BEDACŢIUNEA ,I Admlnistraţiunea şi TipografiaBraşov, pîa}a mare n r. 3 0 .Sorisori nefrancate nu se pri­

mesc.— Manuscripte nu se retrimit.

I N S E R A T E IS primesc la Adminlstraţiune în

Braşov şi la următdrele BIROURI de ANUNŢURI :

fu VIena la N. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lea­ner, Heinrich Schalek, A. Op- pelii Nachf. Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gold- berger, Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (V II Erzs^bet-korut). PREŢU L IN S E R Ţ II ) N IL O R :

o seria garmond pe o col6nă 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fă şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seriă 20 bani.

A N U L L X I Y.

, g a z e t a " iese în Metre fl.Abonamente pentru Anstro-Ungaria:Pe un an 24 cor., pe ş6se luni

12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fi. pe an.Pentru Bomânia şi străinătate:

Pe un an 40 franci, pe ş6se luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.

N-rii de Duminecă 8 franoi. Se prenumeră la fcdte ofi-

eiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori.

Abonamentul pentru BraşcvAdmmistrafiunea, Piaţa ixaie.

Târgul Inului Nr. 30, eteciu I . : Pe un an 20 cor., pe şlse luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă : Pe un an 24 cor., pe 6 lunî 12 c., po trei luni 6 cordne. — Un esemplar 10 ban!. — Atât abonamentele c&t şi inserţiunile sunt a se plăti înainte.

Nr. 65. Braşov, Joi 22 Martie (4 Aprilie). 1901.

Situaţia dincolo de Laita,Sâmbătă parlamentul dinViena

ş!-a încheiat prima sesiune, luând vacante de serbătorile Pascilor. De­putaţii s’au împrăştiat de astădată în t6tă liniştea şi p6te cei mai mulţi cu speranţa, ca reîntorcendu-se după serbătorî vor pute continua tot în linişte opera legislativă, la care după temerile, îndoielele şi incidentele sgo- motose dela începutul sesiunei nou­lui parlament, pare a ii început a-se deda în septemânile din urmă.

Ca se fia posibil acesta a stă­ruit mult şi în mod estraordinar în­suşi guvernul Koerber. Acesta a des­făşurat în adever nespusă paciinţă şi perseveranţă, tratând necurmat aci cu una, aci cu altă partidă, aci c’un grup, aci cu altul. Şi a reuşit d-1 de Koerber se dobend^scă sistarea obstrucţiunei din partea Cehilor şi se încheie cu ei cunoscutul armis­tiţiu, er pe German! a reuşit ai li­nişti deocamdată, ca n’are nici ve­leităţi absolutiste, nici nu voesce se introducă federalismul. Asemenea a sciut mulcomi şi pe Polon! şi cele­lalte partide şi grupuri cum numai s’a putut, 6r cei mai slabi, ca întot- d6una, au trebuit se se supună forţei împrejurărilor.

Ce va fi înse dupăPascî? Con- tinuase-va armistiţiul ?

Cehii din clubul dirigent asi­gură mereu, că după Pasci ei au 6răşî mână liberă şi că atunci aternă dela buna lor chibzuinţă şi dela îm­prejurări, d6că vor face ori nu nou us de arma obstrucţiunii. Se crede, că guvernul însu-şi e îngrijat do viitor,, şi că din causa ac6sta a stăruit aşa de mult se se al6gă mem­brii pentru delegaţiunea austriacă încă înainte de începerea vacanţelor parlamentare.

Der seim, că Cehii de câte-orî a fost vorba de motivele sistării ob­strucţiunii lor, cari încă nici astăcjî nu sunt lămurite, au mai declarat, că adeverata luptă se va da în par-

lamentul austriac, când va veni la ordine pactul economic cu Ungaria.

Făiă îndoială, că cestiuneapac- tului va da încă mult de lucru ce­lor din Cis- şi Trans-laitania. Foile cehice o spun şi ele în revista ce o fac sesiunei trecute parlamentare.

Nicăiri, 4ice „Narodni Listy“, nu se arată o perspectivă clară pen­tru viitor. Guvernul n’are nici o causă de a fi optimist. Aprópe este înse pactul ungar; deputaţii unguri, cari se afla în Viena pentru a-se sfătui asupra cvotei, au accentuat, că acum trebue se se procâdă la soluţiunea cestiunei pactului. Acésta presiune din Translaitania (Ungaria), adauge „Nar. Listy“, a devenit periculosă nu numai unuia din guvernele austriace, cari erau tari şi dispuneau de-o ma­joritate. Dr. Koerber nu dispune înse de tóté* aceste pentru acţiunea în causa pactului.

Aşa-dâr organul de căpeteniă al clubului cehie e de părere, că ces- tiunea pactului va frânge gâtul şi cabinetului Koerber şi că acésta se va întempla în urma unei presiuni din partea ungurescă, Se’nţelege, că pe lângă acésta nu va lipsi nici lupta Cehilor în parlament, despre care încă nu putem sci cum se va des­făşura faţă cu acţiunea pactului.

In genere sifcuaţiunea s’a ame­liorat puţin întru cât a fost cu pu­tinţă a-se vota aşa numitele „nece­sităţi ale statuluiu, dór în fond a rémas tot aşa de nesigură şi nelă­murită ca şi mai înainte. Póte ca Cehii se vré se lase obstrucţinnea şi pe viitor, dér óre îi va mai lăsa ea? Deja în sînul poporului boem e o mare ferbere şi se vorbesce tot mai mult despre succesele necunoscute ale Cehilor tineri, 4ic^nd că ei s’au întors acasă cu mânile gole.

Ei vor mai tăinui cât-va timp promisiunile, ce 4i°> că ii-le-au dat guvernul, dér în cele din urmă vor trebui se dea lucrurile pe faţa şi atunci prea uşor se póte ca opiniu-

nea publică boemă nesatisfăcută se-i siléscá a începe dela început cu ob- strucţiunea.

Organisaţiuni economice şi şcole profesionale.

î l

Unde duc specialisările şi oeu- paţiunea cu o singură ramură ori doué de producţiune, ne dovedesc resultatele obţinute de diferite firme specialiste, din care vom cita numai doué caşuri.

Se luăm bună-0ră numai câte-va din cele mai neînsemnate, înse obiecte de consumaţiunea şi deprima necesitate. De es. comerciul cu oue. Unde acum 10— 15 ani nu esista de loc în Transilvania cerere şi căutare pentru oue, şi nici nu aveai cui le vinde, l’au luat jidanii în mână şi au făcut în timp relativ scurt un însemnat comerciu de es- port cu oue. A4i din Transilvania se esportézá oué pentru 16— 20 mi- lióne de corone pe an, şi aceste sume vin în favorul mai mult al claselor celor mai sérace ale popula- ţiunei. Scriitorul acestor rénduri a avut ocasiunea se visiteze instala- ţiunea firmei Popper din comuna Sân - Miclăuşul-mare (N. S.-Miklos) com. Torontal, care vinde oue şi găini pentru 6— 8 milióne coróne pe an. Ea are instalaţiunî speciale pen­tru îngrăşatul găinilor şi galiţelor— îngraşe de-odată pănă la 32,000 ga- liţe, ér la secţia ouélor erau ocu­pate vr’o 80 de femei, mare parte Românce, cu alegerea şi clasificarea lor, împărţindu-le în clase după ca­litate, nu după mărime. Casa îşi avea agenţii ei în Bănat, Serbia, Bulgaria, România etc., cari cutre- erau satele pentru adunatul ouelor şi găinilor, şi apoi cu representanţii ei la Zürich, Viena, Berlin, Ham­burg, Paris, Londra etc. pentru des­facere.

