INTERFERENÞE Editorii exprimã mulþumirile lor Les Editions Bernard GRASSET Asociaþiilor: Glaube in der Zweiten Welt, Association d’Entraide Suisse-Roumanie, Pasteur Dr. Gilbert SCHULE, ºi Pr. Dr. François MEAN pentru sprijinul acordat apariþiei acestei ediþii româneºti a volumului de dialoguri “Dumnezeu ºi ºtiinþa” DUMNEZEU ªI ªTIINÞA JEAN GUITTON membru al Academiei Franceze GRICHKA BOGDANOV IGOR BOGDANOV Traducerea Preot Ioan Buga Bucureºti 1992 Sumar Gândul traducãtorlui Prefaþã Cuvânt înainte
AvertismentBig bang-ulTaina viuluiÎntâmplare sau necesitateÎn cãutarea materieiCâmpurile realuluiSpiritul în materieUniversurile divergenteDupã chipul lui DumnezeuCãtre metarealismEpilogÎn loc de încheiere
Gândul traducãtorului la“Dieu et la science”Întotdeauna am iubit lumea aproape ca unpãgân ºi pe Dumnezeu ca un creºtin. ªi multãsfâºiere am purtat, ºi poate încã mai port, dinpricina unei prãpãstii deschisã-n univers ºi-nmine, încât cu anevoie se poate trece dinlume-n Dumnezeu ºi invers. Este adevãrat cãdin iubire El a reuºit sã treacã primul aceastãprãpastie înspre noi, dar cât de greu îlurmãm pe calea de întoarcere o ºtim fiecare
în parte ºi în tãcere.Dureroasa ranã din univers de care aminteams-a adâncit pânã la deznãdejde în ultimele 2-3 secole de când ºtiinþa, ca o reacþie latotalitarismul teologic scolastic, a închisfereastra ce dãdea spre Dumnezeu,
încercând sã rezolve universul fãrã El, aºacum spunea savantul Laplace, cã “în sistemulmeu ipoteza dumnezeu nu mai are loc”. Iarnoi sufeream ca niºte copii ai unor pãrinþidivorþaþi.
Universul a devenit sinistrul “monde clos” iaromul trãieºte cumplita condiþie a unei
cârtiþe care scormoneºte inutil ºi infinit prinmãruntaiele unei lumi prãbuºite în sine, sansissue. Care dintre noi nu a simþit cã poartãsingur în spinare acest colos absurd, acestmorman infinit al universului fãrã Dumnezeu?Fiindcã în clipa în care l-ai scos afarã dinlume, singurul responsabil pentru existenþaºi sensul ei rãmâi tu. ªi pe cine nu a strivit uninfinit gol? Îmi amintesc cã în adolescenþã i-am reproºat lui Dumnezeu cã a fãcutuniversul atât de mare ºi frumos, încât Elabia de se mai zãreºte în acest nesfârºituluitor.Desigur, undeva, în lumea liberã mai existacâte un firav ecou de dincolo de lume, dar înþinutul nostru siberian nu pãtrundea nimicdecât materialismul ºtiinþific ateu.Mult mai greu ne-a fost sã trãim fãrãDumnezeu decât fãrã libertate; mai alesnouã, celor tineri, educaþi din pruncie înaerul otrãvit al urii faþã de divin. ªtiinþa ateeavea toate rãspunsurile pentru a-þi închidegura, dar inima rãmânea de veghe,sângerând în tãcere.Desigur împreunã cu Planck, Einstein, Bohm,Heisenberg etc. mai fãceam “paºi pestegraniþe” mai ales cei care am avut un minimacces în lumea lor. Iatã însã cã dupãeliberarea socialã se creazã premizele uneialte eliberãri, ieºirea la marea cunoaºteriiadevãrate, la oceanul supraplanetar alFiinþei în sine.ªtiinþa începe sã fie smeritã de un nou soi deagnosticism, unul constatat cu multãcunoaºtere, adicã se face trecerea de la
cunoaºtere la recunoaºtere ºi un savantsmerit ºi recunoscãtor este cea mai mare
bucurie din câte s-au dat acestei lumi. Unuldintre aceºtia este ºi Jean Guitton.Filosoful nonagenar care traverseazã “cucunoaºtere” acest teribil copil al timpului –secolul 20 – împreunã cu 2 tineri savanþi Igorºi Grichka Bogdanov, asemeni unor detectiviparticulari în transcendent, iau urma luiDumnezeu ºi se afundã, rãscolind minuþiostot universul, pânã dincolo de marginile luimateriale, ajungând într-un þinutnemaiîntâlnit pânã acum, nici mãcar încãrþile de basme, numit materialismul. Acestþinut seamãnã puþin cu ceea ce în copilãrienumeam “tãrâmul celãlalt” unde nu va mai finici timp (Apoc. 10.6) nici spaþiu, ci un veºnicprezent ºi miºcare fericitã, nemãsuratã ºineîntreruptã.Desigur, nu s-ar putea spune cã existã ideiabsolut noi, dar existã noi afirmaþii aleaceluiaºi veºnic adevãr iar adevãrul ca sãrãmânã mereu proaspãt, chiar dacã-i pururiacelaºi, trebuie afirmat mereu de alþi oameniºi în alþi termeni.Este prima oarã dupã mai bine de 2 secolecreºtine când ºtiinþa se face din nouadoraþie, fiindcã la Dumnezeu nu se ajungedecât în stare de adoraþie, ºi din cercetareaºtiinþificã a lumii vãzute se naºte strigãtuldexologic al psalmistului de odinioarã: “cât s-au mãrit lucrurile Tale, Doamne, toate cu
înþelepciune le-ai fãcut”!Singurul lucru care s-ar putea reproºa acesteicãrþi ar fi un uºor panteism ºtiinþific, faptabsolut normal într-un univers epistemologicºi filosofic. Savanþii filosofi au fost rãpiþi de
frumuseþea chipului divin reflectat în lumeamaterialã încât, asemenea unui poet visãtor,
adorã luna oglinditã în lac mai mult decât pecea originalã de pe cer. Noi ºtim însã foartebine, ºi suntem siguri cã ºi ei ºtiu tot atât debine cã ºi Dumnezeu ºi omul, deºi se aflã înacest univers, rãmân amândoi ºi în afara lui,
în spaþiul nemãsurat al distincþiei. Acesta seadaugã infinitului material analizabil ca unalt infinit, generatorul celuilalt ºi cel care-l ºidefineºte ºi-l reflectã.În urma acestui poem ºtiinþific înþelegi ºimai bine cuvintele Mântuitorului care spuneacã Împãrãþia lui Dumnezeu se aflã chiar îninima noastrã, ºi, încã ºi mai fericit, noi
înºine ne aflãm mereu în inima ei, înþelegemce voia sã spunã Sf. Pavel prin: “în el trãim ºine miºcãm ºi suntem, precum au zis uniidintre poeþi, cãci al Lui neam ºi suntem”(Fap. 17, 28) iar Sf. Petru face aceastã
înfricoºãtoare afirmaþie cã noi “suntempãrtaºi dumnezeeºtei firi” (II Petru 1,4).Dupã ce citeºti aceastã carte înþelegi cãuniversul acesta iluzoriu în analizã ºicopleºitor în contemplare este doar unul dindarurile fãcute de Dumnezeu omului, fiindcã,afirmã autorul, documentat, ºtiinþific ºi logic,scopul creaþiei este omul conºtient, cumspune Sf. Irineu: “slava lui Dumnezeu esteomul cel viu”. Desigur, ca sã afirmi cãDumnezeu i-a dãruit omului chiar mai multdecât universul nu este o aberaþie, ci unadevãr deoarece abia dincolo de marginileuniversului începe adevãrata împãrãþie sprecare-i chemat omul. Nu spune Mântuitorul cãlumea întreagã este nimic în comparaþie cusufletul lui?
Iatã cã acelaºi lucru îl afirmã astãzi savanþiide primã mãrime, Jean Guitton ºi fraþiiBogdanov.Iar noi ne bucurãm ca niºte copii ai cãrorpãrinþi divorþaþi s-au împãcat.
Pr. Prof. Ion Buga
Prefaþã
Timpul se grãbeºte. Lumea se grãbeºte.Prinºi în uimitoarea “deplasare spre roºu” auniversului, pe mãsurã ce ne aflãm tot maideparte atât de Psalmistul care proclama:“Cerurile spun slava lui Dumnezeu…”P.S.18,1 cât ºi de vechii greci care, setoºi de
înþelepciune (I Corinteni, 1.22) intuiau dintr-o memorie sacrã originarã Logosul, raþiunilelucrurilor, ºi apoi în simfonia lor legile,ordinea ºi armonia, cosmosul, noi, cei de azi,se pare cã ne îndepãrtãm cu ºi mai marevitezã de sufletul ºi mintea lor ºi-a noastrã, acelor care eram atunci.Trãim într-o lume care cere ºtiinþei mai multºi mai repede ºi, mai ales, îi cere sã“transporte” cât mai operativ în tehnicãdescoperirile sale, pentru ca societatea sãtrãiascã mai în confort, cu îndestulare fãrãeforturi. ªi gãsim rareori timp de a mai gândiasupra rosturilor noastre în aceastã viaþã ºipe acest pãmânt ºi dacã ne revine vreorãspundere faþã de Cineva sau faþã de ceva.ªi totuºi: la peste 2,5 milenii de când omul a
început sã cugete mai adânc ºi chiar tragic lasensul existenþei, am câºtigat suficientã
distanþã pentru a putea sã contemplãm –dacã nu am fãcut-o pânã acum – începuturile
noastre ca Univers, ºi ca fiinþe înzestrate cugândire, conºtiinþã, ºi spirit… O asemenea
încercare o veþi gãsi în cartea de faþã, încare 1 filosof ºi 2 oameni de ºtiinþãdialogheazã sub titlul “Dumnezeu ºi ºtiinþa”despre înþelesurile fundamentale ºi de multeori ascunse ale vieþii ºi ale morþii, ale
începutului ºi ale sfârºitului, ale cunoaºteriiprin credinþã ºi prin ºtiinþã.“Gândim prin viziunea ºtiinþei ºi acþionãmgraþie tehnicii, cum sã nu þinem seama deaceste realitãþi în modul nostru de a neapropia de taina supremã?”, ne previne JeanGuitton, unul din legatarii filosofieiintuiþioniste a lui Henri Bergson.Taina care aruncã sufletul în uimirecotropitoare. De n-ar fi sã dãm mãrturiedecât realitãþii puse azi în luminã de ºtiinþaacelei “înrâuriri atotprezente, misterioase,enigmatice, care face ca fiecare parte sãconþinã întregul ºi întregul sã oglindeascãfiece parte. Toate fiinþele vii din Univers,obiectele familiare, veºmintele pe care lepurtãm, conþin Totalitatea adânc purtate înele”. Deci dupã cum ne dezvãluie azi viziuneaholistã, în orice formã de existenþã seoglindeºte întregul. Sufletul omului poartãharic pecetea, chipul Dumnezeului celuinecuprins. În fiece pãrticicã a Dumnezeeºteieuharistii primesc întreg pe Hristos. De undene-au putut dezvãlui aceasta SfinteleScripturi ºi Sfânta Tradiþie dacã nu dinIzvorul Revelaþiei? ªi ni se oferã acest superbdialog al filosofiei cu religia ºi cu ºtiinþa. Nu-levitaþi, nu-l ocoliþi, lãsaþi-vã prinºi de el,
chiar dacã de multe ori vã va spori numãrul întrebãrilor mai curând decât vã va oferi
rãspunsuri. Cãci el vã oferã o cãlãtoriefascinantã spre începuturile Universului, sprecele ale vieþii, în adâncul sufletului nostru,totul petrecându-se în acea subtilã zonã încare se întâlnesc gândirea, cunoaºterea ºicredinþa.Ca ºi în celelalte cãrþi ale acestei colecþii pecare a iniþiat-o Editura Harisma, nu adãugãmnici un aparat critic, nu încercãm sãcomentãm ceea ce aveþi posibilitatea sãcitiþi, cu alte cuvinte nu încercãm sã vãinfluenþãm în vreun fel. Vom continuaaceastã serie cu alte cãrþi în care, pe lângãpunctul de vedere al gândirii occidentale,predominant catolice, sã încercãm sã vã
înfãþiºãm lucrurile ºi sub lumina Ortodoxiei.Înfãptuirea Domnului Dumnezeului nostrueste fãrã margini ºi menirea noastrã este dea înþelege ºi de a încerca sã luminãm cât maimulte din mesajele sale. Poate cã aºa vomgãsi o cale de a corecta, chiar ºi dacã numai
într-o anumitã mãsurã, tendinþa noastrã spregreºealã, cãci tot Jean Guitton spune cã“Dumnezeu ne-a fãcut liberi deci susceptibilide a face greºeli ºi de a cãdea spre operfecþiune diminuatã”.Solomon spune (Pilde 1.7): “Frica Domnuluieste începutul ºtiinþei”. Cartea lui JeanGuitton ºi a fraþilor Bogdanov ne poate facesã realizãm nu doar profunzimea, dar ºi, dacãne este îngãduit sã spunem aºa, eficacitateaacestei pilde. ªi mai ales cumplita sacontinuare, pe care a socotit-o cuvenitã fiullui David ºi de care ºi noi ne-am putut da deatâtea ori, din pãcate, seama: “dar nebunii
Iatã câteva din motivele pentru care nu doarvã oferim aceastã carte, ci vã ºi invitãm sã ocitiþi, o carte în care cunoaºterea princredinþã ºi cunoaºterea prin ºtiinþã aparamândouã înnobilate prin aceea cãamândouã vin de la Dumnezeu.ªi ar mai fi un lucru: este, mai presus deorice, o carte frumoasã. Plinã de gândurifrumoase ºi chiar de cuvinte frumoase. Decare, în fond, toþi avem astãzi atâta nevoie!
Pãrintele Galeriu Andrei Dorobanþu
CUVÂNT ÎNAINTE
Aceastã carte s-a nãscut dintr-o serie dediscuþii ºi, mai mult, dintr-o întâlnire cu celpe care tradiþia filosoficã îl socoteºte ultimulmare gânditor creºtin: Jean Guitton.Aici vom gãsi aºadar un fel de “Filosofieexprimatã cu glas tare”, aºa cum se practicaaltãdatã, în alte culturi, la Greci sau în EvulMediu. În modul cel mai firesc a ajuns laaceste întrebãri simple ºi esenþiale: de undevine universul? ce este realul? noþiunea delume materialã are vreun sens? de ce existãmai degrabã ceva decât nimic?Oricât s-ar cerceta, nu existã decât 3 soluþiicare se oferã acestor întrebãri: ceareligioasã, cea filosoficã ºi cea ºtiinþificã.Pânã acum doar religia ºi filosofia, fiecare înfelul ei, au încercat sã dea niºte rãspunsurioamenilor.Dar într-o lume ocupatã din ce în ce mai multde ºtiinþã ºi de modelele de gândire pe care
aceasta le produce, de tehnologie ºi demodurile de viaþã pe care le antreneazã,
discursul filosofic ºi-a pierdut vechea forþã aadevãrului; ameninþat de ºtiinþele umane,neputincios în a produce sisteme ideologicecare sã facã din el cel puþin un ghid politic,filosoful pare a fi pe punctul de a-ºi pierdeultimul privilegiu: acela de a gândi.Rãmâne religia. Dar se pare cã ºi aici,cunoºtinþele nãscute din ºtiinþã se opun dince în ce mai mult ordinii profunde acertitudinilor înscrise în domeniul sacrului:Dumnezeu ºi ºtiinþa par sã aparþinã unorlumi atât de diferite una de alta încât nimeninu s-ar mai gândi mãcar sã-ºi asume riscul dea le apropia.Totuºi, câteva semne prevestitoare ne spuncã a venit momentul sã deschidem noi cãiprin cunoaºterea profundã, sã cãutãmdincolo de aparenþele mecaniciste aleºtiinþei urma aproape metafizicã a “altceva”,totodatã apropiat ºi straniu, puternic ºimisterios, ºtiinþific ºi inexplicabil: ceva ca unDumnezeu, poate.Acest lucru am încercat sã-l punem înaceastã carte.În virtutea marilor mutaþii pe care le-ausuferit filosofia ºi religia sub suflul formidabilal ºtiinþei, era imposibil sã încerci odescriere a realului fãrã sã faci apel la ideilecele mai recente ale fizicii moderne; ºi puþincâte puþin, am fost conduºi spre o altã lume,stranie ºi fascinantã, unde cea mai mareparte a certitudinilor noastre asupratimpului, spaþiului ºi materiei, nu mai eraudecât niºte iluzii perfecte, fãrã îndoialã maiuºor de sesizat decât realitatea însãºi.
Împreunã cu noi, cititorul nu va putea decâtsã se întrebe asupra consecinþelor greu de
conceput ale uneia din cele mai maridescoperiri din fizica modernã: lumea“obiectivã” nu pare sã existe în afaraconºtiinþei, care-i ºi determinã însuºirile.Astfel, universul care ne înconjoarã devinedin ce în ce mai puþin material: el nu maieste comparabil cu o maºinã imensã, ci maidegrabã cu o gândire vastã.Dacã ipoteza universului-maºinã a luiLaplace-Einstein se scufundã, în urma sa serãstoarnã ºi se ºterge tot ansamblulmodelelor materialiste ºi realiste. Dar înfavoarea cui?Observând puþin mai îndeaproape istoriaideilor vom vedea atingându-se - ºi câteodatãciocnindu-se dur – 2 curente opuse, 2câmpuri conceptuale adverse: spiritualismulºi materialismul. Dupã protocolul spiritualist,aºa cum apare pentru prima oarã la sfântulToma d’Aquino – apoi rafinat cu timpul deLeibniz ºi de Bergson – realul este o ideepurã ºi deci nu are, în sens strict, nici unsubstrat material: noi nu putem susþine cafiind sigurã decât existenþa cugetãrilornoastre ºi a percepþiilor noastre.Dimpotrivã, lectura materialistã aa realuluiimpune o linie riguros-inversã: de laDemocrit la Karl Marx, spiritul, domeniulgândirii nu sunt decât epifenomene alemateriei, în afara cãreia nu existã nimic.Aceste 2 doctrine asupra naturii Fiinþei secompleteazã prin teoriile cunoaºterii care lecorespund: idealismul ºi realismul. Se poatecunoaºte realul? Imposibil, va rãspundeidealistul; nu putem sã avem acces decât la
fenomene, la reprezentãrile rãspândite în jurul Fiinþei. La aceasta, realistul va opune
contrariul: pentru el, lumea este cognoscibilãfiindcã ea se sprijinã pe mecanisme ºiangrenaje, desigur complicate, dar raþionale,calculabile.Ori, noi ne aflãm în preajma unei marirevoluþii în gândire, a unei rupturiepistemologice aºa de radicale cum filosofianu a mai cunoscut de mai multe secole. Separe cã prin calea conceptualã deschisã deteoria cuanticã, apare o nouã reprezentare alumii, radical alta care, sprijinindu-se pe cele2 curente anterioare le depãºeºte, fãcândsinteza. Noi situãm aceastã concepþie carese naºte, dincoace de spiritualism dar cumult mai mult dincolo de materialism.În ce anume se întrevede o gândire nouã? Înaceea cã ea ºterge graniþele între spirit ºimaterie. De aceea am decis sã-i dãm acestnume: metarealismul.Apariþia acestui nou punct de vederefilosofic trebuie, oare, sã ne surprindã? Nutocmai, dacã se insistã pe faptul cã el seaºeazã în sânul unei deplasãri epistemologicede mare amploare, presimþitã de un numãrde gânditori, mai ales de Michel Foucault.Acesta a descris variaþiile cunoaºterii - ºideci ale modurilor de gândire – din Renaºterepânã în zilele noastre, decupând 2 mari“momente” în istorie: dupã ce a fostanalogicã, ocupatã în principal cu stabilirearelaþiilor între diversele clase de obiecte saude fenomene, gândirea capãtã o dimensiunenouã spre sfârºitul veacului 17 pentru asurprinde fenomenele în ceea ce au elecantitativ, mecanic ºi calculabil: aceasta este
Unde ne aflãm noi la sfârºitul veacului 20? Sepregãteºte sã aparã o cunoaºtere ºtiinþificã,mergând împotriva sensului comun ºi fãrãcolaborarea filosofilor, o concepþie cu totuldiferitã asupra lumii, o viziune asuprauniversului care intrã într-un conflict violentcu raþiunea obiºnuitã, atât de stupefiante ºineasimilabile sunt consecinþele ei.Acest nou spaþiu al cunoaºterii, în sânulcãruia se organizeazã puþin câte puþin ogândire revoluþionarã, de tip metarealist, nueste situat, de facto, dincolo de logicaclasicã? Nu ne aflãm deja în drum spreiniþierea într-un mod de gândire metalogicã?Aceastã deplasare este foarte importantã: întimp ce câmpul gândirii logice se limiteazã laanaliza sistematicã a fenomenelornecunoscute – dar, la urma urmelor,cognoscibile -, gândirea metalogicã, aceastadesigur, depãºeºte ultima graniþã care oseparã de necunoscut: ea se situeazã dincolode limbaje, dincolo chiar de categoriile
înþelegerii: fãrã a pierde nimic din rigoareasa, ea atinge misterul ºi se strãduieºte sã-ldescrie. Exemple? Indecisibilitatea înmatematicã (care demonstreazã cã esteimposibil sã dovedeºti cã propoziþia cutareeste adevãratã sau falsã), oricomplementaritatea în fizicã (care enunþã cãparticulele sau, mai corect, fenomeneleelementare sunt totodatã ºi corpusculare ºiondulatorii).Primul act al unei gândiri metalogice, cel maidecisiv, va consta aºadar în a admite cãexistã limite fizice ale cunoaºterii: o
încrengãturã de graniþe, identificate pas cupas, adesea calculate, graniþe care strãjuiesc
realitatea ºi care sunt imposibile, la modulabsolut, de depãºit. Un caz deosebit desemnificativ pentru o astfel de barierã a fostpus în evidenþã, în luna decembrie 1900, defizicianul german Max Planck. Este vorba de“quantum-ul de acþiune” mai cunoscut subdenumirea de “constanta lui Planck”. De omicime extremnã (valoarea ei este de6,626.11-34 Joule/secundã), aceasta reprezintãcea mai micã dintre cantitãþile de energieexistente în lumea noastrã fizicã. Sã neoprim un moment asupra acestui fapt careeste totodatã un izvor de mister ºi de uimire:cea mai micã “acþiune mecanicã ce poate ficonceputã”.Iatã-ne în faþa unui zid dimensional:constanta lui Planck marcheazã limitadivizibilitãþii spectrale ºi, prin aceasta, limitaextremã a oricãrei divizibilitãþi.Existenþa unei limite inferioare în domeniulacþiunii fizice are bineînþeles drept efectintroducerea altor limite absolute în juruluniversului perceptibil; ne vom lovi, printrealtele, de o lungime ultimã – numitã“Lungimea lui Planck” – care reprezintã celmai mic interval posibil între 2 obiecteaparent separate. De asemeni, Timpul luiPlanck desemneazã cea mai micã unitate detimp posibilã.Aceasta aduce dupã sine o întrebaretulburãtoare: pentru ce existã acestegraniþe? prin ce mister au apãrut subaceastã formã atât de precisã, ºi mai mult,calculabilã? Cine – sau ce – a hotãrât asupraexistenþei lor ºi asupra valorii lor? ªi, în
Dacã acceptãm gândirea metalogicã, dacã nucedãm în faþa necunoscutului, dacã admitemcã acest necunoscut este în chiar inimademersului ºtiinþific modern, vom înþelegede ce desoperirile cele mai recente ale fiziciinoi se întâlnesc cu sfera intuiþiei metafizice.În trecere, vom înþelege mai bine în ce sensEinstein – ultimul dintre fizicienii clasici,obsedat cã universul, realitatea eraucognoscibile s-a înºelat; astãzi, pe graniþelestranii ºi miºcãtoare stabilite de teoriacuanticã, fizicienii fac toþi, fãrã excepþie,experienþa acestui agnosticism de un gennou: realitatea nu este cognoscibilã: ea estevoalatã ºi hotãrâtã sã rãmânã aºa.A accepta aceastã concluzie, înseamnã sãdescoperi cã existã o soluþie de schimbpentru stranietatea fizicã: stranietatealogicã.O logicã a straniului? Asta ºi trebuia pentru afonda acest edificiu conceptual nou, cel maiputernic ºi cel mai derutant din veaculnostru: Teoria Cuanticã. Cu ea, interpretãrileuniversului, conforme cu bunul simþ, care
înseamnã obiectivitate ºi determinism, numai pot fi menþinute. Ce trebuie sã admitem
în locul lor? Cã realitatea “în sine” nu existã.Cã ea depinde doar de modul în care nehotãrâm noi sã o observãm. Cã entitãþileelementare care o compun pot sã fie ceva (oundã) ºi în acelaºi timp altceva (o particulã).ªi cã oricum, aceastã realitate este, înprofunzime, nedeterminatã. Deºi puternicã,dupã mai multe secole de teorii fizice ºi deexperienþe, viziunea materialistã aa lumii se
pregãtim sã pãtrundem într-o lume totalnecunoscutã.O altã urmare a acestei stranietãþi logice?Existenþa unei ordini în sânul haosului. Ceexistã comun între o coloanã de fum, unfulger pe cer, un steag care fluturã în vântsau apa care curge la robinet? Acestefenomene sunt de fapt haotice, adicãdezordonate. Totuºi, examinându-le înaceastã nouã luminã care s-ar putea numiteoria haosului, vom descoperi cãevenimente în aparenþã dezorganizate,imprevizibile, ascund o ordine pe cât desurprinzãtoare pe atât de profundã. Cum sãexplici existenþa unei astfel de ordini îninima haosului? Mai exact, într-un universsupus entropiei, antrenat irezistibil spre odezordine crescândã, cum ºi de ce mai apareordinea?Aceastã carte nu se limiteazã deci la ocercetare clasicã, aupra tainelor spiritului ºiale materiei; ea nici nu se mulþumeºte sãofere numai o explicaþie cuceritoare asupracredinþei ºi a religiei; ea se deschide asupraunei noi cosmologii, propunând un cu totulalt mod de a gândi realitatea însãºi: înspatele odinii evanescente a fenomenelor,dincolo de aparenþe, fizica cuanticã atinge
într-un mod surprinzãtor Transcendenþa.În concluzie, aceastã primã întâlnire explicitã
între Dumnezeu ºi ºtiinþã, aceastã lucraresituatã, înscrisã, în lumea stranie a fiziciiavansate, poate cuprinde chiar, elanul uneinoi metafizici: nu existã, astãzi, un fel deconvergenþã între munca fizicianului ºi cea a
filosofului? Nu pun ei, amândoi, aceleaºi întrebãri esenþiale? Fiecare an aduce o
recoltã de remanieri teoretice asupra acestorlinii de graniþã care mãrginesc realitateanoastrã: infinitul mic ºi infinitul mare.Teoria cuanticã ca ºi cosmologia fac sã seretragã mereu mai departe marginilecunoaºterii, pânã la a pipãi enigmafundamentalã cu care se confruntã spirituluman: existenþa unei Fiinþe transcendente,totodatã cauza ºi sensul marelui univers.La urma urmelor, nu se aflã în teoriaºtiinþificã acelaºi lucru ca ºi în credinþareligioasã? Dumnezeu însuºi nu este, deacum înainte, sensibil, reperabil, aproapevizibil, în fondul ultim al realului pe care îldescrie fizicianul?
AVERTISMENT
Sunt nãscut în primul an al veacului 20.Ajungând la aceastã vârstã la care amintirilese desprind de timpul personal pentru a-ºilua locul în marea curgere a istoriei, eu simtcã am traversat un secol fãrã echivalent înistoria speciei gânditoare pe aceastã planetã:un secol de rupturi ireversibile, de înnoiriimprevizibile. Cu ultimii ani ai mileniului, se
încheie o mare epocã: noi intrãm, ca orbii, într-un timp metafizic. Nimeni nu îndrãzneºtesã o spunã: totdeauna se pãstreazã tãcereaasupra esenþialului, care este insuportabil.Dar o mare nãdejde se naºte pentru cei cegândesc. ªi noi dorim sã facem evident, îndialogul nostru, cã se apropie momentulreconcilierii fatale între savanþi ºi filosofi,
între ºtiinþã ºi credinþã.
Mai mulþi maeºtri ai gândirii, animaþi de unduh profetic, anunþaserã deja aceastã
aurorã: Bergson, Teilhard de Chardin,Einstein, de Broglie, ºi mulþi alþii.Igor ºi Grichka Bogdanov au ales la rândul loraceastã cale: ei mi-au cerut sã dialogãmasupra noului raport dintre Duh ºi materie,asupra prezenþei Duhului în sânul materiei.Intenþia lor este de a substitui“materialismului” ºi “determinismului”, careinspirau pe maeºtrii veacului 19, ceea ce ei
îndrãznesc sã numeascã un metarealism: onouã viziune asupra lumii care lor li se parecã trebuie sã se impunã, din aproape înaproape, oamenilor din veacul 20.Eu nu le-am putut refuza aceastã cerere ºiam acceptat sã dialoghez cu ei. ªi mi-amamintit de un alt dialog, mai secret:
întâlnirea mea cu filosoful germanHeidegger, care a exercitat o atât de mareinfluenþã asupra vremii sale. El, care vorbeaprin simboluri, mi-a arãtat pe masa lui delucru, alãturi de imaginea mamei sale, o vazãzveltã, din care ieºea un trandafir. În ochiilui, acest trandafir exprima misterul lui a fi,enigma Fiinþei.Nici un cuvânt nu putea spune ce spuneaaceastã floare: ea era acolo, simplã, purã,seninã, tãcutã, sigurã de ea, într-un cuvânt:naturalã, ca un lucru printre lucruri,exprimând prezenþa spiritului invizibil subchipul materiei prea vizibile.Întreaga mea viaþã am fost preocupat de oproblemã care îi frãmântã pe toþi: sensulvieþii ºi al morþii. În fond, aceasta estesingura întrebare de care se izbeºte animalulraþional de la origini: animalul raþional este
singurul care îºi îngroapã morþii, singurulcare cugetã la moarte, care-ºi gândeºte
moartea. ªi pentru a-ºi lumina calea în întuneric, pentru a se adapta la moarte,acest animal atât de bine adaptat la viaþã nuare decât 2 surse luminoase: una se cheamãreligie, cealaltã ºtiinþã.În ultimul secol - ºi în ochii majoritãþiispiritelor luminate - ºtiinþa ºi religia erauopuse una alteia; ºtiinþa respingea religia înfiecare din descoperirile sale; cât desprereligie, ea interzicea ºtiinþei sã se ocupe deCauza Primã sau sã interpreteze cuvântulbiblic. Ori, de puþin timp începem sã trãim –fãrã sã ºtim încã acest lucru – imensaschimbare impusã raþiunii noastre, gândiriinoastre, filosofiei noastre, de muncainvizibilã a fizicienilor, a teoreticienilor lumii,a acelora care gândesc realitatea.Ceea ce vreau sã arãt, împreunã cu fraþiiBogdanov, luând ca punct de sprijin parteaºtiinþificã a cunoºtinþelor lor, este faptul cã
în acest final de mileniu, noile progrese aleºtiinþelor permit sã se întrevadã o alianþãposibilã, o convergenþã încã neclarã întreºtiinþele fizice ºi cunoaºterea teologicã, întreºtiinþã ºi misterul suprem.
*Ce este realitatea? De unde vine ea? Esteaºezatã pe o ordine, pe o inteligenþãsubiacentã?Port în memorie ceea ce fraþii Bogdanov mi-au arãtat: imensa diferenþã între materiaveche ºi noua materie.Interlocutorii mei savanþi mi-au reamintitmai întâi cã înainte de 1900 ideea pe care
omul o avea despre materie era simplã: dacãspãrgeam o piatrã, obþineam un praf,
molecule alcãtuite din atomi, un fel de “bile”de materie presupuse a fi indivizibile.Dar exista în toate acestea un loc pentruspirit? Unde se gãsea el? Nicãieri.În acel univers, amestec de certitudini ºi deidei absolute, ºtiinþa nu se putea adresadecât materiei. Pe drumul ei, conducea chiarspre un ateism virtual: o graniþã “naturalã”se ridica între spirit ºi materie, întreDumnezeu ºi ºtiinþã, fãrã ca cineva sã
îndrãzneascã – sau mãcar sã-ºi imagineze – arepune acest lucru în discuþie.
