Dreptul UE

Teme:1) 2) Aparitia constructiei comunitare3) Particularitatile dezvoltarii constructiei comunitare4) Caracteristicile UE ca entitate a dreptului international5) Ordinea EU. Prezentare generala6) Ordinea juridica a UE7) Caracteristicile DUE8) Institutiile UE. Organizare si atributii9) Institutiile judecatoresti de la Luxemburg. Prezentarea in fata curtii.

Curs I: Notiuni introductiveOrganizatiile internationale se clasifica in organizatii interguvernamentale-OIG si non-guv.-ONG. Organizatiile interguvernamentale au fost create (scop):1) Din necesitatea prevenirii razboiului si pentru a reglementa regulile de purtare a razboiului (ONU,SNU).2) Interdependentele care apar in procesul dezvoltarii comertului,relatiilor monetare si finantelor.3) Dimensiunea noilor probleme cu care se confrunta societatea internationala, dimensiune ce determina necesitatea unui tratat global: saracia, cresterea demografica, alimentatia, mediul, spatiul cosmic.Elementele constitutive ale unei OIG (persoane juridice,adica sunt capabile sa isi asume drepturi si obligatii in plan intern si international;subiecte derivate de drept international-principiul specialitatii capacitatii de folosinta):1) Cel putin 3 state2) Vointa liber exprimata intr-un acord international/tratat multilateral3) Un obiectiv4) O structura institutionala proprie5) Metoda de colaborare intre state mentionata in tratat (cooperare sau integrare)6) Indeplinite cu respectarea dreptului international.Ex.: UE - 6 state membre la primul tratat: CECO,obiectiv economic si mentinerea pacii in Europa, metoda de colaborare: integrare.Clasificarea OIG: in functie de compozitie: Organizatii universale/deschise: ONU Organizatii regionale/semi-deschise (state dintr-o anumita regiune) si inchise: Benelux In functie de domeniul de activitate: Organizatii specializate: UE,NATO(domenii politice,tehnico-economice si militare) Organizatii generale: ONU In functie de modul de colaborare:1. Integrare 2. Cooperare (se observa si in structura institutionala)Aparitia constructiei comunitare - Istoric. Dupa al doilea razboi mondial,numarul OIG creste. Divizarea Europei in blocul de vest si cel de est.VESTEST

1947 - Planul Marshall - ajutor financiar din partea SUA pentru unele state europene

1948 - Organizaia de Cooperare Economic European (O.C.E.E.) - 1960 - OCED

1948-2011 - UEO (Uniunea Europei Occidentale)1948 - Pactul de la Varsovia

1948 - Uniunea Vamala a statelor Benelux

1949 - NATO (Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord) - state europene,SUA si Canada.1949 - CAER (Consiliul pentru Ajutorarea Economica Reciproca)

1949 - Consiliul Europei

1950 - Declaratia Schumann

1951 - CECO - Tratatul de la Paris

1957 - CEE si EURATOM

1960 - AELS (Asociatia Europeana a Liberului Schimb)

1960 - OCED (Organizaia de Cooperare Economic si Dezvoltare)

