Tema 1. Turismul – activitate economico-socială. 1.1. Conceptele de „turism” şi „turist”. 1.1.1. Repere istorice ale turismului. 1.1.2. Conceptul şi noţiuni fundamentale din turism 1.2. Turismul şi dezvoltarea economico-socială. 1.2.1. Conexiuni macroeconomice ale turismului. 1.2.2. Semnificaţii socio-economice ale turismului. 1.1 Conceptele de „turism” şi „turist”. Obiective: Sa explic conceptul de „turism” Sa explic conceptul de „turist” Sa formulez concluzii Etimologic, cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie), sau „to tour”, „to make a tour” (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea de voiaj în Europa – în general şi în Franţa – în special. La rândul său, acest termen englez derivă din cuvântul francez „tour“ (călătorie, plimbare, mişcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement. Profesorul englez F. W. Ogilvie, în 1933, considera ca fiind turişti „... toate persoanele care satisfac cel putin două condiţii, şi anume sunt depărtate de casă pentru o perioadă care nu depăşeşte un an şi cheltuiesc bani în acele locuri fără ca să-i câştige”. Asemănător se pronunţa şi compatriotul său A. C. Norwal (1936), care considera că turistul „este acea persoană
Transcript
Tema 1. Turismul – activitate economico-socială.
1.1. Conceptele de „turism” şi „turist”.1.1.1. Repere istorice ale turismului.1.1.2. Conceptul şi noţiuni fundamentale din turism
1.2. Turismul şi dezvoltarea economico-socială.1.2.1. Conexiuni macroeconomice ale turismului.1.2.2. Semnificaţii socio-economice ale turismului.
1.1 Conceptele de „turism” şi „turist”.
Obiective: Sa explic conceptul de „turism” Sa explic conceptul de „turist” Sa formulez concluzii
Etimologic, cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie), sau „to tour”, „to make a tour” (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea de voiaj în Europa – în general şi în Franţa – în special. La rândul său, acest termen englez derivă din cuvântul francez „tour“ (călătorie, plimbare, mişcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement.
Profesorul englez F. W. Ogilvie, în 1933, considera ca fiind turişti „... toate persoanele care satisfac cel putin două condiţii, şi anume sunt depărtate de casă pentru o perioadă care nu depăşeşte un an şi cheltuiesc bani în acele locuri fără ca să-i câştige”. Asemănător se pronunţa şi compatriotul său A. C. Norwal (1936), care considera că turistul „este acea persoană care intră într-o ţară străină pentru orice alt scop decât de a-şi stabili o reşedinţă permanentă sau pentru afaceri şi care cheltuieşte, în ţara unde se stabileşte temporar, banii câştigaţi în altă parte”
Turismul s-a cristalizat in a 2-a jumatate a sec XIX. Timp de 1 secol de la aparitie al a avut o evolutie relativ lenta. Dupa al 2-lea razboi mondial incepind cu anii 1960 turismul se extinde antrenind tot mai multe resurse si un numar din ce in ce mai mare de tari. Mutatiile din turism au favorizat intensificarea cercetarilor cu privire la trasaturile acestui domeniu, au impus un cadru metedologic pentru evaluarea dimensiuniloe efectelor sale.
Turismul este considerat o forma de recreere alaturi de alte activitati de petrecere a timpului liber.Turismul se prezinta ca o activitate complexa de semnificatie economica deosebita pozitionata la intresectia mai multor ramuri din economie.
Pornind de la premiza ca turismul se refera la esenta, la calatoriile oamenilor in afara resedintei obisnuite, definirea continutului acestuia aduce in discutie aspecte cum sunt scopul calatoriei, distanta si durata ei.
Concluzie : Termenul de „turism” provine din Anglia de la termenul „tour” ce
semnifica calatorie si descrie activitatea de deplasare a persoanelor in afara
locuintei sale pentru o perioada ce nu depaseste un an.
1.1.1. Repere istorice ale turismului.
Obiective: Sa descriu evolutia in timp turismului Sa enumer principalele personalitati care au contribuit la definirea
turismului Sa formulez concluzii
Primii calatori incep sa se manifeste prin anii 1600, insa cuvintul „turism” apare in 1800.
In 1883 in Elvetia un prim document oficial se refera la activitatea hoteliera, iar in 1986 Guyer Freuler publica studiul „Contributii la o statistica a turismului”, in care turismul e definit ca un fenomen al timpurilor moderne bazat pe cresterea necesitaii de refacere a sanatatii si schimbare a mediului.Mai tirziu, in Austria, Germania, Belgia, Spania, Franta, Italia, apar lucrari consacrate cercetarii turismului ca fenomen, anlaiza impactului acestuia asupra economiei.
In lucrarea profesorului belgian Ed. Picard „Industria calatorului”, turismul e inteles ca ansamblul oranismelor si functiilor acestuia privite deopotriva din punctul de vedere a calatorului dar si a celor ce profita de cheltuielile acestuia.
Economistul austriac Jean von Schulern in „Schrattenhofen” in 1910, descria turismul ca o activitate economica destinata furnizarii a tot ce e necesar miscarii strainilor.
Profesorul elvetian W.Huntiker desfineste turismul prin „ansamblul relatiilor si fenomenelor ce rezulta din deplasarea persoanelor in afara resedintei in afara de motivul de stabilire permanenta sau activitate lucrativa remunerata.”
2
Dupa Hunziker si Kraft se remarca R. Barelje si Krippendaf care subliniaza ideia de calatorie pentru propria placere, dar si necesitatea includerii in conceptul de turism a industriei concurente pentru satisfacerea nevoilor turistilor.
Concluzie: Temenul „turism” parcurge o lunga modificare in timp si desemneaza calatoriile de agrement, ansamblul de masuri puse in aplicare cu scopul organizarii si desfasurarii acestiu tip de calatorii, precum si industria concurenta pentru satisfacerea nevoilor turistilor.
1.1.2. Conceptul şi noţiuni fundamentale din turism
Obiective: Sa descriu conceptul de „turism Sa identific principalele forme de turism Sa enumer principalele motivatii ale turistilor
The Shorter Oxford English Dictionary (Oxford, 1950) – defineşte turismul ca fiind „...teoria şi practica din sfera călătoriilor; călătoria fiind de plăcere”, iar turistul drept „…cel care face un tur sau mai multe tururi, în special cel ce face aceasta pentru recreere; cel care călătoreşte de plăcere sau pentru motive culturale, vizitând diverse locuri pentru obiectivele interesante ale acestora, pentru peisaj sau altele asemănătoare”.
Potrivit OMT turismul se refera la activitatile desfasurate de persoane pe durata calatoriilor si sejururilor in locuri situate in afara resedintei obisnuite pentru o perioada ce depaseste un an, cu scopul de loisir, pentru afaceri sau alte motive.
OMT distinge 3 forme de baza ale turismului:
o Turism intern – implica rezidenti ai unei tari care calatoresc numai in interiorul propriei tari.
o Turism receptor – implica non-rezidenti (straini) care calatoresc in alta tara.o Turism emitent – implica rezidenti care calatoresc in alta tara.
În cadrul activităţilor turistice se pot identifica următoarele forme:
Turism international consta din turism receptor si emitent Turism national consta din turism intern si emitent Turism domestic consta din turism intern si receptor
3
Sunt consideraţi turişti persoanele care:
• efectuează o călătorie de agrement (vacanţă, concediu);
• se deplasează în staţiunile balneo-climaterice în scopul tratamentului sau îmbunătăţirii stării de sănătate;
• se deplasează în alte localitaţi în scopul de a participa sau de a asista la competiţii sportive; • călătoresc în scopuri profesionale, adică participă la conferinţe internaţionale, reuniuni ştiinţifice sau misiuni religioase etc.;
Principalele motivatii ale calatorilor:
• loisir, recreere şi vacanţă (odihnă): vizitarea oraselor, efectuarea cumparaturilor, plaja, croisiere, jocuri de noroc, voyaje de nunta etc.
• vizite la rude şi prieteni: vizite la parinti, participere la funerarii • afaceri şi motive profesionale: participarea la congrese, reuniuni, conferinte, tirguri, diferite activitati sportive, profesionale, studii etc.
• tratament medical: statiuni balneare, fitness, kinetoterapie, statiuni termale etc.
• religie/pelerinaje: participarea la evenimente religioase, pelerinaje etc.
• alte motive: echipajele aeronavelor si vaselor destinate transportului public.
Concluzie: In procesul de modernizare si dezvoltare a turismului au aparut mai multe forme diferentiate intre ele dupa diverse criterii, care clasifica turistii si formele de turism in mai multe.
1.2. Turismul şi dezvoltarea economico-socială.
Obiective: Sa explic influenta turismului in dezvoltarea economica Sa explic influenta turismului in dezvoltarea sociala Sa identific influenta turismului asupra sectorului muncii
4
Analizind turismul ca sector economic distinct, constatam ca acesta include o gamă variată de servicii, începând cu servicii de publicitate, promovare, informare, cazare, alimentaţie publică, tratament balnear, agrement şi divertisment variat. În ansamblul unei economii naţionale, turismul acţionează ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri şi servicii, cerere care antrenează o creştere în sfera producţiei acestora. De asemenea, cererea turistică determină o adaptare a ofertei, care se materializează în dezvoltarea structurilor turistice şi indirect în stimularea producţiei ramurilor participante la: construirea şi realizarea de noi mijloace de transport, instalaţii de agrement pentru sporturi de iarnă, nautice ş.a. Dezvoltarea turismului conduce la un semnificativ spor de producţie.
Turismul, prin faptul că este un mare consumator de muncă vie, joacă un important rol în economie. El creează noi locuri de muncă, participând astfel la atragerea excedentului de forţă de muncă din alte sectoare, contribuind astfel la atenuarea şomajului. Numărul mare al celor care lucrează în domeniul turismului are ca explicaţie faptul că posibilitaţile de mecanizare-automatizare a operaţiunilor turistice sunt limitate.
De asemenea, rămânând tot în sfera relaţiei turism-forţă de muncă, trebuie amintit efectul indirect al creşterii numărului celor ocupaţi în acest sector. Studiile arată că un loc de muncă direct din turism poate crea 1-3 locuri de muncă indirecte şi induse. Aceasta se explică prin aceea că turismul, fiind un mare consumator de bunuri şi servicii, influenţează benefic utilizarea forţei de muncă în ramurile furnizoare ale acestuia (agricultura, industria alimentară, construcţii).
Una dintre trăsăturile majore ale evoluţiei economiei mondiale o reprezintă creşterea şi diversificarea schimburilor internaţionale. Astfel, turismul apare ca o componentă importantă a relaţiilor economice internaţionale.
Concluzie: Turismul joaca un rol deosebit in sectorul economico-social pentru ca contribuie atit la antrenarea fortei de munca si diminuarea somajului, cit si ca dinamizator al sistemului economic global.
1.2.1. Conexiuni macroeconomice ale turismului.
Obiective: Sa descriu conexiunile macroeconomice ale turismului Sa identific statele cu cel mai mare PIB din turism Sa explic rolul turismului in circulatia monetara
5
Cu toate că are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are şi o contribuţie aparte la realizarea valorii adăugate. Având ca specific consumul mare de muncă vie, de inteligenţă şi creativitate, turismul participă la crearea valorii adăugate într-o măsură mai mare decât alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare. De asemenea, turismul antrenează şi stimulează producţia din alte domenii. Studiile de specialitate au evidenţiat faptul că activitatea unor ramuri este determinată în mare parte de nevoile turismului. Turismul reprezintă totodată un mijloc de diversificare a structurii economiei unei ţări. Astfel, necesitatea de adaptare a activităţii turistice la nevoile tot mai diversificate, mai complexe ale turiştilor determină apariţia unor activităţi specifice de agrement, transport pe cablu.
Pe lânga toate acestea, turismul reprezintă şi o cale (în unele cazuri chiar singura) de valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse şi în special a celor naturale: frumuseţea peisajelor, calităţile curative ale apelor minerale sau termale, condiţiile de climă.
Există ţări care realizează până la 80% din PIB (I-le Maldive) din activitatea turistică, dar şi ţări cu o economie dezvoltată (Franţa 7.3% PIB, Elveţia 7.7% PIB) care au ponderi ridicate ale activităţii turistice în PIB. Faţă de această situaţie, în România, turismul contribuie cu 2-3% la realizarea PIB.
Trebuie menţionat şi faptul că turismul este capabil să asigure prosperitatea unor zone defavorizate, putând fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate. Aceasta prin dezvoltarea unor zone mai puţin bogate în resurse cu valoare economică mare, dar cu importante şi atractive resurse turistice naturale şi antropice. Datorită acestui fapt el este considerat o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale. O altă formă de manifestare a efectelor economice ale turismului o reprezintă contribuţia sa la asigurarea unei circulaţii băneşti echilibrate, realizată deopotrivă pe seama turismului intern şi internaţional.
Concluzie: Turismul joaca un rol deosebit in economia tarilor in care activitatea turistica duce la o majorare considerabila a PIB-ului si valorii adaugate, dar si in balanta monetara internationala.
6
1.2.2. Semnificaţii socio-economice ale turismului.
Obiective: Sa descriu semnificatia sociala a turismului Sa explic rolul turismului in comunicare Sa descriu semnificatia economica a turismului
Pe lângă consecinţele economice, turismul are şi o profundă semnificaţie socio-umană. El actionează, prin natura sa, atât asupra turiştilor în mod direct, cât şi asupra populaţiei din zonele vizitate. De asemenea, efectele turismului se răsfrâng şi asupra calităţii mediului, a utilizării timpului liber şi nu în ultimul rând asupra legăturilor dintre naţiuni.
Turismul este, dincolo de toate, UN ELEMENT care favorizează comunicarea, schimbul de idei, de informaţii, stimulând lărgirea orizontului cultural cu efect asupra formării intelectuale.
Una dintre cele mai importante funcţii ale turismului constă în rolul său reconfortant, în calitatea sa de a contribui la regenerarea capacităţii de muncă a populaţiei, atât prin formele de odihnă, cât şi prin formele de tratamente balneo-medicale. Totodată, turismul reprezintă un mijloc de educaţie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultură şi civilizaţie a oamenilor. Aşadar, turismul contribuie nu doar la satisfacerea nevoilor materiale, ci şi la satisfacerea nevoilor spirituale ale oamenilor. „Orice pas al unei călătorii devine o aventură a cunoaşterii; la fiecare pas mori şi invingi de bucurie, ineditul te face să renaşti, natura te reînalţă pe soclul fiecărei zile, martor la propriul miracol”.
Răspunzând unor cerinţe de ordin social, turismul se afirmă şi ca un important mijloc de utilizare a timpului liber. Evoluţia contemporană a economiei mondiale este caracterizată de tendinţa de creştere a timpului liber, fapt ce ridică probleme privind organizarea şi utilizarea eficientă a acestuia.
Dacă privim activitatea turistică ca pe una de producţie, cu intrări şi ieşiri, se observă că aceasta presupune exploatarea unei game variate de resurse, cele naturale având un rol fundamental. În consecinţă, turismul exercită influenţă asupra mediului şi componentelor sale. Tot în plan socio-economic, dar şi politic, trebuie amintit rolul deosebit de important al turismului în intensificarea şi diversificarea legăturilor între naţiuni pe plan mondial. Într-adevăr, alături de comerţul propriu-zis, turismul internaţional tinde să devină una din formele principale de legatură dintre oameni situaţi pe continente diferite.
7
După toate probabilităţile, călătoriile turistice spre destinaţii tot mai îndepărtate (în alte ţări decât cele vecine) şi vizitarea a două-trei ţări în timpul unei singure vacanţe, tind să devină caracteristice pentru circulaţia turistică viitoare. Ca rezultat, turismul va contribui din ce în ce mai mult la sensibilizarea fiinţei umane faţă de realităţile din locurile vizitate, la cultivarea unui climat de întelegere reciprocă între popoare, tocmai prin forţa de convingere de care este capabil. Prin natura sa intimă, turismul este o negaţie a conflictelor politice, o antiteză a războiului.
Concluzie: Turismul favorizeaza comunicrea atit interpersonala cit si intre diferite natiuni; duce la cultivarea intelectuala, reprezentind astfel o negatie a conflictelor politice, si deci o antiteza a razboiului.
2.1. Factorii determinanţi ai dezvoltării turismului.2.2. Turismul intern şi internaţional al Republicii Moldova.
2.2.1. Fluxuri turistice spre şi din Republica Moldova.2.2.2. Circulaţia turistică internă a Republicii Moldova.
2.1. Factorii determinanţi ai dezvoltării turismului.
Obiective: Sa enumer factorii determinanti ai dezvoltarii turismului Sa descriu factorii ce duc la dezvoltarea turismului Sa formulez concluzii
Desfasurarea activitatăţii turistice este influenţată de mai mulţi factori de natură diferită. Distingem următoarele tipuri de factori:
I.După natura social-economica: - Economici - oferta turistică, preţul si modificarile lui, veniturile populaţiei. -Tehnici - parametri tehnicii ale instalaţiilor,tehnologiile în construcţii. - Sociali - timpul liber şi urbanizarea. - Demografici - structura pe vîrstă şi pe sexe, durata medie de viaţă, etc. - Politici - regimul de viză, formalităţile de frontieră, stabilitatea politică, etc. - Psihologici – nivelul de instruire, cultura indivizilor, caracterul - Organizatorici – formalitati in frontiera, regimul de vize
II. După importanţă: - Primari - timpul liber, mişcarea populaţiei, veniturile, oferta.
- Secundari – cooperarea internaţională, facilităţile pentru vize, diversitatea serviciilor suplimentare, etc.
III. După durata în timp a acţiunii lor: - Permanenţi – creşterea timpului liber, modificarea populaţiei, modificarea veniturilor, etc. - Conjucturali – crizele economice, instabilitatea politică, catastrofele naturale, condiţiile meteorologice, etc.
IV.După natura provenientei si sensul intervenţiei: - Exogeni – creşterea veniturilor pentru turism, creşterea populaţiei, etc.
9
- Endogeni – diversitatea serviciilor turistice oferite, noile produse turistice apărute, etc.
