Dreptul Afacerilor

UNIVERSITATEA SPIRUHARET

ROXANA-DANIEIA P ĂUN

DREPTUL

AFACERILOR

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE

SecŃiunea 12 a capitolului 5 „SocietăŃi comerciale", intitulată: „Răspunderea penală a persoanei juridice", este realizată de către asistent univ. Roxana Ionescu, la disciplina Dreptul afacerilor, Facultatea de Drept şi AdministraŃie Publică a UniversităŃii Spiru Haret, Bucureşti.

© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Editur ă acreditată de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din învăŃământul Superior

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României PĂUN, ROXANA-DANIELA

Dreptul afacerilor / Roxana Daniela Păun. - Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007

Bibliogr ISBN 978-973-725-837-3

34:336

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului revin exclusiv autorului/autorilor

Redactor: Cosmin COMÂRNESCU Tehnoredactor Marcela OLARU Coperta: Cornelia PRODAN

Bun de tipar: 18.05.2007; Coli tipar: 16 Format: 16/61x86

Editura FundaŃiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6

Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: [email protected]

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRA łIE PUBLICĂ

ROXANA-DANTELA P ĂUN

DREPTUL AFACERILOR

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2007

ABREVIERI

AFIŞ Sistemul Informatic Antifraudă AMCSC Autoritatea de Management pentru Sprijin Comunitar AMIGO Ancheta asupra forŃei de muncă în gospodării ANOFM AgenŃia NaŃională de Ocupare a ForŃei de Muncă ANPCDEFP AgenŃia NaŃională pentru Programe Comunitare în

Domeniul EducaŃiei şi Formării Profesionale ANSVM AsociaŃia NaŃională a SocietăŃilor de Valori Mobiliare ANV Autoritatea NaŃională a Vămilor APDRP AgenŃia pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit APIA AgenŃia de PlăŃi şi IntervenŃie pentru Agricultură BFM BalanŃa forŃei de muncă BVB Bursa de Valori Bucureşti BVI British Virgine Islands C.com Codul Comercial CCIR Camera de ComerŃ şi Industrie a României CCR Curtea de Conturi a României CE Comisia Europeană CIRDI sau Centrul InternaŃional pentru Reglementarea Diferendelor (ICSID) relative la InvestiŃii, cu sediul la Washington CNFPA Consiliul NaŃional de Formare Profesională a AdulŃilor CNVM Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare DLAF Departamentul pentru Lupta Antifraudă DNA DirecŃia NaŃională AnticorupŃie FMI Fondul Monetar InternaŃional GAFI Grupul de AcŃiune Financiară InternaŃională GIE Grupuri de interes economic GIEE Grupuri de interes economic european IAS International Accounting Standards

Standardele InternaŃionale de Contabilitate IBC Companiile de Afaceri InternaŃionale IBV, IVB Insulele Britanice Virgine, Insulele Virgine Britanice

5

Ministerul pentru întreprinderi mici şi mijlocii şi cooperaŃie OrganizaŃiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică Oficiul European de Mărci

Oficiul European de Luptă Antifraudă OrganizaŃia Mondială a ComerŃului OrganizaŃia Mondială a ProprietăŃii Intelectuale Oficiul NaŃional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor OrganizaŃia NaŃiunilor Unite Oficiul de PlăŃi şi Contractare PHARE Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci Planului naŃional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale Planului naŃional de acŃiune pentru ocuparea forŃei de muncă Produs Intern Brut ProtecŃia Intereselor Financiare (Support for Improvement in Governance and Management)

Principiile Principiile contractelor comerciale internaŃionale adoptate UNIDROIT de Institutul pentru Unificarea Dreptului Privat

(UNIDROIT), Roma, 2004 RDC Revista de Drept Comercial SIGMA Support for Improvement in Governance Program al

Comisiei Europene and Management TVA Taxă pe Valoarea Adăugată UE Uniunea Europeană UNCTAD ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare USAID AgenŃia Americană de Dezvoltare InternaŃională

6

MIMMC OECD OHM (OAMI) OLAF OMC OMPI ONPCSB

ONU OPCP OSIM PNAinc

PNAO

PIB PIF Programului SIGMA al Comisiei Europene

CUPRINS

Abrevieri................................................................................................. 5

Capitolul 1. Introducere în dreptul afacerilor

SecŃiunea I. ConŃinutul dreptului afacerilor................................................ 17 SecŃiunea II. Raporturile dreptului afacerilor cu alte discipline...................... 20

SubsecŃiunea 1. Raporturile dreptului afacerilor cu ştiinŃele economice...... 20 SubsecŃiunea 2. Raporturile dreptului afacerilor cu ştiinŃele juridice........... 21

SecŃiunea HI. Caracteristicile dreptului afacerilor ........................................ 25 SecŃiunea IV. Obiectul de studiu al dreptului afacerilor................................ 27 SecŃiunea V. Izvoarele dreptului afacerilor................................................. 27

V.l. Izvoare normative (legile şi uzurile comerciale) ............................. 27 V.2. Izvoare interpretative (jurisprudenŃa şi doctrina)............................ 31

Capitolul 2. Faptele de comerŃ, fondul de comerŃ

SecŃiunea I. Fapte de comerŃ..................................................................... 32 SubsecŃiunea 1. DefiniŃii ....................................................................... 32 SubsecŃiunea 2. Teorii .......................................................................... 33 SubsecŃiunea 3. Sediul materiei ............................................................. 35 SubsecŃiunea 4. Categorii de fapte de comerŃ .......................................... 37

§ 4.1. Opinii în doctrina clasică.......................................................... 37 § 4.2. Opinii în doctrina modernă ........................................................ 37

SecŃiunea II. Fondul de comerŃ.................................................................. 38 SubsecŃiunea 1. ConsideraŃii generale..................................................... 38 SubsecŃiunea 2. DefiniŃia fondului de comerŃ ........................................... 40 SubsecŃiunea 3. Natura juridică a fondului de comerŃ - Teorii ................... 43 SubsecŃiunea 4. Caracteristicile fondului de comerŃ ................................. 44 SubsecŃiunea 5. Elementele fondului de comerŃ....................................... 45

§ 5.1. Elemente corporale ale fondului de comerŃ................................. 45 § 5.2. Elemente incorporale ale fondului de comerŃ .............................. 45

SubsecŃiunea 6. GaranŃia reală asupra fondului de comerŃ ........................ 68 § 6.1. Sediul materiei ........................................................................ 68 § 6.2. Constituirea de garanŃii reale mobiliare....................................... 70

7

§ 6.3. DefiniŃia contractului de garanŃie reală......................................... 70 § 6.4. ConŃinutul contractului de garanŃie reală ...................................... 70

Capitolul 3. Subiectele raporturilor de afaceri

SecŃiunea I. Aspecte introductive.............................................................. 73 SecŃiunea II. Sediul materiei..................................................................... 74 SecŃiunea III. Categorii de comercianŃi ...................................................... 75 SecŃiunea IV. Dobândirea calităŃii de comerciant........................................ 77

SubsecŃiunea 1. Dobândirea calităŃii de comerciant de către persoana fizică........................................................................................ 77

§ 1.1. Opinii doctrinare privind condiŃiile legale de dobândire a calităŃii de comerciant ........................................................................ 77

§ 1.2. CondiŃii referitoare la persoană ................................................. 78 §1.3. CondiŃii referitoare la activitatea desfăşurată................................ 78 § 1.4. Elemente de drept comparat...................................................... 79

SubsecŃiunea 2. Dobândirea calităŃii de comerciant de către persoana juridică ..................................................................................... 81

§2.1. SocietăŃile comerciale.............................................................. 81 § 2.2. Regiile autonome.................................................................... 82 § 2.3. OrganizaŃiile cooperatiste......................................................... 82 § 2.4. Grupurile de interes economic .................................................. 83

SecŃiunea V. Dovada calităŃii de comerciant .............................................. 83 SubsecŃiunea 1. Dovada calităŃii de comerciant a unei persoane fizice....... 83 SubsecŃiunea 2. Dovada calităŃii de comerciant a unei persoane juridice ...... 84

SecŃiunea VI. încetarea calităŃii de comerciant............................................ 84 SubsecŃiunea 1. încetarea calităŃii de comerciant persoană fizică............... 84 SubsecŃiunea 2. încetarea calităŃii de comerciant persoană juridică............. 84

§ 2.1. încetarea calităŃii de comerciant prin dizolvare................................. 84 § 2.2. încetarea calităŃii de comerciant prin lichidare.................................. 86

SecŃiunea VII. Rolul Camerelor de ComerŃ şi Industrie în desfăşurarea activităŃii comerciale de afaceri ........................................... 89

SubsecŃiunea 1. Sediul materiei.............................................................. 89 SubsecŃiunea 2. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri în perioada

2005-2008, propuneri ale Camerei de ComerŃ şi Industrie a României................................................................................... 91

§2.1. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la politica fiscală ...................................................... 91

§2.2. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la dezvoltarea pieŃelor financiare ................................ 91

§2.3. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la combaterea corupŃiei............................................. 91

8

§2.4. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la eliminarea barierelor administrative în dezvoltarea afacerilor.................................................................................. 92

§2.5. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la consolidarea mediului de afaceri............................. 92

§2.6. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la politica de concurenŃă............................................ 93

§2.7. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la politica în domeniul IMM-urilor şi cooperaŃiei......... 93

§2.8. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la piaŃa muncii......................................................... 94

§2.9. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la fundamentarea deciziilor guvernamentale pentru îmbunătăŃirea reglementărilor în domeniul mediului de afaceri......... 94

SubsecŃiunea 3. OportunităŃi şi provocări pentru comerŃul şi dezvoltarea firmelor fri Europa extinsă .......................................................... 94

§3.1. Care vor fi cele mai importante 3 efecte ale lărgirii UE, asupra Guvernelor naŃionale?.............................................................. 95

§3.2. Care ar trebui să fie cele mai importante 3 domenii de acŃiune pentru Guvernele naŃionale, pentru îmbunătăŃirea capacităŃii comunităŃii de afaceri de a participa la comerŃul regional şi internaŃional? .......................................................................... 95

§3.3. Care consideraŃi că sunt cele mai importante 2 obstacole în derularea procesului de aliniere la „acquis communautaire"?......... 95

SecŃiunea VEI. Grupuri de interes economic........................................... 96 SubsecŃiunea 1. NoŃiune, sediul materiei ................................................. 96 SubsecŃiunea 2. Constituirea grupurilor de interes economic.

Caracteristici .............................................................................. 96 SubsecŃiunea 3. FuncŃionarea grupurilor de interes economic .................... 100

§3.1. Drepturi şi obligaŃii administratori.............................................. 100 §3.2. Răspunderea administratorilor................................................... 101 §3.3. SituaŃia financiară a grupurilor de interese economice .................. 102

SubsecŃiunea 4. încetarea calităŃii de membru. Excluderea şi retragerea membrilor grupului de interes economic....................................... 103

SubsecŃiunea 5. Dizolvarea, fuziunea şi lichidarea grupurilor de interes economic................................................................................... 105

SubsecŃiunea 6. Grupurile europene de interes economic - reglementate de Legea nr. 161/2003........................................... 108

SecŃiunea DC. JurisdicŃiile offshore - Paradisurile fiscale.............................. 110 SubsecŃiunea 1. Principalele caracteristici ale paradisului fiscal................. 111 SubsecŃiunea 2. Prezentarea paradiselor fiscale cunoscute........................ 111

9

SecŃiunea X. Criminalitatea şi „gulerelor albe" ........................................... 150

SubsecŃiunea 1. NoŃiune şi sediul materiei.............................................. 150 SubsecŃiunea 2. Formele fenomenului de corupŃie cu implicaŃii ta

„criminalitatea gulerelor albe" ..................................................... 153

Capitolul 4. Societatea Comercială

SecŃiunea 1. NoŃiuni generale ................................................................... 155 SecŃiunea 2. Sediul materiei, definiŃie....................................................... 155 SecŃiunea 3. Caracterele juridice ale contractului de societate...................... 156 SecŃiunea 4. Formele societăŃii comerciale - clasificări ................................ 159 SecŃiunea 5. Caracteristici esenŃiale ale fiecărei forme de societate ............... 162 SecŃiunea 6. Personalitatea juridică a societăŃilor comerciale......................... 163 SecŃiunea 7. FuncŃionarea societăŃii comerciale........................................... 164 SecŃiunea 8. Dizolvarea societăŃilor comerciale........................................... 165 SecŃiunea9. Lichidarea societăŃilor comerciale ........................................... 171 SecŃiunea 10. Elemente de drept comparat privind falimentul (lichidarea

judiciară) ............................................................................ 175 SecŃiunea 11. SocietăŃi transnaŃionale (multinaŃionale).................................. 177

SubsecŃiunea 1. SocietăŃi transnaŃionale (multinaŃionale) - elemente definitorii sub aspect economic................................................... 180

SubsecŃiunea 2. SocietăŃi transnaŃionale (multinaŃionale) - elemente definitorii sub aspect juridic ........................................................ 181

SubsecŃiunea 3. JurisdicŃia aplicată societăŃilor transnaŃionale.................... 181 SecŃiunea 12. Răspunderea penală a persoanei juridice ................................ 181

Capitolul 5. Contracte comerciale utilizate în relaŃiile de afaceri

SecŃiunea 1. Contractul comercial de vânzare-cumpărare - Caracteristici ....... 204 SubsecŃiunea 1. Sediul materiei.............................................................. 204 SubsecŃiunea 2. DefiniŃia vânzării .......................................................... 204 SubsecŃiunea 3. Caractere juridice ale contractului de vânzare-

cumpărare .................................................................................. 205 SubsecŃiunea 4. Formele vânzării internaŃionale...................................... 208

SecŃiunea 2. Contractul de mandat comercial............................................... 216 SubsecŃiunea 1. Prezentare generală ....................................................... 216 SubsecŃiunea 2. DefiniŃie....................................................................... 216 SubsecŃiunea 3. Analiză comparativă între mandatul civil şi mandatul

comercial ................................................................................. 216 SubsecŃiunea 4. Dreptul şi obligaŃii mandatar/mandant.............................. 217 SubsecŃiunea 5. Contractul de agency - varianta anglo-saxonă a

mandatului comercial ................................................................. 218 SecŃiunea 3. Contractul de comision........................................................... 220

SubsecŃiunea 1. Prezentare generală ....................................................... 220

10

SubsecŃiunea 2. DefiniŃie - reglementarea comisionului ........................... 223 SubsecŃiunea 3. Caractere juridice ale contractului de comision................. 224

SecŃiunea 4. Contractul de cont curent....................................................... 224 SubsecŃiunea 1. Sediul materiei ............................................................. 225 SubsecŃiunea 2. Caracterele juridice ale contractului de cont curent........... 226

SecŃiunea 5. Contractele de finanŃare.......................................................... 227 SubsecŃiunea 1. Contractul defactoring..................................................... 227

§1.1. Origine, definiŃie, precizări preliminare....................................... 227 §1.2. Sediul materiei m dreptul intern şi internaŃional ............................ 228 §1.3. PărŃile contractului defactoring.................................................. 230 §1.4. Caracterele juridice ale contractului defactoring.......................... 231 § 1.5. Natura juridică a contractului defactoring.................................... 231 §1.6. Forme de factoring.................................................................. 232 §1.7. FuncŃiile factorului .................................................................. 232 §1.8. ObligaŃiile factorului ............................................................... 233 §1.9.. ObligaŃiile aderentului ............................................................. 234 §1.10. ObligaŃiile clientului (debitorului)............................................ 234 §1.11. încetarea contractului defactoring............................................ 236

SubsecŃiunea 2. Contractul de leasing...................................................... 236 §2.1. Cadrul legislativ în domeniul leasing-ului................................... 237 §2.2. Obiectul contractului de leasing şi elementele definitorii ............... 237 §2.3. Analiză comparativă a leasing-ului financiar şi leasing-ului operaŃional ....................................................................................... 240 §2.4. Avantajele şi impactul economic al leasing-ului........................... 244 §2.5. Caractere juridice ale contractului de leasing ca un complex

de contracte ............................................................................. 246 §2.6. Etapele detaliate ale procedurii de leasing.................................... 246 §2.7. Caractere juridice ale contractului de leasing................................ 248 §2.8. Efectele contractului de leasing.................................................. 249 §2.9. Sinteza distincŃiei între leasing-ul financiar şi cel operaŃional......... 250

SecŃiunea 6. Contractul de transfer de tehnologie ........................................ 252 SubsecŃiunea 1. Contractul de franciză.................................................... 252

§1.1. Sediul materiei în dreptul intern şi in dreptul comunitar................. 252 §1.2. NoŃiune, definiŃie ..................................................................... 252 § 1.3. PărŃile şi obiectul francizei ......................................................... 252 §1.4. Caractere juridice ..................................................................... 253 §1.5. Categorii de francize................................................................. 254 §1.6. Efectele contractului de franciză ................................................. 259

6.1. ObligaŃiile fiancizorului............................................................ 260 6.2. ObligaŃiile beneficiarului .......................................................... 261

§1.7. încetarea contractului de franciză................................................ 262 SubsecŃiunea 2. Contractul de licenŃă..................................................... 263

11

§2.1. DefiniŃie ................................................................................... 263 §22. Caractere juridice ale contractului de licenŃă ................................ 263 §23. Formele contractului de licenŃă................................................... 263 §2.4. ObligaŃiile părŃilor contractante .................................................. 264 §2.5. Efectele contractului de licenŃă................................................... 265 §2.6. încetarea contractului de licenŃă.................................................. 265

SubsecŃiunea 3. Contractul de know-how................................................ 265 §3.1. DefiniŃie ................................................................................... 265 §3.2. Natura juridică a contractului de know-how................................. 267 §3.3. Caracterizarea contractului de know-how.................................... 268 §3.4. Clasificarea contractelor de know-how........................................ 269 §3.5. Efectele contractului de know-how............................................. 269 §3.6. încetarea contractului de know-how............................................ 270

SubsecŃiunea 4. Contractul de consulting-engineering............................. 270 §4.1. Prezentare generală .................................................................. 270 §4.2. DefiniŃia activităŃii de engineering............................................... 271 §4.3. Etimologia cuvântului de engineering.......................................... 271 §4.4. Cadrul juridic al activităŃii de engineering................................... 272

SubsecŃiunea 5. Aplicarea prevederilor din Legea ConcurenŃei nr. 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie........................... 273

SubsecŃiunea 6. Oficiul Român pentru ştiinŃă şi tehnologie pe lângă Uniunea Europeană ................................................................... 273

SubsecŃiunea 7. Contractul de asigurare ................................................. 275 § 7.1. Sediul materiei şi definiŃie ....................................................... 275 § 7.2. Caractere juridice ale contractului de asigurare ........................... 275 § 7.3. ConsecinŃele executării succesive a contractului de asigurare ...... 276 § 7.4. Elementele contractului de asigurare .......................................... 276 § 7.5. încheierea contractului de asigurare.......................................... 278 § 7.6. Proba contractului de asigurare - poliŃa de asigurare.................... 280 § 7.7. Executarea obligaŃiilor contractuale.......................................... 280

7.1. ObligaŃia de plată .................................................................... 280 7.2. ObligaŃiile asiguratului la producerea riscului ............................ 282 7.3. ObligaŃia de declarare a cazului asigurat..................................... 282 7.4. ObligaŃia asigurătorului la apariŃia cazului asigurat...................... 283

§ 7.8. Modificarea contractului de asigurare........................................ 284 § 7.9. încetarea contractului de asigurare - condiŃii generale intervenite în rezilierea contractului .................................................................... 286 §7.10. Clauze speciale cuprinse în contractul de asigurare ..................... 287

12

Capitolul 6. Mediul de afaceri şi relaŃiile de muncă în contextul dreptului

comerŃului interna Ńional

SecŃiunea 1. Mediul de afaceri - modificări legislative interne ale Codului Muncii (Legea nr. 53/2003 cu completările şi modificările ulterioare) referitoare la raporturile de muncă........................... 290

SecŃiunea 2. RelaŃiile de muncă in legislaŃia naŃională şi comunitară............. 292 SubsecŃiunea 1. Politica de Ocupare a forŃei de muncă în Uniunea

Europeană ................................................................................. 327 SubsecŃiunea 2. Momente cheie în domeniul politicii de ocupare a forŃei de

muncă ................................................................................... 336 §2.1. Carta Socială Europeană ............................................................ 336 §2.2. Acordul de Politică Socială ........................................................ 337 §2.3. Obiectivele Strategiei de la Lisabona în privinŃa politicii de ocupare

a forŃei de muncă ...................................................... 341 SubsecŃiunea 3. Noua Agendă Socială (Strategia Lisabona)...................... 342 SubsecŃiunea 4. Politica privind piaŃa muncii şi ocuparea forŃei de muncă în

România- armonizarea legislativă ........................................... 345 § 4.1. Elaborarea Strategiei naŃionale de ocupare şi a Planului de acŃiuni

privind ocuparea forŃei de muncă ............................................... 347 SubsecŃiunea 5. Politici de ocupare a forŃei de muncă ............................... 349 SubsecŃiunea 6. Politicile de piaŃa muncii................................................ 355 SubsecŃiunea 7. Dezvoltarea spiritului antreprenorial şi crearea de locuri de

muncă - element esenŃial pentru dezvoltarea unei afaceri pe termen lung ............................................................................... 357

SubsecŃiunea 8. Concluzii pentru România privind Planul NaŃional de ocupare a forŃei de muncă (PNAO).............................................. 359

SubsecŃiunea 9. Impactul Strategiei de la lisabona................................... 364 SubsecŃiunea 10. Recomandările formulate de către mediul de afaceri

Guvernului României în vederea atingerii obiectivului Lisabona.... 374 SecŃiunea 3. Beneficii şi costuri penlru mediul de afaceri după aderarea

României la Uniunea Europeană. ........................................... 376

Capitolul 7. Titluri comerciale de valoare (titluri de credit), ca mijloace de plată

SecŃiunea 1. NoŃiune, sediul materiei, caracteristici...................................... 420 SecŃiunea 2. Clasificare ............................................................................ 421 SecŃiunea 3. Cambia................................................................................ 421

SubsecŃiunea 1. Sediul materiei şi condiŃii de valabilitate - de fond şi de formă........................................................................................ 421

SubsecŃiunea 2. Girul............................................................................ 423

13

SubsecŃiunea 3. Avalul - caracteristici .................................................... 425 SubsecŃiunea 4. Clasificarea cambiilor şi plata acestora............................ 426

SecŃiunea 4. Biletul la ordin - sediul materiei şi caracterizare succintă ............ 427 SecŃiunea 5. CEC-ul................................................................................ 428

SubsecŃiunea 1. Sediul materiei.............................................................. 428 SubsecŃiunea 2. CondiŃii de fond............................................................ 428 SubsecŃiunea 3. CondiŃii de formă ......................................................... 429 SubsecŃiunea 4. ModalităŃi de plată a CEC-ului....................................... 429 SubsecŃiunea 5. ObligaŃiile semnatarului CEC-ului .................................. 430 SubsecŃiunea 6. Girul ........................................................................... 431 SubsecŃiunea 7. Avalul.......................................................................... 432 SubsecŃiunea 8. Cecul circular - definiŃie şi caracteristici.......................... 433

Capitolul 8. Bursele de mărfuri, bursele de valori, piaŃa de capital - noŃiuni generale

SecŃiunea 1. Bursele de mărfuri: ............................................................... 435 SubsecŃiunea 1. Sediul materiei.............................................................. 435 SubsecŃiunea 2. DefiniŃie şi caracteristici ale Bursei de mărfuri.................. 437 SubsecŃiunea 3. DefiniŃie şi condiŃii pentru înfiinŃarea burselor de

mărfuri ..................................................................................... 438 SubsecŃiunea 4. SocietăŃile de brokeraj .................................................. 438 SubsecŃiunea 5. ŞedinŃele de bursă ........................................................ 440 SubsecŃiunea 6. OperaŃiuni de bursă ....................................................... 441 SubsecŃiunea 7. TranzacŃionarea şi încheierea contractelor........................ 441 SubsecŃiunea 8. Brokerii ....................................................................... 442

SecŃiunea 2. Bursele de valori................................................................... 442 SubsecŃiunea 1. Sediul materiei.............................................................. 442 SubsecŃiunea 2. Scurt istoric al Bursei de Valori Bucureşti........................ 443 SubsecŃiunea 3. Bursa electronică RASDAQ SA.................................... 447 SubsecŃiunea 4. InstituŃiile PieŃei de capital............................................. 449

§ 4.1. Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare.................................... 449 § 4.2. AsociaŃia brokerilor (ANSVM) ................................................ 449 §4.3. Bursa Electronică RASDAQ (BER).......................................... 449 § 4.4. Bursa de Valori Bucureşti......................................................... 450 § 4.5. Societatea NaŃională de Compensare, Decontare şi Depozitare

(SNCDD) ............................................................................... 450 SubsecŃiunea 5. Obiectul de activitate al Bursei de valori.......................... 451

SecŃiunea 3. PiaŃa de capital ..................................................................... 451 SubsecŃiunea 1. Sediul materiei ............................................................. 451 SubsecŃiunea 2. ExcepŃii în aplicarea Legii nr. 297/2004 privind piaŃa de

capital....................................................................................... 452

14

SubsecŃiunea 3. Supravegherea pieŃelor reglementate ............................... 452 SubsecŃiunea 4. Sisteme alternative de tranzacŃionare ............................... 453

Capitolul 9. ConcurenŃa în afaceri şi protecŃia consumatorului din perspectiva relaŃiilor de afaceri

SecŃiunea 1. ConcurenŃa în afaceri............................................................. 455 SubsecŃiunea 1. DefiniŃie...................................................................... 455 SubsecŃiunea 2. Sediul materiei şi acquis-vil comunitar în domeniul

concurenŃei aferent capitolului 6 - ConcurenŃa............................. 455 SubsecŃiunea 3. ConcurenŃă licită - leală - sediul materiei........................ 468 SubsecŃiunea 4. Practici monopoliste - abuzul de poziŃie dominantă- sediul

materiei .......................................................................... 469 SubsecŃiunea 5. ConcurenŃa neleală - definiŃie şi sediul materiei ............... 471 SubsecŃiunea 6. ConcurenŃa neleală m relaŃiile de afaceri cu elemente de

extraneitate (relaŃiile de comerŃ exterior)........................................ 473 §6.1. DefiniŃie şi sediul materiei ......................................................... 473 § 6.2. Structuri instituŃionale............................................................... 473 § 6.3. Practici anticoncurenŃiale - sediul materiei şi definiŃie................... 474

SubsecŃiunea 7. Concentrarea economică - sediul materiei şi definiŃie........ 475 SubsecŃiunea 8. Consiliul ConcurenŃei..................................................... 478 SubsecŃiunea 9. Ajutorul de stat - sediul materiei şi definiŃie..................... 485 SubsecŃiunea 10. Memorandumul cuprinzând patru proiecte de scheme de

ajutor de stat aplicabile României stat membru 486 SubsecŃiunea 11. „Strategia naŃională de luptă antifraudă pentru protecŃia

intereselor financiare ale Uniunii Europene în România"................... 490 § 11.1. MotivaŃia elaborării Strategiei.................................................. 490 § 11.2. Finalitatea Strategiei ............................................................... 490 § 11.3. Scopul Strategiei.................................................................... 491 8 11.4. ConŃinutul Strategiei............................................................... 491 § 11.5. Principiile Strategiei............................................................... 491 § 11.6. Obiectivele Strategiei............................................................. 491

SecŃiunea 2. ProtecŃia consumatorului din perspectiva relaŃiilor de afaceri ..... 493 SubsecŃiunea 1. NoŃiunea de protecŃie a consumatorilor - sediul

materiei şi definiŃie..................................................................... 493 SubsecŃiunea 2. Drepturile consumatorilor.............................................. 493 SubsecŃiunea 3. ObligaŃiile operatorilor economici .................................. 494

§ 3.1. ObligaŃii producători................................................................ 494 6 32. ObligaŃii distribuitori................................................................ 495 § 3.3. ObligaŃii prestatorii de servicii .................................................. 495

SubsecŃiunea 4. Organele care asigură protecŃia consumatorului ............... 495 § 4.1. Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Consumatorilor ................. 495 § 42. AsociaŃiile pentru protecŃia consumatorilor................................. 496 § 4.3. Organisme consultative............................................................ 498

15

Anexe Anexa 1 - Codul principiilor de etică m afaceri pentru membrii Camerei

de ComerŃ şi Industrii al României (CCIR), elaborat de către Camera de ComerŃ şi Industrie a României.............................. 503

Anexa 2 - Glosar de termeni Politica de Ocupare a forŃei de muncă în UE................................. 509 Bursele de mărfuri, conform reglementărilor din Legea 357/2005 privind bursele de mărfuri........................................ 512 PiaŃa de capital conform Legii nr. 297/2004 privind piaŃa de capital ............................................................................. 515 ConcurenŃa în afaceri ............................................................ 520 ProtecŃia consumatorilor conform OG nr. 21/1992, privind protecŃia consumatorilor, republicată ....................................... 524 Brevetele de invenŃie ................................................................ 529 Mărcile şi indicaŃiile geografice, şi atribuŃiile Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci m temeiul Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaŃiile geografice.............................................. 534 Drepturile de autor în temeiul legii nr. 8/1996 privind drepturile de autori şi drepturile conexe....................................................... ... 539 GaranŃia reală asupra fondului de comerŃ m temeiul Legii nr. 99 din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. Titlul VI - Regimul juridic al garanŃiilor reale mobiliare....................................................................... 551 Procedura insolvenŃei în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenŃei, M. Of. 359 din 21 aprilie 2006................ 568 Activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor conform Legii nr. 32 din 3 aprilie 2000 ................................................ 576

Anexa 3 - Mediul de afaceri din România - referinŃe utile..................... 587 Anexa 4 - Perioadele de tranziŃie cuprinse în Tratatul de aderare a

României la Uniunea Europeană............................................ 591 Anexa 5 - Societatea românească - ConfiguraŃia sărăciei şi a excluziunii

sociale în societatea românească............................................ 603 Anexa 6 - împărŃirea regională a României conform Legii nr. 151/1998

privind dezvoltarea regională ............................................... 612

Bibliografie selectivă ......................................................................... 613

16

CAPITOLUL I

INTRODUCERE ÎN DREPTUL AFACERILOR

SecŃiunea I. ConŃinutul dreptului afacerilor

Este important de remarcat încă de la început că nu există până în prezent o definiŃie unanim recunoscută în doctrină şi în literatura de specialitate. Acest fapt generează abordări diferite şi complexe, pornind de la originile dreptului afacerilor care, de multe ori, este identificat, în percepŃia nespecialiştilor, cu dreptul comercial. Există astfel opinii conform cărora „Ies affaires sont Ies affaires"1. Acelaşi autor consideră că dreptul afacerilor nu poate fi considerat el însuşi o ramură de drept distinctă în pofida intersectării cu multe alte ramuri de drept, fie ele de natură economică sau juridică. Chiar dacă în 1993, data apariŃiei volumului Dreptul afacerilor nu se putea vorbi încă despre o ramură distinctă, aceasta a început să se contureze, pe măsură ce anii au trecut şi relaŃiile de afaceri au început să se diversifice în contextul evoluŃiilor pe piaŃa muncii, a relaŃiilor economico-financiare, a extinderii schimburilor comerciale într-un spaŃiu geografic din ce în ce mai larg, a fenomenelor globalizării care afectează un număr din ce în ce mai mare de populaŃie.

Astfel, încep să apară noi provocări, care au obligat şi acest aparent „nou drept al afacerilor", deosebit de mobil, să se integreze în fenomenele manifestate în societate, să se înglobeze în ansamblul dreptului. Adaptarea schimbărilor rapide, ivite în practică, s-a manifestat în multe sectoare şi astfel a obligat legiuitorul să elaboreze o serie de legi care să facă faŃă provocărilor practice oferite de viaŃa reală.

________________________________________________

1 Opinie exprimată de către directorul Institutului de drept economic, fiscal şi social şi profesor la Universitatea Dauphine - Paris, Alfadari Elie, în volumul Droit des affaires, Ies cadres generaux, Ed. Litec, Libraire de la Cour de cassation, 1993.

17

Istoric vorbind, putem analiza sintetic evoluŃia activităŃilor economice şi condiŃia muncitorului care a desfăşurat activităŃi economice, comerciale, respectiv de afaceri. EvoluŃia activităŃilor economice poate fi sintetizată în patru stadii care s-au succedat:

1. Agricultura - la început nomadă, pornind de la triburile nomade, care practicau vânătoarea şi pescuitul şi apoi sedentară.

2. Artizanatul - constând în transformarea materiilor prime, dar cu încorporarea muncii personale, respectiv prelucrarea de către om a acestor materiale.

3. ComerŃul - iniŃial maritim, din antichitate, apoi terestru, mergând până la marile magazine ale secolului al XTX-lea, respectiv a marilor depozite de mărfuri ale secolului XX.

4. Industria - pornind de la primele manufacturi, la apariŃia „maşinismului" şi a automatizării şi în prezent a computerizării tuturor ope raŃiunilor industriale, ca efect al dezvoltării tehnologiilor şi al progresului tehnic.

EvoluŃia condiŃiei muncitorului poate fi sintetizată şi ea în corelaŃie cu sistemele economice din fiecare stat astfel:

1. exploatarea omului sub forma sclavagismului (iniŃial exploatarea omului de către om şi ulterior se poate vorbi tot de o formă de subordonare, dar a omului de către maşină, în momentul apariŃiei capitalismului indus-trial);

2. munca independentă - comercianŃi, industriaşi, membrii ai profe-siunilor liberale etc.

Aceste fenomene au generat şi exacerbarea luptei de clasă în privinŃa asigurării unei protecŃii a salariaŃilor în privinŃa duratei muncii (a timpului de lucru obligatoriu), a garanŃiilor legate de resurse, a securităŃii sociale etc.)

Toate aceste evoluŃii au generat situaŃii noi, care au trebuit să fie reglementate de către legiuitor sub forma normelor juridice care să reglementeze domeniul vast al afacerilor, al schimburilor comerciale, al relaŃiilor de afaceri etc.

în opinia directorului Institutului de drept economic, fiscal şi social şi profesor la Universitatea Dauphine - Paris, Alfadari Elie2, dreptul afacerilor, deşi este o disciplină multidisciplinară, în volumul său, nu abordează decât aspecte generale despre concurenŃă, preŃuri, monedă şi

_________________________

2 Idem

18

credit; apoi despre întreprinderi - noŃiuni, organizare concentrare şi tratamentul dificultăŃilor, şi alte activităŃi - producŃia, distribuŃia şi consumul, protecŃia consumatorului.

Cu toate acestea, autorul plasează dreptul afacerilor atât între disciplinele juridice cât şi între cele economice şi recunoaşte absenŃa autonomiei dreptului afacerilor.3

Chiar dacă „afacerile sunt afaceri", dreptul afacerilor poate fi consi-derat un drept economic4. în această opinie, dreptul economic cuprinde:

1. cadrul juridic al economiei, în care se studiază reglementările lega-te de monedă, credit, dar şi aspecte esenŃiale legate de concurenŃă şi preŃuri;

2. agenŃii economici, analizând, în special, „întreprinderile"5, res-pectiv societăŃile comerciale sub toate formele cunoscute şi reglementate de Codul comercial şi alte legi speciale;

3. obiectele economice6 (bunuri şi servicii) - bunurile în forma lor (corporale şi necorporale) şi serviciile;

4. activităŃile economice: producŃie, distribuŃie şi consum. Economia este cea care stabileşte circuitele între diferiŃii agenŃi

economici, instituŃii financiare şi administraŃie, pentru a face ca bunurile şi serviciile să circule pe piaŃă. In acest circuit economic este de remarcat atât componenta internă a relaŃiilor comerciale, de afaceri între firmele de aceeaşi naŃionalitate, dar şi componenta externă pentru relaŃiile de afaceri între firme unde intervine elementul de extraneitate, altfel spus, unul din partenerii relaŃiei contractuale comerciale este o firmă străină. Toate aceste elemente încep să capete conotaŃii speciale, Ńinând cont de faptul că România este membră a Uniunii Europene, iar afacerile în România deja _______________________________________________

3 în acest context, a se vedea pentru detalii secŃiunea III - Caracteristicile dreptului afacerilor.

4 Opinie exprimată de Jacquemin A. şi Schrans G. în volumul Le droit economique, PUF, 1970, şi de alŃi autori în diverse reviste de specialitate începând din 1961, 1967-1980.

5 Termenul uzitat este „entreprise", care în traducere înseamnă întreprindere, acŃiune afacere - conform DicŃionarului francez-român - administrativ, comercial, economic, financiar-bancar şi juridic, autor Christine-Anca Savin, şi Vasile Savin, Editura Dacia EducaŃional, 2001.

6 Termenul uzitat este „objects", conform Alfadari Elie, Droit des affaires. Ies cadres gineraux, Ed. Litec, Libraire de la Cour de cassation, 1993, p. 4

19

implică relaŃii comerciale cu firme străine, ale căror Ńări de origine sunt atât în spaŃiul comunitar, dar şi din lumea întreagă.

In contextul actual, în care elementele globalizării sunt prezente din ce în ce mai mult în viaŃa fiecărui român, cetăŃean european, studierea dreptului afacerilor reprezintă o necesitate şi oferă o imagine de ansamblu a mediului de afaceri, a normelor juridice şi economice care reglementează domeniul şi în perspectiva unei economii competitive şi performante.

Din aceste considerente sunt deja redactate, pentru facultăŃile economice, o serie de cursuri de Dreptul afacerilor, deşi multe din acestea au un pronunŃat caracter economic şi mai puŃin juridic. Este important de analizat locul dreptului afacerilor între celelalte discipline de drept, dar şi raportul dreptului afacerilor cu alte discipline juridice şi economice.

SecŃiunea n. Raporturile dreptului afacerilor cu alte discipline

Raporturile şi interdependenŃa dintre dreptul afacerilor şi alte ramuri de drept formează sistemul unitar de norme juridice care acŃionează în ca-drul dreptului afacerilor şi care dau un caracter interdisciplinar dreptului afacerilor.

SubsecŃiunea 1. Raportul dreptului afacerilor cu ştiin Ńele eco-nomice7:

a) dreptul afacerilor este „un drept" şi nu „economie" - presupune un ansamblu de norme juridice b) dreptul afacerilor se raportează la economie Raportul dreptului afacerilor cu ştiinŃele economice poate fi analizat

din două perspective: PI) Perspectiva macroeconomică - dreptul afacerilor este, în principal, un drept de intervenŃie a statului

în domeniul economic; - dreptul afacerilor reflectă politica statului

• la nivel naŃional (de exemplu: lupta contra inflaŃiei, şi şomajului) • la nivel sectorial (ajutoarele în siderurgie - între limitele admise de

normele europene pentru a nu fi ajutor de stat, amenajarea teritoriului, planurile de dezvoltare regională)

________________________________

7 Alfadari Elie, Droit des affaires, Ies cadres gintraux, Ed. Litec, Libraire de la Cour de cassation, 1993.

20

P2) Perspectiva microeconomică - dreptul afacerilor este, în principal, un drept al întreprinderilor8

(societăŃilor) care include: • raporturile interne în întreprinderi (structură, gestiune, raporturile cu

asociaŃii, cu personalul etc.) • raporturile cu alte întreprinderi (raporturile cu clientela, raporturile

cu concurenta, sau rapoturile de intergrare: fuziune, absorbŃie, control, acorduri comerciale, înŃelegeri între părŃi etc.)

SubsecŃiunea 2. Raportul dreptului afacerilor cu ştiin Ńele juridice

a) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul public; b) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul privat; c) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul internaŃional şi

european/comunitar; d) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul procesual civil şi penal; e) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul comerŃului internaŃional.

a) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul public 9: - raporturi cu dreptul administrativ în privinŃa regulilor care

vizează relaŃiile societăŃilor comerciale şi a firmelor cu autorităŃile admi-nistrative, libertăŃile comerciale, regulile privind egalitatea în faŃa serviciilor publice, ordinea publică economică, raporturi juridice de drept adminis-trativ, concretizate în acte administrative individuale, aplicabile afacerilor etc.

- raporturi cu dreptul fiscal în privinŃa importanŃei reglementărilor fiscale în constituirea şi funcŃionarea societăŃilor comerciale şi a firmelor şi companiilor, stabilirea şi încasarea impozitului pe profit, şi a altor impozite şi taxe prevăzute în legislaŃia fiscală, plătibile de către contribuabilii persoane juridice, predictibilitatea reglementărilor fiscale pentru a asigura stabilitatea mediului de afaceri şi posibilitatea orientării afacerii pe termen lung prin întocmirea unui plan de afaceri realist şi profitabil, atât pentru firma/compania respectivă, cât şi pentru statul care încasează impozite şi taxe de la contribuabil, fie el persoană fizică sau juridică.

___________________________________________ 8 Opinie exprimată de Alfadari Elie, directorul Institutului de drept

economic, fiscal şi social şi profesor la Universitatea Dauphine - Paris. 9 A se vedea Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica,

Drept comercial, ediŃia a IlI-a, Editura AII Beck, 2004.

21

De altfel, în legislaŃia fiscală naŃională, respectiv Codul fiscal (Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal), prevede în cap.2, Interpretarea şi modificarea Codului fiscal, art.3, principiile fiscalităŃii:

,,a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiŃii egale investitorilor, capitalului român şi străin;

b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înŃelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina influenŃa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;

c) echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferită a veniturilor, în funcŃie de mărimea acestora;

d) eficienŃa impunerii prin asigurarea stabilităŃii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice şi juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii investiŃionale majore."

- raporturi cu dreptul penal, legate de regulile de ordine publică economică, incriminarea şi sancŃionarea faptelor legate de existenŃa, derularea şi realizarea afacerilor şi care sunt sancŃionate penal.10

b) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul privat: - raporturi cu dreptul civil care „furnizează" regulile generale în

privinŃa bunurilor, contractelor şi asigurărilor - respectiv regimul juridic al bunurilor, capacitatea juridică (de folosinŃă şi de exerciŃiu), a subiecŃilor de drept, participanŃi la raporturile de drept civil sau comercial.11

- raporturi cu dreptul comercial, legate de tehnicile particulare în lumea comercianŃilor, de la micii întreprinzători şi asociaŃiile familiale la

____________________________

10 InfracŃiuni prevăzute de Codul penal: luarea, darea de mită, traficul de influenŃă, abuzul în serviciu, înşelăciunea, gestiunea frauduloasă, fals, uz de fals, concurenŃă neloială, dar şi infracŃiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

11 DispoziŃii cu caracter civil sunt reglementate fie de Codul civil (legea generală), Decretul lege 31/1954 privind persoana fizică şi persoana juridică (act normativ cu caracter special). 22

marii producători industriali, bancheri (finanŃişti) şi transportatori; socie-tăŃi comerciale şi proceduri colective de executare asupra bunurilor sechestrate etc.

Există autori12 care consideră că dreptul afacerilor are caracter pluridisciplinar mai accentuat decât dreptul comercial. Astfel, dreptul afacerilor conŃine:

• elementele de drept privat; • elemente de drept public respectiv de drept fiscal, drept al muncii,

protecŃia consumatorului (care se caracterizează prin norme imperative): • elemente de economie politică: • elemente de management (privind organizarea şi gestiunea între-

prinderii) etc. - raporturi cu dreptul muncii (social), legate de organizarea

internă a societăŃii, repartizarea muncii, retribuirea muncii, încheierea, modificarea, încetarea contractului de muncă, răspunderea disciplinară şi materială a angajatului, sau a altui participant în relaŃiile de afaceri, (persoană fizică/juridică) şi alte relaŃii între angajator şi salariat, care sunt reglementate de normele de drept al muncii. Aceste reguli vor fi aplicabile şi în relaŃiile de muncă implicate în dreptul afacerilor, pentru activităŃile de comerŃ.

- raporturi cu dreptul interna Ńional privat în materia dispoziŃiilor privind normele conflictuale, frauda la lege, excepŃia de ordine publică, trimiterea, retrimiterea, dacă raportul juridic al afacerilor prezintă cel puŃin un element de extraneitate, element care ridică problema legii aplicării acelui raport juridic.

c) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul interna Ńional şi european/comunitar

- dreptul afacerilor, deşi este un drept naŃional, nu trebuie abordat doar din perspectiva îngustă a relaŃiilor comerciale şi de afaceri naŃionale,

______________________________

12 Dragoş - Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional -Tratat, Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 154, citând opiniile următorilor autori: I. Turcu, Dreptul afacerilor, Editura Chemarea, 1992, p. 5,6, I. Turcu, Teoria şi practica dreptului comercial român, voi. 1, Editura ELL, 1998, p 19, V. Pătulea, C. Turianu, Curs rezumat de drept al afacerilor, Editura Scripta, 1994, p. 9-12, Şt. Cărpenaru, Drept comercial român, ediŃia a IV-a, Editura AH Beck, 2002, p. 22-23.

23

ci şi prin prisma relaŃiilor internaŃionale şi a relaŃiilor comunitare, într-o Europă în care PiaŃa Unică reprezintă pilonul cheie al integrării europene, cu rol principal în pregătirea Uniunii Economice şi Monetare, şi care stimulează creşterea economică şi gradul de ocupare a forŃei de muncă, întărind totodată competitivitatea în spaŃiul Uniunii Europene.13

d) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul procesu al civil şi penal

- dreptul afacerilor presupune şi rezolvarea eventualelor litigii care apar între partenerii de afaceri, partenerii contractuali. Astfel, sunt utilizate normele juridice de drept procesual civil şi penal pentru soluŃio narea litigiilor civile şi penale în legătură cu afacerile, dar şi elementele legate de competenŃa materială şi teritorială a organelor de jurisdicŃie.

e) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul comer Ńului internaŃional14

CorelaŃia dreptului afacerilor cu comerŃul internaŃional este tratată diferit de autori. Astfel, în unele opinii, dreptul afacerilor nu ar exista distinct faŃă de dreptul comercial15, existând chiar unele asemănări şi deosebiri, după cum urmează:

- dreptul afacerilor se aseamănă cu dreptul comerŃului internaŃional prin caracterul pluridisciplinar: ambele conŃin elemente de drept civil şi comercial, în principal, dar şi elemente de drept public, fiscal şi valutar, precum şi de drept al muncii.

- dreptul afacerilor se deosebeşte de dreptul comerŃului interna-Ńional prin faptul că dreptul afacerilor se concentrează pe elementele care vizează organizarea, managementul şi activitatea firmei orientată către obŃinerea de profit, dreptul comerŃului internaŃional abordează relaŃiile comerciale dintre partenerii de afaceri, contracte internaŃionale şi alte instituŃii, cum sunt subiectele raporturilor comerciale internaŃionale.

________________________________

13 A se vedea Roxana-Daniela Păun, SpaŃiul Monetar European, Editura Expert, Bucureşti, 2004, capitolul Coordonatele politicii fiscale a statelor din Uniunea Europeană, secŃiunea Buna funcŃionare a pieŃei unice, p. 77.

14 A se vedea Dragoş-Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional - Tratat, Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004.

15 Dragoş-Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional - Tratat. Partea generală. Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004. p. 153-155. 24

operaŃiunile de creditare, precum şi modalităŃile de soluŃionare a litigiilor, fiind toate secundare ideii de promovare a relaŃiei comerciale dintre firme.

SecŃiunea m. Caracteristicile dreptului afacerilor

Caracteristicile dreptului afacerilor - dreptul afacerilor nu este un drept autonom - nu se referă la un domeniu concret, particular, ci la toată acti-

vitatea şi viaŃa economică; - nu vizează categorii particulare de personal, spre deosebire de

dreptul comercial, ci doar anumiŃi cetăŃeni, care au calitatea de comer-cianŃi/oameni de afaceri;

- nu are instanŃe specializate, în ciuda tendinŃelor de formare a unor instanŃe economice, se tinde totuşi spre specializarea unor anumite tribunale, după modelul instanŃelor comerciale. (Totuşi aceste instanŃe vor judeca doar cauze comerciale, şi nu şi penale, pentru care există instanŃe specializate, deşi poate fi vorba în cadrul dreptului afacerilor şi de infracŃiuni de natură penală în relaŃia de afaceri - dreptul penal al afacerilor - care se conturează ca subramură de drept).

- dreptul afacerilor este un drept original, multidisciplinar 16 - permite încorporarea unor reguli cărora le găseşti cu greu loc în

altă disciplină tradiŃională, pentru că reglementează elemente aparent fără legătură cu alte ramuri de drept, dar fără de care nu se poate desfăşura o activitate de afaceri (pentru termenul de „afaceri" are o sferă mai largă de cuprindere decât termenul de „comercial").

- sintetizează reguli aplicabile altor ramuri de drept. Cu toate acestea, nu se poate vorbi despre un mozaic, o juxtapunere de reguli, ci, mai degrabă, o construcŃie coerentă, care permite înŃelegerea raporturilor comune între instituŃii asupra regulilor care până acum păreau separate.

- constituie un liant între drept şi economie, conştientizând problemele concrete cu care se confruntă această ramură de drept, care încă nu are o metodologie de abordare comună, reglementată şi unanim recunoscută, deşi domeniul afacerilor este cel care uneşte practic lumea economică de cea juridică, o lume economică reglementată juridic şi care

_____________________________ 16 A se vedea referirile la raportul dreptului afacerilor cu dreptul

comercial, p. 4. 25

este esenŃială în funcŃionarea unei societăŃi dezvoltate. (într-o abordare sim-plistă, fără afaceri nu s-ar produce nimic, iar societatea nu ar putea evolua)

- dreptul afacerilor este un drept extrem de mobil - reflectă schimbările din viaŃa societăŃii în ansamblul ei, gene-

rate de apariŃia şi dezvoltarea fenomenelor economice diverse, apărute pe piaŃă şi, în acest context, presupune adaptarea normelor juridice în funcŃie de realităŃile vieŃii sociale şi economice. Aceste adaptări la schimbări se regăsesc, de altfel, în toate sectoarele de activitate, sarcina legiuitorului fiind aceea de a reglementa unele legi cu titlu experimental (astfel s-a întâmplat în FranŃa: Legea din 1989, privind venitul minim de inserŃie17), care ulterior s-au îmbunătăŃit în funcŃie de răspunsul mediului de afaceri.

- evoluŃia din cadrul mecanismelor de sancŃionare corespunde unei evoluŃii a mentalităŃilor: dreptul penal a fost utilizat iniŃial, în prin-cipal, ca un „avertisment" acordat agenŃilor economici., fiind rar utilizat în practică. Ulterior, odată cu evoluŃiile despre care am vorbit anterior, începe să se contureze chiar o disciplină distinctă, din dreptul penal, şi anume un drept penal al afacerilor, a cărui consacrare apare în secolul al XX-lea, care sancŃionează criminalitatea (infracŃionalitatea în afaceri).

Cauzele care au impus conturarea dreptului penal al afacerilor sunt: marea criză economică din 1929, marile scandaluri financiare şi apariŃia în planul economiei liberale a tendinŃei de dirijare din partea statului18, precum şi necesitatea de a asigura o depăşire eficientă a tuturor tipurilor de infracŃionalitate, de la micile furturi până la marile escrocherii financiare care pun în pericol stabilitatea economică a unui stat19. Wilfrid Jeandidier consideră perioada 1807-1950 „prima vârstă" a dreptului penal al afacerilor, insistând asupra consacrării acestuia abia după 195020.

_______________________________

17 „Revenue minimun d'insertion (RMI)" = venitul minim de inserŃie,

adică alocaŃia socială acordată, alături de alte acŃiuni, celor defavorizaŃi. 18 G.Gindicelli-Delage, Droit penale des affaires, Dalloz, 1996, p 7. 19 Opinie exprimată de reputata specialistă în domeniul penal, Mireille

Delmas-Marty, care consideră că dreptul penal al afacerilor a apărut din necesitatea de protejare împotriva fraudelor şi s-a impus definitiv ca urmare a pericolului pe care-1 reprezintă infracŃionalitatea în afaceri, în Droit penale des affaires, Dalloz, 1996.

20 Droit penale des affaires, PUF, 1981. 26

Toate acestea reprezintă un argument în plus pentru a analiza în acest curs, într-un capitol distinct, Răspunderea penală a persoanei juridice.

SecŃiunea IV. Obiectul de studiu al dreptului afacerilor

Obiectul de studiu al dreptului afacerilor este structurat în două părŃi:

Partea generală - sunt examinate analitic şi sintetic afacerile privite ca fapte de comerŃ, fondul de comerŃ, subiectele raportului de afaceri - persoana fizică şi juridică, insistând asupra societăŃilor comerciale. Aspectele legate de concurenŃă şi protecŃia consumatorului, deşi fac parte tot din partea generală, am analizat-o distinct într-un capitol, după partea specială, insistând asupra elementelor de noutate legate de cele două subiecte tratate.

Partea specială examinează principalele contracte specifice activităŃii de afaceri şi valorile mobiliare specifice.

Cursul se încheie cu o bogată parte de anexe, în care se poate consulta câte un glosar de termeni aproape pentru fiecare capitol, cu trimiteri directe la actele normative care reglementează domeniul respectiv, dar şi cu anumite teme care reprezintă suportul discuŃiilor pentru activităŃile aplicative de la seminar.

SecŃiunea V. Izvoarele dreptului afacerilor

După natura lor, izvoarele dreptului afacerilor pot fi împărŃite în două categorii21:

V.l. Izvoare normative (legile şi uzurile comerciale) V.2. Izvoare interpretative (jurisprudenŃa şi doctrina)

V.l. Izvoare normative: în categoria legilor sunt incluse ConstituŃia, legile adoptate de Parlament, Hotărârile şi OrdonanŃele Guvernului, uzanŃele comerciale şi convenŃiile internaŃionale.

_________________________________

21 A se vedea Ion Turcu, Dreptul afacerilor, Editura FundaŃiei „Chemarea" Iaşi, 1993, p. 9 şi urm.

27

1. ConstituŃia ca lege fundamentală, ART. 135 Economia (1) Economia României este economie de piaŃă, bazată pe libera

iniŃiativă şi concurenŃă. (2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerŃului, protecŃia concurenŃei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producŃie;

b) protejarea intereselor naŃionale în activitatea economică, financiară şi valutară;

ART. 136 Proprietatea (1) Proprietatea este publică sau privată. (2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi

aparŃine statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale. (5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiŃiile legii organice. ART. 44 Dreptul de proprietate privată (1) Dreptul de proprietate, precum şi creanŃele asupra statului, sunt

garantate. ConŃinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de

lege, indiferent de titular. CetăŃenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiŃiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaŃionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiŃiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.

2. Codul comercial constituie principalul izvor al dreptului afacerilor, iar Codul civil constituie izvor subsidiar. Rolul de „drept comun" al Dreptului civil în raport cu Dreptul comercial este reafirmat şi prin dispoziŃiile art. 47 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităŃilor economice de stat ca regii autonome şi societăŃi comerciale (M. Of. 98/1990)22.

______________________________ 22 Art. 47: „RelaŃiile comerciale dintre regiile autonome, cele dintre

societăŃile comerciale cu capital de stat, precum şi relaŃiile dintre ele ori între ele şi stat se vor desfăşura pe baze contractuale.

28

3. Legi comerciale speciale LegislaŃia poate fi împărŃită în funcŃie de perioada de timp elaborată

în: 3.1. LegislaŃie „prerevoluŃionară" încă aplicabilă: *Legea nr. 58 din 1 mai 1934 asupra cambiei şi biletului la ordin cu

modificările şi completările ulterioare *Legea nr. 59/din 1 mai 1934 asupra Cecului cu modificările şi

completările ulterioare *Legea nr.178 / din 30 iulie 1934 pentru reglementarea contractului

de consignaŃie.

3.2. LegislaŃie „postrevoluŃionară": *Legea nr. 507/2002 privind organizarea şi desfăşurarea unor

activităŃi economice de către persoane fizice * Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităŃilor economice de

stat ca regii autonome şi societăŃi comerciale, cu modificările şi completările ulterioare,

* Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităŃilor economice de stat ca regii autonome şi societăŃi comerciale, cu modificările şi completările ulterioare,

* Legea nr. 26/1990, privind registrul comerŃului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

* Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

* Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaŃiei împotriva unor activităŃi comerciale ilicite, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

* Legea nr. 11/1991, privind combaterea concurenŃei neloiale, cu modificările şi completările ulterioare,

* Decret -lege nr. 139 din 11 mai 1990 emis de către Consiliul Provizoriu de Uniune NaŃională privind Camerele de ComerŃ şi Industrie din România

_________________________________

Contractele încheiate între agenŃii economici, menŃionaŃi la alin. 1, vor fi guvernate de principiul libertăŃii contractuale şi de reglementările cuprinse în Codul civil şi Codul comercial român, cu excepŃiile decurgând din prezenta lege."

29

* Legea nr. 58/1998, Legea bancară, cu modificările şi completările

ulterioare, *Legea nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi

supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, * Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările şi

completările ulterioare, * OUG nr. 92/1997 privind stimularea investiŃiilor directe aprobată

prin legea nr. 241/1998 pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 92/1997 privind stimularea investiŃiilor directe, cu modificările şi completările ulterioare,

* OUG nr.88/1997 privind privatizarea societăŃilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44 din 20 februarie 1998 pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăŃilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare,

* Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, ♦Legea nr. 451/2004 privind marca temporală, ♦Legea nr. 297/2004 privind piaŃa de capital, ♦Legea nr. 31/2006 privind securizarea creanŃelor, ♦Legea nr. 32/2006 privind obligaŃiunile ipotecare, ♦H.G. nr. 396/2002 privind unele măsuri referitoare la procedura de

elaborare a proiectelor de acte normative cu relevanŃă asupra mediului de afaceri,

♦Regulament nr. 2 din 9 februarie 2006 privind pieŃele regle-mentate şi sistemele alternative de tranzacŃionare, emis de CNVM,

♦Regulament nr. 13 din 20 iulie 2006 privind obligaŃiunile ipotecare, emis de CNVM,

♦Legea nr. 357/2005 privind bursele de mărfuri, ♦Decizia din 7 iulie 2006 a Camerei de ComerŃ şi Industrie a

României, M. Of. nr. 753 din 5 septembrie 2006, privind aprobarea Regulamentului privind avizarea, supravegherea, controlul şi sancŃionarea activităŃii burselor de mărfuri, precum şi publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

♦Legea nr. 365/2002 privind comerŃul electronic, cu modificările şi completările ulterioare

♦OG nr. 85/2004 privind protecŃia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanŃă privind serviciile financiare, aprobată prin Legea nr. 399/2004.

30

4. ConvenŃii interna Ńionale prin care se asigură implicarea

dreptului comerŃului internaŃional în dreptul afacerilor. Exemplificăm: * suprapunerea, peste reglementările interne, care rămân în vigoare,

a unor reglementări internaŃionale uniforme care se aplică numai în relaŃiile internaŃionale. Astfel de reglementări sunt cuprinse în ConvenŃiile de la Berna din 14 octombrie 1890 privind transporturile feroviare, ConvenŃia de la Varşovia din 12 octombrie 1929 asupra transporturilor aeriene, ConvenŃia de la Viena din 11 aprilie 1890 asupra contractelor de vânzări internaŃionale de mărfuri etc.

V.2. Izvoare interpretative (jurisprudenŃa şi doctrina) JurisprudenŃa distinge două categorii de uzuri comerciale: uzuri legislative şi uzuri interpretative.23

Uzurile legislative sunt izvoare de drept comercial cu aplicaŃie subsidiară şi limitată la situaŃiile prevăzute de lege, iar uzurile interpre-tative devin aplicabile prin voinŃa părŃilor în anumite contracte individuale.24

__________________________________

23 Curtea de CasaŃie, decizia din 13 decembrie 1913, reprodusă în M.A Dumitrescu, Codul de comerŃ adnotat, Editura Cugetarea, Bucureşti, 1926, p. 2. 24 I Turcu, op. cit, p. 11.

31

CAPITOLUL II

FAPTE DE COMERł, FONDUL DE COMERł

SecŃiunea I. Fapte de comerŃ

SubsecŃiunea 1. DefiniŃii

Codul comercial nu dă o definiŃie a faptei de comerŃ, el stabilind doar o listă (enunŃiativă şi nu limitativă) a actelor juridice şi operaŃiunilor pe care le declară fapte de comerŃ. Cu toate acestea în doctrină s-au formulat mai multe definiŃii.

DefiniŃie1: Orice activitate care dă naştere la raporturi juridice guvernate de legea comercială şi care se întemeiază pe ideea de schimb de mărfuri şi valori, fiind calificată ca o activitate de intermediere în operaŃiunile de schimb.

DefiniŃie2: Actele sau faptele sau, mai larg, faptele de comerŃ sunt actele juridice, faptele juridice şi operaŃiunile economice prin care se rea-lizează producerea de mărfuri, executarea de lucrări ori prestarea de ser-vicii sau o interpunere în circulaŃia mărfurilor, cu scopul de a obŃine profit.

De altfel, termenul juridic de „fapte de comerŃ" este propriu numai Codului comercial român, care se delimitează, în această privinŃă, atât de modelul italian, cât şi de cel francez, ambele folosind termenul de „act" („Acte de commerce"; „atti di comercio").

__________________________ 1 Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept

comercial, ediŃia a III-a, Editura AII Beck, 2004, p. 21. 2 Şt. D. Cărpenaru, Drept comercial român, ediŃia a V-a, Editura AII

Beck, 2004, p 28. 32

SubsecŃiunea 2. Teorii3:

TI. Teoria speculaŃiei: EsenŃa teoriei: actul de comerŃ este un act de speculaŃie. Termenul

de speculaŃie în dreptul comercial = orice activitate prin care se urmăreşte obŃinerea de beneficii (profit) şi nu în sens peiorativ = înşelăciune în afaceri.

Caracterul esenŃial al actului de comerŃ constă în scopul său: realizarea unui profit (animus lucri)

ObiecŃiuni referitoare la teoria speculaŃiei, care îi contestă existenŃa:

-Este un criteriu inexact: a) prea larg - deoarece implică şi operaŃiuni speculative, care au caracter civil - exemplu: activitatea agricolă, meşteşugărească-

b) prea îngust - deoarece există operaŃiuni comerciale care nu sunt speculative, deci nu urmăresc obŃinerea profitului - ex: vânzarea de mărfuri în pierdere, pentru atragerea clientelei sau pentru reclamă, ca strategie de piaŃă.

-Este greu de aplicat întrucât urmăreşte intenŃia de realizare a profitului şi realizarea lui efectivă.

T2. Teoria circulaŃiei: EsenŃa teoriei: actul de comerŃ este un act de circulaŃie. Caracterul esenŃial al actului de comerŃ constă în obiectul său:

actul de interpunere în circulaŃia mărfurilor între producător şi consumator. Inconveniente ale acestei teorii: -Este un criteriu inexact deoarece există şi acte comerciale care

sunt străine circulaŃiei mărfurilor - exemplu: actele agenŃiilor şi oficiilor de afaceri

-Este un criteriu discutabil sub aspectul diferenŃei între activitatea de transformare a unor bunuri în produse de o valoare mai mare -activitate de producŃie - recunoscută ca activitate comercială şi activitatea de intermediere (distinctă faŃă de prima)

Exemplu: fabricantul este, în principal, un producător al mărfii şi numai cu titlu accesoriu un intermediar, dacă acesta face o cumpărare în

____________________________

3 Şt. D. Cărpenaru, op. cit, p 26-28. 33

scop de revânzare, atunci când cumpără materiile prime, materiale, şi vinde produsele rezultate din prelucrarea lor.

T3. Teoria întreprinderii: actul de comerŃ este actul îndeplinit printr-o întreprindere4.

EsenŃa teoriei: actul de comerŃ se realizează în cadrul unei întreprinderi, presupune repetarea profesională a actelor, urmare a unei organizări prestabilite şi bazate pe mijloace materiale date.

Caracterul esenŃial al actului de comerŃ constă într-o activitate organizată sistematic şi nu într-un act juridic sau operaŃiune cu caracter izolat

ObiecŃiuni referitoare la teoria întreprinderii care îi contestă existenŃa:

- Unele acte (actele agenŃilor de bursă) se realizează fără existenŃa unei organizări pe care o implică întreprinderea.

- Pe lângă întreprinderi comerciale există şi întreprinderi cu caracter civil (exemplu: o exploatare agricolă)

- Criteriul nu este suficient de precis, deoarece nu stabileşte gradul de organizare al activităŃii care trebuie să fie obligatoriu pentru a conferi un caracter comercial unei întreprinderi.

T4. Teoria mixtă: actul/faptul de comerŃ este actul juridic/faptul juridic şi operaŃiunile de comerŃ prin care se realizează producerea de mărfuri, executarea de lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulaŃia mărfurilor, cu scopul de a obŃine profit5.

EsenŃa teoriei: niciun criteriu din cele enunŃate nu este singur suficient pentru caracterizarea actului de comerŃ.

în doctrină, criteriile utilizate pentru definirea faptului de comerŃ sunt profitul şi circulaŃia.

__________________________________

4 Întreprinderea este un organism economic, în fruntea căruia se află o persoană

numită întreprinzător, care combină forŃele naturii cu capitalul şi munca, în scopul producerii de bunuri şi servicii. DefiniŃie St. D Cărpenaru, op. cit., p. 35, şi I.N. FinŃescu, Curs de drept comercial voi. 1, Bucureşti, 1929, p. 44^5, C. Bălescu, Curs de drept comercial şi industrial, Bucureşti, 1940, p 107.

5 Yves Guyon, Droit des affaires, Tomel, 8-eme edition, voi. 1. Ed. Economica, Paris, 1994, p 52. 34

SubsecŃiunea 3. Sediul materiei: Codul comercial, Cartea I, Despre ComerŃ în genere, Titlul II, Despre faptele de comerŃ, art 3: Legea consideră ca fapte de comerŃ:

1. Cumpărăturile de producte sau mărfuri spre a se revinde, fie în natură, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cumpărarea spre a se revinde, de obligaŃiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulând în comerŃ;

2. Vânzările de produse, vânzările şi închirierile de mărfuri, în natură sau lucrate, şi vânzările de obligaŃiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând în comerŃ, când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;

3. Contractele de report asupra obligaŃiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulând în comerŃ;

4. Cumpărările şi vânzările de părŃi sau de acŃiuni ale societăŃilor comerciale;

5. Orice întreprinderi de furnituri; 6. întreprinderile de spectacole publice; 7. întreprinderile de comisioane, agenŃii şi oficii de afaceri; 8. întreprinderile de construcŃii; 9. întreprinderile de fabrici, de manufactură şi imprimerie;

10. întreprinderile de editură, librărie şi obiecte de artă, când altul decât autorul sau artistul vinde;

11. OperaŃiunile de bancă şi schimb; 12. OperaŃiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale; 13. întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa

sau pe uscat; 14. Cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri; 15. Construirea, cumpărarea, vânzarea şi revânzarea de tot felul de

vase pentru navigarea interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea, armarea şi aprovizionarea unui vas.

16. ExpediŃiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate contractele privitoare la comerŃul de mare şi la navigaŃiune;

17. Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieŃii;

18. Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigaŃiunei; 19. Depozitele pentru cauza de comerŃ;

35

20. Depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaŃiunile

asupra recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisorilor de gaj, eliberate de ele.

Alte fapte de comerŃ în sensul art 4 din Codul comercial sunt: „celelalte contracte şi obligaŃiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natura civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul."

Nu sunt fapte de comerŃ: * „Cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul

sau consumaŃia cumpărătorului, ori a familiei sale, de asemenea revânzarea acestor lucruri şi nici vânzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după pământul sau cel cultivat de dânsul" (art. 5).

ExcepŃii: * „Asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul

comerŃului şi asigurările asupra vieŃii sunt fapte de comerŃ numai în ce priveşte pe asigurător" (art. 6, alin.l).

* „Contul curent şi cecul nu sunt considerate ca fapte de comerŃ, în ce priveşte pe necomercianŃi, afară numai dacă ele n-au o cauză comercială" (art. 6, alin.2).

Trăsătura comună a celor 20 de „fapte de comerŃ" enumerate de art 3 din Codul comercial este intermedierea (interpunerea în schimb), la care se poate adăuga caracterul speculativ (care este de natura faptului de comerŃ şi nu de esenŃa lui). Pot exista operaŃiuni comerciale care apar ca acte dezinteresate; exemplu: comerciantul vinde produsele la un preŃ derizoriu pentru atragerea clientelei sau pentru lichidarea stocului sau pentru înlăturarea concurenŃei, dar în limitele unei concurenŃe loiale!

Intermedierea este trăsătura constantă care caracterizează faptele de comerŃ, iar activitatea speculativă constă în acel specific fapt de comerŃ.

în acest context, cele 20 fapte de comerŃ reglementate de art. 3 C. corn. pot fi grupate în trei categorii6:

• OperaŃiuni de intermediere în schimb asupra mărfurilor şi titlurilor de credit, denumite fapte (acte) obiective constitutive de comerŃ

___________________________________

6 Punct de vedere exprimat de către Smaranda Angheni. Magda Volonciu, Camelia Stoica, op. cit,, p 22-23.

36

> Acte de intermediere în operaŃiunile de schimb purtând

asupra muncii organizate (întreprinderi) > Fapte de comerŃ conexe (accesorii)

SubsecŃiunea 4. Categorii de fapte de comerŃ în doctrină nu există, până în prezent, un punct de vedere unitar în

privinŃa clasificării faptelor de comerŃ prevăzute de Codul comercial. Acest fapt se datorează caracterului eterogen al faptelor de comerŃ, care fac astfel imposibilă o utilizare a unor criterii unitare de clasificare.7

§ 4.1. Opinii în doctrina clasică § 4.2. Opinii în doctrina modernă

§ 4.1. Opinii în doctrina clasică Clasificare: * faptele de comerŃ obiective cuprind actele juridice

şi operaŃiunile determinate de lege şi producătoare de efecte juridice, în temeiul legii, independent de calitatea autorului (comerciant sau necomerciant);

* faptele de comerŃ subiective cuprind actele juridice şi operaŃiunile săvârşite de un comerciant.

§ 4.2. Opinii în doctrina modernă

Clasificare: la categoriile cunoscute în doctrina clasică s-au adăugat subcategorii, făcându-se distincŃie între:

* faptele de comerŃ obiective8: * după natura lor - fapte declarate comerciale dacă îndeplinesc

anumite condiŃii. * după forma lor - fapte declarate comerciale fără a fi necesar

îndeplinirea unor condiŃii (fapte de comerŃ fără condiŃii) Alte clasificări doctrinare 9: * fapte de comerŃ unilaterale, * fapte de comerŃ mixte.

_______________________________

7 Punct de vedere exprimat de către St. D Cărpenaru, op. cit., p. 30. 8 I. N. FinŃescu, op. cit., voi I, p. 33. 9 St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 30.

37

Clasificarea conform reglementării din Codul comercial: 1. Fapte de comerŃ obiective art 3 - operaŃiuni economice, acte

juridice (enumerarea faptelor de comerŃ, conform art. 3, a se vedea secŃiunea Sediul materiei) * faptele de comerŃ obiective: * operaŃiuni de interpunere/intermediere în schimb sau cir-

culaŃie, intermediere asupra mărfurilor şi titlurilor de credit care pot fi denumite fapte (acte) obiective de comerŃ (operaŃiuni care corespund noŃiunii de comerŃ - vânzare -cumpărare, circulaŃia bunurilor de la producător la consumator)

* acte de intermediere în operaŃiunile de schimb, vizând munca organizată în întreprinderi (operaŃiuni care corespund noŃiunii de producŃie (industrie, ca activitate în cadrul căreia obiectele din natură sunt transformate în bunuri comerciale)

* fapte de comerŃ (acte juridice şi operaŃiuni) conexe (accesorii) -operaŃiuni care sunt fapte de comerŃ doar datorită legăturii acestora cu actele juridice sau operaŃiunile calificate ca fiind fapte de comerŃ de către Codul comercial.

2. Fapte de comerŃ subiective (art. 4) - care sunt comercializate

indiferent de calitatea persoanei care le „săvârşeşte", respectiv „contracte şi obligaŃiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul." - ex: contract de comision încheiat între doi comercianŃi.

3. Fapte de comerŃ unilaterale sau mixte art. 56 - „Dacă un act este comercial numai pentru una din părŃi, toŃi contractanŃii sunt supuşi, încât priveşte acest act, legii comerciale, afara de dispoziŃiile privitoare la persoana chiar a comercianŃilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel.”)

