Aurora Liiceanu

Biografia unei reLafii

POLIROM2016

t

:

I

t

Cuprins

Idei inghesuite . .. ... . 2

Un verde la fel de frumos ca un ro$u . , " . . Zg

Cine iubegte qilas6... ie cinelasd?.. ......36Cattleya ..:...44Fugind de toamnl, ca pisirile cdlitoare

ne-amlisatdugidevdnt .......53Dinnoudespreculori. .....58Moartea unui fost iubit il face neagteptat mai prezeflt. . . 60

Exist[ euri paralele; cind suntem noi singuri gi noicucinevaiubit?.....:. ....... ........22

Nu toate fetele frumoase gtiu ci sunt frumoase. .,...... 82

ln vise, aminuntele atit de concrete... oare ce sens au? . , , .gg

CAnd, fiind psiholog, un psiholog ifi intinde-o man6. . . . 111

S[ ne apropiem de cfulige. .. .. . . . 119

DespremisterulcArligelor .......130

Plapumaalbistruie gicumesteEainvise.:.... -.. " ' 154

El singur, rlticitinBretania, Burgundia... ..... ' 159

Nebuniatdrzie,dlplicitateqivis. ....... L73

Ea,ceaindrigiti. .:....'..191

Fantasmegiduplicitate:El... ...;.. ."'209

Epllog ....

Idei inghesuite

Cred ci triim cu to{ii intr-un virtej de anecdote

gi povegti... Ne creim viefile (cei mai mulli dintpe

noi) sub formi de povegti. Mi intreb de unde ne

vine aceasti nevoie de a te ,,crea" pe tine insufi.

Thom Gunn

Nu mI pot abline si nu spun c[, in mod ciudat,

dar ezitant, confuz 9i fbri si acord mare importanfi,cred in fbclturi. Ag putea spune ci eu cred in coinci-den{e, m[ corecteazi unii cirora nu prea le place

cuvintul ,,fbc[turi". Pare la fel, mi gindesc adesea.

Atit flc[turile, cdt si coinciden]ele au ceva misterios,

ca gi cind cineva le face. Nu tu le faci, ele vin din afara

ta. Motivul principal este ci pe lingl faptul c[ ele,

fbciturile, sunt frecvente, doar trebuie s[ fii atent,

sunt, aga cum am spus, misterioase. Vrdnd-nevrind,ne duc cu gindul la ideea ci o alt[ persoani aran)eazd,

totul, c[ aceasti persoanl juciuqi, o prezen][ nevi-zutd,, face ceva bine sau ceva riu. Cu ce se joaci? Cu

vie{ile noastre, aq zice.

8 Idei inghesuite

Tocmai citisem o carte - noroc de internet -, scrise

de Paul Iohn Eakin, cu un titlu seducitor: Cum vie{ile

noastre devin poveSti. $i ce sus{ine Eakin cu toatitiria? Si nu uit si spun c[ este o carte care a apirut

ln 1999. Conteazl aceastl informa[ie. Eakin susfine

c[ sinele, eul fieclruia dintre noi, care-gi gisegte

expresia in fragmente sporadice autobiografice sau

autobiografii construite, este in mod fundamental un

construct fictiv, o ficfiune in altl fic]iune. El pare mai

convingitor decAt Virginia Wbolf, care spunea, qi ea

cu convingere, ci orice act biografic este unul de pro-

fundl incertitudine, mai apropiat de arta ficliuniidecit de cea a istoriografiei. Punind accentul pe fic-

fiune, cine mai gtie ce este real gi ce este construclie

a imaginaliei noastre? Oricum, eu nu vreau s[ scriu

o autobiografie aga cum este ea definitl gi perceputi

ln mod obiqnuit. Aq dori si scriubiografia unei relalii

9i, secundar, cum aceasti relalie mi-a tulburat gindu-

rile gi.amintirile.

Sigur c[ ili pofi povesti chiar tu viala sau o poate

scrie altcineva, care o scrie gindind altfel decit tine,

o aranjeazd, pentru a fi lizibiti gi, de ce si nu fim sin-

ceri, vandabili. Cum spun francezii, faire la toilette,

adicl a o aranja. Atunci, totugi,lucrurile se complici.

Cine este autorul? Te poli intreba dacl nu arati ca

mincarea gltitl de cineva cu ingredientele aduse de

altcineva. Cam asta este insi problema etnografilor

Idei inghesuite

carefac teren gi glsesc personaje in carne gi oase ale

ciror viefi li se par interesante. $i ei nu fac decit s[ le

povesteasci viefile. Dar scriitorii?