Principalii factori care influenteaza dezvoltare turismului:a. Oferta turisticab. Preturile si tarifelec. Nivelul de dezvoltare economico-socialad. Mutatiile demograficee. Procedeul de urbanizaref. Timpul liberg. Factorii politico-sociologici
Concluzie: Ca si in oricare activitate, turismul este determinat de o multitudine de factori care exercita o actiune atit pozitiva cit si negativa asupra derularii activitatii turistice.
2.2. Turismul intern şi internaţional al Republicii Moldova.
Obiective: Sa enumer principalii indicatori ai activitatii turistice Sa descriu turismul intern al R.Moldova Sa descriu turismul international al R.Moldova
Principalii indicatori ai activitatii turistice, inregistrati in Republica Moldova in ianuarie-martie anul 2007, sunt:
Numarul total al vizitatorilor inclusi in circuitul intern si international a constituit 21384 persoane, ce reprezinta o majorare cu 3,2 % in comparatie cu aceeasi perioada a anului precedent.
Incasarile totale din activitatea de turism s-au cifrat cu 46526 mii lei, inregistrand o crestere fata de aceiasi perioada a anului precedent cu 21 % . Beneficiul din realizari a constituit 6523,7 mii lei, inregistrind o crestere cu 49 % in comparatie
10
cu trimestru I al anului precedent.
TURISM INTERN- Numarul vizitatorilor interni a constituit 7370 persoane.- Perioada sejurului a fost in mediu de 11,2 zile pentru un turist. - Incasarile din activitatea de turism intern s-au cifrat la 18815,9 mii lei, sau cu 1831,4 mii lei (10,8%) mai mult in comparatie cu trimestru I, a anului 2006.
TURISM INTERNATIONAL Numarul vizitatorilor straini in Republica Moldova in trimestru I, a anului 2007 a fost de 14076 persoane. In functie de scopul vizitei, sosirile se structureaza astfel: de afaceri si profesional 63,3%; de agrement, recreare, odihna – 35,1%.
Numarul vizitatorilor moldoveni care au plecat in strainatate, in I trimestru a anului 2007 s-a cifrat la 10814 persoane.Incasarile din activitatea de turism international au atins un nivel de 27710,1 mii lei, sau cu 28,6 % mai mult comparativ cu trimestrul I, a anului 2006. Numarul turistilor cazati in structurile de cazare turistica in I trimestru al anului 2007, a constituit 43465 persoane, inclusiv nerezidenti. Numarul total de innoptari in structurile de cazare a inregistrat cifra de 211,0 mii, din care 171,6 mii innoptari ale cetatenilor moldoveni (81,3 %) si 39,4 mii – ale cetatenilor straini (18,7%).Incasarile din activitatea de turism international au atins un nivel de 27710,1 mii lei, majorindu-se cu 28,6 % comparativ cu aceeasi perioda a anului 2006.
Concluzie:
2.2.1. Fluxuri turistice spre şi din Republica Moldova.
Obiective: Sa analizez evolutia circulatiei turistice in R.M in perioada 2003-
2007 Sa analizez evolutia circulatiei turistice in R.M in 2008 Sa analizez evolutia circulatiei turistice in R.M in 2009 Sa formulez concluzii
11
Republica Moldova face parte din tari in curs de dezvoltare, si potentialul turistic nefiind deci extrem de divers, ceea ce nu favorizeaza un flux intens de sosiri.
In ultimii 10 ani, evolutia circulatiei turistice in Republica Moldova manifesta o tendinta de reducere a numarului de vizitatori, ca rezultat al efectelor negative din sfera economico-sociala a tarii.
Cea mai mare pondere in numarul de sosiri o detin vizitatorii din:Romania – 24,8 %, Turcia –16,2 % Rusia – 14,3 % Ucraina – 8,1 %, Italia – 5,2 %.
Numarul vizitatorilor moldoveni care au plecat in strainatate, in I trimestru a anului 2007 s-a cifrat la 10814 persoane.54,3 % spre Romania; 8,9 % - spre Rusia;7,7 % - spre Bulgaria;7,1 % - spre Ucraina; 6,9 % - spre Egipt.
Scopul calatoriei moldovenilor plecati in strainatate: 74,7 % au avut scopul de agrement, recreatie, odihna;13 % – in scop de afaceri si profesional; 9,3% – alte scopuri.
Evoluţia circulaţiei turstice în Republica Moldova în perioada 2003-2007persoane
2003 2004 2005 2006 2007Numărul de plecări ale vizitatorilor din ţară
67328 67846 57231 67826 81790
Numărul de sosiri ale vizitatorilo străini în ţară
23598 26045 25073 14239 14722
Numărul excursioniştilor şi turiştilor interni
62541 75960 70525 50820 53383
Numărul vizitatorilor - total
153467 169851 152829 132885 149895
Sursa: Biroul Naţional de Statistică a Republicii MoldovaAnalizind datele Biroului National de Statistica a Republicii Moldova observam o scadere a numarului de turisti staini care au vizitat tara noastra cu 1,6 % din 2003 pina in 2007, ca urmare a instabilitatii economice si politice din tara.In ceea ce priveste numarul de plecari din tara se observa o crestere majora cu aproximativ 1,2 % din anul 2003 pina in anul 2007.
12
Ianuarie-iunie 2008 Ianuarie-iunie 2008 în % faţă de ianuarie-iunie 2007 2
turişti şi excursionişti
turişti-zile turişti şi excursionişti
turişti-zile
Total 55761 394549 101,8 101,9
Turism receptor – total2786 9088 69,7 76,8
Turism emiţător – total30287 213857 101,5 108,2
Turism intern
22688 171604 108,4 96,6
Sursa: Biroul Naţional de Statistică a Republicii Moldova
Numărul de turişti şi excursionişti străini care au vizitat Republica Moldova şi au beneficiat de serviciile agenţiilor de turism şi turoperatorilor, în ianuarie-iunie 2008, s-a cifrat la 2,8 mii, din care 61,7% au sosit în scopuri de odihnă, recreare şi agrement, 33,7% - de afaceri şi profesionale, 4,5% - de tratament.
Ponderi mai însemnate în numărul total de turişti şi excursionişti străini sosiţi în Republica Moldova le-a revenit cetăţenilor din Federaţia Rusă (15,5%), Ucraina (14,9%), România (12,0%), Turcia (10,6%), Germania (6,6%), Italia şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (cu cîte 6,0%).
Numărul de turişti şi excursionişti care au plecat în străinătate prin intermediul agenţiilor de turism şi turoperatorilor, în ianuarie-iunie 2008, a totalizat 30,3 mii, cu 1,5% mai mult comparativ cu perioada corespunzătoare din anul 2007. Majoritatea cetăţenilor moldoveni au plecat în străinătate în scopuri de odihnă, recreare, agrement şi tratament (98,0%).
Primele 5 ţări în care au preferat să călătorească cetăţenii moldoveni sînt: Turcia (42,8%), Ucraina (15,4%), Bulgaria (13,9%), România (13,7%) şi Egipt (3,1%).
Ianuarie-iunie 2009Ianuarie-iunie 2009 în %
faţă de ianuarie-iunie 2008
turişti*turişti-
zileturişti* turişti-zile
TOTAL 55461 404772 99,5 102,6Turism receptor - total 3569 10766 128,1 118,5Turism emiţător - total 35042 261923 115,7 122,5Turism intern 16850 132083 74,3 77,0
13
Sursa: Biroul National de Statistica a Republicii Moldova
Biroul Naţional de Statistică informează, că în ianuarie-iunie 2009 agenţiile de turism şi turoperatorii au acordat servicii turistice la 55,5 mii turişti şi excursionişti, volum inferior celui realizat în perioada similară din anul 2008 cu 0,5%.
Numărul de turişti şi excursionişti participanţi la turismul receptor şi emiţător organizat de agenţiile de turism şi turoperatori în ianuarie–iunie 2009 a fost în creştere faţă de perioada corespunzătoare din anul 2008 cu 16,7%, în acelaşi timp la turismul intern numărul acestora s-a redus cu 25,7%.
Ponderi însemnate în numărul total de turişti şi excursionişti străini sosiţi în R. Moldova, în ianuarie-iunie 2009, le-a revenit cetăţenilor din: Federaţia Rusă (15,3%), Turcia (13,0%), Ucraina (10,4%), Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (9,9%), România (8,8%), Elveţia (6,3%), Germania (4,4%), Bulgaria (3,8%), Italia (3,3%), Statele Unite ale Americii (3,1%) şi Franţa (3,0%).
Prin intermediul agenţiilor de turism şi turoperatorilor, în ianuarie-iunie 2009 au plecat în străinătate 35042 turişti şi excursionişti, cu 15,7% mai mult comparativ cu aceeaşi perioadă din anul 2008. Cetăţenii Republicii Moldova în ianuarie-iunie 2009 au preferat să călătorească în: Turcia (42,1% din totalul plecărilor în străinătate), Bulgaria (24,8%), Ucraina (10,2%), România (11,5%), Egipt (3,4%) şi Republica Cehă (1,1%). Majoritatea cetăţenilor moldoveni au plecat în străinătate prin intermediul agenţiilor de turism şi turoperatorilor din municipiul Chişinău (93,6%), preponderent în scopuri de odihnă şi agrement.
Numărul participanţilor la turismul intern în ianuarie–iunie 2009, a constituit 16,8 mii, sau 74,3% din numărul înregistrat în perioada corespunzătoare din anul 2008.
Concluzie: Am observat ca cu fiecare an numarul turistilor straini sositi in tara continua sa creasca, dar si numarul calatorilor care au parasit din RM. Acesta se datoreaza promovarii imaginii tarii pentru straini dar si ridicarii veniturilor si timpului liber pentru cetatenii RM.
14
2.2.2. Circulaţia turistică internă a Republicii Moldova.
Obiective: Sa enumer principalele destinatii turistice interne ale cetatenilor
R.Moldova Sa identific factorii care determina dezvoltarea turismului Sa descriu avantajele si problemele turismului moldovenesc
În prezent, evaluarea fluxurilor turistice interne este un exerciţiu pe cât de complex pe atât de nedesăvârşit la nivel de indicatori turistici. Populaţia Moldovei are un grad înalt de mobilitate, aproape fiecare a doua familie dispune de un mijloc de transport, distanţele sunt reduse dintre oraşe şi principalele destinaţii turistice sau de odihnă, iar tradiţional la sfârşit de săptămână mulţi merg la rude la ţară. Bineînţeles, această mobilitate nu indică şi o prezenţă masivă în destinaţiile turistice consacrate din Moldova, mai degrabă constatăm o dispersare a fluxurilor de călători pe teritoriul naţional. Totuşi, o analiză comparativă scoate în evidenţă următoarele destinaţii solicitate de populaţie:
• Oraşul Chişinău• Vadul lui Vodă• Lacul Ghidighici şi împrejurimile orăşelului Vatra,• Zonele de agrement sau spaţiile verzi din preajma oraşelor,• Mănăstirile din Codri şi de la Nistru,• Staţiunile balneare (Călăraşi, Cahul, Vadul lui Vodă ş.a.),• Localităţile istorice (Orheiul vechi, Soroca).
Aceste date se rezumă la o evaluare a experţilor independenţi şi seamănă doar sumar cu un TOP clasic al destinaţiilor naţionale.
Dezvoltarea turismului intern este determinată de următorii factori:1.existenţa spaţiilor de cazare (volum şi structură)2.de gradul lor de dotare3.de varietatea şi calitatea serviciilor prestate
În Planul de amenajare a teritoriului naţional (2007) au fost delimitate 22 de zone de interes pentru dezvoltarea turismului. Aceste destinaţii sunt în prezent dotate cu un număr de unităţi de găzduire turistică şi tradiţional deservesc populaţia locală şi oaspeţii ţării. Mai bine echipate turistic sunt centrul şi nordul ţării, iar sudul e mai
15
puţin dotat (prezentarea datelor despre regiunea transnistreană este dificilă), fapt care influenţează repartizarea teritorială a fluxurilor de turişti.
Hoteluri şi structuri similare2003 2004 2005 2006
Hoteluri şi structuri similare 63 69 71 76Total camere 2565 2576 2475 2457Capacitatea de cazare unică (locuri) 4651 4850 4851 4519Numărul de înnoptări în decursul anului (mii)
370,0 404,1 434,8 483,7
Indicii de utilizare a capcităţii de cazare (%)
22,1 25,2 26,6 30,9
Numărul de salariaţi (mii) 1,7 1,8 1,8 1,9Sursa: Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova
Numarul total de innoptari in structurile de cazare a inregistrat cifra de 211,0 mii, din care 171,6 mii innoptari ale cetatenilor moldoveni (81,3 %)
Principalele elemente care participă la circulaţia turistică internă:1.Mijloacele de transport – rutier, feroviar etc
2.Serviciile de alimentaţie publică – restaurante, cafenele, terase etc 3.Piaţa turistică – cererea turistica, oferta, consumul turistic etc.
Care sunt avantajele şi problemele turismului moldovenesc?
Turismul naţional a demonstrat pe parcursul ultimilor ani mai multe tendinţe atât pozitive cât şi negative:
• a crescut interesul antreprenorilor privaţi pentru sectorul turistic,• turistul stă mai mult timp în Moldova,• s-a micşorat substanţial numărul de turişti sosiţi prin agenţiile de turism,• o capacitate redusă a industriei turistice moldoveneşti de a absorbi vizitatorii intraţi în ţară,• peste jumătate din angajaţii din turism au lăsat domeniul. Totodată, o lungă perioadă de absenţă activă pe piaţa turistică regională a adus sectorul turistic în faţa unor provocări majore, cum ar fi:
• Necesitatea de a menţine clienţii moldoveni în sistemul naţional de turism;• Menţinerea prezenţei turismului moldovenesc pe pieţele tradiţional furnizoare de turişti pentru destinaţiile din Republica Moldova;• Păstrarea şi dezvoltarea sistemului naţional de zone turistice.
16
Efectele problemelor actuale sunt:• Dezechilibrarea ofertei turistice naţionale, inclusiv în plan teritorial• Investiţii nesemnificative pentru sectorul turistic• Lipsa proiectelor comerciale de anvergură în turismul naţional• Imagine de parteneri nesiguri.
Concluzie: Republica Moldova dispune de un bogat patrimoniu cultural si natural pentru desfasurarea activitatii turistice, insa factorii negativi precum infrastructura slab dezvoltata, serviciile necalitative si angajatii din turism cu o pregatire slaba duc la scaderea atractivitatii tarii noastre ca destinatie turistica.
Turismul este o activitate foarte diversa ca structura, forma, caracteristici.
I. Dupa locul de provenienta a turistilor: Turism intern Turism receptor Turism emitent
II. Dupa gradul de mobilitate: Turism de sejour consta in satsfacerea nevoilor turistilor intr-o zona
anumita pentru un tim determinat. Exista 3 forme ale turismului de sejour:- turism de sejour lung (durata sederii peste o luna)- turism de sejour mediu (durata mai mica de 30 zile)- turism de sejour scurt (1-3 zile)
Turism de circulatie consta in deplasari continue de itinerare stabilite dinainte sau spontan, cu sejururi scurte, in diferite localitati. Aici sunt incluse si croazierele.
- turism itinerant- turism in circuit
Turism de tranzit consta in traversarea unor tari sau regiuni pentru a ajunge la destinatia turistica.
III. Dupa sezonalitate:
Turism de iarna (turism „alb”, turism hibernal) Turism de vara (estival) Turism de circumstanta (turism ocazional, de vinatoare, de pescuit)
IV. In functie de mijlocul de transport:
Turism de drumetie, parcurgerea unor distante pe jos Turism rutier, cicloturism, motocicliturism, turism sutomobilistic Turism naval, turism maritim, turism fluvial Turism aerian
V. Dupa motivatia care genereaza calatoria:
Turismul de odihna si recreere Turismul de agrement Turismul balnear Turismul sportiv Turismul de afaceri
18
Turismul de reuniuni Turismul stiintific Turismul cultural
VI. Dupa modul de angajare a prestatiilor turistice:
Turism organizat Tursm semiorganizat Turism neorganizat
VII. Dupa caracteristicile social-economice ale cererii:
Turism particular Turism social Turism de masa
VIII. Dupa varsta participantilor:
Turism pentru tineri Turism pentru adulti Turism pentru varsta a 3-a
IX. Dupa perioada cind se desfasoara:
Turism de weekend Turism de vacanta
Comcluzie: Turismul este o activitatea diversificata, care se cristalizeaza si se particularizeaza in functie de o multime de factori si particularitati.
3.1.2. Caracteristicile principalelor forme de turism.
Obiective: Sa identifc principalele forme de turism Sa descriu principalele forme de turism Sa formulez concluzii
In literatura contemporana de specialitate exista diferite clasificari ale formelor de turism dupa mai multe criterii. Cele mai importante dintre acestea se regasesc in prezentarea ce urmeaza.
19
Dupa caracteristicile social-economice ale cererii:Turismul particular este practicat de catre persoane cu venituri mari, pe cont propriu. El poate fi efectuat atit in scopuri de tatament cit si pentru odihna si agrement.
Turismul social este practicat cu preponderenta in extrasezon si se adreseaza in special categoriilor sociale cu venituri mici, el fiind finantat de catre sindicate sau in cadrul programelor de asigyrari sociale. Din acesta categorie fac parte elevi, studenti, pensionari, veterani de razboi etc.
Turismul de masa se adreseaza unor categorii de populatie cu venituri medii si este practicat in vacanta, concedii sau weekenduri pe intreg parcursul anului in unitati cu confort mediu su chiar redus.
Dupa motivatia care genereaza calatoria:Turismul de tratament balneo-medical vine in completarea turismului de odihna, particularizindu-l intr-o mare masura prin intermediul curelor profilactice, cure active, bai si chiar cure de intinerire. El se adreseaza in mare masura persoamnelor de varsta a 2-a insa este practicat si de catre tineri. Turismul de tratament constituie totodata o forma moderna de control si refacere a sanatatii si contribuie la valorificarea resurselor superioare a resurselor naturale si turistice. El poate fi practicat pe toata perioada anului, etit in sejururi medii cit di lungi.