*Ori, iatã-ne la începutul anilor 1900. Teoriacuanticã ne spune cã pentru a înþelegerealul, trebuie sã renunþãm la noþiuneatradiþionalã de materie: materie tangibilã,concretã, solidã. Cã spaþiul ºi timpul suntiluzii. Cã o particulã poate fi detectatã în 2locuri în acelaºi timp. Cã realitateafundamentalã nu este cognoscibilã.Noi suntem legaþi de real prin acesteentitãþi cuantice care transcend categoriiletimpului ºi spaþiului obiºnuit. Noi existãm de-a lungul “a ceva” a cãrui naturã o sesizãm cugreu, dar care se apropie mai mult de spiritdecât de materia tradiþionalã.
*Puþin înainte de moartea sa, Bergson a
încredinþat “testamentul gândirii lui”filosofilor: Gabriel Marcel, Jacques Maritain,Vladimir Jankélévitch ºi mie însumi. Eu voi fideci mesagerul intuiþiei sale: Bergson
presimþise, mai mult ca oricine, marileschimbãri conceptuale aduse de teoria
cuanticã. În ochii lui – exact ca ºi în fizicacuanticã – realitatea nu este nici cauzalã nicilocalã: spaþiul ºi timpul sunt abstracþiuni,pure iluzii.Consecinþele acestei remanieri depãºescfoarte mult tot ceea ce noi suntem astãzi înmãsurã sã raportãm la experienþa noastrãsau chiar la intuiþia noastrã. Puþin câtepuþin începem sã înþelegem cã realul esteacoperit, inaccesibil, cã noi zãrim abia umbrace-l înconjoarã, sub forma, doar pe momentconvingãtoare, a unui miraj. Dar, sub vãlultainic, ce se ascunde oare?Faþã de aceastã enigmã, nu existã decât 2atitudini: una ne conduce spre absurd,cealaltã spre mister: alegerea definitivã întreuna ºi cealaltã este, în sens filosofic, cea maiimportantã dintre hotãrârile mele.
*Eu am privit întotdeauna spre mister: acela alrealitãþii însãºi. De ce existã Fiinþa? Pentruprima oarã existã rãspunsuri care apar laorizontul ºtiinþei. Nu pot sã mai fie ignorateaceste noi luciri, nici sã mai rãmânemindiferenþi la marile spaþii ale conºtiinþei pecare aceasta le antreneazã: de acum existãnu o dovadã – Dumnezeu nu face parte dincategoriile care pot fi demonstrate – ci unpunct de sprijin ºtiinþific pentru concepþiileproduse de religie.ªi exact acum, la apropierea acestei luminecunoscute ºi deschise, poate sã înceapã unveritabil dialog între Dumnezeu ºi ºtiinþã.
Pentru ce existã ceva mai degrabã decât nimic?Pentru ce a apãrut universul? Nici o legefizicã dedusã prin observaþie nu permite sãse rãspundã la aceste întrebãri. Totuºi, chiar aceste legi ne autorizeazã sã descriem într-un mod precis ceea ce s-a petrecut laînceput:10-43 secunde dupã big-bang, o frânturã detimp de o micime inimaginabilã, fiindcã cifra1 este precedatã de 43 de zerouri. La aceastãscarã, un flash fotografic ar ocupa de unmiliard de miliarde de miliarde de ori mai mult timp în întreaga istorie a universului faþã de cât reprezintã 10-43 dintr-o secundã.În paginile urmãtoare ne vom strãdui sãdescriem cum infinitul mic decurge dininfinitul mare ºi cum, tot universul, cu sutelesale de miliarde de galaxii, a þâºnit dintr-un“vid” microcosmic.E de la sine înþeles cã, vorbind desprecreaþia universului, vom ajunge ºi laîntrebarea inevitabilã: ce se aflã deci laoriginea imensei tapiserii cosmice ce sedesfãºoarã astãzi, într-un mister aproapetotal, cãtre cele 2 infinituri?
BIG BANG-UL
Jean Guitton – Înainte de a începe aceastãcarte, aº dori sã pun prima întrebare care îmivine în minte; cea mai obsedantã, cea maiameþitoare din toate cãutãrile filosofice:Pentru ce existã ceva mai degrabã decâtnimic? Pentru ce este Existentul? Acest “nu
ºtiu ce” care ne separã de neant? Ce s-a întâmplat, la începutul timpului, pentru a da
naºtere la tot ceea ce existã astãzi? la aceºtiarbori, aceste flori, aceºti trecãtori de pestradã, care tot atât de bine puteau sã nuexiste? Ce forþã a dotat universul cu acesteforme pe care el le îmbracã azi?Aceste întrebãri sunt materia primã a vieþiimele de filosof; ele îmi dirijeazã gândirea ºi
întemeiazã întreaga mea cercetare: oriundeaº merge, aceste întrebãri sunt mereu acolo,la îndemâna spiritului, stranii ºi familiare,bine cunoscute ºi totodatã nedespãrþite demisterul care le-a nãscut.Nu e nevoie de mari hotãrâri: te gândeºti laaceste lucruri tot atât de simplu cum respiri.Obiectele cele mai familiare vã pot conducespre cele mai tulburãtoare enigme. Deexemplu, aceastã cheie de fier, de pe birouldin faþa mea: dacã aº putea reface istoriaatomilor care o compun, pânã unde ar trebuisã urc spre începuturi? ªi ce voi afla oareacolo?
Igor Bogdanov – Ca orice alt obiect, aceastãcheie are o istorie invizibilã la care în generalnu se gândeste nimeni. Acum vreo sutã deani era înfundatã, sub forma minereului brut,
în inima unei stânci. Înainte de a-l dezgropacu o loviturã de târnacop, blocul de fier carea dat naºtere acestei chei era acolo, prizonier
în piatra oarbã, de miliarde de ani. Jean Guitton – Metalul din cheia mea esteaºadar la fel de vechi ca Pãmântul însuºi, acãrui vârstã este evaluatã astãzi la patrumiliarde ºi jumãtate de ani. Dar cu aceastaam încheiat oare cãutarea noastrã? Am
urcãm ºi mai departe în trecut pentru a aflaoriginea acestei chei.Grichka Bogdanov – Nucleul de fier esteelementul cel mai stabil din univers. Noiputem sã urmãm cãlãtoria noastrã în trecutpânã în epoca în care Pãmântul ºi Soarele
încã nu existau. Totuºi, metalul din cheiadumneavoastrã exista deja, plutind înspaþiile interstelare, sub forma unui nor careconþinea multe elemente grele necesareformãrii sistemului nostru solar.
J. G. – Cedez aici unei curiozitãþi care întemeiazã adevarata pasiune a filosofului:sã admitem cã, 8 sau 10 miliarde de ani
înainte de a exista mâinile mele, aceastãcheie exista sub forma atomilor de fierpierduþi într-un nor de materie nãscândã. Deunde venea deci acest nor?I. B. – Dintr-o stea, un soare care exista
înaintea soarelui nostru ºi care a explodatacum 10 sau 12 miliarde de ani. În aceastãepocã, universul este alcãtuit în principal dinnori imenºi de hidrogen care se condenseazã,se încãlzesc ºi sfârºesc prin a se aprindeformând primele stele gigant. Acestea suntoarecum comparabile cu niºte cuptoareuriaºe pentru fabricarea nucleelor deelemente grele necesare ascensiunii materieispre complexitate. La sfârºitul vieþii lorrelativ scurte – doar câteva zeci de milioanede ani - , aceste stele gigantice explodeazãproiectând în spaþiul interstelar materialelecare vor servi la fabricarea altor stele maimici, numite stele din generaþia a doua, ca ºia planetelor lor ºi a metalelor pe care le
conþin. Cheia dumneavoastrã ca ºi tot ce seaflã pe planeta noastrã nu este decât
“reziduul” zãmislit prin explozia acelei vechistele.
J. G. – Iatã-ne aici! O simplã cheie neproiecteazã în focul primelor stele. Acest micobiect metalic cuprinde toatã istoriauniversului, o istorie care a început acummiliarde de ani, înaintea formãrii sistemuluisolar. Vãd acum luciri stranii curgând peacest metal, a cãrui existenþã depinde de unlung ºir de cauze ºi efecte care se întind pe oduratã imposibil de gândit, de la infinitul micpânã la infinitul mare, de la atom la stele.Lãcãtuºul care a fabricat aceastã cheie nuºtia cã materia pe care o bãtea cu ciocanul senãscuse în vârtejul de foc al unui nor dehidrogen primordial.Dintr-o datã se naºte în mine dorinþa de amerge mai departe, de a urca într-un trecutºi mai îndepãrtat, chiar înainte de a se fiformat primele stele: s-ar mai putea spuneceva despre atomii care vor forma faimoasamea cheie?G. B. – De data aceasta, trebuie sã urcãm câtmai departe cu putinþã, pânã la origineauniversului însuºi. Iatã-ne deci cu 15 miliardede ani în urmã. Ce s-a întâmplat la aceastãdatã? Fizica modernã ne spune cã universuls-a nãscut dintr-o explozie giganticã ce aprovocat expansiunea materiei, fenomenobservabil încã în zilele noastre. De exemplugalaxiile; aceºti nori alcãtuiþi din sute demiliarde de stele se îndepãrteazã unii de alþiisub presiunea acestei explozii originare.
J. G. – Pe scurt e suficient sã mãsori viteza de îndepãrtare a acestor galaxii pentru a deduce
momentul primordial în care ele se aflauadunate într-un singur punct, cam aºa cum
am face cu un film derulat de la sfârºit spre început. Rebobinând marele film cosmicimagine cu imagine, vom sfârºi prin adescoperi momentul precis în care universul
întreg avea mãrimea unui vârf de spin. Înacest moment îmi imaginez cã ar trebui sãaºezãm începuturile istoriei sale.I. B. – Astrofizicieniiiau ca punct de plecareprimele miliardimi de secundã care au urmatcreaþiei.Iatã-ne aºadar la 10-43 de secunde dupãexplozia originarã. La aceastã vârstãfantastic de micã, întreg universul, cu totceea ce va conþine mai târziu, galaxiile,planetele, pãmântul, arborii, florile, faimoasacheie, toate acestea sunt conþinute într-osingurã sferã de o micime inimaginabilã: 10-33
centimetri, adicã de miliarde ºi miliarde ºimiliarde de ori mai micã decât un nucleu deatom.G. B. – Cu titlu de comparatie, diametrul unuinucleu de atom este “doar” de 10-13
centimetri.I. B. – Densitatea ºi cãldura acestui universoriginar atingeau mãrimi pe care spirituluman nu le poate percepe: o temperaturãnebunã de 1032 grade, adicã 1 urmat de 32 dezerouri. Suntem aici în faþa “zidului detemperaturã” o graniþã a temperaturiiextreme, dincolo de care fizica noastrã seprãbuºeºte. La aceastã temperaturã, energiauniversului nãscând este monstruoasã; câtdespre “materie” – în mãsura în care sepoate da un sens acestui cuvânt – ea esteconstituitã dintr-o “supã” de particule
primare, strãmoºii îndepãrtaþi ai cuarcilor,particule care interacþioneazã continuu. Încã
nu existã vreo diferenþã între acesteparticule primare care interacþioneazã toate
în acelaºi fel: la acest stadiu, cele 4interacþiuni fundamentale (gravitaþie, forþãelectromagneticã, forþã tare ºi forþã slabã)sunt încã nediferenþiate, confundate într-osingurã forþã universalã.G. B. – Toate acestea într-un univers careeste de miliarde de ori mai mic decât un vârf de spin!Aceastã epocã este poate cea mai nebunã dintoatã istoria cosmicã. Evenimentele seprecipitã într-un ritm halucinant, în aºa fel
încât se întâmplã mai multe lucruri în acestemiliardimi de secundã decât într-un miliardde ani care au urmat.
J. G. – Ca ºi când aceastã efervescenþã a începuturilor semãna cu un fel de eternitate.Cãci dacã fiinþe conºtiente ar fi putut trãiaceste prime vârste ale cosmosului, ar fi avut
în mod cert sentimentul cã un timp imens,aproape veºnic, se scurgea între 2evenimente.G. B. – Spre exemplu: un eveniment pe carenoi îl percepem astãzi sub forma unui blitzfotografic echivala, în acel univers care senãºtea, cu durata a miliarde de ani. De ce?Pentru cã la acea epocã, densitatea extremãa evenimentelor implicã o distorsiune aduratei. Dupã momentul originar al creaþiei,au fost suficiente câteva miliardimi desecundã pentru ca universul sã intre într-ofazã extraordinarã pe care fizicienii o numesc“Era inflaþionarã”.În timpul acestei ere fabulos de scurtã, care
se întinde de la 10
-35
la 10
-32
secunde,universul se va umfla cu un factor de 1050.
Lungimea lui caracteristicã va trece de lamãrimea unui nucleu de atom la cea a uneiportocale de 10 centimetri în diametru.Cu alte cuvinte, aceastã expansiunevertiginoasã este mult mai importantã decâtcea care va urma: din era inflaþionarã pânã
în zilele noastre, volumul universului nu seva mãri decât cu un factor relativ slab: 109,adicã abia de 1 miliard de ori.I. B. – Trebuie sã insistãm aici asupra acestuipunct, greu de sesizat vizual: diferenþa întremãrimea unei particule elementare ºi oportocalã este, proporþional vorbind, maimare decât cea care separã dimensiuneaunei portocale de cea a universuluiobservabil.G. B. – Iatã-ne aºadar în faþa unui univers demãrimea unei portocale: supa de electroni,cuarci, neutrino, fotoni ºi de antiparticulelelor, care apare dupã acest interval incredibilde scurt, de numai 10-32 secunde, nu estechiar omogenã. Dacã atunci ar fi existatvreun observator, ar fi putut vedea cãportocala era strãbãtutã de tot felul destriuri ºi neregularitãþi; el ar mai ficonstatat, despre cosmosul nostru încãminuscul, cã în anumite locuri era mai dens.Noi ne datorãm existenþa tocmai acestorneregularitãþi de la origine. Cãci acestestriuri microscopice se vor dezvolta pentru ada naºtere, mult mai târziu, galaxiilor,stelelor ºi planetelor.Pe scurt, “tapiseria cosmicã” a originilor vaface sã aparã tot ce cunoaºtem noi astãzi, încâteva miliardimi de secundã.
La 10-32 secunde, prima tranziþie de fazã:forþa tare (care asigurã coeziunea nucleuluiatomic) se detaºeazã de forþa electro-slabã(rezultatã din fuziunea între forþaelectromagneticã ºi forþa dezintegrãriiradioactive). În aceastã epocã, universul acrescut deja în proporþii fenomenale: elmãsoarã cam 300 de metri de la un capãt laaltul. În interior este împãrãþia întunericuluiabsolut ºi a temperaturilor de neconceput.Timpul trece. La 10-11 secunde, forþa electro-slabã se divide în 2 forþe distincte: forþaelectromagneticã ºi forþa slabã. Fotonii numai pot fi confundaþi cu alte particule, cumar fi cuarcii, gluonii ºi leptonii: tocmai s-aunãscut cele 4 forþe fundamentale.Între 10-11 ºi 10-5 secunde, diferenþiereacontinuã. Totuºi, în aceastã epocã, intervineun eveniment esenþial: cuarcii se asociazã înneutroni ºi protoni ºi cea mai mare parte aantiparticulelor dispar pentru a lãsa locparticulelor care compun universul actual.Într-o fracþiune de a zecea milionime dintr-osecundã au apãrut deci, într-un spaþiu caretocmai s-a ordonat, particulele elementare.Universul continuã sã se dilate ºi sã serãceascã. Aproximativ la 200 de secunde dela momentul originar, particulele elementarese asambleazã pentru a forma izotopiinucleelor de hidrogen ºi de heliu: lumea aºacum o cunoaºtem se aºeazã progresiv la loculei.G. B. – Istoria pe care am traversat-o a duratvreo 3 minute. Începând de aici, lucrurile vordecurge mult mai lent. În timpul a mai multor
zeci de milioane de ani, tot universul va fiscãldat de radiaþii ºi de o plasmã de gaz
clocotitor. Cam dupã 100 de milioane de aniprimele stele se formeazã din imenselevârtejuri de pulberi: în inima lor, aºa cum amvãzut mai înainte, atomii de hidrogen ºi dehelium vor fuziona pentru a da naºtereelementelor grele care îºi vor afla calea peTerra mult mai târziu, miliarde de ani maitârziu.
J. G. – Nu putem evita senzaþia de irealitate în faþa unor astfel de cifre, ca ºi cumapropiindu-se de începuturile universului,timpul pare sã se întindã, sã se dilate pânã laa deveni infinit. Aceasta îmi inspirã dealtfel,o prima reflexie: nu ar trebui sã vedem înacest fenomen o interpretare ºtiinþificã aeternitãþii divine? Un Dumnezeu care nu aavut început ºi nu va cunoaºte sfârºit nu esteneapãrat în afara timpului, cum prea adeseal-am descris; El este timpul însuºi, mãsurabilºi totodatã infinit, un timp în care o singurãsecundã conþine eternitatea întreagã. Eucred într-adevãr cã o fiinþã transcendentãaccede la o dimensiune absolutã ºi relativã atimpului: este chiar, dupã cum cred eu, ocondiþie indispensabilã a creaþiei.Sub acest aspect, sã revenim încã o datã laprimele clipe ale universului; dacã se admitecã este posibil sã se descrie cu precizie ceeace s-a întâmplat la 10-43 secunde dupãcreaþie, ce se întâmplase înainte? ªtiinþapare neputincioasã sã descrie sau sã-ºiimagineze chiar ceva care sã fie rezonabil , însensul cel mai adânc al cuvântului, referitorla momentul originar, atunci când timpul era
G. B. – Într-adevãr, fizicienii nu au nici ceamai micã idee despre ceea ce ar puteaexplica apariþia universului. Ei pot sã urcepânã la 10-43 secunde, dar nu ºi mai sus. Ei seizbesc aici de faimosul “Zid al lui Planck”,numit aºa pentru cã celebrul fizician germana fost primul care a semnalat cã ºtiinþa eraincapabilã sã explice comportamentulatomilor în condiþiile în care forþa degravitaþie devine extremã. În universulminuscul de la început, gravitaþia nu are încãnici o planetã, nici o stea sau galaxie, asupracãreia sã-ºi exercite puterea; totuºi, aceastãforþã este deja acolo, interferându-se cuparticulele elementare care depind deforþele electromagnetice ºi nucleare. Esteexact ceea ce ne împiedicã sã ºtim ce s-a
întâmplat înainte de 10-43 secunde: gravitaþiaridicã o barierã de netrecut pentru oriceinvestigaþie; dincolo de Zidul lui Planck,misterul este totul.I. B. – 10-43 secunde. Acesta este Timpul luiPlanck, dupã frumoasa expresie a fizicienilor.Aceasta este totodatã limita extremã acunoaºterii noastre, sfârºitul cãlãtorieinoastre spre origini. În spatele acestui zid, seascunde însã o realitate inimaginabilã. Cevace probabil nu vom reuºi sã înþelegemniciodatã, o tainã pe care fizicienii nici nu-ºiimagineazã sã o descopere vreodatã. Câþivadintre ei au încercat desigur sã strecoare oprivire în cealaltã parte a acestui zid, dar nuau reuºit sã spunã nimic cu adevãratcomprehensibil asupra a ceea ce au crezut cãvãd. Într-o zi, eu am întâlnit pe unul din
aceºti fizicieni, unul din aventurieriicunoaºterii. El afirma cã în tinereþe, lucrãrile
lui îi permiseserã sã urce pânã la Timpul luiPlanck ºi sã arunce o privire furiºã în parteacealaltã a zidului. ªi cu puþinã încurajare sãvorbeascã, el murmurã cã zãrise o realitateameþitoare în care domnea haosul, în caregravitaþia era atât de puternicã încâtsfãrâma structura spaþiului pentru a-i da alte6 dimensiuni, printre care trecutul, prezentulºi viitorul nu mai aveau nici o semnificaþie.Iatã ce crezuse acest om cã a ghicit acolo, înspatele Zidului lui Planck; ºi aveai ciudatasenzaþie cã bãtrânul savant vorbea de acestlucru ca de un fel de halucinaþie metafizicãce-l marcase pentru totdeauna.
J. G. – Eu înþeleg foarte bine o astfel declãtinare: Teoriile cele mai recente privind
începuturile universului fac apel în sensulliteral al termenului, la noþiuni de ordinmetafizic. Un exemplu? Descrierea pe care oface fizicianul John Wheeler acelui “ceva”care a precedat crearea universului: “Totceea ce cunoaºtem îºi aflã originea într-unocean infinit de energie care are înfãþiºareaneantului.”G. B. – Într-adevãr, dupã teoria câmpuluicuantic, universul fizic observabil nu estefãcut decât din fluctuaþii minore pesuprafaþa unui imens ocean de energie.Astfel, particulele elementare ºi universul aravea ca origine acest “ocean de energie”: nunumai cã spaþiu-timpul ºi materia se nasc dinacest plan primordial de energie infinitã ºi deflux cuantic, dar ºi sunt animate înpermanenþã de el. Fizicianul David Bohmsocoteºte cã materia ºi conºtiinþa, timpul,
spaþiul ºi universul nu reprezintã decât un“clipocit” infim în raport cu activitatea
imensã din planul subiacent, care, el însuºi,provine dintr-o sursã veºnic creatoare,situatã dincolo de spaþiu ºi timp.
J. G. – Sã încercãm sã înþelegem mai bine:care este din punct de vedere fizic, naturaacestui “plan subiacent”? Este vorba chiar deceva mãsurabil fizic?G. B. – Existã în fizicã un concept nou care afãcut dovada bogãþiei sale operatorii: acelade vid cuantic. Sã precizãm îndatã cã vidulabsolut, caracterizat printr-o absenþã totalãa materiei ºi energiei, nu existã: chiar vidulcare separã galaxiile nu este vid total: elconþine câþiva atomi izolaþi ºi diverse tipuride radiaþii. Cã este natural sau artificialcreat, vidul în stare purã nu este decât oabstracþie: în realitate, nu se va reuºieliminarea unui câmp electromagneticrezidual care constituie “fondul” vidului. Laacest nivel este interesant sã se introducãnoþiunea de echivalenþã materie / energie:dacã noi afirmãm existenþa unei energiireziduale, în sânul vidului, aceasta poate totatât de bine, în cursul “fluctuaþiilor ei destare”, sã se converteascã în materie: noiparticule se vor naºte deci din neant.Vidul cuantic este astfel teatrul unui baletnesfârºit al particulelor, acestea apãrând ºidispãrând într-un timp extrem de scurt, deneconceput la scarã umanã.
J. G. – Dacã admitem cã materia poate sãaparã din acest aproape nimic care estevidul, oare nu dispunem astfel de un elementde rãspuns la întrebarea pusã mai sus: deunde provine big bang-ul? Ce s-a întâmplat
G. B. – Fizica cuanticã demonstreazã cãmateria poate sã aparã din vid cu condiþia casã fie injectatã o cantitate suficientã deenergie; prin extensie, este aºadar îngãduitsã presupunem cã la origine, exact înainte debig bang, un flux de energie incomensurabilãa fost transferat în vidul iniþial, antrenând ofluctuaþie cuanticã primordialã din care aveasã se nascã universul nostru.
J. G. – Dar atunci: de unde vine aceastãcantitate colosalã de energie de la origineabig bang-ului? Am intuiþia cã ceea ce seascunde în spatele Zidului lui Planck este oformã a energiei primordiale, de o forþãnelimitatã. Eu cred cã înaintea Creaþieidomneºte o duratã infinitã. Un Timp Total,inepuizabil, care nu a fost încã deschis,
împãrþit în trecut, prezent ºi viitor.Acelui timp, care încã nu a fost împãrþit într-o ordine simetricã, al cãrui prezent nu ar fidecât o oglindã dublã, acelui timp absolutcare nu trece, îi corespunde aceeaºi energie totalã, inepuizabilã. Oceanul energieinelimitate, acesta este Creatorul.Dacã nu putem înþelege ce se ascunde înspatele Zidului, aceasta se întâmplã tocmaideoarece toate legile fizicii îºi pierd puterea
în faþa misterului absolut al lui Dumnezeu ºial Creaþiei.Pentru ce a fost creat universul? Ce l-a
împins pe Creator sã plãsmuiascã universulaºa cum îl cunoaºtem?Sã încercãm sã înþelegem: înainte de Timpullui Planck, nu exista nimic. Sau mai degrabã:era împãrãþia Totalitãþii atemporale, a
integritãþii perfecte, a simetriei absolute:doar Principiul Originar este acolo, în neant,
forþã infinitã, nelimitatã, fãrã început ºi fãrãsfârºit.În acest “moment” primordial, aceastã forþãhalucinantã a puterii ºi a singurãtãþii, aarmoniei ºi a perfecþiunii, nu are, poate, nicio intenþie de a crea ceva. Ea este suficientã
în sine.Apoi “ceva” urmeazã sã se producã. Ce? Nuºtiu. Un suspin al Nimicului. Poate un fel deaccident al neantului, o fluctuaþie a vidului:
într-o clipã fantasticã, Creatorul, conºtient dea fi Cel ce Este în Totalitatea neantului, vahotãrî sã creeze o oglindã pentru propria-iexistenþã. Materia, universul; reflectãri aleconºtiinþei sale, rupturã definitivã cufrumoasa armonie a neantului originar. Într-un fel Dumnezeu tocmai ºi-a creat o imaginea lui însuºi.Oare sã nu fi început astfel totul? Poate cãºtiinþa nu o va spune niciodatã în chip direct;dar, prin tãcerea sa, ea poate servi dreptghid intuiþiilor noastre.G. B. – Ceea ce tocmai am descris, adicã bigbang-ul, se sprijinã pe ceea ce astrofizicienii,
în majoritatea lor admit astãzi ca modelstandard. Dar avem noi dovezi tangibile cãlucrurile s-au derulat realmente astfel? Bigbang-ul a avut loc cu adevãrat? În fapt existãcel puþin 3 indicii majore care ne permit sãcredem cã da.Primul este vârsta stelelor: mãsurãtorilefãcute pe cele mai bãtrâne din ele indicã ovârstã de la 12 la 15 miliarde de ani, ceea cear coincide cu durata universului de lapresupusa lui apariþie. Al doilea argument se
sprijinã pe analiza luminii emise de galaxii:aceasta indicã fãrã ambiguitate cã obiectele
galactice se îndepãrteazã unele de altele cu ovitezã cu atât mai ridicatã cu cât sunt mai
îndepãrtate; aceasta sugereazã cã galaxiileerau altãdatã adunate într-o regiune unicã aspaþiului, în cuprinsul unui nor primordialvechi de 15 miliarde de ani.Rãmâne cel de-al treilea fenomen, cel maidecisiv: în 1965 a fost pusã în evidenþãexistenþa, în toate regiunile universului, aunei radiaþii foarte slabe, asemãnãtoare cucea a unui corp cu o temperaturã foarte
joasã: 3 grade deasupra lui zero absolut. Ori,aceastã radiaþie uniformã nu-i decât un felde fosilã, ecoul fantomatic al torentelor decãldurã ºi de luminã din primele clipe aleuniversului.
J. G. – De-a lungul acestei cãlãtorii la capãtulfizicii, am certitudinea nedefinitã cã am atinsuºor marginea metafizicã a realului, ca ºi cumceva din conºtiinþa mea ar fi fost la unmoment dat sensibil la haloul invizibil ce ne
înconjoarã, la un fel de ordine superioarãcare este la originea totului.I. B. – Pare aproape sigur cã supaprimordialã, amestecul materie/radiaþie de la
început, conþinea, în prima sutime desecundã, protoni ºi neutroni într-ointeracþiune constantã. Aceste primeinteracþiuni ar fi creat asimetria materie-antimaterie a universului, manifestatã astãziprin instabilitatea protonului.În schimb, dacã urcãm mai departe spreorigine, de exemplu, în prima miliardime demiliardime de secundã, aceste particule nuexistau încã. În concluzie, materia nu este
decât fosila unei vârste mai îndepãrtate cânddomnea o simetrie perfectã între formele de
interacþiune. Cãci în apropierea Timpului luiPlanck, când temperatura avea nivelul sãumaxim, supa primordialã trebuie sã fi fostalcãtuitã din particule mai fundamentale. ªiceea ce este extraordinar, este cã în primaclipã a Creaþiei, în acest univers al înaltelorenergii în care nu existau încã interacþiunidiferenþiate, universul avea o simetrieperfectã. Deci, lumea aºa cum este cunoscutãastãzi, cu tot ceea ce conþine, de la stelepânã la cheia dumneavoastrã de pe masã, nueste decât vestigiul asimetric al unui universcare era, odinioarã, perfect simetric. Energiabulei de foc primordiale era atât de ridicatã
încât cele 4 interacþiuni, gravitaþia, forþaelectromagneticã, forþa nuclearã tare ºiforþa dezintegrãrii, erau atunci unificate într-o singurã interacþiune de o simetrieperfectã.Apoi aceastã bulã de foc compusã din cuarci,electroni ºi fotoni, a cunoscut faza deexpansiune, universul s-a rãcit ºi simertriaperfectã a început sã se ºteargã.
J. G. – Aceasta îmi aminteºte de o frumoasãintuiþie a lui Bergson. El spunea despreCreaþie cã este “un gest care cade încã odatã”, altfel spus, urma unui eveniment carese destramã. ªi eu cred cã mult înainte defizicieni, Bergson a sesizat ceva din misterulCreaþiei: el a înþeles cã lumea pe care noi ocunoaºtem astãzi este expresia unei simetriisfãrâmate. ªi dacã Bergson ar mai fi printrenoi, sunt sigur cã ultimele cuceriri ale fizicii l-ar face sã adauge cã exact din aceastãimperfecþiune a putut sã aparã viaþa.
În ce mã priveºte, aº vrea sã insist odatã maimult asupra perfecþiunii originilor, asupra
acelei simetrii absolute care domnea înmomentul Creaþiei.Cred cã cel mai important mesaj al fiziciiteoretice din ultimii 10 ani þine de faptul cãea ºtiut sã dezvãluie perfecþiunea la origineauniversului: un ocean de energie infinitã. ªiceea ce fizicienii desemneazã sub numele desimetrie perfectã are pentru mine un altnume: enigmatic, infinit de tainic,atotputernic, originar, creator ºi perfect. Eunu îndrãznesc sã-l numesc cãci orice numireeste imperfectã pentru a desemna Fiinþafãrã asemãnare.
Un miliard de ani s-au scurs de la naºtereaSoarelui. Pãmântul s-a rãcit destul de mult.Printre oceanele de lavã în fuziune se vedeconturându-se o masã cenuºie care, mult mai târziu, va forma primul continent. Pe mãsurãce se solidificã, aceastã lavã elibereazãenorme cantitãþi din gazul pe care-l conþine:o atmosferã de sute de ori mai densã decât cea de astãzi înconjoarã Pãmântul: amestecde hidrogen, metan, amoniac, apã ºi gazcarbonic, aceastã atmosferã a începuturilor este cea a unei lumi strãine ºi ostile oricãrei forme de viaþã.Totuºi, în timp ce procesul rãcirii continuã,apa din aceastã atmosferã înveninatã secondenseazã ºi începe sã cadã peste Pãmânt sub forma primelor ploi torenþiale.Suprafaþa tinerei planete ajunge sã fieacoperitã pe ¾ de oceanele astfel formate.Supuse formidabilei radiaþii ultraviolete aSoarelui, rãscolite de descãrcãrile electrice ºi
de fulgerele care brãzdeazã în timpul furtunilor monstruoase dezlãnþuite fãrã
oprire, moleculele simple ale atmosferei primitive vor intra într-un ciclu de combinaþii extrem de rapid: primele substanþe“organice” se formeazã. 20 de feluri deaminoacizi, fiecare constituit din vreo 30 deatomi, populau pe atunci Pãmântul. Astfel, datoritã deopotrivã alchimiei creatoare a stelelor ºi existenþei planetelor,dupã o ascensiune extrem de lungã ºi misterioasã spre complexitate, viaþa se vaivi din materie.Dar ce tulburãtoare rãmâne întrebareaurnmãtoare, pusã într-o zi de un fizician:“Cum poate oare un flux de energie care sescurge fãrã þintã sã rãspândeascã viaþa ºi conºtiinþa în lume”?
