+ All Categories
Home > Documents > Editare in Limbaje Specializate

Editare in Limbaje Specializate

Date post: 21-Jul-2016
Category:
Upload: danalexandrujoita
View: 92 times
Download: 6 times
Share this document with a friend
Description:
Sinteza Spiru Haret Jurnalism
33
1 FACULTATEA DE JURNALISM ŞI ŞTIINŢELE COMUNICĂRII Anul universitar 20122013 SINTEZĂ DE CURS EDITAREA ÎN LIMBAJE SPECIALIZATE Titular de curs: Lector univ. drd. GHEORGHE COJOCARIU Obiective 1. Iniţierea în domeniul prelucrării computerizate a informaţiei pentru media. 2. Introducere în utilizarea aplicaţiilor specializate pentru produse mediatice. 3. Deprinderea cunoştinţelor pentru a putea înţelege modul cum se desfăşoară procesele de prelucrare şi editare a materialelor destinate difuzării media, în funcţie de specificul canalului. 4. Realizarea unor proiecte, cu teme stabilite, prin intermediul cărora se va determina modul în care au fost însuşite noţiunile şi tehnicile de lucru. 5. Evidenţierea specificului fiecărei aplicaţii utilizate – editare, tehnoredactare, design de presă, editare audio, editare video, editare de imagine – şi limbajul jurnalistic. 6. Analizarea unor proiecte reuşite, care îndeplinesc atributul de „model”, pentru a înţelege mai bine cum au fost realizate. 7. Evidenţierea proceselor de diversificare a formelor de comunicare şi de transmitere a informaţiei pentru opinia publică. Tematică Tema 1a Informaţia pentru presă în contextul societăţii informaţionale Tema 1b Implicaţiile utilizării informaticii şi microelectronicii în media (presă) Tema 2a Redacţia informatizată în era digitală Tema 2b Standarde de editare în presa scrisă din România Tema 3a Noile media şi noile tehnologii Tema 3b Componentele unui calculator personal „anatomia” unui PC Tema 4a „Constelaţia” software utilizată în presă Tema 4b Editoarele de texte baza de pornire Tema 5a Tehnoredactarea computerizată şi designul de presă Tema 5b
Transcript
Page 1: Editare in Limbaje Specializate

1

FACULTATEA DE JURNALISM ŞI ŞTIINŢELE COMUNICĂRII

Anul universitar 2012– 2013

SINTEZĂ DE CURS

EDITAREA ÎN LIMBAJE SPECIALIZATE

Titular de curs: Lector univ. drd. GHEORGHE COJOCARIU

Obiective

1. Iniţierea în domeniul prelucrării computerizate a informaţiei pentru media.

2. Introducere în utilizarea aplicaţiilor specializate pentru produse mediatice.

3. Deprinderea cunoştinţelor pentru a putea înţelege modul cum se desfăşoară procesele

de prelucrare şi editare a materialelor destinate difuzării media, în funcţie de specificul

canalului.

4. Realizarea unor proiecte, cu teme stabilite, prin intermediul cărora se va determina

modul în care au fost însuşite noţiunile şi tehnicile de lucru.

5. Evidenţierea specificului fiecărei aplicaţii utilizate – editare, tehnoredactare, design

de presă, editare audio, editare video, editare de imagine – şi limbajul jurnalistic.

6. Analizarea unor proiecte reuşite, care îndeplinesc atributul de „model”, pentru a

înţelege mai bine cum au fost realizate.

7. Evidenţierea proceselor de diversificare a formelor de comunicare şi de transmitere a

informaţiei pentru opinia publică.

Tematică

Tema 1a

Informaţia pentru presă în contextul societăţii informaţionale Tema 1b

Implicaţiile utilizării informaticii şi microelectronicii în media (presă)

Tema 2a

Redacţia informatizată în era digitală

Tema 2b

Standarde de editare în presa scrisă din România

Tema 3a

Noile media şi noile tehnologii

Tema 3b

Componentele unui calculator personal – „anatomia” unui PC

Tema 4a

„Constelaţia” software utilizată în presă

Tema 4b

Editoarele de texte – baza de pornire Tema 5a

Tehnoredactarea computerizată şi designul de presă

Tema 5b

Page 2: Editare in Limbaje Specializate

2

Prelucrarea imaginii (fotografia şi filmul) în epoca imaginii

Tema 6a

Culegerea şi colectarea informaţiei pentru presă în condiţiile exploziei

informaţionale

Tema 6b

Internetul – sursă de informare fără frontiere pentru presă

Tema 7a

Jurnalismul on-line – o profesie datorată noilor tehnologii

Tema 7b - Studii

Impactul Internetului asupra mijloacelor de comunicare în masă şi

jurnalismului

Viitorul Internetului

PROBLEMATICĂ

Tema 1a

Informaţia pentru presă în contextul societăţii informaţionale

Introducere

Moto: „Societatea informaţională nu este totuna cu o societate ai cărei membri

sunt mai bine informaţi” - (Denis McQuail şi Sven Windahl, Modele ale comunicării, p.

17)

Obiectivul lecţiei

Dacă în anii ´90, la întâlnirile formatorilor de presă (în 1994, am avut ocazia să

particip la Lille, Franţa, la Adunarea Generală a formatorilor de presă la nivel european

– organizat de European Journalism Training Association), subiectul fierbinte al

discuţiilor îl reprezenta viitorul profesiei de jurnalist în contextul noilor tehnologii,

astăzi realitatea confirmă punctele de vedere exprimate, respectiv faptul că noile

oportunităţi tehnologice nu schimbă premisele profesiei de jurnalist, ci lansează noi

provocări tehnice. De aici şi nevoia de a încerca o apropiere a celor care vor utiliza atât

mijloacele de comunicare tradiţionale, cât şi cele noi.

Rezumatul temei

Ceea ce se întâmplă în presă, şi nu numai, la începutul noului mileniu depăşeşte

ceea ce anticipau teoreticienii. Derutaţi sau încercând să identifice cât mai exact noul

model de evoluţie, cercetătorii au ezitat iniţial în privinţa denumirii ce i s-ar cuveni noii

perioade. Sintagme precum: „epoca informaticii”, „epoca tehnocratică” (Zbigniew

Brejinski), „epoca spaţială”, „societatea supraindustrială” (Alvin Tofler), „societatea

postindustrială” (Daniel Bell) au făcut carieră. Ele au constituit semnele noii epoci.

Apariţia aproape explozivă – dar nu imprevizibilă – a unor astfel de structuri a făcut ca

viitorul să fie cercetat aproape în paralel cu prezentul.

„Calculatorul a bulversat existenţa informaţiei. A obligat-o să iasă din viteza

obişnuită, i-a imprimat un metabolism nou, a plasat-o pe traiectorii nebănuite.

Calculatoarele sunt în măsură să execute un miliard de operaţii pe secundă, ştiaţi asta?”–

se întreba retoric Neagu Udroiu în lucrarea citată (p.143).

Progresele tehnologice spectaculoase au mai avut un efect important. Ele au

favorizat producerea unui volum imens de informaţii, a unor informaţii ieftine şi

Page 3: Editare in Limbaje Specializate

3

accesibile, asigurând totodată transportul lor rapid, aproape instantaneu, în orice colţ al

lumii.

„Societatea informaţională este o societate traversată de reţele electronice de

informaţii şi de comunicare, o societate care alocă o bună parte din resursele sale

producerii de informaţie, deoarece îşi dă seama că informaţia devine principala materie

primă a propriei sale dezvoltări. Oferta de informaţie creşte într-un ritm de 8-10% anual.

Ceea ce înseamnă dublarea sa la fiecare 5-6 ani. Este un ritm imposibil de acoperit de

către fiinţa umană.

În acelaşi timp, cresc spectaculos posibilităţile de acces. Ştim sau putem şti în

orice moment o mulţime de lucruri despre aproape orice. Apare ceea ce literatura de

specialitate numeşte «paradoxul abundenţei».” (Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu –

Mass media şi societatea, Ed. a doua, rev. – Bucureşti : comunicare.ro, 2003, p.100)

Avalanşa de informaţii, de date, de evaluări pe care o prilejuieşte tehnica

facilitează cu adevărat o comunicare reală, favorizează un spor veritabil de cunoaştere

sau, dimpotrivă, generează un proces de mimare a unei comunicări efective, induce o

percepţie artificială despre o realitate care nu există. (…) „Omniprezenţa tehnologiei“ –

spune Lucien Sfez – „hrăneşte impresia că astăzi cunoaştem mai mult, că ne aflăm în

contact cu fiecare problemă fierbinte, importantă, semnificativă, că dispunem de un

sistem închegat şi operativ de cunoaştere“. În realitate, „nu realizăm altceva decât

maşini (…) pentru produs comunicare”, un sistem închegat de instrumente tehnologice

care nu facilitează accesul la şi dialogul cu probleme reale, ci diversifică doar formele

de transmitere a unor mesaje care au puţină legătură cu viaţa adevărată. Într-o epocă în

care creaţia la modă este „maşina de comunicat”, de la telefon şi variantele sale

moderne la computer, – conform autorilor citaţi mai sus – se comunică din ce în ce mai

puţin.

Concluzii asupra temei tratate

Într-o epocă în care oferta de informaţii creşte într-un ritm de 8-10% pe an,

oamenii au din ce în ce mai multe probleme cu adaptarea la această rată de creştere,

impusă de noile tehnologii care ne-au invadat. Acestea au reuşit să comprime timpul

într-un mod de neimaginat. Practic, reducerea costurilor din domeniul microelectronicii

a făcut ca preţul unui mesaj transmis prin intermediul acestor tehnologii să coboare sub

o cincime de cent. Şi lucrurile continuă să evolueze.

Tema 1b

Implicaţiile utilizării informaticii şi microelectronicii în media

Introducere

Moto: „…microprocesorul ar putea fi cheia porţii Utopiei”. [Gunter Friedrichs,

Adam Schaff – Microelectronica şi societatea la bine şi la rău (Raport către Clubul de

la Roma), Editura Politică, Bucureşti, 1985, p. 59].

Obiectivul lecţiei

Cunoaşterea momentelor decisive, a etapelor şi a datelor semnificative, care au

marcat evoluţia şi procesele de schimbare din mass media. Iar pentru a înţelege încotro

ne îndreptăm, trebuie să-l cităm pe sociologul şi viitorologul englez John McHale,

autorul lucrării The Future of the Future (Viitorul viitorului): „Viitorul trecutului este în

viitor. Viitorul prezentului este în trecut. Viitorul viitorului este în prezent”. [John

Naisbitt – Megatendinţe, 1989, p. 7].

Page 4: Editare in Limbaje Specializate

4

Rezumatul temei

Motto: „Presa – o noţiune care a trebuit să adopte geometria variabilă a

evenimentelor. Telegraf, telefon, radio, cinema, televizor. Fiecare în parte – un braţ al

organismului prin arterele căruia informaţia pulsează fără ostenire în drum spre

consumatorul de pretutindeni”. (Neagu Udroiu, Eu comunic, tu comunici, el comunică,

Editura Politică, Bucureşti, 1983, p. 13)

Ce a determinat o asemenea mutaţie? Care este evenimentul ce a permis evoluţia

presei? Fără îndoială informatica şi dezvoltarea ei. Să vedem cum arată acest proces în

viziunea lui Giovanni Giovanini, unul din cercetării cei mai avizaţi atunci când vine

vorba de istoria mijloacelor de comunicare: „Toate tehnologiile sunt implicate, dar una

se impune, şi anume aceea legată de generarea, culegerea, transmiterea, elaborarea şi

răspândirea informaţiei”.

Revoluţia digitală

Putem începe prin a enunţa o paradigmă: „Suntem martori şi participanţi la o

revoluţie globală fără precedent”. Este vorba de revoluţia digitală. Aceasta se desfăşoară

la nivel planetar. Nicio altă revoluţie de până acum – şi mă refer aici la revoluţiile

tehnologice sau sociale – nu au avut un impact atât de profund asupra modului de viaţă

a individului sau a sistemului social în sine.

De altfel, autorul lucrării „Satul global”, Marshal McLuhan, atrăgea atenţia încă

din anii ’60 asupra schimbărilor dramatice din societate produse de mass media şi de

tehnologiile ce urmau să vină.

Concluzii referitoare la temă

Răspândirea rapidă şi într-un număr foarte mare a calculatoarelor personale

provoacă o dinamică nemaiîntâlnită în ceea ce priveşte schimbarea. Este vorba atât de

accelerarea proceselor de obţinere a unor produse sau servicii, cât şi de apariţia,

respectiv dispariţia, unor profesii. În tot acest proces, avem de-a face cu noi provocări,

cărora trebuie să le răspundă atât societatea, cât, mai ales, individul. Datorită

posibilităţilor specifice, calculatorul personal a pătruns în domenii iniţial nebănuite.

Atunci când vine vorba de activităţi de rutină, calculatoarele sunt neîntrecute. Dacă ne

referim la aria de folosire a calculatorului personal în zona presei, trebuie precizat că nu

există specializare în care acestea să nu fi pătruns.

Tema 2a

Redacţia informatizată în era digitală

Introducere

Oricine are un calculator personal acasă sau la serviciu poate deveni un

factotum. Poate alege subiectul, unghiul de abordare, modul de tratare, felul în care va

arăta în final respectivul document. Mai mult, poate alege o anumită formă deja

existentă (utilizând un şablon).

