Echilibrul Si Dezechilibrul Pietei Muncii

7/31/2019 Echilibrul Si Dezechilibrul Pietei Muncii

1/27

UNIVERSITATEA GEORGEBARITIUFOCSANI

FACULTATEA DE TIINE ECONOMICESpecializareaEconomia Turismului,Comertului si

Serviciilor

Absolvent :Iunie . 27.2010 Ghita George


2/27

Cuprins

1. Echilibrul economic si echilibrul

ocuparii factorului munca 3

2. Dezechilibre ale ocuparii factorului munca.Subutilizarea fortei de munca : 10

- Tabelul nr. 3.1. Proportia populatiei inactive pe categorii deinactivitate 13

3. Utilizarea potentialului de munca in Romania 15

-Evolutia populatiei ocupate. 18

-Fig. 3.1. Dinamica populatiei totale, active si ocupate. 19

-Populatia ocupata pe sectoare ale economiei nationale 19

-Figura nr. 3.2.Dinamica populatiei ocupate pe sectoare

ale economiei nationale. 21

-Sansele de ocupare dupa nivelul de instruire. 26

2


3/27

DEZECHILIBRE ECONOMICE ALEROMANIEI

3.1. Echilibrul economic si echilibrul ocuparii factoruluimunca

Economia reprezinta o realitate dinamica, aflata in continua miscare.Ea se prezinta ca un sistem integrat de ramuri si activitati economice,social -; culturale si juridice. Fara un astfel de sistem -; care saproduca hrana, s-o prelucreze, s-o ambaleze si s-o distribuie, care safabrice stofe si sa confectioneze imbracaminte, care sa construiasca casesi sa le mobileze, sa asigure servicii medicale si de invatamant, salegifereze si sa mentina ordinea, sa pregateasca apararea colectivitatii -viata ar fi grea. Iata deci functia lui. Sistemul economic optim este acela

care furnizeaza maximum din ceea ce oamenii au nevoie. h7t15tyAceste activitati sunt realizate si asigurate de catre agentii economici sighidate, inainte de toate, prin mecanismele pietei. La scara intregiieconomii, ele nu se pot insa desfasura in conditii optime, fara o anumitastare de concordanta, denumita echilibru macroeconomic, intrecomponentele mecanismului economic, componente care desi se aflaintr-o anumita interdependenta au o functionalitate proprie si sunt inmiscare.Scopul activitatii umane indiferent de nivelul la care este exprimat saucercetat - individual, de grup ori de societate, in ansamblu - este

satisfacerea cererii de bunuri materiale si servicii. Latura dinamica,activa a acestor entitati, urmarite in continuare, ca factor de productieajuta la intelegerea evolutiei economice si sociale.Cererea si oferta de munca se afla intr-o stransa interdependenta,determinata de un ansamblu eterogen de factori: economici, tehnici,demografici, ecologici etc. Interactiunea dintre cererea si oferta demunca are un caracter legic, vizand in principal realizarea unui

3


4/27

echilibru, a unei concordante intre cantitatea, calitatea si structurafactorului activ si nevoile de resurse de munca ale utilizatorilor.Echilibrul dintre cerere si oferta de munca, in spiritul legii obiective,trebuie inteles ca un echilibru relativ si in sens dinamic.Echilibrul dintre cele doua categorii corelative ale pietei muncii trebuiesa fie abordat din mai multe puncte de vedere: a) ca echilibru dinamic,care arata ca zonele de contact ale cererii cu oferta de munca si invers,ale ofertei cu cererea imbraca manifestari deosebit de complexe simereu in schimbare, transformare, iar fluxurile dintre ele se amplificain timp si spatiu. Trebuintelor de munca, exprimate prin numarul delocuri de munca, pe de o parte si resurselor de munca pe de alta parte,le sunt proprii tendintele de crestere, dar momentele la care se producdifera in timp, in special ca urmare a progresului tehnic, precum si inspatiu, decurgand din logica interna si particularitatile activitatilor,

bunurilor si serviciilor la a caror desfasuarare si obtinere participa.Confruntata cu cererea, oferta de munca isi modifica dimensiunea,structura si calitatea; b) ca echilibru functional, care defineste zona decompatibilitate a ocuparii factorului munca si cresterii productivitatiimuncii, in conditii strict determinate de productie. Inseamna ca,necesarul absolut de munca pentru obtinerea unui volum dat alproductiei se afla in raport invers proportional cu crestereaproductivitatii muncii. De aici se desprinde concluzia necesitatiipromovarii progresului tehnic, a unor cursuri de recalificare si a altor

perfectionari; c) ca echilibru structural, care exprima modul derepartizare a factorului munca, pe sectoare, ramuri, activitati, profesii,calificari, teritorial etc., in conditiile date ale nivelului productiei,tehnicii si productivitatii muncii. Relatia capacitate de productie -productivitate pune in evidenta, in principal, doua aspecte, si anume:

1) inzestrarea tehnica a muncii este un factor important in crestereaproductivitatii muncii;

2) aparitia decalajului dintre nivelul de inzestrare si productivitate,dovedeste insuficienta sporire a productiei pe unitatea de capital fix.

Cum capitalul fix constituie un factor tot mai important al progresuluiproductiei, rezulta ca valorificarea mai buna a posibilitatilor tehnice seafla in dependenta directa de cantitatea si calitatea factorului munca. Seremarca deci, ca relatia capital fix -; factorul munca si optimizareaacesteia se transforma intr-o importanta parghie a cresteriiproductivitatii muncii la orice nivel structural.In aceasta perioada de tranzitie, in fata economiei noastre apare o

4


5/27

problema deosebita, care prin natura sa, vizeaza doua aspecte. Estevorba, pe de o parte, de o cerere efectiva de munca, insuficienta subaspect structural, care va duce in continuare la o subutilizare aechipamentelor de productie existente, iar pe de alta parte, la o inlocuirea muncii de catre capital, impusa de progresul societatii, care vaamplifica somajul; d) ca echilibru intern intre nevoia sociala de muncasi resursele de munca, aspect conditionat si el de nivelul productiei si alproductivitatii muncii. In functie de o multitudine de factori economici,tehnici, demografici etc., necesarul de lucratori este supus unorschimbari permanente care uneori, reclama cresterea lui, iar alteoridiminuarea acestuia. La un nivel dat al productiei si al productivitatiimuncii, numarul lucratorilor va evolua direct proportional cu nevoiasociala de munca. Pe de alta parte, criteriul de contabilizare aactivitatilor obliga agentul economic sa gaseasca momentul de maxima

oportunitate pentru introducerea in fabricatie a produselor noi, incatfactorul risc sa fie mult diminuat. Cum toate cuceririle in stiinta sitehnica sunt de neconceput in afara omului, orice modificare ce vaaparea se va rasfrange si asupra activitatii umane, si implicit asupranevoii sociale de munca; e) ca echilibru concurential, in care atatofertantii cat si utilizatorii factorului munca actioneaza potrivitregulilor pietei, pentru o situatie economica cat mai favorabila.Instrumentul de echilibru in corelarea cererii cu oferta de munca estesalariul real.

