EDITOR - gmr.mapn.ro reviste... · şi a 155 de ani de la înfiinţarea revistei Gândirea...

GÂNDIREA MILITARĂ

ROMÂNEASCĂRevistă de ştiinţă militară şi studii de securitate

editată de Statul Major al Apărării

Fondată în anul 1864 sub titlul „România Militară“– serie nouă, anul XXX –

ISSN Print: 1454-0460ISSN Online: 1842-8231

Revista Gândirea Militară Românească este revistă ştiinţifică cu prestigiu recunoscut din domeniul

„Ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică”, potrivit evaluării făcute de către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor,

Diplomelor şi Certificatelor Universitare în anul 2011 (http://www.cnatdcu.ro/wp-content/uploads/2011/11/reviste-militare1.pdf)

Revista Gândirea Militară Românească este inclusă în bazele de date Index CopernICus InternatIonal şI eBsCo,

domeniul International Security & Counter-Terrorism Reference Center

Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicate revine în exclusivitate autorilor, în conformitate cu prevederile

Legii nr. 206 din 27.05.2004

COPYRIGHT: sunt autorizate orice reproduceri, fără perceperea taxelor aferente, cu condiţia indicării precise a numărului şi datei apariţiei revistei din care provin.

Statul Major al Apărării organizează, în perioada 6-7 noiembrie 2019,

conferinţa Securitatea şi apărarea între istorie, teorie şi politici publice, în contextul aniversării a 160 de ani de la înfiinţarea

Statului Major al Apărării şi a 155 de ani de la înfiinţarea revistei Gândirea Militară Românească.

Scop:Dezbaterea problematicii securităţii şi apărării naţionale, în contextul celor mai recente

evoluţii ale mediului de securitate la nivel regional şi globalO persoană poate participa cu maximum 2 comunicări în calitate de autor/coautor.

Sunt admise lucrări cu maximum 3 coautori.Lucrările vor fi evaluate de un comitet ştiinţific internaţional. Lucrările vor fi publicate în volum

cu cod ISSN, în limba engleză, în format electronic și tipărit (tiraj limitat, destinat bibliotecilor universitare).

Vor fi publicate lucrările trimise până la termenul stabilit și acceptate în urma evaluării știinţifice. Cele mai bune lucrări selecţionate vor fi publicate într-o ediţie specială bilingvă (română, engleză) a revistei Gândirea Militară Românească (indexată EBSCO).

Contributori:La activitate sunt aşteptaţi să participe reprezentanţi ai categoriilor de forţe, ai UNAp, ai

academiilor militare, SMAp, colaboratori români ai revistei Gândirea Militară Românească, profesori şi studenţi/masteranzi/doctoranzi ai academiilor militare, cercetători din cadrul armatei române; specialişti, experţi, cadre didactice şi cercetători din instituţii de învăţământ şi cercetare civile din România, reprezentanţi din Administraţia Prezidenţială, Fundaţia EURISC (European Institute for Risk, Security and Communication Management), Asociaţia ESGA (Expert for Security and Global Affairs, Monitorul Apărării, New Strategy Center, Ministerul Afacerilor Interne (Poliţia Română, Poliţia de Frontieră Română, Jandarmeria Română, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă), Ministerul Afacerilor Externe (Centrul Operativ pentru Situaţii Speciale de Urgenţă), Serviciul Român de Informaţii, specialişti şi experţi din alte instituţii aparţinând Sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cursanţi, masteranzi şi doctoranzi.

s e C Ţ I u n I

teorIe şI artĂ MIlItarĂ

Fenomenul militar contemporan: provocări şi tendinţeÎn cadrul acestei secţiuni, se urmăreşte scoaterea în evidenţă a interacţiunii complexe

dintre teorie şi practică în domeniul militar, prin raportare la principalele concepte şi tehnologii care au condus la evoluţia strategiei militare de-a lungul timpului.

InForMaŢII şI seCurItate

Inovaţia, principalul vector al schimbării în domeniul securităţii şi apărării Relaţia dintre informaţii şi conceptul de securitate (naţională şi internaţională) are ca scop

explicarea şi promovarea politicilor comune de apărare, rezultate ca urmare a deciziilor adoptate atât la sumiturile NATO din ultimul deceniu, cât şi la nivelul Uniunii Europene. O nouă cursă a înarmărilor, ameninţările asimetrice, securitatea cibernetică sau impactul inteligenţei artificiale asupra securităţii sunt doar câteva din aspectele care au condus la revizuirea priorităţilor actorilor de pe scena internaţională, în domeniul securităţii şi apărării.

ManaGeMentul resurselor pentru apĂrare

smart defence: de la iniţiativă la concept operaţional Ritmul schimbărilor, respectiv al transformărilor pe care le implică noua revoluţie în afacerile

militare s-a accelerat în ultimii câţiva ani, în special după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001. Deşi esenţa războiului nu s-a schimbat, formele şi procedeele acţiunii militare, inclusiv cele ale luptei armate, au evoluat, în funcţie de caracteristicile mediului strategic de securitate, de forţe, mijloace, sisteme de arme, politici şi strategii.

IstorIe MIlItarĂ

evoluţia gândirii militare româneşti în ultimii 160 de aniÎn planul gândirii strategice, în zilele noastre lucrurile sunt incerte. Mai degrabă un set de

întrebări pot deveni lămuritoare pentru aşezarea temeinică în cunoaştere. Mai există o şcoală dominantă de gândire militară la nivel mondial? Noua paradigmă a gândirii strategice şi militare e, de fapt, o întoarcere la vechea paradigmă? Încă mai există motive să credem în războiul de tip clausewitzian, în care principiile generalului prusac să îşi dovedească eficienţa? Aceste întrebări continuă să rămână fără răspunsuri într-o lume în care rolul statului continuă să fie important.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 4

O mOªtenire de la 1864

Drumul spre modernitate al Oștirii Române a început în 1859, odată cu instituirea Corpului de Stat Major General al Principatelor Unite, actualmente Statul Major al Apărării.

La numai câţiva ani, în 1864, un grup de nouă căpitani, absolvenţi ai celei dintâi promoţii a Şcolii de cadeţi din Bucureşti, a avut iniţiativa creării unei „reviste de ştiinţă, artă şi istorie militară”, cu denumirea „România Militară”.

Iniţiatorii acestui demers publicistic – G. slăniceanu (căpitan, şeful Batalionului de Geniu), a. Gramont (căpitan de stat major), G. Borănescu (căpitan de geniu), G. anghelescu (căpitan de stat major), a. anghelescu (căpitan de artilerie), e. arion (căpitan de artilerie), e. Boteanu (căpitan de stat major), e. pencovici (căpitan de stat major) şi C. Barozzi (căpitan de geniu) –, educaţi nu doar în România, ci şi în străinătate, erau animaţi de necesitatea dezvoltării, şi în Armata Română, a unei activităţi teoretice consistente.

Programul1 revistei, inclus încă din primul număr, apărut la 15 februarie 1864, conţinea idei şi demersuri novatoare, cu scopul de:

„- a lucra la organizarea sistemului nostru militar, ce Camera legiuitoare este chemată în curând a-l hotărî;

- a aduna şi a cerceta instituţiile vechi militare ale Patriei, instituţii ce au făcut atâtea veacuri gloria României şi ne-au asigurat existenţa;

- a trata, în lipsă de orice uvraje militare, tot ce se raportă la instrucţia Oastei, baza cea mai solidă a armatei;

- a întreţine pe Oşteanul Român cu cunoştinţa evenimentelor militare ce se petrec în lume;

- a veni să lucrăm împreună şi din toată inima la înălţarea şi consolidarea edificiului ce este menit să asigure viitorul patriei noastre”2.

Publicaţie independentă, dar aflată sub egida Ministerului de Război, „România Militară” şi-a încetat apariţia în 1866, din lipsă de fonduri şi de abonaţi. Va reapărea după un sfert de veac, în 1891, tot la iniţiativa unui grup de ofiţeri din Marele Stat Major, care îşi propuneau „reproducerea studiilor serioase de organizare, de strategie, de arta de a conduce trupele în orice circumstanţe”3. La scurt timp, prin Înaltul Decret Regal nr. 3663 din 8 decembrie 1897, „România Militară” a devenit, de la 1 ianuarie 1898, „organul oficial de publicitate al Marelui Stat Major”.

1 Din trecutul României Militare cu prilejul aniversării a 75 de ani de la apariţia ei în viaţa armatei. 1864-1939, București, 1939, p. 31.

2 Ibidem, p. 32.3 România Militară, nr. 1, 1891, p. 6.

5

G. anghelescu (căpitan de stat

major)

C. Barozzi (căpitan de geniu)

e. pencovici (căpitan de stat

major)

G. Borănescu (căpitan de geniu)

G. slăniceanu (căpitan,

şeful Batalionului de Geniu)

e. Boteanu (căpitan de stat

major)

e. arion (căpitan

de artilerie)

a. anghelescu (căpitan

de artilerie)

Numărul 2/2019 6

premiile revistei GândIrea MIlItarĂ roMâneasCĂ

se acordă în fiecare an, de către statul Major al apărării,

celor mai valoroase lucrări din domeniul ştiinţei militare, editate în anul precedent

Premiul „General de divizieŞtefan Fălcoianu“

Premiul „General de brigadă Constantin Hîrjeu“

Premiul „Mareşal

Alexandru Averescu“

Premiul „General de corp

de armată Ioan Sichitiu“

Premiul „Locotenent-colonel Mircea Tomescu“

7

CUPrinS

Editorial Marian BotEa 8 dEsprE răzBoiul hiBrid şi coNtracararEa EfEctElor acEstuia

tEoriE şi artă

Militară:

răzBoiul hiBrid

Mihai-cristian staNcu 12

răzBoiul hiBrid şi forME dE MaNifEstarE alE acEstuia îN criza

diN ucraiNa

Viorica ionela triNcu 44

coNtracararEa aMENiNţărilor hiBridE

la NiVElul uNiuNii EuropENE

romică cErNat 54 răzBoiul hiBrid – trăsături şi EfEctE –

iNtEGrarE

EuroatlaNtică

dragoş iliNca 74

paraMEtrii procEsului dE plaNificarE îN doMENiul apărării

dEzVoltat la NiVElul uNiuNii EuropENE

dacian duNaraul-ciprian dăNcuţă 94

coopErarEa structurată pErMaNENtă – uN Mic pas sprE

iNtEGrarEa politico-Militară EuropEaNă?

iNforMaţii

şi sEcuritatE

ciprian EfiMoV 110

sprijiNul cu iNforMaţii – coNdiţiE EsENţială pENtru succEsul

coNtracarării aMENiNţărilor hiBridE

Mihail orzEaţă 124 coNfruNtarEa Est-VEst şi Noul răzBoi rEcE

anca saVu

florentina-ştefania NEaGu 140

NoilE tEhNoloGii – riscuri şi VulNEraBilităţi

la adrEsa sEcurităţii NaţioNalE. tErorisMul ciBErNEtic

Viorica ionela triNcu 158

Bătălia NaraţiuNilor – tEhNici şi MijloacE alE răzBoiului

iNforMaţioNal –

opiNii

corneliu postu 170 arMata roMÂNă – sErViciu puBlic

cosmin Buţa 196

EducarEa lidErilor – factor dEcisiV îN coNducErEa EficiENtă

a orGaNizaţiilor –

silvia staNciu 208

Nato – huB iNtErNaţioNal al iNtEGrării pErspEctiVEi dE GEN

la NiVElul forţElor arMatE

coNEXiuNi

iNtErNaţioNalE

Nikolay paVloV

stefan hadjitodoroV

atanas radEV

Martin soKoloV 222

studiu dE caz priVitor la posiBila aplicaBilitatE

a jocurilor sErioasE îN doMENiul apărării EuropENE

Malte von sprEcKElsEN

Erik BaMford 232 răzBoi ElEctroNic – coMaNdă şi coNtrol îN Viitor

paGiNi dE istoriE

Militară Eugen luNGu 242

rEpErE priViNd coopErarEa diNtrE urss

şi rEpuBlica populară chiNEză îN pErioada 1949-1991

– o pErspEctiVă istorică –

alexandru ioaNiţiu 258 prEGătirEa politică a răzBoiului. 1916-1918 (i)

cupriNs

Gândirea militară

românească

88Numărul 2/2019

GâNdirea militară

româNească

deSPre rÃzbOiUl hibrid ªi COntraCararea efeCtelOr aCeStUia

General de brigadă Marian BOTEAŞeful Direcţiei Operaţii, Statul Major al Apărării

9

Despre războiul hibrid şi contracararea efectelor acestuia

9 EDITORIAL

Mediul global de securitate cunoaşte, în prezent, o dinamică a schimbării mai intensă ca niciodată în ultimele decade. Se constată

o tensionare a relaţiilor internaţionale pe toate axele geopoliticii, tensiune amplificată de globalizarea comunicaţională şi mediatică, de perpetua ameninţare a spectrului terorismului, dar şi de dificultatea delimitării riscurilor clasice de cele asimetrice ori hibride. Faptul că actori mai vechi sau mai noi, statali sau nestatali, readuc pe scena internaţională interpretări cosmetizate ale politicilor de forţă nu face decât să complice lucrurile.

Este aproape imposibil să asociezi noţiunea de predictibilitate acestei stări de fapt. Cât despre efectele acestor relaţii internaţionale contorsionate, nu se poate afirma cu certitudine decât că ele vor continua să aprofundeze instabilitatea la nivel global, o instabilitate din ce în ce mai facil a fi transformată în agresiune de către actorii interesaţi. Iar „the weapon of choice” a acestora din urmă pare a fi războiul hibrid, în diferitele sale versiuni.

În esenţă, deşi fizionomia războiului s-a schimbat, pliindu-se, din punct de vedere tactic, pe caracteristicile perioadei istorice în care a fost declanşat, el a rămas, în esenţa sa, pur clausewitzian, în sensul că rămâne, în continuare, un instrument al politicului. În ceea ce priveşte dimensiunea sa „hibridă”, atât de dezbătută în ultima decadă în cadrul comunităţii de apărare şi securitate, ea nu este de o noutate absolută, în opinia noastră. De nenumărate ori în decursul istoriei, adversarul mai slab a încercat să identifice şi să exploateze la maxim vulnerabilităţile oponentului său mai puternic şi a făcut deseori acest lucru fără a ţine cont de reguli, norme ori tactici consolidate şi exersate în prealabil. Din acest punct de vedere, coordonata hibridă a războiului este doar una dintre multiplele sale extensii, alături de gherilă, să spunem, deşi nici măcar guerrilleros iberici care i s-au opus cu mult curaj lui Napoleon nu pot fi catalogaţi drept promotorii variantei hibride a războiului.

Conceptul de război hibrid nu are o definiţie general acceptată. O încercare de a-l defini ar trebui să cuprindă obligatoriu o listă, ce

nu se vrea exhaustivă, care să evidenţieze principalele sale caracteristici, şi anume: războiul hibrid uzitează de o multitudine de mijloace, militare, dar mai ales nonmilitare, cum sunt cele economice, diplomatice, informaţionale,

Gândirea militară

românească

10

General de brigadă Marian BOTEA

10Numărul 2/2019

GâNdirea militară

româNească

toate aflate, de altfel, în panoplia instrumentelor de putere ale statului; acţiunea are loc, de regulă, în mod concertat, pentru maximizarea efectelor şi îndeplinirea scopurilor strategice evidente care merg până la dezechilibrarea totală a capacităţii de decizie a adversarului; intensitatea cu care se acţionează este ţinută sub un anumit prag, peste care aceasta ar putea fi asimilată unui conflict deschis; ambiguitatea şi negarea implicării fac parte obligatoriu din arsenal, cu obiectivul de a disimula acţiunea hibridă până acolo încât a-i face atribuirea imposibilă atât în timp, cât şi în spaţiu. Dacă adăugăm şi principalele efecte – destabilizarea statului, polarizarea societăţii şi compromiterea sistemului de apărare al adversarului –, am obţine o radiografie destul de sugestivă asupra acestui tip de conflict care, în opinia multor specialişti, nu şi-a atins încă limita superioară a dezvoltării.

Pericolul reprezentat de ameninţările hibride este din ce în ce mai pregnant. Viteza de dezvoltare a noilor tehnologii şi rapiditatea cu

care societatea este astăzi îmbibată cu informaţie nefiltrată asigură terenul propice de manifestare a efectelor acestui tip de conflict, a cărui finalitate constă în obţinerea victoriei prin destructurarea ţintei aflate în colimator, fără a lansa un atac militar clasic. Aşadar, deşi conceptul presupune utilizarea cu preponderenţă a mijloacelor nonmilitare, factorul militar joacă, totuşi, un rol foarte important, constituind instrumentul de presiune şi descurajare suprem. Dacă statul-ţintă are masate, la graniţă, câteva divizii de tancuri ale adversarului, abilitatea de a rezista şi de a încerca o ripostă este serios compromisă.

După anexarea Crimeei, în 2014, mulţi analişti ai fenomenului militar s-au grăbit să declare că acest nou mod de a duce războiul este invincibil şi că el poate fi proiectat oriunde în lume, proba constituind-o presupusele deturnări ale proceselor electorale în SUA şi în alte ţări europene. Adevărul este însă că şi acest tip de conflict are limitări, iar cel care îl iniţiază are, cu siguranţă, propriile-i vulnerabilităţi, care ar putea fi exploatate printr-o strategie eficientă de contracarare şi descurajare. Principala provocare o constituie identificarea atacului, care ar trebui făcută, pentru a fi eficientă, încă din fazele preparatorii. Lucru aproape imposibil de realizat. Rămân însă alte aspecte, esenţiale în definirea unei riposte la ameninţările hibride: organizarea unei apărări cibernetice funcţionale şi flexibile, asigurarea unui sistem de comunicaţii eficient chiar şi în situaţiile cele mai critice, realizarea unui sistem de răspuns la nivelul comunicărilor strategice, astfel încât amploarea efectelor propagandei şi a fake-news-urilor destabilizatoare

11

Despre războiul hibrid şi contracararea efectelor acestuia

11 EDITORIAL

să fie redusă la minim posibil, punerea în practică a unui sistem de avertizare capabil să cuantifice şi să transforme în indici timpurii de avertizare întreaga paletă de riscuri hibride. Un rol primordial îl ocupă creşterea rezilienţei societale, începând de la capacitatea statului de a funcţiona chiar şi în caz de crize grave, asigurând fluxurile de resurse necesare şi terminând cu sensibilizarea opiniei publice, deoarece aceasta din urmă este cea mai expusă activităţilor subversive ostile. Aici se găseşte, de altfel, şi unul dintre punctele nevralgice ale oricărei strategii anti-hibrid, într-o societate democratică: statul nu poate lua toate măsurile ce se impun pentru a garanta securitatea totală împotriva acestor ameninţări fără a se găsi, la un moment dat, în pericolul potenţial de a fi acuzat de comportament dictatorial şi atac la libertăţile fundamentale.

În ceea ce priveşte conceptul clasic al „descurajării”, fundament doctrinar al Războiului Rece, care, de altfel, s-a dovedit funcţional,

asigurând echilibrul necesar pentru evitarea unui conflict catastrofal, se pune întrebarea dacă acesta poate să regleze situaţia şi în cazul ameninţărilor hibride. Răspunsul tinde să fie pozitiv, deşi dezbaterea este încă în desfăşurare. Într-adevăr, trebuie să fim de acord că există ameninţări care nu pot fi eliminate, aici intervenind limitele statului democratic. Un stat totalitar are la îndemână instrumente de forţă care să-i asigure, chiar şi temporar, unitatea totală de acţiune.

În prezent, cartea lecţiilor învăţate în acest domeniu rămâne deschisă. Despre tehnicile, tacticile şi procedurile războiului hibrid mai sunt multe aspecte de studiat şi de asimilat, pe măsură ce diferite forme ale sale îşi vor face simţită prezenţa în inerentele conflicte ale viitorului. Dar, atât timp cât costurile de a face acest lucru vor fi prea mari sau recompensele prea mici, cei care vor dori să utilizeze această nouă formă de agresiune vor fi obligaţi să calculeze foarte serios riscurile la care se expun, pe termen lung. Iar ca o concluzie de etapă ar fi faptul că, într-un final, ca în orice escaladare, resursele sunt cele care câştigă cursa.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 12

Forma de război pe care Rusia a admis că a angajat-o în Crimeea şi a încercat să o folosească şi în Ucraina a ajuns să fie cunoscută drept „război hibrid”*. Această sintagmă a fost utilizată deja în numeroase articole, lucrări de specialitate, reportaje, ştiri**, iar în urma Summit-ului NATO din septembrie 2014, din Ţara Galilor, conceptul de război hibrid a fost adoptat şi de către NATO. Iniţial, această expresie a avut o semnificaţie diferită, iar pentru a clarifica aspectele de natură semantică, apreciez că se impune o scurtă incursiune în trecut, în vederea studierii originii acestui concept şi, ulterior, a emergenţei sale.

Elaborarea prezentului demers ştiinţific presupune folosirea unor metode de analiză şi cercetare specifice sociologiei, aplicabile în domeniul ştiinţei militare. Astfel, prin utilizarea metodei culegerii de date, care este, de fapt, una empirică, voi face o analiză a domeniului războiului hibrid, a ceea ce presupune acesta în conformitate cu diferitele percepţii şi doctrine la nivel mondial, precum şi a modului acestuia de manifestare în criza din Ucraina. Prin utilizarea metodei istorice, voi urmări fenomenul războiului hibrid în evoluţia sa, din momentul în care sintagma a fost definită, pentru prima dată, de către William J. Nemeth până la conceptul de război nonlinear, iniţiat de către generalul Gherasimov. Compararea elementelor teoretice care definesc războiul hibrid cu modalitatea de desfăşurare a conflictului din Ucraina va conduce la identificarea acestuia ca o confruntare de tip hibrid, cu toate componentele sale. De asemenea, utilizând metoda analizei, am reuşit să construiesc atât conţinutul articolului, cât şi sprijinul argumentativ al acestuia.

Cuvinte-cheie: război hibrid, luptă armată, artă operativă, Ucraina, tactici de gherilă.

rÃzbOiUl hibrid ªi fOrme de manifeStare ale aCeStUia

În Criza din UCraina

Locotenent-colonel Mihai-Cristian STANCUInstructor avansat, Departamentul Forţe Terestre,

Facultatea de Comandă şi Stat Major, doctorand la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”

* Andras Racz, Russia’s Hybrid War in Ukraine, The Finnish Institute of International Affairs, p. 27, disponibil online la https://www.fiia.fi/en/publication/russias-hybrid-war-in-ukraine, accesat la data de 17.05.2019.

** La 12.09.2016, Google a afișat 132.900 de „răspunsuri” pentru „război hibrid”.

13

Războiul hibrid şi forme de manifestare ale acestuia în criza din Ucraina

TEORIE ŞI ARTă mIlITARă: RăZBOIUl HIBRID

Introducere

Natura conflictelor, de-a lungul istoriei moderne a omenirii, a

cunoscut o evoluţie remarcabilă prin prisma schimbărilor care au

avut loc în societate. Până după cel de-al Doilea Război Mondial,

câştigarea unui război presupunea implicarea masivă a armatelor,

puternic sprijinite cu focuri de artilerie şi lovituri aeriene, concentrate

printr-o manevră bine coordonată de forţe şi mijloace. Proliferarea

fenomenului terorist a generat, în modul de derulare a conflictelor, noi

valenţe, cauzate în principal de schimbările intervenite în societatea

contemporană. S-a dovedit astfel că, în conflictele recente, organizaţiile

teroriste şi mişcările insurgente sunt capabile să învingă adversari

mult mai puternici, dotaţi cu tehnologii moderne şi superiori numeric.

Establishmentul de securitate a cunoscut noi provocări odată cu

izbucnirea crizei din Ucraina, unde Occidentul s-a văzut pus în faţa unui

fait accompli. „Noua generaţie de război” a Federaţiei Ruse, aşa cum

o numeşte şeful Statului Major General, generalul Valery Gherasimov,

a surprins atât statul-ţintă, Ucraina, cât şi mediul internaţional prin

viteza cu care s-a desfăşurat, adaptabilitatea la mediul de confruntare,

ingeniozitatea dovedită, dar mai ales prin coordonarea extrem de

eficientă a capabilităţilor militare cu cele nonmilitare. Faptul că a luat

prin surprindere factori de decizie ai actorilor statali şi nonstatali (NATO,

UE, OSCE etc.), precum şi sfera largă de manifestare a acţiunilor atent

închegate între palierele militar şi nonmilitar a stârnit preocupare în

mediul internaţional cu privire la încadrarea tipologică a conflictului,

la dimensiunea comprehensivă a acestuia, precum şi la modalităţile

de prevenire şi contracarare a unor astfel de ostilităţi. Având în vedere

ambiguitatea acţiunilor şi, în acelaşi timp, natura totală a mediului

de exprimare, specialiştii occidentali au denumit această formă de

manifestare conflictuală „război hibrid”, actualizând unele teorii de la

începutul secolului XXI la prezentul întâlnit în criza ucraineană.

Proliferarea fenomenului

terorist a generat, în

modul de derulare a

conflictelor, noi valenţe, cauzate

în principal de schimbările intervenite

în societatea contemporană.

S-a dovedit astfel că, în conflictele

recente, organizaţiile

teroriste şi mişcările

insurgente sunt capabile să

învingă adversari mult mai

puternici, dotaţi cu tehnologii

moderne şi superiori

numeric.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 14

Mihai-Cristian STANCU

emergenţa conceptului de „război hibrid”

Termenul de „război hibrid” a fost folosit pentru prima dată în lucrarea maiorului William J. Nemeth, scrisă în anul 2002, la Şcoala navală de la Monterey, SUA, şi intitulată „Războiul viitorului şi Cecenia: o variantă de război hibrid”1. Nemeth a menţionat că societatea cecenă se găsea, la acea vreme, într-o „situaţie hibridă”, evidenţiată de faptul că statul contemporan avea arhitectura societală construită în stil tradiţional – pe clanuri şi familii. Această tipologie structurală a permis cecenilor să-şi mobilizeze societatea pentru război şi să sprijine rezistenţa armată prin intermediul legăturilor dintre clanuri şi al relaţiilor familiale, aspect care s-a dovedit a fi de succes împotriva ruşilor. Ceea ce este relevant, din perspectiva prezentei lucrări, este faptul că acest tip de societate hibridă a dezvoltat un mod hibrid de ducere a luptei armate, care a combinat elemente ale războiului convenţional cu cel neregulat într-un mod flexibil şi eficient. Pe lângă cunoaşterea în amănunt a terenului şi sprijinul generat de relaţiile din cadrul clanurilor şi de rudenie, cecenii au combinat eficient elemente ale doctrinelor militare occidentale şi sovietice cu tactici de gherilă şi cu utilizarea tehnologiei moderne. Modul cecenilor de ducere a luptelor s-a caracterizat prin flexibilitate, permiţându-le să alterneze tacticile de gherilă cu angajarea convenţională a forţelor armate ruse, în funcţie de manevrele acestora. De asemenea, cunoaşterea limbii şi a culturii ruse a facilitat planificarea şi executarea de către forţele cecene a unor ample şi eficiente operaţii psihologice şi informaţionale, prin care s-a reuşit atât subminarea moralului militarilor ruşi, cât şi atragerea de sprijin politic din partea Occidentului. Aşadar, elementul definitoriu al războiului cecen l-a constituit „natura totală”2 a acestuia, datorită faptului că a implicat întreaga societate. Astfel, se poate aprecia că, în cadrul războiului hibrid, este estompată distincţia dintre „combatant” şi „noncombatant”, iar fenomenul terorist, masacrele şi tratamentele inumane asupra prizonierilor de război pot apărea pentru atingerea stării finale dorite. În concluzie, termenul de „război hibrid” din lucrarea lui Nemeth evidenţia un tip de război în care erau combinate elemente

1 Andras Racz, op. cit., p. 28.2 Ibidem.

Elementul definitoriu al războiului cecen l-a constituit „natura totală” a acestuia, datorită faptului că a implicat întreaga societate. Astfel, se poate aprecia că, în cadrul războiului hibrid, este estompată distincţia dintre „combatant” şi „noncomba-tant”, iar fenomenul terorist, masacrele şi tratamentele inumane asupra prizonierilor de război pot apărea pentru atingerea stării finale dorite.

15



tactice convenţionale şi neregulate cu instrumente şi proceduri informaţionale contemporane.

Teoriile lui Nemeth au fost dezvoltate mai târziu (2008) de John McCuen, într-un articol apărut în publicaţia „Military Review”3, în care acesta a afirmat că războiul hibrid este purtat pe trei fronturi decisive: primul ar fi cel convenţional, unde forţele armate ale statului atacat se confruntă atât cu ameninţările convenţionale, cât şi cu cele asimetrice (neregulate), al doilea front este reprezentat de populaţia locală a statului atacat, care trebuie controlată şi convinsă de intenţiile atacatorului, în timp ce al treilea front este compus din populaţia civilă a statului atacator şi din comunitatea internaţională al cărei sprijin este esenţial, mai ales în cadrul conflictelor lungi, de uzură.

În context, F. Hoffman a evidenţiat că ameninţările hibride cuprind un spectru larg de modalităţi de ducere a luptei armate (manevre convenţionale, tactici neregulate, acte teroriste, masacre etc.), care pot fi executate atât de actori statali, cât şi de actori nonstatali4. În continuare, autorul menţionează că aceste acţiuni multimodale pot fi conduse de unităţi separate sau chiar de aceeaşi unitate, direcţionate şi coordonate în spaţiul de confruntare pentru a obţine efecte sinergice în dimensiunile fizice şi psihologice ale conflictelor, la toate cele trei niveluri operaţionale – tactic, operativ şi strategic5. Aşadar, se poate estima că eficienţa războiului hibrid este redată de convergenţă şi coordonare, ceea ce le permite actorilor implicaţi să acţioneze întrunit pentru a obţine un rezultat comun, precum şi de potenţialul distructiv, în continuă dezvoltare, al sistemelor moderne de armament. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că ameninţările convenţionale nu trebuie neglijate în cadrul procesului de elaborare a strategiilor de apărare. Emergenţa războiului hibrid nu implică faptul că războiul convenţional este irelevant sau desuet, ci, mai degrabă, reflectă un nou nivel de ameninţare pe care forţele armate moderne trebuie să fie capabile să îl contracareze.

3 J.J. McCuen, „Hybrid Wars”, în Military Review, martie-aprilie 2008, disponibil online la http://au.af.mil/au/awc/awcgate/milreview/mccuen08marapr.pdf, accesat la 13.09.2018.

4 F.G. Hoffman, „Conflict in the 21st Century: The Rise of Hybrid Wars”, Potomac Institute for Policy Studies, Arlington, Virginia, decembrie 2007, p. 8.

5 Ibidem.

Eficienţa războiului hibrid

este redată de convergenţă

şi coordonare, ceea ce le

permite actorilor implicaţi să

acţioneze întrunit pentru

a obţine un rezultat comun,

precum şi de potenţialul

distructiv, în continuă dezvoltare,

al sistemelor moderne de armament.

[...] Emergenţa războiului hibrid

nu implică faptul că războiul

convenţional este irelevant

sau desuet, ci, mai degrabă,

reflectă un nou nivel de ameninţare

pe care forţele armate moderne

trebuie să fie capabile să îl

contracareze.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 16


Potrivit lui F. Hoffman, „războiul hibrid cuprinde o gamă largă de manifestare a diferitelor tipuri de război, care include capabilităţi convenţionale, formaţiuni şi tactici neregulate/asimetrice, acte teroriste violente şi de coerciţie şi tulburări cu caracter criminal”6. Definiţia lui F. Hoffman este preluată şi de Petri Huovinen, care descrie războiul hibrid ca „un cocktail de capabilităţi militare convenţionale, insurgenţă, terorism, război de gherilă, crimă organizată, război cibernetic şi tehnologie militară avansată”7.

Având în vedere abordările prezentate şi modul de desfăşurare a conflictelor recente de pe arena internaţională, se apreciază că războiul hibrid poate fi caracterizat drept un conflict în care una dintre părţi, printr-o judicioasă organizare şi coordonare, întrebuinţează o combinaţie de capabilităţi convenţionale şi neconvenţionale, cu scopul de a crea o gamă largă de ameninţări pentru a surprinde şi disipa eforturile adversarului şi a-l pune în imposibilitatea utilizării adecvate a forţelor şi mijloacelor convenţionale8.

De cele mai multe ori, în literatura de specialitate nu se face o diferenţă clară între termenii de război şi conflict de natură hibridă. Conflictul hibrid poate fi definit ca situaţie de criză cu un spectru larg, care include atât dimensiunea fizică, precum şi pe cea conceptuală: prima reprezintă lupta împotriva unui inamic armat, iar cealaltă se referă la lupta complexă pentru câştigarea sprijinului populaţiei indigene din zonele de conflict, sprijinul populaţiei din statele contributoare la operaţii şi sprijinul comunităţii internaţionale9.

Războiul hibrid presupune angajarea simultană a forţelor convenţionale şi neconvenţionale în ducerea luptei, precum şi adaptarea permanentă a mijloacelor politice, militare, economice, sociale, informaţionale sau diplomatice pentru obţinerea scopurilor politico-militare propuse10.

6 Ibidem.7 Petri Huovinen, „Hybrid warfare – Just a Twist of Compound Warfare”, National Defence

University, 2011, p. 7, disponibil online la: https://www.doria.fi/bitstream/handle/10024/ 74215/E4081_HuovinenKPO_EUK63.pdf, accesat la 13.09.2018.

8 Colonel Liviu Ioniţă, Fizionomia conflictelor contemporane. Ascensiunea abordărilor neliniare, teză de doctorat, Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, București, 2015, p. 23.

9 Ibidem, p. 24.10 Ibidem.

De cele mai multe ori, în literatura de specialitate nu se face o diferenţă clară între termenii de război şi conflict de natură hibridă. Conflictul hibrid poate fi definit ca situaţie de criză cu un spectru larg, care include atât dimensiunea fizică, precum şi pe cea conceptuală: prima reprezintă lupta împotriva unui inamic armat, iar cealaltă se referă la lupta complexă pentru câştigarea sprijinului populaţiei indigene din zonele de conflict, sprijinul populaţiei din statele contributoare la operaţii şi sprijinul comunităţii internaţionale.

17



războiul hibrid în accepţiunea occidentală şi rusă

Schimbarea naturii conflictelor şi emergenţa noilor forme de ducere a luptei armate au generat preocupări pentru studiu, atât în Occident, cât şi în Rusia. Noua generaţie de război prezintă nuanţe diferite pentru cei doi actori, iar o comparaţie între gândirea americană şi cea rusă este oportună pentru a delimita abordările lor cu privire la războiul hibrid.

Încă din anul 2009, Comandamentul de Forţe Întrunite al SUA a adoptat o definiţie „semioficială” a ameninţărilor hibride, cu prilejul unei conferinţe organizate în Washington. Astfel, ameninţarea hibridă este definită ca „orice adversar care angajează simultan şi flexibil, în spaţiul de confruntare, o combinaţie adaptată de mijloace şi activităţi convenţionale, neregulate, teroriste şi criminale. Ameninţarea hibridă reprezintă mai mult decât o singură entitate şi cuprinde o combinaţie de actori statali şi nonstatali”11. Această definiţie se concentrează pe folosirea forţei şi a violenţei, neluând în considerare utilizarea instrumentelor politice, diplomatice şi economice.

Tot în 2009, cu prilejul unui grup de lucru americano-israelian pe probleme de „wargaming” cu privire la ameninţările hibride, expertul american Richard Glenn a definit ameninţarea hibridă ca fiind „un adversar care în mod simultan şi flexibil angajează anumite combinaţii de (1) instrumente politice, economice, sociale şi informaţionale şi (2) metode convenţionale, neregulate/asimetrice, catastrofale, teroriste şi criminale de ducere a acţiunilor de luptă armată. Poate include o combinaţie de actori statali şi nonstatali”12. Aspectul de noutate adus de Glenn constă în faptul că a luat în considerare utilizarea instrumentelor nonviolente din spectrele politic, economic, social şi informaţional. Astfel, se poate observa o asemănare remarcabilă între definiţia lui Glenn şi evenimentele petrecute în Crimeea şi estul Ucrainei. În primăvara şi vara anului 2014, forţele armate ruse şi separatiştii proruşi au utilizat majoritatea instrumentelor şi metodelor menţionate de expertul american. Singura excepţie (cel puţin deocamdată)

11 R. Glenn, Thoughts of Hybrid Conflict, Small Wars Journal, 2 martie 2009, disponibil online la http://smallwarsjournal.com/mag/docs-temp/188-glen.pdf, accesat la 13.09.2016

12 Ibidem.

Încă din anul 2009,

Comandamentul de Forţe Întrunite al SUA a adoptat

o definiţie „semioficială”

a ameninţărilor hibride, cu prilejul

unei conferinţe organizate în Washington.

Astfel, amenin-ţarea hibridă

este definită ca „orice adversar care angajează

simultan şi flexibil, în spaţiul

de confruntare, o combinaţie adaptată de

mijloace şi activităţi

convenţionale, neregulate, teroriste şi criminale.

Ameninţarea hibridă reprezintă mai mult decât o singură entitate

şi cuprinde o combinaţie de actori statali şi

nonstatali”.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 18


o reprezintă terorismul cu efecte catastrofale sau dezastre de proporţii care ar fi putut provoca pagube extreme populaţiei, mediului natural, infrastructurii, precum şi funcţionării administraţiilor centrale şi locale.

Totuşi, definiţia lui Glenn nu a fost acceptată în toate mediile de cercetare a fenomenului din SUA. În anul 2012, Williamson Murray şi Peter R. Mansoor au publicat o colecţie de eseuri referitoare la războiul hibrid, în care au definit această noţiune ca fiind „un conflict ce presupune o combinaţie dintre forţe militare convenţionale şi forţe neregulate (gherilă, insurgenţi şi terorişti) şi care poate include atât actori statali, cât şi nonstatali, planificat în scopul realizării unui obiectiv politic comun”13. Se poate observa că autorii percep şi descriu războiul hibrid concentrându-se pe acţiunile armate ale forţelor militare şi neregulate, analizând mai puţin aspectele de natură socială şi informaţională.

NATO a utilizat pentru prima dată noţiunea de „război hibrid” la 3 iulie 2014, în cadrul unui material video referitor la situaţia de securitate din estul Europei. Ulterior, Organizaţia Nord-Atlantică a adoptat acest termen pe timpul Summit-ului din Ţara Galilor (septembrie 2014), descriind războiul hibrid ca „o gamă largă de măsuri militare, paramilitare şi civile, acoperite sau la vedere […] angajate într-un design foarte bine integrat”14. Faptul că NATO a adoptat termenul de „război hibrid” a contribuit la utilizarea pe scară largă a acestei noţiuni în detrimentul altora, precum „război nonlinear”, „război indirect” sau „conflict al spectrului întreg”, formulate de alţi experţi în domeniu. Cu toate că această expresie este unanim acceptată în NATO şi în statele partenere, trebuie avută în vedere posibilitatea dezvoltării ei în timp, aşa cum s-a întâmplat din 2002 (când a fost utilizat pentru prima dată de J. Nemeth) şi până în prezent. Iniţial, Nemeth a caracterizat războiul hibrid ca fiind forma de luptă flexibilă în care sunt combinate elemente de tactică – convenţionale şi neregulate (conflictul ruso-cecen, 1994-1996) –, pentru ca, mai târziu, să evolueze la o formă de luptă combinată, ce include capabilităţi convenţionale, formaţiuni şi tactici

13 M. Williamson-P. Mansoor, Hybrid Warfare: Fighting Complex Opponents from the Ancient World to the Present, Cambridge University Press, Cambridge, 2012, p. 321.

14 NATO, Wales Summit Declaration, 5 septembrie 2014, punctul 13, disponibilă online la http://www.nato.int/cps/en/ natohq/official_texts_112964.htm, accesat la 15.09.2018.

NATO a utilizat pentru prima dată noţiunea de „război hibrid” la 3 iulie 2014, în cadrul unui material video referitor la situaţia de securitate din estul Europei. Ulterior, Organizaţia Nord-Atlantică a adoptat acest termen pe timpul Summit-ului din Ţara Galilor (septembrie 2014), descriind războiul hibrid ca „o gamă largă de măsuri militare, paramilitare şi civile, acoperite sau la vedere […] angajate într-un design foarte bine integrat”.

19



neregulate şi acte teroriste violente (F. Hoffmann), iar în prezent, a devenit termenul preferat pentru a descrie conflictele din Crimeea şi estul Ucrainei.

În ceea ce priveşte gândirea militară rusă, în anul 2013, şeful Statului Major General al Forţelor Armate Ruse, generalul Valery Gherasimov, a caracterizat războiul contemporan ca fiind „noua generaţie de război”15. Având la bază evenimentele petrecute în „Primăvara Arabă”, Gherasimov s-a referit la noua generaţie de război ca fiind „utilizarea combinată a (1) instrumentelor diplomatice, economice, politice şi a altor metode nonmilitare cu (2) intervenţia militară directă”16. Acesta insistă asupra faptului că regulile războiului s-au schimbat, argumentând că rolul mijloacelor nonmilitare în realizarea obiectivelor politice şi strategice a crescut, adesea fiind mai eficiente decât forţele convenţionale. Gherasimov preconiza utilizarea voalată a forţei, prin intermediul grupurilor paramilitare sau insurgente ce urmau să acţioneze asimetric.

De asemenea, a menţionat că, pe lângă dimensiunea fizică, războaiele contemporane trebuie neapărat să includă şi spaţiul informaţional. În dezvoltarea ideilor sale insistă pe executarea de lovituri chirurgicale (realizate de către aviaţia strategică sau chiar prin satelit) în adâncimea teritoriului inamic pentru a-i distruge infrastructura civilă şi militară, într-un timp scurt. În continuare, susţine utilizarea substanţială a forţelor pentru operaţii speciale şi a armelor robotizate (ex. dronele), urmând ca forţele regulate să fie implicate abia în fazele finale ale conflictului, de cele mai multe ori disimulate în forţe de menţinere a păcii sau de management al crizelor. De remarcat este faptul că, pentru a-l diferenţia de conceptul occidental de război hibrid, strategii ruşi îl numesc „război nonlinear”17 sau „război special”, acesta reprezentând o extensie a gherilei geopolitice promovate de către Rusia în ultimele două decade.

În ediţia din februarie 2013 a publicaţiei ruse „Military Industrial Kurier”, Gherasimov sublinia că războaiele secolului 21 nu vor mai face

15 Andras Racz, op. cit., p. 36.16 Ibidem.17 M. Galleotti, The ‘Gerasimov Doctrine’ and Russian NonLinear War, disponibil online la

http://cs.brown.edu/people/jsavage/VotingProject/2017_03_09_MoscowsShadow_GerasimovDoctrineAndRussianNon-LinearWar.pdf, accesat la 17.05.2019.

În anul 2013, şeful Statului

Major General al Forţelor

Armate Ruse, generalul Valery

Gherasimov, a caracterizat

războiul contemporan ca fiind „noua

generaţie de război”.

Având la bază evenimentele

petrecute în „Primăvara

Arabă”, Gherasimov s-a referit la

noua generaţie de război ca

fiind „utilizarea combinată a (1) instrumentelor

diplomatice, economice, politice şi a

altor metode nonmilitare cu (2) intervenţia

militară directă”.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 20


o distincţie clară între starea de război şi pace, numindu-le „războaie nedeclarate” – „războaiele nu vor mai fi declarate şi, odată începute, vor continua într-un format nemaiîntâlnit”. Conform teoriei acestuia, strategia Rusiei de ducere a războaielor nu se va mai orienta pe metodele militare tradiţionale, potrivit cărora acţiunile militare urmează dislocărilor strategice şi declaraţiilor de război (reglementate prin Declaraţia de la Viena, din 1896). În consecinţă, confruntările frontale executate sub ierarhii militare stricte, bazate pe putere de foc şi resurse umane considerabile, vor fi înlocuite de „ciocniri” noncontact între unităţi foarte mobile, de „acţiuni militare pe timp de pace” executate cu „civili înarmaţi”, ceea ce va presupune dezvoltarea unui sistem adecvat de management al trupelor într-o sferă informaţională comună18.

Sergei Chekinov şi Sergei Bogdanov19 au elaborat teoria lui Gherasimov, oferind o analiză mai în detaliu a „noii generaţii de război”. Aceştia afirmă că primul război de „noua generaţie” din istorie a fost războiul din Golf, care a fost analizat pentru a evidenţia caracteristicile noii forme de ducere a luptei armate. În general, autorii susţin teoria lui Gherasimov, evidenţiind importanţa acţiunilor asimetrice pentru neutralizarea superiorităţii militare a inamicului prin utilizarea combinată a instrumentelor politice, economice, tehnologice şi informaţionale. În opinia autorilor, „noua generaţie de război” va fi dominată de confruntările din domeniile informaţional şi psihologic, urmărindu-se slăbirea moralului trupelor şi al populaţiei civile în scopul erodării „voinţei de a rezista”20. În plus, aceştia anticipează proliferarea mijloacelor de luptă nontradiţionale în războaiele viitorului, cum ar fi armamentul capabil să influenţeze situaţia meteorologică sau să cauzeze cutremure, precum şi utilizarea armamentului robotizat sau a sistemelor de armament autonome. Chekinov şi Bogdanov concluzionează că războaiele din „noua generaţie” vor fi divizate în două faze21: de deschidere a conflictului şi de terminare a acestuia.

18 J. Berzins, Russia’s New Generation Warfare in Ukraine: Implication for Latvian Defence Forces, National Defence Academy of Latvia, Center for Security and Strategic Research, 2014, p. 4.

19 S. Chekinov-S. Bogdanov, The Nature and Content of a New Generation War, în Military Thought, octombrie-decembrie 2013, pp. 12-23.

20 Ibidem, p. 16.21 Ibidem, pp. 19-20.

Sergei Chekinov şi Sergei Bogdanov au elaborat teoria lui Gherasimov, oferind o analiză mai în detaliu a „noii generaţii de război”. Aceştia afirmă că primul război de „noua generaţie” din istorie a fost războiul din Golf, care a fost analizat pentru a evidenţia caracteristicile noii forme de ducere a luptei armate. În general, autorii susţin teoria lui Gherasimov, evidenţiind importanţa acţiunilor asimetrice pentru neutralizarea superiorităţii militare a inamicului prin utilizarea combinată a instrumentelor politice, economice, tehnologice şi informaţionale.

21



Faza de deschidere va începe cu o campanie nonmilitară extrem de intensă împotriva statului-ţintă, extinsă pe parcursul a câtorva luni, care va include măsuri diplomatice, economice, ideologice, psihologice şi informaţionale. La acestea se adaugă o campanie puternică de propagandă în scopul descurajării populaţiei, al intensificării nemulţumirii acesteia vizavi de autorităţile centrale, precum şi al slăbirii moralului forţelor armate. De asemenea, vor fi executate acţiuni de şantaj şi mituire a oficialilor guvernamentali şi militari pentru a afecta modul de funcţionare, alertare şi mobilizare a forţelor armate ale adversarului. Adiacent, atacatorul va infiltra agenţi acoperiţi, care vor avea asupra lor armament, fonduri şi alte materiale suficiente pentru a comite atacuri teroriste, a orchestra provocări şi a genera situaţii de instabilitate.

În continuare, înainte de a angaja palierul militar, vor fi executate misiuni de cercetare şi subversiune în care vor fi utilizate o gamă largă de mijloace şi metode de culegere de informaţii, variind de la misiunile diplomatice şi până la spionaj, pentru a identifica şi localiza unităţile militare, sediile guvernamentale semnificative şi lucrările de infrastructură importante. Urmează declanşarea operaţiilor de război electronic de amploare, însoţite de atacuri cibernetice menite să împiedice funcţionarea instituţiilor guvernamentale şi a celor militare. La scurt timp va apărea intervenţia militară, care va începe, probabil, printr-un atac aerian de amploare, ce va cuprinde lovituri ale aviaţiei strategice, rachete balistice de precizie, drone, sisteme de artilerie reactivă cu rază lungă şi alte sisteme automate de armament. Conform autorilor, la finalul fazei de deschidere a conflictului, instituţiile centrale de decizie politico-militare ale statului inamic se vor afla în incapacitate de a funcţiona, aspect care va genera confuzie şi degringoladă în dislocarea forţelor armate.

Faza de încheiere a războiului de „noua generaţie” constă în atacul executat de forţele convenţionale cu scopul de a nimici şi/sau a izola punctele de rezistenţă care au „supravieţuit” fazei iniţiale. Unele interpretări occidentale ale teoriei lui Gherasimov (Mark Galeotti – expert în analiza serviciilor de securitate ruse) susţin că generalul rus a utilizat „expunerea defensivă” în dezvoltarea viziunii sale de caracterizare a „noii generaţii de război”. Astfel, Galeotti menţionează

Faza de încheiere a războiului

de „noua generaţie”

constă în atacul executat

de forţele convenţionale cu scopul de a nimici şi/sau a

izola punctele de rezistenţă care

au „supravieţuit” fazei iniţiale.

Unele interpretări occidentale

ale teoriei lui Gherasimov

(Mark Galeotti – expert în analiza

serviciilor de securitate

ruse) susţin că generalul rus a utilizat „expunerea

defensivă” în dezvoltarea

viziunii sale de caracterizare a „noii generaţii

de război”.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 22


că Gherasimov a disimulat adevăratele sale intenţii prin utilizarea psihologiei inverse, referindu-se la nevoia de a apăra Rusia împotriva ameninţărilor occidentale, având la origine „noua generaţie de război orchestrată de SUA în lumea arabă”. Prin nevoia de a apăra Rusia de un potenţial război similar celui orchestrat de Occident în lumea arabă, Gherasimov a vrut să evidenţieze exact opusul, şi anume că acesta este tipul de război care trebuie dezvoltat de Rusia22.

În paradigma rusă de gestionare a „războiului hibrid”, beneficiind de avantajul sistemului politic rus care poate subordona integral capabilităţile media, de valorificare a resurselor energetice, sistemele de securitate şi intelligence, precum şi forţele militare convenţionale în realizarea scopului politic stabilit, principala direcţie de acţiune o reprezintă obţinerea accesului, inserarea sau interferarea în/cu procesele de decizie, atât ale statelor partenere, cât mai ales ale celor adversare în scopul influenţării/alterării acestora. Demersul se bazează pe teoria „controlului reacţiilor”, potrivit căreia inamicul trebuie supus unui intens „tir informaţional/dezinformaţional” menit să provoace voluntar o anumită reacţie, dezirabilă iniţiatorilor ruşi. La limită, identificarea modelului de gândire, decizie şi execuţie a inamicului cu scopul identificării vulnerabilităţilor acestor procese, a „imaginii de ansamblu” a acestuia sau a premiselor avute în vedere reprezintă forma supremă de cunoaştere a adversarului. Cunoscând procesele de luare a deciziei şi modelele de execuţie, decidenţii ruşi sunt în măsură să iniţieze angajarea adversarului în manieră integrată, folosind: acţiuni cinetice, informaţionale, economice şi energetice, politice şi de influenţare.

aspecte specifice conceptului de război hibrid pe parcursul intervenţiei Federaţiei ruse în ucraina

Intervenţia militară rusă din Ucraina a fost cauzată de percepţiile Moscovei cu privire la ameninţările geopolitice şi socio-politice derivate din ieşirea Kievului din sfera sa de influenţă şi control. Complexitatea acestor percepţii se reflectă şi în modul hibrid de acţiune, mod adaptat la scopurile urmărite şi comun intervenţiilor, atât din Crimeea,

22 M. Galeotti, „The Gherasimov Doctrine and Russian Non-Linear War”, 6 iulie 2014, disponibil online la htpps://inmoscowshadows.wordpress.com/2014/07/06the-gherasimov-doctrine-and- russian-non-linear-war/, accesat la 16.09.2018.

În paradigma rusă de gestionare a „războiului hibrid”, beneficiind de avantajul sistemului politic rus care poate subordona integral capabilităţile media, de valorificare a resurselor energetice, sistemele de securitate şi intelligence, precum şi forţele militare convenţionale în realizarea scopului politic stabilit, principala direcţie de acţiune o repre-zintă obţinerea accesului, inserarea sau interferarea în/cu procesele de decizie, atât ale statelor partenere, cât mai ales ale celor adversare în scopul influenţării/alterării acestora.

23



cât şi din estul Ucrainei, unde acţiunea hibridă a Rusiei a avut la bază cinci principii fundamentale23, cu aplicabilitate generală, chiar dacă situaţia din teren poate genera nuanţări ulterioare.

La baza intervenţiei ruse în Ucraina şi nu numai (Georgia, Cehoslovacia) stă conceptul „Po Zakonu”, adică în conformitate cu legea. Campania diplomatică şi informaţională rusă a prezentat acţiunile Moscovei în Ucraina ca fiind aparent legale sau într-o zonă gri a normelor de drept internaţional general acceptate, zonă în care precedentul face diferenţa de interpretare, iar precedentul intervenţiei Occidentului în Kosovo a fost folosit extensiv. În plan strict militar, două concepte au fost folosite în tandem. Primul, deterrence by punishment24, descurajare prin ameninţarea cu represalii, prin care acţiunea adversarului este paralizată de frica unor represalii masive. În cazul anexării Crimeei, paralizia decizională de la Kiev a fost generată de concentrarea masivă de trupe ruse la graniţă. În cazul insurgenţei separatiste din estul Ucrainei, Kievul a înţeles, în august 2014, că orice operaţiune de amploare împotriva separatiştilor va determina intervenţia directă, deşi limitată, a armatei ruse, pentru a echilibra balanţa de forţe din teren. Al doilea concept militar, cel al negării intervenţiei prin folosirea acoperită de forţe speciale, s-a materializat prin prezenţa „omuleţilor verzi” în Crimeea şi a „voluntarilor” în estul Ucrainei.

Analizând inductiv operaţiile Rusiei conduse în Ucraina, războiul hibrid este compus din trei faze, iar fiecare dintre acestea cuprinde, la rândul ei, trei etape25, astfel:

1. Faza pregătitoare, care a constat în identificarea vulnerabili-tăţilor strategice, politice, economice, sociale şi de infrastructură ale statului-ţintă, precum şi în constituirea mijloacelor oportune de exploatare a acestora. În cazul Ucrainei, Rusia a fost avantajată la acest capitol, având în vedere istoria lor comună, legăturile economice

23 Douglas Mastriano, Defeating Putin’s Strategy of Ambiguity, postare pe blogul War On the Rocks, disponibil online la: http://warontherocks.com/2014/11/defeating-putins-strategy-of-ambiguity, accesat la 18.09.2018.

24 Despre conceptul descurajării prin ameninţarea cu represalii, vezi Michael S. Gerson, Conventional Deterrence in the Second Nuclear Age, Army Strategic Studies Institute, 2009, pp. 40-42, disponibil online la: http://strategicstudiesinstitute.army.mil/pubs/parameters/Articles/09autumn/gerson.pdf, accesat la 24.01.2019.

25 Andras Racz, op. cit., p. 57.

Faza pregă-titoare a constat

în identificarea vulnerabilităţilor

strategice, poli-tice, economice,

sociale şi de infrastructură

ale statului-ţintă, precum şi în constituirea mijloacelor

oportune de exploatare a

acestora. În cazul Ucrainei,

Rusia a fost avantajată la acest capitol,

având în vedere istoria lor comună,

legăturile economice şi

sociale apropiate şi relaţiile

strânse dintre elitele politice,

economice şi de securitate.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 24


şi sociale apropiate şi relaţiile strânse dintre elitele politice, economice şi de securitate. Pentru identificarea şi exploatarea vulnerabilităţilor statelor-ţintă, Rusia utilizează preponderent metodele diplomatice şi de coerciţie tradiţionale – înfiinţarea de organizaţii politice şi culturale loiale, obţinerea de influenţă economică, dezvoltarea de trusturi media, încurajarea mişcărilor separatiste şi a sentimentelor antiguvernamentale – cu scopul de a exercita presiuni asupra statului-ţintă. Pe scurt, faza pregătitoare a războiului hibrid în criza din Ucraina poate fi caracterizată prin citarea lui Stanislav Levchenko, fost ofiţer KGB, care a defectat, în SUA, în anul 1979: „Identifică-ţi vulnerabilităţile şi acolo vei descoperi că este implicat KGB”26. În concluzie, se poate aprecia că faza pregătitoare a războiului hibrid este construită având la bază „instrumentarul” tradiţional sovietic pentru politică externă, la care se adaugă rolul ascendent al mijloacelor nonmilitare. Printr-o astfel de abordare este, practic, imposibil de determinat dacă măsurile tradiţionale ale Rusiei de câştigare a influenţei într-un anumit spaţiu constituie pregătirea unui război hibrid, înainte de declanşarea ofensivei propriu-zise. Aşa cum am afirmat, faza pregătitoare este divizată, la rândul ei, în trei etape, astfel:

a) Etapa 1 – pregătirea la nivel strategic a cuprins o serie de activităţi, cum sunt exploatarea vulnerabilităţilor identificate în funcţionarea administraţiei centrale, precum şi a celor recunoscute în palierul economic şi militar, stabilirea de reţele de organizaţii neguvernamentale loiale şi canale media pe teritoriul Ucrainei, precum şi luarea de poziţii pe canale diplomatice şi media pentru influenţarea comunităţii internaţionale.

b) Etapa 2 – pregătirea la nivel politic a presupus încurajarea nemulţumirilor la adresa administraţiei centrale, prin utilizarea instrumentelor politice, diplomatice, media şi a forţelor speciale, precum şi intensificarea mişcărilor separatiste şi alimentarea tensiunilor etnice, religioase şi sociale. Tot în această etapă au fost declanşate operaţii informaţionale împotriva Ucrainei, au fost mituiţi unii oficiali guvernamentali, politicieni şi militari de rang înalt, urmate

26 A. Weeks, „A chilling expose of KGB and the reach of its tentacles; KGB Today: The Hidden Hand”, by John Barron, în Christian Science Monitor, 03.09.1983, disponibil online la http://www.csmonitor.com/1983/1103/110307.html, accesat la 26.09.2018.

Pregătirea la nivel strategic a cuprins o serie de activităţi, cum sunt exploatarea vulnerabilităţilor identificate în funcţionarea administraţiei centrale, precum şi a celor recunoscute în palierul economic şi militar, stabilirea de reţele de organizaţii neguvernamen-tale loiale şi canale media pe teritoriul Ucrainei, precum şi luarea de poziţii pe canale diplomatice şi media pentru influenţarea comunităţii internaţionale.

25



de recrutarea acestora, au fost stabilite relaţii cu oligarhi locali şi oameni de afaceri pentru a-i face dependenţi de statul atacator prin oferirea unor contracte profitabile, precum şi cu grupurile locale de crimă organizată.

c) Etapa 3 – pregătirea la nivel operativ s-a axat pe exercitarea de presiuni politice în coordonare cu acţiuni de dezinformare, „activarea” grupurilor de crimă organizată şi a oficialilor şi militarilor recrutaţi şi mobilizarea forţelor armate ruse sub pretextul exerciţiilor militare.

După cum se poate observa, majoritatea acţiunilor menţionate nu sunt în mod explicit ilegale şi nici violente, fiind, astfel, dificil de identificat şi contracarat. Chiar şi în situaţia în care statele-ţintă recunosc ameninţările şi manifestă preocupare pentru contracararea lor, tot servesc obiectivelor Rusiei, având în vedere că presiunea resimţită de acestea poate genera receptivitate ridicată la cerinţele şi interesele Moscovei. În consecinţă, se poate estima că efectele fazei pregătitoare devin vizibile numai în faza următoare, când atacul a fost declanşat, urmând, practic, principiile evidenţiate de Chekinov şi Bogdanov, enunţate anterior.

2. În faza de atac, vulnerabilităţile identificate şi exploatate în cadrul fazei pregătitoare au devenit, în mod surprinzător, aparente odată cu declanşarea ofensivei hibride, prin toate palierele de manifestare – politic, diplomatic, economic, militar şi informaţional.

Începând cu acest moment, războiul hibrid s-a manifestat diferit faţă de acţiunile tradiţionale ale politicii externe şi de securitate sovietice şi a constat în declanşarea de acţiuni deschise şi organizate, inclusiv cu forţe armate, împotriva statului-ţintă. În context, se poate exemplifica modul similar în care au fost declanşate intervenţiile ruse din Crimeea şi estul Ucrainei: formaţiuni militare fără elemente de identificare, cu echipament, armament şi vehicule moderne au fost dislocate rapid şi au fost instalat baricade şi puncte de control, blocând accesul în unităţi militare şi de poliţie ucrainene. Cu toate că nu s-a tras niciun foc de armă, forţele ucrainene erau blocate în cazărmi, neputând să părăsească incinta acestora fără a utiliza forţa împotriva militanţilor ruşi, aspect care, dacă s-ar fi materializat, ar fi declanşat o intervenţie convenţională a forţelor armate ale Federaţiei Ruse. De asemenea, cucerirea de sedii politice a avut o importanţă critică în ambele intervenţii, astfel: în Crimeea, „oamenii vezi” au ocupat

În faza de atac, vulnerabilităţile

identificate şi exploatate în

cadrul fazei pregătitoare au devenit, în mod

surprinzător, aparente odată cu declanşarea

ofensivei hibride, prin

toate palierele de manifestare

– politic, diplomatic, economic,

militar şi informaţional.

Începând cu acest moment, războiul hibrid s-a manifestat

diferit faţă de acţiunile

tradiţionale ale politicii externe şi de securitate

sovietice şi a constat în

declanşarea de acţiuni deschise

şi organizate, inclusiv cu

forţe armate, împotriva

statului-ţintă.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 26


clădirea Parlamentului şi Consiliul Suprem al Crimeii (27.02.2014), împiedicând, astfel, funcţionarea aparatului politic local. În Donetsk, reşedinţa administraţiei locale a reprezentat unul dintre primele obiective de cucerit (aprilie 2014), iar clădirea constituie, şi în prezent, sediul central al aşa-numitei Republici Populare Donetsk. Forţele de securitate ucrainene nu au fost capabile să apere aceste sedii simbolice, în mare parte din cauza lipsei ordinelor precise de acţiune, a moralului scăzut, a liderilor incompetenţi, precum şi a echipamentului inadecvat. În paralel, civili bine organizaţi, adesea înarmaţi şi demonstrând abilităţi tactice remarcabile, au ocupat alte clădiri ale administraţiilor locale, sedii media şi lucrări de infrastructură. Capturarea sediilor de televiziune şi radio locale, precum şi a releelor de transmisie a avut o relevanţă critică, deoarece a permis atacatorilor să întrerupă difuzarea canalelor ucrainene şi să le înlocuiască cu cele ruseşti. Atât „oamenii verzi”, cât şi „atacatorii civili” au declarat în mod repetat că sunt localnici nemulţumiţi de activitatea guvernului central de la Kiev, fiind sprijiniţi constant de Moscova, al cărei discurs oficial îi prezintă ca fiind „opoziţia” sau „rezistenţa” locală. Acţiunile din teren au fost sprijinite de o campanie informaţională extrem de intensă, orientată pe derutarea factorilor de decizie, generând, astfel, neîncredere, frică şi nemulţumire vizavi de autorităţile centrale de la Kiev şi degradând capacitatea de rezistenţă a forţelor armate şi de poliţie ucrainene, slăbind, în acelaşi timp, moralul acestora. De asemenea, sistemul de comandă şi control al forţelor ucrainene a fost, în mod frecvent, penetrat, bruiat şi discreditat prin acte de sabotaj, oficiali corupţi27 şi acţiuni de război electronic. Exercitarea acestor presiuni de către Rusia şi manifestările ezitante ale Kievului au generat capitularea în masă a forţelor armate şi de poliţie ucrainene, culminând cu situaţii de defectare către partea rusă, atât în Crimeea, cât şi în Donbas. În timp ce afilierea „atacatorilor civili” a devenit evidentă în scurt timp, Moscova a negat vehement implicarea în conflict, stârnind confuzie în rândul observatorilor occidentali şi câştigând, astfel, timp pentru a crea un fait accompli. Din acest punct de vedere, se poate afirma că politica

27 M. Galeotti, Hybrid War and Little Green Men: How it works and How it Doesn’t, E-International Relations, 16 aprilie 2015, http://www.e-ir.info/2015/04/16/hybrid-war-and-little-green-men-how-it-works-and-how-it-doesnt/, accesat la 27.09.2018.

Acţiunile din teren au fost sprijinite de o campanie informaţională extrem de intensă, orientată pe derutarea factorilor de decizie, generând, astfel, neîncredere, frică şi nemulţumire vizavi de autorităţile centrale de la Kiev şi degradând capacitatea de rezistenţă a forţelor armate şi de poliţie ucrainene, slăbind, în acelaşi timp, moralul acestora.

27



de negare a Rusiei, aplicată în mod constant, a reprezentat un succes real în cadrul intervenţiilor din Ucraina. În unele medii analitice occidentale, s-au formulat premise potrivit cărora, în eventualitatea declanşării unui atac asupra unui stat membru al NATO, Moscova va apela la aceeaşi politică de negare, mizând că o astfel de abordare ar împiedica declararea, de către Consiliul Nord-Atlantic, a activării Articolului 5 din Tratatul de apărare colectivă. Rezultatul unui astfel de scenariu ar fi neimplicarea NATO în sprijinul statului agresat sau o implicare tardivă, când atacul a fost deja executat. Cu toate că majoritatea acţiunilor sunt materializate prin mijloace nonmilitare, este important de precizat că şi forţele convenţionale au un rol esenţial în faza de atac. Atât în cazul Crimeii, cât şi în Donbas, Rusia a comasat un număr ridicat de forţe militare la graniţa cu Ucraina, ameninţând, astfel, cu posibilitatea executării unui atac convenţional. Aşadar, Moscova a reuşit, pe de o parte, să distragă atenţia Kievului de la „adevărata problemă”, iar pe de altă parte, să blocheze opţiunile de contraatac ucrainene, având în vedere că o eventuală deschidere a focului asupra demonstranţilor ar fi „permis” Rusiei să răspundă printr-o invazie convenţională.

Obiectivul Moscovei în ambele regiuni a fost înlăturarea de la putere a conducerilor politice locale, iar odată realizat, a trecut la întemeierea unor centre politice alternative de putere. Andrasz Racz menţionează28 că deputaţii Consiliului din Crimeea au fost forţaţi de către combatanţii ruşi să voteze pentru susţinerea unui referendum referitor la independenţa provinciei, în timp ce, în Donbas, separatiştii au proclamat aşa-numitele Republici Populare din Donetsk şi Luhansk. Legitimitatea liderilor separatişti a fost fabricată în mod constant de diplomaţia şi mass-media rusă, atât pe plan intern, cât şi internaţional. De asemenea, mass-media rusă se referă şi în prezent la cele două republici autoproclamate ca la două entităţi statale, create în mod democratic, cu lideri legitimi, susţinuţi de majoritatea populaţiei. Această abordare nu prezintă noutate în mediul analitic, luând în considerare acţiunile asemănătoare ale Uniunii Sovietice în Finlanda de recunoaştere a lui O.V. Kuusinen ca lider legitim al Kareliei (în al Doilea Război Mondial) sau a lui Babrak Karmal ca lider al Afganistanului,

28 Andrasz Racz, op. cit., p. 62.

Obiectivul Moscovei în

ambele regiuni a fost înlăturarea

de la putere a conducerilor

politice locale, iar odată

realizat, a trecut la întemeierea

unor centre politice

alternative de putere.

Andrasz Racz menţionează că deputaţii

Consiliului din Crimeea au fost forţaţi de către

combatanţii ruşi să voteze pentru

susţinerea unui referendum referitor la

independenţa provinciei, în timp ce, în Donbas, separatiştii

au proclamat aşa-numitele

Republici Populare din

Donetsk şi Luhansk.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 28


în urma invaziei din 1979. La fel ca faza pregătitoare, faza de atac se divide în trei etape, astfel:

a) Etapa a 4-a – declanşarea ostilităţilor a presupus organizarea de demonstraţii şi revolte de amploare antiguvernamentale în statul atacat şi infiltrarea de forţe speciale, deghizate în civili, pentru a executa acţiuni de sabotaj, a captura cele mai relevante sedii administrative în zonele vizate (cu sprijinul activ sau pasiv al poliţiei şi al oficialilor corupţi), în cooperare cu grupările locale de crimă organizată. De asemenea, au fost executate acţiuni de sabotaj şi de provocare în zone diferite pentru a distrage atenţia şi alocarea de resurse de la ameninţarea principală, situaţii prezentate de către mass-media rusă printr-o campanie puternică de dezinformare. Prin aceste acţiuni, opţiunile de contracarare a ameninţărilor de către Ucraina au fost blocate, ca urmare a comasării la frontierele acestuia a unor forţe convenţionale superioare de către adversar, menite să ilustreze iminenţa unui atac convenţional de intensitate.

b) Etapa a 5-a – înlăturarea de la putere a autorităţilor politice regionale/centrale s-a realizat prin împiedicarea funcţionării autorităţilor locale/regionale/centrale, prin cucerirea sediilor administrative şi a infrastructurii de telecomunicaţii din zonele-ţintă, precum şi prin blocarea canalelor mass-media în Ucraina şi stabilirea monopolului asupra mediului informaţional şi de comunicaţii. De asemenea, au fost anihilate capacităţile combative ale forţelor ucrainene, prin mijloace nonmilitare: instalarea de baricade pentru a bloca accesul în/din unităţi militare, mituirea comandanţilor şi degradarea moralului. În imposibilitatea de a-şi îndeplini sarcinile au fost şi unităţile poliţiei de frontieră, care au fost neutralizate. Între timp, instrumentele diplomatice, mediatice, economice şi forţele armate ale Rusiei au exercitat presiuni puternice asupra Ucrainei. Canalele mass-media ruse au dezvoltat campanii de inducere în eroare a comunităţii internaţionale şi de denigrare a statului-ţintă.

c) Etapa a 6-a – instaurarea puterii politice alternative a fost realizată prin decretarea legitimităţii unei noi organizări politice alternative, invocând tradiţiile reale sau fabricate de separatism faţă de autorităţile ucrainene. Ulterior, s-a trecut la înlocuirea organismelor politice cu altele nou create. Mai mult, mass-media rusă a sprijinit

Declanşarea ostilităţilor a presupus organizarea de demonstraţii şi revolte de amploare antiguverna-mentale în statul atacat şi infiltrarea de forţe speciale, deghizate în civili, pentru a executa acţiuni de sabotaj, a captura cele mai relevante sedii administrative în zonele vizate (cu sprijinul activ sau pasiv al poliţiei şi al oficialilor corupţi), în cooperare cu grupările locale de crimă organizată.

29



legitimitatea noilor organisme politice, influenţând, totodată, creşterea gradului de nemulţumire a populaţiei locale faţă de administraţia centrală prin manipulări informaţionale. În acest fel, opţiunile de contracarare ale Ucrainei au fost în continuare blocate prin iminenţa unui atac convenţional de amploare, exercitat de forţele convenţionale comasate la frontiere.

Având în vedere exemplele din Crimeea şi Donbas, se poate afirma că, la finalul fazei de atac, potenţialul de rezistenţă al Ucrainei a fost neutralizat, iar capacitatea de autoguvernare şi capabilităţile de comunicaţii, comandă şi control au fost serios afectate, rezultând pierderea controlului asupra unor părţi ale teritoriului. Trebuie să subliniem că succesul Moscovei nu ar fi fost de o asemenea amploare fără identificarea şi exploatarea eficientă a vulnerabilităţilor ucrainene, prezentate în cadrul fazei pregătitoare.

3. Faza de stabilizare. Pentru a consolida rezultatele obţinute în faza de atac, statul agresor va continua să întreprindă măsuri suplimentare în scopul întăririi şi legitimizării dominării sale. În ceea ce priveşte stabilizarea conflictului din Ucraina, scenariul din Donbas s-a dovedit a fi total diferit faţă de cel din Crimeea, cu toate că, iniţial, ambele au urmat acelaşi tipar (au fost organizate referendumuri pentru independenţă în ambele regiuni, fiind câştigate de către separatiştii ruşi). În Crimeea, conform rezultatelor „oficiale”, 87% din populaţia peninsulei a participat la vot, iar 97% dintre aceştia s-au pronunţat în favoarea independenţei. O lună mai târziu, într-o statistică29 a Consiliului pentru Drepturile Omului din Rusia, publicată accidental pe internet, era prezentat faptul că doar 30% din cetăţenii cu drept de vot s-au prezentat la urne, iar dintre aceştia, doar 15% s-au manifestat în favoarea sciziunii. Presiunea manifestată în continuare prin trupele ruse staţionate în peninsulă şi prin forţele separatiste s-a concretizat prin anexarea Crimeii de către Moscova, la mai puţin de o zi de „independenţă” a acesteia.

În estul Ucrainei, mişcarea separatistă nu a avut acelaşi succes, din cauza sprijinului scăzut din partea populaţiei locale şi a lipsei unităţilor

29 P.R. Gregory, „Putin’s Human Rights Council Accidentally Posts Real Crimean Election Results”, Forbes, 5 mai 2014, disponibil online la http://www.forbes.com/sites/paulroderickgregory/ 2014/05/05/putins-human-rights-council-accidentally-postsreal-crimean-election-results-only-15-voted-for-anexation/, accesat la 29.09.2018.

În ceea ce priveşte

stabilizarea conflictului

din Ucraina, scenariul din

Donbas s-a dovedit a fi total

diferit faţă de cel din Crimeea,

cu toate că, iniţial, ambele

au urmat acelaşi tipar. În Crimeea,

conform rezultatelor

„oficiale”, 87% din populaţia

peninsulei a participat la vot, iar 97%

dintre aceştia s-au pronunţat

în favoarea independenţei.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 30


militare ruse în această regiune. Igor Strelkov, colonel al serviciului intern de informaţii rus şi ministru al apărării din autoproclamata Republică Populară Donetsk, pentru o perioadă scurtă de timp, a declarat public că scenariul din Crimeea ar fi fost posibil şi în Donbas, dacă pe teritoriul regiunii ar fi fost staţionate trupe ruseşti30. Cu toate că forţele separatiste au reuşit înlăturarea de la putere a autorităţilor regionale ucrainene, ulterior nu au putut controla teritoriul câştigat, ca urmare a neimplicării convenţionale a Rusiei. Astfel, în loc de a instaura o putere alternativă funcţională, s-a creat o stare conflictuală caracterizată prin instabilitate politică, socială şi de securitate. Între timp, Kievul a realizat că forţele militare ruse, dislocate în apropierea graniţelor, nu vor ataca din cauza costului politic ridicat şi a hotărât lansarea unei operaţii întrunite împotriva separatiştilor ruşi (numită „Operaţia Antiteroristă”, declanşată la 15.04.2014). Ofensiva a avut un început ezitant, în mare parte din cauza moralului scăzut, a lipsei unităţii de comandă şi a echipamentului învechit. Acest aspect s-a observat pe 16.04.2015, când o coloană de vehicule blindate ucrainene a fost oprită şi capturată de civili şi separatişti fără a se trage un singur foc de armă. În mai 2015, au fost organizate referendumuri în regiunile Donetsk şi Luhansk, care s-au desfăşurat haotic. În timp ce, în Luhansk, populaţia a fost chestionată cu privire la declararea independenţei, în Donetsk, votanţilor li s-a cerut să aleagă între independenţă şi autonomie lărgită. Rezultatele oficiale au fost asemănătoare cu cele din Crimeea, în sensul că majoritatea covârşitoare a populaţiei s-a pronunţat în favoarea independenţei faţă de Ucraina. Postul mass-media „Vocea Rusiei”, controlat de Kremlin, s-a referit la teritoriile separatiste ca fiind „republici”, iar Roman Lyagin a fost prezentat ca fiind „şeful comisiei electorale”, cu toate cu nu a fost ales democratic în această poziţie, ci numit de separatiştii proruşi. Acelaşi canal media nu a menţionat că mediul internaţional a condamnat referendumurile, catalogându-le ilegale, având în vedere că nu au fost organizate în conformitate cu legile ucrainene. Totuşi, finalitatea implicării Rusiei în Donbas a fost diferită faţă de Crimeea, în sensul că nu s-a reuşit anexarea teritoriilor

30 Euro Maidan PR, „Russian FSB Colonel Strelkov Admits Crimean MPS Were Forced to Vote for Referendum”, www.youtube.com, 27 ianuarie 2015, disponibil online la https://www.youtube.com/watch?v=mcCqrzctxH4, accesat la 29.09.2018.

În mai 2015, au fost organizate referendumuri în regiunile Donetsk şi Luhansk, care s-au desfăşurat haotic. În timp ce, în Luhansk, populaţia a fost chestionată cu privire la declararea independenţei, în Donetsk, votanţilor li s-a cerut să aleagă între independenţă şi autonomie lărgită. Rezultatele oficiale au fost asemănătoare cu cele din Crimeea, în sensul că majoritatea covârşitoare a populaţiei s-a pronunţat în favoarea independenţei faţă de Ucraina.

31



separatiste. Motivele exacte pentru care Moscova nu s-a implicat la fel de agresiv în Donbas sunt deocamdată necunoscute, dar trebuie apreciat că un rol decisiv l-au avut potenţialele repercusiuni politico-economice din partea Occidentului, suprafaţa mai mare a teritoriului Donbas-ului comparativ cu cea a Crimeii şi rezistenţa forţelor armate ucrainene.

Din perspectiva războiului hibrid, apreciez că războiul din estul Ucrainei a ajuns în stadiul de „conflict îngheţat”, fiind deschis următoarelor două scenarii: o variantă ar fi anexarea teritoriului de către Rusia, replicându-se cazul Crimeii, în timp ce a doua opţiune este de a accepta Donbas-ul ca parte a teritoriului Ucrainei, fără a recunoaşte autoritatea Kievului în regiune. Analizând inductiv exemplul din Ucraina, consider că, indiferent de modul de soluţionare a conflictului, de rezultatele politice şi obiectivele războiului hibrid ale statului atacator, libertatea de mişcare strategică a statului atacat (incluzând aici şi libertatea de a-şi alege orientarea politicii externe) va fi sever limitată, ca urmare a pierderii de teritoriu şi, implicit, a reducerii numărului populaţiei, a resurselor, precum şi a deteriorării credibilităţii autorităţilor centrale. Cazul Ucrainei a demonstrat cum războiul hibrid este capabil să impieteze funcţionalitatea unui stat, fără a-l atrage într-un război convenţional violent. Faza de stabilizare este descrisă în trei etape:

a) Etapa a 7-a – stabilizarea politică s-a realizat prin organizarea unui referendum cu privire la independenţa/sciziunea regiunii în cauză, cu puternic sprijin diplomatic şi media din partea statului atacator. În acest fel, „noul stat” solicită sprijin statului atacator.

b) Etapa a 8-a – separarea teritoriului capturat de la statul-ţintă, care cuprinde două subetape: statul atacator anexează teritoriul capturat (Crimeea), asigură prezenţa militară (în mod deschis sau acoperit) şi desfăşoară acţiuni militare împotriva statului-ţintă sub pretextul sprijinirii noului stat, degradându-l politic, economic şi militar (Donbas). O altă variantă ar fi o invazie deschisă, sub pretextul „misiunilor de menţinere a păcii” sau de „management al crizelor”.

c) Etapa a 9-a – libertatea de mişcare strategică a statului atacat a fost limitată pe termen lung prin pierderea de teritoriu, ceea ce a atras dificultăţi economice severe, destabilizare politică şi o criză umanitară gravă. Având în vedere pierderea controlului asupra teritoriului,

Separarea teritoriului

capturat de la statul-ţintă

cuprinde două subetape:

statul atacator anexează teritoriul capturat

(Crimeea), asigură prezenţa

militară (în mod deschis

sau acoperit) şi desfăşoară

acţiuni militare împotriva

statului-ţintă sub pretextul

sprijinirii noului stat,

degradându-l politic, economic

şi militar (Donbas). O altă

variantă ar fi o invazie deschisă,

sub pretextul „misiunilor de

menţinere a păcii” sau de

„management al crizelor”.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 32


Ucraina nu poate adera la nicio alianţă politică şi militară internaţională unde este pretinsă integritatea teritorială.

Totuşi, având în vedere recentele evoluţii ale situaţiei de securitate din estul Ucrainei, apreciez că aceasta se confirmă şi în acest caz ca o lecţie învăţată, consacrată deja: forţele neregulate nu pot face faţă unei ofensive planificate şi executate de forţele convenţionale. Pentru a-şi proteja interesele strategice şi mişcarea separatistă din Donbas, Moscova s-a implicat şi ea convenţional (cu toate că nu recunoaşte acest aspect), transformând, astfel, războiul din estul Ucrainei într-unul convenţional, de amploare limitată, care a devenit „îngheţat” după curentele tatonări dintre Moscova şi Kiev, mediate internaţional.

Războiul hibrid este construit pe exploatarea vulnerabilităţilor unui stat, pe persecutarea viciilor sistemelor politice, economice şi sociale ale acestuia. În cazul în care un adversar nu poate identifica suficiente vulnerabilităţi, atunci este estimat că acesta nu poate declanşa un atac substanţial asupra oponentului lui, cu alte cuvinte, războiul hibrid nu va atinge faza a doua – atacul. Astfel, putem conchide că cea mai bună apărare împotriva războiului hibrid este o guvernare stabilă şi viabilă. Totuşi, viabilitatea unei guvernări trebuie interpretată printr-o accepţiune largă, care, pe lângă buna funcţionare democratică, mai include respectarea drepturilor omului, libertatea presei, respectarea şi integrarea minorităţilor naţionale etnice şi religioase, eliminarea corupţiei care generează insurgenţa, aspecte menite să asigure legitimitatea guvernării şi care contribuie esenţial la stabilitatea statului.

elemente de artă operativă în conflictul din ucraina

Relativul succes al Rusiei în preluarea controlului militar asupra sudului şi estului Ucrainei se explică, în principal, prin superioritatea acestei noi „paradigme a conflictului”. În plus, factorul determinant, comun celor două zone de operaţii militare din Ucraina, Crimeea şi Donbas, a fost prezenţa unei populaţii proruse, de confesiune ortodoxă, majoritară, disponibilă pentru a coopera şi sprijini forţele militare ruse şi pe cele paramilitare proruse în acţiunile de preluare a controlului asupra teritoriului ucrainean. Un alt factor favorizant îndeplinirii misiunii forţelor ruse a fost cel reprezentat de refuzul

Războiul hibrid este construit pe exploatarea vulnerabilităţilor unui stat, pe persecutarea viciilor sistemelor politice, economice şi sociale ale acestuia. În cazul în care un adversar nu poate identifica suficiente vulnerabilităţi, atunci este estimat că acesta nu poate declanşa un atac substanţial asupra oponentului lui, cu alte cuvinte, războiul hibrid nu va atinge faza a doua – atacul. Astfel, putem conchide că cea mai bună apărare împotriva războiului hibrid este o guvernare stabilă şi viabilă.

33



unei importante părţi a „establishment-ului” de securitate ucrainean de a participa la operaţiuni de combatere a agresiunii militare ruse din Ucraina, fie din motive ideologice, fie considerând un astfel de demers ca fiind sinucigaş.

Evaluând realist mediul de securitate regional şi caracteristicile celor două zone de operaţii, ruşii au fost în măsură să identifice cu uşurinţă vulnerabilităţile adversarilor ucraineni şi să utilizeze în execuţie un spectru larg de agresiuni, de la cele informaţional-simbolice, subversive, menite să altereze procesele de decizie politică ale ucrainenilor, până la mobilizarea, la nivel tactic, a unor forţe paramilitare pe teritoriul ucrainean care să execute acţiuni de ocupare a unor centre administrative, sedii de poliţie, aeroporturi, depozite militare, de distrugere a infrastructurii de transport care ar fi favorizat acţiunile ofensive ale ucrainenilor decişi să contracareze acţiunile forţelor insurgente proruse.

Concomitent, la nivel operativ, ruşii au dislocat la frontiera cu Ucraina forţe care au fost în stare de alertă de luptă şi care au executat periodic diferite aplicaţii militare complexe, implicând întrunit toate categoriile de forţe, menite să descurajeze o intervenţie militară ucraineană viguroasă în stare să restabilească suveranitatea asupra teritoriilor preluate sub control de forţe proruse. În sprijinul forţelor paramilitare, ruşii au creat în zone adiacente frontierei ucrainene baze logistice şi de antrenament pentru insurgenţii proruşi care au fost, ulterior, organizaţi în grupuri tactice de luptă de nivel batalion de arme întrunite echipate, dotate şi conduse de ofiţeri ruşi.

La nivel strategic, forţele armate ruse au fost alertate, subunităţi tactice mobile de rachete nucleare au fost amplasate către frontierele vestice ale Federaţiei Ruse, s-au executat manevre cu unităţi de rachete intercontinentale, patrule agresive cu aviaţia strategică în zonele de interes, toate cu scopul de a inhiba orice posibilă formă de implicare militară externă în criza din Ucraina.

În executarea acţiunilor de luptă din Ucraina, forţele armate ruse şi cele paramilitare proruse au folosit eficient câteva sisteme de armament care le-au asigurat libertate de mişcare în câmpul tactic, astfel:

a. Sisteme de apărare aeriană. Aceste sisteme, utilizate în reţea şi integrate cu alte categorii de forţe, au asigurat, prin număr şi densitatea

La nivel operativ, ruşii au dislocat

la frontiera cu Ucraina forţe

care au fost în stare de alertă

de luptă şi care au executat

periodic diferite aplicaţii militare

complexe, implicând

întrunit toate categoriile de forţe, menite

să descurajeze o intervenţie

militară ucraineană

viguroasă în stare să

restabilească suveranitatea

asupra teritoriilor

preluate sub control de forţe

proruse.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 34


dispunerii, superioritate şi supremaţie aeriană ruşilor în regiunea Donbas-ului. În special sistemele de apărare aeriană autopropulsate şi cele portabile au blocat aproximativ întreaga aviaţie militară ucraineană în propriul spaţiu aerian. De asemenea, elicopterele de luptă ucrainene au fost nevoite să zboare la distanţe de trei până la cinci metri de sol sau la nivelul marginilor de pădure pentru a evita rachetele sistemelor defensive autopropulsate, însă devenind vulnerabile ambuscadelor echipelor de insurgenţi dotaţi cu lansatoare de rachete portabile.

b. Sisteme aeriene telecomandate. În Ucraina s-a desfăşurat una dintre primele confruntări aeriene în care părţile au folosit pe scară largă sistemele aeriene telecomandate (Unmanned Aerial System – UAS). Rusia a folosit aceste sisteme pentru intelligence, supraveghere şi recunoaştere, achiziţia de ţinte şi angajare în timp real în sprijinul tirurilor masate ale artileriei; un element de noutate în aplicabilitatea UAS l-a constituit folosirea acestora ca minibombe incendiare telecomandate direcţionate către depozitele de muniţie, hidrocarburi şi alte materiale uşor inflamabile. Un efect psihologic al folosirii UAS a fost constatat în rândul combatanţilor ucraineni care au conştientizat riscul permanent al localizării dispozitivelor proprii de către UAS ruseşti, fapt ce a inhibat mişcarea şi manevra acestora, în special pe timpul zilei.

c. Sisteme de război electronic. Sistemele de război electronic au fost folosite pentru:

• blocarea comunicaţiilor adversarului – în Donbas, au fost zone în care niciun sistem de comunicaţii electromagnetic (radio, telefonie mobilă, televiziune) nu a funcţionat;

• anihilarea sistemelor aeriene telecomandate prin bruierea atât a sistemului de control al UAS, cât şi a semnalului GPS;

• anihilarea artileriei şi a aruncătoarelor de bombe ucrainene prin detonarea pe traiectorie a muniţiilor cu focoase electronice;

• anihilarea nodurilor de comandă şi control prin identificarea emisiilor electromagnetice (radio, wi-fi, GSM, de localizare a trupelor proprii), localizarea ulterioară a acestora prin UAS şi distrugerea lor prin tiruri masate de artilerie.

d. Tiruri masate. Capacitatea de a domina informativ spaţiul aerian prin supraveghere permanentă combinată cu executarea tirurilor precise cu lansatoare multiple de proiectile reactive a asigurat letalitate

Capacitatea de a domina informativ spaţiul aerian prin supraveghere permanentă combinată cu executarea tirurilor precise cu lansatoare multiple de proiectile reactive a asigurat letalitate sporită. Caracteristicile muniţiilor folosite – termobarice, cu submuniţii – folosite în tiruri masate preplanificate produc efecte catastrofale forţei vii şi tehnicii adversarului.