Oamenilor Ie plac povegtile de via1d. Telenovelele

sunt povegti mari in care se afli o droaie de povegti

mici, adici cele ale personajelor telenovelelor. O isto-

rie mai mare care este compusi din istorii mici. M-am

gindit insi la mici bucifi, fragmente de autobiogra-

fie, spuse in diferite ocazli, care aratl ca nigte piese

de p:uzzle r[tlcite, imprlgtiate in conversa]iile noas-

tre, in e-mailurile noastre gi in celelalte forme de

comunicare.

Am citit acea carte cu putin timp inainte ca Ea

s[-mi telefoneze. Ea este, cum se poate deduce, o

femeie. Nici prin gind nu mi-a trecut ci ag vrea s[scriu o carte despre ea gi despre altcineva. Adic[ des-

pre o relalie intre o femeie gi un birbat. Asta lnsemna

ci eram deja trei personaje, adicl eu, ca povestitor,

Ea gi El. Deci eu, o femeie gi un blrbat. Odatd ce gAn-

deam ca eu si scriu, peste mine nu puteam trece. Cine

ar fi scris cartea sau, mai bine zis, cum ar fi arltat ea,

cartea?

Daci privesc lnapoi, totul a inceput cAnd Ea m-a

ciutat la telefon, spunindu-mi ci ar dori s[ ne vedem.

$i aqa se face c[, orice ag fi gindit despre intilnireanoastri, ajungeam la relalia dintre memorie gi identi-

tate, pentru c[ toli ne incurclm in aceasti relafie. Nu

t0 Idei inghesuite

se spune ce eu sunt eu gi amintirile mele? Blnuiamce era la o riscruce a vielii, cd, ar fi dorit ca cineva si-iia gtndurile gi, poate, s-o linigteasci.

Memoria este ceva fascinant, ea obsedeazl mullipsihologi, chiar daci o recunosc fblig sau daci undeva

doar ea ii scormonegte mental. $i nu numai psiho-

logii sunt fascinafi de memorie. Ce si spun de bieliiistorici!

Vroiam s[ v[d ce leglturi este intre felul in care eu

mi percep sau altcineva se percepe ca un eu supus

timpului, ce sunt amintirile, iit de fideli suntem noicind ne povestim trecutul - il povestim acum, cindsuntem deja altcineva. Dar de ce spun fideli? Oare

fidelitatea m[ linigtegte la gindul ci amintirile pot fisau nu adevlrate? $i cine ar putea spune c[ ele sunt

adevirate? De ce acest paradox cumplit, ca un bles-

tem, dup[ care noi ne schimbim, gtim bine ci ne

schimbim fizic, dar gi psihic, gi dac[ ne schimblm,cum putdfn spune ci suntem tot noi, aceiagi pe care

credem c[ ii gtim de-o viaf[? Ne recunoagtem zi de

zi, in fiecare diminea{l ne privim in oglindl cind ne

spillm pe dinfi, trecem prin viaf[ zi de zi,parcl nimicnu se schimbfl, gtiind totugi c[ viafa ne schimbi. Acest

paradox bAntuie mai ales minfile celor interesafi de

memorie, de uitare, de amintiri care zac undeva innoi. Uitate sau nu.

Idei inghesuite

Aga am stat si m[ gindesc, dupi telefonul dat de

Ea,la cele doui moduri de a privi memoria. Pe de o

parte sunt continuatorii, un fel de conservatori, pen-

tru care memoria, deci amintirile noastre luate impre-

un[, aratl sau sunt reprezentate ca un palat cu multe

camere sau un dulap mare cu multe sertare. EIe, amin-

tirile, stau acolo cuminfi. Ies cind vor ele si iasl la

iveal[ sau poate nu ies deloc. Dar se pare cd existl. E

greu de spus cum ies ele din sertar. Acest fel de a gindimemoria are ceva static, ceva fixat. Amintirile nu se

schimbl, ele sunt Ia dispozilia eului nostru, stipin pe

ele, proprietarul lor, al palatului sau dulapului, dar

totugi supus unei libertl]i a lor care scapi voin]ei'

noastre de a le domestici. Pe de altl parte, au venit

alfi cercet[tori care neagi aceastl viziune. Ei sunt un

fel de neodarwinigti, niqte cognitiviqti obsedati de

cum funclioneazd creierul, care exploateazil c?i potprogresele tehnologiei prezentului pentru a cunoagte

misterele creierului uman.

Aqa se face cL de ceva vreme Israel Rosenfield a

dat iama in publicul interesat de relafia minte-me-

morie, provocindu-l s[ accepte viziunea lui asupra

creierului qi memoriei. A vrut, prin cartea sa cu un

titlu revolufionar, Inventarea memoriei. O noud vizi-

une asupra creierului, s[ demoleze un mit. Un mit

foarte rispindit, fireqte, in buni asociere cu acea

memorie statici de care am amintit.

11