O altă firmă şi mai mare se

află la Timişora într’un sat vecin. Tot aşa în grădinăriă şi cultura de grădină, care a luat un avént fórte mare în jurul Timişorei, unde sunt firme, cari fac afaceri de milióne pe an, din nisce începuturi tare mo­deste.

Inse neîntrecuţi sunt, în ceea ce privesce cultura fructelor, Ame­ricanii de vest,— California, unde sunt ferme speciale pentru anumite soiuri de mere, de pere, cireşe, caise, per- sece etc. de sute de hectare de te* ren, ér în ceea-ce privesce culesul, sortatul, embalagiul şi utilisarea fructelor Americanii sunt tuturor po- pórelor superiori; de aceea ei au reuşit în scurtă vreme se facă Eu­ropenilor o concurenţă straşnică pe pieţele Europei, nu numai în grâne, cărnuri, unsori, unt, brânzături, ci şi în fructe próspete, uscate şi conser­vate.

Tot aşa şi în industria. Indus­tria mare de fabrică şi-i a transpus sediul ei dela oraşele înguste şi scumpe afară la ţâra, unde braţele şi terenul sunt relativ mai ieftine, materia primă în apropiere şi îi stau de mülte orî şi însemnate mij- lóce de esploatare la disposiţiă. De ordinar o industriă şi fabrică nasce pe alta şi o favorisézá direct ori in­direct şi sporesc considerabil popu- laţiunea şi bunăstarea.

Se luam de es. ce era înainte vreme valea Prahovei din România faţă de Braşovul industrial? Astădî nu judeţele Jalomiţa, Teleorman, Brăila etc. cu vastele lor moşii de multe 4eciffií de ani de pogóne şi cu paméntul încă virgin al lor re- presentă bogăţia României, ci jude­ţele relativ mici şi serace de munte. Prahova, Bacăul au angajate capi­talurile cele mai multe şi nutresc populaţiunea cea mai désá. Ba pu­tem 4i°e cu drept cuvént, că valea Prahovei este unicul centru indus­trial dintre tóté ţerile locuite de Români.

FO ILETO NUL „GAZ. TRANS.“

„Muza R om ân ă“.Schiţă, de I. A. Bassarabescu.

După doué césurl da tortură, mintea lui Tase prinse începutul romanului şi bă­iatul se hotărî să acrie : „Capitolul I, Ta- vernau.

„Era nópte, o nópte tiorósá de tómná ; orologiul dela catedrală suna ora 1 şistră- clile erau pustii. Un întunerio profund aco­perea oraşul ; o pl0iă măruntă picura în­cet în urlóie, făcend un sgomot lugubru şi asurditor, în mijlocul tăcerii acesteia tene- bróse, într’o stradă îndepărtată, un om grăbit, înfăşurat într’o mantiă nâgră, îna­inta ou paşi repezi. La lumina rară a feli­narelor părea mai mult o umbră, o fan­tasmă, care s’ar fi tîrît pe lângă garduri. Unde se ducea acest necunoscut? Oine era el ? Ce planuri îi îndrumau paşii cu aşa iu- ţâlă? se vor întreba cetitorii... Mister! de trei-ori mister... Dér, mii de bombe ! Um­bra ínaintézá, vine, se aproprie, cotesce la

stânga, apoi la drépta, şi... dispare în ob­scuritate. . . “

Aioî băiatul se opri din scris. Tocmai se silia să-şi sc0tă eroul din întunerio şi să-l introducă în tavernă, când — la spate— domnu Nae, cârciumar şi alegător la co­legiul íntáiü, severul, nemilosul Don Nae, tatăl tînărului romancier. . . Venise pe ne­aşteptate.

Era prea târcliu: Tase nu mai putó să-şi ascundă fapta; şi ceea-ce era mai trist: pentru a doua-0ră în <}iua aceea, d-nu Nae îl prindea astfel în delict.

— Oe sorii acolo, Tăsică ?Aşa începea domnu Nae, când era mai

înfuriat.— Tema la română. ..— Ia dă-o încoee puiul tatii...Şi Tase îi defce hârtia tremurând;

n’avea încătrău... Cu domnu Nae nu era de glumit...

— 0 să ajungi pe drumuri, hoţule. Dér acum ţi-s’a înfundat. M’ai scos din pe­pene. ..

D-nu Nae ridicase diapazonul.Dela hoţ trecuse la câne; dela câne ;

la alte animale domestice, din ce în ce mai mari, mai vii, mai puternice.

După ocară urma perchisiţia.— Văd, că trebue să te împerchisi-

ţionez... N ’am ce-ţî face... Desbraoă-te, tâlharuîe !

Si Tase sc6se sacoul, un sacou poe­tic, verde-înehis, scurt, încheiat păuă sus, ou nasturi de sidef cât piesa de oinci franci şi cu buzunare multe, înţesate de hărţii: fel de fel de bucăţele, sferturi, coli întregi, jumătăţi, fragmente de gazetă; erau sonete scrise cu creionul, idile cu cern^lă, poesii în prosă, începuturi de romane, tragedii şi chiar de operetă; apoi cărţi de visită de ale lui Tase: „T. N. Vasilescu-Teneve, stu­dent, membru al societăţii sciinţifico-lite- rare „Muza Românău.

D-nu Nae ofta din greu.— Cheia dela saltar, câne !— O, aici erau multe : romanele tra­

duse ale lui Mont^pin, Richebourg, preoum şi alte fascicule dela „Universul" ; apoi hai­duci, broşuri cu scrieri misteriose, „limba- giul florilor44, într’un cuvânt un adevărat ghiveciu . . . |

D-nu Nae se lua cu mânile de păr; din tot corpul delictului, făcuse un maldăr în mijlocul patului.

— Ce sunt astea, stimabile?Şi fără să aştepte răspunsul, îşi şi în­

fipse mânile în părul bogat al tînărului scriitor. Urma un vals, din care se putea vedé, ce ar fi în stare să facă un Don Nae la cas de alegeri, şi din care Tase — ta­lent neînţeles — se alese cu două cuoue în frunte şi ou mai multe venătăi pe corp, „eschimozeu, cum le-ar fi (|is d-nu Nae.

Apoi, roşu de obosélá, negustorul luâ vraful de hărţii şi intră, ou ele în prăvăliă. De-asupra maşinei fierbeau în clocote ciorba de crap şi o pacea. D-nu Nae dete la o parte o tigae ou cheftele şi asvîrli, prin ochiul roşu, în flăcări tót& colecţia literară a băiatului.

„Focul Gheenii să te ’nghită“ , dise el; şi se întorse zimbitor spre un muşteriu, care mânca nisce mititei, la o masă de brad, aprópe.

— Noroc, Nea N ită !r )-- Sal lutare...! Dér ce eşti supărat,

don Năieă? Ce mi ţi-s’a întâmplat?