Turismul de odihna si recreere este cea mai fregventa forma de turism intilnita. Turismul de odihna este adesea cel practicat i concediul anual, reprezentint o forma de relaxare fizica si intelectuala. Turismul de recreere se refera la sejururi scurte, preferate in mod special de carte tineri si practicat mai ales in weekenduri.
Turismul de agrement este o forma relativ similara celei de odihna si cuprinde vizitarea unor obiective turistice (muzee, case memoriale), cunoasterea de oameni di locuri noi, de obiceiuri, traditii etc.
Turismul cultural cuprinde calatoriile si participarile la festivale, activitati care confera individului mai mult decit iesirea din cotidian, raspunzind dorintei de a cunoaste , de dezvoltare a personalitatii, a comportamentului etc.
Turismul de afaceri se refera la calatoriile oamenilor pentru scopuri legare de munca lor, mai exact, deplasarile cu caracter oficial, comercial, de afaceri, participarea la diverse intruniri, manifestari, sedinte organizate de intreprindere.
Turismul religios se practica in masa si es modernizeaza continuu, dezvoltind o cerere spreciala pentru servicii de cazare, transport, alimentatie, telecomunicatii. Principalele fluxuri turistice de acest gen se indreapta catre: Mecca, Medina, Vatican, Muntele Athos etc.
20
Agroturismul presupune sederea in gospodaria taraneasca- pensiune, ferma- consumarea de produse agricole din gospodaria respectiva si participarea la activitati agricole respective.
Concluzie : Turismul reprezinta o totalitate foarte diversa de activitati legate atit de odihna si agrement, de refacere a sanatatii, cit si in scopuri legate de crestera spirituala, culturala si in domenii de dezvoltare profesionala.
3.2. Măsurarea circulaţiei turistice şi dificultăţile cunoaşterii fenomenului turistic.
Obiective: Sa abordez necesitatea masurarii circulatiei turistice Sa identific caracteristicile evaluarii activitatii turistice Sa formulez concluzii
Caracterizarea turismului sub aspectul dimensiunilor, evolutiei, structurii, aportul la dezvoltarea economico-sociala, atit in plan intern cit si international este conditionata de existenta unor informatii partinente.Volumel, varietatea informatiilor comparabilitatea acestora in cadrul turismului intrenational asigura nu numai o evaluare corecta, stiintifica a fenomenului turistic, ci permit intelegerea mecanismelor lui de functionare, si adoptarea unor decizii adecvate, elaborarea srtategiilor privind devoltarea acestuia.
Intensificarea circulatiei turistice intrene si internationale, diversificare formelor de petrecere a vacantei, transformarile din industria turistica, participarea unui numar sporit de tari la miscarea turistica acutizeaza nevoia de informatii, facind in acelasi timp mai dificila obtinerea lor.In aceste conditii se pune problema gasirii unor metode de observare capabile sa asigure o buna cunoastere a activitatii turistice ca si cea a armonizarii instrumentelor statistice de inregistrare si cuantificare a acesteia.
Necesitatea modernizarii sistemelor de inregistrare statistica este sustinuta de faptul ca acestea inca mai difera de la o tara la alta, datorita unor inadvertente coneptuale, costurilor relativ ridicate de observare si imposibilitatii supeortarii acestora de unele tari, dinamismului deosebit al calatoriilor turistice si dificultatilor reflectarii acestuia.
Evaluarea corecta, cit mai completa si comparabila a nivelului tarilor, a activitatii turistice presupune:
o Consens asupra continutului conceptelor;
21
o Caracterul unitar si simplu al metodelor de observare;o Un sistem de indicatori coerent.
Aceste cerinte sunt indeplinite in privinta conceptelor majoritatea tarlor adoptind Recomandarile statistice ale OMT in acest sens. Totodata, s-au facut pasi importanti in apropierea metodelor de inregistrare si a sistemului de indicatori.
3.2.1. Metode de înregistrare a circulaţiei turistice.
Obiective: Sa enumer metodele de inregistrare a circulatiei turistice Sa descriu principalele metode de cuantificare Sa formulez concluzii
Există o serie de dificultăţi în măsurarea circulaţiei turistice, iar metodele de măsurare sunt, aşa cum se ştie imperfecte.
In general instrumentele specifice utilizatr în măsurarea circulaţiei turistice sunt recensământul şi sondajele. Informaţiile care sunt necesare de la turişti, fac referire la: profilul socio-profesional, nivelului de satisfacere a turiştilor, strutura cheltuielilor.Studiile de referinta in domeniu evdentiaza ca instrumentele de baza pentru cercetarea turismului sunt:
I. Observatiile directe, complete asupra fenomenului (recensaminte, inventare);
II. Observatii partiale (sondajele).
Cu ajutorul acestor instrumente se obtin informatii centitative si calitative ce permit alcatuirea unor statistici ale turismului intern si intrenational, statistici care sunt utilizate pentru luarea deciziilor si politicilor macroeconomice in domeniu.
Dintre acestea, cel mai fregvent intilnite sunt:
a)metoda de înregistrare la frontieră
Se înregistrează toate persoanele care trec frontiera, indiferent de mijloacele de transport folosit. Aceasta metoda furnizeaza informatii cantitative cu privire la numarul intrarilor si iesirilor, tara de origine a turistului, durata sederii, scopul vizitei, mijlocul de transport folosit etc.
Dezavantaje: sunt înregistrate si persoanele care practică micul trafic de frontieră (spatiul Schengen) şi care în realitate sunt vizitatori de mai uţin de o zi. În ţările UE, nu se mai fac acest gen de înregistrari.
b)metoda care solicită înregistrări în spţiile de cazare
Orice persoană care se cazează, trebzue şă aibă înregistrat în unitatea de cazare anumite date minim obligatorii: nume, prenume, anul naşterii, cetăţenie,
22
domiciliu, act de id, ziua sosirii. Acestă metodă permite evaluarea numărului de înnoptări., adică nr de nopţi petrecute în cadrul unit de cazare.
Dezavantaje: turiştii în circuit sunt înreg de fiecare data când schimbă hotelul, în al 2-lea rând, în unităţile mici, aceste înreg lipsesc, în al 3-lea rnd, persoanele aflate în găzduire la rude şi prieteni(deci într-un spaţiu neomologat) scapă de înreg.
c)metoda anchetelor şi sondajelor în rândul turiştilor
Este folosită pentru cecetarea pe baza unor eşantioane a aspectelor legate preferiţele tur, calitatea serviciilor, cuprinzând date de identificare a turiştilor.
Sondajeje se realizeaza in institutii sau in compartimente spacializate, de un personal cu pregatire adecvata, asupra unor esantioane fixe sau variabile.
d)metoda bugetelor familiei
Este o metodă care oferă informaţii cu privire la cheltuielile pentru turism, pondera acestora în consumul şi veniturile totale, periodicitatea călătoriilor, frecvenţa lor, destinaţii, etc. În RO, INSSE împreună cu Min turism, au elaborat Metodologia de urmărire statistică a activit de turism.
Concluzie: Metodele prezentate, desi sunt imperfecte, permit masurarea circulatiei turistice, instrumentele principale fiind recensamintul si sondajele, insa inregistrarea in vama si in statile de cazare permit deasemenea o analiza a circulatiei turistice.
3.2.2. Indicatori de cuantificare a circulaţiei turistice.
Obiective: Sa enumer indicatorii de cuantificare Sa descriu principalii indicatori de cuantificare Sa prezint date statistice Sa formulez concluzii
Circulatia turistica include totalitatea tranzactiilor comerciale cu servicii si marfuri care premerg, insotesc si decurg din calatoriile turstice.
23
Cuantificarea turismului international se face cu ajutorul urmatorilor indicatori:
Numarul de turisti straini intrati intr-o tara, detaliati pe tari de provenienta sip e mijloace de transport utilizate; Numarul de turisti autohtoni plecati in strainatate; Numarul de zile-turist, detaliat pe tari de provenienta, forme de turism si
forme de cazare; Incasari valutare din turismul international; Incasari valutare rezultate din vanzarile de marfuri directe; Platile in valuta pntru plecarile in strainatate si pentru actiunile promotionale
organizate pe piata externa.
Cuantificarea turismului intern se face cu ajutorul urmatorilor indicatori:
Numarul de turisti care participa la odihna, tratament, excursii externe; Numarul de innoptari pe forme de cazare; Incasarile din turismul intern.
Circulatia turistica se masoara in vederea stabilirii eficientei economice a activitatilor turistice, a unei societati comerciale, a unei zone sau tari.
Densitatea circulatiei turistice se calculeaza ca raport intre numarul turistilor ce viziteaza o zona sau numarul total de zile-turist si numarul populatiei autohtone receptoare. Dimensiunea circulatiei turistice reflecta atractivitatea teritoriului vizitat de turisti.
Preferinta relativa se obtine ca raport intre numarul total al turistilor dintr-o zona A, care se deplaseaza spre zona B si populatia rezidenta a tarii A.
Turismul international se concentreaza in Europa 50%, America 20%, Asia de Est 15%, Africa 3%, Orientul mijlociu 2%, Asia de Sud mai putin de 1%.Prinipaele tari emitaroare de turisti sunt: Germania, Sua, Franta, Canada, Olanda, Belgia, Italia, Japonia, Elvetia, Luxemburg etc.Principalele tari receptoate de turisti sint: Franta, Spania, SUA, Italia, China, Ungaria, Mexic, Polonia si Autria.
Concluzie: In opinia mea cuantificarea circulatiei turistice este importnta deorece ofera informatii concrete atit despre numarul deplasarilor turistice, cit si informatii detaliate despre formele de cazare, de deplasare etc.
www.contabilizat.ro/.../Statistica%20aplicata%20in%20managementul%20 turistic /cap6 Minciu R., Economia turismului, Ed. Uranus, Bucureşti, 2004.
Tema 4. Organizarea activităţii turistice.
4.1. Coordonate ale organizării turismului.4.1.1. Structuri organizatorice în turism.4.1.2. Forme de integrare a activităţii turistice.
4.2. Rolul statului în turism.4.3. Organisme de turism şi cooperarea în domeniul turismului.4.4. Organizarea turismului în Republica Moldova.
4.4.1. Scurt istoric al turismului din Republica Moldova.4.4.2. Structura instituţională actuală a turismului din Republica
Moldova.4.4.3. Strategia dezvoltării turismului în Republica Moldova
4.1.Coordonate ale organizarii turismului
Turismul.ca oricare alt domeniu de activitate ,are nevoie- pentru a evolua unitary,coerent,fara convulsii,efficient-de un cadru instutional corespunzator, un ansamblu de verigi cu atributii bine definite,un system de relatii functionale intre acestea,un system informational adecvat etc. Pe de alta parte, particularitatile sale exprimate de sfera larga de cuprindere, continutul eterogen, dinamismul inalt, dependenta de alte sectoare ale economiei,numarul mare de participanti la realizarea si comercializarea vacantelor s.a., imprima trasaturi specifice organizarii turismului.
Astfel, acest process ar trebui sa include,in opinia a numerosi specialisti,probleme referitoare la:
Structurile organizatorice, Formele de integrare, Rolul statului Lantul de distributie a produselor turistice.
Diversitatea activitatilor componente ale industriei turismului se reflecta in varietatea celor implicate in organizarea si derularea propriu-zisa a calatorilor.Acestia pot fi din sectorul public sau privat, societati comerciale sau asociatii profesionale,organisme cu arie de activitate locala( regionala),nationala sau internationala etc.
Ca urmare, in organizarea activitatii turistice pot fi identificate:o Organizatii sectoriale – specializate pe verigi ale lantului de distributie
(intreprinderi hoteliere, de alimentatie, agentii de voiaj, turoperatori, etc)o Organizatii pe destinatii – pe statiuni, pe zone, administrativ-teritorialeo Organizatii ale turismului privit ca un intreg – pe plan national sau la
scara mondiala – elaborarea strategiilor si politicilor in domeniuo - organizatii ale turismului privit ca intreg pe plan national sau pe scara
mondiala.Organismul central/ coordonator este administratia nationala, care poate fi:
Þ coordonarea activitatii pe plan nationalÞ elaborarea strategiei in domeniul turismuluiÞ indrumare si control pentru agentii economici specializatiÞ promovarea turismului pe plan national si internationalÞ formare profesionalaÞ reprezentare in organizatii internationale.
Organismele/ colectivitati locale (regionale) – pot fi reprezentanti ai administratiei nationale si au o structura in trepte:· au autonomie functional - departamente· au bugete proprii - centrale · coordoneaza si promoveaza turismul in zona respectivea - oficii Organismele sectoriale sunt cele mai numeroase, sub forma societatilor comerciale (firmele de turism), asociatii profesionale sau organisme cu vocatie sociala.Exemplu: Italia – exista un ministru delegat, pozitionat la Ministerul Turismului, Sportului si Spectacolelor. Administratia Centrala este reprezentata de Secretariatul de Stat al Turismului; promovarea turismului la nivel national prin Oficiul National de Turism care are si in strainatate 26 birouri. La nivel teritorial are 20
26
regiuni, pe fiecare exista o delegatie regionala de turism si oficii provinciale de turism, iar la nivel local au oficii de turism locale.Structura institutionala actuala in turismul romanesc1) Organisme specializate cu activitati de baza turismul: organizeaza calatorii, presteaza servicii specifice (cazare, restauratie, agrement, tratament), realizeaza cercetare in domeniul turismului, formare profesionala
2) Organisme generale cu rol auxiliar in turism, dar conditioneaza derularea activitatii turistice (comert, transport, sanatate, etc.). Ca organism special central avem Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului si, Autoritatea Nationala pentru Turism.
ANT – este o entitate de sine statatoarein subordinea MTCT, are un presedinte cu rang de secretar de stat. Componente ale ANT:
¨ Directia Generala de Autorizare
¨ Directia de Relatii Publice si Promovare Turistica
¨ Directia de Control cu Servicii aferente: competente, elaborarea strategiilor de dezvoltare si promovare turistica a Romaniei pe plan intern si international
3) Autorizarea agentilor economici si personalul de specialitate din turism, dar si efectuarea controlului calitatii serviciilor.
Alte organisme la nivel national sunt: Centrul national de invatamant turistic – scop – pregatirea profesionala de
specialitate Institutul national de cercetare si dezvoltare in turism – presteaza
activitatea stiintifica de elaborare a unor studii de specialitate la nivel national si de societati comerciale
Societatile comerciale din turism (publice, private, de tip SC, SRL): dupa forma de exploatatie: societati independente, lanturi hoteliere
voluntare, lanturi hoteliere integrate, franciza sau unitati cu contract de management hotelier
dupa tipul de activitate: intreprinderi (hoteluri), restaurante, agrement, transport, agentii tour- operatoare si agentii detail-iste.
Regia autonoma a administratiei si protocolului de stat – are in cadru unitati de cazare, alimentatie, agrement, mijloace de transport; acestea sunt exploatate de un segment de turisti bine definit (presedentie, guvern, parlament)
Centro- coop – uniunea nationala a cooperativelor de consum si credit (desfasurarea activitatii de comert, artizanat, prestari servicii), iar turismul are pondere de 5%.
Ministerul sanatatii
27
Ministerul culturii Ministerul agriculturii
• FRANTA Administratia publica este constituita din:- servicii centrale: Directia Industriei Turistice, Delegatia Investitiilor si Produselor Turistice, Serviciul de Inspectie Generala a Turismului
- servicii exterioare: delegatiile regionale ale turismului- structuri de consultanta si interventie administrativa (Consiliul National al
Turismului) +Maison de la France (promovare externa)Observatorul National al Turismului
SPANIA• Administratia centrala este reprezentata de Directia Generala a Politicii
Turistice:Coordonarea activitatii si relatii internationaleStrategii si prospectare turistica
- Institutul de Promovare a Turismului (Turespana)- La nivel regional: directii regionale, patronate, oficii de turism, sindicate de
initiativa.
ITALIA - Administratia centrala este reprezentata de un Secretariat de Stat al
Turismului- la nivel teritorial, organizarea turismului este realizata prin:- delegatia regionala de turism- Oficiul Provincial de Turism- Oficii de Turism Locale
SUA- Administratia centrala este reprezentata de USTTA (United States Travel
and Tourism Administration)- Organizarea regionala – structuri in fiecare din cele 50 de state apartinand
Ministerului sau Departamentului Comertului
GERMANIApe plan central, coordonarea turismului este realizata de un Secretariat de Stat aflat in structura Ministerului Afacerilor Economice;
- Comisia Germana pentru Turism (DZT)- la nivel regional,fiecare land desfasoara propria politica turistica, fiind
coordonata de un Comitet compus din reprezentantii tuturor ministerelor economice regionale.
28
4.1.2. Forme de integrare a activitatii turistice.
In turism competitia este foarte stransa. Pe piata producatorilor de vacante activeaza o multitudine de intreprinderi mici si mijlocii, piata turistica fiind fragmentata de acesti prestatori de servicii. Tendinta pe piata turistica este de integrare a organizatiilor de vacanta, de concentrare pe diferite domenii si componente de activitate.
Avantaje:· Costuri mai mici de productie· Facilitati pentru turisti· Perfectionarea permanenta a fortei de munca · Campanii promotionale de anvergura· Studii de piata · Organizarea sistemelor de rezervare
Forme de integrare:
A. Grupuri cu obiect de activitate limitat1. lant voluntar2. franciza3. asociatii profesionale si sindicate
B. Concentrarea sau integrarea propriu-zisa1. orizontala (lant integrat)2. verticala3. conglomerat
A. Grupuri cu obiect limitat de activitate – asocieri voluntare de societati comerciale sau organizatii cu scop nelucrativ, avnd ca obiectiv promovarea propriilor interese pe o piata, in relatiile cu clientii, cu partenerii, cu guvernul; se pastreaza independenta juridica si financiara si pot parasi oricand intelegerea respectiva (ex. industria hoteliera).
1. Lantul voluntar – este o uniune, asociere intre hotelieri independenti pentru oferirea unui produs sau serviciu turistic cvasiomogen, pentru informarea clientelei si comercializarea in comun a produselor. Se unesc sub aceeasi marca (umbrela) avand obligativitatea respectarii standardelor de calitate pentru produse si servicii, au o politica unitara comerciala, deruleaza in comun campanii publicitare,
29
utilizeaza centre de rezervare, participa la targuri, expozitii, etc. Exemplu: Franta 25%, Elvetia 25%, Germania 11%, Belgia 8%, Spania si Italia 6%.