1975 - Conferinta pentru securitate si cooperare in Europa 1995 - OSCE

1991 - Comunitatea statelor independente = abrogarea Pactului de la Varsovia

Curs II: Aparitia constructiei comunitareSfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial a lasat in urma sa o Europa distrusa din punct de vedere material, framantata de puternice crize politice si divizata prin cortina de fier in doua mari blocuri: Est si Vest. Apare in acest context un puternic curent catre o politica internationala care sa fie capabila sa opreasca o a treia conflagratie mondiala si sa consolideze Europa din punct de vedere economic in fata SUA si URSS. Sunt create, asadar, dupa razboi, o serie de organizatii internationale la nivel universal si la nivel regional-european, organizatii care au caracter militar,economic sau politic (a se vedea cursul 1).Intr-un moment complicat din vara anului 1950,lui Robert Schuman,ministrul Afacerilor de Externe, ii este incredintata o misiune foarte importanta de catre Franta si SUA: crearea unui plan care sa conduca la reintegrarea Germaniei in contextul european. Pentru a gasi solutia,Schuman a recurs la geniul inventiv a unei persoane necunoscute marelui public,dar cu o experienta indelungata - Jean Monnet (viitorul prim presedinte al Inaltei Autoritati). Fara a fi detinut un mandat politic, era considerat un om pragmatic,preocupat de gasirea celor mai eficiente solutii. Desi trecusera 5 ani de la al Doilea Razboi Mondial,reconcilierea intre fostii inamici parea inca foarte departe. Problema cruciala cu care se confrunta inca Europa era de a evita greselile trecutului si de a pune bazele pentru o pace durabila intre natiuni care fusesera multa vreme in conflict. Solutia era ca relatia dintre Franta si Germania sa cunoasca un nou inceput. Daca s-ar fi creat legaturi stranse intre cele 2 state atunci celorlalte tari libere din Europa li s-ar fi dat un impuls catre un destin impreuna.Jean Monnet a ajuns la concluzia ca era iluzoriu sa incerce crearea dintr-odata a unui edificiu institutional complet supranational,fara a intampina o rezistenta puternica din partea statelor recent iesite din razboi si putin dispuse sa transfere o parte importanta din suveranitatea nationala. In opinia sa, pentru a reusi, trebuia ca obiectivele propuse in cadrul colaborarii dintre statele europene sa fie limitate la domenii precise,dar cu un puternic impact psihologic si sa instituie un mecanism de decizie care sa poate primi gradual noi competente. Motivatia acestei initiative era urmatoare: era putin probabil sa se impuna Germaniei un control militar asupra industriei sale grele, insa, pe de alta parte, a o lasa complet independenta, era considerata o amenintare potentiala la adresa pacii, astfel singura solutie era aceea a intregrarii Germaniei,cu acceptul sau, economic si politic intr-o comunitate europeana,puternic structurata.Practic, Planul Schuman (act politic) a fost rodul unui complot. Astfel, Jean Monnet si colaboratorii sai au elaborat in ultimele zile ale lui aprilie 1950 o nota de cateva pagini ce continea expunerea de motive si dispozitivul unei propuneri care avea sa bulverseze toate schemele diplomatiei clasice. Departe de a recurge la traditionalele consultari cu servicile ministeriale competente, Jean Monnet si-a inconjurat proiectul de cea mai mare discretie pentru a evita posibile obiectii sau contra-propuneri care ar fi modificat esenta ideii sale. Astfel, invaluit in cel mai mare secret, pentru a nu fi lipsit de avantajul surprizei, proiectul este finalizat pe 6 mai 1950. Ideea lui Monnet este acceptata fara rezerve de Schuman si,in timp ce acesta prezenta planul in dimineata zilei de 9 mai colegiilor sai de Guvern,un emisar secret il inmana personal cancelarului german,Konrad Adenauer, a carui reactia a fost, de asemenea, entuziasta. Astfel, la ora 4 a aceleiasi zile de 9 mai, planul este facut public. Propunerea concreta viza plasarea productiei franco-germane de carbune si otel sub responsabilitatea unei autoritati supreme, comune, independente (Inalta Autoritatea) in cadrul unei organizatii (CECO) deschise participarii si altor state europene.Astfel,planul Schuman aborda intr-o maniera noua,de un pragmatism prudent problema constructiei europene si impunea principiul supranationalismului. A fost, deci, abandonata schema traditionala a cooperarii economice intre state,propunand o formula noua numita integrare,in care statele transfera unele competente proprii in domenii bine determinate catre o noua entitate supranationala creata prin vointa lor suverana. Se declanseaza un proces cu totul nou in relatiile internationale: de exercitare in comun a suveranitatii in anumite domenii. In 1951, la Paris, 6 state membre - Franta,Germania,Italia si Belgia,Olanda,Luxemburg - au semnat Tratatul (act juridic) privind instituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului,tratatul intrand in vigoare in 1952. Acest tratat a fost incheiat pe o perioada determinata de 50 de ani. Acest tratat a incetat sa produca efecte la data de 23 iulie 2002, patrimoniul CECO, dupa inchiderea lichidarii,fiind denumit Bunuri ale Fondului de cercetare a carbunelui si otelului. Parti din el au fost introduse in Tratatul instituirii Comunitatii Europene. CECO a fost prima organizatie de integrare cu puteri supranationale, dar limitate la un sector bine precizat (organizatie sectoriala). A reprezentat primul element al unei unificari mai vaste a Europei. Astfel, CECO a vizat crearea unei solidaritati de fapt intre statele membre, solidaritate care se va extinde progresiv la alte domenii. Din acest motiv, structura sa difera mult de cea a organizatiilor clasice. Comunitatea politica europeana (CPE) si comunitatea europeana de aparareSuccesul rapid al CECO a determinat politicienii europeni sa extrapoleze prematur noul sistem de integrare economica si la alte domenii. Astfel, inca din octombrie 1950, aparuse o alta idee franceza si anume CEA (Comunitatea europeana de aparare).Si solutia (planul Pleven) propusa de Franta consta in integrarea Germaniei, din punct de vedere militar, intr-o comunitate supranationala. Planul propunea: o armata comuna, un buget militar comun, un ministru european al apararii, un program european de armament si includea fortele aeriene si terestre (deci nu si cele maritime).Franta respinge planul in 1954 in Adunarea franceza. Aceasta nu dorea sa renunte la armata nationala (un drept regalian al statului) si vedea in CEA un proiect impus de SUA pentru reinarmarea Germaniei si Italiei,invinse in al Doilea Razboi Mondial. Evolutiv: NATO si UEO.Seminar 2:CPE (inceputul 1950 - sfarsitul1960) este axata pe integrarea la nivel supranational - politica externa. Prin Actul Unic European din 1986-1987 a fost introdusa notiunea de cooperare politica externa.Conferinta de la Messina si raport SpaakIn 1955 este redactat un memorandum al statelor Benelux care prevede principiul ca integrarea economica trebuie sa preceada integrarii politice. Practic, se cauta un plan pentru relansarea integrarii dupa cele doua esecuri. Noul plan (1956) este transferat unui comitet interguvernamental condus de Spaak, ministru de externe belgian, care adopta un raport in care propune crearea a doua comunitatii: Comunitatea Economica Europeana (CEE) - piata comuna generalizata si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA/Euratom) - solidaritate sectoriala.In 1957 se semneaza tratatele de infiintare a celor doua comunitati,care intra in vigoare in 1958.Teme prezentate: personalitatea juridica (definitie si evolutie) - Oana Conache si Sabina CicealaNoiunea de personalitate juridicSuveranitatea este cea care confera subiectului de drept internaional personalitate juridic internaional, adic aptitudinea de a aciona pe plan internaional, prin exercitarea drepturilor i asumarea de obligaii. A fi subiect de drept internaional nseamn a beneficia de personalitate juridic internaional, ceea ce presupune capacitatea de a fi titular de drepturi si obligaii cu caracter internaional. Subiectele dreptului internaional public sunt entiti participante la viaa internaional, cu drepturi i obligaii directe.Totodat, personalitatea juridic implic i o autonomie de aciune care exprim capacitatea juridic n cadrul relaiilor internaionale. Dreptul internaional public stabilete anumite limite privind personalitatea juridic a organizaiilor internaionale. n acest sens este avizul Curii Internaionale de Justiie care face distincia ntre statele care "posed totalitatea drepturilor i a obligaiilor internaionale recunoscute de dreptul internaional "i organizaiile ale cror drepturi i taxe depinde de scopul i funcia lor. Cu alte cuvinte, prin achiziionarea de personalitate juridic internaional, o organizaie dobndete capacitatea de a aciona n sfera internaional, dar prin aceasta nu se obine competena de a face acest lucru. Aceast competen depinde de textele sale constitutive i variaz de la o organizaie la alta.Evolutie: Anterior intrrii n vigoare a Constituiei pentru Europa, doar Comunitile europene au personalitate juridic i doar instituiile lor fac dreptul comunitar, indiferent n ce ramur se concretizeaz normele sale. Dup intrarea n vigoare a Constituiei pentru Europa, doar Uniunea European va avea personalitate juridic, instituiile comunitare se vor desfiina i vor aprea Instituiile Uniunii Europene. Acordarea personalitii juridice Uniunii atrage mai multe efecte juridice eseniale; astfel, face posibil aderarea acesteia la Convenia European a Drepturilor Omului, la N.A.T.O., aciunile i poziiile Uniunii Europene nu mai primesc denumirea de comune acestea fiind ale Uniunii, mai ales n contextul n care aceasta a dobndit personalitate juridic internaional, fiind menionat n mod expres i aplicarea aciunilor i poziiilor Uniunii. Alte efecte generate de dobndirea de ctre Uniunea European a personalitii juridice internaionale sunt faptul c Uniunea va fi reprezentat pe lng state tere i organizaii internaionale prin Delegaii ale Uniunii, va putea dobndi bunuri mobile i imobile i dreptul de a sta n justiie i va beneficia de o serie de privilegii i imuniti necesare pentru ndeplinirea obiectivelor sale. Curs 3 - Extinderea UEIn 1951,cand a fost semnat Tratatul CECO (scop:punere in comun a productiei de otel si carbune) erau 6 state membre: Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Franta, Germania. Aceleasi state semneaza Tratatul privind instituirea CEE (scop: unificare economica cu obiective specifice: libera circulatie a marfurilor, capitalului, servicii, persoane - piata comuna,apoi piata unica,iar acum vorbim despre o piata interna) si CEEA/Euratom (scop: cercetarea stiintifica comuna in domeniu) (din 1957 - redactarea acestuia a avut loc in 1956 si intra in vigoare in 1958 - Marea Britanie isi exprima opinia conform careia reusita tratatului este putin probabila).1.In 1973 are loc prima extindere de la celelalte 6 state: se extinde cu Marea Britanie(7), Irlanda(8) si Danemarca(9).2. 1981 - noua extindere: adera Grecia(10) 3. 1986 - Spania(11) si Portugalia(12). 4. 1995 - Austria(13), Finlanda(14) si Suedia(15). 5.2004 - 10 noi state: Slovacia, Slovenia, Letonia, Lituania, Estonia, Malta, Cipru, Republica Ceha, Polonia, Ungaria.(25)6. 2007- Romania si Bulgaria(27)7. 2013-Croatia.(28)Prima extindere are loc in 1973. Comunitatile europene se extind cu Marea Britanie,Irlanda si Danemarca. Norvegia a negociat aderarea,dar a fost respinsa aderarea prin referendum. Cea mai interesanta aderare este cea a Marii Britanii. Aceasta a incercat sa intre in UE din 1960,de doua ori. Cea care a fost impotriva aderarii UK a fost Franta; generalul Charles de Gaulle a folosit dreptul de veto al Frantei pentru a se opune aderarii UK. Cererea UK de aderare din 1961 se loveste de refuzul exprimat de generalul Ch. de Gaulle in cadrul conferintei de presa din 1963. Franta refuza riscul intrarii in comunitatea europeana a unui stat legat in mod privilegiat de SUA,evocand posibilitatea denaturarii finalitatii constructiei comunitare. Este adevarat ca prima cerere a Marii Britanii excludea participarea acesteia la politica agricola comuna (PAC) si limita participarea britanica la liberalizarea schimbului pentru produsele industriale. Al doilea refuz are loc 1967. Opozitia franceza ia sfarsit la conferinta de la Haga din 1969,cand este hotarata deschiderea negocierilor cu Marea Britanie si posibilitatea aderarii de noi state (opozitia se sfarseste cu demisia lui de Gaulle, vine in locul lui Georges Pompidou). Actul de aderare se semneaza in 1972 si intra in vigoare in 1973. Aceasta extindere a fost importanta la data respectiva pentru ca a dus la cresterea importantei internationale a comunitatilor europene. Marea Britanie, fiind o economie stabila si o democratie constitutionala, a condus la consolidarea credibilitatii in lume a comunitatilor europene. Dezavantajul aderarii UK a fost reprezentat de incercarile permanente de renegociere a conditiilor de aderare. In ceea ce priveste Irlanda, Norvegia si Danemarca, isi depun candidatura in 1961. Negocierile se termina in 1970. Irlanda si Danemarca ratifica tratatul in 1972,iar Norvegia il respinge prin referendum. Irlanda,tara agricola, mai putin dezvoltata decat celelalte,face ca ansamblu sa fie mai putin omogen,dar il pregateste pentru etapele ulterioare. Prima extindere a comunitatilor a modificat anumite date politice si lingvistice. Astfel,Marea Britanie a cerut traducerea tuturor actelor comunitare normative adoptate anterior anului 1973 in limba engleza,inclusiv jurisprudenta. De asemenea, Marea Britanie a obtinut in 1975 renegocierea in sensul reducerii participarii sale la bugetul european (I want my money back - Margaret Thatcher). Groenlanda, cea mai mare insula a Terrei, dar cu o populatie cu putin peste 50000 locuitori, era, din 1953, provincie daneza si participa la referendumul din 1972, fiind de acord cu aderarea. In 1979 primeste statutul de teritoriu autonom atasat coroanei daneze,obtinand dreptul de a organiza un nou referendum in 1982 cu privire la ramanerea in comunitatea europeana. Aflata mai aproape de zona economica a continentului nord-american, atitudinea Groenlandei se explica prin sperantele pe care le avea in vanzarea drepturilor de pescuit in apele sale teritoriale, ea contand si pe interesul strategic pe care il manifestau americanii pentru insule. Retragerea Groenlandei este primul caz de acest fel,si momentan singurul. La aceea data, tratatele nu prevedeau retragerea. Cu toate acestea,s-au gasit mijloace juridice. Acesta s-a considerat ca fiind un precedent nelinistitor.A doua extindere are loc in 1981,cu aderarea Greciei (10 state acum). Este singurul stat care a aderat in ciuda avizului (pur consultativ) negativ al Comisiei. Grecia semneaza tratatul in 1979 si tratatul intra in vigoare in 1981. Aderarea Greciei a orientat comunitatea europeana spre sud si a crescut dezvoltarea inegala a comunitatilor europene. Grecia devine, alaturi de Irlanda, unul dintre principalii beneficiari ai solidaritatii europene. Largirea spre statele mediteraneene,inceputa cu Grecia in 1981 si continuata cu Spania si Portugalia in 1986, a conturat imaginea comunitatii europene ca pol democratic si prosper capabil sa se deschida unor state care ies dintr-o perioada de dictatura si izolare economica si care aspira la modernizarea economiilor lor,inca putin dezvoltate sau foarte protejate. Astfel, comunitatea europeana devine mai reprezentativa pe continent,nu doar pe plan economic,dar si pe plan uman si cultural.A treia extindere se refera la Spania si Portugalia din 1986. Pentru comunitatea europeana, aceasta extindere a ridicat o serie de dificultati: ingreunarea productiei excedentare (vin, fructe, legume, citrice), concilierea dificila cu acordurile incheiate de aceste state membre cu tari terte, functionarea mai complexa a institutilor comunitare.In 1987 este respinsa cererea de aderare a Marocului, nefiind stat european. In schimb este introdus in politica de vecinatate, primind fonduri.(In 1989 ( Berlin wall) se unifica cele 2 Germanii (de Est si de Vest.) In 1990 are loc o extindere geografica. A patra extindere are loc in 1995: Austria, Finlanda si Suedia. Aceasta extindere a fost facilitata de demografia scazuta a celor 3 state si nivelul ridicat de dezvoltare a Suediei si Austriei. Desi (primul referendum cu respingere in 1975) cererea de aderare este depusa cu aceeasi ocazie si de Elvetia si Norvegia, acestea resping prin referendum intrarea in comunitati.A cincea extindere are loc in 2004 (10 state: Slovacia, Slovenia, Letonia, Lituania, Estonia, Malta, Cipru, Republica Ceha, Polonia, Ungaria). In 2007, adera Romania si Bulgaria. In 2013, va adera Croatia (stat in curs de aderare).State membre:27, In curs de aderare:1. In acest moment state candidate (5) sunt Turcia, Macedonia (nu a inceput inca negocierile,deoarece Grecia se impotriveste utilizarii numelui; a primit avizul Comisiei, si nu avizul Consiliului European), Muntenegru, Islanda si Serbia. La statele candidate se adauga criterii politice. De asemenea exista state potential candidate (au doar acord de asociere, acord economic):Albania, Bosnia-Hertegovina, Kosovo. Aderarea Turciei: prima cerere de a fi stat candidat,stat asociat 1963,a reluat la 1990 cererea de a candida,nu a fost acceptata,motive geopolitice. Ulterior35 capitole de negociere,fiind inghetate. 2008 - capitol deschis pe proprietate intelectuala. Criteriile de aderare au fost stabilite prin Consiliul European de la Luxembourg asa-numitele criterii de la Copenhaga completate cu cele de la Madrid din 1995. 3 criterii:politice (institutii democratice stabile, respectarea drepturilor omului si ale minoritatilor,existenta si functionare unei justitii independente), economice (economie de piata functionala capabila sa faca fata presiunilor concurentiale ale pietei interne a UE) si institutionale (transpunerea acquis-ului comunitar,capacitatea de a pune in aplicare angajamentele asumate).