TAINA VIULUI
J. G. – Adesea seara, înainte de a adormi, urcspre zãrile îndepãrtate care mi-au luminattinereþea, în jurul anilor 1900. În luminiºulmemoriei mele, regãsesc imaginile unei alteepoci: o cãruþã cu un cal , ale cãrei roþi mari,cu ºinã de fier apasã pavajul, o fatã tânãrã înrochie lungã, care doarme liniºtitã la umbraunui castan, un bãtrân domn care-ºi culege
jobenul rãsturnat de vânt: imagini ale vieþii.Dar viaþa, ce este ea?Întrebarea pe care vreau sã mi-o pun aici, pecare nu o pot evita este aceea de a ºti prin ce“miracol” a apãrut aceastã viaþã. Am vãzutmai înainte cã, în spatele apariþieiuniversului existã ceva, un fel de forþãorganizatoare care pare sã fi calculat totul,
sã fi elaborat totul cu o minuþiozitateinimaginabilã. Dar eu vreau sã ºtiu ceva în
plus: ce se aflã în spatele vieþii? A apãrut eala întâmplare sau, dimpotrivã este rodul uneinecesitãþi tainice?G. B. – Înainte de a urca la originile vieþii, sã
începem prin a o cunoaºte mai bine aºa cumexistã ea astãzi.În faþa mea, pe pervazul acestei ferestre seaflã un fluture, aºezat lângã o piatrã micã.Fluturele este viu piatra nu, dar care esteexact diferenþa dintre cele 2 lucruri?Dacã ne plasãm la nivelul nuclear, adicã lascara particulelor elementare, piatra ºifluturele sunt riguros asemeni. Un palier mai
jos, la nivel atomic, apar deja câtevadiferenþe dar ele nu privesc decât naturaatomilor ºi deci rãmân nesemnificative. Sãmai trecem peste un stadiu. Iatã-ne în
împãrãþia moleculelor. De data aceasta,diferenþele sunt mult mai importante ºiprivesc distanþa materialã între lumeamineralã ºi lumea organicã. Dar saltul decisiveste realizat la nivelul macro-moleculelor. Laacest stadiu, fluturele pare infinit maistructurat, mai ordonat decât piatra.Acest mic exemplu ne-a permis sã sesizãmsingura diferenþã de fond dintre inert ºi viu:unul este pur ºi simplu mai bogat îninformaþie decât celãlalt.
J. G. – Sã admitem. Dar dacã viaþa nu estealtceva decât materie mai bine informatã, deunde vine aceastã informaþie? Eu sunt uimitde faptul cã astãzi încã, sunt mulþi biologi ºifilosofi care cred cã primele creaturi vii s-aunãscut, “din întâmplare”, în valurileoceanului primar, acum 4 miliarde de ani.
Desigur, legile evoluþiei enunþate de Darwinexistã ºi ele lasã un mare spaþiu hazardului;
dar cine a hotãrât aceste legi? Prin ce“întâmplare” anumiþi atomi s-au apropiat
între ei pentru a forma primele molecule deaminoacizi? ªi prin ce întâmplare, iarãºi,aceste molecule s-au unit pentru a conducela acest edificiu înfricoºãtor de complexnumit A.D.N.? Ca ºi biologul Francois Jacob,pun ºi eu aceastã simplã întrebare: cine aelaborat planurile primei molecule de A.D.N.purtãtoare a mesajului iniþial care vapermite primei celule vii sã se reproducã?Aceste întrebãri - ºi multe altele rãmân fãrãrãspuns dacã plecãm doar de la ipotezaintervenþiei hazardului, de aceea, de câþivaani, ideile biologilor au început sã seschimbe. Cercetãtorii cei mai avizaþi nu semai mulþumesc sã recite legile lui Darwinfãrã sã reflecteze personal; ei construiesc noiteorii, adesea foarte surprinzãtoare. Ipotezecare postuleazã clar intervenþia unuiprincipiu organizator, transcendent materiei.I. B. – Conform acestor noi puncte de vederecare zguduie în fiecare zi tot mai mult dogma“hazardului creator”, viaþa este oproprietate a materiei, un fenomen careascultã de un fel de necesitate înscrisã închiar inima neînsufleþitului…
J. G. – Acest lucru este cu atât mai frapant cucât pe scara cosmicã, viaþa ºi-a croit un drumdificil, presãrat cu mii de obstacole, înaintede a se ivi. De exemplu, spaþiul vid este atâtde rece încât orice creaturã vie, chiar cea maisimplã ar fi pe loc congelatã fiindcãtemperatura coboarã aici la mai puþin de –2730. La cealaltã extremitate, materia
stelelor este atât de fierbinte încât nici unelement viu n-ar putea rezista. În sfârºit,
existã în univers radiaþii ºi bombardamentecosmice, care interzic aproape oricemanifestare a viului. În concluzie, universuleste Siberia, Sahara, Verdunul. Vreau sãspun cã este culmea frigului, a cãldurii, afrecvenþei bombardamentelor. Ori, în ciudatuturor acetor fenomene, viaþa a apãruttotuºi, cel puþin pe planeta noastrã.Ca urmare, problema care se pune oamenilorde ºtiinþã ºi filosofilor este aceea de a ºtidacã între materie ºi viaþã existã o trecerecontinuã. În zilele noastre ºtiinþa lucreazã laaceastã legãturã dintre inert ºi viu: ea tindesã demonstreze cã existã o zonã decontinuitate; altfel spus, viul rezultã dintr-o
înaintare necesarã a materiei.Încã un cuvânt: se pare cã viaþa estechematã în mod irezistibil sã urce o scarãascendentã; plecând de la formele cele maiapropiate de materie (cum suntultravirusurile) ºi pânã la formele cele maielevate existã o creºtere în evoluþie;aventura vieþii este ordonatã de un principiuorganizatoric.I. B. – Sã privim mai atent în ce ar puteaconsta un astfel de principiu. Pentru aceasta,ne vom sprijini pe lucrãrile unuia din cei maimari biochimiºti actuali, premiatul Nobel închimie Ilya Prigogine.La originea cercetãrilor sale se aflã o ideefoarte simplã: dezordinea nu este o stare“naturalã” a materiei, ci, dimpotrivã unstadiu care precede apariþia unei ordini maielevate.
J. G. – Aceastã concepþie – care mergea clar
împotriva unor idei recunoscute – a suscitatmai întâi ostilitate în mediile ºtiinþifice, eu
cred cã s-a încercat chiar împiedicarea luiPrigogine de a-ºi continua studiile.I. B. – Este adevãrat, dar nimic nu a reuºit sã-i clatine convingerea: legi necunoscutetrebuiau sã explice cum s-a nãscut universulºi viaþa din haosul primordial.G. B. – O remarcã importantã: aceastãconvingere nu era doar teoreticã, ci sesprijinea ºi pe rezultatul unei experienþeextrem de tulburãtoare.
J. G. – Care?G. B. – Experienþa lui Benard. Aceasta estefoarte simplã: sã luãm un lichid, de exemplu,apã. O punem la încãlzit într-un recipient: ceconstatãm? Cã moleculele lichidului seorganizeazã, se regrupeazã într-un modordonat pentru a forma celule hexagonale,oarecum asemãnãtoare cu elementele unuivitraliu. Acest fenomen, mai degrabãneaºteptat, cunoscut sub numele deinstabilitatea lui Benard, l-a intrigat mult pePrigogine. Pentru ce ºi cum apar aceste“celule” în apã? Ce anume poate sã provoacenaºterea unei structuri ordonate în sânulhaosului?
J. G. – Eu sunt tentat sã stabilesc o analogie între formarea acestor structuri minerale ºiapariþia primelor celule vii. Nu va fi fost,oare, la originea vieþii, în sânul aceleifierberi primare, un fenomen deautostructurare, comparabil cu cel care seobservã la încãlzirea apei?G. B. – Aceasta este concluzia la care a ajunsPrigogine: ceea ce este posibil în dinamicalichidelor trebuie sã fie deasemeni posibil ºi
Dar pentru a-i înþelege mai bineraþionamentul, trebuie sã reconstituimprincipalele sale etape. Mai întâi, trebuie sãse constate cã lucrurile care se aflã în jurulnostru se comportã ca niºte sistemedeschise, adicã schimbã continuu materie,energie ºi – ceea ce este mai important –informaþie cu mediul înconjurãtor. Altfelspus, aceste sisteme în miºcare perpetuãvariazã în mod regulat de-a lungul vremii ºitrebuie sã fie considerate ca fluctuante. Ori,aceste fluctuaþii pot fi atât de importante
încât structura în sânul cãreia se producacestea nu le poate tolera fãrã sã setransforme. Plecând de la acest prag critic,existã 2 soluþii posibile, descrise amãnunþitde Prigogine: fie sistemul este distrus deamploarea fluctuaþiilor, fie trece la o nouãordine interioarã, caracterizatã de un nivelsuperior de organizare.ªi iatã-ne în miezul descoperirii lui Prigogine:viaþa este aºezatã pe structuri dinamice pecare el le numeºte “structuri disipative”, alcãror rol consistã, precis, în a împrãºtiainfluxul de energie, de materie ºi deinformaþie responsabile pentru o fluctuaþie.
J. G. – Un moment: aceastã nouã concepþieasupra ordinei genereazã o dezminþire acelui de al doilea principiu al termodinamiciicare spune cã de-a lungul vremii, sistemele
închise trec irezistibil de la ordine ladezordine: de exemplu, dacã eu vãrs câtevapicãturi de cernealã într-un pahar cu apã elese vor dispersa în ea ºi nu voi mai puteasepara cele 2 lichide.
I. B. – Acest faimos principiu altermodinamicii a fost evidenþiat de fizicianul
francez Carnot în 1824. Dupã opinia lui ºi ageneraþiei de savanþi care i-au urmat nuexistã nici cea mai micã îndoialã: universuleste în luptã perpetuã împotriva creºteriiireversibile a dezordinii.
J. G. – Dar nu se întâmplã oare tocmaicontrariul în sistemele vii? Dacã examinãmistoria fosilelor, noi vedem cã organizãrilecelulare s-au transformat în mod constant, s-au structurat pe nivele de complexitateascendentã. Altfel spus, viaþa nu este nimicaltceva decât istoria unei ordini generale dince în ce mai elevate. Cãci pe mãsurã ceuniversul se retrage spre starea lui deechilibru, el gãseºte, în ciuda oricãrei piedici,posibilitãþi de a crea structuri din ce în cemai complexe.G. B. – Este ceea ce demonstreazã Prigogine.Dupã pãrerea lui, fenomenele deautostructurare pun în luminã o proprietateradical nouã a materiei: existã un fel detrãsãturã continuã care uneºte inertul cu pre-viul ºi cu viul, materia tinzând, princonstrucþie, sã se structureze în aºa fel încâtsã devinã materie vie. Tocmai la nivelulmolecular se opereazã o astfel destructurare, conform unor legi care rãmân
încã foarte enigmatice. Se constatã într-adevãr comportamentul straniu de“inteligent” al unor astfel de molecule fãrãca, totuºi, sã fim în stare sã explicãm acestefenomene.Extrem de tulburat de omniprezenþa acesteiordini subiacente în haosul aparent almateriei. Prigogine a declarat într-o zi: “Ceea
ce este uimitor, este cã fiecare moleculã ºtie ce vor face celelalte molecule în acelaºi timp
cu ea ºi la distanþe macroscopice.Experienþele ne-au demonstrat cumcomunicã moleculele între ele. Toatã lumeaacceptã aceastã proprietate în sistemele vii,dar ea este cel puþin neaºteptatã pentrusistemele inerte”.
J. G. - ªi iatã-ne invitaþi sã facem ºi acest pasdecisiv: existã continuitate între materia zis“inertã” ºi materia vie. Într-adevãr, viaþa îºitrage în mod direct proprietãþile din aceastãmisterioasã tendinþã a materiei a seorganiza ea însãºi în mod spontan, pentru amerge spre stadii mereu mai organizate ºimai complexe. Aceasta am spus-o deja:universul este o vastã gândire. În fiecareparticulã, fiecare atom, fiecare moleculã,fiecare celulã de materie, trãieºte ºi lucreazãfãrã ºtirea nimãnui o omniprezenþã.Din punctul de vedere al filosofului, aceastãultimã remarcã este încãrcatã de consecinþe:vrea sã spunã, într-adevãr, cã universul are oaxã, sau, mai precis: un sens.Acest sens profund se gãseºte în interiorul lui însuºi sub forma unei cauzetranscendente.Dacã, aºa cum am vãzut mai sus, universulare o “istorie”, dacã vãd improbabilitateacrescând pe mãsurã ce urc spre trecut ºiprobabilitatea extinzându-se pe mãsurã cecobor spre viitor, dacã existã în cosmos otrecere de la eterogen la omogen, dacãexistã un progres constant al materiei sprestadii mai organizate, dacã existã o evoluþiea speciilor spre o “supraspecie”, (poateumanitatea, în mod provizoriu), atunci totul
universului însuºi, o cauzã a armoniilorcauzale, o inteligenþã.Prezenþa manifestã a acestei inteligenþe,pânã în inima materiei, mã îndepãrteazãpentru totdeauna de concepþia unui universcare ar fi apãrut “întâmplãtor” care ar fiprodus viaþã “întâmplãtor” ºi inteligenþa lafel de întâmplãtor.G. B. – Sã luãm un caz concret: o celulã vieeste compusã din vreo 20 de aminoacizi careformeazã un lanþ “compact”. Funcþiaacestor aminoacizi depinde, la rândul ei, deaproximativ 2000 de enzime specifice.Urmãrind acelaºi raþionament, biologii suntastfel siliþi sã calculeze cã probabilitatea cavreo mie de enzime diferite sã se asamblezeordonat pânã la a forma o celulã vie (încursul unei evouluþii de mai multe miliardede ani) este de ordinuul 101000 la 1.
J. G. – Mai bine spus aceastã ºansã este nulã.I. B. – Este ceea ce l-a fãcut pe Francis Crick,Premiul Nobel pentru biologie datoritãdescoperirii A.D.N.-ului, sã conchidã înacelaºi sens: “Un om onest, înarmat cu toatecunoºtinþele la îndemânã astãzi, va trebui sãafirme cã originea vieþii pare sã þinã astãzide miracol, atât de multe sunt condiþiile cetrebuiesc reunite pentru a o realiza”.G. B. – În mod precis. Sã revenim o clipã spreorigini, acum 4 miliarde de ani. În aceastãepocã îndepãrtatã, ceea ce se numeºte viaþãnu exista încã. Pe Pãmântul primelor ere,mãturat de veºnice furtuni, moleculele ce seformeazã sunt biciuite fãrã încetare, tãiate,reformate, apoi din nou împrãºtiate de cãtre
Ori, din acest stadiu totuºi primitiv, primelecorpuri simple urmeazã sã se asamblezedupã anumite legi care, deja, nu maidatoreazã nimic hazardului. De exemplu,existã în chimie un principiu, astãzi cunoscutsub numele de “stabilizarea topologicã asarcinilor”. Aceastã “lege” implicã obligaþiaca moleculele având în structura lor
înlãnþuiri de atomi în alternanþã (ºi, maiales, carbonul, azotul ºi oxigenul) sã formezeprin asamblare sisteme stabile. Despre cesisteme este vorba? Nici mai mult nici maipuþin decât de piesele fundamentale carecompun mecanica viului: aminoacizii.Urmând mereu aceeaºi lege a afinitãþiiatomice, aceºtia se vor asambla la rândul lorpentru a forma primele înlãnþuiri din acelemateriale preþioase ale vieþii care suntpeptidele.În inima acelei supe primare, în valurilenegre ale primelor oceane din lume, începastfel sã aparã, conform aceluiaºi proces,cele dintâi molecule azotoase (care senumesc “purine” ºi “pyrimidine”) din care seva naºte, mai târziu, codul genetic. ªi mareaaventurã începe, antrenând încet materiaspre înãlþimi, într-o irezistibilã spiralãascendentã: primele particule azotoase se
întãresc asociindu-se cu fosfaþii ºi cuzaharurile pânã la a elabora prototipuri denucleotide, aceste faimoase elemente debazã care, formând la rândul lorinterminabile înlãnþuiri, vor conduce la aceaetapã fundamentalã a viului care esteapariþia Acidului Ribonucleic (celebrul
Astfel, doar în câteva sute de milioane deani, evoluþia a zãmislit sisteme biochimicestabile, autonome, protejate de exterior prinmembrane celulare ºi care, deja, seaseamãnã cu anumite bacterii primitive.
J. G. – În afarã de aprovizionarea cu energie(de care mediul înconjurãtor erasuprasaturat), adevãrata problemã cu care s-au vãzut confruntate celulele arhaice, eraaceea a reproducerii. Într-adevãr, cum sãmenþii aceste preþioase asamblaje? Cumputeau aceste mici minuni ale naturii sã-ºIasigure perenitatea? Tocmai am vãzut cãaminoacizii din care erau formate ascultau deun ordin precis. Trebuia deci ca aceste celuleprimare sã înveþe sã “recopieze” acest lanþal elaborãrii proteinelor de bazã, cu scopulde a fi ele însele în mãsurã sã fabrice noiproteine conforme întru totul cu celeprecedente.Chestiunea este deci de a ºti cum s-aupetrecut lucrurile în acest stadiu! Cum,aceste prime celule, au inventatnenumãratele stratageme care au condus laaceastã minune: reproducerea?I. B. - ªi aici se aflã o “lege” înscrisã în chiarinima materiei care a permis minunea:aminoacizii cei mai “polari” (adicã cei carecomportã o sarcinã electrostaticã ridicatã)sunt atraºi în mod spontan de cãtre moleculeazotoase în timp ce acizii mai puþin polari seadunã mai degrabã cu alte familii, cum ar ficytosina.Astfel s-a nãscut prima schiþã a coduluigenetic! Apropiindu-se de anumite nucleotide
(ºi nu de altele) faimoºii noºtri aminoacizi auelaborat în timp planurile propriei lor
construcþii, apoi instrumentele ºi materialeledestinate fabricãrii lor.G. B. – Aici trebuie sã insistãm încã o datã:nici una din operaþiunile evocate mai sus nuputea sã se efectueze la întâmplare.Sã luãm un exemplu printre multe altele:pentru ca asamblajul nucleotidelor sãconducã “din întâmplare la elaborarea uneimolecule A.R.N. utilizabile ar fi trebuit canatura sã multiplice “pe dibuite” încercãrilede-a lungul a cel puþin 1015 ani, adicã de100.000 de ori mai mult decât vârsta totalã auniversului nostru.Un alt exemplu: dacã oceanul primar ar fizãmislit toate variantele (adicã toþi izomerii)susceptibile de a fi elaborate “din
întâmplare” plecând de la o singurã moleculãconþinând câteva sute de atomi, aceasta ne-ar fi condus la construirea a mai mult de 1080 izomeri posibili. Ori, universul întreg conþinefãrã îndoialã mai puþin de 1080 atomi.
J. G. – Altfel spus, o singurã încercare la întâmplare pe Terra ar fi fost deajuns sãepuizeze întreg universul. Ca ºi cum toateschemele evoluþiei ar fi fost scrise dinainte,de la origini.Dar aici revine o întrebare. Dacã evoluþiamateriei spre viaþã ºi conºtiinþã dezvãluie oordine, despre ce ordine este vorba?Eu observ cã dacã întâmplarea tinde sãdistrugã ordinea, inteligenþa se manifestãdimpotrivã, prin organizarea lucrurilor, prinaºezarea unei ordini plecând de la haos.Pot deci, observând uluitoarea complexitatea vieþii, sã concluzionez cã universul însuºi
este “inteligent”: o inteligenþãtranscendentã faþã de ceea ce existã pe
planul realitãþii noastre (în clipa primordialãa ceea ce noi numim Creaþia), a organizatmateria care a dat naºtere la viaþã.Dar, încã o datã: care este natura profundã aacestei ordini”, a acestei inteligenþeperceptibile în toate dimensiunile realului?I. B. – Pentru a rãspunde, trebuie sãreflectãm mai întâi asupra a ceea ce numimhazard (întâmplare).
De-a lungul paginilor precedente, am vãzut cã aventura vieþii rezultã dintr-o tendinþãuniversalã a materiei de a se organiza în mod spontan în sisteme din ce în ce mai eterogene.Miºcarea este orientatã de launitate spre diversitate, creând ordinea plecând de la dezordine, elaborând structuri de organizare tot mai complexe.Dar de ce natura a produs ordinea? Nu se poate rãspunde la aceastã întrebare fãrã aaminti urmãtoarele: universul pare a fi fost reglat cu minuþiozitate în aºa fel încât sã permitã apariþia unei materii organizate,apoi a vieþii, ºi în sfârºit a conºtiinþei. Dacãlegile fizicii nu ar fi fost cu rigurozitate ceeace sunt, atunci, “noi, care vorbim, nu am fi aici”. Ba mai mult, dacã una singurã dintremarile constante universale – de exemplu,constanta gravitaþiei, viteza luminii sauconstanta lui Planck – ar fi fost, la origine,supusã unei alteraþii infime, universul nu ar fi avut nici o ºansã de a adãposti fiinþe vii inteligente: poate chiar nici el n-ar fi apãrut vreodatã. Acest reglaj, de o precizie uluitoare, este
oare produsul unei pure “întâmplãri”, saurezultã din voinþa unei Cauze Primare, a unei
inteligenþe organizatoare care transcenderealitatea noastrã?
ÎNTÂMPLARE SAU NECESITATE
G. B. – Parcurgând lungul drum al vieþii, de laprimele molecule organice pânã la om, iatã-ne din nou confruntaþi cu o întrebareinevitabilã: evoluþia cosmicã care a conduspânã la om este, aºa cum gândea biologul
Jacques Monod, rodul întâmplãrii pure saumai degrabã aceastã evoluþie se înscrie într-un mare plan universal în care fiecareelement a fost calculat cu minuþiozitate?Existã o ordine subiacentã în spatele a ceeace, fãrã sã înþelegem, noi numim întâmplare?
J. G. – Pentru a rãspunde la aceastã întrebaretrebuie sã mergem cãtre întâmplarea profundã, aceea a enigmelor ºi a misterelor:care este în acest caz semnificaþia a ceea cese cheamã, simplu, ordinea lucrurilor ? Luaþiun fulg de zãpadã: acest minuscul obiectascultã de niºte legi matematice ºi fizice de osurprinzãtoare subtilitate care dau naºtere lafiguri geometrice ordonate dar total diferiteunele de altele: cristale ºi policristale, ace ºidendrite, plãcuþe ºi coloane etc. Cel maiuluitor este cã fiecare fulg de zãpadã esteunic în lume: dupã ce a plutit timp de vreoorã prin vânt, el a fost supus la fel de fel defluctuaþii (temperaturã, umiditate, prezenþaunor impuritãþi în atmosferã) care îi vorimprima o figurã specificã: forma finalã aunui fulg conþine istoria tuturor condiþiiloratmosferice pe care le-a traversat. Ceea ce
mã fascineazã este cã în chiar miezul fulguluide zãpadã eu regãsesc esenþa unei ordini: un
echilibru delicat între forþele de stabilitate ºicele de instabilitate; o interacþiune fecundã
între forþe la scarã umanã ºi cele la scarãatomicã. De unde vine acest echilibru? Careeste originea acestei ordini? A acesteisimetrii?I. B. – Pentru a afla un element de rãspuns,vom coborî ceva mai adânc în infinitul mic.Sã privim ce se petrece la nivelul atomului.Comportamentul particulelor elementarepare dezordonat, aleatoriu, imprevizibil. Înfizica cuanticã nu existã cu adevãrat nici unmijloc de a prezice evenimentele individualesau singulare. Sã ne imaginãm cã am închideun kilogram de radium într-o casã de bani ºicã, 1600 de ani mai târziu, am reveni pentrua vedea ce s-a întâmplat. Vom aflakilogramul nostru de radium intact?Nicidecum: jumãtate din atomii de radiumvor fi dispãrut conform binecunoscutuluiproces de dezintegrare radioactivã. Fizicieniispun cã “semi-viaþa” sau perioada radium-ului este de 1600 de ani: timpul necesarpentru ca jumãtate din atomii unui bloc deradium sã se dezintegreze.Aici se pune o întrebare: putem sãdeterminãm care atomi de radium urmeazãsã se dezintegreze? Chiar dacã faptuldisplace apãrãtorilor determinismului, noi nuavem nici un mijloc de a ºti pentru ce cutareatom se dezintegrezã mai degrabã decâtaltul.Noi putem prezice câþi atomi se vordezintegra dar suntem incapabili sã spunemcare: nici o lege fizicã nu îngãduie sã fie
descris procesul care se aflã la origineaacestei selecþii.
Teoria cuanticã poate sã descrie cu o mareprecizie comportamentul unui grup departicule, dar atunci când este vorba de oparticulã individualã, ea va avansa doar probabilitãþi . J. G. – Acest argument este foarte puternicdar nu mã convinge. Pânã la ce punct oareceea ce ne apare aleatoriu nu se va dovedi, laun alt nivel, organizat? Pentru a reveni laceea ce spuneam în legãturã cu hazardul, amimpresia cã acesta nu existã: ceea ce noinumim hazard poate cã este doarincapacitatea noastrã de a înþelege un gradde organizare superior.G. B. – Aici ne întâlnim cu ideile fizicianuluienglez David Bohm, dupã care, miºcãrilefirelor de praf într-o razã de soare carepãtrunde în camerã, nu sunt întâmplãtoaredecât în aparenþã: sub dezordinea vizibilã afenomenelor existã o ordine profundã, de ungrad infinit mai ridicat , care ar permite explicarea a ceea ce noi interpretãm ca fiindrolul hazardului. Sã ne reamintim, deexemplu, o experienþã celebrã în fizicã: cea a“fantelor duble”. Dispozitivul este de o maresimplitate: se interpune un ecran strãpuns de2 fante verticale paralele între o placãfotograficã ºi o sursã de luminã care permitetrimiterea de fotoni, adicã corpusculeluminoase, spre ecran. Când se proiecteazãparticulele luminoase una câte una spre cele2 fante, este imposibil sã spunem care dinele va fi traversatã de particulã ºi nici unde va ajunge aceasta exact pe placa fotograficã.Din acest punct de vedere, miºcarea ºi
traiectoria particulei luminoase sunt aleatoriiºi imprevizibile.
Totuºi, dupã vreo 1000 de tiruri, fotonii numai lasã o patã întâmplãtoare pe placafotograficã. Ansamblul particulelor trimiseseparat formeazã acum o figurã perfectordonatã, binecunoscutã sub denumirea defranje de interferenþã. Aceastã figurã, înansamblul ei, era perfect previzibilã. Altfelspus, caracterul “aleatoriu” alcomportamentului fiecãrei particule izolateascundea, de fapt, un grad de organizarefoarte ridicat pe care noi nu-l puteaminterpreta.
J. G. – Aceastã experienþã îmi întãreºteintuiþia cã universul nu conþine nimic
întâmplãtor ci doar diferite grade aleorganizãrii cãrora noi trebuie sã le descifrãmierarhia. Eu am lucrat împreunã cu confraþiide la Academia de ªtiinþe, la o carte asupraturbulenþei, asupra anumitor fenomenehaotice, ca vârtejul într-o apã sau voluteleunui fir de fum în aerul calm. Aparent acestemiºcãri sunt totodatã indescriptibile ºiimprevizibile; dar împotriva oricãreiaºteptãri, în spatele curgerilor turbulentesau în miºcãrile întâmplãtoare ale fumului,un fel de constrângere se face simþitã:dezordinea se aflã, într-un fel, canalizatã îninterior de niºte motive construite pe unacelaºi model subiacent, cãruia specialiºtii i-au dat simpaticul nume de “Atractorstraniu”.G. B. – O precizare asupra atractoruluistraniu: acesta existã în “spaþiul fazelor”,adicã în spaþiul care conþine toateinformaþiile dinamice, toate variaþiile
posibile ale unui sistem mecanic. Un exemplude atractor elementar? Un punct fix, de care
este agãþatã o bilã de oþel. Aceasta se poatedeplasa la capãtul firului sãu, dar dupã oorbitã precisã, de care bila noastrã s-arputea îndepãrta cu greu. În spaþiul fazelor,toate traiectoriile vecine sunt ca atrase deorbita de rotaþie: acesta este “atractorulstraniu” al sistemului. Ori, ceea ce esteadevãrat pentru un sistem simplu este la felpentru sistemele complexe: existã în ele“atractori stranii” care le ordoneazã dininterior comportamentul.I. B. – La scara macroscopicã, prezenþastructurilor ordonate care caracterizeazãuniversul, rãmâne, în ciuda cunoºtinþelornoastre, un mister. Sã luãm în discuþieomogenitatea galaxiilor: uniformitatea ºiizotropia distribuþiei materiei sunt uluitoare;sã ne reamintim cã mãrimea universuluiobservabil este de ordinul a 1028 centimetri;la aceastã scarã, materia are o densitateuniformã pe care o putem mãsura cu oprecizie de ordinul a 10-5.Totuºi, la scãri inferioare, universul înceteazãde a mai fi omogen: el este alcãtuit dintr-o
îngrãmãdire de galaxii care, la rândul lor,sunt compuse din stele, etc. Întrebarea ceamai tulburãtoare este urmãtoarea: care esteoriginea acestei omogenitãþi? Cum a pututdezordinea la scarã micã sã creeze o ordineatât de elevatã la scarã mare?
J. G. – Dacã o ordine subiacentã guverneazãevoluþia realului, devine imposibil desusþinut, din punct de vedere ºtiinþific, cãviaþa ºi inteligenþa au apãrut în univers caurmare a unor serii de accidente, de
evenimente aleatorii cãrora le-ar lipsi oricefinalitate. Observând natura ºi legile care se
degajã din ea, mi se pare, dimpotrivã, cãuniversul în întregime tinde cãtre conºtiinþã.Ba, mai mult: în imensa lui complexitate ºi înciuda aparenþelor lui ostile, universul estefãcut pentru a zãmisli viul, conºtiinþa ºiinteligenþa. De ce? Pentru cã, parafrazând uncitat celebru, “materia fãrã conºtiinþã nueste decât o ruinã a universului”. Fãrã noi,fãrã o conºtiinþã care sã mãrturiseascãdespre el însuºi, universul nu ar putea aveaexistenþã: noi suntem universul însuºi , viaþalui, conºtiinþa lui, inteligenþa lui.G. B. – Atingem aici un mare mister: sã nereamintim cã întreaga realitate se sprijinã peun mic numãr de constante cosmologice: maipuþin de 15. Este vorba de constantagravitaþiei, a vitezei, luminii, a zero-uluiabsolut, de constanta lui Planck etc. Noicunoaºtem valoarea fiecãrei constante cu oremarcabilã precizie.Ori, dacã o singurã constantã ar fi fost cât depuþin modificatã, atunci universul – cel puþinaºa cum îl cunoaºtem noi – nu ar fi putut sãaparã. Un exemplu frapant ne este dat decãtre densitatea iniþialã a universului: dacãaceastã densitate s-ar fi îndepãrtat cât depuþin de valoarea lui criticã pe care o avea la10-35 secunde dupã big bang, universul nu s-ar fi putut constitui.I. B. – Astãzi, raportul între densitateauniversului ºi densitatea criticã originarãeste de ordinul 0,1; ori, raportul a fostincredibil de aproape de 1 în epoca foarte
îndepãrtatã pânã la care am urcat: 10-35
secunde.
