66
Lucrare de diplomă Modalităţi, forme şi instrumente de plată
| Date post: | 06-Dec-2015 |
| Category: |
Documents |
| Upload: | ursu-ionut |
| View: | 213 times |
| Download: | 0 times |
Lucrare de diplomă
Modalităţi, forme şi instrumente de plată
CUPRINS:
Introducere..........................................................................................................................4
Cap. I. Modalităţi, tehnici şi instrumente de plată............................................................8
I.1 Plăţi în numerar...........................................................................................................8
I.2 Plăţi prin virament.......................................................................................................8
I.3. Cambia.........................................................................................................................9
I.3.1. Despre cambie............................................................................................................9
I.3.2. Acceptarea................................................................................................................10
I.3.3. Transmiterea.............................................................................................................11
I.3.4. Avalizarea.................................................................................................................11
I.3.5. Scadenţa....................................................................................................................12
I.3.6. Plata..........................................................................................................................12
I.3.7. Scontul......................................................................................................................13
I.3.8. Protestul....................................................................................................................13
I.3.9. Exemplul nr. 2 – circulaţia unei cambii...................................................................13
I.4. Biletul la ordin...........................................................................................................14
I.5. Cecul...........................................................................................................................17
I.5.1. Despre CEC..............................................................................................................17
I.5.2. Transmiterea cecului................................................................................................19
I.5.3. Plata cecului.............................................................................................................20
I.5.4. Tipuri de cecuri........................................................................................................20
I.5.5. Exemplul nr. 1 – circulaţia unui cec.........................................................................24
I.6. Ordinul de plată........................................................................................................26
I.7 Cardul- instrument modern de plată.......................................................................31
I.8. Acreditivul.................................................................................................................34
I.9. Alte instrumente şi modalităţi de plată...................................................................35
Direct debit........................................................................................................................35
Standing Order...................................................................................................................36
Banca la domiciliu (home banking)...................................................................................36
Telebankingul....................................................................................................................37
Banii electronici.................................................................................................................37
2
Tipologia cărţilor de plată..................................................................................................38
Cap. II. Concluzii şi propuneri.........................................................................................39
Bibliografia:......................................................................................................................42
Lista figurilor:...................................................................................................................44
3
Introducere
Un moment important în desfăşurarea schimburilor economice internaţionale îl constituie
încasarea contravalorii bunurilor economice care fac obiectul schimbului.
Realizarea încasării sumelor astfel rezultate se efectuează printr-o modalitate de plată sau
de decontare covenită între parteneri şi stipulată în contract, utilizând modalităţile de plată
adecvate caracteristicilor schimbului.
Instrumentele de plată s-au diversificat continuu, odată cu mutaţiile ce au avut loc în cadrul
economiei şi al perfecţionării tehnicilor de transmitere a mesajelor.
Privite în ansamblul lor, se disting:
1. Plata marfă contra marfă , cunoscută sub denumirea de troc, compensaţie. Din punct de
vedere istoric este prima “modalitate” de plată apărută, iar revenirea la acest mod de plată a fost
determinată, pe de o parte de fenomene de criză financiară naţională sau internaţională (de ex.
criza din 1929-1933, criza datoriilor externe din 1980-1985 etc.), iar pe de altă parte de limitele
financiare ale unor participanţi la schimburile internaţionale.
În prezent această tehnică este utilizată ca metodă de a “debloca” relaţiile comerciale cu ţări, firme
etc., ale căror disponibilităţi financiare sunt modeste sau inexistente.
2. Plata în numerar
Dacă în trecutul istoric plata cu “bani peşin” constituia o certitudine la încheierea unei
tranzacţii, în etapa contemporană locul său în ansamblul plăţilor este modest şi pe cale de
dispariţie, ca urmare a dezavantajelor şi riscurilor pe care le incumbă:
transportul efectiv;
contactul direct între cei doi parteneri;
dificultatea de a sincroniza obligaţiile partenerilor.
Cu toate acestea factori diferiţi determină ca, şi în epoca contemporană, plata în numerar să
fie utilizată.
Elementul fundamental al plăţii în numerar îl constituie încrederea care trebuie să existe
între partenerii de afaceri.
4
3. Plata prin cec este cea mai apropiată de plata în numerar, iar caracterul înscrisului – cecul
– oferă partenerilor de afaceri un grad de siguranţă mai ridicat. Plata prin cec – în diferitele sale
forme – a luat o deosebită amploare după anii ’60, fiind utilizată cu precădere în spaţiul plăţilor
necomerciale.
4. Plata prin titluri de credit , respectiv prin utilizarea cambiei şi a biletului la ordin, se
numără printre cele mai vechi tehnici de plată. În timp, acestea au evoluat de la utilizarea lor
singulară, în sine, sistem care se practică şi în prezent, la asocierea lor unei alte tehnici de plată,
cum ar fi acreditivul documentar, incasoul etc., adesea cu valoare de instrument de garantare (în
cazul incasoului, de ex.) sau carezultat al unor reglementări specifice, particulare privind plata
(scrisoarea de credit comercială, specifică ţărilor de drept anglo-saxon).
Fiecare dintre aceste două titluri de credit prezintă anumite particularităţi în utilizarea lor ca
mijloc de plată, oferind un grad de securitate ridicat părţilor implicate.
5. Ordinul de plată este legat de apariţia băncilor şi dezvoltarea relaţiiilor la nivel
internaţional între acestea. În esenţă, se aseamănă plăţilor în numerar, dar se realizează pe canal
bancar şi constă în ordinul pe care un client îl dă băncii sale de a plăti, din contul său, o sumă de
bani unei alte personae, în contul acesteia, care poate fi deschis la orice altă bancă sau chiar la
aceeaşi bancă. În practică este denumit şi “plata direct din cont” sau “plata din cont”.
Indiferent de denumire, plata presupune, în prealabil, un ordin dat de titularul contului.
6. Plata documentară sau operaţiuni documentare constituie o sintagmă pentru a defini o
tehnică de plată în cadrul căreia plata se face de către bancă numai contra documente (de unde şi
denumirea). În această grupă sunt incluse:
acreditivul documentar;
incassoul documentar.
Date fiind particularităţile mecanismului derulării plăţilor, aceste tehnici conferă
partenerilor un grad de securitate mai ridicat.
7. Scrisoarea de garanţie bancară, deşi în esenţă, constituie un instrument de garantare, în
practica comercial-bancară contemporană este utilizată şi ca modalitate de plată. Prin implicarea
mai profundă sau mai superficială a băncii – corespunzător angajamentului de plată asumat ea
oferă mai multă sau mai puţină siguranţă în raport cu interesele partenerilor. Scrisoarea de garanţie
bancară poate fi utilizată în sine sau în conexiune cu o tehnică de plată cu scopul de a garanta, cum
este, de exemplu, plata prin incaso documentar sau plata prin compensaţie.
5
Fiecare din modalităţile de plată prezentate are avantaje şi dezavantaje şi presupune
stăpânirea unei anumite tehnici în utilizarea sa.
Exceptând plata în numerar şi anumite forme de plată prin compensaţie, toate celelalte
modalităţi şi instrumente de plată presupun:
existenţa conturilor bancare ale partenerilor de afaceri;
realizarea mişcării banilor între aceste conturi pe canal bancar, prin una din tehnicile de
transfer al fondurilor.1
Deci, agenţii economici, în decizia lor privind o plată, au în vedere:
- modalitatea de plată pentru care optează, instrumentul şi tehnica de plată (cec, ordin de
plată, incaso, acreditiv);
- modul în care vor fi transferate fondurile (letric, telegraphic, SWIFT);
- şi cine suportă comisioanele bancare.
În această perspectivă, orice modalitate de plată presupune precizarea tehnicii de transfer al
fondurilor: unul şi acelaşi acreditiv, de ex. poate fi trimis beneficiarului letric, telegrafic (fax) sau
prin system SWIFT. Conţinutul mesajului este acelaşi, dar tehnicile diferă între ele prin acurateţea,
siguranţa, costul şi rapiditatea transmiterii.
1 Stoica Victor, Deaconu Petre – Bani şi credit, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p.327
6
Fig. nr.1 – Instrumente de plată
Sursa: Stoica Victor, Deaconu Petre – Bani şi credit, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p.328
7
Plata marfă contra marfă
Plata prin cec
Plata prin titluri de credit
Plata în numerar
Ordinul de plată
Instrumente de plată
Cap. I. Modalităţi, tehnici şi instrumente de plată
Instrumentele de plată se pot grupa în două categorii distincte:
plăţi în numerar;
plăţi prin virament.
I.1 Plăţi în numerar
În România, plăţile în numerar au încă o podere foarte mare, iar ca frecvenţă (nu şi ca
volum) deţin primul loc.
Circulaţia monetară cu numerar cuprinde bancnotele şi moneda metalică, deţinute de
persoane fizice, agenţi economici şi bănci.
Moneda de hârtie este titlul de credit emis de băncile centrale şi de emisiune. Aceste bilete
de bancă sunt onorate la valoarea nominală în momentul prezentării la ghişeele băncii care le-a
emis.