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 65.— 1901-

La noi în Transilvania câte 4e_ cimi şi sute de puteri de cai nu sunt la disposiţia Românilor noştri în numerosele cursuri şi căderi de ape, şi ce bogăţii enorme nu as­cunde solul în numerbsele gisemente şi straturi de materii prime utile, cari acjl zac nefolosite din causa pă­mânturilor necomasate, a d’ăvăl- măşiei şi a silei de câmp şi fol6se comune, şi recte sunt ale nimenui ?!! Daţi pământurile şi hotarele comu­nelor n6stre comasate în libera dis- posiţiă a proprietarilor lor, ferite de orî oe amestec şi ingerinţă din par­tea streină, şi-şi vor găsi îndată va- 16rea lor, căci între Românii cum- j petaţi din firea lor se vor găsi şi inteligenţele şi braţele necesare, cari se le pună în valore, braţele supranu- merare vor găsi ocupaţiune şi câş­tig la ei acasă, băncile şi reuniunile de credit şi economii vor găsi în ce anumite întreprinderi obţin dividende şi beneficii mai mari, avuţia şi pro- ducţiunea naţională va spori consi­derabil şi cu ea şi bunăstarea popo­rului şi inteligenţa ori pătura culta a lui ! Atunci drumurile de fier nu vor mai scote şi alunga pe Român din vatra şi satul lui şi nici doinele şi cântecile nu vor ma fi în pericul a peri, — de care lucru se plâng ac[î cărturarii noştri.

Din străinătate.Politica estemă a Săbiei. Redac­

torul diarului nRevue d? Orient* a avut di- lele trecute o convorbire cu Dr. Mihail Vuicî ministrul afacerilor streine serbeso. Vuicî cjise între altele:

Serbia vró să rămână factorul ordinei şi păcii în Balcani. Esperienţa trecutului ni a învăţat, oă şi cea mai mică aventură politică are urmări economice grave. Nu pot uita, că oele două răsboie din urmă ale nóstre cu Turcia (1876 şi 1877—1878), apoi ră»'boiul cu Bulgaria (1887) ni-au pă­gubit ou 150 milióne franci. Am văcjut un esem piu în răsboiul turco-grec (1897), mai departe în oonflictul^románo-bulgar. Grecia a provocat pe Bulgaria, dér a şi păţit’o. Foile din Sofia şi Buouresci au vestit timp de trei luni răsboiul, dér nici guvernul ro­mân, nici cel bulgar n’au aflat de consult a trece Rubiconul. — pilele trecute repre- eentanţii noştri diplomatici din Viena şi Petersburg m’au îucunosciinţat, că inten- ţiunile şi disposiţia cercurilor normative nu s’au sohimbat. Se фее, ce-i drept, că Aus- tro-Ungaria privesce raporturile din punc­tul său special de privire, dór sunt con- yins — fiind-că sciu din isvor absolut au­tentic — că tóté puterile mari, aşa-dâră şi Austro-Ungaria, sunt pe deplin înţelese a пц tolera provocaţiunî în Balcani. — Rapor­turile Serbiei faţă de Rusia şi Austro-Un-

— Om fără năcasurî şi nuntă fără lăutari, ai văcjut d-ta, nea Niţă ? Mai greu aşa ceva. Dér să lăsăm asta... Védi, că te îunecl cu cheftóua, vorb’aia! N ’o stropesol ? Ce bem ?... Băiete, uu chil de profiriu, ou două pahare pentru macmahoane. .. Mişcă !

îa odaia lui, Tăsică se înfundase în perne şi plângea amar.

După prând avea limba germană şi sciinţele, şi era, vai, neascultat la amân­două; vec|i, că o nenorocire nu vine nici­odată singură.

Şi gânduri triste începură să-i străbată mintea: să lipséscá dela ours, să lase şc0îa chiar şi să se ducă în lume, departe, în Transvaal...

în Transvaal ? D a; dér acolo nu cu- íiósoe limba; nu va sci să scrie măcar două versuri. Cine-1 va înţelege? Cine-i va pre­ţui talentul... Ah, şi ce roman frumos în­cepuse î

„Domne, cât sufer cu acest tiran de tată, care nu mă pricepe şi nu mă cruţă! De ce nu mor în minutul ăsta?

garia sunt olare. Rudirea de rassă şi isto­ria nóstrft mai nouă ne léga de Rusia, care în tóté întreprinderile nóstre naţionale ni-a ajutat. Serviciile, oe ni-li-a făcut Rusia nu pot fi uitate şi noi nici oă le vom uita. Ce privesce Austro-Ungaria e sigur, că in­teresele economice, ce ne légá de acésta mare putere, sunt interese vitale pentru Serbia. Niel-odată n’am negat, că în pri­vinţa acésta stăm în cercul de influenţă al acestei puteri, de aceea ne-am şi dat si­linţa, să fim în cele mai bune raporturi cu Austro Ungaria. Este regretabil, oă înmor­mântarea lui Milán a dat ansă la neînţe­legeri între Viena şi Belgrad; dór noi nu ne-am încăpăţînat. Incidentul acesta se va uita póte mai curând decum cred unii. Sinceritatea nostră va convinge pe cei cari se îndoesc.

În c u r c ă tu r i le in C h ina . Nici pănă acjl China n’a subsoris convenţia privitóre la Mandşuria. Faptul acesta, se dice, a iri­tat nespus de mult pe Rusia şi după o te­legramă din Washington guvernul rusesc a dat Chinei se înţelâgă, că decă stărue pe lângă atitudinea acesta, Rusia va rupe relaţiile diplomatice cu China.

„Gazeta de Caloniaw primesce din Petersburg scirea urmátóre: ín Mandşuria au provocat erăşi mare nelinişte bande de tâlhari şi boxeri. Generalul Kaulbars a în­tărit garnisónele căii ferate CiaDgtunfu şi a cerut deîa guvernorul Grodekov să i trimită trupe în Karbiu, fiind-că e temere de is- bucnirea unei mari revoluţiunl de Boxeri

JDelcasse la Petersburg . Din Paris se telegrafézá, că ministru de esterne Dtl- casse va merge pe la finele lui Aprilie la Petersburg, ca să facă cunosoinţă perso­nală cu ministru rusesc de esterne contele Lambsdorff,

Vad, com. Făgăraşului 81 Martie n.

(Coresp. part. a „Gaz. Trans“.)

A stă dl am petrecut la mormânt pe mult iubitul nostru consătean George Bo- eriu c. r. locotent în retragere, care în de­curs de 35 de ani, prin purtarea lui solidă şi esemplară a sciut să-şi câştige simpatia şi iubirea nu numai a consătenilor săi, dór şi a calor din depărtare.

A fost meaibru fundator al Asociaţiu- nei transilvane pentru literatura română şi literatura poporului român ; membru fun­dator al Reuniunei femeilor româna gr. cat. din Făgăraş şi jar; membru fundator al Reuniunei „Progresului44 în Făgăraş; acţio­nar al Reuniunei de consum înBlaşiti; ac­ţionar al Reuniunei de consum Conoordia. Pe spesde sale au studiat 4 nepoţi ai săi, cari sunt astădi aplicaţi ca învăţători în comitatul Făgăraşului. A contribuit la edi­ficarea bisericei şi şc01ei cu câte 100 flo­rini. Cu ocasiunea zidirii bisericei şi şcolei a purtat socotelile ou consc-ienţiositate, fiind

i şi curator primar.

„De ce nu mor în minutul ăsta? De ce m’am mai născut pe lume, eu, natură melancolică şi pansivă, d£că era vorba să am de părinte un cârcînmar, un r&chier, un negustor, tot ce e mai rău? Noroc cu lu­mea, că mă mai mângâiă! noroo cu iubi­tul nostru măestru Epaminonda Dumitrescu, poetul bucolic, că mă ’ncuraj^ză şi-mi 4*0© când ne ’ntelnim la Fialcovski: „Scrie tinere, scrie înainte, căci în tine e un geniu în embrion...“ Noroc cu d-ra Didina, fata in­tendentului dela şcolă, că mă felicită în fiă-care 4* pentru frumosele cugetări şi im­presii ce-i scriu în album... Toţi mă ad­miră, toţi mă laudă şi mă îndâmnă, numai burghezul de tată, numai acest împilător al sărmanei mele inimi suferinde, se face foo: De mă prinde cu ţigara, mă bate, ca şi oum aşi mai fi copil, eu om de 15 ani împliniţi...; de mă găsesce scriind, vai de mine... O, D6mne, quousque tandem cu materialistul, cu ignorantul, cum îi cjicea d-l Epaminonda, când îi spui ce îndur dela acest individ cu şorţ vsrde, care mă com­promite, care nu se sfiesoe se i^să în pa­puci la stradă, să prim^scâ lumea în jiletoă

Tóté aceste fapte nobile şi frumóse le-a făcut din economiile pensiunei sale anuale de 366 florini.

