+ All Categories
Home > Documents > ECONOMIA INTREPRINDERII

ECONOMIA INTREPRINDERII

Date post: 15-Jul-2015
Category:
Upload: vladuf
View: 747 times
Download: 17 times
Share this document with a friend

of 227

Transcript

Home / Revenire la pagina anterioara Economia intreprinderii Prof.univ.dr.Letitia ZAHIU Conf.univ.dr.Mircea NASTASE Aceasta carte a fost accesata de 6828 ori, incepand cu 9 februarie 2005.Daca doriti sa o achizitionati, puteti sa o faceti de la Libraria ASE, din cladirea Caderea Bastiliei, parter. Pret carte: 115000 Lei (11,5 Lei noi), in limita stocului disponibil. Cuprinsul crii:Capitolul I: INTRODUCERE N ECONOMIA NTREPRINDERII I.1. Relatiile economie nationala-ntreprindere I.2. Obiectul si domeniile de abordare a economiei ntreprinderii Capitolul II: NTREPRINDEREA SI MEDIUL SAU N ECONOMIA DE PIATAII.1. Evolutia conceptului de ntreprindere II.2. Caracteristicile si definirea ntreprinderii n economia de piata II.3. Mediul ntreprinderii II.3.1. Conceptul si componentele mediului ntreprinderii II.3.2. Relatiile complexe ntreprindere-piata II.4. Tipologia ntreprinderilor Capitolul III: NTREPRINDEREA SISTEM ECONOMIC DESCHIS, DINAMIC SI COMPLEX III.1. Abordarea sistemica a ntreprinderii III.2. Caracteristicile sistemului ntreprindere III.3. Subsistemele componente ale sistemului ntreprindere Capitolul IV: ORGANIZAREA STRUCTURALA A NTREPRINDERII IV.1. Conceptul de structura a ntreprinderii IV.2. Structura organizatorica - expresie a organizarii ntreprinderii IV.3. Functiunile ntreprinderii IV.3.1. Functiunea de cercetare-dezvoltare IV.3.2. Functiunea de productie IV.3.3. Functiunea de marketing-comercializare IV.3.4. Functiunea financiar-contabila IV.3.5. Functiunea de personal Capitolul V: NTREPRINDERILE ORGANIZATE SUB FORMA SOCIETATILOR COMERCIALE V.1. Agentii economici si libera initiativa V.2. Formele societatilor comerciale V.3. Constituirea societatilor comerciale V.4. Guvernarea societara V.5. Functionarea si administratia societatilor V.6. Reorganizarea judiciara si falimentul ntreprinderilor Capitolul VI: NTREPRINDERILE MICI SI MIJLOCII VI.1. Diversitatea criteriilor de delimitare a ntreprinderilor mici si mijlocii VI.2. Importanta economica si sociala a ntreprinderilor mici si mijlocii VI.3. Evolutia sectorului ntreprinderilor mici si mijlocii n Romnia VI.4. Masuri institutionale si legislative de stimulare a dezvoltarii sectorului ntreprinderilor mici si mijlocii n Romnia Capitolul VII: ASOCIEREA NTRE NTREPRINDERI VII.1. Concentrarea si diversificarea productiei n ntreprinderi VII.2. Forme de asociere a ntreprinderilor VII.3. Holdingul forma moderna de organizare a ntreprinderilor n economia de piata Capitolul VIII: RESTRUCTURAREA SI PRIVATIZAREA NTREPRINDERILOR VIII.1. Continutul proceselor de restructurare privatizare VIII.2. Legislatia si mecanismele privatizarii ntreprinderilor pna n anul 2002 VIII.3. Bilantul privatizarii si programul de privatizare pe anul 2002 si n perspectiva Capitolul IX: GESTIUNEA STRATEGICA A NTREPRINDERII IX.1. Definirea si alegerea strategiei ntreprinderii IX.2. Clasificarea strategiilor IX.3. Planificarea strategica Capitolul X: ACTIVITATEA DE PRODUCTIE X.1. Introducere n teoria productiei X.2. Continutul si formele planificarii productiei X.3. Planificarea operativa a productiei Capitolul XI: ACTIVITATEA DE PERSONAL XI.1. Caracterizare generala XI.2. Evaluarea si selectia personalului XI.3. Organizarea eficienta a activitatii de personal XI.4. Salarizarea personalului Capitolul XII: ACTIVITATEA COMERCIALA A NTREPRINDERII XII.1. Notiunea si sarcinile activitatii comerciale XII.2. Activitatea de aprovizionare tehnico-material? XII.3. Activitatea de desfacere XII.4. Negocierile comerciale Capitolul XIII: GESTIUNEA FINANCIARA A NTREPRINDERII XIII.1. Instrumente si indicatori de analiza financiara XIII.2. Bugetul de venituri si cheltuieli XIII.3. Masurarea performantei economice a ntreprinderii Capitolul XIV: PLANUL DE AFACERI AL NTREPRINDERII XIV.1. Planul de afaceri instrument al evaluarii strategice XIV.2. Etapa Analiza diagnostic XIV.3. Etapa Evaluarea activitatii viitoare XIV.4. Detalierea unor capitole ale planului de afaceri. Rezumatul planului de afaceri BIBLOGRAFIECapitolul I: INTRODUCERE N ECONOMIANTREPRINDERIII.1. Relatiile economie nationala-ntreprindereSistemul economic se afla ntr-o continua transformare, calitativa si cantitativa.Stiintele economice explica desfasurarea proceselor economico-sociale si formuleazaconcepte care sistematizeaza teoretic si continuu realitatea aflata n miscare.Reconsidernd sistemul stiintelor economice, marele economist romn NicolaeGeorgescu Rongen sustine ca omenirea se ndreapta spre o societate economica, darn acest drum paradigme cum ar fi economia standard ncep sa fie puse sub semnulntrebarii, deoarece anomaliile se nmultesc1. Demersurile sale stiintifice vizeazareconstructia din temelii a teoriei si practicii economice, ca urmare a schimbarilorcalitative si a consumului ireversibil de energie, ceea ce impune gestiunea eficienta aresurselor si protectia mediului.Stiintele economice au ca obiect de studiu gestiunea eficienta a resurselorinsuficiente (limitate). Marea varietate a resurselor este abordata diferit la niveluleconomiei nationale de cel al ntreprinderilor economice. Dar, functionareaarmonioasa a economiei nationale depinde de functionarea ntreprinderilor care ocompun, ntre acestea existnd legaturi de interdependenta si conditionare reciproca.La nivelul economiei nationale (nivelul macroeconomic), ansamblul activitatiloreconomico-sociale privite n unitatea si interdependenta lor dinamica se desfasoara ncadrul national, statul istoriceste constituit. n acest cadru apare o forma specifica adiviziunii si cooperarii muncii n interiorul unei tari, ca urmare a actiunii conjugate afactorilor interni (naturali, sociali, politici si economici), dar si a interactiunii lordinamice cu factorii externi rezultati din diviziunea si cooperarea din economiamondiala. n cadrul economiei nationale sistemul activitatilor economico-sociale estestructurat pe sectoare economice (primar, secundar, tertiar, quaternar), pe tipurile deagenti economici (conform clasificarii lor n sistemul conturilor nationale), pe ramurisi subramuri de activitate si pe trepte de agregare verticala (micro, mezo simacroeconomica2).La nivelul microeconomic apar numerosi agenti (indivizi) care actioneaza fiecarecu o anumita autonomie, dar n interiorul unui cadru institutional complex careorganizeaza interdependentele din ei. Activitatea economica a indivizilor este pe de oparte profesionala, iar pe de alta parte privata. Activitatea profesionala se situeaza celmai adesea n cadrul ntreprinderilor, avnd ca obiect productia de bunuri si servicii.Activitatea privata a re loc, n general, n cadrul familiei si implica consumul de bunuripentru satisfacerea directa a nevoilor.Agentii economici sunt indivizi, grupe de indivizi sau organizatii care constituieentitati de baza ce actioneaza n economie. Fiecarui agent i corespunde un centru dedecizie autonom. Agentii pot fi producatori, care transforma unele bunuri n altebunuri si sunt denumiti adesea ntreprinderi sau firme, sau agenti consumatori. n1 N. Georgescu Roegen, Omul si opera, vol. I, Ed. Expert, 19962 Nita Dobrota (coordonator),Dictionar de economie, Ed. Economica, Bucuresti,2000cursul de Economia ntreprinderii, cnd ne vom referi la agenti economici avem nvedere numai agentii producatori de bunuri si servicii.Raritatea resurselor face ca fiecare agent economic sa ia decizii n procesul deproductie cu privire la asigurarea diferitelor resurse ce au destinatii si utilizarialternative. n acest proces de decizie functioneaza principiul rationalitatii sau aleficientei economice, conform caruia fiecare agent economic urmareste sa determineacel nivel al productiei care i maximizeaza cstigul (profitul), sau, ceea ce esteechivalent, sa minimizeze costurile sau sa realizeze un profit maxim pentru un niveldat al productiei .Producerea bunurilor materiale ca si a serviciilor, desfacerea si utilizarea lor serealizeaza, deci, de catre agentii economici producatori. Se pun, n mod firesc,ntrebarile:a) care din acesti agenti economici pot fi numiti ntreprindere sib) ce probleme si activitati specifice i caracterizeaza ?n ce priveste prima ntrebare, abordarea vizeaza masura n care pot primidenumirea de unitate de productie gospodariile populatiei si diversele unitati aleadministratiei. Unii autori utilizeaza si pentru acestea notiunea de agent economic, ngeneral, altii le alatura unitatilor productive. n acest sens este de remarcat opiniaeconomistului american Hal R. Varian3 care porneste de la modul cum este organizatao ntreprindere. ntr-o economie de piata, capitalista, ntreprinderile apartin indivizilor.Ele sunt entitati legale. Fundamental, proprietarii ntreprinderii sunt responsabili decomportamentul lor si sunt cei care ncaseaza beneficiile si suporta costurile.ntreprinderile pot fi organizate sub forma individuala, parteneriat si societate. Vorbimde organizare individuala, cnd o ntreprindere apartine unui singur individ si departeneriat cnd apartine mai multor indivizi. Cnd o ntreprindere este organizata subforma de societate, aceasta apartine mai multor indivizi, dar dispune de o existentalegala diferita de cea a proprietarilor sai. Un parteneriat dureaza att timp ct parteneriisunt n viata si sunt de acord sa mentina colaborarea, n timp ce o societate poate aveao viata mai lunga dect a oricarui proprietar. Proprietarii diverselor ntreprinderi poturmari obiective diferite n gestiunea ntreprinderii. n cazul ntreprinderilorindividuale sau parteneriale, proprietarii joaca un rol direct n gestiunea efectiva aactivitatii si ei pot realiza direct obiectivele lor. n general, ei sunt interesati samaximizeze profitul, dar pot avea si alte obiective. n cazul unei societati, proprietariinu sunt de regula si gestionari. Exista, deci, o anumita separare ntre proprietate sigestiune. Proprietarii societatii trebuie sa-si defineasca obiectivele, iar gestionarii levor ndeplini. Si n acest caz obiectivul cel mai frecvent este maximizarea profitului.Acest obiectiv, daca este interpretat corect, determina pe gestionari sa ia decizii caresunt n interesul proprietarilor, care exercita nsa un control specific n cadruladunarilor generale si prin consiliile de administratie.Raspunsul la cea de a doua ntrebare este important pentru delimitarea economieintreprinderii de alte discipline care studiaza si ele ntreprinderea. ntreprinderea este,deci, o unitate economica organizata n care se produc bunuri materiale si servicii.Aceasta definitie nu permite nca stabilirea obiectului de studiu al disciplineiEconomia ntreprinderii, ci numai domeniul de activitate, care este mult prea3 Hal R. Varian,, Microconomie, Economica, Paris, 1989complicat pentru a fi studiat de o singura disciplina4. Economia ntreprinderii pornestede la anumite abstractizari si se ocupa doar de o parte a acestui domeniu de activitatecomplex.Relatia dintre conceptul de economie si conceptul de ntreprindere exprimafaptul ca ntreprinderea este componenta fundamentala a economiei nationale,celula sa de baza. De aceea se impune cunoasterea relatiilor profunde dintre economiesi ntreprindere, n vederea determinarii raporturilor care permit