SecŃiunea II Fondul de comerŃ SubsecŃiunea 1. ConsideraŃii generale: Expresia „fond de comerŃ" este rar utilizată în dreptul român şi

dreptul francez.10

________________________________

10 A se vedea pentru detalii legate de fondul de comerŃ comparat Smaranda Angheni, Les fonds de commerce en droit roumain et en droit francais, în „Revue International de droit economique", Bruxelles, 1996, no. 2 p 237-255, idem - Quelques aspects concernant le fonds de commerce en droit roumain et en droit francais, în „Revue roumaine des sciences juridiques", Tome VII, no. 1, 1996, p 56-73.

38

Fondul de comerŃ are rol important în desfăşurarea activităŃii

comerciale, în funcŃie de obiectul comerŃului poate fi reprezentat de bunuri - mobilier, local, mărfuri, instalaŃii, brevete de invenŃii etc.

Deşi este important, Codul comercial nu cuprinde dispoziŃii care să reglementeze regimul său juridic.(Codul comercial conŃine o referire la fondul de comerŃ, în art. 861 Cod Comercial)11.

Fondul de comerŃ în alte acte normative12: - art. 21 lit. a) din Legea nr. 26/1990 privind registrul

comerŃului, republicată, - art. 10 alin (3) din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri

pentru accelerarea reformei economice, TITLUL VI, Regimul juridic al garanŃiilor reale mobiliare,

_______________________________________________________

1 1 Art.. 861 „Cod comercial Falitul concordatar, mai înainte de îndeplinirea obligaŃiunilor luate prin concordat, nu va putea constitui fondul sau de comerŃ în gaj nici înstrăina acest fond în alt mod decât acela cerut de felul comerŃului său. Orice constituire de gaj sau înstrăinare, făcute în contra dispoziŃiunilor acestui articol, sunt nule de drept şi creditorii interesaŃi pot cere chiar anularea concordatului şi restabilirea starei de faliment".

12 Art. 21 lit. a) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul ComerŃului, republicată - „în registrul comerŃului se vor înregistra menŃiuni referitoare la: a) donaŃia, vânzarea, locaŃiunea sau gajul fondului de comerŃ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înmatriculărilor sau menŃiunilor sau care face să înceteze firma ori fondul de comerŃ;"

- Art. 10 alin (3) din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, TITLUL VI, Regimul juridic al garanŃiilor reale mobiliare, „(3) GaranŃia reală poate să aibă ca obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile. în cazul în care bunul afectat garanŃiei constă într-o universalitate de bunuri mobile, inclusiv un fond de comerŃ, conŃinutul şi caracteristicile acestuia vor fi determinate de părŃi până la data constituirii garanŃiei reale. în acest caz nu este necesar ca părŃile care compun bunurile afectate garanŃiei să se afle într-o stare de interdependenŃă funcŃională."

- Art. 1 din legea 298/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenŃei neloiale. „ART. 1A1 în înŃelesul prezentei legi: c) constituie fond de comerŃ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenŃii, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităŃii sale."

39

- art. 1.1, lit. c) din legea 298/2001 pentru modificarea şi com-

pletarea Legii nr.l 1/1991 privind combaterea concurenŃei neloiale. - în acte normative care reglementează activitatea contabilă se

utilizează expresia „fond de comerŃ", stabilindu-i conŃinutul, prin apre-cierea că este o parte a „fondului comercial"

Importan Ńa cunoaşterii caracterului fondului de comerŃ: - pentru comerciant - pentru a-şi asigura protecŃia bunurilor pe

care le utilizează în activitatea comercială, de afaceri. - pentru protejarea intereselor creditorilor comerciantului. Recunoaşterea fondului de comerŃ este importantă prin prisma

bunurilor, ca elemente active ale patrimoniului comerciantului, bunuri destinate activităŃii comerciale.

SubsecŃiunea 2. DefiniŃia fondului de comerŃ: Ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale şi incorporale,

afectate de către comerciant desfăşurării unei activităŃi comerciale, cu sco-pul atragerii clientelei şi obŃinerii unui profit din activitatea desfăşurată.'

DefiniŃia din Legea nr. 298/2001 pentru modificarea şi com-pletarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenŃei neloiale, art 1.1 lit. c): „constituie fond de comerŃ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenŃii, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităŃii sale".

Delimitarea noŃiunii de „fond de comerŃ" de alte noŃiuni învecinate:

a) noŃiunea de „fond de comerŃ" se delimitează de noŃiunea de „magazin"

fond de comerŃ = poate cuprinde o uzină, un birou, un magazin amplasat pe spaŃii întinse

magazin = este specific comerŃului „en detail"

__________________________________ 13 A se vedea şi O. CăpăŃână, op. cit., în Dreptul, nr. 9-11/1990, p.

23. „Asupra unor definiŃii din doctrina perioadei interbelice, St. D. Cărpenaru, op. cit., p 112.

40

b) noŃiunea de „fond de comerŃ" se delimitează de noŃiunea de

„clientelă" clientela = este o componentă a noŃiunii de „vad comercial", care

se reflectă în cifra de afaceri a comerciantului. c) noŃiunea de „fond de comerŃ" se delimitează de noŃiunea de

„imobil în care îşi desfăşoară activitatea" • imobilul şi fondul de comerŃ nu aparŃin întotdeauna aceleiaşi

persoane • fondul de comerŃ = are o natură mobiliară • imobilul = este exclus din sfera de reglementare a dreptului

comercial • Dacă imobilul şi fondul de comerŃ au aceeaşi destinaŃie, respectiv

afectarea lor unui scop economic, lucrativ, delimitarea tradiŃională făcută de Codul civil, în bunuri mobile şi imobile pare a fi depăşită.14

d) noŃiunea de „fond de comerŃ" se delimitează de noŃiunea de „întreprindere", care este mult mai vastă.

NoŃiunea de „întreprindere" este analizată de către ştiinŃele pur economice şi de dreptul muncii:

-întreprinderea nu se limitează numai la activităŃile comerciale; există şi profesiuni liberale, întreprinderi civile, agricole, de artizanat etc.

-întreprinderea poate fi un subiect de drept, are personalitate juridică, (fondul de comerŃ este lipsit de autonomie patrimonială)

-întreprinderea conŃine atât elemente materiale, cât şi umane, grupate şi organizate de comerciant, (fondul de comerŃ nu include şi factorul uman)

e) noŃiunea de „fond de comerŃ" se delimitează de noŃiunea de „societate comercială"

• „societatea" este un concept juridic; „societatea comercială" este o persoană juridică, un subiect de drept;

• fondul de comerŃ este format dintr-un ansamblu de bunuri care aparŃin unei societăŃi comerciale.

___________________________________ 14 Opinie exprimată în Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia

Stoica, op. cit., p. 65, şi De Blaise, Les rapports entre lefonds de commerce et l'immeuble, dans lequel ii est exploata, Revue trimestrielle de commerce. 1966, p. 827, Y. Guyon, op. cit, Tome I, p 642.

41

Concluzie: între fondul de comerŃ şi societatea comercială există o

legătură juridică tradiŃională, legătura dintre persoană şi bunuri. Fondul de comerŃ este un element al patrimoniului societăŃii comerciale (care reuneşte şi alte valori de activ, de pasiv şi, în particular, bunuri imobile).

In privinŃa reflectării acestei legături din punct de vedere contabil, trebuie menŃionat faptul că în bilanŃul contabil nu apare, în mod obligatoriu, rubrica „fond de comerŃ". Elementele corporale apar între diferitele elemente de activ (materiale, stocuri), în vreme ce elementele incorporale ale fondului de comerŃ numele (firma), clientela, nu apar decât în mod excepŃional în bilanŃ.

f) noŃiunea de „fond de comerŃ" se delimitează de noŃiunea de „sucursală"

Termenul de „sucursală" nu a fost definit decât de jurisprudenŃă, deşi este des utilizat în dreptul afacerilor.15

Totuşi, sucursalele sunt definite de art. 43 din legea 31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare astfel: Art 43:

„(1) Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăŃilor comerciale şi se înmatriculează, înainte de începerea activităŃii lor, în registrul comerŃului din judeŃul în care vor funcŃiona.

(2) Dacă sucursala se înfiinŃează într-o localitate din acelaşi judeŃ sau în aceeaşi localitate cu societatea fondatoare, ea se va înmatricula în acelaşi registru al comerŃului, însă distinct, ca înmatriculare independentă.

(3) Regimul juridic al sucursalei se aplică oricărui alt sediu secundar, indiferent de denumirea lui, căruia societatea care îl înfiinŃează îi atribuie statut de sucursală.

(4) Celelalte sedii secundare - agenŃii, reprezentanŃe sau alte asemenea sedii - se menŃionează numai în cadrul înmatriculării societăŃii în registrul comerŃului sediului principal."

De aici rezultă trăsăturile definitorii ale sucursalei: - absenŃa personalităŃii juridice - autonomia de gestiune

__________________________________ 15 Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, op cit., p. 67

şi Cabrilac, Unite en pluralite de la notion de sucursale, dix ans de conference d'agregation, Hommage a J. Hamei, 1961, p.l 19.

42

Avantajele economice ale sucursalei constau în faptul că aceasta

are dreptul să dispună de instalaŃii permanente şi trebuie să fie condusă de o persoană care are puterea de a trata cu terŃe persoane şi de a angaja societatea în aceste relaŃii. Efectul acestor trăsături definitorii se concretizează în următoarele: *dispun de clientelă proprie (datorată autonomiei de gestiune) şi au fond de comerŃ distinct de cel al întreprinderii

* tribunalele au competenŃa de a soluŃiona litigiile care aparŃin sucursalelor

* sucursalele trebuie să se înmatriculeze în Registrul ComerŃului Fondul de comerŃ, ca entitate de sine stătătoare, se poate regăsi din punct de vedere naŃional, în cadrul întreprinderii, societăŃii, sucursalei, fiind un element comun pentru acestea, dar fără să se confunde cu niciuna din ele.

SubsecŃiunea 3. Natura juridic ă a fondului de comerŃ. Teorii.

3.1. Teoria personificării fondului de comerŃ - fondul de comerŃ este un subiect de drept autonom. El are firmă, sediu şi patrimoniu, deci are drepturi şi obligaŃii proprii. Patronul este principalul reprezentant al fondului de comerŃ.

Teoria a fost respinsă, întrucât contravine principiului consacrat de dreptul civil (art 1718 Cod civil). Patrimoniul este legat indisolubil de titularul său, persoană fizică sau juridică.

„Nu există patrimoniu fără să existe titularul său" - „Taberna sine tebernario esse non potest".

Totodată, orice persoană răspunde cu întregul patrimoniul său pentru toate obligaŃiile asumate, civile sau comerciale.

3.2. Teoria universalităŃii de drept - fondul de comerŃ constituie o universalitate juridică, (universitas iuris), fapt care echivalează cu existenŃa unui patrimoniu autonom, cu drepturi şi obligaŃii distincte de cele civile.

Teoria a fost respinsă, pe argumentul că produce aceleaşi efecte juridice ca şi teoria personificării fondului de comerŃ. UniversalităŃile juridice sunt consacrate de lege (exemplu: patrimoniul succesoral), ori legea nu reglementează o astfel de universalitate.

43

3.3. Teoria universalităŃii de fapt - fondul de comerŃ constituie o

universalitate de fapt (universitas facti), creată prin voinŃa titularului său. în esenŃă, această teorie constată faptul că fondul de comerŃ este un

ansamblu de bunuri, fără a explica natura juridică a fondului de comerŃ (ca ansamblu de bunuri).

Minusurile acestei teorii sunt uşor de sesizat, deoarece universalitatea de fapt nu are regim juridic propriu şi astfel, nu este posibilă determinarea naturii juridice a fondului de comerŃ.

3.4. Teoria patrimoniului de afectaŃiune - fondul de comerŃ este considerat patrimoniu de afectaŃiune, afectat realizării unui scop precis, respectiv desfăşurării comerŃului.

în esenŃă, această teorie este de fapt teoria universalităŃii juridice, formulată în alŃi termeni.

3.5. Teoria proprietăŃii incorporale - fondul de comerŃ constituie un drept de proprietate incorporală, ca şi drepturile de creaŃie intelectuală şi este asimilat:

*de către unii autori unui drept de clientelă, care conferă titularului acestui drept un monopol de exploatare

* de către alŃi autori unei creaŃii intelectuale, asemănătoare unei creaŃii ştiinŃifice, literare şi artistice ori tehnice, organizând fondul de comerŃ cu scopul unic de atragere a clientelei.

SubsecŃiunea 4. Caracteristicile fondului de comerŃ16

- bun unitar, distinct de elementele care îl compun - poate face obiectul unei vânzări, locaŃiuni, garanŃii reale imobiliare. Acest caracter nu înlătură individualitatea elementelor componente, care îşi păstrează regimul lor juridic.

-bun mobil, supus regimului juridic al bunurilor mobile (executarea silită a fondului de comerŃ urmează procedura aplicabilă bunurilor mobile conform Codului de procedură civilă). In absenŃa dispoziŃiilor legale în materie, dacă fondul de comerŃ cuprinde şi bunuri imobile, urmărirea lor se realizează în condiŃiile prevăzute de lege pentru executarea silită a bunurilor imobile.

_______________________________ 16 A se vedea St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 114

44

-bun mobil incorporai - fondul de comerŃ, deşi este un bun

mobil incorporai, poate face obiectul unui drept de uzufruct, i se aplică teoria accesiunii, nu i se aplică prescripŃia instantanee reglementată de art. 1909 Cod civil.

SubsecŃiunea 5. Elementele fondului de comerŃ

§ 5.1. Elemente corporale ale fondului de comerŃ

- bunurile imobile şi mobile corporale17 * bunuri imobile prin natura lor; exemplu: clădirile, imobile prin

destinaŃia lor; exemplu: instalaŃii, utilaje, maşini; * bunuri mobile corporale; exemplu:

- materii prime, materiale destinate a fi prelucrate - produsele (mărfurile) rezultate din activitatea comercială

§ 5.2. Elemente incorporate ale fondului de comerŃ

Aceste elemente privesc drepturi privative, care conferă comerciantului dreptul exclusiv de a le exploata în folosul său, în condiŃiile stabilite de lege: firma, emblema, clientela, vadul comercial, brevetele de invenŃii, mărcile şi indicaŃiile geografice, dreptul de autor.

Firma sau firma comercială este un element de individualizare a comerciantului în sfera activităŃii comerciale18

Art. 30 din Legea 26/1990 privind registrul comerŃului: (1) Firma este numele sau, după caz, denumirea sub care un

comerciant îşi exercită comerŃul şi sub care semnează. Legea distinge între firma comerciantului persoană fizică şi

juridică astfel:

__________________________________________ 17 în dreptul francez, elementele corporale privesc materialul, utilajul şi

mărfurile, a se vedea St. D. Cărpenaru, op. cit., p 121 18 Regimul juridic al firmelor comerciale este reglementat de Legea

26/1990 privind registrul comerŃului cap 4. Regimul firmelor şi emblemelor. A se vedea I. Băcanu, Firma şi emblema comercială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998

45

a) Firma unui comerciant, persoană fizică Art.31 (1) Firma unui comerciant, persoană fizică, se compune din

numele comerciantului scris în întregime sau din numele şi ini Ńiala prenumelui acestuia.

(2) Nicio menŃiune care ar putea induce în eroare asupra naturii sau întinderii comerŃului ori situaŃiei comerciantului nu poate fi adăugată firmei. Se vor putea face menŃiuni care să arate mai precis persoana comerciantului sau felul comerŃului său.

b) Firma unui comerciant persoană juridic ă are conŃinut diferit, în func Ńie de forma juridică a societăŃii comerciale, după cum urmează:

Art.32 Firma unei societăŃi în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a

cel puŃin unuia dintre asociaŃi, cu menŃiunea „societate în nume colectiv", scrisă în întregime.

Art.33 Firma unei societăŃi în comandită simplă trebuie să cuprindă

numele a cel puŃin unuia dintre asociaŃii comanditaŃi, cu menŃiunea „societate în comandită", scrisă în întregime.

Art.35 Firma unei societăŃi pe acŃiuni sau în comandită pe acŃiuni se

compune dintr-o denumire proprie, de natură a o deosebi de firma altor societăŃi, şi va fi însoŃită de menŃiunea scrisă în întregime „societate pe acŃiuni" sau „S.A." ori, după caz, „societate în comandită pe acŃiuni".

Art.36 Firma unei societăŃi cu răspundere limitată se compune dintr-o

denumire proprie, la care se poate adăuga numele unuia sau mai multor asociaŃi, şi va fi însoŃită de menŃiunea scrisă în întregime „societate cu răspundere limitată" sau „S.R.L."

Totodată sunt stabilite în lege şi câteva condiŃii şi caracteristici legate de firmă: în art.37 şi următoarele:

>Orice firmă nouă trebuie să se deosebească de cele existente. >Firmele vor fi scrise, în primul rând, în limba română. >Dreptul de folosinŃă exclusivă asupra firmei se dobândeşte prin

înscrierea acestora în Registrul ComerŃului.

46

>Când o firmă nouă este asemănătoare cu o alta, trebuie să se

adauge o menŃiune care să o deosebească de aceasta, fie prin desemnarea mai precisă a persoanei, fie prin indicarea felului de comerŃ exercitat sau în orice alt mod.

>Firma sucursalei din România a unei societăŃi străine va trebui să cuprindă şi menŃiunea sediului principal din străinătate.

>Nicio firmă nu va putea cuprinde o denumire întrebuinŃată de comercianŃii din sectorul public.

>Firma nu poate fi înstrăinată separat de fondul de comerŃ la care este întrebuinŃată.

>Dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerŃ va putea să continue activitatea sub firma anterioară, care cuprinde numele unui comerciant, persoană fizică, sau al unui asociat, cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaŃia de menŃionare în cuprinsul acelei firme a calităŃii de succesor.

> Păstrarea firmei precedente este permisă societăŃii pe acŃiuni, în comandită pe acŃiuni sau societăŃii cu răspundere limitată, fără cerinŃa menŃionării raportului de succesiune.

>Oficiul registrului comerŃului va refuza înscrierea unei firme care, fără a introduce elemente de deosebire, poate produce confuzie cu alte firme înregistrate.

Caracterele firmei: - atribut de identificare a comerciantului - firma poate fi: - individuală - pentru comerciantul persoană fizică - socială - pentru societăŃile comerciale - originară (constitutivă) - derivată (dobândită de la adevăratul titular)

Apărarea firmei prin ac Ńiuni: • AcŃiunea în contrafacerea sau uzurparea firmei • AcŃiunea în concurenŃă neloială • AcŃiunea în daune (despăgubiri) materiale şi morale Emblema, reglementată de acelaşi cap 4 ca şi în cazul firmei, este

definită tot de art 30 din Legea 26/1990 privind Registrul ComerŃului: „Emblema este semnul sau denumirea care deosebeşte un

comerciant de un altul de acelaşi gen."

47

Caracteristici: > Emblemele, ca şi firmele, vor fi scrise, în primul rând, în limba

română. > Dreptul de folosinŃă exclusivă asupra emblemei, ca şi în cazul

firmei, se dobândeşte prin înscrierea acestora în Registrul ComerŃului. > Orice emblemă va trebui să se deosebească de emblemele

înscrise în acelaşi registru al comerŃului, pentru acelaşi fel de comerŃ, precum şi de emblemele altor comercianŃi de pe piaŃa unde comerciantul îşi desfăşoară activitatea.

> Emblemele vor putea fi folosite pe panouri de reclamă oriunde ar fi aşezate, pe facturi, scrisori, note de comandă, tarife, prospecte, afişe, publicaŃii şi în orice alt mod, numai dacă vor fi însoŃite, în mod vizibil, de firma comerciantului.

>Dacă emblema cuprinde o denumire, firma va fi scrisă cu litere având mărimea de cel puŃin jumătate din cea a literelor cu care este scrisă emblema.

> DistincŃia între firm ă şi emblemă: firma este un element obligatoriu pentru individualizarea comerciantului, iar emblema are caracter facultativ.

Emblema se poate transmite separat de fondul de comerŃ, firma nu.

ConŃinutul emblemei: 1. semn - poate fi o figură grafică indicând orice obiect: un utilaj, o

figură geometrică, un animal, dar nu pate consta în reproducerea obiectului unei activităŃi comune.

2. denumire - poate fi fantezistă, sau un nume propriu, nu poate fi o denumire generică.

Apărarea emblemei prin acŃiuni: • AcŃiune în revendicare în cazul uzurpării emblemei de către alt

comerciant • AcŃiune în concurenŃă neloială • AcŃiune în daune materiale şi morale pentru prejudiciul cauzat • AcŃiune penală în cazul în care fapta săvârşită de alt comerciant

în legătură cu emblema întruneşte elementele constitutive ale unei infracŃiuni

48

Clientela: definiŃie şi caracteristici: DefiniŃie: totalitatea persoanelor fizice şi juridice care apelează în

mod obişnuit la acelaşi comerciant adică la fondul de comerŃ al acestuia, pentru procurarea unor mărfuri şi servicii.

Caracteristici: - are rol important pentru activitatea unui comerciant, a unui om de

afaceri, fiind un element indispensabil al fondului de comerŃ (unii autori considerând chiar că ar fi principalul element al fondului de comerŃ);

- deşi este un element important, legea nu cuprinde o reglementare referitoare la aceasta;

-determină prin număr, calitate, frecvenŃă, situaŃia economică a acestuia, succesul sau insuccesul afacerii;

- constituie o valoare economică, datorită relaŃiilor care se stabilesc între titularul fondului de comerŃ şi aceste persoane care îşi procură mărfurile şi serviciile de la acelaşi comerciant;

- este în strânsă legătură cu vadul comercial..

Vadul comercial: definiŃie: Aptitudine a fondului de comerŃ de a atrage publicul, influenŃat de

mai mulŃi factori: locul unde se află amplasat localul, calitatea mărfurilor şi serviciilor oferite, preŃurile practicate de comerciant, comportarea personalului angajat în raporturile cu clienŃii, abilitatea în realizarea reclamei comerciale, influenŃa modei etc.

Factorii pot fi grupaŃi în două categorii: Factori interni: obiectivi: - locul unde se află amplasat localul.

- calitatea mărfurilor şi serviciilor oferite, subiectivi: - publicitatea comerciantului

- calitatea personalului angajat Factori externi: reputaŃia bancherilor, a clienŃilor, a partenerilor de

afaceri ai comerciantului.

Caracteristici: - nu este un element distinct al fondului de comerŃ, - îşi confirmă existenŃa numai împreună cu clientela,

- nu poate fi transmis separat, ci numai împreună cu clientela, - relaŃia clientelă - vad comercial este tratată distinct în doctrină.

____________________________ 19 Pentru detalii a se vedea St. D. Cărpenaru. op. cit., p. 119.

49

Drepturile de proprietate industrial ă: se împart în doctrină în

două categorii: • creaŃii noi: invenŃiile, know-how, desene şi modele industriale. • semne noi: mărcile şi indicaŃiile geografice20 Dreptul asupra invenŃiei sunt recunoscute şi apărate prin brevetul

de invenŃie, eliberat de Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci21 (OSIM), brevet prin care se conferă titularului dreptul exclusiv de exploatare, pe durata de exploatare a acestuia.

DefiniŃie: Brevetul reprezintă, alături de firmă, emblemă şi marca de fabrică sau de comerŃ, un drept, un bun incorporabil al fondului de comerŃ.22

Brevetele se împart în două categorii: - principale - de perfecŃionare CondiŃie de fond: - noutate absolută (invenŃia trebuie să fie originală) CondiŃii de formă: -înregistrarea brevetului la OSIM (protecŃia asupra invenŃiei

operează timp de 20 ani) -conferă posesorului sau succesorilor legali ai acestuia unele

drepturi: • de a exploata în folosul său obiectul brevetului, • de a urmări în instanŃă pe cel care a uzurpat dreptul derivând din

brevet, • drepturile rezultate din brevet pot fi transmise prin acte juridice

de vânzare-cumpărare, donaŃie, licenŃă, testament.

___________________________ 20 Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaŃiile geografice, cu modificările

şi completările ulterioare. A se vedea Anexa Glosar de termeni pentru mărcile şi indicaŃiile geografice, în temeiul legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaŃiile geografice.

21 Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenŃie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. A se vedea Anexa Glosar de termeni pentru brevetul de invenŃie, în temeiul Legii 64//1991 privind brevetele de invenŃie, republicată.

22 DefiniŃie formulată de Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, op. cit., p. 76. 50

Mărcile (de fabrică sau de comerŃ) sunt semne, desene, denumiri

distinctive folosite de către fabricant, (agent economic) pentru a individualiza produsele, lucrările, serviciile lor, identice sau similare, şi astfel a le deosebi de cele aparŃinând altor comercianŃi.

înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii, drept de folosire sau exploatare a mărcii, dar şi dreptul de a interzice folosirea aceluiaşi semn de către alŃi comercianŃi.

Titularul mărcii poate cere instanŃei judecătoreşti competente să interzică terŃilor să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimŃământul titularului:

a) un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată;

b) un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepŃia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul;

c) un semn identic sau asemănător cu marca pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România şi dacă, din folosirea semnului, fără motive întemeiate, s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu.

în aplicarea reglementărilor, titularul mărcii poate cere să fie interzise terŃilor, în special, următoarele acte:

a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje; b) oferirea produselor sau comercializarea ori deŃinerea lor în acest

scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn; c) importul sau exportul produselor sub acest semn; d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate. CondiŃii de fond:

• noutatea mărcii, • specializarea mărcii CondiŃii de formă: • înregistrarea mărcii la OSIM are efect constitutiv cu privire la

dreptul de proprietate asupra ei (protecŃia juridică asupra mărcii produce efecte timp de 10 ani)

51

• compoziŃia mărcii - respectând principiul libertăŃii alegerii.

Astfel, pot fi adoptate ca mărci: - numele, dacă literele sunt aşezate într-o anumită formă decât cea

obişnuită, numele singur nu poate prezenta caracter de noutate şi de specialitate.

- Denumiri, dacă sunt originale. Nu pot fi adoptate denumiri generale ale produsului respectiv sau denumiri cu caracter geografic.

- Culoarea poate fi un sens distinctiv pentru produse lichide, situaŃie în care instanŃa decide în funcŃie de speŃă dacă consideră culoarea un element distinctiv.

Caracteristici: • dreptul asupra unei mărci este de natură patrimonială. • este un element al fondului de comerŃ, • poate face obiectul transmisiunii cu efect total sau parŃial, prin

acte juridice ca: contractul de vânzare-cumpărare, donaŃie, testament.

ProtecŃia internaŃională a mărcilor. Sisteme de înregistrare. Analiză comparativă a sistemelor existente pentru protejarea mărcii.23

Marca leagă producătorul de consumator. ProtecŃia internaŃională a mărcilor se realizează prin trei sisteme: 1. Sistemul înregistrării şi protecŃiei naŃionale 2. Sistemul de la Madrid 3. Sistemul mărcii comunitare Alegerea celei mai bune strategii pentru protejarea mărcii constituie

un pas de importanŃă majoră în strategia de extindere pe noi pieŃe şi în marketing. Fără înregistrare nu există nicio protecŃie a unei mărci şi fără marcă nu există piaŃă şi produs.

În prezent, pentru titulari/solicitanŃi există trei sisteme majore de înregistrare a mărcilor, fiecare sistem având avantajele şi dezavantajele sale. Decizia în favoarea unui sistem sau al altuia depinde de o serie de factori determinaŃi în funcŃie de client/marcă/interes.

_____________________________ 23 Conform prezentării efectuate de Crina Nicoleta Frisch, consilier în

proprietate industrială, doctorand în domeniu, în cadrul AsociaŃiei Române de Drept pentru Dezvoltare (ARDD - IDLO Alumni) - din 5 martie 2007

52

A. SISTEMUL NAłIONAL LEGISLA łIA APLICABIL Ă >Legea nr. 84/ 1998 privind mărcile şi indicaŃiile geografice,

M.Of. nr. 161/23.04.1998 cu modificările şi completările ulterioare, >Hotărârea Guvernului nr. 833/ 1998 de aprobare a

Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/ 1998 privind mărcile şi indicaŃiile geografice M.Of. nr.455/27.11.1998. cu modificările şi completările ulterioare.

Principiile mărcii comunitare operează în funcŃie de natura activităŃii clientului, spaŃiului de desfăşurare a activităŃii etc. 1. Sistemul înregistrării şi protecŃiei naŃionale presupune: • identificarea Ńărilor cu interes care vizează, la rândul său, găsirea unui asociat în persoana unui avocat, consilier, specializat cu rol de „mandatar autorizat", sau „consilier de mărci", conform ConvenŃiei de la Paris

Avantaje - nu e necesară înregistrarea mărcii în România, se poate înregistra

direct în alt stat - procedura de cesiune, licenŃiere, reînnoire este mai simplă - Cel mai vechi şi facil sistem. Clientul are posibilitatea să aleagă

exact Ńările în care are un interes comercial şi în care doreşte să-şi protejeze marca, nefiind legat de Ńări în care nu are nici cel mai mic interes. Procedurile de reînnoire, modificări în situaŃia juridică, licenŃe sunt înregistrate sau rezolvate în mod separat în fiecare Ńară.

în cazul în care există opoziŃii, refuzuri, limitări a produselor sau serviciilor acestea afectează strict teritoriul respectiv, nefiind incident în afara acestuia. Marca naŃională este independentă faŃă de marca din Ńara de origine şi până la sfârşit, în consecinŃă, daca în Ńara de origine titularul este decăzut din dreptul asupra mărcii sau marca este anulată, aceasta nu afectează sub nicio formă marca naŃională înregistrată în alt stat.

Pare un sistem ideal, dar evident că la o analiză temeinică vom găsi şi un număr de dezavantaje, care pot depăşi numeric avantajele.

Dezavantaje - procedură costisitoare - taxele de înregistrare în fiecare stat

variază între 350—► 850 € în Japonia - onorariile avocaŃilor variază, o medie: 2000 € (în Anglia şi

Japonia onorariul se percepe pe oră!)

53

- administrarea drepturilor, reînnoirea, plata certificatelor de

licenŃiere etc. variază în fiecare stat - Astfel, în fiecare Ńară trebuie să fie angajat un consilier de mărci

sau avocat specializat în domeniul mărcilor. - Costurile de înregistrare sunt mari, la fel ca şi cele de modificare,

reînnoire etc. - Nu este de ignorat nici factorul timp, administrarea unui

asemenea portofoliu este anevoioasă, implică un efort uman şi necesită un timp alocat destul de mare.

B. SISTEMUL INTERNAłIONAL Mărcile înregistrate la OSIM nu sunt protejate decât pe teritoriul

României. ProtecŃia într-un alt stat presupune îndeplinirea formalităŃilor

prescrise de legislaŃia statului respectiv şi a convenŃiilor şi tratatelor la care acesta este parte.

ConvenŃia de la Paris asigură unui titular român aceleaşi drepturi ca cele acordate titularilor naŃionali din Ńara respectivă.

a) înregistrarea InternaŃională prin Sistemul de la Madrid LEGISLA łIA APLICABIL Ă > Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea

internaŃională a mărcilor, în forma revizuit ă la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificat de România prin Decretul nr.1176 din 28.12.1968 -M.Of.nr.1/06.01.1969

> Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madri d privind înregistrarea internaŃională a mărcilor adoptat la Madrid la 27 iunie 1989, ratificat de România prin Legea 5/1998 - M.Of nr.1l/15.01.1998

Aranjamentul de la Madrid permite înregistrarea internaŃională a unei mărci, într-o Ńară sau mai multe Ńări membre ale acestui aranjament, printr-o cerere unică depusă la OrganizaŃia Mondială a ProprietăŃii Intelectuale (OMPI), cu condiŃia ca aceasta marcă să fie înscrisă în Registrul mărcilor înregistrate din România (să aibă certificat de înregistrare). Durata protecŃiei obŃinute în baza Aranjamentului de la Madrid este de 10 ani, cu posibilitatea de prelungire.

Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid permite înregistrarea internaŃională a unei mărci în una sau mai multe Ńări membre la acest Protocol, printr-o cerere unică, depusă la OMPI. Protocolul

54

permite înregistrarea internaŃională nu numai pe baza unei mărci înregistrate naŃional, ci şi pe baza depozitului naŃional reglementar al unei cereri de marcă.

AtenŃie! In final vom avea tot un fascicul de mărci naŃionale. 2. Sistemul de la Madrid de înregistrare a mărcilor este

reglementat de Aranjamentul şi Protocolul de la Madrid (adoptat pe cinci -şase ani)

OrganizaŃia Mondială a ProtecŃiei Intelectuale (OMPI) cu sediul la Geneva (www.wipo.org) gestionează tratatele semnate în domeniul protecŃiei intelectuale.

Avantaje - costuri relativ reduse faŃă de înregistrările naŃionale, care duc la

optimizarea costurilor şi, prin urmare, la o eficienŃă maximă, - cerere comună pentru toate statele, cu un singur certificat,

cuprinzând un fascicol de mărci naŃionale (o marcă internaŃională cu şase cifre),

- procedura simplificată, o singura cerere în care se desemnează toate Ńările în care există interes. Durata protecŃiei 10 sau 20 ani.

De subliniat că prin intermediul Sistemului de la Madrid, administrat de OMPI, se poate obŃine protecŃie şi în toate Ńările membre UE prin desemnarea Ńară cu Ńară şi inclusiv în SUA şi JAPONIA.

Dezavantaje - obligativitatea de a avea măcar o marcă înregistrată în Ńara de

origine - se aplică principiul dependenŃei mărcii internaŃionale de marca

naŃională. După cinci ani marca internaŃională devine independentă de marca naŃională.

- refuzarea unei mărci într-un stat; o marcă refuzată într-un stat poate fi înregistrată în celelalte state.

- modificarea titularului se înregistrează în fişa mărcii existente la sediul mărcii internaŃionale.

Marca internaŃională rămâne dependentă de marca din Ńara de origine un termen de cinci ani, prin urmare în care marca din Ńara de origine este anulată va duce automat la căderea mărcii internaŃionale.

ExcepŃie: Ńara de origine membră a Protocolului, posibilitatea conversiei în cereri naŃionale, dar procedura este anevoioasă şi costisitoare.

55

Din anul 2004 există posibilitatea ca prin Protocolul de la

MADRID să se desemneze UE ca teritoriu unitar şi de protecŃie.

b) înregistrarea în Comunitatea Europeană Sistemul mărcii comunitare: reglementată de o directivă comu-

nitară care prevede depunerea unei singure cereri la Oficiul European pentru Mărci (OAMI) care conferă protecŃie mărcii respective, pentru care s-a obŃinut certificatul legal, pe teritoriul celor 27 state membre.

LEGISLA łIA APLICABIL Ă 1. Prima Directivă 89/104 de armonizare a legislaŃiilor statelor

membre asupra mărcilor (intrat ă în vigoare la 15.03.1994); 2. Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului Uniunii Europene

asupra Mărcii Comunitare din data de 20.12.1993 (intrată în vigoare la 15.03.1994).

Avantaje: - costuri mai joase (exemplu: cea. 2050 € pentru o marcă

reprezentând taxe oficiale pentru trei clase. In plus, pentru fiecare clasă se mai percep 200 € )

- nu e necesară existenŃa mandatarului autorizat, depunerea cererii se poate realiza chiar online, sau prin poştă, de către titular, şi se obŃine protecŃia mărcii în spaŃiul comunitar pe o perioadă de 10 ani

- dacă titularul nu şi-a utilizat marca, terŃul interesat poate cere la tribunal decăderea din drepturi a titularului pentru marca respectivă, pe motiv de neutilizare

- utilizarea mărcii doar într-un stat membru poate fi invocată pentru respingerea cererii de decădere.

- sistemul de la Madrid acoperă cam toate statele lumii, şi este eficient comparativ cu sistemul comunitar (clasele utilizate sunt doar între 35 şi 41 - exemplu: Mc Donald există prin produse şi apoi prin servicii conexe)

Dezavantaje: - funcŃionează pe principiul ,.totul sau nimic", centralizat, sub

forma CTM (Community Trade Mark), nu sunt legate de înregistrarea în Ńară, se poate înregistra direct în UE.

- pot apărea motive de respingere pentru: - mărci identice/similare, drepturi de autor etc, confirmate ca

fiind acordate anterior depunerii cererii respective; - semne identice descriptive, uzuale sau contra bunelor moravuri.

56

Un exemplu concludent fiind recunoaşterea şi obŃinerea mărcii de

înregistrare ca marcă comunitară pentru VTNEXPORT. IniŃial se depusese cererea de obŃinere a certificatului de înregistrare pentru clasa 35, reprezentând categoria băuturi alcoolice, răcoritoare (clasa 32). comerŃ, publicitate şi export. întrucât Suedia şi-a manifestat un refuz provizoriu, ca fiind restrictiv pentru categoria băuturi alcoolice, s-a renunŃat la această clasă şi s-a obŃinut certificatul de marcă comunitară, recunoscută în spaŃiul comunitar pentru celelalte categorii (clasa 32 -răcoritoare, comerŃ, publicitate şi export).

In România, la mărci similare, OSIM refuză provizoriu sau definitiv înregistrarea mărcii respective pe motiv de risc de confuzie.

In Uniunea Europeană riscul de confuzie nu se prezumă, el trebuie dovedit.

In general, strategia firmei este importantă în 10 state în perioada protecŃiei, este esenŃială desemnarea ulterioară. Acelaşi sistem este operaŃional şi în Iran, care până în 2004 nu respecta acest sistem. Japonia, Anglia şi SUA nu au depus instrumentele de ratificare pentru Protocolul de la Madrid.

In România, odată cu semnarea Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, după 1 ianuarie 2007 toate mărcile comunitare se aplică şi pe teritoriul României, iar în cazul existenŃei unor mărci identice se analizează şi se dispune în funcŃie de fiecare speŃă.

In stabilirea vechimii mărcii comunitară sau naŃională (în România) se analizează dacă marca naŃională este anterioară mărcii comunitare, atunci se aplică în toată Uniunea Europeană şi nu doar în România.

Regulamentul este un instrument legal de lucru care se aplică în toate Ńările Uniunii Europene, fiind probabil cea mai interesantă alternativă în prezent pentru firmele româneşti şi nu numai. Sistemul de înregistrare este administrat de Oficiul European de Mărci, OHIM sau OAMI.

Teritoriul celor 27 de state este tratat ca teritoriu unitar, nu există posibilitatea alegerii doar unor Ńări în care avem un interes. O singura cerere de înregistrare, o singura marcă valabilă pentru 10 ani pe întreg teritoriul UE. Nu există obligativitatea unei mărci sau cereri de înregistrare în Ńara de origine. Procedura este relativ scurtă, aproximativ 7-8 luni.

Examinarea mărcilor nu se efectuează decât în baza motivelor absolute: semne generice, descriptive, uzuale, contrare bunelor moravuri,

57

nu şi în baza motivelor relative; marca aduce atingere drepturilor anterioare, aparŃinând unor terŃi. Costurile sunt foarte reduse în comparaŃie cu întinderea protecŃiei. Este suficientă utilizarea mărcii doar în una din Ńările UE astfel încât cererea de decădere pentru acest motiv să fie respinsă în celelalte Ńări ale Uniunii.

Dar, dacă va exista un motiv de refuz într-o Ńară atrage impo-sibilitatea înregistrării în celelalte Ńări membre UE, conform principiului „totul sau nimic". O marcă comunitară este simplă şi uşor de administrat.

LEGISLA łIE APLICABIL Ă ÎN MATERIE: Acorduri şi tratate multilaterale la care România este parte în

domeniul mărcilor şi indicaŃiilor geografice: > Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaŃională a

mărcilor, în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificat de România prin Decretul nr.l 176 din 28.12.1968 - B.Of.nr. 1/06.01.1969

>Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaŃionala a mărcilor adoptat la Madrid la 27 iunie 1989, ratificat de România prin Legea 5/1998 - M.Of.nr. 11/15.01.1998

> Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaŃională a produselor şi serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967 şi la Geneva la 13 mai 1977 şi modificat la 2 octombrie 1979, la care România a aderat prin Legea nr.3/1998 - M.Of.nr.10/14.01.1998

> Aranjamentul de la Viena instituind o clasificare internaŃională a elementelor figurative ale mărcilor întocmit la Viena la 12 iunie 1973 şi modificat la 1 octombrie 1985, la care România a aderat prin Legea nr.3/1998 - M.Ofnr. 10/14.01.1998

> ConvenŃia pentru instituirea OrganizaŃiei Mondiale de Proprietate Intelectuală semnată la Stockholm, 14 iulie 1967, ratificată de România prin decretul nr.l 175 din 28.12.1968 - B.Of.nr.1/06.01.1969

> ConvenŃia de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale, în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificată de România prin Decretul nr.1777 din 28.12.1968 - B.Of. nr.1/06.01.1969

> Tratatul privind dreptul mărcilor, adoptat la Geneva la 27 octombrie 1994, la care România a aderat prin Legea nr.4/1998 -M.Of.nr. 10/14.01.1998

58

>Regulament de execuŃie al Tratatului privind dreptul mărcilor,

adoptat la Geneva la 27 octombrie 1994 > Acordul european instituind o asociere între România, pe de o

parte, şi ComunităŃile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat de România prin Legea nr.20/1993 - M.Of.nr.73/12.04.1993

>Acordul dintre România şi statele AsociaŃiei Europene a Liberului Schimb (AELS), semnat la Geneva la 10 decembrie 1992, ratificat de România prin Legea nr.19/1993 - M.Of.nr.75/16.04.1993

> Acordul prin care s-a convenit aderarea României la Acordul central european de comerŃ liber (CEFTA), Cracovia, 21 decembrie 1992, semnat la Bucureşti la 12 aprilie 1997, ratificat prin Legea nr.90/1997 - M.Of.nr. 108/30.05.1997 OrganizaŃiei Mondiale de ComerŃ - Anexa IC.Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerŃ încheiat la Marrakech la 15 aprilie 1994, ratificat de România la 22 decembrie 1994 prin Legea nr.133/1994 - M.Of.nr.360/27.12.1994

Dreptul de autor: Fondul de comerŃ poate cuprinde anumite drepturi de autor, rezultate din creaŃia ştiinŃifică, literară şi artistică.

Sediul materiei: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe24

Caracteristici: ♦ Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinŃifice,

precum şi asupra oricăror asemenea opere de creaŃie intelectuală, este recunoscut şi garantat în condiŃiile legii.

♦ Dreptul de autor este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial.

♦ Opera de creaŃie intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de aducerea la cunoştinŃă publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar neterminată.

Subiectul dreptului de autor (art 3-5): ♦ „Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera. ♦ In cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecŃia

acordată autorului persoanele juridice şi persoanele fizice altele decât autorul.

________________________________ 24 A se vedea Anexa-Glosar de termeni pentru drepturile de autor în

temeiul legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe 59

♦ Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în

condiŃiile legii. ♦ Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub

numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoştinŃă publică. ♦ Când opera a fost adusă la cunoştinŃă publică sub formă anonimă

sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercită de către persoana fizică sau juridică ce o face publică numai cu consimŃământul autorului, atât timp cât acesta nu-şi dezvăluie identitatea."

Obiectul dreptului de autor (art 7) ♦ „Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de

creaŃie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinŃific, oricare ar fi modalitatea de creaŃie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaŃia lor, cum sunt:

a) scrierile literare şi publicistice, conferinŃele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;

b) operele ştiinŃifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi docu mentaŃiile ştiinŃifice;

c) compoziŃiile muzicale cu sau fără text; d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi

pantomimele; e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale; f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un

procedeu analog fotografiei; g) operele de artă plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură,

grafică, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului, precum şi operele de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;

h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;

i) lucrările plastice, hărŃile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinŃei în general."

60

Art. 8 : „Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale,

constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume:

a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinŃifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaŃie;

b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinŃifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecŃiile sau compilaŃiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaŃii intelectuale."

Art 10:, Autorul unei opere are următoarele drepturi morale: a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la

cunoştinŃa publică; b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităŃii de autor al operei; c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinŃă

publică; d) dreptul de a pretinde respectarea integrităŃii operei şi de a se

opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaŃia sa;

e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de exploatare, prejudiciaŃi prin exercitarea retractării."

Art 12-13. .Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată sau exploatată opera sa, inclusiv de a consimŃi la utilizarea operei de către alŃii.

Utilizarea sau exploatarea unei opere dă naştere la drepturi distincte şi exclusive ale autorului de a autoriza:

a) reproducerea integrală sau parŃială a operei; b) difuzarea operei;

c) importul în vederea comercializării pe teritoriul României a copiilor de pe operă, realizate cu consimŃământul autorului;

d) reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuŃie sau de prezentare directă a operei;

e) expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografice şi de arhitectură;

f) proiecŃia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale;

61

g) emiterea unei opere prin orice mijloc ce serveşte la propagarea

fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit; h) transmiterea unei opere către public prin fir, prin cablu, prin fibră

optică sau prin orice alt procedeu; i) comunicarea publică prin intermediul înregistrărilor sonore şi

audiovizuale; j) retransmiterea nealterată, simultană şi integrală a unei opere prin

oricare dintre mijloacele citate la lit. g) şi h), de către un organism de emi-sie, diferit de organismul de origine a operei radiodifuzate sau televizate;

k) difuzarea secundară; 1) prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace,

a unei opere radiodifuzate sau televizate; m) accesul public la bazele de date pe calculator, în cazul în care

aceste baze de date conŃin sau constituie opere protejate." Art 51: „Contractul de editare trebuie să cuprindă clauze cu privire

la: a) durata cesiunii; b) natura exclusivă sau neexclusivă şi întinderea teritorială a

cesiunii; c) numărul maxim şi minim al exemplarelor, d) remuneraŃia autorului, stabilită în condiŃiile prezentei legi; e) numărul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit; f) termenul pentru apariŃia şi difuzarea exemplarelor fiecărei ediŃii

sau, după caz, ale fiecărui tiraj; g) termenul de predare a originalului operei de către autor; h) procedura de control al numărului de exemplare produse de către

editor."

Drepturile patrimoniale de autor asupra unor programe pentru calculator25

1. Cui aparŃin drepturile patrimoniale de autor asupra unor programe pentru calculator?

_____________________________ 25 Sursa: http://www.law- counsel.com/Informatii juridice/proprietate

intelectuala/drept de autor/- Dan Livescu

62

Sunt două ipoteze: 1) Programul este creat de persoane libere de contract în mod

independent. 2) Programul este creat în exercitarea sarcinilor de serviciu sau

după instrucŃiunile celui care angajează. In prima ipoteză, tot mai rar întâlnită în practică, drepturile

patrimoniale de autor aparŃin realizatorilor programelor. In cea de-a două ipoteză, drepturile patrimoniale de autor aparŃin

angajatorului dacă în contract nu este prevăzută nicio clauză contrară. Aşadar atenŃie!

în cazul în care în contract nu există clauze cu privire la beneficiarul drepturilor patrimoniale de autor asupra unui program pentru calculator, se prezumă că acestea aparŃin angajatorului. Pentru ca acestea să poată aparŃine altor persoane trebuie prevăzut expres în contract.

2. Ce anume se protejează în cazul unui program pentru calculator? în conformitate cu prevederile Art.72-(1) din Legea 8/1996

protecŃia programelor pentru calculator prin drept de autor „include orice expresie a unui program, programele de aplicaŃie şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepŃie pregătitor, precum şi manualele."

Legea nu defineşte niciunul din conceptele menŃionate. Este aşadar sarcina juriştilor şi informaticienilor, a doctrinei, să clarifice aceste concepte a căror definire este foarte importantă pentru practica judecă-torească şi protecŃia reală a programelor pentru calculator.

3. Ce se înŃelege prin licenŃa programului de calculator? În comerŃul cu programe pentru calculator, în majoritatea cazurilor,

nu se realizează, de fapt, o vânzare a programului respectiv. Ceea ce se oferă este dreptul de A FOLOSI programul în anumite condiŃii, adică...licenŃa. Documentele care însoŃesc un program pentru calculator cuprind de cele mai multe ori, un anunŃ de genul „THE SOFTWARE IS LICENSED NOT SOLD" în traducere însemnând .PROGRAMUL PENTRU CALCULATOR ESTE LICENłIAT NU VÂNDUT".

LegislaŃia română, respectiv Art. 2 din OrdonanŃa de Guvern nr. 124/2000, cuprinde şi o definiŃie a licenŃei: „licenŃa programului pentru calculator - acordul scris al titularului dreptului de autor asupra unui

63

program pentru calculator pentru cesiunea unor drepturi către utilizatorul programului şi care însoŃeşte programul."

LicenŃa este aşadar un contract - acord de voinŃă - între titularul dreptului de autor şi utilizator. Acesta însoŃeşte programul pentru calculator şi se prezintă în diverse forme.

În practică, el poate fi întâlnit atât sub forma scrisă (pe suport de hârtie), cât şi sub forma unui document digital ce apare la instalarea sau deschiderea programului. Denumirea folosită de cele mai multe ori pentru un astfel de document este „LICENSE AGREEMENT", iar în limba română „ACORD DE LICENłĂ" sau „LICENłĂ".

La instalarea sau utilizarea oricărui program pentru calculator, apare un anunŃ de genul „IMPORTANT - READ CAREFULLY. IF YOU DO NOT AGREE TO THE TERMS OF THIS LICENSE AGREEMENT DO NOT INSTALL OR USE THE SOFTWARE PRODUCT" ceea ce în traducere înseamnă: .JMPORTANT - CITEŞTE CU ATENłIE. DACĂ NU SUNTEłI DE ACORD CU TERMENII ACESTUI ACORD (CONTRACT) DE LICENłĂ, NU INSTALAłI SAU FOLOSIłI ACEST PROGRAM PENTRU CALCULATOR".

Acest anunŃ este urmat de textul licenŃei şi (de multe ori) de prezentarea variantelor de opŃiune pentru utilizator în situaŃiile în care este sau nu de acord cu termenii licenŃei. Termenii particulari ai unei licenŃe pot fi foarte diferiŃi de la un program la altul în funcŃie de caracteristicile programului respectiv, precum şi de politica de licenŃiere a fiecărui deŃinător al drepturilor de autor.

4. Ce drepturi are autorul unui program pentru calculator? Art. 73 din Legea 8/1996, prevede că autorul unui program pentru calculator beneficiază de dreptul exclusiv de realiza şi a autoriza:

a) reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parŃial, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afişarea sau transmiterea în reŃea;

b) traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaŃiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei care transformă programul pentru calculator;

c) distribuirea şi închirierea originalului sau ale copiilor, sub orice formă, ale unui program pentru calculator. 64

Aceste drepturi speciale ale autorului unui program pentru

calculator se completează cu drepturile comune oricărui creator al unei opere intelectuale prevăzute în Art. 10-23 din legea menŃionată.

5. SituaŃiile în care utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fără autorizarea autorului, o copie a acesteia?

Fără autorizarea autorului, utilizatorul autorizat are dreptul să facă „o copie de arhivă sau de siguranŃă, în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării calculatorului."

6. Un program pentru calculator poate fi reprodus pentru uzul personal sau pentru cercul unei familii fără consimŃământul autorului?

Nu, fără consimŃământul autorului o astfel de copie nu este permisă. De remarcat că o astfel de copie nu este permisa de lege doar in cazul programelor pentru calculator, ea fiind permisă în cazul altor opere de creaŃie intelectuală.

7. Durata drepturilor patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator.

Conform Art.30 din Legea 8/1996 „drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieŃii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaŃiei civile pe o perioadă de 50 de ani."

8. ObligaŃiile legale ale persoanelor care produc, distribuie, comercializează sau închiriază programe pentru calculator în România?

Cap. 3 - Registrul naŃional al programelor pentru calculator, la art. 17 din OG 25/2006 privind întărirea capacităŃii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, M. Of. nr. 84/2006, aprobată prin Legea nr. 364 din 21 septembrie 2006, M. Of. nr. 800 din 22 septembrie 2006, prevede regulile aplicabile în legislaŃia internă pentru programele de calculator, astfel:

ART.17 „(1) înregistrarea sau, după caz, înscrierea în Registrul naŃional al

programelor pentru calculator este obligatoriu pentru: 1. persoanele fizice autorizate şi persoanele juridice care desfăşoară

pe teritoriul României oricare dintre următoarele activităŃi: a) producere de programe pentru calculator; b) import de programe pentru calculator; c) distribuire de programe pentru calculator; d) închiriere de programe pentru calculator;

65

e) comercializare de programe pentru calculator; 2. programele pentru calculator: a) produse în România şi comercializate de către comercianŃi

specializaŃi; b) importate în România şi comercializate de către comercianŃi

specializaŃi. (2) Registrul naŃional al programelor pentru calculator este

organizat în formă electronică şi cuprinde următoarele secŃiuni: a) secŃiunea Producători de programe pentru calculator; b) secŃiunea Importatori de programe pentru calculator; c) secŃiunea Distribuitori de programe pentru calculator; d) secŃiunea ComercianŃi de programe pentru calculator; e) secŃiunea înscrieri programe pentru calculator; f) secŃiunea MenŃiuni, radieri, retrageri şi sancŃiuni, înregistrarea în Registrul naŃional al programelor pentru calculator

se probează cu certificatul de înregistrare prevăzut la art. 35 alin. (1). ART.20 (1) Persoanele fizice sau juridice prevăzute la art. 17 alin. (1),

înregistrate în Registrul naŃional al programelor pentru calculator, sunt obligate să înscrie programele pentru calculator în Registrul naŃional al programelor pentru calculator, înainte de introducerea acestora în circuitul comercial.

(2) în vederea înscrierii programelor pentru calculator, persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o cerere-tip conform prevederilor legale în materie"

9. Care este consecinŃa nerespectării obligaŃiilor prevăzute de OG 25/2006 privind întărirea capacităŃii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, aprobată prin lege cu modificările şi completările ulterioare?

art. 42 alin 1 - Constituie contravenŃii următoarele fapte şi se sancŃionează după cum urmează:

- lit e) producerea, reproducerea, distribuirea, comercializarea sau depozitarea fonogramelor şi programelor pentru calculator în alte spaŃii decât cele menŃionate în certificatul de înregistrare, cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON) şi confiscarea suporturilor, materialelor, aparatelor şi fonogramelor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea contravenŃiei; 66

- lit g) nerespectarea dispoziŃiilor privind prezentarea, la solicitarea

organelor de control, a documentelor justificative privind înregistrarea şi înscrierea în registrele naŃionale administrate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi provenienŃa fonogramelor, videogramelor şi a programelor pentru calculator ori prezentarea unor documente incomplete, cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON) şi confiscarea fonogramelor, videogramelor sau a programelor pentru calculator pentru care nu sunt prezentate documente justificative;

- lit h) nerespectarea dispoziŃiilor privind deŃinerea la fiecare punct de lucru a licenŃelor programelor pentru calculator utilizate în vederea închirierii la respectivul punct de lucru, cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON);

ContravenŃiile prevăzute la alin. (1) ale art 42 se aplică şi persoanelor juridice, situaŃie în care limitele amenzilor se majorează de trei ori.

Constatarea contravenŃiilor şi aplicarea sancŃiunilor se realizează de către ofiŃerii sau agenŃii de poliŃie din cadrul Ministerului AdministraŃiei şi Internelor cu competenŃe în domeniu, precum şi de către personalul Gărzii Financiare, respectiv şi de către personalul Jandarmeriei Române în situaŃiile expres prevăzute de actul normativ.

10. Ce obligaŃii specifice au producătorii unor programe pentru calculator în România?

Producătorii unor programe pentru calculator, în afara obligaŃiilor generale prezentate, au obligaŃia de a comunica Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, pentru fiecare program pentru calculator, si următoarele:

,,a) înscrisul doveditor al titularităŃii drepturilor de autor asupra programelor pentru calculator sau declaraŃia pe propria răspundere privitoare la faptul că este autorul programelor pentru calculator;

b) modelul licenŃei acordate pe teritoriul României utilizatorilor de programe pentru calculator;

c) un exemplar al programului pentru calculator în forma în care acesta este produs;

d) informaŃii referitoare la modul de acordare a licenŃei şi modelul licenŃei acordate pe teritoriul altor state utilizatorilor de programe pentru calculator".

67

SubsecŃiunea 6. GaranŃia reală asupra fondului de comerŃ

Fondul de comerŃ, ca orice bun, poate face obiectul unui contract de garanŃie reală imobiliară, alături de alte acte juridice precum vânzarea-cumpărarea, transmiterea dreptului de proprietate privind fondul de comerŃ ca aport în societatea comercială şi locaŃiunea.

Vânzarea-cumpărarea fondului de comerŃ se deosebeşte de transmiterea dreptului de proprietate privind fondul de comerŃ ca aport în societatea comercială, deoarece cea din urmă formă de înstrăinare de fondului de comerŃ nu incumbă primirea unui preŃ. Asociatul va primi în schimbul fondului de comerŃ părŃi sociale sau acŃiuni, în funcŃie de forma juridică a societăŃii comerciale.

§ 6.1. Sediul materiei: Codul civil art. 1685-1694

Legea nr. 99/199926 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, titlul VI - Regimul juridic al garanŃiilor reale mobiliare, care reglementează „regimul juridic al garanŃiilor reale mobi-liare, destinate să asigure îndeplinirea unei obligaŃii civile sau comerciale născute din orice contract încheiat între persoane fizice sau juridice" (art. 1 alin 1).

GaranŃia reală reglementată prin acest act normativ constituie un drept real care are ca finalitate garantarea îndeplinirii oricărei obligaŃii.

GaranŃia reală acordă creditorului garantat dreptul de a-şi satisface creanŃa cu bunul afectat garanŃiei înaintea oricărui creditor negarantat şi înaintea altor creditori ale căror garanŃii reale sau drepturi asupra bunului afectat garanŃiei au un grad de prioritate inferior, potrivit dispoziŃiilor legale.

GaranŃia reală se poate constitui cu sau fără deposedarea celui ce constituie garanŃia de bunul afectat garanŃiei, (conform art. 9)

Orice garanŃie reală este transmisibilă prin cesiune. Dovada cesiunii se poate face chiar printr-un înscris sub semnătură privată, (art 43)

_______________________________ 26 Publicată în M. Of. Nr. 236 din 27 mai 1999, modificată prin Legea nr.

161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, M. Of. 279 din 21 aprilie 2003

68

Este susceptibilă să fie garantată cu garanŃia reală - orice tip de obligaŃie de a da, a face sau a nu face ---- obligaŃii prezente sau viitoare: • sub condiŃie sau nu, • divizibile sau indivizibile, • determinată sau determinabilă, • exprimată în monedă naŃională sau străină. GaranŃia reală acoperă în toată întinderea sa obligaŃia garantată. Dacă părŃile nu decid altfel, obligaŃia garantată include: - dobânzile acumulate şi neplătite privind obligaŃia principală - cheltuielile suportate de creditor cu luarea în posesie - vânzarea bunului afectat garanŃiei după neîndeplinirea

obligaŃiei de către debitor. De asemenea, dacă părŃile nu decid altfel, iar bunul afectat

garanŃiei se află în posesia părŃii garantate, cad în sarcina debitorului, fiind, de asemenea, garantate prin bunul afectat garanŃiei: «'cheltuielile

rezonabile, inclusiv costul asigurării «'plata oricăror alte taxe suportate pentru obŃinerea şi menŃinerea

posesiei bunului afectat garanŃiei şi păstrarea acestuia în bune condiŃii,

Obiectul garanŃiei reale - un bun mobil individualizat sau determinat generic, - o universalitate de bunuri mobile (inclusiv un fond de comerŃ -conŃinutul şi caracteristicile acestuia vor fi determinate de părŃi până la data constituirii garanŃiei reale şi nu este necesar ca părŃile care compun bunurile afectate garanŃiei să se afle într-o stare de interdependenŃă funcŃională).

Drepturile creditorului garantat - dreptul de a intra în posesie sau de a reŃine bunul afectat garanŃiei

şi dreptul de a-1 vinde pentru a-şi obŃine plata obligaŃiei garantate (dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaŃia)

- dreptul de a inspecta bunul afectat garanŃiei în timpul programului de lucru al debitorului, astfel încât să nu afecteze activitatea acestuia;

- dreptul de a considera că obligaŃia garantată a devenit exigibilă şi de a trece la urmărirea silită, în cazul în care constată lipsa unei întreŃineri corespunzătoare a bunului afectat garanŃiei sau alte fapte de natură să

69

îngreuneze sau să facă imposibilă urmărirea silită, astfel cum sunt deter-minate prin contractul de garanŃie (acest drept poate fi exercitat de către creditor numai dacă are temeiuri comercial rezonabile de a crede că bunul afectat garanŃiei a fost sau este pe cale de a fi pus în pericol sau există posibilitatea ca plata să fie pe cale de a fi împiedicată, conform art. 11).

§6.2. Constituirea de garanŃii reale mobiliare, conform preve-derilor Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice

* GaranŃia reală mobiliară se constituie numai pe baza unui contract de garanŃie, în formă autentică sau sub înscris sub semnătură privată şi trebuie semnat de către debitor.

* GaranŃia reală asupra. valorilor mobiliare se va constitui, de asemenea, prin indisponibilizarea acestor valori conform regulilor pieŃei pe care sunt tranzacŃionate sau în baza convenŃiei părŃilor în ceea ce priveşte valorile mobiliare necotate, pe o piaŃă autorizată.

* GaranŃia reală asupra valorilor mobiliare poate fi constituită, după caz, şi prin andosarea valorilor respective potrivit regulilor care le reglementează.

§ 6.3. DefiniŃia contractului de garanŃie reală

„Contractul de garanŃie reală este contractul în baza căruia se constituie o garanŃie reală în bunuri sau drepturi în beneficiul unui anumit creditor. Contractul de garanŃie se încheie în formă autentică sau prin înscris sub semnătură privată şi trebuie semnat de către debitor. Prin înscris sub semnătură privată se înŃelege orice mod de comunicare care păstrează înregistrată informaŃia pe care o conŃine şi care poate fi reprodusă într-o formă tangibilă şi care nu poate fi schimbată în mod unilateral" (art 14, Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice).

§ 6.4. ConŃinutul contractului de garanŃie reală (conform art. 15-17, 19 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice).

*contractul de garanŃie reală va putea să indice sau nu suma maximă a obligaŃiei garantate;

70

* orice persoană fizică sau juridică, romană sau străină, poate fi

parte în contractul de garanŃie a unei obligaŃii pentru orice fel de tranzacŃie;

*contractul de garanŃie reală trebuie să conŃină o descriere a bunului afectat garanŃiei. Cu toate acestea, bunul afectat garanŃiei poate fi descris prin gen, obiect cu obiect sau prin formula generică „toate bunurile mobile prezente şi viitoare". Toate bunurile mobile reprezintă o descriere suficientă. Dacă însă bunul afectat garanŃiei constă într-o sumă de bani depusă într-un cont bancar, respectivul cont trebuie individualizat în mod distinct;

*contractul de garanŃie poate să prevadă dreptul creditorului de a culege, în contul creanŃei, fructele şi/sau produsele bunului afectat garanŃiei, fiind, în acest caz, obligatorie stipularea condiŃiilor şi a proporŃiei în care urmează a se reduce obligaŃia garantată; *contractul de garanŃie reală poate să prevadă garantarea efectuării de plăŃi în avans. Avans înseamnă acordarea unor sume, credite sau alte valori, care include şi obligaŃia debitorului de a plăti dobânzi, costurile ocazionate de obŃinerea creditului, precum şi alte taxe plătibile de către debitor în legătură cu avansul sau cu executarea silită a garanŃiei reale cu care s-a garantat avansul. Avans viitor înseamnă o plată care decurge sau nu dintr-o obligaŃie şi include avansurile şi cheltuielile rezonabile ocazionate de acestea, precum şi cheltuielile făcute pentru protecŃia, întreŃinerea, păstrarea sau repararea bunului afectat garanŃiei; * Contractul de garanŃie reală este titlu executoriu.

In afara drepturilor şi obligaŃiilor stabilite prin contractul de garanŃie, posesorul bunului afectat garanŃiei are următoarele obligaŃii:

a) de a întreŃine bunul afectat garanŃiei şi de a-1 folosi ca un bun proprietar;

b) de a Ńine, dacă este cazul, o evidenŃă contabilă clară a bunului afectat garanŃiei şi, după caz, a produselor acestuia, în conformitate cu legislaŃia în vigoare (conform art. 42)

Conform art 21 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, „pe durata contractului de garanŃie debi-torul poate administra sau dispune în orice mod de bunul afectat garanŃiei şi de produsele acestuia, inclusiv prin închiriere, constituirea altei garanŃii sau vânzare. Bunul afectat garanŃiei poate fi pus sub sechestru în favoarea unui creditor, în temeiul procedurii de executare judecătorească.

71

Actele de dispoziŃie asupra bunului afectat garanŃiei sunt valabile

chiar dacă cel care a dobândit bunul are cunoştinŃă de prevederea contractuală din contractul de garanŃie care interzice transferul sau care declară transferul ca fiind echivalent cu neîndeplinirea obligaŃiei."

Executarea garanŃiilor reale27

în cazul neîndeplinirii obligaŃiei garantate, creditorul va putea să aleagă între a iniŃia procedura de executare prevăzută de Codul de procedură civilă sau a executa garanŃia reală potrivit prevederilor prezentului capitol (art 62). Dacă nu se prevede altfel, dispoziŃiile legale prezentate se aplică numai garanŃiilor reale asupra bunurilor cu care se garantează îndeplinirea unei obligaŃii care cade sub incidenŃa prezentului titlu. ObligaŃia trebuie să fie certă şi exigibilă.

_____________________________ 27 A se vedea Anexa Glosar de termeni pentru GaranŃia reală asupra fondului

de comerŃ în temeiul Legii nr. 99 din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice - Titlul VI - Regimul juridic al garanŃiilor reale mobiliare - Executarea garanŃiilor reale, p 9-17.

72

CAPITOLUL III

SUBIECTELE RAPORTURILOR DE AFACERI 1

SecŃiunea I. Aspecte introductive In sensul reglementărilor Codului comercial, subiectele raporturilor

comerciale (de afaceri) pot fi comercianŃii şi necomercianŃii, Reglementarea Codului comercial se aplică oricărei persoane care

săvârşeşte anumite fapte de comerŃ obiective, prevăzute de art. 3 C. Corn., indiferent dacă persoana care le săvârşeşte are sau nu calitatea de comerciant.

Dacă săvârşirea faptelor de comerŃ are caracter profesional, persoana în cauză devine comerciant (art. 7 C. Com. - „Sunt comercianŃi aceia care fac fapte de comerŃ, având comerŃul ca o profesiune obişnuită, şi societăŃile comerciale", art. 8. C. Com. - „Statul, judeŃul şi comuna nu pot avea calitatea de comercianŃi.")

Dacă săvârşirea faptelor de comerŃ obiective de către o persoană are caracter accidental, raportul juridic care se naşte este supus reglementărilor comerciale, dar persoana care le-a săvârşit păstrează calitatea de necomerciant (art. 9 C.Com. - „Orice persoană care, într-un chip accidental, face o operaŃiune de comerŃ, nu poate fi considerată ca şi comerciant, ea este însă supusă legilor şi jurisdicŃiunii comerciale pentru toate contestaŃiunile ce se pot ridica din aceasta operaŃiune.")

Subiectele în relaŃiile de afaceri (comerciale) sunt participanŃii la raporturile de afaceri/comerciale, comercianŃi persoane fizice şi juridice, respectiv societăŃile comerciale şi grupurile de interes economic.

______________________________

1 A se vedea St. D. Cărpenaru, op. cit.. Cap. 3 ComercianŃii, p. 58- 83 şi Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, op. cit., Cap. 3 Subiectele dreptului comercial, p. 35- 61. Ion Turcu, Dreptul afacerilor, Editura FundaŃiei Chemarea, Iaşi, 1993, partea a Ii-a - Subiectele dreptului afacerilor, p. 50-72.

73

Principalelor categorii de comercianŃi, reglementate de Codul

Comercial, în art 7 - comercianŃi individuali - persoane fizice - şi comercianŃi colectivi - persoane juridice - li se adaugă şi alte categorii reglementate de alte acte normative:

1. regii autonome şi organizaŃii cooperatiste,2 2. grupurile de intere economic3 (GIE), 3. micii comercianŃi care sunt consideraŃi de către unii autori4 a fi o

categorie distinctă de comerciantul persoană fizică, invocând art. 34 din C. Com. care reglementează explicit faptul că prevederile Titlului IV - Despre registrele comercianŃilor nu se aplică micului trafic ambulant, cărăuşilor sau acelora al căror comerŃ nu iese din sfera unei profesiuni manuale.

SecŃiunea II. Sediul materiei:

1. CODUL COMERCIAL (10 mai 1887)5 2. CODUL CIVIL (pus în aplicare la 1 decembrie 1865) - conform

referirilor din Titlul I, art. 1 C. Com. („In comerŃ se aplică legea de faŃă. Unde ea nu dispune, se aplică Codul civil")

3. LEGI SPECIALE:

* Legea nr. 26/1990, privind registrul comerŃului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, M. Of. nr. 49 din 4 februarie 1998.

* Legea nr. 505/2003 privind aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr.26/1990 privind registrul comerŃului şi a OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităŃi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcŃionării comercianŃilor, M. Of. nr. 857 din 3 decembrie 2003.

______________________________ 2 Art. 1 alin (2), din Legea 26/1990 privind Registrul ComerŃului,

republicată: „în sensul prezentei legi, comercianŃii sunt persoanele fizice care exercită în mod obişnuit acte de comerŃ, societăŃile comerciale, regiile autonome şi organizaŃiile cooperatiste".

3 Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003- titlul V- Grupurile de interes economic, începând cu art. 118.

4 A se vedea St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, op. cit. p. 62. 5 Cu modificările din 1895. 1900, 1902, 1906, 1920, 1925, 1929, 1930,

1931, 1932, 1933, 1934, 1936, 1943, 1947, 1948, 1949, 1950, 1990, 1995. 74

* Legea nr.509/2002 privind agenŃii comerciali permanenŃi, M. Of.

nr. 581 din 6 august 2002. * Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unităŃilor economice de

stat ca regii autonome şi societăŃi comerciale, M. Of. nr. 98 din 8 august 1990, cu modificările şi completările ulterioare.

* Legea nr.359/2004 privind simplificarea formalităŃilor la înre-gistrarea în registrul comerŃului a persoanelor fizice, asociaŃiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcŃionării persoanelor juridice, M. Of. nr. 839 din 13 septembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

* Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaŃiilor familiale care desfăşoară activităŃi economice în mod independent M. Of. 76 din 29 iunie 2004.

* Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, M. Of. nr. 907 din 11 octombrie 2005.

* Legea nr.31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, M. Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004.

* Lege nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003.

SecŃiunea III. Categorii de comercianŃi:

Comerciantul persoană fizică poate fi persoana fizică autorizată, comerciantul agent permanent, asociaŃia.familială.

Nu sunt comercianŃi auxiliarii de comerŃ (prepusul, procuristul, vânzătorul, comis-voiajorul deoarece actele de comerŃ încheiate de aceştia nu sunt încheiate în nume propriu, ci în numele şi pe seama comerciantului la care sunt angajaŃi sau la care lucrează)

Comerciantul persoană juridic ă - societăŃile comerciale, - regiile autonome,

- organizaŃiile cooperatiste, - grupurile de interes economic.

Comerciantul persoană fizică Persoanele fizice care săvârşesc fapte de comerŃ au calitatea de

comerciant. Activitatea comerciantului persoană fizică este reglementată de Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaŃiilor familiale care desfăşoară activităŃi economice în mod independent astfel:

75

,Art. 1: Persoanele fizice, cetăŃeni români sau cetăŃeni străini, care

provin din statele membre ale Uniunii Europene şi din statele aparŃinând SpaŃiului Economic European, pot desfăşura activităŃi economice pe teritoriul României, în mod independent, sau pot constitui asociaŃii familiale în condiŃiile prevăzute de prezenta lege.

Persoanele fizice şi asociaŃiile familiale pot fi autorizate să desfăşoare activităŃi economice în toate domeniile, meseriile şi ocupaŃiile, cu excepŃia celor reglementate prin legi speciale."

AsociaŃia familială este o formă asociativă lipsită de personalitate juridică care se poate înfiinŃa la iniŃiativa unei persoane fizice şi se constituie din membrii de familie ai acesteia, în temeiul aceluiaşi act normativ. Sunt consideraŃi membrii unei familii, în sensul prezentei legi, soŃul, soŃia şi copiii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani, la data autorizării asociaŃiei familiale, precum şi rudele acestora până la gradul al patrulea inclusiv.

Pentru a desfăşura o activitate economică în mod independent, persoana fizică şi asociaŃia familială trebuie să deŃină autorizaŃie admi-nistrativă şi certificatul de înregistrare eliberate în condiŃiile Legii nr. 300/2004.