Prezentare Constantinescu Catalin - Nicolae: Crize si esecuri in evolutia comunitatii europene: Aderarea UK (interesul ei era sa ramana statul favorizat de SUA dupa WW2. De Gaulle se opunea,deoarece UK favoriza inarmarea. Guvernul Churchill era impotriva Frantei si RFG. 1968 - referendum demisia lui de Gaulle,inlocuit cu Pompidou) retragerea si aderarea Irlandei, retragerea Groelandei-tara/teritoriu de peste-mari(pana la tratatul de la Lisabona nu era permisa, acum art.50) (din 1815 - sub dominatie daneza,facea parte din commonwealth of the realm.Retragerea s-a facut printr-un protocol incheiat,initial,pe o durata determinata de timp), Norvegia si Elvetia (acestea nu sunt de drept membre UE,dar pot fi considerate de fapt).Curs 4 - Perfectionarea constructiei comunitarePlan: 1. Crize si esecuri ale constructiei comunitare2. Tratatele modificatoare (vezi seminar)(NU INTRA LA EXAMEN)1. Crize si esecuri ale constructiei comunitareA. Criza provocata de politica scaunului gol practicata de Franta (iulie 1965-ianuarie 1966/ 10 luni si o saptamana)Tratatele comunitare prevedeau posibilitatea adoptarii deciziilor la nivel comunitar in etapa de inceput (pana in 1965) cu unanimitate de voturi. Dupa 1965,potrivit acelorasi tratate, actele normative comunitare urmau sa fie adoptate cu majoritate de voturi.Justificarea sistemului de pana in 1965: Diferentele existente la nivelul celor 6 state din punct de vedere economic, politic, social. S-a considerat ca, pana in 1965,aceste diferente pot fi estompate si ca s-ar putea trece la un nou sistem de adoptare a actelor normative,renuntandu-se la unanimitate si, implicit, la dreptul de veto ce apartinea fiecarui stat,trecandu-se la majoritate simpla sau calificata.In cadrul PAC (politica agricola comuna) este prezentat, la propunerea presedintelui Comisiei de atunci, un proiect de finantare FEOGA (Fondul European de Orientare si Garantare Agricola) pentru a inlocui contributiile statelor membre cu un sistem de resurse proprii constituite din taxele vamale la produsele industriale (uniunea vamala este realizata abia in iulie 1968) si din prelevarile din agricultura. Franta, tara cu interese agricole importante, s-a opus acestui proiect, a blocat procesul decizional si a cerut mentinerea principiului unanimitatii. Astfel, Franta,considerand ca ii sunt puse in pericol grav interesele in domeniul agricol prin trecerea la votul cu majoritate, a declarat ca va practica politica scaunului gol si ca nu va mai participa la adoptarea de acte normative in cadrul Consiliului de Ministri.Criza a fost rezolvata prin Compromisul de la Luxemburg din 30 ian.1966: Consiliul trebuie, cand este vorba despre interese foarte importante ale unui sau mai multor state membre, sa faca tot posibilul pentru a ajunge intr-un interval rezonabil la o solutie care sa poata fi adoptata de toti membrii Consiliului fara a se aduce atingere nici intereselor nationale,nici interesului comunitar.Fata de aceasta formulare,Franta a precizat ca aranjamentul trebuie sa semnifice ca, in caz de divergente, discutiile din Consiliu trebuie sa continue pana cand unanimitatea este realizata (recunoasterea de facto a dreptului de veto). Doctrina a considerat ca acest compromis are doua dezavantaje majore:3. Nu prevede ce se intampla cand concilierea dintre state nu poate ajunge la un rezultat.4. Nu prevede criterii precise care sa determine care sunt interesele foarte importante asupra carora trebuie realizat un compromis, aprecierea urmand a fi lasata la latitudinea statelor membre.Acest compromis este o declaratie politica care nu modifica tratatele constitutive,care au continuat sa prevada regula majoritatii.B. Compromisul pestelui sau de la OsloNorvegia cere, in timpul negocierilor din anii 1990 pentru aderarea la comunitate, o derogare privind capitolul pescuit pentru urmatoarele motive:5. Productia de peste a Norvegiei era din productia tuturor statelor europene.6. Prin aderare, competenta privind acest capitol ar fi trecut la nivel supranational (ar fi fost adoptate acte comunitare care sa impuna impozite la export,import,etc).7. Pescuitul reprezenta o parte esentiala a economiei norvegiene. Norvegiei ii se ofera un compromis,adica o perioada de tranzitie de 10 ani. In 1994, se organizeaza un referendum in Norvegia care are un rezultat negativ pentru aderarea la Comunitate. C. Incercarile Marii Britanii de aderare la Comunitate D. Compromisul de la Ioannina (Grecia) - 1994E. Neadoptarea tratatului constitutional (necesita ratificare de catre toate statele membre,14 au ratificat, Franta si Olanda l-au respins)F. Esecul Planului Pleven si Fouchet (The Fouchet Plan was a plan proposed by President in 1961. It was written by Christian Fouchet, France's ambassador to Denmark. The idea was to form a new 'Union of States', an intergovernmental alternative to the European Communities.)G. Refuzul Irlandei de a ratifica tratatul de la Nisa si Lisabona (in doua randuri)2. Principalele tratate care au modificat tratatele constitutive:a) Actul Unic European din 1986 (intrat in vigoare in 1987) b) Tratatul de la Maastricht privind uniunea europeana din 1992 (intrat in vigoare in 1993)c) Tratatul de la Amsterdam din 1997 (intrat in vigoare in 1999)d) Tratatul de la Nisa din 2001 (intrat in vigoare in 2003)e) Tratatul de la Lisabona din 2007 (intrat in vigoare in 2009) - absorbirea celor 3 piloniTratatele:1) Tratatul instituind CECO (Paris) tratat (lex specialis) viznd integrarea economic sectorial, ncheiat pentru o perioad de 50 de ani; semnat de 6 state membre in 1951,intrat in vigoare la 1952,a ieit din vigoare la 23 iulie 2002, iar Tratatul de la Nisa prevede soluionarea dispariiei TCECO! Tratatul de la Paris conferea CECO o structura institutionala proprie originala: Inalta Autoritate, Consiliul Special de Ministri, Adunarea Comuna, Curtea de Justitie. Tratatul consacra 4 principii: superioritatea institutiilor,independenta institutiilor, colaborarea dintre institutii si egalitatea intre state.2) Ca urmare a Conferintei de la Messina-1955,Tratatul instituind CEEA (Roma) tratat (lex specialis) viznd integrarea economic sectorial, ncheiat pe durat nelimitat! Tratatul de la Roma infiinteaza,fiecare, pentru organizatie pe care o constituie,cate un sistem institutional propriu: cate o Comisie-executivul, cate un Consiliu- legislativul, cate o Adunare-control politic, cate o Curte de Justitie. Conventia din 1957 anexata la Tratatul instituind CEE, a infiintat cate o singura institutie pentru cele 3 comunitati in domeniul juridictional: Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene. Tratatele au fost semnate in 1957 si au intrat in vigoare in 1958.3) Tratatul de la Bruxelles din 1965/Tratatul de fuziune,care a intrat in vigoare in 1967, a unificat executivele si legislativele, obtinandu-se o singura administratie cu un singur buget si un singur statut al personalului.4) Acordul Schengen 1985 (intrat in vigoare 1995)5) Actul Unic European din 1986 (intrat in vigoare in 1987) - avea drept obiectiv realizarea pietei interne la nivelul Comunitatii Economice Europene.6) Tratatul de la Maastricht privind uniunea europeana din 1992 (intrat in vigoare in 1993) (TUE) prevede o cetatenie unionala, uniunea economica si monetara(UEM),unirea politica. Prevedea pilonii: Pilonul I - comunitar (CEE, CEEA, CECO ) ; Pilonul II - politica externa si securitate comuna(PESC); Pilonul III - CPJMP (cooperarea poliiei i a justiiei n materie penal), denumit, pn n anul 1999, JAI (justiie i afaceri interne). Vorbim despre o Comunitate europeana (nu doar economica). De altfel,pilonul comunitar este alctuit, n prezent, din cele 2 Comuniti Europene (CE i CEEA). 7) Tratatul de la Amsterdam 1997,intrat in vigoare in 1999, este tratatul care modifica TUE,precum si Tratatele instituind Comunitatile Europene. Modificari aduse pilonului III. Se stabileste un Inalt reprezentant pentru politica externa si pentru securitate comuna,dar se mentin reglementarile din tratatul de la Maastricht.8) Tratatul de la Nisa 2001,intrat in vigoare in 2003, mbuntirea colaborrii Curii de Conturi a UE cu instituiile naionale similare.9) Tratatul de la Lisabona 2007,intrat in vigoare in 2009 desfiinteaza pilonii,da personalitate juridica UE. Funcia de nalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe i politic de securitate este reunit cu aceea de Vicepreedinte al Comisiei.Se inlocuieste denumirea functiei cu aceea de ministru de afaceri de externe(coeziunea intereselor).Seminar 3: Competente in cadrul UE: exclusive ale UE, partajate,care apartin statelor membre. TFUE - enumera competentele in art. 3(1) cele exclusive si art.4 cele partajate. Tratatul de la Roma a instituit 4 politici comune printre care cea a pescuitului. UE are o forta de interventie(in cadrul ONU) care priveste mentinerea pacii si prevenirea conflictelor (ex. Kosovo, misiuniile de la Petersberg). Cele 4 libertati comune: libera circulatie a persoanelor, marfurilor, capitalurilor, serviciilor. Notiunea de piata comuna a fost inlocuita cu piata unica,iar apoi cu piata interna(fuziunea intereselor economice). (Prezentare Lorena) Seminar 5: Tratatul de aderare a Romaniei la UE. (Militaru Ion) Evolutia aderarii. Aderare - 1 ian.2007. 1993 - acord de asociere. 1995 - cererea de aderare. 1999 - Consiliul Europei declara deschise negocieriile (Ro si Turcia). 2000-2004 - procesul de negociere. 2005 - semnarea tratatului la luxemburg. 2005 - ratificare. 2005 - 2007 - Ro este stat in curs de aderare. Tratatul contine si protocol de aderare si act de aderare (continut identic). Intrarea in vigoare a acestui tratat era strans legata de intrarea in vigoare a tratatului privind constitutia UE (protocolul daca intrarea era anterioara constitutiei, actul daca intrarea era ulterioara ratificarii tratatului privind constitutia) - a intrat in vigoare actul de aderare. Tratatul cuprinde 5 parti: I - principii,II - prevederi generale, III - prevederi permanente, IV - prevederi temporare 2005-2007 (+ 3 clauze de salvardare: 1. Generala,2. Privind piata interna,3.Privind justitia si afecerile interne - MCV = mecanism de comunicare si verificare pe justitie + o clauza speciala: amanare(1 an) a aderarii), V - prevederi legate de implementare a actului. Parti la Uniunea Economica si Monetara - Ro si Bulgaria,dar cu derogari.Curs 5 - Cadrul institutional al Uniunii EuropeneCap. III: Institutiile UESectiunea I: Consideratii introductive1. Delimitari conceptualeA. Institutiile UE formeaza structura de baza a U si sunt in numar de 7: PE, Consiliul E, Consiliul, Comisia E, CJUE, BCE, Curtea de Conturi. PE, Consiliul si Comisia sunt asistate de un Comitet Economic si Social si de un Comitet al Regiunilor care exercita functii consultative.Caracteristicile institutiilor UE:1. Fiecare ocupa un loc distinct in organizarea UE: Consiliul European ofera U impulsurile necesare dezvoltarii acesteia si ii defineste orientarile si prioritatile politice generale, Consiliul reprezinta interesele statelor membre, Comisia Europeana apara interesele U, PE reprezinta interesele cetatenilor statelor membre, CJUE asigura interpretarea uniforma a dreptului UE, BCE asigura politica monetara a UE, Curtea de Conturi asigura legalitatea folosirii resurselor financiare.2. Fiecare reprezinta un principiu determinat, are un fundament politic si social distinct si exprima o legitimitate proprie.3. Functiile institutiilor UE nu se suprapun schemei mostenite de la Montesquieu.4. Institutiile participa direct la adoptarea deciziilor5. Institutiile nu au personalitate juridica (cu exceptia BCE) 6. Institutiile isi exercita atributiile in temeiul TFUE si TUE.B. Datorita complexitatii problemelor care intra in competenta institutiilor, in activitatea lor acestea se bazeaza pe sprijinul diferitelor organe tehnice,auxiliare. Principala caracteristica a acestora este ca nu participa direct la adoptarea deciziei, ci doar pregatesc decizia UE, asigurand continuitatea activitatii institutiilor intre reuniuni. 2. Principiile activitatii institutionale in cadrul UE. 3 reguli principale: Autonomia de vointa consta in faptul ca institutiile isi pot elabora propriile regulamente de organizare sau de functionare interna in baza tratatelor (ROF/ROI) si isi pot numi proprii functionari. - institutiile nu au personalitate juridica (exceptie: Banca Centrala Europeana), doar UE are personalitate juridica ca entitate de drept international. Atribuirea de competente se refera la faptul ca institutiile duc la indeplinire doar atributiile prevazute de tratate pentru ele: art. 5(1),(2) din TUE; art. 3(6) din TFUE; art. 4(1) din TFUE; art.7 din TFUE si declaratia nr. 24 - personalitatea juridica a UE, care indirect are consecinte asupra principiului atribuirii de competente (valoare politica cu rol de garantare a actionarii institutiilor doar in domeniilor in care sunt competente). Echilibrul institutional reprezinta separarea competentelor institutiilor UE (adica imposibilitatea delegarii, transferului, a acceptarii de competente sau atribuirii de la o institutie la alta),dar si colaborarea/ cooperarea dintre acestea: art. 4(3) din TUE-art.10 CE; art. 13(2) din TFUE. Principiile care guverneaza relatiile dintre UE si statele membre: Principiul cooperarii loiale Principiul delimitarii de competente Principiul subsidaritatii Principiul proportionalitatii

