UNIVERSITATEA “VASILE ALECSANDRI” din BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL MARKETING ŞI MANAGEMENT Specializarea MARKETING, forma de învăţământ ID

ECONOMIE EUROPEANĂ COLECŢIA

ŞTIINŢE ECONOMICE

CURS UNIVERSITAR

Marcela-Cornelia Danu

Editura ALMA MATER – BACĂU 2012

Referenţi ştiinţifici: Prof.univ.dr.Dan Popescu, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu Prof.univ.dr.Eugenia Harja, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău Prof.univ.dr.Mihai Deju, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău

ISBN: 978-606-527-191-3

2

CUPRINS

I.PROCESUL INTEGRĂRII ECONOMICE EUROPENE 4 1.1.Coordonate fizico-geografice ale continentului european 4 1.2.Economia Europei – componentă a sistemului economiei mondiale 7 1.3.Integrarea economică – concept, elemente definitorii, avantaje 13 1.4.Procesul integrării economice europene – etape, tratate, instituţii 19

1.4.1.Etapele formării Uniunii Europene 19 1.4.2.Tratatele fondatoare ale Uniunii Europene 22 1.4.3.Instituţiile Uniunii Europene 25

II.POLITICI COMUNE ALE UNIUNII EUROPENE 28

2.1.Politica agricolă 28 2.2.Politica de protecţie a a mediului în UE 38 2.3.Politica socială în UE 40 2.4.Politica de dezvoltare regională 44 2.5.Politica comercială comună 49 2.6.Politica concurenţei 60 2.7.Politica monetară 67 2.8.Politica industrială 71 2.9.Politica în domeniul cercetării şi tehnologiei 77 2.10.Politica de protecţie a consumatorilor 80 2.11.Politica bugetară 82 2.12.Criterii de admitere, beneficii, costuri ale integrării 83

Bibliografie 87 Programa analitică a cursului 88

3

1 PROCESUL INTEGRĂRII ECONOMICE EUROPENE

Obiectivele capitolului: Cunoaşterea cadrului fizico-geografic european Delimitarea conceptuală a integrării economice, a formelor integrării economice Cunoaşterea etapelor formării Uniunii Europene – caracteristici generale Evidenţierea cadrului legislativ aferent procesului integrării şi a principalelor instituţii comunitare

Cuvinte cheie: economie mondială, economie naţională, nivel de dezvoltare, rata de creştere a PIB real, rata şomajului, rata inflaţiei, balanţa de plăţi, integrare, integrare economică, integrare globală, integrare regională, O.C.D.E., C.E.C.O., EURATOM, A.E.L.S., C.E.E., Tratatul de la Roma, Tratatul de la Maastricht, instituţiile europene

1.1.Coordonate fizico-geografice ale continentului european

Sistemul economiei mondiale se compune, din punct de vedere geografic, din subsistemele

economice continentale. Subsistemul economiei Europei este unul dintre cele mai reprezentative şi dinamice subsisteme.

Europa este penultimul continent, ocupând o suprafaţă de 10.170.340 kmp, adică 7,05% din suprafaţa uscatului mondial. Este situat în emisfera nordică, în zona temperată, oferind un cadru favorabil activităţii umane. Cele mai mari state europene din punct de vedere al suprafeţei sunt: Rusia (cel mai mare la nivel mondial), Turcia, Ucraina, Franţa, Spania, Suedia, Germania, Finlanda, Norvegia, Polonia, Italia, cu peste 300.000 kmp.fiecare. Uniunea Europeană ocupă 3,23% din suprafaţa totală a globului şi 42,5% din cea a Europei. Cele mai mari state ale uniunii sunt: Franţa, Spania (cu peste 500 mii kmp), Suedia (cca. 450 mii kmp) iar cele mai mici sunt: Luxemburg (2.586 kmp), Belgia (30.528 kmp), Malta (316 kmp), Cipru (9.251 kmp), Slovenia (20.256 kmp).

Cele 46 de ţări ale Europei au, sub raportul populaţiei, 700,2 mil.locuitori (11,5% din populaţia planetei). Cea mai mare ţară a continentului este Rusia cu 143,78 mil.locuitori, iar printre cele mai mici se număra Monaco, Andorra, San Marino, Liechtenstein. Ţările Europei, sunt, după regiuni, următoarele:

Tab.1.Date demografice privind continentul european

Numele regiunii şi al ţării

Suprafaţă (km²)

Populaţie (est. din 1 iulie

2002)

Densitatea populaţiei (pe km²)

Capitala

Europa de Est (10 ţări): Belarus 207.600 10.335.382 49,8 Minsk

4

Bulgaria 110.910 7.621.337 68,7 SofiaMoldova 33.843 4.434.547 131,0 ChişinăuPolonia 312.685 38.625.478 123,5 VarşoviaRepublica Cehă 78.866 10.256.760 130,1 PragaRomânia 238.391 21.698.181 91,0 BucureştiRusia 3.960.000 106.037.143 26,8 MoscovaSlovacia 48.845 5.422.366 111,0 BratislavaUcraina 603.700 48.396.470 80,2 KievUngaria 93.030 10.075.034 108,3 BudapestaEuropa de Nord (10 ţări): Danemarca 43.094 5.368.854 124,6 CopenhagaEstonia 45.226 1.415.681 31,3 TallinnFinlanda 336.593 5.157.537 15,3 HelsinkiIslanda 103.000 307.261 2,7 ReykjavíkLetonia 64.589 2.366.515 36,6 RigaLituania 65.200 3.601.138 55,2 VilniusNorvegia 324.220 4.525.116 14,0 OsloRegatul Unit 244.820 61.100.835 244,2 LondraRepublica Irlanda 70.280 4.234.925 60,3 DublinSuedia 449.964 9.090.113 19,7 StockholmEuropa de Sud (16 ţări): Albania 28.748 3.600.523 125,2 TiranaAndorra 468 68.403 146,2 Andorra la VellaBosnia şi Herţegovina 51.129 4.448.500 77,5 SarajevoCipru 9.251 788.457 85 NicosiaCroaţia 56.542 4.437.460 77,7 ZagrebGrecia 131.940 10.645.343 80,7 AtenaItalia 301.230 58.751.711 191,6 RomaMacedonia 25.333 2.054.800 81,1 SkopjeMalta 316 397.499 1.257,9 VallettaMuntenegru 13.812 616.258 44,6 PodgoriţaPortugalia 91.568 10.084.245 110,1 LisabonaSan Marino 61 27.730 454,6 San MarinoSerbia 88.361 9.663.742 109,4 BelgradSlovenia 20.273 1.932.917 95,3 Ljubljana

5

Spania 504.851 45.061.274 89,3 MadridVatican 0,44 900 2.045,5 Vatican CityEuropa de Vest (9 ţări): Austria 83.858 8.169.929 97,4 VienaBelgia 30.510 10.274.595 336,8 BruxellesElveţia 42.290 7.507.000 176,8 BernaFranţa 547.030 59.765.983 109,3 ParisGermania 357.021 83.251.851 233,2 BerlinLiechtenstein 160 32.842 205,3 VaduzLuxemburg 2.586 448.569 173,5 LuxembourgMonaco 1,95 31.987 16.403,6 MonacoŢările de Jos (Olanda) 41.526 16.318.199 393,0 AmsterdamEuropa Transcontinentală: Turcia 23.764 7.842.120 330 AnkaraTotal 10.170.340 700,2 mil. 69,7

Sursa: http://www.un.org/en/databases/

Ţările Uniunii Europene (27) cumulează peste 500 milioane oameni, adică 7,4% din populaţia

globului. Uniunea Europeană concentrează o mare parte din populaţia globului, situându-se pe locul 3 în lume din punct de vedere al numărului de locuitori, după China şi India. Din punct de vedere demografic, cele mai mari ţări ale U.E. sunt: Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia, Spania, fiecare cu peste 40 mil.locuitori, iar cele mai mici sunt: Malta, Luxemburg, Cipru, Estonia. Numărul populaţiei şi

veniturile medii ale acesteia conferă spaţiului unic caracterul de piaţă cu un mare potenţial de absorbţie;

numărul populaţiei oferă informaţii prin prisma cererii de consum cât şi a potenţialului productiv (prin

populaţia activă a uniunii).

Europa este unul dintre cele mai populate continente, densitatea fiind de 69,7 loc./kmp. (mai mare faţă de media mondială - 47 locuitori pe kmp dar sub cea a Chinei - 135 locuitori/kmp, Indiei – 342 locuitori/kmp sau Japoniei – 348 locuitori/kmp); are printre cele mai mari aglomeraţii urbane şi concentrări teritoriale. Densitatea populaţiei în Uniunea europeană este cu mult mai mare decât media continentului, fiind de 105 locuitori/kmp. Există însă diferenţe la nivelul densităţilor ţărilor membre, astfel: de la Olanda şi Belgia cu peste 330 loc./kmp la Finlanda şi Suedia sub 20 loc./kmp, Estonia şi Letonia sub 37 loc./kmp. Cea mai mare densitate dintre ţările membre o are însă Malta cu 1256,3 loc./kmp (locul 3 în lume, după Monaco şi Singapore). Valorile indicatorului densitatea populaţiei oferă o imagine

potenţială asupra gradului de concentrare a tranzacţiilor şi a sistemelor de distribuţie utilizate în cadrul

acestei pieţe.

6

Un alt indicator demografic, cu relevanţă asupra sistemului economic, este gradul de urbanizare – Europa are unul dintre cele mai ridicate procente de populaţie urbană, între 70-75%. Cel mai mare grad de urbanizare este în ţările Uniunii Europene, diferenţiat între ţările membre, în unele zone fiind peste 90% - Belgia, Luxemburg, în altele sub 60% - Irlanda, Portugalia, Grecia. Dintre ţările intrate în UE după 2004, Malta are un grad de urbanizare de 90,5% iar la extrema cealaltă se plasează Cipru, Slovenia, România sub 60%. Cele mai mari aglomeraţii urbane ale uniunii sunt la Paris – 9,6 mil.loc. şi Londra – 7,3 mil.loc.

1.2. Economia Europei – componentă a sistemului economiei mondiale

Economia mondială reprezintă un sistem alcătuit din componente fundamentale – economiile

naţionale, societăţile transnaţionale, organizaţiile economice interstatale şi din componente derivate, de conexiune – diviziunea mondială a muncii, relaţiile economice internaţionale şi piaţa mondială.

Economia naţională reprezintă sistemul complex al activităţilor economice, istoriceşte constituit în cadrul graniţelor unei ţări, pe baza diviziunii sociale a muncii, orientat spre obiectivele de dezvoltare şi echilibru de către stat, prin instrumente politice şi juridice adecvate. Statele-naţiune şi economiile respective sunt evaluate din punct de vedere al potenţialului economic şi al nivelului de dezvoltare.

Potenţialul economic este apreciat în funcţie de: mărimea populaţiei: ţări mari (peste 50 mil.loc.), mijlocii (15-50 mil. loc.), mici (sub 15 mil.loc.); specializarea în producţie: economii industriale, cu orientare industrială, cu orientare primară

(agrară); dimensiunea P.I.B., respectiv P.N.B. – majoritatea ţărilor lumii se încadrează în grupele cu PIB

scăzut şi orientare primară. În ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare al unei economii naţionale, acesta se exprimă prin

performanţele economice globale (valoarea totală a producţiei industriale, agricole, etc., venitul total, nivelul productivităţii muncii, structura populaţiei ocupate pe ramuri ale economiei naţionale, etc.) sau pe locuitor. Dintre aceşti indicatori, cel mai frecvent utilizaţi sunt P.I.B./loc. şi P.N.B./loc.

În funcţie de nivelul de dezvoltare economică, ţările lumii se clasifică în prezent în: ţări dezvoltate cu economie de piaţă şi ţări în dezvoltare.

Societăţile transnaţionale Societatea transnaţională este firma care îşi extinde activitatea economico-financiară peste

graniţele ţării de origine, alcătuieşte un ansamblu de proporţii la scară internaţională, fiind compus dintr-o societate principală – firma-mamă şi un număr de filiale implantate în diferite ţări. Societăţile transnaţionale au luat fiinţă şi s-au dezvoltat în toate sectoarele economice afirmându-se în primul rând

7

în ţările dezvoltate, cu economie de piaţă, ajungând să aibă o forţă economică mai mare decât a multor state dezvoltate. În prezent, STN-urile şi-au extins activitatea şi în ţările în dezvoltare, în principal, cele recent industrializate. La baza apariţiei lor se află investiţiile străine directe de capital (ISD).

Organizaţiile economice interstatale În condiţiile celei de-a treia revoluţii industriale (microprocesorul şi ingineria genetică, sec.XX,

dec.8), a dezvoltării diviziunii mondiale a muncii şi a specializării, a multiplicării interdependenţelor pe plan internaţional, statele lumii s-au reunit pe plan regional, zonal sau global în cadrul unor organizaţii menite să rezolve problemele comune cu care acestea se confruntă – pacea, securitatea, subdezvoltarea, circulaţia monetară, echilibrul ecologic, etc. Unele dintre aceste organizaţii sunt specializate pe un anumit domeniu (organizaţiile din cadrul Sistemului Naţiunilor Unite), altele au caracter integraţionist (zone de liber schimb, uniune vamală, uniune economică, etc.).

Conceptul de diviziune mondială a muncii şi tipurile de specializare internaţională Conceptul de diviziune mondială a muncii exprimă relaţiile ce se stabilesc între economiile

naţionale cu privire la distribuirea activităţilor economice între ele şi arată modul de inserare, poziţia şi locul fiecărei ţări şi fiecărui grup de ţări în economia mondială. Diviziunea mondială a muncii se concretizează în ansamblul tipurilor şi formelor de specializare ale ţărilor lumii în anumite sectoare, ramuri şi subramuri de activitate, în scopul valorificării pe piaţa externă a resurselor de care dispun. În sistemul mondial al diviziunii muncii se disting cinci tipuri de specializare internaţională şi anume: intersectorială (industrie-agricultură); interramură (industrie-industrie, agricultură-agricultură, etc.); intraramură (electronică-electronică, cereale-cereale, etc.); organologică (determinată de cea de-a treia revoluţie industrială, societatea informatică, ştiinţa,

tehnologia, învăţământul, cercetarea); tehnologică (bazată pe înlocuirea tehnologiilor vechi, mari consumatoare de materii prime, energie,

axate pe experienţă, cu tehnologii moderne, consumatoare de cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice, având ca scop principal economisirea materiilor prime şi protecţia mediului).

Relaţiile economice internaţionale Relaţiile economice internaţionale reprezintă legăturile instituite între economiile naţionale,

agenţii economici de pe glob, în virtutea diviziunii mondiale a muncii. Ele se desfăşoară într-un cadru economico-juridic determinat, presupun intervenţia activă a statului, concretizată în încheierea de acorduri comerciale, de cooperare, etc. Una dintre trăsăturile noi ale relaţiilor economice internaţionale o constituie multilateralismul. Existenţa relaţiilor economice internaţionale face posibilă dezvoltarea fluxurilor economice internaţionale. Fluxul internaţional reprezintă mişcarea unor valori materiale, băneşti, spirituale, de la o ţară la alta, având ca obiect produsele, serviciile, capitalurile, forţa de muncă, cunoştinţele tehnologice, etc.

8

Piaţa mondială Piaţa mondială reprezintă ansamblul tranzacţiilor care au loc între agenţii economici străini.

Este eterogenă şi dinamică, având segmente specifice produselor, serviciilor, etc. care fac obiectul tranzacţiilor, fiind influenţată de factori economici, sociali, politici, etc.

Economia mondială actuală nu reprezintă o sumă de economii şi pieţe naţionale, puse în contact, ci un sistem global-universal, unitar prin interrelaţiile dintre subsistemele componente, eterogen şi contradictoriu prin structura sa.

Pentru existenţa şi funcţionarea sistemului unitar global al economiei mondiale este necesară intercondiţionarea, interdependenţa subsistemelor economiei mondiale; astfel de relaţii dau conţinut conceptului de ordine economică mondială. Ordinea economică mondială exprimă fizionomia, starea calitativă, modul de funcţionare al economiei mondiale în fiecare etapă istorică. Date fiind permanentele procese dinamic-evolutive, procesul de formare a economiei mondiale nu se poate considera încheiat; mutaţiile pe planul integrării economiilor naţionale în economia mondială, pe cel al atragerii în circuitul economic mondial a ţărilor eliberate de sub regimul colonial, al reintegrării fostelor ţări socialiste – sunt doar câteva exemple care argumentează transformările petrecute relativ recent în ultimii ani în economia mondială.

Din perspectiva poziţiei geografice, sistemul economiei mondiale se compune din subsistemele economice continentale.

Subsistemul economiei Europei este unul dintre cele mai reprezentative sub raport economic şi mai dinamice subsisteme. Odată cu căderea sistemului economiei de comandă pe continentul european, “misiunea” sistemului economiei mondiale a fost de a reîncorpora şi reintegra actorii naţionali europeni, deconectaţi o bună bucată de vreme.

Din punct de vedere economic, Europa este, în ansamblu, un continent dezvoltat. Ţările Europei sunt industrializate, cu agricultură de tip intensiv, reţea a căilor de comunicaţie diversificată, având relaţii economice multiple şi dinamice atât la nivel intracontinental cât şi în afara continentului. Există însă diferenţieri pronunţate, vestul continentului înregistrând un avans considerabil faţă de ţările ex-comuniste din partea centrală şi de est. Aceste diferenţe sunt vizibile în nivelul PIB, PNB, Venit Naţional, Indicele Dezvoltării Umane. Economiile cele mai avansate sunt cele ale Uniunii Europene deşi, odată cu ultimele două valuri de aderare, gradul de eterogenitate a acesteia a crescut. În afara sistemului U.E., relevante sunt exemplele unor ţări dezvoltate care, deşi nu aparţin U.E. – Elveţia, Norvegia, etc. – sunt reprezentative pe scena mondială.

Din punct de vedere al nivelului de dezvoltare economică, cele 46 de ţări europene se delimitează, conform analizelor efectuate de Banca Mondială, astfel:

9

Se observă că, majoritare sunt ţările dezvoltate cu economie de piaţă (29), urmate de cele delimitate în grupa mediu-înalt şi (11), doar 5 ţări în grupa scăzut-mediu, din punct de vedere al dezvoltării (tab.2).

Tab.2 – Clasamentul ţărilor europene după dezvoltarea economică

Nr. crt.

Ţări cu nivel de dezvoltare mediu-scăzut

Ţări cu nivel de dezvoltare mediu - ridicat

Ţări cu nivel de dezvoltare ridicat

1. Albania Belarus Andorra 2. Bosnia şi Hertegovina Bulgaria Austria 3. Macedonia Croaţia Belgia 4. Ucraina Lituania Cehia 5. Moldova Letonia Cipru 6. Muntenegru Danemarca 7. Polonia Elveţia 8. România Estonia 9. Rusia Finlanda 10. Serbia Franţa 11. Turcia Germania 12. Grecia 13. Irlanda 14. Islanda 15. Italia 16. Liechtenstein 17. Luxemburg 18. Malta 19. Marea Britanie 20. Monaco 21. Norvegia 22. Olanda 23. Portugalia 24. San Marino 25. Slovacia 26. Slovenia 27. Spania 28. Suedia 29. Ungaria

Sursa: http://web.worldbank.org/

Raportându-ne la cele 27 ţări membre ale Uniunii Europene, doar 5 dintre ele, respectiv

Bulgaria, Letonia, Lituania, Polonia şi România sunt în grupa de dezvoltare mediu (mediu-scăzut, respectiv mediu-înalt), toate celelalte 22 fiind ţări cu nivel de dezvoltare ridicat.

În ceea ce priveşte rata de creştere a PIB real la nivelul UE, aceasta se prezintă ca în tabelul 3. Până la manifestarea crizei economice, se observă ritmul de creştere al ţărilor nou intrate în U.E. şi al ţărilor în tranziţie, mult mai mare decât al ţărilor dezvoltate, evidenţiind un traseu pozitiv, ascendent al acestora; în anul 2009, cu excepţia Poloniei, toate ţările UE au înregistrat ritmuri de creştere negative

10

cele mai grave situaţii fiind în ţările baltice - Estonia, Letonia şi Lituania din grupul ţărilor ex-comuniste, Finlanda şi Irlanda din celelalte. În anii 2010 şi 2011 creşterea economică a devenit pozitivă în majoritatea ţărilor uniunii; în sens invers evoluţiei acestora s-a manifestat Grecia a cărei creştere economică negativă s-a accentuat.

Tab.3 – Rata de creştere a PIB real

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/

Ţara 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 EU (27) 2,2 1,3 1,4 2,5 2 3,3 3,2 0,3 -4,3 2 1,5 0 1,5 Belgia 0,8 1,4 0,8 3,3 1,7 2,7 2,9 1 -2,8 2,3 1,9 -0,1 1,5 Bulgaria 4,2 4,7 5,5 6,7 6,4 6,5 6,4 6,2 -5,5 0,4 1,7 1,4 3 Republica Cehă 3,1 2,1 3,8 4,7 6,8 7 5,7 3,1 -4,7 2,7 1,7 0 1,7 Danemarca 0,7 0,5 0,4 2,3 2,4 3,4 1,6 -0,8 -5,8 1,3 1 1,1 1,7 Germania 1,5 0 -0,4 1,2 0,7 3,7 3,3 1,1 -5,1 3,7 3 0,6 1,5 Estonia 6,3 6,6 7,8 6,3 8,9 10,1 7,5 -3,7 -14,3 2,3 7,6 1,2 4 Irlanda 4,8 5,9 4,2 4,5 5,3 5,3 5,2 -3 -7 -0,4 0,9 0,5 2,3 Grecia 4,2 3,4 5,9 4,4 2,3 5,5 3 -0,2 -3,3 -3,5 -6,8 -4,4 0,7 Spania 3,7 2,7 3,1 3,3 3,6 4,1 3,5 0,9 -3,7 -0,1 0,7 -1 1,4 Franţa 1,8 0,9 0,9 2,5 1,8 2,5 2,3 -0,1 -2,7 1,5 1,7 0,4 1,4 Italia 1,9 0,5 0 1,7 0,9 2,2 1,7 -1,2 -5,5 1,8 0,4 -1,3 0,7 Cipru 4 2,1 1,9 4,2 3,9 4,1 5,1 3,6 -1,9 1,1 0,5 -0,5 1,8 Letonia 7,3 7,2 7,6 8,9 10,1 11,2 9,6 -3,3 -17,7 -0,3 5,5 2,1 4 Lituania 6,7 6,8 10,3 7,4 7,8 7,8 9,8 2,9 -14,8 1,4 5,9 2,3 3,8 Luxemburg 2,5 4,1 1,5 4,4 5,4 5 6,6 0,8 -5,3 2,7 1,1 0,7 2,3 Ungaria 3,7 4,5 3,9 4,8 4 3,9 0,1 0,9 -6,8 1,3 1,7 -0,1 1,4 Malta -1,5 2,8 0,1 -0,5 3,7 2,9 4,3 4,1 -2,7 2,3 2,1 1 2 Olanda 1,9 0,1 0,3 2,2 2 3,4 3,9 1,8 -3,5 1,7 1,2 -0,9 1,3 Austria 0,9 1,7 0,9 2,6 2,4 3,7 3,7 1,4 -3,8 2,3 3,1 0,7 1,9 Polonia 1,2 1,4 3,9 5,3 3,6 6,2 6,8 5,1 1,6 3,9 4,3 2,5 2,8 Portugalia 2 0,8 -0,9 1,6 0,8 1,4 2,4 0 -2,9 1,4 -1,6 -3,3 1,1 Romania 5,7 5,1 5,2 8,5 4,2 7,9 6,3 7,3 -6,6 -1,6 2,5 1,6 3,4 Slovenia 2,9 3,8 2,9 4,4 4 5,8 6,9 3,6 -8 1,4 -0,2 -0,1 1,5 Slovacia 3,5 4,6 4,8 5,1 6,7 8,3 10,5 5,8 -4,9 4,2 3,3 1,2 2,9 Finlanda 2,3 1,8 2 4,1 2,9 4,4 5,3 0,3 -8,4 3,7 2,9 0,8 1,7 Suedia 1,3 2,5 2,3 4,2 3,2 4,3 3,3 -0,6 -5 6,1 3,9 0,7 2,1 Marea Britanie 3,2 2,7 3,5 3 2,1 2,6 3,5 -1,1 -4,4 2,1 0,8 0,6 1,5 Islanda 3,9 0,1 2,4 7,8 7,2 4,7 6 1,3 -6,8 -4 3,1 1,5 2,7 Liechtenstein : : : : : : : : : : : : : Norvegia 2 1,5 1 4 2,6 2,5 2,7 0 -1,7 0,7 1,6 2,7 2,9 Elveţia 1,2 0,4 -0,2 2,5 2,6 3,6 3,6 2,1 -1,9 2,7 1,9 1,9 1,8 Muntenegru 1,1 1,9 2,4 4,4 14,7 8,6 10,6 6,9 -5,7 2,5 2,7 2,2 3,2 Croatia 3,7 4,9 5,4 4,1 4,3 4,9 5,1 2,2 -6 -1,2 0,6 0,8 1,2 Macedonia -4,5 0,9 2,8 4,6 4,4 5 6,1 5 -0,9 1,8 3 2,5 3,5 Turcia -5,7 6,2 5,3 9,4 8,4 6,9 4,7 0,7 -4,8 9 7,5 3 4,1 SUA 1,1 1,8 2,5 3,5 3,1 2,7 1,9 -0,3 -3,5 3 1,7 1,5 1,3 Japonia 0,4 0,3 1,7 2,4 1,3 1,7 2,2 -1 -5,5 4,4 -0,7 1,8 1

Având în atenţie evoluţia ratei inflaţiei, calculată în IPC (indicele preţurilor de consum) situaţia

este prezentată în tabelul 4.

11

Tab.4 – Evoluţia ratei inflaţiei în UE şi alte ţări europene şi non-europene Tara 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

UE (27) 2,2 2,1 2 2 2,2 2,2 2,3 3,7 1 2,1 3,1 Belgia 2,4 1,6 1,5 1,9 2,5 2,3 1,8 4,5 0 2,3 3,5 Bulgaria 7,4 5,8 2,3 6,1 6 7,4 7,6 12 2,5 3 3,4 Republica Cehă

4,5 1,4 -0,1 2,6 1,6 2,1 3 6,3 0,6 1,2 2,1

Danemarca 2,3 2,4 2 0,9 1,7 1,9 1,7 3,6 1,1 2,2 2,7 Germania 1,9 1,4 1 1,8 1,9 1,8 2,3 2,8 0,2 1,2 2,5 Estonia 5,6 3,6 1,4 3 4,1 4,4 6,7 10,6 0,2 2,7 5,1 Irlanda 4 4,7 4 2,3 2,2 2,7 2,9 3,1 -1,7 -1,6 1,2 Grecia 3,7 3,9 3,4 3 3,5 3,3 3 4,2 1,3 4,7 3,1 Spania 2,8 3,6 3,1 3,1 3,4 3,6 2,8 4,1 -0,2 2 3,1 Franţa 1,8 1,9 2,2 2,3 1,9 1,9 1,6 3,2 0,1 1,7 2,3 Italia 2,3 2,6 2,8 2,3 2,2 2,2 2 3,5 0,8 1,6 2,9 Cipru 2 2,8 4 1,9 2 2,2 2,2 4,4 0,2 2,6 3,5 Letonia 2,5 2 2,9 6,2 6,9 6,6 10,1 15,3 3,3 -1,2 4,2 Lituania 1,6 0,3 -1,1 1,2 2,7 3,8 5,8 11,1 4,2 1,2 4,1 Luxemburg 2,4 2,1 2,5 3,2 3,8 3 2,7 4,1 0 2,8 3,7 Ungaria 9,1 5,2 4,7 6,8 3,5 4 7,9 6 4 4,7 3,9 Malta 2,5 2,6 1,9 2,7 2,5 2,6 0,7 4,7 1,8 2 2,4 Olanda 5,1 3,9 2,2 1,4 1,5 1,7 1,6 2,2 1 0,9 2,5 Austria 2,3 1,7 1,3 2 2,1 1,7 2,2 3,2 0,4 1,7 3,6 Polonia 5,3 1,9 0,7 3,6 2,2 1,3 2,6 4,2 4 2,7 3,9 Portugalia 4,4 3,7 3,3 2,5 2,1 3 2,4 2,7 -0,9 1,4 3,6 Romania 34,5 22,5 15,3 11,9 9,1 6,6 4,9 7,9 5,6 6,1 5,8 Slovenia 8,6 7,5 5,7 3,7 2,5 2,5 3,8 5,5 0,9 2,1 2,1 Slovacia 7,2 3,5 8,4 7,5 2,8 4,3 1,9 3,9 0,9 0,7 4,1 Finlanda 2,7 2 1,3 0,1 0,8 1,3 1,6 3,9 1,6 1,7 3,3 Suedia 2,7 1,9 2,3 1 0,8 1,5 1,7 3,3 1,9 1,9 1,4 Marea Britanie

1,2 1,3 1,4 1,3 2,1 2,3 2,3 3,6 2,2 3,3 4,5

Islanda 6,6 5,3 1,4 2,3 1,4 4,6 3,6 12,8 16,3 7,5 4,2 Norvegia 2,7 0,8 2 0,6 1,5 2,5 0,7 3,4 2,3 2,3 1,2 Elveţia : : : : : 1 0,8 2,3 -0,7 0,6 0,1 Muntenegru : : : : : : : : : : : Croatia 4,3 2,5 2,4 2,1 3 3,3 2,7 5,8 2,2 1,1 2,2 Macedonia : : : : : : : : : : : Turcia 56,8 47 25,3 10,1 8,1 9,3 8,8 10,4 6,3 8,6 6,5 SUA 2,8 1,6 2,3 2,7 3,4 3,2 2,8 3,8 -0,4 1,6 : Japonia -0,7 -0,9 -0,3 0 -0,3 0,3 0 1,4 -1,4 -0,7 :

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/ Se observă că nivelul inflaţiei anuale nu a avut valori ridicate în perioada manifestării crizei

economice în niciuna dintre ţările UE; cu valori peste 5% doar România (5,6%); media UE a fost în 2009 de 1% , crescând în 2010 la 2,1% şi în 2011 la 3,1%. În toţi aceşti ani România a depăşit media UE.

În ceea ce priveşte şomajul (tab.5), în anul 2009 media UE a crescut faţă de anul 2008 de la 7,1% la 9% ajungând la 9,7% în anul 2010 şi tot atât în anul 2011; pe fondul crizei economice, în anul 2009 cele mai înalte rate ale şomajului s-au înregistrat în Spania, Lituania, Letonia, Estonia, Slovacia, Irlanda; cele mai mici valori ale ratei şomajului s-au înregistrat în Olanda, Austria,Luxemburg. Tendinţele s-au păstrat în 2010 şi au fost uşor temperate în anul 2011.

