+ All Categories
Home > Documents > Editor ASOCIAŢIA LITERARĂ „CRENELURI SIGHIŞORENE” · Neagu: prof. Victor Papilian, Sextil...

Editor ASOCIAŢIA LITERARĂ „CRENELURI SIGHIŞORENE” · Neagu: prof. Victor Papilian, Sextil...

Date post: 15-Oct-2019
Category:
Upload: others
View: 19 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
70
___________________________________________________________________________________________ Editor ASOCIAŢIA LITERARĂ „CRENELURI SIGHIŞORENE” _________ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ __ _________ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ _____ Redactor-şef Gabriella Costescu ISSN 2343 – 7693Anul III Nr. 7 (iulie-decembrie) 2015 _________ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ __ _________ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ ______ Klara Pădurean, „Amintirile florilor” ____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ ANOTIMPURI Când tinereţea nu mai are nume, când primăvara nu plăteşte vamă, când doar în muguri verdele tresare, ce anotimp o să alegi? Când toamna nu se-ntoarce-n struguri, când frunzele sunt epoleţii fără ranguri şi în tranşee de zăpadă mai treci cuvinte peste praguri, ce anotimp o să alegi? Ce ţară şi ce limbă şi ce legi? Sighişoara, 10 iulie 2014 NICOLAE BĂCIUŢ
Transcript

___________________________________________________________________________________________

Editor ASOCIAŢIA LITERARĂ „CRENELURI SIGHIŞORENE” _______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Redactor-şef Gabriella Costescu ●ISSN 2343 – 7693●Anul III Nr. 7 (iulie-decembrie) 2015 ________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________________________

Klara Pădurean, „Amintirile florilor”

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

ANOTIMPURI Când tinereţea nu mai are nume, când primăvara nu plăteşte vamă, când doar în muguri verdele tresare, ce anotimp o să alegi? Când toamna nu se-ntoarce-n struguri,

când frunzele sunt epoleţii fără ranguri şi în tranşee de zăpadă mai treci cuvinte peste praguri, ce anotimp o să alegi? Ce ţară şi ce limbă şi ce legi?

Sighişoara, 10 iulie 2014 NICOLAE BĂCIUŢ

2

Studii: - Facultatea de Știinţe Economice Dimitrie Cantemir, secţia Management Marketing. - Masterat în Management financiar contabil - studii postuniversitare de specialitate cu diploma, în Germania şi Anglia – Oxford. - începând cu ianuarie 2004, ocupă postul de contabil şef din cadrul DIRECŢIEI JUDEŢENE PENTRU CULTURĂ, CULTE ŞI PATRIMONIUL CULTURAL NAŢIONAL MUREŞ. - studiază iconografia din muzee şi mănăstiri de preferinţă cea de sec. XV - XVI. - Studiază şcoala tradiţională de iconografie Transilvăneană, încercând să contine iconografia tradiţională românească. - Din 2006 membru al Asociaţiei Artiştilor Plastici, dată de la care începe o intensă activitate de pictură, atât icoane pe sticlă cât si ulei pe panză. - La sfârşitul anului 2006 este aleasă Vicepreşedinte al Asociaţiei Artiştilor Plastici Mureş. - Din anul 2013 membru al Uniunii Artiştilor Plastici Mureş EXPOZIŢII PERSONALE DE ICOANE - SALA DE EXPOZIŢIE PERMANENTĂ UNIREA, 2005, EXPOZIŢIE DE DEBUT ICOANE PE STICLĂ. - MUZEUL DE ETNOGRAFIE MUREŞ, dec. 2006. - SALA UNIREA TG MUREŞ, noiembrie 2006, 2007, 2008. - CASA TINERETULUI REGHIN decembrie 2007. - BISERICA ROMANO CATOLICĂ SG. DE MUREŞ, noiembrie 2006. - SĂLI DE EXPOZITIE PRIVATE DIN TG. MUREŞ- 2007,2008. - SALA DE EXPOZIŢII TEMPORARE la parterul TURNULUI CU CEAS – SIGHIŞOARA – 2008. - PALATUL CULTURII TG MURES – 2009 - BRAȘOV, 2009. - GERMANIA, BONN, 2010. - GALERIA DE ARTĂ – Redacția cotidianului CUVÂNTUL LIBER – 2011. - Biblioteca SERAFIM DUICU, BAIA MARE - 2012 - BIBLIOTECA NAŢIONALĂ , BUCUREŞTI – 2012 - SALA DE EXPOZIŢII UNIREA, TG. MUREŞ, 2012, 2013. - GALERIA DEISIS TG. MUREŞ, 2012. - GALERIA PRIMER, TG. MUREŞ, 2013. EXPOZIŢII DE PICTURĂ - BANCA COMERCIALĂ iulie 2006 expoziţie personala , pictură modernă. - SANGEORGIU DE MUREŞ, 2007, expoziţie personala , pictură modernă, natură statică - Sighișoara, TURNUL CU CEAS, 2008, expoziţie personala , pictură modernă, natură statică. - Sala ART DESIGN TG. MUREŞ, 2008, expoziţie personala , pictură modernă. - BRAȘOV, pictură modernă.

- GERMANIA, BONN, 2010 pictură modernă - GALERIA DE ARTĂ DEISIS – pictură modernă – 2011, 2012. - Expoziţie personală de pictură modernă, galeria Casei de Cultură G. Enescu, Reghin, 2012 - Expoziţie personală de pictură modernă, galeria Prefecturii Tg. Mureş. - expoziţie personală de pictură galeria Primăriei Tg. Mureş, 2012. - expoziţie de pictură modernă galeria Unirea Tg. Mureş, 2012. - expoziţie de pictură modernă galeria Bibliotecii Astra, Sibiu, 2013. - expoziţie de pictură modernă galeria UAP Sibiu, 2013 - expoziţie de pictură modernă galeria Muzeului Sibiu, 2013. - expoziţie de pictură galeria Unirea Tg. Mureş, salonul anual de primăvară, 2013. - Expoziţie personală de pictură modernă, galeria Unirea, Tg. Mureş, 2013. - Expoziţie personală de pictură modernă Prefectura jud. Mureş, 2013. - Expoziţie personală de pictură modernă galeria Primer, Tg. Mureş , 2013 EXPOZIŢII ÎN STRĂINĂTATE - expoziţie de pictură modernă galeria Godor Klub, Budapesta, Ungaria , 2011. - expoziţie de pictură modernă galeria Casei de Cultură Inarcs, Ungaria, 2012. - expoziţie de pictură modernă galeria Casei de Cultură Zalazsentgzorgy, Ungaria 2012. - expoziţie de pictură modernă galeria Bibliotecii Jazybereny, Ungaria, 2013 EXPOZIŢIE DE GRUP - Muzeul de ETNOGRAFIE Reghin 2006, 2008, 2010. - Muzeul DE ETNOGRAFIE MUREŞ 2006 „ICONARI DIN JUD. MUREŞ“. Expoziții de grup la ASOCIAŢIA ARTIŞTILOR PLASTICI. - EXPOZIŢIA DE PRIMĂVARĂ şi TOAMNĂ, 2005, 2006, 2007,2008,2009,2010,2011,2012, 2013 Expoziţia Judeţeană de icoane 2004 – 2012.

____________________________________ Număr ilustrat cu lucrări de Klara Pădurean

3

Alături de şcoală, stat şi biserică, un rol

important în promovarea actului cultural l-au avut după invenţia lui Gutenberg, tipografii. Prezenţa acestora într-o localitate determina creşterea gradului de educaţie şi de ştiinţă al locuitorilor urbei.

Expansiunea tipografiilor în Europa a fost strâns legată nivelul de educaţie. Existenţa unei populaţii, care cunoştea scrisul şi cititul făcea ca afacerea în domeniul cărţii să fie asigurată. Reforma religioasă prin apelul ei direct la cuvântul Scripturii a determinat apariţia unui sistem educaţional foarte bine pus la punct, lucru vizibil în Transilvania, unde după adoptarea Reformei în variantele sale instituţia şcolară s-a bucurat de o dezvoltare viguroasă.

Teritoriul Pământului Crăiesc, locuit şi administrat de saşi, era un mediu propice, în care tipografii şi librarii să se dezvolte. Acest lucru este demonstrat şi de apariţia primelor tiparniţe. Se ştie că prima tipografie din Transilvania va apare la Sibiu în 1529, fiind urmată apoi de cea fondată la Braşov, de Johannes Honterus în 1539 şi de cea din Cluj în 1550. 1

În acest mediu se va dezvolta şi prima tipografie românească din Ardeal. Este vorba de tiparniţa diaconului Coresi din Şcheii Braşovului, a cărui tipărituri în limba română au înrâurit cultura românească de la finalul Evului Mediu.

Din păcate, la Sighişoara prima tipografie este atestată abia în secolul al XIX-lea, deşi matricolele bisericii evanghelice menţionează la cumpăna dintre secolele XVII-XVIII pe un anume Andreas Blasius în calitate de legători de cărţi.

Pe la mijlocul secolului XIX Andreas Uberath, preot evanghelic la Bisericuţa Leproşilor din urbe dispunea de o presă, care însă era rudimentară şi avea doar un uz şcolar. 2

Prima editură apare o dată cu prima publicaţie periodică în anul 1869. În acest an va apare pentru o perioadă de 10 luni Das Sächsische Volksblatt. Editorul este Friedrich Kraner şi tipografia unde apare poartă numele de Friedrich Kraner & Friederich Jördens. Din păcate nu cunoaştem nimic despre viaţa şi activitatea redactorului şi a editorului, singurele date existente sunt cele referitoare la asociatul lui Kraner în activitatea tipografică şi anume

1 Gernot Nussbächer, Johannes Honterus, Kriterion Verlag, Bukarest, 1974, p. 56. 2 Friedrich Teutsch, „ Beiträge zur sächsischen Buchdruckergeschichte“ in Korrespondenzblatt, IX Jahrgang, 15. März 1886, p. 33.

___________________________________

Friederich Jördens. Acesta era fiu al oraşului Lübek, venit în perioada neoabsolutistă în Ardeal şi stabilit în acest an 1868 în Sighişoara. Fiul său Franz într-o cronică a familiei ne prezintă atmosfera existentă în oraş la sosirea tatălui său: „…se stabileşte Friede-erich Jördens cu soţia şi copiii, două fete şi doi băieţi în noiembrie 1868 din Sibiu la Sighişoara, luând locuinţa situată la etajul casei din spatele uliţei preotului, cu faţada situată în uliţa Şcolii (…) în casa Bacon, în timp ce la parter a fost adăpostită o tipografie modestă. După puţine săptămâni atelierul era dat în exploatare şi primele sortimente tipărite erau citite în oraş de către cercurile critice....3

Relaţiile sale cu Kraner se vor dovedi a fi destul de dificile şi doar după un an Jördens va rămâne singurul propietar. În 1872 va pune bazele celui de-al doilea periodic şi anume şi anume Schäßburger Anzeiger.

După moartea sa cei doi fii vor duce afacerea mai departe şi ziarul va apărea sub aceeaşi denumire şi format până în 1901, când îşi va schimba denumirea în Schässburger Zeitung şi va deveni o foaie politică „pentru politica germano-săsească şi pentru binele obştesc”. În 1904 vor vinde ziarul lui W. Krafft, care va păstra aceeaşi orientare şi format al său până în 1919, când va fi cumpărat de propietarul şi editorul lui Gross-Kokler Bote, va contopi cele două ziare. Krafft era sighişorean de origine şi avea o mare afacere în domeniul poligrafic la Sibiu. Între 1904-1919 va deschide o secţie la Sighişoara, care se va dovedi a fi nerentabilă şi o va vinde lui Friedrich Horeth.

Spre deosebire de Jördens, Horeth era sighişorean de origine. După terminarea şcolii primare în oraşul natal, se dedică studiului artei tipăririi cărţilor. Urmează toate treptele pentru accederea în meseria de meşter conform regulilor medievale ale breslei, în acest sens îl găsim ucenic la tipografia lui W. Krafft

3 Johann Baptist Teutsch „Deutsche Zeitungwesen in Siebenbürgen” in Groβ-Kokel Bote 1921, nr. 2210-2216, 2229-2230.

4

din Sibiu, care edita majoritatea periodicilor sibiene, apoi continuă studiul din calitatea de calfă părăsind Transilvania şi slujind la diverse tipografii în spaţiul german, colindă oraşe ca Viena, München, Stuttgart şi Frankfurt am Main. Se întoarce în oraşul natal probabil în jurul anului 1875 când, îngrijindu-se de apariţia săptămânalului Groß-Kokler Bote până la moartea sa în 1920, când va transmite afacerea celor doi fii Gustav şi Friedrich.4

Cele două tipografii vor funcţiona în ultimul pătrar al secolului al XIX-lea, oferind publicului cititor pe lângă publicaţiile periodice şi numeroase lucări, în marea lor majoritate opera profesorilor de la Şcoala din Deal.

După Marea Unire din 1918 şi românii sighişoreni au avut posibilitatea de a deschide afaceri în domeniul poligrafic. Menţionăm aici personalitatea omului de cultură Miron Neagu. Născut în 2 noiembrie 1889 la Loamneş, Miron Neagu şi-a făcut studiile la Sibiu, unde a urmat teologia. Va activa până la moartea prematură a soţiei ca preot în satul Retiş (azi jud. Sibiu), apoi s-a retras şi s-a mutat la Făgăraş, unde a înfiinţat o mică tipografie cu un asociat, cu bani împrumutaţi de la Banca „Furnica”. După un timp, a lichidat afacerea şi cu banii rezultaţi, a cumpărat o casă şi un loc pentru o tipografie în Sighişoara. Acesta este şi unul dintre marile lui merite, înfiinţarea tipografiei de mare performanţă, în 1937-1938, care, în anii interbelici, a fost prima şi cea mai importantă tipografie românească din Transilvania. Pentru această tipografie, Miron Neagu s-a împrumutat de la bancă cu o dobândă de 24%, lucru deosebit la vremea respectivă. A înzestrat tipografia cu caractere aduse din Germania, care dădeau posibilitatea unei grafici, inclusiv primele pagini cu autorii, care nu se puteau realiza nici în Bucureşti.5

A adus un editor din Braşov, poetul Emil Giurgiuca6, care a condus tipografia. Obiectivul

4 Ibidem. 5 Emilia Baltag, “Miron Neagu la Sighişoara” în Vatra, nr, 6, 2006, pp. 44-46. 6 Emil Valer Giurgiuca ( 1906-1992) Se naşte în localitatea Diviciorii Mari de lângă Gherla (jud. Cluj) la 27 decembrie 1906. Profesor de literatură română şi limbi clasice la mai multe licee din ţară, a fost poet şi traducător român, unul dintre cei mai reprezentativi poeţi ai aşa-zisului grup de "tineri poeţi ardeleni" (Mihai Beniuc, George Boldea, Ion Th. Ilea ş.a.) al căror stil se poate descrie drept o încrucişare discretă dintre tradiţionalism şi modernism. Împreună cu George Boldea va scoate revista "Abecedar" la Brad. Traducător din literatura maghiară. A realizat antologiile "Poeţii tineri ardeleni" (1940) şi "Transilvania în poesia românească" (1943). În perioada comunistă refuză să scrie în stilul epocii şi se retrage din viaţa politică. Moare la 3 martie 1992 la Bucureşti. Vezi : Ion Buzaşi, " Studiu monografic despre Emil Giurgiuca" în România literară, nr. 32,09/08/2013-15/08/2013.

principal a fost sprijinul poeţilor şi prozatorilor tineri din România, fapt apreciat de Academia Română. Primul roman tipărit a fost “Maree” de Vladimir Vecerdea, urmat de primul volum de poezii al poetului Mihai Beniuc intitulat “Cântece de pierzanie”. S-au tipărit pe lângă reviste (în colaborare cu “Gândirea”) peste 20 de volume de poezie şi proză. În 1938 a fost instituit un premiu pentru tineri poeţi şi prozatori, banii fiind daţi de către Miron Neagu. Preşedintele Comisiei de atribuire a premiilor a fost Liviu Rebreanu. Personalităţi care au colaborat cu editura Miron Neagu: prof. Victor Papilian, Sextil Puşcariu, Perpesicius, Chinezu, Nicolae Iorga, T. Mureşan, Ion Vasiliu.7

Mai mult decât atât, se dovedeşte a fi un pasionat culegător de folclor, colaborând cu Ilarion Cocişu la adunarea şi prelucarea cântecelor specifice românilor de pe cursul mijlociu al Târnavei Mari.

Din păcate, această activitate nu a fost recunoscută de noua putere politică de după 1945 şi acest mare om de cultură a fost nevoit să sufere mai mulţi ani de închisoare în temniţele comuniste. S-a stins în vârstă de 84 de ani în anul 1973 la Sighişoara.

Putem spune că, deşi, urbea de pe Târnavă nu a avut o tradiţie îndelungată în domeniul tipografic, cei aproape 80 de ani de existenţă a tipografiilor si editurilor au ridicat nivelul cultural al localităţii, a contribuit, mai ales graţie bogatei activităţi a lui Miron Neagu, să fie cunoscut vechiul burg medieval în întreaga Românie Mare, ca o adevărată cetate culturală a Transilvaniei, alături de mari oraşe ca Braşov, Cluj, Sibiu.

Perioada de după instaurarea regimului comunist a dus la un recul în domeniul editorial şi publicistic, ceea ce a dus la situaţia hilară de azi. Un oraş lipsit de editură şi doar cu o singură librărie, care încearcă cu greu în aceste vremuri tulburi, să astâmpere setea de lectură a intelectualului sighişorean.

NICOLAE TEŞCULĂ

Klara Pădurean, “Reverberaţii cosmice”

7 Emilia Baltag, op. cit. , p. 44-46

5

Remember

30 de ani de la moartea esteticianului La Sărmaşu, locul de naştere al

savantului

La 17 decembrie 2015, s-au împlinit 30 de ani de la moartea profesorului Liviu Rusu, unul dintre puţinii esteticieni români cu un sistem estetic original, recunoscut ca atare şi în străinătate. Pentru a marca acest eveniment, Biblioteca Orăşenească „Liviu Rusu” din oraşul Sărmaşu (localitatea de naştere a profesorului clujean) a organizat, în zilele de 8-9 noiembrie 2015, un ciclu de manifestări omagiale (în contextul Zilelor Bibliotecii „Liviu Rusu”, ediţia a V-a).

Un bun prieten de-al meu spunea că mor doar cei uitaţi. Iată că Liviu Rusu nu este uitat. Aşa se face că, în dimineaţa zilei de 8 noiembrie 2015, o delegaţie de clujeni se îndrepta, cu un microbuz, spre Sărmaşu, pentru a participa la manifestările omagiale, delegaţie din care făceau parte: Liana Marta, fiica profesorului Liviu Rusu (care s-a accidentat înainte de plecare, încât nu a mai putut participa, fiind dusă urgent la spital, împreună cu soţul dânsei, dr. Marcel Marta), acad. Ionel Haiduc, vecin şi bun prieten cu familia profesorului Liviu Rusu, doamnele Anca Hrianca şi Monica Dobrei şi semnatarul acestor rânduri (profesorul

Vasile Voia, editorul seriei de Opere, nu a mai putut participa nici domnia sa, din motive de sănătate).

Ajunşi la Sărmaşu, am vizitat mai întâi Casa Orăşenească de Cultură, ingenios amenajată şi pavoazată cu decoruri autumnale (plante, flori, fructe, legume şi frunze de sezon), unde urma să se desfăşoare Carnavalul Toamnei. Numeroşi săteni, în frumoase costume tradiţionale locale, ne îmbiau cu mâncăruri şi băuturi care de care mai tentante. Am vizitat apoi Biblioteca ce poartă numele ilustrului estetician, făcând cunoştinţa cu doamna Dinuca Burian, bibliotecară şi coordonatoare a evenimentului, mai bine zis sufletul acestor manifestări.

Doamna Dinuca Burian este nu doar un excelent “manager cultural”, cum se spune acum, ci şi autoarea unor cărţi privind istoria şi cultura Sărmaşului: Sărmaşu – caiet documentar, Editura Tipomur, Târgu Mureş, 1999; Oraşul Sărmaşu – schiţă monografică, Editura Cromatic Tipo, Târgu Mureş, 2003; Sărmaşu – file de monografie, Editura Nico, Târgu Mureş, 2011 (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Nico, Târgu Mureş, 2014);Fascinaţia cărţilor. Antologie de texte din literatura română şi universală, Editura Nico, Târgu Mureş, 2014; Graiul câmpiei. Culegere de folclor, partea I, Editura Nico, Târgu Mureş, 2015.

Ȋn bibliotecă este organizată o expoziție permanentă de carte Liviu Rusu și o expoziție de pictură, datorată artistei Veres Zsuzsa, vernisată recent şi intitulată „Timp și răstimp. Castele din județul Mureș” (expoziţia de carte are un portret din tinereţe al lui Liviu Rusu, care îl face greu de recunoscut. Aceeaşi fotografie va fi şi în sala unde a avut loc reuniunea culturală omagială “Liviu Rusu”. I-am propus doamnei Dinuca Burian să înlocuiască acest portret cu varianta clasică, cea prezentă în dicţionare şi enciclopedii, din anii de maturitate ai savantului, promiţându-i să-i trimit nr. 4 al revistei Excelsior, dedicat lui Liviu Rusu, având pe copertă fotografia de care vorbeam). De asemenea, în alt loc, vedem tablourile celor care au primit titlul de Cetăţean de Onoare al Oraşului Sărmaşu (între ei: Nicolae Băciuţ, Dimitrie Poptămaş,

6

Lazăr Lădariu, Ion Mircea, Ovidiu Iuliu Moldovan, Melinte Şerban, Gabriela Moga Lazăr, istoricul col. Vasile T. Suciu şi alţii. Există şi Cetăţeni de Onoare post-mortem: Liviu Rusu, Alexandru Bătrâneanu, Vasile Simonis).

Ne-am deplasat apoi la Biserica Greco-Catolică din localitate, unde am asistat la Sfânta Liturghie, oficiată de preotul protopop Alin Moldovan, parohul comunităţii, împreună cu pr. lect. univ. dr. Anton Rus, de la Facultatea de Teologie Greco-Catolică a Universităţii “Babeş-Bolyai”, Departamentul Blaj, la finalul Sfintei Liturghii având loc parastasul de pomenire a lui Liviu Rusu şi a tatălui acestuia, preotul Constantin Rusu. Ȋn localitatea Sărmaşu există la ora actuală mai multe biserici, iar cea greco-catolică a fost reactivată, evident, după 1989. Este cochetă, dar cu puţini enoriaşi, în general oameni în vârstă (din comunicarea susţinută de profesorul Dimitrie Poptămaş, aveam să aflu că, în 1896, existau la Sărmaşu 725 de credincioşi greco-catolici, 17 romano-catolici, mai mulţi reformaţi şi 6 evrei).

La mormantul parintilor lui Liviu Rusu. Foto: Maria Balascau

După oficierea slujbei, ne-am

îndreptat spre cimitirul satului, unde se află mormântul părinţilor lui Liviu Rusu, Constantin şi Ema (n. Turi), unde s-a rostit o rugăciune şi s-au depus coroane de flori. Cimitirul este în jurul Bisericii de lemn din Sărmaşu, foarte veche şi inventariată în repertoarul bisericilor de lemn din Transilvania. De altfel, însăşi localitatea Sărmaşu are o istorie multimilenară, aici descoperindu-se monede romane din timpul împăraţilor Marcus Aurelius şi Septimius Severus. Biserica greco-catolică, având

hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, a fost renovată pe timpul episcopului Inochentie Micu-Klein, devenind după 1948 muzeu de artă religioasă, până în 2002, când a fost jefuită. Spre marea mea surpriză, în târnaţul biserici este un bust al Mareşalului Ion Antonescu (1882-1946).

Soclul cu bustul revolutionarului pașoptist, Alexandru Batraneanu. Pe soclu se poate

vedea harta României Mari. Nu ştiam cum a ajuns bustul

mareşalului Antonescu tocmai la Sărmaşu. Am crezut că este o consecinţă a faptului că aici horthyştii au comis crime împotriva românilor şi evreilor, în perioada 5 septembrie – 10 octombrie 1944, când Sărmașu s-a aflat, timp de 35 de zile, sub ocupația invaziei ungare horthyste: au fost uciși atunci de horthyști, într-o singură noapte din 1944, 126 de evrei (31 de bărbați, 52 de femei și 43 de copii), precum și 39 de români din zonă sau soldaţi luaţi prizonieri. Mărturiile culese de la cei care au reconstituit crimele sunt cutremurătoare: mulţi copii au fost îngropați de vii (cadavrele lor nu aveau urme de gloanţe), iar evreii au fost puşi să sape gropile comune! Ȋntre cei care şi-au pierdut viaţa atunci s-a numărat şi contabilul Plasei Sărmaşu – Mureş, Iuliu Moldovan, tatăl actorului Ovidiu Iuliu Moldovan.

7

Participanții, în fața Biserii de lemn din Sărmașu, devenită acum muzeu religios.

Foto: Maria Bălășcău. Doamna Dinuca Burian m-a pus în

legătură cu preotul ortodox Ilie Bucur, care mi-a relatat pe larg odiseea statuii mareşalului. Statuia, turnată în bronz în 1990, de către artişti plastici târgumureşeni, urma să fie amplasată pe bulevadul care purta numele mareşalului, fiind pusă provizoriu în incinta Garnizoanei din Târgu Mureş. De acolo, în urma unor presiuni politice, bustul a fost luat de pe soclu şi donat de către Casa Armatei, graţie eforturilor preotului Ilie Bucur, Parohiei Sărmaşu, fiind amplasat în faţa Bisericii de lemn (pe un soclu înalt, cu harta României Mari pe el), biserică devenită, cum spuneam, Muzeu de Artă Religioasă. După apariţia Ordonanţei de Urgenţă nr. 31, din 13.03.2002, dată de Guvernul României (premier: Adrian Năstase), care interzice amplasarea în spaţii publice a reprezentărilor de orice fel a persoanelor care au comis crime împotriva umanităţii, numele bulevardului a trebuit schimbat (la

fel s-a întâmplat şi în Cluj-Napoca), iar statuia nu a mai putut rămâne nici aici, preotul Ilie Bucur fiind ameninţat cu amenzi şi chiar cu închisoarea. Ȋn aceste condiţii, s-a găsit soluţia salvării statuii (a bustului), prin aşezarea acesteia în târnaţul Bisericii de lemn din Sărmaşu, pe soclul rămas liber fiind pus un bust al lui Alexandru Bătrâneanu, fiu ilustru al Sărmaşului.

Născut în satul Balda, din fosta comună Sărmaşu, Alexandru Chioreanu (1819-1848) a început şcoala în satul natal, continuată la Sărmaşu, iar studiile liceale le-a urmat la Liceul Piariştilor din Cluj. Aici i-a fost maghiarizat numele în “Baternai”, care ulterior i-a fost românizat în “Bătrâneanu“, în timpul primei adunări de la Blaj, din Duminica Tomii – 30 aprilie 1848 (iniţiată şi organizată de Aron Pumnul, cum am arătat în cartea mea, Aron Pumnul (1818-1866). Prefaţă de V. Fanache, Fundaţia Culturală Română – Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2002, p. 89-91). A fost primul prefect al Câmpiei Transilvaniei, în timpul Revoluţiei de la 1848, participant la Marea Adunare Naţională din 3/15 mai 1848, când a fost desemnat ca membru al Comitetului Permanent al Revoluţiei, compus din 25 de persoane. La cea de-a treia Adunare de la Blaj, din 3/15 septembrie 1848, este investit ca prefect al Câmpiei, cu reşedinţa la Luduş. Pentru activitatea sa revoluţionară, este arestat de trupele maghiare, supus unei judecăţi sumare, fiind condamnat la moarte prin spânzurare. A fost executat la 13 octombrie 1848, la marginea dinspre Someşeni a Clujului de atunci, împreună cu încă trei revoluţionari (viceprefectul Vasile Simonis, Ioan Dan şi preotul Vasile Turcu).

Interesant cum se răzbună uneori istoria! La 18 octombrie 1849, deci la un an şi câteva zile de la această crimă, cei doi ofiţeri maghiari care i-au executat pe revoluţionarii români (al căror nume se cunoaşte, dar eu nu doresc să-i pomenesc, din dispreţ pentru faptele lor odioase), au fost la rândul lor vânduţi austriecilor chiar de conaţionalii lor, tocmai fiindcă se făcuseră vinovaţi de crime de război (aceştia mai uciseseră, în mod bestial, 17 ţărani români din satul Paloș). Ȋn 1896 (aşadar în

8

timpul Dualismului austro-ungar), Primăria Clujului a ridicat pe locul execuţiei celor patru români martiri şi a călăilor acestora, un monument, desigur în amintirea celor doi honvezi. După Unirea Transilvaniei cu România, pe monument s-a pus inscripţia “Monumentul eroilor”, care există şi astăzi, eroi fiind consideraţi, aşadar, nu doar victimele, ci şi călăii acestora! Corectitudine politică!

Vorbește Nicolae Băciuț. Foto: Maria Bălășcău.