Numerarul este mijlocul de plată primar şi el a dominat mult în cadrul modalităţilor de
efectuare a plăţilor, în prezent fiind un mod de plată general valabil având efect imediat şi gradul
de lichiditate cel mai ridicat.
Plăţile în numerar se efectuează prin caseriile firmelor şi ale băncilor sau ale altor instituţii
financiare.
I.2 Plăţi prin virament
A doua modalitate de efectuare a plăţilor, şi cea mai importantă ca volum este viramentul.
Aceasta a apărut odată cu băncile şi este strâns legată de acestea, adică nu se poate desfăşura în
afara lor.
Viramentul este de două tipuri:
de credit;
de debit.
8
Viramentul de credit este cel mai utilizat şi constă în faptul că plătitorul (debitorul) dispune
de fondurile sale şi dă dispoziţie să se efectueze plata , nefiind necesar un consimţământ prealabil
al plătitorului. Din această grupă fac parte cele mai importante instrumente de plată, precum
ordinul de plată, cecul şi cambia.
În cazul viramentuuil de debit în prealabil este dat consimţământul plătitorului transmis
băncii sale. Prin acest consimţământ, plătitorul împuterniceşte creditorul să facă demersurile pentru
efectuarea plăţii, adică să depună documentele la bancă şi să ceară ca suma respectivă de plată să
fie transferată în contul său.
I.3. Cambia
I.3.1. Despre cambie
CAMBIA este un titlu de credit, sub semnatură privată, care pune în legătură în procesul
creării sale trei persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul.2Titlul este creat de trăgător în calitate de
creditor care da ordin debitorului sau numit tras să plătească o sumă fixată la o dată determinată în
timp, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urmă (Legea nr.58/1934). Deci cambia este
înscrisul care cuprinde ordinul dat de o persoană, trăgător unei alte persoane, tras de a plăti unui
beneficiar la scadenţa şi locul stabilit, o sumă de bani stabilită. În operaţiunea cambială participă
trei persoane:
Trăgătorul, creditorul sau expeditorul care emite titlul;
Trasul, debitorul sau importatorul căruia îi este adresat ordinul sau mandatul de a plăti o
anumită sumă;
Beneficiarul sau terţă persoană către care sau la ordinul căreia se face plata.
Creanţa trăgătorului către tras reprezintă proviziunea sau acoperirea cambiei, iar creanţa
beneficiarului contra trăgătorului, valoarea furnizată.
TRĂSĂTURILE CAMBIEI:
Cambia este un titlu de credit, plata ei efectuându-se, de regulă, la scadenţă. Până în
momentul scadenţei, executarea obligaţiei de plată se amână, realizându-se o operaţie de creditare.
2 Cocriş Vasile – Tehnica operaţiunilor bancare, note de curs, Iaşi, 2002, pag.15
9
Cambia este un titlu de credit formal şi complet deoarece atât drepturile cât şi obligaţiile în
totalitatea lor rezultă din menţiunile înscrise în cambie.
Cambia este un titlu de credit care nu crează obligaţii necondiţionate, deoarece obligaţiile
cambiale nu pot fi afectate de o condiţie, indiferent de natura ei; în cazul stipulării unei condiţii,
este declarată nulă.
Cambia este un titlu de credit abstract, obligaţiile ce decurg din cambie fiind
independente de raporturile juridice fundamentale care stau la baza emiterii ei. De aceea, prin
cambie se creează obligaţii autonome, distincte de cele existente în raporturile juridice
fundamentale.
Cambia conţine un ordin astfel încât se transmite printr-o procedură specială şi operaţiune
juridică specifică, respectiv prin “gir” , cu excepţia cazului când cambia conţine menţiunea “nu la
ordin”. În această situaţie cambia se va transmite potrivit dreptului comun, prin cesiune de
creanţă cu unele aspecte derogatorii de la cesiunea din dreptul civil.
Cambia este obligaţia scrisă de a plăti sau de a face să se plătească, la scadenţă, o sumă de
bani determinată.
Cambia este un titlu de credit, sub semnatură privată, care pune în legătură în procesul
creării sale 3 persoane: trăgătorul, trasul si beneficiarul. Titlul este creat de trăgător în calitate de
creditor care dă ordin debitorului său numit tras să plătească o sumă fixată la o dată determinată în
timp, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urmă.
I.3.2. Acceptarea
Acceptarea este angajamentul luat de către tras, faţă de orice posesor legitim de a plăti
cambia la scadenţă.
Trasul nu este obligat prin lege să accepte dar, dacă acceptă, el devine debitorul (obligatul)
principal.
Prezentarea cambiei la acceptare poate fi:
Facultativă, putând fi facută oricând până la scadenţă, sau
Obligatorie, atunci când trăgătorul indică expres în titlu acest fapt, fixând sau nu un termen
pentru prezentare sau atunci când cambia este plătibilă la un anumit timp de la vedere, în termen
de un an de la data emiterii.
10
Prezentarea cambiei la acceptare va putea fi făcută oricând, dacă trăgătorul nu a fixat un
termen pentru prezentare, dar nu mai târziu de data scadenţei. Prezentarea la acceptare poate fi
făcută atât de posesorul cambiei, cât şi de un simplu deţinator al ei, la domiciliul trasului.
Acceptarea este înscrisă într-o rubrică specială pe cambie. Ea se exprimă prin cuvântul
“acceptat” sau orice altă expresie echivalentă şi este semnată de tras. Simpla semnătură a trasului
pusă pe faţa cambiei este considerată acceptare.
Trasul poate restrânge acceptarea la o sumă mai mică decât aceea prevăzută în cambie.
I.3.3. Transmiterea
Cambia poate fi transmisă în următoarele moduri:
a) Prin gir: cambia care cuprinde sau nu menţiunea “la ordin” poate fi transmisă prin gir.
Girul este un act prin care posesorul cambiei numit girant, transferă altei persoane numită giratar
toate drepturile izvorând din cambie. Girul poate fi făcut chiar în folosul trasului, indiferent dacă a
acceptat sau nu, al trăgătorului sau al oricărui alt obligat. Aceştia pot să gireze din nou cambia.
b) Prin cesiune de creanţă ordinară: dacă trăgătorul a înscris în cambie menţiunea “nu
la ordin”, titlul se transmite prin cesiune de creanţă ordinară. Cesiunea de creanţă este un act prin
care creditorul numit cedent transferă dreptul său de creanţă unei alte persoane numită cesionar.
Spre deosebire de gir, cesiunea de creanţă ordinară devine valabilă numai începând din momentul
notificării ei debitorului sau din momentul în care debitorul o acceptă prin act autentic.3
I.3.4. Avalizarea
Avalul reprezintă angajamentul necondiţionat prin care un ţert sau un semnatar al cambiei,
(avalistul) altul decât trăgătorul sau acceptantul, devine garant pentru obligaţiile unui co-obligat
faţă de o cambie (avalizatul). Avalul se dă pe o cambie sau pe un act separat utilizându-se una din
expresiile “pentru aval” sau “pentru garanţie” urmată de semnătura avalistului. Avalistul este
obligat să indice persoana pentru care dă avalul.
3 Cocriş Vasile – Tehnica operaţiunilor bancare, note de curs, Iaşi, 2002, pag.15
11
I.3.5. Scadenţa
Scadenţa este termenul la care CAMBIA trebuie plătită. Ea trebuie să indice cu precizie
ziua sau termenul maxim în interiorul căruia creditorul trebuie să se prezinte la plată. Scadenţa
poate fi:
La vedere;
La un anume timp de la vedere;
La un anume timp de la data emiterii;
La o dată fixă.
I.3.6. Plata
Posesorul cambiei care nu este plătibilă la vedere trebuie să o prezinte în ziua scadenţei sale
sau la cel mult două zile de la aceasta. Această prezentare trebuie efectuată în locul desemnat pe
cambie. Cel care plăteşte cambia poate pretinde ca aceasta să-i fie predată cu menţiunea de
achitare scrisă de posesor. Posesorul nu poate refuza o plată parţială. În caz de plată parţială, cel
care plăteşte (trasul) poate cere să i se facă pe cambie menţiunea de plată şi să i se dea o chitanţă.
Trasul care face plata înainte de scadenţă o face pe riscul său.
I.3.7. Scontul
Scontul este o formă de credit acordat de către o bancă posesorului cambiei; la prezentarea
pentru scontare, banca îi achită contravaloarea, înainte de scadenţă, percepându-i un comision
(taxa scontului). În urma acestui act, banca respectivă devine beneficiarul cambiei.
I.3.8. Protestul
În caz de neplată la scadenţă de către tras, posesorul unei cambii trebuie să facă un protest înainte
de a putea face recurs împotriva celorlalţi semnatari ai cambiei (care sunt solidar obligaţi faţă de
12
el). Dacă o cambie este “încasată” de către o bancă, aceasta trebuie să facă protestul în caz de
neplată.
I.3.9. Exemplul nr. 2 – circulaţia unei cambii
Societatea comercială “Omega” S.A. a livrat la 30 mai 1994 către Societatea
comercială “Car” S.A. utilaje în valoare de 14 milioane lei. Termenul de plată este 1 iulie 1994.
