Dreptul Uniunii Europene

Dreptul Uniunii Europene

Lector Universitar Doctor: Ioana Nely MilitaruAcademia de Studii Economice - Bucuresti

1

CUPRINS

CAPITOLUL I. Cronologia constructiei europene

1. Precizari prealabile. Precursorii integrarii europene …………..………1-32. Instituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului – C.E.C.O..,3-43. Instituirea Comunitatii Economice Europene (C.E.E.) si a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (C.E.E.A. sau E.U.R.A.T.O.M.)………….4-94. De la Europa ,,celor 6 state” la o Europa deschisa spre extindere, spre o Uniune Europeana………………………………………………………9-115. Uniunea Economica si Monetara…………………………………..11-126. Actul Unic European ……………………………………………….12-147. Tratatul de la Mastricht - Tratatul asupra Uniunii Europene ………15- 188. Tratatul de la Amsterdam …………………………………………..18- 219. Tratatul de la Nisa. Noi extinderi ale Uniunii Europene…………….21-3210. Tratatul de la Lisabona – Tratat de reformare a Uniunii Europene ..32-40

CAPITOLUL II Uniunea Europeana – etapa noua in procesul de integrare europeana promovat prin crearea Comunitatilor Europene.

1. Precizari prealabile………………………………………………….412. Comunitatile Europene………………………………………….41-423. Cooperarea politica europeana…………………………………..42-454. Consiliul European ……………………………………………...46-635. Personalitatea juridica a Comunitatilor Europene, in prezent - pana la

intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona………………….63-686. Uniuniea Europeana, in prezent - pana la intrarea in vigoare a

Tratatului de la Lisabona………………………………………..68- 78

CAPITOLUL III Definita, specificul si principiile dreptului uniunii

1. Definitia dreptului Uniunii………………………………………….78-802. Specificul dreptului Uniunii…………………………………………80-813. Principiile dreptului Uniunii……………………………………….81-112

CAPITOLUL IV Izvoarele dreptului uniunii

1. Precizari prealabile ……………………………………………..112- 113

2

2. Dreptul comunitar primar ………………………………………..113-1213. Dreptul derivat / Actele juridice adoptate de institutiile

comunitare ........................................................................................................122-144

4. Principiile generale ale dreptului ………………………………..144-1545. Acordurile (conventiile) incheiate de Comunitatile europene (Normele

juridice ce rezulta din relatiile exterioare ale Comunitatilor)……154- 1606. Jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene/Uniunii

Europene…………….....................................................................160-161

CAPITOLUL V Institutiile Comunitatilor Europene/Uniunii Europene

A. INSTITUTIILE COMUNITARE1. Comisia Europeana (CE)……………..………………………162- 1652. Parlamentul European (PE) ………………………………………165-1683. Consiliul Uniunii Europene (CUE, CM)…………………………168-1714. Curtea Europeana de Justitie(CEJ)……………………………….171-1735. Tribunalul de Prima Instanta (TPI)……………………………………1736. Curtea Europeana de Conturi (CC) …………………………………...173

B. ALTE ORGANISME COMUNITARE7. Comitetul Economic si Social (CES)………………………………….1748. Comitetul Regiunilor (COR) ………………………………………….17511. Banca Europeana de Investitii (BEI)…………………………………17512. Banca Centrala Europeana (BCE)……………………………………17613. Mediatorul European…………………………………………………176

3

Dreptul Uniunii Europene. Evolutie. Izvoare. Institutii.

CAPITOLUL I. Cronologia constructiei europene

1. Precizari prealabile. Precursorii integrarii europene

→ ,,Ideea europeana,, prin folosirea sintagmei ,,Statele Unite ale Europei,, este destul de veche (1849)1. De-a lungul anilor ea a fost preluata si folosita in diverse imprejurari. Astfel, la 19 septembrie 1946, Winston Churchil in discursul sau de la Universitatea din Zűrich, afirma necesitatea constituirii Statelor Unite ale Europei, iar ca prima etapa a acesteia, realizarea unui parteneriat Franta-Germania.

→ La 5 mai 1949 a fost creat Consiliul Europei2 - ca o concretizare a ideii europene ,,avand ca membri fondatori 10 state: Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia si Suedia - al carui rol principal s-a circumscris domeniului social si cultural, nu militar si economic.3

→ La 7 iunie 1947, in plan economic, George Marschal4 anunta oficial lansarea unui vast program de sprijin economic – peste 10 miliarde de dolari – numit Planul Marschal5. In acel moment statele europene se aflau in

1 Ideea Unitatii europene a fost exprimata in sec.al XVIII-lea de catre J. J. Rousseau, I. Kant; in sec.al XIX- lea de catre Saint-Simon, Proudon sau Victor Hugo (1849) ; La 7. 09.1929. Aristide Briand in cadrul Societatii Natiunilor a propus Adunarii Generale a Societatii Natiunilor sa creeze intre statele Europene o legatura federala care sa nu aduca atingere, insa, suveranitatii acestor state. A se vedea, Roxana Munteanu, Drept European, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1996, p.17-19; Henri Brugmans, L’ide′ Européenne, 1920-1970, Bruges, 1970, citat de Pierre Mathijsen, Compediu de drept European, Ed. a VII-a Ed. Club Europa, Bucuresti, 2002,p.12.2 Congresul de la Haga din 7-10 mai 1948 a condos la creearea Consiliului Europei.3 A se vedea, O Manolache, Tratat de drept comunitar, Ed.a V-a, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, p.3.4 La 5 ianuarie 1947 George Marschal, secretar de stat al Statelor unite ale Americii a anuntat intr-un discurs, tinut la Harvard, ca S.U.A. va face,, tot ceea ce poate pentru a sprijini revenirea la o economie sanatoasa in lume ,,printr-un ajutor economic in favoarea Europei occidentale,, .5 Oferta a fost acceptata de cele 16 tari europene, la 15 iulie 1947; A se vedea, Pierre Mathijsen, op. cit. p.13.; Acestea au fost: Austria, Belgia, Danemarca, Franta, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Suedia, Elvetia si Turcia; au aderat ulterior, Germania (3. 10.1949), Spania (20.07.1959), Statele Unite si Canada au avut calitatea de asociati; A se vedea, R. Munteanu, op. cit. p.

4

reale dificultati economice si sociale ca urmare acelui de-al doilea razboi mondial incheiat recent .

Cu toate ca, planul Marschal nu a avut consecintele pe care americanii le-au sperat odata cu lansarea programului, a oferit totusi, prilejul infiintarii la 16 aprilie 1948 a Organizatiei de Cooperare Economica Europeana (O.C.E.E.). Desi, a fost infiintata ca organizatie permanenta de coordonare a politicilor economice nationale6 si insarcinata cu repartizarea ajutorului american nu a putut realiza in fapt un inceput al inlaturarii barierelor economice si comerciale intre tarile membre7 .

→ La 4 aprilie 1949, in plan politico-militar, se infiinteaza Organizatia Atlanticului de de Nord - N.A.T.O8 avand ca membri fondatori 12 state, inclusiv S.U.A.9

→ Maniera de abordare a problematicii constructiei europene, de angajare a acesteia pe cale comunitara - ca prima etapa parteneriatul Franta-Germania - a fost reinnoita de catre Ministrul Afacerilor de externe (din Franta) Robert Schuman in proiectul cuprins in declaratia de la 9.05.1950 la Paris10: ,,Europa nu se face dintr-o data, nici printr-o constructie de ansamblu, ea se va face prin realizari concrete, creand mai intai o solidaritate de fapt,,. Functionarea constructiei europene inlatura in acelasi timp, integrarea globala, in profitul unei integrari sectoriale, si integrarea politica in profitul integrarii economice.

→ Jean Monnet11 si Robert Schuman au formulat un principiu fundamental potrivit caruia ,, prin punerea in comun a productiilor de baza si instituirea unei Inalte Autoritati noi, ale carei decizii vor lega Franta, Germania si tarile care vor adera, se vor pune primele baze concrete ale unei federatii europene indispensabila pacii,, . Prin aceasta propunere Decaratia de la 9 mai 1950 sugereaza ca inceputul edificiului european sa fie acela al

22, subsol nr. 3.6 A se vedea, Grigore Geamanu, Drept international public, vol. II, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982, p. 295.7A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 3 8 S-a format un nou sistem de aliante militare, reprezentate prin : Tratatul de la Bruxelles din 17 martie 1948 intre Marea Britanie, Franta, tarile Benelux (Belgia, Olanda si Luxeburg), asociind pe cele cinci state (Uniunea Occidentala), cu Statele Unite si Canada, invitand si alte state din Europa sa adere. 9 Belgia, Canada, Danemarca, Franta, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Portugalia si S.U.A. Au aderat ulterior Turcia, Grecia (25. 02.1952) si R. F.Germania (6.05.1955). 10 Proiectul ii poarta numele; A se vedea pentru detalii, Guy Isaac, Marc Blanquet, Droit communautaire général, 8 édition, Ed. Dalloz, Paris, 2001, p.1.11 Propunerile lui Robert Schuman au fost inspirate si pregatite de Jean Monnet, Comisar General pentru Planul de modernizare si de echipament al Frantei.

5

sectorului de carbune si otel datorita ponderii economice a acestor industrii, dar si constituirii unor garantii ca ,,orice razboi intre Franta si Germania sa devina (…) din punct de vedere material imposibil,, .

2. Instituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului – C.E.C.O.

→ Propunerea a fost acceptata initial de 5 state – Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg12. Marea Britanie, la 27 mai 1950 s-a declarat neinteresata prin refuzul de a participa la negocieri, pe motiv ca nu putea lua in considerare o limitare, chiar partiala, sub aspectul suveranitatii. Urmatoarele evenimente, au marcat instituirea Tratatului C.E.C.O., astfel :

- pe data de 10 iunie 1950 declaratia lui Schuman a fost urmata de negocieri deschise la Paris;

- la 20 iunie 1950 a avut loc tot la Paris o Conferinta care a avut ca scop elaborarea Tratatului instituind C.E.C.O.;

- la 18 aprilie 1951 a fost semnat la Paris Tratatul C.E.C.O. ;- la 25 iulie 1952 Tratatul C.E.C.O.13 a intrat in vigoare, dupa

ratificarea acestuia de cele 6 state: Franta, Italia, R.F.Germania, Belgia, Olanda si Luxemburg.

Tratatul a fost incheiat pentru o perioada de 50 ani. La 10 februarie 1953 se deschide Piata comuna, pentru carbune, iar la 10 mai 1953, pentru produse siderurgice.

Tratatul de la Paris transfera de la statele membre un anumit numar de competente - cu puteri de decizie – catre institutiile comunitare, create de acesta. Ca si Tratatele europene ulterioare (C.E.E. si C.E.E.A.), Tratatul C.E.C.O. reprezinta mai mult decat un acord international clasic, deoarece a creat institutii independente de autoritatile publice nationale si le-a inzestrat cu drepturi suverane in domeniile legislativ, administrativ si judiciar, drepturi care le-au fost transferate –dupa cum am aratat – de la statele membre14. Cele 4 institutii create de Tratatul C.E.C.O. sunt urmatoarele15 :

- Inalta Autoritate - organ cu pronuntat caracter supranational. Are responsabilitatea de a administra piata comuna a carbunelui si otelului ,,in care sa domneasca libera circulatie si libera concurenta – obiectiv al

12 Belgia, Olanda si Luxemburg, s-au constituit din 29.10.1947 intr-o uniune vamala numita Benelux.13 Primul Presedinte al Inaltei Autoritati a fost Jean Monnet, el si-a tinut prima reuniune la Luxemburg la 10.08.1952. A se vedea, R. Munteanu, op. cit. p. 28; Cu privire la Tratatul ce instituie C.E.C.O., pe parcursul lucrarii, vom folosi prescurtarea T.C.E.C.O.14A se vedea, Pierre Mathijsen, op. cit. p. 43.15A se vedea, Gui Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 2.

6

Tratatului – scop in care are puteri decizionale – obligatorii - pe care le exercita nu numai asupra statelor membre ci si direct asupra intreprinderilor de sector.

- Adunarea parlamentara - ii este incredintata controlul politic al Inaltei Autoritati.

- Consiliul Special de Ministri - garanteaza ca Inalta Autoritate actioneaza in stransa legatura cu guvernele nationale.

- Curtea de Justitie – asigura autoritatea dreptului in limitele teritoriale ale celor 6 state semnatare ale Tratatului.

Tratatul de la Paris reprezinta un prim pas pe calea integrarii europene, un model de integrare juridica, institutiile C.E.C.O. pregatind istitutiile celor doua comunitati create ulterior – C.E.E. si C.E.E.A.16

Integrarea realizata prin crearea C.E.C.O. n-a putut fi extinsa si pe plan politic dat fiind nereusita – din anii 1953, 1954 - a doua noi propuneri de cooperare mai stransa a celor 6 state sub forma Comunitatii europene de aparare17 si a Comunitatii politice europene18

3. Instituirea Comunitatii Economice Europene (C.E.E.) si a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (C.E.E.A. sau E.U.R.A.T.O.M.)

→ La 20 mai 1955, Benelux-ul propune intr-un memorandum creearea unei Piete comune cu o dimensiune economica mult mai larga decat productia de carbune si otel – aceea propusa de Tratatul C.E.C.O.- care sa corespunda unei organizatii cu un profil mai larg de activitate, asa cum fusese schitata initial de Planul Monnet - Schuman19. La memorandum se afirma ca integrarea economica ar trebui sa preceada integrarea politica. 16 A se vedea R. Munteanu, op. cit. p.29; Cu privire la Tratatele ce instituie C.E.E si C.E.E.A. pe parcursul lucrari vom folosi prescurtarile T.C.E.E. si T.C.E.E.A.17 Este vorba despre proiectul de Tratat semnat la Paris la 27 mai 1952 - intre statele semnatare ale Tratatului C.E.C.O. - pentru instituirea unei Comunitati europene de aparare. Tratatul a fost ratificat in anul 1954 de statele membre C.E.C.O.cu exceptia Frantei care a refuzat sa participle la dezbateri - la 30.08.1954.- ceea ce a determinat abandonarea proiectului. Acest fapt a condus, prin incheierea acordurilor de la Paris din 23.10.1954., la creearea Uniunii Europei Occidentale (U.E.O.) si la aderarea la 6.05. 1955 a R.F.G. la Organizatia Atlanticului de Nord (N.A.T.O.)18 Proiectul de statut cu privire la Comunitatea politica europeana –din martie 1953 - a fost elaborat de catre Adunarea C.E.C.O. Reprezinta un al doilea proiect de integrare la care cele 6 state semnatare ale C.E.C.O. nu au dat curs. A se vedea, Pierre Mathijsen, op. cit. p. 14.si Gui Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p.2.19 La 20.05.1955. cele 6 state membre C.E.C.O. se intrunesc pentru a desemna un nou presedinte al Inaltei Autoritati in locul lui Jean Monnet. A se vedea, Brandusa Stefanescu, op.cit. p.23

7

Acesta urmeaza unele idei din Planul ,,Beyen,, - din decembrie 1952, feb ruarie 1953 – prin care au fost schitate contururile unei piete comune europene20.

→ Ministrii Afacerilor Externe ale celor 6 state semnatare ale T.C.E.C.O. reuniti la Conferinta de la Messina – din 1, 2 iunie 1955 – vor recunoaste ca logica interna a ceea ce au inceput in anii 1950, 1951 prin acest tratat impunea extinderea integrarii europene la toata economia printr-o noua integrare, sectoriala, care sa cuprinda domeniul specific al energiei atomice.

→ Cu acest prilej, un comitet interguvernamental, sub presedentia lui P.H.Spaak21 este insarcinat sa elaboreze un raport ,,referitor la posibilitatile unei Uniuni economice generale, ca si la o uniune in domeniul nuclear. Guvernul britanic, desi initial a acceptat invitatia, a refuzat sa participe la negocierile din cadrul acestui comitet22, mentinandu-si optiunea pentru o cooperare interguvernamentala in cadrul Organizatiei de Cooperare Economica Europeana (O.C.E.E.), pentru un comert liber, fara o uniune vamala23. Raportul ,,Spaak,, (denumit astfel, dupa numele presedintelui) adoptat de cei 6 ministri de externe ai statelor semnatare ai T.C.E.C.O., la Venetia pe data de 29.05.1956., deschide rapid calea unor noi negocieri ce conduc la semnarea a doua tratate, convenindu-se in acest scop o conferinta interguvernamentala la Bruxelles pentru 26. 07. 1956. Potrivit raportului, realizarea unei piete comune implica: stabilirea unei uniuni vamale, inlaturarea restrictiilor vamale, libera circulatie a serviciilor si o politica agricola comuna, in conditiile unui regim comun si ale armonizarii legislatiilor 24.

→ Astfel ca, la 25.03.1957, la Roma, cele doua tratate erau pregatite pentru semnare:

- Tratatul ce instituie o Comunitate Europeana a Energiei Atomice –T.C.E.E.A., vizand promovarea utilizarii energiei nucleare in scopuri pasnice si dezvoltarea unei puternice industrii nucleare;

- Tratatul ce instituie o Comunitate Economica Europeana – Piata comuna. Scopurile politice sunt precizate in Preambulul Tratatului, potrivit caruia cele 6 state se declara ,,angajate in stabilirea fundamentelor

20 A se vedea pentru detalii O.Manolache, op. cit. p. 5-6.21 Paul-Henri Spaak, la acea vreme era ministru de externe Belgian.22 A se vedea, Hans Joachim Heeser, Britich Policy with regard to the unification efforts on the European Continent (Leyden, 1959) p. 96.23 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.6.24 Idem

8

unei Uniuni fara incetare mai strinsa intre popoarele Europei,,25.→ Odata cu semnarea Tratatelor de la Roma (25.03.1957), a

fost adoptata (la Roma) ,,o Conventie relativa la unele institutii comune Comunitatilor Europene,, si anume - Adunarea parlamentara si Curtea de Justitie.

→ La 01.01.1958 cele doua tratate intra in vigoare, ca urmare a ratificarii lor de catre partile contractante (cele 6 state membre ale C.E.C.O.) conform propriilor proceduri constitutionale. Ambele tratate au fost incheiate pe o durata nelimitata.

→ La 17 .04.1957 au fost semnate la Bruxelles protocoalele cu privire la privilegii si imunitati si la Curtea de Justitie a C.E.E. si C.E.E.A.

Angajamentele imediate prevazute in continutul Tratatului C.E.E. preluate din raportul Spaak, vizeaza realizarea unei zone de politica comuna, cu o puternica unitate a productiei care sa pemita o expansiune continua, o stabilitate crescuta, o crestere accelerata a nivelului de viata. In acest scop, tratatul prevede mai intai crearea unei piete comune la nivelul celor 6 state, care sa aiba caracteristicile unei piete nationale, si care sa determine realizarea:

- unei uniuni vamale care sa presupuna: libera circulatie interna a marfurilor si protectia externa printr - un tarif vamal comun;

- libera circulatie a factorilor de productie (a persoanelor, a intreprinderilor, a serviciilor, a capitalurilor);

- protectia liberei concurentei.Tratatul C.E.E. prevede de asemenea atat armonizarea

politicilor economice generale cat si dezvoltarea ploliticilor sectoriale comune in special in: agricultura, transporturi, relatii comerciale cu statele terte.

In plan institutional cele doua tratate de la Roma preiau modelul T.C.E.C.O. insa intr-o structura mai putin deschisa caracterului supranational. Din aceasta perspectiva, in doctrina de specialitate s-a precizat ca ,,prin mecanismul institutional si decizional pe care-l prevad elementele supranationale sa fie macar in aparenta contracarate26.

Cele doua Comunitati, prin actele lor institutive, ca si prin actele lor aditionale, au doua institutii comune cu C.E.C.O. : Adunarea Parlementara si Curtea de Justitie. Tratatatele C.E.E. si C.E.E.A. prevad pentru cele doua Comunitati urmatoarele institutii:

25 A se vedea, Gui Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p.3.26 A se vedea, Brandusa Stefanescu, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979, 24.

9

Consiliul de Ministri - ca organ de conducere generala, Comisia executiva- ca organ executiv, respectiv Consiliul Ministerial - ca organ suprem, Comisia - ca organ executiv.

In privinta Marii Britanii, aceasta a decis in favoarea integrarii sub forma unei asocieri, care in conditiile date, aceasta sa aiba loc intre statele membre O.E.E.C 27 ramase, si cele 6 state comunitare, care sa constituie o unitate economica de sine statatoare, in cadrul unei zone de comert liber28.▪ In anul 1960, cele 7 state necomunitare – Austria, Danemarca, Elvetia, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, si Suedia29 - au incheiat la Stockolm, o conventie privind infiintarea unei Asociatii Europene a Liberului Schimb – A.E.L.S. - care a avut ca model Tratatul C.E.E.30.▪ Potrivit Conventiei de la Stockolm, zona comerciala libera se caracterizeaza prin renuntarea la taxele vamale intre tarile membre pentru produsele de provenienta nationala pe baza unui certificat de origine (cu atenuari de maximum 50% in privinta gradului de incorporare in produse a unor materii prime de provenienta straina).

→ In anul 1961, O.E.E.C. a fost reconstituita pe baze si cu obiective noi sub denumirea de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica - O.C.D.E. La aceasta au aderat: Australia, Canada, Japonia si S.U.A. Noua organizatie a avut ca obiect de reglementare conditiile in care comertul se desfasoara intre state, referitoare la: conditiile de concurenta, standardele de calitate, asigurarea conditiilor de export, politica privind mediul inconjurator, inflatia, somajul, cursul de schimb etc. ▪ In anul 1961 la 9 august, Guvernul Britanic si-a manifestat disponibilitatea pentru a accede la structurile comunitare, cu anumite exigente insa care au ingreunat negocierile, iar in anul 196731 si-a reinnoit candidatura, acceptand Tratatul de la Roma, cu anumite rezerve32.

27 Organizatia pentru Cooperare Economica Europeana.28 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 7.29 In 1973 a aderat Islanda, iar in 1986, Finlanda a devenit membru asociat.30 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 7; Gr. Geamanu, Drept international Public, vol. II, E.D.P., Bucuresti, 1983, p. 296; J. C. Gautron, Droit européen, 10 éd., Dalloz, Paris, p.82.

31 La 10 mai 1967 Guvernul Britanic a depus la Consiliu cererea de aderare la Comunitatile Europene. Cererea a fost mentinuta in urmatorii 2 ani si discutata la diverse intruniri ale Consiliului.

10

→ La 8 aprilie 1965, la Bruxelles33 se produce o simplificare in plan institutional, prin semnarea asa numitului Tratat de Fuziune a executivelor, intrat in vigoare la 1 iulie 1967, data de la care Comunitatile Europene au comune, pe langa cele doua institutii Adunarea Parlamentara si Curtea de Justitie (comune din 1967), si Consiliu si Comisia. ▪ Cu prilejul fuziunii executivelor, cele 6 state semnatare ale Tratatelor comunitare au adaugat mecanismului comunitar, un Comitet de reprezentanti permanenti – C.O.R.E.P.E.R. – compus paritar din ministri reprezentanti ai statelor membre. C.O.R.E.P.E.R. are atributia de a pregati sedintele Consiliului de ministri, de a cenzura, modifica si aproba in unanimitate orice propunere sau initiativa, luata cu majoritate in Comisia Executiva, ce urmeaza sa devina act comunitar34. ▪ La 29. 01. 1966 are loc celebrul acord asupra dezacordului35

semnat la Luxemburg, prin care Franta – ce aplicase asa numita politica a scaunului gol prin refuzarea de a participa, aproape 7 luni, la lucrarile institutiilor comunitare, stagnand astfel activitatea acestora – isi impune vointa ca ,,in Consiliul Ministerial sa se adopte orice decizie cu unanimitate sau deloc,,. Prin urmare regula majoritatii in adoptarea deciziilor care trebuia realizata la sfirsitul anului 1965, a fost amanata reprezentand o amenintare pentru suveranitatea statelor membre.

→ Intre 1-2 decembrie 1963, la Haga a avut loc reuniunea sefilor de stat si de guvern prin care s-a luat hotararea de a deschide negocierile intre Comunitati si statele care au inaintat cereri de aderare.

→ De la 1 iulie 1968 a devenit complet operationala Uniunea Vamala, cu 18 luni inaintea calendarului stabilit de Tratat36. Din acel

32 Marea Britanie si-a revizuit atitudinea in favoarea aderarii la Comunitatile europene datorita unor dificultati economice si financiare cum si a stabilirii legaturilor sale cu Commonwealth-ul33 La aceasta data a fost semnat si Protocolul asupra privilegiilor si imunitatilor. 34 A se vedea, Brandusa Stefanescu, op. cit. p.26; si Pierre Druin, Ancorari, in ,,Le Monde,, 22 – 23 octombrie, 1966.35 Buletinul C.E.E., 1966, nr. 3, p. 9-11.36 Doisprezece ani. A se vedea, C.E.E. art.8 si deciziile de accelerare(1960), J.O. 1217 si (1962 ) J.O. 1284; A se vedea, Pierre Mathjisen, op. cit. p. 15. Realizarea anticipata a Uniunii Vamale a dus la pastrarea unor diferente in domeiul taxelor si al masurilor cu efect echivalent asupra terifelor si cotelor, ceea ce constituie un obstacol in calea comertului liber.

11

moment tarifele si restrictiile cantitative dintre statele membre (cele 6 state) erau complet abolite, barierele vamale interne complet suprimate si un tarif extern comun, finalizat.

4. De la Europa ,,celor 6 state” la o Europa deschisa spre extindere, spre o Uniune Europeana

→ La 22 decembrie 1972, la Bruxelles, are loc semnarea Tratatului de aderare a Marii Britanii, Irlandei, Norvegiei si Danemarcei la Comunitatile Europene. Tratatul intra in vigoare la 1 ianuarie 1973. Norvegia n-a aderat la Comunitati deoarece n-a ratificat Tratatul, ca urmare a referendumului negativ din 24 septembrie 1972. ▪ Doctrina juridica a denumit aderarea celor trei state ca fiind o ,, prima largire a Comunitatilor Europene ,,37

▪ Prin aceasta ,,prima largire s-a consacrat principiul ca aderarea se realizeaza fara repunerea in cauza a sistemului,, adica acceptarea sistemului comunitar in ansamblul sau incluzand si legislatia adoptata de institutiile Comunitatilor38 ▪ Prin decizia 70/243 din 21. 04. 197039 cele 6 state au semnat un acord in privinta adoptarii unui sistem de resurse proprii pentru a asigura finantarea Comunitatilor, care a inlocuit contributiile financiare ale statelor membre.40 Tratatul de amendare a anumitor prevederi bugetare ale Tratatelor de istituire a celor trei Comunitati si ale Tratatului de fuziune a conferit Parlamentului puteri bugetare specifice

→ A doua largire a Comunitatilor Europene a fost initiata de Grecia care a cerut aderarea la 12 iunie 1975, ea a fost admisa la 1 ianuarie 198141.

37 A se vedea, Gui Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p.5; si Pussochet J.P., L’élagissement des Communautés européennes, Ed. Techniques et économiques, 1974.38 A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p.80: Fiecare noua largire insa creeaza tensiuni in procesul de integrare datorita caracterului eterogen al intereselor statelor, de exemplu Marea Britanie.39 J.O. L. 94/19, a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1971, dupa ratificarea de catre cele 6 parlamente nationale 40 Resursele proprii Comunitatilor sunt asigurate de taxe agricole, taxe vamale, procente din T.V.A.- ul colectat de statele membre, iar din luna februarie 1988 dintr-o sursa suplimentara reprezentand un anumit procent din media PIB-ului in Uniune (1988 Ec.Bull. 2-13)

12

→ Cu Spania si Portugalia, care au formulat cereri de aderare la 28 martie, respectiv, 28 iulie 1977, si care au fost admise de 1 ianuarie 1986, Comunitatile Europene numarau in 1986, 12 state membre. ▪ In zilele de 9 si 10 decembrie 1974, la Paris, sefii de stat si de guvern din tarile membre ale Comunitatilor Europene hotarasc sa se intalneasca de cel putin de trei ori pe an in cadrul unei Reuniuni politice numita Consiliu European42. ▪ La 20 septembrie 1976, reprezentantii in Cosiliu ai statelor membre au semnat Actul privind alegerea reprezentantilor Adunarii prin sufragiu universal direct43. Primele alegeri au avut loc in iunie 1979. ▪ La 5 aprilie 1977 Parlamentul European, Consiliu si Comisia au elaborat o Declaratie Comuna asupra Drepturilor Fundamentale44

document la care s-au asociat si sefii de stat si de guvern prin propria Declaratie asupra Democratiei45.▪ La 19 iunie 1983, cei zece sefi de stat si de guvern au semnat in cadrul Consiliului European de la Stuttgart o ,,Declaratie solemna asupra Uniunii europene,, exprimandu-si vointa de a transforma intregul complex de relatii dintre statele membre intr-o Uniune Europeana46.▪ La 14 iunie 198547 Comisia C.E. prezinta Consiliului European ,, Cartea Alba privind finalizarea Pietei Interne ,, al carui obiectiv urma sa fie realizat in termen de 7 ani (pana la 31.12.1992) pe baza unui program si un calendar complex. Pentru a face posibila implementarea acestui program, statele membre au hotarat amendarea tratatelor existente prin Actul Unic European.

41 Grecia este primul stat care semneaza un Acord de Asociere cu Comunitatile Europene, la 9. 07. 1961.42 Primul Consiliu European se reuneste la 10 -11. 03. 1975 la Dublin (Irlanda). A se vedea, Ion Jinga, Andrei Popescu, Integrarea Europeana. Dictionar de termini comunitari, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p. 643 J. O.L. 278/1 din 1976; Actul a fost ratificat de cele noua parlamente nationale de la vremea respectiva: Franta, Germania, Italia, Belgia, Oland, Luxemburg, Marea Britanie, Irlanda, Danemarca.44 J. O. C. 103/1din 1977 45 Pentru detalii a se vedea, Pierre Mathijsen, op. cit. p.18.46 A se vedea, proiectul Tratatului asupra Uniunii Europene, E. C. Bull. 2-7., 198447 La aceasta data este semnat acordul privind ,,Spatiul Schengen,, de catre 5 tari membre ale C.E. (Franta, Germania, Belgia, Olanda si Luxemburg), referitor la eliminarea progresiva a controalelor la fronterele lor comune.

13

5. Uniunea Economica si Monetara

→ In 1969 se retrage Charles de Gaulle de la presedentia Frantei. Aceasta data marcheaza incetarea politicii obstructioniste a Frantei. Noul ei presedinte George Pompidou initiaza o intalnire la nivel inalt la Haga in 1-2 decembrie 1969, unde sefii de stat si de guvern sunt de acord sa primeasca noi membri si sa realizeze treptat o uniune economica si monetara pana in anul 198048. Proiectul pentru o Uniune Economica si Monetara ii apartine lui Pierre Werner49 care a prezentat, in legatura cu aceasta, la 8 octombrie 1970 un plan care ii poarta numele. Planul prevedea o unificare progresiva a politicilor economice nationale si crearea unei organizatii monetare care sa conduca in 1980 la o moneda comuna50. Uniunea Economica si Monetara a fost definita in rezolutia Consiliului Comunitatilor si a reprezentantilor statelor membre din 21 martie 1971.

→ La 24 aprilie 1972, ca urmare a destabilizarii financiare mondiale51, comunitatile introduc cursul de schimb european ,, Sarpele valutar,, care avea misiunea de a obliga statele participante ca prin cooperare intre ele si cumparari interventioniste pe pietele de devize, sa mentina monedele nationale la un nivel stabilit de comun acord, de la care sa nu permita fluctuatii mai mari de 2,5% in minus sau in plus52.

→ La 28 ianuarie 1975 a fost semnata Conventia de la Lomé I intre C.E.E. si 46 de state din zona Africa – Caraibe -Pacific (A.C. P.) care a abrogat Tratatele de la Arusha si Yaounde.

→ In martie 1975 este semnata Conventia de la Bruxelles, privind infiintarea Curtii de Conturi europene.

→ In anul 1976 C.E.E. semneaza Tratatul de cooperare cu tarile Maghreb (Algeria, Maroc, Tunisia) iar in 1977 cu tarile Maschrik (Egipt, Iordania, Siria).

48 A se vedea, Gyula Fábián, Drept institutional comunitar, Editura Sfera s.r.l., Cluj Napoca, 2004, 38.49 Pierre Werner a fost prim ministru luxeburghez, care a propus infiintarea treptata pana in 1980 a Uniunii Economice si Monetare. Planul nu a reusit datorita ridicarii convertibilitatii dolarului cu aurul.50 A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 81.51 Cauzata de prabusirea sistemului monetar de la Bretton Woods. 52 A se vedea, Gyula Fábián, op. cit. p. 39.

14

→ In anul 1976 a fost semnat Tratatul Lomé II, care in 1984 a fost urmat de cel de III-lea Tratat Lomé, cu participarea a 66 de state. In anul 1989 a fost semnat al IV-lea Tratat.

→ Comunicatul publicat la 2 decembrie 1979, la sfarsitul Conferintei de la Haga preciza ,,caracterul ireversibil al operei realizata de Comunitati,, si necesitatea ,,de a pregati caile unei Europe unite,,53

→ In 6-7 iulie 1978 Consiliul European de la Bremen ( Germania) decide crearea unui Sistem Monetar European54 - S.M.E.- intrat in vigoare la 13 martie 1979, si a unei unitati monetare europene - ECU – European Currency Unit55, pentru ca apoi, in 1982, la Copenhaga sa stabileasca ca prima prioritate a acestei etape, desavarsirea pietei interne unice. Problema pietei unice a fost reluata la intrunirile Consiliului European din 25-26 iunie 1984 de la Fontainbleau, si din 29-30 martie 1985 de la Bruxelles. In aceasta privinta Comisia a prezentat o Carte Alba pentru Consiliul Europei de la Milano din 28-29 iunie 1985.

→ In 1985 au fost semnate Tatatele de aderare ale Spaniei si Portugaliei la C.E., care au intrat in vigoare la 01.01. 1986. Aceasta reprezinta a III-a largire a C.E. 6. Actul Unic European

→ Actul unic a fost semnat la Luxemburg la 17 februarie si la Haga la 28 februarie 1986 si a intrat in vigoare la 1 iulie 1987. Actul a fost numit ,,unic,, deoarece combina doua instrumente diferite: primul care prevede modificarea celor trei tratate europene, iar cel de-al doilea care constituie un acord intre statele membre pentru formularea si implementarea in comun a unei politici externe comune56.

A.U.E are drept obiectiv finalizarea ,,pietei interne,,. Trecerea de la ,,piata comuna,, la ,,piata interna,, nu este o simpla modificare terminologica, ci este considerat un obiectiv ambitios care implica

53 Idem.54 Din 1 ianuarie 1979, sistemul ,,Sarpele valutar, a fost schimbat de Sistemul Monetar European, care avea trei elemente de baza: E.C.U., mecanismul de curs valutar si Fondul European de Cooperare Monetara.55 E.C.U. stabilita pe baza unui cos valutar, a functionat ca unitate de cont intre statele member, in care greutatea valutelor nationale era determinata de cota de participare in circuitul comercial inter. A se vedea, Gyula Fábián, op. cit. p. 4056 A se vedea, Pierre Mathijsen, op. cit. p.18.

15

adoptarea a 310 directive de apropiere a legislatiilor in vederea stabilirii progresive a pietei interne pana la 31 decembrie 1992.

In Actul Unic European se regasesc, in mare parte, cele trei categorii de masuri - eliminarea frontierelor fizice, tehnice si fiscale57

- precizate in Carta Alba. In acest context, piata interna, a fost preconizata sa asigure :

- o zona fara frontiere interne in care libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciiilor si capitalului este asigurata in conformitate cu dispozitiile Tratatului58;

- politica sociala (articolele 21 si 22, prin care A.U.E. introduce in Tratatul C.E.E. art. 118 A si art. 118 B59);

- coeziunea economica si sociala (Titlul V, articolele 130 A la 130 E, titlu nou adaugat in Tratatul C.E.E. in partea a treia referitoare la ,,Politica Comunitatii);

- cercetarea stiintifica si tehnologica (tilu VI, articolele130F la 130 Q, titlu nou adaugat in Tratatul C.E.E. in partea a treia referitoare la ,,Politica Comunitatii);

- mediul inconjurator (titlu VII, articolele 130 R la 130 T, titlu nou adaugat in Tratatul C.E.E. in partea a treia referitoare la ,,Politica Comunitatii).

→ A.U.E cuprinde atat prevederi noi, cat si prevederi modificatoare a tratatelor, referitoare la:

- structura institutionala - atributii ale Parlamentului European in domeniul legislativ (cu privire la o mai mare implicare a acestei institutii inprocedurile legislative), puterile acordate Comisiei pentru aplicarea regulilor stabilite de Consiliu, crearea Tribunalului de Prima Insatnta;

- intarirea procesului decisional al Comunitatilor prin: extinderea votului cu majoritate calificata, includerea in Tratat a capitolelor privind coeziunea economica si sociala (dezvoltare regionala), cercetarea si dezvoltarea tehnologica si mediul.

A.U.E. a creat conditiile pentru punerea in aplicare a reformelor care sa conduca la realizarea Uniunii Economice si monetare si la cooperarea in domeniul politicii externe pentru edificarea unei Uniuni politice. Aceste obiective au fost discutate la 27-28 iunie 1988, in cadrul Consiliului European de la Hanovra, si incredintate la 15

57 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.1058 Art. 14(2) din Tratatul C.E.59 Referitoare la posibilitatea de a se legifera, in acest domeniu, cu majoritate calificata, respective prin care se permite Comisiei sa stimuleze dialogul socialla nivel European.

16

decembrie 1990, celor doua conferinte interguvernamentale deschise la Roma. Modificarile Tratatelor comunitare potrivit obiectivelor amintite ar fi urmat sa fie ratificate pana la sfarsitul anului 1992.60

→ In anul 1995 intra in vigoare Tratatul de la Schengen 61 .

→ La 1 ianuarie 1990 se infiinteaza oficial Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare - B.E.R.D., cu sediul la Londra.

→ La 1 iulie 1990 incepe prima faza a Uniunii Economice si Monetare (1990-1994).

→ La 22 octombrie 1990 Romania semneaza un Tratat de cooperare cu Comunitatile europene.

→ In anul 1991 se desfiinteaza C.A.E.R. (5. 01.1991) si Pactul de la Varsovia (25.02.1991).

→ In anul 1992, Consiliul Ministerial voteaza Codul vamal comunitar.

7. Tratatul de la Mastricht - Tratatul asupra Uniunii Europene62

→ La 7 februarie 1992 cei 12 membri ai Comunitatilor Europene au semnat la Mastricht Tratatul privind instituirea Uniunii Europene, care a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993.

60 A se vedea, O Manolache, op. cit. p.1061 La data de 14. 06. 1985, cinci tari membre ale C.E. (Franta, Germania, Belgia, Olanda si Luxemburg) semneaza la Shengen (Luxemburg) un acord (este prima variana a tratatului) privind eliminarea progresiva a controalelor la frontierele lor comune, prin care se prevede desfiintarea treptata a controalelor la granitele interne comune pana in anul 1990 pentru circulatia persoanelor. La 19 iunie 1990, tot la Schengen, a fost semnata o conventie intre aceleasi tari referitor la aplicarea concreta a acordului din 1985. Apoi mai multe state membre ale Uniunii Europene au semnat acordul de la Schengen: Italia, la 27. 11. 1990, Spania si Portugalia, la 25. 05.1991, Grecia, la 6. 11. 1992, Austria, la 28. 04. 1995, Finlanda si Suedia, la 19. 12. 1996. Prin acest Tratat s-au pus bazele a ceea ce astazi numim ,, Spatiul Schengen,,. A se vedea, Ion Jinga, Andrei Popescu, op. cit. p.7; si O. Tinca, Drept comunitar general, Ed. didactica si Pedagogica, R. A., Bucuresti, 1999, p. 221.62 Va fi utilizat in continuare prin sintagmele: TMs. sau T.U.E.

17

→ In timp ce Tratatul de la Roma stabilea ,,fundamentele unei uniuni fara incetare mai stransa intre popoarele europene63,, si A.U.E. cuprindea in preambulul sau, pentru prima data, hotararea statelor de a realiza o Uniune europeana, tratatul de la Mastricht marcheza o noua etapa in procesul de creare a unei Uniuni fara incetare mai stransa intre popoarele Europei, in care deciziile sunt luate cat mai aproape posibil de cetateni (art. A alin. 2)64.

Tratatul asupra Uniunii europene cuprinde sapte titluri precedate de preambul. Cele sapte titluri cuprind:

- Dispozitii comune (Titlul I, articolele A la F). Acestea se refera la o Uniune Europeana prin fixarea obiectivelor acesteia: stabilirea unei uniuni economice si monetare incluzand in cele din urma o moneda unica, o politica externa si de securitate comuna cuprinzand si evenuala stabilire a unui cadru pentru o politica de aparare comuna, introducerea cetateniei uniunii, cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne, pastrarea acquisu-lui comunitar si respectarea principiului subsidiaritatii;

- Dispozitii pentru modificarea Tratatelor ce instiuie Comunitatea economica europeana (in vederea stabilirii Comunitatii europene, art.G), Comunitatea europeana a carbunelui si otelului ( art. H ), Comunitatea europeana a energiei atomice (art.I), cuprinse in Titlurile, II, III, IV;

- Dispozitii privind politica externa si de securitate comuna ( articolele J la J 11);

- Dispozitii asupra cooperarii in domeniile justitiei si afacerilor interne( articolele K la K 9);

- Dispozitii finale ( articolele L la S);→ Uniunea europeana, potrivit Tratatului de la Mastricht, este

intemeiata pe urmatorii piloni sau fundamente:- Comunitatile – primul pilon;

- Politica externa si de securitate comuna – P.E.S.C. - al doilea pilon;

- Cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne - J.A.I. - al treilea pilon.

→ Uniunea europeana – potrivit TMs., nu are personalitate juridica, nu are capacitatea de a se angaja ca atare pe plan extern fata de state terte, nu are competenta de a incheia tratate, ea se poate

63 Primul alineat din preambul. 64 A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 96, 110.

18

angaja numai in plan politic65. Comunitatile isi pastreaza personalitatea lor juridica putand sa se angajeze si sa angajeze statele membre in acorduri internationale66.

→ Uniunea europeana dispune de un cadru institutional unic, constituit in principal dintr-o singura institutie care este cu adevarat institutia Uniuii, respectiv, Consiliul european, care impulsioneaza dezvoltarea Uniunii si defineste orientarile politicii generale.

Prin urmare sistemul institutional unic al Uniunii Europene este format din institutiile comunitare67 (Consiliul Comunitatilor Europene, devenit prin Tratatul de la Mastricht Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul european, Comisia europeana, Curtea de justitie) si Consiliul european.

→ La 2 mai 1992 a fost semnat la Porto Acordul de constituire a unui Spatiu Economic European (S.E.E.) intre tarile membre ale Acordului European de Liber Schimb68 (A.E.L.S.) si Comunitatea Europeana. Acordul a intrat in vigoare la 1 ianuarie 199469.

→ La 21 decembrie 1992, Polonia, Ungaria si Cehoslovacia semneaza la Cracovia Tratatul de infiintare a C.E.F.T.A.

→ La 21 - 22 iunie 1993 are loc Consiliul european de la Copenhaga ocazie cu care se precizeaza ca statele est-europene vor fi admise in Uniunea Europeana de indata ce vor indeplini conditiile sau criteriile economice si politice fixate prin tratatele de asociere. Atfel, o tara candidata trebuie sa aiba institutii stabile care sa garanteze democratia, primatul dreptului, drepturile omului, respectarea minoritatilor si protectia lor (criterii politice), existenta unei economii de piata viabile, precum si capacitatea de a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietei in interiorul uniunii (criterii economice) si sa respecte acquis-ul comunitar70. Dupa adoptarea T.U.E. alte zece

65Idem, p. 107 66 Ibidem.67 Printre institutiile comunitare nu figureaza Curtea de conturi, care este institutie exclusiv comunitara.68 Austria, Finlanda, Islanda, Lichtenstein, Norvegia, Suedia si Elvetia; A se vedea, J.O. L1/1, 1994. Acordul n-a fost ratificat de Elvetia. 69 Acordul prevede un Consiliu S.E.E. asemanator Consiliului European, o Autoritate de Supraveghere A.E.L.S., asemanatoare Comisiei Europene si un Comitet Parlamentar Mixt( a se vedea, regulile de procedura ale Autoritatii de Supraveghere A.E.L.S, 1994, J.O.L 113/19). A se vedea, Pierre Mathijsen, op. cit. p. 22.70 A se vedea, K. Kecsmar, Enlargissement: consequences de la proposition de la Commision, in R.M.U.C.U.E. nr. 434/2000, p. 15 -16; si O. Manolache, op. cit. p.14.

19

state au depus cereri de aderare: Romania, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Slovenia, Estonia, Letonia si Lituania.

→ Din anul 1994 functioneaza Institutul Monetar European –I.M.E., cu sediul la Frankfurt, si incepe a doua etapa a Uniunii Economice si Monetare - U.E.M.

→ De la 9 mai 1994 Romania devine membru asociat la Uniunea Europei Occidentale - U.E.O.

→ La reuniunea Consiliului European de la Edinburg din decembrie 1992, s-a hotarat ca de la inceputul anului 1993 pot incepe negocierile de aderare cu Austria, Finlanda si Suedia. In acelasi an, in noiembrie, Norvegia a inaintat cerere de aderare, dar a retras-o in urma unui referendum negativ. Aderarea celor trei tari la U.E. a devenit efectiva la 1 ianuarie 1995. Prin aceasta a IV-a largire data U.E. numara 15 state membre

→ La 22 iunie 1995, Romania depune la Paris in mod oficial crerea de aderare la U.E. In acelasi an la Consiliul European de la Cannes se elaboreaza o ,,Carte Alba,, ce contine masuri in vederea armonizarii legislative pentru statele europene asociate.

→ Cu privire la cererile de aderare ale celor 10 state mentionate, Comisia a adoptata 16 iulie 1997 ,,Agenda 2000 Pentru o Europa mai puternica si mai extinsa,, prin care se fac recomandari detaliate in cazul fiecarei cereri si asupra lansarii procesului de negociere71. Punctul de vedere al Comisiei a fost ca aceste negocieri trebuie sa fie deschise cu numai sase tari: Polonia, Ungaria, Cehia, Estonia, Slovenia si Cipru. La 10 noiembrie 1997 Consiliu si-a exprimat acordul sau asupra componentelor strategiei de preaderare stabilita in ,,Agenda 2000,,72.

→ In anul 1998 intra in vigoare Conventia Europol de cooperare politieneasca73, prin care s-a creat Biroul European de Politie.

8. Tratatul de la Amsterdam

71 Comunicarea Comisiei COM. (97) 2000, Bull. UE nr.7-8/1997, p.7-9. In documentul adoptat Comisia a detaliat cele trei serii de conditii de indeplinit stabilite de Consiliul European de la Copenhaga pentru a face posibila aderarea la Uniune. A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.14; si M. Baun, Anlargement, in Developments in the European Union , Ed. By L. Cram, D. Dinan, N. Nugent, p. 277/278, 280/282.72 Bull. U.E. nr. 11/1997.73 Conventia a fost semnata la 26 iulie 1995. Europol are sediul la Haga (Olanda). A se vedea J.Of. C. 316/1995 p. 1 si urm. A fost infiintat prin Tratatul de la Mastricht, iar competenta i- a fost largita prin Tratatul de la Amsterdam.

20

Tratatul de la Amsterdam reprezinta, dupa A. U. E. si Tratatul de la Mastricht74, cea de-a treia revizuire importanta a Tratatelor comunitare. Acesta a fost semnat la 2 octombrie 1997 la Amsterdam, urmare a conferintei interguvernamentale deschisa la Torino la 29 martie 1996. Tratatul a intrat in vigoare la 1 mai 1999. Noul Tratat cuprinde trei parti:

-a. Modificari de fond aduse tratatelor,- b. Simplificare,- c. Prevederi generale si finale. a. Dispozitiile Tratatului privesc, in principal: institutiile

comunitare, principiile funndamentale si politicile comunitare.In privinta institutiilor remarcam:▪ a fost intarit considerabil rolul Parlamentului European prin

stabilirea unui plafon pentru numarul membrilor sai - avindu-se in vedere largirea Uniunii - in sensul ca acesta nu va putea depasi sapte sute (art. 189 din Tratatul C.E.); acest lucru impune si o modificare a legislatiilor nationale privind alegerea Parlamentului European.

▪ s-au inlocuit unele proceduri de decizie cu procedura codeciziei, in principal in domeniul pietei interne (articolele: 12, 18. 42, 71, 80, 148, 150, 156, 162, 172, 175, 179);

▪ Curtea de Justitie a primit noi competente: - in cadrul reglementarilor din Titlul IV din Tratatul C.E.

privind vizele, azilul, imigrarea si alte politici referitoare la libera circulatie a persoanelor( articolele 61-69),

- in materia reglementata de dispozitiile articolelor 29-42 din T.U.E. privind cooperarea in domeniul politiei si al justitiei in materie penala, si ale articolului 6 par. 2 T.U.E, referitor la controlul activitatii institutiilor in domeniul respectarii drepturilor fundamentale, in masura in care cele doua Tratate prevad aceasta competenta.

▪ Curtea de conturi, potrivit art. 5 T.U.E. ca si Parlamentul European, Consiliu, Comisia Europeana si Curtea de Justitie, dobandeste statutul de institutie comunitara.

Tratatul de la Amsterdam reglementeaza ,,cooperarea intarita,, , la art. 43- 45. TMs.75.

74 Tratatul de la Mastricht il vom denumi in continuare T.U.E. - Tratatul cu privire la Uniunea Europeana75 In acest scop statele membre trebiue sa respecte cele sase conditii prevazute la art. 43 par.1, astfel: sa favorizeze realizarea obiectivelor Uniunii, sa respecte principiile tratatelor si cadrul institutional unic al Uniunii, sa nu foloseasca aceasta cale decit an ultima instanta, cooperarea sa priveasca majoritatea statelor membre, sa nu afecteze

21

In privinta drepturilor fundamentale, precizam ca Uniunea nu a aderat la Conventia europeana a drepturilor omului, dar, art. F par. 2 din T.U.E. – potrivit caruia Uniunea respecta drepturile fundamentale asa cum sunt garantate prin prin Conventia europeana de aparare a drepturilor omului si libertatilor fundamentale, semnata la Roma, la 4. 11. 1950, si asa cum rezulta din traditiile constitutionale comunebstatelor membre, ca principii generale de drept comunitar76 - a fost inclus la paragraful 2 al articolului 6 din T.U.E. modificat prin Tratatul de la Amsterdam. In acest context paragraful 1 al art. 6 precizeaza ca Uniunea este intemeiata pe principiile libertatii si democratiei, respectului drepturilor omului si libertatilor fundamentale, precum si al statului de drept, principii care sunt comune statelor membre.77

In privinta politicilor comunitare, mentionam ca actiunile in domeniu privesc:

- politica sociala. Articolul 140 din T.CE stabileste ca, pentru realizarea obiectivelor prevazute la art. 136 - promovarea ocuparii fortei de munca, ameliorarea conditiilor de viata si de munca care sa permita un progres egal, o protectie sociala adecvata, dialogul social, dezvoltarea resurselor umane, care sa permita un nivel ridicat al ocuparii locurilor de munca etc – Comisia incurajeaza cooperarea intre statele membre si faciliteaza coordonarea actiunilor acestora in toate domeniile politicii sociale si mai ales in domeniul ocuparii fortei de munca, al dreptului la munca si al conditiilor muncii, formarii si perfectionarii profesionale, securitatii sociale, protectiei impotriva accidentelor si bolilor profesionale, securitatii sociale, igiena muncii, dreptul sindical si negocierile colective intre patroni si salariati (lucratori).

- politica comerciala comuna, politica comuna in domeniul agriculturii si pescuitului, si in domeniul transporturilor, si celelealte politici: ale mediului, industriei, cercetarii si tehnologiei, energiei, cooperarii pentru dezvoltare, protectiei consumatorilor. Aceste politici potrivit Tratatului de la Amsterdam (art. 2), vor trebui sa inspire noua misiune comunitara ,,inaltul grad de copetitivitate”. Este vorba despre revizuire care urmareste sa evidentieze legatura dintre

acquis-ul comunitar, drepturile si obligatiile statelor care nu participa la aceasta cooperare si sa fie deschisa tuturor statelor membre.76 A se vedea, Paul Mircea Cosmovici, Roxana Munteanu, op. cit. p. 53.77 Respectarea principiilor de la articolul 6 paragraful 1 este controlata de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene.

22

competitivtate si ,, progresu economic si social echilibrat si duarbil” care figureaza printre noile obiective ale Uniunii (art. 2 alin. 2 T. UE)78. b. Simplificarea tratatelor a rezultat din faptul ca tratatele comunitare au fost supuse unor revizuiri succesive, care au constat in adaugiri79 la textul initial, fara a fi abrogate dispozitiile caduce. O declaratie referitoare la art. 10 din T.A. precizeaza ca simplificarea nu aduce atingere acquis-ului comunitar80. In consecinta, s-a procedat la o renumerotare completa a T.CE si a T.U.E., deoarece, ca urmare a revizuirii decisa la Amsterdam si in special datorita simplificarii, prezentarea T.CE devenea tot mai neclara. Astfel, potrivit art. 12 par. 1 din T.A., articolele, titlurile si sectiunile din T.U.E. si din T.CE astfel cum au fost modificate prin dispozitiile T.A. sunt renumerotate conform tabelelor de echivalenta ce figureaza in anexa la Tratat, care face parte integranta din acesta.81

Dispozitiile finale se refera la durata tratatului (nelimitata), la ratificarea de catre partile contractante, la intrarea in vigoare si la redactarea lui in limbile oficiale ale U.E.→ La 1 ianuarie 1999, s-a infiintat Banca Centrala Europeana82 (desi a fost prevazuta a se infinta pentru 1. 07. 199883), si a fost introdusa moneda unic ,,euro,, in care 11 state europene care au indeplinit criteriile de convergenta in decontarile scriptice. Aceasta data

78A se vedea, Paul Mircea Cosmovici, Roxana Munteanu, op. cit. p. 53 79 Aceste adaugiri, aduse textelor tratatelor sunt cuprinse si in protocoalele anexate la acestea.80 Articolul 10 din T.A. prevede: 1) Abrogarea sau suprimarea dispozitiilor caduce din T.CE, T.CECO, T. EURATOM, asa cum erau in vigoare inainte de intrarea in vigoare a T.A., si adaptarea unor dispozitii ale acestor tratate, nu afecteaza efectele juridice nici ale dispozitiilor din aceste tratate, in special, cele rezultand din termenele pe care le acorda, nici ale dispozitiilor din actele de aderare; 2) Efectele juridice ale actelor in vigoareadoptate pe baza tratatelor mentionate nu sunt afectate; 3) Se abroga Conventia din 25 martie 1957 nreferitoare la unele institutii comune Comunitatilor Europene si Tratatul din 8 aprilie 1965 ce instituie un Consiliu unic si o Comisie unica a Comunitatilor Europene.81 A se vedea, Paul Mircea Cosmovici, Roxana Munteanu, op. cit. p. 58. Cele doua Tratate astfel simplificate si renumerotate se mai numesc si versiuni consolidate ale Tratatelor - T.CE si T.U.E. - prin T.A.; A se vedea, J. – P. Jacqué, La simplification et la onsolidation des traités, in Revue trimestrielle de droit europeén, 1997, nr. 4, p. 903 si urm.82 B.C.E. are sediul la Frankfurt, este institutie independenta, (nu primeste dispozitii nici de la Guvernele statelor member, nici din partea institutiilor C.E.), a inlocuit Institutului Monetar European, si reprezinta banca de emisie pentru moneda Euro.; A se vedea, Ion Jinga Popescu Andrei, op.cit. p. 25.83 A se vedea, Dan Drosu Saguna, Drept financiar si fiscal, Editura All Beck, Bucuresti, 2003, p. 563.

