+ All Categories
Home > Documents > Ecouri din strada Scotia din strada...Cred c-o plictisisem pe buni cu muzica mea gi cu tri:ncdneala...

Ecouri din strada Scotia din strada...Cred c-o plictisisem pe buni cu muzica mea gi cu tri:ncdneala...

Date post: 01-Feb-2020
Category:
Upload: others
View: 16 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
14
Transcript

Prolog

Strada Sco{ia,

Edinburgh

Cred c-o plictisisem pe buni cu muzica mea gi cu tri:ncdneala mea

neobositi despre Ewan. Tot inchidea gi deschidea ochii gi mormiia,O, Doamne" din cAnd in cdnd. Iubitul meu, Ewan cel mai sus-men-

fionat, urma si ajungi curind in Edinburgh ca sd mi ia, aga cb n-amvizut nimic riu in a-l agtepta afarl, pe veranda bunicii, gi in a o lisasi trag[ un pui de somn.

Cand am sirutat-o pe obrazul ei aspru qi mi-am luat la revedere,

buni mi-a zdmbit cu c[lduri, degi pleoapele i se inchideau singure. Amieqit din casa imensi qi am goviit pref de o clip[ pe veranda spa[ioas6.

Casa ei nu pirea atdt de mare cind bunicul era in viafi, dar de acum treiani, de cind el se stinsese, devenise prin magie mai mare gi mai rece. De

cdte ori puteam, aga cum ficusem qi seara trecuti, veneam de acasi de la

pnrinfii mei din or[gelul nostru ca si stau cu buni peste noapte, uneorichiar intregul weekend. Pentru ci la buni mi se piruse intotdeauna maiacasl decdt la plrinlii mei, mi foloseam de orice ocazie sd stau cu ea.

Totugi, nu puteam sta tot weekendul, pentru ci trupa lui Ewan

cdnta in seara aceea gi voia si fiu acolo. El era basistul. De-abia

8 Ecouri din strada Scogia

tunonthoYoung 9

a$teptam s[-l aud cintAnd, degi nu mi bucura deloc si le v6d pe fetele

alea care-ncercau s[ discute cu el dup6 spectacol, aqa cum prietena

rnea Caro mi avertizase ci se va-ntdmpla.

Am inchis uga bunicii, m-am intors gi am cobor6t cele citevatrepte pdnl labaza verandei, pentru ca Ewan s5' mi' vadi. El avea

r7 ani, cu cdliva ani mai mulli ca mine, gi de-abia iqi luase permisul

de gofer. igi gisea orice scuzi s[-gi conducd Fiatul Punto mic gi rabla-

git, aga cb nu m[ sim]eam vinovati ci-l tirdsem pAnd la Edinburgh

sa vin[ si m[ ia.

Am scotocit prin geanti dupl telefon qi cigti, ca si-mi treacd tim-pul mai repede ascultdnd muzicS, gi am auzit fognetul unor pagi pe

lrotuar in spatele meu. M-am rlsucit brusc, luat[ prin surprindere.

Ochii mi s-au proptit imediat in cei ai unui bliat.Stitea pe veranda casei de aldturi, la cAliva paqi depirtare de mine,

gi mi privea aproape gocat. M-am uitat la el gi ritmul inimii mele

rr-nceput s-o ia razna.

Plrul lui blond-rozaliu era un pic cam prea lung gi dezordonat,

dar era in regull pentru c5... Am inspirat, simlind dintr-odati fluturiin stomac. Bliatul era de-a dreptul superb. La mine la gcoali nu erau

t'xemplare dintr-astea. CAnd a cobordt incet de pe verandl, culoarea

vcrde-deschis a ochilor lui a devenit gi mai limpede. Erau nigte ochi

,,rlau", in care simleam ci md pot pierde, gi mi-a trecut prin cap clpoate exact asta o si fac. Ne-am desprins privirile doar pentru ci el

u clevenit atent la pirul meu.

StALnjenitIL, mi-am dat o guvili dupi ureche. Beiatul imi urmlreaorice miqcare. Oamenii flcuserl miqto de pirul meu mult[ vreme

cind eram mic6, dar pe misuri ce am crescut am inceput si primesc

rornplimente pe seama lui. Asta insemna ci eram foarte nesigur[cilrc va fi reacfia la vederea pirului meu, dar nu voiam s[ fac niciorehimbare. il moqtenisem de la mama. Era singurul lucru pe care-l

avcam in comun.

lmi ajungea pdni deasupra fundului, in bucle moi gi cArlionli

ttuturali. Nu era nici roqcat, nici blond-rozaliu. Era mai aproape de

castaniu, dar avea o nuanli accentuatl de roEu. Cdnd soarele saulumina artificiali imi jucau in pir, buni spunea ci parci am o auride foc in jurul capului.

