Cursul 1 Noua paradigmă: ascensiunea imaterialului Inversarea relaţiei material-imaterial în: cerere- consum-active- producţie - comerţ Suportul economiei mondiale a basculat spre imaterial format din: informaţii, capital, servicii, resurse umane Predomină determinanţii subiectivi ai consumului faţă de cei obiectivi delocalizarea/externalizarea = firma reţea, virtuală, vidă noul model de organizare, gestiune şi management al firmei: STRATEGIA DEMATERIALIZĂRII catalizator al GLOBALIZĂRII Procesul Dematerializării S-a extins asupra tuturor sectoarelor economice şi ţărilor A determinat apariţia unor noi tehnici comerciale, soluţii de management Producţia imaterială nu are limite fizice Spaţiul îşi pierde din semnificaţie Esenţa economiei imateriale este marcată de excesul de capacitate şi redundanţă Particularităţile economiei imateriale Performanţele se confruntă cu timpul (momentul optim) şi cu abundenţa de resurse (informaţii) Consumul nu este limitat nefiind cumulativ Ciclul de viaţă este imprevizibil Concurenţă între companii pe planul administrării imaterialului Teren al paradoxurilor: deşi particular stimulează globalizarea, deşi raţional acţionează prin şi asupra emoţionalului, deşi unic poate fi reprodus, aparent efemer este etern ca act de creaţie Administrarea economiei imaterialului
Suportul economiei mondiale a basculat spre imaterial format din: informaţii, capital, servicii, resurse umane
Predomină determinanţii subiectivi ai consumului faţă de cei obiectivi delocalizarea/externalizarea = firma reţea, virtuală, vidă noul model de
organizare, gestiune şi management al firmei: STRATEGIA DEMATERIALIZĂRII catalizator al GLOBALIZĂRII
Procesul Dematerializării S-a extins asupra tuturor sectoarelor economice şi ţărilor A determinat apariţia unor noi tehnici comerciale, soluţii de management Producţia imaterială nu are limite fizice Spaţiul îşi pierde din semnificaţie Esenţa economiei imateriale este marcată de excesul de capacitate şi redundanţă
Particularităţile economiei imateriale Performanţele se confruntă cu timpul (momentul optim) şi cu abundenţa de
resurse (informaţii) Consumul nu este limitat nefiind cumulativ Ciclul de viaţă este imprevizibil Concurenţă între companii pe planul administrării imaterialului Teren al paradoxurilor: deşi particular stimulează globalizarea, deşi raţional
acţionează prin şi asupra emoţionalului, deşi unic poate fi reprodus, aparent efemer este etern ca act de creaţie
Activele imaterialeDefiniţie contabilă:Resursele non-monetare şi intangibile ale companiei, cu valoare monetară, generatoare de beneficii economice viitoare pentru deţinători
Sunt eterogene , individualizate, intercondiţionate Au existenţă limitată în timp şi incertă Au valoare proprie de piaţă condiţionată de exclusivitate, nu sunt amortizabile Sunt controlate, gestionate, valorificate de către deţinător pe parcursul
exclusivităţii Pot fi create în interiorul companiei sau achiziţionate de pe piaţă în condiţii
reglementate juridicDefiniţia managerială: Surse imateriale de profit şi avantaj competitiv obţinute din valorificarea resurselor umane şi ale unor evenimente trecute utilizate pentru a adăuga valoare activităţilor prezente şi viitoare cu ajutorul tehnicilor de management
Structura Activelor Imateriale
Drepturi înregistrate de proprietate intelectuală- PATENTE, MARCĂ, DESIGN Protejate legal în mod explicit
Active intelectuale-procedee, soluţii, baze de date, formule, schiţe, desene, etcCodificate, cu caracter confidenţial dar ne-protejate legal în mod explicit
Capital intelectual- calificare, capital de cunoaştere, cultura organizaţională, furnizorii şi clientela fidelizată, reputaţia firmei, imaginea, etc
Necodificate, ne-protejate legal dar apărate de firmă cu mijloace specifice
Evaluarea activelor intangibile: utilitate Vânzarea, fuzionarea, achiziţionarea de companii (potenţarea capitalului comun) Tranzacţionarea componentelor ca mărfuri (AIM) Acţiuni Judiciare consecinţă a încălcării dreptului de prprietate intelectuală Calculul impozitelor şi taxelor Încheierea de alianţe corporatiste Managementul R&D
Evaluarea activelor intangibile (modalitate) Costurile R&D ale posesorului Costurile de transfer ca o compensare a pierderii exclusivităţii Valoarea de piaţă: surplusul de vânzări sau profit obtenabil Costurile de oportunitate: compensarea unui alte modalităţi de valorificare Costurile de consecinţă: decurg din deconspirarea informaţiei Normele industriale
Artefacte (artis facta) Structură, fenomen sau imagine create de om în mod accidental sau deliberat prin
artă, meşteşug, cunoaşterea unor procedee, având caracter nerepetabil specific unicatelor
Artefacte imateriale: creaţii de autor, intangibile, necuantificabile în mod direct, atemporale incluse, înregistrate, stocate cu ajutorul unor suporturi fizice, personaje, resurse naturale, resurse de patrimoniu cultural. Pot fi transferate, tranzacţionate, copiate, expuse în condiţii reglementate juridic
Sistemul tarifar al imaterialului (1) Principiile: discreţionar În scopul gestionării optime a capacităţii ofertei, tarifele optimizând utilizarea
reţelei Pe baza intensităţii utilizării (unităţi de timp) În funcţie de resurse (personal) Pe baza utilităţii (C/O) mixt
Modalitatea de plată: directă, inversă, indirectă, difuză, combinată
Contrapartida furnizată: suport material al artefactului, locaţie, drept de acces, utilizare de reţea, executarea unei tranzacţii, servicii de întreţinere sau funcţionare, mixtă
Reţeaua Strategie de micşorare a costurilor Ansamblu de infrastructuri destinate comunicării şi distribuţiei fluxurilor Sistem relaţional între entităţi cu origine sau interese comune Îndeplinesc 3 funcţii în economia imaterialului: distribuţie, comunicare,
funcţionare Componentele reţelei: infrastructura fizică, conţinut tangibil/intangibil, reguli de
funcţionare, sistem de control
Serviciile : Activităţi ale unor agenţi economici (prestatori), în interacţiune cu beneficiari sau
consumatori(B/C) şi la cererea acestora, de modificare a stării (S) a unor obiecte sau persoane cu scopul de a crea o nouă valoare sau o nouă utilitate (V/U).