Participanţii la Zilele Bibliotecii

“Liviu Rusu” au revenit apoi în sala Casei Orăşeneşti de Cultură. Au luat loc în prezidiu: acad. Ionel Haiduc, prof. Dimitrie Poptămaş, Virgil Oniţă, directorul Editurii Libris Braşov (unul dintre sponsorii activităţilor) semnatarul acestor rânduri şi Nicolae Băciuţ, poet şi eseist de anvergură, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniul Cultural Naţional Mureş. Am fost coleg de facultate cu Nicoale Băciuţ (pe care l-am dus la revista şi Cenaclul Echinox, lucru recunoscut public de domnia sa), îi cunosc activitatea literară şi culturala (conduce şi revista Vatra veche), inclusiv bătălia sa pentru cauza românească, în judeţul în care activează. Ne-a şi spus, la un moment dat, cu multă amărăciune, că nu există în Judeţul Mureş nicio casă memorială, deşi nume ca Ion Vlasiu, Vasile Netea sau Romulus Guga ar merita aşa ceva. Ne-a mai relatat faptul stupefiant că în Târgu Mureş nu se poate amplasa la locul potrivit un bust al poetului Grigore Vieru (aşezat provizoriu în faţa Centrului de Cultură “Mihai Eminescu”), întrucât consilierii UDMR cer, de doi ani, timp, pentru a se documenta în legătură cu personalitatea poetului Grigore Vieru! Am mai aflat cu această ocazie că, la sfârşitul

anului 2014, ministrul Culturii de tristă faimă, Hegedüs Csilla (care era şi viceprim-ministru), l-a detaşat în mod ilegal, în ultima ei zi de mandat, pe Nicolae Băciuţ, pentru şase luni, la Direcţia de Cultură Olt (unde exista postul vacant), deşi acesta se afla în concediu medical. De ce a făcut-o? Nu doar pentru că “aşa a vrut muşchii ei”, ci şi ca să-l pedepsească pentru atitudinea lui demnă, românească. Desigur, decizia a fost anulată de organele abilitate, iar Nicolae Băciuţ s-a ales cu o nouă carte în palmaresul său: De la Csilla la Caribda, Editura Nico, Târgu Mureş, 2015, în care devoalează faptele de mârşăvie ale ministresei de tristă faimă.

O parte a participantilor. Foto: Maria Bălășcău.

Nicolae Băciuţ şi-a început discursul

recitând poezia Unde sânt cei ce nu mai sânt? de Nichifor Crainic: “Ȋntrebat-am vântul, zburătorul,/ Bidiviu pe care-aleargă norul/ Către-albastre margini de pământ:/ Unde sânt cei care nu mai sânt?/ Unde sânt cei care nu mai sânt?// Zis-a vântul: Aripile lor/ Mă doboară nevăzute-n zbor.//Ȋntrebat-am luminata ciocârlie,/ Candela ce legăna-n tărie/ Untdelemnul cântecului sfânt:/ Unde sânt cei care nu mai sânt?/ Unde sânt cei care nu mai sânt?// Zis-a ciocârlia: S-au ascuns/ Ȋn lumina celui nepătruns.// Ȋntrebat-am bufniţa cu ochiul sferic,/ Oarba care vede-n întuneric/ Tainele necuprinse de cuvânt:/ Unde sânt cei care nu mai sânt?/ Unde sânt cei care nu mai sânt?// Zis-a bufniţa: Când va cădea/ Marele-ntuneric, vei vedea!” (Am folosit forma sânt, în loc de sunt, pentru că în mod cert aşa va fi scris poetul, conformându-se nu doar ortografiei în vigoare atunci, ci şi necesităţilor prozodice: pământ, sfânt şi cuvânt rimează cu sânt, nu cu sunt!). Am constatat, cu

9

această ocazie, cât de multe versuri ştie acest poet şi om de cultură, luptător pentru cauza românească în judeţul său, putând concura, la acest capitol, doar cu poeţii Adrian Păunescu sau Ion Brad.

Sculptorul Ioan Astăluș și domnul Virgil Oniță, înconjurați de poetele Gabriella

Costescu, Ana Drăghici și eleve din Sărmașu. Foto: Maria Bălășcău.

Ȋnainte de a începe evocările

propriu-zise, moderatoul a anunţat rezultatele concursului “Să-l cunoaştem pe Liviu Rusu”, la care au participat elevi ai Liceului Teoretic “Samuil Micu” şi ai Şcolilor Gimnaziale din Sânpetru de Câmpie, Cămăraşu şi Breaza. S-a acordat doar Premiul I, cu speranţa că dintre participanţi se va ridica, în viitor, un membru al Academiei Române! Premiile, constând în diplome şi cărţi, au fost sponsorizate de Editura Libris, reprezentată prin domnul Virgil Oniţă, administrator. Editura Libris din Braşov este cea care a tipărit în acest an şi volumul Serendipity. Despre Europa, România şi lume, al prietenei mele din Franţa, Iulia Badea-Guéritée, carte la care eu am scris o Postfaţă, Prefaţa fiind semnată de Mircea Cărtărescu.

Au urmat evocările propriu-zise.

Aspect din Sala Casei de Cultură Sărmasu, pregatita pentru Festivalul Toamnei. Foto:

Maria Bălășcău.

Acad. Ionel Haiduc, fost coleg de şcoală cu fiica profesorului, Liana Marta, a vorbit despre anvergura internaţională a esteticianului Liviu Rusu, mândrindu-se cu faptul că acesta a fost ales membru post-mortem al Academiei Române în timpul mandatului domniei sale de Preşedinte al înaltului for ştiinţific. Liviu Rusu a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj (1920-1925), unde îşi începe cariera universitară, fiind numit, încă student fiind, preparator, apoi asistent al psihologului Florian Ştefănescu-Goangă. Face cursuri de specializare la Leipzig, Berlin şi Hamburg. Doctor în filosofie, specialitatea psihologie, la Universitatea “Regele Ferdinand I” din Cluj (1928), cu teza Selecţia copiilor dotaţi, tipărită un an mai târziu. Anii de specializare la Paris (1933-1935) înseamnă, în cariera lui Liviu Rusu, şi o cotitură spre studiile de estetică. În 1935 îşi ia doctoratul de stat în estetică, la Sorbona, cu teza principală Essai sur la création artistique. Contribution à une esthetique dynamique, însoţită de teza secundară, Le sens de l’existence dans la poésie populaire roumaine, sub conducerea renumitului Charles Lalo. Teza principală a fost publicată în acelaşi an, în celebra colecţie “Bibliotheque de Philosophie Contemporaine” a celei mai prestigioase edituri a vremii – Felix Alcan, devenind o lucrare de notorietate internaţională, comentată de autori precum Wellek şi Warren, Cesare Pavese, Henri Focillon, B. Fondane, Petru Comarnescu şi alţii. După întoarcerea în ţară, Liviu Rusu este numit (1938) profesor titular de estetică la Universitatea “Regele Ferdinand I” din Cluj. Colaborează la Naţiunea, Societatea de mâine, Ţara nouă, Revista de filosofie, Satul şi şcoala etc. Publică Estetica poeziei lirice (1937; ediția a II-a, 1944; ediția a III-a, 1969), Logica frumosului (1946; ediţia a II-a, 1968), acestea formând, împreună cu Essai sur la création artistique. Contribution à une esthetique dynamique (1935), o adevărată “trilogie estetică”.

Eu am povestit cum l-am cunoscut pe Liviu Rusu, student fiind, cum m-a influenţat şi ce am învăţat de la marele estetician (am reluat unele idei din evocarea

10

Liviu Rusu, aşa cum l-am cunoscut, publicată în vol. Simpozion comemorativ Liviu Rusu – 100. Texte reunite şi editate de Vasile Voia, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004, p. p. 165-168). Am arătat, de asemenea, că este în lucru o teză de doctorat despre publicistica lui Liviu Rusu (autoarea tezei: Andrada Cordoş), prin care sperăm să se poată valorifica, în seria de Opere, şi publicistica savantului, după cum trebuie publicată, în mod ştiinţific, corespondenţa acestuia, avută cu scriitori români sau cu savanţi din străinătate.

Aş mai fi vrut să spun, dar s-ar fi lungit prea mult intervenţia mea, că, după război, Liviu Rusu, asemenea unor mari intelectuali de marcă, a fost înlăturat de la catedră (1948-1961), în această perioadă lucrând ca bibliotecar, alături de Lucian Blaga. A revenit în învăţământul superior în 1961, fiind integrat Catedrei de literatură universală şi comparată a Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii clujene. A publicată acum lucrarea despre tragicii greci (Eschil, Sofocle, Euripide, 1961; ediţia a II-a, 1968), studiul comparatistEminescu şi Schopenhauer (1966) şi un volum dedicat folclorului românesc, Viziunea lumii în poezia noastră populară (1967).

Localnice din Sărmașu, în frumoase

costume populare. Foto: Maria Bălășcău În revista Viaţă românească (nr. 5,

1963) i se tipăreşte faimosul studiu-memoriu, Însemnări despre Titu Maiorescu, care a determinat, în plin dogmatism proletcultist, reconsiderarea şi valorificarea operei şi personalităţii lui Maiorescu. Mentorul Junimii va deveni, pentru Liviu Rusu, o preocupare constantă, studiile despre acesta fiind reunite în volumul Scrieri despre Titu Maiorescu (1979), prin

care profesorul clujean s-a dovedit a fi “ultimul polemist maiorescian”, cum l-a numit Eugen Todoran. Alte studii şi articole, unele substanţial revizuite (cum ar fi eseul Eminescu şi Schopenhauer), vor intra în sumarul volumului De la Eminescu la Lucian Blaga (1981). Colaborează acum la Viaţa românească, Steaua, România literară, Luceafărul, Contemporanul, Tribuna, Scrisul bănăţean, Revista de istorie şi teorie literară, precum şi la numeroase publicaţii din străinătate. Participă la conferinţe şi congrese internaţionale. Devine membru titular al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice. Manifestând un adevărat cult pentru rigoare şi adevăr, Liviu Rusu a cheltuit multă energie şi mult timp în polemicile avute cu C.I. Gulian, Paul Cornea, Nicolae Moraru, Nicolae Manolescu, Alexandru George, Mircea Zaciu, Zaharia Sângeorzan, Liviu Petrescu, Simion Ghiţă şi alţii.

Ȋn fine, profesorul Dimitrie Poptămaş, fost director, mulţi ani, al Bibliotecii Judeţene Mureş, preşedintele Fundaţiei “Vasile Netea”, a făcut foarte utile şi interesante precizări documentare, privind viaţa şi activitatea tatălui lui Liviu Rusu, preotul greco-catolic Constantin Rusu.

Proiectul unei plăci memoriale LIviu Rusu, aparținând sculptorului Ioan Astăluș. Foto:

Maria Bălășcău A fost prezentat apoi proiectul unei plăci memoriale “Liviu Rusu”, avându-l ca autor pe sculptorul Ioan Astăluş, din Gâmbuţ (sat din comuna mea natală, Bichiş, jud. Mureş, unde am urmat şi eu clasa a V-a), autorul busturilor lui Cornel Udrea şi Florin Piersic, dezvelite recent în locul numit “Poarta de su’ Feleac”, din apropierea Clujului (Ioan Astăluş este un artist care parcă sculptează

11

tot timpul. Ȋn vreme ce noi evocam personalitatea lui Liviu Rusu, a sculptat într-un măr chipul poetului Nicolae Băciuţ!).

Desigur, programul manifestării a cuprins multe momente artistice: un recital de versuri (susţinut de elevele Giulia Blăjan, cl. a XI-a A, şi Tökes Odett, cl. a XI-a A, ambele de la Liceul Teoretic “Samuil Micu”), iar poetele Gabriella Costescu şi Ana Munteanu Drăghici, din Sighişoara, au susţinut un recital din versurile proprii, prezentându-şi cu această ocazie şi nr. 6 (ianuarie-iunie) 2015 al revistei Creneluri sighişorene, aflată în anul III de apariţie (Gabriella Costescu este redactor-şef, iar Ana Munteanu Drăghici face parte din colectivul redacţional). Cantautourl Traian Comşa, tot din Sighişoara, ne-a delectat cu mai multe cântece folk, urmat fiind de eleva Paisz Zitta, care ne-a încântat cu câteva melodii cunoscute, executate la pian.

Artista Paisz Zitta, care ne-a încântat cu

melodiile interpretate.

Momentele principale ale manifestărilor au fost imortalizate în “eternităţi de-o clipă” de către doaman Maria Bălășcău, Director de Producție Multimedia, de la SC Libris SRL Braşov, societate care, cum spuneam, este unul dintre sponsorii tradiţionali ai manifestărilor de la Sărmaşu.

Pentru a arăta actualitatea operei şi activităţii lui Liviu Rusu, sunt semnificative cuvintele lui I.D. Sîrbu, care i-a fost, la un moment dat, asistent: “Acum, după lunga trecere şi petrecere a unor grele decenii, ne putem da seama mai limpede de covârşi-toarea importanţă pe care a avut-o atât opera de estetician şi teoretician al literaturii, datorată lui Liviu Rusu, cât, mai ales, de influenţa trainică şi creatoare pe care a avut-o catedra şi seminarul său, în acei ani, când a rămâne european şi a gândi în categorii de universalitate umanistă reprezenta un act de curaj şi de gravă implicaţie morală.”

Am fost surprins să constat că la manifestările organizate nu a fost nimeni din partea Consiliului Local sau a Primăriei ora-şului Sărmaşu (primar: Ioan Mocean, PNL), deşi la acestea participa academicianul Ionel Haiduc, care a fost, timp de două mandate, Preşedintele Academiei Române. Oare în fiecare săptămână ajunge un academician în Sărmaşu? Sunt convins că, dacă venea vreu “şefuleţ” de la partid, primarele însuşi era prezent. Dar zic şi eu, ca străbunii noştri latini: O, tempora, o mores!

ILIE RAD (Din vol. Călătorii prin Ţară, în pregătire)

12

Sala Barocă a Primăriei a găzduit pe 4 iulie 2015 o întâlnire culturală cu sighișorenii şi invitații lor. Evenimentul a fost inițiat și moderat de scriitoarea Ioana Heidel, autoarea romanului “Dincolo de Orizont”. Lista invitaților a cuprins scriitori, poeți, muzicieni și pictori: Drd. Nicolae Băciuț (Târgu Mureș), Jeni Voina, Corina Ofelia Corpodean, Mariana Moga (Sebeș), Sandu Cătinean (Bonţida), Adriana Weimer (Lugoj), Eugenia Cimborovici-Teodoreanu (Cernăuți), Violeta Scrociob, Radu Mihăilescu, Nicu Cismaru, Zenovia Zamfir (Râmnicu Vâlcea), Rodica Scutaru Milaș, Nicolae Buzatu, Puiu Răducan , Nadia Baciu Farcșas Rodica Mureșan(Cluj Napoca), Marius Iosif, Ștefania Pârlea, Rareș Kerekes, Dan Lotoțchi, Dana Ilin, Tudor Codreanu, George Baltag, Munteanu Gheorghe, Alexu Mihai, Darius Durutya, Adrian Ivanițchi, Voican Anda, Traian Comșa, Zsolt Agoston (Sighișoara).

Parte din ei și-au prezentat lucrările și au vorbit despre conținutul lor, așa cum au procedat și la “Zilele Europei la Viena”, manifestare organizată la începutul lunii mai, de Ambasada României din Austria, la care, de asemenea, au participat.

Foto:Ștefania Pârlea, recent premiată cu premiul special al Consiliului Judeţean Mureş pentru ţinută scenică şi apropiere de tradiţiile populare autentice, la a doua ediție a Festivalului Concurs interjudețean de muzică populară „Sacfiuţ” - Memorial Ramona Fabian (26-28 iunie 2015)

Foto: Nicolae Băciuț, directorul Directiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Mureş, publicist, cadru didactic, poet și membru al Uniunii Scriitorilor din România.

În deschidere doamna Heidel a declarat:“Cu aproape doi ani în urmă am publicat o carte şi această carte, la început, am crezut că reprezintă drumul destinului meu, dar acum, după doi ani de zile, pot să spun că reprezintă drumul tuturor destinelor. Aproape fiecare se regăsește pe o bucată de drum în această carte […] Am pornit din sudulțării, din Oltenia, am ajuns la Sighișoara după 10 ani, iar, într-un moment de disperare, am luat drumul înstrăinării. Au trecut mulți ani de-atunci, dar n-am uitat de unde am plecat. N-am uitat Oltenia, n-am uitat Sighișoara. M-am întors cu această carte și m-am întors pentru că m-am simțit datoare să răspund glasului neamului și chemării pământului. M-am simțit datoare să-i răspund prin

13

același grai, graiul cărții „Dincolo de orizont”. Dragi prieteni, invitații noștri aici la Sighișoara, dragi prieteni sighișoreni din public și oameni de cultură, fiindcă asta ne unește în ziua de astăzi – cultura – sunteți bineveniți aici la Sighișoara și mă bucur foarte mult că am reușit să ne privim așa ca acum și să zicem „am mai făcut un pas, nu este mare, dar este un pas, pentru că Sighişoara este un oraş cultural și nu avem voie să uităm unde ne aflăm”.

În alocuţiunea sa, domnul Nicolae Băciuţ a spus:

“Pentru mine doamna Heidel este o descoperire de ultimă vreme. Nu știam de existența dânsei și nici dânsa nu știa că e scriitor, până la un moment dat, când și-a descoperit acest potențial extraordinar […] Parte din poveștile din proza domniei sale se petrec aici și a venit să-și întâlnească personajele din carte, din viață […] Am fost surprins să văd o listă consistentă, cu lume multă, din largul acestei țări și m-am bucurat că a putut să facă o mobilizare săsească. S-a dat un ordin și lumea a venit cu drag. O felicit și o admir pentru eforturile pe care le face.”

Redacţia “Independentul sighişorean”

***

Scrisoare deschisă de la Wǜrtzburg

Dragi prieteni,

Adesea m-am întrebat: Ce-i determină pe cei care scriu, să scrie sau pe alţii să picteze sau… să creeze? Cred că este o reacţie subordonată unei dorințe ascunse, care izbucnește spontan şi în fața căreia nu poți face un ocol. Scrisul este o necesitate, o dimensiune la care subconştientul te împinge să te conectezi. Nu scrii pentru tine şi nici pentru alţii, scrii pentru că te identifici cu o lume care involuntar te cheamă.

Astfel de trăiri am avut adesea, nu le

__________________________________ împartăşeam şi altora, nu era la modă să devii scriitor (sau numiți-l oricum), alte meserii aveau prioritate şi satisfăceau mândria celor care ne hrăneau. Am scris fiindcă instinctul mă obliga să mă subordonez acestei necesităţi.

Cu aproape doi ani în urmă, la insistențele altora, din multitudinea ideilor aşternute pe hârtie de-a lungul anilor, am adunat o parte între filele unei cărţi, careia, nu fără motiv, i-am dat tilul „Dincolo de orizont“. La început am crezut că această carte reprezintă drumul destinului meu. Acum după ce a ajuns şi pe alte meridiane, nu-mi mai aparţine, destinul meu îl împart şi cu voi, cei care vă regăsiți în această carte. Nu mă consider scriitoare ci o ființa care-şi dedică, din pasiune, o parte din sine, scrisului. Aşa se face că, urmatoarea carte asteaptă să vadă lumina tiparului, în timp ce traducerea primei cărti în germană mă grăbeşte.

IOANA HEIDEL

15 iulie 2015

14

Totul învie Totul învie Dar ai inima pustie, Pârjolită de dor Cântă fără cor. Un leagăn mai scârţâie Când vântul îl mângâie Briza unui dor Îmi aduce un ultim fior Peste case, în văzduh, Trece solitar un cuc. Nu iubeşte, nici nu cântă

Doar îngână în minciună. Iarba-i verde, cerul gri, Astăzi n-avem asfinţit. Vântul bate, mîine, vine Tu, nu vii...

17.04.2015 Iubite Trăiesc ca prin vis Magia nopţilor de vară Când la ureche îmi şopteai Că n-ai să pleci niciodată. Mă simt ca şi cum Am fi iar întinşi pe iarbă Numărând stelele, Înainte să dispară. Aud şi acum vântul. Ne purta melodios iubirea. Răsăritul dulce Ne încălzea fericirea.

4.10.2015 Sacrificiu Te uiţi la cer

Ai ochii plini de stele Te uiţi la noi Ai ochii goi Îţi văd trupul Păşind alene pe asfalt Îşi caută spiritul De mult timp plecat A reuşit să te răpună Dorul ascuns în stele Şi acum eşti tu Doar când priveşti la ele Se uită toţi la tine Dar parcă văd prin tine Priveşti pierdut În zarea de dor plină Te simţi pustiu Nimic nu te alină... Gândeşti la dor Dar nu îl mai ţii minte Nu mai ştii nimic Decât că nu e bine Să îi salvezi pe toţi Dar să te pierzi pe tine...

6.10.2015

_____________________________________________________________________________

Cu nostalgie îmi amintesc copilăria

de-altă dată când, stăteam afară cu genunchii juliţi. Ne jucam ziua întreagă. Îmi amintesc de vecinul, din scara alăturată, cum striga mereu la noi: „Mai tăceţi odată!”

Îmi amintesc serile de vară când, prin pomi şi pe garaje, ne căţăram să facem jocul ascunselea şi mai interesant. Desenam în sus pe stradă castele mari cu cretă colorată şi cum şoferii ce nu ne cunoşteau strigau la noi şi... Doamne!... cum mai fugeam...

Îmi amintesc unde şi cum mi-am făcut toate cicatricile şi binenţeles pe mama, care pentru fiecare a vărsat lacrimi şiroaie.

Excursiile prin pădure cu tata sunt memorabile. Chemam cu mine toată strada. Mâncam corcoduşe verzi, dacă se coceau nu ne mai plăceau.

Jucam fotbal pe echipe: fete contra băieţi. Noi stăteam trei în poartă iar ei, trei erau de toţi Cumpăram de la magazinul din colţ bomboane cu sare de lămâie pe care, fugeam acasă să le spălăm.

Ne doream cu toţii să creştem, să mergem la liceu. Acum că am crescut, ne dorim doar să mai fim o zi în trecut. 20.09.2015

Klara Pădurean, “Flori”

15

A răsunat din nou murmurul poetic pe Valea Regilor de la Lăpuşna, acolo unde poeţii şi scriitorii, iubitorii culturii s-au reunit spre a mai sfinţi o dată locul cu creaţiile literare pornite din suflet. Zilele de 5-9 august 2015 au fost încărcate spiritualiceşte într-un loc mirific.

Festivitatea de premiere a avut loc la la Mănăstirea Lăpuşna, fiind premiaţi autorii cu cărţi apărute în 2014-2015, la secţiunea „volume tipărite”, în foişorul de lângă Biserica cu hramul “Sf. Ierarh Nicolae” ce datează din 1779, biserică montată de Moise din Iernuţeni - 24 iunie 1937, cu sprijinul regelui Carol al II-lea, în apropierea Castelului Regal de vânătoare.

Amănunte despre Biserica din Lăpuşna, am primit de la părintele Arsenie care a făcut deschiderea evenimentului începând cu o rugăciune, apoi ne-a relatat istoria frământată a locului, a vorbit despre renovarea şi întreţinerea bisericii care e construită din stejar, în alternanţă cu elemente de molid îmbinate în coadă de rândunică. A felicitat autorii şi organizatorii care au pus suflet în toate cele trebuincioase spre bunul mers al evenimentului. Sorina Bloj director al Bibliotecii „Petru Maior” din Reghin, doamna care face din cântec poezie, a urat bun venit premianţilor, şi a citit din poezia sa religioasă.

Nicolae Băciuţ a făcut referire la poezia religioasă, la dorinţa creatorilor acestui gen de poezie, care caută libertatea interioară, fiind un argument al opţiunii individuale. „Sunt merinde de drum”, a spus domnia sa, „poemele religioase scrise cu inima”. „În lumea literară, a mai spus domnia sa, satisfacţii prea mari nu există, iar gloria e trecătoare, dacă nu e susţinută de valoare. Nevoia de poezie religioasă este parte a credinţei. Nevoia de Dumnezeu a devenit cântec”.

Emoţionante au fost recitările

domniei sale din creaţiile proprii şi din Radu Gyr.

La înmânarea diplomelor, domnul Nicolae Băciuţ a prezentat fiecare autor în parte, menţionând că, din punctul de vedere al domniei sale, „nu sunt posibile clasamente în literatură ca în sport, deoarece spiritualitatea şi cuvintele sub care se găseşte sufletul fiecăruia nu pot fi aranjate pe un podium. Nu noi alegem cuvintele, cuvintele ne aleg cel mai adesea pe noi. Sub fiecare cuvânt se găseşte iertarea”.

Dintre autorii premiaţi, din considerente organizatorice, au fost invitaţi o parte dintre cei de la secţiunea volume. Aceştia au avut ocazia să se prezinte, să vorbească despre creaţiile persoanle şi să recite din acestea.

În cadrul festivităţii a fost lansată şi cartea: Monica Ana Ştefănescu - „Dorothea şi domnul Will”, prezentată de Ion Popa, scriitor şi jurnalist braşovean.

Manifestarea a cuprins şi prezentarea de către subsemnata revistei „Creneluri Sighişorene” nr. 6, care cuprinde jurnalul de evenimente al cenaclului cu acelaşi nume de la Sighişoara.

16

A cântat pricesne Marioara Popovici

din Răstoliţa, iar interpretul de muzică folk Traian Comşa de la Sighişoara a făcut să-i răsune chitara pe toată Valea Regilor.

Domnul Gârbu Petru de la Râciu a prezentat în mod special „Argila Albastră” şi beneficiile ei terapeutice, încântat că se află printre creatorii frumosului sufletesc.

Terapia prin cultură e foarte de folos fiecărei persoane, însă o doamnă deosebită, şi anume Sorina Bloj, director al Bibliotecii „Petru Maior” din Reghin, sprijinită de Primăria Reghin, a avut grijă ca fiecărei persoane aflate la eveniment să nu-i lipsească nimic pe timpul şederii la castel, de la prezenţa la gimnastica de dimineaţă, la conferinţe, prezentări de carte, program artistic, masă şi cazare, a fost ca un foc viu ce arde neîncetat cu toată dragostea şi dedicaţia pentru semenii care valoare transmit, valoare găsesc. PREMII I. Volume Marele Premiu: Mihaela Aionesei, „Surâsul dintr-o lacrimă”, Ed, Eurostampa, 2015, Răzvan Ducan, „Strigăt din curba lui Gauss”, Editura Nico, 2015 Premiul Special al Juriului: Ion Buciuman, „Poiana cu Izbuc”, Editura “Viaţă şi Sănătate”, 2015, Melania Rusu Caragioiu, Spre ceruri sacre, 2012, „Perlele Domnului”, Antologie de Puiu Răducan, Ed. Autograf, 2014, Maria Borzan,„Antologie de poezie populară”, Ed. Nico, 2015 Premiul I: George Călin, „Întru lumină și cuvânt”, Ed. Antim Ivireanu, 2015 Premiul II: Clelia Ifrim, „Cloşca cu puii de piatră”, Ed. Limes, 2014, Marian Marcoci, “Sculptorul tăcerii”, Editura Nico, 2015 Premiul III: Vanda Ani, „Vrej de lumină”, Editura Nico, 2015

Premiul revistei Vatra veche: Doina Stoica, „Când Te iubeam”, Ed. PIM, 2014, Viorica Șutu, “Răstimp între lumi”, Editura Nico, 2014, Cornelia Jinga Hetrea, „Tăcerile serbărilor galente”, Editura Nico, 2015. Premiul Editurii Vatra veche: Stejărel Ionescu, „Cartea vieții”, Ed. Măiastra, 2015, Ana Munteanu Drăghici, „Nirvana”, Editura Nico, 2015 Premiul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Mureş: Gabriella Costescu, „În numele busuiocului”, Editura Reverberate Books Publishing House London UK şi ed. Nico, 2014. Premiul Bibliotecii „Petru Maior”, Reghin: Viorica Feierdan, „Flăcări în tandem”, Editura Nico, 2014, Gina Moldovan, „Universul unei trăiri”, Editura Nico 2015, Premiul Muzeului Etnografic Reghin: Cătălin Cioba, „Toată lumea-i oarecum”, Ed. Nico, 2015 Premiul pentru debut: Claudia Vodă, „Ruguri şi rugi”, Editura Nico, 2015 Premiul „Excelsior”: Cristina Vasiliu, “Suflet de stea”, Editura Nico, 2015 Preşedintele Juriului:NICOLAE BĂCIUŢ, Secretar SORINA BLOJ

Mulţumirea tuturor participanţilor a fost vădită mai ales pentru cadrul natural în care am fost primiţi ospitalier şi în care creatorii au avut inspiraţia de a pregăti alte lucrări pentru concursul din anul următor.

18.08.2015

GABRIELLA COSTESCU

17

Ca instituţii publice, Biblioteca

Municipală „Petru Maior” din Reghin şi primăria Municipiului Reghin, reprezentată de ec. Maria Precup (primar), ne simţim onorate să fim coorganizatori ai concursului de creaţie literară (poezie religioasă) CREDO, concurs organizat de 15 ani de Nicolae Băciuţ director al Direcţiei pentru Cultură Mureş.

Festivitatea de premiere a celei de-a

XV-a ediţii a avut loc în cadrul Proiectului cultural - educativ - ştiinţific şi de divertisment, pus sub genericul Tabăra “Baladele verii”, şi care a cuprins şi alte câteva module: Biblioteca de vacanţă - Să citim în fân (15 elevi, coordonaţi de Secţia împrumut carte pentru copii, bibliotecar Lihăt Carmen şi Biblioteca Ibăneşti, bibliotecar Man Nicoleta); Terapii complementare, coordonat de Angela Socolean; Orientare turistică, coordonat de Ioan Astăluş; Lectură publică pentru adulţi, coordonat de Sorina Bloj, Cântec şi joc popular, coordonat de Cătălin Cioba.