Şi, totuşi, ce ne desparte de clasica redacţie, având în vedere că astăzi

majoritatea ziariştilor îşi transferă munca prin intermediul reţelelor informatice?

Obiectivul lecţiei

Familiarizarea studenţilor cu felul în care arată redacţiile informatizate.

Conturarea profilului jurnalistului, având în vedere impactul erei digitale asupra

modului de lucru. Apropierea de realitate ţinând cont că standardele de lucru din

redacţiile existente sunt într-o continuă adaptare la normele jurnalistice şi la cele de

organizare mai eficientă a activităţii.

Page 5: Editare in Limbaje Specializate

5

Rezumatul temei

Activitatea redacţională se desfăşoară într-o permanentă „stare de veghe”. Dacă

în urmă cu câteva decenii aveam de-a face cu un singur aparat – telexul – care permitea

accesul la unul sau mai multe canale de informaţii de presă, în prezent, fiecare angajat al

unei redacţii poate accesa, cu foarte mare uşurinţă, un număr nelimitat de surse de

informare. Iar aceasta, cum altfel, decât, prin intermediul calculatorului personal. La un

„clic” sau mai multe distanţă se află agenţiile de presă, site-urile marilor organizaţii

media, cele ale producătorilor autohtoni de ştiri... şi lista poate continua.

Procesoarele de cuvinte Zicerea biblică „la început a fost cuvântul” poate fi valabilă şi pentru ce s-a

întâmplat în redacţii. În timp ce maşinile existente în anii ’80 tipăreau cu o viteză ce

varia între 5 şi 100 de rânduri pe minut, un nou tip de imprimare putea oferi cópii în

ritmul de 18.000 de rânduri pe minut. Implicaţiile prelucrării cuvântului trec dincolo de

funcţiile convenţionale de dactilografiere şi dictare. „Firma «Ragan Information

Systems» susţine că poate înlocui 250 de birouri de cartare cu un singur terminal

modular, cu aceleaşi cheltuieli” – [Gunter Friedrichs, Adam Schaff – Microelectronica

şi societatea la bine şi la rău (Raport către Clubul de la Roma), Editura Politică,

Bucureşti, 1985, p.110]

Tehnoredactarea computerizată Cine nu a auzit de DTP? Adică de Desktop Publishing în varianta engleză. Cât

despre PAO, (Publication Assistée par Ordinateur) – varianta franceză –, nu ne îndoim

că pentru cunoscători această abreviere nu mai reprezintă de mult un secret. În acest

context să menţionăm că, în principiu, documentele tipărite (imprimate) se împart în

două categorii. Documentele simple, cum ar fi scrisorile sau notele pentru un produs şi

cele care necesită un grad ridicat de cunoaştere. Tehnoredactarea computerizată a

schimbat radical ideea de prelucrare a documentelor imprimate.

Prelucrarea de imagine

Fotografie de presă sau imagine-document, fiecare „poză” trebuie prelucrată. De

ce? Simplu. Tipografiile utilizează descompunerea de culoare, un mod de lucru denumit

CMYK. Adică cyan, magenta, yellow, black. Despre ce este vorba? Retina ochiului

uman sesizează cu ajutorul „conurilor” şi „bastonaşelor” lumina puternică şi detectează

culorile în timp ce bastonaşele lucrează la lumină slabă şi detectează imaginile alb-

negru. Există trei tipuri de conuri care detectează fie lumina roşie, fie verde, fie albastră.

Binecunoscutul RGB (red, green, blue). De aceea, tiparul în culori este realizat printr-un

amestec diferit al culorilor, pentru că ochiul percepe culorile depuse pe un suport

material altfel decât percepe lumina colorată.

Grafica vectorială

Una din cele mai spectaculoase apariţii pe scena utilizării de către „marele

public” o reprezintă cu siguranţă programele vectoriale. Adobe Illustrator permite în

prezent lucruri irealizabile în urmă cu ceva vreme. Un obiect poate fi mărit sau micşorat

de la câţiva milimetri la dimensiunea unui bloc de locuinţe, păstrându-şi caracterul de

perfecţiune de la care pleacă fără a-şi modifica în niciun fel calitatea. De altfel, această

aplicaţie şi-a pus amprenta într-un mod decisiv asupra „feţei presei” – fie ea tipărită, ori

electronică – încât la această oră nicio publicaţie serioasă nu realizează un număr în care

să nu existe o infografie, un grafic, o siglă, o schemă care să nu fie realizate cu ajutorul

acesteia.

Concluzii referitoare la temă

Page 6: Editare in Limbaje Specializate

6

Odată cu apariţia calculatoarelor personale, în anii ’80, la uşile redacţiilor se

adunau proiectele atâtor generaţii de ziarişti. Un acces mai rapid, mai direct la

informaţie, o dorinţă acută de exprimare pe alte orizonturi jurnalistice. Băncile de date

au primit, de asemenea, un nou suflu. Practic, cu ajutorul noilor tehnologii, se putea

comunica în timp real, se putea transfera informaţia în orice colţ al planetei aproape

instantaneu, iar economia mondială şi-a mai asigurat nişte pieţe care altfel nu ar fi

existat.

Tema 2b

Standarde de editare în presa scrisă din România

Introducere

Atunci când întrebi cine are calculator personal – mă refer la studenţi în general

– răspunsul este invariabil. Cel puţin 90% deţin sau utilizează în mod curent un

asemenea instrument. Ei bine, surpriza apare în momentul în care soliciţi un articol

redactat corect!

Obiectivul lecţiei

Fixarea unor reguli, aproape universale, de editare a unui text – norme valabile

în orice redacţie în care se foloseşte computerul. Însuşirea acestor standarde va permite

oricui să elaboreze un document corect, uşor de citit şi de convertit ulterior la orice

format. Exigenţele impun acurateţe, concizie, claritate. Ei bine, atunci când le ai pe toate

şi un document corect lucrat, eficienţa este maximă.

Rezumatul temei

Motto: „Patul lui Procust există şi în presă. În ziare nu putem introduce text fără

milă, iar în eter – radio şi televiziune – timpul ne obligă să „aducem în discuţie” doar

cuvintele rostite corect şi firesc, în formulări plăcute! Probabil, pe Internet faimosul „pat

al lui Procust” nu-şi mai găseşte utilitatea! Aceasta cel puţin din punct de vedere al

dimensiunilor, întrucât spaţiul se poate dilata foarte mult (nu îndrăznim să facem

aprecieri, însă un lucru este cert privind cum evoluează lumea virtuală). Apare însă o

problemă. Cea a timpului de lectură, care este foarte importantă, dar şi cea a celui de

căutare, de găsire a informaţiei. Aşadar, există o măsură, însă diferită de presiunea

tiparului şi a ceasului.

În acest context trebuie să aducem în discuţie specificul naţional. În ceea ce ne

priveşte avem de-a face cu câteva semne „pur sânge româneşti”: â, Â, ş, Ş, ţ, Ţ, î, Î, ă,

Ă. La fel cum francezii au: ç, è, é, ê, iar germani: ß, ü, ë şi exemplele pot continua

pentru fiecare ţară în care se utilizează ca bază semnele grafiei latine.

Selectarea tastaturii pentru scrierea în limba română În cazul în care porniţi la redactarea unui material cu ajutorul computerului, este

necesar să alegeţi scrierea cu diacritice. Nimic mai simplu. Dacă a fost instalat, după

pornirea computerului, pe bara de sarcini, în dreapta există un „buton” (language bar) pe

care scrie „EN” de la engleză. Dacă dorim să trecem la scrierea în limba română, putem

accesa rapid o combinaţie de taste Alt+Shift sau cu ajutorul mouse-ului click pe „buton”

şi selectăm RO. La fel şi pentru orice altă limbă pe care urmează o folosiţi: franceză,

spaniolă etc.

Semne şi reguli pentru editare

Revenind la scrierea în care utilizăm litere latine, aceasta se bazează pe

abstractizarea a 26 de semne. În toate ţările în care „semnul” deţine monopolul s-a creat

Page 7: Editare in Limbaje Specializate

7

un anume mod de aranjare a textului. Facem precizarea că semn înseamnă orice literă,

semn de punctuaţie, inclusiv pauzele dintre cuvinte (o pauză este considerată un semn).

Alineatul sau paragraful Fiecare idee nouă începe cu un spaţiu alb. Acesta se realizează cu tasta TAB şi

nicidecum cu bara de spaţiu. Această tastă permite alinierea şi organizarea textului

rapid şi uniform.

Spaţiul dintre cuvinte După fiecare cuvânt, urmează un spaţiu alb. Aici nu trebuie decât să apăsăm pe

bara de spaţiu o singură dată. În situaţia în care ţinem prea mult degetul apăsat pe

această tastă, vor fi introduse două sau mai multe pauze, ceea ce va afecta dimensiunile

textului. Iar în orice redacţie din lume (sau în oricare editură) aceasta însemnă spaţiu

consumat sau un tehnoredactor care vă bombăne că nu ştiţi să folosiţi calculatorul,

pentru că el trebuie să corecteze ce aţi greşit. Şi vă mărturisesc că am auzit de atâtea ori

aceste remarce, încât mă întreb cum de e posibil ca oameni care sunt învăţaţi să citească

şi să scrie de la vârste mici să producă asemenea erori.

Semnele de punctuaţie

Vorba lui Creangă: „nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul

naşterii mele…” Ei bine, la această temă ştiu sigur că, începând cu primele lecţii de

scriere, la caligrafie, după fiecare cuvânt aşezam semnele de punctuaţie: virgula,

punctul, semnul de întrebare, cel de exclamare, ş.a.m.d. (şi aşa mai departe) sau etc.!

Particularităţi ale utilizării tastaturii în limba română

Atunci când a fost creată tastatura – pornind de la tastatura maşinii de scris – s-a

considerat suficientă elaborarea uneia care poate fi considerată „universală”. Tocmai de

aceea, în momentul în care selectăm tastatura pentru a o folosi în limba română, avem

de-a face cu câteva modificări majore.

Utilizarea semnelor de punctuaţie

Apar anumite inversări faţă de ce vedem gravat pe tastatură. În mod concret,

situaţiile sunt următoarele:

pentru ghilimele „xxxxxx” – atât deschiderea cât şi închiderea acestora se realizează cu

combinaţia de taste Shift+2. Precizare importantă. În limba română ghilimele se pun la

început jos şi la sfârşit sus. Dacă apar probleme cu poziţionarea acestora verificaţi din

meniul „Instrumente” (Tools) dicţionarul să fie selectat pentru limba română;

pentru : (două puncte) – folosiţi Shift+. (punct)

pentru ; (punct şi virgulă) – folosiţi Shift+, (virgulă)

pentru ! (semnul exclamării) – folosiţi Shift+1 (unu, cifra numerică)

pentru ? (semnul întrebării) – folosiţi Shift++ (plus)

pentru - (liniuţă sau cratimă) – folosiţi / (linie)

Inversări de taste pentru litere

În cazul folosirii tastaturii pe limba română literele „z” şi „y” sunt inversate.

Aşadar pentru a obţine litera dorită va trebui să vă obişnuiţi să tastaţi diferit cele două

semne.

Concluzii asupra temei tratate

O poveste simplă. Povestea standardelor de editare din orice redacţie

românească sau în care se utilizează fonturi (caractere) latine. Şi cum timpul ne

presează, datorită noilor tehnologii, e bine ca ea să fie însuşită chiar de la început. Ce

bine ar fi ca atunci când eşti supus unei presiuni formidabile, şi mă gândesc la lupta

permanentă cu timpul, să dispui de abilităţi care te ajută. Nimeni nu mai are timp de

pierdut cu un text prost elaborat, cât despre editare… măcar se poate învăţa. Este vorba

de temelia necesară oricărui utilizator de calculator personal care doreşte să scrie corect.

Page 8: Editare in Limbaje Specializate

8

Tema 3a

Noile media şi noile tehnologii în contextul globalizării comunicării

Introducere

Redacţia tradiţională a rămas undeva în tunelul timpului. Imaginaţi-vă că sunteţi

responsabil al unei publicaţii şi urmează să plecaţi pe un alt continent. De acolo, în timp

ce vă deplasaţi dintr-un oraş în altul, din când în când, utilizaţi telefonul mobil pe care

aveţi şi conexiune de Internet pentru a putea vedea ce se întâmplă cu numărul la zi. Nu,

nu este un exerciţiu de imaginaţie. Este o realitate trăită. Mai mult, după vizualizarea

informaţiilor respective, solicitaţi retuşurile cuvenite. O lume în mişcare! Şi toate

acestea la o diferenţă de 10-12 ore şi la mii de kilometri distanţă.

Obiectivul lecţiei

Sociologul şi viitorologul englez John McHale, autorul lucrării „The Future of

the Future” (Viitorul viitorului), aprecia: „Omul supravieţuieşte numai prin capacitatea

sa de a acţiona în prezent, pe baza experienţei trecute, în termenii consecinţelor viitoare.

Prin asumarea viitorului, omul îşi face prezentul suportabil şi trecutul semnificativ.

Trecutul, prezentul şi viitorurile alternative se întreţes în anticiparea şi predicţia

acţiunilor viitoare”. [John Naisbitt – Megatendinţe,Bucureşti, 1989, p. 7]

Rezumatul temei

Să revenim însă la zilele noastre. Clasicele media s-au multiplicat într-un ritm

nemaiîntâlnit. Când afirmam că toţi ştim cum arată presa, ne refeream la explozia

mediatică fără precedent. Locurile de vânzare a presei tipărite sunt mai mult decât „bine

garnisite”. Sute de titluri aşteaptă ordonat să fie cumpărate. În acelaşi spaţiu,

descoperim „specialităţi” asemănătoare. Publicaţiile aparţinând aceluiaşi domeniu stau

grupate în aşteptarea pasionaţilor sau a celor interesaţi.