Prezintă o mare eterogenitate
Particularităţile serviciilor Intangibilitatea rezulta din chiar apartenenta la imaterial
consumatorii au dificultati in evaluare si comparare, sesizeaza un risc, sunt usor influentabili, pretul reprezinta un reper al calitatii
prestatorii simplifica sau descompun serviciile, accentueaza reperele tangibile ale suportului, dezvolta comunicarea directa cu piata, nuanteaza calitatea prestatiei
Relationalitatea presupune prezenta simultana a celor 2 parti. Calitatea relatiei se regaseste in calitatea serviciului
Consumatorii constientizeaza rolul de co-producatori si co-consumatori, dezvolta o reactie de dependenta fata de prestatori
Prestatorii incearca sa disocieze prestatia de consum, controleaza calitatea relationalitatii, diversifica canalele de distributie (e-commerce)
Relaţionalitatea
Forma de participare
Faza pre-prestaţie(detalii cu privire la prestaţie)
Acţiunea propriu-zisă
Faza post-prestaţie(controlul procesului si al performanţei)
Participare fizică Colectarea de informaţii
Auto-servire Auto - control simplificat si ghidat
Participare intelectuală
Generarea de informaţii
Utilizarea informaţiei
Generarea de feed-back
Participare afectivă / emoţională
Spontaneitate afectivă
Aplicarea unor proceduri ca urmare a unui accept
Auto-control permanent, bazat pe un sentiment de apartenenţă
Variabilitatea Consecinţă a relaţionalităţii care determină
a) diferenţe calitative de la un ciclu de producţie la altul ceeace duce lab) imposibilitatea de a compara pe serviciile, ca artefacte, pe plan calitativ, în consecinţă c) posibiltatea standardizării este limitată şi susţinută de progresul tehnic
Perisabilitatea : nu pot fi stocate, au existenta efemera limitata la momentul consumului Consumatorii se confrunta cu incapacitatea de a repeta in conditii identice
consumul de servicii (frustrare) Prestatorii isi concentreaza eforturile de mk ptr etalarea uniforma a consumului si
optimizarea utilizarii capacitatilor de prestatie Imposibilitatea aproprierii: confirmarea dreptului de proprietate si motivarea
angajatilor
Variabilitate: Accentul pe minim de standardizare, norme tehnice, suport material standardizat, trainingul fortei de munca in directia pastrarii unei calitati constante
Specificul produsului
Produs-serviciu
Imaterial/intangibil Intensiv în informaţii Dificil de stocat şi transportat Diversitate mare Perfect adaptat cerinţelor consumatorului Valoarea este dată de input-ul de forţă de muncă Nu se concurează reciproc Calitatea produsului depinde şi de calitatea consumatorului Procesele şi produsele sunt dificil de diferenţiat Proprietatea intelectuală este dificil de protejat; sunt uşor de imitat. Reputaţia este crucială
Specificul ProducţieiProducţia de servicii
o Imaterialăo Asemănătoare celei artizanaleo Intensivă în muncăo „La comandă”o Economii de scară reduseo Input-uri materiale intermediare foarte multe sau foarte puţine o Inclusă în alte producţii
o Aparent fără motivaţii de schimbare/transformare Implicarea intensă a utilizatorului – eterogenitate
Specificul tranzacţiilor Serviciile au valoare de utilizare, dar nu de schimb
Co-producţie producător-consumator, tranzacţionarea şi consumul nu se pot separa
Distribuţie în reţele închise Nu se pot transporta Dificultatea aproprierii Perisabil Copiere facilă; costul marginal al producţiei neglijabil; Fără preţ de piaţă Preţul este compensarea directă a input-ului de forţă de muncă Reglementare publică şi profesională
Specificul Consumului Încredere în relaţia utilizator-producător Producţia şi consumul simultane Consumul şi producţia în acelaşi loc Utilitate specifică consumatorului Satisfac dorinţe de ordin psihologic
Posibile criterii de clasificare a serviciilor
Specificul tehnic al procesului de prestare Funcţia în economie şi societate Utilitatea Gradul de comerciabilitate Relaţia cu industria Conţinutul în factori de producţie Gradul de relaţionalitate Gradul de standardizare Calitatea interacţiunii cu utilizatorii Modul de livrare Repartizarea în timp a cererii
Abordare tradiţională:Clasificarea Internaţională Standard a activităţilor economice elaborată de
Comisia de Statistică a Naţiunilor Unite - gruparea activităţilor economice după criteriul similitudinii.
comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; hoteluri şi restaurante; transport, depozitare şi comunicaţii; intermediere financiară; servicii de afaceri, imobiliare şi închirieri; administraţie publică şi apărare; asigurări sociale obligatorii; educaţie; sănătate şi servicii în folosul comunităţii; alte servicii sociale, comunitare şi personale; activităţi ale personalului angajat în gospodării personale; activităţi ale organelor
şi organismelor extrateritoriale
Clasificare OCDESector de servicii Activităţi de servicii Subgrupele lui Elfring
De distribuţie Transport şi depozitareComunicaţiiComerţ cu ridicata şi cu amănuntul
1. Comerţ cu amănuntul2. Comerţ cu ridicata 3. Transport4. Comunicaţii
De producţie Bănci, asigurări, alte servicii financiareServicii imobiliareServicii juridiceContabilitateEngineering şi arhitecturăAlte servicii de afaceri
1. Servicii de afaceri şi profesionale2. Servicii financiare3. Servicii de asigurări 4. Servicii imobiliare
Sociale MedicaleEducaţiePoştaleGuvernamentaleAlte servicii profesionale şi sociale
1. Servicii guvernamentale2. Servicii medicale3. Servicii educaţionale4. Alte servicii sociale
Personale Hoteluri şi restauranteReparaţiiDivertisment şi recreareAlte servicii personale
1. Hoteluri, baruri, restaurante2. Divertisment şi servicii culturale3. Servicii de gospodărie4. Alte servicii personale
Clasificarea GATS (1)
Sectorul de servicii Activităţi de servicii
1. Servicii de afaceri • Servicii profesionale• Servicii informaţionale• Servicii de cercetare-dezvoltare • Servicii imobiliare• Servicii de închiriere şi leasing • Alte servicii de afaceri
2. Servicii de comunicaţii • Servicii poştale• Servicii de curierat• Servicii de telecomunicaţii• Servicii audiovizuale• Alte servicii
3. Servicii de construcţii şi engineering
4. Servicii de distribuţie • Servicii ale agenţilor/comisionarilor• •Servicii de comercializare en-
grosServicii de comercializare en-detail
• Servicii de franşiză• Alte servicii
5. Servicii educaţionale
6. Servicii de mediu
7. Servicii financiare Servicii de asigurăriServicii bancareAlte servicii financiare
Servicii ale agenţilor de turism şi turoperatorilor Servicii ale ghizilor turisticiAlte servicii turistice
10. Servicii recreative, culturale şi sportive Servicii de divertisment (inclusiv teatre, concerte, circ)Servicii ale agenţiilor de ştiriServicii ale librăriilor, arhivelor, muzeelor şi alte servicii culturale Servicii sportiveAlte servicii de divertisment
11. Servicii de transport Servicii de transport maritimServicii de transport pe ape interioare Servicii de transport aerianServicii de transport în spaţiuServicii de transport feroviarServicii de transport rutierServicii de transport prin conducteServicii auxiliare transportuluiAlte servicii de transport
12. Alte servicii
Cursul 5
Serviciile sunt neproductive?
Personal activ= Personal productiv Activitatea de productie = Rezultat material = Activitate utila Valoarea – munca Nivelul productivitatii atesta caracterul productiv al unei activitati
Lucratori in servicii = Lucratori inactivi Serviciile nu sunt utile?Serviciile nu au valoare?Sectorul de servicii = Sectorul neproductiv
Dezvoltarea serviciilor si relatia Servicii – Dezvoltare – Aparenta Preturile mari ale serviciilor deformeaza aportul lor in PIB si dinamica acestuia Serviciile nu se dezvolta, cres preturile lor Nu se verifica o corelatie pozitiva intre dezvoltarea sserviciilor si dezvoltarea
economica Aportul ridicat al serviciilor in economia tarilor dezvoltate este consecinta
dezvoltarii si in nici un caz cauza acesteiaServiciile nu acopera necesitati reale?
Consumatorul de servicii isi descopera noi necesitati fiind manipulat de ofertantii de servicii
Necesitatea de consum pentru servicii este de tip irational Fiecare nou serviciu oferit genereaza o cerere pentru un alt serviciu Prin natura lor serviciile genereaza o piata opaca = consumatorii se pot insela
asupra capacitatii unui serviciu de a le satisface o anumita necesitate.Dezvoltarea societatii determina cresterea cheltuielilor de administrare?
Dezvoltarea serviciilor = Birocratizare? Creste necesarul de resurse pentru sanatate, educatii, comunicatii, transport,
control, organizare.. Scade calitatea si fiabilitatea serviciilor Informatizarea compenseaza cresterea costurilor, dar generaza noi servicii
Cauza a „dezindustrializarii”? Ponderea serviciilor in PIB si in utilizarea fortei de munca creste in defavoarea
industriei Dinamica industrializarii este in regres si ritmul evolutiei serviciilor se
accelereaza Este oare vorba despre faze diferite ale ciclului de viata a celor doua sectoare? Este „dezindustrializarea” un motiv de ingrijorare?
Consecintele „dezindustrializarii” Dezvoltarea activitatilor necomerciale Cresterea angajatilor publici Incetinirea dinamicii productivitatii Scaderea competitivitatii nationale pe piata mondiala Industria a pierdut pozitia de motor al cresterii economice
Cum se formeaza pretul fortei de munca din servicii? Structura nomenclatorului de servicii: servicii stagnante vs servicii progresive Este pretul serviciilor corelat cu dinamica cererii de servicii?
Export de bunuri vs export de servicii Sunt substituibile? In ce conditii si limite? Sunt complementare? In ce conditii? Rolul informatiei: factor sau marfa?
“PARADOXUL PRODUCTIVITĂŢII” Cresterea investitiilor in cercetare si informatizare nu se regaseste in efecte
favorabile vizibile asupra productivitatii.. Investitiile in “hard-ul” informatizarii sunt mai rentabile decat dele din “soft” Randamentul echipamentului I.T. este anulat de randamentul scazut al serviciilor
informationale
Cursul 6Trăsături specifice comerţului internaţional cu servicii
Serviciile reprezintă peste 1/5 din total comerţ mondial dar participa cu 2/3 la PIB mondial!? Natura intangibilă determină ca:
1. a) prestarea majorităţii serviciilor să impună prezenţa fizică simultană a furnizorului şi consumatorului / utilizatorului (rolul filialelor şi a ISD)
• b) Majoritatea serviciilor să nu fie stocabile şi/sau apropriabile (intervenţia copyright şi/sau TI)
• c) Serviciile să nu fie standardizabile (rolul TI)• Serviciile sunt percepute a fi mai greu şi mai riscant de comercializat decât
bunurileStatisticile comerţului internaţional nu cuprind, în totalitate, fluxurile de servicii
1. Terry Clark – structureaza serviciile in functie de modalitatea de traversare a frontierei:contact-based services – servicii care trec frontiera odata cu persoanele in calitate de prestatori sau consumatori, pentru a incheia o tranzactievehicle-based services – serviciile sunt transmise din sau spre o tara prin intermdiul comunicatiilor radio, televisiune si sateliti, cabluri, conducte sau alte sisteme de comunicare‘;asset-based services – serviciile inglobate in activele imateriale asociate ISD trec frontiera pentru a fi valorificate in activitatea unei companiiobject-based services- obiectele ca suport tangibil in care sunt inglobate serviciile trec frontiera spre tara importatorului
Curs 7
Definiţii: ISD reprezintă investiţiile efectuate în scopul obţinerii unui avantaj pe termen
lung, într-o altă ţară decât cea a investitorului (FMI) de obicei prin STN / SMN. STN/SMN sunt firme care se angajează cu capital, marcă sau renume în
organizarea, coordonarea şi controlul unor activităţi economice în mai multe ţări, fiind motivate de avantajele competitive ce pot fi obţinute în ţara gazdă.