Biiatul m-a privit din nou in ochi.Trecuse ciudat de mult timp cdt ne-am holbat unul la altul qi

simleam cum mi frimint dincaazatensiunii uluitoare care se crease

intre acest strdin gi mine.incercind si scap, mi-am coborit privirea asupra tricoului s6u

negru. Era un tricou cu The Airborne Toxic Event gi am simtit cumzdmbesc mulpmiti. TATE era una dintre trupele mele preferate.

- I-ai vlzut cdnt6.nd live? l-am intrebat oarecum invidioasi.B[iatul qi-a coborAt privirea la tricou, de parcl uitase cu ce e

imbricat. Cind s-a uitat din nou la mine, a suris din colpl gurii.

- A9 vrea eu.

Am simfit o nuan{i de entuziasm in glasul sdu gi, fhrl si-mi dausearna, m-ilm apropiat gi mai mult de gardul de fier forjat care des-pirlea cele doui verande.

- Mi-ar pldLcea la nebunie si-i vid live.A venit mai aproape, iar eu mi-am dat capul pe spate. Era inalt.

Eu aveam doar r,6r m, iar bliatul era mai inalt decAt mine cu aproape

3o de centimetri. Privirea mi-a luat-o razna, scipat[ de sub control,admirdndu-i umerii largi, cobordnd peste bralele lui zvelte gi mus-culoase pdnl la palma mare, incoliciti in jurul uneia dintre lepugeledin fier forjat care decorau gardul. Am simlit o zvincire in stomac lagdndul c-ag putea fi atinsl de mdinile lui. Erau masculine, dar grafi-oase gi cu degete lungi.

M-am inroqit, gAndindu-mi la ce-mi fbcuse Ewan siptimina tre-cut6, doar cd dintr-odatl mi l-am imaginat pe biiatul ista in locul lui.Plinl de vinov[]ie, mi-am mugcat buza de jos gi mi-am ridicat dinnou privirea spre el.

Nu pdrea sI observe ci gindurile mele alunecaseri pe o pantiindecentd.

- Eqti fan TATE?

lo Ecouf din stnda scolia

somflthoYoung lt

Am dat din cap, simlindu-ml brusc timidi in fafa acestui tip

care-mi trezise o astfel de reacfie.

- E trupa mea preferati.

Mi-a zdmbit scurt qi imediat mi-am dorit s[ aflu cum arati cind

ride.

- Este gi printre favoritele mele.

- Da?

S-a inclinat, apropiindu-se qi mai mult, cercetindu-mi chipulcu

privirea, de parci era cel mai interesant lucru pe care-l vizuse vre-

odati.

- Ce alte trupe ili plac?

Faptul c6-mi acorda atenfie mi-a invins timiditatea atipic[ qi arn

inceput si ingir toate trupele la care mI puteam gnndi 9i pe care le

ascultasem in ultima weme.

Cind am terminat, m-a risplitit cu un zimbet, iar acel zArnbet

mi-a ti{at r[suflarea. Era acolo o undl de flirt, dar in acelaqitimp ceva

copiliresc, fermecitor de copillresc qi absolut adorabil' Era un surAs

minunat. Un surAs cu adevirat minunat.

Am oftat in sinea mea gi m-am sprijinit gi mai mult de gard.

- Cum te cheami? m-a intrebat el, cu un ton coborit, pen-

tru cI acum eram atit de aProape incAt ne puteam auzi qi daci

gopteam.

Puteam sl-i simt cildura trupului gi-mi dldeam seama ci p[ream

destul de intimi, iar asta ml fbcea teribil de conqtientd 9i de propriul

corp, qi de al lui. M-am emofionat din nou, bucuroasi ci nu sunt o

roqcati obignuitl care se imbujoreazi exagerat.

- Shannon, am rispuns, convinsi ci intre noi era ceva magie qi

temirrdu-mi si n-o stric dacl vorbesc prea tare. Pe tine?

- Cole, a spus el. Cole Walker.

Asta m-a flcut si zilmbesc. I se potrivea de minune.

- Parci ai fi un erou.

Cole a rAnjit.

- Erou?

- Mda. Daci ar veni apocalipsa zombilor, pe eroul care-ncearcisi salveze lumea l-ar chema ceva gen Cole Walker.

Chicotitul lui mi-a incllzit inima, iar ochii i s-au luminat amuzali.

- Apocalipsa zombilor?

- S-ar putea intdmpla, am insistat eu, pentru ci-mi plicea sd iauin calcul toate posibilitilile in viafi.