Îndepãrtarea de pragul critic a fostextraordinar de micã (de ordinul lui 10-40) în
prima clipã dupã big bang, aºa încât putemafirma cã universul a fost “echilibrat ” exact
în clipa urmãtoare naºterii lui.G. B. – Aceasta a permis declanºarea tuturorfazelor care au urmat. Un alt exemplu alacestui fantastic reglaj: dacã am ridica cu 1%intensitatea forþei nucleare care controleazãcoeziunea nucleului atomic, am suprima oriceposibilitate nucleelor de hidrogen de arãmâne libere; ele s-ar combina cu alþiprotoni ºi neutroni pentru a forma nucleegrele. Astfel, hidrogenul nemaiexistând, nuar putea sã se mai combine cu atomii deoxigen pentru a produce apa indispensabilãnaºterii vieþii. Dimpotrivã, dacã am diminuaun pic forþa nuclearã, atunci ar deveniimposibilã fuziunea nucleelor de hidrogen.Fãrã fuziunea nuclearã, n-am avea nici sori,nici surse de energie, nici viaþã.I. B. – Ceea ce este adevãrat pentru forþanuclearã este la fel ºi pentru alþi parametri,cum ar fi forþa electromagneticã. Dacã ammãri-o foarte puþin, am întãri legãtura întreelectron ºi nucleu; în acelaºi timp, reacþiilechimice care rezultã din transferul deelectroni spre alte nuclee nu ar mai fiposibile. Multe elemente nu s-ar mai puteaforma ºi într-un astfel de univers, moleculeleADN nu ar fi avut nici o ºansã sã aparã.Alte dovezi ale reglajului perfect aluniversului nostru? Forþa de gravitaþie: dacãea ar fi fost doar un pic mai slabã atunci cânds-a format universul, norii primari dehidrogen nu ar mai fi putut niciodatã sã secondenseze pentru a atinge pragul critic al
fuziunii nucleare: stelele nu s-ar mai fi aprinsniciodatã. N-am fi fost mai fericiþi nici în caz
contrar: o gravitaþie mai puternicã ar ficondus la o adevãratã ambalare a reacþiilornucleare: stelele s-ar fi aprins furioasepentru a muri atât de repede încât viaþa nuar fi avut timp sã se dezvolte.De fapt, oricare ar fi parametrii consideraþi,concluzia este mereu aceeaºi: dacã li semodificã valoarea oricât de puþin, suprimãmorice ºansã de apariþie a vieþii.Constantele fundamentale ale naturii ºicondiþiile iniþiale care au permis apariþiavieþii pare deci a fi reglate cu o precizieuluitoare. Încã o ultimã cifrã: dacã rata deexpansiune a universului la începutul lui ar fisuferit o abatere de 10-40, un numãr
îngrozitor de mic, pentru cã cifra 1 nu aparedecât dupã 40 de zerouri, materia iniþialã s-ar fi risipit în vid: universul nu ar mai fi pututda naºtere la galaxii, la stele, la viaþã.Pentru a da o idee asupra fineþii deneconceput cu care pare sã fi fost reglatuniversul, este suficient sã ne imaginãmperformanþa unui trãgãtor care ºi-ar atingeþinta de 1 cm2 aflatã la celãlalt capãt aluniversului, la 15 miliarde de ani luminã.
J. G. – Astfel de cifre nu pot decât sã-mi întãreascã convingerea: nici galaxiile, cumiliardele lor de stele, nici planetele ºiformele de viaþã pe care ele le conþin nusunt un accident sau o simplã “fluctuaþie ahazardului”.Noi nu am apãrut aºa, într-o bunã zi, ºi nu înalta fiindcã o pereche de zaruri cosmice aucãzut pe partea norocoasã. Sã lãsãm aceastacelor care nu vor sã se confrunte cu adevãrul
I. B. – Este adevãrat cã ºi calcululprobabilitãþilor pledeazã în favoarea unuiunivers ordonat, minuþios reglat, a cãruiexistenþã nu poate fi zãmislitã la întâmplare.Desigur, matematicienii nu ne-au povestit
încã întreaga istorie a hazardului: ei ignorãchiar ce este acesta.Dar ei au putut proceda la unele experienþedatoritã unor ordinatoare generatoare denumere aleatorii. Plecând de la o regulãderivatã din soluþiile numerice ale ecuaþiiloralgebrice, s-au programat maºini care sã producã hazardul . Legile probabilitãþii aratãcã aceste ordinatoare ar trebui sã calculezetimp de miliarde de miliarde de miliarde deani, adicã pe o duratã aproape infinitã, pânãcând ar putea sã aparã o combinaþie denumere comparabile cu cele care au permisivirea universului ºi a vieþii.Altfel spus, probabilitatea matematicã pentruca universul sã fi fost zãmislit de cãtrehazard este practic nulã.
J. G. – Eu sunt convins de acest lucru. Dacãuniversul existã aºa cum îl cunoaºtem noi,este tocmai pentru a permite vieþii ºiconºtiinþei sã se dezvolte. Existenþa noastrãera, într-un fel, minuþios programatã de laînceput , în Timpul lui Planck. Tot ceea ce mã
înconjoarã astãzi, de la spectacolul stelelorpânã la arborii care împodobesc grãdinaLuxembourg-ului, toate acestea existau deja
în germene în universul minuscul al începuturilor: universul ºtia cã omul va venila ceasul sãu.G. B. – Regãsim aici faimosul “Principiu
Antropic”, emis în 1974, de cãtreastrofizicianul englez Brandon Carter. Dupã
el, într-adevãr, “universul este dotat foarteexact cu proprietãþile necesare zãmisliriiunei fiinþe capabile de conºtiinþã ºi deinteligenþã”. Deci, lucrurile sunt ceea ce suntpur ºi simplu pentru cã nu ar fi putut sã fiealtfel : nu existã loc, în realitate, pentru ununivers diferit de cel care ne-a zãmislit penoi.I. B. – Afarã doar dacã acceptãm ideeaconform cãreia existã, alãturi de universulnostru o infinitate de alte universuri“paralele”, care prezintã toate diferenþe maimult sau mai puþin importante faþã de alnostru. Dar la aceasta vom reveni maiamãnunþit mai departe.
J. G. – Dacã, efectiv, nu existã loc decâtpentru un univers ca cel în care noi trãim,aceasta înseamnã, odatã mai mult, cã oordine implicitã, foarte profundã ºi invizibilã,lucreazã dedesubtul dezordinei explicite carese manifestã cu atâta generozitate. Naturamodeleazã direct în haos formele complicateºi superior organizate ale viului. În opoziþiecu materia neînsufleþitã, universul viu estecaracterizat printr-un grad sporit deorganizare: pe când universul fizic se
îndreaptã spre o entropie din ce în ce maievidentã, viul urcã, într-un fel, de-a lungulacestui curent contrar pentru a crea tot maimultã ordine.Din aceastã cauzã trebuie sã reevaluãm rolula ceea ce se cheamã “hazard”. Jung susþineacã apariþia “coincidenþelor semnificative”implicã în mod necesar existenþa unuiprincipiu explicativ care trebuie sã se adauge
La originea Creaþiei, nu existã evenimente întâmplãtoare, nu existã hazard, ci o ordinecu mult superioarã tuturor celor pe care noiputem sã ni le imaginãm: ordinea supremãcare regleazã constantele fizice, condiþiileiniþiale, comportamentul atomilor ºi viaþastelelor. Puternicã, liberã, existentã în infinit,tainicã, implicitã, invizibilã, sensibilã, ea(ordinea) se aflã acolo, eternã ºi necesarã înspatele fenomenelor, foarte sus deasuprauniversului dar prezentã în fiecare particulã.
Astfel, realitatea – aºa cum o cunoaºtem noi – pare a fi rodul unei ordini transcendente,care susþine tainic apariþia ºi dezvoltareasa.Dar ce este realul? Din ce este alcãtuitãlumea fizicã ce ne înconjoarã? Concepþiamecanicistã a universului propusã de fizicalui Newton este întemeiatã pe ideea conformcãreia realitatea comportã 2 lucruri fundamentale: obiecte solide ºi un spaþiuvid. În viaþa cotidianã, aceastã concepþiefuncþioneazã fãrã greº: conceptul de spaþiuvid ºi corpuri solide face parte integral dinmodul nostru de a gândi ºi de a percepelumea fizicã. Domeniul cotidianului poate fi privit astfel ca o “regiune de dimensiuni medii” în care regulile fizicii clasice continuãsã se aplice.Dar totul se va schimba dacã pãrãsimuniversul vieþii noastre obiºnuite pentru a plonja în infinitul mic, în cãutareaconstituantelor lui ultime. Doar la sfârºitul secolului nostru, datoritã descoperirii
substanþelor radioactive, urma sã sedescopere adevãrata naturã a atomilor: ei nu
erau bile de materie indestructibile, ci compuºi din particule ºi mai mici. Pe direcþiaexperienþelor lui Rutherford, cercetãrile lui Heisenberg ºi ale cercetãtorilor fizicii matematice au demonstrat cã particuleleconstituente ale atomilor – electronii, protonii, ºi zeci de alte elementeinfranucleare care au fost descoperite încontinuare – nu manifestã nici una din proprietãþile asociate obiectelor fizice.Particulele elementare nu se comportã pur ºi simplu ca niºte particule “solide”: ele par ase comporta ca niºte entitãþi abstracte.Despre ce este vorba?Pentru a încerca sã ºtim, va trebui sãabandonãm lumea noastrã cu legile ºi certitudinile ei. ªi atunci va trebui sãadmitem cã universul nu este doar mai straniu decât îl gândim, ci cã nici nu-l putemgândi în toatã stranietatea lui.
ÎN CÃUTAREA MATERIEI
J. G. – De acum mai bine de un secol, amintrat în era cuanticã. ªi filosoful din mine se
întreabã: în ce mãsurã aceastã nouãconcepþie repune în discuþie percepereaobiectelor care ne înconjoarã în viaþaobiºnuitã? Sã reluãm exemplul cu cheianoastrã: ceea ce am aflat ne obligã ca deacum înainte sã admitem cã este vorba de ocheie fãcutã din entitãþi care aparþin uneialte lumi : aceea a infinitului mic, a atomuluiºi a particulelor elementare. Dar cum sãfacem sã coincidã evoluþia cunoºtinþelor
noastre teoretice cu experienþa care ne vinedin realitatea de fiecare zi? Tot ceea ce fizica
cuanticã m-a învãþat în legãturã cu aceastãcheie nu mã împiedicã, într-adevãr, sã oresimt ca pe un “obiect” material cãruia îisimt greutatea ºi consistenþa în cãuºulpalmei. Dar aceasta nu este decât o iluzie pescena teatrului realitãþii. Ce existã aºadardincolo de substanþa sa solidã? Înainte de ada cuvântul ºtiinþei de astãzi aº dori sã revinla 2 mari gânditori care au rãspuns, fiecare înfelul lui, la aceastã întrebare: primul senumea Bergson. Într-o frumoasã zi de mai în1921, hotãrâsem sã mã duc la Academia deªtiinþe morale ºi politice. Acolo, pentru primaoarã, am întâlnit (sau mai degrabã amcontemplat mai de departe, în clar-obscurulunei sãli care rãspândea miros de lemn vechiºi de cearã) pe marele Bergson. Din aceastãprimã întâlnire, mi-au rãmas pânã astãzi 2lucruri: un desen al feþii pe care l-am schiþat
în grabã din profil; dincolo de imagine,amprenta adâncã, neºtearsã a gândirii sale.În ziua aceea, am realizat cã avea oconcepþie pur spiritualã asupra materiei.Pentru a o înþelege mai bine trebuie sã citimceea ce scria în 1912 unui iezuit, pãrinteluide Tonquédec:“Consideraþiile expuse în eseul meu“Materie ºi Memorie” fac sã reiasã foarteclar, sper, realitatea spiritului. Din toateacestea se degajã în mod firesc ideea unuiDumnezeu creator ºi liber, generator deodatãal materiei ºi vieþii”.Cum ajunsese el la o astfel de certitudine?Foarte simplu, sprijinindu-se pe aceastã ideecã la originea universului se aflã un elan de
conºtiinþã purã, o ridicare spre înalt care, laun moment dat, s-a întrerupt ºi a “cãzut”.
Tocmai aceastã cãdere, aceastã recãdere aconºtiinþei divine este generatoarea materieiaºa cum o cunoaºtem noi. Nu-i de mirare,deci, cã aceastã materie are o memorie“spiritualã”, legatã de originile sale.Acum, câteva cuvinte asupra unui al doileapersonaj care, ºi el, a contat mult în viaþamea: Pãrintele Teilhard de Chardin. El fuseseprieten cu unchiul meu Iosif, care,dintotdeauna, mi-a vorbit de el. Am reuºit sã-l întâlnesc într-o zi prin 1928, în timpul uneiretrageri. Atunci l-am vãzut cum era înrealitate: marcat de o gravitate care nu l-apãrãsit niciodatã. S-a spus ºi s-a scris multasupra acestui mare gânditor; dar esenþialulfilosofiei lui se exprimã mai puþin în viziuneape care o avea asupra evoluþiei biologice ºimai mult în ideea foarte personalã pe care ºi-o fãcea el despre materie.Aceastã idee i s-a impus brusc atunci cândavea 7 ani. Într-o zi a atins cu mâna lui decopil brãzdarul unui plug: într-o clipã, el aveasã perceapã ce era Fiinþa: ceva dur, pur ºipalpabil. Dar mai ales, în momentul în caredegetele lui mici s-au atins de oþelul rece ºineted al plugului, mama lui a început sã-ivorbeascã de Isus Hristos. Atunci în acestcopil, cele 2 extremitãþi ale Fiinþei, materiaºi spiritul, aceºti 2 poli pe care adesea îipercepem în opoziþie, s-au reunit pentrutotdeauna.Astãzi îmi vine sã dau dreptate ºi lui Bergsonºi lui Teilhard; ca ºi ei, sunt tentat sã cred cãmateria este fãcutã din spirit ºi cã ea neconduce în mod direct la contemplarea lui
Dumnezeu. 60 de ani dupã marile descopeririale teoriei cuantice, convingerile mele despre
“spiritualitatea” materiei, sau desprematerialitatea spiritului, sunt ele fondate înmod obiectiv? Oare cunoºtinþele noastre celemai actuale asupra materiei ne conduc,ºtiinþific, cãtre spirit? Începem sã înþelegemcã ar putea sã existe rãspunsuri la aceste
întrebãri: ele trebuiesc cãutate în chiar inimamateriei, în intimitatea sa cea mai profundã.G. B. – Sã plecãm de la ceva vizibil: o picãturãde apã, de exemplu. Aceasta este compusãdin molecule (aproximativ 1000 de miliardede miliarde) fiecare din ele mãsurând 10-9
metri. Acum sã pãtrundem în acestemolecule: vom descoperi aici atomi mult maimici, a cãror dimensiune este de 10-10 metri.Sã ne continuãm cãlãtoria. Fiecare atom estecompus dintr-un nucleu încã ºi mai mic (10-14
metri) ºi din electroni care “graviteazã” în jurul lui.Dar explorarea noastrã nu se opreºte aici. Unnou salt, ºi iatã-ne în inima nucleului: de dataaceasta, vom întâlni o mulþime de noiparticule: (nucleonii, din care cei maiimportanþi sunt protonii ºi neutronii) de omicime extraordinarã, fiindcã ele ating odimensiune de 10-15 metri.Am atins capãtul drumului nostru? Este aiciultima frontierã dincolo de care nu mai existãnimic? Nicidecum.De vreo 20 de ani s-au descoperit particule
încã ºi mai mici, hadronii, compuºi ei înºiºidin entitãþi infinitezimale, care ating“mãrimea” inimaginabilã de 10-18 metri:cuarcii. Vom vedea îndatã de ce acesteparticule reprezintã un fel de “zid
dimensional”: nu existã nici o mãrime fizicãmai micã decât 10-18 metri.
I.B. – Sã revenim la cheia Dv. Primul lucru decare suntem siguri de acum înainte, este cãea este fãcutã din vid . Un exemplu ne vapermite sã înþelegem cã universul întregeste compus în esenþã din vid. Sã neimaginãm cum cheia noastrã ar creºte, pânãar atinge mãrimea Pãmântului. La aceastãscarã, atomii care alcãtuiesc cheia giganticãabia ar avea mãrimea cireºelor.Dar iatã ceva ºi mai impresionant. Sãpresupunem cã am lua în mânã unul dinaceºti atomi de mãrimea unei cireºe. Oricât l-am studia, chiar cu ajutorul microscopului,ne-ar fi absolut imposibil sã-i observãmnucleul, mult prea mic la aceastã scarã. Într-adevãr, pentru a se vedea ceva, va trebui sãschimbãm din nou scara. Cireaºa carereprezintã atomul nostru va creºte iarãºipânã va deveni un glob enorm, înalt de 200de metri. În ciuda acestei mãrimiimpresionante, nucleul atomului nostru nu vafi totuºi mai mare decât un minuscul fir depraf. Acesta este vidul atomului .G. B. – Sã ne oprim o clipã asupra acestuisubiect deconcertant: paradoxul uneimultitudini de elemente care, în final, serevarsã în gol, devin insesizabile. Pentru a
înþelege, sã presupunem cã eu vreau sãnumãr toþi atomii unui grãunte de sare. ªi sãpresupunem cã eu aº fi aºa de iute încât aºnumãra un miliard pe secundã. În ciudaacestei performanþe remarcabile, mi-artrebui mai mult de 50 de veacuri pentru aefectua recensãmântul complet al poporuluide atomi conþinut de minusculul grãunte de
sare. O altã imagine: dacã fiecare atom dingrãuntele de sare ar avea mãrimea unui vârf
de spin, totalitatea atomilor care compungrãuntele de sare ar acoperi Europa întreagãcu un strat uniform, gros de 20 de centimetri.
J. G. – Numãrul de indivizi care existã îninteriorul unei particule de materie este atâtde greu de surprins de imaginaþia noastrã
încât acest lucru produce un efect comparabilcu un fel de teroare…I. B. – Totuºi, între particulele elementaredomneºte un vid imens. Dacã eu reprezintprotonul unui nucleu de oxigen printr-un vârf de ac aºezat pe aceastã masã în faþa meaatunci electronul care graviteazã în jurul luidescrie o circumferinþã care trece prinOlanda, Germania ºi Spania. De aceea, dacãtoþi atomii care alcãtuiesc trupul meu artrebui sã se strângã pânã ce s-ar atinge întreei, nu ar mai putea sã mã zãreascã nimeni. Aºavea mãrimea unui fir de praf infim; abia decâteva miimi de milimetru.De fapt, de când au început halucinantul lorplonjon în inima materiei, fizicienii au înþelescã drumul lor, departe de a se opri lafrontiera nucleului, se scufundã în oceanulimens al acelor particule nucleare pe care le-am desemnat mai sus cu numele de“hadroni”. Totul se petrece ca ºi cum, dupãce am pãrãsit fluviul pe care navigam deobicei ne-am afla în faþa unei mãri fãrãlimitã, brãzdatã de valuri enigmatice, care sepierd într-un orizont negru ºi îndepãrtat.
J. G. – Aceasta s-ar putea foarte bine aplica ºiinfinitului mare. Dacã ne îndreptãm ochiicãtre stele, ce vom întâlni? ªi acolo, tot vidul.Un vid enorm între stele ºi, mereu mai
departe, la milioane sau miliarde de aniluminã de aici, vidul intergalactic: o
rezultatul, mereu provizoriu, alinteracþiunilor necontenite între “câmpurile”imateriale.
J. G. – Pentru prima oarã am auzit vorbindu-se de aceste câmpuri cu vreo 30 de ani înurmã. Aceastã nouã teorie mi se pare cã sedeschide asupra unui concept adevãrat alrealului: urzeala lucrurilor, substratul ultimnu este material ci abstract: o “idee purã” acãrei siluetã nu este conturatã nemijlocitdecât printr-un act matematic.În aceastã privinþã, remarc cã ºtiinþaconducãtoare, cea care ne face sã pãtrundem
în interiorul acestor secrete ale cosmosului,nu este atât fizica cât matematica, sau maiprecis fizica matematicã. Acest lucru estevizibil în destinul celor 2 savanþi iluºtri caremi-au însemnat adânc viaþa în mai multerânduri: cei 2 fraþi Broglie. Cel mare, DuceleMaurice, era mai întâi de toate fizician; darfratele lui mai mic Louis, matematician deformaþie, a fãcut mai multe descoperiri înfaþa tablei negre decât a fãcut Maurice înlaboratorul lui. Pentru ce? Probabil fiindcãuniversul ascunde un secret al eleganþei abstracte, un secret în care materialitateaconteazã mai puþin.I. B. Intuiþia Dv. se apropie de rezoluþiilepropuse de fizica nouã. Dar este oare posibilsã spunem ceva mai mult în legãturã cu acestsecret care, în ochii Dv. de filosof, seascunde în spatele universului?
J. G. – Când eu îmi dau seama de ordineamatematicã ce se reveleazã în chiar inimarealului, raþiunea mã obligã sã spun cã acest
necunoscut, ascuns în spatele cosmosuluieste cel puþin o inteligenþã hiper-
matematicã, calculantã ºi, chiar dacã nu esteun cuvânt prea frumos, relaþionantã, adicãcreatoare de relaþii, aºa încât ea trebuie sãfie de tip abstract ºi spiritual.Sub faþa vizibilã a realului, existã deci ceeace Grecii numeau “logos”, un elementinteligent, raþional, care regleazã, dirijeazãºi însufleþeºte lumea, ºi care face ca aceastãlume sã nu fie haos, ci ceva ordonat.G. B. – Descrierea pe care o propuneþi Dv.asupra acestui element structurant estefoarte apropiatã de felul în care sunt
înþelese astãzi câmpurile fizicefundamentale.
J. G. – Care este natura profundã a acestorcâmpuri fizice?G. B. – La aceasta vom reveni mai târziu.Dar mai întâi, socotesc necesar sã discernemmai bine ceea ce astãzi se desemneazã prinnoþiunea de particulã elementarã, desigurdestul de vag.Mai întâi, trebuie ºtiut cã nu existã, în total,decât 4 particule stabile în lumea atomicã:protonul, electronul, fotonul ºi neutronul.Existã ºi altele cu sutele, dar sunt infinit maipuþin stabile, dezintegrându-se fie aproapeinstantaneu dupã apariþia lor, fie dupã untimp mai mult sau mai puþin lung.
J. G. – O cifrã tocmai m-a frapat: spuneþi cãexistã încã vreo 100 de particule, foartediferite între ele…I. B. – Pe mãsurã ce cercetãrile înainteazã, sedescoperã necontenit alte particule noi,mereu mai fundamentale. Într-adevãr, decând au plonjat în inima nucleului, fizicienii
particule nucleare care, mai târziu, s-aunumit prin convenþie hadroni.G. B. – Un fapt se impune: nu existã decât 3posibilitãþi referitor la ceea ce stã în spatelefrontierei nucleului. Prima ipotezã este aceeacã drumul în infinitul mic nu poate aveasfârºit. De vreo 20 de ani, datoritãacceleratoarelor de particule din ce în ce maiputernice, fizicienii au identificat o mulþimede particule tot mai fundamentale, mai mici,mai instabile, mai imperceptibile, încât paresã existe un numãr infinit de nivele alerealitãþii. Faþã de aceastã proliferarevertiginoasã, care s-a accelerat ºi mai tare înaceºti ultimi ani, câþiva cercetãtori suntcuprinºi astãzi de o îndoialã: ºi dacã, în fond,nici nu existã particule cu adevãrat“elementare”? Particulele identificabile nusunt ele alcãtuite din particule mereu maimici, în cursul unui proces de divizarecontinuã care nu va avea niciodatã sfârºit?A doua posibilitate, dezvoltatã de ominoritate de specialiºti ai nucleului, estefondatã pe ideea cã vom ajunge într-o zi sã
întâlnim nivelul fundamental al materiei, unfel de “fund stâncos” alcãtuit din particuleindivizibile, dincolo de care va fi absolutimposibil sã mai fie descoperit orice altceva.În sfârºit, rãmâne a treia ipotezã: la acestultim nivel, particulele identificate cafundamentale vor fi în acelaºi timpelementare ºi compozite. În acest caz,particulele vor fi desigur constituite dinelemente, dar aceste elemente vor fi deaceeaºi naturã cu ele. Pentru a avea o
imagine, totul se petrece ca ºi cum o tartã cumere tãiate în 2 ar da 2 tarte noi cu mere
întregi, absolut identice cu tarta originalã.Oricare ar fi modul în care s-ar lua dinacestea, este imposibil într-un asemenea cazsã se obþinã 2 jumãtãþi de tartã.Tocmai aceastã a treia ipotezã pare astãzi sãprimeascã adeziunea majoritãþii fizicienilornucleari: ea a permis modelarea, mai ales, ateoriei cuarcilor.I. B. – Oricare ar fi pãrerea adoptatã,scufundarea în inima materiei prezintã totuºiaspecte derutante. De aceea filosoful trebuiesã-ºi punã o întrebare simplã: care esteastãzi particula cea mai elementarã, cea maifundamentalã, pusã în evidenþã de cãtrefizician?G. B. – Se pare cã aceastã entitate ultimã arfi fost atinsã, cel puþin teoretic, prin ceea cefizicienii, nu fãrã maliþiozitate, au botezat“cuarci”. De ce? Fiindcã aceste particuleexistã în grupe de câte 3, exact ca vestiþii“cuarci” inventaþi de James Joyce în romanulsãu Finnegans Wake. Pentru a-i descoperi, sãplonjãm în inima nucleului: acolo vom întâlnihadronii, astãzi bine identificaþi, careparticipã la toate interacþiunile cunoscute.Ori aceste particule par sã se descompunã ºiele în entitãþi ºi mai mici: cuarcii.Cu aceºtia începe domeniul abstracþiei pure,
împãrãþia existenþelor matematice. Pânãacum, niciodatã nu a fost posibil sã seconstate dimensiunea fizicã a acestor cuarci:au tot fost cãutaþi pretutindeni în razelecosmice, în nenumãrate experienþe delaborator, nu au fost niciodatã observaþi. Înfine, modelul cuarcilor se sprijinã pe un fel de
ficþiune matematicã, care, în mod straniu,prezintã avantajul de a funcþiona.
I. B. – Teoria acestei particule ipotetice a fostpropusã pentru prima oarã în 1964 de cãtrefizicianul Murray Gell-Mann. Conform acesteipãreri, toate particulele cunoscute astãzi, arrezulta din combinaþia câtorva cuarcifundamentali, diferiþi unii de alþii. Cel maisurprinzãtor lucru este cã astãzi, cea maimare parte a fizicienilor acceptã ideea cã ei,cuarcii, vor rãmâne insesizabili ºi pe maideparte: ei vor rãmâne pentru totdeaunaexilaþi “în partea cealaltã” a realitãþiiobservabile. Prin aceasta, se recunoaºte deci
în mod implicit cã însãºi cunoaºterea noastrãasupra realitãþii este fondatã pe odimensiune nematerialã, pe un ansamblu deentitãþi fãrã chip ºi formã, transcendentespaþiului timp, a cãror substanþã nu estedecât o pâclã de cifre.
J. G. – Este concluzia unei constatãri purmaterialiste. Dar aceste entitãþifundamentale nu au cumva o dub faþã? una,abstractã, este în legãturã cu domeniulesenþelor; dar mai existã una, concretã, carear fi în contact cu lumea noastrã fizicã. Înaceastã ordine de idei, cuarcii ar fi un fel de“mijlocitori” între cele 2 lumi.G. B. – În sprijinul intuiþiei Dv. putem sãpropunem o primã schiþã care, deocamdatã,pare sã corespundã cel mai bine cu ceea cesunt aceºti cuarci, dacã vor fi existând.Aceastã pãrere începe astãzi sã fie cunoscutã
în mediul fizicii sub numele oarecummisterios de “Matricea.S”.Despre ce este vorba?Contrar teoriilor clasice, aceasta nu se
strãduieºte sã descrie cuark-ul prin el însuºi ,ci permite sã i se sesizeze umbra care apare
datoritã interacþiunilor lui. Din acest punctde vedere, particulele elementare nu existãatât ca obiecte, ca entitãþi semnificative prinele însele, ci sunt perceptibile doar prinefectele pe care le determinã. Astfel, cuarciipot fi consideraþi ca “stãri intermediare”
într-o reþea de interacþiuni.I. B. – Unde ne vom opri deci în cãutareamaterialelor ultime? Poate asupra a 3particule care, ele singure, par sã constituieuniversul întreg: electronul ºi alãturi de el, 2familii de cuarci: cuark-ul “U” (pt. up = sus)ºi cuark-ul “D” (pt. down = jos), U ºi Dreprezentând un caracter pe care fizicienii l-au numit “gust”. Doar aceste 3 familii departicule par sã asigure întreaga varietateprodigioasã a forþelor, a fenomenelor ºiformelor întâlnite în naturã.
J. G. – În sfârºit, iatã-ne la capãtul cãlãtorieinoastre în infinitul mic. Ce am întâlnit noi înperiplul efectuat în inima materiei? Aproapenimic. Odatã în plus, realitatea se destramã,se risipeºte ceva fugitiv, impalpabil:“substanþa” realului nu este decât un nor deprobabilitãþi, un fum matematic. Adevãrata
întrebare este aceea de a ºti din ce este fãcutacest impalpabil: ce se aflã sub acest “nimic”pe suprafaþa cãruia stã existentul?
Iatã-ne ajunºi la marginea lumii materiale: înfaþa noastrã stau aceste entitãþi subtile ºi ciudate pe care le-am întâlnit în drumul nostru sub numele de “cuarci”. Aceºtia sunt ultimii martori cã “ceva” ce se înrudeºte încãcu o particulã existã. Dar mai încolo ce este?
Observaþiile ne aratã cã ºi comportamentul cuarcilor este structurat, ordonat. Dar prin
ce? Ce este aceastã amprentã invizibilã careintervine din dedesubtul materiei observabile?Pentru a rãspunde, va trebui sã abandonãmtoate referinþele noastre, toate reperele pecare se sprijineau simþurile ºi judecãþilenoastre. Mai presus se toate, urmeazã sãrenunþãm la credinþa iluzorie în “ceva solid”din care ar fi fãcutã þesãtura universului.Ceea ce urmeazã sã întâlnim în caleanoastrã, nu este nici o energie, nici o forþã,ci ceva imaterial desemnat de fizicã subdenumirea de “câmp”.În fizica clasicã, materia este reprezentatã prin particule iar forþele sunt descrise princâmpuri. Teoria cuanticã, dimpotrivã, nuvede în real decât interacþiuni, care sunt vehiculate de cãtre entitãþi mediatoarenumite “bosoni”. Mai precis, aceºti bosoni vehiculeazã forþe ºi asigurã relaþiile între particulele materiei pe care fizica ledesemneazã sub denumirea de “fermioni”,aceºtia la rândul lor formând “câmpurile dematerie”. Va trebui deci sã reþinem cã teoriacuanticã aboleºte distincþia între câmp ºi particulã ºi, totodatã între ceea ce estematerial ºi ceea ce nu este, altfel spus: întrematerie ºi ceea ce se aflã dincolo de ea.Nu se va putea descrie un câmp decât întermenii transformãrilor structurilor spaþiului-timp într-o regiune datã; plecând de aici, ceea ce se cheamã realitate nu estealtceva decât o succesiune dediscontinuitãþi, de fluctuaþii, de contraste ºi de accidente de teren care, în ansamblul lor,
Dar toatã problema este de a ºti care esteoriginea unei astfel de informaþii…
CÂMPURILE REALULUI
I. B. – Iatã-ne în sfârºit înaintea ultimeifrontiere: cea care mãrgineºte în chip tainicceea ce noi numim realitate fizicã. Fãrã
îndoialã nu mai este nimic. Sau mai precis:nimic tangibil.
J. G. – Tocmai aici începe domeniul spiritului.Suportul fizic nu mai este necesar pentru apurta aceastã inteligenþã, aceastã ordineprofundã pe care o constatãm în jurul nostru.Ori, acest “aproape nimic”, cum îi spuneafilosoful Janchelevich, este tocmai ea,substanþa realului. Dar despre ce estevorba?G. B. – Sã coborâm ºi mai adânc în infinitulmic, în inima acestei faimoase materii. Sãpresupunem cã am putea sã ne strecurãm noi
înºine în nucleul atomului: din ce estecompusã “panorama” pe care o vom observaaici? Fizica nuclearã ne indicã la acest nivelcã trebuie sã întâlnim particule zis“elementare”, în mãsura în care nu maiexistã nimic mai “mic” decât ele: cuarcii,leptonii ºi gluonii. Dar, încã odatã, din cesunt fãcute astfel de particule? Care este“substanþa” unui foton sau a unui electron?Pânã la mijlocul secolului, nu se cunoºtearãspunsul la o asemenea întrebare. Noiputusem sã ne facem o pãrere, în epocaprecedentã (fizicii nucleare) despre putereaacestor 2 mari aparate ale gândirii care sunt
relativitatea ºi mecanica cuanticã. Ori, odescriere completã a materiei implica o
fuziune a acestor 2 teorii într-un ansamblu.Este exact ceea ce au înþeles fizicienii dinnoua generaþie de la sfârºitul anilor ’40.Astfel, dupã ani de tatonãri ºi de eforturi, aapãrut ceea ce se cheamã “teoria cuanticãrelativistã a câmpurilor”.