functionarea lor.Economia ntreprinderii abordeaza relatiile macro-micro n sensuldesfasurarii proceselor generale de producere a bunurilor si serviciilor,administratiei si consumului .Abordarile economie-ntreprindere n plan macroeconomic au n vederecontinutul proceselor si fenomenelor economice care permit explicarea ratiunilor dedezvoltare a ntreprinderii; analiza raporturilor de forta dintre agentii economiciimplicati n functionarea ntreprinderii, prezenti pe piata; cunoasterea strategiilor lanivel macro pentru mai buna fundamentare a strategiilor la nivel de ntreprindere.Abordarile n plan microeconomic vizeaza armonizarea diferitelor laturi ale activitatiintreprinderii n vederea realizarii obiectivelor sale fundamentale, n contextulmacroeconomic dat.Studiul raporturilor macro-micro permite fundamentarea stiintifica adeciziilor privind alocarea eficienta a resurselor la nivelul ntreprinderii, maibuna selectare a pietelor si cunoasterea tipului de concurenta, adaptareantreprinderii la mediul economic si influentarea acestuia.Diversitatea agentilor economici care actioneaza pe piata face ca delimitareadomeniului de activitate al economiei ntreprinderii sa fie complexa si activitateaacesteia sa fie studiata de mai multe discipline, din unghiuri de vedere diferite.I.2. Obiectul si domeniile de abordare a economiei ntreprinderiiEconomia ntreprinderii este o disciplina teoretico-aplicativa care asiguracunostinte fundamentale despre procesele economice care au loc la nivelmicroeconomic, dar directioneaza abordarile spre domeniul economicoorganizatoric.Alte discipline completeaza studiul complex al ntreprinderii, cum ar fi:managementul, dreptul, sociologia, contabilitatea, statistica, tehnologiile etc.Orice stiinta are anumite caracteristici si sarcini care i definesc sfera decuprindere. Economia ntreprinderii ca stiinta cauta raspuns la o serie de ntrebarisi are n vedere relatiile acesteia cu piata. Stiintele teoretice stabilesc principiilegenerale, stiintele tehnice trateaza fenomenele si relatiile ce au loc n proceseletehnologice. Economia ntreprinderii face parte din grupa stiintelor economicecare se ocupa cu relatiile si procesele ce au loc n subsistemul tehnico-productiv sisubsistemul informational -decizional al ntreprinderii. Aceasta disciplina trateazantreprinderea privita sub toate aspectele: de la forma juridica de functionare, trecndprin analiza comportamentului ntreprinderii ca age nt economic n economia de piata,pna la analiza relatiilor stabilite n procesul complex productiv, organizatoric, umanetc. Economia ntreprinderii nu se va ocupa de aspectele specifice legate de4 Gnter Wnhe, Einfuhrung in die Allgemeine Betriebs-Virtschaftslehre 16 Aufjage Verlag Vahlen, Munchen, 1986functionarea ntreprinderilor industriale, agricole etc., ci abordeaza ceea ce este comunntreprinderilor, indiferent de ramura sau domeniul de care apartin.Economia ntreprinderii este o stiinta interdisciplinara, n legatura directa cu altestiinte (discipline) economice si stiinte conexe (management, marketing, drept,economia muncii, contabilitate, finante etc.).Ca disciplina teoretica, economia ntreprinderii foloseste abstractizarea, inductia,deductia, modelarea economica etc. Prin modelarea proceselor si fenomeneloreconomice, economia ntreprinderii exprima relatiile cantitative dintre marimi,construieste si verifica modelele.Economia ntreprinderii, ca disciplina aplicativa, se bazeaza pe aplicareaprincipiului fundamental al maximizarii profitului n unitatile economiceconstituite n acest scop, utiliznd ntregul arsenal de instrumente ale calcululuieconomic pentru fundamentarea si verificarea practica a afirmatiilor teoretice,legitatilor economice formulate de disciplinele teoretice generale referitoare la acestdomeniu al realitatii care este ntreprinderea.ntruct orice actiune umana presupune un scop, un obiectiv, ntreprinderea trebuiesa-si alega obiectivele pe care doreste sa le atinga, sa ia deciziile necesare realizarii lorsi sa transpuna aceste decizii n actiuni concrete. Aceste obiective se fundamenteaza penorme si motivatii ce tin de scopul activitatii ntreprinderii si de politicilemacroeconomice. Economia ntreprinderii propune demersurile teoretice siinstrumentele specifice care sa ajute la orientarea mersului ntreprinderii spre telurileformulate, n concordanta cu evolutia mediului economic.ntr-o formulare globala, obiectul de studiu al economiei ntreprinderii estemicroeconomia, nteleasa prin modul de manifestare a comportamentuluiagentilor economici , ntr-un anumit cadru institutional care faciliteaza legaturiledintre acestia n economia nationala.Domeniul general de abordare al stiintelor economice despre ntreprinderecuprinde trei parti:1. Tehnici si sisteme de calcul economic, care constituie obiect de studiu pentrustiinte ca statistica, planificarea, contabilitatea etc.;2. Economia ntreprinderii;3. Economiile de ramura.Sarcina economiei ntreprinderii este descrierea si explicarea fenomenelor siproblemelor aparute n ntreprindere, dar care sunt comune tuturor ntreprinderilor,indiferent de ramura economica de care apartin, indiferent de forma juridica deorganizare si de forma de proprietate.Economia ntreprinderii are doua componente structurale:A. Teoria economiei ntreprinderii;B. Politica economica a ntreprinderii.Teoria economiei ntreprinderii studiaza stabilirea raporturilor functionale dintrecomponentele structurale ale ntreprinderii, modul de desfasurare a fenomeneloreconomice, relatiile cauza-efect ale proceselor economice si identifica legat urilecauzale.Politica economica foloseste principii si instrumente din teoria macro si le aplicasub forma unor seturi de politici (financiare si de credit, fiscale, de control al ofertei,de exploatare etc.) la cazuri concrete pentru a determina un anumit curs al desfasurariievenimentelor n scopul atingerii anumitor obiective ale ntreprinderii.Economiile de ramura studiaza problematica ntreprinderilor determinata despecificul diferitelor ramuri, care nu este comuna tuturor ntreprinderilor. Datoritaparticularitatilor industriei, agriculturii, comertului, serviciilor etc. s-au constituitdiscipline distincte care abordeaza specificul conducerii, organizarii si planificariiactivitatii ntreprinderilor ce fac parte din acest ramuri.Unii economisti nu sustin acest mod de abordare si considera ca este necesara fienumai o abordare generala, fie o abordare numai a ntreprinderilor care fac parte dintroramura sau alta (industrie, agricultura etc.).Economia ntreprinderii asigura cunostintele de baza privind ntreprindereanecesare aprofundarii unor domenii distincte ale stiintelor economice si apracticii manageriale. ntelegerea mecanismelor, proceselor economice si atehnicilor de calcul tratate la discipline, ca: finantele ntreprinderii, contabi litateade gestiune, statistica, management, marketing etc., este facilitata si amplificatade cunoasterea ntreprinderii ca un ansamblu unitar de structuri si procese ncontinua transformare si adaptare la exigentele pietei concurentiale, ninterdependenta cu evolutiile macroeconomice.Cuvinte si expresii cheie:macroeconomie;microeconomie;agenti economici numiti ntreprindere;principiul rationalitatii sau al eficientei economice;economia ntreprinderii ca disciplina teoretica;economia ntreprinderii ca disciplina aplicativa;politica economica;economiile de ramura.ntrebari:1. n ce constau relatiile dintre economia nationala si ntreprinderi?2. Care este esenta principiului rationalitatii sau al eficientei economice si cum serealizeaza la nivelul ntreprinderii?3. Care este continutul si obiectul de studiu al economiei ntreprinderii ca stiintasi disciplina aplicativa?4. Care sunt domeniile de abordare ale stiintelor economice de ramura?Capitolul II: NTREPRINDEREA SI MEDIUL SAU NECONOMIA DE PIATAII.1. Evolutia conceptului de ntreprinderentreprinderile sunt entitati economice de baza ale economiei nationale,raspndite n teritoriu datorita raspndirii resurselor materiale, n special aresurselor primare limitate sau a accesului la acestea, a resurselor de munca, aconsumatorilor. Datorita variatelor alternative de utilizare a resurselor (factorilor) deproductie n profil teritorial si a necesitatii utilizarii lor eficiente n proceseleeconomice, initiativa agentilor economici se diversifica pe masura adncirii procesuluide diviziune sociala a muncii. Notiunea de ntreprindere are la origine cuvntul francezentreprise, iar n terminologia anglo-saxona se utilizeaza cu acelasi sens. De multeori se utilizeaza cu acelasi sens si notiunea de unitate economica sau firma. Ca unitateeconomica, ntreprinderea are rolul de a administra cu eficienta maximaresursele de care dispune n vederea realizarii obiectivelor stabilite demanagementul individual sau de grup si de proprietari .n ntreprinderi se desfasoara activitati economice si sociale, prin urmare elefunctioneaza ca organisme economico-sociale care produc bunuri si servicii n scop deprofit. n cazul unor entitati de tip familial scopul prioritar al activitatii economice esteobtinerea unor venituri necesare familiei.Conceptul de ntreprindere a cunoscut o lunga evolutie istorica n procesul deformare si consolidare a economiei moderne. ntreprinderea de azi este esential diferitade cea care a aparut la nceputul dezvoltarii capitalismului.Henri Fayol considera ca ntreprinderea este un ansamblu tehnic si economicosocial,care are functii specifice si este condusa dupa principii de piata.Dupa Franois Perroux ntreprinderea este o forma de productie prin care ncadrul aceluiasi patrimoniu se combina preturile diversilor factori de productie aduside agenti economici distincti de proprietarul ntreprinderii, n vederea vnzarii pepiata a unui bun sau serviciu si pentru a obtine din diferenta ntre doua serii depreturi (pretul de vnzare si pretul de cost) cel mai mare cstig banesc posibil5.Economistii romni au adus contributii la dezvoltarea conceptului de ntreprinderedovedind originalitate si competenta cu privire la ntreprinderile industriale si agricole.Gh. Baritiu, P.S. Aurelian, B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol, D.P. Martian, V. Madgearu,V. Slavescu etc. au pus bazele teoretice ale ntreprinderii industriale si au avut ocontributie evidenta la dezvoltarea industriei romnesti.Virgil Madgearu n cursul de economie politica precizeaza ca pe bazaabordarii unitare a diferitilor factori de productie: capital, munca si partea naturalapentru un scop anumit, ntr-o organizatie nchisa si independenta orice coordonator,fabricant etc., au dreptul sa dispuna cum vor de fortele date6.5 Fr. Perroux, Cours d'conomie politique, Paris, 1975, pag. 19.6 V. Madgearu, Curs d economie politica, 1944, pag. 117-118.Victor Slavescu sustinea ca ntreprinderea n sensul stiintei ntreprinderiiestetipul de organizatie economica dispunnd de un patrimoniu, urmarind obtinerea uneirentabilitati pentru capitalurile ncredintate si care este exprimata n cifrele unuibilant ce se ncheie n epoci de vreme stabilite n timp de legiuitor7.Ion Ionescu de la Brad, Ion Raducanu au dezvoltat conceptul de ntreprindere nstrnsa legatura cu organizarea si conducerea unitatilor economice cooperatiste dinRomnia.I.N. Evian n lucrarea Studiu practic al ntreprinderilor comerciale si industriale,Cluj, 1934, a cercetat problematica conducerii ntreprinderii