BEST WESTERN – SUA – are 3800 unitati de 3 si 4 stele, cu 280000 de camere. Marca de calitate este ‘Elite’; prezent in peste 70 de tari
LOGIS DE FRANCE – Franta – 4000 unitati; circa 75000 camere; aparut la nivel national ca promotor al turismului familial si in mediul rural. Extindere:
- Logis of GREET BRITAIN
- Logis of IRELAND
- Logis of d’ ITALIA
Concluzie:
4.2.Rolul statului în turism
Inca de la sfârsitul secolului trecut, dar mai ales în perioada interbelica si pâna în zilele noastre, dezvoltarea turismului a atras atentia cercurilor guvernamentale din diverse tari cu potential turistic, care au început sa traga importante foloase de pe urma acestei activitati. Cu toate acestea, problema promovarii turismului a fost lasata în întregime în seama initiativei private, fara o coordonare pe plan central a eforturilor institutiilor si firmelor care participau la dezvoltarea turismului (companii feroviare si de navigatie maritima, firme hoteliere, asociatii de propaganda, turing-cluburi etc).
Interesele guvernelor pentru promovarea turismului si masurile de creare a unor organisme oficiale, prin care statul sa-si poata exercita rolul de organizare si coordonare a turismului, s-au concretizat si în diverse acorduri si conventii de colaborare internationala, semnate în perioada interbelica, precum si în legi menite sa contribuie la dezvoltarea acestei activitati.
În perioada de reconstructie de dupa cel de-al doilea razboi mondial o serie de guverne europene au continuat eforturile pentru stimularea dezvoltarii, în continuare, a turismului. în acest scop au fost alocate fonduri considerabile pentru dezvoltarea bazei materiale si a infrastructurii turismului, finantate atât din bugetele de stat, cât si prin contributia unor organizatii internationale, printre care un loc de frunte a revenit Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (P.N.U.D.).
30
Degradarea activitatii economice în perioada primului razboi mondial a determinat guvernele sa adopte masuri speciale de redresare a economiilor lor nationale, inclusiv pe linia dezvoltarii turismului. în aceasta perioada au aparut primele încercari de institutionalizare a turismului si primele organizatii semioficiale sau oficiale de turism.
Progresul rapid a fost sustinut si de investitiile masive de capital ale întreprinzatorilor privati, care necesitau si o îndrumare si coordonare pe linie de stat. în consecinta, guvernele au ajuns la concluzia ca singura cale de evitare a efectelor negative care rezultau din conflictele de interese de stat. semistatale, de grup sau private, consta în coordonarea dezvoltarii turismului sub directa îndrumare a organismelor guvernamentale.
Pe de alta parte, importanta nationala crescânda a industriei turistice, privita sub aspect economic, social, politic si cultural, precum si relatiile care s-au statornicit pe linie guvernamentala între tari, au determinat coordonarea treptata a politicii de organizare si promovare a turismului de catre autoritatile statale. .
Se remarca o crestere accentuata a rolului coordonator al organismelor guvernamentale si în ceea ce priveste exploatarea complexa si controlata a resurselor naturale si antropice ale teritoriului national, pastrarea echilibrului ecologic al acestor zone destinate prioritar activitatilor turistice, în cadrul unor programe generale de dezvoltare.
În scopul ridicarii productivitatii industriei turistice, statul are un rol important în procesul de pregatire si perfectionare profesionala, a personalului la toate nivelurile. Acest proces de pregatire si perfectionare este întreprins în strânsa cooperare cu institutiile private si departamentele direct interesate în formarea profesionala a cadrelor si în continua ridicare a calificarii profesionale a personalului din industria turistica. Eforturile depuse în acest proces trebuie apreciate, prin urmare, ca fiind la fel de importante ca si cele din infrastructura sau promovare. Direct sau indirect, statul are un rol însemnat si în procesul de orientare a cererii turistice. Turismul modern este produsul direct al dezvoltarii social-economice a tarilor, respectiv al unui nivel determinat de venituri, al unui timp i liber sporit etc.
Dezvoltarea turismului de masa a creat probleme serioase cu privire la sezonalitatea cererii turistice si la esalonarea concediilor si vacantelor; statele au facut si continua sa faca eforturi pentru rezolvarea acestor probleme.
Evident, legislatia turistica trebuie sa tina pasul permanent cu orientarea si dezvoltarea în perspectiva a circulatiei turistice si cu noile circumstante în cadrul carora se deruleaza fluxurile turistice.
31
Din cele prezentate rezulta ca, în conditiile unei economii moderne, politica de realizare a obiectivelor economice si sociale de interes major pentru economia nationala (printre care implicit si obiectivele turistice sau cele care servesc interesele turismului) sunt în competenta directa a organismelor de stat, singure în masura sa decida utilizarea fondurilor publice.
Concluzie :
4.2. Organisme internationale de turism
Cunoasterea principalelor organisme internationale ,a atributiilor acestora si amodului lor de functionare contribuie la crearea cadrului general favorabil turismului,conditiilor necesare elaborarii strategiilor de dezvoltare a acestuiaPotrivit aprecierilor OMT/WTO, in lume exista, in present, peste 80 de organisme internationale in competentele carora se regasesc problemele turismului. Ele au o structura foarte diversa in privinta continutului activitatii, caracterului, modului de organizare,ariei teritoriale de actiune etc. Astfel organismele internationale de turism se divizeaza:
o dupa caracterul/nivelul de reprezentare: guvernamentale si neguvernamentale
o dupa aria de activitate: globale si regionaleo dupa continutul activitatii: organisme generale (cu vocatie universala) si
organisme specializateo dupa modul de organizare: deschise sau inchiseo dupa statutul lor: publice sau private.
ORGANIZATIA MONDIALA A TURISMULUI (OMT/WTO) fondata in 1970 la Adunarea Generala a Natiunilor Unite obiective:- promovarea si dezvoltarea turismului in tarile membre- consultarea intre tarile membre in domeniul turismului- colectarea, prelucrarea si difuzarea de informatii privind turismul intern si
international- elaborarea de studii privind evolutia turismului, pietele internationale,
amenajarea zonelor- organizarea de conferinte si seminarii- initierea de programe de formare profesionala
32
- consultanta
Alte organisme cu caracter interguvernamentala. Acordul de cooperare turistica multilaterala a tarilor balcanice incheiat in
1972 intre Bulgaria, Grecia, Iugoslavia, Romania si Turcia avand ca obiective stimularea calatoriilor turistice intre tarile membre si incurajarea cooperarii in domeniul investitiilor turistice;
b. Acordul de cooperare economica in zona Marii Negre – in cadrul careia functioneaza o sectiune specializata pentru activitatea turistica
ORGANIZATII INTERNATIONALE NEGUVERNAMENTALE 1. Federatia Universala a Asociatiilor Agentiilor de Voiaj (FUAAV/UFTAA) –
specializata pe activitatea de comercializare a vacantelor2. Federatia Internationala a Ziaristilor si Scriitorilor de Turism (FIJET) –
incurajarea publicatiilor in domeniul turistic3. Federatia Internationala de Termalism si Climatologie (FITEC) – incurajarea
turismului termal4. Federatia Mondiala a Bucatarilor si Cofetarilor5. Asociatia Internationala a Hotelurilor (AIH) – sprijin, consultanta in
desfasurara activitatii hoteliere6. Alianta Internationala de Turism si Federatia Internationala a Automobilului
– stimularea turismului automobilistic7. Academia Internationala de Turism – definirea conceptelor specifice
turismului8. Consiliul Mondial al Turismului si Calatoriilor (WTTC) – culegerea si
prelucrarea informatiilor privind turismul international9. Alte organizatii care au si activitatea turistica printre atributii10.Organizatia Internationala a Aviatiei Civile (OACI/ICAO) – organizarea
calatoriilor/transporturilor aeriene11.Asociatia Internationala a Transportatorilor Aerieni (IATA) – promovarea si
protejarea transporturilor aeriene;12.Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) – are in
structura sa un Comitet Turistic care culege informatii si intocmeste studii si rapoarte statistice
13. Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD), Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) – finantarea activitatii turistice
14. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), Organizatia Internationala a Muncii (OIM), Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO)
33
Concluzie: In turism ca si in orice alt scetor al economiei joaca un rol deosebit, pentru dezvoltarea si buna desfasurare a activitatii turistice atit organizatiile guvernamentale cit si cele neguvernamentale.Tema 6. Baza tehnico-materială a turismului.
6.1. Conţinutul şi rolul bazei tehnico-materiale a turismului.6.2. Structura, dinamica şi distribuţia teritorială a echipamentelor turistice.6.3. Investiţiile în turism.
6.1. Conţinutul şi rolul bazei tehnico-materiale a turismului.
Obiective: Sa definesc notiunea de baza tehnico-materiala Sa enumer partile componente ale bazei tehnico-materiale Sa diferentiez formele de capital
Baza tehnico-materiala este ansamblul mijloacelor tehnice de productie utilizate in domeniul turismului in scopul obtinerii de bunuri si servicii destinate consumului turistic.
Resursele materiale (capitalul tehnic) se divizeaza in: capital fix si capital circulant
Baza tehnico-materiala activitatea turistica (interconditionare)
34
INTERCONDITIONARE INTRE
BAZA MATERIALA SI ACTIVITATEA TURISTICA
TURISMUL NU POATE FI CONCEPUT FARA O
ECHIPARE CORESPUNZATOARE
BAZA MATERIALA TREBUIE SA SE ADAPTEZE
PERMANENT EVOLUTIEI TURISMULUI
Capitalul fix - bunuri de lunga durata care folosesc ca instrumente in mai multe etape de productie, se consuma treptat si se inlocuiesc dupa mai multi ani de utilizare(de regula isi pastreaza forma initiala in timp ce valoarea lor se reduce si sunt, in mare masura, specializate in indeplinirea unor operatii. Capitalul circulant - parte a fondurilor de productie, se consuma integral in cadrul unui singur ciclu de productie si trebuie inlocuit cu fiecare circuit economic.
Baza tehnico-materiala cuprinde: -baza tehnico-materiala a cazarii; -baza tehnico-materiala a alimentatiei; -baza tehnico-materiala a agrementului; -baza tehnico-materiala a transportului.
Dimensiunea bazei tehnico-materiale este influentata de cuantumul resurselor natural turistice, iar efectul investitional este invers proportional cu calitatea atractiei turistice a resurselor naturale.
Cocluzie : Baza tehnico-materiala are un raport semnificativ in activitatea turistica deoarece contribuie la dezvoltarea si buna desfasurare a acestiua, fiecare din subdiviziunile sale aducind aportul sau in turism
6.2. Structura, dinamica şi distribuţia teritorială a echipamentelor turistice.
Obiective: Sa enumer principalele categorii de unitati de cazare Sa descriu unitatile de alimentatie publica
35
Sa descriu mijloacele de transport ca parte a btm Sa formulez concluzii
Baza tehnico-materiala are o structura complexa, elementele sale constitutive adaptindu-se tuturor tipurilor de nevoi ale turistului. Dinamica circulatiei turistice si legatura strinsa intre aceasta si dotarile tehnice au determinat o serie de mutatii cantitative si structurale ale bazei materiale, modernizarea si perfectionarea acesteia.
I. Structurile de cazare cuprind structuri hoteliere, structuri extrahoteliere si structuri nepermanente.
36
BTM SPECIFIC TURISTICA
- Unitati de cazare
- Unitati de alimentatie
- Mijloace de transport
- Instalatii de agrement
- Instalatii de tratament
- Sate turistice
- Sate de vacanta
BTM GENERALA (infastructura)
- Cai de comunicatie
- Mijloace de transport in comun
- Instalatii de telecomunicatii
- Retele de alimentare cu apa, gaze, energie
-Unitati comerciale si de prestari servicii
BAZA TEHNICO-MATERIALA
A TURISMULUI
Hotelaria este forma traditionala de cazare si primire a turistilor iar principalele categorii de unitati cu cazare turistica de O.M.T. sunt: a .Dupa caracteristicile fundamentale: -unitati hoteliere si asimilate acestora;-unitati extrahoteliere si complementare. b .Dupa serviciile oferite: -de categorie lux: 4, 5 stele;-de categorie medie;-de categorie modesta. c .Dupa regimul de functionare: -unitati deschise permanent;-unitati sezoniere. d. Dupa forma de exploatare: -unitati in exploatare individuala;-hoteluri asociate in lanturi hoteliere modulare;-societati sau grupuri hoteliere cum sunt lanturile hoteliere integrate; e .Dupa forma de proprietate: -hoteluri in proprietate personala;-hoteluri in coproprietate privata;-hoteluri in proprietate de stat;-hoteluri in proprietate mixta.
Cazarea extrahoteliera cuprinde: resedintele secundare, apartamentele mobilate si unitatile sociale de cazare.
Resedintele secundare reprezinta unitati de primire exploatate in proprietate deplina, multiproprietate sau coproprietate. Acestea dispun de servicii de cazare la preturi mai avantajoase decat hotelul clasic. Cele mai recunoscute sunt condominioanele raspandite in principal pe continentul american si in Franta care presupun programe imobiliare ce includ servicii asigurate de o societate de gestiune.Apartamentele mobilate se constituie in oferte de primire pentru perioadele de varf reprezentand oferte suplimentare (gasim in tarile europene).Unitatile sociale de cazare reunesc satele de vacanta, centrele pentru tineret, hanuri pentru tineret.Structuri de cazare nepermanenta: campingurile si zonele de agrement.
Lanturile hoteliere voluntare reprezinta o uniune benevola de hotelieri independenti care oferind un produs relativ omogen sub aspectul confortului si al serviciului, dar diferentiat din punct de vedere al arhitecturii si al amenajarii promoveaza si dezvolta o munca unica.Sub aspect financiar si juridic sunt independente. De regula, acestea apar intr-o anumita regiune si la nivelul fiecarui lant hotelier voluntar se constituie o societate comerciala sau asociatie fara scop lucrativ ca entitate juridica. Aceste lanturi se mai numesc si lanturi de publicitate intrucat scopul principal al acestora este acela de a adopta si aplica strategii
37
promotionale si comerciale comune.Avantajele lanturilor voluntare sunt: -organizarea de campanii promotionale;-editarea de ghiduri care include toate hotelurile membre, ghiduri ce se comercializeaza atat in interiorul lantului cat si in cazul agentiilor de voiaj;-prezenta de birouri de rezervari informatizate;-exista posibilitatea de asociere cu o societate furnizoare de echipamente si produse alimentare, asociere ce conduce la obtinerea unor preturi preferentiale;-posibilitatea oferirii de asistenta tehnica si consultanta la nivelul lantului;-posibilitati de finantare preferentiala.Fiecare hotel care adera la lantul hotelier participa cu o taxa de aderare la care se adauga o redeventa (suma) anuala de 0,5% din cifra de afaceri.
Lanturile hoteliere integrate de categorie economica se caracterizeaza prin faptul ca isi pastreaza arhitectura, standardele, capacitatile de cazare si tariful care se transforma intr-o norma de produs.Lanturile hoteliere integrate de categorie superioara se caracterizeaza prin faptul ca elimina standardele rigide si conceptia unica de arhitectura si amenajare interioara, fiecare hotel avand o identitate proprie, ceea ce determina ca lantul hotelier respectiv sa fie mai atractiv pentru potentialii aliati.
In cazul extinderii in spatiu a lanturilor hoteliere se pot evidentia situatiile:a) Lanturi hoteliere care acopera numai teritoriul national (Ex: Hilton Hotels si Ibis);b) Lanturi nationale angajate ulterior in spatiul international ca urmare a legaturii cu companii aeriene (Ex: Sofitel) sau ca urmare a saturarii nationale;c) Lanturi hoteliere orientate de la inceput catre destinatii externe (Ex: Intercontinental Hotel) sau ca urmare a diversificarii ofertei pe piata turistica (Ex: Group Mediteraneean).
Marile grupuri hoteliere includ mai multe lanturi hoteliere integrate. Acestea recurg la segmentarea ofertei, pietei pentru a satisface cerintele mai multor grupuri de consumatori. Segmentarea ofertei determina aparitia unor lanturi hoteliere integrate care propun produse proprii.Grupurile hoteliere se constituie in urmatoarele categorii:a) Grupurile hoteliere ce reunesc mai multe lanturi potrivit optiunii strategice de segmentare a ofertei (Grupul Hotelier Hilton);b) Grupurile hoteliere care dezvolta in lant independent unic (Ex: lantul hotelier Intercontinental);c) Grupuri hoteliere care si-au creat o retea de unitati cu activitate hoteliera de tip club (Ex: Mediteraneean).
38
EUROPA – lider mondial (40% din totalul locurilor de cazare);- clasament pe tari: Franta, Italia, Spania, Germania.- zona cea mai dinamica: Asia de Est si Pacific.
II. Unitatile de alimentatie publica se refera rezidentilor si turistilor, ceea ce face dificila o analiza detaliata a principalelor tentinte din evolutia si structura celor destinate turismului. Din punct de vedere structural, unitatile de alimentatie se grupeaza pe tipuri, categorii de comfort, forme de proprietate, perioada de functionare etc.O componenta a bazei materiale de alimentatie o constituie sezonalitatea accentuata. Din punct de vedere al formei de proprietate, spre deosebire de reteaua unitatilor de cazare, proprietatea private este mult mai bine reprezentata, situindu-se la peste 80% pondere realizata in mare parte pe seama unitatilor independente.
III. Mijloacele de transport destinate exclusiv turistilor sau se afla in proprietatea unor societati comerciale care apartin sferei turismului. Structural, marea proportie revine transporturilor rutiere (autocare, microbuze, automobile), aeriene, si mai putin celor navale. Toate acestea reprezinta sectorul comercial, care este completat de mijloacele proprietate a turistilor- de regula automobile (sectoul necomercial).
In privinta inzestrarii cu automobile proprietatea turistilor, la nivel mondial acesta prezinta 2 locuitori la un automobile inscris in circulatie in SUA, 5 in Ungaria si Bulgaria, iar media europeana este de 4 locuitori/automobil.