De asemenea, soc. com. “Omega” S.A. trebuie să restituie Băncii X ultima rată a unui
credit, în valoare de 14 milioane lei, scadent tot la 1 iulie 1994.
Soc. com. “Omega” S.A. emite o cambie care trebuie platită de soc. com. “Car” direct
Băncii X.
Din momentul completării cambiei societatea comercială “Omega” S.A. are calitatea de
trăgător, soc. com. “Car” S.A. se află în poziţia de tras, iar Banca X este beneficiarul cambiei.
Societatea comercială “Omega” S.A. remite cambia Băncii X.
La data de 1 iulie 1994, Banca X încasează suma de pe cambie de la societatea com.
“Car” S.A. În acest fel se achită creditul acordat pentru soc. com. “Omega” S.A. de către Banca X
şi totodată datoria soc. com. “Car” S.A. faţă de soc. com. “Omega” S.A.
Fig. nr. 2. Schema de circulaţie a cambiei
Sursa: B.N.R. – Instrumente de plată, octombrie, 1994, pag.12
(1) – Banca X acordă credit S.C.”Omega”S.A.
(2) – Încheie contractul de vânzare-cumpărare
BANCA X- BENEFICIAR -
S.C.”CAR”S.A.- TRAS -
S.C.”OMEGA”S.A.- TRĂGĂTOR -
13
(3) – S.C.”Omeha”S.A.trage o cambie asupra S.C.”Car”S.A.
(4) – Remite cambia trasă asupra S.C.”Car”S.A.
(5) – Se stinge creanţa, la scadenţă achită suma.
I.4. Biletul la ordin
I.4.1. Despre biletul la ordin
Titlu de credit negociabil şi instrument de plată;
Constată obligaţia asumată de către debitor (subscriitor sau emitent) de a plăti la vedere sau
la o scadenţă fixată beneficiarului sau la ordinul acestuia o sumă de bani determinată;
Obligaţia subscriitorului este aceeaşi cu aceea a trasului acceptant în cazul cambiei.
SCADENŢA
Ca şi cambia, biletul la ordin poate avea următoarele tipuri de scadenţe:
la vedere;
un an din momentul emiterii;
la o dată fixată;
la un anume timp de la data emiterii;
la un anume timp de la vedere;
Se poate cere plata biletului la ordin în ziua scadenţei, maxim două zile lucrătoare după
scadenţă.
Biletul la ordin plătibil la un anumit termen de la vedere trebuie prezentat spre avizare
emitentului în termen de un an de la data emiterii.
AVIZAREA
Constă în înscrierea pe faţa biletului la ordin la rubrica VĂZUT a numelui şi prenumelui
emitentului, datei, semnăturii şi ştampilei. Avizarea este obligatoriu să se dateze în situaţia unei
cambii cu scadenţa la un anume timp de la vedere. În acest caz termenul de plată curge de la data
vizei pusă de emitent pe titlu.
14
Precizările referitoare la cambie în ceea ce priveşte refuzul, protestul, elemente obligatorii,
elemente facultative, modalităţi de utilizare a instrumentului de către posesor sunt valabile şi în
ceea ce priveşte biletul la ordin.
OPERAŢIUNILE care se pot efectua cu cambiile şi biletele la ordin sunt:
primirea în garanţie a cambiilor şi biletelor la ordin;
remiterea spre avizare a biletelor la ordin şi remiterea spre acceptare a cambiilor:
primirea cambiilor şi biletelor la ordin în bancă în vederea plăţii sau remiterii la plată:
scontarea cambiilor şi biletelor la ordin la bancă.
Toate condiţiile privind utilizarea, circuitul, termenele şi operaţiunile ce se efectuează cu
cambii şi bilete la ordin vor fi înscrise în convenţii bilaterale încheiate între unităţile bancare
teritoriale şi clienţii pe care acestea îi deservesc.
Biletul la ordin este un instrument prin care emitentul îşi ia angajamentul de a plăti la o
anumită dată, o sumă determinată beneficiarului sau celui care este posesorul legitim al
instrumentului.
Biletul la ordin este un titlu de credit care pune în legătură, în procesul creării sale, două
persoane: emitentul si beneficiarul. Titlul este creat de emitent în calitate de debitor care se obligă
să plătească o sumă de bani la un anumit termen sau la prezentare unui beneficiar aflat în calitate
de creditor.
Biletul la ordin este o promisiune de a plăti şi nu un mandat de plată. El se transmite prin
girare. Obligaţiile rezultând dintr-un bilet la ordin se supun aceloraşi reguli generale ca şi cele
rezultând dintr-o cambie. Totuşi, acceptarea biletului la ordin nu se admite deoarece emitentul are
aceleaşi obligaţii ca şi cel care acceptă o cambie.
Regulile referitoare la plată, scadenţă, girarea, protestul cambiei sunt aplicabile si biletului la ordin.
I.4.2. Exemplul nr.3 – circulaţia unui bilet la ordin
Societatea comercială “Beta”S.A. încheie un contract cu societatea comercială “Construct”S.A.
pentru construirea unei hale de producţie în valoare de 500 milioane lei, urmând ca suma să fie
achitată într-un termen de 30 de zile de la recepţia halei.
Dupa încheierea contractului, soc. com. “Beta” S.A. completează un bilet la ordin prin care se
obligă să plătească suma de 500 milioane lei soc. com. “Construct”S.A.
15
Din acest moment soc. com. “Beta”S.A. se află în poziţie de emitent, iar soc. com.
“Construct”S.A. este beneficiarul biletului la ordin.
La scadenţă, aceasta din urmă, prezintă biletul la ordin, pentru încasarea sumei, fie la soc. com.
“Beta”S.A., fie băncii acesteia.
Societaţii comerciale “Construct”S.A. i se achită contravaloarea biletului la ordin.
Fig.nr. 3 – Schema de circulaţie a biletului la ordin
(1)
(2)
(3)
(4)
Sursa: B.N.R. – Instrumente de plată, octombrie, 1994, pag.12
(1) – Încheie contractul
(2) – Emite biletul la ordin
(3) – Prezintă la plată biletul la ordin
(4) – La scadenţă achită suma.
I.5. Cecul
I.5.1. Despre CEC
În mod obişnuit, cecul este considerat ca făcând parte din categoria titlurilor de credit,
alături de cambie şi bilet la ordin. În realitate, cecul are numai funcţia de instrument de plată, fiind
lipsit de funcţia de instrument de credit. Includerea cecului în categoria titlurilor de credit se
explică prin aceea că unele principii care guvernează cambia şi biletul la ordin se pot aplica şi
cecului.
16
S.C.”Beta”S.A.- Emitent -
S.C.”Construct” S.A.
- Beneficiar -
Cecul se aseamănă cu cambia, dar are un regim juridic distinct, chiar dacă unele dispoziţii
sunt asemănătoare. Ceea ce caracterizează cecul este existenţa proviziunii, adică a unui disponibil,
la tras, din care urmează a se face plata, disponibil care se constituie fie dintr-un depozit bancar pe
care trăgătorul îl are la tras, fie dintr-un credit pe care banca i-l acordă.
Ca instrument de plată, cecul dă posibilitatea unei persoane care are la o bancă anumite
fonduri, de a efectua plăţi prin intermediul acelei bănci. Prin folosirea cecului, plătitorul evită
plăţile în numerar. Beneficiarul cecului poate să încaseze suma de bani menţionată în titlul de la
banca desemnată sau să gireze titlul pentru plata datoriilor sale. Ca şi cambia şi biletul la ordin,
cecul a făcut obiectul unei legi adoptate de Conferinţa de la Geneva din 1931. România nu a aderat
la această Convenţie, deşi principiile ei se află la baza reglementărilor din legislaţia noastră privind
cecul. Legea 59/1934 asupra cecului cuprinde reguli adoptate prin Convenţie, cu unele completări
inspirate de legea italiană a cecului.
NOŢIUNEA ŞI CARACTERELE CECULUI
Definiţia cecului
Legea 59/1934 nu dă o definiţie a cecului. Ea reglementează însă elementele cecului, care
pot sta la baza unei definiţii: “cecul este un înscris prin care o persoană, numită trăgător, dă ordin
unei bănci la care are un disponibil bănesc, numită tras, să plătească, la prezentarea titlului, o sumă
de bani altei persoane, numită beneficiar, la un anumit loc şi la o dată prestabilită”.
Din această definiţie rezultă că cecul este un instrument de plată care pune în legătură în
procesul creării sale, la fel ca şi cambia, trei persoane:
Trăgătorul/emitentul/creatorul titlului care dispune efectuarea unei plăţi;
Trasul/banca care primeşte ordinul de a plăti o sumă de bani determinată;
Beneficiarul/purtătorul titlului/o terţă persoană care încasează la scadenţă suma indicată
prin înscris.
Cele trei persoane care sunt puse în legătură prin cec fac toate operaţiunile legate de acest
instrument în nume propriu: trăgătorul emite cecul, posesorul legitim îl încasează, iar trasul îl
plăteşte.4 În acest scop, societatea bancară eliberează clientului său, trăgătorul, mai multe
4 Cocriş Vasile – Tehnica operaţiunilor bancare, note de curs, Iaşi, 2002, pag.10
17
formulare necompletate, pe care acesta le va putea transforma în cecuri, în limita disponibilităţilor
proprii.