12

Tab.5 – Evoluţia ratei şomajului în UE şi alte ţări europene şi non-europene

Tara 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 EU (27) 8,6 8,9 9,1 9,2 9 8,3 7,2 7,1 9 9,7 9,7 Belgia 6,6 7,5 8,2 8,4 8,5 8,3 7,5 7 7,9 8,3 7,2 Bulgaria 19,5 18,2 13,7 12,1 10,1 9 6,9 5,6 6,8 10,2 11,1 Republica Cehă 8 7,3 7,8 8,3 7,9 7,2 5,3 4,4 6,7 7,3 6,8 Danemarca 4,5 4,6 5,4 5,5 4,8 3,9 3,8 3,4 6 7,5 7,6 Germania 7,9 8,7 9,8 10,5 11,3 10,3 8,7 7,5 7,8 7,1 5,9 Estonia 12,6 10,3 10 9,7 7,9 5,9 4,7 5,5 13,8 16,9 12,5 Irlanda 3,9 4,5 4,6 4,5 4,4 4,5 4,6 6,3 11,9 13,7 14,4 Grecia 10,7 10,3 9,7 10,5 9,9 8,9 8,3 7,7 9,5 12,6 : Spania 10,5 11,4 11,4 10,9 9,2 8,5 8,3 11,3 18 20,1 21,7 Franţa 8,2 8,3 8,9 9,3 9,3 9,2 8,4 7,8 9,5 9,8 9,7 Italia 9 8,5 8,4 8 7,7 6,8 6,1 6,7 7,8 8,4 : Cipru 3,9 3,5 4,1 4,6 5,3 4,6 3,9 3,7 5,3 6,2 7,8 Letonia 12,9 12,2 10,5 10,4 8,9 6,8 6 7,5 17,1 18,7 : Lituania 16,5 13,5 12,5 11,4 8,3 5,6 4,3 5,8 13,7 17,8 15,4 Luxemburg 1,9 2,6 3,8 5 4,6 4,6 4,2 4,9 5,1 4,6 4,8 Ungaria 5,7 5,8 5,9 6,1 7,2 7,5 7,4 7,8 10 11,2 10,9 Malta 7,6 7,4 7,7 7,2 7,3 6,9 6,5 6 6,9 6,9 6,4 Olanda 2,5 3,1 4,2 5,1 5,3 4,4 3,6 3,1 3,7 4,5 4,4 Austria 3,6 4,2 4,3 4,9 5,2 4,8 4,4 3,8 4,8 4,4 : Polonia 18,3 20 19,7 19 17,8 13,9 9,6 7,1 8,2 9,6 9,7 Portugalia 4,6 5,7 7,1 7,5 8,6 8,6 8,9 8,5 10,6 12 12,9 Romania 6,6 7,5 6,8 8 7,2 7,3 6,4 5,8 6,9 7,3 7,4 Slovenia 6,2 6,3 6,7 6,3 6,5 6 4,9 4,4 5,9 7,3 8,1 Slovacia 19,3 18,7 17,6 18,2 16,3 13,4 11,1 9,5 12 14,4 13,4 Finlanda 9,1 9,1 9 8,8 8,4 7,7 6,9 6,4 8,2 8,4 7,8 Suedia 5,8 6 6,6 7,4 7,7 7,1 6,1 6,2 8,3 8,4 7,5 Marea Britanie 5 5,1 5 4,7 4,8 5,4 5,3 5,6 7,6 7,8 : Islanda : : 3,3 3,1 2,6 2,9 2,3 3 7,2 7,6 7,1 Liechtenstein : : : : : : : : : : : Norvegia 3,4 3,7 4,2 4,3 4,5 3,4 2,5 2,5 3,1 3,5 : Elveţia : : : : : : : : : : : Muntenegru : : : : : : : : : : : Croatia : 14,8 14,2 13,7 12,7 11,2 9 8,4 9,1 11,8 13,2 Macedonia : : : : : : : : : : : Turcia : : : : 9,2 8,7 8,8 9,7 12,5 10,7 : SUA 4,8 5,8 6 5,5 5,1 4,6 4,6 5,8 9,3 9,6 8,9 Japonia 5 5,4 5,3 4,7 4,4 4,1 3,9 4 5,1 5,1 4,6

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/

1.3.Integrarea economică – concept, elemente definitorii, avantaje

Integrarea economică semnifică crearea unor spaţii economice de mari dimensiuni care permit, prin exploatarea economiilor de scară şi a specializării ca urmare a creşterii dimensiunilor pieţei, obţinerea unor preţuri scăzute şi implicit a unor profituri ridicate. Elementele definitorii ale integrării economice sunt:

13

- diviziunea muncii – la nivel local, sectorial, de ramură, naţional, regional sau global;

- principiul discriminării sau al non-discriminării;

- mobilitatea factorilor de producţie, a bunurilor materiale şi serviciilor. Integrarea economică internaţională îmbracă, în esenţă, două forme, cea a globalizării şi

cea a regionalizării.

Integrarea globală Globalizarea economiei mondiale se defineşte ca fiind procesul dinamic de creştere a

interdependenţelor dintre statele naţionale ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor transnaţionale în tot mai largi şi mai variate sfere ale vieţii economice, politice, sociale şi culturale şi având drept implicaţie faptul că problemele devin mai curând globale decât naţionale, impunând, deci, o soluţionare mai curând globală decât naţională. În opinia lui Martin Albrow globalizarea se referă la toate acele procese prin care popoarele lumii sunt încorporate într-o singură societate mondială, societatea globală. Anthony Gedees defineşte globalizarea ca intensificare a relaţiilor sociale în lumea întreagă, care leagă într-o asemenea măsură localităţi îndepărtate, încât evenimente care au loc pe plan local sunt privite prin prisma altora similare, pretecute la multe mile depărtare, şi invers. Emanuel Richter defineşte globalizarea ca reţeaua globală care a adunat laolaltă comunităţi de pe această planetă, altădată dispersate şi izolate, într-o dependenţă mutuală şi o unitate ale unei singure lumi.

Cauzele globalizării sunt: tehnologică, politică, economică. Considerat primul vector al globalizării, inovaţia tehnologică, în special tehnologia de informare şi comunicare are un impact deosebit asupra mobilităţii şi comunicării, încât revoluţia tehnologică implică şi o revoluţie socială. Evoluţiile uriaşe în planul dezvoltării tehnologice în sfera informaticii şi telecomunicaţiilor din ultimul deceniu au contribuit la globalizarea vieţii eocnomice internaţionale contemporane. Noul context digital, rezultat în urma fuzionării tehnologiilor din sfera informaticii şi a telecomunicaţiilor, prezintă două caracteristici: - convergenţa serviciilor, deci posibilitatea ca orice serviciu să poată fi furnizat prin acelaşi mijloc de înmagazinare şi transmisie; - conectabilitate şi interoperabilitate, deci posibilitatea ca utilizatori multipli să poată prelucra şi utiliza resursele prin intermediul reţelelor. Toate informaţiile sunt transmise pe căi de înaltă definiţie şi standardizare, alcătuind aşa-numitele autostrăzi electronice ale lumii.

Al doilea vector al globalizării este dominaţia ideologiei neoliberale, legată de ideologia economiei de piaţă, a societăţii de consum. Modelul pieţei libere şi al democraţiei a devenit mai convingător după colapsul comunismului. Ideologia neoliberală promovează liberalizarea pieţelor, descentralizarea economiilor şi privatizarea companiilor de stat.

Ca forme de manifestare a globalizării economiei, menţionăm:

14

globalizarea producţiei; globalizarea comerţului internaţional; globalizarea pieţei financiare.

Semnificative sunt mutaţiile produse de globalizare în producţie. Corporaţia clasică s-a transformat în reţea, încorporând într-un produs finit elemente din cele mai îndepărtate surse. De exemplu, un autoturism global este construit din părţi componente provenite din nu mai puţin de 16 ţări diferite. Pieţele tind să se globalizeze datorită faptului că pieţele interne nu mai pot susţine costurile ridicate de cercetare şi dezvoltare şi nici ciclurile de viaţă tot mai scurte ale produselor sub aspect tehnologic. Reţeaua mondială de producţie permite firmelor să îşi diversifice sursele de aprovizionare, pieţele de desfacere, să atenueze riscurile asumate şi le oferă o mai mare posibilitate de acţiune pe pieţele internaţionale.

În ceea ce priveşte transformările în comerţul internaţional, natura şi rolul acestuia s-au modificat începând cu anii ‘50, datorită adâncirii integrării regionale a sistemelor de producţie, pe de o parte, concomitent cu accentuarea procesului de globalizare, pe de altă parte. În perioada 1950-1975 volumul comerţului mondial a crescut cu 500% în timp ce produsul global a crescut cu 22%; ulterior G.A.T.T.-ul transformat în 1995 în O.M.C. a impulsionat şi mai mult dezvoltarea comerţului; în ultima perioadă s-a trecut de la comerţul cu produse industriale la servicii şi protecţia proprietăţii intelectuale - sectorul telecomunicaţiilor, finanţelor, tehnologiei informaţionale; comerţul cu servicii creşte mai repede decât cel cu bunuri, agricultura şi comerţul electronic sunt teme noi, aflate în dezbateri.

Globalizarea pieţei financiare reprezintă un alt indiciu că economiile diferitelor ţări avansează spre un sistem global puternic integrat. Aranjamentele monetare postbelice de la Bretton Woods, constituirea F.M.I. şi a Băncii Mondiale au fost etape spre sistemul financiar internaţional stabil integrat, având în centru ideea conform căreia, mişcările de capital instabile împiedică dezvoltarea comerţului internaţional şi pot conduce la crize. Creşterea competiţiei pe pieţele financiare internaţionale obligă marile instituţii financiare să se lanseze în operaţiuni ample – anual, pe plan mondial sunt operate prin intermediul reţelelor internaţionale de telecomunicaţii transferuri de fonduri electronice de peste 100.000 miliarde $. În procesul globalizării marcante au fost: creşterea fluxurilor private de capital spre ţările în dezvoltare; creşterea rolului ISD; evoluţii sinusoidale ale investiţiilor de portofoliu şi creditelor bancare; formarea de trusturi financiare care operează toate genurile de operaţiuni financiare la scară globală.

Integrarea regională este una din caracteristicile principale ale mediului politic, economic,

social şi militar mondial din perioada postbelică. Spre deosebire de globalizare, ale cărei cauze, evoluţie, forme de manifestare şi efecte sunt

determinate în principal de factori de natură economică nonformală şi noninstituţională, regionalizarea trebuie analizată prin prisma gradului înalt de interdependenţă dintre factorii de natură politică,

15

economică, culturală, istorică şi de securitate care o determină şi a efectelor multiple pe care le generează.

Termenul de integrare semnifică, în general, înglobare, încorporare, armonizare într-un tot; în viziune economică, noţiunea de integrare are sensul de coordonare a activităţilor, organelor, organismelor, unităţilor economice în vederea funcţionării armonioase, de funcţionare într-un cadru paralel creator de oportunităţi şi avantaje pentru toate componentele implicate. Integrarea economică este un proces de durată, de ajustări a structurilor naţionale, realizate cu minimum de cheltuieli materiale, sociale, umane, etc.

În viziune sistemică, integrarea include subsisteme (forme) distincte de armonizare a intereselor. Acestea sunt:

Colaborarea economică – cuprinde totalitatea raporturilor economice dintre state, stabilite în plan bi şi multilateral, regional şi global, pe toate direcţiile principale ale relaţiilor economice internaţionale.

Cooperarea economică – considerată, în sens general, drept o formă primară, preliminară de armonizare a intereselor şi de ajutor între doi sau mai mulţi participanţi la o acţiune economică Între cooperare şi integrare există atât deosebiri de fond cât şi de formă, diferenţieri de natură cantitativă şi calitativă. În timp ce cooperarea include acţiuni care au drept scop diminuarea discriminărilor pornind de la complementaritatea şi convergenţa intereselor, integrarea economică conţine măsuri care au drept rezultat eliminarea unor forme de discriminare în relaţiile dintre entităţile integrate şi crearea şi aplicarea unui set de discriminări în relaţiile cu terţii. Din acest punct de vedere, acordurile de cooperare economică internaţionale pot fi considerate forme ale cooperării internaţionale, în timp ce eliminarea barierelor tarifare sau non-tarifare în schimburile comerciale reprezintă un act de integrare economică.

Clubul de comerţ preferenţial format din două sau mai multe ţări care îşi reduc taxele la importul reciproc al tuturor bunurilor, deci practic atunci când realizează un schimb de preferinţe tarifare între ele. Ţările membre îşi păstrează tarifele vamale iniţiale faţă de ţările terţe. Exemplul clasic de club de comerţ preferenţial îl constituie Sistemul de Preferinţe al Commonwealth-ului, creat în anul 1932, între Marea Britanie şi 48 de ţări asociate din Commonwealth.

Zona de comerţ liber reprezintă acea formă a integrării prin care două sau mai multe ţări convin să înlăture barierele tarifare şi netarifare dintre ele, pe baza unui acord preferenţial de comerţ dar fiecare ţară îşi menţine propriile bariere comerciale în comerţul cu ţările nemembre. Unii consideră că zonele de comerţ liber sunt o etapă de bază, în mod obligatoriu premergătoare creării uniunilor vamale.

În spaţiul european s-au format, de-a lungul timpului, o serie de forme integrative simple de tipul zonei de comerţ liber dintre care cea mai cunoscută este Asociaţia Economică a Liberului Schimb. Aceasta a luat naştere pe baza Convenţiei de la Stockholm din 21 iulie 1959 încheiată între Austria,

16

Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elveţia şi Marea Britanie, cărora li s-au alăturat în timp şi alte state europene care nu făceau parte din celelalte structuri integrative aflate în Europa în perioada respectivă. În prezent AELS-ul este format din Islanda, Lichtenstein, Norvegia şi Elveţia. Cu excepţia Elveţiei, toate celelalte state membre ale AELS sunt şi componente ale Spaţiului Unic European. Alte forme reprezentative de zone de comerţ liber sunt NAFTA formată din SUA, Canada, Mexic, CEFTA – în spaţiul est european, MERCOSUR – format din Argentina, Brazilia, Uruguay, Paraguay, ASEAN – în spaţiul asiatic.

Uniunea vamală – formă de integrare prin care ţările membre înlătură toate barierele din comerţul desfăşurat între ele şi adoptă un tarif vamal extern comun faţă de terţi. Prima uniune vamală Zollverein – a fost înfiinţată în anul 1834 prin ridicarea barierelor vamale, iniţial între 18 state prusace al căror număr a fost extins ulterior la 25. În timp, uniunea vamală s-a transformat într-o comunitate economică confederativă care, alături de transformările de natură politică a condus la formarea în anul 1871 a statului german. Formarea unei uniuni vamale modifică preţurile relative ale bunurilor de pe pieţele interne ale statelor membre, cu repercusiuni asupra fluxurilor de comerţ, producţiei şi consumului.

Piaţa comună – reprezintă o uniune vamală în cadrul căreia, liberalizarea mişcării bunurilor şi a serviciilor este însoţită de liberalizarea mişcării fluxurilor de factori între ţările membre. O serie de dezvoltări de natură instituţională completează măsurile de integrare pozitivă, conducând la crearea unui spaţiu economic în interiorul căruia are loc o tendinţă de relativă apropiere a nivelului preţurilor bunurilor şi a factorilor. O piaţă comună se poate forma numai între economii de acelaşi tip. Un prim exemplu de piaţă comună îl constituie etapa a treia în cadrul dezvoltării Comunităţii Economice Europene, între 1969-1986 când liberalizarea fluxurilor de bunuri finite a fost însoţită de liberalizarea mişcării factorilor de producţie. Evoluţia favorabilă a formei integrative numită Piaţa Comună a condus în timp la formarea pieţei interne unice. Un al doilea exemplu de piaţă comună, de data aceasta între economii de comandă, este dat de CAER – Consiliul de Ajutor Economic Reciproc.

Piaţa unică – presupune, în afara realizării unei pieţe comune pentru libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor, aplicarea unor măsuri comune privind liberalizarea achiziţiilor guvernamentale, armonizarea şi recunoaşterea mutuală a standardelor din producţia şi distribuţia bunurilor, eliminarea controlului asupra mişcării capitalurilor, etc.

Uniunea economică şi monetară – se formează pornind de la piaţa unică în cadrul căreia are loc creşterea gradului de armonizare a politicilor economice naţionale, în special a celor vizând sfera monetar financiară, până la adoptarea unei monede unice şi a unor instituţii comune de gestionare a problemelor monetar financiare la nivel comunitar.

Integrarea economică completă, totală – reprezintă stadiul ultim al integrării în cadrul căruia unificarea politicilor economice este întregită prin stabilirea unei unităţi supranaţionale ale cărei decizii

17

sunt obligatorii pentru statele membre. Presupune parcurgerea tuturor etapelor anterioare, spaţiul integrat căpătând trăsături apropiate de cele ale unei economii naţionale: instituţii comune care guvernează cu ajutorul unei legislaţii comune, utilizând un buget comun şi adresându-se unei pieţe de producţie şi de desfacere comună; utilizarea unei monede unice şi a unui sistem bancar omogen, a politicilor interne şi externe comune.

Până în prezent nu se poate vorbi despre existenţa unor forme de integrare totală, completă, decât la nivel naţional. În cadrul Uniunii Europene, considerată drept cea mai complexă şi mai avansată formă de integrare economică regională înfăptuită până în prezent sunt reunite elemente ale federalismului, cum ar fi divizarea responsabilităţilor între instituţiile supranaţionale şi cele naţionale corespondente sau aplicarea principiului egalităţii în luarea deciziilor şi garantarea drepturilor individuale cu cele ale funcţionalismului în anumite limite, care nu permit integrarea completă. Divergenţele de opinii cu privire la viitorul Uniunii, pe fondul procesului dublu de intensificare, de adâncire a integrării şi de extindere care va conduce în mod inevitabil la diluarea intensităţii formei integrative, pun sub semnul întrebării capacitatea acesteia de a parcurge cu succes calea spre integrarea totală.

Avantajele generale ale integrării economice sunt: Eficienţă economică mare, ca urmare a economiilor derivate din producţia de serie mare –

economii de scară; Intensificarea concurenţei în cadrul noii pieţe mărite, cu efecte favorabile asupra calităţii

producţiei, diversificării, preţuri accesibile pentru cumpărători, etc. Dezvoltarea activităţilor de amploare de interes naţional, imposibil sau dificil de realizat

individual de către unele state; Elaborarea politicilor economice naţionale corespunzătoare opţiunilor interne şi adecvarea la

structurile economice comunitare; Modificări de structură în spaţiul economic integrat, privind atât dezvoltarea sectoarelor

industrial, agricol, fiscal, educaţional, etc., în special în statele mai puţin dezvoltate, antrenând atenuarea treptată a discrepanţelor ce le separă de statele dezvoltate;

Creşterea puterii de negociere a ţărilor, ştiut fiind faptul că aceasta este direct proporţională cu mărimea P.N.B., volumul comerţului exterior, capacitatea de finanţare externă, etc.;

Dezvoltare economică într-un ritm înalt, printr-o mai bună şi eficientă utilizare a factorilor de producţie.

18

1.4.Procesul integrării economice europene – etape, tratate, instituţii 1.4.1.Etapele formării Uniunii Europene Ideea de unitate europeană a apărut în secolul al II-lea al erei noastre sub forma comunităţii de

popoare unite prin aceleaşi legi, folosind aceleaşi limbi de cultură şi de comunicaţie şi prin apărare contra unui duşman comun din nord şi est, vizat fiind spaţiul mediteranean, Balcanii de-a lungul Dunării.

În Evul Mediu, idei de integrare apar la Charlemagne (Carol cel Mare, 768-814), apoi mai târziu consemnate în scrierile lui Victor Hugo, acestuia atribuindu-se expresia „statele unite ale Europei”, Saint-Simon. La finalul sec. XIX, prim iniţiator al unor acţiuni de realizare a Federaţiei Europene a fost Anatol Leroy-Beaulieu, în anul 1900, cu ocazia Congresului Ştiinţelor Politice de la Paris. Ulterior se remarcă Aristide Briand, ministru de externe al Franţei, în 1929, Charles de Gaulle, etc.

Ocupând o poziţie de întietate în domeniul integrării, Uniunea Economică Belgo-Luxemburgheză (U.E.B.L) – 25 iulie 1921, pentru 50 de ani, operaţionalizează primele proiecte de integrare prin instituirea unui regim vamal uniform, liberalizare parţială a circulaţiei mărfurilor, sistem monetar comun. Curând, au aderat şi alte ţări ca: Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Olanda.

La 3 februarie 1948 la Haga s-a semnat Tratatul de înfiinţare a Uniunii Economice Benelux (Belgia, Olanda, Luxemburg) considerată prima formă de integrare internaţională în Europa, după cel de-al doilea război mondial.

Odată cu punerea în aplicare a planului Marshall, în 1947, pentru ajutarea statelor europene afectate de cel de-al doilea război mondial, de către S.U.A., ia fiinţă, la 16 aprilie 1947, Organizaţia Europeană de Cooperare Economică (O.E.C.E.), transformată ulterior în Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică (O.C.D.E.).

Pregătită economic, politic, administrativ, ca o schimbare de proporţii, salt calitativ nou, de la agenţi şi pieţe locale şi naţionale, de la decizii individuale şi naţionale, la un spaţiu economic, instituţional, decizional, inter şi supra-statal, la politici şi strategii comunitare, în interior şi exterior, integrarea vest-europeană are ca puncte de plecare instituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (C.E.C.O.), Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM) şi Asociaţia Economică a Liberului Schimb (A.E.L.S.).

C.E.C.O. a luat fiinţă în 1951 la Paris, fiind funcţional din 1952. Membrii fondatori: Franţa, Italia, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg. Are ca instituţii de control: Adunarea Delegaţilor Parlamentelor Naţionale, Consiliul de Miniştri, Curtea de Justiţie, Înalta Autoritate. Sediul pentru Înalta Autoritate şi Curtea de Justiţie este la Luxemburg iar pentru Adunarea Parlamentară, la Strassbourg.

Prin Tratatul de la Paris, C.E.C.O. a propus:

- înlăturarea obstacolelor din calea circulaţiei libere a produselor de bază, cărbune şi oţel;

- aplicarea unor reguli comune şi loiale de concurenţă;

19

- renunţarea la taxele vamale şi restricţiile cantitative în interior;

- transferarea deciziilor suvernare a unei părţi, instituţiilor comunitare create, cu rol consultativ şi de decizie.

C.E.C.O., ca primă structură vest-europeană integrată la nivel supranaţional, şi-a propus punerea bazelor Pieţei Comune.

EURATOM a luat fiinţă în 1956, cu o structură instituţională asemănătoare cu cea a C.E.C.O. S-a constituit în vederea:

- coordonării politicilor nucleare ale statelor membre;

- impulsionării cercetării ştiinţifice în domeniu;

- creării bazelor şi centrelor comune de cercetare în dezvoltarea producţiei de energie cu ajutorul centralelor atomoelectrice;

- realizării unei pieţe comune pentru materialele şi echipamentele nucleare. A.E.L.S. s-a constituit în 1959-1960, având ca fondatori: Austria, Danemarca, Marea Britanie,

Norvegia, Suedia, Elveţia, Portugalia şi asociaţi: Finlanda, Islanda. A.E.L.S. a fost concepută ca o etapă preliminară necesară în vederea creării unei zone de comerţ liber la scara Europei Occidentale, a unei asociaţii multilaterale care să aibă în vedere eliminarea obstacolelor din calea schimburilor şi dezvoltarea cooperării economice strânse între membrii O.E.C.E., inclusiv cei ai C.E.E. S-au realizat acorduri semnificative ca:

- nediscriminarea fiscală între produsele naţionale;

- prohibirea subvenţiilor la export;

- prohibirea impozitelor la export;

- interzicerea practicilor comerciale restrictive, a celor de dumping, a restricţiilor cantitative;

- consultări între ţări membre în privinţa dificultăţilor balanţei de plăţi;

- recunoaşterea reciprocă de patente, etc. Comunitatea Economică Europeană a luat fiinţă la 1 ianuarie 1958, având ca membri

fondatori: Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda. Realizând un salt calitativ pe linia extinderii structurale şi geospaţiale, maturizării conceptuale, instituţionale, decizionale, obiectivele înscrise în articolul 2 al Tratatului de la Roma, care reprezintă actul de naştere al Comunităţii Economice Europene, sunt:

- instituirea uniunii vamale şi tarifare şi a politicii comerciale comune;

- înlăturarea obstacolelor din calea circulaţiei libere a bunurilor, serviciilor, persoanelor, capitalurilor;

- controlul situaţiilor care blochează concurenţa;

- coordonarea politicilor economice ale statelor membre;

20

- apropierea legislaţiilor naţionale în măsura necesară funcţionării Pieţei Comune;

- instaurarea politicii comune în agricultură şi transporturi;

- crearea Fondului Social European şi a Băncii Europene de Investiţii;

- asocierea ţărilor şi teritoriilor care în 1956 erau încă colonii ale unor state membre;

- dezvoltarea armonioasă a activităţilor economice în ansamblul Comunităţii;

- asigurarea expansiunii continue şi echilibrate a unei stabilităţi crescânde, a accelerării nivelului de viaţă şi relaţiilor între ţările membre.

Uniunea Europeană a luat fiinţă ca urmare a evoluţiei procesului de integrare economică europeană. A fost statuată prin acordul de la Maastricht, încheiat între ţările comunitare, în decembrie 1991, confinţit în Tratatul Uniunii Europene, semnat la data de 7 februarie 1992, la Maastricht. Cele 12 ţări semnatare au fost: Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Marea Britanie. Reprezentanţii acreditaţi ai acestor ţări au elaborat şi semnat tratatul fondator al U.E. având ca motivaţii următoarele (conform textului Tratatului): hotărârea trecerii la o nouă etapă în procesul de integrare europeană iniţiat prin crearea

Comunităţilor Europene; reamintirea importanţei istorice a sfârşitului divizării continentului european şi necesitatea stabilirii

unor baze solide pentru arhitectura Europei viitoare; confirmarea ataşamentului la principiile libertăţii, democraţiei şi respectării drepturilor omului şi a

libertăţilor fundamentale, precum şi ale statului de drept; dorinţa de a întări solidaritatea între popoarele lor, respectând istoria, cultura şi tradiţiile acestora; dorinţa de a consolida caracterul democratic şi eficacitatea funcţionării instituţiilor, pentru ca

acestea să-şi poată îndeplini mai bine, într-un cadru instituţional unic, misiunile care le sunt încredinţate;

hotărârea de a-şi consolida economiile şi de a le asigura convergenţa şi stabilirea unei uniuni economice şi monetare care să includă, în conformitate cu dispoziţiile tratatului, o monedă unică şi stabilă;

hotărârea de a promova progresul economic şi social al popoarelor lor, în cadrul realizării pieţei interne şi al întăririi coeziunii şi protecţiei mediului şi de a pune în aplicare politici care să asigure, în paralel, progresul în domeniul integrării economice şi în celelalte domenii;

hotărârea de a institui o cetăţenie comună pentru resortisanţii ţărilor lor; hotărârea de a pune în aplicare o politică externă şi de securitate comună, care să cuprindă

stabilirea, în perspectivă, a unei politici de apărare comune, care ar putea conduce, la momentul potrivit, la o apărare comună, consolidând astfel identitatea şi independenţa Europei, cu scopul de a promova pacea, securitatea şi progresul în Europa şi în lume;

21

reafirmarea obiectivului de a facilita libera circulaţie a persoanelor, garantând totodată siguranţa şi securitatea popoarelor lor, prin introducerea în tratat a unor dispoziţii privind justiţia şi afacerile interne;

hotărârea de a continua procesul de creare a unei uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei, în care deciziile să fie luate cât mai aproape de cetăţeni, în conformitate cu principiul subsidiarităţii;

Conform articolului A Înaltele Părţi Contractante instituie între ele o Uniune Europeană, denumită în continuare Uniune. Prezentul tratat marchează o nouă etapă în procesul de creare a unei uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei, în care deciziile să fie luate cât mai aproape posibil de cetăţeni. Uniunea se întemeiază pe Comunităţile Europene, completate de politicile şi formele de cooperare instituite de prezentul tratat. Aceasta are misiunea de a organiza, într-un mod coerent şi solidar, relaţiile dintre statele membre şi dintre popoarele acestora.

1.4.2.Tratatele fondatoare ale Uniunii Europene Tratatul de la Paris privind crearea C.E.C.O. – semnat la Paris la 18 aprilie 1951 a pus

bazele Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, intrând în vigoare în iulie 1952. Obiective principale:

- eliminarea barierelor din calea comerţului şi

- crearea pieţei comune a cărbunelui şi oţelului din statele membre. Capitalul şi forţa de muncă din cele două sectoare puteau, de asemenea, circula liber între

ţările membre. Tratatul stabilea reguli privind investiţiile, ajutoarele financiare, producţia, preţurile, aranjamente şi fuziuni, transport, instituţii aferente. Durata tratatului – 50 de ani, expirând în iulie 2002.

Tratatul privind crearea Comunităţii Europene a Energiei Atomice (EURATOM) – semnat la Roma la 25 martie 1957, intrând în vigoare la 1 august 1958.

Obiective principale:

- crearea unei pieţe unice pentru materialele şi echipamentele nucleare;

- stabilirea legislaţiei nucleare comune;

- introducerea unui sistem comunitar pentru vânzarea materialelor fisionabile;

- sistem de supraveghere a folosirii energiei nucleare în scopuri paşnice;

- standarde comune pentru siguranţa nucleară şi pentru sănătatea şi siguranţa populaţiei şi lucrătorilor împotriva radiaţiilor.

Elemente cheie: coordonarea programelor de cercetare din statele membre şi un program comun în vederea dezvoltării tehnologiei şi stimulării producţie nucleare în Europa.

22

Tratatul privind crearea C.E.E. – semnat în acelaşi timp cu cel pentru crearea EURATOM, la Roma, 25 martie 1957, operaţional din 1 ianuarie 1958.

Obiective principale:

- stabilirea unei Pieţe Comune între Franţa, Italia, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg în vederea promovării dezvoltării armonioase a activităţilor economice la nivelul comunităţii;

- expansiunea continuă şi echilibrată;

- stabilitate crescută;

- ridicarea nivelului de viaţă al populaţiei;

- relaţii mai bune între statele membre. Tratatul de la Maastricht – semnat la Maastricht pe 7 februarie 1992, marcând formarea

Uniunii Europene. Conform articolului B al tratatului obiectivele U.E. erau: ARTICOLUL B Uniunea îşi propune următoarele obiective:

- promovarea unui progres economic şi social echilibrat şi durabil, în special prin crearea unui spaţiu fără frontiere interne, prin întărirea coeziunii economice şi sociale şi prin stabilirea unei uniuni economice şi monetare incluzând, în perspectivă, o monedă unică, în conformitate cu dispoziţiile prezentului tratat;

- afirmarea identităţii sale pe scena internaţională, în special prin punerea în aplicare a unei politici externe şi de securitate comune, inclusiv prin stabilirea, în perspectivă, a unei politici de apărare comune, care ar putea conduce, la momentul potrivit, la o apărare comună;

- întărirea protecţiei drepturilor şi intereselor resortisanţilor statelor membre prin instituirea unei cetăţenii a Uniunii;

- dezvoltarea unei cooperări strânse în domeniul justiţiei şi afacerilor interne;

- menţinerea integrală a acquis-ului comunitar şi dezvoltarea acestuia cu scopul de a examina, în conformitate cu procedura stabilită în articolul N alineatul (2), în ce măsură politicile şi formele de cooperare instituite prin prezentul tratat ar trebui revizuite, în vederea asigurării eficacităţii mecanismelor şi instituţiilor comunitare.