- Nu pari atAt de ingrijorat[ ci s-ar putea intdmpla.Asta pentru ci nici nu eram. Am ridicat din umeri.

- N-am priceput niciodati de ce oamenilor le e teami de zombi.

Se migci extrem de lent si practic nu au creier.

Cole a pufnit.

- Ai dreptate de doui ori.Am zdmbit.

- Deci egti sau nu erou, Cole Walker?

$i-a scirpinat birbia, privind aiurea.

- Ce e un erou, mai exact?

Luati prin surprindere de intrebarea profundi gi aparent serioas[,

am ridicat din umeri.

- Cred ci e cineva care salveazd oameni.

Privirea i s-a reintors la mine.

- Da, cred ca asta inseamna.

Am incercat s[ destind atmosfera gi i-am zAmbit cu cochetirie.

- Deci, salvezi oameni?

Cole a izbucnit in rAs.

- Am doar 15 ani. Di-mi o qansd.

Eram de aceeagi vdrst6, deci. Am fost uimit[. ii puteai da cu ugu-

rinti 18.

- Egti foarte inalt pentru yirsta ta.

A rimas cu ochii alintili asupra mea, cu un mic surds juc[ug pe

buze.

- Probabil ci mulli oameni !i se par 1ie inalli.

- Vrei si spui ci sunt pitic[?

- Vrei sd spui c[ nu egti?

rz Ecouri din strada Scogia

SononthoYoung B

Am strAmbat din nas.

- Nu-mi facilszii. Doar cl nu-i politicos s[ faci comentarii des-

pre inilfimea unei fete. Poli sd-!i inchipui c[ sunt ofticatl pe lume

pentru ci sunt dezavantajatl pe verticali.

- Poate ci gi eu sunt ofticat pe lume pentru ci sunt inalt.

L-am privit neincrez[toare, iar el a izbucnit in rAs.

- Bine, nu sunt ofticat ci sunt inalt. Dar nici tu n-ar trebui si fiisupirati pe inillimea ta.

- Nu sunt, m-am gribit si-l asigur. Voiam doar s[ te corectez.

- Degi nu gregisem.

Am chicotit, gAndindu-mi la conversafia noastri bizard.

- Mda.

Cole a suris, iar eu am simfit cum m[ cuprinde din nou fierbin-

leala din cauza felului in care se uita la mine.

- M6-ndoiesc, oricum, cl se uiti cineva la inil;imea ta. Ai pirulista superb gi ochii lqtia uimitori ca si distragi pe toatd lumea.

Imediat dupl ce a spus asta, s-a inrogit gi gi-a trecut mAna prin

par, de parci ar fi fost stdnjenit ci mi-a ficut atitea complimente cu

voce tare. Obrajii imi ardeau de plicere'

- $i tu ai nigte ochi uimitori.Timiditatea lui de moment a dispirut instantaneu in fafa com-

plimentului meu. Cole s-a aplecat peste gard.

- Te rog, spune-mi ci locuiegti aici.

inainte si r[spund, un claxon zgomotos a spart atmosfera aprinsl

dintre noi gi am ridicat capul brusc. Atunci l-am vizut pe Ewan

apropiindu-se in vechiul slu Punto. M-am trezit violent la realitate

gi, din nu gtiu ce motiv, am avut o senzalie ciudatd de pierdere cAnd

l-am privit din nou pe Cole.

- Locuiesc in Glasgow, i-am zis, cu plrere de riu.

Am fbcut un gest sPre magin6.

- Iubitul meu a venit s[ m[ ia.

Dezamigirea a licirit in ochii lui Cole.

- Iubit?

$i-a lndreptat privirea spre maqinl gi am vizut cum ii cade fa!a.

Inima mi s-a scufundat in piept.

- imi pare r5.u, am qoptit, degi nu gtiam exact pentru ce-mi cer

scuze.

- $i mie, a murmurat.

Ewan a mai claxonat o datl gi eu am pllit, cobordnd scirile, cu

ochii in continuare la Cole. Ne-am privit in ochi cit am mers pdni lamaqinl. Am urcat lent, reticent.

- Hei, iubito! a zis Ewan, ficdndu-mI in cele din urmi sl pierdlegdtura cu Cole.

I-am zAmbit qoviielnic iubitului meu.

- Buni!S-a aplecat si m-a sirutat inainte si se instaleze din nou in scau-

nul lui gi s[ demareze. Panicati, m-am intors citre geam ca sd-l gisesc

pe Cole, dar veranda pe cire stituse era acum pustie. Un sentimentapisdtor m-a copleqit.