In practica economica, corelarea cererii cu oferta de munca este maiputin o problema de asigurare a echilibrului intre cele doua componenteale pietei muncii, ci mai mult un proces de atenuare si eliminare a unordezechilibre care apar in procesul reproductiei. Daca termenii ecuatieiar fi continuu egali - daca cererea nu s-ar modifica in raport cu oferta -nu ar mai avea sens sa se vorbeasca de crestere economica, deschimbare.Dezechilibrele permanente si mereu altele intre cerere si oferta, intrenevoi si resurse etc., constituie motorul cresterii economice, fiind dealtfel singurul suport al vietii si al muncii. Practica social - economica

dovedeste cat de complicate sunt problemele echilibrului dintre cerereasi oferta de produse si cererea si oferta de munca. Distorsiunile dinevolutia cererii si ofertei, cunoscute si utilizate constient, se constituie, intimp, ca elemente ajutatoare, indicii, la cautarea si gasirea regulilor

jocului factorilor de echilibru.Cererea si oferta de munca sunt legate direct, indirect, proportional siinvers proportional de cererea si oferta de bunuri materiale si servicii.

5


6/27

Functionarea corecta a pietei muncii presupune un excedent al oferteide munca, care reflecta un deficit de bani la o parte a populatiei, dar sila unele din verigile economiei. Excedentul cererii de bunuri arecorespondent in excedentul cererii de bani si poate fi contracarat princererea de munca. Multe din aceste comportamente ale logiciieconomice nu se intalnesc insa in economia romaneasca, ele aparand demulte ori invers. Astfel, piata muncii, comparativ cu alte piete, continemai putine elemente stabile, de echilibru, atrage si cumuleaza influentediverse de pe piata capitalurilor, a bunurilor si de pe piata financiar -monetara. La toate acestea se adauga dorinta, motivatia si psihologiaoamenilor ca subiecti ai pietei ce reactioneaza de cele mai multe oridivergent in raport cu teoria, cu legislatia sau cu programele deguvernare .Starea de echilibru a ocuparii presupune adecvarea ofertei la cerere,

dupa diferite baze de referinta: global, la nivelul economiei nationale, pesectoare social - economice, respectiv pe forme de proprietate, in profilde ramura, pe profesii si meserii, pe sexe si varste. Adaptarea factoruluimunca la cererea sectorului productiv sau neproductiv este strans legatade o multitudine de factori care tin de calitatea sistemului educational -formativ, de recrutare, orientare si selectie profesionala.In ecuatia echilibrului, factorii cererii joaca un rol primordial. Cerereaeste rezultanta actiunii conjugate a mecanismelor pietei. Ea cumuleazaefectele progresului tehnic si tehnologic, este influentata de conjunctura

interna si internationala, de resursele materiale si financiar disponibilesi potentiale, de preturi, de salarii, moneda, nivel si traditii de consum,de tipurile si modelele culturale, de politica economica si de inflexiunileacesteia etc .Factorii care conduc la dimensionarea si structurarea cererii, la jocul sioscilatia acesteia pe perioade de timp variabile, actioneaza individual sica sistem, stimuland cresterea sau descresterea cantitatii de munca.Dezechilibrul cantitativ dintre cererea si oferta de munca, intrenumarul locurilor de munca disponibile si persoanele care le solicita,inseamna somaj. Intensitatea acestui fenomen este din ce in ce mai

accentuata de neadecvarea calitativa a factorului munca la schimbariletot mai rapide din tehnica si tehnologie, din economie si societate. Intara noastra, la sfarsitul anului 1999 rata somajului era de 11,5%(1.130.300 persoane).In planul ocuparii factorului munca in tara noastra se contureaza treiprocese care caracterizeaza starea si evolutia pietei muncii:- cresterea ocuparii factorului munca in sectorul privat, aparitia si

6


7/27

dezvoltarea unor ocupatii ocazionale, substituirea contractului demunca cu conventiile civile;- diversificarea structurii ocupationale a factorului munca, efect alschimbarilor din forma de proprietate, a politicii de incurajare sivalorificare a initiativei private. Pe de o parte, apar categorii socio -profesionale noi (patroni si asociatii, lucratori pe cont propriu, lucratorifamiliali neremunerati), pe de alta parte, salariatii continua sa ramanaprincipala categorie de populatie ocupata;- mobilitatea ocupationala sectoriala a factorului munca spre sectorultertiar.Sub impactul puternic al proceselor economice si sociale din perioadade tranzitie, mutatiile survenite marcheaza inceputul procesului demodernizare a structurilor ocupationale, care se constituie intr-unfactor de accelerare a apropierii de structurile ocupationale din tarile

dezvoltate cu economie de piata.Diversificarea structurii ocupationale constituie o alta caracteristica aprocesului de formare si consolidare a pietei muncii in Romania.Insuficienta locurilor de munca si diversificarea structurii ocupationalereprezinta rezultatul schimbarilor in regimul de proprietate si aldeschiderilor spre incurajarea si valorificarea initiativei particulare,care in ansamblu explica procesul de diversificare a structuriiocupationale.Sunt create, astfel, conditii adecvate care marcheaza modificari de

esenta in structurile economice si sociale. La nivelul economieinationale, salariatii sunt aceia care reprezinta principala categorie apopulatiei ocupate; in ultimii ani numarul lor s-a redus de la 66,3% inanul 1993 la 40% in anul 1998, pe fondul reducerii populatiei ocupate.Se apreciaza ca daca aceasta evolutie a numarului salariatilor vacontinua, se vor degrada structurile ocupationale si, pe de alta parte,vor creste obligatiile salariatilor in crearea resurselor necesareintretinerii populatiei inactive. Intr-o alta ordine de idei, efectuldeplasarilor in interiorul structurii salariatilor este benefic, reliefandorientarea salariatilor din sectorul public spre sectorul privat, de la

2,5% in anul 1990, la 22,6% in 1995 si la 24,7% in 1998.In continuare, se va inregistra cresterea ponderii unor categorii noi alepopulatiei ocupate - patronii si asociati, lucratori pe cont propriu,lucratori familiali neremunerati. Chiar daca vor fi create noi locuri demunca in special in sectorul privat, ajustarile structurale vor duce ladisponibilizari de personal. Se includ aici si cele reiesite din procesele dediminuare a somajului ascuns, urmare directa a restructurarii

7


8/27

activitatii agentilor economici. In aceste conditii, cu toate ca economiava genera noi locuri de munca, acestea nu vor putea acoperidisponibilizarile si, mai ales, crearea de noi locuri de munca a noilorveniti pe piata muncii. Corelarea cererii si ofertei de munca in economiaromaneasca, astfel incat sa se ajunga la un anumit echilibru intrecomponentele raportului, necesita atat valorificarea cat mai deplina aofertei de munca, precum si dimensionarea riguroasa a cererii de catrefiecare unitate economico - sociala pentru utilizarea ei rationala.Echilibrarea raportului dintre cererea si oferta de munca in industrieimpune a se actiona concomitent in mai multe directii si anume:

