71
ECOLOGIA NEMATOZILOR CU CHIŞTI AI CARTOFULUI (GLOBODERA SPP.), PLANTE GAZDE ATACATE ȘI POSIBILE
SIMPTOME
ECOLOGY OF POTATO CYST NEMATODES (GLOBODERA SPP.), HOST PLANTS AND POSSIBLE SYMPTOMS
Leonard BOROȘ Unitatea Fitosanitară Braşov, Laboratorul Regional de Nematologie
ECOLOGIE
Nematozii cu chişti ai cartofului, deşi ocazional îi găsim pe
porţiunile plantei de deasupra solului, ei sunt caracterizaţi ca fiind
organisme ce trăiesc în sol. Multe faze importante ale ciclului biologic
(supravieţuirea, deplasarea, localizarea şi penetrarea rădăcinilor plantei
gazdă, împerecherea,
eclozarea juvenililor
ifestanţi etc.) sunt
supuse influenţelor
fizice, chimice şi
biologice ale mediului
în care trăiesc. Factorii
ecologici pot influenţa
radical dezvoltarea,
inhibarea sau chiar
moartea nematozilor cu
chişti ai cartofului.
Temperatura este factorul cel mai important în toate etapele de
dezvoltare ale nematozilor cu chişti. Fiind animale poikiloterme, întreg
sistemul de relaţii este controlat de temperatură. Influenţă mare asupra
fluctuaţiilor de temperatură o au precipitaţiile. Astfel, solurile bine drenate
suportă mai uşor ploile torenţiale spre deosebire de cele mai puţin
drenate. Solurile drenate sunt preferate de către nematzii cu chiști. Coaja
ouălor nematozilor cu chişti este îndeajuns de groasă şi acţionează
protectiv chiar şi la temperaturi de - 35ºC permiţând juvenililor adăpostiţi
72
în ou să îşi reia ciclul de dezvoltare odată cu revenirea la temperaturi
pozitive.
Juvenilii eclozează şi îşi încep activitatea când temperatura
solului depăşeşte 10ºC, încetându-şi activitatea la temperaturi de peste
25ºC. Specia Globodera rostochiensis se dezvoltă mai bine la temperaturi
ridicate (20-25ºC), în timp ce Globodera pallida preferă temperaturile mai
scăzute.
Solul este un alt factor care poate influența toate fazele ciclului de
viață ale nematozilor cu chiști. Ei pot fi întâlniți atât în solurile organice cât
și în soluri minerale. Textura solului are impact puternic asupra plantelor
și nematozilor deoarece influențează schimbul de gaze, reținerea sau
pierderea nutrienților din sol și nu în ultimul rând mișcarea nematozilor.
Se ştie că solul absoarbe şi reţine radiaţia solară, iar incidenţa
acestei radiaţii depinde de nori, de gradul de acoperire a solului, de
culoarea solului, densitatea vegetaţiei, gazele conţinute în sol şi de
gradienţii de temperatură care se propagă de la suprafaţă spre adâncime.
Migrarea juvenililor din stadiul J2 de Globodera rostochiensis este
mai bună în solurile nisipoase decât în solurile argiloase (Rode, 1962).
Cu toate că la majoritatea nematozilor evoluția lor începe în
condiții de anaerobioză, totuși lipsa oxigenului pe perioade îndelungate de
timp, duce la întreruperea dezvoltării embrionare.
Acești nematozi s-au adaptat la un mod de viață parazit iar
dezvoltarea lor nu poate avea loc decât într-un mediu suficient de umed.
Creșterea și mobilitatea sunt puternic afectate când umiditatea din sol
scade sub 10%.
Solurile ușor aerisite , cu umiditatea relativă de 50-70%
favorizează supraviețuirea și mișcarea stadiilor libere din sol ale
nematozilor cu chiști.
Masculii de Globodera rostochiensis trăiesc aproximativ 10 zile în
sol, însă rezistența și longevitatea chiștilor este ridicată. Ouăle embrionate
viabile, din interiorul chiștilor, persistă în sol în absența plantei gazdă,
timp de 27-28 ani (Grainder, 1964), fiind deosebit de rezistente la
uscăciune.
Nematozii cu chiști ai cartofului tolerează valori ale pH-ului
suportate de plantele de cartofi și nu sunt afectați de starea nutritivă a
solului decât în măsura în care aceasta afectează dezvoltarea plantei.