23

marcheaza inceputul fazei a III-a a Uniunii Economice si Monetare (U.E.M.), 1999-200284

→ Ca urmare a Consiliului European de la Helsinki din 10-11 decembrie 1999, la 15 02. 200085 incep negocierile de aderare intre U.E. si Romania, Letonia, Lituania, Slovacia, Malta, si Bulgaria86 -potrivit unor Conferinte interguvernamentale cu fiecare din aceste tari. Momentul efectiv de incepere a negocierilor a fost 28 martie 2000.→ La 23. 06. 2000, C.E. semneaza cu statele A.C.P. la Cotonou (Benin) o Conventie care intra in vigoare in locul Tratatului de la Lome.

9. Tratatul de la Nisa. Noi extinderi ale Uniunii Europene

→ Asupra textului Tratatului de la Nisa semnat la 26 februarie 2001 - urmare a Conferintei interguvernamentale compusa din reprezentantii statelor membre deschisa la Bruxelles la 14 februarie 200087- s-a cazut de acord in cadrul reuniunii de varf de la Nisa, din 7-11 decembrie 2000. Tratatul de la Nisa, intrat in vigoare la 1. 02 2003, este primul tratat care face referire la 27 state membre tinand cont de cererile de aderare ale statelor din Europa de est. Tratatul a

84 La sfarsitul fazei a II-a - 31. 12. 1998 – cursurile deschimb valutar intre monedele celor 11 state au fost inghetate, acstea reprezentand in continuare doar forma fizica de aparitie a ,,euro,,. Grecia s-a alaturat zonei euro la 1.01 2001.85 De la aceasta data prin ,,Agenda 2000,, statele membre au aprobat fonduri separate pentru sprijinirea statelor candidate, destinate dezvoltarii institutionale interne, dezvoltarii infrastructurii, protectiei mediului, modernizarii agriculturii si modernizarii regionale: PHARE, ISPA (Instrumente structurale pentru preaderare - Instrument for Structural Policy for Pre-accesion -, prin Regulamentul Consiliului Nr. 1267/1999 din 21 iunie 1999), SAPARD (Special Accesion Programme for Agriculture and Rural Development - masuri de preaderare pentru agricultura si dezvoltare rurala in tarile candidate din centrul si estul Europei, prin Regulamentul consiliului 1268/1999 din 21 iunie 1999); A se vedea, Fabian Gyula, op. cit. p. 47. 86 Referitor la negocierile de aderare cu Turcia, s-a considerat ca aceasta tara nu indeplineste, in aceasta faza, criteriile fixate de Consiliul European de la Copenhaga, cu privire la statul de drept, democratia si drepturile omului; A se vedea, P. Moscovici, Perspectives de L’Union Européenne après le Conseil Européen d’Helsinki, in RMCUE, nr. 434/2000, p. 6. Pentru Turcia, la 8 martie 2001 a fost adoptat un parteneriat pentru aderare.87 Conferinta interguvernamentala - urmare a concluziilor Consiliului European de la Koln din iulie 1999si a raportului presedentiei- a examinat an special, problrmele referitoare la marimea si compunerea Comisiei, ponderea votului in cadrul Consiliului, extinderea eventuala a voturilor cu majoritate calificata in cadrul acestuia, cooperare intarita, modificari ale Tratatelor comunitare privind institutiile europene, an vederea punerii in aplicare a tratatului de la Amsterdam; A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.16

24

modificat T.U.E. si Tratatele ce instituie Comunitatile Europene si unele acte asociate acestora88, dupa cum urmeaza89:

▪ modificarile aduse T.U.E. au in vedere situatiile in care exista un ,,risc clar,,90de incalcare grava de catre un stat membru a principiilor libertatii, ale democratiei, ale respectului pentru drepturile omului si pentru libertatile fundamentale, si ale statului de drept( art. 6, 1 T.U.E.)

▪ alte modificari privesc structurarea treptata a unei politici de aparare comuna in cadrul politicii externe si de securitate comuna; rolul Uniunii Europei Occidentale practic dispare, in timp ce rolul N.A.T.O. este consolidat (art. 17 T.U.E., modificat prin Tratatul de la Nisa).

▪ Comitetul Politic si de securitate, sub responsabilitatea Consiliului, exercita acum control politic asupra operatiunilor si directioneaza strategic operatiunile de administrare a crizelor (art. 25 T.U.E., modificat de Tratatul de la Nisa).

▪ au fost introduse prevederi noi referitoare la cooperarea intarita in domeniul politicii externe si de securitate comuna. (art. 27 de la ,,a,, la ,,o,, , 27,,e,, T.U.E., introduse de Tratatul de la Nisa).

▪ prevederi noi au fost aduse domeniului cooperarii judiciare in materie penala. Astfel, alaturi de Europol s-a infiintat Eurojust (Unitatea Europeana de Cooperare Judiciara), pentru o cooperare mai stransa intre autoritatile judiciare si alte autoritati competente ale statelor membre (art. 29, al doilea par., noul alineat secund T.U.E., modificat de Tratatul de la Nisa).

▪ Titlul VII intitulat ,,Prevederi asupra unei cooperari mai stranse,, si-a schimbat numele in ,,Prevederi asupra cooperarii intarite,,

▪ modificarile tratatelor C.E., C.E.C.O. si Euratom, privesc in special institutiile, procedurile de vot si coopearea intarita. Comisia va cuprinde cate un reprezentant din fiecare stat membru; Parlamentul

88 Partea I- Modificari de fond:art.1-6; Partea aII-a Dispozitii finale si tranzitorii:art.7-13.S-au mai adoptat 4 protocoale, si anume: 1. Protocolul care a fost anexat la T.U.E. si la Tratatul C.E.si care priveste extinderea Uniunii Europene; 2. Protocolul care a fost anexat la T.U.E., Tratatele C.E. si Euratomsi care priveste statutul curtii de Justitie; 3. Protocolul care afost anexat la Tratatul C.E. si care se refera la consecintele financiareale expirarii tratatului C.E.C.O. si la fondurile de cercetare privind carbunele si otelul; 4. Protocolul asupra art.67 din Tratatul C.E., precum si 24 de declaratii, luandu-se nota de alte 3 declaratii.89 A se vedea, Pierre Mathijsen, op. cit. p. 26.90 Art. 7,1 T.U.E., introdus de Tratatul de la Nisa.

25

European va avea cel mult 732 membri91; votul majoritar in Consiliu va necesita majoritatea statelormembre si, la cererea unuia dintre statele membrevotul de 62% din populatia Comunitatii; Tratatul defineste si competentele C.J.C.E. ( Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene), si a T.P.I. (Tribunalului de Prima Instanta); votul majoritar a fost introdus pentru inca 27 de cazuri, iar procedura codeciziei a fost extinsa

▪ Tratatul de la Nisa stipuleaza un nou statut al Curtii de Justitie, iar pentru rezolvarea unor probleme specifice s-au infiintat camere jurisdictionale.

→ In perioada 4-15 decembrie 2001, Cosiliul european de la Laeken (Belgia) decide, avand in vedere Declaratia privind viitorul Uniunii, anexata la Tratatul de la Nisa, desfasurarea lucrarilor unei Conventii privind viitorul Europei. La 1.03. 2002 Conventia isi deschide lucrarile. Acestea au durat 16 luni.

Declaratia de la Laeken a solicitatat ca problemele spre dezbatere (aproximativ 60) sa se concentreze asupra urmatoarelor aspecte92:

- o mai buna repartizare a competentei in cadrul Uniunii Europene ( in sensul delimitarii stricte a atributiilor, adaptarea sferelor de competenta)

- simplificarea instrumentelor Uniunii (distinctia intre functiile legislative si masurile de executare, reducerea numarului instrumentelor legislative, recurgerea in masura mai mare la legislatia cadru).

- mai multa democratie, mai multa transparenta si eficienta (in special, metoda de desemnare a comisarilor, atributiile si alegerea Parlamentului European, rolul Consiliului, echilibru institutional si rolul parlamentelor nationale, eficienta procesului de luare a deciziilor si funcsionarea institutiilor);

- spre o constitutie europeana (simplificarea tratatelor existente, inclusiv o distinctieintre Uniune si Comunitati; diviziunea intre un tratat de baza si dispozitiiale altor tratate; statutul Cartei drepturilor fundamentale; posibila adoptarea unui text constitutional in cele din urma).

Intrunirile Conventiei s-au tinut la Bruxelles, in urma caror dezbateri si compromisuri s-a ajuns la adoptarea, prin consens, a unui

91 Germania si Luxemburg isi pastreaza numarul de locuri in Parlament, celelalte state pierd din numarul de locuri.92 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.18

26

proiect al unei Constitutii Europene, la 13 iulie. Proiectul de Constitutie a parcurs mai multe etape in vedera adoptarii lui93 sub forma unui Tratat. In cele din urma Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa a fost semnat la 29 octombrie 2004 si supus ratificarii de catre statele membre potrivit procedurilor nationale;

A fost respins insa in procedurile de referendum desfasurate in Franta (29 mai 2005) si in Olanda94 (1 iunie 2005). Procesul de ratificare a fost prelungit peste termenul stabilit (noiembrie 2006) pana la jumatatea anului 2007, convenit la consiliul European din iunie 2005.→ La 11.12. 2001, Comisia adopta Cartea verde a crearii unei procuraturi in vederea protejarii pe cale penala a intereselor Comunitatilor95 → La 1.01. 2002 se pune in circulatie moneda EURO in 12 state membre, cu exceptia Angliei, Danemarcei si Suediei. La 28. 02. 2002 moneda unica devine singurul mijloc de plata si in ministerele europene, data la care s-a incheiat a III-a etapa si ultima etapa a UEM.→ In decembrie 2002 – la Consiliul European de la Copenhaga au fost invitate sa adere la U.E. 10 state est - europene. In cadrul declaratiei ,,One Europe,, Romania si Bulgaria au primit atat asigurari ca nu trebuie sa reia negocierile cu noile state membre, cat si promisiuni de ajutoare de peste 1 miliard euro/ajutor pe an (s-a stabilit ca negocierile sa fie incheiate pana in octombrie 2004).→ La 15 aprilie 2003, la Atena, au fost semnate tratatele de aderare cu cele 10 state candidate care au incheiat negocierile in vederea dobandirii statului de membre ale Uniunii Europene, si anume: Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituani, Cipru si Malta. Prin aderarea celor 10 state la 1 mai 2004, se realizeaza a V-a largire a Uniunii Europene, care numara 25 de state membre.

93 1. a fost prezentat Consiliului European intrunit la Halkidiki – Salonic, in 20-21 iunie 2003; 2.- a fost examinat in cadrul unei conferinte interguvernamentale la Roma ( ale carei lucrari au inceput in 4 octombrie 2003 ), la care Proiectul de Constitutie nu a primit acordul Consiliului European de la Roma in 13 si 14 decembrie 2003; 3.- a fost aprobat la intrunirea Consiliului European din 17 si 18 iunie 2004.

94 In aceasta tara referendumul a avut rol consultativ.95 A se vedea, Gyula Fábián, op. cit. p. 48.

27

→ La 25 aprilie 2005, la Luxemburg, a fost semnat Tratatul de aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana (dupa obtinerea avizului pozitiv al Comisiei, din 13 aprilie 2005, si a avizului conform al Parlamentului European din 13 aprilie 2005). A derarea acestor state s-a realizat la 1 ianuarie 2007. Uniunea numara in prezent 27 de state.→ La 3 octombrie 2005 s-a decis deschiderea negocierilor de aderare a Turciei si Croatiei la Uniunea Europeana, iar la 15-17 decembrie 2005 s-a discutat sa se acorde Macedoniei statutul de stat candidat.

10. Tratatul de la Lisabona – Tratat de reformare a Uniunii Europene

10. 1. Precizari prealabile. Provocarile secolului al XXI-lea cu care se

confrunta statele membre ale Uniunii europene - mondializarea economiei, evolutia demografica, schimbarile climatice, aprovizionarea cu energie sau noile amenintari la adresa securitatii - le-au determinat sa constientizeze ca nu mai sunt in masura sa faca fata singure tuturor acestor probleme fara frontiere. Astfel, dupa doi ani de criza institutionala, sefii de stat si de guvern din tarile membre U.E. au ajuns la un acord asupra unui nou tratat, care sa puna capat blocajului creat in 2005, dupa ce francezii si olandezii au respins, prin referendum, Constitutuia Europeana. Documentul astfel materializat prin Tratatul de la Lisabona a fost semnat la 13 decembrie 2007, urmand sa intre in vigoare la 1 ianuarie 2009, dupa ce va fi ratificat96

de fiecare dintre cele 27 de state membre, conform propriilor reguli constitutionale, cu numai cateva luni inaintea alegerilor pentru Parlamentul European.

Evolutiile politice, economice si sociale au condus sefii de stat si de guvern sa-si propuna prin Tratatul de la Lisabona sa adapteze institutiile europene si metodele lor de lucru, sa consolideze legitimitatea democratica a Uniunii si a valorilor sale fundamentale.

Tratatul de la Lisabona este rezultatul negocierilor intre statele membre, reunite in cadrul unei conferinte interguvernamentale, la lucrarile careia au participat Comisia Europeana si Parlamentul European.

96 Primul stat care a ratificat Tratatul de la Lisabona a fost Ungaria la 18. 12. 2007. In Romania au fost deja demarate procedurile in vederea ratificarii acestuia, pe cale parlamentara. Guvernul roman a adoptat in sdedinta din 19 decembrie 2007 proiectul de lege pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona, in vederea transmiterii sale la Parlament.

28

La fel ca si Tratatul de la Amsterdam si, respectiv Nisa, Tratatul de la Lisabona este un tratat de amendare a Tratatelor existente – Tratatul asupra Uniunii Europene, care-si va pastra denumirea (T.U.E-nou97) si Tratatul asupra Comunitatii Europene (T.C.E.)- acesta urmand sa fie redenumit Tratatul privind functionarea U.E. (T. f. U.E.). Cele doua tratate, modificate conform Tratatului de la Lisabona, reprezenta tratatele de baza ale Uniunii, au aceeasi valoare juridica, si vor fi denumite in continuare ,,tratatele”(art. 1, par. 3, T. U.E.- nou).

De asemenea, Tratatul privind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (Euratom), ramane in vigoare.

Tratatului de la Lisabona i-au fost anexate 13 Protocoale si 65 de Declaratii

Elaborarea Tratatului – realizat in baza mandatului precis si detaliat agreat la Consiliul European din 21-23 iunie 2007de la Bruxelles– a reluat practic substanta prevederilor fostului Tratat Constitutional.→ Din perspectiva istorica, semnarea Tratatului finalizeaza procesul

de reforma initiat in 2001 la Laeken si care urmarea sa elaboreze un tratat cuprinzator pentru Europa. Tratatul de la Lisabona este primul Tratat al Uniunii pe care Romania l-a semnat in calitate de stat membru98

Celor doua tratate mentionate –T.C.E. si T.U.E. – le sunt aduse prin Tratatul de la Lisabona o serie de modificari cu caracter de noutate.

10. 2. Tratatul asupra Uniunii Europene-nou.Conform noului Tratat Uniunea Europeana dobandeste

personaliate juridica (art. 48), va substitui Comunitatea Europeana si o va succeede (art. 1 par. 3, T.U.E.-nou).

→ T. U. E. – nou, cuprinde un Preambul si sase Titluri, dupa cum urmeaza : - Preambulul introduce un al doilea considerent care pune in lumina

mostenirea culturala, religioasa si umanista a Europei, ca izvor al dezvoltarii valorilor universale ce consta in drepturile inviolabile si inalienabile ale persoanei, precum si libertatea, democratia, egalitatea si statul de drept. T.U.E.- nou are 14 considerente.

→ Titlul I. intitulat ,,Dispozitii generale”, care prevede ca:- temeiul juridic al Uniunii este T.U.E (nou) si T. f.U.E., care cu

aceeasi valoare juridca;

97 Il vom denumi, in lucrarea de fata, in continuare T.U.E.- nou, potrivit Tratatului de la Lisabona.98 Anterior acestuia Romania a participat, in octombrie 2004, la Roma, in calitate de stat candidat, la semnarea Actului Final al Conferintei care a adoptat Tratatul Constitutional.

29

- Uniunea se intemeiaza pe valorile care sunt comune statelor membre99 (…) potrivit unui nou art. 1a;

- obiectivele Uniunii (art. 2 cu un text nou), sunt: promovarea pacii, a valorilor sale si bunastarea popoarelor sale, promovarea coeziunii economice, sociale, si teritoriale, precum si solidaritatea intre statele membre, promovarea valorilor pe care se intemeiaza in relatiile sale cu restul comunitatii internationale, ceea ce contribuie la (…) respectarea si dezvoltarea dreptului international, precum si la respecarea principiilor Cartei O.N.U. Obiectivele Uniunii vor fi realizate in functie de competentele care ii sunt atribuite prin tratate (T.U.E.- nou si T. f. U.E.),

- Uniunea instituie o piata interna, care actioneaza pentru o dezvoltare durabila a Europei (…), si o uniune economica si monetara, a carei moneda este euro (potrivit art. 2 alin. 3 si 4);

- relatia, Uniune si state membre, este guvernata de principiul cooperarii loiale (art. 3a)

- delimitarea competentelor Uniunii este guvernata de principiul atribuirii, exercitarea acestor competente fiind reglementata de principiile subsidiaritatii si proportionalitatii (art. 3b, care inlocuieste art.5).

- Uniunea recunoaste drepturile, libertatile si principiile prevazute in Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptataa la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care au aceeasi valoare juridica cu cea a tratatelor (art. 6 alin. 1)100;

- Uniunea, adera la Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamental, aderarea respectiva nu afecteaza competentele Uniunii (art. 6)

- Uniunea dezvolta relatii privilegiate cu tarile invecinate, in sensul posibilitatii de a incheia, cu tarile in cauza, acorduri speciale, si de a realiza actiuni in comun (art. 7a nou). Se poate vorbi despre o veritabila ,,politica de vecinatate” pe care o dezvolta Uniunea, desi nu este specificata, ca atare, printre politicile acesteia.

→ Titlul II, denumit ,,Dispozitii privind principiile democratice”, art. 8-8C (care inlocuieste Titlul II si art.8) cuprinde prevederi referitoare la:

99 Valorile comune statelor membre, prevazute in art. 1a sunt: respectarea demnitatii umane, a libertatii, democratiei, egalitatii, statului de drept, respectarea drepturilor omului, a drepturilor persoanelor care apartin minoritatilor100 Carta este un adevarat compediu al drepturilor de care beneficiaza cetatenii fata de legislatia europeana, precum dreptul la integritate, interdictia torturii sau a tratatamentelor inumane sau degradante, dreptul la libertate, respectul vietii private si de familie, dreptul la educatie, dreptul la proprietate, ne-discriminarea, egalitatea intre sexe, diversitatea culturala, licvistica si religioasa etc.

30

- cetatenia Uniunii, ce apartine oricarei persoane ce are cetatenia unui stat membru, si care se adauga cetateniei nationale, fara sa o inlocuiasca;

Potrivit principiului democratiei reprezentative, pe care se intemeiaza functionarea Uniunii, cetatenii Uniunii se bucura de anumite drepturi, in aceasta calitate (art. 8A); T.U.E.-nou, defineste clar notiunea de cetatenie, iar drepturile si obligatiile cetatenilor Uniunii sunt prevazute in tratate (in art. 8A si 8Bdin T.U.E.-nou, corobotate art. 17 alin. 2 T. f.U.E)

- rolul activ al parlamentelor nationale in functionarea Uniunii (art. 8C)101;

→ Titlul III intitulat ,,Dispozitii privind institutiile” (art. 9 este inlocuit cu un text nou). Datorita faptului ca, Uniunea dobandeste personalitate juridica, si se substituie Comunitatii Europene, preia institutiile Comunitatii: Parlamentul European, Consiliul (anterior tratatului, Consiliul U.E.), Comisia Europeana (denumita in continuare ,,Comisie”) Curtea de Justitie a Uniunii Europene (anterior tratatului, C.J.C.E), Curtea de Conturi, la care adauga, cu statut de institutii, Consiliul European ( fosta institutie politica a U.E.), Banca Centrala europeana. Cu privire la reglementarile detaliate ale institutiilor, articolul 9 par. 3 T.U.E.- nou face trimitere, spre completare, la T. f.U.E.

Reforma institutionala consta in urmatoarele: - Parlamentul European (art. 9A) este implicat intr-o mai mare

masura: in procesul legislativ, in exercitarea functiilor bugetare si de control politic si consultative, impreuna cu Consiliu. Alege presedintele Comisiei (art. 9A). Numarul membrilor Parlamentului European – reprezentanti ai cetatenilor Uniunii - nu poate depasi sapte sute cincizeci, plus presedintele. Reprezentarea cetatenilor este asigurata in mod proportional descrescator, cu un prag minim de Sase membri pentru fiecare stat membru. Nici unui stat membru nu i se atribuie mai mult de nouazeci si sase de locuri.

- Consiliul European (art. 9B) dobandeste statutul de institutie a Uniunii; isi alege un presedinte stabil cu majoritate calificata,pentru o durata de doi ani si jumatate (fata de sase luni), cu posibilitatea de a fi reinnoit. Aceasta confera Uniunii continuitate in definirea orientarilor si 101 Potrivit art. 8 C, rolul activ al parlamentelor nationale se materializeaza: 1) prin faptul informarii lor de catre institutiile Uniunii cu privire la proiectele de acte legislative ale Uniunii (potrivit Protocolului privind rolul parlamentelor natioanle in cadrul U.E.), sau cu privire la cererile de aderare la U.E. (in conformitate cu art. 89); 2) prin respectarea principiului subsidiaritatii; 3) prin participarea la procedurile de revizuire a tratatelor; 4) prin punerea in aplicare a politicilor Uniunii in spatiul acesteia (…); 5) prin participarea la cooperarea interparlamentara (…). De asemenea, adaugam: implicarea lor sporita in aspecte privind spatiul de libertate, securitate si justitie, consolidarea rolului acestora in controlul subsidiaritatii (art.3b, par. 3, teza ultima).

31

prioritatilor politice generale., tinand seama de complexitatea crescuta a ,,problemelor europene” rezultata, atat din extinderea Uniunii Europene (de la 15 la 27 de state, in numai trei ani) cat si din cresterea numarului domeniilor de competenta a U.E. Noua durata a mandatului va permite statului membru aflat la presedentie sa-si coordoneze mai bine startegiile si sa urmareasca efectele acestora.

- Se extind domeniile in care deciziile se adopta de catre Consiliu (art. 9C ) cu majoritate calificata (in loc de unanimitate):- fie prin aplicarea majoritatii calificate in domenii care in prezent sunt supuse votului cu unanimitate (azilul, migratia, Europol, Eurojust, controlul la frontiere, initiativele inaltului reprezentant pentru P.E.S.C., politica comuna a transporturilor, obiectivul si organizarea fondurilor structurale si fondului de coeziune etc)- fie prin exinderea votului cu majoritate calificata la noi domenii pentru care nu exista baza juridica, in prezent, in tratatele in vigoare (resursele proprii ale Uniunii, politica spatiala, energie, sport, turism, protectie civila, cooperarea structurata permanenta in domeniul apararii, protectia diplomatica si consulara, retragerea voluntara a unui stat membru din Uniune, dreptul de initiativa populara, serviciile de inters economic general, ajutorul umanitar etc)

Exceptiile de la principiul majoritatii calificate in luarea deciziilor sunt prevazute de tratate.

Tratatul de la Lisabona simplifica sistemul de vot - prin extinderea principiului majoritatii calificate – astfel, pentru adoptarea unei decizii este nevoie de acordul favorabil a 55% din membrii Consiliului, cuprinzand cel putin cincisprezece dintre acestia, si reprezentand state membre care intrunesc cel putin 65% din populatia Uniunii. Cel putin patru membri ai Consiliului pot constitui minoritatea de blocare, in caz contrar se considera majoritate calificata. Majoritatea sistemului de vot va intra in vigoare la 1 noiembrie 2014102.

Sistemul de presedentie rotativa a Consiliului nu dispare, dar se schimba. Presedentia formatiunilor Consiliului, cu exceptia celei Afaceri Externe, este asigurata de reprezentantii statelor membre in cadrul Consuliului dupa un sistem de rotatie egal, potrivit art 201b din T. f.U.E. Statele membre au convenit pentru o redistribuire a voturilor statelor membre in Consiliu, care va fi realizata in mai multe etape in perioada 2014-2017.

- Referitor la Comisie (art. 9D), se reduce numarul comisarilor

102 Celelalte conditii privind votul cu majoritate calificata sunt stabilite de art. 205 alin. 2 din T. f.U.E.

32

europeni de la 27 in prezent la doua treimi din numarul statelor membre, urmand ca tarile sa fie reprezentate printr-un sistem de rotatie, incepand cu 1 noiembrie 2014. Aceste ,,doua treimi” sunt compuse dintr-un numar de membri, incluzand presedintele si Inaltul Reperezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate. Reducerea numarului de comisari, ce a avut ca punct de plecare dificultatea obtinerii unui acord intre cei 27 de comisari, ar putea crea probleme de ligitimitatea in privinta deciziilor, deoarece in anumite momente unele state nu vor avea reprezentant in Comisie.

- Curtea de Justitie a Uniunii Europene cuprinde Curtea de Justitie, Tribunalul - denumit anterior Tribunal de Prima Instanta – si tribunale specializate, infiintate pe langa Tribunal, de catre Parlamentul European si Consiliu care hotarasc in coformitatate cu procedura legislativa ordinara.

- Banca Centrala Europeana dobandeste statutul de institutie a Uniunii. Aceasta are personalitate juridica fiind singura abilitata sa emita moneda euro.

→ Titlul IV este este integrat in T. Euratom, astfel cum este modificat.

→ Titlul IV, care preia denumirea titlului VII, este intitulat ,,Dispozitii privind formele de cooperare consolidata”.

Statele membre care doresc sa stabileasca intre ele o forma de cooperare consolidata in cadrul competentelor neexclusive ale Uniunii pot recurge la institutiile acesteia, potrivit prevederilor din T.U.E.-nou, si ale art. 280A -280 I din T. f.U.E.→ Titlul V, este denumit ,,Dispozitii generale privind actiunea externa a Uniunii si Dispozitii speciale privind politica externa si de securitate comuna”.

Capitolul I (este nou introdus ca si art. 10A 10B, noi) cu privire la ,,Actiunea externa”, cuprinde reglemntari referitoare la:

- principiile ce stau la baza actiunii externe a Uniunii103;- obiectivele Uniunii in acest sens: politici comune si actiuni, in

vederea asigurarii cooperarii in toate domeniile relatiilor internatioanale;

- rolul Consiliului European si al Consiliului in identificarea intereselor si obiectivelor startegice ale Uniunii in actiunea externa.

103 Principiile sunt: democratia, statul de drept, universalitatea si indivizibilitatea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectarea demnitatii umane, principiile egalitatii si solidaritatii, precum si respectarea principiilor Cartei Organizatiei Natiunilor Unite si a dreptului international;

33

Pe baza principiilor enuntate Uniunea dezvolta si construieste parteneriate cu tarile si cu organizatiile internationale, regionale sau globale.

Capitolul al II-lea, sectiunea 1, este intitulat ,,Dispozitii speciale referitoare la Politica externa si de securitate comuna (P.E.S.C.). T. U.E.- nou introduce un art. 10C potrivit caruia ,,Competenta Uniunii in materie de politica externa si de securitate comuna include:

- toate domeniile politicii externe,- toate chestiunile referitoare la securitatea Uniunii, si la

definirea treptata a unei politici de aparare commune, care poate sa conduca la o aparare comuna.

Uniunea poate incheia acorduri cu sau mai multe state sau organizatii internationale, in domeniile ce fac obiectul polticii externe si de securitate comuna (art. 24 nou).

Tratatul de la Lisabona creeaza functia de Inalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate care pune in aplicare. Si P.E.S.C., prin utilizarea mijloacelor nationale si ale Uniunii.

Inaltul Reprezentant este vicepresdinte al Comisiei Europene, si reprezinta Uniunea in chestiunile referitoare la P.E.S.C., in relatiile cu state terte sau organizatii interantioanle. Postul de inalt reprezentant ,,nu va interfera cu responsabilitatile statelor membre in ceea ce priveste formularea si implementarea politicilor sale externe”

Capitolul al II-lea, sectiunea 2, Dispozitii privind politica de securitate si de aparare comuna (P.S.A.C). Politica de securitate si de aparare comuna – P.S.A.C. - face parte integranta din P.E.S.C. Aceasta politica include definirea treptata a unei politici de aparare comune a Uniunii. Pentru punerea in aplicare a P.S.A.C. statele membre pun la dispozitia Uniunii capacitati civile si militare pentru a contribui la obiectivele definite de Consiliu.

T.U.E.- nou introduce, pentru statele membre care intrunesc cele mai inalte capacitati militare si care au subscris la angajamente mai stricte in materie (…), posibilitatea de a stabili o cooperare structurata permanenta in cadrul Uniunii (reglementata de art. 28E).

In cadrul P.S.A.C., Tratatul de la Lisabona include o clauza de solidaritate intre statele membre ce presupune ca, in situatia in care un stat membru face obiectul unie agresiuni armate pe teritoriul sau, celelalte state membre sunt obligate sa ii acorde ajutor si asistenta prin toate mijloacele de care dispun, potrivit art. 51 din Carta O.N.U.. In

34

acest scop, se infiinteaza Agentia Europeana de Aparare, sub autoritatea Consiliului) in domeniul dezvoltarii capacitatilor de aparare, cercetare, achizitii si armament (art. 28A, alin. 3)

→ Titlul VI (fostul Titlul VIII), introduce art. 46A (nou), care defineste statutul juridic al Uniunii Europene, prevede ca,,Uniunea Europeana are personalitate juridica”. Declaratia politica atasata Tratatului precizeaza ca personalitatea juridica a Uniunii, nu da acesteia dreptul de a se substitui statelor membre in chestiuni pentru care nu a primit mandate sa o faca.

Articolul 48 se inlocuieste cu un text nou, referitor la modificarea Tratatelor, in conformitate cu o procedura de revizuire ordinara (alin. 2), si o procedura nde revizuire simplificata (alin. 6).

Articolul 49, cu privire la procedura de aderare, se modifica, in privinta informarii despre aceasta cerere, a Parlamentul European si parlamentele nationale (…).

Articolul 49A, introduce posibilitatea pentru orice stat membru, potrivit normelor sale constitutionale, sa se retraga din Uniune. T.U.E.- nou, prevede pentru statul retras, posibilitatea, de a depune o noua cerere de aderare.

10. 3. Tratatul de la Lisabona care modifica Tratatul de instituire a Comunitatii Europene sau Tratatul de functionare a Uniunii Europene.

Prin Tratatul de la Lisabona Uniunea Europeana (fosta Comunitate Europeana) dintr-o ,,forta regionala” dobandeste calitatea unui subiect de drept cu evidente capacitati de actiune pe scena internationala.

T. f. U.E. cuprinde 7 parti. Ne vom referi in continuare la dispozitiile noi introduse de tratat, iar cele care modifica T.C.E. le vom expune pe parcursul lucrarii in functie problematica analizata.

* Partea I intitulata ,,Principiile” introduce un nou Titlu I ,,Categoriile si domeniile de competenta ale Uniunii,, si art. 2A-2E.

Potrivit acestui titlu Competentele Uniunii se impart in trei categorii:

1. competenta exclusiva, in care Uniunea poate legifera si adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic. Statele membre pot face acest lucru numai daca sunt abilitatea de Uniune sau pentru punerea in aplicare a actelor adoptate de Uniune (art. 2A alin. 1).

35

Uniunea dispune de o competenta exclusiva in urmatoarele domenii:

- uniunea vamala;- stbilirea normelor privind concurenta necesare functionarii

pietei comune;- politica monetara pentru statele care au adoptat moneda euro;- conservarea resurselor biologoce ale marii in cadrul politicii

comune a pescuitului;- politica comerciala comuna;- incheierea unui acord international in cazul in care aceasta

incheiere este prevazuta de un act legislative al Uniunii.2. competenta partajata cu statele membrein domenii

determinate, in care atat Uniunea cat si statele membre pot legifera si adopta acte obligatorii din punt de vedere juridic, fara ca aceste competente sa se suprapuna (art. 2A alin. 2).

Competenta Uniunii este partajata cu statele membre in urmatoarele domenii:

- piata interna;- politica sociala, pentru aspectele definite in prezentul tratat;- coeziunea economica, sociala si teritoriala;- agricultura si pescuitul, cu exceptia conservarii resurselor

biologice ale marii;- mediul;- protectia consumatorului;- transporturile; - retelele transeuropene;- energia; - spatiu de libertate securitate si justitie;- obiectivele com une de securitate in materie de sanatate

publica, pentru aspectele definite in prezentul tratat.Uniunea are competenta de a desfasura actiuni:- in special, pentru a le defini si pune in aplicare programele in

domeniile cercetarii, dezvoltarii tehnologice si spatiului - si pentru a duce o politica comuna, in domeniile cooperarii

pentru dezvoltare si ajutor umanitar. In domeniile in care poate intreprinde actiuni Uniunea nu

lipseste statele membre de posibilitatea de a-si exercita propria competenta.

3. competenta de sprijinire, coordonare sau completare a actiunii statelor membre, fara a inlocui prin aceasta competentele

36

statelor in domeniile respective (art. 2E ), se manifesta in urmatoarele domenii:

- protectia si imbunatatirea sanatatii umane; - industri;

- cultura;- turismul;- educatia, formarea profesionala;- protectia civila;- cooperarea administrativaCoordonarea politicilor economice in cadrul Uniunii este de

competenta statelor membre, Consiliul adoptand masuri si, in special, orientarile generale ale acestor politici.

Coordonarea politicilor de ocupare a fortei de munca ale statelor membre si, in special, prin definirea orientarilor acestor politici este asigurata prin masuri luate de Uniune.

Pentru Statele a caror moneda este euro li se aplica dispozitii speciale.

Tratatul introduce un nou titlu II ,,Dispozitii generale”, si art. 2F, referitoare la faptul ca:

- Uniunea asigura coerenta intre diferitele sale politici si actiuni, cu respectarea obiectivelor Uniunii si a principiului atribuirii de competenta.

- in definirea si punerea in aplicare a politicilor si actiunilor sale Uniunea:

► tine seama de: cerintele privind promovarea unui nivel ridicat al ocuparii fortei de munca, garantarea unei protectii sociale corespunzatoare, combaterea excluziunii sociale, de cerintele privind un nivel ridicat de educatie, de formare profesionala si de protectie a sanatatii umane.

►cauta sa combata orice discriminare pe motive de sex, rasa sau origine etnica, religie sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala.

- orice persoana are dreptul la protectia la protectia datelor cu caracter personal (art. 16B)

* Denumirea celei de-a II-a parti este ,,Nediscriminarea si cetatenia Uniunii”. ,,Nediscriminarea” este nou introdusa. In aceasta parte sunt precizate expres, drepturile cetatenilor europeni (art. 17 alin. 2). Acestia se bucura, printre altele, de:

- dreptul de libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre;

37

- dreptul de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European, precum si la alegerile locale in statul membru unde isi au resedinta, in aceleasi conditii ca si resortisantii acestui stat;

- dreptul de a se bucura, pe teritoriul unei tariin care statul membru ai carui resortisanti sunt nu este reprezentat, de protectie din partea autoritatilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru, in aceleasi conditii ca si resortisantii acestui stat;

- dreptul de a adresa petitii Parlamentului European, de a se adresa Ombudsmanului European, precum si dreptul de a se adresa institutiilor si organelor consultative ale Uniuniiin oricare dintre limbile tratatelor si de a primi raspuns in aceeasi limba.

Articolul 17 T.F.U.E. se coroboreaza cu dispozitiile Titlului II ,,Dispozitii privind principiile democratice”, art. 8, 8A, 8B, din T.U.E.-nou, pentru a avea reglementarea completa referitoare la ,,cetatenia Uniunii”, potrivit Tratatului de la Lisabona.

* Partea a III-a este intitulata ,,Politicile si actiunile interne ale Uniunii ” , - (…) sunt nou introduse ,,actiunile interne”.

Se introduce un titlu nou, I, cu denumirea ,,Piata interna” cu privire la care Uniunea si statele membre impart competenta, in timp ce Uniunea adopta masuri in privinta instituirii si asigurarii functionarii acesteia.

,,Cooperarea vamala” – denumirea fostului titlu X, Partea a III-a este translatat devenind capitolul 1a din aceeasi parte, fiind cuprinsa prin urmare in Piata interna a Uniunii (cu privire la care Uniunea si statele membre impart competenta)

La titlu II, intitulat ,,Agricultura,, se adauga si ,, pescuitul”, domenii cu privire la care Uniunea defineste si pune in aplicare o politica comuna.

Titlul IV se denumeste ,, Spatiul de libertate, securitate si justitie” si inlocuieste fostul Titlu IV ,,Vize, azil, imigratie si alte politici referitoare la libera circulatie a persoanelor”.

,,Spatiul de libertate, securitate si justitie,, constituit de Uniune reprezinta baza legala necesara pentru dezvoltarea unor politici de imigrare, acordare de vize, de azil mai eficiente, inclusiv pentru o cooperare in domeniile, civil, penal si al politiei, mai eficiente in actiunile de combatere a terorismului si a crimei organizate. Astfel:

Cap. 1, Dispozitii generale, cuprinde precizari referitoare la faptul ca:

- absenta controalelor asupra persoanelor la frontierele inerne, este asigurata de Uniune, care dezvolta o politica comuna in

38

domeniul dreptului de azil, al emigrarii si al controlului la frontierele externe;

- lupta impotriva criminialitatii, a rasismului si a xenofobiei;- masuri de coordonare si cooperare intre autoritatile

politienesti si judiciare;- recunoasterea reciproca a deciziilor judiciare in materie

penala, si apropierea legislatiilor penale.Cap. 2, Politicile privind controlul la frontiere, dreptul de

azil104 si imigrarea. Uniunea dezvolta politicile comune mentionate, iar punerea lor in aplicare este reglementata de principiul solidaritatii si al distribuirii echitabile a raspunderii intre statele membre, inclusive pe plan financiar.

In Cap. 3, 4 si 5, Uniunea dezvolta o ,,cooperare judiciara in materie civila (cu incidenta transfrontaliera), penala, respective in domeniul politiei”.

Coooperarea in materie civila se intemeiaza pe principiul recunoasterii reciproce a deciziilor judiciare si extrajudiciare. Aceasta presupune adoptare unor masuri de apropiere a actelor cu putere de lege si a normelor administraitive ale statelor membre.

In domeniul penal, pentru combaterea infractiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, pornind de la Eurojust Consiliul, poate institui, un Parchet European, care, dupa caz, in colaborare cu Europol, are competenta de a cerceta, de a urmari si de a trimite in judecata autorii si coautorii infractiunilor.

In domeniile mentionate statele pot stabili o forma de cooperare consolidata (potrivit art. 69E alin. 1 par. 3 si art. 280D alin. 1). Uniunea instituie si o cooperare politieneasca care implica toate autoritatile competente din statele membre, inclusiv serviciile de politie, serviciile vamale si serviciile specializate de aplicare a legii, in domeniul prevenirii sau al depistarii si al cercetarii infractiunilor. Europol sustine si consolideaza actiunea autoritatilor politienesti (art. 69G).

Titlu VI, in cap. 3, se introduce un art. 97a, cu privire la ,,Proprietatea intelectuala”, instituie temeiul legal al crearii de ,,titluri europene de proprietate intelectuala pentru a asigura o protectie uniforma a drepturilor de proprietate intelectuala in Uniunea, si a unor sisteme centraliazate de autorizare, coordonare si control la nivelul Uniunii.

104 Aceasta politica trebuie sa fienin conformitate cu Conventia de la Geneva din 28 iulie 1951 si cu Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refigiatilor, potrivit art. 63 T.f.U.E.

39

Titlu VII, Politica economica si monetara, aduce o serie de noutati prin reglementarea:

1. unor situatii, eventuale, mai speciale din statele membre, de exemplu, ,,Dificultati in ceea ce priveste aprovizionarea cu anumite produse - energie”; ,,Procedura in caz de deficit excesiv”; (la Cap. 1, Politica economica, art. 100 si 104)

2. unor aspecte ale politicii monetare, de exemplu, ,,Masurile privind utilizarea monedei Euro ” (Cap. 2, art. 111), ,,Dispozitii privind statele membre a caror moneda este Euro ” (Cap. 3), ,,Dispozitii tranzitorii privind statele membre care fac obiectul unei derogari”.

Titlul IX, Politica sociala, este fostul titlu XI, intitulat ,,Politica sociala, educatia, formarea profesionala si tineretul”.

Titlul XI, Educatia, formarea profesionala, tineretul si sportul, este fostul capitol 3 din titlul XI, la care s-a adaugat ,,sportul”.

Titlul XVII, Coeziunea economica, sociala si teritoriala”Titlul XVIII, Cercetarea, dezvoltarea tehnologica si

spatiul”. Ambele titluri isi pastreaza numarul, dar se adauga, politica teritoriala, respectiv, a spatiului.

Dintre regiunile (teritoriile, n. a.) avute in vedere de tratat, ,,o atentie deosebita se acorda zonelor rurale, zonelor afectate de tranzitia industriala, precum si regiunilor afectate de un handicap natural si demographic grav si permanent, cum ar fi regiunile cele mai nordice, cu densitate foarte scazuta a populatiei, precum si regiunile insulare, transfrontaliere si muntoase” (art. 158, par.c). Uniunea elaboreaza o politica europeana a spatiului, in scopul promovarii progresului stiintific si tehnic, a competitivitatii industriale, precumsi pentru punerea in aplicare a politicilor sale (art. 172a, punct 1).

In aceasta parte, a III-a, referitoare la ,,Politicile si Actiunile interne ale Uniunii sunt adaugate, la cele prevazute prin T.C.E., si politici cu privire la : energie(Titlul XX), turism (Titlul XXI), protectie civila (Titlul XXII), cooperare administrativa. (Titlul XXIII). In cazul turismului si protectiei civile Uniunea completeaza actiunea statelor membre, in sectorul turismului, respective, la nivel national, regional si local.

* Denumirea partii a patra, Asocierea tarilor si teritoriilor de peste mari, ramane neschimbata, in privinta titulaturii.

40

* Partea a cincea este nou introdusa, si este intitulata ,,Actiunea externa a Uniunii. Cuprinde sapte titluri.

Titlul I, cu privire la ,,Dispozitii generale privind actiunea externa a Uniunii, face referire la actiunea acesteia pe scena internationala, avand ca temei, principiile si obiectivele Uniunii, potrivit dispozitiilor generale prevazute in Titlul V, cap. 1. din T.U.E.-nou.

Titlul II, nou introdus, intitulat ,,Politica comerciala comuna” este translatat –preluand denumirea titlului IX din partea a treia. In acest domeniu Uniunea negociaza si incheie acorduri cu una sau mai multe tari terte sau organizatii internationale, potrivit art. 188 N (fost art. 300 T.C.E, modificat).

Titlul III, intitulat ,,Cooperarea cu tarile terte si ajutorul umanitar” este nou introdus.

Cap. 1, ,,Cooperarea pentru dezvoltare” este translatat (fost titlul XX, partea a III-a). Obiectivul principal al Uniunii in acest domeniu este reducerea, si in cele din urma, eradicarea saraciei (art. 188 D, alinl. 1, fost 177 T.C.E. modificat), Uniunea putand incheia, in acest scop, orice acord util cu tarile terte si cu organizatii internationale

Cap. 2, ,,Cooperarea economica, financiara si tehnica cu tarile terte”, este translatat (fostul titlul XXI, partea a treia).

Cooperarea (…) desfasurata de Uniune are loc in special in domeniul financiar, cu tari terte, altele decat tarile in curs de dezvoltare.

Cap. 3 ,,Ajutorul umanitar”, nou introdus, ,,vizeaza populatia din tarile terte, victime ale unor catastrofe naturale sau provocate de om, precum si sa le protejeze pentru a face fata nevoilor umanitare care apar in aceste situatii diferite. Actiunile Uniunii si ale statelor membre se completeaza si se sustin reciproc” (art. 188 J, alin. 1) In acest scop se creeaza un Corp voluntar European de ajutor umkanitar (art. 188 J, alin. 5).

Titlu IV, nou introdus, este intitulat ,,Masurile restrictive”, si are in vedere cazul in care o decizie, adoptata (de catre Consiliu) potrivit ,,Dispozitiilor generale privind actiunea externa a Uniunii” (T.U.E. - nou, titlul V, cap. 2), prevede intreruperea sau restrangerea, totala sau partiala, a relatiilor economice si financiare cu una sau mai multe tari terte (art. 188 K, alin. 1). Masuri restrictive pot fi adoptate si impotriva unor persoane fizice sau juridice, grupuri sau entitati fara character statal (art.

41

188 K, alin. 2).Titlu V, nou introdus, este intitulat ,Acordurile

internationale”. Uniunea poate incheia acorduri cu una sau mai multe tari terte sau organizatii internationale, in cazul in care se prevede astfel in tratate sau in cazul in care incheierea unui acord fie este necesara pentru realizarea, in cadrul politicilor Uniunii, a unuia dintre obiectivele stabilite prin tratate, fie este prevazuta printr-un act juridic obligatoriu al Uniunii, fie poate influenta normele comune ori poate modifica domeniul de aplicare a a cestora (art. 188 L, alin. 1, nou introdus).

Tratatul F.U.E., reglementeaza, in art. 188 N (fost art. 300 T.C. E., modificat), procedura de negociere si incheiere a acordurilor internationale. Aceste acorduri sunt obligatorii atat pentru institutiile Uniunii cat si pentru statele membre(art. 188 L, alin. 2, nou introdus).

Titlul VI, nou introdus, este intitulat, Relatiile Uniunii cu organizatiile internationale si tarile terte si delegatii ale Uniunii, potrivit caruia, Uniunea stabileste orice forma de cooperare utila cu:

- organele Organizatiilor Natiunilor Unite si cu institutiile sale specializate,

- Consiliul Europei,- Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa,- Organizatia pentru Cooperare si dezvoltare Economica (art.

188 P, nou introdus).Titlul VII, nou introdus, intitulat ,,Clauza de solidaritate”

prevede ca Uniunea si statele membre sa actioneze in comun, in spiritul solidaritatii, in cazul in care un stat membru face obiectul unui atac terorist ori al unei catastrofe naturale sau provocate de om. Prin aceasta prevedere Tratatul f.U.E. pune bazele crearii unei forte armate a U.E. si a unor relatii de ajutor militar intre statele membre, similare acelora existente in N.A.T.O.

* Partea a sasea, fosta a cincea in T.C.E (denumita Institutiile Comunitatii), se intituleaza ,,Dispozitii institutionale si financiare”

Aceasta reglementeaza institutii noi, in cadrul Titlului I, intitulat ,,Dispozitii institutionale”, cap.1, si anume Consiliul European (sectiunea 1a) si Banca Centrala Europeana (sectiunea 4a).

Cap. 2 se redenumeste astfel ,,Actele juridice ale Uniunii, proceduri adoptate si alte dispozitii,, (fost ,,Dispozitii comune mai multor institutii”). In acest capitol se introduc sectiuni noi, care modifica continutul sectiunilor corespunzatoate din T.C.E105:

105 A se vedea, ,,Izvoarele de drept derivat”

42

- ,,Actele juridice ale Uniunii” (sectiunea 1),- ,,Proceduri de adoptare a actelor comunitare” (sectiunea 2), Cap. 3, ,,Organele consultative ale Uniunii”, desi este nou

introdus are in vedere aceleasi organe (…) cu modificari ale dispozitiilor lor in raport de T.C.E.

Titlul II isi mentine denumirea, dar introduce capitole noi, cu dispozitii al caror continut este modificat, adaugat sau translatat, si anume:

- Cap.1, ,,Resursele proprii ale Uniunii”; - Cap. 2, ,,Cadrul financiar multianual”;

- Cap. 3, Bugetul annual al Uniunii”;- Cap. 4, ,,Executia bugetului si descarcarea”;- Cap. 5, Dispozitii commune”;- Cap. 6, Combaterea fraudei”.Titlul III, nou introdus, este intitulat ,,Formele de cooperare

consolidata”cuprinde articole care sunt inlocuite in totalitate prin raportare cu cele din T.C.E.

*Partea a saptea, ,,Dispozitii generale si finale” reprezinta partea a sasea din T.C.E, cu mofificarile corespunzatoare,

CAPITOLUL IIUniunea Europeana – etapa noua in procesul de integrare

europeana promovat prin crearea Comunitatilor Europene.

1. Precizari prealabile→ Desi Actul Unic European, in preambulul sau, si pentru

prima data cuprinde hotararea statelor membre de a realiza o Uniune europeana si de a o dota cu mijloace de actiune necesare, temeiul juidic al Uniunii Europene ramane Tratatul de la Maastricht. Dar acest tratat este continuarea si dezvoltarea intr-o noua etapa ,,a procesului de integrare europeana angajata - inainte de acest tratat - prin creearea Comunitatilor Europene,, (potrivit Preambulului TMs.).

43

→ Inainte de TMs., statele membre ale Comunitatilor Europene (cele 6, apoi, in numar de 12) aveau sa ajunga la o ,,juxtapunere a doua structuri sociale, legate intre ele printr-o instiutie comuna”106:

- pe de o parte Comunitatile Europene (C.E.E., EURATOM, C.E.C.O.), denumite organizatii de integrare, ale caror decizii sunt luate de catre institutii distincte de ale statelor membre;

- pe de alta parte Cooperarea politica europeana (CPE), in domeniul politicii, esentialmente externe, cu excluderea domeniului apararii, incredintata, printr-un acord intre state, unor reuniuni a ministrilor statelor membre, guvernate de principiul unanimitatii.

Comun celor doua structuri era Consiliul European, care reunind sefi de stat sau de guvern avea sa-i succeada asa numitele ,,intalniri la nivel inalt” – samituri.

In mare, aceasta structura a fost preluata de Tratatul de la Maastricht, careia avea sa-i aduca importante modificari.2. Comunitatile Europene.

2. 1. Competentele comunitare, inainte si dupa Tratatul de la Maastricht

→ Comunitatile s-au nascut prin tratate multilaterale, negociate pe parcursul conferintelor internationale, semnate de catre plenipotentiarii celor 6 state fondatoare ratificate si intrate in vigoare dupa principiile clasice ale dreptului tratatelor.

Chiar daca T.C.E.C.O. s-a incheiat pentru 50 de ani, au urmat Tratatele de la Roma, care s-au incheiat pentru o durata nelimitata (art. 312 CE, si 208 EURATOM) ,,pentru a raspunde finalitatilor permanente ale integrarii europene”107

→ Prin tratatul Tratatul de la Maastricht denumirea Comunitatea Economica Europeana – C.E.E. –a fost inlocuita cu termenii Comunitatatea Europeana – C.E. (titlu II, art.G) pentru a exprima largirea domeniilor de competenta comunitara, de la cele economice la cele ne-economice. Consecintele acestei ,,inlocuiri” sunt:

- competentele economice ale C.E.E. sunt dezvoltate;- competentele ne-economice sunt adaugate la acestea;- politica monetara capata amploare, marcata, in mod esential

de creearea unei monede unice.

106 A se vedea, Louis Cartou, L’Union européenne. Traités Paris – Roma – Mastricht, Ed. Dalloz, Paris, p.66107 A se vedea, Gui Isaac et Mark Blanquet, op. cit. p. 22

44

→ Comunitatile Europene, conserva competentele initiale prevazute, si primeste competente noi, economice si ne-economice. Ansamblu de competente constituie ,,piata interna”, potrivit dispozitiilor din TMS., art. 7- A.

*Competentele initiale ale celor trei tratate institutive sunt prevazute dupa cum urmeaza:

- Tratatul de la Roma – CEE (numit si Tratatul Pietei Comune), se aplica tuturor economiilor statelor membre. Competentele CEE au fost completate si precizate prin Actul Unic European (17-18 februarie, 1986) adoptat pe baza unei Carti albe a Comisiei (iunie 1985). Actul Unic a fixat drept obiectiv realizarea unei unei ,,piete interne” pana la 1 ianuarie 1993.

- Tratatul de la Roma – CEEA sau EURATOM, are drept obiect punerea in comun – in domenii limitate – industriile nucleare ale statelor membre. Domeniul de competenta al acestui tratat este limitat la obiect si subiectele sale. Obiectul este format din acle produse definite prin art. 197: substante mineraliere specifice, minereuri extrase din materiale neprelucrate-brute. Tratatul se aplica unor subiecte determinate: State membre, si ,,persoane si intreprinderi” (desemnate prin art. 196). Persoanele sunt persoane fizice care exercita pe teritoriul Comunitatii in tot sau in parte activitatile lor intr-un domeniu prevazut de Tratat. . Intreprinderile sunt intreprideri sau institutii de drept public sau de drept privat care exercita in tot sau in parte activitatile lor in aceleasi domenii.

- Tratatul de la Paris - CECO - ,,asigura unificarea economica a statelor membre intr-un domeniu, de asemenea, limitat, carbune si otel”108. Ca si T.EURATOM, T.C.E.C.O. a avut un domeniu de competenta limitata, atat in privinta obiectului sau cat si in privinta destinatarilor lui (a subiectelor). Ca obiect, este limitat la industriile de carbune si otel. Tratatul precizeaza produsele corespunzatoare acestor industrii (in anexa I- recizeaza notiunea de carbune si produse siderurgice, in anexa, II defineste conditiile de aplicare a tratatului la produse feroase, si anexa III, se refera la oteluri speciale). Subiectele de drept avute in vedere de tratat sunt :

- statele membre, care actioneaza in numele Comunitatii, ca adevarati administratori ai acesteia109.

- intreprinderile; ,,in sensul prezentului tratat”, precizat de art. 80, se adauga ,,asociatiie”, potrivit art. 48 C.E.C.O. Intreprinderile,

108 A se vedea, Louis Cartou, op. cit. p. 68.109 Idem.

45

potrivit art. 80, sunt acelea care desfasoara pe teritoriul C.E.C.O. (art.79 alin.1) o activitate de productie in domeniul carbunelui si otelului. In plus, dispozitiile Tratatului au in vedere si acele intreprinderi sau ,,organisme” care desfasoara, in mod obisnuit, o activitate de distributie, alta decat vanzarea catre consumatorii casnici, sau artizanatul (art.80), si asociatiile de intreprinderi. *Extinderea competentelor comunitare la noi a domenii economice

In momentul intrarii in vigoare a Actului Unic European, Comunitatile Europene evidentiau doua insusiri, aceea de Uniune vamala si de Uniune Economica si monetara.

Uniunea economica si monetara era compusa din acele politici care, in marea lor majoritate, erau formate in limita tratatului C.E.E. pe baze, considerate subrede110, de exemplu, politica agricola, care se adauga politicii industriale generale, sau, mediu inconjurator, protectia consumatorului, cercetarea, energia. Politica transporturilor s-a dezvoltat in limita prevederilor Tratataului, pentru acest sector. La aceste politici se adauga sectoarele traditionale: siderurgie, carbune, domeniul nuclear.

Aceste politici au fost inserate de A.U.E., in Tratatul C.E.E., si se regasesc moficate in Tms., de exemplu: protectia consumatorilor (art. 129- A), industria (art. 130), cercetarea (de la 130- F la 130- P), mediul (de la art. 130- A la 130- E). De ramarcat ca TMs. Nu prevede nici o dispozitie cu privire la politica enegetica.

Sectoarele eonomice ale C.E. se extind, tratatul C.E. cuprinzand dispozitii noi referitoare la retelele transeuropene (de la art. 129- B la D), ce privesc, in mod esential, transporturile, telecomunicatiile, energiea.

