+ All Categories
Home > Documents > DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi...

DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi...

Date post: 04-Feb-2018
Category:
Upload: ngothuan
View: 265 times
Download: 2 times
Share this document with a friend
288
1 NICU VINTILĂ DREPT CIVIL DREPTURI REALE PRINCIPALE CURS PENTRU STUDENŢII DE LA FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ PREZENTUL MANUAL A FOST REALIZAT ÎN CADRUL PROGRAMULUI DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ STABILIT PE BAZA CONTRACTULUI ÎNCHEIAT ÎNTRE AUTOR ŞI FUNDAŢIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI, CRAIOVA CU NR. 1/2010 GENESSA 2010
Transcript
Page 1: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

1

NICU VINTILĂ

DREPT CIVIL DREPTURI REALE PRINCIPALE

CURS PENTRU STUDENŢII DE LA FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

PREZENTUL MANUAL A FOST REALIZAT ÎN CADRUL PROGRAMULUI DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ STABILIT PE BAZA CONTRACTULUI ÎNCHEIAT ÎNTRE AUTOR ŞI FUNDAŢIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI, CRAIOVA CU NR. 1/2010

GENESSA 2010

Page 2: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

2

© NicuVintilă Coperta cărţii: Florin Trofoşilă Tehnoredactare computerizată: Florin Trofoşilă Tiparul executat la: S.C. JULLIANO EXIM S.R.L CRAIOVA – DOLJ Director general: Mircea Roşca Tel: 0723.577.215 Tel/fax: 0351.427.218

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României VINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ Nicu Vintilă, Ed. “Genessa”, Craiova, 2010 14,8/21 cm. 288 pag. ISBN: 978-973-8925-27-4

Page 3: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

3

CAPITOLUL I PATRIMONIUL

Obiectivele cursului

• Delimitarea noţiunii de patrimoniu în cadrul drepturilor reale ca instituţie a dreptului civil;

• Explicarea şi înţelegerea patrimoniului prin caracterele sale juridice, prin funcţiile şi locul său în materia drepturilor reale;

• Efectuarea unei clasificări a drepturilor patrimoniale şi stabilirea asemănărilor precum şi a deosebirilor dintre drepturile reale şi cele de creanţă;

• Definirea şi delimitarea drepturilor reale după modurile prevăzute în legile civile.

Concepte cheie

• Gajul general al creditorilor chirografari; • Subrogaţi şi cu titlu universal; • Subrogaţi şi cu titlu particular; • Drept de urmărire; • Divizibilitate patrimoniului.

I. Noţiune Este una din noţiunile de bază a ramurii importante a

sistemului românesc de drept – dreptul civil. Această noţiune nu se întâlneşte însă numai în dreptul

civil ci şi în alte ramuri de drept. Astfel, în dreptul internaţional public întâlnim noţiunea de patrimoniu comun al umanităţii ce are ca obiect resursele naturale ale mării libere.

Page 4: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

4

Aceeaşi noţiune o întâlnim şi în prevederile legii nr. 182/20.10.2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil.

Uneori, o anumită grupare de bunuri care au aceeaşi natură sau acelaşi regim juridic este desemnată prin noţiunea de fond. Astfel, art. 1 din Legea 18/1991 dispune că terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlul în baza căruia sunt deţinute sau de domeniul public sau privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României.

În acelaşi sens mai putem aminti şi Legea nr. 26 din 1996 – Codul silvic care foloseşte termenul de fond forestier naţional.

În alte cazuri, o asemenea grupare de bunuri poate fi desemnată prin noţiunea de domeniu, care, la rândul său poate fi domeniu public sau domeniu privat.

Toate aceste noţiuni: patrimoniu, fond, domeniu au ceva în comun în sensul că evocă un ansamblu, o grupare de bunuri dar, în acelaşi timp, au şi caracteristici diferite.

În caracterizarea juridică a noţiunii de patrimoniu este necesar a se menţiona faptul că ştiinţa dreptului civil are ca obiect cercetarea raportului juridic civil ca relaţie socială reglementată de norma juridică şi privit prin elementele sale structurale: subiect, conţinut, obiect.

Conţinutul raportului juridic civil este dat de drepturile subiective şi obligaţiile corelative ce aparţin subiecţilor acestui raport.

Dar aceste drepturi şi obligaţii pot fi patrimoniale, în sensul că au un conţinut economic şi personal – nepatrimoniale, care nu au un astfel de conţinut.

În definirea noţiunii de patrimoniu interesează numai drepturile şi obligaţiile subiective ce au valoare economică, adică cele patrimoniale.

Cercetarea acestor drepturi subiective patrimoniale şi a obligaţiilor corelative poate fi făcută separat ca drepturi reale

Page 5: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

5

sau drepturi de creanţă aparţinând unul câte unul, unui anumit titular sau ca un ansamblu, ca o universalitate juridică ce aparţine unui subiect de drept, ajungând astfel la o noţiune care realizează sinteza lor, respectiv noţiunea de patrimoniu.

Codul Civil nu s-a preocupat de definiţia patrimoniului , făcând numai referiri implicite sau explicite.

Astfel, art.1718 Cod civil menţionează răspunderea cu toate bunurile mobile sau imobile, prezente şi viitoare; art.781 Cod civil – reglementează separaţia de patrimonii, ca şi art.784 Cod civil sau art.1743 Cod Civil.

Referiri cu privire la noţiunea de patrimoniu mai întâlnim şi în Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale; Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat; Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice etc.

Reputatul teoretician Constantin Stătescu compară patrimoniul cu un recipient al cărui conţinut poate fi supus unei permanente fluctuaţii, fără ca existenţa să fie afectată.

În privinţa definirii acestei noţiuni de patrimoniu, putem spune că reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică ce aparţin unei persoane.

Traian Ionaşcu şi Salvator Brădeanu includ în această definiţie şi bunurile la care se referă drepturile şi obligaţiile menţionate.

II. Caracterele juridice ale patrimoniului 1) Patrimoniul este o universalitate juridică de drepturi

şi obligaţii. Acestea sunt legate între ele formând un tot unitar, deşi

nu este exclusă nici ideea ca patrimoniul să fie format din mai multe mase de bunuri cu un regim juridic distinct.

Pe de altă parte, drepturile şi obligaţiile ce alcătuiesc patrimoniul sunt distincte de universalitate, în sensul că

Page 6: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

6

schimbările survenite la aceste drepturi şi obligaţii nu alterează, nu pun în discuţie identitatea acestei universalităţi.

Patrimoniul, ca universalitate juridică şi nu faptică are în componenţa sa un activ (drepturi) şi un pasiv (obligaţii).

2) Orice persoană are un patrimoniu O persoană fizică, oricât de săracă ar fi are totuşi un

minim de bunuri, iar în privinţa persoanei juridice, legea impune, chiar, existenţa sa.

3) Patrimoniul este unic în sensul că orice persoană are un singur patrimoniu, indiferent de numărul drepturilor şi obligaţiilor.

4) Divizibilitatea patrimoniului Patrimoniul este unic, dar nu şi indivizibil. Pot exista mai

multe categorii, grupe sau mase de drepturi şi obligaţii ce au fiecare un regim juridic distinct.

La societăţile comerciale întâlnim: mobile, imobile, fonduri băneşti, etc.

La unităţile administrativ teritoriale avem bunuri din domeniul public de interes local sau bunuri din domeniul privat al acestora.

Persoanele fizice căsătorite au bunuri proprii şi bunuri comune.

5. Netransmisibilitatea patrimoniului prin acte juridice între vii

O persoană fizică sau juridică poate transmite unul sau mai multe drepturi, dar nu însăşi patrimoniul.

Transmisiunea universală a patrimoniului nu poate avea loc decât la decesul unei persoane fizice sau în momentul încetării existenţei unei persoane juridice. De la acest principiu, în privinţa persoanelor juridice există o excepţie, în sensul unei transmiteri cu titlu universal a unor drepturi şi obligaţii, când persoana juridică este supusă reorganizării prin divizare parţială. În această situaţie, o fracţiune din patrimoniu se

Page 7: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

7

desprinde şi se transmite către una sau mai multe persoane juridice care există sau se înfiinţează cu această ocazie.

III. Funcţiile patrimoniului Patrimoniul are trei funcţii importante şi anume: − permite şi explică gajul general al creditorilor

chirografari; − permite şi explică subrogaţia reală cu titlu universal; − permite şi explică transmisiunea universală sau cu titlu

universal. 1) Gajul general al creditorilor chirografari. Fără acceptarea noţiunii de patrimoniu nu s-ar putea

justifica dispoziţiile art.1718 Cod civil „Oricine este obligat personal, este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile şi imobile, prezente şi viitoare”.

Creditorii chirografari sunt tocmai acei creditori care nu dispun de garanţia reală asupra unui bun determinat al debitorului său.

Gajul general priveşte, în principiu, totalitatea bunurilor debitorului, deci însuşi patrimoniul debitorului şi nu bunurile concrete care îl compun.

Fără acest drept de gaj general, creditorii ar fi nevoiţi să-şi constituie garanţii reale – gajul propriu-zis, ipoteca, privilegii, care să greveze un bun sau anumite bunuri ale debitorului.

2)Patrimoniul şi subrogaţia reală cu titlu universal Subrogaţia reală (spre deosebire de cea personală) are loc

atunci când un bun este înlocuit cu altul. Ea poate fi: − cu titlu particular, când se referă la un bun individual

determinat; − cu titlu universal, când se referă la o anumită masă sau

grupă de bunuri; − universală, când priveşte întreg patrimoniul.

Page 8: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

8

Datorită caracterului patrimoniului de a fi o universalitate juridică, drepturile şi obligaţiile ce-l alcătuiesc pot fi înlocuite cu alte valori, fără ca această universalitate să fie afectată.

Subrogaţia universală sau cu titlu universal are şi funcţia juridică de a asigura continuarea afectaţiunii unui patrimoniu sau a unei mase dintr-un patrimoniu, destinaţiei economice specifice.

Această afectare potrivit destinaţiei economice concrete permite subrogaţia în interesul fiecărei mase de bunuri, asigurându-i această destinaţie şi împiedicând migraţia bunurilor dintr-o grupă în alta. Este exemplul soţilor – dacă se înstrăinează un bun propriu, bunul procurat din banii încasaţi va intra în masa bunurilor proprii ale unuia din soţi şi nu în masa bunurilor comune ale ambilor.

3) Subrogaţia cu titlu particular Spre deosebire de subrogaţia reală universală sau cu titlu

universal, subrogaţia cu titlu particular are loc numai atunci când legea o prevede expres şi se referă numai la un bun individual determinat (ut singuli).

Dreptul civil român prevede mai multe cazuri de astfel de subrogaţii:

− art. 1721 C. civil (materia privilegiilor şi ipotecii) – dacă imobilul ipotecat piere din caz fortuit sau este deteriorat şi era asigurat, indemnizaţia de asigurare va fi „afectată la plata creanţelor privilegiate şi ipotecare, după rangul fiecăruia dintre ele”. Aceluiaşi scop îi va fi destinată şi despăgubirea plătită de un terţ proprietarului bunului ipotecat, bun ce a fost distrus sau deteriorat.

− art. 28 al. 2 din Legea 33/27.05.1994 privind exproprierea pentru utilitate publică prevede că ipoteca sau privilegiul ce grevau bunul expropriat se strămută, de drept, asupra indemnizaţiei de expropriere.

4) Patrimoniul şi transmisiunea universală sau cu titlu universal

Page 9: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

9

La decesul unei persoane fizice sau în caz de reorganizare a unei persoane juridice se transmit toate drepturile şi obligaţiile acelei persoane. Obiectul transmiterii îl constituie însuşi patrimoniul, ca universalitate juridică.

Această transmisiune poate fi universală când priveşte un singur succesor sau cu titlu universal când se transmit porţiuni de patrimoniu către mai mulţi succesori.

În unele cazuri se transmit atât drepturi cât şi obligaţii. IV. Clasificarea drepturilor patrimoniale În componenţa patrimoniului intră numai drepturi cu

conţinut economic. Aceste drepturi se clasifică în două mari grupe: − drepturi reale; − drepturi de creanţă. 1) Drepturi reale (ius in re) Sunt acele drepturi subiective patrimoniale în temeiul

cărora, titularul poate să exercite anumite puteri (prerogative) asupra unui bun determinat, în mod direct şi nemijlocit. Se mai spune că, în acest caz, dreptul real creează un raport nemijlocit între om şi lucru deşi în doctrina actuală se consideră că dreptul real este un raport între oameni cu privire la lucruri.

Astfel, dreptul real presupune stabilirea unui raport juridic privitor la un bun între una sau două persoane ca subiect activ şi toate celelalte persoane nedeterminate, ca subiect pasiv ce are obligaţia generală negativă de a nu face nimic de natură a stânjeni exercitarea prerogativelor de către subiectul activ.

2) Drepturi de creanţă (ius in rem) Sunt acele drepturi subiective patrimoniale în virtutea

cărora subiectul activ numit creditor poate pretinde subiectului pasiv (debitor) să dea, să facă sau să nu facă ceva.

Page 10: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

10

Comparaţie între drepturile reale şi drepturile de creanţă Asemănări Singura asemănare între cele două categorii este faptul că

ambele fac parte din marea categorie a drepturilor patrimoniale. Deosebiri: − din punct de vedere al subiectelor, dreptul real are un

subiect activ (titularul său) şi toate celelalte persoane nedeterminate ca subiect pasiv, pe când la dreptul de creanţă raportul juridic este creat între subiectul activ determinat sau cel puţin determinabil denumit creditor şi subiectul pasiv denumit debitor.

− din punct de vedere al conţinutului, dreptul real conferă titularului anumite prerogative pe care le exercită direct şi nemijlocit iar toate celelalte persoane au obligaţia general negativă de a împiedica exerciţiul acestor prerogative. Din această cauză se spune că drepturile reale sunt opozabile „erga omnes”. La dreptul de creanţă avem dreptul subiectului activ(creditor) de a pretinde subiectului pasiv(debitor) să dea, să facă sau să nu facă ceva. Deci, drepturile de creanţă sunt relative, opozabile inter partes.

− din punct de vedere al duratei lor, drepturile reale sunt perpetue (dreptul de proprietate sau dreptul de servitute) sau sunt constituite pe o durată mare de timp.

Ex. Uzufructul constituit în favoarea persoanelor juridice nu poate fi mai mare de 30 de ani iar în privinţa persoanelor fizice se stinge cel mai târziu la moartea uzufructuarului.

Drepturile de creanţă au o durată limitată în timp. − din punct de vedere numeric, drepturile reale sunt

limitate spre deosebire de drepturile de creanţă care sunt nelimitate.

4) Dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă – prerogative specifice drepturilor reale

Page 11: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

11

Dreptul de urmărire reprezintă posibilitatea titularului dreptului de a pretinde bunul din mâna oricui s-ar afla.

Dreptul de preferinţă constă în facultatea conferită titularului dreptului real de a avea prioritate faţă de titularii altor drepturi reale sau de creanţă.

V. Categorii juridice intermediare La limita dintre drepturile reale şi de creanţă se situează

categorii intermediare şi anume: − obligaţiile reale de a face – „propter rem” − obligaţiile opozabile terţilor – „scriptae in rem” − drepturile de creaţie intelectuală. 1. Obligaţiile „propter rem” şi „scriptae in rem” Obligaţiile „propter rem” sau obligaţiile reale de a face

reprezintă îndatoririle ce revin deţinătorului unui bun determinat şi au ca izvor legea sau convenţia părţilor. Ex. Legea 18/1991 impune tuturor deţinătorilor de terenuri obligaţia de a asigura cultivarea acestora, de a asigura protecţia solului, etc.

Astfel de obligaţii sunt impuse de lege şi deţinătorilor de păduri.

În privinţa convenţiilor, proprietarul fondului aservit îşi poate asuma obligaţia de a efectua anumite lucrări necesare exerciţiului servituţii.

Obligaţiile „scriptae in rem” sunt atât de strâns legate de stăpânirea unui bun încât creditorul nu poate obţine satisfacerea dreptului său decât dacă dobânditorul actual al bunului va fi obligat să respecte acest drept deşi nu a participat la încheierea convenţiei care a dus la naşterea dreptului creditorului.

Ex. Locatarul unui bun pe care locatorul l-a înstrăinat după încheierea contractului de închiriere. Noul proprietar va fi obligat să recunoască şi să respecte locaţiunea făcută anterior.

Page 12: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

12

2.Drepturile de creaţie intelectuală Fac parte din această categorie drepturile legate de

activitatea spirituală a oamenilor. Legea 8/14.03.1996 privind dreptul de autor şi drepturile

conexe dispune că dreptul de autor este recunoscut şi garantat de lege (art. 1).

Acest drept comportă atribute de ordin moral şi patrimonial.

Din punct de vedere patrimonial, autorul are în primul rând, un drept real de proprietate asupra obiectului în care se materializează opera sa: pictură, sculptură, manuscris, etc.

Distinct de acest drept real, autorul şi (în cazul operelor literare) moştenitorii săi pe o anumită durată, au un drept de natură patrimonială ce rezultă din valorificarea creaţiei sale.

Drepturile de creaţie intelectuală nu sunt nici drepturi reale – deşi există suficiente elemente caracteristice unor astfel de drepturi şi nici drepturi de creanţă deşi prezintă multe aspecte comune cel puţin sub aspect economic. Nu sunt însă drepturi de creanţă pur şi simplu întrucât nu presupun exercitarea lor asupra unui debitor determinat sau determinabil.

VI. Clasificarea drepturilor reale În dreptul civil românesc, drepturile reale se clasifică în: − drepturi reale principale; − drepturi reale accesorii. Drepturile reale principale sunt acele drepturi care au o

existenţă de sine stătătoare în raport cu alte drepturi reale şi de creanţă.

Drepturile reale accesorii sunt afectate garantării unor drepturi de creanţă, existenţa lor depinzând în mod direct de existenţa dreptului garantat.

Deci, drepturile reale accesorii sunt accesorii pe lângă dreptul de creanţă.

Page 13: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

13

1)Drepturi reale principale Există două mari categorii de drepturi reale principale: − dreptul de proprietate; − dezmembrămintele dreptului de proprietate. La rândul său, din punct de vedere al regimului juridic

aplicabil, dreptul de proprietate poate fi: − drept de proprietate publică; − drept de proprietate privată. Din punct de vedere al subiectelor şi regimului de punere

în valoare, subiectele de drept public (statul şi unităţile sale administrativ teritoriale) pot constitui, cu privire la bunurile proprietatea lor publică sau privată:

− dreptul de administrare; − dreptul de concesiune; − dreptul de folosinţă. La rândul său, dreptului de proprietate privată, indiferent

de titular (subiecte de drept public sau persoanele fizice sau juridice de drept privat) îi corespund dezmembrămintele acestuia:

− dreptul de uzufruct; − dreptul de uz; − dreptul de abitaţie; − dreptul de servitute; − dreptul de superficie. 2)Drepturi reale accesorii: − dreptul de ipotecă; − dreptul de gaj; − privilegiile. Aşa cum s-a menţionat anterior, aceste drepturi reale sunt

accesorii unor drepturi de creanţă. Dreptul de ipotecă – garanţia constituită titularului său –

numit creditor ipotecar asupra unui bun imobil proprietatea

Page 14: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

14

debitorului sau asupra dreptului de uzufruct cu privire la un imobil ce aparţine acestuia, de a se îndestula cu preferinţă şi în mâna oricui s-ar găsi bunul din valoarea acestuia dacă debitorul nu-şi îndeplineşte obligaţia asumată.

Dreptul de gaj – garanţia recunoscută de debitor creditorului său de a putea să execute un bun mobil din patrimoniul său prin reţinerea, sub controlul justiţiei, în proprietate a acelui bun în contul creanţei neexecutate sau prin vânzarea acestuia şi îndestularea cu preferinţă faţă de creditorii chirografari din preţul obţinut.

Privilegiile – anumite clauze legate de preferinţă, în baza cărora, creditorii pot obţine plata datoriei cu preferinţă înaintea altor creditori.

O garanţie de o natură specifică, situată la limita garanţiilor reale este dreptul de retenţie nereglementat de legislaţie dar recunoscut de practica judecătorească şi de doctrină. În temeiul acestui drept, debitorul obligaţiei de restituire poate refuza îndeplinirea acesteia până la plata unor cheltuieli făcute în legătură cu bunul respectiv.

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1. Precizaţi care sunt şi în ce constau caracterele juridice ale patrimoniului.

2. Precizaţi care sunt şi în ce constau funcţiile patrimoniului.

3. Efectuaţi o clasificare a drepturilor patrimoniale. 4. Precizaţi categoriile juridice intermediare ale drepturilor

reale şi de creanţă 1. În sens juridic, patrimoniul desemnează: a) totalitatea bunurilor ce constituie averea unei persoane b) totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care aparţin unei

persoane a un moment dat;

Page 15: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

15

c) totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu conţinut economic, evaluabile în bani, care aparţin unei persoane.

2. Constituie caracteristici ale patrimoniului: a) patrimoniul este personal, indivizibil; b) o persoană nu poate fi titulara mai multor patrimonii; c) patrimoniul este o universalitate de fapt; 3. Drepturile patrimoniale se clasifică în: a) drepturi principale şi drepturi accesorii; b) drepturi absolute şi drepturi relative; c) drepturi reale şi drepturi de creanţă. 4. În cazul drepturilor reale: a) subiectul activ este nedeterminat; b) subiectul pasiv este nedeterminat; c)subiectului pasiv îi revine obligaţia de a nu face ceva,

ce ar fi putut să facă dacă nu şi-ar fi asumat obligaţia respectivă.

5. Sunt drepturi reale principale: a)dreptul de retenţie; b) dreptul de proprietate c) dreptul de abitaţie

Page 16: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

16

CAPITOLUL II POSESIA

Obiectivele cursului

• Fixarea locului noţiunii de posesie în cadrul drepturilor reale principale, în special faţă de dreptul de proprietate şi delimitarea ei faţă de detenţia precară;

• Stabilirea noţiunii de posesie şi ce efecte juridice poate produce în timp, cum poate fi dobândită sau pierdută;

• Cum poate fi afectată de vicii şi care sunt aceste vicii ale posesiei;

• Compararea posesiei cu proprietatea aparentă şi cu detenţia precară.

Concepte cheie

• Detenţia precară; • Dobândirea posesiei; • Pierderea posesiei; • Discontinuitatea; • Precaritatea; • Clandestinitatea

I. Noţiuni generale

Posesia este o stare de fapt caracterizată prin exercitarea

unei puteri de fapt asupra unui bun mobil sau imobil, practic reprezintă şi stăpânirea lucrului respectiv, ca un adevărat titular al unui drept real.

Nu este deci o stare de drept, ci numai una de fapt, chiar dacă în majoritatea cazurilor, posesia corespunde cu proprietatea.

Codul civil român dă o definiţie a posesiei care însă nu este completă.

Page 17: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

17

Art. 1846 alin. 2 C. Civ. – „deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înşine sau de altul în numele nostru”.

Faţă de această redactare se pot formula unele observaţii: − termenul de „deţinere” este diferit de cel al posesiei,

întrucât posesia este stăpânirea de fapt a unui lucru, ca o exercitare a unui drept real, pe când deţinerea nu implică astfel de manifestări (obiective şi/sau subiective), în cele mai multe cazuri fiind de scurtă durată şi fără invocarea unui drept propriu asupra bunului;

− noţiunea privind „folosirea de un drept” poate duce la interpretări eronate, întrucât această noţiune şi cea a posesiei nu există concordanţă, deoarece putem întâlni posesie chiar dacă titularul acesteia nu invocă şi nu are nici-un drept asupra bunului.

Posesia şi proprietatea Delimitarea celor două noţiuni este strict necesară chiar

dacă, de cele mai multe ori posesia implică drept de proprietate, existând − în acelaşi timp şi situaţii în care titularii sunt diferiţi (ai posesiei şi ai proprietăţii). Acestea din urmă generează în realitate o serie întreagă de litigii.

Principala delimitare constă în faptul că proprietatea este o stare de drept, pe când posesia este una de fapt.

Totuşi posesia nu este, la rândul său proteguită de legislaţia noastră prin recunoaşterea unor importante efecte juridice.

Proprietarul are o putere de drept asupra bunului, deci, suntem în prezenţa unei stări (situaţii) de drept, iar în cazul posesiei avem o stare de fapt care, deşi nu conferă atributul de a exercita anumite prerogative (puteri) asupra bunului, acestea în realitate, sunt exercitate din diferite raţiuni sau interese.

Posesia este apărată juridic, datorită aparenţei de drept pe care o creează, cu atât mai mult cu cât posesorul nu numai că stăpâneşte în fapt bunul, dar o face cu manifestarea ca fiind

Page 18: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

18

titular al unui drept real recunoscut de lege (sau al unui dezmembrământ).

Posesia trebuie analizată distinct şi de atributul dreptului de proprietate, respectiv stăpânirea bunului. În cazul dreptului de proprietate, starea de fapt (exercitarea posesiei) se suprapune cu starea de drept (posesia ca atribut al acestui drept), pe când, în cazul posesiei ca stare de fapt nu există o astfel de suprapunere, întrucât o altă persoană este titularul dreptului (proprietate, dezmembrământ).

Deşi dreptul civil român protejează posesia prin recunoaşterea unor efecte juridice, acesteia, ca stare de fapt, nu îi este recunoscut de legislaţie, caracterul de drept subiectiv.

Ex.: Numai posesorul de bună-credinţă dobândeşte proprietatea asupra fructelor bunului posedat, pe când proprietarul culege aceste fructe ca atribut al dreptului de proprietate.

Elemente constitutive ale posesiei: − un element material (corpus) ce presupune exercitarea

unor acte materiale (deţinerea, culegerea fructelor, modificări, completări);

− un element intenţional, psihologic (animus) ce constă în voinţa (intenţia) celui ce stăpâneşte bunul, de a efectua această stăpânire pentru sine, comportându-se ca un proprietar sau titular al unui alt drept real.

Lipsa elementului psihologic are drept consecinţă faptul că cel ce deţine bunul nu are calitatea de posesor, ci numai de simplu detentor (deţinător) precar.

Posesia şi detenţia precară Detenţia precară este definită de art. 1853 C. Civ. de

această manieră: „actele ce exercităm asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc. sau asupra unui lucru comun în puterea destinaţiei legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar. Tot asemenea este posesia ce am exercita asupra

Page 19: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

19

unui lucru al altuia, prin simpla îngăduinţă a proprietarului său”.

Detentorul precar este cel care deţine (posedă) bunul de la o altă persoană (de regulă proprietarul) în virtutea unui act juridic încheiat cu acesta.

El stăpâneşte bunul nu pentru sine (ca posesorul) ci pentru altul în baza unei situaţii de drept (act juridic).

Deci detenţia precară este o stare de drept.

II. Dobândirea şi pierderea posesiei Dobândirea posesiei are loc atunci când sunt îndeplinite,

cumulativ, ambele elemente constitutive (animus şi corpus). Posesia nu se dobândeşte numai prin existenţa unuia din aceste elemente.

Nu se dobândeşte posesia dacă există numai exercitarea unor acte materiale fără intenţia de a se comporta ca proprietar. (Nu este posesor cel căruia, dormind, i se pune în mână un obiect).

Ambele elemente constitutive trebuiesc exercitate de acelaşi subiect.

Diferenţiat putem exemplifica astfel: În privinţa elementului intenţional (animus) este necesară

exista chiar la persoana ce posedă. Deci, acest element nu se poate exercita prin altcineva (animo alieno) cu o singură excepţie la persoanele lipsite de capacitatea de exerciţiu acest „animus” se poate exercita prin reprezentantul său legal;

Elementul material poate fi exercitat nu numai personal ci şi printr-un reprezentant al său (corpore alieno), dar pentru el. Ex.: posesorul care închiriază bunul exercită puterea materială prin chiriaşi etc.

Dovada posesiei Practic, se reduce la a dovedi existenţa ambelor elemente

constitutive.

Page 20: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

20

În privinţa elementului material, ca fapt obiectiv, aparent, acesta este mai uşor de probat, admiţându-se orice mijloc de probă (din cele legale).

Elementul intenţional este mai dificil de dovedit, dar în Codul civil s-a instituit o prezumţie (legală), potrivit căreia elementul material al posesiei face dovada celui intenţional, psihologic.

Art. 1854 Cod Civil: „Posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul”.

Pierderea posesiei Dacă ambele elemente constitutive sau numai unul din

acestea se pierd. Ambele elemente se pierd, atunci când posesorul

înstrăinează bunul. Unul din elemente, când piere lucrul posedat sau trece în

stăpânirea altuia sau bunul este abandonat, în acest caz lipsind elementul intenţional.

III. Viciile posesiei Pentru a fi proteguită de lege, ca instituţie juridică şi a-şi

produce efectele pe care legea le permite, posesia trebuie să fie utilă, adică neviciată.

Aceasta presupune că exercitarea şi întrunirea celor două elemente constitutive trebuie să se facă în anumite condiţii sau, altfel spus, posesia trebuie să fie însoţită de două calităţi.

Aceste calităţi sunt determinate, indirect, prin prevederile art. 1847 C. civ., text ce reglementează unul din principalele efecte ale posesiei (uzucapiunea): „ ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar ”.

În lipsa acestor calităţi ne aflăm în situaţia unei posesii viciate. Pornind de la acelaşi text, viciile posesiei pot fi enumerate astfel: discontinuitate, violenţă, clandestinitate şi precaritate.

Page 21: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

21

O menţiune se poate face cu privire la precaritate care este mai mult decât un viciu, ci înseamnă de fapt lipsa elementului intenţional şi o altă menţiune care se poate adăuga cu referire la echivoc, care nu este menţionat de C. civil drept viciu al posesiei.

Echivocul, se întâlneşte atunci când nu se poate spune cu certitudine că elementele materiale corespund cu elementul intenţional.

Discontinuitatea – art 1848 C. civ. - posesia este discontinuă când posesorul o exercită în mod neregulat, adică cu intermitenţe anormale.

Nu trebuie confundată cu întreruperea posesiei (art.1863 C. civ.), aceasta fiind o cauză de încetare a posesiei.

Nu este necesar un contact permanent cu lucrul sau să se facă acte zilnice de folosinţă ci numai o folosinţă cu regularitatea pe care natura bunului o impune. Toate sunt chestiuni de fapt apreciate de instanţă. Sarcina dovedirii acestui viciu incumbă acelui ce o invocă.

Caracteristici: − este un viciu temporar care încetează dacă folosinţa

devine normală (art. 1856 C. civ.); − este un viciu absolut în sensul că poate fi invocat de

orice persoană interesată (art. 1862 C. civ.); − afectează, de obicei, posesia bunurilor imobile întrucât,

în privinţa bunurilor mobile se aplică disp. art. 1909 C. civ.( posesia de bună credinţă are valoarea unui titlu de proprietate).

Violenţa Din coroborarea a două texte de lege rezultă definirea

acestui viciu. Astfel, art. 1847 C. civ. arată că posesia trebuie să fie netulburată iar art. 1851 C. civ. menţionează că posesia „este tulburată când este fondată sau conservată prin acte de violenţă în contra sau din partea adversarului”.

Page 22: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

22

Deficienţe ale textului: − nu este necesar a fi începută şi conservată prin violenţă

ci poate fi una din cele două situaţii. − numai violenţa activă vizează posesia nu şi cea pasivă

(de apărare). Caracteristici: − este un viciu relativ în sensul că poate fi invocat numai

de cel împotriva căruia s-a exercitat (art. 1862 al. 2 C. civ.); − este un viciu temporar – când violenţa încetează,

posesia redevine utilă; − este un viciu aplicabil posesiei bunurilor mobile şi

imobile. Clandestinitatea Acelaşi art. 1847 C. civ. indicat anterior cere ca posesia

să fie exercitată „pe faţă”, să fie publică. Art. 1852 C. civ. menţionează următoarele: „Posesia este

clandestină când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său, încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască”.

Caracteristici: − este un viciu relativ putând fi invocat numai de cel faţă

de care posesia se exercită pe ascuns (art. 1862 al. 2 C. civ.); − este un viciu temporar încetând atunci când posesia a

devenit publică (art. 1856 C. civ.). Precaritatea În realitate este mai mult decât un viciu, este chiar lipsa

posesiei. În această situaţie lipseşte elementul intenţional, psihologic, actele materiale fiind săvârşite nu pentru sine ci pentru altul.

Page 23: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

23

Intervertirea precarităţii: Codul civil a prevăzut posibilitatea transformării

precarităţii în posesie în cazurile menţionate de art. 1858 C. civ. şi anume:

„când deţinătorul lucrului primeşte cu bună credinţă de la o a treia persoană, alta decât adevăratul proprietar, un titlu translativ de proprietate în privinţa lucrului ce deţine” ex. locatarul cumpără bunul închiriat de la cel pe care îl consideră moştenitor al proprietarului de la care închiriase bunul, deşi în realitate nu este moştenitor. Intervertirea precarităţii în posesie utilă se datorează faptei unui terţ.

2) „când deţinătorul lucrului neagă dreptul celui de la care deţine posesiunea, prin acte de rezistenţă la exerciţiul dreptului său”. De ex. locatarul care, crezând că are motive întemeiate şi suficiente pentru a se considera proprietar, refuză să mai plătească chirie notificând aceasta precum şi faptul că se consideră proprietar.

3) „când deţinătorul strămută posesiunea lucrului, printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate, la altul care este de bună credinţă”. Cumpărătorul de bună credinţă începe a-l stăpâni în calitate de posesor deşi cel care i l-a transmis era numai detentor precar.

4) „când transmisiunea posesiunii din partea deţinătorului la altul se face printr-un act cu titlu universal, dacă acest succesor universal este de bună credinţă”.

Este cazul moştenitorului care consideră (de bună credinţă) că un bun asupra căruia defunctul avea numai o detenţie precară s-ar fi aflat în proprietatea sa. Această din urmă teză este discutabilă.

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1. Definiti notiunea de posesie si delimitarea ei fata de proprietate;

2. Care sunt elementele constitutive ale posesiei? 3. Care sunt calitatile determinante ale posesiei? 4. Ce efecte creeaza posesia?

Page 24: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

24

TEST: 1. Posesia se poate pierde: a) prin pierdere simultană a ambelor elemente ale

posesiei; b) prin pierderea elementului corpus în situaţia în care

posesia se solicită corpore alieno c) prin pierderea actului juridic 2. Discontinuitatea, ca viciu al posesiei: a) înseamnă exercitarea posesiei în mod neregulat, adică

cu intermitenţe anormale b) este un viciu temporar, în sensul că durează pe timp de

1 an de zile; c)se aplică numai în privinţa bunurilor mobile. 3. Violenţa, ca viciu al posesiei: a) are un caracter temporar; b) are un caracter absolut; c) există şi atunci când provine din partea posesorului

pentru a se apăra împotriva atacului declanşat de un terţ. 4. Posesia este clandestină: a) când este întemeiată sau conservată prin acte de

violenţă în contra sau din partea adversarului; b) când posesorul o exercită cu intermitenţe anormale; c) când posesorul o exercită pe ascuns de adversarul său

încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască. 5. Au calitatea de detentori precari: a) cei care deţin lucrul cu îngăduinţa proprietarului

acestuia; b) cei care exercită în fapt folosinţa unui lucru, care apare

ca manifestare exterioară a unui drept asupra acestuia; c) posesorii bunurilor altuia;

Page 25: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

25

CAPITOLUL III EFECTELE POSESIEI

Obiectivele cursului

• Fixarea locului noţiunii de posesie în cadrul drepturilor

reale principale, în special faţă de dreptul de proprietate şi delimitarea ei faţă de detenţia precară;

• Stabilirea noţiunii de posesie şi ce efecte juridice poate produce în timp, cum poate fi dobândită sau pierdută;

• Cum poate fi afectată de vicii şi care sunt aceste vicii ale posesiei;

• Compararea posesiei cu proprietatea aparentă şi cu detenţia precară.

Concepte cheie

• Detenţia precară; • Dobândirea posesiei; • Pierderea posesiei; • Discontinuitatea; • Precaritatea; • Clandestinitatea

I. Consideraţii generale Am arătat anterior faptul că posesia este protejată de lege

deşi este o simplă stare de fapt, recunoscându-i anumite efecte juridice.

Această recunoaştere este determinată de raţiuni practice fiind o recunoaştere a faptului că, prin activitatea să posesorul pune în valoare bunul, în timp ce adevăratul proprietar nu a fost diligent în recuperarea stăpânirii acestui bun – obiect al dreptului său de proprietate.

Principalele efecte sunt: crearea unei prezumţii de proprietate (art. 1854 C. civ.), dobândirea fructelor de către posesorul de bună credinţă (art. 485 C. civ.), protejarea prin

Page 26: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

26

acţiunile posesorii, dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

II. Prezumţia de proprietate Art. 1854 C. civ. „ Posesorul este presupus că posedă

pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul”.

Argument: de cele mai multe ori, posesia, ca stare de fapt, coincide cu dreptul de proprietate.

Avantaj: Posesorul în calitate de pârât, fiind presupus proprietar, este scutit de a aduce alte probe în sprijinul dreptului său prezumat până la proba contrarie. Eficienţă deosebită se întâlneşte mai ales la bunurile mobile(art. 1909 C. civ. posesia de bună credinţă echivalează cu dreptul de proprietate).

III. Dobândirea fructelor bunului posedat Fructe, tot ceea ce produce un lucru în mod periodic, fără

ca substanţa să să scadă. Ex.: recoltele, chiriile, dobânzile, prăsila animalelor, etc.

Fructele sunt de trei feluri: naturale, industriale şi civile (art. 522 – 523 C. civ.).

Fructe naturale – produse de natură, fără intervenţia omului: ierburi, stuf, fructe de pădure, etc.

Fructe industriale – produse de natură, însă datorită intervenţiei omului: recolte, etc.

Fructe civile – venituri băneşti produse prin folosirea bunurilor: dobânzi, chirii, etc.

Ca principiu, fructele unui lucru se cuvin proprietarului potrivit art. 483 C. civ. De la această regulă există o excepţie: posesorul de bună credinţă culege fructele fără ca proprietarul să poată ridica vreo pretenţie asupra lor.

Art. 485 C. civ. „posesorul nu câştigă proprietatea fructelor decât când posedă cu bună credinţă”.

Page 27: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

27

Art. 486 C. civ. „posesorul este de bună credinţă când posedă ca proprietar, în puterea unui titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu sunt cunoscute”.

Buna credinţă a posesorului constă în convingerea sa (eronată) în validitatea titlului. Se admite chiar situaţia titlului putativ (care nu are o existenţă reală) existând numai în imaginaţia posesorului.

Buna credinţă se prezumă până la proba contrară (art. 1899 C. civ.). Buna credinţă trebuie să existe nu numai în momentul dobândirii bunului ci şi în momentul perceperii fructelor. Încetarea bunei credinţe este o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanţei, iar acţionarea în justiţie face să înceteze buna credinţă.

IV. Modul de dobândire a fructelor: Fructele naturale şi cele industriale se dobândesc pe

măsură ce sunt percepute (luate) iar cele civile se dobândesc zi de zi, pe măsura ajungerii la scadenţă.

Protejarea posesiei prin acţiuni posesorii Acţiunea posesorie este acţiunea pusă la îndemâna

posesorului pentru a apăra posesia, ca stare de fapt, împotriva oricărei tulburări, pentru a menţine această stare ori pentru a redobândi posesia ce fusese pierdută.

Specific: această acţiune apără starea de fapt a posesiei fără a pune în discuţie însăşi dreptul asupra lucrului.

Ea se deosebeşte de acţiunea petitorie care pune în discuţie însăşi dreptul real cu privire la bun (ex. acţiunea în revendicare).

Acţiunea posesorie prezintă anumite avantaje întrucât presupune o dovadă relativ uşoară, nu a dreptului ci numai a stăpânirii de fapt.

Acţiunile posesorii sunt reglementate de art. 674 – 676 C. civil.

Felurile acţiunilor posesorii − acţiune generală denumită şi în complângere;

Page 28: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

28

− acţiune specială denumită şi în reintegrare (reinte-granda).

Acţiunea în complângere – folosită pentru a face să

înceteze orice fel de tulburare a posesiei, de natură a împiedica exerciţiul liber al acesteia.

Condiţii de exercitare: − să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare(art.

674 al. 1 C. proc. civ.); − reclamantul să facă dovada că înainte de tulburare sau

deposedare a posedat bunul cel puţin un an (art. 674 pct. 2); − posesia reclamantului să întrunească cerinţele prevăzute

de art. 1846 şi 1847 C. civ. (utilă şi neviciată). Art. 676 C. proc. civ. prevede, în mod excepţional că şi

un detentor precar poate folosi acţiunea posesorie. Acţiunea în reintegrare – atunci când deposedarea sau

tulburarea posesiei s-a produs prin violenţă. În această acţiune se cere o singură condiţie: să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare (art. 674 al. 2 C. proc. civ.). Această acţiune poate fi utilizată şi de un detentor precar. Violenţa poate fi materială sau morală. Nu se cere ca posesia să fi avut anterior o anumită durată şi nici ca posesia să fie utilă.

Tulburarea sau deposedarea prin violenţă cuprinde orice faptă contrară ordinii de drept şi care tinde la deposedarea posesorului.

Violenţa nu presupune neapărat lovirea, acte de violenţă putând fi chiar şi insulta, ameninţarea – în general toate procedurile abuzive.

Este lăsată la aprecierea organelor de justiţie situaţia de fapt concretă, elemente de apreciere putând fi: vârsta, starea fizică sau chiar nivelul de pregătire.

Avantajele acţiunilor posesorii Fiind destinate a apăra o stare de fapt şi nu una de drept,

acţiunile posesorii pot fi folosite chiar de către proprietar în

Page 29: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

29

locul acţiunii în revendicare, în acest caz nefiind necesar a se dovedi existenţa unui titlu de proprietate ci numai a posedării.

Cele două feluri de acţiuni (posesorii şi petitorii) nu se exclud, în sensul că, în cazul pierderii într-o acţiune posesorie, titularul are deschisă calea exercitării unei acţiuni petitorii fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat, neexistând identitate de cauză.

Caracterele juridice ale acţiunilor posesorii. Sunt acţiuni reale şi ocrotesc, de regulă, posesia bunurilor

imobile şi drepturile reale imobiliare susceptibile de a fi dobândite prin uzucapiune.

În privinţa bunurilor mobile, art. 1909 C. civ. stabileşte regula potrivit căreia posesia de bună credinţă valorează drept titlu de proprietate. Deci, în privinţa acestor bunuri, acţiunile posesorii sunt inutile. Cu alte cuvinte, în acest domeniu posesorul se confundă (este absorbit) de petitoriu, existând însă şi excepţii: revendicarea bunului de la un posesor de rea credinţă.

V. Posesia şi proprietatea aparentă Aparenţa – reprezintă o eroare comună de natură a valida

un act juridic lovit de nulitate (error communis facit jus). Această aparenţă poate conduce la validarea unor acte

juridice, chiar dacă nu sunt respectate condiţiile privind încheierea lor şi să-şi producă efectele.

Ex. 1 : art. 7 din Legea 119/1996 privitor la actele de stare civilă menţionează faptul că astfel de acte de stare civilă întocmite de o persoană care nu are atribuţii în acest sens sunt considerate valabile, dacă acea persoană a exercitat public atribuţii de ofiţer de stare civilă.

Ex. 2: Practica şi teoria acceptă instituţia moştenitorului aparent. Înstrăinarea făcută de un astfel de moştenitor îşi va produce efectele faţă de dobânditorul subsecvent cu condiţia ca acest act juridic să aibă ca obiect un bun privat − ut singuli − cu titlu oneros iar terţul dobânditor să fie de bună credinţă, aceasta

Page 30: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

30

determinată de eroarea comună cu privire la calitatea de moştenitor a înstrăinătorului.

Ex. 3: validarea actelor încheiate cu bună credinţă de mandatarul aparent (art. 1554 C. civ.), terţii încheind aceste acte cu credinţa că mandatarul are puteri de reprezentare deşi această putere îi încetase din diferite cauze.

Proprietatea aparentă Dacă există funcţionar aparent se poate vorbi şi de un

proprietar aparent. Cele două noţiuni: de posesor şi proprietar aparent, în realitate nu se pot confunda, fiind distincte, nu se suprapun, deoarece posesorul stăpâneşte bunul cu intenţia de a se comporta ca proprietar, esenţială fiind credinţa sa subiectivă că este proprietarul bunului deşi altcineva are această calitate. Consecinţa unei astfel de posedări constă în faptul că posesorul poate dobândi bunul – în proprietate, prin uzucapiune, cu îndeplinirea condiţiilor cerute de lege.

Proprietarul aparent este tot un posesor ce se prezintă, în raporturile cu ceilalţi ca fiind realul proprietar datorită erorii generale cu privire la această calitate.

Deci, proprietarul aparent este o persoană care, printr-o eroare comună este considerat a fi adevăratul proprietar al unui bun.

Proprietatea aparentă îşi are izvorul în poziţia subiectivă a terţilor faţă de calitatea celui care deţine bunul şi nu rezidă din comportamentul proprietarului aparent faţă de bun, pentru că, din acest punct de vedere el este un posesor, numai că terţii îl consideră proprietar şi se comportă în consecinţă.

Domeniu de aplicare În privinţa proprietăţii aparente se iau în considerare

numai actele încheiate de proprietarul aparent cu un terţ de bună credinţă nu şi cu cei care au cunoştinţă despre faptul că o altă persoană este titularul dreptului de proprietate.

Actele de administrare (nu şi cele de dispoziţie) încheiate de proprietarul aparent cu terţii de bună credinţă sunt valide chiar dacă titularul dreptului de proprietate reia posesia.

Page 31: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

31

Nu sunt recunoscute efectele juridice pentru actele cu titlu gratuit încheiate chiar cu un terţ de bună credinţă.

Dacă obiectul înstrăinării este un bun mobil, cel care dobândeşte un astfel de bun (dobânditor de bună credinţă) este apărat în acţiunea în revendicare a adevăratului proprietar în baza dispoziţiilor art. 1909 C. civ.

În practică se mai pune problema dacă actele de dispoziţie încheiate de proprietarul aparent cu un terţ de bună credinţă pot fi sau nu valide?

− se desfiinţează actul încheiat în virtutea principiului că nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are?

− pot fi validate astfel de acte prin aplicarea principiului „error communis facit jus” aşa cum sunt validate actele încheiate de mandatarul aparent, plata făcută unui creditor aparent sau înstrăinarea făcută de un moştenitor aparent?

Practica judecătorească şi nu numai aceasta, a admis, în principiu, că anularea titlului de proprietate al transmiţătorului cu titlu oneros nu conduce la desfiinţarea actului încheiat cu un terţ de bună credinţă(ce se prezumă) din consideraţii de etică şi utilitate socială. Şi legiuitorul se pare că a acceptat această soluţie prin inserarea în dispoziţiile art. 49 din Legea 10/2001 a unei astfel de prevederi.

Această soluţie, privită ca o excepţie de la principiul potrivit căruia desfiinţarea actului iniţial duce şi la desfiinţarea actului subsecvent este motivată prin aplicarea a două principii de drept:

a) ocrotirea bunei credinţe a subdobânditorului cu titlu oneros al unui bun;

b) asigurarea stabilităţii circuitului civil. Se poate considera că reprezintă, de fapt, consacrarea

efectelor proprietăţii aparente în sensul validării actului de înstrăinare a unui imobil, încheiat de proprietarul aparent cu un terţ dobânditor de bună credinţă.

Condiţiile validării actelor încheiate de proprietarul aparent.

Page 32: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

32

În materie mobiliară, terţul dobânditor de bună credinţă al bunului mobil corporal devine proprietarul acestui bun în baza dispoziţiilor art. 1909 C. civ., întrucât l-a dobândit de la un detentor precar căruia proprietarul i-a încredinţat de bună voie acest bun creând astfel în persoana acestuia o aparenţă de proprietate. Dar detentorul precar nu este un proprietar aparent. Validarea actului juridic se face în baza art. 1909 C. civ. deci nu sunt aplicabile regulile proprietăţii aparente.

Teoria proprietăţii aparente se aplică numai cu privire la dobândirea unui bun imobil printr-un act juridic cu titlu oneros.

Obiectul actului juridic trebuie să fie un bun privit „ut singuli” neaplicându-se universalităţilor juridice.

Dobânditorul trebuie să fie de bună credinţă, care constă în eroarea cu privire la calitatea de proprietar a celui cu care încheie actul de dobândire a bunului respectiv. Se aplică disp. art. 1899 al. 2 C. civil potrivit cărora buna credinţă se prezumă.

Este necesară acea eroare comună cu privire la calitatea înstrăinătorului a proprietarului aparent. Deci nu este suficient ca dobânditorul să se înşele cu privire la calitatea de proprietar a înstrăinătorului ci este necesară această eroare comună. Dobânditorul trebuie să facă dovada acestei erori comune.

Această eroare comună trebuie să fie intangibilă în sensul că era imposibil ca dobânditorul să nu se fi înşelat în condiţiile concrete ale situaţiei de fapt. Mai concret, în funcţie de titlurile produse de proprietarul aparent, condiţiile de publicitate, comportamentul său faţă de bun, putea fi înşelat oricine.

Condiţia erorii comune intangibile este mult mai riguroasă decât eroarea simplă şi explică dobândirea titlului de proprietar fără a mai fi necesară vreo curgere de timp.

Nu are relevanţă juridică buna sau reaua credinţă a transmiţătorului şi nici condiţiile în care el a dobândit bunul.

Efectele proprietăţii aparente Proprietatea aparentă produce efecte între proprietarul

aparent şi terţul dobânditor al bunului. În raporturile dintre

Page 33: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

33

aceştia (transmiţător şi dobânditor) se recunosc toate efectele actului încheiat, încă din momentul acestei încheieri.

Această recunoaştere derivă din lege care ocroteşte buna credinţă, stabilitatea circuitului civil şi care recunoaşte efectele erorii comune invincibile.

Produce de asemenea efecte în raporturile dintre adevăratul proprietar şi proprietarul aparent.

Dacă bunul se găseşte în posesia proprietarului aparent, proprietarul de drept are posibilitatea să ceară restituirea printr-o acţiune în revendicare iar proprietarul aparent nu se poate apăra decât invocând uzucapiunea dacă a uzucapat în condiţiile legii.

În situaţia în care bunul a fost înstrăinat de către proprietarul aparent trebuie distins între două situaţii: proprietarul aparent a fost de bună sau de rea credinţă.

În cazul proprietarului aparent de bună credinţă, acesta va trebui să restituie adevăratului proprietar preţul primit, va putea reţine în proprietatea să fructele bunului posedat (posesor de bună credinţă) şi nu răspunde de deteriorările produse fără culpa sa.

În privinţa proprietarului aparent de rea credinţă, acesta va fi obligat (în cazul înstrăinării) să restituie nu preţul primit ci valoarea actuală a bunului. El va fi obligat la restituirea fructelor ca orice posesor de rea credinţă chiar şi pe cele nepercepute din culpa sau neglijenţa sa. Va răspunde de asemenea pentru toate deteriorările bunului.

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1. Definiţi noţiunea de posesie şi delimitarea ei faţă de proprietate.

2. Care sunt elementele constitutive ale posesiei? 3. Care sunt calităţile determinante ale posesiei? 4. Ce efecte creează posesia?

Page 34: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

34

TEST: 1. Posesia:

a) se bazează pe animus rem sibi habendi; b) se aplică drepturilor reale şi celor de creanţă; c) este o stare de drept.

2. Posesia poate fi exercitată:

a) corpore alieno b) chiar dacă lipseşte animus rem sibi habendi; c) numai dacă posesorul este titularul unui drept real

3. Posesorul care posedă nu sub nume de proprietar:

a) poate să schimbe el însuşi calitatea unei asemenea posesii

b) nu poate să schimbe, fie prin sine însuşi, fie prin alte persoane interpuse, calitatea unei asemenea posesii

c) poate să schimbe prin alte persoane interpuse calitatea unei asemenea posesii;

4. Clandestinitatea, ca viciu al posesiei:

a) este un viciu relativ b) este perpetuă c) priveşte, în special, bunurile imobile

5. Posesorul de bună-credinţă

a) are dreptul la fructe, dacă a fost de bună-credinţă la momentul intrării în posesie, chiar dacă la momentul perceperii lor nu mai era bună-credinţă

b) dobândeşte prin percepere numai fructele naturale şi industriale

c) dobândeşte fructele civile prin percepere, astfel că dacă acestea devin scadente anterior admiterii acţiunii în revendicare, însă nu sunt percepute de către posesorul neproprietar, ele vor reveni posesorului neproprietar.

Page 35: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

35

CAPITOLUL IV DREPTUL DE PROPRIETATE

Obiectivele cursului

• Lămurirea conceptului privind dreptul de proprietate, a caracterelor sale juridice şi a conţinutului său juridic;

• Precizarea felurilor proprietăţii în raport de titular şi clasificarea lui în drept de proprietate publică şi proprietate privată.