În calitate de tras poate fi desemnată numai o societate bancară şi numai în limitele
fondurilor de care dispune emitentul. Legea prevede, de asemenea, că cecul tras şi plătibil în
străinătate este valabil ca cec, chiar dacă trasul nu este o societate bancară (art. 3 din lege).
Caracterele cecului
Cecul este un titlu la ordin complet şi formal. El încorporează o obligaţie abstractă de a
plăti necondiţionat “la vedere” o sumă de bani menţionată în titlul de valoare. Cecurile se emit de
titularul contului potrivit convenţiei încheiate cu banca, convenţie care poate fi expresă sau tacită.
Ca înscris formal, pentru a fi valabil, cecul trebuie să satisfacă anumite condiţii exprimate
în formule consacrate de redactare a textului care exprimă clauze cu valoare juridică strictă. În
toate redactările cecul trebuie să cuprindă menţiunile obligatorii dispuse de lege, care să satisfacă
cerinţele unei informaţii suficiente şi cerinţele reflectării garanţiei date de trăgător privind plata
prin înscrisul respectiv. Pe cec se pot face şi alte menţiuni decât cele obligatorii, care să stipuleze
raporturile dintre cele trei persoane: trăgător, tras, beneficiar. Cecul trebuie să fie completat în
întregime cu cerneală sau pix de culoare albastră sau neagră ori prin dactilografiere.
CECUL este definit ca o instrucţiune scrisă dată unei bănci de a plăti cuiva valoarea
menţionată în acea instrucţiune.
CECUL este un instrument de plată utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil
corespunzător în aceste conturi. Disponibilul este creat printr-un depozit bancar, din operaţiuni de
încasări sau prin acordarea unui împrumut bancar.
CECUL este un instrument de plată care pune în legatură, în procesul creării sale trei
persoane: trăgătorul, trasul si beneficiarul. Instrumentul este creat de trăgător care, în baza unui
disponibil creat în prealabil la o societate bancară, dă un ordin neconditionat acesteia, care se află
în pozitie de tras, să plătească la prezentare, o sumă determinată, unei terţe persoane sau însuşi
trăgătorului aflat în pozitie de beneficiar.
Cele trei persoane care sunt puse în legătură prin cec fac toate operaţiile legate de acest
instrument în nume propriu: trăgătorul emite cecul, posesorul legitim îl încasează, iar trasul îl
plăteşte.
18
Pentru ca trăgătorul să poată emite cecuri, banca îi eliberează acestuia (clientul său)
formulare de cecuri în alb, dacă acesta deţine un disponibil corespunzător în cont. Posesorul
carnetului de cecuri completează formularul, îl semnează şi îl predă beneficiarului care, la rândul
său, îl va prezenta băncii sale pentru încasare.
I.5.2. Transmiterea cecului
Posibilitătile de circulaţie, (transmitere) ale unui cec sunt:
a) Simpla remitere – cazul cecului la purtator care în momentul emiterii, nu indica expres
beneficiarul sau poartă mentiunea “la purtator”. Acest cec, va fi plătit fie persoanei desemnate ca
beneficiar, fie deţinatorului cecului.
b) Cesiunea de creanţă ordinară – atunci când cecul este emis pe numele unei anumite persoane şi
conţine menţiunea “nu la ordin”; în acest caz numai persoana nominalizată poate să-l încaseze.
c) Girarea – operaţiune prin care se transmit, odată cu remiterea, şi toate drepturile rezultate din
cec. Ea este o menţiune specială făcută pe verso-ul cecului în favoarea oricui, inclusiv în favoarea
trăgătorului. Noul beneficiar poate, la răndul său, să gireze cecul.
I.5.3. Plata cecului
Cecul este plătibil numai la vedere (la prezentare).
Termenele de prezentare la plată a cecurilor emise şi plătibile în România sunt:
8 zile, dacă cecul este plătibil chiar în localitatea în care a fost emis;
15 zile, în celelalte cazuri şi se calculează începând cu ziua următoare datei emiterii cecului.
Prezentarea cecului după expirarea termenului legal are ca efect pierderea dreptului legal
de acţiune (regres) împotriva giranţilor anteriori în cazul în care cecul nu ar fi plătit.
Toate persoanele care în orice calitate s-au obligat prin cec (trăgător, girant), sunt
responsabile solidar în ceea ce priveşte plata cecului respectiv, cu toate că obligaţiile au fost
asumate în momente diferite.
19
I.5.4. Tipuri de cecuri
În funcţie de modurile de circulaţie (transmitere) cecurile pot fi:
La ordin. Potrivit legii, cecul care poate fi plătit unei anumite persoane, cu sau fără clauza
expresă “la ordin” este transmisibil prin gir. Cecul stipulat plătibil unei anumite persoane, cu
clauza “nu la ordin” sau o expresie echivalentă, este transmisibil numai în forma şi cu efectele unei
cesiuni ordinare (art. 15 din lege). Dacă în înscris trăgătorul l-a desemnat pe beneficiar, cecul va
putea fi transmis prin gir, indiferent dacă există sau nu o menţiune expresă “la ordin”.
Girul poate fi făcut chiar în folosul trăgătorului sau a oricărui alt obligat, care pot să gireze
din nou cecul. Girul trebuie să fie necondiţionat şi integral. Girul trebuie scris pe cec sau pe un
adaos al acestuia şi trebuie să fie semnat de girant. Dacă cecul menţionează numele şi prenumele
beneficiarului şi cuprinde clauza “nu la ordin”, cecul va fi transmis prin cesiune, în condiţiile
dreptului comun.
La purtător. Cecul poate fi stipulat a fi plătit la purtător şi este socotit la purtător. În cazul
când s-a prevăzut că este plătit unei persoane cu menţiunea “sau la purtător”, precum şi în cazul
când cecul nu îl menţionează pe beneficiar (art. 5 din lege). În toate cazurile, cecul la purtător se
transmite prin simpla tradiţiune a titlului.
Nominativ. Cecul nominativ individualizează pe titularul dreptului prin arătarea numelui
acestuia, a beneficiarului precum şi menţiunea “nu la ordin” sau o expresie echivalentă.
Determinarea beneficiarului, chiar în titlu, permite identificarea fără nici un dubiu a celui
îndreptăţit să încaseze valoarea cecului. Un astfel de cec se transmite prin cesiune, în condiţiile
dreptului comun.
În funcţie de modul de încasare, cecurile pot fi:
- cec barat;
- cec plătibil în cont;
- cec netransmisibil;
- cec de călătorie;
- cec circular;
- cec poştal;
- cec certificat.
20
Legea nr. 59/1934 reglementează anumite specii ale cecului, stabilind unele reguli cu
caracter particular. Fac parte din această categorie:
1. Cecul barat. Acest tip de cec este un înscris care cuprinde pe faţa sa două linii paralele
executate de trăgător ori de posesorul cecului (art. 38 din lege).
Bararea este generală sau specială şi se face de posesorul său sau de trăgătorul cecului.
Bararea este generală când între cele două linii nu se indică nimic sau se face menţiunea
“societate bancară” sau o expresie echivalentă. Acest cec cu bararea generală nu poate fi plătit
decât unei societăţi bancare sau unui client al trasului.
Bararea este specială dacă între cele două linii se înscrie denumirea unei societăţi bancare.
Un atare cec cu barare specială nu poate fi plătit de tras decât societăţii bancare înscrise în cec sau,
dacă aceasta este trasul, unui client al acestei societăţi bancare. Legea permite însă societăţii
bancare indicate să recurgă pentru încasare la o altă societate bancară (art. 39 din lege). Forma
cecului barat are relevanţă practică în sensul că evită folosirea şi falsificarea titlurilor care au fost
pierdute sau furate. În acelaşi timp cecul barat permite şi creditarea clientului fiind un instrument
de plată scriptic.
Trebuie arătat că bararea generală poate fi transformată în barare specială, nu şi invers.
Ştergerea liniilor înscrise se socoteşte ca şi cum nu ar fi fost făcută.
Trasul şi societatea bancară care nu respectă dispoziţiile legale privind acest cec răspund
pentru paguba cauzată până la concurenţa valorii cecului (art. 39 alin. 5 din lege).
2. Cecul plătibil în cont. Acest cec este un înscris în care sunt inserate transversal pe faţa
cecului cuvintele “plătibil în cont”, “numai prin virament” sau altă expresie echivalentă, prin care
trăgătorul sau posesorul cecului interzice plata în numerar a acestuia. În consecinţă, trasul va putea
efectua numai operaţiuni scriptice prin creditarea contului beneficiarului (credit în cont, viramente
în cont sau compensaţie) care echivalează cu plata (art. 40 din lege).
Ştergerea unei atare menţiuni se socoteşte ca şi când nu ar fi fost făcută.
3. Cecul netransmisibil. Un cec cu menţiunea “netransmisibil” şi care nu poate fi plătit
decât primitorului sau la cererea acestuia să fie creditat în contul curent al acestuia. Deci, cecul nu
poate fi transmis decât unei societăţi bancare pentru încasare în numele primitorului, fără ca
aceasta să-l poată gira mai departe.