*Extinderea competentelor comunitare la domenii ne- economice. C.E.E. a fost solicitata sa intervina, in domenii care erau situate in fara sferei de competenta economica pe care tratatele le-o atribuise. De exemplu, politica universitara ramanea de domeniul competentei nationale in masura in care nu se dovedea ca avand o contributie la formarea profesionala. Pentru a ocoli aceasta limita, Curtea de Justitie a a dat o interpretare mai larga notiunii de formare profesioanla pentru a premite studentilor sa beneficieze de dispozitiile dreptului comunitar.111

110 Ibidem.111 CJCE, 242/87 si 56/88 din 30. 05. 1989, a se vedea, Louis Cartou, op. cit. p. 69.

46

Pe de alta parte, C.E.E. avea sa inceapa sa adopte acele dispozitii juridice care se aplicau in domeniile de cativitate ne-economice, de exemplu, directivele ce reglementau libera circulatie a persoanelor ne-active112

TMs. confera Comunitatii europene competente, clare, in domeniile ne-economice, de exemplu: politica educatiei - independent de formarea profesionala ( art.126 si urm.), sanatatea publica (art. 129 si urm), cultura (art. 128).

In aceste domenii institutiile comunitare aveau sa ia initiative mai ales sub forma rezolutiilor, recomandarilor, etc sau dispozitii luate in cadrul politiciii economice: protectia lucratorilor, mediu inconjurator, etc.

*Uniunea Economica si monetara - prezentare generala. Unul din principiile, considerate ambitioase ale TMs. a fost, nu creearea, ci adancirea Uniunii Economice si Monetare, care sa depaseasca Sistemul Monetar European (SME), prin instiuirea unei monede unice Ecu. Textele adoptate in acest scop sunt articolele introduse in Tratatul C.E.E., si anume: art. 3-A si 4-A (baza generala); de la 73-A la 73-N (capitalurile); de la 102-A la 109-M (politica economica si monetara). Aceasta politica trebuie sa se sprijine pe o Uniune economica condusa prin, asa numitele, ,,mari orientari”113, a carei realizare sa faca obiectul unei ,,supravegheri multilaterale”. Realizarea va fi Ecu, moneda unica, chiar daca in acest sistem vor co-exista si monedele nationale. Gestiunea acestei monede va fi incredintata unei organizatii independente, Sistemul european al bancilor centrale (SEBC), al carui motor este Banca centrala europeana (BCE). Protocoalele anexate la Ttratul de la Mastricht au definit statutul acestor organisme. Uniunea economica si monetara a fost prevazuta a se realiza in trei etape, prima incepand de la 1 iulie 1990, a doua, de la 1 ianuarie 1994, iar a treia, de la 1 ianuarie 1999.

***Comunitatile Europene au fost supuse unui proces de ,,adancire

calitativa”114 prin consolidarea unui numar de politici comune existente si prin lansarea de politici noi, sau realizate, pana-n momentul respectiv, de o maniera timida. Dincolo de politicile: sociala, regionala si energetica, incep sa se concretizeze, politicile: industriala, cercetare stiintifica si tehnologica, alaturi de programele

112 Directivele 90-364 la 366 din 28. 06. 1990, JOCE, n. L. 180 din 13. 07. 1990.113 A se vedea, Louis Cartou, op. cit. p. 70.114 A se v edea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit p. 6

47

de protectie a mediului inconjurator si al consumatorilor, care vor fi sistematic realizate115.3. Cooperarea politica europeana116

Planul Fouchet117desi esueaza (1961-1962) realizeaza primele negocieri referitoare la creearea unei Uniuni politice europene. Planul avea ca scop creearea unei Uniuni care s-ar fi caracterizat printr-o politica externa si de aparare comuna, si care fi fost in masura sa asigure cooperarea statelor in materie de stiinta, cultura si de aparare a drepturilor omului.

In anul 1969, la ,,Samitul de la Haga, sefii de stat si de guvern din cele sase state membre hotarasc pe langa accelearea procesului de integarare si realizare in etape a uniunii economice si monetare si relansarea cooperarii politice. Aceasta cooperare ramane insa exclusiv ,,interstatala”118, fiind organizata printr-o serie de rapoarte, dupa cum urmeaza:

- raportul Davignon (27 octombrie 1970) precizeaza ,, ministrii afacerilor externe din Luxemburg afirma ca ,,dezvolarea actuala a Comunitatilor europene impune ca statele membre sa-si armonizeze a punctele lor de vedere “ si sa defineasca metodele de cooperare politica europeana;

- rapoartele de la Copenhaga (1973) si de la Londra (1981) ca si declaratia solemna asupra Uniunii Europene (1983) vin sa intareasca obligatiile statelor membre in a-si preciza conditiile de functionare a organelor cooperarii politice ca si legaturile intre cooperarea politica si institutiile comuniatare119.

Mecanismul cooperarii politice, desi acopera, in principal, politica externa, are in vedere atat o cooperare tehnica in domeniul politiei in materie de lupta impotriva actelor de terrorism (care incepand cu anii 1976 se bazeaza pe reuniuni ale ministrilor de interne – formeaza grupul Trevi) cat si o cooperarece ce vizeaza instaurarea treptata a unui spatiu judiciar european, incepand cu domeniul penal pentru reprimarea actelor de terorism (care reuneste regulat ministrii de Justitie)120.

115 Idem.116 A se vedea, Schoutheete de Ph., La coopération politique européenne, Labor. Bruxelles, 2 éd., 1986.117 A se vedea, R. Bloes, Le plan Fouchetet le problème de l’Europe politique, Éd. Du Collège d’Europe, Bruges, 1971.118 A se vedea, Louis Cartou, op. cit. p. 76119 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 7. 120 Idem.

48

La Samitul de la Paris din 1974, sefii de stat si de guvern hotarasc sa se intalneasca de trei ori pe an in Consiliu European pentru a dezbate in acelati timp cu problememle comunitare si chestiunile cooperarii politice

La aceste acte se adauga dispozitiile Actului Unic European, cu privire la ,,cooperarea europeana in materie de politica externa” care ,,institutionalizand si codificand, fara sa comunitarizeze practicile interguvernamentale anterioare ale cooperarii politice”121 inlocuiesc Declaratiile (Rapoaretele) de la Luxemburg, Copenhaga si Londra.

Cooperarea astfel conceputa, extinsa si in privinta aspectelor politice si economice, prefigureaza viitorul Uniunii Europene.

4. Consiliul European122

→ In prezent, Consiliul European, compus din sefi de stat si de guvern, nu trebuie confundat cu Consiliul Uniunii Europene sau Cosiliul Comunitatilor Europene format din cate un reprezentant din fiecare stat membru, la nivel ministerial, imputernicit (abilitat) sa angajeze guvernul acestui stat membru (art. 203 alin. 1 C.E.).

Cadrul organizatoric ce sta la originea Consiliului European este reprezentat de intalnirile la cel mai inalt nivel ale sefilor de stat si de guvern, denumite summit-uri, practicate intre anii 1961 si 1974, si anume: Paris (februarie 1961), Bonn (iulie 1961), Roma (mai 1967), Haga (decembrie 1969), Paris (octombrie 1972, primul summit ,,al celor 9” state membre), Copenhaga (decembrie 1973), Paris decembrie 1974). Cele mai importante summit-uri au fost considerate cele de la Haga (decembrie 1969) si Paris (octombrie 1972).

- Summit-ul de la Haga a avut drept sarcina deblocarea constructiei europene si asumarea de angajamente politice. Rezultatele acestei conferinte privesc: desavarsirea politicii agricole, negocierile cu Marea Britanie, noi cereri de aderare, punerea in aplicare a uniunii economice si monetare, etc.

- Conferinta de la Paris a fost intrunita din initiativa presedintelui Republicii Franceze, Valeréri Giscard d’Estaing, in zilele 19-20 octombrie, 1972. Ea a definit, in preambulul comunicatului sau final, o serie de principii referitoare la relatiile externe, ca temei al necesitatii firmarii pe plan mondial a Comunitatilor europene, in caliatate de entitate distincta. Publicat la sfatrsitul conferintei, comunicatul cuprinde o serie de angajamente politice: continuarea si desavarsirea unei uniuni economice si

121 Ibidem, p. 9.122 A se vedea, Louis Cartou, ..................p. 79

49

monetare; punerea in aplicare a unei politici regionale; dezvoltarea politicii sociale si a politicilor: industriala, stiintifica si tehnologica; politicile mediului si energiei; definirea principiilor politicii externe comune fata de statele in curs de dezvoltare, de statele industrializate, si fata de statele din Europa de est; cooperarea politica; dezvoltarea institutionala.

Actele adoptate cu ocazia acestor summit-uri nu sunt acte comunitare, sunt angajamente politice, care din punct de vedere juridic nu pot fi sanctionate. Rolul acestor summit-uri a fost mai ales de a da un impuls institutiilor comunitare, de a debloca anumite negocieri (de exemplu, la Haga, pentru negocierea in privinta aderarii Marii Britanii), asumarea de angajamente politice solemne si initiative noi123. Sistemul summit-urilor ,,excelent in principiu” a fost considerat ca prezenta inconveniente ,,spre deosebire de institutii care se intruneau la date fixe”124. Din acest motiv, prin Summit-ul de la Paris, s-a decis (la propunerea presedintelui francez) ca, intalnirile la cel mai inalt nivel sa aiba loc intr-o forma mai putin solemna, si regulata, aceea a Consiliului European125.

→ Existenta Consiliului European a fost juridic consacrata prin Actul Unic European, care prevede in art. 2 ca, acesta reuneste sefii de stat sau de guvern din statele membre, precum si pe presedintele Comisiei. Acestia sunt asistati de ministri de externe si de un membru al Comisiei. El se intruneste de cel putin doua ori pe an sau ori de cate ori este nevoie, sub presedentia sefului de stat sau de guvern al statului membru care exercita presedentia Consiliului126. Intalnirea este organizata cu ajutorul logistic al Secretariatului General al Consiliului U.E. si al celui ce deserveste Comisia Europeana. In prezent, reuniunile se desfasoara in statul care detine presedentia Consiliului U.E., insa, prin Tratatul de la Nisa s-a hotarat ca, un Cosiliu European de fiecare presedentie se va tine la Bruxelles, iar cand Uniunea va numara 28 de membri, toate reuniunile acestui Consiliu sa aiba loc la Bruxelles.

123 Idem, p.80.124 A se vedea, Raportul Vedel, raport la unui grup ad-hoc pentru examinarea problemeireferitoare la cresterea competentelor Parlamentului european. Publicat in suplimentul BCE, nr. 4/1972.125 Prima reuniune a Consiliului European a avut loc la Dublin (10 si 11 martie, 1975), capitala statului care asigura presedentia Comunitatilor la vremea respectiva.126 Potrivit art. 203 alin. 2 C.E., intrunirile obisnuite semestriale ale Consiliului europeanau loc in ultima luna a incheierii perioadei de sase luniin care fiecare stat membru exercita prin rotatie, presedentia Consiliului Uniunii Europene intr-o localitate din cadrul statului membru respectiv;.

50

→ Prin Tratatul de la Maastricht, care a reluat, in aceasta privinta aproape identic dispozitiile din Actul Unic, in art. D, dobandeste un statut oficial. Rolul sau este de a da impulsurile necesare dezvoltarii Uniunii, si de a defini orientarile sale generale.

Consiliul European nu participa la procesul formal de luare a deciziilor stabilit prin tratatele comunitare. El se pronunta numai din punct de vedere politic, iar sarcina punerii in aplicare a politicii comunitare revine institutiilor comunitare, in special Consiliului U.E.

In acest domeniu, Tratatul de la Mastricht, in art. 13 alin. 1 si 2, precizeaza rolul Consiliului European, pentru ca in alin. 3, sa precizeze modul de conlucrare al acestuia cu Consiliul U.E. in aplicarea politicii comunitare, dupa cum urmeaza:

- defineste principiile si orientarile generale ale politicii externe si de securitate comuna, inclusiv pentru problemele care au implicatii in domeniul apararii;

- stabileste strategii comune care vor fi implementate la nivelul Uniunii, in domeniile in care statele membre au interese comune importante. Strategiile comune precizeaza obiectivele si durata lor, precum si mijloacele care vor trebui furnizatede Uniune si de statele membre;

Modul de conlucrare al Consiliului European cu Consiliul U.E. in/si pentru punerea in aplicare a politicii comunitare se realizeaza astfel:

- deciziile necesare pentru definirea si implementarea politicii externe si de securitate comuna sunt luate de Consiliul U.E., pe baza orientarilor generale stabilite de Consiliul European;

- Consiliul U.E. recomanda Consiliului European strategii comune, si le pune in aplicare, in special prin adoptarea unor actiuni comune si a unor pozitii comune;

- Consiliul U.E. asigura unitatea, coerenta si eficacitatea Uniunii.

→ Tratatul de la Amsterdam a confirmat statutul Consiliului European ca principala sursa a impulsului pentru integrarea Europei. Consiliul European are cel mai inalt statut politic. Astfel, potrivit art. 99 alin. 3, Consiliul European, deliberand pe baza raportului Consiliului U.E., adopta concluzii de orientare generala a politicilor economice ale statelor membre si ale Comunitatii. Pe baza acestor concluzii, Consiliul U.E., hotarand cu majoritate calificata, adopta o recomandare care stabileste orientarile generale.

51

Prin urmare, Consiliul European nu este o institutie nici a Comunitatilor nici a Uniunii, este considerat in doctrina ca ,, exista si actioneaza mai curand ca un super-Consiliu, in componenta precizata”127. → Prin Tratatul de la Nisa potrivit art. 4 alin 3 al T.U.E., Consiliul European trebuie sa prezinte Parlamentului un raport asupra fiecareia dintre reuniuni si un raport anual, cu privire la progresele realizate de Uniune.→ Prin Tratatul de al Lisabona Consiliul European devine institutie a Uniunii Europene. In aceasta calitate il vom analiza in cadrul institutiilor Uniunii Europene.

4. 1. Actele Consiliului EuropeanIn prezent, Consiliul European adopta decizii de principiu in

probleme importante chiar inainte sa fi fost facuta o propunere din partea Comisiei sau ca Parlamentul European sa fi fost consultat, ceea ce ar determina ca unele din hotararile sale sa aiba caracter discretionar128. Hotararile sale nu sunt adoptate potrivit procedurii prevazute in tratatele comunitare, deoarece nu sunt acte ale unei institutii (comunitare). Neavand, prin urmare, efectele juridice ale unui act comunitar nu intra in sfera controlului juridctional al Curtii de Justitie si nu face obiectul unei trimiteri prejudiciare in interpretare sau in examinare de validitate (in conditiile art. 234 C.E. si art. 156 Euratom)129. Din aceasta cauza actele Consiliului European nu pot modifica obligatiile statelor membre stabilite prin dispozitiile Tratatelor comunitare sau prin actele institutiilor comunitare130.

Cu toate acestea, in cadrul Consiliului European, de la primele reuniuni ale acestuia si pana in prezent, s-au luat importante decizii referitoare la: introducerea alegerilor directe, extinderea Comunitatilor131, materiile bugetare, acorduri asupra noilor bugete sau corectarea lor, acordarea de ajutoare suplimentare pentru cele patru tari comunitare considerate mai putin dezvoltate (Spania, Grecia,

127 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 192128 Idem, p. 192.129 A se vedea, Brandusa Stefanescu, Trimiterea prejudiciara in fata Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, Revista de Drept Comunitar, 1/2003, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2003, p.88-90; Militaru Ioana Nely, Trimiterea prejudiciara in fata Curtii Europene de Justitie, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2005, p. 101 si urm.130 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 192.131 In cadrul Consiliului de la Edinburg, din decembrie 1992, s-a dat acordul pentru primirea de noi membri, de exemplu: Austria, Finlanda si Suedia.

52

Portugalia si Irlanda), uniunea economica si monetara, reforma polticii agricole comune, etc.

Datorita schimbarii statului juridic al Consiliului European, prin Tratatul de la Lisabona, actele acestuia trebuie privite din perspectiva calitatii de institutie a Uniunii, motiv pentru care le vom supune atentiei la capitolul corespunzator ce analizeaza institutiile Uniunii.

5. Personalitatea juridica a Comunitatilor Europene, in prezent132

(pana la intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona)→ Potrivit art. 281 CE, 184 Euratom (si fostului art. 6 CECO),

semnatarii tratatelor care au instituit Comunitatile Europene au recunoscut fiecareia dintre ele o personalitate distincta de cea a statelor membre. Institutiile Comunitatilor nu au personalitate juridica 133 , iar in ciuda fuziunii lor - prin Tratatul de la Bruxeles din 1965- actioneaza, in numele a doua personalitati distincte (pana-n anul 2002, inclusiv CECO). Referitor la Comunitati, in doctrina juridica 134 , se afirma, ca acestea:

- grupeza acele state prin vointa carora s-au instituit, inclusiv acele state prin vointa carora au aderat la acestea;

- dispun de puteri si competente care, in principiu apartin statelor;

- sunt persoane juridice de drept public 135 . Avand personalitate juridica, Comunitatile dispun de un

patrimoniu propriu (buget autonom), distinct de al statelor membre, de organizare de sine statatoare (institutii proprii), de un scop, materializat in obiective de atins. Prin urmare au calitatea de subiecte de drept, cu toate prerogativele ce decurge din aceasta.

Tratatele prevad expres ca ,,in fiecare stat membru, Comunitatea poseda capacitate juridica mai larga decat aceea recunoscuta persoanelor juridice din statele respectiveprin legislatiile nationale”: ele au dreptul sa dobandeasca si sa instraineze bunuri mobile si imobile si sa stea in justitie (potrivit art. 282CE, 185 EURATOM, si fostului art. 6 CECO). De asemenea, pot incheia contracte cu privire la angajarea personalului Comunitatilor, iar in

132 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 30-32.133 CJCE, 7/56 et 3 a 757, Algera, 12. 07. 1957., Rec. 118.134 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 30.135 CJCE, 43-48/59, Lachmuller, 15. 07. 1960. Rec. 953; si CJCE, 44/59, Fiddelaar, 16. 12. 1960, Rec. 1094.

53

sistemul Tratelor de la Roma Comisia ,,detine monopol de reprezentare in ordinea juridica a statelor membre” 136 reprezentand Comunitatile, in justitie, in fata instantelor nationale. In practica, fiecare institutie are dreptul sa incheie acte juridice, in numele Comunitatilor, prin care angajeaza personalul propriu al acestora.

→ Referitor la dispozitiile Tratatelor prin care ,,Comunitatea are personalitate juridica” , Curtea de Justitie a precizat ca acestea au in vedere mai ales personalitatea internationala a Comunitatilor 137 . Prin urmare, Tratatele au conferit Comunitatilor calitatatea de subiecte de drept international. In limitele competentelor materiale atribuite prin Tratat, Comunitatile isi exercita prerogativele in aceasta calitate, in special prin incheierea de acorduri, tratate, conventii internationale, insa, au dreptul sa devina si membre ale unei organizatii internationale 138 , sa actioneze in fata unei instante internationale, au dreptul de legatie etc. Spre deosebire de Comunitati si de statele membre, Uniunea europeana nu se bucura de personalitate juridica 139 . In sens contrar, Curtea Internationala de Justitie a precizat faptul ca, din punct de vedere juridic, lipsa unei dispozitii exprese referitoare la conferirea personalitatii juridice a Uniunii europene, “nu reprezinta un argument decisiv in a-i refuza personalitatea” 140 .

→ Prin Tratatul de la Lisabona, Comunitatile Europene sunt inlocuite cu Uniunea Europeana care se bucura de personalitate juridica, avand toate prerogativele care decurg din aceasta calitate (art. 48T.U.E.-nou)

6. Uniuniea Europeana, in prezent - pana la intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona

6.1. Originea si natura juridica a Uniunii europene141

136 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 30.137 CJCE, 22/70, Commission c./Conseil, 31. 03. 1971, Rec. 262138 De exemplu, Comunitatile Europene au devenit membre ale Organizatiei Internationale a Comertului (OMC).chiar de la infiintarea acesteia, la 1 ianuarie 1995139 A se vedea, J. Charpentier, De la personnalité juridicque de l’Union européenne, Mélanges Peiser, PUG, 1995, p. 93; M. Pechstein, Une personnalité juridicque pour l’UE?, Rev. aff.. eur. 1996, 229. 140 A se vedea, A Tizzano, La personnalité internationalede l’Union européenne, Rev. du marché unicque européen, 4/1998, p. 11.141 A se vedea, Y. Douriaux, Le Traité sur l’Union européenne, A. Colin, RTDE, 1992; si A. D. Pliakos, La nature juridique de l’Union européenne, RTDE, 1993, 187; si J. Boulouis, À proposdes dispositionis institutionnelles du Traité sur l’Union européenne, Rev. aff eur., 4/1992, p. 5;Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit p.9-12, si operele citate acolo.

54

Prin depasirea obiectivului economic al Comunitatilor, si prin afirmarea explicita a vocatiei politice a Uniunii Europene, Tratatul de la Maastricht constituie documentul cel mai important dupa tratatele de la Roma.

→ La Samitul de la Paris, din octombrie 1972, sefii de stat si de guvern si-au afirmat intentia de a transforma, inainte de sfarsitul deceniului, ansamblul relatiilor lor intr-o Uniune Europeana, pentru ca, apoi, la Samitul din 1974, Primul Minstru al Belgiei M. Tindemans sa prezinte un raport asupra continutului Uniunii Europene si a mijloacelor de realizare a acesteia142.

→ Raportul143 cuprinde o serie de propunericu privire la intarirea coeziunii interne si externe a Europei comunitare, dupa cum urmeaza:

- recomanda integrarea in competentele comunitare a materiilor ce fac obiectul cooperarii politice, in timp ce Consiliul sa devina ,,un centru de decizie unic”;

- propune statelor membre sa transforme treptat cooperarea lor politica intr-o ,,politica externa comuna”;

- propune ca participantii la cooperarea politica sa actioneze in mod regulat in schimbarea punctelor de vedere referitoare la problemele specifice ale Europei in materie de aparare si sa-si organizeze cooperarea in productia de armament.

Obiectivul Uniunii Europene, privit ca un proces prin care se intaresc puterile institutiilor comunitare, se unifica actiunea comunitara cu cooperarea politica, a fost reafirmat in mai multe randuri de statele membre, in special prin ,,Declaratia Solemna asupra Uniunii Europene” adoptata de catre Consiliul European de la Stuttgart in anul 1983144.

In acest context numai institutia Parlamentului s-a angajat formal pe calea materializarii acestui obiectiv, prin adoptarea la 14 februarie 1984 a Proiectului de tratat asupra Uniunii Europene, care a fost transmis statelor membre pentru ratificare. Considerat in doctrina un veritabil proiect de constitutie europeana in 87 de articole, proiectul avea ca scop substituirea celor trei tratate comunitare cu o entitate unica – Uniunea- ale carei competente se extindeau mai ales la politica externa, cu posibilitatea de extindere la politica de aparare,

142 A se vedea , J. Burner, Rapport Tindemans: une tentative mort-ée de l’union politique de l’Europe, RMC, 1976, 548.143 Bull.C.E., Suppl., 1/76.144 Bull.C.E., nr. 6/83, punct 1.6.1.

55

in timp ce institutiile erau reformate: Parlamentul dobandea puterea de codecizie, iar Consiliul European devenea o institutie145.

Guvernele statelor membre n-au sustinut acest proiect preferand revizuirea celor trei Tratate prin semnarea Actului Unic European.

→ Creearea Uniunii Europene tine insa de imprejurari exterioare. Astfel, destramarea Uniunii sovietice, unificarea Germaniei146, caderea comunismului in Europa centrala si de est, impuneau Comunitatilor obligatia de a-si mari capacitatea de actiune in exterior.”

In mesajul lor din 19 aprilie 1990, M. M. Kohl147, si F. Mitterand148 subliniaza necesitatea accelerarii constructiei politice a Europei ,,celor 12” pentru a da o urmare concreta vointei exprimata de semnatarii AUE ,,de a transforma ansamblul relatiilor intre statele membre intr-o Uniune Europeana si a o inzestra cu mijloacele necesare de actiune”149.

La sfarsitul Consiliului European din 14-15 decembrie a aceluiasi an, au fost deschise doua Conferinte interguvernamentale care si-au desfaturat lucrarile in paralele pe tot parcursul anului 1991. Acestea s-au finalizat la sfarsitul Consiliului European de la Mastricht la 9-10 decembrie 1991, printr-un acord al sefilor de stat si de govern cu privire la proiectul de tratat asupra Uniunii Europen, care va fi semnat de ministrii afacerilor externe si de finante ai celor 12 state, la 7 februarie 1992.

→ Rezultatul este insasi textul Tratatului de la Mastricht in 112 pagini (in JOCE)150, ce cuprinde, si 17 protocoale si 33 de declaratii. Datorita dificultatilor de ratificare intampinate mai ales datorita Danemarcei, si care n-au putut fi depasite decat prin Decizia sefilor de stat si de guvern reuniti in cadrul Consiliului European din 12

145 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit p. 10. Cornelia Lefter, Fundamente ale dreptului comunitar institutional, Editura Economica, Bucuresti, 2003, p.33; Capotorti et autres, Le traité d’union européenne, Éd. de l’Universté de Bruselles, 1985.146 In noiembrie 1989, cand ,,cadea zidul Berlinului” Comunitatile erau deja angajate pe calea realizarii Uniunii Economice si monetare, in baza raportului Delors ,,pe temeiul ca avantajele pietei unice n-ar fi fost complete fara eliminarea definitiva a incertitudinilor legate de taxele de schimb si a acosturilor tranzactiilor. Republica Federala Germania deja accceptase principiile si calendarul unei Conferinte interguvernamentale asupra Uniunii Economice si Monetare. A se vedea in acest sens, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit p. 11.147 Cancelarul a R. F. Germania la acea vreme.148 Presedintele Frantei la acea vreme.149 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit p. 11.150 Nr. C. 191 din 25 iulie 1991.

56

decembrie 1992151, intrarea in vigoare a Tratatului asupra U.E. a fost prelungita pana la 1 noiembrie 1993.152

Tratatul de la Maastricht reprezinta un compromis care se situeaza intre orientarile raportului Tindemans si proiectul Parlamentului European, calificandu-se, el insusi, drept ,,o noua etapa in procesul ce creeaza o uniune fara sfarsit, mai stransa intre popoarele Europei”, pe aceeasi linie cu Tratatul de la Roma (C.E.) care ii stabilise ,,fundamentele” 153.

→ Tratatul nu transforma insa Comunitatile Europene in Uniune – asa cum era prevazut in proiectul de tratat al Uniunii Europene de catre Parlament - si nu se creeaza o noua entitate pe langa Comunitati.

Uniunea Europeana este lipsita de personalitate juridica si de capacitatea de a se angaja pe plan international, lucru considerat in doctrina ca fiind un ,,handicap major pentru afirmarea identitatii sale pe plan internationale”154.

,,Uniunea este intemeiata pe Comunitatile europene completate prin politicile si formele de cooperare instituite prin prezentul tratat. Ea are drept misiune de a organiza de o maniera coerenta si solidara relatiile intre statele membre si intre popoarele lor (art. 1, par. 3 din Titlul I, T.U.E.). Astfel, Uniunea europeana se prezinta ca un tablou triptic constituit din trei piloni sau componente:

- Comunitatile – acquis-ul comunitar fiind completat prin creearea Uniunii economice si monetare;

- politica externa si de securitate comuna – PESC;- justitia si afacerile interne – JAI.Uniunea dispune de un cadru institutional unic, care este,

esentialmente, comunitar (chiar daca Consiliul C.E. se va numi Consiliul Uniunii europene155, iar Comisia, Comisie europeana), si anume: Parlamentul european, Consiliul U.E., Comisia europeana, Curtea de justitie a C.E., si Curtea de conturi, care dobandeste statutul de institutie a C.E. Consiliul European este singurul organ/institutie specific al Uniunii, care ,,da impulsurile necesare dezvoltarii sale” si

151 JOCE, C. 348/2 din 31. 12. 1992152 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit p. 12.153 Idem.154 A se vedea, B. De Witte, The pillar structue, and the nature of European Union: greek temple or french catehdral?, in T. Heukels, N. Blokker, M. Brus , éd., The European Union after Amsterdam, Kluwer Law International, 1998; si Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit p. 12 si operele citate acolo.155 JOCE, n. 28/18, din 16 noiembrie 1993.

57

defineste ,,orientarile politice generale”(art. 4, par. 1, Titlul I, T.U.E.).

6. 1. a. Comunitatile Europene - primul pilon al U.E. - potrivit T.U.E. 156

,,Creearea Uniunii Europene este cea mai importanta reforma a Tratatului ce instituie Comunitatea Economica Europeana din 1957”, ea presupune schimbarea radicala a configuratiei si structurii acesteia.

→ Schimbarea denumirii ,,Comunitatii Economice Europene” in ,,Comunitate Europeana” marcheaza evolutia acesteia prin atribuirea de noi competente, ne-economice.

→ Cetatenia Uniunii, in cadrul T.C.E., reprezinta depasirea de catre aceasta a domeniilor economice si sociale. Astfel, dreptul de circulatie si sejur a persoanelor in spatiul comunitar se realizeaza independent de exercitiul unei activitati economice (art. 18 pct. 1 T.C.E., modif. prin T. Nisa). Cetatenia europeana157 comporta deja un anumit numar de drepturi civile noi158.

→ Uniunea Economica si Monetara, completeaza T.C.E. prin dispozitii de organizare a punerii in aplicare. Pe langa piata unica si politicile comune, Uniunea Economica si Monetara devine de acum inainte unul din obiectul misiunilor Comunitatii.

Uniunea Economica este intemeiata pe stransa coordonare a politicilor economice ale statelor membre pe piata interna potrivit obiectivelor comune si a conduitei conforme cu respectarea unei economii de piata bazata in conditii de concurenta libera.

Uniunea Monetara este orientata spre adoptarea unei monede unice, spre definirea coduitei unei politici monetare, inclusiv, a unei

156 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit p. 13, 14.157 A se vedea, M. F. Verdier, Le droit de vote et d’éligibilité des citoyens de l’Union européenne aux élections municipales, RTDE, 1999, p.59.

158 - dreptul de vot (de a alege si de a fi ales) in cadrul alegerilor municipale din orice stat membru (potrivit art. 19 pct. 1 T.C.E., modif. prin T. Nisa);

- dreptul de vot (de a alege si de a fi ales) in cadrul alegerilor europene – dreptul de a fi ales in Parlamentul European, potrivit art. 19 pct. 2 T.C.E., modif. prin T. Nisa (a se vedea, Directiva din 06.12. 1993, JOCE, n. L. 329/34, din 30. 12. 1993 ;- dreptul de a cere protectie diplomatica si consulara oricarui stat membru, atunci cand cetateanul

U.E. se deplaseaza in afara teritoriului comunitar, pe teritoriu unui stat tert, in care statul sau de origine nu are reprezentanta diplomatica, potrivit art. 20 C.E., T.C.E., modif. prin T. Nisa (a se vedea, Decizia reprezentantilor guverenelor statelor membre reuniti in cadrul Consiliului din 19. 12. 1995, referitoare la protectia cetatenilor U.E., de catre reprezentantii diplomatici si consulari, JOCE, n. L. 314/73, din 28. 12. 1995).

- dreptul de petitie catre Parlamentul European si dreptul de a adresa plangeri mediatorului, desemnat de aceasta institutie (art. 21 C.E., T.C.E., modif. prin T. Nisa (A se vedea, R. Kovar et. D. Simon, La citoyenneté européenne, CDE, 1993, p.285)

58

politici unice de schimb, in vederea mentinerii stabilitatii preturilor si sustinerii politicilor economice in Comunitate. Procedura si calendarul de punere in aplicare a Uniunii monetare presupunea parcurgerea urmatoarelor etape159:

- prima etapa a debutat la 1. 07. 1990 - presupunea asigurarea circulatiei libere a capitalurilor in intreg spatiul comunitar, cresterea gradului de cooperareintre bancile centrale din tarile membre si coordonarea politicilor economice ale acestor state;

- a doua etapa, a inceput la 1. 01. 1994 – a avut in vedere infiintarea Institutului Monetar European (I.M.E) cu sediul la Frankfurt –Germania (prefigura viitoarea Banca Centrala Europeana), coordonarea politicilor monetare nationale, asigurarea independentei bancilor centrale nationale si monitorizarea politicilor economice si fiscale, astfel incat sa se asigure respectarea criteriilor de convergenta – conditie esentiala pentru determinarea tarilor ce vor fi admise in spatiul viitoarei monede unice europene;

- a treia etapa, a debutat la 1. 01. 1999, este caracterizata prin realizarea unei politici monetrae unice, prin trecerea efectiva la moneda euro160, transformarea Institutului Monetar European in Banca Centrala Europeana, Infiintarea Sistemului European al Bancilor Centrale (S.E.B.C. reuneste bancile centrale din tarile participante la euro) si fixarea unor rate de schimb irevocabile intre monedele participante si euro.

→ Competentele Comunitatii introduse prin A.U.E. sunt consolidate, de exemplu: coeziunea economica si sociala, cercetarea, dezvoltarea, mediul inconjurator si relatiile externe (cooperarea)

Sunt integrate, oficial, competente noi in sfera de actiune a Comunitatii, de exemplu: educatia si formarea profesionala, politicile privind tineretul, cultura, sanatatea publica. La acestea se adauga:

159 A se vedea, Ion Jinga, Andrei Popescu, Integrarea Europeana. Dictionari de termeni comunitari, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p. 86-87.160 Introducerea monedei Euro a fost prevazuta a se realiza potrivit unui calendar, in trei etape: 2-3. 05. 1998 – statele membre ale U.E. decid sa participe la creearea acestei monede noi, la fixarea paritatilor intre diferitele monede nationale participante la Euro si aprobarea Comitetului Executiv al B.C.E.; 1. 01. 1999- incepe faza a treia a U.E.M., se stabileste ,,zona Euro”care cuprinde 11 din cele 15 state membre ale U.E. – Grecia nu a fost admisa deoarece nu satisfacea criteriile criteriile de convergenta, iar Marea Britanie, Irlanda si Danemarca au refuzat sa participe) se introduce a Euro ca moneda de cont pe pitele financiar-valutaredin statele U.E.; 1. 01. 2002.- se introduce efectiv a Euro ca moneda de schimb in toate tarile participante (pana la 30. 06. 2002 Euro a circulat in paralele cu monedele nationale, pentru care s-a prevazut a fi retrase treptat, pentru ca de la 1. 07. 2002 acestea sa dispara de pe piata, fiind inlocuite definitiv cu moneda unica europeana). A se vedea, Ion Jinga, Andrei Popescu, op. cit. p. 86-87.

59

politica industriala, retelele transeuropene (transporturi, telecomunicatii, energia), protectia consumatorilor, regimul vizelor pentru resortisantii tarilor terte si politica sociala.

→ Reforma institutionala are in vedere:- continuarea demersului inceput de A.U.E., prin largirea

campului de aplicare a procedurii de cooperare intre Consiliu si Paralament, a avizului conform al Parlamentului si a votului majoritatii calificate in cadrul Consiliului;

- inaugurarea altora noi: aprobarea prin vot, de catre Parlament, a Presedintelui si a celoralti membri ai Comisiei (sub forma unui drept de investitura)161, desemnati ca o consecinta a unei intruniri a Consiliului Uniunii Europene intr-o compunere deosebita, prevazuta in T.C.E. la nivelul cel mai inalt, adica al sefilor de stat si de guvern162; dreptul de codecizie al Parlamentului, ce permite acestei istitutii adoptarea unor acte impreuna cu Consiliu.6. 1. b. Politica externa si de securitate comuna (P.E.S.C.)– al doilea pilon al Uniunii Europene

Cooperarea politica europeana (C.P.E.) consolidata si largita a imbracat forma celui de-al doilea pilon al Uniunii Europene numita, cooperarea comuna.

→ Referitor la consolidarea, aceasta ramane limitata, in masura in care procedura adoptarii de pozitii si actiuni comune reclama unanimitatea.

Astfel, potrivit art. 12 (J. 2. TMs.) Uniunea urmareste realizarea obiectivelor (...):

- definind principiile si orientarile generale ale politici externe si de securitate comune;

- luand deciziile privind strategiile comune;- adoptand actiuni comune;- adoptand pozitii comune;- intensificand cooperarea sistematica intre statele membre in

conducerea politicii lor.→ In ce priveste largirea, P.E.S.C. include chestiunile

referitoare la securitatea Uniunii ,,intelegand precizarea termenilor politicii de aparare comuna care pe viitor va asigura reusita unei

161 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 14.162 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 121. potrivit T. Nisa presedintele Comisiei va fi desemnat ca urmare a unei intruniri a Consiliului U.E, la cel mai inalt nivel, adica al sefilor de stat si de guvern.

60

aparari comune”163. Astfel, potrivit art. 11 (J. 2. TMs.) Uniunea stabileste si implementeaza o politica externa si de securitate comuna, care acopera toate domeniile politicii externe si de securitate.

La acestea se adauga relatia Uniunii Europene cu Uniunea Europei Occidentale (U.E.O.) care este considerata de doctrina ,,un brat militar al U.E., care face parte integranta a dezvoltarii acesteia, in sensul ca UEO trebuie sa devina, in etape, componenta de aparare a U.E.”164.6.1. c. Justitia si Afacerile Interne (J.A.I.) – al treilea pilon al U.E.

A treia componenta a Uniunii Europene este reprezentata de Cooperarea in domeniile justitiei si afacerilor interne (politiei) considerata in doctrina ca fiind ,, in acelasi timp corolarul inevitabil al totalei libertati de circulatie a persoanelor in Comunitate”165, prin elaborarea unei activitati comune a statelor membre. Formele de cooperare interguvernamentala sunt, potrivit art. 31 (K. 3 TMs) : informarea si consultarea reciproca intre statele membre in cadrul Consiliului, adoptarea de pozitii si actiuni comune, de catre Consiliu, elaborarea de conventii pe care, Consiliul le va recomanda statelor membre potrivit regulilor constitutionale ale acestora.

Acest obiectiv se atinge prevenind si combatand criminalitatea organizata sau de orice natura, printr-o:

- cooperare mai stransa intre fortele de politie, autoritatile vamale si celelalte autoritati competente ale statelor membre, atat direct, cat si prin Oficiul European de Politie (Europol);

- o cooperare mai stransa intre autoritatile judiciare si alte autoritati competente ale statelor membre;

- apropierea, atat cat se impune, a normelor de drept penal ale statelor membre (art. 29, fost K. 1. TMs.).

Statele membre considera urmatoarele domenii ca fiind de interes comun, potrivit art. 29 (K. 1 TMs.): politica de azil, regulile referitoare la trecerea frontierelor externe ale statelor membre si exercitarea controluluila frontiera, politica de imigrare si politica fata

163 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit p. 14.164La TMs. A fost anexata o Declaratie referitoare la U.E.O.. Declaratia subsumeaza doua decalaratii, si anume: 1. Declaratia Belgiei, Germaniei, Olandei, Portugaliei, Marii Britanii, care sunt membre ale U.E. O. cum si membre ale U.E., asupra rolului U.E.O. si asupra relatiilor sale cu U.E.O. si cu Alianta Atlantica; 2. Declaratia Belgiei, Germaniei, Spaniei, Frantei, Italiei, Luxemburg-ului, Olandei, Portugaliei, Marii Britanii, care sunt membre ale U.E.O., prin care celelalte state membre ale U.E. care nu fac parte din U.E.O. sunt invitate sa adere la aceasta.165 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit p. 14.

61

de resortisantii din terte tari166, lupta impotriva toxicomaniei (in masura in care n-a fost acoperit de punctele 7, 8 si 9), lupta impotriva fraudei de dimensiune internationala (in masura in care n-a fost acoperit de punctele 7, 8 si 9), cooperarea in materie civila, cooperarea in materie penala, cooperarea vamala, cooperarea politieneasca. Rezulta ca este vorba de patru domenii de cooperare (6, 7, 8, 9), si cinci domenii de actiune (1, 2, 3, 4, 5), care ar putea fi comunitarizate167

6. 1. d. Competenta Curtii de justitie. Curtea de justitie isi exercita competenta in cadrul tratatelor de

origine, si in privinta dispozitiilor finale. Are competente limitate numai in ca cadrul pilonului ,,

cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne art. 31 (K.3., par. 2, pct.c).

Nu are competenta sa controleze pilonul P.E.S.C. si Titlul I ,,Dispozitii comune” din TMs.

6.2. Uniunea Europeana dupa revizuirea Tratatului asupra Uniunii Europene prin Tratatelede la Amsterdam si Nisa

→ Trataul de la Amsterdam 168(semnat la 2 octombrie 1987) care a modificat TMs. si tratatele institutive ale C.E.:

- a adaugat Tratatului asupra Uniunii europene 13 protocoale si 59 de declaratii,

- iar Uniunii, extinderi ale mecanismelor comunitare existente in sfera pilonilor si obiective noi. Astfel:

- la primul pilon, C.E., se extinde si se simplifica procedura codeciziei. Competentele comunitare se largesc in privinta politicii privind accesul la locurile de munca, a politicii comerciale comune iar politicile referitoare la sanatatea publica, mediu inconjurator, protectia consumatorilor se consolideaza;

- al doilea pilon, P.E.S.C., este consolidat. Sunt intarite relatiile cu U.E.O., mai ales prin vocatia Consiliului Uniunii de a lua decizii politice referitoare la misiuni umanitare, de mentinere a pacii, misiuni

166 Aici se includ: conditiile de intrare si de circulatie a resortisantilor din tari terte pe teritoriul statelor membre, conditiile de sedere ale acestora pe teritoriul statelor membre, regruparea familiala, accesul la locurile de munca; lupta impotriva imigrarii, a sederii si a munci fara respectarea regulilor in materie a resortisantilor din tari terte pe teritoriul statelor membre.167 A se vedea, R. Munteanu, op. cit p. 178, 179.168 A fost publicat in JOCE n. C 340 din 10. 11. 1997, cuprinde 150 de pagini. Dispozitiile sale ca si noua renumerotare a articolelor, sectiunilor si a titlurilor, au intrat in vigoare la 1. 05. 1999, in JOCE n. C 124/24 din 1. 05. 1999, dupa ratificarea de catre cele 15 state semnatare.

62

de prevenire conflictelor si de gestiune a crizelor, adica de restabilire a pacii169.

- al treilea pilon, a fost redus la domeniile de drept penal si politie. Dispozitiile referitoare la cooperarea in domeniile politiei si domeniul judiciar penal, trec in primul pilon al C.E., adica in competenta comunitara, inclusiv politicile privind vizele, azilul, imigrarea, cooperarea in materie civila si alte politici referitoare la libera circulatie a persoanelor.

Deoarece ritmul constructiei europene nu trebuie afectat de statele mai putin rapide, Tratatul de la Amsterdam organizeaza pentru prima data distinctia dintre angajamentele subscrise de catre statele membre. Astfel cooperarea intarita in interiorul Comunitatilor europene indreptateste statele membre mai ambitioase sa progreseze, lasand deschisa posibilitatea si altor state membre sa urmeze aceeasi linie de conduita170.

→ Perspectiva aderarii a noi state a determinat necesitatea unor schimbari pentru perfectionarea si adaptarea structurii institutiilor comunitare la noile realitati. In acest context reuniunea de la Nisa contribuind la afirmarea Comunitatilor europene pe plan mondial.

Potrivit tratatului de la Nisa171 numarul de parlamentari europeni a fost prevazut de 732 (T. A. prezazuse un numar de 700). De la 1 ianuarie 2004 a intrat in vigoare o noua repartitie a locurilor in Parlament, pentru un numar de 535. Diferenta pana la 732 deputati s-a repartizat in urma alegerilor pentru legislatura 2004-2009 (s-a hotarat apoi ca numarul deputatilor sa fie de 786, incepand cu anul 2007).

Consiliul Uniunii Europene are competenta sa aprobe statutul deputatilor europeni cu majoritate calificata, si sa stabileasca statutul partidelor ploitice la nivel european.

In cadrul Uniunii, s-a realizat un mecanism, original, de echilibrare, a intereselor nationale cu interesul comunitar.

169 Aceste misiuni sunt denumite ,,Petersburg”, a se vedea, D. Vignes, Et si Amsterdam avait fait encore autre chose de bien: permettre de réaliser la politique de défense commune? RMC, 1999, p. 77.170 A se vedea, Y. Lejeune (études coordonnées par), La Traité d’Amsterdam , espoirs et déceptions, Bruylant, Buxelles, 1998. si Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 15, si operele citate acolo.171 Tratatul de la Nisa a fost semnat la 26 02. 2001 si a intrat in vigoare la 1. 02. 2003.A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 18, 19.

63

- Reprezentarea intereselor statelor membre se materializeaza prin ponderea vocilor lor in cadrul Consiliului Uniunii172. Astfel173, Tratatul aplica un sistem care sa atenueze consecintele aderarii statelor care au o populatie mai mica, atunci cand vin in concurs cu statele cu o populatie mai mare, in ceea ce priveste sistemul majoritatii calificate in cadrul Consiliului.

Tratatul de la Nisa combina doua sisteme de luare a deciziei: dublarea majoritatii calificate, incepand cu 1 ianuarie 2005, si reponderarea.

Astfel, cand o decizie este luata de Consiliu, cu majoritate calificata, un stat membru al acestuia poate solicita verificarea, daca statele membre care constituie majoritatea calificata reprezinta cel putin 62% din populatia Uniunii. Daca aceasta conditie nu este indeplinita, decizia nu va fi luata.

Membrii Consiliului vor avea un total de 345 voturi repartizate in functie de marimea statelor. Pragul majoritatii calificate va fi de 258 voturi (mai mare ca inainte) si va creste la 73, 4% cand vor adera toate statele. Drept consecinta: se mentine egalitatea voturilor intre cele 4 state mari (Germania, Italia, Franta si Marea Britanie, cate 29 de voturi fiecare), iar Spania si Polonia, cate 27 de voturi, Prin urmare, 3 state mari nu vor mai putea bloca procesul decisional.

- Reprezentarea interesului general comunitar este asigurat de catre Comisia Europeana. Tratatul C.E. insista asupra necesitatii si logicii independentei membrilor sai cu privire la statele de origine.Tratatul de la Nisa stabileste ca, incepand cu 1 ianuarie 2005, Comisia va fi compusa dintr-un national din fiecare stat membru (renuntandu-se la situatia in care statele mari sa propuna cate doi comisari). Prin urmare prima Comisie numita dupa ce Uniunea va avea 27 de state, numarul comisarilor va fi inferior numarului total de state membre, Consiliu va decide in acelasi timp membrii Comisiei si modalitatile unei rotatii egale a statelor in cadrul Comisiei.

Potrivit Tratatului de la Nisa presedintele, ca si ceilalti membrii ai Comisiei vor fi desemnati urmare a intrunirii Consiliului U.E., la cel mai inalt nivel, al sefilor de stat si de guvern care, dupa aprobarea lor prin vot din partea Parlamentului, sunt numiti de catre Consiliu, ce statueaza cu majoritate calificata. Tratatul de la Nisa prevede organizarea interna a institutiei, atribuirea de resposabilitati comisarilor (a portofoliilor), remanierea acestora in cursul mandatului,

172 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 17, si operele citate acolo.173 A se vedea, Stelian Scaunas, Uniunea Europeana, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p. 57.

64

numirea vicepresedintelui Comisiei si posibilitatea demisiei unuia din membrii sai.

- Sistemului jurisdictional ,,modificat mai discret dar mai profund”174, i s-a adaugat camerele jurisdictionale, specializate in anumite domenii, fapt, ce a determinat ca tribunalul de prima instanta sa devina de acum inainte judecator de drept comun pentru actiunile directe, atribuindu-se si competenta de a primi chestiunile prejudiciare in anumite domenii.

Prin Tratatul de la Nisa procesul comunitar se caracterizeaza prin utilizarea metodei de integrare (nu de cooperare), si prin vocatia de a depasi dimensiunea economica cu scopul de a investi din ce in ce mai mult in domeniul politic175. - Metoda de integrare este simbolizata prin luarea deciziilor cu majoritate in cadrul Consiliului (nu cu unanimitate)176. Astfel, Tratatul de la Nisa cuprinde 27 de dispozitii referitoare la extinderea campului de utilizare a votului cu majoritate in ,,domenii considerate cheie”: fiscalitate, politica sociala si de coeziune, azilul, si imigrarea si politica comerciala comuna. Cu toatea acestea, se mentine unanimitatea pentru fiscalitate, iar pentru politica de coeziune, rezultatele sunt partiale deoarece, trecerea la majoritate a fost amanata pentru anul 2007.

- ,,Cooperarea intarita” face obiectul unei incontestabile promovari prin Tratatul de la Nisa, deoarece campul de aplicare a acesteia a fost extins si la al doilea pilon al U.E – P.E.S.C..

- Vocatia politica a Comunitatilor si Uniunii Europene este evidentiata printr-o realizare si crestere progresiva a ,,dimensiunilor” apararii drepturilor fundamentale in cadrul ordinii juridice comunitare,. Astfel, in acelasi timp, dar, in afara Conferintei interguveranamentale – convocata pentru februarie 2000 – a fost elaborata o Carta a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (proclamata cu ocazia Consiliului European de la Nisa). Tratatul de la Nisa, desi prevede dotarea Uniunii cu un sistem preventiv in privinta incalcarii drepturilor fundamentale ale omului in statele membre, nu face nici o mentiune referitoare la Carta. Aceasta se explica prin autonomia politicii de apararea a Uniunii Europene prin raportare la

174A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 18, 175 Idem.176

65

Uniunea Europei Occidentale, aceasta din urma nemaifiind considerata ca un brat militar al Uniunii 177.

6.3. Uniunea Europeana potrivit Tratatului de la Lisabona→ Uniunea Europeana trebuie analizata din prisma celor

doua tratate pe care se intemeiaza, T.U.E. - nou si T.f.U.E. Prin Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeana depaseste

cadrul conceptual - politic- dobandind prin succesiune calitatea de personalitate juridica a Comunitatii Europene (art. 48 T.U.E.-nou), cu toate prerogativele ce decurg din aceast - capacitatea de reprezentare sau de a deveni membru al unei organizatii interantionale.

Prin Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeana nu se limiteaza numai la a fi succesoarea Comunitatii Europene in privinta a tot ceea ce a dobandit aceasta din momentul instituirii - prin tratatele care au modificat, adaptat si adaugat – referitor la competentele existente, la relatiile cu state terte sau organizatii internationale, la politica externa si de securitate comuna sau la justitie si afaceri interne.

Prin tratatul de reforma, Uniunea:- dobandeste competente noi, sunt largite si consolidate cele

existente. Astfel, din perspectiva rglementarii lor, competentele sunt178 : exclusive, comune sau partajate, de sprijinire, coordonare sau completare;

- dobandieste un statut juridic nou, atat prin calitatea sa de subiect de drept pe scena internationala – prin actiunea externa a Uniunii, (potrivit Titlului V din T.U.E.-nou si Partii a 5-a din T. f. U.E.), cat si prin evolutia Consiliului European, de la asa numitele ,,samituri” la caliatatea de institutie a Uniunii.

Raportandu-ne la cei trei piloni ai Uniunii Europene, prin Tratatul de la Lisabona, desprindem urmatoarele:

1) - Uniunea mosteneste o Comunitate, Comunitatea Europeana - primul pilon al acesteia (fara Euratom), pe care o adapteaza insa, unei arhitecturi europene, compusa din 27 de state. De exemplu, spre deosebire de C.E., apar competente exclusive ale Uniunii in raport cu cele nationale in cel putin cinci domenii de importanta majora: uniunea vamala, stabilirea regulilor de concurenta necesare functionarii pietei interne – instituita expres de catre T.U.E. – nou in art. 2 alin. 3 – politica monetara pentru statele membre din zona euro, conservarea

177 Ibidem, p. 19.178 A se vedea in acest sens, Competentele Uniunii, din cadrul lucrarii de fata, Cap. 10. 3.

66

resurselor biologice ale marii in cadrul politicii comune a pescuitului, politica comerciala comuna.

2) - in privinta competentei Uniunii in materie de P.E.S.C. (al doilea pilon al Uniunii anterior Tratatului de la Lisabona), include toate domeniile politicii externe, si anume, chestiunile referitoare la securitatea Uniunii si la definirea unei politici de aparare comuna. (Titlul V, din T.U.E.-nou).

Astfel, Potrivit T.U.E. - nou, Politica Externa si de Securitate Comuna (P.E.S.C.) include si Politica de Securitate si de Aparare Comuna - P.S. A.C.

Este introdusa, prin urmare, posibilitatea unei cooperari mai stranse intre statele membre interesate in domeniul de securitate si de aparare – cooperararea structurata permanenta (art. 28 A, alin. 6 si art. 28 E, T.U.E. –nou)

P.E.S.C. este pusa in aplicare de Inaltul Reprezentant si de statele membre, utilizand mijloacele nationale si ale Uniunii (art.13 alin. 3 T.U.E.-nou).

Curtea de Justitie nu este competenta in domeniul P.E.S.C., cu exceptia competentei de a controla respectarea art. 25 B, T.U.E.-nou si de a controla legalitatea anumitor decizii mentionate in art. 240a, par. 2, T.f.U.E.).

In actiunea externa a Uniunii intra si: politica comerciala comuna, cooperarea cu tarile terte si ajutorul umanitar (cooperarea pentru dezvoltare si cooperarea economica, financiara si tehnica cu tarile terte si ajutorul umanitar), masurile restrictive, acordurile internationale, relatiile Uniunii cu organizatii internationale, tarile terte si delegatii ale Uniunii, clauza de solidaritate (Partea a 5-a, T. f. U. E.).

3) - referitor la pilonul ,,cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala” (C.P.J., potrivit T.A., fost J.A.I., prin T.Ms.), acesta intra, restructurat, de acum inainte, in cadrul ,,Politicilor si actiunilor interne ale Uniunii”(partea a 3-a T. f.U.E.), in ,,Spatiu de libertate, securitate si justitie”constituit de Uniune (titlul IV), dupa cum urmeaza:

- Politici referitoare la controlul la frontiere, la dreptul de azil si imigrare(cap. 2);

- Cooperarea judiciara in materie civila (cap. 3);- Cooperarea judiciara in materie penala (cap. 4);- Cooperarea politieneasca (cap. 5).Tratatul de la Lisabona constituie un plus, chiar daca limitat, in

transferul de suvernitate de la statele membre la Uniunea Europeana, prin faptul ca, Uniunea asigura absenta controalelor asupra

67

persoanelor la frontierele interne si dezvolta o politica comuna in domeniul dreptului de azil, al imigrarii si al controlului la frontierele externe care este intemeita pe solidaritatea intre statele membre si care este echitabila fata de resortisantii statelor terte. Apatrizii sunt asimilati resortisantilor tarilor terte (art. 61 T. f.U.E., alin. 2).→ Personalitatea juridica a Uniumii europene se manifesta in special prin actiunea acesteia pe scena internationala, si are la baza principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea si extinderea sa179.

Actiunea externa a Uniunii urmareste realizarea obiectivelor acesteia, si anume:

- depune toate eforturile pentru a dezvolta relatii si a construi parteneriate cu tarile terte si cu organizatii internationale, regionale sau globale (potrivit art. 10 A, par. 1, alin. 2, T.U.E.-nou);

- desfasoara politici comune si actiuni, si actioneaza pentru asigurarea unui inalt nivel de cooperare in toate domeniile relatiilor internationale (potrivit art. 10 A, par. 2, T.U.E.-nou).

In cadrul actiunii externe Uniunea are competenta in:1. materie de P.E.S.C., :

► prin definirea orientarilor generale;►prin adoptarea deciziilor care definesc: actiunile care trebuie intreprinse de Uniune, pozitiile care trebuie luate de Uniune, modalitatile de punere in aplicare a acestor actiuni si decizii;►prin consolidarea cooperarii sistematice dintre statele membreprivind orientarea politicii acestora.