1) determinarea corecta a necesarului de munca de catre fiecare unitateeconomica, ca premisa de baza a folosirii eficiente a tuturor resurselordin economie, tinand cont de cadrul legislativ creat, astfel incatangajarea si concedierea de persoane sa devina o componenta esentiala

a managementului industrial;

2) crearea de noi locuri de munca fie prin extinderea activitatii in uneleramuri industriale mai putin dezvoltate (industria alimentara, industriausoara etc.), fie prin dezvoltarea sectorului serviciilor, in concordantacu o politica investitionala corespunzatoare, capabila sa determinerelansarea intregii economii romanesti;

3) remodelarea structurii profesionale a populatiei prin restructurareaintregului sistem de invatamant, astfel incat oferta de munca sa seadapteze permanent si operativ la evolutia cererii;

4) conceperea unui sistem modern si eficient pentru reorientarea,recalificarea si reincadrarea lucratorilor eliberati din industrie sau dinalte activitati. Astfel, trebuie sa se asigure cresterea mobilitatiiprofesionale a factorului munca, tinand seama de numarul mare desomeri, de numarul persoanelor cuprinse in sistemul de recalificare (cumult sub nevoile de reintegrare a somerilor in activitatea economica),cat si de faptul ca multi indivizi considera ca nu au facut cea mai bunaalegere a meseriei etc., si ca nu se gasesc pe drumul cel mai bun alafirmarii lor profesionale, toate cu efecte negative asupra productivitatii

muncii;

5) utilizarea si largirea relatiilor in plan international pentruvalorificarea, in alte tari, a unei parti a populatiei ocupate eliberata dinindustrie, inclusiv specializarea unor persoane in tarile respective.Actionandu-se astfel este posibila depasirea dezechilibrului actual dintrecererea si oferta de munca din industria Romaniei ca si dintre celelalte

8


9/27

ramuri si activitati economico - sociale. Acest lucru este cu atat maimult posibil cu cat tendinta obiectiva de realizare a echilibrului pe piatamuncii trece prin stari de dezechilibre, concretizate fie printr-un excesde oferta, fie de cerere de munca. Depasirea dezechilibrelor necesitaatat la nivelul agentilor economici cat si la nivelul economiei nationalestrategii adecvate.Echilibrul sau dezechilibrele pe piata muncii trebuie judecate nu numaiprin prisma mecanismelor proprii acesteia, a proceselor ce au loc incadrul ei, dar si ca efect propagat a ceea ce se intampla pe celelalte pietela nivel local, national, international.

3.2. Dezechilibre ale ocuparii factorului munca.Subutilizarea fortei de munca

Crearea structurilor economice viabile, a mecanismului de piata si amediului concurential, a organizarii agentilor economici, crearii deinstitutii specializate, a legislatiei si informatiei, a mentalitatilor sicomportamentelor, intr-o etapa de tranzitie de la un model de ocuparela altul, necesita un ansamblu de masuri si actiuni concertate si, pe catposibil, concomitente.Aceleasi imperative sunt absolut necesare si pietei muncii. Aflata instare de grav dezechilibru, aceasta reprezinta o sursa suplimentara detensiuni sociale. Momentul care a marcat accentuarea dezechilibrelor

mostenite din economia romaneasca se confunda cu timpul in care s-auderulat evenimentele.Ulterior acestui moment, pe fondul vidului legislativ, au fost initiate defactorii guvernamentali sau impuse de miscarea revendicativanecontrolata, masuri care au exacerbat dezechilibrele existente indomeniul ocuparii si utilizarii factorului munca, grabind astfel aparitiasi dezvoltarea unor procese cu efecte negative, pe termen lung, dificil deabsorbit: a) reducerea duratei saptamanii de lucru, oficial cu 6 ore, inrealitate cu 8 ore, intr-un moment in care aceasta masura nu avea nici oacoperire economica. Numai in trimestrul I 1998 fata de 1990, inindustria republicana timpul maxim disponibil a scazut cu 92 milioaneore - om. La aceasta mare pierdere se adauga timpul neutilizat dindiferite motive, care a crescut cu mai mult de 96 milioane om - ore, faraa mai lua in considerare pierderile de timp de munca din cursul zilei demunca. Efectul imediat a fost scaderea productiei cu peste 20% fata deperioada corespunzatoare din anul 1989, reducerea productivitatii

9


10/27

muncii, sporirea costului salarial, o stare generalizata de indisciplina ininteriorul intreprinderilor si in relatiile cu partenerii; b) aplicarea unormasuri cu caracter reparatoriu, in favoarea unor largi categorii desalariati care au constat in reacordarea unor drepturi salariale cuvenitein vechiul regim, in conditiile in care productia si productivitateamuncii au scazut, in care relatiile dintre productie si fondul de salarii si,respectiv, productivitate si salariul mediu au fost total ignorate. Astfel,au aparut doua mai grupe de efecte: sporirea inflatiei si distorsionarearaporturilor dintre salarii pe ramuri, categorii profesionale siescaladarea miscarii revendicative cu un puternic impact inflationist; c)accentuarea procesului de supraocupare a factorului munca prinobligarea intreprinderilor de a angaja pe cei ce veneau cu repartitii dela Oficiile de forta de munca (Decret nr. 33/1990). In consecinta,supraocuparea deja existenta in productie a sporit si odata cu ea

subutilizarea celor ocupati, in conditiile in care calitatea normariimuncii s-a inrautatit sensibil; d) adancirea si aparitia unor noidezechilibre in ocuparea factorului munca pe teritoriu, ramuri, profesii,ca urmare, pe de o parte, a eliminarii unor practici administrative -birocratice, ineficiente de acoperire a cererii de munca - militari intermen, elevi, studenti, salariati din ramurile neagricole, obligativitatearepartitiei si stagiului etc., iar pe de alta parte a desfiintarii unor franeale mobilitatii factorului munca, in special pentru unele categorii deprofesiuni: personal didactic, personal medical si de asistenta sanitara.