Cât a trăit în retragere nu a beut nici un fel de beutură.

A răposat în verstă de 74 ani.Fie-i ţărîna uşoră şi memoria binecu­

vântată !

Dela Societatea „Petru Maior“.Pilele aceste am primit Raportul

anual al Societăţii de lectură „Petru Ma- iorw pe anul administrativ 1899— 1900.

Raportul arată activitatea de un an a societăţii, în care sunt întruniţi o parte din tinerii români universitari din Buda- peşta. Trebue să accentuăm cu regret, că după datele Raportului numai 59 de tineri universitari au fost înscrişi anul trecut ca membrii ordinari ai societăţii, pe când nu­mărul tinerilor universitari romár! în Bu- dapeşta a fost de 150.

Ca desluşire Raportul spune, oă deşi sunt înscrişi mulţi Români fela uni­versitate , totu şl un număr însămnat din lipsa de mijlóoe materiale nu petrec peste an în Budapeşta, ór din aceştia fórte puţini jertfesc 4 fl., ca să se facă membrii la societatea „Petru Maior*. O altă causă este, că „sunt studenţi români, cari crescuţi în spirit străin şi grandoman, al0rgă mai mult după prietinia şi cunos- cinţa don Juanilor şi imitézá cu predileo- ţiune obiceiurile străine; în fine sunt de aceia, a căror singur ideal e interesul per- soual. . . . masa cu cărţile şi aHe petreceri mai puţin admisibile din punct de vedere moral, ca’ I pregătindu-se numai pentru di­plomă, nu pot suferi aerul din sala de pre­legeri şi se plictisesc în societatea ómenilor serioşi"....

Conducerea societăţii în anul 1899— 19C0 a fost încredinţată următorului comi­tet: preşedinte Aurel Cioban, vice-preşe- dinte Ioan Fruma, secretar Ioan Giurgiu, notari: Ioan Hîca şi Ştefan Borcan, cas- sar Mihail Navrea, controlor Triboniu Al- măşescu, bibliotecar Basil Ciura, vice-bi- bliotecar Ioan Negruţiu, econom Ioan Jan- tea. In comisia supraveghetóre au fost aleşi: Ştefan Chirilovicl, Pompil Cioban şi Romul Boca; în comisia literară: Ioan Lă- pădat, Mihail Navrea, Ioan Fruma, Ioan Giurgiu, Ioan Borcia, Alexandru Bogdan, Aurel Bratu şi Basil Ciura; dirigentul co­rului Vasile Stan ; dirigentul orchestrei Alex. Russu. Mai târejiu s’au făcut unele schimbări.

Raportul constată, că peste tot în co­mitet şi în societate a domnit cea mai perfectă armoniă şi disciplină, ceea-ce do- vedesce activitatea desvoltată în tóté re­sorturile.

Societatea are membri ordinari 59, onorari 35, fundatori 38.

Starea bibliotecii la finea anului ad­ministrativ 1898/99 a fost: opuri 2217 în volume 2828; în decursul anului adminis-

şi să umble vara prin prăvăliă în cămaşe de n6pte şi cu clescele de mititei înmâna. Ce ruşine, ce ruşine! ! “

Şi plânsul şi suspinele îl înnecau în- tr’una.

Deodată apoi se ridioă cu mândriă; îşi duse mâna prin păr şi se aşec â în faţa oglindii: îi venise o ideiă mare, genială, sdrobitore:

„Nu, de-o miie de ori nu. . . ! ! Să plec la Transvaal? NicI-odată! Voiţi sta pe loc şi, în năoasul duşmanilor, voiii scrie, voiu scrie romanul... păn’ la fineu. . .

Era, într’adevăr, o ameninţare.

Tase îşi lua pălăria şi pleca, nu la şcolă, unde îl aştepta limba germană şi sciinţele, ci în strada BuzescI, la o casă mică, puţin ruinată, cu o curte îngustă, cât abia putea să ’ocapâ, între doi păreţi, ramurile unui biet zarzăr pipernicit, sterp, blăstemat Să crescă acolo. La portă era o tăbliţă ou inscripţia „Muza românău, revistă bilunară.

(Va urma).

trativ 1899/1900 biblioteca s’â îmulţit ou 20 opuri în 25 volume prin donaţiunl, 6r prin cumpărări cu 3 opuri în 3 volume. Acji biblioteca numără 2240 opuri în 2856 volume.

Din raportul comisiei literare, compusă din Ioan I. Lăpădatu preşedinte şi Mihail Navrea referent, notăm, că d-l Al. Bogdan a tratat ou cunoscinţă de oausă „0 pri­vire generală asupra literaturei române dela 1821 încoce“ ; I. Borcea a lucrat „Un istoric al literaturei române din Ardeal1*, M. Navrea a cetit o lucrare despre activi­tatea literară şi didactică a lui Afcdreiil Bârseanu ; I. Lăpădatu a preles cu succes despre „Istoricul relaţiunilor economice ale poporului nostru pe 50 de ani din urmâ“,V. Stan a cetit uu studiu despre „Viaţa şi faptele marelui Şagunau etc.

Starea averii societăţii la 30 Sept. 1900: 1) Fondul permanent 11140 cor. 88 b.; fondul disponibil 1297 cor. 38 b.; fondul corului 115 cor. 17 b. La olaltă 12553 cor. 38 b.

In cestiunea conferenţelor înveţătorescî.

Mai în фЫе trecute am dat ou ochii de cerculariul Vener. Consistoriu archidie- cesan din Sibiiu referitor la confereütele învăţătorescl din anul aoesta. Cetindu-1 cu atenţiune, am rămas nedumerit în patru puncte:

1) Că conferenţele sunt convocate pe anul acesta pentru archidiecesa íntrégá pe septimâna cca luminată, în cţilele de Joi şi Vineri, even­tual şi Sâmbătă;

2) Că s’au denumit de conducétori ai conferenţelor învâţătoresci: profesori, protopopi, asesori consistoriali, irodiaconl eto.

3) Că s’au format din cele 12 circuri conferenţiate {înainte reuniuni) 18 cercuri; şi

4) Că învâţătorilor din centrele, unde se ţin conferenţelei nu li~se dau diurne.

Ad. 1) I q săptămâna luminată mai la tóté şcolele nóstre sunt vacanţe. Couferen- ţale învăţătorescl, după cum espres se фсэ şi în cerculariu, au de a se ocupa mai mult cu partea practică, adecă cu prelegeri practice, dér fiind vacanţe atunci, nu vor fi elevi la disposiţiă. Ca să-i aduni anume spre scopul acesta, e greu, că ia niscs ф]е aşa mari şi sfinte au dreptul nedisputat şi eh vii şi dascălii să se recreeze şi ei puţin.