35



sporită. Caracteristicile muniţiilor folosite – termobarice, cu submuniţii – folosite în tiruri masate preplanificate produc efecte catastrofale forţei vii şi tehnicii adversarului.

e. Vehicule grele blindate. Tancurile rămân decisive pe câmpul de luptă dacă au blindaj multistratificat şi sunt echipate cu sisteme de protecţie active faţă de rachete antitanc ghidate sau lansate de trupele de infanterie inamică. De asemenea, utilizarea tancurilor dotate cu radare de identificare a telemetrării laser de către inamic şi a traiectoriilor rachetelor antitanc lansate de acesta, precum şi cu sisteme computerizate moderne de control/conducere a focului, cu sisteme optice avansate, capabile să identifice cu acurateţe ţintele în orice condiţii meteo şi pe timp de noapte asigura tancurilor capacitatea de manevră şi letalitatea necesară dominării spaţiului de luptă terestru.

f. Oportunităţi de contracarare a acţiunilor convenţionale ruse. Din perspectivă militară, acţiunile cinetice ruse din Ucraina ar putea fi contracarate prin decizii cu valoare tactică şi operativă relativ facil de implementat:

• pentru a contracara măsurile ruse de război electronic, este necesar ca oponentul să deţină şi să utilizeze capabilităţi analogice, să limiteze la strictul necesar numărul de emiţătoare electromagnetice (ex.: telefoane mobile), să direcţioneze antenele cât mai departe posibil de centrele de comandă şi să doteze forţele combatante de nivel tactic cu capabilităţi de combatere a măsurilor electronice ofensive ale ruşilor;

• în cazul utilizării de către adversar a sistemelor aeriene telecomandate (UAS), este necesar ca forţele proprii să fie antrenate în camuflarea, adăpostirea şi inducerea în eroare a inamicului cu privire la dispozitivul şi intenţiile proprii, la amplasarea sistemelor cheie, asumându-şi permanent ipoteza că evoluează sub constantă supraveghere aeriană; în aceeaşi măsură, la nivel tactic (ex. companie), forţele trebuie dotate cu sisteme de achiziţie şi angajare cu foc a ţintelor UAS adverse;

• dispersia sporită a forţelor combatante inamice în câmpul tactic solicită o dotare cu piese de artilerie cu muniţie inteligentă şi cu rază de lovire augmentată, sprijinită în localizarea, identificarea, achiziţionarea şi lovirea ţintelor inamice de UAS

În cazul utilizării de

către adversar a sistemelor

aeriene telecomandate

(UAS), este necesar ca

forţele proprii să fie antrenate

în camuflarea, adăpostirea şi inducerea

în eroare a inamicului

cu privire la dispozitivul şi

intenţiile proprii, la amplasarea

sistemelor cheie, asumându-şi

permanent ipoteza că evoluează

sub constantă supraveghere

aeriană; în aceeaşi măsură,

la nivel tactic (ex. companie), forţele trebuie

dotate cu sisteme de achiziţie şi

angajare cu foc a ţintelor UAS

adverse.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 36


proprii şi protejate de capabilităţi de contracarare a tirurilor de artilerie inamice; utilizarea combinată a artileriei şi a acestor capabilităţi de contracarare a tirului inamic obligă adversarul să „se descopere” pentru a-şi modifica poziţia de tragere sau pentru a executa alte forme de manevră, devenind, astfel, vulnerabil la tirul propriu;

• tancurile ruseşti rămân redutabile în câmpul tactic, fiind dotate cu blindaj suplimentar reactiv; pentru a fi anihilate, tancurile proprii trebuie să fie cel puţin la fel de protejate, iar trupele de infanterie proprii debarcate să fie dotate cu rachete portabile antitanc dirijate ce utilizează muniţie capabilă să elimine protecţia oferită de acest tip de blindaj;

• ruşii au utilizat în luptele din Ucraina grupuri tactice de luptă de nivel batalion, formate dintr-o companie de tancuri, trei companii de infanterie mobilă, o companie antitanc, două sau trei companii de tunuri autopropulsate şi sisteme de lansatoare multiple de rachete şi două companii de apărare aeriană. Aceste subunităţi organice asigură letalitatea, capacitatea de manevră şi protecţia necesare pentru a opera în câmpul tactic într-o manieră descentralizată şi dispersată. În contracararea acestor capabilităţi este necesară revenirea la structura de tip „regiment” blindat, cu întreaga sa capacitate de manevră de forţe şi foc, sprijin logistic şi aerian.

Exemplul rusesc de coordonare şi centralizare a conducerii „conflictului total”, cel mai relevant observabil în confruntarea din estul Ucrainei, demonstrează că arta operativă rusă evoluează în mod constant, sincronizându-se cu evoluţiile istorice din domeniul tehnologiei informaţiilor şi adaptându-şi experienţa sovietică la contemporaneitate. Elita politică rusă are capacitatea de a impune principiul unităţii de concepţie, comandă şi control la toate nivelurile de execuţie a strategiei de securitate şi apărare a Federaţiei Ruse, fapt ce asigură operativitate în reacţii, surclasând, deseori, în iniţiativă şi creativitate reacţia occidentală.

Exemplul rusesc de coordonare şi centralizare a conducerii „conflictului total”, cel mai relevant observabil în confruntarea din estul Ucrainei, demonstrează că arta operativă rusă evoluează în mod constant, sincronizându-se cu evoluţiile istorice din domeniul tehnologiei informaţiilor şi adaptându-şi experienţa sovietică la contempo-raneitate.

37



argumente ce atestă eficienţa războiului hibrid în ucraina

În ciuda eşecului parţial înregistrat în Donbas, războiul hibrid purtat de Rusia în Ucraina este catalogat, per ansamblu, ca fiind un succes. Pentru a înţelege motivele care au facilitat eficienţa acţiunilor ruse, trebuie avut în vedere factorii care au favorizat conduita Moscovei în timp şi în spaţiu, unii fiind de natură generală, în timp ce alţii au fost particulari mediului ucrainean, astfel:

a. Elementul surpriză. Primul şi, probabil, cel mai important factor de natură generală care a condus la eficienţa războiului hibrid în Ucraina a fost elementul surpriză. Cu toate că nici poziţia strategică a Moscovei şi nici slăbiciunea inerentă a statului ucrainean nu au constituit o noutate, implementarea rapidă de către Federaţia Rusă a întregului spectru al războiului hibrid (cele trei faze prezentate) a reuşit să ia prin surprindere atât autorităţile de la Kiev, cât şi Occidentul. Această formă de război nu mai fusese întrebuinţată în totalitate niciodată şi, ca atare, mijloacele defensive pentru combaterea ei erau nedezvoltate. În plus, Rusia a indus în eroare atât Kievul, cât şi Occidentul prin acţiuni de disimulare şi intoxicare informaţională. Conform unui articol publicat în „Voenno-promishlenniy Kurier” (septembrie 2014), de către generalul rus Anatoly Zaitsev, unul dintre elementele-cheie ale succesului l-a constituit absenţa traficului radio în cadrul forţelor ruse înainte de declanşarea operaţiilor, combinat cu ample operaţii de dezinformare31. Acest aspect a favorizat surprinderea, care, utilizată eficient în combinare cu intoxicarea informaţională, a adus Rusiei un avantaj decisiv împotriva Ucrainei – şi, probabil, ar fi avut acelaşi efect împotriva altor adversari, cu precădere din zonele cu o minoritate rusă semnificativă.

Un alt factor, de data aceasta particular Ucrainei, a fost întrebuinţarea eficace a bazei militare ruse din Sevastopol, precum şi a navelor din flota Mării Negre, care au fost utilizate pentru dislocarea rapidă a militarilor participanţi la operaţii. În acelaşi articol, generalul Zaitsev menţionează că „oamenii politicoşi verzi” apăreau la timp şi oriunde era nevoie pentru a contracara forţele ucrainene. Astfel, se poate aprecia

31 A. Zaitsev, Voenno-promishlenniy Kurier, nr. 32 (550), 3 septembrie 2014, disponibil online la http//www.vpknews.ru/articles/21649, accesat la 23.11.2018.

Primul şi, probabil, cel

mai important factor de

natură generală care a condus

la eficienţa războiului hibrid

în Ucraina a fost elementul

surpriză. Cu toate că nici poziţia

strategică a Moscovei şi

nici slăbiciunea inerentă

a statului ucrainean nu au constituit

o noutate, implementarea rapidă de către Federaţia Rusă

a întregului spectru al

războiului hibrid (cele trei faze prezentate) a

reuşit să ia prin surprindere atât

autorităţile de la Kiev, cât şi

Occidentul.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 38


că mijlocul esenţial de inducere în eroare a Kievului şi Occidentului a fost întrebuinţarea extrem de eficientă şi bine coordonată a războiului informaţional. Moscova a alocat mult timp şi resurse pentru a-şi construi această capabilitate32 şi a fost destul de abilă să nu-i deconspire potenţialul maxim decât înainte de momentul decisiv al atacului. Aşadar, puterea remarcabilă a războiului informaţional – atât în Ucraina, cât şi în Vest – a constituit un alt element surpriză. Kievul nu a fost pregătit să contracareze astfel de atacuri şi, ca urmare, a fost total surprins de rapiditatea desfăşurării lor, cum de altfel ar fi fost multe alte state, fiind obligat să adopte o postură defensivă şi aproape permanent reactivă.

b. Negarea implicării în conflict. Un alt factor de natură generală a constat în negarea permanentă de către Moscova a implicării sale în conflict, aspect care a creat confuzie în cadrul aparatului central de la Kiev şi a generat lipsa de reacţie din partea Vestului, permiţându-i Rusiei să câştige timp. De asemenea, atacatorii s-au bucurat de beneficiile „lipsei de identitate”, având în vedere că nu era vizibilă apartenenţa acestora la vreun stat naţiune şi nici o subordonare formalizată instituţional. Astfel, Ucraina a fost pusă în situaţia delicată de a nu avea niciun partener de negociere, deoarece Federaţia Rusă a refuzat dialogul, declarând vehement neimplicarea în conflict. În acelaşi timp, Moscova a urmat vechiul tipar familiar din timpul conflictelor anilor ’90, invitând Kievul să negocieze direct cu separatiştii. Evident, conducerea ucraineană nu a acceptat această alternativă, deoarece ar fi însemnat recunoaşterea „de facto” a separatiştilor ca parteneri legitimi. Mai mult decât atât, negarea implicării în conflict i-ar fi permis Rusiei, cel puţin la modul teoretic, posibilitatea de a opri oricând atacurile hibride în cazul în care evoluţiile din teren n-ar fi fost în concordanţă cu planurile operative. Cu alte cuvinte, negarea implicării permite oprirea războiului hibrid în orice moment, chiar dacă faza de atac a fost declanşată, atât timp cât nu sunt consumate acte politice care să compromită ireversibilitatea unei astfel de decizii. Prin simpla retragere a forţelor fără elemente de identitate şi prin trasarea de ordine agenţilor acoperiţi să calmeze

32 K. Gilles, Russia’s Hybrid Warfare: A Success in Propaganda, Working Paper, 2015/1, disponibil online la https://www.academia.edu/19557276/Russia_s_Hybrid_Warfare_A_Success_in_Propaganda, accesat la 17.05.2019.

Ucraina a fost pusă în situaţia delicată de a nu avea niciun partener de negociere, deoarece Federaţia Rusă a refuzat dialogul, declarând vehement neimplicarea în conflict. În acelaşi timp, Moscova a urmat vechiul tipar familiar din timpul conflictelor anilor ’90, invitând Kievul să negocieze direct cu separatiştii. Evident, conducerea ucraineană nu a acceptat această alternativă, deoarece ar fi însemnat recunoaşterea „de facto” a separatiştilor ca parteneri legitimi.

39



demonstraţiile violente şi să oprească acţiunile de sabotaj, Moscova ar fi fost în măsură să părăsească Crimeea şi Donbas-ul discret şi fără repercusiuni. A fost, aşadar, o altă alternativă la îndemâna Kremlinului, pe care, până la urmă, nu a avut motiv să o folosească.

c. Imposibilitatea distingerii atacatorilor faţă de populaţia civilă. Un alt element contributiv la eficienţa ofensivei hibride a fost redat de faptul că mulţi dintre atacatori au fost echipaţi în haine civile, fiind, astfel, imposibilă distingerea acestora dintre localnici. Astfel, potenţialul forţelor ucrainene de a utiliza forţa împotriva separatiştilor a fost limitat din mai multe motive esenţiale: în primul rând, Kievul nu-şi permitea riscul de a ucide localnici ruşi, deoarece acest lucru ar fi atras intervenţia militară de amploare din partea Federaţiei Ruse, sub pretextul apărării populaţiei rusofone. Cu toate că s-a petrecut în Ucraina, apreciez că acest factor nu este specific Ucrainei, deoarece o asemenea ameninţare din partea Rusiei poate interveni şi asupra altor state în care minoritatea rusă este puternic reprezentată. În continuare, alţi factori care au favorizat imposibilitatea reperării atacatorilor ruşi au un puternic caracter specific ucrainean. Ucraina a dus lipsă de forţe de poliţie organizate şi bine echipate care să fi fost capabile să identifice şi să contracareze aceste ameninţări. Trebuie amintit că celebrele forţe speciale ale Ministerului de Interne, cunoscute ca „Pumnul de Oţel” sau unitatea de poliţie „Berkut”, au fost loiale doar preşedintelui destituit Viktor Yanukovich, mulţi dintre membri manifestându-şi adeziunea cu separatiştii ruşi după fuga acestuia. După schimbarea regimului la Kiev, unitatea „Berkut” a fost desfiinţată (februarie 2014), ca urmare a multiplelor acuzaţii de crimă, comise de componenţii acesteia pe timpul protestelor din Euromaidan. Totuşi, unitatea desfiinţată nu a fost înlocuită de nici o altă capabilitate asemănătoare, Ucraina fiind, astfel, lipsită de unităţi speciale de control al mulţimilor pe timpul demonstraţiilor brutale ce au urmat. În consecinţă, forţele regulate de poliţie ucrainene s-au dovedit incapabile să gestioneze protestele violente orchestrate de Federaţia Rusă, fie din cauza lipsei unei capacităţi de mobilizare şi comandă riguroase, fie ca urmare a moralului scăzut care a generat frica de implicare şi de asumare a răspunderii. Concomitent, propaganda rusă s-a dovedit a fi eficientă în ceea ce priveşte discreditarea legitimităţii noului guvern de la Kiev,

Forţele regulate de poliţie

ucrainene s-au dovedit

incapabile să gestioneze protestele

violente orchestrate

de Federaţia Rusă, fie din cauza lipsei

unei capacităţi de mobilizare

şi comandă riguroase, fie

ca urmare a moralului

scăzut care a generat frica de implicare

şi de asumare a răspunderii. Concomitent, propaganda

rusă s-a dovedit a fi eficientă în

ceea ce priveşte discreditarea

legitimităţii noului guvern de la Kiev, generând

incertitudine în rândul forţelor

de ordine şi nesiguranţă cu privire la legalitatea

ordinelor de executat.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 40


generând incertitudine în rândul forţelor de ordine şi nesiguranţă cu privire la legalitatea ordinelor de executat. În consecinţă, au fost consemnate cazuri în care comandanţi ai forţelor de ordine au dispărut de la conducerea unităţilor sau s-au alăturat mişcărilor separatiste. De asemenea, s-a constatat că mulţi membri ai forţelor regulate de poliţie nu au acceptat riscul de a lupta pentru apărarea sediilor instituţiilor administraţiilor locale de teama unor potenţiale repercusiuni asupra carierelor lor, preferând să rămână inactivi la acţiunile demonstranţilor. Astfel, se apreciază că factorul absolut, particular Ucrainei, care explică reuşita ofensivei hibride ruse l-a constituit starea gravă şi prelungită de disfuncţionalitate a guvernului de la Kiev33.

Concluzii

Fizionomia conflictelor militare post-Război Rece a fost marcată de transformări de substanţă, evidenţiate, în principal, în evoluţia de la simetric spre asimetric şi de la liniar spre neliniar. În acelaşi timp, pe fondul extinderii globalizării şi progresului tehnico-ştiinţific, s-a remarcat o emergenţă a caracterului neconvenţional asupra întregii game de conflicte. Acesta a generat o dilatare a spaţiului de confruntare şi o diversificare a tipurilor de ameninţări la adresa mediului de securitate global34.

În ceea ce priveşte conceptul de război hibrid, acesta a luat naştere şi s-a dezvoltat relativ recent în zona gândirii militare americane, generat de complexitatea tot mai crescută a mediului de confruntare şi de necesitatea de adaptare a strategiilor de abordare politico-militară a acestui fenomen.

Planificarea şi execuţia descentralizată a acţiunilor în cadrul unui conflict/război hibrid permit un grad de adaptabilitate foarte ridicat, pe care structurile clasice, cu un lanţ decizional complicat, nu şi-l pot permite, dar, în egală măsură, conduc la imposibilitatea detectării apartenenţei adversarului, a structurii de comandă şi a elementelor de legătură, aspect ce face cu atât mai dificilă contracararea unei ameninţări hibride.

33 Andrasz Racz, op. cit., p. 70.34 Colonel Liviu Ioniţă, op. cit., p. 32.

Conceptul de război hibrid a luat naştere şi s-a dezvoltat relativ recent în zona gândirii militare americane, generat de complexitatea tot mai crescută a mediului de confruntare şi de necesitatea de adaptare a strategiilor de abordare politico-militară a acestui fenomen.

41



De asemenea, dezvoltarea conflictelor cu caracter hibrid nu reprezintă un sfârşit al războiului tradiţional sau convenţional, dar constituie un factor care complică planificarea apărării în secolul XXI. Aceste implicaţii pot fi semnificative, ceea ce face ca formele hibride ale conflictelor să necesite o gândire inovativă35.

Ceea ce este unanim acceptat este faptul că războiul hibrid constă în utilizarea coordonată a metodelor militare şi nonmilitare pentru a obţine efecte sinergice în dimensiunile fizice şi psihologice ale conflictului. Aşa cum am menţionat, există tendinţe de a numi „războiul hibrid” ca fiind „noua generaţie de război”, noţiune apărută în urma războiului din Golf (1991), a evenimentelor din Primăvara Arabă (2011) şi a recentelor intervenţii ale Federaţiei Ruse în Ucraina (2014). Analizând evoluţia tipologiei conflictelor, precum şi particularitatea mediului de acţiune din Ucraina pentru forţele armate ruse, apreciez că „războiul hibrid”, ca şi concept analitic, va avea un caracter relativ efemer şi nu trebuie perceput ca „reţeta câştigătoare” a conflictelor în viitor. Ideea că orice abordare „nouă” a războiului, incluzând aici şi „războiul hibrid”, poate conduce la victorii repetate este riscantă şi reflectă ceea ce analistul Hec Strachan36 numeşte o abordare „astrategică” a războiului, prin care capabilităţile operaţionale şi doctrinare sunt supraevaluate în cadrul strategiilor. Cu alte cuvinte, prezumţia că un anumit tip de război sau abordare doctrinară va conduce la victorie, indiferent de circumstanţe, omite faptul că succesul unei strategii depinde întotdeauna de context. Astfel, formule câştigătoare, ca „bombardare strategică”, „război asimetric”, „războiul centrat pe reţea”, „război al spectrului întreg” şi „războiul hibrid”, nu trebuie considerate a fi strategii, ci doar mijloace prin care se atinge starea finală dorită sau ca fiind „abordarea operaţională” ce contribuie la îndeplinirea efectului strategic. Aceste concepte pot fi performante numai dacă se mulează pe circumstanţele specifice fiecărui conflict în particular, iar în majoritatea cazurilor nu pot devansa inevitabilele confruntări armate, situaţiile de haos sau chiar dezastrele umanitare.

35 Frank G. Hoffman, op. cit., p. 5.36 Hew Strachan, The Direction of War: Contemporary Strategy in Comparative Perspective,

Cambridge, Cambridge University Press, 2013, p. 13.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 42


Într-adevăr, astfel de situaţii au fost evitate în Crimeea, dar aici trebuie avute în vedere circumstanţele mediului de acţiune, care au favorizat aspectul „hibrid” al intervenţiei ruse – existenţa unei importante comunităţi proruse, prezenţa unităţilor militare ruse şi a personalului aferent care au favorizat infiltrarea forţelor pentru operaţii speciale din Rusia, conducerea politică ucraineană coruptă şi ineficientă, absenţa aproape completă a rezistenţei armate a forţelor ucrainene, lipsa de reacţie din partea comunităţii internaţionale, surprinsă de rapiditatea acţiunilor forţelor ruse. Astfel, apreciez că strategia rusă a funcţionat în Crimeea, deoarece varietatea mijloacelor militare şi nonmilitare utilizate s-a pliat pe contextul favorabil, caracterizat prin factorii enumeraţi aici, şi nu pentru că Federaţia Rusă a dezvoltat o nouă abordare complexă de câştigare a războaielor.

În schimb, situaţia s-a prezentat diferit în estul Ucrainei, unde intervenţia rusă nu a beneficiat de sprijinul scontat din partea populaţiei rusofone şi a întâmpinat o rezistenţă mai bine organizată a armatei ucrainene, aspecte ce au determinat prelungirea conflictului şi, inevitabil, schimbarea naturii acestuia într-unul preponderent convenţional, cu pagube materiale şi umane ridicate ce au generat o criză umanitară de proporţii în regiune.

BIBlIoGraFIe1. ***, Euro Maidan PR, „Russian FSB Colonel Strelkov Admits Crimean

MPS Were Forced to Vote for Referendum”, www.youtube.com, 27 ianuarie 2015.

2. ***, NATO, Wales Summit Declaration, 5 septembrie 2014.3. J. Berzins, Russia’s New Generation Warfare in Ukraine: Implication for

Latvian Defence Forces, National Defence Academy of Latvia, Center for Security and Strategic Research, 2014.

4. S. Chekinov-S. Bogdanov, The Nature and Content of a New-Generation War, în Military Thought, octombrie-decembrie 2013.

5. M. Galeotti, The „Gherasimov Doctrine” and Russian Non-Linear War, 6 iulie 2014, http://cs.brown.edu/people/j s ava g e / Vo ti n g P ro j e c t / 2 0 1 7 _ 0 3 _ 0 9 _ M o s c o w s S h a d o w _GerasimovDoctrineAndRussianNon-LinearWar.pdf.

6. M. Galeotti, Hybrid War and Little Green Men: How it works and How it Doesn’t, E-International Relations, 16 aprilie 2015.

7. Michael S. Gerson, Conventional Deterrence in the Second Nuclear Age, Army Strategic Studies Institute, 2009.

Strategia rusă a funcţionat în Crimeea, deoarece varietatea mijloacelor militare şi nonmilitare utilizate s-a pliat pe contextul favorabil, caracterizat prin factorii enumeraţi aici, şi nu pentru că Federaţia Rusă a dezvoltat o nouă abordare complexă de câştigare a războaielor.

43



8. K. Gilles, Russia’s Hybrid Warfare: A Success in Propaganda, Working Paper, 2015/1.

9. R. Glenn, Thoughts of Hybrid Conflict, Small Wars Journal, 2009.10. P.R. Gregory, Putin’s Human Rights Council Accidentally Posts Real

Crimean Election Results, Forbes, 5 mai 2014.11. F.G. Hoffman, Conflict in the 21st Century: The Rise of Hybrid Wars,

Potomac Institute for Policy Studies, Arlington, Virginia, decembrie 2007.

12. Petri Huovinen, Hybrid warfare – Just a Twist of Compund Warfare, National Defence University, 2011.

13. Colonel Liviu Ioniţă, Fizionomia conflictelor contemporane. Ascensiunea abordărilor neliniare, teză de doctorat, Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2015.

14. Douglas Mastriano, Defeating Putin’s Strategy of Ambiguity.15. J.J. McCuen, Hybrid Wars, Military Review, martie-aprilie 2008.16. Andras Racz, Russia’s Hybrid War in Ukraine, The Finnish Institute

of International Affairs, https://www.fiia.fi/en/publication/russias-hybrid-war-in-ukraine.

17. Hew Strachan, The Direction of War: Contemporary Strategy in Comparative Perspective, Cambridge, Cambridge University Press, 2013.

18. A. Weeks, A chilling expose of KGB and the reach of its tentacles; KGB Today: The Hidden Hand, by John Barron, în Christian Science Monitor, 3 septembrie 1983.

19. M. Williamson-P. Mansoor, Hybrid Warfare: Fighting Complex Opponents from the Ancient World to the Present, Cambridge University Press, Cambridge, 2012.

20. A. Zaitsev, Voenno-promishlenniy Kurier, nr. 32 (550), 3 septembrie 2014.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 44

COntraCararea ameninÞÃrilOr hibride la niVelUl UniUnii eUrOPene

Căpitan ing. Viorica Ionela TRINCUDoctorand la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”

În zilele noastre, cele mai mari provocări la adresa naţiunilor, a instituţiilor, a populaţiei şi a companiilor private sunt cele orientate spre exploatarea vulnerabilităţilor acestora. Atât la nivelul NATO, cât şi la nivelul UE, actorii statali şi nestatali generează o serie de activităţi, vizibile şi mai puţin vizibile, care pot fi denumite ameninţări hibride.

Articolul de faţă analizează procesul şi metodele în curs de desfăşurare pentru combaterea ameninţărilor hibride la nivel european. Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, în 2014, ne-a demonstrat că nu există un sistem unic sau o singură soluţie pe care le putem aplica pentru a reduce aceste ameninţări.

Combaterea ameninţărilor hibride trebuie să fie o activitate continuă şi dinamică, aptă să poată prevedea semnele ce indică pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor hibride ostile, pentru a folosi în timp util mijloacele şi instrumentele adecvate.

Cuvinte-cheie: război hibrid, rezilienţă, comunicare strategică, securitate internaţională, cooperare NATO-UE.

45

Contracararea ameninţărilor hibride la nivelul Uniunii Europene


1. Introducere

Obiectivele strategice ale actualului context politico-militar, context ce va schimba, probabil, în profunzime aranjamentul politico-militar din Europa zilelor noastre, sunt concretizate într-o nouă teorie a războiului, bazată, în principal, pe accepţia cetăţenilor asupra noţiunii de securitate. Astfel, observăm că raportul dintre noţiunile de securitate şi apărare este determinat tot mai mult de percepţia cetăţeanului asupra modului în care este afectată normalitatea existenţială şi de conştientizarea utilizării unor mijloace şi acţiuni de protecţie şi apărare.

Multe dintre provocările actuale la adresa păcii, securităţii și prosperităţii în vecinătatea estică și sudică a Uniunii Europene (UE) scot în evidenţă, în continuare, necesitatea ca Uniunea să își sporească și să-și adapteze capacităţile în calitate de furnizor de securitate, cu un accent puternic pe legătura strânsă dintre securitatea externă și cea internă. Vulnerabilităţile și disfuncţionalităţile interne ale statelor, suprapuse cu influenţele externe, sunt principalele cauze ale ameninţărilor și conflictelor1. Complexitatea mediului internaţional de securitate îi obligă pe liderii politici să ţină seamă de faptul că securitatea nu mai poate fi analizată în termeni de alegere politică, de capacităţi și intenţii ale unui singur stat sau ale unei singure entităţi nestatale, întrucât vulnerabilităţile, riscurile și ameninţările la adresa securităţii au căpătat o conotaţie sistemică. În acest sens, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a subliniat că trebuie „să depunem eforturi pentru ca Europa să fie mai puternică în materie de securitate şi de apărare”, precum și că instrumentele europene și cele naţionale trebuie corelate într-un mod mai eficace decât în trecut2.

1 Mihail Orzeaţă, The War Humanity Has always Waged against Itself, Armed Forces Academy of General Milan Rastislav Štefánik, Liptovský Mikuláš, Slovak Republic, 2012, p. 208.

2 Document de reflecţie privind viitorul apărării europene, Comisia Europeană, Bruxelles, 2017, https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2017:0315:FIN:RO:PDF, accesat în decembrie 2018.

Raportul dintre noţiunile de securitate şi

apărare este determinat

tot mai mult de percepţia cetăţeanului

asupra modului în care este

afectată normalitatea

existenţială şi de conştientizarea

utilizării unor mijloace şi acţiuni de

protecţie şi apărare.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 46

Viorica Ionela TRINCU

Mediul de securitate european s-a schimbat fundamental din cauza a doi factori care domină agenda de securitate. Primul este agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, inclusiv anexarea Peninsulei Crimeea, acţiune care a supus la mari provocări principiile fundamentale ale legilor internaţionale. În acest context, folosirea pe scară largă și foarte bine coordonată a tacticilor sofisticate ale războiului hibrid a compromis integritatea teritorială a Ucrainei și, totodată, a influenţat situaţia de securitate din regiune. În plus, prin ambiguitate și ameninţări mascate, Rusia a încercat să dezbine comunitatea internaţională inclusiv prin portretizarea UE ca fiind un instigator în acest conflict.

Al doilea factor constă în acţiunile desfășurate de către Statul Islamic (ISIL/Da’esh), care au alimentat instabilitatea regională, manifestându-se, în același timp, pericolul ca și alte organizaţii teroriste, cum ar fi Boko Haram și Al-Shabaab, să-i urmeze exemplul. Ideologia agresivă a Da’esh a atras mii de tineri europeni care, renunţând la valorile europene, au aderat la ideile războiului sfânt, ca „luptători străini”. Revenirea acestora în Europa ar putea avea consecinţe negative semnificative.

2. delimitări conceptuale

Războiul hibrid implică utilizarea coordonată, directă și deschisă sau sub acoperire, a unei game largi de instrumente/tactici militare și civile, convenţionale și neconvenţionale în cadrul unei agresiuni asupra unui alt stat, fără implicarea ocupării teritoriului acestuia. Aceste instrumente pot fi utilizate individual sau concertat. Prin folosirea tacticilor hibride, atacatorul dorește să submineze și să destabilizeze un oponent, prin aplicarea unor metode coercitive și subversive. Acestea includ forme diverse de sabotaj, întreruperea comunicaţiilor și a altor servicii, precum alimentarea cu energie și resurse de toate felurile. Campaniile masive de dezinformare dedicate controlului presei scrise constituie un element important al unei acţiuni hibride. Toate acestea au ca scop obţinerea influenţei politice, chiar a dominaţiei asupra unei ţări, în sprijinul unei strategii mai largi.

Un aspect critic al războiului hibrid îl reprezintă generarea unei stări de ambiguitate, atât în rândul populaţiei vizate, cât și asupra comunităţii internaţionale cu scopul de a masca ceea ce se întâmplă cu adevărat și de a crea o situaţie obscură. Ambiguitatea poate conduce

Războiul hibrid implică utilizarea coordonată, directă şi deschisă sau sub acoperire, a unei game largi de instrumente/tactici militare şi civile, convenţionale şi neconvenţionale în cadrul unei agresiuni asupra unui alt stat, fără implicarea ocupării teritoriului acestuia. Aceste instrumente pot fi utilizate individual sau concertat.

47



la paralizia capacităţii de reacţie a oponentului, la afectarea potenţialului acestuia de a se mobiliza pentru apărare, fiind neclar cine este în spatele atacului. Mai mult, starea de ambiguitate divide comunitatea internaţională, limitând gama și metodele de răspuns la agresiune.

Prin destinaţia lor, ameninţările hibride vor continua să evolueze pe baza aplicării progresului tehnologic, a schimbărilor intervenite în evoluţiile și vulnerabilităţile adverse și a dezvoltării măsurilor de contracarare a lor. Un factor important pentru UE îl reprezintă capacitatea de a evalua efectul general și de a consolida rezilienţa ca mijloc de contracarare a oricărei agresiuni posibile.

3. Înţelegerea şi recunoaşterea vulnerabilităţilor

Caracteristica fundamentală a unei agresiuni hibride o constituie faptul că aceasta este destinată să exploateze vulnerabilităţile statului-ţintă. Este foarte important ca statele membre ale UE și partenerii lor să conștientizeze acest fapt și să ajungă la cele mai adecvate decizii politice și operaţionale pentru a răspunde corespunzător.

În cazul Ucrainei, vulnerabilităţile critice au fost reprezentate de: slaba guvernare a ţării; corupţia extinsă; lipsa încrederii în structurile de securitate și apărare și incapacitatea acestora de a asigura un sprijin adecvat; prezenţa unui grup mare de locuitori vorbitori de limbă rusă și percepţia acestora că sunt marginalizaţi; dependenţa critică de importurile și de alimentarea cu energie din Rusia.

Pentru statele membre ale UE, ameninţarea Da’esh a scos la iveală aspecte foarte sensibile, cum ar fi: vulnerabilităţile asociate integrării minorităţilor și excluderii sociale, pe de o parte, și slăbiciunile inerente unei societăţi deschise (caracterizate de libertatea de expresie), pe de altă parte. Acestea au făcut dificilă reacţia adecvată la extinderea urii.

Toate statele membre au propriile vulnerabilităţi, care variază de la cele de natură economică, dependenţă energetică, infrastructură critică, la aspecte sensibile, cum ar fi integrarea minorităţilor religioase sau a grupurilor etnice. În timp ce unele dintre vulnerabilităţi sunt specifice fiecărui stat, altele reprezintă provocări pentru multe sau chiar pentru toate. De exemplu, vulnerabilităţile de natură cibernetică reprezintă o cauză de îngrijorare pentru toate statele membre, chiar dacă nivelul de pregătire și capacitatea de a contracara activităţile periculoase variază de la o ţară la alta.

Caracteristica fundamentală

a unei agresiuni hibride o

constituie faptul că aceasta

este destinată să exploateze

vulnerabilităţile statului-ţintă.

Este foarte important ca

statele membre ale UE şi

partenerii lor să conştientizeze

acest fapt şi să ajungă la cele mai adecvate decizii politice

şi operaţionale pentru a

răspunde corespunzător.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 48

Viorica ionela triNcu

4. răspunsul ueÎmbunătăţirea nivelului de cunoaştere a situaţiei reale

Este vital ca fiecare stat membru să își cunoască propriile vulnerabilităţi, de aceea este nevoie de realizarea unui grad ridicat de cunoaștere a situaţiei reale. Este foarte importantă, de asemenea, capacitatea de a identifica orice schimbări ale mediului de ameninţări, care ar putea să constituie elemente ale unei campanii adverse extinse. Cunoașterea efectivă a situaţiei reale este o cerinţă fundamentală și trebuie să fie sprijinită de un proces cât mai eficient de schimb de informaţii, de bune practici și de lecţii învăţate. În cadrul instituţiilor europene, trebuie să existe o mai strânsă colaborare între structurile relevante care sunt expuse la ameninţările hibride.

Există un număr semnificativ de indicatori, utilizaţi de o gamă largă de structuri ale UE, care permit realizarea eficientă a unei avertizări timpurii. În acest sens, s-a creat o celulă virtuală de convergenţă a informaţiilor transmise de către statele membre și instituţiile UE, care permite analizarea diferiţilor indicatori și a semnalelor de alertă declanșate de o acţiune hibridă. Această celulă centralizează toţi indicatorii transmiși de structurile UE și îi analizează în contextul unor posibile scenarii de acţiuni hibride, atât în statele membre, cât și în statele partenere.

Autorii ameninţărilor hibride pot dezinforma în mod sistematic, inclusiv prin campanii specifice pe platformele de comunicare socială, încercând astfel să radicalizeze indivizi, să destabilizeze societatea și să controleze discursul politic. Capacitatea de a răspunde ameninţărilor hibride, utilizând cele mai adecvate modalităţi de comunicare strategică, este esenţială. Astfel, trebuie îmbunătăţită capacitatea de comunicare a UE, prin mesaje adresate Rusiei și Vecinătăţii Estice, pentru a răspunde unor eventuale campanii de dezinformare. Comunicarea strategică a UE faţă de Vecinătatea Estică ar trebui să își concentreze efortul, în primul rând, asupra elaborării unor mesaje pozitive și eficace privind politicile UE faţă de această regiune. Mesajele ar trebui să ofere cetăţenilor posibilitatea înţelegerii cu ușurinţă a faptului că reformele politice și economice promovate de UE pot, în timp, să aibă un impact pozitiv asupra vieţii acestora.

Autorii ameninţărilor hibride pot dezinforma în mod sistematic, inclusiv prin campanii specifice pe platformele de comunicare socială, încercând astfel să radicalizeze indivizi, să destabilizeze societatea şi să controleze discursul politic. Capacitatea de a răspunde ameninţărilor hibride, utilizând cele mai adecvate modalităţi de comunicare strategică, este esenţială.

49



Consolidarea rezilienţei

Trebuie acceptat faptul că elaborarea și transmiterea unui răspuns corespunzător pentru contracararea ameninţărilor hibride reprezintă o responsabilitate naţională. Este atribuţia fiecărui stat să-și minimizeze propriile vulnerabilităţi. Rezilienţa poate fi definită ca fiind capacitatea de adaptare pentru a face faţă schimbărilor și perturbărilor, respectând ceea ce experţii numesc diferenţe elementare, în care răspunsurile la aceste perturbări sunt considerate a fi extrem de importante3.

Eforturile susţinute de punere în practică a statului de drept, de luptă împotriva corupţiei și de reformare a sistemului de finanţare a partidelor politice sunt „ingrediente”-cheie în contracararea acţiunilor hibride. În ceea ce privește protecţia infrastructurilor critice, îmbunătăţirea cerinţelor de securitate va conduce la reducerea semnificativă a vulnerabilităţilor.

Atât la nivelul UE, cât și al NATO, nu există în prezent o strategie de contracarare a ameninţărilor hibride, de aceea, având în vedere competenţele fiecăreia dintre cele două organizaţii, precum și păstrând autonomia de decizie, este un moment oportun pentru colaborare și consolidarea complementarităţii. Federica Mogherini, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, a declarat, în acest context că, „în ultimii ani, mediul de securitate s-a schimbat în mod dramatic. Am asistat la creşterea ameninţărilor hibride la frontierele UE. S-a lansat apelul ferm ca UE să îşi adapteze şi să îşi amelioreze capacităţile în calitate de furnizor de securitate. Relaţia dintre securitatea internă şi cea externă trebuie să fie consolidată în continuare. Prin aceste noi propuneri, dorim să consolidăm capacitatea noastră de contracarare a ameninţărilor de natură hibridă. În acest demers, vom intensifica, de asemenea, cooperarea şi coordonarea cu NATO”4.

Totodată, Jorge Domecq, directorul executiv al Agenţiei Europene de Apărare (EDA), a subliniat importanţa existenţei unei cooperări consolidate a relaţiilor euroatlantice, ce ar duce parteneriatul NATO-UE „la un nou nivel”. În contextul actual al răspândirii ameninţărilor

3 Reinette Biggs, Maja Schluter, Michael L. Schoon, Building Resilience. Sustaining Ecosystem Services in Social-Ecological Systems, Cambridge University Press, Marea Britanie, 2015, pp. 53-54.

4 Securitate: UE consolidează răspunsul la ameninţările hibride, Comisia Europeană, Bruxelles, 2016, http://europa.eu/rapid/press-release_IP-16-1227_ro.htm, accesat în ianuarie 2019.

Elaborarea şi transmiterea unui răspuns

corespunzător pentru

contracararea ameninţărilor

hibride reprezintă o

responsabilitate naţională.

Este atribuţia fiecărui stat

să-şi minimizeze propriile

vulnerabilităţi. Rezilienţa poate

fi definită ca fiind capacitatea

de adaptare pentru a face

faţă schimbărilor şi perturbărilor,

respectând ceea ce experţii

numesc diferenţe elementare, în

care răspunsurile la aceste

perturbări sunt considerate a

fi extrem de importante.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 50


specifice războiului hibrid, intensificarea cooperării NATO-UE „nu este o opţiune, ci o necesitate absolută”, după cum a declarat directorul executiv al EDA în prezenţa secretarului general adjunct al NATO pentru politică și planificare a apărării.

Jorge Domecq și-a încheiat discursul afirmând că „răspunsul nostru colectiv la ameninţările hibride este o responsabilitate majoră..., avantajele oferite de parteneriatul NATO-UE ar trebui utilizate la potenţialul maxim, iar efectul de descurajare a NATO şi complementaritatea instrumentelor UE sunt mai mult decât suficiente pentru a ne spori cooperarea”5.

Rezilienţa ar putea fi consolidată prin asigurarea complementarităţii în stabilirea unor valori de referinţă pentru părţile critice ale infrastructurii acestora, precum şi prin colaborarea strânsă în domeniile comunicării strategice şi apărării cibernetice. Consolidarea rezilienţei la ameninţările hibride şi îmbunătăţirea capacităţilor constituie, în principal, responsabilitatea statelor membre. Cu toate acestea, instituţiile UE trebuie să ia o serie de măsuri pentru a contribui la consolidarea eforturilor naţionale. Acestea includ acţiuni desfăşurate în strânsă colaborare cu alţi actori internaţionali, în special cu NATO6, iar astfel de activităţi ar putea fi aprofundate sub forma sprijinului acordat statelor membre în domenii precum răspunsul rapid7.

5. tipuri de acţiuni posibile la nivelul ue pentru contracararea ameninţărilor hibride

• Iniţierea unor studii, cu scopul de a înţelege mai bine provocările și de a stabili un inventar al instrumentelor și politicilor existente sau care urmează să fie dezvoltate.

• Includerea de personalităţi academice, de centre de cercetare și excelenţă ale UE și ale NATO în dezbaterile strategice.

5 Federico Yaniz, Projecting Stability: Hybrid warfare and cooperation with the EU, 2 februarie 2018, http://www.atahq.org/2018/02/projecting-stability-hybrid-warfare-cooperation-eu/, accesat în decembrie 2018.

6 Contracararea ameninţărilor hibride este unul dintre cele șapte domenii de cooperare cu Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, prezentate în declaraţia comună semnată la Varșovia, în iulie 2016, de către președintele Consiliului European, președintele Comisiei Europene și Secretarul general al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord.

7 Liderii G7, care s-au reunit la Summit-ul de la Charlevoix, în iunie 2018, au convenit, de asemenea, să dezvolte un mecanism de răspuns rapid al G7 pentru a aborda ameninţările la adresa democraţiilor, https://g7.gc.ca/en/official-documents/charlevoix-commitment-defending-democracy-from-foreign-threats/

Rezilienţa ar putea fi consolidată prin asigurarea complementa-rităţii în stabilirea unor valori de referinţă pentru părţile critice ale infrastructurii acestora, precum şi prin colaborarea strânsă în domeniile comunicării strategice şi apărării cibernetice. Consolidarea rezilienţei la ameninţările hibride şi îmbunătăţirea capacităţilor constituie, în principal, responsabi-litatea statelor membre.

51



• Integrarea problematicii hibride în Strategia globală în domeniul politicii externe și de securitate, cu scopul identificării obiectivelor, priorităţilor și provocărilor.

• Regândirea modalităţii de identificare politică/militară și atribuirea acesteia în cadrul ameninţărilor hibride, precum și inter-relaţionarea în mod clar și ferm cu atacurile și răspunsurile hibride.

• Stabilirea de norme obligatorii pentru cele două organizaţii în domeniul cibernetic, cu scopul de a reglementa practicile. Aceste norme ar putea servi ca principii directoare în cadrul diverselor organizaţii guvernamentale internaţionale (ONU, OSCE, G20 etc.).

• Elaborarea unei strategii europene în baza ameninţărilor hibride curente, care să ia în considerare toate implicaţiile – schimbul de informaţii, exerciţii comune, consolidarea capacităţilor – și în strânsă coordonare cu activitatea NATO.

• Consolidarea rezilienţei la ameninţările hibride a diferiţilor actori din cadrul UE (state membre, instituţii) și, în special, cele referitoare la reţelele transnaţionale, indiferent de natura lor (economie, energie, transport, comunicaţii).

• Elaborarea unei strategii și dezvoltarea de capacităţi de detectare și avertizare timpurie în domeniul cibernetic, atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul UE, în care acest domeniu este extrem de important pentru cooperarea cu NATO.

• Reafirmarea coeziunii și solidarităţii între statele membre.• Consolidarea gradului de conștientizare prin stabilirea unei

platforme europene. Acest spaţiu de coordonare ar putea servi ca loc în care statele membre își pot împărtăși experienţa și lecţiile învăţate.

• Consolidarea efortului de comunicare strategică în cadrul UE și a capacităţii sale de a demitiza propaganda războiului hibrid prin producerea de informaţii clare, coerente, bazate pe fapte.

• Sprijinirea unei prese libere și independente, susţinută de o etică jurnalistică puternică, precum și adoptarea unei abordări proactive de comunicare, în special în domeniul social și media.

• Sprijinirea statelor partenere și a celor aflate în vecinătatea UE prin schimburi de experienţă și lecţii învăţate.

Este necesară elaborarea

unei strategii europene în baza

ameninţărilor hibride curente,

care să ia în considerare

toate implicaţiile – schimbul

de informaţii, exerciţii comune,

consolidarea capacităţilor

– şi în strânsă coordonare

cu activitatea NATO.

Integrarea problematicii

hibride în Strategia globală

în domeniul politicii externe şi de securitate,

cu scopul identificării

obiectivelor, priorităţilor şi provocărilor,

reprezintă o acţiune

pertinentă la nivelul

UE în scopul contracarării

ameninţărilor hibride.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 52


Concluzii

Viitoarele conflicte se vor desfășura, cel mai probabil, între oameni și printre oameni, limitând utilitatea aplicaţiilor convenţionale ale puterii militare. Această situaţie va necesita o abordare integrată, interinstituţională, civil-militară neconvenţională de utilizare a metodelor și mijloacelor indirecte, în vederea atingerii obiectivelor strategice.

Din perspectiva documentelor Uniunii Europene, acţiunile menite să contribuie la contracararea ameninţărilor hibride, la consolidarea rezilienţei la nivelul UE și la nivel naţional, precum și a rezilienţei partenerilor, necesită acţiuni de răspuns coordonate, având ca trăsătură principală integrarea tuturor măsurilor de ripostă întreprinse în planurile politic, diplomatic, informaţional, economic și militar.

Având în vedere că accentul este pus pe îmbunătăţirea gradului de conștientizare, se propune instituirea unor mecanisme specializate pentru schimbul de informaţii cu statele membre și coordonarea capacităţii UE de a furniza comunicări strategice pentru consolidarea rezilienţei în domenii precum securitatea cibernetică, infrastructuri critice, protejarea sistemului financiar de utilizările ilicite, precum și eforturile de combatere a extremismului violent și a radicalizării.

Ameninţările hibride reprezintă o provocare atât pentru UE, cât și pentru NATO. Pregătirea și îmbunătăţirea unui răspuns eficient necesită dialog și coordonare nu doar la nivel politic, ci și la cel operaţional între organizaţii. O interacţiune mai strânsă între UE și NATO ar permite ambelor organizaţii să poată pregăti și răspunde în mod eficient ameninţărilor hibride în mod complementar și acordându-și sprijin reciproc, pe baza principiului incluziunii, respectând, în același timp, autonomia decizională a fiecărei organizaţii și normele privind protecţia datelor.

BIBlIoGraFIe1. ***, Charlevoix Commitment on Defending Democracy from Foreign

Threats, 2018, https://g7.gc.ca/wp-ontent/uploads/2018/06/Defending DemocracyFromForeignThreats.pdf.

2. ***, Document de reflecţie privind viitorul apărării europene, Comisia Europeană, Bruxelles, 2017, https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2017:0315:FIN:RO:PDF.

Din perspectiva documentelor Uniunii Europene, acţiunile menite să contribuie la contracararea ameninţărilor hibride, la consolidarea rezilienţei la nivelul UE şi la nivel naţional, precum şi a rezilienţei partenerilor, necesită acţiuni de răspuns coordonate, având ca trăsătură principală integrarea tuturor măsurilor de ripostă întreprinse în planurile politic, diplomatic, informaţional, economic şi militar.

53



3. ***, Securitate: UE consolidează răspunsul la ameninţările hibride, Comisia Europeană, Bruxelles, 2016, http://europa.eu/rapid/press-release_IP-16-1227_ro.htm.

4. Reinette Biggs, Maja Schlüter, Michael L. Schoon, Building Resilience. Sustaining Ecosystem Services in Social-Ecological Systems, Cambridge University Press, Marea Britanie, 2015.

5. Mihail Orzeaţă, The War Humanity Has always Waged against Itself, Armed Forces Academy of General Milan Rastislav Štefánik, Liptovský Mikuláš, Slovak Republic, 2012.

6. Federico Yaniz, Projecting Stability: Hybrid warfare and cooperation with the EU, 2018, http://www.atahq.org/2018/02/projecting-stability-hybrid-warfare-cooperation-eu/.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 54

Războiul hibrid urmăreşte obţinerea victoriei prin fuziunea tacticilor neregulate şi a mijloacelor celor mai eficace disponibile pentru a ataca şi a atinge obiective din toate domeniile vieţii sociale, inclusiv politice. Războaiele hibride combină, practic, structuri de acţiune – convenţionale şi asimetrice – cibernetice, cinetice, mass-media, teroriste şi militare. Acest tip de război utilizează strategii şi tactici, variind de la subversiune, atacuri cibernetice, manipulare mass-media, prezenţa unor forţe combatante greu de identificat, desfăşurarea unor exerciţii militare, până la tulburări ale ordinii constituţionale, criminalitate, agitaţie şi „coloana a cincea”. Datorită acestor avantaje pentru agresor, este posibil ca această formă de conflict să persiste cu succes în viitor.

Cuvinte-cheie: instrumente de putere, vulnerabilităţi, funcţii critice,

capabilităţi, escaladare.

rÃzbOiUl hibrid– trÃSÃtUri ªi efeCte –

Colonel (r.) dr. Romică CERNAT

55

Războiul hibrid – trăsături şi efecte –


Consideraţii preliminare

Mediul internaţional de securitate a trecut într-un nou stadiu, caracterizat, în special, de reînnoirea competiţiei între actorii scenei globale, în trei, de data aceasta – SUA, China şi Rusia. Utilizarea, de către Rusia şi China, a unor noi tipuri de operaţii militare sau asociate, paramilitare sau de informaţii – denumite, printre alţi termeni, război hibrid sau război ambiguu, în cazul acţiunilor Rusiei, sau tactica paşilor mărunţi ori război de zonă-gri, în cazul Chinei –, reprezintă acţiuni, operaţii destinate obţinerii unui grad mai mare de control în zonele de interes ale celor două ţări. Conflictele hibride servesc pentru a creşte ambiguitatea, complică procesul de luare a deciziilor şi încetinesc coordonarea unor răspunsuri eficiente.

Noua formă de război, războiul hibrid, prezintă o combinaţie de tactici regulate şi neregulate şi trebuie deja percepută ca o realitate istorică în evoluţia conceptului de război. Sintagma război hibrid a apărut în timpul primului deceniu al secolului 21, atunci când a fost sesizată ingerinţa altor instrumente de putere în conflicte şi estomparea caracterului războiului, în accepţiunea sa clasică.

Evenimentele cu impact global din ultimii ani, incluzând acţiunile Chinei din decembrie 2013 în Mările Chinei de Est şi de Sud, precum şi anexarea Crimeei de către Rusia, în martie 2014, au dus spre concluzia că mediul internaţional de securitate a suferit o schimbare faţă de epoca post-Război Rece. După o perioadă de 20-25 de ani, recunoscută la nivelul relaţiilor de putere din sistemul internaţional ca unipolară, cu Statele Unite ale Americii drept singura superputere, s-a trecut la o nouă etapă, la o nouă şi diferită realitate. Noul statu-quo la nivelul relaţiilor globale de putere este caracterizat, printre altele, de o regândire a competiţiei pentru statutul de superputeri din partea Rusiei şi a Chinei, precum şi de provocările acestor două ţări şi ale altora la statutul ordinii internaţionale, controlată de SUA1.

1 Wolfgang Ischinger, MSC Chairman, Conferinţa de securitate de la München, 15-17 februarie 2019, p. 1, disponibil la https://www.securityconference.de/en/activities/munich-security-conference/munich-security-conference/msc-2019/overview/, accesat la 27.05.2019.

Noua formă de război, războiul hibrid, prezintă

o combinaţie de tactici regulate

şi neregulate şi trebuie deja

percepută ca o realitate istorică

în evoluţia conceptului de

război. Sintagma război hibrid a

apărut în timpul primului deceniu

al secolului 21, atunci când a

fost sesizată ingerinţa altor

instrumente de putere în

conflicte şi estomparea caracterului

războiului, în accepţiunea sa

clasică.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 56

Romică CERNAT

Schimbarea mediului internaţional de securitate s-a produs, în principal, prin utilizarea tehnicilor specifice războiului hibrid. Aprofundând analiza noului mediu internaţional de securitate, putem descoperi şi alte caracteristici emergente, care creează o imagine mult mai amplă a genezei schimbării acestuia. Cele mai recente evoluţii din mediul internaţional de securitate confirmă faptul că o amplă tranziţie strategică este în curs de desfăşurare şi nu este diferită de cele pe care le-am văzut în istorie, după sfârşitul unor războaie majore.

Acum putem analiza şi înţelege mai bine evenimentele din 2008, din Georgia, din decembrie 2013, atunci când China a început să implementeze proiectul său de revendicare în Marea Chinei de Sud, sau din martie 2014, când Rusia a anexat ilegal Crimeea şi a început să-şi trimită trupele pentru a sprijini separatiştii în regiunea Donbas, în estul Ucrainei, între anii 2014 şi 2015.

Descrierea generică a războiului hibrid este completată de evaluarea parametrilor, a capabilităţilor actorilor ce utilizează acest tip de război, asociate cu vulnerabilităţile ţintei în zonele de interes şi prin suprapunerea acestora cu mijloacele disponibile şi efectele vizate. Se poate deduce, aşadar, că războiul hibrid este un tip război de tip asimetric şi foloseşte o gamă largă de instrumente de putere – militare, diplomatice, economice şi informaţionale2, plasând un accent mai mare pe creativitate, ambiguitate, precum şi pe elementele cognitive ale războiului. Toate acestea situează războiul hibrid în afara abordării clasice, specifice unui război de uzură.

Un actor internaţional ce foloseşte războiul hibrid utilizează o serie de acţiuni specifice pentru a crea efecte şi pentru a puncta în interes propriu atât pe verticală, prin creşterea intensităţii unuia sau a mai multor instrumente de putere, cât şi pe orizontală, prin utilizarea sincronizată a acestora.

Relevant este faptul că agresorul combină, simultan şi într-un mod sincronizat, diferite instrumente de putere în mai multe dimensiuni şi pe mai multe niveluri. Această strategie permite celui ce foloseşte războiul hibrid să mânuiască mijloacele de care dispune pentru a crea

2 Teodor Frunzeti, Geostrategie, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2009, p. 51, apud Petre Duţu, Cristina Bogzeanu, Interesele naţionale şi folosirea instrumentelor de putere naţională pentru promovarea şi apărea acestora. Cazul României, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2010, Bucureşti, p. 14.

Descrierea generică a războiului hibrid este completată de evaluarea parametrilor, a capabilităţilor actorilor ce utilizează acest tip de război, asociate cu vulnerabilităţile ţintei în zonele de interes şi prin suprapunerea acestora cu mijloacele disponibile şi efectele vizate. Se poate deduce, aşadar, că războiul hibrid este un tip război de tip asimetric şi foloseşte o gamă largă de instrumente de putere – militare, diplomatice, economice şi informaţionale, plasând un accent mai mare pe creativitate, ambiguitate, precum şi pe elementele cognitive ale războiului.

57



pachete de atac sincronizate, adaptate în mod specific vulnerabilităţilor percepute ale sistemului-ţintă.

Deşi atât actorii statali, cât şi cei nonstatali se angajează într-un război hibrid, ei variază foarte mult în mijloacele şi acţiunile lor. Ca punct comun, toţi actorii îşi evidenţiază capacitatea de a sincroniza diverse instrumente ale puterii împotriva vulnerabilităţilor specifice, pentru a crea efecte liniare şi neliniare.

În general, din cauza aspectului de noutate, cunoaşterea războiului hibrid este relativ redusă şi, prin urmare, este diminuată şi capacitatea de a descuraja, riposta, elimina şi a contracara această ameninţare. Creşterea gradului de înţelegere a caracteristicilor războiului hibrid de către decidenţii politici naţionali, ai organismelor de securitate multinaţionale şi, mai ales, de cei ai forţelor armate poate dezvolta posibile soluţii eficace de contracarare a acestei ameninţări3.

O abordare conceptuală referitoare la războiul hibrid poate uşura înţelegerea şi analiza acestui tip de război. Identificarea elementelor de specificitate ale războiului hibrid şi evidenţierea caracteristicilor, etapelor, mijloacelor, modului de declanşare şi desfăşurare ar putea fi utilizate ulterior în identificarea şi analiza acestui tip de conflict. De o importanţă capitală este faptul că o asemenea analiză trebuie să identifice modul în care mijloacele de atac pot fi combinate pentru a constitui un sistem de atac sincronizat şi adaptat la vulnerabilităţile specifice ţintei.

Acţiunile ostile caracteristice războiului hibrid sunt ambigue, fiind dificil pentru un stat să le identifice, să le atribuie sau să le definească public ca utilizare coercitivă a forţei, în fază incipientă. Ambiguitatea este folosită pentru a complica sau submina procesul de luare a deciziilor, în cazul unui stat-ţintă, şi este creată pentru a face complicat orice tip de răspuns. Din punct de vedere militar, acţiunile sunt proiectate să se situeze sub pragul specific unui război şi să delegitimeze un eventual răspuns militar. Diminuarea efectelor războiului hibrid este favorizată de conştientizarea modului în care actorii adaptează atacurile specifice la vulnerabilităţile caracteristice obiectivelor stabilite ce aparţin întregului spectru politic, economic, social, informaţional sau militar.

3 Patrick J. Cullen, Erik Reichborn-Kjennerud, MCDC Countering Hybrid Warfare Project, Understanding Hybrid Warfare, ianuarie 2017, p. 7, disponibil la https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/784299/concepts_mcdc_countering_hybrid_warfare.pdf., accesat la 27.05.2019.

Deşi atât actorii statali, cât şi

cei nonstatali se angajează într-un război

hibrid, ei variază foarte mult în

mijloacele şi acţiunile lor.

Ca punct comun, toţi actorii îşi

evidenţiază capacitatea de

a sincroniza diverse

instrumente ale puterii împotriva vulnerabilităţilor

specifice, pentru a crea

efecte liniare şi neliniare.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 58

Romică CERNAT

Instrumentele de putere utilizate sunt determinate de capabilităţile actorului ce întrebuinţează războiul hibrid şi de vulnerabilităţile percepute ale statului-ţintă, precum şi de obiectivele politice şi modalităţile planificate pentru atingerea acestora. Şi, ca în toate conflictele şi războaiele, caracterul războiului hibrid depinde şi de context.

Rusia a amplificat accentul pus pe armele nucleare, precum şi pe alte capabilităţi neconvenţionale, pentru a contracara ceea ce Moscova consideră a fi superioritatea militară convenţională a SUA şi a NATO4. Cu toate acestea, o astfel de gândire despre viitorul război nu se limitează la Rusia. Actori nonstatali, cum ar fi grupările radicale islamiste, explorează, de asemenea, utilizarea de tehnologii şi strategii noi pentru a penetra securitatea societăţilor occidentale deschise şi a submina coeziunea socială şi politică pe care se bazează toate strategiile de securitate şi apărare în democraţiile reale. Scopul strategic al Rusiei este de a crea o zonă-tampon la sudul şi vestul său, pentru a obţine controlul asupra nordului îndepărtat, dincolo de Cercul Polar, şi de-a lungul întregii sale frontiere de nord, care să formeze, probabil, noul coridor nord-est, între Asia şi Europa5.

Moscova ar dori, de asemenea, să slăbească legătura transatlantică pentru a forţa unele state europene să intre în sfera de influenţă a Rusiei şi pentru a le obliga pe celelalte să respecte interesele strategice ruseşti. Într-o lume ideală pentru Kremlin, strategia viitorului război a Rusiei ar presupune, astfel, o posibilă „expulzare” a SUA, Canadei şi chiar a Marii Britanii din Europa, precum şi crearea unei noi arhitecturi de securitate europene favorabile Rusiei. Această nouă strategie se inspiră, de fapt, dintr-o veche metodă de acţiune rusească şi poate fi rezumată prin conducerea războiului utilizând destabilizarea, dezinformarea, inducerea în eroare la nivel strategic, neutralizarea şi, dacă este nevoie, distrugerea.

Se poate aprecia că deja există un nou tip de ducere a războiului, acesta având următoarele caracteristici: îndeplinirea obiectivelor se poate face cu sau fără folosirea forţei militare; prin acţiuni indirecte (inclusiv prin desfăşurarea în ascuns şi angajarea forţelor

4 Jon S. Cleaves, Threats tactics report: Russia, TRADOC G-2 ACE Threats Integration, version 1.1, octombrie 2015, p. 5, disponibil la , accesat la 27.05.2019.

5 Ibidem, pp. 1-2.

Rusia a amplificat accentul pus pe armele nucleare, precum şi pe alte capabilităţi neconvenţionale, pentru a contracara ceea ce Moscova consideră a fi superioritatea militară convenţională a SUA şi a NATO. [...] Actori nonstatali, cum ar fi grupările radicale islamiste, explorează, de asemenea, utilizarea de tehnologii şi strategii noi pentru a penetra securitatea societăţilor occidentale deschise şi a submina coeziunea socială şi politică pe care se bazează toate strategiile de securitate şi apărare în democraţiile reale.

59



de operaţii speciale, atacuri cibernetice, executarea de recunoaşteri şi acte subversive la scară largă); constrângerea adversarului pe palierele economic, politic şi informaţional; intensificarea presiunii diplomatice şi a propagandei, în scopul câştigării sprijinului comunităţii internaţionale; dezorientarea conducerii statului- ţintă, concomitent cu diseminarea nemulţumirii în rândul populaţiei şi dislocarea de trupe în vecinătatea zonei de tensiune; utilizarea sistemelor de arme inovative şi, în final, lichidarea centrelor de rezistenţă prin lovituri aeriene şi utilizarea forţelor de desant aerian, toate pentru realizarea controlului total asupra statului-victimă6.

Conflictele hibride urmăresc creşterea ambiguităţii, complicarea procesului de luare a deciziilor şi încetinirea coordonării unor răspunsuri eficiente. Datorită acestor avantaje pentru agresor, este posibil ca această formă de conflict să persiste cu succes în viitor.

delimitări conceptuale

În prezent, lumea se confruntă cu provocări de securitate multiple, simultane, de la actorii statali tradiţionali la reţelele transregionale ale grupărilor substatale, toţi profitând de schimbările tehnologice rapide în domeniul armamentului şi de modul relativ lent de răspuns al statelor occidentale7. Conflictele viitoare se vor declanşa mai rapid, vor dura mai mult şi vor avea loc pe un câmp de luptă mult mai provocator şi tehnologizat. Complexitatea şi schimbările rapide în domeniile esenţiale caracterizează mediul strategic de astăzi şi acesta este influenţat de globalizare, de accesul nelimitat şi nerestricţionat la tehnologie, precum şi de schimbările demografice rapide.

Războiul hibrid, declanşat de actorii statali sau nonstatali, de obicei, este adaptat să rămână sub pragurile evidente de detectare

6 Robert W Kurz, Ukraine’s Hidden Battlefield, The Foreign Military Studies Office (FMSO), Fort Leavenworth, Kansas, 15.03.2017, pp. 94-95, disponibil la https://docs.house.gov/meetings/AS/AS26/20170315/105689/HHRG-115-AS26-Wstate-ThomasT-20170315.pdf, accesat la 27.05.2019.

7 Strategic Concept for Defence and Security of the Members of the North Atlantic Treaty Organization, Active Engagement, Modern Defence, adoptat de către șefii de stat și de guvern la Summit-ul NATO de la Lisabona, 19-20 noiembrie 2010, pp. 10-12, disponibil la https://www. nato.int/nato_static_fl2014/assets/pdf/pdf_publications/20120214_strategic-concept-2010-eng.pdf, accesat la 22.05.2019.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 60

Romică CERNAT

şi de răspuns, de cele mai multe ori bazându-se pe viteza, volumul şi omniprezenţa tehnologiei digitale, care favorizează accesul la informaţii. Anumiţi actori folosesc din ce în ce mai des mijloace nonmilitare pentru a îndeplini obiective strategice şi operaţionale care, în mod consacrat, erau considerate obiective pur militare.

De asemenea, războiul hibrid încorporează o gamă completă de diferite forme de luptă, incluzând capacităţi convenţionale, tactici şi formaţiuni neregulate, acte teroriste, violenţă şi constrângere generalizată şi dezordine infracţională8. Se poate evidenţia faptul că războiul hibrid este deja răspândit şi utilizat pe scară largă, de către actori statali şi nonstatali, şi este probabil să evolueze ca o provocare ce presupune eforturi susţinute din partea statelor pentru a conştientiza şi a contracara ameninţarea pe care o prezintă acest tip de conflict.

Prin urmare, războiul hibrid poate fi descris ca utilizarea sincronizată a mai multor instrumente de putere adaptate la vulnerabilităţile specifice întregului spectru de funcţii sociale, pentru a obţine efecte sinergice şi pentru a eluda limitările specifice domeniului militar9.

Pentru a înţelege mai bine războiul hibrid, se vor supune studiului câţiva termeni conecşi, în condiţiile în care războiul hibrid îmbină caracteristici specifice războiului convenţional cu caracteristici proprii războiului asimetric şi informaţional. Acesta poate include aspecte economice, precum şi aspecte de altă natură, caracterizate de competiţie şi rivalitate, impuse de obiectivele de îndeplinit. Adesea folosit pentru a descrie războiul informaţional, războiul hibrid cuprinde şi activităţi care nu intră în sfera acestuia.

războiul de zonă gri constă în utilizarea de tehnici diferite de cele specifice domeniului militar tradiţional, pentru a atinge obiectivele proprii, în timp ce le zădărniceşte pe cele ale rivalilor, folosind

8 Frank G. Hoffman, Conflict in the 21th Century: The Rise of Hybrid Wars, Potomac Institute for Policy Studies, decembrie 2007, p. 8, disponibil la http://www.potomacinstitute.org/events/23-publications/reports/1267-conflict-in-the-21st-century-the-rise-of-hybrid-wars, accesat la 22.05.2019.

9 Julio Miranda Calha, Hybrid warfare: NATO’s new strategic challenge?, în Defence and Security Committee, 10 octombrie 2015, pp. 4, 7, disponibil la https://www.nato- p a . i n t / d o c u m e n t s ? k e y s = H Y B R I D + W A R F A R E % 3 A + N A T O % E 2 % 8 0 % 99S+NEW+STRATEGIC+CHALLENGE%3F&field_year_value=All&sort_by=field_year_value, accesat la 22.05.2019.

Războiul hibrid, declanşat de actorii statali sau nonstatali, de obicei, este adaptat să rămână sub pragurile evidente de detectare şi de răspuns, de cele mai multe ori bazându-se pe viteza, volumul şi omniprezenţa tehnologiei digitale, care favorizează accesul la informaţii. Anumiţi actori folosesc din ce în ce mai des mijloace nonmilitare pentru a îndeplini obiective strategice şi operaţionale care, în mod consacrat, erau considerate obiective pur militare.

61



instrumente de putere care nu includ în mod necesar utilizarea forţelor militare regulate asumate. Acesta poate implica actorii statali şi nonstatali şi poate fi situat între starea de război tradiţional şi starea de pace.

războiul neconvenţional presupune sprijinul extern al insurgenţei împotriva propriului guvern sau a puterii de ocupaţie. Acesta se bazează foarte mult pe subversiunea generată de războiul informaţional şi de gherilă, iar forţele sunt, adesea, sub acoperire.

războiul informaţional este caracterizat de utilizarea şi gestionarea informaţiilor pentru a realiza un avantaj competitiv, inclusiv prin eforturi ofensive şi defensive. Conform definiţiei date de diplomatul american George Kennan, „războiul politic constă în angajarea tuturor mijloacelor sub comandă naţională, în scopul atingerii obiectivelor naţionale”10. Acesta variază de la acţiuni evidente, precum alianţele politice, măsurile economice şi propaganda permisă, până la operaţii sub acoperire, cum ar fi sprijinul clandestin al elementelor ostile în statul agresat, război psihologic şi chiar încurajarea rezistenţei subterane în statele ostile11. Din această perspectivă, războiul de informaţii este asimilat cu o formă de război politic, în care ţintele sunt reprezentate de guvernul unui stat, armata, sectorul privat şi întreaga populaţie.

războiul asimetric este dus între beligeranţi a căror putere militară relativă sau a căror strategie sau tactici diferă în mod semnificativ, în timp ce războiul informaţional poate fi un mijloc de succes pentru depăşirea decalajului sau a disproporţiei.

soft power reprezintă, conform expertului în relaţii internaţionale Joseph Nye, „abilitatea de a obţine ceea ce vrei, prin inducere în eroare mai degrabă decât prin constrângere sau sancţiuni”12. Acest lucru poate implica utilizarea de informaţii cu un ecou pozitiv, pentru a obliga

10 George F. Kennan, On Organizing Political Warfare, National Security Council Policy Planning Staff document, 30 aprilie 1948, p. 1, disponibil la https://digitalarchive.wilsoncenter.org/document/114320.pdf?v= 941dc9ee5c6e 51333ea9ebbbc9104e8c, accesat la 22.04.2019.

11 Ibidem, pp. 1-3.12 Joseph S. Nye Jr., Soft Power, disponibil la https://s3.amazonaws.com/academia.edu.

d o c u m e n t s / 3 3 3 0 0 4 5 9 / S o ft _ P o w e r _ N y e _ 1 9 9 0 . p d f ? r e s p o n s e - c o n t e n t -disposition=inline%3B%20filename%3DSoft_Power_Nye_1990.pdf&X-Amz-Algorithm=AWS4-HMAC-SHA256&X-Amz-Credential=AKIAIWOWYYGZ2Y53UL3A%2F20190716%2Fus-east-1%2Fs3%2Faws4_request&X-Amz-Date=20190716T070935Z&X-Amz-Expires=3600&X-Amz-SignedHeaders=host&X-Amz-Signature=8c3ecae4c0be3b05ede461dcceafc52c2bcd75be536849dcc4f25b0f308bf433, accesat la 22.04.2019.

Războiul neconvenţional

presupune sprijinul extern

al insurgenţei împotriva propriului

guvern sau a puterii de

ocupaţie. Acesta se bazează

foarte mult pe subversiunea

generată de războiul

informaţional şi de gherilă,

iar forţele sunt, adesea, sub

acoperire.

Războiul asimetric

este dus între beligeranţi a căror putere

militară relativă sau a căror

strategie sau tactici

diferă în mod semnificativ, în

timp ce războiul informaţional

poate fi un mijloc de succes

pentru depăşirea decalajului sau a

disproporţiei.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 62

Romică CERNAT

decidenţii politici ai statului-ţintă să acţioneze în favoarea intereselor proprii ale altui actor.

limita de demarcaţie este un punct de referinţă care permite identificarea indicilor şi a evenimentelor, precum şi măsurarea variaţiei, abaterii şi schimbărilor faţă de acel punct de referinţă. Stabilirea unui cadru standard de demarcaţie este o parte esenţială a procesului de autoevaluare şi de detectare a declanşării războiului hibrid.

Funcţiile critice sunt activităţi sau operaţii specifice întregului spectru politic, economic, social, informaţional, de infrastructură şi militar, a căror întrerupere ar conduce la suspendarea serviciilor, de care un sistem funcţional, de exemplu un stat, societatea sau subsecţiuni ale acestora depind. Funcţiile critice pot fi separate în combinaţii de actori, de exemplu, persoane fizice sau organizaţii, infrastructuri, reţele electrice naţionale critice şi procese, cum ar fi: legislativ, juridic, tehnic şi politic.

Efectele reprezintă o schimbare a stării de normalitate a unei entităţi, ca rezultat al acţiunilor împotriva vulnerabilităţilor specifice sistemului statului-ţintă.

Neliniaritatea se referă la efectele neanticipate ale atacurilor specifice războiului hibrid, care nu sunt liniare în mod normal. Ele sunt rezultatul unor interacţiuni simultane, coordonate, sinergice ale atacurilor specifice războiului hibrid, în care întregul este mai mare decât suma părţilor. Efectele neliniare nu pot fi întotdeauna anticipate de agresor sau de statul-ţintă.

sincronizarea mijloacelor reprezintă capacitatea unui actor ce utilizează războiul hibrid de a coordona în mod eficient instrumentele de putere pentru a obţine efectele dorite în ambele dimensiuni, pe orizontală şi pe verticală. Dezvoltarea pe orizontală a conflictului hibrid înseamnă utilizarea combinată a mai multor instrumente şi mijloace de putere.

Indicatorii sunt variabile măsurabile, necesare pentru a identifica în mod clar şi suficient, precum şi pentru a monitoriza un fenomen în raport cu un anumit cadru de referinţă.

pragul este noţiunea prin care se determină amploarea şi intensitatea unei stări funcţionale, de exemplu nivelul de perturbare a unei funcţii critice a statului-ţintă, care să fie depăşit pentru a atinge o anumită stare, normală sau de criză.

Sincronizarea mijloacelor reprezintă capacitatea unui actor ce utilizează războiul hibrid de a coordona în mod eficient instrumentele de putere pentru a obţine efectele dorite în ambele dimensiuni, pe orizontală şi pe verticală. Dezvoltarea pe orizontală a conflictului hibrid înseamnă utilizarea combinată a mai multor instrumente şi mijloace de putere.

63



dezvoltarea pe verticală este dată de utilizarea intensificată, amplificată a instrumentelor şi mijloacelor de acţiune specifice de către un actor.

Impactul noilor tehnologii, precum şi interacţiunile dintre ele schimbă rapid natura, caracterul şi desfăşurarea războiului. Noul război presupune o viteză accelerată a conflictului, asociată cu o reducere substanţială a ciclului de luare a deciziilor. În aceste condiţii, conducerea războiului devine, în mod constant şi necesar, automatizată şi parte a unei noi ierarhii de escaladare, care avansează de la haos la capitulare. Dependenţa tot mai mare a cetăţenilor occidentali de socializarea media, bazată pe internet, face diverse societăţi vulnerabile la manipulare, prin intermediul ştirilor false. Aceasta este, practic, o nouă formă a războiului hibrid, care transcende diferenţierea dintre domeniul civil şi cel militar.

Războiul cibernetic are ca finalitate perturbarea sistemelor informatice. Infrastructurile civile cu suport cibernetic, de la facilităţile de sănătate la transportul aerian, vor fi ţinte predispuse, care vor contribui la perturbarea activităţii normale, printr-un profund sentiment de incertitudine13. Ameninţarea războiului de tip nou, conflict la limita superioară a spectrului militar, ar transmite, pur şi simplu, un mesaj zdrobitor statului atacat de către cei care au această capacitate, şi anume că rezistenţa este inutilă. Unul dintre numeroasele pericole evidenţiate de conflicte gen război de tip nou, război cibernetic sau război hibrid este că face, din nou, plauzibilă ideea de neimaginat altădată, cea de război în interiorul societăţilor dezvoltate14.

S-ar putea lua în calcul, de asemenea, descurajarea nucleară tradiţională, ca o stratagemă independentă de ultimă instanţă, din ce în ce mai învechită. Într-adevăr, descurajarea, aşa cum este concepută în prezent, va trebui să fie regândită în acord cu noul spectru al conflictului, pentru a rămâne o soluţie credibilă, în timp ce forţele

13 Kimberly Amerson, Spencer B. Meredith III, The Future Operating Environment 2050: Chaos, Complexity and Competition, în Small wars journal, 31 iulie 2016, pp. 1-3, disponibil la https://community.apan.org/wg/tradoc-g2/mad-scientist/b/weblog1/posts/the-future-operating-environment-2050-chaos-complexity-and-competition, accesat la 15.05.2019.

14 Lord Jopling, Countering Russia’s hybrid threats: an update, Committee On The Civil Dimension Of Security (CDS), 1 octombrie 2018, pp. 8-15, disponibil la https://www.nato-pa.int/ download-file?filename=sites/default/files/2018-12/166%20CDS%2018%20E%20fin%20-%20HYBRID%20 THREATS%20-%20JOPLING_0.pdf, accesat la 15.05.2019.

Impactul noilor tehnologii, precum şi

interacţiunile dintre ele schimbă

rapid natura, caracterul şi

desfăşurarea războiului.

Noul război presupune o

viteză accelerată a conflictului,

asociată cu o reducere

substanţială a ciclului de luare

a deciziilor. În aceste condiţii,

conducerea războiului devine, în

mod constant şi necesar,

automatizată şi parte a unei noi ierarhii de

escaladare, care avansează

de la haos la capitulare.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 64

Romică CERNAT

armate aliate de contracarare vor trebui să devină capabile în multe domenii: terestru, naval, aerian, spaţial, cibernetic şi, mai presus de toate, în domeniul cunoaşterii.

aspecte esenţiale ale războiului hibrid

Războiul hibrid foloseşte tehnici şi tactici ale căror efecte se extind cu mult dincolo de cele specifice domeniului militar. Războiul hibrid este sincronizat şi sistematic. Răspunsul ar trebui să fie la fel. Fiecare stat trebuie să instituie şi să statueze un proces permanent de autoevaluare şi analiză a ameninţărilor şi vulnerabilităţilor. Acest proces presupune concentrarea unor eforturi intra- şi interguvernamentale pentru a detecta şi a contracara oportun ameninţările hibride.

Ameninţările de tip hibrid sunt o problemă internaţională. Răspunsul ar trebui să fie la fel. Statele naţionale ar trebui să se coordoneze în interiorul alianţelor, organizaţiilor, precum şi între ele, pentru o abordare coerentă în vederea detectării agresiunii şi pregătirii răspunsului corespunzător unui atac hibrid, conform intereselor lor colective15. Rusia a pus un accent mai mare pe armele nucleare, dar şi pe alte capabilităţi şi capacităţi specifice războiului hibrid, neconvenţional, pentru a contracara ceea ce Rusia consideră a fi superioritatea militară convenţională a NATO.

În timp ce armata se concentrează asupra aspectelor militare, alţi experţi specializaţi în domenii tangente la securitatea naţională sunt chemaţi să completeze analiza riscurilor neconvenţionale specifice războiului hibrid. Autoevaluarea specifică unei potenţiale ţinte a războiului hibrid presupune un proces naţional continuu pentru a identifica vulnerabilităţi specifice funcţiilor critice ce aparţin întregului spectru social. Pe de altă parte, grupările extremiste violente reprezintă o ameninţare imediată la adresa securităţii transregionale, prin cuplarea tehnologiilor disponibile nemijlocit cu ideologiile extremiste.

Astfel, în conflictele hibride se pot utiliza forţe militare ce-şi asumă o identitate nonstatală, aşa cum a procedat Rusia în Crimeea. De asemenea, se poate implica dispunerea în teren, de către organizaţiile

15 Matthew Rhodes, Ruta Buneviciute, Baltic and central European security after the Ukraine crisis, Security Insights, George C. Marshall Center, Publications, 2015, pp. 2-3, disponibil la https://www.marshallcenter.org/mcpublicweb/en/nav-fix-sec-insights/2184-art-pubs-sec-insights-11-full-en.html, accesat la 15.05.2019.

Războiul hibrid foloseşte tehnici şi tactici ale căror efecte se extind cu mult dincolo de cele specifice domeniului militar. Războiul hibrid este sincronizat şi sistematic. Răspunsul ar trebui să fie la fel. Fiecare stat trebuie să instituie şi să statueze un proces permanent de autoevaluare şi analiză a ameninţărilor şi vulnerabilităţilor. Acest proces presupune concentrarea unor eforturi intra- şi interguverna-mentale pentru a detecta şi a contracara oportun ameninţările hibride.

65



extremiste violente, a unor capabilităţi rudimentare de arme întrunite, aşa cum a procedat ISIS în Irak şi în Siria. Conflictele hibride mai pot cuprinde actori statali şi nonstatali care acţionează împreună pentru realizarea unor obiective comune, utilizând o gamă amplă de mijloace militare, aşa cum am asistat în estul Ucrainei16.

Pentru a avea o idee clară despre războiul hibrid, este necesar să se analizeze pragmatic principalele elemente definitorii ale acestuia: funcţiile critice şi vulnerabilităţile statului-ţintă, utilizarea sincronizată de către agresor a unei varietăţi de mijloace şi exploatarea dezvoltării pe orizontală a conflictului şi, nu în ultimul rând, efectele liniare şi neliniare ale războiului hibrid17. În final, pot rezulta recomandări necesare pentru dezvoltarea de soluţii în vederea descurajării, diminuării, contracarării şi combaterii ameninţărilor specifice războiului hibrid.

Funcţiile critice şi vulnerabilităţile

Referitor la prima categorie de elemente, funcţiile critice şi vulnerabilităţile statului-ţintă, putem da ca exemple exploatarea vulnerabilităţilor, profundele diviziuni sectariane, etnice şi economice din societatea siriană, care au fost exploatate atât de Iran, cât şi de ISIS în vederea atingerii obiectivelor lor strategice. Toate funcţiile critice au vulnerabilităţi de care poate profita un potenţial agresor, totul depinzând de mijloacele de care dispune. Cu toate acestea, este important să realizăm că nu toate punctele vulnerabile reprezintă, în mod necesar, oportunităţi pentru un adversar interesat să le exploateze.

În mod alternativ, un adversar poate alege să nu exploateze o anumită vulnerabilitate dacă aceasta nu se suprapune pe intenţiile sale. În plus, vulnerabilităţile din cadrul funcţiilor critice pot fi amplificate de agresor prin selectarea momentului optim pentru declanşarea atacului, care nu poate fi cunoscut, în general, de sistemul supus atacului şi poate fi conştientizat numai după ce este în curs de desfăşurare. Un exemplu privind exploatarea vulnerabilităţilor poate fi şi acţiunea din mai 2014, când grupul de hackeri rus CyberBerkut a exploatat vulnerabilităţile cibernetice, infectând routerele, software-ul

16 Patrick J. Cullen, Erik Reichborn-Kjennerud, op. cit. pp. 11-16.17 Lord Jopling, op. cit., pp. 3-8.

Referitor la funcţiile critice şi vulnerabilităţile

statului-ţintă, putem da

ca exemple exploatarea

vulnerabilităţilor, profundele

diviziuni sectariane,

etnice şi economice

din societatea siriană, care au fost exploatate

atât de Iran, cât şi de ISIS în

vederea atingerii obiectivelor lor

strategice. Toate funcţiile critice

au vulnerabilităţi de care poate

profita un potenţial

agresor, totul depinzând de mijloacele de care dispune.

Cu toate acestea, este important să

realizăm că nu toate punctele

vulnerabile reprezintă, în mod necesar,

oportunităţi pentru un adversar

interesat să le exploateze.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 66

Romică CERNAT

şi discurile dure ale Comisiei Electorale Naţionale ucrainene pentru a submina credibilitatea alegerilor. Inteligenţa artificială este viitorul, nu numai pentru Rusia, ci pentru toată omenirea. Ea vine cu oportunităţi colosale, dar, de asemenea, cu ameninţări, care sunt dificil de prezis: „Oricine va deveni lider în acest domeniu va deveni liderul lumii”, după cum afirma, în 2017, preşedintele rus Vladimir Putin18.

Rezultă, astfel, necesitatea ca fiecare stat să examineze graficele propriilor sale funcţii critice şi vulnerabilităţi, raportate la spectrul diplomatic, economic, militar şi informaţional corespunzător stării de normalitate, de criză şi de urgenţă.

Sincronizarea

În ceea ce priveşte cea de-a doua categorie, capacitatea de a sincroniza deopotrivă mijloacele militare şi pe cele nonmilitare, simultan, în cadrul aceluiaşi câmp de luptă, este considerată o trăsătură-cheie a războiului hibrid. Sincronizarea permite actorului ce utilizează războiul hibrid să crească sau să reducă intensitatea pe orizontală mai degrabă decât pe verticală, oferind, astfel, opţiuni suplimentare pentru atacator. De exemplu, prin amplificarea efectului pe orizontală, se poate menţine conflictul sub anumite praguri de detecţie şi răspuns.

Prin utilizarea acestei metode, se poate aplica la fel de mult sau chiar mai mult constrângerea decât dacă s-ar escalada un singur instrument de putere pe verticală. Cu alte cuvinte, prin amplificarea efectului pe orizontală, un actor ce utilizează războiul hibrid poate crea efecte similare sau chiar mai mari, datorită capacităţilor sale de multiplicare a forţei decât prin aplicarea constrângerii făţişe, de exemplu, prin folosirea instrumentului de putere politic sau militar. Un exemplu de sincronizare ar fi acţiunile din toamna anului 2013, când Iranul a sincronizat ameninţările teroriste, atacurile cibernetice şi propaganda în scopul descurajării intervenţiei externe în Siria, respectiv pentru a influenţa decizia SUA şi a aliaţilor19.

18 John Allen, Philip M. Breedlove, Julian Lindley-French, George Zambellas, Future war NATO from hybrid war to hyperwar via cyber war, Globsec NATO adaption initiative, octombrie 2017, p. 3, disponibil la https://www.globsec.org/wp-content/uploads/2017/10/GNAI-Future-War-NATO-JLF-et-al.pdf, accesat la 22.04.2019.

19 Julio Miranda Calha, op. cit., pp. 5-6.

În ceea ce priveşte capacitatea de a sincroniza deopotrivă mijloacele militare şi pe cele nonmilitare, simultan, în cadrul aceluiaşi câmp de luptă, este considerată o trăsătură-cheie a războiului hibrid. Sincronizarea permite actorului ce utilizează războiul hibrid să crească sau să reducă intensitatea pe orizontală mai degrabă decât pe verticală, oferind, astfel, opţiuni suplimentare pentru atacator. De exemplu, prin amplificarea efectului pe orizontală, se poate menţine conflictul sub anumite praguri de detecţie şi răspuns.

67



Sincronizarea permite, de asemenea, dezescaladarea unuia sau a mai multor instrumente de putere şi alternarea mijloacelor, în timp ce se menţine nivelul general al escaladării la un anumit stadiu. În plus, un instrument poate fi utilizat pentru măsuri compensatorii, în timp ce altul poate fi folosit ca măsură coercitivă.

În esenţă, sincronizarea şi amplificarea efectului pe orizontală oferă atacatorului mai multe opţiuni decât în cazul în care acesta ar utiliza doar escaladarea nesincronizată pe verticală. Decisiv este faptul că o mare parte din ceea ce se desfăşoară pe orizontală poate fi ambiguu, fie ascuns observării, ca în cazul operaţiilor cibernetice, fie realizat cu intenţie neclară, cum ar fi investiţiile în infrastructura critică externă sau neinterpretabile ca un act ostil şi agresiv. Un exemplu în acest sens este instigarea la proteste nonviolente.

Sincronizarea are mai multe avantaje pentru atacator. Printre acestea, se pot menţiona capacitatea de a adapta mijloacele şi vulnerabilităţi la efecte, cea de a utiliza constrângerea în timp ce se acţionează sub pragurile de detectare ale ţintei, capacitatea de a utiliza constrângerea acţionând sub pragurile de la care începe să reacţioneze ţinta şi faptul că este mai simplu să se escaladeze şi să se reducă intensitatea simultan.

Un exemplu de sincronizare poate fi faptul că, în paralel cu înfiinţarea taberelor secrete de pregătire militară, ISIS a creat birouri de misionari în vederea răspândirii mesajului organizaţiei lor religioase Salafi în comunităţile locale, precum şi pentru colectarea de informaţii referitoare la toate structurile sociale. Această informaţie a fost utilizată pentru a reduce eficacitatea opoziţiei politice şi militare.

Noutatea relativă a războiului hibrid rezidă în abilitatea unui agresor de a sincroniza mai multe instrumente de putere simultan şi în exploatarea în mod deliberat a creativităţii, ambiguităţii, confuziei şi elementelor cognitive ale războiului în scopul îndeplinirii obiectivelor20. Având în vedere acest punct de vedere, pentru înţelegerea scopului, obiectivelor şi intenţiei unui utilizator de război hibrid, nu este suficientă limitarea la o analiză tradiţională a ameninţării, bazată pe capacităţile şi intenţiile agresorului.

20 Kimberly Amerson, Spencer B. Meredith III, op. cit., pp. 1-3.

Sincronizarea şi amplificarea

efectului pe orizontală oferă

atacatorului mai multe opţiuni decât în cazul în care acesta ar utiliza doar

escaladarea nesincronizată

pe verticală. Decisiv este

faptul că o mare parte din ceea ce se desfăşoară pe orizontală poate

fi ambiguu, fie ascuns

observării, ca în cazul operaţiilor

cibernetice, fie realizat cu intenţie

neclară, cum ar fi investiţiile în infrastructura

critică externă sau

neinterpretabile ca un act ostil

şi agresiv. Un exemplu

în acest sens este instigarea

la proteste nonviolente.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 68

Romică CERNAT

Analiza tradiţională a diferitelor instrumente de putere pe care le posedă un adversar nu poate oferi o prognoză asupra măsurii în care acestea ar putea fi sincronizate pentru a crea anumite efecte. Astfel, capacităţile funcţionale ale unui adversar ce utilizează războiul hibrid, deşi importante, nu vor oferi în mod obligatoriu informaţiile necesare şi corecte în vederea identificării cursului de acţiune al acestuia.

Efecte şi varietate

Ultimul element de analiză este reprezentat de efecte şi varietate. În războiul hibrid, efectele sunt înţelese ca o schimbare a stării unei entităţi, acestea fiind rezultatul acţiunilor sincronizate adaptate corespunzător vulnerabilităţilor specifice unui sistem al statului-ţintă. Capacitatea unui actor ce utilizează războiul hibrid de a sincroniza mijloacele împotriva vulnerabilităţilor specifice cu scopul de a genera efectele planificate presupune că planificatorii statului-ţintă nu pot identifica, în mod facil, un lanţ cauzal direct de evenimente. Cu cât sunt mai multe elemente care sunt în combinaţie, cu atât mai dificilă devine stabilirea cauzalităţii. Un exemplu edificator îl reprezintă renunţarea, de către Ucraina, la negocierilor cu UE, în noiembrie 2013, ceea ce a generat fenomenul Maidan şi alungarea preşedintelui, consecinţe pe care Rusia le-a exploatat şi valorificat21.