Radioul a făcut trecerea de la „vocile unice” la „corul radio”. Spaţiul hertzian a

fost cucerit. Abia de mai ai loc pe scala radioului pentru câte o pauză de linişte. Fiecare

zonă are un public ţintă, care vibrează la „grila de programe”. În realitate, studiile

sociologice au coborât din lucrările de specialitate, generând noi şi noi modele pentru

cei care modelează… economia de piaţă.

Televiziunea a depăşit cu mult tot ce ne puteam imagina. În fiecare apartament

convieţuiesc nu doar familii umane. Există două, trei, ba chiar şi patru televizoare.

Oferta este mai mult decât diversă. Dacă „pachetul standard” nu te satisface – are doar

40 de programe – mai poţi beneficia de un supliment; după care de încă unul, iar

lucrurile sunt departe de a fi încheiate. S-a ajuns acolo încât simultan urmărim două

programe pe acelaşi televizor.

„Datorită noilor mijloace de comunicare în masă, mai ales televiziunii, părem a

fi o societate a întâmplărilor, mişcându-ne de la un incident – uneori chiar de la o criză –

la altul, luându-ne doar rareori răgazul (sau având grijă) să observăm procesul care are

loc în profunzime. Şi totuşi, doar prin înţelegerea tiparelor mai cuprinzătoare

evenimentul individual capătă un sens.” [John Naisbitt – Megatendinţe (Zece noi

direcţii care ne transformă viaţa), Editura Politică, Bucureşti, 1989, p. 27]

Trăsături ale noilor media

Probabil cea mai importantă mutaţie o reprezintă faptul că tehnologia analogică

a fost înlocuită aproape în totalitate de tehnologia digitală. Clasica imagine, sunetul

şi/sau semnul au fost date la o parte de 1 şi 0. Nimic altceva decât baza sistemului binar.

În acest context trebuie menţionată contribuţia savantului român – Ştefan Odobleja care

Page 9: Editare in Limbaje Specializate

9

publică în 1938-1939, la Paris, lucrarea în două volume „Psihologia consonantistă”, în

care pune bazele ciberneticii ca ştiinţă. Este prima lucrare despre cibernetică apărută în

literatura universală.

Concluzii referitoare la temă

Noile media se referă la rezultatul convergenţei dintre sistemul mediatic

tradiţional (televiziune, radio, presă scrisă), telecomunicaţii, tehnologia digitală şi

sistemele informatice şi computerizate. Această convergenţă între media contemporane,

telecomunicaţii, electronică şi computer – care datează aproximativ din anii ’70 –

justifică prezenţa determinantului „noi”, nu doar în sensul de ultimele despre care

ştim/ultimele care au apărut, ci noi în sensul că prezintă trăsături speciale şi impun

regândirea substanţială a modului de organizare şi de dezvoltare a unei societăţi.

Tema 3b

Componentele unui calculator personal – „anatomia PC-ului”

Introducere

Cum arată şi ce conţine un calculator personal, având în vedere faptul că

dialogul dintre calculatorul personal şi om se realizează prin afişare vizuală, prin

producerea sunetelor, iar tipurile de informaţii vehiculate sunt: numerele, textele,

imaginile (statice sau dinamice) şi sunetele. Cum păstrează calculatorul aceste

informaţii şi cum le prelucrează?

Obiectivul lecţiei

Familiarizarea viitorilor jurnalişti cu structura internă a unui calculator personal,

având în vedere răspândirea pe care această unealtă o are în aproape toate redacţiile din

întreaga lume. Într-un domeniu în care schimbările au o viteză ameţitoare, important

este să reuşeşti să înţelegi ce se întâmplă în interior.

Rezumatul temei

Din punct de vedere al funcţionării, părţile componente ale unui calculator se pot

clasifica în următorul mod:

- dispozitive de intrare – pentru introducerea datelor în calculator (tastatură,

mouse, scanner, lightpen, joystick, touchscreen);

- unitatea centrală – pentru prelucrarea datelor (procesor, memorie internă);

dispozitive de ieşire – pentru a prezenta utilizatorilor datele prelucrate (monitor,

imprimantă, plotter, difuzor);

- suporturile de memorie externă – pentru stocarea datelor (hard disk, dischetă,

CD, ZIP, DVD, memory stick). Aceste suporturi de date sunt numite externe deoarece

nu fac parte din unitatea centrală. Pentru prelucrarea datelor, unitatea centrală foloseşte

memoria internă.

Toate dispozitivele „palpabile” constituie hardware-ul. Sau, astfel spus,

hardware-ul este noţiunea care cuprinde toate dispozitivele ce alcătuiesc fizic un

calculator. Hardware-ul cuprinde două părţi:

- unitatea centrală;

- perifericele. Acestea constau din dispozitivele de intrare, dispozitivele de

ieşire, mediile de memorare.

Într-un calculator există cinci părţi esenţiale:

- procesorul (numit uneori şi unitatea centrală de prelucrare UCP sau CPU,

Central Processing Unit în limba engleză);

Page 10: Editare in Limbaje Specializate

10

- memoria - care este de mai multe tipuri;

- circuitele de intrare-ieşire prescurtate de obicei I/O;

- discul de stocare a datelor;

- programele sau aplicaţiile.

În interiorul calculatorului există şi alte componente care asigură funcţionarea

celor amintite. De exemplu: sursa de alimentare, placa de bază (motherboard),

magistrala de date (parte componentă a circuitelor I/O) şi plăcile pentru echipamente

periferice.

Conceptul de „placă de bază” (motherboard) era unul nou atunci când

calculatoarele personale au început să câştige în popularitate. Înainte de miniaturizarea

produsă prin introducerea circuitelor integrate, diferite părţi ale calculatorului erau

plasate pe plăci separate sau chiar în unităţi separate, alcătuite din mai multe plăci.

Astăzi, majoritatea componentelor care alcătuiesc calculatorul propriu-zis sunt plasate

pe un singur suport cu circuite imprimate, numit placă de bază.

Conform standardelor, unitatea centrală (UCP/CPU) conţine cel puţin trei

părţi:

1. - procesorul – „creierul calculatorului”. El transmite instrucţiuni

calculatorului la un nivel foarte scăzut; cu alte cuvinte procesorul execută programe. De

asemenea, el ştie cum să adune, să scadă şi să efectueze operaţii logice simple (de tip

adevărat/fals);

2. - memoria de lucru – este locul unde procesorul găseşte programele şi datele

atunci când îşi îndeplineşte sarcinile, locul unde este păstrat tot ceea ce este folosit la un

moment dat. Este vorba de un spaţiu temporar, pe care calculatorul notează tot felul de

lucruri atunci când lucrează.

Dimensiunea memoriei de lucru este un criteriu important pentru viteza de lucru

a unui PC. Este vorba de o regulă simplă: cu cât este mai mare memoria de lucru, cu atât

mai rapid este calculatorul;

3. - controlerul de intrare/ieşire (I/O - control) cu sistemul de magistrale (bus-

uri).

Acestei părţi a unităţii centrale îi revin următoarele sarcini:

- transportul datelor în interiorul unităţii centrale;

- comanda legăturilor cu perifericele.

Dispozitivele de intrare

Dispozitivele de intrare reprezintă sursele de date care alimentează CPU. În

funcţie de tipul datelor, pentru introducerea lor în calculator se utilizează diferite

dispozitive:

- tastatura – cel mai important dispozitiv de intrare/ieşire, fiind destinat

introducerii textelor formate din litere, numere şi caractere speciale;

- mouse-ul face parte, împreună cu tastatura, din grupa standard a dispozitivelor

de intrare;

- scanner-ul – este comparabil cu un copiator. El transformă informaţia optică în

informaţie digitală indiferent dacă este vorba de imagine fotografică, desen sau text;

- touchscreen-ul – este vorba de un monitor care reacţionează la atingere. Prin

atingerea uşoară a unei pictograme de pe suprafaţa ecranului va fi executată comanda

care corespunde pictogramei;

- microfonul – sunetele şi vorbirea pot fi digitizate prin intermediul acestuia.

Utilizarea microfonului se face atât pentru utilizarea la telefonia prin intermediul

Internetului, cât şi pentru muzică, sau comenzi verbale;

Page 11: Editare in Limbaje Specializate

11

- touchpad-ul – cursorul mouse-ului poate fi deplasat pe ecran prin mişcarea

degetului pe o suprafaţă plană. În locul celor două butoane clasice ale mouse-ului se află

două taste.

Dispozitive de ieşire - monitorul (ecranul) – este dispozitivul de ieşire standard

-imprimanta - după preluarea datelor de către calculator, avem nevoie ca

rezultatele să fie tipărite pe hârtie.

- difuzoarele - dispozitive de ieşire pentru sunet.

Memoria externă (suport de informaţie). Memoria de lucru (internă), în care

datele se află în momentul prelucrării. Este o memorie volatilă, deci este dependentă de

alimentarea cu energie electrică. Pentru ca datele să nu se piardă, este nevoie să fie

stocate într-o memorie nevolatilă externă.

Tipuri de memorie externă:

Plăcile de extensie

Pentru a degreva unitatea centrală de anumite sarcini, mărindu-i în acest fel

capacitatea de procesare, se pot conecta la placa de bază plăci de extensie. Acestea sunt

de mai multe categorii, în funcţie de sarcina pe care trebuie să o îndeplinească:

- placa grafică - imaginile afişate pe ecran sunt de o calitate mai bună sau mai

slabă, în funcţie de calitate şi de performanţă;

- placa audio - pentru datele din domeniul acusticii (numită în mod curent

„SoundBlaster”);

- placa modem - leagă calculatorul de reţeaua telefonică, astfel încât putem

comunica prin intermediul reţelei de telefonie cu restul lumii;

- placa video - pentru a putea viziona imagini video pe monitorul PC-ului;

- placa de reţea - prin intermediul acesteia pot fi legate mai multe PC-uri într-o

reţea de lucru.

Concluzii referitoare la temă

O radiografie a felului în care arată cea mai răspândită noutate tehnologică –

calculatorul personal (în limba engleză – personal computer, de unde şi prescurtarea

PC). Acestea sunt calculatoare numerice, care prin costul lor redus şi prin accesibilitate

au pătruns în toate domeniile vieţii. Şi, cum în viaţa obişnuită, tot ceea ce ne înconjoară

ne oferă informaţii, iar în mass media informaţia de presă este digializată cu ajutorul

computerului, e bine să ştim cum păstrează calculatorul aceste informaţii şi cum le

prelucrează. Calculatorul personal reuneşte într-un tot unitar şi funcţional două părţi:

hardware-ul şi software-ul.

Tema 4a

„Constelaţia” software utilizată în presă

Introducere

Pentru a elucida o anumită problemă cu ajutorul calculatorului personal avem

nevoie de o aplicaţie care să îi permită acestuia rezolvarea respectivei chestiuni. Aceste

programe sunt reunite sub noţiunea software pentru utilizator.

Page 12: Editare in Limbaje Specializate

12

Obiectivul lecţiei

Familiarizarea viitorilor jurnalişti cu pachetele de programe utilizate în mass

media. Programele de sistem contribuie la funcţionarea calculatorului, în timp ce

programele de aplicaţii ne ajută în activitatea curentă, executând tot ce le vom solicita,

indiferent dacă este vorba de adunarea unei coloane de cifre sau de verificarea

ortografiei unui text scris. Pe scurt, programele de aplicaţii ne uşurează munca, iar

programele de sistem ajută calculatorul să se organizeze (să lucreze).

Rezumatul temei

Programele spun calculatorului ce are de făcut. Există două tipuri de programe:

programe de sistem şi programe de aplicaţii.

Tipuri de software

În principiu, se deosebesc două tipuri de software:

- software-ul de sistem (de operare);

- software pentru utilizator sau specializat;

O încercare de definire a sistemului de operare ne relevă faptul că este vorba de

un pachet de programe, care sunt necesare pentru funcţionarea şi administrarea

calculatorului. Acesta este primul program care este încărcat în memoria de lucru după

pornirea calculatorului. El îndeplineşte următoarele sarcini:

- organizarea procedurilor de start ale calculatorului;

- administrarea memoriei interne;

- dialogul cu operatorul sistemului;

- coordonarea programelor utilizatorului.

În concluzie, software-ul de sistem (sistemul de operare) comandă calculatorul.

Fără sistem de operare nu funcţionează nici un calculator.

Aplicaţii (software pentru utilizatori)

Pentru a rezolva o anumită problemă cu ajutorul calculatorului, avem nevoie de

o aplicaţie care să ne permită rezolvarea respectivei chestiuni. Aceste programe sunt

reunite sub noţiunea software pentru utilizator.

Clasificarea software-ului după scop:

- software standard – se poate utiliza în multe domenii, oferind soluţii pentru un

număr foarte mare de utilizatori;

- software specific ramurii – specializat pentru un anumit domeniu, cum ar fi cel

medical, adesea, fiind scump, nu este uşor de achiziţionat;

- software individual – pentru o anume problemă. Dezavantajul constă în faptul

că este foarte scump.