21
Clauza netransmisibilităţii trebuie pusă chiar de societatea bancară, la cererea clientului
(art.41 din lege). Clauza “netransmisibil” pusă pe cec nu poate fi ştearsă de nici una dintre
persoanele implicate în circulaţia cecului.
Persoana care plăteşte un cec, purtând clauza “netransmisibil” altei persoane decât
posesorul de drept sau societatea bancară care a primit cecul spre încasare, este direct
răspunzătoare de plata astfel efectuată.
4. Cecul de călătorie. Acest cec este un titlu cu o valoare fixă emis de o bancă pentru a fi
utilizat de o persoană care efectuează un voiaj în străinătate. Caracteristica acestui cec constă în
faptul că trăgătorul poate condiţiona plata acestuia de identitatea dintre semnătura persoanei care a
primit cecul şi semnătura persoanei care încasează respectivul cec la prezentare (art. 42 din lege).
Cecul de călătorie este alcătuit din două părţi: talonul şi cecul propriu-zis. Înscrisul
cuprinde ordinul băncii dat agentului său ori corespondentului său dintr-o anumită localitate de a
plăti suma de bani (cifră rotundă) clientului (călătorului), a cărui semnătură a fost depusă pe talon
la eliberarea formularului de către bancă.
Când cecul este prezentat pentru încasare titularul cecului primeşte de la banca sa
formulare imprimate pe care sunt trecute sume. Cuprinsul cecului cuprinde ordinul pe care banca
emitentă îl adresează agentului sau corespondentului său de a plăti acea sumă clientului ei voiajor,
a cărui semnătură se află pe talon. Este, de fapt, o recunoaştere a obligaţiei pe care şi-o asumă
banca emitentă de a plăti suma de bani băncii la care s-a încasat cecul.
Beneficiarul cecului (călătorul) prezintă cecul pentru încasare agentului sau
corespondentului băncii. Cu această ocazie, beneficiarul va depune o a doua semnătură, de această
dată pe cecul propriu-zis. Plătitorul verifică identitatea beneficiarului prin compararea celor două
semnături, după care plăteşte suma de bani menţionată în titlu.
În cazul cecului de călătorie, trăgătorul poate fi una şi aceeaşi persoană cu trasul. În caz
contrar, cele două persoane au relaţii de cont.
5. Cecul circular. Acest cec este un titlu de credit la ordin, emis de o societate bancară sau
de un alt institut de credit, anume autorizate, pentru sume ce le are disponibile de la primitorii
cecurilor în momentul emisiunii. Cecul circular se plăteşte la vedere posesorului legitim al titlului
în oricare din locurile arătate de emitent pe înscrisul titlului.
Societatea bancară sau institutul de credit autorizate să emită cecuri circulare trebuie să
depună la Banca Naţională a României o cauţiune, cel târziu până a doua zi de la emitere, în
22
condiţiile prevăzute de art. 79 din lege. Cauţiunea nu se putea restitui de BNR decât contra
prezentării cecului respectiv cu menţiunea ACHITAT.
Cecul circular trebuie să cuprindă următoarele menţiuni:
denumirea de “cec circular” în cuprinsul titlului;
promisiunea necondiţionată de a plăti la vedere o anumită sumă de bani;
numele şi prenumele primitorului;
arătarea datei şi locului emiterii cecului;
semnătura emitentului (societate bancară sau de credit).
Titlul căruia îi lipseşte vreuna dintre condiţiile mai sus arătate nu are valoare de cec
circular. Cecul circular este plătibil în 30 zile de la data emiterii. Posesorul care nu prezintă cecul
la plată în acest timp decade din drepturile sale. Acţiunea contra emitentului se prescrie pe termen
de trei ani de la data emisiunii.
Acestui tip de cec îi sunt aplicabile toate dispoziţiile legii cecului referitoare la gir, plată,
protest şi regres, afară de cazul când legea dispune astfel (art. 83 din lege). De asemenea se vor
aplica dispoziţiile care nu le încalcă pe cele referitoare la cecul barat, numai în cont, netransmisibil
şi la cecul de călătorie.
Alte tipuri de cecuri existente în practică, care nu sunt prezentate în lege, sunt:
6. Cecul poştal. Acest cec se utilizează în localităţile care nu au sucursale ale băncilor de
depozit. Cecul poştal este un serviciu bancar făcut de poştă alături de contul curent poştal şi de
viramentul poştal. El este supus aceloraşi reguli de formă ca şi cele pentru cecul bancar. Singura
particularitate este că acest tip de cec nu poate fi girat mai departe.
7. Cecul certificat. Acest cec conţine semnătura trasului pe faţa titlului. Această semnătură
are semnificaţia certificării proviziunii (sau a acoperirii) şi menţinerea acestei acoperiri la
dispoziţia posesorului cecului până la expirarea termenului de prescripţie.
Înscrisurile trebuie să îndeplinească anumite norme tehnice legate de aspectul fizic al
cecurilor, de hârtia de imprimare (grosime, calitate), liniatura şi desenele de pe foaia titlului etc.
Nici un înscris de cec nu se va afla la o distanţă mai mică de 3 mm de oricare dintre marginile
cecurilor.
23
I.5.5. Exemplul nr. 1 – circulaţia unui cec
Societatea comercială “Atlas” S.A. achiziţionează de la magazinul societaîii comerciale “Star”
S.A. produse electronice în valoare de 5 milioane lei.
Societatea com. “Atlas”S.A. are cont curent deschis la Banca X, iar socitatea comercială
“Star”S.A. la Banca Y.
In baza disponibilului din contul curent, Banca X eliberează un carnet de cecuri societaţii com.
“Atlas”S.A.
La achiziţionarea mărfii, reprezentantul soc. com. “Atlas”S.A. completează o filă din carnetul
de cecuri cu datele necesare şi suma reprezentând contravaloarea produselor electronice
cumpărate, o semnează şi o înmânează reprezentantului magazinului.
Din acest moment, soc. com. “Atlas”S.A. se află în postura de trăgător. Banca X are calitatea
de tras şi societatea comercial “Star”S.A. pe aceea de beneficiar.
Soc. com. “Star”S.A. prezintă cecul la Banca Y care îl transmite băncii X pentru încasare.
Banca X achită cecul Băncii Y.
Astfel se stinge datoria soc. com. “Atlas”S.A. faţă de soc. com. “Star” S.A.
Fig.nr. 4 – Schema de circulaţie a cecului
(2)
(4)
(7)
(1)
(3)
(5)
(6)
(7)
Sursa: B.N.R. – Instrumente de plată, octombrie, 1994, pag.7
(1) – Se eliberează carnetul de cecuri
24
S.C. “ATLAS” TRĂGĂTOR
S.C. “STRAR’
BENEFICIAR
BANCA X- TRAS -
BANCA YBANCA
BENEFICIARULUI
(2) – Incheie contractul de vânzare-cumpărare
(3) – S.C.”Atlas”S.A. trage un cec asupra băncii X
(4) – Remite cecul tras asupra băncii X
(5) – Prezintă cecul la banca Y
(6) – Prezintă cecul la plata
(7) – Se stinge creanţa
(7) – Achită cecul.
I.6. Ordinul de plată
I.6.1. Despre ordinul de plată
Dispoziţie necondiţionată, dată de către emitentul acesteia unei societăţi bancare de a pune
la dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani.
Această dispoziţie este ordin de plată numai dacă plătitorul dispune de fondurile băneşti
necesare efectuării operaţiunilor de transfer a fondurilor bănesti şi nu prevede ca plata să fie făcută
la ordinul beneficiarului.
UTILIZATORI
Persoanele fizice cu cont deschis la bancă
Persoanele juridice cu cont deschis la bancă
MENŢIUNI OBLIGATORII
Ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani;
Numele sau denumirea beneficiarului şi după caz numărul contului acestuia deschis la
banca destinatară;
Numele sau denumirea plătitorului, numărul contului acestuia deschis la societatea bancară
iniţiatoare;
Denumirea societăţii bancare iniţiatoare;
Denumirea societăţii bancare receptoare;
Elementul care să permită autentificarea emitentului de societatea bancară iniţiatoare;
Denumirea de ORDIN DE PLATĂ;
Data emiterii (unică, posibilă şi certă);
25
Informaţii din care să se poată reconstitui şirul neîntrerupt al circulaţiei ordinului de plată
pe suport hârtie pe parcursul efectuării transferului credit până la finalizarea acestuia.
Ordinul de plată este o dispoziţie necondiţionată, dată de emitentul acesteia unei societăţi
bancare receptoare de a pune la dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani la o anumită
dată.
O astfel de dispoziţie este considerată a fi ordin de plată dacă:
Societatea bancară receptoare intră în posesia sumei respective fie prin debitarea unui cont al
emitentului, fie prin încasarea ei de la emitent;
Nu prevede că plata trebuie să fie făcuă la cererea beneficiarului.
Pe “drumul” parcurs de ordinul de plată de la plătitor la beneficiar se pot interpune mai
multe societăţi bancare, acestea efectând succesiv operaţiuni de recepţie, autentificare, acceptare şi
executare a ordinului de plată. Toată această serie de operaţiuni poartă denumirea de transfer-
credit.