Acţiunile specifice războiului hibrid nu conduc în mod obligatoriu la un rezultat standard. Mai mult decât atât, aceeaşi acţiune poate provoca un efect diferit într-un context diferit. În timp ce unele forme de cauzalitate, respectiv efectele de ordin secundar sau terţiar, ar putea fi vizibile retrospectiv, neliniaritatea face analiza şi, mai ales, predicţia bazată pe exemplele anterioare ca fiind extrem de dificile. Avantajul efectelor nelineare este faptul că acestea pot fi văzute numai după ce s-au manifestat, ele fiind, prin definiţie, imprevizibile. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că adversarul nu poate planifica sau controla în totalitate aceste efecte. Mai important, agresorul va trebui să fie foarte adaptabil şi pregătit să valorifice efectele diferite ale acţiunilor, pe măsură ce acestea se produc.

21 Patrick J. Cullen, Erik Reichborn-Kjennerud, op. cit., p. 13.

Acţiunile specifice războiului hibrid nu conduc în mod obligatoriu la un rezultat standard. Mai mult decât atât, aceeaşi acţiune poate provoca un efect diferit într-un context diferit. În timp ce unele forme de cauzalitate, respectiv efectele de ordin secundar sau terţiar ar putea fi vizibile retrospectiv, neliniaritatea face analiza şi, mai ales, predicţia bazată pe exemplele anterioare ca fiind extrem de dificile.

69



Un aspect-cheie al potenţialelor efecte ale războiului hibrid este neutralizarea cauzată de o serie de evenimente sincronizate, greu de detectat sau chiar nedetectabile, operând sub pragul a ceea ce ar constitui, în mod convenţional, un război. Mai mult decât atât, în mod obişnuit, perturbarea stării normale devine evidentă odată ce efectele cumulative şi nelineare încep să se manifeste.

Concluzii

Pentru analiştii care au ajuns la concluzia că mediul internaţional de securitate se află într-o schimbare de paradigmă, cel mai relevant semn a fost, fără îndoială, ocuparea şi anexarea, prin forţă, a Crimeei de către Rusia, în martie 2014. Această acţiune a reprezentat prima ocupare şi anexare, prin forţă, a teritoriului unei ţări de către o altă ţară din Europa, după cel de-al Doilea Război Mondial22. Resurgenţa Rusiei şi ascensiunea continuă a Chinei au creat o nouă perioadă de rivalitate pentru poziţia de superputere şi o cerinţă corespunzătoare pentru ca NATO23 să elaboreze planuri şi programe de apărare care să satisfacă aceste schimbări.

După cum s-a prezentat anterior, atacurile caracteristice războiului hibrid se concentrează asupra vulnerabilităţilor specifice unei ţinte, ceea ce le face extrem de conjuncturale. Pentru ca un stat să poată răspunde acestei ameninţări, trebuie să deţină un sistem funcţional de autoevaluare a funcţiilor sale critice şi a vulnerabilităţilor. Odată ce sunt identificate funcţiile critice şi vulnerabilităţile, este necesar să fie stabilite praguri pentru a monitoriza schimbările în starea lor funcţională. Pragurile ajută la identificarea şi definirea gravităţii unui atac specific războiului hibrid prin predeterminarea nivelurilor de normalitate, de criză sau de urgenţă, împreună cu magnitudinea sau intensitatea care trebuie să fie depăşite pentru a marca trecerea de la un nivel de stare la următorul.

Un atac din partea unui actor ce utilizează războiul hibrid poate fi perturbator, dar nu neapărat într-o măsură în care ţinta să fie capabilă de a le deosebi de incidente normale. Cu toate acestea, în cazul în care aceste „incidente” se repetă sau au loc şi în alte sectoare în acelaşi

22 Matthew Rhodes, Ruta Buneviciute, op. cit., pp. 1-3.23 Lord Jopling, op. cit., p. 1.

Un atac din partea unui

actor ce utilizează

războiul hibrid poate fi

perturbator, dar nu neapărat

într-o măsură în care ţinta

să fie capabilă de a le deosebi

de incidente normale. Cu

toate acestea, în cazul în

care aceste „incidente” se repetă sau au

loc şi în alte sectoare în

acelaşi timp, atacul poate

depăşi pragurile de detecţie, din

cauza faptului că acţiunile

sincronizate pot duce la efecte cumulative şi

nelineare.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 70

Romică CERNAT

timp, atacul poate depăşi pragurile de detecţie, din cauza faptului că acţiunile sincronizate pot duce la efecte cumulative şi nelineare.

Aspectele prezentate duc la concluzia că războiul hibrid nu se încadrează perfect în gândirea tradiţională privind fazele unui atac. Acesta nu evoluează în mod obligatoriu uniform, prin faze escaladate, către o stare finală, definită în mod strategic.

Trebuie subliniat faptul că un actor care iniţiază un atac hibrid poate escalada şi dezescalada simultan un conflict, folosind aceeaşi gamă de instrumente. De exemplu, această tactică poate fi folosită inclusiv pentru a obtura constituirea unei eventuale coaliţii multinaţionale împotriva utilizatorului de război hibrid.

Instituţionalizarea unui proces pentru a culege şi a disemina informaţii privind ameninţările şi vulnerabilităţile structurilor critice va valorifica eforturile de avertizare timpurie referitoare la un război hibrid, va sprijini activităţile de rezistenţă la acţiunile specifice războiului hibrid şi poate avea chiar un efect de descurajare, întrucât condiţiile ce ar putea favoriza un atac vor fi limitate. În cele din urmă, în principiu, aceste eforturi ar trebui reproduse şi la nivel internaţional şi multinaţional, pentru a se intensifica demersurile în lupta de contracarare a războiului hibrid.

Dată fiind gravitatea ameninţărilor de tip hibrid, ar fi necesar ca potenţialele state-ţintă să elaboreze programe naţionale de autoevaluare, analiză şi contracarare a acestora. Aceste programe ar trebui să direcţioneze eforturile cuprinzătoare interguvernamentale pentru a identifica, a detecta şi a răspunde la ameninţările reprezentate de războiul hibrid.

În cazul în care ameninţările hibride devin o problemă internaţională, răspunsul ar trebui să fie pe măsură. Pentru aceasta se cere ca statele să coordoneze o abordare coerentă între ele, pentru identificarea, detectarea şi găsirea unui răspuns eficient la efectele războiului hibrid, conform intereselor lor colective. În acest context, mediul multinaţional – de preferinţă, utilizând instituţiile şi procesele existente – ar trebui să fie eficient pentru a facilita cooperarea şi colaborarea transfrontalieră.

Războiul hibrid exploatează predispoziţia de a accentua instrumentul militar de putere, permiţând atacatorului să intensifice acţiunea mijloacelor nonmilitare şi astfel, cel puţin la început, să opereze ambiguu, sub pragurile de detectare şi de răspuns ale ţintei.

Dată fiind gravitatea ameninţărilor reprezentate de ameninţările de tip hibrid, ar fi necesar ca potenţialele state-ţintă să elaboreze programe naţionale de autoevaluare, analiză şi contracarare a acestora. Aceste programe ar trebui să direcţioneze eforturile cuprinzătoare interguverna-mentale pentru a identifica, a detecta şi a răspunde la ameninţările reprezentate de războiul hibrid.

71



În practică, acest lucru poate face foarte dificilă identificarea momentului de declanşare al războiului hibrid. Mai mult decât atât, aceasta creşte posibilitatea unui actor ce utilizează războiul hibrid să provoace pagube semnificative asupra adversarului său înainte ca acesta să poată răspunde sau chiar detecta atacul. Această amprentă puternică de ambiguitate, caracteristică războiului hibrid, adaugă o nouă dimensiune, cea privind modul în care constrângerea, agresiunea, conflictul şi războiul trebuie înţelese. Astfel, noul context geostrategic, la care se adaugă explozia utilizării noilor tehnologii, mai ales în mediul informaţional, sugerează posibilitatea ca această formă de război să aibă o evoluţie rapidă în viitor.

Războiul hibrid exploatează în mod intenţionat ambiguitatea, creativitatea şi înţelegerea comună a războiului pentru a face atacurile cât mai puţin vizibile24. Acest lucru se datorează faptului că acţiunile agresorului se vor ajusta pentru a rămâne sub anumite praguri de detectare şi de răspuns, inclusiv a pragurilor legale internaţionale, îngreunând, astfel, procesul decizional şi făcând mult mai dificilă reacţia la un asemenea atac.

Total diferit în raport cu celelalte tipuri convenţionale de război, o campanie de război hibrid este foarte dificil să poată fi sesizată până când nu este deja în curs de desfăşurare şi generează efecte distructive. În acel stadiu, este considerată reală şi deja a degradat capacitatea statului-ţintă de a se apăra. Aspectele descrise în acest articol oferă o bază pentru extinderea analizei tradiţionale a ameninţării centrate pe inamic.

Marea provocare rămâne, pentru NATO, aceea de a identifica un eventual atac hibrid drept motiv raţional pentru activarea Articolului 5 al Tratatului de la Washington, cel care reglementează apărarea colectivă. Experţii NATO vor avea nevoie de noi modalităţi de a înţelege când un atac este declanşat sau în curs de desfăşurare şi de a stabili o acţiune rapidă, de apărare şi contracarare, în întregul spectru de acţiune al războiului hibrid, realizând, astfel, o apărare hibridă ca răspuns la o ameninţare de acelaşi tip25.

24 Julio Miranda Calha, op. cit., pp. 4, 7, 10.25 Ibidem, pp. 4, 7.

Războiul hibrid exploatează în

mod intenţionat ambiguitatea,

creativitatea şi înţelegerea

comună a războiului

pentru a face atacurile cât mai

puţin vizibile. Acest lucru

se datorează faptului că

acţiunile agresorului se

vor ajusta pentru a rămâne sub

anumite praguri de detectare

şi de răspuns, inclusiv a

pragurilor legale internaţionale,

îngreunând, astfel, procesul

decizional şi făcând mult mai

dificilă reacţia la un asemenea

atac.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 72

Romică CERNAT

BIBlIoGraFIe1. ***, Strategic Concept for Defence and Security of the Members of

the North Atlantic Treaty Organization, Active Engagement, Modern Defence, Summit-ul NATO de la Lisabona, 19-20 noiembrie 2010, https://www.nato.int/nato_static_fl2014/assets/pdf/pdf_publications/ 20120214_ strategic-concept-2010-eng.pdf.

2. John Allen, Philip M. Breedlove, Julian Lindley-French, George Zambellas, Future war NATO from hybrid war to hyperwar via cyber war, Globsec NATO adaption initiative, 2017, https://www.globsec.org/wp-content/uploads/2017/10/GNAI-Future-War-NATO-JLF-et-al.pdf.

3. Kimberly Amerson, Spencer B. Meredith III, The Future Operating Environment 2050: Chaos, Complexity and Competition, în Small wars journal, 2016, .

4. Julio Miranda Calha, Hybrid warfare: NATO’s new strategic challenge?, Defense and Security Committee, 2015, https://www.nato-pa.int/documents?keys= HYBRID+ WARFARE%3A+NATO%E2%80%99S+NEW+STRATEGIC+CHALLENGE%3F&field_year_value=All&sort_by=field_year_value.

5. Jon S. Cleaves, Threats tactics report: Russia, TRADOC G-2 ACE Threats Integration, version 1.1, 2015.

6. Patrick J. Cullen, Erik Reichborn-Kjennerud, MCDC Countering Hybrid Warfare Project Understanding Hybrid Warfare, 2017, attachment_data/file/784299/concepts_mcdc_countering_hybrid_warfare.pdf.

7. Frank G. Hoffman, Conflict in the 21th Century: The Rise of Hybrid Wars, Potomac Institute for Policy Studies, decembrie 2007, http://www.potomacinstitute.org/events/23-publications/reports/1267-conflict-in-the-21st-century-the-rise-of-hybrid-wars.

8. Wolfgang Ischinger, MSC Chairman, Conferinţa de securitate de la München, 15-17 februarie 2019, https://www.securityconference.de/en/activities/munich-security-conference/munich-security-conference/msc-2019/overview/.

9. Lord Jopling, Countering Russia’s hybrid threats: an update, Committee on the Civil Dimension of Security (CDS), 1 octombrie 2018, https://www.nato-pa.int/download-file?filename=sites/default/ files/2018-12/166%20CDS%2018%20E%20fin%20-%20HYBRID%20 THREATS%20-%20JOPLING_0.pdf.

10. George F. Kennan, On Organizing Political Warfare, National Security Council Policy Planning Staff document, 30 aprilie 1948.

11. Robert W. Kurz, Ukraine’s Hidden Battlefield, The Foreign Military Studies Office (FMSO), Fort Leavenworth, Kansas, 15.03.2017, https://docs.house.gov/meetings/AS/ AS26/20170315/ 105689/ HHRG-115-AS26-Wstate-ThomasT-20170315.pdf.

73



12. Joseph Nye, Soft Power, în Foreign Policy, nr. 80 (Twentieth Anniversary), 1990, https://s3.amazonaws.com/academia.edu.documents/33300459/Soft_Power_Nye_1990.pdf?response-content-disposition=inline%3B%20filename%3DSoft_Power_Nye_1990.pdf&X-Amz-Algorithm=AWS4-HMAC-SHA256&X-Amz-Credential=AKIAIWOWYYGZ2Y53UL3A%2F20190716%2Fus-east-1%2Fs3%2Faws4_request&X-Amz-Date=20190716T070935Z&X-Amz-Expires=3600&X-Amz-SignedHeaders=host&X-Amz-Signature=8c3ecae4c0be3b05ede461dcceafc52c2bcd75be536849dcc4f25b0f308bf433

13. Matthew Rhodes, Ruta Buneviciute, Baltic and central European security after the Ukraine crisis, Security Insights, George C. Marshall Center, Publications, 2015.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 74

Parametrii PrOCeSUlUi de PlanifiCare În dOmeniUl aPÃrÃrii

dezVOltat la niVelUl UniUnii eUrOPene

Dragoş ILINCAInstitutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară,

Ministerul Apărării Naţionale

Procesul de planificare a apărării a reprezentat unul dintre principalele domenii în care progresele înregistrate de proiectul european în ceea ce priveşte apărarea s-au reflectat substanţial. Evoluţia către definirea unui profil european în gestionarea dimensiunii de planificare asociată domeniului apărării s-a derulat într-un interval redus temporal, dar extrem de consistent din perspectiva transformărilor şi a inovaţiilor asumate succesiv. Exhaustivitatea sa reprezintă caracteristica fundamentală a matricei în care aspectele de planificare tind să fie gestionate la nivelul UE. În mare măsură, vorbim de coexistenţa aspectelor tradiţionale ale planificării forţelor cu elemente prospective în utilizarea capabilităţilor de securitate şi apărăre. Pe aceste coordonate, profilul procesului de planificare reprezintă un demers cu un caracter evolutiv, beneficiind de un fundament conceptual-strategic relevant, prin intermediul Tratatului de la Lisabona şi al Strategiei globale de securitate.

Studiul de faţă îşi propune să evidenţieze, pe de o parte, natura particulară a evoluţiilor înregistrate în definirea procedurilor de planificare, iar pe de altă parte, elementele de specificitate dezvoltate în acest context. De asemenea, un rol important a fost acordat valorizării elementelor viitorului model european în domeniul planificării apărării.

Cuvinte-cheie: apărare europeană, grupuri de luptă, capabilităţi, cooperare multinaţională, Helsinki

75

Parametrii procesului de planificare în domeniul apărării dezvoltat la nivelul Uniunii Europene

intEgrarE EUroatlantică

Consideraţii introductiveAnaliza procesului de planificare a apărării utilizat de Uniunea

Europeană reprezintă o problematică insuficient abordată la nivelul literaturii de specialitate. Această situaţie poate fi pusă pe seama nivelului de maturitate relativ incipient al proiectului european în domeniul apărării, a cărui existenţă nu depăşeşte două decenii. De asemenea, nu trebuie exclusă complexitatea intrinsecă a acestui subiect, în contextul dinamicii interne specifice şi a particularităţilor instituţionale asociate dimensiunii europene de apărare. Numărul mare de structuri implicate, precum şi interacţiunea strategică a statelor membre în definirea obiectivelor şi priorităţilor reprezintă elemente suplimentare de specificitate, a căror influenţă o regăsim şi în tipologia de manifestare a procesului de planificare în domeniul apărării dezvoltat la nivelul UE.

Privită dintr-o perspectivă mai largă, complexitatea analitică asociată acestei teme este accentuată şi prin parcursul politic particular înregistrat în asumarea domeniului apărării ca sferă de activitate a Uniunii Europene. În acest sens, circumstanţele politice care au marcat dezvoltarea Politicii Europene de Securitate şi Apărare (PESA), respectiv a Politicii Comune de Securitate şi Apărare (PSAC) au influenţat modul de dezvoltare a sistemului de planificare utilizat la nivelul UE. Se poate vorbi, astfel, despre o oarecare dificultate în identificarea reperelor de trasabilitate ale evoluţiei procesului de planificare în contextul dinamicii generale a componentei de apărare.

repere şi interacţiuni instituţionaleApariţia formulelor europene de cooperare în domeniul apărării

poate fi identificată încă din primii ani de după cel de-al Doilea Război Mondial, fiind asociate preocupărilor statelor vest-europene privind gestionarea ameninţărilor la adresa securităţii, în ipostaza geopolitică a momentului dominată de Războiul Rece. Sub aceste auspicii, primele decenii au consemnat lansarea unor iniţiative având ca obiectiv principal consolidarea sistemului de apărare în faţa unei potenţiale

Circumstanţele politice care

au marcat dezvoltarea

Politicii Europene de Securitate şi

Apărare (PESA), respectiv a

Politicii Comune de Securitate şi Apărare (PSAC)

au influenţat modul de

dezvoltare a sistemului de

planificare utilizat la

nivelul UE. Se poate vorbi,

astfel, despre o oarecare

dificultate în identificarea reperelor de trasabilitate ale evoluţiei

procesului de planificare

în contextul dinamicii

generale a componentei de

apărare.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 76

Dragoş ILINCA

agresiuni din partea Uniunii Sovietice, cuplată cu dezvoltarea unor formule adecvate de participare a Germaniei la efortul de asigurare a securităţii Europei. Aceste evoluţii s-au derulat pe două componente, incluzând formulele de cooperare între statele vest-europene, simultan cu aprofundarea parteneriatului transatlantic, în principal prin consolidarea angajamentului SUA în apărarea europeană.

Din perspectivă instituţională, preocupările legate de crearea unui sistem viabil de apărare a Europei au generat apariţia unor formule de cooperare multinaţională, reunite, succesiv, sub auspiciile instituţionale ale Uniunii Vestice (1948-1954), respectiv Uniunea Europei Occidentale (UEO – 1954-2009)1 şi Alianţa Nord-Atlantică (NATO – aprilie 1949). Elementul comun a vizat obiectivul privind apărarea colectivă a statelor membre în faţa unei agresiuni armate, principiu fundamental asumat politic prin intermediul Tratatului de la Bruxelles (17 martie 1948, modificat la 23 octombrie 1954)2, respectiv a Tratatului Atlanticului de Nord (Washington, 4 aprilie 1949)3. Implementarea obiectivului s-a reflectat în dezvoltarea unor formule integrate de cooperare între statele membre ale acestor organizaţii, susţinute prin intermediul unor procese de planificare pentru utilizarea resurselor alocate dimensiunii de apărare. Accentul preocupărilor a fost plasat asupra creării unei formule cuprinzătoare de management al contribuţiilor statelor membre, care să asigure condiţiile şi să genereze capabilităţile necesare pentru îndeplinirea misiunilor asociate angajamentelor politice care fundamentau existenţa acestor organizaţii.

1 Crearea Uniunii Vestice a survenit prin semnarea, de către Franţa, Marea Britanie, Belgia, Olanda şi Luxemburg, a Tratatului de la Bruxelles (17 martie 1948). Acest demers se baza pe extinderea Tratatului de alianţă şi asistenţă mutuală, semnat între Franţa şi Marea Britanie, la Dunkirk, la 4 martie 1947. Uniunea Vestică a continuat să funcţioneze, cu rezultate modeste, până în 1954, când eşecul privind crearea Comunităţii Europene de Apărare a generat necesitatea reevaluării cooperării europene în domeniul apărării. La 23 octombrie 1954, a fost modificat Tratatul de la Bruxelles, ceea ce permitea crearea Uniunii Europei Occidentale, la rându-i, organizaţie de apărare colectivă. Funcţionarea acesteia s-a realizat cu diferite niveluri de intensitate, până în 1999, când a început transferul rolurilor şi atribuţiilor la nivelul Uniunii Europene. Tratatul de la Lisabona (2009) a marcat încheierea acestui proces, prin includerea, în cadrul Art. 42.7 (clauza de asistenţă mutuală), a aspectelor privind asigurarea apărării colective a statelor semnatare.

2 Textul Tratatului de la Bruxelles în Tony Insall, Patrick Salmon (ed.), The Brussels and North Atlantic Treaties, 1947-1949, în Documents on British Foreign Policy Overseas, seria I, volum X, Whitehall History Publishing, 2015, pp. 455-459. Modificările Tratatului de la Bruxelles, efectuate în 1954, disponibile la adresa https://www.cvce.eu/content/publication/2003/11/26/7d182408-0ff6-432e-b793-0d1065ebe695/publishable_en.pdf, accesată la 5 iulie 2019.

3 Textul Tratatului Nord-Atlantic, disponibil la adresa https://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_17120.htm, accesată la 5 iulie 2019.

Din perspectivă instituţională, preocupările legate de crearea unui sistem viabil de apărare a Europei au generat apariţia unor formule de cooperare multinaţională, reunite, succesiv, sub auspiciile instituţionale ale Uniunii Vestice, respectiv Uniunea Europei Occidentale şi Alianţa Nord-Atlantică. Elementul comun a vizat obiectivul privind apărarea colectivă a statelor membre în faţa unei agresiuni armate, principiu fundamental asumat politic prin intermediul Tratatului de la Bruxelles, respectiv a Tratatului Atlanticului de Nord.

77



În mod evident, primele repere în definirea sistemului de planificare a apărării au fost generate în context NATO, evoluând în sinergie cu procesul de consolidare a structurilor şi funcţionalităţilor integrate ale Alianţei Nord-Atlantice. Pe durata acestui proces, au fost dezvoltate principiile, criteriile şi procedurile de funcţionare ale unui sistem integrat de planificare a apărării, care a reprezentat principalul instrument de sprijin în coordonarea procesului de îndeplinire a obiectivelor NATO. Pe coordonatele adoptate în Reuniunea Consiliului Nord-Atlantic din 3-4 decembrie 1970, au fost stabilite o serie de repere privind perspectivele procesului de evaluare a planificării aliate în domeniul apărării, care au permis asumarea, în anii următori, a unei planificări pe termen lung4. Trebuie menţionat faptul că aceste evoluţii se înscriau în contextul general al Războiului Rece, accentul fiind plasat pe componenta de planificare a forţelor, structurată suplimentar prin adoptarea, la începutul anilor ’80, a unor proceduri specializate.

Sfârşitul Războiului Rece şi diminuarea ameninţării unui conflict convenţional au generat o serie de adaptări la nivelul procesului de planificare aliată. Conceptul strategic adoptat cu prilejul Summit-ului NATO de la Washington (24 aprilie 1999) releva interesul statelor membre pentru consolidarea politicii de parteneriat într-o gamă largă de domenii5, inclusiv în ceea ce priveşte componenta de planificare a apărării. De asemenea, Summit-ul NATO de la Strasbourg-Kehl (3-4 aprilie 2009) avansa necesitatea abordării, dintr-o perspectivă semnificativ diferită, a acestui aspect, prin plasarea accentului asupra caracterului cuprinzător al procesului de planificare. În cadrul noii abordări se viza consolidarea aspectelor calitative ale procesului de analiză a apărării, în scopul optimizării contribuţiilor statelor membre pentru îndeplinirea misiunilor aliate. Toate aceste aspecte se vor regăsi în formula noului proces de planificare a NATO, adoptat în 2009, prin care interacţiunea între domeniile de planificare era solidă,

4 Cu acest prilej, a fost adoptat un studiu privind problemele cu care se confrunta Alianţa Nord-Atlantică în anii ’70, pe baza căruia premisele procesului de planificare aliat au fost îmbunătăţite. Comunicatul final al reuniunii Consiliului Nord-Atlantic este disponibil la adresa https://www.nato.int/docu/comm/49-95/c701203a.htm, accesată la 6 iulie 2019.

5 Setul de domenii avut în vedere pentru cooperarea cu statele partenere din cadrul Parteneriatului pentru Pace, Dialogul Mediteranean, Ucraina și Federaţia Rusă includeau: instruire și exerciţii, interoperabilitate, relaţii civil-militar, dezvoltarea conceptelor și a doctrinelor, planificarea apărării, managementul crizelor, proliferare, cooperare în domeniul armamentelor, participare în operaţii și planificare operaţională. https://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_27433.htm, accesat la 7 iulie 2019.

Primele repere în definirea

sistemului de planificare a

apărării au fost generate în

context NATO, evoluând în sinergie cu

procesul de consolidare a structurilor şi

funcţionalităţilor integrate ale

Alianţei Nord-Atlantice. Pe

durata acestui proces, au fost

dezvoltate principiile, criteriile şi

procedurile de funcţionare

ale unui sistem integrat de

planificare a apărării, care a reprezentat

principalul instrument de sprijin în

coordonarea procesului de îndeplinire a obiectivelor

NATO.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 78

Dragoş ILINCA

inclusiv din perspectiva unei mai bune conectări a sistemelor naţionale de planificare.

Tipologia de derulare a procesului de planificare aliat include secvenţialitatea a cinci etape, care se concentrează pe:

• definirea elementelor politice de orientare (nivelul de ambiţie); • stabilirea cerinţelor de către comandanţii strategici ai NATO; • atribuirea cerinţelor şi stabilirea ţintelor de capabilităţi care

sunt asumate de statele membre; • facilitarea implementării prin iniţiative multinaţionale şi

susţinerea demersurilor naţionale; • evaluarea procesului de îndeplinirea a ţintelor de capabilităţi.

Orizontul de planificare, adaptat prin introducerea noului model de planificare, vizează, în esenţă, un interval de patru ani, oferind o perspectivă pe termen scurt şi mediu de până la 20 de ani. De asemenea, în structurarea procesului de planificare a NATO sunt avute în vedere 14 domenii, care conturează platforma de cooperare pentru dezvoltarea capabilităţilor în ceea ce priveşte: apărarea aeriană şi balistică; planificarea în domeniul aerian; planificarea urgenţelor civile; C3I; apărare cibernetică; armamente; planificarea forţei; informaţii; logistică; resurse; medical; ştiinţă şi tehnologie; descurajare nucleară; standardizare şi interoperabilitate.

Introspecţia asupra modului de structurare a procesului de planificare a NATO reprezintă un element absolut necesar pentru analiza sistemului utilizat la nivelul Uniunii Europene. Geneza acestuia din urmă a fost, într-o măsură semnificativă, legată de dezvoltarea procedurilor aliate de planificare, ceea ce a condus la adoptarea unor formule comune de structurare, atât pe dimensiunea conceptuală, cât şi la nivel practic, de implementare. Reperele asociate acestor evoluţii s-au regăsit în deciziile aliate din iunie 1996 privind crearea Identităţii Europene de Securitate şi Apărare în cadrul NATO6, abordare conceptuală menită să susţină contribuţia europeană la efortul de securitate şi apărare.

Esenţa demersului viza aprofundarea cooperării între NATO şi UEO, prin identificarea unor capabilităţi care puteau fi utilizate de către aceasta din urmă pentru derularea de operaţii. În contextul definirii unui profil operaţional consolidat al Uniunii Europei Occidentale, cu prilejul

6 Peter Duignan, NATO: Its Past, Present and Future, Hoover Institution Press, 2000, pp. 60-61.

Tipologia de derulare a procesului de planificare aliat include secvenţialitatea a cinci etape, care se concentrează pe: definirea elementelor politice de orientare (nivelul de ambiţie); stabilirea cerinţelor de către comandanţii strategici ai NATO; atribuirea cerinţelor şi stabilirea ţintelor de capabilităţi care sunt asumate de statele membre; facilitarea implementării prin iniţiative multinaţionale şi susţinerea demersurilor naţionale; evaluarea procesului de îndeplinirea a ţintelor de capabilităţi.

79



reuniunii Consiliului ministerial al acestei organizaţii, desfăşurată la Ostend, în 19 noiembrie 1996, a fost adoptată decizia de consolidare a implicării UEO în procesul de planificare aliată. Unul dintre segmentele prioritare avea ca scop includerea, în cadrul procesului de planificare a NATO, a scenariilor ilustrative pentru gama de misiuni asumate de către UEO în eventualitatea derulării unor operaţii7. Acestea din urmă includeau, conform Declaraţiei adoptate cu prilejul reuniunii Consiliului Ministerial desfăşurată la Bonn, în 19 iunie 1992, tipurile de sarcini pe care UEO le-ar fi putut îndeplini, precum: misiuni de menţinere a păcii; misiuni ale forţelor combatante în domeniul managementului crizelor, inclusiv crearea păcii8. Trebuie menţionat faptul că, în contextul apropierii iniţiate la nivelul relaţiilor instituţionale între UEO şi UE, după apariţia Tratatului UE de la Maastricht (7 februarie 1992), misiunile de tip Petersberg au fost incluse în Tratatul de la Amsterdam (intrat în vigoare la 1 mai 1999), ca putând fi derulate în contextul relaţiei dintre cele două organizaţii9.

dezvoltarea profilului procesului ue de planificare – dimensiunea militarăPrin deciziile succesive privind consolidarea relaţiilor de cooperare

între NATO şi UEO începea să se dezvolte ceea ce s-ar putea numi componenta europeană a procesului de planificare. Aprofundarea conexiunii instituţionale între UEO şi UE a reprezentat un instrument adiţional de consolidare a caracterului european al acestei formule, centrată exclusiv pe inventarul misiunilor de tip Petersberg, fără a lua în considerare modalitatea de gestionare a implicaţiilor în planul planificării apărării ce decurgeau din Tratatul de constituire a UEO. Deciziile adoptate cu prilejul Consiliului European de la Helsinki (10-12 decembrie 1999) aveau să aducă schimbări fundamentale la nivelul acestei paradigme. Reuniunea desfăşurată sub coordonarea

7 Declaraţia Consiliului ministerial UEO, desfăşurat la Ostend, în 19 noiembrie 1996. Text disponibil la adresa http://www.weu.int/documents/961119en.pdf, accesată la 7 iulie 2019.

8 Adoptarea așa-numitelor Misiuni de tip Petersberg se adăuga obligaţiilor care reveneau în ceea ce privește apărarea colectivă, conform prevederilor Tratatului de la Bruxelles, cu modificările sale, efectuate la Paris, în 1954. Textul Declaraţiei Petersberg, adoptată de Consiliul UEO în iunie 1992, este disponibil la adresa http://www.weu.int/documents/920619peten.pdf, accesată la 7 iulie 2019.

9 Art. 17(2) (J7(2), textul Tratatului de la Amsterdam, disponibil la adresa https://europa.eu/european-union/sites/europaeu/files/docs/body/treaty_of_amsterdam_en.pdf, accesat la 8 iulie 2019.

Aprofundarea conexiunii

instituţionale între UEO şi UE

a reprezentat un instrument

adiţional de consolidare a

caracterului european al

acestei formule, centrată exclusiv

pe inventarul misiunilor de

tip Petersberg, fără a lua în considerare modalitatea

de gestionare a implicaţiilor

în planul planificării apărării ce

decurgeau din Tratatul de

constituire a UEO.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 80

Dragoş ILINCA

Preşedinţiei finlandeze a Consiliului UE a consemnat asumarea politică a primului obiectiv privind dezvoltarea dimensiunii de apărare a UE. Aşa-numitul Helsinki Headline Goal (HLG 2003) prevedea realizarea, până în 2003, a capacităţii de dislocare, în termen de 60 de zile, a unor contingente de 50-60.000 de militari. Aceştia urmau să îndeplinească gama întreagă de misiuni de tip Petersberg, putând să fie menţinuţi în teatru pe o durată maximă de un an10. Pentru implementarea obiectivului, deciziile adoptate cu acest prilej vizau crearea, la nivelul Uniunii Europene, a structurilor necesare. Acestea includeau Comitetul Politic şi de Securitate (PSC/COPS), ce reuneşte reprezentanţii statelor membre la nivel ambasadorial, menit să asigure coordonarea strategică a dimensiunii de securitate şi apărare a UE. Componenta instituţională militară care urma să fie creată pe coordonatele deciziilor de la Helsinki viza, în primul rând, Comitetul Militar (EUMC), alcătuit din şefii statelor majore din ţările membre, responsabil pentru susţinerea procesului decizional la nivelul PSC prin acordarea de consiliere militară.

De asemenea, Comitetul Militar putea să ofere orientări pentru activitatea unei alte structuri, creată în urma deciziilor de la Helsinki, şi anume Statul Major Militar al UE (EUMS). Gândit ca un organism multinaţional integrat instituţional în structura Secretariatului General al UE, EUMS reunea experţi militari din statele membre, responsabili-tăţile acestei entităţi urmărind sprijinirea procesului de dezvoltare a dimensiunii europene de securitate şi apărare, inclusiv din perspectiva planificării strategice asociată misiunilor de tip Petersberg.

Dezvoltarea arhitecturii instituţionale a UE în domeniul planificării a reprezentat unul dintre segmentele principale ale procesului de adaptare generală a organismului european. În baza deciziilor Consiliului European de la Feira (19-20 iunie 2000), a fost creată o structură de lucru, dedicată exclusiv monitorizării procesului de îndeplinire a obiectivului adoptat la Helsinki. Plasat sub coordonarea Comitetului Militar, Grupul de lucru privind Obiectivul Global (Headline Goal Task Force – HTF) urma să asigure procesul de evaluare a progreselor înregistrate, cu accent asupra componentei de capabilităţi în îndeplinirea HLG 200311.

10 Concluziile Consiliului European de la Helsinki în Maartje Rutten (ed.), From St. Malo to Nice: European Defence: Core Documents, Chaillot Paper nr. 47, Western European Union Security Studies Institute, Paris, 2001, pp. 82-86.

11 Santa Maria da Feira European Council, Presidency Conclusions, disponibil la https://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/00200-r1.en0.htm, accesat la 8 iulie 2019.

Gândit ca un organism multinaţional integrat instituţional în structura Secretariatului General al UE, EUMS reunea experţi militari din statele membre, responsabi-lităţile acestei entităţi urmărind sprijinirea procesului de dezvoltare a dimensiunii europene de securitate şi apărare, inclusiv din perspectiva planificării strategice asociată misiunilor de tip Petersberg.

81



Relevanţa Consiliului European de la Feira trebuie privită şi din perspectiva deciziei de creare a unui proces de evaluare menit să ofere o imagine cuprinzătoare asupra rezultatelor obţinute pentru îndeplinirea obiectivului asumat în decembrie 1999. Pe aceste coordonate, HTF va asigura organizarea primei Conferinţe de Angajament a Capabilităţilor (CCC), desfăşurată în 20-21 noiembrie 2000. Structurată într-o manieră relativ similară conferinţelor de planificare ale NATO, această reuniune şi-a propus inventarierea capabilităţilor pe care statele membre le puteau pune la dispoziţie în vederea îndeplinirii angajamentului de la Helsinki. Utilizarea acestui tip de instrument va deveni o practică în cadrul procesului de planificare al UE, cu accent pe componenta de evaluare.

Contribuţiile statelor membre, anunţate pe durata CCC 2000, au contribuit la îndeplinirea cantitativă a cerinţelor HLG 2003, întrunind: 100.000 – personal; 400 de avioane de luptă; 100 de nave12. Angajamentele avansate de statele membre pe durata CCC au fost integrate într-un Catalog de forţe, care va fi folosit, din acest moment, ca instrument de planificare la nivelul Uniunii Europene.

În mod evident, demersurile iniţiate pe fondul deciziilor reuniunii de la Helsinki au creat o traiectorie distinctă în articularea procesului de planificare al UE. Din perspectivă constitutivă, premisele de planificare se înscriau într-o viziune mai degrabă convenţională, reflectată prin obiectivul HLG 2003, exprimarea concretă a acestuia urmând să se realizeze prin intermediul misiunilor de tip Petersberg. De asemenea, paradigma militar-clasică sub care evolua procesul de planificare era consolidată prin mecanismul de coordonare, în cadrul căruia rolul structurilor militare ale UE era determinant. În contextul creat prin rezultatele Conferinţei de angajament din noiembrie 2000, Consiliul European de la Nisa (7-9 decembrie 2000) a adus în atenţie necesitatea creării unui mecanism de planificare care să permită gestionarea procesului de implementare a deciziilor politice asociate HLG 2003.

Prin decizia şefilor de state şi de guvern, Summit-ul de la Nisa a avansat conturul strategic al viitorului cadru de planificare în domeniul

12 Military Capabilities Commitment Declaration, 20-21 November, 2000, în Maartje Rutten (ed.), From St. Malo to Nice: European Defence: Core Documents, op. cit., pp. 158-163. Bilanţul CCC 2000 includea şi orientări privind necesitatea dezvoltării unui process de analiză asupra deficienţelor identificate în ceea ce priveşte capabilităţile necesare operaţionalizării HLG 2003 (ex. transport strategic aerian, C2, informaţii, forţe speciale, alimentare aeriană etc.).

Demersurile iniţiate pe

fondul deciziilor reuniunii de la

Helsinki au creat o traiectorie

distinctă în articularea

procesului de planificare al UE.

Din perspectivă constitutivă, premisele de

planificare se înscriau

într-o viziune mai degrabă

convenţională, reflectată

prin obiectivul HLG 2003,

exprimarea concretă a

acestuia urmând să se realizeze

prin intermediul misiunilor de

tip Petersberg. De asemenea,

paradigma militar-clasică

sub care evolua procesul de

planificare era consolidată prin mecanismul de coordonare, în

cadrul căruia rolul structurilor

militare ale UE era determinant.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 82

Dragoş ILINCA

apărării, ale cărui obiective vizau consolidarea capacităţii UE în ceea ce priveşte:

• Monitorizarea şi facilitarea progreselor realizate în implementarea obiectivelor asumate, atât din perspectivă cantitativă, cât şi calitativă.

• Evaluarea şi, în cazul în care este necesar, revizuirea obiectivele de capabilităţi pentru îndeplinirea cerinţelor impuse de gama întreagă de misiuni de tip Petersberg.

• Realizarea unui demers consistent între angajamentele asumate în cadrul UE şi obiectivele forţei agreate în contextul planificării NATO sau al Parteneriatului pentru Pace (PARP)13.

tipologie procedurală – Mecanismul de dezvoltare a capabilităţilor de apărareSub auspiciile cadrului politic agreat de Consiliul European,

la 28 februarie 2003, Consiliul UE adopta decizia de lansare a Mecanismului de dezvoltare a capabilităţilor (Capability Development Mechanism – CDM)14. Prin intermediul acestui instrument, au fost introduse primele elemente de standardizare la nivelul componentei de securitate şi apărare europene, generând, totodată, metodologia de desfăşurare, pe baze regulate, a procesului de planificare.

Primul aspect abordat viza stabilirea cerinţelor militare pentru îndeplinirea obiectivelor UE, respectiv pentru punerea la dispoziţie a contribuţiilor statelor membre. Etapele acestei secvenţe procedurale, derulate prin interacţiunea dintre EUMC şi PSC, includeau:

� Evaluarea obiectivelor generale asumate la nivel politic, din perspectiva identificării progreselor înregistrate și analiza impactului evoluţiilor mediului de securitate. În acest context, EUMC era solicitat să furnizeze avizul militar privind capabilităţile pe care îndeplinirea obiectivelor politice le presupunea, conform deciziilor asumate la nivelul Consiliului European.

� Revizuirea cerinţelor militare, gestionat într-o formulă integrată EUMC-HTF-EUMS, inclusiv prin realizarea scenariilor de acţiune

13 European Council, Nice (7-9 decmbrier 2000), Presidency Report on ESDP, disponibil la adresa https://www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms_Data/docs/pressData/en/ec/00400-r1.%20ann.en0.htm, accesată la 8 iulie 2019.

14 Defining the EU Capabiliy Development Mechanism (CDM), doc. 6805/26.02.2003, disponibil la adresa https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-6805-2003-INIT/en/pdf, accesată la 9 iulie 2019.

Sub auspiciile cadrului politic agreat de Consiliul European, la 28 februarie 2003, Consiliul UE adopta decizia de lansare a Mecanismului de dezvoltare a capabilităţilor (Capability Development Mechanism – CDM). Prin intermediul acestui instrument, au fost introduse primele elemente de standardizare la nivelul componentei de securitate şi apărare europene, generând, totodată, metodologia de desfăşurare, pe baze regulate, a procesului de planificare.

83



pentru misiuni. Finalitatea acestei etape viza elaborarea Catalogului de cerinţe, prin intermediul căruia se avansa, la nivelul procesului de planificare, un inventar generic de cerinţe, formulat cu un anumit grad de detaliu în ceea ce privește aspectele cantitative și calitative. Având în vedere importanţa acestui document pentru orientarea întregului proces de planificare, procedura de aprobare presupune exprimarea acordului statelor membre la nivelul Consiliului European.

� Punerea la dispoziţie a contribuţiilor naţionale, în cadrul căreia elementul principal se axa pe integrarea, sub coordonarea EUMC – HTF, a contribuţiilor statelor membre, avansate de acestea, în special prin intermediul conferinţelor de angajament. Rezultatul acestui proces viza elaborarea Catalogului de forţe, prin care se realiza un tablou cuprinzător al forţelor și capabilităţilor posibil a fi utilizate pentru operaţii conduse de către UE. În mod similar dimensiunii privind cerinţele militare, Catalogul de forţe este aprobat de Consiliul European.

Cea de-a doua componentă a tipologiei dezvoltate prin intermediul CDM se adresează zonei de monitorizare şi evaluare a progreselor înregistrate în îndeplinirea obiectivelor, presupunând parcurgerea următoarelor etape:

� Evaluarea cantitativă implică un proces iterativ de analiză prin care sunt introduse elemente suplimentare de standardizare. Rolul central în derularea acestei etape revine EUMS, care asigură interfaţa cu statele membre pentru actualizarea propriilor contribuţii. Datele privind aceste aspecte sunt transmise prin intermediul unui Chestionar al Obiectivului Global (Headline Goal Questionnaire), dezvoltat în mod sinergic cu instrumentul similar utilizat la nivelul procesului de planificare NATO (Defence Planning Questionnaire).

� Evaluarea calitativă se derulează sub coordonarea EUMC – HTF și cu sprijinul EUMS. Contribuţiile avansate de statele membre sunt analizate din perspectiva unui set de criterii vizând: gradul de dislocare, sustenabilitate și interoperabilitate. În cadrul acestui proces sunt utilizate standardele NATO, responsabilitatea pentru derularea procesului de evaluare fiind partajată între statele membre (pentru forţe) și EU, prin intermediul HTF (unităţi cu potenţial multinaţional, inclusiv comandamente).

� Evaluarea progreselor se realizează prin analiza integrată a rezultatelor etapelor precedente. Aceste elemente se regăsesc în cadrul Catalogului de progrese.

Evaluarea cantitativă implică un

proces iterativ de analiză

prin care sunt introduse elemente

suplimentare de standardizare. Rolul central în

derularea acestei etape revine EUMS, care

asigură interfaţa cu statele

membre pentru actualizarea

propriilor contribuţii.

Datele privind aceste aspecte sunt transmise

prin intermediul unui Chestionar

al Obiectivului Global

(Headline Goal Questionnaire),

dezvoltat în mod sinergic cu

instrumentul similar utilizat

la nivelul procesului de

planificare NATO (Defence

Planning Questionnaire).

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 84

Dragoş ILINCA

nivelul de ambiţieDupă cum se observă, problema elementelor de raportare pentru

orientarea procesului de planificare la nivelul Uniunii Europene prezintă particularităţi semnificative. În acest sens, decizia adoptată cu prilejul Summit-ului de la Helsinki a corespuns unei etape iniţiale a cooperării europene în domeniul apărării, în care HLG 2003 reprezenta, alături de misiunile de tip Petersberg, singurele repere pentru orientarea procesului de planificare. Se poate opina asupra unui deficit concret de direcţionare politică privind finalitatea strategică a dimensiunii europene de apărare, care să ofere mai multă claritate asupra parametrilor în care aceasta urma să se dezvolte. Prin apariţia, în decembrie 2003, a primei Strategii de Securitate a Uniunii Europene, reperele necesare maturizării angajamentului în domeniul apărării au fost avansate în conexiune cu evoluţiile mediului de securitate internaţional. De asemenea, Strategia oferea ingredientele necesare pentru formularea nivelului de ambiţie al UE în domeniul securităţii şi apărării, centrat pe ideea unui profil mai activ, mai capabil, mai coerent şi dezvoltat în cooperare cu partenerii, obiective la a căror îndeplinire dimensiunea de apărare avea o contribuţie considerabilă15. Principalele implicaţii ale angajamentului politic asumat prin Strategia de Securitate care urmau să contribuie la dezvoltarea nivelului de ambiţie în domeniul apărării se axau pe:

� Consolidarea capacităţii expediţionare sub egida Politicii Europene de Securitate și Apărare, în contextul multilateralismului promovat de UE în sprijinul acţiunilor ONU.

� Dezvoltarea profilului flexibil și a mobilităţii operaţionale a forţelor, inclusiv prin formule de cooperare multinaţională între statele membre în scopul evitării duplicării și optimizării modului de utilizare a resurselor bugetare.

� Iniţierea procesului de reflecţie faţă de extinderea spectrului misiunilor asumate la nivelul dimensiunii de securitate și apărare,

15 Strategia de Securitate, adoptată în cadrul reuniunii Consiliului European din 12-13 decembrie 2003, a fost elaborată sub coordonarea Înaltului Reprezentant pentru Politică Externă și de Securitate Comună, Javier Solana. Textul acesteia (A Secure Europe in a Better World), disponibil la adresa https://www.cvce.eu/en/obj/european_security_strategy_a_secure_europe_in_a_better_world_brussels_12_december_2003-en-1df262f2-260c-486f-b414-dbf8dc112b6b.html, accesată la 9 iulie 2019, și în Antonio Missiroli (ed.), European Defence: Core Documents. From Copenhagen to Brussels, Chaillot Papers, nr. 67, vol. IV, Institute for Security Studies, European Union, Paris, 2003, pp. 324-334.

Prin apariţia, în decembrie 2003, a primei Strategii de Securitate a Uniunii Europene, reperele necesare maturizării angajamentului în domeniul apărării au fost avansate în conexiune cu evoluţiile mediului de securitate internaţional. De asemenea, Strategia oferea ingredientele necesare pentru formularea nivelului de ambiţie al UE în domeniul securităţii şi apărării, centrat pe ideea unui profil mai activ, mai capabil, mai coerent şi dezvoltat în cooperare cu partenerii, obiective la a căror îndeplinire dimensiunea de apărare avea o contribuţie considerabilă.

85



prin includerea sprijinului pentru combaterea terorismului și reforma sectorului de securitate.

� Promovarea unei abordări integrate în formularea angaja-mentului UE, din perspectiva armonizării diferitelor instrumente dezvoltate, inclusiv pe componenta militară.

Pe aceste coordonate, nivelul de ambiţie al UE a fost îmbogăţit prin adoptarea, la 4 mai 2004, de către Consiliul UE, a unui nou obiectiv pentru dezvoltarea PESA. Cunoscut sub numele de Obiectivul Global 2010 (HLG 2010), acesta reprezenta reflectarea directă a interesului pentru consolidarea calitativă a abordării domeniului apărării la nivelul Uniunii Europene16. Accentul era plasat asupra dezvoltării răspunsului la crize, prin intermediul unor elemente de reacţie rapidă. Conform parametrilor agreaţi, se viza crearea, până în 2007, a grupurilor de luptă (1.500 de militari), gândite ca structuri de forţe care să fie utilizate ca unităţi independente sau în conexiune cu un angajament mai mare al UE. Dezvoltarea acestora se baza pe structura unui batalion de infanterie, consolidat prin capabilităţi de sprijin logistic şi de luptă. Adoptarea acestui obiectiv venea să răspundă obiectivelor Strategiei de Securitate, în special din perspectiva gradului de dislocare şi interoperabilitate a forţelor puse la dispoziţia statelor membre. În acest sens, se viza dislocarea grupurilor de luptă într-un interval de maximum 10 zile de la adoptarea deciziei de lansare a operaţiei, putând fi menţinute în teatru până la 120 de zile.

Pe aceste coordonate, efectele adoptării noului obiectiv la nivelul procesului de planificare în domeniul apărării au fost substanţiale. Din perspectivă conceptuală, decizia aducea mult mai aproape dimensiunea de planificare faţă de aspectele operaţionale ale angajamentului UE, abordare vizibilă prin valorificarea lecţiilor învăţate din derularea operaţiilor. În al doilea rând, adoptarea HLG 2010 promova o abordare integrată, reflectată şi la nivelul procesului de planificare, din perspectiva unei utilizări sinergice a capabilităţilor civile şi militare în formularea angajamentelor operaţionale ale UE.

De asemenea, decizia asociată HLG 2010 a condus la includerea, în cadrul procesului de planificare, a capacităţilor de reacţie rapidă,

16 Promovarea proiectului privind crearea grupurilor de luptă în contextul HLG 2010 s-a realizat prin intermediul Non-Paperului franco-britanico-german, avansat la începutul lunii februarie 2004. Acesta îngloba şi experienţa rezultată în urma derulării primului angajament operaţional autonom al UE, Operaţia Artemis în R.D. Congo (mai-septembrie 2003).

Nivelul de ambiţie al UE a fost îmbogăţit

prin adoptarea, la 4 mai 2004,

de către Consiliul UE, a unui nou obiectiv pentru

dezvoltarea PESA. Cunoscut sub numele de

Obiectivul Global 2010 (HLG

2010), acesta reprezenta reflectarea

directă a interesului

pentru consolidarea

calitativă a abordării domeniului apărării la

nivelul Uniunii Europene

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 86

Dragoş ILINCA

dublată de plasarea unui accent particular asupra disponibilităţii elementelor de comandă-control necesare pentru conducerea operaţiilor cu recurs la astfel de capabilităţi. Din această perspectivă, se stabilea dezvoltarea unor repere privind gradul de dislocabilitate, interoperabilitate şi de pregătire în format multinaţional a forţelor care erau puse la dispoziţie de statele membre. În susţinerea optimizării procesului de planificare, segmentul privind elaborarea Catalogului de progrese era consolidat prin derularea unui exerciţiu analitic suplimentar, orientat pe patru direcţii: capabilităţi disponibile – deficienţe – riscuri operaţionale – prioritizare17.

Declararea capacităţii operaţionale finale a grupurilor de luptă (1 ianuarie 2007)18 a permis trecerea la structurarea unui nivel de ambiţie într-o matrice clasic-operaţională. Astfel, Consiliul European din 11-12 decembrie 2008 stabilea ca obiective pentru dezvoltarea capacităţii UE derularea angajamentelor operaţionale militare, planificarea şi conducerea simultană:

• două operaţii majore de stabilizare și reconstrucţie, sprijinite de efective totalizând 10.000 de militari, pe o durată de aproximativ doi ani;

• două operaţii de răspuns rapid, pe durată limitată și cu utilizarea, inter alia, a grupurilor de luptă;

• o operaţie de evacuare a cetăţenilor europeni (în mai puţin de 10 zile);

• o misiune de supraveghere/interdicţie aeriană;• o operaţie civil-militară cu durata de până la 90 de zile19.

Pentru îndeplinirea acestui nivel de ambiţie erau utilizate disponibilităţile de forţe şi capabilităţi generate prin contribuţiile statelor membre în urma adoptării HLG 2003 şi HLG 2010. După cum se observă, toate elementele nivelului de ambiţie reflectau obiectivele Strategiei de Securitate şi în baza misiunilor asumate de UE prin integrarea funcţiunilor Uniunii Europei Occidentale.

17 Scrutinize – Assesment – Evaluation – Prioritization Procedure. 18 Confirmată prin Concluziile Consiliului European din 21-22 iunie 2017 (doc.). Din perspectiva

planificării operaţionale, la 1 ianuarie 2017 se aflau în perioada de stand-by două grupuri de luptă create în formatele Germania – Olanda – Finlanda, respectiv Franţa – Belgia.

19 Presidency Conclusions, Brussels European Council, 11-12 decembrie 2008, disponibil la adresa http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-17271-2008-INIT/en/pdf, accesată la 10 iulie 2019.

Decizia asociată HLG 2010 a condus la includerea, în cadrul procesului de planificare, a capacităţilor de reacţie rapidă, dublată de plasarea unui accent particular asupra disponibilităţii elementelor de comandă-control necesare pentru conducerea operaţiilor cu recurs la astfel de capabilităţi. Din această perspectivă, se stabilea dezvoltarea unor repere privind gradul de dislocabilitate, interoperabi-litate şi de pregătire în format multinaţional a forţelor care erau puse la dispoziţie de statele membre.

87



dezvoltarea unui sistem integrat de planificare

Semnificaţia particulară a HLG 2010 se valorizează şi din perspectiva abordării problematicii privind gestionarea deficienţelor de capabilităţi identificate în urma derulării procesului de planificare. Până la acest moment, Mecanismul de dezvoltare a capabilităţilor era focalizat asupra componentei de planificare militară, zona remedierii deficienţelor de capabilităţi fiind abordată în mod separat. Consiliul European de la Bruxelles/Laeken (14-15 decembrie 2001) a adoptat decizia de iniţiere a unui proces consolidat de analiză asupra deficitelor de capabilităţi. În acest sens, a fost lansat Planul european pentru capabilităţi (ECAP)20, iniţiativă având caracter ad-hoc, dedicată identificării unor soluţii pentru fiecare tip de deficienţă sesizată în cadrul procesului de planificare derulat prin intermediul CDM. Plasată sub coordonarea EUMC, activităţile ECAP s-au desfăşurat după o metodologie comună grupurilor de lucru, în urma căreia datele identificate prin intermediul CDM au fost structurate în 38 de deficienţe de capabilităţi, prezentate cu prilejul reuniunii miniştrilor apărării din mai 2003. În mod evident, soluţiile presupuneau dezvoltarea unui proces constant de evaluare, susţinut printr-o formulă instituţională adecvată, care să permită valorificarea oportună a contribuţiilor statelor membre. Din această perspectivă, ECAP nu putea să reprezinte o soluţie sustenabilă pentru gestionarea procesului.

Noua abordare a inclus crearea Agenţiei Europene pentru Apărare (European Defence Agency – EDA)21, având ca principală responsabilitate gestionarea procesului de dezvoltare a capabilităţilor europene de apărare, în conexiune cu obiectivele politice asumate pentru dezvoltarea Politicii Europene de Securitate şi Apărare. În acest cadru, EDA a elaborat proiectul unei noi iniţiative, Planul de dezvoltare a capabilităţilor (CDP), prin care se avansau parametrii unei formule integrate de planificare în domeniul apărării. Prin intermediul CDP se dorea gestionarea tuturor componentelor asociate dezvoltării PESA la nivelul unui mecanism comun, care să furnizeze reperele pentru derularea proiectului european în domeniul apărării şi, subsecvent,

20 Laeken European Council, Presidency Report, în Maartje Rutten, From Nice to Laeken: European Defence: Core Documents, vol. II, Security Studies Institute, European Union, Paris, 2002, pp. 133-136.

21 Formalizată prin Decizia Consiliului (CFSP)2015/1835 din 12 octombrie 2015, Official Journal of European Union, L266/13.10.2015, pp. 55-74.

Semnificaţia particulară a HLG 2010 se

valorizează şi din perspectiva

abordării problematicii

privind gestionarea

deficienţelor de capabilităţi identificate în

urma derulării procesului de

planificare. Până la acest

moment, Mecanismul de

dezvoltare a capabilităţilor

era focalizat asupra

componentei de planificare militară, zona

remedierii deficienţelor de

capabilităţi fiind abordată în mod separat. Consiliul

European de la Bruxelles/

Laeken (14-15 decembrie 2001) a adoptat decizia

de iniţiere a unui proces

consolidat de analiză asupra

deficitelor de capabilităţi.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 88

Dragoş ILINCA

să indice priorităţile asupra cărora va trebui să se concentreze acest proces. Din această perspectivă, principalele obiective ale noii iniţiative vizau:

� Conectarea procesului de dezvoltare a capabilităţilor europene de apărare la tendinţele strategice ale mediului de securitate.

� Identificarea priorităţilor pentru dezvoltarea capabilităţilor, din perspectiva obiectivelor generale ale PESA și a nivelului de ambiţie militar. Această componentă viza și monitorizarea modului de îndeplinire a ţintelor colective22 stabilite pentru dezvoltarea cooperării europene în domeniul apărării.

� Susţinerea procesului de colaborare între statele membre, cu accent pe dimensiunea utilizării în comun a capabilităţilor.

� Dezvoltarea cercetării și cooperării industriale la nivelul Uniunii Europene.

Fără a putea fi asimilat neapărat unui proces de planificare supranaţional, CDP va reprezenta, din acest moment, coloana vertebrală a activităţilor de planificare derulate la nivelul UE în domeniul apărării, fiind prevăzută actualizarea acestuia, de principiu, la un interval de cinci ani. Primul Plan de dezvoltare a capabilităţilor a fost adoptat la nivelul Comitetului director al EDA, desfăşurat, în formatul miniştrilor apărării, la 12 martie 2011. Maniera conceptuală de dezvoltare s-a bazat pe identificarea unor domenii de planificare, evaluate ca fiind esenţiale pentru îndeplinirea misiunilor care puteau să fie derulate în contextul PESA. În acest sens, domeniile alese vizau capacităţile de: comandă-control; informaţii; angajament; protecţie; dislocare; susţinere23. Putând fi considerate similare disciplinelor de planificare dezvoltate în cadrul NATO, domeniile menţionate reprezentau principalele repere ale procesului de planificare derulat la nivelul UE, în funcţie de acestea realizându-se raportarea progreselor înregistrate.

Modalitatea de elaborare a CDP se baza exclusiv pe interacţiunea între statele membre şi instituţiile europene cu responsabilităţi

22 Cu prilejul reuniunii Comitetului director al EDA, în cadrul întâlnirii miniștrilor apărării din 19 noiembrie 2007, au fost aprobate ţintele colective privind structura cheltuielilor în domeniul apărării. În acest sens, a fost agreat ca modalitatea de structurare a cheltuielilor de apărare ale statelor membre să răspundă următoarelor obiective: înzestrare – 20% din totalul cheltuielilor în domeniul apărării; programe de înzestrare în comun – 35% din totalul cheltuielilor pentru înzestrare; cercetare-dezvoltare-tehnologii – 2%; proiecte colaborative în domeniul R&T – 20% din totalul cheltuielilor în acest domeniu, la adresa https://www.eda.europa.eu/info-hub/defence-data-portal/benchmarks, accesată la 12 iulie 2019.

23 EDA Report 2011, European Defence Agency, Bruxelles, 2011.

Fără a putea fi asimilat neapărat unui proces de planificare supranaţional, CDP va repre-zenta, din acest moment, coloana vertebrală a activităţilor de planificare derulate la nivelul UE în domeniul apărării, fiind prevăzută actualizarea acestuia, de principiu, la un interval de cinci ani. Primul Plan de dezvoltare a capabilităţilor a fost adoptat la nivelul Comitetului director al EDA, desfăşurat, în formatul miniştrilor apărării, la 12 martie 2011.

89



în domeniul apărării. În spiritul abordării integrate, erau utilizate toate datele şi informaţiile existente la nivelul procesului de planificare. Rezultatele obţinute în urma procesării acestora şi a derulării dialogului cu statele membre au fost structurate pe următoarele componente:

� Strand A (coordonat de EUMC) – elemente de relevanţă pe termen scurt (cinci ani), furnizate prin intermediul Mecanismului pentru dezvoltarea capabilităţilor, asociate procesului de monitorizare a progreselor realizate în îndeplinirea obiectivelor globale.

� Strand B (coordonat de EDA) – aspecte derivate din analiza tendinţelor pe termen lung (2025+) și evaluarea impactului asupra cerinţelor de capabilităţi.

� Strand C (gestionat de EDA) – elemente de analiză, pe termen mediu (5-15 ani), privind proiectele și programele derulate la nivelul statelor membre, inclusiv din perspectiva impactului acestora la adresa cerinţelor de capabilităţi. Managementul acestor date urma să se realizeze prin intermediul unei baze de date (CODABA).

� Strand D (coordonat de EUMC) – aspecte relevante desprinse din lecţiile învăţate în urma angajamentelor operaţionale ale UE.

Pe aceste coordonate, a fost identificat un set de priorităţi de maximă relevanţă pentru procesul de dezvoltare a capabilităţilor europene, incluzând: dispozitive explozive improvizate (C-IED); sprijin medical; supraveghere în domeniul informaţiilor şi recunoaştere; creşterea disponibilităţii elicopterelor; apărare cibernetică; sprijin logistic multinaţional; schimb de informaţii în domeniul PESA; managamentul transportului aerian – strategic&tactic; carburanţi şi energie; asigurarea mobilităţii24.

Tendinţa de consolidare a caracterului integrator al CDP pentru evoluţia cooperării europene în domeniul apărării a avansat semnificativ în anii următori, pe fondul evoluţiilor structurale înregistrate mai cu seamă prin adoptarea Tratatului de la Lisabona (13 decembrie 2007). Inovaţiile introduse astfel au condus la creionarea unui nou cadru conceptual-instituţional de dezvoltare a Politicii de Securitate şi Apărare Comune. Reţine, astfel, atenţia extinderea spectrului misiunilor de tip Petersberg prin includerea unor noi sarcini asociate operaţiilor întrunite de dezarmare, acordare de consultanţă

24 Inventarul priorităţilor stabilite în cadrul primului exerciţiu CDP, disponibile în format electronic la adresa https://www.eda.europa.eu/what-we-do/our-current-priorities/strategies/Capabilities, accesată la 10 iulie 2019.

Tendinţa de consolidare a

caracterului integrator al CDP

pentru evoluţia cooperării europene

în domeniul apărării a

avansat semnificativ în

anii următori, pe fondul evoluţiilor

structurale înregistrate

mai cu seamă prin adoptarea

Tratatului de la Lisabona

(13 decembrie 2007). Inovaţiile introduse astfel

au condus la creionarea

unui nou cadru conceptual-instituţional

de dezvoltare a Politicii de

Securitate şi Apărare

Comune.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 90

Dragoş ILINCA

militară şi asistenţă, stabilizare postconflict25. De asemenea, noul tratat a inclus prevederi legate de implementarea principiului solidarităţii în domeniul securităţii şi apărării între statele membre, din perspectiva clauzei de asistenţă mutuală în cazul agresiunii armate asupra unui stat membru al UE (Art. 42.7), respectiv a clauzei de solidaritate pentru situaţii de urgenţe civile (Art. 222)26.

Aprofundarea cadrului strategic asociat dezvoltării dimensiunii de securitate şi apărare a înregistrat transformări substanţiale prin adoptarea noii Strategii de Securitate a Uniunii Europene (A Global Strategy for European Union – EUGS, iunie 2016). Promovând o viziune globală asupra responsabilităţilor UE în contextul provocărilor de securitate ale contextului contemporan, EUGS a acordat un rol important consolidării capabilităţilor europene în domeniul apărării, abordate dintr-o perspectivă multidisciplinară. Era subliniată, în acest context, necesitatea consolidării abordărilor comune în domeniul apărării, prin integrarea aspectelor de finalitate concretă ale procesului de dezvoltare a capabilităţilor de apărare vizând dimensiunea industrială şi de cercetare-dezvoltare27. Pe aceste coordonate, EUGS avansa un nou nivel de ambiţie al Uniunii Europene în domeniul securităţii şi apărării, formulat într-o paradigmă conceptuală definită, în esenţă, pe trei mari coordonate: capacitatea UE de a răspunde conflictelor şi crizelor externe în momentul izbucnirii acestora; consolidarea capacităţii statelor partenere în contextul contemporan de securitate; protecţia UE şi a cetăţenilor săi.

În implementarea noii viziuni strategice, în perioada imediat următoare adoptării EUGS au fost lansate o serie de iniţiative cu privire la dezvoltarea structurată a cooperării europene în domeniul apărării, precum şi a susţinerii financiare a acestui domeniu. La sfârşitul anului 2017 a fost lansat procesul de implementare a Cooperării Structurate Permanente (PESCO)28, iniţiativă orientată în susţinerea

25 Art. 43, textul Tratatului de la Lisabona, disponibil la adresa https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=OJ:C:2007:306:TOC, accesată la 9 iulie 2019.

26 Textul Tratatului de la Lisabona, în Official Journal of the European Union, C306/17.12.2019.27 Shared Vision, Common Actions: A Stronger Europe. A Global Strategy for European Union’s

Foreign and Security Policy (iunie 2016), text disponibil la adresa http://eeas.europa.eu/archives/docs/top_stories/pdf/eugs_review_web.pdf, accesată la 12 iulie 2019.

28 În baza prevederilor Tratatului UE (Art. 42 şi Protocolul 10 anexă la Tratat), Decizia Consiliului UE CFSP2017/2315 din 11 decembrie 2017 lansa Cooperarea Structurată Permanentă, în cadrul căreia participă 25 de state membre. Până în prezent, iniţiativa a progresat semnificativ prin adoptarea a 34 de proiecte de capabilităţi. Detalii privind evoluţiile înregistrate la nivelul PESCO sunt disponibile la adresa https://eeas.europa.eu/headquarters/headquarters-Homepage/34226/permanent-structured-cooperation-pesco-factsheet_en.

Aprofundarea cadrului strategic asociat dezvoltării dimensiunii de securitate şi apărare a înregistrat transformări substanţiale prin adoptarea noii Strategii de Securitate a Uniunii Europene (A Global Strategy for European Union – EUGS, iunie 2016). Promovând o viziune globală asupra responsabi-lităţilor UE în contextul provocărilor de securitate ale contextului contemporan, EUGS a acordat un rol important consolidării capabilităţilor europene în domeniul apărării, abordate dintr-o perspectivă multidiscipli-nară.

91



unor proiecte concrete privind dezvoltarea de capabilităţi. De asemenea, la începutul anului 2019, Parlamentul European a adoptat Regulamentul de funcţionare a Fondului European pentru Apărăre29, instrument care îşi va începe activitatea în perspectiva viitorului Cadru financiar multianual al UE (2021-2027), contribuind la susţinerea financiară a proiectelor de capabilităţi care vor fi dezvoltate la nivelul UE. De asemenea, în scopul optimizării cooperării europene în domeniul planificării, Consiliul UE a aprobat (noiembrie 2016) iniţierea unui proces de analiză anuală a apărării (Coordinated Annual Review on Defence – CARD), care să permită dezvoltarea, pe baze voluntare, a unui sistem eficient de gestionare a deficienţelor de capabilităţi. Pornind de la priorităţile stabilite prin intermediul Planului de dezvoltare a capabilităţilor, procesul CARD vizează aprofundarea sinergiei între abordările naţionale, dezvoltarea cooperării şi consolidarea coerenţei în cheltuielile pentru apărare la nivelul statelor membre30.

Elementele de orientare a activităţilor derulate sub auspiciile acestor iniţiative se regăsesc în agenda creată prin intermediul priorităţilor stabilite prin CDP. Răspunzând evoluţiilor semnificative înregistrate în dinamica dimensiunii europene de securitate şi apărare, precum şi a progreselor înregistrate la nivelul mediului de securitate, la sfârşitul lunii iunie 2018 a fost adoptat un nou Plan de dezvoltare a capabilităţilor. Pornind de la priorităţile formulate de statele membre în cadrul dialogului cu EDA, cuplate cu rezultatele proceselor de analiză derulate la nivel instituţional, CDP 2018 a avansat un nou set de priorităţi, dezvoltate din perspectiva identificării formulelor optime de remediere a deficienţelor de capabilităţi, cu accent pe dimensiunea operaţională. De asemenea, acestea s-au încadrat pe traiectoria deschisă prin obiectivele EUGS şi în concordanţă cu percepţiile statelor membre privind evoluţiile mediului de securitate. Din această perspectivă, inventarul de priorităţi agreate prin intermediul noului

29 Prin intermediul Fondului European pentru Apărare vor fi puse la dispoziţie 13 mld. euro pentru finanţarea proiectelor vizând dezvoltarea capabilităţilor (8,9 mld.) și cercetare în domeniul apărării (4,1 mld.). Textul Regulamentului asociat acestei iniţiative este disponibil la adresa https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/budget-may2018-eu-defence-fund-regulation_en.pdf, accesată la 12 iulie 2019.

30 În baza deciziilor Consiliului UE, în intervalul 2017-2018 s-a derulat etapa de probă CARD, începând din 2019 această iniţiativă devenind operabilă, sub coordonarea Agenţiei Europene pentru Apărare. Pentru detalii privind faza pregătitoare a acestei iniţiative, vezi la adresa https://www.eda.europa.eu/what-we-do/our-current-priorities/coordinated-annual-review-on-defence-(card), accesată la 12 iulie 2019.

Pornind de la priorităţile formulate de

statele membre în cadrul

dialogului cu EDA, cuplate

cu rezultatele proceselor de analiză

derulate la nivel instituţional,

CDP 2018 a avansat un nou set de priorităţi,

dezvoltate din perspectiva identificării formulelor optime de

remediere a deficienţelor

de capabilităţi, cu accent pe dimensiunea

operaţională.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 92

Dragoş ILINCA

Plan de dezvoltare a capabilităţilor vizează: capabilităţi pentru operaţii în contextul războiului cibernetic; servicii spaţiale de comunicaţii şi informaţii; superioritate informaţională; capabilităţi terestre de luptă; capabilităţi logistice şi de sprijin medical; mobilitate navală; control submarin; superioritate aeriană; mobilitate aeriană; integrarea capabilităţilor militare aeriene în sectorul aviatic; capabilităţi relevante pentru îndeplinirea nivelului de ambiţie al UE31.

ConcluziiDupă cum se observă, evoluţia procesului de planificare în

domeniul apărării la nivelul Uniunii Europene acoperă o secvenţă temporală redusă, ceea ce atestă stadiul relativ incipient de maturizare a profilului european în acest domeniu. Trasabilitatea parcursului înregistrat de această dimensiune a proiectului european în domeniul apărării reprezintă o provocare în sine, având în vedere modalitatea complexă de acomodare a diferitelor evoluţii înregistrate în ultimele două decenii.

Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că dezvoltarea graduală a acestui domeniu a condus la apariţia unor elemente de specificitate ale viitorului model de planificare în domeniul apărării, pe care Uniunea Europeană îl va utiliza. Particularitatea derivă, în primul rând, din natura intrinsecă a organismului european care generează formatele interdisciplinare de cooperare între diferiţi actori instituţionali cu responsabilităţi în domeniul apărării. În acelaşi timp, evoluţiile înregistrate prin introducerea Planului de dezvoltare a capabilităţilor indică tendinţa de transformare a procesului de planificare, în sensul trecerii de la un sistem centrat pe scenarii de angajament către o abordare exhaustivă, în cadrul căreia rolul principal să fie reprezentat de adaptabilitatea tipurilor de capabilităţi la incertitudinile mediului de securitate.

În al doilea rând, procesul de planificare, definit succesiv printr-o serie asimetrică de documente şi decizii, tinde să devanseze cadrul clasic al acestui domeniu, mergând către articularea unui sistem integrat. După cum tendinţele ultimilor ani o dovedesc, un accent deosebit va fi plasat asupra interacţiunii între planificarea de tip clasic şi componenta industrială din Uniunea Europeană, din perspectiva

31 Detalii la adresa https://www.eda.europa.eu/docs/default-source/eda-factsheets/2018-06-28-factsheet_cdpb020b03fa4d264cfa776ff000087ef0f, accesată la 12 iulie 2019.

Evoluţia procesului de planificare în domeniul apărării la nivelul Uniunii Europene acoperă o secvenţă temporală redusă, ceea ce atestă stadiul relativ incipient de maturizare a profilului european în acest domeniu. În acest context, trasabilitatea parcursului înregistrat de această dimensiune a proiectului european în domeniul apărării reprezintă o provocare în sine, având în vedere modalitatea complexă de acomodare a diferitelor evoluţii înregistrate în ultimele două decenii.

93



opţiunilor practice pe care aceasta le poate oferi pentru remedierea deficienţelor. Sinergia acestor elemente contribuie la consolidarea caracterului cuprinzător, de apărare, al procesului de planificare, ceea ce este de natură să ofere oportunităţi şi provocări semnificative pentru statele membre. În acest sens, trebuie menţionat rolul substanţial al contribuţiilor naţionale în orientarea şi susţinerea procesului de planificare, pe toate componentele sale, ceea ce generează premisele unei abordări cuprinzătoare în definirea priorităţilor.

BIBlIoGraFIe1. Peter Duignan, NATO: Its Past, Present and Future, Hoover Institution

Press, 2000.2. Tony Insall, Salmon, Patrick (ed.), The Brussels and North Atlantic

Treaties, 1947-1949, în Documents on British Foreign Policy Overseas, seria I, vol. X, Whitehall History Publishing, 2015.

3. Antonio Missiroli (ed.), European Defence: Core Documents. From Copenhagen to Brussels, Chaillot Papers, nr. 67, vol. IV, Institute for Security Studies, Paris, 2003.

4. Maartje Rutten, From Nice to Laeken: European Defence: Core Documents, vol. II, Security Studies Institute, Paris, 2002.

5. Maartje Rutten (ed.), From St. Malo to Nice: European Defence: Core Documents, Chaillot Paper, nr. 47, Western European Union Security Studies Institute, Paris, 2001.

WeBoGraFIe1. https://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/

en/ec/00200-r1.en0.htm2. https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-6805-2003-INIT/

en/pdf.3. https://www.cvce.eu/content/publication/2003/11/26/7d182408-0ff6-

432e-b793-0d1065ebe695/publishable_en.pdf.4. https://www.cvce.eu/en/obj/european_security_strategy_a_secure_

europe_in_a_better_world_brussels_12_december_2003-en-1df262f2-260c-486f-b414-dbf8dc112b6b.html,

5. https://www.eda.europa.eu/docs/default-source/eda-factsheets/2018-06-28-factsheet_cdpb020b03fa4d264cfa776ff000087ef0f,

6. https://europa.eu/european-union/sites/europaeu/files/docs/body/treaty_of_amsterdam_en.pdf.

7. https://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_17120.htm. 8. https://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_27433.htm.9. http://www.weu.int/documents/961119en.pdf.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 94

COOPerarea StrUCtUratÃ PermanentÃ – Un miC PaS SPre inteGrarea

POlitiCO-militarÃ eUrOPeanÃ?

Dacian DUNALector dr. în cadrul Departamentului de Studii Internaţionale şi Istorie Contemporană,

Facultatea de Istorie şi Filosofie, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, doctor în relaţii internaţionale şi studii europene

Raul-Ciprian DĂNCUŢĂCadru didactic asociat în cadrul programelor de studii de securitate,

Facultatea de Istorie şi Filosofie, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, doctor în relaţii internaţionale şi studii europene

Lucrarea de faţă urmăreşte o evaluare nuanţată a cunoscutei iniţiative de cooperare politico-militară între statele membre ale UE, stabilită în anul 2017 – Cooperarea structurată permanentă (PESCO), în conformitate cu cerinţele cadrului decizional al Tratatului de la Lisabona.

Articolul evidenţiază evoluţia PESCO, circumscriind-o unei sume de iniţiative asemănătoare, care au fost materializate în cursul construcţiei europene, precum EUROCORPS sau EU Battle Groups. Fiecare pas al integrării, chiar pornind de la mecanisme de cooperare interguvernamentală, poate aduce beneficii pe termen lung, creând sinergiile necesare finalizării procesului integrării europene. În acest caz, ar fi vorba de crearea armatei comune europene, un pas mai aproape în direcţia realizării unei federaţii europene. Însă, principalul obstacol pentru ca micii paşi ai integrării să fie urmaţi de marele pas îl constituie, ca întotdeauna, voinţa politică.

Cuvinte-cheie: integrare, cooperare, instituţii, PESCO, PSAC.

95

Cooperarea structurată permanentă – Un mic pas spre integrarea politico-militară europeană?

integrare eUroatlantiCă

IntroducereÎntr-un climat politic intern şi internaţional relativ ostil Uniunii

Europene, este dificil să mai identificăm paşi pozitivi care au potenţialul de a conduce Europa spre finalizarea dezideratelor sale politice majore, în centrul cărora rămâne, în continuare, aproape ca o himeră, ideea unei federaţii europene. Totuşi, printre atâtea proiecte eşuate şi reacţii de contestare, din partea unor forţe politice interne eurosceptice, dar şi a unor rivali internaţionali de calibru, precum Rusia, China sau chiar Statele Unite, mai există şi speranţe pentru Uniunea Europeană. Paşi mici spre integrare, pornind de la mecanisme de cooperare structurată declanşate între statele membre, asistate de instituţiile comunitare, ar putea crea, într-un orizont de timp încă greu de decelat, imboldul necesar pentru ca Europa să-şi realizeze destinul, o uniune de tip federativ. Nu este obiectivul acestei lucrări de a demonstra viabilitatea unei asemenea construcţii, însă ea pare rezonabilă ca aspiraţie a unei integrări regionale între ţări care au lăsat demult în urmă conflictele lor istorice în favoarea unei colaborări din ce în ce mai ample şi mai fructuoase. Mai mult, concentrarea puterii mondiale în mâna unor superputeri regionale este un fapt aproape de necontestat, care face din micile ţări europene puteri de mâna a doua, în noua ordine internaţională. Însă, ceea ce încercăm să evaluăm este dacă iniţiative precum PESCO1 pot declanşa un adevărat „impetus” al integrării politico-militare sau, dimpotrivă, se vor adăuga listei eşecurilor de răsunet, alături de vechea Comunitate Europeană de Apărare sau Tratatul Constituţional.

În ciuda apariţiei şi potenţării unor focare de euroscepticism, atât în Europa vestică, precum şi în estul Europei (grupul de la Visegrad), cetăţenii europeni par încă să acorde un vot în alb Uniunii Europene. Rezultatele ultimelor eurobarometre atestă faptul că încrederea în UE s-a consolidat după Brexit, 42% din respondenţi declarându-şi

1 Iniţialele în limba engleză ale cooperării structurate permanente, pe care am dorit să le păstrăm datorită atât plasticităţii lor, cât și faptului că sunt mult mai recognoscibile decât, să zicem, COPES.

Paşi mici spre integrare,

pornind de la mecanisme

de cooperare structurată

declanşate între statele membre,

asistate de instituţiile

comunitare, ar putea crea, într-un orizont

de timp încă greu de decelat,

imboldul necesar pentru ca Europa

să-şi realizeze destinul, o

uniune de tip federativ.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 96

Dacian DUNA • Raul-Ciprian DĂNCUŢĂ

susţinerea faţă de Uniune2. Rezultatul nu pare să fie unul impresionant, dar trebuie să precizăm că încrederea în instituţiile europene şi în UE a scăzut dramatic după criza datoriilor suverane din 2009, aceasta fiind legată indirect de diminuarea încrederii în instituţiile naţionale, nu de blamarea exclusivă a Uniunii pentru situaţia economică dezastruoasă din acei ani3. Mai mult, Eurobarometrul din primăvara lui 2018 (nr. 89) indica faptul că principalele preocupări la nivel european sunt legate de securitate: problema imigranţilor, ce ţine de securitatea societală, se situează pe primul loc, în timp ce terorismul, o problemă ce afectează securitatea umană, pe locul al doilea4. Economia şi mediul înconjurător ocupă locurile imediat următoare în „clasament”, având, la rândul lor, o componentă securitară indubitabilă.

Aşa cum o indică rezultatele Eurobarometrelor măsurând opinia publică europeană, dar şi dezbaterile legate de alegerile europarlamentare şi chiar rezultatele lor, cetăţenii europeni nu vor mai puţină Europa, aşa cum prognozează euroscepticii şi populiştii de dreapta, ci o Europă care să le rezolve problemele, să le asigure mai multă securitate şi un cadru propice defăşurării vieţii publice şi private. Ne exprimăm rezerve în legătură cu capacitatea statelor-naţiune de a mai rezolva toate aceste probleme într-un cadru strict naţional5. Dacă Uniunea Europeană poate fi făcută ţapul ispăşitor pentru eşecul de a nu fi atins aceste obiective fundamentale pentru cetăţeanul european, în egală măsură sunt vinovate şi statele membre, responsabile cu implementarea deciziilor strategice adoptate la nivel comunitar. De la Strategia internă de securitate a Uniunii Europene (reînnoită în 2015) până la Strategia globală a Uniunii Europene (2016) şi chiar Cooperarea structurată permanentă (2017), observăm,

2 Vezi Standard Eurobarometer 89, primăvara, 2018, versiune web: file:///C:/Users/Asus/AppData/Local/Packages/Microsoft.MicrosoftEdge_8wekyb3d8bbwe/TempState/Downloads/eb_89_first_en%20(1).pdf, accesat la 14.07.2019.

3 Anna Brosius, Erika J. van Elsas şi Claes H. de Vrees, Trust in the European Union: Effects of the information environment, în European Journal of Communication, 2019, vol. 34(1), pp. 57-73.

4 Standard Eurobarometer 89.5 Politica „marelui zid chinezesc” nu a ferit nici măcar China de pericolul invaziilor barbare.

În epoca globalizării, este cu atât mai dificil de apărat frontierele unei ţări doar prin mijloace proprii, cu cât asistăm la ameninţări transfrontaliere care „sublimează” graniţele, precum schimbarea climatică, evoluţiile economiei globale, atacurile cibernetice și chiar problema refugiaţilor. Costurile refuzului de a coopera cu ceilalţi sunt prohibitive pentru state care trebuie să aloce sume imense pentru menţinerea unui standard de viaţă ridicat pentru cetăţenii lor, în condiţiile în care aceștia sunt din ce în ce mai exigenţi faţă de clasa politică. Rezultatele ultimelor alegeri din Europa atestă acest fapt.

Aşa cum o indică rezultatele Eurobaro-metrelor măsurând opinia publică europeană, dar şi dezbaterile legate de alegerile europarla-mentare şi chiar rezultatele lor, cetăţenii europeni nu vor mai puţină Europa, aşa cum prognozează euroscepticii şi populiştii de dreapta, ci o Europă care să le rezolve problemele, să le asigure mai multă securitate şi un cadru propice defăşurării vieţii publice şi private.

97



în majoritatea cazurilor, iniţierea unor mecanisme de implementare şi chiar monitorizare a implementării, dar nu şi proiecte finalizate. În plus, de notat este şi faptul că a durat un deceniu de la adoptarea Tratatului de la Lisabona şi până la iniţierea PESCO, ceea ce indică fragilitatea consensului la nivel comunitar şi menţinerea unor tendinţe naţionaliste destul de evidente, care reduc capacitatea adoptării unor decizii optime, în favoarea unor compromisuri minimaliste.

Refacerea lentă a economiei europene după criza datoriilor suverane a permis mutarea parţială a accentului dinspre problemele domestice spre agenda europeană și internaţională. Însă, acest fapt se datorează și „stimulilor” externi. Din punctul nostru de vedere, evoluţiile accentuate în cadrul Politicii Externe și de Securitate Comună a UE înregistrate în ultimii ani (mai ales după iunie 2016) au o cauzalitate complexă, care include Brexit-ul (23 iunie 2016), adoptarea noii Strategii globale pentru Politica Externă şi de Securitate a Uniunii Europene (28 iunie 2016) și continuarea politicilor agresive ale Federaţiei Ruse pe limesul estic al Uniunii6, dar și contextul generat de venirea la putere a administraţiei Trump în SUA (20 ianuarie 2017). În fundal, problema imigranţilor şi a terorismului de sorginte islamistă au continuat să stârnească valuri de profundă îngrijorare la nivel domestic şi comunitar, supraexploatate de mass-media tradiţionale şi reţelele sociale de pe internet. Toţi aceşti factori, combinaţi cu presiunile unor instituţii comunitare precum Comisia, Preşedintele Consiliului European sau Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, au cauzat, indirect, schimbarea climatului decizional al statelor membre, care a favorizat, în final, asumarea unor iniţiative de mai mare anvergură.

Cooperarea în domeniul securităţii şi apărării – proiect major al ueChiar dacă pare o decizie reactivă la votarea Referendumului

britanic pentru ieșirea din Uniune, adoptarea Strategiei globale a fost prefaţată de ani de dezbateri și negocieri între statele membre și adoptată ca o necesitate impusă de noile realităţi din mediul

6 Chiar dacă se remarcă o oarecare stabilizare a zonei de conflict din Donbass (Ucraina de Est), Federaţia Rusă a continuat să-și reafirme poziţia dominantă în Marea Neagră, întărind potenţialul militar deja semnificativ deţinut în Crimeea, provincie anexată în 18 martie 2014 (act neacceptat de comunitatea internaţională). Acţiunile ruse sunt dublate de o retorică foarte ostilă Occidentului și, mai ales, Alianţei Nord-Atlantice și de o focalizare a mașinăriei de propagandă și dezinformare împotriva statelor de pe limes-ul estic al NATO și al UE.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 98


de securitate internaţional, dublate de limitele Strategiei de securitate a UE, document în vigoare din 2003.

Referindu-ne la rolul de catalizator al Brexit-ului, care a determinat, în opinia noastră, dezvoltări rapide și excepţionale în aria de afaceri externe și securitate comună a UE, putem afirma că, dintre toate politicile comune ale UE, securitatea și apărarea oferă o vizibilitate foarte bună, dar, mai ales, aduc în dezbaterea europeană vechea problemă a cedării unor elemente de suveranitate naţională în favoarea deciziei la nivelul Uniunii. Or, Uniunea Europeană avea nevoie de exact aşa ceva, începând cu a doua parte a lui 2016, de semnale puternice de unitate şi de întărire a integrării europene7. În acest sens, nu este deloc întâmplătoare nici alegerea subtitlului Strategiei globale a UE – Shared Vision, Common Action: A Stronger Europe (Viziune împărtăşită, acţiune comună: O Europă mai puternică), un titlu care enunţă tema sub care trebuie să acţioneze Europa unită începând din iunie 2016 şi care semnifică punctul nevralgic al acesteia: aprofundarea integrării europene.

Primul pas pe care îl fac liderii UE este realizat cu ocazia Summit-ului NATO de la Varşovia (8-9 iulie 2016), când este adoptată o Declaraţie comună de creştere a cooperării practice în domeniul securităţii. În esenţă, documentul prevedea aprofundarea cooperării între UE şi NATO pentru combaterea ameninţărilor hibride, cooperarea operaţională pe mare şi în materie de migraţie, coordonarea securităţii şi apărării cibernetice; dezvoltarea capacităţilor de apărare, întărirea industriilor de apărare şi o cercetare mai profundă în domeniul apărării şi intensificarea coordonării în ceea ce priveşte exerciţiile militare8. Faptul că Declaraţia a fost semnată de Preşedintele Consiliului European, de Secretarul general al NATO şi de Preşedintele Comisiei Europene, alături de preşedintele SUA, semnifică transferul înspre liderii principalelor instituţii europene executive a rolului de reprezentanţi ai Uniunii în materie de securitate şi apărare, în relaţie cu cel mai important companion instituţional, NATO, în defavoarea statelor-naţiune membre ale ambelor organizaţii. Erau satisfăcute, astfel, atât palierul interguvernamental (prin Consiliul European),

7 Trebuie recunoscut aici că Marea Britanie a fost, din păcate, unul dintre bastioanele opoziţiei faţă de oricare initiaţive care ar fi știrbit din autoritatea NATO asupra securităţii europene și din suveranitatea statelor membre.

8 European Council, EU-NATO Joint Declaration, 08.07.2016, https://www.consilium.europa.eu/en/meetings/international-summit/2016/07/08-09/ accesat în 15.07.2019.

Primul pas pe care îl fac liderii UE este realizat cu ocazia Summit-ului NATO de la Varşovia (8-9 iulie 2016), când este adoptată o Declaraţie comună de creştere a cooperării practice în domeniul securităţii. În esenţă, documentul prevedea aprofundarea cooperării între UE şi NATO pentru combaterea ameninţărilor hibride, cooperarea operaţională pe mare şi în materie de migraţie, coordonarea securităţii şi apărării cibernetice; dezvoltarea capacităţilor de apărare.

99



cât şi cel supranaţional (prin Comisia Europeană) din lanţul decizional de la nivelul Uniunii Europene.

În noiembrie 2016, miniştrii afacerilor externe şi ai apărării adoptă Planul de implementare a prevederilor în materie de securitate şi apărare prevăzute în cadrul Strategiei globale a UE9, prin care sunt stabilite nivelul de ambiţie şi calea de urmat pentru dezvoltarea viitoare a politicii de securitate şi apărare a UE. Acţiunile propuse pentru atingerea nivelului de ambiţie asumat prevăd: stabilirea priorităţilor de dezvoltare a capabilităţilor; aprofundarea cooperării între statele membre; ajustarea structurilor, a instrumentelor şi a metodelor de lucru; dezvoltarea de parteneriate. Obiectivele asumate sunt însoţite de exemple de rezultate concrete: o cheltuire mai eficientă a fondurilor în domeniul apărării; un răspuns mai rapid în caz de nevoie (situaţiile de criză sau urgenţă); o planificare şi desfăşurare în comun a misiunilor non-combat; posibilitatea dezvoltării unei noi cooperări structurate permanente10.