Comerciantul persoană juridic ă: Societatea comercială cuprinde societăŃile constituite conform

legii 31/1990 şi pe cele cu capital de stat înfiinŃate în baza legii 15/1990, fiind analizată detaliat într-un capitol distinct. Unele societăŃi comerciale cu capital de stat, care au ca obiect activităŃi de interes public naŃional, sunt denumite „companii naŃionale" sau „societăŃi naŃionale".6

Regia autonomă7 a luat fiinŃă prin reorganizarea unităŃilor economice de stat, în temeiul legii nr. 15/1990, în ramuri strategice ale economiei naŃionale şi desfăşoară o activitate comparabilă cu cea a societăŃilor comerciale, fiind persoane juridice care funcŃionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară.

_____________________________ 6 Conform art. 1 alin (4): „Regiile autonome care prestează servicii de

utilitate publică, precum şi regiile autonome din alte domenii de activitate care înregistrează pierderi, se includ cu prioritate în programele de reorganizare, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanŃe de urgenŃă".

7 A se vedea OUG nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome, cu modificările şi completările ulterioare

76

OrganizaŃiile cooperatiste care desfăşoară activităŃi de producere

şi desfacere de mărfuri şi prestări de servicii. OrganizaŃiile cooperatiste au personalitate juridică şi îşi desfăşoară activitatea pe baza principiilor gestiunii economice.

LegislaŃie aferentă relevantă: - Decret - Lege nr. 66/1990 privind organizarea şi funcŃionarea

cooperaŃiei meşteşugăreşti, emis de Consiliul Frontului Salvării NaŃionale, M. Of. nr. 23 din 9 februarie 1990

- Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcŃionarea coope-raŃiei de consum şi a cooperaŃiei de credit, M. Of. nr. 252 din 18 octom-brie 1996

- Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcŃionarea cooperaŃiei, M. Of. nr. 172 din 28 februarie 2005

- OUG nr. 97/2000 privind organizaŃiile cooperatiste de credit, M. Of. nr. 330 din 14 iulie 2000

- Legea nr. 566/2004 Legea cooperaŃiei agricole, M. Of. nr. 1236 din 22 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare

Grupurile de interes economic (GEE)8: - reprezintă o formă asociativă al cărei scop este înlesnirea sau

dezvoltarea activităŃii economice a membrilor săi, precum şi îmbună-tăŃirea rezultatelor activităŃii respective.

- sunt analizate într-o secŃiune distinctă tocmai datorită caracterului de oarecare noutate, fiind reglementate de legislaŃia noastră atât în forma lor naŃională, cât şi în forma europeană (Grupurile de interes economic european - GIEE)

SecŃiunea IV. Dobândirea calităŃii de comerciant: SubsecŃiunea 1. Dobândirea calităŃii de comerciant de către

persoana fizică: § 1.1. Opinii doctrinare privind condiŃiile legale de dobândire a

calităŃii de comerciant În doctrină nu există o părere unitară cu privire la condiŃiile cerute

pentru dobândirea calităŃii de comerciant de către persoana fizică: CondiŃii: - să săvârşească fapte de comerŃ (conform art. 7 C. Com);

_________________________ 8 A se vedea secŃiunea VIII.2. Constituirea grupurilor de interes

economic - caracteristici. 77

v^să săvârşească faptele de comerŃ ca o profesie obişnuită (conform

art. 7 C. Corn.), în mod repetat - caracterul continuu rezultă din prevederile art. 7 şi 9 C. Com.9 Această condiŃie incumbă exercitarea profesiei cu scopul de a obŃine câştig.10

^faptele de comerŃ să fie săvârşite în nume propriu - condiŃie adăugată de majoritatea autorilor doctrinari," necesară pentru a delimita comerciantul de auxiliarii folosiŃi în activitatea comercială şi de afaceri.(exemplu: prepusul este însărcinat cu comerŃul patronului său, fie în locul unde acesta îl exercită , fie în alt loc - art. 392 C. Com.; comisii pentru negoŃ sunt însărcinaŃi să vândă mărfuri în interiorul localului unde se exercită comerŃul - art. 404 C. Com.; comisii călători pentru negoŃ sunt reprezentanŃii însărcinaŃi cu exercitarea comerŃului în alte localităŃi -art. 402 C. Com.) In toate cazurile reprezentanŃii comercianŃilor săvârşesc fapte de comerŃ nu în nume propriu, ci în numele şi pe seama altuia, ei nu au calitatea de comerciant, care aparŃine acelora care i-a împuternicit.

§ 12. CondiŃii referitoare la persoană: * pentru protejarea persoanei interesate de realizarea faptelor de

comerŃ şi implicit de dobândirea calităŃii de comerciant: capacitatea juridică a persoanei respective.

* pentru protejarea intereselor generale, intereselor terŃilor căruia îi pot fi opozabile faptele de comerŃ ale persoanei în cauză: condiŃii care se referă la cauze de incapacitate sau incompatibilitatea comerciantului persoană fizică.

§ 13. CondiŃii referitoare Ia activitatea desfăşurată - îndepli-nirea faptelor/actelor de comerŃ cu titlu de profesie.

____________________________

9 A se vedea Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica,

op. cit.,p. 46. 10 ExcepŃii: Nu sunt comercianŃi următoarele persoane: - soŃia care vinde mărfuri în magazinul soŃului; - căpitanul de vas care îl reprezintă pe armator; - asociaŃii societăŃilor comerciale cu răspundere limitată, în comandită

simplă, în nume colectiv, deoarece comerciant este societatea; - acŃionarii societăŃilor pe acŃiuni, pentru că societăŃile sunt persoane

juridice şi deci subiecte de drept. 11 A se vedea St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 63, I. FinŃescu, op. cit.,

vol. I,p. 76-78.

78

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 300/2004

privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaŃiilor familiale care desfăşoară activităŃi economice în mod independent:

„Pot desfăşura activităŃi economice în mod independent sau în cadrul asociaŃiilor familiale persoanele fizice care îndeplinesc, în mod cumulativ, următoarele condiŃii:

a) au împlinit vârsta de 18 ani, în cazul persoanelor fizice ce soli-cită autorizarea pentru desfăşurarea de activităŃi economice în mod inde-pendent şi a persoanelor fizice care au iniŃiativa constituirii asociaŃiei fa-miliale, respectiv vârsta de 16 ani, în cazul membrilor asociaŃiei familiale;

b) starea sănătăŃii le permite desfăşurarea activităŃii pentru care se solicită autorizaŃia;

c) au calificarea - pregătire profesională sau, după caz, experienŃă profesională -, necesară pentru a desfăşura activitatea economică pentru care se solicită autorizaŃia;

d) nu au fost condamnate penal prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru săvârşirea de fapte sancŃionate de legile financiare, vamale şi cele care privesc disciplina fmanciar-fiscală de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;

e) îndeplinesc condiŃiile de funcŃionare prevăzute de legislaŃia specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecŃiei mediului, protecŃiei muncii şi apărării împotriva incendiilor şi cerinŃele regle mentărilor specifice protecŃiei consumatorului pentru activitatea desfă şurată, precum şi normele de calitate a produselor şi serviciilor puse pe piaŃă."

§ 1.4. Elemente de drept comparat: în dreptul italian şi german, calitatea de comerciant se dobândeşte

prin înscrierea în registrul comerŃului, iar dovada calităŃii poate fi făcută prin mijloacele legale de probă, inclusiv martori şi prezumŃii.

Delimitarea calităŃii de comerciant de alte profesiuni îndeplinite de persoanele fizice (meseriaşi, cei care exercită profesii liberale şi agricultorii):

a) meseriaşii - definiŃie: persoana care, pe baza cunoştinŃelor dobândite prin şcolarizare sau practică, execută anumite operaŃiuni de prelucrare, transformare a obiectelor muncii sau prestează anumite servicii.

79

Elementul caracteristic al meseriaşului îl reprezintă munca

personală, calificată asupra materiei sau în prestarea de servicii. Această activitate este civilă, supusă legii civile, ea funcŃionând pe bază de comenzi ale clienŃilor şi cu materialele acestora, neavând caracter comercial. Deci calitatea de comerciant este exclusă.

In practică mai există două situaŃii controversate în privinŃa calităŃii de comerciant a meseriaşului12:

1. situaŃia în care meseriaşul cumpără materiale şi execută anumite produse pe care le vinde clienŃilor,

2. meseriaşul nu lucrează singur, ci ajutat de alte persoane. Intr-o opinie meseriaşul nu devine comerciant, chiar dacă el

săvârşeşte operaŃiuni comerciale (cumpărarea de materiale pentru prelucrare, transformarea acestora în produse finite care apoi sunt vândute). Se consideră că aceste operaŃiuni sunt accesorii exerciŃiului meseriei {accesorium sequitur principale).

într-o altă opinie, cât timp meseriaşul se limitează la exerciŃiul meseriei, el nu are calitatea de comerciant. Dacă săvârşeşte acte de comerŃ în condiŃiile art. 7 din C. Com., meseriaşul dobândeşte calitatea de comerciant. Deci dacă acesta cumpără mărfuri în vederea prelucrării şi revânzării (art 3 pct. 1 C Com.) sau folosind forŃă de muncă străină, îşi organizează o întreprindere (art 3 pct. 9 C Com.).13

Aceste reglementări coroborate de cele din Legea 26/1990 privind registrul comerŃului şi Legea 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaŃiilor familiale care desfăşoară activităŃi economice în mod independent duc la următoarele concluzii în privinŃa meseriaşilor:

♦ Art 1 alin (2): „Persoanele fizice şi asociaŃiile familiale pot fi autorizate să desfăşoare activităŃi economice în toate domeniile, meseriile şi ocupaŃiile, cu excepŃia celor reglementate prin legi speciale."

____________________________ 12 A se vedea I. L Georgescu, Drept comercial român, Editura

„Socec", Bucureşti, 1946. voi. I, p. 432-441. 13 S-a decis că are calitatea de comerciant tâmplarul care cumpără material de

tâmplărie pentru a fi transformat în obiecte de lux (Cas. I dec. Nr. 2112/1924), ca şi fotograful care cumpără materiale pentru a produce şi a vinde fotografii (Cas. III, dec. 2556/1943), în Practica judiciară în materie comercială, voi I, p. 130. 80

♦ Art 4: Persoana fizică care desfăşoară activităŃi economice în

mod independent şi asociaŃia familială trebuie să deŃină autorizaŃia şi certificatul de înregistrare eliberate în condiŃiile legii 300/2004.

♦ Meseriaşii sunt supuşi obligaŃiei de înmatriculare în registrul comerŃului.

Cu toate acestea, simpla obligaŃie de înmatriculare nu atrage după sine automat calitatea de comerciant a meseriaşilor, deoarece această obligaŃie mai au şi alte categorii cum ar fi anumite persoane fizice şi juridice, de exemplu, pe lângă meseriaşi, grupurile de interes economic.

Singura distincŃie este conferită de îndeplinirea sau nu a condiŃiilor cerute pentru dobândirea calităŃii de comerciant prevăzute de art 7 C. Corn.

b) persoanele care exercită profesii liberale (medici, avocaŃi, notari publici, arhitecŃi etc.)

♦ în mod tradiŃional acestea nu au calitatea de comerciant, ♦ prin exercitarea profesiei nu urmăresc obŃinerea de profit percep

onorarii, ♦ o caracteristică a acestor profesii este ataşamentul faŃă de aceeaşi

persoană (pacientul faŃă de medic, justiŃiabilul faŃă de avocat, clientul faŃă de notar etc),

♦ chiar dacă dentistul cumpără şi foloseşte produse în exercitarea profesiei sale, nu devine comerciant, acestea fiind considerate acte accesorii,

c) agricultorii: conform art. 5 C. Corn., nu sunt considerate fapte de comerŃ vânzările produselor pe care producătorul, cultivatorul le are de pe pământul său sau de pe pământul cultivat de el. Vânzarea produselor agricole reprezintă un act juridic civil şi nu o faptă de comerŃ. în consecinŃă, agricultorii nu au calitatea de comerciant.

Dacă un agricultor săvârşeşte fapte de comerŃ în condiŃiile art 3 pct 1 şi 2 şi art 7 din C Com, el devine comerciant şi, în consecinŃă, este Ńinut de toate obligaŃiile profesionale şi legale ale comercianŃilor.

SubsecŃiunea 2. Dobândirea calităŃii de comerciant de către persoana juridică

§ 2.1. SocietăŃile comerciale: Legea nr. 31/1990, în art. 2 reglementează societăŃile comerciale

care se vor constitui în una dintre următoarele forme: a) societate în nume

81

colectiv; b) societate în comandită simplă; c) societate pe acŃiuni; d) societate în comandită pe acŃiuni şi e) societate cu răspundere limitată.

DispoziŃiile legale menŃionate se aplică şi societăŃilor comerciale (societăŃi pe acŃiuni şi societăŃi cu răspundere limitată), constituite prin reorganizarea întreprinderilor de stat, în temeiul Legii nr. 15/1990.

DistincŃia dintre persoana fizică şi persoana juridică din perspectiva dobândirii calităŃii de comerciant: persoana fizică are vocaŃia oricărei profesiuni (dobândire prin exercitarea comerŃului cu caracter profesional). Pentru dobândirea calităŃii de comerciant sunt necesare îndeplinirea condiŃiilor deja prezentate. Persoana juridică - societatea comercială se constituie cu scopul desfăşurării unei activităŃi comerciale, de afaceri, iar societatea este comercială numai dacă obiectul ei, prevăzut în obligatoriu, în actul constitutiv, constă în săvârşirea uneia sau mai multor fapte de comerŃ obiective (art 1 din Legea nr. 31/1990). De ajci derivă esenŃa dobândirii calităŃii de comerciant: constituirea în condiŃiile legale a unei societăŃi comerciale (dobândire „ab origine" 14, prin simpla ei constituire, independent de săvârşirea unei fapte de comerŃ).

§ 2.2. Regiile autonome: sunt înfiinŃate conform prevederilor Legii 15/1990 privind reorganizarea unităŃilor economice de stat ca regii autonome şi societăŃi comerciale şi nu au calitatea de comerciant, deoarece regiile autonome se organizează şi funcŃionează în ramurile strategice ale economiei naŃionale - industria de armament, energetică, exploatarea minelor şi a gazelor naturale, poştă şi transporturi feroviare -, precum şi unele domenii aparŃinând altor ramuri stabilite de guvern (art.2); şi trebuie să obŃină profit conform art 6 („Regia autonomă trebuie să acopere cu veniturile provenite din activitatea sa toate cheltuielile, inclusiv dobânzile, amortizarea investiŃiilor şi rambursarea creditelor şi să obŃină profit").

§ 23. OrganizaŃiile cooperatiste desfăşoară o activitate de produ-cere şi desfacere de mărfuri, de prestări de servicii, care are caracter comercial întrucât urmăreşte obŃinerea de profit. în consecinŃă, organizaŃiile cooperatiste au calitatea de comerciant, dobândită de la data înfiinŃării lor, calitate confirmată şi de art. 1 alin (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerŃului, republicată, care menŃionează şi organizaŃiile

________________________________ 14 St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 70.

82

cooperatiste în categoria comercianŃilor, care au obligaŃia de a se înmatricula în Registrul ComerŃului.

Sediul materiei: Legea nr.109/1996 privind organizarea şi funcŃionarea cooperaŃiei de consum şi a cooperaŃiei de credit, M. Of. 252 din 18 octombrie 1996, Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcŃio-narea cooperaŃiei M. Of. nr. 172 din 28 februarie 2005, OUG nr. 97 din 29 iunie 2000, privind organizaŃiile cooperatiste de credit, aprobată prin Legea nr. 200 din 16 aprilie 2002, pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaŃiile cooperatiste de credit, cu modificările şi completările ulterioare.

§ 2.4. Grupurile de interes economic: - se constituie prin contract, încheiat în formă autentică, numit act

constitutiv, - dobândesc personalitate juridică odată cu înmatricularea în

Registrul ComerŃului, - dobândesc şi calitatea de comerciant dacă obiectul de activitate

are caracter comercial. Sediul materiei: Lege nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru

asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003 - titlul V - Grupurile de interes economic, începând cu art. 118.

SecŃiunea V. Dovada calităŃii de comerciant:

SubsecŃiunea 1. Dovada calităŃii de comerciant a unei persoane fizice

- prin prezentarea de dovezi, mijloace de probă, din care să rezulte faptele de comerŃ cu caracter profesional săvârşite de respectiva persoană fizică,

- existenŃa autorizaŃiei administrative de exercitare a comerŃului, înmatricularea la Registrul ComerŃului, titulatura de comerciant folosită în anumite înscrisuri, dobândirea unui fond de comerŃ, plata impozitului pe profit, etc. constituie doar prezumŃii, care pot fi utilizate împreună cu alte mijloace de probă. Având în vedere că proba calităŃii de comerciant

83

este o chestiune de fapt, o hotărâre judecătorească prin care se constată această calitate are efect relativ, neputând fi invocată în alt litigiu.15

SubsecŃiunea 2. Dovada calităŃii de comerciant a unei persoane juridice

* dovada constituirii societăŃii comerciale - exemplu: copia certificată de pe înregistrarea în Registrul ComerŃului a societăŃilor comerciale (art. 4 din legea 26/1990 privind registrul comerŃului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare)

* în cazul regiei autonome şi organizaŃiei cooperatiste dovada constă tot în copia certificată de pe înregistrarea în Registrul ComerŃului.

SecŃiunea VI. Încetarea calităŃii de comerciant:

* ca şi în cazul dobândirii calităŃii de comerciant, încetarea acestei calităŃi se realizează tot în condiŃii prevăzute de lege, analizând distinct persoana fizică şi pentru persoana juridică.

SubsecŃiunea 1 încetarea calităŃii de comerciant pentru per-soana fizică presupune încetarea săvârşirii faptelor de comerŃ şi trebuie să fie efectivă (să rezulte intenŃia de a renunŃa la calitatea de comerciant) şi definitivă. Pierderea calităŃii de comerciant trebuie însoŃită de încetarea săvârşirii faptelor de comerŃ: exemplu: radierea înmatriculării din Registrul ComerŃului; retragerea autorizaŃiei administrative, urmată de încetarea efectuării unor fapte de comerŃ cu caracter profesional.

SubsecŃiunea 2. încetarea calităŃii de comerciant pentru pesoana juridic ă presupune încetarea existenŃei societăŃii comerciale, ca persoană juridică. Simpla încetare a activităŃii societăŃii comerciale nu duce la pierderea calităŃii de comerciant. încetarea existenŃei societăŃii comerciale se realizează prin dizolvare şi lichidare.

§ 2.1. încetarea calităŃii de comerciant prin dizolvare: Societatea se dizolvă16 prin: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii;

__________________________________ 15 A se vedea St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 73. 16 Conform art. 227 din Legea nr. 31/1990 privind societăŃile

comerciale, republicată, M. Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004

84

b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăŃii sau

realizarea acestuia; c) declararea nulităŃii societăŃii; d) hotărârea adunării generale; e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive

temeinice, precum neînŃelegerile grave dintre asociaŃi, care împiedică funcŃionarea societăŃii;

f) falimentul societăŃii; g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăŃii. Fiecare formă juridică a societăŃii comerciale se dizolvă în forme

specifice, reglementate în TITLUL VI „Dizolvarea, fuziunea şi divizarea societăŃilor comerciale, din Legea nr. 31 /1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare (art.227-237)".

Fuziunea şi divizarea societăŃilor - defini Ńii (art. 238) Fuziunea se face prin absorbirea unei societăŃi de către o altă

societate sau prin contopirea a două sau mai multe societăŃi pentru a alcătui o societate nouă.

Divizarea se face prin împărŃirea întregului patrimoniu al unei societăŃi care îşi încetează existenŃa între două sau mai multe societăŃi existente sau care iau astfel fiinŃă.

Fuziunea sau divizarea se hotărăşte de fiecare societate în parte, în condiŃiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societăŃii.

Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea, fără lichidare, a societăŃii care îşi încetează existenŃa şi transmiterea universală a patrimoniului său către societatea sau societăŃile beneficiare, în starea în care se găseşte la data fuziunii sau a divizării, în schimbul atribuirii de acŃiuni sau de părŃi sociale ale acestora către asociaŃii societăŃii care încetează şi, eventual, a unei sume în bani, care nu poate depăşi 10% din valoarea nominală a acŃiunilor sau a părŃilor sociale atribuite.

Structura şi conŃinutul proiectului de fuziune sau divizare a societăŃii comerciale (art. 241)

In baza hotărârii adunării generale a acŃionarilor a fiecăreia dintre societăŃile care participă la fuziune sau la divizare, administratorii acestora întocmesc un proiect de fuziune sau de divizare, care va cuprinde:

85

a) forma, denumirea şi sediul social al tuturor societăŃilor

participante la operaŃiune; b) fundamentarea şi condiŃiile fuziunii sau ale divizării; c) stabilirea şi evaluarea activului şi pasivului, care se transmit

societăŃilor beneficiare; d) modalităŃile de predare a acŃiunilor sau a părŃilor sociale şi data

de la care acestea dau dreptul la dividende; e) raportul de schimb al acŃiunilor sau al părŃilor sociale şi, dacă

este cazul, cuantumul sultei; nu vor putea fi schimbate pentru acŃiuni emise de societatea absorbantă acŃiunile societăŃii absorbite al căror titular este, direct sau prin persoane interpuse, societatea absorbantă ori însăşi societatea absorbită;

f) cuantumul primei de fuziune sau de divizare; g) drepturile care se acordă obligatarilor şi orice alte avantaje

speciale; h) data situaŃiei financiare de fuziune/divizare, care va fi aceeaşi

pentru toate societăŃile participante; i) orice alte date care prezintă interes pentru operaŃiune, în conformitate cu prevederile art. 249: Fuziunea sau divizarea are loc la următoarele date: a) în cazul constituirii uneia sau mai multor societăŃi noi, la data

înmatriculării în registrul comerŃului a noii societăŃi sau a ultimei dintre ele;

b) în celelalte cazuri, la data înscrierii în registrul comerŃului a menŃiunii privind majorarea capitalului social al societăŃii absorbante.

Formele fuziunii (art. 250)

- Fuziunea prin absorbŃie: societatea absorbantă dobândeşte drepturile şi este Ńinută de obligaŃiile societăŃii pe care o absoarbe.

- Fuziunea prin contopire: drepturile şi obligaŃiile societăŃilor care îşi încetează existenŃa trec asupra noii societăŃii astfel înfiinŃate.

§ 2.2. Încetarea calităŃii de comerciant prin lichidare: Lichidarea societăŃii comerciale se realizează conform regle-mentărilor Legii nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată, cu respectarea unor reguli prevăzute expres în art. 252: Pentru lichidarea şi

86

repartizarea patrimoniului social, chiar dacă în actul constitutiv se prevăd norme în acest scop, sunt obligatorii următoarele reguli:

a) până la preluarea funcŃiei de către lichidatori, administratorii continuă mandatul lor, cu excepŃia celor prevăzute la art. 23317;

b) actul de numire a lichidatorilor sau sentinŃa care îi Ńine locul şi orice act ulterior, care ar aduce schimbări în persoana acestora, trebuie depuse, prin grija lichidatorilor, la oficiul registrului comerŃului, pentru a fi înscrise de îndată şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Dizolvarea societăŃii înainte de expirarea termenului fixat pentru durata sa are efect faŃă de terŃi numai după trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Caracteristici, condiŃii şi obligaŃii ale lichidatorilor: - Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice. - Lichidatorii persoane fizice sau reprezentanŃii permanenŃi -

persoane fizice ale societăŃii lichidatoare - trebuie să fie lichidatori autorizaŃi, în condiŃiile legii.

- Lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi administratorii. - Lichidatorii sunt datori, îndată după preluarea funcŃiei, ca

împreună cu administratorii societăŃii: • să facă un inventar • să încheie un bilanŃ, care să constate situaŃia exactă a activului şi

pasivului societăŃii, • să semneze inventarul şi bilanŃul.

_________________________________ 17 ART. 233

(1) Dizolvarea societăŃii are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Dizolvarea are loc fără lichidare, în cazul fuziunii ori divizării totale a societăŃii sau în alte cazuri prevăzute de lege.

(2) Din momentul dizolvării, administratorii nu mai pot întreprinde noi operaŃiuni; în caz contrar, ei sunt personal şi solidar răspunzători pentru operaŃiunile pe care le-au întreprins.

(3) InterdicŃia prevăzută la alin. (2) se aplică din ziua expirării termenului fixat pentru durata societăŃii ori de la data la care dizolvarea a fost hotărâtă de adunarea generală sau declarată prin sentinŃă judecătorească.

(4) Societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaŃiunile lichidării până la terminarea acesteia.

87

- Lichidatorii sunt obligaŃi: • să primească şi să păstreze patrimoniul societăŃii, registrele ce li

s-au încredinŃat de administratori şi actele societăŃii; • să Ńină un registru cu toate operaŃiunile lichidării, in ordinea datei

lor. - Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul lor sub controlul cenzorilor. - În afară de puterile conferite de asociaŃi, cu aceeaşi majoritate

cerută pentru numirea lor, lichidatorii vor putea: a) să stea în judecată şi să fie acŃionaŃi în interesul lichidării; b) să execute şi să termine operaŃiunile de comerŃ referitoare la

lichidare; c) să vândă, prin licitaŃie publică, imobilele şi orice avere mobiliară

a societăŃii; vânzarea bunurilor nu se va putea face în bloc; d) să facă tranzacŃii; e) să lichideze şi să încaseze creanŃele societăŃii, chiar în caz de

faliment al debitorilor, dând chitanŃă; f) să contracteze obligaŃii cambiale, să facă împrumuturi

neipotecare şi să îndeplinească orice alte acte necesare. - Lichidatorii nu pot însă, în lipsă de dispoziŃii speciale în actul

constitutiv sau în actul lor de numire, să constituie ipoteci asupra bunurilor societăŃii, dacă nu vor fi autorizaŃi de instanŃă, cu avizul cenzorilor.

- Lichidatorii care întreprind noi operaŃiuni comerciale ce nu sunt necesare scopului lichidării sunt răspunzători personal şi solidar de executarea lor.

- Lichidatorii nu pot plăti asociaŃilor nicio sumă în contul părŃilor ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitării creditorilor societăŃii.

- împotriva deciziilor lichidatorilor creditorii societăŃii pot face opoziŃie în condiŃiile prevăzute expres de lege (art. 62).

- Lichidatorii care probează, prin prezentarea situaŃiei financiare anuale, că fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente să acopere pasivul exigibil trebuie să ceară sumele necesare asociaŃilor care răspund nelimitat sau celor care nu au efectuat integral vărsămintele, dacă aceştia sunt obligaŃi, potrivit formei societăŃii, să le procure sau, dacă sunt debitori faŃă de societate, pentru vărsămintele neefectuate, la care erau obligaŃi în calitate de asociat.

88

- Lichidatorii care au achitat datoriile societăŃii cu proprii lor bani

nu vor putea să exercite împotriva societăŃii dreptun mai mari decât acelea ce aparŃineau creditorilor plătiŃi.

Art.260 precizează limitele desfăşurării în timp a procedurii lichidării judiciare:

„Lichidarea societăŃii trebuie terminată în cel mult 3 ani de la data dizolvării. Pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani.

In termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor cere radierea societăŃii din registrul comerŃului, sub sancŃiunea unei amenzi judiciare de 2.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, care va fi aplicată de judecătorul delegat, în urma sesizării oricărei părŃi interesate, prin încheiere. încheierea judecătorului delegat este executorie şi supusă recursului.

Radierea se poate face şi din oficiu. Lichidarea nu liberează pe asociaŃi şi nu împiedică deschiderea

procedurii de faliment a societăŃii."

SecŃiunea VII. Rolul Camerelor de ComerŃ şi Industrie în desfăşurarea activităŃii comerciale şi de afaceri

SubsecŃiunea 1. Sediul materiei: DL 139/1990 privind Camerele de ComerŃ şi Industrie din România, M. Of. nr. 65 din 12 mai 199018.

* sunt organizate la nivel teritorial şi naŃional, create cu scopu! promovării intereselor membrilor săi, de a sprijini interesele membrilor pentru dezvoltarea afacerilor, a comerŃului şi a industriei corespunzător cerinŃelor economiei de piaŃă.

* art. 1 şi 2 al DL 139/1990: „ComercianŃii, persoane juridice şi persoane fizice, pot constitui, în reşedinŃele de judeŃ şi în municipiul Bucureşti, camere de comerŃ şi industrie teritoriale, organizaŃii autonome, destinate promovării intereselor membrilor lor pentru dezvoltarea comerŃului şi industriei, corespunzător cerinŃelor economiei de piaŃă. (...)

_______________________________ 18 Conform HG nr. 709/2005 privind recunoaşterea înfiinŃării Camerei de

ComerŃ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, M. Of. nr. 634 din 19 iulie 2005, se recunoaşte înfiinŃarea, din 15 aprilie 2005, a Camerei de ComerŃ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, în baza Hotărârii Adunării generale a comercianŃilor din municipiul Bucureşti.

89

Camerele de comerŃ şi industrie teritoriale se înfiinŃează din

iniŃiativa comercianŃilor şi dobândesc personalitate juridică pe data recunoaşterii înfiinŃării de către guvern."

Camerele de comerŃ şi industrie teritoriale desfăşoară, în principal, următoarele activităŃi (art. 5):

a) sprijină dezvoltarea activităŃilor comerciale şi industriale ale membrilor lor şi colaborează cu reprezentanŃele din România ale camerelor de comerŃ străine;

b) Ńin registrul de comerŃ şi asigură evidenŃa firmelor comerciale din unitatea administrativ-teritorială respectivă;

c) desfăşoară activităŃi de informare şi documentare comercială; d) eliberează certificate de origine a mărfurilor; e) Ńin evidenŃa mărcilor de fabrică, de comerŃ şi de servicii, legal

înregistrate, a denumirilor de origine, indicaŃiilor de provenienŃă şi sem-nelor comerciale, precum şi a altor semne distinctive folosite de membrii lor;

f) colaborează cu Comisia NaŃională de Statistică la elaborarea rapoartelor şi publicaŃiilor privind evoluŃia comerŃului şi industriei şi pentru problemele care constituie sfera lor de activitate;

g) sprijină realizarea proiectelor de dezvoltare a comerŃului şi industriei, inclusiv a celor bazate pe libera iniŃiativă;

h) sprijină activitatea de specializare profesională a membrilor; i) certifică existenŃa şi obiectul de activitate a comercianŃilor

români, precum şi semnăturile persoanelor care îi angajează în mod valabil;

j) organizează, la cerere, arbitrajul ad-hoc. Totodată, în condiŃiile prevăzute în statut, camerele de comerŃ şi

industrie teritoriale pot: a) să iniŃieze şi să participe la înfiinŃarea de societăŃi având ca scop

prestarea de servicii în interesul membrilor lor; b) să organizeze şi să administreze târguri, precum şi expoziŃii

specializate, şi să efectueze activităŃi de reclamă comercială; c) să publice un buletin oficial al camerei şi să editeze publicaŃii de

informare şi reclamă comercială.

90

SubsecŃiunea 2. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri

în perioada 2005-2008 - propuneri ale Camerei de ComerŃ şi Industrie a României19

SusŃinerea întreprinzătorilor privaŃi şi stimularea liberei iniŃiative prin:

- consolidarea proprietăŃii private - dezvoltarea clasei de mijloc - înlăturarea obstacolelor administrative din calea iniŃiativei private - consolidarea economiei de piaŃă funcŃionale

§ 2.1. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propu-neri referitoare la politica fiscală

Structurarea politicii fiscale, coloană vertebrală a sistemului de politici economice prin:

- relaxarea fiscală • simplificarea sistemului de impozitare, întărirea disciplinei fiscale

şi includerea în sistem a parafiscalităŃii şi a altor taxe care vizează agentul economic

• reducerea economiei subterane prin: *) micşorarea intensităŃii fiscalităŃii *) înlăturarea practicilor de scutire şi reeşalonare a datoriilor • lărgirea bazei de impozitare prin stimularea iniŃiativei particulare

§ 22. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propu-neri referitoare la dezvoltarea pieŃelor financiare

- Creşterea pachetelor de servicii oferite de sistemul financiar bancar, încurajarea accesului la credite, prin:

• reducerea costurilor legate de creditare • debirocratizarea sistemului de accesare a creditelor • simplificarea mecanismelor de garantare a creditelor • reducerea costului capitalului pentru MM-uri § 23. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propu-

neri referitoare la combaterea corupŃiei - Accesul transparent la resurse şi utilităŃi pentru operatorul economic - Liberul acces la informaŃiile publice, cu recunoaşterea valorii

adăugate prin serviciile de prelucrare a acestora

__________________________________ 19 DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri în perioada 2005-2008, site

Camera de ComerŃ şi Industrie a României.

91

- Respectarea Acquis Communautaire privind politica concurenŃei

şi subvenŃiile -TransparenŃă şi reguli unanim recunoscute privind sistemul de

licitaŃii şi achiziŃii publice -Dezvoltarea pieŃelor financiare şi de capital în contextul

dezvoltării burselor de mărfuri şi valori -Eliminarea procedurilor preferenŃiale prin promovarea

principiilor care combat poziŃiile de monopol public şi/sau privat • reglementări aplicabile „erga omnes" • egalitatea de şanse • concurenŃă loială • liberul acces la utilităŃile publice (renunŃarea la poziŃiile domi-

nante) • clarificarea sistemului de subvenŃii şi ajutoare de stat

§ 2.4. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la eliminarea barierelor administrative în dezvoltarea afa-cerilor

- Simplificarea la maximum a formalităŃilor prin: • intrarea pe piaŃă a firmelor prin: -reintegrarea Registrului ComerŃului în Sistemul NaŃional al

Camerelor de ComerŃ -responsabilizarea operatorului economic prin extinderea

sistemului DeclaraŃiei pe propria răspundere • funcŃionarea societăŃilor comerciale, cu simplificarea/ standar

dizarea sistemului administrativ de avize, autorizări şi aprobări, prin: -instituirea unor structuri de monitorizare activă, pe baza parte-

neriatului public-privat • ieşirea de pe piaŃă a firmelor prin: -simplificarea procedurilor administrative şi a formalităŃilor de

încetare a activităŃii societăŃii -operaŃionalizarea structurilor instituŃionale şi aplicarea fermă a

legii falimentului

§ 2.5. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propu-neri referitoare la consolidarea mediului de afaceri

- Stimularea iniŃiativei private şi a investiŃiilor prin: • transparenŃa politicilor economice, monetare şi de stimulare a

exportului • privatizarea utilităŃilor publice

92

- Stabilitate instituŃională şi de reglementare în structurarea pieŃelor

specifice economiei de piaŃă (piaŃa muncii; piaŃa de capital; piaŃa produselor agricole; piaŃa financiar-bancară etc.)

• sistemul cameral interfaŃă pentru comunicare rapidă şi integrată a posibilităŃilor de finanŃare şi realizare de proiecte, prin programe care privesc mediul de afaceri

• colaborare interinstituŃională cu factorii interni şi externi pentru structurarea mediului de afaceri, în favoarea economiei de piaŃă funcŃionale (guvernanta corporativă; politicile de lobby şi advocacy; parteneriatul public-privat).

§ 2.6. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propu-neri referitoare la politica de concurenŃă

- Sprijinirea activităŃilor Consiliului ConcurenŃei, în mediul de afaceri prin:

• promovarea reglementărilor antitrust şi combaterea poziŃiilor de monopol

• detalierea ajutorului de stat şi a altor intervenŃii publice care deformează libera concurenŃă

• cunoaşterea şi aplicarea prevederilor Acquis Communautaire în domeniu

§ 2.7. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propu-neri referitoare la politica în domeniul IMM-urilor şi cooperaŃiei

-PerfecŃionarea cadrului instituŃional, legislativ şi financiar favorabil iniŃiativei private şi IMM prin:

• reducerea costurilor creditelor pentru IMM • sprijinirea EMM în atragerea şi folosirea fondurilor comunitare • modificarea atitudinii faŃă de investitori şi contribuabili prin: - simplificarea procedurilor - reducerea poverii sistemului de control - servicii publice orientate către client prin pârghii comerciale

uzuale - stimulente pentru IMM-uri generatoare de servicii şi subcon-

tractori pentru marile întreprinderi - ReŃele de servicii şi structuri profesionalizate pentru adminis-

trarea transparentă a utilizării fondurilor comunitare destinate IMM şi cooperaŃiei, prin:

93

• dezvoltarea reŃelei de Centre judeŃene de consultanŃă şi informare

pentru IMM-uri • crearea de Centre de promovare a produselor şi serviciilor

industriale, la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare economică, în colaborare cu Ministerul Economiei şi ComerŃului.

§ 2.8. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propu-neri referitoare la piaŃa muncii

- Asigurarea libertăŃii contractuale în domeniul relaŃiilor de muncă prin:

• amendarea codului muncii, în baza propunerilor avansate de către comunitatea de afaceri (ADER, Consiliul Investitorilor Străini etc.)

• încurajarea liberei circulaŃii a forŃei de muncă în interiorul şi exteriorul Ńării

• limitarea exceselor birocratice în sistemul de aprobare şi impozitare a forŃei de muncă

• accelerarea implementării Acquis Communautaire în domeniul calificării şi recunoaşterea diplomelor profesionale

§ 2.9. DirecŃii de perfecŃionare a mediului de afaceri şi propu-neri referitoare la fundamentarea deciziilor guvernamentale pentru îmbunătăŃirea reglementărilor în domeniul mediului de afaceri

-Promovarea parteneriatului activ, interinstituŃionale pentru fundamentarea, elaborarea şi aplicarea reglementărilor în domeniu

-Diseminarea în teritoriu a mecanismelor şi instrumentelor de măsurare a gradului de satisfacŃie al comunităŃii de afaceri, cu privire la eficienŃa deciziilor guvernamentale cu impact asupra mediului de afaceri

SubsecŃiunea 3. Oportunit ăŃi şi provocări pentru comerŃul şi dezvoltarea firmelor în Europa extinsă20

• Care vor fi cele mai importante 3 efecte ale lărgirii UE, asupra Guvernelor naŃionale?

1. Continuarea şi consolidarea reformei administraŃiei publice (centrale şi locale) prin strategii specifice şi coerente; instituŃii de implementare corespunzătoare la nivelul macro-regiunilor de dezvoltare

_____________________________ 20 Opinii exprimate la Forumul Executiv, organizat de Comisia

Economică ONU pentru Europa, cu tema: „CompetiŃia într-o Europă în schimbare" - Geneva, 11-12 mai 2004 - Forum Executiv UNECE, 11-12 mai 2004, Geneva

94

economică; personal calificat în administraŃie, la standarde UE şi infrastructuri adecvate (Compatibilizarea structurilor instituŃionale pentru dezvoltarea locală)

2. Diminuarea semnificativă a rolului statului în economie, ca efect al privatizării şi restructurării economice (în special în industrie şi utilităŃi publice), concomitent cu aplicarea unor politici coordonate cu UE -Dezvoltarea regională

3. Reducerea cheltuielilor bugetare şi a creditului guvernamental -restructurarea resurselor financiare.

§ 3.1. Care vor fi cele mai importante 3 efecte ale lărgirii UE, asupra comunităŃii de afaceri?

1. Consolidarea comunităŃii de afaceri, bine structurate şi reprezentative, pe domenii specifice, în funcŃie de interesele economice -profesionalizarea grupurilor de interese economice şi internaŃionalizarea afacerilor.

2. Introducerea Guvernantei Corporative în organizarea întreprin-derilor, a relaŃiilor contractuale şi de proprietate - ProtecŃia drepturilor acŃionarilor şi implementarea principiilor OECD.

3. Creşterea rolului activ şi al participării comunităŃii de afaceri la procesul decizional şi de elaborare a politicilor economice

§ 3.2. Care ar trebui să fie cele mai importante 3 domenii de acŃiune pentru Guvernele naŃionale, pentru îmbunătăŃirea capacităŃii comunităŃii de afaceri de a participa la comerŃul regional şi internaŃional?

1. întărirea rolului Parteneriatului Public-Privat şi perfecŃionarea mecanismelor instituŃional izate pentru dialogul economico-social.

2. Armonizarea legislaŃiei şi a politicii comerciale ca interfaŃă între economia reală şi piaŃă

3. Asigurarea securizării frontierelor şi a unui sistem clar şi transparent de garantare a investiŃiilor şi a schimburilor comerciale externe

4. Alinierea politicilor şi a structurilor vamale cu regulile şi uzanŃele UE

§ 3.3. Care consideraŃi că sunt cele mai importante 2 obstacole în derularea procesului de aliniere la „acquis communautaire"?

1. Reforma lentă a sistemului judiciar specializat pentru dreptul comercial - înfiinŃarea „tribunalelor comerciale" şi pregătirea de magistraŃi cu specializare în dreptul comercial şi de creanŃă.

95

2. Derularea înceată a negocierilor de aderare pentru capitole

importante şi complexe cum sunt: agricultura: mediul şi concurenŃa.

SecŃiunea VIII. Grupuri de interes economic

SubsecŃiunea 1. NoŃiune, sediul materiei

* Grupurile de interes economic (GIE) - noŃiune: - creaŃie a dreptului francez, apărute din nevoia de a face faŃă

concurenŃei internaŃionale21 - se constituie prin contract, încheiat în formă autentică, numit act

constitutiv, - dobândesc personalitate juridică odată cu înmatricularea în

Registrul ComerŃului, - dobândesc şi calitatea de comerciant dacă obiectul de activitate

are caracter comercial. * Sediul materiei în dreptul intern: Lege nr. 161/2003 privind

unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003 - titlul V - Grupurile de interes economic, începând cu art. 118.

* Sediul materiei în dreptul francez: OrdonanŃa 67-821/23 septembrie 1967, completată prin Decretul din 2 februarie 1968 privind măsurile de publicitate.

* DefiniŃie: „Grupul de interes economic - G.I.E. reprezintă o asociere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituită pe o perioadă determinată, în scopul înlesnirii sau dezvoltării activităŃii economice a membrilor săi, precum şi al îmbunătăŃirii rezultatelor activităŃii respective.

SubsecŃiunea 2. Constituirea grupurilor de interes economic

Caracteristici: * Grupul de interes economic este persoană juridică cu scop

patrimonial, care poate avea calitatea de comerciant sau necomerciant. * Numărul membrilor unui grup de interes economic nu poate fi

mai mare de 20. * Grupul nu poate avea drept scop obŃinerea de profituri pentru sine.

______________________________ 21 A se vedea St. D. Cărpenaru, op. cit., capitolul V Grupurile de

interes economic, p. 359-366.

96

* Activitatea grupului trebuie să se raporteze la activitatea economică a

membrilor săi şi să aibă doar un caracter accesoriu ŃaŃă de aceasta. * Grupul de interes economic se poate constitui cu sau fără capital. * Grupul de interes economic dobândeşte personalitate juridică de

la data înmatriculării sale în registrul comerŃului. * înmatricularea se efectuează în termen de 24 de ore de la data

pronunŃării încheierii judecătorului-delegat prin care se autorizează înmatricularea grupului.

* înmatricularea nu prezumă calitatea de comerciant a grupului. * Grupul de interes economic având calitatea de comerciant poate

îndeplini, în nume propriu, cu titlu principal şi într-o manieră obişnuită, toate faptele de comerŃ necesare realizării scopului său.

* în termen de 15 zile de la data autentificării actului constitutiv, fondatorii sau administratorii grupului ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea grupului în registrul comerŃului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul grupul.

* Dreptul de a reprezenta grupul aparŃine fiecărui administrator, în afară de cazul în care există stipulaŃie contrară în actul constitutiv.

* In cursul existenŃei sale, grupul de interes economic poate accepta membri noi, cu votul unanim al membrilor săi.

* Orice membru al grupului se poate retrage în condiŃiile prevăzute de actul constitutiv, cu condiŃia îndeplinirii prealabile a obligaŃiilor sale specifice de membru.

* Notarul public va refuza autentificarea actului constitutiv, dacă din documentaŃia prezentată nu rezultă că sunt îndeplinite condiŃiile legale.

* Grupului de interes economic îi sunt aplicabile, în mod corespunzător, prevederile Legii contabilităŃii nr. 82/1991, republicată.

Sediul grupului de interes economic trebuie stabilit: a) fie la locul în care se află administraŃia centrală a grupului; b) fie la locul în care se află administraŃia centrală a unuia dintre

membrii grupului sau, în cazul unei persoane fizice, activitatea principală a acesteia, dacă grupul exercită o activitate în locul menŃionat.

� La sediul indicat de grup vor putea funcŃiona mai multe persoane juridice, dacă cel puŃin o persoană este, în condiŃiile legii, asociat sau membru în fiecare dintre aceste persoane juridice.

97

Efectele încălcării cerin Ńelor legale de constituire a grupului de

interes economic: � Judecătorul-delegat, din oficiu sau la cererea oricărui membru

ori a altor persoane interesate respinge, prin încheiere, motivat, cererea de înmatriculare, în afară de cazul în care membrii sau reprezentanŃii grupului înlătură asemenea neregularităŃi, când:

• actul constitutiv nu cuprinde menŃiunile prevăzute de lege • actul cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziŃie imperativă

a legii • când nu s-a îndeplinit o cerinŃă legală pentru constituirea

grupului, � Judecătorul-delegat va lua act în încheiere de regularizările

efectuate. � În cazul în care fondatorii sau reprezentanŃii grupului nu au cerut

înmatricularea sa în termen legal, oricare membru poate cere oficiului registrului comerŃului efectuarea înmatriculării, după ce, prin notificare sau scrisoare recomandată, i-a pus în întârziere, iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire.

� În cazul unor neregularităŃi constatate după înmatriculare, grupul este obligat să ia măsuri pentru înlăturarea lor, în cel mult 8 zile de la data constatării acelor neregularităŃi.

� Dacă grupul nu se conformează, orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele societăŃii, sub sancŃiunea plăŃii de daune cominatorii, să le regularizeze.

� Dreptul la acŃiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de 6 luni de la data înmatriculării grupului.

Nulitatea unui grup de interes economic înmatriculat în registrul comerŃului poate fi declarată de tribunal conform art. 142. numai atunci când:

a) lipseşte actul constitutiv sau când acesta nu a fost încheiat în formă autentică;

b) toŃi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii grupului;

c) obiectul de activitate al grupului este ilicit sau contrar ordinii publice;

98

d) lipseşte încheierea judecătorului-delegat de înmatriculare a

grupului; e) lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a

grupului, în cazurile în care această autorizare este prevăzută în legile speciale pentru desfăşurarea anumitor activităŃi, precum cea bancară sau de asigurări;

f) actul constitutiv nu prevede denumirea, sediul şi obiectul de activitate al grupului.

� Nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată în cererea de anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal, cu excepŃia situaŃiei în care nulitatea este cauzată de caracterul ilicit sau contrar ordinii publice al obiectului grupului.

Procedura de declarare a nulităŃii grupului de interes economic (art 144-146)

� Tribunalul sesizat cu o cerere de nulitate, poate stabili, chiar din oficiu, un termen pentru acoperirea nulităŃii.

� In cazul în care, pentru acoperirea nulităŃii, este necesară convocarea membrilor grupului sau comunicarea către aceştia a textului proiectului de hotărâre împreună cu documentaŃia aferentă, tribunalul va acorda, prin încheiere, termenul necesar pentru ca membrii să adopte hotărârea.

� Pe data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulităŃii a devenit irevocabilă, grupul încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare. DispoziŃiile legale privind lichidarea grupurilor ca urmare a dizolvării se aplică în mod corespunzător.

� Prin hotărârea judecătorească de declarare a nulităŃii se vor numi şi lichidatorii grupului.

� Tribunalul va comunica dispozitivul acestei hotărâri oficiului registrului comerŃului, care, după menŃionare, îl va trimite Monitorului Oficial al României spre publicare.

� Declararea nulităŃii grupului nu aduce atingere actelor încheiate în numele său.

� Nici grupul şi nici membrii săi nu pot opune terŃilor de bună-credinŃă nulitatea grupului.

99

SubsecŃiunea 3. FuncŃionarea grupurilor de interes economic

FuncŃionarea grupurilor de interes economic este reglementată de art.148-173 astfel:

§ 3.1. Drepturi şi obligaŃii administratori:

* Administratorii care au dreptul de a reprezenta grupul nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres.

* în cazul încălcării prevederilor legale, grupul poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din operaŃiune.

* Administratorul care fără drept îşi substituie altă persoană răspunde sobdar cu aceasta pentru eventualele pagube produse grupului.

* Administratorii pot face toate operaŃiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al grupului, în afară de restricŃiile arătate în actul constitutiv.

* Ei sunt obligaŃi să ia parte la toate adunările grupului, la consiliile administratorilor şi la organele de conducere similare acestora.

* O persoană juridică poate fi numită sau aleasă administrator al unui grup de interes economic.

* Drepturile şi obligaŃiile părŃilor se stabilesc printr-un contract de administrare. în contract se va stipula, printre altele, că persoana juridică este obligată să îşi desemneze unul sau mai mulŃi reprezentanŃi permanenŃi, persoane fizice. Reprezentantul este supus aceloraşi condiŃii şi obligaŃii şi are aceeaşi responsabilitate civilă şi penală ca şi un administrator, persoană fizică, ce acŃionează în nume propriu, fără ca prin aceasta persoana juridică pe care o reprezintă să fie exonerată de răspundere sau să i se micşoreze răspunderea solidară. Când persoana juridică îşi revocă reprezentantul, ea are obligaŃia să numească în acelaşi timp un înlocuitor.

* Fiecare administrator va trebui să depună o garanŃie pentru administraŃia sa, prevăzută în actul constitutiv ori, în lipsa unei clauze în acesta, aprobată de adunarea generală. GaranŃia nu poate fi mai mică decât dublul remuneraŃiei lunare. GaranŃia se va depune înainte de preluarea funcŃiei de către administrator; ea poate fi depusă şi de un terŃ. Dacă garanŃia nu va fi depusă înainte de data preluării funcŃiei, administratorul este considerat demisionat. GaranŃia rămâne la dispoziŃia grupului şi nu va putea fi restituită administratorului decât după ce adunarea generală a aprobat situaŃia financiară a ultimului exerciŃiu 100

financiar în care administratorul a îndeplinit această funcŃie şi i-a dat descărcare.

* Semnăturile administratorilor vor fi depuse la oficiul registrului comerŃului, în condiŃiile prevăzute la art. 132 alin. (1), odată cu prezentarea certificatului eliberat de persoanele care îndeplinesc atribuŃia de cenzor din care rezultă depunerea garanŃiei.

* ObligaŃiile şi răspunderea administratorilor sunt cele prevăzute expres în Legea 161/2003 şi de dispoziŃiile referitoare la mandat.

§ 3.2. Răspunderea administratorilor: * Administratorii sunt solidar răspunzători faŃă de societate pentru: a) existenŃa registrelor cerute de lege şi corecta lor Ńinere; b) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; c) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea şi actul constitutiv

le impun. AcŃiunea în răspundere împotriva administratorilor aparŃine şi

creditorilor grupului, însă aceştia o vor putea exercita numai atunci când. prin operaŃiunile efectuate pentru realizarea obiectului de activitate al grupului, nu sunt achitate la scadenŃă, în mod repetat, obligaŃiile grupului sau în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Adunarea generală a membrilor grupului de interes economic -atribu Ńii şi modul de adoptare a deciziilor:

� Adunarea generală a membrilor grupului poate adopta orice hotărâre, inclusiv dizolvarea anticipată sau prelungirea duratei grupului, în condiŃiile stipulate prin actul constitutiv.

� Actul constitutiv poate prevedea ca toate hotărârile sau o parte din acestea să fie adoptate în anumite condiŃii privind cvorumul şi majoritatea necesară. In lipsa unei asemenea stipulaŃii, hotărârile se adoptă cu votul unanim al membrilor.

� Prin actul constitutiv al grupului se poate stipula că aceste hotărâri sau unele dintre acestea pot fi luate prin consultarea în scris a membrilor; actul constitutiv va preciza în acest caz procedura de consultare şi adoptare a hotărârilor.

� Votul unanim al tuturor membrilor este obligatoriu pentru adoptarea hotărârilor privind:

101

a) modificarea obiectului grupului; b) modificarea numărului de voturi repartizat fiecărui membru; c) modificarea condiŃiilor prevăzute pentru adoptarea hotărârilor; d) prelungirea duratei grupului dincolo de perioada stabilită în actul

constitutiv; e) modificarea aportului membrilor la capitalul grupului; f) modificarea oricărei alte obligaŃii a membrilor, în cazul în care

prin actul constitutiv nu se prevede altfel; g) orice altă modificare a actului constitutiv, în cazul în care prin

actul constitutiv nu se prevede altfel. • Actul constitutiv poate stabili ca anumiŃi membri să dispună de

un număr de voturi diferit de al celorlalŃi, dar fărăjsa prin aceasta un membru să deŃină majoritatea voturilor. In lipsa unei asemenea stipulaŃii se consideră că fiecare membru dispune de câte un vot.

§ 33. SituaŃia financiară a grupurilor de interese economice: * Grupul nu poate avea drept scop obŃinerea de profituri pentru

sine. * Dacă din activitatea grupului rezultă profit potrivit situaŃiei

financiare anuale, acesta va fi distribuit în totalitate, în mod obligatoriu, între membrii grupului, cu titlu de dividende, în cotele prevăzute în actul constitutiv sau, în lipsa unei asemenea clauze, în părŃi egale.

* Din profitul grupului nu se vor putea aloca, sub nicio formă, sume de bani pentru constituirea de fonduri de rezervă.

* In cazul în care cheltuielile depăşesc veniturile grupului, diferenŃa va fi acoperită de membrii acestuia în cotele prevăzute în actul constitutiv sau, în lipsa unei asemenea clauze, în părŃi egale.

* Sumele distribuite membrilor din profitul grupului, potrivit alin. (2), constituie dividende, care sunt supuse impozitării, în condiŃiile legii.

* Dacă aportul la capitalul grupului aparŃine mai multor persoane, acestea sunt obligate solidar faŃă de grup şi trebuie să desemneze un re-prezentant comun pentru exercitarea drepturilor decurgând din acest aport.

* Membrii sunt obligaŃi nelimitat şi solidar pentru operaŃiunile îndeplinite în numele grupului de persoanele care îl reprezintă.

* Hotărârea judecătorească obŃinută împotriva grupului este opozabilă fiecărui membru.

102

* Pentru aprobarea situaŃiei financiare şi pentru deciziile referitoare

la răspunderea administratorilor este necesar votul majorităŃii membrilor. * SituaŃia financiară anuală a grupului de interes economic va fi

întocmită după normele prevăzute pentru societatea în nume colectiv. După aprobarea de către adunarea generală a membrilor, situaŃia finan-ciară va fi depusă de administratori, în termen de 15 zile, la administraŃia finanŃelor publice. Un exemplar al situaŃiei financiare anuale va fi depus la oficiul registrului comerŃului.

* Aprobarea situaŃiei financiare anuale de către adunarea generală nu împiedică exercitarea acŃiunii în răspundere împotriva admi-nistratorilor.

SubsecŃiunea 4. încetarea calităŃii de membru. Excluderea şi retragerea membrilor grupului de interes economic (art. 177 din legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei).

Calitatea de membru încetează, după caz, prin: a) excludere; b) retragere; c) cesiune a părŃilor de interes, în condiŃiile legii şi ale actului consti-

tutiv; d) deces, respectiv încetarea personalităŃii juridice, în condiŃiile legii. Poate fi exclus din grupul de interes economic: a) membrul care, pus în întârziere, nu efectuează aportul la care s-a

obligat; b) membrul în stare de faliment sau care a devenit legalmente

incapabil; c) membrul care se amestecă fără drept în administraŃie, contravine

dispoziŃiilor art. 16322 ori tulbură sau ameninŃă cu tulburarea gravă a funcŃionării grupului;

________________________________ 22 Art 163 din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei - „Membrul care, fără consimŃământul scris al celorlalŃi membri, întrebuinŃează capitalul, bunurile sau creditul grupului în folosul său ori în cel al unei alte persoane este obligat să restituie grupului beneficiile ce au rezultat şi să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate".

103

d) membrul administrator care comite fraudă în dauna grupului sau

se serveşte de semnătura grupului ori de capitalul acestuia în folosul său sau al altora;

e) membrul împotriva căruia există un titlu executoriu deŃinut de un terŃ care se opune la hotărârea de prelungire a duratei grupului, în condiŃiile prevăzute la art. 17523.

Membrul exclus rămâne obligat faŃă de terŃi pentru operaŃiunile făcute de grup până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere. Dreptul la acŃiune împotriva acestui membru se prescrie în termen de 5 ani, care curge de la data publicării menŃiunii, vizând excluderea acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Dacă, în momentul excluderii sunt operaŃiuni în curs de executare, membrul este obligat să suporte consecinŃele şi nu îşi va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea acelor operaŃiuni.

Orice membru ai grupului se poate retrage din grup: a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv; b) cu acordul tuturor celorlalŃi membri; c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se

realizează acordul unanim, membrul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai recursului, în

________________________________ 23 Art. 175 din legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei - „(1) Creditorii personali ai membrilor grupului pot face opoziŃie, în condiŃiile art. 62 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva hotărârii adunării membrilor de prelungire a duratei grupului peste termenul fixat iniŃial, dacă au drepturi stabilite printr-un titlu executoriu anterior hotărârii.

(2) Când opoziŃia a fost admisă, membrii trebuie să decidă, în termen de o lună de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, dacă înŃeleg să renunŃe la prelungire sau să excludă din grup. membrul debitor al oponentului.

(3) în acest din urmă caz drepturile cuvenite membrului debitor vor fi calculate pe baza ultimei situaŃii financiare aprobate.

(4) în caz de contestaŃie asupra valorii drepturilor membrului grupului supuse răscumpărării, aceasta urmează să fie determinată de către un expert desemnat de părŃi sau în lipsa acordului acestora, de către tribunal, prin încheiere irevocabilă.”

104

termen de 15 zile de la comunicare. In acest caz instanŃa judecătorească va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi cu privire la structura participării la capitalul grupului a celorlalŃi membri.

Drepturile membrului retras, cuvenite pentru părŃile sale de interes, se stabilesc prin acordul membrilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînŃelegere, de tribunal, prin încheiere irevocabilă. Aceste drepturi ale membrului retras nu vor putea fi stabilite în avans ca o sumă forfetară.

SubsecŃiunea 5. Dizolvarea, fuziunea şi lichidarea grupurilor de interes economic

* Dizolvarea, fuziunea şi divizarea grupului de interes economic, reglementată începând cu art. 184, Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a func-Ńiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei,

Dizolvarea: Grupul de interes economic se dizolvă prin: a) expirarea timpului stabilit pentru durata grupului; b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al grupului sau

realizarea acestuia; c) declararea nulităŃii grupului;

d) hotărârea adunării membrilor, adoptată cu votul unanim al acestora, cu excepŃia cazului în care actul constitutiv dispune altfel;

e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui membru, pentru motive temeinice, precum neînŃelegerile grave dintre membri, care împiedică funcŃionarea grupului, precum şi la cererea oricărei autorităŃi publice competente;

f) declararea falimentului grupului; g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al grupului. Grupul se dizolvă prin intrarea în faliment, incapacitatea, exclu-

derea, retragerea sau decesul, respectiv încetarea personalităŃii juridice, în condiŃiile legii, a unuia dintre membri, când, datorită acestor cauze, numărul membrilor s-a redus la unul singur. Se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii.

Dizolvarea grupului are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Dizolvarea are loc fără lichidare, în cazul fuziunii ori divizării totale a grupului sau în alte cazuri prevăzute de lege.

105

Din momentul dizolvării, administratorii nu mai pot întreprinde noi

operaŃiuni; în caz contrar, ei sunt personal şi solidar răspunzători pentru operaŃiunile pe care le-au întreprins (conform art. 184-190).

Fuziunea se face prin absorbirea unui grup de către un alt grup sau prin contopirea a două ori mai multe grupuri pentru a alcătui un grup nou (art 193-205).

Divizarea se face prin împărŃirea întregului patrimoniu al unui grup care îşi încetează existenŃa între două sau mai multe grupuri existente sau care iau astfel fiinŃă.

Grupul nu îşi încetează existenŃa în cazul în care o parte din patrimoniul său se desprinde şi se transmite către unul sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel fiinŃă.

Grupurile în lichidare pot fuziona sau se pot diviza numai dacă nu a început repartiŃia între membri a părŃilor ce li s-ar cuveni din lichidare.

Fuziunea sau divizarea se hotărăşte de fiecare grup, în condiŃiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al grupului.

Dacă prin fuziune sau divizare se înfiinŃează un nou grup, acesta se constituie în condiŃiile prevăzute de prezentul titlu.

Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea, fără lichidare, a grupului care îşi încetează existenŃa şi transmiterea universală sau cu titlu universal a patrimoniului său către grupul ori grupurile rezultate din fuziune/divizare, în starea în care se găseşte la data fuziunii sau a divizării, în schimbul atribuirii de părŃi de interes ale acestora către membrii grupului care încetează şi, eventual, a unei sume în bani care nu poate depăşi 10% din valoarea nominală a părŃilor de interes atribuite.

* Lichidarea grupului de interes economic. InsolvenŃa grupului de interes economic (art. 206-218)

Lichidatorii pot fi persoane fizice sau persoane juridice. Lichidatorii persoane fizice sau reprezentanŃii permanenŃi, persoane

fizice ale societăŃii lichidatoare trebuie să fie lichidatori autorizaŃi, în condiŃiile legii.

Lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi administratorii. Lichidatorii sunt datori, îndată după preluarea funcŃiei, ca împreună

cu administratorii grupului să facă un inventar şi să încheie o situaŃie financiară care să constate situaŃia exactă a activului şi pasivului grupului şi să le semneze.

106

Lichidatorii sunt obligaŃi să primească şi să păstreze patrimoniul

grupului, registrele ce li s-au încredinŃat de către administratori şi actele grupului. De asemenea, ei vor Ńine un registru cu toate operaŃiunile lichidării, în ordinea datei lor.

Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul lor sub controlul persoanelor care îndeplinesc atribuŃia de cenzor.

* Lichidarea grupului trebuie terminată în cel mult 3 ani de la data dizolvării. Pentru motive temeinice tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani.

* După terminarea lichidării grupului, lichidatorii trebuie să întocmească situaŃia financiară de lichidare şi să propună repartizarea activului între membri.

* Grupul de interes economic, aflat în stare de insolvenŃă, va fi supus procedurii reorganizării judiciare şi falimentului, în condiŃiile stabilite de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi falimentului, republicată, cu modificările ulterioare. Aceste reglementări se aplică indiferent de calitatea de comerciant sau necomerciant a grupului de interes economic.

Interdic Ńii privind grupurile de interes economic (art 219) � Vor putea fi acordate administratorilor remuneraŃii şi orice alte

sume sau avantaje numai în baza unei hotărâri a adunării generale. � Este interzisă creditarea de către grup a administratorilor

acestuia, prin intermediul unor operaŃiuni, precum: a) acordarea de împrumuturi administratorilor; b) acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau

ulterior încheierii de către grup cu aceştia de operaŃiuni de livrare de bunuri, prestări de servicii sau executare de lucrări;

c) garantarea, directă sau indirectă. în tot sau în parte, a oricăror împrumuturi acordate administratorilor, concomitentă sau ulterioară acordării împrumutului;

d) garantarea, directă sau indirectă, în tot sau în parte, a executării de către administratori a oricăror alte obligaŃii personale ale acestora faŃă de terŃe persoane;

e) dobândirea cu titlu oneros sau plata, în tot sau în parte, a unei creanŃe ce are drept obiect un împrumut acordat de o terŃă persoană administratorilor ori o altă prestaŃie personală a acestora.

107

� Prevederile privind interzicerea creditării de către grup a

administratorilor sunt aplicabile: • operaŃiunilor în care sunt interesaŃi soŃul, rudele sau afinii până la

gradul al patrulea, inclusiv ai administratorului; • dacă operaŃiunile privesc o societate civilă sau comercială la care

una dintre persoanele anterior menŃionate este administrator sau director ori deŃine, singură ori împreună cu una dintre persoanele sus-menŃionate, o cotă de cel puŃin 20% din valoarea capitalului social subscris.

ExcepŃii de la creditarea de către grup a administratorilor: � Prevederile privind interzicerea creditării de către grup a

administratorilor nu se aplică: a) în cazul operaŃiunilor a căror valoare exigibilă cumulată este

inferioară echivalentului în lei al sumei de 5.000 de euro; b) în cazul în care operaŃiunea este încheiată de grup în condiŃiile

exercitării curente a activităŃii sale, iar clauzele operaŃiunii nu sunt mai favorabile persoanelor menŃionate la alin. (2) şi (3) decât cele pe care, în mod obişnuit, grupul le practică faŃă de terŃe persoane.

SubsecŃiunea 6. Grupurile europene de interes economic -reglementate de Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003 - titlul V - Grupurile de interes economic, începând cu art. 232-237, cap. 2.

*Grupurile europene de interes economic - G.E.I.E., constituite cu respectarea prevederilor legale, sunt recunoscute şi pot funcŃiona, în condiŃiile legii, în România.

* Grupul european de interes economic este acea asociere dintre două sau mai multe persoane fizice ori juridice, constituită pentru o perioadă determinată sau nedeterminată, în scopul înlesnirii ori dezvol-tării activităŃii economice a membrilor săi, precum şi al îmbunătăŃirii rezultatelor activităŃii respective.

* Pot fi membrii unui grup european de interes economic doar: a) companii sau firme (în sensul art. 165 alin. 2) din versiunea

consolidată a Tratatului instituind Comunitatea Europeană, precum şi alte persoane juridice de drept public sau privat, care au fost înfiinŃate în

108

conformitate cu legislaŃia unui stat membru al Uniunii Europene şi care îşi au sediul social, precum şi centrul principal de conducere şi de ges-tiune a activităŃii statutare pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeană; dacă, conform legislaŃiei unui stat membru, o companie, firmă sau altă persoană juridică nu este obligată să aibă un sediu social, este suficient ca centrul principal de conducere şi de gestiune a activităŃii statutare a acestei companii, firme sau a altei persoane juridice să fie situat pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeană;

b) persoanele fizice care desfăşoară activităŃi industriale, comer-ciale, meşteşugăreşti sau agricole ori care furnizează servicii profesionale sau de altă natură pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeană.

* Grupurile europene de interes economic pot înfiinŃa în România filiale, precum şi sucursale, reprezentanŃe şi alte unităŃi fără personalitate juridică.

* înfiinŃarea de sucursale sau filiale în România va fi supusă tuturor dispoziŃiilor referitoare la înmatricularea, menŃionarea şi publicarea actelor şi faptelor cerute pentru grupurile de interes economic române.

* Grupurile europene de interes economic nu sunt supuse auto-rizării prevăzute de Decretul-lege nr. 122/1990 privind autorizarea şi funcŃionarea în România a reprezentanŃelor societăŃilor comerciale şi organizaŃiilor economice străine, cu modificările şi completările ulte-rioare.

* Vor fi supuse înregistrării şi menŃiunile referitoare la:

a) deschiderea unei proceduri judiciare sau extrajudiciare de insolvenŃă asupra grupului european de interes economic;

b) dizolvarea grupului european de interes economic, numele/de-numirea şi puterile lichidatorilor acestuia;

c) închiderea sucursalei/filialei. Toate aceste formalităŃi se vor face la oficiul registrului comerŃului

de la sediul sucursalei sau filialei. Dacă un grup european de interes economic înfiinŃează mai multe

sucursale în România, documentele de constituire şi alte acte ale aceluiaşi grup european, necesare pentru înmatricularea unei sucursale, se depun numai la una dintre sucursale.

Reprezentantul sau reprezentanŃii sucursalei unui grup european de interes economic răspund individual sau solidar, după caz, faŃă de grup sau faŃă de terŃi, pentru încălcarea dispoziŃiilor legale reglementând

109

grupurile de interes economic, pentru nerespectarea prevederilor actului constitutiv, fie pentru culpe în activitatea desfăşurată, care au produs prejudicii grupului.

In cazul în care mai mulŃi reprezentanŃi pot fi ŃinuŃi responsabili pentru aceleaşi fapte, tribunalul va stabili contribuŃia fiecăruia la repararea prejudiciului.

Veniturile anuale ale sucursalei unui grup european de interes economic se impozitează în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, M. Of. nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare.

SecŃiunea DC. JurisdicŃiile offshore - Paradisurile fiscale2*

ConsideraŃii introductive In sens strict, fiecare Ńară poate fi considerată paradis fiscal,

deoarece, într-o formă sau alta, companiilor sau persoanelor fizice li se oferă stimulente pentru a încuraja investiŃiile lor şi a le promova creşterea economică. Inclusiv Statele Unite ale Americii poate fi considerat paradis fiscal pentru persoanele care investesc în economia americană.

Pot apărea confuzii în utilizarea termenului, prin asocierea secretului operaŃiunilor financiar-bancare şi comerciale, desfăşurate pe teritoriului statului, care poate fi astfel asociat unui „paradis fiscal", deşi toate statele impun un anumit nivel de protecŃie pentru informaŃiile bancare şi comerciale.

Paradisul fiscal este un teritoriu cu o fiscalitate privilegiată. Corespunde cu sintagma engleză: „tax heaven", cu expresia germană „oasis fiscale". Intr-un raport OECD din 1987, referitor la fiscalitatea internaŃională, se preciza încă din partea introductivă: „că nu există criterii unice, clare şi obiective permanente pentru a identifica o Ńară ca fiind un paradis fiscal".

______________________________ 24 Conform Voicu Costică, Ungureanu Georgeta Ştefania, Voicu

Adriana Camelia, Investigarea criminalităŃii financiar-bancare, Editura Polipress, 2003, cap. 1, secŃiunea 2 Paradisurile fiscale, p. 5-18 şi Voicu Costică, Boroi Alexandru, Dreptul penal al afacerilor, ediŃia a IH-a. Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006, cap. JurisdicŃii offshore - paradisurile fiscale, p.175-186. A se vedea şi http://www.cosmoserve.com/RO/. http://companiioffshore.trade-romania.biz/infiintari companii offshore.htm 1

10

Paradisul fiscal este definit în dicŃionarul de afaceri"5 ca fiind Ńara

care practică impozite de nivel redus, inclusiv pentru veniturile străine, respectiv, Ńara care încurajează prin politica sa fiscală exercitarea pe teritoriul ei a numitor activităŃi economice specifice.

IniŃial, paradisurile fiscale au apărut în insule îndepărtate şi exotice, iar ulterior, s-au extins şi în Ńări europene „minuscule" cum ar fi: Principatul Andora, Republica Cipru, Gibraltar, Principatul Leichtenstein, Principatul Monaco etc.

SubsecŃiunea 1. Principalele caracteristici ale paradisului fiscal:

- impozite reduse, - secretul operaŃiunilor desfăşurate pe teritoriul şi sub jurisdicŃia

statului respectiv, - activitatea bancară cu regim juridic distinct între cetăŃenii naŃionali

şi cetăŃenii străini, exemplu: încurajează activităŃile bancare externe, - sisteme excelente de comunicare - cablu telefonic, telex, internet,

servicii aeriene cu linii directe, non-stop, între diverse state şi unele din aceste paradise fiscale - exemplu: cursă directă Miami - Insulele Cayman.

- publicitate promoŃională, printr-o publicitate agresivă, în care sunt prezentate avantajele oferite de statul respectiv, considerat paradis fiscal,

- utilizarea limbii engleze ca limbă principală în jurisdicŃiile caraibiene, apropierea geografică de continentul american fac ca aceste paradise fiscale să fie foarte atractive pentru locuitorii Statelor Unite ale Americii şi Canada.

SubsecŃiunea 2. Prezentarea paracliselor fiscale cunoscute JurisdicŃii tipuri de offshore existente: 1. International Business Companies (IBC) ■ Anquilla ■ Belize ■ British Virgin Islands ■ Seychelles

__________________________________ 25 A se vedea dicŃionarul online de afaceri: http://www.rubinian.com/dictionar detalii

111

2. Diverse tipuri binecunoscute de companii offshore ■ Insula Man (Exempt, LLC, Resident) ■ Mauritius GBI ■ Mauritius GB II ■ Marea Britanie LLP ■ Marea Britanie Private Limited (PLC) ■ Luxemburg 1929 Holding ■ Luxemburg 1990 SOPARFI ■ Luxemburg Trading ■ Seychells CSL ■ Hong Kong Private Limited ■ Singapore

3. Limited Liability Companies din SUA ■ US LLCs (Delaware, Arkansas, New Jersey, New York, Oregon,

Washington DC, Wyoming)

4. Alte tipuri de companii offshore ■ Bahamas ■ Insulele Cayman ■ Cipru ■ Gibraltar Exempt ■ Jersey ■ Labuan (Insula Victoria - Malaezia) ■ Madeira ■ Olanda ■ Panama ■ Samoa ■ Uruguay Compania offshore, firma înregistrată într-o Ńară sau un teritoriu

intitulat „paradis de impozit", întrucât nu este impozitată sau este impozitată doar într-o mică măsură.