Delimitari conceptuale. Cele 2 tipuri de entitati reglementate de tratat: Institutie a UE - are voie sa adopte acte normative sau juridice obligatorii pentru terti menite sa produca efecte juridice Organul UE - entitatea care are doar rol consultativ;uneori avizele consultative sunt folosite de catre institutii, acestea fiind bine documentate.Art. 13 (1) din TUE care enumera institutiile si cele 2 organe din cadrul UE: Uniunea dispune de un cadru institutional care vizeaza promovarea valorilor sale (valorile sunt la art.2 din TUE),urmarirea obiectivelor sale (obiectivele sunt la art.3 din TUE), sustinerea intereselor sale,ale cetatenilor sai si ale statelor membre,precum si asigurarea coerentei,a eficacitatii si a continuitatii politicilor si actiunilor sale. Institutiile Uniunii (drept de a adopta acte normative si acte juridice ce produc efecte pentru terti) sunt: 1. Parlamentul European, 2. Consiliul European (adaugat ulterior in tratat), 3. Consiliul - reprezentarea statelor la nivelul ministrilor 4. Comisia 5. Curtea de Justitie a UE (formata din 3 parti: Curtea de Justitie,Tribunalul,Tribunalul pentru functie publica)6. BCE7. Curtea de Conturi - fara rol juridictional(4) Parlamentul European,Consiliul si Comisia sunt asistate de un Comitet Economic si Social(CES) si de un Comitet al Regiunilor care exercita functii consultative.Consiliul European Institutie politica compusa din sefi de stat si guvern

Consiliul compus din ministri;institutie colegislativa si bugetara.Parlamentul European - institutie colegislativa si bugetara.

Comisia Europeana Institutie executiva care detine si monopolul asupra initiativei legislative. Formata din reprezentantii fiecarui stat

Consiliul Economic Social - organ consultativ Comitetul Regiunilor - organ consultativ

Curtea de Justitie a UE - institutie jurisdictionala,monopol asupra interpretarii DUE

Curtea de Conturi - institutie de control BCE - institutie bancara cu personalitate juridica al veniturilor si cheltuielilor

BEI - banca europeana pentru investitii.organism bancar cu personalitate juridica.Alte entitati ale cadrului institutional al UE:a. Organisme inter-institutionale: Oficiul de Publicatii, EPSO (Oficiul European de Selectare a Personalului), Scoala Europeana de Administratie(2005), Autoritatea Europeana pentru Protectia Datelor.b. Agentii si organisme descentralizate - au personalitate juridica proprie,infiintate printr-un act derivat,de obicei regulament, si au atributii de natura tehnica,stiintifica sau administrativa.1. Agentii si organisme de reglementare: a. Agentii de politici(25). b. Agentii pentru politica de securitate si aparare comuna(3). c. Agentii de cooperare politieneasca si judiciara in materie penala(fostul pilon III) - Europol,Eurojust,Colegiul European de politie.2. Agentii si organisme Euratom (2)3. Agentii executive - pentru gestionarea unor programe comunitare(6),infiintate pe o perioada determinata in baza regulamnetul 58/2003.4. Organisme de supraveghere financiara5. Institutul european de inovare si tehnologieSectiunea a II-a: Parlamentul European1) Alegerea membrilor PE si statutul acestora Parlamentul European - singurul cu legitimitate democratica,membrii sai fiind alesi in mod universal,secret, direct, etc. de catre cetatenii UE.Principiul conform caruia alegeriile pentru PE se fac prin sufragiu universal direct prevazut de TCECO a fost preluat de TCEE si Euroatom. Desi era vorba si despre proceduri uniforme in toate statele membrie, acestea nu au fost in masura sa adopte o procedura electorala uniforma astfel incat Actul din 1976 s-a limitat la a aduce in prim plan numai cateva reguli minimale: principiul votului unic, alegeri desfasurate in cursul unei perioade determinate de Consiliu, varsta minima de vot este de 18 ani. In Ro, cadrul juridic general pentru organizarea si desfasurarea alegerii membrilor in PE este dat de L33/2007,cu modificarile si completarile ulterioare. Potrivit L, membrii in PE se aleg pe baza de scrutin de lista si pe baza de candidaturi independente, teritoriul Ro constituindu-se intr-o singura circumscriptie electorala. Regula in privinta varstei este de 18 ani, exceptiile fiind interdictia de a vota a debililor si alienatilor mintali pusi sub interdictie, precum si persoanele condamnate prin hotarare judecatoreasca definitiva la pierderea drepturilor electorale.Membrii sunt alesi pentru un mandat de 5 ani,care poate inceta inainte de termen prin demisie, deces sau demitere pentru incompatibilitate ( membru al guvernului sau parlamentului statului membru,membrul Comisiei, judecator, avocat general sau grefier al CJUE, ombudsman, membru al Comitetelor UE, functionar sau agent in exercitiu intr-o institutie a CE sau organism asociat acestora)sau condamnare la inchisoare pentru savarsirea unei infractiuni, spre exemplu. (de la 23 ani). Membrii PE se bucura de privilegiile si imunitatile aplicabile in temeiul Protocolului din 1965 privind privilegiile si imunitatile membrilor CE: nu le pot fi impuse restrictii cu privire la libera circulatie, nu pot fi subiectul vreunei forme de ancheta, detentie sau al altor proceduri legale pentru opiniile ori voturile exprimate in exercitarea functiilor lor. Pe teritoriul statului lor beneficiaza de imunitatile acordate membrilor parlamentului.2) Organizarea si functionarea PE Organizarea si functionarea PE fac obiectul reglementarii prin TUE si prin Regulamentul adoptat cu majoritatea de catre P insusi. PE cuprinde un Birou (presedintele PE, 14 vicepresedinti si 5 chestori alesi prin scrutin secret pentru o perioada de 2 ani si jumatate - cei 5 chestori au drept de vot consultativ), Conferinta presedintilor (compusa din presedintele P si din presedintii grupurilor politice parlamentare), 20 comisii permanente (care pregatesc lucrarile P, elaboreaza rapoarte si mentin legatura cu Comisia si Consiliul in intervalul dintre sesiuni), grupuri politice parlamentare (numarul minim necesar de deputati este de 25, un deputat poate apartine unui singur grup; exista totusi deputati neinscrisi). Numarul membrilor din PE nu poate depasi 750 plus presedintele. PE este asistat de un secretar general,care se gaseste la conducerea Secretariatului general. Lucrarile P se desfasoara in 3 orase diferite. Secretariatul - Luxemburg, Comisiile parlamentare - Bruxelles, sesiunile parlamentare - Strasbourg,iar sesiunile suplimentare - Bruxelles. Dezbaterile P sunt publice. Lucrarile sale se desfasoara cu transparenta totala. 3) Rolul PE. PE exercita, in mod traditional, un rol consultativ in elaborarea actelor juridice ale UE si nu are, deci, putere legislativa deplina. Atributii: Colegiuitor impreuna cu Consiliul (prin tratatul de la Maastrich). Adoptarea bugetului impreuna cu Consiliul,C avand totusi intotdeauna ultimul cuvant. Da aviz consultativ sau conform cu privire la anumite acorduri internationale. Primeste petitii de la cetatenii UE. Numeste mediatorul european (ombudsman) (poate fi reales). Participa la numirea sau demiterea membrilor din alte institutii sau organe precum Curtea de Conturi, mediatori,CJUE. Poate constitui o comisie de ancheta. Are un control politic general si unul asupra Comisiei (demitere in bloc sau motiune de cenzura). Sectiunea a III-a: Consiliul European Reprezinta o institutie politica reglementata de art.15 din TUE si art. 235 din TFUE. A aparut pe cale neconventionala, din intalnirile la varf ale sefilor de stat si guvern. Este format din sefii de stat sau guvern ai statelor membre,precum si din presedintele sau si presedintele Comisiei. Inaltul Reprezentant al U pentru afaceri externe si politica de securitate participa la lucrarile Consiliului European. Presedintele Consiliului European este ales, cu o majoritate calificata, pentru o perioada de doi ani si jumatate, cu posibilitatea reinnoirii mandatului o singura data. Presedintele Consiliului European nu poate exercita un mandat national. Atributii: Defineste orientarile si prioritatile politice generale ale U. Nu exercita o functie legislativa. Regula este ca se pronunta prin consens.Sectiunea a IV-a: Consiliul (de ministri)1. Delimitari conceptualeConsiliul a aparut pe cale conventionala prin Tratatele institutive,avand la inceput (Tratatul de la Roma/CECO), denumiri diferite. Odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht, institutia primeste numele de Consiliul UE.Denumirea actuala o poarta de la 1 decembrie 2009:intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona.Consiliul nu trebuie confundat cu institutia Consiliului European. Criteriile care le disting sunt cel al aparitiei (CE a aparut pe cale neconventionala, prin intalnirile la varf ale sefilor de stat si guvern, pe cand C a aparut pe cale conventionala,fiind infiintat de TCE),cel al componentei (CE este format din sefi de stat si/sau guvern, pe cand C este format, pe de o parte,din ministrii afacerilor externe si,pe de alta parte,din ministrii de resort) si cel al atributiilor (CE are caracter politic, C este colegislativul UE).A nu se confunda cu Consiliul Europei. Sediul la Strabourg - organizatie internationala infiintata in 1949 prin semnarea,de catre 10 state, la Londra, a Statutului organizatiei; cuprinde in prezent 47 state membre (si Ro).2. Componenta ConsiliuluiConsiliul reprezinta toate statele membre si exprima legitimitatea statala a U. Este compus din cate un reprezentant la nivel ministerial al fiecarui stat membru, imputernicit sa angajeze guvernul statului membru si sa exercite dreptul la vot; in total 27 membri - ministri de resort care actioneaza in 10 formatiuni: justitie si afaceri interne, pescuit, educatie, etc. Lucrarile (analizeaza primii initiativa legislativa venita de la Comisie) sunt pregatite de catre COREPER (comitetul reprezentantilor permanenti) I - reprezentantii permanenti adjuncti (negocieri pe propunerea legislativa - politica externa si plan financiar); II - reprezentantii permanenti cu rang de ambasadori (probleme sociale).3. Functionarea ConsiliuluiConditiile de functionare sunt stabilite de TUE,TFUE si regulamentul intern elaborat de Consiliu. Functionarea ridica, in principal, problema presedintiei, a modului de deliberare si a organelor auxiliare. Presedintia este asigurata dupa un sistem de rotatie egal. Fiecare membru al grupurilor de 3 state stabilite asigura, prin rotatie, pentru o perioada de 6 luni, presedintia tuturor formatiunilor Consiliului, cu exceptia formatiunii Afacerilor Externe (prezidata de Inaltul reprezentant). 2019 - Ro. Tratatele consacra 3 modalitati de a vota, si anume: majoritatea simpla (utilizata in cazuri limita), majoritatea calificata (cea mai frecvent utilizata, devenind regula) si unanimitatea (care confera fiecarui stat un drep de veto; evolutia UE a antrenat reducerea progresiva a cerintei unanimitatii fara a face sa dispara in intregime). Organele auxiliare: Secretariatul general, biroul de reprezentare permanenta la Bruxelles al fiecarui stat membru - si grupurile de experti,comitetul special pentru agricultura, comitetul pentru vize, comitetul regiunilor, comitetul economic si social.4. Atributii - definite,intr-o maniera generala de Tratatele UE. Colegislativ (impreuna cu Parlamentul European). Atributii in adoptarea bugetului UE (impreuna cu PE). Semneaza tratate internationale si acorduri intre UE si statele care nu sunt membre sau OI. Da mandat Comisiei pentru negocierea tratatelor si acordurilor. Coordoneaza politicile UE. In Consiliu sunt reprezentate interesele nationale (individuale ale statelor).Sectiunea a V-a: Comisia Europeana1. Componenta si statutul membrilorNumarul membrilor este de 27 reprezentanti ai statelor membre, fiecare membru fiind responsabil de un anumit portofoliu, domeniu politic si de Directoratul general din domeniul respectiv.Membrii Comisiei Europene sunt alesi printr-un sistem de rotatie stabilit in unanimitate de Consiliul European. Art. 17 TUE: Sunt alesi in functie de competentele lor generale si de angajamentul lor fata de ideea europeana dintre personalitatile care prezinta toate garantiile de independenta. Pe durata mandatului,membrii Comisiei nu pot exercita nicio alta activitate profesionala, remunerata sau nu. Mandatul este de 5 ani, mandat ce poate inceta prin implinirea termenului; motiune de cenzura a PE, demisie voluntara, demitere din oficiu,deces. 2. Organizarea si functionarea Comisiei - sunt prevazute de Tratatele UE si de regulamentul intern, propriu al Comisiei.Hotararile sunt valabil adoptate cu majoritatea membrilor sai; reuniunile nu sunt publice si dezbateriile sunt confidentiale. Colegiul este format din 27 comisari, presedintele, vicepresedinti (unul dintre ei fiind inaltul reprezentant pentru afaceri externe si politici de securitate) (29 membri in total - 27+presedinte+inaltul reprezentant). Fiecare comisar este asistat de un cabinet condus de un sef de cabinet si condus din consilieri; presedintele este asistat de un secretar general. Consiliul european propune PE un candidat la functia de presedinte al functiei (nu este unul dintre cei 27). Art. 17 (7) TUE: Candidatul este ales de PE cu majoritatea membrilor; daca nu este ales, dupa o luna, Consiliul European propune pe altcineva cu majoritate calificata. Consiliul UE - cel format din ministri de resort- de comun acord cu Presedintele ales de PE adopta lista celorlalte personalitati pe care le propune sa fie numite ca membri ai Comisiei. Presedintele Comisiei, Inaltul reprezentant pentru afaceri externe plus ceilalti membri ai Comisiei sunt aprobati de PE. In urma aprobarii, Comisia este numita de Consiliul European.Deci: Consiliul European propune presedintele, PE alege presedintele, presedintele impreuna cu Consiliul adopta lista membrilor, PE aproba lista, Consiliul European numeste Comisia.3. Rolul Comisiei - executiv al UE (gardian al tratatelor) Atributii: Are monopol al initiativei legislative (motorul integrarii) - proiecte de acte normative trimise Consiliului; poate bloca procedura legislativa, retragand proiectul. Cei mai multi angajati,avand cea mai larga dezvoltare. 3 principii pe care functioneaza: colegialitatii (raspundere colectiva), independentei, apararii interesului general, al U (spre deosebire de Consiliu). Negociaza tratate. Reprezentantul UE in strainatate/in relatiile externe,cu exceptia politicilor de securitate. Raspunzatoare politic in fata PE. Se ocupa de executarea bugetului. Se ocupa de gestiunea fondurilor UE. Supravegheaza statele membre si celelalte institutii cu privire la aplicarea DUE. Asigura serviciul de traducere si interpretare(toate actele sunt traduse in toate limbiile statelor membre). Da aviz consultativ pentru anumite tratate sau acorduri. Sectiunea a VI-a: Curtea de Justitie a UEPotrivit art. 19 (1) TUE, CJUE cuprinde Curtea de Justitie, Tribunalul si tribunalele specializate.1. Curtea de Justitiea. Structura si statutul membrilor Curtii de JustitieCurtea este compusa din 27 judecatori si 8 avocati generali, numiti de comun acord pentru 6 ani de catre guvernele statelor membre. Avocatii sunt chemati sa se pronunte,in totala independenta, in cauzele supuse Curtii, prin concluzii care constituie stadiul final al procedurii finale. Mandatul poate fi reinnoit. Functiile mentionate sunt incompatibile cu orice functie politica sau administrativa sau orice alta activitate profesionala, remunerata sau nu; beneficiaza de imunitate de jurisdictie,chiar si dupa incetarea functiei lor, pentru actele savarsite in exercitiul acesteia; au obligatia de a-si stabili resedinta in orasul in care Curtea isi are sediul. Grefierul Curtii este ales prin vot secret pentru 6 ani, mandat reinnoibil.b. Organizarea si functionarea Curtii de JustitieInstanta de la Luxemburg lucreaza in Camere de 3-5 judecatori si in Marea Camera de 13 judecatori(9 obl.). Poate delibera valabil numai in prezenta unui numar impar de judecatori. Cand numarul este par, judecatorul cu vechimea cea mai mica se va abtine sa participe la deliberari. Deliberarile sunt secrete si procedeul opiniei separate nu este admis. Deciziile Curtii sunt colective si o angajeaza in ansamblul ei. Functioneaza permanent, vacantele judiciare intrerup activitatea, nu o suspenda. c. Rolul Curtii de Justitie.Atributii: Control de legalitate asupra actelor juridice ale UE (recurs in anulare,exceptie de ilegalitate, recurs in carenta) Interpreteaza unitar tratatele si actele juridice ale UE pe calea recursului in interpretare. Controleaza legalitatea actiunilor sau a omisiunilor statelor membre in raport cu dispozitiile tratatelor. Solutioneaza actiuni cu privire la repararea pagubelor cauzate de organele comunitatilor sau de agentii acestora. Solutioneaza litigiile privind raporturile functionarilor UE cu organele de care depind. Actioneaza ca o instanta de recurs de ultim grad. Instanta internationala cu competenta consultativa.Calitate procesuala activaSubiecte de dreptActiunea in anulareActiunea in carentaActiunea in neindeplinirea obligatiilorActiunea in interpretare