Comisia Europeană adopta, la 30 noiembrie 2016, Planul de acţiune european în domeniul apărării11. Poate cea mai importantă propunere făcută de Comisie prin acest Plan este instituirea unui Fond european de apărare, care a fost gândit să includă două direcţii de finanţare, complementare, însă diferite în ceea ce priveşte structura lor juridică şi sursa lor bugetară. Prima ar fi o direcţie destinată finanţării cercetării, iar cea de-a doua urma să acţioneze ca un instrument financiar care să faciliteze statelor membre participante achiziţionarea în comun a anumitor active pentru a reduce costurile care le revin12. Trebuie subliniat că, deşi nu îi este alocat un rol direct în luarea deciziei în cadrul PESC-PSAC (prin Tratatul de la Lisabona), Comisia Europeană reuşeşte, prin pârghiile sale financiare, să dobândească o poziţie centrală în implementarea deciziilor Consiliului European şi al celui de Miniştri, fapt ce nu poate decât să amplifice nivelul de integrare chiar şi în aceste domenii, dat fiind caracterul supranaţional al Comisiei.

9 Foreign Affairs Council, EU, 14-15/11/2016. Pagina conţine „Planul de implementare asupra securităţii şi apărării”, pe https://www.consilium.europa.eu/en/meetings/fac/2016/11/14-15/, accesat la 15.07.2019

10 Idem, EU Global Strategy: implementation plan on security and defence, pe https://www.consilium.europa.eu/en/infographics/eu-global-strategy/accesat la 15.07.2019.

11 Communication from the Commission to the European Parliament, the European Council, The Council, The European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions, European Defence Action Plan, Bruxelles, 30.11.2016, COM(2016) 950 final.

12 Se observă o revitalizare a conceptului Pooling and Sharing.

Comisia Europeană

adopta, la 30 noiembrie 2016,

Planul de acţiune european

în domeniul apărării.

Poate cea mai importantă propunere făcută de

Comisie prin acest Plan este instituirea unui Fond european

de apărare, care a fost gândit

să includă două direcţii de finanţare,

complementare, însă diferite în

ceea ce priveşte structura lor

juridică şi sursa lor bugetară.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 100


În 15 decembrie 2016, Planul de acţiune european în domeniul apărării este adoptat de Consiliul European. De remarcat faptul că între cele trei instituţii europene implicate în demersurile legate de domeniul apărării există un aparent consens, datorat, aproape sigur, negocierilor intermediare permanente care au loc între aceste instituţii şi statele membre. În acest mod, se susţine unitatea de viziune şi nu se merge mai departe până când sunt epuizate toate contestaţiile care ar putea arunca în derizoriu demersul comunitar.

Instituirea şi operaţionalizarea pesCoCooperarea structurată permanentă a fost prevăzută în Tratatul

de la Lisabona pe fondul compromisurilor între statele membre care au dus la semnarea acestui tratat. Ea reprezintă o procedură unică în cadrul PSAC, o politică în mod normal asociată cu unanimitatea, prin care s-a dorit impulsionarea integrării în domeniul apărării. Este vorba de o variantă a procedurii cooperării consolidate, introduse în Tratatul de la Nisa, din 2000. PESCO permite acelor state membre „ale căror capabilităţi satisfac criterii înalte şi care au stabilit mai multe angajamente obligatorii unele faţă de celelalte în această arie, în faţa celor mai complicate misiuni, să stabilească o cooperare permanentă structurată în cadrul de lucru al Uniunii” (art. 28 A.6)13. Procedura apare și în Protocolul nr. 10 la Tratatul de la Lisabona. Ea nu a fost invocată, din motive parţial explicate și în această lucrare, decât în cursul anului 2017.

Reactivarea clauzelor Tratatului de la Lisabona privitoare la apărarea și securitatea comună nu a fost decât o consecinţă a evoluţiilor atât în mediul internaţional de securitate, cât și din interiorul Uniunii. Pe plan intern, susţinerea politică a UE a atins cote alarmant de joase în perioada 2007-2016, întreaga construcţie europeană fiind în pericolul de a fi respinsă de cetăţenii europeni. Brexit-ul este o consecinţă indirectă a acestor tendinţe. Pe plan internaţional, UE a ajuns o ţintă a unor actori internaţionali din ce în ce mai revizionişti, fiind aproape singurul actor normativ, cu excepţia unei organizaţii şi mai contestate – ONU. Chiar şi SUA, aliatul tradiţional al UE, au început să devină un critic al acesteia şi al globalismului, prin vocea preşedintelui Donald Trump.

13 Art. 42 – Dispoziţii privind Politica de Securitate şi Apărare Comună, aln. (3), versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C 83/27, 30.3.2010.

Cooperarea structurată permanentă a fost prevăzută în Tratatul de la Lisabona pe fondul compromisurilor între statele membre care au dus la semnarea acestui tratat. Ea reprezintă o procedură unică în cadrul PSAC, o politică în mod normal asociată cu unanimitatea, prin care s-a dorit impulsionarea integrării în domeniul apărării.

101



La 13 noiembrie 2017, miniştrii din 23 de state membre au semnat o notificare comună privind implicarea lor în cooperarea structurată permanentă. Reţinute la început, Irlanda şi Portugalia se alătură iniţiativei, întregind tabloul ţărilor care doreau dezvoltări în zona PESCO14 (UE 25). În notificare au fost incluse principiile PESCO15, punându-se accent pe faptul că iniţiativa este un cadru juridic european ambiţios, obligatoriu şi cuprinzător pentru investiţiile în securitatea şi apărarea teritoriului UE şi a cetăţenilor acesteia. În Anexa 2 a notificării a fost alcătuită lista „angajamentelor comune ambiţioase şi cu un grad mai mare de obligativitate”, pe care statele membre au convenit să şi le asume. Este vorba de 20 de principii, dintre care le remarcăm pe cele legate de creşterea bugetelor pentru apărare în concordanţă cu realizarea unor investiţii în achiziţii militare în cuantum de cel puţin 20% din buget. În ultima anexă a notificării se stabileau regulile Guvernanţei la nivelul desfăşurării PESCO. Important de subliniat este faptul că decizia rămâne la nivelul statelor membre, care îşi asumă obligativitatea asigurării transparenţei acţiunilor faţă de statele membre neparticipante.

Instituirea cooperării structurate permanente avea să fie finalizată de Consiliul Uniunii Europene la 11 decembrie 2017. Îşi asumau participarea 25 de state membre din 28, mai puţin Danemarca (aceasta, prin Tratat, refuzase participarea la PSAC), Marea Britanie (care trebuia să se subordoneze noilor realităţi politice interne marcate de Brexit) şi Malta16. Cu această ocazie, a fost adoptată şi o listă de 17 proiecte care urmau să fie derulate în cadrul PESCO. Au fost vizate următoarele domenii: comandamentul medical european; tehnologiile radio europene securizate definite prin software (ESSOR); reţeaua de centre logistice din Europa şi sprijin pentru operaţiuni; mobilitatea militară; centrul de competenţe pentru misiunile de formare ale Uniunii Europene (EU TMCC); centrul european de certificare a instruirii pentru armatele europene; funcţia operaţională în materie de energie (EOF); dispozitivul militar de desfăşurare a capabilităţilor de ajutor în caz de dezastre; platforma pentru schimbul de informaţii privind

14 Danemarca şi-a definit poziţia de neparticipare la PSAC prin Tratat (invocând principiul abţinerii constructive), iar Marea Britanie s-a autoexclus prin votarea Brexit-ului.

15 Notification on Permanent Structured Cooperation (PESCO) to the Council and to the High Representative of the Union for Foreign Affairs and Security Policy, anexa 1, pe https://www.consilium.europa.eu/media/31511/171113-pesco-notification.pdf, accesat la 15.07.2019.

16 Malta a adoptat o atitudine „wait and see” (să vedem mai întâi dacă funcţionează).

Instituirea cooperării

structurate permanente

avea să fie finalizată de

Consiliul Uniunii Europene la

11 decembrie 2017. Îşi asumau

participarea 25 de state membre din 28, mai puţin

Danemarca (care, prin

Tratat, refuzase participarea la PSAC), Marea Britanie (care trebuia să se subordoneze

noilor realităţi politice interne

marcate de Brexit) şi Malta.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 102


răspunsul la ameninţările şi incidentele cibernetice; supravegherea şi protecţia maritimă şi portuară (HARMSPRO); dezvoltarea sistemelor de supraveghere maritimă; platforma pentru schimbul de informaţii privind răspunsul la ameninţările şi incidentele cibernetice; echipele de răspuns rapid în domeniul cibernetic şi asistenţa reciprocă în ceea ce priveşte securitatea cibernetică; sistemul de comandă şi control strategic (C2) pentru misiunile şi operaţiunile PSAC; transportoare blindate de luptă pentru infanterie/transportoare amfibii de asalt/vehicule blindate uşoare; sprijin cu foc de artilerie indirect (EuroArtillery); centrul de operaţii pentru răspuns în caz de criză EUFOR (EUFOR CROC)17.

Din simpla enumerare a acestor obiective putem observa amplitudinea proiectelor propuse a se derula în cadrul PESCO. Acestea erau menite a reduce decalajul tehnologic şi dependenţa faţă de SUA şi, totodată, a ajuta statele cu armate mai puţin tehnologizate în a-şi seta capabilităţi care să facă faţă noilor realităţi ale câmpului de luptă.

Cum era de aşteptat, următorul Consiliu, cel din 6 martie 2018, a adoptat o recomandare privitoare la foaia de parcurs pentru punerea în aplicare a PESCO18. Foaia de parcurs avea rolul de orientare strategică în ceea ce priveşte stabilirea etapelor îndeplinirii angajamentelor. Aceasta includea un calendar pentru procesul de revizuire şi evaluare a planurilor naţionale de punere în aplicare, precum şi un calendar pentru ajungerea la un acord asupra unor posibile proiecte. Trebuie subliniat faptul că statele membre îşi asumă benevol termene şi obligaţii naţionale în domeniul apărării, care să le permită să participe ulterior în programele comune. Totuşi, se poate observa că, din lista de proiecte, lipsesc marile programe de achiziţii de tehnică militară (aviaţie, marină, tancuri), lucru care permite statelor membre să-şi continue politicile de înzestrare în conformitate cu strategiile şi interesele naţionale. O putem interpreta şi ca o concesie făcută aliatului american, un furnizor de top al armatelor europene.

17 European Council, 14-15 decembrie 2017, Permanent Structured Cooperation (PESCO) first collaborative PESCO projects – Overview, pp. 1-6, Bruxelles, 12 decembrie 2017, pe https://www.consilium.europa.eu/media/32123/h-pec-tusk-summits-171214-15-euco-background-final-euco-brief-factsheet-overview.pdf, accesat la 15.07.2019.

18 Consiliul UE, Recomandare a Consiliului privind o foaie de parcurs pentru implementarea PESCO, 6558/1/18, Bruxelles, 6 martie 2018, pe http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ ST-6588-2018-REV-1/ro/pdf, accesat la 15.07.2019.

Foaia de parcurs avea rolul de orientare strategică în ceea ce priveşte stabilirea etapelor îndeplinirii angajamentelor. Aceasta includea un calendar pentru procesul de revizuire şi evaluare a planurilor naţionale de punere în aplicare, precum şi un calendar pentru ajungerea la un acord asupra unor posibile proiecte. Trebuie subliniat faptul că statele membre îşi asumă benevol termene şi obligaţii naţionale în domeniul apărării, care să le permită să participe ulterior în programele comune.

103



La împlinirea unui an de la punerea în aplicare a PESCO, se constata o remarcabilă creştere a nivelului bugetelor pentru apărare cu 3,3% în 2018 şi cu previziunea de 4,6% în 2019, dar şi majorarea investiţiilor comune în domeniul apărării. De asemenea, este apreciat faptul că planificarea naţională în domeniul apărării a statelor membre este asistată tot mai mult de mijloacele, iniţiativele şi instrumentele UE în domeniu19.

Desigur, această perspectivă poate fi privită ca una optimistă. Totuşi, nu toate demersurile legate de PESCO au produs acelaşi entuziasm general. Preşedintele francez, Emmanuel Macron, a relansat o provocare aproape imposibilă cu ceva vreme în urmă: în noiembrie 2018, adresându-se unui post de radio, într-o manieră amintind de lansarea planului Pleven20, a susţinut crearea unei armate europene ca răspuns la provocarea Rusiei în Est, dar şi pentru stimularea emancipării UE faţă de SUA. Reacţia cea mai virulentă a fost, cum era de aşteptat, cea a preşedintelui Trump. Însă, proiectul lui Macron s-a lovit şi de respingere din partea unor parteneri europeni implicaţi deja în cadrul PESCO sau al statelor membre neimplicate (capul de listă fiind Marea Britanie, încă membră a UE). Pe de altă parte, el a fost salutat de coechipierul Franţei în afacerile europene, Germania (reprezentată de Angela Merkel, ale cărei interacţiuni cu preşedintele Trump nu au fost dintre cele mai pozitive), precum şi de Comisia Europeană.

Proiectul armatei comune nu este unul nou (cel mai vechi exemplu l-a constituit Comunitatea Europeană de Apărare de la începutul anilor ‘50). Preşedintele Comisiei Europene, luxemburghezul Jean-Claude Juncker, îl susţinea, în 2015, ca reacţie la agresivitatea Rusiei pe limesul estic al UE. Un articol al lui Pierre Haroche, jurnalist al cotidianului electronic Euobserver, ilustra foarte bine interesele din spatele relansării ideii de armată comună europeană, proiectul Macron: „Pentru Comisia Europeană, de exemplu, ţelul a fost legitimarea incursiunii în domeniul apărării, care a fost mult timp domeniul exclusiv

19 Consiliul UE, Comunicat de presă, 14/05/2019, Cooperarea în domeniul apărării: Consiliul evaluează progresele realizate în cadrul PESCO după primul an de punere în aplicare, pe https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2019/05/14/defence-cooperation- council-assesses-progress-made-in-the-framework-of-pesco-after-first-year-of-implementation/, accesat la 15.07.2019.

20 Prim-ministrul francez, René Pleven, propunea, în 1950, o serie de măsuri radicale în domeniul apărării comune a Europei Occidentale, inclusiv o armată comună şi un ministru european al apărării.

Proiectul armatei comune

nu este unul nou (cel mai

vechi exemplu l-a constituit Comunitatea

Europeană de Apărare de la începutul anilor ’50).

Preşedintele Comisiei

Europene, luxemburghezul

Jean-Claude Juncker, îl susţinea,

în 2015, ca reacţie la

agresivitatea Rusiei pe limesul

estic al UE. Un articol al lui Pierre Haroche,

jurnalist al cotidianului

electronic Euobserver,

ilustra foarte bine interesele

din spatele relansării ideii de armată comună

europeană, proiectul Macron.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 104


al statelor membre. Acea incursiune a început recent prin lansarea Fondului European de Apărare. Pentru guvernul german, ţelul a fost să-şi demonstreze angajamentul faţă de integrarea europeană, dintr-o perspectivă mai degrabă politică decât militară (…). Cât despre Macron, el urmăreşte să-şi sublinieze angajamentul european cu câteva luni înainte de alegerile europarlamentare, în care a investit destul de mult”21. Paradoxal, chiar lideri conservatori eurosceptici, precum Orban sau Zeman, s-au declarat favorabili proiectului Macron22.

Implicaţiile pesCo pentru construcţia europeanăDin perspectiva rolului pe care îl poate juca PESCO în continuarea

integrării europene, nu putem să nu observăm că politica de apărare europeană este mult mai mult decât integrare europeană. Interguvernamentalismul, care stă la baza PSAC şi, implicit, a PESCO, vine oarecum să contrazică baza realistă a statelor în a căror esenţă securitatea şi apărarea naţională sunt însăşi raţiunea de a fi a statului. De aici, putem deduce că este puţin probabil ca statele membre să accepte ca, în procesul integrării, să-şi piardă controlul asupra problemelor securităţii naţionale23. De altfel, interguvernamentalismul tinde să sprijine prea mult importanţa negocierilor dintre statele membre care conduc la semnarea de decizii comune sau tratate şi, mai puţin, la impactul pe care acordurile dintre state îl poate avea în perioada intermediară (între două tratate)24.

Transferarea responsabilităţii securităţii naţionale înspre entităţi care, în prezent, sunt percepute ca supranaţionale (UE) pare a fi un demers imposibil de realizat dacă mentalităţile colective şi discursul politic nu se vor schimba. Până la urmă, este lesne de observat că orice tip de politică europeană produce mai multă integrare, prin numărul important de persoane implicate direct sau beneficiare ale acelei politici. De aici şi justificarea noastră că PESCO poate fi un nou motor al integrării europene. Nu ne putem opri să nu admitem

21 Pierre Haroche, „Macron’s ‘European army’: why is everyone talking about it?”, în Euobserver, Paris, 14 noiembrie 2018, pe https://euobserver.com/opinion/143372 , accesat la 16.07.2019.

22 Ibidem.23 C.J. Bickerton, B. Irondelle şi A. Menon, Security Co-operation beyond the Nation-State: The

EU’s Common Security and Defence Policy, în Journal of Common Market Studies, nr. 49(1), 2011, p. 8.

24 Geoffrey Garrett, George Tsebelis, An Institutional Critique of Intergovernmentalism, în International Organization, vol. 50, nr. 2, primăvara, 1996, p. 269.

Din perspectiva rolului pe care îl poate juca PESCO în continuarea integrării europene, nu putem să nu observăm că politica de apărare europeană este mult mai mult decât integrare europeană. Interguver-namentalismul, care stă la baza PSAC şi, implicit, a PESCO, vine oarecum să contrazică baza realistă a statelor în a căror esenţă securitatea şi apărarea naţională sunt însăşi raţiunea de a fi a statului. De aici, putem deduce că este puţin probabil ca statele membre să accepte ca, în procesul integrării, să-şi piardă controlul asupra problemelor securităţii naţionale.

105



că şi supranaţionalismul joacă un rol important. Atât Comisia Europeană, cât şi Parlamentul European sunt chemate să se exprime sau să contribuie activ la implementarea PESCO. Nu e de neglijat nici rolul Secretariatului PESCO, care provine din instituţii europene de sorginte supranaţională (Serviciul European de Acţiune Externă, Agenţia Europeană pentru Apărare, Secretariatul General al Consiliului European) şi, mai ales, cel al Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, o personalitate în centrul politicii externe europene.

Trebuie subliniat, de asemenea, faptul că teoriile funcţionalistă şi neofuncţionalistă ale integrării europene scot în evidenţă relaţia dintre interesele individuale/colective şi integrare. Adepţii teoriilor neofuncţionaliste supraestimează rolul elitelor, desconsiderând societatea civilă, în timp ce funcţionaliştii sunt adepţii unei construcţii europene care să aibă ca finalitate statul federal, dar consideră că primordialitatea în atingerea acestui deziderat o pot avea instituţiile europene25. Apreciem că eroarea teoriei funcţionaliste este legată de subestimarea rolului statului naţional care, după cum se poate observa, continuă să fie factorul principal în construcţia europeană. În procesul operaţionalizării PESCO, statele membre au jucat rolul esenţial, direcţiile de acţiune fiind, până la urmă, rezultatul negocierilor purtate de reprezentanţii acestora în cadrul instituţiilor europene abilitate.

Referindu-ne strict la importanţa chestiunilor militare în stimularea procesului de integrare, constatăm că, deși baza realistă a statului suveran e reprezentată de securitatea și apărarea naţională26, factorul militar a jucat un rol de catalizator în formarea unor state de tip federativ sau confederativ. Exemplele cele mai elocvente, în opinia noastră, sunt SUA şi URSS. E drept că integrarea s-a produs în urma unor conflicte militare sângeroase (Războiul de secesiune şi Războiul civil, care a urmat revoluţiei bolşevice), dar, oare, războaiele europene nu pot juca exact acelaşi rol? Sau, mai bine-zis, spectrul lor. Încă ne amintim că integrarea europeană a produs aproape 70 de ani de pace în Europa Occidentală, dar şi că războaiele din Balcani, Transnistria, Georgia sau Ucraina continuă să bântuie Europa de Est.

25 Arie M. Kacowicz, Regionalism, globalization, and nationalism, Working Paper 262, decembrie 1998, în The Hele Kellog Instyitute for International Studies, editor Caroline Domingo, p. 26, apud Adrian Ivan, Guvernanţă şi teorii ale integrării în Uniunea Europeană, suport de curs, Centrul de Studii Europene, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, p. 36.

26 Hans J. Morgenthau, Politica între naţiuni. Lupta pentru putere şi lupta pentru pace, Editura Polirom, Iaşi, 2007, pp. 151-188.

Teoriile funcţio-nalistă şi

neofuncţio-nalistă ale integrării

europene scot în evidenţă relaţia dintre interesele

individuale/colective şi integrare.

Adepţii teoriilor neofuncţio-

naliste supraestimează

rolul elitelor, desconsiderând

societatea civilă, în timp ce

funcţionaliştii sunt adepţii

unei construcţii europene care să aibă ca finalitate

statul federal, dar consideră că primordialitatea

în atingerea acestui deziderat

o pot avea instituţiile europene.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 106


Concluzii

Privind retrospectiv evoluţia de până aici a negocierilor care au condus, în final, la instituirea şi operaţionalizarea PESCO, ne-am propus să observăm reacţia decidenţilor europeni în faţa presiunii exercitate de mediul internaţional de securitate, dar şi a noilor realităţi europene marcate de referendumul de ieşire a Marii Britanii din Uniune. Contrar percepţiei generale cu privire la lentoarea cu care UE adoptă deciziile, putem afirma că, în acest caz, deşi viteza de reacţie nu a fost una spectaculoasă ca timp, ea a fost totuşi una atent calculată, demersul european fiind precedat de negocieri intense între statele membre, facilitate şi stimulate de instituţii comunitare precum Înaltul Reprezentant, Consiliul European (reprezentat de Preşedinte), Consiliul de Miniştri şi Comisia Europeană. Cu toate acestea, deciziile în ceea ce priveşte securitatea şi apărarea au putut fi adoptate, chiar în contextul menţinerii sistemului de vot specific PSAC27. Dată fiind amplitudinea acestora, putem afirma că decizia europeană s-a ridicat aproape la nivelul provocării fără precedent cu care se confruntă Europa, liderii europeni reuşind să transmită un mesaj clar de fermitate şi decizie în a păstra şi a consolida proiectul european. Totodată, sunt satisfăcute ambele paliere şi metode de funcţionare a Uniunii: atât cel interguvernamental (reprezentat de Consliul European şi Consiliul Uniunii Europene), cât şi cel supranaţional (reprezentat de Comisia Europeană).

Prezentarea succintă a evoluţiilor în cadrul PSAC, cu accent pe implementarea PESCO, scoate în evidenţă, în opinia noastră, încercarea leadershipului european de a face faţă unor noi realităţi în planul securităţii: ocuparea Peninsulei Crimeea de către Federaţia Rusă, Brexit-ul, reorientarea politicii externe americane. Rapiditatea cu care au fost adoptate declaraţii, recomandări, foi de parcurs, planuri de acţiune subliniază că liderii statelor membre au conştientizat pericolul generat de referendumul pentru ieşirea Marii Britanii din Uniune şi au încercat să evite propagarea unui fenomen de tip domino, care ar fi putut conduce la disoluţia UE. Până la urmă, evoluţiile sistemului internaţional schimbă profilul ameninţărilor şi vulnerabilităţilor care definesc problema securităţii28. Acest lucru duce la creşterea gradului

27 Principiul unanimităţii.28 Barry Buzan, Popoarele, statele şi teama, Editura Cartier, Chişinău, 2000, pp. 368-370.

Prezentarea succintă a evoluţiilor în cadrul PSAC, cu accent pe implementarea PESCO, scoate în evidenţă, în opinia noastră, încercarea leadershipului european de a face faţă unor noi realităţi în planul securităţii: ocuparea Peninsulei Crimeea de către Federaţia Rusă, Brexit-ul, reorientarea politicii externe americane.

107



de conştientizare al ameninţărilor nonmilitare, iar aceste ameninţări cresc în influenţă fără a ţine seamă de scăderea celor militare.

La întrebarea Ce facem? şi, mai ales, Cum facem? ca să întărim Uniunea, liderii europeni au ales, ca pilon de consolidare a proiectului european, apărarea şi securitatea. Evident, în contextul descris mai sus, ele reprezentau domeniile cele mai emoţionale şi mai controversate, dar care au şi produs, de altfel, suficiente argumente pentru întărirea unităţii europene. PESCO vine să sublinieze că, în contextul conştientizării vulnerabilităţilor, riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii, decizia politică raţională primează în faţa derapajelor naţionaliste şi populiste. Rămâne totuşi întrebarea dacă PESCO va deveni un motor de întărire a unităţii europene şi a proiectului european, în general. Este încă dificil de răspuns la această întrebare. Totuşi, apreciem că, alături de obiectivele de securitate asumate prin Strategia globală a UE, PESCO, ca parte a planului mai larg de securitate şi apărare al UE, ar putea deveni un motor al integrării. Cele 34 de proiecte asumate deja în cadrul PESCO vor aduce europenii mai aproape unii de alţii, vor crea valori comune, chiar dacă materiale, în primă speţă, şi vor conştientiza cetăţenii europeni că împreună sunt mai puternici şi mai pregătiţi pentru provocările de securitate contemporane.

Putem conchide că tentaţia de a asuma nominal proiectul construcţiei europene este încă vizibilă în cazul liderilor europeni, din motive ce ţin şi de prestigiul personal, dar şi din considerente electorale. Aparent, micile proiecte puse în mişcare prin intermediul unor iniţiative precum PESCO constituie mai degrabă certitudinile continuării procesului de aprofundare a integrării. Ele par a eroda mai profund, de o manieră neofuncţionalistă, ultimele bariere impuse de state în calea realizării federaţiei europene. Învăţând din cooperarea în cadrul PESCO, mulţi actori individuali şi instituţionali („stakeholders”) vor recunoaşte mai bine beneficiile pe termen lung ale integrării politico-militare. Organizaţiile internaţionale au demonstrat o abilitate extraordinară în a găsi mai degrabă pârghii de cooperare decât de anihilare reciprocă, în acest caz fiind vorba de relaţia UE-NATO. Prin urmare, nu credem în predicţia fatalistă a adversarilor armatei comune europene că ea va însemna şi disoluţia NATO. În fond, toate proiectele comune continua atât timp cât există principii şi valori, precum şi interese împărtăşite.

PESCO vine să sublinieze că,

în contextul conştientizării

vulnerabilităţilor, riscurilor şi

ameninţărilor la adresa

securităţii, decizia politică

raţională primează în

faţa derapajelor naţionaliste şi populiste.

Rămâne totuşi întrebarea dacă

PESCO va deveni un motor de

întărire a unităţii europene şi

a proiectului european, în general. Este

încă dificil de răspuns la această întrebare.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 108


BIBlIoGraFIe1. ***, Comisia Europeană, Communication from the Commission

to the European Parliament, the European Council, The Council, The European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions, European Defence Action Plan, Bruxelles, 30.11.2016, COM(2016) 950 final.

2. ***, Consiliul UE, Comunicat de presă 14/05/2019, Cooperarea în domeniul apărării: Consiliul evaluează progresele realizate în cadrul PESCO după primul an de punere în aplicare, https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2019/05/14/defence-cooperation-council-assesses-progress-made-in-the-framework-of-pesco-after-first-year-of-implementation/.

3. ***, Consiliul UE, Concluziile Consiliului privind securitatea şi apărarea în contextul Strategiei globale a UE, Bruxelles, 19 noiembrie 2018 http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-13978-2018-INIT/ro/pdf.

4. ***, Consiliul UE, Recomandare a Consiliului privind o foaie de parcurs pentru implementarea PESCO, 6558/1/18, Bruxelles, 6 martie 2018, http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-6588-2018-REV-1/ro/pdf.

5. ***, Council of the EU, Notification on Permanent Structured Cooperation (PESCO) to the Council and to the High Representative of the Union for Foreign Affairs and Security Policy, anexa 1, https://www.consilium.europa.eu/media/31511/171113-pesco-notification.pdf.

6. ***, European Council, EU-NATO Joint Declaration, 08.07.2016, https://www.consilium.europa.eu/en/meetings/international-summit/2016/07/08-09/.

7. ***, European Council, Joint declaration by the President of the European Council, Donald Tusk, the President of the European Commission, Jean-Claude Juncker, and the Secretary General of NATO, Jens Stoltenberg, European Council, 08.07.2016, https://www.consilium.europa.eu/media/24293/signed-copy-nato-eu-declaration-8-july-en.pdf.

8. ***, European Council, Meeting (22 and 23 June 2017) – Conclusions, Bruxelles, 23 iunie 2017, EUCO 8/17, https://www.consilium.europa.eu/media/23985/22-23-euco-final-conclusions.pdf.

9. ***, European Council, 14-15 decembrie 2017, Permanent Structured Cooperation (PESCO) first collaborative PESCO projects – Overview, pp. 1-6, Bruxelles, 12 decembrie 2017, https://www.consilium.europa.eu/media/32123/h-pec-tusk-summits-171214-15-euco-background-final-euco-brief-factsheet-overview.pdf.

109



10. ***, Foreign Affairs Council, EU, 14-15/11/2016, EU Global Strategy: implementation plan on security and defence, https://www.consilium.europa.eu/en/infographics/eu-global-strategy/.

11. ***, Foreign Affairs Council, Planul de implementare asupra securităţii şi apărării, EU, 14-15/11/2016, https://www.consilium.europa.eu/en/meetings/fac/2016/11/14-15/.

12. ***, Standard Eurobarometer 89, primăvara, 2018, file:///C:/Users/Asus/AppData/Local/Packages/Microsoft.MicrosoftEdge_8wekyb3d8bbwe/TempState/Downloads/eb_89_first_en%20(1).pdf.

13. ***, Versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C 83/27, 30.03.2010.

14. C.J. Bickerton, B. Irondelle şi A. Menon, Security Co-operation beyond the Nation-State: The EU’s Common Security and Defence Policy, în Journal of Common Market Studies, nr. 49(1), 2011.

15. Anna Brosius, Erika J. van Elsas, Claes H. de Vrees, Trust in the European Union: Effects of the information environment, în European Journal of Communication, 2019, vol. 34(1).

16. Barry Buzan, Popoarele, statele şi teama, Editura Cartier, Chişinău, 2000.17. Pierre Haroche, Macron’s ‘European army’: why is everyone talking

about it, în Euobserver, Paris, 14 noiembrie 2018, https://euobserver.com/opinion/143372.

18. Geoffrey Garrett, George Tsebelis, An Institutional Critique of Intergovernmentalism, în International Organization, vol. 50, nr. 2, primăvara, 1996.

19. Adrian Ivan, Guvernanţă şi teorii ale integrării în Uniunea Europeană, suport de curs, Centrul de Studii europene, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2015.

20. Hans J. Morgenthau, Politica între naţiuni. Lupta pentru putere şi lupta pentru pace, Editura Polirom, Iaşi, 2007.

GÂNDIREA MILITARĂ

ROMÂNEASCĂ

Numărul 2/2019 110

Mediul operaţional de astăzi este caracterizat de ameninţări sofisticate, generate de diverşi actori statali şi nonstatali care operează sub pragul războiului. Informaţiile sunt o funcţie-cheie de luptă împotriva războiului, care asigură coerenţa oricărei acţiuni militare. Autorul subliniază rolul informaţiilor în acţiunea factorilor de decizie, deoarece informaţia prelucrată, folosită oportun, face diferenţa dintre succes şi eşec.

În mediul de securitate actual, împânzit de numeroase şi variate ameninţări hibride, serviciile de informaţii, care constituie comunitatea de informaţii a unui stat sau chiar a unei alianţe politico-militare, sunt puse în ipostaza să elaboreze nu numai produse informative, ci şi soluţii acţionale, apte să răspundă problematicii de securitate.

Cuvinte-cheie: informaţii, război hibrid, teatru de operaţii, apărare cibernetică, incertitudine.

SPRIJINUL CU INFORMAÞII – CONDIÞIE ESENÞIALÃ PENTRU SUCCESUL

CONTRACARÃRII AMENINÞÃRILOR HIBRIDE

Maior Ciprian EFIMOVMasterand la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”

111

Sprijinul cu informaţii – condiţie esenţială pentru succesul contracarării ameninţărilor hibride

INFORMAŢII ŞI SECURITATE

Introducere

Informaţia reprezintă unul dintre conceptele fundamentale ale societăţii contemporane. Din definiţia oferită de Dicţionarul explicativ al limbii române, termenul presupune a fi o „comunicare, veste, ştire care pune pe cineva la curent cu o situaţie, o lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitatea materialului de informare şi de documentare; izvoare, surse; fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoştinţele prealabile, cuprinse în semnificaţia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicaţie a unui instrument etc.)”1. În sens larg, se poate spune că informaţia este o comunicare, o ştire care face cunoscut cuiva starea şi condiţiile de desfăşurare a unor procese şi fenomene politice, militare, economice, sociale, ştiinţifice, tehnice, culturale etc. Din definiţia informaţiei se poate trage lesne concluzia că orice plan de acţiune al activităţii umane trebuie să aibă la bază informaţii cât mai complete pentru a reduce nivelul incertitudinii şi a pregăti drumul către atingerea obiectivelor propuse.

Sintagma ameninţare hibridă este o metaforă care aduce în prim-plan complexităţile şi dilemele legate de mediul global de securitate, aflat în permanentă schimbare. Deseori, este folosită în sensul de război de tip hibrid, pentru a surprinde natura interconectată a provocărilor (conflicte etnice, terorism, migraţie şi instituţii precare), multitudinea actorilor implicaţi (forţe regulate, neregulate şi grupări criminale) şi diversitatea mijloacelor convenţionale şi neconvenţionale folosite (militare, diplomatice, tehnologice, informaţionale). Luând în calcul nivelurile diferite ale ameninţărilor şi intenţionalitatea actorilor implicaţi, se creează posibilitatea distingerii între conceptele de război de tip hibrid, conflict hibrid şi ameninţări hibride2.

1 Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, disponibil pe https://dexonline.ro/definitie/informa%C8%9Bie, accesat la 25 febuarie 2019.

2 Vezi http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/ATAG/2015/564355/EPRS_ATA(2015)564355_ EN.pdf, accesat la 6 iunie 2019.

Orice plan de acţiune

al activităţii umane trebuie să aibă la bază

informaţii cât mai complete

pentru a reduce nivelul

incertitudinii şi a pregăti drumul către atingerea

obiectivelor propuse.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 112

Ciprian EFIMOV

În conformitate cu Ghidul Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării – 2015-2019, ameninţarea hibridă este definită ca fiind „acea ameninţare din partea unui adversar statal sau nonstatal (indivizi, grupări), care utilizează conjugat şi într-o manieră adaptativă (rapid, dinamic) metode şi mijloace convenţionale şi neconvenţionale (de ordin politic, militar, diplomatic, economic, cibernetic, informaţional etc.), pentru a-şi realiza obiectivele stabilite”3.

Din perspectiva teoreticienilor militari chinezi Qiao Liang şi Wang Xiangsui, forma sub care se duc războaiele contemporane se încadrează în conceptul războiului de tip nerestricţionat (eng. unrestricted warfare). Trebuie să admitem faptul că noile principii ale războiului nu implică, în mod automat, „întrebuinţarea forţelor armate pentru a determina inamicul să se supună voinţei proprii”, ci, mai degrabă, „folosirea tuturor mijloacelor la dispoziţie, incluzând forţele armate şi nearmate, mijloacele militare şi nonmilitare, precum şi pe cele letale şi nonletale pentru a determina inamicul să accepte impunerea intereselor proprii”4.

În prezent, operaţiile militare se desfăşoară într-un spaţiu de luptă fluid şi multidimensional, caracterizat de acţiuni asimetrice, neasumate, acţiuni de luptă în cele cinci domenii (aerian, terestru, naval, spaţial, informaţional), interpretarea legilor şi normelor ca armă în urmărirea obiectivelor strategice, duse simultan la toate nivelurile artei militare atât de către entităţi statale, cât şi de cele nonstatale.

În mediul de confruntare hibrid, agresorul poate combina acţiunile de descurajare (executarea exerciţiilor militare după un scenariu care vizează statul-ţintă) cu acţiuni ale grupărilor de crimă organizată, cu operaţiile informaţionale (în special, atacurile cibernetice, acţiunile de manipulare a media şi a populaţiei, folosind potenţialul de protest al acesteia pentru a-şi urmări interesele), iar în ultimă instanţă (atunci când obiectivele strategice nu au fost atinse prin mijloace nonletale), agresorul poate recurge la acţiuni specifice luptei armate prin interpuşi (forţe proxy) sau chiar la intervenţia militară, ca soluţie extremă.

3 ***, Ghidul Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării pentru perioada 2015-2019, Administraţia Prezidenţială, București, 2015, p. 8.

4 Qiao Liang și Wang Xiangsui, Unrestricted Warfare, PLA Literature and Arts Publishing House, Beijing, 1999, pp. 6-7, disponibil pe https://www.c4i.org/unrestricted.pdf, accesat la 15 iunie 2019.

În prezent, operaţiile militare se desfăşoară într-un spaţiu de luptă fluid şi multidimen-sional, caracterizat de acţiuni asimetrice, neasumate, acţiuni de luptă în cele cinci domenii (aerian, terestru, naval, spaţial, informaţional), interpretarea legilor şi normelor ca armă în urmărirea obiectivelor strategice, duse simultan la toate nivelurile artei militare atât de către entităţi statale, cât şi de cele nonstatale.

113



Importanţa informaţiilor în procesul de contracarare a ameninţărilor de tip hibridConform autorului rus Alexandr Bartos, caracterul nonlinear al

conflictelor prezente conduce la concluzia că este foarte importantă dezvoltarea unor strategii de combatere a ameninţărilor hibride. Însă, succesul acestor demersuri este condiţionat de răspunsul multidimensional, bazat pe adaptarea în timp util a strategiilor ofensive şi defensive, în funcţie de propriile condiţii şi obiective. În stabilirea acestor strategii trebuie să se ia în considerare faptul că, prin existenţa unui spectru larg de actori, desfăşurarea evenimentelor pentru realizarea punctelor stabilite nu converge neapărat spre îndeplinirea celor prognozate, ci, uneori, într-o cu totul altă direcţie, de cele mai multe ori neaşteptată. Prezenţa unor astfel de puncte de bifurcaţie, împreună cu caracterul nonliniar al războiului de tip hibrid, determină posibilitatea dezvoltării unei multitudini de variante care, în concert cu incertitudinile progresive la care este supusă victima agresiunii hibride, pun părţile implicate în faţa unor alegeri forţate, neprevăzute. Din aceste puncte de bifurcaţie, evoluţia situaţiei politico-economice poate căpăta noi valenţe, care ar duce până la regres, provocând daune semnificative iniţiatorilor agresiunii hibride5.

Avertizările timpurii, emise în urma analizei informaţiilor furnizate de senzorii tehnici sau umani, sunt esenţiale pentru luarea deciziei privind conceperea planurilor de contingenţă, iniţierea planificării privind posibilităţile de acţiune pentru contracararea ameninţărilor hibride sau a măsurilor concrete pentru eliminarea/reducerea vulnerabilităţilor în faţa agresiunii de natură hibridă, activităţi care concură la evitarea surprinderii.

Nivelurile ridicate ale complexităţii şi incertitudinii mediului de confruntare hibrid presupun o alocare tot mai mare de resurse (financiare, materiale, tehnice şi umane) pentru a acoperi nevoia de informaţii necesară să răspundă solicitărilor decidenţilor politico-militari. Planificarea, pregătirea şi executarea unei operaţii militare împotriva unui adversar care adoptă tactici, tehnici şi proceduri (TTP) hibride necesită informaţii detaliate şi oportune despre situaţia din spaţiul de confruntare cu privire la principalii actori din zona de interes

5 Alexandr Alexandrovici Bartoș, России не избежать гибридных войн, Nauchno-Isledovatelnyi Tsentr Problem Natsyonalnyi Bezopastnosti, 9 martie 2018,disponibil pe: http://nic-pnb.ru/vojny-konflikty-voennoe-stroitelstvo/rossii-ne-izbezhat-gibridnyh-vojn/, accesat la 22 martie 2019.

Avertizările timpurii, emise

în urma analizei informaţiilor furnizate de

senzorii tehnici sau umani,

sunt esenţiale pentru luarea

deciziei privind conceperea

planurilor de contingenţă,

iniţierea planificării

privind posibilităţile de acţiune pentru contracararea ameninţărilor

hibride sau a măsurilor

concrete pentru eliminarea/

reducerea vulnerabilităţilor în faţa agresiunii

de natură hibridă, activităţi

care concură la evitarea

surprinderii.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 114

Ciprian EFIMOV

şi intenţiile lor în timp şi în spaţiu, evaluarea pericolelor, riscurilor, ameninţărilor şi resurselor materiale pe care le au la dispoziţie pentru influenţarea acţiunilor militare6.

Asigurarea informaţiilor militare necesare atât pe timpul procesului de planificare, cât şi pe timpul pregătirii şi executării misiunii constituie un factor de multiplicare a raportului de forţe, care consolidează actul de comandă şi, totodată, asigură protecţia forţei. Ciclul informaţional, respectiv orientarea, culegerea, procesarea şi diseminarea7 datelor şi informaţiilor despre mediul operaţional hibrid în vederea valorificării, se desfăşoară ciclic şi este în relaţie directă cu ritmul acţiunilor militare.

Conform Doctrinei NATO, informaţiile sunt parte a funcţiilor de luptă, alături de comanda şi controlul, manevra şi focul, protecţia forţei, operaţiile informaţionale, sprijinul cu servicii şi cooperarea civili-militari, atât la nivelul componentelor operaţionale, cât şi la cel al comandamentelor operaţionale întrunite ale Alianţei8.

Din punct de vedere structural, informaţiile procesate (intelligence) pot fi asimilate subsistemului de informaţii, integrate în sistemul C5I2SR (comandă, control, comunicaţii, computere, cooperare, informaţii, interoperabilitate, supraveghere şi recunoaştere/cercetare). Subsistemul de informaţii reprezintă ansamblul procedurilor, mijloacelor, personalului şi tehnicilor ce răspund nevoilor informaţionale ale comandanţilor, indiferent de eşalon9.

Acţiunile pentru culegerea de informaţii impun utilizarea tuturor forţelor şi mijloacelor aflate la dispoziţia comandantului, realizându-se, astfel, sprijinul de informaţii al unităţii tactice prin forţe proprii. Aceste forţe şi mijloace includ10:

• unităţile/subunităţile aflate în contact nemijlocit cu inamicul,

6 Alexandru Herciu, Evaluarea mediului operaţional hibrid din perspectiva lecţiilor învăţate, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, București, 2016, p. 137.

7 Ovidiu Frăţilă, Prezentarea datelor şi informaţiilor factorilor de decizie în activitatea de informaţii militare, publicat în Capabilităţi ale serviciilor moderne de informaţii militare, coordonator Sergiu T. Medar, Centrul Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2007, p. 312.

8 ***, AJP-3(C), Allied Joint Doctrine for the Conduct of Operations, NATO, 2019, pp. 1-21, disponibil pe https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/623172/doctrine_nato_conduct_op_ajp_3.pdf, accesat la 29.07.2019.

9 Niculai-Tudorel Lehaci, Tendinţe în evoluţia sistemului de comandă şi control la nivel operativ, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, București, 2015, p. 79.

10 Marian Iordache, Particularităţi privind sprijinul cu informaţii al structurilor convenţionale tactice de nivel divizie care desfăşoară operaţii de contrainsurgenţă, în contextul războiului hibrid, lucrare de dizertaţie, Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, București, 2018, pp. 45-46.

Conform Doctrinei NATO, informaţiile sunt parte a funcţiilor de luptă, alături de comanda şi controlul, manevra şi focul, protecţia forţei, operaţiile informaţionale, sprijinul cu servicii şi cooperarea civili-militari, atât la nivelul componentelor operaţionale, cât şi la cel al comanda-mentelor operaţionale întrunite ale Alianţei.

115



• unităţile și subunităţile specializate din cadrul forţelor luptătoare și din cele de sprijin;

• patrulele și grupurile de cercetare;• ofiţerii de legătură repartizaţi la alte unităţi;• cercetarea aeriană;• cercetarea navală, în zonele maritime și fluviale.

Aceste activităţi sunt specifice perioadei de conflict şi se rezumă la capabilităţile de culegere a unităţilor şi marilor unităţi tactice, însă adversarul care aplică TTP hibride acţionează încă din timpul păcii, operând în zona gri, unde pacea şi războiul se întrepătrund.

Pentru a avea o imagine cât mai fidelă a mediului operaţional hibrid specific zonei de interes informativ, unităţile de nivel tactic, fie că acţionează pe teritoriul naţional, fie pe teritoriul unui stat-gazdă, în cadrul unei forţe multinaţionale, îşi vor întrebuinţa structurile de informaţii/cercetare din organică pentru a acoperi cât mai bine nevoia de informaţii. Cu toate că unităţile de nivel tactic au elemente cercetare/ISR proprii, pentru o asigurare cât mai eficientă a nevoilor de informaţii a comandantului în procesul de luare a deciziilor este esenţial sprijinul din partea eşalonului superior cu informaţii de nivel operativ, iar în unele situaţii, chiar de nivel strategic pentru însuşirea contextului politic şi social în care se acţionează.

Cooperarea interinstituţionalăPe lângă responsabilităţile din cadrul Ministerului Apărării Naţionale,

structura centrală de informaţii militare, respectiv Direcţia Generală de Informaţii a Apărării contribuie şi la demersurile Comunităţii Naţionale de Informaţii.

Comunitatea Naţională de Informaţii constituie reţeaua funcţională a autorităţilor publice din sistemul securităţii naţionale, bazată pe unitatea de scop, obiective şi strategie, asigurată prin informaţiile furnizate de Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Direcţia Generală de Informaţii a Apărării şi Direcţia Generală de Protecţie Internă din Ministerul Administraţiei şi Internelor11.

Prin parcurgerea ciclului informaţional la nivelul Comunităţii Naţionale de Informaţii se asigură, printre altele, o foarte bună coordonare a concentrării pe culegerea informaţiilor, evitarea dublării

11 Vezi http://www.administratie.ro/articol.php?id=4921, accesat la 14 iunie 2019.

Pentru a avea o imagine cât mai fidelă a mediului

operaţional hibrid specific

zonei de interes informativ, unităţile de

nivel tactic, fie că acţionează

pe teritoriul naţional, fie pe

teritoriul unui stat-gazdă, în

cadrul unei forţe multinaţionale,

îşi vor întrebuinţa

structurile de informaţii/

cercetare din organică pentru

a acoperi cât mai bine nevoia

de informaţii.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 116

Ciprian EFIMOV

eforturilor, analiza integrată a informaţiilor, precum şi sprijinul oportun cu informaţii al departamentelor statului cu responsabilităţi acţionale în situaţiile decretării stării de urgenţă – a Ministerului Administraţiei şi Internelor sau, în cazul stării de asediu, a Ministerului Apărării Naţionale12. Se poate afirma că această latură a cooperării interdepartamentale stă la baza efortului interinstituţional al oricărui stat în ceea ce priveşte emiterea avertizărilor timpurii, iniţierea revizuirii planurilor şi aplicarea cu succes a măsurilor preventive necesare pentru contracararea cu succes a ameninţărilor hibride din timp de pace şi, implicit, deschiderea căii spre succes la criză sau în timp de război.

Succesul unei operaţii împotriva oricărui adversar care întrebuinţează TTP hibride este condiţionat, printre altele, de13:

• implementarea unui sistem naţional de conducere capabil să susţină planificarea interinstituţională, implementarea coordonată a măsurilor şi executarea integrată a activităţilor de apărare a ţării;

• capacitatea sistemului militar de comandă şi control de a genera şi a susţine superioritatea relativă a ciclului informaţional şi de decizie;

• capacitatea de integrare completă a informaţiilor obţinute prin mijloace proprii;

• asigurarea serviciilor de avertizare timpurie prin difuzarea centralizată a mesajelor sau alarmarea personalului privind situaţia operativă, în toate locurile de dispunere;

• deţinerea capabilităţilor în măsură să garanteze apărarea cibernetică;

• performanţa proceselor pentru asigurarea informaţională a sistemelor de comunicaţii şi informatică;

12 Conform Legii 453/2004, art. 2, starea de asediu reprezintă ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică, militară, economică, socială şi de altă natură aplicabile pe întreg teritoriul ţării ori în unele unităţi administrativ-teritoriale, instituite pentru adaptarea capacităţii de apărare a ţării la pericole grave, actuale sau iminente, care ameninţă suveranitatea, independenţa, unitatea ori integritatea teritorială a statului. Conform art. 3, starea de urgenţă reprezintă ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică, economică şi de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul ţării sau în unele unităţi administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situaţii: existenţa unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale.

13 ***, Carta Albă a Apărării, Ministerul Apărării Naţionale, Bucureşti, 2017, pp. 37-38.

Prin parcurgerea ciclului informaţional la nivelul Comunităţii Naţionale de Informaţii se asigură, printre altele, o foarte bună coordonare a concentrării pe culegerea informaţiilor, evitarea dublării eforturilor, analiza integrată a informaţiilor, precum şi sprijinul oportun cu informaţii al departamentelor statului cu responsabilităţi acţionale în situaţiile decretării stării de urgenţă – a Ministerului Administraţiei şi Internelor sau, în cazul stării de asediu, a Ministerului Apărării Naţionale.

117



• nivelul capacităţii de luptă, supleţea, modularitatea, mobilitatea, dislocabilitatea, sustenabilitatea şi interoperabilitatea forţelor armate.

Misiunile structurilor de informaţii

Pentru îndeplinirea misiunilor de bază la nivel strategic, structurile de informaţii militare trebuie să dispună de capabilităţi în măsură să prevină surprinderea strategică, din perspectiva obţinerii, integrării şi prelucrării de informaţii şi furnizarea de produse finite (intelligence) către autorităţile decizionale naţionale, aliate şi partenere.

Performanţa sistemului de prevenire a surprinderii strategice este condiţionată, în mod deosebit, de14:

• nivelul tehnologic şi capacitatea capabilităţilor de informaţii pentru asigurarea de informaţii acţionabile, oportune şi viabile;

• flexibilitatea, modularitatea, rezilienţa sistemului de informaţii pentru apărare şi interoperabilitatea acestuia cu sistemele similare ale NATO şi ale UE;

• nivelul capacităţii de obţinere, verificare, procesare şi valorificare a datelor şi informaţiilor referitoare la riscurile şi ameninţările externe şi interne, militare şi nemilitare;

• nivelul capacităţii de identificare a vulnerabilităţilor şi riscurilor, prevenire şi contracarare a ameninţărilor specifice spaţiului cibernetic;

• nivelul tehnologic al sistemelor criptografice pentru protecţia informaţiilor clasificate şi interoperabilitatea cu sistemele similare ale NATO şi ale UE.

Conform opiniei specialiştilor în domeniul informaţiilor, misiunile pe care un sistem ISR (Informaţii, Supraveghere, Recunoaştere/cercetare) eficient trebuie să le îndeplinească la toate nivelurile de comandă, de la cel politic-strategic până la cel operativ şi tactic, sunt15:

• avertizarea timpurie, care presupune: emiterea avertizării astfel încât să fie evitată surprinderea, prin anticiparea şi reducerea riscului generat de acţiunile adversarului; aceasta

14 Ibidem, pp. 39-40.15 Ionel Irimia şi Răzvan Mofleanu, Sistemele de informaţii, supraveghere şi cercetare – factor

de bază al capacităţii de anticipare şi acţiune proactivă a structurilor de forţe, Conferinţa doctrinară a Forţelor Terestre, 28-29 octombrie 2009, disponibilă pe http://www.revista.forter.ro/cd_2009/03-sub3/031.htm, accesată la 20 iunie 2019.

Pentru îndeplinirea

misiunilor de bază la nivel

strategic, structurile

de informaţii militare trebuie

să dispună de capabilităţi

în măsură să prevină

surprinderea strategică, din

perspectiva obţinerii,

integrării şi prelucrării de

informaţii şi furnizarea de produse finite (intelligence)

către autorităţile decizionale

naţionale, aliate şi partenere.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 118

Ciprian EFIMOV

permite decidenţilor militari să îşi organizeze din timp forţele, să ajusteze structura unităţilor în conformitate cu ameninţarea identificată pentru a contracara eficient situaţiile neprevăzute, să decidă asupra menţinerii sau creşterii capacităţii de luptă a forţelor sau să demareze procedurile specifice pentru dislocarea forţei într-un teatru de operaţii dat. În cadrul operaţiilor militare, structurile de informaţii militare trebuie să identifice, în mod oportun, acele ameninţări, reale sau posibile, care ar putea schimba natura operaţiilor, cum ar fi: posibilitatea utilizării armelor de distrugere în masă, violarea tratatelor şi acordurilor internaţionale, dislocarea neaşteptată a forţelor în zona probabilă de desfăşurare a acţiunilor de luptă, modificarea neaşteptată a intenţiilor adversarului şi, nu în ultimul rând, schimbarea atitudinii populaţiei faţă de anumite acţiuni;

• sprijinul cu informaţii al procesului de planificare a operaţiilor – planificarea operaţiilor începe cu o analiză amănunţită a crizei/situaţiei şi a cauzelor care au declanşat-o, a diferiţilor actori şi sisteme prezente în spaţiul de angajare, din perspectiva motivaţiilor, a punctelor tari şi a vulnerabilităţilor, interacţiunilor şi interdependenţelor;

• asigurarea informaţiilor despre inamic şi mediu pentru vizualizarea/înţelegerea situaţiei curente (Common Operational Picture) şi contribuirea la înţelegerea situaţiei generale (Situational Awareness);

• asigurarea datelor şi informaţiilor despre ţinte – contribuie la prioritizarea ţintelor în funcţie de importanţă;

• sprijinul operaţiilor informaţionale – în prezent, operaţiile infor-maţionale se execută atât pe timpul operaţiilor de modelare, cât şi pe timpul celor decisive; în anumite cazuri, acestea sunt suficiente pentru realizarea obiectivelor propuse/îndeplinirea misiunii (manipularea potenţialului de protest al populaţiei în vederea schimbării unui guvern ostil intereselor iniţiatorului operaţiei);

• asigurarea informaţiilor necesare evaluării situaţiei şi a riscurilor;• protecţia forţei – constă în identificarea, localizarea şi urmărirea

capabilităţilor inamicului de a lovi şi afecta forţele proprii sau aliate. În acest sens, structurile de informaţii militare îndeplinesc următoarele sarcini: identifică şi contracarează capabilităţile de

Protecţia forţei constă în identificarea, localizarea şi urmărirea capabilităţilor inamicului de a lovi şi afecta forţele proprii sau aliate. În acest sens, structurile de informaţii militare îndeplinesc următoarele sarcini: identifică şi contracarează capabilităţile de culegere de informaţii ale adversarului, evaluează vulnerabilităţile forţelor proprii şi capacitatea adversarului de a le identifica şi exploata, [...] desfăşoară activităţi de evaluare a riscurilor şi ameninţărilor.

119



culegere de informaţii ale adversarului, evaluează vulnerabilităţile forţelor proprii şi capacitatea adversarului de a le identifica şi exploata, identifică percepţia inamicului asupra principalelor capabilităţi proprii/aliate şi modul în care acesta le va aborda, identifică acele contramăsuri esenţiale care să interzică accesul inamicului la capabilităţile critice proprii/aliate, desfăşoară activităţi de evaluare a riscurilor şi ameninţărilor.

În contextul conflictelor actuale, acţiuni executate de forţe de nivel tactic (anumite misiuni ale forţelor speciale, ca, de exemplu, capturarea lui Osama bin Laden) pot avea un impact strategic, la fel cum informaţii despre ţinte de nivel strategic trebuie furnizate comandanţilor unităţilor de nivel tactic, pentru ducerea la îndeplinire a misiunilor date. Astfel, culegerea informaţiilor necesare identificării principalelor ţinte intră în responsabilitatea structurilor de informaţii militare specifice fiecărui nivel al artei militare. Totodată, evaluarea corectă a distrugerilor provocate per ansamblu poate conduce de la exploatarea succesului (la nivel tactic-operativ) la încetarea ostilităţilor şi aducerea adversarului la masa negocierilor (la nivel politico-strategic), ceea ce ne duce la concluzia că o evaluare conformă cu realitatea a distrugerilor cauzate la toate nivelurile, inclusiv la cel strategic, ar trebui să constituie o misiune a structurilor de informaţii de nivel strategic.

Printre misiunile structurilor de informaţii de nivel strategic, identificate de dr. Sergiu Medar, pe lângă emiterea avertizării, pregătirea informativă a câmpului de luptă, estimarea capacităţii de luptă a inamicului şi protecţia forţei, mai sunt incluse identificarea principalelor ţinte de distrus/neutralizat şi evaluarea distrugerilor provocate inamicului16.

În mediul de securitate actual, împânzit de ameninţări hibride promovate de actori statali sau nonstatali, serviciile de informaţii, care constituie comunitatea de informaţii a unui stat sau chiar a unei alianţe politico-militare, sunt puse în ipostaza să elaboreze nu numai produse informative, „ci şi soluţii acţionale care să răspundă unor probleme societale şi de securitate”17.

16 Sergiu T. Medar, Relaţia decident militar – lider al structurilor de informaţii militare, pp. 23-25, publicat în Capabilităţi ale serviciilor moderne de informaţii militare, op. cit.

17 Petre-Gabriel Burdușel, Locul şi rolul Intelligence în combaterea ameninţărilor de tip hibrid, lucrare de dizertaţie, Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, București, 2018, p. 53.

În mediul de securitate

actual, împânzit de ameninţări

hibride promovate de

actori statali sau nonstatali,

serviciile de informaţii,

care constituie comunitatea de informaţii

a unui stat sau chiar a unei

alianţe politico-militare, sunt

puse în ipostaza să elaboreze nu numai produse

informative, „ci şi soluţii

acţionale care să răspundă

unor probleme societale şi de

securitate”.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 120

Ciprian EFIMOV

Culegerea de informaţii pentru asigurarea securităţi naţionale se realizează pe priorităţi şi în funcţie de resursele disponibile pentru a identifica şi preîntâmpina efectele nocive ale: spionajului, sabotajului, subminării economice sau politice a statului, democraţiei, ordinii constituţionale, acţiunilor subversive, terorismului, criminalităţii organizate, periclitării infrastructurilor informatice, agresiunilor asupra sistemelor critice (transport, energie, comunicaţii, sisteme vitale pentru viaţă etc.) şi agresiunilor asupra sistemului de comandă şi control al actului de decizie pentru securitate. Având acoperite informativ aceste domenii, comunitatea de informaţii va fi în măsură să identifice oportun manifestările ameninţărilor hibride18.

Ameninţările de tip hibrid urmăresc să producă efecte asupra securităţii naţionale, influenţând, astfel, ordinea constituţională prin atingeri ale suveranităţii şi independenţei naţionale, unităţii şi indivizibilităţii statului. În situaţia identificării ameninţărilor de orice natură, îndeosebi a celor hibride, la adresa securităţii naţionale, produsele informative constituie fundamentul decretării stării de urgenţă, de asediu sau, după caz, de mobilizare sau de război, implicit a activării măsurilor de răspuns la nivel interinstituţional prin desfăşurarea forţelor de nivel tactic-operativ în teren, fie pentru contracararea ameninţărilor în interiorul graniţelor, fie în afara teritoriului naţional, în cadrul unei forţe multinaţionale.

Cu toate că informaţiile sunt considerate fundamentale în desfăşurarea cu succes a acţiunilor de contracarare a ameninţărilor hibride, îndeosebi în ceea ce priveşte avertizarea timpurie asupra potenţialei ameninţări, există totuşi riscul ca, pe fondul orgoliilor şi convingerilor proprii, unii factori de decizie să omită, mai mult sau mai puţin voit, anumite rapoarte şi analize ale structurilor de informaţii şi, astfel, să rateze oportunitatea înăbuşirii în faşă a acţiunilor hibride ale adversarilor. Totodată, pe fondul subiectivităţii unor analişti de informaţii, ca urmare a dorinţei de a răspunde corespunzător viziunii decidenţilor, analiza de informaţii poate conduce la adoptarea unor decizii care nu sunt susţinute de realitatea din teren şi, în consecinţă, să conducă la discreditarea instituţiei sau, după caz, a statului, creând o vulnerabilitate lesne de exploatat de actorii statali sau nonstatali care abordează TTP hibride.

18 Ibidem, p. 59.

În situaţia identificării ameninţărilor de orice natură, îndeosebi a celor hibride, la adresa securităţii naţionale, produsele informative constituie fundamentul decretării stării de urgenţă, de asediu sau, după caz, de mobilizare sau de război, implicit a activării măsurilor de răspuns la nivel interinstituţional prin desfăşurarea forţelor de nivel tactic-operativ în teren, fie pentru contracararea ameninţărilor în interiorul graniţelor, fie în afara teritoriului naţional, în cadrul unei forţe multinaţionale.

121



Un exemplu grăitor privind importanţa informaţiilor în contracrarea ameninţării de tip hibrid este cel privind anexarea Crimeii de către Federaţia Rusă. Această mişcare a Kremlinului nu a fost anticipată nici de serviciile de informaţii occidentale, nici de cele ucrainene pentru a putea lua măsuri în consecinţă şi, implicit, pentru a solicita sprijin internaţional în scopul preîntâmpinării situaţiei. Ca urmare a eşecului comunităţii de informaţii ucrainene, şi nu numai, de a identifica ameninţarea şi a emite o avertizare timpurie în acest sens, s-a realizat surprinderea strategică a Kievului şi a Occidentului. Situaţia creată a condus la imposibilitatea mobilizării corespunzătoare pentru respingerea agresiunii hibride şi, totodată, a acordat timp suficient Moscovei pentru a-şi urmări şi atinge, nestingherită, obiectivele stategice.

ConcluziiConsecinţă a progresului accelerat al tehnologiei informaţiei şi

a accesului facil la informaţii al maselor în mediul de confruntare al ultimelor trei decenii, operaţiile informaţionale au avut un caracter omniprezent, ocupând un loc important în pregătirea şi ducerea acţiunilor militare, demonstrându-şi, totodată, eficienţa în obţinerea succesului. În Strategia Marinei SUA pentru realizarea dominaţiei informaţionale, şeful operaţiilor al marinei SUA, Jonathan Greener, a afirmat că, „în războiul modern, controlul informaţiei, în mare parte prin intermediul spectrului electromagnetic, a devenit deja mai important decât controlul teritoriului”19. În contextul actual, informaţia se manifestă din ce în ce mai mult ca o armă, dimensiunea cibernetică precum un domeniu de ducere a luptei, iar reţeaua şi spectrul electromagnetic constituie spaţiul de luptă20.

Importanţa informaţiei ne duce la ideea că arta militară ar trebui adaptată realităţilor contemporane, prin includerea, în rândul principiilor sale, a dominaţiei informaţionale. Pentru aplicarea/respectarea acestui principiu, este necesar ca structurile de informaţii să fie înzestrate cu cele mai performante tehnologii existente în scopul asigurării culegerii informaţiilor din toate sursele şi, deopotrivă,

19 ***, Navy Strategy for Achieving Information Dominance 2013-2017, p. 5, disponibil pe https://www.public.navy.mil/fcc-c10f/Strategies/Navy_Strategy_for_Achieving_Information_Dominance.pdf, accesat la 08.03.2019.

20 Ibidem, p. 3.

Importanţa informaţiei ne

duce la ideea că arta militară ar trebui adaptată

realităţilor contemporane, prin includerea,

în rândul principiilor sale,

a dominaţiei informaţionale.

Pentru aplicarea/respectarea

acestui principiu, este necesar ca

structurile de informaţii să fie

înzestrate cu cele mai performante

tehnologii existente în

scopul asigurării culegerii

informaţiilor din toate sursele

şi, deopotrivă, al pregătirii

corespun-zătoare atât

a operatorilor tehnicii de

informaţii, cât şi a resursei umane

care colectează şi prelucrează

informaţiile culese prin

intermediul capabilităţilor

de culegere (HUMINT,

SIGINT, IMINT etc.).

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 122

Ciprian EFIMOV

al pregătirii corespunzătoare atât a operatorilor tehnicii de informaţii, cât şi a resursei umane care colectează şi prelucrează informaţiile culese prin intermediul capabilităţilor de culegere (HUMINT, SIGINT, IMINT etc.). De asemenea, asigurarea dominaţiei informaţionale impune implementarea programelor şi a tehnologiei de protecţie/apărare împotriva atacurilor cibernetice, acţiunilor de război electronic, precum şi pregătirea populaţiei pentru apărare împotriva unor acţiuni de manipulare, influenţare psihologică, culegere de informaţii sau familiarizarea/pregătirea populaţiei privind distincţia între ştirile false şi cele reale. În această ecuaţie ar trebui să intre structurile capabile să execute operaţii informaţionale, care să evalueze, monitorizeze şi raporteze nivelul rezilienţei populaţiei la o eventuală agresiune de natură hibridă.

Având asigurată dominaţia informaţională sau, cel puţin, un nivel egal cu cel al principalilor adversari ai statului/alianţei, putem invoca un sprijin cu informaţii eficient şi eficace, care să constituie un factor esenţial în contracararea cu succes a ameninţărilor hibride.

BIBlIoGraFIe1. ***, AJP-3(C), Allied Joint Doctrine for the Conduct of Operations,

NATO, 2019.2. ***, Carta Albă a Apărării, Ministerul Apărării Naţionale, Bucureşti,

2017.3. ***, Ghidul Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării pentru perioada

2015-2019, Administraţia Prezidenţială, Bucureşti, 2015.4. Alexandr Alexandrovici Bartoş, России не избежать гибридных войн

(Rusia nu poate evita războaiele hibride), Nauchno-Isledovatelnyi Tsentr Problem Natsyonalnyi Bezopastnosti, 9 martie 2018.

5. Petre-Gabriel Burduşel, Locul şi rolul Intelligence în combaterea ameninţărilor de tip hibrid, lucrare de dizertaţie, Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2018.

6. Ovidiu Frăţilă, Prezentarea datelor şi informaţiilor factorilor de decizie în activitatea de informaţii militare, publicat în Capabilităţi ale serviciilor moderne de informaţii militare, coordonator Sergiu T. Medar, Centrul Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007.

7. Alexandru Herciu, Evaluarea mediului operaţional hibrid din perspectiva lecţiilor învăţate, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2016.

8. Marian Iordache, Particularităţi privind sprijinul cu informaţii al structurilor convenţionale tactice de nivel divizie care desfăşoară operaţii de contrainsurgenţă, în contextul războiului hibrid, lucrare

123



de dizertaţie, Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2018.

9. Ionel Irimia şi Răzvan Mofleanu, Sistemele de informaţii, supraveghere şi cercetare – factor de bază al capacităţii de anticipare şi acţiune proactivă a structurilor de forţe, Conferinţa doctrinară a Forţelor Terestre, 28-29 octombrie 2009.

10. Niculai-Tudorel Lehaci, Tendinţe în evoluţia sistemului de comandă şi control la nivel operativ, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2015.

11. Qiao Liang şi Wang Xiangsui, Unrestricted Warfare, PLA Literature and Arts Publishing House, Beijing, 1999.

12. Sergiu T. Medar, Capabilităţi ale serviciilor moderne de informaţii militare, Centrul Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2007.

WeBoGraFIe1. https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/

uploads/attachment_data/file/623172/doctrine_nato_conduct_op_ajp_3.pdf

2. https://dexonline.ro/definitie/informa%C8%9Bie3. http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/ATAG/2015/564355/

EPRS_ATA(2015)564355_EN.pdf4. https://www.public.navy.mil/fcc-c10f/Strategies/Navy_Strategy_for_

Achieving_Information_Dominance.pdf.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 124

CONFRUNTAREA EST-VEST ªI NOUL RÃZBOI RECE

Prof. univ. dr. Mihail ORZEAŢĂUniversitatea „Apollonia” din Iaşi

Acest articol este menit să reamintească tuturor cititorilor că securitatea internaţională se deteriorează treptat, deoarece multe state preferă să se folosească de confruntare pentru rezolvarea problemelor existente între ele, în loc să negocieze sau să coopereze1.

Nu este pentru prima dată când rivalitatea interstatală „generează preocupări extraordinare de securitate şi anticipări ale conflictului armat”2. Raporturile tensionate dintre Occident (NATO şi UE) şi Rusia au o influenţă negativă asupra relaţiilor internaţionale, precum şi asupra securităţii la nivel regional şi global. Cea mai importantă situaţie este relaţia „ochi pentru ochi”3, prezentă între diferite state, situaţie destul de comună în zilele noastre şi folosită, de altfel, în timpul Războiului Rece.

Cuvinte-cheie: relaţii Est-Vest, securitate globală, relaţii internaţionale, autoritarism, rivalitate interstatală.

1 Henry Kissinger, Diplomaţia, Editura BIC ALL, Bucureşti, 2007, p. 16.2 Johann Park şi Chungshik Moon, Interstate Rivalry and Interstate Trade, în The Chinese

Journal of International Politics, 2018, vol. 11, nr. 3, p. 284, https://1b596b46-a-62cb3a1a-s-sites.googlegroups.com/site/parkjoha/rivalry%20and%20trade%20published.pdf?, consultat la 10.05.2019.

3 Teodor Danalache, Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte!, Crestin Ortodox.ro, 30 iulie 2009, https://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/iudaism/legea-talionului-125032.html, consultat la 16.04.2019.

125

Confruntarea Est-Vest şi noul Război Rece


Securitatea internaţională

la nivel regional şi global este

influenţată negativ de

relaţiile tensionate dintre

Occident (NATO plus UE) şi Rusia,

caracterizate, de tot mai

mulţi politologi, experţi în

securitate şi jurnalişti, ca

„Noul Război Rece”.

Introducere

Harta lumii este însângerată de confruntările violente aflate în desfăşurare, care fac mii de victime zilnic, distrug infrastructurile critice vitale pentru viaţa şi securitatea locuitorilor din zonele de operaţii, obligându-i să îşi părăsească locuinţele pentru a se salva şi devenind refugiaţi, emigranţi, azilanţi sau chiar apatrizi.

Accederea la funcţii de decizie din tot mai multe state a unor lideri cu tendinţe autoritariste4 şi a unor partide extremiste5 constituie una dintre cauzele cele mai importante ale utilizării politicii de forţă în relaţiile dintre state şi dintre comunităţi în cadrul statelor.

Conflictele îngheţate mocnesc6 sub „pojghiţa subţire” a unor tratate şi acorduri păstrate în funcţiune cu forţe de menţinere a păcii.

Securitatea internaţională la nivel regional şi global este influenţată negativ de relaţiile tensionate dintre Occident (NATO plus UE) şi Rusia, caracterizate, de tot mai mulţi politologi, experţi în securitate şi jurnalişti, ca „Noul Război Rece”7.

Organizaţiile guvernamentale internaţionale cu atribuţii în asigurarea securităţii globale (ONU)8 şi regionale (Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa – OSCE, Organizaţia Statelor Americane – OSA, Organizaţia Unităţii Africane – OUA, Liga Arabă – LA)9 par să aibă o relevanţă din ce în ce mai redusă, pentru că nu au reuşit să stopeze tendinţa spre violenţă ce se manifestă în relaţiile internaţionale, în general, şi între Occident şi Federaţia Rusă, în special.

4 Aamna Mohdin, Populist, authoritarian leaders are still on the rise across Europe, Quartz, 12 iulie 2017, https://qz.com/1027518/populist-authoritarian-leaders-are-still-on-the-rise-across- europe/, consultat la 14.05.2019.

5 Goran Buldioski, EU must confront Poland and Hungary, EU Observer, BUDAPEST, 21 noiembrie 2017, https://euobserver.com/opinion/139942, consultat la 16.05.2019.

6 Madeleine Albright, Doamna secretar de stat. Memorii, Editura Rao, Bucureşti, 2008, p. 537. 7 Edward Lucas, The New Cold War: Putin’s Russia and the Threat to the West, 17 martie 2009.8 Madeleine Albright, Who Broke the U.N.?, în Foreign Policy, 13.08.2012, http://foreignpolicy.

com/2012/08/13/who-broke-the-u-n/, consultat la 19.12.2014. 9 Roberta Cohen, The Role of Regional Organizations, ECOWAS, Brookings, Monday,

30 septembrie 2002, https://www.brookings.edu/on-the-record/the-role-of-regional-organizations-ecowas/, consultat la 11.05.2019.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 126

Mihail ORZEAŢĂ

Animozităţile dintre aliaţii din cel de-al Doilea Război Mondial – SUA şi Regatul Unit, pe de o parte, şi URSS, de cealaltă parte – au apărut încă din timpul confruntărilor armate cu statele Axei din cauza unor interese geopolitice şi geostrategice, respectiv a unor puncte de vedere diferite, referitoare la noua ordine globală postbelică şi a atitudinii faţă de statele învinse.

Scurt recurs la istoria Războiului Rece

Toţi istoricii, politologii şi experţii în domeniul securităţii internaţionale îl creditează pe Winston Churchill ca autor al sintagmei „Cortina de Fier”10, devenită ulterior sinonimă cu Războiul Rece11. Churchill a folosit pentru prima dată în public sintagma „Iron Curtain” în cadrul unui discurs ţinut în Camera Comunelor a Parlamentului britanic, pe 16 august 1945, prin care protesta împotriva deciziei Uniunii Sovietice de a împrejmui ambasada Regatului Unit de la Bucureşti cu un gard de fier12. Istoria a reţinut ca fiind prima folosire publică a sintagmei „Iron Curtain” în cadrul discursului denumit „Sinews of Peace”, susţinut, de către W. Churchill, la Westminster College, Fulton, Missouri, SUA, pe 5 martie 1946, activitate la care a fost prezentat de preşedintele SUA, Harry Truman, născut în acel stat, în faţa unei audienţe mai numeroase decât populaţia orăşelului Fulton. Ideea „Cortinei de Fier” i-a venit fostului premier britanic în 1945 şi a folosit-o prima dată pe 12 mai 194513, într-o telegramă adresată preşedintelui Truman, în care îşi exprima îngrijorarea pentru viitorul Europei şi al statelor ocupate de Uniunea Sovietică.

Animozităţile dintre aliaţii din cel de-al Doilea Război Mondial – SUA şi Regatul Unit, pe de o parte, şi URSS, de cealaltă parte – au apărut încă din timpul confruntărilor armate cu statele Axei, din cauza unor interese geopolitice şi geostrategice, respectiv a unor puncte de vedere diferite, referitoare la noua ordine globală postbelică şi a atitudinii faţă de statele învinse.

SUA şi Regatul Unit voiau instaurarea democraţiei în statele Axei şi a sateliţilor lor, iar Uniunea Sovietică, prin vocea lui Stalin, susţinea ca fiecare stat învingător să îşi impună regimul politic în statele pe care le ocupă. Occidentalii mai voiau constituirea

10 The Sinews of Peace (Iron Curtain Speech), 5 martie 1946, Westminster College, Fulton, Missouri, International Churchill Society, https://winstonchurchill.org/resources/speeches/1946-1963-elder-statesman/the-sinews-of-peace/, consultat 12.05.2019.

11 Winston Churchill’s Iron Curtain: From Russia with Labour, History Answers https://www.historyanswers.co.uk/people-politics/did-this-painting-foresee-the-rise-of-adolf-hitler/, consultat la 13.05.2019.

12 Thomas Parish, Enciclopedia Războiului Rece, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002, p. 83.13 Scott Michael Rank (editor), Winston Churchill’s Iron Curtain Speech: Predicting the Cold War,

History on the Net, https://www.historyonthenet.com/winston-churchills-iron-curtain-speech-predicting-the-cold-war, consultat la 14.05.2019.

127



unui tribunal internaţional pentru judecarea crimelor de război14, în timp ce Stalin a avansat propunerea de exterminare a 50.000 de militari de rang înalt din Germania, astfel încât aceasta să nu se mai poată ridica la statutul de dinainte de război pentru o lungă perioadă de timp şi să nu mai poată declanşa un alt război mondial15.

Cerinţele exagerate ale lui Stalin erau respinse cu replici acide de premierul britanic Churchill, dar preşedintele american Franklin Delano Roosevelt se dovedea mai conciliant şi media între cei doi pentru a menţine Antanta unită16.

După decesul lui Roosevelt, pe 12 aprilie 1945, şi preluarea funcţiei de preşedinte de către vicepreşedintele Harry Truman, care nu-i agrea pe ruşi17, relaţiile cu Stalin s-au modificat. Deşi Truman cunoştea solicitarea predecesorului său, făcută în cadrul întâlnirii „celor trei mari” de la Teheran (noiembrie-decembrie 1943) şi Ialta (februarie 1945) şi acceptată de Stalin, ca Uniunea Sovietică să participe la războiul din Pacific contra Japoniei, după înfrângerea Germaniei naziste, noul preşedinte american a declarat tranşant că implicarea URSS în războiul din Pacific „nu este necesară şi nici dezirabilă”18. În pofida acestei opinii a preşedintelui american, trupele sovietice au declanşat ofensiva terestră împotriva japonezilor, deşi exista un tratat de neagresiune ruso-japonez, respectat de niponi pe durata războiului din Europa, ocupând Manciuria, Mongolia Exterioară, peninsula Sahalin şi o parte din insulele Kurile, până la sfârşitul lunii august 194519.

Supranumit „războiul care nu a avut loc” şi „războiul pentru care fiecare parte se pregătea dar nu voia să îl declanşeze”20, Războiul Rece a avut ca protagonişti SUA şi URSS, iar după constituirea blocurilor

14 Alessandra Minerbi, Istoria ilustrată a nazismului, Editura Rao, Bucureşti, 2006, p. 179.15 Michael D. Hull, The Big Three in Tehran: The Meeting That Shaped WWII, Warfare History

Network, 12 decembrie 2018, https://warfarehistorynetwork.com/daily/wwii/the-big-three-in-tehran-the-meeting-that-shaped-wwii/, consultat la 14.05.2019.

16 Ibidem.17 Arnold A. Offner, President Truman and the Origins of the Cold War, BBC http://www.bbc.

co.uk/history/worldwars/wwtwo/truman_01.shtml, ultima actualizare 2011-02-17, consultat la 10.05.2019.

18 H. P. Willmott, The Second World War in the Far East, Cassell & Co, Wellington House, Londra, 1999, p. 205.

19 Ibidem, pp. 206-207.20 Laurence Freedman, The Cold War. A Military History, Cassell & Co, Londra, Marea Britanie,

2001, pp. 18, 204-205.

După decesul lui Roosevelt, pe 12 aprilie 1945,

şi preluarea funcţiei de preşedinte

de către vicepreşedintele

Harry Truman, care nu-i agrea pe ruşi, relaţiile

cu Stalin s-au modificat.

Deşi Truman cunoştea

solicitarea predecesorului

său, făcută în cadrul întâlnirii

„celor trei mari” de la Teheran,

reluată la Ialta şi acceptată

de Stalin, ca Uniunea Sovietică să participe la războiul din

Pacific contra Japoniei, după

înfrângerea Germaniei

naziste, noul preşedinte

american a declarat

tranşant că implicarea URSS

în războiul din Pacific „nu este necesară şi nici

dezirabilă”.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 128

Mihail ORZEAŢĂ

politico-militare – NATO pe 1 aprilie 1949 şi Tratatul de la Varşovia de 12 mai 1955 –, confruntarea s-a dus între cele două alianţe.

Prin modul său de desfăşurare, Războiul Rece a estompat distincţia dintre pace şi lupta armată21, pentru că nu a fost o sumă de victorii şi înfrângeri, ci mai mult o pace înarmată (din cauza cursei înarmărilor), bazată pe echilibrul de putere22, la care se ajungea în urma consumării unui şir de crize, de amplori şi intensităţi diferite, cea mai gravă dintre acestea fiind Criza rachetelor din Cuba (1962)23, când a existat pericolul izbucnirii unui război nuclear între SUA şi URSS.

Fiecare parte a confruntării dorea să obţină hegemonia globală24 şi impunerea ideologiei proprii: SUA promovau democraţia liberală, iar URSS susţinea comunismul şi, în acest scop, ambele adversare au folosit:

• confruntările directe în planurile politic, diplomatic şi economico-financiar;

• confruntările armate prin intermediari25 (Coreea: 1950-1953; Vietnam: 1964-1972; Afganistan: 1979-1989; războaiele arabo-israeliene);

• acţiuni de spionaj, manipulare, propagandă, dezinformare şi influenţarea psihologică a comunităţii internaţionale, respectiv a populaţiei părţii adverse;

• imixtiuni în sfera de influenţă a adversarului;• boicotul unor evenimente sportive (statele occidentale au

boicotat Jocurile Olimpice de la Moscova, din 1980, în semn de protest faţă de invadarea Afganistanului de către sovietici, iar URSS şi majoritatea statelor socialiste, mai puţin România, au boicotat Jocurile Olimpice de la Los Angeles, în 1984, ca măsură de răspuns la acţiunea occidentală similară din 198026), culturale şi politice internaţionale, desfăşurate în statele blocului advers;

21 Simon Trew şi Garry Sheffield, editors, 100 Years of Conflict 1900-2000, Sutton Publishing Limited, Phoenix Mill, Anglia, 2000, p. 263.

22 Laurence Freedman, op. cit., pp. 17, 204,205.23 Cuban Missile Crisis, John F. Kennedy Presidential Library and Museum, pe http://www.

jfklibrary.org/JFK/JFK-in-History/Cuban-Missile-Crisis.aspx, consultat la 03.05.2015. 24 William Pfaff, The Question of Hegemony, Foreign Affairs, ianuarie-februarie 2001, http://

www.foreignaffairs.com/articles/56654/william-pfaff/the-question-of-hegemony, consultat la 19.12.2014.

25 Simon Trew şi Garry Sheffield, op. cit., p. 261.26 Thomas Parish, Enciclopedia Războiului Rece, op. cit., p. 46.

129



Oficial, încheierea Războiului Rece a fost

o consecinţă a întâlnirii şi

acordurilor dintre preşedinţii

american, Ronald Reagan,

şi sovietic, Mihail Gorbaciov, în

noiembrie 1989, la Malta. Practic,

desfiinţarea Tratatului de

la Varşovia, în 1990, şi

dezmembrarea URSS, în 1991,

sunt două dintre cele mai

importante evenimente care

au certificat încheierea

Războiului Rece.

• cursa înarmărilor27, cursa pentru spaţiu28 etc.Dispunând de o forţă economică şi o influenţă politico-diplomatică

superioare, SUA au iniţiat, la propunerea fostului ambasador al său la Moscova, George Keenan29, strategia de îndiguire a URSS, strategie devenită Doctrina Truman, materializată într-un sistem de alianţe (Australia, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii – ANZUS, South East Asia Treaty Organization – SEATO30 etc.). La aceste tratate şi alianţe s-a adăugat şi Pactul Bagdadului (1955) sau CENTO, iniţiat de Regatul Unit (includea Turcia, Irakul, Iranul şi Pakistanul), şi care avea ca obiectiv bararea accesului URSS la regiunea Golfului Persic, bogată în petrol şi gaze naturale, de unde se aprovizionau statele occidentale31. Sistemul de alianţe era completat şi susţinut de amplasarea de baze militare în statele vecine Tratatului de la Varşovia, în special a URSS (Islanda, RFG, Turcia, Grecia, Japonia, Coreea de Sud, Filipine etc.).

Oficial, încheierea Războiului Rece a fost o consecinţă a întâlnirii şi acordurilor dintre preşedinţii american, Ronald Reagan, şi sovietic, Mihail Gorbaciov, în noiembrie 1989, la Malta32. Practic, desfiinţarea Tratatului de la Varşovia, în 1990, şi dezmembrarea URSS, în 1991, sunt două dintre cele mai importante evenimente care au certificat încheierea Războiului Rece. Unii autori au considerat că aceste evenimente au consfinţit victoria democraţiei liberale asupra totalitarismului33, care a deschis calea spre războiul economic34. Alţi autori au evaluat această victorie ca fiind „ambiguă”35.

27 Sam Perlo-Freeman, Arms race, Encyclopaedia Britannica, https://www.britannica.com/topic/arms-race, consultat la 08.05.2019.

28 John McNeer, The Space Race in the Context of the Cold War, History Arch, 20 iulie 2018, https://historyarch.com/2018/07/20/the-space-race-in-the-context-of-the-cold-war/, consultat la 08.05.2019.

29 MILESTONES: 1945-1952, Keenan and Containment, 1947, US Department of State, Office of the Historian, https://history.state.gov/milestones/1945-1952/kennan, consultat la 04.01.2015.

30 Pierre Milza şi Serge Berstein, Istoria secolului XX, vol. 2, Editura BIC All, Bucureşti, 1998, p. 29.31 Alkadeff Iakovos, A Comparison between Cold War 1 and Cold War 2, World press,

4 noiembrie 2015, https://iakal.wordpress.com/2015/11/04/a-comparison-between-cold-war-1-and-cold-war-2/, consultat la 17.07.2019.

32 Thomas Parish, op. cit., p. 55.33 Francis Fukuyama, America la răscruce. Democraţia, puterea şi moştenirea neoconservatoare,

Editura Antet XX Press, Filipeştii de Târg, Prahova, 2006, p. 49.34 Fred C. Bergsten, Japan and the United States in the New World Economy, publicat de

Theodore Rueter în The United States in the World Political Economy, Mc Graw-Hill, New York, 1994, p. 175.

35 Ronald Steel, Temptations of a Superpower, Harvard University Press, 1995, pp. 6-23.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 130

Mihail ORZEAŢĂ

3. Similitudini şi diferenţe între Războiul Rece şi situaţia curentă a confruntării Est-Vest3.1. Similitudini între relaţiile Est-Vest din perioada Războiului Rece şi cele din prezent

Analiza comparată a relaţiilor Est-Vest din perioada Războiului Rece cu cele din prezent relevă destul de multe similitudini36, concretizate în măsuri de confruntare directă şi subversivă în planurile politic, diplomatic, economic, financiar, informaţional, psihologic, cultural şi militar37.

3.1.1. Măsuri de confruntare aplicate reciproc de ambele părţi

Interesele diferite ale Occidentului faţă de cele ale Federaţiei Ruse, în planurile politico-diplomatic, economico-financiar, informaţional şi militar, au determinat reacţii ale ambelor părţi, de amplori şi intensităţi variate, materializate în:

• embargo politico-diplomatic38 şi economico-financiar, aplicat sub forma sancţiunilor reciproce39 de tip „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”40;

• influenţarea psihologică a comunităţii internaţionale41, respectiv a populaţiei părţii adverse prin manipulare42, propagandă, dezinformare şi „război al declaraţiilor”43;

36 Edward Lucas, The New Cold War: Putin’s Russia and the Threat to the West, Editura Palgrave McMillan, 2009, New York, SUA, recenzia cărţii poate fi citită pe site-ul http://www.amazon.com/the-new-cold-war-putins/dp/02302614345#reader-0230614345, consultat pe 20.07.2014; vezi şi Shestakov, Yevgeny, Russia and the West: neither cold war nor warm peace, The Telegraph, 03.01.2013, http://www.telegraph.co.uk/sponsored/rbth/opinion/9777516/russia-west-cold-war.html, consultat pe 11.08.2014.

37 Simon Tisdall, The new cold war: are we going back to bad old days?, în The Guardian, 19.11.2014, http://www.theguardian.com/world/2014/nov/19/new-cold-war-back-to-bad-old-days-russia-west-putin-ukraine, consultat la 30.12.2014.

38 Shiva Shankar Pandian, Kayra Watson, Tit-for-Tat: Russia expels 59 diplomats from 23 countries in retaliation, 31 martie 2018, https://www.uscpublicdiplomacy.org/blog/tit-tat-diplomatic-expulsions-and-closures, consultat la 15.04.2019.

39 UN Charter, cap. VIII, http://www.un.org/en/documents/charter/chapter8.shtml, consultat la 05.05.2019.

40 Alistar Heath, Tit-for-tat trade war with Russia will hurt many but achieve little, în The Telegraph, 7 august 2014, https://www.telegraph.co.uk/finance/economics/11020242/Tit-for-tat-trade-war-with-Russia-will-hurt-many-but-achieve-little.html, consultat la 15.04.2019.

41 Shaun Walker, Dmitry Medvedev visits Crimea as Russia’s army begun border withdrawal, în The Guardian, 31.03.2014, http://www.theguardian.com/world/2014/mar/31/dmitry-medvedev-crimea-army-border-withdrawal-ukraine, consultat la 01.04.2014.

42 Ben Farmer, I can take Kiev in two weeks, Vladimir Putin warns European leaders, în The Telegraph, 01.09.2014, http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/ukraine/11069070/I-can-take-Kiev-in-two-weeks-Vladimir-Putin-warns-European-leaders.html, consultat la 02.09.2014.

43 Olga Krasnyak, Tit-for-Tat: Diplomatic Expulsions and Closures, Center on Public Diplomacy (CPD), 13 septembrie 2017, https://www.uscpublicdiplomacy.org/blog/tit-tat-diplomatic-expulsions-and-closures, consultat la 15.04.2019.