Aceste teritorii propun investitorilor străini, pe lângă scuti-rea/reducerea de impozite pe veniturile firmei şi a persoanei, pe taxa de moştenire şi de donaŃie etc, şi un sector monetar bine dezvoltat (sistem bancar, asigurări, tranzacŃii bursiere), liberalizarea tranzacŃiilor valutare etc.

De regulă, o condiŃie pentru acordarea scutirii de impozite este şi aceea că firma solicitantă să nu-şi desfăşoare activitatea economică pe

112

teritoriul respectiv (condiŃie impusă de apărarea propriei economii de influenŃa externă).

în funcŃie de condiŃiile de funcŃionare, teritoriile unde se pot înregistra firme off-shore se împart în trei grupe:

grupa 1 - Insulele Bahamas, Jersey, Insula Man, Delaware (USA) (capitalul de bază nu trebuie consemnat, bilanŃul nu trebuie depus la nicio autoritate, profitul firmei este încărcat anual numai cu un impozit fix);

grupa 2 - Irlanda. Hong Kong (firmele au obligaŃia să prezinte autorităŃilor bilanŃul legalizat de un contabil autorizat);

grupa 3 - Madeira, Cipru, ElveŃia, Lichtenstein, Ungaria (din 1994) (la înfiinŃarea firmei capitalul de bază trebuie consemnat, depunerea bilanŃului este obligatorie, dar profitul firmei este impozitat avantajos - cu o cota cuprinsă între 0 şi 4,25%).

Se întâmplă frecvent ca scopul înfiinŃării unei firme off-shore să fie nu numai scutirea de impozite, ci şi debutul în exterior, în numele unei firme înregistrate într-o Ńară recunoscută (ca mijloc de sporire a credibilităŃii afacerii).

Prin termenul de offshore* (Potrivit dicŃionarului anual al revistei The Economist, companiile offshore sunt firme înregistrate în anumite Ńări sau jurisdicŃii care au o legislaŃie fiscală fie fără impozite, fie cu impozite foarte scăzute atât timp cât societatea nu desfăşoară activităŃi pe teritoriul Ńării unde sunt înregistrate.) Limbajul de specialitate britanic desemnează teritoriul situat dincolo de Ńărm. în jargonul economic American, prin „offshore" sunt denumite activităŃile economice şi firmele care îşi desfăşoară activitatea în afara teritoriului naŃional al statului în care acestea sunt rezidenŃi.

Cu alte cuvinte este vorba despre întreprinderi care nu desfăşoară activităŃi comerciale în Ńara în care au fost înregistrate şi care, din punct de vedere al actelor comerciale săvârşite, sunt considerate ca fiind firme străine. O companie offshore nu realizează venituri în Ńara în care a fost înmatriculată.

Teoretic, companii offshore se pot înfiinŃa în orice Ńara din lume. dar nu peste tot se pot obŃine şi avantaje fiscale.

Tax heaven (engl.) - în traducere liberă înseamnă port fiscal, refugiu fiscal, paradis fiscal. Cu acest termen sunt desemnate acele unităŃi

113

teritorial-administrative care asigură condiŃii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea capitalului şi pentru funcŃionarea companiilor offshore.26

Avantajele înfiinŃării companiilor offshore: Aceste avantaje sunt: ■ anonimat şi confidenŃialitate; ■ suportă taxe reduse şi ajută la o mai bună planificare interna-

Ńională a taxelor; ■ lipsa controalelor valutare; ■ operează într-un sistem economic şi politic stabil; ■ operează într-un sistem bancar bine organizat şi dezvoltat; ■ posibilitatea diversificării obiectului de activitate tară nicio

restricŃie; ■ regulamente lejere; ■ posibilitatea de expansiune mult mai bună; ■ ascunderea provenienŃei mărfurilor prin prelucrarea în zonele

libere adiacente altor centre financiare offshore; Anonimat şi confidenŃialitate Anonimatul şi confidenŃialitatea sunt invocate ca principale

avantaje ale companiilor offshore, după taxele scăzute sau chiar lipsa acestora. Printre motivele care determină o asemenea alegere se numără:

■ în cele mai multe cazuri compania offshore este folosită ca o a treia parte, desfăşurând tranzacŃii pe piaŃa locală. In acest caz, cele 2 companii nu trebuie să aibă acelaşi (aceiaşi) directorii) întrucât aceeaşi persoană nu poate semna un acord între 2 companii în calitate de director al amândurora;

■ în multe Ńări obligativitatea de a plăti taxe este legată de locaŃia administraŃiei companiei. Dacă este evident că directorii şi acŃionarii unei companii străine sunt înregistraŃi pe piaŃa locală, veniturile companiei străine vor fi considerate ca venituri ale unor proprietari locali şi vor fi, în consecinŃă, taxabile;

■ oamenii de afaceri doresc să menŃină anonimatul în ceea ce priveşte activităŃile desfăşurate, profiturile acumulate, investiŃiile;

_______________________________ 26 Sursa: http://companiioffshore.trade-rornania.biz/infiintari companii

offshore.htm

114

■ anonimatul nu poate fi obŃinut odată ce compania a fost

înregistrată cu deŃinătorii ei reali, iar documentele în care sunt consemnaŃi acŃionarii şi directorii sunt îndosariate. In contrast, când compania este înregistrată ca anonimă, iar proprietarii, la un moment dat, nu mai doresc acest lucru, structura nu poate fi oricând schimbată;

■ publicul are acces la dosarele ce conŃin certificatele de acŃionar, documentele de constituire ale unei companii etc.

Pe plan mondial peste 95% din deŃinătorii de companii offshore folosesc o structură de anonimat, restul preferând o structură deschisă.

AngajaŃii sunt obligaŃi prin jurământ să păstreze secrete numele beneficiarilor nerezidenŃi. Doar datele generale sunt prezentate din când în când pentru a informa guvernul şi publicul cu privire la evoluŃia în acest domeniu. In funcŃie de dorinŃa beneficiarului companiei, identitatea acestuia poate fi cunoscută doar de cei cu care lucrează în mod direct, cum ar fi directorul general şi adjunctul.

Suportă taxe reduse şi ajută la o mai bună planificare internaŃională a taxelor

JurisdicŃiile fiscale existente pe plan mondial se împart în două categorii:

♦ cele caracterizate de un nivel ridicat al taxelor (taxa pe venit, TVA, taxa pe salarii, taxa pe dividende, taxe municipale, taxe de drumuri, taxe imobiliare etc.) şi

♦ cele care nu percep taxe deloc sau acestea sunt foarte mici. în jurisdicŃiile care nu percep taxe, cum ar fi Bahamas, Gibraltar nici una din taxele menŃionate mai sus nu este percepută. O companie înregistrată într-o astfel de jurisdicŃie nu plăteşte nicio astfel de taxă.

Dacă luam în considerare o jurisdicŃie cu taxe scăzute, vom vorbi de taxa pe profitul companiei. O jurisdicŃie cu astfel de taxe este Ciprul, unde se aplică o taxă de 4,25% pe profit brut. Profitul brut este calculat prin scăderea din venit a tuturor cheltuielilor făcute de o companie pentru desfăşurarea afacerilor. Aceasta include costul bunurilor vândute, salariile, cheltuielile de călătorie, cazare şi protocol, taxe profesionale, comisioane şi aşa mai departe. Nu există limite în ceea ce priveşte aceste cheltuieli decât bunul simŃ. Mai mult, salariile nu sunt taxabile. Totuşi, alte jurisdicŃii, de exemplu Insula Man. impun o taxă fixă (750 lire

115

sterline, sau 1200$ în cazul Insulei Man) oricărei companii, indiferent de profiturile sau pierderile acesteia.

Cât despre planificarea internaŃională a taxelor, companiile internaŃionale folosesc entităŃile offshore pentru a-şi dirija profiturile către acestea şi pentru a-şi desfăşura activitatea astfel încât să plătească cât mai puŃine taxe. Nu este de mirare că mii de oameni de afaceri şi companii folosesc companii offshore pentru planificarea internaŃională a taxelor, printre acestea numărându-se firme renumite în întreaga lume precum Pepsi Cola, Tetra Pak, Barclays RJR Nabisco şi altele. ExistenŃa unor tratate de evitare a dublei impuneri internaŃionale împreună cu taxele scăzute oferă posibilităŃi imense pentru planificarea taxelor.

Lipsa controalelor valutare MulŃi oameni de afaceri încearcă să evite stabilirea unei baze

străine acolo unde există controale valutare sau sunt intenŃionat complicate formalităŃile ce privesc aceste operaŃiuni.

Companiile offshore nu sunt supuse controalelor valutare de niciun fel. Ele pot primi fonduri fie în cash, fie sub altă formă, în orice tip de valută şi, de asemenea, pot face plăŃi către orice persoană în orice Ńară, sau pot face retrageri de fonduri fără nici o explicaŃie sau documente cerute de bancă. Astfel, compania operează într-un sistem bancar nerestrictiv.

Companiile offshore pot menŃine conturi în orice tip de valută, sub forma de conturi curente, conturi cu preaviz, sau depuneri la termen fix, iar dobânzile plătite sunt similare cu cele practicate la nivel internaŃional. Fondurile din aceste conturi pot fi transferate în străinătate fără nici un fel de restricŃie şi fără solicitarea unor documente sau a unor permise.

Operează într-un sistem economic şi politic stabil Orice om de afaceri, orice investitor doreşte să îşi desfăşoare

activitatea într-o Ńară ce are aceste caracteristici. Nimeni nu doreşte să îşi vadă banii pierduŃi din cauza schimbării guvernelor, sistemului de guvernare sau din cauza instabilităŃii economice ce poate aduce cu ea inflaŃie, regresie economică şi multe alte probleme.

După apariŃia noilor state independente din fostul bloc sovietic procesul de restructurare economică a dus inevitabil la crize financiare (falimente bancare, jocuri piramidale etc.) care au însemnat pentru populaŃie pierderea economiilor.

116

Unul din cele mai mari avantaje ale Ciprului, ca centru offshore,

este stabilitatea economică şi politica într-o regiune vulnerabilă în această privinŃă. Războiul civil din Liban i-a conferit Ciprului primul avantaj în 1970, urmată de Războiul din Golf din 1990 şi colapsul Iugoslaviei. Multe companii care au venit pentru un refugiu temporar au rămas atunci când au văzut că această Ńară le oferă mai mult de atât.

Operează într-un sistem bancar bine organizat şi dezvoltat Aceasta este una din priorităŃile pe care orice centru financiar

offshore le are de îndeplinit. La aceasta au contribuit şi marile bănci ale lumii ce şi-au stabilit centre de operare în aceste zone şi au ridicat astfel standardul de desfăşurare al acestei activităŃi.

Având în vedere modul în care se desfăşoară afacerile astăzi este de neconceput ca un centru financiar offshore să nu aibă un sistem bancar bine dezvoltat.

Aceasta problema va fi prezentata mai larg în următoarea subsecŃiune.

Posibilitatea diversificării obiectului de activitate fără nicio restricŃie

Centrele financiare offshore permit, în mod frecvent, diversificarea obiectului de activitate al unei companii, operaŃie care nu este posibilă în Ńara de origine a investitorului. Companii cu impuneri şi restricŃii dureroase în Ńara lor de origine pot găsi nenumărate soluŃii comerciale în centre offshore, scăpând astfel de multe din probleme.

De exemplu, băncile japoneze sau americane nu se pot angaja în unele chestiuni legate de titlurile de valoare prohibite de lege în Ńările lor, intră pe acest delicat domeniu cu ajutorul entităŃilor offshore. Trebuie menŃionat şi faptul ca formalităŃile de diversificare a activităŃii unei companii sunt îndeplinite fără prea multă birocraŃie.

Regulamente lejere Frica de regulamente excesive este o atracŃie majoră spre acest

domeniu şi este motivul pentru care înregistrarea de bănci, societăŃi de asigurări sau societăŃi de transport maritim a devenit un pilon important al industriei offshore. Un nou val de instrumente financiare se deplasează spre domeniul offshore pentru acelaşi motiv. Acest val include fonduri de investiŃii închise, instrumente de plată, comerŃul cu Eurodolari.

117

Posibilitate de expansiune mult mai bună Marile corporaŃii văd centrele offshore ca pe ceva indispensabil

pentru expansiunea lor pe noi pieŃe la costuri competitive. De exemplu, centrele financiare offshore domină câteva activităŃi internaŃionale cum ar fi: shippingul, transportul aerian, domeniul financiar şi al societăŃilor de asigurări captive. In ultimul timp au fost înregistrate aproximativ un milion de companii offshore în toată lumea, iar multe din corporaŃiile de răsunet de pe piaŃa mondială operează prin aceste centre. Am amintit aici IBM şi Microsoft în Dublin, Orient Express şi American Airlines în Bermude, De Burs în Insula Man, GE şi CNN în Cipru.

Astfel, o firmă va putea intra mai uşor pe o piaŃă sau îşi va putea deschide o filială sau o sucursală într-o anumită Ńară pentru că va fi privită ca o firmă străină şi va putea beneficia de facilităŃi acordate de guvernul Ńării respective. Putem da aici ca exemplu de Ńară România, care acordă facilităŃi investitorilor străini ce îşi plasează banii în Ńara noastră.

Ascunderea provenienŃei mărfurilor prin prelucrarea acestora în zonele libere adiacente altor centre offshore

Oamenii de afaceri pot ascunde provenienŃa mărfurilor pe care le comercializează cu ajutorul zonelor libere. Astfel, ei pot introduce mărfurile în zonele libere unde le pot schimba ambalajul, le pot prelucra şi le pot ascunde provenienŃa pentru că mărfurile vor avea ca provenienŃă apoi zona liberă, şi implicit Ńara care a organizat această zonă liberă şi astfel mărfurile pot fi mai uşor alese de consumatori.

Trusturi offshore Conceptul de „trust" este un concept ataşat exclusiv jurisdic-

Ńiilor „common law" sau cu alte cuvinte, sistemului de drept anglo-saxon, dezvoltându-se premisa departajării propriet ăŃii, în pro-prietate juridic ă şi economică.

In mod istoric, acest concept s-a dezvoltat din legislaŃia britanică laws of equity şi a fost gândit astfel încât să separe controlul asupra unei proprietăŃi. Conceptul de trust implică, la rândul lui, folosirea a 4 categorii de concepte:

1. Creatorul/fondatorul trustului - Settlor, care transferă proprietatea ce va face obiectul trustului; trustul poate fi creat printr-un act încheiat în timpul vieŃii creatorului inter vivos trust sau printr-un testament, având efect după moartea creatorului.

118

2. Proprietatea (bunurile) aferentă (transferată) trustului - corpus. 3. Managerul trustului - Trustee, numit de creatorul trustului;

rolul managerului este să administreze trustul în folosul unui beneficiar, rol în sprijinul căruia, trustee-ul beneficiază de autonomie absolută; cu alte cuvinte, în managerul-trustee va avea un „titlu legal" de proprietate asupra bunurilor trustului, dar numai pentru a le folosi în scopul declarat de către creator (pentru interesul beneficiarului); bunurile trustului sunt, în mod necesar, separate de către cele ale managerului.

4. Beneficiarul trustului - Beneficiary. numit de creatorul trustului, este cel în folosul căruia a fost creat trustul; acesta poate fi de exemplu, un copil al creatorului trustului. Beneficiarul trebuie să fie determinat la momentul constituirii trustului sau măcar determinabil (de exemplu, primul copil ce se va naşte).

Odată ce creatorul trustului a decis ce proprietăŃi va transfera trustului, el decide şi asupra administratorului (sau administratorilor). Crearea trustului îmbracă, în mod normal, forma unui document scris (care, de multe ori, este foarte complex).

Managerul trustului va avea, după cum am spus, autonomie totală în activitatea de administrare, căci, altfel, se poate argumenta că trustul nu a fost de fapt constituit. Autonomia administratorului este o condiŃie sine qua non a instituŃiei trustului; dacă creatorul îşi păstrează controlul complet asupra bunurilor trustului, atunci, în principiu (căci există şi excepŃii), trustul nu există, iar bunurile sunt considerate a fi în continuare proprietatea creatorului.

în mod evident, Ńinând cont de autonomia managerului, acesta trebuie să fie ales cu un grad foarte mare de discernământ de către creator, mai ales că managerul are din punct de vedere formal, titlu legal asupra proprietăŃilor trustului (legal ownership), în timp ce beneficiarul va fi proprietarul economic (equitable ownership).

Această împărŃire dihotomică a proprietăŃii (în proprietate juridică aparŃinând managerului-trustee şi cea economică, aparŃinând benefi-ciarului) este de esenŃa trustului, deosebindu-1 de alte instituŃii, cum ar fi cea de reprezentare {mandat, agency) sau de fiducie. De exemplu, proprietatea trustului este, în mod obligatoriu, separată de cea a trustee-ului, în cazul contractului de fiducie proprietatea încredinŃată fiduciarului nu este separată, dar se poate cere de către creatorul

119

fiduciei/fiduciant separaŃia bunurilor, sau în caz că bunurile au fost înstrăinate de fiduciar, se poate cere contravaloarea lor.

Din fericire pentru creatorul trustului, managerul nu are independenŃa completă în activităŃile de administrare, de vreme ce el va adera la actul de constituire al trustului, care, de obicei, indică activităŃile permise, sau liniile generale de administrare a trustului. In aproape toate Ńările sistemului „common law" se conferă dreptul creatorului de a modifica termenii esenŃiali ai contractului de trust (de exemplu, schim-barea managerului). Având în vedere aceste consideraŃii, trebuie să spu-nem că. în general, instanŃele de judecata, competente de a judeca un litigiu ce implică un trust, se vor limita în a urmări respectarea prevederilor contractului de trust fără a încerca modificarea lor (cu excepŃia situaŃiilor când trustul conŃine clauze contrare legii, moralei sau ordinii publice).

Managerul (trustee) are, în general, 3 obligaŃii principale: • să îndeplinească obiectivele pentru care a fost creat trustul; • de a acŃiona cu bună-credinŃă (ca un mandatar) şi pruden-

Ńă/diligentă (judecata in abstracto) pentru a realiza scopul în care a fost creat trustul; şi,

• să acŃioneze cu multă loialitate faŃă de creatorul trustului, cu alte cuvinte să acŃioneze în interesul beneficiarului pentru care a fost creat trustul.

Conform jurisprudenŃei, consemnată în jurisdicŃii, care consacră sistemul de drept, common law, pentru ca actul de creare a trustului să fie valabil, trebuie să fie îndeplinită o cerinŃă triplă:

■ să existe certitudinea intenŃiei creării trustului; ■ să existe certitudinea de subiect al trustului - active transferate; ■ să existe certitudinea existenŃei obiectului trustului - adică

existenŃa beneficiarilor. O comparaŃie relevantă ar putea fi aceea între un manager al

trustului şi un director de companie. Acesta din urmă acŃionează în baza mandatului de încredere acordat de acŃionari. Cu toate acestea, managerul nu este numai un simplu mandatar pentru creatorul trustului, căci el dispune şi de o largă autonomie. Totuşi, managerul nu poate în niciun fel folosi proprietăŃile trustului în folos personal, şi ca un corolar, bunurile trustului nu pot fi urmărite de niciun creditor personal al managerului de trust.

120

Odată cu încheierea contractului de trust, creatorul încheie cu

managerul un protocol de intenŃie Letter of wishes, care aşa cum o arată şi numele, exprimă intenŃiile şi dorinŃele creatorului în legătură cu scopurile de creare ale trustului, la momentul iniŃial al creării. Aceste intenŃii nu trebuie urmate tale quale, cu totul strict, de către manageri, căci altfel autonomia acestora ar fi negată, dar oricum ele constituie linii directoare în ceea ce priveşte activităŃile de administrare (de exemplu, ce tip de investiŃii vor fi făcute cu ajutorul fondurilor transferate trustului).

Practica ultimilor ani a arătat o tendinŃa, în creştere, de a folosi „Protectorii" ca o măsură suplimentară de siguranŃă în cazul unor abuzuri din partea managerilor trustului. De cele mai multe ori, protectorii sunt avocaŃi sau experŃi contabili cu o bună reputaŃie profesională, care vor avea împreună cu managerii, drept de semnătură asupra conturilor bancare ale trustului. In general, creatorul sau cineva având legături foarte strânse cu proprietăŃile trustului nu poate fi Protector, căci s-ar afecta principiul autonomiei trustului, dar există câteva jurisdicŃii (de exemplu Insulele Cook) în care creatorul trustului (settlor) poate şi protector. Protectorul nu este însă niciodată proprietarul legal al bunurilor {proprietar de jure), cum este trustee-ul.

Tipurile de trust variază foarte mult în funcŃie de diferitele jurisdicŃii dar, in general, trustul cunoaşte trei structuri de bază:

■ Trustul încheiat pentru „realizarea unui anumit interes'' {„interest in possession trust"): în acest caz, beneficiarul va avea un drept distinct asupra unei părŃi specifice din proprietăŃile trustului;

■ „Trustul discre Ńionar": acest tip de trust conferă managerului totala libertate de a decide (restricŃionată doar de anumite doleanŃe generale, ale creatorului, concretizate în contractul de trust), cum, când şi către cine veniturile, proprietăŃile trustului sunt transferate: o varietate a acestuia este trustul de tip spendthrift, foarte utilizat în SUA, în care creatorul, neavând încredere în capacitatea beneficiarului de a gestiona veniturile ce urmează să le primească de la trust, poate prevedea că beneficiarul nu are dreptul să afecteze destinaŃia sumelor/veniturilor care vor fi distribuite de trust, iar creditorii personali ai beneficiarului nu pot să urmărească veniturile care vor fi distribuite de trust:

■ „Trustul de Acumulare şi Prezervare”: acest trust este o combinaŃie a celor de mai sus; de obicei începe prin a fi un trust discreŃionar, dar va conŃine prevederi, conform cărora, se va transforma

121

într-un „trust pentru realizarea unui anumit scop/interes", odată ce beneficiarul va atinge, de exemplu, o anumită vârstă.

In concluzie, instituŃia trustului poate fi folosită cu succes (inclusiv de cetăŃenii Ńărilor de drept romanic) atât în planificarea fiscală, cât şi ca un instrument de protecŃie contra creditorilor, mai ales atunci când fondatorul şi soŃul/soŃia lui sunt de naŃionalităŃi diferite, iar în timpul vieŃii vor schimba domiciliul/rezidenŃa lor. Trustul poate însemna o oportunitate de a economisi, dar utilizarea lui este totuşi plină de capcane, o planificare atentă trebuind tăcută, de la caz la caz, mai ales în lumina diferitelor legislaŃii ale jurisdicŃiilor implicate.

Sisteme bancare offshore Firmele de consultanŃă din domeniu pot asista clienŃii pentru a-şi

deschide şi administra conturi bancare offshore şi internaŃionale, fiind deja dezvoltate expertize utile în identificarea şi alegerea unor bănci offshore şi internaŃionale potrivite.

TendinŃa generală este ca marea majoritate a companiilor şi a trus-turilor administrate să îşi deschidă conturi bancare la bănci internaŃionale şi bănci offshore şi nu la bănci naŃionale datorită următorilor factori:

■ familiarizarea acestora cu afacerile offshore şi afacerile internaŃionale

■ investiŃii şi perspective ale afacerilor pe plan internaŃional ■ eficientizarea taxelor ■ confidenŃialitate ■ lipsa schimbului de informaŃii ■ accesul la oportunităŃi de investiŃii speciale

Alegerea unei bănci offshore In alegerea unei bănci offshore trebuie să se Ńină cont de anumiŃi

factori: Factorii care trebuie luaŃi în considerare includ: ■ stabilitatea politică şi economică a jurisdicŃiei/jurisdicŃiilor în care

o banca îşi are sediul; ■ reputaŃie şi substanŃă - raporturile Standard & Poor's, Moody's şi

Fitch sunt folositoare; ■ calitatea regulamentelor şi accesibilitatea la depozite, precum şi

protecŃia investitorului şi schemele de asigurare; ■ compania mamă sau garanŃii similare.

122

Concentrarea afacerii asupra băncii în general băncile caută să ofere servicii unora sau tuturor tipurilor

de clienŃi, precum: ■ clienŃi privaŃi - private banking clients ■ expatriaŃi ■ activităŃi de comerŃ internaŃional, precum comerŃul. Aceste servicii sunt furnizate atât din băncile offshore, cât şi din

locaŃii internaŃionale

ClienŃi priva Ńi -private banking clients - Servicii bancare private Cu toate că serviciile bancare private nu sunt o afacere uşoară,

există un model de simplu de a face afaceri: „f ă-i ferici Ńi pe oamenii bogaŃi". Definirea serviciilor bancare private diferă de la bancă la bancă, dar este înŃeleasă, în general, ca fiind o ofertă privată personalizată a unei bănci pentru un client care dispune de minim 100.000 USD (unele bănci oferă astfel de servicii unor clienŃi care dispun de minim 500.000 USD sau 1.000.000 USD).

Serviciile bancare private nu sunt sinonim ale termenului „offshore", dar costurile unei relaŃii personalizate încep să se justifice şi să merite la sume mai mari de 100.000 USD.

ExpatriaŃi Numeroase bănci offshore au văzut o perspectivă profitabilă în

oferirea unor pachete de servicii bancare orientate persoanelor expatriate. Băncile care oferă aceste tipuri de servicii se concentrează asupra ordine banking, call-centres, unui nivel scăzut de expertiză şi în a oferi pachete de servicii de asigurări de viaŃă.

Activit ăŃi comerciale internaŃionale MulŃi dintre clienŃi utilizează companiile administrate pentru

scopuri comerciale, precum comerŃul. In astfel de circumstanŃe o bancă offshore care este specializată în „private banking" sau servicii pentru expatriaŃi va fi nepotrivită.

ClienŃii care desfăşoară activităŃi comerciale caută la o bancă offshore servicii similare şi vor cere acces la unele sau la toate serviciile enumerate în continuare:

■ gestionarea lichidităŃilor ■ servicii de schimb extern şi servicii de trezorerie

123

■ comerŃ internaŃional - scrisori de garanŃie bancară, diverse

documente, garanŃii transfrontaliere şi servicii bancare globale din zone din lumea întreagă

■ gestionare risc: schimb extern, rata dobândă ■ finanŃări ■ plăŃi, încasări şi soluŃii payroll ■ soluŃii pentru vânzări: point of sale, e-commerce şi programe

merchant ■ expertiză în probleme, precum energie, industria aviatică,

shipping sau imobiliare

Paradisurile fiscale cunoscute: Conform unui studiu publicat de Oficiul NaŃiunilor Unite pentru

controlul drogurilor şi prevenirea criminalităŃii, în lume sunt peste 50 de state şi teritorii care îndeplinesc criteriile de paradis fiscal.

Cel mai des amintite în lucrările de specialitate şi documentele unor foruri internaŃionale sunt următoarele:

- zona Caraibelor şi America Centrală: Bahamas, Belize, Bermude, Insulele Cayman, Costa Rica, Panama, Antigua, Montseratt, Insulele Virgine, Republica Dominicană, Aruba, Antilele Olandeze, El Salvador etc;

- zona Europa: Luxemburg, Malta, Monaco, Insulele Man, Cipru, Gibraltar, Andora, Liechtenstein etc;

-r zona Asia-Pacific: Insulele Marshall, Nauru, Samoa, Fidji, Arhipelagul Tonga, Singapore, Filipine, Maldive, Hainan, Liban, Bahrein, Dubai, Insulele Lauban, Macao, Insulele Cook;

- zona Africa: Insulele Capului Verde, Liberia, Insula Sfânta Elena etc.

Cu toate acestea, cele mai cunoscute vor fi analizate în continuare, fără pretenŃia de a fi epuizat subiectul.

1. Antigua - stat independent, membru Commonwealth, - resursele esenŃiale provin din turism, - înregistrarea băncilor şi societăŃilor noi nu este verificată sau

supuse vreunei condiŃii particulare - un avocat poate înfiinŃa în câteva zile orice fel de societate

124

- secretul financiar bancar este garantat - băncile nu pot fi controlate

2. Andora - principat cu o suprafaŃă de 465 km2, situat în munŃii Pirinei, între

Spania şi FranŃa, independent din 1278, aflat sub suveranitatea a doi principi: episcopul d' Urgel şi preşedintele FranŃei.

- în plan fiscal, veniturile şi beneficiile realizate nu sunt impozitate -băncile acceptă cu foarte mare uşurinŃă depozite în lichidităŃi

considerabile.

Insulele Bahamas (The Commonwealth ofthe Bahamas) - colonie independentă a Coroanei britanice din 1973, deşi Regina

este în continuare conducătoarea statului-colonie situată la 80 km S-E -Cuprinde 700 de insule situate în sud-estul Floridei în Marea

Caraibilor. - Are o populaŃie de aproximativ 300.000 de locuitori. - Nassau este capitala statului. - Climatul este sub-tropical favorizând turismul. -Insulele au un mediu de afaceri prielnic datorită neimpozitării

corporaŃiilor, a proprietăŃilor, câştigurilor de capital sau a veniturilor. - Cadrul Legislativ: Sistem Juridic Independent, bazat pe Sistemul

Juridic Englez. - Infrastructura: Există conexiuni aeriene excelente între insulă şi

majoritatea aeroporturilor internaŃionale majore, precum şi legături maritime, Bahamas fiind un port important la Marea Caraibilor.

-Economia: Principala sursă de venit o reprezintă turismul. Din turism se obŃin mai mult de jumătate din economiile insulei. Este dependentă de importuri. Deşi a fost una dintre primele jurisdicŃii care oferea servicii de trust, dezvoltarea sa într-un important centru financiar este destul de recentă.

- Moneda naŃională: Dolarul bahamiez (BSD). - Limba oficială: Engleza. InformaŃii despre tipuri de companii înregistrate în Bahamas: - Tipuri de companii: Companii de Afaceri InternaŃionale - LegislaŃia: Legea Companiilor de Afaceri InternaŃionale din anul

2000.

125

- Capitalul social: Nu este fixat un prag minim sau maxim, dar

capitalul social este, de regulă, 50,000$ USD. - RestricŃii: Nu sunt permise activităŃi în sectorul financiar, bancar

sau de asigurări rară obŃinerea unei autorizaŃii speciale. IBC nu pot desfăşura activităŃi comerciale şi nu pot deŃine proprietăŃi în Bahamas.

- Impozitare: în Bahamas nu se percep niciun fel de impozitări. - Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Nu are semnate astfel

de tratate. - Raportări anuale: Nu sunt obligatorii. - Taxa anuală de licenŃă:

♦ 350$ pentru un capital social care e mai mic de 50.000$ ♦ 1.000$ pentru un capital care depăşeşte 50.000$.

- Raportări financiare anuale: Nu sunt obligatorii. - Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenŃa unui sediu

social şi a unui agent înregistrat în Bahamas. - Secretarul companiei: Este opŃională numirea unui secretar. - Directori: Minim unul. Poate avea orice naŃionalitate sau

rezidenŃă şi poate fi persoană fizică sau juridică. - AcŃionari: Minim unul. - Dezvăluirea identităŃii proprietarului beneficiar: Nu este necesară,

dar trebuie depusă o evidenŃă a acŃionarilor la biroul de înregistrări. Oricum, aceasta nu este publică.

- Dezvăluirea Comitetului de Directori: Nu este necesară, dar trebuie completată şi depusă o evidenŃă a acestora la biroul de înregistrări.

- Emiterea de acŃiuni la purtător: Nu este permisă. - Control valutar: Nu. - Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul

latin. - RestricŃii privind numele: Orice nume pe care autorităŃile îl vor

găsi nepotrivit, obscen, ofensiv; termeni care au legătură cu roialitatea, imperialitatea sau nume care sugerează patronajul guvernului.

- Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza. - Durata de timp necesară încorporării: 2 zile lucrătoare. - Companii deja înregistrate (shelf company): Există. - LegislaŃie pentru prevenirea spălării banilor: Există - Terminologie care să denote răspunderea limitată: Limited,

Corporation, Incorporation, Societe Anonyme, Sociedad Anonima etc.

126

- Alte tipuri de companii: Companii limitate, partenenate cu

răspundere limitată, companii private limitate ca acŃiuni sau garanŃii, trusturi.

Bermude - fostă colonie britanică, cu îndelungate tradiŃii de centru financiar

internaŃional, este considerată Ńara cu cea mai scăzută rată a criminalităŃii şi corupŃiei, fiind apreciată pentru profesionalismul specialiştilor, indiferent de domeniu: avocaŃi, contabili, bancheri, agenŃi de asigurări;

- amplasată la 350 mile de coasta Carolinei de Nord, beneficiază de legături aeriene bune cu SUA şi Europa;

- nu se execută control asupra schimburilor valutare şi opera-Ńiunilor bancare, băncile oferind o vastă varietate de servicii;

- la înregistrarea unei societăŃi de către o persoană fizică este necesară recomandarea unei instituŃii bancare respectabile, sau unei firme de avocatură, companii de asigurări cu reputaŃie internaŃională, totul desfăşurându-se sub controlul autorităŃilor monetare;

- Ca şi în ElveŃia, frauda fiscală nu face obiectul niciunei sancŃiuni penale, fiind respectat secretul financiar.

Insulele Canalului (The Channel Islands) - reprezintă un grup de insule situat la 700 km la sud de SUA, în

apropiere de Cuba. - Există 550 bănci, 46.000 societăŃi fictive la 16.000 persoane

(populaŃie) - considerat prototipul paradisului fiscal, admite depozite bancare

străine de peste 200 miliarde de dolari. - Dotat cu comunicaŃii extrem de performante, în schimbul a

câteva mii dolari, poate fi înfiinŃată o bancă aptă să opereze în toată lumea.

- Nu se percep impozite, secretul bancar este lege -Confirmând aceste relaŃii confidenŃiale, din 1976, a fost

reglementat prin lege că orice dezvăluire cu privire la activităŃile financiar-bancare constituie crimă.

Insula Omului (The Isle of Mari) - insulă de 572 km2, situată în Marea Irlandei, are un sector

financiar foarte dezvoltat, graŃie unei fiscalităŃi reduse.

127

- Persoanele fizice din insulă plătesc un impozit pe venit de 12-

18%. indiferent de provenienŃa acestuia. - Străinii sunt scutiŃi de impozit dacă exercită o activitate

comercială. - Persoanelor juridice li se aplică ambele regimuri juridice: ♦SocietăŃilor cu sediul în Insula Man li se aplică regimul de drept

comun: impozit de 12% pe profitul de 500.000 euro şi impozit de 18% pentru sumele mai mari de 500.000 euro *Regimul mai favorabil constă în scutirea de taxe a companiei sub rezerva ca ele să nu exercite nicio activitate pe insulă, iar activităŃile lor să fie, în mod expres, restrânse pe baza unei liste limitative.

Insulele Cayman (The Cayman Isle) � Formată din trei insule situate în Marea Caraibilor, la sud de

Cuba (Grand Cayman, Uttle Cayman şi Cayman Brac) � Are o populaŃie de aproximativ 40,000 de locuitori, majoritatea

locuind în Grand Cayman într-una dintre cele 3 insule, � Există o bancă la 30 locuitori, activitatea bancară internaŃională

fiind preponderentă, � În 1992 s-au înfiinŃat 2930 noi corporaŃii, în 2003 cea 16.712, în

vreme ce populaŃia uneia din insule este de 17.000 locuitori, � Sunt colonie britanică, Regina numind aici un guvernator, iar

Parlamentul Britanic are drept legislativ. � Cadrul Legislativ: Sistem Juridic, bazat pe Sistemul Juridic

Englez. � Infrastructura: Infrastructură comercială cu acces direct de

comunicaŃie pentru restul lumii. � Economia: Sunt unele dintre cele mai mari centre bancare

offshore din lume, având peste 600 de bănci. Principala sursă de venit provine din serviciile bancare şi din turism.

� Moneda naŃională: Dolarul caymanez. � Limba oficială: Engleza. � InformaŃii despre tipuri de companii înregistrate în Insulele

Cayman � Tipuri de companii: Exonerate.

128

� LegislaŃia: Legea Companiilor a Insulelor Cayman adoptată în

anul 1960 care se bazează în mare parte pe Legea Engleză a companiilor din 1948.

� Capitalul social: Capitalul social standard este de 50,000 $. � RestricŃii: Exoneratele nu au voie să deruleze activităŃi în sectorul

financiar, bancar, de asigurări sau fonduri mutuale fără obŃinerea unei autorizaŃii speciale. Nu pot desfăşura activităŃi comerciale şi nu pot deŃine proprietăŃi în Insulele Cayman. Nu pot solicita fonduri publice.

� Legea băncilor, legea trusturilor şi legea relaŃiilor confidenŃiale se numără printre cele mai severe şi restrictive din întreaga lume (dezvăluirea informaŃiilor este o crimă, iar solicitarea acestora este împotriva legii)

� Impozitare: Nu se percep impozitări. � Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Nu are semnate astfel

de tratate. � Raportări anuale: Nu sunt obligatorii. � Taxa anuală de licenŃă: ♦ 575$ US pentru un capital social mai mic de 50.000$ ♦ 805$ US pentru un capital situat între 50.000$ - 1,000,000$. ♦ 1,690 US pentru un capital situat între 1,000,000$ - 2,000,000$. ♦ 2,400 US pentru un capital care este sau depăşeşte 2,000,000 $. � Raportări financiare anuale: Nu sunt obligatorii. � Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenŃa unui sediu

social şi a unui agent înregistrat în Insulele Cayman. � Secretarul companiei: Este opŃională numirea unui secretar. � Directori: Minim unul. Poate avea orice naŃionalitate sau

rezidenŃă şi poate fi persoană fizică sau juridică. � AcŃionari: Minim unul. � Dezvăluirea identităŃii proprietarului beneficiar: Nu este necesară. � Dezvăluirea Comitetului de Directori: Nu în vreun registru

public. � Clauza de confidenŃialitate: Conform legislaŃiei în vigoare este

considerată încălcare a legii dezvăluirea oricăror informaŃii confidenŃiale despre companiile înregistrate în Insulele Cayman.

� Emiterea de acŃiuni la purtător: Este permisă cu condiŃia ca acestea să fie deŃinute de un custode.

129

� Control valutar: Nu. � Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul

latin. � RestricŃii privind numele: Orice nume pe care autorităŃile îl vor

găsi nepotrivit, obscen, ofensiv; termeni care au legătură cu roialitatea, imperialitatea sau nume care sugerează patronajul guvernului. De asemenea sunt interzişi termeni precum: bancă, asigurare, trust sau echivalentele lor în alte limbi.

� Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza. � Durata de timp necesară încorporării: 2 zile lucrătoare. � Companii deja înregistrate {shelf company): Există. � LegislaŃie pentru prevenirea spălării banilor: Există � Terminologie care să denote răspunderea limitată: Nu este

obligatorie, dar de obicei apar: Limited, Corporation, Incorporated etc.

Cipru • Cipru este o insulă situată în estul Mării Mediterane la intersecŃia

a trei continente: Europa, Asia şi Africa. • Are o istorie fascinantă care datează de peste şapte mii de ani. • Are o suprafaŃă de 9.251 km2 şi o populaŃie de 770.000 de

locuitori. • Localizarea strategică a fost motivul pentru care marile imperii

(Alexandru cel Mare, Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, Imperiul Turc, Imperiul Britanic) au considerat că este important să folosească Cipru ca şi bază regională.

• Astăzi Ciprul este statul cel mai estic al Uniunii Europene şi reprezintă o punte către Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi Estul Europei.

• Cadrul Legislativ: Cipru a devenit Republică Independentă în 1960 după 82 de ani de administraŃie britanică, aceasta lăsându-şi o amprentă puternică asupra Statului Cipriot. Sistemul juridic cipriot se bazează în mare pe sistemul juridic englez. Fiind totodată membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, Sistemul Legislativ cuprinde şi toate Legile şi Directivele Uniunii Europene.

• Infrastructura: Larnaca, principalul aeroport cipriot, se află situat la 50 de km de Nicosia, capitala Ńării, asigurând transportul între Cipru şi restul lumii. Cunoscând importanŃa telecomunicaŃiilor, Cipru a 130

făcut investiŃii masive în acest sector. Astfel, Cipru poate fi considerat ca fiind una dintre cele mai avansate Ńări în acest domeniu.

• Economia: Cipru are o economie de piaŃă, care s-a îmbunătăŃit simŃitor în ultimii 20 de ani, asigurând un standard de viaŃă ridicat locuitorilor săi. Turismul a fost şi este în continuare principalul domeniu de activitate urmat de agricultură şi producŃie ale căror progrese sunt însă mai mici. Cipru a devenit un centru comercial, financiar şi maritim dezvoltat determinând şi creşterea sectoarelor adiacente.

• Moneda naŃională: Lira cipriotă (CYP). Rata de schimb din 01.10.2004: 1 CYP = 2.19 USD = 1,76 EUR =

1,21 GBP. Guvernul Ciprului intenŃionează să se alăture EuroZonei în 2007

(negocierile sunt în curs). • Limba oficială: Limba greacă şi limba turcă sunt recunoscute ca

fiind limbi oficiale, dar şi limba engleză este vorbită de aproape toŃi locuitori fiind utilizată şi în toate sectoarele de activitate. Un număr mare de studenŃi ciprioŃi au studiat în afara graniŃelor Ńării fiind fluenŃi în multe alte limbi.

• Ora Ciprului: Ora oficială a Ciprului este cu 7 ore înaintea orei New York-ului şi cu 7 ore în urma orei Tokyo-ului, având astfel posibilitatea de a lucra cu cele mai importante centre financiare în aceeaşi zi (GMT+ 02).

InformaŃii despre tipurile de companii înregistrate în Cipru: • Companiile de Afaceri InternaŃionale (IBC) Aceste companii sunt folosite în diverse scopuri, cum ar fi: - comerciale; - holding; - investiŃii; - consultanŃă.

• LegislaŃie: „Legea companiilor" Cap. 113. Mare parte a ei este activă din 1952 şi este o copie exactă a „Legii Companiilor" din Marea Britanie din 1948. De curând ea a fost actualizată, cuprinzând şi Directivele Uniunii Europene.

• Capitalul social: Capitalul minim social este de 1.000 de CYP. Pentru un birou complet echipat şi cu toate serviciile incluse, capitalul minim social se ridică la 10,000 CYP.

131

• RestricŃii asupra activităŃi: Sunt obligatorii autorizaŃii speciale

pentru activităŃi bancare, financiare şi de asigurări. • Regimul de impozitare: • Companii comerciale: impozitul este de 10% din profitul net IBC. • Holdingurile: nu se percep impozitări asupra veniturilor din

dividende; • Companiile non-rezidente: nu se percep impozitări. • Non-rezidenŃii ciprioŃi care deŃin acŃiuni la companii cipriote nu

plătesc impozite pe dividende distribuite de IBC cipriote. *AcŃionarii rezidenŃi plătesc o taxă de 15% pentru dividende.

• Tratate pentru evitarea dublei impuneri: Astfel de tratate au fost semnate cu multe Ńări, incluzând majoritatea Ńărilor Vest şi Est Europene şi statele Americii de Nord. CombinaŃia între impozitarea scăzută sau nulă şi avantajele care rezultă din semnarea acestor tratate au transformat Ciprul într-un centru important de planificare fiscală.

• Raportări anuale: Trebuie depuse la autorităŃile în drept. • Taxa franciză: 7 CYP sau 15 CYP pentru întârzieri • Raportări financiare anuale: Sunt prezentate membrilor şi o

copie este depusă la autorităŃile în cauză. • Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenŃa unui sediu

înregistrat în Cipru, dar nu şi a unui agent. • Secretarul companiei: Poate fi de orice naŃionalitate şi poate fi

persoana fizică sau juridică. • Directori: Minim unul. Poate avea orice naŃionalitate sau

rezidenŃă şi poate fi persoană fizică sau juridică. • AcŃionari: Minim unul. • Dezvăluirea identităŃii proprietarului beneficiar: Nu există

reglementări în acest sens pentru AutorităŃile Guvernamentale. Trebuie dezvăluită băncilor (strict confidenŃial) dacă se deschid conturi în Cipru.

• Emisiunea de acŃiuni la purt ător: Nu este permisă. • Control valutar: Nu. • Limba pentru redactarea documentelor oficiale: în general

limba engleză se acceptă, dar sunt cazuri în care este necesară redactarea documentelor în limba greacă.

• Durata de timp necesară încorporării: 5 zile lucrătoare. • Companii deja înregistrate (shelfcompanies): Există.

132

• LegislaŃie pentru a preveni spălarea banilor: Există. • Alte forme de companii: Companii publice sau private limitate

ca număr de acŃiuni sau ca garanŃii, companii multinaŃionale.

Insulele Virgine Britanice • formează un grup de insule situate în Marea Caraibilor. • Columb a descoperit aceste insule şi le-a numit „Islas Virgines"

după legenda Sf. Ursula şi a celor 11,000 de virgine. • Insulele au fost anexate de Marea Britanie şi au trecut sub

administraŃia unui Guvernator Britanic. • In 1950, după mai multe încercări de a-şi dobândi independenŃa,

se formează un Consiliu Legislativ, iar în 1966 se implementează o nouă ConstituŃie.

• Guvernul este alcătuit acum dintr-un Consiliu Legislativ format din membri aleşi, un Consiliu Executiv, un Prim Ministru ales de membrii partidului majoritar şi un Guvernator Britanic, numit de Regină, care acŃionează ca reprezentantul ei.

• Cadrul Legislativ: Sistem Juridic Independent, bazat pe Sistemul Juridic Englez

• Infrastructura: Are conexiuni aeriene excelente cu S.U.A. • Economia. Fiind o Colonie Britanică, are o economie prosperă şi

stabilă. Venitul majoritar provine din turism.

Acordarea de permisiuni de a se înregistra pe teritoriul ei Companii de Afaceri InternaŃionale a determinat creşterea substanŃială a veniturilor. Tortola, cea mai mare insulă, este centrul economic principal.

• Moneda naŃională: Dolarul American ($) • Limba oficiala: Engleza InformaŃii despre tipuri de companii înregistrate în Insulele

Britanice Virgine: Companiile de Afaceri InternaŃionale (IBC) • LegislaŃie: Legea Companiilor InternaŃionale, activă din 1984. • Capitalul social: Capitalul minim plătit - US$1,00. Nu se precizează o sumă minimă pentru capitalul social, dar de

obicei, acesta se ridică la 50.000$.

133

• RestricŃii: IBC nu au voie să deruleze activităŃi în domeniile

bancare, financiare sau de asigurări fără obŃinerea unei autorizaŃii speciale. Aceste companii trebuie să întreŃină relaŃii comerciale în afara IBV.

• Impozitare: 0 (NTL) • Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Astfel de tratate au

fost semnate cu Austria şi Japonia, dar nu se răsfrâng asupra IBC. • Raportări anuale: Nu sunt obligatorii. • Taxa anuală de licenŃă: $ 350 pentru capital social de US$ 50.000

$1.000 pentru capital mai mare de US$ 50.000 • Raportări financiare anuale: Nu sunt obligatorii. • Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenŃa unui sediu

înregistrat şi a unui agent în BVI. • Secretarul companiei: OpŃional. • Directori: Minim unul. Poate avea orice naŃionalitate sau

rezidenŃă şi poate fi persoană fizică sau juridică. • AcŃionari: Minim unul. • Dezvăluirea identităŃii proprietarului beneficiar: Nu este

obligatorie. • Emiterea de acŃiuni Ia purt ător: Este permisă. • Control valutar: Nu. • Limba utilizat ă în redactarea documentelor oficiale: Engleza. • Durata de timp necesară încorporării: 2 zile lucrătoare. • Companii deja înregistrate (shelf company): Există. • LegislaŃie pentru a preveni spălarea banilor: Există. • Alte forme de companii: Companii limitate ca şi garanŃii,

parteneriate limitate.

Insulele Seychelles • formează un grup de 115 insule împrăştiate în Oceanul Indian. • Cei 80.000 de locuitori au transformat aceste insule într-un

paradis tropical. • Au fost descoperite de un navigator portughez,, dar a început să

fie locuită de oameni abia cu 200 de ani în urmă. • După 162 de ani de ocupaŃie Britanică, Seychelles şi-a câştigat

independenŃa în 1976, devenind Republică în cadrul Commonwealth.

134

• Republica Seychelles este membră a NaŃiunilor Unite, Uniunii

Africane, Commonwealth-ului şi Uniunii francofone. • Sistemul Juridic: Se bazează pe Sistemul Juridic Englez şi

Francez. Sistemul politic este format din mai multe partide, un Preşedinte Executiv şi un Guvern. Puterea legislativă aparŃine unui Ansamblu NaŃional format din 34 de membri.

• Infrastructura: în Mahe, cea mai mare dintre insule se află aeroportul internaŃional, portul şi capitala Victoria. Victoria este principalul centru economic şi maritim.

• Economia: Creşterea economică se datorează, în primul rând, turismului, pescuitului şi într-o proporŃie mai mică producŃiei şi agriculturii.

• Moneda naŃională: Rupia Seychelles • Limba oficială: Engleza, franceza, creola; limba engleză este

folosită mai ales în afaceri.

InformaŃii despre tipuri de companii înregistrate: • Tipuri de companii: Companiile InternaŃionale de Afaceri (IBC) • LegislaŃie: Legea Companiilor InternaŃionale, apărută în 1984 • Capital social: Capitalul minim plătit - US$1,00. Nu este precizată o sumă pentru capitalul social minim, dar de

obicei acesta se ridică la 5.000$. • RestricŃii: IBC nu pot derula activităŃi în domeniile bancare,

financiare sau de asigurări. IBC au voie să întreŃină relaŃii comerciale doar în afara Seychelles; nu au voie să deŃină proprietăŃi şi nu îşi pot vinde acŃiunile publicului.

• Impozitare: 0 (NIL) • Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Nu există. • Raportări anuale: Nu sunt obligatorii. • Taxa anuală de licenŃă: • $100 pentru o IBC cu un capital social de US$5.000 • $300 pentru o IBC cu un capital social situat între US$5.001-

US$50.000. • $1.000 pentru capital mai mare de US$50.000. • Raportări financiare anuale: Trebuie întocmite, dar nu trebuie

depuse la autorităŃi sau auditate.

135

• Sediu / agent înregistrat: Este obligatorie existenŃa unui sediu

înregistrat şi a unui agent în Seychelles. • Secretarul companiei: OpŃional. • Directori: Minim unul. Poate avea orice naŃionalitate sau

rezidenŃă şi poate fi persoană fizică sau juridică. • AcŃionari: Minim unul. • Dezvăluirea identităŃii proprietarului beneficiar: Nu este

obligatorie. • Emiterea de acŃiuni Ia purt ător: Este permisă. • Control valutar: Nu, pentru IBC-uri. • Limba utilizat ă în redactarea documentelor oficiale: Engleza

sau franceza. • Durata de timp necesară încorporării: 2 zile lucrătoare. • Companii deja înregistrate (shelf company): Există

Insulele Belize • Insulele Belize, foste Honduras, sunt situate pe Ńărmul sudic al

Caraibelor. • Capitala administrativă este Belmopan, dar centrul economic

principal îl reprezintă oraşul Belize. • Are o populaŃie de 200,000 de locuitori de diverse etnii. Fostă

colonie britanică şi-a dobândit independenŃa în 1981. Este membră a commonwealth-ului britanic, a UN şi a mişcării de nealiniere.

• Cadrul Legislativ: Sistem juridic independent, bazat, în mare parte, pe sistemul juridic englez.

• Infrastructura: Aeroportul internaŃional se află situat pe coasta estică a insulelor.

• Economia: Principalele venituri provin din exportul de zahăr, banane, citrice, peşte, cherestea. înregistrarea companiilor internaŃionale a dus la creşterea substanŃială a veniturilor.

• Moneda naŃională: Dolarul Belize (BZD) • Limba oficiala: Engleza.

InformaŃii despre tipuri de companii înregistrate în Belize: • Tipuri de companii: Companii de Afaceri InternaŃionale (IBC) • LegislaŃia: Legea care reglementează existenŃa acestor companii

a fost introdusă în 1990, amendată ulterior în 1995.

136

• Capitalul social: Capitalul social se ridică de obicei la 50.000 US $. • Tipuri de acŃiuni: obişnuite, la purtător, cu sau fără drept de vot,

în orice valută recunoscută etc. • RestricŃii: IBC nu au voie să deruleze activităŃi în sectorul

bancar, de asigurări sau reasigurări, fără obŃinerea unei autorizaŃii speciale. IBC trebuie să deruleze activităŃi comerciale în afara statului şi să nu deŃină proprietăŃi imobiliare.

• Impozitare: 0 (NIL) • Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Nu sunt. • Raportări anuale: Nu sunt obligatorii. • Taxa anuală de licenŃă: 100 US $ pentru un capital social de

până în 50.000 US$. 1.000 US $ pentru un capital social de peste 50.000 US $. • Raportări financiare anuale: Nu sunt obligatorii • Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenŃa unui sediu şi a

unui agent înregistrat în Belize. • Secretarul companiei: OpŃional, dar de regulă se numeşte unul. • Directori: Minim unul. Poate avea orice naŃionalitate sau

rezidenŃă şi poate fi persoană fizică sau juridică. • AcŃionari: Minim unul. • Dezvăluirea identităŃii proprietarului beneficiar: Nu. • Dezvăluirea Comitetului de Directori: Nu în vreun registru public. • Emiterea de acŃiuni la purt ător: Este permisă. • Control valutar: Nu. • Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă. • RestricŃii privind numele: Orice nume pe care autorităŃile îl vor

găsi nepotrivit, obscen, ofensiv; termeni care au legătură cu roialitatea, imperialitatea sau termeni care sugerează patronatul guvernului.

• Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza. • Durata de timp necesară încorporării: 1 zi pentru încorporare

şi 2 pentru eliberarea documentelor. • Companii deja înregistrate (shelfcompany): Există • LegislaŃie pentru prevenirea spălării banilor: Există • Terminologie care să denote răspunderea limitată: Limited,

Corporation, Incorporated, Societe Anonyme, Sociedad Anonima.

137

Liechtenstein - principat puŃin cunoscut de marele public, cu capitala la Vaduz - renumit în cercul oamenilor de afaceri, - administrează cea 60 miliarde dolari, - au o legislaŃie fiscală atrăgătoare, - căutat de cei care doresc, sub siguranŃa anonimatului, să plaseze

aici fonduri de provenienŃă dubioasă, trăind fără teama de pedeapsă, - a devenit paradisul afacerilor şi al delicventei financiare, fiind

teritoriul european care concentrează fondurile mafiei şi corupŃiei, - este pe lista GAFI (Grupul de AcŃiune Financiară InternaŃională)

din anul 2000, - din 2001 a desfiinŃat conturile anonime, şi solicită identificarea

titularilor de cont şi a împuterniciŃilor respectivi, - garantează păstrarea secretului bancar, - în topul clasamentelor centrelor offshore Liechtenstein ocupă

locul 2, după Jersey (cu 70 miliarde dolari) şi înaintea Principatului Monaco (45 miliarde dolari),

- în prezent se estimează că deŃine mai mult de 70.000 de societăŃi fictive (firme cu sediul social în principat, dar fără să desfăşoare activităŃi economice pe teritoriul lui),

- în problemele fiscale, principatul practică o subtilă distincŃie între evaziunea fiscală şi frauda fiscală, refuzând, în mod constant, să acorde ajutor juridic.27

Gibraltar - colonie britanică cu o populaŃie de 30.000 de locuitori, aşezată pe

o suprafaŃă de 6 km2, - numărul societăŃilor înfiinŃate de păşeşte cu mult numărul

populaŃiei, - regimul fiscal pentru societăŃi este atractiv deoarece acestea sunt

scutite de „impozitul pe beneficii" (impozitul pe profit) şi de taxa de timbru pe o durată de 25 ani,

- capitalul minim pentru înregistrarea unei societăŃi este de minim 100 lire sterline

___________________________ 27 Opinie exprimată de C. Voicu , Al. Boroi, în Dreptul penal al

afacerilor, ediŃia a III-a, p. 183.

138

Monaco -principat în suprafaŃă de 2 km2, membră a ONU, care oferă

mediul propice pentru plasarea capitalului de origine ilegală, - din 1863 a beneficiat de o derogare din partea FranŃei prin care se

permiteau oficial jocurile de noroc din cazinouri, în timp ce acestea erau interzise în FranŃa şi Italia până în 1933,

- acest fapt a contribuit puternic la dezvoltarea sa economică, - argumente pentru ca principatul să fie un loc perfect pentru

spălarea banilor:

• legislaŃia garantează anonimatul tranzacŃiilor, • nu există o deontologie riguroasă bancară, • prezenŃa unei slabe cooperări administrative şi judiciare

internaŃionale, • lipsa controlului asupra activităŃilor desfăşurate în cazinouri

- nu respectă acordurile bilaterale încheiate cu FranŃa - „banul nu are miros şi justiŃia este obligată la toate nivelele să-i

protejeze pe investitorii care contribuie la sporirea averii şi la creşterea prestigiului acestui teritoriu princiar"28

- evaziunea fiscală nu este considerată aici ca fiind un delict, - trusturile continuă să nu fie reglementate în privinŃa activităŃii de

administrator al societăŃii şi astfel să funcŃioneze nestingherite în principat, - refuză să participe la ConvenŃia Europeană de cooperare şi ajutor

reciproc în materie penală, din 20 aprilie 1959, - refuză frecvent să coopereze cu comisiile rogatorii internaŃionale,

exceptând cazul în care o crimă sau un delict este recunoscut de Monaco (evaziunea fiscală nu intră în discuŃie) sau când s-a adus atingere suveranităŃii sau securităŃii Ńării care solicită ajutor juridic. Aceste situaŃii sunt foarte rare în practică.

Montserrat - insulă cu o suprafaŃă de 40 mile2 în arhipelagul Leeward, situat la

răsărit de Caraibe, la cea 250 mile de Puerto Rico, - colonie britanică care se autoguvernează,

____________________________________________________

28 C. Duchaine, Juge ă Monaco, Paris, Ed. Lafon, 2002, p. 11. (magistrat în perioada 1995-1999, care acuză sistemul juridic de complicitate cu mafia -afaceri necercetate, magistraŃi destituiŃi, dosare penale falsificate etc.)

139

- nu există curse aeriene directe decât cu SUA, deşi au un sistem

performant de telecomunicaŃii, - băncile sunt uşor de deschis şi menŃinute în secret, datorită legilor

bancare locale, elaborate special în acest scop, -reglementările monetare şi de schimb valutar sunt aplicate cu

lejeritate, astfel încât importul şi exportul de fonduri se efectuează cu uşurinŃă.

Antilele Olandeze (The Netherlands Antilles) - se întind de-a lungul Mării Caraibilor, cu două grupuri de câte trei

insule fiecare, aşezate la mare distanŃă între ele: Sf. Martin, Sf. Eustatus, şi Saba, situate la cea 50 mile la est de Puerto Rico (Curacao, Aruba şi Bonaire) şi la cea 50 mile de largul coastelor Venezuelei.

- sunt stat membru al regatului Olandei împreună cu Olanda şi Surinam, dar exercită o autonomie completă în afacerile interne ale statului,

- importante ca paradisuri fiscale sunt Curacao, unde este amplasată capitala-Willemsted şi Sf Martin, jumătate posesiune franceză,

- tratatul privind taxele, semnat de Olanda cu SUA şi cu Marea Britanie, a conferit o anumită supremaŃie Antilelor Olandeze asupra celorlalte state în privinŃa secretului financiar,

- esenŃa tratatului: corporaŃiile din Antilele Olandeze care au investiŃii în SUA sunt fie scutite de impozite, fie achită impozite mai reduse decât cele impuse pe profiturile câştigate de companiile altor Ńări,

- în 1983 au fost create în virtutea tratamentului legal, preferenŃial 2544 noi companii,

- oferă servicii moderne şi eficiente de telex, telefon şi poştă, o reŃea amplă de bănci internaŃionale, curse aeriene directe cu New York şi Miami,

- în 2-4 săptămâni poate fi înfiinŃată orice entitate financiară la costuri reduse, iar corporaŃiile străine sunt scutite la înfiinŃare de orice restricŃii monetare şi de schimburi valutare,

- confidenŃialitatea corporativă este asigurată prin aplicarea legislaŃiei civile olandeze şi folosirea sistemului de „acŃiune la purtător" în cazul proprietăŃii de corporaŃie,

- secretul bancar este respectat, deşi nu există o legislaŃie specifică în materie,

140

- au elaborat legi şi reglementări pentru atragerea investitorilor, ca

şi marele lor rival Insulele Cayman - şi-au asigurat un sector considerabil al pieŃei financiare datorită

avantajelor conferite de tratat.

Panama - cel mai important paradis fiscal din zona latino-americană, care

dezvoltă o veritabilă industrie de servicii financiare, - importanŃa strategică a Canalului Panama garantează securitatea

generată de prezenŃa militară americană, - legislaŃia protejează secretul bancar şi facilitează înregistrarea

societăŃilor confidenŃiale, dar şi posibilitatea de tranzit a unor mari cantităŃi de bani lichizi prin băncile panameze,

- conferă statului Panama un rol important pe piaŃa financiară. - lipsa controlului şi absenŃa taxelor vamale protejează capitalurile

latino-americane, dar şi capitalurile de origine criminală, astfel acest paradis fiscal constituie un centru de tranzit între Asia şi Europa în privinŃa traficului de arme şi droguri americano-columbiene.

Alte „ni şe europene": 1. ElveŃia - nu este paradis fiscal, impozitele pentru elveŃieni sunt înalte, - impozitele pe venituri realizate de străini în ElveŃia = 35%, - legile privind sectorul bancar fac parte din ConstituŃia Ńării şi sunt

respectate, - confidenŃialitatea conturilor şi operaŃiunilor bancare se

materializează inclusiv prin: plicuri fără antet, adresa de cutii poştale pe care le schimbă frecvent, poştă prin mesageri personali, expedierea corespondenŃei pentru clienŃii străini din FranŃa, Italia sau Germania, pentru evitarea astfel ştampila poştei elveŃiene,

- în plan instituŃional şi politic, respectă principiul autodeterminării şi, în consecinŃă, în materie de măsuri împotriva spălării banilor rămâne inflexibilă,

- evaziunea fiscală este sancŃionată de dreptul administrativ şi nu de cel penal,

- capitalurile se îndreaptă spre marile organizaŃii neguverna mentale (ONG-urile) care îşi au sediul în ElveŃia: Crucea Roşie,

141

Comitetul Olimpic InternaŃional (CIO), alte asociaŃii internaŃionale care manevrează sume foarte mari,

- în mai 1984 a avut loc un referendum naŃional care propunea atenuarea secretului bancar pentru a permite oficialităŃilor străine din domeniul aplicării legii, acces la documentele legate de infractori străini. Referendumul nu a fost aprobat, chiar dacă punerea în discuŃie a acestui subiect dovedit sensibil reprezintă un mare pas înainte (neconcretizat încă!)

- prin aplicarea unui tratat de asistenŃă reciprocă americano-elveŃiană (semnat în 2003), investigatorii care au lucrat, folosind canalele adecvate din Ministerul JustiŃiei şi Departamentul de Stat, au reuşit să dobândească date şi documentaŃie asupra conturilor din ElveŃia ale unor infractori americani.

2. Londra - Marea Britanie (Regatul Unit al Marii Brit anii)29 • Regatul Unit al Marii Britanii, situat pe coasta vestică a Europei,

este format din Anglia, ScoŃia, łara Galilor şi Irlanda de Nord. Este o monarhie condusă de Regina Elisabeta a Ii-a. Are o populaŃie de aproxi-mativ 58 milioane de locuitori din care 8 milioane trăiesc în Londra.

• Cadrul Legislativ: „Common Law". • Economia: Este una din marile puteri comerciale şi financiare.

Se află între primele patru puteri economice vest-europene cu rezerve mari de cărbune, petrol şi gaz natural, având o producŃie mare de energie. Este lider în furnizarea de servicii financiare, bancare şi de asigurări.

• Moneda naŃională: Lira sterlină (GBP) • Limba oficiala: Engleza.

InformaŃii despre tipuri de companii înregistrate în Marea Britanie: • Tipuri de companii: Companii private cu răspundere limitată.

Companii publice cu răspundere limitată. • LegislaŃie: Legea companiilor din 1985.

Legea impozitării veniturilor şi a corporaŃiilor din 1988. • Capitalul social: Companii private Capitalul minim emis - 1 acŃiune Capitalul social pentru companiile private se ridică de obicei la

1,000 GBP.

__________________________________ 29 Sursa: Companii offshore_rom (http://www.cosmoserve.com/RO/)

142

• Companii publice Capitalul minim emis - 1 acŃiune Capitalul social minim pentru companiile publice este de 50,000

GBP din care 12,500 GBP trebuie plătiŃi. • Tipuri de acŃiuni: obişnuite, care pot fi răscumpărate, cu sau fără

drept de vot etc. • RestricŃii: Companiile nu au voie să deruleze activităŃi în

sectorul bancar, de asigurări, financiar sau de resurse umane fără obŃine-rea unei autorizaŃii speciale.

• Regimul de impozitare: Este scăzut în comparaŃie cu alte Ńări europene, companiile britanice fiind folosite ca mijloace eficiente de planificare fiscală. Nivelul de impozitare variază (între 20 şi 30 %) în funcŃie de profitul net înaintea impozitării. Companiile internaŃionale au mai multe posibilităŃi de a-şi reduce impozitul la 0%.

• Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Au fost semnate 100 de astfel de tratate. UK are cele mai multe tratate în comparaŃie cu celelalte state suverane.

• Raportări anuale: Sunt obligatorii. Taxa anuală de completare este de 15 GBP.

• Taxa anuală de licenŃă: 0 (NIL) • Raportări financiare anuale: Sunt obligatorii, dar companiile a

căror cifră de afaceri nu depăşeşte 1,000 GBP nu trebuie să auditeze declaraŃiile financiare, în schimb directorii trebuie să ateste conturile.

• Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenŃa unui sediu înregistrat în Anglia sau în łara Galilor.

• Secretarul companiei: Este obligatoriu. • Directori: Companii private - Minim unul. Poate avea orice

naŃionalitate sau rezidenŃă şi poate fi persoană fizică sau juridică. Companii pubhce - Minim 2, de orice naŃionalitate, rezidenŃă,

persoană fizică sau juridică. • AcŃionari: Minim unul pentru companii private şi minim 2

pentru companii publice. • Dezvăluirea identităŃii proprietarului beneficiar: Nu. • Dezvăluirea Comitetului de Directori: Da, dar anonimitatea

poate fi păstrată prin folosirea nominalizărilor.

143

• Dezvăluirea AcŃionarilor: Da. dar anonimitatea poate fi păstrată

cu ajutorul serviciilor nominale. • ConfidenŃialitatea: Anonimitatea poate fi păstrată cu ajutorul

serviciilor nominale • Emiterea de acŃiuni la purt ător: Este permisă, cu condiŃia să fie

deŃinute de un custode. • Control valutar: Nu există. • Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul

Latin. • RestricŃii privind numele: Orice nume pe care autorităŃile îl vor

găsi nepotrivit, obscen, ofensiv; termeni care au legătură cu roialitatea, imperialitatea sau termeni care sugerează patronajul guvernului.

• Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza. • Durata de timp necesară încorporării: 10 zile lucrătoare. • Companii deja înregistrate (shelfcompany): Există. • LegislaŃie pentru prevenirea spălării banilor: Există. • Terminologie care să denote răspunderea limitată: Limited,

Public Limited Company etc. • Alte tipuri de companii: Companii nelimitate, companii de

garanŃie, parteneriate cu răspundere limitată etc. • în loc de concluzii: un cetăŃean britanic care are un părinte

născut în străinătate nu plăteşte impozit decât pe venitul dobândit în Marea Britanic Dacă aceştia pot investi oricâŃi bani vor în afaceri în străinătate sau să-şi plaseze banii în bănci din Ńări cu o economie solidă, deoarece ei vor fi exceptaŃi de la impozitarea acestor venituri realizate în alte Ńări.

3. Marele Ducat al Luxemburgului • a devenit în ultimii 30 ani o piaŃă financiară de prim rang. • în 1963 ea avea doar 6 bănci, • în 2003 - 2006 bănci, o mare parte din ele constituind sucursale

ale unor bănci străine la nivel mondial (chiar şi cele mai mari bănci luxemburgheze aparŃin acum marilor grupări financiare străine; exemplu: grupul Fortis posedă o parte majoritară din acŃiunile Băncii Generale din Luxemburg).

144

• în prezent doar CEC-ul şi băncile agricole de credit rămân

instituŃiile financiare în proprietatea luxemburgheză. • a trecut de la o economie dominant siderurgică la o piaŃă

financiară de prim rang în Europa şi nu numai:

* care a fost favorizată de legislaŃia adoptată începând cu 1960 şi * care a dus la stabilizarea unei pieŃe financiare * la lărgirea câmpului de intervenŃie a bursei locale şi a cotaŃiei de

valori mobiliare,

• a atras fluxul de capital din statele vecine (Germania şi FranŃa) care aveau o legislaŃiei fiscală restrictivă,

• sistemul de impozitare a contribuit la expansiunea amplă a sectorului financiar privat,

• sistemul se caracterizează prin discreŃia totală asupra tranzacŃiilor financiare desfăşurate în băncile luxemburgheze,

• ulterior, venirea la putere în FranŃa a socialiştilor în 1981 a faci-litat băncilor luxemburgheze, elveŃiene şi belgiene obŃinerea de mari profituri,

• este considerat Ńară offshore, gestionând capitaluri considerabile provenind din statele vecine (în estimările specialiştilor jumătate din capitalurile germane expatriate au fost plasate aici).

Regimul juridic al companiilor offshore din Statele Unite ale Americii:

• Statele Unite ale Americii formează o Republică Federală independentă constituită din 51 de state.

• Cadrul Legislativ: Common Law. • Moneda naŃională: Dolarul american (USD). • Limba oficiala: Engleza.

InformaŃii despre tipuri de companii înregistrate în SUA: • Tipuri de companii: Companii americane cu răspundere limitată

{Limited Liability Company sau prescurtat LLc). LLc sunt instrumente populare în afacerile internaŃionale pentru că, deşi nu sunt nici parteneriate, nici corporaŃii, combină avantajele ambelor structuri.

• LegislaŃia: Depinde de fiecare stat. De exemplu în: Delaware - funcŃionează legea Delaware a companiilor din 1994-95;

145

New York - legea New York a companiilor cu răspundere limitată

(capitolul 34). • Capitalul social: Nu este fixat un prag minim pentru capitalul

social. • RestricŃii: Nu sunt permise activităŃi în sectorul financiar, bancar,

de asigurări şi reasigurări fără obŃinerea unei autorizaŃii speciale. • Impozitare: LLcs-urile au acelaşi regim de impozitare ca şi

parteneriatele, adică impozitul pe venit revine membrilor. LLcs-urile americane care conduc afaceri în afara statelor şi care nu au membri rezidenŃi şi nu au venituri din USA nu sunt supuse impozitării şi nu trebuie să depună raporturi anuale.

• Tratate pentru evitarea Dublei Impuneri: Există mai multe astfel de tratate.

• Raportări anuale: Nu sunt obligatorii. • Taxa anuală de licenŃă: Depinde de stat: • Delaware-200USD • New York-0 USD • Washington-200 USD. • Raportări financiare anuale: Nu sunt obligatorii decât atunci

când compania desfăşoară activităŃi în interiorul statelor. • Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenŃa unui sediu

înregistrat în statul în care se află compania. • Secretarul companiei: Este obligatorie numirea unui secretar. • Directori: Minim unul. Poate avea orice naŃionalitate sau

rezidenŃă şi poate fi persoană fizică sau juridică. Variază de la stat la stat. • AcŃionari: Minim unul. • ConfidenŃialitate: Serviciile sunt strict confidenŃiale din moment

ce nu sunt cerinŃe de raportare. • Dezvăluirea identităŃii proprietarului beneficiar: Nu este

necesară în majoritatea statelor. • Dezvăluirea Comitetului de Directori: Nu este necesară în

majoritatea statelor. • Emiterea de acŃiuni la purt ător: Nu este permisă. • Control valutar: Nu.

146

• Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul

latin. • RestricŃii privind numele: Orice nume pe care autorităŃile îl vor

găsi nepotrivit, obscen, ofensiv; termeni care au legătură cu roialitatea, imperialitatea sau nume care sunt similare cu alte companii deja înregistrate. Nume precum: bănci, asigurări, reasigurări sunt interzise în toate statele.

• Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza. • Durata de timp necesară încorporării: 2 zile lucrătoare pentru

încorporare şi 5 zile lucrătoare pentru eliberarea documentelor. • Companii deja înregistrate (shelf company): Există în câteva

state. • LegislaŃie pentru prevenirea spălării banilor: Există • Terminologie care să denote răspunderea limitată: Limited

Liability Company, Limited Company sau prescurtările aferente: LLC sau LC.