Ordinul de plată poate fi emis pe suport clasic (hârtie) sau pe suporturi neconvenţionale
(magnetic, electronic).5
I.6.2. Participanţii
Participanţii într-un transfer-credit sunt următorii:
Emitentul (non-bancar sau bancar) este persoana care emite un ordin de plată pe cont propriu;
Plătitorul (client al societăţii bancare iniţiatoare sau însăşi societatea bancară iniţiatoare) sau
primul emitent;
Beneficiarul (client al societăţii bancare destinatare sau însăşi societatea bancară destinatară);
Societatea bancară iniţiatoare este prima societate bancară emitentă a unui ordin de plată;
Societatea bancară destinatară este ultima societate bancară din lanţul transferului-credit, cea
care recepţionează şi acceptă ordinul de plată pentru a pune la dispoziţia beneficiarului suma de
bani înscrisă în acesta.
În derularea transferului-credit pot interveni şi societăţi bancare intermediare, altele decât
societatea bancară iniţiatoare sau societatea bancară destinatară.
5 Cocriş Vasile – Tehnica operaţiunilor bancare, note de curs, Iaşi, 2002, pag.7
26
Aceste trei tipuri de societăţi bancare pot fi emiţătoare, atunci când emit ordinul de plată
sau receptoare, atunci când îl receptează.
I.6.3. Operaţiuni
În vederea aducerii la îndeplinire a dispoziţiei plătitorului exprimată prin emiterea ordinului
de plată, societăţile bancare participante în cadrul transferului-credit respectiv, trebuie să efectueze
următoarele operaţiuni:
1) Recepţia- procedura de recunoaştere a primirii ordinului de plată;
2) Autentificarea- procedura prin care se determină că ordinul de plată a fost emis de persoana
indicată ca emitent pe ordinul de plată;
3) Acceptarea- procedura prin care se recunoaşte ca valabil un ordin de plată recepţionat, sau
4) Refuzul- procedura utilizată în cazul în care o societate bancară receptoare decide că nu
este posibil să execute un ordin de plata dat de un emitent sau că executarea ar determina costuri
excesive ori întârzieri în finalizarea transferului-credit;
5) Executarea- procedura de emitere a unui ordin de plată acceptat anterior.
Fig.nr.5 – Schema de circuit pentru ordinul de plată
(3)
(2)
(4)
(5)
(1)
Sursa: B.N.R. – Instrumente de plată, octombrie, 1994, pag.18
27
SOCIETATE BANCARĂINTERMEDIARA
RECEPTOARE EMITATOARE
SOCIETATE BANCARĂINTERMEDIARĂ
RECEPTOARE EMIŢĂTOARE
SOCIETATE BANCARĂINIŢIATOARE
RECEPTOARE EMIŢATOARE
SOCIETATE BANCARĂDESTINATARĂ
RECEPTOARE
PLĂTITOR BENEFICIAR
STAR
T
I.6.4. Drepturile şi obligaţiile participanţilor
Derularea unui transfer-credit se desfăşoară pe baza unor principii de procedură din care
decurg obligaţii, respectiv drepturi pentru contrapartidă, riguros stabilite ale participanţilor, astfel:
Emitentul – obligaţii în legătură cu:
- emiterea ordinului de plată;
- plata pentru ordinul de plată emis.
Plătitorul – obligaţia plăţii spezelor bancare aferente procedurii ordinului de plată.
Societatea bancară iniţiatoare – obligaţii privind:
- returnare sumei în caz de nefinalizare a transferului-credit;
- plata dobânzii de întârziere.
Societatea bancară receptoare – obligaţii cu privire la:
- recepţia;
- autentificarea;
- acceptarea sau refuzul;
- executarea ordinului de plată recepţionat;
- plata dobânzii de întârziere.
Societatea bancară destinatară – obligaţii referitoare la:
- recepţia;
- autentificarea;
- acceptarea sau refuzul;
- punerea fondurilor la dispoziţia beneficiarului;
- plata dobânzii de întârziere în situaţia în care întârzierea plăţii i se datorează.
I.6.5. Finalizarea transferului-credit
Finalizarea transferului-credit se face atunci când societatea bancară destinatară acceptă
ordinul de plată în favoarea beneficiarului.
28
SOCIETATEBANCARĂINIŢIATOARE
SOCIETATEBANCARĂINTERMEDIARĂ
SOCIETATEBANCARĂDESTINATARĂ SOSIRE
I.6.6. Exemplul nr. 4 – circulaţia unui ordin de plată
Societatea comercială “alfa”S.A., în vederea efectuării unor reparaţii, recurge la serviciile
Societaţii comerciale “Sigma”S.A.
Soc. com. “Alfa”S.A. hotărăşte ca plata serviciilor prestate de soc. com. “Sigma”S.A. să se
efectueze printr-un ordin de plată.
În acest scop soc. com. “Alfa”S.A. emite un ordin de plată al cărui beneficiar este soc. com.
“Sigma”S.A.
Ordinul de plată este prezentat de către plătitor băncii la care are deschis cont curent, respectiv
banca X, care este societatea bancară iniţiatoare.
Banca X efectuează succesiv operaţiunile de recepţie, autentificare, acceptare şi, în final,
executare a ordinului de plată primit către banca Y, la care are deschis cont curent societatea
comercială “Sigma”S.A., Banca Y care are calitatea de societate bancară destinatară.
În momentul acceptării ordinului de plată de către Banca Y, transferul-credit este finalizat.
Ulterior, această societate bancară va credita contul clientului sau, soc. com. “Sigma”S.A., cu
suma înscrisă pe ordinul de plată.
În acest fel, soc. com. “Sigma”S.A. îşi recuperează contravaloarea serviciilor prestate.
Fig.nr. 6 – Schema de circulaţie a unui ordin de plată
(1)
(4)
(2) (4’)
(3)
Sursa: B.N.R. – Instrumente de plată, octombrie, 1994, pag.21
29
S.C..”ALFA”S.A.- PLĂTITOR -
S.C.”ALFA”S.A.- BENEFICIAR -
BANCA XSOCIETATE BANCARĂ
INIŢIATOARE
BANCA YSOCIETATE BANCARĂ
DESTINATARĂ
(1) – Încheie contractul de prestări-servicii
(2) – Emite ordinul de plată
(3) – Emite ordinul de plată
(4) – Se stinge creanţa
(4`) –Creditează contul beneficiarului
I.7 Cardul- instrument modern de plată
Cardul reprezintă un instrument de decontare prin intermediul căruia posesorul autorizat
poate achiziţiona bunuri sau servicii fără prezenţa efectivă a numerarului. Cardul facilitează
legătura financiară între comercianţi şi consumatori, fiind o simplă cheie de acces la un cont
bancar: acela al deţinătorului de card.
Având caracteristicile universale ale unui instrument de plată, cardul asigură şi posibilitatea
obţinerii necondiţionate de numerar fie de la automatele de bani(ATM) fie de la ghişeele băncii(în
cazul sumelor mari), înlăturânsu-se astfel orice barieră functională de utilizare. Datorită acestor
caracteristici, cardul este un instrument de plata universal aplicabil şi global acceptabil.
Tipuri de carduri:
Pentru clasificarea cardurilor se utilizează mai multe criterii, după cum urmează:
După modul de stocare al informaţiei:
Carduri cu bandă magnetică;
Carduri cu microprocesor;
Cardurile cu bandă magnetică conţin toate informaţiile esenţiale despre deţinătorul de card.
În ultima perioadă (cu începere din anul 1992) a apărut o generaţie de carduri care conţin
încorporate un microprocesor şi o componentă de memorie (chip). Acestea se numesc chip-carduri
şi prezintă un grad de securitate ridicat, fiind promovate pe scară largă de societăţile emitente:
VISA Internaţional şi MASTER CARD.
După funcţiile îndeplinite (respectiv modul de acoperire a cheltuielilor):
carduri de credit;
carduri de debit;
30
card multifuncţional.6
Cardul de credit: ca instrument de plată dă dreptul posesorului de a utiliza o linie de
credit pe o anumită perioadă de timp, egală de regulă cu termenul de valabilitate al cardului. Pe
baza acestei linii de credit titularul poate face plăţi şi retrageri de numerar până la un plafon
prestabilit. Banca poate să modifice acest plafon în funcţie de solvabilitatea clientului. Plafonul de
creditare constituie o împuternicire dată de banca emitentă centrului de autorizare pentru a autoriza
orice operaţie în limita acestuia în cazul lipsei disponibilului.
Cardul de debit: asigură utilizatorului posibilitatea achiziţionării de bunuri sau
servicii, sau retragere de numerar în limita soldului disponibil în contul aferent cardului. Conditia
esentială de funcţionare a acestui tip de card o reprezintă existenţa disponibilului în contul dedicat
cardului. Aceste carduri pot fi emise sub restricţia unei utilizări doar în mediul electronic, caz în
care va apărea menţiunea „Use only electronic” iar elementele de identificare nu sunt realizate în
relief. Tot aici se încadrează şi cardurile pentru retragere de numerar care permit deţinătorului să
retragă numerar prin automatele bancare de distribuire a numerarului sau să depună numerar,
precum şi consultarea soldului contului.