In domeniul P.E.S.C., Uniunea poate incheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizatii internationale (art. 24 T.U.E.- nou).

Parte integranta din P.E.S.C. este P.S.A.C. Pentru punerea in aplicare a P.S.A.C., statele membre pun la dispozitia Uniunii capacitati civile si militare pentru a contribui la obiectivele definite de Consiliu. In acest scop se infiinteaza Agentia Europeana de Aparare, sub autoritatea Consiliului (art. 28 A, alin. 3, par. 2).

2. in materie de politica comerciala comuna . In aceasta materie Uniunea negociaza si incheie acorduri cu una sau mai multe tari terte ori organizatii internationale, in conditiile art. 188 N, T.f.U.E (fost 300 T.C.E., modificat), astfel:

179 Potrivit art. 10 A, aceste principii sunt: democratia, statul de drept, universalitatea si indivizibilitateadrepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectarea demnitatii umane, principiile galitatii si solidaritatii, precum si respectarea principiilor Cartei Organizatiei Natiunilor Unite si a dreptului international.

68

►acorduri in domeniul comertului cu servicii si al aspectelor comerciale ale proprietatii intelectuale, precum si in cel al investitiilor directe (art. 188 C, alin. 4, par. 2);

►acorduri in domeniul comertului cu service culturale si audiovizuale, in cazul in care aceste acorduririsca sa aduca atingere diversitatii culturale si lincvistice a Uniunii (art. 188 C, alin. 4, par.3, pct. a);

►in domeniul comertului cu servicii sociale si de sanatate, in situatia in care aceste acorduri pot sa perturbe in mod grav organizarea acestor servicii la nivel national si sa aduca atingere raspunderii statelor membre pentru prestarea acestor servicii (art. 188, alin. 4, par.3, pct. b).180

3. in materia cooperarii pentru dezvoltare. Obiectivul principal al Uniunii in acest domeniu il reprezinta reducerea si, in cele din urma, eradicarea saraciei (art. 188 D, T. f. U. E.). Pentru realizarea acestui obiectiv Uniunea poate incheia cu tarile terte si cu organizatiile internationale competente orice acord util pentru realizarea obiectivelor acesteia (prevazute la art. 10 din T.U.E. si la art. 188 D, T.f.U.E). In acest sens Uniunea:

►desfasoara actiuni de cooperare economica, finanaciara si tehnica, inclusive de asistenta, in special in domeniul financiar, cu tari terte, altele decat tarile in curs de dezvoltare – fara a aduce atingere celorlalte dispozitii ale tratatelor, in special articolelor 188 D - 188G T.f.U.E. (188 H alin. 1, fost art. 181 A, modificat, T.C.E.).

►acorda asistenta si ajutor populatiei din tarile terte, victime ale unor catatstrofe naturale sau provocate de om, precum si sa le protejeze pentru a face fata nevoilor umanitare care apar in aceste situatii diferite. In acest sens actiunile Uniunii si ale statelor membre se completeaza si se sustin reciproc (art. 188 J, T.f.U.E.).

4. in domeniul masurilor restrictive adoptate de Consiliu; in cazul in care o decizie, adoptata in conformitate cu titlul V cap. 2 din T.U.E.-nou (,,Dispozitii speciale privind P.E.S.C.”), prevede intreruperea sau restrangerea, totala sau partiala, a relatiilor economice si financiare cu una sau mai multe tari terte, Consiliul (…) adopta masurile necesare, considerate ,,restrictive”; in aceleasi conditii, Consiliul poate adopta masuri restrictive impotriva unor persoane fizice sau juridice, grupuri sau entitati fara caracter statal (art. 188 K, T.f.U.E.).

180 Acorduirl internationale din domneiul transporturilor sunt reglementate de partea a treia ,,Politicile si actiunile interne ale Uniunii”, titlu V, art. 188 N.

69

5. in domeniul acordurilor internationale; Uniunea poate incheia incheia acorduri cu una sau mai multe tari terte sau organizatii internationale, in cazul in care se prevede astfel in tratate sau in cazul in care incheierea unui acord fie este necesara pentru realizarea, in cadrul politicilor Uniunii, a unuia dintre obiectivele stabilite prin tratate, fie este prevazuta printr-un act juridic obligatoriu al Uniunii, fie poate influenta normele comune ori poate modifica domeniul de aplicare a acestora (art. 188 L, alin. 1). Acordurile incheiate de Uniune sunt obligatorii pentru institutiile Uniunii si pentru statele membre (art. 188 L, alin. 2, T.f.U.E.).

6. in domeniul relatiilor Uniunii cu organizatiile internationale si cu tarile terte si delegatii ale Uniunii; Uniunea stabileste orice forma de cooperare utila cu organele Organizatiei Natiunilor Unite si cu institutiile sale specializate, cu Consiliul Europei, cu Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa si cu Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (art. 188 P, alin. 1, titlu VI, T.f.U.E.). Uniunea asigura, de asemenea, legaturile oportune cu alte organizatii internationale.

7. in domeniul punerii in aplicare a clauzei de solidaritate; Uniunea si statele sale membre actioneaza in comun, in spiritul solidaritatii, in cazul in care un stat membru face obiectul unui atac terorist, ori al unei catastrofe natuarle sau provocate de om (art. 188 R, titlu VII, T.f.U.E.).

→ Prin creearea functiei de Inalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe si politica de securitate181, ce va fi ocupata de una si aceeasi persoana –care indeplineste si functia de vicepresedinte al Comisiei Europene, actiunile externe vor fi mai bine coordonate, prin faptul unei reale reprezentari a Uniunii in relatiile cu state terte sau cu organizatii internationale - prerogativa a personalitatii juridice a Uniunii.

Politica dusa de Uniune in acest domeniu va trebui agreata in unanimitate de toate statele membre, in conditiile in care Inaltul reprezentant al acesteia va fi mai ,,proieminent” in actiunea sa pe scena internationala, decat ministri de externe ai statelor membre - considerate individual –desi nu se substituie acestora.

→ Se pun bazele unei veritabile politici de vecinatate a Uniunii, potrivit careia, ,,aceasta dezvolta relatii privilegiate cu tarile invecinate, in vederea stabilirii unui spatiu de prosperitate si de buna vecinatate, intemeiat pe valorile Uniunii (…). In acest sens, Uniunea poate incheia

181 Inaltul Reprezentant (...) este numit de Consiliul European, care hotaraste cu majoritate calificata, cu acordul presedintelui Comisiei, (art. 9 E, T.U.E. –nou).

70

acorduri speciale cu tarile in cauza, inclusiv (…) cu posibilitatea de a realiza actiuni in comun (art. 7 a, T.U.E. –nou).

→ Uniunea adera la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

6.4. Aderarea de noi state la Uniunea EuropeanaProiectul de integrare regionala prezentat in anul 1950 de catre Robert

Schuman s-a adresat ,,oricarui stat European”, desi la acesta au subscris initial decat sase state – fondatoare. Tratatele institutive, materializare a proiectului amintit – prin dispozitiile lor au prevazut si ele posibilitatea aderarii.

→ Tratatul de la Mastricht a inlocuit procedurile specifice de aderare – foarte putin diferite, de altfel182 - la fiecare dintre cele trei Comunitati (art. 98 CECO, art. 237 CEE, 205 Euratom) printr-o procedura unica de aderare la Uniunea Europeana care implica aderarea simultana la cele trei Comunitati.

Conform procedurilor originare de aderare la Comunitatile Europene, cele trei tratate prevedeau ca statele care doreau sa devina membre adresau, in acest sens, o cerere Consiliului, care era obligat sa solicite un aviz din partea Comisiei, inainte de pronuntarea sa in privinta aderarii.

→ Procedura unica de aderare la U. E. care este prevazuta in art. O din T.U.E. - devenit art. 49 T.U.E., care transpune la nivelul U.E. art. 237 CEE din redactarea provenita din Actul Unic European precizeaza:

- orice stat European care respecta principiile enuntate in art. 6 par. 1 si care doreste sa devina membru al U.E. poate solicita acest lucru adresand o cerere Consiliului;

- Consiliul se pronunta in unanimitate dupa consultarea Comisiei si dupa avizul conform al Parlamentului European, care se pronunta cu majoritate absoluta a voturilor membrilor sai;

- daca decizia este favorabila, conditiile si adaptarile pe care aceasta admitere le antreneaza in privinta Tratatelor pe care se intemeiaza Uniunea, fac obiectul unui acord intre statele membre si statul solicitant;

- acordul trebuie ratificat de catre toate statele contractante potrivit regulilor constitutionale din statele respective.

Cu toata simplificarea introdusa de TMs. instrumentele de aderare ale unui stat reprezinta un ansamblu complex de acte, cu un

182 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 23.

71

continut si cu natura juridica diverse183

→ Conditiile pe care un stat candidat trebuie sa le indeplineasca in vederea aderarii rezulta nu numai din Tratatele institutive- reglementate insa destul de putin - ci si din practica aderarii de noi state (in perioada 1969-1972 sau diferit dupa 1993) 184.

a. O prima conditie pentru aderare este indeplinirea criteriului teritorial, care rezulta chiar din art. 49 T.U.E si anume ,,orice stat European (…) poate solicita sa devina membru al Uniunii”. Prin urmare, potrivit Tratatelor de la Roma si de la Paris (fostul Tratat CECO) aderarea este rezervata numai ,,statelor europene”185.

b. A doua conditie denumita in doctrina de specialitate criteriul tehnic inseamna ca admiterea unui nou stat membru presupune fara indoiala o adaptare a tratatelor institutive, care nu deschide calea unor renegocieri fundamentale a acestora186. Criteriul se exprima in principiul acceptarii acquis-ului comunitar, care s-a desprins cu toata evidenta din prima largire a Comunitatilor. Aceasta conditie presupune si faptul ca:

- statele candidate trebuie sa accepte imediat tratatele si ansamblul actelor adoptate, in baza acestora, de catre institutiile comunitare;

183 De exemplu, JOCE, n. C.241 din 29 august 1994, care contine ,,Actele referitoare la aderarea regatului Norvegiei, republicii Austria, republicii Finlanda si regatului Suediei la Uniunea Europeana: - actele institutiilor comunitare, cu caracter intern al Uniunii: avizul Comisiei din 19 aprilie 1994, referitor la cererea de aderarela U.E. a republicii Austria, republicii Finlanda, regatului Suediei si regatului Norvegiei; rezolutiile legislative ale Parlamentului European din 4 mai 1994, cu privire la cererea statelor candidate; decizia Consiliului U.E. din 16 mai 1994, referitoare la admiterea regatului Norvegiei, republicii Austria, republicii Finlanda si regatului Suediei la Uniunea Europeana; acte cu cararcter international: Tratatul de aderare semnat la 42 iunie 1994 la Corfu, dintre 12 state membre si 4 state candidate, care trebuia ratificat; Actul referitor la conditiile de aderare si la adaptarile tratatelor, pe care se intemeiaza U.E., nesemnat, dar care face parte integranta a tratatelor; Actul final al Conferintei de aderare semnat la 24 iunie 1994 la Corfu de catre 16 state, insotit de 50 de declaratii; Procesul- verbal de semnare al Tratatului, semnat la Bruxelles din 26 iulie 1994, de catre Secretarul general al Consiliului U.E. si de catre Ministrul afacerilor german in numele presedintelui Conferintei, referitoare la aderare. La acestea adaugam ,,Decizia Consiliului U.E. din 1 ianuarie 1995 cu privire la adaptarea instrumentelor referitoare la aderarea noilor state membre ale U.E. (JOCE, n. L. din 1 ianuarie 1995), care cu privire la consecintele refuzului ratificarii regatului Norvegiei; A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 24.184 A se vedea, Cornelia Lefter, op. cit. p. 100.185 Criteriul prevazut in text a suscitat controverse legate de solicitarea si a altor state care nu sunt ,,europene”, de exemplu, tari din fosta Uniune Sovietica (Ucraina, Belarus etc.). Idem, p.100; Cererea inaintata de Maroc in 1985 a fost respinsa, iar Turcia care si-a depus candidatura in 1987, nu i s-a contestat caracterul de tara europeana; A se veadea, Ovidiu Tinca, op. cit. p. 49.186 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 24.

72

- statele candidate, in baza acquis-ului comunitar, sunt obligate sa adere simultan, inainte de 2002 la cele trei Comunitati(CE, EURATOM, CECO), iar dupa acest an la cele doua Comunitati (CE, EURATOM,).

- statelelor candidate, in conditiile Tratatului de la Mastricht, potrivit art. 49, li se impune aderarea globala la Uniunea Europeana, incluzand nu numai Comunitatile Europene ci si cele doua componente (piloni) interguvernamentale ale Uniunii (Politica externa si de securitate comuna – P.E.S.C. si Justitia si afacerile interne – J.A.I., devenit prin Tratatul de la Amsterdam, Cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala - C.P.J.).

c. A treia conditie cu privire la aderare vizeaza criteriul politic. In preambulul Tratatului CEE, statele fondatoare invita sa se alature eforturilor lor si alte popoare ale Europei ,,care impartasesc idealurile lor”, adica, ,,care sunt hotarate sa intareasca idealurile lor de aparare a pacii si libertatii”. Indeplinirea criteriului politic, din partea statului candidat, presupune existenta unei forme de stat democratice, in sensul unei organizari politice liberale. Aceasta conditie s-a conturat prin luarile de pozitii repetate ale institutiilor comunitare, ca si prin atitudinea fara echivoc a acestora fata de regimurile politice totalitare, vreme indelungata, din Grecia, Portugalia si Spania, mai inainte de aderarea lor la Comunitati, in perioada in care erau state candidate187.

d. A patra conditie referitoare la aderare este indeplinirea criteriului economic. Cum integrarea a avut initial drept obiectiv si camp de cuprindere sfera economica era si firesc sa fie inclus drept conditie de indeplinit pentru statele ce doresc sa adere la structurile comunitare.

Pentru statele care au aderat pana in anul 1990 (in cadrul primelor largiri) s-au prevazut perioade de tranzitie, in care statele trebuiau sa indeplineasca gradual cerintele de dezvoltare economica generala si sectoriala necesare integrarii lor pe piata comunitara188.

Dupa 1990 Comunitatile europene s-au confruntat cu numeroase cereri de aderare, venite din partea unor state, cu niveluri de dezvoltare diferite, motiv pentru care politica comunitara in privinta aderarii lor s-a reorientat potrivit noilor realitati.

→ Intr-o prima perioada Comunitatile Europene au incheiat cu statele candidate acorduri europene de asociere (potrivit

187 Idem, p.25188 A se vedea, Cornelia Lefter, op. cit. p. 102.

73

art. 238 T. CE, si art. 206 T. EURATOM), ca etapa pregatitoare pentru aderare189, iar ca urmare a trecerii tarilor din Europa centrala si de est la economia de piata si statul de drept, Comunitatile europene si statele membre au incheiat acorduri de asociere de tip nou cu Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Romania si Bulgaria190. Aceste ,,acorduri europene” care pun in evidenta apropierea geografica dintre ele dintre statele respective, ca si o interdependenta sporita in domeniile: economic, social financiar, cultural si politic, reprezinta un instrument juridic important al constructiei europene si al recompunerii spatiului european191. Ele sunt instrumente juridice multilaterale, incheiate pe de o parte, intre Comunitatile Europene (reprezentate de Cinsiliu U.E.) si statul candidat, si pe de alta parte, intre acesta si fiecare stat membru al U.E. Astfel, Acordul european instituind o asociere intre Romania pe de o parte, si Comunitatile europene pe de alta parte, intrat in vigoare la 1 februarie 1995192, recunoaste in preambul, ca obiectivul final al Romaniei este sa devina membru al Uniunii, iar aceasta asociere va sprijini Romania sa realizeze obiectivul integrarii – obiectiv realizat la 1 ianuarie 2007193.

189 Primul acord de asociere s-a incheiat cu Grecia la 9 iulie 1961 si a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1962.190 A se vedea, M Marescau, Les accords européens; analyse générale, Revue du Marché commun et de l’Union européenne, 364/1993, p. 507-515. Pentru relatiile Comunitatilor europene cu tarile din Europa centrala si de est, pana la incheierea acordurilor de asociere, a se vedea, J. C. Gautron, Les relations Communautés Europe de l’Est, Paris, Economica, 1991; citat de Roxana Munteanu, op. cit. p. 319.191 A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 319.192 Acordul de asociere a fost ratificat de Romania prin Legea nr. 20 din 6 aprilie 1993, M.O., I, nr. 73, din 12 aprilie 1993193 Acordul European incheiat de Romania prevede in art.1 urmatoarele obiective ale asocierii: -sa asigure un cadru adecvat pentru dialogul politic intre parti, care sa permita dezvoltarea unor legaturi politice stranse; - sa promoveze dezvoltarea comertului, precum si relatii economice armonioase intre parti, sprijinind dezvoltarea economica a Romaniei;- sa asigure o baza pentru cooperarea economica, sociala, finanaciara si culturala; - sa sprijne eforturile Romaniei de dezvoltare a economiei, de desavarsire a tranzitiei intr-o economie de piata si de consolidare a democratie; - sa stabileasca institutii adecvate pentru a face o asociere efectiva; - sa asigure un cadru pentru integrarea graduala a romaniei in Comunitati. Pentru a facilita dialogul politic si de specialitate dintre U.E. si statul candidat, pentru Romania au fost create organe commune in acest sens, si anume: Consiliul de asociere (organ politic care se reauneste la nivel ministerial si are drept sarcina supervizarea aplicarii acordului si promovarea dialogului politic), Comitetul de asociere (alcatuit din trei inalti functionari insarcinati sa asisteConsiliul de asocieresi sa asigure continuitatea desfasurarii reuniunilor acestuia), Comitetul Parlamentar mixt de Asociere (ce are drept atributie insituirea si mentinerea dialogului dintre reprezentantii parlamentului tarii associate si P.E., subcomitete tehnice (multidisciplinare, formate din experti). A se vedea, Cornelia Lefter, op. cit. p. 102-103.

74

→ O alta etapa a procesului de pregatire a statelor candidate la U.E. este initiata de Consiliul European de la Copenhaga, din 1993 (21-22 iunie), care a stabilit un set de criterii de indeplinit pentru statele respective, - denumite criteriile de la Copenhaga194. Astfel, statele trebuie:

- sa aiba institutii stabile care sa garanteze democratia, statul de drept, drepturile omului si respectarea minoritatilor (criteriu politic);

- sa dispuna de o economie de Piata functionala in masura sa faca fata presiunilor concurentiale de pe Piata U.E. (criteriu economic); - sa aiba capacitatea de a-si asuma obligatiile ce decurg din calitatea de membru al Uniunii, inclusiv prin subscrierea la obiectivele Uniunii Economice si Monetare si transpunerea acquis-ului comunitar.

In cadrul Consiliului European de la Copenhaga, sefii de stat si de guvern au declarat in mod solemn ca ,,respectarea si mentinerea democratiei reprezentative a drepturilor omului in fiecare din statele membre constituie elemnte esentiale ale apartenentei la Comunitati”.

Reuniunea de la Copenhaga a introdus si un statut nou pentru tarile candidate la procesul de integrare europeana, care consacrand un tip de relatii speciale intre Uniune si statele respective, de la data reuniunii aparand in toate documentele oficiale denumirea de ,,tari asociate”. Aceste state au beneficiat de untratatment privilegiat in raporturile cu Uniunea, constand in suport financiar direct si facilitati economice si comerciale. Durata acordarii acestui sprijin a depins de indeplinirea criteriilor prezentate mai sus.

→ Consiliul european de la Essen (Germania) din 9- 10 decembrie 1994 adopta prima strategie de preaderare (pregatire) a tarilor din Europa centrala si de Est pentru aderarea lor la U.E., pentru ca in anul urmator (in 15- 16 decembrie) la Consiliul European de la Madrid sa se introduca cel de-al patrulea criteriu referitor la capacitatea administratiei tarilor candidate de a gesiona calitatea de membru al Uniunii Europene.

→ In iunie 1995 Comisia Europeana a adoptat ,,Cartea alba de pregatire tarilor asociate in vederea integrarii lor in Piata interna a U.E.”.

→ In anul 1997 Comisia Europeana a publicat ,,Agenda 2000” document care propune o strategie de preaderare, cuprinzand o noua

194 A se vedea, Ion Jinga, Andrei Popescu, Integrarea Europeana. Dictionar de termeni comunitari, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p. 39. si, Cornelia Lefter, op. cit. p. 101-102.

75

abordare a problematicii si noi instrumente de realizare a sarcinilor ce decurg din implementarea programelor corespunzatoare. Principalul aspect al reformei politicii de preaderare se refera la faptul ca sprijinul Uniunii Europene pentru aderare este orientat spre toate formele de ajutor financiar, punandu-se in aplicare asa – numitele parteneriate pentru aderare, elaborate in urma negocierilor purtate cu fiecare stat candidat. Parteneriatele195 au reprezentat programe multianuale care vizau finantarea de investitii prioritare, ajutoare pentru agricutura si interventii structurale, cresterea economica generala, respectarea democratiei, cooperarea culturala si armonizarea legislatiei. Pentru fiecare tara candidata in parte a existat un asemenea parteneriat, complementar unui Program National de Adoptare a Acquis-ului comunitar (PNAA)

Strategia de preaderare s-a intemeiat, de asemenea si pe acorduri bilaterale europene incheiate cu tarile candidate196, care au stabilit prioritatile pentru fiecare stat candidat, in vederea indeplinirii criteriilor economice si politice inclusiv pentru resursele financiare necesare implementarii prioritatilor identificate. Instrumentele financiare ale strategiei de preaderare s-au materializat in ajutoare comunitare de preaderare, de exemplu fondurile derulate prin programele PHARE (din anul 2001 acest program s-a concentrate cu prioritate asupra problemelor consolidarii cadrului institutional in vederea aderarii), ISPA (pentru investitii in domeniile, transporturi si mediul inconjurator), SAPARD (pentru agricultura si dezvoltare rurala)

Prin Tratatul de la Amsterdam principiile pe care se intemeiaza Uniunea Europeana (principiile libertatii, ale democratiei, ale respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale ca si ale statului de drept) sunt prevazute in art. 6 § 1 T.U.E. si devin o conditie formala de aderare prevazuta expres in art. 49 T.U.E (fost O T.U.E).6. 5. Apartenenta la Uniunea Europeana

→ In prezent, tratatele comunitare nu prevad ca statele ce compun Comunitatile sa-si piarda calitatea de membre ale acestora. Tratatele ,,tac”197 in privinta dreptului unui stat membru de a se retrage

195 Parteneriatul de Aderare Romania- Uniunea Europeana a fost semnat la 6 decembrie 1999, in baza Deciziei Consiliului nr. 261 din 30 martie 1998, care a stabilit principiile, prioritatile, obiectivele immediate si conditiile Parteneriatului de Aderare. Finantarea acestora este reglementata prin Memorandumul de finantare negociat in anul 2000.196 Aceste acorduri s-au incheiat ca urmare a Reglementarii Consiliului nr 622 din martie 1998 a Consiliului.197 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 25.

76

sau a posibilitatii de a fi exclus. Urmarea faptului ca un stat membru nu poate denunta unilateral tratatele, coroborata cu durata nelimitata a acestor tratate (C.E. si EURATOM) semnifica apartenenta definitiva la Comunitati. Aceasta concluzie se explica prin chiar obiectivul tratatelor, acela ca, integrarea regionala care implica in mod necesar angajarea statelor in aceasta actiune se face intr-o maniera ireversibila si intuitu personae. Prin aceste particularitati constructia comunitara se apropie se propie din ce in ce mai mult de caracteristicile specifice lae unui stat federal198.

Interdictia juridica pentru un stat membru de a nu se retrage in mod unilateral din Comunitati nu trebuie absolutizata. In primul rand pentru ca, desi nu se retrage in mod unilateral un stat poate impidica functionarea Comunitatilor, practicand ceea ce se numeste ,,politica scaunului gol” , adica de a refuza sa participe la lucrarile institutiilor comunitare, paralizand astfel activitatea acestora. O astfel de politica a fost practicata de Franta aproape 6 luni, in perioada iunie 1965 – februarie 1966, prin faptul ca nu a fost de accord cu abandonarea regulii unanimitatii in favoarea adoptarii regulii majoritatii in adoptarea deciziilor in cadrul Consiliului199.

In al doilea rand, s-a pornit de la considerentul ca, daca intr-o federatie separarea unui stat este de neconceput, a fortiori este de neconceput si in cazul Comunitatilor200, iar sistemul comunitar este suficient de suplu pentru a permite chiar ,,renegocierea” cu un stat, Este cazul actiunii deliberate a partidului laburist din Marea Britanie care in 1974 in Piata comuna a determinat in mod deliberat aceasta atitudine a Comunitatilor.

O situatie speciala a existat in privinta Groenlandei, care la 1 februarie 1985 a incetat sa mai faca parte din Comunitati carora le-a apartinut de la 1 ianuarie 1973, ca parte a Regatului Danemarcei (ca provincie daneza). Prin Actul sau de Reglementare din 1979 (Home Rule Act) Groenlanda s-a bucurat de un statut special in Regat, guvernul sau avand competente independente, in domeniul pescuitului, agriculturii si cresterii animalelor.

Dupa dobandirea independentei sale nationale (1979) in 1982 locuitorii Groenlandei au hotarat prin referendum iesirea din Comunitati. Aceasta atitudine a fost determinata de localizarea

198 Idem.199 A se vedea, Brandusa Stefanescu, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, Editura Academiei, Bucuresti, 1979, p. 26.200 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 25.

77

geografica izolata, in raport de celelalte state membre, de conditiile climatice, de particularitatile culturale ale populatiilor sale neeuropene, care au condus la cautarea de noi relatii si aranjamente, de natura externa201. Prevederile Tratatului CEE aplicabile tarilor si teritoriilor de peste mari au constituit un cadru adecvat pentru aceste relatii, cu toate ca au fost necesare o serie de prevederi aditionale202.→ Prin Tratatul de la Lisabona orice stat membru poate hotari, in conformitate cu normele sale constitutionale, sa se retraga din Uniune. Retragerea presupune urmatoarea procedura:

- statul membru care hotaraste sa se retraga notifica intentia sa Consiliului European;

- in baza orientarilor Consiliului European, Uniunea negociaza cu statul respective un acord care stabileste conditiile de retragere, tinand seama de cadrul viitoarelor sale relatii cu Uniunea. Acordul se negociaza potrivit art. 188N alin. 3 din T.f.U.E.

- acordul se incheie de catre Consiliu in numele Uniunii, care hotaraste cu majoritate calficata, dupa aprobarea Parlamentului European.

Tratatul inceteaza sa-si produca efectele (sa se mai aplice) asupra statului in cauza de la data intrarii in vigoare a acordului de retragere sau, in absenta unui astfel de accord, dupa doi ani de la notificarea intentiei de retragere facuta de statul respective Consiliului European, cu o execeptie. Consiliul European, in accord cu statul membru , in cauza, hotaraste in unanimitate sa prorogue acest termen.

Membrul care reprezinta in cadrul Consiliului European si al Consiliului statul membru care se retrage nu participa nici la dezbaterile si nici la adoptarea deciziilor Consiliului European si ale Consiliului care privesc satatul in cauza.

Retragerea statului membru din Uniune nu este definitiva, deoarece T.U.E.-nou, prevede posibilitatea pentru acesta, in caul in care se hotaraste, sa depuna o noua cerere de aderare, in conformitate cu procedura prevazuta de art. 49 (T.U.E.-nou).6. 6. Statutul de membru al Uniunii Europene.

201 A se vedea, Pierre Mathijsen, op. cit. p. 18.202 A se vedea, opinia Comisiei asupra statutului Groenlandei (1983, EC Bull. 1-13) si textul tratatului amendat prin diferite regulamente ale Consiliului (JOCE, n. 29/1din 1 februarie 1985); A se vedea in acest sens, Pierre Mathijsen, op. cit. p. 18.

78

In prezent, Tratatele comunitare consacra statutul de membru, pur si simplu (n. a.), in principiu, titular de drepturi si obligatii, contrar anumitor organizatii internationale (UNESCO, OMS…), care admit membrii cu drepturi depline si membrii cu drepturi restranse203.

O situatie aparte pentru aceste Comunitati, si care le consacra particularitatea este acordarea unui “regim special de asociere,, unor state, potrivit art. 182 CE. Astfel, statele membre convin sa asocieze la Comunitati tarile si teritoriile neeuropene204 care intretin relatii speciale cu Danemarca, Franta, Olanda si Marea Britanie. Aceste relatii nu s-au stabilit in baza unei veritabile asocieri care sa antreneze o participare efectiva la institutiile comunitare, ci este mai mult o modalitate speciala de extindere teritoriala a tratatelor205. Scopul asocierii este promovarea dezvoltarii economice si sociale a tirilor si teritoriilor si stabilirea unor relatii economice stranse intre ele si Comunitati in ansamblul lor.

Acorduri de asociere sunt prevazute in art. 310 CE (fost 238) si art. 206 EURATOM. Potrivit acestor texte Comunitatile pot incheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizatii internationale, creand o asociere caracterizata prin drepturi si obligatii reciproce, actiuni in comun si proceduri speciale206. Jurisprudenta Curtii de Justitie a dat o definitie larga acordului de asociere, ca find un acord creand legaturi speciale si privilegiate cu un stat tert care trebuie, cel putin partial, sa participle la regimul comuniatar. Un asemenea accord poate comporta angajamente fata de statele terte in toate domeniile acoperite de tratat207.

S-au incheiat acorduri de asociere ce au avut in vedere si instaurarea progresiva a unei uniuni vamale cu Comunitatile, de exemplu, acordurile de asociere cu Cipru si Malta208

De asemenea, au fost incheiate acorduri de asociere, ca o etapa pregatitoare pentru aderare la Comunitati (de exemplu, acordul cu Grecia), sau, au fost incheiate ca acorduri de asociere de tip nou, ca urmare a trecerii tarilor din Europa centrala si de est la economia de

203 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 25.204 Aceste ,,tari si teritorii”, numite astfele de Tratatul CE, sunt enumerate in anexa II din Tratatul CE.205 Idem.206 A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 319207 CJCE, 12/86, Demirel, 30. 09. 1987; In speta este vorba de acordul de asociere cu Turcia. A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 318.208 Acorduri de asociere intemeiate pe art. 238 C.E. cuprinzand un ajutor financiar au mai fost incheiate cu unele state din bazinul mediteranean – Algeria, Tunis, Maroc, Egipt, Iordania, Siria (a se vedea, JOCE, n. L. 337 din 29 noiembrie 1982)

79

piata (este cazul acordurilor cu Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Romania si Bulgaria).→ Tratatul de la Lisabona………………..vezi art310 Tf.U.E.

CAPITOLUL III.Definita, specificul si principiile dreptului uniunii

Sectiunea. 1 Definitia si specificul dreptului uniunii

1. Definitia. Dreptul uniunii reprezinta totalitatea normelor juridice, care au, in principiu, caracter de prioritate, de efect direct si de aplicabilitate directa, si care reglementeaza conduita statelor membre, a persoanelor fizice si juridice din statele membre, a institutiilor Uniunii Europene si a Uniunii insasi.

→ Normele dreptului uniunii Stricto sensu, normele dreptului uniunii, sunt cuprinse in209:

Tratatele institutive ale Comunitatilor Europene, in conventiile si protocoalele anexate lor, in tratatele comunitare subsecvente, in actele de aderare ale noilor state membre (denumite drept comunitar primar sau originar), precum si in regulile continute in actele adoptate de institutiile comunitare210 (denumite drept comunitar derivat211)

Lato sensu, normele juridice comunitare cuprind, alaturi de cele prevazute mai sus, si regulile nescrise aplicabile in ordinea juridica comunitara, si anume: principiile generale de drept comune sistemelor de drept ale statelor membre, jurisprudenta Curtii de Justitie, regulile care-si au temeiul juridic in relatiile externe ale Comunitatilor, in actele conventionale incheiate de statele membre in aplicarea tratatelor212.

Tratatele institutive ale Comunitatlor Europene se disting de tratatele internationale clasice prin urmatoarele213:

- au creat institutii independente214 de autoritatile publice nationale si le-au inzestrat cu drepturi suverane in domeniile legislativ, administrativ si judiciar, drepturi care le-au fost transferate de la statele membre;

209 A se vedea, Cornelia Lefter si bibliografia citata acolo.210 A se vedea , Capitolul ,, Institutiile comunitare,,211 A se vedea, Capitolul ,,Izvoarele dreptului comunitar,,212 A se vedea, Cornelia Lefter, op. cit. p. 47.213 A se vedea, Pierre Mathijsen, op. cit. p.43.214 Potrivit art. 7 din Tratatul C.E., sarcinile incredintate Comunitatii sunt realizate de: un Parlament European, un Consiliu, o Comisie, o Curte de Justitie, o Curte de Conturi.

80

- stabilesc principiile de baza care fie sunt puse in aplicare chiar de catre tratate, fie sunt implementate prin actele legislative ale institutiilor;

- formeaza un set de reguli care, in principiu, impun in mod direct, fara interferente sau interventii, obligatii, si care dau nastere la drepturi pentru statele membre si pentru persoane fizice si juridice din cadrul Comunitatilor.

→ Caracteristicile sau principiile normelor dreptului uniunii de a fi proritare, cu efect direct, si cu aplicabilitate directa, le vom analiza intr-un capitol ulterior

→ Destinatarii normelor dreptului uniuniiTratatele comunitare desi au inceput ca tratate internationale au

devenit ,,o Carta constitutionala,, a Comunitatilor215, stabilind o ordine juridica specifica, lucru confirmat de catre Curtea de Justitie: prin creearea unei Comunitati pe termen nelimitat, avand propriile institutii, propria personalitate, propriile capacitati juridice si de reprezentare pe plan international, si - in mod particular – puteri reale izvorate din limitarea suveranitatii sau din transferul de putere de la state catre Comunitate, statele membre si-au limitat propriile drepturi suverane intr-un numar de domenii si au creat un corp legislativ, obligatoriu pentru cetatenii lor si pentru ele insele216 .

Din jurisprudenta Curtii de Justitie rezulta ca destinatarii normelor de drept comunitar, pe care ii vom numi si subiecte ale acestei ramuri de de drept sunt ,,statele membre,, , cetatenii217,, si ,,comunitatile,, (,,ele insele” dupa cum precizeaza hotarirea CJCE)

Acestor subiecte li se impune o conduita specifica ,,intr-o ordine juridica diferita, ale carei prevederi nu apartin nici dreptului international si nici dreptului statelor membre,,218

2. Specificul dreptului UniuniiIntemeiat pe tratate incheiate intre state suverane, dreptul

Uniunii, din punct de vedere formal, apartine dreptului international public219. Drept urmare, normele juridice ale dreptului uniunii au luat nastere prin vointa suverana a statelor membre, exprimata prin tratate, care au acceptat sa renunte la o parte din suveranitatea lor si sa se

215 CJCE, 294/83, Parti ecologiste Les Verts c. Parlement européen, Rec.1339. In speta se are in vedere Tratatul C.E.216 CJCE, 6/64, Costa v. Enel, 1964, E.C.R., 585 la 593217 Avem in vedere nu numai presoanele fizice si si persoanele juridice218 CMLR, Rev. 1967, 483 (Curtea Suprema Administrativa Germana).219 A se vedea, Cornelia Lefter, op. cit. p. 49.

81

supuna deciziilor unor institutii supranationle, create de ele. Ulterior, aceste istitutii suprastatale au creat la randul lor norme de drept al uniunii, aplicabile la nivelul intregului spatiu comunitar.

Dreptul uniunii se diferentiaza de dreptul international public prin urmatoarele:

- este un drept intern al statelor membre. Tratatele comunitare (dreptul primar) si actele institutiilor (dreptul derivat) fac parte din ordinea juridica a statelor membre, avand caracter prioritar fata de normele intrne, nationale. Normele comunitare, in principiu, devin parte a dreptului national fara a fi necesara receptarea lor prin acte normative interne220. Aceasta se realizeaza prin ceea ce este specific ordinii juridice comunitare, si anume faptul ca dezvolta un proces de integrare, in timp ce ordinea juridica internationala se intemeiaza in principal pe ideea de cooperare221. De altfel, C.J.C.E. a subliniat ca Tratatul C.E., spre deosebire de tratatele internationale clasice, a instituit o ordine juridica proprie, integrata in sistemul juridic al statelor membre, din momentul in care acesta intra in vigoare si se aplica de catre organele lor de jurisdictie222.

Intr-o alta hotarare Curtea a subliniat ca ,,Tratatul (C.E.E.) stabilind o piata comuna si armonizand progresiv politicile economice ale statelor membre, a urmarit sa uneasca pietele nationale intr-o singura piata, care sa aiba caracteristicile unei piete interne223. ,,Piata interna,, care este o parte a pietei comune si este definita de Tratat ca ,,o zona fara frontiere in care este asigurata libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului,,224nu poate fi reglementata decit de un drept intern, comun al statelor membre. Iata de ce se poate vorbi, fara a limita argumentele, ca dreptul comunitar este un drept intern a unei comunitati de state;

- subiectele dreptului international public sunt statele, in timp ce subiectele dreptului uniunii sunt statele membre, persoanele fizice/juridice, si chiar institutiile comunitare;

- in dreptul international public izvorul dispozitiilor sale sunt tratatele care exprima vointa suverana a statelor semnatare. In dreptul uniunii pe langa dispozitiile cuprinse in tratate care reprezinta sursa primara a acestui drept, institutiile - create prin tratatele

220A se vedea, Dacian Cosmin Dragos, Uniunea Europeana. Institutii. Mecanisme., Editura C.H.Beck, Ed.a 3-a, Bucuresti, 2007, p.96.221 A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 268-270222 C.J.C.E., 6/64, Costa v. Enel, 1964, E.C.R.,585 la 593223C.J.C.E., 270/80, Pludor Ltd. S.a. c. Harlequin Record Schops Ltd. 224Art. 14 (2) C.E.

82

comunitare -exercita drepturi suverane provenite de la statele membre, adoptand legislatie in mod autonom, insa in limitele prevazute de tratatele comunitare225;

- curtea internationala de Justitie de la Haga, organ judiciar principal al O.N.U., este competenta sa solutioneze, in principiu, numai litigiile dintre state, competenta ei obligatorie fiind exceptionala226.Curtea de Justitie este o jurisdictie interna227 a unei comunitati de state, angajata intr-un proces de integrare, fiind investita nu numai cu garantarea respectarii dreptului uniunii, dar si cu garantarea unitatii de aplicare a acestuia228. Curtea de Justitie este o jurisdictie interna a Uniunii, dupa modelul jurisdictiilor statale – prin persoana justitiabililor, prin natura litigiilor care ii sunt supuse spre solutionare si prin procedura dupa care statueaza229;

3. Principiile dreptului uniunii3. 1. Ordinea juridica a uniunii

→ Ordinea juridica reprezinta un ansamblu organizat si structurat de norme juridice care are propriile izvoare, propriile organe si proceduri apte sa adopte acte, sa le interpreteaza, sa constate si sa sanctioneze, daca e cazul, incalcarea acestora230.

→ Ordinea juridica interna sau nationala, este in vigoare in interiorul unei colectivitati statale; cunoaste o centralizare aproape completa de functii prin care se creeaza si se aplica dreptul; are ca principale izvoare, constitutia si legea, inclusiv actele unilaterale ce provin de la puterile publice nationale, puse in aplicare de catre organele guvernamentale si sanctionate de instantele judecatoresti.

225 C.J.C.E., 6/64, Costa v. Enel, 1964, E.C.R.,585 la 593; A se vedea, P. Moreau Defarges, Les Institutions européennes, ed. Armand Colin, Paris, 2002, versiune tradusa in limba romana - Ed Armacord, Timisoara, 2002, p.63.226 A se vedea, Alexandru Bolintineanu, Adrian Nastase, Bogdan Aurescu, Drept international contemporan, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000.227 A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 241

228 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, Droit Communautaire general, 8 Ed., Dalloz, 2001, p. 207-212; A se vedea si Decizia Comisiei europene a drepturilor omului din 19 ianuarie 1989 cu privire la calitatea de jurisdictie interna a Curtii de Justitie de la Luxemburg raportata la art.26 din Conventia Europeana a drepturilor omului, in Annuaire francais du droit international, 1988, p.383, A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 241.

229 A se vedea, L. Cartou, L’Union européenne, Traités de Paris – Rome – Maastricht, Paris, Dalloz, 1996, p.164-165………………………..230 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p.131

83

→ Ordinea juridica de drept international reprezinta un ansamblu de norme juridice, scrise sau nescrise, create in principal de catre state in relatiile pe care le stabilesc in acest scop; se caracterizeaza printr-o descentralizare accentuata de functii prin care se lasa statelor controlul direct asupra - asupra organizarii, asupra sanctiunilor (……………..Vezi Aurescu → Ordinea juridica a uniunii reprezinta un sistem organizat de norme juridice diversificate si ierarhizate, dotat cu organe si proceduri apte de a le emite, a le interpreta, a constata si sanctiona incalcarea lor.

Transferul de suveranitate realizat de catre statele membre organelor/institutiilor comunitare, in scopul instituirii, initial a Comunitatilor Europene, si ulterior, a Uniunii Europene este considerat a avea natura ireversibila231. In vederea respectarii principiului egalitatii de tratament, prin raportare la statele membre, pe ansamblu Comunitatilor exista o echitabila repartizare a drepturilor si indatoririlor, si o corecta si uniforma aplicare a actelor comunitare.

Pentru aceasta noua ordine juridica ce constituie fundamentul Comunitatilor si al Uniunii trebuie sa se impuna pe langa sau in cadrul ordinii juridice nationale din fiecare stat membru232. Literatura juridica a evocat in acest sens doua caractere aparent in contrast ale ordinii juridicea uniunii233:

1) este o ordine juridica de sine statatoare, autonoma, independenta de diversele sisteme juridice nationale, care presupune:

a. autonomia izvoarelor dreptului uniunii;b. autonomia notiunilor de drept al uniunii, in sensul ca acestea

nu depind de calificarile recunoscute prin dreptul national; c. autonomia reglementarilor jurisdictionale ale litigiilor prin

prin implicarea organelor de jurisdictie ale uniunii, care au competente de atributie;

d. autonomia normelor uniunii care nu pot fi lipsite de eficacitate prin reguli de drept intern al statelor membre.

2) este o ordine juridica integrata in sistemul juridic din statele membre, care priveste urmatoarele aspecte:

231 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.65; P.J. Kapiteyn, P. Ver Loren van Themat, Introduction to the law of the European Communities, Ed. by L.W. Grmley, Kluwer- Deventer, 1990, p.40232 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.66.233 A se vedea, J.- C. Gautron. op. cit.p.204, si O. Manolache, op. cit. p.66.

84

a. subiectele de drept ale uniunii; acestea fiind, dupa cum am aratat, nu numai statele ci si persoanele (fizice/juridice);

b. organele nationale, inclusiv instantele nationale (de toate gradele) care aplica regulile dreptulu iuniunii; acestea trebuie sa aplice dreptul uniunii identic, in timp si in spatiu, fara sa contrazica unitatea si uniformitatea regulilor uniunii.

3.2. Ordinea juridica interna si ordinea juridica de drept international

In privinta raporturilor dintre dreptul national si dreptul international spublic au fost evocate de trei teorii234.

→ Primele doua teorii, denumite dualiste, considera dreptul international si dreptul national ca fiind doua ordini juridice separate, independente, cu aceeasi forta juridica, ceea ce determina imposibilitatea aparitiei de conflicte intre ele. Pentru a se putea aplica in dreptul intern, norma de drept international trebuie transformata intr-o norma internacare poate fi astfel modificata sau abrogata de o norma interna ulterioara235. Aceasta teorie nu este insa preluata in practica generala statelor.236

→ Doctrina monista, in ansamblu ei, este construita pe ideea ca dreptul international si cel intern formeaza o singura ordine juridica, un sistem unic ale carui norme cunosc o anumita ierarhizare237.

Aceasta teorie are doua variante, cea a primatului dreptului intern, si cea a primatului dreptului international238. Pentru ambele variante normele de drept international, in aplicarea lor, nu sunt asimilate cu legile interne, nefiind necesar un proces de transformare prin masuri legislative nationale.239 De asemenea, constitutiile diverselor state contin prevederi referitoare la locul pe care il au normele de drept international in ordinea juridica interna si raportul acestora cu normele de drept intern. Astfel, in constitutiile Republicii

234 A se vedea, P. Ver Loren van Themat, .......... p.1427, 1435-1437; si H. G. Schermers, D. Waelbroeck, Judicial, D. Waelbroeck, Judicial protectionin the European Communities, 5-th ed., Kluwer Law and Taxation Publishers, Deventer- Boston, 1992, p.79235 A se vedea, Alexandru Bolintineanu, Adrian Nastase, Bogdan Aurescu, op. cit. p.16; si Gr. Geamanu, Drept international public, vol.II, E.D.P., Bucuresti, 1983, p.79236 A se vedea, pentru detalii in acest sens, O. Manolache, op. cit. p.68.237 A se vedea, Alexandru Bolintineanu, Adrian Nastase, Bogdan Aurescu, op. cit. p.16;238 A se vedea, pentru detalii, in privinta variantelor doctrinei moniste, Gr. Geamanu, op. cit. p. 78-79.239 A se vedea, pentru detalii in acest sens, O. Manolache, op. cit. p.68.

85

Federale Germane, din 1949, a Frantei, din 1958, se stipuleaza la modul general, suprematia dreptului international asupra celui intern. Reguli asemanatoare se gasesc in Constitutiile Greciei si Spaniei, in privinta tratatelor din domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale, sau Constitutia Olandei care prevede ca ,,legile in vigoare nu vor fi aplicate daca aceasta aplicare este in conflict cu prevederile tratatului…sau cu rezolutiile organizatiilor internationale. In acelasi spirit Constitutia Romaniei in art.11 prevede ca ,,Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna – credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte (alin.1). Tratatele ratificate de Parlament potrivit legii, fac parte din dreptul intern (alin. 2). In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei.

,,Jurisprudenta internationala si, din ce in ce mai frecvent, jurisprudenta interna, ca si practca diplomatica, au confirmat principiul conform caruia dreptul international nu poate exista fara ca primatul sau in raport cu ordinea juridica nationala sa nbu fie recunoscut,,240

3. 3. Prioritatea / suprematia dreptului uniuniiDreptul uniunii are o forta specifica de a se impune ca drept

comun, propriu, tuturor statelor membre241.Acest drept nu numai ca se insereaza in ordinea interna a

statelor membre, ci poseda o aptitudine generala de a completapatrimoniul juridic al particularilor - drepturile subiective si/sau obligatii, atat in raporturile cu alti particulari cat si in relatiile cu statul. Aceste drepturi se nasc nu numai cand ele sunt expres acordate de Tratat, 242dar si in temeiul obligatiilor pe care Tratatul le impune intr-un mod clar definit persoanelor precum si statelor membre si institutiilor Comunitatiilor.

Cu toate acestea, in dreptul uniunii, respectiv, in tratatele institutive ale acesteia nu exista nici o prevedere expresa care sa

240 A se vedea, Alexandru Bolintineanu, Adrian Nastase, Bogdan Aurescu, op. cit. p.18;241 A se vedea, Stefan Munteanu, Integrarea europeana. O perspectiva juridico-filozofica, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2006, p.101242 C. 28/67, Firma Molkerey Zentrale Westfalen Lippe GmbH c. Hauptzollant Padeborn, hot. Prelim. Din 3 aprilie 1968, in ECR,1968, 143-152 si, in acelasi sens, C.26/62, N.V.Algemene Transport – en Expeditie Onderneming van Gend and Loos c. Nederland Administratie der belastingen, hot. prelim. din 5. 02. 1963, CML, Rep., 1963, 129-130. A se vedea si D.Simon, Le système juridique communautaire, p.36-37.

86

reglementeze problema incorporarii sale in ordinea juridica nationala a statelor membre. Numai art. 249 alin. 2 C.E. prevede referitor la regulamente ca sunt obligatorii in toate elementele lor ,,si direct aplicabile in toate statele membre,,. Aceste acte comunitare trebuie aplicate ca atare de institutiile nationale, nefiind necesara transformarea lor in drept national prin masuri legislative interne.

Suprematia sau prioritatea dreptului comunitar a fost consacrata implicit prin tratatele institutive – care, prin contrast cu tratatele internationale obisnuite - au creat o ordine juridica proprie, integrata in sistemul juridic al statelor membre, din momentul in care tratatul intra in vigoare si pe care organele lor de jurisdictie sunt obligate sa o aplice. Se poate afirma ca, in dreptul uniunii, monismul decurge din chiar natura Uniunii Europene243. In spiritul doctrinei, moniste, s-a pronuntat si Curtea de Justitie in diversele sale hotariri 244.

Astfel, prin Hotararea Costa/ Enel Curtea a creat pe cale de interpretare doctrina prioritatii dreptului uniunii:

- ,,Prin crearea unei Comunitati(in prezent Uniune) de durata nelimitata, avand propriile ale institutii, propria sa personalitate, propria sa capacitate juridica sin propria capacitate de reprezentare pe plan international si, cu deosebire, puteri reale provenind dintr-o limitare de suveranitate ori dintr-un transfer de puteri de la state la comunitate, statele membre si-au limitat drepturile lor suverane, desi in domenii limitate, si astfel nu creat un sistem de legi care obliga pe nationalii lor, cat si pe le insele.

- Integrarea in dreptul fiecarei tari membre a dispozitiilor care provin din sursa comunitara, si mai general din termenii si spiritual tratatului, au drept corolar imposibilitatea pentru state de a face sa prevaleze, impotriva unei ordini juridice acceptate de catre acestea pe baza de reciprocitate, o masura unilaterala ulterioara, care nu ar putea astfel sa-i fie opozabila.

In sprijinul caracterului prioritar al dreptului comunitar Curtea de Justitie a invocat si alte argumente245 :

- principiul nediscriminarii:,, Forta executorie (obligatorie) a dreptului comunitar cu privire la legile interne ulterioare nu poate diferi de la un stat la altul fara sa pericliteze realizarea obiectivelor tratatului avute in vedere la articolul 10 alineat 2, sau fara a da nastere

243 A se vedea, Alexandru Bolintineanu, Adrian Nastase, Bogdan Aurescu, op. cit. p.19.244 A se vedea, hot Costa/ ENEL din 15 iulie 1964, E.C.R., 585 la 594. 245 A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 358-359.

87

la o discriminare interzisa de articolul 7 (abrogat prin Tratatul de la Amsterdam),, ;

- caracterul neconditionat al angajamentelor: ,,Obligatiile contractate prin Tratat nu ar fi neconditionate, ci numai eventuale, daca ele ar putea fi puse in cauza prin actele legislative viitoare ale semnatarilor;

- mecanismul derogarilor: ,,atunci cind dreptul de a actiona unilateral este recunoscut statelor, aceasta se face in baza unei clause speciale precise; iar cererile de derogare ale statelorsunt supuse unor proceduri de autorizare care ar fi fara obiect daca statele ar avea posibilitatea sa se sustraga obliigatiilor lor printr-o printr-o simpla lege;

- caracteristica regulamentelor: faptul ca, potrivit art. 249 din Tratatul C.E., regulamentele sunt obligatorii si direct aplicabile in fiecare stat membru, fara nici o rezerva, inseamna ca dispozitiile respectivelor regulamente n-ar avea nici un efect daca un stat ar putea in mod unilateral sa-i anihileze efectele printr-un act normativ opozabil textelor comunitare.

Curtea a precizat, pe cale de interpretare, prin intermediul unei trimiteri prejudiciare246 in baza art. 234 C.E., ca ,,dreptului izvorat din Tratat - sursa de drept independenta - nu ar putea sa i se opuna, din cauza naturii sale originale si speciale, prevederi juridice interne, fara a fi privat de caracterul sau de drept comunitar si fara a pune in discutie baza juridica a Comunitatii insasi. Transferul operat de state, din ordinea lor juridica interna in beneficial ordinii juridice comunitare, a drepturilor si obligatiilor corespunzand dispozitiilor din tratat, antreneaza deci o limitare definitiva a drepturilor lor suverane impotriva careia nu ar putea prevala un act unilateral incompatibil cu notiunea de Comunitate,,247. Prin urmare trebuie sa fie asigurata interpretarea uniforma a dreptului comunitar in fiecare stat membru, in caz contrar el s-ar reduce la o simpla constructie teoretica, sau avand un caracter facultative sau obtional ar periclita insasi bazele economica si juridica ale Tratatului.

Ulterior, Curtea a evidentiat, intr-o alta hotarare, ca,, dreptul comunitar, originar si derivat, fac parte integranta, cu rang de prioritate din ordinea juridica aplicabila pe teritoriul fiecaruia din

246 A se vedea, Ioana Nely Militaru, Trimiterea prejudiara in fata Curtii Europene de Justitie, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005, p.89-92. 247 CJCE, Costa/ ENEL, 15 iulie 1964, E.C.R., 585 la 594.

88

statele membre248. In noua formulare data de Curtea dreptul comunitar nu se mai integreaza in dreptul statelor membre ci in ,,ordinea juridica aplicabila pe teritoriul acestora.

Literatura juridica249 a evidentiat si principiul eficacitatii sau al efectelor utile in interpretarea si aplicarea dreptului comunitar precizand in acest sens ca, relatia intre prevederile Tratatului si masurile direct aplicabileale institutiilor comunitare, pe de o parte, si dreptul national al statelor membre, pe de alta parte, trebuie sa fie in asa fel conceputa incat acele prevederi si masuri nu numai ca fac automat inaplicabila orice prevedere contrara din dreptul national actual, dar, in masura in care sunt parte integranta si au prioritate in ordinea juridica aplicabila pe teritoriul fiecarui stat membru, impiedica adoptarea valabila de noi masuri legislative nationale in masura in care ele ar fi incompatibile cu dispozitiile comunitare250. Data fiind prioritatea dreptului comunitar ca principiu, statele membre au obligatia de a garanta ca legislatia nationala sa nu prezinte vreun obstacol la deplina lui eficacitate, un stat membru care ignora oastfel de indatorire ar putea fi actionat in justitia comunitara potrivit art. 226 C.E. (actiunea in constatarea neindeplinirii de catre state a obligatiilor ce le revin prin Tratatele comunitare)251. Astfel ca, in baza principiului prioritatii, regulile de drept comunitar vor face inoperante orice reguli de drept national in vigoare sau viitoare, in masura in care ar fi contrare252.

Prioritatea dreptului comunitar trebuie sa se manifeste chiar si asupra prevederilor nationale de ordin constitutional sau eventual, penal253. De altfel, Constitutia Romaniei, revizuita in anul 2003254, precizeaza in articolul 148 alineat 2 ,,Ca urmare a aderarii, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu cararcter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare,,

248CJCE, 106/77, Simmenthal, 9. 03. 1978, Rec.629.249 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 71.250 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 71; si C. 213/89, Regina c. Secrétary of State for Transport, ex parte Factorame Ltd. and others, hot. prelim. din 19.06.1990, consid.18/23, in ECR, 1990, I, 2433.251 A se vedea, W. Cairns, Introduction to European Union Law, Cavendish Publishing Limited, London- Sydney,1997, p.96; si O. Manolache, op. cit. p. 71.252 A se vedea, Hot. Trib. Suprem Spaniol din 17. 04. 1990, in REDI, vol.XLIII, nr.1/1991, p. 77.253 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 71254 M.Of. al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31.10.2003.

89

3. 4. Caracterul direct aplicabil al dreptului comunitar

Legat de caracterul direct aplicabil al dreptului comunitar literatura juridica255 face distinctie intre aplicabilitatea directa si efectul direct, evidentiind faptul ca norma direct aplicabila are efect direct, in timp ce norma care are efect direct nu este intotdeauna direct aplicabila, si reclama adoptarea de acte nationale complementare de aplicare din partea puterii legislative sau executive, de exemplu, regulamentele ,,incomplete,, sau anumite directive.256

De asemenea, caracterul direct aplicabil al dreptului comunitar, are doua consecinte:a) in ceea ce priveste statele si autoritatile nationale, inclusiv

tirbunalele, adica aplicabilitatea directa; sib) in ceea ce priveste persoanele, adica efectul direct al dreptului

comunitar.