Tendinţe Mutarea centrului de greutate a stocului mondial de ISD şi a fluxurilor globale de
ISD, spre servicii (51,2% şi 63,4%), Distribuţia ISD în servicii urmăreşte ISD în producţia materială, Scopurile ISD în servicii: urmărirea clientelei (CF) pentru servicii intensive în
informaţii şi atragere a pieţelor (MS) pentru servicii intensive în capital.
Caracteristici ale ISD în servicii Independenţă faţă de localizarea resurselor naturale, Nu exprimă necesitatea tehnică / geografică de fragmentare a producţiei, Reprezintă una din cele mai uzitate căi de internaţionalizare a firmei de servicii, Sunt precedate, în general, de ISD în producţia materială sau, ca vârf de lance,
pilotează STN din producţia materială, Sursa valorii nou create poate fi informaţia sau alt activ imaterial; procesul de
capitalizare este lent sau nu se manifestă Avantajul de proprietate obţinut este mai nuanţat de la un subsector la altul
Motivarea ISD Aprovizionare cu factori de producţie în condiţii mai avantajoase (FM, resurse,
etc) Substituirea exporturilor clasice prin metode mai eficiente de vânzare externă
(defensivă sau agresivă)→individualizare, relaţionalitate, flexibilitate Logica organizării ISD ca suport al unei noi diviziuni internaţionale a muncii
bazată pe avantaje competitive. Achiziţionarea unor avantaje competitive suplimentare prin fuziuni, achiziţii,
alianţe.
Avantajele ISD: avantaje O.L.I. în servicii Avantajul de proprietate (O) : firma îşi poate valorifica proprietatea asupra unor
active, mai avantajos în exterior. Avantajul de localizare (L): firma obţine din ţara gazdă a investiţiei acele avantaje
care decurg din politica ţării, poziţia geografică, costurile factorilor de producţie,.... condiţiile locale.
Avantajul de internalizare (I): pe baza celor de mai sus şi a noilor informaţii şi competenţe obţinute prin ISD în ţara gazdă, firma îşi poate internaliza noi activităţi, extinzând nomenclatorul său de servicii
Consecinţele avantajelor OLI
Valorificarea O prin ISD: menţinerea calităţii, imaginii şi a diferenţierii serviciilor; strategie de diversificare (prin adaptare la piaţă) / producţie de masă (prin adaptarea pieţei); controlul diseminării informaţiei; accesul la resurse şi debuşee
Valorificarea L prin ISD: condiţiile favorabile din ţara gazdă (dimensiunea, poziţia, logistica, resursele umane, reglementările, etc ) care pot fi cuantificate şi comparate.
Valorificarea I : micşorarea riscurilor şi incertitudinilor operării la distanţă, în cazul prestării serviciilor.
Fundamentarea teoretică a deciziei de internaţionalizare prin ISD Fundamentarea teoretică a deciziei de internaţionalizare prin ISD
Teoria ciclului de producţie (Vernon): valorificarea diferenţelor în ciclul de viaţă al produsului → prelungirea vieţii produsului, prin delocalizare.
Teoria tipologiei activelor (Hymer): valorificarea diferenţelor în tipologia activelor deţinute de firmele străine faţă de cele autohtone.
Teorii asociate strategiilor (Knickerbocker, Rugman Aliber, Kojima, Kogut): urmărirea firmei leader (pe piaţă oligopol), dispersarea riscurilor, avantajul valutar, dezavantajul comparativ al ţării gazdă, posibiltatea de capitalizare pentru serviciile intensive în capital (financiare, logistice)
Cursul 8
Reglementările, cu caracter general, incluse în politica comercială cuprind, în funcţie de scopul urmărit:
păstrarea/ameliorarea competitivităţii sectorului de servicii impunerea de reguli prudenţiale pentru sectoare cheie, în vederea protejării
interesului public; măsuri de politică economică internă menite să încurajeze concurenţa, să
desfiinţeze exclusivitatea sectorială şi BARIERELE la intrarea pe piaţă; deschiderea pieţei şi accesul practicilor internaţionale; reforma instituţională în scopul reglementării şi supravegherii independente; măsuri privind costurile sociale ale producţiei şi investiţiilor.
Bariere –definiţii cu valoare practică (GATS-UE)Joe Bains: un avantaj oferit firmelor de pe piaţă faţă de potenţialii concurenţi. Acest avantaj ar putea fi cuantificat prin posibilitatea firmelor stabilite pe piaţă să îşi menţină nivelul de preţuri, eventual peste cele ale concurenţilor fără ca să îşi pericliteze poziţia pe piaţă. De fapt Baines echivalează avantajul absolut la costuri cu o barieră la intrarea pe piaţă. Faţă de evoluţiile şi realităţile pieţei serviciilor, este o definiţie mult prea îngustă.Stigler :costurile pe care le suportă firmele care vor să intre pe o piaţă comparativ cu firmele existente pe piaţă care sunt scutite de aceste costuri. I.e. adoptarea strategiei de masă de către firmele existente pe piaţă nu (?)reprezintă o barieră comercială atunci când şi firmele care vor să pătrundă pe piaţă au acces la tehnologia care stă la baza acestei opţiuni strategice, cu efecte asupra reducerii costurilor unitare.
Ferguson o situaţie din cauza căreia intrarea pe o piaţă devine neprofitabilă permiţând firmelor existente pe piaţă să obţină profituri de monopol.Bariere –definiţii cu valoare practică (UE)Fisher oricare situaţie creată pentru a împiedica intrarea pe o piaţă atunci când aceasta ar fi fost benefică societăţii. (preţurile ridicate pe care trebuie să le suporte consumatorii prin limitarea concurenţei pe piaţă precum şi la limitarea gamei de servicii oferite pe piaţă, dacă nu chiar şi la limitarea creşterii numărului de locuri de muncă în servicii) McAfee, Mialon and Williams “barierele la intrare pe piaţă” 2 categorii: bariere care au ca efect crearea de costuri suplimentare pentru firmele care doresc să intre pe piaţă comparativ cu cele deja stabilite şi bariere de tip antitrust care generează costuri de natură să întârzie intrarea pe piaţă a unor noi firme cu efect asupra micşorării avantajului social ce s-ar fi putut obţine din aplicarea barierelor din categoria anterioară.