IV. Instalatiile de transport pe cablu servesc ca mijloace de continuare a calatoriei (transport) sau de access pre altitudinile inalte, spre destinatiile de vacanta sau ca mijloace de agreement. Pentru unele forme de turism, cum sunt sporturile de iarna, alpinismul, aceste instalatii joaca un rol esential, stimulind sau stopind dezvoltarea lor.Conform statisticilor internationale, in 1996 existau in lume peste 21 mii teleferice, din care 60% in Europa; dintre care cea mai mare parte a acestor instalatii erau concentrate in tarile membre ale grupului alpin (Franta, Austria, Germania, Elvetia).
V. Mijloacele de agreement, au ca scop crearea conditiilor capabile sa asigure individului sau unei grupari sociale o stare de buna dispozitie, de placere, sa dea senzatia unei satisfactii, unei impliniri, sa lase o impresie favorabila.Functiile agrementului:
In raport cu turistul: - Satisfacerea nevoilor fizice - Reconfortarea psihica In raport cu organizatorii de vacante:
- Factor de competitivitate- Mijloc de individualizare a produselor
39
- Mijloc de personalizare a destinatiilor- Sursa de incasari- Atenuarea sezonalitatii
Strategia de dezvoltare a agrementului cuprinde:• Asigurarea unei baze materiale adecvate• Asigurarea unui personal cu pregatire de specialitate• Realizarea unor programe/actiuni
CONCLUZI E: Baza tehnico-materiala are o structura complexa, elementele sale adaptindu-se nevoilor al uristului, iar dinamica circulatiei turistice si legatura strinsa intre determinat o serie de schimbari ale bazei materiale, modernizarea si perfectionarea acesteia.
6.3. Investiţiile în turism.
Obiective: Sa enumer functiile investitiilor Sa descriu particularitatile investittiilor in turism Sa determin sursele de finantare
Functiile investitiilor: 1) De dezvoltare (extindere)2) De modernizare3) De inlocuire
Particularitati ale investitiilor in turism:a. Sunt intensive in capital (costuri ridicate, echipamente specifice)b. Angajeaza capital pe termen lung (amortizare lenta)c. Se materializeaza, in principal, in costructii d. Sunt supuse, intr-o masura mai mica, uzurii morale
Surse de finantare: o Aportul propriuo Creditulo Leasingulo Actionariatul si coproprietateao Aportul statului
40
o Aportul organismelor financiare internationale (investitii de anvergura)
Indicatori:
Cheltuielile de exploatare (intretinere, personal, materii prime, transport, etc)Investitia specifica (raport intre valoarea investitiei si capacitatea obiectivului – in unitati fizice)Termenul de recuperare (raport intre investitia totala si profitul anual)Randamentul economic al investitiei (raport intre profitul net dupa recuperarea investitiei si investitia initiala)
Concluzie : Investitii joaca un rol primordial in turism, deoarece ele sund necesare atit pentru modernizarea si perfectionarea bazei tehnico-materiale cit si pentru crearea de noi locuri de atractivitate turistica.
Tema 5. Piaţa turistică.
5.1. Conţinutul şi caracteristicile pieţei turistice.5.2. Cererea şi consumul turistic.
5.2.1. Particularităţile cererii şi consumului turistic. 5.2.2. SEZONALITATEA ACTIVITATII TURISTICE
5.3. Oferta şi producţia turistică.5.4. Preţurile produselor turistice.5.5. Tendinţe actuale pe piaţa turistică.
5.1. Conţinutul şi caracteristicile pieţei turistice.
Obiective: Sa definesc notiunea de piata turistica Sa enumer caracteristicile pietei turistice Sa caracterizez fiecare particularitate a pietei Sa formulez cincluzii
41
Piata turistica este parte integranta a pietei, in general, si a pietei serviciilor in particular.Piata turistica este reprezentata de totalitatea tranzactiilor al caror obiect il constituie produsele turistice in conexiune cu relatiile pe care le genereaza, spatiul geografic si chiar timpul in care se desfasoara. Spatiul in care sunt localizate actele de vinzare-cumparare imprima pietei anumite dimesiuni si caracteristici.Piata turistica poate fi definita si ca sfera de cinfruntare dintre oferta turistica (productia specifica) si cererea turistica (nevoile si dorintele clientilor).
Piata turistica se caracterizeaza prin:
1.Complexitate, rezultat al faptului ca produsul turistic este alcatuit din bunuri si servicii, din elemente tangibile si intangibile. Astfel, piata turistica se situeaza la intefrerenta pietei bunurilor si pietei serviciilor, preluind particularitati din acestea.De exemplu transportul se diferentiaza dupa mijlocul folosit (rutier, feroviar, aerian, naval), echipamentele de gazduire dupa tipul acestora (hotel, vila, cabana, camping etc) si nivelul de confort, atractiile turistice (naturale, antropice).
2.Caracter fragmentat, caracteristica care isi pune amprenta asupra modalitatilor de investigare a pietei, asupra posibilitatilor de evaluare corecta a coordonatelor si evolutiei sale, asupra conditiilor de realizare a echibrului cerere-oferta.
3.Opacitate. Pe piata turistica se intilnesc cumparatori de vacante- care manifesta anumite cerinte sub aspecte insuficient definite- si oferta care este imprevizibila.Intilnirea oferta-cerere devine astfel mai dificila, echilibrul se realizeaza mai greu, si presupune utilizarea unor metode de prevenire si reducere a riscurilor.Opacitatea se particularizeaza in modul de manifestare a concurentei, aparitia structurilor specifice concurentei imperfecte, hipersensibilitate, elasticitate si dinamism.
4.Mobilitatea. Pe piata turistica, locul ofertei coincide cu cel al consumului, dar nu si cu cel de formare a cererii. Astfel, pe piata turistica oferta are o pozitie dominanta, adaptarea ei la cerere este limitata.
5.Concentrare in timp si spatiu, specifica atit cererii cit si ofertei. Concentrarea de la o perioada la asta sau de la o zona la alta, are implicatii asupra modului de functionare al pietei, favorizind aparitia unor situatii de oferta fara cerere si cerere fara oferta, cu efect negativ asupra utilizarii capacitatilor deproductie, rezultatelor economice si satisfacerii clientelei. Concluzie: Piata turistica nu este atit de simpla pe cit s-ar crede, ea are particularitatile sale determinate de o serie de factori si este extrem de sensibila fata de cele mai mici schimbari.
42
5.2. Cererea şi consumul turistic.
Obiective: Sa definesc notiunea de cerere Sa definesc notiunea de consum turistic Sa formulez concluzii
Cererea este expresia unei nevoi determinate de anatomia omului si conditiile existentei sociale, raspunde unei aspiratii catre anumite lucruri, sustinute de posibilitatea de cumparare, dar si de vointa de cumparare a lucrurilor respective.Cererea raspunde comandamentelor: nevoie, dorinta, putere si vointa de cumparare, adaugindu-se particularitati ce decurg din continutul activitatii turistice.
Cererea turistica se manifesta practic într-un numar infinit de variante, nuantate de la un client potential la altul, în functie de:
- tipologia socioprofesionala, familia si forma de turism în care se desfasoara calatoria turistica a clientului interesat;
- caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat (durata sejurului, formele de transport, modalitatile de cazare etc);
- sursele financiare si sumele disponibile pentru acoperirea cheltuielilor turistice în functie de structura serviciilor;
- motivatiile clientelei si preferintele turistilor pentru atractiile oferite.
Volumul, structura, dinamica, dispersia în timp si spatiu si tendintele de ale cererii turistice sunt influentate în permanenta, de o serie de factori cu actiune continua sau ocazionala, care determina de altfel si dezvoltarea ansamblului industriei turistice pe plan si mondial.
Consumul turistic reprezinta ansamblul cheltuielilor facute de subiectii cererii pentru dumparerea bunurilor si serviciilor cu motivatie turistica. Astfel, consumul este mai degraba reprezinta rezultatul interactiunii dintre cerere si oferta, iar volumul sau depinde de nivelul veniturilor consumatorilor si de preturile produselor turistice.
Consumul turistic are o sfera de cuprindere mai mare decit cererea, intrucit si i domeniul turismulu se poate vorbi de autoconsum- atunci cind vacantele sunt petrecute in resedinte secundare sau in vizite la rude si prieteni etc.Fata de oferta, consumul turistic are o sfera mai restrinsa, cu alte cuvinte se produce ceea ce se consuma, produsele turistice neputind fi stocate in vedrea unor vinzari si consumuri ulterioare.
43
Din punct de vedre al continutului, cererea se formeaza la locul de resedinta al turistului (tara sa de origine), fiind determinata de caracteristicile economico-sociale ale zonelor respective, si migreaza spre locul ofertei, in timp ce consumul se manifesta in cadrul bazinului ofertei si depinde de particularitatile ofertei si cererii.
CONCLUZIE: CEREREA SI CONSUMUL TURISTIC SE AFLA PERMANENT INTR-O STRINSA LEGATURA, INTRE CERER SI CONSUM EXISTA MULTE PUNCTE COMUNE, REFERITOARE MAI ALES LA CONTINUT SI DETERMINANTI, INSA EXISTA SI MULTE DEOSEBIRI, PENTRU CARE ELE SINT PRIVITE DISTINCT.
5.2.1. Particularităţile cererii şi consumului turistic.
Obiective: Sa caracterizez cererea si consumul turistic Sa enumer particularitatile cererii Sa enumer particularitatile consumului turistic Sa formulez concluzii
CEREREA, LA FEL CA SI CONSUMUL TURISTIC, PREZINTA O SERIE DE TRASATURI CARE ISI PUN AMPRENTA ASUPRA MODULUI DE FORMARE SI MANIFESTARE A ACESTORA, ASUPRA CONDITIILOR DE MANIFESTARE A ECHILIBRULUI PIETEI.
CREREA SI CONSUMUL TURISTIC SE CARACTERIZEAZA PRIN:
1.DINAMISM ACCENTUAT, ELE EVOLUEAZA SUB INFLUENTA UNEI MULTITUDINI DE FACTORI ECONOMICI, SOCIALI, DEMOGRAFICI, PSIHOLOGICI, POLITICI. ACTIUNEA ACESOR FACTORI INFLUENTEAZA MARIMEA SI STRUCTURA CERERII, TENDINTELE CONSUMULUI ETC.
CEREREA TURISTICA RASPUNDE UNEI NECESITATI SPECIFICE, UNEORI IN CATEGORIA NEVOILOR DE LUX, SDAU A NECESITATILOR CE PRIVESC UN ANUMIT STATUS.
PE FONDUL PROGRESULUI ECONOMIC SI SOCIAL, NEVOIA DE TURISM ESTE ASOCIATA NECESITATILOR DE SIGURANTA, DE REFACAREA A ORGANISMULUI SI,
44
DE MULTE ORI PERCEPUTA CA O PRIORITATE; ASTFEL, PONDEREA PLECARILOR IN VACANTA, IN TOTALUL POPULATIEI ESTE RELATIV RIDICATA IN TARILE DEZVOLTATE- CCA 80% IN SUEDIA, PESTE 70% IN ELVETIA SI NORVEGIA, 65% IN SUA SI ANGLIA, 55% IN FRANTA ETC, CU TENTINDA DE CRESTERE.
CONVERTIREA CRERERII IN CONSUM ESTE DETERMINATA DE CONDITIILE ECONOMICO-SOCIALE SI DE MOTIVATII. EXISTA 2 MARI CATEGORII DE FACTORI:I. DETERMINANTI ECONOMICO-SOCIALI – VENITURI, PRETURI, TIPM LIBER, DIMENSIUNILE SI STRUCTURA POPULATIEI- CU ROL STIMULATIV SAU RESTRICTIV, IMPRIMA CEREREII O ANUMITA ELASTICITATE SI EVOLUTIE.
II. DETERIMANTI MOTIVATIONALI – GENEREAZA UN ANUMIT MOD DE MANIFESTARE AL CERERII SI CONSUMULUI. CERCETAREA IMPACTULUI PERSONALITATII ASUPRA DECIZIEI DE CUMPARE SI COMPORTAMENTULUI DE CONSUM TURISTIC A PERMIS IDENTIFICAREA A 5 TIPURI PSIHOLOGICE:
• TURISTI PSIHOCENTRICI
• TURISTI CVASIPSIHOCENTRICI
• TURISTI MEDIOCENTRICI
• TURISTI CVASILAOCENTRICI
• TURISTI ALOCENTRICI
TURISTII PSIHOCENTRICI- CONCENTRATI PE PROBLEMELE PERSONALE, ADESEA NELINISTITI SI TEMATORI, CAUTIND SECURITATEA PREFERA VACANTELE IN STATIUNI CUNOSCUTE, FAMILIARE, SITUATE MAI APROAPE DE RESEDINTA PERMANENTA; EI SOLICITA ARANJAMENTE ORGANIZATE SI DESEORI SE LIMITEAZA LA UTILIZAREA EXCLUSIVA A SERVICIILOR DIN PACHETUL DE VACANTA.
TURISTII ALOCENTRICI- INCREZATORI IN FORTELE PROPRII, DISPUSI SA INCERCE NOI EXPERIETNE, CAUTA VARIETATEA, AVENTURA; EI SOLICITA CALATORII INDIVIDUALE LA DISTANTE MARI, SPRE DESTINATII EXOTICE; O GAMA LARGA DE SERVICII, IN AFARA CELOR CUPRINSE IN PACHETUL DE VACANTA-STANDARD.
CEA MAI MARE PARTE A TURISTILOR ARE CARACTER MEDIOCENTRIC.
2.LABILITATE IN MOTIVATII
3.COMPLEXITATE SI ETEROGENITATE
CEREREA SI CONSUMUL TURISTIC CUNOSC O DIVERSITATE DE FORME DE EXPRIMARE, FIE CA REZULTAT AL VARIETATII SEGMENTULUI DE CONSUMATORI SI DIVERSITATII GUSTURILOR ACESTORA, FIE CA URMARE A SPECIFICACITATII OFERTEI.
45
4.CONCENTRARE
CONCENTRAREA POATE FI IN TIMP, IN SPATIU SI IN MOTIVATIE.TURISMUL NATIONAL REPREZINTA 4/5 DIN TOTAL. EUROPA, CA DESTINATIE PENTRU TURISMUL INTERNATIONAL CONCENTREAZA APROAPE 60% DIN TOTALUL SOSIRILOR SI PESTE 50% DIN INCASARI; IN TARILE EUROPEI DE NORD MAI MULT DE 70% DIN POPULATIE PLEACA IN VACANTA IN FIECARE AN; PESTE 50% DIN TOTALUL CHELTUIELILOR DE VACANTA SUNT DESTINATE CAZARII SI ALIMENTATIEI; ODIHNA SI LOISIR’UL REPREZINTA 70% DIN MOTIVELE DE CALATORIE; SEZONUL ESTIVAL CONCENTREAZA APROAPE 80% DIN TOTALUL PLECARILOR IN VACANTA ETC.
Particularitatile cererii turistice:
-cererea turisticã nu se identificã în totalitate cu consumul turistic-cererea turisticã nu se caracterizeazã printr-un consum periodic al aceluiaşi produs turistic la aceaşi destinaţie turisticã-periodicitatea cererii turistice este o funcţie a veniturilor , a timpului liber şi al sezonalitãţii-cererea turisticã are un grad de spontaneitate mai ridicat în comparaţie cu cererea de mãrfuri
Particulritatile consumului turistic:-produsele au valoare simbolicã- produsele au sex- produsele au vârstã- produsele au o anumitã marcã
CONCLUZIE: CEREREA TURISTICA ESTE REPREZENTATA DE O GAMA LARGA DE NEVOI SI DORINTE, INSA CARE REUSESTE SA SATISFACA IN TOTALITATE CERINTELE CLIENTELEI, CONSUMUL TURISTIC, LA RINDUL LUI, FIIND DETERMINAT DE CONDITIILE OFERITE DE PRESTATORII DE SERVICII DAR SI DE POSIBILITATILE CLIENTELEI
5.2.2. SEZONALITATEA ACTIVITATII TURISTICE
Obiective: Sa definesc termenul „sezonalitate” Sa enumer cauzele sezonalitatiic Sa identific tipurile de oscilatii Sa gasesc solutii de atenuare a sezonalitatii
46
Sezonalitatea reprezinta trasatura dominanta a activitatii turistice si trebuie luata in considerare in formularea politicii de marketing respectiv in procesul de creeare a produsului turistic si de concretizare a lui, prin prestarea serviciilor propriuzise.
Sezonalitatea cererii turistice este o realitate obiectiva care marcheaza profund intreaga activitate a agentilor implicati in turism. Ea se regaseste practic la toate nivelurile decizionale si intereseaza toti prestaoriii de servicii turistice.
Masurile adaptate pentru ameliorarea sezonalitatii poarta amprenta modului de actiune traditional, caracterizate in special prin eforturi publicitare facute in directia vanzarii unui produs turistic insuficient adaptat cererii din extrasezon.
Cauzele sezonalitatii:
- Naturale ( succesiunea anotimpurilor, conditiile de clima, varietatea si atractivitatea valorilor culturale, periodicitatea manifestarilor (targuri, festivaluri, etc)
- Economico-organizatorice (structura anului scolar si universitar, regimul concediilor, cresterea duratei timpului liber si redistribuirea acestuia, obiceiuri, etc.
Tipuri de oscilatii:
- O singura perioada de sezon (litoralul: mai-septembrie)- Doua perioade de sezon (statiunile montane: decembrie-martie si mai-
septembrie)- Fara concentrari semnificative (statiuni balneare)
Activitate cu un singur sezon
47
Activitate cu doua sezoane
Metode de cuantificare a sezonalitatii:- Indicii de sezonalitate- Coeficientul de concentrare Gini corectat- Coeficientul de concentrare lunara/trimestriala
Solutii de atenuare a sezonalitatii
• Dezvoltarea si diversificarea ofertei de programe (atagerea de noi zone in circuitul turistic, amenajari suplimentare, imbunatatirea serviciilor de agrement)
Obiective: Sa definesc termenul „oferta turistica” Sa determin componentele oferte turistice Sa descriu particularitatile ofertei turistice Sa formulez concluzii
Oferta turistica poate fi definita in urmatoarele moduri:
48
I. Totalitatea elementelor turistice sau a atractiilor care pot motiva deplasarea turistilor si a elementelor destinate sa le valorifice, sa satisfaca cererea. II. Ansamblul atractiilor naturale si istorice care pot determina vizitarea anumitor zone de catre turisti impreuna cu capacitatea organizatorica a retelei de a satisface in anumite conditii, cererea populatiei.