Obiectivele Uniunii sunt îndeplinite în conformitate cu dispoziţiile prezentului tratat, în condiţiile şi la termenele prevăzute de acesta, cu respectarea principiului subsidiarităţii, aşa cum este definit în articolul 3b din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.

Acest tratat a cuprins şi modificat celelalte tratate anterioare. Construcţia europeană s-a realizat pe trei piloni: - Comunitatea Europeană; - Justiţie şi afaceri interne; - Politica privind securitatea externă.

23

Tratate ulterioare Tratatul de la Amsterdam – semnat la 17 iunie 1997, privind revizuirea Tratatului de la

Maastricht. Este în vigoare şi în prezent şi a avut ca obiective:

- plasarea drepturilor cetăţenilor şi a ocupării forţei de muncă în centrul Uniunii; soluţii în vederea reducerii şomajului;

- depăşirea obstacolelor din calea libertăţii de circulaţie a cetăţenilor şi întărirea securităţii prin consolidarea cooperării între statele membre în domeniul justiţiei şi afacerilor interne;

- creşterea poziţiei Europei în domeniul economic prin responsabilizarea Consiliului European în ceea ce priveşte strategiile comune;

- eficientizarea structurii instituţiilor unionale în perspectiva lărgirii U.E. spre ţările Europei de Est.

Tratatul de la Nisa – semnat la 7-9 decembrie 2000, aducând modificări ale tratatului anterior în 4 probleme instituţionale: mărimea şi compoziţia Comisiei Europene, ponderea voturilor în Consiliu, înlocuirea unanimităţii cu majoritatea calificată în luarea deciziilor, intensificarea cooperării.

La 1 decembrie 2009, a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona având ca obiective:

- Europă mai democratică şi mai transparentă, în care Parlamentul European şi parlamentele naţionale se bucură de un rol consolidat, în care cetăţenii au mai multe şanse de a fi ascultaţi şi care defineşte mai clar ce este de făcut la nivel european şi naţional şi de către cine;

- Europă mai eficientă, cu metode de lucru şi reguli de vot simplificate, cu instituţii eficiente şi moderne pentru o Uniune Europeană cu 27 de membri, capabilă să acţioneze mai bine în domenii de prioritate majoră;

- Europă a drepturilor, valorilor, libertăţii, solidarităţii şi siguranţei, care promovează valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale în dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate şi asigură o mai bună protecţie a cetăţenilor europeni;

- Europa ca actor pe scena internaţională – instrumentele de politică externă de care dispune Europa sunt regrupate atât în ceea ce priveşte elaborarea, cât şi adoptarea noilor politici. Tratatul de la Lisabona oferă Europei o voce mai clară în relaţiile cu partenerii săi din întreaga lume. De asemenea, utilizează forţa dobândită de Europa în domeniul economic, umanitar, politic şi diplomatic pentru a promova interesele şi valorile europene pe plan mondial, respectând, în acelaşi timp, interesele specifice ale statelor membre în domeniul afacerilor externe.

24

1.4.3. Instituţiile Uniunii Europene Sistemul instituţional al Uniunii Europene se caracterizează prin:

- interdependenţa dintre instituţii;

- capacitatea limitată de a îndeplini funcţii de guvernare colectivă dată de imobilism, lipsa unei ierarhii clar definite a instituţiilor în cadrul sistemului, lipsa capacităţii de a integra interesele naţionale şi de modificare a intereselor naţionale, de la integrarea bisectorială specifică anilor ’50 - ‘60 la ceea ce reprezintă Uniunea Europeană în prezent;

- apariţia unor forme noi de luare a deciziilor şi a unor noi tipuri de aquis-uri, cum ar fi aquis-ul Schengen;

- nivelul diferit de percepere şi înţelegere a guvernării colective. Sistemul instituţional al Uniunii Europene este format din: Instituţii principale: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Consiliul European,

Comisia Europeană, Curtea de Justiţie. Comisia Europeană Comisia Europeană are sediul la Bruxelles şi este delimitată în:

- Comisia executivă – îndeplineşte rolul ministerelor

- Comisia administrativă – oferă servicii de susţinere a Comisiei executive. Comisia îndeplineşte următoarele funcţii: - administrează şi implementează politicile U.E; - propune legislaţia Consiliului şi Parlamentului; - urmăreşte aplicarea şi intrarea în vigoare a legislaţiei comunitare; - are responsabilităţi financiare legate de întocmirea anual, a proiectului de buget şi este

implicată în fiecare etapă a procesului bugetar; - administrează fonduri comune europene, cum ar fi PHARE; - reprezintă UE în negocierile internaţionale; - joacă rolul de mediator şi conciliază disputele din cadrul Consiliului sau dintre Consiliu şi

Parlament. Comisia are 3 tipuri de competenţe: legislative, executive, de decizie. Consiliul Uniunii Europene Este cunoscut şi sub numele de Consiliul de Miniştri sau simplu Consiliul, fiind organul principal

de luare a deciziilor la nivel comunitar şi autoritatea legislativă finală. Consiliul este format din câte un reprezentant al fiecărui stat membru al Uniunii. Aceştia sunt autorizaţi să reprezinte guvernele lor în luarea deciziilor în cadrul Consiliului.

Atribuţiile principale ale Consiliului sunt adoptarea legislaţiei comunitare – directive, regulamente, legi. Pentru unele aspecte, adoptarea unor legi presupune aprobarea Parlamentului

25

European, în cadrul procedurii de co-decizie. O altă funcţie importantă a Consiliului este cea de coordonare a politicilor economice generale ale Statelor membre în cadrul Uniunii Economice şi Monetare. Consiliul adoptă decizii legate de politica externă şi de securitate comună şi măsuri legate de funcţionarea cooperării poliţiei şi justiţiei în domeniul criminalităţii.

În adoptarea deciziilor, Consiliul aplică două tipuri de proceduri: - prima este aplicabilă în situaţia schimbărilor intervenite în tratate sau accesul de noi membri sau stabilirea planului bugetar multianual – deciziile se iau în unanimitate; - celelalte decizii se iau cu majoritate calificată.

Întrunirile Consiliului sunt prezidate de către naţiunea care deţine în acel moment preşedinţia UE şi au loc fie în Bruxelles fie în Luxemburg.

În activitatea sa, Consiliul este asistat de mai multe servicii sau organisme dintre care: Secretariatul general, Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi şi organe auxiliare cum ar fi: Comitetul special agricol, Comitetul monetar, Comitetul economic şi local, Comitetul regiunilor, etc.

Consiliul European Este format din şefii de stat şi de guvern ai statelor membre la care se adaugă preşedintele

Comisiei Europene, care se întrunesc cel puţin de două ori pe an pentru a stabili liniile generale ale politicii Uniunii sau pentru a discuta aspectele legate de reformele majore ale politicilor UE, planificarea bugetului multianual, modificările din Tratate şi termenele finale privind etapele extinderii.

Pentru a se evita confuzia, precizăm diferenţele între Consiliul Uniunii Europene, Consiliul European şi Consiliul Europei: - Consiliul Uniunii Europene este format din miniştri specializaţi în anumite domenii; - Consiliul European este format din şefii de stat şi de guvern din statele membre; - Consiliul Europei este o organizaţie politică regională, creată în 1949 pe baza Tratatului de la Strassbourg prin care 41 de state fondatoare au decis să creeze o instituţie care are ca scop întărirea democraţiei, drepturile omului şi statul de drept.

Parlamentul European Este singura instituţie comunitară ai cărei membri sunt aleşi în mod direct. Are mai multe sedii

însă, comitetele speciale se întrunesc de regulă la Bruxelles. Numărul membrilor Parlamentului European este de 732 aceştia fiind aleşi pe baza unui scrutin organizat în fiecare stat membru.

Principalele funcţii ale parlamentului sunt: exercitarea prerogativelor legislative. Nu are dreptul de a iniţia legislaţie însă influenţa sa asupra

stabilirii acestor iniţiative este mare. La început rolul parlamentului era unul consultativ acum însă, alături de Consiliu are drept de co-decizie pentru aprox.80% din prevederile legislative, în special cele legate de libera circulaţie a lucrătorilor, crearea pieţei unice, dezvoltarea tehnologică şi cercetare, mediu, protecţia consumatorilor, educaţie, cultură, sănătate publică. Alături de procedura

26

de consultare, Parlamentul European utilizează procedurile de cooperare, de consimţire, de rezolvare a nemulţumirilor;

supervizarea activităţilor executivului – Consiliul, Consiliul European, Comisia Europeană; funcţia bugetară îndeplinită alături de Consiliu. Are dreptul de a propune modificări ale cheltuielilor

obligatorii, amendamente; implicarea în numirea şi revocarea Comisiei, consultarea în cazul numirilor la Curtea de Auditori,

Banca Centrală; conducerea de investigaţii legate de contravenţii, cazuri de slabă administrare a legislaţiei

comunitare; reprezintă instituţia comunitară.

Organisme cu rol consultativ: Comitetul Economic şi Social, Comitetul regiunilor, Comitetul monetar, Comitetul guvernatorilor băncilor centrale europene.

Instituţii cu rol în finanţare şi coordonare a politicilor macroeconomice: Banca Europeană de Investiţii, Sistemul European al Băncilor Centrale şi Banca Centrală Europeană.

Alte instituţii importante în luarea deciziilor la nivel comunitar sunt: Curtea Europeană de Justiţie, Comitetul Economic şi Social, Comitetul Regiunilor.

Alte instituţii importante în luarea deciziilor la nivel comunitar sunt: Curtea Europeană de Justiţie, Comitetul Economic şi Social, Comitetul Regiunilor.

Lucrare individuală: Istoricul Uniunii Europene Intrebări şi discuţii finale: 1. Evidenţiaţi condiţiile fizico-geografice specifice statelor europene – asemănări şi deosebiri 2. Caracterizaţi din punct de vedere economic statele Europei. 3. Integrarea globală versus integrarea regională – asemănări şi deosebiri 4. Care sunt avantajele generale ale integrării economice? 5. Care au fost primele motivaţii pentru demararea procesului integrării economice europene? 6. Caracterizaţi evoluţia graduală a procesului integrării economice europene 7. Care sunt principalele tratate care au stat la baza constituirii Uniunii Europene, pe traseul integrării? 8. Care sunt instituţiile comunitare care asigură managementul comunitar? 9. Care sunt instrumentele de politică comercială tarifare şi cele netarifare?

27

2 POLITICI COMUNE ALE UNIUNII EUROPENE

Obiectivele capitolului: Cunoaşterea istoricului formării U.E.M.; înţelegerea conceptului de Sistem Monetar European şi a rolului jucat de acesta

pe scena europeană şi mondială Aprofundarea elementelor specifice politicilor economice ale Uniunii Europene Înţelegerea necesităţii abordării sistemice economic-social din perspectiva integrării europene Conştientizarea impactului procesului integrării asupra calităţii mediului natural

Cuvinte cheie: sistem monetar european, şarpe monetar, monedă unică euroepană, fond european de cooperare monetară, SEBC, protecţie tarifară şi netarifară, comerţ comunitar, abuz de poziţie dominantă, concentrare economică, ajutoare de stat, preţuri comune, preferinţă comunitară, solidaritate financiară, SAPARD, cooperare industrială, Carta Europeană a IMM-urilor, fond de coeziune socială, fonduri structurale, piaţa muncii, transferuri sociale, Charta socială, venituri, cheltuieli bugetare, dezvoltare durabilă şi neinflaţionistă, strategie privind protecţia consumatorilor

2.1.Politica agricolă

Agricultura Europei este de tip intensiv, în cea mai mare parte. Europa dispune de un fond

funciar important, respectiv, peste 300 mil.ha, din care, 200 mil. În spaţiul ex-sovietic, şi de o însemnată suprafaţă amenajată pentru irigaţii – 16,5 mil.ha, din care 4,6 mil.ha în Rusia.

Populaţia ocupată în agricultură a scăzut treptat şi a ajuns la valori foarte mici, rezultat în principal, al mecanizării majorităţii lucrărilor: Belgia 1,5% din totalul populaţiei ocupate, Marea Britanie 1%, Germania 2,2%, Olanda 3,4%, Franţa 4,1%; în ţările Europei centrale şi de est situaţia se prezintă altfel: Grecia 17,8%, Polonia 18,2%, Ucraina 21,7%, România 37,5%, Albania 50%, etc.

Europa are, în general, producţii medii la hectar superioare mediei mondiale, cu excepţia porumbului şi foarte aproape la culturile de ovăz, orz, grâu, mei, etc.

Productivitatea muncii în agricultură, atât în producţia vegetală cât şi în zootehnie, este mult superioară mediei mondiale, în unele situaţii fiind chiar de peste 10 ori mai mare (Olanda, Danemarca, Elveţia, Germania, etc.).

Mediul fizico-geografic al Europei în general, al Uniunii Europene în particular, nivelul de dezvoltare economică şi socială atins în ţările vest-europene precum şi o serie de factori de natură politică au creat condiţiile demersului european unic, pe traseul componentelor esenţiale ale dezvolării societăţii şi individului; agricultura şi politica comună s-a integrat la un nivel mai înalt şi într-un timp mai scurt faţă de alte componente.

Rezultatele obţinute în agricultura Uniunii Europene dar şi a altor ţări de pe continent evidenţiază producţii mari la sectorul vegetal şi la cel animal, în medie, în creştere în cei 3 ani analizaţi – 1999, 2004, 2009 chiar dacă anul 2009 a fost an de criză economică; în schimb, valoarea adăugată obţinută în agricultură a înregistrat în anul 2009, în medie, un recul comparativ cu anul 2004.

28

Tab.6 – Rezultatele obţinute în agricultura UE şi a altor ţări europene (mil. euro)

Valoarea adăugată obţinută în agricultură Producţie vegetală Producţie animală

1999 2004 2009 1999 2004 2009 1999 2004 2009 EU-27 126.779 137.761 125.409 149.595 168.482 171.049 116.391 125.698 133.009 Belgia 2.158 2.242 1.914 2.994 2.946 3.019 3.190 3.618 3.764 Bulgaria 1.679 1.589 1.465 1.429 1.763 1.941 1.338 1.088 1.163 Republica Cehă 731 1.126 629 1.218 1.881 1.930 1.292 1.467 1.595 Danemarca 1.985 2.285 1.571 2.579 2.537 2.988 4.194 4.721 4.673 Germania 12.099 14.451 12.924 18.492 19.579 21.204 17.747 18.789 19.800 Estonia 87 180 157 111 154 203 136 257 270 Irlanda 1.825 1.768 937 1.184 1.351 1.340 3.506 3.672 3.393 Grecia 6.209 6.036 5.801 6.498 6.741 6.598 2.398 2.564 2.792 Spania 18.193 22.440 21.277 18.377 23.510 22.593 10.469 12.480 12.976 Franţa 23.756 22.411 20.586 30.608 31.093 34.109 21.211 21.390 22.057 Italia 25.470 26.573 22.075 25.300 27.773 24.236 12.818 13.697 14.129 Cipru -256 331 302 0 313 316 0 306 309 Letonia 169 218 141 178 268 387 173 254 302 Lituania 402 366 427 583 568 868 457 608 667 Luxemburg 114 100 87 77 85 116 148 153 153 Ungaria 1.862 1.991 1.551 2.301 3.511 3.087 1.795 2.066 2.085 Malta 65 50 52 54 40 48 74 65 67 Olanda 8.452 7.658 7.396 9.253 10.048 11.188 7.872 7.787 8.659 Austria 2.096 2.164 2.338 2.272 2.369 2.675 2.323 2.420 2.726 Polonia 4.126 5.076 5.651 5.439 6.584 7.753 4.878 6.383 8.137 Portugalia 2.240 2.279 1.846 3.843 3.910 3.762 2.052 2.311 2.420 Romania 4.140 7.078 5.999 4.901 9.388 8.569 2.683 3.368 3.955 Slovenia 417 413 344 435 539 453 485 463 470 Slovacia 372 388 393 551 757 824 643 731 747 Finlanda 798 665 699 1.360 1.404 1.550 1.567 1.643 1.766 Suedia 979 1.028 1.200 1.644 1.617 1.677 2.185 2.134 2.076 Marea Britanie 6.612 6.857 7.646 7.917 7.755 7.612 10.758 11.262 11.861 Norvegia 935 905 878 1.190 1.211 1.303 1.631 1.726 1.983 Elveţia 2.895 2.789 2.657 3.030 3.055 2.996 3.093 3.341 3.369 Macedonia 365 474 : 563 769 : 187 201 : Sursa: eurostat

Momentul de referinţă în formarea Pieţei Comune Agricole l-a reprezentat Conferinţa de la Stressa – Italia din iulie 1958, aici stabilindu-se strategia creării şi dezvoltării Pieţei Agricole Comune şi a politicii agricole comunitare.

Dacă la început au fost stabilite reguli de concurenţă, preţuri minime, reglementări financiare, mai târziu, prin alte programe comunitare au fost incluse un număr tot mai mare de produse, astăzi, politica agricolă comună, aplicându-se la produse care reprezintă 90% din producţia comunităţii.

Obiectivele Pieţei Agricole Comune stipulate în Tratatul de la Roma sunt: Creşterea productivităţii în agricultură prin modernizarea exploataţiilor agricole; Stabilizarea pieţelor şi implicit a preţurilor; Garantarea disponibilităţilor de produse agricole în mod ritmic; Asigurarea unor preţuri rezonabile pentru consumatorii din CEE; Asigurarea unui standard de viaţă echitabil populaţiei agricole.

Motivaţiile Pieţei Agricole Comune au fost:

29

Structura agricolă – ţările membre aveau un potenţial scăzut de terenuri agricole, în care exista un număr de ferme mici, populaţia ocupată în agricultură având o pondere mare, producţia agricolă având o contribuţie mare la formarea PIB;

Cumul de motive, unele de factură socială sau economico-socială:

• Optimizarea structurii fermelor pentru a putea contribui la eficientizarea producţiei agricole;

• Înlăturarea sărăciei rurale;

• Atenuarea şomajului din mediul urban – în anii ’70 acesta devenise o problemă pentru vestul Europei;

• Menţinerea specificului rural şi impulsionarea turismului în zonele agricole; Principiile Pieţei Agricole Comune: 1.crearea şi menţinerea unei singure pieţe şi a unor preţuri comune; 2.respectarea noţiunii de preferinţă comunitară în comerţul intracomunitar produsele circulând

liber iar cele extracomunitare fiind suprataxate; 3.solidaritatea financiară – participarea comună a statelor membre la constituirea resurselor

financiare şi la ansamblul cheltuielilor din cadrul PAC. Instrumentele de realizare a Pieţei Agricole Comune – asociate cu două tipuri de fonduri

financiare: a.organizaţii comune de piaţă bazate, în principal, pe preţuri administrate şi subvenţii directe; b.protecţia pieţei interne prin taxe vamale la import, taxe variabile de prelevare, preţuri minime

de import, licenţe; c.subvenţii la export în vederea stimulării exporturilor pe piaţa mondială; d.perfecţionarea structurilor de comercializare, programe speciale pentru anumite zone,

transferuri de venit, politici de conservare, reglementări fitosanitare, standarde de calitate şi etichetare, o unitate monetară proprie.

Timp de 30 de ani, principalul instrument al politicii agricole comune a fost sistemul de susţinere a preţurilor agricole.

Mecanismele Pieţei Agricole Comune În perioada 1962-1972 s-a aplicat sistemul de susţinere a preţurilor pe piaţă, având trei

instrumente de bază: taxele de prelevare la import – prin acestea, producătorii externi fiind obligaţi să vândă în interiorul

Comunităţii Europene la preţuri ce depăşeau nivelul preţului – limită din comunitate. În acest fel, comunitatea era apărată de fluctuaţiile preţurilor de pe piaţa internaţională;

restituirile la export – de asemenea variabile, în funcţie de preţurile de pe piaţa internaţională; sistemul preţurilor interne format din:

30

o preţul indicativ, de orientare – fixat la nivelul preţului de vânzare cu ridicata dezirabil pentru producători, în condiţii normale de piaţă;

o preţul de intervenţie – preţul minim garantat producătorilor agricoli pentru fiecare produs; o preţul-limită (prag) – format din preţul indicativ la care se adăugau cheltuielile de desfacere,

transport, stocare. În perioada 1973-1983 datorită aderării la CEE a încă trei state (în afara celor şase) Marea

Britanie, Irlanda, Danemarca şi a faptului că Marea Britanie era ţară mare importatoare de produse agricole şi alimentare, aceasta şi-a exercitat influenţa în sensul diminuării susţinerii agriculturii prin preţuri. Lărgirea CEE a modificat situaţia agriculturii comunitare – suprafaţa productivă s-a majorat sensibil, numărul de ferme a crescut cu doar 15%, mărimea medie a fermelor a crescut cu 30%. De asemenea, influenţa CEE pe piaţa mondială a produselor agricole şi alimentare şi puterea sa de negociere au crescut mult.

Perioada 1983-1992 s-a caracterizat prin evoluţii semnificative ale procesului de integrare: lărgirea Comunităţii şi implicit a suprafeţei agricole, în această perioadă aderând încă 3

state: Grecia, Spania, Portugalia; crearea Pieţei Unice Europene şi elaborarea Actului Unic European ale cărui amendamente

prevedeau: o extinderea procedurii votului majoritar şi limitarea aplicării principiului

unanimităţii, al dreptului de veto; o adoptarea conceptului de coeziune economică şi socială în vederea creării de

noi raporturi între statele şi regiunile bogate şi cele sărace, pentru sprijinirea celor din urmă şi atenuarea decalajelor economice şi sociale;

o principiul subsidiarităţii (descentralizare) – în sensul că orice hotărâre care se poate lua şi trebuie luată la nivel naţional şi regional nu mai trebuie luată şi la nivel european.

Tratatul de la Maastricht – marcând trecerea la Uniunea Economică şi Monetară şi la constituirea Uniunii Europene – 7 februarie 1992. În domeniul agriculturii această perioadă a fost considerată ca perioadă de criză pentru politica comună agricolă datorită:

creşterii excedentelor la principalele produse vegetale şi animale; acţiunilor necoordonate pentru descurajarea surplusurilor de producţie; creşterii rapide a costurilor bugetare, determinate de creşterea achiziţiilor de intervenţie

pentru rezolvarea excedentelor de producţie şi subvenţionarea exporturilor. Măsurile luate de CEE în vederea diminuării excedentelor au fost:

- Taxele de co-responsabilitate impuse producătorilor la comercializarea unor produse – zahăr, lapte, cereale;

31

- Garantarea preţurilor - limită stabilite la o serie de produse: cereale, oleaginoase, unele fructe;

- Stimularea consumului intern – făcută pentru multe produse prin subvenţii la consumator sau prin campanii de comercializare.

În anul 1992 s-a realizat aşa-numita reformă Mac Sharry care a avut, printre altele, ca obiective: Schimbarea instrumentelor de susţinere a agriculturii:

o preţurile administrate, fixe, au fost reduse; o acordarea de plăţi compensatorii directe fermierilor; o plăţile compensatorii determinate în funcţie de producţia medie la ha; o introducerea de noi măsuri de control sau limitare a producţiei agricole; o plata compensaţiilor directe la fermieri, dependentă de tipul de cultură, randamentul mediu

regional, suprafaţa efectivă. Schimbări în sectorul culturilor arabile:

o reducerea treptată, cu 1/3, a preţului de intervenţie la cereale; o eliminarea preţului de susţinere pentru oleaginoase şi culturi proteice; o compensarea reducerii preţurilor prin plăţi directe la fermieri.

Schimbări în sectorul zootehnic: o reducerea cu 15% a preţului de intervenţie pentru carnea de vită; o compensarea reducerii preţurilor prin plăţi compensatorii directe la fermieri; o pentru bovine masculi între 10 şi 23 luni şi vaci doici plăţile erau limitate la nivelul

deţinătorului şi la nivel regional; o educerea plafonului de achiziţii de intervenţie.

Alte măsuri:

• acoperirea, prin programele statelor membre, a 50% din costurile bugetare ale PAC;

• un pachet de măsuri agroecologice în vederea utilizării mijloacelor de producţie extensive şi folosirii terenurilor pentru protecţia resurselor naturale şi petrecerea timpului liber;

• sprijinirea investiţiilor forestiere în vederea împăduririi şi compensarea pierderilor de venit de până la 20 de ani;

• forme de compensare pentru pensionare înainte de termen. Impactul procesului de reformă lansat în anul 1992, în esenţă, s-a concretizat în:

- eforturile financiare ale Uniunii Europene pentru politica comună agricolă au rămas mari;

- veniturile în agricultură au crescut în toate ţările comunitare;

- evoluţia generală a veniturilor pe producător a fost pozitivă;

- reducerea sprijinului acordat preţurilor şi introducerea plăţilor directe au constituit un avantaj pentru consumatorii din ţările UE;

- un accent mare s-a pus pe dimensiunea ecologică a agriculturii;

32

- a continuat preocuparea pentru integrarea politicii structurale din sectorul agricol în contextul larg, economic şi social al zonelor rurale.

În ultima parte a anilor ’90, domeniile centrale acoperite de politica comună agricolă au fost: 1. Evoluţia pieţei; 2. Managementul mecanismelor de sprijin; 3. Implicaţiile complexe ale agriculturii în plan economic, social şi politic.

Pieţele agricole trebuiau să se adapteze procesului de globalizare economică iar reforma PAC trebuia să pregătească şi să ridice competitivitatea agriculturii comunitare pentru a face faţă concurenţei de pe plan internaţional. Utilizarea instrumentelor de sprijinire a agriculturii trebuiau reanalizate de autorităţile comunitare. În condiţiile diminuării ponderii agriculturii în PIB şi constrângerilor bugetare cu care se confruntă unele ţări membre, cheltuielile alocate de UE pentru agricultură trebuie să fie deplin justificate, eficiente din punct de vedere economic şi acceptate pe plan social.

Pe plan extern, în perspectiva lărgirii UE, implicaţiile majore pe care aderarea ţărilor central şi est-europene le vor avea asupra bugetului comunitar şi respectării angajamentelor UE în cadrul OMC, sunt de primă importanţă; de asemenea, trebuie avute în vedere limitele stabilite în cadrul OMC pentru utilizarea instrumentelor de sprijinire a producţiei şi exportului de produse agricole în definirea obiectivelor specifice şi măsurilor politicii agricole comune.

În anul 2000 Consiliul European de la Berlin a propus o agendă specifică dezvoltării agriculturii în perioada 2000-2006, ale cărei direcţii de acţiune principale au fost:

- Preţul de intervenţie pentru cereale – redus cu 15% în două etape, în cursul sezoanelor de comercializare;

- Intervenţii în sectorul cărnii de bovine în direcţia reducerii preţului de intervenţie; - Reforma din sectorul laptelui şi al produselor lactate – majorarea cotelor la lapte în toate ţările

membre cu 1,5% în 3 etape, începând din 2005-2006 şi reducerea preţurilor de intervenţie pentru unt şi lapte degresat cu 15%;

- În sectorul vinului, distilările preventive şi obligatorii ale vinurilor de masă urmau să fie înlocuite cu distilarea în favoarea pieţei alcoolului alimentar, având ca obiectiv susţinerea pieţei vinului. În anul 2003 la Reuniunea Consiliului pe Agricultură şi Pescuit s-au luat o serie de măsuri, cum

ar fi: Eliminarea sau decuplarea legăturii dintre producţie şi plăţile directe care urmau să fie

înlocuite cu un ajutor unic pe fermă, independent de volumul şi structura producţiei; Respectarea obligatorie a anumitor standarde de către fermieri - de mediu, securitate

alimentară, sănătate a plantelor şi animalelor; Suplimentarea resurselor pentru dezvoltarea rurală prin modulare – transfer de resurse

financiare dinspre măsurile de piaţă spre măsurile de dezvoltare rurală;

33

Stabilizarea cheltuielilor agricole prin menţinerea disciplinei financiare; Revizuirea politicii de piaţă la cereale, orez, culturi energetice, furaje, lactate îndeosebi pe

calea reducerii preţului de intervenţie sau a ajutoarelor; Consolidarea şi întărirea dezvoltării rurale prin măsuri vizând calitatea produselor,

îndeplinirea standardelor prioritare, creşterea bunăstării animalelor, sprijinirea instalării tinerilor fermieri, implementarea directivelor Natura 2000, suportul pentru investiţii în împădurire.

Una dintre dificultăţile principale legate de ultimele valuri de integrare o reprezintă diferenţele mari între preţurile principalelor produse agricole din cele mai multe dintre aceste ţări şi preţurile ridicate de pe piaţa comunitară. De exemplu, pentru noile membre agricultura are o pondere de 9% în PIB în timp ce în UE aceasta este de 2,4%; ponderea populaţiei din sectorul agricol în total populaţie activă este de 22% faţă de numai 5,3% în UE.

În cadrul financiar adoptat pentru perioada 2000-2006, Comisia Europeană a propus un instrument agricol de preaderare – SAPARD – Programul Special de Aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală – care a oferit anual 520 milioane euro pentru a ajuta aceste ţări să-şi pregătească sectoarele agricole şi rurale pentru aderarea la UE, mai ales prin îmbunătăţirea structurilor agricole. Printre măsurile din cadrul acestui program s-au numărat:

- investiţii în structura agricolă;

- îmbunătăţirea comercializării produselor agricole şi piscicole;

- îmbunătăţirea controalelor de calitate, veterinare şi fitosanitare;

- promovarea practicilor agricole care nu dăunează mediului;

- diversificarea activităţilor economice din zonele rurale;

- dezvoltarea infrastructurii rurale;

- managementul resurselor de apă;

- înfiinţarea unor servicii de management agricol;

- crearea de organizaţii ale producătorilor;

- îmbunătăţirea şi reparcelarea terenurilor agricole;

- stabilirea şi actualizarea cadastrelor rurale;

- îmbunătăţirea instruirii profesionale;

- îmbunătăţirea silviculturii şi prelucrarea, comercializarea produselor forestiere;

- finanţarea asistenţei tehnice. În anul 2005 a fost adoptat regulamentul privind finanţarea politicii agricole comune. Acesta

stabileşte un cadru juridic unic pentru finanţarea cheltuielilor care intră sub incidenţa politicii agricole comune (PAC). În acest sens, regulamentul instituie două noi fonduri: Fondul european de garantare agricolă (FEGA) şi Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR).