Tipuri de software:

- utilitar (tools and utilities) – simplifică lucrul cu calculatorul, trebuind să-l facă

tot mai accesibil;

- diverse – sunt mici programe care comandă componentele hardware. Unele

sunt incluse în sistemul de operare, iar altele împreună cu echipamentul achiziţionat la

instalare;

- de asistenţă – permite utilizatorului ce are de făcut în cazul instalării unui

anumit program;

- jocuri – de la utilizare individuală la utilizare în reţea, de la reflexe bune la

descoperire şi inteligenţă;

- viruşi – programe care provoacă daune şi care sunt extrem de rapid răspândite,

provocând pagube software-ului sau colecţiei de date.

Instalarea software-ului

Page 13: Editare in Limbaje Specializate

13

Instalarea programului se face de regulă prin căutarea purtătorului de date pe

care este montat programul – un fişier executabil, cu numele Setup sau Install, care

rulează după ce s-a realizat un dublu clic. Parcurgerea celorlalţi paşi este realizată de un

program asistent. Odată terminate procedurile de instalare, la o nouă pornire a

calculatorului, programul care a fost instalat se află la dispoziţia utilizatorului.

Concluzii referitoare la tema tratată

În multe din activităţi, programele utilizate nu au fost proiectate special, ci

pentru a rezolva o problemă specifică, indiferent de domeniul în care sunt folosite. Este

vorba de sort-urile utilitare (editoarele de texte, sistemele de gestiune a bazelor de date,

programele de machetare computerizată, de prelucrare de imagine etc.). În momentul de

faţă este foarte greu de găsit un domeniu în care utilizarea calculatorului personal să nu

fie însoţită de aplicaţii specializate pentru respectivul domeniu. Din fericire, mass-media

este şi ea beneficiara acestei stări de fapt, în care lucrurile se schimbă rapid.

Tema 4b

Utilizarea editoarelor de text – baza de pornire

Introducere

Paşii necesari pentru o parcurgere eficientă a temei referitoare la procesarea

textelor pot fi rezumaţi astfel: înţelegerea principiilor de respectat pentru optima

procesare a cuvintelor (semnelor), utilizarea abilităţilor de organizare a activităţii,

valorificarea cunoştinţelor de bază (de uz general), aplicarea eficientă a cunoştinţelor

generale, transferarea şi adaptarea cunoştinţelor de procesare a textelor de la un program

la altul (de la un sistem la altul – de la Windows la Macintosh), utilizarea cunoştinţelor

avansate şi punerea în valoare a acestora.

Obiectivul lecţiei

Această temă nu poate acoperi toate programele specializate în editarea de texte.

Încearcă însă să fixeze cunoştinţe şi deprinderi (îndemânări) pentru a diminua cât mai

mult efortul pentru viitori utilizatori ai editoarelor de texte: de la textul zilnic pe care

trebuie să-l predaţi spre publicare la mesajele primite prin intermediul poştei

electronice, ori de la mesageria instant şi până la siteul sau la blogul personal pe care îl

întreţineţi, totul trece prin „procesarea textului”.

În mod normal, ar trebui început cu un program care să vă ajute să folosiţi

„metoda oarbă”, preluată, de altfel, din dactilografie. Programele există în varianta de

aplicaţii gen Typing Master Pro sau RoDactilo, succesoarele metodelor de învăţare din

vremea maşinilor de scris. În România „metoda oarbă de dactilografie” a fost pusă la

punct de profesorii Bosianu şi Brezeanu.

Rezumatul temei

Ceea ce astăzi constituie o stare de normalitate, prin anii ‘80 constituia o situaţie

de criză. Cine îşi mai aduce aminte de problemele de la „Washington Post”, când a fost

introdusă culegerea computerizată fără acordul sindicatelor? În timpul disputei ce a

urmat, 25 de cadre de conducere au asigurat funcţionarea sistemului computerizat,

preluând munca a 125 de linotipişti. Dar de situaţia din Marea Britanie de la „Times”

care a avut drept rezultat întreruperea lucrului de către muncitori din noiembrie 1978 şi

până în octombrie 1979? Toate acestea pentru că editoarele de texte schimbau modul de

lucru.

Page 14: Editare in Limbaje Specializate

14

Programe pentru editarea şi prelucrarea textelor

Pentru a scrie o scrisoare, un articol sau o carte avem nevoie de un procesor de

text cum ar fi: WordPad, Notepad, Microsoft Word, Word Perfect, Ami Pro, Mac Write,

Adobe Acrobat Reader. Acestea servesc la editarea, formatarea şi memorarea textelor.

Scopul Indiferent de numele aplicaţiei, scopul principal al programelor de editare se

referă la memorarea unor informaţii tip text. De precizat că fiecare firmă producătoare

de soft a încercat să-şi impună propriile standarde astfel încât anumite formate de fişier

se regăsesc mai puţin la concurenţii direcţi.

O sugestie: evitaţi „carnavalul tipografic”

Atunci când ne decidem să realizăm o lucrare care trebuie să arate cât mai

elaborat, trebuie să subordonăm tot ceea ce facem unui anumit stil, altfel există riscul să

obţinem un carnaval tipografic. Din cauza facilităţilor oferite de editorul de text, apar

probleme legate de felul în care arată un document. Trebuie ales cu grijă fontul pentru

text, precum şi celelalte elemente pe care le vom integra. Nu trebuie exagerat printr-o

diversitate mare de caractere sau de chenare, la fel cum nu trebuie să folosim în mod

exagerat culori.

Considerăm că o prezentare succintă a editoarelor de text ar trebui să înceapă cu

precizarea că sistemul de operare Windows pune la dispoziţie mai multe programe

utilitare pentru prelucrarea textelor care pot fi accesate din meniul Accessories:

aplicaţiile Notepad şi WordPad. Prima este un editor de text, iar cea de-a doua este un

procesor de text.

Şabloanele (template) sunt modele de document care pot fi folosite la realizarea

propriului document. Şabloanele sunt păstrate în fişiere de tipul .dot. Pe lângă

şabloanele predefinite, pot fi construite propriile noastre şabloane. Există o gamă largă

de şabloane pentru aplicaţii de birotică: scrisori, note profesionale, faxuri, curriculum

vitae.

Salvarea şi restaurarea unui document Pentru a salva un document nou, selectăm meniul „Fişier” (file), apoi comanda

„Salvează ca” (save as), urmând a stabili: denumirea fişierului (documentului), pe care

o recomand cât mai concisă – gen titlu de articol, scrisă fără diacritice întrucât uneori

există probleme cu deschiderea fişierului –, locul de depozitare (destinaţia) şi formatul

fişierului (tipul).

Realizarea cópiilor de siguranţă se face dacă optaţi pentru „Întotdeauna creaţi o

copie de siguranţă” (always create backup copy). Prin selectarea acestei comenzi,

Word salvează versiunea anterioară a documentului ca o copie de rezervă, având acelaşi

nume, însă cu extensia .BAK. Utilizând aceste opţiuni – de salvare automată şi de

creare automată a unor cópii de siguranţă ale fişierului – programul permite restaurarea

documentului în cazul unor probleme.

Parole pentru restricţionarea accesului la documente Uneori (atenţie la denumiri!) este bine să alocaţi o parolă documentului. În acest

fel, alţi utilizatori nu pot accesa fişierul respectiv. De asemenea, documentul se poate

proteja la scriere pentru a nu permite altor persoane salvarea unor eventuale modificări

în documentul respectiv.

Concluzii asupra temei tratate

Având în vedere diversitatea tipurilor de informaţii şi gama largă de prelucrări

electronice ale informaţiei, există o tipologie specifică. Astfel, procesarea textelor

reprezintă un ansamblu de operaţii specifice lucrului cu aplicaţiile dedicate procesării

textului. Acesta, structurat în documente (fişiere), pagini, capitole, subcapitole,

Page 15: Editare in Limbaje Specializate

15

paragrafe, fraze şi cuvinte, este supus unor operaţii pentru determinarea aspectului din

punct de vedere al fontului utilizat, al mărimii, al stilului.

Tema 5a

Tehnoredactarea computerizată şi designul de presă

Introducere

Cine nu a încercat vreodată să aranjeze cât mai frumos posibil un text şi nişte

imagini cu ajutorul editorului de text. Ei bine, acea „unealtă” nu este o aplicaţie

specializată pentru aşa ceva. Asta nu înseamnă că pentru anumite lucruri nu poate fi

folosită. Uneori au apărut rezultate mai puţin mulţumitoare. Motivul? Altul este drumul.

Poarta tehnoredactării şi a designului vă este acum deschisă. Cu această ocazie veţi

descoperi zona în care informaţia text şi imaginea digitală sunt prelucrate şi asamblate

pentru a deveni bune pentru tipar, astfel încât să capete „BT”-ul – binecunoscutul leit

motiv – pentru care trudesc colectivele din mai toate redacţiile.

Obiectivul lecţiei

Tehnoredactarea unui document reprezintă procesul de pregătire tehnică şi

grafică a unui manuscris în vederea tipăririi. Asupra unui document sunt aplicate o serie

de operaţii de prelucrare. Documentul poate fi o entitate formată din text şi diferite

obiecte (imagini, tabele, grafice), ce aparţin aceleiaşi lucrări şi care au o legătură de

conţinut. De regulă, atunci când ne referim la document avem în vedere o revistă, un

ziar, o broşură, un pliant, o carte etc.

Designul de calitate este rezultatul unei bune planificări, ce se realizează înainte

de a trece la treabă. E nevoie de timp pentru a face un lucru de calitate. La început,

trebuie să analizaţi scopul documentului şi problemele pe care urmează să le depăşiţi.

Nu trebuie să scăpaţi din vedere că este foarte important să cunoaşteţi informaţii

concrete despre publicaţia în care urmează să fie apară.

Rezumatul temei

Pentru a crea un ziar, o broşură sau un pliant publicitar avem nevoie de

programe de tehnoredactare (DTP – desktop publishing din limba engleză, ori PAO –

publication assistée par ordinateur din limba franceză) cum ar fi: QuarkXPress, Aldus

PageMaker, Microsoft Publisher, Ventura Publisher şi, mai nou, InDesign. Acestea sunt

capabile să „asambleze” într-un document informaţii complexe: texte, imagini diferite:

fotografii, grafice, infografii – realizate cu ajutorul altor programe, precum şi alt tip de

informaţii gen diagrame, facsimile etc.

„Bun de tipar”, finalul unui produs tipărit începe la DTP Particularităţile pe care programele amintite le conţin se regăsesc şi în modul în

care arată publicaţiile din ziua de azi. Evident că procesele de prelucrare a informaţiei

sunt strâns legate şi de posibilităţile de tipărire. Facem menţiunea că tipografiile actuale

pot reproduce un document realizat cu ajutorul unui calculator personal în aşa fel încât

produsul final poate fi etichetat drept „perfect” din punct de vedere al tiparului. Altfel

spus, ceea ce am creat în minte a putut fi realizat cu ajutorul computerului, iar, în final,

am obţinut nici mai mult nici mai puţin decât… ideea!

Organizarea departamentului de tehnoredactare Având în vedere experienţele pe care le-am trăit (de la „As” – devenit „Formula

As” la „Zigzag” putând însuma circa 30 de redacţii) am să mă opresc asupra unor

„puncte-cheie” pe care procesul redacţional le impune. Evident că aceste propuneri ţin

de context, evoluţie, posibilităţi (financiare, de dezvoltare şi, cel mai adesea, de

Page 16: Editare in Limbaje Specializate

16

înţelegere!) astfel încât modelul propus poate suferi adaptări, în conformitate cu

formulele „casei”.

Chiar de la început, precizez că esenţial ar fi: crearea şi utilizarea unui folder

(director) care să poarte denumirea generică „LA ZI” pentru transfer, destinat

întregii redacţii. Indiferent de numele pe care îl va purta folderul, acesta trebuie să

uşureze comunicarea informaţiei şi nu să o îngreuneze. Fiecare om din redacţie – de la

simplul redactor la redactorul-şef – trebuie să aibă acces rapid (eventual printr-un

shortcut) la acest spaţiu de depozitare temporară, în aşa fel încât timpul risipit cu

accesarea unei anumite locaţii, pentru fiecare material, să fie folosit pentru punerea în

valoare a informaţiei şi nu cu „transferul sau «rătăcitul» prin reţea”.

Ca orice spaţiu în care se foloseşte calculatorul personal, următorul lucru care

trebuie achiziţionat este software-ul. Cele mai utilizate aplicaţii în domeniul

tehnoredactării sunt:

QuarkXPress – programul de asamblare a tuturor informaţiilor care provin din

redacţie;

InDesign – o aplicaţie recentă, care tinde să concureze serios QuarkXPress

întrucât reuşeşte să înglobeze facilităţi ale QuarkXPress şi cele ale lucrului cu obiecte

vectoriale;

Adobe Creative – de la Photoshop la Illustrator, pentru prelucrarea de imagine –

Photoshop, iar la lucru vectorial – Ilustrator;

Adobe Font Folio Open Type Edition CD (America Vector). Colecţie de

fonturi cu licenţă. Necesitatea achiziţionării rezultă din nevoia de a utiliza fonturi din

generaţia nouă, precum şi dreptul de utilizare;

Fontographer – aplicaţie pentru modificarea sau adaptarea fonturilor (în limba

română), atât ca formă, cât şi ca stil; în principal, se utilizează la implementarea

diacriticelor.