Politici comerciale în tranzacţiile cu servicii (Bariere)1)Restricţii cantitative (RC). Sub forma: Cotelor (contingentelor) (acorduri de sharing în transportul aerian). Prohibiţiilor la import (transportul intern, telecomunicaţii de bază, servicii juridice, de asigurări, de educaţie, de prospectare, de consultanţă în investiţii, etc). Restricţionarea fluxurilor transfrontaliere de informaţii, pentru a limita intrarea furnizorilor externi de servicii.
Politici comerciale în tranzacţiile cu servicii2)Restricţii prin preţ (RP) micşorează competitivitatea la preţ a furnizorilor externi : taxele de viză la intrarea sau ieşire din ţară, tarifele portuare sau aeroportuare discriminatorii, controlul public asupra tarifelor de acces la anumite servicii (telecomunicaţii, transport, servicii financiare; tarifele vamale aplicate la importul unor bunuri care înglobează servicii (cazul serviciilor audiovizuale, informaţionale, etc). sau la importul unor produse cu ajutorul cărora sunt prestate servicii ( cum ar fi tehnică de calcul, echipamente de telecomunicaţii, material publicitar); subvenţiile acordate de stat (cazul serviciilor de construcţii, de comunicaţii, de transport rutier şi feroviar).3)Restricţii administrative (RA) presupun condiţionarea prestării de servicii de către furnizorii externi de- prezentarea de documente administrative (licenţe, certificate) sau - respectarea unor norme şi standarde cum ar fi cele de mediu (cazul turismului şi transportului). - obţinerea de comenzi guvernamentale utilizate cu scopul de a favoriza furnizorii interni de servicii şi bunuri, în raport cu cei externi, prin intermediul marjelor preferenţiale sau chiar a unor interdicţii explicite. (4)Restricţii de reţea (RR) - accesul discriminator la sistemele de distribuţie şi comunicaţii (ptr. serviciile de telecomunicaţii, transport aerian, publicitate, asigurări, reţea de intermediere).
Calitatea protecţiei/costul protecţiei Echilibrul economic general (first best) fără intervenţia statului !!!!????? Subvenţia >(second best) Taxa vamală >Contingentare
Reglementarea imperfecţiunilor pieţei prin negociere (bi sau multi..)cu respectarea condiţiei ca avantajele primite de una din părţi să nu provoace prejudicierea celorlalte părţi sau acestea să primească un avantaj compensator al prejudiciului
Conform GATSMăsurile de politică comercială aplicate în comerţul internaţional cu servicii se pot grupa pe trei nivele în funcţie de scopul urmărit: o accesul pe piaţă, o accesul la clauza tratamentului naţional, o alte măsuri. Corelând cu cele patru modalităţi de livrare a serviciilor obţinem 12 categorii mari de reglementări cuprinse în politica comercială externă:
GATSAccesul pe piata (MA) angajamentul asumat de statele membre de a NU:
• menţine sau adopta restricţii privind numărul prestatorilor de servicii sau valoarea tranzacţiilor acestora;
• impune evaluarea conform unui test de necesitate economică (economic needs test);
• restricţiona formula juridică a entităţii economice prestatoare de servicii;• limita proporţia de capital străin în investiţiile individuale sau agregate.
Tratamentul national (NT) se referă la angajamentul asumat de statele membre de a NU supune unui tratament mai puţin favorabil pe prestatorii externi de servicii comparativ cu cei interni.
Listele de angajamente specifice – liste pozitive – numai sectoarele listate sunt supuse disciplinelor cu privire la MA si NTListele de exceptii de la acordarea MFN – liste negative – clauza se aplică numai dacă nu este înscrisă ca excepţie.
Indicele de restricţionare a importurilor (d.p.d.v. angajemente GATS)• pentru situaţiile in care un membru a fost de acord să înscrie un anumit subsector
fără limitări sau a declarat un anumit mod de prestare al serviciului ca fiind „nerestrictionat ca urmare a unei imposibilitati tehnice” s-a atribuit valoarea 1 care reprezintă maximum de deschidere a pieţei serviciului respectiv.
• o în situaţiile în care un membru a acceptat să înscrie în angajamentele de liberalizare un subsector de servicii sau mod de livrare stabilind însă anumite limite, s-a atribuit pentru nivelul de deschidere ala pieţei, valoarea 0,5.
• o în situaţiile în care un membru a exceptat un subsector sau mod de livrare de la angajamentele de liberalizare sau nu l-a inscris declarandu-l unbound, s-a considerat ca gradul de liberalizare aferent este 0.
Bariere la ISD„.... orice măsuri de politică guvernamentală care alterează sau influenţează decizia privind locul, domeniul şi forma investiţiei..... cum ar fi limitarea volumului de investiţii străine sau obligarea investitorului de a se confrunta cu un sistem excesiv de birocratic de selecţie pentru a convinge autorităţile în legătură cu avantajele naţionale ale unei ISD, sunt considerate bariere.”