34

FEGA FEGA finanţează următoarele cheltuieli în contextul gestionării comune între statele membre şi

Comunitate:

- restituirile la export pentru produsele agricole către ţările terţe;

- măsurile de intervenţie pentru reglarea pieţelor agricole;

- plăţile directe către agricultori în contextul politicii agricole comune;

- anumite acţiuni de informare şi de promovare a produselor agricole pe piaţa internă a Comunităţii şi în ţările terţe derulate de statele membre;

- cheltuieli aferente măsurilor de restructurare a industriei zahărului, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 320/2006 al Consiliului;

- programe care promovează consumul de fructe în şcoli. FEGA finanţează în mod centralizat următoarele cheltuieli:

- contribuţia financiară a Comunităţii la măsuri veterinare speciale, măsuri de inspecţie veterinară, măsuri de inspecţie pentru alimente şi hrana animalelor, programe de eradicare şi control al bolilor la animale, precum şi măsuri fitosanitare;

- promovarea produselor agricole fie direct de către Comisie, fie prin intermediul organizaţiilor internaţionale;

- măsuri luate în conformitate cu legislaţia comunitară pentru a asigura conservarea, caracterizarea, colectarea şi utilizarea resurselor genetice în agricultură;

- înfiinţarea şi susţinerea sistemelor informatice de contabilitate pentru agricultură;

- sistemele de supraveghere agricolă;

- cheltuielile referitoare la piaţa produselor pescăreşti. FEADR FEADR finanţează, doar în cadrul gestionării comune, programele de dezvoltare rurală aplicate

în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului. Angajamentele bugetare aferente se fac în tranşe anuale sub formă de prefinanţare, plăţi

intermediare sau plăţi ale soldului. Plăţile intermediare se fac pentru fiecare program de dezvoltare rurală, în funcţie de disponibilităţile bugetare, în limita plafoanelor stabilite de legislaţia comunitară, la care se adaugă sumele fixate de Comisie în conformitate cu dispoziţiile aplicabile plăţilor directe către agricultori şi pentru piaţa vitivinicolă. Aceste plăţi se efectuează în anumite condiţii; de exemplu, trebuie să i se transmită Comisiei o declaraţie de cheltuieli şi o cerere de plată atestată de agenţia de plăţi acreditată. În cazul în care declaraţia nu respectă normele comunitare, Comisia poate decide reducerea sau suspendarea plăţilor.

În anul 2008, PCA a evaluat starea de sănătate a agriculturii, propunând un set de măsuri de îmbunătăţire a mediului de afaceri specific acestui domeniu şi implicit vieţii din mediul rural. Comisia

35

europeană a propus „continuarea procesului de modernizare, simplificare şi eficientizare a politicii agricole comune şi îndepărtarea ultimelor restricţii impuse agricultorilor pentru a-i ajuta să răspundă cererii tot mai mari de produse alimentare. Evaluarea „stării de sănătate” a PAC va reduce în şi mai mare măsură corelarea plăţilor directe cu producţia, dând astfel posibilitatea fermierilor să se orienteze cât mai mult după semnalele pieţei. Măsurile propuse urmăresc, printre altele, eliminarea obligaţiei de scoatere a terenurilor arabile din circuitul agricol, creşterea progresivă a cotelor de lapte înainte de suprimarea acestora în 2015 şi reducerea intervenţiilor pe piaţă. Aceste schimbări vor înlătura restricţiile inutile din calea agricultorilor şi le vor permite să-şi valorifice la maximum potenţialul de producţie. ”

Comisia a propus, de asemenea, intensificarea procesului de modulare, prin care se reduc plăţile directe către agricultori şi se transferă fondurile astfel eliberate către bugetul alocat dezvoltării rurale. Ca urmare a acestor măsuri, agricultura europeană va răspunde mai bine noilor provocări şi şanse care îi stau în faţă, de la schimbările climatice la necesitatea de a asigura o mai bună gestionare a apelor şi protejarea biodiversităţii. Evaluarea «stării de sănătate» nu urmăreşte altceva decât să-i elibereze de oprelişti pe agricultori, pentru ca ei să poată satisface cererea crescândă şi reacţiona rapid la ce le spune piaţa”, a arătat Comisarul pentru agricultură şi dezvoltare rurală Mariann Fischer Boel. „În plus, această evaluare este menită să simplifice, să eficientizeze şi să modernizeze PAC şi să pună la îndemâna agricultorilor noştri instrumentele de care au nevoie pentru a aborda noile provocări cu care se confruntă, cum ar fi schimbările climatice.”

Alte măsuri propuse: Eliminarea obligaţiei de scoatere a terenurilor din circuitul agricol - exonerarea

agricultorilor de obligaţia de a lăsa necultivat 10% din terenul lor arabil. Măsura le va permite să-şi valorifice la maximum potenţialul de producţie.

Eliminarea treptată a cotelor de lapte: Cotele de lapte vor fi eliminate treptat până în aprilie 2015. Până atunci, pentru atenuarea şocului, Comisia propune cinci creşteri ale cotelor cu 1% pe an în perioada 2009/2010 – 2013/2014.

Decuplarea sprijinului direct: Reforma PAC a „decuplat” ajutorul direct acordat agricultorilor, în sensul că plăţile nu mai sunt legate de realizarea unui produs anume. Totuşi, câteva state membre au preferat să păstreze unele plăţi „cuplate”, adică dependente de producţie. Comisia a propus eliminarea ultimelor plăţi cuplate şi integrarea lor în sistemul de plăţi unice, cu excepţia primelor pentru vacile care alăptează şi a primelor pentru oi şi capre, pe care statele membre le vor putea menţine cuplate la nivelul lor actual. Abandonarea treptată a modelului „istoric” de calculare a plăţilor: Agricultorii din unele state membre primesc ajutoare pe baza sumelor pe care le primeau într-o anumită perioadă de referinţă. În alte state, plăţile se calculează pe criterii regionale la hectar. Cu timpul, modelul istoric

36

devine tot mai greu de justificat, aşa încât Comisia propune să se permită statelor membre să evolueze către un sistem de plăţi mai uniform.

Prelungirea SPUS: Zece din cele 12 state care au aderat cel mai recent la UE aplică sistemul de plăţi unice pe suprafaţă (SPUS). Comisia a propus prelungirea sistemului până în 2013.

Ecocondiţionalitate: Ajutoarele acordate agricultorilor sunt condiţionate de respectarea normelor privind protecţia mediului, bunăstarea animalelor şi calitatea produselor alimentare. Agricultorii care nu ţin seama de norme sunt penalizaţi prin reducerea ajutoarelor. Această aşa-numită „ecocondiţionalitate” se va simplifica, eliminând normele nerelevante şi cele a căror aplicare nu intră în răspunderea agricultorilor. Se vor adăuga, în schimb noi cerinţe pentru a menţine avantajul ecologic al scoaterii terenurilor din circuitul agricol şi pentru a ameliora gospodărirea apelor.

Asistenţa destinată sectoarelor cu probleme speciale: Statele membre sunt autorizate să reţină, pe sector, 10% din plafonul bugetului naţional pentru plăţi directe în scopul susţinerii unor măsuri de protecţie a mediului sau de îmbunătăţire a calităţii şi a comercializării produselor în sectorul respectiv. Comisia vizează flexibilitatea acestui instrument. Banii nu vor mai trebui să fie folosiţi în mod obligatoriu în sectorul respectiv, ci vor putea fi utilizaţi pentru sprijinirea producătorilor de lapte şi a producătorilor de carne de vită, de capră şi de oaie din regiunile defavorizate, precum şi pentru susţinerea unor măsuri de gestionare a riscurilor, cum ar fi asigurările împotriva dezastrelor naturale şi fondurile comune pentru bolile animalelor. Statele care aplică SPUS vor deveni eligibile pentru acest tip de asistenţă.

Transferarea fondurilor de la ajutoarele directe la dezvoltarea rurală: Fiecare agricultor care primeşte ajutoare directe de peste 5 000 de euro suportă o reducere de 5% a plăţilor, banii fiind transferaţi la bugetul de dezvoltare rurală. Comisia a propus majorarea procentajului reţinut până la 13% în 2012. În cazul exploataţiilor agricole mai mari, se vor aplica reţineri suplimentare de 3% pentru exploataţiile care primesc peste 100 000 EUR pe an, de 6% pentru cele care primesc peste 200 000 EUR pe an, respectiv de 9% pentru cele ale căror ajutoare anuale depăşesc 300 000 EUR. Statele membre vor putea utiliza fondurile astfel obţinute pentru consolidarea programelor în domenii ca schimbările climatice, energiile regenerabile, gestionarea apelor şi biodiversitatea.

Mecanismele de intervenţie: Măsurile de influenţare a ofertei nu trebuie să diminueze capacitatea agricultorilor de a răspunde la semnalele pieţei. Comisia a propus eliminarea intervenţiei pentru grâul dur, orez şi carnea de porc. Pentru cerealele furajere, nivelul de intervenţie se va stabili la zero. Pentru grâul de pâine, unt şi laptele praf degresat, se vor organiza licitaţii.

Limitarea plăţilor: Statele membre ar trebui să aplice o limită minimă de plată per exploataţie agricolă de 250 EUR sau o limită minimă de suprafaţă de 1 hectar sau ambele măsuri.

Alte măsuri: O serie de mici sisteme de sprijin vor fi decuplate şi transferate la SPU. La cânepă, furaje uscate, proteaginoase şi fructe cu coajă, transferul se va face imediat. La orez, cartofii

37

pentru amidon şi inul cu fibre lungi, se va aplica o perioadă de tranziţie. Comisia a propus totodată desfiinţarea primelor pentru culturile energetice.”

În anul 2011 Comisia Europeană a propus, în cadrul financiar multianual pentru intervalul 2014-2020, un set de regulamente care stabilesc cadrul legislativ al PAC şi o evaluare a impactului unor scenarii alternative privind evoluţia acestei politici. În perspectiva anului 2020, obiectivele PAC sunt:

- Producţie alimentară fiabilă;

- Gestionarea durabilă a resurselor naturale şi politicile climatice;

- Dezvoltarea teritorială echilibrată. Este vizată menţinerea structurii PAC în jurul a doi piloni:

- Pilonul I – plăţi directe şi măsuri de piaţă oferind fermierilor din UE un ajutor anual pentru venitul de bază şi sprijin în caz de perturbări specifice ale pieţei;

- Pilonul II – dezvoltare rurală oferind statelor membre un cadru comun pentru elaborarea şi cofinanţarea unor programe multianuale.

2.2.Politica de protecţie a mediului în U.E.

Obiectivele politicii de mediu stabilite după anii ’70, conform Tratatelor de la Maastricht şi

Amsterdam, sunt:

♦ păstrarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului înconjurător

♦ protejarea sănătăţii populaţiei

♦ utilizarea prudentă şi raţională a resurselor naturale

♦ promovarea măsurilor lanivel internaţional pentru a trata problemele mediului la nivel regional sau mondial

Politica de mediu a Comunităţii se bazează pe următoarele principii: precauţie, prevenire, îndepărtarea sursei de poluare şi poluatorul plăteşte . În dezvoltarea politicii de mediu, prima directivă de mediu privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase a fost adoptată în 1967. Direcţia pentru Protecţia Mediului şi a Consumatorilor a luat fiinţă în anul 1973. În anii care au urmat preocupările privind managementul mediului s-au intensificat, astfel că în anul 1999 politica de mediu devine un obiectiv principal al UE.

În intervalul 1973 şi 1992 s-au derulat primele patru programe de acţiune, bazate pe o abordare sectorială a problemelor de mediu. Primul, 1973-1976, şi al doilea, 1977-1981, au evidenţiat necesitatea protecţiei apei şi aerului, incluzând o abordare sectorială a poluării. Al treilea, 1982-1986 şi al patrulea, 1987-1992, au fost centrate spre cerinţele realizării pieţei unice, corelând obiectivele de mediu cu cele ale pieţei unice. Intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht a adus aspecte noi prin adăugarea conceptului de dezvoltare durabilă şi neinflaţionistă cu respectarea mediului .

38

Perspectivele dezvoltării durabile sunt:

• menţinerea calităţii vieţii în general

• accesul continuu la resursele naturale

• prevenirea deteriorării pe termen lung a mediului înconjurător

• înţelegerea dezvoltării durabile ca fiind procesul care corespunde nevoilor prezente fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a satisface propriile nevoi

Strategia „Către o dezvoltare durabilă a avut 7 teme de importanţă majoră: schimbările climatice, creşterea conţinutului de acizi şi calitatea aerului, mediul în zonele urbane, zonele de coastă, managementul deşeurilor, managementul resurselor de apă, protecţia naturii şi biodiversităţii. S-a aplicat în 5 sectoare: industrie, energie, transporturi, agricultură, turism.

Al şaselea Program de Acţiune pentru mediu: 2000-2010 s-a intitulat Mediul 2010: Viitorul nostru, alegerea noastră, stabilind priorităţile şi obiectivele politicii de mediu pentru următorii cinci-zece ani şi detaliind măsurile care trebuie aplicate. Se va accentua necesitatea îmbunătăţirii şi aplicării legislaţiei existente la nivel naţional şi regional; se va coopera mai strâns cu întreprinderile şi consumatorii pentru a obţine noi forme de producţie şi consum care să nu dăuneze mediului înconjurător; se vor lua măsuri pentru o mai bună informare a consumatorilor şi alegerea produselor ecologice; se va continua integrarea aspectelor de mediu cu toate celelalte politici – transporturi, energie, agricultură, etc.; se va realiza planificarea spaţială şi se vor lua decizii optime privind amenajarea teritoriului, în vederea protecţiei mediului. Acest program are 4 arii tematice:

Schimbările climatice – obiectivul fiind de stabilizare a concentraţiei atmosferice de gaze cu efect de seră

Natură şi biodiversitate – obiectivul fiind de a proteja şi restaura funcţionarea sistemelor naturale şi a stopa pierderea biodiversităţii din UE şi la nivel global – protejarea solului împotriva eroziunii şi poluării.

Mediul înconjurător şi sănătatea – obiectivul este de a atinge o calitate a mediului în care nivelul contaminării, ca urmare a activităţii umane, inclusiv datorită diferitelor tipuri de radiaţii, să nu crească riscul unui impact negativ asupra sănătăţii oamenilor.

Utilizarea continuă a resurselor naturale şi managementul deşeurilor – obiectivul este de a asigura un consum rezonabil de resurse, pentru resursele care se regenerează sau nu, care să nu depăşească capacitatea de suportabilitate a mediului. Prevenirea creşterii volumului deşeurilor este parte a politicii integrate a produselor. Obiectivul era de a reduce cantitatea de deşeuri cu 20% în 2010 faţă de nivelul anului 2000 şi cu 50% până în 2050.

Cel de-al şaselea program mai propune 7 strategii tematice, realizabile în 2 etape: 1.calitatea aerului, iniţiată în 2001, rezultatele fiind publicate la finele anului 2006; 2.protecţia solului; 3.utilizarea pesticidelor în contextul dezvoltării durabile; 4.protejarea şi conservarea mediului marin; 5.prevenirea şi

39

reciclarea deşeurilor; 6.utilizarea continuă a resurselor naturale; 7.mediul urban. Agenţia Europeană pentru Mediu – are ca scop furnizarea de informaţii publicului şi celor abilitaţi în luarea deciziilor şi conceperea unor politici de protecţie a mediului înconjurător şi de sprijinire a dezvoltării durabile. Are în prezent 31 de state membre, inclusiv România.

2.3. Politica socială în Uniunea Europeană

2.3.1.Contextul demografic – prezent şi perspective Ca număr de locuitori, Europa este al III-lea continent, având 700,2 mil.locuitori în anul 2004,

inclusiv 107,8 mil.loc.din partea europeană a Rusiei şi cca.6,9 mil. în partea europeană a Turciei. În Europa locuiesc 11,5% din populaţia globului. Istoria arată că populaţia continentului atingea 100 mil.loc. în anul 1650, 187 mil.loc. în anul 1800 şi peste 400 mil.loc. în anul 1900 (deşi în perioada aceasta s-au înregistrat migraţii masive spre America de Nord, Australia, Noua Zeelandă, America Latină. În anul 1950 populaţia Europei a ajuns la 529 mil.loc.în ciuda pierderilor de vieţi omeneşti în timpul celui de-al doilea război mondial. În secolul al XIX, contribuţia semnificativă la creşterea numerică a populaţiei a avut-o sporul natural, Europa fiind şi ea circumscrisă exploziei demografice ; în sec.XX creşterea numerică a populaţiei pe fondul scăderii dramatice a sporului natural chiar dacă fenomenele de migraţie a populaţiei spre ţările europene, în principal, a celor dezvoltate, foste colonii au fost destul de vizibile.

Din punct de vedere al repartiţiei geografice a populaţiei la nivelul continentului situaţia este: în Europa Nordică trăiesc 3,4% din europeni; în Europa de Vest 23%; în Europa Centrală 26,9%; în Europa de Sud 21,7%; în Europa de Est 25%. În ceea ce priveşte Uniunea Europeană a celor 25 membri, înainte de aderarea României şi Bulgariei, aceasta concentra 48% din totalul populaţiei continentului.

Cele mai populate ţări Ale UE sunt Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, remarcându-se şi prin cele mai ridicate densităţi pe kmp. – Germania 231,9 loc.kmp, Marea Britanie 243,8 loc./kmp. State mici sunt San Marino, Monaco, Liechtenstein fiecare cu populaţii cuprinse în 32 şi 69 mii locuitori. Alte ţări mici sunt Islanda, Malta, Luxemburg având sub 500 mii locuitori. Cel mai populat stat al continentului este Rusia cu 143,8 mil.loc. având cca. 75% din populaţie în partea europeană.

În ceea ce priveşte densitatea medie a populaţiei europene, aceasta este de 68,8 loc./kmp, de 1,5 ori mai mare decât media mondială, Europa fiind al doilea continent din punct de vedere al densităţii. Situaţia se prezintă diferit de la o regiune la alta, de la o ţară la alta, astfel: de la 2,8 loc./kmp în Islanda la 16.564,1 loc./kmp în Monaco (locul I pe glob). Alte ţări mici cu densităţi mari al populaţiei: Vatican 2093,2 loc./kmp, Malta 1256,3 loc./kmp, San Marino 465,7 loc./kmp. Din totalul ţărilor continentului, 34 au, în prezent, densitate superioară mediei continentului. Printre ţările mari cu densităţi

40

mici ale populaţiei se numără: Rusia 27 loc./kmp, Islanda 2,8 loc./kmp, Finlanda 15,4 loc./kmp, Suedia 20 loc./kmp. Arii cu densităţi ridicate la nivelul continentului sunt: Marea Britanie din NV spre SE – densităţi între 300-750 loc./kmp, Olanda şi Belgia – 350-400 loc./kmp, Germania – zona Ruhr, Rhein, Neckar. Densităţi ridicate ale populaţiei sunt în estul Germaniei, Cehia, Silezia Superioară (Polonia), Ucraina în bazinul carbonifer al Doneţului – peste 200 loc./kmp.; zona Rhinului pe direcţia V-E, Elveţia, Italia – Milano, Torino, Napoli, Roma, etc. – peste 250 loc./kmp. Alte zone cu densităţi ridicate: Scoţia centrală 500 loc./kmp, litoralul atlantic al Portugaliei, Muntenia centrală 200 loc./kmp, Moscova, Berlin, Budapesta, Viena, Atena, etc.

Având în vedere mişcarea naturală a populaţiei, Europa se înscrie, în anul 2004, cu unele din cele mai mici valori ale natalităţii, valorii moderate (în creştere pentru unele ţări) ale mortalităţii şi cu valori negative ale sporului natural în multe ţări. În ceea ce priveşte natalitatea, Albania şi Turcia depăşesc 15‰, altele au între 10 şi 15‰: Irlanda, Franţa, Luxemburg, Marea Britanie, toate celelalte având valori inferioare, etc. În ceea ce priveşte mortalitatea, cele mai mari valori sunt specifice Ucrainei 16,4 ‰, Rusiei 15,2‰, Belarusiei, Letoniei, apoi Bulgaria şi România. Cele mai mici valori le are Turcia 5,9‰, Macedonia, Andorra, Malta, etc. Sporul natural înregistrează valori scăzute, cele mai multe fiind negative sau apropiate de 0. Spor natural ridicat au Turcia, Albania, Islanda, Irlanda, Macedonia, toate celelalte având spor natural sub 5‰ sau chiar negativ. Cele mai mici sporuri naturale (negative) le au Ucraina, Rusia, Letonia, Bulgaria, Belarus, Estonia, Ungaria iar dintre ţările membre UE două au spor natural pozitiv – Franţa şi Marea Britanie, celelalte având sporul natural negativ.

Ca fenomen demografic cu impact asupra activităţii economice se distinge, în ultimele două decenii emigraţia economică, în general spre ţările dezvoltate ale Europei provenind atât din fostul sistem comunist cât şi din ţări foste colonii ale ţărilor occidentale. Semnificativă este şi tendinţa migratorie spre ţările UE a populaţiei în căutarea unui loc de muncă, provenind din Africa şi Asia îndeosebi.

2.3.2.Politica socială

În procesul formării pieţei muncii în plan comunitar s-au manifestat următoarele situaţii: În momentul semnării Tratatului de la Roma exista şi funcţiona în fiecare dintre statele semnatare

ale acestuia o piaţă a muncii, parte componentă a pieţei naţionale a fiecărui stat dar şi a pieţei europene şi mondiale a muncii.

Pe teritoriul unora dintre statele luate în discuţie s-a format şi a funcţionat, paralel cu piaţa oficială a muncii, o piaţă neagră neoficială, care a influenţat în anumite limite comportamentul, funcţionarea şi evoluţia celei oficiale.

Existenţa unor diferenţe în nivelul ofertei de forţă de muncă pe fiecare din aceste pieţe legate de evoluţia demografică în Europa, după cel de-al doilea război mondial dar şi modificările în structura

41

populaţiei pe limite de vârste, a creşterii ponderii femeilor în viaţa economică, a prelungirii duratei medii de şcolarizare, etc.

Rolul jucat de guvernele statelor în procesul de formare, funcţionare şi reglementare a pieţei naţionale a muncii, prin crearea unui cadru legislativ şi instituţional care să asigure punerea în practică a măsurilor de securitate socială, de urmărire a gradului de ocupare a forţei de muncă, a nivelului de trai al populaţiei.

Rolul jucat de mişcările sindicale în funcţionarea şi evoluţia pieţei muncii în fiecare dintre state: în Marea Britanie, Germania, Franţa, Belgia mişcările sindicale au avut o mare putere de influenţă în stabilirea salariului nominal, a celui real, al ocupării forţei de muncă, al respectării drepturilor sociale legate de ajutorul de şomaj, pensia privind incapacitatea de muncă, pensia de bătrâneţe, etc.

Atracţia exercitată de economiile din Europa de Vest asupra forţei de muncă din Europa centrală şi de Est dar şi asupra celei din fostele colonii ale Marii Britanii, Franţei, Olandei.

Distribuţia sectorială diferită a forţei de muncă în fiecare dintre ţările membre şi candidate la U.E. Factorii care au determinat dezvoltarea şi evoluţia pieţei muncii în UE au fost:

1. evoluţia demografică a populaţiei din Europa de Vest după cel de-al doilea război mondial. Rata medie de creştere a populaţiei a fost diferită în ţările care compun UE, astfel: între 1965 şi 1980 a fost relativ scăzută în Marea Britanie 0,2%, Belgia 0,3%, mai mare în Olanda 0,9%, Spania 1,5%, Irlanda 1,2%. Începând din 1986 a înregistrat un regres la nivelul întregii uniuni. Pentru anul 2050 se prevede o scădere a populaţiei apte de muncă, la nivelul UE cu 18% comparativ cu anul 2004, în timp ce numărul populaţiei de peste 65 de ani va creşte cu 60%.

2. densitatea populaţiei este diferită pe regiuni, cu valori înalte în zonele puternic industrializate din Germania, Belgia, Olanda, unde venitul pe locuitor înregistrează niveluri peste valoarea medie şi scăzute în Spania, Grecia, Irlanda, unde se înregistrează cele mai mici valori ale venitului pe locuitor.

3. mobilitatea forţei de muncă în interiorul UE. După anul 1986 au apărut o serie de tendinţe noi în migrarea forţei de muncă, astfel:

- a crescut ponderea migraţiilor între ţările din Nord şi Marea Britanie şi Germania, scăzând ponderea fluxurilor dinspre statele din sud

- a crescut ponderea persoanelor cu pregătire profesională superioară şi a managerilor în totalul forţei de muncă care migrează în interiorul Comunităţii.

- s-au schimbat priorităţile în privinţa alegerii noului loc de muncă, dacă la început fluxurile migratorii se orientau spre industriile manufacturiere sau construcţii, în prezent se îndreaptă spre sectorul bancar, al asigurărilor sociale, în general, sectorul serviciilor

- se accentuează deplasarea forţei de muncă dinspre nord spre sud, tendinţă determinată de dezvoltarea industriei turismului, a serviciilor în Italia, Spania, Portugalia, Grecia.

42

4. migraţia forţei de muncă din exterior spre spaţiul comunitar. Acest fenomen s-a manifestat în moduri diferite după încheierea războiului, însă, în prezent, tendinţele manifestate sunt:

- existenţa unor fluxuri de forţă de muncă provenind din Africa şi de pe coasta Mării Mediterane, spre Italia, Franţa, Belgia, Olanda, Germania

- dezvoltarea unor fluxuri de forţă de muncă provenind din Asia, spre Belgia, Olanda, Germania

- existenţa unor fluxuri de forţă de muncă provenind din estul Europei spre Germania, Olanda, Norvegia.

- creşterea fluxurilor de forţă de muncă din unele state puternic industrializate spre cele comunitare. De exemplu, în Marea Britanie fluxuri de forţă de muncă provenind din SUA şi Japonia.

Politica socială europeană este formată dintr-un set de politici legate de sfera socială şi de funcţionarea pieţei muncii iar politica socială a UE este puternic centrată pe aspecte legate de angajarea forţei de muncă şi pe condiţiile de muncă.

Politica socială comunitară cuprinde următoarele elemente: - transferurile sociale, care reprezintă, în funcţie de statul membru, între 15 şi 25% din PIB.

Doar 0,1% din PIB este acoperită din Fondul Social European - reglementările care influenţează funcţionarea pieţei muncii, centrate pe sănătate şi

securitatea locului de muncă - relaţiile instituţionale şi de parteneriat social. Consecinţele slabei convergenţe sociale sunt generatoare de tensiuni şi costuri sociale mari.

Diferenţele de salarizare, protecţie socială, condiţii de muncă pot conduce la fenomenul de dumping social. Acesta îşi are originile în condiţiile diferite care se manifestă pe piaţa europeană a muncii. Poate fi evitat prin apropierea acestora. Factorii care limitează convergenţa acestor condiţii sunt: presiunile bugetare, diferite de la o ţară la alta, răspunsul la presiunile globalizării, formarea şi funcţionarea pieţei unice europene, acceptarea la nivel comunitar a drepturilor sociale.

Cadrul legislativ şi instituţional al formării, funcţionării şi evoluţiei pieţei muncii este dat de prevederile Tratatului de la Roma, ale Actului Unic European, ale Chartei Sociale, Tratatului de la Maastricht.

Charta Socială elaborată la iniţiativa lui Jacques Delors, adoptată în 1989 de către statele membre, mai puţin Marea Britanie (care a adoptat-o ulterior) conţine propuneri privind întărirea politicilor privind ocuparea forţei de muncă la nivel comunitar şi stabileşte drepturile sociale la acelaşi nivel. Acestea sunt: dreptul la muncă al cetăţenilor comunitari în oricare din statele membre; libertatea de a alege ocupaţia şi dreptul de a primi un salariu corect stabilit; dreptul de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă şi viaţă; dreptul la protecţie socială cu respectarea condiţiilor naţionale în domeniu; libertatea de

43

asociere şi de negocieri colective; dreptul la învăţământ vocaţional; tratament egal pentru femei şi bărbaţi; dreptul de informare, consultare şi participare; sănătate şi siguranţă în muncă; protecţia copilului şi adolescentului; asigurarea unui standard de viaţă decent persoanelor vârstnice; îmbunătăţirea integrării profesionale şi sociale a persoanelor cu handicap.

Consiliul European de la Luxemburg a elaborat un Ghid european al ocupării forţei de muncă pe baza căruia au fost stabilite principalele direcţii de finanţare, dezvoltare şi promovare a unor măsuri active pe piaţa muncii, promovarea egalităţii şanselor, îmbunătăţirea educaţiei şi consilierii, formarea unei forţe de muncă înalt calificate, accesul femeilor pe piaţa muncii, etc. Pe baza Ghidului, Comisia Europeană a elaborat în anul 1999 o Strategie concertată cu privire la modernizarea protecţiei sociale, pe patru direcţii principale:

- Asigurarea unor venituri şi condiţii de muncă sigure - Susţinerea sistemului de pensii - Promovarea incluziunii sociale - Susţinerea standardelor de sănătate. În cadrul Strategiei de la Lisabona, adoptate în anul 2002, una din cele 5 direcţii principale de

creştere a competitivităţii economiei europene, în raport cu SUA şi cu Asia, în special cu China, o reprezintă factorul uman – creşterea coeziunii sociale într-o Europa în plină extindere, creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, a productivităţii şi dezvoltarea educaţiei permanente.

2.4. Politica de dezvoltare regională a U.E.

2.4.1.Coordonate ale mediului social european La nivelul continentului Europa situaţia venitului în diferite ţări reflectă diferenţele mari existente

atât între păturile sociale bogate şi cele sărace cât şi între ţările dezvoltate şi cele eliberate de comunism.