Oferta turistica este sustinuta de urmatorii determinanti: teritoriul, sectorul tertiar si baza tehnico-materiala. Teritoriul reprezinta elementul determinant al ofertei intrucat se constituie ca suport al acesteia. Din punct de vedere turistic teritoriul poate fi apreciat cantitativ prin capacitatea optima de primire a teritoriului si calitativ prin gradul de atractivitate. Sectorul tertiar este un element determinant al ofertei intrucat grupeaza activitati de prestari de servicii care se constituie in factori pentru dezvoltarea ofertei. Baza tehnico-materiala cuprinde echipamentul turistic sau capacitatea de productie a ofertei care impreuna cu forta de munca creeaza conditiile necesare desfasurarii activitatii turistice.
Componente ale ofertei:1.Elemente de atractivitate, includ elementele naturale si elementele antropice. In cadrul elementelor naturale enumeram: peisajul, flora si fauna. Elementele antropice: monumentele istorice si de arta, religia, obiectivele economice.
2.Elemente functionale compuse din acele echipamente si servicii care fac posibila productia si pun in valoare atractivitatea.
Particularitatile ofertei turistice:
1. Oferta turistica se caracterizeaza prin limite de ordin temporal stabilite in functie de conditiile minime pe care trebuie sa le intruneasca resursele naturale pentru a putea fi acceptate intr-o perioada din an.
2. Creşterea diversificată
3. Oferta turistica este complexa si eterogena cuprinzand elemente atractive, dar si elemente functionale care fac posibila desfasurarea productiei.
4. In cuprinsul ofertei exista posibilitatea inlocuirii unui tip de oferta cu altul complementar satisfacand motivatii ce se pot substitui una pe alta.
5. Oferta turistica este rigida, ea nu poate fi deplasata, nu se poate stoca, iar oferta nevalorificata intr-o perioada echivaleaza cu diminuarea coeficientului de utilizare a bazei tehnico-materiale. Oferta turistica este rigida intrucat nu este posibila
49
adaptarea sa permanenta la variatiile calitative de tip sezonier ale cererii turistice si la variatiile calitative ale cererii, determinate de diversificarea motivatiilor.
Oferta turistica se manifesta si independent de productia turistica in timp ce productia nu se poate realiza in afara ofertei. Structura ofertei turistice nu coincide intotdeauna cu structura productiei.Ofeta turistica exista atata timp cat exista elementele care o compun, pe cand productia turistica exista numai atunci cand se manifesta consumul efectiv.
Productia turistica o definim ca ansamblul de servicii care folosesc ECHIPAMENTE de productie si forta de munca si se materializeaza intr-un consum efectiv in cadrul unei ambiante specifice. Intre productia turistica si oferta turistica exista raporturi care SUNT diferite de relatia oferta-productie pe piata bunurilor de consum. Productia turistica este cel mult egala cu oferta.
CONCLUZIE:
5.4. Preţurile produselor turistice.
Obiective: Sa definesc notiunea de „pret” Sa enumer particularitatile pretului Sa descriu factorii ce influenteaza asupra pretului Sa determin obiectivele politicii de pret Sa formulez concluzii
Pretul reprezinta valoarea de piata a unui produs sau serviciu, intr-o exprimare monetara, iar nivelul lui reflecta o serie de constringeri ale pietei,. In cazul produselor turistice, formarea preturilor este rezultatul actiunii unei multitudini de factori economici, politici, geografici, motivationali etc.
Particularitatile pretu lui produsului turistic:
1. Se diferentiaza in timp (sezonalitate) si spatiu (locatie) in functie de producator (confort, experienta, notorietate) si consumator (reduceri in functie de categoria socio-profesionala)
50
2. Caracter inflationist (inflatia prin costuri, inflatia prin cerere, inflatia importata)
3. Formarea relativ independenta de raportul oferta-cerere (asociatii profesionale, lanturi voluntare)
4. Influenta limitata asupra consumului (existenta factorilor subiectivi)
In determinarea pretului produsului turstic se tine cont de:• Costurile materiale• Costurile salariale• Costurile de functionare• Costurile de gestiune• Taxa pe valoarea adaugata• Marja de profit a producatorului (comerciantului)
Factorii ce influenteaza pretul unui produs sunt diversi:a) Factorii economici: inflatia, recesiunea, efectul Griffen28 (in
perioadele de criza cumparatorii se orienteaza doar spre bunurile de folosinta curenta si renunta mai ales la bunurile de folosinta indelungata) etc.;
b) Factori politico-juridici: politica fiscala, reglementarile legale referitoare la stabilirea preturilor si a reducerilor de pret;
c) Factori tehnologici: sofisticarea modului de plata, variabilele de distributie etc.;
d) Factori socio-culturali: valoarea atribuita, factorul feel good, efectul Veblen (un efect de snobism, conform caruia un produs cu pret ridicat poate sa certifice apartenenta la un anumit grup social).
Pretul reprezinta valoarea unui bun sau serviciu atit pentru vinzator cit si pentru cumparator.
Valoarea atasata unui bun sau serviciu, pretul sau, se bazeaza atit pe elemente tangibile (calitatea produsului, avantaje oferite) cit si pe elemente intangibile (factorul feel-good luat in calcul pentru produsele de lux).
Obiectivele politicii de pret pot fi urmatoarele:- supravietuire a firmei (acoperirea cheltuielilor necesitate de aparitia bunurilor);- maximizarea profitului;- maximizarea vanzarilor ;- pozitionarea mai buna fata de concurenta;- recuperarea investitiilor.
51
Elementele de fundamentare a politicii de pret in turism sunt urmatoarele:-piata cu componentele sale, respectiv cererea si oferta;-costurile;-concurenta;-perceptia pretului de catre consumator.
Preturile in turism sunt influentate hotarator de caracteristicile serviciilor.
Concluzie:
5.5. Tendinţe actuale pe piaţa turistică
Obiective: Sa descriu tendintele actuale pe piata turistica Sa enumer factorii de influenta ai acestor modificari Sa descriu noile orientari in dezvoltarea turismului Sa formulez concluzii
Piata turstica se transforma continuu.Tendinta generala a pieti turistice este spre crestere. Aceasta se datoreaza cresterii economice dar si sociale. Fata de evolutiile de pana acum, pentru inceputuriel mileniului 3 sunt prognozate reduceri ale ritmurilor dezvoltarii turistice, 3-4% anual, ceea ce marcheaza maturizarea turismului si trecerea pe pragul de saturatie.
Cresterea pietei turistice prezinta o latura cantitativa exprimata de sporirea numarului calatoriilor si a consumurilor aferente; si o latura calitativa, rezultata la tragere in circuitul turistic a noi zone si tari, a unor segmente tot mai largi a populatiei etc. Aceste evolutii genereaza o serie de mutatii structurale.
Potrivit statisticilor 70-80% din totalul activitatii turistice se desfasoara in tarile super dezvoltate ale lumii, insa tarile cu putere economica mai redusa nu reusesc opozitionarea de durata in topul tarilor turistice si o crestere sensibila a cotei lor pe piata.
Factorii determinanti si modificarilor pe piata turistica:1. Fenomenul de imbatrinire a populatiei, in special in tarile dezvoltate2. Crestera duratei timpului liber
52
3. Ascensiunea factorilor socio-culturali si emotionali asupra celor materiali, obiectivi, informarea cererii.
Actiunile acestor factori se reflecta in fragmentarea vacantelor si efectuarea mai multor calatorii de scurta durata, de largirea perioadelor de desfasurare a deplasarilor etc.Aceste orientari pot duce la o restringere a calatoriilor si realizarea lor cu mijloacre financiare mai reduse, in timp ce perioadele de boom economic le stimuleaza si le diversifica.
Odata cu modificrea cererii se produc mutatii si in cadrul ofertei; se urmareste apropierea de dinamica nevoilor si chiar de anticiparea lor, dar si respectarea constringerilor de protejare a resurselor si eficienta a producatorilor. Astfel oferta inregistreaza o profunda innoire; este vorba de imbunatatirea calitativa a produselor si largirea gamei sortimentale prin crearea noilor tipuri de vacante.
Orientari in dezvoltarea unei game de produse turistice noi: Creste interesul pentru vacante tematice-culturale, sportive, descoperiri- mai
ales in rindul clientelei cu experienta care efectueaza mai multe calatorii pe an;
In locul hotelurilor sunt preferate apartamentele, locuintele individuale, chiar cazarea la cetateni; ascensiunea turismului rural care raspunde unor nevoi socio-culturale de cunoastre a populatiei locale;
Creste ponderea vacantelor la mare distanta, cu o diversificare a motivelor de calatorie; atenuarea sezonalitatii;
Devine mai consistent fluxul calatoriilor pentru cumparaturi sau pentru alte motive „mai putin turistice”.
In privinta pretuui se constata o crestere a ponderii ofertei de vacante ieftine. Pentru atragerea turistilor cu resurse financiare modeste, organizatorii de vacante reduc cotele de comision, se multumesc cu marje de profit mici in schimbul unor cifre de afaceri mari. Desi turismul de masa si de lux vor continua sa existe, se manifesta o inclinatie puternica spre vacantele cu preturi mai accesibile.
Concluzie: In prezent, se observa o noua tendinta in turism: turismul de masa si de lux care presupune cheltuieli mari este tot mai des inlocuit cu turismul rural, socio-cultural, sportiv, mai accesibil pentru calatorii cu mijloace financiare reduse.
Bibliografie:
53
Minciu R., Economia turismului, Ed. Uranus, Bucureşti, 2004WWW.EU-TURISTUL.RO/... TURISTICE .../7- CEREREA - TURISTICA .HTML HTTP://WWW.EBACALAUREAT.RO/C/17/116/199/0/CAP-II-PIA-A-TURISTIC- WWW.PREFERATELE.COM/.../MIXUL-DE-MARKETING-T20.PHP WWW.CENTRULDEMARKETING.RO/POLITICI_DE_MARKETING_IN_ TURISM .HTM
Tema 7. Resursele umane în turism.
7.1. Particularităţile muncii în turism.7.2. Evoluţia şi structura personalului ocupat în turism.7.3. Productivitatea muncii lucrătorilor din turism.7.4. Cointeresarea personalului.
7.1. Particularităţile muncii în turism.
Obiective: Sa descriu resursele umane antrenate in turism Sa identific influenta resurselor umane in turism. Sa formulez concluzii
Resursele umane constituie un potenţial uman deosebit, unic, rar, dificil de imitat şi relativ de înlocuit, ce trebuie înţeles, motivat sau antrenat, în vederea suprapunerii scopurilor sale peste cele ale organizaţiei. Potenţialul lor este singurul potenţial inepuizabil de creativitate, de soluţii şi de idei noi, originale şi valoroase.Orice politică în domeniul resurselor umane trebuie fundamentată prin cunoaşterea trăsăturilor distinctive ale MUNCII în TURISM, pe evaluarea intensităţii şi modului particular de acţiune a forţei de muncă asupra producţiei turistice şi a rezultatelor activităţii. Dezvoltarea TURISMULUI are o serie de consecinţe asupra utilizării resurselor umane în sensul creării de noi locuri de muncă, determinării unui nivel relativ ridicat de instruire a unor structuri profesionale şi pe funcţii. Specificitatea activităţii turistice, complexitatea sa, dată de multitudinea şi varietatea componentelor, îşi pun amprenta asupra necesarului de personal şi structurii acestuia, asupra exigenţei lor privind pregătirea şi selecţia, asupra eficienţei utilizării forţei de muncă. Resursele umane în TURISM au un rol important în stimularea cererii, crearea unei atmosfere de destindere, formularea deciziei de cumpărare, formarea şi menţinerea interesului, simpatiei pentru un anumit produs turistic sau destinaţie de vacanţă, unitate hotelieră sau de alimentaţie, mijloc de transport sau formă de
agrement etc. şi respectiv în determinarea revenirii turistului. În ansamblul lor, particularităţile MUNCII în TURISM influenţează nemijlocit numărul şi dinamica lucrătorilor, structura acestora, nivelul productivităţii MUNCII, sistemele de cointeresare şi, corespunzător, politicile de selecţie şi recrutare, organizarea pregătirii profesionale.Dacă în trecut resursele umane si modul în care erau utilizate acestea nu erau considerate foarte importante, în prezent, capitalul uman este plasat în centrul tuturor politicilor de dezvoltare ale unei firme, în special în domeniul TURISMULUI.În această lucrare am încercat să evidenţiez principalele elemente de bază ale TURISMULUI şi ocupării forţei de muncă şi anumite aspecte cu care se confruntă aceasta.
În primul capitol al lucrării am scos în evidenţă principalii factori care au dus la apariţia TURISMULUI şi evoluţia acestuia de-a lungul timpului. Pe lângă toate aceste aspecte, am evidenţiat câteva detalii legate de rolul TURISMULUI în comerţul internaţional cu servicii, urmate de evoluţia ofertei şi cererii de servicii, precum şi problemele de natură politică ce apar în TURISM. Un alt aspect important ce apare în acest capitol este legat de definirea forţei de muncă şi factorii care au dus la dezvoltarea ei pe plan naţional şi internaţional.În cel de al doilea capitol am prezentat evoluţia populaţiei ocupate în Hoteluri şi restaurante, pe activităţi economice, structura populaţiei pe sexe, medii, nivel de instruire, forme de proprietate, precum şi contribuţia PIB-ului în acest sector. În cel de al treilea capitol am prezentat evoluţia PIB-ului şi a productivităţii MUNCII în acest sector economic, prin intermediul diverselor metode de previziune. Pe lângă acestea am subliniat tendinţele personalului ocupat în sfera TURISMULUI şi recomandări referitoare la îmbunătăţirea nivelului personalului şi instrumente ce pot ridica calitatea serviciilor prestate de aceştia..
7.2.Evolutia si structura personalului ocupat in turism
Obiective: Sa descriu pata muncii turismului mondial Sa descriu evolutia personalului ocupat in turism Sa formulez concluzii
Pe piaţa muncii turismul mondial se revendică drept numărul 1 in lume, asigurand peste 250 milioane de locuri de muncă, ceea ce inseamnă 8% din
55
populaţia ocupată a globului. Pentru anul 2005 se prevede ca 340 de milioane de persoane să activeze in turism. Activităţile legate de călătorii şi turism reprezintă mai mult de 12% din produsul naţional brut mondial. Turismul a căpătat un conţinut mult mai complex din punct de vedere economic, social şi spiritual. Turismul reprezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea în desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate, fie prin intermediul unor organizaţii, societăţi sau agenţi specializaţi, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum şi industria care concura la satisfacerea nevoilor turistice.
Turismul mondial este cel mai important investitor de capital, cu mai mult de 686 miliarde dolari in 2002, totalizand 9,6% din capitalul investiţiilor la nivel global. In anul 2005 se estimează că in turism se vor investi 3,2 miliarde dolari pe zi.Dacă tendinţa actuală se menţine, turismul va deveni prima industrie exportatoare şi işi va menţine poziţia de primă industrie generatoare de locuri demuncă din lume. Peste 170 de state sunt activ implicate in dezvoltarea acestei industrii.De altfel, turismul este cel mai mare producător mondial al produsului intern brut. Astfel, in 1990 el constituia 3,5% din produsul intern brut mondial, această componentă fiind in 2000 de 10,9%, iar pentru anul 2005 previzionandu-se o pondere de 11,8%. Dacă turismul ar fi o ţară, aceasta ar ocupa locul patru in lume ca produs intern brut, după SUA, Japonia şi ţările fostei Uniuni Sovietice. Importanţa acestei teme rezultă din locul pe care îl ocupă serviciul personal în industria ospitalităţii. Succesul întreprinderii depinde într-o bună măsură de calitatea resurselor umane şi de modul în care acestea realizează diferitele activităţi din organizaţie. Respectarea principiilor manageriale, pentru resursele umane constituie o cerinţă esenţială pentru întreprinderile din acest domeniu. Importanţa resurselor umane este legată şi de ponderea mare a acestora în costurile industriei ospitalităţii.
La nivel mondial, întreprinderile din această ramură plătesc circa 25% din încasări pentru plata lucrătorilor iar în domeniul alimentaţiei publice costurile cresc până la 40%.
Domeniul managementului resurselor umane se află nu doar sub influenţa managementului întreprinderii, dar şi sub cea a legislaţiei referitoare la forţa de muncă (salariul minim, legislaţia referitoare la încadrarea în muncă, promovare, sindicate, programul de asistenţă socială, concedii etc.), managerul trebuind să dispună de cunoştinţe în acest domeniu.
CONCLUZIE : Turismul reprezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea în desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate, fie prin intermediul unor organizaţii, societăţi sau agenţi specializaţi, fie pe cont
56
propriu, pe o durată limitată de timp, precum şi industria care concura la satisfacerea nevoilor turistice.
Tema 8. Serviciile turistice.
8.1. Conţinutul şi caracteristicile serviciilor turistice.8.2. Tipologia serviciilor turistice.8.3. Transporturile turistice şi formele de transport în structura traficului turistic.
8.4. Serviciile de cazare hotelieră.8.4.1. Importanţa şi particularităţile industriei hoteliere.8.4.2. Structura serviciului de cazare hotelieră.
8.5. Serviciile de restauraţie (alimentaţie publică).8.5.1. Conţinutul, rolul şi particularităţile alimentaţiei ca parte integrantă
a prestaţiei turistice.8.5.2. Dezvoltarea şi perfecţionarea serviciilor de restauraţie.
8.6. Serviciile de agrement turistic.8.6.1. Conţinutul şi funcţiile agrementului – componentă de bază a
produsului turistic.8.6.2. Tipologia serviciilor de agrement.