Concepte cheie

• Jus utendi; • Jus abutendi; • Jus frutendi; • Drept exclusiv; • Drept perpetuu

I. Noţiuni introductive Concepţii privind dreptul de proprietate. Potrivit prevederilor art.480 Cod civil „ Proprietatea este

dreptul ce are cineva de a se bucura şi de a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege”.

Articolul următor din Codul civil ( art.481) „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afară numai pentru o cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire”.

Prin drept absolut înţelegem că acest drept este opozabil tuturor.

Ideea de drept exclusiv evidenţiază faptul că acest drept se exercită numai de către titularul său, cu toate atributele recunoscute de lege, prin excluderea altor persoane. Aceasta nu înlătură însă posibilitatea ca un lucru să fie în proprietatea mai multor persoane/mai mulţi titulari de drept.

Page 36: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

36

Noţiunea de proprietate dăinuie de la începuturile omenirii, aceasta stând la baza dezvoltării societăţii omeneşti.

Este o instituţie juridică deosebit de complexă, aflată într-o permanentă evoluţie.

Nu trebuie negat nici faptul că dreptul de proprietate este considerat ca îndeplinind şi o funcţie socială fără ca această funcţie să fie în contradicţie cu încurajarea şi ocrotirea proprietăţii individuale.

Odată cu revoluţia franceză (1879) au fost suprimate toate aceste drepturi şi redevenţe ce apăsau asupra pământului şi se revine la simplitatea proprietăţii din dreptul roman, proprietatea funciară devenind liberă iar proprietarul dobândeşte un drept exclusiv ce nu mai este restrâns prin drepturi suprapuse.

Dezmembrămintele proprietăţii sunt reduse la două: uzufructul şi servituţile.

II. Definiţia dreptului de proprietate şi caractere

juridice . Pentru a defini dreptul de proprietate este necesar a se

pune în evidenţă atributele esenţiale pe care acesta le conferă titularului: posesia, folosinţa şi dispoziţia.

Dar simpla întrunire a atributelor prin care se exteriorizează acest drept nu este suficientă, pentru definirea sa fiind necesar a se preciza poziţia specifică a celui căruia el aparţine.

Spre deosebire de titularii altor drepturi subiective asupra aceluiaşi bun, proprietarul exercită atributele juridice specifice în putere şi în interes propriu.

În putere proprie întrucât se supune numai legii. Alte persoane pot exercita unele din atributele dreptului de proprietate în virtutea puterii transmise de proprietar şi în conformitate nu numai cu legea dar şi cu voinţa proprietarului care concretizează şi fixează limitele de exercitare.

În interes propriu; chiar dacă titularii altor drepturi subiective urmăresc realizarea unor interese proprii,

Page 37: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

37

proprietarul este singurul subiect de drept ce exercită (direct sau indirect) plenitudinea atributelor proprietăţii în propriul său interes.

Sintetizând, acest drept are specific următoarele elemente:

– sub aspect economic este un drept de apropriere a unor bunuri;

– exprimă o relaţie socială ( de apropriere ); – cuprinde în conţinutul său atributele posesiei, folosinţei

şi dispoziţiei; – aceste atribute sunt exercitate de proprietar prin puterea

şi în interesul său propriu. Definiţie: Este un drept subiectiv care dă expresia

aproprierii unui bun, drept care permite titularului să posede, să folosească şi să dispună de acel bun în putere proprie şi în interes propriu cu respectarea legislaţiei existente.

Codul civil defineşte acest drept potrivit art. 480, aproape similar cu textul din Codul civil francez (art.544) sau cel italian – art.436.

Codul civil german (din anul 1900) nu face nici o menţiune despre caracterul absolut al dreptului de proprietate. (art. 903).

III. Conţinutul juridic al dreptului de proprietate. Plecând de la definiţia acestui drept dată de dispoziţiile

art.480 Cod civil se reţine că dreptul de proprietate conferă titularului său trei atribute esenţiale : de a folosi bunul (jus utendi), de a-i culege fructele (jus fruendi) şi de a dispune de bun (jus abutendi).

Jus utendi – presupune exercitarea unei stăpâniri efective a bunului în materialitatea sa, direct şi nemijlocit. În privinţa bunurilor consumptibile de regulă uzul se confundă cu dreptul de a dispune.

Jus fruendi – dreptul proprietarului de a-şi pune bunul în valoare prin exploatarea să ceea ce conduce la culegerea fructelor şi productelor.

Page 38: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

38

Acest drept presupune atât acte materiale cât ţi acte juridice.

Ex. Acte materiale de culegerea fructelor sau productelor dar le poate culege şi ca urmare a încheierii de acte juridice : contract de închiriere, contract de împrumut etc.

Jus abutendi – constă în prerogativa proprietarului de a hotărî cu privire la soarta bunului său atât din punct de vedere material dar şi juridic.

Inalienabilitatea este întotdeauna vremelnică şi relativă (dacă există) şi nu poate exista decât în cazurile expres prevăzute de lege. Astfel, legea poate să impună necesitatea unei autorizări prealabile pentru a putea înstrăina un bun sau poate institui un drept de preemţiune în caz de înstrăinare, pentru anumite categorii de persoane.

IV. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate. Din definiţia şi conţinutul dreptului de proprietate se

evidenţiază şi caracterele sale juridice. În discutarea acestora nu trebuie uitat faptul că

dispoziţiile art.480 c.c. reţin că dreptul de proprietate este un drept ”exclusiv şi absolut”. La acestea trebuie adăugat şi caracterul perpetuu al dreptului de proprietate.

Drept absolut – prin această caracteristică, acest drept se deosebeşte de toate celelalte drepturi reale. El este singurul drept real complet căci conferă titularului său exerciţiul tuturor prerogativelor.

În cazul altor drepturi reale se poate exercita numai stăpânirea şi folosinţa bunului pe când dreptul de dispoziţie aparţine numai titularului dreptului de proprietate.

Ca accepţie, şi întotdeauna temporară, legiuitorul poate impune anumite restricţii în exerciţiul acestui drept atunci când este nevoie de protecţia sau realizarea unor obiective de interes general având grijă să asigure un just echilibru între protejarea intereselor proprietarului şi luarea în considerare a interesului general.

Page 39: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

39

Drept exclusiv – Acest caracter decurge din faptul că titularul dreptului este îndreptăţit să exercite singur toate prerogativele .

El poate utiliza bunul aşa cum doreşte fără ca o altă persoană să poată interveni în exerciţiul acestui drept. De asemenea titularul dreptului de proprietate este singurul care poate dezmembra acest drept prin consimţirea ca anumite prerogative să fie exercitate de alte persoane, ca drepturi reale sau drepturi de creanţă iar în cazul proprietăţii comune atributele proprietăţii sunt exercitate concomitent de mai mulţi titulari.

Drept perpetuu – Acest caracter presupune că dreptul de proprietate durează atâta timp cât subzistă bunul care îi formează obiectul. Deci dreptul de proprietate nu are o durată limitată în timp. El nu este un drept viager, putând fi transmis prin succesiune. De asemenea el se poate transmite prin acte între vii.

Pe de altă parte el este un drept care poate exista indiferent de exercitarea lui. Dacă legea nu îl obligă, proprietarul poate să nu uzeze de bunul său.

Ca o consecinţă a acestui caracter, acţiunea de apărare a sa respectiv acţiunea în revendicare, este imprescriptibilă extinctiv.

Din caracterul perpetuu al dreptului de proprietate rezidă şi posibilitatea ca în anumite situaţii speciale să fie posibilă reconstituirea sa.

V. Felurile proprietăţii în raport de titular. Pentru a face orice clasificare este necesară raportarea la

anumite criterii. Ca drept subiectiv patrimonial, dreptul de proprietate este

un drept real principal ce aparţine unui anume subiect de drept căruia îi conferă prerogativele analizate anterior.

Pe de altă parte exerciţiul acestor prerogative diferă întrucât regulile în baza cărora este pus în valoare dreptul de proprietate sunt diferite. Aceste reguli pot determina un regim

Page 40: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

40

juridic distinct pentru categorii sau forme de drepturi de proprietate.

Practic, dreptul de proprietate poate aparţine unor subiecte individuale de drept sau unor subiecte colective.

De asemenea, dreptul de proprietate poate să ne apară ca fiind pur şi simplu – atunci când prerogativele sunt exercitate de un singur titular asupra aceluiaşi bun sau aceeaşi masă de bunuri sau este afectat de modalităţi – când prerogativele sunt exercitate concomitent de mai mulţi proprietari asupra aceluiaşi bun.

VI. Clasificări. – drept de proprietate publică – exercitat numai de

subiecte de drept public : statul şi unităţile administrativ teritoriale iar bunurile ce compun acest drept sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile, fiind scoase din circuitul civil.

– drept de proprietate privată – poate aparţine oricărui subiect de drept, inclusiv subiectelor de drept public. Bunurile se află în circuitul civil general. Acest drept poate aparţine atât unor subiecte colective de drept cât şi persoanelor fizice privite individual.

Subiecte colective de drept privat pot fi: statul şi unităţile sale administrativ teritoriale, societăţile

comerciale, societăţile agricole, asociaţiile cu scop lucrativ, partidele politice, fundaţii, organizaţii de cult.

Subiecte individuale ale dreptului de proprietate sunt numai persoane fizice.

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale: Stabiliţi care sunt funcţiile îndeplinite de dreptul de

proprietate şi care sunt dezmembrămintele acestuia. În ce constă conţinutul juridic al dreptului de proprietate

şi care sunt caracterele sale juridice? Definiţi dreptul de proprietate privată şi precizaţi

asemănările şi deosebirile lui faţă de dreptul de proprietate publică.

Page 41: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

41

TEST: 1. Dreptul de proprietate este un drept: a) perpetuu; b) inclusiv; c) relativ. 2. lus fruendi: a) constituie o prerogativă a dreptului de proprietate; b) constituie un caracter al dreptului de proprietate; c) reprezintă dreptul de a culege fructele bunului,

prerogativă exercitată de proprietar în virtutea dreptului de accesiune.

3. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate se

explică prin: a) posibilitatea titularului dreptului de proprietate de a

exercita toate prerogativele acestui drept, în putere proprie şi în interes propriu, fără a fi necesar concursul altor persoane;

b) posibilitatea titularului dreptului de proprietate de a exercita în mod concomitent toate atributele dreptului de proprietate: usus, fructus şi abusus

durata nelimitată în timp a acestuia 4. După regimul juridic aplicabil, dreptul de proprietate

se clasifică în: a) dreptul de proprietate aparţinând persoanelor fizice şi

dreptul de proprietate aparţinând persoanelor juridice b) dreptul de proprietate publică şi dreptul de proprietate

privată. c) dreptul de proprietate aparţinând cetăţenilor români şi

dreptul de proprietate aparţinând cetăţenilor străini 5.Dreptul de proprietate publică: a) aparţine numai statului b) se exercită numai prin intermediul unor subiecte de

drept administrativ c) este inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil

Page 42: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

42

CAPITOLUL V DOMENIUL PUBLIC ŞI DOMENIUL PRIVAT Obiectivele cursului

• Lămurirea înţelesului de domeniu public şi domeniu privat în raport cu titularii dreptului de proprietate care la rândul ei poate fi publică sau privată;

• Precizarea modurilor de dobândire a dreptului de proprietate publică şi care sunt bunurile ce formează obiectul proprietăţii publice;

• Stabilirea modalităţilor de exercitare a dreptului de proprietate publică;

• Definirea domeniului privat, a proprietăţii private şi a subiectelor acestui drept.

Concepte cheie

• Achiziţii publice; • Expropiere; • Drept insesizabil; • Drept ilanienabil; • Drept imprescriptibil

I. Domeniul public. Proprietatea publică Definiţie Dreptul de proprietate publică a existat şi a fost

reglementat începând din a doua jumătate a sec XIX, în perioada dezvoltării moderne a României.

În perioada regimului totalitar (1945-1989) a fost înlocuit cu dreptul de proprietate socialistă de stat pentru ca, după anul 1990 să reapară noţiunea de domeniu public (legea 18/1991) şi cea de proprietate publică menţionată în Constituţia din 1991.

Reapariţia celor două instituţii juridice: domeniul public şi proprietate publică era strict necesară şi reflectă o organizare democratică a societăţii asigurată de stat prin organismele sale,

Page 43: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

43

partidele politice, sindicatele şi societatea civilă iar pe de altă parte confirmă existenta unei economii bazate pe cerere şi ofertă, cu prezenţa mai mult sau mai puţin pregnantă a statului în organizarea şi desfăşurarea vieţii economice, în funcţie de orientările politicii economice determinată de puterea legislativă şi aplicate de puterea executivă.

În actele normative emise după anul 1989, se observă folosirea a doua noţiuni: domeniul public şi proprietatea publică.

Aderam la teza că cele două noţiuni sunt echivalente chiar dacă s-ar putea crea confuzii între drept şi obiectul său, întrucât noţiunea de domeniu public determină bunurile care fac obiectul dreptului de proprietate publică.

Dreptul subiectiv este dreptul de proprietate ce are ca titulari statul sau unităţile sale administrativ teritoriale iar obiectul dreptului de proprietate publică este dat de domeniul public ce este format din totalitatea bunurilor ce aparţin subiectelor amintite mai sus.

Noţiunea de domeniu public are, mai degrabă, o conotaţie istorică. În urma revoluţiilor burgheze din tarile europene, ce au avut loc în secolele XVII – XVIIII, bunurile care în epoca feudală aparţineau coroanei regale şi alcătuiau domeniul acesteia au trecut în proprietatea naţiunii constituind domeniul public al statului ca expresie a naţiunii.

Deci noţiunea de domeniu public evocă ideea de totalitate de bunuri ce aparţin subiectelor de drept public aşa cum sunt determinate de lege, respectiv statul şi unităţile administrativ teritoriale.

În privinţa noţiunii de proprietate publică (text consfinţit de Constituţie), aceasta pune în evidenţă dreptul de proprietate asupra bunurilor ce conţin domeniul public iar acest drept are un regim juridic distinct de cel al dreptului de proprietate privată.

Esenţial în determinarea bunurilor ce formează obiectul dreptului de proprietate publică şi constituie domeniu public este caracterizarea acestor bunuri ca fiind de uz sau de interes

Page 44: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

44

public (legea 18/1991, legea 213/1991 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia).

Definiţie: dreptul de proprietate publică este acel drept subiectiv de proprietate ce aparţine statului sau unităţilor sale administrativ teritoriale asupra bunurilor, care, fie prin natura lor, fie printr-o dispoziţie legală sunt de uz şi de utilitate publică.

II. Subiectele dreptului de proprietate publică Având în vedere dispoziţiile legale menţionate anterior şi

nu numai, rezultă că subiectele dreptului de proprietate publică sunt:

– statul, asupra bunurilor din domeniul public de interes naţional,

– unităţile administrativ teritoriale (comuna, oraşul, municipiul, judeţul), asupra bunurilor din domeniul public de interes local.

Nici-un alt subiect de drept public sau privat nu poate fi titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor din domeniul public.

Faptul că persoane juridice de drept public primesc în administrare bunuri din domeniul public sau altor persoane juridice, le sunt concesionate astfel de bunuri nu trebuie să conducă la ideea că acestea devin subiecte ale unui astfel de drept.

III. Bunurile ce formează obiectul proprietăţii publice Constituţia prin dispoziţiile articolului 135 alineatul 4,

enumeră bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi anume; bogăţiile de orice natură a subsolului, căile de comunicaţii, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental.

Page 45: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

45

Acelaşi text adaugă şi faptul că pot forma obiect al dreptului de proprietate publică „şi alte bunuri stabilite de lege”.

Astfel de reglementari gasim în legea 18/1991 republicată care adaugă la bunurile mentionate în art. 135 alineatul 4 din Constitutie, terenurile pe care sunt amplasate construcţiile de interes public, pieţe, ansambluri şi situri arheologice şi istorice, monumentele naturii, etc. Alte reglementări mai întâlnim în Legea apelor (nr. 107/1996), legea 61/1998 privind regimul minelor, Codul Silvic etc.

Legea nr. 213/1998, lege cadru privind proprietatea publică, menţionează în articolul 3 alineatul 1 faptul că domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute în art. 135 alineatul 4 din Constituţie, din cele stabilite în anexa ce face parte integrantă din această lege precum şi orice alte bunuri care, potrivit legii sau naturii lor sunt de uz sau interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile sale administrativ teritoriale prin modurile prevăzute de lege. Simpla existenţă a unui bun în patrimoniul statului sau unităţilor administrativ teritoriale ne duce automat la concluzia că acel bun aparţine domeniului public cu excepţia celor menţionate în art. 135 alineatul 4 din Constituţie ce fac exclusiv obiectul proprietăţii publice.

IV. Moduri de dobândire a dreptului de proprietate

publică Potrivit legii nr. 213/1998 (art. 7) acest drept se

dobândeşte: – pe cale naturală; – prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii; – prin expropriere pentru cauză de utilitate publică; – prin acte de donaţii sau legate acceptate de Guvern, de

consiliul judeţean sau de consiliul local, dacă bunul astfel dobândit intră în domeniul public;

– prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau unităţilor sale administrativ teritoriale, în domeniul public

Page 46: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

46

al acestora, pentru cauză de utilitate publică (în urma unei hotărâri a guvernului sau hotărâri ale consiliilor);

– prin alte moduri prevăzute de lege. V. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate

publică Între dreptul de proprietate publică şi cel de proprietate

privată există o deosebire esenţială ce decurge din regimul juridic diferit al acestora.

Având în vedere dispoziţiile art. 135 alineatul 5 din Constituţie, art. 5, alineatul 2 din legea 18/1991 republicata şi dispoziţiile articolului 11 din legea 213/1998, putem stabili aceste caractere ca fiind: inalienabilitatea, imprescriptibilitatea şi insesizabilitatea.

– drept inalienabil: bunurile proprietate publică nu pot fi înstrăinate. Ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate în condiţiile legii. Practic, nu sunt scoase din circuitul civil.

Potrivit art. 13 din legea 213/1998, astfel de bunuri pot fi afectate servituţii naturale şi legale, dar numai în măsura în care aceste servituţii sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectată.

Actele juridice încheiate cu încălcarea acestui principiu sunt lovite de nulitate absoluta.

– drept imprescriptibil: art. 1844 Codul civil: „nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declaraţie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerţ”.

Acelaşi caracter juridic este prevăzut atât de art. 5 alineatul 2 din legea 18/1991, cat şi art. 11 din legea 213/1998.

Nefăcându-se nici-o distincţie în actele normative menţionate, înseamnă că dreptul de proprietate publică este imprescriptibil atât extinctiv cât şi achizitiv.

– drept insesizabil: nu pot fi urmărite de creditorii titularilor dreptului de proprietate asupra acestor bunuri.

Page 47: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

47

Modalităţi de exercitare a dreptului de proprietate publică

Modul de exercitare a dreptului de proprietate publică trebuie să corespundă scopului pentru care a fost constituit respectiv asigurarea realizării intereselor societăţii în ansamblul său.

De aceea, dispoziţiile constituţionale şi celelalte acte normative cu reglementări în materie, determină regimul juridic distinct al exerciţiului dreptului de proprietate publică.

Bunurile ce constituie obiectul dreptului de proprietate publică pot fi date în administrare, pot fi concesionate, închiriate sau date în folosinţă altor subiecte de drept în condiţiile prevăzute de lege.

Dreptul de administrare: acest drept este prevăzut de dispoziţiile art. 135 alineatul 5 din Constituţie dar şi de legea 215/2001 (legea administraţiei publice locale) şi legea 213/1998.

Bunurile proprietate publică pot fi date în administrare regiilor autonome, prefecturilor, autorităţilor publice centrale şi locale precum şi instituţiilor publice de interes naţional, judeţean, orăşenesc sau comunal.

Potrivit legii 213/1998, darea în administrare se realizează prin hotărâri ale guvernului sau hotărâri ale consiliilor locale.

Raporturile ce se stabilesc intre subiectele dreptului de proprietate publică şi beneficiarii dreptului de administrare sunt raporturi de subordonare, instituirea acestui drept făcându-se de regulă prin acte administrative cu caracter individual şi nu pe baza unor raporturi juridice de drept privat.

Scopul pentru care se încredinţează astfel de bunuri în administrarea regiilor autonome, organelor centrale şi locale ale administraţiei de stat şi altor subiecte de drept public la nivel central sau local, permite acestora să aibă un patrimoniu propriu, distinct de acela al altor subiecte de drept pentru a-si realiza scopurile pentru care au fost înfiinţate.

Page 48: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

48

În ceea ce priveşte natura juridică a acestui drept de administrare, el este un drept real, opozabil erga omnes în raporturile de drept civil.

În principiu, nu poate fi opus autorităţilor publice care l-au constituit şi poate fi retras de autoritatea publică îndreptăţită legal pentru îndeplinirea altor scopuri.

În privinţa caracterelor juridice, avându-şi originea în dreptul de proprietate publică, dreptul de administrare va avea aceleaşi caractere fiind un drept inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil.

Dreptul de administrare are un conţinut asemănător cu dreptul în baza căruia s-a format dar nu identic. Potrivit art. 12 al 3 din legea 213/1998, titularul poate să posede, să folosească sau să dispună de bun în condiţiile în care i-a fost dat în administrare.

Posesia nu diferă de cea a titularului dreptului de proprietate publică.

Folosinţa trebuie exercitată ţinându-se seama de uzul şi utilitatea publică a bunurilor încredinţate iar dacă bunurile sunt frugifere, titularii vor putea culege fructele.

În privinţa atributului dispoziţiei se are în vedere dispoziţia materială asupra bunului (nu şi cea juridică), în anumite cazuri, această dispoziţie materială implicând şi culegerea unor producte derivate, dacă actul constitutiv permite.

Dreptul de administrare nu este opozabil organului de stat ce l-a constituit dar poate fi revocat numai dacă titularul nu-şi exercită drepturile şi nu-si executa obligaţiile născute din actul de transmitere (art. 12 al3 din legea 213/1998)

Concesionarea bunurilor proprietate publică Este reglementată de Constituţie, legea 15/1990 privind

reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, legea 215/2001 privind administraţia publică locală, legea 219/1998 privind regimul concesiunilor.

Potrivit art. 1 al 2 din legea 219/1998, contractul de concesiune este acel contract prin care o persoană numită

Page 49: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

49

concedent, transmite pentru o perioadă determinată, de cel mult 49 ani, unei alte persoane, numită concesionar, care acţionează pe riscul şi pe răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun, a unei activităţi sau a unui serviciu public, în schimbul unei redevenţe.

Aceeaşi lege enumeră şi categoriile de bunuri, activităţi sau servicii publice ce pot forma obiectul concesiunii făcând menţiunea că pot fi concedate orice alte bunuri sau servicii ce nu sunt interzise prin legi organice speciale.

Au calitatea de concedent, în numele statului sau unităţilor administrative, autorităţile publice de la nivel central, ministere etc. şi cele de la nivel local.

Concesionar poate fi orice persoană fizică sau juridică română sau străină. El este obligat la plata unei redevenţe proporţional cu câştigul realizat. Pot fi concesionate şi bunuri. Legea interzice subconcesi-onarea (art. 26 din legea 219/1998).

Contractul de concesiune poate înceta prin ajungerea la termen dacă nu se prelungeşte prin acordul părţilor pentru o perioada de cel mult jumătate din durata sa iniţială.

Mai poate înceta prin denunţarea unilaterală de către concedent, cu despăgubiri pentru concesionar sau prin reziliere în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale.

Ultimul caz de încetare este cel al dispariţiei, dintr-un caz de forţă majoră a bunului concesionat sau în cazul imposibilităţii obiective a concesionarului de a exploata bunul respectiv.

Închirierea bunurilor proprietate publică Prevăzută de art. 135 al 5 Constituţie şi celelalte acte

normative menţionate anterior. Este necesară aprobarea Guvernului sau a consiliului local.

Contractul poate fi încheiat atât cu persoane fizice cât şi cu persoane juridice române sau străine de către titularul dreptului de proprietate publică sau al dreptului de administrare (art. 14 al2 legea 213/1998).

Page 50: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

50

Închirierea se face prin licitaţie publică, art. 15 din legea 213/1998, iar sumele încasate se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale.

În cazul în care închirierea se face de titularul dreptului de administrare, acesta are dreptul să încaseze din chirie o cota parte de 20-25%.

Darea în folosinţă gratuită a bunurilor proprietate

publică Posibilitatea prevăzută de art. 17 din legea 213/1998

pentru persoanele juridice fără scop lucrativ ce desfăşoară o activitate de binefacere sau de utilitate publică, pe un termen limitat.

VI. Încetarea dreptului de proprietate publică Dreptul încetează dacă bunul a pierit sau a fost trecut în

domeniul privat conform art. 10 din legea 213/1998. VII. Domeniul privat. Dreptul de proprietate privată Proprietatea privată trebuie să reprezinte forma

dominantă de proprietate în stat. Bunurile proprietate privată fiind în circuitul civil general, prin circulaţia lor rapidă şi punerea lor imediată în valoare asigură crearea şi existenţa unei economii de tip concurenţial. Este un drept garantat şi apărat de Constituţie şi ocrotit de lege indiferent de titular.

Noţiunea de domeniu privat se raportează numai la stat şi unităţile sale administrative teritoriale desemnând ansamblul bunurilor ce aparţin, în regim de drept privat acestor subiecte de drept.

Codul civil reglementează numai dreptul de proprietate privată cu excepţia art. 475-478 şi art. 1844–1845.

Dreptul de proprietate privată poate aparţine oricărui subiect de drept, statul, unităţile sale administrativ teritoriale, subiectelor de drept de tip asociativ, cultelor religioase, persoanelor fizice.

Page 51: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

51

În privinţa obiectului acestui drept, acesta cuprinde orice fel de bun cu excepţia celor care, prin natura lor fac parte din domeniul public.

Bunurile sunt alienabile, prescriptibile şi sesizabile. Definiţie: dreptul subiectiv ce aparţine persoanelor fizice

sau juridice, statului sau unităţilor administrativ teritoriale asupra oricărui bun, cu excepţia celor aflate exclusiv în proprietatea publică, bunuri asupra cărora titularul exercită posesia, folosinţa şi dispoziţia, în putere proprie şi în interes propriu, însă în limitele determinate de lege.

VIII. Subiectele dreptului de proprietate privată 1) Persoanele fizice: orice persoană fizică este subiect al

acestui drept cu aptitudinea de a dobândi drepturi patrimoniale chiar din momentul concepţiei sale.

2) Persoanele juridice: reprezintă o categorie deosebit de importantă pentru viaţa economică şi socială a ţării.

În cadrul acestei categorii sunt: societăţile comerciale, forme de asociere cu scop lucrativ, forme de asociere profesională, asociaţii cu scop nepatrimonial sau de binefacere, asociaţii culturale şi sportive, cultele religioase, organizaţiile neguvernamentale, etc.

În privinţa obiectului dreptului de proprietate al persoanelor juridice sunt necesare unele precizări:

– nu pot forma obiect al acestui drept, bunurile care sunt exclusiv proprietate publică potrivit art. 135 al 4 Constituţie.

– persoanele juridice pot avea în proprietate privată numai bunuri care servesc scopului pentru care au fost înfiinţate.

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

• Definiţi domeniul privat şi proprietatea privată. • Definiţi domeniul public şi proprietatea publică.

Page 52: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

52

• Precizaţi care sunt subiectele dreptului de proprietate publică, precum şi cele ale dreptului de proprietate privată.

• Care sunt, potrivit Legii nr.213/1998, modalităţile de dobândire a dreptului de proprietate publică?

TEST: 1. Aparţin domeniului public: a) bunurile afectate uzului sau interesului public; b) toate bunurile din patrimoniul statului şi al unităţilor

administrativ-teritoriale; c) bunurile afectate folosinţei colective. 2. Titular al dreptului de proprietate publică poate fi: a) statul; judeţul; b) regia autonomă; c) consiliul local; consiliul judeţean. 3. Dreptul de proprietate publică este: a) alienabil; b) imprescriptibil; c) sesizabil. 4. Pot fi titulari ai dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor în România: a) cetăţeni străini cu domiciliul în România; b) cetăţeni străini cu domiciliul în străinătate; c) statul şi unităţile administrativ-teritorial.

5. Pot fi titulari ai dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în România

a) persoanele juridice cu sediul în străinătate b) societăţile comerciale cu sediul în România înfiinţate cu

capital integral străine c) apatrizii cu domiciliul în România.

Page 53: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

53

CAPITOLUL VI MODALITĂŢILE DREPTULUI DE PROPRIETATE

Obiectivele cursului

• Stabilirea caracterelor principale ale proprietăţii şi a modalităţilor de afectare a dreptului de proprietate;

• Definirea modalităţilor dreptului de proprietate în proprietate rezolubilă, anulabilă şi comună;

• Precizarea efectelor produse de fiecare din cele trei modalităţi ale dreptului de proprietate;

• Dezvoltarea şi delimitările proprietăţii comune în cadrul dreptului de proprietate privată.

Concepte cheie

• Proprietate rezolubilă; • Proprietate anulabilă; • Proprietate comună; • Cote părţi; • Devălmăşie; • Indiviziune

I. Precizări prealabile În general, proprietatea este pură şi simplă, prezentându-

se cu cele două caractere principale ce-i aparţin: de a fi exclusivă şi perpetuă, pură şi simplă aparţinând unui singur titular.

Este posibil însă, ca proprietatea asupra unui bun individual sau asupra unei mase de bunuri ca universalitate, să aparţină mai multor titulari. Este posibil de asemenea ca titularul dreptului să fi dobândit acest drept printr-un act afectat de o condiţie rezolutorie, sau lovit de nulitate relativă.

Page 54: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

54

Dreptul nostru recunoaşte trei modalităţi de afectare a dreptului de proprietate şi anume: proprietate rezolubilă, anulabilă şi comună.

De menţionat faptul că în cadrul proprietăţii anulabile sau rezolubile, nu se ajunge la exercitarea concomitentă a dreptului de proprietate respectiv a atributelor sale asupra unui bun de către mai multe persoane, ci numai o vocaţie în acest sens.

Acest lucru nu se întâlneşte la proprietatea comună, unde, definitoriu, prerogativele se exercită concomitent de mai mulţi titulari asupra aceleaşi mase de bunuri sau bunuri privite în individualitatea lor.

II. Proprietatea rezolubilă Proprietatea este rezolubilă atunci când este afectată de o

condiţie rezolutorie adică atunci când acest drept de proprietate este ameninţat să dispară dacă un oarecare eveniment viitor şi nesigur se realizează.

Potrivit art. 1019 din codul civil, condiţia rezolutorie este acea condiţie care impune desfiinţarea obligaţiei în funcţie de un eveniment viitor şi incert.

Nu este vorba de o suspendare a exercitării atributelor dreptului de proprietate, ci numai o obligaţie de a restitui ceea ce a primit în cazul în care condiţia se îndeplineşte, evenimentul viitor şi incert a survenit.

Dacă această condiţie nu se îndeplineşte, dreptul de proprietate al dobânditorului se consolidează retroactiv.

În consecinţă, dacă dobânditorul a încheiat acte de dispoziţie până în momentul împlinirii condiţiei, aceste acte vor fi nule potrivit principiului: “resolute jure dantis, resolvitur jus accipientis” dar va păstra fructele percepute.

Dobânditorul sub condiţie rezolutorie, deşi se comportă de la început ca un adevărat proprietar, nu are decât un drept ce depinde de îndeplinirea condiţiei care-i afectează proprietatea.

Condiţia rezolutorie poate rezulta din actul juridic translativ de proprietate sau chiar din lege, cazul donatorului a

Page 55: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

55

cărui donaţie este revocată pentru naştere de copii ( art. 836 din Codul civil ); cazul donaţiei făcute între soţi în timpul căsătoriei ( art. 937 din Codul civil ).

Este necesar a preciza că atunci când dobânditorul este proprietar sub condiţie rezolutorie, cealaltă persoană (transmiţătorul) este proprietar sub condiţie suspensivă. Deci, acelaşi eveniment (viitor şi incert) este pentru unul condiţie rezolutorie iar pentru celalalt o condiţie suspensivă. În toate aceste cazuri, asupra bunului sau universalităţii de bunuri există întotdeauna doi proprietari.

III. Efectele proprietăţii rezolubile Cat timp condiţia rezolutorie este pendente conditionae

(nu s-a îndeplinit), dobânditorul poate exercita toate drepturile unui proprietar pur şi simplu. Deci, el poate face atât acte de administrare cât şi acte de dispoziţie şi chiar poate transmite proprietatea sa moştenitorilor. Actele sale de dispoziţie sunt la rândul lor rezolubile deoarece şi dreptul de proprietate în virtutea căruia sunt făcute este rezolubil şi nimeni nu poate constitui altora drepturi mai mari decât are el însăşi: “nemo plus juris în alium transferre potest quam ipse habet“ .

Înstrăinătorul (sub condiţie suspensivă ) nu poate exercita nici un act de folosinţă sau dispoziţie. I se recunoaşte însă dreptul de a face acte conservatorii – întreruperea unei prescripţii.

În situaţia în care condiţia s-a realizat, dreptul dobânditorului dispare retroactiv iar înstrăinătorul redevine proprietar deplin şi este considerat ca şi cum ar fi fost totdeauna proprietar pur şi simplu.

Cu toate acestea, doctrina şi jurisprudenţa face distincţie între actele de dispoziţie şi cele de administrare.

Astfel, în privinţa actelor de dispoziţie, acestea sunt anulate.

În privinţa actelor de administrative, acestea nu sunt afectate prin realizarea condiţiei, considerându-se, printr-un

Page 56: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

56

artificiu, că în acest caz, proprietarul sub condiţie rezolutorie lucrează ca mandatar al celuilalt proprietar.

În situaţia în care condiţia cade (evenimentul, obiectiv, nu mai poate avea loc), dreptul proprietarului sub condiţie rezolutorie se consolidează, devine definitiv ca şi actele şi drepturile constituite terţilor.

În acelaşi timp, înstrăinătorul pierde orice drept (orice speranţă în acel eveniment).

IV Proprietatea anulabilă Proprietatea dobândită printr-un act juridic lovit de

nulitate relativă este proprietate anulabilă. Într-o astfel de situaţie, esenţial devine rezultatul

introducerii unei acţiuni în anularea actului translativ de proprietate.

Se ştie însă că acţiunea în nulitate relativă este supusă termenului de prescripţie de 3 ani. Acest act afectat de nulitate relativă poate fi confirmat de către cel care poate invoca nulitatea relativă fie prin executare fie prin neinvocarea nulităţii în termenul de prescripţie extinctivă a unei astfel de acţiuni.

Prin această confirmare (expresă sau tacită), dreptul de proprietate al dobânditorului se consolidează cu efect retroactiv.

Dacă acţiunea privind nulitatea relativă a actului juridic este admisă, dreptul de proprietate al dobânditorului va fi desfiinţat retroactiv, cu privire la actele juridice întocmite între timp, aplicându-se acelaşi principiu “resolute jure dantis, resolvitur jus accipientis“.

V. Proprietatea comună Dreptul de proprietate astfel denumit, presupune o

situaţie complexă caracterizată prin aceea că prerogativele

Page 57: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

57

dreptului de proprietate aparţin împreună şi concomitent mai multor persoane (titulari de drept).

Aceştia exercită concomitent atribuţiile permise de dreptul de proprietate, indiferent dacă acesta poartă asupra unui bun “ut singuli” sau asupra unei universalităţi de bunuri.

VI. Formele proprietăţii comune Dreptul civil român reglementează două forme de

proprietate comună − proprietate comună pe cote părţi; − proprietate comună în devălmăşie. Proprietatea comună pe cote părţi, se întâlneşte atunci

când un bun nefracţionat în materialitatea sa, aparţine concomitent mai multor proprietari, fiecare din ei având o cotă parte ideală şi abstractă din dreptul de proprietate.

Proprietatea comună în devălmăşie, se întâlneşte atunci când bunul aparţine în comun mai multor titulari, fără a se preciza o anumită cotă.

Proprietatea comună pe cote părţi este compatibilă cu orice forma de proprietate privată.

VII. Proprietatea comună pe cote părţi Proprietatea comună pe cote părţi şi indiviziunea Între cele două instituţii juridice există foarte multe

asemănări, singura deosebire priveşte obiectul dreptului de proprietate.

Astfel, proprietatea comună pe cote părţi are ca obiect un bun individual luat “ut singuli”, în timp ce indiviziunea are ca obiect o universalitate de bunuri. De aici se poate trage concluzia că proprietatea comună pe cote părţi este o modalitate a dreptului de proprietate pe când indiviziunea este o modalitate a patrimoniului.

În ambele forme, esenţial este faptul că asupra bunului sau universalităţii de bunuri fiecare copărtaş sau coindivizionar

Page 58: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

58

are o cotă ideală abstractă, de drept fără a avea o parte determinată din punct de vedere material.

În privinţa reglementarii trebuie menţionat faptul că, în Codul civil nu sunt cuprinse decât unele menţiuni privind cele două instituţii, incidental, în capitolul consacrat împărţelii succesorale art., 728 şi următoarele, fără a există o definire exacta a celor două noţiuni.

Aceasta nu trebuie să conducă la ideea că cele două noţiuni (instituţii) juridice se regăsesc numai în materie succesorală.

Ele pot apărea în virtutea legii sau ca urmare a încheierii unor convenţii (contract de vânzare–cumpărare, contract de societate etc.), sau ca urmare a desfacerii căsătoriei cu consecinţa transformării comunităţii devălmaşe de bunuri a foştilor soţi într-o diviziune pe cote părţi sau ca efect al prescripţiei achizitive ce a operat în favoarea mai multor persoane.

VIII. Felurile proprietăţii comune pe cote părţi Prin raportare la durata în timp a coproprietăţii, aceasta

poate fi de două feluri: – proprietate comună pe cote părţi obişnuită sau

temporară – proprietate comună pe cote părţi ( coproprietate) forţată

şi perpetuă a) Proprietatea comuna pe cote părţi obişnuită sau

temporară Regula este că dreptul de proprietate comună pe cote părţi

are un caracter temporar iar coproprietatea forţată, perpetuă, constituie excepţia.

De cele mai multe ori, coproprietatea obişnuită este o consecinţă a deschiderii unei succesiuni când autorul lăsă mai mulţi succesori fiecare din aceştia putând dobândi numai o cotă parte din bunurile ce formează masa succesorală.

Page 59: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

59

Ea se mai poate naşte şi prin modurile generale de dobândire a dreptului de proprietate prevăzute de Codul civil (convenţiile reglementate de lege ce privesc un transfer al dreptului de proprietate) sau printr-o posesie exercitată de mai multe subiecte de drept ce are ca urmare dobândirea prin uzucapiune.

De asemenea desfacerea căsătoriei (divorţ) sau încetarea acesteia (moartea unuia din soţi) are drept consecinţă transformarea proprietăţii devălmaşe într-o coproprietate pe cote părţi.

IX. Drepturile copărtaşilor Ca urmare a aplicării reguli unanimităţii, nici un fel de

act, cu privire la un bun, nu poate fi înfăptuit fără acordul unanim al copărtaşilor.

Copărtaşul nu are un drept exclusiv asupra unei părţi determinate din bun, în materialitatea sa.

Fiecare copărtaş are un drept exclusiv numai asupra cotei părţi ideale din drept.

În privinţa actelor materiale, principiul unanimităţii enunţat anterior ar putea duce la concluzia că nici unul dintre copărtaşi nu ar avea drept de folosinţă materială a bunului în lipsa acordului unanim.

Practica judecătorească a admis acte de folosinţă materială cu condiţia ca, în exercitarea acestei folosinţe să fie respectate şi drepturile celorlalţi copărtaşi, fără însa a putea modifica sau schimba destinaţia bunului fără acordul celorlalţi copărtaşi.

Fructele produse de aceste bunuri se cuvin coproprietarilor proporţional cu partea indiviză a fiecăruia.

În situaţia în care coproprietarii nu se înţeleg între ei cu privire la folosinţa bunului, instanţa sesizată în acest sens, nu poate decide un partaj de folosinţă, singura soluţie fiind încetarea coproprietăţii prin partaj.

Page 60: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

60

Alţi autori opiniază în sensul unei alte soluţii, respectiv, posibilitatea partajării folosinţei fără a se aduce atingere situaţiei juridice a coproprietăţii.

În ceea ce priveşte actele juridice, se impune a se face distincţie între actele de dispoziţie şi actele de administrare.

Aplicarea regulii unanimităţii fără nici-o distincţie s-ar putea dovedi greoaie şi neproductivă, putându-se ivi situaţii în care oricare dintre copărtaşi să poată bloca prin opunere asupra oricărui act juridic necesar şi util pentru păstrarea bunului în patrimoniul coproprietarilor sau pentru punerea în valoare.

Astfel, actele de conservare (întreruperea prescripţiei, transcrierea unui contract de vânzare−cumpărare, transcrierea unei ipoteci etc.) cât şi actele de administrare (încasarea chiriei sau a altor venituri şi chiar încheierea unui contract având ca obiect repararea bunului) asupra proprietăţii tuturor, pot fi făcute de unul sau mai mulţi coproprietari cu privire la întregul bun.

Referitor la acţiunea în revendicare, s-a stabilit constant faptul că introducerea sa presupune acordul tuturor copărtaşilor întrucât are drept scop recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantului şi readucerea bunului în patrimoniu şi nu simpla recunoaştere a unei cote ideale.

În privinţa actelor de dispoziţie, fiecare copărtaş poate dispune neîngrădit de cota să ideală de drept. Aceasta nu schimbă cu nimic situaţia juridică anterioară a bunului în afară de substituirea copărtaşului iniţial cu cel subsecvent.

În situaţia în care unul din copropietari dispune de întreg bunul, practica judecătorească a distins în funcţie de împrejurarea dacă, cumpărătorul a cunoscut sau nu, la momentul încheierii actului, faptul ca înstrăinătorul nu era proprietarul exclusiv al bunului.

Dacă s-a cunoscut calitatea numai de coproprietar, vânzarea nu este nulă ci supusă unei condiţii rezolutorii ca bunul să cadă, cu prilejul partajului, în lotul copropietarului vânzător.

Page 61: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

61

Este posibil ca un astfel de act (încheiat pentru întreg bunul) să fie ratificat de ceilalţi coproprietari ce nu-şi dăduseră iniţial consimţământul (o asimilare cu vânzarea bunului altuia, sancţionată cu nulitatea relativă).

X. Obligaţiile copărtaşilor Fiecare dintre copărtaşi este obligat să contribuie,

proporţional cu cota sa parte, la acoperirea cheltuielilor ocazionate de întreţinerea, conservarea şi administrarea bunului. În cazul instituirii unor obligaţii de a face, de asemenea, toţi copărtaşii vor fi ţinuţi de îndeplinirea lor.

XI. Încetarea coproprietăţii temporare Fiind concepută ca o stare vremelnică, art. 728 Cod Civil,

instituie regula imprescriptibilităţii dreptului de a cere încetarea indiviziunii. Regulile aplicabile indiviziunii sunt aplicabile şi în cazul coproprietăţii.

Această imprescribilitate poate fi paralizată (blocată) prin invocarea uzucapiunii.

Art. 758 alineatul 2 din Codul Civil, permite copărtaşilor să încheie o convenţie de menţinere a coproprietăţii pe o perioadă de cel mult 5 ani cu posibilitatea reînnoirii.

Încetarea coproprietăţii poate avea loc astfel: − unul din copărtaşi devine proprietar unic prin

succesiune, cumpărare, donaţie etc; − prin împărţeală, partaj; Împărţeala este operaţiunea juridică prin care se pune

capăt stării de coproprietate sau indiviziune, în sensul că bunul sau bunurile stăpânite pe cote părţi sunt împărţite materialmente între copărtaşi, fiecare dintre aceştia devenind proprietarul exclusiv asupra unui anume bun sau părţi materiale din bun.

Page 62: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

62

În principiu, partajul se realizează în natură, se poate atribui unuia dintre coproprietari sau se procedează la vânzarea bunului şi împărţirea sumei cuvenite.

Sediul materiei se află în dispoziţiile art. 722-799 Cod Civil, Legea 603/43 privind simplificarea împărţelilor judiciare şi art. 6731-67314 cod procedura civilă.

Partajul poate fi cerut de oricare copărtaş, de succesorii lor în drepturi sau de creditorii personali ai unuia dintre copărtaşi (acţiune oblică).

Obiectul partajului îl constituie bunul sau bunurile respective precum şi fructele sale dar în privinţa acestora acţiunea este prescriptibilă în 3 ani.

XII. Formele partajului Partajul convenţional sau voluntar – efectuat prin

acordul unanim al copărtaşilor. Este, practic, o convenţie ce trebuie să îndeplinească condiţiile generale necesare oricărui act juridic, fiind supus numai principiului consensualismului.

Partajul judiciar − poate avea loc atunci când nu este posibil cel voluntar sau în cazul în care legea impune această modalitate.

Posibilităţi practice: − atribuirea în natura prin formare de loturi − atribuirea bunului în proprietatea exclusivă a unuia

dintre coproprietari cu plata unei compensaţii (sultă) pentru ceilalţi

− vânzarea bunului şi împărţirea preţului potrivit cotelor fiecăruia prin buna învoială sau prin executorul judecătoresc

− atribuirea provizorie a bunului unui copărtaş şi acordarea unui termen pentru depunerea sumei reprezentând valoarea sa.

Page 63: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

63

XIII. Proprietatea comună pe cote părţi stabilă şi forţată (perpetua)

Priveşte, în general, bunuri care, prin natura sau destinaţia

lor sunt folosite de mai mulţi coproprietari. Întotdeauna, aceste bunuri sunt accesorii unor alte bunuri

considerate principale şi care sunt în proprietate exclusivă. Cazuri de coproprietate forţată a) Coproprietate forţată asupra părţilor şi dotărilor

comune din clădirile cu mai multe apartamente de locuit sau alte spatii aflate în proprietate exclusivă sau proprietate pe cote părţi.

Potrivit Legii 114/1996 (art.69) proprietarii din astfel de clădiri se constituie în asociaţii de proprietari. Astfel de asociaţii se pot constitui şi pe tronsoane sau scări cu acordul expres al tuturor coproprietarilor.

Scopul creării acestor asociaţii constă în asigurarea administrării, funcţionării, reparării sau înlocuirii părţilor comune.

b) Coproprietatea bunurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua fonduri învecinate – drumurile, potecile, fântânile, izvoarele ce servesc folosirea a doua imobile învecinate.

c) Coproprietatea despărţiturilor comune – zidul, şanţul sau gardul ce separă două proprietăţi. În principiu există un drept egal. Sediul materiei art. 590-609 Cod Civil.

Deşi este intitulată coproprietate perpetuă, există anumite situaţii în care poate înceta:

− dispariţia bunului; − exproprierea lui pentru cauza de utilitate publică; − dobândirea tuturor apartamentelor sau spaţiilor de către

un singur subiect. Practica judecătorească a stabilit că podurile clădirilor pot

fi împărţite, la fel şi pivniţele. XIV. Proprietatea comună în devălmăşie

Page 64: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

64

Este o forma a proprietăţii comune caracterizată prin

aceea că bunul aparţine tuturor copărtaşilor fără a avea o cotă parte ideală stabilită.

Se întâlneşte în privinţa bunurilor dobândite de soţi în timpul căsătoriei, prin contribuţie comună, deşi nu este exclus să existe o astfel de forma de proprietate creată prin convenţia parţilor.

În privinţa soţilor, temeiul legal îl constituie art. 30 alineatul 1 din Codul Familiei iar acestora le este interzisă încheierea unor convenţii care să stabilească alt regim juridic. Este lovit de nulitate actul de înstrăinare al unui bun fără consimţământul ambilor soţi.

În exercitarea atribuţiilor, dreptului de proprietate, operează prezumţia mandatului tacit, cu excepţia înstrăinării bunurilor imobile.

Încetează acest drept prin încetarea căsătoriei sau prin divorţ.

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

• Definiţi proprietatea rezolubilă. • Definiţi proprietatea anulabilă. • Definiţi proprietatea comună. • Precizaţi formele proprietăţii comune

TEST: 1. Proprietatea anulabilă: a) rezultă dintr-un act juridic lovit de nulitate absolută b) durează cel mult până la data rămânerii definitive a

hotărârii de constatare a nulităţii actului c) durează cel mult până la momentul în care se

împlineşte termenul de prescripţie a acţiunii în anulare

Page 65: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

65

2. Proprietatea comună în devălmăşie în sistemul de drept românesc presupune:

a) existenţa a doi sau mai mulţi proprietari a căror cotă din dreptul de proprietate asupra unui bun sau asupra unor bunuri nu este determinată şi nici bunul sau bunurile nu sunt divizate;

b) existenţa a doi sau mai mulţi proprietari asupra unui bun, dreptul de proprietate al fiecăruia fiind determinat doar în mod abstract, sub forma unei fracţiuni matematice;

c) partea fiecărui proprietar comun nu este determinată, bunul aparţinând proprietarilor comuni, fără cote-părţi.

3. Indiviziunea poate avea ca obiect: a) o casă de locuit b) cel mult trei bunuri determinate c) o universalitate de bunuri. 4. În cazul proprietăţii comune pe cote-părţi: a) fiecare copărtaş poate efectua acte materiale privitoare

la bun numai cu acordul celorlalţi; b) fructele civile revin copărtaşului care a depus diligenţe

pentru producerea lor, numai dacă ceilalţi copărtaşi nu au fost împiedicaţi să participe la producerea şi culegerea lor;

c) coproprietarul nu are dreptul să schimbe modul de folosinţă sau să transforme destinaţia bunului, fără acordul tuturor coproprietarilor.

5. Coproprietatea poate înceta prin: a) dobândirea cotelor părţi ale tuturor copărtaşilor de

către un singur copărtaş sau de către un terţ împreună cu unul dintre copărtaşi

b) vânzarea bunului ce face obiectul coproprietăţii partaj.

Page 66: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

66

CAPITOLUL VII ÎNGRĂDIRILE DREPTULUI DE PROPRIETATE

Obiectivele cursului

• Stabilirea condiţiilor şi modalităţilor, precum şi a izvoarelor îngrădirii dreptului de proprietate;

• Precizarea limitelor în care se poate exercita dreptul de proprietate şi până unde se întind aceste limite în raport cu prevederile legale şi constituţionale;

• Lămurirea înţelesului de expropriere pentru cauza de utilitate publică, a confiscării şi a rechiziţiei.

Concepte cheie

• Servituţi; • Cauza de utilitate publică; • Interes general; • Expropriere, rechiziţie.

I. Precizări prealabile. Aceste restricţii ale exercitării dreptului de proprietate

sunt prevăzute, implicit sau explicit, atât în Constituţie cât şi în Codul civil sau legi speciale.

Ele mai pot fi create prin convenţii sau chiar hotărâri judecătoreşti.

Astfel, Constituţia, prin art.44 al.1, garantează dreptul de proprietate, conţinutul şi limitele acestuia fiind stabilite prin lege, iar art. 44 pct. 7, menţionează respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, conform legii şi obiceiului.

II. Izvoarele îngrădirii. – legea; – convenţia părţilor;

Page 67: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

67

– hotărârile judecătoreşti; – exproprierea şi rechiziţia. Îngrădiri legale – Pot fi subordonate unui interes public

sau privat şi pot privi proprietatea clădită sau neclădită. 1. Îngrădiri legale de interes public: a) Îngrădiri în interes edilitar şi de estetică urbană.

Legea 50/91, modificată şi republicată, stabileşte astfel de îngrădiri pentru construcţiile de orice natură privind alinierea, înălţimea şi respectarea planului de siste-matizare.

Construcţiile se edifică numai în baza unei autorizaţii care se bazează pe un certificat de urbanism şi amenajarea teritoriului. Astfel de îngrădiri mai stabileşte şi Legea 18/1991; O.U.G. 190/2000 şi O.G 128/1998 – privind metalele preţioase ; Legea 1/2000 etc.

b) Îngrădiri în interes de salubritate şi sănătate publică. Privesc obligaţiile privind igiena construcţiilor, canalizare, protecţia mediului înconjurător (Legea 114/1996).

c) Îngrădiri în interes cultural, istoric şi arhitectural. Legea 50/1991 prevede necesitatea unor avize eliberate de instituţiile de specialitate (Comisia naţională pentru protecţia monumentelor, ansamblurilor şi siturilor; departamentul pentru urbanism şi amenajarea teritoriului; Ministerul mediului etc.).

d) Îngrădiri în interes economic sau fiscal. Legea 18/1991 stabileşte astfel unele obligaţii în scopul

de a asigura cultivarea terenurilor şi protecţia solului, schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor arabile, ameliorarea solului.