• Alte tipuri de companii: CorporaŃiile - impozitate la ambele nivele şi la cel de stat şi la cel de federaŃie.

Regimul juridic al companiilor offshore din Singapore: • Republica Singapore este situată în sud-estul Asiei, în Peninsula

Malayesiană. • Este membră independentă a Commonwealth-u\xn Britanic din

1965. Are o populaŃie de aproximativ 3,000,000 locuitori din care 75% sunt chinezi, iar 25% sunt malaynezi, indieni sau alte naŃionalităŃi.

• Cadrul Legislativ: Sistem Juridic Independent bazat pe Sistemul Juridic Englez. („Common Law").

• Infrastructura: Are o infrastructură tehnologică foarte dezvoltată asigurând o bună conexiune cu celelalte state ale lumii.

• Economia: Singapore are o infrastructură economică de înalt nivel fiind unul dintre cele mai mari centre financiare, bancare şi de investiŃii interanŃionale.

• Moneda naŃională: Dolarul singaporez (S$). • Limba oficială: Engleza, dar şi Mandarina şi Malayesiană sunt

considerate limbi oficiale.

147

InformaŃii despre tipuri de companii înregistrate: • Tipuri de companii: Companii rezidente sau nerezidente. • LegislaŃia: Legea Companiilor din Singapore. • Capitalul social: Capitalul social standard este de 100,000 S$. • RestricŃii: Nu au voie să deruleze activităŃi în sectorul financiar,

media sau politic fără obŃinerea unei autorizaŃii speciale. • Impozitare: • Companiile rezidente: 24.5 % • Companiile nerezidente: 24.5% • Exonerate: N/A • Impozitările se pot reduce foarte mult chiar până la 0% datorită

numeroaselor tratate semnate cu diverse Ńări pentru a evita dubla impunere.

• Tratate pentru evitarea Dublei Impuneri: Un număr mare de astfel de tratate.

• Raportări anuale: Nu sunt obligatorii. • Taxa anuală de licenŃă: 35S$. • Raportări financiare anuale: Trebuie auditate de auditori rezi-

denŃi şi depuse la autorităŃi. Exoneratele nu trebuie să îşi auditeze con-turile.

• Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenŃa unui sediu social înregistrat în Singapore.

• Secretarul companiei: Este obligatorie numirea unui secretar rezident.

• Directori: Minim doi. Unul trebuie să fie persoană fizică rezidentă.

• AcŃionari: Minim unul. • Dezvăluirea identităŃii proprietarului beneficiar: Este

obligatorie. • Dezvăluirea Comitetului de Directori: Este şi ea obligatorie. • Emiterea de acŃiuni la purt ător: Nu este permisă. • Control valutar: Nu. • Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul

latin.

148

InformaŃii despre tipuri de companii înregistrate: • Tipuri de companii: Companii rezidente sau nerezidente. • LegislaŃia: Legea Companiilor din Singapore. • Capitalul social: Capitalul social standard este de 100,000 S$. • RestricŃii: Nu au voie să deruleze activităŃi în sectorul financiar,

media sau politic fără obŃinerea unei autorizaŃii speciale. • Impozitare: • Companiile rezidente: 24.5 % • Companiile nerezidente: 24.5% • Exonerate: N/A • Impozitările se pot reduce foarte mult chiar până la 0% datorită

numeroaselor tratate semnate cu diverse Ńări pentru a evita dubla impunere.

• Tratate pentru evitarea Dublei Impuneri: Un număr mare de astfel de tratate.

• Raportări anuale: Nu sunt obligatorii. • Taxa anuală de licenŃă: 35S$. • Raportări financiare anuale: Trebuie auditate de auditori rezi-

denŃi şi depuse la autorităŃi. Exoneratele nu trebuie să îşi auditeze con-turile.

• Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenŃa unui sediu social înregistrat în Singapore.

• Secretarul companiei: Este obligatorie numirea unui secretar rezident.

• Directori: Minim doi. Unul trebuie să fie persoană fizică rezidentă.

• AcŃionari: Minim unul. • Dezvăluirea identităŃii proprietarului beneficiar: Este

obligatorie. • Dezvăluirea Comitetului de Directori: Este şi ea obligatorie. • Emiterea de acŃiuni la purt ător: Nu este permisă. • Control valutar: Nu. • Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul

latin.

148

întrucât aceştia sunt interesaŃi de dimensiunea mare a pieŃei autohtone şi de ritmul ridicat de creştere economică.

România atrage investitorii datorită pieŃei mari pe care o are, iar diferenŃa de şase procente în impozitarea profitului nu va produce deturnări semnificative ale investiŃiilor străine către Bulgaria.

Ipoteza este confirmată şi de particularităŃile investiŃiilor străine din Europa de Est. Astfel, cele mai mari sume au fost aduse până în prezent, atât în România, cât şi în Bulgaria, pentru a acapara resurse sau consumatori şi nu pentru a folosi forŃa de muncă ieftină.

Domeniile care au prezentat un interes mare pentru investiŃii au fost serviciile financiare, telecomunicaŃiile, piaŃa imobiliară şi petrolul. Este foarte probabil ca strategia bulgarilor să convingă, în special, investitorii interesaŃi să producă mai ieftin, în special firmele ce preferă să lucreze în sistem lohn.

Nivelul impozitului pe profit de 10% conferă Bulgariei şi Ciprului statutul de paradis fiscal al Uniunii Europene. Cele mai mari impozite din comunitate se înregistrează în statele dezvoltate. Comparativ cu statele din centrul Europei, cel din România este cel mai mic. Cifrele vorbesc de la sine: 47,5% este nivelul fiscalităŃii pe muncă în România, iar în Bulgaria contribuŃiile sociale reprezintă numai 36,4% din salariul brut, în condiŃiile în care în UE media este de 34,5% .

SecŃiunea X. Criminalitatea „gulerelor albe"

SubsecŃiunea 1. NoŃiune şi sediul materiei

NoŃiunea de „criminalitate a gulerelor albe" a fost prima dată utilizată de Edwin H Sutherland30 pentru a descrie ansamblul comportamentelor ilicite şi ilegale ale unor persoane care au, de obicei, o situaŃie şi o poziŃie socială şi economică ridicată sau se bucură de un prestigiu social în cadrul instituŃiilor sau organizaŃiilor în care lucrează.31

________________________________ 30 Edwin H Sutherland, Donald R Cressey, Principles of Criminology, ediŃia a

V-a, Philadelphia, J.B. Lippincott, 1955 31 A se vedea S.M. Rădulescu, D Banciu, Sociologia crimei şi a

criminalităŃii, Editura Şansa S.R.L., Bucureşti, 1996, Capitolul: Criminalitatea, violenŃa, corupŃia şi crima organizată, p. 186-214.

150

De regulă, reŃelele crimei organizate funcŃionează cu ajutorului

persoanelor cu funcŃii oficiale, care astfel devin părtaşi la acŃiunile de criminalitate economică, financiară, bancară care sunt din ce în ce mai prezente în lume şi care, din păcate, se diversifică odată cu explozia de tehnologie care ne marchează existenŃa cotidiană!

ConcepŃia cu privire la criminalitatea gulerelor albe a fost dezvoltată de Sutherland32 în trei planuri:

1. cu privire la infracŃiune; 2. cu privire la infractor; 3. cu privire la atitudinea societăŃii faŃă de criminalitate în afaceri.

1. cu privire la infracŃiune; InfracŃiunea care face parte din criminalitatea gulerelor albe

reprezintă „un act al unei persoane cu statut social-economic ridicat, respectabil şi respectat, act care încalcă o normă legală sau de altă natură referitoare la activităŃi profesionale".

Acest act constă în exploatarea încrederii sau credulităŃii altora, fiind realizat de o manieră ingenioasă, care să excludă ulterior desco-perirea, în afaceri pot apărea comportamente ilegale, care, de multe ori, nu sunt incriminate, iar dacă unele din ele sunt incriminate, autorii nu sunt urmăriŃi în justiŃie, nefiind consideraŃi infractori în sensul clasic al cuvântului.

2. cu privire la infractor Subiectul infracŃiunii este de regulă: * cetăŃeanul care este în afara oricărei suspiciuni, * conştient de conduita lui legală sau ilegală, * nu se consideră infractor, * sunt convinşi că raŃiunea şi rentabilitatea primează în faŃa legii şi

a regulii, * consideră că au un drept personal de a încălca legea, în virtutea

poziŃiei sociale pe care o deŃin,

________________________________ 32 EH Sutherland, „White collar crime" 1939, lucrare în care se afirmă prima

oară sintagma „criminalitatea gulerelor albe", şi se confirmă acest concept criminologie apărut iniŃial în 1872.

151

3. cu privire la atitudinea societăŃii faŃă de criminalitate în afaceri. * SocietăŃile de tip occidental încurajează scopul principal al unei

afaceri: reuşita, succesul social sau financiar. Mijloacele ilegale şi imorale nu sunt excluse, dacă subscriu scopului principal şi sunt eficiente (conform vechiului principiu machiavelic: „scopul scuză mijloacele"),

* reacŃia societăŃii faŃă de infracŃionalitatea clasică este mai pronunŃată decât cea faŃă de infracŃionalitatea gulerelor albe (care nu este violentă).

în situaŃii de criză economică şi socială, fenomenul criminalităŃii în sfera afacerilor se amplifică.

Sediul materiei în legislaŃia internă: 1. Legea nr. 78/ 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi

sancŃionarea faptelor de corupŃie, M . Of. nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare.

2. HG. nr. 1065/2001 privind aprobarea Programului naŃional de prevenire a corupŃiei şi a Planului naŃional de acŃiune împotriva corupŃiei, M. Of. nr. 728 din 15 noiembrie 2001.

3. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei. M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003.

4. HG nr. 504/2003 pentru aprobarea Programului de aplicare a Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, M. Of. nr. 301 din 6 mai 2003.

5. OUG nr. 24/2004 privind creşterea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice şi a funcŃiilor publice, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupŃiei, M. Of. nr. 365 din 27 aprilie 2004, aprobată prin Legea nr..601/2004 pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice şi a funcŃiilor publice, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupŃiei, M. Of. nr. 1227 din 20 decembrie 2004,

152

6. HG nr. 1944/2004 pentru aprobarea Strategiei naŃionale anti-

corupŃie pe perioada 2005 - 2007. M. Of. nr. 15 decembrie 2004. 7. Legea nr. 161/2005 privind stabilirea unor măsuri pentru

prevenirea şi combaterea corupŃiei în cadrul Ministerului AdministraŃiei şi Internelor, M. Of. nr. 476 din 6 iunie 2005.

8. HG nr.231/2005 privind aprobarea Strategiei naŃionale anti-corupŃie pe perioada 2005 - 2007 şi a Planului de acŃiune pentru implementarea Strategiei naŃionale anticorupŃie pe perioada 2005 - 2007, M. Of. nr. 272 din 1 aprilie 2005.

SubsecŃiunea 2. Formele fenomenului de corupŃie cu implicaŃii în „criminalitatea gulerelor albe"

Specialiştii în drept penal, criminologie şi sociologia criminalităŃii au clasificat fenomenul de corupŃie în trei forme:

1. corupŃie profesională - include delicte de serviciu sau comise în timpul serviciului de către funcŃionari, publici sau alte persoane din sectorul public (administraŃie, sănătate, învăŃământ, poliŃie, cultură, justiŃie),

- aceştia încalcă normele deontologiei profesionale, prin îndeplinirea condiŃionată şi preferenŃială a atribuŃiilor de serviciu legale (luare/dare de mită, abuz în funcŃie, trafic de influenŃă, abuz de încredere profesională etc.)

2. corupŃia economică - numită şi criminalitatea economico- financiară sau criminalitate de afaceri

- include acte şi fapte ilicite, ilegale, comise de persoane fizice, juridice, asociaŃii, societăŃi comerciale, organizaŃii non-guvernamentale. în legătură cu derularea unor afaceri, tranzacŃii comerciale, financiare, bancare, vamale, prin utilizarea înşelăciunii, fraudei, abuzului de încredere, etc,

- actele şi faptele ilicite, ilegale aduc prejudicii intereselor economice colective şi individuale, publice şi private: exemplu: delicte de fraudă bancară, escrocherie, falsificarea cifrei de afaceri, evaziune fiscală, obŃinerea ilegală de subvenŃii, bancrută frauduloasă, poliŃe de asigurare nerambursabile, concurenŃă şi reclamă neloială etc.)

- sunt greu de identificat, de evaluat şi de dovedit,

153

3. corupŃia politică - ansamblul de acte, fapte şi comportamente

care deviază moral şi legal de la îndatoririle oficiale ale exercitării unui rol public de către anumite persoane, sau care încalcă normele privind interdicŃia exercitării anumitor forme de influenŃă politică cu scopul obŃinerii unor avantaje personale.

Fenomenul corupŃiei include multiple definiŃii, forme şi dimensiuni de manifestare, iar cele mai periculoase pentru societate sunt cele referitoare la corupŃie şi delictele din sfera economico-financiară şi bancară, asociate de multe ori cu criminalitatea „cartelelor" şi a „gulerelor albe", precum şi din sfera politicului, administraŃiei şi justiŃiei.

Sociologii au extins aria subiecŃilor criminalităŃii „gulerelor albe" şi în arii de competenŃe, care nu mai aparŃineau numai puterii oficiale, ci şi altor categorii de funcŃionari ai unor companii industriale, comerciale, bancare, alături de funcŃionari ai guvernului, politicieni, lideri sindicali, medici, jurişti etc, în legătură directă cu ocupaŃiile lor profesionale"33

_________________________________________________

33 Marshall B. Clinard, Robert F. Meier, Sociology ofDeviant Behavior, ediŃia a V-a New York, Chicago, San Francisco, Dallas, 1975, p. 168.

154

CAPITOLUL IV

SOCIETATEA COMERCIAL Ă

SecŃiunea 1. NoŃiuni generale NoŃiunea de societate provine din latină, „societas" care înseamnă

„întovărăşire, asociaŃie, comunitate, tovărăşie, unire". Societatea a apărut ca instituŃie urmare unor cauze sociale şi economice, şi implică asocierea a două sau mai multor persoane, cu punerea în comun a unor resurse, în vederea desfăşurării unei activităŃi economice şi împărŃirii beneficiilor rezultate.

* concepută ca organism autonom, căruia legea i-a conferit personalitate juridică, pentru a îndeplini rolul său economic1.

* grupările de persoane şi capitaluri, funcŃionând juridic sub forma societăŃilor comerciale, au contribuit la îndeplinirea şi finalizarea unor mari realizări ale secolului al XlX-lea. De exemplu realizarea Canalului de Suez, Canalului Panama, dar şi exploatarea minelor şi zăcămintelor, reŃelelor de căi ferate etc.

* au permis dezvoltarea tehnicii, comunicaŃiilor, care au permis extinderea pieŃelor contribuind la desăvârşirea societăŃii moderne în ansamblul ei.

SecŃiunea 2. Sediul materiei, definiŃie: * sediul materiei în legislaŃia naŃională îl constituie Codul

Comercial, Cartea 1, Titlul VIII, Despre SocietăŃi şi despre asociaŃitmi comerciale, capitolul 1, Despre societăŃi,

_________________________________ 1 A se vedea St. D. Cărpenaru, op. cit., capitolul IV. SocietăŃile comerciale,

p. 138-357 şi Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, op. cit., capitolul V. SocietăŃile comerciale, p. 85- 246

155

* ulterior, art. 77 - 220, din secŃiunea I-VI au fost abrogate prin

Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale. * definiŃia din Codul civil, Titlul VIU, Despre contractul de

societate, art 1491 defineşte societatea astfel: „Societatea este un contract prin care două sau mai multe

persoane se învoiesc să pună ceva în comun, cu scop de a împărŃi foloasele ce ar putea deriva."

* nu există o definiŃie în Legea 31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează regimul juridic al societăŃilor comerciale;

* definiŃia contractului de societate2: „societatea este un contract în temeiul căruia două sau mai multe

persoane (asociaŃi - noŃiune generică, utilizată alături de termenul de acŃionari la diversele forme de societăŃi comerciale) se înŃeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru a desfăşura împreună o anumită activitate, în vederea realizării şi împărŃirii beneficiilor care rezultă"

* elementele esenŃiale ale contractului de societate, care deosebesc aceste contract de alte contracte:

- aportul la capitalul societăŃii (fiecare asociat se obligă „să pună în comun" o valoare patrimonială)

- desfăşurarea unei activităŃi comune care definesc obiectul de activitate al respectivei societăŃi

- participarea asociaŃilor la realizarea şi împărŃirea beneficiilor (şi în mod corelativ şi a pierderilor)

SecŃiunea 3. Caracterele juridice ale contractului de societate: ConsideraŃii introductive privind caracterele juridice ale contractului de societate şi influenŃa acestora în privinŃa procedurii înfiin Ńării unei societăŃi comerciale: Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin contract de societate, iar societatea pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi statut. Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinŃă al unei singure persoane. în acest caz se întocmeşte

_____________________________ 2 A se vedea Fr. Deak, Tratat de drept civil, Contracte speciale,

Actami, Bucureşti, 1999, p. 453 şi urm.

156

numai statutul. Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic denumit act constitutiv. Aceasta, deoarece, de regulă statutul cuprinde aceleaşi clauze ca şi contractul, dar formulate într-un mod mai explicit. In concepŃia legii, sintagma act constitutiv desemnează atât înscrisul unic cât şi contractul de societate şi statutul societăŃii.

Actul constitutiv prezintă următoarele caractere: solemn, plurilateral, patrimonial, oneros, comutativ şi comercial.

Caracterul solemn: Contractul de societate este un contract solemn, încheierea lui în formă autentică fiind cerute de lege sub sancŃiunea nulităŃii.

Caracterul plurilateral: Pentru formarea valabilă a contractului societăŃii legea impune participarea a cel puŃin doi asociaŃi, iar pentru societatea pe acŃiuni un număr de cel puŃin 5 asociaŃi (art. 10 alin. (2) din Legea nr. 31/1990). Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinŃă al unei singure persoane.

Caracterul oneros: Contractul societăŃii comerciale este cu titlu oneros, fiecare contractant urmărind prin participarea sa la constituirea societăŃii un folos propriu: obŃinerea de beneficii.

Caracterul comutativ: Contractul este comutativ în sensul că întinderea obligaŃiei de aport a fiecărui asociat este cunoscută din momentul încheierii contractului.

Caracterul comercial: Caracterul comercial al contractului este dat de obiectul de activitate al viitoarei societăŃi, convenit de asociaŃi. Acesta este şi criteriul de distincŃie dintre contractul prin care se constituie o societate civilă şi contractul care stă la baza constituirii societăŃii comerciale.

Astfel există unele asemănări şi deosebiri între societatea civilă şi societatea comercială după cum urmează:

Asemănări: - au aceeaşi esenŃă: reprezintă o grupare de persoane, bunuri

(capitaluri) constituită în scop economic şi lucrativ. Conceptul de societate definit de art. 1491 c civ. pentru societatea civilă3 este valabil şi pentru definirea societăŃii comerciale, _______________________________

3 ART. 1491 C civ.: „Societatea este un contract prin care două sau mai multe persoane se învoiesc sa pună ceva în comun, cu scop de a împărŃi foloasele ce ar putea deriva."

157

- iau naştere prin contract de societate, elementele esenŃiale ale

contractului de societate civilă se regăsesc şi în contractul de societate comercială (aportul asociaŃilor, intenŃia de a desfăşura în comun o anumită activitate şi obŃinerea şi împărŃirea beneficiilor4),

- au scop lucrativ, asociaŃii urmăresc realizarea şi împărŃirea unor beneficii (profit),

Deosebiri: (care privesc funcŃia şi structura lor) - privind obiectul sau natura operaŃiunilor realizate de societate: * societatea comercială se constituie cu scopul săvârşirii de fapte de

comerŃ * societatea civilă are ca obiect realizarea unor activităŃi care nu

sunt fapte de comerŃ. - Societatea comercială este investită cu personalitate juridică,

constituie un subiect de drept distinct de asociaŃii care o compun, cu patrimoniu propriu care permite asumarea obligaŃiilor, iar societatea civilă nu are personalitate juridică şi rămâne un simplu contract, fără a fi subiect de drept de sine stătător.

- privind condiŃiile în care funcŃionează: ^societatea comercială - legea stabileşte expres formele juridice

care trebuie respectate * societatea civilă are o formă care nu poate depăşi cadrul

contractual - interesul practic al distincŃiei între cele două formă de societăŃi: * societatea comercială are obligaŃii: ex: obligaŃiile profesionale ale

comercianŃilor: obligaŃia de înmatriculare în Registrul ComerŃului, obligaŃia de a Ńine registrele de contabilitate, obligaŃia de a exercita comerŃul în limitele unei concurenŃe licite.

* Societatea civilă nu are aceste obligaŃii. Caracterele juridice ale contractului de societate - sinteză - plurilateral - în încheierea lui participă două sau mai multe

persoane, cu asumarea de către fiecare parte a obligaŃiilor ce-i revin.

_____________________________ 4 Pentru societăŃile comerciale, Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru

asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei a înlocuit noŃiunea de „beneficii"- utilizată rar în textul legii - cu noŃiunea de „profit".

158

- cu titlu oneros - fiecare asociat urmăreşte realizarea unui folos

patrimonial - obŃinerea de beneficii. - comutativ - întinderea obligaŃiei fiecărui asociat este cunoscută

din momentul încheierii contractului. - consensual - se încheie prin acordul de voinŃă al părŃilor, în

forma scrisă cerută „ad probationem". - comercial: este dat de obiectul de activitate al viitoarei societăŃi,

convenit de asociaŃi.

SecŃiunea 4. Formele societăŃii comerciale - clasificări: Constituirea unei societăŃi are la bază o relaŃie Jntuitu personae",

generată de încrederea între asociaŃi. - art. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare reglementează imperativ şi limitativ formele societăŃilor comerciale, după cum urmează:

„SocietăŃile comerciale se vor constitui în una dintre următoarele forme:

a) societate în nume colectiv; b) societate în comandită simplă; c) societate pe acŃiuni; d) societate în comandită pe acŃiuni şi e) societate cu răspundere limitată." Aceste forme asociative pentru activitatea comercială şi de afaceri

sunt aceleaşi atât în România cât şi în alte state europene, ca o dovadă a faptului că aceste forme nu sunt o invenŃie a specialiştilor, ci rezultatul practicii îndelungate în domeniul comercial şi al afacerilor din statele cu economie de piaŃă.5

Alte criterii de clasificare a societăŃilor comerciale în doctrină: A: o primă clasificare conform autorilor Smaranda Angheni,

Magda Volonciu, Camelia Stoica6 1. în funcŃie de răspunderea asociaŃilor: *societăŃi comerciale cu răspundere limitată

______________________________ 5 Pentru detalii a se vedea D.D. Şaguna, M.R. Nicolescu, Societatea

comercială europeană - unitate în diversitate", Editura Oscar PrinŃ, Bucureşti, 1996

6 A se vedea op. cit., p 87

159

* societăŃi comerciale cu răspundere nelimitată 2. în funcŃie de structura capitalului: * societăŃi comerciale cu capital social împărŃit în acŃiuni * societăŃi comerciale cu capital social împărŃit în părŃi de interese 3. în funcŃie de titlurile de valoare: * societăŃi comerciale care emit titluri de valoare * societăŃi comerciale care nu pot emite astfel de titluri 4. în funcŃie de modul de reglementare: *societăŃi comerciale reglementate de legea generală (Lg. 31/1990

privind societăŃile comerciale republicată) ♦societăŃi comerciale reglementate de legi speciale: *societăŃi bancare - Legea nr. 58/1998. privind activitatea

bancară, republicată * societăŃi de microftnanŃare reglementate de Legea nr. 240/2005

privind societăŃile de microfinanŃare7, *societăŃi agricole - Legea nr. 36/1991 privind societăŃile agricole

şi alte forme de asociere în agricultură *societăŃi de asigurări - Legea nr. 32/2000 privind societăŃile de

asigurare şi supravegherea asigurărilor *societăŃi de intermediere, investiŃii - Legea nr.297/2004 privind

piaŃa de capital 5. *societăŃi de persoane: * societăŃi în nume colectiv, * societăŃi în comandită simplă, ♦SocietăŃi de capital: * societăŃi pe acŃiuni, *societăŃi în comandită simplă pe acŃiuni, ♦Societatea cu răspundere limitată: ♦societatea cu unic acŃionar8

_________________________________ 7 DefiniŃia societăŃii de microfinanŃare, conform art. Art 2 din Legea nr.

240/2005 privind societăŃile de microfinanŃare - „persoana juridică constituită cu scopul de a acorda microcredite şi care nu poate desfăşura activităŃi de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public, în sensul Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată";

8 A se vedea avantajele şi dezavantajele societăŃilor cu răspundere limitată Smaranda Angheni. Magda Volonciu, Camelia Stoica, op. cit., o 97.

160

B. o a doua clasificare conform Ion Turcu9: 1. în funcŃie de numărul persoanelor asociate: *societăŃi comerciale unipersonale (societăŃi comerciale cu

răspundere limitată - persoana fizică sau persoana juridică) * societăŃi comerciale pluripersonale (societăŃi comerciale consti

tuite din mai multe persoane fizice sau persoane juridice) 2. în funcŃie de factorul predominant (subiectiv/obiectiv) -

factorul subiectiv prevalează asupra factomlui obiectiv şi generează distincŃia dintre:

* societăŃi de persoane (societatea comercială în nume colectiv) * societăŃi de capitaluri (societatea comercială pe acŃiuni) * societăŃi intermediare (societatea comercială în comandită sim-

plă, societatea comercială în comandită pe acŃiuni, societatea comercială cu răspundere limitată)

SocietăŃile de persoane au număr redus de asociaŃi, societăŃi de capital pot avea număr de acŃionari nelimitat de lege.

Aportul de capital social al unei societăŃi de persoane constă în prestaŃii în muncă. în creanŃe. SocietăŃii de capital nu-i poate fi adus unei societăŃi de capital.

SocietăŃile de persoane se dizolvă şi pentru motive legate de situaŃia personală a asociaŃiilor (retragere, excludere, incapacitate, faliment. decese) în vreme ce pentru societăŃile de capital aceste situaŃii nu influenŃează existenŃa lor.

3. în funcŃie de întinderea răspunderii persoanelor asociate * datoriile sociale deosebesc societăŃile comerciale cu răspundere

limitată, (societăŃile comerciale pe acŃiuni şi societăŃile comerciale ci; răspundere limitată) de societăŃile comerciale cu răspundere nelimitat:5, (societatea comercială în nume colectiv)

* societatea comercială în comandită simplă şi societatea comercială pe acŃiuni. ComanditaŃii răspund nemărginit (şi solidar, daci sunt mai mulŃi) pentm datoriile sociale, la fel ca asociaŃii intr-o societate în nume colectiv.

_____________________________ 9 A se vedea on. cu., p 77. criterii regăsite şi la O CăpâŃână.

Caracteristicile generale ale societăŃilor comerciale, în Revista ..Dreptul" nr. 9-12/1990. pi2-2.1

161

4. în funcŃie de structura capitalului social * societăŃi pe acŃiuni (societatea pe acŃiuni şi societatea în

comandită pe acŃiuni) * societăŃi cu părŃi de interes (celelalte trei forme de societăŃi

comerciale). Asemănările între acŃiuni şi părŃi de interes (părŃi sociale în cazul societăŃilor cu răspundere limitată) sunt:

* conferă aceleaşi drepturi corporative * ambele aduc dividende * acŃiunile şi părŃile de interes pot fi înstrăinate * în cazul retragerii ori excluderii, ca şi în cazul dizolvării şi

lichidării societăŃii asociaŃii primesc echivalentul pecuniar al părŃii de interes sau preŃul acŃiunii.

Deosebiri între acŃiuni şi părŃi de interes constă în regimul juricic al înstrăinării lor. PărŃile de interes se transmit prin mijloace de drept civil, în condiŃii mai restrictive decât acŃiunile care, dacă sunt nominative, au un regim de transfer specific dreptului comercial.10

5. în funcŃie de emiterea titlurilor de valoare * societăŃile pe acŃiuni şi societăŃile în comandită pe acŃiuni emit

acŃiuni * societăŃile cu răspundere limitată emit certificate de părŃi sociale,

dar numai acŃiunile sunt titluri de valoare negociabile. * celelalte societăŃi (în nume colectiv şi în comandită simplă) nu

emit nici un fel de titluri 6. în funcŃie de sursa aportului la constituirea capitalului social * societăŃi cu capital integral românesc * societăŃi cu participare de capital străin (mixt) * societăŃi cu capital integral străin

SecŃiunea 5. Caracteristici esenŃiale ale fiecărei forme de societate: Criteriul de deosebire a formelor asociative îl constituie întinderea răspunderii asociaŃilor faŃă de terŃi pentru obligaŃiile societăŃii. n

_____________________________ 10 Pentru detalii a se vedea Ion Turcu, op. cit., p 78. 11 Art. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale

republicată, cu modificările şi completările ulterioare: (1) ObligaŃiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.

162

a) societatea în nume colectiv - obligaŃiile sociale sunt garantate cu

patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaŃilor. b) societatea în comandită simplă - obligaŃiile sociale sunt garantate

cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaŃilor comanditaŃi; iar asociaŃii comanditari răspund numai până la concurenŃa aportului lor.

c) societatea pe acŃiuni - obligaŃiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social (capitalul social fiind împărŃit în acŃiuni); acŃionarii răspund numai în limita aportului lor.

d) societatea în comandită pe acŃiuni - obligaŃiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social (capitalul social fiind împărŃit în acŃiuni) şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaŃilor comanditaŃi, iar asociaŃii comanditari răspund numai până la concurenŃa aportului lor.

e) societatea cu răspundere limitată - obligaŃiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociaŃii răspund numai în limita aportului lor.

SecŃiunea 6. Personalitatea juridică a societăŃilor comerciale - societatea comercială se constituie din iniŃiativa asociaŃilor, prin

îndeplinirea condiŃiilor prevăzute de lege, - din momentul constituirii în condiŃiile prevăzute de lege,

societatea comercială dobândeşte personalitate juridică, -sediu materiei: art. 1 din Legea nr. 31/19901990 privind societăŃile

comerciale republicată, cu modificările şi completările ulterioare: „în vederea efectuării de acte de comerŃ, persoanele fizice şi

persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăŃi comerciale, cu ____________________________

(2) AsociaŃii în societatea în nume colectiv şi asociaŃii comanditaŃi în societatea în comandită simplă sau în comandită pe acŃiuni răspund nelimitat şi solidar pentru obligaŃiile sociale. Creditorii societăŃii se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru obligaŃiile ei şi. numai dacă societatea nu le plăteşte în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor asociaŃi.

(3) AcŃionarii, asociaŃii comanditari, precum şi asociaŃii în societatea cu răspundere limitată răspund numai până la concurenŃa capitalului social subscris.

163

respectarea dispoziŃiilor prezentei legi. SocietăŃile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române."

- elementele constitutive ale societăŃii comerciale - persoană juridic ă - sunt reglementate de DL nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, cu modificările şi completările ulterioare, care la art 26 defineşte aceste elemente constitutive astfel:

* persoana juridică are: „o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu afectat realiz ării unui anume scop în acord cu interesul obştesc."

*alte elemente definitorii pentru societatea comercială ca persoană juridică sunt: existenŃa unui statut care cuprinde anumite elemente de identificare a subiectului de drept, respectiv firma, sediul şi naŃiona-litatea, voinŃă proprie care exprimă voinŃele individuale ale asocia-Ńilor, capacitate juridică de folosinŃă (aptitudinea de a avea drepturi şi obligaŃii), de exerciŃiu (aptitudinea de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaŃiile, săvârşind acte juridice), patrimoniu autonom.

SecŃiunea 7. FuncŃionarea societăŃii comerciale - sediul materiei: TITLUL HI - FuncŃionarea societăŃilor

comerciale, capitolul I - DispoziŃii generale din Legea nr. 31 '1990 privind societăŃile comerciale republicată, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu art. 65., şi capitolele II-VI - DispoziŃii specifice pentru formele de societate comercială reglementate

DispoziŃiile generale se referă la: regimul juridic al bunurilor aduse ca aport în societatea comercială, dreptul asociaŃilor la dividende: administratorii societăŃii, obligaŃii referitoare la actele societăŃii comerciale, deşi Legea 31/1990 reŃine în sfera dispoziŃiilor comune funcŃionării tuturor societăŃilor comerciale doar pe cele referitoare la administratorii societăŃii comerciale. Această reglementare se explică prin faptul că statutul administratorilor este comun tuturor formelor juridice ale societăŃilor comerciale.

Cu toate acestea, pe lângă administratori, societatea comercială are ca organe de funcŃionare şi adunarea generală a acŃionarilor/asociaŃilor ca organ colectiv format din totalitatea acŃionarilor/asociaŃilor şi organe de control al gestiunii societăŃii (cenzorii).

164

Legea reglementează, pentru fiecare formă juridică a societăŃii

comerciale, organele societăŃii, condiŃiile de organizare şi funcŃionare, atribuŃiile acestora.

încetarea existenŃei unei societăŃi comerciale In conformitate cu prevederile Legii nr.31/1990, încetarea

existenŃei societăŃii comerciale parcurge două faze distincte: dizolvare şi lichidare. încetarea existenŃei unei societăŃi comerciale reclamă realizarea unor operaŃii care să aibă drept rezultat nu numai încetarea personalităŃii juridice, ci şi lichidarea patrimoniului societăŃii.

SecŃiunea 8. Dizolvarea societăŃilor comerciale Orice societate comercială urmează destinul implacabil, ca orice

persoană fizică:'' se naşte, trăieşte şi moare"12 Societatea comercială se constituie pentru desfăşurarea activităŃii

prevăzute în actul constitutiv, pe durata prevăzută în actul constitutiv. Dizolvarea societăŃii este acel mod de încetare a societăŃii

comerciale în cazurile prevăzute de lege şi care asigură premisele lichi-dării patrimoniului social.

Dizolvarea priveşte însăşi societatea comercială ca entitate juridică, şi nu încetarea actului constitutiv al societăŃii. De altfel, dizolvarea nu produce efecte asupra personalităŃii juridice a societăŃii comerciale. Calitatea de persoană juridică este necesară societăŃii pentru îndeplinirea celorlalte operaŃiuni care privesc lichidarea patrimoniului social.

Sediul materiei: Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Titlul VI, Dizolvarea, fuziunea şi divizarea societăŃilor comerciale, art. 227:

„Societatea se dizolvă prin: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii; b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăŃii sau

realizarea acestuia; c) declararea nulităŃii societăŃii; d) hotărârea adunării generale; e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive

temeinice, precum neînŃelegerile grave dintre asociaŃi, care împiedică funcŃionarea societăŃii;

____________________________ 12 A se vedea St. D Cărpenaru, op. cit., p 255

165

f) falimentul societăŃii; g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al

societăŃii" - dizolvarea fiecărei forme de societate comercială este

reglementată distinct astfel: art. 228 „ (1) Societatea pe acŃiuni se dizolvă: a) în cazul şi în condiŃiile prevăzute de art. 158 13; b) când capitalul social se reduce sub minimul legal; c) când numărul acŃionarilor scade sub minimul legal. "(2) Societatea în comandită pe acŃiuni sau cu răspundere

limitat ă se dizolvă în cazul şi în condiŃiile prevăzute de art. 228 alin. (1) lit. a) şi b)."

"DispoziŃiile art. 228 alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul în care, în termen de 9 luni de la data constatării pierderii sau reducerii capitalului social, acesta este reîntregit sau este redus la suma rămasă ori la minimul legal sau când societatea se transformă într-o altă formă la care capitalul social existent corespunde.

DispoziŃiile art. 228 alin. (1) lit. c) nu se aplică în cazul în care, în termen de 9 luni de la data constatării reducerii numărului de acŃionari sub minimul legal, acest număr este completat."

Art. 229: „SocietăŃile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se

dizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaŃi, când, datorită acestor cauze, numărul asociaŃilor s-a redus la unul singur.

Se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauză de conti-nuare cu moştenitorii sau când asociatul rămas hotărăşte continuarea exis-tenŃei societăŃii sub forma societăŃii cu răspundere limitată cu asociat unic.

DispoziŃiile art. 229 (alineatele precedente) se aplică şi societăŃilor în comandită simplă sau în comandită pe acŃiuni, dacă acele cauze privesc pe singurul asociat comanditat sau comanditar.

_________________________________________ 13 Art. 158: „Dacă administratorii constată că, în urma unor pierderi, activul net,

determinat ca diferenŃă între totalul activelor şi datoriile societăŃii, reprezintă mai puŃin de jumătate din valoarea capitalului social, vor convoca adunarea generală extraordinară, pentru a hotărî reîntregirea capitalului, reducerea lui la valoarea rămasă sau dizolvarea societăŃii."

166

Căile dizolvării societăŃii comerciale: * Dizolvarea de drept (ope legis) - nu necesită îndeplinirea

vreunei formalităŃi, nu este necesară nici o manifestare de voinŃă a asociaŃilor, nici o manifestare de publicitate.

* Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaŃiei unor societăŃi comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, consacră un alt caz de dizolvare de drept a societăŃii comerciale. Astfel, societăŃile comerciale care în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi nu îşi vor fi majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, sunt dizolvate de drept şi intră în lichidare pe această dată. (art. 10 şi 11 14)

* Dizolvarea prin voinŃa asociaŃilor - manifestată în cadrul adunării generale,

* Dizolvarea pe cale judecătorească - prin hotărârea tribunalului care trebuie înscrisă în registrul comerŃului şi publicată în Monitorul Oficial, formalităŃi care trebuie îndeplinite în termen de 15 zile de la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă.

* în cazul falimentului, hotărârea se pronunŃă de către tribunalul investit cu procedura falimentului.15

_______________________________ 14 ART. 10 din Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare: (1) Capitalul social al societăŃii pe acŃiuni şi al societăŃii în comandită pe

acŃiuni nu poate fi mai mic de 25.000.000 lei. (2) Numărul acŃionarilor în societatea pe acŃiuni nu poate fi mai mic de 5. ART. 11 (1) Capitalul social al unei societăŃi cu răspundere limitată nu poate fi mai

mic de 2.000.000 lei şi se divide în părŃi sociale egale, care nu pot fi mai mici de 100.000 lei.

15 Conform prevederilor art. 232 - (1) Dizolvarea societăŃilor comerciale trebuie să fie înscrisă în registrul comerŃului şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în afară de cazul prevăzut la art. 227 alin. (1) lit. a) (trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii).

(2) înscrierea şi publicarea se vor face conform art. 204, când dizolvarea are loc în baza unei hotărâri a adunării generale, şi în termen de 15 zile de la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă, când dizolvarea a fost pronunŃată de justiŃie.

167

Art. 233 - ..Dizolvarea societăŃii are ca efect deschiderea

procedurii lichid ării. Dizolvarea are loc fără lichidare. în cazul fuziunii ori divizării totale a societăŃii sau în alte cazuri prevăzute de lege.

Din momentul dizolvării, administratorii nu mai pot întreprinde noi operaŃiuni; în caz contrar, ei sunt personal şi solidar răspunzători pentru operaŃiunile pe care le-au întreprins.'7

Prin modificarea şi completarea Legii 31/1990 s-a realizat trecerea la o noua structurare a cauzelor de dizolvare, operând trecerea de la un caracter limitativ al acestora la unul exemplificativ. Legea 31/1990 reglementează atât cauze de dizolvare generale cât şi cauze de dizolvare specifice numai anumitor forme de societate.

Detalierea cazurilor generale de dizolvare a societăŃilor comerciale: Potrivit dispoziŃiilor Legii 31/1990. societatea comercială se dizolvă prin:

a) trecerea timpului pentru durata societăŃii - potrivit legii, în contractul de societate trebuie să se prevadă „durata societăŃii". De vreme ce însuşi actul constitutiv stabileşte durata existenŃei societăŃii, înseamnă că la expirarea termenului contractual societatea se dizolvă. Acest efect este deci expresia voinŃei asociaŃilor

Nu este prevăzută cerinŃa unei proceduri prealabile trecerii la lichidare a societăŃii dizolvate. Aceasta se întemeiază pe faptul că hotă-rârea asociaŃilor de încetare a activităŃii societăŃii la expirarea termenului stabilit a fost adoptată chiar la constituirea acesteia, fiind o componentă intrinsecă a manifestării de voinŃă de la data respectivă. Aşadar, hotărârea adunării generale este prezumată, dizolvarea întemeindu-se pe o prevedere expresă a legii.

In cazul în care nu s-a trecui la lichidare şi societatea continuă să-şi desfăşoare activitatea şi după expirarea termenului iniŃial, expirarea duratei de funcŃionare a societăŃii are drept consecinŃă făptui ca actul constitutiv devine necorespunzător, ceea ce determină nulitatea societăŃii.

AsociaŃii au posibilitatea să prevină efectul dizolvării societăŃii, ca urmare a expirării termenului stabilit pentru durata societăŃii, prin prelungirea duratei societăŃii. Legea dispune ca asociaŃii trebui? să fi;

______________________________

(3) În cazul prevăzut la art. 227 alin. (1) lit. f). dizolvarea se pronunŃă de tribunalul învestit cu procedura falimentului. (alin.1, lit f) falimentul societăŃii )

168

consultaŃi, cu cel puŃin un an înainte de expirarea duratei societăŃii, cu privire la eventuala prelungire a acesteia. Dacă administratorii societăŃii nu organizează consultarea, la cererea oricărui asociat, tribunalul va putea dispune, prin încheiere, efectuarea consultării.

b) imposibilitatea realizării obiectului societăŃii sau realizarea acestuia - societatea comercială se dizolvă în cazul unei imposibilităŃi de realizare a obiectului societăŃii, ca şi în cazul când obiectul societăŃii s-a realizat. Orice societate comercială are un obiect de activitate prezentat în actul constitutiv. Acest obiect se realizează în cursul duratei societăŃii. Prin imposibilitatea realizării obiectului de activitate trebuie înŃeleasă neputinŃa de a obŃine rezultatul urmărit. Dar aceasta trebuie să fie o neputinŃă obiectivă datorată pieirii bunului sau bunurilor care fac obiectul de activitate al societăŃii, inexistenŃei acestora etc.

Cu toate acestea, jurisprudenŃa a socotit, pe bună dreptate, că şi imposibilitatea datorată unor cauze subiective, cum sunt neînŃelegerile grave dintre asociaŃi în societăŃile de persoane, constituie motiv de dizolvare a societăŃii.

Realizarea obiectului de activitate presupune că societatea şi-a propus de la înfiinŃare un obiectiv limitat (realizarea unei construcŃii) şi că acesta a fost îndeplinit. Daca în contract s-a stabilit durata de funcŃionare a societăŃii, dar obiectivul a fost realizat mai repede, dizolvarea trebuie adusă la cunoştinŃa terŃilor prin măsurile de publicitate.

c) declararea nulităŃii societăŃii - societatea comercială se dizolvă în cazul declarării nulităŃii ei. Nerespectarea cerinŃelor legaie privind constituirea societăŃii, prevăzute de Legea nr. 31 '1990. atrage nulitatea societăŃii pe data la care hotărârea judecătorească a devenii, irevocabilă, societatea încetând fără efect retroactiv şi intrând în lichidare. O atare încetare echivalează cu dizolvarea societăŃii.

Nulitatea poate fi acoperită prin înlăturarea cauzei invocate în cererea de anulare, înainte de a se pune concluzii în fond ia tribunal. Iii acest caz instanŃa nu pronunŃă dizolvarea, declararea nulităŃii societăŃii fiind suficientă prin efectele ei echivalente.

d) hotărârea adunării asociaŃilor - societatea comercială se dizolvă în baza hotărârii adunării asociaŃilor. Născută din voinŃa asociaŃilor, societatea se poate dizolva ca rezultat al aceleiaşi voinŃe. VoinŃa asociaŃilor privind dizolvarea societăŃii se manitestă în cadrul adunării

169

asociaŃilor care exprimă voinŃa socială potrivit cu dispoziŃiile prevăzute de lege pentru fiecare tip de societate.

Adunarea asociaŃilor poate hotărî dizolvarea societăŃii în toate cazurile impuse de interesele asociaŃilor. într-adevăr, întrucât legea nu limitează cazurile în care societatea poate fi dizolvată prin hotărârea adunării asociaŃilor, înseamnă ca asociaŃii sunt liberi să aprecieze motivele de dizolvare a societăŃii.

Legea reglementează expres un caz de dizolvare a societăŃii de adunarea asociaŃilor înainte de expirarea termenului prevăzut în statut. în acest caz, dizolvarea prin hotărâre a Adunării Generale reprezintă o dizolvare anticipată a societăŃii, dacă în actul constitutiv s-a stabilit durata sa de funcŃionare. In acest caz, hotărârea va fi luata în condiŃiile de cvorum şi majoritate prevăzute de lege pentru adunarea extraordinară, având în vedere gravitatea consecinŃelor pe care le implică.

e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice precum neînŃelegerile grave dintre asociaŃi, care împiedică funcŃionarea societăŃii - dizolvarea societăŃii prin hotărâre tribunalului are loc atunci când dizolvarea nu se poate realiza prin hotărârea adunării generale.

Aceasta cauză de dizolvare reprezintă, fără îndoială, un caz de consacrare legislativă a practicii judecătoreşti. Potrivit legii, tribunalul poate hotărî dizolvarea societăŃii pentru „motive temeinice". Un asemenea motiv îl constituie neînŃelegerile grave dintre asociaŃi, care împiedică funcŃionarea societăŃii.

f) falimentul societăŃii - potrivit Legii nr. 64/1995, societatea comercială care a încetat plăŃile pentru datoriile sale comerciale poate fi supusă procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului. în cazul în care societatea face obiectul procedurii falimentului, patrimoniul societăŃii este lichidat în vederea satisfacerii creanŃelor creditorilor şi, în consecinŃă, societatea se dizolvă. Dizolvarea societăŃilor care nu mai pot face faŃă datoriilor nu poate opera decât în cazurile în care se ajunge la soluŃia finală a lichidării.

g) alte cauze prevăzute de lege sau actul constitutiv al societăŃii -Legea nr. 31/1990 prevede că societatea comercială se dizolv în următoarele cazuri: societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni; societatea nu a depus, timp de trei ani consecutivi, bilanŃul contabil sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul 170

registrului comerŃului; societatea şi-a încetat activitatea sau nu are sediu cunoscut ori asociaŃii au dispărut sau nu au domiciliu ori reşedinŃa cunoscută.

....în loc de concluzii - sinteza dizolvării societăŃilor comerciale: Dizolvarea - Cauzele care duc la dizolvarea societăŃilor

comerciale sunt: • trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii, • imposibilitatea realizării obiectului societăŃii sau realizarea

acestuia, • declararea nulităŃii societăŃii, • hotărârea adunării asociaŃilor, • hotărârea tribunalului, • falimentul societăŃii • alte cauze prevăzute prin lege sau prin actul constitutiv al societăŃii. Dizolvarea unei societăŃi comerciale se poate realiza • de drept, • prin voinŃa asociaŃilor, • pe cale judecătorească. • Ea nu are nici o consecinŃă juridică asupra personalităŃii juridice a

societăŃii, ea continuându-şi existenŃa juridică, însă numai pentru operaŃiunile de lichidare. Din momentul dizolvării, administratorii nu mai pot întreprinde noi operaŃiuni

SecŃiunea 9. Lichidarea societăŃilor comerciale DefiniŃia conform doctrinei juridice: toate operaŃiunile care au

drept scop terminarea afacerilor în curs în momentul declarării dizolvării, astfel încât să se poată obŃine realizarea activului, plata pasivului şi repartizarea activului patrimonial net între asociaŃi. (în sens restrâns: operaŃiile efectuate între momentul declarării dizolvării şi momentul repartizării activului patrimonial net între asociaŃi)16

Lichidarea constă într-un ansamblu de operaŃiuni care au ca scop terminarea operaŃiunilor comerciale aflate în curs la data dizolvării societăŃii. OperaŃiunile care fac obiectul lichidării societăŃii sunt realizate

________________________________ 16 Smaranda Angheni, Magda Volonctu. Camelia Stoica, op. cit., p 236

171

de către lichidatori. în această fază, intervenŃia instanŃelor de judecată are caracter excepŃional.

Lichidarea se face în interesul asociaŃilor, personalitatea juridică subzistă pentru nevoile lichidării, lichidarea este obligatorie şi nu facultativă.

în faza de lichidare, obiectul şi scopul societăŃii se modifică în concordanŃă cu finalitatea lichidării, administratorii societăŃii fiind înlocuiŃi cu lichidatorii, care devin organul de administrare al societăŃii şi vor prelua gestiunea societăŃii.

Lichidarea societăŃii comerciale este reglementată distinct în Titlul VII, art. 252-270, din Legea nr. 31/1990, care stabileşte anumite reguli, astfel:

Art. 252: .Pentru lichidarea şi repartizarea patrimoniului social, chiar dacă în actul constitutiv se prevăd norme în acest scop, sunt obligatorii următoarele reguli:

a) până la preluarea funcŃiei de către lichidatori, administratorii continuă mandatul lor, cu excepŃia celor prevăzute la art. 233; (art 233. alin 2)-„ministratorii nu mai pot întreprinde noi operaŃiuni; în caz contrar, ei sunt personal şi solidar răspunzători pentru operaŃiunile pe care le-au întreprins.")

b) actul de numire a lichidatorilor sau sentinŃa care îi Ńine locul şi orice act ulterior, care ar aduce schimbări în persoana acestora, trebuie depuse, prin grija lichidatorilor, la oficiul registrului comerŃului, pentru a fi înscrise de îndată şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea aIV-a.

(2) Numai după îndeplinirea formalităŃilor de la alin. (1) lichidatorii vor depune semnătura lor în registrul comerŃului şi vor exercita această funcŃie.

(3) In urma efectuării publicării prevăzute la alin. (2), nici o acŃiune nu se poate exercita pentru societate sau contra acesteia decât în numele lichidatorilor sau împotriva lor.

(4) în afară de dispoziŃiile prezentului titlu, se aplică societăŃilor în lichidare regulile stabilite prin actul constitutiv şi prin lege, în măsura în care nu sunt incompatibile cu lichidarea.

(5) Toate actele emanând de la societate trebuie să arate că aceasta este în lichidare.

172

Principii care guvernează procedura lichidării: 1. lichidarea este prevăzută în favoarea asociaŃilor (nu poate

interveni la solicitarea creditorilor) 2. lichidarea este obligatorie, (este o consecinŃă logică şi necesară

declarării dizolvării - o societate comercială nu poate rămâne în faza de dizolvare)

3. efectul lichidării este încetarea calităŃii de subiect de drept & societăŃii comerciale (data radierii societăŃii din registrul comerŃului face ca personalitatea juridică a societăŃii respective să înceteze)

4. lichidatorii trebuie să întocmească bilanŃul contabil de lichidare şi să propună repartizarea activului net între asociaŃi. (asociatul nemulŃumit poate face „opoziŃie" în termen de 15 zile de la notificarea bilanŃului contabil de lichidare şi a proiectului de repartizarea activului net între asociaŃi. După expirarea acestui termen, sau după sentinŃa irevocabilă asupra opoziŃiei, bilanŃul contabil de lichidare se consideră aprobat şi eliberează pe lichidatori.)

Prevederile Legii 31/1990 sunt completate în materie de lichidare şi de prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenŃei17. Acest lucru este generat de faptul că în art. 1 din lege se prevede că: ..Procedura generală prevăzută de prezenta lege se aplică următoarelor categorii de debitori aflaŃi în stare de insolvenŃă sau de insolvenŃă iminentă: 1. societăŃile comerciale; (.... )". Astfel, în art 24 secŃiunea a 6-a privind „Lichidatorul" se prevede că:

� „În cazul în care dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va desemna un lichidator/...)

� „Atribu Ńiile administratorului judiciar încetează !a momentul stabilirii atribuŃiilor lichidatorului de către judecătorul-sindic.”

� „Poate fi desemnat lichidator şi administratorul judiciar desemnat anterior.”

Procedura insolvenŃei conform Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenŃei, M. Of. 359 din 21 aprilie 2006

Categorii de debitori cărora li se aplică procedura insolvenŃei: conform art 1 din lege:

___________________________________________

17 Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenŃei. M. Of. 359 din 21 aprilie 2006.

173

(1) Procedura generală prevăzută de prezenta lege se aplică

următoarelor categorii de debitori aflaŃi în stare de insolvenŃă sau de insolvenŃă iminentă, cu excepŃia celor prevăzuŃi la alin. (2) lit. c) şi d):

1. societăŃile comerciale; 2. societăŃile cooperative; 3. organizaŃiile cooperatiste; 4. societăŃile agricole; 5. grupurile de interes economic; 6. orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi

activităŃi economice. (2) Procedura simplificată prevăzută de prezenta lege se aplică

debitorilor aflaŃi în stare de insolvenŃă, care se încadrează în una dintre următoarele categorii:

a) comercianŃi, persoane fizice, acŃionând individual; b) asociaŃii familiale; c) comercianŃi care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1) şi

îndeplinesc una dintre următoarele condiŃii:

1. nu deŃin nici un bun în patrimoniul lor; 2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite; 3. administratorul nu poate fi găsit; 4. sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul

comerŃului; d) debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1), care

nu au prezentat documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b), c), e) şi h) în termenul prevăzut de lege;

e) societăŃi comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive;

f) debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenŃia de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptăŃiŃi să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară prevăzută de prezenta lege.

Principalele atribuŃii ale lichidatorului, conform legii 85/2006, sunt: a) examinarea activităŃii debitorului asupra căruia se iniŃiază

procedura simplificată în raport cu situaŃia de fapt şi întocmirea unui raport amănunŃit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenŃă, cu menŃionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenŃei premiselor angajării răspunderii acestora, şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va 174

putea depăşi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;

b) conducerea activităŃii debitorului; c) introducerea de acŃiuni pentru anularea actelor frauduloase

încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaŃiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanŃii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;

e) menŃinerea sau denunŃarea unor contracte încheiate de debitor; f) verificarea creanŃelor şi, atunci când este cazul, formularea de

obiecŃiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanŃelor; g) urmărirea încasării creanŃelor din averea debitorului, rezultate din

transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanŃelor; formularea şi susŃinerea acŃiunilor în pretenŃii pentru încasarea creanŃelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaŃi;

h) primirea plăŃilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;

i) vânzarea bunurilor din averea debitorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi;

j) încheierea de tranzacŃii, descărcarea de datorii, descărcarea fidej uşorilor, renunŃarea la garanŃii reale sub condiŃia confirmării de către judecătorul-sindic;

k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluŃionare de către acesta;

1) orice alte atribuŃii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.

SecŃiunea 10. Elemente de drept comparat privind falimentul (lichidarea judiciară)

* reglementări diversificate în dreptul francez, german, englez, italian etc.

* distincŃii în privinŃa: 1. domeniului de aplicare a procedurilor colective: * procedura unitară conform căreia procedura falimentului se aplică

oricărei persoane aflată în stare de încetare de plăŃi - Ex: Anglia: conform

175

„Insolvency Act. 1986", Germania: conform Legii „Insolvenzordung” in 1994, Olanda. Austria,

*procedura duală conform căreia persoana fizică aflatî în încetarea de plăŃi nu beneficiază de consecinŃe specifice, în vreme de comerciantul persoană juridică este supus falimentului.

2. finalit ăŃii procedurilor colective: *majoritatea legislaŃiilor combină faza prealabilă, de prevenire a

falimentului cu faza de încercare de redresare a firmelor viabile, care culminează cu lichidare acelor nerentabile - ex: unele legislaŃii privilegiază prima fază - în Belgia este creat un serviciu de anchetă comercială în cadrul fiecărui tribunal de comerŃ, în Grecia există o instituŃie specializată creată pentru gestionarea societăŃilor aflate în dificultate, care elaborează un plan de redresare cu creditorii şi doar în ultimă instanŃă recurg la procedura lichidării judiciare care se activează numai în cazul eşecului măsurilor preliminare şi încercărilor de redresare, în Italia procedurile de redresare sunt variate, în funcŃie de gradul de dificultate financiară al fiecărui caz în parte (ex: concordatul preventiv)

*alte legislaŃii conferă scopului principal al procedurii de lichidare -plata creditorilor - caracterul de literă de lege, chiar dacă acest lucru înseamnă lichidarea societăŃii respective. łările anglo-saxone constituie un exemplu în acest sens care au proceduri simplificate, dar relativ brutale. Astfel, bancherii care nu sunt plătiŃi pot prelua, fără formalităŃi şi fără întârziere, toate bunurile debitorului lor şi le pot vinde. Această procedură dură a dus la fluidizarea structurilor comerciale chiar dacă acest lucru se face cu sacrificarea brutală şi rapidă a unor societăŃi viabile, care s-ar fi putut redresa în alte sisteme legislative, mai flexibile.

3. organismului care se ocupă cu întreprinderea în dificultate (organ al administraŃiei sau tribunal) - organ al administraŃiei sau tribunal - şi momentul intervenŃiei acestui organism - situaŃie alarmantă. încetarea plăŃilor, insolvabilitate. Ex : Belgia, care are instituŃia concordatului preventiv, o poate folosi şi deschide înaintea procedurii propriu-zise şi în cadrul căreia creditorii joacă un rol preponderent.

4. importanŃa acordată privilegiilor şi garanŃilor: diferă de la o legislaŃie a alta: ex: Danemarca a suprimat privilegiile, cu excepŃia privilegiilor salariaŃilor: Austria şi Germania prevăd o reducere radicală a drepturilor creditorilor privilegiaŃi, deşi marea majoritate a legislaŃiilor moderne (Germania şi Belgia) tind să organizeze o particioare coiectivă a 176

salariaŃilor a procedură şi imaginează diverse soluŃii pentru păstrarea locurilor de muncă.

Reglementări privind redresarea şi lichidarea judiciar ă în dreptul francez - definiŃii şi aspecte terminologice: în dreptul francez legea din 1985 privind redresarea şi lichidarea judiciară este precedată de faza amiabilă, prin care se încearcă o conciliere între debitori şi comer-ianŃii săi. înaintea expirării perioadei de observaŃie, instanŃa de judecată, investită cu procedura de redresare şi lichidare judiciară, decide asupra planului de redresare sau pronunŃă lichidarea patrimoniului debitorului.

Planul de redresare stabileşte: ^Fie continuarea activităŃii societăŃii respective. ^Fie cesiunea totală (vânzarea), ^Fie cesiunea parŃială a societăŃii respective (ex: unele elemente

ale fondului e comerŃ) aceasta continuându-şi activitatea, in consecinŃă. în dreptul francez există trei posibilităŃi: ^Concilierea prealabilă desfăşurată printr-un „conciliator'

desemnat de instanŃă, ^Redresarea juridiciară, desfăşurată în faŃa tribunalului competent,

sau „perioada de observaŃie", concretizată prin elaborarea unui plan de salvare a firmei;

^Lichidarea judiciară, constând în lichidarea patrimoniului societăŃii aflate în dificultate. întrucât redresarea judiciară nu s-a putut realiza deschiderea procedurii de redresare judiciară s-a făcut prea târziu.

SecŃiunea 11. SocietăŃi transnaŃionale (multinaŃionale) Nu există o definiŃie unanim acceptată a societăŃilor transnaŃionale

(multinaŃionale), datorită multitudinii de situaŃii practice, oferite de viaŃa, concretă şi relaŃiile de afaceri, care de multe ori exced cadrului de reglementare stabilit de către legiuitor (naŃional sau internaŃional) şi chiar de către doctrinari.

In doctrina română de specialitate: societăŃi care se fondează, chiar de la constituirea lor, pe elemente fără caracter naŃional (capital provenind de la asociaŃi din state diferite, stabilirea de sedii principale pe teritoriul mai multor state), lipsite de o legătură juridică cu un anumit stat, iar litigiile izvorâte din interpretarea şi aplicare actelor lor constitutive nu se află (total sau parŃial) sub competenŃa instanŃelor naŃionale, fiind date spre soluŃionare unor instanŃe speciale.

177

SocietăŃile transnaŃionale desfăşoară activităŃi multiple, diver-

sificate, dispersate din punct de vedere geografic, pot fi cu greutate loca-lizate prin fuziunile şi achiziŃiile constante, prin schimbările repetate de denumire etc.

SocietăŃile transnaŃionale au o concretă şi puternică influenŃă asupra vieŃii sociale, economice, de afaceri şi politice a statelor pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea.

Delegarea de competenŃe, delegarea activităŃii de producŃie efectivă către terŃi, know-how-u\, marca şi metodele de marketing sunt frecvent utilizate în societăŃile transnaŃionale.

Indiferent de forma de organizare, deciziile importante se iau centralizat în societăŃile transnaŃionale pe baza unei strategii globale.

Exemplificări: - societăŃi cu capitaluri mari, foarte mari, care provin de la asociaŃi din mai multe state,

- societăŃi cu sedii în mai multe state, - societăŃi cu structuri organizatorice internaŃionale (cu existenŃă

juridică concomitentă în mai multe state) dar cu un centru unic de control şi comandă şi o gestiune globală,

- societăŃi care desfăşoară activităŃi de producŃie, comercializare şi prestări de servicii concomitent pe mai multe pieŃe, dar pe baza unei strategii economice şi financiare comune. TendinŃa lor economică este expansionistă, urmărind permanent pătrunderea pe noi pieŃe şi consolidarea celor existente.

- litigii dintre asociaŃi sau entităŃi juridice diferite, care sunt soluŃionate de instanŃe arbitrale sau tribunale internaŃionale, fiind astfel scoase de sub jurisdicŃia unui anumit state.

Terminologie18: „transnaŃional" şi „multinaŃional" sunt sinonime, utilizate alternativ în literatura de specialitate şi documente internaŃionale (Rapoarte ONU privind starea economiei mondiale) _________________________

18 A se vedea D. Mazilu, Dreptul comerŃului internaŃional, Partea generală, ELL, 1999 p. 210-214, 210-211, D. Mazilu, ComerŃul mondial sub impactul competiŃiei globale. Puterea corporativă a transnaŃionalei. ConcurenŃa în ansamblul economic şi ocuparea pieŃelor, în RDC, nr.7-8/2002, p. 269-282, Ş Scurtu, Dreptul ComerŃului internaŃional, Ed. Universitaria, 2003, p. 64-66, Bernard Audit, Droit internaŃional prive, Ed Economica, ed. a ni-a, 2000, p . 904, nr. 1073, Organizarea societăŃilor transnaŃionale în B. Oppetit, „Les societes mutinationales et les Etats nationaux'* în Melanges D. Bastian, 1974, vol.l, p.161, D.A. Sitaru, Dreptul comerŃului InternaŃional - Tratat, Partea generală, Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 438- 445

178

Există şi opinii care consideră că termenul de multinaŃional conŃine

şi conotaŃia „supranaŃională", în vreme ce termenul transnaŃional include doar faptul că sediile societăŃilor se află în mai multe state, deci societăŃile desfăşoară o activitate în afara sediului principal.

Pentru a fi în concordanŃă cu opiniile majoritare din doctrină este preferat termenul de transnaŃional.

Societatea „transnaŃională" nu trebuie confundată cu societatea „internaŃională" care este constituită prin convenŃii internaŃionale (interstatale). In organizarea şi funcŃionarea societăŃilor internaŃionale (interstatale) se aplică numai normele cuprinse în actele constitutive, fără a se face referire la un anumit sistem de drept naŃional. în actul constitutiv se poate prevedea aplicarea în subsidiar a principiilor comune ale sistemelor de drept ale statelor implicate în aceste societăŃi, dacă numărul acestor state este limitat.

In categoria societăŃilor de acest tip pot fi exemplificate19: Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD),

CorporaŃia Financiară InternaŃională, Uniunea Carboniferă Sarre-Lorraine (SAARLOR)20, Scandinavian Air System (SAS)21 şi altele22

________________________________ 19 În opinia lui Philippe Merle, Droit commercial. Societes

commerciales, Ed. Dalloz, Paris, 2003, p 753, nr. 635 şi p 118, nr. 88. 20 Uniune constituită prin tratatul franco-german din 1956 şi este

supusă şi este supusă prevederilor din actele sale constitutive care se întregesc, dacă este cazul, cu principiile comune ale sistemelor de drept din FranŃa şi Germania.

21 Societate constituită cu participarea companiilor de transport aerian din Danemarca, Noevegia şi Suedia, având câte un sediu cu valoare juridică egală în fiecare din cele trei capitale ale statelor semnatare. în statutele constitutive ale SAS nu se fac referiri la legislaŃia naŃională a vreunuia dintre cele trei state.

22 Societatea „Air Afrique", înfiinŃată în baza tratatului de la Yaounde (Camerun) din 1961, încheiat între mai multe state africane. Societatea are naŃionalitatea fiecăruia dintre statele semnatare, fiind guvernată şi de regulile înscrise în statutele proprii. în subsidiar se aplică principiile comune ale legislaŃiilor naŃionale ale statelor semnatare în măsura în care acestea nu contravin dispoziŃiilor tratatului şi statutelor proprii.

179

SubsecŃiunea 1. SocietăŃi transnaŃionale (multinaŃionale) -

elemente definitorii sub aspect economic: Sub aspect economic rolul acestor societăŃi s-a dezvoltat treptat: - după anii 1980, când a început procesul globalizării

(mondializării) şi liberalizării pieŃelor de produse, servicii şi pieŃelor de capital, şi ulterior,

- când s-au lansat programele de privatizare şi atragere de investiŃii directe străine în statele în curs de dezvoltare (în tranziŃie) şi în statele care au schimbat regimul politic totalitar cu unul democratic, în care economiile „învaŃă" să devină treptat, economii de piaŃă funcŃionale.

- influenŃează politica statelor în curs de dezvoltare unde îşi destăşoară activitatea, dar şi politica statelor puternice şi a organizaŃiilor internaŃionale cu roluri determinante în activitatea comercială şi de afaceri internaŃională. (FMI"3, Banca Mondială, OMC)

- conform statisticilor UNCTAD există peste 65.000 societăŃi transnaŃionale, cu mai mult de 870.000 filiale, care controlează practic economia mondială. "4

- primele 200 societăŃi transnaŃionale se găsesc în SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie, FranŃa. ElveŃia, Coreea de Sud, Italia, şi Olanda, în sectoare cheie precum: industria comunicaŃiilor şi aerospaŃială, echipamente şi componente electronice, comerŃul de cereale şi cafea, dar şi ramurile petroliere, de automobile, chimică şi farmaceutică, alimentară, vestimentaŃie etc.

- societăŃi transnaŃionale cunoscute: Vodafone, General Electrics, British Petroleum, Deutsche Telecom, Coca Cola, Mc Donald's, Bayer, Nike, Royal Dutch Schell, Avensis, Fiat, Novartis, Levi Strauss, Adidas, C&A, Walt Disney, Shell, IBM, Parmalat, Unilevel, Du Pont, Nestle etc.

________________________________ 23 A se vedea Roxana-Daniela Păun, Rolul creării FMI şi obiectivele acestuia, în

SpaŃiul Monetar European, note de curs, Ed. Expert, Bucureşti, 2004, p. 39 24 Stocul mondial de investiŃii străine deŃinut de acestea depăşit 7.000

miliarde de dolari (cea. 1/5 din PIB-ul mondial) Cifra de afaceri mondială a societăŃilor transnaŃionale se ridică la 18 miliarde de dolari, în contextul în care exporturilor mondiale totalizează peste 8 miliarde dolari. Unele societăŃi au chiar o cifră de afaceri mai mare decât PIB-ul mondial. SocietăŃile transnaŃionale totalizează mai mult de 53 de milioane de angajaŃi.

180

SubsecŃiunea 2. SocietăŃi transnaŃionale (multinaŃionale) -

elemente definitorii sub aspect juridic: Societate mamă + filiale (fiecare, cu naŃionalitate proprie) +

sucursale sau participanŃi în alte societăŃi, pot constitui un grup într-un domeniu de activitate, sau conglomerate, coaliŃii, cu activităŃi variate, care se pot unifica prin fuziuni sau absorbŃii, pot constitui grupări financiare (holding-uri financiare)

SocietăŃilor transnaŃionale li se aplică dreptul naŃional al statului în care îşi desfăşoară activitatea. Acestea nu au o naŃionalitate proprie, în adevăratul sens al cuvântului, dar au un sediu legal în statul în care se află sediul societăŃii - mamă, fie în statul în care îşi desfăşoară activitatea în principal, fie în statul în care a fost înregistrată. NaŃionalitatea „de fapt" se poate determina în funcŃie de naŃionalitatea statului care sprijină interesele acesteia. (în cadrul organizaŃiilor FMI, Banca Mondială, OMC etc.)

SubsecŃiunea 3. JurisdicŃia aplicată societăŃilor transnaŃionale * în actele constitutive ale societăŃilor transnaŃionale se prevăd

clauze de jurisdicŃie şi compromisorii în favoarea unor instanŃe arbitrale internaŃionale (instituŃionale, C1RDI, ori constituite ad-hoc) sau a tribunalelor internaŃionale [Curtea InternaŃională de JustiŃie de la Haga], mai ales în litigiile cu statele pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea.)

SecŃiunea 12. Răspunderea penală a persoanei juridice25

Scurt istoric Ideea de entitate compusă din mai mulŃi indivizi asociaŃi în vederea

realizării unui scop este cunoscută din antichitate. Dreptul roman recunoştea astfel existenŃa a trei categorii de persoane juridice: corporaŃiile (corpora, collegia, universitates), aşezămintele de binefacere (piae causae) şifiscus (Statul roman).

Conform unei opinii, persoanele juridice în dreptul roman puteau avea răspundere delictuală în cadrul dreptului public, nu şi în cadrul dreptului privat.

____________________________ 25 SecŃiune realizată de către asistent univ. Roxana lonescu, la

disciplina Dreptul afacerilor Facultatea de Drept şi AdministraŃie Publică Bucureşti.

181

Astfel. în dreptul public se admitea că persoana juridică poate

răspunde pentru ,.dolus" sau „culpa", iar istoria cunoaşte exemple cum ar fi desfiinŃarea unor cetăŃi26 sau pedepsirea altora27.

In ce priveşte dreptul privat, jurisconsulŃii romani au considerat că persoana juridică nu poate fi responsabilă pentru „dolus" sau „culpa", considerând acest lucru imposibil28.

De la romani vine şi conceptul existenŃei persoanei juridice doar ca o ficŃiune legală. Şi celelalte sisteme de drept cunoşteau, de principiu, ideea de răspundere colectivă şi deci acceptau posibilitatea răspunderii persoanei juridice, măcar în formă delictuală, dacă nu penală.

Suprimarea ideii de răspundere penală pentru persoana juridică este dată de papa InocenŃiu al IV-lea, care arăta că nu poate fi obiectul sancŃiunilor decât o entitate concretă, fizică, nicidecum una abstractă.

Prin impunerea principiilor sale în cadrul conciliului de la Lyon din 1245, s-a impus parŃial ideea pedepsirii doar a membrilor organizaŃiei respective, nu şi a entităŃii în sine.

Deşi admisă în mare parte şi constituind fundamentul maximei „societas non delinquere potest", prevederile conciliului nu au putut împie-dica continuitatea existenŃei răspunderii delictuale a persoanelor juridice.

Una dintre primele clasificări, deosebit de interesantă, cu privire la răspunderea penală a persoanei juridice este realizată de Bartolus de Sassoferrato, care deşi fidel concepŃiei consacrate privind caracterul fictiv al persoanelor juridice, îl considera important pentru sfera socialului, nu şi în sfera juridică. Astfel, el considera că anumite infracŃiuni pot fi comise doar de o colectivitate, pe când alte infracŃiuni pot fi comise doar de un individ.

Răspunderea penală - origine: Răspunderea penală a persoanelor juridice îşi are originea în

legislaŃia din sistemul common law. JurisprudenŃa şi doctrina au întemeiat

_________________________________ 26 Carthagina a fost distrusă în urma nerespectării unor prevederi ale tratatelor cu

Roma, în urma insistenŃelor lui Cato cel bătrân, în timp Byzantium s-a aflat în aceeaşi situaŃie, fiind distrus în totalitate de împăratul Severus.

27 Capua a fost pedepsită de romani pentru fapta de a se alia cu regele cartaginez Hannibal, iar Antiohia a fost condamnată în mod repetate de Marc Antoniu şi de Teodossius, prin ridicarea titlului de Metropolă, luarea băilor etc.

28 „Quid enim municipes dolo facere posunt?" 182

răspunderea penală a persoanei juridice pe două teorii : teoria răspunderii pentru fapta altuia şi teoria identificării.