IRI Indicele de restricţionare a ISD• Limitele participarii ISD în companiile existente:
Deloc- 0,5 ; < 50% - 0,5; > 50% 0,25• Limitele ISD în constituirea de noi companii:
Deloc- 0,5; < 50%-0,25; > 50% 0,125• Screening şi autorizaţii:
• Restricţii la management şi control: Toate firmele-0,2 Firme existente dar nu şi noile firme-0,1
• Restricţii de aprovizionare şi funcţionare : Toate firmele- 0,2 Firmele existente dar nu şi noile firme- 0,1
Liberalizare Acţiuni menite să elimine şi / sau să atenueze efectele barierelor cu care se
confruntă, pe pieţele externe, furnizorii de servicii. Premisa liberalizării externe = liberalizarea pieţei şi privatizarea serviciilor =
reforma politicii economice interne şi externe Direcţiile de acţiune ale reformei: pe orizontală (instrumente generale: OW, FX,
LM), pe verticală (instrumente sectoriale) Instrumente care deschid accesul pe piaţă Instrumente care extind acordarea tratamentului naţional Instrumente reziduale
Beneficiile liberalizării tranzacţiilor cu servicii (1) Dezvoltarea unei economii performante pe baza inputurilor procurate de serviciile
strategice
Dezvoltarea sectorului de servicii prin capitalizarea avantajelor competitive ale fiecărei ţări
Avantajarea consumatorilor prin preţurile, calitatea şi varietatea serviciilor oferte pe piaţă
Modernizarea şi inovarea produselor şi proceselor de producţie Creşterea gradului de transparenţă a pieţei şi micşorarea riscurilor pentru
furnizori, consumatori, investitori. Predictibilitate. Stimularea transferului de tehnologie prin liberalizarea ISD Dezvoltarea sectorului de servicii prin capitalizarea avantajelor competitive ale
fiecărei ţări Avantajarea consumatorilor prin preţurile, calitatea şi varietatea serviciilor oferte
pe piaţă Dezvoltarea unei economii performante pe baza inputurilor procurate de serviciile
strategice Modernizarea şi inovarea produselor şi proceselor de producţie Creşterea gradului de transparenţă a pieţei şi micşorarea riscurilor pentru
furnizori, consumatori, investitori. Predictibilitate. Stimularea transferului de tehnologie prin liberalizarea ISD
Cadrul Instituţional GATS(serviciile ca obiect de tranzycţii, căi de comercializare, CNMF, OS, AP,
În forma sa iniţială, proiectul de Directivă conţinea “regula ţării de origine”, potrivit căreia furnizorii de servicii ar fi putut să îşi ofere serviciile în alte ţări membre decât cea de origine fără a fi obligaţi să se supună altor cerinţe administrative şi legale decât cele impuse de ţara de origine. În plus, prerogativa de a supraveghea şi controla îndeplinirea cerinţelor administrative şi legale revenea exclusiv ţării de origine. Regula ţării de origine fost eliminată din textul Directivei.
Conţinutul Directivei (1)1.obligativitatea Statelor membre de a respecta dreptul furnizorilor de servicii de a îşi oferi serviciile în alt stat membru decât cel de reşedinţă fără a fi obligaţi, în acest scop, să îşi înfiinţeze sedii pe teritoriile altor state membre. Derogări de la această regulă sunt însă admise pentru anumite tipuri de servicii, şi anume: servicii poştale, electricitate, apă, tratamentul deşeurilor, gaze.
2.drepturile consumatorilor de servicii de a se “aproviziona” din alte state membre fără a fi limitaţi de măsuri restrictive sau discriminatorii, aplicate de propriile autorităţi sau de către autorităţile din ţara de origine a prestatorului de servicii.
3.aplicarea unui mecanism inovator de examinare de către fiecare stat a propriei legislaţii în domeniu cu scopul de a identifica situaţii în care regulile aplicate contravin jurisprudenţei Curţii şi de a le remedia.
4. Cu privire la dreptul de stabilire, Directiva introduce reguli importante, dintre care unele nu au precedente în jurisprudenţa CEJ, reprezentând progrese absolute în direcţia asigurării liberei circulaţii a serviciilor.
5. Condiţii ca naţionalitatea sau locul de reşedinţă al acţionarilor şi membrilor conducerii executive privitoare la acordarea dreptului de stabilire sunt explicit eliminate
6. Criteriile de autorizare care nu vor fi eliminate vor trebui să satisfacă anumite principii generice de bună practică: transparenţa (informarea prealabilă a criteriilor de acordare a autorizaţiilor), proporţionalitatea şi nediscriminarea.
7. Statele membre nu pot impune obligaţia autorizării decât în cazul în care acestea sunt necesare interesului general şi se recomandă înlocuirea sistemelor de autorizare cu simple notificări.
8. Simplificarea administrativă de mari proporţii, plecând de la înfiinţarea de puncte unice de contact în fiecare ţară membră, care să ofere informaţii şi să permită îndeplinirea formalităţilor administrative legate de stabilirea unei prezenţe comerciale permanente pe teritoriul ţării respective şi continuând cu îndeplinirea electronică a formalităţilor.
9. Nu există în Directivă prevederi care să oblige vreun Stat membru să privatizeze anumite activităţi sau să permită accesul neîngrădit pe piaţă în orice domeniu (pentru serviciile poştale şi pentru o serie de servicii de gospodărie locală - distribuţia apei, colectarea deşeurilor- nu există obligaţia acordării dreptului de stabilire pentru operatorii din alte State Membre
De la bun început, Directiva nu urma să se aplice serviciilor aflate în două situaţii particulare:
a)servicii pentru care reglementarea la nivel comunitar este realizată prin instrumente speciale
(servicii financiare, transporturi, telecomunicaţii, energie); b)servicii publice, oferite de stat fără plată, în virtutea funcţiilor sale, în domenii
precum educaţie, cultură, social, justiţie precum şi pentru servicii considerate a fi “de interes general” (îngrijirii sănătăţii, audiovizual, jocurilor de noroc şi al activităţii notariale şi juridic, agenţii de plasare a angajaţilor temporari, servicii de securitate privată, locuinţe sociale).
Cursul 10
Momente mai importanteIdeia de a interacţiona prin intermediul reţelelor de calculatoare a apărut la începutul anilor ’60. Cercetarea finanţată din bugetul militarIn anul 1965 a fost realizat primul transfer de date la distanţă, prin intermediul unei linii telefonice care lega 4 ordinatoare: ARPANet în anul 1969 “pachetele” de date erau reconfigurate la destinaţieComunicarea dintre sistemele de calcul se realiza prin intermediul protocoalelor (software de reţea specializat). Primul protocol NCP (Network Control Protocol) a permis dezvoltarea aplicaţiilor de reţea. (e-mail 1972) Transformarea ARPANet în Internet pe baza conceptului de arhitectură deschisă de reţea : posibilitatea funcţionării mai multor reţele, construite pe principii diferite, utilizând căi de comunicaţie diferite
Principiile arhitecturii de reţeaAutonomia fiecărei reţele trebuie respectată: nu se impuneau modificări interne pentru conectarea reţelei la Internet.In situaţia în care un pachet de date nu ajunge la destinaţie, el trebuie returnat la sursă în cel mai scurt timp.Interconectarea reţelelor realizată prin portaluri (sau router-e). Controlul operaţional efectuat la nivelul fiecărei reţele, nu se admitea un mecanism global de control.