n strnsa legatura cufunctia financiar-contabila.I. Tatos n Notiunea de ntreprindere, articol aparut n Independentaeconomica, Bucuresti, 1946, cerceteaza procesul de conducere n conditiile utilizariiresurselor proprii si straine, structura averii, profit, finantare, siguranta si risc,organizarea muncii, politica de conjunctura etc.Constantin Bungeteanu n lucrarea ntreprinderile particulare, 1934, se ocupade principiile de organizare si de pretul de revenire.ntreprinderea privata, individuala sau colectiva are o ndelungata existentaistorica si n tara noastra.n Romnia antebelica rolul statului n procesul de dezvoltare prin investitii noi afost important, datorita lipsei de capital privat autohton. n anul 1936, capitalul investitn ntreprinderile economice ale statului se ridica la peste 130,7 mld. lei.Dupa 1944, pe baza principiului centralismului democratic, ntreprinderiloreconomice, devenite n scurt timp n totalitatea lor ntreprinderi de stat si cooperatiste,li s-a limitat dreptul de decizie si au fost incluse n sistemul planului national unic,si-au pierdut independenta economica reala si autonomia functionala. Economia decomanda si centralismul excesiv au denaturat principiul autonomiei functionale si alautogestiunii economice si au limitat atributele decizionale ale ntreprinderii.Preocuparile pentru definirea ntreprinderii au dat nastere la opinii diferite8, dar nu s-aconturat un concept coerent si complet care sa exprime continutul ntreprinderii nconditii de piata, ntruct nu erau ntrunite conditiile formarii unui astfel de concept.Desi de multa vreme, pe plan mondial, ntreprinderea a ocupat un loc important nanaliza microeconomica traditionala, tratarea conceptului de ntreprindere s-a facut deo maniera mecanica, abordndu-se legaturile sale cu mediul n principal prin sistemulde preturi si n scopul maximizarii profitului, pe baza unui calcul economic rational.Teoria economica a ntreprinderii, numita si neoclasica, a aparut n cadrulgndirii liberale de la sfrsitul secolului XIX si nceputul secolului XX. Este vorba deexplicarea deciziilor de fixare a preturilor si a volumului de productie ca raspuns lavariatiile cererii si a costului factorilor de productie. Obiectivul principal eramaximizarea profitului . Pentru neoclasicii de la sfrsitul secolului XIX exista oidentitate ntre ntreprinzator si ntreprinderi, ntreprinzatorul proprietar impunea7 V. Slavescu, Ce este ntreprinderea economica, Tiparnita nationala I. Ionescu de la Brad, Bucuresti, 19398 I. Blaga, Gh. Manea, Mecanismul economic al socialismului, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1977; Al. Detesan,C. Jornescu, Cartea ntreprinderii, Ed. Viata economica, nr. 1-2/1972; A. Giurgiu, M.N. Costin, V. Pacuraru,ntreprinderea unitate de baza a economiei nationale a R.S. Romnia, Ed. Dacia, 1978; V.D. Zlatescu,Reglementarea legala a organizarii si conducerii unitatilor socialiste de stat, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1974;Dictionar de economie politica, Ed. Politica, Bucuresti, 1974.obiectivul sau personal: cel de maximizare a profitului. Teoria neoclasica se bazeazape cinci ipoteze, care sunt:1Maximizareaprofitului2Rationalitateadeciziilor (rolulcalculului economic).Folosirea minimuluide mijloace siobtinerea maximuluide rezultate3Functia economica antreprinderii constan transferulfactorilor deproductie n produsefinite4Mediul economic estecunoscut. Vnzarilepotentiale si viitorul suntcunoscute5Limitarea cmpului deaplicare a teoriei lastudiul pretului si avolumului de productieal ntreprinderiiAceasta teorie raspunde situatiei unei ntreprinderi fara probleme. Conform acesteiteorii exista doar proprietarul, acesta fiind unicul detinator al puterii de decizie,cunoscnd cu precizie modalitatea de obtinere a profitului a carui maximizare erasigurul obiectiv posibil.Au fost formulate numeroase critici privind ipotezele acestei teorii. Dintre acesteamentionam: absenta diferentierii dintre ntreprinzator si ntreprindere; separareaprodusa ntre proprietatea actionarilor si conducerea marilor ntreprinderi ncredintataunor conducatori profesionisti (manageri) conduce la adaugarea la obiectivul de profitsi a obiectivelor proprii ale managerilor (obiective de prestigiu social, de exemplu).ntreprinzatorul este confruntat cu constrngeri mai numeroase dect cele retinute deteoria neoclasica (concurenti, consumatori, sindicate, Statul) si trebuie sa iamajoritatea deciziilor sale ntr-o perspectiva incerta si n conditii de risc siincertitudine. ntreprinderea nu este numai o realitate economica care are ofunctiune de productie, cu o relatie stabila ntre volumul de munca, de capital side productie, ci este de asemenea o organizatie n care actioneaza importantemecanisme de coordonare si de luare a deciziei .Teoriile moderne despre ntreprindere pun accent pe existenta acesteia legatade munca n echipa care conduce la cresterea productivitatii muncii9,10.Munca n echipa este rezultatul necesitatii combinarii factorilor de productie carepermite o mai buna diviziune a muncii si astfel fiecare individ se specializeaza nactivitati pentru care el este cel mai competent si participa n grup la obtinerea9 Costin Murgescu - Echipa de conducere n unitatile economice, Ed. Politica, Bucuresti, 197210 Jaques Genreau - Microeconomie, Hachette, Paris, 1995produselor finale. Finalitatea specializarii si a combinarii factorilor de productieeste eficienta. Munca n echipa n cadrul unei ntreprinderi asigura costuri mairationale si controlul capacitatii muncii si a rezultatelor obtinute.II.2. Caracteristicile si definirea ntreprinderii n economia de piatantreprinderile sunt organisme vii care au un rol fundamental n economia de piata,ntruct produc bunuri si servicii si pe aceasta baza distribuie veniturile din activitatealor si creeaza locuri de munca.ntreprinderea are trei caracteristici principale: este o unitate economica si deproductie, este o celula a societatii, este un centru de decizie economica.Rolul major al ntreprinderii consta n faptul ca este un agent economic care existaprin angajatii sai si datorita bunurilor si servi ciilor oferite pe piata consumatorilor sai.1. ntreprinderea este o unitate economica si de productie, un agent economica carui functie principala este producerea de bunuri si servicii destinate vnzarii.ntreprinderea are o forma juridica, deci este o persoana juridica, care poate fintreprinzatorul individual sau societatea. n aceasta calitate ntreprinderea are unpatrimoniu, cont la banca, contabilitate proprie si ncheie bilant contabil.ntreprinderea este o entitate juridica ce nu trebuie confundata cu forma sub carefunctioneaza la un moment dat. n decursul existentei sale, ntreprinderea poatecunoaste mai multe forme juridice (societate cu raspundere limitata, societate peactiuni etc.).Productia ntreprinderii este destinata vnzarii pe piata, deci este comercializabila.Prin aceasta caracteristica, ntreprinderea se delimiteaza de alti agenti, cum ar fiadministratiile publice (ministere, organisme neguvernamentale, colectivitati localeetc.) care efectueaza servicii nemarfare.Pentru a putea produce, ntreprinderea are nevoie de diferiti factori de productie(munca, materii prime, semifabricate, energie, utilaje si echipamente de productie etc.)care-i servesc sa obtina bunuri sau sa efectueze servicii destinate clientilor sai. nacelasi timp, ntreprinderea are nevoie de informatii, de resurse financiare, derezultatele cercetarii stiintifice etc., toate aceste inputuri procurndu-le de pe diferitepiete ale factorilor de productie, din sectorul financiar-bancar etc. Fiind o unitateproducatoare de marfuri, ntreprinderea este si un agent de repartitie aveniturilor. Din valoarea produsa de ntreprindere se scade valoareaconsumurilor intermediare (materii prime, materiale, energie etc.) si rezultavaloarea adaugata. O mare parte din valoarea adaugata a ntreprinderii revine altoragenti economici (impozite, cotizatii la asigurari sociale si fondul de somaj, dobnzi,dividende etc.) si salariatilor sub forma salariilor si participarea la profit. Din valoareaadaugata revine ntreprinderii partea destinata fondului de amortizare siprovizioanelor, ca si cea destinata constituirii fondurilor de investitii si de rezerva.2. ntreprinderea este o celula de baza a societatii, avnd o importanta functiesociala. Functia sociala a ntreprinderii rezida n faptul ca angajeaza personal sisatisface un anumit numar de nevoi ale angajatilor sai. Aceste nevoi vizeazastabilitatea angajatilor, nivelul remunerarii, promovarea, formarea profesionala etc.ntreprinderea este totodata o organizatie autonoma, o celula sociala a careifunctionare depinde de toate grupurile sociale participante la viata acesteia (actionari,manageri, personal de executie).ntreprinderea trebuie nteleasa ca o organizatie care raspunde urmatoarelorcriterii: este un grup social ce reuneste indivizii n scopul realizarii aceluiasi obiectiv; este un grup rational organizat, n care exercitarea puterii este bine definita, curesponsabilitati precizate prin diviziunea muncii si a functiilor sale; este un grup durabil, structurat si organizat n vederea atingerii obiectivelorstabilite.ntreprinderea fiind o organizatie asigura coordonarea rationala aactivitatilor unui anumit grup de persoane n vederea atingerii unui scop comun.3. ntreprinderea este un centru de decizie economica si ca urmare joaca un rolimportant n economia de piata, ntruct ea hotaraste natura produselor si serviciilor pecare le va obtine, combinatia factorilor, tehnologiile practicate, preturile n relatie cucererea si oferta de pe piata etc.ntreprinderea nu este numai locul unde se desfasoara productia, ci este uncentru de decizie, condus de ntreprinzatori si are ca scop obtinerea de profit.Pentru a putea sa produca si sa obtina profit, ntreprinderea consuma resurse materiale,financiare si umane. Ea produce si distribuie cumparatorilor bunuri si servicii la preturimai mari dect costul lor. Fiind o unitate multifunctionala si desfasurndu-siactivitatea ntr-un mediu complex si riscant, ntreprinderea trebuie sa-si asigurecoerenta deciziilor privitoare la organizarea interna, la tranzactiile ncheiate, sa aleagadeciziile cele mai eficace pentru a-si atinge obiectivele. n acest scop, ntreprindereatrebuie sa-si bazeze deciziile pe calcule economice, sa utilizeze metode statisticoeconomicede fundamentare.ntreprinderea este subiect al gestiunii economice, este organizatie economicaautonoma, ndeplinind cumulativ urmatoarele conditii:? are un patrimoniu propriu, pe care l valorifica si l dezvolta;? are autonomie decizionala cu scop lucrativ, de productie si executie delucrari;? dispune de o relativa independenta n gestiune si de autonomie n luareadeciziilor;? si organizeaza sistemul informational astfel nct sa poata masuraveniturile, cheltuielile si rezultatele obtinute din gestionarea patrimoniului;? si achita impozitele si taxele la bugetul statului, bugetele locale si fondurilespeciale.Autonomia decizionala exprima puterea ntreprinderii de libera dispozitie privindpatrimoniul, adica dreptul proprietarilor de a dispune de activele productive sifinanciare necesare exploatarii.ntreprinderile au autonomie si independenta functionala. Autonomiafunctionala reprezinta totalitatea drepturilor, atributiilor si responsabilitatilor organelorde conducere