In consecinta, in conditiile excedentului global al ofertei de munca inindustria extractiva, multe domenii din sectorul de servicii -invatamantul preuniversitar si asistenta sanitara din mediul rural si dinorasele mici - se confrunta in continuare cu o acuta lipsa de oferta demunca; e) sporirea subutilizarii factorului munca: salariatii au fostplatiti cu 50% din salariu pentru perioadele in care, din diferite cauze,nu au avut de lucru. Salariile acestora, fara echivalent in productie, audepasit cu mult posibilitatile de salarizare normala a intreprinderilor.Prin urmare, fenomenele si procesele mentionate la care se pot adaugasi altele, se sintetizeaza intr-unul singur, respectiv in adancirea

decalajului dintre cererea si oferta de munca, dintre gradul de ocuparesi cel de utilizare eficienta a factorului munca.Pe fondul unui excedent global, de stoc al populatiei ocupate in raportcu nivelul productiei realizate, cu dotarea tehnica, deficitul factoruluimunca din unele sectoare coexista cu excedentul din altele, cea de-adoua forma de dezechilibru tinzand sa devina permanenta.Nivelul de formare profesionala, de calificare, in special a corpului de

10


11/27

specialisti si a unei insemnate parti a muncitorilor, pot sustine procesulde restructurare si modernizare a economiei.In pofida sistemului administrativ - birocratic de reglare a cererii siofertei de munca, sau poate si din cauza acestuia, procesul desegmentare a pietei muncii este destul de avansat: exista ramuri,activitati si categorii de forta de munca favorizate, iar alteledefavorizate. In plus, este de retinut si faptul ca agentii economici, inspecial intreprinderile, ca si salariatii, nu numai ca sunt tributarivechiului model de ocupare, dar sunt inca prea putin pregatiti siorganizati pentru a face fata grelelor probleme de pe piata muncii, cuatat mai mult cu cat nici sub raport organizatoric si nici legislativ nu s-au pus la punct toate elementele pe care le necesita functionareanormala a pietei muncii.In ceea ce priveste salariatii, se remarca in continuare un grad mare de

sindicalizare, ceea ce este un avantaj incontestabil pe piata muncii, desidupa manifestarile anterioare, se pare ca sindicatele au fost departe de aintelege profund, de a coopera si a actiona in directia solutionarii defond, benefice problemelor care fac obiectul pietei muncii. Dovada, la felde greu de contestat, sunt numeroasele greve care au adus pagubeuriase economiei nationale, intr-o perioada in care aceasta avea nevoiede cooperarea tuturor fortelor pentru depasirea situatiei de criza.In urma aplicarii si derularii practice a programului de reforma,evolutia ocuparii si mai ales a neocuparii factorului munca in Romania

releva faptul evident al agravarii si al tensionarii echilibrului pe piatamuncii. Si nici masurile impuse de F.M.I. pe baza unor retetestandard, aplicate si altor tari in curse de dezvoltare, care prezentaualte structuri si alte comportamente, nu au fost retete miracol pentruRomania, la fel si pentru Polonia, ceva mai inainte. Este cat se poate deinteresanta si utila opinia exprimata de Frederic Loisel, privitoare latarile din America Latina: politicile de ajustare date ca remediu deF.M.I. au precipitat criza si i-au dat hiperinflatiei un caracter durabil .Preocuparile exprese pentru stimularea crearii de locuri de munca aulipsit, solutiile aplicate rezumandu-se numai la tratamentul si nu la

prevenirea somajului. Ajustarea structurala si stabilizareamacroeconomica, dublate de crearea cadrului juridic si institutional alfunctionarii noului sistem economic, au lasat la o parte problematicaocuparii, incercand sa finanteze numai neocuparea generata permanentde masurile aplicate.Cresterea enorma a pretului factorilor de productie si a serviciilorreduce permanent cererea si prabuseste ocuparea si echilibrele pe piata

11


12/27

muncii. Cu aproape 1.130.300 someri la sfarsitul anului 1999, cu oeconomie dezorganizata, incapabila sa absoarba populatiadisponibilizata, cu un lant al dezechilibrelor ce a cuprins intregulansamblu economico - social al Romaniei, la care se adaugadisponibilizarile masive de pe urma proceselor de privatizare sirestructurare, este greu de intrezarit, cel putin in perspectiva apropiata,o stare de lucruri imbunatatita.La o economie asa de saraca, ajutoarele si indemnizatiile de somaj,precum si alte cheltuieli paguboase, efectuate din alocatiile bugetului destat, sunt pietrele si nisipul din nacela ce vrea sa castige in altitudine,dar sigur nu poate. Pentru ca nici nu este posibil.In anul 1998, in Romania au lucrat 8813 mii persoane, din totalulpopulatiei de 22502 mii, ceea ce inseamna ca o singura persoana a lucratpentru intretinerea in medie a 2,5 persoane. Si mai grav, sunt de

anticipat o serie de fenomene care vor accentua subutilizarea sau vorcreste nivelul populatiei neocupate - a somajului, aparent autonom fatade celelalte fenomene, intr-o economie lipsita de stabilitate.Pentru analiza pe care o realizam, importanta prezinta si cunoastereaevolutiei populatiei inactive si a persoanelor descurajate.Populatia inactiva cuprinde, in acceptiunea AMIGO, toate persoanelecare nu au lucrat nici cel putin o ora (in perioada de referinta) si nici unerau someri, aflandu-se in una din urmatoarele situatii: elevii saustudenti, pensionari, casnici sau persoane intretinute de stat sau de alte

persoane.Persoanele descurajate sunt persoane inactive disponibile sa lucreze inurmatoarele doua saptamani, care nu au un loc de munca si au declaratca sunt in cautarea unui loc de munca, dar nu au intreprins nimic inacest scop sau ca nu cauta de lucru din urmatoarele motive:- au crezut ca nu exista locuri libere sau nu au stiut unde sa caute;- nu se simt pregatite profesional;- cred ca nu vor gasi de lucru din cauza varstei sau au cautat altadata sinu au gasit.Evolutia populatiei inactive nu a inregistrat in perioada 1994 -; 1998

modificari semnificative. In totalul populatiei inactive de 15 ani si pesteponderea femeilor a fost in ultimii ani de peste 3/5 din total, numarul lorinregistrand o usoara crestere. Se constata ca femeile inactive, eleve sistudente, sunt mai putine decat barbatii din aceeati categorie, in timp cepensionarele sunt cu mult mai putine decat barbatii pensionari. In anul1998, din totalul pensionarilor si beneficiarilor de ajutor socialponderea femeilor era aproape de 60%.

12


13/27

Incepand cu anul 1995 se observa o crestere a numarului de femeicasnice, indeosebi in mediul rural. Astfel, daca in anul 1995, femeilecasnice reprezentau 8,5% din totalul persoanelor inactive, in anul 1998ele ajungand sa reprezinte 10,1%. Acest lucru induce ideea unei graniteflexibile intre statutul de lucrator familial nerenumerat si casnica incadrul gospodariei agricole. Femeia casnica are varsta cuprinsa inintervalul 40-49 ani si nu cauta sa mai lucreze, dar ar fi disponibila salucreze daca i s-ar oferi loc de munca .

Tabelul nr. 3.1. Proportia populatiei inactive pecategorii de inactivitate,intre anii 1996 -; 1999%Categorii de inactivitate 1996 1997 1998 1999

Elevi, studenti- femei barbati50,149,3949,550,550,050,0

50,249,8

- Pensionari, beneficiari de ajutor social- femei barbati58,641,458,941,1

59,140,960,239,8Casnice- femei- barbati

13


14/27

100,00100,00100,00100,00

Sursa: Femeile si barbatii in Romania. PNUD si CNS, Bucuresti, 1999,p. 27.

Ponderea persoanelor descurajate oscileaza in jurul valorii de 2% dinpopulatia in varsta de munca. Majoritatea persoanelor decurajate o

reprezinta tinerii intre 15-24 ani si in principal femeile care locuiesc inmediul urban.