DeltaGraph – aplicaţie specializată pe realizarea informaţiilor grafice sub

diferite forme. Este foarte uşor de utilizat, iar informaţiile pot fi convertite în diferite

variante, într-un timp extrem de scurt;

ArtExplosion – colecţie de pictograme (clipart), desene convertite vectorial care

ocupă un spaţiu foarte mic. Necesare la personalizarea unor elemente gen: vreme (nori,

soare etc.). Ajută la elaborarea unei linii grafice;

Extensis Portfolio – aplicaţie pentru catalogare vizuală a imaginilor; se

foloseşte la arhivarea fotografiilor, reducând durata căutărilor;

FlightCheck – program utilizat la verificarea documentelor gata paginate,

înainte de a fi transmise;

TypeStyler – aplicaţie cu ajutorul căreia pot fi construite diferite elemente

grafice sub formă de text;

Adobe Streamline – program pentru vectorizarea imaginilor; necesar la

realizarea infografiilor – gen Grafic News;

Extensii Quark – pentru a putea utiliza facilităţile grafice oferite: de la umbre la

efecte pentru chenare, imagini etc.

Crearea unor standarde de lucru unitare referitoare la modul de lucru pentru

produsul respectiv:

- stilurile de lucru unitare pentru toţi operatorii;

- adoptarea unor setări pentru imagine, procesare, culoare, tipar – adaptate

produsului respectiv;

- programe de pregătire specializate cu operatorii (prelucrarea de imagine,

grafică, infografii, teoria culorilor, tehnici de lucru pentru aplicaţiile utilizate).

Identificarea unor tendinţe referitoare la :

Page 17: Editare in Limbaje Specializate

17

- designul de presă pentru produsul căutat;

- ţinuta grafică (atenţie la amestecul stilurilor);

- machetare (concept unitar, după un sistem modulat);

- secretariat de redacţie (adoptarea unor proceduri standard);

- impunerea unui mod cât mai creativ (eliminarea rutinelor);

- respectarea reţetei (stilul ziarului).

- analiza produsului şi prezentarea de variante.

Având în vedere impactul imaginii de presă în evidenţierea mesajului,

departamentul foto trebuie să se adapteze noilor condiţii impuse de tehnologia digitală.

Conceptul acestor departamente ar trebui să fie: producător de imagine. Actualitatea,

prospeţimea publicaţiei se relevă şi prin noutatea imaginii, dar şi prin calitatea acesteia

Reguli de bază pentru punerea în pagină (machetare)

Principiul contemporan după care sunt machetate paginile în presa scrisă, atât

din România, cât şi din străinătate, este: puternic şi clar. De altfel, din acest punct de

vedere, publicaţiile româneşti au ceea ce s-ar putea numi un aer contemporan, aproape

identic cu cele străine. Ne referim nu doar la preluarea unor modele, ci la efectul general

al identităţii de marcă, pe care produsele vândute la magazinele specializate îl emană.

Programe pentru aranjarea în pagină.

Până la apariţia QuarkXPress-ului şi a InDesign-ului, existau două tipuri de

programe pentru aranjarea în pagină: programe bazate pe cadre (chenare): Microsoft

Publisher şi CorelDraw (fostul Ventura), dar şi programe bazate pe coloane:

PageMaker.

Programul QuarkXPress permite alegerea oricărui mod de lucru. Cu ajutorul

programelor bazate pe cadre se delimitează spaţii pentru text şi elementele celelalte care

ar urma să fie asamblate în pagină. Programele care funcţionează pe principiul

coloanelor oferă ceva mai multă libertate de mişcare, chiar şi de creaţie. Dacă tot am

aruncat o privire în legătură cu modul de concepere a programelor de tehnoredactare, în

cele ce urmează vă propun şi o comparaţie între programele de aranjare în pagină de

nivel înalt şi cele de nivel scăzut, realizată de Roger C. Parker, „specialistul numărul 1”

în design şi tehnoredactare asistată de calculator, conform National Association of

Desktop Publishers Journal

QuarkXPress, prezentare generală

Interfaţa acestui program este atât de cunoscută în redacţii, în departamentele de

tehnoredactare, încât majoritatea specialiştilor în domeniu l-au adoptat ca pe propriul

copil. Indiferent de sistemul de operare pe care rulează (Windows sau Macintosh),

programul de asamblare este preferatul celor care produc documente pentru a fi

imprimate.

Concluzii referitoare la tema

Tehnoredactarea computerizată reprezintă un mod de utilizare eficientă a

tehnicilor informatice şi electronice pentru receptarea, memorarea şi prelucrarea grafică

a imaginilor introduse anterior în documente. Prelucrarea informaţiilor se realizează cu

programe specializate. Tehnoredactarea computerizată este bazată pe tehnologie.

Designul contribuie, în mod cert, la crearea unei imagini. De regulă, spunem

„actuală” sau „contemporană”. Important este ca mesajul creat să aibă un impact cât mai

Page 18: Editare in Limbaje Specializate

18

bine apreciat. Cititorii sunt grăbiţi. Ei nu au timp să citească orice primesc sau cumpără.

Un design de calitate furnizează o ierarhizare a informaţiei, care îi ajută pe cititori să

separe rapid ceea ce este important de ceea ce este banal.

Tema 5b

Prelucrarea imaginii ( fotografia şi filmul) în epoca civilizaţiei imaginii

Introducere

Procesarea de imagini constituie unul din cele mai noi domenii. Născut la

confluenţa dintre tehnologii – informatică, microelectronică – şi arta vizuală, procesarea

de imagini deschide oricărui utilizator de calculator personal posibilităţi nebănuite de

generaţiile care nu au beneficiat de aceste descoperiri. Informaţia vizuală, statică sau

dinamică, a devenit un bun comun, pe care aproape orice persoană poate să şi-l permită.

Să nu uităm că în urmă cu circa 20 de ani aceste domenii puteau fi caracterizate ca fiind

destul de exclusiviste. Dacă fotografia a beneficiat de o integrare mai rapidă în cultura

de masă, nu acelaşi lucru îl putem spune despre cinematografie. În mod curent,

prelucrarea informaţiei vizuale este însoţită şi de prelucrarea informaţiei sonore, după

cum imaginea este însoţită de voce, muzică sau efecte sonore.

Obiectivul lecţiei

În ce fel trebuie să procedăm pentru a evidenţia că deprinderile dobândite în

utilizarea calculatorului sunt pe drumul cel bun? Pentru utilizatorii preocupaţi de

proiectele multimedia şi care doresc să deprindă principiile de funcţionare şi

fundamentele utilizării aplicaţiilor specializate în prelucrarea de imagine, această temă

îşi propune să facă o prezentare generală a două programe diferite. Unul pentru

prelucrarea fotografiilor (Adobe Photoshop CS), iar celălalt pentru realizarea unui film

sau a unui clip (Windows Movie Maker). Primul program se adresează profesioniştilor

şi tocmai de aceea vom face o trecere în revistă a câtorva particularităţi. Datorită

calităţilor sale, aplicaţia este disponibilă atât pentru sistemul de operare Windows, cât şi

pentru Macintosh.

Windows Movie Maker este o aplicaţie care face parte din sistemul de operare

Windows şi care sunt convins că vă va provoca! Este simplă, accesibilă, iar produsele

media pe care le veţi obţine vă vor da infinit mai multe satisfacţii decât v-au oferit

programele despre care am discutat până acum.

Prin intermediul acestor programe veţi putea înainta şi dumneavoastră în

„civilizaţia imaginii”. Dacă la început veţi fi în situaţia neconfortabilă de a descoperi ce

de lucruri puteaţi face şi nu aţi ştiut, este cazul să vă mobilizaţi pentru a descoperi paşii

pe care trebuie să-i urmaţi.

Rezumatul temei

De câte ori nu ne-am aflat – inclusiv autorul acestor rânduri – în faţa unui proiect

pe care am dorit să-l facem ca nişte adevăraţi „profesionişti”. Aveam fotografii, care

spuneau ceva anume, uneori secvenţe filmate, ba chiar şi sunet. Iar comentarii tip text

erau cu duiumul. Ca orice aspirant la profesia de jurnalist, aveam ceva de spus. Ba chiar

voiam mai mult. Doream să realizăm un produs de calitate. Consideram că ne trebuie

ceva special, că avem nevoie de ceva anume, de o soluţie miraculoasă.

Aplicaţia Movie Maker

Cum puteţi deveni „creativi multimedia”

Page 19: Editare in Limbaje Specializate

19

Un program „uitat”, care cu siguranţă nu a atras foarte mult atenţia, este instalat

odată cu sistemul de operare în Windows. Numele său integral este Microsoft Windows

Movie Maker. Argumentele pentru care vom face o prezentare generală a acestei

aplicaţii ţin de faptul că avem de-a face cu un program care conţine toate caracteristicile

de care avem nevoie pentru a realiza un film interesant şi plăcut (conform formulei

prezentate mai sus), dar şi fiindcă este gratuit – fiind livrat odată cu Windows XP.

Opţiuni şi configurări generale pentru proiecte Atunci când începeţi lucrul cu Movie Maker este bine să configuraţi comanda

Save AutoRecover, bifând căsuţa de validare din meniul Tools la Options. În acest fel,

vă protejaţi munca în eventualitatea în care calculatorul suferă o cădere de tensiune.

Este bine să vă obişnuiţi să salvaţi proiectul în mod frecvent, pentru a nu avea probleme.

O altă problemă des întâlnită o reprezintă codecurile (tehnologii de comprimare,

utilizate pentru a putea randa proiectul şi a-l expedia la ieşire). Recomandăm să bifaţi

căsuţa de la acelaşi meniu Options din Tools, pentru a fi actualizate permanent.

Construirea filmelor

După colectarea materialelor în proiect se va face o vizualizare în Storyboard,

care ne ajută la ordonarea secvenţelor. Acolo putem rearanja clipurile cu uşurinţă.

Selectaţi clipul, ţineţi apăsat butonul mouse-ului şi trageţi clipul spre locaţia dorită.

Programul deplasează celelate clipuri pentru a crea loc.

După ce v-aţi aranjat clipurile în Storyboard, puteţi comuta în vizualizarea

Timeline. Aceasta permite vizualizarea completă a întregului proiect, cu pista Audio şi

cu Trasition vizualizate.

Salvarea proiectului

Spre deosebire de alte aplicaţii uzuale, este cazul să reţinem că după ce am

început să lucrăm este recomandat să salvăm proiectul selectând comanda Save Project

As… În această fază nu se utilizează comanda Save Movie File! Comanda aceasta se va

utiliza abia la final, când vom considera că am încheiat definitiv proiectul. Operaţia se

numeşte randare şi constă în procesul de producere a unui film. El poate dura câteva

minute sau chiar zeci de minute, în funcţie de setări şi de dimensiunile fişierelor

importate.

Inserarea tranziţiilor Tranziţiile sunt efecte audio şi vizuale utilizate pentru treceri de la un clip la

altul. Nu este nevoie să le inserăm întotdeauna între toate clipurile din proiect. În

această situaţie, clipurile se vor succeda de la unul la altul. Atunci când veţi folosi

tranziţii ele vor crea o anume stare. Este recomandat să căutaţi să „asortaţi” efectele

tranziţiilor cu ceea ce se întâmplă în clip

Efectele speciale

Este vorba de filtre care modifică aspectul secvenţelor video. Ele pot accentua

anumite secvenţe la fel de bine cum pot schimba din punct de vedere artistic materialul.

Este bine ca ele să fie folosite cu parcimonie. Orice exagerare duce la situaţii neplăcute.

Crearea titlurilor

Informaţiile text – generic, titrare, capitol, rol de final – au două trăsături

distincte. Textul şi schema de animaţie. Programul permite alegerea unor variante de

animaţie prestabilite, care pot fi vizualizate foarte uşor, precum şi un control asupra

fonturilor, culorii, mărimii, poziţionării şi transparenţei scrisului.

Salvarea finală După ce aţi terminat proiectul, este momentul să-l randaţi. În afara acestui

proces, programul oferă o serie de formate pentru ieşire. În funcţie de situaţie, stabiliţi

care anume vă este de folos şi apoi continuaţi procesul de salvare.

Page 20: Editare in Limbaje Specializate

20

În panoul Movie Tasks, daţi clic pe Save to my computer. Din acest moment

veţi fi însoţit de fereastra Save Movie Wizard, în care urmează să stabiliţi numele

fişierului şi locul de depozitare. Revin cu o sugestie. Salvaţi filmul în dosarul (folderul)

în care aţi adunat toate materialele, inclusiv salvările proiectului – care pot fi de la prima

variantă la cea pe care o consideraţi a fi cea mai bună pentru randare.

Aplicaţia Adobe Photoshop CS

În privinţa fotografiei digitale, programul Adobe Photoshop CS este cel mai

bun produs pe care industria software l-a produs până în prezent. Experţii, dar şi

utilizatorii obişnuiţi, apelează la programul Photoshop pentru efectele speciale de

compoziţie pentru imagini. Capacitatea programului de a prelucra imaginile digitale, de

restaurare a fotografiilor vechi, dar şi de creare a lucrărilor de artă digitală au făcut din

Photoshop un lider în acest domeniu.