Programul diversificat al acestui proiect a făcut ca timp de patru zile, cei 120 de participanţi de vârste diferite şi cu preocupări diferite, să se întâlnească pe un teritoriu spiritual comun, să se cunoască, să comunice, sa se împrietenească, să-şi îmbunătăţească cultura generală. Mulţumim d-nei Claudia Pescar, cea care ne-a găzduit la Castelul de la Lăpuşna, manager general la SC GRAND SA, şi care s-a implicat decisiv în reuşita organizării evenimentului desfăşurat pentru a treia oară aici. De asemenea, mulţumim Primăriei

comunei Ibăneşti, d-lui primar Dumitru Dan Vasile, pentru parteneriatul fructuos şi avantajos, şi, nu în ultimul rând, părintelui Arsenie, stareţul Mănăstirii Lăpuşna, în spaţiile căreia s-au derulat momentele Concursului „Credo”. FESTIVALUL-CONCURS DE POEZIE RELIGIOASĂ „CREDO” Ediţia a XV-a, Lăpuşna 2015 PREMII I. Grupaje-manuscris Marele Premiu: Marin Ifrim, Buzău Premiul I: Mariana Eftimie Kabbout, Galaţi; Mircea Dorin Istrate, Târgu-Mureş; George Bădărău, Iaşi; Premiul II: Mariana Bendou, Oneşti, jud. Bacău, Olguţa Luncaşu Trifan, Iaşi; Camelia Cristea, Bucureşti; Premiul III: Ion Georgescu Muscel, Canada, Lilioara Macovei, Bacău; Ana Urma, Vaslui Ana (Any) Drăgoianu, Ţânţăreni, Gorj; Prof. Ana Pandrea, Luduş; Daniela Tiger, Craiova; Premiul Special al Juriului: Armina Flavia Adam, Nazna, Mureş; Răducan Gheorghe (Puiu), Râmnicu Vâlcea; Daniela M. Popescu, Madrid; Liviu Jianu, Craiova; Marius Daniel Mihu, Ploieşti; Petruţa Freund, Aschaffenburg, Landul Bavaria, Germania; Obreja Marian, numele monahal Protos. Dr. Arsenie, Preot Diaspora, Franţa; Premiul revistei Vatra veche: Ana Irina Iorga, Iaşi; Florentina Loredana Dalian, Slobozia. Premiul Editurii ”Vatra veche”: Radu Botiş, Ulmeni, Maramureş. Premiul cotidianului „Cuvântul liber”: Florin T. Roman, Sebiş, Arad. Premiul Direcţiei pentru Cultură Mureş: Daniela Ţurlea, Săliştea, Alba. Premiu pentru traducere: Mihaela Maria Cintean, Sacramento, California. Menţiune: Pavel Mariana Florica, Călăraşi; Ileana Luca, Sibiu; Belea Tudorel, Sighişoara; Tatiana Scurtu-Munteanu, Bereşti, Galaţi; Alexandra Sabina Lisievici; Romana Maria Rusu; Vasile Luca, Sighişoara. Premiul Excelsior: Mădălina-Andreea Stan, Comăneşti, Bacău; Paula Diana Handra, Călăţele, Cluj.

18

Zilele Orașului Sărmașu ediția a XIII – a

Biblioteca Orăşenească “Liviu Rusu” a deschis porţile oraşului Sărmaşu, vineri 28 august 2015, pentru ce-a de-a XIII-a ediţie a Zilelor Oraşului.

Directoarea instituţiei, doamna Dinuca Burian a primit oaspeţii la sediul bibliotecii, într-un cadru festiv, având pregătite pentru inaugurare, colecţia de carte Liviu Rusu, donaţie a familiei Rusu de la Cluj Napoca, galeria de 11 portrete “Oameni de cultură - Cetăţeni de onoare ai Sărmaşului”, şi expoziţia de pictură a doamnei Şugar Leonora. A prezentat programul celor trei zile și a adus mulțumiri pentru colaborare doamnelor Uțiu Ana, Doina Pălăcean, Socaciu Iuliana, Irina Rațiu.

Drd. Nicolae Băciuț a făcut o evocare Liviu Rusu, cu trimitere spre spațiul bistrițean, vorbind despre acesta ca fiind o personalitate complexă a acestui spațiu. Născut la Sărmașu, fiu al preotului Constantin Rusu și al Emei Turi, a urmat Liceul evangelic german la școala Liviu Rebreanu din Bistrița, formarea lui ca intelectual având ca punct de plecare școala bistrițeană. De fapt, aici la Bistrița, a fost o „pepinieră de academicieni”, pentru că Bistrița a dat cei mai mulți academicieni, iar Liviu Rusu a fost unul dintre membrii Academiei Române post mortem.

Impresionant a fost faptul că domnul Nicolae Băciuț a prezentat auditoriului cartea oferită cu autograf chiar de Liviu

Rusu cu titlul „Logica frumosului”, o filozofie legată de demonizarea esteticului, esența cărții fiind legată de tipurile de frumos din natură. ”Un bust al lui Liviu Rusu ar fii necesar pentru a fi adus în spațiul public” a menționat domnia sa, a felicitat demersurile făcute de bibliotecă prin Dinuca Burian directoare instituției, care-și dă interesul pentru valoare și efectele ei pe termen lung, iar interesul pentru promovarea folclorului și al tradiției din partea locului aici a prins rădăcini.

Poetul Menuț Maximinian jurnalist,

redactor la „Răsunetul” Bistrița, a ținut un recital liric, apoi a felicitat-o pe doamna Dinuca Burian pentru activitatea culturală susținută și continuată într-un ritm frumos și de admirat, pentru lucrarea monografică a orșului Sărmașu și culegerea de folclor partea I „Graiul Câmpiei”. Este mândru că, printre cetățenii de onoare ai galeriei din bibliotecă se află și bistrițenii Valentin Marica și Nicolae Băciuț.

Printre invitați s-au aflat artistele plastice Balazs Klara și Veress Zsuzsa care au avut ca rol de îndrumare, copii din tabăra de pictură.

În parcul orașului Sărmașu a avut loc depunere de coroane la statuia lui Vasile Simonis, prefect al Transilvaniei din partea primăriei Sărmașu. Evenimentul a început cu slujba ținută de patru preoți: preot

19

protopor Ilie Bucur, Camară Daniel și alții. Primarul Mocean Ioan în cuvântarea

sa a salutat invitații și personalitățile, a menționat că anul 2015 este an comemorativ pentru Sărmașu, pentru cei 70 de ani de la terminarea celui de-al doilea Război Mondial. A invitat toți participanții, ca în cele trei zile pregătite cu fast, să se bucure de de tot ce este valoros din cele scoase din lada de zeste a bunicii, să deguste cele pregătite din bucătăria bunicii. Localitățile componente Sărmașului au pregătit de toate, inclusiv arta tradițională culinară. A mulțumit de asemenea pentru ajutorul acordat de administrația și consiliul local al primăriei, care vor face ca cele trei zile să devină de neuitat.

Au fost înmânate diplome veteranilor de război, elevilor cu realizări și îndrumătoarelor elevilor din tabăra de pictură Klara Pădurean și Veress Zsuzsa.

A mai luat cuvântul președintele

consiliului județean Ciprian Dobre, care a adus mesajul din partea instituției, a vorbit despre întoarcerea la tradiție, despre „desțelenirea” gliei din fiecare localitate a județului, apreciind eforturile făcute pentru susținerea tradiției și continuarea ei. Un lucru important propus de domnia sa, a fost ca până în 2021, noi mureșenii trebuie să devenim Capitală Europeană a Culturii, să schimbăm în mai frumos fața județului.

În numele prefectului de Mureș Lucian Goga, a vorbit directorul de cabinet domnul Palcu….urând realizarea tuturor proiectelor inițiate și legate de cultură.

Deputatul Vasile Gliga reprezentat din partea Parlamentului Român emoționat

Klara Pădurean, “Icoana din cruce”

___________________________________ profund de moment a rostit: „Să identificăm românul din fiecare din noi, de la copii îmbrăcați în costume populare, până la veteranii de război în vârstă de 103 ani, să fim alături de maeștrii literelor, preoții, ostașii, să învățăm să fim mai buni în cinstea eroilor”.

La finalul acestor prelegeri, invitaţii au fost poftiţi în parcul orașului, unde s-au pregătit preparate din gastronomia locală tradițională din Balda, Vișinelu, Sărmășel-Sat, Sărmășel-Gară, Larga și Moruț. S-au amenajat corturi împodobite cu ștergare și cuverturi, zestrea sărmășenilor păstrată în suflet și la loc de cinste, sărbătoare a sărbătorilor pentru iubitorii de frumos.

Această impresionantă zi, a luat final în casa familiei Marin Racovițan, doamna Natalia primindu-și oaspeții cu fast și bucurie. S-a ținut o seară literară de neuitat, acompaniată frumos la orgă de maeștrii muzicii clasice.

GABRIELLA COSTESCU

20

De limbă şi de neam ne leagă Pământul nostru strămoşesc, În veci nu va dispare graiul Şi cu tot neamul românesc. Au năvălit barbari în ţară Şi hunii mult ne-au sugrumat, Credinţa şi unirea-n luptă Pe ucigaşi i-a-ndepărtat. Trăiau vremelnic fără casă, Umblau ca nişte hoarde rătăcite, Prădau popoare întâlnite-n cale Lăsau în urmă suflete cernite. În secole de suferinţă, Românul a privit la cer, Nădejdea-i ultima speranţă Prin ruga sfântă cea de azi şi cea de ieri. Românul şi-a iubit pământul, Şi locul unde s-a născut, El şi-a dat sângele şi viaţa, Apărându-şi glia şi drapelul sfânt. Să nu existe loc în ţară Pe tot pământul românesc Unde românul să nu poarte-n suflet Drapelul ţării şi graiul strămoşesc. 5.03.2008

Scrisoare către Moş Crăciun Moş Crăciun eu stau departe De multă vreme vreau să-ţi scriu o carte, Să te gândeşti şi la mine Să-mi trimiţi doar gânduri bune. Vreau să fiu om mare-n stat Să fiu şi eu om bogat. Nu vreau să fac un păcat Să-ţi cer să fiu în Senat. Vreau să fiu ca senator Să zic că ţin la popor, Sau mai mic, ca deputat Să fiu sus în Parlament Mai mult plecat decât prezent. Şi acuma Moş Crăciune Vreau să fiu sincer cu tine. Vreau să fiu acolo sus, Să-mi fac o vilă mare Să se-ntoarcă după soare. Să am de toate, aparate, Dar toate sofisticate. Sală de sport şi piscină Şi garaj pentru maşină. Voi trăi ca-ntr-un palat Ca senator sau deputat. Moş Crăciune, Moş Crăciune Dacă ajung acolo sus, Pot să vin şi pe la tine Cu toate că eşti departe Eu am toate asigurate. Am transportul gratuit Pe pământ şi sub pământ Până când intru-n mormânt. Am salar de milioane Sigur n-am să mor de foame. De ajung şi pensionar Primesc tot ce-i necesar. Primesc groapa şi coşciugul Caii negri şi cu dricul, O să dau şi ortul popii Şi m-aruncă-n fundul gropii,

Gol goluţ cum am venit Atunci când am fost prăsit. Moş Crăciun m-am săturat La toate am renunţat, Nu vreau să fiu om bogat. m-am gândit, m-am tot gândit vreau să fiu om fericit. Să locuiesc pe pământ Cu toţi oamenii de rând, Dacă cad de la-nălţime Va fi vai şi vai de mine... 24.12.2005 Amintiri triste din copilărie Priveam departe tremurând Mă rătăceam pe drum mergând Sub bolta cea-nstelată. Priveam pierdut în întuneric Să te mai văd odată. Te-am plâns mereu copil fiind Când mă prindeai de mână Priveai la mine ca o mamă, Cu firea ta cea bună. Nu te-am văzut mamă râzând, Acasă niciodată Priveai la mine lăcrimând Purtai ceva la tine-n gând De fiecare dată. Erai înaltă, subţire Şi blândă la vorbire. De fiecare sărbătoare Mergeai la cimitir plângând Să aprinzi o lumânare. De când te ştiu eu mamă bună Ai fost îndoliată. Mă mângâi încet pe faţă Spuneai că nu am tată. Ca ieri spuneai că sună goarna Goarna blestemată Deabia acum eu înţeleg De ce-s orfan de tată.

21

Sărbătoare la Sărmaşu

În ziua de sâmbătă 29 august 2015, Biblioteca orăşenească “Liviu Rusu” din Sărmaşu, frumoasă aşezare din Câmpia Transilvaniei, a fost gazda unui ansamblu memorabil de evenimente culturale, menite să aniverseze în avans Ziua Limbii Române (care este sărbătorită în România în ziua de 31 august). În deschidere, doamna Dinuca Burian, primitoarea şi extrem de harnica gazdă, i-a prezentat pe invitaţi şi a urat success deplin în desfăşurarea manifestărilor cu înalt caracter cultural. Domnul Sărac Florin, secretarul primăriei Sărmaşu, a urat bun venit invitaţilor, şi a transmis succes din partea primarului, Consiliului Local Sărmaşu şi în numele domniei sale, afirmând că acest eveniment este un lucru important pentru Sărmaşu.

Moderatorul acestui eveniment cultural, Nicolae Băciuţ, directorul Direcţiei pentru Cultură Mureş, a vorbit în primul rând despre ziua limbii române în general, făcând referire la lirica marilor poeţi români. Domnia sa a spus, printre altele, că limba face diferenţa specifică între popoare şi că e necesar să

vorbim o limbă română corectă. A adus în actualitate figura poetului Grigore Vieru, ba chiar a recitat magistral din lirica regretatului poet basarabean.

Domnul Lazăr Lădariu, preşedintele Despărţământului Central Judeţean Mureş al Astrei, a ţinut, în stilul inconfundabil al domniei sale, o comunicare extrem de interesantă, intitulată “Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere”. Domnia sa s-a referit la sfântul mitropolit Dosoftei, care a introdus limba română în Biserică. De asemenea, a făcut referire la marii poeţi români: Eminescu, “înaltul domn al limbii române”, la Coşbuc, la Grigore Vieru etc., precum şi la marile lor opere. Despre limba română, a mai spus, că trebuie s-o preţuim ca pe o comoară de mare preţ. Doamna prof. Natalia Racoviţan a ţinut comunicarea intitulată “Vasile Alecsandri, 125 de ani de la moarte – Contribuţii la dezvoltarea limbii române”, în cadrul căreia s-a referit pe larg la vasta personalitate a lui Vasile Alecsandri, la opera sa, la pastelurile sale, la piesele de teatru, la folclor, la doinele sale, la studiile publicate în revistele vremii. Domnul Nicolae Băciuţ a mai făcut câteva precizări cu

referire la evoluţia limbii şi istoria literaturii, a vorbit despre galeria cetăţenilor de onoare ai Sărmaşului şi despre marii oameni de cultură care au legătură cu oraşul Sărmaşu.

În continuare, domnul primar al Sărmaşului, ing. Ioan Mocean, s-a referit la evenimentele care au loc la Sărmaşu, a transmis salutări şi gândurile sale bune celor prezenţi, a vorbit despre evenimentul deosebit de la biblioteca orăşenească, dedicat limbii române, despre cetăţenii de onoare ai Sărmaşului, în special profesorul Liviu Rusu. S-a mai referit şi la noi demersuri pentru viitor. Domnul Nicolae Băciuţ s-a referit şi domnia sa la cea mai importantă personalitate a Sărmaşului, Liviu Rusu, profesor la Facultatea de Litere din Cluj Napoca, estetician, comparatist, filosof, membru post mortem al Academiei Române. De asemenea, domnul Nicolae Băciuţ a prezentat cartea Logica frumosului, a lui Liviu Rusu şi a făcut propuneri pentru noi realizări legate de această mare personalitate.

A urmat discursul poetului prof. Răzvan Ducan, personalitate marcantă a culturii române, care prezintă cartea sa Strigăt din curba lui Gaus, volum de versuri, recitând poeme atât din această carte, cât şi din cartea sa dedicată lui Eminescu, oferind un moment poetic deosebit. Doamna Gabriella Costescu prezintă revista Creneluri

22

sighişorene, un jurnal al activităţilor de lună cu lună, şi cartea sa de poeme intitulată În numele busuiocului, recitând totodată din lirica proprie. Domnul Nicolae Băciuţ a prezentat cărţile doamnei Dinuca Burian, intitulate Fascinaţia cărţilor şi Graiul Câmpiei culegere de folclor, făcând referire la poezia populară, folclorişti, culegători de folclor, după care autoarea acestor cărţi a mulţumit tuturor.

Domnul Lazăr Lădariu îi felicită pe cei din Sărmaşu, pentru realizările lor, vorbeşte despre cele mai recente cărţi ale domniei sale: Secunda de pământ, Medalii de rouă şi În numele adevărului, face referire la cele două cărţi la care lucrează în prezent, una de publicistică şi una de poezie. Domnul Nicolae Băciuţ prezintă revista Vatra veche, cărţile domniei sale Despărţirea de înger şi Pretexte şi contexte, prezintă, de asemenea, volumul 14 din seria de opere Nicolae Steinhardt, Convorbiri cu Zaharia Sângeorzan şi Nicolae Băciuţ. Domnia sa vorbeşte în cuvinte apreciative despre expoziţia de icoane realizate de copii, icoane extraordinar de frumos realizate. Domnul consilier judeţean Raul Boroş a vorbit despre icoanele realizate de copiii de la Complexul de case de tip familial Sâncrai. A mai vorbit şi doamna Balazs Klara, care a fost îndrumătoare a taberei de pictură de icoane, pentru copii. Copiii au oferit şi un

moment deosebit de poezie şi cântec. Copiii din tabăra de pictură Sărmaşu din 28-30 august 2015, învăţătoare Raţiu Irina, sunt: Cenan Olivia, Vieneau Sugar Emma-Maria, Greblă Radu, Bobiş Darius, Bobiş Codruţ, Hăşmăşan Ştefania, Saxon Alessia-Paula, Preda Maria, Preda Ioana, Chenderesi Denisa-Noemi, Rusu Petruţa-Gabriela, Moldovan Camelia-Maria, Utiu Alina, Moşutiu Ioana.

Iată aşadar, un

ansamblu memorabil de evenimente culturale au avut loc la Sărmaşu, reunite sub egida Zilei Limbii Române, îi felicităm pe cei care au contribuit la reuşita acestei manifestări, în special pe doamna Dinuca Burian, coordonatoarea proiectului, ce s-a realizat în colaborare cu Direcţia pentru Cultură Mureş, Astra Mureş şi ziarul “Cuvântul liber”. Intensa şi prodigioasa activitate culturală a doamnei Dinuca Burian reprezintă un model şi pentru alte instituţii de cultură din judeţul nostru şi chiar din ţară. O felicităm pentru toate realizările domniei sale şi îi urăm mult succes în activităţile viitoare.

FLORIN BENGEAN

Nicio veste Nici o veste de la tine De la prietenii de bine Nimeni nu-mi deschide uşa Să-mi desferece cătuşa Ce mă strânge fără milă În durerea mea senilă. Doar tăceri asurzitoare Vin din neagra depărtare Să-mi întunece simţirea Şi pierdută mi-e iubirea De la tine, de la mine Nici o veste nu mai vine Doar cătuşa sângerează Pe singurătatea-mi trează. 12.07.2015 Atât de mult Atât de mult eu te-am iubit Pân’ ce inelu-n deget s-a topit Şi-atât de mult te-am respirat Până când cerul s-a terminat. Atât de mult eu te-m iubit Că-n orice gând mi te-am înfipt De fericire că erai al meu, Inima mea, prinse conturul tău. Atât de mult eu te-am iubit Până ce-n trup mi te-am zidit Iar de vom fi culeşi de moarte Să nu-mi fi niciodat’ departe. 27.10.2015

23

Labirintul Am cutezat să cred că mi-este bine, Că totu-i aşezat în viata mea, Dar văd perdele cu sute de cuţite Ce flutură acum deasupra mea. Şi prea îngust îmi pare locul, De a găsi o cale spre a evada. Mă simt captivă-n labirintul rece, Zidit pe-ascuns de un surdo-mut, Un surdo-mut ce n-a vrut să-nţeleagă, Că pentru mine viaţa valoreaza mult. Chiar simt mirosul lamei de cuţit Ce îmi străpunge carnea încă vie. De aș ieși de-aici, infern stupid, Nu am putere de-a găsi o strategie. Surdo-mutul azi chiar realizează, Ce-ntortocheat este în labirint, Ar vrea şi el să iasă iarăşi Cu cei captivi cu sângele-ngheţat.

Puţin se mai gândeşte devenind şi laş, Folosind portiţa ce lui i-a mai rămas. Uşa se-nchide dupa el, fireşte, Căzând cortina peste cei rămaşi. El pleacă înspre zări necunoscute, Inima-i zdrobită, acolo i-a rămas. Inima-mi... Nu-i loc și pentru mine pe Pământ, Hienele din mine se înfruptă Otrava lor la mine-n vene-o simt, Ca-n ”Moartea Căprioarei” inima mi-i frântă. În haite se încaieră în juru-mi, Voindu-mi și rinichii, voindu-mi și ficatul, Râvnind s-ajungă la a mea nestemată, La inima-mi, amar, de ele-nveninată. În jungla-n care am ajuns acum, Simțind-o crudă, văzând-o nemiloasă, Inima din piept am să o smulg, Și undeva ține-o-voi îngropată. Am să le-arăt hienelor viclene, Cum poate să trăiasc-o blândă căprioară. Sens Unic Obligați suntem de când ne naștem, Să intram în trafic, n-avem de

ales, Dar drumul făurit de Dumnezeul lumii Este construit cu un singur sens. Demarăm pe drumul vieții în viteză Cât de departe suntem nu realizam, Numai când am parcurs mai mult de jumatate, Căutăm un loc să mai parcăm. Reducem din viteză atât cat se mai poate Tot căutand un loc pentru parcări, Însă aici lipsesc cu desăvârșire, Traficul aici este prea intens. Semnul de Sens Unic iarăși ne obligă Să mergem înainte și să circulăm, Parcă giratoriul nici că mai există, De Sensul Unic noi nu mai scăpăm. Era mai bine-n drumul vieții noastre Să nu fi existat vreodată un semn, Realizând că suntem prea departe, Am fi trecut pe banda din alt sens.

Album de artă Klara

Pădurean, coperta

24

Pentru talent nu există graniţă. Voinţa

tinerei Ştefania de a promova cutura şi tradiţia portului popular şi a cântecului folcloric din zona Târnavelor, o motivează să participe la cât mai multe evenimente. A luat premii, a strâns aplauze, admiraţie, aprecieri încununate de diplome.

Voi etala câteva succese ale anului 2015: - Participă la Festivalul Naţional de

Folclor “Drăgan Muntean”, Deva, jud. Hunedoara.

- Premiul Special al Consiliului Judeţean Mureş - Festivalul Naţional de Folclor “Sacfiuţ - Memorial Ramona Fabian”, Târgu Mureş, jud Mureş.

-Trofeul festivalului şi Premiul Enciclopediei Muzicale a României - Festivalul-concurs Naţional de Folclor pentru tineri interpreţi “In Memoriam Vasile Conţiu”, Râciu jud Mureş.

- Trofeul Juriului - Festivalul Naţional de Folclor “Munte, munte, brad frumos...”, Baia de Aramă, jud Mehedinţi.

- Participarea la cel mai mare festival de folclor din ţară - Festivalul Naţional de Folclor “Strugurele de Aur”, Alba Iulia-Jidvei, jud, Alba.

- Festivalul Naţional de Interpretare a Cântecului Popular Românesc “Dan Moisescu”, Topalu, jud. Constanţa.

- Octombrie 2015, participarea la Festivalul Naţional ”Felician Fărcaşiu”,

Sebeş, jud. Alba. - Noiembrie 2015, participarea la

Festivalul Naţional ”Cântec mândru de pe Criş” Oradea, jud. Bihor. Premiul Festivalului Naţional ”Someşul în cânt şi joc”, Gherla, jud. Cluj, Premiul Special ”Maria Peter” şi Premiul de Popularitate-Festivalul Naţional ”Pană de Păun”, Bistriţa, jud. Bistriţa Năsăud.

25

“Lumină lină lini lumini, Răsar din codri mari de crini De dincolo de lumi venind Și niciodată poposind..."

Așa sună ingenioasele versuri

aparţinând poetului Ioan Alexandru, dar la Sighișoara lumina a poposit ,,Deasupra stinsului pământ/ Lumină lină – Logos sfânt”, într-un ,,OCTOMBRIE RUGINIU”, devenit cuprinzător cocteil literar al zilei de 9 octombrie 2015.

Nu întâmplător, cunoscutul poet Nicolae Băciuț, personalitate marcantă a vieții culturale mureșene, a cuprins în recitalul său de poezie poemul ,,Lumină lină” de Ioan Alexandru, din care tocmai am citat.

Programul s-a constituit într-un bogat evantai de genuri și publicații literare, fiind prilejuit de lansarea revistei ,,Creneluri Sighișorene” nr.6/ 2015.

După cuvântul de deschidere întru întâmpinarea oaspeților, rostit de doamna Gabriella Costescu, președinta Asociației Literare ,,Creneluri Sighișorene”, a urmat un moment muzical interpretat în duet la chitară de tinerii Ridy Mihaela şi Alex Grama. Prestația lor artistică a fost una de înaltă încărcătură emoțională, deschizând sufletele printr-un cântec patriotic sub tricolorul arborat în ambientul elegantei săli de conferinţe a Hotelului “Cavaler”, care ne-

a fost vatră caldă prin bunăvoința domnului Bașa Petru.

Imnul Asociației Literare ,,Creneluri Sighișorene”, pe versuri de Anda Voican (voce), muzica Traian Comșa (chitară), autori. Artiștii noștri au cucerit auditoriul și cu piese muzicale pe versuri de Adrian Păunescu.

În calitate de redactor-șef, Gabriella Costescu a prezentat structural, ideatic și din punct de vedere estetic recenta apariție a revistei ,,Creneluri Sighișorene”, respectiv nr. 6/ 2015.

A făcut aprecieri asupra creațiilor și creatorilor care au dat viață revistei, subliniind dimensiunile ei valorice și amprenta internațională prin extinderea colaborărilor peste meridiane. În acest context, am fost invitată și subsemnata spre a face referire la colaborarea cu Cenaclul Literar ,,Dor” din Iowa City, înființat de Ana Ligia Grideanu. Am dedicat auditoriului poemul ,,Numai ochiul meu”, o viziune asupra toamnei.

Domnul Nicolae Codrea a susținut o inedită pledoarie privind revigorarea unor vestigii creștine, respectiv Donariul de la Chinedriu-Biertan - sensuri și semnificații creștine din secolul al IV-lea.

Prin Antologia semnată de Nicolae Băciuț, avem parte de ,,Întoarcerea lui Ioan Alxandru” și tot domniei sale îi datorăm bucuria de a face prezentarea cărții sale intitulate ,,Pretexte și contexte”, publicații pe care cu onor le-a susținut în fața receptivului auditoriu. Dinuca Burian, director al Bibliotecii orășenești ,,Liviu Rusu” din Sărmașu de Mureş, și-a deschis sufletul împărtășindu-ne din cartea sa ,,Sărmașu, File de

26

monografie”, dar și prin ,,Graiul Câmpiei Transilvane”. De altfel, ,,Graiul Câmpiei Transilvane” a devenit viu prin impresionantele momente tradiționale, folclorice, susținute de femei reprezentând toate anotimpurile vârstelor și chiar onorabila vârstă de 83 de ani, dacă ne referim la strigătura “Găinii”.

Tinerii sărmășeni Alina Uțiu și Sekely Cristian au susţinut un monolog în versuri din care a reieşit descrierea costumului popular al zonei. Este o onoare pentru orașul nostru să avem astfel de mesageri ai obiceiurilor neamului românesc și le inserăm numele în scris cu gratitudine: Grupul folcloric „Graiul Câmpiei”, de la Sărmașu: Laura Vințeler, Emilia Boia, Rozalia Moldovan, Maria Baciu. Fără a-i uita nici pe vrednicii dascăli care i-au însoțit: Neli Bucur și Ana Uțiu.

După momentul poetic de factură populară, fericită îngemănare cu artistele sărmășene, poeta Maria Prodan ne-a descrețit frunțile cu versuri pline de tâlc și umor, așa cum îi stă bine românului.

Trăitor în Germania, scriitorul Michael Cutui-Baetu a venit în patrie și la Sighișoara pentru comunicarea spirituală cu compatrioții prin cartea sa de excepție ,,Psihologia crimei”, susținând-o printr-o prelegere și o ilustrare filmată.

A sosit și momentul acordării

autografelor din partea autorilor cărților și a coautorilor revistei sighișorene.

De remarcat prezența mass media la evenimentul cultural al orașului Sighișoara, respectiv “RadioSon” şi “Independentul Sighişorean”, ca și a viceprimarului Ionel Gavrilă, care, prin alese cuvinte, a adus aprecieri pozitive acestei reuniuni de suflet.

Pentru împlinirea protocolului, ne-am bucurat de primire la cafeneaua “Voynich”. Gazdele s-au întrecut în ospitalitate cu musafirii care n-au venit cu mâna goală. Sarmalele, plăcintele și fructele puse laolaltă cu alte alese bucate de acasă și din partea casei au creat o masă îmbietoare și vorbitoare...