Tabel nr. 3.2. Evolutia numarului persoanelor inactive de 15 ani sipeste si a celor descurajate, in perioada 1994 - 1999- mii persoane -Persoane inactive de 15 ani si peste Persoane descurajateFemei Barbati Femei Barbati1994 4142 2571 308 1821995 3835 2408 185 941996 3971 2398 152 1291997 3955 2419 142 1091998 4102 2517 152 1151999 4116 2501 154 116Sursa: Femeile si barbatii in Romania. PNUD si CNS, Bucuresti, 1999,p. 28.

3.3. Utilizarea potentialului de munca in Romania

Pornind de la starea actuala a pietei muncii din Romania, caracterizatade dezechilibre de ordin cantitativ si structural -; calitativ, si avand invedere efectele psiho -;sociale si economice ale acestei situatii, se impuneluarea cu prioritate a acelor masuri care sa asigure o ocupare cat maicompleta si eficienta a resurselor de munca, o protectie socialacorespunzatoare, diminuarea tensiunilor sociale si combaterea saracieisi a excluderii sociale.

14


15/27

Marimea resurselor de munca ale unei tari si ponderea acestora intotalul populatiei prezinta importanta atat pentru utilizareacapacitatilor productive ale economiei, cat si pentru nivelul venitului pelocuitor, ce poate fi obtinut.In tara noastra, in perioada 1990 -; 1998, resursele de munca au crescut,dar ocuparea a scazut (Tabelul nr. 3.3.)

Tabelul nr. 3.3. Evolutia structurii potentialului uman si utilizariiacestuiain perioada 1990 - 1999%Indicatori 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999Populatia totala 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0100,0

Resurse de munca 56,9 56,4 57,6 58,1 58,2 58,5 69,4 58,8 59,1 60,3Populatia civila activa ocupata 46,7 46,5 45,9 44,2 44,0 41,8 48,3 40,139,1 38,4Populatia neocupata in varsta de munca 10,2 9,9 11,7 13,9 14,2 16,6 16,928,7 20,0 23,6Rata de ocupare a resurselor de munca 82,0 82,5 79,6 76,1 75,6 71,5 69,766,8 64,3 63,7

Sursa: Calculat dupa Anuarul Statistic al Romaniei, CNS, 1999, p. 56 si

114, si2000, p. 99

Aceasta reflecta nivelul irosirii potentialului uman ce nu poate fi stocat.Reducerea volumului activitatii economice este principala cauza aacestei situatii.Structura ocuparii factorului munca, distributia sa intre sectoareleeconomice, medii de rezidenta si regiuni are foarte mare relevanta incresterea productivitatii muncii si in dezvoltarea economica. Eapotenteaza sau nu dezvoltarea economica, dupa cum repartitia este

preponderenta in ramuri ce valorifica superior sau nu resursele umane.Nivelul si diferitele structuri ale populatiei ocupate reflecta, de fapt,cererea efectiva de munca, parte a resurselor de munca pusa infunctiune in scopul realizarii bunurilor materiale si serviciilor necesareconsumului. Evolutia cantitativa si modificarea structurii populatieiocupate reflecta dinamismul mediului economic si social, naturacresterii economice, conditiile pentru asigurarea unei eficiente

15


16/27

economico -; sociale s.a. In conditiile unor puternice interdependenteeconomice internationale, toate acestea determina competitivitateaactivitatii economice si eficienta participarii la circuitul international alvalorilor materiale si spirituale.Populatia ocupata reprezinta acea parte a populatiei active care esteantrenata intr-o activitate social -; utila, producatoare de bunurimateriale si servicii in urma careia obtine venituri banesti sau bunurinecesare consumului casnic.Conform metodologiei folosita la Ancheta asupra fortei de munca ingospodarii (AMIGO) si pentru a permite o comparabilitateinternationala, populatia ocupata cuprinde toate persoanele de 15 ani sipeste care in perioada de referinta (o saptamana) au desfasurat oactivitate economica sau sociala producatoare de bunuri si servicii decel putin o ora in scopul obtinerii unor venituri sub forma de salarii,

plati in natura sau alte beneficii. Calculata astfel, in populatia ocupatasunt incluse o serie de segmente de populatie care practic nu au lucrat(se aflau in concediu de boala, de maternitate, fara plata, de studii s.a.;persoane aflate in cursuri de pregatire/ perfectionare, in somaj tehnic,oprire din cauza penuriei de materii prime s.a.). Totodata, includepensionari si elevi care au desfasurat o munca platita sau aducatoare devenit; lucratori familiali neremunerati, temporar absenti in perioada dereferinta; ucenici si stagiari remunerati; membrii fortelor armate(cadre active si militari in termen) s.a.

Datorita acestui mod de intelegere, intre datele obtinute in urmaAnchetei asupra fortei de munca in gospodarii (AMIGO) si cele inclusein Anuarul Statistic sunt diferente semnificative.Mediul economic si social romanesc din anii `90 este caracterizat de ocriza profunda si de durata care si-a pus amprenta si asupra pieteimuncii. Cererea si oferta de munca se afla intr-o stare de dezechilibrucantitativ si structural -; calitativ, a aparut si s-a cronicizat somajulvizibil si subocuparea resurselor de munca ale caror efecte economice,psiho -; sociale si morale sunt din ce in ce mai greu de suportat, creeazatensiuni sociale, incertitudine si saracie.

Modelul ocuparii factorului munca ce se cristalizeaza in Romania anilorde tranzitie la economia de piata concurentiala poarta amprenta uneieconomii in plina criza, in care au loc modificari cantitative si structural-; calitative ce converg spre precarizarea ocuparii.Acest model este rezultatul mobilitatii ofertei de munca.Conceptul de mobilitate in cadrul pietei muncii poate fi analizat dinmultiple unghiuri. La nivelul ofertei de munca si al fiecarui individ, se

16


17/27

poate vorbi de mobilitate geografica, mobilitate intre firme, mobilitateintre ramuri, mobilitate intre sectoare, mobilitate ocupational -profesionala si chiar mobilitate internationala (migratie). Din punctulde vedere al firmei, exista o mobilitate externa (intrari si iesiri depersonal) si o mobilitate interna, intre diferite componente ale structuriiorganizatorice.Atunci cand economia este in schimbare, patronii se lovesc derigiditatea ofertei de munca, a carei rezistenta impiedica adaptareafirmelor la noile conditii de piata. Din punct de vedere al celui careangajeaza factorul munca, mobilitatea ocuparii inseamna cel putin doualucruri: mobilitatea profesionala a salariatilor (posibilitatea de a-siinsusi rapid si temeinic noi calificari si profesii impuse de modificarilecare apar in procesul de productie) si mobilitatea numerica. Acesta dinurma corespunde nevoii pe care o resimte patronul, in functie de