3. 4. a) Aplicabiliatea directa a dreptului comunitar.

Legat de acest caracter, Curtea a precizat ca regulile de drept comunitar, stabilite de tratatul insusi sau de procedurile pe care le instituie, se aplica de plin drept in acelasi moment si cu efecte identice pe intreaga intindere a teritoriului Comunitatii. 257

Statele, autoritatile nationale, tribunalele nu posibilitatea de a interveni in privinta dispozitiilor respective

Nefiind prevazuta expres calificarea unui text ca direct aplicabil revine Curtii de Judtitie obligatia de interpretare.

▪ Aplicabilitatea directa are in vederea ansamblul dreptului comunitar, atat dreptul primar, cat si derivat.

→ Referitor la dreptul primar, Curtea a cosiderat ca tratatele comunitare nu puteau fi lipsite de natura lor proprie printr-o asimilare directa sau indirecta in dreptul intern, precizand ca aceste tratate au putere obligatorie prin ele insile in ordinea juridica aplicabila pe teritoriul fiecaruia dintre statele membre.258Prin urmare dspozitiile din Tratatele comunitare au caracter direct aplicabil, sunt suficient

255 A se vedea, J. -C. Gautron, op. cit. p. 242-243.256 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 76.257 C.J.C.E., hot. Din 13. 07. 1972, Commission c. Italie, cauza 48/71258C.J.C.E., hot. Simmenthal, din 9. 03. 1978, cauza 106/77, Rec.629; A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 344;

90

de clare si precise, incat nu se impune interventia autoritatilor nationale259;

→ In privinta dreptului comunitar derivat, acesta se impune in ordinea juridica aplicabila in statele membre fara transformare, receptare, ordin de executare si nici chiar publicare de catre autoritatile nationale.260 Insa dispozitiile cuprinse in actele unilaterale ale institutiilor se impun statelor membre in conditii diferite.261

Intre actele institutiilor, regulamentul, potrivit art. 249 C.E., este singura categorie de acte pentru care tratatul prevede in mod expres aplicabilitatea directa. In privinta lui nu este necesara adoptarea vreunei legislatii suplimentare sau transformare.

Si directivele beneficiaza de aplicabilitate directa, dar, cer masuri nationale de aplicare, ele se integreaza numai in baza publicarii comunitare in dreptul aplicabil pe teritoriul statelor Comunitatii.262 Prin urmare, directivele trebuie transpuse in dreptul intern, iar problema aplicabilitatii lor directe se pune numai in cazul in care nu au fost transpuse in termenele prevazute. Incorecta transpunere a directivei de catre statele membre nu atrage dupa sine inexistenta juridica a respectivei directive.

In privinta deciziilor trebuie facuta distinctia intre deciziile adresate de institutiile comunitare statelor membre si deciziile care au ca destinatari persoane fizice sau juridice. Prima categorie se integreaza in dreptul aplicabil statelor membre, ca urmare a publicarii lor in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene263.

Aplicabilitatea directa a dreptului comunitar presupune ca regulile acestuia trebuie sa fie pe deplin si uniform aplicate in toate statele membre de la data intrarii in vigoare si cit timp continua sa fie in vigoare264.

,,Prevederile direct aplicabile sunt un izvor direct de drepturi si obligatii pentru toti cei afectati de ele, indiferent ca sunt state sau persoane care sunt parti in relatia juridica in conformitate cu dreptul comunitar; aceasta consecinta priveste orice tribunal national, a carui sarcina, ca organ al unui stat membru, este de a proteja, intr-o cauza

259 Dispozitiile Tratatului au, dupa caz, efect direct integral (orizontal si vertical) sau efect direct limitat (numai vertical); A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.75, nota 3, cu operele citate acolo.260 A se vedea, R. Kovar, Obsevation sur l’intensité normative des directives, in Du droit international au droit de l’intégration, Liber amicorum Pierre Pescatore, p. 359 si urm.261 A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 344.262 Sunt numite acte de ,,legislatie indirecta,,. A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 344.263 A se vedea infra, ,,Izvoarele dreptului comunitar,, Dreptul derivat, ,, Deciziile”.264 A se vedea, O Manolache, op. cit. p.77

91

de competenta sa, drepturile conferite persoanelor prin dreptul comunitar,,265. O consecinta a aplicarii dreptului comunitar este efectul direct al acestuia266.

3. 4. b) Efectul direct al dreptului comunitarDesi din interpretarea textelor comunitare si a normelor de

drept international public ar rezulta ca tratatele internationale nu pot crea direct drepturi si impune obligatii persoanelor particulare, ci doar statelor (ca subiecte de drept international), jurisprudenta comunitara a recunoscut ca statele pot adopta prin clauzele specifice ale respectivului tratat, drepturi si obligatii pentru particulari, in masura de a fi aplicate de tribunalele nationale267. In hotararea sa, Van Gend en Loos, care constituie fara indoiala decizia de referinta pe care a pronuntat-o in materie, Curtea se indeparteaza de solutia traditionala din dreptul international. Astfel, Instanta Ccomunitara solicita aplicabilitatea directa a art. 12 (art. 25 nou, dupa renumerotarea facuta de Tratatul de la Amsterdam), potrivit caruia ,,Statele membre se angajeaza sa se abtina sa introduca intre ele, noi taxe de vama (…) si sa se abtina sa le mareasca pe cele pe care le aplica in relatiile lor comerciale reciproce,,. Articolul nu face deci nici o mentiune despre particulari. Bazandu-se pe conceptia internationalista, mai multe guverne, care isi prezentasera observatiile, puneau in evidenta faptul ca redactarea insasi a art. 12 CE (25 nou), care sublinia ca destinatarii obligatiei pe care articolul amintit o creeaza sunt statele – nementionandu-se particularii, era o dezvaluire a vointei neechivoce a autorilor tratatului de a nu-i conferi un efect direct. In pofida impartasirii acestei teze de catre unul dintre avocatii generali, Curtea se indeparteaza in mod deliberat de interpretarea textuala si subiectiva care ii este astfel propusa si hotaraste, dimpotriva, in functie de scopurile si sistemul tratatului. Solutia consacrata de catre Curte este diferita de cea care ar fi fost impusa in cazul unui tratat international obisnuit si se gaseste in ratiunea naturii speciale a Tratatului ce instituie C.E. Fundamentul aplicabilitatii directe consta in particularitatea insasi a ordinii juridice comunitare, consta in finalitatea integrarii care solicita aplicabilitatea directa a dreptului comunitar. Pentru a demonstra aceasta, Curtea ia in considerare mai

265 C. 106/77, Simmenthal SpA, cit. supra. Si Hot. Trib. Suprem Spaniol din 17 aprilie 1990.266 A se vedea, L. Cartou, L’Union européenne.Traités de Paris – Rome – Mastricht, Paris, Dalloz, 2006.........p.144.267 A se veda, C. Lefter, op. cit. p. 86; O. Manolache, op.cit. p.76.

92

intai obiectivul tratatului; mai mult, reaseaza in aceasta perspectiva, cadrul institutional si mai ales jurisdictional pe care-l prevede268: „obiectivul tratatului CE (...) este de a instaura o piata comuna a carei functionare vizeaza in mod direct pe orice justitiabili ai Comunitatii“, iar Tratatul „constituie mai mult decat un acord care nu creeaza decat obligatii reciproce intre statele contractante si Comunitate, constituie o noua ordine juridica... ale carei subiecte sunt nu numai statele membre, ci mai ales resortisantii lor“269. In plus, Curtea reaminteste ca „preambulul Tratatului de la Roma se adreseaza popoarelor, dincolo de guvernele nationale, ca cetatenii ca si statele membre sunt afectati prin functionarea mecanismelor comunitare, si in fine, ca individul contribuie direct la luarea deciziilor comunitare prin participarea lui in cadrul institutiilor comunitare, precum Parlamentul sau Comitetul economic si social270. In sfarsit, Curtea invoca un argument juridic extras din art. 234 CE, potrivit caruia aceasta dispozitie confirma ca statele i-au recunoscut dreptului comunitar o autoritate susceptibila de a fi invocata in fata instantelor nationale.

Ea deduce de aici un veritabil principiu general: dreptul comunitar, independent de legislatia statelor membre, nu numai ca impune obligatii persoanelor, dar este de asemenea, destinat sa le confere drepturi271 care devin parte a mostenirii lor juridice. Aceste drepturi se nasc nu numai cand ele sunt expres acordate de Tratat, dar si in virtutea obligatiilor pe care Tratatul le impune statelor membre si institutiilor Comunitatii272. Destinatarul nu este deci criteriul determinant al efectelor unei

dispozitii comunitare. Persoanele particulare – ca efect al interpretarii – pot deveni titulare de drepturi individuale chiar daca ele nu sunt expres desemnate ca destinatari ai unei dispozitii comunitare.

In lumina jurisprudentei efectul direct are intensitate variabila in functie de diferitele categorii de norme comunitare:

268 CJCE, 05.02.1965, Van Gend Loos, aff. 26-62 Rec.1.269 Idem .270 Ibidem.271 Prevederile dreptului comunitar (in speta directivele) pot fi invocate de persoane particulare in fata unei instante nationale contra autoritatilor statului, daca statul respectiv nu le-a pus in aplicare in termen sau le-a pus incorect in aplicare, cu conditia ca aceasta prevedere sa fie clara, precisa si neconditionata si sa fie perfecta din punct de vedere tehnic, adica sa nu necesite in executarea ei alte concretizari din partea legislativului national.272 CJCE, 5.02.1965, Van Gend en Loos, aff. 26/62, Rec.1.

93

a) efectul direct complet, vertical si orizontal. Astfel, drepturile si/sau obligatiile pe care le genereaza pot fi puse in valoare atat in raporturile particularilor cu statele membre - efect vertical- cat si in relatiile dintre persoane – efect orizontal. In aceasta categorie de acte intra regulamentele273, deciziile adresate persoanelor274, unele articole din Tratatul C.E. (in materie de concurenta, libera circulatie a resortisantilor comunitari, nediscriminare), principiile generale ale dreptului275.

b) efect direct limitat (partial), vertical. Drepturile si obligatiile pot fi invocate numai in raporturile dintre state (autoritatile statale) si persoane. Este cazul deciziilor adresate statelor si, in anumite conditii, al directivelor, precum si al unui mare numar de articole din Tratat. Aceste dispozitii contin interdictii sau obligatii de a nu face, sau impun statelor membre obligatii de a face, iar in masura in care acestea din urma sunt insotite de un termen, efectul direct se realizeaza la expirarea termenului prevazut276. Directivele, ca si deciziile adresate staelor membre trebuie sa fie clare, precise si complete. Prin urmare, ,,persoanele particulare pot invoca prevederile unei directive in fata tribunalului national contra autoritatilor statului in virtutea unui efect direct vertical, daca statul respectiv nu le-a pus in aplicare in termen sau le-a pus incorect in aplicare, daca dispozitiile respective sunt suficient de precise, neconditionate, nefiind necesara omasura nationala de care sa depinda luarea in considerare a acestor dispozitii,,277. Desi intre persoane, in principiu, directivele nu au efect, practica a recunoscut un efect indirect orizontal, daca invocarea acestor acte juridice sunt in masura sa clarifice dispozitiile dreptului national sau ,, sa

273 ,,Curtea a precizat ca regulamentul produce efecte directe si este, ca atare, apt sa confere particularilor drepturi pe care jurisdictiile nationaleau obligatia sa le ocroteasca,,. A se vedea in acest sens, C.J.C.E. hot. din 14. 12. 1971, Politi, aff. 43/71; si hot. din 07. o3. 1972, Marimex, aff. 84/71; si hot. din. 17. 05 1972, Leonesio, aff. 93/71.274 Aceste decizii genereaza drepturi si/sau obligatii in beneficiul sau in sarcina destinatarilor, putand crea drepturi si pentru terti. De exemplu, o intreprindere care ar fi victima unei intelegeri ilicite ar putea sa se prevaleze de o decizie a Comisiei constatand o asemenea infractiune, dupa cum intreprinderile care au obtinut o decizie de scutire vor putea sa o opuna autoritatilor statale cat si altor intreprinderi. A se vedea in acest sens, R. Munteanu, op. cit. p. 352; si R. Kovar, op. cit.p. 26275 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.76.276 Pentru o lista completa a articolelor din Tratatul C.E. declarate de Curte ca avand efect partial; a se vedea,. J. Boulouis, Droit institutionnel des Communatés européennes, 4 éd. Avec références au Traité sur l’Union Européenne, Paris, Montchrestien, 1993, p. 245-246; si R. Munteanu, op. cit. p. 351.277 A se vedea, O. Manolache, op.cit. p.77.

94

remodeleze solutiile oferite de acesta,,278. Efectul orizontal indirect poate decurge si din obligatia judecatorului de a interpreta dreptul national in spiritual directivei279.

Curtea de justitie a semnalat cazuri in care regula nationala este contrara unei reguli comunitare ce are efect direct280. In astfel de situatii judecatorul nu poate aplica dreptul national, Curtea precizand ca revine jurisdictiilor nationale sa asigure protectia juridica decurgand, pentru justitiabili, din efectul direct al dreptului comunitar.

De remarcat ca pentru judecator, efectul direct al regulii comunitare, inseamna obligatia de a aplica aceste texte, oricare ar fi legislatia tarii de care apartin.281

Aprecierea aptitudinii unei norme comunitare de a genera efecte directe rezulta din interpretarea dreptului comunitar si pe cale de consecinta din competenta judecatorului comunitar prin intermediul mecanismului chestiunilor prejudiciare (potrivit art. 234 C.E.)282.

3.5. Principii ce guverneaza sistemul de competente in cadrul Uniunii Europene

3. 5. a. Principiul competentei de atrbutie

278 Idem.279 Ibidem; W. Cairns. Op. cit.p.91-92; J. Tillotson, op. cit.p. 167-170.280 C.J.C.E., hot. din 04. 04. 1968, aff. 34/62; hot. din 11. 12. 1973, aff.120/73; hot. din 09. 03. 1978, aff. 106/77.281 A se vedea, L. Lecourt, L’Europe des juges, Bruxelles, Bruylant, 1976, p. 248.282 A se vedea, R. Munteanu, op. cit. p. 347.

95

Principiul competentei de atribuire isi are corespondentul in dreptul international public denumit principiul specialitatii organizatiilor internationale. Principiul competentei de atribuire instituit, la inceput, prin T.C.E.E.si confirmat ulterior prin T.C.E., in art. 5, precizeaza ,,Comunitatea actioneaza in limitele competentelor care i-au fost conferite si in limitele obiectivelor care ii sunt atribuite prin prezentu tratat”, iar T.Ms. prevede in art. 5 ,,Parlamentul European, Consiliul, Comisia, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi isi exercita atributiile in conditiile si in scopurile prevazute de tratatele institutive ale C.E. si de actele succesive care le-au modificat si completat ulterior.

Atribuirea de competenta - potrivit art.5 C.E. – are natura juridica a unui transfer ireversibil, in conceptia jurisprudentei Curtii, care precizeaza, prin intermediul unei hotariri, exemplare, in acest sens, ca este vorba despre ,, o comunitate dotata cu atributii proprii… si mai precis cu puteri reale nascute dintr-o limitare de competenta sau transfer de atributii de la state la Comunitate; transferul ce se realizeaza de la state, din ordinea lor juridica, interna, in profitul ordinii juridice comunitare, priveste drepturile si obligatiile ce corespund dispozitiilor tratatului, si antreneaza … o limitare definitiva a drepturilor lor suverane”283.

Prin urmare, potrivit prevederilor Tratatului si jurisprudentei Curtii, Comunitatile dispun de competente a caror intindere si natura sunt fara precedent in dreptul international public284. Astfel, din aceasta perspectiva competentele atribuite Comunitatilor se impart in:

- competente de control si competente de actiune, pe de o parte, - competente de tip international si competente de tip intern, statal,

pe de alta parte.In privinta raporturilor dintre competentele nationale (ale statelor

membre) si cele comunitare (ale institutiilor), principiul competentei de atributie, se evidentiaza prin285:

- competentele rezervate statelor membre, - competentele concurente si- competentele exclusive.

283 CJCE, 6/64, Da Costa, 15. 07. 1964, Rec. 1141.284 A se vedea, Raluca Berecea, Drept comunitar. Principii, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2007, p. 304. 285 A se vedea, K. Boskovits, Le juge communautairÉe et l’articulation des compétences normatives entre la Communauté européenne et ses États membres, Sakkoulas, Bruylant, 1999.

96

→ Competentele de control rezulta din faptul ca, de fiecare data cand tratatele creeaza obligatii in sarcina statelor membre, ele acorda simultan institutiilor comunitare, cu totul independente in raport cu acestea (in principal, Comisiei) competenta generala de a controla executarea lor (art. 211 C.E.)286. Intr-un anumit numar de cazuri, speciale, tratatele confera institutiilor comunitare o competenta derivata, de autorizare, prin care, autorizeaza, aproba sau refuza actele adoptate de catre statele membre (art. 36, 108, 109, 111, C.E.). In mod special, Comisia are resposabilitatatea de a pune in aplicare clauza de salvgardare, autorizand statelor sa deroge de la obligatiile lor (art. 226 C.E.E., abrogat prin T. A.).

Considerate ca fiind cele mai importante, prin intermediul competentelor de actiune, Comunitatile sunt insarcinate sa ia masurile necesare realizarii scopurilor pentru care au fost create287. Ele sunt definite de catre Tratate prin intermediul obiectivelor de atins (art. 2 C.E. si art. 1 Euratom) si a categoriilor de actiuni de intreprins (art. 3 C.E. si art. 2 Euratom).

→ Competentele de actiune se exercita in domeniile in care, in mod traditional sunt rezervate statelor membre. Pana la Tratatul de la Maastricht, dispozitiile Tratatului C.E.E., ca tratat general, avea sa consacre numai competentele generale, economice si sociale ale Comunitatii, iar celelalte doua tratate pe cele cu caracte sectorial. Dupa Tratatul de la Maastricht, a intrat in competenta de actiune a Comunitatii, pentru viitor si alte domenii, de exemplu: intrarea si circulatia persoanelor in piata interna, sanatatea, educatia, cultura, protectia consumatorilor, etc288.

→ Un element de originalitate al constructiei comunitare este determinat de exercitarea competentei de tip international si a celei de tip intern – statal. Competenta internationala a Comunitatii este evidentiata de289:- puterea de informare si consultare. De exemplu, potrivit art. 284 C.E. ,,pentru indeplinirea sarcinilor care-i sunt conferite, deci intr-o maniera generala” Comisia este indreptatita ,,sa culeaga” toate informatiile si sa procedeze la verificarile necesare; sau acele dispozitii specifice care obliga statele membre de a informa sau de a consulta institutiile comunitare, mai ales inaintea adoptarii masurilor care ele considera a fi luate (de exemplu, art. 34 Euratom si art. 118 C.E., in versiunea anterioara T.A.);

286 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 32.287 Idem, p. 33.288 Ibidem, p. 34.289 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 34, 35.

97

- puterea de coordonare a politicilor si comportamentelor statelor membre. Aceasta se exercita prin intermediul recomandarilor, care invita la o anumita conduita, dar care ,,nu leaga” statele membre de aceasta (art. 249 C.E). Un alt exemplu, in cazul Tratatului C.E., care abiliteaza Comisia sa formuleze avize si recomandari, cu privire la domeniile ce fac obiectul Tratatului (art. 211 C.E.), sau Consiliu, in acelasi scop (art. 37 C.E. si art. 152 C.E.).

Coordonarea poate imbraca si forma obligatorie, de exemplu, sub forma unei directive, care leaga statele membre destinatare in privinta rezultatului de atins, lasand autoritatilor nationale libertatea in privinta formei si a mijloacelor. Directiva , reprezinta prin urmere un instrument specific de coordonare a legislatiilor natioanle (potrivit, art. 44 C.E., art. 47 C.E.). Un alt exempu competenta de coordonare, se realizeaza, in anumite cazuri, prin intermediul deciziilor adresate statelor membre, in aceleasi conditii (art. 104 § 9 C.E.);

- puterea de control, se exercita prin intermediul actelor neobligatorii (de exmplu, avizul Comisiei prin care se atrage atentia asupra riscurilor in privinta infractiunilor, recomandarile, ce sugereaza conduite, conform cu normele de drept), sau chiar obligatorii (deciziile Comisiei in maria autorizarilor sau a derogarilor).

Prin intermediul competentelor de tip intern, Comunitatile dispun, mai ales, de puterea pe care ele o exercita direct asupra cetatenilor statelor membre. Acestea intra in categoria competentelor, care in mod normal, sunt rezervate statelor, si se exercita prin intermediul:

- regulamentului comunitar, ce reprezinta in mod evident puterea legislativa a Comunitatii. Are caracter general, impersonal, este direct aplicabil pe teritoriul statelor membre, dand nastere, in aceasi timp, la drepturi si obligatii nu numai pentru statele membre, ci si pentru cetatenii lor (art. 249 C.E );

- deciziile (adoptate de Consiliu sau Comisie) care ,,leaga” particualrii carora se adreseaza (art. 249 C.E );

- pretorului Curtii de Justitie, deschis particularilor, care pot actiona in conditii actiunii in anulare (art. 230 C.E);

98

- acordurilor internationale pe care Comunitatea le poate incheia cu statele terte, prin intermediul carora creeaza drepturi si obligatii pentru particulari si care au forta juridica pe teritoriul statelor membre290.

3. 5. a) 1.Tehnici de atribuire de competente: competente exprese (explicite), competente subsidiare (comlementare), competente implicite (de prelungire)291. Potrivit art. 5 C.E., institutiile comunitare nu dispun decat de competentele care le-au fost atribuite, adica actiunile lor pot si trebuie sa se manifeste intr-un anumit numar de domenii, limitativ determinate prin tratat. Princiliul atribuirii de competente se regaseste la nivelul competentei functionale, adica la nivelul puterilor si mijloacelor de actiune acordate institutiilor in vederea indeplinirii misiunilor Comunitatii (art. 7 C.E.),,… in limitele atributiilor conferite prin prezentul tratat. Sunt avute in vedere, mai ales, instrumentele cu caracter obligatoriu, in special, ale puterii legislative, institutiile ,,primind” numai atributii specifie, nu generale (art. 249 C.E., art. 161 Euratom).

→ Competente exprese. Din punct de vedere formal tratatele nu cuprind titluri sau capitole consacrate expres atribuirii de competente (cum este cazul constitutiilor federale). Asemenea dispozitii nu sunt prezente nici in capitolele cu privire la institutii, (in special in art. 202 C.E.sau 211 C.E.) care realizeaza doar ,,o vedere sintetica a puterilor Comisiei si Consiliului”292. Atribuirea de competenta trebuie cautata in dispozitiile materiale ale tratatelor, care determina, mai mult sau mai putin precis diferitele actiuni (drepturi de vama, agricultura, etc), puteri impartite Consiliului, sau Comisiei ca si formele si conditiile de exercitare a acestor puteri. De asemenea, tratatele nu prezinta competentele sub forma de materii293, ci sub forma de obiective de atins, de actiuni de intreprins, sau functii de indeplinit. Atribuirea de competenta, in economia tratatelor, se face potrivit unui demers functional si intr-o perspectiva prepoderent economica294. Ratiunea metodei functionaliste, penru care, consideram ca,

290 A se vedea, P. Manin, À propos de l’accord instituant l’OMC et de l’accord sur les marchés publics: la qustion de l’invocabilité des accords internationaux conclus par la Communautés européenne, RTDE, 1997, p. 399291 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 36, 40; si J. A. Usher, The scope of Community Competence . Its Recognition and Enforcement, Journal of Common Market Studiers, n. 2, december 1985, p. 121; si A. Tizzano, Quelques observations sur le développement des compétences communautaires, Revue du marché unique européen , n. 4/1998, p. 81.292 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 36.293 In constitutiile federale sunt prezentate pe materii, de exemplu: comert, moneda, justitie civila, aparare, etc.Idem, p. 36.294 Exemplu de obiectiv economic, creearea unei piete unice implica asemenea competente....Ibidem, p. 36.

99

au optat autorii Tratatelor institutive, este lipsa unei delimitari clare intre competentele - chiar exprese- ale Comunitatilor si cele ale statelor membre, motiv pentru care, in practica, intinderea, ca intensitate, a competentelor comunitare este foarte variabila, in functie de domenii295. De exemplu:

- competenta institutiilor rezulta din ansamblul puterilor ce le sunt atribuite in mod punctual si limitativ296;

- competentele sunt indicate de o maniera sintetica si cuprinzatoare297.Metoda functionala poate conduce la cateodata chiar la un potential de competente normative, practic nelimitate, privite totalitatea lor 298.

295 Ibidem, p. 36; si Raluca Bercea, op. cit. 306.296 De exemplu, Competentele conferite Comisiei si Consiliului in scopul de a elimina obstacolele interpuse in llibera circulatie a marfurilor, persoanelor si serviciilor, pe perioada de tranzitie. Ibidem. p. 37297 De exmplu, competentele conferite institutiilor an materia politicilor comune. Ibidem, p. 37.298 De exemplu, Consiliul este abilitat sa procedeze, potrivit art. 94. C.E., ,,la apropierea dispozitiilor legislative, regulamentare si administrative ale statelor membre care au o incidenta directa asupra stabilitatii si functionarii pietei comune” sau, care au ca obiect ,,stabilitatea si functionarea pietei interne”(art. 95 C.E.). Campul de aplicare al acestor dispozitii nu se circumscriu unei materii, ci cuprind categorii de acte normative, de natura diveresa, norme: fiscale, sociale, tehnice, alimentare, veterinare, penale, etc. Idem, p. 37; si René Berentz, The internal market unlimited: some observations on the legal basis of Community legislations, Common market Law Review, 1992, p. 85.

100

→ Competente subsidiare299. Din analiza textelor tratatelor rezulta constientizarea de catre autorii lor, ca puterile conferite sub forma atributiilor specifice exercitate potrivit competentei functionale a institutiilor, nu erau suficiente pentru atingerea obiectivele prevazute expres prin tratate, potrivit, art. 2 si 3 CE, art. 1 si 2 Euratom.

In acest sens, articolele 308 C.E. si 203 Euratom, precizeaza ca: ,,daca o actiune a Comunitatii apare necesara pentru a realiza, in functionarea pietei comune, unul din obiectivele acesteia, fara ca prezentul tratat sa fi prevazut puterile de actiune atribuite (unei institutii, n.a.) in acest scop, Consiliul, statuand in unanimitate asupra propunerii Comisiei si dupa consultarea Parlamentului, adopta dispozitiile potrivite (in acest scop, n.a.). Aceste articole permit, in vederea realizarii acestor obiective, extinderea competentei functionale ale institutiilor la dimensiunile competentei materiale a Comunitatii. Competentele subsidiare (sau complementare) reprezinta, tocmai, un mijloc de a extinde competenta functionala a institutiilor comunitare la domenii de competenta materiala a Comunitatilor. ,,Dispozitiile potrivite” pe care Consiliu le poate lua sunt instrumentele juridice prevazute la art. 249 C.E. De exemplu, prin intermediul regulamentelor, Consiliul impune, direct, obligatii noi pentru statele membre sau pentru particulari, confera, exercitarea de noi puteri institutiilor comunitare, poate crea organe noi, si mai ales sa le confere personalitate juridica300. Curtea a subliniat, in acest sens, ca art. 308 C.E. permite Consiliului ,,sa ia masurile potrivite, inclusiv, in domeniul relatiilor

299 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 37; si, H. Lesguillons, Lextinsion des compétences de la CEE par l’article 235, Afdi, 1974, p. 886; si, G. Olmi, La place de l’article 235 CEE dans le système des attributions de compétence a la Communauté, Mélanges Dehousse, Labor, Bruxelles et Nathan, paris, 1979, p. 279.300 Utilizarea art. 308 C.E. a permis numeroase actiuni comunitare: in materie economica si monetara, prin creearea Fondului european de cooperare monetara (Regulamnetul din 03. 04. 1973, JOCE, nr. 89/2 din 05. 04. 1973); in materie regionala, prin creearea fondului european de dezvoltare regioanla (Regulamnetul din 18. 03. 1975 si din 16. 12. 1980, JOCE, nr. 73/1, din 21. 03. 1975 si L.349/10 din 23. 12. 1980), in materie sociala, prin creearea Centrului european pentru dezvoltarea de formatii profesionale, realizarea principiului egalitatii de tratatament intre, lucratorii, femei si barbati (directivele, din 09. 02. 1976 si din 19. 12. 1978, JOCE, nr. L. 39/40 din 12. 02. 1976 si L. 6/24 din 10. 01. 1979), in materie de relatii economice externe acordurile de coperare cu statele terte. A permis, de asemenea, punerea in aplicare a unor politic, in intregime, noi, de exemplu: politica energetica (Regulamentul din 09. 11. 1973, JOCE, nr. L. 412/1 din 12. 11. 1973), politica cercetarii, in afara, programelor Euratom incepind cu anul 1973, politica mediului, de exemplu norme de calitate a apei (directivele din 12. 06. 1975 si din 08. 12. 1975, JOCE nr. L. 194 din 25. 07. 1975 si L.31 din 05. 02. 1976), sau protectia pasarilor salbatice (directiva din 02. 04. 1979, JOCE, nr. L. 103 din 25. 04. 1979, politica protectiei consumatorilor (directiva din 19. 07. 1979, JOCE, nr. L. 158/19 din 26. 06. 1979).

101

exterioare301, Consiliul putand actiona pe calea acordurilor incheiate cu state terte.

Recurgerea la competentele subsidiare este conditionata de o serie de cerinte302: actiunea avuta in vedere trebuie sa tinda la indeplinirea unuia din obiectivele Comunitatilor; aceasta actiune trebuie sa fie necesara pentru realizarea obiectivului respectv (Curtea dispunand de un control limitat, in materie), este obligatoriu ca tratatul sa nu fi prevazut competente de actiune necesare in scopul vizat (sau chiar daca exista asemenea competente, sunt reduse)

→ Competente implicite303. Daca la inceput, jurisprudenta internationala a recunoscut acele competente care nu sunt expres atribuite dar care sunt indispensabile indeplinirii, in modul cel mai complet a sarcinilor conferite unor organisme internationale, ulterior a admis atribuirea de noi competente si functii in masura in care ele sunt necesare realizarii scopurilor fixate prin actele institutive304.Si institutiile comunitare dispun de competente nescrise, potrivit teoriei puterilor implicite, iar Curtea de Justitie a recunoscut expres ca aceasta teorie este valabila si in ordinea juridica comunitara305, prin aplicarea ei in materie de competenta externa a Comunitatilor, afirmand urmatoarele ,, competenta prin care isi asuma angajamente externe poate sa rezulte nu numai dintr-o atributie expres prevazuta in tratat ci, rezulta, de o maniera implicita din aceste dispozitii”306. Prin urmare Curtea face o paralela intre competenta interna recunoscuta Comunitatilor si competenta externa a acestora, precizand ca, din moment ce, acestor organizatii li s-a atribuit competenta de a legifera in propria ordine interna, sunt in mod necesar competente ca, in acelasi domeniu sa incheie acorduri cu state terte307.

3. 5. a) 2. Atribuirea de competenta si raporturile intre competentele nationale si competentele comunitare308.

301 CJCE, 22/70, Comm. c/Conseil, 31.03. 1971, Rec. 263.302 A se vedea, Raluca Bercea, op. cit. p. 307.303 A ese vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 40.304 CIJ, avis, 11.04. 1949, referitor la repararea prejudiciilor suferite de catre irndivid in serviciul Natiunilor unite, Rec. 154, p. 174.305 CJCE, 8/55, Fédéchar, 29. 11. 1956, Rec. 291.306 Avis, 1/76, 26. 04. 1977, Rec. 754.307 A se vedea, Raluca Bercea, op. cit. 308.

102

→ Competentele rezervate309 statelor membre. Potrivit principiului competentei de atribuire, toate competentele neatribuite Comunitatilor sunt rezervate statelor membre: de exemplu, art. 30 C.E., art. 296 C.E. etc.310 In aceste domenii statele membre isi conserva integral puterile lor, dar fara a fi exclusa, potrivit Curtii de Justitie311 ,,incursiunea competentei comunitare in suveranitatile nationale, acolo unde este necesar, daca se dovedeste ca din cauza competentelor rezervate statelor membre, efectul util al tratatului este diminuat si finaliatatea sa compromisa312. Astfel, ansmblul obligatiilor statelor membre ce rezulta din indatorirea acestora de a colabora cu institutiile comunitare sunt puse in valoare si in domeniul lor de competenta, rezervata statelor membre.

→ Competentele concurente313. Competentele atribuite Comunitatilor sunt considerate competente concurente314, adica statele membre isi conserva competenta de a adopta acte normative sau de a-si asuma angajamente fata de state terte prin incheierea de conventii, atata vreme cat si in masura in care autoritatile comunitare nu au intervenit, inca, in domeniile in cauza.315 Doctrina prefera, in acest sens, folosirea sintagmei competente concurente, acelora, partajate, comune sau paralele, pentru ca acestea din urma dau falsa impresie ca statele membre si Comunitatile sunt simultan competente in aceeasi materie316. Ori, exercitarea efectiva a competentei comunitare, exclude progresiv competenta nationala. Intr-o alta formulare, statele membre pierd posibilitatea de a legifera in momentul intrarii in vigoare a legislatiei comunitare317. Trataele institutive nu reglementeaza expres decat un singur domeniu de competenta concurenta, prin art. 133 din Tratatul de la Nisa, acela al politicilor comerciale comune.

308 A se vedea, J. V. Louis, Quelques réflexions sur la répartition des compétences entre la Communauté européenne et ses États membres, Revue d’intégration européenne, Montréal, 1979, p.355; si E. D. Cross, Preemtion of member state law in the European Economic Community: a frame work for analysis, Common market law review, 1992, 447.309 Denumire utilizata de, Guy Isaac, Marc Blanquet, in op. cit. p. 40.310 A ese vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 40.311 De exemplu, politica pentru invatamant si formare profesionala, care prin anii 1973-1974, era de domeniu exlusiv al statelor membre. Statele membre n- ar fi putut invoca competenta rezervata, in materie, pentru a impune copiilor de lucratori emigranti, beneficiari de dreptul de sejur, unui regim discriminatoriu, referitor la stabilirea lor intr-o instiutie de invatamant. In acest sens a se vedea, CJCE, 9/74, Casagrande, 03. 07. 1974, Rec. 73.312 CJCE, 30/59, Gezamenlyke Steekolenmijnen, 23. 02. 1961, Rec. 46.313 Denumire utilizata de, Guy Isaac, Marc Blanquet, in op. cit. p. 41.314 A se vedea, art. 72 din Constitutia R.F.G.315 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 41.316 A se vedea, J.- P. Jacqué, Droit institutionnel de l’Union européenne, Litec, Paris, 2001, p. 118.317 A se vedea, Raluca Bercea, op. cit. 318.

103

Referitor la exercitarea competentelor concurente doctrina evidentiaza urmatoarele ipoteze318:

- competente comunitare neexercitate. Atata vreme ce Comunitatea nu a exercitat competenta sa, statele membre sunt autorizate sa mentina sau sa ia, pe plan national, masurile cele mai potrivite, dar nu nelimitat, deoarece sunt obligate sa respecte stipulatiile generale ale tratatului si principiile generale de drept319. De asemenea a fost evidentiata obligatia statelor membre, de a utiliza orice mijloace juridice sau politice cu scopul de a sprijini institutiile comunitare de indata ce au demarat proceduri prin care tind sa isi exericte competenta proprie si mai ales, prin care tind sa se substituie Statelor membre, in conventiile internationale la care ele sunt parti sau in organizatiile internationale la care sunt membre320.

- competente comunitare exercitate partial. Cel mai frecvent caz intalnit in practica este acela in care Comunitatile au inceput sa exercite competenta sa intr-un domeniu, dar fiind departe de a a-l finaliza prin actiunea prioprie, interventia statelor este intotdeauna posibila. Ca si in cazul anterior Statele membre au indatorirea sa respecte, tratatele, principiile generale de drept, inclusiv, obligatia de cooperare, compatibile cu masurile deja luate de institutiile comunitare, astfel incat sa nu puna in pericol obiectivele sau functionarea regimului deja insaturat de acestea321.

318 Denumire utilizata de, Guy Isaac, Marc Blanquet, in op. cit. p. 41, si, Raluca Bercea, op. cit. 318.319 Idem. De exemplu, in domeniul agricol, daca o oragnizatie comuna de piata n-a fost pusa in aplicare, statele au dreptul sa mentina si sa adopte masurile nationale in acest sector, cu conditia ca acestea sa nu afecteze regulile de libera circulatie din tratat (CJCE, 68/76, Comm. c./France, 16. 03. 1977, Rec. 515; si CJCE, 232/78, Comm. c./France, 25. 09. 1979, Rec. 2729.320 CJCE, 3, 4, 6/76, Kramer, 14. 07. 1976, Rec. 1279.321 Exemplul tip este acela al politicii agricole comune, in care, Comunitatea a pus in aplicare o structura comuna pentru un produs determinat, iar statele membre continuand actiunea acesteia, trebuie sa se abtina de la orice masura care ar putea deroga de la cea a Comunitatii (CJCE, 111/76, Van der Hazel, 18. 05. 1977, Rec. 901; si, CJCE, 94/79, Vriend, 26. 02. 1980, rec. 327.) Sau pana la sfarsitul perioadei de tranzitie nu este posibil ca un stat membru sa mentina o structura nationala de piata a carei functionare ar fi incompatibila cu structura pusa in aplicare ca esalon de Comunitate (CJCE, 83/78, Redmond, 29. 11. 1978, Rec. 2347; si, CJCE, 177/78, Pigs and Bacon, 26. 06. 1979, Rec. 2161). A se vedea pentru detalii, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 42.

104

- competente comunitare exercitate in totalitate. Din momentul in care Comunitatile si-au exercitat integral competentele intr-un anumit domeniu ,,dispozitiile adoptate de catre acestea sunt exclusive fata de orice dispozitii divergente ale statelor membre,,322. Prin urmare, principiul prioritatii dreptului comunitar asupra dreptului national face ca dispozitiile nationale contrare sa fie lipsite de efecte juridice. Astfel, interventia comunitara interzice statelor membre nu numai adoptarea oricarei dispozitii legislative divergente in materie ci si asumarea unor angajamente, divergente, prin incheierea de conventii cu state terte sau organizatii internationale323. In acest context ,,caracterul exclusiv, sau nu al competentei Comunitatilor nu decurge numai din dispozitiile tratatului ci poate depinde, in egala masura, din intensitatea normativa a masurilor adoptate de institutiile comunitare in aplicarea acestor dispozitii, care sunt de natura a lipsi statele membre de o competenta pe care ele puteau sa o exercite, inainte, cu titlu tranzitoriu324. Iar incheierea de catre Comunitati a unui acord extern interzice statelor sa-si asume anagajamente pe plan international, si sa sdopte dispozitii legislative divergente325.

322 CJCE, 61/77, Comm. C./Irlande, 16. 02. 1978, Rec. 417.323 De exemplu, interventia directivei nr. 79/409 referitoare la protectia pasarolor salbaice retrage statelor membre orice competenta externa in materie, dupa cum precizeaza considerentele Deciziei Consiliului din 24. 06. 1982, potrivit careia se incheie in numele Comunitatii, Conventia cu privire la conservarea speciilor pasarilor migratoare ce apartin faunei salbatice (JOCE, n. L. 210/10, 19. 07. 1982).CJCE, 22/70, Comm. C./Conseil, 31. 03. 1971, Rec. 263.324 Avizul 2/91 al Curtii de Justitie, 19. 02. 1993, Convention n. 170 de l’Oit: Rec. I- 1061.325 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 42.

105

→ Competente exclusive326 (competente rezervate statelor membre327. Curtea de Justitie a afirmat existenta competentei exclusive, ale statelor membre, in cateva domenii, dar, numai la expirarea unui anumit termen, independent de faptul ca pana atunci Comunitatea si-a exercitat puterile, sau nu.328. Aceasta afirmatie a Curtii, in practica, n-a inlaturat definitiv inteventia nationala, deoarece, in multe cazuri, Comunitatea n-a exercitat complet competenta sa pana la expirarea termenului329, iar in scopul de a inlatura un vid juridic, statele membre au ramas abilitate sa actioneze in materie, dar ramanand supuse, autorizarii, controlului sau chiar aprobarii institutiilor comunitare. In acest context, s-a afirmat in doctrina ca, este preferata interventia concurenta a statelor membre, unei competente comunitare, exercitata ingreunat, datorita unor dificultati de punere in aplicare a acesteia330.

Curtea a precizat competenta exclusiva a Comunitatilor in materia politicilor comerciale comune si in adoptarea masurilor de conservare a resurselor biologice ale marii, in cadrul politicii comune a pescuitului.

Referitor la politicile comerciale comune, Curtea a afirmat ca dupa expirarea perioadei de tranzitie (01. 02. 1970), Comunitatea va exercita competenta exclusiva prin adoptarea masurile conventionale331, sau autonome332. Politica comerciala comuna a fost conceputa ,,in perspectiva functionarii pietei comune, pentru apararea interesului global al Comunitatii, in interiorul careia interesele particulare ale statelor membre trebuie sa se coordoneze reciproc,, (art. 133 C.E.). In acest sens, Curtea a precizat ca nefinalizarea politicii comerciale pana la 01. 01. 1970, a dovedit ca necesara, daca nu o ,,redelegare” de competenta catre statele membre, cel putin o ,,abilitare specifica din partea Comunitatii” 333. Astfel, dispozitivele ,,cadru” ale masurilor nationale de aplicare, au luat initial forma deciziilor Consiliului.334

326 Denumire utilizata de Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 43.327 A se vedea, Raluca Bercea, op. cit. 319.328 Idem, p. 43329 Acest lucru s-a datorat, fie carentei institutiilor, fie in materie de angajamente externe, pentru ca anumite state dein Europa de est nu votiau sa incheie conventii cu Comunitatile deoarece nu le recunosteau ca atare. Ibidem, p. 43.330 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 43.331 Avizul, 11. 11. 1975., 1/75, Rec. 1359.332 CJCE, 41/76, Donckerwolcke, 15. 12. 1976, Rec. 1934.333 Idem.334 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 43 De exemplu, Deciziile Consiliului din 19.12. 1972., (JOCE, n. L. 299 din 31. 12. 1972) si din 27. 03. 1975 (JOCE, n. L. 99 din 21. 02. 1975); Decizia Consiliului din 16. 12. 1969. (JOCE, n. L. 326 din 29. 12. 199).

106

→ In privinta adoptarii masurilor de conservare a resurselor biologice ale marii, Comunitatea va avea competenta exclusiva, prin utilizarea, atat a mijloacelor autonome (proprii) cat si a angajamentelor contractuale cu statele terte la expirarea termenului fixat prin art. 102 al Actului de adeziune din 1972, incepand cu 01. 01. 1979335. Astfel, pana la aceasta data competentele erau concurente, statele membre puteau lua, in cadru national, masurile de conservare cele mai potrivite sub rezerva respectarii dispozitiilor de drept comunitar 336. In caz de carenta prelungita a Consiliului, statele membre au obligatia de a actiona prin adoptarea masurilor de conservare, de o asemenea maniera, incat sa raspunda interesului colectiv al Comunitatii337. La expirarea acestei perioade masurile nationale – de conservare – in vigoare, contunua sa se aplice, statele membre putand adduce chiar adaptari solicitate de cerintele biologice si tehnice. Statele membre, in acest caz ,,nu eexercita o competenta proprie”, ci intr-un ,,cadru nou, caracterizat printr-o competenta exclusiva a Comunitatii, statele actioneaza ca gestioar al interesului comun”, ele fiind obligate in prealabil nu numai sa consulte ci si sa obtina acordul Comisiei338.

335 CJCE, 3, 4 si 6/76, Kramer, 14. 07. 1976. Rec. 1279336 CJCE, 141/78, France c./Royaume-Uni, 04. 11. 1978, Rec. 2923.337 CJCE, 32/79, Comm c./Royaume-Uni, 10. 07. 1980, Rec. 2403.338 CJCE, 804/79, Comm c./Royaume-Uni, 05. 05. 1981, Rec. 1045; A se vedea in acest sens, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 44.

107

Competentele comunitare potrivit Tratatului de la Lisabona 3. 5. b) Principiul subsidiaritatii339 Principiul subsidiaritatii

este un principiu de reglare a exercitarii competentelor comunitare si nu de atribuire de competente, el nu traseaza o frontiera rigida intre competentele statelor membre si cele ale Comunitatii, ci permite organizarea pentru fiecare domeniu de competenta concurenta, un partaj, care poate varia in timp, ca urmare a circumstantelor si exigentelor obiectivelor avute in vedere.

→ Principiul a fost introdus in dreptul comunitar prin A.U.E., dar numai intr-un domeniu specific, acela al protectiei mediului (art. 130 R par. 4 C.E.E., modificat prin TMs.). Astfel, actiunea Comunitatii se impunea in aceasta materie, in masura in care obiectivele avute in vedere in par. 1 al articolului mentionat pot fi realizate mai bine la nivel comuniatar decat la nivelul statelor membre, considerate individual.

→ Reglementarea principiului este realizata de Tratatul de la Maastricht, in preambulul caruia se precizeaza ca ,,statele membre se declara decise sa continue procesul de creare a unei Uniuni din ce in ce mai stranse intre popoarele Europei, in care deciziile vor fi luate cat mai aproape de cetateni, conform principiului subsidiaritatii. Acelasi tratat in art. 2 definind obiectivele Uniunii Europene se refera si la principiul subsidiaritatii, care, se impune, la modul general, tuturor institutiilor Uniunii.

→ In mod originar principiul subsidiaritatii este ancorat in art. 5 din tratatul C.E. inserat de TMs., care dispune ,,Comunitatea actioneaza in limitele competentelor care ii sunt conferite si a obiectivelor care ii sunt incredintate prin Tratat (par. 1). In domeniile care nu tin de competenta sa exclusiva, Comunitatea nu intervine, conform principiului subsidiaritatii, dacat daca, si in masura in care, obiectivele actiunii avute in vedere nu pot fi realizate de o maniera satisfacatoare de catre statele membre insa pot fi realizate mai bine, la nivel comunitar, date fiind dimensiunile sau efectele actiunii avute in vedere (par. 2).

339 A se vedea, Fabian Gula, op cit p. 68 si operele citate acolo. (….) principiul subsidiritatii exprima vointa individului sau a statului federal de a depinde de stat, de autoritati numai in masura in care are nevoie de ajutorul acestora. Ideea este ca statul sa garanteze peste tot, actionand foarte putin.

108

→ Prin Comunicarea din 17 octombrie 1992, Comisia afirma ca principiul ,,nu determina competente”(acest lucru il face Tratatul) iar potrivit, art. 3 B (5), ,,nici nu se aplica domeniilor ce apartin competentei exclusive a Comunitatii”, domenii ce nu sunt definite explicit de tratat, ceea ce determina Comisia sa faca aceasta definire cu privire la obligatia Comunitatii de a actiona si referitor la desesizarea statelor privind dreptul de a interveni unilateral.340

Principiul nu se aplica decat competentelor concurente (partajate sau rezervate-competente nedefinite explicit de tratat), in cadrul carora are doua dimensiuni341:

- necesitatea interventiei, fie a Comunitatii fie a statelor membre, prin compararea si evaluarea mijloacelor si instrumentelor de care dispun fiecare;

- eficacitatea legala, Comunitatea trebuie sa retina modul de interventie care lasa mai multa libertate statelor, persoanelor fizice si intreprinderilor, conform, art. 3 B (5) alin. 3.

Principiul subsidiaritatii, presupune, prin urmare, doua aspecte: - Uniunea/Comunitatile are competenta exclusiva sa actioneze

in domeniile si in masura obiectivelor care le sunt incredintate in mod expres si evident342. In acest sens ele vor actiona cu titlu definitiv, irevocabil si fara alternative343. Sub acest aspect, principiul subsidiaritatii actioneaza in domeniile politicilor agricole, a transporturilor, a concurentei sau in domeniul politicii comerciale comune. In acest caz interventia comunitara este obiectiva, legal- obligatorie344;

- in domeniile care nu apartin competentelor exclusive ale Uniunii/Comuitatilor, in care se exercita competente concurente sau partajate, respectiv, domeniile politicii sociale, sanatatii, protectiei consumatorilor sau al mediului, in care statele membre, dat fiind dimensiunile si efectele actiunii respective nu pot realiza obiectivele propuse, Uniunea/Comunitatile va interveni in masura in care aceste obiective pot fi realizate mai bine la nivel comunitar decat la nivelul statelor membre. In acest caz interventia comunitara are caracter de necesitate, dar nu este nelimitata, fiind circumscrisa strict obiectivelor avute in vedere.

→ La Consiliul European de la Edinburg, din 11-12 decembrie 1992, s-a afirmat in legatura cu principiul subsidiaritatii ca, in baza art. A (I) si art. B (2) din TMs., acest principiu constituie esenta titlului I din tratat.

340 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 90.341 Idem.342 Avizul nr. 1/75 al Curtii de Justitie, in ECR, 1975, 1355-1363.343 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 90.344 Idem

109

Astfel, aplicarea principiului are in vedere respectarea identitatii nationale si pastrarea competentelor nationale, prin luarea in considarare a cetatenilor intr-un mod mai efectiv in procesul decizional345. Cu acest prilej, s-a precizt ca art. 3 B (5) pune in lumina trei elemente principale, ce reprezinta esenta acestui principiu346:

- limita in actiunea comunitara, potrivit caruia, Comunitatea actioneaza doar in limitele competentelor incredintate de tratat si daca actiunea are ca obiect realizarea unuia sau mai multora dintre obiectivele sale(art. 3 B 5 alin. 1). In acest caz, competenta nationala este regula, iar competenta comunitara este exceptia;

- obligativitatea actiunii comunitare, priveste doar competentele exclusive ale Comunitatii. Comunitatea este obligata sa intervina daca, obiectivul nu poate fi realizat de o maniera suficienta printr-o actiune a statelor membre, considerate separate, si daca el poate fi realizat, mai bine, la nivel comunitar (art. 3 B 5 alin. 2);

- natura si intensitatea actiunii comunitare, se pune pentru orice actiune comunitara, indiferent ca este sau nu de domeniul competentei exclusive a Comunitatii. Mijloacele destinate actiunii comunitare trebuie sa fie proportinale cu obiectivul urmarit. Un rol esential in punerea in aplicarea regulilor de mai sus revine Comsiei, care trebuie sa procedeze la consultari mai largi inainte de a propune masuri legislative, care sa justifice conformitatea cu principiul subsidiaritatii347.

→ Extrem de relevant in aceasta materie este, de asemenea, Acordul interinstitutional din 25 octombrie 1993 ,,Democratie, transparenta si subsidiaritate” care vizeaza procedurile de punere in aplicare a principiului subsidiaritatii, adoptat de Parlamentul European, Consiliu si Comisie. Acordul intareste imperativul general potrivit caruia institutiile mentionate, pe parcursul intregii proceduri legislative, trebuie sa verifice daca actiunea legislativa pe care o intreprind respecta principiul subsidiaritatii si proportionalitatii348.

→ Prin Rezolutia sa din 20 aprilie 1994, Parlamentul European a contatat ca principiul subsidiaritatii a dobandit statutul de norma juridica constrangatoare si de rang constitutional si ca ea obliga atat institutiile europene cat si statele membre.

345 Ibidem, p. 91.346 A se vedea pentru detalii, O. Manolache, op. cit. p. 91, 92.347 Rolul crescut al Comisiei –in exercitarea dreptului se initiativa legislativa– se datoreaza tratatului de la Maastricht.348 A se vedea, Raluca Bercea, op cit. p. 134. Pentru detaliile reeferitoare la procedura, a se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 92, 93; si J. -M. Favret, op. cit. p. 143.

110

→ In contextul preocuparii pentru respectarea principiului subsidiaritatii, in spiritul actelor mentionate anterior349 s-au conturat criteriile de aplicare si de control ale acestuia. Inainte de intrarea in vigoare a TMs. (deci inainte de consacrarea principiului subsidiaritatii) Comisia, care, a fost cel mai des incriminata pentru depasirea constanta a competentelor de catre Comunitati, a facut demersuri pentru verificarea respectarii regulilor partajului de competenta cu institutiile nationale, dupa cum urmeaza350:

1. fiecare institutie, in exercitarea competentelor sale, vegheaza la respectarea principiului subsidiaritatii;

2. aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii se face cu respectarea dispozitiilor generale si a obiectivelor Tratatului, a principiilor stabilite de Curtea de Justitie, in conditiile mentineriii echilibrului institutional si a realizarii integrale a acquis- ului comunitar;

3. principiul subsidiaritatii nu pune in cauza competentele atribuite Comunitatii prin Tratat, asa cum sunt interpretate de Curtea de Justitie;

4. ambele aspecte ale subsidiaritatii trebuie sa fie ntrunite;5. forma actiunii comunitare trebuie sa fie cat mai simpla posibil

pentru realizarea obiectivului si sa dovedeasca o executare necesra si eficace; Daca se impune masura legiferarii, directivele sunt preferabile regulamentelor, directivelor- cadru si masurilor detaliate;

349 A se vedea, Actele mentionate in text ( A.U.E., TMs., Comunicarea Comisiei, Rezolutia Parlamentului European din anul 1992, Acordul interinstitutional din anul 1993, prevederile Consiliului de la Edinburg din anul 1992) si Concluziile Consiliului de la Birmingham din 16 octombrie anul 1992, prevederile Acordului interinstitutional din anul 1995 si Protocolului cu privire la aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii anexat la Tratatul de la Amsterdam.350 a se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 93, 95; si Raluca Bercea, op cit. p.334, 335.

111

6. masurile comunitare trebuie sa lase o cat mai mare libertate posibila pentru decizia nationala a statelor membre, in concordanta cu asigurarea obiecrivului masurii si cu respectarea prevederilor Tratatului;

7. daca intreprinderea vreunei actiuni comunitare nu este posibila ca urmare a aplicarii principiului subsidiaritatii, statele membre sunt obligate sa ia toate masurile corespunzatoare pentru asigurarea indeplinirii obligatiilor lor (potrivit Tratatului) si sa se abtina sa ia orice masura care ar putea sa pericliteze realizarea obiectivelor Tratatului. Aceasta cerinta se realizeaza numai prin respectarea regulilor generale stabilite de art. 10 C.E.;

8. Comisia trebuie sa recurga la consultari, inainte de a face propuneri legislative, sa publice documentele cu privire la aceste consultari (cu exceptia cazurilor de urgenta deosebita si confidentialitate); de asemenea, trebuie sa motiveze pertinenta propunerilor sale in raport de principiul subsidiaritatii; trebuie sa tina seama de necesitatea ca orice cheltuieli (financiare, administrative) ce revin Comunitatii, guvernelor nationale, autoritatilor locale, operatorilor economici si persoanelor fizice, sa fie minime, si proportionale cu obiectivul de realizat; trebuie sa prezinte Consiliului European, Parlamentului si Consiliului, un raport annual cu privire la aplicarea art. 5, raportul trebuie trimis si Comitetului Regiunilor si Comitetului Economic si Social.

9. Parlamentul si Consiliul trebuie sa analizeze conformitatea de principiu cu imperativele de subsidiaritate a propunerilor Comisiei.10. In cadrul procedurilor de codecizie si de cooperare (potrivit, art. 251 C.E. respectiv, art. 252 C.E.), Consiliul trebuie sa informeze Parlamentul cu privire la pozitia sa referitoare la aplicarea principiului (art. 5 C.E.) in cadrul expunerii de motive a propunerii comune. Consiliul este obligate sa detalieze, daca este cazul, motivele pentru care considera ca o parte a propunerii sau aceasta in intregime nu este conforma cu principiul subsidiaritatii, respectiv cu art. 5 C. E.