Constituţia, art. 44 pct. 5: folosirea de către autoritatea publică a subsolului oricărei proprietăţi imobiliare pentru lucrări de interes general (cu o justă despăgubire).

Unele îngrădiri rezultă din regimul juridic al producerii, transportului şi folosirii energiei electrice sau din regimul juridic al apelor, al telecomunicaţiilor.

Page 68: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

68

e) Îngrădiri în interes de apărare a ţării. Prin crearea unor zone militare ori de protecţia aeroporturilor, porturilor sau alte asemenea obiective.

f) Servituţile aeronautice. Interzicerea amplasării de lucrări, construcţii sau instalaţii în apropierea locurilor de decolare – aterizare care pot periclita siguranţa zborurilor.

g) Îngrădirile proprietăţii situate în zona de frontieră. Lucrări sau activităţi precum: mineritul, exploatarea de gaze sau ţiţei, de ape minerale, ape termale, exploatări forestiere, balastiere sau cariere, îndiguiri, construcţii şi amenajări turistice, prospecţiuni geologice, în zona de frontieră pe o adâncime de 500 m de la linia de frontieră spre interior se pot executa numai cu avizul poliţiei de frontieră. (Legea 243/2002).

h) Alte îngrădiri. – respectarea unei distanţe minime de calea ferată, pentru

construcţii; – cele care rezultă din regimul juridic al apelor, pădurilor

sau construirii drumurilor. i) Îngrădiri privind unele bunuri mobile. Se referă la

bunuri care nu pot fi vândute liber la particulari ori care nu pot fi folosite decât în anumite condiţii: medicamentele şi substanţele toxice; stupefiantele; armele şi muniţiile; bunurile din fondul arhivistic şi din patrimoniul naţional, cultural.

2) Îngrădiri legale de interes privat. În general, astfel de îngrădiri decurg din raporturile de vecinătate şi le întâlnim în Codul civil ca servituţi naturale sau legale (art. 578 – 585 şi art. 586 – 619). Cele naturale se nasc din situaţia naturală a locurilor iar cele legale din obligaţia impusă de lege.

a) Servituţi naturale. Privite ca îngrădiri ale dreptului de proprietate:

– obligaţia de grăniţuire – art.548 c.c îndreptăţeşte pe orice proprietar să impună vecinului său grăniţuirea proprietăţii sale. ( fixarea liniei de hotar prin semne exterioare vizibile ). Se poate face pe cale amiabilă sau de către justiţie.

Page 69: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

69

– obligaţia de a contribui la îngrădirea proprietăţii – prevăzută de art.585 Cod Civil.

– obligaţia referitoare la scurgerea apelor – art. 578 Cod civil dispune că locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg firesc din locurile superioare fără ca omul să fi contribuit la aceasta. Proprietarul locului inferior nu poate ridica stavile care să oprească scurgerea apelor. Această îngrădire se referă numai la apele ce curg în mod natural şi nu de la apa ce se scurge de pe streaşina unei case sau apele ce provin de la o instalaţie.

– Îngrădirea referitoare la izvoare. Proprietarul ce are un izvor pe proprietatea sa nu poate vătăma dreptul proprietarului inferior (art.579c.c) şi nu-i poate schimba cursul.

b) Servituţi legale. – îngrădirea privind trecerea pe locul vecin –

proprietarul unui teren înfundat poate cere vecinului său un drept de trecere la calea publică şi pentru exploatarea terenului cu obligaţia de despăgubire (art. 616 c.c.). Nu se acordă acest drept dacă terenul a devenit înfundat prin fapta proprietarului (vânzare, împărţeală etc.).

– îngrădirea referitoare la vederea pe proprietatea vecinului - art. 611–613 c.c. menţionează faptul că un proprietar nu poate să-şi deschidă o vedere dreaptă asupra proprietăţii vecinului prin ferestre, balcoane, terase deschise paralel cu linia despărţitoare decât dacă, între zidul în care se găseşte fereastra ori între limita exterioară a balconului, terasei şi linia despărţitoare există o distanţă de cel puţin 1,90 m. Pentru ferestre, balcoane ori terase oblice adică deschise în planuri formând un unghi drept cu linia despărţitoare, distanţa trebuie să fie de 0,50m. Dacă sunt ferestre de lumină şi nu de vedere nu mai există o asemenea îngrădire.

– Îngrădirea referitoare la plantaţii sau construcţii. Proprietarul unui teren se poate apropia cu plantaţiile lui

de terenul vecin dacă respectă distanţa faţă de linia despărţitoare prevăzută prin regulamente particulare ori prin

Page 70: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

70

obiceiuri constante şi recunoscute (art. 607 c.c.) iar în lipsa acestora, dacă se respectă distanţa de 2m. pentru arborii înalţi şi 0,5m. pentru celelalte plantaţii.

e) – alte îngrădiri ale proprietăţii. – servitutea de picătură a streşinilor (apele din ploaie să

nu cadă pe fondul vecinului (art.615c.c.)). – servitutea prevăzută de legea petrolului (Legea

nr=134/1995) priveşte accesul în terenurile necesare operaţiunilor tehnice.

Îngrădiri convenţionale. Astfel de îngrădiri sunt acceptate unanim de practica

judecătorească şi nu sunt interzise de lege. Un proprietar ce îşi înstrăinează bunul poate conveni cu dobânditorul ca dreptul de proprietate dobândit prin acea convenţie să sufere anumite îngrădiri: să nu construiască sau să nu planteze pe teren decât în anumite condiţii de distanţă, înălţime dar respectând în acelaşi timp şi legea. Este permis de asemenea ca dobânditorul să-şi asume obligaţia de a nu înstrăina bunul. Această inalienabilitate nu trebuie să fie însă perpetuă, o astfel de clauză fiind lovită de nulitate absolută: ca şi atunci când nu se invocă un interes legitim şi serios.

Ex. Donatorul care şi-a rezervat un drept de uzufruct asupra bunului dăruit stipulează inalienabilitatea temporară în scopul ca bunul să nu iasă din patrimoniul donatorului pentru a nu fi obligat a avea raporturi juridice cu alte persoane pe timpul acestui uzufruct.

Ex. Donatorul stipulează inalienabilitatea şi indisponibilitatea temporară cu scopul ca acest bun să nu poată ieşi din patrimoniul beneficiarului până la majorat.

Îngrădiri pe cale judecătorească. Posibilitatea stabilirii unor astfel de îngrădiri rezultă din

dispoziţiile art.44 pct.7 din Constituţie, care prevede exercitarea dreptului de proprietate prin asigurarea unei bune

Page 71: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

71

vecinătăţi precum şi din dispoziţiile art.588 c.c. potrivit cărora proprietarii sunt supuşi la diferite obligaţii unul faţă de altul chiar în lipsa unei convenţii, astfel:

– un proprietar nu poate face, pe terenul său, săpături ce ar putea produce slăbirea sau dărâmarea unei construcţii de pe terenul vecin;

– permisiunea de a intra în curtea vecinului pentru executarea unor reparaţii sau alte lucrării necesare unui zid;

– nu se pot aduce prejudicii vecinilor ca urmare a exercitării unor activităţi cu caracter economic ce ar produce zgomote asurzitoare sau care degajă un miros insuportabil.

Toate aceste situaţii dar şi altele pot constitui obiectul unor litigii ce sunt soluţionate prin hotărâri judecătoreşti şi care au la bază, în special exercitarea abuzivă a atributelor dreptului de proprietate.

III. Exproprierea şi rechiziţia. 1. Expropierea şi Confiscarea. Îngrădirile dreptului de proprietate sunt distincte de

expropiere sau confiscare, ultimele două ducând de fapt la încetarea dreptului de proprietate.

În anumite situaţii, interesul social poate conduce nu numai la limitarea exerciţiului unor atribute ale dreptului de proprietate ci chiar la pierderea acestuia cu privire la imobile (terenuri şi construcţii) care pot fi expropiate şi în consecinţă trecute în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ teritoriale, cu plata unor despăgubiri către proprietar.

Există chiar prevedere constituţională în sensul că ”Nimeni nu poate fi expropiat decât pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire” (art.41.).

Page 72: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

72

De asemenea, art. 481 c.c. dispune că ”Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire”.

Legea nr. 33/1994 privind expropierea pentru cauză de utilitate publică, reprezintă legă cadru pentru instituţia expropierii.

Definiţie, actul puterii de stat prin care se realizează (în condiţiile legii) trecerea în proprietate publică a unor bunuri imobile (parţial sau total), proprietate privată, necesare executării unor lucrări de interes public, în schimbul unei despăgubiri.

În privinţa confiscării, tot dispoziţiile Constituţiei prevăd posibilitatea ca bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii să poată fi confiscate.

Dispoziţiile art. 44 prevăd însă că averea dobândită licit nu poate fi confiscată iar caracterul licit al dobândirii se prezumă.

Confiscările dispuse potrivit legii se aduc la îndeplinire de către organele care au dispus confiscarea iar cele dispuse de procurori şi instanţe se aduc la îndeplinire de către organele competente ale Ministerului Administraţiei şi Internelor împreună cu cele ale Ministerului Finanţelor.

Obiectul expropierii. Potrivit art.2 din Legea 33/1994, pot fi expropiate

bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau juridice, cu sau fără scop lucrativ, precum şi cele aflate în proprietatea privată a comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor.

În consecinţă, nu pot fi expropiate imobilele ce aparţin proprietăţii publice şi nici cele aflate în proprietatea privată a statului (autoexpropiere).

Bunurile imobile aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ teritoriale pot forma obiectul expropierii dacă utilitatea publică este de interes naţional.

Condiţiile expropierii.

Page 73: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

73

a) Cauza de utilitate publică. Instanţele judecătoreşti vor putea dispune expropierea numai după ce utilitatea publică s-a declarat potrivit legii.

Utilitatea publică priveşte lucrări de interes naţional sau de interes local. Legea nr. 33/1994 determină ce lucrări sunt de utilitate publică prin art.6. Exemplificativ se pot enumera: lucrări de prospecţiuni şi explorări geologice, extracţia şi prelucrarea mineralelor, producerea energiei electrice, căi de comunicaţii, alimentarea cu energie electrică, telecomunicaţii, gaze, termoficare, apă etc.

Potrivit legii 138/2004 privind îmbunătăţirile funciare pot constitui cauză de utilitate publică naţională sau locală şi amenajările de îmbunătăţiri funciare – irigaţii, drenaj, desecare, combaterea eroziunii solului etc.

Utilitatea publică se declară de Guvern pentru lucrările de interes naţional şi de Consiliile Judeţene şi Consiliul Municipiului Bucureşti pentru cele de interes local. În situaţii excepţionale, utilitatea publică se poate declara şi prin lege.

Actul de declarare a utilităţii publice este adus la cunoştinţa publică cu excepţia lucrărilor privind apărarea ţării şi siguranţa naţională.

Dreaptă şi prealabilă despăgubire. După declararea utilităţii publice, statul, în calitate de

expropriator, prin organele sale va întocmi planurile privind imobilele propuse cu indicarea proprietarilor precum şi a ofertelor de despăgubire. Aceste documente se depun la consiliul local al localităţii pe teritoriul cărora se află imobilele.

Propunerile de expropiere se vor notifica persoanelor fizice sau juridice titulare de drepturi reale. Aceştia pot formula întâmpinare la aceste propuneri în termen de 45 zile, ce se va depune la primar care va consemna oferta de despăgubire şi pretenţiile proprietarului.

Page 74: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

74

În termen de 30 zile, dosarul respectiv se înaintează Secretariatului General al Guvernului sau Consiliului Judeţean, după caz.

Întâmpinările se soluţionează în 30 zile, de către comisii special constituite iar hotărârea se comunică în 15 zile de la adoptare. Dacă se respinge propunerea expropriatorului, acesta are posibilitatea să revină cu noi propuneri.

În cazul respingerii şi a acestor oferte, expropriatorul sau titularii dreptului de proprietate pot contesta această hotărâre, în termen de 15 zile de la comunicare, la Curtea de Apel în baza Legii Contenciosului administrativ.

Stabilirea despăgubirii pentru expropiere se face de Tribunalul competent teritorial iar hotărârea este supusă căilor de atac.

Ipoteca şi privilegiul se strămută de drept asupra despăgubirilor stabilite iar servituţile stabilite prin fapta omului se sting dacă devin incompatibile cu noul statut juridic.

Uzul, uzufructul, abitaţia şi superficia şi orice alte drepturi reale se sting prin efectul expropierii, titularii având dreptul la despăgubiri.

Hotărârea judecătorească de expropiere. Competent este, Tribunalul de pe teritoriul unde este situat imobilul. Se sesizează la cererea expropriatorului.

Eliberarea titlului executoriu şi punerea în posesie a expropriatorului se face pe baza unei încheieri a instanţei ce constată îndeplinirea obligaţiilor privind acordarea despăgubirilor.

Efectele expropierii. Efectul principal este acela al trecerii imobilului din

proprietatea privată în proprietate publică, prin hotărâre judecătorească, liber de orice sarcină.

Page 75: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

75

2. Rechiziţia publică Reprezintă o măsură excepţională prin care autorităţile

publice împuternicite prin lege, obligă agenţii economici, instituţiile publice precum şi alte persoane juridice sau fizice la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile către forţele destinate apărării naţionale sau autorităţilor publice competente.

Este reglementată prin Legea 132/18.07.1997. Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi

rechiziţionate definitiv cu plata unor despăgubiri băneşti, aceste bunuri trecând în proprietate publică.

Rechiziţionarea de bunuri şi chemarea persoanelor fizice pentru prestări de servicii în interes public se dispune în următoarele cazuri:

a) declararea mobilizării generale sau parţiale ori a stării de război;

b) instituirea stării de asediu sau de urgenţă; c) în caz de concentrări, exerciţii şi antrenamente de

mobilizare; d) în cazul prevenirii, localizării şi înlăturării unor

dezastre. Bunurile se rechiziţionează numai în baza unui ordin de

predare emis de autorităţile competente. La predare se încheie un proces verbal în care se trec datele de identificare, starea şi valoarea bunurilor.

Proprietarii şi deţinătorii legali au următoarele drepturi: – dreptul la despăgubiri dacă bunurile au suferit

degradări; – scutirea de impozite şi taxe pe perioada rechiziţiei; – plata serviciilor prestate cu mijloacele rechiziţionate. Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1. Precizaţi care sunt izvoarele care îngrădesc dreptul de proprietate în România.

Page 76: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

76

2. Definiţi exproprierea, rechiziţia şi confiscarea. 3. Explicaţi care sunt condiţiile exproprierii.

TEST: 1. Pot fi supuse exproprierii:

a) bunurile mobile proprietate privată aparţinând comunelor, oraşelor şi judeţelor

b) bunurile imobile proprietate privată aparţinând statului c) bunurile imobile prin natura lor.

2. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică are drept

efect: a) stingerea dreptului de proprietate b) stingerea dezmembrămintelor dreptului de proprietate c) stingerea oricărei acţiuni posesorii.

3. Despăgubirea stabilită de instanţă în caz de

expropriere: a) se compune numai din valoarea reală a imobilului b) trebuie să acopere şi prejudiciul cauzat prin expropriere

proprietarului sau altor persoane îndreptăţite c) se plăteşte, în principiu, în termen de cel mult 30 de zile

de la punerea în posesie a expropriatorului. 4. Procedura exproprierii:

a) nu poate fi evitată prin cesiune amiabilă b) debutează cu declararea utilităţii publice c) este o procedură exclusiv administrativă.

5. În ceea ce priveşte exproprierea: a) instanţa sesizată cu cererea de expropriere este

îndreptăţită să se pronunţe asupra oportunităţii exproprierii

b) transferul dreptului de proprietate are loc în momentul rămânerii definitive a hotărârii

c) imobilul expropriat trece în proprietate publică curăţit de ipotecile si privilegiile ce îl grevau.

Page 77: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

77

CAPITOLUL VIII APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE

ŞI A CELORLALTE DREPTURI REALE Obiectivele cursului

• Precizarea mijloacelor specifice şi nespecifice de apărare a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale;

• Clasificarea acţiunilor folosite în apărarea dreptului de proprietate de către titular şi exercitarea lor;

• Stabilirea conţinutului şi efectul acţiunilor petitorii şi al acţiunilor posesorii;

• Scoaterea în evidenţă a caracterelor juridice ale acţiunilor prin care se tinde apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale.

Concepte cheie

• Acţiuni petitorii; • Acţiuni posesorii; • Acţiuni negatorii; • Acţiuni confesorii

I. Caractere generale Potrivit art. 44 al. 1 şi 2 din Constituţia României, dreptul

de proprietate şi proprietatea privată sunt garantate şi ocrotite în mod egal de lege, indiferent de titular.

Apărarea acestui drept se poate face prin mijloace juridice care pot fi specifice sau nespecifice. Acţiunile folosite de proprietar în apărarea dreptului său tind să înlăture atingerile ce sunt aduse dreptului său şi să ajungă la restabilirea lui.

Page 78: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

78

Principalele acţiuni folosite în apărarea dreptului de proprietate de către titular se împart în două mari categorii:

– acţiunii petitorii; – acţiunii posesorii. La rândul lor aceste acţiuni pot fi: – acţiuni în revendicare; – acţiuni în grăniţuire; – acţiuni negatorii; – acţiuni confesorii. Literatura de specialitate a făcut întotdeauna distincţie

între acţiunile petitorii şi acţiunile posesorii în sensul că acţiunile petitorii sunt acele acţiuni prin intermediul cărora reclamantul urmăreşte valorificarea unui drept real asupra unui bun pe când acţiunile posesorii au drept obiect ocrotirea posesiunii ca simplă stare de fapt.

Această clasificare a acţiunilor în petitorii şi posesorii este considerată ca fiind de fapt o divizare a acţiunilor reale imobiliare întrucât, în dreptul nostru, ocrotirea posesiunii asupra bunurilor mobile se bucură de un regim juridic cu totul diferit.

Astfel, potrivit art.1909 Cod civil „Lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără să fie trebuinţă de vreo curgere de timp”. Aşadar, posesiunea este asimilată, în cazul bunurilor mobile, cu un veritabil titlu de proprietate. În consecinţă posesiunea bunurilor mobile nu ar mai justifica ocrotirea lor pe cale procedurală a acţiunilor posesorii.

Hotărârile judecătoreşti produc efecte diferite în cadrul acţiunilor posesorii şi petitorii. Astfel, hotărârea pronunţată în petitoriu se bucură de autoritate de lucru judecat faţă de o acţiune posesorie. Nu acelaşi lucru se poate spune despre acţiunea posesorie.

Page 79: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

79

II. Acţiunile petitorii Aşa cum am arătat anterior, acţiunile petitorii sunt acele

acţiuni care dau posibilitatea titularului unui drept real asupra unui bun să-şi valorifice acest drept în instanţă.

Aceste acţiuni au drept scop final să stabilească existenţa sau nu a dreptului real invocat iar redobândirea posesiei asupra bunului ce constituie obiectul litigiului este numai unul dintre efectele accesorii ale unor astfel de acţiuni.

Acţiunile petitorii realizează o protecţie juridică deosebită, punând în discuţie însăşi existenţa sau nu a dreptului real invocat şi nu alte aspecte colaterale iar reclamantul trebuie să facă dovada că este titularul dreptului pretins.

Pe de altă parte acţiunile peţitorii se încadrează în categoria generică a acţiunilor reale din considerente legate de faptul că se întemeiază şi apără însăşi dreptul real deosebindu-se de acţiunile personale, acţiuni ce au ca temei numai un drept de creanţă rezultat dintr-o convenţie.

În privinţa condiţiilor de exercitare a unor astfel de acţiuni, trebuie menţionat faptul că cel care introduce o asemenea cerere la instanţă este titularul exclusiv al dreptului real invocat.

Principala acţiune petitorie este acţiunea în revendicare, acţiune ce poate fi exercitată numai de titularul exclusiv al dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. Această acţiune se poate introduce atât împotriva unui posesor neproprietar cât şi împotriva detentorului precar.

O altă acţiune petitorie este acţiunea în grăniţuire întrucât are ca obiect delimitarea proprietăţilor limitrofe. O astfel de acţiune poate avea şi caracter mixt dacă se revendică o parte determinată din terenul limitrof.

Acţiunea în grăniţuire poate fi introdusă atât de nudul proprietar cât şi de titularii altor drepturi reale principale decât proprietatea.

Page 80: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

80

Potrivit art. 584 Cod civil „orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa; cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate”.

Caractere juridice, este o acţiune petitorie, imobiliară şi imprescriptibilă. Este o acţiune situată la limita dintre cele două tipuri de acţiuni (petitorii şi posesorii) deoarece, în general nu pune în discuţie existenţa dreptului real însuşi iar pe de altă parte nu apără posesia ca în cazul strămutării de hotare.

Este o acţiune imobiliară întrucât duce la delimitarea a două fonduri funciare (terenuri).

Este imprescriptibilă întrucât este legată de dreptul de proprietate imobiliară ce este imprescriptibil şi perpetuu. Exercitarea sa nu se stinge prin neuz.

Deoarece tinde la delimitarea unor proprietăţi exclusiv limitrofe, o astfel de acţiune este inadmisibilă între coproprietari.

Efecte. Numai cu privire la delimitarea fondurilor ce aparţin părţilor nu şi cu privire la însuşi dreptul real, astfel că, ulterior se poate introduce o acţiune în revendicare privind suprafaţa determinată de teren, fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat a acţiunii iniţiale de grăniţuire.

III. Acţiunile posesorii Sunt reglementate prin art. 674 – 676 cod procedură

civilă. Legea ocroteşte posesia, independent de existenţa unui

drept real ce ar trebui să se afle la baza ei. Acţiunile posesorii apără posesia împotriva încălcărilor

ce-i sunt aduse, ca stare de fapt pentru a o menţine sau a o redobândi atunci când ea a fost pierdută.

Caracterele juridice: – acţiunile posesorii apără posesia, deosebindu-se de

acţiunile petitorii care apără drepturile reale. Ele nu se

Page 81: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

81

preocupă de existenţa dreptului real ci se referă exclusiv la faptul posesiei care se poate baza, sau nu pe un drept real, deşi prin modalitatea aceasta de ocrotire a posesiei se apără însuşi dreptul real ce se află în spatele acesteia.

– de regulă sunt acţiuni imobiliare deoarece ocrotesc posesia bunurilor imobile şi drepturile reale susceptibile de a fi dobândite prin uzucapiune.

În materia bunurilor mobile, în condiţiile art. 1909 c.c., posesia se confundă cu dreptul real sau cu proprietatea. În această materie posesorul se confundă cu petitorul mai exact posesorul este absorbit de petitoriu.

– acţiunile posesorii pot fi exercitate timp de un an de la tulburarea sau atingerea adusă posesiei.

Acţiunile posesorii şi drepturile reale. – toate drepturile reale sunt susceptibile de posesie şi,

deci, fiecare drept real, poate fi apărat prin acţiuni posesorii; – cel ce deţine bunul în interesul său propriu, în temeiul

unei convenţii încheiate cu posesorul, poate folosi acţiunile posesorii deci pot folosi astfel de acţiuni şi detentorii precari (art.676 c.pr.c);

– uzufructuarul poate exercita acţiunea posesorie chiar faţă de nudul proprietar;

– numai servituţile aparente şi continue pot fi apărate prin acţiuni posesorii (art.675 c.pr.civilă). Cele neaparente şi discontinui stabilite prin fapta omului nu pot fi apărate prin acţiunile posesorii.

Utilizarea acţiunilor posesorii: – datorită avantajelor acestor acţiuni sub raport probatoriu, faţă de acţiunile petitorii, astfel de acţiuni se folosesc în practică înlocuind acţiunea în revendicare chiar de către titularul dreptului de proprietate. În cazul în care proprietarul a pierdut acţiunea posesorie poate intenta ulterior şi o acţiune petitorie fără a se încălca prin aceasta autoritatea de lucru judecat întrucât nu există identitate de cauză juridică.

Page 82: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

82

Felurile acţiunilor posesorii. Dreptul nostru cunoaşte două categorii de acţiuni

posesorii: – acţiunea posesorie generală (acţiunea în complângere); – acţiunea posesorie în caz de violenţă sau în reintegrare

(reintegranda). Acţiunea posesorie în complângere – se poate folosi

pentru a face să înceteze orice fel de tulburare a posesiei adică tulburarea care provine de la un terţ cu intenţia de a atinge posesia, de a împiedica exerciţiul liber şi efectele juridice ale posesiei, practic o tulburare care implică o pretenţie contrarie altuia şi nu de un caz izolat şi trecător. Ex. Culegerea unui pom, spargerea unui geam etc. (aici avem acţiunea în daune).

Condiţii de exercitare. Să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare . Se

apreciază că un posesor care nu îşi apără posesia timp de un an nu mai merită protecţie. Cu alte cuvinte, acţiunea în complângere, ca de altfel orice acţiune posesorie se prescrie într-un termen de un an.

Posesorul trebuie să se afle în posesie de cel puţin un an şi să facă dovada acestui lucru. Deci, un posesor nu poate exercita acţiunea în complângere de la începutul intrării sale în posesie ci trebuie să aştepte un an. O posesie prea recentă nu este destul de caracterizată pentru a fi protejată prin acţiunea posesorie în complângere.

Posesia trebuie să îndeplinească condiţiile art. 1846 şi art.1847 c.c. adică să nu fie viciată. Ea trebuie să fie, deci, continuă, paşnică, publică şi neprecară. Deci detentorii precari nu pot exercita o astfel de acţiune.

O situaţie specială în cadrul acestui tip de acţiuni posesorii este cererea privind interzicerea lucrărilor noi, cerere formulată de posesor împotriva unui terţ care, prin începerea

Page 83: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

83

unor lucrări pe terenul vecin, ameninţă exercitarea liberă a posesiei. Lucrările noi care provoacă iniţial doar o tulburare eventuală se execută pe terenul celui care îl tulbură pe posesor sau detentor. Acţiunea se introduce înainte ca tulburarea să se fi produs sau înainte ca actul să se fi consumat şi dă posibilitatea posesorului să oprească lucrările înainte de terminarea lor chiar fără a aştepta producerea unui prejudiciu real. Pentru introducerea unei astfel de acţiuni se cer a fi îndeplinite aceleaşi condiţii ca şi pentru acţiunea în complângere tipică.

Acţiunea posesorie în caz de violenţă (reintegranda). Această acţiune presupune o tulburare sau mai precis o

deposedare provocată prin violenţă sau forţă. Din cauza gravităţii acelor care aduc atingere posesiei, legea s-a arătat mult mai largă în reglementare deoarece actele de violenţă cer o acţiune mai rapidă şi justifică o apărare mai uşoară.

De aceea, pentru exercitarea reintegrandei se cere a fi îndeplinită o singură condiţie: să fie exercitată în termen de un an de la tulburare sau deposedare. Nu se cere astfel o posesie de un an şi nici o posesie neviciată.

Se admite că acţiunea în reintegrare poate fi introdusă şi de detentorul precar deoarece trebuie să existe o apărare contra actelor de violenţă şi forţă.

În acest sens, art. 674 al.2 c. pr. civilă prevede că în cazul în care tulburarea sau deposedarea s-a făcut prin violenţă, reclamantul este scutit de a face dovada cerută de pct. 2 şi pct. 3 din acest articol (posedarea cel puţin un an şi neviciată).

IV. Acţiunea în grăniţuire Definiţie. Art. 584 C. civil: „orice proprietar poate obliga

pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa; cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate.”

Page 84: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

84

Prin acţiunea în grăniţuire se urmăreşte determinarea limitelor proprietăţii şi stabilirea traseului real pe care trebuie să-l urmeze titularul, prin hotărâre judecătorească.

Această acţiune îşi justifică raţiunea atât în cazul inexistenţei unei delimitări între proprietăţi cât şi în situaţia în care astfel de semne există dar nu au fost stabilite prin înţelegerea părţilor sau prin hotărâre judecătorească şi sunt contestate de părţi.

Caractere juridice. Este o acţiune: – petitorie; – imobiliară; – imprescriptibilă. Petitorie – se situează la limita dintre acţiunile petitorii

şi posesorii întrucât nu pune în discuţie existenţa dreptului real, în general iar pe de altă parte prin ea nu se apără posesia ca în cazul strămutării de hotare.

Imobiliară – prin intermediul unei astfel de acţiuni se delimitează două fonduri (terenuri) învecinate. Nu este compatibilă cu noţiunea de bunuri mobile.

Imprescriptibilă – este un atribut al dreptului de proprietate imobiliară ce este imprescriptibil şi perpetuu.

Exercitarea acestei acţiuni este o facultate ce nu se stinge prin neuz.

Acţiunea în grăniţuire este inadmisibilă între coproprietari cu privire la fondul ce constituie obiectul coproprietăţii. Este necesar ca, în prealabil să se introducă cerere de ieşire din indiviziune şi numai după aceea se poate cere grăniţuirea suprafeţei atribuite.

Dacă terenul este bun comun, acţiunea trebuie formulată de ambii soţi. Grăniţuirea poate fi cerută de nudul proprietar dar şi de uzufructuar sau superficiar. Nu poate fi promovată de chiriaşi sau arendaşi.

Page 85: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

85

Efecte. Grăniţuirea produce efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor nu şi cu privire la însuşi dreptul real. În consecinţă, oricare dintre vecinii titulari ai dreptului de proprietate poate introduce ulterior o acţiune în revendicare fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat.

Trasarea limitelor dintre cele două fonduri are însă autoritate de lucru judecat între părţile care au participat la proces, o nouă acţiune putând fi introdusă numai dacă aceste limite au dispărut.

V. Acţiunea negatorie Definiţie. Acea acţiune reală prin care titularul dreptului

de proprietate asupra unui bun cere instanţei să stabilească, prin hotărâre, că pârâtul nu este titularul unui drept real, dezmembrământ al proprietăţii, (uz, uzufruct, abitaţie, servitute, superficie) şi să-l oblige la încetarea exercitării nelegitime a unuia din aceste drepturi.

Deci, în acest caz, conflictul există între titularul dreptului de proprietate asupra unui bun şi cel care pretinde că are dreptul să exercite prerogative ce ţin de un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra aceluiaşi bun.

Pârâtul nu neagă dreptul la proprietate al reclamantului ci susţine doar că el este titularul altui drept real asupra bunului .

Pe de altă parte, proprietarul nu are interes să formuleze acţiune în revendicare ( cu toate dificultăţile în dovedirea dreptului de proprietate) iar pe de altă parte acest drept de proprietate nu-i este tăgăduit de adversarul său.

Acţiunea negatorie este imprescriptibilă extinctiv dar prescriptibilă achizitiv în sensul că pârâtul poate invoca dobândirea dezmembrământului respectiv prin uzucapiune.

Page 86: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

86

VI. Acţiunea confesorie Definiţie. Acţiunea ce are ca obiect recunoaşterea de către

pârât a existenţei unui drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate, asupra unui bun ce aparţine, în proprietate, altei persoane precum şi obligarea pârâtului la respectarea acestui drept.

Această acţiune este asemănătoare cu acţiunea în revendicare întrucât tinde la recunoaşterea unui drept subiectiv dar nu de proprietate ci a unuia din dezmembrămintele sale.

Ea poate fi intentată şi împotriva proprietarului bunului. Spre deosebire de acţiunea în revendicare, acţiunea

confesorie este prescriptibilă (în termenul general de prescripţie pentru drepturile reale, respectiv 30 ani).

Dispoziţiile art. 557 c. civil, art. 565 C. civil şi art. 639 C. civil prevăd faptul că dezmembrămintele ce constituie obiectul acestor reglementări (uzufruct, uz, abitaţie, servituţi) se sting prin neuz timp de 30 ani.

În aceeaşi perioadă se stinge şi acţiunea ce apără un astfel de dezmembrământ.

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1. Precizaţi care sunt categoriile de acţiuni posesorii. 2. Precizaţi care sunt categoriile de acţiuni petitorii. 3. Care sunt condiţiile de exercitare a acţiunilor posesorii. 4. Definiţi acţiunea negatorie şi cea confesorie.

TEST: 1. Acţiunea în grăniţuire poate fi introdusă:

a) numai de către proprietarii celor două fonduri învecinate

Page 87: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

87

b) de oricare dintre titularii unui dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra fondurilor învecinate

c) de posesorul unuia din fonduri împotriva proprietarului fondului aservit.

2. Pe calea unei acţiuni posesorii, pot fi apărate:

a) servitutea de trecere, indiferent de modul cum a fost constituită

b) servituţile judecătoreşti c) servituţile stabilite prin titlu, chiar dacă nu sunt

continue şi aparente 3. Acţiunea posesorie:

a) este o acţiune reală b) este o acţiune petitorie c) poate avea ca scop încetarea posesiei.

4.Cererile privitoare la posesie vor fi admise în condiţiile:

a) nu a trecut 1 an de la tulburare sau deposedare b) reclamantul dovedeşte că, înainte de această

dată a posedat cel puţin 3 luni c) posesia este recentă.

5. Acţiunea posesorie poate fi introdusă de:

a) posesori, ai vreunui drept de folosinţă asupra bunului respectiv

b) posesori, titulari ai unui drept real asupra bunului respectiv

c) cel ce deţine lucrul în interesul său propriu în temeiul unui contract încheiat cu posesorul indiferent cine ar fi tulburătorul

Page 88: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

88

CAPITOLUL IX ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE

Obiectivele cursului

• Stabilirea condiţiilor de exercitare a acţiunii în revendicare imobiliară, precum şi a probei dreptului de proprietate;

• Diferenţieri şi asemănări între acţiunea în revendicare imobiliara şi cea mobiliară;

• Influenţa prescripţiei extinctive ca regulă şi ca excepţie în cadrul acţiunii în revendicare imobiliară şi a revendicării mobiliare;

• Fundamentarea efectelor acţiunii în revendicare. Concepte cheie

• Revendicare imobiliară; • Revendicare mobiliară; • Posesie reală; • Posesie utilă; • Cheltuieli utile, voluptorii

I. Noţiune Definiţie. Este acea acţiune reală prin intermediul căreia

proprietarul ce a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.

Este deci o acţiune petitorie ce tinde să stabilească existenţa dreptului de proprietate al reclamantului, redobândirea posesiei ca efect al revendicării fiind numai un efect accesoriu.

Este şi o acţiune reală deoarece însoţeşte, apără şi se întemeiază pe însuşi dreptul real de proprietate. Prin aceasta se

Page 89: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

89

deosebeşte de o simplă acţiune contractuală în restituirea unui bun încredinţat, bazându-se nu pe dreptul de proprietate, ci pe obligaţia de restituire.

Caractere juridice. Aşa cum s-a arătat mai sus, acţiunea

în revendicare este o acţiune petitorie, deosebindu-se de acţiunea posesorie care tinde numai la păstrarea sau redobîndirea posesiei materiale fără a se preocupa de existenţa dreptului de proprietate.

Este, de asemenea, o acţiune reală, deosebindu-se de acţiunile personale care au drept temei un drept de creanţă.

Condiţii de exercitare: – poate fi exercitată o astfel de acţiune numai de titularul

dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. – reclamantul intr-o asemenea acţiune trebuie să fie

proprietar exclusiv al bunului, deci acţiunea în revendicare nu va putea fi intentată de către un proprietar aflat în indiviziune, întrucât aceasta presupune un drept exclusiv şi determinat, drept pe care nu îl poate avea un coindivizior decât în urma partajului.

– nu este admisibilă pentru aceleaşi raţiuni nici acţiunea în revendicare a unui coproprietar, îndreptată împotriva celorlalţi coindiviziori.

II. Acţiunea în revendicare imobiliară Imprescriptibilitatea unei astfel de acţiuni sub aspect

extinctiv. Dacă s-ar avea în vedere Dispoziţiile art. 1890 C. Civil, ca acţiune reală, acţiunea în revendicare ar trebui să fie prescriptibilă în termen de 30 ani.

În realitate, atât practica cât şi literatura de specialitate admit că o astfel de acţiune este în realitate imprescriptibilă, pornindu-se de la ideea perpetuităţii dreptului de proprietate.

Page 90: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

90

Proprietarul poate pierde totuşi proprietatea, dacă un altul a dobândit-o prin uzucapiune (prescripţia achizitivă).

De la acest principiu al imprescriptibilităţii acţiunii în revendicare a imobilelor, există o excepţie prevăzută de art. 520 c. pr. civilă potrivit căruia, în cazul vânzării la licitaţie a unui bun imobil supus urmăririi silite, acel bun nu mai poate fi revendicat de proprietar dacă au trecut mai mult de 3 ani de la licitaţie, respectiv de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară.

O altă excepţie este cea prevăzută de art. 498 c. civil, ce reglementează avulsiunea, text ce prevede un termen de 1 an pentru revendicarea porţiunii de pământ smulsă prin forţa apelor şi alipită altui teren cu proprietar diferit.

Proba dreptului de proprietate. a) Se aplică regula generală în sensul că reclamantul are

sarcina dovedirii dreptului de proprietate (actori incumbit probatio).

Pârâtul posesor are o situaţie pasivă, în favoarea sa operând prezumţia de proprietate dedusă din simplul fapt al posesiei.

În practică se întâmpină destule greutăţi în privinţa dovedirii dreptului de proprietate, aceste greutăţi datorându-se următoarelor:

– în foarte multe cazuri, mai ales în trecut, nu s-au redactat înscrisuri doveditoare ale transmiterii dreptului de proprietate;

– în cazul întocmirii unor astfel de înscrisuri, ele nu sunt însoţite de planuri topografice înscrise;

– insuficienta putere probatorie a titlurilor de proprietate deoarece în sistemul nostru legislativ, înscrisul translativ de proprietate nu poate face dovada deplină şi inatacabilă a dreptului de proprietate decât dacă emană de la adevăratul proprietar (toţi autorii anteriori au fost adevăraţi proprietari („probatio diabolica”).

Page 91: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

91

– principiul relativităţii actelor juridice din legislaţia noastră (actele produc efecte numai între părţile care le-au încheiat, ele nefiind opozabile terţilor: „res inter alios acta aliis neque nocero, neque prodesse potest”) poate conduce la situaţia ca, în cazul prezentării unui astfel de act juridic, pârâtul să pretindă că acel act nu-i este opozabil. Proba certă, nediscutabilă a proprietăţii este dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune sau ocupaţiune.

În situaţia în care ambele părţi prezintă înscrisuri şi provin de la acelaşi autor:

– prioritate are cel care îndeplineşte primul formalităţile de publicitate imobiliară chiar dacă actul (înscrisul) fusese încheiat ulterior celuilalt.

– dacă nici una dintre parţi nu a îndeplinit această formalitate, are prioritate titlul cel mai vechi în timp.

– dacă titlurile provin de la autori diferiţi, instanţa trebuie să procedeze, la o comparare a celor două titluri acordând prioritate celui care este mai bine caracterizat.

– dacă numai o parte prezintă un titlu constatator, deosebim astfel:

a) – pârâtul are titlul, acţiunea în revendicare fiind respinsă.

b) – reclamantul are titlul – acţiune admisibilă. c) – dacă nici una dintre parţi nu are titlu şi nici nu poate

invoca dobândirea prin uzucapiune sau ocupaţiune există tentaţia de a se da câştig de cauza posesorului.

Practica judecătorească a stabilit însă că nu se impune o respingere de plan a acţiunii în revendicare în astfel de cazuri, urmând a se proceda la o comparare a celor două posesii în conflict, câştigând cel are cere o posesie mai bine caracterizată.

Page 92: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

92

III. Acţiunea în revendicare mobiliară O astfel de acţiune se deosebeşte radical de revendicare

imobiliară, întrucât dispoziţiile art. 1909 C. civil creează în favoarea posesorului bunului mobil o prezumţie absolută de proprietate. Acest fapt duce la concluzia că o astfel de acţiune în revendicare de către cel ce se pretinde a fi proprietar este aproape cu neputinţă.

Regula instituită de art. 1909 C. civil este aceea că, în materia bunurilor mobile, posesia de bună credinţă valorează titlul de proprietate.

Bunuri în privinţa cărora se aplica articolul 1909 al. 1 C. Civil

– această regulă se aplică numai bunurilor mobile corporale, numai ele fiind susceptibile de detenţiune materială. Există o singură excepţie, când şi bunurile încorporale pot fi obiect de posesie şi anume titlurile la purtător.

– bunul mobil respectiv trebuie să fie privit în mod individual, art. 1909 C. civil neaplicîndu-se bunurilor mobile ce formează o universalitate, ex. nu se aplică unei succesiuni mobiliare.

– sunt anumite bunuri corporale cărora nu li se aplică regula menţionată, şi anume:

a) bunurile mobile proprietate publică a statului sau a unităţilor sale administrative, ca bunuri imprescriptibile.

b) bunuri mobile considerate ca accesorii ale unui imobil, ex. mobilierul dintr-un imobil.

Invocarea prevederilor art. 1909 C. Civil Prevederile art. 1909 al. 1 C. civil pot fi invocate numai

de terţul dobânditor care, cu bună credinţă, dobândeşte bunul de la un detentor precar căruia adevăratul proprietar i l-a încredinţat de bună voie.

Page 93: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

93

Deci: – terţul dobândeşte bunul de la un detentor precar şi nu de

la adevăratul proprietar. – adevăratul proprietar s-a desesizat de bună voie de bun,

încredinţându-l detentorului precar (dacă bunul a fost pierdut sau furat de la proprietar nu sunt aplicate regulile art. 1909 al. 1 C. Civil).

– detentorul precar nu poate invoca împotriva proprietarului aplicarea acestor prevederi.

Condiţiile posesiei cerute pentru aplicarea art. 1909 al. 1 C. Civil

– Posesie reala (animus şi corpus) – Posesie utilă, neviciată, conformă cerinţelor prescrise

de art. 1847 C. Civil – Posesie de bună credinţă (este şi o calitate a posesiei) – Nu necesită unirea posesiei cu un just titlu ca elemente

separate de buna credinţă. Neaplicarea art. 1909 al. 1 C. civil în privinţa bunurilor

pierdute, furate Articolul 1909 al. 2 C. civil prevede că regulile al. 1 nu

sunt aplicabile ori de câte ori lucrul a fost pierdut de proprietar sau i-a fost furat.

Al. 2 al art. 1909 C. civil are drept premisă că bunul se află în posesia unui terţ dobânditor de bună credinţă care a dobândit acest bun de la hoţ sau găsitor. Nu se au în vedere ipoteze că bunul este chiar la hoţ sau la găsitor, ori la un terţ dobânditor de rea credinţă.

Cel care revendică un bun mobil în temeiul art. 1909 al. 2 C. civil trebuie să dovedească:

– că el a fost posesor al bunului; – că acel bun a ieşit din patrimoniul sau fără voia sa; – bunul revendicat este identic cu cel pierdut sau furat; că nu a trecut mai mult de 3 ani de la deposedare.

Page 94: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

94

Acesta este un termen de decădere şi nu de prescripţie, deci nu poate fi suspendată curgerea sa.

Când terţul dobânditor a fost de bună credinţă cumpărând un bun ce fusese pierdut sau furat, iar cumpărarea s-a făcut într-un loc public unde astfel de operaţii se fac în mod curent şi obişnuit, art. 1910 C. civil instituie prevederea de a obliga pe adevăratul proprietar ce revendică bunul, să restituie terţului dobânditor preţul plătit.

Când acţiunea în revendicare se poartă împotriva posesorului de rea credinţă, a hoţului sau a găsitorului, este perfect admisibilă, această posesie neavând valoarea unui titlu de proprietate.

Acţiunea în revendicare este imprescriptibilă şi dacă priveşte un bun mobil.

IV. Efectele acţiunii în revendicare: A. Restituirea lucrului. Lucrul de restituire, liber de orice

sarcini cu care putea fi grevat prin voinţa posesorului neproprietar în virtutea regulii: resolute iure dantis resolvitur ius accipientis.

Restituirea se face în natură, în principiu. Dacă nu mai este posibilă, va fi înlocuită cu o restituire prin echivalent. Dacă bunul pierit a fost asigurat, posesorul va restitui indemnizaţia de asigurare, iar dacă a fost expropriat, se va restitui indemnizaţia de expropriere primită.

B. Restituirea fructelor. Este necesar a se face distincţie între posesorul de bună sau rea credinţă.

Posesorul de bună credinţă (care nu a cunoscut viciul titlului) va putea păstra fructele încasate sau percepute până la data introducerii acţiunii în revendicare.

Posesorul de rea credinţă trebuie să restituie toate fructele lucrului percepute sau nepercepute sau valoarea lor dacă le-a

Page 95: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

95

consumat sau a neglijat să le perceapă. Are însă dreptul să reţină cheltuielile făcute cu perceperea fructelor.

C. Cheltuielile efectuate de posesor Cheltuielile necesare sunt acelea care a trebuit să fie

făcute pentru însăşi conservarea bunului. Posesorul de bună sau rea credinţă are dreptul sa ceară restituirea lor.

Cheltuielile utile sau ameliorările, sunt cele care aduc totuşi un folos prin faptul că sporesc valoarea bunului. Posesorul are dreptul numai la o restituire parţială, reprezentând sporul de valoare pe care aceste cheltuieli le-au adus bunului.

Cheltuielile voluptorii sau de plăcere nu măresc valoarea bunului. Posesorul nu are dreptul să ceară restituirea lor.

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1. Care este aplicabilitatea art.1890 din codul civil, sub aspectul prescripţiei extinctive sau extensive?

2. Care sunt greutăţile şi cum se realizează ele atunci când se cere efectuarea probei dreptului de proprietate?

3. Căror bunuri mobile li se aplică dispoziţiile art.1909 al.1 din Codul civil?

4. Care sunt condiţiile cerute pentru aplicarea art.1909 al.1 Cod civil?

TEST: 1. Acţiunea în revendicare:

a) se introduce de către posesorul neproprietar b) se introduce de către proprietarul neposesor c) este o acţiune petitorie personală

Page 96: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

96

2. În cadrul acţiunii ce are ca obiect revendicarea unui imobil dacă numai una dintre părţi are un titlu asupra imobilului, atunci:

a) dacă pârâtul are titlul, acţiunea reclamantului nu se admite

b) dacă reclamantul are titlul, acţiunea reclamantului se admite, dacă titlul provine de la pârât

c) dacă reclamantul are titlu, acţiunea reclamantului se admite, chiar dacă titlul provine de la el însuşi.

3. În cazul admiterii acţiunii în revendicare:

a) fructele se cuvin posesorului până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de admitere a acţiunii, dacă posesorul a fost de bună-credinţă

b) dacă posesorul a fost de rea-credinţă este obligat să restituie fructele bunului, dar numai pe cele percepute

c) de la data introducerii acţiunii fructele se restituie proprietarului

4.Acţiunea în revendicarea unui bun mobil:

a) se prescrie în termen de 3 ani dacă se introduce împotriva unui dobânditor, posesor de rea-credinţă

b) se prescrie în termen de 3 ani dacă se introduce împotriva unui dobânditor, posesor de bună-credinţă

c) este imprescriptibilă când se introduce împotriva hoţului, găsitorului sau a unui dobânditor de rea-credinţă.

5. Dacă o persoană dobândeşte un bun mobil de la un hoţ

sau găsitor ştiind acest lucru, atunci: a) are calitatea de posesor de bună-credinţă b) are calitatea de posesor de rea-credinţă c) are calitatea de detentor precar

Page 97: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

97

CAPITOLUL X MODURILE DE DOBÂNDIRE

A DREPTULUI DE PROPRIETATE Obiectivele cursului

• Stabilirea modurilor legale prin care se poate dobândi dreptul de proprietate şi implicit a drepturilor reale care însoţesc acest drept de proprietate;

• Efectuarea, pentru însuşire a materiei, a unei clasificări a modurilor de dobândire a dreptului de proprietate;

• Definirea fiecărui mod de dobândire a dreptului de proprietate

Concepte cheie

• Ocupaţiunea; • Tradiţiunea; • Accesiunea; • Aluviunea; • Uzucapiunea (prescripţia achizitiva); • Adjuncţiunea; • Confuziunea.

I. Noţiuni generale Modurile de dobândire a proprietăţii sunt, de fapt,

mijloacele juridice prin care se dobândeşte dreptul de proprietate. Aceste moduri de dobândire se aplică, de regulă, şi celorlalte drepturi reale. Ele se aplică ambelor forme fundamentale ale proprietăţii recunoscute de Constituţie şi celelalte legi, respectiv: proprietatea publică şi proprietatea privată, deşi, în privinţa proprietăţii publice putem întâlni unele moduri specifice de dobândire: exproprierea pentru utilitate

Page 98: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

98

publică, achiziţiile publice, trecerea unor bunuri din proprietatea privată a statului sau unităţilor administrativ teritoriale în domeniul public al acestora.

O enumerare a modurilor de dobândire a proprietăţii, o întâlnim în dispoziţiile art. 644 şi art. 645 C. Civil: succesiunea, legatul, convenţia, tradiţiunea, accesiunea, prescripţia, legea şi ocupaţiunea. Această enumerare mai trebuie completată cu: hotărârea judecătorească, posesia de bună credinţă a bunurilor mobile, dobândirea fructelor de posesorul de bună credinţă, etc.

II. Clasificare

1. După întinderea dobândirii: – moduri de dobândire universală sau cu titlu universal

(succesiunea şi legatele universale şi cu titlu universal) – moduri de dobândire cu titlu particular, când se referă la

unul sau mai multe bunuri individual determinate (se întâlneşte la toate celelalte moduri de dobândire).

2. După momentul când operează transmisiunea: – moduri de dobândire între vii: convenţia, tradiţiunea,

accesiunea, prescripţia, legea şi ocupaţiunea; în acest caz dobândirea operează din momentul încheierii actului juridic ori momentul convenit de părţi.

– moduri de dobândire pentru cauza de moarte (mortis causa), şi anume: succesiunea, legatul.

3. După situaţia juridică a bunului în momentul dobândirii:

– moduri de dobândire originare, (ocupaţiunea, dobândirea fructelor de posesorul de bună credinţă). Nu comportă o transmisiune juridică a dreptului deoarece bunul nu aparţine nimănui în momentul dobândirii dreptului.

– moduri de dobândire derivate, ce presupun un transfer al dreptului de la o persoană la alta.

Page 99: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

99

4. După caracterul transmisiunii: – moduri de dobândire cu titlul oneros, când dobânditorul

este obligat să dea un lucru ori să facă o prestaţie în schimb: convenţia, tradiţiunea.

– moduri de dobândire cu titlu gratuit, legatul, donaţia, succesiunea.

În prezenta expunere nu ne vom preocupa de succesiuni (ce formează o materie distinctă) de posesia de bună credinţă şi dobândirea fructelor de posesorul de bună credinţă.

III. Legea Ca mod de dobândire a proprietăţii, sunt considerate toate

acele moduri care sunt arătate separate în codul civil: – dobândirea fructelor prin posesia de bună credinţă (art.

485 C. Civil); – dobândirea coproprietăţii zidului comun (art. 597/598

C. Civil), în fond este o vânzare silită; – dobândirea mobilelor prin posesia de bună

credinţă (art. 1909).

IV. Tradiţiunea – predarea sau remiterea materiala a lucrului.

A avut o largă aplicare în dreptul roman, deoarece

convenţia nu crea decât efectul de a naşte obligaţia de a transfera proprietatea, transfer care se face efectiv prin tradiţiune.

În prezent, ea nu mai are o semnificaţie tot aşa de importantă întrucât în dreptul modern, prin simpla încheiere a convenţiei chiar neurmată de predarea materială a lucrului, se transferă dreptul de proprietate la dobânditor (art. 971 şi art. 1295 C. Civil).

Page 100: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

100

Se întâlneşte în cazul darului manual care se execută imediat, prin predarea materială fără a fi necesară o altă formalitate.

Tradiţiunea operează transferul proprietăţii şi în cazul titlurilor de valoare la purtător.

În cazul convenţiei privind bunurile de gen, care se individualizează şi se predau ulterior, convenţia transferă proprietatea în momentul individualizării ori determinării.

V. Ocupaţiunea

Constă în luarea în posesie a unui bun, care nu aparţine

nimănui, cu intenţia de a deveni proprietarul său. La ora actuală, în condiţiile în care art. 499 şi art. 646 C.

civil dispun că toate bunurile fără stăpân şi cele ale persoanelor care mor fără moştenitor sau ai căror moştenitori nu le-au acceptat se cuvin statului, acest mod de dobândire al proprietăţii are un domeniu de aplicaţie din ce în ce mai rar.

Se apreciază că un astfel de mod de dobândire întâlnim în următoarele cazuri: apa de băut luată de la un izvor natural, vânatul şi peştele capturat în condiţii legale, precum şi bunuri părăsite (nu şi cele pierdute sau furate).

VI. Hotărârea judecătorească Hotărârile judecătoreşti sunt declarative de drepturi –

recunosc un drept născut anterior, şi nu acordă un drept nou sau constituire de drepturi.