- Cine era? a-ntrebat Ewan.

- Cine?

- Tipul de pe sciri.

- Nu gtiu.

Dar sper sa aflu.

Ewan a-nceput si trinclneasci despre trup[, fhri s[ se deranjeze

si mi-ntrebe cum imi petrecusem seara sau cum se simlea buni, degi

ii spusesem ci-mi fbceam griji pentru ea. Pe cdnd masinula veche

se-ndep5:rta de strada Scolia, in toiul pllivrdgelii sale neincetate, am

simfit ci soarta imi oferise dou[ ceEti, iar eu, ca o proasti, sorbeamdin cea gre;it[.

14 Ecouri din strada kolia

Capitolul r

Edinburgh

Noud ani mai thrziu

INKarnate'.

M-am holbat la semnul de deasupra salonului de tatuaje de pealeea Leith, virindu-mi limba printre dinli. Nu era nimic de capullui. Am deschis ugile gi am intrat.

Am expirat profund gi am strAns buzele, bosumflati gi nemullu-miti. Firma INKarnate era pictati. cu litere groase pe un panou lungde sticli, deasupra ugii. Alte doui panouri mari de sticle plasate defiecare parte a ugii negre si lucioase erau pline de fotografii cu mem-bre tatuate, lucrdri artistice gi semne roqu cu violet pe care scria mareTATUAIE, PIERCINGURI, 1NLATURARE DE TATUAJE CA Si fiCvizute de trecltori. in mijlocul panoului cel mai indepirtat de mineerau doui anunluri albe, care spuneau ci locul respectiv este STU-DIOUL NUMARUL T DE TATUAIE DIN SCOTIA 9i MULTIPLUCA$TIGATORDE PREMII.

Inclusiv eu, care nu aveam niciun tatuaj, auzisem de INKarnate.

[oc de cuvinte englezesc intre ink (cernealil gi incarnate (a incarna). (N. red.)

t5 EcouridinstradaSco$a

StnonthoYoung V

Bine, e adevirat, ieqisem cu ciliva tipi tatuafi, dar nu acesta

era motivul pentru care auzisem de salonul de tatuaje al lui Stu

Motherwell. Auzisem de el pentru ci reclamele nu minfeau, iar tipulfusese chiar gi la televizor de citeva ori in ultimii ani. Stu era propri-

etar la INKarnate de vreo treizeci de ani. Era extrem de talentat gi

ambilios gi angaja numai artigti fantastici pentru a lucra aldturi de el.

Ai fi zis c-o si fiu superincAntati cl am un interviu pentru postul

de asistent de administrator/secretari de care aveau nevoie. Cu toate

astea, INKarnate intruchipa exact lucrurile de care fugeam in acel

moment. Tot ce era rlu pentru mine.

Solicitasem acest job pentru c[ slujbele de administratori erau

rare.

Ce ironie cI fix ei imi rlspunseser[ la cererea de angajare.

Ce puteam s[ fac, totuqi? Mi-am incrucigat braiele la piept, nedez-

lipindu-mi ochii de panoul pe care scria TAIUAJE. Trebuia si fug din

Glasgow gi nu aveam unde si mi duc - Edinburgh era singurul loc

pe care-l cunogteam suficient de bine ca s[ mi simt confortabil gi era

scump ca naiba. Hotelul in care locuiam era mai degrabi un hostel gi

nu-mi permiteam s[ mai r[mdn acolo multlvreme. Degi aveam eco-

nomii ca sdL plitesc chiria pe doui luni intr-un apartament sirlclcios,nu-mi puteam gisi o casi pdnl nu mi angajam.

Trebuia si mindnc gi s[ am un acoperig deasupra capului.

Cum spunea buni, nu pofi fi sI'rac cu pretenfii.

Miam llsat miinile pe langi corp (postura defensivi nu era deloc

cel mai bun fel de a te prezenta la un interviu), am agteptat ca o femeie

cu un clrucior de copil siltreacd pe lingi studio, apoi m-am indreptat

spre ug[ gi am deschis-o. Un clopo]el de modi veche, potrivit cu restul

decorului, azinginit deasupra uqii, cAnd am intrat.

Bocancii mei au risunat cu zgomot pe podeaua scumpi de gre-

sie alb[. Era pres[ratl pe ici, pe colo cu bucl]i argintii de mozaic gi

era mult mai eleganti decit m-ag fi agteptat de la un salon de tatuaje.

