociaţia Scriitorilor din Timişoara, sala de cenaclu, anul 1973: Valentina Dima, Paul Eugen Banciu, AlexandruDeal, Eugen Dorcescu, Eduard Schneider, Aurel Gheorghe Ardeleanu, Petru Novac Dolângă, George Drumur,Dorian Grozdan, Ion Ilin, Ion Ardeleanu, Ion Marin Almăjan, Ion Jurca Rovina, Svetomir Raikov, Ion DumitruTeodorescu, Doina Dascalu, Alina Dumbrăveanu, Crişu Dascalu. În prim-plan, Nina Ceranu. În ultimul rând,

regretata vază, plecată demult dintre noi...

LUCIAN IONICĂ

10 martie 1957 — la Olişcani, Republica Moldova, s-a născut IgorIsac11 martie 1955 — la Sânnicolau Mare, s-a născut Duşan Baiski12 martie 1940 — la Bucureşti, s-a născut Virgil Nemoianu13 martie 1900 — la Pătaş, j. Caraş-Severin, s-a născut GrigorePopiţi (m. 1980)13 martie 1936 — la Oradea, s-a născut Alexandra Indrieş (m.1993)13 martie 1962 — la Timişoara, s-a născut Sorin Forţiu14 martie 1911 — la Mănăstirea Horecii, Cernăuţi, s-a născutGeorge Drumur (m.1992)14 martie 1920 — la Vrăniuţ, j. Caraş-Severin, s-a născut Pavel P.Belu (m. 1988)14 martie 1955 — la Sălciua, jud. Alba, s-a născut Ioan VasileMarcu15 martie 1929 — la Saravale, j.Timiş, s-a născut Neboişa Popovici(m. 1997)15 martie 1942 — la Timişoara, s-a născut Ildi co Achimescu15 martie 1971 — la Timişoara, s-anăscut Marius Lazurca16 martie 1946 — la BăileHerculane, s-a născut SabinOpreanu (m. 2010)16 martie 1938 — la Macovişte, j.Caraş-Severin, s -a născut VasileTudor Creţu (m. 1989)17 martie 1946 — la Arad, s-anăscut Alexandru Deal

17 martie 1950 — la Timişoara, s-a născut Smaranda Vultur18 martie 1942 — la Târgu Ji u, s-a născut Euge n Dorcescu18 martie 1949 — la Timişoara, s-a născut Ondrej Stefanko19 martie 1951 — la Vârfuri, jud. Arad, s -a născut Carolina Ilica19 martie 1941 — la Tormac, jud. Timiş, s -a născut Esztéro Istvan20 martie 1952 — la Mureşenii de Câmpie, jud. Cluj, s-a născutIoan Moldovan21 martie 1964 — la Timişoara, s-a născut Daniel Zăgănescu22 martie 1983 — la Timişoara, s-a născut Petra Curescu23 martie 1940 — la Teregova, j. Caraş-Severin, s-a născutNicolae Pop a (m. 2007)24 marti e 1932 — la Poi ana, j. Suceava, s-a născut Vasile C.Ioniţă25 martie 1901 — la Timişoara, s-a născut Aurel Cosma (m. 1981)28 martie 1923 — la Ticvaniu Mic, j. Caraş-Severin, s-a născut Ion

Drăgoi28 martie 1952 — la Timişoara, s-a născut Lucian Ionică29 martie 1948 — la Băteş ti, jud.Timiş, s -a născut Ion Căliman30 martie 1901 — la Iertof, j.Caraş-Severin, s-a născut IonCurea (m. 1977)30 martie 1939 — la Armeniş, j.Caraş-Severin, s-a născut FlorinBănescu (m. 2003)31 martie 1924 — la Uz din s-anăscut George Bulic (m. 1990)31 martie 1948 — la Feneş, j. Caraş-Severin, s-a născut Iosif Caraiman

Date post:	30-Aug-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	3 times
Download:	0 times

Editorial Literatura localnică este cam captivă - BANATERRA 4 pe 2011.pdf · ILIE CHELARIU...

Documents