11. Respectarea principiului subsidiaritatii face obiectul unei reexaminari potrivit regulilor stabilite prin Tratatul C.E. Prin urmare, respectarea acestui principiu, in prezent, este verificata, controlata doar ulterior adoptarii actului normative (comunitar)351. In viitor se doreste ca parlamentele nationale sa fie avertizate din timp de Comisia Europeana cu privire la poiectul de act normativ care se bazeaza pe acest principiu.

351 ,,Curtea are posibilitatea de a examina respectarea principiului subsidiaritatii la adoptarea actelor normative comunitare si de a anula acele prevederi care au fost adoptate cu nesocotirea ei.” De exemplu, CJCE, 233/1994, Germania c./Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene, 1997, Rec. 1997; A se vedea pentru detalii, Fabian Gula , op. cit. p. 71

112

3. 5. c. Principiul proportionalitatii → Jurisprudenta Curtii de Justitie este cea care a introdus in ordinea

juridica comunitara principiul proportionalitatii, pe care l-a circumscris unui domeniu specific: protectia operatorilor economici impotriva prejudiciilor ce pot rezulta din reglementarile comunitare352. → Inainte de a fi reglementat prin art. 5 alin 3 C.E., chiar si intr-o forma generala, referinte la principiul proportionalitatii au fost identificate in dispozitii diverse ale tratatelor institutive. Astfel, art. 34 C.E. stipuleaza ca, in cadrul Politicii Agricole Comune (P.A.C.), Consiliul trebuie sa se limiteze la obiectvele prevazute de art. 33353, sau art. 30 C.E., stipuleaza ca atingerile legitime pe care statele membre le pot aduce principiului liberei circulatii a marfurilor trebuie sa fie justificate de interesul general (adica, proportional cu acesta), sau in materie de concurenta, art. 81 par. 3 care prevede ajutoarele de stat considerate compatibile cu piata comuna.

→ Principiul este reglementat ca atare in art. 5 alin. 3 C.E., ,,Actiuneaa Comunitatii nu trebuie sa depaseasca ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor prezentului Tratat”.

Principiul proportionalitatii are un camp de aplicare mai intins decit cel al subsidiaritatii, actiunea sa cuprinzand atat domeniul de exercitare a competentelor concurente, cat si acela al competentelor exclusive.

Curtea a precizat ca ,,principiul proportionalitatii solicita ca orice sarcina impusa destinatarilor regulilor comunitare sa fie limitata masurii strict necesare pentru realizarea obiectivului prevazut in Tratat, cu cat mai putine sacrificii posibile din partea destinatarilor carora li se adreseaza.354

Potrivit acestui principiu, mijloacele folosite de autoritati trebuie sa fie proportionale cu scopul lor.I mod concret, atunci cand Comunitatea are de ales intre mai multe mijloace de actiune, ea trebuie sa utilizeze , masura cu eficacitate egala cu aceea care lasa cea mai mare libertate statelor membre, particularilor si intreprinderilor355. In acest caz trebuie sa se examineze cu atentie daca o interventie pe cale legislativa (ce presupune adoptarea unui act comunitar) se dovedeste necesara, sau daca alte mijloace, mai putin constrangatoare, pot fi utilizate: recomandare, sprijin financiar, aderarea la o

352 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 48.si S. Néri, Le principe de proportionnalité dans la jurisprudence de la Cour relative au droit communautaire agricole, RTDE, 1981, p. 652.353 Aceasta dispozitie a fost interpretata nu doar ca o referinta implicita la principiul proportionalitatii, ci si ca o limita de natura obiectiva a competentei comunitare. A se vedea in acest sens, Raluca Bercea, op. cit. p. 344; si C.Blumann, L. Dubouis, Droit institutionnel de l’Union européenne, Litec, Paris, 2005, 271.354 CJCE, 265/87, Schrader, 11. 07. 1989, Rec. 2263.355 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 48.

113

conventie ineternationala, etc. Daca actul comunitar se dovedeste indispenspensabil, continutul sau nu trebuie sa se caracterizeze print-un ,,exces de reglementare, cu caracter constrangator”, ci se cuvine a se da preferinta, de exemplu, directivelor prin raportare la regulament si directivelor- cadru prin raportare la masurile mai detaliate356.

In acest sens Curtea a precizat ca ,,principiul proportionalitatii, care face parte din categoria principiilor generale ale dreptului comunitar, reclama ca actele institutiilor sa nu depaseasca limitele a ceea ce este strict necesar realizarii obiectivelor legitime urmarite prin reglementarile in cauza, iar atunci cand institutia are posibilitatea sa aleaga intre mai multe masuri, se cuvine sa recurga la cea mai putin constrangatoare pentru cel ce urmeaza sa o execute (pentru destinatarul masurii, n.a.), iar atunci cand se impun unele sarcin, acestea sa nu fie disproportionate in raport cu scopurile vizate357.

Reamintim ca Tratatul de la Amsterdam, care modifica unele prevederi ale TMs., contine in anexa un protocol, prin care se cere fiecarei institutii comunitare sa vegheze in permanenta la corecta respectare a principiilor subsidiaritatii proportionalitatii. Protocolul, pe langa faptul ca, este de natura sa asigure un control al respectarii celor doua principii, reafirma ideea ca in activitatea lor Comunitatile Europene trebuie sa lase autoritatilor natioanale o marja larga de decizie, cu conditia respectarii dispozitiilor tratatelor institutive358, principiilor generale ale dreptului si acqui-ului comunitar.

CAPITOLUL III.Izvoarele dreptului comuniatar

1. Precizari prealabile → In acceptiune materiala, prin izvoare de drept intelegem

conditiile materiale de existenta ale societatii, care determina actiunea legiuitorului sau, care dau nastere unor reguli izvorate din necesitatile practice (daca e vorba de obicei)359, ce conduc la aparitia normelor juridice - a dreptului.

356 Idem.357 CJCE, 157/96, The Queen, 05. 05. 1998, Rec. I- 2211.358 A se vedea, Stefan Munteanu, Integrarea euopeana. O perspectiva juridico-filozofica. Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, p. 101.359 A se vedea, Nicolae Popa, Mihail - Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generala a dreptului, Ed a 2-a, Ed. All Beck, Bucuresti, p. 161.

114

Dreptul comunitar nu este numai rezultatul unor conditii materiale de existenta ci si al dorintei statelor membre, ale Comunitatilor Europene/Uniunii Europene ,,de a asigura o pace durabila intre popoarele lor, concretizata in cresterea continua a nivelului de trai al natiunilor europene si in colaborarea lor reciproc avantajoasa360.

→ In acceptiune formala izvoarele dreptului reprezinta formele de exprimare a normelor juridice, actele normative (legile, in sens generic) in sens restrans, obiceiul juridic, practica judecatoreasca si precedentul judiciar, doctrina, contractul normativ361 si actul normative, in sens larg,

* In sens restrans, din perspectiva, formala, dreptul comunitar distinge doua categorii de izvoare:

- izvoare primare, in principiu, tratatele institutive (dreptul primar sau originar), si

- izvoare secundare, regulile juridice continute in actele adoptate de institutii, in aplicarea acestor tratate (dreptul secundar sau derivat).

* In sens larg362 , din ,,izvoarele dreptului comunitar,, fac parte, alaturi de tratatele institutive si actele adoptate de institutiile comunitare si:

a) regulile de drept aplicabile in ordinea juridica comunitara: normele juridice care rezulta din conventiile statelor membre incheiate in aplicarea tratatelor comunitare, izvoare nescrise, principiile generale de drept, jurisprudenta Curtii de justitie;

b) regulile de drept a caror origine este exterioara ordinii juridice comunitare: normele juridice care rezulta din relatiile exterioare ale Comunitatilor.

2. Dreptul comunitar primarDreptul comunitar primar este format din

360 A se vedea, Conelia Lefter, op. cit. p. 52.361 In ramura dreptului muncii si al securitatii sociale, contractul normativ este izvor de drept, sub forma contractelor colective de munca, in care se prevad conditiile generale al organizarii procesului muncii intr- ramura determinata si pe baza carora sunt incheiateapoi contracte individuale de munca. In dreptul constitutional, contractul normativ reprezintaizvor de drept in materia organizarii si functionarii structurii federative a statelor. In dreptul international public, contractul normativ imbraca forma tratatului. A se vedea pentru detalii, Nicolae Popa, Mihail- Constantin Eremia, Simona Cristea, op. cit. p.178. 362 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 133.

115

a) tratatele institutive (originare) ale Comunitatilor Europene, inclusiv cele care le modifica, le completeaza sau le revizuiesc;

b) alte tratate comunitare care au modificat prevederile initiale al Tratatelor institutive;

c) conventiile intre statele membre363; a) Tratatele institutive - originare sunt:

- Tratatul de la Paris care instituie C.E.C.O364., semnat la 18 aprilie 1951 intrat in vigoare la 23 iulie 1952. Este insotit de numeroase anexe si protocoale aditionale ( protocoale asupra statutului Curtii de justitie si asupra privilegiilor si imunitatilor), cu aceeasi valoare ca si tratatul.- Tratatele de la Roma care instituie C.E.E. si C.E.E.A.365semnate la 25 martie 1957, intrate in vigoare la 1 ianuarie 1958. Tratatele sunt insotite de numeroase anexe si protocoale dintre care amintim pe cel care defineste statutul Bancii europene de investitii, si protocoalele semnate la Bruxelles la 17 aprilie 1957 asupra privilegiilor si imunitatilor, asupra Curtii de Justitie. Aceste texte au intrat in vigoare la 14 ianuarie 1958.

→ Modificarile si completarile aduse tratatelor originarere zulta nu numai din tratate propriu-zise ci si din acte ale institutiilor comunitare, de exemplu in cadrul procedurii simplificate de revizuire366, sau in cazul actelor de natura particulara, adica a ,,deciziilor,, care impun o ratificare din partea statelor membre. Dintre cele mai importante modificari amintim:

- Conventia referitoare la anumite institutii comune, semnata si intrata in vigoare in acelasi timp cu tratatele de la Roma; tratatul ce instituie un Consiliu unic si o Comisie unica a Comunitatilor si protocolul unic asupra privilegiilor si imunitatilor, semnate la Bruxelles, la 8 aprilie 1965, intrate in vigoare in august 1965;

363 A se vedea, Hauschild, L’importance des conventions communautaires pour la création d’un droit communautaires, RTDE, 1975; si Louis Cartou, L’Union européenne, Traités de Paris – Rome – Maastricht, ed.vi-a, Dalloz, Paris, 2006 p.131 et. suiv.364 In continuare il vom folosi in text, prescurtat, T. C.E.C.O.365 In continuare le vom folosi in text, prescurtat, T.C.E.E., respectiv, T.C.E.E.A.366 Este vorba despre o revizuire pur comunitara, care evita faza diplomatica. Aceasta procedura simplificata, in T.C.E.C.O. se realiza cu interventia Curtii de Justitie. In cadrul T.C.E.E. si T.C.E.E.A. se impune numai o decizie unanima a Consiliului, asupra propunerii Comisiei si dupa avizul Parlamentului (art. 76, 85, 90 C.E.E.A., 32 § 3 C.E., 80 § 2 C.E., 149 C.E., 221 C.E., 222 C.E.), asupra propunerii Curtii de Justitie dupa consultarea Comisiei si Parlamentului (art.226 si 245 alin. 2 C.E. , sau asupra recomandarii B.C.E. si avizul conform al Parlamentului (art.107 § 5 C.E.)

116

- Tratatele ,, bugetare,, de la Luxemburg, din 22 aprilie 1970, intrat in vigoare la 1 ianuarie 1971, si de la Bruxelles din 22 iulie 1975, intrat in vigoare la 1 iunie 1977, prin care sporesc puterile bugetare ale Parlamentului European.

- Decizia cu privire la inlocuirea contributiilor financiare prin resursele proprii ale Comunitatilor, in baza art. 269 C.E. si 173 C.E.E.A., intrata in vigoare 1 ianuarie 1971, inlocuita prin decizia referitoare la sistemul de resurse proprii din 29 septembrie 2000367; decizia din 20 septembrie 1976 cu privire la alegerea reprezentantilor Parlamentului European referitoare la votul universal direct (in baza art. 190 C.E), care a facut obiectul unei adoptari de catre statele membre, in conformitate cu regulile constitutionale respective. Deciziile cu privire la resursele proprii, ca si celelalte decizii amintite, sunt asimilate Tratatelor instuitutive, deorece Curtea de Justitie a decis ca natura unui act nu depinde de forma sau denumirea sa, ci de continutul sau. Aceste decizii privesc chiar continutul Tratatului desi denumirea lor nu corespunde continutului lor.

- actele de aderare368 ale statelor care au devenit membre ale Comunitatilor, constituie surse de drept comunitar primar369; Curtea de Justitie a precizat in acest sens ca ,,Aderarea noilor state membre se realizeaza prin acte care au valoare de drept primar si care pot modifica in oricare domeniu dreptul comunitar,,370

b) Alte tratate care modifica Tratatele institutive sunt: Actul unic European (A.U.E.), semnat la Luxemburg si la Haga din 17 si 28 februarie 1986, intrat in vigoare la 1 iulie 1987371; Tratatul asupra Uniunii Europene (T.U.E.), semnat la Mastricht la 7 februarie 1992; Tratatul de la Amsterdam (T.A.) semnat la 2 octombrie 1997; Tratatul de la Nisa.

Aceste tratate nu constituie drept comunitar asimilabil tratatelor comunitare institutive decat in privinta acelor dispozitii care

367 J.O.C.E. n. L 253/42 din 07. 10. 2000368 Acestea contin dispozitii institutionale care au fost deja integrate in tratatele comunitare , de exemplu, modificarea ponderii voturilor in cadrul Consiliului, modificarea compunerii institutiilor si a organelor comunitare: A sevedea, Paul Mircea Cosmovici, Roxana Munteanu, Dreptul european al concurentei. Intelegerile intre intreprinderi. Reguli generale., Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2001, p.57. 369 Asupra conditiilor si limitelor in care actele de aderare confera valoare de drept comunitar primar anumitor dispozitii de drept derivat, a se vedea, C.J.C.E., 28. 04. 1988, S.A. Laissa, aff. Jtes. 31 et 35/86, Rec. 2285, A se vedea si, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 133.370 A se vedea, O. Tinca, Drept comunitar general, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 1999, p. 51………………………………………………………………371 J.O.C.E. n. L.169 din 29 iunie 1987

117

modifica tratatele comunitare, de exemplu, Titlurile II, III, IV, si VII din T.U.E. In schimb alte dispozitii din titlurile V si VI, ce corespund celui de-al 2-lea si al 3-lea pilon, relifeaza categoria dreptului comunitar complementar372. Tratatul de la Amsterdam este structurat pe trei parti. Prima parte contine ,,modificari de fond,, aduse T.U.E. si celor trei tartate comunitare (institutive). A doua parte realizeaza o ,,simplificare,, a tratatelor comunitare, cuprinzand anexe si protocoale cu scopul de a inlatura dispozitiile caduce si pentru a adapta textul anumitor dispozitii. Se prevede, de asemenea, abrogarea Conventiei din 25 martie 1957 cu privire la anumite institutii commune si a tartatului de fuziune din 8 aprilie 1965 si inlocuirea lor cu art. 9 din Taratatul de la Amstedam. Datorita operatiei de simplificare s-a decis renumerotarea completa a T.C.E. si a T.U.E., deoarece ca urmarea revizuirii decisa la Amsterdam, si in special datorita simplificarii , prezentarea T.C.E. devenea tot mai neclara. Astfel, potrivit art. 12 par. 1 din T.A., articolele, titlurile, sectiunile din T.U.E. si din T.C.E., astfel cum au fost modificateprin dispozitiile T.A, sunt renumerotate conform tabelelor de echivalente figurand in anexa din Tratat, care face parte integranta din acesta373.

→ Raporturile dintre tratatele institutive. Autonomia tratatelor institutive.

Desi, prin Conventia cu privire la anumite institutii comune (Roma, 1957), si prin Tratatul de fuziune a executivelor (Bruxelles, 1965), institutiile sunt comune, aceastea isi execita atributiile in cadrul fiecarei comunitati, potrivit dispozitiilor din fiecare tratat.

Raporturile reciproce dintre tratatele institutive sunt guvernate de art. 305 C.E., care, potrivit regulilor de drept international, stipuleaza ca dispozitiile Tratatului C.E. – tratat general, nu modifica pe cele ale Tratatului C.E.C.O.374 si nu deroga de la stipulatiile Tratatului C.E.E.A. - tratate speciale.375

Raporturile dintre tratate le putem prezenta astfel:- dispozitiile specifice ale Tratatului C.E.E.A. - tratat special, de

integrare sectoriala – au prioritate fata de dispozitiile Tratatului C.E.- tratat general, care acopera toate activitatile economice (inclusiv piata energiei atomice) ;

372 A se vedea pentru detalii, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 135. Sunt numite si tratate compozite.373 A se vedea, Paul Mircea Cosmovici, Roxana Munteanu, op. cit. p. 53-59.374 Desi a iesit din vigoare, vom face referire si la T.C.E.C.O., pentru ca, numai din punct de vedere istoric se intelege mai bine ansamblul izvoarelor dreptului comunitar si raporturile dintre. 375 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 135.

118

- in cazul unei lacune in Tratatul C.E.E.A - tratat special - se aplica dispozitiile Tratatului C.E. si dreptul derivat corespunzator acestui tratat.

Curtea de Justitie a incercat sa atenueze independenta/autonomia tratatelor, facand sa prevaleze o mai mare armonizare in interpretarea dispozitiilor lor ,,considerand ca Tratatul C.E. este o norma fundamentala in lumina caruia celelalte tratate trebuie sistematic interpretate.376 Astfel, atunci cind se constata ca dispozitiile din Tratatul C.E.E.A. cu privire la Piata comuna a produselor nucleare au caracter sumar, ,,acestea trebuie reintegrate din perspectiva Tratatului C.E.,, ceea ce nu este alteceva decit ,,aplicarea la un domeniu inalt specializat (cum este Piata nucleara, n.a.) a conceptiilor juridice care inspira structura pietei comune in general,,377

→ Structura tratatelor institutive.Structura tratatelor institutive este aproape identica, cuprinzand

patru categorii de clauze378: preambul si clauze de inceput, clauze institutionale, caluze materiale, clauze finale.

→ In preambul si in clauzele de inceput sunt enuntate:- in termini similari, scopurile etice si politice care au animat

sefii statelor fondatoare- scopurile socio-economice proprii fiecarui tratat comunitar

( art. 2 si 3 C.E.C.O., si C.E. si ! si 2 C.E.E.A.) Ansamblul acestor dispozitii cuprind obiective si principii cu

caracter general, despre care Curtea de Justitie n-a ezitat sa precizeze, ca au aceeasi forta juridica ca orice alte dispozitii din Tratat, adica efect direct379, si ca, referirindu-se la art. 2 T.C.E., campul de aplicare al Tratatului este limitat la activitatile economice 380.Tratatul nu stabileste o ierarhie a obiectivelor fundamentale, mentioneaza insa ca au caracter imperative. Din aceasta perspectiva Curtea de Justitie a aratat ca incapacitatea unei institutii comunitare de a realiza in termen unul din aceste obiective (de exemplu, politica

376 Idem 377 14 . 11. 1978, délibération 1/1978, Rec.2151 et JDI 1979. 929.378 A se vedea pentru detalii, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 136; objectifs P. Pescatore, Les objectifs de la Communauté européenne comme principes d’interprétation dans la jurisprudence de la Cour de Justice, Mélanges Ganshof van der Meersch, p.325379De exemplu, C.J.C.E., a invocat preambului Tratatului C.E.E. drept baza legala pentru a explica principiul efectului direct al dreptului comunitar, in cauza Van Gend en Loos din 05. 02. 1963, aff. 26/62; A se vedea, C. Lefter, op. cit. p. 56; si Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 136;380 C.J.C.E., 12. 12. 1974, Walrave, aff..36/74, Rec.74

119

agricola) nu va legitima invocarea necunoasterii unui alt obiectiv (libera circulatie a produselor)381

→ Clauzele institutionale care formeaza ,,sistemul institutional,, al Comunitatilor sunt descrise in prima parte, astfel: baza Comunitatilor, organizarea, functionarea si competentele institutiilor, finantele, functia publica, relatiile exterioare. Cu privire la aceste clauze Curtea a utilizat termenii ,, constitutie,, - cu referire speciala la Tratatul C.E382- si ,,carta constitutionala,,383.

Este de remarcat o reducere al caracterului supranational al sistemul institutional al Tratatelor C.E.E.si C.E.E.A. fata de sistemul C.E.C.O., de exemplu, cu privire la atributiile Comisiei, la actiunile ce se deruleaza in fata Curtii de Justitie

→ Clauzele materiale384. Cea mai mare parte a clauzelor din tratate definesc regimul economic si social (economic si tehnic pentru T. C.E.E.A.), pe care ele insele le-au instiuit. Astfel, din punct de vedere al tehnicii juridice folosite in redactarea clauzelor materiale distingem doua tratate speciale, numite si tratate de integrare sectoriala - T.C.E.C.O. si T.C.E.E.A.- si un tratat- cadru- T.C.E.385

Tratatul C.E.C.O. continea o codificare completa si detaliata a regimului aplicabil statelor membre si intreprinderilor in sectorul carbune-otel. Tratatul realizeaza o adevarata legislatie in sectorul amintit, lasand Inaltei Autoritati decat misiunea de executare.

Pentru realizarea unei integrari economice de ansamblu, clauzele materiale ale Tratatului C.E. formuleaza obiective de atins si principii ce stau la baza institutiilor. In ,,cadrul,, astfel definit de tratat, se elaboreaza o legislatie cu totul speciala, in materie de politici comune (politica agricola comuna – art. 32 la 37C.E., politica transporturilor – art. 70 si 71 C.E., politica de conjunctura – art. 99 C.E., politica comerciala comuna – art. 133 C.E.), dar si pentru libera circulatie a lucratorilor (art. 40 C.E.), sau libertatea de stabilire (art. 44 C.E.).

Clauzele materiale ale Tratatului C.E.E.A. se impart intre cele ale unui tratat cadru cu cele ale unui tratat lege. De aceea competentele incredintate institutiilor sunt mai mult operationale (de exemplu in domeniul cercetarii) decat normative

381 C.J.C.E., 10. 12. 1974, Charmasson , aff. 48/74.382 Aviz, 1/76 din 26. 04. 1977, Rec.741383 C.J.C.E., 23.04. 1986. Les Verts c/ Parlement européen, aff. 294/83, Rec.339.384 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 136;385

120

Din punct de vedere al naturii efectelor dispozitiile materiale ale tratatelor distingem intre dispozitii direct aplicabile (de exemplu, regulamentele) care dau nastere la drepturi pentru particulari si de care acestia se pot prevala in fata instantelor nationale ale statelor membre, si dispozitii care trebuie sa faca obiectul unei prealabile masuri de aplicare din partea fie a institutiilor fie a statelor membre (de exemplu, directivele sau deciziile)

→ Clauzele finale ale tratatelor au in vedere modalitatile de ratificare si de revizuire, convenite de partile contractante, modalitatile de intrare in vigoare ale tratatelor

Tratate solemne, tratatele comunitare sunt ratificate de catre fiecare stat contractant potrivit regulilor constitutionale respective, neputand intra in vigoare decat dupa depunerea instrumentului de ratificare din partea tuturor semnatarilor386. In aceasta privinta, literatura juridica, a aratat, cu referire la Tratatul originar C.E.E., caracterul de self-executing al Tratatului, adica, in baza ratificarii, tratatul devin lege in cadrul statelor membre si trebuie aplicat in mod direct de catre tribunalele nationale. Sarcina de punere a lor in aplicare revine in primul rand institutiilor comunitare in temeiul art 4 C.E., iar drepturile si obligatiile pe care el le stabileste nu exista pur si simplu intre statele membre pe o baza internationala reciproca, ci pe baza unui set complex de relatii intre statele membre, cetatenii lor si institutiile comunitare387

Caracterul de autoritate al tratatelor ,,Regulile din tratate se situeaza in varful ierarhiei ordinii

juridice comunitare, ele au prioritate in raport cu celelalte acte comunitare (dreptul derivat sau dreptul nascut din relatiile exterioare al Comunitatilor,,388. Aceasta prioritate este garantata de o serie de actiuni ce pot fi deduse in fata Curtii de Justitie care sanctioneaza ,, incalcarea tratatelor (art. 230 C.E., art. 232 C.E. art. 234 C.E., art. 146, 148 la 150 C.E.E.A., si fostul art. 35 C.E.C.O.)

C. Conventiile intre statele membre incheiate in aplicarea tratatelor comunitare389

386 Guvernul francez este depozitarul Tratatului C.E.C.O., iar cel Italian, al Tratatelor C.E.E.E si C.E.E.A. Tratatele de la Mastricht, Amsterdam si Nisa, deoarece au modificat, in principal, Tratatul C.E.E., si in subsidiar, tratatele C.E.C.O.si C.E.E.A, au ca depozitar, guvernul Italian. A se vedea in acest sens, C. Lefter, op. cit. p.58.387 A se vedea, O. Manolache, op.cit. p.21.388 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 139;

121

In principiu, Tratatele institutive sunt singura sursa de drept comunitar, dar in baza acestora, statele membre si-au conservat dreptul de a incheia intre ele acorduri si conventii. ,,Aceste acorduri constituie neandoielnic un izvor de drept comunitar, in masura in care, negociate in executarea tratatelot, sunt destinate sa le completeze,,390

→ Astfel, potrivit art. 293 C.E., statele membre vor incepe negocieri intre ele, daca este nevoie, in vederea incheierii de acorduri, in diverse domenii, pentru a garanta cetatenilor lor391:

- protectia persoanelor, exercitarea si protectia drepturilor in conditiile acordate de fiecare stat propriilor cetateni;

- eliminarea dublei impuneri in interiorul Comunitatii;- recunoasterea reciproca a societatilor in sensul alineatului 2

din articolul 48, mentinerea personalitatii juridice in cazul transferarii sediuluidintr-o tara in alta si posibilitatea fuziunii unor societati supuse unor legislatii nationale diferite;

- simplificarea formalitatilor privitoare la recunoasterea si executarea reciproca a hotararilor judecatoresti, precum si a sentintelor arbitrale.

Au fost incheiate conventii intre statele membre care, desi nu au in mod direct fundamentul juridic in art. 239 din T.C.E. sau intr-o alta dispozitie specificaa unuia din tratatele institutive, obiectul lor este in stransa legatura cu executarea tratatelo r 392 :

- Conventia din 29. 02. 1968. cu privire la recunoasterea reciproca a societatilor;

- Conventia de la Bruxelles din 27. 09. 1968 cu privire la competenta judiciara si executarea hotararilor in materie civila si comerciala;

- Conventia de la Roma din 19 iunie 1980 cu privire la legea aplicabila obligatiilor contractuale393;

- Conventii referitoare la brevetele europene (Műnchen 05. 10. 1973) si comunitare (Luxemburg 15. 12. 1989)394;

389 A se vedea, Hauschild, L’importance des conventions communautaires pour la création d’un droit communautaires, RTDE, 1975.390 A se vedea, J. Boulouis, M. Chevalier, Grands arrets de la Cour de Justice des Communautés européennes, tome 1, 5 éd., Paris, Dalloz, 1991391 A se vedea, Documente de baza ale Comunitatii si Uniunii Europene, Editura Polirom, Ed. a II-a, Iasi, 2002, p. 110. 392A se vedea, R. Munteanu, op. cit.p. 305 393 JOCE, nr. L. 266 din 09. 10. 1980.394 JOCE, din 17. 10. 1977; L. 401 din 30. 12. 1989

122

- Conventia din 23. 07. 1990 referitoare la eliminarea dublei impuneri in cazul corectarii beneficiilor intreprinderilor asociate395, etc.

→ Acordurile incheiate de reprezentantii statelor membre in cadrul Consiliului. Statele membre pot incheia acorduri in forma simplificata, nesupuse ratificarii. Aceste acorduri iau forma acordurilor reprezentantilor statelor membre reuniti in cadrul Consiliului Comunitatilor Europene (U.E.)396.

→ Alte acorduri intre statele membre incheiate intr-un domeniu de competenta comunitara, respectiv o materie care a fost omisa de Tratat (de exemplu, politica energetica). Cu privira la aceasta problema s-a pus intrebarea daca, institutiile comunitare se abtin, sau se impune o revizuire a Tratatului?

Statele membre au acoperit aceasta lacuna ,,prin incheierea sau pregatirea unor conventii sau acorduri, creand astfel reguli de drept originale,,397 in domenii precum: politica energetica, proprietatea industriala, falimentul (proiectul de Conventie privind falimentul, lichidarea, aranjamentele, concordatul si alte proceduri similare, stabilit de Consiliu in 1995, care n-a fost semnat totusi de statele membre; un Regulament – 1346/2000 – adoptat de Consiliu la 29. 05. 2000. privind procedurile de insolvabilitateretine elementele esentiale ale acestui proiect)398. Prin asemenea conventii statele membre au creat reguli de drept noi, ce tin locul functiei legislative pe care tratatul n- a exercitat-o.

Dupa anul 1970, cel mai frecvent s-a recurs la dispozitiile art 308 C.E. care precizeaza: Daca realizarea – in cadrul functionarii pietei comune – a unui obiectiv al Comunitatii impune o actiune a Comunitatii, fara ca prezentul Tratat sa fi prevazut puterile de actiune cerute in acest scop, Consiliul ia masurile adecvate hotarand in unanimitate, la propunerea Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European. Domenii diverse sunt vizate, prin folosirea ca temei juridic al acestui articol, fara a fi necesara revizuirea Tratatului: uniunea economica si monetara, politica regionala, politica mediului, mecanismele financiare corectoare, relatiile cu tarile din

395 JOCE nr. L. 225 din 20. 08. 1990.396 Nu exista o regula referitoare la publicarea acestor acorduri. Acestea depend de decizia Statelor member. A se vedea, chesiunea scrisa din 12. 05. 1971. JOCE, n. C. 110 din 30. 10. 1971. A se vedea, Louis Cartou, op. cit. p. 132.397 Idem.398 A se vedea, O. Manolache, op.cit. p.22, si opera citata acolo.

123

Europa de est399. Recurgand la art. 308 C.E. este pusa in evidenta alaturi de competentele de atributie si implicite ale Comunitatilor si o competenta subsidiara a acestora.400

3. Dreptul derivat /Actele juridice adoptate de institutiile comunitare

3. 1. Precizari prealabileO caracteristica principala care distinge Comunitatile europene

de organizatiile internationale clasice, si care o apropie de ordinea juridica interna este capacitatea de a crea reguli de drept, incredinand-astfel anumitor organe, pentru a exercita dupa o procedura prestabilita, o putere normativa comparabila cu o putere legislativa nationala401

Desi redactorii tratatelor s-au ferit sa utilizeze termenii ,,lege,, sau ,,legislatie,, Curtea de Justitie n-a ezitat acest lucru, referindu-se la T.C.E. ca reprezentand ,,sistemul legislativ al Comunitatii,,402

sau ,,puterea legislativa a Comunitatii,,403. Tratatul de la Amsterdam se refera la Consiliu in art. 207 C.E. ,,actionand in calitatea sa de legislator,, pentru ca apoi ,,Declaratia nr. 39 anexata la Actul final sa faca referire la caliatatea institutiilor de a redacta legislatie comunitara.

Termenul ,,act comunitar,, inseamna orice instrument legislativ sau administrativ, adoptat de autoritatile administrativ, iar actul denumit comfort letter – scrisoare administrativa informala, care putea fi adoptat de Comisie potrivit dreptului comunitaral concurentei a fost considerat ca si un regulament de baza404.

Dreptul derivat nu trebuie sa contravina dreptului primar, in caz contrar el va fi lipsit de efecte juridice405. De asemenea, trebuie sa fie

399 Idem.400 Ibidem, cu operele citate acolo; Eexemplificam in acest sens, adoptarea de catre Consiliu a Regulamentului nr. 1435/2003 din 22. 07. 2003. privind statutul pentru o societate cooperativa europeana si a Directivei nr. 2003/72 din 22. 07. 2003. privind suplimentarea statutului pentru o societate cooperativa europeana, ambele in J. Of. L.207/1, 25, din 18. 08. 203. Propunerea pe care o face Comisia in cazul de fata trebuie sa fie rezultatul tuturor statelor membre, cu excluderea vreunei abtineri, deoarece Consiliul trebuie sa actioneze unanim.401 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 139.402 C.J.C.E, 17. 12. 1970, Köster, aff. 25/70, Rec.1161403 C.J.C.E., 09. 03. 1978, Simmenthal, aff.106/7, Rec.629404 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 23: si W. Cairns, p. 61. Termenul ,,act comunitar,, nu trebuie sa fie confundat nici cu termenul identic cu semnificatia din common law, ca un instrument legislativ adoptat de organele legislative constitutionale din Marea Britanie si S.U.A..405 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 23

124

conform obiectivelor fundamentale, generale ale Comunitatilor, si obiectivelor cu caracter specific – care sunt infaptute prin intermediul diverselor politici comunitare si principiilor generale ale dreptului comunitar.

Actele comunitare sunt definite in art. 249 C.E.: ,,Pentru indeplinirea misiunilor si in conditiile prestabilite…de tratat, Parlamentul European impreuna cu Consiliul, Consiliul si Comisia, hotarasc regulamente si directive iau decizii si formuleaza recomandari si avize. Articolul 161 din Tratatul Euratom este identic406.

De retinut ca, nici art. 249 si nici o alta dispozitie comunitara nu stabileste o ierarhie intre categoriile de acte enumerate ,,nici una neavand vocatia sa se impuna celelilalte,,. Incercari de ierarhizare, nereusiete insa, au fost intreprinse de Tratatul de la Mastricht si Amsterdam407.

De asemenea, nu se face vreo deosebire intre institutii in privinta acordarii unora dintre ele competenta adoptarii de mai multe acte, de toate categoriile de acte, sau numai de o categorie. Fiecare institutie actioneaza in limitele atributiunilor ce le sunt incredintate prin prezentul tratat (art.7 C.E.) potrivit scopurilor si in conditiile stabilite in Tratat. Prin urmare institutiile nu poseda o autorizare generala de a adopta astfel de acte.

Institutiile comunitaremai pot aadopta si alte acte care nu au natura celor mentionate in art. 249 C.E.408:

- acte de modificare a unor prevederi ale Tratatului C.E. ori al infiintarii de diverse comitete si comisii auxiliare, in procedura bugetara;

- acte comunitare specifice sau nenumite adoptate de Comisie sub forma unor declaratii prin care se aduc la cunastinta criteriile pentru examinarea cazurilor individuale in cadrul conduitei concurentiale si a ajutoarelor de stat409.

406 Actele adoptate potrivit Tratatului C:E.C.O. erau deciziile, recomandarile si avizele (art.14)407 A se vedea, P. – Y. Monjal, Recherches sur la notion de hierarchie des normes en droit communautaire, L.G.D.J., 2000; R.Kovar, La Déclaration n. 16 annexée du traité sur L’Union européenne, chronique d’échec annocé, CDE, 1997, 3; E.Tizzano, La hierarchie de normes communautaire, Rev. Marché unique, 1995, 319.408 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 169409 Idem. De exemplu, pentru domeniul proprietatii intelectuale, a se vedea, Declaratia Comisiei (2005/295) privind art. 2 din Directiva nr. 2004/48 a Parlamentului si a Consiliului referitoare la respectarea drepturilor de proprietate intelectuala (Comisia considera ca cel putin un numar de 11 drepturi de proprietate sunt de domeniul de aplicare a Directivei) – J.Of. L. 94/37 din 13 aprilie 2005.

125

- acte adoptate de Parlament sub forma unor rezolutii sau de Consiliu sub forma de concluzii (fara efecte juridice) prin care, de exemplu se prezinta o situatie, se poate atrage atentia asupra unor urgente unor masuri, se invita sau se solicita organelor abilitate sa adopte masuri sau sa contribuie la luarea lor, se solicita acordarea de prioritati etc.

- acordurile interinstitutionale –incadrate din categoria actelor nenumite- considerate a fi mai apropiate de de declaratiile politice de intentie decat de angajamentele juridice formale ceea ce obliga intr-un sens textual precis410.

3. 2. RegulamentulRegulamentul reprezinta principala sursa de drept derivat. Prin

Regulament se exprima puterea legislativa a Comunitatii. Aratand efectele juridice ale regulamentului Tratatul C.E. da o definitie completa conferindu-i prin aceasta o natura si eficacitate in intregime comparabile cu cea a unei legi nationale. Astfel, potrivit art. 249 alin. 2 C.E. si art. 161 Euratom, regulamentul are caracter general, este obligatoriu in toate elementele sale si este direct aplicabil in fiecare stat membru.Regulamentul este adoptat de catre Consiliu, Consiliu si Parlament ( in cadrul procedurii codeciziei, potrivit aqrt. 251 C.E.), Comisie (in domeniile de competenta proprie sau ale celor delegate de Consiliu) si Banca Centrala Europeana.

a. Caracter general. Ca si o lege nationala contine prescriptii generale si impersonale. Caracterul sau esentialmente normativ rezuta din faptul ca, nu se adreseaza unor destinatari limitati, desemnati si identificabili, ci unor categorii avute in vedere in mod abstract si in ansablul lor411.in timp ce trasaturile esentiale ale deciziei rezulta tocmai din limitarea destinatarilor carora se adreseaza. Astfel, Curtea a apreciat ca un regulament referitor la un ansmblu de cereri de autorizatii de import al caraor numar nu mai poate creste datorita expirarii termenului acestor cereri, trebuie sa se analizeze nu ca un regulament, ci ca un fascicol de decizii individuale, fiecare intersand individual pe fiecare autor de cerere412. Curtea a precizat ca elemental

410 A se vedea, Jo Shaw, Law of the European Union Third ed., Palgrave, Houndsmills, Basingstoke, Hamshire, 2000, p.288 (aceste acorduri nu po modifica tratatele de baza sau legislatia secundara, dar pot sa actioneze pentru a completa procedurile existente)411 CJCE, 14. 12. 1962., Fédération nationale de la boucherrie, aff. jtes., 19 – 22/62, Rec. 943.412 CJCE, 13. 05. 1971, jtes. 41 – 44/1970, Rec. XVII, p.411, si Robert Kovar, Vlad Constantineso, Chronique de jurisprudence de la Cour de Justice des Communautés

126

de distinctie intre unregulament si o decizie trebuie sau nu cautat in aplicabiliatea generala a actului in discutie413 .

Regulamentul414 nu-si pierde caracterul de generalitate daca, contine o reglementare aplicabila diverselor situatii cu efecte concrete diferite sau daca, are aplicare teritoriala limitata415. Trebuie examinate astfel, si efectele pe care actul adoptat le produce sau urmeaza sa le produca in viitor. Prin urmare, in ciuda caracterului sau normativ, regulamentul poate contine prevederi care se adreseaza unei anumite persoane, astfel incat aceasta sa poata fi determinata in mod individual.416

De asemenea, jurisprudenta Curtii a subliniat, ca natura unui act nu depinde de forma sau denumirea pe care i-a dat-o institutia care l-a adoptat, ci de obiectul si continutul sau in raport cu definitiile furnizate de tratate, Curtea rezervindu-si dreptul de a proceda la o noua calificare a actului respectiv.417

b. Caracter obligatoriu in toate elementele sale418. Regulamentele obliga nu numai statele, ci si intreprinderile, fiind creatoare de drepturi subiective in beneficial particularilor419 Prin acest caracter se deosebeste de recomandare si aviz care potrivit art. 249 C.E. acestea ,,nu leaga,, adica nu sunt obligatorii.

De asemenea din faptul ca este ,,obligatoriu in toate elementele rezulta ca:- le este interzis statelor orice aplicare incompleta420 sau selectiva421

aacestuia;

européennes, in ,,Journal du droit international,, , 1972, nr. 3, p. 87, Brandusa Stefanescu, op. cit. p. 54.413 Concluziile avocatului general Roemer, in cauza 40/1964, Sgarlata c. Comisiei C.E.E., in Rec. XI, p. 30.414 ,,Regulamentului” din T.C.E. si T.Euratom ii corespunde in sistemul T.C.E.C.O. decizia generala. In acest sens Curtea a calificat deciziile generale C.E.C.O. drept acte cvasilegislative (...) avand caracter normativ erga omnes. A se vedea in acest sens, CJCE, 20. 03. 1959, Firma I. Nold, aff. 18/57, Rec. 89.415 CJCE, 6/68, Zucherfabrikwatenstedt, 11. 08. 1968; si CJCE, 30/67, Industria Molitoria Imolese, 13. 03. 1968. J. Boulouis , op. cit. p. 205 ; si J. Tillotson, op. cit. p.68, care precizeaza ca regulamentele sunt principalul instrument pentru uniformitate in tot cuprinsul Comunitatiii.416 A se vedea , Cornelia Lefter, op. cit. p. 62.417 A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 278.418 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 143.419 A se vedea, G. Lyon- Caen, A. Lyon- Caen, Droit social international et européen, Dalloz, 1991, p.166.420 CJCE, 39/72, Comm./Italie, 07. 02. 1973, Rec. 101.421 CJCE, 18/72, Granaria, 30. 11. 1972, Rec.1172.

127

- il deosebeste de directiva, care nu leaga decat in privinta rezultatatului

Regulamentul dispune astfel de o putere normativa completa. Astfel, nu poate numai sa prescrie un rezultat, dar poate impune toate modalitatile de aplicare si de executare a acestuia, fara sa fixeze el insusi, in mod obligatoriu modalitatile se executare si aplicare. De exemplu, existand ,,o lege imperfecta,, datorita unui regulament incomplet, revine implicit sau explicit, autoritatilor nationale sau comunitare, obligatia de a lua masurile necesare de aplicare.c. Caracterul direct aplicabil in toate statele membre422.

Regulamentul este singura categorie de acte pentru care Tratatul prevede expres ca este direct aplicabil, ceea ce inseamna ca produce, prin el insusi, automat, fara nici o interventie din partea autoritatilor nationale, efecte juridice in ordinea juridica a statelor membre.

In aceasta privinta Curtea a aratat, nu numai ca, nu se permite nici o recepatare a regulamentului in dreptul intern al statelor membre,, ci si faptul ca ,,sunt contrare tratatului orice modalitati de executare a carei consecinta poate fi un obstacol pentru efectul direct al regulamentelor comunitare si ar compromite aplicarea lor simultana si uniforma pe ansamblul Comunitatii423.

Regulamentul este direct aplicabil ,, in,, toate statele membre, ceea ce inseamna ca el se adreseaza, direct, si subiectelor de drept intern ale statelor membre - persoane fizice si juridice, nu numai statelor membre si institutiilor. Astfel, regulamentul da nastere, prin el insusi la drepturi si obligatii pentru particulari, asa cum a subliniat si Curtea in jurisprudenta sa: ,,avand in vedere natura si functia in sistemul izvoarelor de drept comunitar, el produce efecte imediate, si este de asemenea apt sa confere particularilor drepturi pe care jurisdictiile nationale sunt obligate sa le protejeze,,424.

Faptul ca regulamentul este direct aplicabil in ,,toate,, statele membre, inseamna ca el intra in vigoare si se aplica simultan si uniform pe ansamblu Comunitatii, pe ansamblul statelor membre.

→ Clasificare425. Regulamentele se pot clasifica in regulamente de baza si regulamente de executare. Distinctia nu este

422 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 144.423 CJCE, 39/72, Comm. c/Italie, 07. 02. 1973, Rec. 101.424 CJCE, 43/71, Politi, 14. 12. 1972, Rec. 1049; CJCE, 34/73, Variola, 10. 10. 1973, Rec. 990.425 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 173; si R. Munteanu, op cit. p. 285.

128

facuta de art. 249 C.E., ci este introdusa de practica institutiior si confirmata de Curte426.

Denumirea de ,,regulamente de baza,, este utilizata pentru a desemna regulamentele adoptate de Consiliu potrivit procedurii prevazute in Tratat.

Regulamentele de executare pot fi adoptate de catre Consiliu sau de catre Comisie – abilitata de catre Consiliu in baza art. 211 din T.C.E.- si ele sunt subordonate, din punct de vedere al interpretarii si validitatii, regulamentului de baza fata de care trebuie sa fie conforme.

Curtea de Justitie a recunoscut astfel Consiliului posibilitatea de a adopta regulamente pentru executarea propriilor sale regulamente si chiar a validat recurgerea de catre Consiliu la o procedura simplificata pentru elaborarea regulamentelor de executare, prin derogare de la regulile din Tratatul C.E.427

Regulamentele trebuie sa aiba un continut428. Ele se publica, obligatoriu, in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (J.Of. U.E.) si intra in vigoare la data mentionata in textul lor, iar in lipsa acestei precizari, in a douasprezecea zi de la data acelei publicari.

→ Efecte. Regulamentul nu are efect retoactiv. Curtea a acceptat totusi, ca, in anumite situatii, regulamentele sa-si produca efectele la o data anterioara publicarii, daca acest fapt nu produce nici o vatamare partilor interesate, sau acestea au fost puse intr-o situatie mai favorabila, cu conditia ca asteptarile lor legitime sa fie respectate429.

→ Conditii430. In privinta conditiilor de fond, un regulament trebuie sa indice: temeiul legal al adoptarii sale (scopul si continutul masurii), propunerile sau avizele care trebuie obtinute (din partea Parlamentului, Comitetului Economic si social, Comitetului Regiunilor etc., dupa caz) si parcurgerea formalitatilor procedurale prevazute pentru adoptarea actului in cauza (cine a avut initiativa sau propunerea legislativa, consultarea altor organisme).

Preambulul trebuie sa cuprinda si o motivare in fapt si in drept

426 A se vedea, D. Simon, Le système juridique communautaire, PUF, Paris, 1997, p. 202427 CJCE, 25/70, Koster, 17. 12. 1970, citat de , R. Munteanu, op cit. p. 285; 428 Prevazut de art. 13 al Deciziei Nr. 93/662 din 6 dec. 1993; Citat de O. Manolache, op. cit. p. 173.429 CPI- C. 7/99, Medici Grimm- consid. 90-91, p.2702-2703; Citat de O. Manolache, op. cit. p. 173.430 O. Manolache, op. cit. p. 173, si operele citate acolo.

129

pentru hotaririle luate431. Potrivit art. 253 T.C.E. aceste conditii sunt cerute si in cazul deciziilor si directivelor.

Referitor la motivarea actului, jurisprudenta a precizat ca este suficient ca aceasta sa indice situatia de ansamblu care a dus la adoptarea actului si obiectivele generale pe care acest act si le propune sa le atinga432.

3. 3. Directiva Potrivit art. 249 alin. 3 din T.C.E. si art. 161 alin. 3 din T.

Euratom, directiva leaga (obliga) fiecare stat membru destinatar in ceea ce priveste rezultatul ce urmeaza sa fie atins, lasand autoritatilor nationale competenta in privinta formei si a mijloacelor433. Prin intermediul directivei redactorii Tratatelor au oferit institutiilor un instrument de uniformizare juridica, o formula bazata pe un partaj de sarcini si o colaborare intre nivelul comunitar si nivelul national, deci, mai supla, special adaptata functiei de apropiere de legislatiile nationale (art. 94 T.C.E.)434. Fiecare caracteristica a directivei, potrivit definitiei din art. 249. T.C.E. alin. 3, ,, pare sa fie aleasa pentru a fi contara regulamentului,,435

a) Directiva nu are aplicabilitate generala, ea nu obliga decat ,,destinatarii,, sai care sunt, statele membre, adresabilitatea ei fiind limitata. Directivele poseda un dublu mecanism de aplicare:

- cand sunt puse in aplicare pe plan national ceea ce se realizeaza prin masuri legislative sau regulamentare, dobandesc in final, un efect normativ. Curtea a admis o asemenea posibilitate daca sunt in discutie directive care au o natura regulamentara. Astfel, In justificarea extinderii efectului direct la directive s- a aratat ca art. 234 C.E., potrivit caruia instantele nationale au posibilitatea sa supuna Curtii probleme privind interpretarea si examinarea de validitate a tuturor actelor institutiilor comunitare, fara distinctie, implica in plus ca aceste acte sa poata fi invocate de catre persoane particulare in fata instantelor nationale436.

431 A se vedea, infra ,,Motivarea actelor comunitare”432 CJCE, 5/67, Bens, 13. 03. 1968 si CJCE, 87/78, Walding, 30. 11. 1978, in J. Bouluis, ...............p. 206.433 Corespunde recomandarii in sistemul T.C.E.C.O., in cadrul caruia se adreseaza atat intreprinderilor cat si statelor membre.434 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 144.435 Idem.436 CJCE, 41/74, Van Duyn., c. Home Office, hot. prelim. din 04. 12. 1974, cosid. 9-15, in RTDE, nr. 1/1976, p. 129-130.

130

Ca regula insa, directivele nu pot fi invocate in raporturile dintre particulari, ci numai contra unui stat membru caruia ii sunt adresate, ele neputand sa impuna obligatii persoanelor, si nu poate fi invocata in consecinta ca atare impotriv acestor persoane437.

- cand se adreseaza tuturor statelor membre, fiind cazul cel mai frecvent (art. 93 T.C.E., art. 94 T.C.E.) ea face obiectul unei aplicari simultane pe ansamblul Comunitatii, ea se prezinta ca un procedeu de legilatie indirecta, ceea ce reprezinta chiar functia proprie in sistemul tratatului. Curtea a calificat-o in aceasta situatie, ca fiind act ,,cu aplicabilitate generala,,.438

Directivele vizeaza armonizarea legislatilor (…) in masura an care aceasta armonizare este necesara pentru asigurarea instituirii si functionarii pietei interne (art. 93. C.E.), apropierea dispozitiilor legislative, de reglementare si administrative a statelor membre439, cu dreptul comunitar (n.a.), care au o incidenta directa asupra instituirii si functionarii pietei comune (art. 94. C.E.). De exemplu, in materia liberei circulatii a lucratorilor, Consiliul adopta directive (…, potrivit art. 43 si 47 par.1 C. E.), Consiliul hotaraste prin directive (…, potrivit art. 44 par. 1 C.E.), prin stabilirea in sarcina statelor membre a unor obligatii de a face, a unor restrictii sau a unor interdictii.

Literatura juridica subliniaza de altfel, dreptul de interventie al Comunitatii pe calea directivelor, consacrat in cazul apropierii dispozitiilor legislative nationale cu cele comunitare (art. 94 C.E.), exemplificand ,,necesitatea apropierii legislatiilor nationale foarte diverse privind alimentele si medicamentele prin elaborarea de directive care sa impuna obligatia de modificare a legislatiilor divergente in masura in care este necesara pentru functionarea pietei commune asa incat comertul cu aceste produse sa nu fie afectat,,440.b. Directiva obliga in privinta rezultatului.

Directivele impun statelor ,,obligatii de rezultat,, si nu ,,de mijloace,, ceea ce face necesara modificarea legislatiilor nationale sau adoptarea de prevederi legale in domeniile ce fac obiectul lor441.

Directiva este un act obligatoriu care intra in vigoare in ziua pe care o mentioneaza cuprinsul ei. Este insa un act incomplet pentru ca

437 CJCE, 233/01, RAS c. Dario Lo Bue, ord. prelim. din 24. 10. 2002, cosid. 19, in ECR, 2002, 10(B)I, 9424, citat de O. Manolache. op. cit. p. 175.438 CJCE, 7/0/83, Kloppenburg, 22. 02. 1984, Rec.1075.439 A se vedea, Recomandarea Comisiei (2005/309) din 12. 07. 2004 privind transpunertea in dreptul national a Directivelor referitoare la piata interna – J. Of. L. 98/47 din 16. 04. 2005440 A se vedea, O. Manolache. op. cit. p. 176.441 A se vedea, Hot. Trib. Suprem Spaniol din 17. 021992, in REDI nr. 2/1996, p. 209.

131

reclama acte normative nationale in vederea punerii ei in aplicare si stabileste in aceasta privinta termene, referitoare la transpunerea ei.442

Curtea a precizat caracterul constrangator al directivelor pentru state in privinta obligatiei ce le revine, de a lua in termenele stabilite, toate masurile necesare pentru a se conforma directivelor 443si a aratat ca un stat membru nu ar putea invoca dispozitii, practici sau situatii din ordinea sa interna pentru a justifica nerespectarea obligatiilor ( neimplementarea corecta a directivei) si a termenelor rezultand din directivele comunitare444.

In privinta conditiilor de transpunere a directivelor in dreptul intern, Curtea aprecizat ca la expirarea termenelor prevazute pentru a proceda la introducerea unei directive in ordinea juridica interna, un stat nu s-ar putea prevala de propria sa carenta pentru a refuza instantelor sale dreptul de a aplica dispozitiile de natura sa produca efecte directe445. In masura in care termenul prevazut pentru implementare in ordinea juridica interna nu a expirat, directiva nu poate sa aiba efect direct; acest efect se naste numai la expirarea termenului si in cazul culpei statului in cauza446.

Obligatiile ce decurg dintr-o directiva pentru statele membre se impun tuturor autoritatilor nationale, inclusiv autoritatilor jurisdictionale, in cadrul competentelor lor, ceea ce inseamna ca, aplicand dreptul national mai ales dispozitiile unei legi nationale in mod special introdusa in vederea executarii unei directive, jurisdictia nationala este tinuta sa interpreteze dreptul sau national in lumina textului si finalitatii directivei, pentru atingerea rezultatului avut in vedere de art. 249 alin. 3 din tratat447.

In anumite cazuri directivele creeaza drepturi individuale in beneficial subiectelor de drept ale statelor membre – al particularilor, desi prin definitie se limiteaza a se adresa numai statelor membre. In

442 A se vedea, J.- C. Gautron, op. cit. p. 208; Curtea aprecia ca directivele sunt destinate sa fie traduse in dispozitiile interne (CJCE, 124/86, Commission c. Belgique, 24. 11. 1987), sau in alte hotarari a folosit expresiilie, ,,masuri de exexcutare,, ,,masuri de introducere,, (CJCE, 148/78, Ministère public c. Ratti, 05. 04. 1979), ,,masuri de transpunere,, (131/84, Commission c. Italie, din 18. 09. 1984).443 CJCE, 221/83, 279/83 si 131/84, Commission c. Italie, din 18. 09. 1984, 03. 10. 1984 si 06.10. 1985, citate de R. Munteanu, op. cit. p. 291.444 CJCE, 163/78, Commission c. Italie, 22. 02. 1979, si 124/86 Commission c. Bélgique, 24. 11. 1987, citate de R. Munteanu, op. cit. p. 291.445 CJCE, 148/78, Ministère public c. Ratti, 05. 04. 1979, citata de R. Munteanu, op. cit. p. 292.446 A se vedea, J. Boulois, op. cit. p. 231…………………..447 CJCE, 14/ 83, Von Colson si Kamann, 10. 04. 1984; si 79/83, Harz c. Deutsche Tradax ; citate de R. Munteanu. op. cit. p. 291.