Pre! de cdteva clipe am cercetat restul inciperii. Era ca un salon

obignuit de tatuaje, dar mai pufin... mizerabil. Camera principal[ era

mare, incepetoare. O tejghea mici gi rotunjiti, de marmuri neagr6, era

in stAnga mea gi pe ea se afla un iMac lucios pentru care mi-ag fi scos

un ochi. in spatele tejghelei era un dulap solid pe care nu puteam si-lratez, pentru ci avea uga deschisi, dand la iveali o grimadi haoticide dosare pe rafturile diniuntru. Yizavide receplie, pe partea cealaltd

a camerei, era o canapea enorml de piele uzatil,in formi de L, care

p[rea foarte confortabili. O misufl de cafea din sticli era agezat[ infafa canapelei, cu cAteva reviste pe ea qi cu un bol de caramele invelite

in hirtie lucioasi. Exact in fala mea era un fel de minigalerie. Perefii

erau albi gi aproape fiecare centimetru pitrat era acoperit de schip de

tatuaje. Singurii perefi care fuseserl lisa{i liberi erau zidurile despir-

fitoare, amplasate ici gi colo, prin tot spafiul. Pe acestea erau montate

ecrane pe care rulau imagini din portofoliul artigtilor, iar pe fundalse auzea muzic[ indie qi roch cu sonorul dat incet.

Aici era vorba numai despre arti.Dar unde erau artigtii?

M-am uitat in jurul meu la inciperea pustie, iar ochii mi s-au oprit,

in cele din urmi, asupra unei ugi apropiate de colpl sting al came-

rei. Se auzea bAzditul unui ac de tatuaj. Acolo trebuie s[ fie atelierele.

Oare si mi aventurez in[untru?Am govlit pAni cAnd m-am sim]it dati la o parte de cineva

care-ncerca si deschidi uga de la intrare. M-am retras gi i-am zimbittinirului in semn de scuze.

- Egti bine?

A dat din cap cdtre mine, salutdndu-ml, apoi s-a repezitlarecep-

fie. A atins clopolelul de modi veche de cdteva ori.Ah. oK.Cdteva clipe mai tirziu, o silueti gi-a fhcut aparilia pe uga din

spate. Un tip mitihilos, imens. M-am holbat la el cu gura ciscati intimp ce se apropia de noi gi, incet-incet, mi-am dat seama cine era.

Barba cenugie, pirul lung gi sdrmos, rinjetul vesel qi ridurile dinjurul ochilor albagtri. Nu, nu Moq Criciun.

Stu Motherwell.

18 Ecouri din strada Scogia

SononthoYoung ry

S-a apropiat de tejghea cu paqi siguri, calculali, si am observat c5

bocancii negri, de motociclist, vlzuseri zile mai bune cu mult timpin urmi. Bazaitul acului de tatuaj continua sL se audd din camera dinspate, aqa c[ am tras concluzia ci mai era cel pu{in un artist acolo.

- Salutare, fiule! s-a adresat el tdn[rului. Cum te pot ajuta?

- Am o programare pentru o scoatere de tatuaj in zece minute.

- Numele?

- Darren Drysdale.

Stu s-a aplecat sd se uite pe ecranul computerului, aplsind pe

mouse de cAteva ori.

- Drysdale. Ia un locsor. Rae te va primi in cAteva clipe. Ji-agoferi o cafea, dar ultima mea secretari a cumplrat drlcia asta bleste-

mati Ei niciunul dintre noi nu qtie s-o foloseasc[.

Clientul a pufnit.

- Nicio problemi, frate.

Clientul a dat din cap gi s-a intors cu spatele, indreptindu-sespre canapea.

Atunci m-am simfit studiatl de ochii de un albastru strilucitorai lui Stu. A pirut s[ mi mlsoare din cap pdnl-n picioare, prel de o

clipl, apoi mi-a zAmbit larg.

- $i pe tine cum te pot ajuta, zAnulo?

Zlnufi? Asta era ceva nou. Dac[ n-ar fi fost patronul, i-aq fi rls-puns c[ ,,zinuli'asta i-ar fi tras un piciorug drigu] in cur dacl m-armai llcut vreodatl ,,zdnu]6".

E posibil s[ fi fost cam ar]dgoasd. zilele aiea.

Dar eram qi disperata... a9a ca...

- Sunt Shannon Macleod.Am {hcut un pas in fa{[ gi i-am intins mAna.

- Am venit la interviul pentru slujba de adrninistrator.

- Slavi Cerului, Ia naiba! a spus Stu jovial, dAnd ocoi recep{iei gi

luindu-mi mAna in palma lui enorml, apoi zguduindu-mi tot trupulcind mi-a str6ns-o. Micar arili normal. Ultima arita de parci n-art\ virzut o fiin{l omeneasci de patruzeci de ani.


Recommended