amplificarea sau restrangerea cererii la produsele si serviciile pe care lerealizeaza, de a apela la noi angajari de personal (cu profesiile sicalificarile dorite) sau de a recurge la licentieri.La nivelul unei ramuri, mobilitatea populatiei ocupate (cresteri si/sauscaderi) este rezultatul cumulat al mobilitatii ofertei de munca(profesionale, teritoriale, intre ramuri etc.) pe de o parte, si, pe de altaparte, al modificarilor cererii de munca, ca urmare a actiunii unuicomplex de factori, interni si mai ales externi pietei muncii.Evolutia neta a populatiei ocupate dintr-o ramura oarecare, in decursul

unei perioade de cativa ani, este rezultatul unor cresteri si/sau scaderide la an la an ale acesteia. Cresterile si respectiv, reducerile anuale,insumate, reprezinta fluxul total de populatie ocupata din ramurarespectiva, in decursul perioadei de timp vizate. Prin raportareaacesteia din urma la numarul de ani la care se refera, obtinem un fluxmediu anual de populatie ocupata.Gradul de mobilitate al populatiei ocupate a unei ramuri, respectiv uneitari, in decursul unei perioade, este redat de raporturile dintre fluxulmediu anual al populatiei ocupate si populatia ocupata din anul de baza.

Evolutia populatiei ocupate

In perioada 1990 -; 1998 a avut loc un proces de deteriorare a ocuparii,de reducere a populatiei ocupate cu 2027 mii persoane, de la 10840 miila 8813 mii), respectiv cu 18,7%, o scadere mai accentuata decat aceea apopulatiei totale (3,1%). Corespunzator evolutiei indicatorilor populatie

17


18/27

activa si populatie ocupata, rata ocuparii s-a deteriorat, de asemenea, dela 61,4% in 1990 la 48,4% in 1998 (Fig. 3.1.).

Fig. 3.1. Dinamica populatiei totale, active si ocupate

in perioada 1990 -; 19981990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, CNS, 1999, p. 56 si 114

De asemenea, ca urmare a gradului ridicat de rigiditate a ocuparii fatade evolutia activitatii economice si a influentei modificarii anumitorstructuri (care determina productivitatea si eficienta muncii)diminuarea cantitativa a populatiei ocupate este inferioara fata deprabusirea altor indicatori sintetici (ex.: PIB, productia industriala etc).Cunoscand modelul ocupational existent si directiile de miscare a

diferitelor segmente de populatie ocupata, factorul de decizie ar puteaactiviza/ temporiza acele mecanisme ale economiei de piata care asiguraobtinerea efectului economic dorit in conditiile utilizarii optime aresurselor materiale si umane de care dispune tara la un moment dat.Pentru evidentierea modelului operational si a tendintelor de miscareale acestuia, pot fi cercetate principalele modificari structurale alepopulatiei ocupate, respectiv: structura sectoriala,pe ramuri, activitatieconomice, profesionale, pe grupe de varsta, forme de proprietate simedii (Anexele nr. 5 -; 7).

Populatia ocupata pe sectoare ale economiei nationale :

Repartitia populatiei ocupate dupa sectorul in care isi desfasoaraactivitatea (primar, secundar si tertiar) este un indicator de sinteza,utilizat cu prioritate pentru ilustrarea modelului ocupational si chiar anivelului de dezvoltare economico -; sociala a unei tari. De la o ocuparepreponderenta in sectorul primar si slaba in sectorul secundar, inperioada interbelica, in procesul industrializarii populatia s-aredistribuit pe trei sectoare economice, preponderent fiind sectorul

secundar.Structura ocupationala pana in anul 1989 s-a prezentat astfel:supraocupare in sectorul secundar si scaderea ocuparii in agricultura siinvatamant, industria fiind principalul purtator al dezechilibreloreconomice si ocuparii.

18


19/27

Tabelul nr. 3.4. Populatia ocupata pe sectoare ale economiei nationalein perioada 1990 - 19991990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999Total: nr. persoane dinamica % 10840

100% 1078699,5% 1045896,4% 1006292,8% 1001192,3% 949387,5% 937986,5% 902383,2% 881381,3%Primar: nr. persoane dinamica % 3144

100% 3205101,9% 3443109,5% 3614114,9% 3647115,9% 3265103,8% 3320105,5% 3384107,6% 3349106,5% 3466

110,2%Secundar: nr. persoane dinamica 4711100% 430491,3% 388082,3% 360476,5% 344573,1% 319367,7% 321668,2% 288961,3% 270857,4% 270850,7%Tertiar: nr. persoane dinamica 2985100% 3277109,7% 3135105,1% 2844

19


20/27

95,2% 291997,7% 3035101,6% 284395,2% 275092,1% 275692,3% 256285,8%

Sursa: Date prelucrate dupa: Anuarul Statistic al Romaniei, CNS,1995,p.145, 1999, p. 114, si 2000, p. 98 -; 99

Rezultat al mobilitatii, al redistribuirii pe ramuri si activitati economiceau loc mutatii semnificative in structura sectoriala a populatiei ocupate(fig 3.2). Principalul sens al schimbarii in structura sectoriala de

ocupare a factorului munca, in special in prima parte a anilor 90, a fostcea de eliberare de personal din sectorul secundar (industrie siconstructii) si trecerea acestora in sectorul primar (agricultura,silvicultura si pescuit) si tertiar (servicii).

Figura nr. 3.2.Dinamica populatiei ocupate pe sectoareale economiei nationalein perioada 1990 -; 1998%

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, 1996, CNS, p. 141 si 1999, p. 114

Astfel, in perioada 1990 -; 1994, ponderea populatiei ocupate in sectorulprimar creste cu 15,9%, in timp ce cea a populatiei ocupate in sectorulsecundar scade cu 26,9%. Constatam ca cea mai drastica reducere apopulatiei ocupate in sectorul secundar s-a realizat in anii 1997 -; 1998,situatie explicata si prin efectul aplicarii Ordonantelor nr. 9/1997 si nr.

22/1997 cu privire la disponibilizarile colective de personal.Ansamblul factorilor obiectivi si conjuncturali care au influentat cuintensitate mai mare sau mai mica miscarea populatiei ocupate intrediferite activitati ale economiei nationale au condus la unele modificariin structura sectoriala a acesteia (Tabelul nr. 3.5.).