132

acest sens Curtea a precizat ca, efectul unei directive trebuie sa fie apreciat nu numai in functie de forma actului in cauza, ci tinand seama si de substanta si de functia sa in sistemul tratatului448. Asfel, fiind adresata statului, directiva se incorporeaza in mod direct in ordinea sa juridica, deci ca un element al unei legalitati a carui respectare si sanctionare, in cazul nerespectarii particularul are vocatia sa o ceara449.

c. Statele membre sunt libere sa aleaga forma si mijloacele pentru atingerea rezultatului prevazut in continutul directivei

Desi statele dispun, potrivit art. 249 C.E., de o libertate totala in privinta alegerii actului juridic de transpunere a directivei: lege, decret, hotarare, circulara, etc., nu exista nici un criteriu care sa le permita identificarea cu certitudine a rezultatului de atins pe de o parte, si a mijloacelor pe de alta parte, motiv pentru care problema ,,intensitatii normative,, a directivei, ramane deschisa.450

O alta ipoteza este aceea a cresterii progresive a intensitatii normative a directivelor, rezultatul neputand fi atins decat printr-un singur mijloc, caz in care institutiile comunitare au tendinta de a redacta directivele din ce in ce mai precis, si de a determina cat mai detaliat chiar si modalitatile, astfel incat statelor membre nu le ramane decat sa transpuna pur si simplu reglementarea comunitara in dreptul intern. Astfel ca, distinctia dintre regulament si directiva a devenit mai putin clara, cu atat mai mult cu cat Curtea a admis ca directivele pot sa fie direct aplicabile in absenta masurilor nationale de transpunere, iar autorii tratatelor nu se mai limiteaza la determinarea obiectivelor urmarite, ci intra in detaliere masurilor de implementare a acestora451.

Desi structura directivei, potrivit art. 249 C.E., prezinta doua elemente, unul imperativ – rezultatul de atins, si celalalt rezervat aprecierii destinatarului, statului membru – forma si mijloacele, Curtea a evidentiat caracterul relativ al acestei distinctii452. Astfel, utilizarea libertatii care este rezervata statelor in privinta alegerii formelor si a mijloacelor trebuie sa tina seama de obiectivul urmarit

448 CJCE, 41/74, Van Duyn., 04. 12. 1974, hot. prelim. din 04. 12. 1974, cosid. 9 -15, in RTDE, nr. 1/1976, p. 129-130.449 A se vedea, J. Boulois si R. M. Chevalier, Grands arrets de la Cour de Justice des Communautés européennes, Tome I, p. 52.450 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 144.

451 Idem; si J. – Favret, op cit. p. 225 si 245.452 A se vedea, R. Munteanu. op. cit. p. 292.

133

de directivele in cauza, exigenta care fixeaza finalitatea si limitele competentei rezervate statelor453, sau, ,,competenta lasata statelor membre, in cea ce priveste forma si mijloacele, sunt in functie de rezultatul pe care Consiliul sau Comisia intelege il vrea de atins,,454

Mergand pe linia indeplinirii conditiilor conforme exigentelor de securitate si de certitudine juridica, cerute pentru transpunerea directivelor in dreptul intern, Curtea a considerat ca simple practici administrative, care prin natura lor se pot modifica potrivit vointei autoritatilor nationale si care sunt lipsite de o publicitate adecvata, nu ar purea fi considerate ca reprezentand o executare valabila a obligatiei care revine statelor membre destinatare ale unei directive potrivit art. 249 din tratat455.d. Directiva nu are, in principiu, aplicabilitate directa. Directiva are efect direct

Absenta aplicabilitatii directe este evidenta deoarece456:- prin natura ei directiva apeleza la un act national pentru

punerea ei in aplicare, sau presupune masuri nationale de implementare;

- contine o precizare care fixeaza termenul in care statele trebuie sa ia masurile nationale de transpunere.

Prin urmare, interventia nationala, ca problema juridica, presupune un act de ,,receptie,, de introducere a directivei in ordinea juridica, in lipsa careia aceasta nu se aplica, nefiind un simplu ,,act de executare,,457, de natura administrativa.

Problema aplicabilitatii directe, de asemeanea, nu se pune daca statul destinatar a efectuat obligatia de transpunere, iar daca transpunerea, ca masura, nu s-a realizat corect este o problema de conformitate a dreptului national cu dreptul comunitar, nu de aplicabilitatea directa.

Daca directiva n-a fost transpusa in termenele prevazute de aceasta, se pune problema aplicabilitatii directe. In acest sens, Curtea a subliniat ca ,,in toate cazurile in care dispozitiile unei directive apar ca fiind, din punct de vedere al continutului lor, neconditionate si suficient de precise, aceste dispozitii pot fi invocate, in absenta masurilor luate in termen, impotriva oricarei dispozitii nationale

453 Idem, si bibliografia citata acolo.454 CJCE, 38/77, Enka, 23. 11. 1977, Rec. 2212.455 CJCE, 109/94, 207/94, 225/94, Comisia c. Greciei, din 29. 06. 1995, cosid. 8-9, in ECR, 1995, 6(I), 1801. A se vedea, R. Munteanu. op. cit. p. 293; si O. Manolache, op. cit. p. 181. 456 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 145.457 Idem.

134

neconforme directivei sau in masura in care ele definesc drepturile pe care persoanele le pot revendica impotriva statului.

Fiind solicitata sa raspunda in legatura cu efectul direct al directivei, Curtea, dupa ce s-a pronuntat cu privire la efectul direct al directivei si la necesitatea eficientei ei, a renuntat la cerintele preciziei si neconditionarii si s - a referit doar la gradul de liberatate permis statului conform directivei458

Prin definitie directiva nu are efecte obligatorii decat fata de statele destinatare, ceea ce inseamna ca nu are efecte juridice fata de alte subiecte, respectiv particularii. Din moment ce vocatia normala a directivei in sistemul tratatului este de a face obiectul unei transpuneri nationale care antreneaza o modificare a situatiei juridice a particularilor459, Curtea a admis totusi ca, in conditii speciale anumite directive nu sunt lisite de efect direct in statele membre ceea ce estompeaza diferenta dintre directiva si regulament.

Potrivit jurisprudentei460 in materie, directiva nu are efect direct in trei situatii: 1) cand dreptul sau interesul pretins in baza directivei nu este suficient de clar, précis sau neconditionat; 2) persoana care cauta sa invoce directiva nu are un interes direct in ceea ce priveste prevederile invocate; 3) obligatia presupusa a fi incalcata nu era destinata pentru beneficiul persoanei care cauta sa invoce prevederile ei. Particularii nu se pot prevala de aplicabilitatea directa decat contra autoritatilor publice, inclusiv autoritatile fiscale sau autoritatile descentralizate precum colectivitatile teritoriale si municipale461 (efect direct vertical). Efectul direct vertical al directivei – raporturile dintre state si resortisantii sai - este pus in lumina, potrivit Curtii de Justitie, si de art. 234 C.E. care ,,imputerniceste instantele nationale sa trimita Curtii orice chestiuni referitoare la examinarea de validitate si interpretarea tuturor actelor institutiilor comunitare, fara nici o distinctie, ceea ce implica faptul ca persoanele particulare pot invoca astfel de acte in fata instantelor lor nationale,,462.

Ratiunea pentru care o persoana poate sa invoce prevederile unei directive inaintea unei instante nationale consta in faptul ca obligatiile ce se nasc potrivit acelei directive se impun tuturor

458 CJCE, 435/97, WW and others, hot. Prelim. din 16. 09. 1999, consid. 69, in ECR, 1999, (A)(I), 5613.459 Un stat nu cere respectarea unei directivea carei transpunerea n- a avut loc; A se vedea, CJCE, 80/86, Kolpinghuis, 08. 10. 1987, Rec.3968.460 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 183, si operele citate acolo.. 461 Idem.462 A se vedea, C. Lefter, op. cit. p. 68.

135

autoritatilor statelor membre463. Efectul direct al unei directive implica faptul ca o autoritate nationala nu poate aplica unei persoane o masura legislativa sau administrativa care nu este in acord cu o prevedere a unei directive care are toate caracteristicile necesare spre a face posibila aplicarea ei de catre insatnta464.

In practica s-a admis si un efect orizontal indirect al directivelor, uneori, in raporturile dintre persoane, in virtutea caruia aceste acte juridice pot fi invocate in masura in care acest fapt este necesar sa clarifice dispozitiile dreptului national sau sa remodeleze solutiile oferite de acesta465. Efectul indirect orizontal decurge din obligatia judecatorului national de ainterpreta dreptul national in asa fel incat sa fie conciliabil cu directiva.

In cazul in care directiva nu este transpusa in legislatia nationala de catre un stat membru, persoanele vatamate prin faptul netranspunerii pot sa pretinda repararea daunelor incercate, statul in cauza are obligatia de despagubire potrivit criteriilor stabilite in dreptul sau intern, daca sunt intrunite trei conditii: 1) rezultatul prevazut de directiva sa comporte atribuirea de drepturi in beneficiul persoanelor; 2) continutul acestor drepturi sa fie identificabil in baza dispozitiei directivei; 3) existenta unei legaturi cauzale intre incalcarea obligatiei ce revine statului si daunele suferite de persoana lezata466.

Curtea de Justitie, a precizat de asemenea ca, atunci cand un stat membru a luat masuri de punere in aplicare a unei directive dupa expirarea termenului prevazut, aplicarea retroactiva a acestei masuri da posibilitatea, ca sa fie inlaturate consecintele transpunerii cu intarziere, cu conditia ca directiva sa fi fost transpusa in mod corect.

3.4. DeciziaEste caracterizata de art. 249 C.E. alin. 4 ca fiind un act

obligatoriu in toate elementele sale pentru destinatarii pe care ea ii desemneaza.

Decizia poate fi adoptatande Consiliu sau Comisie467. Potrivit tratatelor de la Amsterdam si Nisa, in anumite cazuri, decizia poate fi

463 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 183,464 CJCE, 158/80, Rewe Handelsgesselschaft Nord mbH and Rewe – Markt Steffen c. Hauptzollamt Kiel, hot. Prelim, din 07. 07. 1981, consid. 41, in ECR, 1981, 1805465 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 77.466 Idem, p.185467 In sistemul T. C.E.C.O., deciziile puteau fi generale, asemanatoare cu directivele C.E., sau individuale. Adoptarea lor era de competenta Inaltei (Autoritati Comisiei)

136

adoptata si de Parlamentul European impreuna cu Consiliu U. E. prin procedura de codecizie. a) Decizia este un act individual. La prima vedere limitarea destinarilor o deosebeste de regulament, care are caracter abstract, esentialmente normativ. In acest sens, jurisprudenta Curtii a precizat ca, pentru a determina in caz de indoiala daca este vorba de o decizie sau un regulament, trebuie sa se verifice nu numai daca actul respectiv priveste in mod individual subiectii determinati468ci si generalitatea si abstractizarea masurii in cauza469. Deciziile se pot adresa, in egala masura statelor membre, institutiilor comunitare, ori persoanelor fizice sau juridice, interzicand, de exemplu, o intelegere intre intreprinderi, constatand incompatibilitatea unui ajutor de stat – vizeaza, prin urmare, sa se aplice unui caz particular.

Decizia este asimilabila unui act administrativ individual – din dreptul intern – constituind in cadrul ,,instrumentelor,, autoritatilor comunitare, unul de executare administrativa al dreptului comunitar, iar daca prescrie unui stat sau tuturor statelor membre un obiectiv a carui realizare parcurge toate etapele de edictare a masurilor nationale de aplicabilitate generala, se prezinta ca un instrument de legislatie indirecta, asemanandu-se cu directiva470..

b) Decizia este obligatorie in intregul ei. Ca si regulamentul, decizia este un act obligatorie in toate elementele sale. Spre deosebire de directiva, care nu leaga decat destinatarii in privinta rezultatului, deciziile pot impune un obiectiv ca si mijloacele proprii de realizare a acestuia. Caracteristicile precizate permit a distinge decizia de alte acte care desi calificate ,,decizii,, sunt lipsite de forta obligatorie471

Spre deosebire de regulament, deciziile nu reprezinta o categorie omogena de acte in materie de aplicabilitate directa, deoarece solutiile variaza in functie de natura persoanelor carora ele se adreseaza.

Astfel, deciziiile produc un efect direct atunci cand ele se adreseaza particularilor - persoane fizice si juridice. In aceasta ipoteza ele modifica, prin ele insele, situatia juridica a destinatarilor ,,marind sau grevand,, imediat si direct, patrimoniul

468 CJCE, 16 si 17/62, Cofédération nationale des producteurs de fruites et légumes c. Conseil, 14. 12. 1962., Citata de R. Munteanu, op. cit. p. 295.469 A se vedea, R. Kovar, Sylvane Poillot – Peruzzetto, Christian Gavalda, Repertoire de Droit Communautaire, ed. Dalloz, Tome II, p.3.470 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 145.471 A se vedea, J. Boulouis, R. M. Chevallier, Grands arrets de la Cour de Justice de Communautés Européennes, 6 èd. 1994, 38, Dalloz.

137

juridic al acestora prin crearea de drepturi si obligatii, pe care judecatorii nationali, trebuie sa le protejeze472.

Atunci cand destinatarul este un stat membru, numai masurile nationale de aplicare pot modifica situatia juridica a particularilor; in acest din urma caz, ca si in cazul directivelor, Curtea de Justitie, a aratat ca un anumit efect intern nu este exclus. De altfel, Curtea a indicat, de asemenea, sa se examineze, in acest scop, de fiecare data, daca natura, economia, si termenii dispozitiei in cauza sunt susceptibile sa produca efecte directe473. Pentru aceasta este necesar ca decizia sa formuleze o obligatie neconditionala, clara si suficient de precisa474. In cazul deciziei, prin comparatie cu regimul juridic al directivei, drepturile beneficiarilor pe care ea le creeaza, sunt intemeiate pe posibilitatea de a se reclama impotriva statului, a institutiilor descentralizate ale acestuia, administrative sau economice, orice omisiune in executarea ei475. Prin urmare fiind obligatoriii in intregul lor, destinatarii fiind statele membre, si tertii vor avea dreptul sa se prevaleze de efectul lor direct. Curtea aprecizat, de altfel, ca recunoscand efectul direct – in relatiile cu cetateanul comunitaral unei decizii adresate unui stat membru trebuie asigurat ,,efectul util”, eficacitatea practica adreptului comunitar derivat476. Prin aceasta , Curtea a recunoscut, pentru prima data, efectul direct al dreptului derivat, altul decat regulamentul. In schimb ca si directivele, aplicabilitatea directa astfel recunoscuta deciziilor adresate statelor membre, ramane limitata si lipsita de automatism. In nici un caz, in starea actuala a jurisprudentei comunitare, aceste decizii nu pot fi opuse justitiabililor, nici de catre statul membru, nici de catre ceilalti particulari.

Decizia, in sensul art. 249. alin. 4, nu trebuie confundata cu deciziile cadru sau deciziile din cadrul pilonului III, reglementate de art. 34 alin. 2 lit. b si c din T.U.E. sau deciziile din pilonul II din acelati Tratat477.

3. 5. Recomandarile si avizele

472 Idem.473 Ibidem.474 CJCE, C- 100 si C-101/1989, Kaefer et Procaci, 12. 12. 1990, Rec. I. 4647.475 CJCE, 103/88, Fratelli Costanzo c/Commune de Milan, 22. 06. 1989, Rec. 1838.476 CJCE, 9/1970, Franz Grad/Finanzamt Traunstein, 06. 10. 1970, Rec. 1970,825477 A se vedea. Fabian Gula, op. cit. p. 136.

138

Potrivit art. 249 C.E. alin ultim, recomandarile si avizele se deosebesc de celelalte acte de drept derivat, deoarece ,,nu leaga”, adica nu au forta obligatorie, nici pentru autorul, nici pentru destinatarul lor. Datorita acestui caracter, de a fi neobligatorii, recomandarile si avizele nu intra sub incidenta controlului Curtii de justitie, in conditiile art. 230 C.E (actiunea in anulare).

Absenta efectului obligatoriu nu inseamna si absenta efectelor juridice, motiv pentru care, prin raportare la recomandari si avize doctrina a subliniat ca ,,nu trebuie sa se confunde actul lipsit de forta obligatorie cu actul, din punct de vedere juridic, fara efect ”478.

Astfel, chiar Curtea considera, ca ele nu sunt lipsite de orice efect juridic, iar judecatorii nationali sunt obligati sa le ia in considerare atunci cand ele clarifica interpretarea dispozitiilor nationale, cu scopul de a le asigura deplina punere in aplicare, iar atunci cand ele au drept obiect completarea dispozitiilor de drept comunitar, au caracter obligatoriu 479.

In acest sens, T.C.E.: - prin art. 211 acorda Comisiei - pentru asigurarea functionarii si dezvoltarii pietei comune - competenta de a formula recomandari si avize in materiile care fac obiectul Tratatului, daca acesta prevede in mod expres sau daca Comisia le considera necesare;

- prin art. 151 par. 5 Consiliul adopta recomandari in vederea realizarii obiectivelor prevazute in acest articol, referitor la Titlul XII ,,Cultura”;

- prin art. 77 alin. 3 Comisia poate adresa recomandari statelor membre in materie de taxe si redevente percepute in transporturi.

Desi recomandarile si avizele nu au caracter obligatoriu sunt ,, instrumente utile de orientare a legislatiilor nationale”480, invitand pe destinatar sa adopte o linie de conduita determinata481.

Daca avizele adresate de catre Comisie intreprinderilor sau statelor membre nu exprima decat o opinie482, recomandarile adoptate de Comisie si Consiliul sunt invitatii in vederea

478 A se vedea, R. Kovar, Ordre juridique communautaire, Juris-Claseurs Europe, 1990, Fasc. 410, n. 127; si R. Munteanu, op. cit. p. 296.479 CJCE, 322/88, Grimaldi, 13. 12. 1989, Rec.4407.480 CJCE, 1 si 14/57, Sté usines a tubes de la Sarre, 10. 12. 1957, Rec. 201.481 A se vedea, O. Manolche, op. cit. p. 188, si operele citate acolo.482 De exemplu, avizul din 25 09. 1978, adresat de catre Comisie guvernului irlandez, referitor la armonizarea anumitor dispozitii in materie sociala, in domeniul transportului rutier, JOCE n. L 281/23 din 06. 10. 1978; avizele Comisiei nr. 93/551 din 05. 10. 1993 cu privire la aplicarea art. 4 par. 2 al directivei Nr. 91/670 a Consiliului in problema acceptarii echivalentei licentelor de pilot britanice si belgiene (J. Of. L 267/29 din 28. 10. 1993.

139

adoptarii unei anumite sau anumitor reguli de conduita , inrudite cu directivele neobligatorii, joaca rolul de ,,mijloc indirect de apropiere a legislatiilor nationale”483.

In categoria avizelor avute in vedere de art. 249 C.E. nu intra avizele referitoare la procedura de adoptare a unor acte comunitare obligatorii, ele neavand o adevarata autonomie juridica484

Daca, din actele denumite ,, recomandari sau avize” rezulta un caracter obligatoriu, el nu mai sunt considerate cu acest titlu, ci vor fi tratate ca regulamente, directive sau decizii, dupa caz.485.

3. 6. Motivarea actelor comunitare.Potrivit art. 253, regulamentele, directivele si deciziile adoptate

impreuna de Parlamentul European si Consiliu, precum si cele adoptate de Consiliu sau Comisie trebuie sa fie motivate si sa faca referire la orice propunere sau aviz cerut obligatoriu in executarea prezentului tratat.

Astfel, preambulul actului respectiv trebuie sa cuprinda in expunerea de motive ratiunile de fapt si de drept care au determinat adoptarea masurii.

Declaratia de motive trebuie sa mentioneze faptele pe care masura se bazeaza, ca si argumentarea acelor fapte care au fost decisive pentru adoptarea masurii486. A ceasta conditie se considea indeplinita si daca motivarea este cuprinsa si intr-un act anterior adoptarii actului comunitar. Argumentele respective trebuie sa aiba caracter decisiv si sa fie clar formulate. Lipsa motivarii sau insuficienta motivare da posibilitate Curtii de justitie sa anuleze actul in cauza, in conditiile art. 230 C.E. (actiunea in anulare), pe baza incalcarii unei cerinte procedurale esentiale. Scopul precizarii motivelor pe care, de exemplu, o decizie este motivata, este de a se da posibilitatea organelor comunitare de jurisdictie de a controla

483 A se vedea, P. Soldatos et G. Vandersanden, in Les instruments du rapprochement des législations dans le cadre de la CEE, ed. de l’Université de Bruxelles, 1976, p. 95. Exemplificam in acest sens urmatoarele recomandari: nr. 87/598 din 22. 12. 1986, a Consiliului, cu privire la Codul european privind plata electronica (Relatii intre institutii financiare, comercianti si stabilimentele de prestari de servicii si consumatori); nr.85/612 din 20. 12. 1985, a Consiliului cu privire la sub - paragraful 2 al art. 25 alin.1 directiva nr. 85/612 privind coordonarea legilor, regulamentelor si prevederilor administrative in legatura cu intreprinderile pentru investitii colective in documente transferabile ; nr. 95/198 din 12. 05. 1995 a Comisiei adresata statelor membre, cu privire la termenele de platain tranzactiile comerciale484 A se vedea, O. Manolche, op. cit. p. 188, si operele citate acolo.485 Idem.486 A se vedea , C. Lefter, op. cit. p.73.

140

legalitatea deciziei contestate si de a furniza persoanei in cauza suficiente detalii spre a i se permite sa aprecieze daca decizia este bine fondata ori sa-i conteste legalitatea acesteia daca este viciata de eroare487.

Referitor la motivarea legala, un act comunitar poate fi anulat, spre exemplu, atunci cand institutia care a adoptat actul in discutie nu a ales temeiul juridic corespunzator, fapt care a generat incalcarea unor prerogative ale unei alte institutii comunitare in procesul de luarea deciziilor488.

In declararea motivelor nu trebuie sa apara contradictii. Acestea ar putea constitui o incalcare a art. 253 CE, astfel incat sa afecteze validitatea masurii in cauza, daca se stabileste ca, urmare a contradictiilor, destinatarul masurii nu este in situatia de a aprecia, in tot sau in parte, motivele reale pentru decizie si, ca urmare, partea operativa a acestuia, este, total sau partial, lisita de vreo justificare legala489.

In ceea ce priveste indicarea propunerilor si avizelor obligatorii se considera ca este suficient sa se mentioneze daca ele au fost cerute, fiind irelevant daca au fost favorabile sau nu490. 3. 7. Intrarea in vigoare a actelor comunitare491.

In ceea ce priveste solutiile retinute de tratate, referitoare la intrarea in vigoare a actelor comunitare, acestea s-au inspirat din regulile de drept din ordinea juridica nationala si de drept international. In acest sens Curtea de justitie a formulat ,,un principiu fundamental al ordinii juridice comunitare potrivit caruia un act care

487 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 194.488 Idem, p.195. In cauza, Directiva nr. 90/366 a Consiliului a fost anulata intrucat acesta era competent sa o adopte in conformitate cu art. 7 alin. 2 C.E. (in prezent art. 12) si nu potrivit art. 235 (308). Directiva privea dreptul de sedere al studentilor, in contextual dreptului la libera circulatie al acestora, asemanator celui al lucratorilor. In fapt, Consiliu, in luarea deciziei a modificat propunerea initiala a Comisiei asupra temeiului juridic al actului respective. Pentru pmposibilitatea recurgerii la o dubla baza legislativa a unei directive, a se vedea, CJCE, 300/89, Comisia c. Consiliului, 11. 06. 1991, ECR, 1991, I, p. 2867. 489 Ibidem. Partea operativa a unui act este strans legata de motivare, astfel incat atunci cand ea trebuie sa fie interpretata, trebuie sa se tina seama de motivele carea u dus la adoptarea lui. CPI, C. 204 si 270/97 (conexate), EPAC c. Comisiei, hot. Din 13. 06. 2000, consid. 39, in ECR, 2000, 5/6 (II), 2285.490 Prin exceptie, in cazul ,,avizelor conforme” , raspunsul negative al Parlamentului European blocheaza adoptarea actului comunitar respective; A se vedea, C. Lefter, op. cit. p. 73.491 A se vedea, Guy Isaac, L’entrée en vigueur et l’application dans le temps du droit communautaire, Mélanges Marty, Toulouse, 1978, p.697; si Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 150-152.

141

provine de la o autoritate publica comunitara (institutie), sa nu fie opozabil justitiabililor mai inainte de a se creea posibilitatea luarii lui la cunostinta”492. → Publicarea si notificarea actelor comunitare.

Inainte de Tratatul de la Maastricht, obligatoriu, numai regulamentele C.E.E. si ale EURATOM (ca si deciziile si recomandarile C.E.C.O., cu caracter general) faceau obiectul unei publicari. Deciziile si directivele, chiar daca se adresau tuturor statelor membre, in mod contestabil, erau scutite de publicare.

Tratatul de la Maastricht, potrivit art. 254 C.E., ,,repara, cel putin partial, aceasta omisiune”493, precizand ca obligatia de publicare priveste:

- regulamentele, directivele si deciziile adoptate de Parlament si Consiliu, impreuna, in cadrul procedurii de codecizie;

- directivele Consiliului si Comisiei care sunt adresate tuturor statelor membre. In lipsa acestei publicari, actele nu vor fi ,,aplicabile” (potrivit fostului art. 15 C:E.C.O), si nu vor intra in vigoare (art. 254 C.E). De altfel, Curtea a precizat ca ,,in lipsa publicarii are efect doar in privinta caracterului obligatoriu al textului, nu si al legalitatii sale”494 ,,daca institutiile nu pot aplica un regulament nepublicat, ele pot sa pregateasca aplicarea luand masurile necesare in vederea aplicarii, cu conditia ca acesta sa nu intre in vigoare decat, dupa ce textul principal devine executoriu”495

Celelalte acte ale Consiliului si Comisiei, adica toate deciziile (cuprinzand deciziile care se adreseaza tuturor statelor membre, considerat, in doctrina, un neaju ns al tratatului) si directivele adresate anumitor state membre trebuie numai sa faca obiectul unei notificari. Regulamentul interior al Consiliului (art. 17)

prevede ca aceste directive si decizii sunt publicate ,,in lipsa deciziei contrare a Consiliului sau a C.O.R.E.P.E.R.-ului”, dar o asemenea publicare nu are decat efectul de informare a publicului (de opozabilitate), nicidecum o conditie de intrare in vigoare. Curtea a precizat, de altfel, ca publicarea unei decizii nu inlocuieste notificarea

492 CJCE, 98/78, Racke, 25. 01. 1979. Rec. 69, in Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 150.493Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 150. 494CJCE, 185/73, Hauptzzollamt Bielefield, 29. 05. 1974, Rec. 607. 495 CJCE, 100/74, C.A.M., 18. 11. 1975, Rec.1393.

142

acesteia, deoarece numai aceasta din urma o face opozabila496. → Formele notificarii si publicarii497

Directivele si deciziile contin in textul lor un articol, final, care precizeaza expres care este sau care sunt ,,destinatarii” carora art. 254 prescriul notificarea lor.

Notificarea fie, se trimite prin scrisoare recomandata, fie, prin remiterea notificarii unei persoane imputernicita in acest scop, in schimbul unei recipise de primire. Pentru statele membre, notificarea se face, in principiu, prin intermediul reprezentantilor lor permanenti la Bruxelles; pentru particulari – persoane fizice sau juridice – notificarea se face, in principiu, prin scrisoare postala, dar institutiile comunitare opteaza sa utilizeze calea diplomatica, prin intermediul ambasadorilor acreditati pe langa ele, in special pentru notificarile ce privesc intreprinderile ce intra sub incidenta jurisdictiei statelor terte . Este suficient ca actul notificat ,,sa intre in sfera interna a destinatarului, de exemplu, sa ajunga la sediul societatii”498.Referitor la regimul lincvistic, textele adresate statului membru sau unei persoane particulare ce intra in jurisdictia unui stat membru, trebuie notificate in limba statului respective. Atunci cand o societate are sediul social intr-un stat tert, alegerea limbii oficiale a deciziei/directivei, trebuie sa tina seama de raporturile stabilite intre societatea respectiva, in cadrul Piatei comune, cu un stat membru, iar deschiderea unui birou intr-un stat membru va putea fi determinant499.

Publicarea, potrivit dispozitiilor din tratat, si a deciziilor Consiliului C.E.E. si EURATOM, din 15. 09. 1958500(si a Inaltei Autoritati C.E.C.O. din 20. 04. 1958), se face obligatoriu in Jurnalul oficial al Comunitatilor Europene, comun celor trei comunitati pana-n anul 2002, cand Tratataul C.E.C.O. a iesit din vigoare, iar din anul 2002 pana la intrarea in vigoare a tratatului de la Nisa comun pentru cele doua Comunitati, cu durata nelimitata.

Prin Tratatul de la Nisa denumirea ,,Jurnalul oficial al Comunitatilor Europene”, a fost inlocuita cu ,, Jurnalul oficial al Uniunii Europene.

Potrivit dispozitiilor referitoare la regimul lincvistic, Jurnalul Oficial apare in toate limbile oficiale ale Comunitatilor. In ciuda

496 CJCE, 52/69, Geigy, 14. 07. 1972, Rec. 787.497 Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 151.498 CJCE, 8/56, Société Alma, 10. 12. 1957, Rec. 183; CJCE, 6/72, Europembalage, 21. 02. 1973, Rec. 215.499 CJCE, 6/72, Europembalage, 21. 02. 1973, Rec. 215.500 JOCE, 06. 10. 1958, p. 390 si 419;

143

precautiilor luate de institutii, in practica s-a constatat o crestere a numarului de rectificari, care vizeaza, in pricipiu, inlaturarea erorilor materiale datorate traducerilor si publicarilor in culegeri diferite, corespunzatoare limbilor oficiale ale Comunitatilor→Termenul de intrare in vigoare501

Actele pentru care se cere notificarea intra in vigoare in ziua notificarii lor.

Actele care se publica, potrivit art. 254 C.E. intra in vigoare la data fizata in cuprinsul ei, sau in lipsa, in a 20 zi de la publicare.

Curtea de justitie a precizat ca, prin ,,ziua publicarii” se intelege, nu ziua in care Jurnalul Oficial devine disponibil pe teritoriul fiecarui stat membru, ci ziua in care este disponibil la sediul Oficiului de publicatii oficiale ale Comunitatilor de la Luxemburg, care coincide, cu data pe care o are Jurnalul Oficial ce contine textul regulamentului; alte solutii sunt considerate a compromite unitatea si aplicarea uniforma a dreptului comunitar, impunandu-se ca intrarea in vigoare a unui regulament survine la aceeasi data in toate statele membre502.

In practica codificata in Declaratia scrisa in procesul verbal al celei de-a 207- a sesiuni a Consiliului din 09. 02. 1967, institutiile comunitare prevad frecvent o intrare in vigoare intarziata – posterioara celei de-a 20 –a zi de la publicare, sau chiar o aplicare amanata – o amanare a producerii efectelor, posterior intrarii in vigoare, ceea ce permite destinatarilor sa nu fie pusi brusc in fata unor noi obligatii si/sau lasa timp autoritatilor nationale sau comunitare sa ia masurile de aplicare cerute.

Atunci cand termenul de intrare in vigoare prezinta un caracter de urgenta, adica este fixat inainte de a 20- a zi de la publicare, dar nu inainte de 3 zile, se apropie de acela utilizat Jurnalul Oficial pe ansamblul teritoriului Comunitatilor.

In privinta termenului de intrare in vigoare imediata, adica in aceeasi zi a publicarii in Jurnalul Oficial, ,,trebuie utilizat in caz de necesitate imperioasa, in scopul evitarii unui vid legislativ sau al unor interpretari divergente unor texte comnitare. Acest tip de intrare in vigoare se efectueaza, in plus, sub controlul Curtii de Justitie care solicita autorului actului sa probeze ca ,,a avut ratiuni serioase in a considera ca orice termen intre publicare si intrarea in vigoare ar fi

501 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 152.502 CJCE, 98/78, Racke, 25. 01. 1979. Rec. 69.

144

putut fi, in speta, prejudiciabil pentru Comunitate503. In practica, intrarea in vigoare imediata se realizeaza sistematic, de exemplu, pentru regulamentele ce fixeaza sumele corespunzatoare taxelor ce se aplica mai ales importurilor si exporturilor de produse agricole (restituiri, prelevari, sume compensatorii, et.); inconvenientul intrarii in vigoare imendiate este atenuat in masura in care Comisia comunica prin telex, fie cu cu o zi inainte - seara - fie in aceeasi zi cu aparitia Jurnalului Oficial, a sumelor raportate, seviciilor nationale vamale sau de interventie in agricultura, cares e afiteaza inainte de a se aplica.

In privinta directivei, precizam a nu se confunda data intrarii in vigoare (data notificarii sau, in principiu a 20-a zi ce urmeaza publicarii) cu data transpunerii, adica data (fixata chiar in directiva) punerii in aplicare in ordinea juridica interna. Numai nerespectarea acestei ultime date - a transpunerii -constituie o incalcarece determina posibilitatea invocarii in justitie. Astfel, jurisdictiile nationale, trebuie, aplicand dreptul national, sa-l interpreteze in lumina textului si finalitatii unei directive in domeniul acoperit de aceasta, chiar inaintea expirarii termenului de transpunere504; apoi, considerand ca ,,o directiva produce efecte juridice fata de statele membre destinatare din momentul notificarii sale”, rezulta ca ,,chiar in timpul perioadei de transpunere statele, ,,trebuie sa se abtina sa ia acele masuri de natura a compromite serios rezultatul prescris prin aceasta directiva”505.

4. Principiile generale ale dreptului4. 1. Precizari prealabile

Principiile generale ale dreptului sunt denumite in literatura juridica ca reprezentand supra - legalitatea comunitara506. In acest sens Curtea impune, respectarea acestora, atat de catre institutiile comunitare – in adoparea actelor de drept derivat, fata de care au o autoritate superioara– cat si de statele membre – in privinta tuturor actelor ce intra in campul de aplicare al dreptului comunitar si a fortiorii in executarea acestora.

Principiile generale de drept sunt reguli nescrise pe care Judecatorul comunitar (Curtea de Justite) le aplica si care astfel sunt

503 CJCE, 17/67, Max Neumann, 13. 12. 1967, Rec. 571.504 CJCE, 80/86, Kolpinghuis, 08. 10. 1986, Rec. 3969.505 CJCE, C-129/96, AJDA 1998.451, Inter- Environnement Wallonie; a se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 152, si operele citate acolo.506 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 176.

145

incorporate in ordinea juridica comunitara, ele sunt produsul metodelor de interpretare utilizate in jurisprudenta acesteia507.

Pot fi deosebite patru categorii de principii pe care Curtea le aplica si cu care se confrunta atat in privinta identificarii cat si a stabilirii compatibilitatii lor cu ordinea juridica comunitara:

1. principiile generale de drept, comune sistemelor juridice, nationale si internationale;

2. principiile generale de drept international public;3. principiile generale comune sistemelor de drept ale statelor

membre;4. principii proprii dreptului comunitar.

→ ,,Referirea la principiile generale de drept, comune sistemelor juridice, nationale si internationale, prezinta mai ales dificiltati in identificare, datorita caracterului foarte general al acestora; ele raspund insa exigentelor supreme ale dreptului si ale constiintei colective”508. De exemplu, incalcarea ,,principiului contradictoriu al procesului”, cu privire la care Curtea a precizat ca ar insemna ,, violarea principiului elementar de drept potrivit caruia hotararea judecatoreasca se bazeaza pe fapte si documente, pe care partile sunt indreptatite sa le cunoasca, si cu privire la care isi pot exprima opinia”509 . In aceasta categorie includem, cu titlu de exemplu: principiul general al securitatii juridce, principiul bunei credinte, principiul legalitatii, etc.→ Principiile generale de drept international public nu sunt compatibile cu structura si exigentele sistemului comunitar.

De exemplu, cu referire la ,,exceptia de reciprocitate in executarea obligatiilor de catre state” - ce poate fi invocata de catre partea lezata printr-o neexecutare a obligatiilor ce revin celeilalte parti, poate fi dispensata de executarea propriilor obligatii ridicand exceptia de mai sus - Curtea a precizat ca „Tratatul (C.E., n.a.) nu are drept scop sa creeze obligatii reciproce diferitelor subiecte destinatare ale normelor comunitare, ci stabileste o ordine juridica noua; din economia tratatului, cu exceptia cazurilor expres prevazute, rezulta interdictia pentru statele membre de a-si face singure dreptate”510.

507 A se vedea, Jean- Claude Gautron, Droit européen, Dalloz, 1997, p.12.508 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 176.509 CJCE, 42 si 49/59, S.N.U.P.A.T., 22. 03. 1961. Rec. 156510 CJCE, 90-91/1963, Luxembourg et Belgique, 13. 11. 1964, Rec. 1217.

146

Prin exceptie, Curtea a apelat la principii de drept international public, care interzic, de pilda, statelor sa refuze propriilor cetateni dreptul de a intra si a se stabili pe teritoriul lor511.→ Principiile generale comune sistemelor de drept ale statelor membre. Prin intermediul acestor principii, Curtea se inspira din sistemele nationale de drept ale statelor membre precizand, de altfel, chiar inainte de semnarea tratatelor de la Roma, ca ea are obligatia sa se orienteze potrivit regulilor recunoscute de catre legislatiile, doctrina si jurisprudenta statelor membre512.

Astazi, in mod regulat, Curtea invoca ,,principiile generale, care indeobste, sunt admise in sistemele nationale de drept ale statelor membre” de exemplu, principiul egalitatii in fata legii513, al recursului in fata unei instante nationale514, etc.

Descoperirea acestor principii comune nu presupune identificarea lor sub forma unei suprapuneri aproape mecanice a sistemului national de drept, al fiecarui stat membru. Curtea desprinde, in spiritul, in orientarea si evolutia sistemelor nationale de drept, acele principii care ,,isi au originea in apropierea sistemelor lor juridice, produsa de-a lungul anilor si in nivelul lor de dezvoltare economica, sociala si culturala sensibil egal”515

Curtea introduce, insa, in dreptul comunitar si principii care provin dintr-un singur stat membru, de exemplu, principiile proportionalitatii si al increderii legitime, care nu erau consacrate decat in dreptul german.

In concluzie, Curtea isi rezerva:- dreptul de a alege dintre diferitele solutii oferite de sistemele

nationale de drept pe acelea cu valoare intrinseca pentru nevoile sistemului comuniatar516;

- dreptul de respinge acele principii comune care sunt incompatibile cu exisgentele comunitare;

511 CJCE, 13/61, Bosch, 06. 04. 1962, Rec. 101; citat de, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 176; si Ovidiu Tinca, Drept comunitar general, Ed. Didactica si pedagogica R.A., Bucuresti, 1999, p. 204. 512 CJCE, 7/56-7/67, Algéra, 12. 07. 1957, Rec.81.513 CJCE, 8/57, Hats fourneux et aciéries belges, 21. 06. 1958., Rec. 225.514 ? CJCE, 23/68, Klomp, 25. 02. 1969, Rec. 43; se vedea si, P. Pescatore, Le recours, dans la jurisprudence de la CJCE, a des normes déduites de la comparaisondes droits des Etats membres, RIDC, 1980, p. 337.515 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.24.516 CJCE, 9/69, Sayag, 10. 07. 1969. Rec. 3219.

147

- dreptul de a adapta acele principii comune pe care intelege sa le transpuna potrivit autonomiei dreptului comunitar517.→ Principiile proprii sistemului comunitar rezulta din dispozitiile tratatelor, de exemplu: suprematia, efectul direct aplicabil, si aplicabiliatatea directa a dreptului comuniatar, cooperarea loiala, echilibrul institutional, libera circulatie, nediscriminarea bazata pe nationalitate, etc.4. 2. Modul de aplicare a principiilor generale de drept

Principiile generale de drept ,,mostenire juridica comuna vestului Europei ca o forma a dreptului natural”, au caracter prioritar, daca tratatele comunitare, nu cuprind prevederi exprese in sensul dorit518. Daca un asemenea principiu se regaseste in categoria principiilor generale comune sistemelor de drept ale statelor membre distinctia fata de acestea se realizeaza destul de dificil.

Aplicarea principiilor se poate face prin referire expresa in tratatele comunitare519, de exemplu:

- potrivit art. 288 alin. 2 C.E. ,,in materie de raspundere extracontractuala, Comunitatea trebuie sa repare, conform principiilor generale comune de drept ale statelor membre, daunele produse de instiututiile sale sau de angajatii sai aflati in exercitiul functiilor lor”;

- potrivit art. 190 pct. 4, cu referire la alegerile pentru Parlamentul European, aceasta institutie elaboreaza un proiect in vederea organizarii de alegeri prin vot universal direct, dupa o procedura uniforma in toate statele membre sau conform principiilor comune tuturor statelor membre;

- potrivit art. 230 C.E., atunci cand se stabileste competenta Curtii de justitie, se face referire la la actiuni introduse pe temeiul unei reguli de drept privitoare la aplicarea Tratatului;

Daca in tratatele comunitare nu se face referire expresa la principii de drept obligatorii, ele se vor putea aplica fara retinere atunci cand nu sunt in contradictie cu vreo prevedere a Tratatelor520.

Daca exista, prevederi divergente, prevedrile din tratat sunt prioritare521. Atunci cand nici o prevedere contrara nu este cuprinsa in Tratate se vor aplica principiile generale ca parte a ordinii juridice comunitare522.

517 CJCE, 11/70, Internationale Handelsgesellschaft, 17. 12. 1970, Rec. 1125518 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.24-25.519 Idem.520 Ibidem.521 CJCE, 46/64, Sgarlata, 01. 04. 1965, CML, Rep., 1965, 324.522 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.26.

148

Principiile generale de drept pot fi invocate atunci cand organele comunitare de jurisdictie vor face un control de legalitate a actelor emise de institutiile comunitare523. 4. 3. Principiile aplicate de catre Curtea de justitie si forta lor juridica524.

a. Drepturile fundamentale ale omului. Desi, drepturile fundamentale ale omului constituie o categorie speciala a principiilor generale, reprezentand partea cea mai numeroasa a acestora525, nici unul din Tratatele institutive nu cuprinde prevederi, exprese sau generale, referitoare la acestea. Tratatele ulterioare acestora contin astfel de prevederi, dupa cum urmeaza526:

- Tratatul de la Maastricht, in art. 6, la par. 1 ,,Uniunea este fondata pe principiul democratiei, al respectului drepturilor omului si libertatilor fundamentale, precum si al statului de drept, principii care sunt comune statelor membre; la par. 2 ,, Uniunea respecta drepturile fundamentale, asa cum au fost garantate de Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950527, si asa cum rezulta din traditiile constitutionale comune ale statelor membre, toate acestea fiind considerate principii generale ale dreptului comunitar”.

- Tratatul de la Amsterdam a introdus in Tratatul de la Maastricht noi dispozitii in aceasta materie, modificate la randul lor prin Tratatul de la Nisa, la art. 7 pct.1 ,, Pe baza unei propuneri motivate din partea unei treimi dintre statele membre, a Parlamentului European sau a Comisiei, Consiliu, actionand cu o majoritate de patru cincimi dintre membrii sai dupa obtinerea avizului conform al Parlemntului European poate ca exista u n risc clar al unei incacari

523 A se vedea, J. Mertens de Wilmars, J. Steenbergen, The Court of Justice of the European Communities and governance in an economic crisis in MLR, vol. 82, nr. 5-6/1984, p.1388-1389; si O. Manolache, op. cit. p.26524 Mai sunt si altele principii generale aplicate de catre Curtea de Justitie, decat cele prezentate in textul lucrarii de fata, si anume: dreptul de proprietate, principiul imbogatirii fara justa cauza, dreptul la libera exercitare a activitatilor economice, recunoasterea lgitimei aparari, forta amjora si starea de necesitate, posibilitatea cesionarii unor drepturi, respectul securitatii juridice, neretroactivitate legii penale, principiul increderii legitime, principiul egalitatii in domeniul reglementarilor economice, respectul drepturilor castigate, respectarea secretului profesional si al afacerilor, respectul vietii private si de familie, dreptul la libertate de expresie, principiul bunei administrariin raporturile cu statele membre, principiul protectiei contra interventiilor arbitrare sau disproportionate din partea autorritatilor publice, principiul nulla poena sine lege, libertatea religioasa, dreptul la un recurs jurisdictional efectiv.525 A se vedea, Ovidiu Tinca, op. cit. p. 205526 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p.26-28.527 A intrat in vigoare la 3 septembrie 1953

149

gravede catre un membru a principiilor enuntate in art. 6, par. 1si sa adreseze recomandari corespunzatoare acestui stat.

In anii 1969528, respectiv 1970529, Curtea de justitie a statuat ca drepturile fundamentale fac parte integranta din principiile generale ale dreptului, ce se inspira din traditiile constitutionale comune, a caror respectare trebuie garantata in cadrul si structura obiectivelor Comunitatii. Ulterior, in anul 1974530, Curtea a facut trei precizari531

importante:1) in materia drepturilor fundamentale, principiile generale au

menirea sa aplice , la nivel comunitar, garantiile nationale cele mai ridicate;

2) prin intermediul principiilor generale, in ordinea juridica comunitara sunt integrate dispozitiile Conventiei Europene a drepturilor omunlui si libertatilor fundamentale ca standard minim.;

3) acestor drepturi fundamentale, care trebuie luate in considerare in raport de functia sociala a bunurilor sau activitatilor protejate li se pot aduce anumite limitari in scopul realizarii obiectivelor de interes general urmarite de Comunitate, cu conditia sa nu se aduca atingere acestor drepturi.

In Declaratia comuna din 5 aprilie 1977, a Parlamentului, Consiliului si Comisiei, s-a precizat importanta primordiala pe care aceste institutii o dau respectarii drepturilor fundamentale, asa cum acestea rezulta din constitutiilor statelor membre ca si din Conventia Europeana a drepturilor omului si libertatilor fundamentale de la Roma (1950). Referitor la aceasta Conventie, Curtea de justitie, in anul 1986, a sublinit ca reprezinta referinta primordiala in materia drepturilor fundamentale532.

De asemenea, Curtea a considerat ca atunci cand un stat membru invoca dispoziliile Tratatului pentru a justifica o reglementare nationala care este de natura sa impiedice exercitarea unui drepr garantatprin tratat, aceasta justificare , prevazuta de dreptul comunitar, trebuie interpretata in lumina principiilor generale ale dreptului si in special a drepturilor fundamentale533

S-a pus problema aderarii Comunitatilor Europene la Conventie, dar Curtea de Justitie, prin avizul din 28 martie 1996, a

528 CJCE, 26/69, Stauder, 12. 11. 1969., Rec. 419.529 CJCE, 11/70, Internationale Handelsgesellschaft, 17. 12. 1970, Rec. 1125530 CJCE, 4/73, Nöld, 14. 05. 1974, Rec. 491.531 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 178, 179.532 CJCE, 222/84, Johnston, 15 05. 1986, Rec. 1663533 CJCE, 209/90 I, Comisia/Germaniei, 08. 04. 1992, Rec. 2639

150

apreciat ca in prezent Comunitatile nu pot incheia acorduri internationale in acest sens si, de asemenea, nu pot adopta norme comunitare in materia drepturilor omului534.

- La Consiliul European de la Nisa din 7 – 11. 12. 2000, Parlamentul, Consiliul Uniunii Europene si Comisia au proclamat solemn Carta drepturrilor fundamentale ale omului care a fost elaborata de o conventie compusa din 30 reprezentanti ai parlamentelor nationale, 16 reprezentanti ai Parlamentului European, 15 reprezentanti personali ai sefilor de stat sau de guvernsi un comisar reprezentand Comisia535. S-a pus in lumina ca, prin aceasta proclamare protectia drepturilor fundamentale la nivelul Uniunii va fi mai vizibila si mai transparenta pentru cetatean, iar Curtea de justitie se va putea referi, in viitor, la Carta cand se va examina compatibilitatea unui act specific cu drepturile fundamentale, atribuind, astfel, Cartei rangul unei interpretari autentice a principiilor juridice mentionatein art. 6 din T.U.E., mai ales ca ea a fost aprobata de toate guvernel si parlamentele536.O demarcatie neta intre drepturile fundamentale ale omului si alte principii de drept nus-a putut stabili, iceea ce inseamna ca el pot fi aplicate pana la confuziune537. De exemplu, Curtea de justitie a recunoscut o serie de astfel de principii, dar ele pot intra, in aceeasi masura, si in categoria drepturilor omului. Includem in aceasta, cu titlu de exemplu, urmatoarele principii: dreptul fundamental la inviolabilitatea domiciliului (principiu comun tuturor sistemelor juridice ale statelor membre), dreptul de a forma sindicate (consacrat in documente internationale de referinta)538, principiul democratiei (care se reflecta prin necesitatea participarii cetatenilor la exercitarea puterii prin intermediul adunarii reprenzentative -

534 A se vedea, Ovidiu Tinca, op. cit. p. 206; si Phillipe Manin, Les Communautés Européennes, L’Union Européenne, Pedone, 1997, 291.535 Proclamare a fost facuta impreuna de catre presedintii Consiliului, Parlamentului si Comisiei in 7 decembrie 2000 – Bull. U.E. nr. 12/2000, p. 171-177. A se vedea, V. Constantinesco, La Charte des droits fondamenteaux de l’Union européenne, in SUB- B nr. 1/2002, p. 8-16; si O. Manolache, op. cit. p. 29.536 Idem.537 Ibidem538 De exemplu, Declaratia universala a drepturilor omului, adoptata de O.N.U. in 1948., Conventa Europeana a drepturilor omului din 1950, Conventia nr. 87/1948, a Organizatiei Internationale a Muncii asupra libertatii sindicale si protectiei dreptului sindical, Pactul international referitor la drepturile civile si politice, adoptat de O.N.U. in 1966, Pactul international referitor la drepturile economice, sociale si culturale, adoptat de O.N.U. in 1966, etc. A se vedea pentru detalii, Ion Traian Stefanescu........................................................

151

Parlamentul European)539, dreptul la respectarea vietii private (deriva din traditiile constitutionale comune ale statelor membre), dreptul tuturor persoanelor, in proceduri contradictorii la un proces corect540. b. Principiul respectarii dreptului la aparare. Dupa acest principiu trebuie sa se calauzeasca procedura in fata organelor comunitare de jurisdictie. In procesul aplicarii dreptului comunitar, garantarea ,, respectului dreptului la aparare” are multiple aspecte:

- dreptul de a fi audiat, in conditiile impuse de respectarea caracterului contradictoriu al procedurii, nu numai in fata organelor jurisdictionale, care presupun sanctiuni pecuniare541, ci si in fata organelor administrative, chiar pur consultative, care presupun sanctiuni disciplinare542, sau administrative543 . Legat de acest aspect se pune problema audierii martorilor, cand aceasta a fost solicitata, in cazuri strict determinate, sau dreptul de a obtine informatii, de exemplu, despre documente care determina Comisia sa hotarasca asupra faptului daca un acord a incalcat art. 85 C.E., cu respectarea confidentialitatii in cazul secretului profesional, fata de tertii interesati544;

- dreptul de asistenta din partea autoritatilor nationale, dreptul de asistenta si reprezentare legala545. c. Principiul egalitatii, interzice discriminarea dupa nationalitate (art. sau dupa sex, presupunand un tratatament egal al partilor in situatii identice si comparabile546. Princiliul are aplicatii chiar in textele comunitare, dupa cum urmeaza:

- art.141 C.E., interzice discriminarea intre sexe prin aplicarea principiului ca femeile si barbatii trebuie sa primeasca plata egala pentru munca egala;

- art.12 par. 2 C.E., interzice expres discriminarea pe motive de nationalitate, Consiliul putand adopta potrivit art. 251 C.E. reguli in scopul interzicerii unei astfel de discriminari;

539 Potrivit art 43 alin. 2 C.E., se cere consultarea Parlamentului, ca mijloc prin care acesta participa la procesul legislativ comunitar,ca un factor esential in echlibrul institutional urmarit de Tratat.540 Pentru o analiza detaliata a acestor principii , a se vedea, O. Manolache. op. cit. p. 29-33.541 CJCE, 42 si 49/59, S.N.U.P.A.T, 22. 03. 1961., Rec.156.542 CJCE, 35/67, Van Eick, 11. 07. 1968. Rec. 481.543CJCE, 85/76, Hoffmann-Laroche, 13. 02. 1979, Rec. 511.544 A se vedea, O. Manolache. op. cit. p.34, si operele citate acolo..545 Idem.546 CJCE, 8/57, Groupement des hauts fourneaux…, 21. 06. 1958, Rec. 223; CJCE, 265/78, Ferwerda, 05. 03. 1980, Rec. 617

152

- art. 13 C.E., face referire la combaterea discriminarii bazate pe sex, origine etnica ori rasiala, religie ori credinta, handicap, varsta sau orientare sexuala;

- art. 40. alin. 3, exclude orice discriminareintre producatori si consumatori in cadrul Comunitatii in organizarea comuna a pietelor agricole;

- alte dispozitii interzic discriminarea in materia liberei circulatii a marfurilor, persoanelor si capitalului547.

Principiul nediscriminarii se aplica tuturor relatiilor juridice care pot fi statornicite in cadrul teritoriului comunitar in virtutea locului unde au fost convenite sau a locului unde isi produc efectele548. Discriminarea trebuie sa fie justificata suficient si in obiectiv, si nu arbitrar.d. Principiul securitatii juridice, se bazeaza pe ideea certitudinii dreptului, atat in ceea ce ii priveste pe particulari, cat si statele membre si institutiile comunitare549. Principiul se impune, in special, in urmatoarele domenii550:

- prescriptia si decaderea. Curtea impune termene pentru exercitarea de catre institutii a competentelor lor, pentru utilizarea cailor de drept din partea justitiabililor, de exemplu, Comisia trebuie sa se pronunte intr-un termen de doua luni cu privire la compatibilitatea cu Tratatul a proiectelor de ajutoare prezentate de catre state551, in materia actiunii in carenta reclamantul trebuie sa sesizeze institutia intr-un termen rezonabil, sub sanctiunea decaderii552;

- inopozabilitatea unui act care n-a facut obiectul unei publicitati adecvate553;

- neretroactivitatea. Cu exceptia unor cazuri speciale, un act comunitar, nu poate avea ca punct de inceput, al producerii efectelor, o data anterioara publicarii sale; preocupata, in spiritul securitatii juridice, Curtea, in anumite cazuri, limiteaza sau respinge efectul retroactiv care insoteste, in mod firesc, o hotarire de interpretare sau

547 A se vedea, O. Manolache. op. cit. p.34, si operele citate acolo.548 CJCE, 36/74, B.N.O. Walrave and L.J.N. Koch c. Association Union Cycliste International and others, hot. prelim., 24. 10. 1974, consid. 26-29, in ECR, 1974, 1465; citat de, O. Manolache. op. cit. p. 40.549 A se vedea, Ami Barav, Christian Philip, Dictionaire Juridique des Communautée Européennes, PUF, 1993, p. 211.550 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 180.551 CJCE, 120/73, Lorentz, 11. 12. 1973, Rec. 1481.552 CJCE, 59/70, Pays – Bas, Rec. 639, 06. 07. 1971.553 CJCE, 98/78, Racke, 25. 01. 1979. Rec. 69.

153

de declarare de nevaliditate data cu ocazia unei trimiteri prejudiciare554.

- increderea legitima555. Acest principiu este transpus din dreptul german si protejeaza mai ales destinatarii dispozitiilor comunitare impotriva modificarilor, cu efect imediat si fara un avertisment prealabil, a reglementarilor in cauza556, ca si impotriva furnizarii de informatii eronate557.

- Claritatea si precizia dreptului. Principiul se opune formularilor ambigue ale textelor comunitare558, al transpunerii directivelor pe simple cai administrative, prin natura lor, juridica, modificabile559, sau comunicarea unei decizii intr-o alta limba, decat a destinatarilor560.

In concluzie, reglementarile trebuie sa fie561: - clare si precise, pentru se putea stabili cu certitudine drepturile

si obligatiile;- previzibile pentru justitiabili;- eficace si sa vizeze toate cazurile stabilite, cand are loc o

transpunere a unei directive in dreptul intern;- limitate in timp in privinta efectelor; astfel ca, un text nu va

putea fi aplicat decat in mod exceptional la o perioada anterioara publicarii lui, iar interpretarea textelor comunitare trebuie facuta in concordanta cu normele de drept in vigoare si nu in raport cu modificarile ulterioare. e. Principiul autoritatii de lucru judecat. Principiu autoritatii de lucru judecat - non bis in idem – este prevazut in art. 4 par. 1 din Protocolul Nr. 7 al Conventiei Europene privind drepturile omului.