8.1. Conţinutul şi caracteristicile serviciilor turistice.
Serviciile turistice au ca scop crearea conditiilor care sa satisfaca capacitatea fizica a organismului, concomitent cu petrecerea placuta si instructiva a timpului liber, si dobandirea de catre turist a unui plus de unformatii, cunostinte sau chiar deprinderi noi. O alta cerinta a consumului turistic o constituie asigurarea odihnei active a turistului. In urma cresterii productivitatii muncii si perfectionarii proceselor de productie, a progresului tehnico-stiintific se reduce timpul de munca, iar timpul liber creste considerabil. Odihna activa tinde sa sa devina o componenta tot mai importanta a turismului, un procedeu modern, eficient de tratament pentru ameliorarea consecintelor negative ale suprasolicitarilor nervoase.
57
Produsul turistic este considerat rezultattul asocierilor dintre atractivitatea unei zone (resurse) si facilitatile (serviciile) oferite solicitantului; astfel resursele vor lua forma diferitelor produse numai prin intermediul prestarilor de servicii specifice (gazduire, alimentatie, transport, agrement).
Asfel, turismul reprezinta unul din domeniile sectorului tertiar, activitatea sa avnd un continul complex, fiecare componenta avind trasaturi proprii.Printre trasaturile care definesc turismul se numara: dinamismul, mobilitatea, capacitatea de adaptare la exigentele fiecarui consumator (turist).Serviciile turistice reprezinta deci un sir de trasaturi distinctive ce decurg din modul particular de desfasurare a activitatii, din natura proprie a productiei si a muncii. Unele sunt comune cu cele ale tuturor componentelor sectorului tertiar, fapt ce scoate in evidenta inca o data apartenenta turismului la acest sector.
Trasaturile generale ale serviciilor turistice sint:
o caracterul imaterial al prestatiei;o nestocabilitatea;o intangibilitatea;o ponderea mare a cheltuielilor cu munca vie;o inseparabilitatea de prestator;o simultanietatea productiei si consumului serviciilor turistice.o
Trasaturile specifice ale serviciilor turistice:
o personalizarea serviciilor;o variatia sezoniera;o dinamism;o complexitate;o eterogenietate;o numar relativ mare de prestatori;o consum in ordine riguroasa.
Caracteristicilor enumerate mai pot fi adaugate si altele, atit din categoria celor generale, cat si a celor specifice. In ansamblu, ele accentueaza complexitatea activitatii turistice si permit o mai buna delimitare a turismului in raport cu celelalte componente economiei, dar si o mai buna organizare a activitatii cu asigurraea unor prestatii de calitate.
8.2. Tipologia serviciilor turistice.
58
Necesitatea gruparii serviciilor turistice in categorii omogene apare din complexitatea si diversitatea acestora. Astfel, serviciile incluse in continutul produsului turistic pot fi grupate, in functie de etapele principale din desfasurerea unei calatorii in:
- servicii legate de oraganizarea voiajului- servicii determinate de sejur.
I. Dupa importanta in consum si motivatia cererii, serviciile turistice pot fi:- de baza (transport, cazare, alimentatie, tratament;- suplimentare (informatie, activitati culturale, sportive).
Potrivit acestui mod de grupare, serviciile de cazare si masa detin ponderile cele mai mari, urmate de cele de transport si agrement. Raportul general dintre serviciile de baza si cele suplimentare variaza in functie de forma de turism practicata; astfel, pentru turistii care poseda corturi sau rulote, serviciul de cazare nu are semnificatie.
II. Dupa forma de manifestare a cererii:- servicii ferme (transport, cazare) angajate anterior cu ajutorul agentilor de
specialitate;- servicii spontane, solicitate in momentul in care turistul intra in contact
direct cu oferta (in locul de petrecere a vacantei);
III. Dupa natura relatiilor financiare dintre prestatori si clienti:- servicii turistce cu plata (majoritatea prestatiilor);- servicii turistice gratuite.
Prestatiile gratuite sint oferite in forma de scutiri de taxe pentru copii, discounturi la cumpararea de produse, abonamente pentru servicii de agrement, si au drept scop stimularea circulatiei turistice.
IV. Dupa categoria de turisti carora se adreseaza:- servicii pentru turistii interni;- servicii pentru turistii internationali (schimb valutar, ghid etc.)
Literatura de specialitate consemneaza si clasificari ale prestatiilor orientate catre ofertanti. Una din cele mai importante are drept criteriu continutul acestora si evidentiaza servicii de:
• pregatire si educatie;• marketing si consultanta;• reprezentare;• publicitate si promovare;• sisteme computerizate.
59
8.3. Transporturile turistice şi formele de transport în structura traficului turistic.
Interdependenta dintre turism si transporturi este accentuata de faptul ca in vederea efecuarii unui consum turistic oamenii trebuie sa calatoreasca, oferta indiferent de natura ei neputind veni in initmpinarea consumatorului, de exemplu in cazul bunurilor. Rolul transporturilor este altfel bine determinat in relatie cu turismul. Prin intermadiul lor se asigura patrunderea turistilor in zonele de mare atractivitate si simultan intilnirea ofertei cu cererea, transformarea lor din potentiale in efective.
Crearea conditiilor de acces permite valorificarea potentialului turistic al zonei sau tarii respective. Astfel, nivelul de dezvoltare al transporturilor si organizarea lor influenteaza calitatea prestatiilor turistice si extinderea activitatii in sfera turismului.
Timpul total de vacanta al unui turist poate fi descompus in 2 componente:
- timp de transport(calatorie);- timp de sejur.
Obiectivul de scurtare al timpului de calatorie este mai evident in cazul deplasarii cu mijloace proprii unde, pe linga celelelte inconveniente, intervine oboseala si solicitarea nervoasa a turistului.
Reducerea timpului de deplasare apare ca necesitate datorita cresterii interesului pentru calatoriile pe distante lungi si foarte lungi. Cu cit cresc distantele intre resedinta turistului si locul de petrecere a vacantei, raportul timp de deplasare/ timp de sejur tinde sa se modifice in favoarea celui dintii, determinind scadere in activitatea turistica. Optimizarea relatiei distante-timp devine astfel elementul esential in dimensionarea activitatii in sfera transporturilor.
Interdependenta dintre dinamica activitatii turistice si factorul transopturi se evidentiaza si prin faptul ca organizarea acestora trebuie sa tina cont de necesitatea asocierii atributelor rapid si confortabil in derularea calatoriei.
60
Confortul este unul din aspectele importante in stimularea deplasarilor in interes turistic; tot mai fregvent turistii solicita pe timpul voiajului toate comoditatile civilizatiei moderne. Calitatea necorespunzatoare a serviciului de transport si lipsa confortului incetinesc dezvoltarea turismului.
O alta latura a relatiei turist-transporturi este reprezentata de influenta costurilor.Costul serviciilor de trasnport influenteaza direct nivelul preturilor produselor turistice , si indirect cererea de vacante.
TRANSPORTURILE SI DEZVOLTAREA TURISMULUI
- Transporturile au un rol important in activitatea turistica (asigura deplasarea turistilor si conditiile pentru valorificarea potentialului turistic)
- Se modifica raportul timp de deplasare/timp de sejur- atributele rapid si confortabil intervin in derularea calatoriei
- Importanta influentei costurilor, timpul de transport detinand intre ¼ si ½ din pretul global al vacantei
CONCLUZIEIntre transporturi si turism exista o dubla legatura CAUZA-EFECT.
Intre transporturi si turism exista o dubla legatura cauza-efect. Pentru a raspunde cerintelor in privinta calitatii serviciilor, timpului de deplasare, comfortului, preturilor si tinind seama de faptul ca transporturile reprezinta un domeniu sensibil la realizarile stiintifice si tehnice, se impune ca obiectiv strategic dezvoltarea si modernizarea continua a acestora; astfel are loc dotarea cu noi capacitati de transport, cresterea gradului de confort, imbunatatirea nivelului de siguranta etc.
8.3.1. Transporturi turistice aeriene.
Parte componenta a economiei mondiale, transportul aerian joaca un rol deosebi in desfasurarea activitatii turistice, prin avantajele pe care le ofera in privina vitezei de deplasare si a confortului ele stimuleaza calatoriile. Mijloacele aeriene sunt des utilizate pe distante lungi. Asfel avionul este folosit ca mijloc de deplasare in proportii de 50% pe distante intre 1000 si 4000 de km si aproape intotdeauna pe rute ce depasesc 4000 de km. Transformari radicale s-au produs in planul tehnologiei si in cel al managementului. Progresul tehnic presupune sporirea vitezei, inmultirea liniilor directe si cresterea frecventei zborurilor, folosirea avioanelor de mare capacitate
61
etc. In privinta managementului trebuie mentionate initiativele intreprinderilor specializate in organizarea zborurilor, precum si introducerea de noi aranjamente si facilitati. Toate acestea au insemnat pentru turist reducerea duratei de deplasare, cresterea gradului de confort, posibilitatea efectuarii unor voiaje pe cele mai diferite rute etc.
Utilizarea transporturilor aeriene in scopuri turistice prezinta si unele neajunsuri: dependenta acestora de conditiile naturale, o anumita insecuritate a voiajelor, investitii mari oe care le reclama constituirea si exploatarea unor aeroporturi moderne.
O puternica concentrare are loc in cazul aeronavelor de mare capacitate (150-500 pasageri); se poate spune ca aceasta piata este conrtrolata de companii din SUA si din Europa. In cazul aeronavelor de capacitate mica (pana la 20 de locuri) piata este divizata intre producatori din Marea Britanie, Franta, Italia, Germania, Suedia, Canada si Brazilia. In privinta aeroporturilor, proprietatea este cel mai des publica sau impartita intre sectorul public si cel privat.
O mare parte a traficului de pasageri, circa 80%, este constituita de cei care calatoresc in scopuri turistice, fapt relevat si de prezenta in topul aeroporturilor a celor din Miami, Paris sau Hong Kong, situate in imediata vecinatate a unor zone turistice.
Serviciile furnizate de liniile aeriene reprezinta componenta cu cea mai mare incidenta asupra activitatii turistice. Acestea sint subdivizate in:
o servicii regulate sau curse de linieo servicii neprogramate sau chartero servicii de taxi aerian
Cursele regulate opereaza pe rute fixe, bine definite, interne si internationale, pentru fiecare dintre ele existind licenta de zbor garantata guvernamental.Aceste servicii sunt oferite de companii aeriene publice sau private. Calatoriile pe curse regulate sunt solicitate de persoanele care se deplaseasa individual, pe cont propriu si care sint dispusi sa plateasca mai mult pentru aceste servicii (adica achita costul integral al transportului).
In cadrul acestora se practica 2 tipuri de aranjamente turistice: inclusiv tours part-charter
Aranjamentul IT (voiajul forfetar) este o calatorie turistica organizata de un tur-operator sau o agentie de voiaj si o companie aeriana. Pretul acestei calatorii este o suma globala, dinainte stabilita, ce acopera costul transportului, cazarea si masa, un minim de program de agrement si cheltuielile organizatorului.
62
Formula part-charter (bloc-sieges) consta in inchirierea partiala de catre tur-operator a cursei de linie si vinzarea locurilor in sistem charter. Aceasta formula este considerata mai eficienta, si mai flexibila de catre tuur-operator care dispune, pe intreg sezonul, de un nr de locuri, repartizate pe mai multe zboruri, date si ore.
Cursele charter, in opozitie cu cele regulate nu opereaza pe baza unor orare prestabilite, si in general, nu sunt promovate de companiile aeriene, ci de intermediari- cel mai des de tur-operatori. Acestia inchiriaza aeronavele pentru o suma fixa si preiau intreaga responsabilitate privind stabiloirea frecventei zborurilor, a rutelor, comercializarea locurilor.
Exista mai multe tipuri: - charter de grup;- charter inclusive tours;- charter ptentru uz propriu (own-use)’- charter specializat.
Serviciile de taxi aerian sunt oferite de curse charter private, avind capacitate de 4-18 locuri di distanta de zbor de 500-600 km; practicate in mare parte in calatoriile de afaceri; ele ofera avantaje de flexibilitate si confort.
Reglementarile in transporturile aeriene vizeaza 3 categorii majore de probleme:
Rutele regulate internationale, care sunt stabilite pe baza unor intelegeri guvernamentale intre tarile participante la trafic; acestea privesc traseele propriu-zise, frecventa, capacitatea de transport etc.
Tarifele la cursele regulate care sunt supuse controlulu administrativ al statului, pentru a se evita cresterea nejustificata a acestora si a asigura o concordanta intre pret si calitatea serviciilor;
Pe plan national, guvernele licentiaza transportatorii care pot opera pe curse regulate interne, acestia pot fi companii nationale sau internationale.
Se manifesta SUPREMATIA TRANSPORTURILOR AERIENE in traficul turistic international (circa 45%) care au inregistrat cea mai inalta dinamica;
8.3.2. Transporturi turistice rutiere.
Transportul rutier ocupa un loc important pe piata calatoriilor turistice, atit interne cit si internationale. In multe tari, ele reprezinta forma dominanta de
63
deplasare in calatoriile interne, intrunind 60-70% din optiuni si adese ori pentru cele efectuate in afara granitelor.Transporturile rutiere se realizeaza prin intermideiul autocarelor, microbuzelor si autoturismelor. Autocarele si microbuzele sunt utilizate in cadrul formelor organizate de turism; sunt destinate transporturilor colective si se afla in proprietatea organizatorilor de turism (agentii de voiaj, tur-operatori, intreprinderi hoteliere).
Autoturismele sint folosite pentru calatoriile pe cont propriu, ele apartin in cea mai mare parte turistilor (sectorul non-comercial) sau unor intreprinderi specializate (sectorul comercial) si exploatate prin sisemul inchirierilor (servicii rent a car).Avantajele mijloacelor rutiere sint reprezentate de linia libertatii de miscare, atractivitatii voiajului, pretul mai redus al calatoriei etc.
Tendintele de evolutie, oferta de servicii si problematica organizarii transportulrilor rutiere se diferentiaza pe 2 mari categorii de mijloace:
- autocare si microbuze- automobile, subdivizate in functie de proprietate in sectorul comercial si
non-comercial.
Avantajele deplasarii cu autocarul sint multiple: securitate, anumit confort, contact direct cu natura, pret accesibil, suplete, posibilitatea utilizarii pe distante lungi etc.
Serviciile oferite de transportatorii specializati in domeniu se divizeaza in:a. rute expres-interne si internationale;b. inchirierea de autocare sau rute la cerere (charter);c. organizarea de circuite sau excursii;d. operatiuni de transfer.
Piata serviciilor de transport cu autocarul este astfel in continua adaptare la particularitatile cererii turistice.
Avantajele deplasarii cu automobilui: volum nelimitat al bagajelor, flexibilitatea orarului, posibilitatea realizarii unor opriri multiple, libertatea alegerii traseului etc.Neajunsuri: insecuritatea, dependenta de conditiile naturale, solicitarea fizica si nervoasa a conducatorului auto etc.Cu toate aceste automobilul ramine lider incontestabil, cel putin in deplasarile pe distante scurte si medii, in special in interiorul granitelor.
Automobilul este tot mai prezent in calatoriile cu mijloace combinate, ceea ce a favorizat consacrarea si larga utilizare a aranjamentelor fly and drive (constind in
64
deplasarea cu avionul in formula IT sau charter si inchirierea de automobil- rent a car) sau rail route (turistul calatoreste cu trenul impreuna cu automobilui sau).
8.3.3. Transporturi turistice feroviare.
Transporturile feroviare reprezinta una din cele mai vechi forme de calatoriesi au jucat un rol important in dezvoltarea turismului la inceputul secolului XXI.
Transporturile feroviare prezinta un sir de caracteristici care motveaza optiunea turistilor pentru acestia, locul si perspectivele lor.
Avantajele transportului feroviar: regularitaea si certitudinea realizarii voiajului, costul mai redus al calatoriei, comoditatile oferite prin vagonul restaurant si vagonul de dormit, posibilitatile mai largi de vizionare a peisajului, viteza de deplasare relativ mare si implicit rapiditatea calatoriei.
Un vagon obişnuit poate transporta până la 125 tone de încărcătură. Comparativ cu alte modalităţi de transport terestru, unui tren îi este necesară cu 50-70% mai puţină energie pentru a transporta o tonă de marfă (ori a unui număr dat de pasageri) decât mijloacelor de transport rutier. Un alt avantaj faţă de transportul rutier: calea ferată distribuie greutatea trenului uniform pe calea de rulare, fapt ce duce la posibilitatea de a încărca greutăţi substanţial mai mari pe axe.
Utilizând transportul feroviar se face o importantă economie de spaţiu: o linie ferată dublă poate duce mai mulţi pasageri, în acelaşi interval de timp, decât o autostradă cu patru benzi.
Ca rezultat, transportul feroviar este o formă majoră a transportului public în multe ţări. În [Asia]], de exemplu, mai multe milioane de oameni folosesc trenul ca mijloc regular de transport. Sistemul feroviar este de asemenea larg raspândit şi în Europa.
8.3.4. Transporturi turistice navale.
Transportul naval, ca modalitate de deplasare spre destinatiile turistice este mai putin utilizat, datorita caracteristicilor sale. In primul rind, este vorba de viteza mai redusa de deplasare si preturile ridicate; in al doilea rind utilizarea acestor mijloace este conditionata de existenta porturilor si a unei flote adecvate,
65
componente costisitoare care necesita investitii mari; in al treilea rind doar o mica parte din destinatiile turistice este situata in vecinatatea malurilor.
Croazierele imbina deplasarea cu agrementul si prezinta o diversificare a productiei de nave din punct de vedere al tipului, capacitatii, confortului, sigurantei etc.
Serviciile oferite clientelei in domeniul transportului naval pot fi subdivizate in:
- curse de linie;- linii de croaziera;- deplasari scurte sau minicroaziere;- excursii in interior pe piuri, lacuri, canale;- calatorii individuale cu vase de agrement, proprietate privata sau inchiriate.
Croaziera se defineste ca un pachet de vacanta pentru care se plateste un pret global ce acopera deplasarea si serviciile de cazare, masa si distractii la bordul navelor, alte servicii.