J. G. – Ceea ce ne apropie, se pare, deconcepþia spiritualistã a materiei…I. B. – Întocmai. În aceastã perspectivã, oparticulã nu existã prin ea însãºi ci doar prinefectele pe care le creazã. Acest ansamblu deefecte se numeºte un “câmp”. Astfel,obiectele care ne înconjoarã nu sunt altcevadecât ansambluri de câmpuri (câmpelectromagnetic, câmp gravitaþional, câmpprotonic, câmp electronic); realitateaesenþialã, fundamentalã, este un ansamblude câmpuri care interacþioneazã înpermanenþã între ele.
J. G. – Dar, în acest caz, care este substanþaacestui nou obiect fizic?I. B. – În sens strict, un câmp nu are osubstanþã, alta decât cea vibratorie; estevorba de un ansamblu de vibraþii potenþiale,la care sunt asociaþi “cuantonii”, adicãparticule elementare, de diferite naturi.Aceste particule – care sunt manifestãrile“materiale” ale câmpului – pot sã sedeplaseze în spaþiu ºi sã intre îninteracþiune unele cu altele. Într-un astfel decadru, realitatea subiacentã este ansamblulcâmpurilor posibile care caracterizeazãfenomenele observabile, acestea existânddoar prin intermediul particulelorelementare.
J. G. – În concluzie, ceea ce descrie teoriacuanticã relativistã a câmpurilor, nu sunt
particule ca atare, obiective, ci interacþiunilelor necontenite, nenumãrate cu ele însele.I. B. – Aceasta înseamnã cã “fondul” materieinu este de gãsit, cel puþin nu sub forma unuilucru, a unei ultime pãrticele de realitate. Celmult noi putem observa efectele produse de
întâlnirea între aceste existenþefundamentale, numite particule elementare,de-a lungul unor evenimente fugare,fantomatice, despre care noi spunem cã sunt“interacþiuni”.
J. G. – Am ajuns acum sã depãºim o etapãimportantã în acest demers care, prinºtiinþã, ne conduce spre Dumnezeu.Într-adevãr, cunoaºterea cuanticã pe care oavem asupra materiei ne face sã înþelegemcã nu existã nimic stabil la nivelfundamental: totul este într-o miºcareperpetuã, totul se schimbã ºI se transformãnecontenit, în cursul acestui balet haotic,indescriptibil, care agitã frenetic particuleleelementare. Ceea ce noi socotim nemiºcatdezvãluie de fapt un nesfârºit du-te, vino:zig-zag-uri, inflexiuni dezordonate,dezintegrãri sau, dimpotrivã, expansiuni. Încele din urmã obiectele care ne înconjoarã nusunt decât vid, frenezie atomicã ºimultiplicitate. În mâinile mele stã aceastãsimplã floare. Ceva înfricoºãtor de complex:dansul miliardelor ºi miliardelor de atomi (alcãrui numãr depãºeºte toate fiinþele posibilepe care le-ai putea numãra pe planetanoastrã, firele de nisip de pe toate plajele),atomi care vibreazã, oscileazã în jurul unorechilibre instabile. Privind aceastã floare eu
gândesc astfel: existã în universul nostruanalogul a ceea ce filosofii antici numeau
“forme”, adicã tipuri de echilibru careexplicã de ce obiectele sunt aºa cum sunt ºinu altfel. Ori, nici un element care compuneun atom, nimic din ceea ce cunoaºtem despreparticulele elementare nu poate sã explice dece ºi cum de existã astfel de echilibre.Acestea se sprijinã pe o cauzã care, în sensulstrict, nu mi se pare cã aparþine universuluinostru fizic. Ceea ce Dv. numiþi “câmp” nueste decât o fereastrã deschisã spre un plan
îndepãrtat, mult mai profund, Divinul, poate.În fond, nimic din ceea ce putem sãpercepem nu este cu adevãrat “real”, însensul pe care-l dãm de obicei acestuicuvânt.Într-un fel, noi suntem aºezaþi în inimaacestei iluzii, care desfãºoarã în jurul nostruun cortegiu de aparenþe, de adieri pe carenoi le identificãm cu realitatea. Tot ceea cecredem asupra spaþiului ºi timpului, tot ceeace ne imaginãm asupra localizãrii obiectelorºi asupra cauzalitãþii evenimentelor, ceea ceputem gândi asupra caracterului separabil allucrurilor existente în univers, toate acesteanu sunt decât o imensã ºi continuãhalucinaþie care acoperã realitatea cu un vãlopac.O realitate stranie, profundã, existã subacest vãl; o realitate care nu pare sã fiefãcutã din materie, ci din spirit; o vastãgândire pe care, dupã o jumãtate de secol detatonãri, noua fizicã începe sã o înþeleagã,invitându-ne pe noi, visãtorii care suntem, sãluminãm de la un foc ce se naºte noapteavisurilor noastre.
I. B. – Suntem gata sã atingem nivelulfundamental al realului, sã înþelegem
substanþa lui ultimã, urzeala din care estefãcut. Ori, aceastã urzealã ce este ea?Realitatea observabilã nu este nimic altcevadecât un ansamblu de câmpuri. Ori, la aceststadiu, reflecþiile Dv. în legãturã cu ordineatranscendentã iau o amploare ciudatã. Într-adevãr, fizicienii încep sã perceapã cã ceeace caracterizeazã un câmp, este simetria, saumai exact, invarianta globalã de simetrie.
J. G. – Ce vreþi sã spuneþi?G. B. – Aceastã “ordine subiacentã” a naturiidin care rezultã tot ceea ce noi vedem este,de fapt, manifestarea unui lucru foartetulburãtor, niciodatã inexplicabil pânã acum:simetria primordialã.Sã presupunem cã punem un disc sã se
învârteascã în jurul axei de rotaþie. Oricarear fi numãrul rotaþiilor sau viteza, simetriadiscului în jurul axei va rãmâne neschimbatã.În termeni mai riguroºi, discul este supus la o“invarianþã de etalon”. Orice simetriereclamã, aºa cum au demonstrat, spresfârºitul anilor ’60, câþiva fizicieni deosebitde curajoºi, existenþa unui “câmp de etalon”destinat sã pãstreze invarianta globalã adiscului, în ciuda transformãrilor locale pecare le suferã, punct cu punct, în momentul
în care el se învârteºte. J. G. – În concluzie, ceea ce Dv. numiþicâmpul de etalon ar fi ceea ce împiedicãdiscul sã se deformeze ºi, prin aceasta, sã-ºipiardã simetria originarã…G. B. – Cam aºa ceva, redus la scara noastrã.Totuºi, sã nu uitãm cã noi evocãm acumfenomene care se produc în sânul acestei
J. G. – Înainte de a merge mai departe, eu aºvrea sã vã împãrtãºesc ceea ce resimt acum:o impresie de fericire intelectualã faþã deacest concept, pentru mine nou, de simetrie.Dintotdeauna eu ºtiu sau mai degrabã simt cã universul nostru stã pe o ordinesubiacentã, un fel de echilibru structural careare ceva admirabil, frumos, cum ar putea sãfie caracterul simetric al unui obiect. ªitocmai de aceea aºtept de la fizica modernãsã-mi spunã ce este natura “simetricã” înintimitatea ei.I. B. – Sã revenim la originile universului. Înrezonanþã cu formula biblicã, am puteaspune cã în acea epocã îndepãrtatã, cuprinsã
între 15 ºi 20 de miliarde de ani, nu existadecât simetria. Sã ne amintim de big bang: înTimpul lui Planck domneºte simetriaabsolutã. Ea se manifestã prin prezenþa, înuniversul nãscând, a particulelor elementareevoluând 4 câte 4 numite gluoni. Ori, aceºtigluoni au masã nulã ºi toþi sunt rigurosasemenea, altfel spus, simetrici .Plecând de aici se poate avansa urmãtoareaipotezã: aceastã simetrie primordialã a fostspartã de o rupturã neaºteptatã în echilibruldintre masele gluonilor: în timp ce un singurgluon pãstreazã o masã nulã (devenind astfelsuportul forþei electromagnetice), ceilalþi 3,dimpotrivã, dobândesc o masã extrem deridicatã, de 100 de ori superioarã celei aprotonului. Astfel a apãrut ceea ce senumeºte interacþiunea slabã, despre a cãreiexistenþã am amintit anterior.
J. G. – Dacã simetria, adicã echilibrul perfect
între entitãþile originare, caracterizauniversul la începuturile sale, pentru ce o
astfel de simetrie s-a spart “în modspontan”? Ce s-a întâmplat aici?G. B. – Nimeni nu ºtie, cel puþin pânã acum.Una din explicaþii, propusã de fizicianulPeter Higgs, este aceea cã existã particule“fantomã”, încã nedectabile, al cãror rol afost de a sparge simetria care domnea întrecuantonii originari.
J. G. – Cam ca o bilã care se rostogoleºteprintre popicele aºezate în ordine…G. B. – Exact. ªi una din sfidãrile fiziciiviitorului va consta în a pune în evidenþãaceste particule fantomã, graþieacceleratoarelor de particule suficient deputernice.
J. G. – În orice caz, îmi place sã reþinesenþialul: universul-maºinã, universulgranular, compus din materie inertã, nuexistã. Realul este susþinut de câmpuri ºi înprimul rând de un câmp primordial,caracterizat printr-o stare de suprasimetrie,o stare de ordine ºi de perfecþiune absolute.Oare vã voi provoca mirare dacã voi conchidecã aceastã stare de perfecþiune pusã deºtiinþã la originile universului mi se pare cãaparþine lui Dumnezeu?I. B. – Concluzia Dv. solicitã o evocare maifinã decât ceea ce, în mod precis, pune capãtdeterminismului mecanicist ºi oricãreiconcepþii materialiste asupra realului.Noi ºtim deja cã particulele elementare nu aunici o existenþã în sens strict , cã ele nu suntdecât manifestãrile provizorii ale câmpurilorimateriale. Aceasta ne obligã deci sãrãspundem la întrebarea: câmpurile sunt ele
inserate în geometrie? Sau, dimpotrivã, nusunt decât geometria însãºi?În fapt, se deduce din tot ceea ce am arãtatpânã acum cã spaþiul ºi timpul sunt, larândul lor, proiecþii legate de câmpurilefundamentale ºi cã nu au nici un fel deexistenþã independentã. Altfel spus,imaginea unui spaþiu vid servind drept scenãlumii materiale nu are mai mult sens decâtcea a unui timp absolut, când fenomenele senasc ºi se dezvoltã în cursul unei înlãnþuiriimuabile de cauze ºi efecte.
J. G. – Sã rezumãm: câmpurile suntadevãratele suporturi a ceea ce eu am numitspiritul realitãþii ; totuºi, reflecþiile pe carele-am urmãrit lasã intactã aceastã întrebare:din ce sunt constituite aceste câmpuri?G. B. – Mai întâi, aºa cum am vãzut, vidul nuexistã: nu existã nici o regiune a spaþiu-timpului unde sã nu întâlneºti ceva; peste tot
întâlnim câmpurile cuantice mai mult sau maipuþin fundamentale. Ba mai mult: acest videste teatrul unor evenimente permanente, alunor fluctuaþii necontenite, al unor “furtunicuantice” violente în cursul cãrora noientitãþi infra-atomice sunt create înainte dea fi, aproape imediat, distruse.I. B. – Trebuie subliniat cã aceste particulevirtuale, produse de câmpurile cuantice, suntmai mult decât abstracþiuni; dar oricât defantomatice ar fi, efectul lor existã în lumeafizicã obiºnuitã ºi sunt prin urmaremãsurabile.
J. G. – Dacã existenþele cuantice suntgenerate de câmpurile fundamentale, altfel
realitatea fundamentalã, dacã nu “ceva”þesut din informaþie purã?G. B. – În sprijinul intuiþiei Dv., tot mainumeroºi sunt fizicienii pentru care universulnu este altceva decât un fel de tablouinformatic, o vastã matrice informaþionalã.Realitatea ar trebui atunci sã ne aparã ca oreþea de nesfârºite interconexiuni unrezervor nelimitat de planuri ºi de modeleposibile care se încruciºeazã ºi se combinãdupã niºte legi care ne sunt inaccesibile ºi pecare noi nu le vom înþelege, poate, niciodatã.
J. G. – Fãrã îndoialã cã la aceasta se gândeafizicianul David Bohm când afirma cã existã oordine implicitã, ascunsã în profunzimilerealului. În acest sens, ar trebui sã admitemcã universul întreg este plin de inteligenþã ºide intenþie: de la cea mai micã particulãelementarã pânã la galaxii. ªi ceea ce esteextraordinar, în ambele cazuri este vorba deaceeaºi ordine ºi de aceeaºi inteligenþã.I. B. – Socotesc util sã precizez ce gândescfizicienii atunci când afirmã cã universul nueste altceva decât o imensã reþea deinformaþie. Unul din cercetãtorii care auformulat aceastã ipotezã cu cel mai mareentuziasm este un teoretician pe numeEdward Fredkin. În opinia lui, sub suprafaþafenomenelor, universul funcþioneazã ca ºicum ar fi compus dintr-o structurãtridimensionalã de întrerupãtoare, cam cumsunt unitãþile logice ale unui ordinatorgigantic. De aceea, într-un astfel de univers,particulele infraatomice ºi obiectele pe carele produc prin combinaþia lor nu sunt altceva
decât “scheme de informaþie” într-ocontinuã miºcare.
J. G. – Dacã Fredkin se aflã pe calea ceaadevãratã ºi dacã punerea în luminã a legilorcare permit informaþiei universale sãorganizeze realul va fi posibilã, atunci vom
înþelege de ce funcþioneazã legile fizicii:etapa urmãtoare va fi aceea a fizicii“semantice”, aceea a semnificaþiilor.Aceastã revoluþie ºtiinþificã mi se pare cã vadeschide a treia erã a fizicii.Prima erã aceea a lui Galilei, a lui Kepler ºi alui Newton, în cursul cãreia catalogulmiºcãrilor a fost alcãtuit fãrã sã se fi explicatce este miºcarea; a doua erã este aceea afizicii cuantice care stabileºte catalogullegilor schimbãrii fãrã sã explice legea; atreia, încã la viitor, este descifrarea a legiifizice însãºi.G. B. – Suntem obligaþi totuºi sãrecunoaºtem cã devalorizarea conceptelor dematerie ºi energie în favoarea “nimicului”informaþiei nu se va face fãrã greutãþi: cumsã abandonezi materialul fizic pe care sesprijinã existenþa noastrã pentru a-l înlocuiprintr-un “sistem logic de semnificaþii”? ªicum pot fi convertite elementele cunoaºteriiatât de greu dobândite în aceste noiprincipii? Cum ºi unde sã mergi pentru asonda secretele acestui univers desemnificaþii? Procesele fundamentale careguverneazã universul la nivelul “reþelei deinformaþii” sunt, încã o datã, situate dincolode cuantã; atunci când tehnologia ne vapermite sã pãtrundem în nivele de existenþã
încã ºi mai infime, poate vom începe sãasigurãm o pãtrundere – desigur precarã – în
În fond, totul se petrece ca ºi cum spiritul, întentativele lui de a strãpunge tainelerealului, ar descoperi cã aceste secrete auceva comun cu el înºuºi. Câmpul conºtiinþei ar putea sã aparþinã aceleeaºi continuitãþi ca cea a câmpului cuantic. Sã nu uitãm acest principiu esenþial al teoriei cuantice: actul însuºi al observaþiei, altfel spus conºtiinþaobservatorului, intervine în definiþia ºi, mai mult încã, în existenþa obiectului observat:observatorul ºi lucrul observat formeazã unul ºi acelaºi sistem. Aceastã interpretare a realului, nãscutãdirect din lucrãrile ªcolii de la Copenhaga,aboleºte orice distincþie fundamentalã întrematerie, conºtiinþã ºi spirit: rãmâne doar ointeracþiune tainicã între aceste 3 elementeale aceleeaºi Totalitãþi. Sã ne reamintim unadin experienþele cele mai fascinante alefizicii cuantice: aceea a fantelor lui Young.Conform ecuaþiei lui Schrödinger, atunci când particule de luminã trec prin fanta unui ecran pentru a lovi zidul din spatele lui, 10%din aceste particule vor lovi o zonã A în timpce 90% vor lovi zona B. Ori, comportamentul unei particule luatã izolat este imprevizibil:numai modelul de distribuire a unui numãr mare de particule ascultã de legi statistice previzibile. Dacã vom trimite particulele unacâte una prin fantã, vom vedea cã, dupã ce10% dintre ele vor lovi zona A, particuleleurmãtoare “ºtiu” cã probabilitatea esteîmplinitã ºI cã ele vor trebui sã evite zona A.De ce? Ce tip de interacþiune existã deci între particule? Schimbã între ele ceva de
reþeaua câmpului cuantic, informaþia propice sã le ghideze comportamentul? Acest lucru vom încerca sã-l descoperim,descompunând fazã cu fazã, celebraexperienþã a Fantelor lui Young…
SPIRITUL ÎN MATERIE
I. B. – Pentru a afla ceea ce noi numim“spirit” în inima materiei, urmeazã sãpãtrundem în chiar miezul ciudatei lumicuantice, abordând o experienþãtulburãtoare care, de mulþi ani, se deschideasupra unei taine. Aceastã experienþã,despre care am mai spus câteva cuvinte, estecunoscutã sub numele de “experienþa dubleifante”: ea constituie elementul fundamentalal teoriei cuantice.
J. G. – Din ce cauzã?G. B. – Pentru cã, aºa cum spunea într-o zifizicianul american Richard Feynman, eapune în evidenþã “un fenomen imposibil deexplicat într-o manierã clasicã ºi carecuprinde chiar miezul mecanicii cuantice. Înrealitate acest fenomen închide în sinesingura tainã…”I. B. – Dacã vrem sã reuºim nu sã rezolvãm oastfel de tainã ci, doar, sã ne facem o idee –oricât de vagã – despre ce ascunde ea, vatrebui sã abandonãm, încã odatã, ultimelenoastre referinþe la lumea cotidianã.
J. G. – Niels Bohr avea un mod propriu de adescrie aceastã ciudãþenie la care faceþialuzie. Când cineva venea sã-i expunã o ideenouã, susceptibilã sã-i rezolve una din
i: “Teoria Dv. este nebuneascã, dar nu destulpentru a fi adevãratã”.G. B. – În acest sens, reuºita teoriei cuanticeeste aceea de a se fi construit la marginea ºi,cel mai adesea, împotriva raþiunii obiºnuite.De aceea existã ceva “nebunesc” în aceastãteorie, ceva care depãºeºte ºtiinþa.Fãrã sã înþelegem încã bine, acum se aflã în
joc ºi începe ireversibil sã se rãstoarnereprezentarea noastrã despre lume.
J. G. – Putem sã insistãm cu un exempluasupra acestei rãsturnãri?G. B. – Sã luãm o floare. Dacã eu hotãrãsc são plasez în afara vederii mele, într-o altãcamerã, ea nu înceteazã prin aceasta sãexiste. Acest lucru, în orice caz, îmi permitesã-l presupun existenþa mea zilnicã. Ori,teoria cuanticã ne spune cu totul altceva: easusþine cã dacã noi observãm aceastã floarecu destulã fineþe, adicã la nivelul atomului,realitatea profundã ºI existenþa ei suntlegate intim de modul în care noi oobservãm.
J. G. – Eu sunt gata sã admit cã lumeaatomicã nu are o existenþã definitã atâtatimp cât nu am fixat asupra ei un instrumentde mãsurã. Ceea ce conteazã, este jocul de laconºtiinþã la conºtiinþã: pentru a relua oexpresie matematicã: rolul de “cuantificatorexistenþial” care, de acum înainte, revinespiritului ºi numai lui în inima acesteirealitãþi pe care, în mod greºit noi continuãmsã o numim materialã.I. B. – Acest joc de la conºtiinþã la conºtiinþãurmeazã sã încercãm a-l stabili cu claritate
pe care fizicianul englez Thomas Young arealizat-o pentru prima oarã în 1801.Din nou sã ne imaginãm dispozitivul: osuprafaþã planã strãpunsã de 2 fante, osursã luminoasã situatã în faþa ei iar înspatele acestei suprafeþe fisurate se aflã unecran.Ce se întâmplã cu “boabele de luminã” caresunt fotonii ce traverseazã cele 2 fante ºi
întâlnesc ecranul aºezat în spate?Rãspunsul, din 1801 pânã acum este clasic:pe ecran se observã o serie de dungiverticale, alternativ luminoase ºi întunecate,al cãror aspect general evocã imediatfenomenul interferenþei.
J. G. – În acest caz, ar trebui sã putemconchide, aºa cum a fãcut de altfel ºi Young,cã lumina este comparabilã cu un fluid, carese propagã datoritã unor unde, acestea fiindde aceeaºi naturã cu valurile în apã.Ori, noi am subliniat deja acest lucru,concluzia lui Einstein nu este aceasta. Pentruel, lumina este fãcutã din mici granule,fotonii. Întrebarea mea este aceasta: cum darzeci de mii de bobiþe în iureº, separate unelede altele, pot sã alcãtuiascã figuri coerente ºiprecise sub forma unor dungi obscure ºiluminoase în ordine succesivã?G. B. – Tocmai aici este misterul. Pentru a-isesiza amploarea, eu propun sã urmãrimexperienþa etapã cu etapã.Sã presupunem mai întâi cã eu închid una dincele 2 fante, cea stângã de exemplu. În acestcaz, fotonii vor trebui sã treacã doar prinfanta din dreapta. Sã reducem intensitatea
sursei luminoase aºa încât ea sã emitã fotoniiunul câte unul .
Acum, “sã tragem” cu un foton. O clipã maitârziu, acesta trece prin singura fantãdeschisã ºi sfârºeºte prin a întâlni ecranul.Cum noi cunoaºtem originea, viteza ºidirecþia, ar trebui, cu ajutorul legilor luiNewton, sã prezicem exact punctul de impactal fotonului nostru pe ecran.Sã introducem acum un element nou înexperienþã: vom deschide a doua fantã, ceadin stânga. Apoi, urmãrim traiectoria unuifoton în direcþia aceleeaºi fante, cea dindreapta. Reamintim cã al doilea foton pleacãdin acelaºi loc cu primul, se deplaseazã cuaceeaºi vitezã ºi în aceeaºi direcþie.
J. G. – Dacã am înþeles bine, singuradiferenþã în timpul celui de-al doilea “tirfotonic” este aceea cã, faþã de primasituaþie, fanta din stânga este acumdeschisã…G. B. – Exact. Logic, fotonul numãrul 2 artrebui sã se izbeascã exact în acelaºi loc cufotonul numãrul 1. Ori, nu se întâmplã delocaºa.Într-adevãr, fotonul al doilea loveºte ecranul
în cu totul alt loc, total distinct de punctul deimpact precedent. Altfel spus, totul se
întâmplã ca ºi cum comportamentul fotonuluinumãrul 2 ar fi fost modificat prindeschiderea fantei din stânga. Misterul estedeci acesta: cum a descoperit fotonul cãfanta din stânga este deschisã? Înainte de a
încerca un rãspuns, sã mergem mai departe.Într-adevãr, sã continuãm sã expediem fotoniunul câte unul în direcþia ecranului, fãrã sã“vizãm” una sau alta din fante. Ce vom
constata dupã un timp? Împotriva oricãreiaºteptãri, acumularea impactului fotonilor pe
ecran formeazã din nou progresiv, conturulde interferenþã produs instantaneu în cursulexperienþei iniþiale.Acum se pune încã o întrebare fãrã rãspuns:cum “ºtie” fiecare foton care parte aecranului trebuie sã fie izbitã pentru a forma,
împreunã cu vecinii lui, o imaginegeometricã, reprezentând o suitã de dungiverticale perfect ordonate? Tocmai aceastã
întrebare ºi-a pus-o, în 1977, fizicianulamerican Henry Stapp profund zdruncinat deasemenea rezultate: “Cum ºtie particula cãexistã 2 fante? Cum este adunatã informaþiaasupra întâmplãrilor de pretutindeni pentru adetermina ceea ce este probabil sã se
întâmple aici?” J. G. – Aproape cã ai impresia cã fotonii suntdotaþi cu un fel de conºtiinþã rudimentarã,ceea ce mã conduce direct cãtre punctul devedere al lui Teilhard de Chardin pentru caretotul în univers, pânã la cea mai infimãparticulã, este purtãtorul unui anumit gradde conºtiinþã.I. B. – În stadiul actual al cunoaºterii,majoritatea oamenilor de ºtiinþã nu sunt deaceastã pãrere.Totuºi, câþiva exagereazã ºimerg pânã la a-ºi imagina cã particuleleelementare sunt dotate cu o proprietate maimult sau mai puþin comparabilã cu liberularbitru. Acesta este cazul fizicianului EvanWalker, care a expus, în 1970,surprinzãtoarea tezã, dupã cum urmeazã:“Conºtiinþa poate sã fie asociatã tuturorfenomenelor cuantice… fiindcã oriceeveniment este în ultimã instanþã produsul
unuia sau al mai multor evenimente cuantice,universul este locuit de un numãr aproape
nelimitat de entitãþi conºtiente, discrete (însens matematic), în general necugetãtoare,care au responsabilitatea funcþionãriiuniversului”.G. B. – Fãrã sã ajungem sã vorbim deconºtiinþã, este totuºi tulburãtor sã constaþicât de strâns legatã este realitatea observatãde punctul de vedere adoptat de observator.Sã dãm un alt exemplu. Sã presupunem cã eureuºesc sã reperez prin ce fantã trece fiecarefoton din experienþa noastrã.În acest caz, oricât de surprinzãtor ar pãrea,eu nu constat pe ecran formarea unei tramede interferenþe! Altfel spus, dacã euhotãrãsc sã verific experimental cã fotonuleste sau nu o particulã care trece printr-oanume fantã, atunci fotonul nostru secomportã foarte exact ca o particulã caretrece printr-un orificiu.Dimpotrivã, dacã eu nu mã înverºunez sãurmãresc traiectoria fiecãrui foton în timpulexperienþei, atunci distribuþia particulelorpe ecran sfârºeºte prin a forma o figurã deinterferenþã a undelor.
J. G. – În concluzie, ai impresia cã fotonii“ºtiu” cã cineva îi observã ºi, mai exact încã,în ce fel sunt observaþi.I. B. – Cam aºa ceva. Deºi ar fi iluzoriu sãgândeºti cã acest concept de conºtiinþã estetranspozabil entitãþilor care populeazãuniversul cuantic. În schimb, aceastãuimitoare experienþã confirmã faptul cã avorbi de existenþa obiectivã a unei particuleelementare într-un punct definit al spaþiuluinu are sens. Odatã în plus, se dovedeºte cã o
punctual, definit în spaþiu ºi timp, decâtatunci când ea este direct observatã.G. B. – În fond, singurul mod în care se pot
înþelege rezultatele unei astfel deexperienþe constã în a abandona ideea cãfotonul este un obiect determinat. Înrealitate, el nu existã decât sub forma uneiunde de probabilitate, care traverseazãsimultan cele 2 fante ºi interfereazã cu ea
însãºi pe ecran. J. G. – Eu conchid cã nu existã un exemplumai bun de întrepãtrundere între materie ºispirit: când încercãm sã observãm aceastãundã de probabilitate, ea se transformã într-o particulã precisã; dimpotrivã, când nu oobservãm ea pãstreazã toate opþiunile saledeschise. Iatã ce ne face sã gândim cãfotonul manifestã o cunoaºtere adispozitivului experimental: ba chiar ºtie ceface ºi ce gândeºte observatorul. Într-unanumit sens, pãrþile sunt deci în raport cu
întregul…I. B. – În concluzie, lumea se determinã înultimul moment, în chiar clipa în care oobservi.Înainte, nimic nu este real, în sens strict.Îndatã ce fotonul a pãrãsit sursa luminoasã,el înceteazã sã mai existe ca atare, devenindo suitã de probabilitãþi ondulatorii.Fotonul originar este atunci înlocuit printr-oserie de “fotoni fantomã”, o infinitate dedubluri care urmeazã itinerarii diferite pânãla ecran.
J. G. - ªi este suficient sã observãm acestecran pentru ca toate fantomele, mai puþin
una, sã disparã. Fotonul care rãmâne devineatunci cel real.
G. B. – Aceasta naºte întrebarea: ce devineun obiect cuantic atunci când noi încetãm sã-l mai observãm: se divide iarãºi într-oinfinitate de particule fantomã pentru a
înceta, pur ºi simplu sã mai existe?I. B. – Aceastã noþiune de particulã fantomãare o consecinþã interesantã din punct devedere filosofic, punct de vedere care nu i-ascãpat marelui Niels Bohr. Din 1927, mareleteoretician a sugerat cã ideea unei lumi uniceputea sã fie falsã. Sã revenim o clipã laexperienþa dublei fante; dupã Bohr, nimic nune împiedicã sã concepem cã cele 2 cazuri alefigurii (reprezentate prin cele 2 itinerariiposibile ale fotonului care traverseazã fiefanta A, fie fanta B) corespund, în fapt, cu 2lumi total diferite una de alta.
J. G. – Ce vreþi sã spuneþi cu aceasta?I. B. – Cã în aceastã lume posibilã, particulatrece prin orificiul A, în timp ce existã o adoua lume în care ea traverseazã orificiul B.G. B. – Pentru a merge pânã la capãtulraþionamentului, trebuie adãugat cã lumeanoastrã realã rezultã dintr-o suprapunere aacestor 2 realitãþi alternative care, ele
însele, corespund cu 2 itinerarii posibile alefotonului. Îndatã ce observãm ecranul pentrua ºti prin ce fantã a trecut particula, a douarealitate se topeºte instantaneu, ceea cesuprimã interferenþele.
J. G. – Ceea ce s-a spus acum, ne autorizeazãsã riscãm 2 concluzii extreme.Prima se deschide asupra acestei idei, atâtde nouã încât nu a fost încã evocatã în vreofilosofie: nu ar fi doar particule fantomã care
ar putea sã existe alãturi de realitateanoastrã, ci universuri complete, lumi
“paralele” cu a noastrã. În acest caz, noi ammãrºãlui într-un labirint în care o infinitatede lumi posibile ar strânge din toate pãrþilecãrarea noastrã strâmtã, toate fiind la fel dereale ºi adevãrate, dar inaccesibile. Voi arãtamai încolo prin ce anume aceastã tezã mi separe foarte incertã.Al doilea punct, este cã nimeni nu este înmãsurã sã explice ce se întâmplã la nivelulfotonului în momentul în care el “alege” sãtreacã prin A sau B. Misterul este cã în faþafantei A, fotonul pare sã ºtie cã fanta B este
închisã ori deschisã. În concluzie, el pare sãcunoascã starea cuanticã a universului. Ori,ce anume îi permite fotonului sã aleagãcutare sau cutare itinerariu? Ce anumealungã în neant lumile fantomã? Pur ºi simpluconºtiinþa observatorului. ªi iatã-ne conduºispre spirit: la extremitãþile invizibile alelumii noastre, dedesubtul ºi deasuprarealitãþii noastre, stã spiritul. ªi poate cãtocmai acolo în adâncuri, în inima ciudãþenieicuantice, spiritele noastre, cel uman ºi cel alacestei fiinþe transcendente pe care noi onumim Dumnezeu sunt purtate spre întâlnire.Încã un cuvânt: experienþa pe care amdescris-o ne aratã cã nu trãim într-o lumedeterminatã: dimpotrivã, suntem liberi ºi nestã în putinþã sã schimbãm totul în oriceclipã. Tocmai de aceea particuleleelementare nu sunt fragmente de materie ci,pur ºi simplu, zarurile lui Dumnezeu.I. B. – Avem acum o ocazie potrivitã sãreconciliem pe Einstein cu cei ce susþinteoria cuanticã. Într-adevãr, aºa cum afirmã
teoria în discuþie, zarurile existã într-adevãr;totuºi, conform punctului de vedere al lui
Einstein, nu Dumnezeu este cel ce aruncãzarurile, ci omul însuºi.