Teoria răspunderii pentru fapta altuia derivă din răspunderea civilă delictuală şi a fost adesea primită ca ezitare în dreptul penal, având în vedere principiul personalităŃii răspunderii penale conform căruia nimeni nu poate fi tras la răspundere penală decât dacă a săvârşit, în mod direct si nemijlocit infracŃiunea ca autor sau dacă a participat la săvârşirea ei în calitate de instigator sau complice. Cu toate acestea, aplicarea teoriei răspunderii pentru fapta altuia a permis tragerea la răspundere a persoanei juridice pentru acŃiunile întreprinse în afara legii de către angajaŃii sau mandatarii persoanei juridice."

Teoria identificării a fost introdusă în jurisprudenŃa engleză ca temei al răspunderii penale a persoanei juridice de mai bine de un secol.

Conform acestei teorii , exista identitate între persoana juridică şi reprezentanŃii săi, persoanele cu funcŃii de conducere, care, conform modului de organizare si funcŃionare a persoanei juridice şi a funcŃiei pe care o au în cadrul acesteia, nu primesc ordine sau directive.

Introducerea răspunderii penale pentru persoana juridică în România, în Cod Penal nu reprezintă un demers singular la nivel european.

Profesorul Vintilă Dongoroz, fondatorul doctrinei penale romane moderne, în Tratatul sau din 1939, după ce canalizează argumentele pro si contra răspunderii penale a persoanei juridice,30 consideră că persoana juridică poate avea o voinŃa colectivă, iar pedeapsa, în modalităŃi specifice poate fi eficientă, determinând pe membrii persoanei juridice să procedeze cu atenŃie şi seriozitate.

Teza profesorului Dongoroz a stat la baza reglementării acestei materii în Codul penal din 1936.

Răspunderea penală este definită ca fiind însuşi raportul juridic penal de constrângere , născut ca urmare a săvârşirii infracŃiunii între stat, pe de o parte, şi infractor, pe de altă parte , raport complex al cărui conŃinut îl formează dreptul statului, ca reprezentant al societăŃii, de a trage la răspundere pe infractor, de a-i aplica sancŃiunea prevăzută pentru infracŃiunea săvârşită şi de a-1 constrânge să o execute, precum şi

_______________________________ 29 George Dimofte, Ciprian Rus, „Revista de drept penal" nr. 1/2005. 30 Vintilă Dongoroz, Drept penal, reeditat, Editura Lumina Lex, 1998.

183

obligaŃia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancŃiunii aplicate. în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităŃii legii".

Prin introducerea răspunderii penale a persoanei juridice, persoana juridică a încetat să fie numai titular ai protecŃiei penale, ea devenind şi destinatar al acesteia.

Răspunderea penală constituie alături de infracŃiune şi pedeapsă, una din instituŃiile fundamentale ale dreptului penal

In literatura de specialitate, persoana juridică este definită ca fiind colectivitatea de persoane fizice care participă în nume propriu la raporturile juridice, ca subiect de drepturi şi obligaŃii, afectat realizării unui scop determinat. în acord cu interesul general al societăŃii.

Persoana juridică are ca elemente constitutive organizarea de sine stătătoare care presupune organe de conducere, modul de alcătuire şi componenŃa acestora, procedura de organizare, reorganizare sau de desfiinŃare, patrimoniul distinct indiferent că exercită asupra acesteia dreptul de proprietate sau un alt drept real. scopul licit al înfiinŃării în concordanŃă cu interesele tuturor membrilor societăŃii.

Calitatea de subiect activ al infracŃiunii Persoanele juridice care pot fi subiecŃi activi ai infracŃiunii sunt

societăŃile comerciale cu capital de stat, privat sau mixt, regiile autonome, asociaŃiile, fundaŃiile, sindicatele, partidele, patronatele şi altele.

Pentru atragerea răspunderii penale, persoanele juridice trebuie să săvârşească infracŃiunii în numele sau în interesul persoanei juridice i.uimai de către organele sau de reprezentanŃii săi.

Persoana juridică a cărei răspundere penală este instituită de art.19 Cod penal ne apare in structura juridică a infracŃiunilor ca fiind autor mediat, mijlocit de persoana fizică, organ sau reprezentant al acesteia care săvârşeşte în numele sau în interesul ei infracŃiunii.

Referitor la recunoaşterea calităŃii de subiect activ al infracŃiunii unei persoane juridice, au existat şi numeroase controverse.

Unii autori, care resping teza introducerii în legea penală a subiectului activ persoana juridică, invocă aşa numita teorie a ficŃiunii, potrivit căreia persoanele juridice nu pot fi subiecŃi activi ai infracŃiunii,

_____________________________________________

31 Bulai Costică. Manual de drept penal, ALL. 1998- op. cit. p. 311. 184

pentru că ele nu au o existenŃă proprie, ci sunt o creaŃie a legii şi respectiv, o ficŃiune a legii. Acest argument se întemeiază pe principiul societas delinquere non potest, care afirmă că societăŃile nu pot săvârşi infracŃiunii. In sprijinul acestei teze . se invocă următoarele considerente - orice persoană juridică nu are o voinŃă şi o inteligenŃă proprie, întrucât ea acŃionează numai aşa cum hotărăsc şi dispun cei care alcătuiesc conducerea şi interesele acesteia: de aceea, numai aceste persoane, care alcătuiesc conducerea, trebuie să răspundă penal. în calitate ie subiecŃi activi, atunci când faptele lor constituie infracŃiuni,

• a accepta o întreagă colectivitate, ca subiect activ al infracŃiunii, a-i atrage răspunderea penală şi a o pedepsi înseamnă a accepta ca autori ai faptei penale pe acei membri ai colectivităŃii care sunt nevinovaŃi. întiucât ei nu au fost consultaŃi şi nici nu au participat la luarea acelei hotărâri sau decizii;

• persoanei juridice nu i se pot aplica pedepsele prevăzute de lege pentru persoanele fizice, iar atunci când ar exista o asemenea posibilitate, pedeapsa nu ar avea nici o eficacitate, pentru că persoana juridică nu ar simŃi efectele acesteia.

Al Ńi autori, reprezentanŃi ai doctrinei penale moderne, susŃin contrariul, bazându-se pe teoria realităŃii cu privire la persoanele juridice Potrivit acestei teorii, persoana juridică nu este o ficŃiune, ci o realitate care are voinŃă şi acŃiune proprie.

Considerentele avute in. vedere de susŃinătorii acestei teze sunt următoarele:

• persoanele juridice nu sunt ficŃiuni, ci realităŃi juridice, care se manifestă în diverse moduri în societate, ele putând săvârşi chiar şi infracŃiuni

• includerea lor în calitate de subiect activ trebuie să intervină pentru acele acte care reflectă voinŃa consimŃită de către toŃi membrii colectivităŃii, care sunt puse în executare potrivit hotărârii acestora;

• în cazul persoanei juridice există pedepse specifice persoanelor juridice: dizolvarea, suspendarea întregii activităŃi sau a unei părŃi din aceasta, interzicerea de a participa la anumite activităŃi ori achiziŃii publice etc.32.

____________________________ 32 Griga Ioan. Drept penal. Partea generală I, Editura FundaŃiei

România de Mâine. 2006

185

Atunci când persoana juridică comite o infracŃiune, răspunderea

acesteia nu exclude răspunderea persoanei fizice care contribuie, în orice mod, la săvârşirea aceleiaşi infracŃiuni.

Nu pot fi trase la răspundere penală următoarele persoane juridice: statul, Senatul, Camera DeputaŃilor, PreşedenŃia, cu excepŃia cazului când aceasta din urmă este pus sub acuzare de către Parlament pentru înaltă trădare, autorităŃile administrative autonome ca Serviciul Român de InformaŃii (S.R.I.), Banca NaŃională a României (B.N.R.), Consiliul NaŃional al Audiovizualului (C.N.A.), conform artl9(l) Cod penal.

Pedeapsa şi scopul ei Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a

condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infrac-Ńiuni.

Felurile pedepselor aplicabile persoanei juridice Potrivit art.53 Codul Penal pedepsele sunt principale şi com-

plementare. Pedeapsa principală este amenda de la 2.500 lei la 2.000.000 lei. Pedepsele complementare sunt: a) dizolvarea persoanei juridice b) suspendarea activităŃii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni

la 1 an sau suspendarea uneia dintre activităŃile persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârşit infracŃiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani.

c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani.

d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziŃii publice pe o durată de la 1 an la 3 ani.

e) afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare Pedeapsa principală este sancŃiunea pecuniară care prezintă marele

avantaj de a atinge în mod direct persoana juridică, dat fiind că orice persoană are propriul său patrimoniu.

Potrivit art. 71 pedeapsa amenzii constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească.

Când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită de persoana fizică, pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda, minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 5.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 600.000 lei.

186

Când legea prevede pentru infracŃiunea săvârşită de persoana fizică

pedeapsa detenŃiei pe viaŃă sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 10.000 lei, maximul special al amenzii este de 900.000 lei, conform art.71(l) Cod penal.

InstanŃa face individualizarea pedepsei Ńinând cont de dispoziŃiile părŃii generale, de limitele de pedeapsă, fixate în partea specială pentru persoană, de gravitatea faptei săvârşite şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Ca sancŃiune juridică, amenda poate fi aplicată şi ca sancŃiune administrativă, fiscală, civilă, procedurală. Amenda se deosebeşte însă de aceasta , deoarece este consecinŃa răspunderii penale a făptuitorului şi se aplică numai de către instanŃa de judecată, fiind pronunŃată în cadrul procesului penal.

Amenda este o sancŃiune pecuniară care prezintă avantajul de a atinge în mod direct persoana juridică, dat fiind că orice persoană are propriul său patrimoniu.

Prin natura ei amenda aduce atingere scopului principal al companiei, respectiv obŃinerea unui profit, astfel că persoana juridică va compara câştigul pe care se aşteaptă să-1 obŃină din comiterea infracŃiunii cu pierderea pe care o va suferi dacă va fi condamnată.

Conform art.47933 Cod de procedură penală persoana condamnată la plata amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a

_________________________________ 33 ART. 479*9 Cod procedură penală: Punerea în executare a pedepsei

amenzii Persoana juridică condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa

de plată integrală a amenzii la instanŃa de executare, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Când persoana juridică condamnată se găseşte în imposibilitatea de a achita integral amenda în termenul prevăzut în alin. 1, instanŃa de executare, la cererea acesteia, poate dispune eşalonarea plăŃii amenzii pe cel mult 2 ani, în rate lunare.

În caz de neîndeplinire a obligaŃiei de plată a amenzii în termenul arătat în alin. 1 sau de neplată a unei rate, instanŃa de executare comunică un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte aplicarea amenzii organelor competente, în vederea executării acesteia, potrivit dispoziŃiilor legale privind executarea silită a creanŃelor fiscale şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziŃii.

187

amenzii la instanŃa de executare, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Intr-o scurtă analiză asupra pedepselor complementare, se poate observa că cea mai drastică este evident dizolvarea, dispusă de instanŃa de judecată, care va fi urmată de intrarea în lichidare a persoanei juridice. Această pedeapsă poate fi aplicată în condiŃiile în care persoana juridică a fost creată în vederea săvârşirii de infracŃiuni, sau în cazul deturnării obiectului său de activitate într-o asemenea direcŃie.

Dizolvarea priveşte însăşi societatea comercială ca entitate juridică, iar nu încetarea actului constitutiv al societăŃii, dizolvarea nu afectează personalitatea juridică a societăŃii, ci pune capăt activităŃii nonnale a societăŃii. Calitatea de persoană juridică este indispensabilă societăŃii pentru îndeplinirea celorlalte operaŃiuni care privesc lichidarea patrimoniului social.34

Pedeapsa complimentară a dizolvării poate fi încadrată în cauzele generale de dizolvare a societăŃilor comerciale, respectiv dizolvarea societăŃii pe cale judecătorească consfinŃită printr-o hotărâre definitivă de condamnare ca urmare a săvârşirii unei infracŃiuni.

Efectele dizolvării societăŃii comerciale sunt: a) potrivit art.228 din Legea nr. 31/1990, dizolvarea societăŃii are ca

efect deschiderea procedurii lichidării. b) potrivit art. 228 alin 2 din Legea nr. 31/1990, din momentul

dizolvării administratorii nu mai pot întreprinde noi operaŃiuni. Această interdicŃie impusă administratorilor, de a angaja operaŃiuni

comerciale noi se explică prin starea în care se află societatea. Prin dizolvare s-a consumat prima fază a procedurii care are drept rezultat final încetarea existenŃei societăŃii comerciale.

IntenŃia persoanelor fondatoare de a săvârşi infracŃiuni este anterioară înfiinŃării societăŃii şi reprezintă fundamentul constituirii acesteia, iar în al doilea caz, intenŃia frauduloasă apare pe parcursul existenŃei persoanei juridice, când activitatea acesteia este deturnată în scopul comiterii unor infracŃiuni.35

____________________________ 34 Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a V- a, AII Beck.

2004. 35 Valerică Mirea, „Dreptul" nr. 12/ 2005 - Persoana juridică -

subiect activ al infracŃiunii

188

Trebuie precizat că această sancŃiune poate apărea doar în cazul

infracŃiunilor comise cu intenŃie şi anume cu intenŃie calificată, însumând şi elementul scop, acela de a săvârşi infracŃiuni sau de a folosi activitatea persoanei în aceleaşi scopuri.

în caz de neexecutare, cu rea-credinŃă a uneia dintre pedepsele complementare prevăzute in art.53 alin 3 lit. b - d, respectiv suspendarea activităŃii persoanei juridice pe o perioada de la 3 luni la 1 an, închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea de a participa la procedurile de achiziŃii publice pe o durată de la 1 la 3 ani.

Măsura dizolvării nu poate fi aplicată potrivit art.71(4) Cod penal partidelor politice, cultelor religioase, sindicatelor, patronatelor, organiza-Ńiilor cetăŃenilor aparŃinând minorităŃilor religioase sau persoanelor juridice care îşi exercită activitatea în domeniul presei sau audio-vizualului.

Măsura dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea proce-durii de lichidare, potrivit legii, iar o copie după dispozitivul hotărârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată de îndată instanŃei civile competente, care va proceda la desemnarea lichidatorului. Se consideră în doctrină că săvârşirea de infracŃiuni nu trebuie să fie singurul scop al persoanei juridice, fiind suficient ca ea să reprezinte scopul principal. Dizolvarea se poate pronunŃa chiar dacă persoana juridică desfăşoară în subsidiar şi o activitate legală.

RaŃiunea reglementării rezidă în dorinŃa legiuitorului de a împiedica crearea unui ecran în spatele căruia persoanele fizice să poată comită infracŃiuni, dar dovedirea intenŃiei fondatorilor nu este întotdeauna uşor de realizat, mai ales atunci când, într-o primă perioadă, societatea a desfăşurat o activitate licită pentru a disimula scopul real al înfiinŃării persoanei juridice.

Deturnarea societăŃii de la obiectul său pentru comiterea infracŃiuni ridică dificultăŃi serioase în practică datorită faptului că obiectul de activitate al unei societăŃi este mult mai larg decât activitatea exercitată, în fapt fondatorii înscriind în actele constitutive un număr mai mare de activităŃi decât cele pe care intenŃionează efectiv să le exercite.36

_______________________________ 6 Streteanu Florin, Radu ChiriŃă, Răspunderea penală a persoanei

juridice. Editura Rosetti, 2002.

189

Suspendarea activităŃii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni

la 1 an sau suspendarea uneia dintre activităŃile persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârşit infracŃiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani este o pedeapsă complementară reglementată de art.53 lit.b.

Suspendarea activităŃii persoanei juridice apare ca sancŃiune pentru acele activităŃi ale persoanei juridice în exerciŃiul cărora au fost comise infracŃiuni. Această măsură are un caracter represiv destul de ridicat, deoarece suspendarea activităŃii pe o perioadă de câŃiva ani, pentru o persoană juridică poate echivala cu o dizolvare „de facto". Măsura suspendării nu operează în domeniul activităŃii presei sau audio-vizualului.

Potrivit art.71(3) pedeapsa complementară a suspendării activităŃii persoanei juridice constă în interzicerea desfăşurării activităŃii sau a uneia dintre activităŃile persoanei juridice, în realizarea căreia a fost săvârşită infracŃiunea.

In caz de neexecutare, cu rea credinŃă, a pedepsei complementare a afişării sau difuzării hotărârii de condamnare, instanŃa de judecată dispune suspendarea activităŃii sau a uneia dintre activităŃi persoanei juridice până la punerea în executare a pedepsei complementare, dar nu mai mult de 3 luni.

În opinia unor autori această sancŃiune prezintă însă reale inconveniente deoarece ea poate conduce la ruinarea respectivei persoane juridice, iar efectul de ricoşeu este adeseori mai ales asupra salariaŃilor.

De exemplu, atunci când persoana juridică a fost condamnată pentru o infracŃiune la normele privind protecŃia muncii sau protecŃia mediului, este evident că se impune suspendarea activităŃii pe o anumită perioadă, cel puŃin până la înlăturarea cauzelor care au determinat comiterea infracŃiunii.

Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o perioadă de la 3 luni la 3 ani este o pedeapsă complementară reglementată de art. 53 lit c Cod penal.

Această pedeapsă reprezintă o restrângere forŃată a activităŃii persoanei juridice prin închiderea anumitor puncte de lucru în cadrul cărora s-a săvârşit infracŃiunea. Locul unde s-a săvârşit infracŃiunea este un termen al infracŃiunii, de acest termen depinde alegerea legii penale ce trebuie să fie aplicată şi fixarea competenŃei teritoriale a organelor judiciare. 190

Ca termen al infracŃiunii, locul nu influenŃează asupra existenŃei

infracŃiunii, trăsăturile esenŃiale şi conŃinutul acesteia putându-se realiza în orice loc unde s-a săvârşit fapta. Uneori legea condiŃionează fie existenŃa, fie gravitatea infracŃiunii de natura locului unde s-a săvârşit infracŃiunea.

Pentru aplicarea acestei pedepse complementare instanŃa de judecată trebuie să aibe în vedere locul săvârşirii infracŃiunii. Spre deosebire de răspunderea penală a persoanei fizice unde natura locului constituie o condiŃie pentru existenŃa sau calificarea infracŃiunii. în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei complementare a închiderii unor puncte de lucru este esenŃial locul în sine a săvârşirii infracŃiunii.

închiderea unor puncte de lucru priveşte localul şi nu proprietarul acestuia, pedeapsa nu implică închiderea totală a localului, ci interzicerea de a exercita în acel local activitatea în exercitarea căreia infracŃiunea a fost comisă, astfel că o schimbare a destinaŃiei localului poate să îl readucă în circuitul activităŃilor întreprinderilor.

SoluŃia se impune mai ales în ipoteza în care activitatea exercitată în localul închis era singura activitate a societăŃii şi când, în absenŃa modificării obiectului de activitate, s-ar ajunge la dizolvarea persoanei juridice.

Conform art.479 (13) Cod de procedură penală o copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa închiderii unor puncte de lucru se comunică, la data rămânerii definitive, organului care a autorizat înfiinŃarea persoanei juridice, pentru a lua măsurile necesare.

Interzicerea participării la proceduri de achiziŃii publice pe o durată de 1 la 3 ani este o pedeapsă complementară reglementată de art.53 alin 2 lit.d. Cod penal.

Interzicerea participării la proceduri de achiziŃii publice, deşi mai puŃin gravă decât celelalte enunŃate anterior, poate provoca efecte deosebit de puternice pentru anumite persoane juridice, şi anume cele care preponderent lucrează pentru entităŃi publice.

InterdicŃia accesului la anumite resurse financiare presupune două aspecte, şi anume interdicŃia aplicată entităŃii sancŃionate de a emite titluri de valoare, cum ar fi spre exemplu contractarea unui împrumut pe baza emiterii de obligaŃiuni şi interdicŃia de a obŃine fonduri de la instituŃii de credit sau financiare.

191

ConŃinutul pedepsei complementare a interzicerii de a participa la

procedurile de achiziŃie publică constă în interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziŃie publică.

Conform art. 479(12) o copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa interzicerii de a oarticipa la procedurile de achiziŃii publice se comunică, la data rămânerii definitive:

a) Oficiu Registrului ComerŃului. în vederea efectuării formalităŃilor de publicitate în registrul naŃional al persoanelor juridice fără scop patrimonial.

b) Misterul JustiŃiei, în vederea efectuării formalităŃilor de publi-citate în registrul naŃional al persoanelor juridice fără scop patrimonial.

c) Altor autorităŃi care Ńin evidenŃa persoanelor juridice. în vederea efectuării formalităŃilor de publicitate.

Afi şarea deciziei de condamnare a persoanei juridice are un puternic efect intimidant asupra persoanei juridice, cunoscut fiind faptul că asemenea situaŃii pot conduce chiar la „scoaterea de pe piaŃă" a vinovatului. Totuşi, această măsură are un important rol preventiv-edu-cativ, constituind un avertisment puternic pentru alte persoane juridice care ar putea fi într-o situaŃie similară persoanei condamnate.

Cheltuielile de publicare cad în sarcina persoanei condamnate, dar nu pot depăşi cuantumu! total al amenzii aplicate. Legea prevede şi măsuri de protecŃie faŃă de victimă, astfel că identitatea acesteia poate fi dezvăluită doar cu acordul său.

Ln ce priveşte condamnarea la publicitate negativă, această măsură reprezintă o altă formă de aducerea la cunoştinŃa publicului a faptei comise de persoana juridică.

Publicarea hotărârii de condamnare este o pedeapsă controversata, care are un puternic efect disuasiv. in condiŃiile în care firmele investesc sume imense în publicitate, instituirea unei astfel de pedepse se poate iovedi un mijloc eficient de prevenire a infracŃionalităŃii economice, şi mai are un scop precis acela de prevenŃie .

De exemplu, publicarea unei decizii de condamnare - pentru punerea în circulaŃie de alimente contrafăcute, ori pentru încălcarea legislaŃiei sanitare - a unei persoane juridice care îşi desfăşoară activitatea

192

în domeniul industriei alimentare, va avea un impact asupra cifrei de afaceri şi, implicit, asupra profitului.

In doctrina S.U.A. este citată astfel aşa-numita reclamă publicată în Los Angeles Time de către o societate comercială, ca urmare a unui ordin judecătoresc, AtenŃie! Depozitarea ilegală a deşeurilor toxice duce la închisoare. Am fost prinşi. Acum plătim preŃul. Astăzi în timp ce dumneavoastră citiŃi acest mesaj, preşedintele şi vicepreşedintele nostru îşi petrec timpul în închisoare, iar noi am fost obligaŃi să publicăm această reclamă37.

Pluralitatea de infracŃiuni caracteristice persoanei juridice Prin concurs de infracŃiuni în doctrină şi în legislaŃie penală este

desemnată forma pluralităŃii de infracŃiuni care constă din săvârşirea a două sau mai multe infracŃiuni de către aceeaşi persoană mai înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.

Tratamentul penal al concursului de infracŃiuni este reglementat de art.40(l) Cod penal care precizează că în cazul concursul de infracŃiuni, se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracŃiune în parte şi se aplică amenda cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul special prevăzut în art. 71 alin 2 sau 3, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la o treime din acest maxim.

DispoziŃiile anterioare se aplică şi în cazul în care persoana juridică condamnată definitiv este judecată ulterior pentru o infracŃiune con-curentă, precum şi atunci când după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că persoana juridică suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracŃiune concurentă. In aceste cazuri, partea din amendă executată se scade din amenda aplicată pentru infracŃiunile concurente.

Există recidivă postcondamnatorie a persoanei juridice când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, persoana juridică săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie, iar amenda pentru infracŃiunea anterioară nu a fost executată.

_______________________________ 37 Streteanu Florin, Radu ChiriŃă, Răspunderea penală a persoanei

juridice, Editura Rosetti, 2002.

193

Recidivă postcondamnatorie se caracterizează prin: 1. hotărârea de condamnare să fi fost pronunŃată pentru o

infracŃiune săvârşită cu intenŃie. 2. hotărârea de condamnare să nu fie dintre acelea în care , potrivit

legii, nu se Ńine seama la starea de recidivă potrivit art. 38 Cod Penal. 3. persoana juridică să săvârşească din nou o infracŃiune cu intenŃie. 4. amenda pentru infracŃiunea anterioară nu a fost executată. Există recidivă postexecutorie când după rămânerea definitivă a

unei hotărâri de condamnare, persoana juridică săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie, iar amenda pentru infracŃiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executată.

Recidivă postexecutorie se caracterizează prin 1. hotărârea de condamnare să fi fost pronunŃată pentru o

infracŃiune săvârşită cu intenŃie. 2. hotărârea de condamnare să nu fie dintre acelea în care, potrivit

legii, nu se Ńine seama la starea de recidivă potrivit art. 38 Cod Penal. 3. persoana juridică să săvârşească din nou o infracŃiune cu intenŃie 4. amenda pentru infracŃiunea anterioară a fost executată sau

considerată ca executată Prin art.40(2) Codul penal au fost reglementate două modalităŃi ale

recidivei, specifice persoanei juridice care perseverând în încălcarea legii penale săvârşeşte din nou infracŃiuni intenŃionate, fie după o condamnare definitivă şi înainte să se fi executat amenda ce i-a fost aplicată, fie după o condamnare definitivă, urmată de executarea amenzii sau după ce aceasta a fost considerată ca executată.38

Tratamentul penal al recidivei In cazul recidivei postcondamnatorii, amenda stabilită pentru

infracŃiunea săvârşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracŃiunea anterioară se contopesc, potrivit art.40 alin.l şi 3. Sporul prevăzut în art. 40 alin 1 se poate mări până la jumătate.

Dacă amenda anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracŃiunea săvârşită ulterior.

_____________________________ 38 Ioan Griga, Drept penal. Partea generală I, Editura FundaŃiei

România de Mâine, 2006.

194

În cazul recidivei postexecutorii, se aplică pedeapsa amenzii până la

maximul special prevăzut în art.71 alin 2 sau 3, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor până la două treimi din acel maxim.

Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi mai înainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată, se descoperă că persoana juridică condamnată se află în stare de recidivă, instanŃa aplică dispoziŃiile alin 2, Cod penal în cazul recidivei prevăzute în alin.l lit.a Cod penal şi dispoziŃiile din alin. 4 în cazul recidivei prevăzute în alin.l lit.b. Cod penal.

VinovăŃia penală a persoanei juridice În definirea conceptului de vinovăŃie a persoanei juridice trebuie

explicat conceptul de personalitate a persoanei juridice sau, aşa cum a fost adoptat în doctrina occidentală.

Personalitatea persoanei juridice se referă la structurarea modului de luare a deciziilor şi la climatul general de respectare a legislaŃiei în vigoare.

Conturarea vinovăŃiei persoanei juridice trebuie să aibă ca punct de plecare personalitatea aparte a acesteia.

Aşa cum personalitatea persoanei juridice nu se identifică cu personalitatea unei singure persoane fizice din cadrul ei şi nici nu reprezintă o juxtapunere a personalităŃii persoanelor fizice din cadrul persoanei juridice, nici vinovăŃia ei nu poate fi suprapusă vinovăŃiei persoanelor fizice ce o compun.

Astfel, pentru a fi reŃinută vinovăŃia persoanei juridice este necesar ca în cazul infracŃiunilor intenŃionate, ea să fi autorizat sau permis, în mod expres sau tacit, comiterea infracŃiunii.

De asemenea, se va reŃine răspunderea penală a persoanei juridice în cazul în care un membru din organele de conducere a săvârşit, în mod conştient, o infracŃiune în care a fost implicată persoana juridică sau a permis tacit săvârşirea unei astfel de infracŃiuni.

Cu toate acestea, în acest caz răspunderea persoanei juridice nu va fi angajată dacă se demonstrează că a luat anterior măsuri rezonabile pentru ca un astfel de eveniment să nu se producă.

Totodată, răspunderea penală îi va fi angajată şi în cazurile în care se demonstrează că mecanismele interne ale persoanei juridice au încurajat, tolerat sau condus la un climat de nerespectare a legii.

195

Există diferenŃe substanŃiale între răspunderea penală a persoanei

juridice şi răspunderea penală a persoanei fizice respective, în cazul persoanelor juridice nu-şi vor găsi aplicare prevederile art.44-51 Cod penal privitor la cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, având în vedere că aceste sunt strâns legate de liberul arbitru al persoanei fizice.

Procedura privind tragerea la răspundere penală a persoanei juridice

AcŃiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor juridice

Conform art.479 (2) Cod de procedură penală „Persoana juridică este reprezentată la îndeplinirea actelor procesuale şi procedurale de reprezentantul său legal. Dacă pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe s-a început urmărirea penală şi împotriva reprezentantului legal al persoanei juridice, acesta îşi numeşte un mandatar pentru a o reprezenta".

Citarea se realizează prin reprezentantul ei legal, la sediul persoanei juridice sau, după caz, prin mandatar la domiciliul acestuia ori prin practicianul în insolvenŃă desemnat în calitate de mandatar la sediul acestuia.

Dacă există motive temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că persoana juridică a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, judecătorul în cursul urmăririi penale sau instanŃa de judecată în cursul judecăŃii poate dispune următoarele măsuri preventive cu scopul de a se asigura o bună desfăşurare a procesului penal:

1. suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice.

2. suspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice.

3. interzicerea unor operaŃiuni patrimoniale specifice, susceptibile de a antrena diminuarea semnificativă a activului patrimonial sau insolvenŃă persoanei juridice.

4. interzicerea de a încheia anumite acte juridice, stabilite de organul judiciar.

5. interzicerea de a desfăşura activităŃi de natura celor în exerciŃiul sau cu ocazia cărora a fost comisă infracŃiunea.

Aceste măsuri preventive se iau pe o perioadă de cel mult 60 zile cu posibilitatea prelungirii, dacă se menŃin temeiurile care au determinat luarea acestora, fiecare prelungire neputând depăşi 60 zile. încheierea prin 196

care se iau măsurile preventive se poate ataca în cu recurs în 3 zile de la pronunŃare, pentru cei prezenŃi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Participarea procurorului este obligatorie.

Măsurile preventive se revocă, din oficiu sau la cerere, când nu mai există temeiuri care să justifice menŃinerea acestora.

Măsurile asigurătorii Potrivit art.479(6) Cod de procedură penală faŃă de persoana

juridică se pot lua măsuri asigurătorii, în vederea asigurării confiscării speciale, reparării pagubei produse prin infracŃiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

Măsurile asigurătorii: 1. sechestrul penal propriu-zis este cea mai frecventă întâlnită

măsură asiguratorie. 2. poprirea este una din formele speciale ale sechestrului penal, şi în

acelaşi timp o procedură larg folosită pentru urmărirea sumelor de bani. 3. inscripŃia ipotecară constituie o formă specială a sechestrului

aplicabilă în cazul bunurilor imobile.39 Cumulul între r ăspunderea penală a persoanei juridice şi

răspunderea persoanei fizice. La baza infracŃiunii comise de o persoana juridică stă întotdeauna o

acŃiune sau un ansamblu de acŃiuni realizate de una sau mai multe persoane fizice, identificate sau nu.

în ipoteza în care persoana care a comis în mod nemijlocit actul material ce a angajat penal persoana juridică a fost identificată, se pune problema consecinŃelor pe care individul în cauza le suporta.

Va fi el exonerat de răspundere în cazul în care a fost sancŃionată penal persoana juridică sau va răspunde alături de aceasta?

în doctrina franceză, unii autori au considerat că nu poate fi vorba de cumulul celor două răspunderi deoarece o atare soluŃie ar contraveni principiului ,/ion bis in idem".

In susŃinerea acestui punct de vedere se arată că aplicarea unei sancŃiuni persoanei juridice se răsfrânge asupra patrimoniului şi deci şi asupra patrimoniului celui care a comis actul material. Aplicarea unei noi sancŃiuni împotriva acestuia ar însemna o dubla sancŃionare pentru aceeaşi faptă.

__________________________________ 39 Ion Neagu, Tratat de procedură penală, Ed. PRO, 1997, p. 440.

197

În plus, persoana fizică şi juridică nu ar putea fi considerate

coautori la comiterea infracŃiunii, deoarece coautoratul presupune existenŃa unei pluralităŃi de agenŃi între care s-ar realizat o legătură subiectivă, ceea ce nu este cazul în situaŃia analizată, unde, în realitate, ar exista un singur subiect capabil de voinŃa proprie.

Majoritatea doctrinei se pronunŃă însă în sensul admiterii cumulului răspunderii persoanei fizice şi persoanei juridice. In acest sens, se consideră că, prin comiterea infracŃiunii, organul sau reprezentantul nu şi-au anihilat complet personalitatea în cadrul grupului, ei rămân persoane înzestrate cu conştiinŃa şi voinŃa astfel că angajând răspunderea penală a entităŃii colective, îşi angajează în acelaşi timp şi propria răspundere penală.

De regulă, în persoana organului sau reprezentantului este întrunit atât elementul material, cât şi elementul subiectiv al infracŃiunii, astfel încât simplul fapt că în spatele său se află o persoană juridică nu-1 poate exonera de răspundere.

Al Ńi autori consideră că ar trebui făcută o distincŃie după cum actul material a fost comis de un organ al persoanei juridice sau de un simplu prepus sau salariat.

În situaŃia în care infracŃiunea a fost comisă de un simplu salariat, se apreciază că acesta ar trebui să răspundă penal alături de persoana juridică doar atunci când ar fi răspuns penal şi dacă era salariatul unei persoane fizice. Pe o poziŃie asemănătoare pare a se situa şi Recomandarea R(88)18 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei care, deşi arată că „răspunderea penală a întreprinderii nu ar trebui să exonereze de răspundere persoanele fizice implicate în infracŃiune", prevede, în continuare, că în special persoanele ce exercita funcŃii de conducere ar trebui să răspundă pentru omisiunea îndeplinirii obligaŃiilor lor, omisiune ce a condus la comiterea infracŃiunii".

Pornind de la acest text, în doctrină s-a apreciat de către unii autori că, în vreme ce în cazul persoanelor cu funcŃii de conducere regula este cumulul, în situaŃia simplilor angajaŃi principiul ar fi non-cumulul răspunderii.

În ceea ce ne priveşte, pornind de la prima parte a textului citat, considerăm că regula este cumulul, indiferent de funcŃia persoanei fizice implicate.

198

Elemente de drept comparat O corporaŃie poate fi condamnată, în dreptul american, pentru

orice fel de infracŃiune responsabilitatea sa fiind, virtual, la fel de extinsă ca şi cea a unei persoane fizice.

Există condamnări inclusiv pentru infracŃiuni în raport de care multe sisteme de drept rămân la principiul non-responsabilităŃii: prostituŃie, flirt, înşelăciune ori „criminal contempt of court", iar condamnările pentru ucidere din culpă -„manslaughter" - au devenit o obişnuinŃă.

De asemenea, într-un caz celebru, compania Ford a fost condamnată pentru o infracŃiune de omucidere involuntară - fapta care presupunea o formă de vinovăŃie apropiată de intenŃie indirectă - comisă prin conceperea eronată a autovehiculelor dintr-o anumită serie, greşeli în procesul de producŃie si, mai ales, lipsa unei decizii de retragere din vânzări a acestora după descoperirea erorilor respective.

În Australia, persoanele juridice pot, în principiu, să comită orice fel de infracŃiuni, chiar dacă o parte a doctrinei mai vechi consideră că ele nu pot fi condamnate pentru infracŃiuni contra persoanei.

Există astăzi condamnări ale unor companii pentru infracŃiuni de corupŃie, înşelăciune, tulburare de posesie, fals în declaraŃii etc.

O oarecare limitare apare în ceea ce priveşte infracŃiunile sancŃionate doar cu pedeapsa închisorii, care nu poate fi aplicată persoanei juridice, însă, pe de o parte, majoritatea statelor federale au adoptat reglementări prin care se poate aplica în astfel de cazuri o amendă, iar pe de altă parte aceste infracŃiuni sunt foarte puŃin numeroase şi apar rar în cadrul activităŃii persoanelor juridice.

În dreptul belgian se admite că persoana juridică poate comite orice infracŃiune, în măsura în care aceasta a fost legată de realizarea obiectului de activitate sau a fost comisă în contul persoanei juridice (art. 5 alin.l C. pen).

O soluŃie similară întâlnim şi în dreptul olandez, art.51 C.pen. precizând doar că infracŃiunile pot fi comise fie de persoane fizice, fie de persoane juridice. Pe baza acestui text doctrina a admis că o persoana juridică poate comite în principiu orice infracŃiune, inclusiv fapte îndreptate împotriva vieŃii sau integrităŃii corporale.

Spre exemplu, s-ar putea reŃine o ucidere din culpă în sarcina unei companii farmaceutice care pune în circulaŃie un produs insuficient verificat - ce determină reacŃii adverse, ducând la moartea unei persoane -

199

sau în sarcina unei companii de transport care utilizează vehicule defecte şi astfel cauzează un accident.

JurisprudenŃa belgiană a mers mai departe, acceptând posibilitatea comiterii unui omor de către o persoană juridică. Pentru a decide astfel instanŃa a reŃinut că persoana inculpată - un spital - nu a efectuat controlul aparatelor de anestezie cauzând astfel moartea unui pacient.

InstanŃa a considerat că, procedând astfel, spitalul a acceptat posibilitatea producerii rezultatului, dat fiind că nu există nici un sistem organizat de control şi întreŃinere a acestor aparate, ci doar o întreŃinere ocazională.

În dreptul marocan legiuitorul a prevăzut o răspundere generală, care cunoaşte însă o limitare drastică prin prisma sancŃiunilor aplicabile persoanelor juridice. Astfel, potrivit art.127 C.pen. „ persoanele juridice nu pot fi condamnate decât la pedepse pecuniare şi la pedepsele accesorii prevăzute la pct. 5, 6 şi 7 din art.36. Ele pot fi de asemenea supuse măsurilor de siguranŃă prevăzute de art. 62.

Dreptului american sau olandez demonstrează că nu e nimic absurd în a reŃine o infracŃiune de omor în sarcina persoanei juridice, practic oferind deja speŃe în acest sens. In plus, aşa cum s-a arătat şi în doctrina franceză, este de neconceput că administratorii unei întreprinderi cu activităŃi în domeniul criminalităŃii organizate să angajeze o persoană pentru asasinarea unui concurent, în condiŃii care să antreneze răspunderea penală a persoanei juridice.

În dreptul francez art.121-122 CP. prevede că persoana juridică răspunde pentru infracŃiunile comise în contul său de organele sau reprezentanŃii acestora.

În doctrină s-a considerat că noŃiunea de infracŃiune comisă în contul persoanei juridice variază în funcŃie de tipul infracŃiunii comise, dat fiind că ea presupune atât un element subiectiv - vinovăŃia - cât şi un element obiectiv -profitul realizat sau urmărit.

Astfel, în cazul unei infracŃiuni de bancrută, organul care a deturnat fondurile nu angajează răspunderea penală a persoanei juridice, ea fiind victima acŃiunilor sale. Dacă însă el a acŃionat în numele altei persoane juridice, în profitul căreia s-a făcut deturnarea, aceasta din urmă societate va putea răspunde pentru infracŃiunea comisă împotriva celei dintâi.

Va fi considerată ca fiind comisă în contul persoanei juridice o infracŃiune săvârşită de către un organ sau reprezentant în numele şi în 200

interesul acesteia, interes care constă de regulă în obŃinerea unui profit sau evitarea unei pierderi.

Astfel, persoana juridică editoare a unui ziar ce a publicat documente care aduc atingere dreptului la viaŃă privată (în sensul art.226-1 C.pen.) poate fi condamnată penal, fiind evident că publicarea s-a făcut în profitul său.

Tot astfel, conducătorul unei persoane juridice care prin dare de mită obŃine un avantaj economic pentru aceasta va antrena răspunderea penală a entităŃii colective, infracŃiunea fiind comisă în contul ei.

Nu întotdeauna o infracŃiune comisă în contul persoanei juridice presupune însă încercarea de a obŃine un profit pentru aceasta, ipoteza în care verificarea îndeplinirii condiŃiei analizate este mult mai dificilă. Spre exemplu, neglijenŃa directorului în verificarea utilizării de către muncitori a echipamentelor de protecŃie - deşi acestea au fost achiziŃionate în număr suficient antrenează răspunderea penală a persoanei juridice, cu toate că în speŃă nu este vorba de un profit. Tot astfel, atunci când un organ al persoanei juridice comite o infracŃiune de discriminare cu ocazia angajării unei persoane, este evident că infracŃiunea relevă convingerile personale ale persoanei fizice care deŃine calitatea de organ, dar poate fi ea imputată persoanei juridice?

Doctrina a răspuns afirmativ, considerând drept infracŃiune comisă în contul persoanei juridice infracŃiunea săvârşită în exercitarea activităŃilor având drept scop asigurarea organizării, funcŃionării sau atingerea obiectivelor persoanei juridice, chiar dacă infracŃiunea nu era de natură să-i aducă acesteia nici un profit.40

În dreptul belgian, potrivit art. 5 alin.l C.pen., persoana juridică răspunde pentru infracŃiunile intrinsec legate de realizarea obiectului sau ori de apărarea intereselor sale sau pentru cele „în cazul cărora faptele concrete demonstrează că au fost comise în contul sau".

Legiuitorul circumscrie deci două categorii de infracŃiuni pentru care poate fi angajată răspunderea penală a unei persoane juridice:

1) infracŃiuni comise de însăşi persoana juridică în cadrul activităŃilor vizând realizarea obiectului ori apărarea intereselor sale.

_____________________________ 40 Streteanu Florin, Radu ChiriŃă, Răspunderea penală a persoanei

juridice. Editura Rosetti, 2002.

2 01

S-a considerat că este necesară o legătură intrinsecă între comiterea

infracŃiunii şi realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice, răspunderea acesteia neputând fi antrenată pentru fapte comise de persoane care doar au profitat de cadrul juridic sau material oferit de persoana juridică pentru a comite o infracŃiune în interesul lor personal. în această categorie intră cel mai adesea infracŃiuni la regimul protecŃiei muncii, infracŃiuni la protecŃia mediului, infracŃiuni economice etc.

2) infracŃiuni comise în contul persoanei juridice. În dreptul brazilian se prevede că persoana juridică răspunde în

măsura în care infracŃiunea este comisă în interesul ori în beneficiul său. Prin infracŃiune comisă în interesul persoanei juridice doctrina înŃelege o infracŃiune prin care societatea obŃine un avantaj, indiferent de natura acestuia (politica, morală etc), în vreme ce infracŃiunea comisă în beneficiul entităŃii colective este o infracŃiune prin care persoana juridică dobândeşte un câştig de natură economică, ce poate consta în obŃinerea unui profit sau evitarea unei pierderi.

În dreptul olandez imputarea elementului material al infracŃiunii se realizează pe baza teoriei răspunderii funcŃionale, potrivit căreia actul unei persoane fizice poate fi atribuit persoane juridice în măsura în care comportamentul persoanei fizice corespunde unei funcŃii sociale îndeplinite de persoana juridică respectivă.

Această teorie este corolarul unei îndelungate evoluŃii a jurisprudenŃei.

În 1945, magazinul Vroom en Dreessman (V&D) a fost urmărit penal pentru o infracŃiune la regimul preŃurilor comisă prin aceea că în cadrul său au fost vândute mărfuri cu depăşirea preŃului maxim legal. Cu toate că în cadrul respectivei societăŃi exista o instrucŃiune a conducerii prin care se interzicea vânzarea cu depăşirea preŃului legal, instanŃa supremă a pronunŃat o soluŃie de condamnare a întreprinderii, arătând în motivare că infracŃiunea a fost comisă de o persoană fizică acŃionând în serviciul întreprinderii, în limitele competenŃelor sale, în cadrul activităŃii desfăşurate în întreprindere şi în profitul întreprinderii.

În 1954, printr-o altă decizie (Jzerdraad), instanŃa supremă olandeză a statuat că răspunderea penală a proprietarului pentru actele comise de un angajat poate fi antrenată doar dacă proprietarul putea acŃiona în privinŃa acestor acte hotărând dacă vor avea loc sau nu şi dacă

202

circumstanŃele demonstrează că ele au fost acceptate sau puteau fi acceptate de către acesta.41

Pe linia acestei jurisprudenŃe se consideră în prezent că o persoană juridică devine subiect al infracŃiunii atunci când:

a)putea acŃiona asupra comportamentului ilicit în sensul că putea să-1 interzică sau să-1 reglementeze conform legii;

b) a acceptat acest comportament sau cel puŃin a tolerat astfel de comportamente în trecut. Acceptare nu presupune în mod necesar un acord expres, dar trebuie ca actul să fie îndeplinit în cadrul activităŃilor persoanei juridice.

În dreptul finlandez, răspunderea penală a corporaŃiilor nu este o răspundere directă, pentru fapta proprie, ci o răspundere indirectă, pentru fapta altuia. In consecinŃă, strict formal, persoanele juridice nu sunt considerate a fi comis o infracŃiune, ci răspund pentru fapta comisă de altcineva.42

_________________________________________________________

41 Vincent Berger, Jurisprudenta CurŃi Europene a Drepturilor Omului, EdiŃia a IV-a.

42 Streteanu Florin, Radu ChiriŃă, op. cit, 164-167.

203

CAPITOLUL V

CONTRACTE COMERCIALE UTILIZATE ÎN RELA łIILE DE AFACERI

SecŃiunea 1. Contractul comercial de vânzare-cumpărare -caracteristici:

* contract legat de producŃia de mărfuri, constituie instrumentul juridic prin care se realizează circulaŃia mărfurilor,

* este utilizat pentru aprovizionarea cu materii prime, materiale necesare producŃiei şi pentru desfăşurarea mărfurilor realizate,

* prin mijlocirea acestui contract, mărfurile ajung de la producător la consumator,

* activitatea comercială se realizează direct prin contractul de vânzare-cumpărare, şi indirect, prin intermediari, prin contracte de intermediere: contract de mandat, de comision şi de consignaŃie.

SubsecŃiunea 1. Sediul materiei: Codul Comercial, titlul VI, Despre vânzare, art. 60-73:

* reglementează aspecte specifice ale vânzării-cumpărării comerciale, care privesc preŃul vânzării, transferul dreptului de proprietate şi al riscurilor, consecinŃele nerespectării obligaŃiilor.

*regulile generale ale vânzării-cumpărării comerciale sunt aceleaşi cu cele ale vânzării - cumpărării civile, fiind reglementate de Codul Civil în art. 1294-1404.

SubsecŃiunea 2. DefiniŃia vânzării, conform art. 1294 C. Civ.: „Vinderea este o convenŃie prin care două părŃi se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi aceasta a plăti celei dintâi preŃul lui."

204

NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de vânzare-

cumpărare: Art. 1294 C. civ. defineşte vânzarea ca fiind „o convenŃie prin care

două părŃi se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi aceasta a plăti celei dintâi preŃul lui."

Contractul de vânzare-cumpărare este contractul în baza căruia o persoană, numită vânzător, transferă şi garantează altei persoane, numită cumpărător, dreptul sau de proprietate asupra unui bun sau alt drept real ori drept de creanŃă, sau dreptul asupra unei universalităŃi juridice, cumpărătorul obligându-se în schimb a plăti vânzătorului o sumă de bani, numită preŃ.

Contractul de vânzare-cumpărare nu poate avea ca obiect drepturi personale nepatrimoniale şi nici drepturi patrimoniale care au caracter strict personal, precum nici alte drepturi prevăzute de lege ori rezultate din acte unilaterale sau convenite prin contracte „intuitu personae".

Din definiŃia dată contractului de vânzare-cumpărare rezultă caracterele juridice ale acestuia, şi anume: este un contract consensual, bilateral (sinalagmatic), cu titlu oneros, comutativ şi translativ de proprietate.

SubsecŃiunea 3. Caractere juridice ale contractului de vânzare-cumpărare:

1. contract bilateral (sinalagmatic) - dă naştere unor obligaŃii în sarcina ambelor părŃi

2. contract cu titlu oneros - ambele părŃi urmăresc obŃinerea unor foloase patrimoniale

3. contract comutativ - existenŃa obligaŃiilor asumate de către părŃile contractante, cunoscute din momentul încheierii contractului.

4. contract consensual - încheiat prin simplul acord de voinŃă al părŃilor contractante. Astfel, art. 1295 C. Civ. prevede: „Vinderea este perfectă între părŃi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinŃa vânzătorului, îndată ce părŃile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preŃului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preŃul încă nu se va fi numărat.”

205

5. contract translativ de proprietate. 1. Contractul de vânzare-cumpărare este un contract sinalagmatic

(bilateral) deoarece prin încheierea sa dă naştere la obligaŃii reciproce între părŃile contractante. Astfel, vânzătorul are obligaŃia să predea lucrul vândut şi să-1 garanteze pe cumpărător contra evicŃiunii şi pentru viciile ascunse ale bunului vândut, iar cumpărătorul are obligaŃia să plătească preŃul convenit şi să preia lucrul.

2. Contractul de vânzare-cumpărare este, prin esenŃa sa, un contract cu titlu oneros, deoarece ambele părŃi urmăresc anumite interese patrimoniale, adică primirea unui echivalent (contraprestaŃie) în schimbul prestaŃiei la care se obligă. Astfel, vânzătorul urmăreşte să primească preŃul contra echivalent al prestaŃiei sale, iar cumpărătorul urmăreşte să primească bunul cumpărat în schimbul preŃului convenit.

3.Contractul de vânzare-cumpărare este un contract comutativ, deoarece existenŃa şi întinderea drepturilor şi obligaŃiilor reciproce sunt cunoscute de părŃi la încheierea contractului şi nu depind, ca în cazul contractelor aleatorii, de un eveniment viitor şi incert, care ar face să existe şanse de câştig şi pierdere pentru oricare din părŃile contractante.

4. Contractul de vânzare-cumpărare este un contract consensual -deoarece se încheie valabil prin simplul consimŃământ al părŃilor (solo consensu). Acest lucru este prevăzut expres de art. 1295 alin. 1 C. civ., conform căruia „vinderea este perfectă... îndată ce părŃile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preŃului..."

5. Contractul de vânzare-cumpărare este un contract translativ de proprietate. In principiu, orice contract are ca efect naşterea de drepturi şi obligaŃii în sarcina părŃilor dacă este vorba de contracte sinalagmatice, sau doar a uneia dintre părŃi, în contractele unilaterare.

Cât priveşte transmiterea dreptului de proprietate sau al altui drept (real sau de creanŃă), aceasta prezintă un aspect particular al contractului de vânzare cumpărare. Deosebit de generarea de drepturi pentru vânzător şi cumpărător, se produce şi un efect excepŃional constând în transmiterea unui drept, astfel încât încheierea contractului are drept consecinŃă transmiterea dreptului de proprietate şi a riscurilor de la vânzător la cumpărător, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiŃii:

1. Vânzătorul trebuie să fie proprietarul bunului vândut cu excepŃia vânzării lucrului celuilalt - iar contractul valabil încheiat.

206

vânzare-cumpărare încheiat cu cumpărătorul care a intrat primul şi de bună-credinŃă în posesia bunului mobil respectiv, chiar dacă acesta a fost vândut ulterior altuia.

SubsecŃiunea 4. Formele vânzării interna Ńionale Vânzarea internaŃională cuprinde: • Contractul de vânzare-cumpărare internaŃională • Vânzarea prin burse internaŃionale • Vânzarea prin licitaŃii interna Ńionale

• Contractul de vânzare-cumpărare internaŃională Contractul de vânzare-cumpărare internaŃională constituie princi-

palul instrument juridic prin care se desfăşoară comerŃul internaŃional şi implicit relaŃiile de afaceri internaŃionale. Pe lângă forma clasică el cunoaşte şi forme noi, moderne. De aceea, acest tip de contract poate fi considerat „universal", deoarece schimburile comerciale internaŃionale au cunoscut o dezvoltare fără precedent, prin intermediul vânzării asigu-rându-se circulaŃia mărfurilor de la producător la consumator în cadrul relaŃiilor comerciale şi de afaceri internaŃionale.

Contractul se caracterizează, în principal, prin două elemente: exis-tenŃa unui element de extraneitate şi caracterul comercial (faptul ca în joc sunt interese legate strict de comerŃul internaŃional). în privinŃa elemen-telor de extraneitate, acestea nu pot fi decât cele care prezintă o semni-ficaŃie sau sunt de o natură deosebită. Sunt considerate astfel criterii proprii: sediul părŃilor, mişcarea obiectelor vândute, locul încheierii contractului, locul predării lucrului vândut.

DefiniŃia contractului de vânzare-cumpărare internaŃională: Contractul de vânzare-cumpărare în comerŃul internaŃional este

actul juridic prin care părŃile vânzător şi cumpărător, având sediile în state diferite, se obligă ca primul să transfere proprietatea unui bun, iar cel deal doilea să achite preŃul convenit.

Denumire: - contract de vânzare-cumpărare, contract de vânzare, contract de

cumpărare, contract de import, contract de export, contract de export-import etc.

Cu titlu de exemplu, în ConvenŃia de la Haga din 1964, care fără a defini vânzarea internaŃională, în articolul al doilea precizează că: 208

„PrezenŃa este aplicabilă contractelor de vânzare încheiate între

părŃi, care îşi au sediul, sau în lipsă de sediu, îşi au reşedinŃa obişnuită pe teritoriul unor state diferite", în fiecare din cazurile exhaustiv arătate de text.”

Se diferenŃiază de contractul de vânzare intern prin aceea că, pe lângă elementul comercial ce caracterizează contractele comerciale, apare caracterul internaŃional dat de elementul de extraneitate (cetăŃenia părŃilor, sediul, locul încheierii contractului, locul executării). Din această cauză contractul de vânzare-cumpărare internaŃionala este susceptibil de a fi guvernat de două sau mai multe sisteme de drept, ridicându-se astfel problemele legii aplicabile.

ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri de la Viena din 1980 precizează că „se aplică contractelor de vânzare de mărfuri între părŃi care îşi au sediul în state [diferite", iar „naŃionalitatea părŃilor" este luată în considerare pentru aplicarea convenŃiei (art.l). Dacă o parte nu are sediu, reşedinŃa sa obişnuită îi Ńine locul (art. 10 lit.b);

Opinia general acceptată în doctrină cu privire la conŃinutul noŃiunii de vânzare a fost aceea că prin vânzare se înŃelege contractul prin care o parte numit vânzător se obligă să livreze un bun, iar cealaltă parte numită cumpărător, să plătească preŃul. ConvenŃia de la Viena stabileşte în art.30 şi 53 care sunt obligaŃiile vânzătorului şi respectiv ale cumpărătorului.

Deci, textele convenŃiilor internaŃionale multilaterale întăresc convingerea că definiŃia dată este corectă şi cuprinde aspectele esenŃiale. Pe baza acestor texte, ajungem la aceeaşi concluzie, că vânzarea este un contract încheiat între două părŃi prin care una din ele numită vânzător se obligă să predea celeilalte o marfă şi să-i transmită proprietatea, în schimbul unui preŃ plătit de cealaltă parte numită cumpărător.

În privinŃa legii aplicabile contractului de vânzare internaŃională, Lex contractus va cârmui: interpretarea contractului, drepturile şi obligaŃiile părŃilor, existenŃa şi validitatea contractului şi elementele sale, inclusiv formarea contractului (oferta şi acceptarea), condiŃiile de validitate, legalitatea plăŃii, a mijloacelor şi modalităŃilor de plată. Lex contractus poate fi stabilită de părŃi conform lex voluntatis sau va fi determinată pe baza regulilor dreptului internaŃional, iar în cazul statelor Uniunii Europene semnatare ale convenŃiei comunitare, va fi aplicat art.4

209

din ConvenŃia de la Roma din 1980 privitoare la legea aplicabilă obligaŃiilor contractuale.

Obiectul contractului Obiectul contractului de vânzare-cumpărare îl constituie marfa

vândută, ConvenŃia de la Viena din 1980 utilizează noŃiunea de marfă începând chiar cu titlul ei. Acest fapt a fost criticat în literatura de specian litate pe motiv că noŃiunea de marfă este nejuridicâ şi nu permite rea-lizarea distincŃiilor necesare între bunurile mobile corporale şi bunurile imobile, respectiv între bunurile mobile corporale şi bunurile mobile incorporale.

În comentariul asupra textului ConvenŃiei de la Viena, Secretariatul ONU a arătat, în termeni neechivoci, că art. 1 se aplică vânzărilor de bunuri corporale. în dreptul afacerilor, prin marfă se înŃelege un bun mobil, evaluabil în bani, susceptibil să formeze obiectul unor tranzacŃii comerciale.

Determinarea obiectului contractului este importantă fiind legata strict de natura mărfurilor şi în funcŃie de aceasta stabilirea parametrilor calitativi. Astfel la mărfurile fungibile obiectul se stabileşte prin parametri calitativi şi cantitativi, iar la bunurile nefungibile se determină prin elemente precise şi amănunŃite.

Efectele contractului de vânzare internaŃională de mărfuri În practica comercială pentru această noŃiune se mai foloseşte şi

denumirea de executare sau derulare a contractului. Este posibil să se aplice dreptul roman, dreptul comercial (intern), sau dispoziŃiile unifor-me, cum ar fi cele din ConvenŃia de la Viena din 1980 care reprezintă un cadru legal al vânzărilor internaŃionale, dacă ambele părŃi sunt parte la convenŃie, şi de altfel este şi situaŃia multora din statele lumii, inclusiv pentru România care a ratificat această convenŃie.

Mai sunt aplicabile normele legii romane de drept internaŃional privat şi legile altor state sub aspectul dreptului aplicabil potrivit normelor de drept internaŃional privat.

Dar multe din contractele de vânzare se încheie pe baza de condiŃii generale, iar în privinŃa efectelor contractului se indică tipul de vânzare pe care-1 încheie, referindu-se la clauzele Incoterms. (Vânzarea GIF, FOB etc).

210

Transmiterea proprietăŃii si a riscului Cu privire la acest aspect există mai multe sisteme (reglementări

iiferite de la stat la stat). Momentul încheierii contractului constituie punctul de plecare al

tuturor efectelor pe care acesta urmează să le producă. Astfel, în unele sisteme de drept efectele reale ale contractului se realizează în momentul acordului dintre părŃi, în contractele care au ca obiect transmiterea proprietăŃii, constituirea sau transmiterea unui drept real, proprietatea sau dreptul real respectiv se transmite şi se dobândeşte ca efect al consimŃământului părŃilor, deşi remiterea bunurilor nu a avut loc. Tot din acest moment, riscurile pierderii fortuite a lucrului (obiect al contractului) trece la dobânditor, fiindu-i aplicabilă regula res perii domino.

În dreptul român regula este cea stabilită de Codul civil în art. 1295, este facultativă, deci părŃile pot deroga de la dispoziŃiile ei.

Deşi reglementări diferite le putem grupa (după momentul în care se transmite proprietatea şi implicit riscurile) în două situaŃii:

• Proprietatea se transmite în momentul realizării acordului de voinŃă (în acest sens codul civil francez, italian, polonez etc.)

• Proprietatea se transmite în momentul predării mărfii vândute (Codul civil german B.G.B., austriac, spaniol, grec, olandez etc.)

În practica comercială internaŃională, prin recurgerea la contractele tip şi la clauzele Incoterms, se simplifică foarte mult situaŃia, în sensul că momentul transmiterii riscului şi al proprietăŃii va fi stabilit prin acord, de către părŃi.

Transmiterea proprietăŃii şi transmiterea riscurilor pot reprezenta momente diferite, nu este obligatoriu ca ele să fie tratate în bloc, dar pentru aceasta părŃile trebuie să stipuleze, în mod clar, în contractul lor, intenŃia pe care o au privind considerarea a două momente distincte, independente.

De aceea, în absenŃa unei clauze exprese, transferul riscurilor este supus lui lex contractus. în argumentarea acestui punct de vedere se poate invoca Legea aplicabilă vânzărilor cu caracter internaŃional de bunuri mobile corporale (art.5 pct.3) şi Legea aplicabilă transmiterii proprietăŃii în cazul vânzării cu caracter internaŃional de bunuri mobile corporale, semnată la Haga în 1958 (15 aprilie).

Art. 89 din aceeaşi lege prevede că vânzarea va fi supusă legii statului în care vânzătorul are, la data încheierii contractului, după caz,

211

domiciliul, sau în lipsă reşedinŃa, ori fondul de comerŃ, sau sediul social. Prin excepŃie vânzarea comercială va fi supusă legii statului în carei cumpărătorul are fondul de comerŃ sau sediul social, dacă:

• Negocierile au fost purtate şi contractul a fost încheiat de către părŃi prezente în acel stat, sau

• Contractul prevede, în mod expres, că vânzătorul trebuie sâ execute obligaŃia de livrare a mărfii în acel stat

în cazul licitaŃiilor şi vânzărilor la bursă sau târguri contractul este supus legii statului unde are loc încheierea contractului. Dacă legea statului pe teritoriul căruia se organizează licitaŃia, bursa sau târgul1

permite părŃilor să-şi desemneze o lege aplicabilă, atunci aceştia vor desemna legea pe care o doresc să le guverneze contactul.

A. ObligaŃiile vânzătorului În temeiul contractului de vânzare internaŃională, vânzătorul are!

următoarele obligaŃii principale: • Predarea mărfii • Transmiterea proprietăŃii asupra acesteia • Remiterea documentelor referitoare la marfa (documentaŃia tehnică) • Conformitatea mărfurilor cu stipulaŃiile clauzelor contractului Referitor la prima şi cea mai importantă obligaŃie, predarea mărfii

vândute, important este termenul livrării care trebuie să fie determinat sau cert ori determinabil sau indicativ: locul predării care de obicei este locui convenit prin contract, în raport de condiŃia de livrare; şi desigur răspun-derea pentru neexecutarea obligaŃiei de predare, situaŃie în care cumpărătorul are două posibilităŃi legale:

1. să ceară executarea în continuare a contractului 2. să declare rezoluŃia contractului Exonerarea de răspundere. In situaŃia când neexecutarea obligaŃiei

de predare se datorează unui caz de forŃă majoră. Referitor la obligaŃia vânzătorului privind conformitatea mărfurilor

cu stipulaŃiile clauzelor contractului, marfa livrată trebuie să posede calităŃile şi particularităŃile prevăzute expres sau tacit în contract (confor-mitatea mărfii), f ără defecte sau vicii. Desigur, marfa trebuie livrată în cantitatea stabilită în contract.

212

B. ObligaŃiile cumpărătorului Cumpărătorul are două obligaŃii principale: 1. Plata preŃului 2. Luarea în primire a bunurilor

1. Plata preŃului ObligaŃia cumpărătorului de a plăti preŃul cuprinde pe aceea de a

Lua toate măsurile şi a îndeplini formalităŃile necesare prevăzute în contract şi lege spre a permite plata preŃului.

PreŃul este cel contractual, determinat direct sau implicit prin referire sau prin dispoziŃie care să permită determinarea lui. în situaŃia în care contractul de vânzare a fost valabil încheiat, fără însă ca preŃul mărfurilor să fi fost fixat în contract, în mod expres ori implicit printr-o dispoziŃie care să permită determinarea lui, se consideră că părŃile s-au referit (fără a exista o altă stipulaŃie contrară) la preŃul din momentul încheierii contractului; dacă preŃul a fost stabilit în funcŃie de greutatea mărfurilor, atunci preŃul va fi determinat după greutatea netă.

ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri de la Viena din 1980, la care şi România este parte şi care constituie dreptul comun în materie, precizează în art.53 ObligaŃiile cumpărătorului „cumpărătorul trebuie să plătească preŃul pentru mărfuri şi să le preia aşa după cum a fost stabilit în contract sau prezenta convenŃie". Art. 54 „ObligaŃia cumpărătorului de a plăti preŃul include îndeplinirea tuturor formalităŃilor care sunt cerute de contract sau de lege şi ilte reglementări privind plata ce urmează a fi făcută." De asemenea vânzătorul va fi obligat să suporte orice cheltuială suplimentară determinată de schimbarea sediului ce a avut loc după încheierea contractului.

• Vânzarea prin burse internaŃionale Vânzarea prin burse - bursa este o piaŃă unde se întâlnesc

comercianŃii pentru a încheia afaceri pe bază de cerere şi ofertă . OperaŃiunile la bursă se încheie fie pentru mărfurile care nu sunt prezente, fie pentru mărfurile viitoare. La bursă se vând, de regulă, produsele fungibile, hârtiile de valoare şi valutele.

Astfel, bursele se împart în: � burse de mărfuri (comerŃ) şi � burse de valori (de efecte şi de devize).

213

FuncŃiile bursei - Bursa constituie o piaŃă principală pentru unele

mărfuri sau valori; � facilitează încheierea rapidă a tranzacŃiilor; � asigură acoperirea din timp a nevoilor de materii prime; � permite transmiterea sau divizarea riscurilor; � înlesneşte realizarea operaŃiunilor speculative; � influenŃează nivelul preŃurilor care se formează în afara burselor; � reprezintă un izvor de informaŃii cu caracter economic şi juridic. Clasificare burselor: 1. în funcŃie de varietatea tranzacŃiilor sunt burse generale şi de

specializare; - Din punct de vedere al obiectului: � burse de mărfuri sau comerŃ şi � burse de valori; - Din punct de vedere al formei de organizare sunt: � burse private şi � burse organizate de stat; 2. In funcŃie de admiterea participanŃilor sunt:

/burse la care participarea nu este limitată şi se face prin bilete şi /burse la care participarea este permisă numai membrilor. Bursele sunt conduse de către un comitet care exercită următoarei! prerogative:

♦ menŃinerea ordinei la bursă; ♦ supravegherea respectării uzanŃelor şi regulamentului bursei; ♦ reprezintă bursa faŃă de terŃi; ♦ îndeplineşte sarcinile curente. La bursă preŃurile se numesc cotaŃii sau cursuri. Mărfurile sau

efectele de comerŃ trebuie înscrise oficial la bursă de un comitet specia care stabileşte şi cotaŃia minimă a operaŃiunii. TranzacŃiile se încheie prih strigările publice de ofertă şi cerere ale agenŃilor oficiali şi sunt perfectate ulterior în formă scrisă.

In bursă exista două tipuri de operaŃiuni: � de bani lichizi (cash) şi � operaŃiuni la termen.

214

• Vânzarea prin licitaŃii naŃionale sau/şi internaŃionale

Vânzarea prin licitaŃii - caracteristici: în raport cu bursele, licitaŃiile prezintă unele caracteristici în sensul

că: � mărfurile sau mostrele se găsesc la locul unde se desfăşoară

licitaŃia şi � programul de funcŃionare a licitaŃiei nu este continuu. Clasificarea licitaŃiilor - se face pe mai multe criterii în funcŃie de: - posibilitatea de participare licitaŃiile pot fi: � deschise sau � închise; - poziŃia sau calitatea organizatorilor licitaŃiile pot avea: forma licitaŃiilor de mărfuri pentru vânzare sau cumpărarea de � produse, instalaŃii, � forma atribuirii de lucrări de construcŃii. Licita Ńia pentru vânzarea de mărfuri sau produse pentru

export - se instituie de către producători, vânzători sau persoane Specializate.

În unele state funcŃionarea licitaŃiilor este supravegheată de către stat, participând la desfăşurarea licitaŃiei şi autorităŃi. Pregătirea licitaŃiei presupune efectuarea unei publicităŃi prin publicarea de anunŃuri în presă, prin trimiterea de cataloage, prospecte sau invitaŃii persoanelor interesate. Cumpărătorii pot participa la licitaŃii personal sau prin agenŃi.Înaintea începerii licitaŃiei, participanŃii trebuie să depună o garanŃie bancară numită cauŃiune. Există două tehnici de licitare:

- Tehnica preŃului crescător unde vânzarea are loc pe bază de strigări, iar marfa se atribuie celui care oferă preŃul mai mare;

- Tehnica preŃului descrescător care se realizează prin comunicarea preŃului maxim, care în mod treptat este redus, până se anunŃă o ofertă, marfa atribuindu-se celui care licitează, primul. Licita Ńia pentru cumpărarea de produse, instalaŃii şi atribuirea Ue lucrări de construcŃii - conferă o serie de avantaje:

� asigură obŃinerea unui număr mare de oferte; � facilitează luarea unor decizii obiective şi rentabile; � contribuie la cunoaşterea pieŃelor externe. LicitaŃiile de import se pot desfăşura în două feluri:

215

- licitaŃii obişnuite; - supralicitaŃiile. Ofertele depuse se deschid la data fixată, printr-o procedura

publică, în cadrul căreia se comunică numele participanŃilor şi valoarea ofertelor. Adjudecarea licitaŃiei se constată printr-un proces verbal în baza căruia comisia de adjudecare anunŃă participanŃilor hotărârea luată şi sd comunică în scris firmei care a obŃinut comanda data până la care se va încheia contractul.

SecŃiunea 2. Contractul de mandat comercial SubsecŃiunea 1. Prezentare generală: Contractul de mandat comercial - este contractul în temeiul

căruia o persoană (mandatarul) se obligă să încheie în numele şi pe seamd altei persoane care a dat împuternicirea (mandantul) anumite acte juridice care pentru mandant sunt acte de comerŃ.

SubsecŃiunea 2. DefiniŃie: Mandatul comercial poate fi definit ca fiind contractul prin care c

persoană fizică sau juridică numita mandatar se obligă către o altl persoană numită mandant să îndeplinească însărcinarea primită în numek şi în contul acestuia. Iată deci că trăsătura esenŃiala este faptul c? mandatarul nu îndeplineşte operaŃiunile de comerŃ în numele său, deşi îr cele mai frecvente cazuri, este un comerciant, ci în numele şi în contu mandantului.

SubsecŃiunea 3. Analiză comparativă între mandatul civil şl mandatul comercial

Contractul de mandat comercial a cunoscut o judicioasă1

reglementare în dreptul român, fiind preluat din dreptul civil al stateloi moderne; pe măsură ce relaŃiile comerciale şi de afaceri s-au intensificat, iar reprezentarea în afaceri a devenit o necesitate vitală (instituŃia mandal tului din dreptul civil a fost împrumutată de dreptul comercial şi dq dreptul afacerilor, care se deosebeşte de prima nu prin structura, ci prin funcŃia sa.)

Spre deosebire de mandatul civil, cel comercial se caracterizează1

printr-o serie de elemente proprii:

216

- dacă în dreptul civil mandatul poate fi legal, juridic sau

convenŃional, mandatul comercial, în toate cazurile, se naşte numai în urma unei convenŃii (contract), prin care se stabilesc limitele lui;

- mandatul comercial este întotdeauna un contract cu titlu oneros, mandantul având obligaŃia să retribuie, de regulă, sub forma procentuală Hsupra volumului afacerilor încheiate, serviciile mandatarului;

- mandatul comercial dat pentru o anumită operaŃie comercială implică împuternicirea mandatarului de a face toate actele necesare Executării ei (indiferent dacă părŃile au prevăzut sau nu expres această Împuternicire în contractul încheiat); cu alte cuvinte, în cadrul activităŃii sale, mandatarul se bucură de independenŃă angajând pe mandant peste prevederile mandatului expres primit, dacă asemenea acte sunt necesare îndepUnirii în bune condiŃii a afacerii care i s-a încredinŃat;

- dacă potrivit dreptului civil revocarea mandatului se poate face de către mandant ad nutum, mandatul comerciali fiind fundamental pe un interes comun, nu poate, potrivit practicii şi doctrinei, să fie revocat unilateral, decât dacă se dovedesc motive întemeiate; în caz contrar, revocarea fiind socotită ca un abuz de drept, cel vinovat poate răspunde pentru daunele provocate părŃii lezate.

SubsecŃiunea 4. Drepturi şi obligaŃii mandatar/mandant: - Mandatarul trebuie: să exercite mandatul; să-şi îndeplinească

obligaŃia cu bună credinŃă şi diligenta unui bun proprietar; să aducă la cunoştinŃa terŃului împuternicirea sub care lucrează; să Ńină mandantul la curent cu executarea mandatului.

- Mandantul trebuie: să pună la dispoziŃia mandatarului mijloacele necesare executării mandatului; să-i plătească remuneraŃia datorată; să-i restituie cheltuielile efectuate de mandatar pentru executarea mandatului.

Mandatarul poate fi un agent, un reprezentant sau un curier. încetarea mandatului: Mandatul comercial încetează: • prin revocarea mandatului de către mandant; • prin renunŃarea mandatarului la mandat, • prin moartea uneia dintre părŃi, • prin interdicŃia sau lichidarea judiciară a uneia dintre părŃi.

217

SubsecŃiunea 5. Contractul de agency - varianta anglo-saxonă a

mandatului comercial În dreptul anglo-american, nu există o reglementare a contractului

de mandat comercial sau a contractului de comision, instituŃia interme-dierii se realizează pe baza contractului de agency, atunci când are loc a înŃelegere numită agreement.