131



• imixtiuni în politica internă a părţii adverse44;• cursa nedeclarată a înarmărilor45;• desfăşurarea de forţe46 şi exerciţii militare reale în zonele

frontierelor comune47;• confruntări militare prin intermediari48;• demonstraţii de forţă.

3.1.2. Măsuri de confruntare iniţiate de Occident la adresa Federaţiei Ruse

După intervenţia Rusiei în războiul dintre Georgia şi Osetia de Sud (august 2008), Consiliul Nord-Atlantic a decis, pe 19 august 2008, suspendarea întâlnirilor NATO – Federaţia Rusă, până la retragerea trupelor ruse din Georgia.

După anexarea Crimeei de către Rusia, Consiliul Nord-Atlantic a decis anularea tuturor acţiunilor de colaborare cu Federaţia Rusă, cu excepţia Dialogului Politic49.

La iniţiativa statelor occidentale, Adunarea Generală a ONU a condamnat Rusia, după anexarea Crimeei50.

Statele occidentale, membre ale Grupului de consultare G 8, au decis excluderea Rusiei din acest for internaţional51.

44 Ibidem. 45 Jason Lemon, New Russian Weapons ‘Significantly Increase’ Military’s Potential, Putin Warns

Rivals, Newsweek, 12/18/18, https://www.newsweek.com/russian-weapons-military-potential-putin-warns-1262973, consultat la 20.12.2018.

46 Mark Thompson, Russian Forces Double Along Ukraine Border, Time, 28.03.2014, http://time.com/41490/russia-ukraine-crimea-putin/, consultat la 14.04.2015.

47 Michael Birnbaum, Fearing Russian expansion Baltic nations step up military exercises, în The Washington Post, 16.05.2015, http://www.washingtonpost.com/world/europe/fearing-russian-expansion-baltic-nations-step-up-military-exercises/2015/05/15/b5ee51ee-f8c8-11e4-a47c-e56f4db884ed_story.html, consultat la 01.06.2015.

48 Tom O’Connor, U.S. Vs. Russia in Syria: These Are Their Top Weapons, Global Geopolitics, 13 aprilie 2018, postat cu permisiunea Newsweek, http://globalgeopolitics.net/2018/04/13/u-s-vs-russia-in-syria-these-are-their-top-weapons/, consultat la 14.04.2019.

49 Statement by NATO Foreign Ministers, North Atlantic Treaty Organization, 01.04.2014, http://www.nato.int/cps/en/natohq/news_108501.htm, consultat 10.05.2015; vezi şi Relations with Russia, North Atlantic Treaty Organization, Last updated: 04 Feb. 2019, https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_50090.htm, consultat la 14.05.2019.

50 Louis Charbonneau, Russia Threatened Countries Ahead of UN Vote on Ukraine, Diplomats Say, Reuters, 28.03.2014, http://www.huffingtonpost.com/2014/03/28/exclusive-russia-ukraine_n_5052313.html, consultat la 29.03.2014.

51 Clemens Bilan, German MP: Russia’s Exclusion From G8 ‘Wrong From Very Beginning’, Sputnik News, 05.01.2016, https://sputniknews.com/politics/201601051032705436-germany-g8-russia/, consultat la 14.05.2019.

După intervenţia Rusiei în războiul dintre Georgia şi

Osetia de Sud (august 2008),

Consiliul Nord-Atlantic a decis, pe 19 august 2008, suspendarea

întâlnirilor NATO – Federaţia Rusă, până

la retragerea trupelor ruse din Georgia.

După anexarea Crimeei de către

Rusia, Consiliul Nord-Atlantic a decis anularea

tuturor acţiunilor de colaborare

cu Federaţia Rusă, cu excepţia

Dialogului Politic. La

iniţiativa statelor occidentale,

Adunarea Generală a ONU

a condamnat Rusia, după

anexarea Crimeei.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 132

Mihail ORZEAŢĂ

Mai multe state occidentale şi Australia au ameninţat Rusia cu izolarea politico-diplomatică şi economico-financiară prin sancţiuni în aceste domenii52.

Pentru a obţine îndeplinirea obiectivului de izolare a Rusiei, secretarul de stat american de la acea vreme a vizitat China53 şi India54, încercând să le determine să se alăture iniţiativei occidentale.

3.1.3. Măsuri de confruntare iniţiate de Federaţia Rusă la adresa Occidentului

Sancţiunile aplicate Rusiei de către Occident au determinat Moscova să le contracareze prin măsuri reciproce şi să îşi revizuiască strategia de securitate. Cele mai importante măsuri sunt:

• nominalizarea NATO ca cea mai mare ameninţare la adresa securităţii Rusiei55;

• blocarea unor iniţiative occidentale în Consiliul de Securitate al ONU56;

• iniţierea, în cooperare cu statele membre ale BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud), Venezuela şi Iranul, a unor măsuri de excludere a dolarului din poziţia de monedă unică pentru tranzacţiile comerciale internaţionale (aşa-numita „dedolarizare”57);

• înfiinţarea unei bănci internaţionale pentru dezvoltare pentru a sparge monopolul Fondului Monetar Internaţional (IMF), în cadrul căruia SUA deţin o poziţie dominantă; acordul

52 Roberta Rampton, Biden warns Russia will be isolated if Ukraine crisis not resolved: US official, Reuters, 3 martie 2014, http://news.yahoo.com/biden-warns-russia-isolated-ukraine-crisis-not-resolved-174333462.html, consultat la 03.01.2015.

53 Julie Pace şi Matthew Lee, Hoping to Isolate Russia, US Woos China on Ukraine, Associated Press, 11.03.2014, http://www.irrawaddy.org/asia/hoping-isolate-russia-us-woos-china-ukraine.html, consultat la 12.08.2014.

54 Ajay Kamalakaran, Time for India to stand by Russia, Russia Beyond The Headlines, 01.08.2014, http://in.rbth.com/blogs/2014/08/01/time_for_india_to_stand_by_russia_37133.html, consultat la 11.08.2014.

55 Maria Tsvetkova, Russia’s new military doctrine names NATO as key risk, Reuters, 26.12.2014, http://www.reuters.com/article/2014/12/26/us-russia-crisis-military-doctrine-idUSKBN0K40Q120141226, consultat la 27.12.2014.

56 UN Security Council action on Crimea referendum blocked, UN News Centre, 15.03.2014, http://www.un.org/apps/news/story.asp?NewsID=47362#.VT9CTtGdKM8, consultat la 10.04.2015.

57 Pepe Escobar, The Birth of the ‘De-Americanized’ World. Beijing Calls for Creation of New ‘Reserve Currency’ to Replace the US Dollar, Asian Times, 15.10.2013, preluat de Global Research, http://www.globalresearch.ca/the-birth-of-the-de-amercanized-world-beijing-calls-for- creation-of-new-reserve-currency-to-replace-the-u-s-dollar/5354330/, consultat la 17.11.2013.

133



de înfiinţare a băncii New Development Bank s-a semnat la

Fortaleza, în Brazilia; prin această iniţiativă, cele cinci „state ale viitorului”, cum le-a numit preşedintele chinez Xi Jinping, vor să „democratizeze relaţiile internaţionale”, afirmând că banca este destinată tuturor statelor în curs de dezvoltare pentru finanţarea proiectelor de infrastructură58;

• instalarea unor rachete cu rază medie de acţiune în enclava Kaliningrad59, respectiv a unor avioane de bombardament strategic în Peninsula Crimeea60;

• parada militară organizată de Rusia, la Moscova, pe 9 mai 2015, cu ocazia celebrării a 70 de ani de la victoria împotriva nazismului, a fost o adevărată demonstraţie de forţă prin participarea a aproximativ 16.000 de militari61 ruşi şi a unor contingente militare din China62, India63 şi alte 10 state şi prin etalarea tehnicii de luptă de ultimă generaţie64;

• încercări de decredibilizare şi chiar de destabilizare a NATO prin apropierea de Turcia – stat membru al Alianţei –, căreia îi vinde

58 Astrid Prange, BRICS launch new bank and monetary fund, în Deutsche Welle, 16.07.2014, http://www.dw.de/brics-launch-new-bank-and-monetary-fund/a-17789608, consultat la 10.05.2015.

59 Vasudevan Sridharan, Moscow moving nuclear-capable weapons to NATO borders amid massive military drills across Russia, în International Business Time, 18.03.2015, http://www.ibtimes.co.uk/moscow-moving-nuclear-capable-weapons-nato-borders-amid-massive-military-drills-across-russia-1492481, consultat la 11.05.2015.

60 Russia Deploying Strategic Bombers to Crimea, Missiles to Kaliningrad, Radio Free Europe, Radio Liberty, 17.03.2015, http://www.rferl.org/content/russia--strategic-bombers-crimea-missiles-kaliningrad/26906157.html, consultat la 11.05.2015 .

61 Thomas Burrow şi Stewart Will, Now Russia’s got SEALS too. Armed sea creatures show off their shooting skills at Russia’s bizarre VE day parade, Mail Online, 10.05.2015, http://www.dailymail.co.uk/news/article-3074519/Putin-Tanks-rumble-Red-Square-Russia-stages-biggest-Victory-Day-military-parade-Western-leaders-stay-away.html, consultat la 11.05.2015.

62 Mughda Variyar, Moscow Victory Day Parade: Indian, Chinese Soldiers Go on Boat Rides, Sight-Seeing Together in Russia, International Business Time, 09.05.2015, http://www.ibtimes.co.in/moscow-victory-day-parade-indian-army-contingent-marches-chinas-pla-631860, consultat la 11.05.2015.

63 Indian Army Men Attract all Eyes During Russian Victory Day, NDTV, 10.05.2015, http://www.ndtv.com/india-news/indian-army-men-attract-all-eyes-during-russian-victory-day-761836, consultat la 11.05.2015.

64 Mathew Chance şi Laura Smith-Spark, Russia marks 70 years since victory over Nazi Germany with huge parade, CNN, 09.05.2015, http://edition.cnn.com/2015/05/09/europe/russia-victory-day-celebration/, consultat la 10.05.2015.

Parada militară organizată

de Rusia, la Moscova,

pe 9 mai 2015, cu ocazia celebrării

a 70 de ani de la victoria

împotriva nazismului, a

fost o adevărată demonstraţie de forţă prin participarea

a aproximativ 16.000 de

militari ruşi şi a unor contingente

militare din China, India şi

alte 10 state şi prin etalarea

tehnicii de luptă de ultimă

generaţie.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 134

Mihail ORZEAŢĂ

rachete sol-aer de tip S-400, determinând avertismentul SUA de excludere a Ankarei de la programul de livrare a avionului de generaţia a 5-a, tip F-3565;

• în relaţiile cu UE, Federaţia Rusă depune eforturi pentru a sparge blocada economico-financiară, instituită de Uniune la adresa sa, iniţiind relaţii economico-financiare bilaterale cu Ungaria, Slovacia, Cehia66, Germania67 şi Bulgaria68;

• corelarea unor acţiuni politico-diplomatice, economico-financiare şi militare69 cu China, pentru a contracara acţiunile similare ale statelor occidentale împotriva lor70.

3.1.4. Diferenţele dintre confruntările Est-Vest din perioada Războiului Rece şi cea actuală

Actuala ordine mondială nu mai este bipolară, ci este în tranziţie de la unipolaritate la multipolaritate.

În perioada Războiului Rece, SUA şi URSS influenţau evoluţia relaţiilor internaţionale dintre majoritatea statelor lumii, nu doar în sferele lor de influenţă. În prezent, SUA şi Rusia au influenţă mult mai redusă asupra evoluţiei relaţiilor internaţionale, pentru că au apărut competitori noi la lupta pentru dominaţia mondială – China, India, Brazilia.

Rusia este considerată un stat cu o conducere autoritară, dar ea nu are anvergura internaţională a URSS şi nu practică exportul de revoluţie, aşa cum proceda conducerea de la Kremlin înainte de 1990. Chiar dacă

65 Ted Galen Carpenter, Is It Time to Expel Turkey from NATO?, The National Interest, https://nationalinterest.org/blog/the-skeptics/it-time-expel-turkey-nato-14518, consultat la 09.04.2019.

66 Tatia Dolidze, EU Sanctions Policy towards Russia: The Sanctioner-Sanctionee’s game of Throne, CEPS Working Document, Center for European Policy, nr. 402, pp. 8-9, ianuarie 2015, http://www.ceps.be/system/files/WD%20402%20TD%20Sanctions.pdf, consultat la 10.04.2015.

67 Yuriy Vitrenko, Russia weaponizing gas, Politico.eu, 4/29/19, https://www.politico.eu/sponsored-content/russia-weaponizing-gas/, consultat la 12.05.2019.

68 Russia’s proposed TurkStream 2 pipeline sparks Bulgaria, EU energy worries, Deutsche Welle, 28.02.2019, https://www.dw.com/en/russias-proposed-turkstream-2-pipeline-sparks-bulgaria-eu-energy-worries/a-47726458, consultat la 10.05.2019.

69 Ben Blanchard, China, Russia to hold joint Mediterranean naval drills in May, Reuters, 30.04.2015, http://www.reuters.com/article/2015/04/30/us-china-russia-military-idUSKBN0NL 16F20150430, consultat la 15.05.2015.

70 Timothy Heritage şi Vladimir Soldatkin, Putin looks to Asia as West threatens to isolate Russia, Reuters, 21.03.2014, http://www.reuters.com/article/2014/03/21/us-ukraine-crisis-russia-insight-idUSBREA2K07S20140321, consultat la 03.01.2015.

În perioada Războiului Rece, SUA şi URSS influenţau evoluţia relaţiilor internaţionale dintre majoritatea statelor lumii, nu doar în sferele lor de influenţă. În prezent, SUA şi Rusia au influenţă mult mai redusă asupra evoluţiei relaţiilor internaţionale, pentru că au apărut competitori noi la lupta pentru dominaţia mondială – China, India, Brazilia.

135



Occidentul şi Rusia au opinii diferite privind noua ordine mondială şi, respectiv, modul de organizare şi conducere politică şi economică a statelor, această situaţie nu poate fi considerată confruntare ideologică şi un nou Război Rece71.

Deşi Rusia a iniţiat mai multe alianţe după 1990, ea nu este susţinută de „state-satelit”, aşa cum era Uniunea Sovietică.

Toate statele din Europa de Est, care erau membre ale Tratatului de la Varşovia, aveau regimuri comuniste şi erau considerate sateliţi ai Moscovei sunt, acum, democrate şi membre ale Pactului Nord-Atlantic.

NATO este cea mai puternică alianţă politico-militară a lumii şi surclasează Federaţia Rusă în domeniile politic, diplomatic, economic, financiar, informaţional, cultural şi demografic. Şi în domeniul militar, NATO surclasează Rusia pe multiple planuri, mai puţin cel nuclear, unde se poate spune că există paritate, pentru că fiecare parte dispune de un arsenal ce ar putea distruge viaţa de pe planeta Pământ de câteva ori.

Concluzii

Deşi mulţi dintre liderii occidentali importanţi exclud posibilitatea declanşării unui nou Război Rece, modul de desfăşurare a relaţiilor Est-Vest contrazic, în unele privinţe, aceste luări de poziţie.

Dacă, la începutul crizei din Ucraina, preşedintele rus Vladimir Putin respingea ideea instaurării unui nou Război Rece72, mai recent a declarat că „Occidentul ne împinge spre confruntare”73.

Tendinţa spre confruntare din relaţiile Est-Vest pare să fie contagioasă, pentru că tot mai multe state adoptă relaţii bazate pe logica „legii talionului”. Menţionez câteva mai importante

71 Odd Arne Westad, Has a New Cold War Really Begun?, Belfer Center, Harvard Kennedy School for Science and International Affairs, 27 martie 2018, https://www.belfercenter.org/publication/has-new-cold-war-really-begun, consultat la 17.07.2019

72 Konstantin Fets, Russia has no intention of building a new Iron Curtain, says Putin, Russia Beyond The Headlines, 24.11.2014, http://rbth.co.uk/politics/2014/11/24/russia_has_no_intention_of_building_a_new_iron_curtain_says_putin_41637.html, consultat la 03.02.2015.

73 Serghei Lavrov, Relaţiile dintre Rusia şi Occident sunt mai tensionate decât în perioada Războiului Rece, Mediafax, 17.04.2018, http://www.mediafax.ro/externe/serghei-lavrov-relatiile-dintre-rusia-si-occident-sunt-mai-tensionate-decat-in-perioada-razboiului-rece-17133181, consultat la 17.04.2018.

Dacă, la începutul crizei

din Ucraina, preşedintele rus

Vladimir Putin respingea ideea instaurării unui

nou Război Rece, recent, acesta a declarat că

„Occidentul ne împinge spre confruntare”.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 136

Mihail ORZEAŢĂ

şi mai recente: Arabia Saudită-Canada74, SUA-China75, Japonia-Coreea de Sud76, China-Canada77, Turcia-SUA78, Israel-statele arabe etc.

Unii experţi în relaţii internaţionale şi în confruntarea informaţională cred că, de fapt, Războiul Rece nu s-a încheiat79, ci a trecut în faza subversivă80, iar, în prezent, tinde să iasă la suprafaţă, din nou. Pe această temă, Michel Meyer afirmă că, pentru a încheia Războiul Rece, este nevoie de mult timp, fiindcă trebuie schimbată mentalitatea oamenilor, schimbare ce nu se poate face peste noapte81.

BIBLIOGRAFIE1. Madeleine Albright, Doamna secretar de stat. Memorii, Editura Rao,

Bucureşti, 2008.2. Madeleine Albright, Who Broke the U.N.?, Foreign Policy, 13.08.2012,

http://foreignpolicy.com/2012/08/13/who-broke-the-u-n/.3. Fred C. Bergsten, Japan and the United States in the New World

Economy, publicat de Theodore Rueter în The United States in the World Political Economy, Mc Graw-Hill, New York, 1994.

4. Clemens Bilan, German MP: Russia’s Exclusion From G8 ‘Wrong From Very Beginning’, Sputnik News, 05.01.2016, https://sputniknews.com/politics/201601051032705436-germany-g8-russia/.

5. Michael Birnbaum, Fearing Russian expansion Baltic nations step up military exercises, în The Washington Post, 16.05.2015, http://www.washingtonpost.com/world/europe/fearing-russian-expansion-

74 Canadian Press, Saudi retaliation against Canada during feud detailed in government memo, CBC News, 5 aprilie 2019, https://www.cbc.ca/news/politics/saudi-retaliation-canada-memo- 1.5085832, consultat la 12.04.2019.

75 What is a trade war between US and China? – Explained, Economyria.com, 22 iunie 2018, http://economyria.com/the-trade-war-between-the-us-and-china/, consultat la 19.04.2019. 76 Duncan Deaeth, Japan considers economic retaliation in row with South Korea, Taiwan news,

2019/03/14, https://www.taiwannews.com.tw/en/news/3657880, consultat la 14.04.2019. 77 Amanda Connoly, Detention of Canadians by China was ‘retaliation’ for Meng arrest: former

U.S. envoy to China, Global News, 27 ianuarie 2019, https://globalnews.ca/news/4889420/xi-jinping-china-detentions-meng-wanzhou-gary-locke/, consultat la 15.04.2019.

78 Angela Dewan şi Gul Tuysuz, Why Turkey-US tensions have come to a boil, CNN, 12 octombrie 2017, https://edition.cnn.com/2017/10/12/politics/turkey-us-relations-explainer/index.html, consultat 10.04.2019.

79 Sergei Karaganov, Ukraine crisis: the Cold War never really ended, în The Telegraph, 06.05.2014, http://www.telegraph.co.uk/sponsored/rbth/opinion/10810159/ukraine-crisis-cold-war.html, consultat la 10.08.2014.

80 Keith Rogers, Quiet Arms Race continues, retired CIA officer says, în Las Vegas Review Journal, 17 martie 2013, http://www.reviewjournal.com/news/military/quiet-arms-race-continues-retired-cia-officer-says, consultat la 02.10.2013.

81 Michal Meyer, Has the Cold War Ended? Freedom from Fear, nr. 5, noiembrie 2009, pp. 38-39, http://F3magazine.unicrit.it/?p=444, consultat l 12.08.2014.

137



baltic-nations-step-up-military-exercises/2015/05/15/b5ee51ee-f8c8-11e4-a47c-e56f4db884ed_story.html.

6. Goran Buldioski, EU must confront Poland and Hungary, EU Observer, BUDAPEST, 21 noiembrie 2017, https://euobserver.com/opinion/139942.

7. Louis Charbonneau, Russia Threatened Countries Ahead of UN Vote on Ukraine, Diplomats Say, Reuters, 28.03.2014, http://www. huffingtonpost.com/2014/03/28/exclusive-russia-ukraine_ n_5052313.html.

8. Roberta Cohen, The Role of Regional Organizations, ECOWAS, Brookings, Monday, 30 septembrie 2002, https://www.brookings.edu/on-the-record/the-role-of-regional-organizations-ecowas/.

9. Teodor Danalache, Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte!, Crestin Ortodox.ro, 30 iulie 2009, https://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/iudaism/legea-talionului-125032.html.

10. Ben Farmer, I can take Kiev in two weeks, Vladimir Putin warns European leaders, în The Telegraph, 01.09.2014, http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/ukraine/11069070/I-can-take-Kiev-in-two-weeks-Vladimir-Putin-warns-European-leaders.html.

11. Konstantin Fets, Russia has no intention of building a new Iron Curtain, says Putin, Russia Beyond The Headlines, 24.11.2014, http://rbth.co.uk/politics/2014/11/24/russia_has_no_intention_of_building_a_new_iron_curtain_says_putin_41637.html.

12. Laurence Freedman, The Cold War. A Military History, Cassell & Co, Londra, Marea Britanie, 2001.

13. Francis Fukuyama, America la răscruce. Democraţia, puterea şi moştenirea neoconservatoare, Editura Antet XX Press, Filipeştii de Târg, Prahova, 2006.

14. Alistar Heath, Tit-for-tat trade war with Russia will hurt many but achieve little, în The Telegraph, 7 august 2014, https://www.telegraph.co.uk/finance/economics/11020242/Tit-for-tat-trade-war-with-Russia-will-hurt-many-but-achieve-little.html.

15. Michael D. Hull, The Big Three in Tehran: The Meeting That Shaped WWII, Warfare History Network, 12 decembrie 2018, https://warfarehistorynetwork.com/daily/wwii/the-big-three-in-tehran-the-meeting-that-shaped-wwii/.

16. Henry Kissinger, Diplomaţia, Editura BIC ALL, Bucureşti, 2007.17. Olga Krasnyak, Tit-for-Tat: Diplomatic Expulsions and Closures, Center

on Public Diplomacy (CPD), 13 septembrie 2017, https://www.uscpublicdiplomacy.org/blog/tit-tat-diplomatic-expulsions-and-closures.

18. Serghei Lavrov, Relaţiile dintre Rusia şi Occident sunt mai tensionate decât în perioada Războiului Rece, Mediafax, 17.04.2018, http://www.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 138

Mihail ORZEAŢĂ

mediafax.ro/externe/serghei-lavrov-relatiile-dintre-rusia-si-occident-sunt-mai-tensionate-decat-in-perioada-razboiului-rece-17133181.

19. Jason Lemon, New Russian Weapons ‘Significantly Increase’ Military’s Potential, Putin Warns Rivals, Newsweek, 12/18/18, https://www.newsweek.com/russian-weapons-military-potential-putin-warns-1262973.

20. Edward Lucas, The New Cold War: Putin’s Russia and the Threat to the West, 17 martie 2009.

21. Pierre Milza şi Serge Berstein, Istoria secolului XX, vol. 2, Editura BIC All, Bucureşti, 1998.

22. Alessandra Minerbi, Istoria ilustrată a nazismului, Editura Rao, Bucureşti, 2006.

23. Aamna Mohdin, Populist, authoritarian leaders are still on the rise across Europe, Quartz, 12 iulie 2017, https://qz.com/1027518/populist-authoritarian-leaders-are-still-on-the-rise-across-europe/.

24. John McNeer, The Space Race in the Context of the Cold War, History Arch, 20 iulie 2018, https://historyarch.com/2018/07/20/the-space-race-in-the-context-of-the-cold-war/.

25. Arnold A. Offner, President Truman and the Origins of the Cold War, BBC http://www.bbc.co.uk/history/worldwars/wwtwo/truman_01.shtml.

26. Julie Pace şi Matthew Lee, Hoping to Isolate Russia, US Woos China on Ukraine, Associated Press, 11.03.2014, http://www.irrawaddy.org/asia/hoping-isolate-russia-us-woos-china-ukraine.html.

27. Thomas Parish, Enciclopedia Războiului Rece, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002.

28. William Pfaff, The Question of Hegemony, Foreign Affairs, ianuarie-februarie 2001, http://www.foreignaffairs.com/articles/56654/william-pfaff/the-question-of-hegemony.

29. Roberta Rampton, Biden warns Russia will be isolated if Ukraine crisis not resolved: US official, Reuters, 3 martie 2014, http://news.yahoo.com/biden-warns-russia-isolated-ukraine-crisis-not-resolved-174333462.html.

30. Scott Michael Rank (editor), Winston Churchill’s Iron Curtain Speech: Predicting the Cold War, History on the Net, https://www.historyonthenet.com/winston-churchills-iron-curtain-speech-predicting-the-cold-war.

31. Ronald Steel, Temptations of a Superpower, Harvard University Press, 1995.

32. Simon Tisdall, The new cold war: are we going back to bad old days?, în The Guardian, 19.11.2014, http://www.theguardian.com/world/2014/nov/19/new-cold-war-back-to-bad-old-days-russia-west-putin-ukraine.

139



33. Mark Thompson, Russian Forces Double Along Ukraine Border, Time, 28.03.2014, http://time.com/41490/russia-ukraine-crimea-putin/.

34. Simon Trew şi Garry Sheffield, editors, 100 Years of Conflict 1900-2000, Sutton Publishing Limited, Phoenix Mill, Anglia, 2000.

35. Mughda Variyar, Moscow Victory Day Parade: Indian, Chinese Soldiers Go on Boat Rides, Sight-Seeing Together in Russia, International Business Time, 09.05.2015, http://www.ibtimes.co.in/moscow-victory-day-parade-indian-army-contingent-marches-chinas-pla-631860.

36. Shaun Walker, Dmitry Medvedev visits Crimea as Russia’s army begun border withdrawal, în The Guardian, 31.03.2014, http://www.theguardian.com/world/2014/mar/31/dmitry-medvedev-crimea-army-border-withdrawal-ukraine.

37. H. P. Willmott, The Second World War in the Far East, Cassell & Co, Wellington House, Londra, 1999.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 140

nOile tehnOlOGii – riSCUri ªi VUlnerabilitÃÞi

la adreSa SeCUritÃÞii naÞiOnale. terOriSmUl CibernetiC

Anca SAVU Doctorand la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”

Florentina-Ştefania NEAGU Doctorand la Academia de Studii Economice, Bucureşti

Nu cu mult timp în urmă, apariţia internetului şi dezvoltarea de noi tehnologii promiteau să ne ofere o infrastructură globală, extrem de uşor şi confortabil de utilizat, care să ne aducă facilităţile din lumea reală chiar în faţa calculatorului, la un clic distanţă. Astăzi, noile tehnologii pot fi folosite în dezvoltarea de noi modele de afaceri de mare succes, ca instrumente în lupta politică, dar şi în spionaj, în desfăşurarea de operaţii militare şi, cel mai grav, au devenit un vector principal pentru propagarea de atacuri cibernetice.

Mediul internaţional de securitate devine, pe zi ce trece, din ce în ce mai incert, iar vulnerabilităţile de ordin cibernetic au un rol important în deteriorarea acestuia. Iată de ce cunoaşterea nivelului de dezvoltare al noilor tehnologii are o importanţă deosebită, în special în contextul în care protecţia sistemelor informaţionale naţionale vizate de grupuri de hackeri sau de entităţi nonstatale a devenit o preocupare majoră, aşa cum reiese din documentele fundamentale de securitate naţională a nenumărate ţări din lume.

Cuvinte-cheie: atac cibernetic, servicii de informaţii, terorism, securitate, inteligenţă artificială.

141

Noile tehnologii – Riscuri şi vulnerabilităţi la adresa securităţii naţionale. Terorismul cibernetic


IntroducereInternetul a apărut, ca idee funcţională, în laboratoarele tehnologice

ale armatei americane, în deceniul șapte al secolului trecut, pentru ca, în anii ’90, world wide web-ul dezvoltat de britanicul Tim Berners-Lee1 să înceapă cucerirea lumii. O mare parte dintre activităţile zilnice implică astăzi utilizarea internetului: prin intermediul acestuia se pot controla toate sistemele informatice, de la computerul personal până la monitorizarea reţelelor naţionale de electricitate și a traficului auto pe marile artere ale capitalelor lumii. Astăzi, noile tehnologii apărute în era internetului includ o multitudine de tipuri de gadget-uri, software de colectare a datelor și interpretare, platforme de e-learning, dispozitive medicale bazate pe tehnologia 3D, automobile fără șofer, computere care pot efectua plăţi doar prin scanarea zâmbetului și multe altele. Deja inteligenţa artificială este folosită pe scară largă în industria automobilelor, precum și la construcţia de armament nou și extrem de sofisticat.

Sintagma „inteligenţă artificială” (Artificial Intelligence/AI) a fost utilizată pentru prima dată de profesorul american John Mcarthy, în 1956, iar în ceea ce privește definiţiile vehiculate, acestea sunt nenumărate, însă toate fac referire la capacitatea unei mașini de a utiliza în mod autonom modele computaţionale logice, raţionale, de tipul algoritmilor sau diferite modele statistice și au același înţeles: „arta de a crea maşini care să îndeplinească funcţii ce ar necesita inteligenţă dacă ar fi îndeplinite de oameni”2. Există însă un numitor comun, și anume acela că orice dispozitiv care se vrea considerat a fi

1 Tim Berners-Lee este un programator britanic, creditat cu inventarea reţelei web. Născut în 1955, a absolvit Universitatea Oxford în 1976. În 1989, ca angajat al CERN (Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară), a pus bazele a ceea ce azi denumim world wide web (conectarea hipertextului cu internetul), propunând, pentru prima dată, un sistem de management al informaţiilor la nivel global. Tim Berners-Lee a realizat, la CERN, HTTP (HyperText Transfer Protocol), HTML (HyperText Markup Language), primul browser web, denumit „World Wide Web”, primul software de tip server HTTP (Httpd CERN), primul website şi web server, info.cern.ch, disponibil la https://www.britannica.com/biography/Tim-Berners-Lee.

2 Inteligenţa artificială: ce este şi cum funcţionează, disponibil la https://www.stiintaonline.ro/inteligenta-artificiala-ce-este-si-cum-functioneaza/

Noile tehnologii apărute în era

internetului includ o

multitudine de tipuri de

gadget-uri, software de colectare a

datelor şi interpretare, platforme de

e-learning, dispozitive

medicale bazate pe tehnologia

3D, automobile fără şofer,

computere care pot efectua

plăţi doar prin scanarea zâmbetului şi multe altele.

Deja inteligenţa artificială este

folosită pe scară largă în industria

automobilelor, precum şi la

construcţia de armament nou

şi extrem de sofisticat.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 142

Anca SAVU • Florentina-Ştefania NEAGU

dotat cu inteligenţă artificială ar trebui să treacă „testul Turing”, prin care se urmărește să se răspundă la dificila întrebare dacă mașinile pot să gândească?3. Deși cel care a propus acest test, matematicianul britanic Alain Turing, prezicea că, până în anul 2000, acesta avea să fie trecut de un dispozitiv creat de om, acest lucru nu s-a întâmplat.

Un factor fundamental în evoluţia noilor tehnologii l-a constituit accesul simplificat la tehnica de calcul. Practic, astăzi, este greu să găseşti o casă sau un birou fără un dispozitiv inteligent sau computer personal. Iar trendul este, în continuare, în creştere, după decenii de dezvoltare a programelor de calcul şi a conexiunilor care au dus la perfecţionarea calculatoarelor datorită investiţiilor mari şi constante din partea societăţilor comerciale în progresul acestui domeniu, precum şi disponibilităţii spaţiilor de stocare de date ori implementării tehnicilor de lucru cu sisteme bazate pe inteligenţă artificială.

Ţinând cont de faptul că tehnologiile sunt foarte importante pentru orice stat, indiferent de nivelul de dezvoltare al acestuia, în cadrul articolului vor fi prezentate atât beneficiile, cât şi riscurile pe care acestea le pot constitui pentru instituţiile din domeniul securităţii naţionale. În aceeeaşi notă, va fi abordat şi modul în care aceste tehnologii pot fi utilizate de către unele grupări în scopul iniţierii unor atacuri cibernetice.

terorismul ciberneticSintagma de terorism cibernetic a fost definită pentru prima

dată de cercetătorul Barry Collin, de la Institutul pentru Securitate și Informaţii din California, în anii ’80, astfel: „terorismul cibernetic reprezintă convergenţa dintre spaţiul cibernetic şi terorism”4. Această convergenţă se referă la atacurile ilegale împotriva computerelor, a reţelelor și a informaţiilor stocate, atunci când sunt făcute pentru a intimida sau a constrânge un guvern ori angajaţii săi în promovarea unor obiective politice sau sociale. Mai mult, pentru a se califica drept terorism cibernetic, un atac ar trebui să conducă la violenţă împotriva persoanelor pentru a genera o stare de teamă5. Dorothy Denning,

3 http://jmc.stanford.edu/artificial-intelligence/what-is-ai/index.html4 B. Collin, The Future of CyberTerrorism, Proceedings of the 11th Annual International Symposium

on Criminal Justice Issues, The University of Illinois at Chicago, 1996.5 N. Bradley, Cyberterrorism is real – is it?, Twickelerveld Intelligence and Investigations, disponibil

la http://www.intelligence-and-investigations.com/media/uploads/62_Cyberterrorism%20-%20Nicholas%20Bradley.pdf

Sintagma de terorism cibernetic a fost definită pentru prima dată de cercetătorul Barry Collin, de la Institutul pentru Securitate şi Informaţii din California, în anii 80, astfel: „terorismul cibernetic reprezintă convergenţa dintre spaţiul cibernetic şi terorism”. Această convergenţă se referă la atacurile ilegale împotriva computerelor, a reţelelor şi a informaţiilor stocate, atunci când sunt făcute pentru a intimida sau a constrânge un guvern ori angajaţii săi în promovarea unor obiective politice sau sociale.

143



expert în securitate cibernetică, definește terorismul cibernetic ca fiind acele „operaţiuni de hacking motivate politic, destinate să provoace daune majore, cum ar fi pierderea vieţii sau daune economice grave”6.

Terorismul cibernetic reprezintă una dintre vulnerabilităţile cu care se confruntă un stat și care ar putea avea ca rezultat atât încălcări ale securităţii naţionale, cât și pierderi de active fizice, digitale, financiare, aspect care ar determina scăderea încrederii populaţiei în instituţiile statului. O astfel de intervenţie se poate manifesta prin diverse forme, precum: întreruperea unor servicii considerate vitale, furtul de identitate, utilizarea necorespunzătoare a sistemelor de control în gestionarea infrastructurii fizice de transport și perturbarea traficului auto, feroviar sau aerian, atacarea filtrelor de securitate etc. Sunt doar câteva exemple, la care se pot adăuga și activităţi de criminalitate informatică mai des întâlnite, cum ar fi sustragerea de informaţii cu scopul de a obţine bani de pe urma acestora7.

La nivel global, se manifestă, în prezent, două tendinţe ale atacurilor cibernetice. Primul tip include acte politice care vizează producerea de pagube mai ales la nivelul mentalului colectiv. Acestea sunt asemănătoare cu actele de terorism convenţional, așa cum au fost atacurile asupra unor website-uri daneze, ca răspuns la caricaturile Profetului Mohamed publicate de către un ziar danez. Cel de-al doilea tip sunt acţiuni lipsite de un scop politic, dar care se bazează pe tehnologia informaţiei și a comunicaţiilor și sunt implementate de hackeri, așa cum sunt atacurile virușilor DDoS8, șantajul și accesul neautorizat la sistemele private, corporatiste sau guvernamentale cu intenţia de a vizualiza, copia date confidenţiale etc.9.

Există și atacuri de amploare. În luna august 2012, compania Saudi Aramco a suferit un atac cibernetic major, care a condus la scoaterea

6 D. Denning, Activism, Hacktivism, and Cyberterrorism: The Internet as a Tool for Influencing Foreign Policy, în J. Arquilla şi D. Ronfeldt (Eds.), Networks and Netwars: The Future of Terror, Crime, and Military, Rand, Santa Monica, disponibil la http://www.nautilus.org/info-policy/workshop/papers/denning.html.

7 A. De Borchgrave şi CSIS Homeland Defense Project, Cyber Threats and Information Security: Meeting the 21st Century Challenge, 2001, Washington, D.C., CSIS Press.

8 Distributed Denial of Service (DDoS) este un atac asupra unui computer sau asupra unei reţele menit să reducă, să restricţioneze sau să prevină accesarea resurselor acestuia de către utilizatorii legitimi. Într-un atac astfel de atac, atacatorii inundă sistemul victimei cu cereri de servicii sau trafic pentru a supraîncărca resursele, conform https://askit.ro/solutii/ce-inseamna-un-atac-dosddos-si-ce-impact-are/

9 M. Gorge, Cyberterrorism: hype or reality?, în Computer Fraud & Security, 9-12, 2007, disponibil la https://www.researchgate.net/publication/223089895_Cyberterrorism_hype_or_reality.

Terorismul cibernetic reprezintă una dintre

vulnerabilităţile cu care se

confruntă un stat şi care ar putea avea ca rezultat

atât încălcări ale securităţii naţionale, cât şi pierderi de active fizice,

digitale, financiare,

aspect care ar determina

scăderea încrederii

populaţiei în instituţiile

statului.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 144


din funcţiune a 30.000 de calculatoare. Reţeaua de calculatoare a companiei a fost infectată cu un virus, într-un act de sabotaj fără precedent. Atacul a fost revendicat de o grupare numită Sabia de tăiere a Justiţiei, care acuza guvernul saudit de crime și atrocităţi în mai multe ţări. Virusul a cauzat ștergerea datelor pentru trei sferturi din calculatoarele companiei, înlocuindu-le cu imaginea unui drapel american ars. După acest atac, statele din Golf au devenit mult mai receptive la astfel de acte de sabotaj asupra companiilor naţionale10.

Diferite studii și rapoarte elaborate de organizaţii internaţionale au demonstrat că teroriștii cibernetici utilizează internetul ca mijloc de desfășurare a activităţilor ostile, ceea ce a condus la dezvoltarea unui cadru strategic și a unor politici de combatere a terorismului cibernetic11.

utilizarea tehnologiei în scopul iniţierii de atacuri cibernetice

Tehnologia ne-a invadat vieţile, de multe ori chiar fără să bănuim. În viitorul apropiat, creşterea automatizării şi a inovării va afecta ocuparea forţei de muncă prin dezvoltarea unor industrii care astăzi se bazează pe un număr mare de personal, deoarece implementarea unor dispozitive automatizate, deşi generează costuri mai mari la început, se amortizează relativ repede, iar randamentul este pe măsură.

În acest context, pentru a reliefa care este impactul unui atac cibernetic asupra unui domeniu vital economiei unei ţări, așa cum este cel energetic, un exemplu elocvent îl reprezintă situaţia companiei americane de energie Enron care, sub pretexte false, a închis o centrală electrică, ceea ce a crescut preţurile la energie și a generat un profit ridicat companiei12. În scenariul cel mai pesimist, dacă un hacker ar ataca sistemul cibernetic care controlează activitatea unei centrale electrice sau nucleare, efectele ar fi dramatice.

10 BBC, Saudi Aramco Oil Giant Recovers from Virus Attack News Technology, 27 august 2012, disponibil la https://www.bbc.com/news/technology-19389401.

11 Z. Yunos, Putting Cyberterrorism into Context, în STAR In-Tech, 2009, disponibil la http://www.cybersecurity.my/data/content_files/13/526.pdf?.diff=1236049327.

12 M. Tran, S. Khaw, The man who founded Enron, Kenneth Lay, has died just weeks before his jail sentence was to be announced. Mark Tran and Stefanie Khaw look at one of America’s biggest business scandals, 6 iulie 2006, disponibil la https://www.theguardian.com/business/2006/jul/06/corporatefraud.enron.

Pentru a reliefa care este impactul unui atac cibernetic asupra unui domeniu vital economiei unei ţări, aşa cum este cel energetic, un exemplu elocvent îl reprezintă situaţia companiei americane de energie Enron care, sub pretexte false, a închis o centrală electrică, ceea ce a crescut preţurile la energie şi a generat un profit ridicat companiei. În scenariul cel mai pesimist, dacă un hacker ar ataca sistemul cibernetic care controlează activitatea unei centrale electrice sau nucleare, efectele ar fi dramatice.

145



Pentru a preveni şi contracara acţiuni de acest tip, ce pot fi uşor încadrate la capitolul terorism cibernetic, este nevoie de un efort considerabil al serviciilor specializate. Un punct de plecare este colectarea de date din reţelele sociale, dar şi din sistemele de supraveghere (precum senzori infraroşii, detectori de mişcare, radare cu putere redusă şi tehnologii de supraveghere persistentă care combină imaginea cu procesarea semnalelor digitale puternice13). Anual, bazele de date stochează o cantitate impresionantă de informaţie, ceea ce reprezintă o provocare pentru serviciile de informaţii în ceea ce priveşte automatizarea procesului de culegere, structurare şi filtrare a datelor14. Evoluţia domeniului IT în ultimii ani a determinat serviciile de informaţii de pe tot globul să îşi implementeze sisteme performante de culegere şi analiză a datelor pentru a fi la zi cu informaţiile care circulă foarte rapid şi în cantităţi uriaşe în social media.

Un astfel de demers a fost făcut de Laboratorul de Cercetare al Forţelor Aeriene al Statelor Unite care a anunţat, în 2014, lansarea programului MUSIENA (Multi-Source Information Extraction & Network Analysis). Prin acest program se încearcă să se dezvolte instrumente de analiză, algoritmi şi proiecte pentru a ajuta Forţele Aeriene Americane, dar şi alţi analişti de informaţii să acceseze şi să analizeze rapid cantităţi mari de date pentru a descoperi şi identifica ameninţările militare, precum şi alte tipuri de ameninţări la adresa securităţii naţionale, printre care şi actele de terorism cibernetic15.

Toate acestea au loc în contextul în care gruparea teroristă Stat Islamic este activă pe aproape toate reţelele de socializare, la care se adaugă faptul că deţine propriile sale structuri media. Pe lângă această organizaţie, şi alte organizaţii sunt active atât pe reţele sociale, cât şi în „Dark Net”16: Hamas (Mişcarea de Rezistenţă Islamică), Hezbollahul Libanez (Partidul lui Dumnezeu), Partidul Frontului Popular de Eliberare Revoluţionară din Turcia (DHKP-C), Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), Mişcarea Islamică a Uzbekistanului (IMU) etc.

13 J. Keller, The growing role of technology in the global war on terrorism, 8 decembrie 2015, disponibil la http://www.militaryaerospace.com/articles/2015/12/counter-terrorism-technology.html.

14 I. Bodolan, Impactul noilor tehnologii asupra procesului de intelligence, 7 noiembrie 2012, disponibil la http://intelligence.sri.ro/impactul-noilor-tehnologii-asupra-procesului-de-intelligence/.

15 J. Keller, loc. cit.16 Darknet (internetul întunecat) – tip de reţea suprapusă ce face parte din reţeaua globală de

internet. Poate fi accesat doar cu un software specific, configuraţii sau autorizaţie, utilizând, de multe ori, protocoale de comunicaţii şi porturi non-standard (Wikipedia).

Evoluţia domeniului IT

în ultimii ani a determinat

serviciile de informaţii de pe tot globul să îşi implementeze

sisteme performante

de culegere şi analiză a datelor

pentru a fi la zi cu informaţiile

care circulă foarte rapid şi în

cantităţi uriaşe în social media.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 146


În studiul publicat în anul 2015 de profesorul Gabriel Weimann, de la Universitatea din Haifa, Israel, numit „Terrorism in Cyberspace: The Next Generation”, acesta a demonstrat că, începând cu anul 1998, a crescut prezenţa teroriştilor pe internet. Astfel, în 1998, numărul de site-uri web care conţineau materiale teroriste era de 12, în 2003 existau 2.650 de pagini cu acest profil, iar în septembrie 2015, numărul total a ajuns la 9.80017.

Noile tehnologii, dar şi internetul pot fi utilizate în mai multe scopuri, precum: propagandă, război psihologic, recrutare şi mobilizare, strângere de fonduri, Data Mining, colectare de informaţii, comunicaţii criptate, atacuri cibernetice, distribuirea de materiale islamiste prin intermediul aplicaţiilor mobile, achiziţionarea de documente false.

Ceea ce preocupă din ce în ce mai des serviciile de informaţii este faptul că teroriştii diseminează mesajele radicale sau videoclipuri şi animaţii interactive către grupuri-ţintă foarte vulnerabile, precum copii şi adolescenţi. De asemenea, aplicaţiile de tipul Google Maps ori Google Earth oferă teroriştilor o multitudine de informaţii detaliate asupra obiectivelor-ţinte potenţiale dintr-o ţară.

Începând cu anul 2013, gruparea Stat Islamic a dezvoltat mai multe aplicaţii pentru sistemul de operare Android destinate comunicaţiilor criptate între membrii organizaţiei. De asemenea, gruparea încearcă recrutarea tinerilor hackeri care sunt motivaţi de câştigul unor sume de bani, dar şi de interesul pe care organizaţia îl arată faţă de aptitudinile lor. Iar faptul că unii dintre ei sunt vorbitori de dialecte rare, precum urdu, tamil, telugu, malayalam, kannada etc., contribuie la propagarea mesajelor radicale pe un areal digital cât se poate de extins.

efectele utilizării inteligenţei artificiale şi a tehnologiei informaţiei de către teroriştii cibernetici asupra securităţii naţionaleSistemele de recunoaştere facială dezvoltate începând cu anul 2015

de către Microsoft şi Google au fost integrate imediat de CIA şi FBI în Statele Unite şi, ulterior, de celelalte servicii de intelligence, acestea fiind de mare ajutor în fază iniţială, pentru că puteau conduce la identificarea infractorilor. În anul 2017, compania Apple a introdus

17 The Role of Technology in Modern Terrorism, 3 februarie 2016, disponibil la: http://resources.infosecinstitute.com/the-role-of-technology-in-modern-terrorism/#gref.

Ceea ce preocupă din ce în ce mai des serviciile de informaţii este faptul că teroriştii diseminează mesajele radicale sau videoclipuri şi animaţii interactive către grupuri-ţintă foarte vulnerabile, precum copii şi adolescenţi. De asemenea, aplicaţiile de tipul Google Maps ori Google Earth oferă teroriştilor o multitudine de informaţii detaliate asupra obiectivelor-ţinte potenţiale dintr-o ţară.

147



softul de recunoaştere facială în dotările telefoanelor sale, fapt care va genera o vulnerabilitate atât pentru serviciile de informaţii, cât şi pentru utilizatorii telefoanelor, întrucât coroborarea tuturor informaţiilor care pot fi extrase din aplicaţiile pe care telefoanele le au încorporate poate duce la identificarea în proporţie de 100% a unui individ. Cele mai comune aplicaţii biometrice pe care gadgeturile le deţin sunt: amprentele digitale, geometria mâinilor, autentificarea biometrică a retinei, recunoaşterea facială, recunoaşterea ritmicităţii tastării18.

Pe de altă parte, aplicaţiile care se bazează pe inteligenţa artificială sunt utile nu doar pentru analiza datelor, ci şi pentru generarea de conţinut, precum: modificarea realistă a expresiilor faciale, a mişcărilor gurii în timp real, crearea unor înregistrări vocale reale, producerea de imagini false conform descrierii textului, producerea de articole de ştiri scrise bazate pe date structurate cum ar fi datele politice, sondaje, rezultatele alegerilor, rapoarte financiare etc.19.

Pe termen lung, tehnologiile bazate pe inteligenţă artificială sunt utile nu doar pentru analizarea datelor din mai multe surse şi a le integra pentru a ajunge la unele concluzii destinate sprijinirii beneficiarului produsului de intelligence, dar şi pentru a genera concluzii false. Altfel spus, aceste tehnologii pot ajuta serviciile de informaţii în a extrage informaţii corecte, dar şi pentru a oferi informaţii eronate adversarului cu scopul de a-l determina să-şi schimbe strategia.

Aceste tehnologii pot sprijini regimurile totalitare sau răsturna guverne, aşa cum s-a întâmplat în cazul Primăverii Arabe, în care populaţia din statele magrebiene s-a mobilizat pentru a ieşi în stradă. În timpul revoltei din Tunisia, mediul online şi, cu precădere, blogurile au fost aproape singurele surse de informaţii, fotografii şi imagini video pentru luptele din stradă. Transmiterea conţinutului generat de utilizator (UGC – User Generated Content) a devenit aproape un act de conduită pentru relatarea ştirilor de la evenimentele în desfăşurare, întrucât mass-media convenţională nu putea avea acces sau mijloacele necesare. Blogurile şi transmiterea de fotografii şi imagini video prin intermediul telefoanelor mobile au devenit principalele surse de diseminare şi consumare a ştirilor despre protestele din stradă20.

18 R. Bandakkanavar, Introduction to Biometric Technology, 10 septembie 2017, disponibil la https://krazytech.com/technical-papers/biometric-technology.

19 G. Allen, T. Chan, Artificial Intelligence and National Security, Cambridge: Belfer Center for Science and International Affairs-Harvard Kennedy School, 2017, p. 29.

20 D. Cristea, Rolul tehnologiilor informatice şi de comunicaţii în desfăşurarea revoltelor din Primăvara Arabă, în Revista Comunicaţiilor şi Informaticii, nr. 1, 2012, pp. 60-61.

Pe termen lung, tehnologiile

bazate pe inteligenţă

artificială sunt utile nu doar pentru

analizarea datelor din mai multe surse şi a

le integra pentru a ajunge la

unele concluzii destinate sprijinirii

beneficiarului produsului de

intelligence, dar şi pentru a

genera concluzii false. Altfel

spus, aceste tehnologii pot ajuta serviciile

de informaţii în a extrage

informaţii corecte, dar şi pentru a oferi

informaţii eronate

adversarului cu scopul de

a-l determina să-şi schimbe

strategia.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 148


Mai mult, ştirile false care sunt diseminate cu ajutorul noilor tehnologii de comunicare vor pune în impas organizaţiile media ori think-thank-urile. Acestea vor ajunge să raporteze chiar şi ştiri false ca fiind reale, întrucât procesul de verificare a ştirilor este complex, iar evenimentele se derulează într-un ritm alert. De cele mai mult ori, jurnaliştii şi analiştii evaluează informaţiile sub presiunea timpului, iar rezultatul final poate duce la dezinformare.

În ceea ce priveşte antrenarea mai multor tipuri de tehnologii către un eveniment nedorit, rezultatul este de multe ori foarte greu de contracarat de serviciile de informaţii. Un exemplu îl constituie evenimentul produs pe 23 aprilie 2013, în care hackerii au preluat controlul contului de Twitter al agenţiei Associated Press şi au postat un anunţ teribil: „BREAKING NEWS: Două explozii au avut loc la Casa Albă, iar preşedintele Barack Obama este rănit”21. În următoarele trei minute de la publicarea ştirii, indicele Dow Jones s-a prăbuşit, iar SUA au pierdut 136.5 miliarde de dolari pe bursa de valori. Acest lucru a presupus mobilizarea angajaţilor Casei Albe şi a establishment-ului politic american pentru a linişti populaţia şi a convinge că este vorba doar de o ştire falsă, iar preşedintele nu a păţit nimic.

efectul dezvoltării tehnologice pentru afacerile militare. scenarii posibileLa momentul actual, există conflicte deschise în nenumărate locuri

din lume, iar acestea trebuie alimentate cu armament, uneori de tipul cel mai nou şi mai performant. Potrivit raportului efectuat de Boston Consulting Group pentru perioada 2000-2015, cheltuielile la nivel global pentru robotica militară (care se referă strict la vehiculele fără pilot) s-au triplat de la 2.4 la 7.5 miliarde de dolari şi se aşteaptă să depăşească 16 miliarde de dolari până în anul 202522.

În ceea ce priveşte pericolul pe care inovaţia tehnică îl exportă în domeniul militar, acesta derivă din faptul că noile tehnologii devin din ce în ce mai ieftine, aşadar accesibile aproape oricui, nu doar personalului militar. Cel mai probabil, în următorii zece ani, progresul tehnologiilor care se bazează pe inteligenţă artificială va transforma

21 P. Foster, Bogus’ AP tweet about explosion at the White House wipes billions off US markets, 23 aprilie 2013, disponibil la http://www.telegraph.co.uk/finance/markets/10013768/Bogus-AP-tweet-about-explosion-at-the-White-House-wipes-billions-off-US-markets.html.

22 G. Allen, T. Chan, loc. cit., p. 14.

La momentul actual, există conflicte deschise în nenumărate locuri din lume, iar acestea trebuie alimentate cu armament, uneori de tipul cel mai nou şi mai performant. Potrivit raportului efectuat de Boston Consulting Group pentru perioada 2000-2015, cheltuielile la nivel global pentru robotica militară (care se referă strict la vehiculele fără pilot) s-au triplat de la 2.4 la 7.5 miliarde de dolari şi se aşteaptă să depăşească 16 miliarde de dolari până în anul 2025.

149



armatele. Se apreciază că se va acorda mai multă autonomie militarilor prin asistenţa dată de sistemele performante care sunt utilizate în teatrele de operaţiuni. De asemenea, se va accelera trecerea de la misiuni aeriene cu echipaj uman la misiuni cu aeronave fără pilot.

În 2017, Belfer Center for Science and International Affairs din cadrul Harvard Kennedy School a realizat un studiu în care a analizat 10 scenarii despre cum ar putea transforma noile tehnologii puterea militară a unui stat. Vom prezenta, în cele ce urmează, câteva dintre aceste scenarii:

a) Armele autonome letale vor face parte din structura forţelor militare. În Federaţia Rusă, Comitetul Militar Industrial a aprobat un plan destul de agresiv, prin care 30% din capacitatea forţelor militare să fie înzestrate cu platforme robotice autonome, iar acest plan să fie implementat până în 2030. Aceste arme vor rezolva şi o problemă cu care unele state se confruntă, şi anume scăderea demografică, aceasta determinând ca un număr mult mai mic de tineri să aleagă cariera militară.

b) Evoluţia tehnologiilor face ca platformele militare utilizate în prezent să fie învechite. Dronele militare de mari dimensiuni au un cost mult prea mare, iar dronele comerciale au o limitare în ceea ce priveşte greutatea pe care o pot transporta. Se caută soluţii pentru ca un avion militar să facă faţă unui atac din partea mai multor drone care ar putea ridica de la sol dispozitive explozive.

c) Asasinatele produse de roboţi pot deveni ceva obişnuit şi dificil de atribuit unei persoane, entităţi etc. Disponibilitatea largă şi la costuri reduse a pieselor componente, combinată cu inventivitatea umană, poate duce la construirea roboţilor mult mai uşor decât în urmă cu câţiva ani. Astfel, în scenariul de faţă, un robot mic, autonom, ar putea intra într-o locuinţă şi să atace letal o ţintă umană, nelăsând niciun fel de urme.

d) „Cyberweapons” sunt utilizate frecvent pentru a ucide. Conectarea sistemelor digitale şi fizice va creşte numărul posibilităţilor de a ucide cu ajutorul acestor arme. O maşină va putea fi deturnată şi controlată de la distanţă, astfel încât să provoace un accident în lanţ pe autostradă. Un exemplu că acest lucru este posibil îl reprezintă cazul hackerului Chris Roberts care, în 2015, a reuşit să acceseze funcţiile critice ale unui avion, inclusiv motorul, prin intermediul sistemului

Unul dintre aceste scenarii

descrie cum armele

autonome letale vor face parte din structura

forţelor militare. În Federaţia

Rusă, Comitetul Militar Industrial

a aprobat un plan destul de

agresiv, prin care 30% din capacitatea

forţelor militare să fie înzestrate

cu platforme robotice

autonome, iar acest plan să

fie implementat până în 2030.

Aceste arme vor rezolva şi

o problemă cu care unele state se confruntă, şi

anume scăderea demografică,

aceasta determinând ca un număr mult

mai mic de tineri să aleagă cariera

militară.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 150


de divertisment al avionului23. Alte două vulnerabilităţi sunt: sistemul Autopilot, care este instalat la bordul aeronavelor şi pe care piloţii îl utilizează pentru cursele lungi, şi supravegherea automată, pe care majoritatea companiilor aeriene o folosesc. Prin supravegherea automată sunt trimise date necriptate despre poziţia unui avion către turnul de control. Aceste date ar putea fi manipulate de o persoană rău intenţionată, care ar putea modifica poziţionarea reală a unei aeronave.

e) Interacţiunile neaşteptate dintre sistemele autonome pot cauza blocaje. Din cauza vitezei ridicate de operare a sistemelor autonome, acestea pot scăpa de sub control. Un exemplu îl constituie Bursa de Valori Flash Crash din Statele Unite care, în mai 2010, a anunţat o pierdere de un miliard de dolari din cauza interacţiunii neintenţionate a sistemelor de plăţi. Acest lucru a determinat conducerea executivă să reevalueze întreg sistemul global de plăţi al bursei24.

f) Furtul şi reproducerea de echipamente militare sau sustragerea de informaţii confidenţiale. Sustragerea planurilor şi a datelor de cercetare şi dezvoltare a avioanelor de luptă americane F-22 şi F-35 de către chinezi este doar un exemplu în acest sens, şi nu doar industria aerospaţială este afectată25.

Contracararea terorismului ciberneticAmeninţările cibernetice au, de obicei, caracter transfrontalier, însă

răspunsul la acestea este de cele mai multe ori naţional. O stare de fapt ce se vrea schimbată, cel puţin la nivelul Uniunii Europene. Conform unui document care tratează subiectul securităţii cibernetice, anexat raportului despre starea Uniunii Europene pe anul 201626, numărul atacurilor de tip ransomware27 a crescut cu 300% în intervalul 2015-2016, ajungînd la 4.000 pe zi, iar peste 80% din companiile europene

23 E. Perez, FBI: Hacker claimed to have taken over flight’s engine controls, 25 mai 2015, disponibil la http://edition.cnn.com/2015/05/17/us/fbi-hacker-flight-computer-systems/index.html.

24 M. Eggan, Flash Crash: Could it happen again?, 6 mai 2014, disponibil la http://money.cnn.com/2014/05/06/investing/flash-crash-anniversary/index.html.

25 J. Ling, Man Who Sold F-35 Secrets to China Pleads Guilty, 24 martie 2016, disponibil la https://news.vice.com/article/man-who-sold-f-35-secrets-to-china-pleads-guilty.

26 Resilience, Deterrence and Defence: Building strong cybersecurity in Europe, disponibil la https://www.consilium.europa.eu/media/21480/cybersecurityfactsheet.pdf.

27 Programele ransomware sunt elemente maliţioase al căror rol este de a cripta fişiere. Acestea din urmă ar trebui răscumpărate ulterior, utilizatorii plătindu-i pe hackeri pentru a redobândi accesul la fişiere, conform https://www.bitdefender.ro/support/noua-functie-remediere-ransomware-in-bitdefender-2019-2216.html.

Interacţiunile neaşteptate dintre sistemele autonome pot cauza blocaje. Din cauza vitezei ridicate de operare a sistemelor autonome, acestea pot scăpa de sub control. Un exemplu îl constituie Bursa de Valori Flash Crash din Statele Unite care, în mai 2010, a anunţat o pierdere de un miliard de dolari din cauza interacţiunii neintenţionate a sistemelor de plăţi. Acest lucru a determinat conducerea executivă să reevalueze întreg sistemul global de plăţi al bursei.

151



suferiseră cel puţin un atac cibernetic în decursul anului 2016. Acelaşi document precizează, în ceea ce priveşte internetul lucrurilor, că, la nivelul anului 2020, în UE vor exista zeci de miliarde de diferite device-uri digitale conectate la o reţea deja extrem de aglomerată. Iar dacă adăugăm faptul că, în anul 2016, în câteva dintre statele membre ale UE peste 50% dintre infracţiuni erau deja de natură cibernetică, tabloul vulnerabilităţii în faţa ameninţărilor cibernetice este unul sumbru.

Răspunsul UE s-a concretizat, mai întâi, prin adoptarea, în 2013, a Strategiei de securitate cibernetică a Uniunii Europene, menită să orienteze politicile de răspuns la acest tip de ameninţări. Primul act legislativ al UE în domeniul securităţii cibernetice a fost adoptat în 2016, sub forma Directivei 2016/1148 (Directiva NIS), care a instituit cerinţe privind capacităţile naţionale în domeniul securităţii cibernetice, a creat primele mecanisme de intensificare a cooperării strategice şi operaţionale între statele membre şi a introdus obligaţii privind măsurile de securitate şi notificările incidentelor28 în sectoare vitale pentru economie şi societate, cum ar fi energia, transporturile, furnizarea şi distribuirea de apă potabilă, băncile, infrastructurile pieţei financiare, asistenţa medicală, infrastructurile digitale, precum şi furnizorii de servicii digitale esenţiale.

A urmat, în 2017, implementarea unui set de măsuri stabilite la nivelul Comisiei Europene, printre care: înfiinţarea unei Agenţii de securitate cibernetică (European Union Agency for Network and Information Security – ENISA), care să sprijine statele membre în acest domeniu, instituirea unui cadru european de certificare a securităţii cibernetice pentru o serie întreagă de produse digitale, o procedură de răspuns rapid în caz de atac cibernetic, crearea unei reţele de centre de cercetare în securitate cibernetică pe întreg teritoriul UE, înăsprirea legislaţiei în ceea ce priveşte comiterea fraudelor pe internet, precum şi diferite măsuri de intensificare a cooperării internaţionale, mai ales cea între UE şi NATO. Toate aceste măsuri au fost legiferate la sfârşitul

28 Instituţia responsabilă la nivelul UE este CSIRT – Computer Security Incident Response Team. În ţara noastră, punctul de contact este Centrul Naţional de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică – CERT-RO, instituţie aflată în coordonarea Ministerului pentru Societatea Informaţională. Misiunile sale principale ţin de prevenirea, analiza, identificarea şi reacţia la incidentele produse în cadrul infrastructurilor cibernetice ce asigură funcţionalităţi de utilitate publică ori servicii ale societăţii informaţionale, conform https://www.cert.ro/?fbclid=IwAR1VX9NHWdkLt5mypj4vUcjKMAFhicRPBtrMoPBjXQlwBd2dldPGURwivLM#.

Primul act legislativ al UE

în domeniul securităţii

cibernetice a fost adoptat în 2016, sub

forma Directivei 2016/1148

(Directiva NIS), care a instituit cerinţe privind

capacităţile naţionale

în domeniul securităţii

cibernetice, a creat primele

mecanisme de intensificare a cooperării strategice şi

operaţionale între statele membre şi a

introdus obligaţii privind măsurile

de securitate şi notificările

incidentelor în sectoare vitale

pentru economie şi societate.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 152


anului 2018, când Parlamentul European a adoptat EU Cybersecurity Act29.

ENISA, vârful de lance al UE în contracararea ameninţărilor cibernetice, asistă atât instituţiile UE, cât şi sectoarele publice şi private din statele membre. Agenţia organizează exerciţii de securitate cibernetică, furnizează asistenţă pentru dezvoltarea strategiilor de securitate cibernetică naţionale şi contribuie la elaborarea politicii şi legislaţiei UE privind securitatea reţelelor şi a informaţiilor. Toate părţile interesate, din sectorul public şi privat, fac parte dintr-o reţea care cuprinde inclusiv Europol-ul şi Centrul european de combatere a criminalităţii informatice. Activitatea acestei reţele se axează pe următoarele elemente:

• expertiză: anticiparea principalelor provocări emergente legate de securitatea reţelelor şi a informaţiilor, ţinând seamă de evoluţiile din mediul digital şi sprijinirea Europei în abordarea acestora;

• politică: sprijinirea statelor membre şi a instituţiilor UE în dezvoltarea şi punerea în aplicare a politicilor necesare pentru îndeplinirea cerinţelor legale şi de reglementare referitoare la securitatea informaţiilor la nivel naţional;

• capacitate: sprijinirea pentru consolidarea de capacităţi de ultimă generaţie în ceea ce priveşte securitatea reţelelor şi a informaţiilor;

• comunitate: consolidarea cooperării atât între statele membre, cât şi între organismele responsabile cu asigurarea securităţii informaţiilor la nivel naţional30.

Astăzi, toate statele membre ale UE au o strategie naţională de securitate cibernetică, pentru a face faţă provocărilor constante pe care le comportă mediul cibernetic aflat într-o continuă schimbare. Vulnerabilitatea însă este evidentă şi niciun exemplu nu este mai potrivit decât cel al Estoniei, una dintre cele mai „digitalizate” ţări din lume.

Implementarea masivă a tehnologiilor bazate pe reţea a început destul de timpuriu în ţara baltică, încă de la mijlocul anilor '90, astfel încât, zece ani mai târziu, trecea drept cea mai conectată ţară

29 Detalii la https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=uriserv:OJ.L_.2019.151.01. 0015.01.ENG&toc=OJ:L:2019:151:TOC.

30 Vezi https://europa.eu/european-union/about-eu/agencies/enisa_ro#cum-func%C8%9 Bioneaz%C4%83.

Toate statele membre ale UE au o strategie naţională de securitate cibernetică, pentru a face faţă provocărilor constante pe care le comportă mediul cibernetic aflat într-o continuă schimbare. Vulnerabilitatea însă este evidentă şi niciun exemplu nu este mai potrivit decât cel al Estoniei, una dintre cele mai „digitalizate” ţări din lume.

153



din Europa. În primăvara anului 2007 însă, în urma unor conflicte interne legate de încercarea guvernului de a muta o statuie din era sovietică, care a stârnit furia etnicilor ruşi, Estonia a devenit, pentru trei săptămâni, ţinta unui atac cibernetic masiv, lansat şi coordonat, se pare, din Rusia. Între 27 aprilie şi 18 mai 2007, un val uriaş de atacuri de tip DdoS a ţintit infrastructura digitală naţională, reuşind să închidă toate site-urile ministerelor, a două dintre cele mai mari bănci, precum şi ale majorităţii partidelor politice. Serverele şi alte capabilităţi IT au fost paralizate zile la rând, iar infrastructuri critice, precum alimentarea cu apă sau energie, au fost în mare pericol. Deşi nu s-a putut demonstra implicarea Kremlinului în aceste atacuri, faptul că oficialii ruşi le-au încurajat, prin mesajele transmise, este de domeniul evidenţei31. Aflat în imposibilitate de a utiliza la maximum resursele pentru contracararea atacului, echipa CERT (Centrul naţional de răspuns la incidente de securitate cibernetică) estoniană a cerut sprijin centrelor similare din Finlanda, Germania, Slovenia şi Israel. NATO şi UE au intervenit, de asemenea, prin organismele specializate, astfel încât situaţia a revenit, într-un final, la normal.

Atacul din 2007 a constituit un serios semnal de alarmă nu numai pentru Estonia, ci şi pentru întreaga comunitate internaţională, deoarece s-a demonstrat că orice societate modernă este vulnerabilă în faţa acestor ameninţări. La nivel naţional s-au colectat, în regim de urgenţă, toate lecţiile învăţate şi, pe baza acestora, s-a reconstruit întregul eşafodaj al apărării cibernetice estoniene. Noi politici, noi strategii, noi concepte32, inclusiv noi programe universitare specializate au făcut ca Estonia să devină una dintre cele mai sigure ţări din lume la astfel de ameninţări.

Urmare directă a atacului din 2007, în ianuarie 2008, NATO aproba prima politică a Alianţei în domeniul apărării cibernetice, iar în mai 2008, inaugura, la Tallinn, Centrul de Excelenţă în domeniul cooperării în apărarea cibernetică (CCDCOE), o instituţie care oferă expertiză

31 Stephen Herzog, Revisiting the Estonian Cyber Attacks: Digital Threats and Multinational Responses, pp. 51-52, disponibil la https://www.researchgate.net/publication/229014537_Revisiting_the_Estonian_Cyber_Attacks_Digital_Threats_and_Multinational_Responses.

32 Data Embassy și Blockchain sunt principalele instrumente de „luptă” estoniene contra ameninţărilor cyber. Primul se referă la păstrarea datelor naţionale pe servere aflate într-o altă ţară, însă rămase sub jurisdicţie naţională (Luxemburg, în cazul Estoniei), iar al doilea, la baze de date organizate pe blocuri legate între ele și criptate individual, vezi https://www.oecd.org/gov/innovative-government/Estonia-case-study-UAE-report-2018.pdf; https://e-estonia.com/category/blockchain/.

Între 27 aprilie şi 18 mai 2007, un val uriaş de

atacuri de tip DdoS a ţintit

infrastructura digitală

naţională, reuşind să

închidă toate site-urile

ministerelor, a două dintre cele mai mari

bănci, precum şi a majorităţii

partidelor politice.

Serverele şi alte capabilităţi IT au

fost paralizate zile la rând, iar

infrastructuri critice, precum alimentarea cu

apă sau energie, au fost în mare

pericol. Deşi nu s-a putut

demonstra implicarea

Kremlinului în aceste

atacuri, faptul că oficialii ruşi

le-au încurajat, prin mesajele

transmise, este de domeniul

evidenţei.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 154


de specialitate atât statelor membre ale NATO, cât şi celor partenere. De asemenea, securitatea cibernetică avea să fie inclusă în conceptul strategic din 2010, în care se prevedea că NATO va apăra teritoriul şi populaţia statelor membre împotriva tuturor ameninţărilor, inclusiv a celor cibernetice33. Anul 2016 avea să marcheze alte două borne extrem de importante: angajamentul statelor membre în a-şi consolida apărarea cibernetică la nivel naţional şi pentru intensificarea cooperării în acest domeniu, angajament realizat sub forma unui document cunoscut sub numele de Cyber Defence Pledge34, precum şi recunoaşterea cyberspace drept domeniu operaţional, în cadrul Summit-ului de la Varşovia. În iunie 2018, a fost adoptat un nou document programatic, intitulat „NATO Vision and Strategy on Cyberspace as a Domain of Operations”, urmând ca, până la sfârşitul anului 2019, Alianţa să beneficieze şi de o doctrină aferentă acestui domeniu. În anul 2023, noua structură NATO care va gestiona din punct de vedere operaţional acest domeniu, Cyberspace Operations Centre, cu sediul la Mons, în Belgia, va atinge nivelul de capacitate operaţională deplină35.

ConcluziiDin exemplele prezentate, se poate desprinde concluzia că noile

tehnologii afectează nu doar domeniile vitale pentru securitatea naţională, ci şi viaţa fiecăruia dintre noi. Acestea sunt prezente astăzi în fiecare casă şi la îndemâna oricărui individ, putând fi procurate la un preţ scăzut, datorită acerbei concurenţe de pe piaţa de profil. Noile tehnologii oferă o serie de avantaje, ele ne uşurează viaţa şi pot constitui o presmisă pentru o creştere economică sănătoasă, dacă sunt utilizate la capacitatea lor maximă. În domeniul securităţii naţionale, ele pot sprijini serviciile de informaţii în colectarea, analiza şi diseminarea de informaţii pertinente celor îndrituiţi să ia decizii în numele statului.

În următorii ani însă, dacă evoluţia noilor tehnologii va continua în acelaşi ritm, va conduce negreşit spre o transformare profundă a serviciilor de intelligence. Pentru contracararea noilor ameninţări profilate în cea mai nouă dimensiune, cea cibernetică, este nevoie de

33 Defending the networks, The NATO Policy on Cyber Defence, disponibil la https://www.nato.int/nato_static/assets/pdf/pdf_2011_08/20110819_110819-policy-cyberdefence.pdf.

34 Cyber Defence Pledge este disponibil la https://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_133177.html

35 Vezi https://www.euractiv.com/section/defence-and-security/news/nato-sees-new-cyber-command-centre-by-2023-as-europe-readies-for-cyber-threats/.

În iunie 2018, a fost adoptat un nou document programatic, intitulat „NATO Vision and Strategy on Cyberspace as a Domain of Operations”, urmând ca, până la sfârşitul anului 2019, Alianţa să beneficieze şi de o doctrină aferentă acestui domeniu. În anul 2023, noua structură NATO care va gestiona din punct de vedere operaţional acest domeniu, Cyberspace Operations Centre, cu sediul la Mons, în Belgia, va atinge nivelul de capacitate operaţională deplină.

155



noi proceduri şi noi politici de securitate. Transformarea serviciilor va reprezenta însă un proces mult mai dificil, deoarece implică schimbări în profunzime pe baza unor estimări privind riscuri viitoare, iar rezistenţa la schimbare, în general, este considerabilă, fiind nevoie de o transformare continuă şi sustenabilă36. Cert este un singur lucru, şi anume că viitorul nostru va sta în mâinile celui care va deţine cele mai dezvoltate tehnologii şi care va conştientiza, în acelaşi timp, că nu deţine monopolul asupra acestora şi se va asigura că ameninţările din spaţiul cyber, şi nu numai, pot fi contracarate.

BIBlIoGraFIe1. ***, EU Terrorism Situation and Trend Report, EUROPOL, 2012,

disponibil la https://www.europol.europa.eu/activities-services/main-reports/eu-terrorism-situation-and-trend-report.

2. ***, MIT Technology Review, 2017, disponibil la MIT Technology Review: https://www.technologyreview.com/lists/technologies/2017/.

3. ***, National Cyber Security Strategy Canada’s Vision for Security and Prosperity in the Digital Age, Government of Canada, 2018, disponibil la https://www.publicsafety.gc.ca/cnt/rsrcs/pblctns/ntnl-cbr-scrt-strtg/index-en.aspx#s35.

4. ***, Saudi Aramco Oil Giant Recovers from Virus Attack News Technology, BBC, 27 august 2012, disponibil la https://www.bbc.com/news/technology-19389401.

5. ,,Suspect de terorism, declarat indezirabil”, SRI, 2 august 2017, disponibil la www.sri.ro: https://www.sri.ro/articole/suspect-de-terorism-declarat- indezirabil-august-2017.

6. G. Allen, T. Chan, Artificial Intelligence and National Security, Cambridge: Belfer Center for Science and International Affairs-Harvard Kennedy School, 2017.

7. R. Bandakkanavar, Introduction to Biometric Technology, 10 septembie 2017, disponibil la https://krazytech.com/technical-papers/biometric-technology.

8. P. Berkowitz, The Future of American Intelligence, 2005, Hoover Institution Press Publication.

9. S. Biddle, How ISIS Makes Its Blood Sausage, 2 iunie 2015, disponibil la https://gawker.com/how-isis-makes-its-blood-sausage-1683769387.

10. I. Bodolan, Impactul noilor tehnologii asupra procesului de intelligence. 7 noiembrie 2012, disponibil la http://intelligence.sri.ro/impactul-noilor-tehnologii-asupra-procesului-de-intelligence/.

36 I. Grosu, Serviciile de informaţii: reformă sau transformare, 26 iulie 2009, disponibil la https://intelligence.sri.ro/serviciile-de-informatii-reforma-sau-transformare/.

Pentru contracararea

noilor ameninţări profilate în

cea mai nouă dimensiune,

cea cibernetică, este nevoie de noi proceduri şi noi politici

de securitate. Transformarea

serviciilor va reprezenta

însă un proces mult mai dificil,

deoarece implică schimbări în profunzime

pe baza unor estimări privind riscuri viitoare,

iar rezistenţa la schimbare,

în general, este considerabilă,

fiind nevoie de o transformare

continuă şi sustenabilă.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 156


11. A. De Borchgrave şi CSIS Homeland Defense Project, Cyber Threats and Information Security: Meeting the 21st Century Challenge, 2001, Washington, D.C., CSIS Press.

12. N. Bradley, Cyberterrorism is real – is it?, Twickelerveld Intelligence and Investigations, disponibil la http://www.intelligence-and-investigations.com/media/uploads/62_Cyberterrorism%20-%20Nicholas%20Bradley.pdf.

13. N. Briggs, Conflict Diamonds in West Africa, 5 decembrie 2003, disponibil la https://web.stanford.edu/class/e297a/Conflict%20diamonds%20in%20West%20Africa.htm.

14. F. Casota, Între carul cu boi şi agricultura 4.0, 17 martie 2017, disponibil la http://www.businessmagazin.ro/cover-story/intre-carul-cu-boi-si-agricultura-4-0-16190499.

15. I. Chifu, Arme mai puternice decât cele nucleare devin operaţionale: primul laser funcţional montat pe un vas american, în Pulsul planetei, 2017, disponibil la https://evz.ro/arme-mai-puternice-decat-cele-nucleare.html.

16. B. Collin, The Future of CyberTerrorism, Proceedings of the 11th Annual International Symposium on Criminal Justice Issues, The University of Illinois at Chicago, 1996.

17. D. Cristea, Rolul tehnologiilor informatice şi de comunicaţii în desfăşurarea revoltelor din Primăvara Arabă, în Revista Comunicaţiilor şi Informaticii, nr. 1, 2012.

18. D. Denning, Activism, Hacktivism, and Cyberterrorism: The Internet as a Tool for Influencing Foreign Policy, în J. Arquilla şi D. Ronfeldt (Eds.), Networks and Netwars: The Future of Terror, Crime, and Military, Rand, Santa Monica, disponibil la http://www.nautilus.org/info-policy/workshop/papers/denning.html.

19. James F. Dunnigan, Noua ameninţare mondială – Cyber-terorismul, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2010.

20. M. Eggan, Flash Crash: Could it happen again?, 6 mai 2014, disponibil la http://money.cnn.com/2014/05/06/investing/flash-crash-anniversary/index.html.

21. P. Foster, Bogus’ AP tweet about explosion at the White House wipes billions off US markets, 23 aprilie 2013, disponibil la http://www.telegraph.co.uk/finance/markets/10013768/Bogus-AP-tweet-about-explosion-at-the-White-House-wipes-billions-off-US-markets.html.

22. V. Fyndlay, Research Study. Cyber-Threats, Terrorism and the Counter-Terror Model, University of St. Andrew’s, The Handa Centre for the Study of Terrorism and Political Violence, 2014, disponibil la https://www.academia.edu/25263269/Cyber-Threats_Terrorism_and_the_Counter-Terror_Model_by_Valarie_Findlay_Cyber-Threats_Terrorism_and_the_Counter-Terror_Model.

157



23. M. Gorge, Cyberterrorism: hype or reality?, Computer Fraud & Security, 9-12, 2007, disponibil la https://www.researchgate.net/publication/ 223089895_Cyberterrorism_hype_or_reality.

24. I. Grosu, Serviciile de informaţii: Reformă sau transformare, 26 iulie 2009, disponibil la https://intelligence.sri.ro/serviciile-de-informatii-reforma-sau-transformare/.

25. M. Janakiram, How IBM and Microsoft are Disrupting the Healthcare Industry with Cognitive Computing, 3 ianuarie 2017, disponibil la https://www.forbes.com/sites/janakirammsv/2017/01/03/how-ibm-and-microsoft-are-disrupting-the-healthcare-industry-with-cognitive-computing/#62c320a21a92.

26. J. Keller, Military intelligence research seeks to uncover threats from social media, other text, disponibil la https://www.militaryaerospace.com/articles/2015/08/military-intelligence-social-media.html.

27. J. Keller, The growing role of technology in the global war on terrorism, 8 decembrie 2015, disponibil la http://www.militaryaerospace.com/articles/2015/12/counter-terrorism-technology.html.

28. J. Ling, Man Who Sold F-35 Secrets to China Pleads Guilty, 24 martie 2016, disponibil la https://news.vice.com/article/man-who-sold-f-35-secrets-to-china-pleads-guilty.

29. E. Perez, FBI: Hacker claimed to have taken over flight’s engine controls, 25 mai 2015, disponibil la http://edition.cnn.com/2015/05/17/us/fbi-hacker-flight-computer-systems/index.html

30. M. Tran, S. Khaw, The man who founded Enron, Kenneth Lay, has died just weeks before his jail sentence was to be announced. Mark Tran and Stefanie Khaw look at one of America’s biggest business scandals, 6 iulie 2006, disponibil la https://www.theguardian.com/business/2006/jul/06/corporatefraud.enron.

31. Z. Yunos, Putting Cyberterrorism into Context. STAR In-Tech, 2009, disponibil la http://www.cybersecurity.my/data/content_files/13/526.pdf?.diff=1236049327

32. https://ro.wikipedia.org/wiki/Darknet 33. https://ro.wikipedia.org/wiki/Extragerea_de_cuno%C8%99tin%

C8%9Be_din_date.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 158

bÃtÃlia naraÞiUnilOr – tehniCi ªi miJlOaCe

ale rÃzbOiUlUi infOrmaÞiOnal –

Căpitan ing. Viorica Ionela TRINCUDoctorand la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”

În contextul geopolitic al secolului XXI, „lupta pentru inimi şi minţi” este din ce în ce mai acerbă. Avansul noilor tehnologii a schimbat dramatic spaţiul de luptă convenţional. Spaţiul cibernetic, recunoscut ca domeniu operaţional, în 2016, de către NATO, se caracterizează prin folosirea pe scară largă a naraţiunilor alternative. Astfel, confruntările statelor şi armatelor moderne se transferă, în principal, în plan mental, în planul psihicului uman, şi uzitează de instrumente dintre cele mai sofisticate, cum ar fi aplicaţiile de inteligenţă artificială.

Scopul acestui articol este de a explica modul în care noul spaţiu de luptă ne determină existenţa, explorând impactul spaţiului cibernetic şi al inteligenţei artificiale asupra vieţii şi activităţii noastre.

Cuvinte-cheie: inteligenţă artificială, dimensiune cognitivă, fake-news, naraţiune defensivă, Război Rece.

159

Bătălia naraţiunilor – tehnici şi mijloace ale războiului informaţional –


IntroducereSchimbările majore din mediul de securitate global care au avut loc

la sfârșitul mileniului trecut continuă să marcheze profund începutul de secol XXI, caracterizat prin modificări substanţiale ale parametrilor clasici de analiză a evoluţiei securităţii internaţionale. Începutul celui de-al XXI-lea secol a adus în lumina reflectoarelor mutaţii puţin așteptate, cu efecte diverse, începând de la nivel individual și continuând până la cel al actorilor statali și nonstatali.

Astfel, dacă, în perioada Războiului Rece, puteam vorbi de o anumită simetrie în relaţiile dintre cele două mari blocuri politico-militare, în prezent, asistăm la emergenţa unor forme multiple de asimetrie în conflictele contemporane, ca rezultat al diferenţierii dintre războiul convenţional și noile tipuri de războaie. Prezentul apare ca un adevărat conglomerat de riscuri, oportunităţi, incertitudini și ameninţări, care va fi alimentat de rapidele modificări în plan social, știinţific, tehnologic și al mediului ambiental și exacerbat de efectele erei tehnologiei informaţiei și ale globalizării. Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale a revoluţionat modul în care naţiunile, armatele, organizaţiile și indivizii interacţionează. Liantul operaţional între mediile terestru, aerian, maritim, cosmic, cibernetic este reprezentat de mediul informaţional.

În anul 2017, preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, afirma: „Informaţia şi comunicarea au o importanţă enormă pentru cercetarea istorică. Se spunea, până nu demult, că cine stăpâneşte informaţia stăpâneşte lumea. Astăzi, se mai adaugă ceva – cine stăpâneşte comunicarea poate stăpâni lumea sau poate stăpâni comunităţi tot mai largi. O mare parte din deformările care activează în lumea de astăzi au avut bazele teoretice în istorie. Pentru a putea compara şi pentru a răspunde acestor provocări, este nevoie să ne cultivăm cel mai performant computer, creierul uman”1. Astfel, secolul XXI a oferit o nouă valenţă spaţiului de luptă datorită schimbării de paradigmă. Într-o lume globalizată, războaiele nu se mai poartă,

1 Nicuşor Ciobotea, Războiul informaţional, sub lupă, Conferinţă la Academia Română, 26 aprilie 2017, https://www.promptmedia.ro/2017/04/razboiul-informational-sub-lupa-conferinta-la-academia-romana/, accesat în decembrie 2018.

Într-o lume globalizată,

războaiele nu se mai poartă,

pierd sau câştigă exclusiv pe

frontul clasic de luptă, în

dimensiunea fizică, ci ele îşi

pot schimba centrul de

greutate, în funcţie de

context, spre dimensiunea

informaţională, cu pondere

foarte mare în spaţiul

cognitiv – spaţiul naraţiunilor alternative.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 160


pierd sau câştigă exclusiv pe frontul clasic de luptă, în dimensiunea fizică, ci ele îşi pot schimba centrul de greutate, în funcţie de context, spre dimensiunea informaţională, cu pondere foarte mare în spaţiul cognitiv – spaţiul naraţiunilor alternative. Astfel, confruntările statelor şi armatelor moderne se transferă, în principal, în plan mental, al psihicului uman, şi uzitează de instrumente dintre cele mai sofisticate, cum ar fi aplicaţiile de inteligenţă artificială.

Bătălia naraţiunilorPsihologia modernă şi economia comportamentală întăresc

teoriile din domeniile ştiinţelor sociale şi jurnalistic, conform cărora atitudinile şi comportamentele umane sunt direcţionate de naraţiuni. Naraţiunile, adesea implicite, reprezintă nucleul identităţii umane, ele oferă mediul ideal al dezvoltării indivizilor şi grupurilor sociale în societăţile tradiţionaliste bazate pe norme culturale bine întemeiate şi înrădăcinate. Cultura ne permite să ne împotrivim minciunilor şi manipulării prin oferirea unor puncte forte de sprijin, care pot fi demontate cu greu2. Pe măsură ce sistemele statale interne şi externe se schimbă, ca urmare a transformărilor produse de globalizare, de evoluţia şi progresul tehnologic, utilizarea naraţiunilor tradiţionale se poate dovedi inadecvată. Indivizii umani pot fi percepuţi ca fiinţe în căutarea unor modele de conexiune şi socializare, neputând tolera lipsa de sens. Oamenii au nevoie de mituri, iar naraţiunea este esenţială pentru ceea ce înseamnă a fi uman3.

În astfel de circumstanţe, în care marea provocare la adresa identităţii umane decurge din efectele modernităţii, indivizii tind să adopte noile naraţiuni, în special pe cele simple şi uşor de înţeles. Mai mult, deoarece efectele modernităţii vor schimba, în mod treptat, civilizaţia umană, indivizii au tendinţa de a proteja şi a reveni la naraţiunile tradiţionale, cu teama de a nu îşi pierde identitatea umană. În acest fel, aceştia îi percep pe cei care nu împărtăşesc aceleaşi viziuni drept adversari. Este, cu alte cuvinte, vorba de manipulare, dacă acceptăm explicaţia conform căreia „a manipula constă mai ales în a construi o imagine a realului care are aerul de a fi realul”4.

2 ***, Weaponized Narrative: The New Battlespace, Center on the future of war, martie 2017, https://weaponizednarrative.asu.edu/file/272/download?token=kV886rEe, accesat în ianuarie 2019.

3 Ibidem.4 Philippe Breton, Manipularea cuvântului, Editura Institutul European, Iaşi, 2005, p. 18.

Cultura ne permite să ne împotrivim minciunilor şi manipulării prin oferirea unor puncte forte de sprijin, care pot fi demontate cu greu. Pe măsură ce sistemele statale interne şi externe se schimbă, ca urmare a transformărilor produse de globalizare, de evoluţia şi progresul tehnologic, utilizarea naraţiunilor tradiţionale se poate dovedi inadecvată. Indivizii umani pot fi percepuţi ca fiinţe în căutarea unor modele de conexiune şi socializare, neputând tolera lipsa de sens.

161



Odată ce o naraţiune defensivă este adoptată, aceasta tinde să devină mai puternică, în special atunci când este condiţionată de anumite fapte. De exemplu, în anumite privinţe, sărăcia şi corupţia din Federaţia Rusă întăresc, şi nu subminează naraţiunile referitoare la identitatea şi puterea naţională. Acest tip de naraţiune este propagată de mass-media naţională, fiind mai puţin critică la adresa identităţii naţionale. Vorbim, practic, de un naţionalism conservator care apare ca răspuns la efectele modernităţii şi este în întregime previzibil, deşi poate lua forme particulare, în funcţie de fiecare societate în parte.

Bătălia naraţiunilor este un concept relativ nou, făcând parte dintr-un proiect iniţiat de către Centrul de Război Viitor al Universităţii de Stat din Arizona, Statele Unite ale Americii5.

Aşadar, cum poate fi definită bătălia naraţiunilor? Aceasta reprezintă un ansamblu de tehnici şi mijloace care se bazează pe utilizarea dezinformării, a ştirilor false, a tehnologiei informaţiei şi a inteligenţei artificiale, cu scopul distrugerii sau subminării identităţii umane, a societăţii şi civilizaţiei adversarului, prin crearea unei stări de confuzie şi dezbinare socială6. Este o definiţie generală, deoarece stadiul actual al dezvoltării umane, cel al evoluţiei rapide a tehnologiei, precum şi stadiul tendinţelor geopolitice, geoeconomice şi culturale care contribuie la intensificarea bătăliei naraţiunilor întăresc afirmaţiile conform cărora civilizaţia umană nu este la sfârşitul unei ere istorice, ci la început, iar orice pretenţie de certitudine ar fi, pur şi simplu, prematură.