Evoluţii tehnice Identificarea fiecărui computer (host) prin o adresă IP: număr maxim 256
de reţele. La sfărşitul anilor ‘70 insuficient pentru Reţelele Locale (LAN – Local Area
Network). Apariţia PC-ului la sfărşitul anilor ‘70 a necesitat adaptarea protocolului TCP/IP
la caracteristicile calculatoarelor personale şi a permis extinderea accelerată a Internetului în anii ‘80.
Sistemul numeric de adrese IP a fost înlocuit cu DNS (Domain Name System)
Algoritmul de distribuţie a fluxului de date între reţele a avut la bază împărţirea Internetului pe zone, cu propriul protocol IGP (Interior Gateway Protocol), legătura dintre zone se realiza prin EGP (Exterior Gateway Protocol).
1983: separarea reţelelor utilizate de comunitatea civilă reţeaua de cercetare ARPANet, reţeaua militară MILNet.Continuă procesul de separare a reţelelor
În 1992 apariţia aplicaţiei World Wide Web (www) a dat posibilitatea accesului de date sub forma “paginilor Web”, cu text, grafice, sunete şi animaţie, limbajele de programare specifice fiind HTML şi Java. Introducerea interactivităţii
în 1993 primul “browser”(Mosaic) ca interfaţă cu utilizatorul.Evoluţia aplicaţiei a permis extinderea comunităţii utilizatorilor Internetului şi în afara segmentului de specialişti. The World Wide Web Consortium (W3C) : Organizaţie care se preocupă de dezvoltarea protocoalelor şi standardelor asociate Web-ului
Noi aplicaţii· Cresc investiţiile private în reţelele de înaltă viteză: web-site-urile devin reţea de distribuţie virtuală şi este încurajată creativitatea în serviciile de Internet pentru a realiza suporturi multimedia.
Evoluţia Internetului este un proces continuu care se desfăşoară în paralel cu inovaţiile din domeniul tehnologiei informaţiei şi a programelor informaţionale
Mijloacele mobile de calcul şi telecomunicaţii, (telefoanele celulare sau PDA-urile) reprezintă baza unei noi paradigme a arhitecturii de reţea: Internetul “nomad”.
Economia Internetului
Cuprinde acele companii care îşi realizează veniturile parţial sau în totalitate prin activităţi legate în mod direct de Internet, sau prin valorificarea bunurilor şi serviciilor utilizate în sectorul Internet. producători de infrastructură (Cisco, Dell, IBM, Hewlett-Packard, Oracle, Microsoft, Sun Microsystems, etc) distribuitori de bunuri şi servicii prin Internet (Amazon.com, eToys, LL Bean, etc)intermediari care facilitează interacţiunea prin Internet dintre cumpărători şi vanzători (eBay, EGroup, Yahoo!, etc).”
Nivelul 1- Infrastructura: – Companii ce produc bunuri sau prestează servicii ce formează infrastructura Internet:• firme de telecomunicaţii - provider-i de Internet naţionali sau regionali (e.g. Qwest,
MCI WorldCom)• Internet Service Providers (e.g. AOL, Earthlink)• Furnizori de echipamente de reţea şi servicii conexe (e.g. Cisco, Lucent, 3Com)• Furnizori de server-e şi hardware pentru firme (e.g. Dell, Compaq, HP)
Nivelul 2 - Aplicaţii: – Consultanţi (MarchFIRST, Scient)– Aplicaţii pentru comerţ electronic (Microsoft, Sun, IBM)– Aplicaţii multimedia (RealNetworks, Macromedia)
– Dezvoltare de soft Web (Adobe, Allaire)– Soft pentru motoare de căutare (Inktomi, Verity)– Training online (Sylvan Prometric, SmartPlanet)– Baze de date web (Oracle, IBM DB2, MS SQL Server)– Găzduire de site-uri şi servicii suport – Procesarea tranzacţiilor – Nivelul 3 – Intermediari: – Catalizatori în procesul prin care investiţiile în infrastructură şi aplicaţii sunt
transformate în tranzacţii; – Intermediarii joacă un rol major în completarea informaţiilor şi cunoştinţelor necesare
funcţionării Internet-ului ca un mediu de afaceri. Aceştia sunt:– Dealer-i pe diverse tipuri de activităţi (VerticalNet, PCOrder)– Agenţii de voiaj online (TravelWeb, Travelocity)– Broker-i onlide (E*trade, Schwab.com, DLJ direct)– Portal-uri (Yahoo, Excite)– Brokeri de publicitate (DoubleClick, 24/7 Media)– Publicitate online (Yahoo, ESPN Sportszone)– Magazine virtuale (Lycos shopping)
Nivelul 4 – Comerţul prin Internet – Companii ce vând bunuri şi servicii consumatorilor sau altor companii, prin Internet -
tranzacţii B2B sau B2C prin internet• E-detailişti - distribuţie de cărţi, muzică, aparate electrocasnice, flori etc.
(Amazon.com, 1-800-flowers.com)• Producători ce comercializează propriile produse Manufacturers - computer hardware
& software (Cisco, Dell, IBM)• Prestatori de servicii de transport ce vând bilete online(Delta, United, Southwest)• Entertainment online şi servicii profesionale online (ESPN Sportszone, guru.com)• Servicii de expediţie (UPS, FedEx)
Internet-ul determină creşteri de productivitate :Internet-ul – nouă modalitate de a transmite informaţii rapid, ieftin, flexibil. Dă posibilitatea firmelor să:diminueze costurile de tranzacţionare – identificarea şi achiziţionarea diverselor input-uri (inclusiv forţă de muncă); îmbunătăţească eficienţa în producerea şi livrarea bunurilor şi serviciilor;scadă costurile şi să crească eficienţa în relaţiile cu consumatorii;contribuie la creşterea concurenţei pe pieţe, şi astfel să intensifice presiunea asupra firmelor în vederea scăderii costurilor (facilitată de Internet)
E-business vs. e-commerce
E-business => tranzacţii online + fluxuri de informaţii onlineE-commerce => tranzacţii onlineE-business = e-commerce + toate funcţiile de back-office ale firmei (managementul aprovizionării, management financiar, , logistică)E-commerce = procese orientate către mediul extern firmei
e-business –> integrare:verticală – sisteme web în interiorul şi în afara firmei;laterală – compania şi clienţii ei, partenerii de afaceri, furnizorii sau intermediarii;orizontală – e-commerce, ERP, CRM,sisteme de management al capitalului intelectual al firmei, de management al aprovizionării;internă – noi tehnologii cu noi modalităţi de derulare a afacerilor, modificate radical.E-commerce -> integrare: a sistemelor web ale firmei, orientate către exterior, cu sistemele de tranzacţionare existenteinter-firme – cu site-urile web ale clienţilor, furnizorilor, intermediarilor a tehnologiei cu noile modalităţi de derulare a afacerilor, modificate doar pentru înregistrarea comenzilor, achiziţionare sau servicii de asistenţă pentru clienţi.