73
PLANTE GAZDE ATACATE ȘI POSIBILE SIMPTOME
Plantele de cartof pot răspunde în mute moduri la atacul
nematozilor cu chiști, dar în cele din urmă, progresiv, la nivel ridicat al
invaziei, dezvoltarea plantei și a producției de tuberculi este afectată
ireversibil. Din cauză că plantele care sunt infestate cu nematozi au
sistemul radicular ineficient, ele devin cronic stresate în ceea ce privește
apa, determinând în cele din urmă mărirea în volum a celulelor în
detrimentul diviziunii lor (Slateyr, 1967).
Frunzele devin mai mici la plantele infestate și prezintă un raport
mai mare între grosimea pereților celulari și conținutul celulei iar de aici
un mai mare conținut al materiei uscate decât la plantele neinfestate.
La o densitate
scăzută a nematozilor
majoritatea plantelor
pot tolera invazia
dăunătorului.
Plantele pot inițial să
răspundă prin rădăcini
laterale, ca răspuns la
agresiunea
nematozilor, așa că
structura totală a
rădăcinii poate fi ușor
mai mare decât de
obicei. Cu cât gradul de
invazie crește, planta
nu este capabilă să
compenseze atacul iar
sistemul radicular
devine, în final, slab și ineficient. Deseori se întâlnesc întârzieri ale
înfloririi plantelor de cartofi (Fig. 1).
În prima parte a perioadei de vegetație, plantele prezintă
simptome puțin specifice atacului cu nematozi, are loc reducerea ratei
fotosintezei (prin întreruperea absorbției elementelor nutritive și a relației
plantă-apă), creșterea cantității de materie uscată a rădăcinilor ceea ce
duce la dezvoltarea unui număr redus de tulpini care devin de talie mică,
apariția de frunze groase, rezultatul fiind oprirea din creștere a plantei.
Fig.1. Întârzierea înfloririi
74
În a doua
perioadă a vegetației
frunzele îmbătrânesc
mai devreme, se
formează un număr
mic de frunze noi
(Fig. 2.), absorbția de
apă și elemente
nutritive este redusă
datorită rădăcinilor
mai puțin adânci ceea
ce cauzează o ofilire
incipientă în timpul
zilelor călduroase și
uscate, iar numărul de
tuberculi precum și producția de materie uscată în tuberculi descrește.
Simptomele cele mai importate apar însă pe rădăcini. Acestea din
urmă de obicei se brunifică și se ramifică anormal.
Toate aceste simptome de atac – care reprezintă de fapt
exteriorizarea unor perturbări la nivelul metabolismului, ca urmare a
parazitismului – se reflectă în final asupra producției.
Totuși, nu
întotdeauna gradul de
dăunare este în raport
direct cu numărul de
chiști, deoarece
intervin o serie de
factori (condițiile
climatice, perioada de
semănat, natura și
feritilitatea solului
etc.) care modifică,
într-o măsură mai
mică sau mai mare,
efectul dăunător al
parazitului.
Fig. 2. Infestație cu “plaje” în cultura de cartof
Fig. 3. Chist cu ouă embrionate
75
O particularitate biologică, poate dintre cele mai importante a
nematozilor cu chiști ai cartofului, este posibilitatea de conservare sau de
supraviețuire.
Majoritatea chiștilor eliberează juvenilii în primăvară, însă o
parte din ei pot menține în interiorul lor un număr apreciabil de ouă
embrionate, timp de mulți ani (Fig. 3.).
Pentru că simptomele descrise mai sus nu sunt atât de specifice
atacului cu nematozi din genul Globodera, se pot examina rădăcinile în
perioada de vegetație, în vederea stabilirii frecvenței și intensității
atacului. În cazul unei astfel de suspiciuni, precum și în afara perioadei de
vegetație, analiza probelor de sol în laboratoare de specialitate, rămâne
metoda cea mai sigură de diagnoză care merge până la identificarea de gen
și specie.
Bibliografie
1. Dobrin Ionela, 1998. Contribuții asupa biologiei, ecologiei și combaterii nematozilor cu chiști (Globodera spp.) la cartof. Rezultatul tezei de doctorat. U.Ș.A.M.V. București.
2. Romașcu E., 1973. Nematozii plantelor agricole și combaterea lor. Ed. Ceres, București.
3. Marks R.J. and Brodie B.B., 1998. Potato Cyst Nematodes – Biology, Distribution and Control. CAB International, Wallimgferd, UK.