Aceste ultime hotărâri pot fi considerate ca moduri de dobândire a proprietăţii:

– ordonanţa de adjudecare prin care se definitivează executarea silita;

– hotărârea judecătorească de expropriere.

Page 101: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

101

VII. Accesiunea Încorporarea materială a unui lucru mai puţin important

în altul mai important – art. 488 C. Civil. Dacă cele două lucruri aparţin la proprietari diferiţi,

titularul lucrului mai important devine si titular al dreptului asupra lucrului mai puţin important.

Dacă bunul încorporat nu ar aparţine nimănui, accesiunea apare ca o ocupaţiune.

Art. 482 C. civil defineşte mai larg accesiunea: proprietatea asupra unui bun mobil sau imobil dă drept asupra a tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce se uneşte, ca accesoriu, cu lucrul în mod natural sau artificial. Accesiunea poate fi, după obiectul principal, imobiliară sau mobiliară. Se mai poate împărţi în accesiune naturală sau artificială.

Accesiunea imobiliară naturală. a) aluviunea – art. 495/496 C. civil – creşterile de pământ

ce se fac succesiv şi pe nesimţite pe malurile apelor curgătoare, precum şi pământurile ramase după retragerea apelor curgătoare se numesc aluviuni şi se cuvin proprietarului fondului riveran.

De la aceste reguli fac excepţie: – pământurile rămase după retragerea apelor (lacuri,

iazuri, heleştee) care rămân în proprietatea aceluia căruia i-au aparţinut.

– albia apei curgătoare care şi-a schimbat cursul rămâne proprietatea proprietarilor mărginaşi care în termen de 1 an pot aduce apa în vechea albie.

– pământul rămas în urma retragerii mării aparţine domeniului public.

b) avulsiunea – adăugarea la un teren a unei bucăţi de pământ smulsă de la un alt teren, prin acţiunea unei ape.

Aceasta adăugire devine proprietatea proprietarului terenului la care s-a alipit, dacă fostul proprietar nu o revendică

Page 102: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

102

timp de un an. Dacă această bucată a aparţinut domeniului public, revenirea este imprescriptibilă.

c) insulele şi prundişurile – art. 500 C. Civil: insulele şi prundişurile ce se formează în râurile neplutitoare şi nenavigabile sunt ale proprietarului fondului pe care s-au format. Dacă apa este proprietate publică, insulele şi prundişurile vor avea acelaşi regim.

d) accesiunea animalelor – art. 503 C. Civil: „orice animale sau zburătoare sălbatice care trec în cuprinsul nostru se fac ale noastre, pe cât timp rămân la noi, afară numai dacă asemenea trecere s-a ocazionat prin fraude sau prin artificii”.

Trebuie făcute unele distincţii: – pentru animalele ce intră în fondul cinegetic se află legi

speciale. – textul C. civil şi-ar putea găsi aplicare în privinţa unor

animale semisălbatice (porumbeii, albinele), dar care să nu facă parte din domeniul public.

– textul menţionat nu se aplică animalelor domestice. Accesiunea imobiliară artificială. Acest fel de accesiune presupune intervenţia omului şi

implică obligaţia proprietarului ce beneficiază de accesiune de a despăgubi pe cel împotriva căruia operează.

În legislaţia noastră, lucrul principal este terenul, iar proprietarul acestuia devine şi proprietarul construcţiei sau plantaţiei (art. 493/494 C. Civil).

– lucrări făcute de proprietar pe terenul sau cu materialele altcuiva devin proprietatea titularului dreptului asupra terenului, dar cu obligaţia plăţii valorii materialelor de la data efectuării construcţiilor;

– construcţia sau plantaţia făcută pe terenul altcuiva. Proprietarul terenului pe care s-au făcut lucrările devine şi proprietarul acestora, prin accesiune cu obligaţia despăgubirii constructorului.

Page 103: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

103

În acest caz de accesiune, deosebim două situaţii: constructor de bună sau de rea credinţa.

1. Constructorul de rea credinţă – cel care cunoaşte că terenul este al altcuiva.

În acest caz, proprietarul terenului are două posibilităţi (art. 494 C. Civil):

– să păstreze lucrările devenind proprietarul lor în temeiul accesiunii, cu obligaţia de a plăti constructorului valoarea materialelor şi preţul muncii fără a lua în considerare sporirea valorii fondului;

– să oblige pe constructor să-şi ridice construcţiile pe cheltuiala sa, cu obligaţia de a plăti daune interese proprietarului terenului.

Reaua credinţă nu trebuie dedusă numai din lipsa titlului asupra terenului, putându-se verifica dacă proprietarul terenului nu se face vinovat de abuz de drept.

Se impune evitarea pe cât posibil a soluţiei neeconomice a dărâmării construcţiei, fiind preferabilă acordarea de despăgubiri.

Pentru desfiinţarea construcţiilor este necesară autorizaţia administrativă.

2. Constructorul de bună credinţă – nu ştie că terenul aparţine altcuiva, crezând în temeiul unui titlu ale cărui vicii nu le cunoaşte, că-i aparţine.

Proprietarul terenului devine şi proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor fără a mai putea cere dărâmarea şi ridicarea construcţiilor. El trebuie să-l desdăuneze pe constructor în doua modalităţi:

– să achite contravaloarea materialelor şi a muncii; – să plătească o suma egală cu creşterea valorii fondului

ca urmare a efectuării construcţiilor. Constructorul de bună credinţă are faţă de proprietarul

terenului un drept de creanţă şi nu un drept de proprietate asupra construcţiei.

Page 104: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

104

Toate aceste dispoziţii se aplică la construcţii, plantaţii şi lucrări noi şi nu în cazul reparaţiilor ori îmbunătăţirilor care se soluţionează după regulile de la cheltuielile necesare, utile sau voluptorii.

Dispoziţiile art. 494 C. civil nu se aplică celui care a construit fără a avea posesia sau detenţia asupra terenului.

Exercitarea acţiunii în despăgubire a constructorului împotriva proprietarului terenului este prescriptibilă în termenul de drept comun de 3 ani. Acest termen începe să curgă din momentul în care proprietarul terenului ridică pretenţii cu privire la construcţii. Până la achitarea despăgubirilor, constructorul are un drept de retenţie.

Accesiunea mobiliară: adjuncţiunea, specificaţiunea, amestecul (confuzia).

Proprietarul lucrului principal devine, în temeiul accesiunii proprietar şi al bunului mai puţin important unit cu primul, cu obligaţia de a plăti despăgubiri corespunzătoare.

Adjuncţiunea – art. 504/507 C. civil: unirea a două lucruri care aparţin unor proprietari diferiţi în aşa fel încât, deşi formează un singur tot, cele doua lucruri rămân distincte şi se pot chiar despărţi ulterior; ex. piatra preţioasă fixată într-un inel, tabloul şi rama.

Specificaţiunea – art. 508/510 C. civil: prelucrarea şi transformarea unei materii aparţinând altei persoane; ex.: dintr-o stofă se confecţionează un costum; dintr-o marmură se face o statuie etc. Lucrul principal se considera material. Dacă manopera întrece cu mult valoarea materiei, cel ce a confecţionat lucrul nou devine proprietarul acestuia.

Confuziunea (amestecul) – art. 511/513 C. civil: unirea a doua lucruri mobile aparţinând unor proprietari diferiţi în aşa fel încât nu se mai pot recunoaşte şi deosebi unul de altul; ex. topirea a două metale, amestecul a două lichide.

Lucrul principal se consideră acela care depăşeşte pe celalalt fie prin valoare, fie prin cantitate, iar lucrul nou devine

Page 105: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

105

proprietate comună şi se vinde la licitaţie, iar preţul se împarte corespunzător.

VIII. Uzucapiunea (prescripţia achizitivă) Noţiune. Dobândirea proprietăţii sau a altui drept real prin

posedare neîntreruptă a lucrului, în tot timpul cerut de lege. Uzucapiunea constituie o dovadă absolută a dreptului de

proprietate, funcţia sa juridică constând în a oferi posibilitatea probei dreptului de proprietate.

Rolul uzucapiunii este mult mai redus în sistemul de carte funciară potrivit căruia dreptul de proprietate se dobândeşte prin intabulare.

Justificarea menţinerii uzucapiunii ca instituţie juridică a sistemului nostru de drept constă în următoarele:

– în marea majoritate a cazurilor, posesia corespunde cu dreptul la proprietate, însă dovada acestuia este mai greu de făcut, astfel că uzucapiunea suplineşte această dificultate;

– nevoia de stabilitate şi securitate juridică a raporturilor juridice determină recunoaşterea de efecte juridice unei aparenţe îndelungate de proprietate;

– uzucapiunea apare ca o sancţiune împotriva vechiului proprietar care dă dovadă de lipsa de diligenţă.

În privinţa obiectului uzucapiunii, poate fi dobândit orice bun imobil care se găseşte în circuitul civil, adică este alienabil. Există şi anumite limitări: terenurile atribuite în cadrul constituirii (nu reconstituirii) dreptului de proprietate sunt inalienabile pe o anumită perioadă de timp.

Uzucapiunea presupune o posesie neviciată: continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Detenţia precară şi posesia viciată nu duc la uzucapiune – chiriaşul, fiind detentor precar, nu poate dobândi

proprietatea prin uzucapiune;

Page 106: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

106

– cel ce foloseşte o construcţie cu îngăduinţa proprietarului ei nu o poate dobândi prin uzucapiune.

Felurile uzucapiunii – uzucapiunea de 30 ani; – uzucapiunea de 10 până la 20 ani. 1. Uzucapiunea de 30 ani – prevăzută de art. 1890 C.

Civil. Condiţii: – să existe o posesie de 30 ani; – posesia să fie utilă, neviciată; – se poate folosi şi posesia autorilor (joncţiunea

posesiilor); Uzucapiunea se consideră împlinită după trecerea celei

din urmă zi a termenului. Uzucapiunea de 30 ani trebuie invocată şi dobândită de

posesor fie pe calea acţiunii principale, fie pe cale de excepţie. 2. Uzucapiunea de 10 pana la 20 ani (art. 1895 C. Civil). Condiţii: – să existe o posesie utilă asupra lucrului; – posesia utilă să se întemeieze pe just titlu; – posesia să dureze de la 10 până la 20 ani; – posesia să fie de bună credinţă. Acest tip de uzucapiune se aplică numai imobilelor

considerate în mod individual. Art. 1897 C. civil: defineşte fostul titlu ca fiind orice titlu

translativ de proprietate care provine de la altcineva decât de la adevăratul proprietar, deci de la un „non dominus”. Astfel de acte pot fi: vânzarea, donaţia, schimbul.

Justul titlu este un act juridic translativ de proprietate, o operaţiune juridică, un „negotium” care are ca scop transferul proprietăţii.

Page 107: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

107

Practica judiciară a făcut unele precizări: – convenţiile de locaţiune, depozit, comodat, nu pot

constitui just titlu; – hotărârile judecătoreşti declarative nu pot servi drept

just titlu; – convenţiile de împărţeală au, de asemenea, caracter

declarativ de drepturi, deci nu sunt considerate just titlu; – certificatul de moştenitor nu constituie titlu de

proprietate, ci confirmă numai calitatea de moştenitor şi întinderea drepturilor succesorale.

Pot servi ca just titlu: – tranzacţia; – hotărârea judecătorească de adjudecare a unui bun; – succesiunea legală şi testamentară către un succesor de

bună credinţă intervesteşte precaritatea în posesie utilă, astfel că titlul „pro herede” este considerat just titlu.

Justul titlu trebuie să existe în realitate nu numai în

credinţă celui ce invocă uzucapiunea. Existenţa sa trebuie dovedită.

Un titlu nul (afectat de nulitate absolută) nu poate servi ca

bază pentru uzucapiunea de la 10 la 20 ani. Un titlu anulabil (nulitate relativă) poate fi invocat just

titlu împotriva terţilor, cu excepţia persoanei care are dreptul să invoce nulitatea relativă (art. 1897 al. 3 C. Civil). După expirarea termenului în care se poate invoca nulitatea relativă (3 ani), actul anulabil devine valabil şi poate fi invocat ca just titlu împotriva celui care ar fi putut cere anularea.

Data certă – justul titlu trebuie să aibă dată certă. Nu se cere ca justul titlu să fi fost transcris în registrul de transcripţiuni imobiliare.

Page 108: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

108

Buna credinţă – credinţa greşită a posesorului că a dobândit de la adevăratul proprietar. Aceasta trebuie să existe în momentul dobândirii imobilului (art. 1898 al. 2 C. Civil).

Termenul este de la 10 la 20 ani 1. Termenul este de la 10 la 20 ani dacă adevăratul

proprietar locuieşte în raza teritoriala a aceluiaşi tribunal judeţean unde se află imobilul.

2. Termenul este de 20 ani – dacă locuieşte în raza teritoriala a altui tribunal.

3. Dacă adevăratul proprietar a locuit în ambele situaţii expuse, termenul se calculează astfel (art. 1896 C. Civil): – la numărul anilor în care proprietarul a locuit în raza aceluiaşi tribunal unde se află bunul se adaugă un număr dublu de ani din ceea ce rămăsese la anii de prezenţă ca să fie 10, cât el locuieşte în raza teritoriala a altui tribunal.

Ex.: dacă proprietarul a locuit 4 ani în aceeaşi circumscripţie cu bunul, iar ulterior în raza altui tribunal, au mai rămas 6 ani până la 10, iar aceşti 6 ani se dublează (deci 12) şi se adaugă la cei 4 iniţiali rezultând în final 16 ani.

Termenul uzucapiunii se calculează pe zile, iar ziua în care începe prescripţia nu se ia în calcul.

Întreruperea prescripţiei – are ca efect înlăturarea posesiei anterioare, începând să curgă o nouă prescripţie integrală.

Întrerupere naturală. – posesorul rămâne lipsit, mai mult de un an, de folosinţa

lucrului fie de adevăratul proprietar, fie de către o alta persoană;

– lucrul este declarat imprescriptibil în urma unei transformări legale a naturii sau destinaţiei sale.

Întrerupere civilă

Page 109: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

109

– prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie făcută de cel împotriva căruia curge prescripţia (recunoaşterea făcută de posesor);

– printr-un act începător de executare silită; – prin cerere de chemare în judecată formulată de

proprietar. Suspendarea prescripţiei – nu înlătură timpul scurs

anterior. După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

Cauze de suspendare: – cât timp cel împotriva căruia curge prescripţia este

împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere;

– cât timp cel ce se pretinde proprietar ori cel care invocă uzucapiunea se află în rândul forţelor armate, iar acestea sunt puse pe picior de război;

– între părinţi sau tutore şi cel ce se află sub ocrotirea lor, care administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, pe timpul cât socotelile nu au fost date şi aprobate;

– prescripţia nu curge împotriva celui lipsit de capacitate de exerciţiu cât timp nu are un reprezentant legal;

– prescripţia nu curge între soţi în timpul căsătoriei. Joncţiunea sau unirea posesiilor – adăugarea la termenul

posesiei actuale a timpului cât bunul a fost posedat de autorii săi. Este facultativă.

Condiţii: – să fie o posesie propriu – zisă şi nu o detenţie precară; – cel ce invocă joncţiunea să fie un succesor în drepturi al

autorului.

Page 110: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

110

Efectele uzucapiunii – posesorul dobândeşte dreptul de proprietate asupra lucrului, deci o eventuală acţiune în revendicare va fi paralizată prin invocarea uzucapiunii.

Uzucapiunea retroactivează în sensul că cel care uzucapează se consideră proprietar din ziua în care a început posesia şi nu din momentul împlinirii termenului de uzucapiune.

IX. Convenţia ca mod de dobândire a proprietăţii Convenţia sau contractul este cel mai important mod

derivat de dobândire a proprietăţii. Art. 971 C. civil menţionează ca în contractele ce au ca

obiect transferul proprietăţii sau unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmit prin efectul consimţământului părţilor.

În domeniul vânzării, art. 1295 C. civil prevede că vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa vânzătorului, îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat.

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1. Definiţi şi explicaţi care sunt modurile de dobândire a dreptului de proprietate în funcţie de întinderea lor.

2. Care sunt modurile de dobândire a dreptului de proprietate în funcţie de momentul în care operează transmisiunea.

3. După situaţia juridică a bunului în momentul dobândirii, câte moduri de dobândire a dreptului de proprietate întâlnim?

4. În funcţie de caracterul transmisiunii, ce fel de moduri de dobândire a dreptului de proprietate există?

Page 111: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

111

TEST: 1. Legea constituie mod de dobândire a proprietăţii în

cazul: a) dobândirii coproprietăţii zidului comun b) ocupaţiunii c) dobândirii fructelor prin posesia de rea-credinţă.

2. Se pot dobândi prin ocupaţiune:

a) bunurile pierdute sau rătăcite b) bunurile părăsite c) bunurile imobile.

3. Pot fi considerate ca un mod de dobândire a

proprietăţii, hotărârile judecătoreşti: a) constitutive de datorii b) translative de drepturi c) declarative de drepturi.

4. Constituie aluviune:

a) creşterea de pământ care se face succesiv şi pe nesimţite pe malurile apelor curgătoare

b) adăugirea la un teren a unei bucăţi de pământ smulsă de la un alt teren, prin acţiunea unei ape

c) pământul rămas după retragerea apelor de ploaie.

Page 112: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

112

CAPITOLUL XI UZUCAPIUNEA

(PRESCRIPŢIA ACHIZITIVĂ) Obiectivele cursului

• Stabilirea modurilor legale prin care se poate dobândi dreptul de proprietate şi implicit a drepturilor reale care însoţesc acest drept de proprietate;

• Efectuarea, pentru însuşire a materiei, a unei clasificări a modurilor de dobândire a dreptului de proprietate;

• Definirea fiecărui mod de dobândire a dreptului de proprietate

Concepte cheie

• Ocupaţiunea; • Tradiţiunea; • Accesiunea; • Aluviunea; • Uzucapiunea (prescripţia achizitiva); • Adjuncţiunea; • Confuziunea.

I. Noţiune. Dobândirea proprietăţii sau a altui drept real prin

posedare neîntreruptă a lucrului, în tot timpul cerut de lege. Uzucapiunea constituie o dovadă absolută a dreptului de

proprietate, funcţia sa juridică constând în a oferi posibilitatea probei dreptului de proprietate.

Rolul uzucapiunii este mult mai redus în sistemul de carte funciară potrivit căruia dreptul de proprietate se dobândeşte prin intabulare.

Page 113: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

113

Justificarea menţinerii uzucapiunii ca instituţie juridică a sistemului nostru de drept constă în următoarele:

– în marea majoritate a cazurilor, posesia corespunde cu dreptul la proprietate, însă dovada acestuia este mai greu de făcut, astfel că uzucapiunea suplineşte această dificultate;

– nevoia de stabilitate şi securitate juridică a raporturilor juridice determină recunoaşterea de efecte juridice unei aparenţe îndelungate de proprietate;

– uzucapiunea apare ca o sancţiune împotriva vechiului proprietar care dă dovadă de lipsa de diligenţă.

În privinţa obiectului uzucapiunii, poate fi dobândit orice bun imobil care se găseşte în circuitul civil, adică este alienabil. Există şi anumite limitări: terenurile atribuite în cadrul constituirii (nu reconstituirii) dreptului de proprietate sunt inalienabile pe o anumită perioadă de timp.

Uzucapiunea presupune o posesie neviciată: continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Detenţia precară şi posesia viciată nu duc la uzucapiune – chiriaşul, fiind detentor precar, nu poate dobândi

proprietatea prin uzucapiune; – cel ce foloseşte o construcţie cu îngăduinţa

proprietarului ei nu o poate dobândi prin uzucapiune. Felurile uzucapiunii – uzucapiunea de 30 ani; – uzucapiunea de 10 până la 20 ani. 1. Uzucapiunea de 30 ani – prevăzută de art. 1890 C.

Civil. Condiţii: – să existe o posesie de 30 ani; – posesia să fie utilă, neviciată; – se poate folosi şi posesia autorilor (joncţiunea

posesiilor);

Page 114: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

114

Uzucapiunea se consideră împlinită după trecerea celei din urmă zi a termenului.

Uzucapiunea de 30 ani trebuie invocată şi dobândită de posesor fie pe calea acţiunii principale, fie pe cale de excepţie.

2. Uzucapiunea de 10 pana la 20 ani (art. 1895 C. Civil). Condiţii: – să existe o posesie utilă asupra lucrului; – posesia utilă să se întemeieze pe just titlu; – posesia să dureze de la 10 până la 20 ani; – posesia să fie de bună credinţă. Acest tip de uzucapiune se aplică numai imobilelor

considerate în mod individual. Art. 1897 C. civil: defineşte fostul titlu ca fiind orice titlu

translativ de proprietate care provine de la altcineva decât de la adevăratul proprietar, deci de la un „non dominus”. Astfel de acte pot fi: vânzarea, donaţia, schimbul.

Justul titlu este un act juridic translativ de proprietate, o operaţiune juridică, un „negotium” care are ca scop transferul proprietăţii.

Practica judiciară a făcut unele precizări: – convenţiile de locaţiune, depozit, comodat, nu pot

constitui just titlu; – hotărârile judecătoreşti declarative nu pot servi drept

just titlu; – convenţiile de împărţeală au, de asemenea, caracter

declarativ de drepturi, deci nu sunt considerate just titlu; – certificatul de moştenitor nu constituie titlu de

proprietate, ci confirmă numai calitatea de moştenitor şi întinderea drepturilor succesorale.

Pot servi ca just titlu: – tranzacţia; – hotărârea judecătorească de adjudecare a unui bun;

Page 115: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

115

– succesiunea legală şi testamentară către un succesor de bună credinţă intervesteşte precaritatea în posesie utilă, astfel că titlul „pro herede” este considerat just titlu.

Justul titlu trebuie să existe în realitate nu numai în credinţă celui ce invocă uzucapiunea. Existenţa sa trebuie dovedită.

Un titlu nul (afectat de nulitate absolută) nu poate servi ca bază pentru uzucapiunea de la 10 la 20 ani.

Un titlu anulabil (nulitate relativă) poate fi invocat just titlu împotriva terţilor, cu excepţia persoanei care are dreptul să invoce nulitatea relativă (art. 1897 al. 3 C. Civil). După expirarea termenului în care se poate invoca nulitatea relativă (3 ani), actul anulabil devine valabil şi poate fi invocat ca just titlu împotriva celui care ar fi putut cere anularea.

Data certă – justul titlu trebuie să aibă dată certă. Nu se cere ca justul titlu să fi fost transcris în registrul de transcripţiuni imobiliare.

Buna credinţă – credinţa greşită a posesorului că a dobândit de la adevăratul proprietar. Aceasta trebuie să existe în momentul dobândirii imobilului (art. 1898 al. 2 C. Civil).

Termenul este de la 10 la 20 ani 1. Termenul este de la 10 la 20 ani dacă adevăratul

proprietar locuieşte în raza teritoriala a aceluiaşi tribunal judeţean unde se află imobilul.

2. Termenul este de 20 ani – dacă locuieşte în raza teritoriala a altui tribunal.

3. Dacă adevăratul proprietar a locuit în ambele situaţii expuse, termenul se calculează astfel (art. 1896 C. Civil): – la numărul anilor în care proprietarul a locuit în raza aceluiaşi tribunal unde se află bunul se adaugă un număr dublu de ani din ceea ce rămăsese la anii de prezenţă ca să fie 10, cât el locuieşte în raza teritoriala a altui tribunal.

Page 116: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

116

Ex.: dacă proprietarul a locuit 4 ani în aceeaşi circumscripţie cu bunul, iar ulterior în raza altui tribunal, au mai rămas 6 ani până la 10, iar aceşti 6 ani se dublează (deci 12) şi se adaugă la cei 4 iniţiali rezultând în final 16 ani.

Termenul uzucapiunii se calculează pe zile, iar ziua în care începe prescripţia nu se ia în calcul.

Întreruperea prescripţiei – are ca efect înlăturarea posesiei anterioare, începând să curgă o nouă prescripţie integrală.

Întrerupere naturală. – posesorul rămâne lipsit, mai mult de un an, de folosinţa

lucrului fie de adevăratul proprietar, fie de către o alta persoană;

– lucrul este declarat imprescriptibil în urma unei transformări legale a naturii sau destinaţiei sale.

Întrerupere civilă – prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie

făcută de cel împotriva căruia curge prescripţia (recunoaşterea făcută de posesor);

– printr-un act începător de executare silită; – prin cerere de chemare în judecată formulată de

proprietar. Suspendarea prescripţiei – nu înlătură timpul scurs

anterior. După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

Cauze de suspendare: – cât timp cel împotriva căruia curge prescripţia este

împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere;

– cât timp cel ce se pretinde proprietar ori cel care invocă uzucapiunea se află în rândul forţelor armate, iar acestea sunt puse pe picior de război;

– între părinţi sau tutore şi cel ce se află sub ocrotirea lor, care administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt

Page 117: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

117

astfel administrate, pe timpul cât socotelile nu au fost date şi aprobate;

– prescripţia nu curge împotriva celui lipsit de capacitate de exerciţiu cât timp nu are un reprezentant legal;

– prescripţia nu curge între soţi în timpul căsătoriei. Joncţiunea sau unirea posesiilor – adăugarea la termenul

posesiei actuale a timpului cât bunul a fost posedat de autorii săi. Este facultativă.

Condiţii: – să fie o posesie propriu – zisă şi nu o detenţie precară; – cel ce invocă joncţiunea să fie un succesor în drepturi al

autorului. Efectele uzucapiunii – posesorul dobândeşte dreptul de

proprietate asupra lucrului, deci o eventuală acţiune în revendicare va fi paralizată prin invocarea uzucapiunii.

Uzucapiunea retroactivează în sensul că cel care uzucapează se consideră proprietar din ziua în care a început posesia şi nu din momentul împlinirii termenului de uzucapiune.

II. Convenţia ca mod de dobândire a proprietăţii Convenţia sau contractul este cel mai important mod

derivat de dobândire a proprietăţii. Art. 971 C. civil menţionează ca în contractele ce au ca

obiect transferul proprietăţii sau unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmit prin efectul consimţământului părţilor.

În domeniul vânzării, art. 1295 C. civil prevede că vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa vânzătorului, îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat.

Page 118: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

118

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1. Definiţi şi explicaţi care sunt modurile de dobândire a dreptului de proprietate în funcţie de întinderea lor.

2. Care sunt modurile de dobândire a dreptului de proprietate în funcţie de momentul în care operează transmisiunea.

3. După situaţia juridică a bunului în momentul dobândirii, câte moduri de dobândire a dreptului de proprietate întâlnim?

4. În funcţie de caracterul transmisiunii, ce fel de moduri de dobândire a dreptului de proprietate există?

TEST:

1. Insulele şi prundişurile care se formează în albia râurilor navigabile sau plutitoare:

a) aparţin proprietarului ţărmului pe care ele s-au format

b) aparţin ambilor proprietari riverani dacă insula formată se află jumătatea râului

c) aparţin statului, dacă nu i se opune titlu sau prescripţie.

2. Constituie modalităţi de accesiune imobiliară naturală:

a) dobândirea proprietăţii asupra unei construcţii ridicate pe un teren, de către proprietarul terenului

b) aluviunea c) Adjuncţiunea

3. Constituie modalităţi de accesiune mobiliară:

a) accesiunea animalelor b) specificaţiunea c) avulsiunea.

Page 119: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

119

CAPITOLUL XII DEZMEMBRĂMINTELE

DREPTULUI DE PROPRIETATE Obiectivele cursului

• Precizarea atributelor dreptului de proprietate şi, în acest context, fixarea dezmembrămintelor acestui drept rezultate din separarea acestor atribute;

• Stabilirea domeniului de aplicare a dezmembrămintelor dreptului de proprietate;

• Explicarea şi definirea dezmembrămintelor dreptului de proprietate.

Concepte cheie

• Uzufruct; • Uz; • Abitaţie; • Servitute; • Superficie; • Nudul proprietar

I. Precizări prealabile Proprietatea constituie dreptul cel mai complet asupra

unui lucru, conferindu-i toate cele trei atribute esenţiale: posesia, folosinţa şi dispoziţia (usus, fructus şi abusus).

Toate celelalte drepturi reale se exercită asupra unui lucru ce aparţine altor persoane. În consecinţă, proprietarul lucrului asupra căruia se exercită un alt drept real nu are decât un drept de proprietate îngrădit prin acel drept real, astfel că proprietarul păstrează numai o parte din atributele proprietăţii.

Este deci, posibil ca atributele proprietăţii să aparţină separat mai multor persoane, prin crearea de drepturi reale distincte.

Page 120: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

120

Drepturile reale rezultate din separarea atributelor componente ale dreptului de proprietate se numesc dezmembrăminte ale acestuia.

Ele nu desfiinţează dreptul de proprietate ca atare, dar îi limitează atributele, proprietarul fiind lipsit de unele dintre ele.

Ca orice drept real, dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt opozabile erga omnes, inclusiv proprietarului care le-a constituit.

În dreptul nostru sunt cunoscute următoarele dezmembrăminte:

− dreptul de uzufruct; − dreptul de uz; − dreptul de abitaţie; − dreptul de servitute; − dreptul de superficie. În privinţa domeniului de aplicare, dezmembrămintele

dreptului de proprietate sunt, în principiu, compatibile numai cu bunurile ce constituie obiectul dreptului de proprietate privată.

Aceasta, întrucât dreptul de proprietate publică este inalienabil deci nesusceptibil de dezmembrare.

Cu toate acestea, potrivit art. 13 alin.1 din Legea 213/1998 (lege cadru pentru dreptul de proprietate publică), servituţile asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai în măsura în care sunt compatibile cu uzul sau cu interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate.

De asemenea, alin.2 al aceluiaşi articol dispune că servituţile valabil constituite anterior intrării bunului în domeniul public se menţin, tot în măsura în care sunt compatibile cu uzul sau interesul public, astfel cum este caracterizat mai sus.

În consecinţă, în privinţa servituţilor, ne aflăm într-o situaţie specială, de excepţie, cu privire la raportul dintre dezmembrămintele dreptului de proprietate şi proprietatea

Page 121: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

121

publică, în condiţiile restrictive impuse de textele de lege menţionate.

II. Dreptul de uzufruct Definiţie – „dreptul de a se bucura cineva de bunurile ce

sunt proprietatea altuia, întocmai ca însuşi proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conserva substanţa” – art.517 Cod Civil.

Deci, acest drept real presupune separarea a două din atributele dreptului de proprietate – ius utendi şi ius fruendi şi constituirea lor într-un drept real care aparţine unei alte persoane decât proprietarul numit uzufructuar, iar cel de-al treilea atribut al proprietăţii – ius abutendi, rămâne proprietarului lucrului, titularul fiind numit nud proprietar.

Prin urmare, uzufructuarul are dreptul de a se folosi de lucru şi de a-i culege fructele (usus şi fructus), iar proprietarul rămâne numai cu nuda proprietate care se rezumă la dreptul de dispoziţie (abusus).

Caractere: − dreptul uzufructuarului nu se confundă cu folosinţa ce

decurge dintr-un contract de închiriere, aceasta din urmă ţinând de un drept de creanţă, pe când uzufructuarul este titularul unui drept real;

− pe de altă parte, dreptul de uzufruct este un drept real temporar stingându-se cel mai târziu la moartea uzufructuarului (art. 557 Cod Civil);

− el este caracterizat ca un drept de folosinţă, deoarece titularul dobândeşte dreptul de a întrebuinţa lucrul şi de a-i culege fructele, în final dobândind facultatea de a beneficia de avantajele economice ale dreptului de proprietate;

− dreptul de uzufruct poate fi cesionat fie printr-un act cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit, dar numai în privinţa exerciţiului său, nu şi al dreptului, ca atare;

− fiind un drept real, este opozabil „erga omnes”, inclusiv nudului proprietar;

Page 122: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

122

− în cazul în care uzufructuar este o persoană juridică, a cărei durată, de regulă, nu este determinată, uzufructul nu poate dura mau mult de 30 de ani (art.559 Cod Civil).

III. Bunuri care pot forma obiectul dreptului de

uzufruct Potrivit art. 520 Cod Civil, „uzufructul se poate stabili pe

tot felul de bunuri, mobile şi imobile”. Deci, uzufructul poate avea ca obiect orice fel de bunuri mobile şi imobile, corporale şi incorporale: case, maşini, mărfuri, animale, creanţe, acţiuni.

Uzufructul poate fi constituit asupra unui bun determinat – uzufruct cu titlu particular sau asupra unei universalităţi sau o fracţiune dintr-o universalitate – uzufruct universal sau cu titlu universal.

Regula este că uzufructul are ca obiect numai bunuri neconsumptibile, întrucât uzufructuarul are obligaţia de a conserva substanţa lucrului şi de a-l restitui proprietarului la expirarea termenului.

Cu toate acestea se admite că pot constitui obiect al unui asemenea drept şi bunurile consumptibile, caz în care uzufructuarul dobândeşte chiar proprietatea lucrului. Are, însă, obligaţia de a restitui, la termen, bunuri de aceeaşi cantitate, calitate şi valoare cu cele primite (art.526 Cod Civil). În acest caz vorbim de quasi-uzufruct.

Titlurile la purtător pot fi obiect al uzufructului, deoarece pot fi identificate prin numerele şi seriile lor.

Uzufructul nu poate fi constituit cu privire la bunurile proprietate publică, deoarece acestea sunt inalienabile, iar Legea 213/1998 admite numai constituirea sau preluarea, în anumite condiţii, a unor servituţi.

Terenurile (proprietate privată) pot constitui obiectul uzufructului , chiar şi cele primite prin constituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991.

Page 123: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

123

Este adevărat că aceste din urmă terenuri nu pot fi înstrăinate timp de 10 ani, dar constituirea unui asemenea drept de uzufruct nu înseamnă şi transmiterea dreptului de proprietate ca atare, nudului proprietar rămânându-i dreptul de dispoziţie care nu este afectat.

Şi locuinţele pot constitui obiect al uzufructului, ele fiind în circuitul civil.

IV. Moduri de constituire a uzufructului Potrivit art. 518 Cod Civil, „uzufructul se stabileşte prin

lege sau prin voinţa omului”. În prezent, nu mai sunt recunoscute cazurile de uzufruct

legal, fiind abrogate dispoziţiile legale privind dreptul de uzufruct al părinţilor asupra bunurilor copilului, cel al soţului asupra bunurilor dotale ale soţiei etc.

Se recunoaşte însă, posibilitatea dobândirii acestui drept ca urmare a uzucapiunii.

Prin voinţa omului, uzufructul se poate stabili prin convenţie sau testament.

a) prin convenţie − direct, prin înstrăinarea celor două atribute (usus şi

fructus) către uzufructuar; − indirect, prin înstrăinarea nudei proprietăţi în favoarea

unei persoane şi rezervarea sau reţinerea uzufructului în favoarea fostului proprietar;

− proprietarul dispune de cele două atribute ale uzufructului în favoarea unei persoane şi, în acelaşi timp, dispune de nuda proprietate, în favoarea unei alte persoane.

Convenţiile pot fi cu titlu oneros sau gratuit. a) − prin testament – în aceleaşi moduri arătate în cazul

convenţiei, mai puţin constituirea indirectă ce exclude posibilitatea reţinerii uzufructului, dat fiind că testamentul îşi produc efectele la decesul testatorului.

Page 124: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

124

b) − prin uzucapiune, regulile aplicabile fiind aceleaşi ca în cazul uzucapiunii proprietăţii.

Uzufructorul are următoarele drepturi: − Dreptul de a cere predarea în folosinţă a bunului.

Acest drept se exercită prin intermediul unei acţiuni reale (echivalentă cu revendicarea din materia proprietăţii) numită acţiunea confesorie. Dacă uzufructul s-a constituit prin convenţie, uzufructuarul mai are la îndemână şi o acţiune personală, născută din contract, pentru predarea bunului de către cealaltă parte contractantă.

− Dreptul de a se folosi de lucru şi de a-i culege fructele, dar nu se poate atinge de substanţa sa (art.521 Cod Civil). Uzufructuarul are dreptul de a se folosi de bun ca şi proprietarul. De regulă, uzufructuarul trebuie să menţină destinaţia iniţială a bunului, ca folosinţă economică, dar nu trebuie exclusă nici o eventuală schimbare de destinaţie menită să-i crească valoarea, care nu poate să-l prejudicieze pe proprietar.

În privinţa dreptului de a culege fructele trebuie făcute anumite distincţii:

− fructele naturale şi industriale sunt dobândite de uzufructuar numai pe măsura perceperii lor: cele neculese, în momentul încetării uzufructului, se cuvin proprietarului (art.524 Cod Civil);

− fructele civile se socotesc dobândite zi cu zi şi se cuvin uzufructuarului, în proporţie cu durata uzufructului (art.525 Cod Civil).

Dreptul să cedeze beneficiul dreptului său de uzufruct, el rămânând titular al dreptului şi răspunzător faţă de nudul proprietar.

Uzufructuarul se bucură, pe lângă acţiunea confesorie şi de acţiunile posesorii pentru apărarea dreptului său. Hotărârile obţinute de uzufructuar, fie în petitoriu, fie în posesoriu, folosesc şi nudului proprietar. Hotărârile defavorabile

Page 125: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

125

uzufructuarului nu sunt opozabile nudului proprietar, deoarece drepturile acestuia nu pot fi compromise prin faptele uzufructuarului.

Obligaţiile uzufructuarului − de a proceda la inventarierea mobilelor şi la constatarea

stării imobilelor; − uzufructuarul trebuie să găsească o cauţiune (art.541

Cod Civil). Se numeşte cauţiune, persoana care se obligă, alături de uzufructuar, să răspundă cu propriile bunuri în caz de insolvabilitate a uzufructuarului. Nudul proprietar poate scuti pe uzufructuar de darea cauţiunii. Este scutit de cauţiune, vânzătorul sau donatorul bunului care şi-a reţinut un drept de uzufruct;

− să se folosească de lucru ca un bun proprietar (art. 541 Cod Civil). De aici derivă îndatorirea de a întreţine lucrul în bună stare, având sarcina de a face reparaţiile de întreţinere curentă;

− să aducă la cunoştinţa nudului proprietar orice încălcări sau uzurpări ale dreptului acestuia (art. 554 Cod Civil);

− să suporte anumite cheltuieli şi sarcini ale lucrului (cele obişnuite).

Drepturile nudului proprietar − de a dispune de lucru, respectând atributele ce aparţin

uzufructuarului, putând înstrăina doar nuda proprietate (art. 561 Cod Civil);

− de a beneficia de productele lucrului (uzufructuarul dobândeşte numai fructele);

− de a exercita toate acţiunile care interesează proprietatea asupra lucrului (revendicare, acţiuni posesorii, ieşire indiviziune);

− dreptul de a încasa indemnizaţia de asigurare în caz de distrugere a lucrului, dacă a fost asigurată nuda proprietate;

− dreptul de a introduce acţiuni împotriva uzufructuarului pentru executarea obligaţiilor în cursul uzufructului.

Page 126: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

126

Obligaţiile nudului proprietar În principiu, nudul proprietar nu are nici-o obligaţie

pozitivă în favoarea uzufructuarului, el având numai obligaţia negativă de a nu stânjeni exercitarea dreptului de uzufruct. Există însă două excepţii:

− obligaţia de a garanta pe uzufructuar împotriva oricărei evicţiuni, în cazul în care această obligaţie de garanţie derivă din natura uzufructului (în situaţia constituirii uzufructului cu titlu oneros);

− aceeaşi obligaţie de garantare în cazul în care, în actul constitutiv s-a prevăzut o astfel de obligaţie.

Stingerea uzufructului − la moartea uzufructuarului; − la expirarea termenului pentru care a fost instituit; − consolidare – dobândirea de către uzufructuar a nudei

proprietăţi; − neuzul sau prescripţia extinctivă. Potrivit art.557 Cod

Civil, dreptul se stinge dacă uzufructuarul nu-l exercită timp de 30 ani;

− pieirea totală a bunului (art. 557 şi 564 Cod civil). Dacă a pierit numai o parte a lucrului, uzufructul se continuă asupra părţii rămase;

− abuzul de folosinţă (art. 558). În acest caz, decăderea din dreptul uzufructului se pronunţă în justiţie dacă uzufructuarul abuzează de folosinţa lucrului producându-i stricăciuni sau lăsându-l să se degradeze din lipsă de întreţinere. Nudul proprietar are posibilitatea să ceară executarea obligaţiilor şi chiar daune – interese, pe timpul exercitării dreptului de uzufruct;

− renunţarea uzufructuarului la dreptul său; − exproprierea pentru utilitate publică – titularul având

drept la despăgubiri; − revocarea, rezilierea sau anularea dreptului aceluia ce a

constituit uzufructul.

Page 127: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

127

Lichidarea uzufructului − La încetarea uzufructului, principala obligaţie a

uzufructuarului este aceea de a restitui bunul proprietarului acestuia. Această obligaţie nu mai subzistă dacă uzufructul s-a stins prin consolidare, pieire totală, expropriere. În principiu, lucrul se restituie în starea în care a fost primit, cu excepţia quasiuzufructului, când se restituie lucruri de aceeaşi natură, cantitate, calitate şi valoare (art. 526 Cod Civil).

− Uzufructuarul datorează despăgubiri, în caz de pieire sau deteriorare din culpă şi de încălcarea îndatoririlor pe care le are faţă de nudul proprietar.

− Nudul proprietar este obligat a restitui uzufructuarului sumele de bani pe care acesta le-a plătit pentru el. Uzufructuarul nu are dreptul să ceară despăgubiri pentru îmbunătăţirile făcute chiar dacă prin ele a sporit valoarea lucrului (art. 539 alin.2 Cod civil).

V. Dreptul de uz Dreptul de uz, ca şi dreptul de abitaţie sunt varietăţi ale

dreptului de uzufruct. Titularul dobândeşte dreptul de a folosi lucrul şi de a-i

culege fructele numai pentru nevoile lui şi ale familiei. Definiţie – este un drept real în virtutea căruia titularul

său se poate folosi de lucru şi îi poate culege fructele numai pentru el şi familia sa.

Întinderea drepturilor uzuarului este prevăzută în titlul de constituire.

Uzuarul nu poate ceda şi nici închiria dreptul său către un terţ, fiind un drept strict personal (art.571 Cod Civil).

VI. Dreptul de abitaţie Este o variantă a dreptului de uz care se deosebeşte de

acesta numai prin obiectul său, precis circumstanţiat: o casă.

Page 128: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

128

Acest drept se poate constitui şi prin convenţia părţilor. Dispoziţiile art. 572 alin. 2 Cod civil permit titularului

dreptului de abitaţie să închirieze partea din casă pe care nu o locuieşte.

Dreptul nostru recunoaşte un drept de abitaţie special instituit în favoarea soţului supravieţuitor.

Legea 319/1944 privind dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor (art. 4) recunoaşte un astfel de drept în următoarele condiţii:

− casa să facă parte din moştenire; − soţul să nu aibă o locuinţă proprie; − dreptul poate fi menţinut numai până la ieşirea din

indiviziune şi, în orice caz, cel puţin un an de la decesul soţului;

− dreptul încetează dacă soţul supravieţuitor se recăsătoreşte.

VII. Dreptul de servitute Potrivit art. 576 Cod Civil, servitutea este „o sarcină

impusă unui fond, pentru uzul şi utilitatea unui imobil având alt stăpân”.

Dreptul de servitute este reglementat de art. 576 – 643 Cod Civil, ca un drept real, de sine stătător, dezmembrământ al dreptului de proprietate, având drept caracteristică esenţială faptul că serveşte uzului şi utilităţii unui fond (imobil).

Prin comparaţie cu celelalte dezmembrăminte care presupun desprinderea unor atribute ale proprietăţii pentru ca ele să fie exercitate de alte persoane, servitutea este o sarcină privită ca o limitare a dreptului de proprietate care nu presupune însă pierderea vreunui atribut specific.

Codul civil permite chiar (art.620), stabilirea de către proprietari a oricâte servituţi vor găsi de cuviinţă.

Caractere juridice

Page 129: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

129

– este un drept real imobiliar constituindu-se numai în folosul, respectiv sarcina unor imobile prin natura lor;

– presupune existenţa a două imobile ce aparţin la doi proprietari diferiţi. Imobilul în favoarea căruia se instituie servitutea se numeşte fond dominant, iar celălalt în sarcina căruia se instituie servitutea, fond aservit. Pentru constituirea servituţii nu este necesar ca cele două imobile să fie neapărat învecinate;

– servitutea este un accesoriu al fondului căruia îi profită urmând soarta acestuia. Ea nu poate fi înstrăinată,urmărită sau ipotecată separat, ci numai odată cu fondul dominant căruia îi profită;

– servitutea are un caracter perpetuu având aceeaşi durată ca şi dreptul de proprietate, dar părţile pot conveni un termen limitat, dacă este posibil – după natura lucrurilor. Proprietarul fondului dominant poate renunţa la servitute;

– servitutea este indivizibilă, ea grevând întreg fondul aservit şi profită întregului fond dominant. Dacă fondul aservit aparţine mai multor coproprietari, servitutea nu se poate constitui decât cu acceptul tuturor coproprietarilor.

Clasificarea servituţilor Se poate face după mai multe criterii: – după natura fondului avem servituţi urbane şi rurale. Potrivit art. 621 Cod Civil, servituţile urbane sunt

constituite în folosul clădirilor, iar cele rurale în folosul terenurilor – indiferent de locul situării, în mediul urban sau rural.

– după modul de exercitare, servituţile sunt continue şi necontinue.

Servituţile continue se exercită continuu fără a fi nevoie de un fapt actual al omului, iar cele necontinue cer, pentru exercitarea lor, un asemenea fapt. Deci, prin continuitate nu se presupune exerciţiu neîntrerupt , ci faptul că se exercită ca omul să fie obligat la acte succesive şi repetare de folosire a

Page 130: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

130

dreptului. Ex.: servitutea de vedere este continuă, dar nu presupune că titularul său trebuie să stea tot timpul la fereastră.

Sunt necontinui: servitutea de trecere, de a lua apă dintr-o fântână situată pe fondul altui proprietar.

– după modul de manifestare în exterior, servituţile se împart în: servituţi aparente şi neaparente.

Cele aparente se recunosc prin diferite lucrări exterioare, vizibile.

Sunt servituţi aparente: servitutea de vedere, cea de apeduct, iar neaparente: interdicţia de a planta sau de a zidi de la o anumită distanţă de fondul vecin sau cu depăşirea unei anumite înălţimi.

Între clasificările menţionate anterior pot exista interferenţe care permit asocierea lor. Astfel, pot exista: servituţi continue şi aparente (de vedere), servituţi continue şi neaparente (de a nu construi mai sus de o anumită înălţime), servituţi necontinue şi aparente (de trecere), servituţi necontinue şi neaparente (păşunat, de trecere când nu există drum sau potecă).

– după modul de constituire – avem servituţi naturale, legale şi cele stabilite prin fapta omului.

– servituţi naturale: cele care se nasc din „situaţia naturală a locurilor”: servitutea de scurgere a apelor naturale (art. 578 Cod Civil), servitutea izvorului (art. 579 Cod Civil), servitutea de grăniţuire, de îngrădire etc.;

– servituţi legale – cele stabilite prin lege pentru asigurarea posibilităţii de utilizare a unor fonduri sau în interesul comun al proprietarilor unor fonduri învecinate: servitutea privind despărţiturile comune – zidul comun, şanţul comun, gardul comun, distanţa plantaţiilor, etc.

– servituţi stabilite prin fapta omului - deci, cele stabilite prin convenţie, testament ori prescripţie achizitivă (uzucapiune). Această clasificare poate fi discutabilă întrucât împărţirea în servituţi naturale şi legale nu este justificată deoarece în ambele cazuri izvorul îl constituie legea. Pe de altă

Page 131: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

131

parte, ele nu sunt dezmembrăminte ale dreptului de proprietate în adevăratul sens al cuvântului, ci constituie numai un mod de determinare a însuşi conţinutului dreptului de proprietate şi a limitelor de exercitare a acestui drept.

În adevăratul sens al cuvântului, ca dezmembrăminte ale dreptului de proprietate sunt numai servituţile stabilite prin fapta omului.

Servituţile naturale – reglementate de art.578 – 585 Cod Civil, îşi au raţiunea de a fi în situaţia locurilor, iar izvorul lor este legea.

– servitutea de scurgere a apelor naturale Potrivit art. 578 Cod Civil, locurile inferioare sunt supuse

apelor care curg natural, fără intervenţia omului, de pe locurile superioare.

Proprietarul fondului inferior nu are dreptul să ridice stavile care să oprească această scurgere, iar proprietarului fondului superior nu-i este îngăduit a face o lucrare care să agraveze situaţia fondului inferior.

– servitutea izvoarelor – potrivit art. 579 Cod Civil, proprietarul care are un izvor pe proprietatea sa poate să întrebuinţeze, fără a avea dreptul să vatăme alt drept al proprietarului altui fond cu privire la folosirea acelui izvor. Ex.: proprietarul pe terenul căruia se află un izvor nu-i poate schimba cursul când izvorul dă apa necesară unei localităţi.

– servitutea de grăniţuire – art. 584 Cod civil prevede că orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa, iar cheltuielile sunt suportate în proporţie egală. Dacă aceasta nu se poate face prin bună învoială se apelează la justiţie printr-o acţiune în grăniţuire (art.584 Cod Civil).

– servitutea de îngrădire – în realitate este un drept de îngrădire care permite proprietarului să-şi poată îngrădi imobilul, cu singura obligaţie de a respecta eventuala servitute de trecere de care se bucură vecinul său.

Page 132: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

132

Servituţi legale – sunt cele prevăzute în Codul Civil, art. 586 – 619. În cadrul acestor servituţi pot fi enumerate, cu titlu de exemplu:

– distanţa plantaţiilor Potrivit art. 607 Cod Civil, arborii ce cresc mai înalţi nu

pot fi plantaţi la o distanţă mai mică de doi metri de linia despărţitoare a celor două fonduri, iar celelalte plantaţii ori garduri vii, la o distanţă mai mică de 0,5 m dacă nu există alte reglementări sau obiceiurile locale nu prevăd altfel.

Această obligaţie dispare dacă proprietarul a obţinut servitutea contrară, adică dreptul de a avea plantaţii la o distanţă inferioară. Aceasta se poate dobândi şi prin prescripţie achizitivă (uzucapiune) de 30 de ani.

– servitutea privind distanţa şi lucrările intermediare pentru construcţii – art.610 Cod Civil. Această servitute constă în obligaţia reciprocă a proprietarilor unor fonduri învecinate de a nu executa pe terenul lor, vreuna din lucrările prevăzute în acest text: fierării, cuptoare, vetre sau să construiască magazii de sare sau alte materiale corosive la o distanţă mai mică decât cea prevăzută de legi sau regulamente.

– servitutea de vedere – este reglementată de dispoziţiile art.611 – 613 Cod civil şi obligă reciproc pe proprietarii imobilelor învecinate de a nu deschide ferestre, balcoane etc. la o distanţă mai mică de 1,90 m dacă vederea este directă asupra fondului vecin sau 0,60 m dacă vederea este oblică faţă de acesta.

Servitutea contrară, ca servitute continuă şi aparentă poate fi dobândită prin uzucapiune sau prin titlu.

Practica judecătorească a decis însă, ca deschiderile ce servesc numai pentru aerisire şi iluminatul natural al imobilului pot fi practicate la orice distanţă, nefiind de natură a-l prejudicia pe vecin.

– servitutea de picătură a streaşinilor

Page 133: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

133

Potrivit art. 615 Cod Civil, orice proprietar are obligaţia să-şi facă streaşina casei sale în aşa fel încât apele ce rezultă din precipitaţii să nu cadă pe terenul vecinului. Servitutea contrară se poate dobândi prin titlu, prin uzucapiune sau prin destinaţia proprietarului.

– servitutea de trecere Având în vedere dispoziţiile art.616 Cod Civil,

„…proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici-o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.

Prin „loc înfundat” se înţelege terenul ce este înconjurat de alte proprietăţi, fără a exista o altă posibilitate de ieşire la calea publică.

Practica judecătorească a decis că noţiunea de loc înfundat cuprinde şi pe acelea pentru care accesul existent ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculos.

De asemenea, nu mai este loc înfundat acel teren, învecinat cu altul care are acces la calea publică, iar proprietarul acestuia din urmă l-a dobândit şi pe primul.

Servitutea de trecere se stabileşte cu titlu oneros, iar titularul trebuie să exercite dreptul în limitele titlului său fără a putea face o schimbare împovărătoare fondului aservit.

Proprietarul fondului aservit va putea oferi proprietarului fondului dominant, un alt loc de trecere, fără ca acesta din urmă să-l poată refuza (art. 634 Cod Civil).

Servituţi legale speciale – cele stabilite prin alte acte normative, aplicându-se, de regulă, la exploatarea unor bunuri proprietate publică a statului şi care au o configuraţie proprie, deosebită de dreptul comun.