J. G. - ªi de noi depinde ca în fiecare momentsã ºtim sã le facem sã se rostogoleascã îndirecþia cea bunã.
Este greu – dacã nu imposibil – sã negãmnecesitatea unei reglãri foarte precise ºi finea parametrilor fizici pentru ca sã fie posibilãapariþia conºtiinþei (cea bazatã pe chimiacarbonului, în cazul nostru). Pangloss, personajul lui Voltaire nici nu ºtia câtãdreptate avea spunând: “Totul e bine în ceamai bunã dintre lumile posibile”.ªi dacã, totuºi, universul nostru nu ar fi singurul posibil? Altfel spus: existã, alãturi de al nostru, alte universuri “paralele” lacare nu vom avea niciodatã acces? În acest caz, dacã universul nostru nu e decât oversiune printre o infinitate de universuri posibile, precizia uluitoare a reglãrii condiþiilor iniþiale ºi a constantelor fizice numai e deloc surprinzãtoare.Totuºi, suntem obligaþi sã recunoaºtem cãnoþiunea de universuri multiple nu sesprijinã pe nici o bazã ºtiinþificã care sã poatã fi verificatã ºi probatã.Iatã-ne deci, confruntaþi, încã o datã, cuideea unui univers unic: singurul univers posibil ale cãrui condiþii de apariþie iniþialeºi ale cãrui constante fizice au fost foarte precis fixate. Altfel spus, materia conþinea din prima clipãgermenii apariþiei conºtiinþei ºi tot procesul de gestaþie cosmicã trebuia sã conducã
G. B. – Se întâmplã uneori ca ideile cele maitrãsnite, acelea despre care se crede cã nuvor avea niciodatã vreo ºansã de a se realiza,sã sfârºeascã într-o zi prin a fi turnate într-oformulare ºtiinþificã. Este tocmai ceea ce epe cale sã se întâmple cu o întrebare care, la
început, pare atât de lipsitã de raþiune încâtcea mai mare parte dintre noi nici nu-ºi
închipuie cã trebuie pusã.Nãscutã din observarea lumii aºa cum este,aceastã întrebare se referã la lumea care ar putea sau ar fi putut sã fie.Sã începem cu exemplul cel mai simplu. Ni s-a întâmplat adesea, dupã ce am îndeplinit oacþiune oarecare, sã ne întrebãm ce s-ar fi
întâmplat dacã nu am fi sãvârºit acþiunearespectivã: în ce mãsurã viaþa noastrãobiºnuitã ar fi fost modificatã? Invers, se
întâmplã ºi mai frecvent sã fim tentaþi sã neimaginãm ce ar fi putut sã survinã dacã noiam fi realizat cutare sau cutare proiect: în cemãsurã s-ar fi schimbat lumea care ne
înconjoarã? ªi puþin câte puþin, uneori fãrãca mãcar sã ne dãm seama, iatã cã ne-amapucat sã ne imaginãm alte lumi posibile, sãelaborãm faþete întregi ale unui alt cadruistoric, nãscut dintr-un univers paralel cu alnostru.
J. G. – Problema pe care o puneþi este foartearzãtoare. Eu m-am întrebat, adesea, deexemplu, ce s-ar fi întâmplat dacã Ludovic alXVI-lea nu ar fi fost recunoscut “din
Primul lucru care mã frapeazã, estecaracterul adesea “gratuit”, contingent, pecare-l îmbracã cutare sau cutare desfãºurarea istoriei. De fiecare datã când studiem înamãnunt geneza unui eveniment, îndatã ce
încercãm sã înþelegem pentru ce s-a produsacel lucru, vedem cã apar o mulþime defactori pânã atunci invizibili, legaþi între ei înmod arbitrar în sânul unei înlãnþuiri carepare sã þinã mai degrabã de “hazard” decâtde un destin explicit. Suntem deci în modlogic îndreptãþiþi sã spunem, atunci când neaplecãm asupra vieþii noastre obiºnuite, cãar fi fost suficient un nimic pentru ca unanumit eveniment sã nu fi avut loc, saudimpotrivã, de un lucru foarte mãrunt pentruca un alt eveniment sã survinã. În ambelecazuri, realitatea pe care noi o cunoaºtem arfi fost diferitã.Plecând de aici tentaþia este mai mare de ase spune aºa: existã, poate, alte universuri,paralele cu al nostru, în care istoria mea (ºi
în general cea a întregii umanitãþi) s-aderulat în mod diferit. De exemplu, existãpoate o lume unde se poate întâlni un JeanGuitton asemãnãtor în toate cu mine însumi,cu singura diferenþã cã el nu a hotãrâtniciodatã sã-ºi consacre existenþa filosofiei.I. B. – Sã rãmânem o clipã asupra acestuipunct: oare vã gândiþi, întorcându-vã înapoi,cã viaþa Dv. ar fi putut sã ia un drum diferit?Vã amintiþi de un moment anume din viaþaDv. în care totul ar fi putut sã se întoarcã înalt sens?
J. G. – Fãrã nici o îndoialã. Pentru mine, acest
moment de alegere între lumile posibile,acest moment atât de tulburãtor în timpul
cãruia trebuie sã dai viaþã unui univers ºi,simultan, sã trimiþi un altul în neant, a avutloc în al 20-lea an al vieþii mele, în 1921.Eram înscris de 2 ani la ªcoala Normalãsuperioarã, la secþia de litere. Eu suntaproape convins cã aº fi rãmas la “litere”dacã un eveniment foarte precis nu m-ar fiaºezat la o rãscruce. Într-o bunã zi, directorulºcolii, M. Lanson, a avut fericita idee de acere marelui filosof Emile Boutroux sã vinã sãþinã o conferinþã tinerilor elevi care eramnoi. Boutroux era un monument viu algândirii. Vãrul celui mai ilustru matematiciandin timpul acela, Henri Poincaré, elreprezenta pentru mine însãºi esenþafilosofiei. Astãzi, 70 de ani mai târziu, îirevãd încã silueta încovoiatã pãtrunzând
încet în sala numitã sala manifestaþiilor,unde eram reuniþi. Apoi vocea sa, aproapestinsã, urcã în golul de deasupra capetelornoastre, ºi începu sã ne vorbeascã despreºtiinþã, ºi, mai târziu, despre Dumnezeu.Orele, pe nesimþite, au trecut, ºi o maretãcere, asemãnãtoare marelui Tot dinlãuntrul fiinþelor, ne-a acoperit. Atunci,simþind poate cã acel cuvânt care urca înseara de neºtearsã aducere aminte ca o lentãschimbare a vremii, risca sã fie ultimul sãuact filosofic, bãtrânul om ridicã fruntea ºi
încheie într-un murmur: “Totul este 1, darunul este în celãlalt, ca cele 3 persoane”.Un suflu, asemenea unei rafale de vânt, serãsuci în aerul tãcut, ºi eu ºtiam cã în aceaclipã unicã, atât de frumoasã dar atât detragicã, ceva, pentru totdeauna, lua sfârºit.
3 luni mai târziu, într-o zi rece de noiembrie,au avut loc funerariile lui Emile Boutroux.Trecând prin faþa liceului Montaigne, amzãrit atunci silueta neagrã a lui M. Lanson,directorul nostru, care avansa cu greu
împotriva vântului. I-am fãcut un semn ºi, împins de amintirea filosofului care tocmaidispãruse, i-am spus: “Domnule director m-am hotãrât… sã pãrãsesc… secþia de litere…pentru a intra la secþia de filosofie”. DomnulLanson fixã asuprã-mi o privire care mi sepãru cã vine de foarte departe: “Secþia delitere era într-adevãr un pic încãrcatã. Eu vãmulþumesc cã aþi restabilit echilibrul”.Începând cu ziua aceea, am schimbatdefinitiv universul: eram, de atunci, un“filosof”. Totuºi, convingerea mea este cãdacã marele Boutroux nu ar fi venit cu 3 lunimai devreme pentru a ne vorbi, eu aº fidevenit poate profesor de litere, sau, tot atâtde bine, romancier.În orice caz, Jean Guitton, cel pe care eu îlconsider adevãrat, singurul Jean Guitton, nuar fi existat.I. B. – Sã mergem mai departe. Plecând de laexemplul lui Niels Bohr, sã riscãm aceastãidee absurdã: nu numai cã un Jean Guitton“literar” ar fi putut sã aparã, ci el existã într-adevãr într-un alt univers, undeva în paralelcu al nostru, dar despãrþit de el pentrutotdeauna. Plecând de aici, nimic nu ne
împiedicã sã gândim cã poate sã existe un altreilea, apoi un al patrulea ºi, din aproape înaproape, o infinitate de versiuni diferite alelui Jean Guitton pe care îl cunoaºtem noi.
G. B. – Aceastã ipotezã a universurilorparalele a fost propusã cu scopul de a
rezolva anumite paradoxuri nãscute din fizicacuanticã care, aºa cum se ºtie, descrierealitatea în termenii probabilitãþii. Trebuiesã ne amintim cã aceastã interpretare a uneilumi în care multe evenimente nu pot fiprezise cu exactitate, ci doar descrise ca probabile displãcea unui mare numãr defizicieni, printre care Albert Einstein însuºi. ªipentru a arãta limitele ideilor probabiliste,fizicianul austriac Erwin Schrödinger apropus povestioara care urmeazã.Sã ne imaginãm cã o pisicã a fost închisã
într-o cutie care conþine un flacon decianurã. Deasupra flaconului existã un ciocana cãrui cãdere este controlatã dedezintegrarea unei materii radioactive. Înclipa în care primul atom se dezintegreazã,ciocanul cade, sparge flaconul ºi elibereazãotrava: pisica a murit. Deocamdatã, nu e,aparent, nimic extraordinar.Dar totul se complicã îndatã ce, fãrã sãdeschidem, trebuie sã încercãm sã prezicemce s-a întâmplat în interiorul cutiei. Conformlegilor fizicii cuantice, într-adevãr, nu existãnici un mijloc de a ºti în ce moment va avealoc dezintegrarea radioactivã care vadeclanºa dispozitivul mortal. Cel mult s-arputea prezice, în termenii probabilitãþii, cãexistã, de exemplu, 50% ºanse pentru ca odezintegrare sã se producã la capãtul uneiore. Prin urmare, dacã nu privim în interiorulfaimoasei cutii, puterea noastrã de prezicereva fi desigur minimã: vom avea o ºansã de 1la 2 sã ne înºelãm afirmând, spre exemplu, cãpisica este vie. Într-adevãr, în interiorul
cutiei, domneºte un ciudat amestec derealitãþi cuantice, compuse din 50% pisicã
vie ºi 50% pisicã moartã, situaþie pe careSchrödinger o considera inadmisibilã.Pentru a remedia acest paradox, fizicianulamerican Hugh Everett a fãcut apel la teoria“universurilor paralele”, conform cãreia, înmomentul dezintegrãrii, universul s-ar
împãrþi în 2 pentru a da naºtere la 2 realitãþidistincte: în primul univers, pisica ar fi vie, înal doilea, ea ar fi moartã. La fel de reale ºiunul ºi celãlalt, aceste 2 universuri s-ar fidedublat oarecum, pentru a nu se mai întâlniniciodatã. ªi se poate astfel postulaexistenþa unei infinitãþi de universuri carene-ar fi interzise pentru totdeauna.I. B. – Din punct de vedere cuantic, toateaceste universuri posibile, oarecumadiacente unele altora, coexistã. Sã revenimla exemplul pisicii lui Schrödinger: înainte dea observa, existã în cutie 2 pisici suprapuse:una este moartã în timp ce cealaltã este vie.Aceste 2 pisici aparþin unor lumi posibile,diferite total una de alta. Totuºi, dacã euaplic ad litteram interpretarea ºcolii de laCopenhaga, funcþia de undã care poartãsimultan cele 2 pisici se prãbuºeºte înmomentul observãrii, antrenând în cãderea eiuna din cele 2 feline. Dispariþia acesteiaprovoacã instantaneu anularea celei de-adoua lumi posibile.G. B. – Mai precis, interpretarea de laCopenhaga afirmã cã cele 2 stãri ale pisicii,corespunzând celor 2 aspecte posibile alefuncþiei ondulatorii, sunt ºi una ºi cealaltãireale: pur ºi simplu, doar atunci când noiprivim în interiorul cutiei, 1 din 2 se
J. G. – În acest sens, tocmai actul observaþieiºi conºtientizarea antreneazã ceea ce nunumai cã deviazã realitatea dar chiar odeterminã! Mecanica cuanticã subliniazã custrãlucire evidenþa unei legãturi intime întrespirit ºi materie. Cum sã nu fiu atuncicuprins, ca gânditor, de o mare fericire? Iatãconfirmarea a ceea ce eu am crezutdintotdeauna: dominaþia spiritului asupramateriei.I. B. – O frumoasã concluzie, pe care un micnumãr de fizicieni se strãduiesc, totuºi, sã oevite fãcând apel la o ipotezã, cel puþinciudatã, ale cãrei consecinþe merg mult maideparte de tot ceea ce majoritatea oamenilorde ºtiinþã sunt gata sã admitã: ipotezalumilor multiple.Aceastã surprinzãtoare interpretare amecanicii cuantice a fost propusã pentruprima oarã acum câþiva ani de cãtre un tânãrfizician de la universitatea din Princetown,Hugh Everett.Sã revenim la deja celebra pisicã a luiSchrödinger. Dornic de a propune ideioriginale pentru teza lui de doctorat, Everetta plecat de la urmãtorul punct de vedere: nuexistã una, ci 2 pisici, în interiorul cutiei, lafel de reale ºi una ºi cealaltã. Doar cã, în timpce prima este vie, a doua este moartã ºi atâtuna cât ºi cealaltã se aflã în 2 lumi diferite.
J. G. – Ce înseamnã acest fenomen aldedublãrii?I. B. – În spiritul lui Everett, cam în felulacesta: confruntat cu o “alegere” legatã deun eveniment cuantic, universul este
constrâns sã se divizeze în 2 versiuni ale lui însuºi, identice întru totul. Ar exista astfel o
primã lume în care atomul se volatilizeazã,cauzând moartea pisicii – constatatã de cãtreobservator. Totodatã, ar exista de asemenea,o a doua lume, tot atât de realã, în careatomul nu s-ar fi dezintegrat ºi unde, înconsecinþã, pisica ar fi mereu vie.De acum înainte noi am avea deci de-a facecu 2 lumi diferite una de alta, 2 universuri
între care nu ar exista nici o comunicareposibilã. 2 lumi ale cãror istorii specifice arputea progresiv sã se deosebeascã, sãmeargã divergent pânã la a deveni totalstrãine una de alta.
J. G. – În acest caz, realitatea noastrã nu ar fiunicã, ci înconjuratã de zeci de mii de dublurimai mult sau mai puþin diferite, fiecare dinele divizându-se în cadrul unui proces fãrãsfârºit.I. B. – Da. Cãci dacã noi acceptãm aceastãipotezã, în fiecare clipã, pe pãmânt ca ºi înrestul cosmosului, pe fiecare stea ºi înfiecare galaxie, se produc tranziþii cuantice,adicã fenomene care conduc lumea noastrã ladivizarea într-o infinitate de copii, acesteadând naºtere la rândul lor altor copii, ºi aºamai departe.
J. G. – În chiar clipa aceasta în care euvorbesc ar exista 10100 de copii ale mele, maimult sau mai puþin asemãnãtoare mie
însumi, care, fiecare, ar da naºtere la totatâtea ºi aºa la infinit?Sã mã ierte cei care susþin aceastã ipotezãdar eu am mai multe motive, din punct devedere filosofic, pentru a o socoti inaplicabilãla realitatea noastrã. Sã nu ne înºelãm: eu
sunt gata, fireºte, sã admit cã, de exemplu,un Jean Guitton mai mult sau mai puþin
diferit de mine (de exemplu un Jean Guittoncare nu a încercat niciodatã sã facã picturã)ar fi putut exista. Dar este altceva sã spui cãel trãieºte mult ºi bine într-un “altunde” totaºa de adevãrat ca acesta, dar inaccesibil.Sã reflectãm: a afirma cã existã, asemeniunor imagini într-o oglindã, zeci de mii dealte lumi paralele cu a noastrã, înseamnã sãpresupui cã nu numai ceea ce este posibil,dar de asemenea cã tot ceea ce esteimaginabil, devine real. Ar trebui sã punemproblema existenþei nu numai a variantelorivite din universul nostru ci ºi a unor lumimonstruos altfel clãdite, a unor realitãþirãtãcitoare, þinând de legi ºi de structuritotal diferite de tot ce putem noi sã neimaginãm. Ori, faþã de aceastã izbucnire,faþã de aceste nenumãrate lumi înlãnþuitepe firul virtualitãþilor, care ar fi “cea bunã”?Ar mai exista o lume de referinþã, o lumemodel din care s-ar naºte toate celelalte?Suntem obligaþi sã recunoaºtem cã nu:fiecare din aceste lumi ºi-ar extragelegitimitatea din propria-i existenþã, laegalitate cu o infinitate de alte lumi. Proprianoastrã realitate nu ar fi deci nici mai bunãnici mai legitimã decât o alta, înecatã ca opicãturã într-un ocean fãrã limite.I. B. – Trebuie sã precizãm cã cea mai mareparte a fizicienilor resping aceastã tezã,urmând exemplul unora din fondatorii ei, maiales pe al îndrãzneþului teoretician,americanul John Wheeler. În timpul unuisimpozion consacrat lui Albert Einstein,cineva îi ceru pãrerea în legãturã cu teoria
lumilor multiple, ºi el rãspunse astfel:“Mãrturisesc cã trebuie sã mã desolidarizez,
împotriva inimii mele, de aceastã ipotezã, înciuda vigoarei cu care am susþinut-o la
început, fiindcã mã tem cã implicaþiile eimetafizice ar putea fi excesive”.În ce mã priveºte, eu sunt tentat sã cred cãaceastã interpretare a mecanicii cuanticeconduce la concluzii total opuse celorpropuse de grupul de la Copenhaga. Pentru asimplifica, se poate spune cã în interpretareaºcolii de la Copenhaga, nimic nu este real întimp ce dimpotrivã, pentru teoreticieniilumilor multiple, totul este real.G. B. – Gândirea de la Copenhaga exclude
într-adevãr posibilitatea lumilor alternative.În spatele fiecãrui element aparþinândrealitãþii noastre, existã nenumãrateelemente virtuale, fiecare din ele referindu-se la universuri fantomã, realitãþi care arputea exista dar care nu au nici oconsistenþã atât timp cât ele nu au fost“materializate” de cãtre un observator.Starea cuanticã face trimitere la o lumesituatã dincolo de lumea umanã, o lume undeo infinitate de soluþii virtuale, de lumipotenþiale, sunt fãcute sã coexiste. Înaceastã perspectivã, se poate admite cãuniversurile zis “paralele” nu existã decât îndomeniul cuantic, adicã în stare virtualã.I. B. – Sã precizãm acest punct. Înainte de a fifãcut obiectul unei observaþii, o particulãelementarã existã sub forma unui “pachet deunde”. Altfel spus, totul se petrece ca ºi cumar exista o infinitate de particule, fiecare dinele având o traiectorie, o poziþie, o vitezã, pescurt caracteristici diferite de toate celelalte.
Ori, în momentul observaþiei, funcþia undeise topeºte, ºi una singurã din aceste
particule reuºeºte sã se materializeze,anulând dintr-o loviturã “particuleleparalele”. ªi în momentul în care uneveniment se materializeazã într-un lunglanþ de fenomene formând istoria universuluinostru, o infinitate de elemente virtuale seºterg, înghiþind în abisul lor mii ºi mii de lumifantomã.Rãmâne atunci doar realitatea noastrã, unicãºi indivizibilã.
J. G. – Aceasta reclamã o întrebare: ce anumeprovoacã dispariþia funcþiei de undã carecaracterizeazã un fenomen? Pur ºi simplu,actul observaþiei. În acest sens ºi prinanalogie, noi putem foarte bine sãconsiderãm cã universul nostru rezultã dinprãbuºirea unui fel de “funcþie de undãuniversalã”, prãbuºire provocatã prinintervenþia unui observator exterior.Sã presupunem, astfel, cã universul ar fi ca
încercuit de un halou de realitãþi alternative,acestea sprijinindu-se pe o infinitate defuncþii ondulatorii suprapuse parþial.Plecând de aici, nimic nu ne împiedicã sãavansãm ipoteza conform cãreia aceastãreþea de funcþii ondulatorii în interacþiunese prãbuºeºte într-o lume unicã atunci cândeste observatã. Ori, toatã problema esteaceasta: cine observã deci universul?Iatã rãspunsul meu: universurile paralele,realitãþile alternative nu existã. Nu existãdecât realitãþi virtuale, încrengãturi posibilecare se ºterg pentru a face loc realitãþiinoastre, realitatea unicã, de îndatã ceintervine acest mare observator care, din
afarã, modeleazã în fiecare clipã evoluþiacosmicã.
Se va înþelege atunci de ce acest observator,totodatã unic ºi transcendent, este în modulcel mai absolut indispensabil existenþei ºi
împlinirii universului nostru.ªi se va înþelege în sfârºit de ce, pentrumine, acest observator cosmic are un nume.
Dacã acceptãm ideea conform cãreiarealitatea nu este decât rezultatul interacþiunii câmpurilor care se aflã întreniºte entitãþi fundamentale despre care nuºtim nimic, sau aproape nimic, va trebui sãadmitem cã lumea este un fel de oglindã caredeformeazã imaginea în care noi sesizãm debine de rãu, reflectãrile a ceva ce va rãmânede neînþeles pentru totdeauna.Fizica cuanticã ne-a silit sã depãºimnoþiunile obiºnuite de spaþiu ºi de timp.Universul se sprijinã pe o ordine globalã sauindivizibilã, atât la scara atomului cât ºi lacea a stelelor. O influenþã omniprezentã,misterioasã, enigmaticã, face ca fiecare parte sã conþinã totul ºi acesta la rându-i sãle reflecte pe toate. Toate fiinþele vii dinunivers, toate obiectele familiare, hainele pecare le purtãm, toate conþin Totalitatea.Dar despre ce Totalitate este vorba?
DUPÃ CHIPUL LUI DUMNEZEU
J. G. – Iatã-ne la sfârºitul dialogului nostru.De-a lungul întâlnirilor noastre, am deschis ofisurã în zidurile înalte construite de ºtiinþaclasicã. În spatele acestui zid, noi ghicimdeocamdatã un décor învãluit în ceaþã, un
peisaj sclipitor, deosebit de subtil, al cãruiorizont este la distanþe de necuprins. În
din Calea Lactee… Unde se opreºte acestfantastic balet?I. B. – Iatã adevãrata întrebare, revelatã dependulul lui Foucault. Cãci Calea Lactee esteºi ea în miºcare spre centrul grupului localformat din galaxiile învecinate care la rândullor sunt antrenate spre o aglomerare ºi maimare, adicã un grup de galaxii încã ºi maivast. Ori acest ansamblu gigantic de galaxiise îndreaptã spre ceea ce se numeºte“Marele Atractor”, un imens complex degalaxii masive situat la o foarte maredistanþã.Deci concluzia pe care o putem trage dinexperienþa lui Foucault este stupefiantã:indiferent de masa – deºi considerabilã – pecare o reprezintã soarele ºi galaxiileapropiate, planul de oscilaþie al pendululuieste aliniat la obiecte cereºti care se aflã ladistanþe vertiginoase de Pãmânt, la orizontuluniversului. În mãsura în care totalitateamasei vizibile a universului se aflã înmiliardele de galaxii îndepãrtate, aceasta
înseamnã cã pendulul este determinat încomportamentul lui de univers în ansamblullui ºi nu doar de anumite obiecte cereºti carese aflã în apropierea Pãmântului.Altfel spus, dacã eu ridic acest simplu paharde pe masã, eu pun în joc forþe care implicãuniversul în întregime: tot ceea ce se
întâmplã pe minuscula noastrã planetã este în relaþie cu imensitatea cosmicã, ca ºi cumfiecare ar purta în ea totalitatea universului.Cu pendulul lui Foucault, suntem deci siliþisã recunoaºtem cã existã o interacþiune
misterioasã între toþi atomii universului,interacþiune care nu face sã intervinã nici o
schimbare de energie sau de forþã, dar careconecteazã totuºi universul într-o singurãtotalitate.
J. G. – Totul se întâmplã, se pare, ca ºi cândun fel de “conºtiinþã” ar stabili o conexiune
între toþi atomii din univers. Cum scriaTeilhard de Chardin: “În fiecare pãrticicã, înfiecare atom, în fiecare moleculã, în fiecarecelulã a materiei, trãiesc ascunse ºi lucreazãfãrã ºtirea nimãnui, omniscienþa eternului ºiomnipotenþa infinitului”.G. B. – Fizicianul Harris Walker sugereazã, caun ecou la cele gândite de Teilhard, cãparticulele elementare se comportã ca ºicând ar fi guvernate de cãtre o forþãorganizatoare.
J. G. – Fizica cuanticã ne reveleazã cã naturaeste un ansamblu indivizibil unde totul esteîn relaþie: totalitatea universului apareprezentã oricând ºi oriunde. ªi de atunci,noþiunea de spaþiu care separã 2 obiecteprintr-o distanþã mai mult sau mai puþinmare nu pare sã mai aibã vreo importanþã.De exemplu, aceste 2 cãrþi, pe masã:evident, ochii noºtri, bunul nostru simþ nespune cã ele sunt separate printr-o distanþãoarecare. Dar fizicianul ce spune? Dinmomentul în care 2 obiecte fizice au fostpuse în relaþie de interacþiune, trebuieconsiderat cã ele formeazã un sistem unic ºicã, în consecinþã, ele sunt inseparabile.G. B. – Noþiunea de inseparabilitate a apãrutprin anii ’20, odatã cu începuturile teorieicuantice. În aceastã epocã, ea a suscitatcontroverse teribile, chiar ºi la cei mai mari
fizicieni cum era Einstein care, în 1935, aveasã publice un articol rãsunãtor destinat sã
arate cã teoria cuanticã era incompletã.Împreunã cu 2 colegi ai lui, Podolsky ºiRosen1, Einstein propune o experienþãimaginarã, celebrã astãzi sub denumirea de“experienþa EPR”, dupã iniþialele celor 3autori.Nathan Rosen fiind unul dintre prietenii ºi colaboratorii
apropiaþi ai lui Albert Einstein.
Sã presupunem cã am face sã þâºneascã 2electroni A ºi B unul împotriva celuilalt ºi cãam aºtepta ca ei sã se îndepãrteze suficient
încât unul sã nu-l poatã influenþa pe celãlalt în nici un fel. Atunci, efectuând mãsurãtoriasupra lui A, se pot trage concluzii valabileasupra lui B ºi nimeni nu ar putea pretinde cãmãsurând viteza lui A noi am influenþat pecea a lui B. Ori, dacã rãmânem la mecanicacuanticã, critica Einstein, ne este imposibil sãºtim, ce direcþie va lua particula A, înainte ca
traiectoria ei sã fie înregistratã de uninstrument de mãsurã fiindcã totdeauna,conform teoriei cuantice, realitatea unuieveniment depinde de actul observaþiei. Ori,dacã A “ignorã” ce direcþie va lua înainte dea fi înregistrat de un instrument de mãsurã,cum va putea B “sã cunoascã” dinaintedirecþia lui A ºi sã-ºi orienteze traiectoria în
aºa fel încât sã fie captat exact în aceeaºiclipã din direcþia opusã?Dupã Einstein, toate acestea erau absurde,mecanica cuanticã era o teorie incompletã ºicei care o aplicau ad litteram erau pe o calegreºitã. De fapt, Einstein era urmãrit deideea cã cele 2 particule reprezentau 2entitãþi distincte, 2 “grãunþe de realitate”
influenþeze între ele. Ori, fizica cuanticãspune exact contrariul. Ea afirmã cã aceste 2particule, aparent separate în spaþiu nuconstituie decât unul ºi acelaºi sistem fizic. În1982, fizicianul francez Alain Aspect vadovedi definitiv eroarea lui Einstein arãtândcã existã o inexplicabilã corelaþie între cei 2fotoni, adicã între 2 fire de luminã, chiaratunci când se îndepãrteazã unul de altul îndirecþii opuse.De fiecare datã când se modificã polaritateaunuia din cei 2 fotoni (graþie unui filtru),celãlalt pare sã “ºtie” imediat ce i s-a
întâmplat celuilalt tovar㺠ºi suferã în modinstantaneu aceeaºi alterare a polaritãþii.Ce explicaþie se poate da unui astfel defenomen? Foarte încurcaþi în a rezolva oastfel de întrebare, fizicienii au propus 2interpretãri.Prima este aceea cã fotonul A “se face cãºtie” ceea ce i se întâmplã fotonului B graþieunui semnal care merge de la unul la altul cuo vitezã superiosarã celei a luminii. Dupã ce arepurtat o adeziune mai degrabã prudentã,aceastã interpretare este astãzi aproapetotal respinsã de fizicienii care preferã ceeace Niels Bohr numea “indivizibilitateacuantumului de acþiune”, sau mai mult,inseparabilitatea experienþei cuantice.Conform acestei a doua interpretãri, trebuiesã acceptãm ideea cã cele 2 boabe de luminã,chiar separate, prin miliarde de kilometri, facparte din aceeaºi totalitate: existã între eleun fel de interacþiune misterioasã care lemenþine în contact permanent. Pentru a da
un exemplu foarte aproximativ, sã zicem cãdacã eu mã frig la mâna stângã, dreapta va fi
imediat informatã ºi va suferi o miºcare derecul asemãnãtoare cu cea efectuatã demâna stângã, fiindcã ambele mele mâini facparte din totalitatea organismului meu.
J. G. – Aceste rezultate vin sã repunã îndiscuþie noþiunile de spaþiu ºi de timp, însensul în care noi înþelegem aceste cuvinte.Aceasta îmi aminteºte o discuþie pe care amavut-o, acum jumãtate de secol, cu Louis deBroglie. Ne gãseam în faþa Panteonului, ºi el
îmi spunea cã fizica ºi metafizica, faptele ºiideile, materia ºi conºtiinþa, nu erau decâtun singur ºi acelaºi lucru. Pentru a-ºi ilustraideea, el a fãcut apel la o imagine de care eu
îmi voi aminti întotdeauna: aceea a vârtejuluiprodus în apa unui râu. “La o oarecaredepãrtare, spunea el, se vede clar apaagitatã de un vârtej în raport cu mersul maicalm al râului. Aceste 2 fenomene suntsesizate ca 2 “lucruri” separate. Darapropiindu-ne, va fi imposibil sã spunemunde sfârºeºte vârtejul ºi unde începe râul:analiza în pãrþi distincte ºi separate nu maiare nici un sens: vârtejul nu-i în realitateceva separat ci un aspect al totului”.G. B. – Se poate merge chiar mai departepentru a încerca sã-i înþelegi pe fizicieniatunci când ei afirmã cã întregul ºi parteasunt acelaºi lucru. Iatã un exemplu frapant:cel al hologramei. Cei mai mulþi oameni careau vãzut o imagine holograficã (care seobþine proiectând un fascicul de laser printr-o placã pe care a fost fotografiatã o scenã)au avut strania impresie cã ei contemplã unobiect real în 3 dimensiuni. Te poþi deplasa
împrejurul proiecþiei holografice ºi sã oobservi sub unghiuri diferite, exact ca pe un
obiect real. Doar trecând cu mâna pesteobiectul proiectat îþi dai seama cã de faptnu-i decât o suprafaþã planã.Ori, dacã luãm un microscop puternic pentrua observa imaginea holograficã a uneipicãturi de apã, vom vedea microorganismelecare se gãsesc în aceastã picãturã. ªi încã nue tot. Imaginea holograficã posedã o însuºireºi mai curioasã. Sã admitem cã fac ofotografie a turnului Eiffel. Dacã eu rupnegativul fotografiei în 2 ºi developez unadin cele 2 jumãtãþi, eu nu voi obþine,desigur, decât o jumãtate din imagineaoriginalã a turnului Eiffel.Da totul se schimbã când e vorba deimaginea holograficã. Oricât de ciudat arputea sã parã, dacã se rupe o bucatã dintr-unnegativ holografic pentru a-l pune sub unproiector laser, nu se va obþine o parte a“imaginii”, ci imaginea întreagã. Chiar dacãeu rup negativul în 10 ºi opresc o pãrticicãminusculã, ea va conþine mereu totalitateaimaginii.Aceasta aratã într-un mod spectacular cã nuexistã o corespondenþã univocã întreregiunile (sau pãrþile) scenei originale ºiregiunile plãcii holografice, cum ar fi cazulpentru negativul unei fotografii obiºnuite.Scena întreagã a fost înregistratãpretutindeni pe placa holograficã, în aºa fel
încât fiecare “pãrticicã” a plãcii reflectãtotalitatea. Pentru David Bohm, hologramareprezintã o analogie frapantã cu ordineaglobalã ºi indivizibilã a universului.