Ceea ce se poate observa în prezent este faptul că bătălia naraţiunilor atacă atât credinţa, cât și valorile culturale comune ale adversarului, reprezentând un domeniu emergent al războiului hibrid. Aceasta se bazează pe metode specifice dezinformării, propagandei, războiului informaţional, războiului psihologic, luând în considerare progresele din domenii precum: psihologia evoluţionistă, economia comportamentală, știinţele cognitive, studiile moderne de marketing și mass-media și inteligenţa artificială.

Bătălia naraţiunilor se desfășoară la toate nivelurile: tactic, operativ, strategic. La nivel tactic, obiectivul principal al bătăliei naraţiunilor este reprezentat de slăbirea adversarilor potenţiali, evitându-se mijloacele specifice războiului convenţional. Un astfel de exemplu este reprezentat de invazia Federaţiei Ruse în Peninsula Crimeea.

5 ***, Weaponized Narrative Initiative, Arizona State University, 2017, https://weaponizednarrative.asu.edu/, accesat în martie 2019.

6 Mihail Orzeaţă, The War Humanity Has always Waged against Itself, Armed Forces Academy of General Milan Rastislav Štefánik, Liptovský Mikuláš, Slovak Republic, 2012, pp. 188-189.

Bătălia naraţiunilor

reprezintă un ansamblu

de tehnici şi mijloace care

se bazează pe utilizarea

dezinformării, a ştirilor false, a tehnologiei informaţiei şi a inteligenţei artificiale, cu

scopul distrugerii sau subminării

identităţii umane, a

societăţii şi civilizaţiei

adversarului, prin crearea unei stări de confuzie

şi dezbinare socială.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 162


Iniţiativele specifice sunt reprezentate de modul în care bătălia naraţiunilor este purtată la nivel operativ. Acest tip de strategie este specifică, în principal, confruntărilor asimetrice, în care actorii statali și nonstatali se află în imposibilitatea de a concura pe scena internaţională folosind mijloace convenţionale.

La nivel strategic, bătălia naraţiunilor utilizează mijloace de destabilizare a adversarilor, în timp, neutralizându-se abilitatea acestora de a interfera cu planurile și interesele entităţii ofensive, cu impact în atingerea obiectivelor stabilite. Intervenţia Federaţiei Ruse în alegerile prezidenţiale americane și europene, într-un efort continuu de a slăbi și diviza Occidentul, reprezintă un exemplu edificator în ceea ce privește utilizarea tehnicilor specifice bătăliei naraţiunilor la nivel strategic.

Un exemplu de utilizare a naraţiunii în scop strategic, în trecut, cu mijloace și tehnici care au la bază diferite instrumente sociale, culturale și etnice, este cel reprezentat de subordonarea statelor baltice de către Rusia înaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Într-o primă fază, în decembrie 1939, au fost colectate date despre toţi liderii politici catalogaţi drept ostili faţă de Moscova, apoi a fost lansată o campanie de presă extrem de agresivă, ce viza erodarea simpatiilor pro-occidentale. Au urmat ultimatumurile din iunie 1940, pe care statele baltice, abandonate încă din august 1939, prin Pactul Ribbentrop-Molotov, s-au văzut silite să le accepte. În august 1940, toate cele trei state baltice – Lituania, Letonia și Estonia – erau încorporate în URSS.

Inteligenţa artificială şi tehnologia informaţiei – vehicule ale bătăliei naraţiunilorFluxul informaţional intens creează premisele ideale pentru

desfășurarea acestui tip de bătălie. Un astfel de atac oferă adversarului vizat un timp redus de procesare și evaluare a situaţiei, acesta fiind suficient de dezorientat la nivel cognitiv pentru a analiza starea în care se află. În astfel de situaţii, apar foarte multe oportunităţi de manipulare emoţională care subminează voinţa adversarului de a rezista.

Simpla întrebare „Este această informaţie adevărată?” ar putea reprezenta, de cele mai multe ori, o îmbunătăţire semnificativă în ceea ce privește aflarea adevărului. Generalul american Stanley A. McChrystal a afirmat că, „pentru a învinge o reţea, este nevoie de o altă reţea”7. Propagandiștii folosesc reţele (grupuri

7 ***, Weaponized Narrative: The New Battlespace, Center on the future of war, martie 2017, https://weaponizednarrative.asu.edu/file/272/download?token=kV886rEe, accesat în ianuarie 2019.

Fluxul informaţional intens creează premisele ideale pentru desfăşurarea acestui tip de bătălie. Un astfel de atac oferă adversarului vizat un timp redus de procesare şi evaluare a situaţiei, acesta fiind suficient de dezorientat la nivel cognitiv pentru a analiza starea în care se află. În astfel de situaţii, apar foarte multe oportunităţi de manipulare emoţională care subminează voinţa adversarului de a rezista.

163



sociale fabricate, cum ar fi botnet-urile8) pentru a răspândi confuzia și dezinformarea în rândul populaţiei. Progresele recente din domeniul știinţelor cognitive au scos în evidenţă vulnerabilităţile societăţilor umane la efectele negative ale dezinformării.

Atunci când știrile false (fake news) sunt trimise către feed-ul social9 al unei persoane, chiar și un singur individ care afirmă „Poate că această informaţie nu este adevărată” are potenţialul de a duce la creșterea probabilităţii de aflare a adevărului. Desigur, acest proces este unul dificil, care implică foarte mult timp. Sunt mai ușor de acceptat informaţii care au la bază opinii preexistente. Cu toate acestea, dacă indivizii umani ar avea o înţelegere aprofundată în ceea ce privește importanţa aflării adevărului, atunci probabilitatea de a pune sub semnul întrebării diferite informaţii ar crește semnificativ. Dacă suficienţi indivizi găsesc motivaţia necesară pentru a pune întrebări, atunci răspunsurile la aceste întrebări pot duce spre adevăr. Naraţiunile deţin puterea suficientă pentru a menţine audienţele-ţintă implicate în acest tip de bătălie, atât timp cât comportamentul actorilor centrali se află în concordanţă cu așteptările estimate.

În decursul următorului deceniu se estimează că o gamă diversificată de actori vor dezvolta și vor instala diferite sisteme de manipulare, acestea având foarte puţine restricţii în ceea ce privește utilizarea acestora pe scară largă. Guvernele au un răspuns lent la adresa ameninţării, din cauza ignoranţei sau a preocupărilor legate de restricţionarea libertăţii de exprimare. Prin urmare, se poate afirma că, în unele situaţii, însuși statul armează naraţiunile care accentuează discordia socială și subminează credinţa populaţiei în propriul guvern.

Fiecare bătălie este unică și, prin urmare, se utilizează o combinaţie de metode și tehnici, printre care „fermele de troli”10, care exacerbează tensiunile sociale, rasiale și etnice în societăţile-ţintă, prin intermediul furtului de documente și informaţii personale pentru a influenţa alegeri sau pentru a dezvolta campanii menite să slăbească încrederea

8 Un botnet este o reţea de calculatoare care, fiind infectate cu malware, sunt interconectate şi, imediat ce există o conexiune la internet, poate reacţiona la comenzile de la distanţă ale atacatorilor cibernetici. Calculatoarele independente sunt cunoscute ca boţi sau zombie, conform https://us.norton.com/internetsecurity-malware-what-is-a-botnet.html.

9 Un feed este un flux de conţinut care poate fi derulat. Conţinutul apare în blocuri cu aspect similar, care se succed repetitiv, conform https://support.google.com/adsense/answer/9189559?hl=ro&visit_id=636973055710013300-2822484984&rd=1.

10 Fermele de troli sunt organizaţii ai căror membri creează conflicte în mediul online postând mesaje provocatoare care urmăresc inflamarea și divizarea opiniilor societăţii, conform https://www.collinsdictionary.com/us/submission/17707/troll+farm

În decursul următorului

deceniu se estimează că o gamă

diversificată de actori vor

dezvolta şi vor instala diferite

sisteme de manipulare,

acestea având foarte puţine

restricţii în ceea ce priveşte

utilizarea acestora pe scară largă.

Guvernele au un răspuns

lent la adresa ameninţării,

din cauza ignoranţei sau

a preocupărilor legate de

restricţionarea libertăţii de exprimare.

Prin urmare, se poate afirma

că, în unele situaţii, însuşi

statul armează naraţiunile care

accentuează discordia socială

şi subminează credinţa

populaţiei în propriul guvern.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 164


populaţiei în instituţiile statului. În acest context, bătălia naraţiunilor folosește metodele și mijloacele noi ale tehnologiei pentru crearea și menţinerea premiselor necesare izbucnirii și dezvoltării unei astfel de confruntări. O metodă specifică în acest sens o reprezintă folosirea inteligenţei artificiale (IA), care este un ansamblu evolutiv de tehnologii ce permite computerelor să simuleze procese cognitive similare elementelor gândirii umane11. Instrumentele și tehnologiile actuale care stau la baza inteligenţei artificiale se limitează la sarcini specifice, cum ar fi furnizarea de indicaţii de conducere sau recunoașterea chipurilor în imagini, acestea nefiind instrumente de inteligenţă generală aplicabile în multe domenii. Sistemele superinteligente din punct de vedere senzorial care depășesc abilităţile umane sunt, deocamdată, la stadiul de proiect, însă tehnologia IA este deja folosită cu succes în diferite industrii robotizate sau în crearea de software-uri care pot învăţa și lua decizii în condiţii de incertitudine.

Noile generaţii de tehnologii IA vor produce, probabil, o nouă adaptare contextuală în care sistemele construiesc modele explicative pentru clasele de fenomene ale lumii reale12. Aceste modele vor spori capacitatea sistemelor de inteligenţă artificială de a raţiona și de a sintetiza, ceea ce ar duce la trecerea de la nivelul procesării limbajului natural la înţelegerea acestuia13. În acest nou context, sistemele IA vor putea să înţeleagă semnificaţia textului, a comunicării și a raţiunii, cu alte cuvinte, capabilităţi din ce în ce mai legate de înţelegerea umană, ceea ce ar putea duce la apariţia unor mașini care să posede capacitatea de a comunica într-o manieră asemănătoare cu cea a indivizilor umani.

Procesul de învăţare automată, cunoscut sub numele de machine learning, stă la baza dezvoltării sistemelor IA. Acesta constă în extracţia datelor neetichetate (învăţarea nesupravegheată) sau categorisirea eficientă a datelor în funcţie de definiţiile preexistente încorporate într-un set de date etichetat (învăţare supravegheată)14. În limbajul

11 Matt Chessen, The Madcom Future: How artificial intelligence will enhance computational propaganda, reprogram human culture, and threaten democracy... and what can be done about it, Atlantic Council, 2017, p. 6, https://issuu.com/atlanticcouncil/docs/the_madcom_future_rw_0926, accesat în decembrie 2018.

12 John Launchbury, A DARPA Perspective on Artificial Intelligence, YouTube Video, 16:11, DARPAtv, 15 februarie 2017, https://www.youtube.com/watch?v=-O01G3tSYpU, accesat în decembrie 2018.

13 Venkat Srinivasan, Context, Language, and Reasoning in AI: Three Key Challenges, în MIT Technology Review, 14 octombrie 2016, https://www.technologyreview.com/s/602658/context-language-and-reasoning-in-ai-three-key-challenges/, accesat în decembrie 2018.

14 Matt Chessen, op. cit., p. 7.

Noile generaţii de tehnologii IA vor produce, probabil, o nouă adaptare contextuală în care sistemele construiesc modele explicative pentru clasele de fenomene ale lumii reale. Aceste modele vor spori capacitatea sistemelor de inteligenţă artificială de a raţiona şi de a sintetiza, ceea ce ar duce la trecerea de la nivelul procesării limbajului natural la înţelegerea acestuia.

165



simplu, învăţarea automată permite calculatoarelor să acţioneze și să înveţe fără a fi programate în mod explicit. Dezvoltatorii furnizează sisteme de machine learning care presupun asimilarea unor cantităţi mari de date, în vederea găsirii unor posibile conexiuni informaţionale, pentru îmbunătăţirea performanţelor în mod automat.

Machine learning este o metodă folosită în algoritmul de căutare Google, în publicitatea digitală și în instrumentele de personalizare online (motoarele de recomandare Amazon și Netflix sau newsfeed-ul Facebook). Aceasta se extinde și în procese cantitative, cum ar fi operaţiunile lanţurilor de aprovizionare, analiza financiară, preţurile produselor și previziunile ofertei de achiziţii publice. Aproape fiecare industrie explorează sau utilizează aplicaţii de învăţare automată.

Învăţarea în profunzime, cunoscută sub denumirea de deep learning, utilizează straturi suplimentare de procesare ierarhică, asemănătoare cu structurile neuronale din creier, și seturi de date mari pentru a modela elemente abstracte la nivel înalt, în vederea recunoașterii modelelor de date extrem de complexe15.

Big data16, combinată cu instrumentele de învăţare automată, va spori capacitatea sistemelor IA de a influenţa indivizii prin propaganda personalizată. Compania Cambridge Analytica susţinea, în 2016, că are între trei și cinci mii de baze de date per individ și deţine profilurile psihologice a 230 de milioane de adulţi din SUA17.

În condiţiile în care deja există software extrem de performant de editare a imaginilor, este posibil ca, în viitor, realitatea alternativă, „pliabilă”, cum mai este denumită de cercetătorii din domeniul IA, să devină normă, deoarece instrumentele IA vor permite remodelarea totală a conţinutului audio și video de pe orice suport.

Dezvoltarea exponenţială a conceptelor de genul Internet of Things (internetul lucrurilor) și răspândirea dispozitivelor interconectate, cum ar fi telefoanele și ceasurile inteligente, dar și zeci de alte „gadgeturi”, precum și a unor sisteme automate cum sunt senzorii din magazinele de vânzare cu amănuntul, presupun o creștere pe măsură a cantităţii de date care va conţine informaţii despre vieţile utilizatorilor.

15 John Launchbury, A DARPA Perspective on Artificial Intelligence, loc. cit.16 Big data înseamnă informaţii de mare volum, mare viteză şi/sau mare varietate, ce necesită

noi forme de procesare pentru a facilita luarea deciziilor, descoperirea semnificaţiilor şi optimizarea proceselor, conform https://todaysoftmag.ro/article/879/big-data-si-social-media-marea-schimbare.

17 Tom Cheshire, Behind the Scenes at Donald Trump’s UK Digital War Room, Sky News, 22 octombrie 2016, http://news.sky.com/story/behind-the-scenes-at-donald-trumps-uk-digital-war-room-10626155, accesat în decembrie 2018.

Big data, combinată cu instrumentele

de învăţare automată, va

spori capacitatea sistemelor IA

de a influenţa indivizii prin propaganda

personalizată. Compania

Cambridge Analytica

susţinea, în 2016, că are

între trei şi cinci mii de

baze de date per individ şi

deţine profilurile psihologice a

230 de milioane de adulţi din

SUA.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 166


Realitatea virtuală oferă posibilitatea de a testa reacţiile prezente ale indivizilor la stimuli ipotetici și de a măsura răspunsurile acestora la produse și idei subtil introduse în contextul experienţelor virtuale. Brevetele de date de la companii private și baze de date guvernamentale au expus informaţii private despre utilizatorii și asociaţii acestora. Din ce în ce mai mult, utilizatorii oferă cele mai intime detalii online, exprimându-și opiniile sau postând poze din vacanţe de familie.

Această proliferare a datelor facilitează expunerea totală a individului, de la personalitate la orientarea politică. În urma unui studiu, s-a reușit să se determine orientarea sexuală, etnia, apartenenţa religioasă și politică, trăsăturile de personalitate, inteligenţa, starea de fericire, utilizarea substanţelor dependente, separarea părintească, vârsta și sexul utilizatorilor Facebook în funcţie de numărul de „like-uri”. Astfel, s-a constatat că mașinile pot identifica personalităţile utilizatorilor mai bine decât o pot face colaboratorii, prietenii sau membrii familiei. Multe aspecte ale personalităţii și ale comportamentului pot fi prezise cu exactitate fără analiză umană, ci pur și simplu prin utilizarea datelor.

Sistemul cognitiv uman este unul complex, iar instrumentele de învăţare ale mașinilor sunt foarte bine dezvoltate, astfel încât este posibil ca ele să poată decoda sistemele complexe. Comunicarea generată de sistemele IA nu va fi un mijloc de informare în masă, ci va fi personalizată pentru a exprima informaţii cu privire la apartenenţa politică a unui individ, la viziunea acestuia asupra lumii, precum și la nevoile și vulnerabilităţile sale psihologice.

Accesul la aceste tehnologii nu este limitat pentru corporaţii sau actori sponsorizaţi de stat. Instrumentele IA au devenit disponibile pe scară largă, de exemplu Google TensorFlow, instrumentul de control al Microsoft și multe alte instrumente IA sunt accesibile în mod gratuit și pot funcţiona pe orice computer obișnuit.

un viitor predictibil?A devenit evident că, indiferent la ce scenariu ne-am raporta,

tehnologiile bazate pe inteligenţa artificială vor influenţa profund viitorul civilizaţiei umane.

Interacţiunile cu mediile sociale, navigarea pe internet şi chiar cumpărăturile făcute oferă mii de informaţii de la care tehnologiile pot construi profiluri psihologice pentru aproape fiecare utilizator. Furnizarea de informaţii personale duce la realizarea unor baze de date

Sistemul cognitiv uman este unul complex, iar instrumentele de învăţare ale maşinilor sunt foarte bine dezvoltate, astfel încât este posibil ca ele să poată decoda sistemele complexe. Comunicarea generată de sistemele IA nu va fi un mijloc de informare în masă, ci va fi personalizată pentru a exprima informaţii cu privire la apartenenţa politică a unui individ, la viziunea acestuia asupra lumii, precum şi la nevoile şi vulnerabilităţile sale psihologice.

167



necesare maşinilor pentru cunoaşterea mai bună a personalităţilor, dorinţelor, nevoilor, neplăcerilor şi temerilor noastre, de cele mai multe ori, chiar mai bine decât le cunoaştem noi înşine.

Avansul din domeniul inteligenţei artificiale va permite, în curând, realizarea unor comunicări extrem de persuasive şi manipulative generate de maşini. În aceste condiţii, un sistem automatizat ce utilizează masa de date online şi bazele de date de marketing uşor accesibile poate să determine personalitatea, preferinţele politice, apartenenţa religioasă, datele demografice şi interesele personale. Prin cunoaşterea site-urilor de ştiri şi a platformelor sociale pe care utilizatorii le frecventează, sistemul creează în mod dinamic conţinutul – totul, de la comentarii, la articole complete –, concept realizat special pentru a se conecta la cadrul psihologic al utilizatorilor, cu scopul obţinerii unui anumit rezultat. Acest conţinut ar putea fi o colecţie de fapte reale, minciuni sau o combinaţie de adevăr şi minciună, suficient pentru a se obţine efectul dorit.

Sistemul IA va fi capabil să detecteze emoţiile umane cel puţin la fel sau chiar mai bine decât o pot face oamenii. În mod similar, acesta va imita într-un mod convingător emoţii umane care rezonează cu personalitatea şi starea emoţională a oricărui om. De asemenea, sistemul IA va putea să sintetizeze o realitate pliabilă în timp real, ca răspuns la evenimentele emergente. Acesta va putea să modifice cu exactitate conţinuturile video şi audio ale politicienilor pentru a determina utilizatorii să spună şi să facă lucruri care să le sprijine naraţiunea, precum şi generarea de articole de ştiri şi videoclipuri despre evenimente care nu s-au întâmplat niciodată, pentru a modela percepţia publică.

Pragul de rentabilitate în cazul multiplicării sistemelor IA va fi maxim. Asemănător cu alte instrumente digitale, odată ce un sistem IA este creat şi configurat, costul marginal al creării mai multor astfel de sisteme va fi foarte redus. Aşadar, ar putea exista milioane de roboţi de manipulare IA care navighează pe internet, douăzeci şi patru de ore pe zi, şapte zile pe săptămână, transmiţând anumite mesaje pentru a schimba comportamente umane. Mediul de informare online va fi copleşit de un discurs orientat spre interacţiunea om-maşină, destinat să vândă, să convingă, să intimideze, să distragă, să susţină, să informeze, să dezinformeze şi să manipuleze.

Se preconizează că evoluţia tehnologică, prin investiţiile enorme în dezvoltarea IA, va schimba complet întreaga lume. Companii mari, precum Google, IBM şi Amazon, fac progrese semnificative în dezvoltarea IA, aducând pe scena internaţională o cursă a tehnologizării

Sistemul IA va fi capabil să detecteze

emoţiile umane cel puţin la fel sau chiar mai

bine decât o pot face oamenii.

În mod similar, acesta va imita

într-un mod convingător

emoţii umane care

rezonează cu personalitatea

şi starea emoţională a

oricărui om. De asemenea,

sistemul IA va putea să

sintetizeze o realitate pliabilă

în timp real, ca răspuns la evenimentele

emergente.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 168


între actori nonstatali, similară cu cea a înarmării dusă de SUA şi URSS în era Războiului Rece. Nimeni şi nimic nu poate garanta, în acest moment, siguranţa acestor maşini automate şi nici faptul că vor fi utilizate strict într-un scop nobil şi nu în interesul celor care vor să afecteze buna desfăşurare a unor activităţi şi securitatea umană. Entuziaşti ai tehnologiei manifestă o nerăbdare acută pentru momentul în care dispozitivele ultratehnologizate vor atinge potenţialul anticipat, însă cei a căror activitate constă în menţinerea securităţii cetăţenilor şi a sistemelor ce îi deservesc pe aceştia sunt preocupaţi mai degrabă de principiile etice şi legale care vor sta la baza funcţionării şi utilizării lor.

În cadrul unui seminar ştiinţific organizat cu ocazia deschiderii noului an şcolar, Vladimir Putin a discutat cu studenţii despre avantajele erei informaţionale, afirmând că „viitorul aparţine inteligenţei artificiale” şi oricine o va stăpâni va conduce lumea: „Inteligenţa artificială reprezintă viitorul, nu numai pentru Rusia, ci pentru întreaga omenire. Este vorba de oportunităţi colosale, dar şi de ameninţări dificil de anticipat. Cine devine lider în această sferă va deveni conducătorul lumii”18.

ConcluziiImplicaţiile unui mediu informaţional „contaminat” de bătălii

narative pentru organizaţiile militare şi de securitate angajate în statele democratice nu sunt în întregime clare. Cu certitudine însă, trebuie găsite metodele şi mijloacele necesare pentru a contracara efectele nocive generate de aceste bătălii narative. Sub aspectul amplorii noilor atacuri neconvenţionale, societăţile şi instituţiile trebuie să se adapteze provocărilor reprezentate de aceste noi ameninţări.

La nivel instituţional, încercarea de a reglementa mediul informaţional şi de a-l face verificabil rămâne singura soluţie pentru funcţionarea adecvată a sistemelor bazate pe IA, în acest fel fiind reduse erorile care pot diminua avantajele evoluţiei tehnologice. La nivel individual, trebuie să insistăm că există un adevăr, validat la nivel logic şi raţional, şi să ajutăm şi pe alţii să separe realitatea obiectivă de celelalte realităţi fabricate în mod mai mult sau mai puţin artificial.

18 „Whoever leads in AI will rule the world: Putin to Russian children on Knowledge Day”, RT, 1 septembrie 2017, https://www.rt.com/news/401731-ai-rule-world-putin/, accesat în ianuarie 2019.

La nivel instituţional, încercarea de a reglementa mediul informaţional şi de a-l face verificabil rămâne singura soluţie pentru funcţionarea adecvată a sistemelor bazate pe IA, în acest fel fiind reduse erorile care pot diminua avantajele evoluţiei tehnologice.

169



BIBlIoGraFIe1. ***, Weaponized Narrative: The New Battlespace, Center on the

future of war, martie 2017, https://weaponizednarrative.asu.edu/file/272/download?token=kV886rEe.

2. ***, Weaponized Narrative Initiative, Arizona State University, 2017, https://weaponizednarrative.asu.edu/.

3. ***, Whoever leads in AI will rule the world’: Putin to Russian children on Knowledge Day, RT, 1 September 2017, https://www.rt.com/news/ 401731-ai-rule-world-putin/.

4. B. Allenby, J. Garreau, Weaponized Narrative is the New Battlespace, Defense One, http://www.defenseone.com/ideas/2017/01/weaponized-narrative-new-battlespace/134284/?oref=defenseone_today_nl.

5. Tom Cheshire, Behind the Scenes at Donald Trump’s UK Digital War Room, Sky News, 22 octombrie 2016, http://news.sky.com/story/behind-the-scenes-at-donald-trumps-uk-digital-war-room-10626155.

6. Matt Chessen, The Madcom Future: How artificial intelligence will enhance computational propaganda, reprogram human culture, and threaten democracy…and what can be done about it, Atlantic Council, 2017, https://i ssuu.com/at lanticcounci l /docs/the_madcom_future_rw _0926.

7. Nicuşor Ciobotea, Războiul informational, sub lupă, Conferinţă la Academia Română, 26 aprilie 2017, https://www.promptmedia.ro/ 2017/04/razboiul-informational-sub-lupa-conferinta-la-academia-romana/.

8. John Launchbury, A DARPA Perspective on Artificial Intelligence, YouTube Video, 16:11, DARPAtv, 15 februarie 2017, https://www.youtube.com/watch?v=-O01G3tSYpU.

9. Stanley A. McChrystal, It Takes a Network: The New Front Line of Modern Warfare, Foreign Policy, martie/aprilie 2011, http://foreignpolicy.com/ 2011/02/21/it-takes-a-network/.

10. Venkat Srinivasan, Context, Language, and Reasoning in AI: Three Key Challenges, în MIT Technology Review, 14 octombrie 2016, https://www.technologyreview.com/s/602658/context-language-and-reasoning-in-ai-three-key-challenges/.

11. Ryan Whitwam, Google’s Deep Mind Develops Creepy, Ultra- Realistic Human Speech Synthesis, Geek.com, 9 septembrie 2016, www.geek.com/tech/googles-deepmind-develops-creepy-ultra-realistic-human-speech-synthesis-1670362/.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 170

armata rOmÂnÃ– SerViCiU PUbliC

General de brigadă Corneliu POSTUDirectorul Statului Major al Apărării

Încă din cele mai vechi timpuri, în cadrul naţiunilor-stat, organizate în diferite forme de sisteme sociale, au funcţionat atât instituţii civile (sănătate, educaţie, justiţie etc.), cât şi militare, destinate apărării integrităţii naţionale în faţa pericolelor externe. De fiecare dată, în cazul unor ameninţări evidente şi extreme, cele două componente – civilă şi militară – au colaborat pentru asigurarea şi protejarea binelui comun la nivelul întregii societăţi.

Aflându-se într-o conexiune evidentă cu societatea, a cărei componentă este, armata stabileşte cu aceasta raporturi definite de o serie de caracteristici, precum: varietate, legalitate, complexitate şi interdependenţă. Armata îşi asumă, astfel, nu doar rolul de „paznic al Cetăţii”, ci de serviciu public, de entitate aflată în slujba societăţii.

Ţinând cont de complexitatea ipotezelor, demonstraţia ştiinţifică a realităţii acestora s-a realizat prin utilizarea unei metodologii de cercetare interdisciplinară, în vederea explicării fenomenului, în ansamblu, prin analiza şi sinteza informaţiilor culese din surse bibliografice relevante, care să permită prezentarea argumentată a unor puncte de vedere noi şi originale.

Cuvinte-cheie: serviciu public, relaţii-civil-militare, legalitate, complexitate, interdependenţă.

171

Armata Română – serviciu public

OPINII

Introducere

Rolul social al militarului și locul ocupat de acesta în cadrul societăţii au suscitat, de-a lungul istoriei, un interes constant pentru publicul larg, materializat în studii și cercetări realizate în cadrul mai multor discipline academice, precum filosofia politică, sociologia, știinţele politice sau studiile de securitate.

În dialogurile din Republica1, Socrate consideră necesară o armată permanentă, alcătuită din profesionişti. Glaucon, obişnuit cu cetăţeanul-soldat al Atenei, îşi exprimă nedumerirea. Socrate îşi argumentează viziunea ca fiind o consecinţă a oikeiopragiei2: aşa cum bunul cizmar trebuie să fie doar cizmar şi nimic altceva, bunul soldat, „paznicul” Cetăţii, cum îl numeşte Platon, trebuie să fie doar paznic şi nimic altceva. Dar, oare, situaţia „paznicului” este echivalentă cu cea a tâmplarului, agricultorului sau medicului? Socrate susţine că da, având în vedere că ceea ce genera cele mai bune rezultate în cazul unor meserii obişnuite ar trebui să ducă la aceleaşi rezultate pozitive şi în cazul, mai special, al paznicilor.

Mai este însă de actualitate viziunea lui Platon privind rolul militarului-paznic în societatea actuală? În România, și nu numai, tranziţia spre o societate democratică și procesele de aderare la NATO și la UE au determinat necesitatea construirii unui nivel democratic al relaţiilor civil-militare în ultimele trei decenii. Pentru realizarea acestui deziderat, s-a avut în vedere lămurirea următoarelor aspecte teoretice: relaţiile civil-militare, controlul democratic civil, profesionalismul militar și cooperarea civil-militară (CIMIC)3.

1 Disponibil la https://kupdf.net/queue/146045751-republica-lui-platon_590ecae9dc0d60c11c959 e8d_pdf?queue_id=-1&x=1564123633&z=MjEzLjE3Ny40LjE1MA==, p. 17, accesat la 15.07.2019.

2 Termen folosit de Platon, în Republica, pentru a demonstra faptul că produsele muncii sunt mai bune, mai numeroase și sunt făcute mai rapid atunci când fiecare individ produce un singur lucru, potrivit firii sale, în timpul pe care îl are la dispoziţie şi fără să se preocupe de alte activităţi. Acest comportament este ceea ce Platon va denumi, mai târziu, oikeiopragia. Şi aceasta este ideea care întemeiază Republica.

3 Marian Zulean, Militarul şi societatea. Relaţiile civil-militare la începutul mileniului al III-lea, Editura Militară, Bucureşti, 2008, p. 15.

În România, şi nu numai, tranziţia spre o societate

democratică şi procesele

de aderare la NATO şi la UE

au determinat necesitatea

construirii unui nivel democratic

al relaţiilor civil-militare

în ultimele trei decenii.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 172

Corneliu POSTU

Este evident că relaţiile civil-militare reprezintă acele relaţii ce se stabilesc între componenta civilă și componenta militară a unei societăţi. Pentru delimitarea termenilor de civil și militar în contextul unei societăţi, Daniel Nelson4 a propus o matrice cu două intrări, în cadrul căreia a definit cele două componente, în sens larg și în sens restrâns (figura nr. 1). Astfel, conform lui Nelson, prin termenul de militar se înţelege, în sens restrâns, personalul militar al forţelor armate, iar în sens larg, orice categorie de personal din cadrul oricărei structuri de securitate naţională. Prin termenul de civil se înţelege, în sens restrâns, un decident politic, iar în sens larg, întreaga societate. În baza acestor interpretări, Nelson înţelege relaţia dintre cele două componente într-o cheie dinamică, trasată de interacţiuni atât de natură conflictuală, cât și de cooperare.

Militar

Civil

definire în sens restrâns

Forţele armate, în special personalul militar de profesie

definire în sens larg

Toate instituţiile de securitate naţională, plus alte grupuri asociate

definire în sens restrâns

Instituţiile guvernamentale și ocupanţii posturilor

I. Militarii și elita politică interacţionează fără a ţine cont de procesul democratic și de opinia publică. (Huntington)

II. Structurile de securitate interacţionează cu elita politică prin pacte.

definire în sens larg

Toată sfera publică, inclusiv societatea civilă, mass-media

III. Sfera politică și societatea civilă interacţionează cu militarii – relaţii tensionate potenţiale.

IV. Structurile de securitate interacţionează cu publicul larg, pe baza unui dialog despre ameninţările și capacitatea naţiunii.

Figura nr. 1: Definirea componentelor civilă şi militară ale societăţii5

4 Daniel N. Nelson, Definition, Diagnosis, Therapy – A Civil-Military Critique, Defense&Security Analysis, vol. 18, 2002, nr. 2, pp. 157-170.

5 Marian Zulean, op. cit., p. 17.

Conform lui Daniel Nelson, prin termenul de militar se înţelege, în sens restrâns, personalul militar al forţelor armate, iar în sens larg, orice categorie de personal din cadrul oricărei structuri de securitate naţională. Prin termenul de civil se înţelege, în sens restrâns, un decident politic, iar în sens larg, întreaga societate.

173


OPINII

Conceptul de control democratic reprezintă, practic, pilonul central al teoriei relaţiilor civil-militare și se referă la controlul armatei întreprins de către autorităţi civile, alese în mod democratic6.

Relevanţa și necesitatea controlului democratic asupra sectorului de securitate constituie, în spaţiul euroatlantic, un subiect atât de important, încât predecesoarea actualei OSCE, respectiv fosta Conferinţă pentru Securitate și Cooperare în Europa, a alcătuit un Cod de conduită privitor la relaţiile civil-militare, adoptat la Budapesta, în anul 19947. Mecanismul de control democratic asupra armatei conţine, în mod concret, trei prevederi de bază:

1. prezumţia normativă principală este că militarii nu trebuie să se implice direct în politica internă şi că trebuie să rămână funcţionari publici apolitici ai guvernului ales în mod democratic;

2. proiectarea şi dezvoltarea politicii de apărare trebuie să se facă sub controlul autorităţilor civile, militarii urmând doar să implementeze aceste decizii;

3. decizia de implicare a forţelor armate în caz de crize, interne sau externe, trebuie făcută la ordinul autorităţilor civile8.

Prin urmare, controlul democratic asupra sectorului de securitate este „apanajul unui sistem instituţional, consacrat, în principal, la nivel instituţional, dar şi în acte normative de nivel inferior constituţiilor, la care participă, în principal, puterea legislativă, beneficiară a legitimităţii democratice; participarea acesteia este atât directă, cât şi indirectă, luând parte şi puterea executivă (bicefală în ţara noastră, formată din Guvern şi Preşedinte), puterea judecătorească, precum şi alte organisme special alcătuite”9. Concret, exercitarea controlului parlamentar

6 Vezi Andrei Vocilă, Dinamica fenomenului militar românesc militar românesc după 1990 în relaţie cu factorul politic şi social, pe site-ul https://andreivocila.wordpress.com/2010/11/08/dinamica-fenomenului-militar-romanesc-militar-romanesc-dupa-1990-in-relatie-cu-factorul-politic-si-social/, accesat la 10 iunie 2019.

7 Declaraţia Summit-ului de la Budapesta, CSCE, Budapest document 1994, Towards a genuine partnership in a new era, disponibil la www.osce.org/mc/39554?download=true, accesat la 10 iunie 2019.

8 Marian Zulean, op. cit., p. 19.9 George-Dorinel Dumitru, Dragoș-Adrian Bantaș, Controlul democratic asupra sectorului de

securitate – privire comparativă asupra modelului european şi aplicării acestuia în România, în revista Gândirea Militară Românească, ediţia 1-2/2018, editată de Statul Major al Apărării, București, pp. 184-185.

Conceptul de control

democratic reprezintă,

practic, pilonul central al

teoriei relaţiilor civil-militare

şi se referă la controlul

armatei întreprins de

către autorităţi civile, alese în

mod democratic.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 174

Corneliu POSTU

în România dispune de următoarele modalităţi: întrebările, interpelările, moţiunile simple, moţiunea de cenzură, dezbaterile parlamentare10.

În ceea ce priveşte profesionalismul militar, Samuel P. Huntington, unul dintre fondatorii teoriei relaţiilor civil-militare, consideră că acesta este caracterizat de trei atribute specifice profesiei înţeleasă ca vocaţie, respectiv: expertiză, responsabilitate şi corporatism11. Prin expertiză se înţelege acea persoană care deţine cunoştinţe de specialitate şi abilităţi specifice îndeplinirii unei anumite meserii. Ofiţerul profesionist îşi poate pune în practică expertiza (cunoştinţele şi abilităţile) specifică indiferent de loc şi de timp, în numele întregii societăţi, ceea ce se traduce prin responsabilitate. Corporatismul în profesia militară se referă la spiritul de corp, la camaraderie, la unicitatea conferită grupului de abilităţile specifice pe care membrii săi le deţin pentru îndeplinirea misiunilor.

O distincţie relevantă între profesionalismul armatei, în general, şi profesionalismul armatei de tip democratic o regăsim în accepţiunea lui Marybeth P. Ulrich, din cadrul U.S. War College, în lucrarea Democratizing Communist Militaries. Ulrich consideră că o armată profesionistă va îndeplini cerinţele guvernului legitim ales, indiferent de culoarea politică a acestuia, respectând următoarele condiţii: misiuni corect definite, asigurarea unei expertize militare specifice pentru orice acţiune militară, reguli clare privind responsabilităţile armatei12.

CIMIC sau cooperarea civil-militară reprezintă modalitatea prin care militarii cooperează cu civilii pentru a-şi îndeplini misiunea cu succes. CIMIC este, pe scurt, o doctrină NATO care are ca scop crearea condiţiilor favorabile pentru îndeplinirea misiunii în cadrul unei operaţii aliate. Totodată, termenul mai este folosit pentru a descrie implicarea armatei în crizele umanitare.

10 Vezi Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor, nr. 8/1994, forma sintetică – 10 iunie 2019, Cap. IV, p. 28, pe http://www.cdep.ro/pdfs/tab_acte/Regulament-din-1994-forma-sintetica-pentru-data-2019-06-10.pdf, accesat la 7 iulie 2019.

11 Samuel P. Huntington, The Soldier and the State. The theory and politics of civil-military relations, The Belknap Press of Harvard University Press Cambridge, Massachussets, Londra, 1957, pp. 8-9.

12 Marybeth Peterson Ulrich, Democratizing Communist Militaries: The Cases of the Czech and Russian Armed Forces, Michigan, University of Michigan Press, 1999, pp. 108-112.

În ceea ce priveşte profesionalismul militar, Samuel P. Huntington, unul dintre fondatorii teoriei relaţiilor civil-militare, consideră că acesta este caracterizat de trei atribute specifice profesiei înţeleasă ca vocaţie, respectiv: expertiză, responsabilitate şi corporatism.

175


OPINII

armata şi societatea civilă: roluri diferite, scop comun

În România, legea fundamentală a statului român prezintă armata ca fiind „subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale”13. În condiţiile legii fundamentale și ale tratatelor internaţionale la care ţara noastră a aderat, în sistemele de alianţă militară, armata contribuie la apărarea colectivă și participă la acţiuni de menţinere sau restabilire a păcii. Aderarea la Alianţa Nord-Atlantică a oferit României posibilitatea de a-și valida vocaţia democratică și pro-occidentală. Apartenenţa la NATO și la Uniunea Europeană, dar și Parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii sunt pilonii fundamentului securităţii naţionale.

Politica de apărare presupune realizarea obiectivelor naţionale de securitate și a obligaţiilor asumate pe plan internaţional în domeniul apărării, prin folosirea instrumentelor de natură politică, diplomatică și militară mobilizate de Ministerul Apărării Naţionale pentru realizarea lor. Scopul acesteia constă în asigurarea deciziilor și acţiunilor în domeniul apărării suficiente pentru garantarea suveranităţii, independenţei, unităţii și integrităţii teritoriale a României.

Revenind la Huntington, constatăm că acesta identifică două niveluri la care poate fi raportată politica de securitate naţională, respectiv: un nivel operaţional şi un nivel instituţional. Astfel, la nivel operaţional, se au în vedere identificarea şi luarea de măsuri pentru a asigura securitatea naţională împotriva ameninţărilor fie externe, fie interne. La nivel instituţional, sunt vizate identificarea şi conexarea relaţiilor armată-societate, în scopul dezvoltării unui sistem prin care să se maximizeze securitatea, cu respectarea valorilor sociale. Huntington ajunge, astfel, la concluzia că „naţiunile care dezvoltă un echilibru propriu al relaţiilor dintre armată şi societate îşi sporesc şansa de a descoperi răspunsurile corecte la problemele operaţionale”14.

În România, armata este o instituţie a statului, care depăşeşte simpla condiţie de instrument al statului datorită funcţiilor pe care le are în societate şi calităţii ei de putere militară a naţiunii.

13 Constituţia României, cap. V, secţiunea 1, articolul 118 – Forţele Armate, pe https://www.constitutia.ro/art-118-fortele-armate.htm, accesat la 12 iunie 2019.

14 Marian Zulean, Armata şi societatea în tranziţie, Editura Tritonic, Bucureşti, 2003, p. 82.

Huntington ajunge la

concluzia că „naţiunile care

dezvoltă un echilibru propriu

al relaţiilor dintre armată şi societate îşi sporesc şansa

de a descoperi răspunsurile

corecte la problemele

operaţionale”.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 176

Corneliu POSTU

Din perspectivă organizatorică, armata reprezintă o formă de organizare socială, membrii acesteia acţionând pe baza corelaţiei dintre normele instituţionalizate şi execuţia rolurilor. De asemenea, se cuvine să amintim că, potrivit sistemului normativ, unul dintre actorii care furnizează servicii publice în domeniul ordinii publice este şi Ministerul Apărării Naţionale.

În literatura de specialitate, oricare ar fi elementele care se iau în calcul la definirea acesteia, se menţionează, fără excepţie, că armata garantează şi simbolizează unitatea ţării, tradiţiile acesteia. Relaţia armată – societate civilă constituie unul dintre factorii necesari asigurării stabilităţii naţionale, prin care se realizează interacţiunea şi influenţa reciprocă între serviciul militar şi societate, axat atât pe valenţe, cât şi pe condiţionări.

Chiar dacă societatea civilă are la bază sisteme de valori aflate în legătură cu democraţia şi libertatea, cu drepturile fundamentale ale omului şi ale comunităţii, serviciile publice nu trebuie confundate cu autorităţile publice, instituţiile publice, structurile de specialitate sau persoanele juridice de drept public sau privat care furnizează/prestează serviciul public respectiv, în regim de putere publică.

Armata, pe de altă parte, chiar dacă nu face parte, stricto senso, din societatea civilă, este într-o strânsă relaţie cu aceasta, fie dacă o analizăm din perspectiva membrilor ei, aici referindu-ne la faptul că în armată lucrează şi un număr important de civili, dar nu numai, fie din perspectiva membrilor familiilor militarilor, care, la rândul lor, fac parte, în majoritate, din societatea civilă – afiliaţi sau nu politic, membri activi sau doar simpatizanţi ai unor structuri ce definesc sintagma de „societate civilă”. În definitiv, armata este parte a societăţii, în ansamblu.

noţiunea de serviciu public

Serviciul public are o dimensiune ideologică şi politică ce prezintă, în parte, evoluţiile noţiunii, de-a lungul timpului. Statul şi subdiviziunile sale administrativ-teritoriale, ca forme organizatorice de convieţuire şi de activitate, garantează cetăţenilor condiţiile necesare pentru desfăşurarea activităţilor economice, sociale, culturale, de securitate etc., ceea ce face ca o parte dintre serviciile publice să fie organizate numai de către stat, iar altele de către colectivităţile locale recunoscute de stat. Serviciile publice

Serviciile publice nu trebuie confundate cu autorităţile publice, instituţiile publice, structurile de specialitate sau persoanele juridice de drept public sau privat care furnizează/prestează serviciul public respectiv, în regim de putere publică.

Serviciile publice care sunt create de stat realizează sarcinile puterii executive şi constituie serviciile publice administrative.

177


OPINII

care sunt create de stat realizează sarcinile puterii executive şi constituie serviciile publice administrative.

Noţiunea de „serviciu” provine de la latinescul „servitum”, care înseamnă „sclav”, de unde derivă şi expresiile „a fi în serviciul cuiva”, „a face un serviciu” sau „a pune în serviciu”, ceea ce evocă noţiunea de „utilitate publică” sau de „serviciu public”. În sens restrâns, serviciul public presupune o activitate de gestiune publică.

Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, noţiunea de „serviciu” este definită ca fiind: „acţiunea, faptul de a servi muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva; ocupaţie pe care o are cineva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri; subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc. cuprinzând mai multe secţii; grup de obiective care alcătuiesc un tot cu destinaţie specială; mulţime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic”15.

Până în perioada postbelică, teoria serviciilor publice nu a fost dezvoltată, chiar dacă, din secolul al XVIII-lea, această teorie a cunoscut un oarecare avânt. Astfel, Jean Louis Mestre prezenta, în anul 1776, un edict în cuprinsul căruia erau diverse acte de expropriere, ceea ce a determinat înfiinţarea unor „servicii de interes general”.

Având în vedere preocupările manifestate în domeniul definirii serviciului public, dar şi vechimea şi importanţa acestor demersuri, câteva ţări merită cel puţin a fi menţionate ca referinţă:

• în Franţa, noţiunea a fost folosită în afacerea Blanco (1873), fără a fi însă aprofundată. Deşi definirea şi fundamentarea noţiunii, din punct de vedere dogmatic şi juridic, s-a făcut de către Leon Duguit, Şcoala din Bordeaux, consemnarea ei în Preambulul Constituţiei din anul 1946 nu a condus la aprofundarea acesteia, evidenţierea fiind marcată în perioada anilor 1955-1960.

Jacques Chevallier16 abordează noţiunea de serviciu public ca pe o entitate socială, compusă din activităţi şi structuri aflate sub dependenţa colectivităţilor publice din sfera publică. În literatura

15 Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic, Academia Română, 2012, p. 1793, pe https://vignette.wikia.nocookie.net/ lang /images/7/71/Dictionar-Expl icativ-Al-L imbi i -Romane.pdf/revis ion/latest? cb=20160118195851&path-prefix=ro, accesat la 12 iunie 2019.

16 J. Chevallier, Le Service Public, Presses Universitaires de France, Paris, 1994, pp. 3-6.

Până în perioada postbelică,

teoria serviciilor publice nu a fost dezvoltată, chiar dacă, din secolul

al XVIII-lea, această teorie a cunoscut un

oarecare avânt. Astfel, Jean

Louis Mestre prezenta, în anul 1776, un edict în cuprinsul căruia

erau diverse acte de expropriere,

ceea ce a determinat

înfiinţarea unor „servicii de

interes general”.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 178

Corneliu POSTU

franceză, definiţia acceptată a fost aceea de totalitate a activităţilor unei colectivităţi publice care are drept scop satisfacerea unor nevoi de interes general;

• în Italia, sintagma „servicii publice” fundamentează domeniul de aplicare a principiului continuităţii serviciului public sau al egalităţii;

• în Spania, locul şi importanţa serviciilor publice se întâlneşte atât în doctrina, cât şi în legislaţia naţională, unde organizarea serviciilor publice se face pe regiuni şi pe „comunităţi independente”;

• în Germania, se aplică un sistem de legi administrative sub supravegherea unei instanţe specializate de contencios administrativ;

• în Olanda şi în Marea Britanie, conceptul este aproape inexistent, sistemul celei din urmă fiind bazat pe „common law”.

Sfârşitul secolului al XIX-lea a contribuit la explicarea sensului noţiunii, evidenţiindu-se următoarele aspecte, care au fost luate în calcul la definirea conceptului17:

• mutaţiile statului, viaţa economică, problemele sociale şi refondarea politică;

• dimensionarea competenţelor judecătorilor administrativi, în timp ce aceştia deveneau independenţi faţă de administraţie.

În acest context, conflictele de opinii privind definirea conceptului s-au intensificat, având în vedere extinderea dreptului administrativ şi a competenţei judecătorilor administrativi. În acest sens, au fost luate o serie de decizii, printre care: decizia Blanco (1873), hotărârile Terrier (1903), Feutry (1908) şi Therand (1910).

Ca o concluzie, se poate afirma că evoluţia noţiunii de serviciu public este controversată şi complexă, iar sferele conceptuale sunt diversificate, aceasta fiind recunoscută cu precădere în dreptul administrativ, dar dificil de a fi înţeleasă şi definită.

17 Jacqueline Morand-Deviller, Cours de Droit administratif. Thèmes de réflexion. Commentaires d’arrêts avec corrigés, VII-ème édition, Paris I, Sorbonne, p. 454 şi urm.

Sfârşitul secolului al XIX-lea a contribuit la explicarea sensului noţiunii, evidenţiindu-se următoarele aspecte, care au fost luate în calcul la definirea conceptului: mutaţiile statului, viaţa economică, problemele sociale şi refondarea politică; dimensionarea competenţelor judecătorilor administrativi, în timp ce aceştia deveneau independenţi faţă de administraţie.

179


OPINII

serviciul public – definiţie, tipuri, caracteristici

Încă de la începutul utilizării noţiunii de serviciu public, societatea a urmărit aplicarea acestei noţiuni în sfere diferite. Sectorul serviciilor publice apare ca un ansamblu de reţele în permanentă schimbare, bazat pe activităţi şi mod de administrare diversificate, influenţat în permanenţă de momentul apariţiei şi de sectorul de activitate. În sens larg, serviciul public evidenţiază natura juridică a organului care-l prestează şi care poate fi statul, o persoană publică, o colectivitate locală sau o altă instituţie publică.

În perioada interbelică, definiţia a suferit adaptări, ca urmare a delimitării părţilor în „interes general”/„interes particular”, obiectivul principal al serviciului public reprezentându-l interesul celor administraţi, nu obţinerea vreunui beneficiu.

Din punct de vedere legislativ, noţiunea nu a fost legiferată, fiind considerată o activitate, dar şi o structură, în acelaşi timp.

În doctrina occidentală, au fost identificate trei definiţii referitoare la serviciul public, şi anume:

• cea clasică – la începutul secolului al XX-lea, serviciul public era prezentat ca o activitate de interes general, realizată numai de o persoană publică;

• cea interbelică – apărută ca urmare a dezvoltării economice a societăţii, unde serviciile publice erau flexibile, variate şi operative;

• cea actuală – conturată la sfârşitul anilor ’80, atunci când, ca urmare a evoluţiei democraţiei, s-a stabilit că unele servicii publice prestate de persoane private nu mai pot beneficia de prerogativele puterii publice.

Din punctul de vedere al activităţilor vizate, serviciilor publice le-au corespuns, de-a lungul evoluţiei lor, următoarele domenii:

• vechile servicii publice – care vizau activităţile instituţiei statului, cu scopul protejării colectivităţilor, asigurării ordinii publice şi respectării legilor, normelor, colectării impozitelor şi taxelor, protecţiei civile şi asigurării formelor de comunicare socială;

• serviciile publice economice – care formau sectorul public economic al statului (începutul secolului XX);

• serviciile sociale – reprezentate de activităţile de asistenţă socială şi spitalizare, sănătate publică şi locuinţe;

Sectorul serviciilor

publice apare ca un ansamblu

de reţele în permanentă

schimbare, bazat pe activităţi

şi mod de administrare diversificate, influenţat în permanenţă

de momentul apariţiei şi de sectorul

de activitate. În sens larg,

serviciul public evidenţiază

natura juridică a organului care-l

prestează şi care poate fi statul,

o persoană publică, o

colectivitate locală sau o

altă instituţie publică.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 180

Corneliu POSTU

• serviciile socio-culturale – axate pe conservarea şi protecţia patrimoniului cultural, informaţii, cercetare, arte, activităţi artistice şi culturale, tineret şi sporturi, mediu înconjurător etc., prestate atât la nivel statal, cât şi local18.

În opinia profesorului Paul Negulescu, serviciul public este „un organism administrativ creat de stat, judeţ sau comună, cu competenţe şi puteri determinate, cu mijloace financiare din patrimoniul general al administraţiei publice creatoare, cu scopul de a satisface în mod regulat şi continuu o nevoie cu caracter general, căreia iniţiativa privată nu ar putea să-i ofere decât o satisfacţie incompletă şi intermitentă”19.

Potrivit unei alte opinii20, serviciul public constituie elementul esenţial al organizării statului modern, în componenţa căruia pot intra activităţile legate de satisfacerea intereselor colective.

Din punct de vedere tehnico-juridic, serviciul public prezintă următoarele caracteristici: funcţionează regulat şi continuu; realizează anumite interese publice; nu are ca scop un câştig material; poate suporta modificări. Legislaţia privind serviciile publice a avut drept scop armonizarea cu acquis-ul comunitar şi facilitarea liberei circulaţii a serviciilor, prin transpunerea directivelor europene în cadrul legislativ naţional.

În Constituţia Românei, serviciile publice sunt prezentate la art. 31 (radio şi televiziune), la art. 120 (principiul deconcentrării), la art. 122 (rolul consiliului judeţean) şi la art. 123 (rolul prefectului). De asemenea, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, serviciul public este activitatea organizată/autorizată de o autoritate publică pentru satisfacerea unui interes legitim public. Pentru definirea serviciului public, trebuie avut în vedere şi principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie.

Analiza cadrului legislativ evidenţiază o reglementare sectorială a serviciilor publice, pentru anumite domenii fiind folosită noţiunea de „sistem”, cum ar fi sistem de apărare, ordine publică, siguranţă şi securitate naţională, sistem de servicii de sănătate, sistem naţional de asistenţă socială.

18 J. Chevallier, op. cit., pp. 66-71.19 Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ, Tipografiile Române Unite, București, 1925, p. 621.20 Marin Văraru, Tratat de drept administrativ român, Editura Librăriei Socec & Co., Bucureşti,

1928, p. 89.

Din punct de vedere tehnico-juridic, serviciul public prezintă următoarele caracteristici: funcţionează regulat şi continuu; realizează anumite interese publice; nu are ca scop un câştig material; poate suporta modificări. Legislaţia privind serviciile publice a avut drept scop armonizarea cu acquis-ul comunitar şi facilitarea liberei circulaţii a serviciilor, prin transpunerea directivelor europene în cadrul legislativ naţional.

181


OPINII

În viaţa social-economică, sfera serviciilor s-a concretizat prin diversificarea şi amplificarea serviciilor determinate de nevoile sociale, de doleanţele şi cerinţele societăţii, în strânsă legătură cu nivelul de dezvoltare al societăţii.

Serviciile de interes public au formă nematerială, sunt intangibile, nu pot fi separate în timp şi în spaţiu, sunt variabile de la o prestaţie la alta, realizează o activitate cu specific social, destinată publicului, se află în raport juridic permanent şi sub controlul autorităţii administrative care l-a înfiinţat şi organizat. De asemenea, livrează bunuri sau prestează servicii în folosul comunităţii în general, sunt supuse unui regim juridic bazat pe principii ale dreptului şi pot funcţiona chiar dacă nu sunt rentabile.

Principiile care stau la baza organizării şi funcţionării serviciilor publice sunt: principiul eficienţei, care stabileşte raportul între eforturile depuse şi efectele obţinute, principiul echităţii, care decurge din principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, şi principiul descentralizării şi deconcentrării serviciilor publice, care constă în organizarea, funcţionarea, controlul şi desfiinţarea serviciilor publice de către autorităţile administraţiei publice locale.

În literatura de specialitate, serviciile publice sunt clasificate după cum urmează:

• după natura lor: administrative, industriale şi comerciale; • după destinaţie: necesare pentru satisfacerea nevoilor cetăţenilor,

servicii publice care oferă avantaje particularilor în mod direct, servicii destinate colectivităţii, în ansamblu;

• după raporturile cu serviciile private: servicii publice monopolizate, servicii ale administraţiei publice exercitate în paralel cu persoane autorizate, servicii publice exercitate de persoane private, autorizate sub controlul unei autorităţi a administraţiei publice;

• după posibilitatea de delegare: servicii publice care nu pot fi delegate altor persoane şi servicii care pot fi delegate altor persoane;

• după importanţa socială: vitale şi facultative; • după sfera de cuprindere: servicii publice de importanţă

naţională, servicii locale de importanţă judeţeană, municipală, orăşenească sau comunală21.

21 În Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I, Editura Nemira, 1996, p. 83.

Principiile care stau la baza

organizării şi funcţionării

serviciilor publice sunt: principiul

eficienţei, principiul

echităţii şi principiul

descentralizării şi deconcentrării

serviciilor publice.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 182

Corneliu POSTU

Serviciul public, ca noţiune de drept administrativ, se referă la acele activităţi de interes general coordonate de guvern şi disponibile tuturor cetăţenilor statului respectiv. Cele mai complete, din punctul de vedere al destinatarilor, sunt serviciile publice colective, care asigură prestaţii în beneficiul general al colectivităţii (armata, poliţia, justiţia etc.).

tipologia raporturilor armată – societateEvoluţia raporturilor dintre armată și societate s-a dezvoltat, de-a

lungul timpului, în funcţie de trăsăturile definitorii ale celor două entităţi, dimensiunea, calitatea și formele de manifestare ale acestor raporturi depinzând de realitatea momentului istoric la care se face raportarea. Evoluţia societăţii, în ansamblu, se reflectă în mod natural în evoluţia organismului militar, pe principiul răspunsului unui organism viabil la stimulii mediului în care fiinţează. Aflându-se într-o conexiune evidentă cu societatea, a cărei componentă este, armata stabilește cu aceasta raporturi definite de o serie de caracteristici, precum: varietate, legalitate, complexitate și interdependenţă22. Aceste raporturi îi permit să se adapteze rapid și fără sincope la realitate și să ducă la îndeplinire misiunile constituţionale ce-i revin în cadrul statului.

Este evident că există o varietate de raporturi armată-societate ce reflectă conexiunea celor două entităţi, „printre raporturile pe care armata le poate avea cu societatea civilă aflându-se relaţiile de colaborare; relaţiile de comunicare; relaţiile de cunoaştere; relaţiile de indiferenţă; relaţiile de respingere şi raporturile de influenţă”23. Cert este că, indiferent dacă sunt raporturi economice, juridice, culturale, de autoritate, știinţifice etc., toate contribuie la schimburile reciproce dintre societate și armată. Astfel, prin raporturile economice se evidenţiază legătura dintre armată și societate din punctul de vedere al resurselor ce trebuie alocate în vederea îndeplinirii misiunilor care-i revin, conform legislaţiei, organismului militar. Clădiri, terenuri de instrucţie, tehnică de luptă, muniţie, carburant, resurse financiare

22 Petre Duţu, Armata şi societatea în tranziţie, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2002, pp. 32-35.

23 Doina Talaşman, Consideraţii privind raporturile dintre istorie şi sociologie, respectiv armată şi societate, în Armata română şi societatea civilă, studii şi comunicări prezentate la Sesiunea ştiinţifică dedicată Zilei Arhivelor Militare, aniversării a 92 de ani de la înfiinţarea Centrului de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice şi a 145 de ani de la înfiinţarea Serviciului Istoric al Armatei, coordonatori: comandor dr. Marian Moşneagu, colonel dr. Petrişor Florea, dr. Cornel Ţucă, Editura Istros, Piteşti, 2012, p. 46.

Evoluţia societăţii, în ansamblu, se reflectă în mod natural în evoluţia organismului militar, pe principiul răspunsului unui organism viabil la stimulii mediului în care fiinţează.

Aflându-se într-o conexiune evidentă cu societatea, a cărei componentă este, armata stabileşte cu aceasta raporturi definite de o serie de caracteristici, precum: varietate, legalitate, complexitate şi interdepen-denţă.

183


OPINII

și umane etc., precum și existenţa unui program de instruire adecvat – toate acestea sunt principalele elemente ale instituţiei militare. Asigurarea acestor resurse revine societăţii, reprezentând, practic, o investiţie destinată asigurării apărării naţionale, armata având rolul de a utiliza resursele în mod eficient pentru a-și îndeplini misiunea.

Practic, relaţiile economice dintre armată și societate reflectă natura dependenţei celor două instituţii una faţă de cealaltă. Astfel, în condiţiile asigurării resurselor necesare, armata își va desfășura activitatea fără sincope și va reuși să-și îndeplinească misiunea, misiune de care depinde însăși existenţa societăţii asigurătoare de resurse. Tot resursele joacă un rol psiho-social important în ecuaţie, de ele depinzând, în mare măsură, starea moralului personalului. Un moral bun al personalului va asigura neutralitatea politică a armatei ca instituţie a statului, ceea ce va reprezenta o barieră în promovarea clientelismului politic.

Un alt set important de raporturi între armată și societate sunt cele de natură juridică, acestea având scopul de a asigura instituţionalizarea raporturilor armată-societate, în special prin intermediul noţiunii de drept operaţional militar24. Prin pachetul de legi elaborat de organul legislativ, respectiv Parlament, se scot în evidenţă statutul și rolul armatei în societate. Astfel, deși, în esenţa lui, „dreptul operaţional militar este un drept public, el are şi elemente de drept privat civil şi comercial, pentru că, în situaţii de pace şi de conflict armat, structurile militare intră în relaţii juridice cu autorităţile civile, societatea civilă şi particulari, în special în ceea ce priveşte regimul proprietăţii, achiziţiile şi contractele de furnizare de resurse, cererea şi acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile materiale ori morale aduse civililor etc.”25. În același timp, trebuie remarcată tendinţa de reorientare și reorganizare a dreptului public militar atât la nivel naţional, cât și internaţional, un exemplu elocvent fiind mutarea instituţiilor penale din cadrul Tribunalului Militar Internaţional de la Nüremberg la instanţe civile, cum este actuala Curte Penală Internaţională. Este o realitate care va avea implicaţii evidente în relaţiile civil-militare.

24 Noţiune utilizată iniţial în armata SUA, de unde s-a răspândit şi în alte state şi organizaţii de securitate, amintită în Operational law hand book, The Judge Advocate General’s Schools Charlottesville, Virginia, 2010.

25 Maior (just.mil.) Cristina Ştefan Nicolaie, Dreptul afacerilor civile în operaţii militare (rezumat), Bucureşti, 2015, p. 13.

Un alt set important

de raporturi între armată şi societate sunt cele de natură

juridică, acestea având scopul de a asigura

instituţio-nalizarea

raporturilor armată-

societate, în special prin intermediul

noţiunii de drept operaţional

militar. Prin pachetul

de legi elaborat de organul

legislativ, respectiv

Parlament, se scot în evidenţă statutul şi rolul

armatei în societate.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 184

Corneliu POSTU

O categorie relevantă de raporturi o reprezintă, de asemenea, cele de natură culturală. Armata a oferit societăţii, de-a lungul vremii, produse culturale deosebit de valoroase în domeniul beletristicii, picturii, artelor plastice etc. În cursul anului 1917, un număr de 35 de artişti plastici au fost mobilizaţi în Marele Cartier General de la Iaşi de către generalul Constantin Prezan. Acesta intenţiona să creeze Muzeul Naţional Militar, instituţie „în care să se păstreze pentru viitor toate lucrările ce vor reprezenta paginile cele mai alese ale războiului, clipele de restrişte, ca şi sforţările prin care nădăjduim a se înfăptui idealul nostru naţional”26. Pe lista pictorilor şi sculptorilor mobilizaţi figurau: Ion Jalea, Oscar Han, Ştefan Dimitrescu, Dimitrie Măţăuanu, Corneliu Medrea, Gheorghe Stănescu, Alexandru Călinescu, Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Nicolae Dărăscu, Grigore Negoşanu, Alexis Macedonski, Aurel Băeşu, Dumitru Brăescu, Constantin Bacalu, Petre Troteanu, Gh. Ionescu-Doru, Traian Cornescu, Emilian Lăzărescu, Ignat Bednarik, Atanasie Constantinescu ş.a. Totodată, începând cu data de 2 februarie 1917, a fost editat ziarul România, „organ al apărării naţionale”27, cu apariţie cotidiană. Directorul ziarului era Mihail Sadoveanu, iar prim-redactor – Octavian Goga. Din colectivul de redacţie mai făceau parte scriitorii: Petre Locusteanu, Ion Minulescu, George Ranetti, N.N. Beldiceanu, Mircea Rădulescu, Corneliu Moldoveanu, Radu D. Rosetti ş.a. La această publicaţie colaborau: Nicolae Iorga, Ion Agârbiceanu, Vasile Voiculescu, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Alexandru T. Stamatiad, Zaharia Bârsan, Vasile Militaru etc.

Modelul din care s-a inspirat generalul Constantin Prezan în vederea deciziei privind mobilizarea artiştilor plastici în Marele Cartier General de la Iaşi a fost cel al generalului dr. Carol Davila. Acesta, în Războiul de Independenţă din 1877-1878, i-a invitat pe Nicolae Grigorescu, Carol Popp de Szathmari, Sava Henţia şi G.D. Mirea să însoţească trupele, ca ataşaţi pe lângă ambulanţa Marelui Cartier General. Ideea generalului dr. Carol Davila viza ca aceşti artişti să execute desene-reportaje la faţa locului, în scopul realizării ulterioare, în atelier,

26 Barbu Brezianu, Gruparea Arta Română, în Studii de istoria artei, Seria arta plastică, tomul 11, nr. 1, 1964, pp. 149-150.

27 Pe http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mihail_Sadoveanu, accesat la 23 mai 2019.

În cursul anului 1917, un număr de 35 de artişti plastici au fost mobilizaţi în Marele Cartier General de la Iaşi de către generalul Constantin Prezan. Acesta intenţiona să creeze Muzeul Naţional Militar, instituţie „în care să se păstreze pentru viitor toate lucrările ce vor reprezenta paginile cele mai alese ale războiului, clipele de restrişte, ca şi sforţările prin care nădăjduim a se înfăptui idealul nostru naţional”.

185


OPINII

a unor opere artistice, care să reflecte eroismul ostaşilor români sau să oglindească dramele populaţiei civile, ca şi ororile războiului28.

În campaniile armatei române din cel de-al Doilea Război Mondial îi regăsim pe Alexandru Ciucurencu, Leonid Bulencea, Traian Sfinţescu, Ion Musceleanu, Dumitru Ghiaţă, Valentin Hoeflich, Alexandru Ţipoia. Sunt doar câţiva dintre pictorii care au fost pe front, care au luat contact cu mirosul prafului de pușcă, cei care au descris realitatea într-un mod cu totul aparte29.

Lucrările pictorului Ion Ţarălungă, de exemplu, angajat în cadrul Forţelor Aeriene în perioada regimului comunist, reprezintă o colecţie de certă valoare artistică, redând atât scene de luptă, cât și aspecte din procesul de instrucţie, cu tematică din toate cele trei categorii de forţe. În prezent, Studioul de arte plastice al Armatei, sub conducerea directorului Valentin Tănase, reprezintă principalul ambasador al Armatei Române în domeniul reprezentărilor grafice.

Prin urmare, raporturile culturale subliniază legăturile reciproce între societate și instituţia militară. Prin diversele activităţi culturale organizate atât la nivelul unităţilor militare, cât și al garnizoanelor, se asigură un schimb cultural între armată și societate. Prin operele artistice realizate de creatorii militari (scriitori, artiști plastici etc.), armata își aduce contribuţia la dezvoltarea culturii naţionale. În același timp, prin întregul său personal, armata este o importantă „consumatoare” de produse culturale ale societăţii din care face parte.

Un rol semnificativ în relaţiile armată-societate îl joacă şi activităţile ştiinţifice. Mediul academic militar este format dintr-o solidă şi viabilă reţea de academii militare care asigură pregătirea cadrelor militare din punct de vedere ştiinţific, conform nevoilor armatei. Nivelul studiilor este până la nivel de doctorat inclusiv, iar colaborarea cu instituţii civile de învăţământ superior sporeşte gradul de interacţiune dintre armată şi societate. În afara activităţii didactice se desfăşoară activităţi de cercetare ştiinţifică, prin intermediul institutelor şi centrelor ştiinţifice proprii, în domenii de interes pentru armată, în special, dar şi pentru societate, în general. Şi în acest domeniu există o cooperare pe baza căreia numeroase proiecte de cercetare ştiinţifică dezvoltate de sistemul militar îşi găsesc aplicabilitate inclusiv în cadrul societăţii, şi invers.

28 Vezi https://www.viata-libera.ro/prima-pagina/118267-centenarul-marii-uniri-pictori-si-sculptori- in-primul-razboi-mondial, accesat la 23 mai 2019.

29 Vezi https://armed.mapn.ro/nicolae-grigorescu---pictor-de-razboi-2326-23, accesat la 23 mai 2019.

Raporturile culturale

subliniază legăturile reciproce

între societate şi instituţia

militară. Prin operele

artistice realizate de

creatorii militari (scriitori, artişti

plastici etc.), armata îşi aduce

contribuţia la dezvoltarea

culturii naţionale.

În acelaşi timp, prin întregul

său personal, armata este

o importantă „consumatoare”

de produse culturale ale societăţii din

care face parte.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 186

Corneliu POSTU

Complexitatea reprezintă o altă caracteristică relevantă a raporturilor armată-societate. În primul rând, ca element fundamental al societăţii, armata se află într-un raport de dependenţă faţă de aceasta. Resursele necesare sistemului militar fiind puse la dispoziţie de către societate, relaţiile acestui proces vor fi în strânsă legătură cu nivelul de dezvoltare economică a societăţii la care ne raportăm. În altă ordine de idei, societatea decide politicile publice, inclusiv politica de securitate şi apărare naţională, însă armata este una dintre instituţiile care are rolul de a pune în practică decizia societăţii. În acelaşi timp, în ciuda caracterului de forţă pe care îl reprezintă în societate, instituţia militară se supune rigorilor controlului civil şi rămâne o instituţie neutră în jocul politic din societate.

Prin interdependenţa relaţiilor armată-societate se poate scoate în evidenţă schimbul de „produse şi servicii” ce se realizează între cele două entităţi. De exemplu, chiar dacă beneficiarul primar al sistemului de învăţământ militar este armata, societatea civilă beneficiază, la rândul său, de expertiza militarilor, fie în diferite etape ale carierei active a acestora, fie prin reintegrarea lor în câmpul muncii, după pensionare. Pe de altă parte, armata preia specialişti formaţi în cadrul sistemului civil de învăţământ, pentru a acoperi specializări ce nu se regasesc în propriul sistem de învăţământ, dar fără de care sistemul militar nu poate funcţiona. Acest gen de transfer contribuie la creşterea încrederii societăţii în armată şi în capacitatea acesteia de a-şi îndeplini rolul constituţional.

armata română – serviciu public în slujba societăţii, în ansamblu

În prezent, armata română a depășit teoria sistemului soldat-cetăţean și a „naţiunii înarmate”, bazată pe armatele de masă, în care conscripţia ducea la militarizarea societăţii. Apariţia noţiunii de militar profesionist a dus, inevitabil, la o slăbire a relaţiei armată-societate, în mod special „în privinţa unor probleme precum rolul patriotismului, al disciplinei în educaţie, obiectivele de politică externă şi de securitate, imaginea profesiei militare”30. Pe de altă parte, a apărut o nevoie acută de cooperare, în condiţiile în care, „tot mai mult, unele dintre sarcinile

30 Marian Zulean, Diferenţe culturale dintre armată şi societatea românească, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2005, p. 62.

Complexitatea reprezintă o altă caracteristică relevantă a raporturilor armată-societate. În primul rând, ca element fundamental al societăţii, armata se află într-un raport de dependenţă faţă de aceasta. Resursele necesare sistemului militar fiind puse la dispoziţie de către societate, relaţiile acestui proces vor fi în strânsă legătură cu nivelul de dezvoltare economică a societăţii la care ne raportăm.

187


OPINII

şi domeniile logistice ce nu deţin o funcţie de luptă imediată sunt lăsate pe seama civililor şi chiar transferate la societăţi private”31.

În România, Ministerul Apărării Naţionale participă la acţiunile de eliminare a consecinţelor urgenţelor civile atât prin coordonare, cât şi prin cooperare interinstituţională, în conformitate cu cadrul juridic32 ce reglementează conduita specifică în astfel de situaţii.

Capabilităţile Ministerului Apărării Naţionale sunt angrenate pentru a interveni în situaţii de urgenţă, conform planurilor de cooperare existente la nivel central şi local, potrivit funcţiilor de sprijin stabilite prin legislaţia în vigoare. Principalele misiuni executate în acest context sunt cele de căutare şi salvare, transportul pe cale aeriană, terestră, maritimă sau fluvială a persoanelor salvate, precum şi de asigurare a infrastructurii necesare utilizării mijloacelor de căutare şi salvare aparţinând altor instituţii, efectuarea de misiuni aero-medicale, de stingere a incendiilor de pădure, participarea la intervenţiile în cazul situaţiilor de urgenţă, dar şi la exerciţii comune. Sprijinul acordat administraţiei centrale sau locale se poate materializa şi sub formă de ajutoare sau prestări de servicii cu personal militar şi tehnică specifică. Prin acest tip de acţiuni militare se asigură sprijin cu caracter temporar autorităţilor civile, atunci cînd apar situaţii neprevăzute ce depăşesc capacitatea de reacţie şi răspuns a entităţilor destinate să intervină şi să rezolve acel tip de situaţie specifică.

Un exemplu concret constă în sprijinul acordat Ministerului Transporturilor pentru desfăşurarea normală a transportului feroviar sau aerian, în situaţia în care personalul civil specializat s-ar afla într-o grevă ce ar afecta mai mult de 2/3 din activitatea normală de transport.

Restabilirea ordinii publice, a ordinii constituţionale şi a respectării legii reprezintă un alt exemplu de acţiune militară destinată a sprijini

31 Ibidem, p. 19.32 Legea apărării naţionale nr. 45/1994, cu modificările ulterioare, Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 15/2005, cu modificările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 94/2014 privind organizarea, funcţionarea şi componenţa Comitetului naţional pentru situaţii speciale de urgenţă, cu modificările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 2.288/2004 pentru aprobarea repartizării principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2014 privind unele măsuri în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, aprobată prin Legea nr. 104/2014, cu modificările ulterioare.

Capabilităţile Ministerului

Apărării Naţionale sunt

angrenate pentru a

interveni în situaţii de

urgenţă, conform

planurilor de cooperare

existente la nivel central şi

local, potrivit funcţiilor de

sprijin stabilite prin legislaţia

în vigoare. Principalele

misiuni executate în

acest context sunt cele

de căutare şi salvare,

transportul pe cale aeriană,

terestră, maritimă

sau fluvială a persoanelor

salvate.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 188

Corneliu POSTU

Ministerul Administraţiei şi Internelor, autoritatea abilitată prin lege pentru a gestiona astfel de situaţii, în condiţiile în care aceasta din urmă ar fi depăşită de situaţie.

Un al treilea tip de acţiuni în care armata este angrenată este reprezentat de asigurarea protecţiei vieţii cetăţenilor şi a proprietăţii publice şi private, concomitent cu înlăturarea urmărilor în urma producerii unor dezastre naturale sau a unor catastrofe produse accidental de activitatea umană.

Concret, pentru asigurarea serviciilor publice, atât cât îi permit prevederile constituţionale, Ministerul Apărării Naţionale colaborează cu Ministerul Afacerilor Interne pentru:

• furnizarea serviciului public de asigurare a desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice;

• înmânarea ordinelor de chemare la mobilizare şi/sau de clarificare a situaţiei militare a rezerviştilor, în colaborare cu centrele militare zonale;

• salvarea şi evacuarea persoanelor şi bunurilor periclitate de incendii, explozii, avarii, accidente, epidemii, calamităţi naturale şi catastrofe;

• limitarea și înlăturarea urmărilor provocate de astfel de evenimente33.

Ministerul Apărării Naţionale mai asigură, potrivit legislaţiei naţionale:• serviciul public de asistenţă medicală de urgenţă şi prim-ajutor

calificat, asistenţă medicală şi sanitar-veterinară – referindu-ne aici la asigurarea asistenţei medicale publice de urgenţă în faza prespitalicească prin serviciile de ambulanţă proprii şi la asigurarea asistenţei medicale publice de urgenţă în faza spitalicească prin intermediul spitalelor din reţeaua sanitară proprie;

• creşterea calităţii vieţii personalului militar şi civil;• asigurarea asistenţei religioase şi a asistenţei sociale;• servicii publice din domeniul învăţământului militar liceal,

preuniversitar şi universitar de apărare, ordine publică şi securitate naţională.

33 Art. 26, alin. (25), (26) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, cu modificările şi completările ulterioare.

Restabilirea ordinii publice, a ordinii constituţionale şi a respectării legii reprezintă un alt exemplu de acţiune militară destinată a sprijini Ministerul Administraţiei şi Internelor, autoritatea abilitată prin lege pentru a gestiona astfel de situaţii, în condiţiile în care aceasta din urmă ar fi depăşită de situaţie.

189


OPINII

Trebuie remarcat faptul că sprijinul militar acordat autorităţilor civile se realizează exclusiv pe teritoriul naţional, sub autoritatea Centrului naţional militar de comandă34.

În privinţa utilizării forţei militare pe timpul sprijinului acordat altor autorităţi, acest lucru este posibil doar în anumite situaţii, conform mandatului emis de procuror, în baza prevederilor legale35.

Din punctul de vedere al sprijinului militar acordat autorităţilor civile, există numeroase exemple, unele mai mult, altele mai puţin cunoscute publicului larg. Astfel, în cazul inundaţiilor catastrofale ce au avut loc în ţara noastră în anii 1970, 1975, 1999, cât și în ultimii ani, armata a intervenit utilizând tehnica din dotare (bărci de diferite tipuri, autoamfibii, autocamioane și elicoptere) pentru salvarea cetăţenilor surprinși de furia apelor, în zone în care viaţa le era pusă în pericol. De asemenea, armata a transportat și distribuit alimente, îmbrăcăminte, corturi, medicamente, apă potabilă pentru populaţie, a constituit și administrat tabere provizorii pentru populaţia rămasă fără locuinţe, efective de militari au participat la protejarea unor lucrări de artă (poduri, viaducte, porţiuni de șosea și cale ferată, tuneluri etc.) de furia apelor, prin constituirea sau consolidarea unor diguri și, de asemenea, au luat parte efectiv la repunerea în funcţiune a unor căi de comunicaţii afectate de inundaţii.

În situaţia căderilor masive de zăpadă, armata participă la deblocarea căilor de comunicaţii acoperite de zăpadă și la aprovizionarea populaţiei cu alimente de bază.

De asemenea, în cazul unor cutremure, cum a fost cel din 1977, armata a intervenit pentru salvarea vieţii cetăţenilor surprinși sub dărâmături, a bunurilor din imobilele avariate sau distruse. Armata a asigurat, totodată, paza acestor bunuri și a altor obiective avariate, pentru a preveni furtul din avutul public și privat36.

Misiunile de sprijin umanitar cu aeronavele Forţelor Aeriene Române nu mai sunt demult o noutate. Pentru fiecare caz în parte, echipajele de zbor și de asistenţă medicală fac tot posibilul pentru a transporta

34 Vezi http://www.defense.ro/comandamente/cnmc, accesat la 12 iunie 2019.35 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul

stării de urgenţă, Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 22, din 21.01.1999.

36 Teodor Frunzeti, Acţiunile militare altele decât războiul, Editura Academiei Forţelor Terestre, Sibiu, 2000, pp. 91-95.

Trebuie remarcat faptul

că sprijinul militar acordat

autorităţilor civile se

realizează exclusiv pe

teritoriul naţional, sub

autoritatea Centrului

naţional militar de comandă.

În privinţa utilizării forţei

militare pe timpul sprijinului

acordat altor autorităţi, acest

lucru este posibil doar în anumite situaţii, conform

mandatului emis de

procuror, în baza prevederilor

legale.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 190

Corneliu POSTU

rapid și în siguranţă pacienţii în stare critică spre spitalele unde li se salvează viaţa. Misiunile se execută la solicitarea Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne37.

Un exemplu elocvent din practica altor armate ar putea fi dezastrul nuclear produs în 1986, ca urmare a exploziei ce a avut loc la unul din reactoarele centralei nucleare de la Cernobîl, în Ucraina. S-a intervenit iniţial numai cu efective militare, atât pentru evacuarea personalului centralei, cât și a populaţiei pe o rază de 30 km în jurul locului dezastrului. Ulterior, construirea cupolei de beton sub care a fost îngropat reactorul a fost realizată tot cu personal militar, fapt ce s-a tradus, din nefericire, prin victime în rândul militarilor participanţi la misiunea de salvare38.

sprijinul militar acordat autorităţilor civile – studii de cazAcţiunile desfăşurate în comun cu structurile Ministerului Afacerilor

Interne constau în exerciţii de alertare şi acţiuni cu forţe şi mijloace în teren.

Potrivit planurilor comune de intervenţie ale unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului Afacerilor Interne pentru limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor pe teritoriul naţional39, în perioada 2017-2018, acestea au desfăşurat 160 de activităţi de pregătire în 30 de judeţe şi în municipiul Bucureşti, la care au participat un număr de peste 6.000 de militari şi mai mult de 7.000 de mijloace tehnice. Aceste acţiuni au vizat îmbunătăţirea concepţiei comune de intervenţie, verificarea fluxului informaţional-decizional şi evaluarea capacităţilor de intervenţie prestabilite prin planurile de acţiune pe tipuri de risc/cooperare pentru limitarea şi înlăturarea efectelor unor dezastre.

Acţiunile s-au desfăşurat în medii diverse, care au asigurat condiţiile de evaluare adecvate obiectivelor stabilite prin documentele de planificare ale activităţilor, şi au urmărit:

• consolidarea relaţiilor cu organele de specialitate din administraţia publică, centrală şi locală, respectiv organizaţiile neguvernamentale;

37 Revista Forţelor Aeriene – Cer Senin, editată de Statul Major al Forţelor Aeriene, Bucureşti, nr. 2/2019, p. 17.

38 Teodor Frunzeti, op. cit., pp. 93.39 Potrivit Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. S/128/2005, unităţile Ministerului

Apărării Naţionale şi cele ale Ministerului Afacerilor Interne elaborează Planul comun de intervenţie şi, pe baza acestuia, informări trimestriale referitoare la activităţile desfăşurate în domeniul situaţiilor de urgenţă.

Potrivit planurilor comune de intervenţie ale unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului Afacerilor Interne pentru limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor pe teritoriul naţional, în perioada 2017-2018, acestea au desfăşurat 160 de activităţi de pregătire în 30 de judeţe şi în municipiul Bucureşti, la care au participat un număr de peste 6.000 de militari şi mai mult de 7.000 de mijloace tehnice.

191


OPINII

• participarea cu forţe şi sprijin logistic la înlăturarea efectelor dezastrelor naturale sau a accidentelor tehnologice;

• întreprinderea de acţiuni în folosul populaţiei (transport, cazare, hrană, asistenţă medicală, facilitarea accesului în zone izolate, inclusiv distribuirea ajutoarelor umanitare);

• protejarea obiectivelor culturale şi a populaţiei civile, la solicitarea autorităţilor publice abilitate;

• sprijinul pentru asigurarea continuităţii capabilităţilor vitale de comunicaţii şi protecţia elementelor de infrastructură critică, precum şi a obiectivelor economice cu grad ridicat de risc biologic, chimic, radiologic sau nuclear;

• participarea la acţiunile de localizare, izolare şi stingere a incendiilor, în sprijinul forţelor specializate ale altor instituţii.

De asemenea, în perioada analizată (2017-2018), au fost executate misiuni de intervenţie în comun pentru limitarea consecinţelor produse de fenomene meteorologice extreme, la care au participat peste 1.600 de militari şi peste 180 de mijloace tehnice specifice40.

Un alt exemplu concret de sprijin acordat autorităţilor civile îl reprezintă misiunea de evacuare a cetăţenilor români, şi nu numai, în anul 2011, ca urmare a stării de criză şi urgenţă umanitară din Marea Jamahirie Arabă Libiană Populară Socialistă. La acel moment, în baza unei hotărâri de guvern, a fost constituită o celulă de criză la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, destinată să identifice soluţiile prin care Armata României să participe la această operaţiune, în coordonare cu Ministerul Afacerilor Externe. Au fost puse la dispoziţie două aeronave ale Forţelor Aeriene Române, cu ajutorul cărora s-a creat un adevărat pod aerian între Bucureşti şi Tripoli, în perioada 24 februarie – 1 martie 2011. Un complet mecanism militar, diplomatic şi consular a fost pus în funcţiune pentru a asigura sucesul primei misiuni de evacuare aeriană a unor cetăţeni români aflaţi în pericol într-o ţară străină, după cel de-al Doilea Război Mondial. Cele două aeronave militare, de tipul C-130 Hercules şi C-27J Spartan, au executat, în total, şapte misiuni pe ruta Bucureşti – Tripoli, precum şi o serie de operaţii de evacuare între Tripoli şi La Valletta. A fost, astfel, evacuat un număr de 230 de persoane, dintre care 175 au fost cetăţeni români şi restul străini.

40 În conformitate cu informările transmise de Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Interne în perioada 2017-2018.

În perioada analizată

(2017-2018), au fost executate

misiuni de intervenţie în

comun pentru limitarea

consecinţelor produse de fenomene

meteorologice extreme, la care

au participat peste 1.600 de

militari şi peste 180 de mijloace

tehnice specifice.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 192

Corneliu POSTU

La rândul lor, şi alte ţări au acordat asistenţă cetăţenilor români, în baza activării, la nivelul Uniunii Europene, a mecanismului de monitorizare şi informare pentru protecţie civilă41.

Concluzii

În urma analizei realizate, se poate afirma că, din perspectivă doctrinară actuală, prin prisma activităţilor desfăşurate, armata întruneşte caracteristicile serviciilor publice „vechi”, dar şi „sociale”.

De asemenea, dacă privim din perspectiva cadrului legislativ, armata este un sistem care, după natura lui, poate fi catalogat drept un serviciu public administrativ, iar după destinaţie, poate fi încadrat în categoria serviciilor publice dedicate colectivităţii, în ansamblu.

După posibilitatea de delegare, armata trebuie să fie văzută ca un serviciu ce nu poate fi delegat altor persoane, după importanţă socială se situează în categoria serviciilor publice vitale, iar după sfera de cuprindere, se observă că întrunește condiţiile de a fi numit un serviciu public de importanţă naţională.

Se remarcă, de asemenea, evoluţia conceptului relaţiei civil-militare, de la viziunea pur realistă a lui Platon, care imagina militarul strict în rolul de „paznic al Cetăţii”, până la militarul profesionist din societăţile democratice, modelul liberal, care se remarcă prin expertiză, responsabilitate și corporatism, jucând un rol mult mai complex în societatea din care face parte. Despovărată de limitarea doctrinară specifică armatelor de masă, construită pe un model de tip comunist, armata română s-a transformat și s-a adaptat rigorilor armatelor moderne, profesioniste, devenind o instituţie fundamentală a statului de drept.

Pe de altă parte, serviciul public, ca activitate, este legat indisolubil de ideea de interes general și de voinţa autorităţilor publice care decid la ce moment și modul în care va fi satisfăcut acest interes.

Având în vedere aspectele expuse, putem concluziona, fără teama de a greși, că Armata României dispune de toate caracteristicile unui serviciu public, fiind garantul suveranităţii și independenţei naţionale, al unităţii și integrităţii teritoriale, cu contribuţie importantă la stabilitatea și securitatea regională și globală.

41 Revista Forţelor Aeriene – Cer Senin, editată de Statul Major al Forţelor Aeriene, Bucureşti, nr. 1/2011, pp. 6-7.

Armata României dispune de toate caracteristicile unui serviciu public, fiind garantul suveranităţii şi independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale, cu contribuţie importantă la stabilitatea şi securitatea regională şi globală.

193


OPINII

BIBlIoGraFIe1. ***, Constituţia României, cap. V, secţiunea 1, articolul 118 – Forţele

Armate, pe https://www.constitutia.ro/art-118-fortele-armate.htm.2. ***, Declaraţia Summit-ului de la Budapesta, CSCE, Budapest

document 1994, Towards a genuine partnership in a new era, pe www.osce.org/mc/39554?download=true.

3. ***, Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic, Academia Română, 2012, p. 1793, pe https://vignette.wikia.nocookie.net/lang/images/7/71/ Dictionar-Explicativ-Al-Limbii-Romane.pdf/revision/latest?cb= 20160118195851&path-prefix=ro

4. ***, Hotărârea Guvernului nr. 94/2014 privind organizarea, funcţionarea şi componenţa Comitetului naţional pentru situaţii speciale de urgenţă, cu modificările ulterioare.

5. ***, Hotărârea Guvernului nr. 2.288/2004 pentru aprobarea repartizării principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă.

6. ***, Legea apărării naţionale nr. 45/1994, cu modificările ulterioare.7. ***, Legea nr. 15/2005, cu modificările ulterioare.8. ***, Operational law hand book, The Judge Advocate General’s

Schools Charlottesville, Virginia, 2010.9. ***, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2014 privind unele

măsuri în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă.10. ***, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul

Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, aprobată cu modificări şi completări.

11. ***, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 22, din 21.01.1999.

12. ***, Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor, nr. 8/1994, forma sintetică – 10 iunie 2019, Cap. IV, p. 28, pe http://www.cdep.ro/pdfs/tab_acte/Regulament-din-1994-forma-sintetica-pentru-data-2019-06-10.pdf.

13. ***, Revista Forţelor Aeriene – Cer Senin, editată de Statul Major al Forţelor Aeriene, Bucureşti, nr. 2/2019, nr. 1/2011.

14. Barbu Brezianu, Gruparea Arta Română, în Studii de istoria artei, Seria arta plastică, tomul 11, nr. 1, 1964.

15. J. Chevallier, Le Service Public, Presses Universitaires de France, Paris, 1994.

16. George-Dorinel Dumitru, Dragoș-Adrian Bantaș, Controlul democratic asupra sectorului de securitate – privire comparativă asupra modelului european şi aplicării acestuia în România, în revista Gândirea Militară

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 194

Corneliu POSTU

Românească, ediţia 1-2/2018, editată de Statul Major al Apărării, București.