Cu adevărat hrana sufletească s-a dovedit a fi ,,Un răsărit ce nu se mai termină/ Lină lumină din lumină lină”, la Sighișoara.

ANA MUNTEANU DRĂGHICI

Vicepreşedinte Asociaţia litarară “Creneluri Sighişorene”

27

Curgerea condeiului meu Vine din frângerea inimii Ca nevoia de pâine În lumina tămăduirii. Am văzut întruparea Cuvântului Cu nevoia naşterii din nou Şi uite aşa aştern cu iubire Gândul, precum cuvântul de pâine. Rămâi... Rămâi la mine... cuvânt vindecător Alungă promisiunile golaşe Voi reclădi în taină şi cu dor Duhuri sfărâmate, glasuri pătimaşe. Te sărut pe suflet, renunţ la bătrâneţe Pentru clipa care-ndestulează Răsăritu-i ceasul de bineţe Ochii tăi ce timpul pendulează. Cu busuioc sfinţi-voi dărnicia Verde crud ce îmi atinge talpa În drumul mai agale şi mai greu

Ca lacrima ce udă tainic toamna Născocitoare de săruturi Pe drumuri prăvălişe de iubire Îmi arde trupu-n macii alegorici Cutremurată de atât simţire. Tagore amuţi-va în poeme „Ca pasărea ce şi-a pierdut cărarea” Primeşte-mi cântecul în ode Iubirea mea să-ţi fie vindecarea. 11.10.2014 Pentru că... Sunt aici pentru că Ai lumina-n privire Pentru tine deschid O fereastră spre mine Vreau cu tine să-mpart Frunza toamnei târzii Din privire să ard Dorul lumii pustii Dacă aştrii pătrund Seara la mine-n odaie Şi mi-e dorul arzând Într-o tandră văpaie -------------------------------------------

Klara Pădurean, “Lumina

din adâncuri”

Este doar pentru că Sarea lacrimii mele Nu coboară, doar urcă, Catargul bărcii rebele. 19.0ct.2014 Am învăţat... Am învăţat să curg de la ape Mă învaţă vântul să te chem Dansul iubirii, lumină şi umbre Mărgele de rouă să-l vrem Ai modelat în mine-o lume nouă Respir acum din flori şi copaci Vreau să-ncolţesc în firul ierbii, În inima mea avere să-ţi faci. Eclipsă la echinocţiu Haita de lupi a cerului Vânează Soarele Să-l devoreze în cercul de foc astral. Suliţa vikingilor arde cerul, Se aud tobe din Vanuatu, Vishnu zeul indic Aruncă sabia În lupta aştrilor. Durere roşie în Israel La Sărbătoarea Corturilor şi la Purim În Tibet, peste Gange, Călugării se bucură. Maurii şoptesc înfricaţi despre astre înghiţite. Grecii fericiţi despre astre fermecate. Iată! A fost eliberată Primăvara la echinocţiu. 20 martie 2015

28

IN MEMORIAM

Ca de fiecare dată,

manifestările comemorative organizate de Primăria Orașului Sărmașu, în colaborare cu Biblioteca Orășenească „Liviu Rusu” sunt manifestări de înaltăținută, sobre, cu mesaj, făcute cu sufletul și inima unor adevărați patrioți români. Sărmașu și împrejurimile sale sunt o autentică vatră de continuitate istorică, pentru că zona s-a aflat mereu în bătaia nemiloaselor vânturi ale istoriei, vatră născătoare de jertfelnici eroi martiri, de personalități importante în diverse domenii, cum puține asemenea locuri mai sunt în județ.

Așa se face că

manifestarea comemorativă organizată la data de 15.10.2015 In memoriam Alexandru Bătrâneanu și Vasile Simonis „Revoluția de la 1848 - 167 ani” desfășurată la Monumentul Eroilor de la Balda, s-a bucurat de prezența unor invitați de marcă din partea Direcției Județene de Cultură, domnul Nicolae Băciuț, A.C.M.R.R. din S.RI. Mureș, Direcției de Informații Mureș, col. r. Rusu Ioan, președintele Ligii Scriitorilor Români - filiala Mureș, poetul Mircea Dorin Istrate, șeful Poliție Locale, al Secției de Pompieri, directori de școli, cadre didactice, elevi, preoți, localnici.

Cuvântul de deschidere a fost rostit de primarul Ioan Mocean, care, după intonarea Imnului de Stat al României, a prezentat asistenței invitații, programul aparținut manifestării, date despre eroii comemorați. Slujba de pomenire și cuvântul duhovnicesc a preotului paroh Călugăru Vasile, care a avut în el căldura sufletească pilduitoare și lecuitoare a omului cu har dumnezeiesc, iar lecția de istorie, a doamnei profesoare Adela Lăzărean, inspirată din „File de monografie din istoria orașului Sărmaș” ne-a impresionat profund. Domnia sa a scos în evidență personalitatea eroilor locali, Bătrâneanu și Simonis, rolul lor, încă prea puțin cunoscut, în revoluția de la 1848, martirajul acestora.

Cuvântul domnului Nicolae Băciuț a fost unul însuflețitor și îndrumător pentru întreaga asistență, domnia sa punând accent pe rolul deosebit ce trebuie să îl aibă cadrele didactice în formarea la elevi a gustului pentru istorie și de aici a dragostei de neam și țară, mai ales atunci când ai „la tine acasă” asemenea eroi și personalități de excepție ale istoriei naționale.

Instituțiile locale și copiii au depus, cu evlavie și smerenie, coroane și buchete de flori la bustul tribunului Bătrâneanu, semn că toți au fost pătrunși de importanța momentului.

Cel mai așteptat moment al manifestării comemorative a fost programul artistic al elevilor, program pregătit cu minuțiozitate de mult-apreciata bibliotecară Buruian Dinuca și doamna profesoară Ceușan Camelia, constând din poezii ale poetului Mircea Dorin Istrate adecvate momentului. El a fost susținut de recitatoarele de la Liceul Teoretic, „Samuil Micu”

din Sărmaș, Blăjan Giulia și Juncan Codruța, laureate la ultimul Concurs de Recitări de la Blaj, alături de colegii lor: Covrig Emanuel, Rașca Andeea, Plosca Pamela, Milășan Cătălin, Ceușan Andrei, Pop Patricia și de micuța, dar extrem de talentată interpretă de muzică populară Cenan Olivia. Îmbrăcați în frumoase costume populare românești, au impresionat profund asistența, ei fiind răsplătiți cu aplauze și cu diplome din partea Ligii Scriitorilor Români - filiala Mureș.

Pentru modul în care domnul primar și doamna bibliotecară se implică de ani buni în activitățile cultural-artistice din zonă, Liga Scriitorilor Români - filiala Mureș, i-a premiat pe fiecare în parte cu câte o frumoasă Diplomă de Suflet.

În finalul manifestărilor comemorative o parte din elevi s-au deplasat la bustul eroului pașoptist Vasile Simonis, unde doamna Buruian Dinuca le-a vorbit despre viața și activitatea acestuia. Elevii au depus buchete de flori, au păstrat un moment de reculegere și au făcut fotografii împreună cu invitații.

A fost o zi cu o încărcătură emoțională deosebită, desfășurată sub mângâierea unui soare de toamnă care, după atâtea zile friguroase, a vrut să-și aducăși el prinosul de recunoștință față de cei dispăruți.

Plecând de la manifestare am rămas în gând cu îndemnul înaintașilor, reamintit asistenței de domnul primar Ioan Mocean „să ne cunoașteți trecutul, ca să nu fim nevoiți să-l retrăim cândva”.

MIRCEA DORIN ISTRATE

29

Aceaşi cană, alte cuvinte Lasă-mă să sorb din tine, Urmând fiecare pas silenţios Dorinţa ta, spre mine vie Crescând bătăile cordului- graţios. Îţi simt gustul dimineaţa În cafeaua amară şi fierbinte Îţi simt îmbrăţişarea seara În dulcile sărutări infinite. Aceaşi cană, alte cuvinte Acelaş om, cu multe ispite. În cercul tău vicios dar şi candin Poţi zeci de suflete să alini. Eşti ispită cu mii de feţe Eşti demon cu ochii galeşi Calm, urmandu-mi umbra în foşnete Din cava-mi superioară te înfrupţi Viu, mort – în umbre decelerate, Precum ceaţa, dispari subit Atunci când adevărul cere prioritate Spre căi de neurnit. ***

Dacă pulsul meu ţi-ar grăi ai putea afla cât de greu bate timpul pe loc. Ai ştii cât de scurtă e secunda care pătimaşă ne uneşte buzele,firav, şi cât de lung e minutul ce desparte două priviri. Corpul tău, sculptat cu grijă , pentru altele pasiune…pentru suflet-simplu lut. Dar ochii, ochii tăi

iubitule? Ce-mi spun? Ahh dar de ce te încăpăţânezi să îi ascunzi? Nu ştii cât de aspră îţi e privirea când cată şi nu mă găseşte surâzătoare în colţul canapelei. Dar zâmbetul, zâmbetul tău dulce ? De ce mi-l răpeşti?

Suntem fiii unor simple pasiuni, moştenitorii unei singure calităţi, viciul goliciunii. Noi, nu minţim. De ce să aruncăm cuvinte-n van? când ştiu şi eu şi ştii şi tu că ăsta nu-i trai. Suntem faţă-n faţă atât de rar, şi atunci…mereu cu privirea în tavan. Acelaşi text melancolic, metalic îngrămădit între două guri de venin:

- Cum eşti? Ce ai mai făcut? Acelaşi răspuns, cu jumătate de zîmbet:

- Nimic nou, nimic mai mult…ştii tu, aceaşi placă de atunci. Sunt oameni,dragul meu, ce se

înţeleg-vorbind. Noi nu! Ştim începutul şi finalul. Cuprinsul…mereu poate varia, dar nu se îndepărtează de tema principală.

Nu zâmbi, vaaai dar nu aşa…my lord – prea sexy şi atât de misterios. Aş vrea, ca veşnic să pot căta comori în zâmbetul-ţi larg. Şi totuşi , nu nu, noi nu vrem complicaţii…ne este bine aşa – străini şi departe. Dedicaţie de atenţie – 29.12.2015 Lupoaica Timpul îi bate pe tâmpla rece Afară din nou vara trece E deja toamnă, sau chiar iarnă Sufletu-i îngheaţă, învelit în veche rană Ar plânge, dar lacrimile-i sunt seci Ar urla, dar urletu-i se pierde În gâtleju uscat, în desişul potecii În seară privirea-i de lume se desprinde. Tremură la dragile-i amintiri Când în jur erau oamenii blânzi Zburdalnică lângă foc găsise iubiri Dar azi, aducerile aminte sunt târzii. Mâinile ce cândva o mângâiau Astăzi , pe ea o vânau Parcă ar fi vrut să-i uite Dar ea, acolo se născuse.

30

Să dăm timpul înapoi E omenesc mult prea greoi Să baţi la poarta amintirilor Provoci crude răni inimilor. Ieri înger, astăzi demon Aş striga spre cerul înnorat Dar ce folos?? – Ahh da Sa înserat, tu poate dormi Secundele joacă pe bătaia cordului. Ţi-aş cere o picătură din viaţa ta O gură- din gura ta O-nghiţitură din pasiune Un strop din nelinişte Ţi-aş da la schimb aritmia mea Căci cordul saltă nebunatic Cănd epidermal plantei mele Atinge veşteda iarba- peste care ai trecut. Ţi-aş da din glicemia mea Care zburdalnic creşte Când privirea-ţi rece Cu a mea o întâlneşte Nu ştiu ce este iubirea. Să nu crezi că cer să învăţ Nu vreau poveşti, nu de iubire Vreau carnea-ţi de demon să o agăţ. Cine eşti? Nu, nu vreau să ştiu. Eşti îngerul care la amiază cântă Eşti demonul care spre păcat păşeşte Ziua - Om! Noaptea- poate Vârcolac. Nu cer să ştiu mai mult În seară, umbra care mă însoţeşte Ziua? – Nu îţi cunosc chipul Dar ce frumoasă e noaptea. Când în braţe-mi cuvinte şopteşti Buza ta flămândă din coapse se înfruptă Mâinile neastâmpărate spre păcat purced Căci ni-sa spus : Om făr` de păcat nu e! Înger căzut în iad Prins în mrejele pasiuni Dorinţa carnală, însuşi păcatul Ieri înger, astăzi demon.

Eminescule, în numele tău... Se sărbătoreşte din nou ziua aceea, De dinainte cu o săptămână de-a fi botezat, Aproape că te-ar fi dorit născut în cristelniţă Şi nu de ziua Sfântului Ignat. Primează iarăşi funcţionarul şters, Cel cu drept de veto şi peste moaşte, Care în sarcofagul registrului te omoară, Cu-acelaşi înscris cu care te naşte. Se vor spune din nou cuvinte borţoase, Mai ales în agore, unde oamenii mici, Vor face un desant cu logoree, Peste auditoriul de servici. Va fi considerat moment favorabil, Oportunitatea de-a te comemora, Va fi un joc de glezne ipocrite, Mimarea faptului de-a le păsa. Vei fi recitat cu emfază, bombastic, Acoperindu-se cu grijă gândul viclean, Metaforele vor fi sparte-ntre dinţi, Ca oricare seminţe de bostan. Versurile îţi vor fi declamate, Cu intonaţia unui bilanţ financiar, Ca pe o dare de seamă prezentată, La o dată fixă din calendar. Majoritatea laudelor se vor prelinge, Ca o dâră greţoasă de muci, Amestecate cu glasuri perfide, De pseudoculturali şi politruci. Ca să se constate, la developare, În poza de final, în care toţi vor să fie, Că în înghesuiala cvasigenerală, Tu n-ai mai avut loc în fotografie.

RĂZVAN DUCAN

31

PRIN MUNŢII APUSENI

ÎN IULIE 1969. (Poem) Era prin anii tinereţii, Când munţii îi cutreieram, În doi adesea hoinăream În cort şi la cabane înnoptam Ne bucuram de clipele vieţii. Pe un traseu prin munţii Apuseni Plecaţi cu mocăniţa din Poeni* Spre vârful din acest masiv, Vlădeasa el se remarca Înalt, semeţ şi incisiv.

(Spre Vlădeasa cu mocăniţa, 19 iulie 1969)

Urca cu greu şi pufăia Din când în când se mai oprea, Sorbea din râu apa curată Ce-o genera în abur la cazan, Să urce cu turişti şi ţapinari Până-n Vlădeasa sus...

(Popas, mocăniţa se alimentează cu apă).

Poieni cu flori, cu vegetaţie înaltă Cătune-n urma ei lăsa, Mocani la stâni, păşuni alpine, Pâraie repezi, tăuri reci cu ape line Tărâm de basm, de relaxare şi de vis. Pe-acest „Altar al Apusenilor” un paradis. Valea Drăganului ne călăuzea De la Poeni până la izvoare... Cu trenuleţul sau pe jos mergeam Cu rucsacul în spate, zeci de ore, Spre Padiş, spre Cetăţile „Ponoare”. Marcajele vopsite pe copaci Pe tablele indicatoare, Pe stânci vizibil ne-au ghidat Cu hărţi turistice îndrumătoare. Putem să spunem c-am bravat Pe acest „tărâm de basm” Placut dar greu de încercat... Am poposit la stâni la moţii din cătune. Am admirat a lor preocupări.

(La casa moţului în Apuseni.)

Ne-au încântat cu meşteşugurile lor Cioplite-n lemn, făcând cu multă măiestrie Ciubere, doniţe, şindrile, fluiere, Buciume din coji de lemn de tei Ca să comunice-ntre ei, Şi tulnice pentru cântat Diverse suveniruri de artizanat.

32

Aveau şi alte indeletniciri,ce practicau Moştenite din strămoşii moţi. Nu doar de fasonare, a lemnului de brad, Sau cea de animale pe coline, păstorit, Ba chiar şi caii lor de potcovit.. Şi-n coşniţele din nuiele Împletite şi glodite – stupăritul. Ospitalieri cum sunt ca ardelenii, Ne-au încântat cu-a lor bunăvoinţă Din sărăcia lor ne-au dat Doar ce aveau ca-ndestulat, O doniţă de apă rece de izvor Ca să ne stingem setea Şi umple pentru drum, al nost' ulcior.

Din buciume în zori de zi, Spre cele patru zări suflară Chemând pe moţi să iasă-afară, În portul lor de ii cu flori Bărbaţii în cămăşi încinse cu şerpare, Iţarii de postav albit bătut la piuă, Cu pălării de lână ori de paie, Căciuli pe cap din piei de oaie. Cu opinci de piele în picioare Legate cu nojiţe peste glezne, Bundiţe înflorate şi la piept crăpate Iubindu-şi „Portul Craiului” Urcam lăsând în urmă văi, Păduri cu brazi înalţi, bătrâni stejari Poieni cu flori şi ierburi mari Căpiţe-nalte „pieptănate” Ogoare mici şi mari lucrate, Cu plug de lemn şi-apoi grăpate Păşuni întinse-n zonele alpine, Bovine la păscut, oiţe şi caprine, Tălăngi ce-atârnă la al lor grumaz Ce dau un ton pe-un portativ de bas, Răsună-n văile vecine Ce-ntorc ecourile pe coline. Căruţele,cu covitire din nuielele curbate. Cu care odinioară moţii cutreierau prin țară

Cu scânduri,căpriori,cu doniţe şi cu ciubară Cu cercuri şi cu tocuri cu răşină Deacum stăteau în conservare în grădină. Ajunşi la Padiş* să-noptăm În cortul ce ni-l instalarăm Se lasă seara pe răcoare Apar şi nori şi-o ploaie deasă O ploaie picurată mocănească. Această noapte ne-a marcat Am stat toţi treji şi-am ascultat La un tranzistor, cum pe lună, Neil Armstrong a amerizat. Era în douăzeci iulie, şaizeci şi nouă, De-atunci încep o eră nouă. Păşind pe lună, el asfel s-a exprimat... „Un pas mic pentru om...dar Un salt mare pentru omenire” Evenimentul care ne-a marcat. După acest popas de două zile Am străbătut poteci şi spre Ponoare

(La portalul de intrare în Cetăţile Ponorului).

La Scărişoara la gheţar În peşteră la „Focul viu”

33

(În peşteră la Focul Viu din Apuseni).

Am coborât cu lampa de carbid aprinsă, De balustrade şi în piolet, ne-am sprijinit, Să nu alunecăm în gol, în spre abis Pe acei gheţari,de mii de ani formaţi. Plăcut şi aici am fost impresionaţi. Văzând acele minunate săli şi galerii. Ce susţinute de coloane, ca nişte titani. De stalagmitele de calcar şi de gheaţă sticloase. Formate aici de mii de ani. O floră şi o faună, pe bolţile lucioase În mediul lor de viată cavernal, Am întâlnit izbucuri şi avene Uimiţi am admirat aceste fenomene Cum ape în adâncuri dispăreau, Apoi din nou, afară se iveau. Pe valea Arieşului în aval, Cu micul trenuleţ am coborât De la Câmpeni la Turda, la Râmeţ,

(Sfânta Mănăstire Râmeţ din Apuseni).

La Alba Iulia „Templul din Ardeal” Ce-n glasul Clopotelor Catedralei Reîntregirii, Cu plecaciune noi ne-am închinat. Am vizitat celula-n care Horea în lanţuri a zăcut. Scaunul pe care-a fost bătut Și obeliscul de pe „Furci” Un gând pios noi am ţinut

(Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia)

La locul unde au fost frânţi, Cu roata, Horia şi Cloșca Într-o zi a tragicului an 1785.

(Celula lui Horea de pe poarta III-a).

Şi astfel după o săptămână În care multe locuri am văzut În Apuseni aşa cum este cunoscut „Altarul Patriei”

34

Altar de piatră cu, comori, Cu o istorie a moţilor Cu Iancu, Craiul Munţilor. Cu Horia,Cloșca şi Crişan. Aici, iobagii răsculaţi în lupta lor Conduşi de Horia, Cloşca şi Crişan. Ţăranii din Zarand s-au răsculat La Brad, la Lupşa la Râmeţ Aicea ei au câștigat, dar la Abrud Şi la Câmpeni, au fost înfrânţi Iar capii lor, la Alba-ntemniţaţi Armata austriacă de la Viena, A Curții Imperiale Habsburgice, I-au păzit, înfometat şi schinjuit...

(Autorul la obeliscul de pe dealul Furcilor din Alba Iulia, unde a avut loc execuţia).

(Execuţia prin frângerea cu roata la

1784).

Klara Pădurean, „Maica Domnului

Îndurerată”, icoană pe sticlă ___________________________________Cu Iancu, Horia, Cloşca şi Crişan

Martirii ai acestui neam Ce s-au jertfit pe acest altar Ca iobăgia şi robia să dispară Şi libertatea să domneasca-n ţară.

Glosar: *Poeni – localitate situată în jud. Cluj, între localităţile Huedin – Ciucea, cu gara CFR de unde pleca mocăniţa spre masivul Vlădeasa în Apuseni. Tot aici începe drumul auto spre inima Apusenilor, aici se varsă valea Drăganului în Crişul Repede, aici se colectează apele versanţilor de pe vârful Vlădeasa. Padiş– Cabană şi poiană în zona munţilor Apuseni. Vlădeasa – Masiv Muntos în Apuseni cu vârful de 1836 m. Aven – locul unde apele unui pârâu de munte dispare brusc în subteran. Izbuc – locul de unde izbucneşte brusc un pârâu (inversul avenului), specific zonei Apusenilor.

*- Neil Armştrong, primul american care a păşit pe lună în noaptea de 20 iulie 1969, s-a născut în statul Ohaio, în anul 1930 şi a decedat la 82 de ani. în august 2012. Iunie 2012 Nicolae Codrea (Joffre) (poem dedicat partenerei de drumeţie prin munţii Apuseni –după 43 de ani de la amerizarea pe lună, a omului).

35

...dacă ar fi putut vedea cum a fost omagiat la Sărmaşu de sărbătoarea Sfinţilor „Mihail şi Gavriil", duminică 8 noiembrie 2015. La marea sărbătoare s-au adunat, la invitaţia doamnei Dinuca Burian, director al Bibliotecii Orăşeneşti „Liviu Rusu”, oamenii de cinste şi de omenie ai Sărmaşului, dar şi cei care cinstesc memoria marelui Liviu Rusu, psiholog, estetician, cercetător în istorie literară, profesor universitar la Facultatea de Litere şi Filozofie de la Universitatea „Babeş-Bolay” Cluj-Napoca.

Evenimentele au început cu slujba de pomenire în Biserica Greco-Catolică, apoi la Casa orăşenească de Cultură a avut loc concursul „Să-l cunoaştem pe Liviu Rusu”.

Sala în care au fost primiţi concurenţii şi invitaţii a fost impecabil decorată cu roadele toamnei aşezate în stil artistic. Mesele au fost încărcate cu nuci, mere, spice de grâu, struguri şi alte poame ale toamnei, de la sâmburele de floarea soarelui până la galbenii bostani decoraţi de copii, vin şi must. Două păpuşi imense îmbrăcate să desemneze abundenţa aveau loc într-un colţ al scenei ca o invitaţie la bogăţia toamnei. În mijlocul acestei mese de bucate era aşezată Biblia deschisă, ca mulţumire pentru belşugul de bunătăţi gătite de mâinile harnicelor gospodine din Sărmaşu.

Concursul desfăşurat a avut ca scop studiul vieţii şi operei marelui filozof Liviu Rusu, iar copiii participanţi au primit 10

întrebări care au fost premiate de juriu constituit din: Virgil Oniţă- „Libris" Braşov preşedinte, poeta Gabriella Costescu, poeta Ana Munteanu Drăghici, artist plastic Ioan Astaluş, Oprea Mihai dir. Adj. Liceul „Samuil Micu”, Jucan Elena profesor.

În ce-a de-a doua parte a

evenimentului, domnul Nicolae Băciuţ a spus: „Cei ce nu mai sunt, sunt în inimile şi sufletele noastre” şi, a dat cuvântul preotului profesor de la Blaj Anton Rus, care a început cu o rugăciune alocuţiunea dumnealui, văzându-se profund impresionat de activităţile culturale care se desfăşoară la Sărmaşu şi de omagiul adus venerabilului Liviu Rusu, cea mai importantă personalitate dată de comunitatea acestui loc. Această manifestare, menită a păstra vie în memoria tuturor pe Liviu Rusu, l-a adus la Sărmaşu pe academicianul Ionel Haiduc. Cu vădită emoţie, a spus: „Comunitatea îşi cinsteşte fiii, având privilegiul de a-l cunoaşte ca OM pe marele filozof. Am fost impresionat de biblioteca din casa de la Cluj a lui Liviu Rusu, de soţia acestuia Tinca, o doamnă cu un caracter pe măsura frumuseţii.

Primirea lui Liviu Rusu în Academia Română a fost urmată de iniţiativa publicării lucrărilor lui Liviu Rusu, având în pregătire ultimele volume. Mă bucur că am avut privilegiul de a-l cunoaşte pe acest adevărat mare om”.

Virgil Oniţă, preşedintele juriului concursului „Să-l cunoaştem pe Liviu Rusu”, a fost invitat de domnul Băciuţ să ofere primele premii din concurs, specificând că premiile sunt oferite de Asociaţia Culturală „Libris” Braşov, prin parteneriatul cu biblioteca.

36

LOCUL I - Elevi ai Liceului

Teoretic „Samuil Micu" din Sărmaşu: Milăşan Cătălin, Plosca Paula, Roşca Andreea, Buduşan Florina, Pop Patricia - profesor coordonator Ceuşan Camelia. Elevii pe care domnul Băciuţ i-a numit „viitori academicieni", au uimit publicul cu cunoştinţele acumulate în studiul vieţii şi operei marelui filozof. Prof. dr. Ilie Rad din Cluj a spus: „Ţineţi la valorile care vă fac cunoscuţi în lume. L-am cunoscut ca student pe Liviu Rusu, mergeam la consultaţiile pe care le ţinea în biroul de la facultate, era un om mai izolat, tocmai pentru că-şi făcuse un nume bun, de om corect, îl însoţeam la plimbări sau prin magazine, mă invita de obicei acasă la cină. Mi-a dat idei multe, m-a învăţat rigoarea cu care trebuie corectate lucrările de doctorat, a fost un model pentru mine.

Toate scrisorile lui Liviu Rusu aveau mai întâi o ciornă, scrisă de mână. M-a impresionat şi am fost marcat în 1985, când am fost invitat de familie să spun câteva cuvinte despre cel care pleca la cele veşnice. Graţie domnului Ionel Haiduc, s-a reluat publicarea operelor, am propus chiar o teză de doctorat la şcoala doctorală din opera lui Liviu Rusu”.

Domnul Nicolae Băciuţ a intervenit cu recitări şi scurte alocuţiuni, invitându-l pe sculptorul şi artistul Ioan Astăluş să vorbească despre placa memorială pe care a turnat-o în memoria lui Liviu Rusu.

„Proiectul m-a animat foarte mult”, spune Ioan Astaluş, „am turnat la Wiener-Neustadt Austria placa în bronz, după ideea doamnei Dinuca Burian, pentru a fi postată pe una din clădirile din Sărmaşu”. Mai promite artistul că îşi propune să facăşi un bust Liviu Rusu.

Virgil Oniţă e invitat să decerneze premiile elevilor din concurs pentru celelalte locuri. Locul II - Nagy Szabolcs, Janoşi Roland, Szep Anita, Szantó Noemi, Zsigmond Tünde, elevi de la secţia maghiară a liceului din Sărmaş, coordonator Ceuşan Camelia. Locul III - Nagy Izabella, Moldovan Sorina, Cocan Paula, Nicoară Raluca, Pintecan Cosmin, de la Şcoala Gimnazială „Sfântu Petru" din Sânpetru, coordonator Pintecan Ana Diana.

Domnul Virgil Oniţă, cu emoţie în glas, a spus: „Sunt bucuros că există copii ca voi, noi ne mişcăm într-o lume a cărţii şi CD-urilor, felicit organizatorii acestui concurs, mai ales pe Dinuca Burian, cu care am încheiat un parteneriat, succes şi multe realizări.

”M-am cunoscut cu Dinuca şi domnul Băciuţ la Braşov, la ediţia a X-a a unui festival, sunt originar din Chimitelnic şi nu pot să nu admir activităţile vecinilor mei din Sărmaşu. De la „Libris” pleacă zilnic 3000 de colete cu cărţi, se citeşte într-adevăr. Să-i ţinem pe aceşti copii lângă noi, ei vor ţine steagul cărţii sus”.

Dimitrie Poptămaş a luat cuvântul cu un respect enorm pentru ceea ce se întâmplă acasă la Liviu Rusu, cetăţean de onoare al Sărmaşului, impresionat de ataşamentul sărmăşenilor pentru cultură. „O bibliotecă nu se sfârşeşte niciodată, mereu vor fi idei şi gânduri adunate într-o carte. Vin cu plăcere printre voi, pentru că aici instituţia cărţii trăieşte. E destul de greu să vedem care au fost începuturile familiei Rusu”. A prezentat apoi un scurt istoric al tatălui academicianului, Constantin Rusu, care a fost adoptat de Sărmaşu, dar şi-a înfipt aici rădăcinile familiale.