Principiul in cauza interzice o noua evaluare in profunzime a savarsirii unei fapte care ar avea ca rezultat impunerea fie a unei a doua sanctiuni, in plus fata de prima, in cazul in care este stabilita raspunderea pentru a doua oara, fie o prima sanctiune in cazul in care

554 CJCE, 43/75, Defrenne, 08. 04. 1976, Rec. 455; CJCE, 145/79, Roquette, Rec. 1917.555 A se vedea, F. Hubeau, Le principe de la protection de la confiance légitime dans la jurisprudence de la CJCE, CDE, 1983, p. 143; si P. Mengozzi, Évolution de la méthode suivie par la jurisprudence communautaire en matière de protection de la confiance légitime, rev. Marché unicque europ. 1997/4, p. 13.556 CJCE, 74/74, C.N.T.A., 14. 05. 1975, Rec. 533.557 CJCE, 169/73, Compagnie Continentale France, 04. 02. 1975, Rec. 117.558 CJCE, 169/80, Société Gondrand, 09. 07. 1981, Rec. 1931 559 CJCE, 102/79, Com. c/Belgique, 06. 05. 1980, Rec. 1473. 560 CJCE, 66/74, Farrauto, 18.02. 1975. Rec. 157.561 A se vedea, Ami Barav, Christian Philip, op. cit. p. 862; si Ovidiu Tinca, op. cit. p. 208.

154

raspunderea nestabilita prin prima decizie este stabilita prin cea de-a doua decizie562.

Au fost insa, acceptate doua proceduri paralele, pentru darea unei hotarari prejudiciare, una a Comunitatii si alta nationala, astfel ca sa se impuna o dubla sanctiune in materie de carteluri. S-a aratat, de aemenea, ca posibilitatea sanctiunilor concurente nu inseamna in mod necesar ca posibilitatea a doua proceduri paralele urmarind scopuri diferite este inacceptabila563. Accepatbiliatatea unei proceduri duale de acest fel reiese din sistemul special de impartire a jurisdictiei intre Comunitate si statele membre cu privire la carteluri564. Este necesar insa ca faptele incriminate sa se fi produs pe teritoriul comunitar si procedurile respective sa fie introduse in fata instantelor aflate in cadrul acestuia.f. Principiul loialitatii565. Principiul loialitatii denumit si principiul solidaritatii este promovat de Curtea de Justitie566 si prevazut, in art. 10 T.C.E. Este considerat ca rezulta din insasi natura dreptului comunitar, deoarece dispune trei obligatii in sarcina statelor membre, doua pozitive - de natura generala, si una negativa, astfel:

- sa ia toate masurile corespunzatoare, indiferent ca sunt generale sau speciale, pentru a asigura indeplinirea indatoririlor ce rezulta din Tratat ori din actiunea intreprinsa de institutiile Comunitatii (art. 10 alin. 1 T.C.E., partea I);

- sa furnizeze Comisiei informatiile cerute spre a se verifica daca masurile pe care ele le-au luat sunt conform dreptului comunitar, adica legislatiei primare sau secundare (art. 10 alin. 1 T.C.E., partea II);

- sa se abtina de la orice masura care ar primejdui realizarea obiectivelor comunitare (art. 10 alin. 2 T.C.E.);

Un alt exemplu de obligatie de loialitate rezulta din art. 11 par. 2 T. Ms. care prevede ca ,,statele membre sprijina activ si fara rezerva politica externa si de securitate comuna intr-un spirit de loialitate si de solidaritate recproca (...). Ele se abtin de la orice actiune contrara intereselor Uniunii sau susceptibila de a dauna eficacitatii sale”.

562 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 34.563 Idem, si operele citate acolo..564 Ibidem565A se vedea, O Manolache, op. cit. p. 45.566 Curtea de Justitie, face referire deseori la art. 10 T. C.E.ca la un izvor distinct al obligatiilor statului membru in siatemul Tratatului. A se vedea, CJCE, 374/89, Comisia c. Belgiei, 19. 02. 1991, ECR, 1991, 2 (I-II), p. 367.

155

5. Acordurile (conventiile) incheiate de Comunitatile europene (Normele juridice ce rezulta din relatiile exterioare ale Comunitatilor)

Tratatul C.E. nu contine nici o dispozitie de fond prin care atribuie Comunitatii competenta de a incheia acorduri internationale nici macar in vederea realizarii obiectivelor pe care le fixeaza, ci contine in art. 300 C.E. doar o dispozitie de procedura in acest sens567. Cu toate acestea, Curtea de Justitie a considerat ca o asemenea competenta decurge din ,,sistemul tratatului”, ceea ce i-a dat Comunitatii posibilitatea sa intervina pe scena internationala fara a se limita la atributiile exprese de competenta externa.5.1. Acordurile incheiate de Uniune cu state terte sau organizatii internationale568.

Acordurile incheiate de catre Uniune in cadrul competentelor ei externe, nu numai ca o obliga pe plan international, dar se integreaza in ordinea juridica a Uniunii si devin izvor de drept. In privinta incheierii acestor acorduri, Uniunea nu are competenta absoluta, ci o imparte cu statele membre569. Prin urmare aceste acorduri creeaza obligatii in egala masura in sarcina Uniunii si a statelor membre.

Interpretind dispozitiile art. 300 CE (in temeiul caruia incheie acorduri), si ale art. 310 (in temeiul caruia incheie acorduri mixte570, la care sunt parti, pe langa Uniune, si statele membre) Curtea de Justitie a precizat ca astfel de acorduri ,,leaga institutiile comunitare si statele

567 Potrivit art. 300 CE, Acordurile sunt incheiate de Consiliu, dupa cum urmeaza:1.Comisia prezinta recomandari Consiliului, care o autorizeaza sa inceapa negocierile necesare(par. 1);2. inainte de incheierea acordurilor, Consiliul (par. 3) va cosulta Parlamentul European, cu exceptia acordurilor privind politica comerciala comuna (art. 133 par. 3 CE). Parlamentul emite avizul sau intr-un termen pe care Consiliul il fixeaza in functie de urgenta;3. Parlamentul European, Consiliul, Comisia sau un statmembru poate sa ceara avizul Curtii de Justitie privind compatibilitatea cu dispozitiile Tratatului;4. sub rezerva competentelor recunoscute Comisiei in acest domeniu, semnarea si incheierea acordurilor sunt decise de Consiliu, care hotaraste cu majoritate calificata la propunerea Comisie.Acordurile incheiate in conformitate cu art. 300 CE obliga institutiile Comunitatilor si statele membre.568 A se vedea, Analyse synthetique des accords qui lient les Communautés a des pays tiers. Commission européenne, juin 2001, citat de, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 161, 162; O. Jacot- Guillarmond, Droit communautaire et droit international public, Librairie de l’Université de Genevé, 1979, R. Kovar, Les accords liant les Communautés européennes et l’ordre juridiqué communautaire, RMC, 1973, p. 345; si J.Rideau, Les accords internationaux dans la jurisprdence de la CJCE, RGDIP, 1990, p. 289; SFEDI, Droit international et droit communautaire, Perspectives actualles, Pedone, 2000.569 A se vedea, Cornelia Lefter, op. cit. p. 76.570 A se vedea, :::::::::::::::::::::::::::::::::CJCE, Demirel, 30. 04. 1974, Rec.

156

membre”, iar in continuare, referindu-se la Acordul de asociere a Greciei cu CEE, a aratat ca ,,dispozitiile acordului fac parte integranta, incepand cu intrarea in vigoare a acestuia, din ordinea juridica a Uniunii (comuniatara)”571. Pentru incheierea acestor acorduri Consiliul utilizeaza in practica ,,decizii „ sau ,,regulamente”, in anexa carora acestea sunt reproduse. Actele astfel utilizate nu intra in categoria actelor reglementate de art. 249 CE, prin urmare nu trebuie analizate din perspectiva ,,receptarii”, ,,transpunerii” sau ,, implementarii” acordului572. Tratatele nu contin nici o prevedere referitoare la publicarea acordurilor externe, motiv pentru care vor avea urmatorul regim juridic:

- daca autorizatia de incheiere este data prin intermediul regulamentului (in anexa caruia sunt reproduse acordurile), publicarea acordului se realizeaza intotdeauna inaintea incheiereii acordului;

- daca autorizatia de incheiere se acorda pe calea deciziei, incheierea acordului nu are loc inainte ca Institutia Consiliului sa fi decis publicarea.

Regulamentul intern al Consiliului prevede publicarea ,, acordurilor internationale incheiate de Comunitate”573

In orice caz, acordul nu-si produce efectele, nefiind, deci, opozabil decat din momentul publicarii.574

Acordul – fiind un act al unei institutii comunitare – Consiliu -in masura in care priveste Comunitatea, devine parte integranta a ordinii juridice comunitare de la data intrarii sale in vigoare, regulamentul sau decizia de incheiere a Consiliului continand si o mentiune in acest sens, respectiv ,,la data intrarii in vigoare a acordului acesta va fi publicat in Jurnalul Oficial (este vorba despre JOCE).5. 2. Actele unilaterale adoptate de organele instituite de catre anumite acorduri externe ale Uniunii

Uniunea a incheiat numeroase acorduri sau conventii externe cu state terte care instituie organe (de exemplu de gestiune) si carora le-a fost conferita puterea de a adopta acte obligatorii unilaterale, fara sa se fi prevazut posibilitatea ratificarii sau aprobarii pentru a fi

571 CJCE, 131/73, Haegeman, 30. 02. 1974, Rec. 459.572 CJCE, avis 1/1991, 14. 12. 1991, Rec. I – 6079.573 A se vedea, Regulamentul Consiliului in versiunea din 31 mai 1999 (JOCE, n. L. 147/13 din 12 06. 1999)574 CJCE, , 98/78, Racke, 25. 01. 1979. Rec. 69.

157

obligatorii pentru parti. Dintre acestea amintim: consiliul acordurilor de asociere sau cooperare cu tari mediteraneene, consiliul de ministri ai Conventiei de la Lomé, consiliul international cu privire la cacao: art. 12 din Acordul international cu privire la cacao din 1975, consiliul international referitor la cafea: art. 15 din Acorda ul al cafelei din 1976 etc.

Actele adoptate de organele instituite prin aceste acorduri au fost reproduse in anexele regulamentelor comunitare, urmand sa fie publicate in JOCE575.

Curtea de Justitie n-a avut nici o obiectie in a considera, in principiu, ca astfel de acte normative fac parte integranta din ordinea juridica comunitara, fiind prin urmare considerate izvoare de drept comunitar576. Prin urmare, ea si-a extins competenta si la masurile adoptate de catre organele instituite prin aceste conventii, fie ca au fie ca nu au caracter obligatoriu577.

De exemplu, unele din masurile cu caracter obligatoriu adoptate de catre organele instituite prin aceste acorduri sunt deciziile luate de catre Consiliul de asociere, instituit prin acordul de asociere intre CE si Turcia578.

Celelalte masuri l-a care s-a facut referire nu au caracter obligatoriu, au valoarea unor recomandari si sunt numite aranjamente; ele provin, de exemplu, de la o Comisie mixta instituita prin Conventia intre CE si tarile AELS579 referitoare la un tranzit comun.580

575 Dintre acestea enumeram: regulamentul comunitar din 19. 10. 1976, referitor la aplicarea regulamentului economic si al regulilor de control adoptate la 26. 07. 1976 de catre consiliul international referitor la cacao publicat in JOCE, n. L. 321 din 10. 11. 1976; regulamentul din 18. 10. 1976 cu privire la aplicarea sistemului de certificate de origine adoptat la 30. 09. 1976, de atre consiliul international al cafelei, publicat in JOCE, n. L. 309 din 10. 11. 1976; regulamentul din 19 . 01. 1982, referitor la aplicarea deciziei nr. 1/82 a consiliului de asociere CEE/Malta, publicat in JOCE, n. L. din 23. 01. 1982; regiulamentul nr. 485/85 referitor la aplicarea deciziei nr. 2/85 a Consiliului de ministri ACP- CEE, publicat in JOCE, n. L. 61/1 din 1. 03. 1985. A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p.162.576 CJCE, 87/75, Bresciani, 5. 02. 1976., Rec. 129.577 CJCE, 192/89, Sevince, 20.09. 1990, Rec. I – 3461.578 CJCE, 192/89, Sevince, 20.09. 1990, Rec. I – 3461; CJCE, 355/93, Eroglu, 5. 10. 1994. Rec. 2311.579 Este vorba despre acordul multilateralde asociere incheiat la 2 mai 1992, la Porto, intre Comunitatea Europeana si statele sale membre, pe de o parte, si tarile membre ale Asociatiei Europene a Liberului Schimb (AELS), pe de o parte (Austria, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, Lihtenstein si Elvetia), privind creearea unui Spatiu Economic European (SEE). Acordul a intrat in vigoare la 3 ianuarie 1994 (nu a fost ratificat de Lichtenstein si Elvetia).580 CJCE, 188/91, Rec. I- 363. Curtea de Justitie si-a declarat competenta si in privinta interpretarii acestor masuri; A se vedea, Ioana- Nely Militaru, Trimiterea prejudiciara in fata

158

Astfel de organe – comisie mixta, consiliu de asociere etc – nu constituie cu siguranta institutii ale Comunitatilor, dar Curtea a aratat, referindu-se la deciziile consiliului de asociere CEE - Turcia ca, tinand cont de legatura directa pe care actele acestuia le prezinta cu un acord (respectiv, conventie) care face parte din ordinea juridica comunitara, si ele fac parte integranta din aceasta ordine, din momentul intrarii lor in vigoare581.

De asemenea, deciziile organelor instituite prin acordurile externe sau prin organizatiile internationale la care Comunitatile Europene au aderat fac parte din ordinea juridica comuniatara, constituind prin urmare, izvoare de drept.5. 3. Acordurile incheiate de catre statele membre cu state terte.

Curtea de Justitie n-a exclus posibilitatea ca structurile comunitare (Comunitatile) si ulterior Uniunea sa fie legate prin acordurile la care ele nu sunt parti, dar care au fost incheiate de statele lor membre.

→ In legatura cu acordurile internationale incheiate de statele membre inainte de 1 ianuarie 1958, art. 307 alin.1 T.CE prevede ca drepturile si obligatiile izvorite din asemenea acorduri incheiate intre unul sau mai multe state membre, pe de o parte, si unul sau mai multe state terte, pe de alta parte, nu vor fi afectate de dispozitiile Tratatului.

Prin urmare, aplicarea Tratatului nu afecteaza de angajamentul statelor membre, respective, de a respecta drepturile tarilor terte si de a indeplini obligatiile ce rezulta dintr-un acord anterior.

Pentru anumite acorduri Comunitatile/Uniunea s-a substituit statelor membre in privinta angajamentelor nascute. Argumentul determinant fiind transferul de la statele membre catre Uniune a competentelor precedent exercitate de catre ele in domenii acoperite prin tratat582.

Este cazul GATT583-ului. La data incheierii Tratatului CEE, statele membre erau efectiv legate prin angajamente ce decurgeau din

Curtii Europene de Justitie, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005, p. 85 si urm.581 CJCE, 192/89, Sevince, 20.09. 1990, Rec. I – 3461.

582 CJCE, 21 a 24/72, International Fruit Company, 12. 12. 1972, Rec, 1210.583 GATT este prescurtarea de la ,,General Agreement on Tarrifs and Trade”- Acordul general pentru Tarife vamale si Comert . Parte la acest acord sunt in prezent 123 state insumand peste 90% din comertul mondial. Din 1995, GATT face parte din Organizatia Momdiala a Comertului (OMC). OMC este ansarcinat sa trateze toate problemele comercuiale, ,,noua denumire sugerand permanentizarea dialogului pe acesta tema, justificata de globalizarea si mondializarea economiei”. A se vedea, Ion Jinga, Andrei Popescu, op. cit. p. 110.

159

acest acord. Acordul respectiv nu intra in ordinea juridica comunitara, nu este considerat izvor de drept al Uniunii, dar poate afecta acest drept. De aceea in masura in care aceste acorduri sunt incompatibile cu Tratatul statele membre, respective, (atat ale Uniunii, cat si parti ale Acordului ) vor trebui sa ia masuri corespunzatoare pentru a inlatura incompatibilitatile stabilite584.

Cu toate acestea, Curtea de Justitie a acceptat sa interpreteze angajementele care decurg din acordurile multilaterale incheiate intre statele membre la care Comunitatea nu este parte, dar care o leaga prin efect de succesiune (ca in ipoteza GATT-ului). Curtea si-a intemeiat aceasta pozitie – cu scopul de a conchide asupra caracterului obligatoriu al acestui acord – pe art. 307CE (234) si pe transferul gradual al competentelor intervenit in domeniul politicii comerciale, ca si pe exercitarea efectiva a acestor competente de catre institutiile Comunitatii in cadrul GATT585.

Cu toate acestea, Curtea, in grija de a proteja ordinea juridica a Uniunii, n-a generalizat rationamentul referitor la GATT, bazat pe succesiunea Comunitatilor europene la obligatiile statelor membre. Ea a analizat articolul 307 CE intr-o maiera restrictiva, aratand ca dispozitiile lui ,,au drept obiect, conform principiilor de drept intrernational, sa precizezeca aplicarea tartatului nu afecteaza angajamentul statului membru avut in vedere, de arespecta drepturile statelor terte decurgand dintr-un acord anterior si de a respecta obligatiile corespunzatoare586. Astfel, Comunitatea nu este legata de o conventie internationala incheiata de statele membre anterior intrarii in vigoare a Tratatului CE decat daca sunt reunite patru criterii587:

584 Aliniatul 2 al art. 307 CE prevede obligatia statelor membre de a elimina incompatibilitatile existente intre tratatele anterioare si dreptul comunitar. In masura in conventiile anterioare nu sunt compatibile cu Tratatul, statele trebuie sa foloseasca mijloacele adecvate pentru a elimina ceste incompatibilitati. A se vedea, Joel Rideau, Le droit des Communautés européennes, ed. Presses Universitaires de France, paris, 1995, p. 60. A se vedea si, CJCE, 131/73, Haegeman, 30. 02. 1974, Rec. 459; CJCE, 163/90, Leopold Legros, 16. 07. 1992, punct 23, in privinta acordului de liber schimb CE-Suedia, citate de Joe Verhoeven, ...........p. 306.585 Curtea a precizat, ca in masura in care, in baza Tratatului CE, Comunitatea si-a asumat competente anterior exercitate de statele membre in domeniul aplicarii Acordului generale, dispozitiile acestui acord au drept efect sa lege Comunitatea.586 Solutia retinuta de art. 307 CE are meritul de a nu lega un stat membru –prin aderarea sa la Comunitate – de obligatii pe care nu si le-a asumat, iar din jurisprudenta ulterioara a Curtii se desprinde ideea ca solutia consacrata in hotararea GATT nu se aplica si altor acorduri (conventii) internatioanle (asa cum este, de exemplu, Conventia Europeeana de aparare a drepturilor omului). A se vedea, R. Kovar, Communautés européennes, Cour de Justice, Procedure. Juris- Classeurs- Droit international, 1988, Fasc. 161, p. 51.587 A se vedea, R. Munteanu, op. cit. p. 302.

160

atribuirea de competenta, exercitarea efectiva a acesteia si participarea institutiilor, acceptarea de catre statele terte a substituirii Comunitatii statelor terte.

→ Iar in privinta GATT-ului, dupa 1 ianuarie 1958, Uniunea in calitate de succesoare a statelor membre parti la acest acord, a fost considerat partener la acesta, in privinta drepturilor si obligatiilor nascute anterior, care au fost transferate catre Uniune. Din jurisprudenta ulterioara a Curtii se desprinde ideea ca solutia consacrata in hotararea GATT nu se aplica si altor acorduri (conventii) internatioanle

Prin urmare, Curtea a evitat sa se pronunte ca Uniunea este legata printr-un Acord, chiar ratifictat de catre toate statele membre, de exemplu, in cazul Conventiei Europeane de aparare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. A fortiori, ramane deschisa problema de a sti daca Uniunea va fi legata prin acordurile incheiate de catre statele sale membre, posterior intrarii in vigoare a Tratatului CEE, in domenii care releva competenta lor internationala (reziduala sau tranzitorie), de exmplu, acordurile incheiate in cadrul Consiliului Europei588

5. 4. Locul acordurilor externe in ordinea juridica comunitaraAcordurile internationale incheiate de Uniune (Comunitati), in

numele ei, se integreaza, ca orice act al acesteia, in ordinea juridica a Uniunii, reprezentand, prin urmare izvoare de drept.

Se considera ca aceste acorduri internationale au o valoare normativa inferioara dreptului primar, si principiilor generale ale dreptului si superioara dreptului derivat589, sau ca ele prevaleaza asupra actelor de drept derivat (potrivit jurisprudentei uniunii), ca si asupra acordurilor dintre statele membre si acordurilor intre aceste state si statele terte care obliga Uniunea (in speta Comunitatea)590.

De mentionat ca, in masura in care acordurile externe ,,leaga institutiile”, Curtea a dedus ca trebuie respectate, ca atare, ceea ce antreaneaza prioritatea lor asupra dreptului derivat al uniunii si in special al regulamentelor

Prin urmare, aceste acorduri fac parte ,,din blocul legalitatii comunitare”591(in prezent al Uniunii), a carui respectare este asiguarta de Curte in cadrul competentei sale atat contencioase cat si

588 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 163.589 A se vedea, J. – Gautron, op. cit. p. 212; si 590 A se vedea, J. – M. Favret, op. cit. p. 244.591 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 164.

161

necontencioase (prejudiciare)592. Aceasta prioritate priveste atit actele comunitare anterioare cat si posterioare, intrarii in vigoarea a Tratatului CEE, nefiind afectata de forma (decizie sau regulament) in care s-a incheiat acordul.593

6. Jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii EuropeneJurisprudenta (denumita si practica judecatoreasca), este

alcatuita din totalitatea hotararilor judecatoresti pronuntate de catre instantele de toate gradele. Rolul jurisprudentei este acela de a interpreta si aplica la cazuri concrete legea. Desi, in aceasta lumina, jurisprudenta nu poate avea efect creator, nu poate fi izvor de drept, in practica se constata de multe ori faptul ca instantele de judecata ajung la solutii unitare in interpretarea si aplicarea unui text de lege594.

In sistemul juridic continental jurisprudenta nu este acceptata ca izvor de drept. Hotararile judecatoresti nu sunt obligatorii pentru cauzele ce survin in viitor, prin urmare, ele nu au efecte erga omnes, in principiu. Interpretarea dreptului, insa, este cu atat mai necesara, cu cat legea este mai generala si prezinta mai multe lacune595.

Din aceasta perspectiva, se considera ca jurisprudenta Curtii de Justitie reprezinta un izvor esential de drept deaorece in numeroase probleme Curtea completeaza si precizeaza dispozitiile Tratatelor, concomitent cu aigurarea respectarii lor596. Reamintim ca Tratatul de la Roma (CE) are caracteristicile unui tratat-cadru, care stabileste intr-un mod foarte general obiectivele iar in privinta politicilor prin care se realizaeza aceste obiective recurge la concepte cu un contur neclar ( de exemplu, art. 28 CE - masuri cu efect echivalent, art. 39 CE - ordine publica, la libera circulatie a lucratorilor etc)597.

Jurisprudenta Uniunii a fost considerata izvor de drept, si datorita lipsei de reglementare, sau reglementarii lacunare, din materia concurentei, de exemplu, referitoare la validitatea noilor acorduri incheiate dupa intrarea in vigoare a unui Regulament in materie598.

592 CJCE, 21 a 24/72, International Fruit Company, 12. 12. 1972, Rec. 1210. 593 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 164.

594 A se vedea, Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, op. cit. p. 173.595 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 49.596 A se vedea, Louis Cartou, p. cit. p. 36.597 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 49; si R. Dehousse.op. cit p. 72.598 Este vorb ade spre Regulamentul nr. 17/62, in prezent abrogat si inlocuit. Idem, p. 50.

162

CAPITOLUL V INSTITUTIILE COMUNITATILOR EUROPENE/UNIUNII EUROPENE

Institutiile comunitare sunt: Comisia Europeana, Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi.

1. COMISIA EUROPEANA (CE) Organism independent de guvernele nationale Reprezinta si sustine interesele UE Elaboreaza propuneri de acte normative, pe care le prezinta

Parlamentului si Consiliului Uniunii Este responsabila de implementarea deciziilor Parlamentului si

Consiliului European.1.1. IstoricComisia Europeana a fost constituita prin Tratatul de la Roma din

1957 si este una dintre institutiile cheie ale Uniunii Europene, alaturi de Consiliul Uniunii Europene si Parlamentul European. Comisia Europeana reprezinta interesele Uniunii Europene, fiind considerata „forta directoare” a Uniunii. Incepand cu 1995, mandatul fiecarei comisii este de cinci ani si coincide cu acela al Parlamentului European.

1.2. ComponentaPana in 2004, Comisia Europeana era alcatuita din 20 de membri,

numiti comisari europeni. Dintre acestia, statele membre mari erau reprezentate de cate doi membri (Franta, Germania, Italia, Marea Britanie si Spania), in timp ce statele mici erau reprezentate de cate un singur membru. Din 22 noiembrie 2004, data la care a fost aleasa noua Comisie Europeana sub presedintia lui José Manuel Barroso (Portugalia), Comisia Europeana este alcatuita din 25 de comisari europeni, fiecare stat membru al Uniunii avand dreptul la 1 comisar, conform Tratatului de la Nisa.

Din punct de vedere al efectivului sau, Comisia este institutia cu cel mai numeros personal- aproximativ 25.000 de angajati. Dintre acestia, 20%

163

lucreaza in domeniul traducerilor si interpretarilor, iar 80% lucreaza in cadrul celor 26 de Directii Generale si al celor 9 servicii descentralizate, care sunt la randul lor impartite in directorate, iar directoratele in servicii.

Directiile Generale si Serviciile din cadrul Comisiei Europene sunt: Agricultura si Dezvoltare Rurala Competitie Afaceri Economice si Financiare Educatie si Cultura Angajare, Afaceri Sociale si Oportunitati Egale Intreprinderi si Industrii Mediu Pescuit si Afaceri Maritime Sanatate si Protectia Consumatorului Societate Informatica si Media Piata Interna si Servicii Centru de Cercetare Justitia, Libertate si Securitate Politica Regionala Cercetare Taxe si Vami Transporturi si Energie Dezvoltare Extindere Ajutor European- Biroul de Cooperare Relatii Externe Biroul de Ajutor Umanitar Comert Biroul European Anti-Frauda Eurostat Presa si Comunicare Biroul de Publicatii Secretariatul General Buget Biroul Consilierilor de politica europeana Informatica Infrastructura si logistica Serviciul de Audit Intern Interpretare Serviciul legislativ Personal si Administratie

164

Translatie.1.3. Eligibilitate Consiliul European propune un candidat pentru presedintia Comisiei

Europene, pe care il prezinta Parlamentului European, care trebuie sa-l aprobe cu votul majoritatii membrilor sai. In cazul in care candidatul propus nu obtine majoritatea voturilor Parlamentului, Consiliul European trebuie sa propuna, in decurs de o luna, un alt candidat.

Presedintele desemnat al Comisiei Europene trebuie sa aleaga comisarii europeni dintr-o lista de cate trei comisari propusi de catre fiecare stat membru. Dupa aceea, comisarii europeni sunt supusi votului de investitura al Parlamentului European. Mandatul actualei Comisii dureaza pana la 31 octombrie 2009.

1.4. Rolul Comisiei Europene1) Gardianul tratatelorComisia Europeana vegheaza la aplicarea dispozitiilor Tratatelor si a

deciziilor stipulate in cadrul acestora. De asemenea, Comisia verifica daca statele membre pun in aplicare si respecta legislatia Uniunii adoptata de catre Consiliul Uniunii si Parlamentul European. In cazul in care statele membre nu adopta si nu respecta legislatia Uniunii Europene, Comisia are dreptul sa emita un aviz motivat, iar in cazul in care statul respectiv nu ia masuri pentru a remedia situatia, Comisia poate sesiza Curtea Europeana de Justitie, pentru a obliga statul respectiv sa aplice/respecte legislatia Uniunii.

2) Drept de initiativa legislativaComisia detine dreptul de initiativa legislativa in elaborarea actelor

normative din cadrul politicilor europene. Exista si cazuri speciale in care statele membre pot avea drept de initiativa legislativa. In cadrul Politicii Europene de Securitate Comuna, Consiliul Uniunii Europene poate cere formularea unei propuneri legislative din partea Comisiei.

3) Recomandari si avizeComisia Europeana poate formula recomandari si avize in cadrul

politicilor comunitare si al cooperarii in domeniul justitiei si afacerilor interne.

4) Organ executiv al Uniunii EuropeneComisia este responsabila pentru punerea in aplicare a legislatiei

Uniunii Europene si pentru coordonarea politicilor comunitare. Printre atributiile sale executive se numara gestionarea bugetului anual al Uniunii, gestionarea Fondurilor Structurale, aplicarea politicilor comunitare si administrarea bugetului acestor politici.

5) Negocierea acordurilor internationale

165

Comisia este autorizata de catre Consiliu sa deschida si sa conduca negocieri cu tarile candidate, statele terte sau cu organizatii internationale, negocierile fiind derulate in conformitate cu liniile directoare trasate de catre Consiliul Uniunii Europene.

1.5. Mod de lucruPresedintele Comisiei decide care este responsabilitatea fiecarui

comisar pe perioada mandatului comisiei. Fiecare Directie Generala se ocupa cu gestionarea unei politici comunitare. Directiile Generale sunt conduse de Directori generali, direct responsabili in fata comisarilor respectivi.

Coordonarea generala a activitatii Comisiei este realizata de catre Secretariatul general, condus de un Secretar general, direct responsabil in fata Presedintelui Comisiei.

Comisia se intruneste o data pe saptamana, de obicei miercurea, la Bruxelles. Fiecare punct al agendei este prezentat de comisarul responsabil, dupa care intreaga comisie decide asupra sa.

1.6.Procedura de control asupra Comisiei EuropeneComisia Europeana este responsabila in fata Parlamentului European,

care poate adopta o motiune de cenzura cu o majoritate de 2/3, caz in care membrii Comisiei sunt obligati sa demisioneze in bloc. De asemenea, fiecare membru in parte al Comisiei are obligatia sa demisioneze in situatia in care acest lucru este solicitat de catre Presedintele Comisiei Europene, cu aprobarea celorlalti comisari europeni.

1.7. LocatieCartierul general al Comisiei Europene este la Bruxelles, dar aceasta

are si birouri la Luxemburg. De asemenea, Comisia are reprezentante in statele membre si delegatii in statele candidate (si in curs de aderare), precum si in statele terte.

2. PARLAMENTUL EUROPEAN (PE) Reprezinta interesele cetatenilor Examineaza si adopta legislatia europeana Aproba bugetul european Exercita controlul democratic asupra celorlalte institutii europene Consimte asupra acordurilor internationale.

2.1IstoricParlamentul European, constituit prin Tratatul de la Roma din 1957,

este forumul democratic prin excelenta al Uniunii. Parlamentul European este cel mai mare parlament multinational. Acesta reprezinta cetatenii Uniunii Europene, fiind alcatuit din 732 de membri, alesi prin vot direct

166

universal, din cinci in cinci ani, din cele 25 de state membre ale Uniunii Europene (aproximativ 457 milioane de cetateni).

2.2 EligibilitateOrice cetatean al Uniunii Europene poate vota sau candida la alegerile

europene in tara in care locuieste, indiferent de nationalitatea sa. Primele alegeri pentru Parlamentul European au avut loc in anul 1979, iar ultimele alegeri au avut loc in 10-13 iunie 2004, la acestea participand si cetatenii celor 10 noi state membre ale Uniunii, care au aderat la 1 mai 2004. In urma acestor alegeri, noul Presedinte al Parlamentului European este Josep Borrell Fontelles.

2.3. ComponentaMembrii Parlamentului European sunt grupati in functie de partidele

politice din care fac parte si nu in functie de nationalitate. Cele trei mari grupari politice ale Parlamentului European sunt: Partidul Popular European, care este si cel mai mare grup politic la nivelul Uniunii Europene (EPP-ED, 268 de locuri), din componenta sa facand parte crestin democratii si democratii europeni; a doua grupare politica este reprezentata de Partidul Socialistilor Europeni (PES, 200 de locuri), alcatuit din social democrati si socialisti si Alianta Liberalilor si Democratilor din Europa (ALDE, 88 de locuri). Pe langa acestea, exista partide si grupari mai mici ca importanta si numar de locuri ocupate, cum ar fi Partidul Verzilor Europeni/Alianta Libera Europeana (42 de locuri), Uniunea Europenilor de Stanga si Stanga Verde Nordica (cu 41 de locuri), Partidul Independentilor si Democratilor (37 de locuri), Uniunea pentru o Europa a Natiunilor (alianta euro-sceptica, 27 de locuri), Aripa Dreapta neafiliata nici unei grupari (16 locuri), alte partide (13 locuri).

2.4.Mod de lucruMembrii Parlamentului European se reunesc in sesiuni plenare o

saptamana pe luna, la Strasbourg. Parlamentul European este organizat in 20 de comitete, care isi desfasoara sedintele de lucru de pregatire a sesiunilor plenare la Bruxelles, unde se afla si birourile permanente, birourile deputatilor si grupurile politice. Secretariatul General al Parlamentului European are sediul la Luxembourg.

Ca si in cadrul Parlamentelor nationale, rolul comisiilor este de a gestiona probleme particulare: afaceri externe, buget, mediu, agricultura, etc. Prin intermediul Comitetului pentru Petitii, cetatenii europeni pot adresa petitii direct catre Parlamentul European.

2.5. Principalele functii ale Parlamentului European 1) Functia legislativa

167

Parlamentul European detine aceasta functie impreuna cu Consiliul Uniunii Europene. Functia legislativa consta in 4 proceduri de decizie diferite, in functie de propunerea legislativa in cauza, astfel:

Consultarea simpla (Parlamentul isi da avizul consultativ): este cea mai veche procedura de decizie -reglementata prin Tratatul Comunitatii Europene (1957)-, prin care Parlamentul European este consultat in privinta propunerilor legislative. In cadrul acestei proceduri, este la latitudinea Consiliului a lua sau nu in considerare avizul Parlamentului.

Cooperarea: aceasta procedura de decizie -reglementata prin Actul Unic European (1987)-, sporeste considerabil puterea legislativa a Parlamentului. In cadrul acestei proceduri, Parlamentul poate transmite propunerea legislativa in cauza la o a doua lectura, pe care Consiliul nu o poate respinge decat in unanimitate.

Co-decizie: aceasta procedura de decizie -introdusa prin Tratatul de la Maastricht-, stabileste un mecanism comun de luare a deciziilor, prin intermediul caruia Parlamentul si Consiliul Uniunii Europene adopta impreuna legile. Introducerea acestei proceduri a avut ca scop intarirea capacitatii de decizie a Parlamentului si consolidarea legaturii dintre Parlament, Consiliu si Comisia Europeana. Acest procedeu de decizie presupune una, doua sau trei lecturi, iar in cazul in care Consiliul nu a tinut seama de pozitia Parlamentului si respinge prin majoritate absoluta adoptarea pozitiei comune dupa cea de-a doua citire, atunci respectiva propunere legislativa nu va mai fi adoptata. In Constitutia Europeana, care se afla in proces de ratificare de catre statele membre ale Uniunii, procedura de co-decizie va fi extinsa, astfel incat sa devina procedura legislativa obisnuita a Uniunii.

Avizul: aceasta procedura de decizie -reglementata prin Actul Unic European- reprezinta procedura care confera Parlamentului cele mai ample puteri legislative. Conform acestei proceduri, masurile pot fi adoptate numai daca Parlamentul European isi da avizul (acordul). Domeniile in care se aplica sunt de o importanta deosebita, si anume avizarea Acordurilor de Asociere cu tarile terte, aderarea unui nou stat la Uniunea Europeana si sanctiunile impotriva statelor membre in cazul incalcarii drepturilor fundamentale ale omului.

2) Functia bugetaraIn fiecare an, Comisia pregateste un proiect de buget care este supus

aprobarii Consiliului. Parlamentul poate propune sau chiar modifica repartizarea sau sumele alocate din anumite sectiuni ale bugetului. Bugetul

168

in forma finala este adoptat de catre Parlamentul European, de regula in luna decembrie. El poate adopta bugetul sau il poate respinge, asa cum a procedat in mai multe situatii. In acest caz, intreaga procedura se reia.

3) Controlul politic asupra institutiilor europeneParlamentul European are dreptul de a interpela Comisia si Consiliul

Uniunii Europene, in scris si oral, in cadrul sesiunilor plenare. Poate demite Comisia Europeana prin votul unei motiuni de cenzura (cu o majoritate de 2/3). Comisia Jacques Santer a fost singura care a trebuit sa demisioneze in bloc (pentru prima data in istoria Uniunii Europene) la 16 martie 1999.

4) Monitorizarea implementarii politicilor comunitareParlamentul monitorizeaza implementarea politicilor comunitare, pe

baza informatiilor furnizate de rapoartele Curtii de Conturi. Controlul democratic exercitat de Parlament, consolidat prin Tratatele de la Maastricht si Amsterdam, se manifesta prin dreptul acestuia de a solicita Comisiei sa inainteze propuneri menite sa lanseze ori sa modifice actiuni politice, precum si prin dreptul de a infiinta comisii temporare de ancheta. De asemenea, dupa fiecare sedinta a Consiliului European, Presedintele acestuia prezinta concluziile in fata Parlamentului.

5) Aprobarea acordurilor comunitareActul Unic European stabileste necesitatea aprobarii de catre Parlament a

tuturor acordurilor internationale de cooperare sau de asociere, precum si a noilor acorduri de aderare. La Maastricht s-a hotarat ca aprobarea Parlamentului sa fie obligatorie si pentru procedura electorala uniforma, cetatenia europeana si pentru fondurile structurale.

2.6. Alte responsabilitatiParlamentul European este responsabil cu aprobarea numirii

Presedintelui Comisiei Europene (pe care trebuie sa-l aprobe cu majoritatea voturilor membrilor sai) si acordarea votului de investitura noii Comisii Europene, care nu se poate constitui decat dupa audierea de catre Parlament a fiecarui membru propus (pentru prima data in 1995). De asemenea, Parlamentul dezbate si voteaza programul anual al Comisiei.

O alta responsabilitate a Parlamentului este de a alege Ombudsmanul European, care investigheaza situatiile de administrare defectuoasa sesizate de cetatenii europeni.

3. Consiliul Uniunii Europene (CUE, CM) Este cunoscut si sub denumirea de Consiliu de Ministri sau Consiliu Reprezinta interesele statelor membre Este principalul organism decizional si legislativ al UE Este responsabil cu activitatea celor trei piloni ai UE: comunitatea

169

europeana, politica externa si de securitate comuna, justitie si afaceri interne. 3.1.IstoricConsiliul Uniunii Europene, denumit si Consiliul de Ministri sau

Consiliul, este principalul factor de decizie al Uniunii Europene care reprezinta interesele statelor membre. Ca institutie, a fost instituit de Tratatul de la Roma din 1957. Este alcatuit din reprezentanti la nivel ministerial ai fiecarui stat membru, abilitati sa negocieze si sa ia hotarari ce angajeaza guvernele respective.

3.2. ComponentaComponenta Consiliului Uniunii Europene se modifica in functie de

ordinea de zi, fiecare stat membru fiind reprezentat de catre ministrul responsabil pentru problematica temei de pe ordinea de zi. De exemplu, problemele agricole sunt dezbatute de ministrii agriculturii, problemele financiare de catre ministrii de finante, politicile legate de transport de catre ministrii de transport. Exista noua structuri in cadrul Consiliului, fiecare reglementand activitatea intr-un anumit domeniu:

Relatii Externe si Afaceri Generale Afaceri Economice si Financiare Justitie si Afaceri Interne Angajare, Politica Sociala, Sanatate si Probleme legate de

Consumatori Competitivitate Transport, Telecomunicatii si Energie Mediu Educatie, Tineret si Cultura.In cadrul Consiliului Uniunii exista un Comitet al reprezentantilor

permanenti ai statelor membre (COREPER), alcatuit din reprezentantii permanenti ai statelor membre la Bruxelles, respectiv diplomati/ambasadori, asistati de persoane oficiale din ministerele nationale. Sefii acestor delegatii se reunesc o data pe saptamana pentru a dezbate pregati propunerile, materialele supuse spre dezbatere si deciziile Consiliului, cu ajutorul unor echipe de specialisti ai ministerelor nationale de resort.

De asemenea, Consiliul dispune de un Secretariat General, cu sediul la Bruxelles, care pregateste si implementeaza deciziile Consiliului.

3.3 EligibilitatePresedintia Consiliului este asigurata prin rotatie, timp de sase luni (din

ianuarie pana in iunie, si din iulie pana in decembrie), de cate fiecare stat membru. Ministrul statului respectiv conduce sedintele Consiliului.

3.4. Mod de lucru

170

Fiecare ministru este mandatat sa reprezinte Guvernul statului din care provine in cadrul reuniunilor Consiliului. Astfel, fiecare ministru este direct raspunzator de deciziile luate in fata Parlamentului national si a cetatenilor pe care ii reprezinta.

3.5. Rolul Consiliului1) Adopta, impreuna cu Parlamentul European, legislatia Uniunii

Europene sub forma de regulamente, directive, decizii (care devin parte a legislatiei nationale a statelor membre), actiuni comune sau pozitii comune, recomandari sau opinii, concluzii, declaratii sau rezolutii.

2) Coordoneaza politicile economice generale la nivelul statelor membre, prin intermediul ministrilor economici si de finante ai statelor membre, care formeaza Consiliul Afacerilor Economice si Financiare.

3) Coordoneaza actiunile statelor membre si cooperarea interguvernamentala.

4) Ratifica acordurile internationale care au fost anterior negociate cu Comisia Europeana (dintre Uniunea Europeana si unul sau mai multe state sau organizatii internationale), in numele Uniunii Europene.

5) Aproba bugetul impreuna cu Parlamentul European.6) Defineste si pune in aplicare Politica Europeana si de Securitate

Comuna. Pentru a raspunde mai eficient crizelor internationale, Consiliul dispune de o forta de reactie rapida, compusa din membrii ai fortelor armate nationale, avand ca atributii managementul crizelor, ajutorul umanitar si mentinerea pacii.

7) Coordoneaza cooperarea dintre tribunalele nationale si politiile locale in domeniul dreptului penal. Consiliul de Justitie si Afaceri interne coordoneaza colaborarea intre politiile nationale in vederea combaterii criminalitatii transfrontaliere.

3.6.Adoptarea actelor legislative Consiliul poate adopta legislatie Uniunii prin intermediul mai multor

proceduri de vot, cum ar fi de majoritatea simpla, majoritatea calificata sau unanimitatea, in functie de domeniul respectiv. De la 1 noiembrie 2004, majoritatea calificata este intrunita daca sunt indeplinite urmatoarele doua conditii:

- daca majoritatea statelor membre aproba, in domeniile respective, cu o majoritate de 2/3;- daca exista un numar minim de 232 de voturi in favoarea propunerii, adica 72,3% din total.

171

In plus, oricare dintre statele membre poate cere confirmarea faptului ca voturile exprimate in favoarea propunerii legislative reprezinta cel putin 62% din totalul populatiei Uniunii. Daca se constata ca nu se intruneste acest procent, propunerea legislativa nu este adoptata.Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene, cel de la Amsterdam si cel de la Nisa au marit numarul deciziilor ce necesita majoritatea calificata, sporind eficienta institutiei si accelerand procesul legislativ.

4. CONSILIUL EUROPEAN Este format din sefii statelor sau guvernelor statelor membre si

Presedintele Comisiei Europene Se intruneste pentru a solutiona problemele nesolutionate de catre

Consiliul Uniunii4.1 Istoric si mod de lucruDin punct de vedere juridic, Consiliul European nu reprezinta o

institutie a Uniunii Europene. Consiliul European este alcatuit din sefii de state si guverne ai statelor membre ale Uniunii Europene si Presedintele Comisiei Europene. Ideea constituirii Consiliului European dateaza din anul 1974, cand liderii politici au inceput sa se intruneasca periodic.

Aceasta practica a devenit oficiala cu ocazia Actului Unic European (1987), astfel ca, in prezent, Consiliul European se intruneste, in principiu, de 2 ori pe an si ori de cate ori e nevoie, in cadrul intrunirilor extraordinare

Deciziile luate in cadrul Consiliului European sunt foarte importante din punct de vedere politic, dar nu au valoare juridica. Pentru ca aceste decizii sa fie puse in aplicare, este necesar sa se urmeze procedura obisnuita pentru adoptarea legislatiei comunitare, in functie de domeniul respectiv.

4.2.AtributiiConsiliul European are rol important in definirea orientarilor politice,

economice si sociale generale. Dupa Tratatul de la Maastricht, Consiliul European a devenit in mod oficial initiatorul politicilor majore ale Uniunii Europene si a fost mandatat sa intervina pentru deblocarea eventualelor situatii de criza sau pentru solutionarea unui dezacord intre statele membre (intre ministrii din cadrul Consiliului Uniunii Europene). Consiliul stabileste prioritatile si calendarul constructiei europene, cum ar fi de exemplu reforma Tratatelor Uniunii sau finantarile din bugetul Uniunii, pozitia Uniunii pe scena internationala, avand rol esential pe plan international prin Politica Europeana de Securitate Comuna..

5. CURTEA EUROPEANA DE JUSTITIE (CEJ)

172

Asigura interpretarea unitara a legislatiei comunitare Poate fi sesizata de institutiile UE, de tribunalele nationale, de catre

persoane fizice sau juridice5.1.IstoricCurtea Europeana de Justitie a fost constituita prin Tratatul de la Paris

din 1952. Avand sediul la Luxemburg, Curtea Europeana de Justitie este o institutie jurisdictionala care vegheaza la respectarea dreptului comunitar, functionand dupa principiul prevalentei dreptului comunitar asupra legislatiei nationale a statelor membre.

5.2. Componenta si eligibilitateCurtea Europeana de Justitie este alcatuita din cate 1 judecator din

fiecare stat membru (25 de judecatori) si 8 avocati generali. Judecatorii si avocatii generali sunt numiti pe baza acordului comun al guvernelor statelor membre, pentru o perioada de sase ani, cu posibilitatea de reinnoire a mandatului. Acestia sunt alesi dintre expertii din domeniul juridic a caror integritate morala si experienta profesionala sunt indubitabile. Presedintele Curtii este ales de catre judecatori din randul membrilor acestora.

5.3. Atributii si mod de lucruIn general, conform Tratatelor, Curtea de Justitie poate sa verifice

daca statele membre respecta drepturile fundamentale ale cetatenilor Uniunii Europene, poate sa examineze in instanta interpretarea Tratatelor Uniunii, validitatea si interpretarea legislatiei Uniunii Europene.

Avocatii generali acorda asistenta Curtii in indeplinirea atributiilor sale, prezentand in sedintele deschise opinii si avize referitoare la spetele prezentate Curtii. Presedintele Curtii are rolul de a coordona lucrarile Curtii si activitatea judecatorilor si avocatilor generali, de a prezida audierile si de a delibera asupra spetelor importante de la Curtea de Justitie.

5.4 Tipurile de actiuni in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene

1) Actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor de catre un stat membru. Acest tip de actiune poate fi intentata de catre Comisia Europeana sau de catre un stat membru;

2) Actiune in anulare destinata anularii unui act al unei institutii a Uniunii Europene, considerat a fi ilegal. Reclamantii pot fi statele membre, institutiile Uniunii (Parlamentul European, Comisia europeana si Consiliul Uniunii Europene) precum si persoanele fizice sau juridice (numai in cazul in care actul are efect direct si individual asupra reclamantului);

3) Actiune relativa la abtinerea institutiilor Uniunii de a actiona: absenta unei propuneri legislative din partea Comisiei Europene sau a deciziei Consiliului Uniunii Europene. Reclamanti pot fi statele membre,

173

institutiile Uniunii sau persoane fizice sau juridice (in cazul in care nu a fost adoptat ar fi avut efect direct si individual asupra reclamantului);

4) Actiune pentru pronuntarea unei hotarari preliminare asupra validitatii unui act comunitar: poate fi introdusa de catre tribunalele nationale (la cererea unei parti);

5) Actiune in raspundere (in daune): pentru repararea daunelor efectuate de catre organele sau agentii institutiilor Uniunii in exercitiul functiunii, care poate fi intentata de catre statele membre, in fata Curtii Europene de Justitie, si de catre persoane fizice sau juridice, in fata Tribunalului de Prima Instanta.

6. TRIBUNALUL DE PRIMA INSTANTA (TPI)

Degreveaza CEJ de o parte din atributii, pentru evitarea intarzierii termenelor de judecata.6.1. IstoricTribunalul de Prima Instanta a fost infiintat in 1989, cu scopul de a

consolida garantiile judiciare acordate persoanelor fizice prin instaurarea unui al doilea nivel al autoritatii judiciare, pentru a permite Curtii de Justitie sa se concentreze asupra interpretarii uniforme a legislatiei comunitare.

6.2. Atributii si componentaTribunalul judeca in prima instanta actiunile in anulare, pe cele relative la abtinerea institutiilor comunitare de a actiona sau actiunile in daune intentate de persoane fizice sau juridice.Are in componenta sa 15 judecatori numiti de statele membre pentru o perioada de 6 ani.

7. CURTEA EUROPEANA DE CONTURI (CC)

Verifica executia bugetara a UE Asigura controlul financiar al institutiilor comunitare

7.1.Locatie si componentaCurtea Europeana de Conturi, infiintata in 1975, are sediul la

Luxemburg. Este formata din 25 membri, cate unul pentru fiecare stat membru. Membrii sunt numiti de catre Consiliul UE pentru o perioada de 6 ani, cu posibilitatea de reinnoire a mandatului. In 2005 a fost ales ca presedinte al curtii de Conturi Hubert Weber. In prezent, Curtea de Conturi numara aproximativ 800 de persoane, inclusiv translatori, administratori si auditori.

7.2. Atributii si mod de lucruCurtea Europeana de Conturi are functia de verificare a conturilor si a

executiei bugetului comunitar, de control financiar a institutiilor comunitare,

174

in scopul imbunatatirii gestionarii resurselor financiare si informarii cetatenilor. Curtea de Conturi are deplina libertate in ceea ce priveste organizarea si planificarea activitatii sale de audit si publicare a rapoartelor.

Curtea de Conturi nu are prerogative jurisdictionale. Daca auditorii descopera nereguli, inclusiv frauda, organismele comunitare competente sunt informate pentru a lua masurile necesare.

8. COMITETUL ECONOMIC SI SOCIAL (CES) Reprezinta societatea civila Are rol consultativ Se pronunta pe probleme economice si sociale.

8.1. Istoric, mandat si componentaComitetul Economic si Social este un organism nonpolitic care a fost

creat prin Tratatul de la Roma (1957), fiind alcatuit din cel mult 350 de reprezentanti ai mediilor economice si sociale: patronatele, sindicatele si reprezentantii diferitelor profesii (reprezentanti ai agricultorilor, ai sectorul IMM-urilor, ai comertului si asociatiilor mestesugaresti, ai cooperativelor, ai consumatorilor, ai organizatiilor pentru protectia mediului, ai ONG-urilor cu caracter social), toti reprezentantii fiind propusi de catre guvernele statelor membre. Acesti reprezentanti sunt alesi pe o perioada de 4 ani, cu posibilitatea reinnoirii mandatului. Presedintele este ales de catre membrii Comitetului pentru o perioada de doi ani si are rolul de a asigura bunul mers al lucrarilor Comitetului.

8.2. AtributiiComitetul Economic si Social are rol consultativ, fiind mai degraba un

forum de dezbatere si reflexie la nivel european si la nivelul statelor membre. Acesta este consultat obligatoriu de catre Comisie si Consiliul Uniunii Europene in domeniile de interes direct pentru cetateni: agricultura, libera circulatie a muncitorilor, transporturi, educatie, formare profesionala, sanatate publica, politica sociala. Tratatul de la Amsterdam a introdus posibilitatea ca si Parlamentul European sa poata consulta Comitetul Economic si Social.

8.3. Mod de lucruComitetul organizeaza numeroase colocvii, rapoarte, audieri in scopul

de a ameliora raporturile dintre cetateni si institutiile Uniunii Europene. Pe plan international, Comitetul are legaturi cu Asociatia Internationala a Consiliilor Economice si Sociale si organizeaza reuniuni cu reprezentantii mediilor economice si sociale din toate zonele tarii.

175

9. COMITETUL REGIUNILOR (COR) Este compus din reprezentanti ai autoritatilor locale Este consulat in decizii de interes local Emite opinii, la solicitarea institutiilor UE sau din proprie initiativa

9.1. Istoric, mandat si componentaComitetul Regiunilor a fost creat prin Tratatul de la Maastricht (1993)

si a devenit functional in martie 1994. Este alcatuit din cel mult 350 de reprezentanti ai regiunilor administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene, care sunt propusi de statele membre si numiti de catre Consiliul Uniunii Europene pentru o perioada de patru ani, cu posibilitatea de reinnoire a mandatului. Presedintele este ales de catre membrii Comitetului pentru o perioada de doi ani. Tratatul de la Nisa stipuleaza faptul ca membrii Comitetului trebuie sa detina un mandat electoral din partea autoritatilor pe care le reprezinta sau sa raspunda politic in fata acestora.

9.2. AtributiiComisia Europeana si Consiliul Uniunii Europene au obligatia de a

consulta Comitetul Regiunilor in domenii de competenta cum ar fi: educatia si tineretul, cultura, sanatatea publica, retelele transeuropene de transport, telecomunicatii si energie, politica regionala (Fondurile structurale), iar Comitetul poate de asemenea sa emita opinii din propria sa initiativa. Prin Tratatul de la Amsterdam s-a introdus posibilitatea ca Parlamentul European sa consulte Comitetul Regiunilor, domeniile in care Comitetul este consultat in mod obligatoriu fiind extinse la mediul inconjurator, ocuparea fortei de munca, formarea profesionala, Fondul Social European, cooperarea transfrontaliera si transporturi.

Comitetul Regiunilor are rolul de purtator de cuvant, in sensul ca informeaza autoritatile locale cu privire la activitatea si deciziile relevante ale institutiilor europene, si mediaza relatia dintre institutiile Uniunii si autoritatile locale.

10. BANCA EUROPEANA DE INVESTITII (BEI) Infiintata prin Tratatul de la Roma (1957) Acorda imprumuturi pentru investitii productive care contribuie la

atingerea obiectivelor prioritare ale UE: dezvoltarea regionala, cresterea economica, competitivitatea, ocuparea fortei de munca, crearea de intreprinderi, protectia mediului inconjurator, etc.

Acorda imprumuturi pentru statele membre, statele candidate, tari terte.

11. BANCA CENTRALA EUROPEANA (BCE)

176

Infiintata prin Tratatul de la Maastricht (1993) Autorizeaza emiterea de bancnote si hotaraste volumul de monede

Euro emise Este independenta din punct de vedere institutional si financiar Formeaza, impreuna cu bancile nationale ale statelor membre

„Eurosistemul”, cu rol de gestionare a preturilor, de implementare a monedei unice si de sprijinire a politicilor economice.

12. MEDIATORUL EUROPEAN Madiatorul (ombudsman-ul)- instituit prin Tratatul de la Maastricht

(1993) Este ales de Parlament pe o perioada de 5 ani, cu posibilitatea

reinnoirii mandatului Are sediul in sediul Parlamentului European de la Strasbourg Primeste plangeri de la persoane fizice sau juridice in litigiu cu

institutiile UE Examineaza cazurile de proasta administrare si intocmeste rapoarte La initiativa sa a fost adoptata Codul de buna conduita administrativa.

177

Date post:	24-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	glam-gloria
View:	180 times
Download:	12 times

Dreptul Uniunii Europene

Documents