17. Petre Duţu, Armata şi societatea în tranziţie, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2002.

18. Teodor Frunzeti, Acţiunile militare altele decât războiul, Editura Academiei Forţelor Terestre, Sibiu, 2000.

19. Samuel P. Huntington, The Soldier and the State. The theory and politics of civil-military relations, The Belknap Press of Harvard University Press Cambridge, Massachussets, Londra, 1957.

20. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I, Editura Nemira, 1996.

21. Jacqueline Morand-Deviller, Cours de Droit administratif. Thèmes de réflexion. Commentaires d’arrêts avec corrigés, VII-ème édition, Paris I, Sorbonne.

22. Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ, Tipografiile Române Unite, București, 1925.

23. Daniel N. Nelson, Definition, Diagnosis, Therapy – A Civil-Military Critique, Defense&Security Analysis, vol. 18, 2002, nr. 2.

24. Doina Talaşman, Consideraţii privind raporturile dintre istorie şi sociologie, respectiv armată şi societate, în Armata română şi societatea civilă, studii şi comunicări prezentate la sesiunea ştiinţifică dedicată Zilei Arhivelor Militare, aniversării a 92 de ani de la înfiinţarea Centrului de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice şi a 145 de ani de la înfiinţarea Serviciului Istoric al Armatei, coordonatori: comandor dr. Marian Moşneagu, colonel dr. Petrişor Florea, dr. Cornel Ţucă, Editura Istros, Piteşti, 2012.

25. Maior (just.mil.) Cristina Ştefan Nicolaie, Dreptul afacerilor civile în operaţii militare (rezumat), Bucureşti, 2015.

26. Marybeth Peterson Ulrich, Democratizing Communist Militaries: The Cases of the Czech and Russian Armed Forces, Michigan, University of Michigan Press, 1999.

27. Marin Văraru, Tratat de drept administrativ român, Editura Librăriei Socec & Co., Bucureşti, 1928.

28. Andrei Vocilă, Dinamica fenomenului militar românesc militar românesc după 1990 în relaţie cu factorul politic şi social, pe site-ul https://andreivocila.wordpress.com/2010/11/08/dinamica-fenomenului-militar-romanesc-militar-romanesc-dupa-1990-in-relatie-cu-factorul-politic-si-social/

29. Marian Zulean, Armata şi societatea în tranziţie, Editura Tritonic, Bucureşti, 2003.

30. Marian Zulean, Diferenţe culturale dintre armată şi societatea românească, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2005.

195


OPINII

31. Marian Zulean, Militarul şi societatea. Relaţiile civil-militare la începutul mileniului al III-lea, Editura Militară, Bucureşti, 2008.

WeBoGraFIe1. https://armed.mapn.ro/nicolae-grigorescu-pictor-de-razboi-2326-23.2. http://www.defense.ro/comandamente/cnmc3. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mihail_Sadoveanu.4. https://www.viata-libera.ro/prima-pagina/118267-centenarul-marii-

uniri-pictori-si-sculptori-in-primul-razboi-mondial.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 196

edUCarea liderilOr – faCtOr deCiSiV În COndUCerea efiCientÃ

a OrGanizaÞiilOr –

Cosmin BUŢAMasterand la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”

Fenomen complex, parte a managementului unei organizaţii, leadership-ul este atât o artă, cât şi o ştiinţă. Termenul comportă câteva definiţii, asupra cărora ne vom opri în demersul de faţă, cu exemplificări pertinente şi edificatoare. Leadership-ul este prezent în orice structură, cu atât mai mult în cea militară, în care relaţiile existente între comandanţi şi subordonaţi sunt stabilite prin regulamente militare. În acest context, articolul reliefează o serie de caracteristici ale sistemului de conexiuni create într-o organizaţie militară, acestea bazându-se pe disciplină, respect, responsabilitate, încredere şi loialitate.

De asemenea, este relevată importanţa educării liderilor, în sensul unei perfecţionări continue a acestora. În acest fel, un lider va fi performant şi adaptat oricărei schimbări apărute în interiorul organizaţiei. Nu în ultimul rând, un lider cultivat îi va motiva pe subordonaţi în acţiunile lor, fie ele de concepţie, de instruire sau de luptă.

Cuvinte-cheie: leadership, responsabilitate, motivarea subordonaţilor, teatru de operaţii, educare.

197

Educarea liderilor – factor decisiv în conducerea eficientă a organizaţiilor –

OPINII

Motto:„Liderii armatei, în acest secol, trebuie să fie ca nişte

pentatlonişti, lideri multi-calificaţi, care să se poată dezvolta în medii de operare incerte şi complexe ..., lideri inovatori şi adaptativi, experţi în arta şi ştiinţa profesiei armelor. Armata are nevoie de lideri care să fie factori decisivi, inovatori, adaptativi, pregătiţi din punct de vedere cultural, comunicatori eficienţi şi dedicaţi învăţării continue” 1.

Introducere

Societatea actuală este într-o continuă dezvoltare, iar factorul

militar nu poate face abstracţie de la acest deziderat. Realităţile din

spaţiile de confruntare ne-au demonstrat că succesul a fost determinat

de cel puţin două variabile: timpul şi spaţiul. Din această premisă

decurge faptul că lucrurile se petrec într-un ritm care, de multe ori, din

nefericire, depăşeşte capacitatea comandanţilor de a reacţiona în timp

util, astfel încât acţiunea trupelor să fie eficientă şi să creeze efecte

asupra inamicului sau să contracareze acţiunile acestuia. În acest

sens, educarea resursei umane cu atribuţii de conducere în domeniul

leadership-ului, pe de o parte, precum şi educarea subordonaţilor în

domeniul followership-ului, pe de altă parte, au devenit o necesitate.

Conceptul de leadership a căpătat, de-a lungul timpului, cele mai

variate valenţe, fiind studiat deopotrivă de cercetători, de oameni de

afaceri, de echipe sportive, dar şi de militari. Deşi, practic, se află la

îndemâna fiecăruia dintre noi, prin modul de abordare al acţiunilor

1 Francis J. Harvey, Secretary of the Army, speech for U.S. Army Command and General Staff College graduation, în Langston J. Turner, Developing Army Leaders through increased rigor in professional military training and education, Fort Leavenworth, Kansas, 2017. (În original, „Army leaders in this century need to be Pentathletes, multi-skilled leaders who can thrive in uncertain and complex operating environments …, innovative and adaptive leaders who are expert in the art and science of the profession of arms. The Army needs leaders who are decisive, innovative, adaptive, culturally astute, effective communicators, and dedicated to life-long learning”.).

Conceptul de leadership a

căpătat, de-a lungul timpului,

cele mai variate valenţe,

fiind studiat deopotrivă de

cercetători, de oameni

de afaceri, de echipe sportive,

dar şi de militari.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 198

Cosmin BUŢA

zilnice, şi, „cu siguranţă, îl putem recunoaşte atunci când îl observăm”2, leadership-ul creează totuşi impresia că poate fi dificil de definit. Astfel, există experţi care afirmă că leadership-ul reprezintă „unul dintre cele mai studiate şi puţin înţelese fenomene de pe pământ”3.

Leadership-ul militar, cu toate că este riguros stabilit şi organizat prin relaţiile existente în interiorul unei structuri militare, totuşi nu face abstracţie de la cele enunţate anterior. Această idee este generată, în primul rând, de lipsa unei definiţii explicite, în reglementările doctrinare din Armata României, a ceea ce alte armate moderne precizează ca fiind conducere militară efectivă, utilizând „îndrumarea, motivarea şi permiterea subordonaţilor să îndeplinească misiunea profesional şi etic, concomitent cu dezvoltarea sau îmbunătăţirea capacităţilor care contribuie la succesul acesteia”4.

Experienţele din teatrele de operaţii şi din perioada exerciţiilor multinaţionale desfăşurate cu parteneri din cadrul Alianţei Nord-Atlantice ne-au arătat că liderii militari moderni conduc forţele folosindu-se de o serie de concepte pe hărţile de lucru. De asemenea, s-a observat că există lideri militari care creează instrumente de sprijin al deciziei în cadrul procesului de planificare. Aceştia transformă din timp informaţiile primite în OPORD (Operations Order) de la eşalonul superior în mijloace pentru sprijinul procesului de conducere militară şi influenţează determinant acţiunea prin reducerea timpului de reacţie al comandamentului, pregătirea personalului cu mult înaintea evenimentului propriu-zis, precum şi acţiunea organizată a forţelor. Estimarea punctelor de decizie încă din perioada procesului de planificare vine atât în sprijinul comandantului, cât şi al statului său major. Astfel, putem vorbi despre o reacţie organizată şi ştiinţific fundamentată, ceea ce constituie atributul liderului militar.

2 Colonel Bernd Horn, dr. Robert W. Walker, The Military Leadership Handbook, Dundurn Press, Kindle Edition, 2008, p. 5.

3 James McGregor Burns, Leadership, Harper&Row, New York, 1978, apud Mielu Zlate, Leadership şi management, Editura Polirom, 2004, p. 13.

4 ***, Doctrine, Leadership in the Canadian Forces: Conceptual Foundations, Department of National Defence (DND), Kingston, 2005, p. 30.

Experienţele din teatrul de operaţii şi din perioada exerciţiilor multinaţionale desfăşurate cu parteneri din cadrul Alianţei Nord-Atlantice ne-au arătat că liderii militari moderni conduc forţele folosindu-se de o serie de concepte pe hărţile de lucru. De asemenea, s-a observat că există lideri militari care creează instrumente de sprijin al deciziei în cadrul procesului de planificare.

199


OPINII

Caracterul pluridisciplinar al conceptului de leadership

Primele studii ale leadership-ului modern au început cu analiza conducătorilor5 şi au fost efectuate la începutul secolului al XX-lea de către psihologul american Lewis Madison Terman. Din acel moment, numărul analizelor, studiilor şi articolelor publicate a cunoscut o evoluţie impresionantă, acestea trecând, succesiv, de la explicarea caracteristicilor personale ale liderilor, continuând cu analiza leadership-ului în termeni de acţiuni specifice şi de funcţii, iar ulterior, cercetarea leadership-ului, din punctul de vedere al dinamicii organizaţiilor şi al influenţei sociale.

Astfel, în anul 1960, profesorul Bernard Morris Bass a dezvoltat teoria conform căreia nu este de ajuns ca liderul să exercite actul de conducere, ci acesta trebuie să fie şi pozitiv, şi eficient: „Când scopul unui membru A este de a-l schimba pe B (în cadrul unui grup), eforturile făcute de A înseamnă o încercare de a exercita funcţia de conducere; B poate, într-adevăr, să-şi schimbe comportamentul ca rezultat al încercărilor făcute de A, aceasta va fi funcţia de conducere pozitivă. Schimbarea lui B îi poate aduce lui A satisfacţii..., aceasta este funcţia de conducere eficientă”6. Prin acest exemplu, leadership-ul este inclus în cadrul fenomenelor de influenţă socială, însă este evaluat ca fiind eficient doar în funcţie de satisfacţiile oferite liderului. Ulterior, în anul 1961, a apărut definit, pentru prima dată, instrumentul prin care se realizează influenţa socială, şi anume comunicarea: „Leadership-ul este influenţa interpersonală exercitată într-o situaţie definită şi dirijată, graţie proceselor de comunicare, spre atingerea unui scop sau a unor scopuri determinate”7. Mergând mai departe, a fost dezbătută ideea conform căreia influenţa exercitată de către lider pentru îndeplinirea unui scop poate fi in concordanţă sau nu cu scopul organizaţiei din care face parte: „definiţia noastră a conducerii este că aceasta apare ori de câte ori o persoană încearcă să influenţeze comportamentul

5 Lewis Madison Terman, A preliminary study of the psychology and pedagogy of Leadership, în Journal of Genetic Psychology, Penguin Books, Londra, 1969, p. 34.

6 Bernard Morris Bass, Leadership, Psychology and Organizational Behavior, Harper, New York, apud Mielu Zlate, op. cit., p. 23.

7 R. Tannenbaum, I.R. Weschler, F. Massarik, Leadership and Organization, McGraw-Hill, New York, p. 24, apud Mielu Zlate, op. cit., p. 23.

În anul 1960, profesorul

Bernard Morris Bass a dezvoltat

teoria conform căreia nu este de

ajuns ca liderul să exercite actul de conducere, ci

acesta trebuie să fie şi pozitiv,

şi eficient: „Când scopul unui

membru A este de a-l schimba pe B (în cadrul

unui grup), eforturile făcute

de A înseamnă o încercare de a exercita funcţia

de conducere; B poate,

într-adevăr, să-şi schimbe

comportamentul ca rezultat al

încercărilor făcute de A,

aceasta va fi funcţia de

conducere pozitivă.

Schimbarea lui B îi poate aduce

lui A satisfacţii..., aceasta este

funcţia de conducere eficientă”.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 200

Cosmin BUŢA

altei persoane sau al unui grup, indiferent de motivul pe care îl are. Poate fi legat de scopurile proprii ale cuiva sau de scopurile altora, iar aceste scopuri pot fi congruente sau nu cu scopurile organizaţionale”8.

În zilele noastre, leadership-ul este analizat în termeni mult mai complecşi, luând în considerare factori precum: viziunea comandantului, responsabilitatea, influenţa, priorităţile, capacitatea de a contribui la dezvoltarea subordonaţilor şi de a le creşte încrederea în forţele proprii etc. Astfel, teoriile actuale subliniază că prima responsabilitate a unui lider constă în definirea realităţii în care îşi desfăşoară activitatea şi înţelegerea acesteia. Iar ultima responsabilitate este aceea de a le mulţumi subordonaţilor. Între cele două responsabilităţi, liderul trebuie să îşi exercite, în cadrul structurii pe care o conduce, toate calităţile necesare pentru îndeplinirea obiectivului grupului, pentru creşterea calităţii actului profesional, pentru menţinerea unui nivel de motivare ridicat al subordonaţilor şi pentru crearea unui mediu pozitiv de lucru. În tot acest timp, apar o serie de întrebări, precum: Şi-au atins membrii grupului potenţialul maxim?, Reuşesc ei să obţină rezultatele solicitate?, Sunt de ajuns de motivaţi în aşa fel încât grupul să îşi îndeplinească obiectivele?, Sunt ei mulţumiţi? Astfel de întrebări reprezintă primele semne ale faptului că leadership-ul practicat este unul constructiv, pe baza acestuia putând fi obţinute rezultate remarcabile.

Pe de altă parte, relaţia dintre lider şi schimbările apărute în cadrul structurii pe care o conduce pot, deopotrivă, influenţa spre progres sau regres. Diferenţa dintre cele două rezultate ţine de modul în care liderul înţelege situaţia, cum abordează schimbarea şi cum decide să acţioneze şi să îşi pună planul în aplicare. Însă, toate astea cer implicarea liderului în a accepta noua situaţie, chiar dacă, uneori, aceasta îi creează o stare de disconfort. În acest sens, Dan Sweeney, consultant şi angajat al IBM, afirma că „Schimbările implică o reaşezare a priorităţilor şi multă muncă..., invalidează vechile decizii şi ne împing să luăm altele mai potrivite. Împiedică reuşita vechilor planuri şi ne împing să punem la punct altele noi. Discreditează vechile obiective şi aspiraţii şi ne împing să ţintim către altele noi. Schimbarea ne face

8 P. Hersey, K.H. Blanchard, D.E. Johnson, Management of Organizational Behavior. Leading Human Resources, ediţia a VII-a, Prentice Hall, New Jersey, p. 9, apud Mielu Zlate, op. cit., p. 25.

Relaţia dintre lider şi schimbările apărute în cadrul structurii pe care o conduce pot, deopotrivă, influenţa spre progres sau regres. Diferenţa dintre cele două rezultate ţine de modul în care liderul înţelege situaţia, cum abordează schimbarea şi cum decide să acţioneze şi să îşi pună planul în aplicare. Însă, toate astea cer implicarea liderului în a accepta noua situaţie, chiar dacă, uneori, aceasta îi creează o stare de disconfort.

201


OPINII

să reconsiderăm ordinea priorităţilor...”9. În acest context, consider că un lider care acordă încredere oamenilor săi şi care decide să abordeze schimbarea împreună cu aceştia va avea mult mai mult succes decât unul care încearcă să se dezică de problemă, crezând că aceasta va trece de la sine. În asemenea situaţii, liderul ar trebui să aibă un plan, o strategie pentru schimbare, în caz contrar, este posibil ca aceasta să îi creeze o serie de dificultăţi în actul managerial.

Alţi autori au analizat rezultatele obţinute de lideri plecând de la conexiunea pe care aceştia o au cu cei din subordine, pe de o parte, iar pe de altă parte, cu cei aflaţi în relaţie de cooperare. Astfel, John C. Maxwell, unul dintre cei mai consacraţi autori moderni în domeniul leadership-ului, considera că niciun lider nu este capabil să reuşească de unul singur. Succesul acestuia depinde, într-o mare măsură, de calitatea oamenilor pe care îi are în jurul său10. Majoritatea liderilor îşi creează în mod natural o reţea formată din oameni pe care îi agreează sau lângă care se simt confortabil. Alţi lideri au în vedere modul în care cei aflaţi aproape de ei contribuie eficient la dezvoltarea potenţialului lor de conducere sau la cât este de important să îşi exercite influenţa asupra persoanelor care pot, la rândul lor, să îi influenţeze pe ceilalţi, multiplicând, în acest fel, efectele leadership-ului. Acelaşi John C. Maxwell consideră că liderii care preferă să aibă în anturajul lor persoanele care sunt în permanenţă de acord cu deciziile acestora sau care le cultivă ego-ul în mod excesiv nu pot avea succes pe termen lung, pentru că potenţialul unui lider este determinat de calitatea persoanelor cu care se înconjoară. În acest sens, expertul în leadership Warren Bennis susţinea că „liderul îşi găseşte măreţia în grup şi el ajută fiecare membru să o găsească în sine”11.

Diversitatea definiţiilor conceptului de leadership denotă, adesea, o reflectare asupra diferenţelor dintre mediile în care acesta se regăseşte. În acest sens, este foarte clar faptul că într-un fel definim conceptul atunci când îl regăsim în mediul militar şi în alt fel îl abordăm

9 Oren Harari, Secretele lui Colin Powell, Editura Tritonic, București, 2006, p. 81.10 John C. Maxwell, The 21 irrefutable laws of leadership, 10th Anniversary Edition, Nashville,

Tennessee, Thomas Nelson, 2007, pp. 127-141.11 Warren Bennis, Organizing Genius: The secrets of creative collaboration, Perseus Books,

New York, 1998, apud Mielu Zlate, op. cit., p. 13.

John C. Maxwell, unul dintre cei mai consacraţi autori moderni

în domeniul leadership-ului,

considera că niciun lider nu

este capabil să reuşească

de unul singur. Succesul acestuia

depinde, într-o mare măsură,

de calitatea oamenilor

pe care îi are în jurul său. Majoritatea

liderilor îşi creează în mod natural o reţea

formată din oameni pe care îi agreează sau

lângă care se simt confortabil.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 202

Cosmin BUŢA

în mediul economic, sportiv sau în cel politic. În grade diferite,

definiţiile conceptului de leadership tind să fie limitate din punct de

vedere funcţional şi cultural. Pe cale de consecinţă, unele definiţii

se limitează să califice importanţa autorităţii formale a liderului,

altele intercondiţionează obţinerea succesului de calitatea şi aportul

subordonaţilor, iar altele subliniază importanţa unui obiectiv comun

sau de grup. Cu toate acestea, în doctrina forţelor canadiene, spre

exemplu, acesta este analizat astfel: „leadership-ul poate fi definit în

mod general ca fiind un proces de influenţare directă sau indirectă a

celorlalţi, prin exercitarea autorităţii oficiale/atribuite unei persoane şi

prin crearea motivaţiei pentru a acţiona în mod etic şi în conformitate

cu intenţia sau cu scopul comun al grupului”12.

particularităţi ale leadership-ului militar şi necesitatea educării

Leadership-ul a fost dezbătut şi înţeles diferit, în funcţie de modul

de gândire al celor care analizau conceptul şi în raport cu sistemul

de valori la care se făcea referire. Principala diferenţă în ceea ce

priveşte modul de interpretare şi analiză a leadership-ului faţă de

leadership-ului militar constă în faptul că acesta din urmă a fost

dezbătut de către marii practicieni militari cu zeci de ani de experienţă

în ceea ce putem numi leadership aplicat în conflictele militare.

Astfel, dacă mareşalul Montgomery punea accent pe capacitatea

şi voinţa de a aduna oamenii pentru un scop comun13, generalul

George S. Patton considera că cea mai importantă calitate a unui lider

este predispunerea acestuia de a lua decizii14. Generalul Dwight D.

Eisenhower, la rândul său, considera că motivaţia creată subordonaţilor

în a-i mobiliza să îndeplinească obiectivele pentru că aceştia îşi doresc

12 ***, Conceptual Foundation, Leadership in the Canadian Forces: Conceptual Foundations, DND, loc. cit., p. 8.

13 „Leadership: The capacity and will to rally people to a common purpose together with the character that inspires confidence and trust”, Field Marshal Montgomery, pe www.ctm.uca.edu.au/living-leadership/leadership-is/leadership/leadership-is/accesat la 01.02.2019.

14 „Be willing to make decisions. That’s the most important quality in a good leader.”, generalul George S. Patton.

Leadership-ul a fost dezbătut şi înţeles diferit, în funcţie de modul de gândire al celor care analizau conceptul şi în raport cu sistemul de valori la care se făcea referire. Principala diferenţă în ceea ce priveşte modul de interpretare şi analiză a leadership-ului faţă de leadership-ului militar constă în faptul că acesta din urmă a fost dezbătut de către marii practicieni militari cu zeci de ani de experienţă în ceea ce putem numi leadership aplicat în conflictele militare.

203


OPINII

acest lucru15 este cea mai importantă calitate a unui lider. Observăm, astfel, cum trei mari lideri care au condus forţele aliate în Europa, în acelaşi timp şi de aceeaşi baricadă, acordau semnificaţii diferite conceptului de leadership. Ulterior, pe măsură ce ştiinţa în arta conducerii s-a dezvoltat, au apărut teorii precum cea a generalului Norman Schwarzkopf, care punea accent pe caracter şi pe latura etică a deciziilor16.

La o simplă analiză a acestor delimitări conceptuale, putem conchide că interpretările termenului de leadership sunt complementare şi acceptarea uneia dintre definiţii nu le exclude pe celelalte. Cred că semnificaţia acestui concept constă în arta liderului de a combina aceste variabile pentru a-şi îndeplini misiunea cu succes.

Jim Collins, expert în domeniul managementului afacerilor şi companiilor, şi-a petrecut aproximativ două decade pentru a studia felul în care unele instituţii reuşesc să obţină rezultate superioare. El afirma că liderii „care au înţeles cum se face transformarea de la bun la extraordinar nu au stabilit întâi traseul autobuzului şi, apoi, oamenii potriviţi pentru a urca în el. Nu, întâi ei au găsit oamenii potriviţi”17. Altfel spus, echipa este cea mai importantă, iar înainte de a dezvolta obiective, misiuni şi planuri, o organizaţie trebuie să găsească persoanele potrivite pentru proiectele pe care le are de dezvoltat, întrucât o persoană nepotrivită într-o echipă poate compromite un plan foarte bine pus la punct.

Doctrinele militare actuale referitoare la leadership aduc în centrul discuţiei teoria conducerii prin propriul exemplu. Mult timp, s-a considerat că exemplul personal reprezintă cel mai bun argument pentru a determina subordonaţii să execute ordinele într-un mod eficient. Aceasta reprezintă o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru motivarea propriului personal în a executa o misiune de luptă.

15 „Leadership: the art of getting someone else to do something you want done because he wants to do it.”, Dwight D. Eisenhower, președinte american (1890-1969), pe www.ctm.uca.edu.au/living-leadership/leadership-is/leadership/leadership-is/accesat la 01.02.2019.

16 „Leadership is a combination of strategy and character. If you must be without one, be without the strategy.” – generalul H. Norman Schwarzkopf, pe www.ctm.uca.edu.au/living-leadership/leadership-is/accesat la 01.02.2019.

17 J. Collins, Good to great, New York, NY: Harper Collins Publishers, 2001, p. 39, apud Dwayne G. Hodges, An Executive Position on Military Leadership, Wilmington University, august 2012, p. 32.

Jim Collins, expert în

domeniul managementului

afacerilor şi companiilor, şi-a petrecut aproximativ

două decade pentru a studia

felul în care unele instituţii

reuşesc să obţină rezultate

superioare. El afirma că liderii

„care au înţeles cum se face

transformarea de la bun la

extraordinar nu au stabilit întâi traseul

autobuzului şi, apoi, oamenii

potriviţi pentru a urca în el.

Nu, întâi ei au găsit oamenii

potriviţi”.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 204

Cosmin BUŢA

Liderul militar modern cultivă relaţii de loialitate reciproce cu subordonaţii şi îi tratează cu respect şi apreciere18. Experienţele militare ale ultimilor ani au demonstrat faptul că există o legătură de cauzalitate între atitudinea liderului faţă de subordonaţi şi determinarea acestora în a-i urma ordinele. Astfel, John Maxwell consideră că unul dintre factorii la care subordonaţii se raportează atunci când interacţionează cu personalul de conducere nu are legătură cu ceea ce crede liderul despre aceştia sau cu capacitatea acestuia de a-i conduce. Fiecare subordonat se întreabă dacă liderului îi pasă de el19. Conform acestei teorii, în momentul în care liderul, prin acţiunile sale, dovedeşte că aceştia sunt foarte importanţi pentru el şi pentru colectivul din care fac parte, atunci putem vorbi despre apariţia primelor condiţii pentru dezvoltarea unui leadership performant.

Alţi analişti, precum Montor, McNicholas, Ciotti, Hutchinson şi Wehmueller20, considerau că un factor decisiv pentru a fi un bun lider este educaţia acestuia. Această cerinţă se referă la capacitatea liderului de a identifica problemele cu care se confruntă, de a le analiza şi de a se exprima clar şi concis. Liderul militar actual, de cele mai multe ori, acţionează într-un mediu multinaţional şi întrunit, iar acesta reprezintă motivul principal pentru care formarea acestuia în ceea ce priveşte cunoaşterea unei limbi străine de circulaţie internaţională, cultura organizaţională a celor cu care interacţionează sau capacitatea acestuia de a negocia anumite aspecte reprezintă câteva dintre calităţile care pot fi dezvoltate prin accesul la educaţie.

Luând în calcul factorul educaţional, apar câteva întrebări, precum: De ce unii lideri sunt performanţi şi alţii nu?, Cum au reuşit, în prima parte a celui de-al Doilea Război Mondial, comandanţi precum Mareşalul Erich von Manstein, Heinz Guderian sau Erwin Rommel să obţină victorii atât de categorice în faţa unor armate destul bine

18 F.R. Kirkland, Leadership doctrine: 1778 to 1995, în Military Review, 78(1), 1998, pp. 30-40, apud James P. Butler, Positive leadership in the military: an exploratory study, Capella University, septembrie 2011, p. 40.

19 www.johnmaxwellteam.com/2019-care/?c=jmax-wp-bo&jmtc=mwm-word&jmta=mwm-word-care/accesat la 08.02.2019.

20 K. Montor, T.M. McNicholas, A.J. Ciotti, T.H. Hutchinson, J.E. Wehmueller, Naval Leadership: Voices of experience, Annapolis, MD: Naval Institute Press, 1987, apud James P. Butler, op. cit., p. 43.

Liderul militar actual, de cele mai multe ori, acţionează într-un mediu multinaţional şi întrunit, iar acesta reprezintă motivul principal pentru care formarea acestuia în ceea ce priveşte cunoaşterea unei limbi străine de circulaţie internaţională, cultura organizaţională a celor cu care interacţionează sau capacitatea acestuia de a negocia anumite aspecte reprezintă câteva dintre calităţile care pot fi dezvoltate prin accesul la educaţie.

205


OPINII

pregătite? Este binecunoscut faptul că, pe lângă factorul tehnologic, doctrina tactică sau resursele avute la dispoziţie, unul dintre cei mai importanţi factori care au influenţat cursul celui de-al Doilea Război Mondial a fost leadership-ul practicat de către forţele germane. Prin acea formă de leadership, autoritatea era delegată până la cel mai mic nivel de decizie, astfel încât hotărârea luată de către un comandant de pluton sau de companie în misiunea pe care o avea de îndeplinit nu avea nevoie de o altă aprobare atât timp cât aceasta se încadra în intenţia comandantului său ierarhic şi în limitele impuse de acesta. Începând cu a doua parte a celui de-al Doilea Război Mondial, Aliaţii constată superioritatea germanilor la nivel doctrinar, aceştia fiind în măsură să ia decizii şi să acţioneze mult mai repede decât o puteau face forţele britanice sau cele franceze. Germanii erau capabili să dezvolte până la cel mai mic nivel ceea ce ei numeau Führen mit Auftrag (mission-oriented leadership/conducere orientată pe misiune) sau Auftragstaktik (comanda prin misiuni).

Timp de mai mulţi ani, s-a considerat că liderul militar, prin calităţile sale înnăscute, dispune de suficiente instrumente pentru a conduce forţele către succes. Cu toate acestea, s-a constatat că deciziile luate sub impulsul momentului sunt mai puţin eficiente faţă de deciziile luate în urma desfăşurării unui proces de luare a deciziei. Altfel spus, decizia luată unilateral, de către un singur comandant, este, de cele mai multe ori, sortită eşecului faţă de o decizie luată de către un lider care acceptă consilierea din partea specialiştilor săi. În acest sens, Harold D. Koontz, unul dintre promotorii teoriei organizaţiilor, afirma: „Dacă un conducător este pasiv faţă de această ştiinţă care se dezvoltă rapid, poate fi aproape sigur că se va afla cândva la discreţia unui alt conducător, care şi-o însuşeşte”21.

Armatele moderne îşi fundamentează procesul de educare a liderilor pe doctrine sau strategii educaţionale dedicate leadership-ului. În acest sens, pentru a performa şi pentru a se adapta situaţiilor mereu schimbătoare, liderii militari ai zilelor noastre trebuie să-şi dezvolte gândirea critică şi pe cea creativă, care să-i sprijine în observarea

21 Harold Koontz, Conducerea activităţii economice în accepţiunea modernă, în H.B. Maynard, Conducerea activităţii economice, Editura Tehnică, București, 1972, p. 43, traducere de ing. Silvia Zamfirescu.

Timp de mai mulţi ani, s-a considerat că liderul militar, prin calităţile

sale înnăscute, dispune de

suficiente instrumente

pentru a conduce forţele

către succes. Cu toate acestea, s-a constatat că

deciziile luate sub impulsul momentului

sunt mai puţin eficiente faţă

de deciziile luate în urma

desfăşurării unui proces de

luare a deciziei. Altfel spus,

decizia luată unilateral, de

către un singur comandant,

este, de cele mai multe ori, sortită eşecului faţă de

o decizie luată de către un lider

care acceptă consilierea din partea

specialiştilor săi.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 206

Cosmin BUŢA

schimbării produse, să o interpreteze şi să intervină asupra acesteia împreună cu statul major pe care îl conduce. Acest concept va fi mai bine înţeles şi însuşit de către un comandant dacă el va accepta că este mult mai eficient să conducă prin intermediul statului major şi al liderilor pe care îi are în subordine, prin delegarea de autoritate către aceştia, să îşi fundamenteze deciziile în urma consilierii cu specialiştii săi şi să îşi creeze acele instrumente care să îl ajută în exercitarea actului de conducere.

Concluzii

Promovarea unui leadership performant nu se limitează la actul de conducere în sine sau la calităţile înnăscute ale unui lider. Pentru obţinerea performanţei într-un mediu caracterizat de situaţii des schimbătoare, volatil şi ambiguu, liderii trebuie să aibă acces la o bună educaţie. În acest fel, ei vor putea dezvolta un climat de lucru eficient, bazat pe promovarea încrederii subordonaţilor în propriile forţe, pe asumarea responsabilităţii de către toţi membrii şi pe dorinţa factorilor de conducere de a împărţi cu subordonaţii, în mod echitabil, riscurile. Realizarea acestui deziderat influenţează în mod pozitiv spiritul de învingător al oamenilor şi dorinţa acestora de a căuta succesul. În acest sens, Oren Harari, în „Secretele lui Colin Powell”, enunţa unul dintre principiile fostului general şi secretar de stat american: „Dacă tu crezi că oamenii tăi sunt profesionişti şi le transmiţi acest lucru, ei chiar devin performanţi!”22.

BIBlIoGraFIe1. ***, Conceptual Foundation, Leadership in the Canadian Forces:

Conceptual Foundations, DND, Kingston, 2005.2. ***, Doctrine, Leadership in the Canadian Forces: Conceptual

Foundations, DND, Kingston, 2005. 3. James P. Butler, Positive leadership in the military: an exploratory

study, Capella University, septembrie 2011.4. Oren Harari, Secretele lui Colin Powell, Editura Tritonic, Bucureşti,

2006.5. Colonel Bernd Horn, dr. Robert W. Walker, The Military Leadership

Handbook, Dundurn Press, Kindle Edition, 2008.

22 Oren Harari, op. cit., p. 119.

Pentru obţinerea performanţei într-un mediu caracterizat de situaţii des schimbătoare, volatil şi ambiguu, liderii trebuie să aibă acces la o bună educaţie. În acest fel, ei vor putea dezvolta un climat de lucru eficient, bazat pe promovarea încrederii subordonaţilor în propriile forţe, pe asumarea responsabilităţii de către toţi membrii şi pe dorinţa factorilor de conducere de a împărţi cu subordonaţii, în mod echitabil, riscurile.

207


OPINII

6. Dwayne G. Hodges, An Executive Position on Military Leadership, Wilmington University, august 2012.

7. H. Koontz, Conducerea activităţii economice în accepţiunea modernă, în H.B. Maynard, Conducerea activităţii economice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1972.

8. John C. Maxwell, The 21 irrefutable laws of leadership, 10th Anniversary Edition, Nashville, Tennessee, Thomas Nelson, 2007.

9. Lewis Madison Terman, A preliminary study of the psychology and pedagogy of Leadership, în Journal of Genetic Psychology, Penguin Books, Londra, 1969.

10. Langston J. Turner, Developing Army Leaders through increased rigor in professional military training and education, Fort Leavenworth, Kansas, 2017.

11. Mielu Zlate, Leadership şi management, Editura Polirom, 2004. 12. ***, www.ctm.uca.edu.au, accesat la 01.02.2019.13. ***, www.johnmaxwellteam.com, accesat la 08.02.2019.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 208

natO – hUb internaÞiOnal al inteGrÃrii PerSPeCtiVei de Gen

la niVelUl fOrÞelOr armate

Silvia STANCIUDoctorand la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I

Realitatea conflictelor contemporane justifică şi implică, totodată, în operaţiile militare curente exploatarea unei diversităţi de resurse şi calificări necesare în asigurarea păcii şi securităţii la nivel global, pe termen lung. Încă din anul 1961, NATO a intuit faptul că integrarea perspectivei de gen la nivelul organizaţiilor furnizoare de securitate reprezintă garanţia rezilienţei organizaţiei în privinţa schimbărilor survenite în planul securităţii internaţionale şi al performanţei în domeniul politico-militar, prin utilizarea deplină şi integrată a resursei umane. Odată cu adoptarea Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU (UNSCR 1325) intitulată „Femeile, Pacea şi Securitatea”, în anul 2000, NATO a implementat, succesiv, politici, strategii şi planuri de acţiune menite să promoveze şi să integreze egalitatea de gen în cadrul structurilor ce aparţin Alianţei, dar şi la nivelul forţelor armate ale statelor membre sau partenere. Totodată, alături de partenerii săi strategici, NATO a dezvoltat mecanisme de aplicare într-o manieră comprehensivă a diversităţii de gen în scopul creşterii eficienţei operaţionale şi îmbunătăţirii capabilităţilor militare. Mizând pe importanţa conlucrării dintre evoluţiile din industria de armament şi tehnologii militare şi capitalizarea în manieră incluzivă a resursei umane, NATO a reuşit să devină, în prezent, o alianţă modernă, un veritabil hub internaţional al integrării perspectivei de gen la nivelul întregului palier de securitate şi apărare.

Cuvinte-cheie: UNSCR 1325, integrarea de gen, hub internaţional, diversitate, incluziune.

209

NATO – HUB internaţional al integrării perspectivei de gen la nivelul forţelor armate

OPINII

IntroducereÎn anul 1995, Secretarul general al ONU, Boutros Boutros-Ghali,

anunţa, în premieră, angajamentul asumat de către Organizaţia Naţiunilor Unite în vederea creşterii participării femeilor la misiunile desfăşurate sub egida sa. Cinci ani mai târziu, în urma campaniilor sistematice ale societăţii civile reprezentate de activiştii pentru drepturile omului şi pentru pace, în luna octombrie a anului 2000, ONU avea să adopte şi cadrul legislativ formalizat de reglementare a acestei problematici, înscris ulterior în Rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU 1325 „Femeile, Pacea şi Securitatea”.

În prezent, alături de încă şapte rezoluţii adoptate de-a lungul timpului (UNSCR 1820 – 2009; UNSCR 1888 – 2009; UNSCR 1889 – 2010; UNSCR 1960 – 2011; UNSCR 2106 – 2013; UNSCR 2122 – 2013; UNSCR 2242 – 2015), agenda „Femeile, Pacea şi Securitatea” a devenit unul dintre punctele forte ale NATO, care a ales să investească un vast areal de resurse în această problematică, ea fiind tratată ca un aspect cardinal al asigurării păcii şi securităţii internaţionale. Conflictele contemporane, generate de ameninţări hibride, au determinat creşterea influenţei femeilor asupra mediului de securitate şi, respectiv, includerea perspectivei de gen în negocierile pentru pace, în planificarea acţiunilor umanitare, în operaţiile de menţinere a păcii, în reconstrucţia post-conflict, dar şi în activitatea guvernamentală. Schimbarea de paradigmă a indus, în consecinţă, şi o reorganizare a rolurilor, în special în domeniul militar, care, pentru o lungă perioadă, a fost, din perspectivă profesională, destinat exclusiv bărbaţilor.

Angajamentele asumate în această direcţie au transformat NATO în principalul hub internaţional al integrării perspectivei de gen şi al promovării, prin mijloace concrete şi cu rezultate notabile, a importanţei valorificării egalităţii de gen la scară largă. Fiind, în egală măsură, o organizaţie vizionară şi rezilientă, NATO a reuşit, cu ajutorul structurilor sale specializate în implementarea agendei UNSCR 1325, să cartografieze progresul înregistrat pe acest palier la nivelul întregii Alianţe, inclusiv al statelor membre şi partenere, dar să şi seteze

Conflictele contemporane,

generate de ameninţări hibride, au determinat

creşterea influenţei

femeilor asupra mediului de

securitate şi, respectiv,

includerea perspectivei

de gen în negocierile

pentru pace, în planificarea

acţiunilor umanitare,

în operaţiile de menţinere

a păcii, în reconstrucţia

post-conflict, dar şi în activitatea

guvernamentală.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 210

Silvia STANCIU

tendinţele viitoare ce se doresc a fi internaţional valorificate, în scopul eliminării discriminărilor şi diversificării capabilităţilor militare utilizate pe timpul desfăşurării misiunilor în medii de operare extrem de complexe.

Cadrul legal de implementare a agendei unsCr 1325

Dinamica mediului politic internaţional a determinat, la nivelul NATO, o continuă evoluţie, fapt relevat în plan concret prin numărul şi profunzimea iniţiativelor abordate în domeniul problematicii de gen. Astfel, în anul 2007, Consiliul Nord-Atlantic (NAC), alături de membrii din cadrul Parteneriatului pentru Pace (PfP), au conceput prima politică a Alianţei ce avea să înglobeze disponibilitatea şi eforturile autorităţilor militare privind implementarea UNSCR 1325.

politica nato/eapC propunea, în premieră, recunoaşterea oficială a importanţei încorporării perspectivei de gen la nivelul misiunilor desfăşurate sub egida NATO şi solicita statelor membre să dezvolte propuneri practice de implementare a Rezoluţiei UNSCR 1325. Concomitent, se solicita raportarea şi continuarea evoluţiilor înregistrate în acest domeniu a principalelor organizaţii internaţionale de securitate, precum ONU, UE sau OSCE. Prin această măsură se intenţiona să se garanteze însăşi compatibilitatea eforturilor, schimburile de experienţă şi dezvoltarea unor bune practici valabile la scară globală, totul în virtutea asigurării interoperabilităţii armatelor statelor membre ale NATO.

Adiţional, Politica NATO/EAPC evidenţiază implicaţiile majore ale complexităţii misiunilor NATO, fapt pentru care încorporarea problematicii de gen reprezintă un aspect obligatoriu, ce trebuie armonizat din perspectiva implementării, cu toate eforturile şi contribuţiile agenţiilor care au în atenţie acest domeniu. În anul 2011, politica este revizuită, problematica de gen fiind reorganizată pe patru mari domenii de interes, respectiv prevenţia, protecţia, participarea1, asistenţa şi recuperarea2, în baza a cinci arii-cheie, identificate printr-un raport comprehensiv aprobat de statele membre în cadrul Summit-ului

1 ***, NATO, „NATO/EAPC policy for implementing UNSCR 1325 on Women, Peace and Security, and related Resolutions”, 2011, accesat la 11 aprilie 2019, https://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_76395.htm?selectedLocale=en

2 https://www.wikigender.org/wiki/un-security-council-resolution-1325-2/, accesat la 17 aprilie 2019.

Dinamica mediului politic internaţional a determinat, la nivelul NATO, o continuă evoluţie, fapt relevat în plan concret prin numărul şi profunzimea iniţiativelor abordate în domeniul problematicii de gen. Astfel, în anul 2007, Consiliul Nord-Atlantic (NAC), alături de membrii din cadrul Parteneriatului pentru Pace (PfP), au conceput prima politică a Alianţei ce avea să înglobeze disponibilitatea şi eforturile autorităţilor militare privind implementarea UNSCR 1325.

211


OPINII

de la Lisabona3. În acest format nou, politica, alături de alte documente de referinţă, precum Directiva Bi-Strategică 40-1 şi Planul de acţiune al NATO, reiterează importanţa iniţiativelor derulate de către statele membre într-un cadru legal comun care să favorizeze adoptarea ulterioară a politicilor şi programelor naţionale.

Luând în considerare mediul politico-social aflat în continuă schimbare, ultima politică adoptată în anul 2018 are ca scop transpunerea angajamentelor globale privind agenda „Femeile, Pacea şi Securitatea” într-un context adaptat la obiectivele şi misiunile specifice NATO. Accentul este, astfel, pus asupra principiilor de integrare, incluziune şi integritate, extrase din arealul valorilor ce stau la baza funcţionării Alianţei, precum asigurarea libertăţii individuale, apărarea democraţiei, respectarea drepturilor omului şi a statului de drept. Integrarea perspectivei de gen şi includerea femeilor în toate activităţile specifice Alianţei reprezintă un factor esenţial al succesului obţinut de către aceasta în conservarea păcii într-un mediu de securitate extrem de complex. În acest sens, cadrul de lucru propus prin noua politică se axează pe4:

• Integrare – egalitatea de gen trebuie considerată o parte integrantă a politicilor, programelor şi proiectelor NATO şi trebuie, în egală măsură, ghidată în implementarea ei prin practici de maximă eficienţă.

• Incluziune – reprezentarea femeilor la nivelul structurilor NATO, dar şi la nivelul forţelor armate ale statelor membre şi partenere este necesară pentru creşterea eficienţei operaţionale şi, respectiv, a succesului în misiunile desfăşurate. NATO urmăreşte, prin această strategie, să sporească parti-ciparea femeilor în cadrul tuturor sarcinilor delegate la nivelul structurilor militare şi civile aparţinând Alianţei, la toate nivelurile ierarhice.

• Integritate – inegalităţile sistemice sunt abordate în vederea asigurării unui tratament obiectiv şi echitabil al tuturor

3 ***, NATO, „Comprehensive report on the NATO/EAPC policy on the implementation of UNSCR 1325 on women, peace and security and related resolutions”, „Section 5 – Towards implementation”, 2010, accesat la 12 aprilie 2019, https://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_68578.htm

4 ***, NATO, „NATO/EAPC Women, Peace and Security Policy and Action Plan”, 2018, p. 7, accesat la 12 aprilie 2019, https://www.nato.int/nato_static_fl2014/assets/pdf/pdf_2018_09/20180920_180920-WPS-Action-Plan-2018.pdf

Egalitatea de gen trebuie

considerată o parte integrantă

a politicilor, programelor şi

proiectelor NATO şi trebuie, în

egală măsură, ghidată în

implementarea ei prin practici

de maximă eficienţă.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 212

Silvia STANCIU

bărbaţilor şi femeilor ce activează în interiorul Alianţei. În consecinţă, responsabilitatea coroborării tuturor eforturilor privind sporirea nivelului de conştientizare şi implementare a agendei „Femeile, Pacea şi Securitatea” devine una dintre priorităţile Alianţei în concordanţă cu legislaţia internaţională.

În esenţă, prin această politică vizionară, NATO îşi propune, alături de aliaţii săi şi de naţiunile partenere, să integreze perspectiva de gen la nivelul celor trei sarcini principale: apărarea colectivă, managementul crizelor şi securitatea prin cooperare. Se creează, astfel, premisele unei organizaţii capabile să reacţioneze într-o manieră promptă şi adaptată la provocările impuse de realitatea mediului de securitate contemporan.

planul de acţiune nato/eapC reprezintă documentul de referinţă privind punerea în practică a politicii mai sus-menţionate, ambele fiind concepute să funcţioneze în tandem. Acţiunile descrise în cadrul Planului derivă din agenda rezoluţiilor „Femeile, Pacea şi Securitatea” emise de către ONU şi se armonizează în vederea implementării unitare, la nivel global, cu toate celelalte prevederi internaţionale care formează cadrul legislativ privind drepturile femeilor şi egalitatea de gen. Planul se revizuieşte bianual, conferindu-le, astfel, tuturor structurilor NATO responsabile şi implicate în avansarea agendei UNSCR 1325 o imagine în timp real a modului de armonizare a activităţilor descrise în Plan cu cerinţele mediului de securitate. Totodată, direcţiile de acţiune şi obiectivele sunt evaluate, măsurându-se prin raportări periodice gradul de îndeplinire al acestora.

În Planul de Acţiune al NATO valabil pentru perioada 2018-2020, primează o serie de obiective de interes5, care, prin universalitatea lor, sunt capabile să genereze rezultate notabile în plan internaţional pe palierul de securitate şi apărare.

Din perspectiva integrării:• consolidarea cadrului instituţional;• consolidarea angajării, cooperării şi coordonării în relaţie cu

alte organisme internaţionale implicate în avansarea agendei UNSCR 1325;

• consolidarea parteneriatului cu societatea civilă;

5 ***, NATO, „NATO/EAPC Women, Peace and Security Policy and Action Plan”, loc. cit., pp. 19-25, accesat la 12 aprilie 2019, https://www.nato.int/nato_static_fl2014/assets/pdf/pdf_2018_09/20180920_180920-WPS-Action-Plan-2018.pdf

Planul de Acţiune NATO/EAPC reprezintă documentul de referinţă privind punerea în practică a politicii mai sus-menţionate, ambele fiind concepute să funcţioneze în tandem. Acţiunile descrise în cadrul Planului derivă din agenda rezoluţiilor „Femeile, Pacea şi Securitatea” emise de către ONU şi se armonizează în vederea implementării unitare, la nivel global, cu toate celelalte prevederi internaţionale care formează cadrul legislativ privind drepturile femeilor şi egalitatea de gen.

213


OPINII

• dezvoltarea activităţilor, operaţiunilor şi misiunilor desfăşurate sub egida NATO prin integrarea la nivelul acestora a perspectivei de gen;

• fortificarea mecanismelor care facilitează schimbul de informaţii şi bune practici în domeniul înscris agendei „Femeile, Pacea şi Securitatea”;

• introducerea şi utilizarea perspectivelor de gen în eforturile întreprinse şi strategiile derulate referitor la provocările de securitate emergente;

• includerea perspectivelor de gen la nivelul procesului de planificare a apărării.

Din perspectiva incluziunii:• asigurarea, la nivelul NATO, a unei balanţe de gen;• creşterea nivelului de cunoaştere şi înţelegere la nivelul

Alianţei, atât în rândul personalului civil, cât şi al celui militar, a implicaţiilor practice şi a beneficiilor impuse de avansarea agendei „Femeile, Pacea şi Securitatea”;

• integrarea perspectivelor de gen la nivelul eforturilor NATO de consolidare a capacităţii de apărare şi de asigurare a securităţii.

Din perspectiva integrităţii:• impunerea unui protocol de prevenire a exploatării sexuale

şi abuzului sexual în operaţiunile şi misiunile desfăşurate sub egida NATO;

• îmbunătăţirea măsurilor de prevenire şi răspuns în cazurile de hărţuire sexuală desfăşurate în cadrul structurilor NATO;

• actualizarea Politicii NATO de Combatere a Traficului cu Fiinţe Umane şi, respectiv, îmbunătăţirea metodelor de protecţie a personalului feminin aflat în posturi vulnerabile şi fiind susceptibil traficului cu fiinţe umane.

Diplomaţie publică:• creşterea vizibilităţii agendei „Femeile, Pacea şi Securitatea”,

precum şi promovarea eforturilor întreprinse în vederea implementării acestei agende.

Monitorizare şi evaluare:• creşterea responsabilităţii să fie în conformitate cu ritmul de

implicare propus prin mecanismele de monitorizare şi evaluare.

directiva Bi-strategică 40-1 a fost adoptată în anul 2009, la propunerea Comandanţilor Strategici, ea concentrând efortul de translaţie al dispoziţiilor cuprinse în rezoluţia UNSCR 1325 şi rezoluţiile

Directiva Bi-Strategică 40-1 a fost adoptată

în anul 2009, la propunerea

Comandanţilor Strategici, ea concentrând

efortul de translaţie al dispoziţiilor cuprinse în

rezoluţia UNSCR 1325 şi rezoluţiile

conexe acesteia în termeni

operaţionali NATO. Aceasta

serveşte ca document

fundamental în aplicarea dispoziţiilor

agendei „Femeile, Pacea

şi Securitatea” la nivelul

componentei militare a NATO.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 214

Silvia STANCIU

conexe acesteia în termeni operaţionali NATO6. Aceasta serveşte ca document fundamental în aplicarea dispoziţiilor agendei „Femeile, Pacea şi Securitatea” la nivelul componentei militare a NATO.

Directiva recunoaşte premisa care stă la baza întregii pledoarii referitoare la impactul disproporţionat pe care războiul îl are asupra populaţiei de gen feminin şi masculin, conducând la schimbări majore privind rolurile şi statusurile pe care oamenii le îndeplinesc în societate. Totodată, aceasta stipulează faptul că integrarea perspectivei de gen manifestă consecinţe pozitive asupra eficacităţii operaţionale prin unicitatea şi complexitatea modului de interpretare a mediului de securitate, dar şi datorită contribuţiilor variate ale resursei umane, oferite de posibilitatea lucrului în echipe mixte. De asemenea, accentuează importanţa implicării femeilor în toate stadiile desfăşurării unui conflict sau a unei crize, în calitate de promotori activi ai păcii sustenabile.

Organizarea Directivei relevă şi componenta intern orientată a acesteia, care tratează procese precum recrutarea, instruirea şi specializarea în cadrul componentei militare a NATO şi a armatelor statelor membre şi partenere, dintr-o perspectivă armonizată cu cea a prevederilor internaţionale din sfera rezoluţiilor dedicate egalităţii de gen. Astfel, acest document introduce un instrument nou de analiză, care se regăseşte în planificarea şi conducerea operaţiilor şi care implică noi prospecţii asupra interpretării mediului operaţional, generării forţelor, conducerii operaţiilor şi raportării. Adiţional, Directiva stabileşte subordonarea şi caracteristicile funcţiilor de consilier şi de punct focal pe probleme de gen – GENAD şi GFP7. Deşi, în esenţă, activitatea celor două tipuri de consilieri corespunde, există totuşi câteva caracteristici specifice ale funcţiilor.

• Gender Adviser (GENAD) – nivel strategic – consilierii pe probleme de gen sunt persoane care încadrează funcţii de sine stătătoare şi sunt membri ai colectivului de consiliere a comandanţilor, subordonându-se direct acestora. Încadrarea pe astfel de funcţii necesită un nivel avansat de pregătire de specialitate, deoarece presupune furnizarea de informaţii

6 ***, NATO, Bi-SC Directive 40-1, „Integrating UNSCR 1325 and Gender Perspectives in the NATO Command Structure”, 2017, accesat la 15 aprilie 2019, https://www.act.nato.int/images/stories/structure/genderadvisor/nu0761.pdf

7 Ibidem, Capitolul 5, p. 19, accesat la 15 aprilie 2019, https://www.act.nato.int/images/stories/structure/genderadvisor/nu0761.pdf

Organizarea Directivei relevă şi componenta intern orientată a acesteia care tratează procese precum recru-tarea, instruirea şi specializarea în cadrul componentei militare a NATO şi a armatelor statelor membre şi partenere, dintr-o perspectivă armonizată cu cea a prevederilor internaţionale din sfera rezo-luţiilor dedicate egalităţii de gen. Astfel, acest document introduce un instrument nou de analiză, care se regăseşte în planificarea şi conducerea operaţiilor şi care implică noi prospecţii asupra interpretării mediului opera-ţional, generării forţelor, conducerii operaţiilor şi raportării.

215


OPINII

care să contribuie la implementarea şi integrarea oportună şi precisă a perspectivei de gen în operaţii, misiuni sau pentru analiza crizei/conflictului, întocmirea unor concepţii, doctrine, proceduri, dar şi în activităţi practice de educare şi instruire în domeniu.

• Gender Focal Point (GFP) – nivel operaţional şi tactic – punctul focal pe probleme de gen reprezintă o funcţie de comandament ce se poate încadra prin desemnare de către locţiitorul comandantului sau prin cumul de funcţii, de către personalul cu o minimă pregătire în domeniul stipulat de Rezoluţia UNSCR 1325, responsabilitatea principală a acestuia fiind menţinerea dialogului, a legăturilor şi a coordonării cu celelalte eşaloane militare, în vederea integrării perspectivei de gen în activitatea zilnică a unităţilor militare.

Nu în ultimul rând, Directiva Bi-Strategică 40-1 face referire la standardele de comportament privind prevenirea şi răspunsul în cazul situaţiilor de violenţă sexuală bazată pe diferenţa de gen, ce pot avea loc din cauza şi pe timpul desfăşurării conflictelor, mai precis a acţiunilor militare. În acest sens, de referinţă rămâne Codul NATO de Comportament, care setează standardele personale şi profesionale de comportament la care trebuie să adere personalul militar din cadrul Alianţei. Acest set de standarde are rolul de a proteja eficienţa şi credibilitatea organizaţiei, conferind, totodată, trupelor ce acţionează sub drapelul NATO legitimitatea necesară îndeplinirii misiunilor, atât la nivel naţional, cât şi internaţional. În sens contrar, nerespectarea Codului de Conduită poate să creeze o sursă adiţională de insecuritate, cu efecte negative asupra personalului militar sau asupra misiunii, fapt ce implică acţiuni imediate din partea comandanţilor. În funcţie de gradul de gravitate al faptei, aceasta poate să fie sancţionată administrativ, disciplinar sau penal.

Mecanisme concrete specifice nato de implementare a perspectivei de genRezoluţia UNSCR 1325, alături de dispoziţiile care compun agenda

„Femeile, Pacea şi Securitatea”, sunt, în prezent, integrate la nivelul întregii Alianţe, acoperind un spectru larg de misiuni şi operaţii, a căror evoluţie dictează gradul şi ritmul de avansare al agendei. Fiind o organizaţie furnizoare de securitate, extrem de performantă, NATO a reuşit

Directiva Bi-Strategică

40-1 face referire la

standardele de comportament

privind prevenirea şi răspunsul în

cazul situaţiilor de violenţă

sexuală bazată pe diferenţa de

gen, ce pot avea loc din cauza

şi pe timpul desfăşurării conflictelor,

mai precis a acţiunilor militare. În

acest sens, de referinţă rămâne

Codul NATO de Comportament,

care setează standardele personale şi

profesionale de comportament

la care trebuie să adere personalul militar din cadrul

Alianţei.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 216

Silvia STANCIU

să se impună pe plan internaţional ca principal apărător şi garant al egalităţii de gen, în special în situaţiile de maximă vulnerabilitate.

Cu ajutorul legislaţiei adoptate în domeniul abordat prin familia de rezoluţii UNSCR 1325, a mecanismelor inedite de punere în aplicare, Alianţa a înregistrat creşteri ale participării femeilor la misiuni în teatrele de operaţii, concomitent cu sporirea numărului de femei la nivelul forţelor armate aparţinând statelor membre. Încurajarea naţiunilor, în sensul renunţării la cotele joase de admitere a femeilor în sistemul militar, la interdicţia de a accesa anumite arme şi specialităţi militare, precum şi la cotarea unitară a standardelor fizice, a condus, în ultimii 20 de ani, la evoluţii în planul recrutării şi menţinerii în activitate a resurselor umane, în baza unui criteriu unic, şi anume profesionalismul. Folosind structurile intens specializate ale NATO în domeniul integrării perspectivei de gen, forţele armate au primit instruirea necesară astfel încât să poată transforma acest domeniu într-o veritabilă capabilitate militară. Ameninţarea teroristă, asociată lumii musulmane, a validat mult mai precis necesitatea existenţei unei astfel de capabilităţi, deoarece specificul populaţiei locale din perspectivă socială, religioasă sau cutumiară a impus prezenţa femeilor în misiunile din teatrele de operaţii.

Un bun exemplu, care nu este şi singular, este reprezentat de misiunea ISAF desfăşurată în Afganistan, în care o serie de facilitatori privind problematica de gen au condus la o mai bună înţelegere şi analiză a contextului operaţional şi au furnizat informaţii esenţiale pentru o abordare militară mai eficientă, mai bine orientată şi mai profundă, totul cu o minimă implicare de resurse. Comandamentele Regionale ale NATO din Afganistan au folosit, astfel:

• echipe de angajare feminină (Female Engagement Team – FET) – destinate a colecta informaţii şi a furniza analize privind atitudinea şi starea populaţiei, necesare în procesul de planificare a operaţiilor; acestea au fost dislocate, în funcţie de mandat, fie în cadrul structurilor de informaţii, fie în cele de cooperare civil-militară, cum a fost şi cazul României;

• echipe de sprijin cultural (Cultural Support Team – CST) – destinate sprijinului operaţiilor speciale, în vederea executării acestora într-o manieră adaptată la cultura specifică naţiunii gazdă și cu respectarea rolului și statutului femeii în societatea musulmană;

Un bun exemplu, care nu este şi singular, este reprezentat de misiunea ISAF desfăşurată în Afganistan, în care o serie de facilitatori privind problematica de gen au condus la o mai bună înţelegere şi analiză a contextului operaţional şi au furnizat informaţii esenţiale pentru o abordare militară mai eficientă, mai bine orientată şi mai profundă, totul cu o minimă implicare de resurse.

217


OPINII

• specialişti pentru zonele străine – ataşaţi structurilor militare ce desfăşoară operaţii de culegere a informaţiilor, comunicaţii sau operaţii psihologice; aceştia poartă responsabilitatea angajării femeilor influente din zona de operaţii, cu scopul descifrării reţelelor şi mecanismelor de luare a deciziilor importante din perspectiva populaţiei feminine.

Utilizarea unor astfel de echipe specializate a impus un ritm nou desfăşurării în teren a misiunilor, punând mai mult accent pe componenta de securitate umană şi integrând perspective adiţionale, mult mai complexe, asupra mediului de operaţii. În urma rezultatelor obţinute atât pe partea de culegere de informaţii, cât şi a impactului operativ pozitiv observat în urma derulării acţiunilor de asistenţă umanitară integrată, dar şi a dezvoltării proiectelor pe termen lung iniţiate pentru populaţia locală de gen feminin, s-a validat premisa că eforturile privind asigurarea şi menţinerea păcii şi securităţii sunt mult mai sustenabile atunci când femeile devin parteneri egali ai bărbaţilor în prevenirea conflictelor şi în reconstrucţia post-conflict.

Odată cu lecţiile identificate și învăţate în teatrele de operaţii, în misiuni precum ISAF (International Security Assistance Force), NTM-A (NATO Training Mission Afghanistan) sau KFOR (Kosovo Force), NATO a reușit să-și perfecţioneze mecanismul de lucru privind implementarea perspectivei de gen la nivelul forţelor armate. Totodată, a reușit să crească nivelul de înţelegere și conștientizare al trupelor privind importanţa implicării femeilor în domeniul de securitate și apărare, fapt care a condus la o reformă a întregului sistem de recrutare, pregătire și instruire a trupelor, dar și a managementului resurselor umane pe timpul desfășurării misiunilor. În prezent, conform rapoartelor anuale transmise de ţările membre în marja Conferinţei Anuale a Comitetului NATO privind Perspectivele de Gen (NATO Commitee on Gender Perspectives – NCGP) se pot evalua o serie de indicatori care atestă implicarea activă și continuă a Alianţei faţă de avansarea agendei „Femeile, Pacea şi Securitatea”. Astfel, din perspectiva reprezentării femeilor la nivelul structurii forţelor armate ale statelor membre ale NATO se poate observa o tendinţă ascendentă generală, dar și particulară, vizând anumite arme și specialităţi militare sau participarea la misiunile din teatrele de operaţii:

În urma rezultatelor

obţinute atât pe partea de

culegere de informaţii, cât şi a impactului

operativ pozitiv observat în

urma derulării acţiunilor

de asistenţă umanitară

integrată, dar şi a dezvoltării proiectelor pe

termen lung iniţiate pentru

populaţia locală de gen feminin,

s-a validat premisa că

eforturile privind asigurarea şi

menţinerea păcii şi securităţii

sunt mult mai sustenabile atunci când

femeile devin parteneri egali

ai bărbaţilor în prevenirea conflictelor şi

în reconstrucţia post-conflict.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 218

Silvia STANCIU

• 10,8% constituie procentul mediu de reprezentare al femeilor, cadre militare active, la nivelul forţelor armate din NATO8;

• 6,4% reprezintă procentul mediu de participare al cadrelor militare femei la misiuni internaţionale9.

Repartizarea pe categorii de forţe a femeilor, la nivelul statelor ce intră în componenţa Alianţei, este următoarea10: Forţe Terestre – 48%; Forţe Aeriene – 20%; Forţe Navale – 12%; altele – 20%.

Repartizarea pe specialităţi militare a cadrelor militare femei la nivelul NATO este11: alte specialităţi – 24.7%; servicii medicale – 23.5%; logistică –13.7%; infanterie – 10.5%; comunicaţii – 6.5%.

Rapoartele naţionale anuale reprezintă dovada faptului că NATO evoluează şi se adaptează permanent la cerinţele internaţionale privind asigurarea oportunităţilor egale în mediul profesional, având, în prezent, standarde egale de admitere în sistemul de apărare şi securitate şi susţinând o politică de echilibrare a balanţei dintre viaţa profesională şi cea de familie, cu scopul de a atrage, a motiva şi a creşte retenţia în sistem a resursei umane performante.

Implementarea Rezoluţiei UNSCR 1325 şi a rezoluţiilor conexe este un proces dezvoltat pe mai multe niveluri în cadrul Comandamentului NATO sau al Comandamentelor Strategice aparţinând Alianţei, aceste entităţi purtând responsabilitatea comună asupra monitorizării şi raportării progresului înregistrat în domeniu. În acest sens, a fost înfiinţat un grup de lucru pe problematică, aflat în subordinea şi responsabilitatea Reprezentantului Special al NATO pentru agenda „Femeile, Pacea şi Securitatea”. În concluzie, mecanismele NATO care stau la dispoziţia NATO pentru implementarea perspectivei de gen, datorită cărora această organizaţie furnizoare de securitate este recunoscută la nivel internaţional ca fiind un centru de referinţă în domeniu, sunt12:

• Reprezentantul Special al Secretariatului General pentru implementarea agendei „Femeile, Pacea şi Securitatea” – punct focal de nivel înalt, responsabil pentru integrarea problematicii

8 ***, NATO, NATO Annual Review on Gender in Military: progress made in policies, participation and operational planning, accesat la 17 aprilie 2019, https://www.nato.int/cps/en/natohq/news_140013.htm

9 Ibidem.10 ***, NATO, „Summary of the National Reports of NATO Member and Partner Nations to the

NATO Committee on Gender Perspectives”, 2016, p. 23, accesat la 17 aprilie 2019, https://www. nato.int/nato_static_fl2014/assets/pdf/pdf_2018_01/1801-2016-Summary-NR-to-NCGP.pdf

11 Ibidem, p. 24.12 https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_91091.htm, accesat la 19 aprilie 2019.

Implementarea Rezoluţiei UNSCR 1325 şi a rezoluţiilor conexe este un proces dezvoltat pe mai multe niveluri în cadrul Comanda-mentului NATO sau al Comanda-mentelor Strategice aparţinând Alianţei, aceste entităţi purtând responsabi-litatea comună asupra monitori-zării şi raportării progresului înregistrat în domeniu. În acest sens, a fost înfiinţat un grup de lucru pe problematică, aflat în subordinea şi responsabili-tatea Reprezen-tantului Special al NATO pentru agenda „Femeile, Pacea şi Securitatea”.

219


OPINII

la nivelul întregii Alianţe; funcţia a fost creată în anul 2012, ea fiind declarată post permanent începând cu anul 2014.

• Un grup de lucru ce reuneşte în sesiunile de consultare personalul civil şi militar responsabil de problematica de gen la nivelul Comandamentelor.

• Un consultant pe probleme de gen arondat Statului Major Militar Internaţional şi un comitet consultativ compus din experţi (Comitetul NATO privind Perspectivele de Gen) în domeniul militar, însărcinaţi cu proiectarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor, programelor şi operaţiunilor militare destinate integrării dimensiunii de gen.

• Un grup de lucru condus de Comandamentul Aliat pentru Operaţii, destinat evaluării mijloacelor necesare pentru încorporarea viitoare a agendei „Femeile, Pacea şi Securitatea” la nivelul planificării operaţionale şi a execuţiei.

• Consultanţi pe probleme de gen, dislocaţi la niveluri ierarhice diferite ale structurii de comandă a NATO, inclusiv la nivelul comandamentelor de nivel operaţional.

• Un număr însemnat de comitete care dezvoltă şi revizuiesc politicile specifice şi generale ce vizează domeniul de gen.

• Programul NATO de Ştiinţă pentru Pace şi Securitate promovează cooperarea concretă pe problematica de gen la nivelul statelor membre şi al naţiunilor partenere prin intermediul unor proiecte colaborative de lungă durată, sesiuni de instruire şi grupuri de învăţare şi de lucru.

• Panelul Consultativ al Societăţii Civile este conceput pentru sprijinirea şi orientarea perspectivelor de gen la nivelul sarcinilor cheie ale Alianţei.

ConcluziiGenul reprezintă o dimensiune a vieţii private, a relaţiilor sociale,

dar şi a culturii. Acesta a constituit, de-a lungul timpului, o arenă în care s-au confruntat probleme practice extrem de complexe referitoare la justiţie, identitate şi chiar supravieţuire.

Genul este, de asemenea, un subiect controversat, care a fost tratat ca un mit, înconjurat cu nenumărate prejudecăţi. Cercetările din ultimii ani din domeniul ştiinţelor umane au demontat o serie importantă a acestor prejudecăţi, aducând acest subiect în sfera preocupărilor

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 220

Silvia STANCIU

politico-militare, ca element cheie al generării evoluţiilor în plan social şi, respectiv, pe palierul de apărare şi securitate.

Conflictele armate au exercitat întotdeauna un impact diferenţiat asupra populaţiei, în funcţie de anumite coordonate, precum genul, etnia sau clasa socială. Conflictele contemporane, generate de tacticile hibride folosite în cadrul acestora, demonstrează, prin efectele rezultate în urma desfăşurării, faptul că problematica de gen trebuie tratată ca aspect relevant ce poate influenţa dimensiunea de securitate. Adoptarea UNSCR 1325 şi a rezoluţiilor complementare acesteia a constituit un reper esenţial al confirmării importanţei includerii perspectivei de gen în operaţiile militare, în reconstrucţia post-conflict, dar şi în negocierile pentru pace.

Marile organizaţii furnizoare de securitate, în special NATO, au exploatat această tendinţă şi au transformat-o în beneficiul lor, într-o capabilitate regăsită la toate nivelurile, strategic, operaţional şi tactic şi care, prin intermediul agendei „Femeile, Pacea şi Securitatea”, conferă trupelor dislocate în misiuni internaţionale mandatul şi mijloacele interoperabile necesare utilizării ei în scopul îndeplinirii cu succes a misiunilor. NATO s-a erijat gradual într-un adevărat centru de excelenţă în promovarea şi aplicarea dispoziţiilor referitoare la egalitatea de gen, nu ca o obligaţie impusă de realitatea socială, ci ca un aspect definitoriu al utilizării într-o arhitectură operaţională originală a întreg capitalului uman, cu implicarea unui minim de resurse. Miza succesului a constat, astfel, în tratarea diferenţelor de gen ca fiind puncte forte şi exploatarea ulterioară a acestora în procese decizionale inteligente, axate pe diversitate, în scopul identificării de soluţii şi oportunităţi noi, viabile pentru rezolvarea celor mai acute probleme globale.

În calitate de hub internaţional privind adresarea problematicii de gen, NATO va continua să susţină activ pregătirea şi instruirea specializată a trupelor în sensul respectării egalităţii de gen, adaptându-şi designul operaţional la cadrul legislativ internaţional în vigoare în acest domeniu. În acest context, organizaţia rămâne o adevărată sursă de inspiraţie, privind consistenţa lecţiilor observate şi învăţate, precum şi a ideilor creative utilizate pentru inserarea perspectivei de gen la nivelul palierului de securitate şi apărare, un domeniu complex, de a cărui stabilitate depinde viitorul unor întregi generaţii şi chiar soarta umanităţii.

Diversitatea nu este un fenomen care se autogenerează. Excelenţa NATO în domeniul implementării perspectivei de gen este rezultatul

În calitate de hub internaţional privind adresarea problematicii de gen, NATO va continua să susţină activ pregătirea şi instruirea spe- cializată a trupelor în sensul respectării egalităţii de gen, adaptându-şi designul opera- ţional la cadrul legislativ inter-naţional în vigoare în acest domeniu. În acest context, orga-nizaţia rămâne o adevărată sursă de inspiraţie, privind consis-tenţa lecţiilor observate şi învăţate, precum şi ideile creative utilizate pentru inserarea perspectivei de gen la nivelul palierului de securitate şi apărare, un domeniu complex, de a cărui stabilitate depinde viitorul unor întregi generaţii şi chiar soarta umanităţii.

221


OPINII

faptului că organizaţia a înţeles că diversitatea este produsul manifestării voinţei politice şi al activării bunelor intenţii, menţinute în momente cheie. Vorbim, în acest sens, nu doar despre o chestiune referitoare la adoptarea cu celeritate a reglementărilor, cadrelor politice şi a directivelor în vigoare, ci despre necesitatea promovării unor campioni ai schimbărilor capabili să creeze un spirit de incluziune, la toate nivelurile unei organizaţii. Acest lucru a fost şi este profund valabil, în mod deosebit, la nivelul NATO, dat fiind faptul că, deşi, în mod tradiţional, apărarea şi securitatea au fost percepute ca un domeniu eminamente destinat bărbaţilor, în prezent menţinerea balanţei de gen şi încorporarea diversităţii constituie esenţa efortului individual şi colectiv susţinut la nivelul organizaţiei pe coordonatele specifice celor trei sarcini esenţiale ale Alianţei, respectiv securitatea prin cooperare, managementul crizelor şi apărarea colectivă.

BIBlIoGraFIe1. ***, NATO Annual National Reports, published on https://www.nato.

int.2. ***, North Atlantic Treaty Organization, Bi-SC Directive 40-1,

Integrating UNSCR 1325 and Gender Perspectives in the NATO Command Structure, Brussels, 2017

3. ***, North Atlantic Treaty Organization, Comprehensive report on the NATO/EAPC policy on the implementation of UNSCR 1325 on women, peace and security and related resolutions, Brussels, 2010.

4. ***, North Atlantic Treaty Organization, NATO/EAPC Policy on Women, Peace and Security, Brussels, 2018.

5. ***, North Atlantic Treaty Organization, NATO/EAPC Women, Peace and Security Action Plan, Brussels, 2018.

6. ***, North Atlantic Treaty Organization, Summary of the National Reports of NATO Member and Partner Nations to the NATO Committee on Gender Perspectives, Brussels, 2016.

7. Carol Cohn, Women and Wars, Polity Press, Londra, 2018.8. Claire Duncanson, Gender and Peacebuilding, Polity Press, Londra,

2016.9. Theodora-Ismene Gizelis, Louise Olsson, Gender, Peace and Security

– Implmenting UN Security Council Resolution 1325, Londra, Routledge, 2016.

10. Helene Lackenbauer, Richard Langlais, Review of the Practical Implications of UNSCR 1325 for the Conduct of NATO-led Operations and Missions, Brussels, 2013.

11. Laura Sjoberg, Gender, War and Conflict, Polity Press, Londra, 2014.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 222

Traducere realizată de diana Cristiana lupu.

StUdiU de Caz PriVitOr la POSibila aPliCabilitate

a JOCUrilOr SeriOaSe În dOmeniUl aPÃrÃrii eUrOPene

Nikolay PAVLOV

Stefan HADJITODOROV

Atanas RADEV

Martin SOKOLOVCentrul pentru Securitate Naţională şi Cercetare

în Domeniul Apărării al Academiei de Ştiinţe din Bulgaria

Lucrarea prezintă un studiu de caz privitor la posibila aplicabilitate a jocurilor serioase în domeniul apărării europene. În ultimii ani, tehnologia jocurilor a fost aplicată cu succes pentru optimizarea capabilităţilor în diferite domenii, inclusiv în cel al pregătirii personalului implicat în menţinerea păcii.

Rolul pe care tehnologia jocurilor serioase îl poate avea în apărarea Uniunii Europene nu a fost explorat suficient. Ipoteza de cercetare este aceea că jocurile serioase ar putea servi ca instrument pentru studiul aprofundat şi anticiparea scenariilor alternative pentru dezvoltarea viitoare a apărării UE.

Cuvinte-cheie: jocuri serioase, apărare europeană, Politica de securitate şi apărare comună (PSAC), jucători-cheie, coaliţii de voinţă.

223

Studiu de caz privitor la posibila aplicabilitate a jocurilor serioase în domeniul apărării europene

conexiuni internaţionale

Introducere

Lucrarea intenţionează să exploreze potenţialul de aplicabilitate a jocurilor serioase în apărarea Uniunii Europene. Jocurile serioase reprezintă o revoluţie globală în tehnologia 3D interactivă ce promite să dezvolte medii de instruire intuitive, accesibile şi familiare pentru o gamă largă de aplicaţii în domeniul educaţiei şi instruirii, de la medicină şi asistenţa medicală până la apărare1. Primul obiectiv al jocurilor serioase – realizarea unor experienţe de imersie în medii asemănătoare celor din lumea reală, populate cu „avataruri” ce reprezintă participanţi, indivizi umani reali, de pe întreaga suprafaţă a globului – este mai aproape decât oricând înainte. În zilele noastre, computerele personale, consolele de jocuri (ex.: Xbox, PlayStation sau GameCube) şi internetul fac posibil accesul facil la diferite tipuri de soluţii pentru jocuri ce implică unul sau mai mulţi jucători, începând cu lumile virtuale complete (ex. Second Life), continuând cu jocurile de rol (ex. World Warcraft), până la ochitori militari tactici individuali (ex. Call of Duty)2. În acest context, lucrarea explorează potenţialul jocurilor serioase pentru optimizarea apărării UE, în general, şi a Politicii de securitate şi apărare comună (PSAC), în particular, având în vedere ultimele dezvoltări instituţionale din cadrul PSAC, respectiv Cooperarea structurată permanentă (PESCO) şi Fondul european de apărare (EDF).

Lucrarea ia în considerare două tipuri de jocuri – finite şi infinite. Primul tip este bazat pe jucători cunoscuţi, reguli fixe şi obiective agreate în comun. Al doilea tip implică jucători cunoscuţi şi necunoscuţi, reguli schimbătoare, obiectivul în sine fiind acela de a face ca jocul să continue. Exemple notabile de jocuri infinite sunt Războiul Rece, în domeniul securităţii şi apărării, precum şi afacerile sau economia, în perioadele de pace. Un joc finit continuă până când obiectivul este

1 Robert Stone, Game On! The Role of Human Factors in Serious Gaming for Defence Medicine and Other Real-time Training Applications, Conferinţa People and Systems – Who Are We Designing For, 2005, the IEE and MOD HFI DTC Symposium.

2 Zlatogor Minchev, EEG Spectral Analysis in Serious Gaming: An Ad Hoc Experimental Application, BIOautomation, 2009, 13 (4), pp. 79-88.

Jocurile serioase reprezintă o

revoluţie globală în tehnologia

3D interactivă ce promite să

dezvolte medii de instruire

intuitive, accesibile şi

familiare pentru o gamă largă

de aplicaţii în domeniul educaţiei şi

instruirii, de la medicină şi asistenţa

medicală până la apărare.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 224

Nikolay PAVLOV • Stefan HADJITODOROV • Atanas RADEV • Martin SOKOLOV

îndeplinit, pe când un joc infinit se sfârşeşte, pentru un actor sau jucător, atunci când respectivul actor este forţat să abandoneze, un exemplu fiind Uniunea Sovietică la sfârşitul Războiului Rece. Astfel, este vital pentru un jucător să înţeleagă tipul jocului în care participă, deoarece, în cazul în care acest aspect nu este corect înţeles, se poate ajunge la calcule greşite.

Uniunea Europeană este un actor complex – o uniune ce constă în state suverane independente, care şi-au delegat, voluntar, o anumită parte de autoritate şi de putere de decizie unei autorităţi centrale, respectiv Bruxelles-ului, în schimbul prosperităţii comune, securităţii şi altor câştiguri globale. Acest lucru va permite UE să participe la ambele jocuri în acelaşi timp – finite, pe plan intern, şi infinite, la nivel internaţional.

Uniunea Europeană există de peste şapte decade. În toată această perioadă, s-a confruntat cu actori şi ameninţări diverse – de la Uniunea Sovietică la Rusia, actori nestatali şi ascensiunea Chinei. Printre obiectivele sale, se înscriu promovarea democraţiei, păcii şi prosperităţii. Asemenea obiective presupun o perioadă extinsă de timp, aşadar, când şi dacă sunt îndeplinite, dar aceasta nu înseamnă finalul jocului pentru UE. Drept urmare, e necesar ca scopul Bruxelles-ului să fie acela de a perpetua jocul la nivel internaţional. Este, de asemenea, de remarcat faptul că UE s-a confruntat şi cu schimbarea regulilor. Cel mai recent exemplu notabil, în acest sens, este cel al taxelor impuse de Washington. Acest aspect semnalează, printre altele, necesitatea adaptabilităţii.

Pe plan intern însă, UE se confruntă cu un joc predominant finit – principalii jucători sunt statele membre şi organismele Uniunii, există reguli fixe, precum şi sancţiuni, în cazul în care regulile nu sunt respectate (a se vedea Polonia şi Ungaria), obiectivul semi-finit fiind acela de a optimiza cooperarea, statul de drept, egalitatea, democraţia, precum şi de a promova prosperitatea.

scenarii ale apărării europene

Pe baza observaţiilor asupra dezvoltărilor instituţionale ale UE în anii ce au urmat Tratatului de la Lisabona, au putut fi elaborate câteva scenarii alternative privitoare la dezvoltarea apărării UE. Acestea se bazează pe cele trei scenarii stabilite în Documentul de

Uniunea Europeană este un actor complex – o uniune ce constă în state suverane independente, care şi-au delegat, voluntar, o anumită parte de autoritate şi de putere de decizie unei autorităţi centrale, respectiv Bruxelles-ului, în schimbul prosperităţii comune, securităţii şi altor câştiguri globale. Acest lucru va permite UE să participe la ambele jocuri în acelaşi timp – finite, pe plan intern, şi infinite, la nivel internaţional.

225



reflecţie asupra viitorului apărării europene3, dar nu se limitează la respectivele „scenarii oficiale”. În plus, dezvoltarea scenariilor se bazează pe scenariile generale existente în Carta Albă privind viitorul Europei4, pe declaraţiile politice şi „viziunile” pentru UE5, precum şi pe datele empirice şi lecţiile învăţate în decursul celor 20 de ani de PSAC. Se disting cel puţin cinci scenarii, după cum urmează:

1) Cooperare în domeniul securităţii şi apărăriiÎn acest scenariu, nivelul integrării apărării este scăzut, cooperarea

multilaterală în domeniul apărării rămânând, în cea mai mare parte, doar un proiect. Acest scenariu „pesimist” corespunde scenariului „Nimic în afara pieţei unice”, UE concentrându-se, gradual, asupra pieţei unice. Statele membre ale UE dau prioritate acordurilor bilaterale în materie de apărare şi, în mare măsură, urmăresc politici independente de apărare şi securitate. Uniunea este în măsură să mobilizeze sprijinul pentru misiunile şi operaţiile de menţinere a păcii prin „coaliţiile de voinţă” alcătuite doar pe bază ad-hoc. Ar putea fi lansate iniţiative sporadice pentru o mai bună cooperare în domeniul apărării, dar nu vor avea însemnătate majoră.

2) securitate şi apărare partajatăNivelul de integrare a apărării este mediu, având în vedere că mai

multe ţări „nucleu” desfăşoară activităţi R&D, dezvoltând şi partajând echipamente. Acest scenariu corespunde scenariului din Carta Albă „Cei ce vor mai mult fac mai mult”, anumite state membre depunând eforturi comune în domenii politice specifice. Potrivit acestui scenariu, un număr limitat de state membre (10-12) participă activ la diferite iniţiative de cooperare în domeniul apărării. Doar un grup de ţări aprofundează cooperarea în domeniul apărării, concentrându-se pe coordonare militară şi echipament utilizate în comun. Uniunea este în măsură să organizeze misiuni şi operaţii PSAC doar pe termen mediu (1-2 ani) după izbucnirea unei crize.

Ca sub-scenariu, „grupul nucleu” ar putea opta pentru o cooperare mai strânsă cu state membre şi nemembre ale UE selectate. Un exemplu în acest sens este Iniţiativa de Intervenţie Europeană (E2I), promovată

3 Reflection Paper on the Future of European Defence, European Commission COM(2017) 315, 7 iunie 2017.

4 White Paper on the Future of Europe. Reflecţii și scenarii pentru UE27 până în 2025 (COM (2017) 2025 final), Bruxelles, 1 martie 2017.

5 A se vedea, de exemplu, Hans Kundnani, Competing Visions of Europe Are Threatening to Tear the Union Apart, The Guardian, 1 iulie 2018.

În scenariul referitor la

cooperarea în domeniul securităţii şi

apărării, nivelul integrării

apărării este scăzut, cooperarea

multilaterală în domeniul

apărării rămânând, în cea mai mare

parte, doar un proiect.

Acest scenariu „pesimist”

corespunde scenariului

„Nimic în afara pieţei unice”, UE

concentrându-se, gradual,

asupra pieţei unice. Statele

membre ale UE dau prioritate

acordurilor bilaterale în materie de

apărare şi, în mare măsură,

urmăresc politici independente de apărare şi

securitate.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 226


recent de Franţa, care include nouă state membre vest-europene, plus Regatul Unit.

3) apărare şi securitate comună Scenariul presupune un nivel înalt de integrare a capabilităţilor de

apărare ale statelor membre ale UE şi dezvoltarea de echipament în comun. Acest scenariu corespunde scenariului „A face mult mai mult împreună” din Carta Albă, având în vedere că Uniunea Europeană a Apărării este creată în deplină complementaritate cu NATO. În acest scenariu, majoritatea statelor membre ale UE vor participa activ la procesul de dezvoltare a capacităţilor comune de apărare ale Uniunii Europene, eventual, în vederea constituirii Forţelor Armate Europene.

Uniunea este un actor global autonom liberal în arena internaţională, care are o singură voce cu privire la toate aspectele de politică externă. Iniţiative ca PESCO, EDF şi EDIDP (European Defence Industrial Development Programme/Programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării) sunt deplin dezvoltate şi operaţionale. Acesta este cel mai optimist scenariu dezvoltat de birocraţia UE.

4) Scenariul „Mai întâi Europa”Scenariul propus „Mai întâi Europa” se bazează pe ideea generală

de extremă dreapta/naţionalistă a „Cetăţii Europei”, interpretată în termeni identitari drept Europa creştină a statelor-naţiuni suverane. În acest sens, un exemplu este deţinerea Preşedinţiei Consiliului UE de către Austria, Partidul Libertăţii, de extremă dreapta, jucând un rol important în guvernarea Austriei. Motto-ul Preşedinţiei Austriei, în 2018, a fost „O Europă care protejează”, direcţionat evident împotriva migraţiei ilegale, acesta părând a reprezenta numitorul comun şi prioritatea partidelor europene de extremă dreaptă. Se poate aştepta ca, în cazul unei prezenţe puternice şi coerente a extremei drepte în Parlamentul European, după mai 2019, lupta împotriva migraţiei ilegale să fie subordonată Politicii de Securitate şi Apărare Comună a UE, care ar putea include şi gestionarea frontierelor Uniunii. Acest fapt ar putea atrage o remaniere instituţională în multe organisme ale UE, cum ar fi FRONTEX, Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE) şi altele. Potrivit acestui scenariu, ne putem aştepta la înfiinţarea unor centre de migraţie în afara frontierelor UE, aşa cum a propus cancelarul austriac Sebastian Kurz6. Crearea şi gestionarea

6 Austria sprijină înfiinţarea centrelor de migraţie în ţări nemembre ale UE, Politico, 11/07/2018, https://www.politico.eu/article/sebastian-kurz-austria-backs-migration-centers-in-non-eu-countries/

Scenariul propus „Mai întâi Europa” se bazează pe ideea generală de extremă dreapta/naţionalistă a „Cetăţii Europei”, interpretată în termeni identitari drept Europa creştină a statelor-naţiuni suverane. În acest sens, un exemplu este deţinerea Preşedinţiei Consiliului UE de către Austria, Partidul Libertăţii, de extremă dreapta, jucând un rol important în guvernarea Austriei.

227



unor centre de migraţie în afara UE ar putea deveni unele dintre sarcinile majore ale misiunilor şi operaţiilor PSAC. Aşa-numitul concept de pace liberală – care a dominat, teoretic, pentru o perioadă lungă de timp, prevenirea conflictelor şi consolidarea păcii în UE – ar putea fi marginalizat.

Având în vedere legăturile strânse dintre naţionalism şi ethosul militar, este foarte posibilă o creştere a nivelului de ambiţie pentru cooperarea în domeniul industriei de apărare şi R&T (cercetare şi tehnologie) în cadrul scenariului „Mai întâi Europa”. Desigur, optimizarea integrării în domeniul apărării ar fi posibilă numai sub conducerea „celor două mari” (rămase) state membre ale UE – Germania şi Franţa sau cel puţin a unuia dintre acestea. Este foarte probabil ca punerea în aplicare a iniţiativelor de cooperare în domeniul apărării, cum ar fi nou-apăruta Cooperare Structurată Permanentă (PESCO) şi Fondul European de Apărare, să reprezinte o provocare.

Una dintre cele mai delicate probleme geopolitice din scenariul „Mai întâi Europa” ar fi relaţiile UE cu SUA şi Rusia. Cum în societăţile europene coexistă opinii extrem de divergente cu privire la relaţiile cu aceste puteri globale, s-ar putea susţine că UE ar trebui să rămână neutră atât faţă de SUA, cât şi faţă de Rusia, concentrându-se asupra dezvoltării efective a autonomiei strategice a UE. Cu toate acestea, este mult mai realist să ne aşteptăm la o controversă majoră, dacă nu o divizare, în cadrul extremei drepte europene, cu privire la relaţiile UE cu SUA şi Rusia.

5) Crearea unei uniuni euro-atlanticePotrivit acestui scenariu, NATO şi UE ar fi unite într-o structură

federală supranaţională comună. Acesta este un scenariu futurist pentru o nouă uniune socială, politică şi militară bazată pe ţările „foste” membre ale NATO şi ale UE de pe teritoriul Europei. Ca urmare a retragerii SUA din NATO, foştii aliaţi europeni ar deveni din ce în ce mai vulnerabili din punct de vedere politic şi militar. Ca urmare a formării unei alianţe anti-europene în Orientul Mijlociu şi Asia, precum şi a fluxurilor continue de migranţi, fostele state membre ale NATO şi ale UE ar putea înfiinţa o Uniune Euro-Atlantică foarte bine integrată, care să se întindă pe două continente şi care să dezvolte forţe de apărare comune euroatlantice.