J. G. – Dar ce se întâmplã cu placa holograficã
ca sã producã efectul conform cãruia fiecare“parte” conþine totalitatea?
I. B. – Dupã Bohm, este vorba doar de oversiune instantanee, pietrificatã a ceea cese produce la o scarã infinit mai vastã înfiecare regiune a spaþiului de-a lunguluniversului, de la atom la stele, de la stele lagalaxii.
J. G. – Ascultându-vã, am avut rãspunsulintuitiv la o întrebare pe care mi-am pus-ocitind Biblia: pentru ce este scris cãDumnezeu a creat pe om dupã chipul sãu? Eunu cred cã noi am fost creaþi dupã chipul luiDumnezeu: noi suntem chiar chipul luiDumnezeu…*. Cam în felul în care placaholograficã conþine totul în fiecare parte, totastfel fiecare existenþã umanã este chipultotalitãþii divine.G. B. – Eu vã pot ajuta, poate, sã vã clarificaþigândul acesta mergând mai departe pe caleaacestei metafore deschise prin faimoaselenoastre holograme. Pentru aceasta trebuiesã ne reamintim cã materia, este deasemeniºi undã, cum a demonstrat Louis de Broglie.Materia obiectelor este deci ea însãºicompusã din configuraþii ondulatorii, careinterfereazã cu configuraþiile de energie.Imaginea care decurge din aceasta este cea aunei configuraþii encondante – adicã similarãcu holograma – de materie ºi de energiepropagându-se neîncetat prin tot universul.Fiecare regiune a spaþiului, oricât de micã arfi ea, coborând pânã la simplul foton, careeste tot o undã sau un “pachet de unde”,conþine, ca ºi fiecare pãrticicã a plãcuþeiholografice, configuraþia ansamblului; ceeace se întâmplã pe minuscula noastrã planetã
este dictat de toate ierarhiile structuriloruniversului.
J. G. – Trebuie sã recunosc cã aceasta este oviziune care-þi taie rãsuflarea: un universholografic infinit în care fiecare regiune, deºidistinctã, conþine totul. Iatã-ne deci trimiºi,
încã o datã, la imaginea totalitãþii divine,atât în spaþiu cât ºi în timp.Astfel ajungem la primul principiu aluniversului fãrã discontinuitate, ordonatholistic: orice punct reflectã tot restul.Trebuie sã vedem aici una din cele maiimportante cuceriri ale teoriei cuantice. Chiardacã spiritul nostru nu a asimilat toateconsecinþele, aceastã revoluþie reprezintãceva mult mai important ºi decât trecerea dela ideea unui Pãmânt plat la cea a unuiPãmânt rotund care a avut loc la sfârºitulEvului Mediu. Ceaºca de cafea de pe aceastãmasã, hainele pe care le purtãm, acest tabloupe care tocmai l-am terminat de pictat, toateaceste obiecte pe care noi le identificãm capãrþi poartã totalitatea îngropatã în ele: praf cosmic ºi atomi ai lui Dumnezeu, noi þineminfinitul în cãuºul palmelor noastre.
*Din punct de vedere teologic-ortodox, Chipul e Fiul lui
Dumnezeu, e Iisus Hristos, iar noi suntem zidiþi “dupã chipul
Lui”
De-a lungul acestei cãrþi, am încercat sãarãtãm cã materialismul antic – chiar cel carealunga spiritul în universul vag al metafizicii – nu mai are trecere. Într-un anumit fel “liniºtitor ºi complet”, materialismul exercitaasupra noastrã irezistibila seducþie a logicii antice; elementele universului erau tari ºi stabile, iar misterele cosmosului,incertitudinile noastre aparente, nu erau
decât mãrturisirea propriei noastreincompetenþe, a limitelor noastre interioare:în concluzie, erau probleme care, într-o zi mai mult sau mai puþin îndepãrtatã, ar fi fost rezolvate la rândul lor.Dar noua fizicã ºi noua logicã au rãsturnat aceastã concepþie. Principiul Complementaritãþii afirmã cã de fapt constituenþii elementari ai materiei, cum ar fi electronii, sunt entitãþi cu chip dublu… înfelul lui Janus, ele ne apar când ca particulede materie solidã, când ca unde imateriale. Aceste 2 descrieri se contrazic ºi totuºi fizicianul are nevoie de amândouã în acelaºi timp. Este deci obligat sã le trateze ca ºi cumele ar fi simultan exacte ºi coexistente.Plecând de aici, Heisenberg a fost primul care a înþeles cã starea decomplementaritate între aspectul de particulã ºi cel de undã în materie punesfârºit pentru totdeauna dualismului cartezian între materie ºi spirit: ºi un aspect ºi celãlalt sunt elementele complementareale singurei ºi unicei realitãþi. Astfel se modificã, în mod profund ºi ireversibil, distincþia fundamentalã întrematerie ºi spirit. ªi de aici, o nouã concepþiefilosoficã pe care noi am numit-ometarealism. Aceastã cale nouã oferitã de fizica cuanticãtransformã imaginea pe care ºi-o face omul despre univers, ºi aceasta într-un mod mai radical chiar decât a fãcut-o revoluþiacopernicianã. Chiar dacã cei mai mulþi încãnu sunt conºtienþi de o astfel de schimbare,
chiar dacã dogmele ºi tabu-urile ºtiinþei secolului 19 asupra conceptului de spaþiu, de
timp, de materie ºi de energie, prizoniere alecauzalitãþii ºi ale determinismului, stãpânescîncã gândirea “omului cinstit”, nu estedeparte timpul când aceste noþiuni paseistenu vor mai fi considerate decât anacronismeîn istoria ideilor.Întrucât fizicienii au dematerializat însuºi conceptul de materie, ei ne-au oferit, înacelaºi timp, speranþa unei noi cãi filosofice:cea a metarealismului, calea unui anumit dincolo, deschis ultimei fuziuni între materie,spirit ºi realitate.
CÃTRE METAREALISM
J. G. – A venit momentul, în aceastã ultimãparte a dialogului nostru, sã cãutãm ceea cese aflã “dincolo” ºi a însemnat continuu þintaacestei vechi dezbateri care a opus atâtavreme cele 2 doctrine fundamentale asupranaturii Fiinþei: materialismul ºispiritualismul.De asemenea, va trebui sã cãutãm o a treiacale între aceste 2 filosofii ale cunoaºteriicare sunt realismul ºi idealismul. Doar astfel,prin sinteza între spirit ºi materie, ne vom
întâlni cu aceastã nouã viziune a lumii,totodatã doctrinã ontologicã ºi teorie acunoaºterii: metarealismul.I. B. – Mi se pare important, în acest moment,sã precizãm diferenþele între spiritualism ºiidealism pe de o parte, între materialism ºirealism, pe de altã parte.
J. G. – Deºi complementare aceste 2 cupluriating 2 probleme complet diferite: în timp ce
spiritualismul (care se opunematerialismului) este o doctrinã asupra
Fiinþei, idealismul (opus realismului) este oteorie a cunoaºterii. În ochii unui spiritualist,realitatea are o dimensiune pur spiritualã;dimpotrivã, materialismul reduce realul la odimensiune strict mecanicã, spiritul nejucândaici nici un rol ºi neavând, de altfel, oexistenþã independentã.Sã vedem acum idealismul: conform acesteiopinii, realul nu este accesibil. El existã doarprin percepþiile pe care le avem despre eldar este imposibil sã-i afirmãm realitateaindependentã. Dimpotrivã, pentru realism,lumea are o realitate obiectivã, independentãde observator, ºi noi o percepem aºa cumeste.Nici una din aceste atitudini nu-mi pareastãzi sã coincidã cu realul ºi cureprezentãrile pe care acesta le suscitã:singurul model al unei lumi admisibile deacum înainte se sprijinã pe fizica modernã. Încursul reflecþiilor mele, am izolat acest gândal lui Heisenberg, atât de mult mi se pãrea cãtrebuie reþinut în teza pe care noi vrem sã oapãrãm: “Pãstrând spiritului stabilitateaintrinsecã a conceptelor limbajului normal încursul evoluþiei ºtiinþifice, se vede cã –conform experienþei fizicii moderne –atitudinea noastrã faþã de concepte ca spirituman, suflet, viaþã sau Dumnezeu va fidiferitã de cea pe care o avea secolul 19”.I. B. – Consideraþii asemãnãtoare l-au condusºi pe fizicianul Eddington sã facã urmãtoareremarcã: “Se va putea spune, poate, cã ceeace putem concluziona din aceste argumenteale ºtiinþei moderne este cã religia a devenit
posibilã, pentru un om de ºtiinþã rezonabil, în jurul anilor 1927”.
J. G. – Acest an 1927 este unul din cei maiimportanþi în istoria gândirii contemporane.El marcheazã punctul de pornire al filosofieimetarealiste. Este anul în care Heisenbergexpune Principiul de Incertitudine, sau încare canonicul Lemaître îºi exprimã teoriaasupra expansiunii universului, iar Einsteinpropune teoria unitarã a câmpului, Teilhardde Chardin publicã primele elemente aleoperei sale. ªi este anul congresului de laCopenhaga, care marcheazã fundamentareaoficialã a teoriei cuantice.Ori, nu este semnificativ cã aceste rãspunsuriepistemologice au fost provocate de oameniide ºtiinþã?Urmarea ar fi cã filosofii, ei înºiºi, trebuie sã-ºi punã întrebãri asupra semnificaþieiprofunde a acestor rãsturnãri, rãspunzândmai ales la aceastã întrebare: ce încearcã sãne transmitã ºtiinþa? care sunt noile valoripe care le propune ºi cu ce contribuie ea laforjarea unei noi viziuni asupra lumii?Pentru a rãspunde, va trebui sã adoptãm unpunct de vedere metarealist: revenirileºtiinþei în câmpul filosofic ne dau, pentruprima oarã, posibilitatea sã facem sinteza
între materialism ºi spiritualism, sã împãcãmrealismul ºi idealismul: realitatea imanentãpe care noi o percepem întâlneºte atunciprincipiul transcendent pe care îlpresupunem cã a dat naºtere acesteirealitãþi.Reamintim cã filosofiile spiritualiste suntunanime în a nega o origine materialãspiritului uman, afirmând cã gândirea este un
dat al universului anterior materiei. Câþivadintre ei, încã ºi mai extremiºti, neagã chiar
ºi existenþa autonomã a materiei. Acestaeste cazul lui Berkeley, pentru care universulnu este decât o imagine a lui Dumnezeu.I. B. – “Monadele” lui Leibniz nu sunt eleoare, de asemeni, o formã a spiritualismului?
J. G. – Da, dar împins la extrem. Sistemulfilosofic al lui Leibniz conduce spre un fel despiritualism obiectiv în mãsura în care elpostuleazã, ca la Platon sau Hegel, existenþaunei baze spirituale “obiective” distincte deconºtiinþa umanã ºi independentã de ea.Aceastã bazã spiritualã obiectivã nu eradecât Ideea Absolutã a lui Hegel sau maisimplu: Dumnezeu. În acest caz, Dumnezeueste transcendent universului ºi nu seconfundã cu el.G. B. – În acest punct se naºte întrebarea:dacã universul se sprijinã pe existenþa uneiFiinþe transcendente, cum se poate ajunge laaceastã Fiinþã? Nu suntem noi oare, de fapt,separaþi de esenþa profundã a acestuiunivers?I. B. – Tocmai acest punct de vedere estedezvoltat de curentele idealiste. Sub numelede idealism se regrupeazã filosofiile pentrucare realitatea “în sine” nu estecognoscibilã: singura evidenþã a unei lumiexterioare rezidã în percepþiile noastre, însenzaþiile noastre de culoare, dedimensiune, de gust, de formã etc. Din ziua
în care ne naºtem, suntem învãþaþi cãtrebuie sã avem o percepþie comunã a lumii.Ceea ce o persoanã percepe ca pe un arbore,o floare, un râu, oricare altã persoanãtrebuie sã perceapã ca arbore, floare sau
râu. Aceasta este consecinþa directã acredinþelor comune într-o lume “în sine”.
Ori, ciberneticianul Heinz von Foerster afirmãcã spiritul uman nu percepe ceea ce esteacolo, ci ceea ce crede el cã este acolo.Facultatea noastrã de a crede depinde deretina care absoarbe lumina lumii exterioare,apoi transmite semnale creierului. Exactaceeaºi schemã se aplicã dealtfel tuturorpercepþiilor noastre senzoriale. Totuºi, retinanu percepe culoarea, explicã Foerster; eaeste oarbã la calitatea stimulãrii ºi nu estesensibilã decât la cantitatea acesteia.“Aceasta nu ar trebui sã constituie osurprizã, adaugã el, cãci în fapt nu existã niciluminã nici culoare în sine: existã doar undeelectromagnetice.De asemenea, nu existã nici sunete, nicimuzicã, existã doar variaþii momentane alepresiunii aerului asupra timpanelor noastre:nu existã cald sau rece: sunt doar molecule
în miºcare cu mai multã sau mai puþinãenergie cineticã, ºi aºa mai departe.În concluzie, conform idealiºtilor, noi nu nenaºtem ca fãcând parte din lume: noi nenaºtem fãcând parte din ceva ce construimnoi înºine în interiorul lumii .Idealismul impune ideea cã fiecare din noitrãieºte într-un fel de “sferã a conºtiinþei”care interfereazã în acelaºi timp cu realulnecunoscut ºi cu alte sfere de conºtiinþã.Încã odatã, concepþia unei realitãþi obiectivese evaporã: a ne întreba asupra realitãþiicare ne înconjoarã fãrã a þine seama de ceicare o observã nu are nici un sens.În fond, propria mea “sferã de conºtiinþã” numã învaþã nimic asupra realitãþii însãºi:
cunoaºterea mea asupra lumii se reduce laideile pe care mi le fac despre ea: cât despre
realul de dincolo de simþurile mele, rãmâneobscur, voalat, misterios ºi, probabil, denecunoscut.G. B. – Regãsim idealismul în fizicã: realul nueste sesizabil, evaluabil, ºi, în ultimainstanþã, nu existã decât printr-un act deobservaþie.
J. G. – Ce putem spune despre acest realenigmatic? Aº vrea sã revin asupra unei ideidespre care am vorbit în aceastã carte: amintuiþia cã suntem cufundaþi în acest faimoscâmp de informaþie, alcãtuit din conºtiinþã ºimaterie, pe care l-am descris mai sus.G. B. - ªi suntem readuºi mereu la teoriacâmpului cuantic: particulele elementaresunt considerate aici ca o manifestare a unuicâmp cuantic în care materia ºi toatemiºcãrile ei sunt produse de un fel de câmpde informaþie subiacent. Fizicianul Hamiltonmerge ºi mai departe atunci când enunþã cãmateria s-ar putea sã fie rezultatul unei seriide interacþiuni între “câmpurile deinformaþie”: o particulã nu se desfãºoarã în“lumea realã” decât într-o miºcare de undãnãscutã dintr-un ocean de informaþii, ca unmare val de apã care este produs demiºcarea generalã a oceanului.Acest flux constant, acest soi de “maree”este ceea ce dã naºtere la un obiect care aretoate proprietãþile unei particule materiale.Într-o manierã asemãnãtoare, conforminterpretãrii cauzale a lui David Bohm,particulele elementare sunt nãscute dintr-uncâmp cuantic global. Informaþia joacã aici unrol determinant dând naºtere, nu numai
proceselor cuantice, ci chiar particulelor înseºi. Ea este responsabilã de felul în care
se desfãºoarã procesele cuantice pornind dela câmpul cuantic al universului.
J. G. – Toate acestea confirmã cu putere cãordinea spiritului ºi cea a materiei nu suntireductibile ci se integreazã într-un spectrude ordine generalã care se întinde de laordinea mecanicã pânã la cea “spiritualã”.Dacã spiritul ºi materia au ca origine unspectru comun, devine clar cã dualitatea loreste o iluzie, datoratã faptului cã nu se iau înconsideraþie decât aspectele mecanice alemateriei ºi calitatea intangibilã a spiritului.I. B. – Atingem aici o idee asemãnãtoare cuPrincipiul de Incertitudine al lui Heisenberg,conform cãruia noi nu observãm lumea fizicã:noi participãm la ea.Simþurile noastre nu sunt separate de ceeace existã “în sine”, ci ele sunt în mod intimimplicate într-un proces complex de feedback al cãrui rezultat final este, în fapt, crearea aceea ce este “în sine”.Conform noii fizici, noi visãm lumea. O visãmca pe ceva durabil, misterios, vizibil,omniprezent în spaþiu ºi stabil în timp. Dardincolo de aceastã iluzie, toate categoriilerealului ºi irealului se ºterg. Aºa cum nu semai poate considera cã pisica lui Schrödingereste fie vie, fie moartã, tot astfel nu se maipoate percepe lumea obiectivã ca existentãsau inexistentã: spiritul ºi lumea nu formeazãdecât una ºi aceeaºi realitate.
J. G. – Cum spune Pearce: “Spiritul umanreflectã un univers care reflectã spirituluman”.De atunci, nu se mai poate spune, simplu, cã
spiritul ºi materia coexistã, ci cã existã unul prin celãlalt . Într-un anumit fel, prin noi,
universul se aflã în curs de a se visa pe el însuºi: metarealismul începe deci chiar înmomentul în care visãtorul devine conºtientde sine ºi de visul lui.I. B. – Cred cã este interesant, aici, sã apropiipunctul Dv. de vedere de cel al unui marefizician american, Heinz Pagels: “Ce esteuniversul? Este un mare film în relief în carenoi suntem actorii involuntari? Este oare ofarsã cosmicã, un ordinator gigantic, operade artã a unei Fiinþe supreme, sau, pur ºisimplu, o experienþã? Dificultãþile noastre îna înþelege universul þin de faptul cã nu ºtimcu ce sã-l comparãm”.TotuºiI, acelaºiI Heinz Pagels continuã,exprimând punctul de vedere al celor maimulþi dintre fizicieni: “Eu cred cã universuleste un mesaj redactat într-un cod secret, uncod cosmic, ºi cã datoria omului de ºtiinþãconstã în descifrarea acestui cod”.
J. G. – Pentru a admite existenþa acestui codcosmic ºi pentru a-l înþelege, trebuie sãadmitem cã el a fost gândit într-un cadrumetarealist. Invit pe cititorii noºtri sãmediteze asupra celor 3 caractere care îmipar a defini acest cadru:-spiritul ºi materia formeazã una ºi aceeaºi realitate;-Creatorul acestui univers materie/spirit estetranscendent;-realitatea în sine a acestui univers nu estecognoscibilã.Este oare demersul nostru legitim? În oricecaz el îºi aflã un ecou tulburãtor în filosofiaunui gânditor care, în inima Evului Mediu, a
avut totuºi intuiþia a ceea ce anunþãmetarealismul: Sfântul Toma d’Aquino.
Totodatã metafizician, logician ºi teolog, el a încercat sã împace credinþa creºtinã cufilosofia raþionalã a lui Aristotel.În fine, pentru a lumina acest sfârºit dedialog, pentru a alunga regretul de a-l vedea
încheiat, facem aceastã ultimã remarcã:poate cã dacã Sfântul Toma d’Aquinoexercitã o influenþã atât de profundã asupragândirii contemporane, aceasta se întâmplãºi pentru cã el este primul care a încercatrealizarea unei armonii între ceea ce estecrezut ºi ceea ce este ºtiut : între actul decredinþã ºi cel de ºtiinþã, într-un cuvânt întreDumnezeu ºi ºtiinþã.
EPILOG
PENTRU CE EXISTÃ MAI DEGRABÃ CEVADECÂT NIMIC?
Care certitudine? Care speranþã? Carecunoaºtere?Ce trebuie sã reþinem din aceastã încercarede a filosofa cu voce tare?Mai întâi un mod de a cãuta un sens înnesemnificativ; un “proiect” în cea mai micãdintre întâmplãri; un eveniment însubtilitatea lucrurilor: în frunza unui arbore,cântecul unei pãsãri, cãderea unei picãturi deapã, vântul în gol.Toate aceste mici lucruri conspirã în ascunspentru a forma realul, converg în însãºi inimanoastrã pânã când fac sã se nascã în ea onevoie ce nu poate fi reprimatã: dorinþa derealitate.
Tocmai aceastã dorinþã ne-a împins, în cursuldialogului nostru, la cãutarea Fiinþei.
Dar ce am vãzut oare din aceastã Fiinþã? Mai întâi de toate, densitatea sa, opacitatea sadar ºi subtilitatea ºi multiplicitatea formelorsale; dialogul nostru ºi-a gãsit deci frontieralui naturalã, punctul lui de oprire cel mai
înalt cu aceastã idee: realitateaindependentã ne este inaccesibilã, realuleste voalat, necunoscut pentru totdeauna.Poate, deasemeni, pentru prima oarãdevenim conºtienþi cã fericirea unei gândiri“moderne” la rãscrucea dintre fizica nouã ºifilosofie este aceea de a fi descris enigmauniversului, cu preþul înlocuirii ei cu oenigmã mai profundã, mai dificilã: aceea aspiritului însuºi.Rãmâne deci aceastã întrebare, ultima, ceamai redutabilã. Ea a deschis acest dialog ºiva trebui sã-l încheie: care este semnificaþiauniversului? unde ne duc toate acestea? pentru ce existã ceva mai degrabã decât nimic?Cei care intrã printr-o gândire profundã înaceastã interogaþie cunosc dintr-o datãvârtejul filosofic cel mai intens. Teilhard deChardin avea abia 5 ani când, deodatã, s-aaflat în faþa misterului. Mama lui i-a arãtat omeºã de pãr; apoi ea a dat foc acestei meºecu un chibrit ºi meºa a dispãrut în neant.Imediat ce s-a stins flacãra, micul Teilhard asimþit absurditatea neantului. ªi cumexperienþa negaþiei, a morþii, a angoasei, ºia pãcatului sunt mai puternice decâtcontrariile lor, Teilhard se întreabã: pentruce existã lucruri? Pentru ce au ele un sfârºit?de unde a rãsãrit aceastã Fiinþã care este în
mine – care este eul meu - ºi care nu-ºicunoaºte raþiunea profundã a existenþei?
*Universul: aceste sute de miliarde de stele,rãspândite în miliarde de galaxii, ele înselepierdute într-o imensitate tãcutã, vidã ºirece. Gândirea este cuprinsã de spaimã înfaþa acestui univers atât de diferit faþã deea, care îi pare monstruos, tiranic ºi ostil:pentru ce existã el? ºi pentru ce existãm noi
în el? 20 de miliarde de ani dupã apariþia lui,materia îºi continuã cursa în spaþiu-timp. Darunde ne duce aceastã cursã?Cosmologia rãspunde cã universul nu esteetern. Cã el va avea un sfârºit, chiar dacãacest sfârºit este imens de îndepãrtat. El însãnu va putea sã scape de una din aceste 2morþi posibile: moartea prin frig sau moarteaprin foc.În primul caz, universul este numit “deschis”:expansiunea lui se produce la nesfârºit,galaxiile pierzându-se în infinit în timp cestelele se sting una câte una, dupã ce vor fisclipit cu ultimele rezerve. Dincolo de duratavieþii protonului, materia însãºi sedezagregã. Vine ultima clipã, aceea în careultimele fire de praf cosmic vor fi înghiþite însânul unei imense gãuri negre – adicã ceea cea devenit universul agonizant. În fine,spaþiu-timpul, el însuºi se resoarbe: totul se
întoarce în neant.Dintr-un punct de vedere metafizic nimic nueste mai îngrozitor decât aceastã vâlvãtaie,aceastã trombã a norului de materie, aceastãrisipire lentã, aceastã iradiaþie nelimitatãcare va îmbrãca toate culorile curcubeului
înainte de a se topi. Din ce va fi fãcut acestneant? Ce va rãmâne din informaþia
acumulatã în timpul a sute de miliarde deani, pretutindeni în univers?Un rãspuns ar putea sã aparã prin punerea înevidenþã a unei relaþii între informaþia unuisistem (organizarea lui) ºi entropie(dezagregarea ordinii acestui sistem).Se poate admite, odatã cu cea mai mareparte a fizicienilor, cã dobândirea informaþiei(adicã a unei cunoaºteri) consumã energie ºiprovoacã creºterea entropiei globale în sânulunui sistem. Altfel spus, dacã entropiamãsoarã dezordinea fizicã a unui sistem, eaeste în acelaºi timp un indicator indirect alunei cantitãþi de informaþie deþinutã, deacest sistem. Teoria informaþiei se deschidedeci asupra acestei afirmaþii surprinzãtoare:haosul este un indiciu al prezenþei, în sânulunui sistem, a unei anumite cantitãþi deinformaþie.În extremis, starea de dezordine maximã cecaracterizeazã universul în momentuldispariþiei lui poate fi interpretatã ca semnulprezenþei, dincolo de universul material, aunei cantitãþi de informaþie, deasemenimaximã.Scopul universului se confruntã aici cusfârºitul lui: a produce ºi a eliberacunoaºtere. În acest ultim stadiu, întreagaistorie a cosmosului, evoluþia lui de-a lungula sute de miliarde de ani, se aflã convertite
într-o Totalitate de cunoaºtere purã.Ce entitate va deþine aceastã cunoaºtere?cine altcineva dacã nu o Fiinþã infinitã,transcendentã universului însuºi? ªi cum vafolosi El aceastã ºtiinþã infinitã care-L
*Destinul pe termen lung al universului nueste previzibil. Cel puþin nu încã. Dacã masalui totalã este superioarã unei anumite valoricritice, atunci, la capãtul unui timp mai scurtsau mai lung, faza expansionalã va luasfârºit. În acest caz, este posibil, ca o nouãcontractare sã readucã acest cosmos lapunctul lui de origine. Materia care formeazãgalaxiile, stelele, planetele, toate acestea sevor comprima pânã la a redeveni un simplupunct matematic care sã anuleze spaþiul ºitimpul.În zadar acest scenariu este opus celuiprecedent, chiar ºi aºa, totul se întoarce înneant. ªi în acest caz, la sfârºitul unui proceslent de dematerializare, informaþia se separãde materie ca pentru a se elibera pentrutotdeauna de ea.Putem sã tragem vreo concluzie din aceastãobservaþie asupra destinului cosmic? Ce sepoate gândi despre un univers situat între 2neanturi? În esenþã cam aceasta: acestunivers nu are caracterul Fiinþei în sine. Elpresupune existenþa unei Fiinþe alta decâtel, situatã în afara lui. Dacã realitateanoastrã este temporalã, cauza acesteirealitãþi este ultratemporalã, transcendentãtimpului ca ºi spaþiului.Iatã-ne foarte aproape de aceastã Fiinþã pecare religia o numeºte Dumnezeu. Dar sã nemai apropiem: printre diferitele constatãriºtiinþifice stabilite asupra realului, existã 3care sugereazã cu putere existenþa uneientitãþi transcendente realitãþii noastre.
Prima constatare: universul ne apare camãrginit, închis în el însuºi. Dacã îl
comparãm cu un balon de sãpun care umpletotul, ce existã “împrejurul” acestui balon?Din ce este fãcut acest exterior? Esteimposibil sã-þi imaginezi un spaþiu înexteriorul spaþiului pentru a-l conþine: dinpunct de vedere fizic, un astfel de exterior nupoate exista.Suntem deci conduºii sã postulãm dincolo deuniversul nostru existenþa a “ceva” cu multmai complex: o totalitate în sânul cãreiarealitatea noastrã este cufundatã în
întregime, cam aºa cum este un val într-unvast ocean.A doua întrebare se pune aºa: universul estenecesar sau, dimpotrivã, contingent: existãun determinism superior indeterminãriicuantice? Dacã teoria cuanticã a demonstratcã interpretarea probabilistã este singuracare ne permite sã descriem realul, trebuiesã concluzionãm cã, faþã de o naturãindecisã, trebuie sã existe, în afarauniversului, o Cauzã a armoniei cauzelor, oInteligenþã discriminantã, distinctã de acestunivers.Sã terminãm prin al treilea argument, cel maiimportant: principiul antropic.
Universul pare construit ºi reglat – cu oprecizie inimaginabilã – plecând de la câtevamari constante. Este vorba de normeinvariabile, calculabile, fãrã ca sã se poatãtotuºi determina pentru ce natura a alescutare valoare mai degrabã decât o alta.Trebuie sã ne asumãm ideea cã în toatecazurile de figuri diferite ale “miracolului
matematic” pe care se sprijinã realitateanoastrã, universul ar fi prezentat caracterele
haosului absolut: dansul dezordonat alatomilor care s-ar fi cuplat ºi decuplatimediat pentru a recãdea, fãrã încetare, învârtejul lor absurd. ªi pentru cã totuºicosmosul face trimitere la imaginea uneiordini, aceastã ordine ne conduce, la rândulei, cãtre existenþa unei cauze ºi a unui scopcare-i sunt exterioare.
*Dupã toate cele spuse, am putea înþelegeuniversul ca pe un mesaj exprimat într-uncod secret, un fel de hieroglifã cosmicã, pecare noi tocmai începem sã o descifrãm. Darce existã în acest mesaj? Fiecare atom,fiecare fragment, fiecare fir de praf existã înmãsura în care participã la o semnificaþieuniversalã. Astfel se descompune codulcosmic: mai întâi materia, apoi energia ºi însfârºit informaþia. Mai existã ceva dincolo deaceasta? Dacã noi acceptãm ideea cãuniversul este un mesaj secret, cine acompus acest mesaj?Dacã enigma acestui cod cosmic ne-a fostimpusã de cãtre autorul lui, încercãrilenoastre de descifrare nu formeazã ele un felde dârã, de oglindã din ce în ce mai limpede,
în care autorul mesajului reînnoieºtecunoaºterea pe care o are despre sine?
*Iatã, a trecut jumãtate de secol de cândHenri Bergson s-a stins. Obsedat, ca oricefilosof, de întrebarea supremã, el ar fimurmurat acest lucru ciudat: “Universul este
o maºinã de fãcutã zei…”Acesta a fost ultimul sãu suflu filosofic.
Dialog între Jean Guitton ºi Andre Frossardpublicat în PARIS MATCH 29 august 1991
Deºi Dumnezeu este veºnic ºi cauzã imanentãa totului, El poate sã fie de dragul uneiactualitãþi, numãrul 1 al box-office-ului(topul zilei). Este ceea ce se întâmplã cu El,anul acesta, prin cartea “Dumnezeu ºiºtiinþa” (ed. Grasset), care adunãconvorbirile purtate de filosoful Jean Guittoncu fraþii Grichka ºi Igor Bogdanov, ambiidoctori în ºtiinþã. Aceastã carte vizeazã (ºireuºeºte) sã reconcilieze ºtiinþa cuDumnezeu. Dar despre care Dumnezeu estevorba? Este El infinit de bun, puternic,iubitor? ªi cum te poþi apropia de El? Acestesimple întrebãri, rãmân. Scriitorul AndréFrossard le examineazã aici împreunã cu JeanGuitton. Este meciul Dumnezeului raþiunii
împotriva Dumnezeului revelaþiei. FraþiiBogdanov, ei, arbitreazã acest joc.
ANDRE FROSSARD:“PENTRU MINE, CREDINÞA ÎN DUMNEZEU NUTRECE PRIN NICI UN FEL DE RAÞIONAMENT”
André Frossard. Jean Guitton, recunosc cã aþi
avut ideea genialã, în cartea Dv. “Dumnezeuºi ºtiinþa”, sã revelaþi, sã treziþi formidabila
nevoie de transcendenþã, dorinþa dupãDumnezeu care locuieºte în noi toþi. Maiprecis: Dv. aduceþi rãspunsuri la aceastãdorinþã. Chiar dacã concepþia Dv. despreDumnezeu poate nu este exact aceeaºi ca amea.