37

Subsemnata am scos în evidenţă parteneriatul încheiat în acest an cu Biblioteca Orăşenească „Liviu Rusu”, am vorbit despre proiectele propuse cu revista „Creneluri Sighişorene”, cât şi alte activităţi culturale, care să fie liantul pentru atragerea tinerior iubitori de cultură. Alături de Ana Munteanu Drăghici şi Traian Comşa am susţinut un recital de poezie şi muzică, dedicate toamnei, spre bucuria copiilor şi părinţilor acestora.

Ana Munteanu Drăghici a recitat „Fetiţa cu chibriturile" care prinde mereu la public, a prezentat noua carte de poezie „Nirvana” şi a recitat auditoriului poezii.

Virgil Oniţă, omul providenţial şi ideal, a oferit diplome de participare tuturor copiilor participanţi la concurs, cât şi profesorilor coordonatori: Pintecan Diana, Ceuşan Camelia, Onişor Andrea, Sebeşan Florentina, Oroian Hilda.

Participanţi: Liceul Teoretic „Samuil Micu" Sărmaş: Bindiu Cornelia, Bohiş Vlad Andrei, Camară Daniel, German Andrei, Onoian Anelize - clasa a VIII-a; Şcoala „Ovidiu Iuliu Moldovan” Vişinelu: Moga Roxana, Rusu Raluca, Moga Raluca, Oţel Sergiu, Hulpe Larisa; Şcoala Sărmăşel Gară: Şugar Maria, Moruţan Dalia, Moldovan Sebastian, Costinaş Robert, Uifelean Darius.

Înveşmântată într-o rochie neagră cu voaluri şi falduri de mătase, a recitat Plejan Julia un poem de George Coşbuc „Regina ostrogoţilor”. Apoi în costum popular, Tökes Odette, un poem al lui Nicolae Băciuţ. Recitări impecabile, teatrale chiar, nu s-au lăsat mai prejos nici copilaşii instruiţi de învăţătoare, care au fost costumaţi în haine lungi simbolizând toamna, cu coroniţe de flori, coşuleţe cu fructe şi nuci. O reprezentantă a bisericii adventiste AZS a recitat impecabil un poem dedicat toamnei.

Klara Pădurean, “Iisus cu viţa de vie”,

icoană pe sticlă ____________________________________A încheiat domnul Nicolae Băciuţ: „Dumnezeu să binecuvânteze România, am avut de două ori sărbătoare azi, aici, la Sărmaşu”. Preotul protopop Alin Moldovan a încheiat apoi cu rugăciune. De la copilul de un an, îmbrăcat de părinţii lui în costum popular, până la academicianul Ioan Haiduc, la o vârstă venerabilă, toată lumea a împărtăşit la Sărmaşu bucurie şi trăiri de înaltă spiritualitate.

Gazdele şi-au omenit musafirii cu mâncăruri pregătite de membrele Ansamblului „Graiul Câmpiei Transilvane", care, îmbrăcate în costume populare, au rupt cu bucurie pita de casă frământată de dimineaţă pentru îndestularea oaspeţilor.

În acelaşi context al Zilelor Bibliotecii Orăşeneşti „Liviu Rusu", în spaţiile bibliotecii a fost deschisăşi expoziţia „Timp şi răstimp. Castele din judeţul Mureş", cu lucrări ale artistei Veress Zsuzsa.

Graţie doamnei Dinuca Burian, care a făcut eforturi şi s-a întrecut pe sine, am descoperit că sufletele noastre sunt înfrăţite cu bucurie într-o zi omagială a lui Liviu Rusu, cât şi a Sfinţilor „Mihail şi Gavriil". Dacă ar fi văzut Liviu Rusu...

GABRIELLA COSTESCU

38

Cronică literară

- Călător la ,,Cina cea de taină a cuvintelor”, prin filele de viaţă şi vis ale volumului de poezii NIRVANA-

Ana Munteanu Drăghici este o poetă

matură, plină de sensibilitate, pentru care poezia e o a doua natură. Se simte bine în ea visând frumos, inspirată fiind în acelaşi timp şi de viaţa reală. A început a scrie, atât dintr-o pornire interioară, cât şi din necesitatea de a evada dintr-o lume, care adeseori, dintr-un pragmatism exagerat, nu i se mai potrivea sufleteşte. Scrisul-benefic sieşi,ca şi citito-rilor ,e o suavă adiere în evantaiul armoniei.

Viaţa, în complexitatea ei, loc al perma-nentelor trăiri, i-a fost o muză primordială. De acolo şi-a extras seve, transformându-le în esenţe, pe care le rafinează cu măiestria poetului născut şi nu făcut.

Cine o cunoaşte cu adevărat ştie că trăirea ei înseamnă în sine poezie. Calea scrisului facilitează comunicarea spirituală cu cititorul. Aceast atribut conferă poetei Ana Munteanu Drăghici o identitate culturală. O stare perpetuă de poezie i-a fost şi îi este existenţa. Cu siguranţă, îşi este sieşi hârtie şi sieşi stilou, scriindu-se pe sine cu naturaleţea şi uşurinţa cu care respiră.

În arealul Mureşului şi Târnavelor, ca şi în alte zone geografice cum ar fi Bucureşti, Timişoara, Mehedinţi, Medgidia, dar şi peste ocean la Iowa City şi Chicago, participă la lansări de carte, la proiecte literare, la agape scriitoriceşti, la cenacluri literare, cu plăcerea de a întâlni oameni cu preocupări asemănătoare, dar şi cu credinţa

că are ceva de spus şi trebuie să-şi urmeze calea. Este o voce poetică ce trebuie auzită pentru a mângâia suflete prin propriul vers ,,colţ de rai”.

,,Cina cea de taină a cuvintelor” vine să-i completeze şi ,,negru pe alb”, poezia pe care o are, în taină, la purtător.

Cartea este un lirism profund păstrând în acelaşi timp şi mireasmă candidă.Te citeşte şi se citeşte uşor dând revelaţia unei călătorii prin imaginaţia lăsată liberă. Este unitară stilistic şi emoţional, deşi ea e scrisă în două spaţii pe cât de îndepărtate pe atât de diferite: oraşul natal al poetei, Sighişoara şi Iowa City, ca şi Chicago din America, locuri unde destinul i-a purtat paşii. Când este în oraşul de pe Târnava Mare, poeta e impresionată de miresmele specifice locului: ,,Urc treptele cetăţii/ Spre cafeneaua medievală/ Să sorb un strop de poezie...” Poezia Anei se împarte între dorul de fiinţe şi locuri dragi. Când este la Sighişoara, îi este dor de fiica sa Ligia Ana, de nepoţii Alexandru şi Adelina Ana, iar când este în America, o încearcă dorul de fiul Adrian Ioan. E vorba de patria profundă, cu frumuseţile şi valorile sale de netăgăduit, despre care, în poemul intitulat ,,Eminescu divin” spune poeta: „Acest pământ va fi locuit/ De-un singur popor/ Cu numele dor..., din poezia ,,Dor” pentru că ,,Dorul nu are un sediu/ Dorul te ia cu asediu...Dorul nu are sălaş,/ Dar face oriunde popas”.

Prin scris şi prin trăire poetică îşi mai alină dorul, gândind la efemerul fiinţei, dându-i acestuia din urmă valenţe de purtător al luminilor de mâine. Şi prin aceasta al speranţei ,,Cuvinte s-adună la cina/ Cea de taină a vremelniciei din noi/ Spre a sădi lumina/ În floarea de colţ de apoi...-din poezia ,,Cina cea de taină a cuvintelor”. Sau ,,Umbre iau chipuri de petale/ Să se răsfrângă-n anotimpuri /Eterni-tatea nu-i eroare,/ Ci drum e nesfârşit de timpuri ...” din poezia ,,Credinţa Învierii”.

Virgiliu spunea ,,fugit ireparabile tempus”. Ana Munteanu Drăghici ştie acest lucru şi-şi umple timpul cu consistente trăiri literare. Ea adaugă bucuriei prezentului şi nostalgiile trecutului, unde ,,zăpezile de altădată”al iubirilor sunt reconvertite în suave versuri: ,,Ne-am

39

întâlnit iar în gară/ Tu erai în zi/ În mine era seară.../ Printre semnale/ ai prins a zâmbi./ Tu nu încărunţişesi încă./Ai admirat castania strălucire a părului meu. /Amintirea plutea în fuioare frânte/ Şuierul trenului devenise ecou.../Peronul cernit de plecare/ Mai reţinuse un gând/ Smuls din haina uitare/ Lacrimă grea în cuvânt/ Ne-am văzut dup-o vreme /La o margine de mormânt, /Deşi vegheat de durere,/ Mi-ai dăruit un cuvânt.../ Plin de lumină crescuse/ Cuvântul în sufle-tul meu.../Frunza de toamnă căzuse/ În pri-măveri mă-ntorceam eu.../ De-atunci multe trenuri plecară/ Şi drumuri multe-am făcut/ M-aşteaptă încă în gară/ Adolescenţa-n veş-mânt de trecut...,, -din poezia ,,Prin vreme”.

Poezia Nirvana, ca de altfel întreg ansamblul poematic al acestui volum de versuri, aparţinând unui suflet ales pentru şi de poezie,ANA MUNTEANU DRĂGHICI, întruchipează aspiraţia şi invitaţia spre desăvârşirea spirituală: „Veni-va poate-un anotimp/ Să poarte numele Nirvana/ Suspinul din zidire-Ana/ În adiere de Olimp/Atunci rodi-va nemurire/Cuvântul dintru început./ Răsare veşnicind trecut/ Întru prezent purtând iubire…,”

Poeta trăieşte clipa ,,carpe diem” cu bucuria şi vocaţia unui dar special de la Dumnezeu. De aceea scrie cu dăruire, chiar cu jertfelnicie: ,,N-am altă Ană, mă jertfesc pe mine”, cum ar spune Ana Blandiana.

RĂZVAN DUCAN poet, scriitor, membru al Uniunii

Scriitorilor din România

Infinit iubirii

Coloană infinită portativ Înscrie note muzicale Iubirii azurii petale... În anotimp definitiv

Din inima pornită melodie O armonie ne-mpresoară Singurătatea să nu doară Noi devenim o simfonie

Corul pădurii ne pătrunde Cu cânt de păsări și de flori Secunde ne renasc în zori Din infinit ce ne răspunde

Mireasma ambra-ngemănare Albastrul conturând trofeu O respirație tu și eu În univers curgând cântare

Al libertății greu tribut Orgoliile eliberează Privirea noastră într-o rază Își va găsi nou început

Pe portativul infinit Fără vreo bară de măsură Într-o perfectă partitură În cântec unic hărăzit

Ne-ntruchipeaza lumea firii În armoniile de vis De nesfârșite drumuri scris Priviri din infinit iubirii...

21 Decembrie, 2015 Sighișoara

La umbra visului La umbra visului mă răcoresc Raza gândului aureşte smaraldul Privirii ce oglindeşte înaltul. Din plecarea mea mă ivesc... Sunt atâtea treceri ce mi-au memorat Firea prin înfloriri şi îngheţuri. În seninul supravieţuitor printre ceţuri... Numai un anotimp neplecat, Cu roadele dulci şi amare Pe ramuri înfrunzind albastru Şi preschimbate-ntr-un astru Minute fără calendare... A absorbit albul petalelor Într-un fulg călător Topit de-al iubirii fior În infinitul cascadelor... 25 Decembrie -2013 Chicago din Volumul Nirvana, Editura Nico, 2015

40

Prin vreme Ne-am întâlnit iar în gară Tu erai în zi În mine era seară... Printre semnale ai prins a zâmbi. Tu nu încărunţiseşi încă. Ai admirat castania strălucire a părului meu. Amintirea plutea în fuioare frânte. Fluierul trenului devenise ecou.... Peronul cernit de plecare Mai reţinuse un gând- Smuls din haina uitare- Lacrimă grea în cuvânt. Ne-am revăzut dup-o vreme La o margine de mormânt. Deşi vegheat de durere, Mi-ai dăruit un cuvânt... Plin de lumină crescuse Cuvântul în sufletul meu... Frunza de toamnă căzuse. În primăveri mă-ntorceam eu... De-atunci multe trenuri plecară Şi drumuri multe-am făcut M-aşteaptă încă gară Adolescenţa-n veşmânt de trecut... 14 Aprilie, 2011 Chicago din Volumul Nirvana, Editura Nico, 2015 Visul - nepoţilor mei Adelina Ana şi Alexandru- Când veghezi somnul unui copil poţi pătrunde în cartea de vise. Raze de soare veghezi peste cuvinte nescrise… Deplâng trezirea din basmul conturat în safire cu păsări din ţări peste fire fără migraţie din suflet pribeag, lumină din aurul prag. Prin văl de smarald

Înserare

Visul perlei se zbate în cristalin simte neliniştea acordului de valuri. Pe maluri, în haine nevăzute cu pas lin, liniştea-şi mână clipele înserării, adânc mirată, spre pajiştea de întuneric defrişată De stelele albastre ale uitării. Ochi Când vezi cu inima, Ochiul din fruntea orizontului Îţi distilează privirea în retorta aortei. În colţul pleoapei, pasărea Pulsează gata de zbor peste umărul vălurit de nervurile anotimpurilor, peste ochiul fântânii sub geana căreia, lacrima este piatra de la capătul cumpenei.

VIORICA ŞUTU Din volumul în pregătire ,,Cumpăna din adânc"

sfâşiat de furtuni privesc în cădere nuferi lăstuni… Unde e viaţa rază de vis? Unde e visul tresărind dintr-o viaţă? Veghez lumina încrustată-n creneluri nerostite iviri, inimă veghe peste culori din cristale de zori… Iowa City 19 decembrie, 2008 din Volumul Nirvana, Editura Nico, 2015

41

“Clopoţei, clopoţei veseli sună iar, O zăpadă ca-n poveşti am primit în dar. Clopoţei, clopoţei sună ne-ncetat Şi vestesc că în curând vine moşul drag.” O minune creşte în sufletele copiilor atunci când, se apropie sărbătoarea Crăciunului, o împlinire satisfăcătoare umple inimile părinţilor atunci când îşi văd copiii fericiţi. În data de 15 decembrie 2015, Centrul “Creştem împreună”, implementat de Organizaţia “Salvaţi Copiii”-Filiala Mureş, a organizat la Şcoala Gimnazială “Zaharia Boiu” Sighişoara în parteneriat cu Asociaţia Literară “Creneluri Sighişorene”, serbarea “Vine, vine Moş Crăciun” la care au participat 37 elevi, părinţi/ aparţinători şi voluntari. Copiii au avut fiecare pe cap o căciuliţă roşie cu bandă albă şi ciucurel, au pregătit o sală de clasă cu un brad împodobit cu globuri şi beteală, desene aşezate pe pereţi reprezentând sărbătoarea mult aşteptată şi binenţeles primirea cu mare fast a lui Moş Crăciun. Ca de fiecare dată, doamna director prof. Mariana Tămaş a deschis serbare încântată de entuziasmul copiilor, făcând o introducere despre însemnătatea acesteia, despre meritul de a primi un cadou, despre atitudinea pe care trebuie să o adopte copilul

nu doar la o serbare ci pe întreg parcursul anului şcolar pentru obţinerea rezultatelor mulţumitoare la învăţătură. Copiii îndrumaţi de coordonatul Centrului “Creştem împreună” Ėva Bálint, au pregătit un program artistic care cuprindea poezii şi colinde dedicate sărbătorii şi lui Moş Crăciun. Uimitor şi original Moş Crăciun şi-a făcut apariţia în uşa clasei, atras de cântece. Un Moş Înalt cu barbă albă, cu o cuşmă roşie tivită cu blăniţă albă. Costumul avea în afară de cojoc şi iţarii roşii, o cingătoare prinsă la brâu, lată de o palmă, cu o paralama încrustată cu clopoţei argintii. În mâini avea mănuşi tricotate albe ca spuma laptelui, iar toiagul lung, avea înfăşurată lumina stelelor şi în capăt un corn de ren frumos şlefuit. Atât de original şi adevărat, a păşit cu cizmele de piele înalte până la genunchi, mormăind în barbă salutul de bun găsit tuturor. Pe rând copii au fost primiţi pe genunchii moşului, şi-au exprimat dorinţele, o copiliţă mignonă chiar l-a tras de barba căruntă şi a strigat entuziastă: “Moşule eşti adevărat!” Unii părinţi au fost în lacrimi de bucurie la vederea moşului care sub bradul frumos a oferit fiecărui copil un cadou care avea înăuntru şi dulciuri.

42

Obosit de drumul făcut şi de energia copiilor, moşul a plecat să viziteze şi alţi copiii, la alte şcoli, la fel de buni şi de cuminţi. A fost momentul să înceapă programul cadou oferit de membrii Cenaclului “Creneluri Sighişorene”. Subsemnata am prezentat programul artistic, s-au cântat colinde şi cântece dedicate Crăciunului interpretate de Ridy Mihaela şi Alex Grama. Piroska Hanea a citi poezii din creaţiile personale, după care Traian Comşa, a interpretat la chitară cântece folk în ton cu sărbătoarea. Interpreta de muzică populară Ştefania Pârlea a cântat pricesne şi a făcut o prezentare a turneelor făcute în ţară la festivalurile de folclor de unde a venit cu trofee. Pe ritmul unei colinde am împărşit portocale copiilor, dintr-un coş imens de nuiele, ornamentat cu o păstură ţesută de bunica. Au intrat apoi în sală voluntarii cuprinşi în proiectul HEAL-Sighişoara EVS Project care au adus cadouri copiilor, au urat sărbători luminate şi bucurie. Plutea în aer mulţumirea, emoţia, fericirea copiilor ce parcă te molipsea. Să fim mai buni, să fim mai curaţi la suflet, să urăm pace şi bucurie copiilor din întreaga lume. Conducerea şcolii aduce mulţumiri sponsorilor : CESIRO S.A. şi TBS AVIATION SRL-reprezentată de director Betlendi Alice şi Asociaţiei Literare “Creneluri Sighişorene”, pentru implicarea în activitate şi cadourile copiilor. Gabriella Costescu

Sânpetru de Câmpie este o localitate aşezată în partea de nord-vest a judeţului Mureş, la limita cu judeţul Bistriţa-Năsăud, pe cursul pârâului Şesu.Am avut deosebita plăcere să iau parte la manifestrările culturale organizate aici, la invitaţia doamnei Dinuca Burian director al Bibliotecii “Liviu Rusu” din Sărmaşu de Mureş.

Sâmbată 19.12.2015, “Pe la case colindăm” obiceiuri şi tradiţii de pe Câmpie

au avut loc la doamna Aurica Pop, locația “La Basculă” Sânpetru de Câmpie, Mureș, unde a participat Grupul Folcloric “Graiul Câmpiei” din Sărmaşu şi Casa Rusu - CÂMPIA TRANSILVANIEI Invitați de seamă au fost colindatori din Tușinu, Dâmbu, Sărmașu, Sărmașel și Budești-Fânațe. Alături de ei au fost şi Oana Bogdana Pop, Alexandru Rusu, Pompei Lumperdean, Mihai Teodor Naşca, Televiziunea TTM Tg. Mureş reprezentată de Mihai Toader Naşca, Adrian Moca şi Remus Moldovan. Îndrumător, prof. Ceușan Camelia.

Dis de dimineaţă s-a ales un purcel din ogradă, care a fost pus pe butuci de doi măcelari de nădejde, domnul Nicolae Oprea şi Călin Sabău.

Doamna Dinuca Burian ne-a explicat

despre acest obicei străvechi următoarele: “Obicei din străbuni, Pomana

porcului, este denumirea pe care o poartă masa de mulţumire pentru ajutorul primit la tăierea porcului de la rude, vecini, prieteni, şi este oferită după terminarea treburilor de către gazdă. Înaintea sărbătoririi Naşterii Domnului Iisus Hristos, de Ignat, gospodarii creştini obişnuiesc să taie porcul crescut întregul an, în vederea obţinerii cărnii şi a

43

preparatelor din carne necesare praznicului Naşterii Domnului. După terminarea tăierii, sortării, preparării specialităţilor din carnea de porc, gazda casei invită toţi oamenii care au ajutat la tăierea porcului la masă. Felul de mâncare tradiţional, numit Pomana porcului, este obţinut prin prăjirea bucăţilor de carne (bucăţi de muschi, ficat, slănină, coastă, falcă, reprezentând toate părţile animalului sacrificat) în grăsime. Tradiţional masa se aşază afară după splălarea şi curăţarea tuturor urmelor sacrificiului sau ale procesului de preparare a cârnaţilor, caltaboşilor, tobei, etc. Se mănâncă în picioare şi alături de mâncare se serveşte ţuică tradiţională sau rachiu de cazan.”

La pregătirea bucatelor s-au implicat şi

musafirii veniţi din Neumarkt – Germania, Solomon Paul cu soţia Mihaiela, care au preparat cârnaţul, caltaboşul şi au tăiat slănina. Alături de ei au mai fost şi Ciupeală Ion care s-a implicat în prepararea bucatelor.

În bucătărie, s-a făcut focul cu coceni şi lemne în cuptorul de cărămidă, unde, gazdele au copt pită de casă, poale în brâu, cozonaci, au fiert sarmale. Bucătăresele Oprea Jeni, Lumperdean Maria Sabău Monica, au gătit sarmale, cozonaci, poale în brâu, plăcinte pălănieţe, cu o măiestrie şi voie bună pe care rar am întâlnit-o.

A fost prezentat şi obiceiul “Vergelul”. Este o tradiţie ca în ajunul anului nou, datina “vergelul” – act misterios menit să prezică viitorul, la care participă mai ales, tinerii necăsătoriţi şi părinţii lor. Se aşează farfuriile pe masă cu gura în jos, sub care se aşează diferite obiecte. Fetele care întorc farfuria, află de la bătrânul satului ce reprezintă obiectul care îl va caracteriza pe

alesul fetei.Cei care fac “Vergelul” vor să afle ce le prezice noul an, mai ales dacă şi cu cine se vor căsători.

Doamna Dinuca Burian a prezentat

şi “Calendarul cepei”. S-a tăiat o ceapă în două, a fost desfăcută felii, apoi a fost aşezată o cantitate de sare în fiecare felie de ceapă. După câtă apă se va aduna în fiecare foaie de ceapă care reprezintă una dintre lunile anului, aşa de ploioasă sau secetoasă va fi luna respectivă.

Veselia a cuprins întreaga casă. Într-un loc se preparau bucatele, cuptorul cocea, copiii colindau. Au făst prezenţi: Grupul de colindători – din Tuşinu, Dâmbu, Parohia Ortodoxă Budeşti Fânaţe, Grupul folcloric “Graiul Câmpiei” Sărmaşu: Baciu Maria, Boia Emilia, Cămărăşan Susana, Vinţeler Laura, Lumperdean Maria, îmbrăcate în costum popular românesc.

Cu inima mare au fost toţi participanţii care au felicitat-o atât pe doamna Dinuca Burian cât şi pe şi colaboratorii pasionaţi de tradiţie şi folclor, îndrumătoarea Ceușan, pentru păstrarea cu sfinţenie a tradiţiei din vatra pură a obiceiurilor strămoşeşti. Felicitari talentaţilor păstrători de traditie autentică, familiei Rusu, care, emotionează, musafirii, mai ales cei plecaţi în lume, vibrăm şi rezonăm, pe acorduri de joc ardelenesc!

Toată această bucurie a sărbătorilor s-a finalizat cu colinde în jurul bradului din curtea casei, apoi toată lumea a fost invitată să se înfrupte din tradiţionalele bucate erdeleneşti preparate cu multă dragoste de oameni pricepuţi la vorbă şi la faptă.

”Sărbătoare luminată, La casă de om curată.”

GABRIELLA COSTESCU – Sighişoara

44

Spiridușul cu sacii: Eu din pânză am cusut Sacii mari lui Moş Crăciun, Să încapă-n ele multe Din cutiile umplute. Câte una aranjăm, Frumos, să nu le stricăm. Şi când sacul este plin, Eticheta îi lipim.

Spiridușul cel mic: În sanie, sacii-s pregătiţi, Suntem foarte mulţumiţi! Şi-nainte de plecare, Noi servim câte-o gustare: Ceai şi cu prăjiturele, Moşul ne-a servit cu ele; Iară cel mai mititel, Iată-a adormit niţel.

Moș Crăciun: Eu vă mulţumesc Mult de ajutor , Mi-aţi fost de folos, Spiriduşilor. Crăciunița: Moş Crăciun – nerăbdător, Îl conduc până-n pridvor Şi îi spun de multe ori, Să se-ntoarcă până-n zori! Spiridușul renilor: Sania e pregătită: Curăţată, lustruită, Tălpile îi sunt lucioase, Pot să zboare peste case. Renii bine-am îngrijit, I-am plimbat şi i-am hrănit, Pot să ducă năzdrăvanii, Jucăriile-n toţi anii. Renul Rudolf: Eu sunt Rudolf cel zglobiu, Jucăuş de când mă ştiu! Bine Moşul mă struneşte, Când la case se opreşte. Iar când pleacă mai departe, Peste câmpuri, pe la sate, Sania o trag vânjos, Moş Crăciun e bucuros. Renul Dancer: Dancer sunt şi ren măreţ, De la Pol cu mult îngheţ, Gerul nu mă sperie, Neaua e puzderie. Lângă Rudolf înhămat,

Trag sania neîncetat, Cu cadouri minunate, Moşul iute le împarte. Zâna fulgilor: Haideţi şi voi fulgişori, Dragii mei fraţi şi surori, Să aşternem drum pufos Pentru Moşul cel voios. Sania să-alunece Când e să se-ntunece, Să-l conducem binişor La casele copiilor.

Că la geamuri luminate, Toţi copiii îl aşteaptă, Cu feţele îmbujorate, Ochii vii le scapără. Ei repetă poezii În jurul brăduţului Şi cântece zglobii De dragul Moşului. Moș Crăciun: Ho! Ho! HO! Aici Renii mei voinici, Iată o căsuţă Cine-i la portiţă? Trei copii aşteaptă Să mă ducă-n casă Să mă încălzesc Şi să stau la masă. Eu am să-i ascult Cum ştiu poezii Şi le dăruiesc Daruri în cutii.

45

Născut la 19 mai 1978, în Sărmaşu de Mureş.

Profesor la ”Palatul Copiilor” din Tg.-Mureș, redactor, realizator emisiuni, colaborator, își face munca numai cu suflet.

Realizarea de interviuri cu interpreţi ai cântecului popular, editare audio pentru un post de radio local Radio Galaxia – Reghin dar și pentru televiziunea Târgu Mureș.

Realizarea de prezentări a spectacolelor folclorice, caietelor program ale spectacolelor, mediatizare mass-media.

Realizator a două emisiuni tv. cu caracter etnologic: ”Viaţa satului mureşean” şi ”Plaiuri mureşene” care presupun muncă de cercetare şi documentare în teren, cunoştinţe de editare audio-video, realizare de spectacole folclorice, realizator-colaborator festivaluri de profil

La acest obicei participă tot satul, copiii, fete, feciori, bărbaţi, femei şi muzicanţi dar aceştia din urma colindă numai instrumental. În Sîmpetru de Cîmpie se foloseşte termenul de “COLINDĂ” de unde şi expresiile “mergem la colindat” sau “mergem cu colindatul”.

Colindul copiilor În trecut ca şi-n zilele noastre, copiii care umblau la colindat purtau cele mai frumoase haine pe care le aveau. Cu 60-70 de ani în urmă şi desigur şi în secolele trecute, hainele erau confecţionate în fiecare gospodărie ţărănească, din pănură ţesută din lână de oaie. În picioare purtau după starea materială cei mai înstăriţi purtau papuci iar cei săraci opinci. Costumul era format din cioareci, “húioş”, “chiméşă” ţesută din fuior de cânepă, iar pe cap purtau o şapcă din piele de miel. Fetiţele purtau “rocie” de lână ţesută în vârste de diferite culori, “huioş” sur iar în picioare papuci sau cizme. La noi nu se purta costum popular decât în anumite ocazii. Când femeile ţeseau “lipideiele” se ţeseau si străiţile în care se punea mâncarea la lucru dar şi pentru adunarea darurilor. Straiţa era legată cu o aţă de lână pentru a o putea atârna de umăr iar în partea de jos erau cusuţi ciucuri pentru a avea un aspect cât mai plăcut. Grupul de copii era format din 3-5-6 indivizi de vârste apropiate. Colindele le învăţau fiecare în familia sa de la tata sau de la moşul dar şi de la învăţător sau preot. O parte din grupuri se adunau cu una-două săptămâni înainte de Crăciun şi învăţau colindele împreună. Ştiau 4-5 colinde adecvate vârstei lor. Cu ani în urmă grupurile de copii care participau la colindat erau organizate astfel: băieţi separat, fetele separat insă astăzi grupurile sunt mixte. Colindatul începe în data de 24 decembrie pe la orele 10 -11 iar cei mai mărişori pe la 13 - 14. Se adunau la o casă, la unul din copiii respectivi, de obicei la cel care ştia colindele mai bine şi cânta mai frumos, sau se întâlneau la capătul satului. Cu câteva zile înainte de ajun, băieţi cei mici îşi făceau “boce” anume care la unul din capete avea pus un lemn în formă de cruce pentru a nu cădea covrigi sau colaci, iar fetiţele îşi pregăteau străiţile. Ajungând în curtea gospodarului unul din grupuri , care era mai îndrăzneţ, se adresa astfel: “Bună ziua lui Crăciun, colindăm?” Dacă gazda nu auzea se mai repeta o dată apelul. Unul din căseni, bărbatul sau femeia răspundeau:“colindaţi, colindaţi!” după care

46

copii începeau colindatul la fereastră sau la uşă, de obicei grupaţi sau în semicerc. De obicei se colinda la fereastră. La sfârşitul colindei, cel mai isteţ din grup, mulţumea astfel: “Puică neagră bagă-n sac/ Dă-mi colacu’ că mi-i drag.”