State membreDaDaDaDa, in primul rand, instantele nationale

InstitutiiDaDaDa, doar de ComisieNu

Agentii, organe, oficiile UENuNu Nu Nu

ParticulariNu Nu Nu Nu

Calitate procesuala pasivaSubiecte de dreptActiunea in anulareActiunea in carentaActiunea in neindeplinirea obligatiilor

State membreNu NuDa

InstitutiiDaDaNu

Agentii, organe, oficiile UEDa Da Nu

ParticulariNu Nu Nu

2. Tribunalul - este succesorul Tribunalului de Prima Instanta. A intrat in functie la 1 septembrie 1989, pe baza hotararii Consiliului.a. Componenta,organizare si functionareEste format din 27 judecatori alesi pentru 6 ani, mandat reinnoibil. Sunt alesi dintre persoanele care ofera toate garantiile de independenta si care poseda capacitatea ceruta pentru exercitarea functiilor jurisdictionale. Nu are in componenta avocati generali, orice judecator putand indeplini aceasta functie. Presedintele este desemnat pentru 3 ani. Independenta functionala este garantata prin existenta unei grefe distincte. Regula este actiunea in cadrul Camerelor de 3-5 judecatori, exceptia este actiunea in plen.b. Competenta TribunaluluiAre competenta sa judece in prima instanta toate actiunile directe, cu exceptia celor atribuite unui tribunal specializat sau a celor rezervate prin statut Curtii de Justitie,precum si trimiterile preliminare in domenii specifice stabilite de Statut si actiunile formulate impotriva Tribunalelor specializate. Recurs la deciziile Tribunalului se face la CJ doar pentru chestiuni de drept. Tribunalul functioneaza ca o instanta de recurs impotriva deciziilor luate de camerele jurisdictionale.3. Tribunalul Functiei PubliceTratatul de la Nisa a prevazut infiintarea de Camere jurisdictionale in anumite domenii. La 4 noiembrie 2004, Consiliul a adoptat decizia de instituite a TFP a UE, cu competenta de a statul cu privire la recursurile legate de contenciosul functiei publice - litigiile intre Comunitati si agentii sai. Recursul la deciziile TFP se face la Tribunal si, in mod exceptional, in fapta CJ. TFP are in componenta 7 judecatori alesi de Consiliu pentru 6 ani, mandat reinnoibil. Presedintele este desemnat pentru 3 ani, mandat reinnoibil. Lucreaza in Camere de 3 judecatori. Cu titlu exceptional, lucreaza in plen sau in Camere de 5 sau 1 judecatori. Procedura in fata TFP este reglementata de Statutul CJ.Sectiunea a VII-a: BCE - institutie cu rolul de a emite si administra moneda unica euro.Are personalitate juridica si este singura abilitata sa autorizeze emisiunea de moneda euro. Impreuna cu bancile nationale ale statelor membre, constituie Sistemul European al Bancilor Centrale - SEBS. La nivelul BCE exista un presedinte, un vicepresedinte, Comitetul executiv - presedinte, un vicepresedinte si alti 4 membri (numiti de Consiliul European) si Consiliul guvernatorilor - constituit din membrii Comitetului executiv al BCE si din guvernatorii bancilor centrale nationale ale statelor membre a caror moneda este euro. BCE prezinta PE, Consiliului, Comisiei si Consiliului European un raport anual privind activitatea SEBS si politica monetara din anul precedent.Sectiunea a VIII-a: Curtea de Conturi - nu este o jurisdictie; a fost inclusa intre institutiile U prin Tratatul de la Maastricht din 1992. Asigura controlul conturilor U.1. Componenta si functionarea Curtii 27 membri pentru 6 ani,mandat reinnoibil. Presedinte 3 ani, mandat reinnoibil. Statut incompatibil cu orice alta activitate profesionala remunerata sau. Formeaza un organ colegial, fiecarui membru fiindu-i repartizat un sector specific de activitate. Adopta avize sau rapoarte anuale, cu majoritatea membrilor care o compun. Mandatul inceteaza prin schimbare ordinara, deces, demisie, destituire.2. Atributii1. Examinarea aspectelor legate de legalitate si regularitate a totalitatii veniturilor si cheltuielilor U, indiferent ca sunt bugetare sau nu;2. Controlul pe domenii si asupra institutiilor si statelor membre, in masura in care acestea au beneficiat si au folosit fonduri ale U;3. Asistenta autoritatilor bugetare;4. Controlul permanent al conturilor.Sectiunea a IX-a: Organe tehnice1. Comitetul Economic si SocialAre in componenta reprezentanti ai diferitelor categorii de membri ai structurilor economice si sociale, indeosebi agricultori, transportori, muncitori, comercianti, mestesugari, liber profesionisti, etc. Comitetul asigura consultanta Consiliului si Comisiei, implicandu-se activ in procesul decizional. Numarul membrilor nu poate depasi 350 - 15 Romania. Mandat de 5 ani, reinnoibil. Presedinte si biroul - desemnati pentru 2 ani si jumatate.2. Comitetul RegiunilorIndeplineste un rol consultativ si este format din reprezentanti ai colectivitatilor regionale si locale. Numarul membrilor nu poate depasi 350. Mandat (membrii nu pot fi in acelasi timp si membri ai PE) de 5 ani, reinnoibil. Presedinte si biroul - desemnati pentru 2 ani si jumatate. 3. BEIInfiintata in 1958 prin Tratatul de la Roma, cu scopul de a fianta investitiile pentru promovarea obiectivelor UE. Rolul sau fundamental este de a sprijini dezvoltarea echilibrata, integrarea economica si cresterea coeziunii sociale in interiorul U. Are personalitate juridica. Membrii BEI sunt statele membre. Statutul sau reprezinta un protocol anexat la tratate. Faciliteaza prin acordarea de imprumuturi si garantii si fara a urmari un scop lucrativ, finantarea proiectelor in toate sectoarele economiei:1. Proiecte care urmaresc punerea in valoare a regiunilor mai putin dezvoltate;2. Proiecte care urmaresc modernizarea sau conversia intreprinderilor ori crearea de noi activitati care sunt rezultatul realizarii sau functionarii pietei interne si care, prin amploarea sau natura lor, nu pto fi finantate in intregime prin diferitele mijloace de finantare existente in fiecare dintre statele membre;3. Proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care, prin amploarea sau natura lor, nu pot fi finantate in intregime prin diferitele mijloace de finantare existente in fiecare dintre statele membre.Curs 6 - Ordinea juridica a UEPlan:1) Delimitari conceptuale2) Clasificarea izvoarelor DUE3) Ierarhia izvoarelor DUE4) Aplicabilitatea imediata,directa si prioritara a DUE in dreptul intern al statelor membre - aplicabilitate generala5. Delimitari conceptuale