– servitutea stabilită prin Legea apelor Codul Civil, în art. 495 instituie dispoziţia potrivit căreia

proprietarul riveran este obligat „…de a lăsa, pe pământul său,

Page 134: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

134

drumul trebuitor pentru conducerea vaselor”. Aceasta este o servitute specială mai puţin întâlnită în zilele noastre.

Legea apelor prevede însă, în art.28 că proprietarii riverani sunt obligaţi să acorde drept de servitute în favoarea Regiei autonome „Apele Române”, ca entitate juridică specializată în exploatarea şi conservarea apelor, pentru trecerea sau circulaţia personalului de serviciu, pentru amplasarea în albia râurilor sau pe malurile acestora a unor borne, repere sau aparatură specifică de măsură şi control, transport şi depozitare de materiale, utilaje, etc. (Legea nr. 107/1996). Această servitute se stinge prin neexercitarea sa timp de 3 ani sau dacă menţinerea sa nu mai este necesară din considerente practice (art. 29 alin. 4).

– servituţi instituite prin Legea minelor şi Legea petrolului

Ambele legi reglementează modul în care se organizează „perimetrele de exploatare” declarate de utilitate publică. Dacă pentru punerea în valoare a acestor perimetre este nevoie de trecere sau de efectuarea unor lucrări pe terenuri care nu sunt proprietate publică, se instituie un drept de servitute legală, cu plata unei rente anuale către proprietarii fondurilor aservite (art. 7 din Legea nr. 85/2003).

– servituţi aeronautice – în scopul asigurării securităţii zborurilor se stabilesc zone de siguranţă, printre care şi aşa-numita zonă a benzii de zbor şi alte zone speciale unde este interzisă efectuarea oricăror construcţii sau denivelări ale terenului (Decretul 95/7.03.1979).

Mai există: servituţi în zona de frontieră, în zonele adiacente căilor ferate, cele care rezultă din regimul juridic al pădurilor, drumurilor etc.

Servituţi stabilite prin fapta omului – se pot constitui prin titlu, prin uzucapiune sau prin destinaţia proprietarului, singura limită fiind respectarea ordinei publice.

Page 135: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

135

– Constituirea servituţilor prin titlu – are cea mai largă aplicaţie practică şi se referă la convenţii sau testament.

Forma titlului, adică a actului juridic de constituire este cea prevăzută de lege, ex.: dacă se constituie prin donaţie este necesară forma autentică.

– Constituirea servituţilor prin uzucapiune Dispoziţiile art. 623 Cod civil permit numai constituirea

de servituţi continue şi aparente prin uzucapiune. Durata posesiei este de 30 de ani şi trebuie să îndeplinească toate condiţiile unei posesii utile.

– Constituirea servituţilor prin destinaţia proprietarului Acest tip de servitute ia naştere atunci când proprietarul a

două imobile stabileşte între ele o stare de fapt care ar constitui o servitute dacă aceste fonduri ar aparţine unor persoane deosebite.

Ex.: proprietarul deschide o fereastră către o altă clădire care-i aparţine.

Cât timp ambele fonduri au acelaşi proprietar nu poate fi vorba de servitute, ci ea se naşte numai atunci când proprietarul va înstrăina altei persoane unul dintre fonduri.

Art. 625 Cod civil dispune că nu se pot constitui prin destinaţia proprietarului decât servituţile continue şi aparente.

Exercitarea dreptului de servitute – Drepturile proprietarului fondului dominant. Acesta are, în primul rând dreptul de a folosi servitutea

constituită în favoarea sa. El poate face lucrările necesare asigurării existenţei şi conservării servituţii pe cheltuiala sa dacă nu s-a prevăzut altfel.

– Obligaţiile proprietarului fondului dominant. Titularul fondului are obligaţia de-a exercita servitutea

numai în limitele stabilite prin titlu sau lege (art.635 Cod Civil). Acesta nu poate schimba caracterul servituţii, nu o poate modifica sau utiliza în alt scop decât pentru nevoile în vederea cărora i-a fost recunoscut dreptul.

Page 136: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

136

Mai are obligaţia de a nu face nimic de natură a agrava servitutea.

– Drepturile proprietarului fondului aservit. Acesta poate înstrăina fondul sau îl poate greva cu

sarcini, fără a leza exerciţiul servituţii. De asemenea are dreptul să pretindă despăgubiri de la titularul servituţii pentru eventuale prejudicii aduse din exercitarea acestei servituţi.

Dacă cheltuielile impuse de necesitatea păstrării şi exercitării servituţii au fost stabilite prin titlu în sarcina sa, el poate să abandoneze fondul la dispoziţia titularului servituţii pentru a se elibera de aceste cheltuieli.

– Obligaţiile proprietarului fondului aservit Principala obligaţie este pasivă şi constă în abţinerea de la

orice act de natură a împiedica exerciţiul dreptului de servitute. Acţiuni ce se pot exercita de proprietarii celor două

fonduri Titularul servituţii are exerciţiul acţiunii confesorii ce

poate fi introdusă împotriva proprietarului fondului dominant urmărindu-se recunoaşterea dreptului real de servitute.

Poate de asemenea folosi şi acţiunea posesorie – pentru servituţile continue şi aparente (art.675 Cod Civil), iar în cazul constituirii prin titlu, pentru orice fel de servitute.

Proprietarul fondului aservit se poate folosi şi de acţiunea negatorie prin care se neagă existenţa dreptului de servitute.

Stingerea servituţilor – fie prin desfiinţarea titlului prin care au fost constituite, fie prin modificarea sau schimbarea modului de exercitare.

Cauze generale de stingere : – revocarea, rezoluţiunea sau anularea actului de

constituire sau a actului în temeiul căruia a fost dobândit bunul în folosul căruia s-a recunoscut servitutea;

– renunţarea la acest drept, pieirea fondului aservit, expirarea termenului.

Page 137: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

137

Cauze speciale: – imposibilitatea materială de exercitare a servituţii; – confuziunea – nu mai există 2 proprietari pentru două

fonduri distincte; – neuzul sau prescripţia extinctivă (30 ani); – exproprierea bunului. VIII. Dreptul de superficie Definiţie: acel drept ce constă în dreptul de proprietate pe

care îl are o persoană denumită superficiar asupra construcţiilor, plantaţiilor sau alte lucrări care se află pe un teren ce aparţine unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosinţă.

Există deci, o suprapunere a două proprietăţi. Acest drept constituie o derogare de la regula înscrisă în

art.492 Cod Civil, potrivit căreia orice construcţie, plantaţie sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul terenului până la proba contrarie.

Caractere juridice: – este un drept real imobiliar, dezmembrământ al

dreptului de proprietate; – este un drept perpetuu ce durează atât timp cât există

construcţia sau lucrarea aflată pe terenul altuia; – este un drept imprescriptibil (derivă din perpetuitate). Constituire: – prin convenţia părţilor; – prin legat; – prin uzucapiune; – prin lege. Exercitarea dreptului de superficie Asupra construcţiilor, plantaţiilor sau lucrărilor va

exercita posesia, folosinţa şi dispoziţia, ca orice proprietar. Asupra terenului are un drept de folosinţă care trebuie exercitat în scopul constituirii dreptului.

Page 138: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

138

Odată cu înstrăinarea construcţiilor, lucrărilor, plantaţiilor se transmite şi dreptul de superficie.

Stingerea dreptului de superficie Va avea loc atunci când construcţia, plantaţiile sau

lucrările au pierit sau au fost desfiinţate de superficiar. Încetează de asemenea, dacă se desfiinţează titlul în baza căruia s-a constituit.

Mai poate prin confuziune când superficiarul devine proprietar şi asupra terenului sau invers.

Un terţ poate de asemenea dobândi concomitent atât dreptul de superficie, cât şi dreptul de proprietate. Ultima modalitate de stingere este exproprierea.

IX. Dreptul de folosinţă Un drept constituit în baza Legii nr. 18/1991. Potrivit

dispoziţiilor art .18 alin. 3 din această lege se pot atribui până la 5000 m2, în folosinţă agricolă, de familie, personalului de specialitate din serviciile publice comunale pe perioada cât lucrează în localitate, dacă nu au teren în proprietate în acea localitate.

Aceeaşi lege (art.19 alin. 5) menţionează faptul că, la plecarea din localitate, titularii dreptului de folosinţă au drept la despăgubiri pentru investiţiile făcute.

Terenul rămâne în proprietatea privată a localităţii. Caractere juridice: – este un drept real, dezmembrământ al dreptului de

proprietate privată al localităţii; – este un drept real „intuitu personae”; – este un drept temporar; – este un drept inalienabil; – se constituie şi se stinge prin act administrativ. Stingerea dreptului real de folosinţă: – la decesul titularului sau pierderea calităţii avută în

vedere;

Page 139: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

139

– plecarea din localitate sau ca sancţiune pentru necultivare;

– ca urmare a exercitării sale abuzive; – prin efectul exproprierii (art. 28 alin. 3 din Legea nr.

33/1994). Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1. Definiţi ce şi care sunt dezmembrămintele dreptului de proprietate.

2. Precizaţi care sunt modurile de constituire a uzufructului.

3. În ce constă, care sunt caracterele juridice şi cum se clasifică dreptul de servitute?

4. Cum se constitue dreptul de superficie şi dreptul de folosinţă?

TEST: 1. Uzufructuarul:

a) are dreptul la despăgubiri pentru îmbunătăţirile pe care le-a făcut, numai dacă prin acestea a sporit valoarea lucrului

b) poate introduce acţiune posesorie, chiar împotriva nudului proprietar, pentru apărarea posesiei dreptului de uzufruct

c) este obligat, chiar dacă ar exista convenţie contrară, să întocmească un inventar al bunurilor mobile şi un proces-verbal de constare a stării materiale a imobilelor.

2. Hotărârile judecătoreşti:

a) obţinute de uzufructuar în favoarea sa nu pot folosi nudului proprietar

Page 140: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

140

b) obţinute de uzufructuar în favoarea sa, folosesc şi nudului proprietar, în măsura în care prin acestea s-a conservat lucrul ce constituie obiectul uzufructului

c) date în favoarea uzufructuarului nu sunt opozabile nudului proprietar.

3. Uzufructuarul:

a) nu este obligat să facă reparaţiile de întreţinere b) este obligat să facă reparaţiile "mari", dacă necesitatea

lor a rezultat din neefectuarea reparaţiilor de întreţinere la timp

c) este obligat să reclădească ceea ce "a căzut de vechime" sau s-a distrus din cauza unui cutremur.

4. Cel care are un drept de abitaţie pe o casă de locuit:

a) poate locui într-însa împreună cu familia sa, chiar dacă la momentul constituirii dreptului de abitaţie nu era căsătorit

b) poate locui într-însa numai el cu familia sa, astfel cum era aceasta la momentul constituirii dreptului de abitaţie

c) poate închiria partea casei pe care nu o locuieşte, indiferent de temeiul în baza căreia a luat naştere dreptul de abitaţie.

5. Dreptul de servitute se poate stinge:

a) dacă nu a fost exercitat o perioadă de cel puţin 3 de ani b) în cazul incapacităţii sau minorităţii c) dacă titularul servituţii a decedat.

Page 141: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

141

CAPITOLUL XIII DREPTUL DE SERVITUTE

Obiectivele cursului

• Precizarea atributelor dreptului de proprietate şi, în acest context, fixarea dezmembrămintelor acestui drept rezultate din separarea acestor atribute;

• Stabilirea domeniului de aplicare a dezmembrămintelor dreptului de proprietate;

• Explicarea şi definirea dezmembrămintelor dreptului de proprietate.

Concepte cheie

• Uzufruct; • Uz; • Abitaţie; • Servitute; • Superficie; • Nudul proprietar

I. Noţiune

Potrivit art. 576 Cod Civil, servitutea este „o sarcină impusă unui fond, pentru uzul şi utilitatea unui imobil având alt stăpân”.

Dreptul de servitute este reglementat de art. 576 – 643 Cod Civil, ca un drept real, de sine stătător, dezmembrământ al dreptului de proprietate, având drept caracteristică esenţială faptul că serveşte uzului şi utilităţii unui fond (imobil).

Prin comparaţie cu celelalte dezmembrăminte care presupun desprinderea unor atribute ale proprietăţii pentru ca ele să fie exercitate de alte persoane, servitutea este o sarcină

Page 142: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

142

privită ca o limitare a dreptului de proprietate care nu presupune însă pierderea vreunui atribut specific.

Codul civil permite chiar (art.620), stabilirea de către proprietari a oricâte servituţi vor găsi de cuviinţă.

Caractere juridice – este un drept real imobiliar constituindu-se numai în

folosul, respectiv sarcina unor imobile prin natura lor; – presupune existenţa a două imobile ce aparţin la doi

proprietari diferiţi. Imobilul în favoarea căruia se instituie servitutea se numeşte fond dominant, iar celălalt în sarcina căruia se instituie servitutea, fond aservit. Pentru constituirea servituţii nu este necesar ca cele două imobile să fie neapărat învecinate;

– servitutea este un accesoriu al fondului căruia îi profită urmând soarta acestuia. Ea nu poate fi înstrăinată,urmărită sau ipotecată separat, ci numai odată cu fondul dominant căruia îi profită;

– servitutea are un caracter perpetuu având aceeaşi durată ca şi dreptul de proprietate, dar părţile pot conveni un termen limitat, dacă este posibil – după natura lucrurilor. Proprietarul fondului dominant poate renunţa la servitute;

– servitutea este indivizibilă, ea grevând întreg fondul aservit şi profită întregului fond dominant. Dacă fondul aservit aparţine mai multor coproprietari, servitutea nu se poate constitui decât cu acceptul tuturor coproprietarilor.

Clasificarea servituţilor Se poate face după mai multe criterii: – după natura fondului avem servituţi urbane şi rurale. Potrivit art. 621 Cod Civil, servituţile urbane sunt

constituite în folosul clădirilor, iar cele rurale în folosul terenurilor – indiferent de locul situării, în mediul urban sau rural.

– după modul de exercitare, servituţile sunt continue şi necontinue.

Page 143: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

143

Servituţile continue se exercită continuu fără a fi nevoie de un fapt actual al omului, iar cele necontinue cer, pentru exercitarea lor, un asemenea fapt. Deci, prin continuitate nu se presupune exerciţiu neîntrerupt , ci faptul că se exercită ca omul să fie obligat la acte succesive şi repetare de folosire a dreptului. Ex.: servitutea de vedere este continuă, dar nu presupune că titularul său trebuie să stea tot timpul la fereastră.

Sunt necontinui: servitutea de trecere, de a lua apă dintr-o fântână situată pe fondul altui proprietar.

– după modul de manifestare în exterior, servituţile se împart în: servituţi aparente şi neaparente.

Cele aparente se recunosc prin diferite lucrări exterioare, vizibile.

Sunt servituţi aparente: servitutea de vedere, cea de apeduct, iar neaparente: interdicţia de a planta sau de a zidi de la o anumită distanţă de fondul vecin sau cu depăşirea unei anumite înălţimi.

Între clasificările menţionate anterior pot exista interferenţe care permit asocierea lor. Astfel, pot exista: servituţi continue şi aparente (de vedere), servituţi continue şi neaparente (de a nu construi mai sus de o anumită înălţime), servituţi necontinue şi aparente (de trecere), servituţi necontinue şi neaparente (păşunat, de trecere când nu există drum sau potecă).

– după modul de constituire – avem servituţi naturale, legale şi cele stabilite prin fapta omului.

– servituţi naturale: cele care se nasc din „situaţia naturală a locurilor”: servitutea de scurgere a apelor naturale (art. 578 Cod Civil), servitutea izvorului (art. 579 Cod Civil), servitutea de grăniţuire, de îngrădire etc.;

– servituţi legale – cele stabilite prin lege pentru asigurarea posibilităţii de utilizare a unor fonduri sau în interesul comun al proprietarilor unor fonduri învecinate:

Page 144: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

144

servitutea privind despărţiturile comune – zidul comun, şanţul comun, gardul comun, distanţa plantaţiilor, etc.

– servituţi stabilite prin fapta omului - deci, cele stabilite prin convenţie, testament ori prescripţie achizitivă (uzucapiune). Această clasificare poate fi discutabilă întrucât împărţirea în servituţi naturale şi legale nu este justificată deoarece în ambele cazuri izvorul îl constituie legea. Pe de altă parte, ele nu sunt dezmembrăminte ale dreptului de proprietate în adevăratul sens al cuvântului, ci constituie numai un mod de determinare a însuşi conţinutului dreptului de proprietate şi a limitelor de exercitare a acestui drept.

În adevăratul sens al cuvântului, ca dezmembrăminte ale dreptului de proprietate sunt numai servituţile stabilite prin fapta omului.

Servituţile naturale – reglementate de art.578 – 585 Cod Civil, îşi au raţiunea de a fi în situaţia locurilor, iar izvorul lor este legea.

– servitutea de scurgere a apelor naturale Potrivit art. 578 Cod Civil, locurile inferioare sunt supuse

apelor care curg natural, fără intervenţia omului, de pe locurile superioare.

Proprietarul fondului inferior nu are dreptul să ridice stavile care să oprească această scurgere, iar proprietarului fondului superior nu-i este îngăduit a face o lucrare care să agraveze situaţia fondului inferior.

– servitutea izvoarelor – potrivit art. 579 Cod Civil, proprietarul care are un izvor pe proprietatea sa poate să întrebuinţeze, fără a avea dreptul să vatăme alt drept al proprietarului altui fond cu privire la folosirea acelui izvor. Ex.: proprietarul pe terenul căruia se află un izvor nu-i poate schimba cursul când izvorul dă apa necesară unei localităţi.

– servitutea de grăniţuire – art. 584 Cod civil prevede că orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa, iar cheltuielile sunt suportate în

Page 145: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

145

proporţie egală. Dacă aceasta nu se poate face prin bună învoială se apelează la justiţie printr-o acţiune în grăniţuire (art.584 Cod Civil).

– servitutea de îngrădire – în realitate este un drept de îngrădire care permite proprietarului să-şi poată îngrădi imobilul, cu singura obligaţie de a respecta eventuala servitute de trecere de care se bucură vecinul său.

Servituţi legale – sunt cele prevăzute în Codul Civil, art. 586 – 619. În cadrul acestor servituţi pot fi enumerate, cu titlu de exemplu:

– distanţa plantaţiilor Potrivit art. 607 Cod Civil, arborii ce cresc mai înalţi nu

pot fi plantaţi la o distanţă mai mică de doi metri de linia despărţitoare a celor două fonduri, iar celelalte plantaţii ori garduri vii, la o distanţă mai mică de 0,5 m dacă nu există alte reglementări sau obiceiurile locale nu prevăd altfel.

Această obligaţie dispare dacă proprietarul a obţinut servitutea contrară, adică dreptul de a avea plantaţii la o distanţă inferioară. Aceasta se poate dobândi şi prin prescripţie achizitivă (uzucapiune) de 30 de ani.

– servitutea privind distanţa şi lucrările intermediare pentru construcţii – art.610 Cod Civil. Această servitute constă în obligaţia reciprocă a proprietarilor unor fonduri învecinate de a nu executa pe terenul lor, vreuna din lucrările prevăzute în acest text: fierării, cuptoare, vetre sau să construiască magazii de sare sau alte materiale corosive la o distanţă mai mică decât cea prevăzută de legi sau regulamente.

– servitutea de vedere – este reglementată de dispoziţiile art.611 – 613 Cod civil şi obligă reciproc pe proprietarii imobilelor învecinate de a nu deschide ferestre, balcoane etc. la o distanţă mai mică de 1,90 m dacă vederea este directă asupra fondului vecin sau 0,60 m dacă vederea este oblică faţă de acesta.

Page 146: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

146

Servitutea contrară, ca servitute continuă şi aparentă poate fi dobândită prin uzucapiune sau prin titlu.

Practica judecătorească a decis însă, ca deschiderile ce servesc numai pentru aerisire şi iluminatul natural al imobilului pot fi practicate la orice distanţă, nefiind de natură a-l prejudicia pe vecin.

– servitutea de picătură a streaşinilor Potrivit art. 615 Cod Civil, orice proprietar are obligaţia

să-şi facă streaşina casei sale în aşa fel încât apele ce rezultă din precipitaţii să nu cadă pe terenul vecinului. Servitutea contrară se poate dobândi prin titlu, prin uzucapiune sau prin destinaţia proprietarului.

– servitutea de trecere Având în vedere dispoziţiile art.616 Cod Civil,

„…proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici-o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.

Prin „loc înfundat” se înţelege terenul ce este înconjurat de alte proprietăţi, fără a exista o altă posibilitate de ieşire la calea publică.

Practica judecătorească a decis că noţiunea de loc înfundat cuprinde şi pe acelea pentru care accesul existent ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculos.

De asemenea, nu mai este loc înfundat acel teren, învecinat cu altul care are acces la calea publică, iar proprietarul acestuia din urmă l-a dobândit şi pe primul.

Servitutea de trecere se stabileşte cu titlu oneros, iar titularul trebuie să exercite dreptul în limitele titlului său fără a putea face o schimbare împovărătoare fondului aservit.

Proprietarul fondului aservit va putea oferi proprietarului fondului dominant, un alt loc de trecere, fără ca acesta din urmă să-l poată refuza (art. 634 Cod Civil).

Page 147: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

147

Servituţi legale speciale – cele stabilite prin alte acte normative, aplicându-se, de regulă, la exploatarea unor bunuri proprietate publică a statului şi care au o configuraţie proprie, deosebită de dreptul comun.

– servitutea stabilită prin Legea apelor Codul Civil, în art. 495 instituie dispoziţia potrivit căreia

proprietarul riveran este obligat „…de a lăsa, pe pământul său, drumul trebuitor pentru conducerea vaselor”. Aceasta este o servitute specială mai puţin întâlnită în zilele noastre.

Legea apelor prevede însă, în art.28 că proprietarii riverani sunt obligaţi să acorde drept de servitute în favoarea Regiei autonome „Apele Române”, ca entitate juridică specializată în exploatarea şi conservarea apelor, pentru trecerea sau circulaţia personalului de serviciu, pentru amplasarea în albia râurilor sau pe malurile acestora a unor borne, repere sau aparatură specifică de măsură şi control, transport şi depozitare de materiale, utilaje, etc. (Legea nr. 107/1996). Această servitute se stinge prin neexercitarea sa timp de 3 ani sau dacă menţinerea sa nu mai este necesară din considerente practice (art. 29 alin. 4).

– servituţi instituite prin Legea minelor şi Legea petrolului

Ambele legi reglementează modul în care se organizează „perimetrele de exploatare” declarate de utilitate publică. Dacă pentru punerea în valoare a acestor perimetre este nevoie de trecere sau de efectuarea unor lucrări pe terenuri care nu sunt proprietate publică, se instituie un drept de servitute legală, cu plata unei rente anuale către proprietarii fondurilor aservite (art. 7 din Legea nr. 85/2003).

– servituţi aeronautice – în scopul asigurării securităţii zborurilor se stabilesc zone de siguranţă, printre care şi aşa-numita zonă a benzii de zbor şi alte zone speciale unde este interzisă efectuarea oricăror construcţii sau denivelări ale terenului (Decretul 95/7.03.1979).

Page 148: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

148

Mai există: servituţi în zona de frontieră, în zonele adiacente căilor ferate, cele care rezultă din regimul juridic al pădurilor, drumurilor etc.

Servituţi stabilite prin fapta omului – se pot constitui prin titlu, prin uzucapiune sau prin destinaţia proprietarului, singura limită fiind respectarea ordinei publice.

– Constituirea servituţilor prin titlu – are cea mai largă aplicaţie practică şi se referă la convenţii sau testament.

Forma titlului, adică a actului juridic de constituire este cea prevăzută de lege, ex.: dacă se constituie prin donaţie este necesară forma autentică.

– Constituirea servituţilor prin uzucapiune Dispoziţiile art. 623 Cod civil permit numai constituirea

de servituţi continue şi aparente prin uzucapiune. Durata posesiei este de 30 de ani şi trebuie să îndeplinească toate condiţiile unei posesii utile.

– Constituirea servituţilor prin destinaţia proprietarului Acest tip de servitute ia naştere atunci când proprietarul a

două imobile stabileşte între ele o stare de fapt care ar constitui o servitute dacă aceste fonduri ar aparţine unor persoane deosebite.

Ex.: proprietarul deschide o fereastră către o altă clădire care-i aparţine.

Cât timp ambele fonduri au acelaşi proprietar nu poate fi vorba de servitute, ci ea se naşte numai atunci când proprietarul va înstrăina altei persoane unul dintre fonduri.

Art. 625 Cod civil dispune că nu se pot constitui prin destinaţia proprietarului decât servituţile continue şi aparente.

Exercitarea dreptului de servitute – Drepturile proprietarului fondului dominant. Acesta are, în primul rând dreptul de a folosi servitutea

constituită în favoarea sa. El poate face lucrările necesare asigurării existenţei şi conservării servituţii pe cheltuiala sa dacă nu s-a prevăzut altfel.

Page 149: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

149

– Obligaţiile proprietarului fondului dominant. Titularul fondului are obligaţia de-a exercita servitutea

numai în limitele stabilite prin titlu sau lege (art.635 Cod Civil). Acesta nu poate schimba caracterul servituţii, nu o poate modifica sau utiliza în alt scop decât pentru nevoile în vederea cărora i-a fost recunoscut dreptul.

Mai are obligaţia de a nu face nimic de natură a agrava servitutea.

– Drepturile proprietarului fondului aservit. Acesta poate înstrăina fondul sau îl poate greva cu

sarcini, fără a leza exerciţiul servituţii. De asemenea are dreptul să pretindă despăgubiri de la titularul servituţii pentru eventuale prejudicii aduse din exercitarea acestei servituţi.

Dacă cheltuielile impuse de necesitatea păstrării şi exercitării servituţii au fost stabilite prin titlu în sarcina sa, el poate să abandoneze fondul la dispoziţia titularului servituţii pentru a se elibera de aceste cheltuieli.

– Obligaţiile proprietarului fondului aservit Principala obligaţie este pasivă şi constă în abţinerea de la

orice act de natură a împiedica exerciţiul dreptului de servitute. Acţiuni ce se pot exercita de proprietarii celor două

fonduri Titularul servituţii are exerciţiul acţiunii confesorii ce

poate fi introdusă împotriva proprietarului fondului dominant urmărindu-se recunoaşterea dreptului real de servitute.

Poate de asemenea folosi şi acţiunea posesorie – pentru servituţile continue şi aparente (art.675 Cod Civil), iar în cazul constituirii prin titlu, pentru orice fel de servitute.

Proprietarul fondului aservit se poate folosi şi de acţiunea negatorie prin care se neagă existenţa dreptului de servitute.

Stingerea servituţilor – fie prin desfiinţarea titlului prin care au fost constituite, fie prin modificarea sau schimbarea modului de exercitare.

Cauze generale de stingere :

Page 150: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

150

– revocarea, rezoluţiunea sau anularea actului de constituire sau a actului în temeiul căruia a fost dobândit bunul în folosul căruia s-a recunoscut servitutea;

– renunţarea la acest drept, pieirea fondului aservit, expirarea termenului.

Cauze speciale: – imposibilitatea materială de exercitare a servituţii; – confuziunea – nu mai există 2 proprietari pentru două

fonduri distincte; – neuzul sau prescripţia extinctivă (30 ani); – exproprierea bunului. II. Dreptul de superficie Definiţie: acel drept ce constă în dreptul de proprietate pe

care îl are o persoană denumită superficiar asupra construcţiilor, plantaţiilor sau alte lucrări care se află pe un teren ce aparţine unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosinţă.

Există deci, o suprapunere a două proprietăţi. Acest drept constituie o derogare de la regula înscrisă în

art.492 Cod Civil, potrivit căreia orice construcţie, plantaţie sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul terenului până la proba contrarie.

Caractere juridice: – este un drept real imobiliar, dezmembrământ al

dreptului de proprietate; – este un drept perpetuu ce durează atât timp cât există

construcţia sau lucrarea aflată pe terenul altuia; – este un drept imprescriptibil (derivă din perpetuitate). Constituire: – prin convenţia părţilor; – prin legat; – prin uzucapiune;

Page 151: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

151

– prin lege. Exercitarea dreptului de superficie Asupra construcţiilor, plantaţiilor sau lucrărilor va

exercita posesia, folosinţa şi dispoziţia, ca orice proprietar. Asupra terenului are un drept de folosinţă care trebuie exercitat în scopul constituirii dreptului.

Odată cu înstrăinarea construcţiilor, lucrărilor, plantaţiilor se transmite şi dreptul de superficie.

Stingerea dreptului de superficie Va avea loc atunci când construcţia, plantaţiile sau

lucrările au pierit sau au fost desfiinţate de superficiar. Încetează de asemenea, dacă se desfiinţează titlul în baza căruia s-a constituit.

Mai poate prin confuziune când superficiarul devine proprietar şi asupra terenului sau invers.

Un terţ poate de asemenea dobândi concomitent atât dreptul de superficie, cât şi dreptul de proprietate. Ultima modalitate de stingere este exproprierea.

III. Dreptul de folosinţă Un drept constituit în baza Legii nr. 18/1991. Potrivit

dispoziţiilor art .18 alin. 3 din această lege se pot atribui până la 5000 m2, în folosinţă agricolă, de familie, personalului de specialitate din serviciile publice comunale pe perioada cât lucrează în localitate, dacă nu au teren în proprietate în acea localitate.

Aceeaşi lege (art.19 alin. 5) menţionează faptul că, la plecarea din localitate, titularii dreptului de folosinţă au drept la despăgubiri pentru investiţiile făcute.

Terenul rămâne în proprietatea privată a localităţii. Caractere juridice: – este un drept real, dezmembrământ al dreptului de

proprietate privată al localităţii;

Page 152: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

152

– este un drept real „intuitu personae”; – este un drept temporar; – este un drept inalienabil; – se constituie şi se stinge prin act administrativ. Stingerea dreptului real de folosinţă: – la decesul titularului sau pierderea calităţii avută în

vedere; – plecarea din localitate sau ca sancţiune pentru

necultivare; – ca urmare a exercitării sale abuzive; – prin efectul exproprierii (art. 28 alin. 3 din Legea nr.

33/1994). Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale: Definiţi ce şi care sunt dezmembrămintele dreptului de

proprietate. 1. Precizaţi care sunt modurile de constituire a

uzufructului. 2. În ce constă, care sunt caracterele juridice şi cum se

clasifică dreptul de servitute? 3. Cum se constitue dreptul de superficie şi dreptul de

folosinţă? TEST: 1. Constituie dezmembrăminte ale dreptului de

proprietate: a) indiviziunea b) dreptul de superficie c) proprietate comună în devălmăşie.

Page 153: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

153

2. Titularul unui drept de uzufruct: a) are dreptul să folosească lucrul b) are dreptul să înstrăineze lucrul c) poate ceda unei terţe persoane dreptul de uzufruct

3. Dreptul de uzufruct:

a) face parte din dreptul de gaj general al creditorilor uzufructuarului

b) poate avea ca obiect numai lucruri individual determinate

c) se poate institui numai asupra bunurilor mobile sau imobile corpora.

4. Uzufructuarul are dreptul:

a) la fructele naturale şi industriale, neculese în momentul în care se instituie uzufructul

b) la cheltuielile făcute pentru dobândirea fructelor naturale sau industriale, dacă la sfârşitul uzufructului acestea nu fuseseră culese de uzufructuar

c) să dispună de bun în nume propriu. 5. Fac parte din categoria servituţilor stabilite prin fapta

omului: a) servitutea privind distanţa şi lucrările intermediate

pentru anumite construcţii b) servituţile constituite prin titlu c) servituţile dobândite prin încuviinţarea proprietarului.

Page 154: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

154

CAPITOLUL XIV PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE

Obiectivele cursului

• Stabilirea necesităţilor pentru care au fost create sistemele de publicitate imobiliară;

• Explicarea fiecărui sistem de publicitate imobiliară folosit în România;

• Implementarea cunoştinţelor necesare privind publicitatea imobiliară în sistemul Legii nr.7/1996;

• Identificarea documentelor tehnice speciale ale cadastrului general întocmite la nivelul comunelor, oraşelor şi municipiilor

Concepte cheie

• Cadastru; • Carte funciară; • Acţiunea tabulatorie; • Intabularea.

I. Consideraţii generale Sistemele de publicitate imobiliară au fost create din

necesitatea ca operaţiunile juridice care au ca efect transmisiuni imobiliare sau constituirea unor drepturi reale imobiliare să aibă certitudine juridică.

Aceasta şi datorită faptului că în materia actelor juridice translative de proprietate sau de alte drepturi reale imobiliare operează principiul relativităţii efectelor acestor acte juridice.

Practic, publicitatea imobiliară face actul juridic opozabil „erga omnes”.

Page 155: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

155

Definiţie: publicitatea imobiliară desemnează totalitatea mijloacelor juridice prevăzute de lege prin care se determină situaţia materială juridică a bunurilor imobiliare, în mod public, prin registre speciale ţinute de autorităţile statale în vederea ocrotirii intereselor titularilor de drepturi imobiliare şi cele legate de asigurarea circulaţiei lor în condiţiile legii.

II. Sisteme de publicitate – sistemul de publicitate al registrelor de transcripţiuni şi

inscripţiuni reglementat, în principal, de Codul de procedură civilă şi aplicat în Muntenia, Moldova, Oltenia şi Dobrogea;

– sistemul cărţii funciare reglementat prin Legea 115/27.04.1938, aplicabil în Transilvania, Banat şi nordul Moldovei;

– un sistem intermediar al cărţilor de publicitate funciară, reglementat prin legea 242/12.07.1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii în cărţi de publicitate funciară (aplicabil într-un număr de localităţi din fostul judeţ Ilfov);

– un alt sistem intermediar – cel al cărţilor de evidenţă funciară care, în temeiul legii nr.163/1946 s-au înfiinţat în unele localităţi din Transilvania unde cărţile funciare au fost distruse, sustrase sau pierdute din cauza războiului;

Prin Legea 7/1996 s-a dispus încetarea aplicabilităţii vechilor reglementări amintite mai sus, la data finalizării lucrărilor cadastrale impuse de această lege până atunci, înfiinţându-se cărţile funciare nedefinitive.

III. Sistemul de publicitate imobiliară al

transcripţiunii şi inscripţiunii Reglementare Acest sistem a fost reglementat prin art. 710–720 Cod

procedură civilă, dispoziţii care în prezent au devenit

Page 156: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

156

inaplicabile ca şi dispoziţiile Codului Civil privitoare la transcrierea unor acte de drept civil întrucât, începând cu anul 1999 a fost instituit regimul cărţilor funciare cu caracter nedefinitiv, cu consecinţa efectuării operaţiunilor de publicitate potrivit reglementărilor cuprinse în Legea 7/1996.

Aceasta nu înseamnă abrogarea acelor texte, ci aplicare temporară a acestora, art.72 alin.3 din Legea 7/1996 precizând expres că acestea vor fi abrogate după definitivarea cadastrului la nivelul întregii ţări.

Acest sistem presupune două feluri de înregistrări: – transcrierea actelor de transmisiune a imobilelor în

„registrele de transcrieri” ce însemna, practic, copierea integrală a actului respectiv, act ce constituia un drept de proprietate sau stingea un astfel de drept.

Transcrierea se făcea în ordine cronologică, aceste registre fiind în fapt, mape în care se depuneau copii după actele menţionate, în ordinea întocmirii lor.

Codul de procedură civilă (art. 711) enumeră atât actele supuse transcrierii, cât şi pe cele care nu erau supuse acestei cerinţe: succesiunile, partajul voluntar şi judiciar etc., precum şi dobândirea unor drepturi reale prin fapte juridice (uzucapiunea şi accesiunea);

– înscrierile constau în consemnarea sau reproducerea unor părţi sau clauze din acte juridice privitoare la privilegiile imobiliare şi la ipoteci.

Efectele transcrierii Principalul efect este acela de a face opozabil actul

juridic, terţelor persoane. Noţiunea de terţ era circumstanţiată, putând fi numai acea persoană care dobândeşte şi ea un drept real de la acelaşi autor şi cu privire la acelaşi imobil, dar anterior.

Acest sistem mai este cunoscut ca cel al publicităţii personale pentru că evidenţa se făcea pe persoane şi nu pe imobile fiind incomplet, pentru că, nu toate transmisiunile

Page 157: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

157

imobiliare erau supuse acestei operaţiuni şi nu garanta dreptul transmis pentru că transcrierea nu însemna şi verificarea legalităţii şi a valabilităţii actului prezentat de părţi.

IV. Sistemul de publicitate imobiliară bazat pe cartea

funciară Caracterizare generală Evidenţa, în cadrul acestui sistem, se ţine nu pe

proprietari, ci pe imobile, fiecare imobil având propria carte funciară în care sunt trecute toate actele translative sau constitutive de drepturi – publicitate reală.

Obiect al înscrierii în cartea funciară îl reprezintă toate drepturile reale reglementate de legislaţia noastră civilă.

Aceste cărţi erau întocmite şi numerotate pe localităţi. Cartea funciară are trei părţi (foi) şi un titlu (numărul său

şi denumirea localităţii): – partea I cuprinde descrierea imobilului cu elementele

componente; – partea a II-a cuprinde înscrierile privitoare la dreptul de

proprietate, precum şi diferite drepturi şi obligaţii de care se bucură sau este ţinut proprietarul: condiţii ce afectează proprietatea, acţiuni privind imobilul (rezoluţiuni, nulitate etc.);

– partea a III-a privitoare la sarcini unde se înscriau drepturile reale ce afectează proprietatea: superficie, uzufruct, uz, ipoteci.

Înscrierile din cartea funciară sunt de trei feluri: – intabularea, adică înscrierea prin care se strămută, se

constituie, se grevează, se restrânge sau se stinge un drept real; – înscrierea provizorie (prenotare) ce constă într-o

înscriere imperfectă determinată de faptul că înscrisul nu întruneşte condiţiile de intabulare, pentru a beneficia de prioritatea înscrierii;

– notarea ce constă în înscrierea unor drepturi reale, fapte sau acte juridice ce aveau legătură cu drepturile înscrise

Page 158: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

158

(incapacitate, curatelă, interdicţia înstrăinării, contract de locaţiune etc.).

Principii ale cărţii funciare: – principiul publicităţii integrale – toate actele şi faptele

juridice şi chiar acţiunile privitoare la imobile trebuiau înscrise şi aduse la cunoştinţa publicului;

– principiul publicităţii absolute – în baza acestui principiu, drepturile reale imobiliare nu se puteau strămuta nu numai faţă de terţi, şi chiar şi în raporturile dintre părţi, decât dacă s-a făcut intabularea. Numai în caz de dobândire prin succesiune, accesiune, vânzare silită şi expropriere nu era necesară intabularea;

– principiul legalităţii – funcţionarul însărcinat cu aceste atribuţii era obligat să verifice legalitatea titlului ce se înregistrează;

– principiul oficialităţii – cererea odată înregistrată nu mai putea fi completată cu înscrisuri noi;

– principiul priorităţii – înscrierea se face în ordinea cronologică ce conferea şi rangul înscrierii.

Acţiunea în prestaţie tabulară Cel care se obligă la constituirea, transmiterea sau

modificarea unui drept real imobiliar era obligat să predea toate înscrisurile necesare în vederea intabulării sau pentru radierea sa când era vorba de stingerea unui astfel de drept.

Dacă se refuză îndeplinirea acestei obligaţii, persoana îndreptăţită se poate adresa instanţei cu o acţiune în prestaţie tabulară pentru a se dispune prin hotărâre judecătorească.

V. Publicitatea imobiliară în sistemul Legii nr. 7/1996 Prin această lege s-a urmărit generalizarea sistemului de

publicitate imobiliară prin carte funciară, ca sistem unic

Page 159: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

159

destinat a înlocui toate sistemele existente până la completa sa aplicare.

Legea 78/4.03.2002 privind aprobarea O.G.nr.70/2001 pentru modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.7/1996 prevede obligativitatea organizării cadastrului de specialitate de către ministere, instituţii centrale de stat, regii autonome în domeniile: forestier, apelor, industrial extractiv, imobiliar edilitar, transporturi, turism, zone naturale protejate etc.

Întreaga publicitate este realizată pe baza cadastrului general.

Cadastrul general – sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică prin care se realizează identificarea, reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum şi a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul ţării, indiferent de destinaţia lor şi de proprietar.

El se organizează la nivelul comunei, oraşului, municipiului, judeţului şi la nivelul ţării.

Scopurile cadastrului general – identificarea, înregistrarea şi înscrierea în documentele

cadastrale a terenurilor şi a celorlalte bunuri imobile prin natura lor, măsurarea şi reprezentarea acestora pe hărţi şi planuri cadastrale, precum şi stocarea datelor pe suporturi informatice;

– asamblarea şi integrarea datelor furnizate de cadastrele de specialitate;

– identificarea şi înregistrarea tuturor proprietarilor şi a altor deţinători de terenuri şi de alte bunuri imobile, în vederea asigurării publicităţii şi a opozabilităţii drepturilor acestora faţă de terţi;

– furnizarea datelor necesare sistemului de impozite şi taxe, pentru stabilirea corectă a obligaţiilor fiscale.

Page 160: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

160

Activitatea de cadastru este organizată şi condusă de un organ administrativ central de specialitate – Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, cu oficii judeţene de cadastru.

Funcţiile cadastrului general – potrivit art. 10 din Legea 7/1996, cadastru general îndeplineşte trei funcţii: tehnică, economică şi juridică.

– funcţia tehnică este realizată prin determinarea poziţiei, configuraţiei şi a mărimii suprafeţei terenurilor, pe destinaţii, pe categorii de folosinţă şi pe proprietari, precum şi a construcţiilor;

– funcţia economică urmăreşte evidenţierea destinaţiei, a categoriilor de folosinţă a parcelelor de teren, precum şi stabilirea elementelor necesare pe baza cărora să poată fi stabilită valoarea economică a bunurilor imobile;

– funcţia juridică se realizează prin identificarea proprietăţilor, pe baza actelor de proprietate şi prin publicitatea imobiliară.

Documentele tehnice speciale ale cadastrului general, întocmite la nivelul comunelor, oraşelor şi municipiilor sunt:

– registrul cadastral al parcelelor; – indexul alfabetic al proprietarilor şi domiciliul acestora; – registrul cadastral al proprietarilor; – registrul corpurilor de proprietate; – fişa centralizatoare, partida cadastrală pe proprietari şi

pe categorii de folosinţă; – planul cadastral. Registrul cadastral – cărţile funciare întocmite şi

numerotate pe teritoriul administrativ al fiecărei localităţi alcătuiesc împreună registrul cadastral de publicitate imobiliară al acestui teritoriu.

Acest registru se completează cu: – un registru special de intrare; – planul de identificare a imobilelor;

Page 161: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

161

– repertoriul imobilelor; – index alfabetic al proprietarilor; – o mapă cu cererile înscrise împreună cu un exemplar al

înscrisurilor constatatoare ale actelor sau faptelor juridice supuse înscrierii.

Cuprinsul cărţilor funciare – evidenţa cadastral juridică instituită prin Legea 7/1996 se ţine atât pe imobile, cât şi pe persoane.

Cartea funciară propriu-zisă are un regim asemănător cu cel reglementat prin Legea 115/1938 şi cuprinde un titlu şi 3 părţi.

– titlul cuprinde numărul cărţii şi denumirea localităţii; – partea I – se referă la descrierea imobilului: numărul de

ordine şi cel cadastral, suprafaţa terenului, categoria de folosinţă, construcţiile, amplasamentul şi vecinătăţile, valoarea impozabilă;

– partea a II-a – cuprinde numărul curent, numele proprietarului, actul sau faptul juridic ce constituie titlu, servituţile constituite, acţiunile privitoare la proprietate şi orice modificări din partea I şi II;

– partea a III-a – are în vedere înscrisurile privind dezmembrămintele dreptului de proprietate şi sarcini.

Cuprinde: dreptul de superficie, uz, folosinţă, abitaţie, servituţi, ipoteca şi privilegiile imobiliare, precum şi locaţiunea şi cesiunea de venituri pe timp mai mare de 3 ani.

Cuprinsul cărţii funciare se adevereşte cu extrase, certificate sau copii legalizate.

Înscrierile în cartea funciară – sunt de trei feluri: intabularea, înscrierea provizorie şi notarea.

Intabularea – operaţiunea prin care transmiterea, modificarea sau stingerea unui drept real imobiliar devine opozabilă faţă de terţi.

Page 162: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

162

Cererea de intabulare trebuie să fie însoţită, obligatoriu, de înscrisul original sau copia legalizată în temeiul căruia se cere efectuarea ei.

Intabularea se face după verificarea legalităţii prin încheiere motivată de admitere sau de respingere (supusă căilor de atac).

Intabularea stingerii unui drept real este denumită radiere, iar scopul său este cel contrar intabulării.

Înscrierea provizorie – operaţiunea prin care transmiterea, constituirea, modificarea sau stingerea unui drept real imobiliar devine opozabilă faţă de terţi sub condiţia şi în măsura justificării sale.

Art. 31 din Legea 7/1996 dispune că înscrierea provizorie se face atunci când dobândirea unor drepturi reale este afectată de o condiţie suspensivă sau hotărârea judecătorească pe care se întemeiază dobândirea nu este definitivă şi irevocabilă.

Notarea – acea înscriere în cartea funciară ce are ca obiect menţionarea existenţei unor drepturi personale, fapte sau raporturi juridice strâns legate de drepturile intabulate şi de titularii lor, pentru a le face opozabile terţilor sau a le aduce la cunoştinţa acestora în scop de informare.

VI. Rectificarea înscrierii în cartea funciară În cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde în

privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală se poate cere rectificarea sa.

Prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţii susceptibilă a face obiectul unei înscrieri.

Orice persoană interesată poate cere rectificarea dacă prin hotărâre judecătorească s-a constatat că:

Page 163: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

163

– înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;

– dreptul înscris a fost greşit calificat; – nu mai sunt îndeplinite condiţiile de existenţă a

dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în baza căruia s-a făcut înscrierea.

Acţiunea în rectificare sub rezerva prescripţiei dreptului material la acţiune în fond, este imprescriptibil.

Acţiunile de carte funciară – acţiunea în prestaţie tabulară Potrivit art. 29 din Legea 7/1996, cel care a transmis sau a

constituit în folosul altuia, un drept real imobiliar este obligat să predea înscrisul pentru înscrierea în cartea funciară dacă acel înscris este în posesia sa şi este singurul exemplar doveditor. Dacă refuză, se va putea cere instanţei judecătoreşti să dispună înscrierea. Această acţiune se deosebeşte de cea prevăzută în Legea 115/1938, ce avea ca obiect suplinirea consimţământului, prezenta acţiune are ca obiect obligarea pârâtului să predea înscrisul necesar înscrierii, iar în caz de refuz, instanţa să dispună intabularea.

– acţiunea în rectificare – cu menţiunile enumerate mai sus.

Acţiunea în rectificare este prescriptibilă în termen de 10 ani, atunci când este introdusă împotriva terţilor care au dobândit cu bună-credinţă un drept real cu titlu gratuit prin donaţie sau legat.

Acţiunea în rectificare se va prescrie într-un termen de 3 ani faţă de terţii care şi-au înscris dreptul real dobândit prin act juridic cu titlu oneros şi cu bună-credinţă, întemeindu-se pe cuprinsul cărţii funciare.

Acţiunea în rectificarea notărilor din cartea funciară este imprescriptibilă.

Page 164: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

164

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1. Definiţi publicitatea imobiliară din punct de vedere al însemnătăţii ei legale şi practice.

2. Precizaţi care sunt sistemele de publicitate imobiliară prevăzute în art.710-720 Cod procedură civilă şi alte prevederi legale.

3. În ce constă sistemul de publicitate bazat pe cartea funciară?

4. Definiţi şi prezentaţi cadastrul general. 5. Care este cuprinsul cărţilor funciare?

TEST: 1. Potrivit Legii nr. 7/1996, toate actele şi faptele

translative sau constitutive de drepturi reale imobiliare, încheiate după intrarea în vigoare a acestei legi:

a) se înscriu din oficiu în cărţile fundare b) se înscriu cu caracter nedefinitiv în noile cărţi funciare,

până la definitivarea lucrărilor de cadastru pe unitatea administrativ-teritorială respectivă

c) se înscriu, la cererea persoanei interesate, în cărţile funciare, înscrierea având efect constitutiv de drepturi.

2. În sistemul Legii nr. 7/1996 privind publicitatea reală

imobiliară: a) orice imobil trebuie să fie cuprins într-o carte funciară b) evidenţa juridică se ţine pe imobile şi pe persoane c) orice instituţie interesată va putea cerceta cartea

funciară. 3. În sistemul Legii nr. 7/1996 cărţile funciare trebuie

întocmite la nivelul: a) judeţelor

Page 165: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

165

b) oraşelor, comunelor c) satelor.

4. Potrivit Legii nr. 7/1996 se înscriu în cartea funciară:

a) drepturile extratabulare b) dreptul de ipotecă c) dreptul de uz.

5. Înscrierile în cartea funciară:

a) devin opozabile faţă de terţi de la data înregistrării cererii

b) devin opozabile terţilor de la data înscrierii efective în cartea funciară

c) se fac pe baza unei cereri. 6. Înscrierea în cartea funciară a dobândirii, modificării

sau .stingerii drepturilor reale imobiliare: a) are, de regulă, efect de opozabilitate faţă de terţi b) are efect constitutiv c) are efect declarativ.

Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti Facultatea de Drept şi Administraţie Publică Craiova Disciplina: Drept civil. Dreptul bunurilor

Page 166: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

166

ANUL II

TOTAL GRILE 1. Fac parte din dreptul de gaj general al creditorilor

chirografari, următoarele bunuri: a) bunurile imobile care se aflau în patrimoniul

debitorului la data asumării obligaţiei, chiar dacă la data scadenţei fuseseră înstrăinate de către debitor;

b) bunurile mobile care se află în patrimoniul debitorului la momentul scadenţei, chiar dacă la data asumării obligaţiei debitorul nu avea vreun drept asupra acestor bunuri;

c) creanţele şi datoriile pe care debitorul la are în patrimoniul său la data scadenţei;

2. În sens juridic, patrimoniul desemnează: a) totalitatea bunurilor ce constituie averea unei

persoane; b) totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care aparţin unei

persoane a un moment dat; c) totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu conţinut

economic, evaluabile în bani, care aparţin unei persoane. 3. Constituie caracteristici ale patrimoniului: a) patrimoniul este personal, indivizibil; b) o persoană nu poate fi titulara mai multor patrimonii; c) patrimoniul este o universalitate de fapt; 4. La încetarea din viaţă a unei persoane, poate avea loc: a) o transmisiune universală a patrimoniului; b) o transmisiune parţială a patrimoniului; c) o transmisiune cu titlu particular a patrimoniului.

Page 167: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

167

5. Patrimoniul: a) constituie gajul general al creditorilor chirografari; b) explică şi face posibilă subrogaţia reală cu titlu

particular; c) face imposibilă transmisiunea universală şi cu titlu

universal. 6. Divizibilitatea patrimoniului se explică prin: a) faptul că pot fi urmărite separat anumite bunuri

determinate ce fac parte din patrimoniu; b) posibilitatea de a fi transmis pe fracţiuni, prin acte

juridice mortis causa; c) posibilitatea ca, în cadrul aceluiaşi patrimoniu, să

existe mai multe mase de bunuri cu regimuri juridice deosebite. 7. Drepturile patrimoniale se clasifică în: a) drepturi principale şi drepturi accesorii; b) drepturi absolute şi drepturi relative; c) drepturi reale şi drepturi de creanţă. 8. În cazul drepturilor reale: a) subiectul activ este nedeterminat; b) subiectul pasiv este nedeterminat;

c) subiectului pasiv îi revine obligaţia de a nu face ceva, ce ar fi putut să facă dacă nu şi-ar fi asumat obligaţia respectivă.

9. Au un caracter limitat din punct de vedere numeric: a) drepturile reale; b) drepturile de creanţă; c) obligaţiile scriptae in rem.

Page 168: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

168

10. Dreptul de urmărire: a) conferă titularului său posibilitatea de a pretinde

debitorului sau succesorilor acestuia executarea întocmai a obligaţiei asumate;

b) este prerogativa conferită titularului dreptului de creanţă de a urmări bunul la care dreptul său se referă, în mâinile oricărei persoane;

c) constituie o prerogativă a drepturilor reale. 11. Dreptul de preferinţă: a) conferă titularului său posibilitatea de a pretinde

debitorului executarea în natură a obligaţiei asumate; b) este prerogativa conferită titularului dreptului real de

a avea prioritate faţă de orice alt drept, acesta putând să şi-l valorifice înaintea titularilor altor drepturi;

c) reprezintă un efect specific al posesiei. 12. Sunt drepturi reale principale: a) dreptul de abitaţie; b) dreptul de retenţie; c) dreptul de proprietate. 13. Obligaţiile opozabile terţilor: a) se mai numesc şi propter rem;

b) sunt adevărate sarcini reale ce incumbă titularului unui drept al oarecare;

c) se mai numesc şi scriptae in rem. 14. Obligaţiile reale propter rem: a) sunt obligaţii de a face; b) sunt obligaţii de a nu face; c) se transmit odată cu bunul la care se referă, numai

dacă se prevede expres în titlul translativ acest lucru.