Programul lucrează în general cu documente rastru. Acestea sunt imagini

compuse din pixeli. Un pixel este o unitate de informaţie. O comparaţie plastică este cea

în care reclamele de pe clădiri sunt văzute de la distanţă ca un întreg, iar pe măsură ce

ne apropiem sunt alcătuite din puncte. Aceste puncte sunt pixelii. Documentele deschise

în Adobe Photoshop CS au o anumită rezoluţie. Rezoluţia se referă la numărul de

pixeli conţinuţi de aceasta. Cu cât documentul are mai mulţi pixeli, cu atât imaginea este

mai bună din punct de vedere a rezoluţiei. Adobe Photoshop CS este un program care

permite utilizarea oricăror formate de imagine realizate cu camerele fotografice digitale.

Crearea unui nou document Spre deosebire de alte aplicaţii, Photosop necesită mai multă rigurozitate atunci

când urmează a fi creat un nou document. Trebuie decis încă de la început rezoluţia la

care vom salva fişierul şi, de exemplu, modul de culoare. Întrucât deschiderea mai

multor documente necesită un spaţiu mai mare în ceea ce priveşte puterea de calcul, se

recomandă să lucraţi cu mai puţine documente – fiindcă se presupune că pentru fiecare

sunteţi nevoiţi să aveţi deschise mai multe imagini.

Salvarea unui document Un lucru simplu, care presupune însă existenţa câtorva întrebări ce necesită un

răspuns înainte de salvarea fişierelor. Care este forma finală de ieşire a imaginii? Dacă

documentul este destinat tiparului, atunci avem nevoie de o imagine CMYK, în cazul în

care vrem să publicăm lucrarea pe Internet, cel mai probabil vom folosi unul din

formatele JPEG, GIF sau PNG. Fiecare produs şi fiecare echipament funcţionează şi

necesită de un anumit format.

Stabilirea parametrilor în caseta Preferences

Parametrii pe care îi alege fiecare utilizator permit stabilirea unor moduri de

lucru personalizate. Aceşti parametri au mai multe scopuri. Ei ajută la particularizare şi

permit utilizarea resurselor disponibile ale calculatorului astfel încât să valorificaţi la

maximum performanţele generale ale programului. De exemplu, stabilind parametrii

preferaţi în paginile Image Cache, Scratch Disks şi RAM Memory, puteţi obţine

creşteri de până la 20% ale vitezei de lucru.

Parametrii din pagina General a casetei Preferences din program vă ajută să

configuraţi unele dintre cele mai obişnuite caracteristici. Aici puteţi configura

parametrii de calitate a imaginii, registrul History, dar şi utilizarea ghilimelelor

„inteligente”.

Concluzii referitoare la temă

Fluxul de informaţii creşte exponenţial. Prelucrarea pe computer este pe cale să

devină o deprindere pentru mulţi utilizatori. Deşi nu se ştie întotdeauna ce fel de

Page 21: Editare in Limbaje Specializate

21

conţinut se găseşte în spatele unui titlu jurnalistic şi nici cine îl creează, volumul de

informaţii creşte.

Convergenţa media a devenit trăsătura caracteristică. Ea permite combinarea

tuturor formelor de conţinut – text, video, audio – şi livrarea acestuia prin intermediul

Internetului pretutindeni în lume. Tehnologia de azi oferă utilizatorilor şansa unor

schimburi de streaming (flux media) video, chiar şi în direct, dacă folosesc o cameră

web, un microfon şi un calculator personal lucrând în Windows XP. În acest fel, oricine

poate contribui cu gândurile şi cunoştinţele de care dispune la conturarea lumii on-line.

Tema 6a

Culegerea şi colectarea informaţilor pentru presă în condiţiile exploziei

informaţionale

Introducere

Lipsa hotarelor geografice şi cantitatea nemăsurată de informaţii care circulă

neîncetat creează o mare problemă pentru toţi jurnaliştii implicaţi în prezentarea

succintă a evenimentelor în derulare. Conform axiomei Internetului: dacă există ceva în

lumea reală atunci, pe Internet, vei găsi 100 de site-uri despre acest subiect. Şi asta nu

este totul. Lumea se schimbă. Mai mult, timpul s-a comprimat incredibil din cauza

noilor tehnologii.

Obiectivul lecţiei

Cum trăiesc responsabilii cu „modelarea şi procesarea” informaţiei? Am avut

ocazia să cunosc, la ei acasă, atât jurnalişti americani, cât şi francezi sau belgieni. În

acelaşi timp, am cunoscut şi modul de lucru german sau cel elveţian din România. Şi,

totuşi, ce îi animă, ce îi atrage atât de mult încât nu se pot depărta de informaţiile de

presă, mai ales că din noianul de date recompun o imagine a realităţii după reţete numai

de ei ştiute? Răspunsul se află, probabil, în puterea de a te adapta condiţiilor în care

trăieşti. Eşti informat, poţi decide asupra modului în care doreşti să evoluezi.

Rezumatul temei

În prezentarea obiectivului temei ne întrebam retoric: cum trăiesc responsabilii

cu „modelarea şi procesarea” informaţiei? Încercând să anticipăm, precizăm că

răspunsul se află, probabil, în puterea de a te adapta condiţiilor în care trăieşti. Eşti

informat, poţi decide asupra modului în care doreşti să evoluezi. Faci corecţii,

revizuieşti planurile, totul pentru a-ţi atinge ţinta.

Care sunt căile cele mai rapide de acces la informaţie? Internetul, în primul rând,

evident, acolo unde există. Deşi pe Internet există un număr uriaş de informaţii, e foarte

greu să ştii unde anume găseşti informaţia de care ai nevoie. Pentru aceasta există

servicii specializate: motoarele de căutare. Acestea funcţionează în două moduri: ca

directoare sau ca indexuri.

Directoarele. Directoarele sunt administrate de organizaţii mari, care adună

informaţii despre website-uri, pe care le grupează pe bază de categorii şi subcategorii.

Categoriile sunt interconectate prin link-uri, în aşa fel încât să poţi naviga de la una la

alta, ceea ce va permite o căutare cât mai precisă.

Căutările de cuvinte. În momentul în care o anumită informaţie devine

interesantă, ea poate fi căutată rapid, de la opţiuni generale la căutări rafinate, în care

pot fi folosite mai multe cuvinte, într-o ordine anume sau nu.

Page 22: Editare in Limbaje Specializate

22

Indexurile. E vorba de un program care explorează permanent Internetul în

căutarea de site-uri noi, pe care urmează să le adauge, respectiv catalogheze. Atunci

când utilizezi un index, acesta va căuta în memorie cuvintele pe care le-ai solicitat, iar

rezultatul va fi ordonat după „hit-uri”. Fiecare răspuns (rezultat) de pe lista returnată de

index e conectat la pagina respectivă, conţinând şi o mică descriere a ceea ce se află

acolo.

Căutarea inteligentă. Atunci când dorim eliminarea paginilor mai puţin

interesante, indexurile dispun de anumite instrucţiuni numite „operatori”. De regulă,

fiecare index are proprii săi operatori şi e bine să consulţi instrucţiunile de folosire.

Majoritatea recunosc operatorii – (excludere) şi + (şi).

Metamotoarele. Acestea sunt motoare de căutare care caută prin motoarele de

căutare, furnizând rezultate din zeci de surse. Ele vor reţine numai primele rezultate

obţinute de la fiecare sursă, lăsând deoparte rezultatele irelevante. Un alt avantaj este cel

legat de faptul că nu vor fi incluse rezultate identice, furnizate de mai multe surse

diferite.

Programele de căutare avansată. Ei bine, dacă nici metamotoarele nu au reuşit

să identifice informaţiile dorite pe Internet, există programe şi mai puternice, cum ar fi

Copernic şi Sherlock. Ele nu vor căuta doar în motoarele de căutare, ci vor clasifica

„hit-urile” în funcţie de relevanţă. Metoda se bazează pe criterii precum: termenii

căutării sunt incluşi în titlu sau în descrierea paginilor.

Dacă veţi căuta de mai multe ori informaţii pe Internet este posibil ca la un

moment dat să ajungeţi să vizitaţi anumite site-uri. Fie pentru a fi direcţionat, fie pentru

a citi informaţiile. Un site pe care îl vizitezi de mai multe ori se numeşte „portal”,

„hub” („centru”) sau „comunitate”.

Portal. Un portal este un website care funcţionează ca loc de îndrumare către

alte site-uri. În realitate, toate directoarele şi toate indexurile sunt portaluri, de vreme ce

sunt folosite pentru a găsi şi a vizita alte site-uri. Există şi un număr de portaluri

specializate, care conţin o mulţime de link-uri către site-uri specializate pe un subiect

anume.

Hub. Pe unele site-uri putem pătrunde pentru a citi informaţii actualizate

periodic şi aflate chiar pe el. De regulă, acestea sunt site-uri de ştiri, precum şi site-uri

care prezintă informaţii recente despre Internet.

Scopul portalurilor şi al hub-urilor este acela de a atrage cât mai mulţi vizitatori

în mod constant. Site-urile care permit vizitatorilor să spună ceea ce cred sunt cunoscute

sub numele de „comunităţi”.

Internetul mobil

Una dintre cele mai interesante direcţii de dezvoltare este aceea a conectării mobile cu

ajutorul PDA-urilor şi a telefoanelor mobile.

PDA-urile (Personal Digital Assistants) au devenit populare şi au fost utilizate

sub forma agendelor digitale. Unele pot fi conectate la laptop-uri sau computere

obişnuite şi pot transfera fişiere, ceea ce permite lucrul în timpul deplasării. PDA-urile

pot fi conectate la Internet prin intermediul unui modem. Pot rula variante adaptate de

aplicaţii pentru PC, cum ar fi Microsoft, Windows, Outlook Express şi Internet

Explorer. Pentru a naviga pe Internet, PDA-urile se folosesc de un browser special,

numit „micro browser”, care poate arăta o pagină web pe un ecran mult mai mic decât

cel de PC.

Telefoanele mobile simple sau cu Internet Probabil că a devenit „unealta de bază” a jurnaliştilor. Vechile legături realizate în cazul

radioului tradiţional sau al televiziunii cu ajutorul „carului de transmisiuni” au fost

comprimate într-un produs mult mai ieftin. Telefoanele mobile pot fi folosite pentru a

Page 23: Editare in Limbaje Specializate

23

transmite SMS-uri (Short Messaging System) de până la 160 de caractere. Acestea pot

fi folosite şi pentru diverse servicii: ştiri, meteo, rezultate sportive etc.

Mod-i. Telefoanele mod-i pot accesa o mulţime de servicii, de la ştiri şi hărţi

până la jocuri şi karaoke. Aparatele încorporează tehnologia GPS (Global Positioning

System), care se foloseşte de sateliţi pentru a putea localiza poziţia pe glob într-un

anume moment. GPS este util prin faptul că prin intermediul său putem obţine

informaţii, hărţi, inclusiv detalii despre zona în care ne aflăm.

Telefoanele 3G. Telefoane de „generaţia a treia”, care folosesc GPRS (General

Packet Radio Service), o tehnologie care permite transmiterea unor pachete mari de

informaţii la viteză ridicată. Pentru început, GPRS poate opera la o viteză de 384K, deci

de aproape opt ori mai repede decât un modem de 56K, şi oferă conectare permanentă,

pentru ca Internetul să poată fi accesat oricând.

BlackBerry. Integrează într-un singur echipament funcţionalităţile unui telefon

mobil, ale unui laptop şi ale unui PDA. La această oră, este cea mai bună soluţie

integrată de e-mail, navigare pe Internet şi telefon mobil.

Generaţia a patra de telefoane mobile? Telefoanele 3G reprezintă un uriaş pas

înainte, însă specialiştii în tehnologii lucrează deja la conexiuni 4G, undeva prin

preajma lui 2010. În acest caz, nu ne rămâne decât să aşteptăm noile oferte de transfer

de informaţii şi de servicii la care vom avea acces.

Concluzii referitoare la tema tratată

Spre deosebire de difuzarea convenţională, difuzarea web permite audienţei să

interacţioneze cu autorul sau cu cei interesaţi de subiectul respectiv. De aici rezultă o

nouă formă de comunicare, în care informaţiile se multiplică într-un ritm de neimaginat.

Să reamintim că atunci când a fost descoperit telegraful se credea că spaţiul şi timpul au

fost învinse. Era oarecum adevărat întrucât se puteau diminua duratele de transfer a

informaţiei, însă doar pentru un public restrâns (doar pentru deţinătorii tehnologiei şi

pentru cunoscători nemailuînd în calcul şi monopolul asupra instalaţiilor).

În noul context, constatăm că avem de-a face cu o tehnologie de masă care nu

necesită o licenţiere specială, costurile de achiziţie sunt situate la un nivel accesibil, iar

aplicaţiile utilizate permite oricui este interesat să acceseze sau să producă informaţii.

Într-un fel e vorba de triumful comunicării de masă – cu adevărat oriunde pe glob - (în

masă) spre deosebire de perioadele în care doar câţiva deţineau privilegiul de a

transmite la distanţă.

Tema 6b

Internetul – sursă de informare fără frontiere pentru presă

Introducere

În acest moment, libertatea de exprimare permite oricui să poată să-şi difuzeze

ideile în format electronic. Pe de altă parte, dispariţia frontierelor de orice natură

conferă oricărui posesor de calculator personal posibilitatea de-a accesa orice informaţie

existentă în World Wide Web. Care sunt principiile şi normele ce fixează actualul cadru

de funcţionare („sistemul legislativ”) şi cât de pregătiţi suntem pentru a face faţă noilor

provocări?