Ad. 2. De când s’au reintrodus cou- ferenţele învăţătorescl în locul reuniunilor, se numesc ca conducători ai lor tot numai profesori, protopopi, asesori consistoriali etc., numai dascăli nu, contrar inteuţmnilor şi disposiţiunilor neuitatului Şagun», care a- tunci oând le-a introdus pentru primaiată, a ales lamura dintre dascălii cei mai dis­tinşi şi i a trimis ca conducători prin die- oesa sa.

Póte că-i soooteso pe conducătorii de аф cu-o cultură mai înaltă, decât oum e actualmente a dascălilor, cu privire la prac­tica pedagogică. Da, cultura lor e superiórá dascălilor în ramura pentru care s’au speciá­lisát ei, precum o afirm cu hotărîre, că e sa- periórá a dascălilor în specialitatea lor. Aci nu numărul mai mare al ounoscinţelor univer­sale are a decide, ci o practică făurită în praful şc01ei în decurs de mai mulţi aci, după-се au avut tóté indiciile de lipsă din şc01a pedagogică absolvată şi după-се au depus o muncă asiduă pe lâugă vocaţiunea şi devotamentul recerut. Cu acestea nu vo- iese să фc, că nici unul dintre conducă­torii actuali n’ar pute corespunde misiuuei cu privire şi la practica pedagogică, ci vo- iesc să фо, oă nu-i nici logică, nici firéscá şi nici practică întocmirea acésta.

A pune ca conducători bărbaţi de altă disciplină în fruntea conferenţelor în­văţătorescl, ínsemnézá tot atâta, cât apune d. e. în fruntea unui congres de medici un veterinar şi viceversa. In oaşul aoesta oonduoătorul ar fi numai o păpuşă seu o marionetă în mâna celor oe’l au ca chip de conducător. Şi gândiţi dv., oă un conducă­tor de аф al conferenţelor, nu ar ii tot aşa în mâna dascălilor practici şi esperţî?

Numai atâta e deosebirea, că dascălii noştri sunt buni şi indulgenţi, că-i dau tot

Nr. 65.— 1901. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 3.

oonoursul posibil, şi ei fac totul în confe­rinţe, ér conducătorul e mai mult cu nu­mele. In chipul acesta conducătorul póte prinde şi învăţa multe dela dascăli, dér das­călii dela el ?

Ml-ar plácó să sa încumete oâte odată şi câte un conducător de aceştia şi să ţină câte o prelegere practică de model, caprin aoósta să mai lumineze chiar şi pe dascălii mai esperţî, căci acesta este în resumat scopul conferenţelor. Atunci ar mai înţe­lege şi dascălii rostul conducătorilor actuali ai conferenţelor. In caşul acesta ai vedé în­dată puterea practică pedagogică a lor. Dér care dintre ei fac acésta ?

Va reflecta póte cineva, oă nici prin­tre dascăli nu se pot găsi aţâţi bărbaţi vredaici, de a-i pune oa oonducătorî. Şa- gana a putut afla pe la'1862, când a intro­dus pentru prima dată conferenţele şi când era mare lipsă de dascăli ou ceva pregătire mai înaltă pedagogică, dór acum după a- própe o jumătate de veac?

Tot asemenea se urmézá şi la candi- darea de deputaţi sinodali şi congresuall. Ar fi o minune a vócului să se streoóre odată şi un dascăl ca deputat, care la vreme să dea cu viul graiü informaţiuul şi lămuriri esacte şi reale despre căuşele şco­lare. Ba vine câte unul prea copt şi 4'oe>* că dascălul încă nu-i destul de copt, cum a şi dis un deputat sinodal mai anii tre­cuţi chiar în sinod. Nimeni nu i-a luat pe dascăli în apărare, că n’avea cine.

Ad. 3. Noua împărţire seu arondare a conferenţelor în 18 cercuri, în loc de 12, câte erau pănă acum, merge după politica prinoipiului : Divide et impera. S’au aron­dat astfel, ca dascălii să nu mai viseze de reuniuni, să nu se mai potă întâlni măcar odată într’un an ou ortaoil lor din reuniu­nea de odinioră.

Se va obiecta însă, că cercurile de mai ’nainte erau prea estiuse şi că din causa aceea nu erau conferinţele şi reuniu­nile destul de bine cercetate. Nu ao^sta este causa, că. unele nu sunt destul de bine cercetate, ci aoeea, oă nu li-se dau dasoăli- lor diurne în tot locul. Aduc oa esemplu cercul Braşovului, constătător din 3, acum din două protopopiate. Deşi depărtarea de la Pétra-Craiului pănă la Poiana-Sărată, în graniţa Moldovei, e fórte mare, totuşi învăţătorii cercetau destul de bine reuniu­nile ori conferenţele, şi numai aceia lipsiau, cărora nu li-se dăduse diurne, ba unii ve­neau pe spesele lor proprii. Aşa-der nu de­părtarea e piânsorea, ci neplătirea diur­nelor.

Infcr’un cerc mai mic de dasoăll e mai puţină îusufleţire şi mai puţină aotivitate, oa într’un cerc mai mare. Mai multă lumină se nasce într’un număr de p^ste 100 inşi, dccât între 20—30. Multe aud şi multe în­vaţă ei unii dela alţii în caşul prim, şi pu­ţine în caşul al doilea.

Totul ce s’a câştigat este, că s’au mai înmulţit spesele pentru 6 comisari noi cu o rubrică de vre-o 300 corone, diurne ce se puteau da aprópe la 35 dascăli, unde ou li-se póte da, ca sé ia parte la confe- renţe. Care-i scopul aici?

Ad. 4. Dór socotéla s’a făout aşa, că ce s’a perdut pe o parte, pentru comisarii noi, s’a făcut economii naţională pe altă parte, că dascălilor din centre, unde se ţin conferenţele, contrar disposiţiunilorstatutu­lui organic, să nu li-se dea diurne. Ca şi când cei din centre nu ar avé alte spe>-e şi alte jertfe deosebite atunci, afară de ale lor colnice, d. e. prin aceea, că au să în- grijésoá de cvartire, mai de menajarea câte unui coleg din afară, apoi şi ei trebue să fiă în frunte la o oină séu un prând comun. Afară de aoeea, tot ei trebue să-şi ofere concursul mai mult la buna reuşită a con­ferenţelor fiă ca notari, fiă ca bărbaţi de încredere, fiă ca prelegătorl. Pe lângă aces­tea şi alte prestaţiunl îi vine greu şi-l dóré pe dascăl, décá se vede preterat şi negli- geat când e vorba de ceva drepturi ori avantagiii pentru el, dór la îndatoriri de tot felul trebue să fiă tot-dóuna cel dintáiü. Apoi tot se mai miră ómenii şi consistoriul „pentru-ce nu se manifestă mai multă în­sufleţire în activitatea celor mai mulţi învă­ţători ai noştri ?“

Realitatea ne dă răspunsul. De cele mai multe ori nisce raporturi netecjite şi

lustruite ale comisarilor, satisfac totă aştep­tarea autorităţilor nóstre şcolare în oe pri- vesce mersul conferenţelor. Astfel autorită­ţile nóstre soolare rămân cu o amăgire, şi dascălii cu o desamâgire mai mult.

Un amic al şcolei.

y l l i l L E D I L K I .ţ— 21 Martie v.

împeratul Wilhelm a primit alaltă- erl în audienţă presidiul camerei -seniorilor prusienl. Cu ocasia aoésta respunc^énd vor« birei de felicitare a contelui Manteuffel a clis: „Am cetit tot ce au scris fiarei6 des­pre pretinsa mea stare sufletésoá. Ele gre­şesc mult, décá cred, c& spiritul meu a su­ferit cumva. Sunt pe deplin aceiaşi, care am fost mai înainte şi n’am devenit nici elegie, nici melancolic. In călătoriile mele am obicinuit să întru în contact cu tóté clasele populaţiunei şi astfel soiu fórte bine, cum vorbesoe şi cum cugetă poporul despre mine. Tare greşesce cel ce crede, oă ast­fel de evenimente (alusiune la atentat) pot se mă înspăimânte. Tóté au rămas ca mai înaintew.