În ceea ce priveşte inegalitatea repartiţiei venitului, calculată ca raport între venitul total al celor 20% cu venitul cel mai înalt şi venitul total al celor 20% cu venitul cel mai scăzut, în profil dinamic, începând cu anul 1995, observăm:

Tab.7 Inegalitatea repartiţiei veniturilor

ANUL 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 UE (25) ... ... ... 4,6 4,6 4,5 4,5 ... 4,6 4,8 4,9 4,8 UE (15) 5,1 4,8 4,7 4,6 4,6 4,5 4,5 ... 4,6 4,8 4,8 4,7 ZONA € (13)

... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 4,6 4,6

ZONA € (12)

5,1 4,8 4,7 4,5 4,5 4,4 4,4 ... 4,5 4,8 4,6 4,6

Belgia 4,5 4,2 4,0 4,0 4,2 4,3 4,0 ... 4,3 4 4 4,2

44

Bulgaria ... ... ... ... ... 3,7 3,8 3,8 3,6 4 3,7 3,5 Cehia ... ... ... ... ... ... 3,4 ... ... ... 3,7 3,5 Danemarca 2,9 ... 2,9 ... 3,0 ... 3,0 ... 3,6 3,4 3,5 3,4 Germania 4,6 4,0 3,7 3,6 3,6 3,5 3,6 ... ... ... 3,8 4,1 Estonia ... ... ... ... ... 6,3 6,1 6,1 5,9 7,2 5,9 5,5 Irlanda 5,1 5,1 5,0 5,2 4,9 4,7 4,5 ... 5 5 5 4,9 Grecia 6,5 6,3 6,6 6,5 6,2 5,8 5,7 ... 6,4 5,9 5,8 6,1 Spania 5,9 6,0 6,5 5,9 5,7 5,4 5,5 5,1 5,1 5,1 5,4 5,3 Franţa 4,5 4,3 4,4 4,2 4,4 4,2 3,9 3,9 3,8 4,2 4 4 Italia 5,9 5,6 5,3 5,1 4,9 4,8 4,8 ... ... 5,7 5,6 5,5 Cipru ... ... ... ... ... ... ... ... 4,1 ... 4,3 4,3 Letonia ... ... ... ... ... 5,5 ... ... ... ... 6,7 7,9 Lituania ... ... ... ... ... 5,0 4,9 ... ... ... 6,9 6,3 Luxemburg 4,3 4,0 3,6 3,7 3,9 3,7 3,8 ... 4 3,9 3,8 4,2 Ungaria ... ... ... ... ... 3,3 3,1 3,0 3,3 ... 4 5,5 Malta ... ... ... ... ... 4,6 ... ... ... ... 4,1 4,2 Olanda 4,2 4,4 3,6 3,6 3,7 4,1 4,0 4,0 4,0 ... 4 3,8 Austria 4,0 3,8 3,6 3,5 3,7 3,4 3,5 ... 4,1 3,8 3,8 3,7 Polonia ... ... ... ... ... 4,7 4,7 ... ... ... 6,6 5,6 Portugalia 7,4 6,7 6,7 6,8 6,4 6,4 6,5 7,3 7,4 6,9 6,9 6,8 România ... ... ... ... ... 4,5 4,6 4,7 4,6 4,8 4,9 5,3 Slovenia ... ... ... ... ... 3,2 3,1 3,1 3,1 ... 3,4 3,4 Slovacia ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 3,9 4 Finlanda ... 3,0 3,0 3,1 3,4 3,3 3,7 3,7 3,6 3,5 3,6 3,6 Suedia ... ... 3,0 ... 3,1 ... 3,4 3,3 ... 3,3 3,3 3,5 Marea Britanie 5,2 5,0 4,7 5,2 5,2 5,2 5,4 5,5 5,3 ... 5,8 5,4 Croaţia ... ... ... ... ... ... ... ... 4,6 ... ... ... Macedonia ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... Turcia ... ... ... ... ... ... ... 10,8 9,9 ... ... ... Islanda ... ... ... ... ... ... ... ... ... 3,4 3,5 3,7 Norvegia ... ... 3,3 3,4 3,3 3,3 3,5 3,2 3,8 3,6 4,1 4,6

Sursa: Eurostat, 16.05.2008 (Raport între partea de venit total al celor 20% din populaţie având cel mai înalt venit – quintila superioară şi partea de venit total al celor 20% din populaţie având cel mai scăzut venit – quintila inferioară).

- la nivelul anului 2006, discrepanţe mari între venituri în ţările: Estonia, Grecia, Italia, Letonia,

Lituania, Polonia, Portugalia (≥ 5,5). Spectrul polarizării bogăţiei se întinde nu doar asupra unor ţări

ex-comuniste ci şi asupra ţărilor dezvoltate din U.E. - la nivelul aceluiaşi an, cele mai mici discrepanţe între nivelul veniturilor sunt specifice ţărilor:

Bulgaria, Cehia, Danemarca, Slovenia, Suedia (≤3,5). Situaţia evidenţiază opţiunile macroeconomice ale economiilor naţionale respective şi într-o măsură mai mică, nivelul de dezvoltare al ţării.

- în perioada 1995-2006, evoluţia acestui raport a fost fluctuantă, în unele ţări scăzând continuu (ex. Belgia, Bulgaria, Italia, Olanda, etc.), în altele având tendinţa de creştere (Norvegia, Finlanda, România, Letonia, Ungaria).

- la nivelul ţării noastre, polarizarea bogăţiei este mai puternică decât la nivelul Uniunii Europene Analizând riscul de sărăcie, la nivelul continentului european, aşa cum se prezintă în tabelul

următor, observăm că, proporţia persoanelor al căror venit disponibil se situează sub pragul de risc de

45

sărăcie, stabilit la 60% din venitul disponibil la nivelul mediei naţionale, după transferurile sociale, este de 16%. Diferenţele sunt, însă, notabile, de la o ţară la alta, chiar dacă, în ansamblu, vorbim despre un continent care nu prezintă niveluri ridicate ale acestui tip de risc şi nici situaţii negative extreme. Cel mai mic nivel al riscului de sărăcie, cuprins între 10% şi 12% este atins în: Cehia, Danemarca, Olanda, Slovenia, Slovacia, Suedia, Islanda, Norvegia. Ţările cu cel mai înalt nivel al riscului de sărăcie, cuprins între 20% şi 23% sunt: Grecia, Spania, Italia, Letonia. Printre ţările care, în cursul perioadei 1995-2006, au înregistrat creşterea riscului de sărăcie al populaţiei se numără: Letonia, Ungaria, Finlanda, România. În general, riscul de sărăcie se prezintă ca relativ stabil, în perioada analizată, înregistrând variaţii mici, în plus sau în minus, pentru majoritatea ţărilor europene. Desigur contextul de instabilitate, nesiguranţă, incertitudine, datorat rupturii majore intervenite în funcţionarea sistemelor economice ale ţărilor ex-comuniste la finele anilor ’80 a creat premisele agravării fenomenului tocmai în aceste ţări; unele dintre ţări au moderat fenomentul sau sunt pe cale să o facă. Intrarea în Uniunea Europeană şi derularea unor programe economice şi sociale adecvate pe de o parte dar şi schimbarea mentalităţii asupra fenomenului au atenuat cauzele şi au minimizat efectele. Dintre candidaţii la Uniunea Europeană, Turcia înregistrează cea mai mare valoare a acestui tip de risc, situaţia fiind cu atât mai îngrijorătoare cu cât trebuie avut în vedere şi numărul mare al populaţiei acestei ţări.

Tab.8. Nivelul riscului de sărăcie după transferurile sociale – total %

ANUL 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 UE (25) ... ... ... 15 16 16 16 ... 15 16 16 16 UE (15) 17 16 16 15 16 15 15 ... 15 17 16 16 Zona €

... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...

Zona €-13 ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 15 16 Zona €-12 17 16 16 15 15 15 15 ... 15 17 15 16 Belgia 16 15 14 14 13 13 13 ... 15 15 15 15 Bulgaria ... ... ... ... ... 14 16 14 14 15 14 14 Cehia ... ... ... ... ... ... 8 ... ... ... 10 10 Danemarca 10 ... 10 ... 10 ... 10 ... 12 11 12 12 Germania 15 14 12 11 11 10 11 ... ... ... 12 13 Estonia ... ... ... ... ... 18 18 18 18 20 18 18 Irlanda 19 19 19 19 19 20 21 ... 20 21 20 18 Grecia 22 21 21 21 21 20 20 ... 21 20 20 21 Spania 19 18 20 18 19 18 19 19 19 20 20 20 Franţa 15 15 15 15 15 16 13 12 12 13 13 13 Italia 20 20 19 18 18 18 19 ... ... 19 19 20 Cipru ... ... ... ... ... ... ... ... 15 ... 16 16 Letonia ... ... ... ... ... 16 ... ... ... ... 19 23 Lituania ... ... ... ... ... 17 17 ... ... ... 21 20 Luxemburg 12 11 11 12 13 12 12 ... 11 12 13 14 Ungaria ... ... ... ... ... 11 11 10 12 ... 13 16 Malta ... ... ... ... ... 15 ... ... ... ... 15 14 Olanda 11 12 10 10 11 11 11 11 12 ... 11 10 Austria 13 14 13 13 12 12 12 ... 13 13 12 13 Polonia ... ... ... ... ... 16 16 ... ... ... 21 19

46

Portugalia 23 21 22 21 21 21 20 20 19 20 19 18 România ... ... ... ... ... 17 17 18 17 18 18 19 Slovenia ... ... ... ... ... 11 11 10 10 ... 12 12 Slovacia ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 13 12 Finlanda ... 8 8 9 11 11 11 11 11 11 12 13 Suedia ... ... 8 ... 8 ... 9 11 ... 11 9 12 Marea Britanie 20 18 18 19 19 19 18 18 18 ... 19 19 Croaţia ... ... ... ... ... ... ... ... 18 ... ... ... Macedonia ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... Turcia ... ... ... ... ... ... ... 25 26 ... ... ... Islanda ... ... ... ... ... ... ... ... ... 10 10 10 Norvegia ... ... ... ... ... ... 11 10 11 11 11 11

Sursa: Eurostat, mai 2008 (proporţia persoanelor al căror venit disponibil se situează sub pragul de risc de sărăcie, stabilit la 60% din venitul disponibil la nivelul mediei naţionale, după transferurile sociale

2.4.2.Viziunea comună europeană în privinţa diferenţelor regionale Ţările fondatoare ale Comunităţii – Germania, Italia, Franţa, Belgia, Olanda, Luxemburg au

recunoscut, de la început, necesitatea atenuării impactului integrării economice asupra forţei de muncă şi asupra sectoarelor economice puternic afectate cât şi a realizării unui echilibru financiar între regiunile prospere şi cele defavorizate.

În anul 1975 a fost creat Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), acest moment marcând apariţia unei politici regionale comune. Circa 85% din sumele cheltuite în perioada 1975-1988 au fost destinate finanţării investiţiilor din infrastructură, ele fiind orientate preponderent spre regiunile şi ţările cel mai puţin dezvoltate.

Dezechilibrele regionale s-au accentuat vizibil în deceniul a IX-lea după aderarea Greciei, Portugaliei şi Spaniei, ţări cu economii mai slab dezvoltate. Pentru a pune în pericol funcţionarea normală a pieţei unice, s-a considerat că la nivelul UE, deci la nivel supranaţional, ar trebui să se acţioneze în vederea reducerii acestor dezechilibre. S-au propus patru principii de bază în cadrul reformei fondurilor structurale: concentrarea, întocmirea de programe, adiţionalitatea, parteneriatul.

Odată cu semnarea Tratatului de la Maastricht s-a consolidat legătura dintre adâncirea integrării economice şi coeziunea economică şi socială. Fondul de Coeziune a fost creat special pentru a sprijini Irlanda, Grecia, Portugalia şi Spania, toate din categoria ţărilor mai puţin dezvoltate. Din acest fond au fost finanţate proiecte din domeniul protecţiei mediului şi al reţelelor de transport transeuropean. În anul 1993 a fost creat al patrulea fond structural respectiv instrumentul financiar pentru orientarea pescuitului.

Pentru perioada financiară 2000-2006 celor 15 ţări UE le-a fost alocată o sumă globală de 213 mld.euro, din care 195 mld.euro fonduri structurale şi 18 mld.fondul de coeziune. Spania a fost principalul beneficiar al acestor fonduri, cu o pondere de cca.1/4. Din fondul de coeziune au mai fost alimentate Grecia, Portugalia, Irlanda.

În politica regională, obiectivele UE au fost:

47

Obiectivul 1., cu caracter regional, pentru care au fost eligibile regiunile rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării, cu un PIB/loc. mai mic de 75% din media UE, atrăgând 69,7% din fondurile structurale. În cele 48 regiuni beneficiare locuiau 22% din populaţia celor 15 membri UE. S-a pus accent pe creşterea competitivităţii, sprijinirea măsurilor care vizau infrastructura, inovaţia, IMM-urile, resursele umane.

Obiectivul 2, regional, a inclus regiuni cu dificultăţi structurale, în care trăiau 18% din populaţia celor 15 UE, care beneficiau de 11,5% din fondurile structurale. În această categorie au intrat regiuni aflate în schimbare economică, în industrie sau servicii, zone rurale în declin, regiuni dependente de pescuit, puternic afectate de criză şi arii urbane confruntate cu dificultăţi.

Obiectivul 3, cu caracter orizontal, a acoperit întreaga UE şi a vizat adaptarea şi modernizarea sistemelor de educaţie, training şi ocupare a forţei de muncă. Acest obiectiv a absorbit 12,3% din fondurile structurale şi s-a bazat pe un cadru european comun.

Aplicând principiul concentrării, Comisia a lansat 4 iniţiative care au absorbit 5,35% din fondurile structurale:

Interreg: stimularea cooperării transfrontaliere, transnaţionale şi interregionale Leader+ : dezvoltare rurală Equal: combaterea tratamentului inegal şi a discriminării în ceea ce priveşte accesul pe piaţa forţei

de muncă Urban II: dezvoltarea durabilă a oraşelor şi ariilor urbane care trec prin perioade de declin

Prevederi asupra Fondului de coeziune pentru perioada 2007-2013 Obiectivul actual este cel de creştere a coeziunii economice şi sociale în scopul

favorizării unei dezvoltări armonioase, echilibrate, durabile a Comunităţii pentru perioada 2007-2013.

Acţiunile comunitare ale politicii de coeziune europeană vizează să răspundă luptei contra disparităţilor economice, sociale şi teritoriale, accelerării restructurărilor economice şi îmbătrânirii populaţiei. Ele se focalizează pe un număr limitat de priorităţi care pun în valoare obiectivele de la Lisabona – creştere, competitivitate şi angajare şi de la Goteborg – mediu.

Politica regională comunitară are, pentru perioada 2007-2013, 3 noi obiective şi anume: convergenţă, competitivitate regională şi angajare cooperare teritorială

Obiectivul convergenţei, înlocuind vechiul obiectiv 1, vizează accelerarea convergenţei statelor membre şi regiunilor cel mai puţin dezvoltate prin ameliorarea condiţiilor de creştere şi angajare. Are în vedere statele membre şi regiunile cel mai puţin dezvoltate.

48

Domeniile de acţiune sunt: capitalul fizic şi uman, inovarea, societatea cunoaşterii, adaptabilitatea şi schimbarea, mediul şi eficacitatea administrativă.

Obiectivul competitivitate regională şi angajare vizează creşterea competitivităţii, angajării şi a gradului de atractivitate a regiunilor, în afara celor care sunt cel mai puţin dezvoltate.

Trebuie să permită anticiparea schimbărilor economice şi sociale, să promoveze inovarea, spiritul de întreprindere, protecţia mediului, accesibilitatea, adaptabilitatea şi dezvoltarea pieţelor muncii.

Obiectivul cooperare teritorială europeană vizează creşterea cooperării la nivel transfrontalier, transnaţional şi interregional, bazându-se pe vechea iniţiativă comunitară INTERREG.

Vizează promovarea de soluţii comune pentru autorităţile învecinate în domeniile dezvoltării urbane, rurale şi a zonelor de coastă, dezvoltarea relaţiilor economice şi crearea reţelelor de întreprinderi mici şi mijlocii. Cooperarea se va axa pe cercetare, dezvoltare, societatea informaţiei, mediu, prevenirea riscurilor şi managementul resurselor de apă.

2.5. Politica comercială comună

2.5.1. Situaţia afacerilor economice europene – export/import, investiţii străine directe

În ultimele decenii, în comerţul internaţional şi european au avut loc modificări cum ar fi: globalizarea economiei mondiale; pierderea treptată a dominaţiei şi competitivităţii Statelor Unite pe piaţa mondială,

concomitent cu creşterea forţei economice a Japoniei, ţărilor din Extremul Orient, Europei de Vest;

creşterea puterii economice a unor blocuri regionale şi în special a Uniunii Europene; creşterea influenţei mărcilor globale de autoturisme, alimente, produse electronice, etc.; stabilirea barierelor de intrare pentru protejarea pieţelor naţionale contra concurenţei

străine; deschiderea de noi pieţe în Europa de Est, China, ţările arabe; agravarea datoriei externe a unor ţări ca Mexic, Brazilia, pe fondul unui sistem financiar

internaţional fragil; creşterea ponderii comerţului în operaţiile internaţionale; tendinţele de formare a alianţelor între firme importante din diferite ţări dezvoltarea transporturilor internaţionale, comunicaţiilor, tranzacţiilor financiare.

La baza desfăşurării comerţului internaţional stau câteva teorii care încearcă să motiveze opţiunea naţiunilor de a face comerţ internaţional, produsele şi serviciile care fac obiectul acestuia, şi nu în ultimul rând preţurile lor. Printre acestea sunt: teoria avantajului absolut, a celui comparativ, teoria productivităţii muncii, a proporţionalităţii factorilor, teoria ciclului de viaţă. În studiul comerţului

49

internaţional, o principală sursă de informaţii o reprezintă balanţa de plăţi, care pe lângă datele necesare luării deciziilor în activităţile internaţionale (selectării furnizorilor pe pieţele externe, a pieţelor pe care se va vinde) poate folosi la indicarea ţărilor importatoare sau exportatoare ale unui anumit produs.

Ca alternative de politică economică aplicată în relaţiile cu străinătatea, ţările lumii aplică: protecţionismul sau liberalismul economic.

Protecţionismul este folosit de către guverne, având ca motivaţii principale:

• protejarea pieţei interne, a ramurilor tinere,

• păstrarea banilor în ţară,

• încurajarea acumulării capitalului,

• menţinerea sau ridicarea standardului de viaţă al populaţiei,

• conservarea resurselor naturale,

• industrializarea ţărilor ale căror populaţii au salarii reale mici,

• menţinerea ocupării şi reducerea şomajului,

• apărarea naţională,

• creşterea mărimii afacerilor,

• realizarea de tranzacţii avantajoase,

• diminuarea riscurilor economice şi politice din mediul de afaceri mondial, etc. Pentru încurajarea dezvoltării ramurilor autohtone şi protejarea ramurilor existente, guvernele

stabilesc bariere cum ar fi: ■ tarifele vamale, ■ contingentările, restricţiile voluntare la export (asemănătoare contingentărilor, stabilite în industria textilă, oţelului, confecţiilor, automobilelor), ■ boicotul (restricţie asupra aprovizionărilor şi importului anumitor bunuri din diferite ţări), ■ barierele monetare (prin blocarea valutei, rate de schimb diferenţiate, aprobare guvernamentală a schimbului extern), ■ standardele (bariere netarifare destinate protejării sănătăţii, siguranţei, calităţii produsului), ■ barierele de piaţă (prin localizare, mărime, structură a pieţei). Liberalismul economic se află la antipodul protecţionismului economic. Principalele mijloace

de promovare a comerţului internaţional sunt: integrarea economică regională, instituţiile financiare internaţionale, tratatele şi organismele comerciale.

În caracterizarea situaţiei tranzacţiilor realizate de către oamenii de afaceri pe continent şi în afara acestuia avem în vedere datele furnizate de Banca Mondială privind evoluţia exportului şi importului de produse, exprimat valoric şi cantitativ:

50

În ultimii 10 ani până la declanşarea crizei mondiale, pentru ţările UE şi cele dezvoltate nemembre UE, evoluţia exportului comparativ cu cea a importului a fost predominantă, favorizând o balanţă comercială pozitivă; în schimb, economiile în tranziţie se complac în situaţia adâncirii dependenţei de restul lumii. Cea mai dificilă situaţie este specifică ţărilor CSI. Evoluţia schimburilor internaţionale realizate pe continentul european sau în afara acestuia, relevă, din punct de vedere cantitativ, perpetuarea stării de superioritate a ţărilor dezvoltate comparativ cu cele aflate în stadiul tranziţiei spre economia de piaţă.

Dacă avem în vedere situaţia la nivelul Uniunii Europene şi mai departe a zonei euro, se remarcă, pentru luna iunie 2008, că zona euro a înregistrat un deficit al comerţului exterior de 0,1 miliarde euro cu restul lumii, în comparaţie cu +7,5 miliarde în iunie 2007. Soldul înregistrat în luna mai 2008 era de -3,9 miliarde, comparativ cu +1,2 miliarde în mai 2007. În iunie 2008, în raport cu mai 2008, exporturile (corectate cu variaţiile sezoniere) au crescut cu 1,4% iar importurile cu 2,9%. Soldul schimburilor cu străinătatea pentru Uniunea Europeană, aferent lunii iunie 2008, indică un deficit de 20,1 miliarde euro faţă de -9,1 miliarde în iunie 2007.

Schimburile realizate de Uniunea Europeană cu majoritatea partenerilor săi comerciali au crescut, cu excepţia celor cu SUA şi Japonia; de asemenea, importurile provenind din Japonia, SUA şi Coreea de Sud; creşterile au intervenit la exporturile spre Rusia, Brazilia şi China iar la importuri, provenind din Rusia şi Norvegia.

S-a accentuat caracterul deficitar al balanţei comerciale atât pentru Uniunea Europeană cât şi pentru zona euro, exclusiv, pe seama energiei. Principalii parteneri comerciali ai UE sunt: SUA, China, Rusia, Elveţia, Norvegia, Japonia, Turcia, Coreea de Sud, India, Brazilia.

Analizând comparativ situaţia balanţei comerciale a României cu cele ale celorlalte ţări intrate în UE în 2007, precizăm că ţara noastră a avut balanţă comercială deficitară cu 7,9 mld.euro în perioada ianuarie-mai 2007, accentuând deficitul, care a ajuns, la 8,8 mld.euro în perioada ianuarie – mai 2008; cu aceste rezultate, România se prezintă cu cel mai mare deficit al balanţei comerciale dintre cele 12 ţări intrate în UE în mai 2004 şi ian.2007 fiind urmată, relativ aproape, de Polonia.

Un alt indicator relevant pentru caracterizarea mediului de afaceri al unei ţări este volumul de investiţii străine directe. Conform datelor furnizate de UNCTAD pentru câteva dintre ţările europene recent intrate în Uniunea Europeană sau în tranziţie (Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Polonia, Rusia, Macedonia), intrările de fluxuri de investiţii străine directe s-au realizat într-un trend crescător până în anul 2000, în special în sectorul terţiar şi sectorul secundar, în sectorul primar, mai puţin. De exemplu, în sectorul secundar, în Bulgaria procentul de investiţii străine directe era în anul 2000 de 20,5%, în Cehia 41,1%, în Ungaria 29,7%, în Rusia 31,6%. Domeniile spre care s-au concentrat investiţiile străine directe au fost: alimentar, textile, lemn şi produse din lemn, publicitate, media, petrol şi produse petroliere, chimice, cauciuc natural şi sintetic, etc. Sectorul serviciilor a

51

înregistrat cea mai puternică ascensiune, în Bulgaria de la 47% la 74,7%, în Cehia de la 41,7% la 57,2%, în Estonia de la 41,8% la 85,3%, în Lituania de la 64,5% la 85%, în Macedonia de la 16,3% la 63,8%. Serviciile în care s-au realizat cele mai multe investiţii străine directe sunt: electricitate, construcţii, comerţ, hoteluri şi restaurante, transport, depozitare şi comunicaţii, finanţe, activităţi de afaceri.

Până la declanşarea crizei, cele mai mari valori ale performanţelor economice, din punct de vedere al valorii adăugate obţinute sunt prezente la economiile care au aderat la Uniunea Europeană în anul 2004, detaşându-se Ungaria, urmată la mare distanţă de Cehia. Din punct de vedere al numărului de angajaţi, Ungaria şi Letonia au marcat cele mai bune rezultate.

2.5.2.Cooperarea economică europeană Cooperarea economică este considerată, în sens general, drept o formă primară, preliminară

de armonizare a intereselor şi de ajutor între doi sau mai mulţi participanţi la o acţiune economică. Între cooperare şi integrare există atât deosebiri de fond cât şi de formă, diferenţieri de natură cantitativă şi calitativă. În timp ce cooperarea include acţiuni care au drept scop diminuarea discriminărilor pornind de la complementaritatea şi convergenţa intereselor, integrarea economică conţine măsuri care au drept rezultat eliminarea unor forme de discriminare în relaţiile dintre entităţile integrate şi crearea şi aplicarea unui set de discriminări în relaţiile cu terţii. Din acest punct de vedere, acordurile de cooperare economică internaţionale pot fi considerate forme ale cooperării internaţionale, în timp ce eliminarea barierelor tarifare sau non-tarifare în schimburile comerciale reprezintă un act de integrare economică.

La nivelul continentului european formele de cooperare economică se desfăşoară pe întreg arealul de activităţi, de la cele de înaltă tehnologie şi până la combaterea criminalităţii economice, discriminării, etc. O poziţie semnificativă o are Organizaţia Naţiunilor unite care, prin Consiliul Economic şi Social, Comisia Economică pentru Europa îşi propune obiective cum ar fi (www.unce.org):

crearea un mediu propice dezvoltării activităţii de inovare şi a competitivităţii bazate pe cunoaştere

facilitarea protecţiei eficiente, din punct de vedere legal, a drepturilor de proprietate intelectuală şi creşterea rolului lor în dezvoltarea inovării

promovarea unui mediu favorabil antreprenoriatului şi dezvoltării IMM-urilor promovarea unui mediu favorabil unei activităţi financiare eficiente în favoarea dezvoltării

inovării promovarea celor mai bune practici pentru asigurarea parteneriatelor public-privat eficiente

52

2.5.3.Bariere şi riscuri în afacerile externe Implicarea pe scară largă în afacerile internaţionale trebuie să ţină seama de existenţa unor

bariere şi riscuri cum ar fi: datoria externă mare a unor ţări. Multe ţări au piaţă atractivă dar au acumulat datorii externe foarte

mari, dificil de restituit. instabilitatea guvernelor. Caracterul instabil al guvernelor presupune un risc mare de expropriere,

naţionalizare şi restricţii de repatriere a profiturilor, generând inflaţie, şomaj, etc., în ritmuri ridicate. deprecierile monetare. Datoria externă şi instabilitatea politică şi economică duc la deprecieri

monetare în raport cu alte monede. restricţiile de pătrundere pe piaţă. Guvernele unor ţări impun restricţii privind investiţiile străine ca:

participare majoritară la capitalul firmelor autohtone, pondere ridicată a personalului local, limitări în ceea ce priveşte transferul de tehnologie, repatrierea profiturilor, etc.

barierele tarifare şi de altă natură, concretizate în tarife ridicate la importuri (pentru protejarea unor sectoare de activitate), bariere la import de natură invizibilă prin încetinirea ritmului de aprobare a importului şi de eliberare a permiselor de concesiune, etc.

conflictele de cultură, generate de sistemele economice diferite, rezultând neînţelegeri inclusiv în ceea ce priveşte limbajul.

corupţia – influenţează pătrunderea pe anumite pieţe, uneori desconsiderându-se oportunităţile de investiţie.

pirateria tehnologică, frecvent întâlnită în industria constructoare de maşini, electronică, chimie, produse farmaceutice, etc.

costul ridicat al adaptării produselor, presupune costuri suplimentare pentru studierea atentă a fiecărei pieţe în parte, a mediului economic şi cultural.

2.5.4. Politica comună în domeniul comercial În analiza integrării economice, punctul de plecare îl reprezintă anul 1950 odată cu introducerea

instrumentelor de analiză a efectelor formării uniunilor vamale, crearea respectiv deturnarea de comerţ. Crearea de comerţ este procesul de apariţie a unor fluxuri comerciale noi, în cadrul unei uniuni vamale, care înlocuiesc sursele iniţiale mai puţin eficiente cu altele mai avantajoase din punct de vedere al costurilor. Deturnarea de comerţ se produce în situaţia în care are loc înlocuirea surselor externe mai eficiente din punct de vedere al costurilor cu surse din interiorul uniunii, mai puţin rentabile iniţial dar devenite mai avantajoase în urma liberalizării schimburilor comerciale reciproce şi instituirii unui protecţionism colectiv faţă de terţi.

În domeniul politicii comerciale se acţionează cu ajutorul a 3 categorii principale de instrumente şi măsuri:

53

-instrumente de protecţie tarifară, -instrumente de protecţie netarifară -instrumente de stimulare şi promovare a schimburilor economice externe Instrumente de politică comercială de natură tarifară Componentă a politicii comerciale a unui stat, politica vamală se realizează cu ajutorul

reglementărilor adoptate de către stat, vizând intrarea sau ieşirea în/din ţară a mărfurilor implicând: controlul cu ocazia trecerii frontierei de stat a mărfurilor şi mijloacelor de transport, îndeplinirea formalităţilor vamale şi plata taxelor vamale. Impunerea vamală îndeplineşte funcţii de natură fiscală, protecţionistă, de negociere.

Taxele vamale sunt instrumente de politică comercială de natură fiscală şi se pot clasifica după mai multe criterii:

a) scopul impunerii: -cu caracter fiscal – cu nivel în general redus -cu caracter protecţionist – cu nivel ridicat, urmărind reducerea forţei concurenţiale a mărfurilor

importate şi protejarea pieţei interne b) obiectul impunerii: -de import – cel mai frecvent folosite, cu rol de protecţie a producţiei şi consumului intern,

diminuare a competitivităţii produselor străine şi asigurare a veniturilor la bugetul de stat -de export – urmăresc fie ridicarea preţului la produse pe piaţa internaţională, fie limitarea unor

exporturi pentru a încuraja dezvoltarea unor ramuri industriale pentru care ţările respective dispun de materii prime

-de tranzit – asupra mărfurilor care tranzitează teritorul vamal al ţării respective c) modul de percepere a taxelor vamale: -ad-valorem – percepute asupra valorii produselor, declarate în vamă, stabilite în cote

procentuale raportate la valoarea vamală a mărfurilor respective. -specifice – stabilite în sumă fixă în moneda ţării respective pe unitate fizică de marfă importată

sau exportată -mixte – se bazează pe combinarea taxelor vamale ad-valorem cu cele specifice d) modul de stabilire sau fixare: -autonome – stabilite de către stat în mod independent şi în relaţiile cu ţările cu care statul nu

are încheiate acorduri comerciale -convenţionale – stabilite de către stat prin înţelegeri cu alte state pe baza acordurilor bi şi

multilaterale încheiate. Aceste taxe s epercep asupra mărfurilor provenind din ţările care îşi acordă reciproc clauza naţiunii celei mai favorizate.

54

-autonomo-convenţionale – rezultate din aplicarea simultană a celor categorii de taxe vamale e) scopul urmărit: -protecţioniste – au nivel ridicat urmărindu-se reducerea forţei concurenţiale a mărfurilor

importate -preferenţiale – nivel mai redus, aplicate tuturor sau numai anumitor mărfuri importate din

anumite ţări pentru a stimula schimburile comerciale cu ţările respective -de retorsiune – componente ale regimului comercial sancţionatoriu, se instituie ca răspuns la

politicile comerciale neloiale practicate de statele partenere. Pot fi taxe antidumping şi compensatorii. Instrumente de politică comercială netarifare Urmăresc mărfurile din etapa iniţială, a negocierii unei tranzacţii până în momentul consumului;

sunt de o mare diversitate şi asigură un grad diferenţiat de protecţie; se aplică unor domenii de activitate variate; reglementările aferente sunt mai greu de cunoscut de către exportatori; pot influenţa direct sau indirect volumul importurilor.

Se delimitează în: a) restricţii cantitative – se utilizează pentru a limita în mod direct şi în primul rând, cantitativ

importurile de mărfuri. Forme ale acestora sunt: interdicţia sau prohibiţia, contingentele de import, licenţele de import, limitările voluntare la export, extinderile voluntare ale exporturilor, acordurile pentru comercializarea ordonată

b) bariere ce determină limitarea importurilor prin mecanismul preţurilor pot fi: prelevările variabile, preţurile limită, ajustările fiscale la frontieră, restricţiile valutare

c) bariere netarifare ce decurg din formalităţile vamale şi administrative pot fi: determinarea valorii în vamă, documente şi formalităţi suplimentare cerute la import.

d) bariere netarifare care derivă din participarea statului la activităţile comerciale pot fi: achiziţiile guvernamentale sau piaţa publică, comerţul de stat, monopolul statului asupra comerţului exterior.

e) bariere netarifare ce decurg din standardele tehnice aplicate produselor importate şi celor indigene se concretizează în: respectarea diverselor standarde, condiţii sanitare şi fitosanitare, cerinţe privitoare la securitate, ambalare, marcare, etichetare.