A. Dreptul comunitar european = dreptul UE/dreptul unional. Denumirea DCE a fost folosita inainte de intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona (1 dec. 2009) si provenea de la numele celor trei CE.

Stricto sensu, DCE era alcatuit din dreptul primar/originar (tratatele),precum si din dreptul derivat/ secundar(normele continute de actele adoptate de institutii:Consiliu,Comisie,PE- in aplicarea tratatelor). Lato sensu, DCE cuprinde ansamblul regulilor de drept aplicabile in ordinea juridica comunitara, inclusiv drepturile fundamentale,principiile fundamentale de drept,jurisprudenta comunitara, dreptul complementar/soft law,dreptul rezultat din relatiile externe ale CE (acorduri internationale) si chiar conventiile incheiate intre statele membre in aplicarea tratatelor comunitare.Dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona au fost aduse anumite modificari ordinii juridice precum: Transformarea drepturilor fundamentale ale omului in drept primar prin anexarea Cartei la tratate A fost desfiintata impartirea pe piloni,deci a disparut pilonul I:pilonul comunitar alcatuit din comunitatile europene,iar pilonii au fost inlocuiti de o entitate unica: UE, dotata cu personalitate juridica. In consecinta, nu se mai justifica notiunea de DCE, ea fiind inlocuita cu DUE, denumire care reflecta modificarile intervenite. Avand in vedere desfiintarea pilonilor, rezulta ca DUE stricto sensu se suprapune pe ceea ce initial purta numele de DCE stricto sensu la care se adauga prevederile din domeniile piloniilor III si II: cooperarii politienesti si judiciare in materie penala si politicii externe si de securitate comune,precum si drepturile fundamentale ale omului,ca drept scris obligatoriu. DUE lato sensu cuprinde ansamblul regulilor de drept aplicabile in ordinea juridica fosta comunitara inclusiv principiile generale de drept, jurisprudenta Curtii, dreptul complementar, acordurile internationale ale Uniunii si conventiile incheiate de statele membre in aplicarea tratatelor.Astfel, prin Tratatul de la Lisabona, o serie de termeni care fceau referire la dispoziiile dreptului comunitar au fost modificai, dup cum urmeaz: dreptul comunitar se nlocuiete cu dreptul Uniunii Europene; sintagma legislaie comunitar se nlocuiete cu legislaia Uniunii; prevederile comunitare se nlocuiesc cu prevederile dreptului Uniunii; expresia norme comunitare se nlocuiete cu norme europene.

B. Ordinea juridica comunitara = ordinea juridica unionala/europeana; desemneaza actele normative ale DUE (izvoarele) privite in ierarhia lor (ansamblul de norme care guverneaza raporturile juridice la care U participa).

C. Acquis (fran. acquierir - a dobandi) comunitar = totalitatea normelor juridice care reglementeaz activitatea Comunitilor Europene i a instituiilor, aciunile i politicile comunitare (tratatele constitutive i subsecvente, dreptul derivat, jurisprudena CJCE, declaraii);reprezinta notiunea larga care cuprinde drepturile si obligatiile care leaga ansamblul statelor membre (dar si state candidate la aderarea la UE) si care se afla in evolutie constanta. Acquis-ul se clasifica, din punct de vedere al destinatarilor, in: acquis destinat statelor membre si institutiilor UE si acquis de pre-aderare destinat statelor candidate (contine un volum mai restrans de norme decat acquis-ul destinat statelor membre). Acquis-ul cuprinde atat dreptul Uniunii lato sensu,cat si principiile si obiectivele politice ale tratatelor UE. Cand se vorbeste despre acquis, exista tendinta de a avea in vedere doar aspectul sau cantitativ. Din punct de vedere calitativ, insa, acquis-ul exprima fidelitatea fata de metoda de integrare specifica UE. Astfel, in jurisprudenta si doctrina, apare necesitatea mentinerii acquis-ului vazut ca ansamblu de drepturi si obligatii actuale sau potentiale. In consecinta, derogarile de la acquis sunt cu totul exceptionale, putand fi insa acceptate perioade de tranzitie cu privire la anumite aspecte, de exemplu: negocierea de la aderarea Maltei - caile ferate.In acest context, denumirea are si o semnificatie psihologica, sugerandu-se faptul ca acquis-ul se refera la un corp de norme care a fost creat pana la acest moment si de la care statele, agreandu-l, nu se mai pot intoarce. Aceasta idee aminteste de conceptul de integrare ca proces evolutiv,potrivit teoriei bulgarelui de zapada, ce presupune noi si noi acumulari si care nu permite exceptii sau regrese catre etape anterioare. Pentru a facilita perceptia asupra acestor mase denumite acquis a fost realizata de UE o clasificare in functie de domeniu: acquis in materie economica, relatiilor externe,libera circulatie,etc. Consacrarea principiului ireversibilitatii angajamentului statelor membre de a respecta acquis-ul UE a avut loc, din punct de vedere juridic, progresiv. Prima consacrare a fost prin intermediul Curtii, prin Avizul 1/1976 din 26.aprilie.1977, care a considerat ca incheierea unui acord international nu poate pune in discutie dispozitiile tratatelor comunitare. Apoi tratatele modificatoare au fost cele care au consacrat principiul, in special Tratatul de la Maastricht care introduce ca obiectiv al UE mentinerea integrala a acquis-ului. In ceea ce priveste natura principiului ireversibilitatii acquis-ului, initial, parea a fi doar una politica, fara valoare juridica obligatorie si, deci, fara posibilitate de control jurisdictional. Ulterior, dimensiunea politica a fost completata de una juridica, prin intermediul jurisprudentei Curtii. Astfel, singura posibilitate de modificare a acquis-ului este prin revizuirea tratatelor de catre statele membre.6. Clasificarea izvoarelor DUE

I. Dreptul primar sau originar (tratatele - institutive,modificatoare si de aderare; protocoalele anexate tratatelor + Carta drepturilor fundamentale a UE)II. Principiile generale de drept (principiul securitatii juridice, dreptului la aparare, egalitatii, proportionalitatii)III. Acordurile internationale incheiate de UE (singura sau impreuna cu statele membre) cu state sau organizatii internationale terteIV. Dreptul derivat sau secundar ( ansamblul actelor unilaterale adoptate in institutiile UE: regulamentul, directiva, decizia,)V. Izvoarele complementare (soft law) (fie la reglementarea atributiilor interne, fie stabilirea unor linii directoare pentru institutii si statele membre fara sa aiba caracter obligatoriu;inclusiv recomandarea, avizul,rezolutiile Consiliului de Securitate-drept derivat care nu are caracter obligatoriu)7. Ierarhia izvoarelor DUECa pentru orice ordine juridica,si pentru cea a UE este nevoie de o ierarhie a normelor, in special in ipoteza unui conflict intre acestea. In prezent,ierarhia intre instrumentele juridice ale UE este stabilita prin intermediul jurisprudentei Curtii. Tratatul de la Lisabona aduce si el clarificari suplimentare,insa doar din perspectiva ierarhiei izvoarelor dreptului derivat. Pana la Tratatul de la Lisabona,celelalte tratate nu contineau precizari in materia ierarhiei, de-a lungul timpului manifestandu-se reticente cu privire la eventualele referiri exprese avand valoare juridica obligatorie, care ar fi sugerat o ierarhie nu doar intre actele normative ale UE,ci si intre institutiile care le adopta. In trecut au existat incercari de codificare sub forma declaratiilor (simple acte politice) anexate la tratate: Declaratiile nr. 16 si 39 anexate Tratatului de la Maastricht,respectiv Amsterdam.In acest context - al lipsei unei dispozitii juridice exprese, i-a revenit Curtii de la Luxemburg rolul de a face clarificarile necesare cu privire la ierarhia izvoarelor,folosind, in principal, metoda interpretarii sistematice si teleologice. Astfel, Curtea, fara a avea pretentia realizarii unei ierarhizari absolute, a stabilit o ordonare logica a sistemului izvoarelor DUE,in functie de baza juridica a adoptarii lor si de relatia dintre ele. In consecinta,potrivit jurisprudentei Curtii, piramida actelor DUE este urmatoarea:

Dreptul primar sau originar (tratatele; protocoalele anexate tratatelor + Carta drepturilor fundamentale a UE)

Principiile generale de drept

Acordurile internationale incheiate de UE cu state terte sau organizatii internationale

Dreptul derivat sau secundar

Izvoarele complementare (soft law)