n gospodarirea eficienta a patrimoniului. Autonomia se manifesta prindreptul ntreprinderii de a lua decizii n toate domeniile. Autonomia este principalatrasatura a gestiunii economico-financiare, de care depinde autofinantarea,cointeresarea salariatilor, raspunderea materiala si controlul activitatii desfasurate.Autonomia functionala genereaza legaturi economice directe cu alte unitati, relatiifinanciare cu bugetul statului etc. ntreprinderea este titulara de conturi la banci,contracteaza credite si alte mprumuturi. Relatiile cu agentii economici se deruleazape baza de contracte. Prin onorarea contractelor si ncasarea valorii produselorvndute, ntreprinderile pot sa-si recupereze costurile, sa obtina profit din care, dupaachitarea obligatiilor fiscale, o parte este distribuita actionarilor ca dividende.Autonomia functionala a ntreprinderilor se manifesta n toate etapele procesuluieconomic: procurarea resurselor, producerea bunurilor, vnzarea acestora sirepartizarea rezultatelor obtinute. Eforturile ntreprinderii trebuie canalizate spremaximizarea rezultatelor financiare nete pentru a putea realiza o laturaimportanta a gestiunii, autofinantarea.Esential pentru ntreprindere n conditiile economiei de piata este faptul ca sipoate stabili singura planul economic pe baza situatiei date a pietei , statulintervenind, prin intermediul institutiilor sale doar n cazul obligatiilor acesteia fata debuget, n elaborarea legislatiei, n protectia concurentei.Doua principii fundamentale stau la baza ntreprinderii economice libere:a) principiul autonomiei economice si functionale;b) principiul maximizarii profitului.n perioada de tranzitie la economia de piata, ntreprinderile nu constituie ncaentitati independente, ca n cazul existentei si predominarii proprietatii private,ntruct, n relatia furnizori-beneficiari nu exista un conflict real de interese. Attdebitorii, ct si creditorii ntreprinderilor se afla n multe cazuri n proprietatea statului.Fiind o entitate juridica, ntreprinderea ncheie contracte cu furnizorii si clientii. Caentitate administrativa este administrata si ndrumata de manageri (individuali sau degrup). ntreprinderea gestioneaza un ansamblu de resurse fizice si financiare siare ca obiectiv principal obtinerea profitului . De aceea, n definirea ntreprinderiitrebuie facute precizari n legatura cu etapele dezvoltarii social-economice ale unei tarisi cu gradul de realizare a privatizarii.Rolul primordial al ntreprinderii private n economie este o caracteristica aeconomiei de piata. Stabilitatea si calitatea economiei nationale depind n masuradecisiva de functionarea unui numar ct mai mare de ntreprinderi, care sa producamari cantitati de bunuri si servicii, la costuri si preturi reduse, n concordanta cucerintele pietei interne si externe.ntreprinderea este un organism economic autonom, dispunnd de mijloace umanesi materiale pe care le combina n vederea producerii de bunuri si servicii destinatevnzarii.n abordarea conceptului de ntreprindere n conditiile economiei de piata seregasesc caracteristicile, scopul si obiectivele acesteia. Bressy Gilles si CristianKonkuyt considera ntreprinderea un organism economic autonom, dispunnd demijloace umane si materiale pe care le combina n vederea producerii de bunuri siservicii destinate vnzarii11.11 Bressy Gilles , Cristian Konkuyt - conomie dentreprise, Ed. SIREY, Paris, 1998.Ov. Nicolescu si colaboratorii12 definesc ntreprinderea sau firma, astfel: ungrup de persoane, organizate potrivit anumitor cerinte juridice, economice,tehnologice, care concep si desfasoara un complex de procese de munca, folosind celmai adesea si anumite mijloace de munca, concretizate n produse si servicii, nvederea obtinerii unui venit net sau profit, de regula ct mai mare.Legea 133/1999 precizeaza ca prin ntreprinderea se ntelege orice forma deorganizare a unei activitati economice, autonoma patrimonial si autorizata potrivitlegilor n vigoare sa faca acte si fapte de comert, n scopul obtinerii de profit prinrealizarea de bunuri materiale, respectiv prestari de servicii, din vnzarea acestora pepiata, n conditii de concurenta 13.Analiznd diferite abordari concluzionam ca ntreprinderea n economia depiata este o unitate economica si de productie, un organism viu, autonom; este oentitate juridica care dispune de un patrimoniu; are contabilitate proprie si contla banca; este un centru de decizie economica care dispune de mijloace umane simateriale pe care la combina n vederea producerii de bunuri si servicii destinatevnzarii pe piata; si gestioneaza astfel resursele si produsele nct sa obtinaprofit maxim, dar cu respectarea cerintelor dezvoltarii durabile care impunerestrictii de natura ecologica.ntruct n conditiile economiei de piata o mare parte din ntreprinderi au angajati,inclusiv manageri, n special n cazul ntreprinderilor organizate ca societati are loc oanumita delimitare a proprietatii de organizarea si conducerea economica. Pentruactivitatile de conducere este necesara o nalta calificare si specializare a angajatilormanageri. Controlul activitatii ntreprinderilor organizate ca societati a cunoscut nultimul deceniu abordari noi (guvernarea societara, cap.V).Dupa unii autori, o uniune de ntreprinderi, constituita sub o singura conduceresi gestiune financiara, este denumita firma comerciala.10Firma comerciala poate sa cuprinda mai multe unitati (sucursale, filiale)care presteaza activitati identice, localizate n diverse zone geografice sau filialecare fac afaceri de genuri diferite n cadrul aceleasi zone. Activitatea ntreprinderiigenereaza doua categorii de fluxuri.a) intrari de factori de productie, al caror cost determina fluxurile de cheltuieliale ntreprinderii catre agentii economici care furnizeaza acesti factori;b) iesiri de bunuri, servicii etc., produse care sunt puse la dispozitia celorlaltiagenti economici care, la rndul lor, genereaza fluxuri de venituri obtinute nurma comercializarii bunurilor respective.Fluxurile de venituri si cheltuieli (cash-flow) trebuie sa fie ntotdeauna pozitivepentru ca ntreprinderea sa poata supravietui si/sau sa-si extinda activitatea pepiata.Aceste grupuri de fluxuri sunt prezentate grafic n figurile 2.1 si 2.2.12 Ov. Nicolescu si colab. - Management, Bucuresti, 199213 x x x Legea 133 privind stimularea ntreprinzatorilor privati pentru nfiintarea si dezvoltarea ntreprinderilormici si mijlocii, M. Of. al Romniei, nr.349/23 iul.199910 C. Barbulescu si colab. - "Economia si gestiunea ntreprinderii ", Editura economica, Bucuresti,1995.Fig.2.1. Fluxurile generate de activitatea ntreprinderiiSursa: Preluare dupa Jean Peyrelevade, conomie de l' entreprise, Fayard, Paris,1989.Fig.2.2. Activitatea ntreprinderiiSursa: Preluare dupa J.L.Le Moigne si D.Carr, Auto-organisation de l'entreprise,Les Editions d'Organisation, Paris, 1997.Resurse naturaleSISTEM ECOLOGICMaterii prime sienergieSistem tehnologicInformatiiSistem informationalSalariatiSistem socialOAMENISISTEM POLITICSistem deproductieSistemdecizionalSistemulntreprinderePiatafactorilordeproductiePiataconsumatorilorsaualtentreprinderintreprindereaMaterii primeConsumuriintermediareMuncaCapitalCa o celula de baza a economiei, ntreprinderea (firma) este verigaorganizatorica unde se desavrseste fuziunea ntre factorii de productie (natura, muncasi capital), n scopul producerii si desfacerii de bunuri economice (produse, lucrari,servicii, informatii etc.) n structura, cantitatea si calitatea impusa de cerintele pietei siobtinerea unui profit. ntreprinderea suporta costuri corespunznd remunerariifactorilor de productie utilizati, care trebuie compensati prin rezultatele productiei sale.Deci, ntreprinderea trebuie n mod necesar sa produca o valoare excedentaracosturilor sale. ntreprinderea se delimiteaza prin genul specific de activitate, princonducerea si gestiunea economica unica, prin unitatea sa financiara.II.3. Mediul ntreprinderiiII.3.1. Conceptul si componentele mediului ntreprinderiiCa agent economic, ntreprinderea (firma) si orienteaza si desfasoara activitateasub impactul conditiilor concrete ale mediului sau ambiant.Notiunea de mediu ambiant este foarte complexa, incluznd un ansamblu defactori eterogeni de natura economica, sociala, politica, stiintifico-tehnica, juridica,geografica, demografica, factori naturali etc. ce actioneaza pe plan national siinternational asupra ntreprinderii, influentnd puternic relatiile cu piata si deciziileacesteian conceptie macroeconomica ntreprinderea este parte integranta a mediuluiambiant, o componenta economica a acestuia .n conditiile actuale mediul organizatiilor de orice natura se caracterizeazaprintr-un dinamism accentuat, printr-o crestere spectaculoasa a frecventeischimbarilor. ntre functiunile ntreprinderii si factorii interni si externi exista ostrnsa legatura (fig.2.3)Analiza diferitelor circumstante existente si a efectelor acestora asupraeconomiei si gestiunii ntreprinderii pune n evidenta trei tipuri de mediu:? mediu stabil unde schimbarile sunt rare, de mica amploare si usorprevizibile;? mediu schimbator unde schimbarile sunt frecvente, de o amploarevariata si n general previzibile;? mediu turbulent unde schimbarile sunt foarte frecvente, de amploarevariata, cu incidente profunde asupra activitatii ntreprinderii si greu deanticipat.PIATA- industriala - locala- de consum - regionala- semiindustriala - nationala- internationalaProductieManagementFinanteMarketingntreprindereLansarea pepiata aproduselorCercetareanevoilorpieteiRelatii cuclientiiGestiuneMateriiCapital primeForta demuncaTehnologieControlulcalitatiiproduselorPRODUSE NEVOIINFORMATIERESURSEUMANEINFORMATIIRESURSEUMANEMediultehnologicMediulsociopoliticMediuleconomicFig.2.3. ntreprinderea si factorii de mediuPreluat dupa Bressy Gilles, Cristian Konkuyt, 'economie d'entreprise,Ed.SIREY, Paris, 1998.O analiza a componentelor mediului ambiant necesita ncadrarea acestora nmicromediul si macromediul ntreprinderii (fig.2.4).Fig.2.4.Fluxurile ntreprindere mediu pietePreluat dupa Ctin. Barbulescu (coordonator) Economia si gestiunea ntreprinderii, Ed.Economica, 1995.A. MICROMEDIUL ntreprinderii cuprinde ansamblul componentelor cu careaceasta intra n relatii directe, pe termen scurt. Dintre acestea fac parte:a) Furnizorii de marfuri. Acestia sunt reprezentati de diversi agenti economicicare, n baza relatiilor de vnzare-cumparare, asigura ntreprinderii resursele necesarede materii prime, materiale, echipamente, masini etc. n contactarea acestor agenti demediu, ntreprinderea trebuie sa dispuna de informatii referitoare la dimensiunea sicalitatea ofertei, preturile practicate, politicile comerciale utilizate, cunoasterea unoraspecte referitoare la climatul intern al ntreprinderii furnizoare (stabilitate economica,disciplina tehnologica etc.), alte informatii referitoare la factorii perturbatori ai uneiaprovizionari corespunzatoare.b) Prestatorii de servicii. Acestia sunt reprezentati de firme sau persoaneparticulare care ofera o gama larga de servicii utile realizarii obiectului de activitate alntreprinderii, cum sunt firme de comert, de transport, agentiile de publicitate etc. Dinaceasta grupa fac parte si prestatorii de servicii bancare, ntlniti pe piata financiara.c) Furnizorii fortei de munca. Acestia cuprind unitatile de nvatamnt,Oficiile de forta de munca, persoanele ce cauta sa