Page 169: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

169

15. Obligaţiile scriptae in rem: a) sunt opozabile erga omnes; b) sunt corelative oricărui drept real; c) se caracterizează, printre altele, prin aceea că

posesorul actual al lucrului este obligat să respecte un drept al altei persoane, drept legat de posesia acelui lucru, deşi nu a participat direct la formarea raportului juridic obligaţional.

16. Pentru a-şi exercita dreptul prioritar la dobândirea

imobilului expropriat, potrivit Legii nr. 33/1994, fostul proprietar trebuie să răspundă expropriatorului ce doreşte să înstrăineze terenul expropriat, în termen de:

a) 30 de zile; b) 45 de zile; c) 60 de zile. 17. În vederea exercitării dreptului prioritar la dobândirea

imobilului expropriat, potrivit Legii nr. 33/1994: a) fostul proprietar al imobilului expropriat se bucură de

dreptul prioritar la dobândire, dar numai în cazul în care expropriatorul intenţionează să înstrăineze imobilul prin vânzare;

b) fostul proprietar al imobilului expropriat se bucură de dreptul prioritar la un preţ egal oferit de ceilalţi cumpărători;

c) fostul proprietar al imobilului expropriat se bucură de dreptul prioritar la un preţ ce nu poate depăşi despăgubirea actualizată.

18. Dreptul de proprietate este un drept: a) perpetuu; b) inclusiv; c) relativ.

Page 170: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

170

19. Pot fi supuse exproprierii: a) bunurile mobile proprietate privată aparţinând

comunelor, oraşelor şi judeţelor; b) bunurile imobile proprietate privată aparţinând

statului; c) bunurile imobile prin natura lor. 20. În cazul exproprierii, cauzele de utilitate publică pot fi

declarate: a) de consiliile municipale; b) numai de Guvern; c) numai prin lege, când sunt supuse exproprierii

lăcaşuri de cult. 21. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică are

drept efect: a) stingerea dreptului de proprietate; b) stingerea dezmembrămintelor dreptului de

proprietate; c) stingerea oricărei acţiuni posesorii. 22. Foştii proprietari pot cere retrocedarea imobilelor

expropriate pentru cauză de utilitate publică în cazul în care sunt îndeplinite şi următoarele condiţii:

a) expropriatorul doreşte să înstrăineze imobilul expropriat deoarece lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu s-au realizat;

b) imobilele expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat şi nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică ;

c) imobilului expropriat i-a crescut în mod substanţial valoarea, iar expropriatorul nu a plătit diferenţa de valoare în termen de 1 an de zile.

Page 171: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

171

23. Titulari ai dreptului la retrocedarea imobilelor expropriate pot fi:

a) foştii proprietari; b) foştii titulari ai dreptului de uzufruct; c) foştii chiriaşi. 24. Fostul proprietar al imobilului expropriat: a) are un drept prioritar la închirierea imobilului

expropriat, dacă .acesta este oferit spre închiriere înaintea utilizării lui în scopul pentru care a fost expropriat;

b) are un drept prioritar la dobândirea imobilului expropriat în cazul în care expropriatorul doreşte să-l deterioreze;

c) în cazul prevăzut la litera b), fostul proprietar este obligat în toate cazurile să restituie despăgubirea primită reactualizată.

25. Titular al dreptului de proprietate publică poate fi: a) statul; judeţul; b) regia autonomă; c) consiliul local; consiliul judeţean. 26. Dreptul de proprietate publică este: a) alienabil; b) imprescriptibil; c) sesizabil. 27. Pot fi titulari ai dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor în România: a) cetăţeni străini cu domiciliul în România; b) cetăţeni străini cu domiciliul în străinătate; c) statul şi unităţile administrativ-teritoriale.

Page 172: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

172

28. Pot dobândi dreptul de proprietate asupra construcţiilor în România:

a) persoane fizice străine cu domiciliul în România; b) persoane juridice străine cu domiciliul în străinătate; c) persoane juridice străine, dar numai dacă construcţia

respectivă este achiziţionată în scop de investiţie străină pe teritoriul României.

29. Locuinţele cumpărate de chiriaşi în temeiul Legii nr.

112/1995 nu pot fi: a) vândute de cumpărătorii lor timp de 10 ani de la data

dobândirii lor; b) transmise prin moştenire, timp de 10 ani de la data

dobândirii lor; c) închiriate de cumpărătorii lor timp de 10 ani de la

data dobândirii. 30. Dreptul de proprietate asupra unei construcţii: a) se poate transmite valabil prin contract de vânzare-

cumpărare sub semnătură privată; b) se poate transmite valabil prin contract de vânzare-

cumpărare, dar numai dacă acesta este încheiat în formă autentică;

c) înstrăinate prin act sub semnătură privată conduce şi la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului pe care se află aşezată acea construcţie.

31. Nerespectarea condiţiei încheierii actului de

înstrăinare a terenurilor în formă autentică este sancţionată cu: a) nulitatea relativă; b) nulitatea absolută; c) rezoluţiunea.

Page 173: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

173

32. lus fruendi: a) constituie o prerogativă a dreptului de proprietate; b) constituie un caracter al dreptului de proprietate; c) reprezintă dreptul de a culege fructele bunului,

prerogativă exercitată de proprietar în virtutea dreptului de accesiune.

33. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate se

explică prin: a) posibilitatea titularului dreptului de proprietate de a

exercita toate prerogativele acestui drept, în putere proprie şi în interes propriu, fără a fi necesar concursul altor persoane;

b) posibilitatea titularului dreptului de proprietate de a exercita în mod concomitent toate atributele dreptului de proprietate: usus, fructus şi abusus;

c) durata nelimitată în timp a acestuia. 34. După regimul juridic aplicabil, dreptul de proprietate

se clasifică în: a) dreptul de proprietate aparţinând persoanelor fizice şi

dreptul de proprietate aparţinând persoanelor juridice; b) dreptul de proprietate publică şi dreptul de

proprietate privată; c) dreptul de proprietate aparţinând cetăţenilor români

şi dreptul de proprietate aparţinând cetăţenilor străini. 35. Pot fi titulari ai dreptului de proprietate privată asupra

tenurilor în România: a) persoanele juridice cu sediul în străinătate; b) societăţile comerciale cu sediul în România înfiinţate

cu capital integral străin; c) apatrizii cu domiciliul în România.

Page 174: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

174

36. Constituie modalităţi juridice ale dreptului de proprietate:

a) dreptul de uzufruct; b) proprietatea comună devălmaşă; c) dreptul de abitaţie; 37. Proprietatea asupra unui bun este rezolubilă: a) numai când transmiterea dreptului de proprietate

asupra acelui bun este afectată de o condiţie rezolutorie; b) când transmiterea dreptului de proprietate asupra

acelui bun este afectată de o condiţie suspensivă; c) când transmiterea dreptului de proprietate s-a făcut

printr-un act lovit de nulitate relativă. 38. Atunci când o persoană transmite un bun unei alte

persoane sub o condiţie suspensivă: a) transmiţătorul este proprietar sub condiţie

suspensivă; b) dobânditorul este proprietar sub condiţie suspensivă; c) dobânditorul este proprietar sub condiţie rezolutorie; 39. Atunci când o persoană donează alteia un lucru, sub

condiţia că dacă dobânditorul va muri înaintea donatorului, acel lucru să se întoarcă în patrimonial său ori al moştenitorului lui:

a) donatorul este proprietar sub condiţie rezolutorie; b) donatarul este proprietar sub condiţie rezolutorie; c) donatorul poate dispune de acel lucru, în favoarea

altei persoane, sub condiţie rezolutorie. 40. Atunci când se îndeplineşte condiţia suspensivă ce

afecta un act juridic translativ de proprietate asupra unui bun: a) proprietatea rezolubilă se transformă în proprietate

perpetuă;

Page 175: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

175

b) unic proprietar al bunului devine dobânditorul; c) unic proprietar al bunului rămâne transmiţătorul. 41. În cazul unui act juridic translativ de proprietate,

afectat de o condiţie suspensivă: a) transmiţătorul poate face asupra lucrului acte de

administrare şi acte de dispoziţie, dar acestea vor avea un caracter suspensiv;

b) dobânditorul poate dispune de lucru, dar numai sub condiţie suspensivă;

c) dobânditorul poate face acte de dispoziţie. 42. În cazul unui act juridic translativ de proprietate,

afectat de o condiţie rezolutorie, dacă aceasta s-a realizat, atunci:

a) toate actele încheiate de dobânditor cu terţii se vor desfiinţa, fără excepţie;

b) hotărârile judecătoreşti date în favoarea proprietarului sub condiţie rezolutorie în contra terţilor folosesc proprietarului sub condiţie suspensivă;

c) dreptul proprietarului sub condiţie rezolutorie devine efectiv.

43. În cazul unui act juridic translativ de proprietate,

afectat de o condiţie suspensivă, dacă este sigur că aceasta nu se mai poate îndeplini, atunci:

a) toate actele făcute pendente conditione de către dobânditor devin definitiv valabile;

b) drepturile consimţite terţilor de către transmiţător se consolidează retroactiv;

c) dreptul proprietarului sub condiţie rezolutorie devine anulabil.

Page 176: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

176

44. Proprietatea anulabilă: a) rezultă dintr-un act juridic lovit de nulitate absolută; b) durează cel mult până la data rămânerii definitive a

hotărârii de constatare a nulităţii actului; c) durează cel mult până la momentul în care se

împlineşte termenul de prescripţie a acţiunii în anulare. 45. Actul juridic translativ de proprietate anulabil: a) poate fi confirmat de către dobânditor; b) poate fi confirmat de către transmiţător, dar acesta,

ulterior, poate cere anularea lui, dacă se mai află în termenul de prescripţie;

c) poate fi confirmat de către transmiţător. 46. Proprietatea comună în devălmăşie în sistemul de

drept românesc presupune: a) existenţa a doi sau mai mulţi proprietari a căror cotă

din dreptul de proprietate asupra unui bun sau asupra unor bunuri nu este determinată şi nici bunul sau bunurile nu sunt divizate;

b) existenţa a doi sau mai mulţi proprietari asupra unui bun, dreptul de proprietate al fiecăruia fiind determinat doar în mod abstract, sub forma unei fracţiuni matematice;

c) partea fiecărui proprietar comun nu este determinată, bunul aparţinând proprietarilor comuni, fără cote-părţi.

47. Indiviziunea poate avea ca obiect: a) o casă de locuit; b) cel mult trei bunuri determinate; c) o universalitate de bunuri. 48. În cazul proprietăţii comune pe cote-părţi: a) fiecare copărtaş poate efectua acte materiale

privitoare la bun numai cu acordul celorlalţi;

Page 177: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

177

b) fructele civile revin copărtaşului care a depus diligenţe pentru producerea lor, numai dacă ceilalţi copărtaşi nu au fost împiedicaţi să participe la producerea şi culegerea lor;

c) coproprietarul nu are dreptul să schimbe modul de folosinţă sau să transforme destinaţia bunului, fără acordul tuturor coproprietarilor;

49. În materia coproprietăţii regula unanimităţii nu se

aplică: a) actelor juridice de conservare efectuate de unul dintre

coproprietari, chiar împotriva voinţei celorlalţi copărtaşi; b) actelor juridice de administrare încheiate de către

unul dintre copărtaşi împotriva voinţei celorlalţi copărtaşi în măsura în care profită efectiv tuturor copărtaşilor;

c) actelor juridice de administrare făcute de un copărtaş având ca obiect cota sa parte din drept.

50. Sunt permise convenţiile prin care copărtaşii: a) renunţă la dreptul de a cere partajul; b) convin să rămână perpetuu în indiviziune; c) convin să menţină starea de indiviziune pe o perioadă

de 6 ani. 51. Coproprietatea poate înceta prin: a) dobândirea cotelor părţi ale tuturor copărtaşilor de

către un singur copărtaş sau de către un terţ împreună cu unul dintre copărtaşi;

b) vânzarea bunului ce face obiectul coproprietăţii; c) partaj. 52. Copărtaşii pot încheia o convenţie de rămânere în

indiviziune care: a) poate fi valabilă pe o durată de maximum 3 ani;

Page 178: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

178

b) poate fi reînnoită, prin acordul părţilor, pe o durată de maximum 5 ani, dar nu mai mult decât durata stabilită iniţial de rămânere în indiviziune;

c) poate fi reînnoită înainte de expirarea duratei pentru care fusese încheiată;

53. Orice zid care serveşte la despărţirea a două clădiri

sau între o curte şi o clădire se socoteşte comun: a) dacă există titlu care să probeze contrariul; b) dacă nu există semn care să probeze contrariul; c) când culmea zidului este dreaptă şi perpendiculară

despre peretele de o parte, iar despre cealaltă parte înfăţişează un plan înclinat.

54. Există coproprietate forţată: a) asupra părţilor comune din clădirile cu mai multe

etaje; b) asupra unor bunuri considerate ca bunuri personale; c) asupra bunurilor comune necesare sau utile pentru

folosinţa de familie. 55. Unul dintre soţi: a) poate dispune în timpul căsătoriei prin acte între vii

de dreptul său asupra bunurilor comune devălmaşe; b) poate face singur acte de administrare şi de folosinţă

asupra bunurilor comune; c) poate introduce acţiune posesorie împotriva celuilalt

soţ; 56. Acţiunea în revendicare: a) se introduce de către posesorul neproprietar; b) se introduce de către proprietarul neposesor; c) este o acţiune petitorie personală.

Page 179: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

179

57. În materia acţiunii în revendicare imobiliară, poate avea calitatea de titlu, care să nască o prezumţie relativă şi simplă de proprietate în favoarea persoanei care îl produce:

a) convenţia solemnă; b) certificatul de moştenitor sau de legatar; c) hotărârea judecătorească ce ţine loc de contract,

pronunţată în temeiul art. 1073 - 1077 Cod civil. 58. În cadrul acţiunii ce are ca obiect revendicarea unui

imobil, când ambele părţi prezintă câte un testament (unul autentic şi celălalt olograf) redactat de aceeaşi persoană şi având ca obiect acelaşi mobil, atunci:

a) va avea câştig de cauză partea care prezintă testamentul autentic;

b) va avea câştig de cauză partea care are testamentul cu data mai veche;

c) va avea câştig de cauză partea care are testamentul cu data cea mai nouă, numai dacă acesta este cel autentic.

59. În cadrul acţiunii ce are ca obiect revendicarea unui

imobil dacă numai una dintre părţi are un titlu asupra imobilului, atunci:

a) dacă pârâtul are titlul, acţiunea reclamantului nu se admite;

b) dacă reclamantul are titlul, acţiunea reclamantului se admite, dacă titlul provine de la pârât;

c) dacă reclamantul are titlu, acţiunea reclamantului se admite, chiar dacă titlul provine de la el însuşi.

60. Acţiunea în revendicare imobiliară: a) este imprescriptibilă în toate cazurile; b) se prescrie în termen de 10 - 20 de ani; c) se prescrie în termen de 30 de ani.

Page 180: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

180

61. În cazul admiterii acţiunii în revendicare: a) fructele se cuvin posesorului până la rămânerea

definitivă a hotărârii judecătoreşti de admitere a acţiunii, dacă posesorul a fost de bună-credinţă;

b) dacă posesorul a fost de rea-credinţă este obligat să restituie fructele bunului, dar numai pe cele percepute;

c) de la data introducerii acţiunii fructele se restituie proprietarului.

62. În cazul admiterii acţiunii în revendicare: a) restituirea lucrului se face numai în natură; b) bunul se restituie liber de orice sarcini cu care el ar fi

fost grevat prin voinţa posesorului neproprietar; c) posesorul de bună-credinţă are dreptul la restituirea

cheltuielilor voluptuarii; 63. Acţiunea în revendicarea unui bun mobil: a) se prescrie în termen de 3 ani dacă se introduce

împotriva unui dobânditor, posesor de rea-credinţă; b) se prescrie în termen de 3 ani dacă se introduce

împotriva unui dobânditor, posesor de bună-credinţă; c) este imprescriptibilă când se introduce împotriva

hoţului, găsitorului sau a unui dobânditor de rea-credinţă. 64. "Prescripţia instantanee" poate fi aplicată în privinţa: a) unei succesiuni mobiliare; b) unui bun imobil individual determinat; c) unui bun mobil aflat în proprietatea privată a statului; 65. Terţul posesor de bună-credinţă al unui bun mobil

poate invoca "prescripţia instantanee" în condiţiile: a) terţul a dobândit bunul de la adevăratul proprietar;

Page 181: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

181

b) terţul a dobândit bunul de la un detentor precar în favoarea căruia adevăratul proprietar s-a desesizat în mod voluntar;

c) adevăratul proprietar pierduse lucrul mobil ce face obiectul acţiunii.

66. Prezumţia de proprietate consacrată de art. 1909 alin.

(1) C. civ.: a) operează în favoarea detentorului precar de bună-

credinţă; b) este o prezumţie iuris tantum de proprietate; c) este o prezumţie iuris et de lure; d) operează chiar dacă terţul dobânditor stăpâneşte

bunul corpore alieno, având însă animus possidendi. 67. În materia "prescripţiei instantanee", buna-credinţă: a) înseamnă posesia exercitată de o persoană care are

convingerea sinceră că a dobândit bunul mobil de la un detentor precar;

b) trebuie să existe numai la momentul încheierii contractului între dobânditorul de bună-credinţă şi detentorul care a înstrăinat;

c) trebuie să existe la momentul intrării în posesia efectivă a bunului.

68. Pentru a opera "prescripţia instantanee", consacrată de

art. 1909 alin. (1) C. civ.: a) dobânditorul trebuie să aibă un just titlu, separat de

buna-credinţă; b) justul titlu poate fi putativ; c) posesia asupra bunului mobil trebuie să fie doar utilă

şi de bună-credinţă.

Page 182: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

182

69. Cel care a pierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru mobil:

a) poate să-l revendice, numai în curs de 3 ani, din ziua când I-a pierdut sau când i s-a furat, de la hoţ sau găsitor;

b) poate să-l revendice, în curs de 3 ani, din ziua în care a aflat la cine se găseşte bunul, de la cel care-l găseşte, rămânând acestuia recurs în contra celui de la care-l are;

c) poate să-l revendice, în curs de 3 ani, din ziua când l-a pierdut sau când i s-a furat, de la cel care-l găseşte întorcând acestuia preţul ce l-a costat.

70. Dacă o persoană dobândeşte un bun mobil de la un

hoţ sau găsitor ştiind acest lucru, atunci: a) are calitatea de posesor de bună-credinţă; b) are calitatea de posesor de rea-credinţă; c) are calitatea de detentor precar; 71. Constituie premise ale aplicării dispoziţiilor prevăzute

în art 1909 alin. (2) Cod civil: a) să existe o desesizare involuntară din partea

adevăratului proprietar cu privire la bunul mobil; b) introducerea acţiunii după 3 ani şi 3 luni de la data

desesizării involuntare, dacă adevăratul proprietar face dovada că termenul de prescripţie a fost suspendat pe o perioadă de 6 luni;

c) posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumpărat la o vindere publică;

72. Dacă posesorul actual de bună-credinţă al lucrului

furat sau pierdut l-a cumpărat la bâlci sau la târg, sau la o vindere publică, sau de la un neguţător care vinde asemenea lucruri:

a) proprietarul original nu poate să ia lucrul înapoi;

Page 183: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

183

b) adevăratul proprietar poate revendica bunul după o perioadă de 4 ani, întorcând însă posesorului preţul ce l-a costat;

c) adevăratul proprietar poate revendica bunul în termen de 3 ani de la data furtului sau pierderii, rămânând posesorului regres în contra celui de la care l-a dobândit.

73. Acţiunea în revendicare mobiliară este: a) personală; b) posesorie; c) petitorie. 74. Apărarea unui dezmembrământ al dreptului de

proprietate: a) se face, în mod direct, prin intermediul acţiunii în

revendicare; b) se face prin intermediul acţiunii confesorii; c) se face prin intermediul acţiunii în grăniţuire. 75. Acţiunea în grăniţuire poate fi introdusă: a) numai de către proprietarii celor două fonduri

învecinate; b) de oricare dintre titularii unui dezmembrământ al

dreptului de proprietate asupra fondurilor învecinate; c) de posesorul unuia din fonduri împotriva

proprietarului fondului aservit. 76. Temeiul restituirii cheltuielilor necesare făcute de

posesor, ca o consecinţă a admiterii acţiunii în revendicare, îl constituie:

a) plata lucrului nedatorat; b) art. 480 C. civ.; c) îmbogăţirea fără justă cauză.

Page 184: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

184

77. Ca efect al admiterii acţiunii în revendicare, se restituie posesorului de bună-credinţă:

a) fructele produse de bun pe perioada cât a durat buna-credinţă, dacă nu au fost percepute şi reţinute de posesor, până la data introducerii acţiunii;

b) cheltuielile utile, indiferent de sporirea valorii bunului;

c) cheltuielile necesare. 78. Ca efect al admiterii acţiunii în revendicare: a) posesorul de bună credinţă trebuie să restituie

productele; b) posesorul nu trebuie să restituie fructele percepute

după data introducerii acţiunii în revendicare; c) posesorul de bună-credinţă poate fi obligat la plata

echivalentului valoric al fructelor nepercepute din neglijenţa sa. 79. În cazul acţiunii în revendicare imobiliară: a) calitate procesuală activă pot avea creditorii

chirografari ai proprietarului când introduc acţiune în numele proprietarului;

b) proba dreptului de proprietate are caracter absolut dacă este făcută prin intermediul unui titlu translativ de proprietate, încheiat în faţa notarului public;

c) proba dreptului de proprietarul are caracter informativ dacă se face dovada unui mod originar de dobândire a proprietăţii.

80. Acţiunea în revendicare mobiliară: a) este o acţiune personală, petitorie; b) se respinge, în toate cazurile, dacă posesorul este de

bună-credinţă; c) se admite, în toate cazurile, dacă reclamantul

dovedeşte că pe parcursul exercitării posesiei posesorul a

Page 185: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

185

devenit de rea-credinţă, chiar dacă la momentul intrării efective în posesia bunului mobil a fost de bună-credinţă.

81. În materia acţiunii în revendicare imobiliară: a) titlul putativ este valabil şi creează o prezumţie

simplă de proprietate; b) posesorul de rea-credinţă se poate apăra cu succes

invocând uzucapiunea; c) dacă nici una dintre părţi nu deţine un titlu şi nici nu

invocă vreun alt mod de dobândire a proprietăţii, acţiunea se va admite.

82. Constituie dezmembrăminte ale dreptului de

proprietate: a) indiviziunea; b) dreptul de superficie; c) proprietate comună în devălmăşie. 83. Titularul unui drept de uzufruct: a) are dreptul să folosească lucrul; b) are dreptul să înstrăineze lucrul; c) poate ceda unei terţe persoane dreptul de uzufruct; 84. Dreptul de uzufruct: a) face parte din dreptul de gaj general al creditorilor

uzufructuarului; b) poate avea ca obiect numai lucruri individual

determinate; c) se poate institui numai asupra bunurilor mobile sau

imobile corporale;

Page 186: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

186

85. Uzufructuarul are dreptul: a) la fructele naturale şi industriale, neculese în

momentul în care se instituie uzufructul; b) la cheltuielile făcute pentru dobândirea fructelor

naturale sau industriale, dacă la sfârşitul uzufructului acestea nu fuseseră culese de uzufructuar;

c) să dispună de bun în nume propriu. 86. În cazul în care dreptul de uzufruct este stabilit printr-

un testament, pentru predarea în folosinţă a lucrului, uzufructuarul poate introduce:

a) o acţiune personală; b) o acţiune confesorie; c) o acţiune negatorie; 87. Uzufructuarul: a) are dreptul la despăgubiri pentru îmbunătăţirile pe

care le-a făcut, numai dacă prin acestea a sporit valoarea lucrului;

b) poate introduce acţiune posesorie, chiar împotriva nudului proprietar, pentru apărarea posesiei dreptului de uzufruct;

c) este obligat, chiar dacă ar exista convenţie contrară, să întocmească un inventar al bunurilor mobile şi un proces-verbal de constare a stării materiale a imobilelor.

88. Hotărârile judecătoreşti: a) obţinute de uzufructuar în favoarea sa nu pot folosi

nudului proprietar; b) obţinute de uzufructuar în favoarea sa, folosesc şi

nudului proprietar, în măsura în care prin acestea s-a conservat lucrul ce constituie obiectul uzufructului;

c) date în favoarea uzufructuarului nu sunt opozabile nudului proprietar.

Page 187: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

187

89. Uzufructuarul: a) nu este obligat să facă reparaţiile de întreţinere; b) este obligat să facă reparaţiile "mari", dacă

necesitatea lor a rezultat din neefectuarea reparaţiilor de întreţinere la timp;

c) este obligat să reclădească ceea ce "a căzut de vechime" sau s-a distrus din cauza unui cutremur.

90. Nudul proprietar: a) este obligat să suporte sarcinile folosinţei lucrului dat

în uzufruct; b) este obligat să suporte sarcinile proprietăţii lucrului

dat în uzufruct; c) nu poate scuti pe uzufructuar de darea unei cauţiuni; 91. Nudul proprietar este obligat să plătească: a) cheltuielile de judecată date în procesele ce privesc

folosinţa lucrului; b) cheltuielile de judecată din procesele ce privesc

proprietatea lucrului; c) datoriile ce grevează bunul dat în uzufruct; dacă

uzufructul este cu titlu particular sau cu titlu universal. 92. Cel ce câştigă cu titlu gratuit un uzufruct universal

sau cu titlu universal: a) este obligat să achite în proporţie cu folosinţa sa,

având drept la restituire, pensiile alimentare ce grevează patrimoniul, dacă uzufructul este universal sau cu titlu universal;

b) este obligat să achite veniturile rentelor ce grevează patrimoniul, indiferent de cuantumul acestora şi neavând drept la restituire;

Page 188: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

188

c) este obligat să achite în proporţie cu folosinţa sa şi fără nici un drept de restituire legatele şi pensiile alimentare ce grevează patrimoniul;

93. În cazul în care uzufructul are ca obiect totalitatea

bunurilor mobile ale nudului proprietar: a) datoriile care formează pasivul patrimoniului nudului

proprietar se plătesc de către uzufructuar iar nudul proprietar este obligat să restituie suma la stingerea uzufructului;

b) dacă nudul proprietar plăteşte datoriile ce formează pasivul patrimoniului, din care fac parte şi legatele, uzufructuarul va trebui să plătească nudului proprietar dobânda la sumele plătite, pe tot timpul uzufructului;

c) uzufructuarul trebuie să plătească din datoria ce formează pasivul patrimoniului proporţional cu valoarea din patrimoniu ce constituie obiectul uzufructului.

94. Uzufructuarul răspunde pentru pagubele create

nudului proprietar în legătură cu bunul ce face obiectul uzufructului:

a) dacă a cauzat neplăceri acestuia; b) dacă, din neglijenţă, a cauzat aceste pagube, el

comportându-se cu bunul ce face obiectul uzufructului la fel cum se comportă cu bunurile sale;

c) dacă a omis să-l înştiinţeze de nudul proprietar despre uzurpările şi încălcările drepturilor acestuia şi astfel s-au cauzat pagube.

95. În cazul în care obiectul uzufructului îl constituie un

animal: a) dacă animalul piere din culpa uzufructuarului, acesta

este obligat să dea proprietarului un alt animal în schimb sau să-i plătească valoarea acestuia;

Page 189: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

189

b) dacă animalul piere fără culpa uzufructuarului, acesta este obligat să dea proprietarului un alt animal în schimb;

c) dacă animalul piere fără culpa uzufructuarului, acesta este obligat să plătească proprietarului contravaloarea acestuia din momentul pieirii.

96. În cazul în care uzufructul este constituit asupra unei

turme de vite: a) dacă întreaga turmă piere, fără culpa uzufructuarului,

acesta nu este răspunzător cu nimic în faţa proprietarului; b) dacă o parte din turmă piere, fără culpa

uzufructuarului, acesta este obligat să înlocuiască numărul vitelor pierdute prin vitele ce rezultă din sporul natural;

c) dacă o parte din turmă piere, fără culpa uzufructuarului, acesta este obligat să dea "seamă" proprietarului decât pentru pieile vitelor pierdute sau valoarea lor.

97. Dreptul de uzufruct se stinge: a) prin pieirea totală a lucrului; b) prin pieirea parţială a lucrului; c) prin neexercitarea timp de 20 de ani a dreptului de

uzufruct. 98. Dreptul de uzufruct: a) poate fi constituit în favoarea mai multor persoane, în

mod succesiv, chiar dacă o parte dintre beneficiari nu s-ar fi născut încă;

b) se stinge prin moartea uzufructuarului, chiar dacă termenul pentru care fusese acordat nu expirase;

c) nu se stinge prin moartea uzufructuarului, dacă termenul pentru care fusese acordat nu expirase, în acest caz uzufructul transmiţându-se moştenitorilor uzufructuarului.

Page 190: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

190

99. Produc efecte juridice următoarele clauze: a) clauza cuprinsă într-un testament, prin care testatorul

declară că, la moartea sa, exerciţiul dreptului de uzufruct ce-i fusese instituit de antecesorul său, să se transmită în favoarea soţiei sale;

b) clauza cuprinsă într-un contract prin care proprietarul constituie un drept de uzufruct asupra unui imobil în favoarea unui descendent iar la moartea acestuia uzufructul să se constituie în favoarea primului nepot ce-l va avea de la acel descendent;

c) clauza cuprinsă într-o convenţie prin care proprietarul constituie un drept de uzufruct asupra unui imobil în favoarea unui descendent iar la moartea acestuia uzufructul să se constituie în favoarea nepotului AM, în vârstă de 2 luni.

100. Dreptul de uzufruct acordat unei persoane juridice

nu poate depăşi: a) 10 ani; b) 50 ani; c) 30 ani. 101. Uzufructul în favoarea unei persoane până la data

când o altă persoană împlineşte o anumită vârstă: a) se stinge, dacă uzufructuarul decedează înainte de

termenul stipulat, la data decesului acestuia; b) se stinge la data când decedează persoana a cărei

vârstă fusese luată criteriu de referinţă, dacă decesul a intervenit anterior împlinirii acelei vârste;

c) se stinge la data stipulată în contract, dacă nu intervine decesul uzufructuarului şi chiar dacă persoana respectivă decedează înainte să ajungă la acea vârstă.

Page 191: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

191

102. Uzufructul constituit printr-un act cu titlu gratuit: a) trebuie să îndeplinească condiţiile de formă pentru

donaţii; b) nu trebuie să îndeplinească condiţiile de formă

pentru donaţii, ci numai cele de fond; c) nu se stinge prin anularea dreptului aceluia ce a

constituit dreptul de uzufruct. 103. Au valoare de adevăr afirmaţiile: a) creditorii uzufructuarului pot cere anularea renunţării

la uzufruct făcută în paguba lor; b) vânzarea lucrului ce constituie obiectul unui uzufruct

atrage încetarea uzufructului; c) dacă proprietarul solicită încetarea uzufructului

întrucât uzufructuarul a provocat pagube fondului, instanţa, dacă sunt dovedite cele solicitate, nu poate decât să dispună încetarea dreptului de uzufruct.

104. Uzufructuarul are dreptul: a) să folosească terenul pe care a fost ridicată o casă,

dacă actul a fost constituit numai asupra acesteia şi, din caz fortuit din cauza vechimii, clădirea a dispărut ori s-a dărâmat;

b) să folosească terenul pe care a fost ridicată o clădire, dacă actul a fost constituit asupra unui domeniu din care făcea parte clădirea şi, din cauza vechimii, clădirea s-a dărâmat;

c) să ceară despăgubiri pentru îmbunătăţirile pe care le-a făcut, dacă prin ele a sporit valoarea lucrului.

105. Uzuarul: a) răspunde numai pentru culpa levis in concreto,

pentru pagubele cauzate prin folosinţa sa; b) are dreptul să culeagă fructele necesare lui şi familiei

sale, chiar dacă unii dintre membrii familiei s-au născut după constituirea dreptului de uz;

c) nu poate ceda dreptul său, dar îl poate închiria.

Page 192: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

192

106. Cel care are un drept de abitaţie pe o casă de locuit: a) poate locui într-însa împreună cu familia sa, chiar

dacă la momentul constituirii dreptului de abitaţie nu era căsătorit;

b) poate locui într-însa numai el cu familia sa, astfel cum era aceasta la momentul constituirii dreptului de abitaţie;

c) poate închiria partea casei pe care nu o locuieşte, indiferent de temeiul în baza căreia a luat naştere dreptul de abitaţie.

107. Convenţia prin care proprietarul înstrăinează nuda

proprietate unei persoane iar uzufructul lucrului vândut altei persoane:

a) este nulă; b) este anulabilă; c) este valabilă. 108. Dreptul de superficie: a) se stinge prin neexercitarea timp de 30 de ani a

dreptului; b) este un drept real mobiliar sau imobiliar; c) încetează pe calea indiviziunii între proprietarul

terenului şi superficiar. 109. Dreptul de superficie: a) este reglementat expres de Codul Civil; b) include dreptul superficiarului de a transmite dreptul

de proprietate asupra construcţiei şi asupra terenului pe care se aflu ridicată construcţia;

c) se stinge în cazul în care lucrarea, construcţia sau plantaţia asupra căreia superficiarul are un drept de proprietate a pierit sau a fost desfiinţată în întregime.

Page 193: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

193

110. Dreptul de servitute se poate stinge: a) dacă nu a fost exercitat o perioadă de cel puţin 3 de

ani; b) în cazul incapacităţii sau minorităţii; c) dacă titularul servituţii a decedat. 111. Pe calea unei acţiuni posesorii, pot fi apărate: a) servitutea de trecere, indiferent de modul cum a fost

constituită; b) servituţile judecătoreşti; c) servituţile stabilite prin titlu, chiar dacă nu sunt

continue şi aparente. 112. În cazul dreptului de servitute, proprietarul fondului

aservit: a) are obligaţia de a efectua lucrările necesare pentru

exercitarea şi întreţinerea servituţii; b) are dreptul de a oferi proprietarului fondului

dominant un alt loc pentru exercitarea servituţii, dacă servitutea a devenit prea împovărătoare;

c) nu poate înstrăina sau greva bunul asupra căruia poarta servitutea.

113. Fac parte din categoria servituţilor stabilite prin

fapta omului: a) servitutea privind distanţa şi lucrările intermediate

pentru anumite construcţii; b) servituţile constituite prin titlu; c) servituţile dobândite prin încuviinţarea

proprietarului. 114. Posesia: a) se bazează pe animus rem sibi habendi; b) se aplică drepturilor reale şi celor de creanţă;

Page 194: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

194

c) este o stare de drept; 115. Posesia poate fi exercitată: a) corpore alieno; b) chiar dacă lipseşte animus rem sibi habendi; c) numai dacă posesorul este titularul unui drept real. 116. Posesia se poate pierde: a) prin pierdere simultană a ambelor elemente ale

posesiei; b) prin pierderea elementului corpus în situaţia în care

posesia se solicită corpore alieno; c) prin pierderea actului juridic. 117. Discontinuitatea, ca viciu al posesiei: a) înseamnă exercitarea posesiei în mod neregulat,

adică cu intermitenţe anormale; b) este un viciu temporar, în sensul că durează pe timp

de 1 an de zile; c) se aplică numai în privinţa bunurilor mobile. 118. Violenţa, ca viciu al posesiei: a) are un caracter temporar; b) are un caracter absolut; c) există şi atunci când provine din partea posesorului

pentru a se apăra împotriva atacului declanşat de un terţ. 119. Posesorul care posedă nu sub nume de proprietar: a) poate să schimbe el însuşi calitatea unei asemenea

posesii; b) poate să schimbe prin alte persoane interpuse

calitatea unei asemenea posesii; c) nu poate să schimbe, fie prin sine însuşi, fie prin alte

persoane interpuse, calitatea unei asemenea posesii.

Page 195: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

195

120. Posesia este clandestină: a) când este întemeiată sau conservată prin acte de

violenţă în contra sau din partea adversarului; b) când posesorul o exercită cu intermitenţe anormale; c) când posesorul o exercită pe ascuns de adversarul său

încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască. 121. Clandestinitatea, ca viciu al posesiei: a) este un viciu relativ; b) este perpetuă; c) priveşte, în special, bunurile imobile. 122. Au calitatea de detentori precari: a) cei care deţin lucrul cu îngăduinţa proprietarului

acestuia; b) cei care exercită în fapt folosinţa unui lucru, care

apare ca manifestare exterioară a unui drept asupra acestuia; c) posesorii bunurilor altuia; 123. Intervertirea precarităţii exclusiv în posesie: a) are loc atunci când deţinătorul lucrului primeşte cu

bună-credinţă de la o a treia persoană sau de la adevăratul proprietar un titlu translativ de proprietate în privinţa lucrului ce deţine;

b) poate avea loc prin simpla voinţă a detentorului precar;

c) are loc atunci când transmisiunea posesiunii din partea deţinătorului la altul se face printr-un act cu titlu universal, dacă acest succesor universal este de bună-credinţă.

124. Posesia: a) generează o prezumţie relativă de proprietate în

materie imobiliară;

Page 196: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

196

b) poate genera o prezumţie irefragrabilă de proprietate în materie imobiliară;

c) poate genera o prezumţie relativă de proprietate în materie imobiliară.

125. Posesorul de bună-credinţă: a) are dreptul la fructe, dacă a fost de bună-credinţă la

momentul intrării în posesie, chiar dacă la momentul perceperii lor nu mai era bună-credinţă;

b) dobândeşte prin percepere numai fructele naturale şi industriale;

c) dobândeşte fructele civile prin percepere, astfel că dacă acestea devin scadente anterior admiterii acţiunii în revendicare, însă nu sunt percepute de către posesorul neproprietar, ele vor reveni posesorului neproprietar.

126. Acţiunea posesorie: a) este o acţiune reală; b) este o acţiune petitorie; c) poate avea ca scop încetarea posesiei. 127. Cererile privitoare la posesie vor fi admise în

condiţiile: a) nu a trecut 1 an de la tulburare sau deposedare; b) reclamantul dovedeşte că, înainte de această dată a

posedat cel puţin 3 luni; c) posesia este recentă. 128. Acţiunea posesorie specială (reintegranda): a) îl protejează pe posesor; b) poate fi introdusă chiar de posesorul de rea-credinţă

împotriva adevăratului proprietar; c) poate fi introdusă numai dacă reclamantul a posedat

bunul cel puţin 1 an anterior tulburării sau deposedării.

Page 197: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

197

129. Acţiunea posesorie poate fi introdusă de: a) posesori, ai vreunui drept de folosinţă asupra bunului

respectiv; b) posesori, titulari ai unui drept real asupra bunului

respectiv; c) cel ce deţine lucrul în interesul său propriu în temeiul

unui contract încheiat cu posesorul indiferent cine ar fi tulburătorul.

130. Acţiunile posesorii se pot introduce pentru ocrotirea

servituţilor: a) discontinue şi aparente; b) continue şi neaparente; c) continue şi aparente. 131. Hotărârea judecătorească prin care se respinge

acţiunea posesorie intentată de către proprietarul deposedat de bunul său:

a) are autoritate de lucru judecat faţă de acţiunea în revendicare imobiliară promovată ulterior de către acesta;

b) nu are autoritate de lucru judecat faţă de acţiunea în revendicare imobiliară promovată ulterior de către acesta;

c) poate avea autoritate de lucru judecat faţă de acţiunea în revendicare imobiliară promovată ulterior de către acesta.

132. Productele: a) au caracter periodic şi, prin perceperea lor, reduc

substanţa lucrului; b) aparţin întotdeauna posesorului de bună-credinţă; c) Sunt cele ce un lucru produce în mod periodic, fără

ca substanţa lucrului să scadă.

Page 198: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

198

133. Posesorul dobândeşte fructele lucrului posedat în condiţiile:

a) fructele nu au fost percepute; b) chiar dacă fructele nu au fost percepute; c) posesorul să fi fost de bună-credinţă. 134. Posesorul de rea-credinţă: a) este obligat să restituie valoarea fructelor consumate; b) este obligat să restituie proprietarului toate fructele,

numai dacă au fost percepute; c) este obligat să restituie proprietarului numai fructele

naturale şi cele industriale. 135. Sunt fructe industriale, în sensul Codului civil: a) piesele de schimb pentru autoturisme "Dacia";

fabricate în serie de uzina de la Piteşti; b) recolta de porumb ce se obţine în urma cultivării

unui teren; c) prăsila (sporul animalelor). 136. Arborii dintr-o pădure seculară constituie: a) fructe industriale; b) producte; c) fructe naturale. 137. Se dobândesc prin percepere (culegere): a) imobilele; b) fructele civile; c) fructele naturale şi industriale. 138. Legea constituie mod de dobândire a proprietăţii în

cazul: a) dobândirii coproprietăţii zidului comun; b) ocupaţiunii; c) dobândirii fructelor prin posesia de rea-credinţă;

Page 199: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

199

139. Tradiţiunea operează transferul proprietăţii în cazul: a) titlurilor de valoare la purtător; b) donaţiei; c) dobândirii unui bun mobil de la un detentor precar. 140. Se pot dobândi prin ocupaţiune: a) bunurile pierdute sau rătăcite; b) bunurile părăsite; c) bunurile imobile; 141. Pot fi considerate ca un mod de dobândire a

proprietăţii, hotărârile judecătoreşti: a) constitutive de datorii; b) translative de drepturi; c) declarative de drepturi. 142. Constituie aluviune: a) creşterea de pământ care se face succesiv şi pe

nesimţite pe malurile apelor curgătoare; b) adăugirea la un teren a unei bucăţi de pământ smulsă

de la un alt teren, prin acţiunea unei ape; c) pământul rămas după retragerea apelor de ploaie. 143. Insulele şi prundişurile care se formează în albia

râurilor navigabile sau plutitoare: a) aparţin proprietarului ţărmului pe care ele s-au

format; b) aparţin ambilor proprietari riverani dacă insula

formată se află jumătatea râului; c) aparţin statului, dacă nu i se opune titlu sau

prescripţie. 144. Atunci când un râu navigabil îşi face un braţ

înconjurând pământul unui proprietar riveran:

Page 200: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

200

a) proprietarul fondului păstrează proprietatea insulei formată din braţ;

b) proprietarul poate revendica de la stat insula timp de 1 an;

c) insula va avea acelaşi regim juridic cu al râului. 145. Constituie modalităţi de accesiune imobiliară

naturală: a) dobândirea proprietăţii asupra unei construcţii

ridicate pe un teren, de către proprietarul terenului; b) aluviunea; c) adjuncţiunea. 146. Constituie modalităţi de accesiune mobiliară: a) accesiunea animalelor; b) specificaţiunea; c) avulsiunea. 147. În cazul în care proprietarul unui teren a făcut

construcţii, plantaţii sau lucrări pe acel teren, cu materiale străine:

a) proprietarul terenului dobândeşte proprietatea lucrărilor numai dacă este de bună-credinţă;

b) proprietarul materialelor nu are dreptul de a le ridica; c) proprietarul terenului este obligat să plătească o sumă

de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului. 148. În cazul lucrărilor făcute de o persoană cu materiale

proprii pe terenul altcuiva: a) proprietarul terenului pe care s-au făcut lucrările

devine proprietarul lor, prin accesiune, cu obligaţia de a despăgubi pe constructor, chiar dacă anterior cei doi proprietari încheiaseră o convenţie contrară;

Page 201: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

201

b) constructorul îl poate obliga pe proprietarul terenului să-l despăgubească pentru construcţia ridicată, chiar dacă proprietarul terenului nu invocase accesiunea;

c) dacă constructorul ştie că terenul nu-i aparţine, atunci el are două posibilităţi, fie să pretindă valoarea materialelor şi preţul muncii, fie să ridice acele lucrări, chiar dacă proprietarul terenului nu invocă accesiunea.

149. Dacă o persoană ridică o construcţie sau efectuează

o lucrare pe un teren în legătură cu care are convingerea că îi aparţine, atunci:

a) proprietarul terenului poate obliga pe constructor să ridice lucrarea sau construcţia;

b) proprietarul terenului poate invoca accesiunea plătind constructorului valoarea materialelor, preţul muncii precum şi valoarea sporirii fondului;

c) proprietarul terenului, în cazul când invocă accesiunea, poate fi obligat să plătească o sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului.

150. Dacă o persoană ridică o construcţie sau efectuează

o lucrare pe un teren despre care ştie că nu-i aparţine, atunci: a) proprietarul terenului poate obliga pe constructor să

ridice acea construcţie, chiar dacă ştia faptul că acea persoană construia pe terenul său, însă a rămas în pasivitate până la finalizarea construcţiei;

b) dacă instanţa a dispus ridicarea construcţiei sau lucrării, cheltuielile cu privire la ridicare se suportă de constructor care poate plăti şi daune-interese; .

c) dacă posesorul terenului invocă accesiunea el trebuie să plătească constructorului valoarea materialelor şi preţul muncii.

Page 202: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

202

151. Regulile de la accesiune prevăzute de art. 494 C. civ.:

a) se aplică şi celui ce a construit fără a avea puterea materială asupra terenului, nefiind posesor sau chiar detentor (de exemplu: antreprenor);

b) se aplică şi în cazul reparaţiilor ori îmbunătăţirilor aduse unei construcţii;

c) se aplică şi construcţiilor noi, alăturate celor existente sau supraetajate.

152. Regulile de la accesiune nu se aplică: a) în cazul în care donatarul pierde imobilul prin

revocarea donaţiei de către donator şi pe imobil se ridicase o construcţie;

b) în cazul în care un coproprietar construieşte iar terenul, prin partaj cade în lotul său;

c) proprietarului sub condiţie rezolutorie construieşte iar ulterior nu se realizează condiţia.

153. În cazul în care proprietarul unui teren, invocând

accesiunea, dobândeşte proprietatea unei construcţii ridicate de către o altă persoană:

a) constructorul devine un creditor, având o creanţă în despăgubire, în toate cazurile;

b) această creanţă este prescriptibilă în 3 ani de la data la care s-a finalizat construcţia;

c) dacă suma pe care proprietarul terenului trebuie să o plătească constructorului este mare şi nu o poate plăti atunci el poate cere demolarea şi ridicarea construcţiei;

154. Orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ

sau asupra pământului sunt prezumate: a) a fi făcute de proprietarul acelui pământ; b) a fi făcute cu cheltuiala constructorului;

Page 203: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

203

c) a fi ale posesorului acelui pământ. 155. Aluviunea este în folosul: a) proprietarului riveran, chiar în cazul fluviilor sau

râurilor navigabile, plutitoare aparţinând domeniului public al statului;

b) proprietarului riveran când aluviunea are loc prin părăsirea pământului de către apa mării;

c) ambilor proprietari riverani, când apele curgătoare se retrag pe nesimţite de la unul dintre ţărmuri şi se îndreaptă către celălalt ţărm.

156. În cazul lacurilor, heleşteelor şi a iazurilor: a) dacă nivelul apei scade, aluviunea formată aparţine

proprietarului riveran; b) dacă nivelul apei scade, aluviunea formată aparţine

proprietarului acelor lacuri, heleştee, iazuri; c) dacă nivelul lacurilor, heleşteelor, iazurilor creşte

prin "vărsături extraordinare", proprietarul acestora câştigă un drept asupra pământului riveran ce s-a acoperit astfel de apă.

157. Dacă un fluviu sau un râu îşi face un nou curs

părăsind vechea sa albie: a) această albie aparţine statului; b) această albie aparţine proprietarilor mărginaşi; c) această albie aparţine statului, dacă şi fluviul sau râul

aparţinea domeniului public al statului. 158. Accesiunea mobiliară presupune: a) inexistenţa unei convenţii între proprietarii celor

două obiecte care să reglementeze situaţia; b) şi aplicarea art. 1909 C. civ.; c) că proprietarul care face încorporarea este de bună-

credinţă.

Page 204: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

204

159. Dacă două lucruri mobile a doi proprietari diferiţi s-au unit împreună încât amândouă formează un singur tot, dar se pot despărţi şi conserva fiecare în parte după despărţire, atunci:

a) bunul format este al proprietarului lucrului care constituie partea privilegiată;

b) bunul format este al proprietarului lucrului accesoriu, dacă valoarea acestuia este mai mare decât a lucrului principal;

c) oricare dintre cei doi proprietari poate cere despărţirea şi restituirea lucrului său.

160. Când două bunuri mobile, aparţinând a doi

proprietari diferiţi, se unesc într-unul singur, dar se pot despărţi şi conserva fiecare în parte după despărţire, atunci:

a) proprietarul lucrului care constituie partea principală este obligat să plătească celuilalt proprietar preţul lucrului ce a fost unit cu principalul, chiar dacă lucrul unit este mult mai de preţ decât lucrul principal;

b) dacă lucrul unit are o valoare mai mare decât bunul principal şi unirea s-a făcut chiar cu ştirea proprietarului bunului accesoriu. acesta poate cere despărţirea şi restituirea bunului unit;

c) dacă bunul unit are o valoare mai mare decât lucrul principal şi unirea s-a făcut fără ştirea proprietarului lucrului unit, acesta poate cere despărţirea şi restituirea lucrului unit numai dacă nu ar rezulta din aceasta vreo vătămare a lucrului principal.

161. Constituie specificaţiune: a) prelucrarea şi transformarea unei materii aparţinând

altei persoane; b) unirea a două lucruri mobile care aparţin la

proprietari diferiţi;

Page 205: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

205

c) unirea a două lucruri mobile aparţinând la doi proprietari diferiţi, în aşa fel încât ele nu se mai pot recunoaşte şi deosebi unul de altul.

162. Dacă o persoană a întrebuinţat materia care nu era a

sa şi a făcut un lucru nou, atunci: a) proprietarul materiei întrebuinţate are dreptul de a

reclama ţl format din ea, plătind preţul muncii, numai atunci când acel obiect n-ar putea reveni în starea primitivă;

b) dacă manopera are o valoare mai mare decât valoarea materiei întrebuinţate, atunci lucrătorul are dreptul de a reţine lucrul format, plătind proprietarului preţul materiei;

c) proprietar al lucrului nou este întotdeauna proprietarul materiei întrebuinţate.

163. Când cineva a întrebuinţat în parte materia care era a

sa şi în parte materia străină, pentru a forma un lucru nou, fără ca nici o parte din materie să-şi fi pierdut cu totul fiinţa, şi dacă acele materii nu se pot despărţi fără vătămare sau pagubă, atunci:

a) lucrul format se cuvine proprietarului care a şi lucrat; b) lucrul format se cuvine proprietarului a cărui materie

este mai valoroasă; c) lucrul format se cuvine ambilor proprietari, celui

dintâi în proporţie cu materia ce era a sa şi celuilalt în proporţie cu materia sa şi cu preţul muncii sale.

164. Dacă un lucru s-a format din amestecarea mai

multor materii nai multor proprietari diferiţi, atunci: a) dacă nici una dintre materii nu poate fi considerată

principală, atunci proprietarul în neştiinţa căruia a urmat amestecarea, poate cere desfacerea lor, dacă aceasta este posibilă, chiar dacă s-ar produce pagubă;

Page 206: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

206

b) proprietarul materiei care are valoarea cea mai mare are dreptul la lucrul format;

c) lucrul format se cuvine tuturor proprietarilor materiilor, proporţional cu câtimea şi valoarea materiilor lui, întrebuinţate la facerea acelui lucru.

165. În cazul în care materia aparţinând unei persoane a

fost întrebuinţată fără ştirea acesteia la formarea unui lucru nou:

a) aceasta poate reclama întotdeauna lucrul format; b) aceasta poate cere întotdeauna materie de aceeaşi

natură, câtime, greutate, mărime şi calitate; c) aceasta nu poate cere valoarea acelei materii, în

schimbul lucrului format, dacă nu are drept de a reclama acest lucru.

166. Pentru a opera uzucapiunea de 30 de ani trebuie

îndeplinite condiţiile: a) să existe o posesie sau o detenţie de 30 de ani; b) posesia să fie utilă; c) posesia să fie numai de bună-credinţă. 167. Termenul de prescripţie de 30 de ani început pe data

de 5 martie 1985 se consideră împlinit la data de: a) 5 martie 2015; b) 4 martie 2015; c) 6 martie 2015; 168. În cazul calculării termenului de prescripţie de 10

până la 20 de ani: a) ziua în cursul căreia începe prescripţia intră în calcul; b) dies a quem intră în calculul prescripţiei; c) dies a quo intră în calculul prescripţiei.