Obiectivul lecţiei

Cine nu cunoaşte ce înseamnă www? Cu toţii am tastat – aşadar, utilizat –

combinaţia specială www. La întrebarea: ce înseamnă aceste semne? (de fapt unul şi

Page 24: Editare in Limbaje Specializate

24

acelaşi repetat) există un singur răspuns. Ei bine, World Wide Web! Unii îi spun „pânza

de păianjen”. În afara binecunoscutei formule, mai există câteva analogii, mai ales că ne

aflăm în lumea media:

- wait, wait, wait – formula are un trecut şi, uneori, ne mai reaminteşte de timpul

pe care îl pierdeam aşteptând până când pagina documentului se încărca (durata mare de

transfer);

- we will win – o apreciere interesantă în contextul convergenţei media; rămâne

de văzut dacă şi cine va învinge – utilizatorul sau reţeaua, ori poate va fi o victorie

comună;

- what, where, why – această formulă, pe care o propun în premieră într-un curs

tipărit, dar pe care am prezentat-o la Forumul Balcanic de Comunicare, corespunde

foarte mult spiritului presei.

Rezumatul temei

Adunările publice pe Internet În conformitate cu art. 36 din Constituţia României, mitingurile, demonstraţiile,

procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în

mod paşnic, fără niciun fel de arme. Îşi găseşte oare acest text constituţional

aplicabilitate şi în cazul formelor de protest on-line?

Probabil că elementul care a determinat reacţia extremă a autorităţilor publice germane,

de a nega, în principiu, aplicabilitatea libertăţii întrunirilor în Internet, a fost caracterul

manifest agresiv şi potenţial distructiv al acţiunii protestatarilor.

Documente internaţionale privind libertatea de exprimare pe Internet

Ceea ce se întâmplă în ultima vreme, la nivel internaţional, ne duce cu gândul la

o mobilizare menită să consolideze libertatea de exprimare în spaţiul virtual, în

detrimentul unor forme nerezonabile de cenzură şi control. O serie de organizaţii

internaţionale, guvernamentale şi neguvernamentale, au adoptat în această privinţă

documente al căror conţinut juridic afirmă extinderea principiului constituţional al

liberei expresii asupra mediului electronic.

a) Comitetul de Coordonare al Organizaţiilor privind Libertatea Presei, întrunit

la Viena, în data de 21 noiembrie 2002, a emis o declaraţie (Textul Declaraţiei de la

Viena asupra libertăţii presei în Internet poate fi accesată la adresa

http://www.wpfc.org/index.jsp?page=Statement%20of%20Vienna) care cuprinde

următoarele principii fundamentale:

(…)

b) La nivelul Consiliului Europei, Comitetul de Miniştri a adoptat Declaraţia

privind libertatea comunicării în Internet (Strasbourg, 28 mai 2003) – (Textul

declaraţiei poate fi accesat la adresa http://www.legi-internet.ro/lib_com.htm).

(…)

c) Un document relevant a fost emis şi în cadrul Conferinţei O.S.C.E. de la

Amsterdam (13 – 14 iunie 2003) privind libertatea de exprimare în Internet.

Documentul, intitulat „Recomandările de la Amsterdam – Libertatea mediilor de

informare şi a Internetului” (Disponibil la adresa

www.osce.org/events/fom/amsterdam/documents), se concentrează asupra următoarelor

idei esenţiale:

(…)

Concluzii referitoare la tema tratată

Preocupările organismelor internaţionale – Comitetul de Coordonare privind

Libertatea Presei, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei şi Conferinţa OSCE –

Page 25: Editare in Limbaje Specializate

25

conturează libertăţile dobândite, în ceea ce priveşte libertatea noilor medii de informare

şi a Internetului. Trăim într-o perioadă în care prevederile Declaraţiei Universale a

Drepturilor Omului se fac simţite şi în reţea.

Tema 7a

Jurnalismul on-line, o profesie datorată noilor tehnologii

Introducere

Odată cu dezvoltarea Internetului, a apărut o nouă formă de jurnalism, cu

caracteristici noi, incluzând accesul la informaţia globală, posibilitatea realizării de

reportaje instantanee, o mai mare interactivitate şi facilităţi multimedia. Din multe

puncte de vedere, această formă de jurnalism are un potenţial uriaş, pentru că poate

provoca o creştere a audienţei printre cei dezinteresaţi până acum de presa „clasică”.

Obiectivul lecţiei

Prezentarea tendinţelor din mass-media românească şi internaţională.

Evidenţierea noilor ipostaze generate de aplicarea tehnologiilor informatice. Care sunt

provocările şi ce aşteptări putem avea de la aceste noi specializări în condiţiile în care

presiunea pe factorul timp a crescut enorm, iar normele şi standardele profesionale

trebuie respectate cu stricteţe? Ceea ce odinioară părea un vis astăzi este realitate. Cum

influenţează deprinderile noilor jurnalişti?

Rezumatul temei

Jurnalismul on-line rămâne, deocamdată, un nou val, care se alătură presei

tradiţionale: ziarelor, radioului şi televiziunii. Aceasta nu înseamnă că marile corporaţii

internaţionale nu acordă atenţie acestui domeniu. Dimpotrivă, valorificarea noilor

oportunităţi apărute constituie o ţintă bine precizată în planurile de afaceri.

Simplul act al publicării pe Internet a unui articol nu poate fi numit jurnalism on-line. El

trebuie adaptat noului mediu, în care tratarea informaţiei şi organizarea conţinutului

devin cutume ale noilor media.

Evoluţia Internetului în România

La 26 februarie 1993, domeniul „.ro” a fost înregistrat în baza de date a IANA

(Internet Assigned Numbers Authority), organismul internaţional care se ocupă cu

administrarea domeniilor de Internet.

Pentru a vedea evoluţia acestui domeniu, o căutare pentru pagini de Web în româneşte

cu sufixul .ro a găsit 236.000.000 de pagini, în iunie 2006, iar la sfârşitul lunii mai 2008

există 7.720.000!

Referitor la presa din România, trebuie să remarcăm faptul că majoritatea

instituţiilor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul media sunt prezente pe Internet.

Majoritatea conţinuturilor site-urilor de ştiri este în general de tip „showelware”.

Articolele publicate în variantele tradiţionale sunt preluate şi transferate în pagina de

web. Această situaţie are tendinţa de a se modifica. În acest sens, putem exemplifica

prin faptul că redacţiile au început să se îngrijească mai mult de site-uri. Dacă, la

momentul lansării, acesta erau considerate mai mult un mediu de publicitate, în prezent,

resimţim o presiune pentru adaptarea la cerinţele pieţei prin:

aduceri frecvente la zi;

- un design cât mai atrăgător;

- crearea de secţiuni în care utilizatorii – cititorii, ascultătorii, telespectatorii –

sunt invitaţi să-şi spună părerea;

Page 26: Editare in Limbaje Specializate

26

- reproiectarea integrală a site-ului, prin aducerea la zi cu facilităţile oferite de

noile software.

Afirmam într-o temă anterioară că suntem martori şi participanţi ai unei revoluţii

globale, aceasta implicând şi comunicarea; concret, este vorba de trei aspecte:

dispariţia „Patului lui Procust” – spaţiul limitat de numărul de semne din presa scrisă,

presiunea teribilă din radio şi televiziune dispar datorită noului mediu, respectiv

Internetului. Putem comunica fără oprelişti din punct de vedere al spaţiului tipografic şi

al timpului.

- apariţia unui nou model de comunicare, diferit de cel tradiţional, în care un

emiţător transmitea pentru unul sau mai mulţi receptori-utilizatori.

- toate informaţiile difuzate pe Internet sunt egale din punctul de vedere al

vizibilităţii.

Specificul jurnalismului on-line

Publicarea pe Internet permite informaţii ca: text, imagine, animaţie, sunet

(muzică, voce, efecte sonore), video sau orice combinaţie între acestea. Internetul este

multimedia. Jurnalismul on-line poate fi definit ca o formă de presă produsă (adaptată) pentru

World Wide Web.

În general, actualii jurnalişti on-line din România s-au adaptat din mers la noile

provocări tehnologice. Producând materiale pentru noul mediu, ei au fost nevoiţi să se

„aclimatizeze”. Unii au reuşit, alţii s-au retras în alte zone ale comunicării (relaţii

publice, publicitate etc.).

Cei care au reuşit să se adapteze decid în privinţa formatelor folosite pentru

transmiterea mesajului, folosind caracteristicile specifice Internetului: multimedia,

interactivitatea şi hypertext.

Referitor la cele prezentate, putem afirma că va fi o „luptă” interesantă între

caracterul imediat al Internetului şi reţeta clasică din media tradiţională prin care omul

îşi primeşte „obişnuita ceaşcă plină cu informaţii la o anumită oră”.

Concluzii referitoare la tema tratată

Jurnalismul on-line rămâne, deocamdată, un mediu complementar presei

tradiţionale: ziarelor, radioului şi televiziunii. Aceasta nu înseamnă că marile corporaţii

internaţionale nu acordă atenţie acestui domeniu. Dimpotrivă valorificarea noilor

oportunităţi apărute constituie o ţintă bine precizată în planurile de afaceri.

Simplul act al publicării pe Internet a unui articol nu poate fi numit jurnalism on-line. El

trebuie adaptat noului mediu, în care tratarea informaţiei şi organizarea conţinutului

devin cutume ale noilor media. Structura nonlineară, link-urile, elementele care

stimulează interactivitatea sunt câteva dintre atributele principale care disting media on-

line de alte jurnalism tradiţional.

PARTEA A DOUA: Studii de referinţă

7b.1

Impactul Internetului asupra mijloacelor de comunicare în masă

şi a jurnalismului

Acest studiu a fost prezentat – în luna mai a anului 2006 – studenţilor Facultăţii de

Filosofie şi Jurnalism din Universitatea Spiru Haret de Dr. Nikos Leandros, Profesor

Asistent la Departamentul de Comunicare, Mass-media şi Cultură al Universităţii de

Ştiinţe Sociale şi Politice Panteion, Grecia

Page 27: Editare in Limbaje Specializate

27

„Modelul” comunicării în masă se află în criză

Astăzi, sectorul lărgit al comunicării, mass-media şi jurnalismului se confruntă

cu schimbări rapide şi profunde. „Modelul” comunicării bazate pe mass-media ca

paznic al cetăţii se află într-o criză adâncă. Era comunicării în masă a debutat în secolul

al XIX-lea, cu accesul omului de rând la ziare şi la medii electrice, cum ar fi telegraful

şi telefonul. Cu toate acestea, ziarul reprezenta o extensie a epocii tipăriturilor, iar

celelalte medii nu erau cu adevărat folosite de o enormă parte a populaţiei. Vorbind în

termeni realişti, era comunicării în masă a început odată cu secolul XX, cu inventarea şi

răspândirea pe scară largă a filmului, radioului şi televiziunii.

Noile modele de comunicare şi organizaţionale

Faptul ca Internetul se afirmă drept structura de bază a Societăţii Informaţionale

în curs de structurare afectează modelele de comunicare şi organizaţionale tradiţionale

(Castells, 2000 şi 2001; Leandros, 2005). Modelul tradiţional de a face afaceri bazate

pe producţia de masă şi în serie a unor bunuri fizice se află în criză profundă, mai ales în

cazul publicaţiilor naţionale, unde revoluţia tehnologiei informaţiei şi a comunicării

accentuează declinul suportului fizic al paginii citite şi al reclamei. Uriaşa creştere a

ofertei din domeniul serviciilor media digitale, prin intermediul Internetului şi al

televiziunilor digitale, conduce la o fragmentare a audienţei. Ca rezultat, devine din ce

în ce mai dificil de atins masă critică într-un mediu concurenţial atât de accentuat.

Importanţa Internetului ca sursă de informaţii şi divertisment

Una dintre cele mai importante întrebări la care încearcă să răspundă diverse

proiecte de cercetare este cum privesc utilizatorii Internetul din punct de vedere al

furnizării de informaţie şi divertisment. Potrivit Raportului UCLA despre Internet,

acesta ocupa o poziţie importantă în rândul utilizatorilor din SUA, ca sursa de

informaţie. Concret, 60,5% din totalul utilizatorilor consideră Internetul ca fiind o sursă

de informaţie importantă sau foarte importantă. Dacă îi adăugăm şi pe cei care au

răspuns că Internetul este o sursă de informare de o importanţă moderată, procentajul

total este de 90,6%. Şi mai semnificativ este faptul că printre utilizatorii experimentaţi

(cu 6 sau mai mulţi ani de navigare la activ) Internetul este cotat mai sus decât cărţile,

televiziunea, radioul, ziarele şi revistele. Şi utilizatorii mai recenţi consideră Internetul

ca o sursă importantă de informaţie, dar în cazul acestora, el ocupă poziţia a patra, după

ziare, cărţi şi televiziune.

Decalaj de o generaţie

Alte studii au reliefat o ruptură între generaţii, nu numai din punct de vedere al

accesului la noile tehnologii, ci şi din punct de vedere al activităţilor pe care utilizatorii

din diferite grupe de vârsta le dezvoltă în ciberspaţiu. În general, generaţiile mai tinere

par să exploateze într-o mai mare măsură posibilităţile oferite de Internet pentru a-şi

lărgi comunicarea, ca şi pentru a crea conţinut (chaturile, mesageria instant, blogurile,

etc.).