8. Aplicabilitatea imediata,directa si prioritara a DUE in dreptul intern al statelor membreSeminar Postelnicu: Principiul prioritii se refer la toate izvoarele dreptului UE, acestea avnd prin urmare o fort juridic superioar dreptului intern, indiferent de categoria crora le aparin. Dreptul intern al tuturor statelor membre trebuie s fie n deplin concordan cu dreptul UE,indiferent de ierarhia intern a normelor respective. In acest sens, statul nu poate invoca nici chiar dispoziiile sale constituionale pentru a nu aplica o norm a Uniunii. consecine:Dreptul UE este integrat n mod firesc n ordinea juridic intern a statelor, fr s fie necesar vreo formul special de introducere;Normele juridice ale UE i ocup locul n ordinea juridic intern, ca drept al UE;Judecatorii naionali sunt obligai s aplice dreptul UE. Aplicabilitatea direct nseamn c dreptul UE confer drepturi i impune obligaii n mod direct nu doar instituiilor UE, statelor membre ale UE, ci i resortisanilor acestora, ceteni ai Uniunii. Recunoaterea efectului direct nseamn garantarea statutului juridic al ceteanului european.Aplicarea teoriei efectului direct depinde de izvorul aflat n cauz. Astfel, se deosebesc urmatoarele situaii: Efectul direct necondiionat i complet, cu aplicabilitate generala. Actele care se bucur de acest efect sunt: regulamentele, deciziile i principiile generale. Acestea din urm pot fi invocate de persoane fizice sau juridice n orice litigiu, ntruct, prin gradul lor de generalitate, trebuie sa fie respectate in toate cazurile si in mod neconditionat. Efectul direct condiionat i complet, cu aplicabilitate general. In acest categorie intr actele juridice ale UE care pot fi invocate n orice litigiu, dac sunt ndeplinite anumite condiii. Sunt incluse aici documentele cu caracter convenional: tratatele de instituire a Comunitilor i tratatele internaionale. Efectul direct al dispoziiilor cuprinse n acordurile internaionale ncheiate de Comunitate are trei consecine: Persoanele pot cere judectorului naional s asigure respectarea unui drept conferit prin acordul internaional;In cazul nendeplinirii de ctre un stat membru a msurilor de executare, efectul direct reprezint o sanciune pentru acesta, persoanele avnd posibilitatea s declaneze aciunea bazat pe nendeplinirea obligaiei de ctre stat; Aplicabilitatea direct a prevederilor acordului nu s-ar putea manifesta dect n absena unei dispoziii contrare n dreptul naional, iar principiul primordialitii permite producerea efectului direct.Sunt considerate ca avnd efect direct, condiionat i restrns directivele i deciziile adresate statelor membre. Persoana poate invoca efectul direct al directive in doua situatii: Cand este necesara indepartarea de catre judecatorul national a normei de drept intern, care nu este conforma cu dispozitiile directive invocate. In acest caz, se va cere ca dispozitia de drept intern sa nu fie luata in considerare in solutionarea procesului; Cand ea este privata de un drept datorita absentei sau neluarii masurilor nationale necesare pentru aplicarea directive respective. Intr-o asemenea situatie, persoana va cere judecatorului recunoasterea dreptului conferit de directiva. Specificitatea dreptului comunitar devine evident tocmai datorit consecinelor pe care le presupune principiul prioritii. Statele membre au obligaia, conform principiul cooperrii loiale, consacrat de articolul 10 din T.C.E., s abroge norma naional incompatibil cu dreptul comunitar i, pn la acel moment, s lase inaplicabil dispoziia respectiv. Aceast obligaie se impune tuturor autoritilor naionale, inclusiv celor locale sau regionale i, n special, judectorului naional, dup cum afirm Curtea n hotrrea Simmenthal: judectorul naional, avnd rolul de a aplica, n cadrul competenei sale dispoziiile dreptului comunitar, are obligaia de a asigura efectul deplin al acestor norme, lsnd dac este necesar, inaplicabil, prin propria sa autoritate, orice dispoziie contrar a legislaiei naionale, chiar ulterioar, fr a trebui s solicite sau s atepte eliminarea prealabil a acesteia pe cale legislativ sau prin orice procedeu constituional.Seminar: Cazul Simmenthal n cazul Simmenthal II, din 1978, CJE a artat c dreptul comunitar originar i derivat face parte integrant, cu rang de prioritate, din ordinea juridic aplicabil pe teritoriul fiecruia din statele membre. Aplicabilitatea directa a normelor comunitare inseamna ca normele trebuie sa fie aplicate uniform si in totalitate de catre toate statele membre incepand cu data intrarii lor in vigoare si pana la abrogarea lor. n cazul concret, potrivit legislaiei italiene, firma italian S.P.S. Simmenthal era obligat s plteasc taxe de poliie sanitar pentru importurile de carne de vit, msur ce a fost considerat de societate ca fiind contrar dreptului comunitar. Avnd n vedere c ntr-o hotrre preliminar CJE a artat c o astfel de tax este contrar dreptului comunitar, firma a solicitat restituirea taxelor percepute. Administraia financiar ns nu a fost de acord s plteasc, artnd c normele nu sunt direct aplicabile. Pretura di Susa a introdus o aciune preliminar n care a artat c prevederile care ncalc dreptul comunitar sunt considerate n Italia neconstituionale, dar pn cnd Curtea Constituional nu se pronun n acest sens, prin adoptarea unei hotrri cu efect ex-nunc, aplicarea dreptului comunitar este mpiedicat. Fa de aceast stare de fapt, CJE a precizat c: Instana naional care a fost invitat s aplice dreptul comunitar, are obligaia de a aplica aceste dispoziii n plenitudinea lor i s refuze din oficiu aplicarea oricrei norme juridice naonale contrare, chiar dac este ulterioar i nu are nevoie ca ntr-un astfel de caz s atepte intervenia prealabil a unor instrumente legislative, constituionale sau procedurale. Aplicabilitatea DUE in dreptul intern al statelor membreAplicabilitatea imediata = dreptul comunitar face parte automat, din momentul intrrii sale n vigoare, din dreptul intern al statelor membre, nefiind necesar nici o formul special de introducere n ordinea juridic naional1, pstrndu-i calitatea de drept comunitar. Aplicabilitatea imediata trebuie relationata cu ratificarea (adica nu are nevoie de ratificare). In studierea acestei caracteristici a DUE, s-a plecat de la analiza raportului existent intre dreptul international public si dreptul intern. Astfel, potrivit doctrinei, au fost formulate doua teorii: Teoria dualista potrivit careia nu exista un raport de subordonare intre ordinea juridica internationala si cea interna, cele doua sisteme de drept fiind independente, separate, coexistand in paralel. Teoria monista - adeptii careia apreciind ca norma internationala este imediat aplicabila in dreptul national fara a fi nevoie (si fara a fi admisa) transformarea ei pentru a se aplica in ordinea juridica interna a statelor. Pentru stabilirea raportului dintre dreptul U si cel national, Curtea de Justitie a UE a consacrat teoria monista, apreciind ca monismul decurge din insasi natura CE, din ansamblul sistemului tratatului, fiind singurul principiu compatibil cu ideea unui sistem de integrare. Astfel, spre deosebire de tratatele internationale clasice, tratatele care au creat CE au instituit o ordine juridica proprie, integrate sistemului juridic ai statelor membre inca de la intrarea sa in vigoare si impusa jurisdictiei nationale. Cu privire la aplicabilitatea imediata a tratatelor constitutive, mentionam ca dreptul primar a fost inclus in ordinea juridica a fiecarui stat membru fie prin dispozitii constitutionale, fie prin alte tipuri de dispozitii legislative. Deci dreptul primar (tratatele) nu are aplicabilitate imediata, aplicandu-se teoria dualista. In ceea ce priveste dreptul derivat (actele normative adoptate de institutiile U), acesta beneficiaza de aplicabilitate imediata. Cu privire la regulamente, CJUE a interzis expres in jurisprudenta sa preluarea in ordinea juridica interna (Comisia vs. Italia (39/72). Astfel, in practica italiana, fara a se dori expres nationalizarea dispozitiilor comunitare, avea loc introducerea in legile de executare a dispozitiilor care reproduceau intr-o masura mai mare sau mai mica textul regulamentelor comunitare. Aceasta practica a fost condamnata de CJUE. In cazul deciziilor si directivelor adresate statelor membre,ca si regulamentul, beneficiaza de aplicabilitate imediata, fiind integrate in ordinea juridica a statelor membre prin simplul efect al publicarii lor in Jurnalul Oficial al UE (JOUE) sau prin notificare. Autoritatile nationale au obligatia de a lua masuri care sa vizeze cel mult executarea (transpunerea) acest norme, in niciun caz, admiterea lor in ordinea juridica interna. Aplicabilitatea imediata a dreptului rezultat din acordurile externe ale U decurge din publicarea jurnalelor oficiale fara a fi necesara ratificarea lor sau publicarea la nivel national. Aplicabilitatea directa si efectul directAplicabilitatea direct = actul comunitar, pentru a fi aplicabil n dreptul intern, nu necesit msuri legislative adoptate la nivel naional n baza i pentru executarea acestuia (toate actele comunitare care beneficiaz de aplicabilitate direct au, n anumite condiii, analizate de la caz la caz i efect direct). Aplicabilitatea directa trebuie asociata cu lipsa executarii. Singura exceptie: directiva. Efectul direct = dreptul particularilor de a invoca direct n faa autoritilor naionale i comunitare prevederi ale dreptului comunitar, precum i ntre ei nii. Efectul direct este un fel de consecinta a aplicabilitatii directe,cuvantul cheie fiind invocabilitatea, aplicandu-se unei anumite dispozitii si nu intregului act. Pentru ca o norma sa fie cu efect direct/ invocabila, trebuie sa fie clara,precisa si neconditionata Aceasta invocabilitatea poate implica un efect orizontal (intre cetateni) si vertical (intre cetateni si institutii).Aplicarea directa consta in acea caracteristica a DUE potrivit careia, pentru a fi aplicabil in dreptul intern, DUE nu necesita masuri legislative de transpunere/executare adoptate la nivel national, in baza si pentru executarea acestuia. Astfel, DUE poate fi aplicat in mod nemijlocit de instante sau de adminstratia nationala a statelor membre unor cazuri particulare (poate fi eventual nevoie de implementare).De aplicarea directa se bucura actele complete din punct de vedere normativ, cele care au precizate in continutul lor atat scopul, cat si modul de atingere al sau. Este vorba despre acte precum: tratatele (care desi nu au aplicabilitate imediata, au aplicabilitate directa), regulamentele (ca acte ale institutiilor), deciziile si principiile generale de DUE. In practica si in doctrina, se face diferenta dintre notiunea de aplicare directa si efect direct (care consta in aptitudinea unei norme a UE de a crea drepturi si obligatii direct in patrimoniul resortisantilor pe care acestia le pot invoca in fata instantelor nationale). Efectul direct este deci consecinta aplicabilitatii directe. Aplicabilitatea directa este o trasatura care caracterizeaza actul si doar actul, iar efectul direct este verificat de la caz la caz pentru fiecare norma din actul respectiv.Efectul direct Aceasta notiune a fost dezvoltata in timp de CJUE, ajungandu-se ca in prezent jurisprudenta instantei de la Luxemburg sa devina tot mai complexa pe notiunea de efect direct. Pornind de la definitiile date de Curte, in doctrina se face diferenta intre efect direct obiectiv si subiectiv. Exista efect direct obiectiv atunci cand avem in vedere aptitudinea unei dispozitii a UE de a fi invocata inaintea unei instante nationale. Efectul direct subiectiv consta in aptitudinea unei prevederi a DUE de conferi persoanelor fizice sau juridice drepturi pe care le pot valorifica in fata instantelor nationale. De asemenea, se face diferenta intre efect direct orizontal si vertical. Cel orizontal consta in posibilitatea particularilor sau resortisantilor (Legea de ratificare a Tratatul de aderarea a Ro) de a invoca prevederi ale actelor juridice ale U in raport cu alte persoane de drept privat. Cel vertical confera particularilor posibilitatea de invoca prevederi ale DUE impotriva subiectelor de drept public