ocupe un loc de munca s.a.Capacitatea de a atrage, motiva si retine resursele umane necesare producerii de bunuricompetitive este o variabila importanta pentru orice firma.NTREPRINDERIADMNISTRATIACotizatiisocialeimpozitesubventiimprumuturiprestatii nnatura (ex.transporturi)impozitevenituri detransferprestatii nnatura (ex.scoli)Pieteledebunuri siserviciiPietelefactorilorMENAJEMuncaSalariiBunuriInterese Capital Pretd) Clientii. n aceasta categorie intra consumatorii, utilizatorii industriali,ntreprinderile comerciale, agentiile guvernamentale s.a., care alcatuiesc cerculfirmelor, institutiilor si al persoanelor individuale, carora le sunt oferite pentru consumbunurile produse de ntreprindere.e) Concurentii. Aceasta componenta a unei economii de piata concurentialapoate fi reprezentata de firme sau persoane particulare care si disputa aceleasicategorii de clienti, iar n situatii frecvente aceiasi furnizori sau prestatori de servicii.f) Organismele publice. Aceasta componenta este reprezentata de asociatiileprofesionale, asociatiile consumatorilor, mediile de informare n masa, organizatiileconsumatorilor etc. n aceasta componenta se integreaza si organele de stat (financiare,vamale, de justitie etc.) fata de care ntreprinderea are obligatii legale.B. MACROMEDIUL (MEGAMEDIUL) cuprinde ansamblul factorilor de ordingeneral, cu actiune indirecta si pe termen lung asupra activitatii ntreprinderii. ngeneral, printre componentele macromediului ntreprinderii se numara:a) Mediul demografic care se poate defini prin indicatori specifici, ca: numarulpopulatiei, structura pe vrste si sex, dimensiunea medie a unei familii, repartizareateritoriala si pe medii (urban/rural) etc. Analiza unor astfel de indicatori permite oevaluare corecta a dimensiunilor cererii potentiale a pietei ntreprinderii.b) Mediul economic care este format din ansamblul elementelor care compunspatiul economic n care actioneaza ntreprinderea, cum sunt: structura pe ramuri aeconomiei, nivelul de dezvoltare pe ansamblu si pe fiecare ramura economica, gradulde ocupare a fortei de munca, situatia financiar-valutara etc.c) Mediul tehnologic care implica ntreprinderea att ca beneficiar, ct si cafurnizor, n principal prin intermediul pietei si se concretizeaza prin intermediul unorelemente specifice, cum sunt: inventiile si inovatiile, marimea si orientarea fondurilordestinate cercetarii-dezvoltarii, asimilarea de produse noi si modernizarea produselortraditionale, reglementari viznd eliminarea sau restrngerea efectelor poluante aleunor tehnologii etc.d) Mediul cultural care este format din elemente referitoare la sistemul de valori,obiceiuri, traditii, norme de convietuire etc. Ele pot influenta, n anumite mprejurari,decisiv asupra comportamentului consumatorilor, a segmentarii pietelor, acomunicarii ntreprinderii cu piata.e) Mediul politic este specific fiecarei tari. Acesta influenteaza activitateantreprinderii prin componente, ca: structura societatii, fortele politice si raporturiledintre ele, gradul de implicare a statul ui n economie, gradul de stabilitate a climatuluipolitic intern, zonal, international etc. Mediul politic poate deveni un factor stimulativsau restrictiv, dupa caz ,al unor activitati de piata.f) Mediul juridic este constituit din ansamblul reglementarilor prin care estevizata, direct sau indirect, activitatea ntreprinderii.g) Mediul natural (relief, clima etc.) influenteaza, ntr-o masura diferita,proiectarea, organizarea si conducerea activitatilor economice.h) Mediul international poate avea o influenta semnificativa asupra capacitatiifirmelor de a conduce business-ul n afara granitelor tarii-mama. De exemplu,fluctuatiile dolarului comparativ cu alte monede straine poate influenta capacitateaunei firme de a concura pe pietele internationale.Mediul extern poate determina o multitudine de efecte asuprantreprinderii, cum sunt: adoptarea de structuri organizatorice suple, adecvate frecventei sicomplexitatii schimbarilor; multiplicarea punctelor de contact ntre ntreprindere si mediul exterior,pentru sesizarea operativa si corecta a schimbarilor; diferentierea modului de definire a atributiilor n cadrul activitatilor, nfunctie de gradul de afectare a acestora de schimbarile mediului; sporirea importantei activitatilor de prognoza (de anticipare ) a schimbarilor.Conjunctura economica interna si externa n care actioneaza ntreprinderile estesupusa unui proces intens de schimbare.Conjunctura economica defineste starea curenta si concreta a fenomenelor,proceselor si evenimentelor specifice unei ramuri, unei economii nationale, economieimondiale, n ansamblu. Influentele complexe ale conjuncturii economice pot fiapreciate si urmarite prin intermediul unor indicatori, ca: volumul, structura sidinamica cererii, resurselor, populatia activa si nivelul somajului, exportul, ratadobnzii, rata inflatiei, balanta de plati, balanta comerciala s.a.II.3.2. Relatiile complexe ntreprindere-piataPrincipala componenta a mediului n care o firma apare att n calitate deproducator (ofertant), ct si de consumator (cumparator) este piata. Piatamijloceste legaturile multiple ale ntreprinderii cu mediul sau (fig.2.5).Fig.2.5. Relatia ntreprindere piatan relatia complexa ntreprindere-mediu n general, respectiv ntreprinderepiata n particular, trebuie avute n vedere o serie de aspecte si masuri, cum ar fi:Piata financiara Piata munciiLucratoriSindicateBurseBanciCreditoriPiata de desfacerePiata de aprovizionare Furnizori de materiiprime etc. Furnizori deechipamenteClientiIntermediariConcurentiNTREPRINDERIa) Studiul pietei constituie premisa, punctul de plecare n activitateantreprinderii. Mecanismul pietei reprezinta pentru ntreprinderea moderna terenulde confruntare a situatiei prezente cu cea de perspectiva, sursa de idei pentruprodusele noi sau pentru modernizarea celor existente, mediul de testare a unorproduse noi, a formelor si a metodelor noi de distributie si promovare a produselor.Informatiile referitoare la piata, la consumatorii actuali si potentiali, la structura sicaracteristicile canalelor de distributie, la ntreprinderile concurente (gama produselorofertate, segmentele de consumatori etc.), la categoriile de preturi practicate etc., suntabsolut necesare pentru fundamentarea deciziilor privind activitatea de aprovizionare -productie - desfacere.b) n fluxul aprovizionare productie - desfacere, primul stadiu(aprovizionarea) si ultimul (desfacerea) reflecta legatura ntreprinderii cu piata.c) Succesiunea logica n fundamentarea activitatii ntreprinderii trebuie sa fie:desfacere-aprovizionare productie - desfacere. Initial, trebuie sa fie identificatecererile nesatisfacute ale pietei (produse, servicii etc., cu cererea certa si desfacereaasigurata). Se va fundamenta, deci, initial planul de desfacere, apoi planul deaprovizionare si programele corespunzatoare de productie, care vor asigura realizareaprogramelor de desfacere.n general, pentru a fi eficienta, cercetarea de piata trebuie sa raspunda lantrebari, cum sunt:? Ce piete ofera cele mai bune perspective pentru produsul respectiv ?? Ce modificari trebuie aduse produsului pentru a se vinde mai bine ?? Ce pret trebuie fixat pentru produsul respectiv ?? Ce venituri se obtin prin exportul produsului ? etc.d) Orientarea activitatii ntreprinderii catre obiectivele prioritare, cum sunt:satisfacerea n conditii superioare a nevoilor consumatorilor, prin produsele create sioferite, cresterea eficientei economice, pe baza sporirii vnzarilor totale si a profituluirealizat pe fiecare produs.Aceste obiective definesc scopul si nsasi ratiunea existentei ntreprinderii, iarrealizarea lor este n functie de sporirea supletei, adaptabilitatii si flexibilitatii firmelorn raport cu mediul lor ambi ant. n acest context se impune promovarea unuimanagement anticipativ, prevederea si cunoasterea permanenta a modificarilor nperspectiva ale pietei, identificarea strategiilor optime de actiune. O firma binecondusa trebuie sa fie puternic polarizata catre obiective care sa contribuie la marireasolvabilitatii, a cifrei de afaceri, a profitului, la mentinerea si cucerirea de noi piete.n conditiile actuale, sub raportul obiectivelor, ntreprinderea nu se poatereduce la un organism simplu, avnd ca unic obiectiv maximizarea profitului. Eaeste un organism complex care se confrunta cu o multitudine de obiectivecontradictorii ce tin de tactica si strategia dezvoltarii si de satisfacerea intereselorproprietarilor si ale managerilor, interese care pot fi uneori divergente. Firmeleau astfel componente diferite si n functie de numarul lor, depinde puterea loreconomica de a influenta piata.Analiza concurentei si a factorilor de monopol nu poate gravita doar n jurulproblemei pretului. Profitul nu poate fi considerat ca fiind singura motivatie nfunctionarea mecanismului economiei de piata, orict ar fi el de important.Concurenta consta dintr-o multitudine de forme de comportament ce se manifestan cadrul relatiilor dintre furnizori pentru captarea interesului unei clientele ct mainumeroase. Pentru definirea acestor forme trebuie avute n vedere urmatoarele aspecte: interesele si aspiratiile clientelei, tinnd seama de faptul ca aceasta esteeterogena. Clientela, formata din consumatori productivi si neproductivi, cuniveluri diferite de disponibilitati financiare, creeaza segmente de piatadiferentiate. libertatea de a actiona, interesele si aspiratiile producatorilor, n calitatede ofertanti. Firmele actioneaza nu dupa principiul primului impuls, ci pebaza unor scenarii strategice. Ele cauta sa ndeplineasca interesele curentede asigurare a veniturilor cu cele viitoare de dezvoltare si consolidare apozitiei lor pe piata, recurgnd pentru aceasta la un set diversificat de cai simetode. existenta n mediul economic a unor reglementari juridice, a unor regulicutumiare si a unei stari psihosociale care impun sau favorizeaza anumiteactiuni sau comportamente din partea agentilor economici .n economia de piata concurenta apare ca o necesitate obiectiva, face partedin regulile de joc ale pietei.Activitatea de piata a ntreprinderii este marcata de prezenta ntreprinderilorconcurente, care si disputa oportunitatile oferite de aceleasi piete.n dubla lor ipostaza de cumparatori si v nzatori, ntreprinderile si plaseazacompetitia dintre ele n doua planuri: pe de o parte, si disputa furnizorii, prestatorii deservicii, disponibilitatile de forta de munca etc., iar pe de alta parte si disputa clientii,urmarindu-se obtinerea celor mai avantajoase conditii n asigurarea resurselor si nplasarea produselor proprii pe piata.Competitivitatea unei firme este determinata, n principal, de trei marimicaracteristice, asa cum se arata n figura.2.6.Fig.2.6. ntreprinderea si factorii de competitivitatePreluat dupa Gilles Bressy, Cristian Konkuyt, 'economie d'entreprise, Ed.SIREY, Paris,1998.COMPETITIVITATEANTREPRINDERIICOSTURICALITATE SERVICIILa ce costuri se realizeaza produselepentru a vinde la preturi competitive?DesignFiabilitateDurabilitateCe servicii se oferan sprijinuldesfacerii produselor ?Ansamblul raporturilor de interactiune n care intra agentii economici nlupta pentru asigurarea surselor de aprovizionare si a pietei de desfacereformeaza sistemul relatiilor de concurenta.Gradul de intensificare a concurentei este impus de raportul cerere oferta, demasura