Un astfel de scenariu s-ar putea baza pe Parteneriatul transatlantic pentru comerţ şi investiţii (Transatlantic Trade and Investment

Una dintre cele mai delicate

probleme geopolitice din scenariul „Mai

întâi Europa” ar fi relaţiile UE cu

SUA şi Rusia. Cum în societăţile europene coexistă opinii extrem de

divergente cu privire la relaţiile

cu aceste puteri globale, s-ar

putea susţine că UE ar trebui

să rămână neutră atât faţă

de SUA, cât şi faţă de Rusia,

concentrându-se asupra dezvoltării

efective a autonomiei strategice

a UE. Cu toate acestea, este

mult mai realist să ne aşteptăm

la o controversă majoră, dacă

nu o divizare, în cadrul extremei

drepte europene, cu privire la

relaţiile UE cu SUA şi Rusia.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 228


Partnership – TTIP), al cărui scop este acela de a aduce împreună cele două mari economii – SUA şi UE. Având în vedere că negocierile au fost suspendate în 2016, pentru o perioadă nedeterminată, cancelarul Angela Merkel şi-a exprimat, la 27 iunie 2017, voinţa de a le relua. Cele trei mari domenii de interes sunt accesul pe piaţă, reglementarea specifică şi reguli, principii şi modalităţi de cooperare extinse7. Progresul TTIP poate şi ar trebui să fie considerat o piatră de temelie pentru aprofundarea cooperării dintre SUA şi UE. Acest scenariu presupune faptul că, odată cu parteneriatul economic, cooperarea dintre SUA şi UE ar putea fi transpusă, de asemenea, în domeniul apărării şi securităţii.

Ar fi de notat că aceste scenarii nu pot fi considerate ca fiind subiecte de referinţă absolut „pure” şi rafinate. În mediul de securitate extrem de complex şi volatil, unele dintre aceste scenarii s-ar putea suprapune, generând, în realitate, „pe teren”, scenarii „mixte”. Evident, numărul scenariilor ar putea fi crescut de forţa imaginaţiei şi de efectul multiplicator al subscenariilor. Pentru a reprezenta o contribuţie ştiinţifică semnificativă, lucrarea şi conceptul de joc propus se vor concentra pe cele cinci scenarii de bază descrise anterior cu privire la dezvoltarea apărării europene.

Conceptul de joc în „apărarea europeană”Până acum, aplicarea potenţială a jocurilor serioase în apărarea

europeană nu a fost suficient explorată. Cu excepţia câtorva exerciţii de jocuri de război ad-hoc (cele mai multe dintre acestea legate de securitatea cibernetică), jocurile serioase nu au fost utilizate pentru îmbunătăţirea apărării europene. Contribuţia lucrării de faţă în acest domeniu este un concept de joc serios preliminar, adaptat, specific, scenariilor de apărare europeană.

Conceptul de joc în „apărarea europeană” include ideea de bază, „povestea” jocului, principalele personaje (naţiuni şi organizaţii inter-naţionale), precum şi publicul ţintă (utilizatorii finali). Caracteristicile principale ale scenariilor alternative sunt următoarele:

• echilibrul geopolitic de putere; • resurse;• teritoriu/hărţi;

7 State of Play of TTIP Negotiations ahead of the 6th Round of Negotiations, Direcţia Generală de Comerţ a Comisiei Europene, 11 iulie 2014, accesat la 30 iulie 2018.

Aceste scenarii nu pot fi considerate ca fiind subiecte de referinţă absolut „pure” şi rafinate. În mediul de securitate extrem de complex şi volatil, unele dintre aceste scenarii s-ar putea suprapune, generând, în realitate, „pe teren”, scenarii „mixte”. Evident, numărul scenariilor ar putea fi crescut de forţa imaginaţiei şi de efectul multiplicator al subscenariilor. Pentru a reprezenta o contri-buţie ştiinţifică semnificativă, lucrarea şi conceptul de joc propus se vor concentra pe cele cinci scenarii de bază descrise anterior cu privire la dez-voltarea apărării europene.

229



• conflicte; • niveluri de joc.

Conceptul de joc va fi implementat într-un proces iterativ în şapte paşi, după cum urmează:

I. Definirea scenariului.1. Scopul scenariului.

- Generarea unei game de opţiuni, ţinând seamă de modul în care ar putea arăta mediul extern în viitor.

2. Interval de timp.- Tehnica planificării pe termen lung (de exemplu, viitorii 3, 5, 10 ani).

3. Interes principal.- Abordarea intersecţiei cu unul sau mai multe evenimente (tendinţe/jucători, competitori, reglementări şi reglemen-tatori etc.).

II. Stabilirea jucătorilor şi a echipelor.1. Definirea jucătorilor şi alcătuirea echipelor.2. Jucători terţi (neutri), fără caracteristici cheie.

III. Descrierea condiţiilor prezente (contextului) în domenii precum resursele, mediul şi capabilităţile de apărare.

1. Utilizarea GIS.- Realizarea terenului (munţi, resurse, ape etc.), poziţionare realistă (râuri, canioane, natură etc.).

2. Capabilităţi ale jucătorilor-cheie, avantaje naturale şi poziţii vulnerabile.

IV. Dezvoltarea strategiei.V. Testarea scenariului.VI. Prezentarea rezultatelor.VII. Repetarea paşilor III, IV şi V, până la obţinerea rezultatelor dorite.

exemple privitoare la implementarea conceptului de jocTabelul 1

Modul de joc

definirea scenariului Înfiinţarea unei Uniuni Euro-Atlantice

Scopul scenariuluiElaborarea unui scenariu anticipativ alternativ pentru dezvoltarea apărării europene într-un cadru geopolitic

extins euroatlantic

Interval de timp 2030-2040

Interes principal Dezvoltarea capabilităţilor de apărare

Conceptul de joc în „apărarea

europeană” include ideea de

bază, „povestea” jocului, princi-

palele personaje (naţiuni şi

organizaţii internaţionale),

precum şi publicul-ţintă

(utilizatorii finali). Caracteristicile

principale ale scenariilor

alternative sunt următoarele:

echilibrul geopolitic de

putere; resurse; teritoriu/hărţi;

conflicte; niveluri de joc.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 230


GÂNdirEa Militară

roMÂNEască

Modul de joc

stabilirea echipelor

Definirea jucătorilorUniunea

Euro-AtlanticăUniunea

Euroasiatică

Noul Stat Islamic/ Califatul Musulman

Sunit

Jucători terţi sau neutriŢări ca Elveţia,

Israel, Australia etc.

Japonia, ChinaIran (Comunitate musulmană șiită)

Condiţii prezente pentru jucătorii definiţi

Natură

NATO și UE sunt unificate

într-o structură supranaţională

federală. Natura geopolitică este orientată spre ocean, pe baza

geografiei politice a Uniunii.

Uniunea Euroasiatică este dezvoltată ca o nouă formă a

imperiului rus. Natura geopolitică

este uscatul, având rădăcini în tradiţia imperiilor

din stepă ale trecutului și moștenirea

geopolitică a Uniunii Sovietice.

Un nou stat islamic militant este înfiinţat în

Orientul Apropiat, având ambiţia de a realiza jihadul și de a-i distruge pe

infideli.

TerenDiversificat, determinat geografic.

Diversificat, determinat geografic.

În cea mai mare parte,

semideșertic.

ResurseSuficiente,

dar în scădere.Suficiente, dar în

scădere.Resurse limitate.

strategie şi capabilităţi

AtacDoctrină

de apărareDoctrină ofensivă

Doctrină bazată pe activităţi asimetrice/

teroriste

Apărare

Întreg spectrul de capabilităţi

de apărare: Forţe Aeriene, Forţe Navale,

Forţe Terestre, Cibernetice și

Nucleare

Întreg spectrul de capabilităţi

de apărare: Forţe Aeriene, Forţe Navale,

Forţe Terestre, Cibernetice și

Nucleare

În principal, forţe terestre și atacatori

sinucigași

MilitarControl politic asupra forţelor

armate

Mod militar de organizare a

societăţii

Simbioză religios-militară

231



Modul de joc

avantaje

Perspectivă internaţională mai

democratică

Stabilitate politică și capacitatea de mobilizare rapidă

Viziune alternativă radicală a lumii

Tehnologii de apărare de ultimă

generaţie

Tehnologii de apărare de ultimă

generaţie

Mare potenţial demografic

Vulnerabilităţi

Lupte interne între extrema stângă,

extrema dreaptă și grupurile neafiliate

Încălcări ale drepturilor

omului

Înapoiere economică

Lupte interne intra-religioase

ConcluzieLucrarea explorează aplicabilitatea potenţială a jocurilor serioase

pentru apărarea europeană, în contextul dihotomiei, specifice UE, dintre jocurile finite şi cele infinite. Este elaborat un set de scenarii alternative pentru dezvoltarea apărării europene, ce urmează a fi luate în considerare de tehnologia jocurilor serioase. Conceptul preliminar de joc de „apărare europeană” propus demonstrează că scenariile alternative au caracteristicile necesare pentru un joc serios adaptat prospectiv, orientat pe apărarea UE.

Conceptul preliminar de

joc de „apărare europeană”

propus demonstrează

că scenariile alternative au caracteristicile

necesare pentru un joc

serios adaptat prospectiv, orientat pe

apărarea UE.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 232

rÃzbOi eleCtrOniC – COmandÃ ªi COntrOl În ViitOr

Locotenent-colonel Malte von SPRECKELSENNATO Joint Electronic Warfare Core Staff, Germania

Maior Erik BAMFORDCentrul de Război Electronic, Norvegia

Articolul a apărut, în original, în revista Joint Air Power Competence Centre (JAPCC), nr. 28, 2019, pe https://www.japcc.org/future-command-and-control-of-electronic-warfare/

Traducere realizată de diana Cristiana lupu.

Articolul are ca punct de plecare prezentarea scenariului din timpul NATO Joint ISR Trial Unified Vision 2018. Un elicopter s-a prăbuşit, din cauza unei defecţiuni, într-o zonă disputată. Pilotul nu a putut transmite ultimele coordonate, înainte de prăbuşire, ceea ce a dus la iniţierea planurilor de măsuri de urgenţă pentru recuperarea personalului din zonele controlate de forţele ostile. Cele opt minute, de la incidentul iniţial până la localizarea şi identificarea cu succes a echipajului elicopterului prăbuşit, au fost considerate o realizare notabilă, deşi programele, instrumentele şi sistemele utilizate pentru coordonarea căutării nu au fost dintre cele mai avansate sau sofisticate, iar informaţiile au fost mutate manual între diferite sisteme, pentru a depăşi neajunsurile generate de lipsa de conectivitate şi interoperabilitate. Acest exemplu pune în evidenţă necesitatea ca NATO să dispună de instrumente şi servicii funcţionale noi, pentru a asigura, în mod corespunzător, comanda şi controlul (C2) operaţiilor în mediul electromagnetic (EMO). Prin urmare, este prezentat un proiect al C2 în EW, având ca scop principal realizarea superiorităţii EMS.

Cuvinte-cheie: comandă şi control, război electronic, spectru electromagnetic, conectivitate, interoperabilitate.

233

Război electronic – comandă şi control în viitor

conexiuni inteRnaţionale

noi servicii funcţionale sunt pe cale de a spori abilităţile nato de comandă şi control eficient ale operaţiilor în mediul electromagnetic.

Introducere

Pe timpul unei operaţii conduse de NATO, un elicopter s-a prăbuşit din cauza unei defecţiuni. Elicopterul s-a prăbuşit în interiorul unei zone disputate. Din păcate, pilotul nu a putut transmite date despre ultima poziţie dinaintea prăbuşirii. Respectivul eveniment a schimbat rutina zilnică a personalului grupului de luptă NATO ELBONIA – NATO Combined Joint Task Force ELBONIA, acesta iniţiind, imediat, planuri de măsuri de urgenţă pentru recuperarea personalului din zonele controlate de forţele ostile. Fără a pierde timpul, comandantul a analizat ultima geolocaţie cunoscută a elicopterului şi a stabilit ca prioritate majoră salvarea echipajului elicopterului căzut.

Toate mijloacele şi senzorii la dispoziţie au fost implicaţi în căutarea, identificarea şi geolocalizarea echipajului în zona de căutare definită. Şeful Celulei de coordonare a războiului electronic – Electronic Warfare Coordination Cell (EWCC)1 a dispus concentrarea mijloacelor de război electronic avute la dispoziţie asupra emisiilor electromagnetice legate de prăbuşirea elicopterului, fiind întocmită şi actualizată o listă a emisiilor de interes – Emission of Interest (EOI). Actualizarea EOI viza semnalele de apeluri, identificarea ultimei transmisii înregistrate (timp/spaţiu) şi căutarea semnalelor luminoase de urgenţă. Frecvenţele radio pentru dispozitivul de salvare personal al pilotului căzut – AN/PRC-1122 Survival Radio au fost încărcate prin intermediul celulei de fuziune Cooperative Electronic Support Measure Operations

1 Directiva AD 80-19 pentru o Celulă de coordonare a războiului electronic – AD 80-19 Directive for an Electronic Warfare Coordination Cell.

2 AN/PRC-112 pune la dispoziţie emisii radio sintetizate, în frecvenţele VHF și UHF ale aeronavelor. Este un PRC-112, modificat pentru a include un receptor GPS, permiţând transmiterea informaţiilor criptate privitoare la poziţie. Are, de asemenea, semnal luminos de identificare COSPAS-SARSAT (Cosmicheskaya Sistema Poiska Avariynyh Sudov) – Search And Rescue Satellite-Aided Tracking.

Pe timpul unei operaţii conduse

de NATO, un elicopter s-a prăbuşit din

cauza unei defecţiuni […].

Respectivul eveniment a schimbat

rutina zilnică a personalului

grupului de luptă NATO ELBONIA – NATO Combined

Joint Task Force ELBONIA, acesta iniţiind,

imediat, planuri de măsuri de

urgenţă pentru recuperarea personalului

din zonele controlate de forţele ostile.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 234

Malte von SPRECKELSEN • Erik BAMFORD

(CESMO)3 Fusion Cell (CFC). Instantaneu, toate mijloacele echipate CESMO au primit o EOI actualizată, pentru a detecta frecvenţele solicitate. Concepţia de bază a CESMO este de a optimiza exploatarea colectivă a formaţiunilor conduse de NATO, prin intermediul beneficiilor generate de utilizarea datelor de interceptare furnizate de platforme multiple. Respectivele date colectate sunt puse la dispoziţia partenerilor în timp aproape real, în sprijinul nevoii de geolocalizare rapidă a ţintelor/EOI din locaţii (altitudine şi azimut) şi orientări diferite. Accesul comun la date în timp aproape real permite geolocalizarea rapidă şi corectă, precum şi contracararea pericolelor în timp de câteva secunde. De asemenea, oferă posibilitatea de geolocalizare şi conectare cu forţe aliate care se află în afara sistemelor de comandă stabilite.

3 NATO STANAG 4658.

Figura 1: Lanţul de raportare EW la Unified Vision 2018 pentru situaţia de recuperare a personalului.

235



Reţeaua de senzori disponibilă în ziua prăbuşirii a constat în două Tornados4, un P3C Orion5 şi câteva vehicule de supraveghere la sol. La opt minute după prăbuşire, şeful EWCC a raportat centrului de operaţii poziţia triangulară a AN/PRC-112. Imediat după aceasta, o aeronavă disponibilă, având capabilitatea de transmisie video – video downlink, a primit misiunea de a investiga semnalul şi de a verifca poziţia. Elicopterul şi echipajul au fost detectate, putând fi începută misiunea de salvare.

Acesta a fost scenariul în cadrul NATO Joint Intelligence, Surveillance and Reconnaissance (ISR) Trial Unified Vision 2018. Cele opt minute, de la incidentul iniţial până la localizarea şi identificarea cu succes a echipajului elicopterului prăbuşit, au fost considerate o realizare notabilă. Este de menţionat faptul că programele, instrumentele şi sistemele utilizate de EWCC pentru coordonarea căutării în spectru nu au fost dintre cele mai avansate sau sofisticate.

Baza de date de emisie a NATO – NATO Emitter Database (NEDB)6, ca bază de date de referinţă, încă rulează interogări într-o bază de date Microsoft® Access şi CFC nu a fost conectată cu restul reţelei – NATO Trial Network. Informaţiile au fost mutate manual între diferite sisteme, pentru a depăşi neajunsurile generate de lipsa de conectivitate şi interoperabilitate.

Procesarea actuală, incluzând mutarea manuală a informaţiei, necesită personal suplimentar. Acest exemplu pune în evidenţă necesitatea ca NATO să dispună de instrumente şi servicii funcţionale noi, pentru a asigura, în mod corespunzător, comanda şi controlul – Command and Control (C2) operaţiilor în mediul electromagnetic – Electromagnetic Operations (EMO). Comanda şi controlul (C2) EW este concepută în acest sens.

4 Panavia Tornado este o familie de aeronave de luptă multirol, cu două motoare și aripă variabilă, dezvoltate și realizate, în comun, de Italia, Marea Britanie și Germania. Versiunea Tornado IDS (interdicţie/lovire) este utilizată ca bombardier.

5 Lockheed P-3 Orion este o aeronavă de supraveghere anti-submarin și maritimă, dotată cu patru motoare turbo-propulsate, realizată pentru Marina SUA, în uz din anii �60.

6 STANAG 6009.

Baza de date de emisie a NATO

– NATO Emitter Database

(NEDB), ca bază de date de referinţă, încă rulează

interogări într-o bază de date

Microsoft® Access şi CFC nu a fost conectată cu restul reţelei

– NATO Trial Network.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 236


operaţii în mediul electomagneticEste necesar ca forţele NATO să poată opera într-un mediu

electromagnetic – Electromagnetic Environment (EME)7 – din ce în ce mai complex, definit de NATO ca mediu operaţional8. Comandanţii au datoria de a realiza nivelul de superioritate necesar pentru a permite forţelor amice să utilizeze EME, simultan cu exploatarea, prevenirea sau reducerea utilizării EME de către forţele inamice. EMO constă nu numai în EW, dar şi în multe alte aspecte ce operează în EME, cum ar fi acţiunile de înşelare din domeniul navigaţional, managementul spectrului şi culegerea informaţiilor din surse electronice. Deoarece EW a evoluat de la operaţii izolate în EME la nivel tactic spre EMO întrunit la nivel strategic şi operaţional, EW rămâne modalitatea de luptă a EMO.

Doctrina NATO admite faptul că operaţiile NATO sunt complicate de existenţa EME9, din ce în ce mai congestionat şi contestat. Toate forţele moderne desfăşoară operaţii ce depind de utilizarea EME.

7 MC 64/11, „NATO recunoaşte mediul electromagnetic – Electromagnetic Environment (EME) ca mediu operaţional”.

8 Potrivit NATO, mediul operaţional – Operating Environment (OE) – este un ansamblu de condiţii, situaţii și factori ce afectează modul de utilizare a capabilităţilor și influenţează deciziile comandantului.

9 AJP 3.6 „ALLIED JOINT DOCTRINE FOR ELECTRONIC WARFARE”.

Figura 2: Reprezentarea cuvintelor legate de C2 în EW.

237



Nevoia forţelor militare de a avea acces şi de a utiliza EME creează vulnerabilităţi şi oportunităţi pentru EW. Comunicaţiile, senzorii şi dispozitivele de ghidare actuale, a căror funcţionare depinde de energia electromagnetică, sunt din ce în ce mai utilizate de organizaţiile civile şi militare10, atât individual, cât şi în cadrul unor aranjamente comune.

Comanda şi controlul războiului electronic – un proiectEMO necesită un anumit nivel de coordonare şi sincronizare, care

este imposibil de realizat în absenţa unor capabilităţi specializate care să sprijine analiza situaţională, coordonarea şi prioritizarea acţiunilor EME.

Comanda şi controlul războiului electronic (C2 în EW) reprezintă dezvoltarea şi implementarea activităţilor asociate serviciilor de sprijin funcţional.

Proiectul C2 în EW va fi implementat progresiv. Primul pas va fi înlocuirea NEDB ca principalul furnizor de date pentru C2 în EW. Al doilea pas ar trebui să fie întocmirea unei liste de cerinţe militare minime – Minimum Military Requirements (MMR) pentru planificarea, coordonarea şi managementul activităţilor EW, concentrate pe executarea misiunii. Următorii paşi vor fi reprezentaţi de instrumentele relative la sprijin pentru EW, integrare pentru evaluarea pericolului, planificare şi coordonare a implicării forţelor, raportare operaţională, acţiuni în domeniul perturbării navigaţiei – Navigation Warfare şi managementului spectrului – Spectrum Management, precum şi în legătură cu semnalele transmise către sau primite de la alte servicii funcţionale. O abordare a C2 în EW de tip agil ar trebui să asigure îndeplinirea cerinţelor înalt prioritizate în timp util. Respectivul tip de abordare ar trebui, de asemenea, să permită o mai bună funcţionalitate, pe măsura evoluţiei NATO EMO.

În prezent, un grup de lucru în domeniul cerinţelor de schimb informaţional revizuieşte şi actualizează mesajele NATO EW existente, pentru a se asigura de relevanţa şi veridicitatea acestora. Ca urmare, va fi introdus formatul de schimb NATO Common Electronic Order of Battle (C-EOB).

C2 în EW sprijină exploatarea EME de către NATO, de la operaţiile de stabilizare şi umanitare la operaţii de luptă majore, variind

10 Ibidem.

Comanda şi controlul războiului

electronic (C2 în EW) reprezintă dezvoltarea şi

implementarea activităţilor

asociate serviciilor de sprijin

funcţional. Proiectul C2

în EW va fi implementat

progresiv. Primul pas va fi

înlocuirea NEDB ca principalul

furnizor de date pentru C2 în EW.

Al doilea pas ar trebui să fie

întocmirea unei liste de cerinţe

militare minime – Minimum

Military Requirements (MMR) pentru

planificarea, coordonarea şi managementul

activităţilor EW, concentrate

pe executarea misiunii.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 238


de la un incident cu un singur dispozitiv exploziv improvizat cu comandă radio până la operaţii împotriva sistemelor complexe de apărare aeriană integrată – Integrated Air Defence Systems (IADS). C2 în EW sunt proiectate pentru a îmbunătăţi cunoştinţele relative la EME şi a documenta deciziile comandantului, având ca scop final realizarea superiorităţii – EMS.

următoarea generaţie a bazei de date a emiţătorilor natoBaza de date a emiţătorilor NATO – NATO Emitter Database (NEDB)

– a fost înfiinţată ca o bază de date a NATO şi ca un instrument de schimb de informaţii privind sistemele electronice cu mai bine de 25 de ani în urmă. Aceasta este cea mai importantă platformă pentru sprijin reciproc şi schimb de date disponibilă în domeniul EW, atât în timp de pace, cât şi în perioadele de criză. Ca urmare, este una dintre cele mai importante surse de informare pentru C2 în EW. De la înfiinţare, NEDB a fost extinsă continuu pentru a facilita descrierea noilor sisteme electromagnetice şi a platformelor asociate.

Cerinţele operaţionale recente şi progresele din domeniul tehnologiei au generat apariţia unei noi generaţii a NEDB, respectiv NATO Emitter Database Next Generation (NEDB-NG). Baza de date existentă nu poate rezolva eficient probleme legate de procesele de management al datelor emiţătorilor NATO, politicilor de securitate în reţea şi lipsei de automatizare şi integrare cu alte capabilităţi din domeniul informaţiilor. Este, de asemenea, necesar un model de date cu o complexitate sporită, care să poată descrie, adecvat, emiţătorii moderni complecşi ce continuă să prolifereze în mediul electromagnetic.

NEDB-NG va fi furnizată pe timpul primului stadiu al dezvoltării C2 în EW. Aceasta a fost dezvoltată ca o capabilitate de reţea, cu posibilităţi de stocare a datelor sporite şi cu capabilităţi de punere în comun a datelor în timp aproape real, acestea putând fi dislocate într-o infrastructură federativă a unui sistem de sisteme. Toate datele existente în NEDB vor fi mutate în NEDB-NG, care va fi disponibilă şi va rula în reţeaua secretă a NATO – NATO Secret Wide Area Network. Aceasta va fi, de asemenea, disponibilă tuturor statelor membre ale NATO, prin intermediul reţelelor Battlefield Information Collection and Exploitation Systems (BICES). Fiecare stat membru al NATO va putea avea, de asemenea, versiuni naţionale ale NEDB-NG, rulate în reţelele naţionale proprii.

Baza de date a emiţătorilor NATO – NATO Emitter Database (NEDB) – a fost înfiinţată ca o bază de date a NATO şi ca un instrument de schimb de informaţii privind sistemele electronice cu mai bine de 25 de ani în urmă.

239



A fost adoptată o metodologie inovativă, agilă, pentru dezvolarea NEDB-NG, comunitatea utilizatorilor fiind direct implicată în procesul de proiectare şi dezvoltare. Capabilitatea operaţională iniţială – Initial Operational Capability (IOC) – este planificată să fie declarată în 2019, aşteptându-se ca aceasta să fie total funcţională în 2020.

Imaginea electromagnetică recunoscută nato

Imaginea electromagnetică recunoscută NATO – NATO Recognised Electromagnetic Picture (REMP) – are ca scop vizualizarea activităţii EM în timp şi spaţiu (3D tracking) într-o manieră relevantă pentru îmbunătăţirea analizei situaţionale şi desfăşurării eficiente a EMO în Alianţă. NATO REMP urmăreşte să compileze toate EOI ale entităţilor proprii, adverse şi neutre din zona de operaţii întrunite – Joint Operations Area (JOA). NATO REMP va utiliza serviciile de informaţii geografice de bază ale NATO – NATO Core Geographical Information Services (NATO Core GIS) pentru a vizualiza informaţii EM geografice, cu scopul diseminării şi stocării. Astfel, va face posibilă partajarea continuă a REMP în imaginea operaţională comună a NATO – NATO Common Operational Picture (NCOP), sporind gradul de conştientizare a EMO în Forţa Întrunită.

NATO REMP va fi o componentă fundamentală a viitoarei C2 în EW şi va sprijini o gamă largă de caracteristici necesare NATO EMO, printre acestea numărându-se planificarea, conducerea, monitorizarea

Figura 3: Machetă NEDB-NG utilizată pentru sprijinul dezvoltării vizualizării cititorului de baze de date – Database Reader View.

În imagine sunt prezentate filtrele avute la dispoziţie la nivelul mode line.

Imaginea electro-

magnetică recunoscută

NATO – NATO Recognised

Electromagnetic Picture (REMP)

– are ca scop vizualizarea

activităţii EM în timp şi spaţiu (3D tracking)

într-o manieră relevantă pentru

îmbunătăţirea analizei

situaţionale şi desfăşurării

eficiente a EMO în Alianţă.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 240


şi evaluarea EMO. Un factor-cheie în sprijinul planificării şi evaluării EMO la nivelul Alianţei este monitorizarea activităţilor EM universale în timp aproape real, pentru direcţionarea acţiunilor şi capabilităţilor EM ale propriilor forţe într-un spectru electromagnetic – Electromagnetic Spectrum (EMS) – congestionat şi contestat. În plus, NATO REMP va vizualiza ordinul de luptă electronic – Electronic Order of Battle (EOB), prezentând întreaga capabilitate EMS a platformelor sau elementelor forţei din zona solicitată. Funcţia de planificare a NATO REMP va veni în sprijinul nevoilor identificate, în contextul unei abordări agile a EMO. Operaţiile militare moderne fac necesară optimizarea constantă a propriilor EMO. Acestea vor fi planificate şi evaluate prin intermediul modelării digitale şi propagării secvenţelor EM pentru fiecare etapă operaţională, ţinând seamă de terenul relevant. NATO REMP va facilita reducerea interferenţei electromagnetice – Electromagnetic Interference (EMI) – în cadrul forţelor întrunite, prin înţelegeri între comunităţile EW şi Spectrum Management.

NATO REMP înlesneşte vizualizarea EME, prin reunirea tuturor capabilităţilor EMO ale NATO, într-o manieră unitară şi coerentă. De asemenea, va sprijini comunitatea de interese în domeniul EMO al NATO, dincolo de EW.

Concluzie

Cu serviciile funcţionale C2 în EW operaţionale, scenariul de recuperare ar putea continua până în punctul în care echipajul este extras cu succes şi mijloacele importante, precum cele de criptare sau alte tehnologii advansate ce conferă superioritate forţelor aliate, sunt recuperate. EWCC ar oferi o imagine de ansamblu a ameninţărilor şi a altor activităţi în EME, pentru planificarea şi executarea întregii misiuni. Pe baza datelor avute la dispoziţie, senzorii EW şi echipamentul de protecţie al mijloacelor de extracţie ar putea fi adaptate astfel încât să răspundă ameninţărilor actuale. Acest aspect necesită, de asemenea, colaborarea, în timp aproape real, cu unităţile de reprogramare EW naţionale. Lista de frecvenţe restricţionate întrunite ar fi actualizată şi prioritizată pentru a optimiza comanda, controlul şi coordonarea neîntrerupte ale propriilor forţe. Toate acestea, completate de precizia sporită a informaţiilor, viteză şi agilitate în ceea ce priveşte angajarea şi integrarea EMO.

NATO REMP va fi o componentă fundamentală a viitoarei C2 în EW şi va sprijini o gamă largă de caracteristici necesare NATO EMO, printre acestea numărându-se planificarea, conducerea, monitorizarea şi evaluarea EMO. Un factor-cheie în sprijinul planificării şi evaluării EMO la nivelul Alianţei este monitorizarea activităţilor EM universale în timp aproape real, pentru direcţionarea acţiunilor şi capabilităţilor EM ale propriilor forţe într-un spectru electro-magnetic – Electromagnetic Spectrum (EMS) – congestionat şi contestat.

241



Comunitatea NATO EW a dezvoltat un set clar de criterii pentru C2 în EW, pe baza unui studiu aprofundat al comenzii şi controlului, în general, precum şi al C2 în EW, în particular. Studiile în domeniul EW includ revizuirea amplă a fluxului de informaţii, formatării şi utilităţii, specifice abordării EW de către NATO. Prin aceste servicii funcţionale, NATO va avea o imagine clară a EME în domeniul operaţional, făcând posibilă eficientizarea EMO ca o componentă a îndeplinirii obiectivelor misiunii, precum şi protecţia propriilor forţe.

În viitor, va fi necesară o mai bună înţelegere a EME ca facilitator pentru exploatarea EMO, ofensiv şi defensiv. NATO se va pregăti şi se va asigura de faptul că atât comunitatea EMO, cât şi operatorii din domeniul EW vor avea instrumentele necesare pentru realizarea superiorităţii EME.

„eW a fost un dragon adormit, ascuns şi uitat, timp de o generaţie. acum, e necesar ca dragonul trezit să fie controlat!”

În viitor, va fi necesară o mai bună înţelegere

a EME ca facilitator pentru

exploatarea EMO, ofensiv şi defensiv. NATO se va pregăti şi

se va asigura de faptul că atât comunitatea

EMO, cât şi operatorii

în domeniul EW vor avea

instrumentele necesare pentru

realizarea superiorităţii

EME.

Gândirea militară

românească

242

Gândirea militară

românească

242Numărul 2/2019

rePere PriVind COOPerarea dintre UrSS ªi rePUbliCa POPUlarÃ ChinezÃ

În PeriOada 1949-1991– O PerSPeCtiVÃ iStOriCÃ –

Colonel (r.) lect.univ.dr. Eugen LUNGUFacultatea de Ştiinţele Comunicării şi Relaţii Internaţionale,

Universitatea „Titu Maiorescu” din Bucureşti

Privită în ansamblu, relaţia dintre URSS şi Republica Populară Chineză, cele mai puternice state ale lumii comuniste, nu a fost deloc mulţumitoare pentru liderii comunişti de la Moscova şi Beijing. Documentele istorice relevă faptul că a fost o relaţie eşuată care, în unele momente, era să degenereze în conflict armat. Studiul îşi propune să reliefeze aspectele mai importante care configurează istoria relaţiei dintre URSS şi Republica Populară Chineză, în perioada 1949-1991, şi să evidenţieze cauzele care au generat nivelul foarte scăzut al acestei cooperări, eşec care a îngroşat şi mai mult imaginea negativă a statelor comuniste în lume în perioada Războiului Rece.

Caracteristica principală a acestui studiu, din perspectiva demersului de cercetare, o reprezintă situarea lui în perimetrul istoriei relaţiilor internaţionale, iar metoda de cercetare utilizată a fost analiza de documente relevante care tratează relaţiile de cooperare sovieto-chineze în perioada 1949-1991.

Cuvinte-cheie: URSS, Republica Populară Chineză, cooperarea ruso-chineză, actori statali, multipolarism.

243 PAGINI DE ISTORIE MILITARĂ243

Repere privind cooperarea dintre URSS şi Republica Populară Chineză în perioada 1949-1991 – o perspectivă istorică –

Introducere

Puterea globală a SUA, demonstrată în toată dimensiunea ei odată cu încheierea Războiului Rece, a început să fie negată de unii actori statali ai scenei mondiale, mai cu seamă în condiţiile în care normele promovate de Washington în mediul internaţional au început să intre în coliziune cu interesele unor puteri regionale. Evenimentele care s-au succedat în cei aproape treizeci de ani de la căderea Zidului Berlinului au demonstrat că Federaţia Rusă şi China sunt statele care s-au opus multora dintre politicile globale iniţiate de Washington, au contestat, în diverse situaţii, intervenţiile militare în scop umanitar ale Statelor Unite ale Americii, promovând, în cadrul organizaţiilor internaţionale, ca şi în cadrul acţiunilor de politică externă, ideea necesităţii trecerii la un sistem de putere multipolar. Această opţiune a Rusiei şi Chinei pentru trecerea la multipolarism are ca fundament doctrinar ideea afirmată de unii teoreticieni ai relaţiilor internaţionale conform căreia pacea este cel mai bine menţinută de o distribuţie a puterii relativ egală, condiţie care face ca nicio ţară să fie aptă să câştige o confruntare cu un stat concurent1. Apropierea dintre cele două state în ultimii ani, tot mai evidentă pentru oricine studiază relaţiile internaţionale contemporane, este unul dintre motivele care îndeamnă la o cercetare mai amănunţită a relaţiilor de cooperare dintre Moscova şi Beijing în perioada istorică anterioară celei pe care o parcurg astăzi cele două ţări, respectiv cea jalonată de crearea Republicii Populare Chineze şi dispariţia URSS.

Triumful ordinii liberale, susţinut de o serie de teoreticieni din Occident după dispariţia URSS, sau „Sfârşitul istoriei”, cum denumeşte Francisc Fukuyama victoria sistemelor sociale bazate pe principiile democraţiei liberale în raport cu societăţile de tip marxist-leninist, a creat un val de frustrare în plan geopolitic şi geostrategic, începând cu ultimii ani ai secolului trecut, atât la Moscova, cât şi la Beijing, frustrare

1 Joshua S. Goldstein şi Jon C. Pevehause, Relaţii internaţionale, Editura Polirom, Iaşi, 2008, p. 126.

Triumful ordinii liberale, susţinut

de o serie de teoreticieni din Occident după

dispariţia URSS, sau „Sfârşitul istoriei”, cum

denumeşte Francisc

Fukuyama victoria

sistemelor sociale bazate

pe principiile democraţiei

liberale în raport cu societăţile

de tip marxist-leninist, a

creat un val de frustrare în plan geopolitic şi geostrategic,

începând cu ultimii ani ai

secolului trecut, atât la Moscova,

cât şi la Beijing, frustrare

amplificată tot mai mult de

modul în care SUA s-au impus ca lider absolut

în politica globală.

Gândirea militară

românească

244

Gândirea militară

românească

244Numărul 2/2019

Eugen LuNgu

amplificată tot mai mult de modul în care SUA s-au impus ca lider absolut în politica globală. Dorinţa Federaţiei Ruse şi a Chinei, ţări cu statutul de membru permanent ale Consiliului de Securitate al ONU, de a se opune politicii promovate de SUA în plan global, ca lider al sistemului de relaţii internaţionale, a fost principalul motiv al apropierii dintre cele două state, din necesitatea echilibrării balanţei globale de putere.

Republica Populară Chineză va sărbători în acest an, la 1 octombrie, şapte decenii de existenţă, într-un context global tot mai schimbător, în care marii actori statali ai lumii actuale generează, prin acţiunile lor în politica mondială, o nouă tendinţă de regrupare a statelor, pentru a-şi prezerva propriile interese, cu influenţe asupra balanţelor de putere regionale, dar şi la nivelul întregului sistem de relaţii internaţionale. Parteneriatul strategic dintre Federaţia Rusă şi China, parafat în anul 1996, ca şi Tratatul de prietenie şi bună vecinătate semnat peste cinci ani, între Moscova şi Beijing, sunt reperele diplomatice majore care au pus bazele noii şi solidei colaborări în domeniul politic, economic şi militar între cele două state, fără nicio influenţă negativă din perioada sovietică. Această apropiere strategică între Rusia şi China, două puteri revizioniste, cum sunt denumite astăzi în documentele oficiale ale Washingtonului, dar şi jocurile geopolitice determinate de alianţa ruso-chineză, pe toate continentele, tind să erodeze fundamentul ordinii liberale, după cum opinează importanţi specialişti ai relaţiilor internaţionale.

Aşadar, schimbările majore preconizate a fi în politica globală în următoarele decenii, având în zona centrală SUA, Federaţia Rusă şi Republica Populară Chineză, când, probabil, se va reconfigura balanţa de putere globală, obligă cercetătorii în relaţii internaţionale la un studiu mai aprofundat al relaţiilor istorice dintre Rusia şi China. Aceste studii vor aduce, cu siguranţă, un plus de înţelegere a atitudinii pe care o are astăzi Moscova de a coopera cu Beijingul sau, poate, vor scoate la iveală faptul că mai puţin contează dimensiunea istorică a cooperării dintre două state, importante fiind interesele naţionale ale celor două ţări.

Ne propunem, în cadrul acestui studiu, să realizăm o scurtă prezentare istorică pentru a reflecta cele mai relevante aspecte

Republica Populară Chineză va sărbători în acest an, la 1 octombrie, şapte decenii de existenţă, într-un context global tot mai schimbător, în care marii actori statali ai lumii actuale generează, prin acţiunile lor în politica mondială, o nouă tendinţă de regrupare a statelor, pentru a-şi prezerva propriile interese, cu influenţe asupra balanţelor de putere regionale, dar şi la nivelul întregului sistem de relaţii internaţionale.



ale relaţiei sovieto-chineze, în perioada 1949-1991, încercând să evaluăm, la modul general, care a fost amplitudinea cooperării dintre cele două state, la sfârşitul epocii sovietice. Ştim că, de multe ori, istoria diplomaţiei demonstrează acest aspect, strategiile de politică externă ale statelor nu se pot detaşa de anumite clişee ale trecutului, iar unele tare ale istoriei tind să înnegureze chiar şi cele mai bune intenţii ale noilor generaţii de diplomaţi. Dar, sunt şi excepţii de la aceste „reguli”, în sensul că realismul politic al unor lideri de stat, atunci când pun pe primul plan interesul naţional, se dovedeşte mai puternic decât tradiţia istorică.

Pornind de la faptul că relaţia actuală dintre Moscova şi Beijing este o temă de interes major pentru numeroşi specialişti în relaţii internaţionale şi studii de securitate, considerăm că o succintă incursiune în istoria cooperării dintre cele două state – mai cu seamă în domeniile politic şi militar – nu poate fi decât benefică, din perspectiva unei mai bune înţelegeri a prezentului. Putem avea, astfel, o imagine generală despre relaţiile de cooperare sovieto-chineze, într-o perioadă care se întinde peste patru decenii, imagine pe care generaţiile mai vechi din fostele state comuniste, care au studiat istoria relaţiilor internaţionale până în 1989, o ştiau destul de vag şi imprecis, din cauza condiţiilor dure ale vechilor regimuri cu privire la cenzură.

Având în vedere relaţia strategică actuală dintre Federaţia Rusă şi Republica Populară Chineză, faptul că aceşti doi mari actori statali contestă deseori poziţia SUA de lider al politicii mondiale actuale, este important, pentru specialiştii în relaţii internaţionale, dar şi pentru cei în studii de securitate, să cunoască nivelul colaborării între cele două state în perioada sovietică şi în ce măsură relaţiile ruso-chineze, între anii 1949 şi 1991, au constituit o bază solidă de dezvoltare a cooperării în noul context geopolitic care a rezultat după dispariţia URSS. Desluşirea relaţiilor de colaborare dintre Rusia şi China într-o perioadă de peste patru decenii, etapă istorică importantă din perspectiva identificării practicilor şi mecanismelor de politică externă promovate de fiecare dintre aceste două ţări, reprezintă, în acelaşi timp, o condiţie esenţială pentru a înţelege modul în care factorul istoric, relaţiile diplomatice tradiţionale dintre aceste două ţări pot influenţa sau nu politicile externe şi de securitate promovate de cele două state în secolul al XXI-lea.

Având în vedere relaţia strategică

actuală dintre Federaţia Rusă

şi Republica Populară

Chineză, faptul că aceşti doi

mari actori statali contestă deseori poziţia SUA de lider al

politicii mondiale actuale, este

important, pentru

specialiştii în relaţii

internaţionale, dar şi pentru

cei în studii de securitate, să

cunoască nivelul colaborării între cele două state

în perioada sovietică şi în ce măsură relaţiile

ruso-chineze, între anii 1949

şi 1991, au constituit o

bază solidă de dezvoltare a cooperării în noul context

geopolitic care a rezultat după

dispariţia URSS.

Gândirea militară

românească

246

Gândirea militară

românească

246Numărul 2/2019

Eugen LuNgu

repere ale relaţiilor sovieto-chineze în epoca lui stalin şi a lui Hruşciov

Perioada Războiului Rece a fost una a confruntării dintre Est şi Vest, pe toate planurile, aşa cum este prezentată în vasta literatură de specialitate, dar, în acelaşi timp, a fost o luptă aprigă între capitalism şi comunism de-a lungul şi de-a latul planetei, acolo unde s-au intersectat interesele statelor aparţinând celor două sisteme politico-sociale. Aşa cum precizează istoricul canadian David R. Marples, referindu-se la perioada de apogeu a Războiului Rece, „lumea fusese divizată în două tabere ostile pe care propaganda sovietică le definise capitalistă şi socialistă”2. Este cunoscut faptul că URSS, statul care a reprezentat, alături de SUA, unul dintre cei doi piloni majori de putere ai ordinii globale de după 1945, este ţara care a condus şi coordonat grupul de state comuniste europene pe frontul Războiului Rece. Chiar dacă nu au fost consemnate confruntări armate directe între tabăra comunistă condusă de URSS şi cea capitalistă, occidentală, condusă de SUA, istoria acelei perioade de peste patru decenii a înregistrat conflicte armate între diverse state din Asia şi Africa, în mod deosebit, în care taberele beligerante au fost sprijinite, pe de o parte, de SUA şi aliaţii lor, dar şi de URSS şi aliaţii săi, pe de altă parte.

În anul 1949, odată cu proclamarea Republicii Populare Chineze, această ţară a devenit a doua mare naţiune a lumii care a cunoscut o revoluţie marxistă victorioasă. Aşa cum apreciază Michael Lynch, într-o interesantă lucrare despre China de după 1949, referindu-se la viitorul relaţiilor dintre sovietici şi chinezi, „toate semnele conduceau la ideea că Republica Populară Chineză şi URSS vor dezvolta un parteneriat foarte strâns”3 şi, după cum spunea Mao Zedong, „China comunistă, în ceea ce priveşte politica externă, se va sprijini de o singură parte, iar acea parte este Uniunea Sovietică”4. Chiar dacă Mao a manifestat respect în raport cu statul sovietic şi conducătorul său, fapt relevat de numeroase documente istorice ale epocii respective, relaţia personală între Mao şi Stalin a fost, de cele mai multe ori, una disfuncţională.

2 David R. Marples, Rusia în secolul XX, Editura Meteor Press, București, 2014, p. 286.3 Michael Lynch, Republica Populară Chineză după 1949, Editura All, București, 2004, p. 145.4 Ibidem.

Este cunoscut faptul că URSS, statul care a reprezentat, alături de SUA, unul dintre cei doi piloni majori de putere ai ordinii globale de după 1945, este ţara care a condus şi coordonat grupul de state comuniste europene pe frontul Războiului Rece.



De ce China comunistă, chiar de la începutul instaurării regimului popular, a optat pentru apropierea de URSS? Un răspuns concludent, în acest sens, este oferit de Rana Mitter, cunoscut istoric britanic de origine indiană specializat în istoria Chinei: „Întoarcerea Chinei către URSS după 1949 a avut o natură ideologică şi a fost o combinaţie de înclinare politică şi de lipsă de alte variante”5. Însă, ca şi în cadrul altor ideologii, marxismul internaţional avea să se scindeze în mai multe curente ideologice rivale, rezultând dispute puternice în interiorul mişcării comuniste mondiale, fiecare parte având pretenţia că deţine adevărul suprem din perspectiva edificării societăţii socialiste în propria ţară.

Având în vedere diferenţele care au caracterizat anumite state comuniste cu privire la modul în care fiecare partid comunist a materializat în plan intern opera marxist-leninistă, se poate aprecia că relaţia dintre URSS şi Republica Populară Chineză în anii Războiului Rece nu a fost nici pe departe un model pentru statele lagărului socialist. Astfel, caracteristica principală a acestei relaţii a reprezentat-o existenţa unor perioade lungi de tensiune între Moscova şi Beijing, cauzate de diferenţe importante de ordin ideologic, în mod deosebit după moartea lui Stalin, în 1953, precum şi diferende teritoriale. Aşa cum apreciază cunoscuta autoare franceză Hélène Carrère d’Encausse, specialistă în istoria Rusiei, autoritatea ideologică a URSS-lui, primul stat comunist din lume, a fost contestată numai de China6.

Istoria relaţiilor sovieto-chineze, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, consemnează o serie de evenimente importante – vizita preşedintelui chinez Mao Zedong la Moscova, în februarie 1950, şi semnarea Tratatului de prietenie, cooperare şi ajutor reciproc (istoria Războiului Rece consemnează că Mao Zedong a părasit de două ori China, în toată viaţa sa, mergând de fiecare dată în URSS); vizita în China a preşedintelui rus Nikita Hruşciov în decembrie 1954; vizita preşedintelui Mihail Gorbaciov în China, în mai 1989 etc. –, însă toate acestea, ca o apreciere generală, nu au avut puterea de a schimba impresia de ansamblu pentru perioada Războiului Rece, aceea a unei

5 Rana Mitter, Calea amară a Chinei. Confruntarea cu lumea modernă, Editura BIC ALL, Bucureşti, 2005, p. 147.

6 Hélène Carrère d’Encausse, URSS a murit, trăiască Rusia, Editura Artemis, Bucureşti, 2010, p. 107.

De ce China comunistă, chiar

de la începutul instaurării regimului popular, a

optat pentru apropierea

de URSS? Un răspuns

concludent, în acest sens, este

oferit de Rana Mitter, cunoscut

istoric britanic de origine indiană

specializat în istoria Chinei: „Întoarcerea Chinei către

URSS după 1949 a avut o natură

ideologică şi a fost o

combinaţie de înclinare politică

şi de lipsă de alte variante”.

Gândirea militară

românească

248

Gândirea militară

românească

248Numărul 2/2019

Eugen LuNgu

relaţii mereu încordate dintre cele două state comuniste. De altfel, în literatura de specialitate întâlnim expresia „ruptura sino-sovietică”, referitoare la natura relaţiilor dintre URSS şi Republica Populară Chineză în perioada Războiului Rece, relaţii virusate de diferenţele de ordin ideologic privind interpretarea ideologiei marxiste, declanşate la mijlocul anilor ‘50 şi continuate până la dispariţia URSS. Afirmaţia lui Henry Kissinger despre întreruperea colaborării ruso-chineze, cauzată ideologic, este cât se poate de relevantă: „Ideologia adusese China şi Rusia împreună şi tot ea le-a îndepărtat una de cealaltă”7.

Urmărind cu atenţie istoria relaţiilor sovieto-chineze în secolul trecut, se poate observa că denunţarea de către Hruşciov, în anul 1956, la cel de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist din URSS, a politicilor promovate de Stalin împotriva propriului popor nu a avut un ecou pozitiv şi în Republica Populară Chineză. O serie de autori specializaţi în istoria Războiului Rece opinează că ruptura lui Hruşciov faţă de politica lui Stalin a însemnat un afront direct adus Chinei, deoarece chinezii aderaseră la doctrina stalinistă ca o recunoaştere a rolului jucat de conducătorul statului sovietic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial8. De altfel, având în vedere afinităţile ideologice ale conducerii politice chineze cu politica lui Stalin, la vârful conducerii Partidului Comunist Chinez, Hruşciov a fost perceput drept un preşedinte incapabil de a valorifica moştenirea pozitivă a politicii externe promovate de Stalin, „un trădător şi un troţkist”9, neavând consistenţă în dezvoltarea unor relaţii pe picior de egalitate cu SUA: „Prima mare schimbare de politică a lui Hruşciov în epoca poststalinistă, cuvântările secrete din 1956 care au condamnat teroarea lui Stalin şi de care s-a aflat imediat, opinează Rana Mitter, au dus la o schimbare majoră în politica chineză. Mao a fost supărat pe ceea ce el considera o trădare, iar revoluţia din Ungaria din acelaşi an l-a convins că, poate, a sosit clipa să încerce o liberalizare politică”10.

Privind spre China anilor ’50, nu putem să nu amintim faptul că atât conducătorii statului chinez, cât şi o parte a populaţiei încă resimţeau

7 Henry Kissinger, Despre China, Ediţia a II-a, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2018, p. 167.8 Michael Lynch, op. cit., p. 269.9 Rana Mitter, op. cit., p. 147.10 Ibidem, p. 144.

O serie de autori specializaţi în istoria Războiului Rece opinează că ruptura lui Hruşciov faţă de politica lui Stalin a însemnat un afront direct adus Chinei, deoarece chinezii aderaseră la doctrina stalinistă ca o recunoaştere a rolului jucat de conducătorul statului sovietic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.



rănile provocate de „acordurile de extrateritorialitate din secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea prin care naţiunile occidentale preluau controlul asupra unor părţi ale oraşelor din China”11. Acestea erau considerate la fel de umilitoare pentru China, cum erau privite şi pierderile teritoriale ale imperiului dinastic Qing din secolul al XIX-lea (anexele sudice Nepal şi Birmania în favoarea Marii Britanii, Indochina în favoarea Franţei, Taiwanul şi Sahalin în favoarea Japoniei, Amuria, Usuria şi Mongolia în favoarea Rusiei12). Toate aceste evenimente nefaste, care privesc aspecte de ordin teritorial pentru istoria Chinei secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, vin să justifice spiritul iredentist a lui Mao Zedong, conducătorul care a reuşit să transmită şi poporului chinez suferinţa sa interioară cu privire la faptul că China fusese umilită odată cu pierderea unor regiuni importante în favoarea unor puteri străine, europene şi asiatice. Apariţia hărţilor cu China Mare în anii ’50, care cuprindeau şi teritoriile pierdute în secolul al XIX-lea şi al XX-lea, chiar şi în şcolile gimnaziale chinezeşti, susţin idile iredentiste promovate, oficial, de China şi acceptate până la nivelul cel mai înalt al conducerii statale.

La trei ani de la moartea lui Iosif Vissarionovici Stalin, criticile lui Hruşciov cu privire la promovarea cultului personalităţii şi abuzurile săvârşite de conducerea stalinistă faţă de poporul sovietic au deschis calea neînţelegerilor doctrinare dintre China şi URSS din perspectiva interpretărilor învăţăturilor marxist-leniniste. Aceste deosebiri fundamentale de ordin ideologic aveau să fie şi mai mult amplificate de partea chineză, în anii următori, în contextul unei geopolitici sovietice intervenţioniste în care Moscova, contrar principiilor statornicite la nivelul comunităţii statelor socialiste, a intervenit militar în treburile interne ale altor state (Ungaria – 1956, Cehoslovacia – 1968, Afganistan 1980-1989). Însă, dezacordurile dintre cele două state s-au manifestat şi în 1959, an în care chinezii au revocat un acord semnat cu URSS cu patru ani în urmă, prin care sovieticii se angajaseră să sprijine China în fabricarea armei nucleare. Pe fondul disensiunilor dintre cele două părţi, China a expulzat consilierii şi tehnicienii sovietici care fuseseră trimişi

11 Robert Kaplan, Răzbunarea geografiei. Ce ne spune harta despre conflictele viitoare şi lupta împotriva destinului, Editura Litera, Bucureşti, 2014, p. 267.

12 Ibidem, p. 266.

La trei ani de la moartea lui Iosif

Vissarionovici Stalin, criticile

lui Hruşciov cu privire la

promovarea cultului

personalităţii şi abuzurile

săvârşite de conducerea

stalinistă faţă de poporul sovietic au deschis calea

neînţelegerilor doctrinare dintre

China şi URSS din perspectiva interpretărilor

învăţăturilor marxist-leniniste.

Gândirea militară

românească

250

Gândirea militară

românească

250Numărul 2/2019

Eugen LuNgu

de statul sovietic pentru a oferi asistenţă tehnică statului chinez în domeniul tehnologiei nucleare. În acest context, al unor relaţii tot mai tulburi dintre statul sovietic şi chinez, Hruşciov a oferit sprijin Indiei într-un conflict cu China, în 1959 şi 1962, iar statele lagărului socialist, prin politicile lor externe, având în vedere puterea de care dispunea fiecare dintre cele două mari state comuniste, au trebuit să urmeze o direcţie apropiată fie de URSS, fie de China.

Cooperarea dintre Moscova şi Beijing în epoca lui Brejnev şi a lui Gorbaciov

În anii ’70, când la conducerea URSS s-a aflat Leonid Brejnev, relaţiile dintre URSS şi China au rămas încordate, fără schimbări de substanţă comparativ cu epoca Hruşciov. Deosebirilor majore de ordin ideologic li s-au adăugat şi neînţelegerile cu privire la dreptul de proprietate asupra unor teritorii situate la frontiera dintre cele două state. Astfel, deşi, în politica externă, Moscova nu înceta să promoveze cele mai generoase principii cu privire la coexistenţa paşnică între state şi naţiuni, în perioada 1964-1982, când Leonid Brejnev a condus Uniunea Sovietică, au fost câteva confruntări militare „de frontieră” între URSS şi China. Conform lui David R. Marples, în epoca Brejnev, China nu mai era o putere rivală pentru regimul de la Kremlin, ci devenea principalul inamic al URSS-ului13. Această rivalitate accentuată sovieto-chineză, manifestată pregnant în peste două decenii în care Brejnev a condus Uniunea Sovietică, după cum apreciază o serie de istorici ai relaţiilor internaţionale, a generat măsuri în planul securităţii militare de amble părţi, dar şi din partea altor actori statali, care au contribuit la modificarea lentă a balanţei de putere la nivel global. Există o serie de lucrări în care se apreciază că rivalitatea sovieto-chineză din perioada Războiului Rece a schimbat oarecum geopolitica acelei epoci dintr-o confruntare bipolară, având URSS şi SUA în plan central, într-una tripolară, celor doi actori alăturându-li-se Republica Populară Chineză. Se poate spune deci că, în „Epoca Brejnev”, tensiunile ideologice dintre China şi URSS s-au amplificat din cauza utilizării de către Moscova a forţei militare în plan extern, în virtutea „Doctrinei Brejnev” (doctrina

13 David R. Marples, op. cit., p. 329.

Se poate spune că, în „Epoca Brejnev”, tensiunile ideologice dintre China şi URSS s-au amplificat din cauza utilizării de către Moscova a forţei militare în plan extern, în virtutea „Doctrinei Brejnev” (doctrina suveranităţii limitate), acţiuni care au scos în evidenţă faptul că regimul sovietic era unul imperial din toate punctele de vedere.



suveranităţii limitate), acţiuni care au scos în evidenţă faptul că regimul sovietic era unul imperial din toate punctele de vedere.

Eşecul relaţiilor cu China l-a determinat pe preşedintele Brejnev să caute aliaţi în Asia pentru a genera o balanţă de putere favorabilă, având în vedere graniţa comună dintre cele două state. Încercările URSS-ului de a realiza parteneriate cu state asiatice cu scopul de a construi bariere strategice pe direcţia Chinei nu au avut succes. Vietnamul a fost singura excepţie, ţară cu care China avusese un conflict în 1979, în rest demersurile sovietice nu s-au încheiat cu rezultate favorabile Moscovei în Asia. Trebuie spus însă că, pe fondul relaţiilor tensionate dintre URSS şi China, Washingtonul a folosit cu succes aceste disensiuni din interiorul lagărului communist, reuşind, prin preşedintele Richard Nixon şi secretarul de stat Henry Kissinger, o adevărată lovitură diplomatică a perioadei Războiului Rece, respectiv stabilirea de relaţii diplomatice între SUA şi China, în anul 1972. Aprecierea lui David Marples este edificatoare în această direcţie: „În anul 1972, la iniţiativa preşedintelui american Richard Nixon şi a secretarului său general, Henry Kissinger, Statele Unite şi China au stabilit relaţii diplomatice, ceea ce a însemnat un mare pas înapoi pentru URSS, care s-a confruntat pe neaşteptate cu posibilitatea atât de temută de Stalin – să fie înconjurată de state ostile”14.

Nici moartea preşedintelui chinez Mao Zedong, în anul 1976, cel cu care Moscova nu avusese relaţii deloc cordiale, nu a reuşit să detensioneze legăturile dintre cele două state comuniste din cauza puternicelor deosebiri de ordin ideologic. Autorităţile chineze au continuat acuzele de imperialism ca urmare a amestecului puterii sovietice în problemele interne ale altor state şi, mai ales, a campaniei militare din Afganistan, declanşată în 1979. Acest război, care, de la debutul său, a surprins întreaga comunitate internaţională, dar şi sprijinul pe care cele două state comuniste l-au acordat unor state clientelare rivale din Asia de Sud-Est (China a sprijinit Cambodgia, în timp ce URSS a sprijinit Vietnamul) reprezintă aspecte importante care caracterizează profilul politicii externe al celor două ţări, care au frânat ameliorarea relaţiilor dintre ele.

14 Ibidem, p. 344.

Pe fondul relaţiilor

tensionate dintre URSS şi China,

Washingtonul a folosit cu succes

disensiuni(le) din interiorul

lagărului communist,

reuşind, prin preşedintele

Richard Nixon şi secretarul

de stat Henry Kissinger, o adevărată

lovitură diplomatică a perioadei Războiului

Rece, respectiv stabilirea de relaţii

diplomatice între SUA şi China, în

anul 1972.

Gândirea militară

românească

252

Gândirea militară

românească

252Numărul 2/2019

Eugen LuNgu

Se poate aprecia că, în epoca Brejnev15, relaţiile dintre China şi URSS au fost la un nivel foarte scăzut, iar incapacitatea diplomaţiei sovietice de a îmbunătăţi colaborarea cu partea chineză a oferit Occidentului un avantaj considerabil în raport cu lumea comunistă, Uniunea Sovietică pierzând foarte mult din credibilitatea sa de veritabil lider al comunismului mondial. Cum a contribuit ostilitatea relaţiilor dintre cele două state comuniste la erodarea, din interior, a lumii comuniste şi care a fost contribuţia acestei relaţii eşuate, chino-sovietice, la grăbirea sfârşitului Războiului Rece, sunt două întrebări la care nu ne-am propus să răspundem în cadrul acestui studiu. Dar, ceea ce putem afirma, fără teama de a greşi, este că relaţia dintre URSS şi China, cele mai mari state comuniste ale lumii Războiului Rece, nu a fost un model de urmat pentru celelalte state comuniste, constituind un foarte bun sprijin de natură ideologică pentru mişcările anticomuniste din Occident şi din întreaga lume, care au ştiut să folosească eşecurile politice ale comunismului în scop propagandistic.

Cursa înarmărilor nucleare, una dintre caracteristicile esenţiale ale epocii Războiului Rece, a avut în prim-plan URSS-ul şi SUA, dar nici China comunistă, intrată mai târziu în grupul restrâns al statelor nucleare, nu a neglijat acest sector al apărării statale. Prima ţară care a realizat arma nucleară, aşa cum se cunoaşte, a fost SUA, în anul 1945, fiind urmată, la numai patru ani, de către URSS, la 29 august 1949, când regimul comunist de la Moscova a detonat prima bombă nucleară, eveniment ce a marcat încetarea monopolului atomic american. Începând cu anii ‘50, a început să se dezvolte şi programul nuclear militar chinez, fiind sprijinit, din punct de vedere tehnologic, în primii ani, de către URSS, în spirit de solidaritate cu apartenenţa chinezilor la marea familie de state comuniste ale planetei. Dar, odată cu apariţia disensiunilor ideologice între China şi URSS, în vara anului 1959, Nikita Hruşciov a decis suspendarea sprijinului sovietic pentru programul nuclear al Chinei. Cu toate acestea, China a continuat cercetarea în domeniul nuclear, chiar şi fără sprijin sovietic, iar în octombrie 1964, a detonat prima bombă nucleară chinezească în deşertul Sinkiang din nord-vestul ţării.

15 Sunt opinii în literatura de specialitate care consideră că Leonid Brejnev a fost sinofob, din care motiv nu a fost capabil să adopte măsuri eficiente, în calitate de șef de stat, pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu Republica Populară Chineză.

Se poate aprecia că, în epoca Brejnev, relaţiile dintre China şi URSS au fost la un nivel foarte scăzut, iar incapacitatea diplomaţiei sovietice de a îmbunătăţi colaborarea cu partea chineză a oferit Occidentului un avantaj considerabil în raport cu lumea comunistă, Uniunea Sovietică pierzând foarte mult din credibilitatea sa de veritabil lider al comunismului mondial.



Deşi China, cu forţe proprii, a reuşit să ducă la bun sfârşit programul nuclear, pentru construirea primei bombe atomice, întotdeauna Kremlinul a afirmat că ajutorul oferit Beijingului în prima etapă de dezvoltare a programului nuclear a fost hotărâtor. Acest lucru avea să fie confirmat şi de Leonid Ilici Brejnev, Secretarul general al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS), la o întâlnire cu delegaţia română condusă de preşedintele Nicolae Ceauşescu, în martie 1967, la Moscova: „Dacă noi, sovieticii, nu i-am fi ajutat, chinezii nu ar fi ajuns să aibă niciodată arma atomică; nu este un secret, aceasta o putem spune acum”16. Aşadar, în ciuda disensiunilor ideologice, chiar dacă relaţia Chinei cu URSS în domeniul programului nuclear nu a fost de amploare şi de lungă durată, totuşi a fost benefică pentru chinezi, din perspectiva întăririi capacităţii de apărare a ţării.

Moartea preşedintelui sovietic Leonid Brejnev, în 1982, dar şi schimbările importante survenite ca urmare a deschiderii Chinei în domeniul politicii economice şi al politicii externe sunt elemente care au determinat un început de ameliorare a relaţiilor politice sovieto-chineze. Au fost stabilite consultări la doi ani pentru normalizarea acestor relaţii, însă partea chineză nu a renunţat să invoce permanent obstacolele care au stat, în anii trecuţi, în calea îmbunătăţirii relaţiei dintre Beijing şi Moscova: prezenţa militarilor ruşi în Afganistan; staţionarea militarilor ruşi în apropierea graniţei dintre URSS şi China şi în Mongolia; sprijinul sovietic acordat Vietnamului pentru a invada Cambodgia.

O schimbare importantă se va înregistra după venirea la putere a preşedintelui Mihail Gorbaciov, în 1985, când încep să se îmbunătăţească relaţiile sovieto-chineze în domeniul schimburilor economice, al asistenţei tehnologice, precum și al modernizării unor proiecte construite cu asistenţă sovietică în anii ’50. Deși a conștientizat greșelile politice ale URSS în raport cu China, trebuie remarcat că Mihail Gorbaciov a moștenit o politică externă extrem de rigidă de la predecesorii săi, iar încercările sale de restructurare și reformă și în acest domeniu au fost greu de acceptat de către miezul dur, tradiţionalist al conducerii comuniste de la Kremlin. Cu toate acestea, într-un discurs extrem

16 Stenograma discuţiilor la nivel înalt între PCUS și PCR, 17-18 martie 1967, Moscova, în lucrarea România şi negocierea Tratatului de neproliferare a armelor nucleare, coordonator Nicolae Ecobescu, Fundaţia Europeană Titulescu, București, 2016, p. 231.

O schimbare importantă se va

înregistra după venirea la putere

a preşedintelui Mihail Gorbaciov,

în 1985, când încep să se

îmbunătăţească relaţiile sovieto-

chineze [...]. Deşi a conştientizat

greşelile politice ale URSS în

raport cu China, trebuie

remarcat că Mihail Gorbaciov

a moştenit o politică externă

extrem de rigidă de la

predecesorii săi, iar încercările

sale de restructurare

şi reformă şi în acest domeniu

au fost greu de acceptat de

către miezul dur, tradiţionalist al conducerii

comuniste de la Kremlin.

Gândirea militară

românească

254

Gândirea militară

românească

254Numărul 2/2019

Eugen LuNgu

de important susţinut în iulie 1986 la Vladivostok, Mihail Gorbaciov se dovedea primul președinte rus care demonstra flexibilitate în raport cu China, lansând mai multe iniţiative privind politicile URSS în regiunea Asia-Pacific. Era anunţată, de altfel, o nouă viziune cu privire la viitoarea cooperare a URSS cu vecinii asiatici – China, Japonia și Coreea de Sud.

Beijingul a salutat propunerile lui Gorbaciov referitoare la dezvoltarea în comun a unui program spaţial, realizarea unui acord privind calea ferată din zona frontierei comune, dezvoltarea unui program pentru centralele hidroelectrice, dar și anunţul privind retragerea parţială a trupelor rusești din Afganistan și Mongolia. În ceea ce privește „momentul Vladivostok” și importanţa sa istorică pentru relaţia dintre URSS și China, Hélène Carrère d’Encausse afirma că „Reconcilierea ruso-chineză – după disputa dură din anii ’50 – a debutat în anul 1986, când Mihail Gorbaciov a proclamat la Vladivostok necesitatea ca cele două mari state socialiste să stabilească relaţii armonioase pentru a crea o zonă de pace şi prietenie”17.

Deși, până la sfârșitul anilor ’80, URSS nu a reușit să refacă, în mod formal, relaţia cu Republica Populară Chineză, totuși se poate spune că, în comparaţie cu deceniile anterioare, relaţia dintre cele două state s-a îmbunătăţit semnificativ. Chiar dacă rezultatele pe linia politicii externe cu China, în epoca Gorbaciov, nu au fost foarte spectaculoase, totuși, a fost extrem de important pentru Rusia faptul că Gorbaciov a imprimat o viziune pozitivă cooperării cu vecinii asiatici, dar și cu cei europeni, total diferită de cea a predecesorilor săi. Deschiderea pe care a realizat-o Gorbaciov în relaţia cu China a fost fundamentală, deoarece, în anii care au urmat destrămării URSS, liderii de la Kremlin au putut beneficia de o nouă platformă de cooperare ruso-chineză, edificată de președintele Gorbaciov, total diferită de moștenirea lăsată de Hrușciov sau Brejnev.

Concluzii

Se poate observa, din informaţiile prezentate, că, în cele peste patru decenii la care ne-am referit în cadrul acestui studiu, care se suprapun pe cea mai mare parte a istoriei Războiului Rece, amplitudinea cooperării dintre URSS şi Republica Populară Chineză a fost destul

17 Hélène Carrère d’Encausse, op. cit., p. 20.

Chiar dacă rezultatele pe linia politicii externe cu China, în epoca Gorbaciov, nu au fost foarte spectaculoase, totuşi, a fost extrem de important pentru Rusia faptul că Gorbaciov a imprimat o viziune pozitivă cooperării cu vecinii asiatici, dar şi cu cei europeni, total diferită de cea a predecesorilor săi.



de scăzută. Orgoliile au fost foarte mari, atât la Moscova, cât şi la Beijing, iar contradicţiile de natură ideologică dintre cele două mari state comuniste au fost atât de puternice, încât a fost imposibilă o apropiere reală, iar dezgheţul nu s-a produs nici după dispariţia fizică a lui Mao şi nici a lui Brejnev.

Uniunea Sovietică a dorit mereu să se impună în relaţia cu China comunistă, în calitatea sa de „soră” mai mare, născută în anul 1917, comparativ cu celălalt regim popular creat în 1949, încercând, astfel, să lărgească sfera de influenţă în cadrul lagărului socialist şi asupra continentului asiatic. Dar, toate încercările Moscovei, în epoca poststalinistă, au întâmpinat opoziţia fermă a Beijingului, convins că Uniunea Sovietică este cea care se abate de la principiile şi idealurile marxism-leninismului. Momentul revoluţionar din anul 1956, din Ungaria, unde trupele sovietice staţionate au intervenit în forţă omorând circa 2.500 de cetăţeni maghiari, dar şi cele care au urmat – Cehoslovacia – 1968, Afganistan – 1979 – au fost cele care au alimentat şi întreţinut neîncrederea totală a Beijingului în politica intervenţionistă a Kremlinului, făcând imposibilă o acţiune de reconciliere între cele două state comuniste.

Această scurtă analiză a relaţiilor de cooperare sovieto-chineze, parte a istoriei relaţiilor internaţionale, care pune în lumină o serie de elemente de natură politică, ideologică şi din sfera securităţii, chiar dacă ne dezvăluie că relaţiile de cooperare dintre URSS şi Republica Populara Chineză au fost la un nivel foarte scăzut, ne trimite involuntar cu gândul şi la epoca actuală, când luăm cunoştinţă, prin intermediul mass-mediei, că cele două state au astăzi un parteneriat strategic plin de realizări, în domenii dintre cele mai diverse. Prin urmare, privind spre cum au evoluat relaţiile dintre cele două state în cei aproape treizeci de ani de la căderea Zidului Berlinului, concluziile sunt total diferite comparativ cu perioada 1949-1991. Având lideri extrem de pragmatici după 1991, s-a reuşit să se dea la o parte toată zgura istoriei din epoca sovietică, în care cuvântul cheie a fost „confruntarea”, şi să se privească viitorul dintr-o perspectivă în care ceea ce contează sunt doar interesele naţionale ale ambelor state.

Dacă avem în vedere faptul că preşedinţii celor două state, Vladimir Putin şi omologul său chinez, Xi Jinping, s-au întâlnit, în ultimii

Uniunea Sovietică a

dorit mereu să se impună în

relaţia cu China comunistă, în

calitatea sa de „soră” mai mare, născută

în anul 1917, comparativ cu celălalt regim

popular creat în 1949, încercând,

astfel, să lărgească sfera de influenţă în

cadrul lagărului socialist

şi asupra continentului

asiatic. Dar, toate încercările

Moscovei, în epoca

poststalinistă, au întâmpinat opoziţia fermă

a Beijingului, convins că

Uniunea Sovietică este

cea care se abate de la

principiile şi idealurile

marxism-leninismului.

Gândirea militară

românească

256

Gândirea militară

românească

256Numărul 2/2019

Eugen LuNgu

şase ani, de 28 de ori, iar volumul schimburilor comerciale între Rusia şi China au depăşit, în anul 2018, suma de 100 de miliarde de dolari, putem cu uşurinţă să realizăm care este astăzi nivelul cooperării politice şi economice dintre cele două state18. În acelaşi timp, se înregistrează un nivel ridicat al colaborării militare între cele două ţări în cadrul Organizaţiei pentru Cooperare de la Shanghai, ceea ce determină un plus de atenţie din partea Washingtonului, având în vedere interesul major al SUA pentru regiunea Asia-Pacific. Manevrele militare de amploare din toamna anului 2018 – „Vostok 2018” , desfăşurat în perioada 11-17 septembrie 2018 în Siberia, Extremul Orient rus şi în Marea Japoniei, cu participarea a circa 300.000 de militari ruşi şi aproximativ 3.000 de militari chinezi, 36.000 de vehicule, 1.000 de avioane, elicoptere şi drone şi 80 de nave – au reprezentat o veritabilă demonstraţie de forţă şi au transmis un „mesaj” în întreg spaţiul asiatic, dar şi către Washington, pe fondul deteriorării relaţiilor economice chino-americane pe tema protecţionismului comercial.

Privind spre două perioade istorice, 1949-1991 şi 1991-2019, trebuie să spunem, în concluzie, că relaţiile de colaborare dintre ruşi şi chinezi pot fi caracterizate în termeni total diferiţi. Dacă, până la disoluţia URSS, factorii ideologici au frânat colaborarea dintre Moscova şi Beijing, după 1991, doctrina realismului politic a fost cea care a făcut ca cele două state să dezvolte un parteneriat strategic important, în multiple domenii. Cu toate acestea, nu puţine sunt vocile unor specialişti în relaţii internaţionale care amintesc astăzi, în mod deschis, despre o „casătorie din interes” între Rusia şi China, iar interesele lor divergente, venite din trecut, pe o serie de teme care ţin de geopolitica spaţiului asiatic, vor ieşi la iveală în următorii ani. Iar vechile neînţelegeri de dinainte de dispariţia URSS, ţinute cumva „sub tăcere” în epoca actuală, vor reapărea sub o altă formă, odată cu primele disensiuni între conducerile celor două state.

Fără a acorda credibilitate deplină unor teorii aşa cum este cea de mai înainte, rămâne, aşadar, o întrebare extrem de tranşantă, care îşi are originea în esenţa acestui studiu: Vor reuşi pragmaticii oameni

18 Miodrag Soric, China şi Rusia – doi parteneri inegali, Focul Media Center, pe site-ul https://www.dw.com/ro/china-%C8%99i-rusia-doi-parteneri-inegali/a-49061700, accesat la data de 09.07.2019.

Relaţiile de colaborare dintre ruşi şi chinezi pot fi caracterizate în termeni total diferiţi. Dacă, până la disoluţia URSS, factorii ideologici au frânat colaborarea dintre Moscova şi Beijing, după 1991, doctrina realismului politic a fost cea care a făcut ca cele două state să dezvolte un parteneriat strategic important, în multiple domenii.



de stat de la Moscova şi Beijing să fie imuni la orice influenţă negativă venită din trecutul relaţiilor sovieto-chineze?

BIBlIoGraFIe1. Hélène Carrère d’Encausse, URSS a murit, trăiască Rusia, Editura

Artemis, Bucureşti, 2010.2. Joshua S. Goldstein şi Jon C. Pevehause, Relaţii internaţionale, Editura

Polirom, Iaşi, 2008.3. Robert Kaplan, Răzbunarea geografiei. Ce ne spune harta despre

conflictele viitoare şi lupta împotriva destinului, Editura Litera, Bucureşti, 2014.

4. Henry Kissinger, Despre China, Ediţia a II-a, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2018.

5. Michael Lynch, Republica Populară Chineză după 1949, Editura All, Bucureşti, 2004.

6. David R. Marples, Rusia în secolul XX, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2014.

7. Rana Mitter, Calea amară a Chinei. Confruntarea cu lumea modernă, Editura BIC ALL, Bucureşti, 2005.

Gândirea militară

românească

258

Gândirea militară

românească

258Numărul 2/2019

PreGÃtirea POlitiCÃ a rÃzbOiUlUi. 1916-1918 (i)

Locotenent-colonel Alexandru IOANIŢIU

În anul 1915, ofensiva Puterilor Centrale s-a concretizat prin ocuparea teritoriului polonez. Armata italiană, intrată în război alături de Antanta, a fost oprită în Alpi. După intrarea în război a Bulgariei, alături de Puterile Centrale, Serbia a fost înfrântă şi ocupată, iar Antanta a debarcat trupe în Grecia, formând frontul de la Salonic. Puterile Centrale mutaseră centrul de greutate al operaţiunilor pe frontul oriental şi balcanic. Sub comandamentul Hindenburg-Ludendorf, armatele austro-ungare încep ofensiva pe frontul oriental. Grupul de Armate Mackensen a rupt frontul rus între Tranoc şi Gorlice, iar Galiţia şi Bucovina au reintrat în stăpânirea Austriei.

Înfrângerea armatelor ruse crease o situaţie dezavantajoasă unei intervenţii din partea României, iar problema materialului de război şi a muniţiilor comandate în Franţa şi Italia nu fusese încă soluţionată. În acelaşi timp, Puterile Centrale, care îşi creaseră posibilităţi pentru a interveni în Balcani sau contra României, începuseră să devină mai incisive. În asemenea condiţii, menţionează autorul în această prezentare din anul 1932, orice intervenţie a României nu ar fi avut succes.

Cuvinte-cheie: convenţie militară, Petrograd, material de război, revendicări teritoriale, Puterile Centrale.

Preluare din revista România Militară, nr. 7-8, iulie-august 1932, pp. 46-51.


Pregătirea politică a războiului. 1916-1918 (I)

tratativele anului 1915Evenimentele anului 1915 au schimbat în favoarea Puterilor Centrale

situaţia pe frontul oriental și în Balcani și au creat României o situaţie puţin favorabilă unei intrări în acţiune.

În iarna 1914-1915, tratativele României cu puterile Înţelegerii stagnaseră. De altfel, aceste puteri, neavând o politică unitară în Balcani, nu se puseseră încă de acord nici asupra oportunităţii intrării României în război și cu atât mai mult nu se grăbeau a satisface cerinţele României. Pe când Franţa, dar mai ales Rusia, insistau pentru intrarea României în război, fără însă a căuta să creeze condiţii favorabile intervenţiei române, Anglia califica aceste insistenţe drept „o nebunie şi o imoralitate: însemna a se cere un sacrificiu imens din partea poporului român, care nu putea să ajute pe aliaţi şi putea să pricinuiască un rău incalificabil cauzei lor”1.

Politica engleză cerea în schimb stăpânirea Constantinopolului și a strâmtorilor, care ar fi asigurat legătura aliaţilor cu Rusia și ar fi putut determina Grecia și România să intre în acţiune alături de aliaţi. În acest scop, Anglia, la care apoi s-a asociat și Franţa, au organizat, în primăvara anului 1915, o expediţie la Dardanele și Galipoli, expediţie care, insuficient pregătită și executată cu forţe slabe, nu a putut obţine niciun rezultat.

Începând din primăvara anului 1915, Rusia, simţindu-se ameninţată de ofensiva Puterilor Centrale și începând să sufere de lipsa materialului de război și în special a muniţiunilor, intervine, prin marele duce Nicolae, către guvernul francez, arătând că o „cooperare imediată a Italiei şi României este o necesitate imperioasă” și, „fără această cooperare, războiul se va prelungi încă multe luni, cu riscuri teribile”2.

Dându-și seama că războiul se va prelungi, Puterile Înţelegerii încep o acţiune mai fermă pentru a-și asigura cooperarea Italiei, României și Bulgariei.

1 G. Thompson, Old Europe’ suicide, 1922. Fragmente traduse de Al. Rosetti în România Militară în anul 1921.

2 M. Paleologue, La Russie des Tsars pendant la guerre.

Începând din primăvara

anului 1915, Rusia, simţindu-

se ameninţată de ofensiva

Puterilor Centrale şi

începând să sufere de lipsa

materialului de război şi în special a

muniţiunilor, intervine,

prin marele duce Nicolae,

către guvernul francez, arătând că o „cooperare

imediată a Italiei şi României este

o necesitate imperioasă” şi,

„fără această cooperare,

războiul se va prelungi încă multe luni, cu

riscuri teribile”.

Gândirea militară

românească

260

Gândirea militară

românească

260Numărul 2/2019

Alexandru IOANIŢIU

Italia și România încheiaseră la 23 septembrie 1914 un acord secret prin care se angajau reciproc a nu ieși din neutralitate fără un preaviz de opt zile, iar la 6 februarie 1915, un alt acord, prin care își luau un nou angajament în vederea unei acţiuni solidare reciproce în cazul unei agresiuni din partea unei terţe puteri.

Intervenţia simultană în război a Italiei și a României, care, desigur, ar fi putut crea o situaţie grea Puterilor Centrale și în special Austriei, nu a putut fi realizată.

Condiţiile puse de Italia sunt în curând satisfăcute de aliaţi, cu toată opoziţia Rusiei. Care apără interesele sârbilor în Adriatica și, la 10/23 mai 1915, Italia intră în război. În schimb, tratativele cu România, lăsate de aliaţi în sarcina Rusiei, se lovesc de la început de intransigenţa Guvernului de la Petrograd.

În adevăr, la 20 aprilie (3 mai), ministrul României la Petrograd face cunoscut Guvernului rus revendicările teritoriale ale României, și anume: întreaga Transilvanie, care de altfel nu i-a fost niciodată contestată, Bucovina până la Prut, întreg Banatul până la Tisa, Crișana până la linia Seghedin – confluenţa Someșului cu Tisa, și Maramureșul. Ministrul de externe rus, Sassonov, răspunde însă că aceste exigenţe sunt inacceptabile, „căci nu putem consimţi nici ca populaţia rusă din Bucovina şi Ugarcina să fie trecută sub puterea României, nici ca România să se apropie de Belgrad3, pentru care ar constitui o ameninţare tot aşa de mare ca cea austriacă”4.

Această atitudine a guvernului din Petrograd se explică prin aceea că, în aprilie 1915, guvernul și comandamentul de căpetenie rus aveau credinţa că Rusia va putea învinge singură Austria. Consecventă politicii sale din ultimul secol, Rusia nu-și ascundea simpatia pentru Bulgaria și Serbia, exponentele panslavismului în Balcani, și dispreţuia ajutorul României, căreia nu voia să-i devină obligată. În drumul său spre Constantinopol, Rusia nu avea niciun interes să aibă în cale o Românie mărită.

Considerând intrarea Italiei în război suficientă pentru obţinerea victoriei, Rusia devine inconciliabilă în tratativele cu România. Marele Duce Nicolae5 care, în martie, considera intrarea Italiei și României

3 La 22.IV./5V, Principele Alexandru al Serbiei intervenise către Marele Duce Nicolae să nu cedeze României Banatul, „a cărei populaţie este constituită în mare parte de sârbi”. Marele Duce îi asigură, la 4/17, de tot sprijinul său.

4 Documents diplomatiques secrets Russes, 1914-1917.5 Generalismul armatelor ruse.

Consecventă politicii sale din ultimul secol, Rusia nu-şi ascundea simpatia pentru Bulgaria şi Serbia, exponentele panslavismului în Balcani, şi dispreţuia ajutorul României, căreia nu voia să-i devină obligată. În drumul său spre Constantinopol, Rusia nu avea niciun interes să aibă în cale o Românie mărită.



în război ca o condiţie indispensabilă obţinerii victoriei, telegrafia, la 20 aprilie/3 mai Ministrului de Externe rus, următoarele: „Intrarea Italiei în război este atât de importantă pentru noi6, încât aceea a României devine de mică importanţă. De aceea găsesc că trebuie să facem să înţeleagă România că intrarea sa în război poate fi acceptată, dar că exigenţele ei sunt excesive şi absolut inadmisibile. Din moment ce România ne-a făcut propuneri să intre în război, după semnarea tratatului nostru cu Italia, trebuie să profităm de a stabili frontiera viitoare a României la zona Carpaţilor, a Bucovinei şi a Ungariei, în acord cu necesităţile strategice pe care le-am expus în memoriul meu, care se găseşte la minister. Sunt absolut sigur că, dacă avem o atitudine fermă – şi fermitatea este absolut justificată de situaţie –, România va fi obligată să se alipească nouă, mulţumindu-se cu ceea ce-i dăm”7.

În curând însă, înfrângerile suferite de armatele ruse aveau să schimbe atitudinea guvernului din Petrograd.

În adevăr, Puterile Centrale mutaseră în 1915 centrul de greutate al operaţiunilor pe frontul oriental și balcanic și, la 19 aprilie/2 mai, armatele austro-ungare, sub comandamentul Hindenburg-Ludendorf, încep ofensiva pe frontul oriental. Grupul de Armate Mackensen rupe frontul rus între Tranoc și Gorlice și, în scurt timp, Galiţia și Bucovina reintră în stăpânirea Austriei. În iulie, ofensiva austro-ungară, continuând între Bug și Vistula, înaintează adânc în teritoriul rus, atingând linia Dunaburg-Pinse-Dubno-Tarnopol. În înfrângerile din anul 1915, armatele ruse, în afară de teritoriu, pierduseră aproape 2/3 din efectivele combatante, mare parte din materialul de război și consumaseră ultimele rezerve de muniţii. Refacerea armatelor ruse era o problemă de lungă durată, căci materialul de război și muniţiile necesare nu-i puteau fi procurate nici de aliaţi și nici de industria ţării, insuficient pregătită.

Înfrângerile armatelor ruse și situaţia lor din ce în ce mai disperată determină, încă din mai 1915, Marele Cartier General rus să intervină către guvern, pentru a grăbi acordul cu România.

Guvernul rus începe să devină mai conciliant în tratativele cu România.

În același timp, ministrul de externe al Franţei, Delcasse, intervine și el la Petrograd, la începutul lunii mai, pentru a se găsi o formulă de înţelegere cu România.

6 La 13/26.IV se semnase la Londra acordul între Aliaţi și Italia.7 Documents diplomatiques secrets Russes, 1914-1917.

În înfrângerile din anul 1915,

armatele ruse, în afară

de teritoriu, pierduseră

aproape 2/3 din efectivele

combatante, mare parte

din materialul de război şi

consumaseră ultimele rezerve

de muniţii. Refacerea

armatelor ruse era o problemă

de lungă durată, căci materialul

de război şi muniţiile

necesare nu-i puteau fi

procurate nici de aliaţi şi nici

de industria ţării, insuficient

pregătită.

Gândirea militară

românească

262

Gândirea militară

românească

262Numărul 2/2019

Alexandru IOANIŢIU

Sub presiunea Franţei și a înfrângerilor din Galiţia și Bucovina, ministrul de externe rus comunică, la 6/19 mai, României, că îi convine a-i ceda Bucovina până la Siret și partea de N-E a districtului Torontal, cu condiţia strictă ca România să intre în acţiune până la 13/24 mai8.

Guvernul român, înţelegând să nu facă nicio concesiune în chestiunea teritoriilor revendicate, răspunde ministrului Rusiei la București că este dispus să intre în acţiune cinci săptămâni după semnarea de către aliaţi a tratatului politic prin care s-ar recunoaște toate revendicările teritoriale ale României și după încheierea unei convenţii militare care să hotărască condiţiile cooperării ruso-române și muniţiunile pe care aliaţii trebuiau să le trimită României9.

Sub presiunea înfrângerilor din ce în ce mai dezastruoase, Comandantul de căpetenie rus începe a preţui din nou intervenţia României și, la 7/20 iunie, generalul Ianukevici, șeful statului major, telegrafiază Guvernului să accepte condiţiile Românilor, cu rezerva de a păstra o zonă liberă pentru apărarea Belgradului și fără obligaţiunea Rusiei de a procura materialul de război necesar României10.

Pe de altă parte, Franţa, care lăsase la început Rusiei sarcina tratativelor cu România, începe să devină neliniștită. Înfrângerile rușilor se succedau fără întrerupere. Ofensiva franco-engleză din mai nu obţinuse rezultatele sperate. La Paris, erau temeri că germanii vor arunca pe frontul franco-englez forţele importante luate de pe frontul de est și vor încerca o ofensivă spre Paris sau Calais. Opinia publică era surescitată de perspectiva unei noi campanii de iarnă și a unei noi invazii a Franţei. Expunând această stare de lucruri, Izwolsky, ministrul Rusiei la Paris, atrăgea atenţia, la 16/29 iunie, guvernului din Petrograd că, în cazul unui nou insucces al tratativelor cu România, „opinia publică franceză va încărca Rusia de răspundere”11.

Presiunea exercitată de Franţa și mersul din ce în ce mai defavorabil al operaţiunilor de pe frontul rus determină guvernul din Petrograd să accepte, la 21 iulie (2 august) 1915, atunci când dezastrul armatelor ruse era aproape complet, toate condiţiile puse de România relativ la viitoarele frontiere. Rusia propune, în același timp, elaborarea unei convenţii militare care să stabilească data și condiţiile intrării României

8 Ibidem.9 Ibidem.10 Ibidem.11 Ibidem.

Sub presiunea înfrângerilor din ce în ce mai dezastruoase, Comandantul de căpetenie rus începe a preţui din nou intervenţia României şi, la 7/20 iunie, generalul Ianukevici, şeful statului major, telegrafiază Guvernului să accepte condiţiile Românilor, cu rezerva de a păstra o zonă liberă pentru apărarea Belgradului şi fără obligaţiunea Rusiei de a procura materialul de război necesar României



în război, convenţie care urma să fie supusă aprobării celorlalte puteri aliate12.

În august 1915, România nu se putea însă hotărî a intra în acţiune. Înfrângerea armatelor ruse crease o situaţie cu totul nefavorabilă unei intervenţii din partea României, iar chestiunea materialului de război și muniţiunilor comandate în Franţa și Italia și pe care România cerea să-i fie trimise în ţară nu fusese încă soluţionată. Pe de altă parte, Puterile Centrale, care, în urma victoriilor obţinute pe frontul rus, își creaseră importante disponibilităţi pentru a interveni în Balcani sau contra României, începuseră să devină agresive și să mediteze chiar la un atac preventiv contra României. În asemenea condiţiuni, o intervenţie a României ar fi fost înăbușită și nu ar fi putut servi nici cauza aliaţilor.

(va urma)

12 Ibidem.

Gândirea militară

românească

numărul 2/2019 264

Date post:	19-Oct-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	4 times
Download:	0 times