Gazda aducea darurile de obicei colaci sau covrigi. Cei mai găzdoi dădeau colaci, cei mai săraci dădeau covrigi, băieţii puneau colacii în “boce” fetele în straiţă. Unii din săteni mai ofereau mere şi nuci dar niciodată bani. Astăzi marea majoritate a oamenilor oferă bani 2-3-4 mii la un copil. După ce gazda oferea darurile se adresa astfel copiilor: “Vă mulţumim că ne-aţi colindat şi vă mai aşteptăm şi la anu’!” Colindătorii răspundeau: “vă mulţumim şi noi şi vă dorim sărbători fericite!” dacă erau poftiţi în casă trebuiau să mai colinde o colindă, la cererea gazdei copii primind în plus o felie de cozonac sau prăjitură şi suc.

Rare erau cazurile în care copii erau refuzaţi. În această situaţie unul din copii sau tot grupul se adresau gazdei astfel: “Bureţi pe păreţi Crăciun să nu mai aveţi Câţi bureţ pe târnaţ, Alt Crăciun să nu mai apucaţ!” sau “Câte pene pe cocoş Atâţia copii burduhoşi” În satul Sînpetru de Cîmpie am semnalat un caz de refuz a colindătorilor, la numitul Şandoru Piştoii , care fiind de origine maghiară se adresa astfel: “Crăciunul meu o trecut (Crăciunul unguresc ţinându-se în jurul datei de 10-12 decembrie)”. Erau copii care mergeau la colindat şi la Crăciunul unguresc la data menţionată. De această dată cel amintit răspundea: “Crăciunul meu încă n-o vinit!”. Un om sucit cu alte cuvinte pentru că în munca de investigaţie am aflat că numai la casa unde există mort nu se primea cu colinda. Informaţia a fost furnizată de Laurenţiu Ioan-Levădariu, de 80 de ani. Copiii ştiau 4-5 colinde de obicei religioase, colindele profane sau cele de fală erau cântate de obicei de tineri sau cei însuraţi. Repertoriul copiilor era mai sărac decât cel al maturilor, explicaţia găsindu-se în lipsa de experienţă.

Copiii colindau deci în Ajunul Crăciunului până spre seară. Când “bocile” sau “străiţile” se umpleau de colaci şi covrigi, le goleau şi continuau la alte case. Şi pe nesimţite se ajungea cu colindatul la toate casele satului. odată cu lăsarea întunericului cei mici se retrăgeau la casele lor, plini de frig dar veseli că au câştigat o mulţime de daruri. Mamele pregăteau patul pentru culcare iar copilaşii adormeau cu gândul că Moş Crăciun le va aduce un dar frumos. În fiecare casă se puneau pe sobă sarmalele la fiert. Toată casa era plină de un miros îmbietor de “găluşce” cu os de porc sau “chişcă”. Cum se desfăşoară ceremonialul în zilele noastre? Mari deosebiri nu sunt doar că în loc de tradiţionali covrigi şi colaci se oferă bani. Familia şi astăzi la fel ca în trecut, rămâne pilonul de bază în păstrarea şi perpetuarea acestui obicei străbun, bunicii în special şi mai puţin părinţii, sunt aceia care transmit prin viu grai de la o generaţie la alta, aceste nestemate ale folclorului nostru. Grupele de colindători se organizează în funcţie de prietenie, vecinătate sau rudenie. În general fiecare grup are câte un conducător care prin înţelegere cu ceilalţi fixează ora când se vor întâlni, locul unde vor începe colindatul şi ce colinde vor cânta. Cum am mai precizat în trecut toate casele erau colindate, astăzi satul fiind mai mare grupele de copii nu mai reuşesc să treacă pe la toate casele. Colindă mai ales casele părinţilor, bunicilor, a rudenilor şi vecinilor şi casele de-a lungul şoselei principale ce străbate satul ori pe drumurile laterale care au trotuare. “Mergem pe unde-i mai uscat” spunea un elev din clasa a V- a. Şi aşa este pentru că ţinutul Câmpiei pe timp de toamnă sau iarnă când nu este îngheţat este foarte noroios, un noroi care pare că se lipeşte de încălţăminte. Grupele de colindători sunt alcătuite în mod diferit. Preşcolari şi cei din ciclul primar merg “mestecaţi” iar cei din cilul gimnazial, respectiv clasele V-VI numai băieţi ori numai fete şi clasele VII-VIII grupe mixte. Şi în trecut “mulţămitele” celor mici erau mai scurte dar astăzi se reduc la forma generală: “Amin ge la noi…de la câţi sunt în grup”. În prezent a dispărut bota şi

47

straiţa locul lor fiind luat de plase sau sacoşe. Marea majoritate a sătenilor oferă copiilor bani, aceştia se dau la fiecare sau sunt adunaţi de unul din grup în care au încredere, la sfârşitul zilei de colindat se împart la toţi în mod egal. Copii sunt chemaţi în casă numai dacă printre copii se află un copil al gazdei colindate, sau o rudenie apropiată, unde sunt serviţi cu suc şi prăjitură sau cozonac. La copii nu se serveşte mâncare pregătită. Gazdele se bucură când primii colindători sunt băieţi pentru că le va merge bine tot anul, iar dacă primele sunt fetiţe le va merge rău tot anul. Aşa se mai crede şi astăzi în multe sate ardelene. Este cunoscut faptul că până în decembrie 1989 în şcolile patriei nu puteam vorbi decât de Moş Gerilă, iar colindele strămoşeşti erau interzise cu desăvârşire. Cu toate acestea copii învăţau vechile colinde de la bunici şi bunice. Cât a fost de înrăită propaganda de partid aceasta nu a putut opri cântarea unor colinde vechi: “Sus la viţa vinului”, “Ce soare răsare” sau “ Ce vedere minunată”. Unii dintre foştii colegi vedeau în colindat un mod de a “cerşi”. Câtă vălmăşeala putea fii în capul unor asemenea fiinţe? Nici sărăcia, nici duşmanii şi nici partidul comunist nu au reuşit să abată norodul de la credinţa strămoşească şi de la datinile străbune. În zilele premergătoare Ajunului, parcă satul îmbrăca haină de sărbătoare. Ce minunate pot fi sărbătorile de iarnă când satul este acoperit de zăpadă! Găzdoaiele îşi pregătesc din timp “copturile” adică pâinea, cozonacul colacii, prăjitura. De obicei acestea sunt pregătite cu una două zile înainte de Ajun, urmând ca pe 24 decembrie sa-şi pregătească mâncarea: friptură de porc, răcituri, cârnaţi şi găluşte. Şi astăzi mai sunt femei bătrâne care prepară sarmalele cu păsat şi cu bucăţi de slănină. Păsatul se obţine din porumb prin zdrobirea boabelor într-o râşniţă. Păsatul se spală, se pârgăleşte cu ulei ceapă apoi conţinutul este pus în frunză de varză murată. Pentru a avea un gust cât mai plăcut în oala cu sarmale se pune un os de porc sau “pcişcă”.

Găzdoii se ocupă de curăţenia

Klara Pădurean, “Iisus învăţător”, icoană pe sticlă

__________________________________________curţilor, a anexelor gospodăriilor şi bineînţeles de procurarea băuturilor necesare pentru sărbători în vederea primirii colindătorilor. Pe nesimţite colindătorii mai mici se retrag la casele lor pentru a lăsa loc celor mai mărişori. Odată cu lăsarea întunericului încep colindatul cei între 14-16 ani. Aceştia nu primesc daruri ca şi copii şi de aceea este obligatoriu să fie invitaţi în casă la terminarea colindei. Erau trataţi cu băutură şi cozonac iar la sfârşit dacă nu erau rudenii primeau ca daruri bani sau alte cadouri. Pe drum de la o casă la alta era o atmosferă de bună dispoziţie, spunând glume sau cântând. Repertoriul acestora era mai diferit faţă de cel al copiilor, interpretând colinde mai dificile (vezi anexa 1) iar mulţumirile acestor tineri erau mai lungi (vezi anexa 2). Ei colindau până la 11-12 noaptea II Colindatul feciorilor şi fetelor

Tot în seara de 24 decembrie, colindă feciorii şi fetele. Grupele sau găştile era mixte, numărul băieţilor era egal cu al fetelor dar aceasta nu era o regulă. Nu toate fetele iau parte la colindat, o parte stau acasă pentru a primi colindători. Cele care colindă trec pe la casele prietenilor şi vecinilor. În postul Crăciunului la o anumită gazdă care era mai îngăduitoare se

48

organizau şezători. Se adunau 15-20 fete, femei şi feciori. Pentru ca timpul să treacă mai uşor şi să nu-i prindă somnul, flăcăii înveseleau atmosfera prin cântece, glume şi mai ales prin colinde. Şezătorile se organizau în mai multe părţi ale satului, ca atare toţi locuitorii cântau şi învăţau colinde. Grupele de tineri erau formate din 10 -12 persoane şi în prezent ajung până la 20 şi chiar mai multe. În trecut aceste grupe se formau pe uliţe şi începeau de la casa unde era organizată şezătoarea, urmând să se ajungă la fiecare din grup, dar aceasta nu constituia o regulă sau o obligativitate. Se primeau daruri, dar invitaţii în casă era obligatoriu să mai colinde una – două colinde. Dacă la casa unde erau colindători soseau şi muzicanţi se încingea un adevărat joc la care participau şi sătenii. Fiecare grupă avea un conducător fără ca acesta să poarte o anume denumire sau să fie plătit. Astăzi tinerii nu mai joacă, organizând acolo unde dispun de mijloace moderne pentru a juca sau dansa (e bună şi expresia a se bâţâi). Pe la jumătatea secolului trecut, colindatul se termina pentru toate vârstele în zorii zilei de 25 decembrie, pentru ca după un “somn iepuresc” să meargă cu mic cu mare la biserică. Înainte de a părăsi casa colindată, tinerii trebuiau să colinde “La masa rotundă”(Anexa 1). “La o masă rotondă – bis Făcută la umbră – bis Jiur- prejur de mese – bis To jîlţuri girese – bis ………………………………… Pe uşo ne-o scos Crucea-i ge aramă Pe uşă ne ceamă.” După ultima strofă, tinerii trebuiau să părăsească casa, mergând la alţi gospodari. Repertoriul tinerilor era mai bogat decât al copiilor de vârstă apropiată. Pe lângă colinde cu tematică religioasă, colindau şi colinde profane sau variante ale Mioriţei. La casele cu fete de măritat se colinda “Pe dealul cu stânjenei”: “Pe gealu cu stânjenei Doru m-o d-ajuns Mândru, doru pluguşele

Lumea me, lunca me” La ivitul zorilor se colinda colindele “Sculaţi, sculaţi boieri mari”, “Ziurel ge ziuă”, “Zori, zori, dalbe surori”. Exista şi practica cântării antifonice. La o fereastră cântau băieţii, iar la cea de-a doua, fetele. Băieţii: “La sfârşitu lumi – re - bis Coringe - mă Domn Trâmbiţa-or îngerii – bis Coringe - mă Domn!”

Răspundeau fetele: “În patru cornuri ge lume Coringe-mă Domn La tăt omu pe a lui nume Coringe – mă Domn” Acest dialog continua până când se

termina colinda, realizându-se astfel o colindare pe două voci.

III Colindatul oamenilor maturi şi bătrâni

Însuraţii de la 25 până la 50 de ani

mergeau şi merg şi acum la colindat dar nu în tot satul, ci numai la vecini, rudenii ori prieteni. Nu se colindă mai mult de cinci – şase familii în aceiaşi zi. Dacă locuiesc în apropierea preotului prima casă pe care o colindă este Casa Parohială. Maturii, ca şi tinerii nu se adresează cu apelativul amintit (Bună seara lui Crăciun! Colindăm ?) ci încep direct colinda la sfârşitul căreia unul din grup spune “Amin jupâne gazdă de la noi…”, zicând şi numărul celor care au colindat, în acest fel gazda putând să îşi dea seama despre numărul celor care îi colindă.

În trecut, “mulţumitele” erau adevărate poeme, prin care se aduceau elogii pământului roditor şi celor care îl lucrau, presărate pe alocuri cu elemente satirice. Colindătorii sunt poftiţi în casă, unde sunt serviţi cu prăjitură, cozonac, vin, ţuică, după preferinţa celor prezenţi. Numai la rudeniile apropiate se servea mâncare caldă, sarmale, friptură, cârnaţi, caş de porc sau “maioş”. Mai nou, în majoritatea familiilor se serveşte şi bere, suc sau cafea naturală.

Repertoriul vechi era cu mult mai bogat şi de o mai mare diversitate tematică şi melodică. Se cântau colinde cu caracter satirico – moralizator, la cei cu “hibă” se

49

colinda “În grădina lui Ion”, iar altora cu o anumită “hibă”, “Tăt umblă Petrea prin Rai”. Iată câteva versuri din această colindă:

”Loc în Rai, tu tată n-ai Căci cât pe pământ ai fost Tăt birău sătesc ai fost Lucruri drepce le strâmbai Lucruri strâmbe le obleai”. Nici mama lui Petrea nu a avut loc în

Rai, pentru că fiind făgădăriţă, înşela clienţii, numai soră – sa a trecut în lumea celor drepţi săturându-i pe cei flămânzi, iar celor însetaţi oferindu - le apă.

În gospodăriile unde erau femei bătrâne se cânta “Haida Lină, haida Lină”. “Io o şciu gi la moşu meu aşa că are o vecime de 150 -200 de aii” – Vinţeler Petru a lui Pantelimon, 85 de ani.

Repertoriul mai cuprindea: “Astăzi cerul s-a deschis”, “La sfârşitul lumii”, “S-o tufă ge tisă verge”, “Fost-a nouă năvodaşi”, “Mă luăi, luăi”, “Fost-a tri păcurărei”, “Zori, zori, zori, dalbe surori” (Anexa 1).

În casă se colinda colinda “La masa rotundă”. Oamenii bătrâni nu prea merg la colindat, ei stau acasă şi aşteaptă colindătorii, lăsându-i pe cei tineri să se veselească. Săracii, atât cei tineri cât şi cei bătrâni, colindau mai târziu, mai ales după miezul nopţii şi mergeau la cei avuţi. Primeau ca daruri colaci şi carne de porc, pe care le puneau în saci şi apoi le împărţeau în mod egal.

Colindatul ţiganilor

Ţigăncile, pentru că numai ele merg la colindat, se adunau într-un grup mai mare la care se spune gaşcă. Gaşca cuprindea femei de vârste apropiate care ştiau să cânte ( care nu şciu să cânce ne strâcă – Michi Moriq 60 de ani). Colindele se învăţau la o anumită casă. Şi în prezent cu 2-3 săptămâni înainte de Crăciun, gaşca respectivă se aduna la o casă ( la Maria lui Sciopu) unde repetau 7-8 colinde. Pentru ca atmosfera să fie mai veselă, fiecare “potolea” ceva bănuţi şi cumpărau băutură. Una din ţigănci care cânta mai bine, stabilea pe unde vor merge cu colindatul şi de unde vor începe. După lăsarea serii, în 24 decembrie,

începea colindatul ţigăncilor. Gaşca era formată din 7 până la 12 femei. În Sîmpetru de Cîmpie fiind mai mulţi ţigani, se organizau mai multe găşti de colindătoare, fiecare urmând acelaşi traseu. Colindau de la orele 19 până spre miezul nopţi, când se retrăgeau la casele lor şi continuau colindatul pe la ţigani. Ajunse în faţa uşi gospodarului se adresau cu aceeaşi expresie ca şi ceilalţi colindători. La sfârşitul colindei sunt poftite în casă unde mai spun una două colinde, la cererea gazdei sau după cum le este placul. În acest caz omenia este mai mare. Înainte de 1950 fiecare ţigancă primea un colac mai mare, iar gazdele mai mari ofereau carne şi cârnaţi de porc. Astăzi colindă numai la câţiva gospodari,, primar, preot, secretar, profesor de muzică, bufetari, la cei cu diverse magazine şi la alte câteva familii unde există bărbaţi, care le primeau şi în alte timpuri. În zilele noastre nu se mai oferă decât rar colaci, iar carnea şi cârnaţul rămân de domeniul trecutului. Primesc în schimb ţuică pe care nu o beau, o pun într-o glăjuţă, cozonacul şi prăjitura primite sunt puse în plasă. Unele familii oferă şi ţigăncilor şi bani. O ţigancă bătrână îmi povestea: “Noi nu venim la colindat că nu avem ce ne trebe, vinim că aşa îi obişeiul”! Repertoriul este apropiat de cel al românilor, dar cum bine remarca o săteancă, “colindele ţiganilor sunt mai tărăgănate şi au mai mulce înflorituri”. Nu poate fi totuşi un răspuns real. La origini acestea au fost probabil colinde româneşti, preluate de această etnie, cu reale calităţi muzicale, cu melodiile modificate după propriile simţăminte şi rămase din tată în fiu în repertoriul lor. Într-adevăr melodiile cuprind mai multe melisme (“La masa rotundă”, “Aseară pe-n serate”, “Era o seară liniştită” sau “Coborât-o, coborât” – Anexa 1). După miezul nopţii, rromii se colindă între ei. Ajungând la o anumită familie, gaşca astfel formată luau cu ei soţul şi soţia şi continuau aşa până se colindau toţi. Pe drum, dar şi în case, pe lângă colinde se cântau şi alte cântece de voie bună şi de joc. Când se întâlneau cu muzicanţii, începea un joc specific ţigănesc, numit “cingherita”.

50

Spre ziuă se retrăgeau la casele lor, urmând ca în viitoarea seară să colinde pe la ceilalţi ţigani din gaşcă, pe unde nu au mai ajuns în prima seară. Căntălitul Căntălitul reprezintă o formă a colindatului instrumental fiind practicată de muzicanţi. Trupa era formată di primaş, cantaş, gordonaş, şi un “cal”. Calul era o persoană care aduna darurile şi le căra în spate. Muzicanţi începeau căntălitul în seara de Ajun şi continuau şi-n prima zi de Crăciun până la amiază. La geamul sau uşa gazdei muzicanţi cântau una două colinde după care erau poftiţi în casă. Aici erau serviţi cu mâncare şi băutură, darurile fiind luate de cal şi puse în sac. Dacă la gospodăria respectivă se nimerea să fie şi un grup de colindători, începea un adevărat joc. Juca şi gazda, jucau şi colindători până când broboanele de transpiraţie le acoperea faţa. Muzicanţi erau primişi aproape în toate casele. De ce? Motivele sunt multe. În primul rând mijloacele media lipseau cu desăvârşire din casele oamenilor, singura modalitate de a se destinde după o săptămână grea de muncă, rea jocul duminical, organizat în fiecare sat al comunei. Apoi se ştie că în trecut oamenii ţineau mai mult de anumite obiceiuri. În postul Crăciunului nu aveau voie să cânte cântece de voie bună, sau să joace. De aceea apropiaţii ceteraşilor după şase săptămâni de post, era un adevărat “eveniment artistic”. “Astăzi nu mai suncem primiţi ca şâ-n trecut. Amu tăt omu’ are radio, televizor, combine, aşa că nu mai au nevoie de noi.” (Varga Domus “cu pată”, 53 de ani). După o perioadă “de hibernare” de aproape două luni, omul simplu dar curat la suflet, ca apa izvoarelor avea şi simţea nevoia de mişcare, de joc şi de cântec. În trecut, interiorul caselor tradiţionale era mult mai simplu, dar mai curat din punctul de vedere al păstrării tradiţiilor. Astăzi aproape în fiecare casă există duşumea din scândură, parchet ori beton acoperit cu linoleum. Cu anii în urmă, locul acesta era ţinut de faţa casei, muruit cu lut, după care se cernea peste aceasta, lut cu

Klara Pădurean, icoană pe sticlă

__________________________________________ajutorul unui ciur. De aceea găzdoaiei nu-i venea greu să măture casa şi să cearnă lut în urma acestor vizite prilejuite de colindat. Astăzi cu atâtea duşumele şi covoare persane se face un deranj mult prea mare. Ajunşi acasă muzicanţii făceau patru grămezi egale de colaci şi care, iar fiecare lua câte o grămadă. Bani se primeau destul de rar. În ziua de Crăciun aceiaşi ceteraşi îşi continuau căntălitul, în acelaşi mod şi cu aceiaşi plată. În prezent, această practică este mai rară, pentru că muzicanţii “au trecut în lumea umbrelor”. De obicei, la astfel de întâlniri participă doi muzicanţi: vioară şi acordeon, plata constând în bani şi bineînţeles nelipsita băutură şi cozonac. Încheierea colindatului Colindatul propriu – zis se încheie în dimineaţa zilei de 25 decembrie, respectiv ziua Crăciunului. Înaintea primului Război Mondial se colinda până la Bobotează. După primul război “s-a schimbat lumea”, afirma un bătrân al satului. Atunci, ca şi acum adevărata paradă a colindelor o constituia Ajunul Crăciunului. Colindele care răsunau peste satele comunei în 25, 26, 27 decembrie nu mai aveau rezonanţa şi farmecul celor din Ajun. Nu există o colindă specială pentru încheierea colindatului. Se cântă orice colind din repertoriul grupului.

51

Pentru a se marca încheierea colindatului, în toate satele comunei Sînpetru de Cîmpie se organiza “Ospăţul sau Jocul Crăciunului”. Prima zi a Crăciunului era destinată mersului la biserică şi odihnei. A doua zi începea “ospăţul” care era pregătit de conducătorii jocului, numiţi “chizeşi”, în număr de patru. Chizeşii stabileau “cemătorii”, care treceau pe la fiecare gospodărie unde existau fetiţe botezate, fără a consta vârsta acestora. În cazul în care cemătorii nu intrau la o casă unde existau fete, gazda respectivă avea dreptul să reclame faptul la primărie, iar acei feciori puteau fi amendaţi. Ne poftirea la acest joc era considerată o jignire la adresa familiei respective. De regulă, erau atâţia cemători câte uliţe mari avea satul. Dacă aceştia aveau pretenţii la o anumită parte de sat se ajungea la o licitaţie, câştigând cel care dădea mai mult. Tot chizeşii angajau muzicanţii şi stabileau casa unde se va desfăşura jocul. Băutura necesară petrecerii era luată “în credinţă”, adică cu plata mai târziu, de la făgădăul sătesc. În 26 decembrie, pe la orele 7.30-8.00, cemătorii în număr de doi începeau chematul la joc, pe uliţa de care răspundeau. Aceştia erau îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, iar pe şapcă aveau flori de muşcată. Purtau “bóce cu pecele”, iar alţii purtau “pecelele” pe reverul “huioşului”. Ajungând la casa unde erau fete, rosteau următoarea “cemătură”: “Noi feciorii din comună, Am făcut o voie bună Ş-am pornit-o pe vâlcele Să culegem floricele. Şi am venit şi la dumneavoastră Că şcim bine şi mai bine

C-aveţi o floricică, De cinste şi omenie Ca Dumnezeu să v-o ţie. Şi dacă binevoiţi, S-o îngăduiţi, La un pahar ge beutură La mai multă voie bună, Cu feciorii noştri de - a-mpreună La casa lui Ienoaie”. De obicei, casa unde se desfăşura

jocul era aceiaşi, ani în şir. Cemătorii erau

apoi poftiţi la masă, unde gazda le oferea băutură şi mâncare, mulţumindu-le că i-au poftit şi pe dânşii la “Jocul Crăciunului”. Ceremonialul acesta se repeta la fiecare casă unde erau fete.

În jurul amiezei, fetele de 14-15 ani, care ştiau să joace, aduceau cinstea la casa jocului, constând în pancove, scoruşe, cozonac, carne şi cârnaţi aşezate toate într-o straiţă sau coşarcă de mână acoperită cu merindare. Îmbrăcămintea fetelor era alcătuită din: rocie de lână, ţesută în vrâste, huioş sur, papuci ori cizme, iar feciorii purtau ceoareci albi, huioş negru din pănură de casă, iar în picioare purtau bocanci sau cisme.

Cinstea era dată în primire “colcerilor”, care o depuneau în cămara jocului. Tot aici era şi băutura de care răspundeau colcerii. La acest ospăţ, pe lângă fete şi bieţi participau şi însuraţii de până la 60 de ani. Desfăşurarea ospăţului:

După ce se prezentau la casa jocului fetele, feciorii şi cei însuraţi, aceştia se aşezau la masă şi erau serviţi cu mâncare şi băutură din cămara jocului. Băutura care se consuma la această masă era plătită de feciori, iar cine dorea să consume în plus plătea din “jăb”. La masă se cânta, se chiuia era o atmosferă de bucurie şi veselie totală. Mesele şi laviţele erau adunate şi apoi începea jocul. Întrucât camerele erau mici, jucau pe rând câte trei patru perechi, până când fiecare ajungea la joc. Între reprizele de joc se mai horea, glumea şi se ospătau cu ţuică şi vin. Înainte de miezul nopţii se servea masa mare, la care luau parte şi însuraţii o parte dintre aceştia având fetele în joc. În jurul orei trei, fiecare mergea la casa lui, pentru a se odihni, urmând a se întâlni a treia zi de Crăciun, pe la orele 16 – 17.

Acest “ceremonial” – joc, cântec, chiuituri, masă se repeta până în zorii celei de-a patra zi de Crăciun, când “se spărgea cămara” adică se consuma tot ce a fost adunat pentru acest ospăţ. A patra zi de dimineaţă, fetele şi feciorii, în frunte cu chizeşii şi colcerii, care duceau pe braţe butoiul gol se îndreptau spre făgădăul

52

sătesc, pentru a plăti băutura. Aici omeneau fetele şi se petreceau câteva ore toţi tinerii, fără însuraţi.

Care erau modalităţile de plată ale gazdei şi muzicanţilor ? Gazda, care a găzduit jocul avea pretenţia ca feciorii să îl ajute la coasă şi prăşit – căpălit pe tot anul, iar fetele să îi văruiască casa. Taraful format din una-două viori o contră şi o gordoană erau plătite de către chizeşi. De fapt muzicanţii erau angajaţi pe un an întreg cu excepţia Postului Crăciunului şi a Câşlegilor Mari. Se aduna de la fiecare jucăuş o sumă de bani, iar fetele asigurau în fiecare duminică, prin rotaţie, amiaza muzicanţilor.

Ani la rând în satul Sînpetru de Cîmpie, jocul era organizat la Ienoaie , sau la Toader a lui Tolceriu, la Bîrlibaş în casa lui Ioan Laurenţiu a lui Levădariu, iar pe Vale, în casa lui Ioan Şuteu.

Această frumoasă tradiţie a dispărut în jurul anului 1960. Se organizau apoi în cadrul Căminului Cultural, “seri distractive”, dar acestea nu pot fi categorisite ca joc sau bal ci un amalgam care nu are nimic în comun cu jocul şi cântecul popular. “Ospăţul Crăciunului” rămâne ca o adevărată sărbătoare a cântecului, jocului şi portului popular. Era într-adevăr un mijloc simplu şi eficient pentru transmiterea datinilor, bunilor şi străbunilor noştri.

Turca “Cu Turca” se umblă din Ajunul

Crăciunului şi până la Anul Nou. Şi acest obicei este pe cale de dispariţie deoarece numărul celor ce joacă turca este din ce în ce mai mic.

Grupul copiilor este format din 2-3 indivizi: unul care poartă şi joacă turca, iar ceilalţi doi interpretează melodia, acompaniindu-se ritmic cu o tobă improvizată. Mai nou, turca este jucată în Ajun şi rareori în după amiaza zilei de Crăciun.

Înainte vreme, cei care umblau cu turca erau feciorii satului. Dacă jucau turca bine, spectacolul era mai atrăgător, fiind aşteptaţi cu mare interes de către gospodari.

În zilele noastre spectacolul este mai simplu. Unul dintre băieţi joacă turca pe o melodie interpretată vocal cu următorul text (Anexa 1):

“Tri, tri, tri Măriuţă, tri Să vegem cum îi sări, Ge când am plecat cu turca, Fecele şi-o lăsat furca Şi-o venit cu noi cu turca!” Cu ani în urmă se cânta la fluier sau

“clanetă” pe o melodie asemănătoare cu Banu Mărăcine:

Capul turcii este confecţionat din lemn cu un bot alungit şi ascuţit, cu falca de jos mobilă, încât jucătorul o poate face să clămpănească, în ritmul melodiei, trăgând mereu cu mâna de o sfoară. Capul este învelit de regulă, într-o blană de iepure şi înfipt într-o bâtă, care se ţine în mâna stângă. Pe cap se pun coarne, care sunt împodobite cu panglici de mătase sau hârtie creponată. De gâtul turcii se prindea un “lipigeu”, de care se agaţă apoi clopoţei şi panglici colorate.

Intrând în curtea gospodarului, unul dintre însoţitori cerea permisiunea de a o juca. Obţinând aprobarea, băieţii intrau în casă şi începeau să joace turca după melodia amintită mai sus. Banii oferiţi de gazdă erau aşezaţi pe masă, scaun sau în găleata cu apă, de unde trebuiau luaţi de către cel care juca turca, cu ajutorul ciocului - botului caprei.