Congres studenţesc în Şemniţ. In24—28 Maiü se va ţinâ ]în Şemniţ con­gresul studenţilor maghiari dela scólele su- perióre din ţeră. Foile unguresci spun, că în ordinea de 4' a congresului se va des- bete şi „acţiunea anti-maqhiarâ a studenţilor români“. Cu alte cuvinte au să-i denunţe erăşi pe studenţii universitari români, că ar fi „nepatrioţI“ şi „duşmani44 ai „statului unitar naţional maghiaru. De, aşa se vede că domuişorii n’au alt-ceva mai bun de făcut.

Efectele em igrărilor. „Alkotmânyu scrie : In íntróga ţâră se simte oum scade puterea de muncă. Poporul muncitor; din „fericita patriă* ia bâta în mână şi pleoă la drum spre aşi căuta o altă patriă nouă în depărtata străinătate. Asentările din anul acesta sunt o dovadă eclatantă, cum din au în an scade numărul feciorilor apţi. In comi­tatul Vesprimului, ceroul Papei, din 1026 feciori obligaţi asentărei, numai 204 s’au găsit a fi sănătoşi. Poporaţiunea tînără ca­pabilă de muncă se află în America, aşa- der a cinci a parte din cei obligaţi aten­tării. In alte cercuri resultatele sunt şi mai triste.

Ministru de agricultură Daranyi, după cum se anunţă, se ocupă cu planul de a întroduce la păzitorii de câmp, în lo­cul pistólelor, puscile vechi sistem Werndl

Graba Englesilor. Pentru oficerii şi soldaţii englesi, cari au luat parte în răsboiu! sud-african s’au bătut deja în anul trecut 1900 medaliile, cari erau să se împartă răsboini- cilor la efîrşitul campaniei. Acest lucru s’a făcut la sfatul lordului Roberts, care a cre­zut unui curier, că de fapt „the war over“— răsboiul s’ar fi sfîrşit, — şi astfel me­daliile portă a>iul 1900. Socotéla însă n’a fost bună. Răsboiu! a treout în alt veac şi încă tot nu e sfîrşit, ér guvernul engles a retrimis la fabrică medaliile pentru a-se corege anul. Póte că la corectură vor fi fost atât de precauţi şi au lăsat loc gol pentru ultima cifră a anului 190..., căci şi astădl tot aşa de puţin se póte cunósce sfîrşitul răsboiului, ca şi pe timpul, când lord Roberts l’a declarat de sfîrşit.

„Cruciaţii" de N. W. Gade în Concertul reuniunei române de cântări.In programul Concertului de mâne

sâră (Joi 4 Aprilie n.) dat de Reuniunea n6stră de oântări din loc, punctul ultim şi cel mai preţios îl ocupă frumosul oratoriu „ Cruciaţii44 de N. W . Gade.

Subiectul composiţiunei este luat din istoria răsb6ielor cruciate, cari s’au purtat în mai multe rânduri pe la începutul mile­niului trecut din partea creştinilor euro­peni, cu scop de-a cuceri pământul sfânt al Ierusalimului din manile păgânilor.

Cuprinsul este împărţit în 3 părţi. In partea I. întâlnim céta mare a cruciaţilor, pe cale spre Ierusalim prin locurile sterpe şi tropice ale Asiei mici. Ceata este obo­sită de drum, torturată de sete şi decimată de bólé. Frântă în puterile-i fisice şi mo­rale, Petru, Eremitul (Bas) şi conducătoriul ei Rinaldo (Tenor) caută să o ’ncurajeze. Ei revócá în memoria cruciaţilor scopul, pentru care ei porniră din Vestul îndepăr­tat şi asigurându-i că „ţînta-i la ivire44, îi índémná pentru isbânda mare, de care în scurt, peri-va Semiluna şi fugi-va Saracenul crud din sfântul loc. — Cruciaţii se recu­leg, şi rugâudu-se de Domnul pentru scu­tul său cu cuvintele: „Fi cu noi, ajută, Sfinte, cum dorim: Când apare фиа, ţînta s’o zărim !u, se dau odihnei de nópte.

In partea a Il-a apar spirite infernale, pe câmp, cari jócá şi cântă, şi ou pute­rea lor magică încârcă în tot chipul să abată céta cruciaţilor dela scopul sfânt. Stăpâna acestor spirite necurate, Armida (Mezzo sopran), transformă pustietatea în- tr’o grădioă frumosă cu paiat de cristal în­cins de valuri, vrăjesce cascade şi magice focuri, ér sirenelor şi demonilor le porun- cesce să întoneze imnuri dulci, ca ast-fel să-i desmierde inima şi să-şi uite ţinta R i­naldo. Când acesta se trezesce, zăresce ţi­nutul cel feeric, şi sub influinţa vorbe­lor ademenitóre ale Armidei e aprópe să se dea învins cu totul, cu pieptul ei de delec­tare să’l legene în vis. Atunci se aude din depărtare cântecul cruciaţilor: „Cu el şi pentru el voiü merge ’n luptă“ , şi Rinaldo tresare la au4ul acestor tonuri, ér Armida în desperare-i promite cu ajutoriul corului sirenelor (Tenor solo cu cor de dame) tóté farmecele şi plăcerile seducétóre, numai ca её-l reţină şi să-i abată dela scop.

CruoiaţiI din nou cântă cuvintele: „Am crucea ’n scut şi piept de Domnul plin44, la au4ul cărora Rinaldo se rupe din mrejea farmecelor şi se reíntórce la ceată, ér Armida, înfuriată, din nou preface gră­dina în loc pustiu.

In partea Ill-a céta mare pornesce la drumul greu pe lângă marşul cavalerilor cruciaţi. Rinaldo zăresce cete mici de pe­regrini şi rugându-se de Domnul se va4ă căinţa lui, pornesce şi el spre Sionul dorit. Fericitul Eremit zăresoe Sionul sfânt şi la cuvintele lui: „Ierusalim, ét’am ajuns44 co­rul cruciaţilor erumpe în cântare de bucu- riă, cu care se termină opul.

Voim şi prin acésta să îndemnăm pu­blicul românesc de a arăta interes cât de mare faţă de acest concert al Reuniunei nóstre de cântări, care ne promite o ade­vărată delectare musicală artistică şi în care subiectul ne mai revócá în me- moriă şi nisoinţele etice şi creştine ale timpului nostru, prin cuvintele lui Rinaldo şi Petru: „É t’ al crucii semn să’nalţă, deci aideţl, aideţi să ’nvingem !“

ser.