Aceste cerinţe sunt în concordanţă cu specificul economiei şi modului de viaţă din ţara respectivă, justificate de nevoia de a asigura protecţia pieţei şi a consumatorilor interni.

Politica comercială este una dintre primele politici comune incluse în Tratatul de la Roma, ca mijloc principal de realizare a integrării pieţelor naţionale într-o piaţă regională unică, de accelerare a creşterii economice, de ridicare a eficienţei şi competitivităţii economice şi de implementare a altor politici comune. Motivaţia unei politici comerciale comune constă în faptul că libera circulaţie a bunurilor

55

şi serviciilor din cadrul Comunităţii nu se poate realiza cu politici naţionale diferite, care generează externalităţi negative. Cerinţele pieţei interne unice şi ale concurenţei libere şi nedistorsionate impun o politică comercială la nivel comunitar.

Obiectivele principale ale politicii comerciale sunt:

• Promovarea comerţului cu alte state şi a liberului schimb

• Creşterea forţei competitive, concurenţiale a societăţilor comunitare Principiile care guvernează politica comercială a UE, conform art.3 al Tratatului de la Roma

sunt: Economie de piaţă deschisă Uniformitatea – principii uniforme în domeniul tarifar, al acordurilor comerciale, al

liberalizării comerciale Subsidiaritatea – centralizarea la nivel comunitar a deciziilor majore sau a competenţelor

exclusive ale instituţiilor europene în materie de acorduri comerciale internaţionale şi a măsurilor comerciale faţă de terţi.

Instrumentele politicii comerciale sunt: A.Obstacole tarifare B.Obstacole netarifare: licenţe import/export, cote, contingente, restrângeri voluntare, subvenţii

de preţ (export), măsuri antidumping, prelevări variabile, standarde şi norme, evaluări de conformitate, diverse reglementări, proceduri ineficiente, diverse politici care afectează importurile şi exporturile, diverse măsuri de promovare a exportului.

Protecţia tarifară – instrument al politicii comerciale a UE În anii ’50, ’60, taxele vamale au avut un rol important în protecţia pieţei comunitare faţă de

importurile din terţe ţări; în urma rundelor de negocieri ale GATT – Kennedy, Tokyo, Uruguay s-a trecut la liberalizarea comerţului şi aşa-numita dezarmare tarifară; în anii ’90 în cadrul tarifului vamal extern comun TEC pentru produsele neagricole, mai puţin ţiţeiul, s-a redus nivelul acestuia de la 7,3% în 1992 la 4% în anul 2000. La produsele agricole TEC a rămas ridicat, de 17,3% în anul 2000.

Tariful Extern Comun se caracterizează prin taxe ad-valorem la produsele industriale şi taxe specifice la produsele agricole, prin taxe fixe - mai scăzute la produsele industriale şi mai ridicate la cele agricole, prin excepţii în ceea ce priveşte maximele tarifare – aplicabile în special unor produse agricole şi unor produse industriale sensibile, prin multitudinea poziţiilor tarifare la care nu se percep taxe vamale, prin existenţa escaladării tarifare (creşterea taxei vamale pe măsura ridicării gradului de prelucrare a produsului) pentru anumite produse, gen textile, cauciuc, tutun, peşte.

Analizele făcute de specialişti au evidenţiat că protecţia sau structura tarifară reflectă într-o anumită măsură dotarea cu unii factori sau intensitatea factorilor în produsele considerate sensibile (textilele, produsele agricole).

56

Evaluările OCDE evidenţiază că structura regimurilor tarifare ale ţărilor dezvoltate pentru produsele industriale dar şi pentru cele agricole creează dificultăţi comerţului internaţional chiar dacă s-au redus ratele medii tarifare. Maximele tarifare ale ţărilor OCDE, taxe de peste 15%, afectează negativ exporturile ţărilor în dezvoltare de textile, confecţii, piele, cauciuc, încălţăminte, bunuri de voiaj, echipament de transport. Aceste structuri tarifare discriminatorii afectează interesele şi deciziile consumatorilor şi producătorilor.

Protecţia netarifară – instrument principal al politicii comerciale a UE Protecţia cantitativă – s-a manifestat sub forma contingentelor stabilite la nivelul comunităţii sau

al statelor membre şi, mai recent, a restrângerilor sau limitărilor voluntare la export. În anii ’60 şi prima jumătate a anilor ’70 s-au practicat contingente la textile şi confecţii; în anul

1974 – au intrat în acest acord, textilele din bumbac, lână, in, fibre sintetice. În a doua jumătate a anilor ’70 şi în anii ’80 sfera protecţiei cantitative s-a extins cuprinzând produse ca oţelul, autoturismele, televizoarele color, rulmenţii, maşinile de scris electronice, motocicletele, produsele de înaltă tehnologie, etc. După această perioadă, marcată de şocurile petroliere, creşterea inflaţiei, treptat însă, sfera restrângerilor voluntare, a contingentelor s-a diminuat. În anul 2000 protecţia cantitativă la importul UE s-a diminuat practic, neexistând contingente naţionale şi restrângeri voluntare naţionale şi comunitare.

Procedura comunitară de administrare a cotelor cantitative, bazată pe principiul uniformităţii şi al liberei circulaţii a bunurilor este reglementată de Regulamentul Consiliului nr.520/94, amendat de Regulamentul Consiliului nr.138/96. Se aplică atât importurilor cât şi exportului de produse, cu excepţia produselor agricole, produselor textile şi produselor reglementate special. Cotele pot fi administrate prin intermediul a 3 metode sau al combinaţiilor dintre ele: - metoda bazată pe fluxurile comerciale tradiţionale - metoda bazată pe ordinea înaintării cererilor - metoda alocării cotelor proporţional cu cantităţile solicitate

Măsurile antidumping - considerate, de unii, ca o politică distinctă, iar de alţii ca o componentă a politicii concurenţei. Se bazează pe prevederile GATT antidumping din 1994, reglementate fiind de Regulamentul Consiliului nr.384/96, amendat ulterior, în 1998 şi 2000. Se poate aplica tuturor produselor, mai puţin celor agricole, unde se aplică alte prevederi. Aplicarea acestui regulament necesită existenţa dumpingului, a discriminării practicate prin preţ şi dovada prejudiciului adus industriei comunitare.

Un produs este exportat la preţ de dumping în UE atunci când acest preţ se situează sub valoarea sa normală, adică sub preţul practicat în ţara exportatorului de firma respectivă sau de alte firme. În cazul în care nu există preţuri comparabile, se pot lua în considerare costurile de producţie în ţara de origine. Marja de dumping este diferenţa cu care valoarea normală a produsului depăşeşte preţul de export.

57

Dumpingul trebuie să prejudicieze industria comunitară şi prejudiciul se stabileşte prin: - volumul importului la preţ de dumping - nivelul preţului importului comparativ cu preţul comunitar - impactul asupra industriei comunitare evidenţiat prin nivelul producţiei - utilizarea capacităţilor, stocuri, vânzări, cotă de piaţă, preţuri, profituri, rata profitului, cash-flow,

angajarea forţei de muncă Dumpingul poate fi:

pe termen lung - preţuri de export scăzute pe o perioadă îndelungată ciclic – exporturi la preţuri sub costurile medii în perioade de recesiune strategic – exporturi la preţuri reduse pentru subminarea producătorilor locali şi distorsionarea

concurenţei pe piaţa unică Pentru a contracara măsurile dumping, la nivelul UE s-au stabilit taxe antidumping luându-se în

considerare nu numai interesele industriei comunitare ci şi ale consumatorilor şi utilizatorilor. Comunitatea Europeană a aplicat măsuri antidumping împotriva importurilor de produse

siderurgice din ţările central şi est-europene, a importurilor de produse chimice şi materiale prelucrate din China, ţări foste comuniste sau în dezvoltare, a importurilor de fire textile şi ţesături din Turcia şi ţări asiatice, a importurilor de produse electronice din Japonia şi tigrii asiatici.

Alte măsuri netarifare – prelevările variabile la produsele agricole, angajamentele privind preţurile, restrângerile voluntare cu preţuri-planşeu, subvenţii de preţ, etc. De asemenea, printre obstacolele netarifare practicate de U.E. sunt incluse şi standardele tehnice şi ecologice comunitare, normele fitosanitare, reglementările naţionale şi comunitare privind protecţia şi securitatea consumatorului, sănătatea cetăţeanului, protecţia explicită sau implicită a intereselor strategice naţionale şi comunitare, reglementările privind drepturile de proprietate intelectuală, investiţiile, concurenţa, etc.

Reglementări comune privind importurile şi exporturile Reglementări privind importurile – au la bază principiul libertăţii importurilor şi definesc

procedurile care permit C.E. implementarea, în caz de nevoie, a protejării intereselor sale, a măsurilor de supraveghere şi salvgardare. Sunt incluse în Regulamentul 3285/94, amendat în 1996 şi 2000. Se aplică importurilor de mărfuri cu excepţia produselor textile şi este complementar reglementărilor privind produsele agricole. Este aplicabil importurilor din ţările terţe, cu excepţia Albaniei, ţărilor CSI, Chinei şi Coreei de Nord.

Măsurile de supraveghere – decizia de a introduce măsuri de supraveghere este luată de Comisie şi implică verificări retrospective ale importului sau verificări anterioare.

58

Măsurile de salvgardare – pot fi aplicate când cantităţile de produse importate sau condiţiile de import pot cauza sau ameninţă să cauzeze prejudicii serioase producătorilor comunitari. Comisia poate schimba valabilitatea documentelor de import emise pentru supraveghere şi poate stabili o procedură a autorizaţiilor de import sau poate introduce un sistem de cote de import.

Reglementări privind exporturile – au la bază principiul libertăţii exporturilor şi definesc procedurile care dau posibilitatea C.E. să implementeze măsuri de supraveghere şi protecţie. Sunt incluse în Regulamentul Consiliului 2603/69 amendat în 1971, 1975, 1976, 1982, 1991. Stipulează principiul libertăţii exporturilor comunitare către ţerţi şi neaplicarea de restricţii cantitative. Statele membre puteau menţine sau introduce restricţii cantitative sau embargouri asupra exporturilor pe temeiuri de moralitate, politică, securitate publică. În 1992 toate derogările acordate statelor membre de la principiul libertăţii exportului au fost abrogate. Regulamentul se aplică tuturor produselor industriale şi agricole, pentru acestea din urmă fiind complementar regulamentelor privind organizaţiile comune de piaţă şi regulamentelor speciale privind produsele agricole prelucrate.

Măsurile de protecţie – fac posibilă prevenirea sau remedierea unei situaţii critice cauzate de insuficienţa unor produse sau permit îndeplinirea angajamentelor internaţionale ale statelor membre sau Comunităţii, în special în domeniul comerţului cu produse primare.

Reglementări în politica comercială Uniunea vamală a evoluat continuu spre obiectivul realizării unei pieţe interne unice. În procesul

de creare a Uniunii Economice şi Monetare, politica vamală a avut un rol important în special pe linia simplificării legislaţiei la importul de mărfuri.

Legislaţia vamală, în afară de cea privind uniunea tarifară, a fost creată progresiv şi având drept scop ca orice marfă importată să fie subiectul aceloraşi reguli tarifare şi al aceloraşi prevederi vamale, şi ca tariful vamal comun să fie aplicat în acelaşi fel în tot cuprinsul Comunităţii. De exemplu, au fost elaborate regulile comune de origine, proceduri comune de depozitare şi alte instrumente. Piaţa unică a eliminat rolul punctelor vamale în colectarea TVA şi accizelor dintre statele membre şi a scos în evidenţă pregnant rolul uniunii vamale. Primul pas în edificarea unei pieţe unice reale a fost înlocuirea formalităţilor la frontierele interne cu sisteme noi statistice, fiscale şi alte modalităţi de control, care nu necesitau control sau documentaţie în momentul în care mărfurile traversau graniţe interne. Piaţa unică reprezintă motorul unei mai mari armonizări într-o multitudine de domenii vamale şi nevamale. Ea este bazată în mod esenţial pe uniunea vamală, este fundamentul pe care UE îşi adoptă iniţiativele privind politicile de creştere economică, competitivitate şi ocuparea forţei de muncă. Ea serveşte drept catalizator pentru strategia de dezvoltare economică a UE (de la Lisabona). Acest lucru nu ar putea fi posibil fără existenţa uniunii vamale şi principiului de liberă circulaţie a mărfurilor.

59

Adoptat în 1992, Codul vamal comun a intrat în vigoare în 1994 şi a concentrat întreaga legislaţie comunitară într-un singur text, statuând un cadru adecvat pentru procedurile de import şi de export ale Comunităţii.

În anul 1996, Parlamentul şi Consiliul au adoptat propunerile Comisiei Europene privind un program de acţiune pentru sistemul vamal al UE al anilor 2000, intitulat Uniunea Vamală 2002. Acest program era menit să consolideze serviciile vamale şi sistemul vamal în UE. Programul a inclus programele de tehnologie informatizată prezente şi viitoare şi programul de şcolarizare Mathaeus la care a fost deschis şi accesul ţărilor foste candidate.

În anul 2003, Parlamentul European şi Consiliul de Miniştri au adoptat Programul Uniunea Vamală 2007, care, în concordanţă cu Uniunea vamală 2002 urmăreşte perfecţionarea controalelor vamale şi facilităţilor comerciale, îndeosebi prin utilizarea sporită a computerelor. În concluzie, politica comercială comună a UE nu a reuşit să contracareze eficient eşecurile pieţei iar protecţia pieţei prin diferite instrumente a întârziat restructurarea unor ramuri şi reformarea unor sectoare, cum ar fi agricultura, cauzând importante pierderi de bunăstare consumatorilor. A fost însă necesară datorită faptului că politicile naţionale diferite ar fi putut genera externalităţi negative şi C.E. nu şi-ar fi putut apăra şi promova interesele în mod eficient în cadrul GATT/OMC. După Runda Uruguay, protecţia comercială a pieţei unice s-a atenuat sensibil şi, de asemenea, rolul politicii comerciale comune pe această piaţă. O problemă importantă pentru UE rămâne cea a protecţiei relativ ridicate a produselor agroalimentare şi a subvenţiilor agricole, deci a continuării reformei politicii agricole comune. UE va trebui să sprijine liberalizarea în continuare a comerţului agricol şi a celui cu servicii.

2.6.Politica concurenţei

2.6.1.Riscul concurenţial în economia europeană La nivelul întreprinderii, se manifestă o varietate de riscuri, unele afectând latura materială,

altele cea financiară sau umană a activităţii. Riscurile antreprenoriale sunt sub directa incidenţă a calităţii decidentului, acesta trebuind să posede cunoştinţele de specialitate, competenţa şi abilitatea necesare prevenirii, diminuării sau contracarării efectelor negative imediate sau cu acţiune în timp. În acest sens, un rol important îl au cercetările pe care le întreprind firmele interesate în gestionarea corectă a riscului la nivelul acelei entităţi economice şi agenţiile specializate în problematica riscului. De exemplu, compania Marsh, lider mondial în domeniul serviciilor de consultanţă de risc şi de brokeraj în asigurări, a realizat, în anul 2004, un studiu intitulat „Managementul riscului în Europa Centrală şi de Est. Acest studiu a evidenţiat modul în care firmele din Europa Centrală şi de Est percep, ierarhizează şi gestionează riscurile cu care se confruntă. Raportul Managementul Riscurilor în Europa Centrala si de Est , analizează răspunsurile primite din 11 ţări - Bulgaria, Cehia, Croaţia, Estonia, Letonia, Lituania,

60

Polonia, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria, de la 686 de firme cu o cifră de afaceri anuală de peste 5 milioane euro. In România au fost contactate 1000 de firme şi s-au primit 109 răspunsuri. In majoritatea cazurilor, persoana care a furnizat răspunsurile a fost Directorul Executiv, Directorul General sau proprietarul firmei.

Concluziile studiului realizat au fost: - aproape jumătate dintre firmele din Europa Centrală şi de Est nu aveau, la acel moment, o strategie

clară în vederea încorporării managementului de risc în activitatea lor. - majoritatea managerilor chestionaţi recunoşteau că nu au implementate proceduri concrete pentru

managementul riscurilor strategice. Participantii la studiu au fost rugaţi să analizeze o listă cu 28 de tipuri de risc, încadrate în categoriile: operaţionale, strategice, financiare şi aleatorii. Cele mai semnificative riscuri, din punct de vedere al dificultăţii de gestionare, detectate de manageri au fost:

- Creşterea concurenţei (risc strategic) - Intârzieri mari la plată din partea clienţilor cheie (risc financiar) - Scăderea cererii din partea clienţilor (risc strategic) - Pierderea de personal cheie către concurenţă (risc operaţional) - Modificări ale cursului de schimb valutar sau ale ratei dobânzii (risc financiar/mixt)

Deşi până nu demult, riscurile aleatorii şi cele antreprenoriale - financiare erau considerate ca fiind cele mai îngrijorătoare pentru oamenii de afaceri, în prezent, majoritatea respondenţilor au susţinut că iau deja măsuri eficiente de administrare a acestor tipuri de risc, fiind preocupaţi îndeosebi de riscurile strategice şi operaţionale.

La nivel regional, aproape 90% dintre managerii chestionaţi au afirmat că intensificarea concurenţei reprezintă cel important risc pentru firma lor, însă doar puţin peste jumătate dintre ei au afirmat că au elaborat şi aplicat măsuri concrete de diminuare a acestui risc. În România, procentul respondenţilor preocupaţi de creşterea concurenţei a fost de 84%, din care numai 60% au considerat că au luat deja măsuri adecvate pentru a administra acest risc.

Participanţii la această cercetare directă au fost întrebaţi dacă firmele lor au suferit, în decursul anilor 2001-2004, o pierdere financiară importantă, ca urmare a producerii unuia dintre riscurile menţionate în chestionar, şi dacă de atunci a fost operaţionalizat un plan de management al situaţiilor de criză. La nivel de regiune, nu toate firmele care au suferit pierderi importante au implementat proceduri adecvate pentru a preveni o nouă apariţie a unei situaţii similare. In România, 10% din companiile care au afirmat că au suferit o pierdere financiară importantă în ultimii trei ani nu au implementat încă un plan de management al situaţiilor de criză.

In ceea ce priveşte existenţa unor procese formale de management al riscului în cadrul firmelor chestionate, aproape 1/3 din firmele chestionate în Europa Centrala şi de Est nu realizează o analiză

61

periodică a riscurilor – aceasta fiind efectuată doar după ce se produce o daună, sau chiar niciodată. 42% dintre societăţi identifică riscurile la intervale mai mari de şase luni, iar 61% dintre ele identifică riscurile cu mai mare regularitate decât o făceau în urmă cu doi ani.

O altă concluzie a cercetării a fost că firmele din România şi din Europa Centrală şi de Est nu erau, în anul 2004, preocupate de reglementările ce intrau în vigoare odată cu aderarea la Uniunea Europeană, şi de implicaţiile acestora asupra activităţilor firmei. Firmele din statele membre U.E. intrate în anii 2004 şi 2007 trebuiau să se familiarizeze cu un volum mare de reglementări şi de politici noi şi să se asigure că activităţile lor se desfăşoară în conformitate cu acestea. Cu toate că oamenii de afaceri sunt conştienţi de faptul că aceste riscuri ameninţă în mare măsură supravieţuirea şi dezvoltarea viitoare a companiei, în cele mai multe dintre cazuri aceştia nu au încredere în acţiunile întreprinse pentru administrarea respectivelor riscuri. Implementarea unui proces eficace de management al riscului ar putea ajuta companiile să identifice şi să abordeze aceste riscuri. Directorii firmelor au obligaţia, atât faţă de angajaţi, cât şi faţă de acţionari, de a proteja compania lor împotriva riscurilor, în condiţii economice dificile, combinate cu provocările aduse de creşterea concurenţei şi de aplicarea unor noi reglementări odată cu aderarea la Uniunea Europeană. Managerii trebuie să găsească soluţii pentru a ţine sub control riscurile cu care se confruntă şi pentru a putea asigura dezvoltarea viitoare a companiilor. Firmele care sunt preocupate cu adevarat de administrarea riscurilor vor avea numai de câştigat pe termen lung , a declarat Cristian Fugaciu, Director General, Marsh Romania.

Firmele care au răspuns chestionarului fac parte din diverse sectoare industriale, inclusiv: auto, chimie şi farmaceutică, comerţ cu amănuntul, construcţii, producţie şi distribuţie de energie şi utilităţi, servicii de logistică şi aprovizionare, producţie de bunuri diverse, servicii financiare, telecomunicaţii şi tehnologie, vânzare en gros de echipamente.

2.6.2.Politica comună în domeniul concurenţei Politica concurenţei este una dintre primele politici comune adoptate de C.E.E., cu rol important

în crearea şi consolidarea pieţei comune. Procesul de dezvoltare şi modernizare a legislaţiei şi a politicii concurenţei a înregistrat o dinamică deosebită în anii ’90 în contextul desăvârşirii Pieţei Unice şi a progresului în realizarea Uniunii Economice şi Monetare, al pregătirii lărgirii Comunităţii spre estul Europei dar şi al globalizării pieţelor.

La baza dezvoltării şi aplicării politicii concurenţei se află două tipuri de motivaţii: a) motivaţii generale – ţin de sistemul economiei de piaţă; motivaţia generală fundamentală a fost

oferită de dezavantajele în funcţionarea mecanismelor pieţei în lipsa unor condiţii care să asigure alocarea adecvată a resurselor, menţinerea posibilităţilor de alegere ale consumatorilor, etc.

b) motivaţii specifice – rolul şi importanţa acestei politici în cadrul sistemului constituţional economic al CEE.

62

Principalele domenii vizate de prevederile stipulate în Tratatul C.E.E. sunt: înlăturarea barierelor din comerţ supravegherea concentrărilor economice – fuziuni, achiziţii, etc. controlul monopolurilor de stat cu caracter comercial, al întreprinderilor publice şi private

cărora le-au fost acordate drepturi speciale sau exclusive regimul ajutoarelor de stat acordate pentru protejarea industriei faţă de concurenţa în

creştere Politica concurenţei este corelată cu cerinţele altor politici, orizontale şi sectoriale. Politica

concurenţei este, de exemplu, un instrument eficace în realizarea obiectivelor altor politici, cum ar fi politica industrială, politica comercială, politica în domeniul energiei.

Procesul de dezvoltare şi modernizare a politicii concurenţei a fost stimulat de necesitatea de a realiza 2 obiective majore:

1.existenţa unor pieţe concurenţiale; 2.funcţionarea optimă a pieţei interne a UE – condiţie fundamentală pentru competitivitatea

economiei europene. Din prevederile Tratatului CE reies următoarele direcţii de acţiune ale politicii de protecţie a

concurenţei: interzicerea acordurilor şi a practicilor concertate ce au ca efect împiedicarea, restrângerea

sau distorsionarea concurenţei (controlul cartelurilor care fixează preţurile sau împart piaţa are o vechime mare în SUA şi în unele ţări vest-europene);

prevenirea şi interzicerea abuzului de poziţie dominantă pe piaţă; controlul concentrărilor economice; eliminarea distorsiunilor provocate pe piaţa comună de unele ajutoare de stat şi de

drepturile exclusive sau speciale ale companiilor/monopolurilor de stat sau private; menţinerea competitivităţii firmelor din UE, pe piaţa internă şi pe cea internaţională.

Instrumentele utilizate de politica comunitară în domeniul concurenţei sunt: legislative, administrative, juridice, instituţionale

Instrumentele legislative sunt reprezentate de: - legislaţia primară, cu caracter obligatoriu – prevederile Tratatului CE - legislaţia secundară – regulamente, directive – iniţiată de Comisia europeană, adoptată de

Consiliul de Miniştri şi Parlamentul European - legislaţia adoptată de comisie – comunicări, notificări, opinii, decizii, Cărţi Albe, Cărţi Verzi. Instrumentele administrative – constituite de procedurile sau investigaţiile realizate de Comisie,

declanşate în urma unor notificări, reclamaţii, sesizări ale unor persoane juridice sau fizice

63

Instrumentele juridice – utilizate, de regulă, de CEJ, care ia decizii în privinţa cazurilor investigate, stabileşte principii orientative şi creează jurisprudenţă

Instrumentele instituţionale – un rol important are Directoratul General al Concurenţei care colaborează cu alte directorate generale responsabile cu politicile sectoriale.

Autorităţile comunitare implicate în elaborarea şi aplicarea politicii concurenţei sunt: Comisia Europeană, Consiliul de Miniştri, Parlamentul European, Curtea de Justiţie.

Implicaţii majore ale aplicării politicii concurenţei la nivel comunitar Utilizarea instrumentelor politicii concurenţei contribuie la stimularea competitivităţii şi creşterii

economice în Europa. Existenţa unui mediu de afaceri dinamic stimulează inovaţia şi creşterea productivităţii, astfel încât firmele pot să-şi sporească eficienţa şi să fie mai bine pregătite pentru a concura atât pe piaţa internă cât şi pe cea internaţională.

Politica firmei şi politica concurenţei sunt elaborate şi implementate în strânsă legătură. Politica firmei pune accent pe necesitatea de a stimula procesul de inovare, de a sprijini creşterea potenţialului de cercetare şi dezvoltare al IMM-urilor. Din perspectiva concurenţei, anumite acorduri de cooperare pot să implice un comportament anticoncurenţial, cum este împiedicarea intrării pe piaţă sau blocarea capacităţii de inovare a firmelor rivale. Concentrările şi acordurile de cooperare între societăţi au potenţialul de a creşte eficienţa producţiei şi competitivitatea firmelor. Dezvoltarea tehnologică şi inovarea, ca factori de creştere a productivităţii sunt, prin natura lor, nesigure. Evaluarea efectelor lor asupra dinamicii pieţei şi a condiţiilor concurenţiale constituie o provocare permanentă pentru politica concurenţei. Reducerea ajutoarelor de stat constituie un obiectiv important, justificat prin efectele lor potenţiale de distorsionarea a pieţei. Este necesar un echilibru între controlul ajutorului de stat şi corectarea unor astfel de eşecuri ale pieţei. Liberalizarea pieţelor, prin creşterea concurenţei şi adaptarea pieţelor la schimbările mediului economic, permite accelerarea vitezei cu care este difuzată în economie creşterea productivităţii, generată de procesul de inovare.

Menţinerea unui mediu concurenţial normal nu asigură doar funcţionarea optimă a pieţei unice şi competitivitatea industriei europene, ci creează, de asemenea, beneficii pentru consumatori, şi acesta este scopul final pentru care acţionează autorităţile în domeniul concurenţei. Pentru a îmbunătăţi comunicarea cu cetăţenii din UE şi cu asociaţiile consumatorilor, Comisia Europeană a propus o triplă abordare:

1.explicarea deciziilor şi măsurilor în cadrul politicii concurenţei în privinţa avantajelor pentru cetăţeni, în special în calitatea lor de consumatori

2.tratarea consumatorilor nu doar ca beneficiari, ci şi ca promotori ai politicii concurenţei, prin implicarea lor mai activă direct sau prin asociaţiile care le reprezintă interesele, în identificarea şi semnalarea practicilor anticoncurenţiale care pot să le prejudicieze interesele

64

3.organizarea de diverse întruniri cu reprezentanţii consumatorilor sau de conferinţe pe tema concurenţei în ţările membre, cu participarea asociaţiilor consumatorilor, producătorilor, comercianţilor, autorităţilor naţionale în domeniul concurenţei.

Cadrul legal-instituţional al mediului concurenţial Legislaţia UE privind concurenţa include patru domenii care constituie şi cele patru direcţii de

acţiune ale politicii concurenţei la nivel comunitar: 1.Reglementările antitrust care interzic acordurile anticoncurenţiale, practicile concertate şi

abuzul de poziţie dominantă 2.Regulamentul fuziunilor – se referă la controlul operaţiunilor de concentrare economică, în

scopul prevenirii creării sau întăririi poziţiilor dominante 3.Reglementările privind liberalizarea unor sectoare economice în care unele întreprinderi

beneficiază de drepturi exclusive şi speciale acordate de stat, prin care este exclusă sau limitată concurenţa

4.Reglementările referitoare la controlul ajutoarelor de stat Componentele politicii concurenţei Legislaţia în domeniul antitrust, introdusă în UE în anii ’60 s-a dezvoltat ca un corp de

reglementări care a contribuit la răspândirea culturii concurenţei în CE. Sunt considerate incompatibile cu piaţa comună acordurile care:

Fixează direct sau indirect preţul de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiţii de comercializare

Limitează sau controlează producţia, pieţele, dezvoltarea tehnică sau investiţiile Divizează pieţele sau sursele de aprovizionare Aplică condiţii diferite la tranzacţii similare efectuate cu anumiţi parteneri comerciali, cărora

le creează astfel un dezavantaj competitiv Stabilesc condiţii suplimentare care trebuie să fie acceptate de către părţi, condiţii care,

potrivit naturii lor sau conform practicii comerciale, nu au nici o legătură cu obiectul unor asemenea contracte

Art.82 al Tratatului CE precizează: orice abuz al uneia sau mai multor întreprinderi cu o poziţie dominantă în cadrul pieţei comune sau în cadrul unei părţi importante va fi interzis, ca fiind incompatibil cu piaţa comună în măsura în care poate afecta comerţul dintre statele membre. Abuzul de poziţie dominantă se concretizează în limitarea producţiei, stabilirea de preţuri discriminatorii, vânzări condiţionate şi alte practici comerciale care nu se bazează pe principiul eficienţei economice.

65

Concentrarea excesivă a puterii economice a firmelor este considerată o ameninţare pentru concurenţa liberă şi echitabilă pe pieţele Comunităţii, deoarece poate să conducă la crearea sau întărirea poziţiei dominante. Comisia Europeană are jurisdicţie exclusivă asupra fuziunilor care au dimensiune comunitară. Analiza economică a dimensiunii comunitare a unei operaţiuni de concentrare are rolul de a evidenţia mărimea absolută a firmelor implicate, impactul potenţial asupra pieţei comune pe care îl poate avea concentrarea şi nivelul de competenţă la care trebuie realizat controlul comunitar sau naţional pe baza principiului subsidiarităţii.

Ajutorul de stat este un instrument care poate produce efecte importante de distorsionare a concurenţei, a comerţului şi, în consecinţă, poate afecta funcţionarea pieţei interne a UE. Art.87 din Tratatul CE precizează că orice ajutor acordat de un stat membru sau din resursele statului, în orice formă, care distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producţiei anumitor bunuri şi care afectează comerţul între statele membre este incompatibil cu piaţa comună . Tendinţa de creştere a concurenţei în economia mondială în cursul anilor ’90 a impus şi în UE reducerea intervenţiei directe a statelor membre în economie, parţial sub presiunea exercitată de autorităţile comunitare. Reorientarea către dereglementare, liberalizare, restructurare, privatizare a fost motivată de necesităţi de natură economică dar şi prin schimbări mai subtile.

Acordarea de către stat a unor drepturi speciale sau exclusive pentru anumite sectoare sau întreprinderi are ca efect eliminarea sau reducerea concurenţei. Autorităţile comunitare au acţionat cu consecvenţă pentru accelerarea procesului de liberalizare graduală îndeosebi a sectoarelor care sunt importante pentru nivelul de competitivitate a producătorilor din UE (transporturile, energia, telecomunicaţiile).