Jean Guitton. ªi pentru ce Dumnezeul meu nuar fi acelaºi cu al Dv.? În ce anume ar fidiferit?A. F. – Vã cunosc bine, Guitton. Sunteþi unremarcabil pedagog. Dupã exemplul marilorfilosofi greci care vã inspirã, nu aveþipereche în a înãlþa citadele prodigioase dinraþionamente, formidabile “turnuri Babel”,construite din cuvinte ºi într-un limbajstrãlucitor. De data aceasta, aþi ales bigbang-ul pentru a ajunge la vechea Dv.concluzie: raþiunea trebuie sã ni-l ofere peDumnezeu, cu orice preþ. Ori, pentru mine,credinþa nu trece prin nici un raþionament.Credinþa, este ceea ce permite inteligenþeisã trãiascã mai presus de mijloacele ei.
J. G. – Existã 2 Jean Guitton: unul este catolic,celãlalt este filosof. Primul este nãscut înacelaºi timp cu Isus Hristos, al doilea, câtevasecole mai devreme, odatã cu filosofii greci.Eu sunt contemporanul lui Democrit, al luiParmenide, al lui Lucreþiu ºi al lui Socrate.De aceea, spun ºi repet, cel ce a scris,
împreunã cu fraþii Bogdanov “Dumnezeu ºiºtiinþa” este Guitton filosoful - ºi nu Guittoncatolicul. Timp de mai mult de 20 de ani, ampredat filosofia greacã ºi aproape o jumãtatede veac, metafizica. Ca ºi maeºtrii mei, eu nupun în joc decât raþiunea: tratez deci ca un
A. F. – Aceasta nu mã mirã deloc. Nici eu, niciBiserica nu suntem duºmanii raþiunii,dimpotrivã.
J. G. – O sã vã fac o mãrturisire, AndréFrossard. Vã voi încredinþa ceva ce nimeninu ºtie încã. Tocmai am primit o lungãscrisoare de la Sfântul Pãrinte, Ioan Paul 2. ªiiatã care sunt reacþiile, a propos de“Dumnezeu ºi ºtiinþa”. “Cercetãrile Dv. v-aucondus la publicarea, împreunã cu 2 savanþiruºi, a cãrþii “Dumnezeu ºi ºtiinþa”. Aceastãlucrare permite sã se întrevadã o alianþã, oconvergenþã încã obscurã între savanþiifizicieni ºi cunoaºterea teologicã. Întreºtiinþã ºi tainicul suprem”.Nu este aici mãrturia totalei identitãþi a unuipunct de vedere? A susþinerii fãrãambiguitate a unei teze pe care noi ne-am
însuºit-o?A. F. – Sã plecãm de la acest punct devedere: Dv. aþi hotãrât nu sã cunoaºteþi peDumnezeu ca persoanã, ci sã-l cãutaþi pecalea raþiunii.
J. G. – Toatã omenirea cautã acest lucru.Singura mea dorinþã este aceea de a-i da,prin intermediul cãrþii mele, un ghid cãtresecolul viitor, care va fi încãrcat despiritualitate.A. F. – Mi-aþi adus acum aminte de aceafrumoasã frazã pe care mi-a mãrturisit-o într-o zi André Malraux în biroul lui. Vorbeamdespre lume. El nu-l vedea pe Dumnezeu, darDumnezeu lumina tot ceea ce vedea el. ªi,deodatã, el mi-a spus: “Secolul viitor va fimistic, sau nu va fi deloc”. ªi eu insist precis
pe aceasta: Malraux a spus “mistic”, ºi nu“spiritual”, cum s-a repetat adesea, greºit.
Cãci, pentru el ca ºi pentru mine, stareamisticã este cea care permite accesul directla Dumnezeu, prin experienþã.
J. G. – Dv. aþi avut fericirea sã faceþi“dinainte” aceastã experienþã misticã. Dar,dintr-un anumit punct de vedere, ºi eu amfãcut-o. Ca ºii Dv. André Frossard, îndrãznescsã afirm la rândul meu: eu am întâlnit peDumnezeu. Pentru prima oarã în viaþa mea,eu L-am vãzut, la marginile ºtiinþei moderne.El era acolo, în faþa mea, minune de armonie,de ordine supremã, cuprinzând vârtejulatomilor ca ºi pe cel al galaxiilror, iluminândnoaptea materiei ca ºi pe cea a lumii. Pentruaceasta eu consider aceastã carte ca pe o
încununare a gândirii mele de cercetare: eaconþine dovada cã vechiul conflict întrecredincios ºi savant este de acum depãºit; avenit vremea întâlnirii între savanþi ºiteologi, între cunoaºtere ºi ºtiinþã.A. F. – Cu toate acestea trebuie sã vã spun,
Jean Guitton, pentru mine Dumnezeu este opersoanã ºi nu o idee. Este o fiinþã cu care sepoate intra într-o relaþie personalã. Pentruaceasta, Dumnezeul credinþei, cel pe care eu
îl întâlnesc la Sfânta Liturghie, nu seamãnãcu Dumnezeul raþiunii. Primul, cel pe care îlcunosc eu, se aºeazã într-o zi în centrul vieþiinoastre. El ne reþine, ne fixeazã, eºti cuceritde el aºa cum dealtfel îi aparþii în modpersonal.Dar Dumnezeul filosofilor, este o idee.Desigur, el este folositor ºi ca idee, dar cu oidee nu se poate conversa, nu poþi schimba opãrere. Mai rãu: se pot schimba idei dar este
imposibil sã schimbi un Dumnezeu. În acestsens, un astfel de Dumnezeu îmi pare
inaccesibil. Acest Dumnezeu nu este interior,este unul dinafarã, un Dumnezeu de lacapãtul lumii, din adâncul universului,indiferent, auster, enigmatic. Având mãrimeauniversului întreg este prea mare pentru aintra în biserici, prea departe pentru a neauzi rugãciunile. Pentru a parafraza celebracugetare a lui Pascal a propos de univers:tãcerea acestui Dumnezeu infinit mã
îngrozeºte.
Jean Guitton: “Iluminarea nu este datãtuturor”
J. G. – Îmi vorbiþi de parcã eu nu aº cunoaºtepe Dumnezeul credinþei. Pentru mine deasemeni, Dumnezeu este o persoanã carerãspunde rugãciunilor mele. Dar, contrar cuceea ce gândiþi Dv. eu afirm cã este mai uºorsã sesizezi planurile lui, voinþa lui, cu privirela lucrurile pe care El le-a creat, adicãuniversul. Ori, pentru a observa universul,doar credinþa nu-i deajuns: trebuie sãrecurgem la raþiune. În plus, credinþa nueste datã oricui: unii o au, alþii nu. PrecumSaul pe calul sãu, pentru a o primi, trebuie sãfii oarecum lovit de marea luminã. Câtãtristeþe, câtã amãrãciune pentru cei care nuo au, pentru cei care nu o vor avea niciodatã.În schimb, raþiunea, ea este universalã.Toatã lumea o poate dobândi ºi se poatesprijini pe ea. ªi ce fericire sã poþi spune însfârºit: “Chiar dacã eu nu resimt existenþalui Dumnezeu, eu pot cel puþin sã ºtiu cã Elexistã”.
Astãzi, eu pretind cã raþiunea poate deciajuta pe aceia care sunt departe de o
credinþã, dacã nu sã o primeascã, cel puþinsã se apropie de ea. În concluzie, repet, eureiau lupta începutã de un Toma d’Aquinoprin 1250, sau de Conciliul Vatican I, care,reamintesc, avea drept scop definireapoziþiei favorabile a Bisericii asupraraporturilor pe care credinþa trebuie sã le
întreþinã cu raþionalismul.A. F. – Eu nu sunt un duºman al raþiunii. Eudoar subliniez, cu toatã forþa, cã raþiunea ºicredinþa nu ni-l prezintã în acelaºi fel peDumnezeu.
J. G. – Exact! Astãzi, oamenii au nevoie sã lise vorbeascã altfel despre Dumnezeu. Noitrãim într-o lume bulversatã de ºtiinþã, detehnicã. Gândim prin viziunea ºtiinþei ºiacþionãm graþie tehnicii. Cum sã nu þinemseama de aceste realitãþi în modul nostru dea ne apropia de taina supremã? Tocmai acestlucru am încercat noi sã-l facem în carteanoastrã.A. F. – Aþi atins în mod magnific acestobiectiv. Celor care nu credeau le-aþi datmotive foarte bune de a crede cã existã cevala originea universului. Dar nu puteþi sã nespuneþi dacã este vorba de “cineva” sau maidegrabã de “ceva”. Trebuie sã se meargãmai departe decât raþiunea: cãtre revelaþie.
J. G. – Este adevãrat, Frossard, cã nu sunteþiun om ca toatã lumea. Mã faceþi sã mãgândesc la acei eroi din Biblie, Moise, Sf.Pavel, Sf. Petru, pe scurt, la toþi cei care L-au vãzut pe Dumnezeu. Care au avutprivilegiul rar de a-L întâlni faþã cãtre faþã.Aveþi asupra mea un avantaj imens: într-o
bunã zi, fãrã ca sã fi cerut aceasta, aþi fostprimit de Dumnezeu. Nu de cãtre sfinþii Lui
sau de cãtre îngeri, de Dumnezeu Însuºi,Dumnezeu în persoanã!A. F. – Oricât de extraordinar s-ar pãrea acestlucru, eu am trãit propria mea convertire.Aceastã întâlnire care mi-a dat peste cap
întreaga viaþã, s-a întâmplat când aveamabia 20 de ani. Dar atenþie, eu insist peacest punct: este o experienþã care nu arenimic eteric, nimic din acel “zbor mistic” lacare s-ar putea aºtepta cineva; ceea ce amtrãit eu, este fizica în stare purã, care mi-aarãtat cã spiritul este ceva palpabil, de odensitate incredibilã. Este ceva ce eu amsimþit concret, în detaliu, ceva despre careeu pot sã vorbesc ºi sã descriu.Imaginaþi-vã: sunt un om foarte tânãr,fusesem crescut în ateismul marxist ºidesigur, ca cea mai mare parte a colegilormei din acea vreme, nu credeam înDumnezeu. Ori, într-o dimineaþã, iatã cãaºtept nerãbdãtor o tânãrã nemþoaicã,studentã la Arte Plastice, de care eram puþin
îndrãgostit. Cum ea întârzia, mã plimbam la întâmplare ºi sunt condus cãtre capela carese afla pe atunci în strada Ulm, aproape deªcoala Normalã Superioarã. ªi, tot împins depaºii mei nonºalanþi, câteva minute maitârziu mã aflam în capelã. Aici era liniºte,penumbrã, singurãtate. Miros de tãmâie ºi delumânãri. Un pic de praf poleit de o razã desoare.ªi apoi, deodatã, am un ºoc. ªocul vieþii mele.Îmi întorc privirea spre stânga. În fund, vãdridicându-se o luminã de o putereneobiºnuitã, de o densitate teribilã. Într-o
clipã sunt inundat: aceastã luminã revarsãpeste mine toate culorile, toate sunetele,
toate miresmele. În faþa acestei puteriinimaginabile, care reduce restul lumii la ostare de abur colorat, eu mã clatin, cu ochiidilataþi în extaz: timpul s-a oprit.
J. G. – Aþi vãzut o luminã copleºitoare, fie.Dar de unde ºtiaþi cã era vorba chiar deDumnezeu? Nu cumva eraþi înºelat de un cutotul alt fenomen?A. F. – Îmi amintesc cã Sfântul Trup era pealtar. Dar nu el “explodase”. Era o luminãvenitã din adâncuri, care a luminat întreagacapelã, care m-a strãpuns, a intrat în mine,m-aa topit în ea. Din prima clipã, printr-oconvingere superioarã tuturor convingerilorpãmânteºti, eu am ºtiut cã este vorba deFiinþa supremã. Era o luminã spiritualã,inteligentã, încãrcatã de dragoste ºi de otandreþe infinitã, care avea o cunoºtinþãintimã a celor mai mici calitãþi ºi defecte alemele. Aceastã putere incomensurabilã mi-adat impresia cã ea cunoaºte tot ceea ce eueram, din cel mai îndepãrtat trecut al meu ºipânã în viitor, aºa cum nici eu însumi nucunoºteam. Atunci am asistat la propria meaconvertiere. M-am vãzut aºa cum eramatunci: o alcãtuire din neant ºi din pãcat. Eunu eram nimic. Dar acest nimic interesalumina.
J. G. – Cred cã ºtiþi, desigur, cã un marenumãr de oameni socotesc cã poate aþi fostvictima unui fel de halucinaþie?A. F. – Timp de 33 de ani am pãstrat tãcereasupra acestei experienþe. Am pãstrat-o câtmai tainic posibil. Atunci când am fãcut-opublicã, în 1969 am fost asaltat de tot felul
de psihiatri ºi de alþi mecaniciºti ai spiritului.Aceºtia au avansat mai întâi o serie de
explicaþii: de la isterie pânã la paranoia,trecând prin nevrozã obsesionalã. Cum însãnu au putut demonstra nici o nevrozãmintalã, au sfârºit prin a accepta realitatea aceea ce ei numesc un “fenomen halogen”.
J. G. – Despre ce este vorba?A. F. – De o explicaþie mecanicistã, desigur.Ipoteza lor este fondatã pe ideea cã la omcreierul ar fi cam ca o lampã, adicã“halogen”: el poate declanºa percepþia unorfenomene luminoase. Desigur, o astfel deexplicaþie mi se pare foarte slabã. Ceea cenu au înþeles aceºti mecaniciºti ai spirituluieste cã, atunci când Dumnezeu se manifestã,nu este deloc nevoie de simþuri. El intrã încomuniune directã cu acea “aptitudinepentru divin” care este sufletul.Mult mai serios, am discutat cu 2 eminenþifizicieni, unul francez, celãlalt american.Pentru ei nu existã nici o îndoialã: eu eram încontact cu realitatea fundamentalã, energiaascunsã din care purcede tot universul. Dealtfel cam în aceiaºi termeni m-a încredinþatºi un metafizician german care aveaconvingerea cã eu efectuasem o scufundare
în inima tainicului, în centrul Fiinþãrii.André Frossard: “Lumina mea a durat o lunã”
Grichka Bogdanov. Sã ne oprim o clipãasupra a ceea ce aþi descris ca fiindrealitatea fundamentalã. În ochii fizicienilor,acest nivel al realitãþii nu mai are nimicmaterial: aici este vorba de ceea ce înseamnã“câmp”, adicã “ceva” care nu are nicisubstanþã, nici energie, ceva al cãrui
A. F. – Acest lucru e superb! Tocmai acestlucru l-am resimþit în contact cu luminarespectivã: era ca încãrcatã de informaþie.Ea era “didacticã”. Era imaginea Adevãrului
însuºi. De aceea, pentru mine, spiritul esteCuvânt. El “spune”. ªi deasemeni, tocmai deaceea eu am învãþat într-o strãfulgerare, încontact cu aceastã luminã, mai mult decât înnenumãratele tratate de teologie pe care le-am citit dupã aceea.Un ultim detaliu confirmã cã acest fenomenera precis de naturã fizicã, tangibil, concret,de o formidabilã densitate, deci nu era ohalucinaþie.
J. G. – Care detaliu?A. F. – Ceea ce lumea nu ºtie, este cã aceastãluminã nu m-a pãrãsit instantaneu. Într-adevãr, ea a persistat, m-a “însoþit” timp deo lunã întreagã. Era ceva extraordinar: nutrebuia decât sã mã gândesc la Dumnezeu ºi,
îndatã, El era acolo, în faþa mea, vizibil.Faþã de un astfel de fenomen, cum vreþi Dv.sã gãsiþi explicaþii? ªi, mai ales, cum sã nu-ºipiardã lumea din jurul meu întreaga-idensitate în acele momente supreme?Prietena mea nemþoaicã, pãrinþii mei,prietenii, oamenii de pe stradã, toate acesteadeveniserã ireale pentru mine.Întreaga lume îºi pierduse substanþa; eradesigur foarte frumoasã, coloratã, plãcutã cao grãdinã, dar curios, fãrã consistenþã,redusã la starea de imagine. În jurul meuoamenii mergeau ca niºte spectre, lamarginea acestei lumi spirituale care, deatunci, era a mea.
Apoi, puþin câte puþin, zi dupã zi,intensitatea acelei lumi a început sã scadã.Dupã o lunã, ea dispãruse în întregime.
J. G. – Asta vrea sã spunã cã legãtura Dv. cuDumnezeu era ruptã?A. F. – Bineînþeles cã nu. Dupã acea întâlnireeu am fost în fiecare zi în dialog cu El. Când
îmi iau cafeaua, când îmi scriu articolele, ºichiar când dorm. Dar nu mai este vorba de uncontact concret, sensibil, fizic, ca atunci.Aceasta însã nu are importanþã: eu cred cãam cunoscut ceea ce trebuie cãexperimenteazã cei care sunt pe moarte: orelaþie intimã, imediatã, cu Spiritul suprem,acesta fiind cuplat în relaþie directã cusufletul. Astãzi, chiar dacã acest contact esterupt, eu ºtiu cã Dumnezeu este acolo. ªi îmieste deajuns.Iatã. Dv. înþelegeþi cum îl vãd eu peDumnezeul meu. Dar ma reîntorc la fizicieni:acest Dumnezeu are El ceva comun cuDumnezeul raþiunii?Igor Bogdanov. Este interesant de constatatcã ºtiinþa acoperã astãzi teritorii care, nu cumult timp înainte, aparþineau încãmetafizicii. Aceste întrebãri pe care le
întâlnim în ºtiinþele materiei sau înastrofizicã, se referã acum la cauzalitate, lanatura realului, la originea ºi destinuluniversului, la noþiunea de hazard confruntatcu ordinea etc.
J. G. – Pânã de curând, ºtiinþa eraesenþialmente realistã ºi conducea la un felde ateism virtual care ameninþa sã invadezeplaneta. De-a lungul unor secole, savanþii din
toate colþurile lumii s-au recunoscut într-unobiectiv comun: ridicarea unei frontiere
“naturale” între spirit ºi materie, întreDumnezeu ºi ºtiinþã. Sã ne amintim deexemplu, de ceea ce replica celebrulastronom Laplace lui Napoleon care îl
întrebase ce rol îi revenea lui Dumnezeu înmecanica lui cereascã: “Sire, eu nu am nici onevoie de aceastã ipotezã”. Precum Laplace,aproape toþi savanþii clasici s-au strãduit,pânã nu de mult, sã excludã “ipotezaDumnezeu” din câmpul lor de cercetare. Ori,noi am arãtat împreunã cu fraþii Bogdanov,cã astãzi ºtiinþa atinge o graniþã, dincolo decare se aflã ultimele taine: care este origineauniversului? Pentru ce existãm noi? Spirituleste o realitate? etc.Noi îi obligãm deci pe cei ce ne citesc sã facã
în câteva ore o formidabilã revoluþieinterioarã: la capãtul unei cercetãri rigurosºtiinþifice, noi arãtãm cã ºtiinþa nu numai cãnu-ºi aflã obiect în inima materiei, ci gãseºte“ceva” de altã naturã. Tocmai pentru aceastaeu nu am fost niciodatã de acord cu tezelesusþinute de Jacques Monod în “Hazardul ºinecesitatea”. Viaþa nu a apãrut din
întâmplare. Nimic, absolut nimic, în universnu a fost lãsat la întâmplare.De atunci, întrebarea pe care ne-o punemeste urmãtoarea: pentru ce natura produceordinea? Aºa cum spune Fred Hoyl, unul dincei mai eminenþi astrofizicieni contemporani,“universul este o loviturã bine pusã lapunct”. Totul pare sã fi fost pregãtit,organizat, pentru a permite apariþia uneimaterii organizate, apoi a vieþii, ºi, în sfârºit,a conºtiinþei.
A. F. – Chiar dacã omul credinþei se îndoieºte în mod instinctiv de cercetãrile care se fac
pentru a “demonstra” obiectul credinþei, eunu pot sã rãmân indiferent faþã de ceea ce s-a spus aici. Este adevãrat cã universulseamãnã cu o “loviturã organizatã”!
J. G. – Abia vã recunosc, André Frossard. Iatãcã vorbiþi ca mine. Pãreþi a spune cã estedeci posibil sã se meargã spre Dumnezeu pecalea raþiunii…A. F. – Pentru mine, raþiunea nu a reuºitniciodatã sã demonstreze altceva decâtexistenþa lui Dumnezeu. Ea este,dintotdeauna, în cãutareea unui singur fapt:Dumnezeu. Deci sunt încrezãtor în raþiune.Totodatã, dacã ea poate sã ne spunã cãexistã un Dumnezeu, nu ne poate însã spunecine este El , care este faþa Lui.Tocmai aceasta este întrebarea pe care v-opun, Jean Guitton: cine este Dumnezeupentru Dv.? De mai multe ori în cartea Dv.vorbiþi de “Fiinþa cosmicã”. Acesta esteDumnezeul Dv.? Aceastã inteligenþã rece ºiimpersonalã, care nu are nici cel mai miccontact cu omul ºi nu se preocupã deloc dedestinul acestuia? S-ar zice cã ceea ce nureuºiþi Dv. sã admiteþi, este aceea cãDumnezeu este iubire.
J. G. – Dar eu ºtiu bine cã Dumnezeu esteiubire! Fiindcã eu sunt creºtin…
Jean Guitton: “Dumnezeu este raþiune dar ºiiubire”
A. F. – Atunci, pentru ce repetaþi neîncetat cãDumnezeu este raþiune?
J. G. – Eu nu spun doar aceasta. Eu spun mai
întâi cã Dumnezeu poate fi întâlnit prinRaþiune. Eu nu am fost niciodatã de acord cu
aceastã frazã: “Inima are raþiuni pe careraþiunea nu le cunoaºte”. Eu gândesc,dimpotrivã, cã raþiunea cunoaºte cele aleinimii, cã o poate ajuta sã le controleze maibine, sã-ºi orienteze conþinutul. Pentru mine,raþiunea este ca un cristal: ea poate deasemeni sã ne ajute sã iubim. ªi aº vrea sãadaug ºi acest fapt, care mi se pare esenþial:toþi creºtinii sã fie asiguraþi, toþi cei caregândesc în câmpul Bisericii sã fie împãcaþi înadâncul cugetului lor. Cãci chiar ºi ºefiiBisericii au avut grijã, cu mult înaintea mea,sã se facã apropierea între Dumnezeu ºiºtiinþã. Amintiþi-vã de ceea ce a declaratpapa Pius 12, în 1951, dupã ce a studiat bineteoria “big bang-ului”. “Adevãrata ºtiinþã, laun nivel din ce în ce mai ridicat, descoperãpe Dumnezeu, ca ºi când El s-ar afla înspatele fiecãrei uºi pe care ºtiinþa odeschide”. Prin aceasta, Pius 12 face operãde precursor, de vestitor al gândirii noastre.Dar existã ceva ºi mai mult. Eu susþin cãDumnezeu este raþiune, El nu este numaiaceasta: El este ºi iubire.A. F. – Acest ultim cuvânt mã miºcã, J.Guitton. Un pic mai devreme, la începutuldiscuþiei noastre, vã spuneam cã vã cunoscbine. Acum, doresc sã adaug cã vã ºi iubescmult. Aceasta mi se pare mai important decâta vã cunoaºte bine.
J. G. – Încã de la început eu am ºtiut cãvorbim de acelaºi Dumnezeu. De aceeadoresc cu ardoare sã împart cu Dv. aceastãcertitudine. La rândul Dv. lãmuriþi-mã: cineeste deci Dumnezeu, pentru Dv.?
A. F. – Dumnezeu? O sã vã fac plãcere, poate,rãspunzându-vã cã ºi pentru mine, Dumnezeu
este un matematician. Cu aceastã micãdeosebire cã acest matematician nu ºtie sãnumere decât pânã la 1. Sau, mai precis,pentru El, 1 este egal cu infinitul. PentruDumnezeu, nu existã decât o singurã fiinþã,unicã, de neînlocuit: existã Jean Guitton ºinumai el, paznicul imobilului Dv. ºi numai el,ºoferul care vã aºteaptã în acest moment încurtea Academiei ºi numai el, etc. Dumnezeu
îºi numãrã oamenii unul câte unul. Unulsingur dintre ei este totdeauna la fel deimportant ca toþi ceilalþi.
J. G. – Ce moment straniu… Pentru mine,Frossard, sunteþi pe linia lui Avraam. Decâteva minute vã privesc vorbind despreDumnezeu. ªi am impresia cã parcã n-aþi fi
într-adevãr aici.A. F. – Este puþin adevãrat. Fiindcã eu nusunt aici decât o umbrã transparentã, un felde copie fragilã, o reflectare provizorie aimensitãþii lui Dumnezeu. El este originalulmeu. El este fiinþa mea. Iar sfârºitul vieþiimele marcheazã pentru mine doar ziua încare voi afla identitatea mea întreagã înDumnezeu. În acea zi, Dumnezeu va adoptaeul meu în întregime: ceea ce constituiaconºtiinþa mea, amintirile mele,personalitatea mea particularã… Eu voi faceatunci parte din El.
J. G. – Ceea ce spuneþi îmi aminteºte una dincele mai frumoase cugetãri ale lui Bachelard:“Esenþa fiinþei, este de a fi deplin, de a trãi,o bunãstare înrãdãcinatã în metafizic”. Cãci,contrar celor mai multe fiinþe omeneºti, Dv.nu cunoaºteþi frica de moarte: ea vã va lãsa
A. F. – Da. Cu deosebirea cã voi fi redatdeplin lui Dumnezeu.În afara timpului, în afara spaþiului, fiinþamea nu va mai fi înlãnþuitã de acest trupstângaci, ea va deveni strãlucire divinã.
J. G. – Dv. spuneþi ceva esenþial care neajutã sã înþelegem cã, pe cãi diferite, noicãlãtorim totuºi spre acelaºi Dumnezeu.Într-o zi, eu am avut nevoie sã-mi povestesccopilãria. Pentru a trãi în atmosferatrecutului meu atât de personal, pentru aregãsi copilul care era în mine ºi care este
încã, dincolo de amintiri spuse ºi respuse,povestite de mine însumi sau de alþii, decãtre toþi cei care au aflat cine eram în primacopilãrie, a trebuit sã aflu fiinþa meanecunoscutã, adicã necunoscutul care estesufletul de copil. Când amintirea vine de atâtde departe te miri de propriul tãu trecut, temiri cã ai fost acel copil. Mi-am amintit deacele ore ale copilãriei în care un copil este ofiinþã uimitã, fiinþa care realizeazã uimireade a fi.Vã spun aceasta pentru cã, în cãutareafiinþei supreme, eu am descoperit camacelaºi lucru, Dumnezeu nu-mi pãrea
îndepãrtat, enigmatic, decât în mãsura încare eu am crescut departe de El, în aceastãviaþã terestrã, dar ceva din sufletul meu îºiamintea de El, ca de o copilãrie superioarã, ocopilãrie metafizicã pe care eu nu o pot afladecât anevoie, prin forþa cugetãrii mele, cugândirea mea hotãrâtã, care raþioneazã,ordonatã de aceste repere în real pe care mile dã ºtiinþa.
Amintiþi-vã de aceastã cugetare: “Omul esteun înger cãzut care-ºi amineteºte de ceruri”.
Eu cred cã fiinþa umanã este o creaturãdivizatã. O parte din ea este pãmânteascã,cealaltã divinã. El nu va putea sã-ºi realizezeunitatea profundã decât printr-o cugetareadâncã.A. F. – Este aici unul din chipurile pe care leia pentru Dv. Dumnezeul-iubire?
J. G. – Da. Fiindcã Dumnezeul iubire cuprinde în mod necesar pe Dumnezeul cosmic. Laoriginea totului, la originea universului, seaflã un imens, un infinit act de iubire.Dumnezeu nu avea nevoie sã creezeuniversul. Singura raþiune care a împinsFiinþa supremã sã îndeplineascã actulcreaþiei, a fost darul iubirii Lui infinite pecare a vrut sã ni-l facã.A. F. – Aþi spus ceva care îmi pare absolutesenþial: pentru a crea, trebuie ca Dumnezeusã poatã iubi chiar ceea ce nu exista. Una dinmarile întrebãri este aceasta: Dumnezeu estebun? Când se vorbeºte despre un Dumnezeubun, se foloseºte o veche expresie a ºcoliifranceze din veacul 17. Atunci ne imaginãmpe Dumnezeu ca pe Sf. Vincent de Paul, cu obarbã mare. El poate fi ºi aºa dacã ne faceplãcere. Dar el este mai ales iubire. Însã oiubire permanentã, absolutã. Sã privim
împreunã ceea ce a fãcut Dumnezeu: El acreat o fiinþã, un om, cu un nimic solidificat ,dintr-un neant bãtãtorit ca zãpada.Cum acea fiinþã nu are încã o conºtiinþã, Else dãruieºte lui ºi face din el “un cineva”. ªi,toatã viaþa lui, acest “cineva” va cãuta,uneori cu disperare, identitatea lui înDumnezeu, originalul sãu. În acest timp,
Dumnezeu primeºte adãpostul pe care îl îngãduie omul ºi lumineazã aceastã fantomã
pe care El a creat-o. Este un schimb deidentitate. Neverosimil dar real.
J. G. – Iubesc profund aceastã iubiremanifestatã a neantului. Iubirea e ceva ce
încã nu existã. Toatã taina creaþiei este aici.Toatã taina clipei în eternitate. O scânteie îninfinit. Toatã taina iubirii divine.
André Frossard: “Suferinþa este forþaascunsã a iubirii”
A. F. – Însã tot taina iubirii introduce aceastã întrebare: De ce existã rãul? Ceea ce noinumim suferinþã este efectul indus priniubirea lui Dumnezeu. Este aspectul obscur,faþa ascunsã a iubirii. Aceasta estesubstanþa a ceea ce va fi fericirea.Suferinþa ºi iubirea merg împreunã:Dumnezeu se strecoarã prin rãnile noastre.Unde se întâlneºte rãul, suferinþa saunedreptatea? La cei sãraci, la cei nevoiaºi, lacei bolnavi. Ori tocmai la ei îl vom afla peDumnezeu. De aceea nu existã un adevãratrãspuns pentru suferinþã decât în prezenþalui Dumnezeu. Sã ne amintim acest strigãttrimis cãtre Dumnezeu de profetul Iov: “Turâzi în cerul Tãu de suferinþele omului!” ªiatunci Dumnezeu coboarã la Iov. Astfel derãspuns aduce Dumnezeu suferinþei:prezenþa sa.
J. G. – Eu socotesc de asemeni cã suferinþaeste ca o nostalgie dupã absolutul divin ºi cã,dintr-un alt punct de vedere, este preþul pecare îl avem de plãtit pentru libertateanoastrã. Dumnezeu ne-a fãcut liberi, deci
susceptibili de a face greºeli ºi de a cãdea înspre o perfecþiune diminuatã. Sã lãsãm
deci problema binelui ºi rãului acolo unde seaflã: în mâinile fiecãrui om. Eu nu vreau aicisã facem consideraþii decât asupra uneisingure întrebãri, cea pe care eu o pun lasfârºitul cãrþii mele: de ce existã ceva maidegrabã decât nimic?Puþin mai înainte Dv. mi-aþi rãspuns: pentrucã Dumnezeu este iubire. Ori, iubirea estesingura realitate care îºi aflã justificarea înea însãºi. În acest sens, este fãrã îndoialãiluzoriu sã spui cã existã un Dumnezeu iubireºi un Dumnezeu cosmic; ca în taina Sf.Treimi, ei sunt aparent separaþi, dar înrealitate, ei nu fac decât Unul.A. F. – În concluzie, de-a lungul întregiinoastre discuþii, fiecare din noi trãia unul dinchipurile lui Dumnezeu, uitând cã Dumnezeueste totalitatea. Eu vedeam pe Dumnezeuliubirii acolo unde Dv. contemplaþi peDumnezeul cunoaºterii. Gândurile noastre