intern (si invers). Consacrarea jurisprudentiala a efectului direct. Hotararea Van Gend & Loos.Desi tratatele comunitare nu contin nicio prevedere expresa cu privire la efectul direct, Curtea s-a pronuntat in 1963 cu privire efectul direct al anumitor norme din tratate. In aceasta hotarare, Curtea trebuia sa raspunda, printre altele, la intrebarea: daca o persoana de drept privat poate invoca in fata instantelor nationale dispozitiile art. 12 CEE, articol ce in aceea vreme interzicea introducerea de noi taxe vamale intre statele membre si marirea celor existente. Guvernele a trei state membre au sustinut ca tratatele nu reprezinta decat un acord intre state, care nu poate produce efecte decat pentru parti si in niciun caz, nu da nastere la drepturi pe care sa le poate invoca resortisantii in fata instantelor nationale. Curtea a precizat ca obiectivul tratatului CEE (si anume instituirea unei piete comune a carei functionare este de interes direct pentru justitiabilii din comunitate) implica faptul ca tratatul este mai mult decat un acord ca da nastere doar unor obligatii reciproce intre statele contractante. Curtea invoca preambulul tratatului care mentioneaza ca nu numai guvernele, ci si popoarele statelor membre beneficiaza de prevederile tratatului. Curtea a aratat ca CEE reprezinta o noua ordine juridica de drept international in favoarea careia statelor au limitat drepturile suverane, chiar daca intr-un numar limitat de domenii si ale caror subiecte sunt nu numai statele membre, ci si resortisantii acestora.Aceste drepturi i-au nastere nu numai cand sunt acordate in mod expres de tratat, ci si prin obligatiile pe care tratatul le impune intr-un mod bine definit atat persoanelor de drept privat, cat si statelor membre si institutiilor U. Textul articolul 12 contine o interdictie clara, precisa si neconditionata care nu este o obligatie de a face, ci de a nu face. Aceasta obligatie nu a fost insotita de nicio rezerva din partea statelor membre prin care punerea sa in aplicare sa fie conditionata de un act de drept intern. Potrivit acestui articol, desemnarea statelor membre ca subiecte ale obligatiei de a se abtine nu implica si faptul ca resortisantii nu pot fi beneficiari ai acestor obligatii.In concluzie, Curtea a hotarat ca art. 12 CEE produce efecte directe si creeaza pentru justitiabili drepturi individuale pe care instantele nationale trebuie sa le protejeze. Curs 11 - continuare Aplicabilitate si Dreptul derivat Aplicabilitatea prioritaraAplicabilitatea prioritar = n caz de conflict ntre o norm comunitar i una intern, prima are totdeauna prioritate, indiferent de fora juridic i de momentul adoptrii normei interne. O norma juridica obligatorie din DUE va inlatura o norma nationala indiferent de momentul adoptarii sale (inclusiv constitutia). Notiunea de prioritate nu trebuie confundata cu cea de suprematie. Astfel, prioritatea semnifica faptul ca unei norme juridice obligatorii de DUE nu i se poate inlatura aplicarea prin norme nationale, chiar posterioare. Suprematia are in vedere raportul intre doua ordini juridice (sisteme de drept,si nu norme de drept). Cu privire la folosirea unui termen sau a altuia, in contextul principiului multilingvismului adoptat de UE, mentionam ca termenul de suprematie, desi utilizat des in doctrina, in jurisprudenta Curtii de la Luxemburg a aparut o singura data intr-o hotarare de dinainte de 1973, an in care a avut loc aderarea UK si Irlanda, tari vorbitoare de limba engleza. Hotararea respectiva, numarul 14/68 din 1969, fusese tradusa din franceza in engleza, iar priorit a fost tradus cu supremacy, intr-un moment al constructiei comunitare in care doctrina referitoare la prioritate nu era foarte dezvoltata, nefiind analizate toate nuantele sale. Termenul de suprematie mai apare si in concluziile unor avocati generali (valuable opinion), dar formularea este prudenta, folosindu-se referirea alternativa de genul: by the virtue of primacy or supremacy... In varianta in limba engleza a hotararilor Curtii, mai intalnim si termenul de precedences ca sinonim pentru primacy. Daca strict terminologic, cele 2 cuvinte pot fi considerate sinonime, atunci cand plasam discutia in contextul DUE si din perspectiva, mai ales, a literei si spiritului jurisprudentei Curtii,remarcam faptul ca termenul de suprematie implica mai mult si mai clar ideea de ierarhie intre normele U si normele nationale, lucru pe care Curtea nu l-a indicat in jurisprudenta sa. De aceea, cuvantul prioritate este mai potrivit.Desi tratatele comunitare nu reglementeaza explicit acest principiu, prioritatea reprezinta o conditie esentiala pentru aplicarea DUE ce rezulta din insasi esenta CE/UE. Astfel, Curtea de Justitie a aratat ca: adoptat de o sursa autonoma, dreptul astfel creat (DUE) nu ar putea, avand in vedere natura sa specifica,originala, sa fie contrazis de o norma nationala, oricare ar fi ea, fara sa isi piarda caracterul sau comunitar si fara sa fie pusa in discutie baza juridica a C insesi. Prin urmare, prioritatea face parte din chiar natura DUE,deoarece de aceasta depinde aplicarea uniforma a DUE prevazuta de tratate. Afirmarea principiului prioritatii a fost facuta in hotararea Costa vs. ENEL (1964) care a rezolvat conflictul dintre tratatul comunitar si o lege italiana ulterioara. Argumentele Curtii: Natura specifica a CE; Durata sa nelimitata; Atributii proprii; Personalitate juridica proprie; Limitarea competentei statelor membre sau, dupa caz, transferul atributiilor statelor membre catre comunitate.Din toate acestea, Curtea a dedus ca statelor membre au limitat, chiar daca in cateva domenii, drepturile lor suverane si au creat astfel un sistem nou de drept aplicabil resortisantilor si statelor membre. DUE, nu numai ca proclama prioritatea sa, ci chiar o impune, jurisprudenta Curtii mentionand ca judecatorul national are obligatia de a nu aplica din propria initiativa orice dispozitie nationala contrara DCE (hotararea Simmenthal - 1978). Efectele prioritatii: Imposibilitatea pentru state de a face sa prevaleze o masura nationala unilaterala ulterioara (contrara DUE); Impiedicarea formarii valabile de noi acte legislative nationale in masura in care acestea ar fi incompatibile cu normele U.Curs 7 - Izvoarele DUEi. Dreptul primar sau originar Potrivit ierarhiei izvoarelor DUE, ierarhie creata pe cale pretoriana,baza juridica fundamentala in DUE este constituita de dreptul primar (asa cum este Constitutia in dreptul national). Dupa adoptarea Tratatului de la Lisabona, dreptul primar este alcatuit din tratate si Carta. a) Tratatele reprezinta izvor fundamental pentru ca sunt instrumente juridice creatoare de prevederi noi care nu au baza intr-un act anterior. Acest drept nou are ca sursa vointa statelor membre si constituie fundamentul pentru toate actele cu forta juridica inferioara. In acest context, amintim hotararea Curtii: Les Vertes, care afirma fara ezitare inca din 1986 ca nici statele membre si nici institutiile nu scapa controlului de conformitate a actelor cu carta constitutionala de baza care este tratatul. Avand in vedere ca tratatul se afla in varful piramidei izvoarelor in DUE,ele sunt considerate valide prin ipoteza prezumtiei absolute/ ab initio,nicio prevedere din tratate neacordand Curtii de la Luxemburg posibilitatea de a se pronunta asupra legalitatii sau validitatii lor. De asemenea, nu exista posibilitatea ca U sa raspunda pentru pierderi pe care le-ar putea suferi un individ in temeiul tratatelor. Curtea poate insa sa interpreteze tratatele potrivit art. 267 TFUE (ex-art. 234 TCE);in acest context, un rol important il au principiile generale de drept. Categorii de tratate: Tratatele constitutive (folosita in Constitutia Ro) (sau institutive): TCECO, TCEEA, TCE, TUE. Tratatele modificatoare Tratatele de aderare (contituie, in esenta lor, modificatoare) Protocoalele anexate oricarui tip de tratatDupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, tratatele in vigoare, in acest moment, cu noile lor denumiri, sunt: TUE si TFUE,precum si TCEEA (cu mici modificari).In ceea ce priveste raportul intre diferite categorii de tratate, precizam ca, potrivit jurisprudentei Curtii, tratatele constitutive au prioritate asupra celor de aderare, acestea din urma neputand fi contrare primelor si trebuind sa fie interpretate cu luarea in considerare a fundamentului si sistemului comunitatii (Comisia v. Regatul Unit). Cu privire la cele doua tratate principale: TUE si TFUE, lamuriri aduc articolele 1 din tratate. Art. 1 TUE: Prin prezentul tratat, inaltele parti contractate instituie intre ele o UE, denumita in continuare U,careia statele membre ii atribuie competente pentru realizarea obiectivelor lor comune. Prezentul tratat marcheaza o noua etapa in procesul de creare a unei U tot mai profunde intre popoarele E,in cadrul careia deciziile se iau cu respectarea deplina a principiului transparentei si cat mai aproape cu putinta de cetateni. U se intemeiaza pe prezentul tratat si pe TFUE. Aceste doua tratate au aceeasi valoare juridica. U se substituie CE si ii succeda acesteia. Art. 1 TFUE: Prezentul tratat organizeaza functionarea U si stabileste domeniile,limitele si conditiile exercitarii competentelor sale. Prezentul tratat si TUE reprezinta tratatele pe care se intemeiaza U. Aceste doua tratate, care au aceeasi valoare juridica, sunt desemnate in continuare prin cuvantul tratate. In acestea, se stabileste clar faptul ca ambele tratate au aceeasi valoare juridica. Cu privire,pe de o parte, la TUE si TFUE si, pe de alta parte, TCEEA (EURATOM) nu se fac precizari, cele trei coexistand, iar cu privire la TCEEA, foloseste cadrul institutional unic prevazut de primele doua documente.Caracteristicile tratatelor. Tratatele nu au aplicabilitate imediata,fiind nevoie, dupa semnarea lor in Consiliu (de catre reprezentantii la nivel de Guvern ai statelor membre), de ratificarea lor de Parlamentele nationale sau de adoptare prin referendum (potrivit sistemului dualist),dupa caz. Dreptul primar, insa, odata intrat in vigoare, beneficiaza de aplicabilitate prioritara in raport cu dreptul national contrar sau neconform cu dispozitiile tratatului. Art. 148 (2) din Constitutia Ro prevede acest lucru (iar art. 11 se refera la dispozitiile contrare Constitutie din viitorul tratat,care atrag revizuirea Constitutiei inaintea aderarii la tratat). Un alt aspect important cu privire la dispozitiile tratatelor este efectul lor direct, consacrat, pentru prima data, de jurisprudenta Curtii intr-o hotarare din 1963: Van Gend & Loos. Diferenta dintre aplicabilitatea directa si efectul direct este: pe de o parte, faptul ca aplicabilitatea directa se refera la lipsa necesitatii de a fi executat actul respectiv al U printr-un act normativ national,iar efectul direct priveste posibilitatea invocarii unei norme a UE de catre resortisantii U (persoane fizice si juridice din U - datorita faptului ca norma respectiva are calitatea de a crea drepturi si obligatii in patrimoniul acestora) si, pe de alta parte, prima caracteristica (aplicabilitatea directa) se aplica actului in ansamblu, pe cand ceea de a doua (efectul direct) poate privi numai norme juridice din actul respectiv (daca sunt indeplinite anumite conditii: norma sa fie clara,precisa si neconditionata).Intrebarea preliminara (mecanism necontencios de colaborare intre instanta nationala si Curte) care a a dat nastere hotararii Van Gent & Loos era in sensul daca art. 12 TCEE, care, la aceea vreme, interzicea statelor membre introducerea de noi taxe vamale si marirea cuantumului celor existente, are efect direct pe teritoriul statelor membre; adica daca justitabilii pot invoca pe baza acestui articol drepturi individuale pe care instantele sa le protejeze avand in vedere ca dispozitia se adresa expres statelor membre. Potrivit Curtii, obiectivul tratatului CEE, care este de instituire a unei piete comune a carui functionare este de interes direct pentru justitiabilii din comunitate,implica faptul ca acest tratat este mai mult decat o intelegere sau un acord care da nastere unor obligatii recipro