Reforma politicii concurenţei Propunerile Comisiei Europene se concentrează pe reforma în 3 domenii ale legislaţiei UE

privind concurenţa:

• Înlocuirea Regulamentului nr.17 din 1962 cu un nou Regulament al Consiliului privind aplicarea articolelor 81 şi 82 ale Tratatului CE, care se referă la acordurile anticoncurenţiale, practicile concertate şi abuzul de poziţie dominantă

• Revizuirea Regulamentului fuziunilor adoptat în 1989 care reglementează controlul operaţiunilor de concentrare economică

• Modernizarea politicii de control al ajutoarelor de stat Din punct de vedere al structurilor competitive, piaţa Uniunii Europene îmbracă forma pieţei cu

concurenţă monopolistică iar politica privind concurenţa are în vedere aceste caracteristici. În concluzie, trăsăturile politicii privind concurenţa în UE sunt:

Baza solidă conferită prin tratate;

66

Faptul că nu a înlocuit politicile privind concurenţa din statele membre însă există tendinţa acestora de a-şi alinia sau modela politicile naţionale cu politica privind concurenţa în UE;

Joacă un rol central în programul de construcţie a Pieţei Unice trasând regulile competiţiei şi urmărind aplicarea lor;

Creşterea rolului firmelor mixte, restructurarea industriilor, apariţia unor noi industrii şi impactul globalizării au creat un număr mare de situaţii noi care au generat modificarea componentelor şi reglementărilor specifice acestei politici;

Comisia Europeană este instituţia cu autonomie considerabilă în acest domeniu: creează reglementări, conduce investigaţii, decide, aplică şi, dacă este cazul sancţionează.

2.7. Politica monetară

2.7.1.Etape ale formării Uniunii Economice şi Monetare Uniunea Economică şi Monetară Europeană este rezultatul procesului integrativ complex, atât

în planul economiei reale cât şi în cel al economiei monetare. Cele mai importante etape ale formării U.E.M. sunt:

1. Crearea unui aranjament monetar – Uniunea de Plăţi 1950 format din ţări europene dar şi ţări foste colonii aflate în spaţiul african.

2. Crearea Comunităţii Economice Europene care a însemnat liberalizarea fluxurilor de bunuri şi servicii şi a Pieţei Comune pentru liberalizarea mişcării factorilor de producţie

3. Crearea Sistemului Monetar European 1979, înlocuit ulterior de către Mecanismul Ratei de Schimb cu cele două forme ale sale

4. Summit-ul de la Haga din 1969 în care s-a pus problema creării unei uniuni economice şi monetare.

5. Raportul Werner din 1970 care a propus crearea Uniunii Monetare Europene prin fixarea irevocabilă a parităţilor dintre monedele statelor membre şi liberalizarea totală a fluxurilor de capital.

6. Crearea, în 1988, a Comitetului pentru Studiul Uniunii Economice şi Monetare, sub conducerea preşedintelui Comisiei Europene din acea perioadă, Jacques Delors, care a propus, prin raportul care îi poartă numele, o nouă bază pentru unificarea monetară în Europa. Raportul Delors a definit strategia care a condus la realizarea, în mai multe etape, a uniunii monetare.

7. Tratatul de la Maastricht 1992 privind constituirea Uniunii Europene, care în plan monetar, a consfinţit constituirea unei Bănci centrale la nivelul uniunii şi a stabilit criteriile pe care statele membre trebuie să le îndeplinească pentru a deveni membru al spaţiului monetar european.

8. Crearea Sistemului European al Băncilor Centrale, a cărui funcţionare se bazează pe mai multe principii generale dintre care independenţa instituţională şi financiară a Băncii Centrale Europene şi a

67

băncilor centrale ale statelor membre, transparenţa, subsidiaritatea şi responsabilitatea în atingerea obiectivelor propuse prin Tratatul de la Maastricht.

9. Introducerea monedei Euro, începând cu 1 ianuarie 1999.

2.7.2.Sistemul Monetar European Începuturile în crearea unei uniuni monetare europene se regăsesc în 1948 cu ocazia Uniunii

Europene de Plăţi, în 1956 – Acordul Monetar European şi după 1967 odată cu constituirea şarpelui monetar european, care urmărea menţinerea unei relaţii de paritate flexibilă pe piaţa monetară.

În 1968 ministrul luxemburghez Manfred Werner propune trecerea la cursuri de schimb fixe între ţările C.E.E., o unitate de cont european şi crearea Fondului Monetar European. Întâlnirea la nivel înalt de la Haga din 1969 a reluat aceste probleme având în vedere 2 etape:

• o etapă de tranziţie de 10 ani în care să se realizeze armonizarea politicilor economice pe termen scurt şi obiectivele pe termen mediu.

• a doua, în care să se creeze un fond de rezervă european compus din rezervele monetare ale ţărilor membre.

Deşi propunerile au întrunit adeziunea tuturor, au existat şi diferenţe de opinie, soluţionate prin raportul pregătit de Werner şi un grup de specialişti şi prezentat în 1970 Consiliului ministerial şi Comisiei executive. Propunerile făcute în acest raport se refereau la:

4 armonizarea politicilor fiscale şi financiare;

4 restrângerea limitelor de fluctuaţie între monedele ţărilor membre până la existenţa unor rate de schimb complet fixe;

4 libertatea de mişcare a capitalului;

4 crearea unui Fond European de Cooperare Monetară cu responsabilităţi în gestionarea resurselor de sprijin monetar pe termen scurt şi mediu şi rezervelor valutare externe ale Comunităţii Europene.

Prima încercare de cooperare monetară între ţările comunitare o reprezintă şarpele monetar european. Cursul de schimb al celor intraţi în sistem putea fluctua în limita de 4,5% (+/- 2,25%). Obiectivele şarpelui monetar au fost limitate însă de desele intrări şi ieşiri din sistem ale ţărilor membre şi de instabilitatea macroeconomică datorată şocului petrolier din 1973, de creşterea inflaţiei, de dezechilibrele balanţelor de plăţi.

În aprilie 1978, cancelarul german Helmut Schmidt şi preşedintele francez Valerie Giscard D’Estaign propun crearea unui Sistem Monetar European, propunere aprobată de Consiliul Europei în decembrie 1978 şi prin Acordul de la Basilea din 1979. Crearea Sistemului Monetar European a constituit garanţia stabilităţii monetare în Europa, fiind o etapă importantă în formarea uniunii economice şi monetare europene.

68

Obiectivul fundamental al S.M.E. este stabilizarea cursurilor de schimb dintre monedele participante în vederea garantării funcţionării corecte a Pieţei Comune pentru a realiza o zonă geografică stabilă din punct de vedere monetar prin convergenţa politicilor statelor membre.

Elementele principale ale S.M.E. au fost:

4 ECU - unitatea monetară de cont formată din cantităţi fixe ale monedelor comunitare,

4 Fondul European de Cooperare Monetară

4 mecanismul cursurilor de schimb şi regulile de intervenţie aferente acestuia. Necesitatea creării unei uniuni economice şi monetare europene a fost repusă în discuţie de un

comitet compus din guvernatorii băncilor centrale, preşedintele Comisiei, Jacques Delors, experţi, prezentând în aprilie 1989 Raportul Delors. Acesta a fost discutat şi aprobat la reuniunea la nivel înalt a Consiliului Europei de la Madrid din iunie 1989. Cu această ocazie sunt repuse în discuţie:

4 problema convertibilităţii totale şi ireversibile a monedelor;

4 liberalizarea completă a pieţei de capital şi de servicii financiare;

4 cursuri de schimb ireversibil fixe. Consecinţele economice au fost estimate a fi:

• convergenţa pe termen mediu a ratelor inflaţiei, a ratelor dobânzii (aceasta din urmă ca rezultat al libertăţii de mişcare a capitalurilor, dispariţiei riscului valutar);

• ajustarea politicilor monetare la ritmul de creştere real al venitului în fiecare dintre ţările membre;

• trecerea la o politică monetară comună;

• limitarea deficitelor monetare. S-a recomandat trecerea la o monedă comună prin dezvoltarea ECU. Raportul a fixat obiectivele U.E. astfel:

1. Piaţă unică – libera circulaţie a persoanelor, bunurilor, serviciilor; 2. Protejarea concurenţei pentru apărarea produselor comunitare pe piaţa internă şi creşterea

competitivităţii acestora, pe piaţa externă; 3. Politici comunitare menite să impulsioneze dezvoltarea regională şi schimbările structurale; 4. Coordonarea politicilor macroeconomice ale ţărilor membre.

Orientările politicii monetare ale U.E. vor fi realizate de o instituţie care va impune decizii băncilor centrale şi va folosi rezervele valutare în raporturile cu terţe ţări, aceasta fiind la propunerea Raportului Delors, Consiliului Sistemului European al Băncilor Centrale – S.E.B.C.

Etapele necesare realizării Uniunii Economice şi Monetare aşa cum au fost precizate în Raportul Delors au fost: 1. Aderarea tuturor monedelor C.E.E. la S.M.E., coordonarea politicilor economice şi monetare în vederea lărgirii funcţiilor Comitetului Guvernatorilor Băncilor Centrale ale ţărilor membre, realizarea unei zone financiare integrate în C.E.E., care să asigure libertatea de mişcare a capitalurilor, prestărilor de

69

servicii financiare, pregătirea unor modificări ale Tratatului de la Roma prin includerea unor noi instituţii şi stabilirea de noi funcţii ale uniunii economice şi monetare europene. 2. Îngustarea bandelor de fluctuaţie a monedelor S.M.E., stabilirea S.E.B.C. care va urmări stabilitatea preţurilor, elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a cursurilor de schimb, gestionarea rezervelor externe, etc. instrumentarea unui anumit procent din rezervele valutare ale ţărilor C.E.E., consolidarea coordonării politicilor macroeconomice adoptând obiective pe termen mediu şi anumite limite ale deficitelor bugetare pentru fiecare ţară. 3. Fixarea cursurilor de schimb, realizarea funcţiilor noilor instituţii comunitare, tranziţie spre o monedă unică, prin: stabilirea parităţilor fixe şi înlocuirea în final a monedelor naţionale cu o monedă unică, asumarea responsabilităţilor S.M.E. prin formularea şi execuţia politicii monetare unice şi administrarea rezervelor externe constituite în comun, reîntărirea politicilor structurale şi regionale, asumarea reprezentării ţărilor membre în negocierilor economice internaţionale.

În evoluţia procesului de integrare economică şi monetară, semnificative au fost acordurile de la Maastricht ale ţărilor comunitare din decembrie 1991 prezente în Tratatul U.E., semnat în 7 februarie 1992 la Maastricht. S-a stabilit ca până în 1999, U.E. să dispună de o monedă unică – Euro. La 31 decembrie 1998 a avut loc lansarea oficială a monedei unice – euro. Între 1 ian.1999 şi 1 ian.2002 s-a desfăşurat o perioadă de tranziţie, în care euro a coexistat cu monedele naţionale ale celor 12 state membre ale U.E.M.(din cele 15 membre ale U.E.la acea dată, excepţie fac Suedia, Marea Britanie, Danemarca). Deşi a existat ca monedă de cont, în această perioadă, euro s-a lansat ca monedă fizică la 1 ian. 2002. înlocuind 12 monede naţionale comunitare. Începând cu anul 2007, au mai aderat la moneda unică Slovenia, Malta, Cipru şi Slovacia, în total 16 ţări comunitare din cele 27 membre U.E.

2.7.3.Componentele Uniunii Economice şi Monetare Politica monetară comună Prima etapă în formarea U.E.M. s-a desfăşurat între 1 iulie 1990 şi 31 decembrie 1993, având

ca obiectiv central creşterea convergenţei politicilor economice şi a cooperării între băncile centrale în scopul încorporării practicilor monetare ale statelor membre în cadrul Sistemului Monetar European.

Cea de-a doua etapă a început la 1 ianuarie 1994 şi s-a încheiat la 31 decembrie 1998. În timpul acestei etape, pornind de la prevederile Tratatului Uniunii Europene statele membre au fost constrânse la a evita deficitele bugetare excesive şi de a iniţia paşi spre independenţa băncii centrale.

Tratatul de la Maastricht condiţionează participarea în cadrul Uniunii Economice şi Monetare de îndeplinirea unor criterii de convergenţă nominală: - o rată scăzută a inflaţiei care să nu depăşească cu mai mult de 1,5% cele mai bune performanţe ale

statelor membre participante în anul dinaintea examinării

70

- dobânzi scăzute pentru creditele pe termen lung, care să nu depăşească cu mai mult de 2% dobânzile din cele mai performante state membre participante în anul dinaintea examinării

- un deficit bugetar mai mic de 3% din PIB - o datorie publică cumulată mai mică de 60% din PIB - stabilitatea cursului de schimb, în sensul menţinerii cursului naţional în limitele marjelor normale de

fluctuaţie, pentru cel puţin 2 ani înaintea intrării în zona euro. Criteriile de convergenţă reală sunt:

- gradul de deschidere a economiei, calculat ca pondere a schimburilor comerciale externe în PIB - ponderea comerţului bilateral al ţărilor membre UE în totalul comerţului exterior - structura economiei pe cele 3 ramuri principale – industrie, agricultură şi servicii - PIB-ul pe locuitor, calculat în funcţie de paritatea puterii de cumpărare

Etapa a treia a început la 1 ianurie 1999 prin stabilirea ratelor de schimb irevocabile între monedele statelor participante şi în raport cu euro. Din ianurie 1999, monedele naţionale ale statelor membre au continuat să circule numai ca exprimări nezecimale ale monedei unice, până când au fost complet înlocuite cu moneda euro.

Politica economică comună Începând cu 1 ianuarie 1994, politicile economice ale statelor membre sunt coordonate la nivel

comunitar. Criteriile care trebuie îndeplinite de către un stat aflat în faza de aderare la UE din perspectiva adoptării monedei unice sunt: criteriul economic – existenţa unei economii de piaţă funcţionale. Acquis-ul acestui domeniu cuprinde:

- elemente care trebuie transpuse în legislaţie înainte de data aderării – interzicerea finanţării directe a sectorului public; interzicerea accesului privilegiat al sectorului public la instituţiile financiare; independenţa Băncii Centrale – Banca Centrală Naţională trebuie să îşi fixeze ca obiectiv explicit stabilitatea preţurilor.

- elemente cu care trebuie să existe conformitate numai după data aderării. Includ: politica ratei de schimb şi politica economică; coordonarea politicilor economice cu celelalte state membre prin participarea la procedurile UE; aderarea la prevederile Pactului de Stabilitate şi Creştere şi ale statutului SEBC.

2.8.Politica industrială

2.8.1.Coordonate comune Până în anul 1990, C.E.E. a practicat politici industriale selective sau sectoriale, orientate în

special spre ramuri strategice şi energointensive. Prima politică sectorială a vizat cărbunele şi oţelul,

71

care au făcut obiectul Tratatului C.E.C.O. Politicile începute în anii ’50, continuând până în anii ’90 au vizat procesul de restructurare din mai multe ramuri industriale, cum ar fi construcţiile navale, industria autoturismelor, petrochimia, fibrele sintetice, textilele, încălţămintea, produsele electronice. Instrumentele folosite au evoluat, de la intervenţiile directe şi chiar discreţionare, bazate pe subvenţionare, raţionalizare şi protecţionism comercial s-a trecut la politici vizând intrările de factori, mai ales progresul tehnic, standardizarea, performanţele tehnico-economice, facilitarea accesului pe piaţă. Instrumentele principale ale politicilor sectoriale au fost:

- Supravegherea ajutoarelor de stat – acordate de statele membre ale UE unor sectoare industriale au creat distorsiuni pe piaţă şi dificultăţi procesului de restructurare sau ajustare.

- Cartelurile de criză – constau în programe de restrângere a capacităţilor sau în stabilirea de preţuri-plafon comune sau acorduri de îngheţare a preţurilor, permise în anumite condiţii şi ca o alternativă la ajutoarele de stat

- Politica comercială protecţionistă – utilizată ca instrument în multe ţări cu economie de piaţă , implicând utilizarea obstacolelor tarifare, cum ar fi taxele vamale, dar şi cele netarifare, cum ar fi contingentele, taxele antidumping, taxele compensatorii, limitările voluntare ale exportului, regulile de origine, etc.

- Asistenţa de restructurare – se adresează unor obiective ale dezvoltării regionale, cum ar fi reorientarea şi recalificarea forţei de muncă. Cu excepţia sectoarelor de oţel şi cărbune, care au intrat sub incidenţa CECO şi a energiei

atomice, care a intrat sub incidenţa EURATOM, celelalte politici industriale sectoriale nu au fost centralizate la nivel comunitar ci s-au bazat pe principiul subsidiarităţii, al delegării de responsabilităţi, mai ales în domeniul subvenţionării sau ajutoarelor de stat, către nivelul naţional.

Prima referire la o politică industrială comună s-a făcut în Tratatul de la Maastricht, care, are în vedere obiectivul asigurării condiţiilor necesare competitivităţii industriei în conformitate cu un sistem de pieţe deschise şi concurenţiale prin:

Accelerarea adaptării industriei la schimbările structurale Mediu favorabil iniţiativei şi dezvoltării societăţilor, în special a IMM-urilor Încurajarea unui mediu favorabil cooperării între societăţi Exploatare superioară a potenţialului industrial al politicilor de inovaţie, cercetare, dezvoltare

tehnologică. În comunicarea sa din 1994, Comisia a definit patru priorităţi ale politicii industriale comunitare:

promovarea investiţiilor intangibile, dezvoltarea cooperării industriale, asigurarea unei concurenţe echitabile, modernizarea rolului autorităţilor publice.

Conform părţii I a Constituţiei Europene, domeniul industriei nu face parte nici din competenţele exclusive, nici din cele partajate de UE cu ţările membre, ci rămâne un domeniu de competenţă al

72

statelor naţionale, cu posibilitatea pentru instituţiile comunitare de a întreprinde unele acţiuni de coordonare sau /şi de sprijin în acest domeniu.

2.8.2.Politica întreprinderilor mari din Europa Întreprinderile de dimensiuni mari, ale căror afaceri sunt de nivel transnaţional şi a căror durată

de viaţă este, de regulă, lungă, au apărut în Europa încă din secolul al XV-lea – holdingul familiei Medici, societăţile Fugger, Companiile Indiilor Olandeze, etc. Înaintea declanşării crizei, marile firme europene au acumulat putere economică şi financiară uriaşă, primele 100 contribuind la realizarea a cca. 30% din PIB. Acestea s-au dezvoltat în ultimele decenii, în principal, după 1960, fiind, în prezent, în topul primelor 500 de la nivel mondial. Marile firme europene sunt competitive în raport cu firmele americane sau japoneze însă, modelele manageriale pe care le urmează sunt diferite. H.de Jong a delimitat în lucrarea Corporaţia europeană 3 tipuri de întreprinderi din punct de vedere al guvernanţei în sens larg, al guvernanţei întreprinderii – adică ansablul de mecanisme instituţionale şi operaţionale cu ajutorul cărora sunt gestionate conflictele de interese între diferitele grupuri care interesează firma, mecanismele care determină modul în care sunt luate deciziile importante la nivelul unei întreprinderi – în sens restrâns. Cele 3 tipuri de guvernanţă a întreprinderii sunt:

anglo-saxon germanic latin

Modelul anglo-saxon este asemănător celui american chiar dacă unele diferenţe sunt evidente: influenţa pe care pieţele financiare o au asupra comportamentelor este mai puternică în cazul firmelor englezeş

modul în care capitalismul englez nu a cunoscut revoluţia managerială din secolul al XX-lea cu repercusiuni asupra capacităţii organizaţionale a întreprinderii de a-şi coodona şi dezvolta resursele.

Imaginea capitalismului american propagată de majoritatea economiştilor, este cea a unei lumi în care marile firme dispun de un capital foarte dispersat între micii acţionari; modelul original al marii firme a fost amendat de creşterea semnificativă a investitorilor instituţionali cum ar fi fondurile de pensii, fondurile mutuale, companiile de asigurări, etc., care deţin aproape totalitatea acţiunilor firmelor cotate, investitori care gestionează economiile populaţiei. Managerii acestori întreprinderi suportă toate obstacolele aferente pieţelor financiare motiv pentru care au un nivel ridicat al exigenţelor, cel puţin în materie de rentabilitate. Acest model al firmelor americane s-a dezvoltat în ţările europene, în mod deosebit în Franţa şi Germania. În Franţa asistăm la creşterea puterii investitorilor străini şi a instituţiilor în capitalul marilor întreprinderi franceze, deţinând mai mult de 40% din capitalul întreprinderilor cotate. În afara faptului că statul controlează, încă, un număr mare de firme mari, se adaugă şi realitatea că

73

majoritatea sunt controlate de familii – cca. 57% din 200 de firme mari cotate. În Italia şi Spania situaţia este asemănătoare celei din Franţa. În Germania, Olanda şi Suedia, marea majoritate a firmelor mari este controlată de bănci sau familii. În Germania, 3 bănci din care Deutsche Bank deţinea recent cca.40% din capitalul marilor întreprinderi cotate. Chiar dacă unii specialişti afirmă că în ultimii ani asistăm la o dezangajare a băncilor în capitalul marilor întreprinderi germane, acestea continuă să aibă acţionari foarte dominanţi. În Marea Britanie, pe fondul istoriei economice şi sociale, se manifestă o excepţie comparativ cu celelalte ţări: majoritatea celor 100 de mari întreprinderi engleze nu au acţionari care să deţină mai mult de 20% din capitalul lor.

O altă problemă a capitalismului contemporan este legătura între structura capitalului firmelor (în termeni de repartiţie a acţiunilor) şi marja de profit. Modelul întreprinderilor de tip englez se caracterizează prin puternica dispersie a capitalului. Comportamentul firmelor este orientare spre pieţe financiare. Evoluţia cursului acţiunilor întreprinderilor este criteriul decisiv de judecată a politicilor echipei manageriale. Munca nu este considerată ca parte componentă a firmei şi nu există niciun mecanism de codeterminare sau cogestiune.

Modelul germanic este specific marilor întreprinderi care au sediul social în Germania, Olanda, Austria şi în ţările scandinave. Firma germanică are o orientare-bancă, de fapt, importanţa băncilor şi instituţiilor financiare în capitalul marilor firme şi delegarea drepturilor de vot ale băncilor unei părţi din micii acţionari. Băncile joacă un rol important în politicile şi strategiile operaţionalizate de întreprinderi. În firmele germanice, munca este o componentă importantă; codecizia este obligatorie, numărul de reprezentanţi ai muncii în Consiliul de Administraţie fiind mai mult sau mai puţin important în funcţie de ţară.

Modelul latin corespunde marilor firme franceze, italiene, spaniole şi belgiene. Firma latină este adesea controlată de un acţionariat puternic, de multe ori, o familie sau o bancă. Marile întreprinderi publice sau controlate de stat sunt încă numeroase. Munca nu este recunoscută ca stakeholder în întreprindere, această situaţie fiind nuanţată în firmele franceze. Dacă personalul nu este reprezentat în Consiliul de Administraţie cu excepţia firmelor publice, există comitetul întreprinderii care reprezintă vocea salariaţilor şi legislaţia privind licenţele. Modelul latin poate fi calificat ca un model relaţional în sensul că legăturile între membrii elitei puterii joacă un rol important. La Universitatea din Amsterdam s-a efectuat o analiză asupra diferitelor modele ale marilor firme europene; analiza s-a bazat pe o cercetare directă asupra unui eşantion de 100 întreprinderi mari europene, în perioada 1991-1994 dar sunt considerate de analişti valide şi pentru perioada prezentă. Rezultatele cercetării se pot evidenţia astfel:

- din cele 3 tipuri de întreprinderi, firmele germanice sunt cele mai numeroase, urmate fiind de firmele latine şi apoi de cele engleze;

74

- în totalul valorii adăugate nete create de cele 100 de firme analizate, rezultatul firmelor germanice este mai mult decât proporţional la numărul lor relativ; pentru firmele engleze este invers. În cazul firmelor latine relaţia este direct proporţională;

- pe termen lung, după anii ’60, importanţa firmelor engleze, din cele 100 întreprinderi analizate, a scăzut considerabil;

- în termeni de valoare adăugată pe angajat, firmele germanice sunt cele mai performante, urmate, îndeaproape, de cele latine. Firmele engleze au o valoare adăugată pe angajat mai mică cu 20% decât cea din firmele germanice;

- în ceea ce priveşte distribuţia valorii adăugate nete între factorul de producţie capital şi factorul de producţie munca, partea muncii este mai ridicată în firmele germanice (peste 80%); această parte este inferioară firmelor latine şi mult mai slabă pentru cele engleze.

Chiar dacă partea de valoare adăugată specifică capitalului este mult mai importantă în cadrul firmelor engleze, ele repartizează o mare parte din profitul lor net acţionarilor (cca.65%). Dividendele repartizate sunt în aceste firme de 3 sau chiar 4 ori mai mari decât cele repartizate de firmele de pe continent; firmele latine plătesc dividende mai ridicate decât firmele germanice. În acest fel, firmele engleze dispun de rezerve pentru finanţarea creşterii lor mai mici decât celelalte firme de pe continent, în special, cele germanice.

În concluzie, modelul germanic este cel mai performant, modelul englez este cel mai puţin performant, modelul latin se situează la mijloc. Datele recente evidenţiază că, nu numai că productivitatea muncii este mai mică în Marea Britanie comparativ cu Germania sau Franţa ci şi faptul că aceste două ţări înregistrează valori mai scăzute cu 10-20% comparativ cu SUA. A.Chandler arată că succesul marilor firme americane, în prima jumătate a secolului XX se datorează modului în care acestea au ştiut să-şi asigure profitul prin valorificarea oportunităţilor generate de talia pieţei americane şi inovarea tehnologică, realizând investiţii pe 3 niveluri: echipamente şi maşini, servicii de marketing şi reţele de distribuţie şi în sfârşit, management, angajând numeroase cadre cu studii superioare sau medii, cu competenţe tehnice şi de gestiune. Investiţiile în management au generat capacităţi organizaţionale care au permis realizarea economiilor de viteză , deci, o transformare rapidă a inputurilor în outputuri .

Alţi autori (Lazonick şi O’Sullivan) au dezvoltat aceste analize considerând că acumulările de cunoştinţe sunt din ce în ce mai necesare pentru a susţine un avantaj competitiv, generând noi capacităţi productive dar, nu doar cunoştinţele manageriale ci şi cele specifice angajaţilor direct productivi. Aşadar, dezvoltarea internă a calificărilor, la nivelul ansamblului personalului, considerat un colectiv, este cheia problemei. Aceştia mai afirmă că pentru resursele financiare necesare dezvoltării întreprinderii de-a lungul investiţiilor în capital fix şi în capital uman, trebuie ca întreprinderea să aibă controlul organizaţional asupra venitului său şi ca creşterea investiţiilor să nu fie controlată de pieţele

75

financiare şi acţionari. De asemenea, luând în considerare problema puterii, Lazonick consideră că pentru a menţine muncitorii în întreprindere şi pentru a-i face eficienţi trebuie ca interesele lor să fie luate în considerare; pentru aceasta trebuie ca ei să poată influenţa deciziile echipei conducătoare. Lazonick consideră deci că capitalismul managerial colectiv care conduce funcţionalitatea firmelor japoneze este cel mai eficient. În condiţiile actuale de concurenţă ar fi necesară implementarea modelului coodonării interne care, după opinia acestui economist, presupune:

organizarea muncii se bazează pe flexibilitatea în repartiţia sarcinilor, de-a lungul despecializării şi polivalenţei şi pe importanţa relaţiilor orizontale

pentru întreprindere în ansamblu, o delimitare clară între funcţiuni şi profesiuni permite reînnoirea rapidă a produselor şi inovarea

accentul este pus pe calitate la toate nivelurile Modul de coordonare este cuplat cu un dublu control asupra deciziilor manageriale. Deciziile

echipei conducătoare sunt supuse unui dublu control, dublă influenţă a posesorilor de capital şi al angajaţilor şi nu controlului unilateral al acţionarilor. Dublul control al capitalului şi al muncii a fost denumit, în 1984, modelul conducerii corporatiste, aparţinându-i lui M.Aoki.

În situaţia concurenţială actuală, având la bază modele teoretice riguroase, pentru a contracara concurenţa puternică, pentru a asigura competitivitatea firmelor şi capacitatea de reînnoire rapidă a produselor la preţuri concurenţiale, este din ce în ce mai important ca întreprinderile să se angajeze în acumulări colective şi cumulative. Cei care au elaborat această ipoteză consideră că procesul cunoaşterii colective se va derula bine având consecinţe pozitive asupra competitivităţii firmelor dacă este asociat unui model de guvernanţă bazat pe cooperarea capitalului şi a muncii şi deci cu un dublu control asupra gestiunii - al acţionarilor şi al angajaţilor.

2.8.3.Politica comună europeană în domeniul IMM Politica de sprijinire a IMM-urilor este foarte importantă deoarece ele constituie esenţa industriei

comunitare, în anul 2001 angajând 2/3 din forţa de muncă şi realizând 60% din valoarea adăugată. La nivelul anului 2004, numărul IMM-urilor depăşea 20 milioane şi se aprecia că existau posibilităţi ca numărul şi potenţialul lor productiv să crească. Primul program comunitar de acţiune în domeniul IMM a fost adoptat în 1983 iar al doilea a fost lansat în 1987. În 1994 pentru a atinge obiectivele stabilite în Cartea Albă din 1993, Comisia Europeană a adoptat un program integrat de acţiune în domeniul IMM şi industriei meşteşugăreşti. Al treilea program multianual pentru IMM din perioada 1997-2000 a inclus un număr mare de iniţiative şi acţiuni de sprijin al IMM. În decembrie 2000, Consiliul de Miniştri a adoptat un nou program multianual privind întreprinderea şi antreprenoriatul pentru perioada 2001-2005 care prevedea acţiuni în 30 de ţări europene, inclusiv din Spaţiul Economic European şi ţările candidate. În

76

cadrul acestui program UE alocă anual 90 milioane euro pentru proiecte ale IMM. Priorităţile programului sunt:

• Facilitarea participării IMM-urilor europene la economia bazată pe cunoaştere

• Promovarea antreprenoriatului

• Simplificarea mediului administrativ şi de reglementare

• Îmbunătăţirea mediului financiar

• Acces mai facil la reţele de genul Euro Info Centers în peste 40 de ţări Carta Europeană pentru IMM-uri solicită ţărilor membre şi Comisiei, realizarea unor acţiuni de

sprijin şi stimulare a IMM-urilor în 10 domenii cheie: învăţământ şi training pentru antreprenoriat, demaraj mai rapid şi mai puţin costisitor, legislaţie şi reglementări mai bune, disponibilităţi sporite în materie de calificări, acces on-line îmbunătăţit, valorificarea oportunităţilor pieţei unice, facilităţi fiscale şi financiare, întărirea capacităţii tehnologice a IMM-urilor, valorificarea modelelor de succes în domeniul e-Business.