Dacă acesta nu era mulţumit de banii primiţi, juca în continuare, apoi apucându-l pe gazdă cu botul de haine îi făcea semn să mai aşeze bani pe masă. Pentru a prelungii această seară hazlie, gazda aşeza pe masă sau pe jos monede mici pe care turca le putea lua cu mare greutate.

După ce băieţii erau serviţi, ca de sărbători, mulţumeau pentru primire şi plecau la altă casă. Fiindcă este obositor de jucat turca, toţi membri grupului o jucau prin rotaţie. Banii adunaţi de “casier” erau împărţiţi în funcţie de contribuţia fiecăruia la construirea turcii.

MIHAI TEODOR NAȘCA și prof. MIHAI BANU

53

RÂNDURI GÂNDURI

Răzvrătite sensuri Ai ales să mori, Isuse Lumea ca să o salvezi Ofrandă vieții răpuse Din apus iluminezi. Ne-ai lăsat în strâmbătate Să parcurgem a ta cale Jeluiri neterminate Caută spre rai o vale. Şi nu-i destulă lumină, Nu e niciun adăpost, Nu-i alegere deplină, Parcă totu-i fără rost. Spinii dor de așteptare Răni de vise zămislesc Nu cutezi spre o salvare Păcate te răstignesc. Ești doar carne, nervi şi sânge Viețuiri îngemănate, O gloată care te plânge Când devii eternitate. Totul este-n rest mirare Simbolistică divină Implori câte-o alinare Şi iertarea să îți vină. Nici nu poți alege moarte Ești umila suferință Nevrednică precum o carte Nesalvând nicio ființă. Nu am cum pricepe jocul Ce destin îl zămislea Ghinionul şi norocul Soarta ce ne hăituia. O fi bine, o fi rău? Cine să mai știe? Sufletul înlăcrimat, Surpat de trufie... Căci te strig şi tot aud Din înalt abisul Şi un înger a venit Să transcrie plânsul. Şi nu-s fapte pe răboj Doar lacrimi şi versuri

Cuvinte ca niște coji Vrăjmășite sensuri. Rătăcesc, cuget pustiu, Strig prin întuneric Anonimul pământiu Răzvrătit nevrednic... Caisul iubirii De câte ori e vis şi crezi că-i viaţă De câte ori e viaţă şi-ai vrea să fie vis Nebănuit, neîncercănat de judecată La geamul tău veghează un cais. Chiar de e viscol sau de e ninsoare Chiar dacă lumea toată-i un abis, O vrajă la fereastră mi-e salvare Un răsărit de strajă, un cais. Spre ale reveriei dulcegele ispite Ce gândul mi-l îmbie licoros Rodesc din ramuri nepângărite clipe Iar din cais adie un pârg melodios. Chiar el senin mi te-a adus în cale Tulburătoare stea de floare de cais Iar sufletul mi-e deal şi tu o vale Din care un izvor prelinge vis. Când lumea e turbat clocotitoare Când căutarea ne aleargă pesimist Iubirea ne salvează creatoare Caisul ne veghează onirist. Şi mi-e prieten, uneori chiar frate, Ramuri vrăjite îmbrățișate suveran Lumina trupul măiastru ne străbate Un el şi-o ea tulpină mesajul diafan. Un simplu pom mai mult decât o lume Te-mbie şi te-nvaţă deplin ca să iubeşti Te-nalţă în căutare prin pitoresc

renume Îţi este sfetnic sfânt de ştii să îl priveşti. Fără iubire nu are rost... Mă dor genunchii din purtat de suflet Povara atâtor lacrimi şi iluzii răvăşite Umbră de chivot căzneşte al meu umblet Drum răvăşit, uscăciune, cuvinte părăsite. Nu ştii ce cauţi prin secătuitoarele nopţi Nici dacă e rost peste risipiri pentru tine Ştii că damnaţii îşi aruncă vina pe sorţi Nu recunosc hărţuirea disperării vecine. Tu, doar copilul speriat cu tâmple albe, Căznit să-mbrace ridurile unui domn Vezi apusul palid sfârâind printre halte Îndoi viaţa cu oftat sorbind din nesomn. Trece, totul trece, toate trec şi tu treci Peste trecerea trecerii tale calcă o umbră Ştiutul către neştiut, candid tu te petreci Plângi pierdutul copil, inocenţa din umbră. Le tot strigi să vadă, încă eşti tu pruncul Doar anii te ofiliră ospătându-te cu vreme Şi eşti poetul firav, nevrednicul peduncul Supărătorul, durerosul îmbătrânit devreme. Nu te aude nimeni pentru că tu nu exişti Se aude dinspre tine păşirea unor vorbe Parcurg stingher eterul mirării celor trişti

54

În rest sfâşie noaptea însingurarea-n trombe. Nu e nimic, oricând te învoieşti cu noaptea Chiar şi în moarte tovărăşie poţi să-ţi afli, Neantul te susţine în nevrednica proptea Fără iubire nu are rost plămânii să îți umfli. Aceeaşi pâine Eram o glie mănoasă Şi-am înnegurat destin O jale surdă de coasă Iarbă taie cu pelin. Sfârşeşte plânsă cărarea Unde moşul a trudit Lacrimă cu resemnarea Sacrificiului boţit. Cândva împărţeam o ţară Frăţeşte cu-o săpăligă Astăzi toţi fugim de vatră Ca speriaţi de mămăligă. Eram uniţi de-o slănină Iubeam o brânză cinstită Acum nu ne mai animă Nici prescura cea sfinţită. Unde-i Dumnezeu prin brazde Ce plămadă l-a furat Că deşi ne zicem gazde N-avem niciun aluat. Doar dospim privind la alţii Căutând chiorâş cu ură Unii îşi vând chiar şi fraţii Pe arginţii de strânsură. Neamule fără repere Eşti o armie creştină Nu huli după himere Caută truda senină. Cândva pentru-o mândruliţă Un popor întreg doinea Frumuseţea de băciţă Viers măiastru zămislea. Acum de-atâta viteză S-a stins geniul popular Iubirea e doar chermeză Rămasă fără de-altar. Obidită e cultura Căznită şi scâlciată I-a rămas numai bravura Târfa cea emancipată. Să reanimăm un rost Dacă nu vrem să pierim Construind un adăpost

Mândriei ce o râvnim. Să rescriem sacrificiul Să desprăfuim onoarea Să îndepărtăm supliciul Cu truda şi cu valoarea. Frate, vino lângă mine, Împăcaţi cu Dumnezeu, Împărţim aceeaşi pâine: Trupul tău şi trupul meu! O mirabilă poveste Povestea mea, povestea ta Eşti tu şi ea, doar tu şi ea, Binarul univers din praf de stea Lumina și-ntunericul, asemenea… Și nu sunt singur, ești mirarea mea, Un fel de mare, cer, și rostul de-a visa Pot munte fii să-ți pot îmbrățișa Ființa care pisc semeț mă-naripa. Dacă n-ai fi, n-aș știi ce e parfumul, Atotputernica lumină ce naște dimineața, Ar fi doar spini trezirea și mișelesc consumul Iubirii răstignite pilduitor pe-un strop de viața. Când te sărut, tot restu-i o risipă, Chiar nu mai știu de-i noapte sau e zi Mă las împresurat de doruri și ispită Căci tu ești unica mirare de a fi. Și nu știu rostul pe care-l are lumea __________________________

Klara Pădurean, “Pajişte în cer”

Nici Dumnezeu nu știu cum o mai duce Dar printre îngeri tu ești culmea Credința nemuririi care mă seduce. Și poate tot restul lumii să nu fie Și poate nici chiar eu să nu mai fiu Dar și de aș rămâne doar stafie Prin tine m-aș rescrie triumfător și viu. Și te iubesc încât n-ajung cuvinte Înfloritorul eden al destrămării mele Mă las sedus de aste tribulații răzvrătite Căci știu că ești dospită-n ton de iele. Reperele zidirii În lumea asta de vertebre, unii sunt zei iar alții doar tenebre, când te-ai trezit nevertebrat, dar nu un vierme, ci-n halat, printre atâtea antiteze, când și urâtul glorios e pe simeze, sătul de prostul cel bogat cretinul în vedetă emancipat, prea multe sclifoseli și jalnice repere, alienatul om normal e pradă de himere… Neputincios în turma de-azimuturi, filtrând lumina prin cuvinte ciuturi, prefer să fiul umil profesoraș ros pe la coate dar fruntaș, declin o trudă care împarte carte, iar celor vrednici face parte. Dar cine oare să mai știe ce-i veritabil și nu fantasmagorie, cui îi mai pasă ce-i ilustru și nu doar fake prost și sinistru? Când totu-i zdroabă pe ciolan, Iar miza vieții se pitește-n rămăzan, ești spiritul pe care-l ispitești și-n sucuri gastrice tu îl zidești.

55

Locuiesc la Sighișoara, sunt elev la

Școala Gimnazială ”Zaharia Boiu” la clasa Profesor diriginte: Agoşton Frunzina (specialitate Limba și literatura română și limba franceză)

În timpul şcolii am participat la mai multe activităţi majoritatea având un specific muzical sau sportiv. Am participat la un moment muzical cu grupul vocal al şcolii, la Luduş, la premierea concursului de literatură ”Primăveri luduşene”, interpretând 3 melodii patriotice, totodată am participat la concertul de colinde cu grupul vocal al şcoliilor de la noi din oraş la Catedrala Ortodoxă ”Sfânta Treime”, Sighişoara. Cel mai mult mi-au atras atenţia activităţiile cu specific cultural si sportiv.

Pasiunile culturale dezvoltate în şcoală sunt muzica, poezia şi lectura, fac parte dintr-un grup artistic al şcolii, majoritatea colegiilor si prietenilor mei au aceleaşi pasiuni ca şi mine, sportul şi muzica.

M-am înscris în cenaclul “Creneluri Sighişorene” în 2015, am o impresie foarte bună, la întâlnirile de cenaclu este o veselie continuă, muzică, poezie şi lectură. colegii mei de cenaclu, sunt nişte oameni frumoşi, plini de viaţă şi mereu cu zâmbetul pe buze.

Îmi propun pe plan cultural să scot un album de muzică folk-metal.

Îmi place să citesc, mă ispir din unele lecturi, nuvele sau romane propuse spre studiu de școală, ”Popa Tanda” de Ioan Slavici este cartea mea preferată, şi totodată Baltagul de Mihail Sadoveanu.

Iubesc ceea ce fac, în cenaclu sunt sigur că voi evolua, mă străduiesc să devin un om cu caracter frumos.

CĂUTARE Privindu-mă cândva-ntr-un ochi de rouă, să mă cunosc aş fi dorit, dar cât era de greu… căci chipul ce se oglindea în el nu eram eu, ci umbra aruncată-n vânt de luna nouă. M-am căutat apoi prin razele căzute, sperând ca paşii mei cărări să fi lăsat… într-un bizar model, cum nu m-am aşteptat, am dat peste o răscolire a turmelor de ciute. M-am oglindit cumva, la capătul tăcerii, însingurat pe lume, aşa cum am venit şi m-am cuprins în braţe, atât de obosit că n-am găsit răspuns în liniştea uitării. Să fi fost oare umbră sau să fi fost o ciută, puteam să fiu orice, dar parcă n-aş fi eu şi-aşa am să continui să mă caut mereu, căci locul nu-mi găsesc în lumea ta pierdută! GÂNDURILE MELE Gândurile mele-păsări, lunecând către lumină, aripi desfăcute-n timpul care n-a uitat să vină, mă ridică-ntotdeauna într-un zbor ameţitor şi mă lasă mult prea lesne să mă simt nemuritor! Gândurile mele-stele, ba polare, ba abstracte, ştiu să lumineze vise, să călăuzească-n noapte, să deschidă orizonturi interzise sau pierdute şi să iscodească-n salturi lumile neîncepute! Gândurile mele - flori de lumină şi culoare, ce mi-au adunat buchete de trăiri ameţitoare în grădina însetată după ploaia de simţiri şi ascunsă de buruiana unor triste amintiri, Ştiu să înconjoare lumea, ştiu să coloreze timpul, ştiu să urce, să coboare, să impună vieţii ritmul unui pas cum n-a fost altul, unui dans fără sfârşit, fiindcă gândurile mele sunt ascunse-n infinit!

56

SSIIGGHHIIȘȘOOAARRAA –– 11996699 ((ffrraaggmmeenntt))

În acea seară, a primăverii târzii a anului 1969, pentru că așa mi-a rămas în memorie, am plecat de la birou, să fi fost orele 23 sau chiar 24, determinat de telefonul dat de soţia mea care, alături de fiică, nu puteau să-și încheie ziua fără convingerea că sunt bine și că pot ajunge acasă. Locuiam de curând în Sighișoara, fără prieteni și rude, singuri în toată această fostă Regiune Mureș Autonomă Maghiară, care a devenit, ulterior, judeţul Mureș și casa de o viaţă, a familiei mele.

Nu eram perturbat de această „singurătate“, având în vedere timpul scurt de la stabilirea noastră în Sighișoara, precum și rigorile meseriei alese, întrucâtva previzibile și anticipate încă de la alegerea acestei nobile, riscante și grele meserii. A fost o noapte bine meritată, de odihnă, dar și un prilej bun de reculegere și acumulare de noi energii.

A doua zi, pentru a mă concentra efectiv pe îndeplinirea ordinelor transmise, i-am propus Comandantului ca cele „n” obiective din baza de lucru, de pe linia compartimentului de contraspionaj să fie scoase din evidenţă, reţinând o treime dintre acestea și considerând doar unul prioritar, motivându-mi măsura prin faptul că, în conformitate cu ordinele date, majoritatea nu se mai încadrează în sfera noastră de activitate.

Comandantul a rămas puţin mirat de o astfel de decizie, având în vedere că și așa, pe linia acestui compartiment de contraspionaj erau cele mai puţine obiective în lucru – moștenire de la fosta Regiune Stalin – iar acum acestea s-au micșorat semnificativ ca urmare a noilor concepţii de muncă – prevenirea pe primul plan – iar informaţii noi nu se întrezăreau.

I-am raportat și prezentat Comandantului o notă sinteză a unui nou caz, având în prim-plan un obiectiv deosebit de activ, relatându-i că există posibilităţi reale de a-l finaliza conform indicaţiilor date, prevenind astfel, acţiunea unui grav și iminent furt al unor documente de importanţă deosebită.

Am prezentat Comandantului situaţia bazei de lucru ce urma să fie supusă măsurilor de securitate, impuse ca urmare a noilor orientări – de prevenire –, solicitându-i să aprobe planurile iniţiate, în fiecare caz în parte, raportându-i că am studiat și punctat obiectivele vizate și pretabile acţiunilor serviciilor de spionaj străine și am fixat pentru început alegerea ca obiectiv

prioritar din Sighișoara, Biserica Evanghelică C.A. germană din Deal.

I-am raportat, de asemenea, faptul că am pus, mai presus de toate, informaţia potrivit căreia, în arhivele bisericii, se află o importantă și valoroasă arhivă istorică românească și nu numai, de care se interesează tot mai mulţi „turiști străini” și că o informaţie de ultimă oră indica o iminentă acţiune de sustragere a acesteia.

Era vorba de o adevărată comoară a patrimoniului istoric naţional, în special hrisoave, ordine și hărţi emise de principi, dregători și voievozi ai secolelor XV - XVII, din Transilvania, aflate depozitate în Sighișoara, la Biserica Evanghelică C.A. germană din Deal, fapt ce m-a determinat să mă implic imediat și să codific acţiunea sugestiv, cu numele „Comoara din Deal”.

Pentru a putea cuprinde o arie mai extinsă de control al acestui obiectiv, am raportat că am inclus, în supraveghere informativă generală, atât Muzeul de Istorie Medievală al Cetăţii Sighișoara din Turnul cu Ceas – depozitarul la acel moment al unor dovezi și piese unice din patrimoniul nostru naţional – şi Cimitirul german din deal, cât și Cetatea și Biserica C.A. din Saschiz, obiective cu „depozite” asemănătoare, tocmai pentru a putea face o conexiune a tot ceea ce însemna interes turistic strâns legat de aria de cuprindere a acţiunii noastre, ca tematică abordată.

În ceea ce privește alegerea obiectivelor prioritare, Comandantul a lăsat să se înţeleagă că selectarea acestora, deși puţine, sunt mai mult decât prioritare, întărindu-mi alegerea și hotărârea prin următoarele: „Da, se conturează informaţia ta și cunosc că s-au stocat mai multe informaţii de acest gen, în ultimul an, ce confirmă tot mai multe legături prin vizite, dar și prin corespondenţă, ale cetăţenilor germani – suspecţi a fi în legătura serviciilor de spionaj occidentale – cu cetăţeni români aflaţi în atenţia noastră cu suspiciuni de trădare! Fiind vorba de identificarea și protejarea unor documente de mare valoare istorică și naţională, pentru început, aprob măsurile propuse, cu condiţia să întocmești raportul către direcţia centrală, punând pe primul plan întreprinderea măsurilor de prevenire și zădărnicire a sustragerii lor din ţară, indicând și locul vizat ca teatru de operaţiuni Biserica Evanghelică C.A. din Cetatea Sighișoara!”

Colonel (r) GHEORGHE BĂNESCU (Din volumul “Demers pentru adevăr”, II, în

curs de apariţie la Editura Vatra veche)

57

Studiul biblic făcut de Cornel Mafteiu, este dorinţa arzătoare de a afla, ce mesaj ne transmite Dumnezeu cu privire la viaţă. Este şi motivul pentru care Cornel a făcut trieri din mesajele Bibliei aşezate cu trimitere clară spre a fii studiate de oricine doreşte. De aceea se şi numesc “Studii”. Studiul 8 trim.4 Tronul inimii 2Împ.22; 23,1-28; 2Cron.33; Habacuc1, 2-4; 1Cor.5,7; Filip.2,3-8. Tronul inimii creștine uzurpat de răutate, De Baali, de Astartee și de jertfe întinate, Peste care ești Manase sau Amonul răzvrătirii, Îl așteaptă pe Iosia cu reformele slujirii. Cartea Legii azi, dosită în a templului ruină Vrea în ochi să-ți reaprindă tămâiere de Lumină, Tronul inimii să-ți fie doritor de renovare Și-a credinței tale țară să devină sărbătoare. Harul Celui care vine, răbdător mai zăbovește, Fiindcă vrea cu gelozie, până răul pedepsește, Pe altar de pocăință un Iosia-n fiecare Tronul inimii să-l facă praznic de eliberare. București,16.11.2015. Studiul 10 trim. 4 Robi ai binelui cetății Ieremia 25,11; 29,1-14; 37,1-10; 38,1-6; 40,1-6; Deut.4,29; 30,1-4; Ezechel 8; Daniel 9,2; Rom.1,22-25.

Ne mândrim a fi poporul Celui Drept și Infinit, Dar pe-al inimii perete idoli mulți ne-am zugrăvit; Și ne plângem de robia-n care Domnul ne-a chemat Să ne poată fi-n credință lesne jugul de purtat Câte-învârtoșări creștine regăsim și printre noi, Aruncând pe Ieremia într-o groapă cu noroi!... (Dar de fapt pe Duhul Vieții, Cel trimis a fi îndemn, Care dă credinței noastre ungerea cu undelemn). Ne-am zidit Ierusalimul fiecare-n felul său Punând pietrele iubirii în liantul celui rău, Amăgindu-ne că Domnul ne va binecuvânta O credință performantă după legea mea și-a ta. Ca pe vremuri Ieremia, ne vorbește Duhul Sfânt: „Robi ai binelui cetății fiți în faptă și cuvânt, Până când se va întoarce Dragostea lui Dumnezeu În Edenul veșniciei ,pentru-a fi cu voi mereu!” București, 01.12.2015 Studiul 3 trim.1 Plecarea-i în curând Gen.3,9.10; 4,1-5; 6,1-13; 22,1-19; 28,12-15; 45,4-11; Ps.51,1. Da, ochii s-au deschis și au văzut Cum intră primul val întâi născut, Posomorât la chip , ucigător Și de potop deplin prevestitor. Când Ochiul Creator a mai zărit Un bulgăre de lut neprihănit, Mâhnirea inimii și-a luminat Și-n arca Lui de Har l-a-nscăunat. Așa e Dumnezeu, milos și drept, Îți vrea al Moriei altar în piept Și-n gânduri un Iaboc de-ntâi născut. El însuși, scară-n cer ți s-a făcut! De vânzători flămânzi pământu-i plin, Iubirea este-n veci grânar deplin, Gosen al unui timp de înfrățit. Plecarea e-n curând. Ești pregătit? București,11.01.2016

58

Poezii selectate din volumul de poezii pentru copii “Melania, ghici!” – versuri mici, editura “Viaţă şi sănătate” Bucureşti – 2015. Cine urcă-n ceruri? Cine urcă-n ceruri, oare, Dimineaţa pe răcoare Fără scară şi cărare, Ziua în amiaza mare? Cine umple cer şi mare Şi câmpia roditoare Cu lumină orbitoare Vara plină de dogoare Cine se cobară-n zare Obosit de alergare Şi se scaldă în culoare Când se duce la culcare? Aţi ghicit. E mândrul soare. Dimineaţa, el răsare, La amiază umbră n-are, Seara, linştit, dispare. Cine-mi luminează seara? Când se lasă înserarea Umbrele îmbracă zarea În capotul de mătase Prin grădini livezi şi case. Se întunecă prin tindă Din podele până-n grindă Foc din cer gălbui coboară Să-mi lumine-această seară.

Cine-n razele plăpânde Tot sătucul îmi cuprinde Într-un ghem de lână moale De pe deal şi până-n vale? Luna plină se ridică Peste salcia pitică Ca să-mi lumineze seara Curtea, poarta, ulicioara. Câte stele-n ceruri cântă? Când se duce la culcare Luna obosită, oare Câte stele-n ceruri cântă Toată noaptea grea şi sfântă? Cine socoteli să facă? Matematica-i săracă. Milioane nu-s destule Nu avem oameni nici scule. Număratul se amână, Degetele de la mână Nu ne-ajung la socoteală. Zorii în curând se scoală. Câte stele-n ceruri cântă? Noi tăcem. Tăcere-i sfântă. Numai Domnul le socoate El le-a pus nume la toate. Cine ţine norii? Sus pe bolta cea înaltă Când se-adună-n cete norii Cine-i scarmănă şi-i saltă? Peste lume, cu cocorii? Nu au aripi nici motoare Nu au şine, nici elice. Parcă-s păsări călătoare. Cum de stau fără să pice? Norii stau pe cer în claie Cătă vreme-i vreme bună. Dar când fulgeră şi tună Curg în ropot în şiroaie. Norii nu-s bătuţi în cuie Nici nu-s prinşi cu funii, tare. Când vrea Domnul îi huluie Peste câmpuri roditoare.

Evadarea din sinteză

Dacă mi-ai da din ochii tăi o noapte, Din ochii mei ar plange dimineţi Şi ţi-aş sorbi cuvintele din şoapte Cu setea însetatei tinereţi. Pe buze ţi-aş topi într-un sărut, Virtutea dintr-un secol de asceză, Pecetluidu-ţi pe răspunsul mut Două nevoi şi-o gură siameză. Inimile s-ar zbate mai departe, Pe-ascuns în noi ereticii asceţi Şi-n fiecare viaţă câte-o moarte Ar plânge amintiri din alte vieţi. Îngeri şi oameni

Lumina cea sfântă în noi se coboară Şi îngeri suspină de oameni ce sânt, Bătaia de inimi începe să doară În oameni şi îngeri cum n-au fost nicicând Pământul se umple de raza curată, Iar oameni suspină de îngeri ce sunt Iubesc şi-n iubire pe toate le iartă Că astfel e-n ceruri şi-aşa-i pe pământ Doar îngeri şi oameni acolo... fiinţe Căzute în rugă din inimi şi minţi, Flămânde să-şi ardă în flăcări dorinţe, Uitând câteodată să fie cuminţi.

Cluj-Napoca 2015 Baladă pentru...Paganini

Idilele se nasc şi se reprimă, Sufletul despuiat de orice haină În şoapte neşoptite se exprimă, Precum Da Vinci-n Cina cea de Taină. O mână cu atingeri de petală Şi sufletele ce respiră-n şoaptă, Făpturile-s de-altar şi de vestală Şi nişte sfinţi acasă ne aşteaptă Din Paganini cântă o vioară, Un strigăt mut ar preschimba în fapte Rebele gânduri ce se pierd în noapte, Născute moarte , tocmai ca să moară.

59

(mignona)

Născută 6 decembrie 1971, Paşcani, absolventă a colegiului N.V. Karpen-Bacău 1990. Stabilită din 1981 în Municipiul Târgu Secuiesc. Autoare a patru volume de poezie: - Cerşetori de stele -Ed. Art Book – decembrie 2011-Bacău - Anotimp (i)legal-lumina-Ed.Ateneul Scriitorilor-februarie 2013 Bacău - Insomniile bufniţei-Ed.Eurostampa, Timişoara, 2014 - Surâsul dintr-o lacrimă- Ed. Eurostampa, Timişoara, 2015

Publicaţii în câteva reviste de specialitate online şi paper : „ Actualitetea literară”, „LitArt”, „Convorbiri literare”, „Plumb”, „Feed-back”, ”Vatra Veche”, „Luceafărul”, „Oglinda literară”, „Boema”, „Agora literară” , „13 Plus”, „Fereastra”, „ Orient Expres”, „ Sintagme literare”, „Lumina”-Pancevo-Serbia, „Algoritm literar”, „Claviaturi”, „Regatul cuvântului”, „Ritmuri Braşovene”, „Amurg sentimental”, „Cetatea lui Bucur’’, „Zeit”, „Armonii culturale” , „Creneluri Sighişorene”.

Coautor în peste 20 de antologii de poezie. Premii și mențiuni la diferite Festivaluri Naționale și Internaționale.

în numele ei... îmi creşte ceva în podul palmei Şi nu ştiu de ce în lumina lor văd un chip cunoscut, Doamne

mă frige ceva în podul palmei și-mi pare că însăși luna picură din ochii ei mărgăritare sau poate primăvara înalță trupuri zvelte de păpădii să țină cerul mai departe de rănile încă vii mă strânge cineva în scoarță sângele-mi fuge speriat spre rădăcini să nu mai știe sufletul de mărăcini îmi crește ceva în podul palmei simt cum străpunge absența rapace și înțeleg de ce în lumina lor văd chipul blând al mamei îmi cresc lumânări din palme, Doamne. mai spre cer înhămate aripi așteaptă se poartă tot mai mult suferința întoarsă pe dos ca o țarină plânsă de scaieți înțărcată cu maci care țes cea mai desăvârșită haină a minciunii ne e teamă să ieșim din ghearele singurătății născocim cuiburi să țină cald orgoliului din găoace îmbătăm simțirea cu deșertăciuni inventate în miezul nopții de ursitoare venite cu rădăcini de munte să descânte începutul unui drum cu tălpile goale prin iarba necosită ne vindem oricum oricui din nevoia de lumină fără să știm că astfel golim vistieria dată la naștere în urma noastră copite de cal neîmblânzit mușcă zborul olog al porumbelului tăcută ca o catedrală rămâne inima în care se izbesc rugăciuni înălțate de un pescăruș cu marea între coaste

60

pe creștetul inimii mă închin/ tai/ tac și desfac mătăniile curg deșirate de gândurile negre ale unui păgân căderea lor fac sfinții să se cutremure în icoane teama își întinde brațele strânge pereții bisericii aproape aud tremurând mâinile trudite la înălțarea ei umbre nefiresc de ghemuite ies alergând nu mă întreb cine sunt nici atunci când zidurile se prăbușesc și lacrimi spășite se înghit una pe alta lăuntrul își micșorează adâncul în care se clatină uneori starea de om ceva strălucitor se apropie alungă celulele smintite care fac sufletul să se lepede pe drum și umple dinlăuntrul cu apa de ploaie a trecătorilor ia vorbele și le face scrum vorbele – aceste animale avide înnebunesc sângele până la delirium tremens în care tăcerea-i o sabie cu două tăișuri ascute îndoieli pe trupul frânt mă închin/ tai /și desfac înainte să stau în fața unei răni linse de viermi până la uitarea de sine în sine strig -Doamne, vino, Doamne fă semnul crucii pe creștetul inimii din hăuri mă ridic și merg fluierând un psalm mai departe Licuriciul Încep să cred... până aici totul este frumos și bine chiar e cald. Atât de cald... Ce-o fi senzația asta de preabine? O fi de la crimă ori de la lumină? Dar care lumină? Cea îndelung căutată în mlaștini case, oameni... prea mult artificiu chiar și în oase. Dacă n-ar fi carnea

Klara Pădurean, “Floare în floasre”,

acrylic pe pânză ___________________________________________ cum ar mai umbla umbra? Ar sta căzută într-o pasăre cu aripile întoarse cum am stat și eu până când unui licurici i s-a făcut milă și mi-a strigat: -Ia de bea! Și am sorbit, m-am sorbit până am devenit... Adânc de fântână eram printre șerpi și bălării căutam un izvor să mă spele de păcat și el nu se vedea, nu conta, vâsleam printre himere și strigăte fără să știu care-i al meu, care-i al lui. Era acolo și El...mă căuta dar nu vedeam de brațele care înaintau să fugă în loc să cadă în rugă. Câtă trudă, câtă trudă, Doamne până m-am împiedicat! Atunci am văzut licuriciul eram de-o teamă, de-o seamă cu baba oarba, joaca primită în dar în acel decembrie blestemat cu izvorul pe buze înghețat și un orb înotând într-un orb.