echilibrarii acestuia, pe de o parte, si de raportul de forte n care se plaseaza pepiata agentii economici, pe de alta parte.n general , mijloacele si instrumentele utilizate n relatiile de concurenta se potdelimita n jurul celor patru piloni ai politicii de marketing, respectiv: produsul;pretul; promovarea; distributia.Concurenta cea mai evidenta este directa si se manifesta ntre ntreprinderilecare apar pe piata cu bunuri identice sau cu mici diferentieri, destinate satisfaceriiacelorasi game de nevoi. n acest caz, diferentierea dintre concurenti se realizeaza prinimaginea de marca, prin concurenta ntre marci. Se poate manifesta si oconcurenta indirecta, cnd ntreprinderile se adreseaza acelorasi nevoi sau unor nevoidiferite, prin oferta unei game variate de bunuri.Forta competitiei si implicatiile ei asupra rezultatelor activi tatii ntreprinderiidepind de marimea si pozitia economica a celor care se confrunta.Statul trebuie sa se implice n asigurarea unui cadru si climat concurentialnormal, ceea ce presupune: autonomia ntreprinderii; libertatea de nfiintare a oricarui tip de ntreprindere; promovarea celor mai rentabile produse din punct de vedere a intereselorfiecarei firme; reglementari economico-financiare egale pentru toti agenti economici,indiferent de forma de proprietate , marime etc.; formarea libera a preturilor; stabilirea prin reglementari bugetare a obligatiilor fata de stat; masuri pentru favorizarea participarii ntreprinderii pe piata externa; reglementari clare pentru sanctionarea, prin instanta judecatoreasca, afirmelor nerentabile etc.Pentru Romnia, pe lnga accelerarea privatizarii, o importanta hotartoare nformarea economiei de piata functionale care sa faca fata presiunilor concurentiale oare implicarea statului n crearea sistemului institutional si elaborarea legislatieicomplete privind piata si dezvoltarea ntreprinderilor private.II.4. Tipologia ntreprinderilorEconomia de piata se caracterizeaza prin existenta mai multor tipuri si forme dentreprinderi a caror coexistenta asigura un grad ridicat de diversificare a economieinationale, valorificarea superioara a resurselor si stimularea initiativelor private.Mecanismul economic de piata din Romnia creeaza premisele si conditiile defunctionare a unei mari varietati de ntreprinderi care se diferentiaza dupa proprietate,conducere, raspunderea actionarilor (asociatilor), domeniul de activitate, conditiilelocale, forma juridica, marime etc.Tipologia ntreprinderilor reprezinta practic o expresie a analizei(cercetarii)ntreprinderii prin intermediul a diverse unghiuri de abordare(criterii). Criteriile declasificare folosite sunt variate, astfel:1. Dupa forma de proprietate, ntreprinderile economice sunt: private; publice; mixte.Intreprinderea privata este o unitate de productie si economica al careipatrimoniu apartine fie unei singure persoane fizice (individuala), fie mai multora(asociatii, societati).Intreprinderea publica detine resurse ce apartin statului sau unor administratiipublice locale. Se mai numesc regii autonome sau regii publice.Intreprinderea mixta este o unitate de productie al carei capital se formeazape baza participarii unor proprietari individuali (sau asociati) privati si a diferitelorntreprinderi publice.2. Dupa forma juridica de organizare, pot fi: societati comerciale; societati de persoane, organizate sub forma de:? societati n nume colectiv ;? societati n comandita simpla. societati de capital, care se pot organiza n:? societati n comandita pe actiuni;? societati pe actiuni;? societati cu raspundere limitata. regii autonome.3. Dupa ramura n care functioneaza, ntreprinderile pot fi: industriale; agricole; de constructii; de transporturi; de comert; de servicii.4. Dupa tipul produselor realizate se deosebesc: ntreprinderi care produc bunurimateriale sau produc sevicii, etc.5. Dupa factorul de productie predominant, se deosebesc:? ntreprinderi care folosesc predominant munca vie;? ntreprinderi care folosesc predominant capitalul fix;? ntreprinderi care folosesc predominant capitalul circulant.6. Dupa marime, pot fi: ntreprinderi mici, mijlocii si mari;ncadrarea ntr-una din aceste categorii se face dupa cifra de afaceri, numarul desalariati, volumul capitalului.7. Dupa apropierea de sursele de aprovizionare si/sau de pietele de desfacere,pot fi: ntreprinderi care depind de pietele de aprovizionare cu materii prime(energie, materii prime agricole); ntreprinderi dependente de un anumit loc (exploatari miniere, santiere navaleetc.); ntreprinderile care depind de pietele de desfacere (care produc produseagricole perisabile etc.).8. Dupa mobilitate, pot fi: ntreprinderi cu pozitie fixa, respectiv legate debogatiile subsolului sau legate de folosirea pamntului; ntreprinderi partial fixe(zootehnie, forestiere, etc.); ntreprinderi cu mobilitate relativ mare (industria usoara,alte ntreprinderi industriale si de servicii).9. n functie de apartenenta nationala, pot fi : ntreprinderi nationale, al caror patrimoniu se afla n proprietatea uneipersoane fizice sau juridice din tara respectiva; ntreprinderi multinationale, ale caror subdiviziuni organizatorice sidesfasoara activitatea n doua s-au mai multe tari ; aceste ntreprinderi se aflan proprietatea unui grup economic privat sau cu caracter international ; ntreprinderi mixte sau ntreprinderi organizate sub forma de joint-venture,care se caracterizeaza prin participarea cu capital n proportii diferite a unorpersoane fizice sau juridice din tari diferite. Cstigurile obtinute sunt mpartiten functie de contributia fiecarei firme la constituirea capitalului ntreprinderiirespective.Clasificarea ntreprinderilor de Romnia dupa forma de proprietate, dupadomeniile de activitate si organizarea juridica poate fi urmarita n figura 2.7.Fig. 2.7. Clasificarea ntreprinderilor dupa proprietate si organizareCuvinte si expresii cheie:ntreprinderea celula de baza a societatii;ntreprinderea unitate economica si de productie;ntreprinderea ca organizatie;ntreprinderea ca centru de decizie;autonomia decizionala;principiul maximizarii profitului;firma comerciala;fluxuri de venituri si cheltuieli;mediul ambiant al ntreprinderii;micromediul ntreprinderii;macromediul ntreprinderii;competitivitatea firmei;tipologia ntreprinderilor.NTREPRINDERIntreprinderiindividualentreprinderisocietare private sisocietati comerciale cucapital majoritar destat (n curs deprivatizare)ntreprinderi dinpatrimoniul publicntreprinderi alesectorului economieisociale- ntreprinderiagricole- ntreprinderiindustriale, deconstructii etc.- ntreprinderiartizanale(mestesugaresti)- ntreprinderiale persoanelorfizice dinsectorulserviciilor- Societati depersoane- Societati curaspunderelimitata- Societati decapital (peactiuni)ntrep.publicentrep.semipublice Cooperative- productie- distributie- asigurari- credit etc.- Regii autonome- Societati saucompanii publice(industriale)- Societati nationale Societati mixte Concesiunintrebari:1. Cum a evoluat istoric conceptul de ntreprindere?2. Care sunt principalele caracteristici ale ntreprinderii n economia de piata?3. Ce se ntelege prin ntreprindere ca subiect al gestiunii economice?4. Care sunt principiile care stau la baza ntreprinderii economice libere?5. Definiti ntreprinderea moderna.6. n ce consta conceptul de mediu ambiant al ntreprinderii?7. n ce constau relatiile ntreprindere piata?8. Ce ntelegeti prin competitivitatea firmei?9. Care este tipologia ntreprinderilor n Romnia?Capitolul III: NTREPRINDEREA SISTEM ECONOMICDESCHIS, DINAMIC SI COMPLEXIII.1. Abordarea sistemica a ntreprinderiin investigarea problematicii complexe a ntreprinderii, se extinde tot mai multabordarea sistemica, avnd la baza teoria generala a sistemelor. Numeroase lucrari14clarifica si dezvolta notiunile de baza ale ntreprinderii prin prisma teoriei sistemelor.Sistemul este un ansamblu de elemente n interactiunea lor dinamica,organizata n vederea realizarii unui scop.Pentru a descrie un sistem este necesar sa se nteleaga aspectul sau structural, adicaorganizarea sa ntr-un anumit spatiu si aspectul functional, adica organizarea sifunctionarea n timp a elementelor sale componente.Ca organism economico-social, ntreprinderea are o structura sistemica, ncare diferitele sale componente se conditioneaza reciproc. Totalitatea elementelorcomponente, n interactiunea lor, constituie mecanismul de functionare alntreprinderii. Functionarea acestui mecanism se desfasoara sub actiunea factorilor demediu intern si extern si se manifesta ntr-o mare diversitate de forme.Conceptia sistemica privind ntreprinderea este un mod de a privi, a gndi si antelege procesele economice care au loc n cadrul ei n interactiune cu conducereaacesteia. Abordarea sistemica permite formarea unei viziuni largi, cuprinzatoareasupra functionarii acestui organism complex si dinamic care este ntreprinderea.Totodata, aplicarea teoriei generale a sistemelor la sistemele economice n general si lantreprindere ca sistem, n special, conduce la identificarea unor noi cai de analiza,permitnd formularea unor solutii, decizii perfectionate, care sa conduca la realizareascopurilor propuse.Teoria generala a sistemelor considera fenomenele si procesele economice casistem, adica un ansamblu organizat de elemente interdependente, aflate ninteractiune activa sau numai potentiala.Un sistem se defineste prin urmatoarele notiuni:obiectele (elementele) sistemului, entitati materiale sau abstracte ceconstituie componenta constructiva a sistemului (statica sistemului);proprietatile obiectelor;relatiile, raporturile dintre elementele (dinamica sistemului).Reuniunea elementelor ntr-un ansamblu, mpreuna cu relatiile dintre ele,formeaza structura sistemului . Structura unui sistem este o caracteristica relativstabila a acestuia. Practica economica a dovedit ca legaturile dintre elementelecomponente ale sistemului ntreprindere fac ca actiunea unora sa se reflecte asupraaltora si, implicit, asupra ntregului constituit de ntreprindere. De exemplu,perturbatiile care pot sa apara n aprovizionarea cu materii prime afecteaza ritmicitatea14 M. Dumitrescu, Organizarea structurala a ntreprinderilor, Ed. Stiintifica, 1969; C. Russu, Organizareastructural-informationala a ntreprinderii, Ed. Politica, 1978; O. Nicolescu si colab., Management, Ed. Didacticasi Pedagogica, 1992; E. Mihuleac, Bazele managementului, Ed. Tempus, 1994 s.a.productiei, iar aceasta are consecinte asupra veniturilor realizate de ntreprindere.Rezulta ca sistemul se manifesta ca o entitate distincta, ca un ntreg.ntreprinderea abordata ca sistem complex are o serie de caracteristici care-iasigura o functionalitate specifica. n figura 3.1. poate fi urmarita complexitateasistemului ntreprindere.Fig. 3.1. Complexitatea sistemului ntreprindereAbordarea ntreprinderii pe baza principiilor teoriei sistemelor si ciberneticiiimpune luarea n considerare att a ntreprinderii ca ansamblu unitar, ct si a fiecareiadintre componente, n interdependenta si actiunea lor. Abordarea sistematica antreprinderii consta n prioritatea acordata ntregului, respectiv ntreprinderii fata deelementele sale componente, subunitati structurale si functionale si studieriiconexiunilor dintre elementele componente n dinamica si complexitatea lor.Sistemul poate fi definit, de:multimea elementelor sale;multimea conexiunilor interne si externe;intrarile