Page 207: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

207

169. Uzucapiunea de 10 până la 20 de ani: a) se poate invoca pentru a dobândi proprietatea asupra

unei universalităţi de bunuri; b) se aplică numai în legătură cu bunurile imobile; c) se poate întemeia pe un titlu ce provine de la

adevăratul proprietar. 170. În cazul bunurilor mobile ale unei persoane care se

află însă în posesia altei persoane: a) proprietarul poate introduce acţiunea în revendicare; b) posesorul poate invoca uzucapiunea de 10 până la 20

de ani; c) termenul de prescripţie pentru introducerea acţiunii

în revendicare curge din momentul intrării în posesia celui care nu are calitatea de proprietar;

171. Uzucapiunea de 10 până la 20 de ani poate opera

dacă sunt îndeplinite condiţiile: a) există o posesie utilă asupra lucrului; b) posesia este de bună sau rea-credinţă; c) posesia utilă se întemeiază pe un act aparent. 172. Poate constitui just titlu în materia uzucapiunii de 10

până la 20 de ani: a) titlul provenit de la proprietar; b) titlul lovit de nulitate absolută; c) hotărârea judecătorească de adjudecare a unui bun. 173. Nu poate constitui just titlu în materia uzucapiunii

de 10 până la 20 de ani: a) certificatul de moştenitor; b) convenţia de împărţeală, tranzacţia; c) contractul de consignaţie.

Page 208: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

208

174. Poate constitui just titlu în materia uzucapiunii de 10 până la 20 de ani:

a) hotărârea judecătorească declarativă de drepturi; b) titlul putativ; c) contractul de donaţie. 175. Justul titlu poate fi opus proprietarului, terţ faţă de

acesta, în materia uzucapiunii de 10 până la 20 de ani: a) numai dacă are dată certă; b) chiar dacă nu are dată certă; c) numai dacă au fost îndeplinite formalităţile de

publicitate imobiliară. 176. În materia uzucapiunii de la 10 până la 20 de ani: a) buna-credinţă se probează; b) buna-credinţă trebuie să existe numai la momentul

dobândirii imobilului; c) buna-credinţă trebuie să existe pe tot timpul posesiei; 177. În cazul în care adevăratul proprietar a locuit trei ani

în raza teritorială a aceluiaşi judeţ în care se află şi imobilul şi ulterior în raza teritorială a altui judeţ, persoana ce îndeplineşte condiţiile de invocare a uzucapiunii de 10 până la 20 de ani poate uzucapa acel imobil după trecerea a:

a) 13 ani; b) 16 ani; c) 17 ani. 178. Dacă proprietarul locuieşte la început 13 ani în altă

circumscripţie judeţeană decât cea în care se află imobilul şi după aceea se mută în aceeaşi rază teritorială a tribunalului judeţean unde se află imobilul, posesorul poate invoca uzucapiunea scurtă după trecerea unui termen de:

a) 17 ani;

Page 209: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

209

b) 16 ani şi 6 luni; c) 18 ani şi 6 luni; 179. Întreruperea naturală a prescripţiei achizitive poate

avea loc a) când posesorul este şi rămâne lipsit, în curs mai mult

de 1 an de folosinţa lucrului, dar numai de către adevăratul proprietar;

b) când lucrul este declarat imprescriptibil în urma unei transformări legale a naturii sau destinaţiei sale;

c) prin recunoaşterea dreptului a cărei acţiune se prescrie, făcută de către adevăratul proprietar;

180. Cursul prescripţiei achizitive este suspendat: a) cât timp cel împotriva căruia curge prescripţia este

împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere;

b) cât timp cel ce se pretinde proprietar ori cel ce invocă uzucapiunea face parte din forţele armate ale României;

c) cât timp cel care nu are capacitate de exerciţiu. 181. Joncţiunea posesiilor reprezintă: a) adăugarea la termenul posesiei actuale a posesorului

a timpului cât bunul a fost posedat sau deţinut de autorul său; b) adăugarea la termenul posesiei actuale a posesorului

a timpului cât bunul a fost posedat de către proprietarul său; c) adăugarea la termenul posesiei actuale a posesorului

a timpului cât bunul a fost posedat de către o altă persoană. 182. Joncţiunea posesiilor: a) este întotdeauna posibilă când sunt îndeplinite

condiţiile legale; b) este întotdeauna obligatorie;

Page 210: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

210

c) poate avea loc şi atunci când transmiterea posesiei de la posesorul precedent la posesorul actual are loc în baza unui act juridic lovit de nulitate absolută.

183. Dacă dobânditorul unui imobil este de rea-credinţă,

iar autorul său este un posesor de bună-credinţă şi cu just titlu: a) dobânditorul va putea dobândi proprietatea prin

efectul uzucapiunii de 10 până la 20 de ani; b) dobânditorul va putea dobândi proprietatea numai

prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, neputând adăuga la posesia sa şi timpul cât a posedat autorul său;

c) dobânditorul va putea dobândi proprietatea numai prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, putând să adauge la calculul termenului şi timpul cât a posedat autorul său.

184. Dacă dobânditorul unui imobil este de bună-credinţă

şi are just titlu, iar autorul este de rea-credinţă, atunci: a) dobânditorul poate începe o nouă prescripţie de 10 -

20 de ani, putându-se prevala şi de posesia autorului său; b) dobânditorul poate beneficia de posesia autorului său

în cadrul uzucapiunii de 30 de ani; c) dobânditorul poate începe o nouă prescripţie de 30 de

ani, fără a se putea prevala de posesia autorului său. 185. Prescripţia achizitivă: a) se poate invoca din oficiu de către instanţă; b) se poate invoca pe cale de acţiune sau pe cale de

excepţie; c) produce efecte legale. 186. Beneficiarul prescripţiei achizitive: a) poate renunţa la efectele acesteia, b) nu poate renunţa la efectele acesteia;

Page 211: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

211

c) poate renunţa la efectele acesteia înainte de împlinirea anului de prescripţie;

187. Prin Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii

imobiliare s-a adoptat în România, în materia publicităţii imobiliare:

a) sistemul publicităţii personale; b) sistemul publicităţii reale; c) sistemul intermediar de publicitate. 188. Potrivit Legii nr. 7/1996, toate actele şi faptele

translative sau constitutive de drepturi reale imobiliare, încheiate după intrarea în vigoare a acestei legi:

a) se înscriu din oficiu în cărţile fundare; b) se înscriu cu caracter nedefinitiv în noile cărţi

funciare, până la definitivarea lucrărilor de cadastru pe unitatea administrativ-teritorială respectivă;

c) se înscriu, la cererea persoanei interesate, în cărţile funciare, înscrierea având efect constitutiv de drepturi.

189. În sistemul Legii nr. 7/1996 privind publicitatea

reală imobiliară: a) orice imobil trebuie să fie cuprins într-o carte

funciară; b) evidenţa juridică se ţine pe imobile şi pe persoane; c) orice instituţie interesată va putea cerceta cartea

funciară. 190. În sistemul Legii nr. 7/1996 cărţile funciare trebuie

întocmite la nivelul: a) judeţelor; b) oraşelor, comunelor; c) satelor.

Page 212: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

212

191. În sensul Legii nr. 7/1996, cartea funciară: a) constituie un înscris autentic şi are caracter public; b) este un înscris autentic, cu caracter secret; c) cuprinde, printre altele, descrierea imobilelor şi

arătarea drepturilor reale corespunzătoare, în scopul exclusiv de a asigura opozabilitatea actelor translative, declarative sau constitutive faţă de terţi.

192. Potrivit Legii nr. 7/1996 se înscriu în cartea funciară: a) drepturile extratabulare; b) dreptul de ipotecă; c) dreptul de uz. 193. Înscrierile în cartea funciară: a) devin opozabile faţă de terţi de la data înregistrării

cererii; b) devin opozabile terţilor de la data înscrierii efective

în cartea funciară; c) se fac pe baza unei cereri. 194. Rangul înscrierii în cartea funciară este determinat

de: a) natura dreptului real înscris; b) ordinea înregistrării cererilor de înscriere; c) numărul terţilor împotriva cărora înscrierea are efect

opozabil. 195. Înscrierea în cartea funciară a dobândirii, modificării

sau .stingerii drepturilor reale imobiliare: a) are, de regulă, efect de opozabilitate faţă de terţi; b) are efect constitutiv; c) are efect declarativ.

Page 213: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

213

196. Drepturile tabulare devin opozabile fără înscriere în cartea funciară când provin sau, după caz, se dobândesc prin:

a) succesiune; b) vânzare-cumpărare; c) donaţie. 197. Lipsa înscrierii în cartea funciară: a) nu produce efecte faţă de părţi; b) atrage sancţiunea decăderii din drept faţă de partea

care trebuia să introducă cerere de înscriere; c) atrage opozabilitatea actului sau faptului juridic

supus înscrierii faţă de terţi. 198. Acţiunea în prestaţie tabulară poate avea ca obiect: a) bunuri mobile; b) radierea unei înscrieri în cartea funciară; c) acordarea înscrierii reclamantului de rang

preferenţial faţă de înscrierea pârâtului. 199. Limitările (restricţiile) în exercitarea dreptului de

proprietate determinate de raporturile de vecinătate: a) cuprind numai obligaţiile legate de vecinătate

reglementate în materia servituţilor; b) pot rezulta şi din convenţia părţilor; c) sunt expres şi limitativ prevăzute de lege. 200. Clauza de inalienabilitate a unui lucru: a) este lovită de nulitate, fără nici o excepţie; b) constituie o limitare a exerciţiului atributelor

dreptului de proprietate; c) este valabilă necondiţionat. 201. Dreptul de proprietate: a) se stinge, în principiu, prin neuz;

Page 214: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

214

b) este un bun imobil sau, după caz, mobil prin obiectul la care se aplică sau, după caz, prin determinarea legii;

c) nu se stinge prin înstrăinarea lucrului. 202. Dreptul de proprietate publică: a) aparţine numai statului; b) se exercită numai prin intermediul unor subiecte de

drept administrativ; c) este inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil. 203. Despăgubirea stabilită de instanţă în caz de

expropriere: a) se compune numai din valoarea reală a imobilului; b) trebuie să acopere şi prejudiciul cauzat prin

expropriere proprietarului sau altor persoane îndreptăţite; c) se plăteşte, în principiu, în termen de cel mult 30 de

zile de la punerea în posesie a expropriatorului. 204. Procedura exproprierii: a) nu poate fi evitată prin cesiune amiabilă; b) debutează cu declararea utilităţii publice; c) este o procedură exclusiv administrativă. 205. În ceea ce priveşte exproprierea: a) instanţa sesizată cu cererea de expropriere este

îndreptăţită să se pronunţe asupra oportunităţii exproprierii; b) transferul dreptului de proprietate are loc în

momentul rămânerii definitive a hotărârii; c) imobilul expropriat trece în proprietate publică

curăţit de ipotecile si privilegiile ce îl grevau. 206. Concesionarea: a) este specifică numai dreptului de proprietate publică;

Page 215: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

215

b) are ca efect, printre altele, schimbarea formei dreptului de proprietate;

c) presupune încheierea unui contract de concesiune. 207. Aparţin domeniului public: a) bunurile afectate uzului sau interesului public; b) toate bunurile din patrimoniul statului şi al unităţilor

administrativ-teritoriale; c) bunurile afectate folosinţei colective. 208. Dreptul de proprietate privată: a) are acelaşi regim juridic, indiferent de titular; b) poate avea ca obiect orice bunuri de uz sau de interes

public; c) poate avea ca titular numai o persoană fizică sau o

persoană juridică de drept privat. 209. Bunurile imobile proprietate privată: a) sunt, în principiu, în circuitul civil; b) nu pot fi dobândite de cetăţenii străini, afară de

excepţiile expres prevăzute de lege; c) pot fi înstrăinate prin acte juridice numai dacă se

respectă forma ad validitatem. 210. Construcţiile proprietate privată: a) sunt în circuitul civil general; b) pot fi înstrăinate prin acte juridice între vii numai cu

autorizaţie administrativă prealabilă; c) pot fi vândute numai prin act autentic. 211. În materia vânzării terenurilor agricole situate în

extravilan, dreptul de preemţiune: a) are ca titulari: coproprietarii, proprietarii vecini şi

arendaşii;

Page 216: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

216

b) există ori de câte ori terenul se înstrăinează prin acte juridice cu titlu oneros;

c) nu este opozabil decât proprietarului terenului. 212. Cetăţenii străini, apatrizii şi persoanele juridice

străine: a) nu pot dobândi în proprietate terenuri sau construcţii

situate în România; b) pot dobândi dreptul de uzufruct asupra unui teren

situat în România; c) nu pot dobândi dreptul de superficie. 213. Acţiunea în revendicare: a) este o acţiune reală şi petitorie; b) are acelaşi regim juridic indiferent de obiectul

dreptului de proprietate; c) are acelaşi regim juridic indiferent de forma dreptului

de proprietate. 214. Acţiunea în revendicare imobiliară: a) este imprescriptibilă extinctiv în toate cazurile; b) se va admite în toate cazurile în care reclamantul are

titlu; c) poate fi admisă dacă imobilul revendicat a intrat în

proprietatea statului în temeiul unui titlu nevalabil. 215. Titlul în materia acţiunii în revendicare imobiliară: a) trebuie să fie un act juridic translativ de proprietate; b) creează o prezumţie simplă de proprietate; c) este un element al bunei-credinţe. 216. Proba dreptului de proprietate în cadrul acţiunii în

revendicare imobiliară:

Page 217: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

217

a) are caracter absolut dacă se face dovada unui mod originar de dobândire a proprietăţii;

b) se poate realiza şi printr-un titlu putativ; c) presupune, în toate cazurile, existenţa unui înscris. 217. În cadrul acţiunii în revendicare având ca obiect un

imobil: a) reclamantul câştigă întotdeauna dacă titlul său are o

dată anterioară faţă de titlul pârâtului; b) pârâtul nu poate câştiga dacă posesia sa este de rea-

credinţă; c) reclamantul poate câştiga dacă face proba dobândirii

dreptului său prin uzucapiune. 218. Pentru a fi aplicabil art. 1909 alin. 1 C. civ. (şi deci a

se respinge acţiunea în revendicare mobiliară), buna-credinţă trebuie să existe:

a) pe tot parcursul exercitării posesiei; b) la momentul intrării efective în posesia bunului

mobil; c) la momentul încheierii actului juridic, chiar dacă

intrarea în posesie are loc ulterior. 219. Proprietarul bunului mobil pierdut sau furat este

îndreptăţit să exercite acţiunea în revendicare: a) în termen de cel mult trei ani de la data pierderii sau

furtului, indiferent de persoana care stăpâneşte bunul; b) numai dacă bunul se află în stăpânirea unui terţ de

rea-credinţă; c) în termen de cel mult trei ani de la data pierderii sau

furtului, dacă bunul se găseşte la un posesor de bună-credinţă. 220. Dacă se revendică un bun mobil pierdut:

Page 218: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

218

a) pârâtul, pentru a câştiga, nu trebuie să fi exercitat o posesie timp de 3 ani;

b) reclamantul va câştiga dacă titlul său este preferabil titlului invocat de pârât;

c) reclamantul va câştiga numai dacă plăteşte posesorului de bună-credinţă preţul pe care acesta din urmă I-a achitat găsitorului.

221. Acţiunea în revendicare mobiliară: a) se va respinge în toate cazurile în care posesorul este

de bună-credinţă; b) este o acţiune reală şi posesorie; c) poate fi admisă dacă este exercitată împotriva

posesorului de rea-credinţă. 222. Într-o acţiune în revendicare mobiliară, pârâtul nu

este îndreptăţit să invoce art. 1909 alin. 1 C. civ. dacă reclamantul-proprietar a pierdut stăpânirea bunului fiind victima infracţiunii de:

a) tâlhărie; b) abuz de încredere; c) înşelăciune. 223. Pentru a fi aplicabil art. 1909 alin. 1 C. civ. (şi deci a

se respinge acţiunea în revendicare mobiliară), buna-credinţă trebuie să existe:

a) la momentul intrării efective în posesia bunului mobil;

b) pe tot parcursul exercitării posesiei; c) la momentul încheierii actului juridic, chiar dacă

intrarea în posesie are loc ulterior. 224. În cazul admiterii acţiunii în revendicare, pârâtul

este îndreptăţit să solicite obligarea proprietarului să îi restituie:

Page 219: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

219

a) cheltuielile necesare, precum şi cheltuielile utile, însă, în privinţa acestora din urmă, numai în limita sporului de valoare adus lucrului;

b) toate cheltuielile pe care le-a făcut cu lucrul; c) numai cheltuielile făcute cu conservarea lucrului. 225. În cazul admiterii acţiunii în revendicare imobiliare: a) imobilul se restituie liber de sarcinile cu care a fost

grevat de pârât; b) toate fructele culese până la rămânerea definitivă a

hotărârii de admitere se cuvin pârâtului; c) pârâtul are dreptul la restituirea cheltuielilor

voluptorii dacă a fost de bună-credinţă. 226. În cazul admiterii acţiunii în revendicare, posesorul

(pârâtul) poate fi obligat: a) să restituie, la alegerea sa, fie bunul în natură, fie

contravaloarea acestuia; b) să restituie numai fructele percepute după intentarea

acţiunii, dacă a fost de rea-credinţă; c) să restituie toate fructele percepute ori, după caz,

contravaloarea fructelor nepercepute, dacă a fost de rea-credinţă.

227. Într-o acţiune în revendicare, pârâtul care a fost

posesor de rea-credinţă: a) nu este îndreptăţit să invoce uzucapiunea; b) la cererea reclamantului, va restitui fructele

percepute sau va fi obligat la contravaloarea fructelor pe care le-a valorificat, precum şi la contravaloarea fructelor nepercepute din neglijenţa sa;

c) nu poate obţine contravaloarea cheltuielilor făcute cu conservarea lucrului revendicat.

Page 220: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

220

228. O construcţie edificată pe propriul teren, dar cu materialele altuia:

a) face inaplicabil principiul accesiunii; b) nu permite proprietarului materialelor să ceară

restituirea acestora decât cu acordul proprietarului terenului; c) aparţine proprietarului terenului numai dacă acesta

din urmă a intrat, cu bună-credinţă, în posesia materialelor. 229. În materia accesiunii imobiliare artificiale: a) se poate recunoaşte constructorului un drept de

retenţie asupra construcţiei până la plata integrală a despăgubirilor ce i se cuvin;

b) proprietarul terenului poate să invoce accesiunea în termen de cel mult 3 ani de la data edificării construcţiei;

c) legea nu face nici o deosebire între situaţia constructorului de bună-credinţă si cea a constructorului de rea-credinţă.

230. Constructorul de bună-credinţă pe terenul altuia: a) nu este îndreptăţit să aleagă modalitatea de stabilire a

despăgubirilor pe care i le va plăti proprietarul terenului; b) este îndreptăţit să exercite acţiunea în realizarea

dreptului de a fi despăgubit indiferent dacă proprietarul terenului îşi manifestă sau nu intenţia de a invoca accesiunea;

c) se bucură de acelaşi tratament juridic ca şi constructorul de rea-credinţă.

231. Proprietarul terenului, în raport cu un constructor de

rea-credinţă: a) poate invoca accesiunea, inclusiv în cazul în care

sporul valorii fondului este mai mare decât valoarea materialelor şi preţul muncii;

b) poate invoca un drept de retenţie;

Page 221: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

221

c) nu este obligat la despăgubire dacă, după ce a invocat accesiunea, cere constructorului demolarea construcţiei.

232. În materia accesiunii imobiliare artificiale, prin

constructor pe terenul altuia se înţelege: a) numai posesorul care deţine terenul în temeiul unui

titlu; b) numai detentorul; c) şi persoana care, ulterior edificării construcţiei, a

pierdut cu efect retroactiv dreptul de proprietate asupra terenului.

233. În jurisprudenţă s-a decis că în cazul în care

construcţia a fost edificată după încheierea, între proprietarul terenului şi constructor, a unei convenţii de înstrăinare a terenului, dar care nu şi-a produs efectul translativ, despăgubirea datorată constructorului se stabileşte în raport de:

a) valoarea materialelor şi a muncii; b) valoarea de circulaţie a construcţiei; c) sporul de valoare adus fondului. 234. În cazul edificării unei construcţii pe terenul altuia,

proprietarul terenului devine proprietar al construcţiei din momentul:

a) încorporării materiale a construcţiei în teren; b) invocării accesiunii; c) plăţii despăgubirilor datorate constructorului. 235. Justul titlu în materia uzucapiunii de 10 până la 20

de ani: a) este un element separat de buna-credinţă; b) se prezumă; c) este orice act juridic ce provine de la un neproprietar.

Page 222: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

222

236. În materia uzucapiunii de 10 până la 20 de ani (prescurtate):

a) este suficient şi un titlu putativ; b) nu se poate recurge la joncţiunea posesiilor; c) buna-credinţă trebuie să existe în momentul

dobândirii posesiei imobilului. 237. Uzucapiunea de 30 de ani presupune: a) exercitarea unei posesii utile şi neîntrerupte în

termenul prevăzut de lege; b) existenţa unei posesii utile, neîntrerupte şi de bună-

credinţă; c) existenţa unei posesii utile, neîntrerupte şi de buna-

credinţă, precum şi a unui just titlu. 238. Poate fi autor în materia joncţiunii posesiilor: a) posesorul anterior care a transmis posesia către

posesorul actual; b) proprietarul; c) detentorul. 239. Uzucapantul este considerat proprietar de la data: a) rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a constatat

uzucapiunea; b) la care a început să curgă termenul uzucapiunii; c) împlinirii termenului uzucapiunii. 240. Uzucapiunea: a) poate fi invocată de instanţă din oficiu; b) produce efecte retroactiv; c) poate fi invocată numai pe cale de acţiune, nu şi pe

cale de excepţie.

Page 223: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

223

GRILE SETURI

SETUL1

1. Fac parte din dreptul de gaj general al creditorilor

chirografari, următoarele bunuri: a) bunurile imobile care se aflau în patrimoniul

debitorului la data asumării obligaţiei, chiar dacă la data scadenţei fuseseră înstrăinate de către debitor;

b) bunurile mobile care se află în patrimoniul debitorului la momentul scadenţei, chiar dacă la data asumării obligaţiei debitorul nu avea vreun drept asupra acestor bunuri;

c) creanţele şi datoriile pe care debitorul la are în patrimoniul său la data scadenţei;

Răspuns: b 2. În sens juridic, patrimoniul desemnează: a) totalitatea bunurilor ce constituie averea unei

persoane; b) totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care aparţin unei

persoane a un moment dat; c) totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu conţinut

economic, evaluabile în bani, care aparţin unei persoane. Răspuns: c 3. Constituie caracteristici ale patrimoniului: a) patrimoniul este personal, indivizibil; b) o persoană nu poate fi titulara mai multor patrimonii; c) patrimoniul este o universalitate de fapt; Răspuns: b

Page 224: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

224

4. La încetarea din viaţă a unei persoane, poate avea loc: a) o transmisiune universală a patrimoniului; b) o transmisiune parţială a patrimoniului; c) o transmisiune cu titlu particular a patrimoniului. Răspuns: a 5. Patrimoniul: a) constituie gajul general al creditorilor chirografari; b) explică şi face posibilă subrogaţia reală cu titlu

particular; c) face imposibilă transmisiunea universală şi cu titlu

universal. Răspuns: a 6. Divizibilitatea patrimoniului se explică prin: a) faptul că pot fi urmărite separat anumite bunuri

determinate ce fac parte din patrimoniu; b) posibilitatea de a fi transmis pe fracţiuni, prin acte

juridice mortis causa; c) posibilitatea ca, în cadrul aceluiaşi patrimoniu, să

existe mai multe mase de bunuri cu regimuri juridice deosebite. Răspuns: c 7. Drepturile patrimoniale se clasifică în: a) drepturi principale şi drepturi accesorii; b) drepturi absolute şi drepturi relative; c) drepturi reale şi drepturi de creanţă. Răspuns: c

Page 225: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

225

8. În cazul drepturilor reale: a) subiectul activ este nedeterminat; b) subiectul pasiv este nedeterminat; c) subiectului pasiv îi revine obligaţia de a nu face ceva,

ce ar fi putut să facă dacă nu şi-ar fi asumat obligaţia respectivă.

Răspuns: b 9. Au un caracter limitat din punct de vedere numeric: a) drepturile reale; b) drepturile de creanţă; c) obligaţiile scriptae in rem. Răspuns: a 10. Dreptul de urmărire: a) conferă titularului său posibilitatea de a pretinde

debitorului sau succesorilor acestuia executarea întocmai a obligaţiei asumate;

b) este prerogativa conferită titularului dreptului de creanţă de a urmări bunul la care dreptul său se referă, în mâinile oricărei persoane;

c) constituie o prerogativă a drepturilor reale. Răspuns: c 11. Dreptul de preferinţă: a) conferă titularului său posibilitatea de a pretinde

debitorului executarea în natură a obligaţiei asumate; b) este prerogativa conferită titularului dreptului real de

a avea prioritate faţă de orice alt drept, acesta putând să şi-l valorifice înaintea titularilor altor drepturi;

c) reprezintă un efect specific al posesiei.

Page 226: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

226

Răspuns: b 12. Sunt drepturi reale principale: a) dreptul de abitaţie; b) dreptul de retenţie; c) dreptul de proprietate. Răspuns: c 13. Obligaţiile opozabile terţilor: a) se mai numesc şi propter rem; b) sunt adevărate sarcini reale ce incumbă titularului

unui drept al oarecare; c) se mai numesc şi scriptae in rem. Răspuns: c 14. Obligaţiile reale propter rem: a) sunt obligaţii de a face; b) sunt obligaţii de a nu face; c) se transmit odată cu bunul la care se referă, numai

dacă se prevede expres în titlul translativ acest lucru. Răspuns: a 15. Obligaţiile scriptae in rem: a) sunt opozabile erga omnes; b) sunt corelative oricărui drept real; c) se caracterizează, printre altele, prin aceea că

posesorul actual al lucrului este obligat să respecte un drept al altei persoane, drept legat de posesia acelui lucru, deşi nu a participat direct la formarea raportului juridic obligaţional.

Răspuns: c

Page 227: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

227

16. Pentru a-şi exercita dreptul prioritar la dobândirea imobilului expropriat, potrivit Legii nr. 33/1994, fostul proprietar trebuie să răspundă expropriatorului ce doreşte să înstrăineze terenul expropriat, în termen de:

a) 30 de zile; b) 45 de zile; c) 60 de zile. Răspuns: c 17. În vederea exercitării dreptului prioritar la dobândirea

imobilului expropriat, potrivit Legii nr. 33/1994: a) fostul proprietar al imobilului expropriat se bucură de

dreptul prioritar la dobândire, dar numai în cazul în care expropriatorul intenţionează să înstrăineze imobilul prin vânzare;

b) fostul proprietar al imobilului expropriat se bucură de dreptul prioritar la un preţ egal oferit de ceilalţi cumpărători;

c) fostul proprietar al imobilului expropriat se bucură de dreptul prioritar la un preţ ce nu poate depăşi despăgubirea actualizată.

Răspuns: c 18. Dreptul de proprietate este un drept: a) perpetuu; b) inclusiv; c) relativ. Răspuns: a 19. Pot fi supuse exproprierii: a) bunurile mobile proprietate privată aparţinând

comunelor, oraşelor şi judeţelor;

Page 228: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

228

b) bunurile imobile proprietate privată aparţinând statului;

c) bunurile imobile prin natura lor. Răspuns: c 20. În cazul exproprierii, cauzele de utilitate publică pot fi

declarate: a) de consiliile municipale; b) numai de Guvern; c) numai prin lege, când sunt supuse exproprierii

lăcaşuri de cult. Răspuns: b

Page 229: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

229

SETUL 2

1. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică are drept efect:

a) stingerea dreptului de proprietate; b) stingerea dezmembrămintelor dreptului de

proprietate; c) stingerea oricărei acţiuni posesorii. Răspuns: b 2. Foştii proprietari pot cere retrocedarea imobilelor

expropriate pentru cauză de utilitate publică în cazul în care sunt îndeplinite şi următoarele condiţii:

a) expropriatorul doreşte să înstrăineze imobilul expropriat deoarece lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu s-au realizat;

b) imobilele expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat şi nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică ;

c) imobilului expropriat i-a crescut în mod substanţial valoarea, iar expropriatorul nu a plătit diferenţa de valoare în termen de 1 an de zile.

Răspuns: b 3. Titulari ai dreptului la retrocedarea imobilelor

expropriate pot fi: a) foştii proprietari; b) foştii titulari ai dreptului de uzufruct; c) foştii chiriaşi. Răspuns: a 4. Fostul proprietar al imobilului expropriat: a) are un drept prioritar la închirierea imobilului

expropriat, dacă .acesta este oferit spre închiriere înaintea utilizării lui în scopul pentru care a fost expropriat;

Page 230: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

230

b) are un drept prioritar la dobândirea imobilului expropriat în cazul în care expropriatorul doreşte să-l deterioreze;

c) în cazul prevăzut la litera b), fostul proprietar este obligat în toate cazurile să restituie despăgubirea primită reactualizată.

Răspuns: a 5. Titular al dreptului de proprietate publică poate fi: a) statul; judeţul; b) regia autonomă; c) consiliul local; consiliul judeţean. Răspuns: a 6. Dreptul de proprietate publică este: a) alienabil; b) imprescriptibil; c) sesizabil. Răspuns: b 7. Pot fi titulari ai dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor în România: a) cetăţeni străini cu domiciliul în România; b) cetăţeni străini cu domiciliul în străinătate; c) statul şi unităţile administrativ-teritoriale. Răspuns: c 8. Pot dobândi dreptul de proprietate asupra construcţiilor

în România: a) persoane fizice străine cu domiciliul în România; b) persoane juridice străine cu domiciliul în străinătate; c) persoane juridice străine, dar numai dacă construcţia

respectivă este achiziţionată în scop de investiţie străină pe teritoriul României.

Răspuns: a

Page 231: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

231

9. Locuinţele cumpărate de chiriaşi în temeiul Legii nr. 112/1995 nu pot fi:

a) vândute de cumpărătorii lor timp de 10 ani de la data dobândirii lor;

b) transmise prin moştenire, timp de 10 ani de la data dobândirii lor;

c) închiriate de cumpărătorii lor timp de 10 ani de la data dobândirii.

Răspuns: a 10. Dreptul de proprietate asupra unei construcţii: a) se poate transmite valabil prin contract de vânzare-

cumpărare sub semnătură privată; b) se poate transmite valabil prin contract de vânzare-

cumpărare, dar numai dacă acesta este încheiat în formă autentică;

c) înstrăinate prin act sub semnătură privată conduce şi la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului pe care se află aşezată acea construcţie.

Răspuns: a 11. Nerespectarea condiţiei încheierii actului de

înstrăinare a terenurilor în formă autentică este sancţionată cu: a) nulitatea relativă; b) nulitatea absolută; c) rezoluţiunea. Răspuns: b 12. lus fruendi: a) constituie o prerogativă a dreptului de proprietate; b) constituie un caracter al dreptului de proprietate; c) reprezintă dreptul de a culege fructele bunului,

prerogativă exercitată de proprietar în virtutea dreptului de accesiune.

Răspuns: a

Page 232: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

232

13. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate se explică prin:

a) posibilitatea titularului dreptului de proprietate de a exercita toate prerogativele acestui drept, în putere proprie şi în interes propriu, fără a fi necesar concursul altor persoane;

b) posibilitatea titularului dreptului de proprietate de a exercita în mod concomitent toate atributele dreptului de proprietate: usus, fructus şi abusus;

c) durata nelimitată în timp a acestuia. Răspuns: b 14. După regimul juridic aplicabil, dreptul de proprietate

se clasifică în: a) dreptul de proprietate aparţinând persoanelor fizice şi

dreptul de proprietate aparţinând persoanelor juridice; b) dreptul de proprietate publică şi dreptul de

proprietate privată; c) dreptul de proprietate aparţinând cetăţenilor români

şi dreptul de proprietate aparţinând cetăţenilor străini. Răspuns: b 15. Pot fi titulari ai dreptului de proprietate privată asupra

tenurilor în România: a) persoanele juridice cu sediul în străinătate; b) societăţile comerciale cu sediul în România înfiinţate

cu capital integral străin; c) apatrizii cu domiciliul în România. Răspuns: b 16. Constituie modalităţi juridice ale dreptului de

proprietate: a) dreptul de uzufruct; b) proprietatea comună devălmaşă; c) dreptul de abitaţie; Răspuns: b

Page 233: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

233

17. Proprietatea asupra unui bun este rezolubilă: a) numai când transmiterea dreptului de proprietate

asupra acelui bun este afectată de o condiţie rezolutorie; b) când transmiterea dreptului de proprietate asupra

acelui bun este afectată de o condiţie suspensivă; c) când transmiterea dreptului de proprietate s-a făcut

printr-un act lovit de nulitate relativă. Răspuns: b 18. Atunci când o persoană transmite un bun unei alte

persoane sub o condiţie suspensivă: a) transmiţătorul este proprietar sub condiţie

suspensivă; b) dobânditorul este proprietar sub condiţie suspensivă; c) dobânditorul este proprietar sub condiţie rezolutorie; Răspuns: b 19. Atunci când o persoană donează alteia un lucru, sub

condiţia că dacă dobânditorul va muri înaintea donatorului, acel lucru să se întoarcă în patrimonial său ori al moştenitorului lui:

a) donatorul este proprietar sub condiţie rezolutorie; b) donatarul este proprietar sub condiţie rezolutorie; c) donatorul poate dispune de acel lucru, în favoarea

altei persoane, sub condiţie rezolutorie. Răspuns: b 20. Atunci când se îndeplineşte condiţia suspensivă ce

afecta un act juridic translativ de proprietate asupra unui bun: a) proprietatea rezolubilă se transformă în proprietate

perpetuă; b) unic proprietar al bunului devine dobânditorul; c) unic proprietar al bunului rămâne transmiţătorul.

Page 234: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

234

SETUL 3 1. În cazul unui act juridic translativ de proprietate,

afectat de o condiţie suspensivă: a) transmiţătorul poate face asupra lucrului acte de

administrare şi acte de dispoziţie, dar acestea vor avea un caracter suspensiv;

b) dobânditorul poate dispune de lucru, dar numai sub condiţie suspensivă;

c) dobânditorul poate face acte de dispoziţie. Răspuns: b 2. În cazul unui act juridic translativ de proprietate,

afectat de o condiţie rezolutorie, dacă aceasta s-a realizat, atunci:

a) toate actele încheiate de dobânditor cu terţii se vor desfiinţa, fără excepţie;

b) hotărârile judecătoreşti date în favoarea proprietarului sub condiţie rezolutorie în contra terţilor folosesc proprietarului sub condiţie suspensivă;

c) dreptul proprietarului sub condiţie rezolutorie devine efectiv.

Răspuns: b 3. În cazul unui act juridic translativ de proprietate,

afectat de o condiţie suspensivă, dacă este sigur că aceasta nu se mai poate îndeplini, atunci:

a) toate actele făcute pendente conditione de către dobânditor devin definitiv valabile;

b) drepturile consimţite terţilor de către transmiţător se consolidează retroactiv;

c) dreptul proprietarului sub condiţie rezolutorie devine anulabil.

Răspuns: b 4. Proprietatea anulabilă: a) rezultă dintr-un act juridic lovit de nulitate absolută;

Page 235: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

235

b) durează cel mult până la data rămânerii definitive a hotărârii de constatare a nulităţii actului;

c) durează cel mult până la momentul în care se împlineşte termenul de prescripţie a acţiunii în anulare.

Răspuns: c 5. Actul juridic translativ de proprietate anulabil: a) poate fi confirmat de către dobânditor; b) poate fi confirmat de către transmiţător, dar acesta,

ulterior, poate cere anularea lui, dacă se mai află în termenul de prescripţie;

c) poate fi confirmat de către transmiţător. Răspuns: a 6. Proprietatea comună în devălmăşie în sistemul de drept

românesc presupune: a) existenţa a doi sau mai mulţi proprietari a căror cotă

din dreptul de proprietate asupra unui bun sau asupra unor bunuri nu este determinată şi nici bunul sau bunurile nu sunt divizate;

b) existenţa a doi sau mai mulţi proprietari asupra unui bun, dreptul de proprietate al fiecăruia fiind determinat doar în mod abstract, sub forma unei fracţiuni matematice;

c) partea fiecărui proprietar comun nu este determinată, bunul aparţinând proprietarilor comuni, fără cote-părţi.

Răspuns: c 7. Indiviziunea poate avea ca obiect: a) o casă de locuit; b) cel mult trei bunuri determinate; c) o universalitate de bunuri. Răspuns: c 8. În cazul proprietăţii comune pe cote-părţi: a) fiecare copărtaş poate efectua acte materiale

privitoare la bun numai cu acordul celorlalţi; b) fructele civile revin copărtaşului care a depus

diligenţe pentru producerea lor, numai dacă ceilalţi copărtaşi

Page 236: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

236

nu au fost împiedicaţi să participe la producerea şi culegerea lor;

c) coproprietarul nu are dreptul să schimbe modul de folosinţă sau să transforme destinaţia bunului, fără acordul tuturor coproprietarilor;

Răspuns: c 9. În materia coproprietăţii regula unanimităţii nu se

aplică: a) actelor juridice de conservare efectuate de unul dintre

coproprietari, chiar împotriva voinţei celorlalţi copărtaşi; b) actelor juridice de administrare încheiate de către

unul dintre copărtaşi împotriva voinţei celorlalţi copărtaşi în măsura în care profită efectiv tuturor copărtaşilor;

c) actelor juridice de administrare făcute de un copărtaş având ca obiect cota sa parte din drept.

Răspuns: a 10. Sunt permise convenţiile prin care copărtaşii: a) renunţă la dreptul de a cere partajul; b) convin să rămână perpetuu în indiviziune; c) convin să menţină starea de indiviziune pe o perioadă

de 6 ani. Răspuns: c 11. Coproprietatea poate înceta prin: a) dobândirea cotelor părţi ale tuturor copărtaşilor de

către un singur copărtaş sau de către un terţ împreună cu unul dintre copărtaşi;

b) vânzarea bunului ce face obiectul coproprietăţii; c) partaj. Răspuns: c 12. Copărtaşii pot încheia o convenţie de rămânere în

indiviziune care: a) poate fi valabilă pe o durată de maximum 3 ani;

Page 237: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

237

b) poate fi reînnoită, prin acordul părţilor, pe o durată de maximum 5 ani, dar nu mai mult decât durata stabilită iniţial de rămânere în indiviziune;

c) poate fi reînnoită înainte de expirarea duratei pentru care fusese încheiată;

Răspuns: c 13. Orice zid care serveşte la despărţirea a două clădiri

sau între o curte şi o clădire se socoteşte comun: a) dacă există titlu care să probeze contrariul; b) dacă nu există semn care să probeze contrariul; c) când culmea zidului este dreaptă şi perpendiculară

despre peretele de o parte, iar despre cealaltă parte înfăţişează un plan înclinat.

Răspuns: a 14. Există coproprietate forţată: a) asupra părţilor comune din clădirile cu mai multe

etaje; b) asupra unor bunuri considerate ca bunuri personale; c) asupra bunurilor comune necesare sau utile pentru

folosinţa de familie. Răspuns: a 15. Unul dintre soţi: a) poate dispune în timpul căsătoriei prin acte între vii

de dreptul său asupra bunurilor comune devălmaşe; b) poate face singur acte de administrare şi de folosinţă

asupra bunurilor comune; c) poate introduce acţiune posesorie împotriva celuilalt

soţ; Răspuns: b 16. Acţiunea în revendicare: a) se introduce de către posesorul neproprietar; b) se introduce de către proprietarul neposesor; c) este o acţiune petitorie personală. Răspuns: b

Page 238: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

238

17. În materia acţiunii în revendicare imobiliară, poate avea calitatea de titlu, care să nască o prezumţie relativă şi simplă de proprietate în favoarea persoanei care îl produce:

a) convenţia solemnă; b) certificatul de moştenitor sau de legatar; c) hotărârea judecătorească ce ţine loc de contract,

pronunţată în temeiul art. 1073 - 1077 Cod civil. Răspuns: c 18. În cadrul acţiunii ce are ca obiect revendicarea unui

imobil, când ambele părţi prezintă câte un testament (unul autentic şi celălalt olograf) redactat de aceeaşi persoană şi având ca obiect acelaşi mobil, atunci:

a) va avea câştig de cauză partea care prezintă testamentul autentic;

b) va avea câştig de cauză partea care are testamentul cu data mai veche;

c) va avea câştig de cauză partea care are testamentul cu data cea mai nouă, numai dacă acesta este cel autentic.

Răspuns: c 19. În cadrul acţiunii ce are ca obiect revendicarea unui

imobil dacă numai una dintre părţi are un titlu asupra imobilului, atunci:

a) dacă pârâtul are titlul, acţiunea reclamantului nu se admite;

b) dacă reclamantul are titlul, acţiunea reclamantului se admite, dacă titlul provine de la pârât;

c) dacă reclamantul are titlu, acţiunea reclamantului se admite, chiar dacă titlul provine de la el însuşi.

Răspuns: c 20. Acţiunea în revendicare imobiliară: a) este imprescriptibilă în toate cazurile; b) se prescrie în termen de 10 - 20 de ani; c) se prescrie în termen de 30 de ani.

Page 239: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

239

SETUL 4 1. În cazul admiterii acţiunii în revendicare: a) fructele se cuvin posesorului până la rămânerea

definitivă a hotărârii judecătoreşti de admitere a acţiunii, dacă posesorul a fost de bună-credinţă;

b) dacă posesorul a fost de rea-credinţă este obligat să restituie fructele bunului, dar numai pe cele percepute;

c) de la data introducerii acţiunii fructele se restituie proprietarului.

Răspuns: c 2. În cazul admiterii acţiunii în revendicare: a) restituirea lucrului se face numai în natură; b) bunul se restituie liber de orice sarcini cu care el ar fi

fost grevat prin voinţa posesorului neproprietar; c) posesorul de bună-credinţă are dreptul la restituirea

cheltuielilor voluptuarii; Răspuns: b 3. Acţiunea în revendicarea unui bun mobil: a) se prescrie în termen de 3 ani dacă se introduce

împotriva unui dobânditor, posesor de rea-credinţă; b) se prescrie în termen de 3 ani dacă se introduce

împotriva unui dobânditor, posesor de bună-credinţă; c) este imprescriptibilă când se introduce împotriva

hoţului, găsitorului sau a unui dobânditor de rea-credinţă. Răspuns: c 4. "Prescripţia instantanee" poate fi aplicată în privinţa: a) unei succesiuni mobiliare; b) unui bun imobil individual determinat; c) unui bun mobil aflat în proprietatea privată a statului; Răspuns: c

Page 240: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

240

5. Terţul posesor de bună-credinţă al unui bun mobil poate invoca "prescripţia instantanee" în condiţiile:

a) terţul a dobândit bunul de la adevăratul proprietar; b) terţul a dobândit bunul de la un detentor precar în

favoarea căruia adevăratul proprietar s-a desesizat în mod voluntar;

c) adevăratul proprietar pierduse lucrul mobil ce face obiectul acţiunii.

Răspuns: b 6. Prezumţia de proprietate consacrată de art. 1909 alin.

(1) C. civ.: a) operează în favoarea detentorului precar de bună-

credinţă; b) este o prezumţie iuris tantum de proprietate; c) este o prezumţie iuris et de lure; d) operează chiar dacă terţul dobânditor stăpâneşte

bunul corpore alieno, având însă animus possidendi. Răspuns: c 7. În materia "prescripţiei instantanee", buna-credinţă: a) înseamnă posesia exercitată de o persoană care are

convingerea sinceră că a dobândit bunul mobil de la un detentor precar;

b) trebuie să existe numai la momentul încheierii contractului între dobânditorul de bună-credinţă şi detentorul care a înstrăinat;

c) trebuie să existe la momentul intrării în posesia efectivă a bunului.

Răspuns: c 8. Pentru a opera "prescripţia instantanee", consacrată de

art. 1909 alin. (1) C. civ.:

Page 241: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

241

a) dobânditorul trebuie să aibă un just titlu, separat de buna-credinţă;

b) justul titlu poate fi putativ; c) posesia asupra bunului mobil trebuie să fie doar utilă

şi de bună-credinţă. Răspuns: b 9. Cel care a pierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru

mobil: a) poate să-l revendice, numai în curs de 3 ani, din ziua

când I-a pierdut sau când i s-a furat, de la hoţ sau găsitor; b) poate să-l revendice, în curs de 3 ani, din ziua în care

a aflat la cine se găseşte bunul, de la cel care-l găseşte, rămânând acestuia recurs în contra celui de la care-l are;

c) poate să-l revendice, în curs de 3 ani, din ziua când l-a pierdut sau când i s-a furat, de la cel care-l găseşte întorcând acestuia preţul ce l-a costat.

Răspuns: c 10. Dacă o persoană dobândeşte un bun mobil de la un

hoţ sau găsitor ştiind acest lucru, atunci: a) are calitatea de posesor de bună-credinţă; b) are calitatea de posesor de rea-credinţă; c) are calitatea de detentor precar; Răspuns: b 11. Constituie premise ale aplicării dispoziţiilor prevăzute

în art 1909 alin. (2) Cod civil: a) să existe o desesizare involuntară din partea

adevăratului proprietar cu privire la bunul mobil; b) introducerea acţiunii după 3 ani şi 3 luni de la data

desesizării involuntare, dacă adevăratul proprietar face dovada că termenul de prescripţie a fost suspendat pe o perioadă de 6 luni;

Page 242: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

242

c) posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumpărat la o vindere publică;

Răspuns: a 12. Dacă posesorul actual de bună-credinţă al lucrului

furat sau pierdut l-a cumpărat la bâlci sau la târg, sau la o vindere publică, sau de la un neguţător care vinde asemenea lucruri:

a) proprietarul original nu poate să ia lucrul înapoi; b) adevăratul proprietar poate revendica bunul după o

perioadă de 4 ani, întorcând însă posesorului preţul ce l-a costat; c) adevăratul proprietar poate revendica bunul în

termen de 3 ani de la data furtului sau pierderii, rămânând posesorului regres în contra celui de la care l-a dobândit.

Răspuns: c 13. Acţiunea în revendicare mobiliară este: a) personală; b) posesorie; c) petitorie. Răspuns: c 14. Apărarea unui dezmembrământ al dreptului de

proprietate: a) se face, în mod direct, prin intermediul acţiunii în

revendicare; b) se face prin intermediul acţiunii confesorii; c) se face prin intermediul acţiunii în grăniţuire. Răspuns: b 15. Acţiunea în grăniţuire poate fi introdusă: a) numai de către proprietarii celor două fonduri

învecinate;

Page 243: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

243

b) de oricare dintre titularii unui dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra fondurilor învecinate;

c) de posesorul unuia din fonduri împotriva proprietarului fondului aservit.

Răspuns: b 16. Temeiul restituirii cheltuielilor necesare făcute de

posesor, ca o consecinţă a admiterii acţiunii în revendicare, îl constituie:

a) plata lucrului nedatorat; b) art. 480 C. civ.; c) îmbogăţirea fără justă cauză. Răspuns: c 17. Ca efect al admiterii acţiunii în revendicare, se

restituie posesorului de bună-credinţă: a) fructele produse de bun pe perioada cât a durat buna-

credinţă, dacă nu au fost percepute şi reţinute de posesor, până la data introducerii acţiunii;

b) cheltuielile utile, indiferent de sporirea valorii bunului;

c) cheltuielile necesare. Răspuns: c 18. Ca efect al admiterii acţiunii în revendicare: a) posesorul de bună credinţă trebuie să restituie

productele; b) posesorul nu trebuie să restituie fructele percepute

după data introducerii acţiunii în revendicare; c) posesorul de bună-credinţă poate fi obligat la plata

echivalentului valoric al fructelor nepercepute din neglijenţa sa. Răspuns: a

Page 244: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

244

19. În cazul acţiunii în revendicare imobiliară: a) calitate procesuală activă pot avea creditorii

chirografari ai proprietarului când introduc acţiune în numele proprietarului;

b) proba dreptului de proprietate are caracter absolut dacă este făcută prin intermediul unui titlu translativ de proprietate, încheiat în faţa notarului public;

c) proba dreptului de proprietarul are caracter informativ dacă se face dovada unui mod originar de dobândire a proprietăţii.

Răspuns: a 20. Acţiunea în revendicare mobiliară: a) este o acţiune personală, petitorie; b) se respinge, în toate cazurile, dacă posesorul este de

bună-credinţă; c) se admite, în toate cazurile, dacă reclamantul

dovedeşte că pe parcursul exercitării posesiei posesorul a devenit de rea-credinţă, chiar dacă la momentul intrării efective în posesia bunului mobil a fost de bună-credinţă.

Page 245: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

245

SETUL 5 1. În materia acţiunii în revendicare imobiliară: a) titlul putativ este valabil şi creează o prezumţie

simplă de proprietate; b) posesorul de rea-credinţă se poate apăra cu succes

invocând uzucapiunea; c) dacă nici una dintre părţi nu deţine un titlu şi nici nu

invocă vreun alt mod de dobândire a proprietăţii, acţiunea se va admite.

Răspuns: b 2. Constituie dezmembrăminte ale dreptului de

proprietate: a) indiviziunea; b) dreptul de superficie; c) proprietate comună în devălmăşie. Răspuns: b 3. Titularul unui drept de uzufruct: a) are dreptul să folosească lucrul; b) are dreptul să înstrăineze lucrul; c) poate ceda unei terţe persoane dreptul de uzufruct; Răspuns: a 4. Dreptul de uzufruct: a) face parte din dreptul de gaj general al creditorilor

uzufructuarului; b) poate avea ca obiect numai lucruri individual

determinate; c) se poate institui numai asupra bunurilor mobile sau

imobile corporale; Răspuns: a 5. Uzufructuarul are dreptul:

Page 246: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

246

a) la fructele naturale şi industriale, neculese în momentul în care se instituie uzufructul;

b) la cheltuielile făcute pentru dobândirea fructelor naturale sau industriale, dacă la sfârşitul uzufructului acestea nu fuseseră culese de uzufructuar;

c) să dispună de bun în nume propriu. Răspuns: a 6. În cazul în care dreptul de uzufruct este stabilit printr-

un testament, pentru predarea în folosinţă a lucrului, uzufructuarul poate introduce:

a) o acţiune personală; b) o acţiune confesorie; c) o acţiune negatorie; Răspuns: b 7. Uzufructuarul: a) are dreptul la despăgubiri pentru îmbunătăţirile pe

care le-a făcut, numai dacă prin acestea a sporit valoarea lucrului;

b) poate introduce acţiune posesorie, chiar împotriva nudului proprietar, pentru apărarea posesiei dreptului de uzufruct;

c) este obligat, chiar dacă ar exista convenţie contrară, să întocmească un inventar al bunurilor mobile şi un proces-verbal de constare a stării materiale a imobilelor.

Răspuns: b 8. Hotărârile judecătoreşti: a) obţinute de uzufructuar în favoarea sa nu pot folosi

nudului proprietar; b) obţinute de uzufructuar în favoarea sa, folosesc şi

nudului proprietar, în măsura în care prin acestea s-a conservat lucrul ce constituie obiectul uzufructului;

Page 247: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

247

c) date în favoarea uzufructuarului nu sunt opozabile nudului proprietar.

Răspuns: b 9. Uzufructuarul: a) nu este obligat să facă reparaţiile de întreţinere; b) este obligat să facă reparaţiile "mari", dacă

necesitatea lor a rezultat din neefectuarea reparaţiilor de întreţinere la timp;

c) este obligat să reclădească ceea ce "a căzut de vechime" sau s-a distrus din cauza unui cutremur.