2.9. Politica în domeniul cercetării şi tehnologiei

Politica comunitară în domeniul cercetării ştiinţifice şi tehnologiei se bazează pe art.55 din

Tratatul C.E.C.O., art.4-11 din Tratatul EURATOM, art.35 şi 308 din Tratatul C.E.E., privind coordonarea politicilor naţionale şi definirea proiectelor de interes pentru comunitate în acest domeniu.Tratatul de la Maastricht înscrie cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică ca politică comunitară, numită Cercetarea şi dezvoltarea tehnologică . Tratatul de la Amsterdam subliniază importanţa acestui domeniu în funcţionarea şi dezvoltarea economiilor industrializate în vederea creşterii competitivităţii întreprinderilor şi a gradului de ocupare a forţei de muncă; de asemenea este evidenţiat rolul politicii în domeniul cercetării şi dezvoltării tehnologiei în dezvoltarea şi susţinerea altor politici, cum ar fi: politica de protecţie a consumatorului, politica de protecţie a mediului, politica socială. În anul 2000, cu prilejul Summit-ului Consiliului European de la Lisabona, a fost instituţionalizat conceptul de Spaţiu European al Cercetării S.E.C. conform căruia, spaţiul european va coordona în mod direct programele-cadru de cercetare multi-anuale în vederea promovării ştiinţei şi tehnologiei comunitare, la nivel intra şi extra comunitar, având ca ţintă, ameliorarea continuă a actului de cercetare. Crearea S.E.C. implică operaţionalizarea unui set de măsuri juridico-reglementare cum ar fi înlăturarea obstacolelor din calea liberei circulaţii a cercetătorilor, cunoştinţelor şi tehnologiilor în Europa în domeniile:

- cariere profesionale şi ştiinţifice - sisteme de protecţie socială - sisteme de protecţie a proprietăţii intelectuale

77

- transferul de tehnologie - diseminarea rezultatelor cercetării Obiectivele stabilite pentru crearea S.E.C. sunt:

îmbunătăţirea performanţei cercetării europene prin coordonarea implementării şi legarea în reţea a programelor naţionale, prin dezvoltarea centrelor şi platformelor de cercetare de excelenţă, în particular universităţi şi prin atragerea sectorului privat

întărirea capacităţii de inovarea tehnologică a IMM-urilor, transferul şi asimilarea de către acestea a cunoştinţelor şi tehnologiilor, valorificarea rezultatelor cercetării şi atragerea potenţialului uman spre acest sector de activitate

extinderea infrastructurii de cercetare-dezvoltare prin construcţia, îmbunătăţirea accesului şi lărgirea reţelei electronice la scară europeană

asigurarea resurselor umane specializate în domeniu prin creşterea mobilităţii transfrontaliere, dezvoltarea carierelor din domeniu, participarea femeilor, atragerea tinerilor şi a cercetătorilor din terţe ţări spre activitatea de cercetare din U.E.

întărirea legăturii dintre activităţile de cercetare şi politicile U.E, pe de o parte, şi necesităţile societăţii, pe de altă parte, luând în considerare consecinţele sociale şi etice ale progresului ştiinţific şi tehnologic.

Măsurile care se iau pentru atingerea acestor obiective trebuie să aibă în vedere asigurarea coerenţei şi interdependenţelor dintre laturile comunitară, regională şi internaţională a cooperării ştiinţifice şi tehnologice.

Cercetarea europeană urmăreşte câteva criteriile de selecţie: - Beneficiul public - Valoarea adăugată la nivel european

Priorităţile sunt centrate pe domeniile: - Cercetarea post-genomului şi a remediilor bolilor majore - Nanotehnologiile - Societatea informaţională în interferenţă cu iniţiativa e-Europe privind tranzacţiile electronice - Cercetarea care susţine procesul de luare a deciziilor în domenii riscante - Cercetarea care susţine politicile comunitare necesare implementării unui model de dezvoltare

susţinută în cel mai larg sens Conceptul de Spaţiu European al Cercetării a fost continuat într-un aşa-numit Program-Cadru 6, ale cărui componente sunt: 1. Concentrarea şi integrarea cercetării europene Priorităţi: ştiinţele vieţii, genoamele, biotehnologia în slujba sănătăţii; tehnologiile societăţii informaţionale; nanotehnologiile şi nanoştiinţele, materiale multifuncţionale şi noi procese şi instrumente

78

de producţie; aeronautică şi spaţiu extraterestru; calitatea alimentelor şi siguranţa alimentaţiei; dezvoltare susţinută, schimbare globală şi ecosisteme; cetăţeni şi guvernare într-o societate bazată pe cunoştinţe. 2. Structurarea Spaţiului European al Cercetării Priorităţi: cercetare şi inovare; resurse umane; infrastructuri de cercetare; ştiinţă şi societate. 3. Întărirea bazelor S.E.C. în care se includ şi noile state membre Priorităţi: susţinere pentru coordonarea activităţii; dezvoltarea coerentă a politicilor comunitare de cercetare ştiinţifică, tehnologie şi inovare. În secţiunea aferentă Tratatului EURATOM sunt incluse componentele: administrarea deşeurilor radioactive; fuziunea termonucleară controlată; protecţia împotriva radiaţiilor; alte activităţi; activitatea Centrului Comun de Cercetări.

Pentru perioada 2007-2013, a fost elaborat cel de-al şaptelea Program – cadru Să construim Europa prin cunoaştere . În centrul strategiei Lisabona, cercetarea face parte din triunghiul cunoaşterii având misiunea de a susţine creşterea economică şi angajarea forţei de muncă în Uniunea Europeană, în cadrul mondializării. Acesta este adaptat nevoilor uniunii şi are 4 obiective principale (4 programe specifice). Cele patru programe sunt: Cooperare, Idei, Personal, Capacităţi.

Programul COOPERARE are ca obiectiv stimularea cooperării şi restabilirea legăturilor între industrie şi cercetare într-un cadru transnaţional. Obiectivul este de a construi şi consolida un lidership european în domeniile cheie ale cercetării. Acesta presupune 9 teme, autonome în arealul lor dar complementare în operaţionalizare:

- Sănătate - Alimentaţie, agricultură şi biotehnologie - Tehnologii, nanotehnologii, materiale şi noi tehnologii de producţie - Energie - Mediu (inclusiv schimbările climatice) - Transport (inclusiv aeronautic) - Ştiinţe socio-economice şi umane - Securitate şi spaţiu Programul IDEI trebuie să susţină revitalizarea cercetării exploratorii în Europa, deci

descoperirea noilor cunoştinţe care să schimbe fundamental viziunea noastră asupra vieţii şi modului nostru de viaţă. Pentru aceasta, noul Consiliu European al cercetării va susţine proiectele de cercetare cele mai ambiţioase şi mai novatoare. Pentru această nouă structură, punctul de plecare al cercetării europene va fi definirea priorităţilor şi strategiilor ştiinţifice într-un mod autonom. Ţinta este repunerea excelenţei în cercetarea europeană încurajând concurenţa şi asumarea riscurilor.

79

Programul PERSONAL mobilizează resursele financiare importante pentru ameliorarea perspectivei carierei cercetătorilor în Europa şi atragerea cercetătorilor de calitate. Comisia doreşte încurajarea formării şi mobilizarea în vederea exploatării întregului potenţial al personalului de cercetare european.

Programul CAPACITĂŢI trebuie să dea cercetătorilor instrumente performante pentru a putea ridica calitatea şi competitivitatea cercetării europene. Este vorba despre infrastructuri de cercetare în regiunile mai puţin performante, în formarea polilor regionali de cercetare şi în cercetarea eficienţei IMM-urilor. Acest program trebuie, de asemenea, să reflecte importanţa cooperării internaţionale în cercetare şi rolul ştiinţei în societate.

2.10.Politica de protecţie a consumatorilor

Politica de protecţie a consumatorilor s-a dezvoltat în UE ca o consecinţă a constituirii

progresive a pieţei interne. Dezvoltarea politicii de protecţie a consumatorilor s-a realizat în mai multe etape şi s-a bazat în principal pe prevederile diverselor articole din Tratatul C.E.E.

Măsurile de protecţie a consumatorilor se bazează pe articolele 95 şi 153 ale Tratatului C.E.E. Comunitatea trebuie să contribuie la protecţia sănătăţii, siguranţei şi intereselor economice ale consumatorilor, precum şi la promovarea drepturilor acestora la informare, educaţie şi la organizare pentru salvgardarea propriilor interese.

Consumatorii au şi ei un rol activ în asigurarea funcţionării în condiţii bune a pieţei unice; ei pot informa autorităţile responsabile în legătură cu orice probleme cu care se confruntă şi în acest fel interesele lor specifice pot fi protejate.

Legislaţia UE privind protecţia drepturilor consumatorilor s-a centrat pe următoarele domenii: 1.Protecţia sănătăţii şi siguranţei consumatorilor

♦ A fost adoptat Regulamentul privind siguranţa generală a produselor în scopul de a preveni comercializarea produselor periculoase. Stabilirea cerinţelor comune privind ambalarea, etichetarea şi siguranţa produselor, asigură consumatorii din UE că produsele achiziţionate au o calitate ridicată. Marcajul CE utilizat în UE informează consumatorii că produsele astfel marcate sunt conforme standardelor comune de calitate. Regula generală de siguranţă prevede obligaţia producătorilor de a nu introduce pe piaţă decât produse sigure, care nu prezintă nici un risc sau vreun alt risc decât cel care poate să apară din utilizarea produsului în condiţii normale şi previzibile. Pentru aceasta producătorii trebui să ţină seama de: caracteristicile produsului, efectele produsului asupra altor produse, în cazul în care vor fi folosite împreună, prezentarea produsului, etichetarea, eventualele instrucţiuni privind utilizarea sau eliminarea produsului, categoriile de consumatori care pot fi puşi în condiţii de risc grav prin utilizarea produsului, în special copiii.

80

♦ Au fost stabilite şi prevederi specifice sectoriale pentru: o O gamă largă de produse alimentare o Produsele farmaceutice o Produsele cosmetice o Jucăriile destinate copiilor sub 14 ani o Produsele electrocasnice

♦ Prevenirea, sancţionarea şi responsabilitatea pentru produsele defecte. Reglementările comunitare prevăd că responsabilitatea pentru produsele defecte o are, după caz, producătorul, importatorul sau, în anumite situaţii, furnizorul. Când un consumator este victima unui produs defect, are dreptul la despăgubiri pentru daune fizice şi materiale, chiar dacă nu există o vină a producătorului.

2.Protecţia intereselor economice ale consumatorilor – este realizată prin reglementarea condiţiilor generale şi a modalităţilor clar stabilite de achiziţionare a produselor şi serviciilor în cadrul pieţei unice.

♦ Reglementări privind produsele o Reglementările comunitare interzic publicitatea mincinoasă, care induce în eroare

consumatorul, afectându-i astfel opţiunea pentru un anumit produs. o Consumatorii sunt protejaţi împotriva clauzelor abuzive din contractele încheiate cu firme

comerciale din orice ţară membră UE o Legislaţia comunitară protejează consumatorii în situaţii specifice vânzării la distanţă (prin

televiziune, telefon, comenzi prin poştă, etc.) sau prin comis-voiajori.

♦ Reglementări privind serviciile o Condiţiile generale şi modalităţile de vânzare o Reglementările specifice pe sectoare: servicii bancare, credite pentru consum, investiţiile în

valori mobiliare, asigurarea de viaţă şi alte tipuri de asigurări, transporturi. 3.Protecţia drepturilor consumatorilor la informaţie comparativă

♦ Etichetarea şi afişarea 4.Protecţia accesului consumatorilor la justiţie Comisia a adoptat, în mai 2002, Strategia privind Politica de Protecţie a Consumatorilor pentru

perioada 2002-2006. Aceasta a stabilit 3 obiective-cheie de îndeplinit, care au stat la baza alocării fondurilor prin acţiunile propuse de Comisie:

Asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor, prin stabilirea unor reguli şi practici comune în domeniu şi prin integrarea intereselor consumatorilor în alte politici comunitare

Aplicarea efectivă a reglementărilor privind protecţia consumatorilor, prin supravegherea pieţei, cooperarea administrativă şi prin accesul consumatorilor la rezolvarea reclamaţiilor şi disputelor

81

Implicarea adecvată a organizaţiilor consumatorilor în dezvoltarea politicilor Comunităţii care afectează interesele consumatorilor.

Strategia în domeniul politicii privind consumatorul pentru perioada 2007-2013 Actul oficial – Comunicatul Comisiei Europene, al Consiliului şi Parlamentului European, al Comitetului economic şi social european, din 13 martie 2007, intitulat Strategia comunitară în materie de politica privind consumatorul pentru perioada 2007-2013 Obiectivele urmărite:

Creşterea puterii consumatorului prin instaurarea unei pieţe mai transparente care permite în mod real alegerea consumatorului, de exemplu, în termeni de preţ şi de calitate

Creşterea bunăstării consumatorului din punct de vedere al calităţii, diversităţii, accesibilităţii, securităţii, etc.

Protejarea consumatorului împotriva riscurilor şi ameninţărilor grave. Priorităţi pentru 2007-2013 Priorităţile actualei politici comunitare rămân cele ale perioadei precedente: un nivel ridicat de protecţie a consumatorului şi aplicarea regulilor în acest domeniu. Această politică se focalizează pe cinci domenii:

Ameliorarea politicilor naţionale în favoarea consumatorului Ameliorarea reglementărilor privind protecţia consumatorului Creşterea securităţii produselor pe piaţă pe baza unor instrumente specifice Luarea în considerare a intereselor consumatorilor în cadrul altor politici comunitare Ameliorarea informării şi educării consumatorilor, de exemplu, prin creşterea rolului centrelor

europene privind consumatorul.

2.11.Politica bugetară

Politica bugetară este una dintre cele mai importante pârghii de funcţionare a sistemului unic european. Bugetul Uniunii Europene funcţionează pe baza următoarelor principii: unitate, universalitate, anualitate, echilibru, specificarea cheltuielilor, finanţarea din resursele proprii.

Veniturile bugetare se constituie din: Taxe vamale aplicate în cadrul tarifului extern comun, reprezentând între 15 şi 20% din

veniturile bugetare Prelevările variabile aplicate importurilor de produse agricole, reprezentând 2-3% din veniturile

bugetare

82

Taxa pe valoarea adăugată care reprezintă, împreună cu PNB-ul statelor membre principala sursă de finanţare bugetară – aproximativ 80%. A intrat în vigoare în anul 1980, după armonizarea TVA-ului la nivelul statelor membre.

1,24% din PNB-ul statelor membre, sursă introdusă în anul 1988, prin aşa-numitul pachet Delors, elaborat în urma Consiliului European de la Bruxelles.

alte venituri cum ar fi impozitele plătite de către funcţionarii instituţiilor europene. Cheltuielile bugetare au ca destinaţii principale:

Creşterea durabilă 44,4% competitivitate pentru creştere şi angajare (cercetare, educaţie, reţele transeuropene) coeziune pentru creştere şi angajare

Conservarea şi gestionarea resurselor naturale 42,8% (agricultură, dezvoltare rurală, pescuit, protecţia mediului)

Cetăţenie, libertate, securitate şi justiţie 1,2% (lupta contra criminalităţii organizate, imigrarea, cooperarea în domeniul justiţiei)

UE – actor mondial 5,7% (extinderea UE, relaţiile bilaterale, relaţiile la scară regională, ajutorul umanitar, ajutorul pentru dezvoltare)

Administraţie 5,8% Din punct de vedere al repartiţiei bugetului pe membrii UE, principalii beneficiari ai sumelor

provenite din bugetul comunitar au fost Franţa, Spania şi Germania; în funcţie de sumele primite/loc: Luxemburg, Irlanda (aprox.1000 euro/loc); media cheltuielilor comunitare a fost de aproximativ 200 euro/loc. dar acest nivel a fost depăşit de către Finlanda, Franţa, Spania, Danemarca, Portugalia, Belgia, Grecia, Luxemburg, Irlanda; 7 din 15 membri UE au fost, înainte de 2004, contribuabil net: Germania, Marea Britanie, Olanda, Suedia, Austria, Italia, Finlanda; în calitate de beneficiar net, în aceeaşi perioadă, au fost: Spania, Grecia, Portugalia, Belgia, Luxemburg, Franţa, Danemarca.

2.12.Criterii de admitere, beneficii, costuri ale integrării în U.E

Procesul complex şi multididimensional prin care s-a format spaţiul economic integrat al Uniunii

Europene a cunoscut, de-a lungul timpului, două tendinţe, care s-au manifestat intercondiţionat: modificarea de formă, printr-un proces spaţial dat de extindere şi modificarea de fond, printr-un proces structural, dat de elementele, compoziţia integrării. În literatura de specialitate se face deosebirea între accesul la U.E. ca parte a extinderii acesteia şi europenizarea statelor care fac parte din procesul de extindere. Accesul în UE este un proces formal legislativ, în timp ce europenizarea este un proces de trasnformări politice, economice, societale, dezvoltat atât în interiorul cât şi în exteriorul UE.

Europenizarea se realizează prin mecanismele:

83

armonizare instituţională – cuprinde obligaţii legislative care pregătesc accesul spre U.E.; schimbarea structurilor de oportunitate autohtone care conduce la schimbarea regulilor jocului în

politică şi afaceri; crearea convingerilor şi aşteptărilor prin difuzarea multilaterală de idei şi experienţe.

Procesul integrării în U.E. a cunoscut, de-a lungul timpului, modificări în ceea ce priveşte condiţiile de admitere. La Reuniunea de la nivel înalt a liderilor UE de la Copenhaga, din iunie 1993 au fost specificate pentru prima dată standardele, criteriile necesare pentru a deveni membru al uniunii, şi anume: 1.Criteriul politic

Stabilitatea instituţiilor care garanteaz democraţia şi statul de drept Garantarea drepturilor omului aşa cum sunt formulate în Convenţia pentru protecţia drepturilor

omului şi a libertăţilor fundamentale Respectarea drepturilor şi protecţia minorităţilor naţionale

2.Criteriul economic Existenţa unei economii de piaţă funcţionale are în vedere: crearea economiei de piaţă prin

privatizarea sectorului de stat, liberalizarea preţurilor şi înlăturarea controlului administrativ asupra acestora, asigurarea stabilităţii preţurilor, existenţa unui sistem financiar-bancar suficient de puternic, intrarea şi ieşirea liberă pe/de pe piaţă a firmelor, existenţa unui sistem juridic care să garanteze proprietatea şi să întărească rolul contractelor, stabilitatea macroeconomică, exprimată prin stabilitatea preţurilor, echilibrul bugetar şi al balanţei externe.

Capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei din cadrul Uniunii – ansamblul condiţiilor economice de care depinde competitivitatea – infrastructură, sistem educaţional, economie de piaţă funcţională, forţa competitivă, structura economică pe ramuri şi tipuri de proprietate, dimensiunea firmelor, etc.

3.Capacitatea de a-şi îndeplini obligaţiile de membru, inclusiv de a adera la obiectivele politice, economice şi la uniunea monetară.

Criteriile de integrare pentru a deveni membru al U.E. au avut un puternic impact asupra ritmului reformelor în ţările candidate. Aderarea la U.E. a reprezentat, pentru ţările din Europa Centrală şi de Est, o nouă ruptură structurală după prăbuşirea imperiilor centrale în 1918 apoi a regimurilor socialiste şi URSS-ului în 1989. S-a spus că ruptura feudală nu a fost definitivată decât după 1945 în Polonia, Ungaria, Slovacia şi că revoluţia industrială a fost, din punct de vedere istoric, tardivă, incompletă şi dominată. La acestea s-au adaugat contradicţiile specifice perioadei socialiste care a acumulat, în acelaşi timp, dezvoltare şi modernizare – alfabetizare, nivel de viaţă, reforme agrare, industrializare, infrastructuri, integrare regională în CAER precum şi blocaje economice, politice, de

84

mediu, etc. S-a pus deci întrebarea cum este posibilă adoptarea economiei de piaţă fără a fi destabilizate structurile tehnice, sociale, teritoriale existente?

Realitatea a evidenţiat că, pentru noii intraţi în sistem, în 2004 şi 2007, agricultura era puţin modernizată, industria se afla în criza schimbării, metropolizarea - incompletă, investiţiile – prea mici pentru o reală dezvoltare economică, cerinţele democratice şi revendicările unei mai bune stări sociale – puternice. 82 din 109 regiuni din ţările nou intrate se aflau într-o spirală demografică regresivă din cauza scăderii natalităţii, a creşterii mortalităţii şi intensificării fluxului de emigranţi, mai ales în regiunile rurale retrase, pe cale de marginalizare şi regiunile industriale aflate în declin. Deşi s-au produs schimbări majore, structura economică rămâne în dezechilibru. A avut loc o puternică scădere a locurilor de muncă. Nivelul şomajului a crescut, în prima perioadă a tranziţiei, îngrijorător pentru segmentul tânăr. Nivelul de trai s-a menţinut scăzut în aceste ţări, problema migrărilor luând amploare. Investiţiile străine în aceste ţări sunt încă reduse şi inegal repartizate. Inegalităţile regionale şi aşa-numitele teritorii alveolare sunt evidente. Realitatea reflectă diferenţele mari între economiile celor recent intraţi în sistem, deci costurile mari de armonizare şi coeziune necesare funcţionării mecanismului de piaţă lărgit. Dată fiind această situaţie este importantă analiza corectă atât a beneficiilor cât şi a costurilor integrării. Din punct de vedere politic, beneficiile decurg, în principal din participarea la procesul decizional, stabilitatea sistemului democratic, creşterea siguranţei cetăţenilor şi consolidarea poziţiei în raport cu terţii.

Din punct de vedere economic, beneficiile sunt date, în principal, de accesul liber la piaţa unică, care se poate transforma în cost, în absenţa unui grad ridicat de competitivitate; accesul la fondurile structurale şi la Fondul de Coeziune, orientate spre economiile cu un grad de dezvoltare sub media comunitară, precum şi de creşterea capacităţii de a atrage ISD prin creşterea stabilităţii legislativ-instituţionale dictate de adoptarea acquis-ului comunitar. Pe pieţele interne, beneficiile se concretizează în creare de comerţ, scădere a taxelor vamale, accelerare a creşterii economice, impulsionare a ramurilor producătoare de produse pentru export. Din perspectiva politicii de dezvoltare regională, beneficiile se concretizează în acces la fondurile structurale şi la fondul de coeziune, transfer de know-how, dezvoltare a infrastructurii regionale şi micşorare a diferenţelor dintre regiuni.

Efectele generate de adoptarea politicii agricole comune sunt: sprijin financiar sub forma plăţilor compensatorii şi subvenţiilor la export, creşterea producţiei agricole datorită creşterii preţurilor produselor agricole, odată cu alinierea la cele comunitare, creşterea exporturilor, dezvoltarea zonelor rurale, creşterea veniturilor populaţiei ocupate în agricultură, reducerea subvenţiilor acordate de către stat. Din punct de vedere al aderării la U.E.M., beneficiile derivă, în principal, din stabilizarea macroeconomică pe termen lung şi reducerea costurilor de tranzacţionare.

Din perspectiva costurilor aferente integrării, principalele capitole sunt: gradul de competitivitate a economiei, cheltuielile de creare şi formare a aparatului administrativ, armonizare

85

legislativă şi formare de personal; creşterea deficitului comercial ca urmare a aplicării tarifului vamal extern comun şi a schemelor de preferinţă comunitară; eliminarea de pe piaţă a produselor necompetitive, creşterea şomajului, scăderea venitului mediu. Din perspectiva politicii de dezvoltare regională, costurile sunt aferente construcţiei instituţionale şi cele legate de aprecierea monedei naţionale ca urmare a infuziilor de capital, cu efecte negative asupra exporturilor. Politica agricolă va suporta costurile crescute ale produselor agricole, creşterea cheltuielilor pentru hrană ale populaţiei, diminuarea subvenţiilor putând conduce, pe termen scurt, la dificultăţi în restructurarea şi modernizarea agriculturii.

Lucrare individuală: Aplicarea politicilor comune ale UE în ţările membre Intrebări şi discuţii finale: 1. De ce politica agricolă comună este una dintre politicile cheie ale sistemului integrat european? 2. Evaluaţi preocupările pentru protecţia mediului în UE comparativ cu cele de la nivel global. 3. Ce este coeziunea socială? De ce este necesară în contextul integrării europene? 4. Cum influenţează disparităţile regionale luarea deciziilor la nivel comunitar? 5. Care sunt reglementările în politica comercială comunitară? 6. Ce este dumpingul şi cum se manifestă în context comunitar? 7. Motivaţi necesitatea trecerii la Uniunea Economică şi Monetară ca stadiu superior al integrării economice. 8. Care sunt consecinţele economice ale adoptării monedei unice în ţările dezvoltate din UE? Dar în ţările mai puţin

dezvoltate din UE? 9. Care este componenta principală pe care s-a concentrat atenţia decidenţilor comunitari în politica industrială şi de ce? 10. De ce a fost necesară o politică comună de protecţie a consumatorilor? 11. Care sunt coordonatele principale ale politicii bugetare? 12. Care sunt criteriile şi standardele necesare aderării 13. Analizaţi beneficiile şi costurile integrării României în U.E.

86

BIBLIOGRAFIE

1. Adăscăliţei Virgil Euromarketing – fundamente, Editura Uranus, Bucureşti, 2004 2. Dăianu Daniel,

Vrânceanu Radu România şi Uniunea Europeană – inflaţie, balanţă de plăţi, creştere economică, Editura Polirom, Iaşi, 2002

3. Diaconescu Mirela Economie europeană, ediţia a II-a, Editura Uranus, Bucureşti, 2004 4. Gamblin Andre Economia lumii 2004, Editura Ştiinţelor Sociale şi Politice, Bucureşti,

2004 5. Gilpin Robert Economia mondială în secolul XXI, Editura Polirom, Iaşi, 2004 6. Ignat Ion, Pralea

Spiridon Economie mondială, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006

7. Luţas Mihaela, Câlea Sorin

Economie europeană, Editura Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 2005

8. Matei Horia, Neguţ Silviu, Nicolae Ion

Enciclopedia Europei, ediţia a IV-a, Editura Meronia, Bucureşti, 2007

9. Dinu Marin, Socol Cristian, Marinaş Marius

Modelul european de integrare, Editura Economică, Bucureşti, 2005

10. Dumitru Miron (coord.)

Economia Uniunii Europene, Editura Luceafărul, Bucureşti, 2006

11. Nechita C.Vasile Integrarea europeană, Editura Deşteptarea, Bacău, 1996 12. Prisecaru Petre

(coord.) Politici comune ale Uniunii Europene, Editura Economică, Bucureşti, 2004

13. Silaşi Gr., Rollet Ph., Trandafir N., Vădăsan I.

Economia Uniunii Europene: o poveste de succes?, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2007

14. * * * Anuarul Statistic al României, 2004, 2005, 2006, 2007 15.

* * * Comisia C.E., Raportul periodic asupra progreselor înregistrate de România în vederea aderării la UE

16. * * * http://x.gov.ro/obiective/200701/strategie_post_aderare 17. * * * http://epp.eurostat.ec.europa.eu/ 18. * * * www.iem.ro19. * * * www.insse.ro20. * * * www.worldbank.com21. * * * http://ec.europa.eu/

87

PROGRAMA ANALITICA Denumirea disciplinei ECONOMIE EUROPEANĂ Codul disciplinei Semestrul II Numărul de credite 4 Facultatea ŞTIINŢE ECONOMICE Numărul orelor pe semestru/activităţi

Domeniul MARKETING Total SI AT TC AA Specializarea MARKETING 42 28 4 10 Categoria formativă a disciplinei DF-fundamentală, DG-generală, DS-de specialitate, DE-economică/managerială, DU-umanistă DF Categoria de opţionalitate a disciplinei: DI-impusă, DO-opţională, DL-liber aleasă (facultativă) DI

Obiective Conţinut

Obiectivele disciplinei în termeni de competenţe profesionale Obiectivul esenţial pe care şi-l propune cursul de economie europeană îl reprezintă cunoaşterea şi aprofundarea de către student a stadiului actual al dezvoltării economiei Uniunii Europene şi al procesului integrării economice europene, prezentând, în acelaşi timp, şi o serie de elemente care au stat la baza construcţiei economice europene contemporane. Pentru aceasta, se va aloca un spaţiu important din economia cursului, politicilor economice ale Uniunii Europene – politica comercială, politica privind concurenţa, politica agricolă, industrială, bugetară, de dezvoltare regională, socială, privind protecţia consumatorilor. Se vor urmări problematica Uniunii Economice şi Monetare precum şi procesul de extindere a Uniunii Europene. Competenţe specifice (vizează competenţele asigurate de programul de studiu); Cu ocazia aprofundării acestui curs, studenţii vor dobândi competenţe de cercetare a economiei europene şi a afacerilor specifice acesteia precum şi posibilitatea elaborării de politici şi strategii în domeniul marketingului la nivelul pieţei europene. 1.PROCESUL INTEGRĂRII ECONOMICE EUROPENE Coordonate fizico-geografice ale continentului european Economia Europei – componentă a economiei mondiale Integrarea economică – concept, elemente definitorii, avantaje Procesul integrării economice europene – etape, tratate, instituţii 2.POLITICI COMUNE ALE UNIUNII EUROPENE Politica agricolă Politica de protecţie a a mediului în UE Politica socială în UE

F 135.08/Ed.2

Politica de dezvoltare regională Politica comercială comună Politica concurenţei Politica monetară Politica industrială Politica în domeniul cercetării şi tehnologiei Politica de protecţie a consumatorilor Politica bugetară Criterii de admitere, beneficii, costuri ale integrării

Teste si teme de control Analiza comparativă între două ţări europene (membre sau nemembre UE) din punct de vedere fizico-economico-geografic

Forma de evaluare (E-examen, C-colocviu/test final, LP-lucrări de control) E Stabilirea notei finale (procentaje) -răspunsurile la examen / colocviu / lucrări practice 70 -activităţi aplicative atestate / laborator / lucrări practice/proiect etc. -teste pe parcursul semestrului -teme de control 30

Bibliografia

1. Adăscăliţei Virgil,Euromarketing – fundamente, Editura Uranus, Bucureşti, 2004 2. Danu Marcela-Cornelia, Economie europeană, suport de curs, Universitatea din Bacău, 2012 3. Dăianu Daniel, Vrânceanu Radu România şi Uniunea Europeană – inflaţie, balanţă de plăţi, creştere economică, Editura Polirom, Iaşi, 2002 4. Diaconescu Mirela, Economie europeană – ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Uranus, Bucureşti, 2005 5. Dinu Marin, Socol Cristian, Marinaş Marius, Modelul european de integrare, Editura Economică, Bucureşti, 2005 6. Dumitru Miron (coord.), Economia Uniunii Europene, Editura Luceafărul,

Bucureşti, 2006 Lista materialelor Laptop, videoproiector, publicistica de specialitate didactice necesare Coordonator Titular de Grad didactic, titlu, prenume, nume Semnătura a) Disciplină Conf.univ.dr. Marcela-Cornelia Danu Legenda: SI – studiu individual, AT-activităţi tutoriale, TC – teme de control, AA – activităţi applicative asistate

F 135.08/Ed.2