In functie de numarul pasagerilor, marimea si confortul navelor, calitatea serviciilor, durata calatoriei etc, se disting:
o croaziere de vacanta (capacitate mare- 1000-2000 pasageri, itinerare medii de circa 7 zile , clientela diversa);
o croaziere de lux (capacitate mai mica- 150-900 pasageri, inventar de lux, confort superior, personal cu o inalta calificare, itinerare de 14-30 zile);
o croaziere exotice sau de aventura (capacitate mica, destinatii originale, servicii specifice, personal cu o instruire speciala, scufundari);
Ca principale destinatii sau orientari majore a liniilor de croaziera se evidentiaza: Marea Caraibelor, cu insulele Bermude, Bahamas si Coastele de Est ale
Americii Centrale si de Sud, apreciata ca cea mai importanta destinatie cu circa 50% din calatori;
Coasta de Vest a Americii de Nord, situata pe locul 2 in preferintele turistilor; Marea Mediterana;
Orientul Indepartat; Marea Baltica; Africa de Vest cu insulele Canare si Madeira; Circuite in jurul lumii.
Clientela traditionala a turismului de croaziera o constituie persoanele de peste 50 de ani, cu venituri ridicate; ca atare se urmareste atragerea unor noi segmente de consumatori, in special tineri, prin practicarea unor preturi mai accesibile, prin diversificarea destinatiilor si a ofertelor de servicii.
66
8.4. Serviciile de cazare hotelieră.
Obiective: Sa enumer serviciile de cazare hoteliera Sa definesc obiectivele adaptarii unui sistem oficial de clasificare sunt Sa descriu enumer criteriile de clasificare
Sa formulez concluzii
Industria hotelieră este o afacere care se dezvoltă rapid în multe ţări ale lumii, în special în acele zone unde turismul s-a dezvoltat recent. în plus, se constată o creştere spectaculoasă a călătoriilor de afaceri.
Creşterea rapidă a acestei industrii poate fi atribuită următorilor factori:• extinderea internaţionalizării afacerilor, fapt ce a condus la sporirea călătoriilor;• creştere prosperităţii economice, care înseamnă venituri suplimentare şi, în consecinţă, posibilitatea de a cheltui mai mult pe călătorii;• îmbunătăţirea serviciilor de transport, îndeosebi în ceea ce priveşte călătoria cu avionul. • dezvoltarea şi modernizarea mijloacelor de informare etc.
În prezent, mai mult de jumătate, respectiv 59% dintre hoteluri sunt amplasate pe continentul american. Europa se situează pe locul 2, cu 21,66%, iar Asia pe locul 3, cu 16% . Ponderi mai mici deţin continentele Africa şi Australia.
Utilizarea factorului uman influenţează mult executarea lucrărilor, duce la imposibilitatea standardizării unor operaţiuni şi prezintă o problemă în activitatea întreprinderilor hoteliere. De aceea, în ultimul timp, tot mai multe hoteluri merg pe calea standardizării serviciilor. Standardul stabileşte criterii, în baza cărora se estimează nivelul de deservire a clienţilor şi activitatea de ansamblu a personalului, implicat în oferirea de servicii.
Totodată, întreprinderile hoteliere se orientează spre atragerea, păstrarea clienţilor folosind diverse programe de fidelizare şi oferind o gamă largă de servicii de calitate pentru a face faţă preferinţelor clienţilor. Cu cît hotelul dispune de un amplasament favorabil, faţada acestuia fiind plăcută, ordinea, igiena, securitatea, amabilitatea respectate, serviciile acordate fiind de calitate, cu atît el este mai apreciat şi solicitat. Astfel, clientul avînd cele mai mici detalii privind hotelul analizat (de exemplu nivelul de confort), din timp ştie la ce se poate aştepta din moment ce apelează la serviciile acestuia.
67
Obiectivele adoptării unui sistem oficial de clasificare sunt:- informarea clientului,- posibilitatea diferenţierii hotelurilor pentru aplicarea unor politici diferenţiate,- posibilitatea exercitării unei presiuni fiscale sporite asupra produselor (hotelurilor) de lux, ca un caz particular al obiectivului precedent,- posibilitatea reglării sistemului de tarife, - „educaţia" hotelierilor, în sensul orientării direcţiei de modernizare a hotelurilor,- înlesnirea comunicării, a încheierii contractelor şi a urmăririi respectării prevederilor acestora de către agenţiile turoperatoare.
Criteriile de clasificare cele mai importante sunt :
I. Dupa caracteristicile fundamentale : a. Hoteliere si asimilate : hotel, motel, vila, cabana, pensiune b. Extrahoteliere si complementare : sat de vacanta, camping, popas turistic, camere de inchiriat.
II. Dupa nivelul de confort : a. de lux = 4 – 5 steleb. de nivel mediu = 2 –3 stelec. de categorie modesta = 1 stea
III. Dupa perioada de functionare : a.deschise permanente ;b.sezoniere.
IV. Dupa amplasarea in teritoriu : a. in statiuni de litoral, la munte si balneare ;b. in orase (in centru, la periferie)c. in lungul cailor rutiere.
V. Dupa capacitate :a. de capacitate mica – maxim 50 de camere ;b. de capacitatemedie – intre 50 si 150 de camere ;c. de capacitate mare – intre 150 si 300 de camere.
Fiecare din ţările lumii, însă, datorită tradiţiilor culturale, naţionale şi de altă natură, folosesc sisteme de clasificare particulare, ceea ce împiedică aplicarea unui sistem unic de clasificare la nivel mondial.
Marile lanturi hoteliere se lupta pentru pastrarea clientilor. In contextul economic
68
dificil cu care se confrunta in ultimul timp industria turistica, marile grupuri hoteliere se dovedesc mai interesate sa-si pastreze actualii clienti decat sa atraga noi oaspeti. Similitudinile dintre diversele programele de fidelizare a clientilor scot la lumina concurenta acerba din industria hoteliera.Fiecare din lanturile hoteliere importante si-a dezvoltat propria schema de fidelizare a clientilor care prevede, pe langa servicii personalizate, un sistem de acordare de puncte si oferte speciale pentru obisnuitii casei.
8.4.2. Structura serviciului de cazare hotelieră.
Obiective: Sa descriu enumer tipurile de servicii oferite Sa Sa formulez concluzii
Datorita tendintei de diversificare si crestere a complexitatii nevoilor de consum, se remarca un proces de imbogatire a continutului prestatiei cu noi tipuri de activitati, a caror clasificare poate fi realizata in functie de mai multe criterii.
Derularea prestatiei turistice presupune, insa, in marea majoritate a cazurilor, activitati grupate in urmatoarele tipuri de servicii:• servicii de cazare;• servicii de alimentatie;• servicii de agrement-divertisment;• servicii de transport;• servicii suplimentare (complementare).
Tema 9. Eficienţa economică şi socială a turismului.
69
9.1. Conţinutul şi particularităţile eficienţei în turism. 9.2. Criterii de apreciere şi indicatori de cuantificare cu privire la eficienţa economică în turism. 9.3. Eficienţa socială a turismului şi turismul social.
9.1. Conţinutul şi particularităţile eficienţei în turism.
Obiective: Sa explic termenul de eficienta Sa enumer tipurile de eficienta Sa descriu efectele eficietnei turistice Sa formulez concluzii
Eficienta atribuie dezvoltarii productiei determinarea cantitativa, iar prin forma sociala a productiei si folosirii resurselor in general, determinarea calitativa. Eficienta trebuie inteleasa ca actiune, rezultat al unui ansamblu de evenimente tehnico-economice, iar efectul ca o consecinta a actiunii.
Eficienta in orice activitate presupune ca aceasta sa asigure recuperarea cheltuielilor sociale, sa fie rentabila, sa aduca profit.
Eficienta are un continut larg, referinduse-se la modul de utilizare a tuturor categoriilor de resurse: naturale, umane, materiale si finanaciare, al toate componentele de activitati: de productie, de comercializare, de servire, la aspectele lor cantintative si calitative, economice si sociale, directe si indirecte.
In turism putem vorbi de 2 tipuri de eficienta: 1.Eficienta economica 2.Eficienta sociala
Eficienta totala este determinata de :a. Eficienta de utilizare a factorilor de productieb. Eficienta de alocare a resurselorc. Eficienta de distributie
Eficienta turismului inseamna in primul rind, gospodaria rationala a materiilor prime, combustibilului si energiei, fortei de munca si atractiilor naturale si folosirea integrala a capacitatilor de cazare, de transport, de alimentatie, etc.
Printre principalele trasaturi ale eficientei se numara compararea eforurilor exprimate prin intermediul valorii resurselor consumate, cu rezultatele (efectele), concretizate sub forma producţiei.Efecte ale eficientei turistice:
70
Efecte directe - deduse din utilizarea fiecarui factor de productie sau asociate fiecarui proces constitutiv al domeniului in ansamblul sau
Efecte indirecte –induse de turism asupra altor ramuri sau sectoare ale economiei, cit si asupra acesteia.
Semnificatiile ce sunt caracteristice eficientei in turism sunt:o Reprezinta unul din principalele mijloace de evaluare a activităţii
desfasurate, de apreciere a utilitatii unui domeniu, de fundamentare a deciziilor economico-financiare.
o Constiuite o condiie fundamentala a dezvoltarii.o Cadrul natural si patrimoniului ocupa un loc important printre factorii
de productie specifici;o Divesificarea cerintelor materiale si spirituale in vederea satisfacerii
nevoilor individuale si colective;
Efectele economice ale turismului imbraca mai multe norme, in dependeta de unitatea prestatoare sau de componenta activitatii, astfel putem delimita doua mari tipuri de efecte ale activitatii turistice:
Incasari din : Vinzari cu amanuntul in alimentatia publica Prestatii hoteliere Productia industriala Alte prestatii de baza sau suplimentare Turism intenational
Venituri: Aportul valutar Profitul Comisionul agentiilor turistice Adaosul comercial si de alimentatie publica
Concluzie: Eficienta economica in turism determina utilitatea cu care este exploatat potentialul turistic al unei tari; si deci daca potentialul turistic este exploatat bine si aduce profit atunci este vorba despre o eficienta pozitiva.
9.2. Criterii de apreciere şi indicatori de cuantificare cu privire la eficienta economica in turism.
71
Obiective: Sa enumer criteriile dupa care se apreciaza eficienta economica in
turism Sa enumer indicatorii eficientei in turism Sa formulez concluzii
Pentru aprecierea eficientei economice in turism se utilizeaza o multime de criterii care pot fi de ordin general sau specifici activitatii respective.
Criteriile dupa care are loc aprecierea eficientei economice in turism:
1. Marimea venitului net, si respectiv rentabilitatea;2. Nivelul costurilor;3. Gradul de utilizare a fortei de munca si a capitalului tehnic si financiar;4. Eficienta investitiilor.
Indicatori ai eficientei in turism:
I.Indicatori sintetici:1. Profitul , este un indicator relativ ce are 2 forme:
a.bruta- reprezinta diferenta intre venituri si cheltuielib.neta- profitul ramas dupa achitarea impozitelor
2. Rata profitului, este un indicator relativ ce reprezinta marimea relativa a profitului in raport cu un termen de referinta ce reflecta efortul depus pentru obtinerea acestuia. Exista mai multe tipuri:a.rata economica a profitului R= (P/AT)*100;b.rata comerciala a profitului R=(P/CA)*100;c.rata financiara a profitului R=(P/AP).
3. Rata rentabilitatii R=(P/Ch)*100
4. Volumul si nivelul cheltuielilor, insumarea tuturor costurilor/eforturilor necesare activitatii
Cheltuielile se divizeaza sub mai multe criterii:
o Din punct de vedere al destinatiei:a. Cheltuieli de productie – specific pentru hotele si restauranteb. Cheltuieli de distributie-comercializare – specifice intreprinderilor de
transport si agentiilor turisticeo Dupa continut:
a. Salarii si contributii la asigurari medicale si sociale
72
b. Materii prime si materialec. Amortizarea mijloacelor fixed. Chiriie. Transportf. Aprovizionare si stocareg. Publicitateh. Financiarei. Asigurari j. Generale si administrativek. Diverse taxe si impozite
o Dupa evolutia in raport cu volumul activitatiia. Cheltuieli variabile – se modifica relativ proportional cu variatia cifrei de
afaceri: salarii, materii prime alimentare şi bauturi, transport, aprovizionare si stocare.
b. Cheltuieli fixe – stabile pe termen scurt: amortizari, chirii, administratie, cheltuieli de intretinere
o Dupa posibilitatea repartizarii:a. Cheltuieli directeb. Cheltuieli indirecte
a.coeficientul de utilzare a parcului b.coeficientul de utilzare a capacitatii de transportc.parcursul mediu zilnic
4. Indicatorii cazarii hotelierea.coeficientul de utilizare a capacitatiib.aportul net valutarc.cursul de revenire
5. Indicatorii turismul international6. Indicatorii investitiilor in turism
a.volumul capitalului investit sau valoarea investitieib.durata de realizare a lucrarilor de investitiic.durata de functionare a obiectivuluid.capacitatea obiectivuluie.investitia specificaf.durata de recuperare a investitiei totaleg. Coeficientul de eficienta economica a investitiilor
73
Concluzie: Eficienta economica nu este un proces simplu, ci dimpotriva, este o actiune complexa care necesita divizarea in caracteristici si indicatori generali si specifici.
9.3 Eficienta sociala a turismului si turismul social
Obiective: Sa explic termenul de eficienta sociala a turismului Sa enumer criteriile de apreciere a eficientei sociale Sa definesc termenul „turism social” Sa descriu efectele eficietnei turistice Sa formulez concluzii
Eficienta sociala a turismului se refera la petrecerea utila a timpului liber, reconfortarea si recreerea oamenilor, refacerea capacitatii de munca, ridicarea nivelului general de cunoastere si de pregatire, satisfacerea unor motivatii psihice, spirituale, crearea si promovarea unui climat de pace si intelegere intre natiuni.
Formele de turism in care predomina eficienta sociala:
Turismul cultural, ofera ocazia de a „creste” intelectual, de a participa la diverse evenimente culturale – spectacole, festivaluri, mese rotunde, locuri legate de traditia si istoria unui popor. Din practica turismului cultural turistii au posibilitatea de a acumula noi cunostinte în diverse domenii, asigurindu-si necesitatile spirituale.
Turismul balnear, contribuie la imbunatatirea, ameliorarea strarii de sanatate a individuli. Turismul balnear imbunatateste nu doar starea fizica a individului, insa il ajuta sa-si mentina si starea psihica sanatoasa.
Turismul internaţional, reprezinta unul din principalele mijloace de cunoastere, de apropiere si intelegere intre natiuni, deaceia mai este definit ca „ambasador al pacii”.
Eficienta turismului social, ca si eficienta turismului in general are mai multe criterii dupa care se apreciaza eficienta. Iata citeva dintre ele:
Criteriile de apreciere a eficientei sociale:
74
1. Gradul de satisfasctie a turistului2. Imbunatatirea starii de sanatate si refacere a fortei de munca3. Nivelul de instruire, de cultura4. Protejarea mediului5. Intarirea pacii si colaborarea intre popoare.
Indicatorii eficientei sociale:
I.Nivelul servirii, se refera la totalitatea conditiilor ce tin de satisfacerea nevoilor turistilor: varietatea ofertei, calitatea serviciului, capacitatea unitatilor si confortul acestora, promptitudinea servirii.
Numarul de turisti ce revin unui lucrator; Timpul de asteptare si/sau timpul de servire; Numarul unitatilor/locurilor de cazare la 1000 locuitori; Numarul unitatilor/locurilor la unitatea teritoriala de suprafata; Structura pe categorii de confort a mijloacelor de cazare si de alimentatie; Numarul tipurilor de produse turistice/servicii oferite în limitele unei zone
turistice sau de o unitate.
Turismul social este o forma de turism direct legata de evolutia dezvoltarii economice, de gradul de civilizatie a populatiei, de instituirea zilelor de repaus, a concediilor platite, etape ce constituie premisele “democratizării vacanţelor şi turismului”.
Particularitatile turismului social:
1. categoria de consumatori cărora se adresează; 2. modul în care sunt finanţate vacanţele.
Clientii turismului social sint categoriile de populaţie cu mijloace financiare reduse, reprezentate de cei cu venituri situate la nivelul minim pe economie sau cu statut social care atestă acest lucru: pensionari, someri, elevi si studenti, lucratori in agricultura etc. Deseori calatoriile acestora sunt asigurate de organismele de protecţie sociala sau diverse alte organizatii: case de asigurari sociale, case de ajutor reciproc ale pensionarilor, sindicate, organizatii de tineret etc.
Aspectele turismului social:
75
o Turismul social nu are o structura omogena, nici din punct de vedere al ofertei, dar nici al cererii, in majoritatea tarilor; o Cererea turistica are o evolutie foarte fluctuanta, fiind necesara o oferta bine structurata.
Există totuşi şi o serie de elemente care pot influenţa în mod negativ dezvoltarea turismului social, a activităţilor turistice care se includ aici:
obstacolul psihologic reprezintă refuzul potenţialilor clienţi de a-şi facă concediul în extrasezon;
obstacolul familial, determinat de faptul că un procent important dintre turişti sunt familişti, avînd copii de vârstă şcolară şi care nu-şi pot lua concedii decât în perioada vacanţei şcolare;
obstacolul tehnic, legat de marile întreprinderi care în perioada de sezon ar trebui să-şi închidă porţile pentru salariaţii care doresc să-şi petreacă concediile în aceeaşi perioadă cu vacanţele şcolare.
Soluţionarea problemelor respective constră în: îmbunătăţirea ofertei turistice din perioada de extrasezon, realizarea unui acord între patronate şi sindicate pentru reducerea în
intensitate a activităţii desfăşurate, în perioada concediilor şi vacanţelor, fracţionarea vacanţelor pe toată durata anului pentru a realiza o
concordanţă între anul social şi cel şcolar.
Concluzie: Din acest capitol rezulta ca eficienta sociala a turismului se refera la petrecerea utila a timpului liber, reconfortarea si recreerea oamenilor, refacerea capacitatii de munca, deci joaca un rol deosebit in turism si in satisfacerea necesitatilor vizitatorilor.