În mod curent, prin agency se înŃelege raportul juridic care ia naştere şi în virtutea căruia o persoana numită the agent acŃioneazăi încheind anumite acte juridice sau îndeplinind prestaŃii materiale, dul împuternicirea unei alte persoane numită the principal. Precizăm că reprezentarea nu este de esenŃa contractului de agenŃie, ci de natura lui.

Prin acest contract o persoană numită agent, se obligă să acŃionezd în contul unei alte persoane, numită principal sau patron.

Contractul de agency (agenŃie) se încheie prin acordul părŃilor sau poate fi rezultatul unei prezumŃii legale, stabilite în favoarea terŃilor.

Agentul îndeplineşte acte juridice şi prestaŃii materiale sub controlul principalului.

El acŃionează pe seama sau în interesul principalului, în baza unei| împuterniciri, numite authority. Aceasta împuternicire poate fi reală saul aparentă.

În funcŃie de controlul pe care-1 are principalul, agentul poate fi agent-servant sau independent contractor-agent.

În afară de câteva cazuri de speŃă, în care purtarea agentului lasă să se vadă că a lucrat pe contul lui, practica judiciară engleză admite însă întotdeauna dovada - chiar în lipsa oricărei menŃiuni în acest sens - că un contract a fost încheiat de către una din părŃi în calitate de agent al unei terŃe persoane, fie în numele şi pentru aceasta, fie numai în contul ei.

InstituŃia agency se caracterizează prin următoarele tr ăsături proprii:

• poate lua naştere prin convenŃia părŃilor sau ca rezultat al unei prezumŃii legale, aşa cum se întâmplă în cazul în care comandantul unei nave vinde unele mărfuri perisabile pentru a salva valoarea lor, în contul proprietarului;

• în funcŃie de starea de dependenŃă a agentului faŃă de principal, respectiv al controlului pe care îl exercită acesta din urmă, primul poate fi agent-servant sau independent contractor agent;

218

• agentul se obligă să acŃioneze pentru principal, noŃiune în care se

include atât efectuarea de acte juridice, cât şi prestarea unor servicii manuale (manual service);

• ca şi în cazul mandatului sau comisionului, agent poate fi atât o persoană fizică, cât şi una juridică, având facultatea ca prin acŃiunile sale să creeze în sarcina principalului răspunderi contractuale.

Raporturile juridice de agency au o mare răspândire în domeniul comerŃului internaŃional şi iau naştere, de regulă, din contracte de agenŃie, în care se regăsesc elemente ale mai multor instituŃii de drept printre care: reprezentarea, mandatul, contractul de muncă, contractul de antrepriză, gestiunea de afaceri etc.

în afara contractului, raportul de agency mai poate lua naştere şi dintr-o singură înŃelegere (agreement), fără „consideration" (contra-prestatie), fapt care înseamnă că acŃiunea întreprinsă de agent este gratuită.

Ca şi în cazul contractului de reprezentare, agenŃii pot fi: general-agent şi special-agent (care este împuternicit să efectueze numai anumite acte şi, de regulă, fără continuitate).

În cadrul unui raport de agency împuternicirea pe care principalul o dă agentului de a-1 reprezenta poarta numele de authority, iar actul prin care se acordă această împuternicire se numeşte authorization, act care corespunde în dreptul nostru cu procură.

Contractul de agency (de agenŃie) îndeplineşte funcŃiile atât ale mandantului, cât şi ale comisionului, principalele obligaŃii ale părŃilor fiind următoarele:

- agentul are obligaŃia să acŃioneze potrivit promisiunii făcute; - el trebuie să livreze numai în interesul principalului şi să respecte

instrucŃiunile primite; - în cazul în care este plătit, el are obligaŃia de a depune o anumită

competenŃă şi diligentă; - principalul este Ńinut să furnizeze agentului informaŃii necesare şi

să plătească suma stabilită pentru serviciile prestate; - pentru serviciile efectuate de agent, în limitele împuternicirii sale,

principalul are o răspundere atât contractuală, cât şi una delictuală. In ceea ce privesc delictele civile, principalul răspunde numai pentru actele comise de un agent-servant.

219

AgenŃii comerciali care lucrează pe baza contractului de agency

sunt brokerii şi factorii. Brokerul este un agent comercial care-şi desfăşoară activitatea în

numele principalului. Ca reprezentant al acestuia, el încheie tranzacŃii comerciale tară a avea posesia şi controlul bunurilor negociate.

Firmele de brokeri asigură desfacerea mărfurilor, oferă garanŃia executării ordinelor primite, calitatea corespunzătoare a mărfurilor şi finanŃarea tranzacŃiilor efectuate şi în schimbul unei taxe suplimentare garantează şi realizarea tranzacŃiei.

(Bursa1 are un local propriu în care se reunesc, cu regularitate, la intervale de timp scurte, de obicei zilnic, reprezentanŃii comerŃului şi ai băncilor, precum şi alte persoane participate la afaceri - agenŃii de bursă -care potrivit dreptului anglo-american sunt numiŃi brokeri (cei care lucrează în contul unei firme, jobberi, numiŃi astfel cei ce lucrează pe cont propriu; potrivit dreptului francez asemenea agenŃi se numesc courtieri, iar la bursele germane borsenmakler).

In Anglia şi Statele Unite brokerii formează asociaŃii comerciale după mărfurile pe care le intermediază; aceste firme asigură desfacerea dc-mărfuri (societăŃi comerciale pentru materii prime cum ar fi lemnul, cauciucul etc.)

Factorul este un intermediar care lucrează în nume propriu, la fel c? şi comisionarul. Activitatea sa constă în vânzarea bunurilor încredinŃate de principal; asupra acestor bunuri factorul are un drept de posesie şi control, iar vânzarea produce efecte asupra terŃilor de bună-credinŃă. autorizarea proprietarului fiind prezumată.

SecŃiunea 3. Contractul de comision

SubsecŃiunea 1. Prezentare generală: Contractul de comision este o formă de intermediere mult utilizată

într-o serie de domenii comerciale, fiind reglementată de codurile comer-ciale ale statelor care au adoptat sistemul francez şi cel de common-law.

Comisionul este un contract prin care o persoană, numită comisionar, se obligă, din însărcinarea altei persoane numită comitent, să efectueze operaŃiuni comerciale încheind acte juridice.

______________________________________

1 A se vedea capitolul consacrat burselor de mărfuri şi valori 220

Contractul de comision reprezintă o formă comercială a

Reprezentării şi se poate încheia în două forme: a) comisionarul să lucreze în nume propriu, dar în contul

comitentului; b) comisionarul să acŃioneze în numele comitentului. Comisionul comercial are următoarele trăsături: - existenŃa relaŃiilor de mandat în raporturile dintre comisionar şi

comitent; - comisionarul care a lucrat în numele comitentului apare ca un

adevărat mandatar fără a stabili raporturi juridice între el şi terŃ; - comisionarul care a acŃionat în nume propriu, are calitatea de

parte în raportul perfectat cu terŃul, garantând executarea contractului; - privilegiul comisionarului asupra bunurilor încredinŃate ca o

garanŃie a creanŃelor împotriva comitentului. în practica comerŃului internaŃional, contractul de comision este

folosit în vânzarea-cumpărarea de mărfuri, în domeniul transporturilor şi în operaŃiunile asupra valorilor imobiliare.

Comisionarul este acea persoană care are sarcina de a vinde sau de a cumpăra anumite mărfuri. El poate avea sediul în Ńara exportatoare sau importatoare. Mărfurile nu pot fi valorificate de comisionar decât în condiŃiile stabilite prin contract. PărŃile, prin acordul lor, fixează o limită de preŃ, conform intereselor lor. Ca măsură de siguranŃă împotriva eventualelor riscuri, comitentul poate înscrie în contract clauze privind garantarea stocului de mărfuri din depozitul din străinătate şi decontarea sumelor încasate din valorificarea mărfurilor. Dacă valorificarea mărfurilor se poate face şi pe credit, comisionarul va răspunde şi de achitarea ratelor de către cumpărător. In atare caz el are dreptul la o sumă suplimentară numită delcredere.

Tr ăsătura esenŃială a contractului de comision, care îl deosebeşte de contractul de mandat, constă în faptul că acel comisionar efectuează operaŃiunile comerciale încheind actele juridice în numele său, dar în contul comitentului. Ca şi la contractul de mandat, contractul de comision prezumă existenŃa a două persoane: comitentul - persoana reprezentată: comisionarul - persoana care reprezintă pe comitent şi are calitatea de comerciant independent.

OperaŃiunile de comision fac obiectul activităŃii comerciale a unor firme proprii comerciale. Comisionarul poate avea sediul său fie în Ńara

221

exportatoare, fie în Ńara importatoare; el poate primi însărcinări din partea comitentului, fie ca să vândă, fie ca să cumpere anumite mărfuri.

OperaŃiunile de vânzare-cumpărare nu constituie unicul obiecl de activitate al comisionarului; această formă de intermediere cunoaşte o răspândire deosebită şi în domeniul expediŃiilor şi transportului interna-Ńional. Complexitatea unor asemenea operaŃiuni a impus specializarea acestei activităŃi pe plan internaŃional, funcŃionând redutabile firme de expediŃii şi transport care activează în baza contractului de comisioa încheiat, de regulă, cu expeditorii mărfurilor.

Lucrând în nume propriu operaŃiunile de intermediere datorită

reprezentării indirecte a comitentului pot rămâne secrete; operaŃiunea poate fi perfect încheiată fără ca vânzătorul iniŃial şi cumpărătorul final să se cunoască. Această trăsătură proprie contractului de comision implică o răspundere mai mare a comisionarului, faŃă de cea a mandatarului; în cazul în care comisionarul se constituie printr-o clauză specială garant al terŃei persoane cu privire la executarea contractului perfectat, răspunderea din convenŃia de încredere, astfel încheiată, operează ca orice răspundere contractuală, comitentul fiind apărat de riscurile care pot decurge din executarea necorespunzătoare a tranzacŃiei respective.

Din faptul că orice comisionar lucrează în nume propriu mai rezultă o caracteristică specifică acestui contract: comisionarul este parte în contractul încheiat cu terŃa persoană, având o garanŃie constituită din privilegiul pe care îl are asupra mărfurilor deŃinute în contul comitentului.

Aşa cum se remarcă în literatura de specialitate, prin funcŃiile sale contractul de comision corespunde unor exigenŃe ale comerŃului interna-Ńional:

• Prin privilegiul pe care îl are comisionarul asupra mărfurilor aparŃinând comitentului, se realizează o garanŃie a creanŃelor pe care le-ar putea avea asupra acestuia din urmă;

• Prin menŃinerea comisionarului în contractul încheiat cu parti-ciparea lui ca intermediar, se garantează executarea acestuia; ambele funcŃii contribuie deci la întărirea creditului - element central al opera-Ńiunilor comerciale contemporane.

• Contractul de consignaŃie -formă particulară a contractului de comision

Adeseori, condiŃiile pieŃei necesită ca, îndeosebi, comisionarul din Ńara importatoare să dispună de un stoc din mărfurile cu vânzarea cărora 222

este însărcinat. în acest caz, comisionarul devine consignatar, iar comitentul care-i trimite mărfurile se numeşte consignant. Prin crearea de depozite de consignaŃie se tinde la accelerarea desfacerii, deoarece comisionarii-consignatari din Ńara importatoare au o reŃea proprie de desfacere.

Contractul de consignaŃie, ca formă particulară a contractului de comision, este reglementat de legislaŃia comercială cu scopul de a apăra interesele consignantului, de a-i asigura dreptul de proprietate asupra mărfurilor pe care le-a expediat, până în momentul vânzării lor, iar după aceea asupra contravalorii lor.

In contractul de consignaŃie se stabileşte valoarea şi sortimentul mărfurilor, modul de comercializare şi, în funcŃie de vânzările efectuate, comisionul. Pentru a se apăra de pierderi, consignantul îşi rezervă dreptul de proprietate asupra mărfurilor, până în momentul vânzării lor şi chiar până la încasarea şi depunerea sumelor în contul său.

Concluzii privind consignaŃia ca formă specifică a comisionului *Uneori cerinŃele pieŃii impun ca, în Ńara importatoare,

comisionarul să primească în depozit mărfuri în consignaŃie, devenind astfel consignatar, iar comitentul devenind consignant.

*Contractul de consignaŃie este reglementat ca o formă particulară a contractului de comision.

*Prin contractul de consignaŃie se urmăreşte accelerarea desfacerii şi apărarea intereselor consignatarului.

* Consignatarul îşi rezervă întotdeauna dreptul de proprietate asupra mărfurilor trimise, până în momentul vânzării sau depunerii în cont a contravalorii mărfii.

SubsecŃiunea 2. DefiniŃie - reglementarea comisionului: art. 405 C. corn.

„Comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteala comitentului. Intre comitent şi comisionar există aceleaşi drepturi şi obligaŃiuni ca între mandant şi mandatar [...]", cu deosebirile stabilite în cod.

„Comisionarul este direct obligat către persoana cu care a contractat, ca şi cum afacerea ar fi fost a sa proprie."

223

* Defini Ńie sintetică: Comisionarul, se obligă pe baza împuter

nicirii celelalte părŃi, comitent, să încheie anumite acte de comerŃ, în nume propriu, dar pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraŃii, numită comision"

SubsecŃiunea 3. Caractere juridice ale contractului de comision: 1. contract bilateral (sinalagmatic) - dă naştere la obligaŃii în

sarcina comisionarului şi comitentului, 2. contract cu titlu oneros - prin încheierea contractului, ambele

părŃi urmăresc realizarea unui folos patrimonial, 3. contract consensual - ia naştere prin simplul acord de voinŃă al

părŃilor semnatare. Sinteza contractului de comision: * în relaŃiile comerciale mandatul apare, de multe ori, ca un

procedeu tehnic prea riguros, * presupune cunoaşterea de către terŃi a persoanei mandatului,

precum şi limitele împuternicirii date de acesta mandatarului, * este un contract de mandat fără reprezentare sau cu o reprezentare

indirectă, * contractul de comision - este contractul prin care o parte

(comisionarul) se obligă în baza împuternicirii celeilalte părŃi (comitentul) să încheie acte de comerŃ în nume propriu, dar pe seama comitentului sau în numele comitentului, în schimbul unei remuneraŃii (comision). Comitentul pe lângă comisionul stabilit trebuie să-i restituie comisio narului şi cheltuielile făcute în îndeplinirea însărcinării primite.

* încetarea contractului de comision: Contractul de comision încetează: * prin revocarea împuternicirii; * prin renunŃarea la împuternicirea primită, * prin moartea uneia dintre părŃi * interdicŃia sau lichidarea judiciară a uneia dintre părŃi.

SecŃiunea 4. Contractul de cont curent Conform acestui tip de contract, părŃile se înŃeleg ca, în loc să achite

separat şi imediat creanŃele lor reciproce, izvorâte din prestaŃiile făcute de

224

către una către cealaltă, lichidarea să se facă la un anumit termen, prin achitarea soldului de către partea care va fi debitoare.

PărŃile contractante se numesc corentişti, iar prestaŃiile pe care le fac se numesc remize sau rimese şi constau în operaŃiuni prin care o parte pune la dispoziŃia celeilalte părŃi o valoare patrimonială de orice fel, urmând ca suma cuvenită transmiŃătorului să fie depusă în cont curent.

Rimesa poate consta în: • sumă de bani efectiv plătită; • orice titlu de credit remis (cambie, bilet de ordin, CEC, ordin de

plată etc.) şi • orice credit concedat (ex: preŃul datorat ca urmare a unei vânzări

de mărfuri) Rimesele sunt facultative: un corentist nu poate obliga pe celălalt

să-i facă rimese, dar este firesc ca rimesele reciproce să existe deoarece contractul de cont curent nu este un contract de împrumut (propriu-zis), ci un contract de rezultat, accesoriu, conex cu unul sau mai multe acte obiective de comerŃ.

Contractul de cont curent poate fi încheiat: - între un comerciant angrosist şi unul detailist pentru toată seria

continuă de vânzări comerciale intervenite între ei; - între un comerciant şi un comisionar; - între un comerciant şi reprezentantul său etc.

SubsecŃiunea 1. Sediul materiei: art. 3 Cod comercial nu enumera contractul de cont curent printre actele de comerŃ obiective, reglementarea fiind consacrată în art. 370-373, după cum urmează:

ART. 370: „Contractul de cont curent produce: 1) Strămutarea proprietăŃii valorilor înscrise în contul curent asupra

primitorului lor, prin aceea ca el le trece în debitul său, şi novaŃiunea obligaŃiunii de mai înainte între acela care a trimis valorile şi primitorul lor. înscrierea însă în contul curent a unui efect de comerŃ sau a unui alt titlu de credit e presupusă făcută sub „rezerva încasării";

2) CompensaŃiunea reciprocă între părŃi, până în concurenta debitului şi a creditului, respectiv la încheierea socotelei, cu rezerva platei diferenŃei;

3) Curgerea de dobânzi pentru sumele trecute în contul curent în debitul primitorului, de la data înscrierii.

225

Dobânzile sunt cele comerciale şi se socotesc pe zi, dacă părŃile nu

s-au învoit altfel. ART.371 ExistenŃa contului curent nu exclude drepturile de comision şi plata

cheltuielilor pentru afacerile însemnate în contul curent. ART. 372 încheierea contului curent şi lichidarea diferenŃei vor avea loc la

scadenŃa termenelor stabilite prin convenŃiuni, şi în lipsă la 31 Decembrie a fiecărui an.

Dobânda diferenŃei curge de la data lichidării. Numai diferenŃa (saldo), lichidată la încheierea contului curent,

poate fi supusă execuŃiunii sau opririi în mâna unui al treilea, sau asigurată prin ipotecă. Dacă s-a consimŃit o ipotecă prin credit deschis, posesorii efectelor create sau negociate în termenul acestei deschideri de credit nu se vor putea folosi de dânsul, decât până la concurenŃa soldului final al contului.

ART. 373 Contractul de cont curent e de drept desfiinŃat: 1) Prin scadenŃa termenului convenit; 2) în lipsa de convenŃiune, prin retragerea uneia din părŃi; 3) Prin falimentul uneia din părŃi. DesfiinŃarea contractului de cont curent se poate cere în caz de

moarte, de interdicŃiune sau incapacitate legală a uneia din părŃi.” Totodată, conform art. 6 alin (2) din C. corn., contul curent este

faptă de comerŃ dacă are o cauză comercială: „Contul curent şi cecul nu sunt considerate ca fapte de comerŃ, în ce priveşte pe necomercianŃi, afara numai dacă ele n-au o cauză comercială.”

Caracterele juridice ale contractului de cont curent: 1. contract bilateral (sinalagmatic) - părŃile se obligă să se crediteze

reciproc pentru prestaŃiile făcute, 2. contract „intuitu personae" - identitatea persoanei cu care se

încheie contractul de cont curent este determinată prin consimŃământul exprimat la naşterea convenŃiei,

3. contract consensual - ia naştere prin simplul acord de voinŃă al părŃilor semnatare.

4. contract cu titlu oneros - prin încheierea contractului, ambele părŃi urmăresc realizarea unui folos patrimonial, pentru sumele înscrise în 226

contul curent curg dobânzi „în debitul primitorului, de la data înscrierii" (art. 370 pct. 3 C. corn)

5. contract cu executare succesivă în timp, prin remiteri reciproce şi alternante,

6. contract accesoriu - se încheie în vederea executării altui contract sau a altor contracte între aceleaşi părŃi. Poate fi conceput ca un contract autonom numai dacă este încheiat între două bănci.2

SecŃiunea 5. Contractele de finanŃare: 5. 1 . Contractul de factoring; 5. 2.. Contractul de leasing

SubsecŃiunea 1. Contractul de factoring: § 1.1. Origine, definiŃie, precizări preliminare: Origine: Originea contractului de factoring o întâlnim în practica

participanŃilor la activitatea de comerŃ din Anglia secolului al XVIII-lea. Ulterior, această operaŃiune juridica a dobândit o amploare deosebită în S.U.A., în condiŃiile expansiunii comerŃului cu coloniile. Contractul de factoring a fost, pentru prima dată, reglementat în dreptul nord-american, prin The Factoring Act, din 1889 şi mai apoi printr-o lege specială din anul 1923. In sfârşit, în „The Uniform Comercial Code" au fost incluse dispoziŃii speciale menite să faciliteze operaŃiunile efectuate prin intermediul factoring-ulvi.

Factoring-ul este tot mai mult utilizat în diferite state europene, chiar împotriva legislaŃiilor care nu sunt de natură să îi înlesnească, în mod efectiv, dezvoltarea. în majoritatea legislaŃiilor, operaŃiunile de

___________________________________________

2 Obligativitatea ca fiecare bancă să deschidă cont curent la BNR este reglementată de art. 39 din Legea nr. 58/1998 - legea bancară, M. Of. 121/din 23 martie 1998, astfel:

„art. 39 - In vederea funcŃionării, în termen de 30 de zile de Ia data obŃinerii autorizaŃiei, fiecare bancă este obligată să deschidă cont curent la Banca NaŃională a României, conform reglementărilor emise de aceasta. Transferurile băneşti operate prin înscrieri în contul curent deschis în evidenŃele Băncii NaŃionale a României sunt irevocabile şi necondiŃionate. Băncile pot deschide la Banca NaŃională a României şi alte conturi, în condiŃiile stabilite de aceasta."

227

factoring sunt supuse dispoziŃiilor prevăzute de legile civile referitoare la cesiunea de creanŃă sau la subrogarea convenŃională. Pentru a facilita dezvoltarea operaŃiunilor de factoring, în unele legislaŃii s-au simplificat procedurile de opozabilitate a cesiunii şi de transmitere a creanŃelor. Astfel, în unele sisteme de drept, încunoştinŃarea debitorului se poate face chiar şi printr-o simplă scrisoare. De asemenea, în unele legislaŃii se permite ca însăşi facturile să poată fi transmisibile.

DefiniŃie: Contractul de factoring este acel contract prin care c persoană, numită aderent, cedează dreptul asupra creanŃelor sale comerciale unei alte persoane, numite factor, care se obligă să preia activitatea de încasare în schimbul unei remuneraŃii.

§ 1.2. Sediul materiei in dreptul intern: în dreptul intern nu avem o reglementare explicită a contractului de factoring. Totuşi, legiuitorul aminteşte de existenŃa acestei operaŃiuni juridice în cuprinsul Legii nr. 469 din 9 iulie 2002 cu privire la unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, M. Of. 529/2002, care la art. 6 prevede:

„(1) PărŃile contractante pot realiza plăŃile prin utilizarea urmă-toarelor instrumente de plată garantate şi/sau mecanisme de mobilizare a creanŃelor:

a) ordin de plată; b) cec, certificat conform prevederilor Legii asupra cecului nr.

59/1934, cu modificările ulterioare; c) cambie şi bilet la ordin, avalizate de o societate bancară şi

acceptate în prealabil de obligatul principal, conform prevederilor Legii asupra cambiei şi biletului la ordin nr. 58/1934, cu modificările ulterioare;

d) forfetare saafactoring. (2) în înŃelesul prezentei legi, mecanismele de mobilizare a

creanŃelor, prevăzute la alin. (1) lit. d), se definesc astfel: a) forfetarea este contractul prin care un vânzător sau prestator de

servicii îşi vinde creanŃele pe care le are asupra unui cumpărător sau beneficiar unei societăŃi bancare sau unei instituŃii financiare specializate, contra unei taxe de forfetare;

b) factoring-ul este contractul încheiat între o parte, denumită aderent, furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii, şi o societate bancară sau o instituŃie financiară specializată, denumită factor, prin care aceasta din urmă asigură finanŃarea, urmărirea creanŃelor şi prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului, 228

cu titlu de vânzare, creanŃele născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terŃi"

Sediul materiei în dreptul internaŃional: În dreptul internaŃional, contractul de factoring este reglementat

prin ConvenŃia cu privire la Factoring-w\ internaŃional, încheiata la Ottawa, în anul 1988, sub egida UNIDROIT.

Potrivit prevederilor acestei ConvenŃii, prin contractul de factoring, o parte (ofertant, producător) repartizează celeilalte părŃi (factorul) titluri de credit rezultând din contractele de vânzare de bunuri încheiate între producător şi clienŃii săi (debitorii săi), cu excepŃia celor ce au ca obiect bunuri personale, de uz familial sau gospodăresc ale debitorilor (art.l, alin. 2, pct. a).

De asemenea, şi Comisia NaŃiunilor Unite pentru Drept Comercial InternaŃional a iniŃiat ample negocieri în vederea adoptării unor Reguli Uniforme în domeniu, sub forma unei ConvenŃii asupra cesiunii de creanŃă, la iniŃiativa reprezentanŃilor FranŃei, Belgiei şi Italiei. Totuşi, aceste negocieri nu au cunoscut încă o finalizare concretă.

Conform reglementărilor în vigoare, aderentul cedează factorului creanŃele rezultate din vânzarea unor bunuri, executarea unor lucrări sau prestarea unor servicii, materializate în facturi, iar factorul îi plăteşte valoarea creanŃelor acceptate, urmând să le încaseze la scadenŃă. în aceste condiŃii, factorul se subrogă în drepturile aderentului, asumându-şi şi riscul insolvabilităŃii clienŃilor (debitorilor) aderentului. în privinŃa debitorului, acesta trebuie să aibă calitatea de comerciant. De asemenea, se impune ca facturile ce sunt cedate factorului să nu fi fost refuzate sau acceptate cu rezerve de către debitori.

Contractul de factoring reprezintă o formă specială de creditare pe termen scurt ce presupune vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, o clientelă stabilă, creanŃe pe termen scurt şi creditul acordat de către factor. Transmiterea creanŃelor către factor se realizează prin intermediul unei subrogări convenŃionale. Prin simpla transmitere a facturilor, fără vreo altă formalitate, decât notificarea către debitor, factorul devine proprietarul creanŃelor acceptate şi dobândeşte toate drepturile şi garanŃiile fără a beneficia de o acŃiune de regres împotriva aderentului. Totuşi, prin excepŃie, în cazul inexistenŃei totale sau parŃiale a creanŃelor, factorul are o acŃiune în repetiŃiune a plăŃii nedatorate.

229

Astfel, în baza unui contract de factoring, factorul îşi ia asupra sa

numai riscul insolvabilităŃii debitorilor, nu şi alte riscuri ce ar Ńine de domeniul asigurării mărfurilor sau al fidejusiunii ori de incorectitudinea comercială sau administrativă a aderentului. în aceste condiŃii, pentru a preveni o atare situaŃie de risc, factorul reŃine o sumă reprezentând o parte din valoarea facturilor (de circa 10%).

Opozabilitatea către terŃi a transmiterii creanŃei este subordonată cunoaşterii de către debitor a cesiunii intervenite. In acest sens, aderentul are obligaŃia de a-1 notifica pe debitor cu privire la această operaŃiune.

§ 1.3. PărŃile contractului de factoring: Contractul de factoring implică participarea a trei persoane: 1. Aderentul, care este un vânzător de bunuri sau un furnizor de

servicii; 2. Factorul, deci cesionarul creanŃelor, care este, de obicei, o

întreprindere specializată în acest domeniu. In acest sens, Legea nr. 469 din 9 iulie 2002 cu privire la unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale aminteşte, în mod implicit, că factor poate fi doar o societate bancară sau o instituŃie financiară specializată în domeniu;

3. Clientul, adică persoana ce cumpără bunurile vândute de către aderent sau beneficiază de serviciile prestate de către acesta.

În factoring-ul internaŃional participă, de regulă, doi factori, unul din Ńara exportatorului şi unul din Ńara importatorului. In aceste condiŃii, factorul la export cedează corespondentului său creanŃele pe care aderentul le are asupra importatorilor străini, iar factorul la import, în situaŃia în care le acceptă, le preia şi continuă activitatea de încasare.

În relaŃiile create de factoring-u\ internaŃional, problema opozabilităŃii către terŃi a cesiunii creanŃelor se complică prin intervenŃia normelor de drept internaŃional privat referitoare la legea aplicabilă, fie că este vorba despre pactum de lege utenda, şi deci de normele ce cârmuiesc alegerea legii aplicabile, fie că legea aplicabilă trebuie determinată în lipsa unei stipulaŃii a părŃilor (electio juris). SituaŃia se complică şi din cauza că este vorba, în realitate, de două cesiuni de creanŃe, una efectuată de către aderent către factorul la export şi cealaltă de către acesta din urmă către factorul la import. In aceste condiŃii, s-ar putea ca ambele cesiuni să nu fie cârmuite de aceeaşi lege, ci de către legi diferite, care prevăd condiŃii diferite. În acest caz se pune problema de a şti dacă 230

nerespectarea prevederilor uneia dintre legi afectează şi validitatea celeilalte cesiuni aflate sub imperiul altei legi.

§ 1.4. Caractere juridice ale contractului de factoring: Contractul de factoring, la fel cu majoritatea contractelor de comerŃ

internaŃional, este un contract bilateral, consensual, comutativ, cu titlu oneros şi cu executare succesivă.

în plus faŃă de trăsăturile menŃionate, contractul de factoring mai prezintă şi un caracter intuitu-personae, în ceea ce îl priveşte pe aderent, în literatura de specialitate s-a avansat şi ideea potrivit căreia contractul de factoring, în majoritatea cazurilor, ar fi şi un contract de adeziune la clauzele impuse de către factor. De asemenea, acest contract cuprinde de obicei şi o clauză de exclusivitate în favoarea factorului, căruia aderentul îi cedează totalitatea creanŃelor sale.

Contractul de factoring îndeplineşte un dublu rol: de instrument de finanŃare pe termen scurt (aderentul încasează imediat valoarea facturilor sale, beneficiind de capitalul necesar pentru desfăşurarea activităŃii comerciale, de afaceri şi, implicit, de o creştere a cifrei de afaceri) şi de instrument de gestiune comercială (aderentului rămânându-i numai să Ńină evidenŃa contului de factoring).

§ 1.5. Natura juridică a contractului de factoring: Contractul de factoring constituie un contract original şi complex,

care prezintă elemente comune cu cesiunea de creanŃă şi cu subrogaŃia convenŃională, dar şi asemănări cu împrumutul, mandatul comercial, scontul şi operaŃiunea de asigurare a creditului.

Totuşi, contractul de factoring nu poate fi identificat cu niciuna dintre aceste operaŃiuni menŃionate. Astfel, în timp ce mandatarul se obligă să transmită mandantului numai sumele încasate efectiv, în cazul contractului de factoring, factorul se obligă să plătească întreaga valoarea a creanŃelor aderentului asupra clienŃilor săi. De asemenea, spre deosebire de mandatar, factorul îşi asumă riscul insolvabilităŃii debitorilor. In cazul operaŃiunii de scont, se cedează o creanŃă izolată, iar terŃul este întotdeauna solvabil, împrumutatul garantând acest fapt, în timp ce în cazul contractului de factoring, de regulă este stipulată o clauză de exclusivitate pentru toate operaŃiunile (cel puŃin pentru cele dintr-o anumită Ńară), iar factorul suportă riscul insolvabilităŃii debitorilor. De

231

asemenea, daca în cazul scontului, împrumutatul garantează succesul operaŃiunii, în cazul contractului defactoring, acesta nu garantează decât existenŃa creanŃelor.

În aceste condiŃii, factoring-\x\ se dovedeşte a fi un contract comercial sui-generis care utilizează tehnici moderne, de natură a facilita expansiunea comerŃului internaŃional.

§ 1.6. Forme defactoring: După criteriul momentului în care sunt achitate creanŃele de către

factor, operaŃiunea de factoring cunoaşte două forme: factoring-ul tradiŃional şifactoring-ul la scadenŃă.

În operaŃiunile defactoring tradiŃional (old line factoring), factorul plăteşte creanŃele imediat ce le primeşte în posesie, data cesiunii fiind însăşi data creanŃei. Aceasta este forma obişnuită în care s-a consacrat contractul de factoring.

În operaŃiunile de factoring la scadenŃă (maturity factoring), factorul plăteşte creanŃele în momentul exigibilităŃii lor, situaŃie în care data cesiunii coincide cu data scadenŃei lor.

În dreptul englez mai există şi un „Undisclosed Factoring" sau „money without barrowing", constând în încheierea concomitentă a două contracte, un contract de vânzare-cumpărare şi un contract de comision, ambele încheiate între un factor şi furnizor, în temeiul cărora factorul cumpără marfa furnizorului pe care îl numeşte, în acelaşi timp, reprezentant al sau (trustee) şi îl însărcinează să o vândă cumpărătorului efectiv şi să încaseze preŃul.

Efectele contractului defactoring: în cadrul contractului defactoring, relaŃiile dintre părŃi sunt deter-

minate de subrogarea factorului în drepturile de creanŃă ale aderentului.

§ 1.7. FuncŃiile factorului: Conform art. 1, alin. 2, pct. b din ConvenŃia UNIDROIT cu privire

la Factoring-ul internaŃional, funcŃiile ce pot fi îndeplinite de către factor sunt:

1. efectuarea plăŃii producătorului (inclusiv împrumuturi, plăŃi în avans);

232

2. supravegherea conturilor bancare - în conexiune cu operaŃiunile

legate de titlurile de credit; 3. preluarea plăŃilor efectuate - în temeiul titlurilor de credit; 4. asigurarea protecŃiei împotriva răilor-platnici. Potrivit aceluiaşi text de lege, factorul, în executarea unui contract

de factoring, trebuie să îndeplinească cel puŃin două dintre aceste funcŃiuni enumerate mai sus.

§ 1.8. ObligaŃiile factorului: a) In primul rând, factorul trebuie să îi plătească aderentului

valoarea creanŃelor cedate. Factorul este Ńinut să achite numai creanŃele acceptate în prealabil, Ńinând cont de garanŃiile pe care le prezintă. Prin contractul de factoring factorul îşi rezervă dreptul de a decide să nu accepte facturile unor clienŃi pe care, pe plan comercial nu îi agreează, fiindcă nu prezintă suficientă garanŃie.

Factorul poate prelua şi creanŃele neacceptate, dar în calitate de mandatar (factoring fără notificare). în acest caz, factorul nu mai creditează contul aderentului decât în măsura încasării efective a facturilor. în aceasta situaŃie, debitorul cedat poate ridica împotriva factorului (mandatar) toate excepŃiile pe care le are împotriva aderentului (mandant).

După forma de factoring utilizată, plata se poate face înainte de scadenŃă, pe măsura cedării facturilor sau la scadenŃă.

Facturile sau copiile lor legalizate trebuie prezentate la termenul stabilit în contract, însoŃite de un borderou ce cuprinde menŃiuni referitoare la facturile cedate (cu garanŃii şi cu documente justificative), declaraŃia aderentului în sensul că le transmite în proprietatea factorului şi cererea de plată a facturilor, în schimbul unei chitanŃe subrogatorii.

Facturile primite de către factor vor fi contabilizate şi grupate în conturile personalizate ale clienŃilor agreaŃi. De asemenea, factorul poate deschide şi aderentului un cont curent. în această situaŃie, la credit se va trece valoarea nominală a facturilor cedate, iar la debit, comisionul factorului. ExistenŃa acestui cont curent conferă aderentului atât garanŃia încasării facturilor, cât şi posibilitatea compensaŃiei.

De asemenea, factorul are şi dreptul de a revinde creanŃa unui alt factor.

233

b) în al doilea rând, factorul va încasa, la scadenŃă, facturile de la

clienŃi. c) Factorul suportă riscul eventualei insolvabilităŃi a debitorilor.

Totuşi, acest risc poate fi acoperit prin valoarea comisionului perceput de factor şi prin selecŃionarea clienŃilor bun-platnici, evidenŃiată prin refuzul acceptării creanŃelor asupra clienŃilor rău-platnici.

d) De asemenea, factorul poate presta pentru aderent şi o serie de servicii administrative. Cu titlu de exemplu, pot fi menŃionate următoarele activităŃi: prospectarea pieŃei, selecŃionarea clienŃilor, punerea la dispoziŃia aderentului a unor metode modeme de gestiune şi contabilitate, procurarea de informaŃii şi prestarea de asistenŃă juridică.

§ 1.9. ObligaŃiile aderentului: Acesta are obligaŃia de a transmite factorului creanŃele sale, de a

notifica debitorilor această operaŃiune, de a menŃiona în cuprinsul facturilor ca plata se va efectua, în mod obligatoriu, către factor, de a garanta existenŃa creanŃei la data cesiunii, de a coopera cu factorul în cursul executării obligaŃiilor sale contractuale şi de a plăti acestuia remuneraŃia convenită.

De asemenea, pentru a nu perturba derularea normală a contractului de factoring, aderentul este dator să îşi îndeplinească şi obligaŃiile ce îi revin în baza contractelor încheiate cu proprii săi clienŃi. Această obligaŃie se impune în mod firesc, întrucât în caz contrar, clienŃii s-ar putea îndrepta împotriva factorului - în anumite condiŃii - pentru a îi solicita restituirea sumelor plătite către acesta, pe motiv că producătorul nu şi-a respectat obligaŃiile contractuale.

Aderentul acceptă şi o clauza de exclusivitate, în temeiul căreia el se obligă să cedeze totalitatea facturilor comerciale prezente, dar şi pe care le va avea în viitor, pe o durată expres determinată în cuprinsul contractului.

în dreptul american există şi un privilegiu special în privinŃa creanŃelor factorului care îl feresc de concurenŃa celorlalŃi creditori ai aderentului aflat în stare de faliment.

§ 1.10. ObligaŃiile clientului (debitorului): Potrivit art. 6, alin. 1 din ConvenŃie, cesiunea titlurilor de credit

făcută de către aderent în favoarea factorului va produce efecte chiar dacă 234

între aderent şi client (debitor) „există o convenŃie de înlăturare a posibilităŃii cesiunii". Totuşi, alin. 2 al aceluiaşi articol precizează că „o asemenea cesiune nu va produce însă efecte faŃă de debitorul cedat, dacă în momentul încheierii contractului debitorul îşi are sediul într-unui din statele care au făcut declaraŃie" privind rezervele sale faŃă de ConvenŃie.

în măsura în care subrogarea le-a fost notificată, clienŃii aderentului au obligaŃia de a plăti numai factorului. Totuşi, potrivit art. 8, alin. 1 din ConvenŃie, obligaŃia debitorului de a plăti factorului subzistă „numai şi numai în situaŃia în care debitorul nu are cunoştinŃă despre existenŃa unui drept prioritar la plată, deŃinut de către o altă persoană".

în absenŃa altor dispoziŃii contractuale, debitorii îi vor putea opune factorului toate excepŃiile inerente creanŃei. Orice alte excepŃii pot fi invocate numai dacă sunt preexistente subrogării.

Astfel, potrivit art. 9 alin. 1 din ConvenŃie, dacă factorul promovează o acŃiune împotriva debitorului - pe baza unui titlu de credit rezultat dintr-un contract de vânzare-cumpărare de bunuri - „debitorul se poate apăra invocând orice apărare care izvorăşte din contract şi care ar fi putut fi invocată împotriva producătorului (aderentului)". Alin. 2 al aceluiaşi articol stipulează că debitorul poate ridica împotriva factorului „orice acŃiune care ar fi putut fi promovată împotriva producătorului (aderentului) la momentul în care notificarea cesiunii i-a fost făcută". Astfel, de exemplu, dacă mai înainte de efectuarea subrogării a operat compensaŃia legală, aceasta poate fi opusă factorului, întrucât el nu poate avea mai multe drepturi decât aderentul (netno plus juris ad alium transfere potest quatn ipse habet). După subrogare, compensaŃia nu mai putea opera, deoarece nu era îndeplinită condiŃia reciprocităŃii creanŃelor respective (creanŃa nu mai aparŃinea aderentului, ci factorului).

O altă prevedere a ConvenŃiei UNIDROIT cu privire la Factoring-ul internaŃional, ce se referă la client (debitor), este cea stipulată în art. 10, alin. 1. Astfel, neîndeplinirea, îndeplinirea cu întârziere sau îndepbnirea defectuoasă a obligaŃiilor contractuale de către producător (aderent) „nu va conferi debitorului dreptul de a cere restituirea sumelor plătite factorului, în situaŃia în care debitorul are posibilitatea de a-şi recupera banii de la producător". Totuşi, potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, debitorul se va putea îndrepta împotriva factorului dacă acesta nu şi-a îndeplinit obligaŃia de plată faŃă de aderent (obligaŃie ce rezultă în temeiul titlurilor cesionate) sau dacă factorul a făcut o plata aderentului în

235

momentul în care avea cunoştinŃă de neîndeplinirea, îndeplinirea cu întârziere sau îndeplinirea defectuoasă de către producător a obligaŃilor rezultate din contractul de vânzare - cumpărare.

§ 1.11. încetarea contractului defactoring: De regulă, contractul defactoring îşi încetează efectele la expirarea

perioadei de cedare a creanŃelor sau prin reziliere. De asemenea, întrucât acest contract prezintă un caracter „intuitu-personae" în privinŃa aderentului, încetarea lui va interveni şi în situaŃia în care acesta decedează sau devine incapabil.

SubsecŃiunea 2. Contractul de leasing3

Leasing-ul constituie o expresie a tehnicilor moderne de contractare în acest domeniu. InsistenŃa asupra acestui tip de contract este explicată de mai mulŃi autori prin pragmatismul şi eficacitatea lor.

Leasing-ul a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, ca mai apoi, treptat, să pătrundă şi în alte Ńări, îndeosebi în Europa4.

în S.U.A., leasing-ul a fost reglementat prin United States Uniform Consumer Credit Code şi prin Uniform Commercial Code5. în Marea Britanie6, FranŃa7 şi Belgia8 s-au elaborat reglementări, care definesc relaŃiile contractuale pe bază de leasing şi precizează operaŃiunile pe care le include.

Leasing-ul a fost determinat, în apariŃia sa de cauze obiective. Astfel, în S.U.A., în Marea Britanie şi în alte Ńări erau întâmpinate greutăŃi

_________________________________________

3 A se vedea OG.nr. 51/1997, privind operaŃiunile de leasing şi societăŃile de leasing-, republicată, M. Of. nr. 9 din 12 ianuarie 2000, cap. 2 (cu modificările şi completările ulterioare esenŃiale prin Legea nr.287/2006, pentru modificarea şi completarea OrdonanŃei Guvernului nr. 51/1997 privind operaŃiunile de leasing şi societăŃile de leasing-, M. Of. nr. 606 din 13 iulie 2006).

4 În Marea Britanie, Belgia, FranŃa etc. 5 Cartea a IX a. 6 Sub forma „United Kingdom Consumer Credit Act 1974". 7 Legea din 2 iulie 1966; OrdonanŃa de Guvern din 28 septembrie

1967. 8 Decretul nr. 55 din 10 ianuarie 1967; Decizia ministerială din

23 februarie 1968.

236

în finanŃarea afacerilor, ca urmare a rigidităŃii formelor şi procedeelor existente. Oamenii de afaceri simŃeau nevoia dotării societăŃilor lor co-merciale cu echipamente moderne, în condiŃiile în care utilajele din dotare se învecheau, mai ales ca efect al uzurii lor morale. Formula cumpărării unor bunuri de la vânzător în scopul închirierii lor acelor clienŃi care aveau nevoie de ele a apărut ca o formulă salvatoare şi eficientă.

§ 2.1. Cadrul legislativ în domeniul leasing-ulm este: - OrdonanŃa Nr. 51/28.08.1997 republicată privind operaŃiunile de

leasing şi societăŃile de leasing- - Legea Nr. 90/28.04.1998 pentru aprobarea OG nr. 51/1997

privind operaŃiunile de leasing şi societăŃile de leasing- - Legea nr. 99 din 26 mai 1999 - Modificarea şi completarea

OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr.51/1997 privind operaŃiunile de leasing şi societăŃile de leasing-

- Norme privind înregistrarea în contabilitate a operaŃiunilor de leasing-

- OrdonanŃa Nr. 51/1997 republicată privind operaŃiunile de leasing şi societăŃile de leasing-

Leasing-ul a fost definit ca fiind o operaŃiune juridică prin care o persoană cumpăra un bun spre a-l închiria unei alte persoane.

§ 2.2. Obiectul contractului de leasing şi elementele definitorii Obiectul contractului de leasing îl constituie închirierea temporară

a bunurilor de investiŃii, a bunurilor imobiliare, a serviciilor. Cel mai frecvent se închiriază maşini şi utilaje.

Elementele definitorii ale contractului de leasing sunt cumpărarea unor bunuri în scopul închirierii lor; închirierea acestor bunuri în scopul unei redevenŃe locative; folosirea acestor bunuri de către client în scopuri profesionale; latitudinea clientului să achiziŃioneze bunul respectiv la sfârşitul locaŃiunii.

În contractul de leasing sunt implicate mai multe părŃi, şi anume: ■ cumpărătorul - persoana care cumpără bunul pentru a-l închiria; ■ vânzătorul - persoana care vinde bunul şi care poate fi chiar

producătorul acestui bun; ■ clientul - persoana care are nevoie şi, deci, solicită maşina sau

utilajul respectiv în locaŃie. 237

Prin intermediul acestui contract, cumpărătorul obŃine beneficii

importante9, vânzătorul are o piaŃă asigurată pentru produsele sale10, iar clientul are posibilitatea să-şi procure maşinile şi utilajele fără investiŃii prea mari. Mai mult, el realizează reducerea cheltuielilor de producŃie şi de credite pentru plăŃi.

Din cele prezentate mai sus reiese că putem defini leasing-ulu ca fiind acea operaŃiune juridică prin care o persoană fizică sau juridică (o societate specializată) cumpără un anumit bun (de regulă maşini şi utilaje) în vederea închirierii unei alte persoane (o societate care utilizează bunul respectiv).

Profesorul Tudor R. Popescu observa, în cadrul acestei operaŃiuni, că „locatarul are iniŃiativa afacerii, vânzătorul o permite, creditorul o facilitează şi toŃi împreună, acŃionând în interes propriu, acŃionează în acelaşi timp şi în folosul celorlalŃi. La rândul său, profesorul Ioan Macovei detaliază modul în care operaŃiunile de leasing ,prezintă avantaje pentru toate părŃile mterasafe"(avantaje care sunt prezentate pe parcursul secŃiunii consacrate leasing-ului).

ExperienŃa economiilor dezvoltate poate fi un exemplu de urmat. Nu întâmplător, boom-ul economic din Statele Unite, şi mai târziu din Europa de Vest s-a datorat în mare măsură încurajării leasing-ului. Stimulentele, mai ales de natură fiscală, acordate firmelor de leasing au determinat efervescenŃa fenomenului, astăzi vorbindu-se de o adevărată industrie a leasing-ului. Trebuie bine înŃeles faptul că de facilităŃile de orice natură acordate leasing-ului vor beneficia în cele din urmă utili-zatorii.

Din nefericire, în România nu se poate vorbi de un cadru legal şi fiscal stimulativ în tratamentul leasing-ului12; în acest context, schimbarea acestei stări de fapt ar putea fi una din căile redresării economice.

* leasing-ul este unul din cele mai răspândite mijloace de realizare a fi-nanŃărilor, utilizat şi în plan internaŃional (legislaŃia comercială internaŃională)

_____________________________________

9 Ca urmare a faptului că operaŃiunile pe care le efectuează nu sunt costisitoare. 10 El are o poziŃie tot mai sigură, tăcând faŃă concurenŃei. Veniturile sunt

stabile, totodată are şansa să obŃină câştiguri suplimentare. 11 Denumirea vine de la verbul to lease - „a închiria". 12 Este opinia exprimată a multor specialişti ai domeniului, atât

teoreticieni, cât şi practicieni. 238

* este leasing-ul un contract comercial, în sensul clasic al

cuvântului, sau este mai degrabă un ansamblu de contracte - de închiriere, de vânzare în rată, de locaŃie viageră?

*opinia dominantă în privinŃa naturii juridice a contractului de leasing-: modalitate contractuală de finanŃare la termen.

FinanŃările prin sistem leasing constituie în economia românească o adevărată gură de oxigen pentru agenŃii economici pentru care investiŃiile reprezintă o cerinŃă esenŃială pentru dezvoltarea activităŃii lor. Şi cum 99 % din activităŃile din economie necesită investiŃii pentru a se dezvolta, finanŃările în sistem leasing vor cunoaşte o creştere constantă.

Leasing-ul s-a impus şi în România, aşa cum a facut-o peste tot în lume (poate mai puŃin în economiile Ńărilor din lumea a Hl-a) în primul rând prin simplitate. în condiŃiile în care mediul concurenŃial din Ńara noastră devine tot mai aspru, viteza de reacŃie a companiilor la schimbările din mediul extern este vitală. Leasing-ul, prin operativitatea sa, satisface în intervale de timp foarte scurte nevoia de fonduri pentru investiŃii a agenŃilor economici. De asemenea, prin leasing-, agenŃii economici evită procedurile complicate ale contractării de credite bancare, proceduri care presupun imobilizarea unor elemente din patrimoniul societăŃii sau cel privat pentru constituirea de garanŃii.

Leasing-ul presupune existenŃa a trei terŃe persoane: furnizorul, societatea finanŃatoare (societatea de leasing) şi utilizatorul (beneficiarul finanŃării). Societatea de leasing cumpără de la furnizor bunul solicitat de utilizator şi îl cedează acestuia din urmă pe o anumită perioadă de timp contra unor redevenŃe lunare. Aceasta reprezintă, în esenŃă, operaŃiunea de finanŃare prin leasing. Pentru utilizator, această operaŃiune îi va aduce şi alte avantaje cum ar fi:

l. Îi permite realizarea de investiŃii atunci când nu dispune de lichidităŃile necesare. Şi cum investiŃiile contribuie, de cele mai multe ori, la sporirea cifrei de afaceri, surplusul de venit obŃinut poate acoperi redevenŃele lunare.

2. Îi permite să-şi folosească fondurile pentru sporirea capitalului de lucru (a activelor circulante), cele care sunt aducătoare de bani.

3. Îi permite să fie în pas cu noua tehnologie prin aceea că la sfârşitul contractului de leasing poate returna bunul societăŃii finanŃatoare şi să închirieze altul ale cărui caracteristici tehnice sporite îi pot oferi o eficienŃă mai mare în exploatare.

239

4. Îi permite să beneficieze de amânarea plăŃii taxelor vamale

până la sfârşitul contractului pentru bunurile aduse din import. Plata taxelor vamale se va face doar la 20% din valoarea bunului.

5. Îi permite să beneficieze de facilităŃile fiscale. întreaga valoare a ratei de leasing este deductibilă fiscal pentru IMM.

Din punct de vedere legislativ, activităŃile de leasing se împart în leasing operaŃional şi leasing financiar. Procedural, este vorba de acelaşi lucru, însă există aspecte care diferenŃiază cele două tipuri de operaŃii, şi anume:

În leasing-ul financiar, bunul finan Ńat este evidenŃiat în contabilitatea utilizatorului (beneficiarul finan Ńării). Utilizatorul va înregistra amortizarea aferenta mijlocului fix intr at în patrimoniu, amortizare care este deductibilă din punct de vedere fiscal, potrivit legislaŃiei în vigoare.

RedevenŃa lunară este compusă din cota parte din valoarea de intrare a mijlocului fix şi din dobânda de leasing. Dobânda de leasing este o cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal pentru utilizator.

§ 2.3. Analiză comparativă a leasing-ului financiar şi leasing-ului operaŃional

În cazul leasing-ului financiar, bunul finanŃat este evidenŃiat în contabilitatea utilizatorului (beneficiarul finanŃării). Utilizatorul va înregistra amortizarea

aferenta mijlocului fix intrat în patrimoniu, amortizare care este

deductibila din punct de vedere fiscal, potrivit legislaŃiei în vigoare.

In cazul leasing-ului financiar, redevenŃa lunară este compusa din cota

parte din valoarea de intrare a mijlocului fix şi din dobânda de

leasing-. Dobânda de leasing este o cheltuiala deductibila din punct de

vedere fiscal pentru utilizator.

În cazul leasing-ului operaŃional, redevenŃa este compusă din cota de

amortizare calculată conform prevederilor legale plus un beneficiu. Pentru utilizator, întreaga redevenŃa lunară este considerată cheltuială deductibilă din punct de vedere

fiscal. în cazul leasing-u\ui operaŃional,

bunul rămâne evidenŃiat în contabilitatea societăŃii finanŃatoare;

240

Leasing-ul financiar Conform IAS 17, ,£easing-ul financiar este operaŃiunea de

leasing care transferă, în mare măsură, toate riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului. Titlul de proprietate poate fi, sau nu, transferat, în cele din urma". IAS furnizează unele exemple de indicaŃii care pot sugera clasificarea unui leasing ca fiind leasing financiar.

De exemplu, un vehicul are o durată de exploatare determinată de numărul de kilometrii parcurşi. Valoarea justă a vehiculului este de 40.000 milioane lei. El parcurge, în mod obişnuit, 100.000 km înainte de a fi casat. Se ia în considerare un anumit aspect al contractului, şi anume cumulul de km pentru care vehiculul a fost închiriat de locatar, care este:

a. 30.000 km. b. 50.000 km. c. 75.000 km. La punctele a) si b) se poate spune ca nu au fost transferate în mod

substanŃial beneficiile. în cazul c), acest lucru este mai puŃin evident, dar se poate argumenta că procentul de 75% poate fi considerat substanŃial.

Contractul mai prevede, de asemenea, că în cazul a) avem un leasing financiar, iar în cazul c) un leasing operaŃional. Aceste declaraŃii sunt nerelevante deoarece au doar formă legală şi nu substanŃă economica.

Ambele contracte de la cazurile a) si b) au opŃiuni de cumpărare exercitabile de către locatar. Acest lucru pare să satisfacă problema transferării riscurilor şi beneficiilor. Cazul a) stabileşte un preŃ de 20.000 milioane lei, iar cazul b) un preŃ de 30 milioane lei. Este foarte probabil ca în cazul a) societatea să achiziŃioneze activul la sfârşitul termenului de leasing-, probabilitate neexistentă în cazul b). Cazul a) poate fi considerat un leasing financiar.

în fine, în cazul c), locatorul acceptă să repare, să întreŃină şi să furnizeze un alt vehicul în cazul în care cel existent se va defecta. Locatorul are, de asemenea, dreptul ca în orice moment să înlocuiască activul cu unul similar, dacă oferă indicaŃii stricte ca va face acest lucru. Acest lucru face mai puŃin probabilă clasificarea cazului c) în categoria leasing-ului financiar.

Concluzia exemplului de mai sus este aceea că toŃi termenii unui contract de leasing trebuie luaŃi în considerare împreună. Este, prin

241

urmare, o problemă de raŃionament profesional atât pentru administratorii locatarului, cât şi pentru cei ai locatorului. Trebuie reŃinut că este posibilă contabilizarea operaŃiunii de leasing drept leasing operaŃional de către una din păr Ńile contractante, respectiv drept leasing financiar de cealaltă parte contractantă.

Paleta definiŃiilor pe care le putem întâlni este foarte largă. Chiar şi cărŃile de specialitate accesibile în mod curent definesc leasing-ul unilateral sau chiar greşit, fără a surprinde în fapt esenŃa fenomenului. Există păreri că leasing-ul este o operaŃiune de finanŃare, alŃii o asimilează cu o vânzare în rate sau cu un contract de locaŃie pură. Ei bine, leasing-ul nu este nici una dintre aceste operaŃiuni, dar poate avea forme foarte apropiate de oricare dintre ele.

DefiniŃia corectă a leasing-xAm este următoarea: „Leasing-ul este operaŃiunea prin care o parte, denumită

locator, transmite celeilalte păr Ńi, denumită utilizator, contra unei plăŃi periodice, denumită rată de leasing-, dreptul de posesie şi folosinŃă al unui bun al cărui proprietar este, pentru o perioadă determinată de timp."

Elementele cele mai importante care decurg din această definiŃie şi care delimitează leasing-ul de alte operaŃiuni înrudite, sunt următoarele:

1. Locatorul rămâne proprietarul bunului ce constituie obiectul contractului de leasing, pe toată perioada de derulare a contractului; aceasta implică şi faptul că, în cazul neachitării ratelor de leasing, locatorul are dreptul de a-şi retrage bunul.

2. Utilizatorul are dreptul să beneficieze, pe perioada contractului, de toate avantajele folosirii bunului, asumându-şi, în acelaşi timp, şi riscurile exploatării acestuia.

Pornind de la aceste principii generale, menŃionăm o altă caracteristică importantă a leasing-uluî, şi anume flexibilitatea. In general, contractele care se încheie sunt croite pe obiectul de leasing şi pe utili-zator. Perioada de derulare a contractului, cadenŃa ratelor, valoarea rezi-duală pot fi liber negociate de cele două părŃi, astfel încât termenii con-tractului să corespundă cel mai bine intereselor şi mai ales posibilităŃilor acestora. Prezentăm în continuare câteva situaŃii mai des întâlnite.

Există forme de leasing în care, Ia sfârşitul perioadei, utilizatorul are dreptul de a opta fie pentru achiziŃionarea bunului la o valoare reziduală, fie pentru prelungirea contractului, fie pentru 242

renunŃarea la bunul respectiv. Aceste forme de leasing fac parte din categoria operaŃiunilor de leasing financiar.

Probabil că aceste forme de leasing sunt cele mai populare. în esenŃă, locatorul apare ca finanŃator al utilizatorului, datorită faptului că este foarte probabil - încă de la începutul contractului - că utilizatorul va opta pentru achiziŃionarea definitivă a obiectului de leasing. In această situaŃie, locatorul nu are interesul ca la sfârşitul contractului să rămână în posesia bunului şi ne putem aştepta ca şi ratele de leasing să reflecte acest lucru. Locatorul îşi va acoperi în timpul perioadei de leasing toate cheltuielile generate de operaŃiune, iar valoarea reziduală va fi mult mai mică decât valoarea de piaŃă a bunului la sfârşitul contractului.

Există şi situaŃii în care existenŃa unei pieŃe second-hand sau faptul că locatorul este specializat pe leasing-ul anumitor categorii de bunuri, va putea determina o diminuare a ratelor şi o creştere a valorii reziduale, deci un risc suplimentar asumat de locator.

În oricare dintre situaŃii, locatorul va trebui să analizeze foarte bine afacerea şi clientul cu care operează.

Un alt factor important în derularea operaŃiunii de leasing este furnizorul. în general, şi acesta îşi asumă responsabilităŃi legate de derularea contractului, mai ales în ceea ce priveşte exploatarea (asistenŃa tehnică, instruirea personalului etc, contract de buy-back). Contractul devine astfel tripartit, dar subliniem faptul că este posibil ca furnizorul sa-şi asume şi rolul de locator. Această situaŃie poate fi interesantă pentru producătorii sau distribuitorii care pot să-şi asigure ei înşişi finanŃarea, facilitându-şi astfel desfacerea produselor.

Exemple în acest sens, chiar pe piaŃa românească, sunt distribuitorii de autoturisme sau de utilaje şi echipamente specializate - pornind de la computere până la tractoare. In principiu, această formă de leasing este cea mai ieftină pentru utilizator, întrucât producătorul sau distribuitorul sunt cei care cunosc cel mai bine produsul şi piaŃa de desfacere, ceea ce diminuează în mare măsură riscurile asumate de locator. Nu este exclus ca în viitorul foarte apropiat, sub presiunea pieŃei, şi producătorii sau distribuitorii români de instalaŃii sau echipamente pentru industria alimentară să-şi desfacă produsele sub formă de leasing.

243

§ 2.4. Avantajele şi impactul economic al leasing-ului Din punctul de vedere al locatorului, este esenŃial faptul că

contractul de leasing îi protejează dreptul de proprietate şi deci poate acŃiona direct asupra bunului în cazul în care utilizatorul nu se achită de obligaŃiile contractuale. De asemenea, obiectul finanŃării fiind legat direct de contract şi fiind personalizat, există posibilitatea urmăririi afacerii în intimitatea ei şi este mult mai uşor de luat o decizie în caz de insolvabilitate temporară a utilizatorului.

Efectele cele mai importante din punct de vedere economic se regăsesc la utilizator. Acesta poate să plătească dreptul de folosinŃă şi, în cele din urmă, să achiziŃioneze un bun investiŃional pe măsură ce produce. Ratele pot fi astfel dimensionate şi cadenŃate încât să permită plata ratelor şi chiar obŃinerea unui profit fără a supune utilizatorul la sarcini împovărătoare. De exemplu, pentru activităŃi sezoniere - cum ar fi industria zahărului - ratele pot fi orientate spre sfârşitul perioadei de producŃie, când veniturile înregistrate din vânzarea produselor vor permite achitarea obligaŃiilor de plată. în aceste cazuri, ratele sunt de cele mai multe ori anuale sau semestriale; dimpotrivă, pentru activităŃi unde încasările sunt ritmice şi se întind pe tot parcursul anului - cum ar fi panificaŃia, industria laptelui - ratele pot fi lunare.

Contractul de leasing se încheie pe o perioadă de cel puŃin un an. Nu există o cerinŃă expresă ca contractul să fie încheiat în formă scrisă, dar OrdonanŃa nr. 51 reglementează clauzele obligatorii într-un contract de leasing-, astfel că forma scrisă trebuie subînŃeleasă.

Contractul de leasing constituie titlu executoriu (adică poate fi pus în executare contra utilizatorului fără nevoia parcurgerii vreunei proceduri judiciare) dacă utilizatorul refuză să înapoieze bunul, în următoarele situaŃii:

■ la sfârşitul perioadei de leasing, dacă acesta nu a formulat opŃiunea cumpărării bunului sau a prelungirii contractului;

■ în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului. Contractele de leasing referitoare la bunuri mobile sunt supuse

înregistrării în Arhiva Electronic ă de GaranŃii Reale Mobiliare, în condiŃiile Legii nr. 99/1999, pentru opozabilitate faŃă de terŃi, dar interesul

244

unei astfel de înregistrări este al locatorului, iar nu al utilizatorului (ca în cazul leasing-ului imobiliar).13

AchiziŃionarea de mijloace fixe (între care se includ echipamentele TI) prin leasing financiar intră sub incidenŃa legislaŃiei referitoare la amortizare (în principal, Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, astfel cum a fost modificată şi republicată), astfel încât deductibilitatea ratelor de leasing va fi tratată diferenŃiat. Astfel, o parte a ratei este deductibilă ca dobândă, o altă parte ca primă de asigurare şi o altă parte ca preŃul de achiziŃionare a bunului, acesta din urmă fiind determinat conform legislaŃiei referitoare la amortizare.

OrdonanŃa nr. 51 conŃine şi unele reguli speciale privind taxele vamale. Astfel, bunurile care sunt introduse în Ńară de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăŃi de leasing-, persoane juridice străine, sau de societăŃi de leasing persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice române, bunul se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, pe toată durata contractului de leasing-, cu exonerarea totală de la obligaŃia de plată a sumelor aferente drepturilor de import. Dacă utilizatorul optează pentru cumpărarea bunului la sfârşitul perioadei de leasing, el va fi obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului (preŃul plătit de locator furnizorului). Cu toate acestea, din punctul de vedere al regulamentelor

_____________________________________________________________

13 ART. 29 Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, M. Of. nr. 236 din 27 mai 1999:

(1) GaranŃiile reale şi sarcinile constituite pe bunuri mobile, care cad sub incidenŃa prezentului titlu, îndeplinesc condiŃia de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanŃie reală la Arhiva Electronică de GaranŃii Reale Mobiliare, denumită în continuare arhivă.

(2) înscrierea la arhivă nu conferă validitate unei garanŃii reale lovite de nulitate.

(3) Prin înscrierea garanŃiei reale creditorii pentru care se înscrie ulterior o garanŃie reală asupra aceluiaşi bun sunt prezumaŃi că au cunoştinŃă despre existenŃa garanŃiei reale, proba contrarie nefiind admisibila

245

vamale, utilizatorul trebuie să cumpere bunul într-o perioadă de 7 ani de la data încheierii contractului.

§ 2.5. Caractere juridice ale contractului de leasing ca un complex de contracte:

1. contract de vânzare-cumpărare - prin care se achiziŃionează bunul solicitat de utilizator

2. contract de mandat - prin care sunt stabilite elementele vânzării şi concomitent se realizează operaŃiunile tehnice şi formalităŃile administrative necesare

3. contract de locaŃie - cu durata şi ratele determinate din cota parte din valoarea de intrare a bunului şi a dobânzii de leasing (leasing-ul financiar) şi din cota de amortizare calculată conform reglementărilor în vigoare, şi un beneficiu stabilit de către părŃile contractante (leasing-ul operaŃional)

4. o promisiune unilaterală de vânzare în favoarea utilizatorului

Concluzie: leasing-u\ este un contract propriu de finanŃare, fiind o fuziune de tehnici juridice.

Teminologia corectă: - pentru operaŃiuni de leasing: - totalitatea raporturilor tripartite implicate

- pentru contractul de leasing: - actul încheiat între finanŃator şi utilizator

§ 2.6. Etapele detaliate ale procedurii de leasing In general, în derularea unui contract de leasing, sunt implicate, în

diverse etape ale procesului de finanŃare, cel puŃin cinci părŃi: societatea de leasing, clientul sau utilizatorul final, furnizorul bunului achiziŃionat, banca finanŃatoare şi, nu în ultimul rând, societate de asigurare.

Alegerea bunului si a furnizorului In funcŃie de necesităŃile clientului, acesta decide atât asupra carac-

teristicilor bunului cât şi asupra furnizorului. Toate detaliile legate de natura bunului (preŃ, caracteristici tehnice,

amănunte privind livrarea, condiŃii de instalare şi punere în funcŃiune, în cazul echipamentelor) vor fi negociate de utilizator direct cu furnizorul

246

ales, urmând a respecta în contractul de vânzare cumpărare şi în contractul de leasing, toate aspectele negociate.

ObŃinerea ofertei şi solicitarea de leasing Pe baza preŃurilor negociate cu furnizorul întocmeşte o ofertă

generală de finanŃare, în care vor fi calculate, avansul, rata de leasing, valoarea asigurării etc. în urma transmiterii solicitării de leasing, oferta transmisă iniŃial poate suferi modificări în funcŃie de clasa de risc în care se va încadra clientul. Analiza riscului are la bază atât documentele financiare puse la dispoziŃie de către client (bilanŃ, balanŃă, cont de profit si pierderi) cât şi alte documente solicitate (chestionar de leasing, prezentarea activităŃii companiei, business-plan etc).

Analiza şi aprobarea solicitării de leasing- Evaluarea solicitării de leasing se realizează de către specialişti

într-un interval de timp ce nu depăşeşte 48 ore. în funcŃie de com-plexitatea proiectului supus finanŃării, societatea de leasing poate solicita clientului informaŃii suplimentare referitoare la unele aspecte analizate, răspunsul final al evaluării urmând a fi prelungit în funcŃie de furnizarea informaŃiilor solicitate.

încheierea contractului în cazul unui răspuns afirmativ, se va încheia un contract de

leasing-, financiar sau operaŃional, ce va include atât clauzele negociate de utilizator cu furnizorul bunului, cât şi clauze specifice politicii societăŃii de leasing privitoare la modalitatea de plată a ratelor, asigurarea efectuării plăŃilor etc.

Asigurarea generală a bunului Bunul ce urmează a fi achiziŃionat urmează a fi asigurat de către

societatea de leasing, pe toată derularea contractului de leasing, în opŃiunea pentru toate riscurile, în condiŃiile stabilite cu societatea de asigurări şi banca finanŃatoare, iar prima de asigurare va fi achitată de către utilizator.

în cazul produselor provenite din import, prima de asigurare se va calcula la valoarea DDP a bunului.

Livrarea bunurilor ObligaŃia livrării bunurilor revine în întregime furnizorului,

operaŃiunea fiind asistată de specialiştii societăŃii de leasing.

247

CondiŃiile şi costurile finanŃării Pot obŃine finanŃare pentru achiziŃionarea de bunuri în leasing atât

persoane juridice, înfiinŃate în baza Legii 31/1990 republicata, cât şi persoane fizice sau persoane fizice autorizate.

Bunurile finanŃate pot fi noi, din import sau achiziŃionate de pe piaŃa românească, sau second-hand, caz în care se va efectua o evaluare suplimentară de către specialiştii societăŃii de leasing.

Pot fi finanŃate atât vehicule diverse (autoturisme, autoutilitare, microbuze) cât şi echipamente medicale, telecomunicaŃii, tehnica de calcul etc. Valoare bunurilor achiziŃionate va fi cuprinsa între 3.000 euro şi 100.000 euro.

Durata contractului de leasing poate varia între 12 şi 48 luni, în funcŃie de necesităŃile clientului şi rezultatul analizei financiare.

Documentele necesare analizei în funcŃie de personalitatea juridica a solicitantului (persoană juri-

dică, persoană fizică autorizată, persoană fizică) sunt necesare diferite ti-puri de documente menite să reliefeze bonitatea si capacitatea de plata a acestuia.

în principal, documentele solicitate sunt: -Cererea de FinanŃare sau Formularul de Comandă, documente

tipizate; -Documente financiare, care sa prezinte situaŃia financiară din

ultimii doi ani de activitate; - Documente legale (certificat de înregistrare, cod fiscal, certificat

constatator, act constitutiv si acte adiŃionale etc.) - DeclaraŃie angajament a utilizatorului; -Factură proformă, cu o descriere detaliata a bunului şi a

caracteristicilor tehnice, a modalităŃilor de plată şi livrare, preŃul şi moneda de plată;

§ 2.7. Caractere juridice ale contractului de leasing: 1. contract bilateral (sinalagmatic) - dă naştere la obligaŃii în

sarcina ambelor părŃi - locator - finanŃator şi utilizator (spre deosebire de operaŃia de leasing bazată pe o relaŃie trilaterală: furnizor-finanŃator, utilizator)

248

2. contract cu titlu oneros - prin încheierea contractului, ambele

părŃi urmăresc realizarea unui folos patrimonial 3. contract cu executare succesivă - obiectul contractului se

consideră a fi îndeplinit, după parcurgerea etapelor prevăzute în contract, având ca finalitate achiziŃionarea bunului finanŃat prin contract şi transferarea dreptului de proprietate de la finanŃator la utilizator, care devine proprietar, odată cu achitarea ultimei rate din contract.

4. contract „intuitu personae" 5. contract consensual - ia naştere prin simplul acord de voinŃă al

părŃilor semnatare.

§ 2.8. Efectele contractului de leasing: In contractul de leasing-, obligaŃiile vânzătorului sunt: ■ să livreze un echipament de calitate, adică în stare de funcŃionare; ■ să asigure asistenŃa tehnică a personalului care îl va exploata; ■ să asigure piesele de schimb necesare reparaŃiilor14; ■ să efectueze reparaŃiile echipamentului închiriat, în măsura în

care defecŃiunile nu sunt din culpa utilizatorului15. Utilizatorul (beneficiarul) are obligaŃia: ■ să plătească ratele chiriei, la termenele şi condiŃiile stipulate în

contract; ■ să exploateze bunul închiriat prin respectarea instrucŃiunilor

tehnice; ■ să nu efectueze modificări în construcŃia echipamentului închiriat;

în cazul în care asemenea modificări sunt necesare, utilizatorul are obligaŃia să solicite acordul societăŃii de leasing;

■ să conserve bunul în stare de funcŃionare16; ■ să asigure echipamentul închiriat în folosul societăŃii de leasing-. Societatea de leasing are, la rândul ei, câteva obligaŃii a căror

aducere la îndeplinire se întemeiază pe clauzele stipulate în contract. Astfel, societatea de leasing are obligaŃia să înlocuiască bunul avariat. De

__________________________________________________________

14 Sau să achite contravaloarea lor. 15 Aceste obligaŃii sunt stipulate în contractul de leasing, încă din

momentul perfectării acestuia. 16 O asemenea obligaŃie se referă la toate formele de leasing.

249

asemenea, societatea de leasing poate înlocui echipamentul învechit, uzat sau depăşit. Această înlocuire implică perceperea unei chirii majorate.

Societatea de leasing are dreptul să controleze modul în care este exploatat echipamentul de către beneficiar. în acelaşi timp, este îndrituită să vândă echipamentul locatarului în condiŃiile examinate în subcapitolele anterioare.

Dacă beneficiarul nu plăteşte ratele la termenele şi în condiŃiile stipulate în contract societatea de leasing are dreptul să rezilieze de plin drept contractul, iar clientul are obligaŃia: să restituie echipamentul; să suporte cheltuielile aferente; să plătească ratele restante ale chiriilor. Mai mult, beneficiarul este obligat să plătească o indemnizaŃie forfetară de reziliere, care reprezintă ratele restante viitoare. Toate acestea pun în evidenŃă existenŃa unor condiŃii severe impuse de instituŃia finanŃatoare beneficiarului. Toate aceste măsuri au caracter sancŃionator, de pedepsire a utilizatorului.