si iesirile din sistem;finalitatea sistemului;comportarea si capacitatea de functionare a sistemului.III.2. Caracteristicile sistemului ntreprindereSistemul ntreprindere prezinta o serie de caracteristici care trebuie avute nvedere pentru a-i asigura functionalitatea, acestea sunt:a) ntreprinderea este un sistem social , ntruct n cadrul acesteia o componentaesentiala sunt oamenii (conducatori si executanti) care actioneaza asuprantreprinderea esteo organizatie economica autonoma careproducepentru pieteEste un sistemierarhizatEste un sistemorganizat si condusEste un sistem finalizatFinalitate: maximizareasurplusului economic(profitului)Este un sistemumanEste un sistemdeschiscelorlalte componente (resurse materiale, energie, capacitati de productie,informatii) pentru a realiza obiectivele propuse; n ultima instanta, finalitateasistemului este cresterea bogatiei;b) ntreprinderea este un sistem economic, deoarece reuneste resurse de diferitetipuri urmarind valorificarea lor optima (sistem cu rationalitate);c) ntreprinderea este un sistem deschis, n sensul ca are schimburi permanentecu mediul (de unde si procura inputurile si unde si externalizeazaoutputurile).n figura 3.2 se prezinta ntreprinderea ca sistem deschis;Legenda:Flux fizic Flux financiar Flux informatiiLegenda: Flux fizic Flux financiar Flux informatiiFig.3.2. ntreprinderea sistem deschisSursa: M.Darbelet si J.M.Lauginie, conomie de l' entreprise,Les ditions Foucher, Paris, 1995.d) ntreprinderea este un sistem organic adaptiv, n permanenta legatura cumediul de care este influentat, dar pe care l si influenteaza, fapt care determinamodificarea parametrilor sistemului. Un sistem ai carui parametri suntvariabili ca raspuns la conditiile mediului este un sistem adaptiv;e) ntreprinderea este un sistem dinamic, deoarece si modifica starea n timp;f) ntreprinderea este un sistem complex, reunind un mare numar de elemente,subsisteme, parti cu functii bine precizate;g) ntreprinderea este un sistem cu comportament finalist, cu echifinalitate;Centru de comandaD.G.Sistem fizic detransformareSistem financiarVariabile deintrareVariabile deiesireVariabile deiesireVariabile deintrareInformatii InstructiuniDeciziiPiete namonte:Piata munciiPiatafinanciaraPiata consumurilorintremediarePieten avalClientiConcurentiInformatiiIesiriVenituriInformatiiIntrariCheltuieliCadrul juridico institutional (regulamente,legi, fiscalitate, infrastructura)Bugeteh) ntreprinderea este un sistem relativ stabil. Daca o perturbatie a mediului aprodus variatia unor parametri, ntreprinderea reactioneaza pentru a conduceevolutia n regim stationar. n acest scop, n cadrul sistemului ntreprindereidentificam un subsistem specific (subsistemul conducator) avnd rolul de apune n practica masurile corective care sa permita atingerea regimuluistationar, a stabilitatii. Obiectivul subsistemului conducator este reglareasistemului si asigurarea functionalitatii optime. Dispersia activitatilor (uneorichiar si a componentelor sistemului) n teritoriu, ca si complexitatea proceselorcare au loc, fac ca reglarea sa se desfasoare n conditii grele, uneori chiar nlipsa unor informatii pertinente;i) ntreprinderea este un sistem supus proceselor entropice, sub actiuneacarora se manifesta tendinta de dezorganizare. Activitatea de conducereconstituie forta care contrabalanseaza aceasta tendinta, asigurnd stabilitateadinamica a ntreprinderii;j) ntreprinderea este un sistem probabilist (stochastic) datorita actiuniifactorilor aleatori care tind sa perturbe echilibrul. Mentinerea stabilitatii,prentmpinarea si anihilarea factorilor perturbatori, evitarea tendintelorentropice necesita din partea conducerii interventii reglatoare active sipermanente;k) ntreprinderea este un sistem cu autonvatare (se nvata n procesul dedesfasurare a activitatilor economice si sociale);l) ntreprinderea este un sistem cibernetic. Culegerea informatiilor despreiesirea sistemului si utilizarea lor pentru corectarea intrarii (feed-back,conexiune inversa) este caracteristica sistemelor cibernetice. ndeplinireaobiectivelor necesita asigurarea permanenta a intrarilor prestabilite (cantitativsi calitativ), corelarea acestora cu procesele tehnologice, urmarireatransformarilor pe care le sufera intrarile, compararea rezultatelor cuobiectivele;m) ntreprinderea este un sistem autoreglabil si autoorganizabil. ntreprindereaeste un sistem autoreglabil si autoorganizabil n care coexista doua tipuri deactivitati: o activitate tehnico-productiva si o activitate de conducere.Caracterul de sistem autoreglabil si autoorganizabil are la baza conceptul deretroactiune sau de conexiune inversa (feed-back), care presupune capacitateasistemului de a-si modifica intrarile si starea sa, n raport cu modul n careiesirile raspund comenzii sociale. n acest context, ntreprinderea abordata nviziune sistemica este formata dintr-un sistem reglat sau condus (S), n careau loc procese tehnice si biologice de transformare a factorilor de productie nproduse finite, conform obiectivelor propuse initial si un sistem reglator sauconducator (R), care are rolul de a asigura functionarea sistemului reglat, nlimitele parametrilor tehnici, organizatorici si structurali pentru atingereafinalitatii, concretizata n cererea de produse pe piata produselor (P). Sistemulreglator se justifica prin actiunea permanenta asupra factorilor entropiciperturbatori si si concretizeaza activitatea n procesul decizional.Retroactiunea sau conexiunea inversa (?X) se manifesta att la nivelulntreprinderii considerata ca sistem, ct si la nivelul subdiviziunilororganizatorice, ca subsisteme. Fiecare subsistem si are intrarile si iesirileproprii. Iesirile dintr-un subsistem constituie intrari n cadrul subsistemuluiurmator (fig. 3.3.)Fig. 3.3.: Schema bloc a sistemului ntreprinderii, n care:S sistem reglat (condus);R sistem reglator (conducator);X intrarile n sistem;Y iesirile din sistem; X marimea de reglare.Functionalitatea ntreprinderii ca sistem este data de transmitanta (T), carese determina ca raport ntre iesirile (Y) si intrarile (X) sistemului:XYT .Transmitanta poate fi exprimata fizic (T 1) si valoric (T>1). Transmitantafizica poate este subunitara deoarece intrarile de resurse alocate sunt, de regula,inferioare output-urilor obtinute. Transmitanta valorica a sistemului trebuie sa fiesupraunitara pentru ca acesta sa fie functional, respectiv cifra de afaceri sa fie maimare dect costurile si sa se obtina un nivel ct mai ridicat al profitului.III.3. Subsistemele componente ale sistemului ntreprindereConform axiomelor lui Churchman rezulta ca putem construi sistemulntreprindere pornind de la subsistemele componente. O larga utilizare n domeniulorganizarii si conducerii are structurarea ntreprinderii ca un dublet obiect condus conducere. Sunt puse astfel n evidenta doua subsisteme ale sistemuluintreprindere: subsistemul condus si subsistemul conducator. Fiecare din cele douasubsisteme se structureaza, la rndul lor, n alte elemente componente.Subsistemul condus sau efectoriu se compune din: loc de munca, atelier, sectie,compartimente functionale (planificare, lansare, urmarirea productiei, aprovizionare,desfacere, personal etc.). Fiecare dintre acestea pot fi considerate ca sisteme, dat fiindcaracterul deschis al sistemelor. Ele vor fi, deci, formate din alte componentespecifice, descompunerea mergnd pna la element, care constituie unitateastructurala ce nu mai poate fi descompusa (postul).X Y XSRSubsistemul conducator se structureaza n conducere strategica, conduceretactica si conducere operativa astfel nct sa se realizeze functiile conducerii(previziune, organizare, coordonare, comanda si control). Realizarea functiilorconducerii implica un ansamblu de metode si procese intelectuale, tehnice sieconomico-financiare prin care decizia (comanda) se transforma n actiune. Dinanaliza proceselor de conducere rezulta ca principalele activitati, operatiuni siprocedee implicate n conducerea stiintifica a sistemului ntreprindere pot fi etapizate,astfel: reflectie-decizie, decizie-actiune, actiune-rezultate.Abordarea sistematica permite, de fapt, modelarea realitatii obiective complexereprezentata de ntreprindere, prin abstractizarea functionarii ei. Astfel, un primmodel al sistemului ntreprindere porneste de la structurarea pe cele douasubsisteme amintite anterior si este prezentat schematic n fig. 3.4.Fig. 3.4. ntreprinderea ca dublet obiect condus-conducereUn alt model al sistemului ntreprindere, subsistemul condus (structuralorganizatoric)si subsistemul conducator, porneste de la identificarea activitatilor princare acesta si exercita functiile sale si si realizeaza finalitatea ca sistem. n fig. 3.5. seprezinta modelul sistemului ntreprindere care surprinde structura functionala aacestuia.{I} {E}Subsisteme efectoriiConducere strategicaConducere tacticaConducere operativaSubsistem conducatorFig. 3.5. Model structural al sistemului ntreprindereAbordarea sistemica permite economistului sa nteleaga exact necesitateaconducerii, coordonarii partilor (subsistemelor), astfel nct fiecare dintre acestea sacontribuie la realizarea finalitatii ntregului sistem care este ntreprinderea. Dupa cums-a observat, ntre subsisteme se stabilesc legaturi, conexiuni care conduc laorganizarea partilor ntr-un ntreg. De cele mai multe ori, aceasta organizare apareca o structura ierarhizata care asigura circulatia informatiei necesare conduceriintregului sistem.Cuvinte si expresii cheie:teoria sistemelor;sistemul ntreprindere;ntreprinderea-organism economic si social;adaptabilitatea ntreprinderii;sistem autoreglabil si autoorganizabil;sistem reglat si sistem reglator;feed-back;transmitanta sistemului ntreprindere;ntreprinderea ca dublet "obiect condus-conducere":modelul structural al sistemului ntreprindere.ntrebari:1.Prin ce se caracterizeaza ntreprindere ca un organism economico-social unitar?2.Care sunt principalele trasaturi ale unei ntreprinderi abordata n conceptiesistemica?Cercetare -dezvoltareProductieMarketing-comercializareAprovizionare DesfacereFinanciar-contabil PersonalSubsistemul conducator3.Definiti si comentati conceptul de functionalitate (transmitanta) a sistemuluintreprindere.4.Care sunt caracteristicile sistemului ntreprindere?5.Care sunt subsistemele componente ale ntreprinderii?Capitolul IV: ORGANIZAREA STRUCTURALA ANTREPRINDERIIIV.1. Conceptul de structura a ntreprinderiintreprinderea, ca celula de baza a economiei, tinde sa se organizeze nvederea atingerii scopului pentru care a fost creata, acesta urmarind supravietuireasi dezvoltarea sa. Pentru a realiza acest scop ntreprinderea trebuie sa desfasoare oactivitate eficienta, ceea ce impune o continua adaptare, restructurare si definire alocului si rolului tuturor elementelor care o compun n procesul de organizare.Organizarea ntreprinderii are doua cerinte principale: o cerinta tine deasigurarea desfasurarii diviziunii muncii si alta cerinta tine de coordonareasarcinilor care trebuie sa fie ndeplinite de catre membrii sai.Din punct de vedere static a organiza nseamna a stabili o ordine, o ierarhizarea personalului care compune ntreprinderea si ordonarea modului de desfasurare amuncii acestuia.Din punct de vedere dinamic a organiza nseamna a studia modul defunctionare a ntreprinderii, a analiza felul n care sunt puse n miscare