Card multifuncţional: este un debit card care poate îndeplini şi alte funcţii: retrageri
de numerar de la ATM-uri, garantarea unor cecuri emise de deţinătorul cardului.
După calitatea emitentului, se realizează distincţia între cardurile emise de bănci şi
cardurile emise de societăţile nebancare.
Cardurile emise de bănci se încadrează în domeniul preocupărilor multiple ale băncilor de
a identifica şi de a lansa pe piaţă instrumente de plată attractive, utile, facil de obţinut, sigure şi
profitabile. Sistemul bancar american a reuşit lansarea cardurilor pe piaţa mondială a
instrumentelor de plată cu începere din anul 1960, când Bank of America a lansat un instrument de
plată, denumit Bank Americard (în prezent VISA Internaţional). La început cardul a fost utilizat de
foarte puţini consumatori, pentru ca numai după 10 ani statisticile să indice prelucrarea a peste 170
milioane de bonuri de vânzări (realizate pe baza acestui tip de card).
6 Stoica Victor, Deaconu Petre – Bani şi credit, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag.349
31
În 1966 un grup de 17 bancheri din diferite instituţii financiare şi-au creat propria reţea prin
care să-şi accepte reciproc cardurile locale. Astfel s-a creat Asociaţia Interbancară de Carduri, care
se ocupa de producerile de autorizare, clearing şi decontare. În anul 1979, ca urmare a dezvoltării
pe plan internaţional a acestei organizaţii, numele s-a schimbat în Mastercard, care a înregistrat o
dezvoltare rapidă, ca şi Visa Internaţional, existând, în 1990 peste 90 milioane de Mastercard în
circulaţie.
Carduri emise de societăţi nonbancare
Urmând exemplul cardurilor bancare, societăţile nonbancare, lanţurile de magazine şi
cluburi private au lansat propriile carduri. Acestea asigurau posibilitatea efectuării de cheltuieli în
timp real, fără a se mai pune problema dimensionării la un moment dat a disponibilităţilor proprii.
În această categorie se încadrează cardul de comerciant, care poate fi utilizat numai la
punctele de vânzare controlate de către emitentul de card (magazine, benzinării).
După momentul în care se utilizează tranzacţia:
Carduri cu plata înainte (prealimentate) – carduri care au o reală putere de cumpărare,
întrucât utilizatorul a realizat o plată în avans. Cele mai frecvente carduri prealimentate sunt
cardurile telefonice.
Cu plata acum (carduri de debit);
Cu plata mai târziu (carduri de credit);
Carduri de comerciant (retaiter card);
Carduri de cheltuieli (charge card) – cunoscute sub denumirea de carduri de călătorie şi
petrecere a timpului liber (travel card).
32
I.8. Acreditivul
Cadrul legal:
Circulara B.C.R. nr. 31/1995 privind utilizarea acreditivului în lei ca formă de asigurare a
plăţilor la intern.
Definiţie:
- formă de decontare prin care plăţile între agenţii economici se efectuează pe măsura livrării
mărfurilor, executării lucrărilor şi prestării serviciilor dintr-o sumă rezervată în acest scop de către
beneficiar (plătitor) şi ţinută la dispoziţia furnizorului într-un cont special la bancă.
Deschiderea acreditivului se face:
- la cererea plătitorului din:
-disponibilităţi proprii;
-credite bancare
- pe baza unei cereri care va cuprinde:
suma acreditivului > 1000000 lei;
denumirea furnizorului;
obiectul contractului dintre parteneri;
termen de valabilitate < 45 zile cu posibilitate de prelungire
cu încă 30 de zile;
documente doveditoare ale îndeplinirii obligaţiilor
contractuale;
alte condiţii prevăzute în contract.
Cererea de deschidere a acreditivului se întocmeşte în 4 exemplare:
- 1 exemplar la banca plătitorului
- 2 exemplare se remit băncii furnizorului;
- 1 la bancă;
- 1 la furnizor.
Deschiderea şi domicilierea se va face la banca furnizorului prin contul 4610 “Acreditive
deschise”. Acesta se creditează cu sumele care alimentează acreditivul şi se debitează cu plăţile
efectuate în baza dispoziţiei de încasare şi a actelor doveditoare introduse de furnizor.
33
Încetarea valabilităţii acreditivului are loc:
- în cazul expirării termenului;
- în cazul folosirii integrale a sumei;
- la cererea plătitorului, cu acordul furnizorului.
I.9. Alte instrumente şi modalităţi de plată
Direct debit
Cadrul legal:
o Reg. B.N.R. nr. 4/13.06.1996 privind plata prin O.P. la cererea directă a beneficiarului
prin debitarea cu consimţământ a contului plătitorului (Direct-Debit)
o Circulara B.C.R. nr. 38/1996
Definiţie:
- modalitate de plată prin care banca plătitorului execută ordinele de plată în baza mandatului
expres şi limitat primit în scris de la clientul său în calitate de plătitor, în favoarea beneficiarului.7
Iniţiativa:
- aparţine beneficiarului care cere băncii plătitorului să stingă o creanţă asupra plătitorului cu
consimţământul acestuia.
Suma :
- este variabilă;
- plătitorul nu ştie cât are de plătit;
Se foloseşte pentru:
- prime de asigurare;
- contribuţia la fondul de pensii;
- plata chiriei;
- cheltuieli curente;
- plata telefon.
Executarea ordinului de plată privind direct debit
- se poate face de către banca plătitorului numai în baza unui contract încheiat în acest scop cu
clientul plătitor.7 Diaconescu Mariana – Bănci, sisteme de plăţi, riscuri, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, pag.19
34
- În vederea executării ordinului de plată banca trebuie să solicite şi să obţină acordul scris al
plătitorului, care poate fi dat sub formă de semnătură pe A.P.D.H sau prin scrisoare de
consimţământ.
Bonitatea partenerilor este condiţia principală în vederea încheierii contractelor de direct
debit.
Standing Order
Cadrul legal:
Normele cadru nr.9/13.06.1996 privind executarea ordinelor de plată programată (Standing-
Order);
Circulara B.C.R. nr. 38/1996
Definiţie:
- modalitate de plată prin care banca plătitorului execută ordinele de plată la date şi în sume
fixate în prealabil.
Iniţiativa:
- aparţine plătitorului care dă dispoziţie fără echivoc băncii sale de a efectua plăţi unui anume
beneficiar din dispoziţiile băneşti existente în contul său curent.
Suma:
- este fixă;
- plătitorul ştie cât are de plătit;
- nu necesită un alt consimţământ decât cel dat prin contract.
Executarea ordinului de plată privind Standing-Order
- se poate face de către banca plătitorului numai în baza unui contract încheiat în acest scop cu
clientul plătitor.
Banca la domiciliu (home banking)
Semnifică realizarea tranzacţiilor bancare prin telefon. Această modalitate este utilizată de
către clienţii individuali, personae fizice şi agenţi economici, care doresc să aibă acces prin
intermediul mijloacelor de comunicaţie la centrul computerizat al instituţiei lor financiare.
35
Legăturile se bazează pe aparate telefonice speciale sau pe computere personale echipate cu
modem. Atunci când sunt utilizate aparate telefonice, acest tip de serviciu este cunoscut sub
denumirea de Phone Banking.
O altă formă de home banking există în Franţa, unde terminale videotex (cunoscute ca
Minitel) dau utilizatorilor un acces direct la serviciile de home banking furnizate de cele mai multe
bănci mari.8 În Statele Unite ale Americii, câteva companii regionale de telefoane pun la dispoziţia
clienţilor din zona lor de activitate servicii cum ar fi: efectuarea plăţilor privind facturile,
interogarea conturilor şi transferurile de fonduri.
Telebankingul
Reprezintă o modalitate de transmitere a informaţiilor privind extrasele de cont şi
instrucţiunile de plată. Datele sunt schimbate, în cadrul acestui system, prin intermediul
transferurilor de fişiere cu privire la ordinele de transfer credit, transfer debit sau cecuri.
Este practicat, în special, de agenţii economici care au un volum mare de plăţi de efectuat şi
care dispun de un sistem de contabilitate automatizat.
Banii electronici
Utilizarea Internet-ului, în scopuri comerciale, respective crearea magazinelor virtuale,
permite clienţilor vizualizarea acestora, achiziţionarea produselor care sunt oferite şi plata
cumpărăturilor pe bază de credit.9 Riscul aferent unor asemenea operaţiuni este ridicat, întrucât
prin receptarea mesajelor prin Internet, securitatea transferurilor este scăzută. Pentru soluţionarea
acestui aspect se preconizează ca între cumpărător şi vânzător să se stabilească anumite înţelegeri
înainte de încheierea tranzacţiilor.