Comerţul electronicComerţul electronic – definit ca producţia, promovarea, vânzarea şi distribuţia produselor prin reţele de telecomunicaţiiTrei stadii/etape ale tranzacţiilor electronice: căutarea informaţiilor –plasarea comenzii şi efectuarea plăţii –livrarea – Şase instrumente pentru comerţului electronic – telefon, fax, TV, sisteme de plată electronică şi trasfer de bani, Electronic Data Interchange, Internet
Măsurarea comerţului electronic Indicatori: nr. calculatoare conectate la Internet, nr. server-e securizate,nr. utilizatori Internet, site-uri şi noi înregistrări de domenii Inetrnet disparităţi regionale şi între ţări – peste 90% dintre calculatoarele conectate la Internet – ţări OCDEpopulaţia vorbitoare de lb. Engleză şi Ţările Nordice - cea mai mare densitate de server-e securizate şi computere conectate la InternetSegmentul B2B - 70-85% din totalul tranzacţiilor onlineRata de creştereB2B - va depăşi în următorii ani rata de dezvoltare a tranzacţiilor firmă-consumator (B2C) În afara SUA, aprox. 10% dintre utilizatorii de Internet fac achiziţii online – tranzacţii de valori miciVeniturile, educaţia, vârsta – factori ce determină profilul utilizatorilor de Internet şi al cumpărătorilor B2CUtilizarea Internet-ului de către firme -> accesarea de baze de date, publicitate, plasarea de comenzi ptr. Bunuri şi servicii, monitorizarea preţurilor, aplicaţii tip e-mail.
copia electronică a unui magazin tradiţional cumpărătorul potenţial consultă site-ul sau paginile vânzătorului, selectează un grup de produse sau servicii, completează de regulă un formular electronic cu doleanţele sale pe care îl transmite online oferă o gamă de servicii largă, adiacentă domeniului abordat se stabileşte de către cei doi parteneri de afaceri modalitatea de plată: carte de credit, banking electronic, digital cash, cluburi de cumpărători;se alege, de regulă, de către cumpărător, modalitatea de ambalare şi livrare a mărfurilorse utilizează livrarea la un punct indicat de către cumpărător (domiciliu sau loc de munca).
Canalele distribuţiei electronice: e-mail
diversitate - pentru oferta din cadrul unui singur profil sau a unor profiluri înruditeProprietarul unui e-mall - responsabil pentru punerea la punct a unor strategii viabile de marketing, a unei reţele puternice şi a unei prezentări care să asigure accesul prin mai multe căi către shop-urile din componenţăfuncţie importantă a e-mall-ului - bancă de informaţii – informaţia obţinută se adaugă în calitate de marfă la oferta e-mall
Modalităţi de plată în comerţul electronic
Cartea de credit Cecurile electronice Portofelul digital sau portofelul electronic Plata prin facturile telefonice smart card-urile (Visacash, Proton, Mondex), e-cash, cybercash (presupune software stocat in calculator), sisteme de microplată etc.
Tendinţe şi modificări structurale în comerţul electronic Noi modele de afaceri: brokeri de licitaţii online, agregatori/concentratori şi brokeri de burse online
– Licitaţii online • metoda eficientă de valorificare a unor surplusuri în inventarul companiilor sau a
echipamentelor uzate • nu reprezintă o soluţie viabilă pentru companiile ce au investit în marca lor– Agregatori/Concentratori• site al unui unic vânzator ce oferă informaţii unui mare număr de cumpărători • modele de afaceri ce consolidează mai multe astfel de cataloage de produse sau ce
concentrează ofertele mai multor vânzatori • analiza reprezintă cea mai mare parte din valoarea adăugată de agregator,
informaţia fiind prelucrată şi sintetizată prin procesul de post-agregare – Burse online
• Mecanism de tranzacţionare ce conectează cumpărători şi vânzători prin intermediul unei pieţe electronice unice
• orientare verticală a pieţei pe care o deservesc
IBS
Soluţii de afaceri prin Internet: Orice iniţiative ce asociază Internet-ul cu dezvoltarea de reţele, de tehnologii
hard şi soft în vederea îmbunătăţirii modalităţii de derularea a afacerilor sau de a crea/identifica noi opotunităţi de afaceri.
Organizaţii de mărimi diverse şi provenind din domenii de activitate diverse au adoptat IBS ca o modalitate de scădere a costurilor operaţionale şi de creştere a încasărilor.
Adoptarea IBSAdoptarea soluţiilor de afaceri prin Internet nu este limitată la organizaţiile de mari dimensiuni, dot.com-uri sau companii din domeniul tehnologiei informaţionale; Adoptarea IBS este răspândită la nivelul întregii economii. Organizaţiile din cele 3 ţări europene au un ritm mai lent de introducere a IBS faţă de cele din SUA, dar se aşteaptă să încheie procesul de implementarea a acestora în acelaşi timp cu cele americane; Rata de adoptarea a IBS ptr. Companiile europene diferă de cea a companiilor americane.
IBS - impactPiaţa europeană – concentrare pe aplicaţii orientate către clienţi.Ponderea adoptării IBS în Europa – mai mare pentru companiile de mari dimensiuni.Domeniile de activitate – rate de adoptare diferite - specifice propriilor necesităţi.Diferenţe nesemnificative între SUA şi Europa în ce priveşte perspectivele de creştere a încasărilor prin adoptarea IBS.Organizaţiile europene – mai puţin optimiste în ce priveşte impactul financiar al introducerii IBS.Se aşteaptă o creştere a productivităţii, dar există încă obstacole.