20


21/27

Tabelul nr. 3.5. Evolutia sectoriala a populatiei ocupatein perioada 1990 -; 1998%1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998

Total economie 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0Sectorul - primar 29,0 29,7 32,9 35,9 36,4 34,4 37,9 37,5 38,0- secundar 43,4 39,9 37,1 35,8 34,4 33,6 31,5 32,0 30,7- tertiar 27,6 30,4 30,0 28,3 29,2 32,0 30,6 30,5 31,3

Sursa: Calculat dupa Anuarul Statistic al Romaniei 1996, CNS,Bucuresti,141,1999, p.114

Modificarea structurii sectoriale a populatiei ocupate in Romania, ca de

altfel din oricare tara, trebuie analizata in conditiile concrete istoriceexistente. De exemplu, diminuarea sectorului secundar de la 43,4% in1990 la 30,7% in 1998 poate fi apreciata ca un proces pozitiv. Pondereaacestui sector este de 25 -; 30% in tari cum ar fi: SUA, Canada, Franta,Regatul Unit, Japonia s.a. Dar, fata de situatia tarilor dezvoltate, si cumera de altfel normal, reducerea personalului ocupat in acest sector nu s-a datorat cresterii productivitatii muncii, ci prabusirii activitatiieconomice care a declansat considerabil chiar si reducerea de personal.Structura populatiei ocupate pe sectoare ale economiei nationale din

anul 1998 (38% primar, 30,7% secundar si 31,3% tertiar) pune inevidenta precaritatea ocuparii factorului munca. Aceasta structura esteproprie unui model caracteristic tarilor in curs de dezvoltare, undemajoritatea populatiei lucreaza in activitati cu productivitate a munciisi eficienta economica scazuta.In cazul tarii noastre este si un model de criza, deoarece majoritateamiscarilor intersectoriale au fost determinate de prabusirea activitatiieconomice. Coroborate aceste modificari structurale cu inzestrareatehnica precara din intreaga noastra economie, se poate explica si lipsade competitivitate a produselor romanesti.

Noua redistribuire a populatiei ocupate pe sectoare de activitatemarcheaza o involutie a economiei romanesti fata de evolutia ocupariiin cursul dezvoltarii economice a actualelor tari industrializate. Ea pare,insa, a avea cauze obiective in existenta, in anii anteriori, asupraocuparii in sectorul secundar si a insuficientei, cantitative si instructura, a resurselor umane asociata cu subdezvoltarea mijloacelorfixe in agricultura. Sectorul tertiar se dezvolta pe masura cresterii

21


22/27

cererii adresata acestui sector. Scaderea puterii de cumparare apopulatiei si deci si a cererii adresata sectorului tertiar explicareducerea ocuparii in acest sector.Populatia ocupata in sectorul primar este, insa, mai mare decat in altetari si va reprezenta, pe masura dezvoltarii economice si a cresteriicererii de munca in sectorul tertiar, o resursa pentru aceasta.

Structura populatiei ocupate pe forme de proprietate

Primele reglementari adoptate pentru plasarea agentilor economici pepozitii specifice economiei de piata a marcat reaparitia proprietatiiprivate si odata cu ea noi structuri ale populatiei ocupate pe forme deproprietate si dupa statutul profesional.Populatia ocupata in sectorul privat a devenit preponderenta in 1995

(Tabel nr. 3.6.) si a crescut continuu pana in anul 1998, in conditiile incare, pe ansamblul economiei, numeric populatia ocupata a scazutcontinuu. In procesul restructurarii si al tranzitiei spre economia depiata, aceasta modificare poate reprezenta un aspect pozitiv. De regula,nivelul productivitatii muncii in sectorul privat este mai ridicat caurmare a unui management mai bun al resurselor umane in carecointeresarea joaca un rol important. Insa pentru a veni in ajutorulcomplexului proces al restructurarii, eficientizarii si cresterii niveluluigeneral al ocuparii, ocuparea in sectorul privat este inca insuficienta.Pentru anul 1998, de exemplu, structura populatiei ocupate pe forme de

proprietate releva ca numarul persoanelor ocupate in sectorul privat acrescut cu 4,3% fata de anul anterior si cu 13% fata de 1996.Comparativ cu anul 1996, numarul persoanelor ocupate in sectorulpublic a scazut cu 23,7%, iar in sectorul mixt a crescut de aproximativ 5ori.

Tabelul nr. 3.6. Structura populatiei ocupate pe forme de proprietatein perioada 1993 - 1998- % Anii publica mixta privata Cooperatista obsteasca

1993 51,7 2,0 43,8 2,5 *1994 46,8 1,9 49,2 2,0 0,11995 44,3 3,3 50,7 1,7 0,11996 47,6 2,5 48,7 1,0 0,21997 29,1 11,5 57,4 1,5 0,11998 24,1 12,9 61,9 1,0 0,11999 21,6 13,6 63,8 0,9 0,1

22


23/27

Sursa: Calculat dupa Anuarul Statistic al Romaniei 1996, CNS,Bucuresti, p.146.Ancheta asupra fortei de munca in gospodarii, AMIGO, CNS, 1997,1998, 1999, 2000

Structura populatiei ocupate dupa statului profesional

In structura populatiei ocupate dupa statutul profesional in anul 1996 aavut loc o crestere importanta a salariatilor in valoare absoluta (+331mii persoane) si relativa (+6,8%) fata de anul 1995 si o usoara crestere apopulatiei ocupate cu statutul de patron (Tabelul nr. 3.7.).

Tabelul nr. 3.7. Structura populatiei ocupate dupa statutul profesionalin perioada 1995 - 1999

- % Anii salariat patron lucrator pe cont propriu lucrator familialneremunerat membru in societati agricole1995 60,7 1,4 22,4 14,6 0,91996 67,5 1,5 18,4 12,2 0,41997 62,1 1,3 20,6 15,7 0,31998 59,7 1,2 21 17,8 0,31999 58,3 1,0 22,3 18,0 0,4

Sursa: Ancheta asupra fortei de munca in gospodarii, AMIGO, CNS,ianuarie 1996,1997, 1998, 1999 si trim. I 2000

Conjunctura economica a tranzitiei este inca fluctuanta. In urmatoriiani ponderea lor a scazut. Urmatoarele trei situatii ale populatieiocupate dupa statutul profesional s-au redus atat ca valoare absoluta,cat si ca pondere in 1996, dupa care au inregistrat o usoara crestere, darnu au inca un loc stabil in configuratia statutului profesional alpopulatiei ocupate. Ele au inregistrat o usoara evolutie in anii 1997 -;1998.Fluctuatia ponderii lucratorilor pe cont propriu este un indicator al

insuficientei formulari a cadrului legislativ, in special, si a lipseiposibilitatilor financiare pentru investitii, pentru demararea sisustinerea unei activitati pe cont propriu, a degringoladei economice. Inaceste conditii, dezvoltarea abilitatii de intreprinzator in tara noastra seface lent. Abilitatea intreprinzatorului este apreciata ca un tip special deresursa umana care are capacitatea de a combina in modul cel maieficient si creativ natura, munca si capitalul in scopul producerii si

23


24/27

comercializarii de bunuri si isi asuma riscul actiunilor economice pecare le intreprinde. Aparitia si dezvoltarea acestei resurse va avea locpe masura realizarii climatului social care s-o genereze si a sistemului detaxe si impozite care sa n-o descurajeze.