>ărul, îşi publica tema, ér nu răspunsul, pe care numai „slujba adevărului44 nu l’a scris. De acesa te rog d-'e Minea nu fi atât de modest şi publică-ţf lucrarea pentru a arăta cetitorilor „originalitatea teoriiler d-taleM. Ori te temi, oă se va rescula tiparul dând espresiune „teoriilor* d-tale ? Cre4l d-ta, că a «oi titlul franţuzesc al unei cărţî sorise de un Rus, séu a aduna nisce date, pe cari chiar şi în „Trib. Pop.44 le poţi afla între noutăţile 4»lei, séu a afirma, că Senkievitz e Rus, însemnézi a faoe sai- nţă? Dâcă da, „fericiţi oei-ce cred.44

In fine, d-le Minea, décà voesol să mai stau de vorbă ou d ta, publică-ţl lucrarea, îusă în forma ei primordială, ér pănă atunci te rog să cetesc! şi raportul coresponden­tului dela „Unirea44 (No. 11), care nu mai puţin te laudă oa mine. — Mai jos te voiü învrednici a cunósce pe „ultimul corespon­dent al Gazetei“

Tot la raportul'meu d-1 V.Moisil în nu­mele societaţei a trimis o declaraţiune la „Gazeta Transilvaniei" (nu oa d-1 Minea la „Tribuna Poporelui4*), unde cércâ a-ml documenta, că societatea din indemn pro­priu s’a decis a serba aniversarea neuita­tului ei patron, căci conclus era luat deja din luna Noemvrie. Intr’adevăr, oonclus a fost luat de a-se serba în 13 Faur, nu în3 Martie, 4iua aniversării de 80 de ani dela mórtea lui Petru Maior, dér a rămas oon­clus pus pe hârtiă, fără a-se ţin0 cont de el, căci a trebuit nn membru, %are în aju­nul 4ilei comemorative să le aducă amiute de acel conclus. Nu e d.rept, d-le Moisil? Mai îmi răspunde d-1 Moisil şi la aoeea, că cercări de a-se căuta mormântul lui Pe­tru Maior s’au făcut deja în anul 1897/98, dér fără résultat. Nici acésta n’o neg! Cer­cări s’au făcut, dér fără nid un cèpëtâiü. In anul 1897/98 s’a ales o comisiune pen­tru scopul acesta, care mergând în oimiti- rul din Buda, a căutat după inscripţiunile de pe cruci a afla mormântul, dér n’a cercat a căuta în registrul mortual al ci­mitirului. Dâcă am relevat faptul de a-se căuta cu stăruinţă mormântul, n’am înţe­les a-se urma tot calea bătută de comisi- unea din 1897/9?, ci a lua registrul şi din datele acelea a afla mormântul lui Petru Maior.

Mihail Navrea.

ti ULTIME.Berlin, 2 Aprilie. Din parte ofi­

cială se declară, că despre o între­vedere a monarchilor triplei alianţe nu e nimic cunoscut şi că căletoria cancelarului conte Biilow n’are ca­racter politic.

Budapesta, 2 Aprilie. Cutremu­rul de păment, ce s’a simţit în cji* lele ultime în Balcani, s’au estins astă-seră şi asupra Ungariei de sud.

„ALBIM“ M t n t ie creflit şi ie economiiF i l i a l » B raşov .

Conspectul operaţiunilor în luna lui Martie 1901*

I n t r a t e :

Un respuns.In No. 42 din 23 Februarie (8 Mart.) al

„Gazetei44 am publicat un raport despre pa­rastasul şi şedinţa festivă dată de societatea „Petru Maior44 în memoria patronului ei. Acu criticat în acel raport, oe a fost de criticat, şi am lâudat, oe a fost de lăudat.

Lucrărei d-lui Ilie Minea i-am dat mai multă importanţă, pentru-ca să-i arăt con­trastul dintre temă şi titlu şi superficialita­tea cu care a tractat acest subiect. Nu i-a că4ut însă bine acest lucru sociologului nos­tru ilie Minea, care în „slujba minciunei44 pe trei colóne de ale „Trib. Poporului41 (13 Martie n.) se pune cu furiă dea-mi documenta originalitatea lucrărei d-lui şi teoria sa bună. „Cestiuniie tractate de mine sunt oestiunî moderne, pe car? nu s'a apu­cat a-le resolva marii óméul ai timpului, în ceea-ce consistă şi originalitatea teorii­lor mele.... Deci teoria mea e bună.44

Audi Domnule ! teoriă bună, origina­litate, omeni mari ai timpului!?

O, voi ómecl mari ai timpului, ascun- deţi-vă scrisurile vóstre, că decă nu, vi-le în­tunecă originalitatea teoriilor d-lui Minea. „Lauda de sine nu miroaă bine44, d-le Minea.

E şi mai nostim d-1 Minea când vor- beaoe de „slujba adevărului44. In privinţa asta n’aşl puté jura, că d-1 Minea scie ce e ade­vărul. Mi-86 pare, că de soia cumpăni ade-

Numărar ou 1 Martie 1901 . Depuneri spre fructificare Cambii rescumpărate Conturi curente . . . . împrumuturi pe efecte şi

aice împrumuturi . . . împrumuturi pe producte . Monetă . . . . . . .ComisiunI, cupone şi efecteB â n d .................................Interese şi provisiunl . . D iv e r s e ............................

cor.vn1)

nVя я яяя_

cor.

20,861.06134,576.48246,260.85

37,785.17

23,021.58 1,250. — 4725.54

11,195 IS63.448.4024.575.41 14,002.72

581,702.34

E ş i t e :

Depuneri spre fructificare . Cambii escomptate . . .Conto c u r e n t ...................împrumuturi pe efecte şi alte

împrumuturi . . . . . împrumuturi pe producte .Monetă . ........................ComisiunI, cupone şi efecte Interese şi provisiunl . . Spese şi salare . . . .Bând .................................D iv e r s e ............................Numărar cu 31 Martie 1901.

cor.яя

148,991.78293521.75

2,397.60

29,038.70 1,650.— 4,574.44 7,799.81 1,042.99 2,915.51

25,685 50 48,709.89 15,374.37

cor. 581.702.34

P. Petrescu m, p. C. Aisăr m. p.dirigent. oassar.

losif Oncioid m. p.eomptabil.

Proprietar: D r . A u re l M u re ş ia n u ,Redactor responsabil: T r a i an H . l*op.

Pagina 4. GAZETA TRANSILVANIE.! Nr. 65. —1901.

Cursul pieţei Braşov.Din 3 Aprilie. 1901.

Bancnota rom. Cump. 18.76 Vend. 18.81Argint român. Cump. 18.60 Vend. 18.40Napoleond’ori. Cump. 19.02 Vend. 19.06Galbeni Cump. 11.20 Vend. 11.30Ruble RusescI Cump. 127.— Vend. 2.B7Mărci germane Cump. 58.50 Vend. 23 65Lire turcesc! Cump. 10.70 Vend. 21.70Corn. fono. Albina 5°/0 100.— Vend. 101.—

Cursul la bu rsa din Viena.Din 2 Aprilie, n. 1901.

Renta ung. de aur 4 % ...................117.90R&nta de corone ung. 4%. . . . 93.10Impr. căii. fer. ung. în aur 4l/2% • 121.10Impr. căii. fer ung. în argint. 4 V2% 100.10Oblig. căii. fer. ung. de ost I. emis. 117.40Bonuri rurale ungare 4% . . . . 92 —Bonuri rurale croate-slavone . . . 93 60Impr. ung. cu p r e m i i ...................174.—Losuri pentru reg. Tisei şi Seghedin . 143.50Renta de argint austr...................... 98.45Renta de hârtie austr.......................98.20Renta de aur austr...................... .117.85Losuri din 1860................................ 140.75Acţii de-ale Băncei austro-ungară . 16 87Acţii de-ale Băncei ung. de credit. 710.—

Acţii de-ale Băncei austr. de credit. 720.50Napoleondori.....................................19.08Mărci imperiale germane . . . 117.60London vista................................. 240.1775Paris v ista ..................................... 95.42Rente de corone austr. 4% • • • 97.60Note i t a l ie n e ............................. .... 90.50

Nr. 5050— 1901.