mijloacele decare dispune pentru a atinge obiectivele pe care aceasta si le fixeaza.Folosirea eficienta a resurselor depinde de cadrul organizational creat n fiecarentreprindere. Problema fundamentala a organizarii consta n mentinereastabilitatii interne a ntreprinderii, printr-o continua adaptare a structuriloracesteia la exigentele pietei concurentiale. Acest proces dinamic se realizeaza ndoua planuri: n primul plan se stabileste cadrul structural de ansamblu, prin care seproiecteaza structurile organizatorice si de conducere, concomitent cu stabilireastructurii de productie; n planul al doilea se organizeaza diferitele componente alesistemului tehnico-productiv si economico-social (alocarea resurselor si organizareafolosirii lor eficiente, organizarea sistemului de productie, gestionarea productiei si avnzarilor, gestiunea financiara etc.)Dupa H.Mintzberg, structura este osatura organizarii, este maniera n caresunt repartizate sarcinile si responsabilitatile15 .IV.2. Structura organizatorica - expresie a organizarii ntreprinderiiStructura unei organizatii poate fi definita ca o suma totala a mijloacelorutilizate pentru a repartiza sarcinile diferite si pentru a asigura coordonarea necesarantre acestea.Structura generala a ntreprinderii cuprinde structura organizatorica sistructura socio-culturala1. Structura organizatorica. Dupa C-tin Barbulescu si colab., structuraorganizatorica este definita ca reprezentnd ansamblul persoanelor, subdiviziunilor15 H.Mintzberg - Structure et dinamique des organizations. Ed. Organisation, Paris, 1982.organizatorice si a relatiilor dintre acestea, orientate spre realizarea obiectivelorprestabilite ale ntreprinderii 16.Structura organizatorica este formata din structura functionala si structuraoperationala :a. Structura functionala (verticala) corespunde coordonarii pe verticala asarcinilor si cuprinde: postul, atribuit unei persoane angajate; functia, reprezentata de sarcinile angajatului; compartimentul, care este o subunitate organizatorica aflata sub aceeasiautoritate ierarhica.Coordonarea sarcinilor si ierarhizarea diferitelor persoane corespundestructurii verticale a ntreprinderii si reprezinta sistemul de comanda alorganizarii. Aceasta structura se realizeaza n functie de tipurile de decizii care se iaula diferite niveluri ale piramidei ierarhice.Se pot distinge patru niveluri ierarhice, n functie de amploarea deciziei si deorizontul de timp pe care-l implica: nivelul strategic, unde se iau deciziile care angajeaza ntreprinderea petermen lung; nivelul tactic, care defineste drumul de urmat pentru a atinge obiectivelefixate anterior; nivelul operational , care defineste pe termen scurt atingerea obiectivelor demai sus; nivelul de executie, unde se realizeaza activitatile de productie implicatepentru realizarea obiectivelor stabilite.b. Structura operationala (orizontala), care corespunde diviziunii muncii peorizontala si cuprinde functiunile ntreprinderii. Structura orizontalaasigura organizarea ntreprinderii n raport de omogenitatea sicomplexitatea activitatii, pe baza a doua criterii de specializare: n cazul cnd produsele vndute si pietele sunt relativ asemanatoare,activitatile se organizeaza pe marile functiuni ale ntreprinderii; n cazul n care produsele si pietele sunt foarte eterogene, mpartireaactivitatilor pe functiuni se face dupa gruparea produselor si a pietelor.2. Structura socio-culturala a ntreprinderii reflecta identitatea ntreprinderii,modul n care aceasta este perceputa n mediul sau si pe care-l poate influenta prinactiunile de comunicare si relatiile publice. Imaginea ntreprinderii se formeazaprin politicile de relatii publice. La formarea acesteia contribuie ntregul sistemde valori al ntreprinderii, format din ansamblul regulilor acceptate de catreangajati. De-a lungul timpului se formeaza cultura ntreprinderii care seexprima prin ansamblul de cunostinte, de valori si comportamente de care dispunmembrii acesteia. Dintre manifestarile culturii ntreprinderii fac parte:simbolurile (etichetele), stilul arhitectonic, stilul vestimentar, unele elemente ce tinde vocabularul ntreprinderii, modalitati speciale de transmitere a unor valori sicomportamente catre generatiile viitoare etc. Cultura ntreprinderii are un important16 C.Barbulescu, T.Gavrila, F.Badea, V.Lefter, F.Prvu, E.Fransua - Economia si gestiunea ntreprinderii, Ed.Economica, 1995.rol n procesul de gestiune. O cultura puternica are valori numeroase si acceptate depersonalul sau, ceea ce poate deveni un factor de motivatie profesionala si de bunagestiune.Functionarea ntreprinderii ca sistem tehnico-productiv necesita un cadru dereglare a relatiilor care se stabilesc ntre diferite subsisteme. Acest cadru se realizeazaprin intermediul structurii organizatorice. Orice structura organizatorica este oierarhie, diferentiata dupa mai multe criterii: criteriul (felul) produsului; criteriul functional; criteriul geografic; criteriul numeric.Organizarea ca proces operational prin care se precizeaza si se delimiteazaresponsabilitatile, atributiile, sarcinile concrete necesare realizarii scopului stabilit,precum si a relatiilor dintre compartimentele si persoanele ce ndeplinesc atributii,vizeaza structura de productie si conceptie si organizarea activitatilor ce tin defunctiunile ntreprinderii.Structura de productie si conceptie este definita prin compo nenta verigilorde productie, control si cercetare si legaturile ntre acestea.Verigile de productie se regasesc n cadrul unei structuri organizatorice subforma de: uzine, fabrici, sectii, ateliere, laboratoare etc., fara personalitate juridica.Veriga de baza a unei structuri de productie si conceptie este sectia de productie.Verigile de productie cuprind: sectii de baza, sectii auxiliare, sectii de service, sectiianexe, ateliere etc. Veriga primara a structurii de productie si conceptie este locul demunca, reprezentat de o anumita suprafata de productie nzestrata cu mijloace deproductie specifice pentru operatii executate de un lucrator sau grup.Baza organizarii structurale consta dintr-o buna cunoastere a directiilor siritmului de dezvoltare a ntreprinderii, a obiectivelor de realizat, a nevoilor deresurse umane, materiale si financiare, interne si atrase.Directiile si ritmul de dezvoltare a ntreprinderii exprima ntr-o forma sinteticadirectia si ritmul de dezvoltare a tuturor domeniilor de activitate, ncepnd cuproductia si terminnd cu gestiunea personalului. n dimensionarea proportiilor siritmului dezvoltarii se tine seama de variatele conexiuni pe care ntreprinderea le arecu mediul (n cadrul ramurii, ct si n cadrul economiei nationale), conexiuni cucaracter de subordonare sau de colaborare. Actiunea este deosebit de complexa,sprijinindu-se nu numai pe informatiile de care dispune ntreprinderea, ci, mai ales, peinformatiile oferite de macro-sistemul, informatii care adesea joaca rolul de restrictii,deoarece exprima interesele generale ale societatii. Definirea directiei si ritmului dedezvoltare a ntreprinderii presupune fixarea obiectivelor de realizat care se potconcretiza n: asigurarea executarii integrale si ritmice a obiectivelor privind folosireacapacitatilor de productie si perfectionarea proceselor tehnologice; finalizarea activitatii trebuie sa fie caracterizata si de un nalt nivel deeficienta a folosirii resurselor, nivel dimensionat n functie de modul dedezvoltare a bazei materiale.Atingerea obiectivelor fixate reclama determinarea nevoilor de resurse demunca, materiale si financiare si, mai ales, rationala utilizare a acestor resurse.Folosirea diferitelor resurse pentru atingerea obiectivelor fixate se nfaptuieste prinorganizarea activitatii pe baza principiului autogestiunii.Prin elaborarea directiei de dezvoltare se determina ctiva parametri esentialiai elaborarii ulterioare a structurii organizatorice si anume: locul ntreprinderii ncomplexul macroeconomic national, precizarea problemelor specifice ntreprinderii,elaborarea variantelor principale de dezvoltare si alegerea solutiilor optime.Fixarea obiectivelor de atins si a liniei generale de dezvoltare are n vederetrei aspecte importante si anume: aspectul economic, se refera la utilizarea deplina a resurselor; aspectul dinamic, impus de necesitatea asigurarii circulatiei rapide ainformatiilor ntre toate nivelurile de dispozitie si executie; aspectul democratic, se refera la asigurarea participarii personalului laluarea deciziilor.n procesul de organizare se stabilesc principalele categorii de activitatinecesare pentru a realiza obiectivele propuse. Rezultatul organizarii l reprezintafunctiile, activitatile, atributiile si sarcinile. Organizarea este mijloc, nu scop, esteparte dintr-un ntreg.Organizarea reuneste modalitatile de elaborare, adaptare si introducere de noiconcepte si tehnici cu caracter organizatoric; este un proces de diviziune al muncii, deprecizare a atributiilor si sarcinilor ce revin oamenilor att n munca de executie, ct sin cea de conducere.Organizarea creeaza structurile, formele cooperarii ntre verigile deproductie.Spiritul de organizare se asociaza cu ordinea, observarea legaturilor dintreoameni si bunuri, stabilirea unor reguli de munca. ntre organizare si dirijare exista ostrnsa legatura, organizarea se refera la pregatirea actiunilor dupa un plan riguros,dirijarea nseamna sa se asigure o concordanta ct mai deplina ntre scopul urmarit siactiunea reala a obiectului condus.Organizarea are un rol catalizator, stabilind masurile organizatorice cevizeaza eficienta n realizarea obiectivelor. Organizarea are ca scop utilizarearationala a resurselor, permitnd o mai buna comunicare si ntelegere n munca.Se distinge organizarea procesuala si organizarea structurala.Organizarea procesuala presupune stabilirea categoriilor de munca si aproceselor necesare realizarii obiectivelor fundamentale (activitati, atributii, sarcini,operatii). Organizarea structurala consta n gruparea functiilor, atributiilor,sarcinilor si repartizarea lor pe oameni n vederea realizarii obiectivelor. De fapt,organizarea structurala este o organizare formala. Exista si o organizare informalacare semnifica ansamblul de interactiuni umane cu caracter organizatoric care aparspontan si natural, elementul de baza fiind grupul de oameni.n executarea atributiilor de organizare, managerii folosesc structuraorganizatorica si sistemul informational n relatia lor reciproca.Structura organizatorica integreaza ntr-un ansamblu unitar elemente umane,compartimente, relatii si scheme.O ntreprindere are mai multe structuri , respectiv: structura compartimentelor ntreprinderii; structura de productie si sortimentala; structura procesului de productie; structura organizarii productiei; structura activelor fixe si circulante; structura umana; structura organizarii conducerii; structura de proprietate; structura sistemului informational etc.Compartimentele pe baza carora se identifica conceptual si n detaliu o structuraorganizatorica sunt cuprinse n organigrama ntreprinderii.Organigrama este o reprezentare schematica formala a structurii ntreprinderiicare da o imagine exacta a diviziunii muncii si indica ce posturi exista, cum suntgrupate pe compartimente si sectoare, cum circula informatia ntre ele (fig.4.1.).Fig.4.1. Organigrama unei ntreprinderi (structura mixta) cuservicii functionale


Recommended