Răspuns: b 10. Nudul proprietar: a) este obligat să suporte sarcinile folosinţei lucrului dat

în uzufruct; b) este obligat să suporte sarcinile proprietăţii lucrului

dat în uzufruct; c) nu poate scuti pe uzufructuar de darea unei cauţiuni; Răspuns: b 11. Nudul proprietar este obligat să plătească: a) cheltuielile de judecată date în procesele ce privesc

folosinţa lucrului; b) cheltuielile de judecată din procesele ce privesc

proprietatea lucrului; c) datoriile ce grevează bunul dat în uzufruct; dacă

uzufructul este cu titlu particular sau cu titlu universal. Răspuns: b 12. Cel ce câştigă cu titlu gratuit un uzufruct universal

sau cu titlu universal: a) este obligat să achite în proporţie cu folosinţa sa,

având drept la restituire, pensiile alimentare ce grevează

Page 248: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

248

patrimoniul, dacă uzufructul este universal sau cu titlu universal;

b) este obligat să achite veniturile rentelor ce grevează patrimoniul, indiferent de cuantumul acestora şi neavând drept la restituire;

c) este obligat să achite în proporţie cu folosinţa sa şi fără nici un drept de restituire legatele şi pensiile alimentare ce grevează patrimoniul;

Răspuns: c 13. În cazul în care uzufructul are ca obiect totalitatea

bunurilor mobile ale nudului proprietar: a) datoriile care formează pasivul patrimoniului nudului

proprietar se plătesc de către uzufructuar iar nudul proprietar este obligat să restituie suma la stingerea uzufructului;

b) dacă nudul proprietar plăteşte datoriile ce formează pasivul patrimoniului, din care fac parte şi legatele, uzufructuarul va trebui să plătească nudului proprietar dobânda la sumele plătite, pe tot timpul uzufructului;

c) uzufructuarul trebuie să plătească din datoria ce formează pasivul patrimoniului proporţional cu valoarea din patrimoniu ce constituie obiectul uzufructului.

Răspuns: c 14. Uzufructuarul răspunde pentru pagubele create

nudului proprietar în legătură cu bunul ce face obiectul uzufructului:

a) dacă a cauzat neplăceri acestuia; b) dacă, din neglijenţă, a cauzat aceste pagube, el

comportându-se cu bunul ce face obiectul uzufructului la fel cum se comportă cu bunurile sale;

c) dacă a omis să-l înştiinţeze de nudul proprietar despre uzurpările şi încălcările drepturilor acestuia şi astfel s-au cauzat pagube.

Page 249: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

249

Răspuns: b 15. În cazul în care obiectul uzufructului îl constituie un

animal: a) dacă animalul piere din culpa uzufructuarului, acesta

este obligat să dea proprietarului un alt animal în schimb sau să-i plătească valoarea acestuia;

b) dacă animalul piere fără culpa uzufructuarului, acesta este obligat să dea proprietarului un alt animal în schimb;

c) dacă animalul piere fără culpa uzufructuarului, acesta este obligat să plătească proprietarului contravaloarea acestuia din momentul pieirii.

Răspuns: a 16. În cazul în care uzufructul este constituit asupra unei

turme de vite: a) dacă întreaga turmă piere, fără culpa uzufructuarului,

acesta nu este răspunzător cu nimic în faţa proprietarului; b) dacă o parte din turmă piere, fără culpa

uzufructuarului, acesta este obligat să înlocuiască numărul vitelor pierdute prin vitele ce rezultă din sporul natural;

c) dacă o parte din turmă piere, fără culpa uzufructuarului, acesta este obligat să dea "seamă" proprietarului decât pentru pieile vitelor pierdute sau valoarea lor.

Răspuns: b 17. Dreptul de uzufruct se stinge: a) prin pieirea totală a lucrului; b) prin pieirea parţială a lucrului; c) prin neexercitarea timp de 20 de ani a dreptului de

uzufruct. Răspuns: a

Page 250: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

250

18. Dreptul de uzufruct: a) poate fi constituit în favoarea mai multor persoane, în

mod succesiv, chiar dacă o parte dintre beneficiari nu s-ar fi născut încă;

b) se stinge prin moartea uzufructuarului, chiar dacă termenul pentru care fusese acordat nu expirase;

c) nu se stinge prin moartea uzufructuarului, dacă termenul pentru care fusese acordat nu expirase, în acest caz uzufructul transmiţându-se moştenitorilor uzufructuarului.

Răspuns: b 19. Produc efecte juridice următoarele clauze: a) clauza cuprinsă într-un testament, prin care testatorul

declară că, la moartea sa, exerciţiul dreptului de uzufruct ce-i fusese instituit de antecesorul său, să se transmită în favoarea soţiei sale;

b) clauza cuprinsă într-un contract prin care proprietarul constituie un drept de uzufruct asupra unui imobil în favoarea unui descendent iar la moartea acestuia uzufructul să se constituie în favoarea primului nepot ce-l va avea de la acel descendent;

c) clauza cuprinsă într-o convenţie prin care proprietarul constituie un drept de uzufruct asupra unui imobil în favoarea unui descendent iar la moartea acestuia uzufructul să se constituie în favoarea nepotului AM, în vârstă de 2 luni.

Răspuns: c 20. Dreptul de uzufruct acordat unei persoane juridice nu

poate depăşi: a) 10 ani; b) 50 ani; c) 30 ani.

Page 251: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

251

SETUL 6 1. Uzufructul în favoarea unei persoane până la data când

o altă persoană împlineşte o anumită vârstă: a) se stinge, dacă uzufructuarul decedează înainte de

termenul stipulat, la data decesului acestuia; b) se stinge la data când decedează persoana a cărei

vârstă fusese luată criteriu de referinţă, dacă decesul a intervenit anterior împlinirii acelei vârste;

c) se stinge la data stipulată în contract, dacă nu intervine decesul uzufructuarului şi chiar dacă persoana respectivă decedează înainte să ajungă la acea vârstă.

Răspuns: c 2. Uzufructul constituit printr-un act cu titlu gratuit: a) trebuie să îndeplinească condiţiile de formă pentru

donaţii; b) nu trebuie să îndeplinească condiţiile de formă

pentru donaţii, ci numai cele de fond; c) nu se stinge prin anularea dreptului aceluia ce a

constituit dreptul de uzufruct. Răspuns: a 3. Au valoare de adevăr afirmaţiile: a) creditorii uzufructuarului pot cere anularea renunţării

la uzufruct făcută în paguba lor; b) vânzarea lucrului ce constituie obiectul unui uzufruct

atrage încetarea uzufructului; c) dacă proprietarul solicită încetarea uzufructului

întrucât uzufructuarul a provocat pagube fondului, instanţa, dacă sunt dovedite cele solicitate, nu poate decât să dispună încetarea dreptului de uzufruct.

Răspuns: a

Page 252: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

252

4. Uzufructuarul are dreptul: a) să folosească terenul pe care a fost ridicată o casă,

dacă actul a fost constituit numai asupra acesteia şi, din caz fortuit din cauza vechimii, clădirea a dispărut ori s-a dărâmat;

b) să folosească terenul pe care a fost ridicată o clădire, dacă actul a fost constituit asupra unui domeniu din care făcea parte clădirea şi, din cauza vechimii, clădirea s-a dărâmat;

c) să ceară despăgubiri pentru îmbunătăţirile pe care le-a făcut, dacă prin ele a sporit valoarea lucrului.

Răspuns: b 5. Uzuarul: a) răspunde numai pentru culpa levis in concreto,

pentru pagubele cauzate prin folosinţa sa; b) are dreptul să culeagă fructele necesare lui şi familiei

sale, chiar dacă unii dintre membrii familiei s-au născut după constituirea dreptului de uz;

c) nu poate ceda dreptul său, dar îl poate închiria. Răspuns: b 6. Cel care are un drept de abitaţie pe o casă de locuit: a) poate locui într-însa împreună cu familia sa, chiar

dacă la momentul constituirii dreptului de abitaţie nu era căsătorit;

b) poate locui într-însa numai el cu familia sa, astfel cum era aceasta la momentul constituirii dreptului de abitaţie;

c) poate închiria partea casei pe care nu o locuieşte, indiferent de temeiul în baza căreia a luat naştere dreptul de abitaţie.

Răspuns: a 7. Convenţia prin care proprietarul înstrăinează nuda

proprietate unei persoane iar uzufructul lucrului vândut altei persoane:

a) este nulă; b) este anulabilă;

Page 253: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

253

c) este valabilă. Răspuns: c 8. Dreptul de superficie: a) se stinge prin neexercitarea timp de 30 de ani a

dreptului; b) este un drept real mobiliar sau imobiliar; c) încetează pe calea indiviziunii între proprietarul

terenului şi superficiar. Răspuns: b 9. Dreptul de superficie: a) este reglementat expres de Codul Civil; b) include dreptul superficiarului de a transmite dreptul

de proprietate asupra construcţiei şi asupra terenului pe care se aflu ridicată construcţia;

c) se stinge în cazul în care lucrarea, construcţia sau plantaţia asupra căreia superficiarul are un drept de proprietate a pierit sau a fost desfiinţată în întregime.

Răspuns: c 10. Dreptul de servitute se poate stinge: a) dacă nu a fost exercitat o perioadă de cel puţin 3 de

ani; b) în cazul incapacităţii sau minorităţii; c) dacă titularul servituţii a decedat. Răspuns: c 11. Pe calea unei acţiuni posesorii, pot fi apărate: a) servitutea de trecere, indiferent de modul cum a fost

constituită; b) servituţile judecătoreşti; c) servituţile stabilite prin titlu, chiar dacă nu sunt

continue şi aparente. Răspuns: c

Page 254: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

254

12. În cazul dreptului de servitute, proprietarul fondului aservit:

a) are obligaţia de a efectua lucrările necesare pentru exercitarea şi întreţinerea servituţii;

b) are dreptul de a oferi proprietarului fondului dominant un alt loc pentru exercitarea servituţii, dacă servitutea a devenit prea împovărătoare;

c) nu poate înstrăina sau greva bunul asupra căruia poarta servitutea.

Răspuns: b 13. Fac parte din categoria servituţilor stabilite prin fapta

omului: a) servitutea privind distanţa şi lucrările intermediate

pentru anumite construcţii; b) servituţile constituite prin titlu; c) servituţile dobândite prin încuviinţarea

proprietarului. Răspuns: b 14. Posesia: a) se bazează pe animus rem sibi habendi; b) se aplică drepturilor reale şi celor de creanţă; c) este o stare de drept; Răspuns: a 15. Posesia poate fi exercitată: a) corpore alieno; b) chiar dacă lipseşte animus rem sibi habendi; c) numai dacă posesorul este titularul unui drept real. Răspuns: a 16. Posesia se poate pierde: a) prin pierdere simultană a ambelor elemente ale

posesiei; b) prin pierderea elementului corpus în situaţia în care

posesia se solicită corpore alieno;

Page 255: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

255

c) prin pierderea actului juridic. Răspuns: a 17. Discontinuitatea, ca viciu al posesiei: a) înseamnă exercitarea posesiei în mod neregulat,

adică cu intermitenţe anormale; b) este un viciu temporar, în sensul că durează pe timp

de 1 an de zile; c) se aplică numai în privinţa bunurilor mobile. Răspuns: a 18. Violenţa, ca viciu al posesiei: a) are un caracter temporar; b) are un caracter absolut; c) există şi atunci când provine din partea posesorului

pentru a se apăra împotriva atacului declanşat de un terţ. Răspuns: a 19. Posesorul care posedă nu sub nume de proprietar: a) poate să schimbe el însuşi calitatea unei asemenea

posesii; b) poate să schimbe prin alte persoane interpuse

calitatea unei asemenea posesii; c) nu poate să schimbe, fie prin sine însuşi, fie prin alte

persoane interpuse, calitatea unei asemenea posesii. Răspuns: c 20. Posesia este clandestină: a) când este întemeiată sau conservată prin acte de

violenţă în contra sau din partea adversarului; b) când posesorul o exercită cu intermitenţe anormale; c) când posesorul o exercită pe ascuns de adversarul său

încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască. Răspuns: c

Page 256: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

256

SETUL 7 1. Clandestinitatea, ca viciu al posesiei: a) este un viciu relativ; b) este perpetuă; c) priveşte, în special, bunurile imobile. Răspuns: a 2. Au calitatea de detentori precari: a) cei care deţin lucrul cu îngăduinţa proprietarului

acestuia; b) cei care exercită în fapt folosinţa unui lucru, care

apare ca manifestare exterioară a unui drept asupra acestuia; c) posesorii bunurilor altuia; Răspuns: a 3. Intervertirea precarităţii exclusiv în posesie: a) are loc atunci când deţinătorul lucrului primeşte cu

bună-credinţă de la o a treia persoană sau de la adevăratul proprietar un titlu translativ de proprietate în privinţa lucrului ce deţine;

b) poate avea loc prin simpla voinţă a detentorului precar;

c) are loc atunci când transmisiunea posesiunii din partea deţinătorului la altul se face printr-un act cu titlu universal, dacă acest succesor universal este de bună-credinţă.

Răspuns: a 4. Posesia: a) generează o prezumţie relativă de proprietate în

materie imobiliară; b) poate genera o prezumţie irefragrabilă de proprietate

în materie imobiliară;

Page 257: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

257

c) poate genera o prezumţie relativă de proprietate în materie imobiliară.

Răspuns: a 5. Posesorul de bună-credinţă: a) are dreptul la fructe, dacă a fost de bună-credinţă la

momentul intrării în posesie, chiar dacă la momentul perceperii lor nu mai era bună-credinţă;

b) dobândeşte prin percepere numai fructele naturale şi industriale;

c) dobândeşte fructele civile prin percepere, astfel că dacă acestea devin scadente anterior admiterii acţiunii în revendicare, însă nu sunt percepute de către posesorul neproprietar, ele vor reveni posesorului neproprietar.

Răspuns: a 6. Acţiunea posesorie: a) este o acţiune reală; b) este o acţiune petitorie; c) poate avea ca scop încetarea posesiei. Răspuns: a 7. Cererile privitoare la posesie vor fi admise în

condiţiile: a) nu a trecut 1 an de la tulburare sau deposedare; b) reclamantul dovedeşte că, înainte de această dată a

posedat cel puţin 3 luni; c) posesia este recentă. Răspuns: a 8. Acţiunea posesorie specială (reintegranda): a) îl protejează pe posesor; b) poate fi introdusă chiar de posesorul de rea-credinţă

împotriva adevăratului proprietar;

Page 258: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

258

c) poate fi introdusă numai dacă reclamantul a posedat bunul cel puţin 1 an anterior tulburării sau deposedării.

Răspuns: b 9. Acţiunea posesorie poate fi introdusă de: a) posesori, ai vreunui drept de folosinţă asupra bunului

respectiv; b) posesori, titulari ai unui drept real asupra bunului

respectiv; c) cel ce deţine lucrul în interesul său propriu în temeiul

unui contract încheiat cu posesorul indiferent cine ar fi tulburătorul.

Răspuns: b 10. Acţiunile posesorii se pot introduce pentru ocrotirea

servituţilor: a) discontinue şi aparente; b) continue şi neaparente; c) continue şi aparente. Răspuns: c 11. Hotărârea judecătorească prin care se respinge

acţiunea posesorie intentată de către proprietarul deposedat de bunul său:

a) are autoritate de lucru judecat faţă de acţiunea în revendicare imobiliară promovată ulterior de către acesta;

b) nu are autoritate de lucru judecat faţă de acţiunea în revendicare imobiliară promovată ulterior de către acesta;

c) poate avea autoritate de lucru judecat faţă de acţiunea în revendicare imobiliară promovată ulterior de către acesta.

Răspuns: b

Page 259: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

259

12. Productele: a) au caracter periodic şi, prin perceperea lor, reduc

substanţa lucrului; b) aparţin întotdeauna posesorului de bună-credinţă; c) Sunt cele ce un lucru produce în mod periodic, fără

ca substanţa lucrului să scadă. Răspuns: a 13. Posesorul dobândeşte fructele lucrului posedat în

condiţiile: a) fructele nu au fost percepute; b) chiar dacă fructele nu au fost percepute; c) posesorul să fi fost de bună-credinţă. Răspuns: c 14. Posesorul de rea-credinţă: a) este obligat să restituie valoarea fructelor consumate; b) este obligat să restituie proprietarului toate fructele,

numai dacă au fost percepute; c) este obligat să restituie proprietarului numai fructele

naturale şi cele industriale. Răspuns: a 15. Sunt fructe industriale, în sensul Codului civil: a) piesele de schimb pentru autoturisme "Dacia";

fabricate în serie de uzina de la Piteşti; b) recolta de porumb ce se obţine în urma cultivării

unui teren; c) prăsila (sporul animalelor). Răspuns: b 16. Arborii dintr-o pădure seculară constituie: a) fructe industriale; b) producte;

Page 260: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

260

c) fructe naturale. Răspuns: b 17. Se dobândesc prin percepere (culegere): a) imobilele; b) fructele civile; c) fructele naturale şi industriale. Răspuns: c 18. Legea constituie mod de dobândire a proprietăţii în

cazul: a) dobândirii coproprietăţii zidului comun; b) ocupaţiunii; c) dobândirii fructelor prin posesia de rea-credinţă; Răspuns: a 19. Tradiţiunea operează transferul proprietăţii în cazul: a) titlurilor de valoare la purtător; b) donaţiei; c) dobândirii unui bun mobil de la un detentor precar. Răspuns: a 20. Se pot dobândi prin ocupaţiune: a) bunurile pierdute sau rătăcite; b) bunurile părăsite; c) bunurile imobile; Răspuns: b

Page 261: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

261

SETUL 8 1. Pot fi considerate ca un mod de dobândire a

proprietăţii, hotărârile judecătoreşti: a) constitutive de datorii; b) translative de drepturi; c) declarative de drepturi. Răspuns: b 2. Constituie aluviune: a) creşterea de pământ care se face succesiv şi pe

nesimţite pe malurile apelor curgătoare; b) adăugirea la un teren a unei bucăţi de pământ smulsă

de la un alt teren, prin acţiunea unei ape; c) pământul rămas după retragerea apelor de ploaie. Răspuns: a 3. Insulele şi prundişurile care se formează în albia

râurilor navigabile sau plutitoare: a) aparţin proprietarului ţărmului pe care ele s-au

format; b) aparţin ambilor proprietari riverani dacă insula

formată se află jumătatea râului; c) aparţin statului, dacă nu i se opune titlu sau

prescripţie. Răspuns: c 4. Atunci când un râu navigabil îşi face un braţ

înconjurând pământul unui proprietar riveran: a) proprietarul fondului păstrează proprietatea insulei

formată din braţ; b) proprietarul poate revendica de la stat insula timp de

1 an; c) insula va avea acelaşi regim juridic cu al râului. Răspuns: a

Page 262: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

262

5. Constituie modalităţi de accesiune imobiliară naturală: a) dobândirea proprietăţii asupra unei construcţii

ridicate pe un teren, de către proprietarul terenului; b) aluviunea; c) adjuncţiunea. Răspuns: b 6. Constituie modalităţi de accesiune mobiliară: a) accesiunea animalelor; b) specificaţiunea; c) avulsiunea. Răspuns: b 7. În cazul în care proprietarul unui teren a făcut

construcţii, plantaţii sau lucrări pe acel teren, cu materiale străine:

a) proprietarul terenului dobândeşte proprietatea lucrărilor numai dacă este de bună-credinţă;

b) proprietarul materialelor nu are dreptul de a le ridica; c) proprietarul terenului este obligat să plătească o sumă

de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului. Răspuns: a 8. În cazul lucrărilor făcute de o persoană cu materiale

proprii pe terenul altcuiva: a) proprietarul terenului pe care s-au făcut lucrările

devine proprietarul lor, prin accesiune, cu obligaţia de a despăgubi pe constructor, chiar dacă anterior cei doi proprietari încheiaseră o convenţie contrară;

b) constructorul îl poate obliga pe proprietarul terenului să-l despăgubească pentru construcţia ridicată, chiar dacă proprietarul terenului nu invocase accesiunea;

c) dacă constructorul ştie că terenul nu-i aparţine, atunci el are două posibilităţi, fie să pretindă valoarea materialelor şi

Page 263: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

263

preţul muncii, fie să ridice acele lucrări, chiar dacă proprietarul terenului nu invocă accesiunea.

Răspuns: a 9. Dacă o persoană ridică o construcţie sau efectuează o

lucrare pe un teren în legătură cu care are convingerea că îi aparţine, atunci:

a) proprietarul terenului poate obliga pe constructor să ridice lucrarea sau construcţia;

b) proprietarul terenului poate invoca accesiunea plătind constructorului valoarea materialelor, preţul muncii precum şi valoarea sporirii fondului;

c) proprietarul terenului, în cazul când invocă accesiunea, poate fi obligat să plătească o sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului.

Răspuns: b 10. Dacă o persoană ridică o construcţie sau efectuează o

lucrare pe un teren despre care ştie că nu-i aparţine, atunci: a) proprietarul terenului poate obliga pe constructor să

ridice acea construcţie, chiar dacă ştia faptul că acea persoană construia pe terenul său, însă a rămas în pasivitate până la finalizarea construcţiei;

b) dacă instanţa a dispus ridicarea construcţiei sau lucrării, cheltuielile cu privire la ridicare se suportă de constructor care poate plăti şi daune-interese; .

c) dacă posesorul terenului invocă accesiunea el trebuie să plătească constructorului valoarea materialelor şi preţul muncii.

Răspuns: b 11. Regulile de la accesiune prevăzute de art. 494 C. civ.: a) se aplică şi celui ce a construit fără a avea puterea

materială asupra terenului, nefiind posesor sau chiar detentor (de exemplu: antreprenor);

Page 264: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

264

b) se aplică şi în cazul reparaţiilor ori îmbunătăţirilor aduse unei construcţii;

c) se aplică şi construcţiilor noi, alăturate celor existente sau supraetajate.

Răspuns: c 12. Regulile de la accesiune nu se aplică: a) în cazul în care donatarul pierde imobilul prin

revocarea donaţiei de către donator şi pe imobil se ridicase o construcţie;

b) în cazul în care un coproprietar construieşte iar terenul, prin partaj cade în lotul său;

c) proprietarului sub condiţie rezolutorie construieşte iar ulterior nu se realizează condiţia.

Răspuns: a 13. În cazul în care proprietarul unui teren, invocând

accesiunea, dobândeşte proprietatea unei construcţii ridicate de către o altă persoană:

a) constructorul devine un creditor, având o creanţă în despăgubire, în toate cazurile;

b) această creanţă este prescriptibilă în 3 ani de la data la care s-a finalizat construcţia;

c) dacă suma pe care proprietarul terenului trebuie să o plătească constructorului este mare şi nu o poate plăti atunci el poate cere demolarea şi ridicarea construcţiei;

Răspuns: a 14. Orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ

sau asupra pământului sunt prezumate: a) a fi făcute de proprietarul acelui pământ; b) a fi făcute cu cheltuiala constructorului; c) a fi ale posesorului acelui pământ. Răspuns: a

Page 265: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

265

15. Aluviunea este în folosul: a) proprietarului riveran, chiar în cazul fluviilor sau

râurilor navigabile, plutitoare aparţinând domeniului public al statului;

b) proprietarului riveran când aluviunea are loc prin părăsirea pământului de către apa mării;

c) ambilor proprietari riverani, când apele curgătoare se retrag pe nesimţite de la unul dintre ţărmuri şi se îndreaptă către celălalt ţărm.

Răspuns: a 16. În cazul lacurilor, heleşteelor şi a iazurilor: a) dacă nivelul apei scade, aluviunea formată aparţine

proprietarului riveran; b) dacă nivelul apei scade, aluviunea formată aparţine

proprietarului acelor lacuri, heleştee, iazuri; c) dacă nivelul lacurilor, heleşteelor, iazurilor creşte

prin "vărsături extraordinare", proprietarul acestora câştigă un drept asupra pământului riveran ce s-a acoperit astfel de apă.

Răspuns: b 17. Dacă un fluviu sau un râu îşi face un nou curs

părăsind vechea sa albie: a) această albie aparţine statului; b) această albie aparţine proprietarilor mărginaşi; c) această albie aparţine statului, dacă şi fluviul sau râul

aparţinea domeniului public al statului. Răspuns: b 18. Accesiunea mobiliară presupune: a) inexistenţa unei convenţii între proprietarii celor

două obiecte care să reglementeze situaţia; b) şi aplicarea art. 1909 C. civ.; c) că proprietarul care face încorporarea este de bună-

credinţă.

Page 266: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

266

Răspuns: a 19. Dacă două lucruri mobile a doi proprietari diferiţi s-

au unit împreună încât amândouă formează un singur tot, dar se pot despărţi şi conserva fiecare în parte după despărţire, atunci:

a) bunul format este al proprietarului lucrului care constituie partea privilegiată;

b) bunul format este al proprietarului lucrului accesoriu, dacă valoarea acestuia este mai mare decât a lucrului principal;

c) oricare dintre cei doi proprietari poate cere despărţirea şi restituirea lucrului său.

Răspuns: a 20. Când două bunuri mobile, aparţinând a doi proprietari

diferiţi, se unesc într-unul singur, dar se pot despărţi şi conserva fiecare în parte după despărţire, atunci:

a) proprietarul lucrului care constituie partea principală este obligat să plătească celuilalt proprietar preţul lucrului ce a fost unit cu principalul, chiar dacă lucrul unit este mult mai de preţ decât lucrul principal;

b) dacă lucrul unit are o valoare mai mare decât bunul principal şi unirea s-a făcut chiar cu ştirea proprietarului bunului accesoriu. acesta poate cere despărţirea şi restituirea bunului unit;

c) dacă bunul unit are o valoare mai mare decât lucrul principal şi unirea s-a făcut fără ştirea proprietarului lucrului unit, acesta poate cere despărţirea şi restituirea lucrului unit numai dacă nu ar rezulta din aceasta vreo vătămare a lucrului principal.

Răspuns: a

Page 267: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

267

SETUL 9 1. Constituie specificaţiune: a) prelucrarea şi transformarea unei materii aparţinând

altei persoane; b) unirea a două lucruri mobile care aparţin la

proprietari diferiţi; c) unirea a două lucruri mobile aparţinând la doi

proprietari diferiţi, în aşa fel încât ele nu se mai pot recunoaşte şi deosebi unul de altul.

Răspuns: a 2. Dacă o persoană a întrebuinţat materia care nu era a sa

şi a făcut un lucru nou, atunci: a) proprietarul materiei întrebuinţate are dreptul de a

reclama ţl format din ea, plătind preţul muncii, numai atunci când acel obiect n-ar putea reveni în starea primitivă;

b) dacă manopera are o valoare mai mare decât valoarea materiei întrebuinţate, atunci lucrătorul are dreptul de a reţine lucrul format, plătind proprietarului preţul materiei;

c) proprietar al lucrului nou este întotdeauna proprietarul materiei întrebuinţate.

Răspuns: b 3. Când cineva a întrebuinţat în parte materia care era a sa

şi în parte materia străină, pentru a forma un lucru nou, fără ca nici o parte din materie să-şi fi pierdut cu totul fiinţa, şi dacă acele materii nu se pot despărţi fără vătămare sau pagubă, atunci:

a) lucrul format se cuvine proprietarului care a şi lucrat; b) lucrul format se cuvine proprietarului a cărui materie

este mai valoroasă; c) lucrul format se cuvine ambilor proprietari, celui

dintâi în proporţie cu materia ce era a sa şi celuilalt în proporţie cu materia sa şi cu preţul muncii sale.

Răspuns: c

Page 268: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

268

4. Dacă un lucru s-a format din amestecarea mai multor

materii nai multor proprietari diferiţi, atunci: a) dacă nici una dintre materii nu poate fi considerată

principală, atunci proprietarul în neştiinţa căruia a urmat amestecarea, poate cere desfacerea lor, dacă aceasta este posibilă, chiar dacă s-ar produce pagubă;

b) proprietarul materiei care are valoarea cea mai mare are dreptul la lucrul format;

c) lucrul format se cuvine tuturor proprietarilor materiilor, proporţional cu câtimea şi valoarea materiilor lui, întrebuinţate la facerea acelui lucru.

Răspuns: b 5. În cazul în care materia aparţinând unei persoane a fost

întrebuinţată fără ştirea acesteia la formarea unui lucru nou: a) aceasta poate reclama întotdeauna lucrul format; b) aceasta poate cere întotdeauna materie de aceeaşi

natură, câtime, greutate, mărime şi calitate; c) aceasta nu poate cere valoarea acelei materii, în

schimbul lucrului format, dacă nu are drept de a reclama acest lucru.

Răspuns: c 6. Pentru a opera uzucapiunea de 30 de ani trebuie

îndeplinite condiţiile: a) să existe o posesie sau o detenţie de 30 de ani; b) posesia să fie utilă; c) posesia să fie numai de bună-credinţă. Răspuns: b 7. Termenul de prescripţie de 30 de ani început pe data de

5 martie 1985 se consideră împlinit la data de: a) 5 martie 2015; b) 4 martie 2015; c) 6 martie 2015;

Page 269: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

269

Răspuns: c 8. În cazul calculării termenului de prescripţie de 10 până

la 20 de ani: a) ziua în cursul căreia începe prescripţia intră în calcul; b) dies a quem intră în calculul prescripţiei; c) dies a quo intră în calculul prescripţiei. Răspuns: b 9. Uzucapiunea de 10 până la 20 de ani: a) se poate invoca pentru a dobândi proprietatea asupra

unei universalităţi de bunuri; b) se aplică numai în legătură cu bunurile imobile; c) se poate întemeia pe un titlu ce provine de la

adevăratul proprietar. Răspuns: b 10. În cazul bunurilor mobile ale unei persoane care se

află însă în posesia altei persoane: a) proprietarul poate introduce acţiunea în revendicare; b) posesorul poate invoca uzucapiunea de 10 până la 20

de ani; c) termenul de prescripţie pentru introducerea acţiunii

în revendicare curge din momentul intrării în posesia celui care nu are calitatea de proprietar;

Răspuns: a 11. Uzucapiunea de 10 până la 20 de ani poate opera dacă

sunt îndeplinite condiţiile: a) există o posesie utilă asupra lucrului; b) posesia este de bună sau rea-credinţă; c) posesia utilă se întemeiază pe un act aparent. Răspuns: a 12. Poate constitui just titlu în materia uzucapiunii de 10

până la 20 de ani: a) titlul provenit de la proprietar;

Page 270: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

270

b) titlul lovit de nulitate absolută; c) hotărârea judecătorească de adjudecare a unui bun. Răspuns: c 13. Nu poate constitui just titlu în materia uzucapiunii de

10 până la 20 de ani: a) certificatul de moştenitor; b) convenţia de împărţeală, tranzacţia; c) contractul de consignaţie. Răspuns: a 14. Poate constitui just titlu în materia uzucapiunii de 10

până la 20 de ani: a) hotărârea judecătorească declarativă de drepturi; b) titlul putativ; c) contractul de donaţie. Răspuns: c 15. Justul titlu poate fi opus proprietarului, terţ faţă de

acesta, în materia uzucapiunii de 10 până la 20 de ani: a) numai dacă are dată certă; b) chiar dacă nu are dată certă; c) numai dacă au fost îndeplinite formalităţile de

publicitate imobiliară. Răspuns: a 16. În materia uzucapiunii de la 10 până la 20 de ani: a) buna-credinţă se probează; b) buna-credinţă trebuie să existe numai la momentul

dobândirii imobilului; c) buna-credinţă trebuie să existe pe tot timpul posesiei; Răspuns: b 17. În cazul în care adevăratul proprietar a locuit trei ani

în raza teritorială a aceluiaşi judeţ în care se află şi imobilul şi ulterior în raza teritorială a altui judeţ, persoana ce îndeplineşte

Page 271: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

271

condiţiile de invocare a uzucapiunii de 10 până la 20 de ani poate uzucapa acel imobil după trecerea a:

a) 13 ani; b) 16 ani; c) 17 ani. Răspuns: c 18. Dacă proprietarul locuieşte la început 13 ani în altă

circumscripţie judeţeană decât cea în care se află imobilul şi după aceea se mută în aceeaşi rază teritorială a tribunalului judeţean unde se află imobilul, posesorul poate invoca uzucapiunea scurtă după trecerea unui termen de:

a) 17 ani; b) 16 ani şi 6 luni; c) 18 ani şi 6 luni; Răspuns: b 19. Întreruperea naturală a prescripţiei achizitive poate

avea loc a) când posesorul este şi rămâne lipsit, în curs mai mult

de 1 an de folosinţa lucrului, dar numai de către adevăratul proprietar;

b) când lucrul este declarat imprescriptibil în urma unei transformări legale a naturii sau destinaţiei sale;

c) prin recunoaşterea dreptului a cărei acţiune se prescrie, făcută de către adevăratul proprietar;

Răspuns: b 20. Cursul prescripţiei achizitive este suspendat: a) cât timp cel împotriva căruia curge prescripţia este

împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere;

b) cât timp cel ce se pretinde proprietar ori cel ce invocă uzucapiunea face parte din forţele armate ale României;

c) cât timp cel care nu are capacitate de exerciţiu. Răspuns: a

Page 272: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

272

SETUL 10 1. Joncţiunea posesiilor reprezintă: a) adăugarea la termenul posesiei actuale a posesorului

a timpului cât bunul a fost posedat sau deţinut de autorul său; b) adăugarea la termenul posesiei actuale a posesorului

a timpului cât bunul a fost posedat de către proprietarul său; c) adăugarea la termenul posesiei actuale a posesorului

a timpului cât bunul a fost posedat de către o altă persoană. Răspuns: a 2. Joncţiunea posesiilor: a) este întotdeauna posibilă când sunt îndeplinite

condiţiile legale; b) este întotdeauna obligatorie; c) poate avea loc şi atunci când transmiterea posesiei de

la posesorul precedent la posesorul actual are loc în baza unui act juridic lovit de nulitate absolută.

Răspuns: a 3. Dacă dobânditorul unui imobil este de rea-credinţă, iar

autorul său este un posesor de bună-credinţă şi cu just titlu: a) dobânditorul va putea dobândi proprietatea prin

efectul uzucapiunii de 10 până la 20 de ani; b) dobânditorul va putea dobândi proprietatea numai

prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, neputând adăuga la posesia sa şi timpul cât a posedat autorul său;

c) dobânditorul va putea dobândi proprietatea numai prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, putând să adauge la calculul termenului şi timpul cât a posedat autorul său.

Răspuns: c 4. Dacă dobânditorul unui imobil este de bună-credinţă şi

are just titlu, iar autorul este de rea-credinţă, atunci:

Page 273: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

273

a) dobânditorul poate începe o nouă prescripţie de 10 - 20 de ani, putându-se prevala şi de posesia autorului său;

b) dobânditorul poate beneficia de posesia autorului său în cadrul uzucapiunii de 30 de ani;

c) dobânditorul poate începe o nouă prescripţie de 30 de ani, fără a se putea prevala de posesia autorului său.

Răspuns: b 5. Prescripţia achizitivă: a) se poate invoca din oficiu de către instanţă; b) se poate invoca pe cale de acţiune sau pe cale de

excepţie; c) produce efecte legale. Răspuns: b 6. Beneficiarul prescripţiei achizitive: a) poate renunţa la efectele acesteia, b) nu poate renunţa la efectele acesteia; c) poate renunţa la efectele acesteia înainte de

împlinirea anului de prescripţie; Răspuns: a 7. Prin Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii

imobiliare s-a adoptat în România, în materia publicităţii imobiliare:

a) sistemul publicităţii personale; b) sistemul publicităţii reale; c) sistemul intermediar de publicitate. Răspuns: b 8. Potrivit Legii nr. 7/1996, toate actele şi faptele

translative sau constitutive de drepturi reale imobiliare, încheiate după intrarea în vigoare a acestei legi:

a) se înscriu din oficiu în cărţile fundare;

Page 274: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

274

b) se înscriu cu caracter nedefinitiv în noile cărţi funciare, până la definitivarea lucrărilor de cadastru pe unitatea administrativ-teritorială respectivă;

c) se înscriu, la cererea persoanei interesate, în cărţile funciare, înscrierea având efect constitutiv de drepturi.

Răspuns: b 9. În sistemul Legii nr. 7/1996 privind publicitatea reală

imobiliară: a) orice imobil trebuie să fie cuprins într-o carte

funciară; b) evidenţa juridică se ţine pe imobile şi pe persoane; c) orice instituţie interesată va putea cerceta cartea

funciară. Răspuns: a 10. În sistemul Legii nr. 7/1996 cărţile funciare trebuie

întocmite la nivelul: a) judeţelor; b) oraşelor, comunelor; c) satelor. Răspuns: b 11. În sensul Legii nr. 7/1996, cartea funciară: a) constituie un înscris autentic şi are caracter public; b) este un înscris autentic, cu caracter secret; c) cuprinde, printre altele, descrierea imobilelor şi

arătarea drepturilor reale corespunzătoare, în scopul exclusiv de a asigura opozabilitatea actelor translative, declarative sau constitutive faţă de terţi.

Răspuns: a 12. Potrivit Legii nr. 7/1996 se înscriu în cartea funciară: a) drepturile extratabulare;

Page 275: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

275

b) dreptul de ipotecă; c) dreptul de uz. Răspuns: b 13. Înscrierile în cartea funciară: a) devin opozabile faţă de terţi de la data înregistrării

cererii; b) devin opozabile terţilor de la data înscrierii efective

în cartea funciară; c) se fac pe baza unei cereri. Răspuns: a 14. Rangul înscrierii în cartea funciară este determinat de: a) natura dreptului real înscris; b) ordinea înregistrării cererilor de înscriere; c) numărul terţilor împotriva cărora înscrierea are efect

opozabil. Răspuns: b 15. Înscrierea în cartea funciară a dobândirii, modificării

sau .stingerii drepturilor reale imobiliare: a) are, de regulă, efect de opozabilitate faţă de terţi; b) are efect constitutiv; c) are efect declarativ. Răspuns: a 16. Drepturile tabulare devin opozabile fără înscriere în

cartea funciară când provin sau, după caz, se dobândesc prin: a) succesiune; b) vânzare-cumpărare; c) donaţie. Răspuns: a 17. Lipsa înscrierii în cartea funciară:

Page 276: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

276

a) nu produce efecte faţă de părţi; b) atrage sancţiunea decăderii din drept faţă de partea

care trebuia să introducă cerere de înscriere; c) atrage opozabilitatea actului sau faptului juridic

supus înscrierii faţă de terţi. Răspuns: a 18. Acţiunea în prestaţie tabulară poate avea ca obiect: a) bunuri mobile; b) radierea unei înscrieri în cartea funciară; c) acordarea înscrierii reclamantului de rang

preferenţial faţă de înscrierea pârâtului. Răspuns: c 19. Limitările (restricţiile) în exercitarea dreptului de

proprietate determinate de raporturile de vecinătate: a) cuprind numai obligaţiile legate de vecinătate

reglementate în materia servituţilor; b) pot rezulta şi din convenţia părţilor; c) sunt expres şi limitativ prevăzute de lege. Răspuns: b 20. Clauza de inalienabilitate a unui lucru: a) este lovită de nulitate, fără nici o excepţie; b) constituie o limitare a exerciţiului atributelor

dreptului de proprietate; c) este valabilă necondiţionat. Răspuns: b

Page 277: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

277

SETUL 11 1. Dreptul de proprietate: a) se stinge, în principiu, prin neuz; b) este un bun imobil sau, după caz, mobil prin obiectul

la care se aplică sau, după caz, prin determinarea legii; c) nu se stinge prin înstrăinarea lucrului. Răspuns: c 2. Dreptul de proprietate publică: a) aparţine numai statului; b) se exercită numai prin intermediul unor subiecte de

drept administrativ; c) este inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil. Răspuns: c 3. Despăgubirea stabilită de instanţă în caz de

expropriere: a) se compune numai din valoarea reală a imobilului; b) trebuie să acopere şi prejudiciul cauzat prin

expropriere proprietarului sau altor persoane îndreptăţite; c) se plăteşte, în principiu, în termen de cel mult 30 de

zile de la punerea în posesie a expropriatorului. Răspuns: b 4. Procedura exproprierii: a) nu poate fi evitată prin cesiune amiabilă; b) debutează cu declararea utilităţii publice; c) este o procedură exclusiv administrativă. Răspuns: b 5. În ceea ce priveşte exproprierea: a) instanţa sesizată cu cererea de expropriere este

îndreptăţită să se pronunţe asupra oportunităţii exproprierii;

Page 278: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

278

b) transferul dreptului de proprietate are loc în momentul rămânerii definitive a hotărârii;

c) imobilul expropriat trece în proprietate publică curăţit de ipotecile si privilegiile ce îl grevau.

Răspuns: c 6. Concesionarea: a) este specifică numai dreptului de proprietate publică; b) are ca efect, printre altele, schimbarea formei

dreptului de proprietate; c) presupune încheierea unui contract de concesiune. Răspuns: c 7. Aparţin domeniului public: a) bunurile afectate uzului sau interesului public; b) toate bunurile din patrimoniul statului şi al unităţilor

administrativ-teritoriale; c) bunurile afectate folosinţei colective. Răspuns: a 8. Dreptul de proprietate privată: a) are acelaşi regim juridic, indiferent de titular; b) poate avea ca obiect orice bunuri de uz sau de interes

public; c) poate avea ca titular numai o persoană fizică sau o

persoană juridică de drept privat. Răspuns: a 9. Bunurile imobile proprietate privată: a) sunt, în principiu, în circuitul civil; b) nu pot fi dobândite de cetăţenii străini, afară de

excepţiile expres prevăzute de lege; c) pot fi înstrăinate prin acte juridice numai dacă se

respectă forma ad validitatem.

Page 279: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

279

Răspuns: a 10. Construcţiile proprietate privată: a) sunt în circuitul civil general; b) pot fi înstrăinate prin acte juridice între vii numai cu

autorizaţie administrativă prealabilă; c) pot fi vândute numai prin act autentic. Răspuns: a 11. În materia vânzării terenurilor agricole situate în

extravilan, dreptul de preemţiune: a) are ca titulari: coproprietarii, proprietarii vecini şi

arendaşii; b) există ori de câte ori terenul se înstrăinează prin acte

juridice cu titlu oneros; c) nu este opozabil decât proprietarului terenului. Răspuns: a 12. Cetăţenii străini, apatrizii şi persoanele juridice

străine: a) nu pot dobândi în proprietate terenuri sau construcţii

situate în România; b) pot dobândi dreptul de uzufruct asupra unui teren

situat în România; c) nu pot dobândi dreptul de superficie. Răspuns: b 13. Acţiunea în revendicare: a) este o acţiune reală şi petitorie; b) are acelaşi regim juridic indiferent de obiectul

dreptului de proprietate; c) are acelaşi regim juridic indiferent de forma dreptului

de proprietate. Răspuns: a

Page 280: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

280

14. Acţiunea în revendicare imobiliară: a) este imprescriptibilă extinctiv în toate cazurile; b) se va admite în toate cazurile în care reclamantul are

titlu; c) poate fi admisă dacă imobilul revendicat a intrat în

proprietatea statului în temeiul unui titlu nevalabil. Răspuns: c 15. Titlul în materia acţiunii în revendicare imobiliară: a) trebuie să fie un act juridic translativ de proprietate; b) creează o prezumţie simplă de proprietate; c) este un element al bunei-credinţe. Răspuns: b 16. Proba dreptului de proprietate în cadrul acţiunii în

revendicare imobiliară: a) are caracter absolut dacă se face dovada unui mod

originar de dobândire a proprietăţii; b) se poate realiza şi printr-un titlu putativ; c) presupune, în toate cazurile, existenţa unui înscris. Răspuns: a 17. În cadrul acţiunii în revendicare având ca obiect un

imobil: a) reclamantul câştigă întotdeauna dacă titlul său are o

dată anterioară faţă de titlul pârâtului; b) pârâtul nu poate câştiga dacă posesia sa este de rea-

credinţă; c) reclamantul poate câştiga dacă face proba dobândirii

dreptului său prin uzucapiune. Răspuns: c

Page 281: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

281

18. Pentru a fi aplicabil art. 1909 alin. 1 C. civ. (şi deci a se respinge acţiunea în revendicare mobiliară), buna-credinţă trebuie să existe:

a) pe tot parcursul exercitării posesiei; b) la momentul intrării efective în posesia bunului

mobil; c) la momentul încheierii actului juridic, chiar dacă

intrarea în posesie are loc ulterior. Răspuns: b 19. Proprietarul bunului mobil pierdut sau furat este

îndreptăţit să exercite acţiunea în revendicare: a) în termen de cel mult trei ani de la data pierderii sau

furtului, indiferent de persoana care stăpâneşte bunul; b) numai dacă bunul se află în stăpânirea unui terţ de

rea-credinţă; c) în termen de cel mult trei ani de la data pierderii sau

furtului, dacă bunul se găseşte la un posesor de bună-credinţă. Răspuns: c 20. Dacă se revendică un bun mobil pierdut: a) pârâtul, pentru a câştiga, nu trebuie să fi exercitat o

posesie timp de 3 ani; b) reclamantul va câştiga dacă titlul său este preferabil

titlului invocat de pârât; c) reclamantul va câştiga numai dacă plăteşte

posesorului de bună-credinţă preţul pe care acesta din urmă I-a achitat găsitorului.

Răspuns: a

Page 282: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

282

SETUL 12 1. Acţiunea în revendicare mobiliară: a) se va respinge în toate cazurile în care posesorul este

de bună-credinţă; b) este o acţiune reală şi posesorie; c) poate fi admisă dacă este exercitată împotriva

posesorului de rea-credinţă. Răspuns: c 2. Într-o acţiune în revendicare mobiliară, pârâtul nu este

îndreptăţit să invoce art. 1909 alin. 1 C. civ. dacă reclamantul-proprietar a pierdut stăpânirea bunului fiind victima infracţiunii de:

a) tâlhărie; b) abuz de încredere; c) înşelăciune. Răspuns: a 3. Pentru a fi aplicabil art. 1909 alin. 1 C. civ. (şi deci a se

respinge acţiunea în revendicare mobiliară), buna-credinţă trebuie să existe:

a) la momentul intrării efective în posesia bunului mobil;

b) pe tot parcursul exercitării posesiei; c) la momentul încheierii actului juridic, chiar dacă

intrarea în posesie are loc ulterior. Răspuns: a 4. În cazul admiterii acţiunii în revendicare, pârâtul este

îndreptăţit să solicite obligarea proprietarului să îi restituie: a) cheltuielile necesare, precum şi cheltuielile utile,

însă, în privinţa acestora din urmă, numai în limita sporului de valoare adus lucrului;

b) toate cheltuielile pe care le-a făcut cu lucrul; c) numai cheltuielile făcute cu conservarea lucrului. Răspuns: a

Page 283: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

283

5. În cazul admiterii acţiunii în revendicare imobiliare: a) imobilul se restituie liber de sarcinile cu care a fost

grevat de pârât; b) toate fructele culese până la rămânerea definitivă a

hotărârii de admitere se cuvin pârâtului; c) pârâtul are dreptul la restituirea cheltuielilor

voluptorii dacă a fost de bună-credinţă. Răspuns: a 6. În cazul admiterii acţiunii în revendicare, posesorul

(pârâtul) poate fi obligat: a) să restituie, la alegerea sa, fie bunul în natură, fie

contravaloarea acestuia; b) să restituie numai fructele percepute după intentarea

acţiunii, dacă a fost de rea-credinţă; c) să restituie toate fructele percepute ori, după caz,

contravaloarea fructelor nepercepute, dacă a fost de rea-credinţă.

Răspuns: c 7. Într-o acţiune în revendicare, pârâtul care a fost

posesor de rea-credinţă: a) nu este îndreptăţit să invoce uzucapiunea; b) la cererea reclamantului, va restitui fructele

percepute sau va fi obligat la contravaloarea fructelor pe care le-a valorificat, precum şi la contravaloarea fructelor nepercepute din neglijenţa sa;

c) nu poate obţine contravaloarea cheltuielilor făcute cu conservarea lucrului revendicat.

Răspuns: b 8. O construcţie edificată pe propriul teren, dar cu

materialele altuia: a) face inaplicabil principiul accesiunii; b) nu permite proprietarului materialelor să ceară

restituirea acestora decât cu acordul proprietarului terenului;

Page 284: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

284

c) aparţine proprietarului terenului numai dacă acesta din urmă a intrat, cu bună-credinţă, în posesia materialelor.

Răspuns: b 9. În materia accesiunii imobiliare artificiale: a) se poate recunoaşte constructorului un drept de

retenţie asupra construcţiei până la plata integrală a despăgubirilor ce i se cuvin;

b) proprietarul terenului poate să invoce accesiunea în termen de cel mult 3 ani de la data edificării construcţiei;

c) legea nu face nici o deosebire între situaţia constructorului de bună-credinţă si cea a constructorului de rea-credinţă.

Răspuns: a 10. Constructorul de bună-credinţă pe terenul altuia: a) nu este îndreptăţit să aleagă modalitatea de stabilire a

despăgubirilor pe care i le va plăti proprietarul terenului; b) este îndreptăţit să exercite acţiunea în realizarea

dreptului de a fi despăgubit indiferent dacă proprietarul terenului îşi manifestă sau nu intenţia de a invoca accesiunea;

c) se bucură de acelaşi tratament juridic ca şi constructorul de rea-credinţă.

Răspuns: a 11. Proprietarul terenului, în raport cu un constructor de

rea-credinţă: a) poate invoca accesiunea, inclusiv în cazul în care

sporul valorii fondului este mai mare decât valoarea materialelor şi preţul muncii;

b) poate invoca un drept de retenţie; c) nu este obligat la despăgubire dacă, după ce a invocat

accesiunea, cere constructorului demolarea construcţiei. Răspuns: a

Page 285: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

285

12. În materia accesiunii imobiliare artificiale, prin constructor pe terenul altuia se înţelege:

a) numai posesorul care deţine terenul în temeiul unui titlu;

b) numai detentorul; c) şi persoana care, ulterior edificării construcţiei, a

pierdut cu efect retroactiv dreptul de proprietate asupra terenului.

Răspuns: c 13. În jurisprudenţă s-a decis că în cazul în care

construcţia a fost edificată după încheierea, între proprietarul terenului şi constructor, a unei convenţii de înstrăinare a terenului, dar care nu şi-a produs efectul translativ, despăgubirea datorată constructorului se stabileşte în raport de:

a) valoarea materialelor şi a muncii; b) valoarea de circulaţie a construcţiei; c) sporul de valoare adus fondului. Răspuns: b 14. În cazul edificării unei construcţii pe terenul altuia,

proprietarul terenului devine proprietar al construcţiei din momentul:

a) încorporării materiale a construcţiei în teren; b) invocării accesiunii; c) plăţii despăgubirilor datorate constructorului. Răspuns: c 15. Justul titlu în materia uzucapiunii de 10 până la 20 de

ani: a) este un element separat de buna-credinţă; b) se prezumă; c) este orice act juridic ce provine de la un neproprietar. Răspuns: a 16. În materia uzucapiunii de 10 până la 20 de ani

(prescurtate):

Page 286: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

286

a) este suficient şi un titlu putativ; b) nu se poate recurge la joncţiunea posesiilor; c) buna-credinţă trebuie să existe în momentul

dobândirii posesiei imobilului. Răspuns: c 17. Uzucapiunea de 30 de ani presupune: a) exercitarea unei posesii utile şi neîntrerupte în

termenul prevăzut de lege; b) existenţa unei posesii utile, neîntrerupte şi de bună-

credinţă; c) existenţa unei posesii utile, neîntrerupte şi de buna-

credinţă, precum şi a unui just titlu. Răspuns: a 18. Poate fi autor în materia joncţiunii posesiilor: a) posesorul anterior care a transmis posesia către

posesorul actual; b) proprietarul; c) detentorul. Răspuns: a 19. Uzucapantul este considerat proprietar de la data: a) rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a constatat

uzucapiunea; b) la care a început să curgă termenul uzucapiunii; c) împlinirii termenului uzucapiunii. Răspuns: b 20. Uzucapiunea: a) poate fi invocată de instanţă din oficiu; b) produce efecte retroactiv; c) poate fi invocată numai pe cale de acţiune, nu şi pe

cale de excepţie. Răspuns: b

Page 287: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

287

CUPRINS

CAPITOLUL I PATRIMONIUL ...................................................................... 3 CAPITOLUL II POSESIA……...................................................................…..16 CAPITOLUL III EFECTELE POSESIEI…………………...……………….....25 CAPITOLUL IV DREPTUL DE PROPRIETATE..............................................35 CAPITOLUL V DOMENIUL PUBLIC ŞI DOMENIUL PRIVAT...................42 CAPITOLUL VI MODALITĂŢILE DREPTULUI DE PROPRIETATE..........53 CAPITOLUL VII ÎNGRĂDIRILE DREPTULUI DE PROPRIETATE...............66 CAPITOLUL VIII APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ŞI A CELORLALTE DREPTURI REALE.....................................77

Page 288: DREPTURI REALE PRINCIPALE - Universitatea Spiru · PDF fileVINTILĂ NICU-Drept civil-Drepturi reale principale/ ... totalitatea bunurilor ... drepturile reale sunt perpetue (dreptul

288

CAPITOLUL IX ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE...........................................88 CAPITOLUL X MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE.......................................................................97 CAPITOLUL XI UZUCAPIUNEA (PRESCRIPŢIA ACHIZITIVĂ)..............112 CAPITOLUL XII DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE.....................................................................119 CAPITOLUL XIII DREPTUL DE SERVITUTE................................................141 CAPITOLUL XIV PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE........................154 ANUL II. TOTAL GRILE....................................................166 GRILE SETURI...................................................................223


Recommended