PUBLICAŢIUNEreferitore la noul tarif de competinţe

de terg şi de banii pentru focul de vencjare în terg.

Prin acesta se aduce la cuno9- cinţă generală, că tariful cel nou de competinţe de terg şi de bani pen­tru locurile de vencjare în terg, în­cuviinţat de înaltul ministeriu regesc de comerciu, îotră în pracsă 1a, Aprilie 1901.

Acest tarif se pdfce cumpera tradus în limba germană, maghiară şi română, la oficiul de competinţe orăşenesc începend dela 10 Aprilie 1901.

B r a şov , 27 Martie 1901.3—3(%). Magistratul orăşenesc.

Ghete şi G aloşi buni şi ieftinirecomandă spre cumpărare cu preţuri fârte moderate

!L/£&g:a,zlEXVLl de £an.că#Iţsuz Lin-teal maestrului pantofar

F R ID E R IC BAH M tÎLLER ,Magazinul principal: ş i Filialas

Strada JPorţl nr. 115, V strad a V ăm ii nr.Fabricate proprii, lueru bun şi solid, fasono moderne.

Incăltăminte ieftineMare deposit şi atelier propriu de încălţăminte.

Recomand cu preţurile cele mai ieftine de concurenţă încălţă­minte de v a r ă , pentru fe ifflaţS , Bus t? eopiS, elegante, mo­derne, lucru de mână.

de vacs pentru bărbaţi, solide, dela fl. 2.90 în sus * vitei cu besetz fine . 3.40 „ *n r * r

(M e ie4.80 2.903.80 2.40 2.20

1.10

la nlttl/ n n n • • • f)cu g u m ă ........................ „„ sinor şi nasturi . , . . „

jumătăţi, cafeniu ş6u negre . „P a n t o f i de dans cu fl. 1.80. | Pantofi de lao cu .

« M B ! 1" » Phptp f|p Urni] j»Patentatea ou verfarl de pele şi ilPB S* llllulu UD 1J1111 besătz, forte acomodate pentru vară, cu deosebire pentru piciore asudate . . . . dela

&C2*’ Atrag atenţiunea, că recomand n u m a i marfă solidă şi nonă. Mărfuriaşa numite P a r t i e w a a r e s6u P o f e l nu am de venclare.

P n m a n H p m esu ră se execută p rom pt, e legant şi consci-u U llla llU C enţios în a te lie ru l m eu. — Tot-felul de încălţăminte se

pregătesc şi cu talpă „Asbestu.

W T l i s a i â a m e ⧠p i o m g ! 'fB BNumai sunt: bătături, piciore asudate, înscorţoşare, unflături, dege

râturi, fierbînţală la tălpî,după o scurtă folosire (a ghetelor cu talpa higienică a Drului Hogyes „Asbesta uşureză mersul (umbletul). — Preţul unei p ă r e c h i d u p l e Cor. 9 .4 0 bauî, s i m p l e Cor. 1 .2 0 b. — însemnătatea acestor tălpî „A s b e s t “ apare mai evident din aceea, că armata ces. şi reg. şi honvedimea reg. uug. a comandat 22.500 părechi, cari deja său liferat.

Trim ite con tra ra m b o rs , seu franco , asemuândnse preţul înainte.

Representantul fabricei mărfurilor „Asbestu:

17—80.(1229)

Frideric Bahmiiller,m ăestru -p an to fa r,

Braşov, magazin principal: Strada Porţi nr. 15. Filiala Str. Vămii.

Croitorie civ ilă şi m ilitarăfit piaţa roşelor (sub Bucium) nr« 15

Praxa ce rai am câştigat în croială de mai mulţi ani în strein^tate, rae pune in plăcuta posiţie de a put6 esecuta solid şi prompt orî-ce comanda mi-s’ar face în branja croitoriei pe lângă condiţ unile cele mal convenabile.

Me recomand tot-odată D-lor ofioerî în reservă, că lucrez şi uniforme militare, şi Tunici (WafFenrock) pot preface î« atiiă, Şi din chipiurî de intantarie c hi pi uri de honveefi cu preţurile şi cele mai moderate. Rugându-me de o cercetare numSrdsă, sunt

cu t6tă stima:o

7— 12 (72) S e t a r ă . E ’ a . T r e l §c r o i t o r . Q

o oW D e l i c a t e s e . & ]xxx?8

r Deschidere de prăvălie.CDco03

CD"O

a?NS<cti

a

$O OQ Q ' ^

Am onore a face cunoscut On. public din oraş şi din jur, că am deschis în fosta brenzărle a d-luî 1). Pasca o

Prăvă lie cu brânzeturi,caşcaval, urdă dulce, diferite brânzeturi, unt prospet, lapte curat de bivoliţă, şi vacă. Şuncă de Praga.

Mai departe Delicatese: Caviar, Icre roşii, Halva,Rahat, Duleeţă şi C o n s e r v e .

Rugându-me de On. public a-mi da tot sprijinul în noua mea întreprindere, me voiii sili a corespunde prin un s e r v i c i u p r o m p t şi e s ac t tuturor cerinţelor.

Cu totă stima:

I. G. EEEMIAS(c—io.) (alias P o p iş c a).

12.CDW*0)

OnCD3

Q

m

P ră v ă lia se desch ide la 5 o re d im ineţa şi se înch ide la IO ore — D um in eca d e la 5—1® a. m. şi d e la 6 —9 sera . /f i

iOOC IFreţu.r!L Kaoderate. XXX§3

< Ç " 0 '0 £ 3 " £ 3 ,,€ 3 " 0 -0 0 ,0 ‘0 " 0 ,0 'Q ,0 '0 '?

Ciorapi! Ciorapi! On parle français.o(!) Am on6re a fa^e connscut, că mărfurile pentru sesonul de Ă

primăvară şi vară din fa lirica de împletituri a lui F o i t h ijlau sosit şi se vend cu preţuri reduse: (!j

Deposit de fabribate proprii, de tot sortimentul de

Mai departe recomand cu deosebire Domnilor studenţi C r a v a t e l e confecţionate de mine, frumose şi ieftine, cămăşi^ gulere, mangete, batiste etc.

Rugându-me de o cercetare numer6să, suntcu t6tă stima

S .Depotit de impletituri

l l r a ş o v . T e r n u l | > 6 in e lo r 18.

• e e e e o e e o o o o e e o o -

Ciorapi se primesc spre reparatură.

A B O N A M E N T E

„Gazeta TraasiLvaniei.Preţul abonamentului este:

i i

Pentru Austro-Ungaria :§ f c s e @ i ! i a a . - i e ® s .

0 1 î l et a o i) 3

(§ IL S IL H o a a a ÿÿ

^ Pentru România v străinătate :I m a a * a . l i

| ê s @ l i a l a a a i © „

? § 1 1 i - i 9 9 a a a— O O

Pentru Austro-Ungaria :F i 11 a . a a 4 §P§ ş i i® l i a i » l P© t ï i à l i a ! . . 2

«i SAWiUM

Pentru România si streinătate:iP i H I a a a a a i f Ï .

Pe ş@s@ l i a i a » 4 „P® t ï i â l i a i a a % M

Abonamentele se fa c mai uşor şi mai repede pr in ---- o mandate poştale, o -----

Domnii cari se vor abona din nou, sS binevoescă ascrie adresa lămurit şi a arăta şi posta ultimă.

Advnfnistraţiunea.GAZETEI TRANSILVANIEI."

a ** „Gazeta Transilvaniei“ eu numerul â 10 fiL sela librăria Nlf. I. şi la Eremias

A. Mureşyna. Braşov,