Anarhia informatică şi rolul jurnaliştilor

Până de curând, accesul la tehnologiile prin care era posibilă transmiterea de

mesaje către un public larg era restrâns la un număr mic de oameni, deoarece tehnologia

era foarte costisitoare, atât ca să devii proprietarul lor, cât şi ca să operezi cu ele. Din

aceste cauze, existau anumite reglementari şi restricţii în privinţa mass-media majore.

Sistemul media este organizat în asemenea mod, încât ne putem aştepta la un anume

Page 28: Editare in Limbaje Specializate

28

standard de etică şi competenţă profesională în manevrarea şi operarea mesajelor media

(Hallin & Mancini, 2004).

7b.2

Viitorul Internetului (Provocări media produse de Internet)

Materialul prezentat în cele ce urmează reprezintă rezumatul studiului realizat de

Fundaţia Pew Internet împreună cu Universitatea Elon – fiind dat publicităţii în 24

septembrie 2006. Titlul original al studiului „The Future of the Internet II” reflectă

preocuparea specialiştilor faţă de provocările mediatice produse de Internet.

În anul 2020, Internetul va fi o reţea aproape omniprezentă, foarte ieftin de

utilizat, care va integra miliarde de echipamente individuale, arată un important studiu

realizat în rândul specialiştilor în domeniu de către Universitatea Elon şi Fundaţia Pew

Internet. Subiecţii intervievaţi, 742 de experţi în tehnologia informaţiei şi

comunicaţiilor, economie, sociologie şi politică, au avut de făcut o serie de previziuni

legate de implicaţiile pe care le va avea Internetul, dar şi pleiada de aparate şi programe

care îl alcătuiesc sau vor intra în componenţa sa, mulţi formulând ipoteze ce se

constituie în adevărate semnale de alarmă. Apariţia maşinăriilor inteligente, dispariţia

intimităţii, formarea unor grupuri culturale violente în afara „reţelei” sunt doar câteva

dintre avertismentele ce se desprind.

Concret, specialiştii au fost invitaţi să descrie cum ar vedea ei evoluţiile

desfăşurându-se în şapte domenii: dezvoltarea reţelei globale, controlul omului asupra

tehnologiei, transparenţă versus intimitate, „refuznicii” tehnologiei şi violenţa,

dependenţa dată de lumile virtuale, soarta limbajului on-line şi priorităţile de investiţii.

Subiecţii au avut de aprobat/dezaprobat scenariile concepute de Pew pentru fiecare

dintre domenii, având şi ocazia de a detalia răspunsul sau de a oferi scenarii alternative.

Bibliografie minimală

1. Cojocariu, Gheorghe, Utilizarea calculatorului în presă, Bucureşti, Editura

Fundaţiei România de Mâine, 2008

2. Bird, Linda, Internet (Ghid complet de utilizare), Bucureşti, Corint, 2005

Page 29: Editare in Limbaje Specializate

29

3. Dobrescu, Paul, Bârgăoanu, Alina, Massmedia şi societatea, ediţia a doua,

revizuită, Bucureşti, Editura comunicare.ro, 2003

4. Johnson, Steve, Perspection, Inc., Microsoft Windows XP, Editura Teora,

Bucureşti, 2004

5. Miloşescu, Mariana, Învaţă singur Microsoft Word, Editura Teora, Bucureşti,

2004

6. Ozer, Jan, Realizarea filmelor cu Windows XP, Editura Corint, Bucureşti, 2004

Bibliografie facultativă

1. Gates, Bill, Inside out (Microsoft – In our own words), Penguin Books

2. Giovanninni, Giovani, De la silex la siliciu (Istoria mijloacelor de comunicare în

masă), Editura Tehnică, Bucureşti, 1989

3. Gruman, Galen & Assadi, Barbara, QuarkXPress pentru toţi, Editura Teora,

Bucureşti, 1995

4. Gunter, Friedrichs, Schaff, Adam, Microelectronica şi societatea, la bine şi la rău,

Editura Politică, Bucureşti, 1985

5. Habraken, Joe, Microsoft Office 2003 (6 în 1), Editura Teora, Bucureşti, 2004

6. Naisbitt, John, Megatendinţe (Zece noi direcţii care ne transformă viaţa), Editura

Politică, Bucureşti, 1989

7. Nechita, Elena, Crişan, Gloria-Cerasela, PC pentru toţi (Aplicaţii curente: descriere şi

utilizare), Editura Polirom, Iaşi, 2003

8. Norton, Peter, Secrete PC, Editura Teora, Bucureşti, 1998

9. Sfez, Lucien, O critică a comunicării, Bucureşti, Editura comunicare.ro, 2002

10. Tanebaum, S., Andrew, Organizarea structurată a calculatoarelor, Editura

Computer Press AGORA, Tg. Mureş, 1999

ITEMI PENTRU AUTOEVALUARE

Tema 1a

1) Enumeraţi câteva sintagme folosite de cercetători cu referire la perioada ce a

pătruns atât de adânc în existenţa noastră.

2) Descrieţi societatea informaţională actuală.

3) Cum este caracterizat impactul calculatorului asupra informaţiei?

Page 30: Editare in Limbaje Specializate

30

4) Definiţi „paradoxul abundenţei”.

5) La ce se referă studiul „Impactul sistemelor electronice asupra editării

ştirilor”?

Tema 1b

1) Ce înseamnă „compatibil IBM”?

2) Ce anume a determinat răspândirea extrem de rapidă a calculatorului?

3) Care este evenimentul care a permis evoluţia presei?

4) Când au fost lansate pe piaţă primele calculatoare personale?

5) Cum a fost definită perioada contemporană de evoluţie?

Tema 2a

1) Prezentaţi succint modul în care este organizată o redacţie informatizată.

2) Care este rolul procesoarelor de cuvinte?

3) Care sunt cele mai folosite aplicaţii în departamentele de tehnoredactare?

4) Cum trebuie să fie descompusă imaginea pentru a putea fi tipărită?

5) Cu câte articole se înmulţea banca de date de la „New York Times” într-o

lună?

Tema 2b

1) Ce tastă trebuie să folosim pentru realizarea alineatului (paragrafului)?

2) Cu ce tastă se realizează o nouă idee?

3) Cum se realizează selectarea tastaturii pentru scrierea în limba română?

4) Cu se aşează semnele de punctuaţie?

5) Cum estima „Journal” costul transmiterii documentelor informatice către

tipografii?

Tema 3a

1) Cum se numeşte prima lucrare despre cibernetică şi cine este autorul?

2) Cum definea James Cook în publicaţia Forbes noua economie?

3) Exemplificaţi hiperrealitatea.

4) Cum este caracterizat mediul societăţii informaţionale?

5) Care este prima invenţie umană prin intermediul căreia au fost învinşi spaţiul

şi timpul?

Tema 3b

1) Cum este organizată unitatea centrală?

2) Ce înseamnă RAM?

3) La ce se referă Read Only Memory?

4) Ce înseamnă CPU?

5) Care este rolul plăcilor de extensie?

Tema 4a

1) Ce este sistemul de operare?

2) Cum se face instalarea software-ului în general?

Page 31: Editare in Limbaje Specializate

31

3) Ce reprezintă programele ROM?

4) La ce se referă MS-DOS?

5) Ce înseamnă BIOS?

Tema 4b

1) Care sunt avantajele utilizării editoarele de text?

2) De ce nu este recomandată ţinerea apăsată a tastei „caps lock”?

3) La ce se foloseşte tasta „enter”?

4) Când anume utilizăm tasta „tab”?

5) De ce trebuie să evităm „carnavalul tipografic” în cazul editoarelor de text?

Tema 5a

1) Enumeraţi câteva din avantajele utilizării unui folder de transfer pentru

întreaga redacţie.

2) Care este avantajul tipăriturilor în comparaţie cu media electronică în viziunea

lui Bodo Hombach?

3) Atunci când ne referim la standarde unitare de lucru, ce avem în vedere?

4) Care este principiul contemporan pentru machetare (design)?

5) Când ne referim la un layout modular (punere în pagină modulară), la ce

anume ne gândim?

Tema 5b

1) Cum se numeşte aplicaţia cu ajutorul căreia prelucrăm imaginile fotografice?

2) Care este programul gratuit, instalat în sistemul de operare al Windows, cu

ajutorul căruia putem produce clipuri video?

3) Ce tip de informaţii poate prelucra aplicaţia Microsoft Windows Movie

Maker?

4) Care sunt elementele formulei „I la puterea a şaptea”?

5) Prezentaţi particularităţile salvării unui fişier cu ajutorul programului Adobe

Photosop.

6) Ce sunt tranziţiile în programul Microsoft Windows Movie Maker?

7) În ce situaţii se folosesc efectele vizuale (Microsoft Windows Movie

Maker)?

8) Cum se prefigurează viitorul în ceea ce priveşte televiziunea interactivă,

conform studiului de caz?

Tema 6a

1) Care este materia prima a mass-media?

2) Care sunt căile cele mai rapide de acces la informaţie?

3) Ce înseamnă „căutare inteligentă”?

4) Care sunt avantajele utilizării metamotoarelor?

5) Ce este acela un portal?

Tema 6b 1) Comentaţi „Declaraţia privind libertatea comunicării în Internet” adoptată de

Consiliului Europei, prin Comitetul de Miniştri.

Page 32: Editare in Limbaje Specializate

32

2) Prezentaţi „Recomandările de la Amsterdam – Libertatea mediilor de

informare şi a Internetului”.

3) Argumentaţi declaraţia Comitetul de Coordonare al Organizaţiilor privind

Libertatea Presei.

4) Pot fi aplicate norme de cenzură pentru informaţiile difuzate pe Internet?

5) Cum a fost caracterizat de către mass-media internaţională editorialul „An

Ode to America”?

Tema 7a 1) Care sunt principale modificări tehnologice care au dus la apariţia

jurnalismului on-line?

2) Care sunt cele trei trăsături esenţiale ale noilor media?

3) Care este mediul cu cea mai rapidă reacţie? Argumentaţi.

4) Ce fel de lectură este specifică Internetului?

5) Cum s-a născut primul radio public pe Internet?

Analiza lucrările de laborator (proiecte realizate)

La stabilirea notei finale se va ţine cont de:

- finalizarea unui proiect stabilit (minim un proiect din trei);

- activitatea desfăşurată în laborator (atât ca prezenţă, cât şi ca implicare în realizarea

activităţilor practice);

- progresele realizate de-a lungul derulării activităţii;

- modul în care sunt stăpânite tehnicile de lucru predate şi însuşite;

- abordarea activităţii practice;

- numărul şi conţinutul proiectelor finalizate în cadrul orelor de laborator;

- evaluarea cunoştinţelor teoretice acumulate - pe bază de întrebări la finalul activităţii;

- analizarea unor imagini sau referate, proiecte, studii de caz elaborate şi modul de

răspuns la întrebările teoretice şi solicitările practice;

- examen computerizat, la sfârşitul semestrului.

Pentru proiectele finalizate cu ajutorul aplicaţiei „Windows Movie Maker”

VEZI CASETA URMĂTOARE!

RESPECTAREA STANDARDELOR

(PROCEDURILOR DE LUCRU).

Page 33: Editare in Limbaje Specializate

33

Standarde

(proceduri de lucru)

pentru prezentarea proiectelor

Crearea unui folder cu denumirea proiectului (exemplu: Moştenire de familie).

Acest folder va conţine următoarele:

Imagini: video, foto, grafice, infografii, desene, tabele, facsimile etc.;

Sunet: muzică, efecte sonore, înregistrări vocale – comentariu, vocea persoanei,

jingle-uri etc.

Fişier text cu informaţii, date, idei. Acestea vor fi incluse în proiectul final;

Orice altceva consideraţi necesar pentru reuşita proiectului.

În folder (de la punctul 1) vor exista:

Proiectul, salvat cu comanda „save project as” (pe acest material vom putea reveni

de câte ori este nevoie, inclusiv să facem variante);

Filmul, salvat cu comanda „save movie as” (pentru vizionare, prezentare şi final).

Fiecare „Proiect” va avea o Idee. Pe cât posibil, aceasta trebuie să fie:

nouă – din punct de vedere informativ;

originală – din punct de vedere al abordării proiectului;

clară – din punct de vedere a realizării;

cu impact – din punct de vedere al efectului (mesaj).

Durata medie a fiecărui proiect trebuie să se situeze între 30-40 secunde minimum

şi până la 120 de secunde. Excepţiile trebuie să fie întemeiate. Dacă proiectul

durează mai mult de 120 de secunde înseamnă că are şi un conţinut informativ care

justifică durata.

Proiectele vor avea la început un Generic (Titlu jurnalistic). Acesta poate fi

amplasat şi după început, la câteva secunde.

La sfârşit – OBLIGATORIU – va exista Rolul (Credit):

Realizator – nume şi prenume;

Imagini – dacă sunt personale, atunci vă treceţi numele, iar dacă sunt preluate –

veţi nota sursa (ex: www.numelesiteului.domeniu;). Pentru imaginile foto şi video,

obligatoriu precizaţi sursa; TRECEŢI TOATE SURSELE!

Sunet – dacă sunt personale atunci vă treceţi numele, iar dacă sunt preluate – veţi

nota sursa (ex. www.numelesiteului.domeniu). Precizaţi sursele!

Alte surse – tot ce aţi folosit în documentare pentru realizarea proiectului.

RECOMANDĂRI: Proiectul şi folderul complet vor fi salvate pe un CD

rewritable!

O copie a proiectului o veţi păstra în calculatorul personal pe post de backup.


Recommended