Mihaela Aionesei

61

M-am născut în Câmpulung

Moldovenesc și copilăria, mi-am petrecut-o în pădurile din Sadova sat așezat la poalele Obcinii Feredeului. “Satul cu Oameni Frumoşi” după cum îl numea scriitorul Dragoș Vicol.

Sunt militar de carieră. Astfel am urmat cursurile Liceului Militar “Neagoe Basarab” din Buzău 2000-2004, unde am cântat alături de “Ansamblul Ciocârlia”.

Am urmat cursurile Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazu” din Bucureşti între anii 2004 – 2008, unde a obținut licența în Psihosociologie și brevetul de ofițer. În paralel, începând cu anul 2005 urmează și cursurile Facultății de Drept și Administrație Publică, absolvind-o în 2009 și dobândind licența în Drept. În 2010 am devenit absolvent al Cursului de Master din cadrul aceleiași Academii Militare, obținând specializare în domeniul Comunicare şi Relații Publice, cu expertiză pentru situații de criză.

În anul 2011 am părăsit viața militară pentru o carieră artistică în care cred cu aceeași tărie și în mai puțin de 4 ani am reușit să prezint publicului un proiect de succes denumit „trupa CALEnDAR”, pe lângă un volum de poezii și un proiect social de anvergură și unic pentru un Club Montan.

“Sunt îndrăgostit iremediabil de cântece de munte și de folk și abia acum când am început, mai bine zis, am îndrăznit să scriu

câte o lucrare dedicată fiecăruia dintre cele două curente muzicale, am început să mă luminez de ce sunt îndrăgostit mai exact.

Poezia se scrie cu lacrimi, fie ele de fericire sau de tristețe, în vârful muntelui sau pe marginea prăpastiei deznădejdii, flămând de iubire, ori sătul de pomadă amestecată cu acuzații neverosimile, în trenul gratitudinii față de public, căruia ii adresez întreaga activitate, sau pe peronul nedreptăților sociale pe care un artist le simte și le ascunde în spatele unui zâmbet autentic. Așa văd eu poezia.”

Din dragostea pentru munte s-a născut trupa CALEnDAR! Pe Marius Mandai l-am întâlnit la o cabana din Piatra Craiului în februarie 2010 și de atunci am legat o prietenie deosebită, iar pe Piticu (Dorel Ciot), l-am cules tot de pe munte la o altă cabană

Trupa CALEnDAR nu înseamnă numai Lucian și Marius, și mai târziu Piticu, ci înseamnă sufletul pus și trăirile adunate la un loc într-un buchet deosebit de câteva sute de prieteni care au crezut în noi, care cred în continuare și ne ajută la promovarea acestui Cântec de munte ca și subcurent muzical al genului folk.

Proiectul SOAREnDAR – nume izvorât din salutul trupei CALEnDAR, cuprinde construirea a trei centre de agrement destinate copiilor din orfelinate și celor din centre de îngrijire de zi, sau cu reale probleme de inserție socială. Cele trei centre se vor consturi la Jurilovca, în județul Tulcea, la Sadova, în județul Suceava și la Râșnov, în județul Brașov.

Scopul pe termen scurt al acestor centre este de a oferi o vacanță adevărată acestor copii, iar pe termen mediu și lung este să reușim prin intermediul partenerilor asociaţiei noastre “ATE Bucovina”, calificarea unui număr cât mai mare dintre aceștia într-o meserie.

CALEnDAR Am o chitară şi o poezie şi îmi închipui şi un strop de har Deci vin să-ţi cânt o grea dilemă ţie: cum e corect? „un” sau „o” CALEnDAR?

62

Cu tine împreună vreau să urc pe munte Ştiu, tu mă rogi, tu vrei să fii hoinar. Sătul de inimi şi de vise frânte, Vei rupe filele pe rând din CALEnDAR. Eu am să-ţi cânt aşa cum ştiu mai bine, Oricâte calendare vei primi. O cale-n dar primeşte de la mine, Am să te-aştept şi ştiu că vei veni. Vor trece peste tine ani şi iar, Vei dărâma din zidurile tale, Vino, te-aştept să cânţi cu CALEnDAR, Că ştii că am un dar de-aţi sta în cale...!? Cuvinte vechi pentru O prea fermecătoare D(T)oamnă Încântătoare, roşie-n obraz, Te-aştepţi din nou să-ţi construiesc altare Din slovele cu tâlcuri şi cu haz Şi să m-aşterni complice la picioare. Să-ţi cânt ca menestrelu-amorezat Ofrandă pentru-atâta bogăţie- Tu, cu orgoliul tău nemăsurat, Vrei să îţi caut mâna de soţie! Îmi mai promiţi o viaţă liniştită Departe de „Dalile” laşe, rele, Cu formele-ţi m-apropii de ispită Gata să îţi ofer braţele mele! Mă laşi să mă hrănesc cu nurii-ţi grei Şi mă îndemni să-ţi sorb dulcele must, mi-aşterni un pat de frunze moi de tei. Mă minţi că ţine veşnic al tău gust... Şi pentru mine zici că-s toate aste??? O fiinţă ca atâtea printre alte! Văzduhurile au rămas sihastre Tânjind candoarea trilurilor ’nalte... O, toamnă, cu recolte şi cu frig Din toate patru, cea mai împlinită, Privesc fermecătoru-ţi trup şi strig Să piei din mintea mea nefericită. Cu inima-mpietrită-ţi cer mereu: Dă-mi primăvara sufletului meu! „...l’hiver te chasse Pour prendre ta place...!

Luna plină Când luna era plină de iubire Şi stelele-mi şopteau să nu mai plec Când secundele-mi păreau ani de fericire, Mi-ai dăruit iubirea ta, în ea să mă înec! Mi-ai jurat că niciodată, Timpul n-o să ne despartă, Legământ – o ploaie în nopţi cu lună plină. Cer cu nori de plumb mă ceartă, N-am ales calea cea dreaptă, Şi rătăcind ne desparte un an de lumină. Mă aşteptai copila mea, senină, Să mă întorc pe-un drum ce l-am uitat. Şi mă strigai în nopţi cu luna plină, Ce pentru totdeauna au plecat. Azi soarele mă arde şi suspină, M-a pedepsit că te-am lăsat să pleci, Mi-e dor de nopţile cu lună plină, Luceafărul nostru mi-aruncă gânduri reci.

Klara Pădurean, Icoană pe sticlă, compoziţie

63

Născut la Brâncovenești, poet, rapsod, staroste, taragotist, om cu multiple dimensiuni biografice, peste cinzeci de meserii practicate, peste 80 de diplome diferite, literare, artistice, sportive sau militare, membru a mai multor societăți literare și artistice, membru fondator al Ligii Scriitorilor Români filiala Mureș, colecționar și călător neobosit prin lume, căutând neîncetat dimensiuni paralele în care să se regăsească, pe cât posibil apropiat de frumos și util.

Poetul declarat indubitabil un prieten solidar al revistei și al Asociației Literare ”CRENELURI SIGHIȘORENE” căreia-i prevede un viitor strălucit, elevat și resposabil în peisajul literar al Ardealului și nu numai.

”Din inimă un An Nou cât mai plin de satisfacții colectivului redacâional și colaboratorilor cu speranța că ne vom mai reîntâlni și cu mulțumirile pentru primirea revistei sighișorene de o înaltă ținută în breasla scriitoricească, La mulți ani în 2016 și Doamne ajută”.

Cântec

Pe valea Mureșului sat ca Idicelu, nu-i că Dumnezeu a lăsat

o Pădure și un Sat și-o herghelie de cai așezate-n colț de rai și-o multime de ciobani din Zaspad în Călimani. Idicele-s numai două -ntrunu-l ninge, ntrunu-l plouă pe Zaspad e ceață grea La Ideci e mândra mea De la Ieci pân' la Potoc n-am avut mândre deloc de la Ieci pân la Ideci am avut vre-o douăzeci la Ideciul cel din Jos n-am de mers și nici n-am fost la Ideciul cel din Sus la mândruța tot m-am dus La Suseni și la Luier n-am avut mândre de fel am vre-o două la Sacal merg la ele peste deal la Casva si Jabenița n-am avut nici-o mândruță numa una-n Glăjărie care mi-a fost dragă mie din Gurghiu până-n Fâncel la vre-o cinci le-am dat inel de la Râpa la Dumbava n-am umblat noaptea degeaba când m-apucă câte-un dor merg la fete la Monor am la Filea o drăguță vine la mine desculță dar și eu la Rușii-Munți mă duc la fete desculț din Ursua la Gurghiu tăte fetele mă știu și în fiecare sat cunosc câinii pe lătrat muzicanâii pe cântat fetele pe sărutat.

Poemul care nu există Dragii mei prieteni, voi existați acum și aici, vedeți, auziți cum eu citesc acest poem care nu există, e un gol imens, un vid, nici măcar pipăibil descojit, dezbracat dealtfel dupa ce că nu există mai e și invizibil

nici măcar nu poate fi visat nu poate fi gândit decum să fie scăpat de o muză sau desprins din greșeală din colâul unei inspirații trecătoare e doar așa, abstract ca un poet obosit refuzat la poarta celebrității poemul nu există doar poetul așteptând aplauze.... Dezbateri aprinse Astăzi aștept musafirii un sculptor și pictor, de artă iubitor și un profesor de fizică, dar nu ateu prieten și el, nebăutor, cred eu așez tacticos pe o tavă trei pahare două mai mici și unul mai mare pentru mine pe bune, cu țuică de prune și începem dezbateri avide despre partide despre fete gravide, și bune despre legi cu salarii și pensii întregi politică acidă și critică dintr-o lume fatidică noaptea la douăsprezece mai dezbăteam încă izvorul din stâncă fără palincaă, iar eu, gazda, am început să plâng - vai, dar de ce plângi? mă întrebară musafirii - cum să nu plâng, că nu mai veniți pe la mine - vai cum să nu, doar mai venim - cum să veniți? că încă nici nu ați plecat..

64

Născut la data de 18 iulie 1975 în satul Şiacu, comuna Slivileşti, judeţul Gorj, al patrulea fiu din cei cinci ai lui Ştefan şi Eugenia. Domiciliat în Bucureşti, sector 6. Studii: Liceul Industrial Minier Mătăsari, Gorj, 1989-1993. Facultatea de Filosofie-Jurnalism, Universitatea Spiru Haret, 1997-2003. Masterat în Mass-Media şi Comunicare, Facultatea de Filosofie - Jurnalism, Universitatea Spiru Haret Bucureşti, 2004-2006. Activitate profesională: Miner la Exploatarea Minieră Jilţ-Sud Mătăsari, Gorj, între 1994 şi 2000. Agent de pază şi protecţie, Bucureşti, 2001-2002. Jandarm angajat pe bază de contract, Bucureşti, 2002-2005. Poliţist la Poliţia Capitalei, 2005-2015. Fondator al Editurii Absolut, Bucureşti, 2010. Fondator al Editurii Nobilis, Bucureşti, 2015. Fondator al Editurii Genius, Bucureşti, 2015. Publicistică: Debut în Revista Murmurul Jilţului, revista Liceului Industrial Mătăsari, Gorj,

1996. Redactor - colaborator la cotidianul Gorjeanul, Târgu-Jiu, 1997-2000. Redactor - colaborator la săptămânalul Timpul, Târgu- Jiu, 2009-2010 Director fondator al Revistei Absolut, Bucureşti, 2010. Cărţi publicate: -Suferinţa Stelelor, poezie, Editura Punct Târgu-Jiu, 1998; -Axis Mundi, poezie, Editura Anamarol, Bucureşti, 2009; -Agonia Fiinţei, poezie, Editura Nouă, Bucureşti, 2009; -Referendum, poezie, Editura Nouă, Bucureşti 2009; -Perfuzii cu lacrimi, poezie, Editura Absolut, Bucureşti, 2012. Apariţii în publicaţii culturale: Armonii Culturale (Adjud), Singur (Târgovişte), Confluenţe Literare, Agero Stuttgart (Germania), Oglinda Literară (Focşani), Gorjeanul (Târgu-Jiu), Dor de Dor (Dor Mǎrunt, Cǎlǎraşi), Murmurul Jilţului (Mǎtǎsari, Gorj), Cetatea lui Bucur (Bucureşti), Visul (Orǎştie), Absolut (Bucureşti), Timpul (Târgu-Jiu), Constelaţii Diamantine (Craiova), Climate Literare (Târgovişte), Revista Nouǎ (Câmpina), Boema (Galaţi), Acolada (Satu-Mare), Nomen Artis (Bucureşti), Elanul (Găgeşti, Vaslui), Caiete Silvane (Zalău), Agora Literarǎ (Cluj Napoca), Impact (Târgovişte), Ecouri literare (Vaslui), Portal Mǎiastra ( Târgu - Jiu), Contraatac (Adjud), Poezia (Iaşi), Hyperion (Botoşani), Noua Provincia Corvina

(Hunedoara), Cafeneaua literară (Piteşti), Caietele Columna (Târgu-Jiu), Bucureştiul literar şi artistic (Bucureşti), Familia (Oradea).

(Din volumul în pregătire Beţiile cosmice)

Evadare din rol

o insulă-i pustie fără tine o viaţă de rezervă cer -ai vrea să ne iubim cu lene-n submarine ascunşi de detectivi în bluza ta

înlănţuiţi pe-o plajă din maldive tu-mi ceri iluzii, eu îţi dau nirvane se sparg în tine galaxii fictive se urcă-n mine şerpii pe icoane

dăm înapoi poveşti în calendare să retrăim vezuvii de plăceri că tinereţea, ştii, iubito, n-are răbdare să aştepte tristă-n gări

nu-i vreo sărmană tristă, nefardată ci topmodel ce urcă în expres îmbrăţişează-mă o dată şi-nc-o dată să-mi amintesc motivul: sunt Ales

îţi răsplătesc răbdarea cu explozii de reveniri într-un dorit miraj şi ne-om întoarce îmbrăcaţi în frezii c-un boeing, fericiţi, pe fuselaj.

12.09.2015

Lumina

cuvinte murmurate în cabale în umbrele luminii, răstignire

65

când le şopteşti, timpane abisale aud prin vis aceste stinse lire

culorile luminii o să-ţi pară aripi de îngeri din altare parcă rămâi pe loc când gândul-fulger zboară ecoul lui în tine să se-ntoarcă

în univers lumina e puţină se pierd mereu în beznă visătorii minerii lumii au un cer în mină desupra, noi îl pierdem în memorii

şoptind spre neant, rostirea înfioară tăceri sculptate-n frunţi de orbi târzii fulgeră trenuri o secundă-n gară şi-n somn, luminii, îi zâmbesc copii...

22.07.2015

Femeia-înger

sufletul tău e o mireasmă pură azur sorbit din ochi de înger-mire, cuvintele şopteşti prin ochi, nu gură iar palma ta-i papirus de psaltire

când stele plâng, se tulbură oglinzi ochiul se pierde -salt în infinit îngenunchiat îţi vine să întinzi fiinţa ta acestui nou-venit

să moară-n tine urma de prihană forme de aripi să-nflorească-n umeri îţi curge-n loc de sânge, mir

din rană lapislazuli adorat de sumeri

când mă cuprind aceşti fiori eterici în mine să te culci te-aş aştepta şi regăsiţi ne vom iubi-n biserici de frumuseţi din care crinii-ar evada

în rugăciuni spre umbra ta ce zboară din univers în univers, frapant coboară-n mine, îngere, coboară şi-mbrăţişaţi să ne-aruncăm în neant...

23.07.2015

Prima locuinţă

când te-ntâlneşti cu cerul în retină te-mbrăţişezi cu umbra ta tăcut din vârful crucii, falnic, în lumină păşeşti în stele, decojit de lut

cu ochiul săgetat de adorare primeşti secretul ca un vinovat nu-ţi fie frică, universul n-are puterea să te-ntoarcă în păcat

în revelaţii, fără voie, murmuri vechi incantaţii fără înţeles şi trupul tău se-nalţă-ncet în fumuri ca-n divinaţii mitice, eres

dar când începi a nu-ţi mai aparţine de frica hulei, te întorci, căinţă... tu cel ce cauţi, ai găsit în tine, de frica beznei, prima locuinţă

22.07.2015

https://www.facebook.com/profile.php?id=100000187931956Semnez POETUL

în dimineţi de toamnă reci faci crize ca struţu-n baobab îţi bei cafeaua iar mâinile nu scriu, ci şterg parbrize ochi plini de lacrimi. iată, dandanaua

ce-ai născocit în minte, te priveşte imploră viaţa, tandră, să o laşi eşti între viaţă şi idee-n cleşte ca albul în scalpare la apaşi

păşeşti spre geniu, arta-n tine râde dar sărăcia vine, maniaca... să fii profesor? tinerilor gâde? un antrenor cu vise de poplaca?

o să rezişti când treci printre erinii când iadul drept în faţă ţi se cască? cum moartea, ploaia, răul şi vecinii nu poţi alege, vina-i omenească

şi pân' la urmă toate se sfârşesc... cât inima mai bate, chiar cu-ncetul nu pot să tac sau, pus, ca să vorbesc sunt libertate. şi semnez POETUL

26.09.2015

66

DE PESTE OCEAN

De departe adus În tara mea e noapte... Păsările cerului Străbat zările Şi mă poartă în vis În pragul copilăriei Acolo unde am învăţat Viaţa cuvintelor Rostite frumos Cu iubire şi patos, Cu oameni în gând Pentru oameni, Cu bucurie şi plâns câteodată Viaţa cuvintelor Plămădite ca pâinea caldă, La izvor de lumină Aproape de cer şi de astre. În ţara mea e noapte… Mă învălui strâns În şoaptele mărilor Ca într-un plâns De departe adus… Chicago, 17 Iunie, 2009 Din iarna vieţii Un fulg s-a desprins Din iarna vieţii, O adiere rece, prea rece Îl poartă spre zări albastre, Unde toate anotimpurile Se întâlnesc.

Îl vezi colindând Secunde, ore, zile Un dans al amintirilor În liniştea serii… Şi lacrimi calde Iţi curg pe obraji. Mai rămâi, colindă… Colindă, colindă, Pentru a câta oară La vreme de seară Te cânt şi te plâng Departe de ţară… Colindă, colindă, Cu brazi încărcaţi Şi luceferi fraţi Amintiri arzânde În pridvoare sfinte. Colindă, colindă Mai rămâi în tindă Preţ de o mângâiere Ninsoarea se cerne E încă devreme… Iowa City, 8 ianuarie, 2004 Ora exactă a plecării Aş fi rămas cu tine Dacă mi-ai fi iubit Clipele Numărate în palmă. Oriunde îmi întorceam privirea Ceasurile lumii Arătau ora exactă A plecării. Undeva ne grăbeam, Poate frica de un mâine gol Şi fără chemări Poate pustiul s-a ascuns între noi Construind castele de nisip, În care doar amintirile

Îşi reazămă fruntea. Cam atât am avut să-ţi spun, Pădurea se pregăteşte de toamnă, Gândul meu se pregăteşte de uitare, Cuvântul se pregăteşte de necuvânt. Zăpada târzie Februarie… Nu doream să mai plece Zăpada aceea târzie. La fereşti flori de gheaţă Îţi desenează chipul. Te ascunzi în geometria desenelor Ca într-o mantie neîncăpătoare, Dar primăvara te va găsi Să-ţi topească lacrima, Pe care ţi-o ştiu în privire. Fiecare cu lacrima lui Şi cu dorul lui de acasă, Gândurile s-aşaza peste anotimpuri Ca nişte veşminte bune purtate la sărbători. Iowa City, 16 Februarie, 2005

Klara Pădurean, “Lanuri”,

acrylic pe pânză

67

Zilele Revistelor Culturale din Transilvania şi Banat

În zilele de 13 şi 14 noiembrie 2015, la Mediaş, la „Casa Schuller”, a avut loc reuniunea conducătorilor şi ai celor care se implică, în spaţiul transilvan şi bănăţean, în realizarea de reviste culturale româneşti. Primarul localităţii de pe Târnave Mare, dl. Teodor Neamţu, a avut un cuvânt de salut şi de încurajare a unor astfel de manifestări, urmând profesoara şi poeta Ligia Csiki, unul din organizatorii principali ai evenimentului, care a prezentat un scurs istoric al Zilelor Revistelor culturale din Transilvania şi Banat. A urmat prezentarea, de către participanţi, a propriilor reviste, menţionând, fiecare în parte, greutăţile cu care se confruntă, caracterizând prezentul revistelor, în general, emiţând ipoteze de viitor etc. Aşadar: revista Familia din Oradea a fost prezentată de poetul Ioan Moldovan, Discobolul din Alba Iulia, prezentată de către poetul Aurel Pantea, Steaua din Cluj-Napoca, de către poetul Adrian Popescu, Citadela din Satu-Mare de către Aurel Pop, Ardealul literar din Deva, de către Mariana Pândaru-Bârgău, Semne din Deva, de către Paulina Popa, Cenaclul de la Păltiniş de către Valentin Leahu, Gând românesc, din Alba Iulia, de către Virgil Şerbu Cisteianu, Mişcarea literară din Bistriţa, de către scriitorul Olimpiu Nuşfelean şi, nu în ultimul rând, Vatra veche, din Tg.-Mureş, prezentată de către scriitorul Nicolae Băciuţ. Acesta a spus, printre altele: „Revista Vatra veche este în exclusivitate opera mea. Eu o gândesc, ca şi conţinut şi format. O tehnoredactez, o corectez, o trimit la tipografie, o distribui

etc. Practic, fac de toate, fără să fiu retribuit într-un fel. Aceasta în condiţiile în care revista Vatra are 14! angajaţi. Revista Vatra veche a apărut în momentul în care am observat că revista Vatra a apucat o altă cale, faţă de programul asumat în 1971 de seria Romulus Guga.... În Vatra veche, fără a cădea într-un localism îngust, se regăseşte şi viaţa culturală mureşană... Revista nu este împotriva nimănui şi nu e duşmănoasă cu surata ei, la care, de altfel, am şi lucrat douăzeci de ani! Creştere numărului de publicaţii literare nu dăunează nimănui, nici chiar sănătăţii. De asemenea, revista Vatra veche nu s-a plâns, încă, nimănui că nu are bani, deşi n-ar strica finanţarea, măcar a zecea parte din ceea ce beneficiază Vatra.” Nicolae Băciuţ a vorbit şi despre modul dezastruos de distribuire a revistelor, menţionând că el distribuie Vatra veche, în format pe hârtie, prin poştă, dar şi prin E-mail, în format electronic, la 16.000 de adrese! A vorbit şi despre calaboratorii externi (din Australia în Canada, de la Paris la S.U.A. etc.), dar şi despre particularităţile revistei, care îi dau frumuseţe, consistenţă şi o individualizează, într-un fel, în pleiada revistelor de gen: un curs al ei, gândit cu atenţie, cu rubrici diverse, precum şi ilustrarea fiecărui număr cu lucrări de artă ale unui autor etc.

A doua zi, au venit şi alţi reprezentanţi ai altor reviste, scriitorul Dumitru Chioaru, de la Euphorion din Sibiu, moderând şi o masă rotundă cu tema Viaţa revistelor culturale între central, local şi provincial, unde printre vorbitori s-a aflat şi subsemnatul. Ziua a mai avut şi alte momente consistente. S-au acordat Premiile Mediaş poeţilor: Ioan Moldovan (Oradea), Adrian Popescu (Cluj-Napoca), George Nimigeanu (Mediaş), dar şi unor oameni de cultură din localitate: pictorului Ioan Şarlea, poetei Ligia Csiki şi prof. Attila Csiki. (De altfel, primii doi poeţi menţionaţi au susţinut şi câte un moment poetic, momente poetice fiind susţinute şi de către două tinere speranţe, prezente în sală.) A avut loc şi un versisaj al expoziţiei Reverberaţii cromatice, a pictorului Ioan Şarlea, din Mediaş, şi un recital de poezie din lirica lui Iustin Panţa, susţinut de actorul Cătălin Neghina.

RĂZVAN DUCAN

68

E-mail revista ”Creneluri Sighișorene” Felicitări pentru activitatea nobilă depusă în apariţia permanentă a revistei. Multumesc pt nr. 6 trimis.!!! Marilena Laiu Vă mulţumesc şi vă doresc succes în continuare, la literă, la spirit şi în viaţă! Florin Lăiu Te îmbrățișez,ți se cuvine tot ce dorești, fructele zilei se arată și te cheamă, crengile pline spun de dor și aurul lor îți cade pe creștet. Dan Gabriel Cepraga Felicitări şi la o revistă (de ce nu ?) lunară. Laurian Herlea Mulţumesc, am citit revista pe e-mail, conţinutul mi se pare

bogat, bun şi divers. Încerc să vă ajut, aduceţi câteva exemplare să le promovez celor interesaţi sau celor plecaţi din ţară şi care vor să mai ştie câte ceva despre cultura sighişoreană. Cu consideraţie, Librăria ,,Horia Teculescu”- Sighişoara. ec-librar Luciana Todea Mulţumesc mult! Ciucan Daniela Multumesc mult Gabriella pentru revistele UNIREA și ”Creneluri Sighișorene”, te felicit sincer pentru funcțiile pe care le îndeplinești dar mai ales pentru calitatea revistelor, și pentru munca colosală pe care o depui la realizarea acestora. Transmite salutul meu tuturor prietenilor sighișoreni și succes pe mai departe. Te-am văzut - prin intermediul NET-ului la Sarmașu și la Viena, Felicitari, esti foarte activă. Doamne ajută.

Bândila Ioan

Felicitări Gabriella, am răsfoit revista este minunată, mă mir, când şi cum ai putut realiza o astfel de operă, mulţumesc pentru mesajul trimis şi o voi citi. Nicolae Codrea Joffre Mulțumesc și felicitări realizatorilor. Sifora Sava-Viena Abia acum am avut timp să mă uit în revistă. ai o putere de muncă extraordinară. mă bucură și îmi dă impuls. felicitări și viață lungă unei reviste care tinde să fie la fel de bună precum ”Vatra Veche”. sănătate și spor în toate. îmbrățișări cu drag, Mihaela Aionesei.

_____________________________________________________________________________________________ Redacţia: Redactori: Sonia Hoisan, Anda Voican, Piroska Hanea, Ștefania Pârlea, Ana Munteanu Drăghici, Micu Anca Nicoleta, Nicolaae Codrea. E-mail: [email protected]: 0746-461692 sau 0265772220. Colaboratori: Ilie Rad (Cluj), Ioana Heidel (Germania), Sorina Bloj (Reghin), Ștefan Mihalache (Sighișoara), Florin Bengean, Mircea Dorin Istrate (Tg.-Mureș), Mihai Teodor Nașca (Sînpetru de Câmpie), Senator de Mureș- Marius Pașcan, Mihaela Aionesei (Târgu Secuiesc), Lucian Ștefan (Brașov), Ioan Bândilă Mărceanu (Brâncovenești), Ligia Ana Grindeanu (SUA), Alensis de Nobilis Cornel Mafteiu, Ion Buciuman (București), Ovidiu Vasile (Cluj), Klara Balays-Pădurean - artist plastic (Târgu-Mureș). Parteneri: ATE Bucovina Brașov, Cercul Cultural ”Româno-Austriac Unirea” Wiener-Neustadt-Austria, Radio Tv Unirea, Radio-Son Sighișoara, Independentul Sighișorean, Gimnaziul de Stat ”Zaharia Boiu” Sighișoara. Sponsori: CESIRO SA. Tehnoredactare: NICOLAE BĂCIUŢ _____________________________________________________________________________

Publicaţia bianuală de cultură şi artă, editată de ASOCIAŢIA LITERARĂ „CRENELURI SIGHIŞORENE”

Preşedinte GABRIELLA COSTESCU Tiparul executat la S.C. Intermedia Group, Târgu-Mureş, str. Cuza Vodă nr. 57, România. Nicio parte a materialelor nu poate fi preluată fără acordul editorului. Copyright©Gabriella Costescu 2014 * Materialele nepublicate nu se restituie. Responsabilitatea asupra conţinutului textelor revine autorilor. Opiniile reflectă exclusiv punctul de vedere al acestora.

69

Klara Pădurean face parte dintre artiştii cu o evoluţie spectaculoasă, atipică, demonstrând că niciodată nu e târziu să-ţi descoperi resurse creatoare interioare, în adâncul sufletului.

Fără să fi avut preocupări anterioare şi fără a avea o pregătire de specialitate - e absolventă de Ştiinţe economice, în mediul favorabil al profesiei, la Direcţia pentru Cultură Mureş, şi-a descoperit talanţi pe care nu-i ştia şi pe care s-a decis să nu-i risipească.

Dacă primele ei lucrări au fost icoanele pe sticlă, treptat, orizontul plastic la Klarei Pădurean s-a extins spre pictura de şevalet, în care a avut o evoluţie rapidă, de mare îndrăzneală stilistică, arzând etape, ajungând repede la un limbaj modern, cu evidente note personale.

Artista are nu doar un rafinat simţ cromatic, ci şi o dezinvoltură compoziţională.

Activitatea ei artistică a inclus nu doar numeroase tabere de pictură, ci şi confruntări cu publicul, atât în ţară cât şi străinătate, în galerii de artă pretenţioase, inclusiv aparţinând Uniunii Artiştilor Plastici din România.

Pe lângă virtuţile artistice, artista Klara Pădurean mai are o calitate: forţa de muncă, ceea ce făcut ca în nici opt ani să aibă şi biografie şi operă artistică.

NICOLAE BĂCIUŢ

70


Recommended