Structura populatiei ocupate pe medii: urban - rural

Unul din cele mai importante aspecte ale cresterii economice esteurbanizarea. Realizata in ritm alert in ultimele decenii, fenomenulinregistreaza in ultimii ani un usor regres. Rezultatul industrializariifortate care a avut loc in Romania in perioada conducerii centralizate aeconomiei a fost, din punct de vedere social, schimbarea structuriipopulatiei de la preponderent rurala la preponderent urbana, incepandcu anul 1985. Dupa 1990, asistam la o crestere a ponderii celor plecati

din urban spre rural.Fluxul migrator oras - sat castiga teren fiind stimulat de aplicarea Legiinr. 18/1991, de inadecvarea resurselor umane din agricultura din punctde vedere cantitativ si structural. Factorul de presiune important ilreprezinta criza economica determinata de rezistenta la restructurare astructurilor industriale care genereaza un somaj prelungit. Factorul deatractie il reprezinta o siguranta relativ mai mare in satisfacereanevoilor de baza in rural. Conditiile de locuire, confort si calitateaserviciilor din mediul rural reprezinta, insa, factorul de limitare alacestui flux.

Tabelul nr. 3.8. Structura fluxurilor migratiei interne determinate deschimbarea domiciliului in perioada 1991 - 1999

Date absolute1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999TOTAL 262903 293182 240231 266745 289491 292870 302579 276154275699Din rural in urban 132360 114954 84063 81327 72710 72267 68491

60620 57986Din urban in urban 53099 71218 60931 68385 75623 80318 75543 7185273152Din rural in rural 50873 66757 60084 68050 80948 71710 77466 6506459955Din urban in rural 26571 40253 35153 48983 60210 68584 81079 7861884606

24


25/27

Date relative: %1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999TOTAL 1,3 12,9 10,6 11,7 12,8 13,0 13,4 12,3 12,3Din rural in urban 10,7 9,4 6,9 6,6 5,9 5,9 5,6 4,9 4,7Din urban in urban 4,3 5,8 5,0 5,6 6,1 6,5 6,1 5,9 6,0Din rural in rural 4,7 6,3 5,7 6,5 7,8 7,0 7,6 6,4 5,9Din urban in rural 2,5 3,8 3,4 4,7 5,8 6,7 7,9 7,7 8,3

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, CNS, 1999 , p. 106 si 2000, p. 88

Structura populatiei ocupate pe varste

Evolutia pe varste a populatiei ocupate in anii 1995 - 1998 secaracterizeaza prin reducerea ponderii persoanelor ocupate in varsta

pana la 24 de ani si a celor peste 50 de ani in favoarea celor in varstaintre 25 - 49 ani.Intre factorii favorizanti ai acestei modificari se inscriu preferintapentru mentinerea in activitate a persoanelor cu experienta, lipsalocurilor de munca pentru noii intrati pe piata muncii si masurile careau redus varsta de pensionare pentru anumite categorii sociale. Ele aufost determinate de presiunea in favoarea reducerii ocuparii. Structurape varste (intre anii 1995 - 1998), este mai favorabila sectoruluisecundar si tertiar si mai defavorabila sectorului primar. Imbatranireapopulatiei ocupate in sectorul primar este evidenta: peste 1/5 se afla in

grupele de varsta 65 ani si peste, iar peste jumatate din populatiaocupata se afla in grupele de varsta de 50 - 65 ani si peste.

Tabelul nr. 3.9 Distributia populatiei ocupate pe grupe de varstain perioada 1995 -; 1998%Anii Total populatie ocupata 15 -; 24 ani 25 -; 34 ani 35 -; 49 ani 50 -; 64ani 65 ani si peste1995 100,0 14,1 21,7 35,9 19,7 8,6

1996 100,0 13,8 23,3 35,6 19,1 8,21997 100,0 13,6 23,3 35,4 19,1 7,81998 100,0 13,0 24,0 35,1 18,7 9,2

Sursa: Ancheta asupra fortei de munca in gospodarii (AMIGO), CNS,1996 -; 1999.

25


26/27

Exista, de asemenea, diferente semnificative in modul de grupare apopulatiei pe varste si pe sexe in mediul urban si rural. Astfel, in mediulrural tinerii sub 25 de ani reprezentau, in 1998, 16,8% din populatiaocupata, fata de 10,7% in mediul urban. In acelasi timp, gradul ridicatde ocupare a populatiei de peste 50 de ani in mediul rural relevaaccentuarea procesului de imbatranire a factorului munca din aceastazona, in special a populatiei feminine.

Sansele de ocupare dupa nivelul de instruire

In acelasi interval - 1995 si 1998 - a crescut ponderea populatiei ocupatecare a absolvit institutii de invatamant profesional in defavoarea celorcare au absolvit invatamant postliceal de specialitate (Tabelul nr. 3.10.).

Tabelul nr. 3.10. Structura populatiei ocupate dupa nivelul deinstruirein perioada 1993 - 1999- % AniiTotal Superior Postliceal de specialitate sau tehnic Liceal Profesional,complementar sau de ucenici Gimnazial Primar sau fara scoalaabsolvita1993 100,0 7,3 3,5 32,4 21,2 22,4 13,61994 100,0 7,4 4,1 31,8 20,7 22,0 14,0

1995 100,0 7,9 4,3 30,9 20,9 21,3 14,71996 100,0 8,1 4,7 29,8 21,0 20,9 15,51997 100,0 8,2 4,6 29,8 21,0 21,0 15,41998 100,0 9,4 5,8 30,2 20,8 20,7 13,91999 100,0 8,5 4,5 29,2 21,6 21,4 14,8

Sursa: Calculat dupa Anuarul Statistic al Romaniei, CNS, 1996, p. 147,1997, p. 123, 1998, p. 122, 1999, p. 120 si 2000, p. 101

De la un an la altul structura dupa nivelul de instruire s-a schimbat.

Semnalele transmise dinspre cererea de munca sunt inca confuze.Repercusiunile asupra structurii ofertei de munca pe profile si nivel deinstruire vor crea tensiuni pe piata muncii intr-un viitor previzibil.Nivelul pregatirii profesionale are o importanta deosebita in formarea sivalorificarea potentialului de munca. Tendintele pe plan mondial suntspre cresterea ponderii muncii complexe, superior calificate sirestrangerea sau chiar disparitia muncii simple necalificate. Din acest

26


27/27

punct de vedere, schimbarea structurii populatiei ocupate dupa nivelulde instruire ar putea avea semnificatii pozitive daca aceasta modificarear fi insotita si de valorificarea factorului munca la adevarata luivaloare. Astfel, aceasta se adauga ineficientei altor aspecte ale activitatiieconomice, marind risipa si incurajand emigratia.Modul de conducere si desfasurare al reformei economice are influentaasupra nivelului si structurii ocuparii factorului munca in economie. Elese reflecta in marimile absolute si relative ale fenomenului. Nici otendinta nu poate fi inca sesizata, iar semnalele transmise nu pot orientastructurarea ofertei. Urgentarea restructurarii economice este beneficasi pentru reducerea costurilor de formare a factorului munca, cel maiimportant element al costurilor tranzitiei. Ele sintetizeaza, de altfel,costurile altor sectoare de activitate.

Date post:	05-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	orlando-george
View:	239 times
Download:	1 times

Echilibrul Si Dezechilibrul Pietei Muncii

Documents