8 Diaconescu Mariana – Bănci, sisteme de plăţi, riscuri, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, p.279 Stoica Victor, Deaconu Petre – Bani şi credit, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p.361
36
Tipologia cărţilor de plată
După funcţiile specifice pe care le îndeplinesc:
cartea de credit – este un instrument de plată care confirmă faptul că posesorului i-a fost
deschisă o linie de credit pentru o anumită perioadă şi pe baza căreia pot face plăţi sau retrage
numerar până la un plafon prestabilit. Ea permite deci reglarea plăţii prin prelevarea din depunerile
viitoare în monedă scripturală.
cartea de debit – este un instrument de plată care permite posesorului să dobândească
bunuri sau servicii prin debitarea directă a contului său personal.
cartea pentru retrageri de numerar – este un instrument cu ajutorul căruia posesorul
poate depune sau retrage numerar prin distribuitorul automat de bilete (cash dispencer),
operaţiunea reflectându-se, după caz, în creditul respectiv debitul contului său personal. Dacă
retragerea de bilete dintr-un distribuitor automat de bilete este o operaţiune relativ simplă,
realizarea ei este totuşi complexă şi face apel la tehnici avansate în domeniul informaticii şi
telecomunicaţiilor.
cartea de garantare a cecurilor – reprezintă un instrument care garantează că suma de
plată înscrisă pe cec are o acoperire în contul personal al deţinătorului. Ea poate funcţiona atât ca o
carte de debit sau de credit, cât şi ca o carte pentru retrageri de numerar.
cartea multifuncţinală sau derivată – are funcţii mixte şi facilităţi sporite şi derivă din
celelalte tipuri de cărţi menţionate.
37
Concluzii şi propuneri
Din punct de vedere al caracteristicilor legale, orice instrucţiune de transfer de fonduri face
parte din următoarele două categorii:
ordin de transfer credit;
ordin de transfer debit.
În cazul ordinelor de transfer credit – denumite şi instrucţiuni giro (de ex. ordinul de plată)
– plătitorul este cel care instructează un intermediar să transfere fonduri către beneficiar.
În cazul ordinelor de transfer debit (de ex. cecul) decontarea este solicitată de către
beneficiar.
Din punctul de vedere al tehnologiei implicate, transferurile de fonduri pot fi clasificate fie
după modul în care sunt prezentate instrumentele de plată – pe support de hârtie sau fără support
de hârtie – fie după canalele de transmisie ale acestora – manual, telefonic, telex, electronic sau
prin alte forme de telecomunicaţii.
Distincţia dintre instrumentele de plată pe suport de hârtie şi instrumentele de plată pe alte
suporturi nu este întotdeuna foarte clară, anumite instrumente putând să aparţină ambelor categorii.
În acest sens poate fi evocat exemplul cărţilor de credit pentru care iniţial toate plăţile implicau
completarea cu informaţiile necesare a unui formular pe suport de hârtie şi care mai curând, sunt
procesate de terminale electronice care citesc aceste informaţii de pe o bandă magnetică.
În linii generale însă, cu cele două tipuri de suporturi sunt asociate următoarele instrumente
de plată:
instrumente de plată pe suport de hârtie - cele mai multe ordine de transfer credit, cecurile
şi anumite plăţi prin carduri;
instrumente de plată pe suport de nonhârtie – câteva tipuri de ordine de transfer credit,
debitele directe, cele mai multe plăţi prin carduri şi cele privind activitatea bancară electronică.
O dispoziţie este ordin de plată numai dacă plătitorul dispune de fondurile băneşti
necesare efectuării operaţiunilor de transfer a fondurilor băneşti, şi nu prevede ca plata să fie făcută
la ordinul beneficiarului.
Pentru transferurile- credit întârziate băncile participante, datorează dobânzi de întârziere
care se vor recupera de la banca vinovată.
38
O societate bancară receptoare care nu face o comunicare cu referire la:
neexecutarea O.P. datorită insuficienţei fondurilor sau întârzierilor;
neexecutarea O.P. datorită lipsei sau insuficienţei menţiunilor obligatorii;
existenţa fondurilor băneşti în favoarea unui beneficiar identificabil care nu are cont
deschis la acestea, este obligată să plătească emitentului O.P. penalităţi pentru orice sumă primită
de la acesta pentru perioada în care a reţinut-o.
O filă de cec se va plăti întotdeauna numai de unitatea bancară care l-a vândut.
Referentul de ghişeu va fi obligat întotdeauna să verifice informaţiile la Centrala
Incidenţelor de plăţi. Tot la CIP vor fi declarate obligatoriu cecurile refuzate, în ziua întocmirii
refuzului (ziua producerii incidentului).
Un cec alterat conţine ştersături, modificări sau adăugiri de cuvinte, date, menţiuni din
teztul instrumentului.
Cambia este atât titlu de credit negociabil cât şi instrument de plată.
După acceptarea cambiei de către tras acesta devine obligatul principal (debitorul) într-o
relaţie cambială.
Scadenţa cambiei trebuie să fie unică, certă şi posibilă, altfel titlul este declarat NUL.
Orice cambia refuzată la plată se declară la CIP.
De regulă cambia se plăteşte în moneda locului plăţii, respective LEI pentru cele plătibile
pe teritoriul României.
Refuzul, protestul, elementele obligatorii, elementele facultative, modalităţile de utilizare a
instrumentului de către posesor sunt asemănătoare între cambie şi biletul la ordin.
Evoluţia din ultimii ani a operaţiunilor bancare de plăţi şi compensaţii în ţările dezvoltate
subliniază labilitatea relaţiilor interbancare decurgând din plăţile reciproce şi posibilitatea
pregnantă a riscului systemic.
Propun, pentru ocolirea oricăror situaţii purtătoare de germeni de criză, ca cercurile
bancare de pretutindeni să îşi orienteze preocupările pentru întărirea controlului prudenţial.
În primul rând să acţioneze pe linia creşterii de capital pentru întărirea
fiecărei unităţi de credit;
a reţelei participanţilor la circuitele de plăţi şi compensări;
şi a sistemului de plăţi însuşi.
39
Pe de altă parte se relevă necesitatea creşterii rolului băncii centrale în organizarea şi
supravegherea sistemelor de plăţi şi compensaţii.
Aceasta reprezintă cheia de asigurare a aplicării unor politici monetare şi de credit eficiente
şi a bunei funcţionări a mecanismelor economice interne şi internaţionale.
În economia românească deţinerile de numerar şi utilizarea numerarului în efectuarea
plăţilor au proporţii ridicate.
Propun accentuarea interesului pentru sistemele specifice de promovare a instrumentelor de
plată. (ex. În Anglia există o instituţie specială CHEQUE GUARANTEE CARD SCHEME ce
promovează cartea de garanţie a cecului.)
Apeciez procedeul rezumării folosit în prezent în Germania prin care datele esenţiale dintr-
un cec sunt preluate pe benzi magnetice şi sunt procesate pentru compensare. Pe această bază
operaţiunile de decontare decurg mult mai rapid. Cecurile originale sunt distruse după două luni.
După părerea mea, acest procedeu ar putea fi preluat şi de celelalte state, deoarece duce la
simplificarea şi accelerarea circuitelor.
40
Bibliografia:
Badea Mioara – Cecul – titlu de credit şi instrument de plată, 2002
Basno Cezar, Dardac Nicolae – Operaţiuni bancare. Instrumente şi tehnici de
plată, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001
Basno Cezar, Dardac Nicolae, Floricel Constantin – Monedă, credit, bănci,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994
Basno Cezar, Dardac Nicolae – Sisteme de plăţi, compensări şi decontări, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003
Berbec Florin – Cardul: Instrument modern de plată, 1998
Cocriş Vasile – Tehnica operaţiunilor bancare, note de curs, Iaşi, 2002
Diaconescu Mariana – Bănci, sisteme de plăţi, riscuri, Ed. Economică,
Bucureşti, 1999
Friedman David H. – Money & Banking, Ed. American Bankers Association,
Washington, 1998
Luha Vasile – Titluri de credit: Cambia, 1998
Popescu Radu – Cardul. Instrument modern de plată, Ed. Economică,
Bucureşti, 1998
Rollande Luc Bernet – Principes de technique bancaire, Ed. Drurod, Paris,
2002
Stoica Victor, Deaconu Petre – Bani şi credit, Ed. Economică, Bucureşti, 2003
Tudorache Dumitru, Puianu Constantin, Moraru Dan – Monedă, bănci, credit,
Ed.Sylvi, Bucureşti, 2001
Voinea Gheorghe M. – Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare
internaţionale, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2003
*** Legea nr. 59/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin
legea nr. 83/1994
41
*** Legea nr. 59/1934 asupra cecului, modificată prin legea nr. 83/1994
Banca Naţională a României – Reglementări privind ordinul de plată, 1994
B.N.R. – Reglementări privind cambia şi biletul la ordin, 1994
B.N.R. – Reglementări privind cecul, 1994
B.N.R. – Instrumente de plată, octombrie, 1994
B.N.R. – Regulament pentru compensarea multilaterală a plăţilor
interbancare fără numerar pe suport de hârtie
B.C.R. – Regulament privind instrumentele de decontare
42
Lista figurilor:
Fig.nr. 1 – Instrumente de plată
Fig.nr. 2 – Schema de circulaţie a cambiei
Fig.nr. 3 – Schema de circulaţie a biletului la ordin
Fig.nr. 4 – Schema de circulaţie a cecului
Fig.nr. 5 – Schema de circuit pentru ordinul de plată
Fig.nr. 6 – Schema de circulaţie a unui ordin de plată
43