FinanŃatorul primeşte bunul înapoi, având posibilitatea să-1 reînchirieze unei alte persoane sau să-1 vândă, în timp ce primeşte şi plata integrală a tuturor ratelor, calculate în raport cu viaŃa economică a echipamentului respectiv.

Cu toată severitatea acestor măsuri în privinŃa beneficiarului, instanŃele arbitrale s-au pronunŃat constant în favoarea creditorului, argumentul evocat fiind că, în felul acesta utilizatorul, primul interesat în încheierea unui contract de leasing, trebuie să respecte cu scrupulozitate toate clauzele contractului, deoarece numai în cazul unui asemenea comportament, au de câştigat toate părŃile implicate, iar afacerea se derulează cu succes.

§ 2.9. Sinteza distincŃiei între leasing-ul financiar şi cel operaŃional: Leasing financiar - este operaŃiunea de leasing care îndeplineşte una sau mai multe din următoarele condiŃii:

1. riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;

2. părŃile au prevăzut expres că, la expirarea contractului de leasing, se transferă utilizatorului, dreptul de proprietate asupra bunului;

3.utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului iar preŃul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piaŃă) pe care acesta o are, la data la care opŃiunea poate fi exprimată; 250

4. perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel

puŃin 75% din durata normală de utilizare a bunului, chiar dacă în final, dreptul de proprietate nu este transferat.

Leasing operaŃional - este operaŃiunea de leasing care nu îndeplineşte nici una din condiŃiile enumerate mai sus. (Modificarea şi completarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr.51/1997 privind operaŃiunile de leasing şi societăŃile de leasing)

Prin urmare, pentru leasing-xA financiar, deductibilitatea ratelor apare la nivelul amortizării bunului care se face de către client şi a dobânzii, iar valoarea reziduală este de 20%. In cazul leasing-ukă operaŃional, avem deductibilitate integrală a ratei de leasing care apare în contabilitate sub forma chiriei, dar valoarea reziduală, dacă este prevăzută în contract trebuie să fie de minim 51%. Perioada minimă a unui contract de leasing este de 12 luni şi atât persoanele fizice cât şi juridice pot beneficia de aceste servicii. Pe toată durată contractului de leasing societatea de leasing este proprietarul bunului, clientul având doar drept de utilizare. Proprietatea va fi transmisă la sfârşitul contractului odată cu plata valorii reziduale, în cazul în care se optează pentru această variantă. Paşii care trebuie parcurşi pentru încheierea unui contract de leasing sunt următorii:

- Alegerea unei societăŃi de leasing în funcŃie de seriozitatea firmei de leasing, de conŃinutul ofertei (dacă include sau nu asigurare, franchiză la asigurare, TVA, comision de administrare contract, taxa pentru analiza dosarului etc)

- Formarea Dosarului de leasing care cuprinde în general copii după actele juridice ale societăŃii şi ultimele balanŃe şi bilanŃuri, date despre furnizorul bunului, proforma etc.

- Depunerea Dosarului la societatea de leasing şi aşteptarea răspunsului referitor la acceptarea sau respingerea finanŃării

- Plata avansului conform contractului de leasing - Livrarea bunului - Plata ratelor de leasing - Cumpărarea bunului ce face obiectul contractului de leasing la

valoarea reziduală. - Intrarea în posesia bunului dacă optaŃi pentru aceasta variantă

251

SecŃiunea 6. Contractul de transfer de tehnologie

SubsecŃiunea 1. Contractul de franciză - reglementare, noŃiune şi caractere juridice

§ 1.1. Sediul materiei în dreptul intern şi în dreptul comunitar ♦Sediul materiei în dreptul intern: O.G.nr.52/1997 privind

regimul juridic al francizei, aprobată prin Legea nr. 79/ din 9 aprilie 1998, pentru aprobarea OrdonanŃei Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, M. Of. nr. 147 din 13 aprilie 1998.

* sediul materiei în dreptul comunitar: Regulamentul nr. 4087/88, care, fără să stabilească un cadru juridic complet, face referire la diferite forme ale francizei.

§ 1.2. NoŃiune, definiŃie DefiniŃie: O.G. nr. 52/1997 defineşte franciză ca fiind un sistem de

comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu.

§ 1.3. PărŃile şi obiectul francizei După cum se poate observa din definiŃia dată de O.G. nr.52/1997

francizei, părŃile contractului sunt francizorul şi beneficiarul. în concepŃia dispoziŃiilor art.l lit.b. din O.G. nr.52/1997, francizorul

este un comerciant care, fiind titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate, conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs o tehnologie sau un serviciu.

Aşadar francizorul este o persoană determinată care pe de o parte are calitatea de comerciant, iar pe de altă parte este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate cu privire la afacerea pe care o transmite beneficiarului spre exploatare sau dezvoltare.

Beneficiarul, potrivit art. 1 lit. c, este un comerciant persoană fizică sau juridică care aderă la principiul omogenităŃii reŃelei de franciză.

Se constată cu uşurinŃă că beneficiarul, în afară de faptul că este comerciant, nu trebuie să îndeplinească vreo altă condiŃie specială.

Obiectul contractului de franciză se desprinde din dispoziŃiile art. 1 şi cele ale art. 56 din O.G.52/1997.

252

În conformitatea cu textele de lege menŃionate, obiectul

contractului de franciză poate fi sintetizat sau rezumat la transmiterea dreptului de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu în schimbul plăŃii unei redevenŃe din partea beneficiarului.

§1.4. Caractere juridice '"caracterele juridice ale contractului de franciză sunt următoa-

rele: consensual, sinalagmatic, cu executare succesivă, „intuitu personae" şi de adeziune.

Caracterul consensual al francizei se exprimă prin faptul că părŃile nu trebuie să dea o anumită formă nici măcar scrisă contractului pentru ca acesta să fie valabil încheiat.

O consecinŃă importantă ce decurge din acest caracter este aceea că sub aspect probatoriu, contractul de franciză va putea fi probat cu orice mijloc de probă, inclusiv cu martori având în vedere că franciză este un contract eminamente de natură comercială.

Franciză este un contract sinalagmatic pentru că ambele părŃi se obligă şi urmăresc obŃinerea de avantaje reciproce:

� francizorul să-şi extindă reŃeaua de franciză şi obŃinerea redevenŃelor,

� beneficiarul să exploateze concepul de afacere al francizorului. Contractul de franciză este cu executare succesivă deoarece

exploatarea elementelor ce se transmit în temeiul francizei are loc pe o anumită perioadă de timp.

Executarea în timp a contractului este reglementată de chiar alin. 1 din O.G. 52/1997 care definind franciză arată că aceasta este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare „continuă" între partenerii acestei operaŃiuni.

Acest caracter atrage sancŃiunea rezilierii în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaŃiilor de către părŃile contractante.

Caracterul „intuitu personae" al francizei se explică, încât pri-veşte alegerea beneficiarului prin bonitatea şi condiŃiile manageriale de care dă dovadă acesta, iar în privinŃa francizorului prin omogenitatea re-Ńelei de franciză, succesul de care se bucură afacerea, obiectul fracizei etc.

În sfârşit franciza este un contract de adeziune care constă în aceea că dacă beneficiarul consimte la încheierea contractului va trebui să

253

se supună regulilor impuse de francizor, acest caracter rezultă din prevederile art. 1 lit. C care stipulează că beneficiarul este selecŃionat de francizor şi aderă la principiul omogenităŃii reŃelei de franciză.

§ 1.5. Categorii de francize * categorii de franciză: cele mai cunoscute forme de franciză sunt: - franciză de producŃie sau industrială; franciză de distribuŃie, franciză de servicii şi „maşter franchise" sau franciză principală

1. Franciză industrială vizează producŃia de bunuri şi constă în autorizarea francizatului de către francizor, prin mijlocirea unei licenŃe, să fabrice sub marca francizorului produsele acestuia. Francizorul acordă consultanŃă managerială pregăteşte personalul, oferă asistenŃă tehnică şi comercială, know-how-ul, dreptul de a folosi marca şi alte drepturi de proprietate industrială şi intelectuală.

2. Franciză de distribuŃie dă dreptul francizatului să vândă diferite produse sub marca, fie a producătorului, fie a angrosistului.

3. Franciză de servicii este cea mai răspândită şi este franciză prin care francizorul, care ~ pus la punct o metodă sau o tehnică specifică de prestare de servicii, autorizează pe francizat să utilizeze aceste metode şi tehnici în prestrarea aceluiaşi gen de servicii.

4. Franciză principală (maşter franchise) este franciză în care francizorul principal acordă altei persoane, subfrancizor, în schimbul unei compensaŃii financiare directe sau indirecte, dreptul de a exploata o franciză în vederea încheierii de contracte de franciză cu terŃi francizaŃi.

Aflată într-o continuă expansiune şi în România, franciză se întrevede ca o reŃetă legală care permite „copierea" unei afaceri de succes. Franciză, în înŃelesul său larg, reprezintă reŃeaua care leagă titularul afacerii de succes de comercianŃii interesaŃi în dezvoltarea propriei afaceri. Mijlocul juridic care asigură legătura este contractul de franciză.

Deşi clauzele sale sunt o combinaŃie de clauze specifice mai multor tipuri de contracte, cum sunt contractul de închiriere, contractul de asociere în participaŃiune, contractul de know-how sau contractul de muncă, contractul de franciză are un statut juridic autonom, bucurându-se de reglementări specifice proprii.

În sistemul de drept românesc cadrul juridic care trebuie respectat la redactarea contractului de franciză este reprezentat de OrdonanŃa Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, aprobată cu

254

modificări prin Legea nr. 79 din 9 aprilie 1998, republicată în Monitorul Oficial nr. 180 din 14 mai 1998 („Legea").

Legea nu defineşte contractul de franciză, ci doar franciză ca tehnică de comercializare. Am putea defini contractul de franciză ca fiind acel contract prin care francizorul se obligă să pună la dispoziŃia francizatului un nume comercial, însemne comerciale şi un know-how verificat, asistenŃa tehnică şi comercială, pentru ca francizatul, în schimbul plăŃii unei redevenŃe, să poată exploata sau dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu sub marca francizorului.

Este de reŃinut faptul că francizorul transmite numai dreptul de folosinŃă asupra semnelor de atragere a clientelei (numele comercial, însemnele comerciale şi know-how-ul), iar nu dreptul de proprietate asupra acestora.

Conform Legii, francizorul este un comerciant, titular al drepturilor asupra unei mărci înregistrate care asigură beneficiarului o pregătire iniŃială pentru exploatarea mărcii înregistrate, dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu, care utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale, cercetării şi inovaŃiei, asigurând dezvoltarea şi viabilitatea produsului, iar beneficiarul (sau francizatul) este acel comerciant, persoana fizică sau juridică, selecŃionat de către francizor, care aderă la reŃeaua de franciză.

Urmărind structura Legii, se poate distinge o fază precontractuală (A), o faza contractuală (B) şi o faza postcontractuală (C).

(A) Faza precontractuală este perioada primordiala a procesului de francizare, când francizorul face publice anumite informaŃii despre afacere cu scopul selecŃiei de francizaŃi, iar francizaŃii „aleg" francizorul pe baza informaŃiilor care li se pun la dispoziŃie.

CandidaŃii la franciză trebuie să acŃioneze dinamic şi să îşi creeze o imagine reală asupra capacităŃii proprii manageriale şi financiare de integrare în reŃeaua de franciză, informându-se asupra modalităŃilor practice de exploatare a unui fond de comerŃ în franciză.

Pentru obŃinerea informaŃiei complete, francizorul este obligat să pună la dispoziŃia francizorului datele despre:

(i) experienŃa dobândită şi transferabilă, (ii) condiŃiile financiare ale contractului (iii) elementele care permit francizatului să facă calculul rezul-

tatului previzionat şi să-şi întocmească planul financiar, 255

(iv) obiectivele şi aria exclusivităŃii acordate, precum şi (v) durata contractului, condiŃiile reînnoirii, rezilierii şi cesiunii

drepturilor contractuale. Publicitatea relativă procesului de selecŃie trebuie să fie lipsită de

ambiguitate şi să nu conŃină informaŃii eronate, iar documentele publicitare care prezintă rezultatele financiare previzionate ale unui francizat trebuie să fie obiective şi verificabile.

(B) Faza contractuală Contractul de franciză va fi astfel redactat încât să reflecte

interesele membrilor reŃelei de franciză şi să protejeze drepturile de proprietate industrială sau intelectuală ale francizorului. Principalul interes al membrilor reŃelei este dezvoltarea reŃelei. Gradul de dezvoltare al acesteia este direct proporŃional cu bunăstarea membrilor săi.

Legea prevede clauzele minimale care trebuie să se regăsească în orice contract de franciză şi anume: obiectul contractului, drepturile şi obligaŃiile părŃilor, condiŃiile financiare, durata contractului (care trebuie apreciată astfel încât francizatul să îşi poată amortiza investiŃiile efectuate şi care de regula este între 3 şi 10 ani), condiŃiile de modificare, pre-lungire şi reziliere a contractului, cu stabilirea clară a circumstanŃelor care pot determina rezilierea fără preaviz şi a unui termen de preaviz rezonabil pentru cazul în care francizorul nu doreşte reînnoirea contractului.

în funcŃie de necesităŃile practice, următoarele clauze pot fi incluse în contractul de franciză:

(i) dreptul francizorului de a dezvolta conceptul de franciză, (ii) condiŃiile recuperării de către francizor a elementelor corporale

şi incorporale care îi aparŃin în caz de cesiune a drepturilor francizatului decurgând din contract,

(iii) condiŃiile de utilizare de către francizat a semnelor de atragere a clientelei aparŃinând francizorului,

(iv) clauza de neconcurenŃă, (v) clauza de confidenŃialitate, (vi) clauza de exclusivitate teritorială, (vii) clauza de aprovizionare exclusivă sau (viii) clauza de preferinŃă în caz de înstrăinare a francizei. Există anumite obligaŃii care, fiind prevăzute de Lege, revin părŃilor

chiar dacă ele nu sunt indicate expres în contractul de franciză. In acest sens, francizorul este obligat: 256

(i) să deŃină şi să exploateze o activitate comercială anterior lansării

reŃelei de franciză pe o durată cel puŃin egală cu durata contractului de franciză,

(ii) să fie titularul drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau industrială transferate,

(iii) să asigure francizaŃilor săi o pregătire iniŃiala, precum şi asistenŃa comerciala şi/sau tehnică permanentă, pe toata durata existenŃei drepturilor contractuale.

La rândul său, francizatul are obligaŃia: (i) să dezvolte şi să menŃină identitatea reŃelei de franciză precum şi

reputaŃia acesteia, (ii) să furnizeze francizorului orice informaŃie de natură a facilita

cunoaşterea şi analiza performanŃelor şi a situaŃiei sale financiare reale, (iii) să nu divulge terŃilor know-how-ul furnizat de către francizor,

atât pe toata durata contractului de franciză, cât şi ulterior. Prin menŃinerea identităŃii reŃelei de franciză precum şi a reputaŃiei

acesteia se înŃelege în primul rând respectarea standardelor de calitate ale afacerii transmise. Mai cu seamă în cazul francizei aşa-numite „business format", principala obligaŃie a francizatului este aceea de a respecta în detaliu modelul transmis de către francizor. Exemplul clasic este acela al reŃelei de franciză Mc Donald's al cărui succes s-a propagat în plan internaŃional tocmai datorită conceptului de activitate standardizat.

In ce priveşte preŃul contractului de franciză numit redevenŃă (royalty), acesta se plăteşte de către francizat periodic, iar cuantumul său diferă în funcŃie de criteriile alese de către părŃi (procent din cifra de afaceri/ marja comercială sau o taxă fixă în cazurile în care francizorul nu are un control eficient al volumului de vânzări).

RedevenŃă acoperă cheltuielile francizorului legate de asistenŃă continuă acordată francizaŃilor, cele legate de dezvoltarea şi eficientizarea sistemului, precum şi un profit. Sunt cazuri în care se prevede o redevenŃă periodică minimă pentru a garanta un prag minim de remunerare a francizorului.

In afara de preŃul contractului, în costul francizei mai pot intra şi alte cheltuieli. Pentru dreptul de intrare în reŃea francizorul poate pretinde o taxă de intrare, iar în derularea contractului taxe de publicitate, precum şi, dacă este cazul, taxe de exclusivitate sau taxe de training.

257

Taxa de intrare se plăteşte o singură dată şi este destinată să

acopere cheltuielile făcute de francizor în cadrul procesului de recrutare, precum şi pentru asigurarea sprijinului francizatului până în ziua inaugu-rării afacerii. Taxa de intrare poate fi plătită distinct sau sub forma unei garanŃii ori prin remunerarea personalului francizorului pus la dispoziŃia francizatului.

Taxa de publicitate nu este un venit al francizorului, ci este o sumă destinată promovării reŃelei de franciză. Potrivit legislaŃiei fiscale, taxa de publicitate reprezintă cheltuială deductibilă la impozitul pe profit. Aceasta poate fi inclusă în revedenŃă sau poate fi prevăzută distinct.

Taxa de exclusivitate se datorează în cazul în care părŃile încheie un contract de exclusivitate în beneficiul francizatului pentru o anumită rază teritorială. Ca regula, exclusivitatea este condiŃionată de o cifră de afaceri minimă, numărul consumatorilor şi perspectiva creşterii acestui număr. Legea prevede că taxa de exclusivitate trebuie să fie proporŃionala cu taxa de intrare.

Taxa de training a personalului francizatului acoperă costurile francizorului cu masa, cazarea, călătoria, precum şi costul pregătirii propriu-zise. în contracte părŃile cad de acord de regulă că francizatul să îşi înceapă activitatea numai după participarea la cursul de instruire organizat de către francizor.

La încheierea contractului, francizatul trebuie să aibă în calcul şi acele cheltuielile necesar a fi făcute cu procurarea mijloacele de care are nevoie în derularea afacerii, cum sunt cele cu achiziŃionarea/închirierea spaŃiului comercial, a echipamentelor sau cu salariul personalului propriu.

Ca regulă, contractul de franciză încetează prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat, prin rezilierea sau anularea acestuia. Pentru că este un contract care se încheie în considerarea anumitor calităŃi ale francizatului, în urma unui riguros proces de selecŃie, franciză va înceta şi la momentul decesului uneia dintre părŃi, al punerii acesteia sub interdicŃie judecătorească (dacă este vorba de o persoană fizică) sau la momentul falimentului ori transformării persoanei juridice.

Având în vedere ca francizatului i s-a transmis numai un drept de folosinŃă asupra semnelor de atragere a clientelei, iar nu dreptul de proprietate asupra acestora, la încetarea contractului, drepturile incorporale transmise francizatului vor reveni francizorului, iar francizatul nu le mai poate exploata. 258

(C) Faza postcontractuală La încetarea raporturilor contractuale, relaŃiile dintre părŃi trebuie să

respecte regulile unei concurente loiale. în acest sens vor fi incidente obligaŃiile asumate prin clauza de confidenŃialitate sau clauza de neconcurenŃă.

In ideea păstrării identităŃii comune şi reputaŃiei reŃelei de franciză, prin aceste clauze se urmăreşte nedivulgarea know-how-\\x\ de către fostul francizor, precum şi împiedicarea acestuia de a se lansa într-o activitate concurentă sau susceptibilă de a fi concurentă cu activitatea francizorului. In acord cu legislaŃia concurenŃei, pentru a fi apreciate ca valabile, clauzele de neconcurenŃă trebuie să fie indispensabile protecŃiei know-how-lui transferat de către francizor, limitate în timp, spaŃiu şi sub aspectul obiectului.

In măsura în care pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenŃei pe o parte din piaŃa românească, acordurile de franciză încadrate în categoria înŃelegerilor verticale trebuie aduse la cunoştinŃă Consiliul ConcurenŃei. Pentru a evita sancŃionarea, înainte de încheierea contractului, părŃile pot adresa Consiliului ConcurenŃei o cerere de certificare prealabilă a neintervenŃiei prin care să se confirme că nu există temei pentru intervenŃia Consiliului ConcurenŃei în sensul interzicerii acordului. Dacă însă contractul a fost încheiat, precum şi în cazul în care nu este certificată neintervenŃia, părŃile pot face cerere de exceptare de la aplicarea legislaŃiei concurenŃei, prin încadrarea pe cate-gorii. Atunci când Consiliul ConcurenŃei constată că acordul nu îndepli-neşte condiŃiile de exceptare, va stabili un termen pentru modificarea acordului, în sensul încadrării pe categoriile exceptate. Dacă însă renegocierea acordului cu scopul încadrării pe categorii de exceptare nu are sau nu poate avea loc, ca ultima soluŃie, părŃile pot solicita Consiliului ConcurenŃei dispensa pentru acordarea beneficiului exceptării indi-viduale.

Deşi franciză nu este o reŃetă care să asigure succes garantat, avantajele acestui sistem pot fi imense atunci când există capacitatea financiară, managerială şi coordonare între părŃile la contract.

§ 1.6. Efectele contractului de franciză: contractul de franciză generează drepturi şi obligaŃii în sarcina ambelor părŃi contractante.

259

6.1. ObligaŃiile francizorului In literatura de specialitate în sarcina francizorului sunt puse urmă-

toarele obligaŃii: transmiterea know-how-u\vâ, transmiterea dreptului de utilizare a semnelor distinctive ale francizorului, asistenŃa tehnică şi/sau comercială, obligaŃia de aprovizionare, exclusivitatea şi publicitatea.

a. Transmiterea know-how-xAvâ. Se susŃine că transmiterea know-how-\i\ui este o condiŃie esenŃială a

contractului de franciza. Pentru a putea constitui obiect al francizei know-how-xx\ trebuie să

aparŃină francizorului, să fie transmisibil şi să reprezinte un ansamblu de cunştinŃe noi.

b. Transmiterea dreptului de utilizare a semnelor distinctive ale francizorului este necesară pentru atragerea clientelei.

Aceste semne distinctive aparŃin fondului de comerŃ şi pot consta din firma, emblema sau marcă.

c. AsistenŃa tehnică şi/sau comercială este obligaŃia în temeiul căreia francizorul trebuie să-i acorde asistenŃă permanentă beneficiarului., care poate consta din pregătirea personalului, instituierea în vederea exploatării know-how-ului, supravegherea pentru respectarea omogenităŃii reŃelei de franciza.

d. ObligaŃia de aprovizionare se realizează prin furnizarea de către francizor beneficiarului produselor comandate.

Francizorul se poate obliga la livrarea tuturor bunurilor necesare francizei sau doar la o parte din acestea.

e. Exclusivitatea teritorială este o obligaŃie a francizorului menită să-1 protejeze pe beneficiar. In temeiul acestei obligaŃii francizorul nu va putea nici să desfăşoare el, franciza în raza teritorială pentru care a acordat exclusivitate beneficiarului, şi nici să transmită dreptul de a exploata afacerea în regim de franciza altui beneficiar.

f. Publicitatea, în temeiul O.G. nr.52/1997 este obligaŃia francizorului care constă în promovarea imaginii şi a conceptului de franciza atât pe plan local cât şi naŃional.

Chiar dacă publicitatea ca obligaŃie cade în sarcina francizorului costurile acesteia, în practică, sunt suportate de către beneficiar.

260

6. 2. ObligaŃiile beneficiarului In temeiul reglementărilor cuprinse în O.G. 52/1997 rezultă trei

obligaŃii principale ale beneficiarului, şi anume: păstrarea secretului know-how-ului, plata taxelor şi redevenŃelor şi neconcurenŃa francizorului.

a. Păstrarea secretului know-how-vdm Contractul de franciză dă dreptul beneficiarului la folosinŃa know-

how-ului în limitele convenite de către părŃile contractante. în lipsa unor stipulaŃii exprese, contrarii, contractul de franciză nu dă dreptul benefi-ciarului de a divulga know-how-ul ori de a-1 folosi după încetarea contractului.

Know-how-ul nefiind protejat prin mijloace speciale, singurele măsuri de protecŃie sunt cele instituite prin clauzele contractuale.

Know-how-ul nu este cunoscut publicului, fiind un secret comercial al francizorului din care cauză păstrarea secretului este obligaŃie ce trebuie îndeplinită atât pe parcursul contractului cât şi după încetarea acestuia.

b. Plata taxelor şi redevenŃelor Contractul de franciză fiind un contract sinalagmatic şi cu titlu

oneros, în schimbul transmiterii know-how-ului beneficiarul are obligaŃia să plătească taxe şi redevenŃe.

Dintre taxele plătite de beneficiar cea mai frecventă este taxa de intrare care constă în plata unei sume de bani, care, de regulă, se plăteşte la data încheierii contractului ca efect al intrării beneficiarului în reŃeaua de franciză.

RedevenŃa reprezintă suma de bani pe care trebuie s-o plătească beneficiarul pe întreaga durată a existenŃei contractului.

în concret redevenŃa poate consta dintr-un procent din profitul beneficiarului (10%,20% etc.) sau dintr-o sumă fixă.

Plata se face lunar sau pe o altă unitate de timp convenită de părŃi.

c. ObligaŃia de neconcurenŃa După cum am văzut în cele de mai sus, obligaŃia de neconcurenŃa

este instituită şi în sarcina francizorului, dar se exprimă sub alte forme decât cea a beneficiarului

În concret, această obligaŃie se realizează prin aceea că beneficiarului îi este interzis să contracteze francize cu concurenŃi ai francizorului pe piaŃă. în acest sens prevederile art. 10 dispun că

261

francizorul poate să dispună o clauză de neconcurenŃă beneficiarului. ObligaŃia de neconcurenŃă a beneficiarului, spre deosebire de cea a francizorului, există, atât pe durata contractului, cât şi după expirarea acestuia.

§ 1.7. Încetarea contractului de franciză Contractul de franciză încetează prin încetarea existenŃei uneia

dintre părŃi, expirarea termenului pentru care a fost încheiat şi prin anularea şi rezilierea acestuia.

Încetarea contractului datorită încetării existenŃei uneia dintre părŃi operează atunci când, în cazul persoanelor juridice, expiră durata pentru care sau constituit, s-a hotărât lichidarea judiciară ori a intervenit falimentul.

În legătură cu expirarea duratei, ca mod de încetare a contractului de franciză, trebuie reŃinute regulile consacrate în art. 6 din O.G. nr.52/1997 potrivit cărora francizorul are obligaŃia de a-1 înştiinŃa pe beneficiar cu un preaviz asupra intenŃiei de nu reînnoi contractul la data expirării sau de a nu semna un nou contract.

Un alt principiu ce cârmuieşte încetarea contractului ca efect a expirării duratei constă în dreptul de preemŃiune recunoscut în favoarea beneficiarului dacă interesul menŃinerii sau dezvoltării reŃelei de franciză reclamă acest drept.

În legătură cu anularea contractului de franciză O.G.nr.52/1997 nu cuprinde reguli speciale, fapt ce denotă că îşi vor găsi incidenŃă principiile dreptului comun relative la nulitate.

În sfârşit, rezilierea va interveni ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaŃiilor specifice, dar trebuie reŃinut că, art.6 din O.G.nr.52/1997 obligă părŃile, în cadrul clauzelor de reziliere, să stabilească în mod clar circumstanŃele care pot să determine o reziliere fără preaviz. Potrivit art.5 contractul de franciză trebuie să cuprindă condiŃiile de reziliere al acestuia.

Prin urmare, din textele de lege reproduse se deduce că, pe de o parte, părŃile trebuie să prevadă în mod clar condiŃiile în care intervine rezilierea, iar pe de altă parte, această sancŃiune presupune efectuarea unui aviz.

262

SubsecŃiunea 2. Contracte de licenŃă § 2.1. DefiniŃie: In accepŃiunea largă a cuvântului, contractul de licenŃă este o

înŃelegere scrisă între două părŃi, prin care una, numită titular, se angajează să-i cedeze celeilalte, numită beneficiar, dreptul de a folosi brevete de invenŃie, procedee tehnice, documentaŃii tehnice, scheme operatorii de producŃie, metode de exploatare a maşinilor, metode de tratare a produselor, mărci de fabrică, mărci de comerŃ şi mărci de serviciu, contra unui preŃ, în condiŃii şi pe perioade determinate.

In concluzie, prin contractul de licenŃă se înŃelege transmiterea de către titularul unui brevet, numit licenŃiator, a dreptului de folosinŃă al unei invenŃii sau inovaŃii unui beneficiar, numit licenŃiat.

Prin contractul de licenŃă, titularul unui brevet numit licenŃiator, transmite unui beneficiar numit licenŃiat, dreptul de folosinŃă al unei invenŃii.17

§ 2.2. Caractere juridice ale contractului de licenŃă: - consensual, sinalagmatic, „intuitu personae", incesibil în lipsa

unei prevederi exprese, (care nu poate fi cedat), Acest contract prezintă are un caracter intuitu personae fntrucât se

încheie în vederea calităŃilor personale ale licenŃiatului şi în lipsa unei prevederi exprese, este un contract incesibil.

*obiectul contractului: Obiectul contractului este dat de acordarea dreptului şi autorizarea

folosirii licenŃei de către partener. Acest contract nu implică un act de dispoziŃie asupra dreptului exclusiv de brevet. LicenŃiatorul transmite numai folosinŃa dreptului de exploatare, care poate fi totală sau parŃială.

§ 2. 3. Formele contractului - în funcŃie de întinderea dreptu-rilor care se atribuie prin contract, poate fi de două feluri:

a) licenŃa exclusivă, prin care licenŃiatorul renunŃă la posibilitatea de a mai acorda alte licenŃe, licenŃiatul având un drept exclusiv de utilizare a invenŃiei.

_______________________________ 17 A se vedea si Legea nr. 611/2002 privind aderarea României la

ConvenŃia privind eliberarea brevetelor europene, adoptată la Munchen la 5 octombrie 1973, precum şi la Actul de revizuire a acesteia, adoptat la Munchen la 29 noiembrie 2000, M. Of. nr. 844/2002

263

b) licenŃa neexclusivă sau simplă, prin care licenŃiatorul are dreptul

de a utiliza sau transmite brevetul, iar licenŃiatul de a folosi invenŃia în condiŃiile convenite.18

* a) după caracterul lor, licenŃele exclusive prezintă mai multe forme:

a.l.) licenŃe nelimitate sau depline (licenŃiatorul beneficiază de exclusivitate pe toată durata de valabilitate a brevetului)

a.2.) licenŃe limitate (dreptul de folosire a invenŃiei, este exclusiv, prezintă unele îngrădiri).

b) licenŃele neexclusive pot fi: b.l.) licenŃe neexclusive depline; b.2.) licenŃe neexclusive limitate.

§ 2.4. ObligaŃiile părŃilor contractante 1. LicenŃiatorul are obligaŃia de a asigura beneficiarului o

exploatare optimă a invenŃiei şi de a garanta existenŃa dreptului acordat 2. LicenŃiatul are obligaŃia să folosească invenŃia în condiŃiile

stabilite şi să plătească preŃul. Prin încheierea contractului de licenŃă (licenŃiatorul) are

următoarele avantaje: - evită barierele vamale sau măsurile restrictive cu caracter

netarifar - repartizarea zonelor de desfacere şi înlăturarea concurenŃei de

piaŃă - stimularea exporturilor de utilaje, maşini şi materii prime

______________________________

18 A se vedea art. 47 din Legea 64/1991 privind brevetele de invenŃie, M. Of. nr. 752/15 oct. 2002, Legea nr. 28/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenŃie, republicată, M. Of. nr. 44/2007 şi HG nr. 499 din 18 aprilie 2003, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenŃie, M Of. nr. 348 din 22 mai 2003, secŃiunea Transmiterea drepturilor., HG nr. 215/1992 privind regimul licenŃelor de export şi import al României, M. Of. nr. 91/1992, a se vedea şi HG 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, M. Of. nr. 520 din 15 iunie 2006, cap 2 „DispoziŃii referitoare la redevenŃe şi drepturi de licenŃă” art. 62 şi urm.

264

- valorificarea rezultatelor cercetării precum şi a potenŃialului de

proiectare - obŃinerea de participaŃii directe la beneficiile obiectivelor

realizate LicenŃiatul are următoarele avantaje: - realizarea de economii valutare prin reducerea importurilor de

mărfuri similare sau identice - introducerea unei tehnici avansate - asimilarea unor produse tehnice complexe - promovarea exporturilor de mărfuri de produse sub licenŃă

§ 2. 5. Efectele contractului - obligaŃii pentru licenŃiator şi pentru licenŃiat:

- obligaŃii pentru licenŃiator: - are obligaŃia de a asigura beneficiarului o exploatare optimă a

invenŃiei şi - de a garanta existenŃa dreptului acordat. - obligaŃii pentru licenŃiat, care este Ńinut: - să folosească invenŃia în condiŃiile stabilite şi - să plătească preŃul. PreŃul se poate plăti prin folosirea mai multor modalităŃii:

- o sumă forfetară integrală; - o sumă globală iniŃială; - un procent royalty, aplicat la valoarea producŃiei sau a vânzărilor.

* în caz de respectare a obligaŃiilor contractuale, în raport de gravitatea încălcării, partea prejudiciată poate cere plata de compensaŃii sau anularea contractului.

§ 2.6. încetarea contractului de licenŃă: - prin expirarea duratei pentru care licenŃa a fost acordată; - prin intrarea investiŃiei în domeniul liberei concurenŃe, după

perioada stabilită de lege.

SubsecŃiunea 3. Contractul de know-how

13.1. DefiniŃie: In doctrină noŃiunea de know-how este definită printr-o multitudine

de formulări care cuprind criterii diferite. Indiferent de accepŃiunea folosită elementele unui know-how sunt următoarele:

265

-dexteritatea (abilitatea) tehnică, incluse în abilitatea generală a

unui tehnician datorită aptitudinilor şi ingeniozităŃii sale. -experienŃa tehnică ca urmare a unei practici îndelungate,

implicând soluŃionarea problemelor. Acest element implică un grad mai înalt de activitate intelectuală, ca de exemplu în informatică unde prezintă o mai mare importanŃă, modul de a se servi de maşini, programarea ideilor ce se introduc - software - decât aparatura în sine - hardware.

- cunoştinŃele tehnice ce pot cuprinde o gamă largă, variabilă din punct de vedere al aportului intelectual.

De exemplu în cazul în care diversele elemente componente ale unui procedeu tehnic, au fost deja publicate, dar ansamblul sau combinarea acestora nu a fost adusă încă la cunoştinŃa generală, divulgarea lui către o altă întreprindere/firmă de către o persoană poate constitui o încălcare a obligaŃiilor de a păstra secretul de serviciu cu toate consecinŃele ce decurg din aceasta acŃiune (breach of confidence).

Dar cunoştinŃele tehnice ca element al know how-ului nu se limitează la domeniul industrial, ci au importanŃă şi în alte domenii cum ar fi în administrare (magazinele pot fi amenajate într-o gamă infinită de combinaŃii, iar observaŃiile de merchandising o vor arăta pe cea mai satisfăcătoare, publicitatea poate fi în cele mai diferite feluri etc.)

-procedeele de aplicare, metode tehnici ori mijloace în scopul obŃinerii unui rezultat; ele pot fi brevetabile sau nebrevetabile, împrejurare în care pot constitui un element de know-how.

DefiniŃie: „Contractul de know-how este contractul prin care una dintre părŃi, numită furnizor, transmite celeilalte părŃi, numită beneficiar, contra unei redevenŃe, cunoştinŃe tehnice nebrevetabile sau brevetabile, dar nebrevetate, necesare pentru fabricarea, funcŃionarea, întreŃinerea sau comercializarea unor mărfuri ori pentru elaborarea şi punerea în lucrare a unor tehnici sau procedee.”

* cunoştinŃele tehnice care alcătuiesc know-how-ul pot avea ca suport obiecte, elemente tehnice sau instrucŃiuni.

* dacă părŃile nu stipulează altfel, furnizorul know-how-ului îşi păstrează deopotrivă dreptul de a transmite terŃelor persoane cunoştinŃe ce-i formează obiectul şi dreptul de a le utiliza el însuşi. Beneficiarul dintr-un contract anterior este îndreptăŃit să se prevaleze de condiŃiile mai favorabile acordate de furnizor beneficiarilor subsecvenŃi. Clauza de

266

exclusivitate nu poate fi opusa furnizorului know-how-ului, dacă părŃile nu prevăd contrariul în contract.

* în absenŃa unei stipulaŃii exprese în sens contrar, know-how-ul nu poate fi transmis de beneficiar. îndreptăŃirea beneficiarului de a utiliza cunoştinŃele transmise de furnizor priveşte orice aplicaŃie a acestora.

* ca o aplicaŃie specifică principiului colaborării părŃilor dintr-un contract comercial internaŃional, contractanŃii know-how-ului au obligaŃia de a-şi comunica reciproc toate aplicaŃiile acestuia pe care nu le-au prevăzut la data încheierii contractului, dar pe care le consideră posibile şi intenŃionează să le înfăptuiască.

Contractul de know-how reprezintă calea specifică de transmitere a tehnologiei, procedeului sau cunoştinŃelor de tehnice de specialitate, completat cu asistenŃa tehnică.

Asemenea cunoştinŃe tehnice nebrevetate, dar transmisibile, prezentând numai o noutate numai relativă şi subiectivă, se numesc ,know-how".

Formula ,know-how'" provine de la expresia americană „the know-how to do it" care în limba franceză se exprimă prin „le fait de savoir comment svy prende" (mai scurt savoir-faire) adică „faptul de a şti cum să procedezi"

Obiectul contractului este dat de transmiterea de cunoştinŃe tehnice, de informaŃii şi de documentaŃii de la cele mai simple până la procedee şi tehnologii complexe.

Transmiterea know how-ului de la titular la beneficiar se poate face în mai multe moduri:

1. trimiterea documentaŃiei (planuri, desene, manuale, formule) 2. furnizarea de material sau unei părŃi din material incorporând

know-how-ul

3. primirea de tehnicieni de la beneficiar, spre formare şi spe cializare în uzina transmiŃătorului, aceasta fiind soluŃia cel mai des întâlnită.

§ 3.2. Natura juridică a contractului de know-how: 1. contractul de know-how nu este un contract de licenŃă a

unui brevet: - prima precizare care se impune este înlăturarea confuziei care se

face între acest contract şi contractul de licenŃă asupra unui brevet.

267

Aceasta confuzie provine din faptul ca know-how-ul este greşit considerat un drept de proprietate industrială, adică un drept exclusiv, privativ, un monopol de exploatare, caracter pe care legea îl recunoaşte exclusiv titularului unui brevet.

* posesorul de know-how nu are un drept de proprietate industrială, terŃii putând utiliza cunoştinŃele ce-i formează obiectul dacă le dobândeşte prin experienŃa proprie.

* în consecinŃă, în timp ce contractul de licenŃă transmite unei alte persoane dreptul de a exploata invenŃia brevetată, ceea ce implică obligaŃia pentru titularul de brevet de a nu exercita dreptul de interdicŃie pe care legea i-1 atribuie spre a-1 ocroti împotriva terŃilor, contractul de know-how transmite dreptul la cunoştinŃele furnizorilor către beneficiar cu efectele relative (res inter alios acta).

* dacă prin contractul de licenŃă titularul brevetului îŃi asumă o obligaŃie de a nu face, posesorul contractului de know-how dă naştere, dimpotrivă, în persoana furnizorului, la o obligaŃie de a face.

2. contractul de know-how se deosebeşte de contractul de vânzare-cumpărare sau locaŃia de lucruri.

- contractul de know-how se deosebeşte şi de contractul de vânzare -cumpărare sau de locaŃie de lucruri, deoarece el nu poate transmite cu efecte „erga omnes" proprietatea sau folosinŃa elementelor încorporate pe care le presupune în mod necesar. El trebuie diferenŃiat şi de contractul de antrepriză, deoarece obligaŃia pe care o creează în sarcina furnizorului de know-how nu este o obligaŃie de rezultat, cum este aceea a antre-prenorului, ci una de mijloace.

§ 33. Caracterizare: elementele care determină conŃinutul con-tractului de know-how sunt:

1. Abilitatea tehnică 2. ExperienŃa tehnică 3. CunoştinŃele tehnice 4. Procedee şi mijloace tehnice de aplicare 5. Ansamblul de cunoştinŃe know-how 1. Abilitatea tehnică - abilitatea include atât „mechanical skill"

(abilitatea naturală a specialistului), cât şi „additional skill" sau „superior skill" (dexteritatea sau abilitatea pe care specialistul a dobândit-o în procesele tehnice).

268

2. ExperienŃa tehnică - experienŃa dobândită de specialist - rezultat

al unei practici îndelungate în domeniul tehnic respectiv. 3. CunoştinŃele tehnice - se referă la cunoştinŃele dobândite în

tehnica curentă, cunoştinŃe rezultate din asimilarea progresului tehnic, cunoştinŃe privind administrarea întreprinderii etc.

4. Procedee şi mijloace tehnice de aplicare - se referă la o grupare de operaŃii tehnice dispuse într-o ordine anumită vizând finalizarea operaŃiunii principale.

5. Ansamblul de cunoştinŃe know-how, determinate prin cele patru elemente, nu sunt brevetate fie datorită faptului că nu au atins un grad suficient de noutate, fie datorită lipsei de interes.

§ 3.4. Clasificarea contractelor de know-how. a) In funcŃie de complexitatea acŃiunilor de efectuat sunt: 1.Contracte prin care se transferă o tehnologie sau un procedeu

tehnic determinat, prin acte simple. 2. Contracte având acelaşi obiect, transferat prin acte complexe şi

succesive (care sunt stabilite în mai multe faze). 3. Contracte prin care se transferă procedee tehnice sau produse

rezultate din cercetări proprii. b) în funcŃie de gradul de interferare cu alte operaŃiuni sunt: 1. Contracte de know-how pur, când suntem în prezenŃa unui

transfer care nu e condiŃionat de o altă operaŃiune. 2. Contracte de know-how-ului combinat, când transferul e un

accesoriu ori o consecinŃă a altor operaŃiuni. 3. Contractul de know-how complementar, atunci când condiŃiile de

transfer „necesare realizării unor convenŃii distincte, se stabilesc separat".

§ 3.5. Efectele contractului de know-how In privinŃa efectelor contractului de know-how trebuie învederat

inconvenientul provocat de faptul că nu există brevet şi în consecinŃă dacă beneficiarul a primit know how-ul, acesta nu mai poate fi retras, chiar dacă beneficiarul nu mai vrea să plătească redevenŃele.

Furnizorul sau transmiŃătorul are obligaŃia în principal de: - a transmite cunoştinŃele tehnice; - de a da garanŃii asupra rezultatului - de a asigura asistenŃa tehnică - de a garanta dreptul exclusiv de folosinŃă

269

- dreptul de folosire a mărcii sale de fabrică Beneficiarul sau dobânditorul are următoarele obligaŃii: - plata preŃului; - păstrarea secretului; - menŃinerea calităŃii produselor obŃinute. Plata unui know-how poate consta în bani, în produse sau în alte

cunoştinŃe tehnice. Atunci când contravaloarea know-how-ului se achită în bani, plata se face printr-o sumă globală, o sumă forfetară, sau prin cote părŃi din valoarea producŃiei rezultate.

Contractul poate conŃine diferite clauze privind obligaŃii reciproce sau unilaterale, cum ar fi:

- răspunderea pentru neexecutarea obligaŃiilor contractuale, - regimul taxelor fiscale, - comunicarea eventualelor modificări, perfecŃionări aduse obiec-

tului contractului

§ 3.6. încetarea contractului de know-how. - expirarea termenului stipulat; - denunŃarea; -rezilierea.

SubsecŃiunea 4. Contractul consulting-engineering § 4.1. Prezentare generală: Consulting-ul constă în studierea şi cercetarea pentru un anumit

beneficiar, a posibilităŃilor tehnice şi comerciale, în baza stadiului actual al ştiinŃei şi practicii, într-un anumit domeniu şi acordarea corespun-zătoare de asistenŃă tehnică. Ca activitate de acordare a consultaŃiilor, cu-prinde o sferă largă de operaŃiuni, activitate ce se suprapune cu interesele beneficiarului, consultantul propunând doar soluŃii, fără a putea lua decizii.

Engineering-ul este un complex de operaŃiuni prealabile sat concomitente de concepŃie şi elaborare, precum şi de coordonare şi executare a proiectelor şi lucrărilor pentru realizarea unui obiectiv.

OperaŃiunile de engineering se realizează în cadrul a două faze şi anume:

• faza de studii, care include cercetările în baza cărora se elaborează un proiect, studii preliminare sau prestudii;

270

• faza de execuŃie şi anume lansarea comenzilor, procurarea

materialelor, montaj, construcŃii, recepŃii, punerea în funcŃiune etc. Consulting-engineering-ul este o activitate de natură intelectuală

care se concretizează, în principal, în furnizarea de soluŃii sau studii tehnice, acestea reprezentând rezultatul unor cercetări raŃionale (operation research), oferind partenerului contractual posibilitatea de a lua decizii obiective şi eficiente.

NoŃiunile de consulting şi engineering se folosesc împreună dar şi separat, fiecare activitate în parte reprezentând trăsături proprii. In principal aceste activităŃi se desfăşoară de către ingineri şi tehnicieni care sunt grupaŃi în societăŃi sau organizaŃii de specialitate.

Astfel ei sunt grupaŃi în: - SocietăŃi autonome, care sunt organizaŃii sau cabinete de ingineri -

consultanŃi; gradul lor de autonomie fiind determinat de aportul adus de băncile sau firmele industriale care participă la capitalul social.

- SocietăŃi integrate care depind nemijlocit de firmele industriale, fiind filiale sau servicii de studii ce lucrează pentru terŃi. Prin activitatea lor, societăŃile integrate îndeplinesc şi serviciile care sunt premergătoare încheierii operaŃiunilor comerciale internaŃionale.

Clasificare: In funcŃie de obiectul lor, societăŃile se pot grupa în modul următor: - societăŃi de proiectare şi construcŃii; - societăŃi specializate în conducerea activităŃii întreprinderilor, - societăŃi de cercetare

§ 4. 2. DefiniŃia activităŃii de engineering: Prin engineering se înŃelege o activitate complexă cuprinzând operaŃiile cele mai diverse, de la prestaŃiile de servicii de ordin intelectual - transmiterea de idei, concepŃii, planuri, schiŃe etc, executări de lucrări, cuprinzând realizări de 'nstalaŃii şi punerea lor în funcŃiune - până la furnizări de materiale necesare executării acestor lucrări de construcŃii, montaje etc.

§ 4.3. Etimologia cuvântului: - termen american: engineering în traducere = „inginerie", - conform doctrinei franceze originea cuvântului şi definiŃia ingi-

neriei (engineering), „ingineria" ca atare, este neologismul oficial pentru care s-a optat în 1973, derivat din „inginer", pentru a traduce cuvântul american engineering.

271

* Engineering - activitate intelectuală. Continuând cercetarea na-

turii activităŃii de engineering, dincolo de o simplă definiŃie lapidară s-ar părea că este vorba, la bază, de o activitate intelectuală, fundamentată pe cunoaştere, experienŃa, efort intelectual, inteligenŃa şi imaginaŃie. Este un demers raŃional, motivat de un scop precis şi organizat de maniera sistematică.

* Engineering - activitate rentabilă. Engineering este cert o acti-vitate intelectuală, dar ea nu este deloc depersonificată. Chiar dimpotrivă, ea este o puternică pârghie de optimizare a investiŃiilor. „Gândirea economiseşte acŃiunea" (J. Fourastie). Aceasta apare ca o evidenŃă pentru elaborarea sau alegerea proceselor tehnice, realizând şi gestionarea lor.

* Engineering - activitate ce contribuie la progresul tehnic. Dezvoltările precedente lasă să se ghicească rolul activităŃii de engineering în progresul tehnic. O întreprindere care se consacră în exclusivitate activităŃii sale de producŃie nu este în stare să cunoască progresele tehnice survenite în alte domenii, şi care ar putea fi transpuse în domeniul sau cu preŃul unei adaptări.

* la cererea sa o societate de engineering în calitate de „păzitor tehnologic" după expresia profesioniştilor, îl poate aviza de noutăŃile utilizabile şi să-şi asume, dacă este cazul, transformările necesare.

§ 4.4. Cadrul juridic al activit ăŃii de engineering Deşi gama contractelor prin care se realizează activitatea de

engineering este atât de vastă, s-ar putea desprinde câteva tipuri de contracte încheiate în acest scop:

- contractul „la cheie" este cel în virtutea căruia furnizorul îi livrează clientului întreaga instalaŃie contractată în stare de funcŃionare fără ca la rândul său clientul să fi contribuit cu ceva, deci fără nici o altă obligaŃie din partea acestuia decât aceea de a plăti preŃul.

Un astfel de „contract" unitar prin obiectul şi scopul său, cuprinde în realitate mai multe contracte sau feluri de contracte precum:

- un contract de vânzare - cumpărare (la export sau import), - un contract de licenŃă asupra unor brevete sau pentru trans-

miterea know-how-ului care ar avea ca obiect dreptul de folosinŃă asupra brevetelor vânzătorului sau dreptul de a folosi know-how-ul acestuia,

- un contract de locaŃie de servicii având ca obiect asistenŃa tehnică acordată de către vânzător,

272

- un contract de împrumut pentru creditul acordat de către

vânzător. Deşi practica internaŃională cunoaşte asemenea contracte, în fapt,

ele sunt rare, din mai multe considerente.

SubsecŃiunea 5. Aplicarea prevederilor din Legea ConcurenŃei nr. 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie

* sediul materiei: 1.Regulament din 4 mai 2005, privind excep tarea acordurilor de transfer de tehnologie de la aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenŃei nr. 21/1996, emis de Consiliul ConcurenŃei, M. Of. nr. 429 din 20 mai 2005,

2. InstrucŃiuni din 23 iunie 2005, privind aplicarea art. 5 din Legea concurenŃei nr. 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie, emis de Consiliul ConcurenŃei, M. Of. nr. 659 din 25 iulie 2005.

3. Ordin nr. 82 din 4 mai 2005, pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie de la aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenŃei nr. 21/1996, emis de Consiliul ConcurenŃei, M. Of. nr. 429 din 20 mai 2005,

4. Ordin nr.148 din 23 iunie 2005, pentru punerea în aplicare a InstrucŃiunilor privind aplicarea art. 5 din Legea concurenŃei nr. 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie, emis de Consiliul ConcurenŃei, M. Of. nr. 659 din 25 iulie 2005.

SubsecŃiunea 6. Oficiul Român pentru ştiin Ńă şi tehnologie pe lângă Uniunea Europeană

* sediul materiei: HG nr. 787/2005 privind aprobarea înfiinŃării Oficiului Român pentru ŞtiinŃă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană, M. Of. nr. 696 din 2 august 2005.

* Oficiul Român pentru ŞtiinŃă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană, a fost înfiinŃat la Bruxelles, îşi desfăşoară activitatea ca o structură specializată a Ministerului EducaŃiei şi Cercetării, pe baza unui program de lucru anual.

* Oficiul s-a constituit prin asocierea Ministerului EducaŃiei şi Cercetării cu instituŃii şi organizaŃii publice şi private din România, interesate în participarea la programele europene de cercetare iar activitatea sa este coordonată de către secretarul de stat pentru activitatea de cercetare din Ministerul EducaŃiei şi Cercetării.

273

* Conducerea Oficiului este asigurată de directorul acestuia, numit

de ministrul educaŃiei şi cercetării, la propunerea secretarului de stat pentru activitatea de cercetare.

1. Misiunea Oficiului Român pentru ŞtiinŃă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană19:

(i) să promoveze participarea eficientă a cercetătorilor români, inclusiv a tinerilor cercetători, precum şi a universităŃilor, institutelor de cercetare-dezvoltare, întreprinderilor mici şi mijlocii, industriei, serviciilor şi organizaŃiilor neguvernamentale la programele de cercetare ale Uniunii Europene;

(ii) să prezinte eficient politica de cercetare, dezvoltare şi inovare şi potenŃialul ştiinŃific şi tehnologic românesc instituŃiilor cu care se intră în contact la nivel european;

(iii) să sprijine şi să promoveze colaborarea dintre firmele industriale şi de servicii, universităŃi şi institute de cercetare pentru participarea în comun la consorŃii europene pentru proiecte de cercetare;

(iv) să stimuleze formarea de grupuri de interes de nivel european, prin focalizarea competenŃelor existente la nivel naŃional în domenii prioritare în cercetarea europeană, pentru creşterea şanselor de participare la proiecte/programe europene.

2. Obiectivele Oficiului Român pentru ŞtiinŃă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană:

(i) creşterea participării româneşti la programele europene, cu accent pe programele-cadru de cercetare;

(ii) creşterea vizibilităŃii sistemului de cercetare-dezvoltare-inovare din România;

(iii) creşterea gradului de recuperare a contribuŃiei României la bugetul programelor-cadru de cercetare;

(iv) formarea de personal pentru integrare europeană în cercetare. Rezultate aşteptate pe termen lung sunt: - atingerea unui nivel de participare a comunităŃii ştiinŃifice româ-

neşti la programele-cadru de cercetare comparabil cu media europeană;

______________________________________________________________

19 Conform Anexei la HG nr. 787/2005 privind aprobarea înfiinŃării Oficiului Român pentru ŞtiinŃă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană, M. Of. nr. 696 din 2 august 2005

274

- creşterea graduală a integrării comunităŃii ştiinŃifice româneşti la

programele-cadru de cercetare. 3. Activit ăŃile (servicii oferite instituŃiilor şi comunităŃii ştiinŃifice)

Oficiului Român pentru ŞtiinŃă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană:

a) promovarea sistemului de cercetare-dezvoltare-inovare din România;

b) căutarea şi facilitarea legăturilor cu parteneri europeni; c) diseminarea şi promovarea specifică;

d) facilitarea legăturilor cu instituŃii europene, cu organisme similare, cu instituŃii şi organizaŃii naŃionale;

e) recomandările privind buna practică europeană în domeniul cercetare-dezvoltare-inovare.

SubsecŃiunea 7. Contractul de asigurare20 § 7.1. Sediul materiei şi definiŃie: Sediul materiei: Codul comercial şi legea nr. 136/1995 DefiniŃie Contractul de asigurare este acel contract prin care asiguratul se

obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, în limitele şi la termenele convenite (art.9, lg. 136/1995)

§ 7.2. Caractere juridice ale contractului de asigurare: -caracter consensual (contractul de asigurare se formează prin

simplul acord de voinŃă al părŃilor, fără a fi nevoie de o formă solemnă de manifestare a voinŃei). CondiŃia formei scrise trebuie îndeplinită pentru a putea proba drepturile şi obligaŃiile ce decurg din contractul de asigurare, condiŃie prevăzută expres imperativ în art.10 din lg.136/1995. ExistenŃa şi conŃinutul contractului nu pot fi dovedite prin martori, chiar dacă există început de dovadă scrisă, în condiŃiile prevăzute de Codul Civil.

-contract sinalagmatic (părŃile având obligaŃii reciproce şi interdependente una faŃă de cealaltă. In principal, asigurătorul se obligă

_______________________________ 20 Dan Anghel Constantinescu, Marinică Dobrin, Oana Oniciuc, Ruxandra

Mitran, Gabriela Popescu, Contractul de asigurare, ColecŃia NaŃională, nr. 29, Bucureşti, 2000

275

ca, la producerea unui risc asumat prin contractul de asigurare, să plătească o despăgubire (în cazul asigurării de bunuri sau de răspundere civilă) sau suma asigurată indemnizaŃia de asigurare) în cazul asigurării de persoane. Asiguratul se obligă să plătească o primă de asigurare în schimbul protecŃiei oferite de asigurător pe o perioadă determinată. Fiecare parte este creditor şi debitor al celeilalte.

- contract unic, chiar dacă se presupune o împărŃire pe termene periodice. FracŃionarea are în vedere doar modul de plată a primei, neputându-se înŃelege că se divizează contractul în câte perioade de asigurare ar fi prevăzute.

- Contract cu executare succesivă (presupune mai multe prestaŃii pe perioada de valabilitate a sa. Asigurătorul continuă să acorde protecŃie asiguratului prin acoperirea riscului, iar asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele prevăzute).

§ 7. 3. ConsecinŃele executării succesive a contractului de asigurare

-sunt aplicabile regulile rezilierii ce îşi produce efecte numai pentru viitor, primele datorate şi încasate până în momentul rezilierii

-partea care şi-a îndeplinit obligaŃia are drept la contrapretaŃia cocontractantului, până la desfiinŃarea contractului

- dispariŃia obiectului asigurat, prin efectul uni risc decât acela avut în vedere la momentul încheierii asigurării, duce la rezilierea de drept a contractului de asigurare.

§ 7.4. Elementele contractului de asigurare: a. riscul asigurat b. prima de asigurare, ce reprezintă preŃul asigurării c. prestaŃia asigurătorului în cazul producerii evenimentului asigurat A. Riscul asigurat: Dintre cele trei elemente ale asigurării, riscul este cel mai

important, determinându-le pe celelalte (calculul primei şi acordarea despăgubirii).

În literatura de specialitate, riscul are trei accepŃiuni: - riscul ca eventualitate a producerii unui eveniment aleatoriu.

Această accepŃiune este cea mai importantă, riscul fiind un eveniment incert, care va constitui faptul generator al unui caz de forŃă majoră (incendiu, catastrofă naturală, deces). Este un eveniment incert pentru că

276

poate privi îndeplinirea sau neîndeplinirea evenimentului, referindu-se la apariŃia efectivă a sinistrului sau la data producerii acestuia (în asigurările de deces, moartea asiguratului reprezintă un eveniment care se va produce cu certitudine, dar la o dată necunoscută).

Riscul fiind un eveniment viitor, posibil şi incert, în cazul în care înainte de intrarea în vigoare a contractului, riscul s-a produs, contractul va fi reziliat.

Riscul asumat de asigurător trebuie să existe la momentul încheierii contractului şi să fie precizat în contract, iar producerea riscului să nu fie la latitudinea asiguratului (în caz contrar dispare elementul aleatoriu).

- riscul ca eventualitate a producerii unei daune. Contractele de asigurare nu disting întotdeauna între conceptual de eveniment şi cel de daună. In jurisprudenŃa franceză se afirmă că evenimentul se produce înainte de încheierea contractului, există totuşi alea (element întâmplător), atâta timp cât întinderea pagubei este incertă.

- Riscul ca obiect al asigurării. Determinarea riscurilor asigurate se face în funcŃie de obiectele asigurate în caz de forŃă majoră. La momentul încheierii contractului, este un angajament condiŃional al asigurătorului, sub influenŃa evenimentului incert alea, la producerea sinistrului asigurarea reprezintă obligaŃia asigurătorului.

Caracterele riscului -riscul trebuie să fie aleatoriu (caracterul aleatoriu al riscului

rezultă în principiu din incertitudinea evenimentului). - riscul trebuie să fie real (caracterul real al riscului condiŃionează

existenŃa contractului existenŃa contractului, astfel încât dacă riscul nu există, contractul de asigurare devine nul, neavând obiect.

- riscul trebuie să fie licit (caracterul licit al riscului face ca obiectul contractului să nu fie contrar ordinii publice neputând fi asigurate operaŃiuni de contrabandă, de trafic de droguri, vânzarea bunurilor furate).

B. Prima de asigurare Prima de asigurare este reprezentată de suma de bani pe care

trebuie să o achite asiguratul, ca preŃ al asigurării, către asigurător. Această sumă este alcătuită din prima netă (necesară formării

fondului din care se vor achita despăgubirile sau suma asigurată) şi prima adaos (ce constă în acoperirea cheltuielilor realizate de asigurător,

277

plătibilă pe unităŃi de timp, de regulă un an. In această perioadă îşi produce efectele principiul indivizibilităŃii primei, cuantumul ei nefiind recalculat chiar dacă contractul încetează pentru asigurat înainte de termenul avut în vedere la încheierea sa. Valoarea primei este calculată în funcŃie de risc, fiind determinată pe bază de date statistice.

Din prima de asigurare se constituie fondul de rezervă, din care se achită despăgubirile sau sumele asigurate şi se acoperă cheltuielile legate de administrarea asigurărilor. Din primele percepute societatea trebuie să obŃină un profit. Potrivit art. 16 din lg. 47/1991, societăŃile de asigurare şi reasigurare au obligaŃia să constituie, potrivit obiectului lor de activitate, rezerve de prime şi de daune pentru celelalte feluri de asigurări şi reasigurări. Rezerva de prime pentru asigurările se stabileşte în baza calculelor actuariale şi se administrează separat, iar rezervele de daune se constituie în baza estimărilor, a datelor statistice sau a calculelor actuariale privind plăŃile de efectuat în viitor.

C. PrestaŃia asigurătorului în cazul procedurii evenimentului asigurat

Asigurătorul va achita asiguratului sau beneficiarului contractului de asigurare o sumă de bani cu titlu de despăgubire sau sumă asigurată la apariŃia cazului asigurat.

In cazul asigurărilor de daune, despăgubirea se plăteşte numai în limita daunei daunei de asigurare şi nu poate depăşi valoarea bunului din momentul producerii evenimentului asigurat.

§ 7.5. încheierea contractului de asigurare: Obiectul contractului Determinarea bunului asigurat ca obiect al obligaŃiei contractuale se

face în funcŃie de tipul asigurării, în conformitate cu condiŃiile generale sau speciale de asigurare, ce fac parte integrantă din contract.

In asigurările de bunuri, în principiu orice bun expus unui risc poate fi asigurat cu condiŃia să existe. Există o excepŃie de la acest principiu, în cazul asigurării „sur bonnes aux mauvaises nouvelles", practicată în co-merŃul maritim.

Bunul asigurat trebuie să fie identificat, prin indicarea caracte-risticilor proprii. In cazul asigurării de autovehiculelor, în contract trebuie să se menŃioneze felul, marca şi tipul autovehiculului, capacitatea cilindrică, indicativul şi numărul de înmatriculare. în ceea ce priveşte 278

bunurile care nu mai prezintă importanŃă economică sau bunurile supuse unui risc excesiv, acestea nu pot fi asigurate. Constituie un risc excesiv asigurarea bunurilor inflamabile, explozive, precum şi lichidele acide pe timpul transportului.

Cauza Art. 996 C. civil prevede că obligaŃia fără cauză sau fondată pe o

cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect. Contractul de asigurare va avea o cauză ilicit ă când este încheiat cu încălcarea ordinii publice şi a bunelor moravuri.

De exemplu este cauză ilicit ă într-un contract de asigurare este asigurarea bunurilor ce fac obiectul contrabandei sau asigurarea bunurilor rezultate din săvârşirea unor infracŃiuni.

Momentul încheierii contractului Contractul de asigurare se consideră a fi încheiat în momentul în

care se întâlneşte cererea cu oferta. Acest moment se determină după cum ambele părŃi se află una în prezenŃa celeilalte, sau contractul se încheie prin telefon sau prin corespondenŃă. In raport de determinarea momen-tului în care s-a încheiat contractul se stabilesc viciile de consimŃământ şi cauzele de nulitate sau anulabilitate a contractului, se produc efectele con-tractului, se calculează, termenele de prescripŃie şi se determină legea aplicabilă.

Locul încheierii contractului se determină tot în funcŃie de momentul încheierii contractului.

În cazul în care contractul de asigurare conŃine un element de extraneitate, în funcŃie de locul încheierii contractului se va afla legea aplicabilă în caz de conflict de legi în spaŃiu.

În cazul unor litigii izvorâte din executarea unui contract de asigurare, locul încheierii contractului poate indica instanŃa competentă din punct de vedere teritorial.

Durata contractului de asigurare Contractul de asigurare este un contract de execuŃie succesivă,

astfel încât trebuie să se precizeze perioada de timp la care se referă drepturile şi obligaŃiile părŃilor. Aceste precizări sunt cuprinse în poliŃa de asigurare emisă de asigurător (data la care asiguratul trebuie să plătească ratele de primă - dacă prima nu este unică - şi perioada de timp în care asigurătorul este obligat să acorde prima de asigurare).

279

Durata contractului de asigurare se stabileşte de comun acord de

către părŃile contractante.

§ 7.6. Proba contractului de asigurare - poliŃa de asigurare înscrisul probant este reprezentant de poliŃa de asigurare, care

constată angajamentul reciproc al asigurătorului şi asiguratului. PoliŃa de asigurare este documentul semnat de părŃi, care atestă

existenŃa contractului de asigurare. Potrivit art.10 din legea nr.136/1995 poliŃa de asigurare trebuie să cuprindă numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părŃilor contractante, obiectul asigurării, riscurile ce se asigură, momentul începerii şi cel al încetării răspunderii, primele de asigurare, sumele de asigurare.

PoliŃa de asigurare este sub forma unui imprimat stabilit de asigurător la care se anexează un ansamblu de clauze comun tuturor contractelor de o anumită categorie şi care se numesc condiŃii generale.

Interpretarea contractului de asigurare se face pe baza următoarelor reguli: dacă prevederile sunt clare, precise, licite, ele trebuie aplicate întocmai. Dacă există contradicŃie între clauzele generale şi cele speciale, cele speciale sunt mai importante, Ńinându-se cont de acestea.

Dacă unele clauze sunt echivoce, contradictorii, judecarea lor se va face interpretându-se în interesul asiguratului, conform principiului „in dubio pro reo".

§ 7.7. Executarea obligaŃiilor contractuale

7.1. ObligaŃia de plată Debitorul obligaŃiei de plată este semnatarul contractului de

asigurare, adică asiguratul sau solicitantul. Dacă contractul este semnat de un mandatar, mandantul este parte la contract, iar mandatarul are calitatea de solicitant. Asiguratul sau solicitantul este obligat să plătească primele la termenele stabilite în condiŃiile de asigurare.

Când asiguratul nu este parte contractantă, cel care a solicitat încheierea contractului este obligat să achite primele de asigurare. Asigurătorul poate opune beneficiarului asigurării excepŃiile rezultând din neplata primei, pe care ar fi putut să le invoce şi solicitantului asigurării. In cazul producerii riscului, asigurătorul are dreptul să compenseze

280

primele ce i se mai datorează până la sfârşitul anului de asigurare cu orice indemnizaŃie cuvenită asiguratului sau beneficiarului.

Persoana debitorului poate fi modificată în cursul contractului în cazul transmiterii contractului, cu ocazia înstrăinării obiectului asigurat sau a decesului asiguratului, asigurarea continuând dacă achizitorul sau moştenitorul îşi exprimă acordul în acest sens.

În cazul decesului debitorului primei de asigurare, iar bunul asigurat este cuprins în masa succesorală, obligaŃia de plată a primei revine moştenitorului. Atâta timp cât bunul se află în indiviziune, moşte-nitorii sunt ŃinuŃi în solidar la plata primei. în cazul în care a intervenit partajul, celui căruia i-a revenit bunul în deplină proprietate este debitorul primei de asigurare.

ObligaŃia de plată a primei incumbă moştenitorilor din momentul deschiderii succesiunii şi în perioada termenului de opŃiune succesorală, achitarea primei reprezentând un act de conservare. Moştenitorii care au renunŃat la moştenire nu vor mai fi obligaŃi să achite prima ci devin străini de moştenire, conform art. 969 C. Civil.

În cazul achitării primei de asigurare de către succesibilul ce a renunŃat la moştenire actul de conservare este menŃinut fiind în interesul comoştenitorilor sau moştenitorilor subsecvenŃi.

Schimbarea debitorului primei de asigurare primei de asigurare intervine şi când bunul asigurat este înstrăinat. Contractul de asigurare continuă să îşi producă efectele faŃă de dobânditorul bunului, cu condiŃia ca prima de asigurare să fi fost achitată integral de către titularul contrac-tului, sau cu condiŃia ca dobânditorul ulterior al bunului să plătească prima de asigurare aferentă. Pentru ratele de primă datorate înainte de înstrăinarea bunului, obligaŃia de plată rămâne în sarcina titularului contractului.

Potrivit art. 1096 C. Civil, „plata trebuie să se facă creditorului sau împuternicitului", această dispoziŃie fiind aplicabilă şi în materia asigurătorilor. Plata primei de asigurare poate fi făcută şi unui agent de asigurare, care lucrează în numele şi pe seama asigurătorului sau prin mandat poştal.

Plata primei se face de regulă la începutul perioadei de asigurare. Prima este stipulată în contractele de asigurare ca fiind plătibilă pe pe-rioade anuale cere corespund regulilor statistice. Se poate prevedea ca asigurarea cu primă unică plătibilă în avans, asigurătorul putând să-şi

281

creeze fondul necesar pentru a suporta efectele producerii riscurilor asigurate.

în materia asigurărilor se aplică regula portabilităŃii plăŃii. Plata primei de asigurare se face la sediul asigurătorului care nu are obligaŃia de a încasa prima de asigurare la domiciliul sau la locul de muncă al asiguratului.

Plata primei de asigurare se face în numerar, în moneda stabilită prin contract sau poate opera compensaŃia. Dacă asiguratul este creditor al asiguratului cu o sumă exigibilă şi lichidă, intervine compensarea legală. ExcepŃia de compensare este opozabilă şi în cazul falimentului asiguratului.

De asemenea se poate plăti şi prin ordin de plată şi se consideră a fi efectuata numai în momentul în care s-a operat de către bancă, în contul asigurătorului.

Ordinul de plată poate fi retras oricând înainte de executarea de către bancă. în cazul în care banca nu poate executa ordinul datorită faptului că contul titularului este blocat sau nu are disponibil. Dacă omiterea operării este imputabilă băncii, s-a considerat că prima a fost plătită în ziua în care s-a înregistrat la bancă ordinul de plată, cu condiŃia ca asiguratul să aibă disponibil în cont.

7.2. ObligaŃiile asiguratului la producerea riscului Asiguratul este obligat prin lege să declare asigurătorului cazul

asigurat într-un termen. El poate fi obligat convenŃional prin clauzele contractului de asigurare să furnizeze în asigurările de bunuri un raport detaliat şi estimativ al pagubelor cu toate motivările sau de a depune o plângere, în caz de furt, de a permite medicului consultant al asigură-torului de a face toate constatările necesare, în caz de asigurare contra accidentelor corporale. Pentru nerespectarea acestei obligaŃii pot fi prevăzute în contract diverse sancŃiuni.

7.3. ObligaŃia de declarare a cazului asigurat Asiguratul este obligat să avizeze asigurătorul despre producerea

riscului din momentul producerii acestuia până în momentul stabilit în contractul de asigurare.

în cazul nerespectării acestei obligaŃii intervine ca sancŃiune refuzul asigurătorului de a plăti despăgubirea sau indemnizaŃia de asigurare. 282

Această sancŃiune este aplicabilă în cazul întârzierii de asigurat de a declara evenimentul.

Efectul refuzului este că asiguratul pierde dreptul la suma asigurată. Declararea tardivă privind agravarea riscului şi sinistrului nu poate

fi opusă asiguratului cât timp asigurătorul a stabilit că întârzierea decla-rării a cauzat un prejudiciu.

7.4. ObligaŃia asigurătorului la apari Ńia cazului asigurat ObligaŃia principală a asigurătorului constă în plata prestaŃiei

datorate în caz de sinistru. Asigurătorul poate să se angajeze prin clauzele contractuale la alte obligaŃii printre care şi acelea de a îndruma apărarea asiguratului de responsabilitate civilă în procesul intentat contra victimei. Din momentul încheierii contractului, eventualitatea realizării riscului este aleatorie, obligaŃia asigurătorului fiind un termen incert, executarea ei devenind certă prin producerea riscului.

Realizarea evenimentului prevăzut în contract a fost certă (asigurarea în caz de deces), data este însă necunoscută iar obligaŃia asigurătorului fiind cu termen incert devine exigibilă prin apariŃia cazului asigurat.

Creditorul obligaŃiei de plată a despăgubirii sau a indemnizaŃiei de asigurare este asiguratul semnatar al contractului. In caz de stipulaŃie pentru altul, creditorul este asiguratul în contra căruia a fost încheiat contractul sau beneficiarul desemnat în asigurarea de persoane.

În asigurarea de responsabilitate, victima are la îndemână o acŃiune directă contra asigurătorului debitor al indemnizaŃiei, cât timp asiguratul nu a fost în prealabil despăgubit.

Proba creanŃei împotriva asigurătorului incumbă creditorului sau beneficiarului asigurării. In acest caz există două aspecte: proba cazului asigurat şi proba obligaŃiei de asigurare a asigurătorului.

Proba cazului asigurat este raportată la toate împrejurările exterioare, fiind uşor de demonstrat. Proba obligaŃiei de acoperire din partea asigurătorului presupune că evenimentul produs corespunde defini-Ńiei riscului asigurat, creditorului îi va reveni obligaŃia de a aduce proba asigurării (poliŃa de asigurare în original pentru a se evita falsurile fiind un instrument esenŃial) şi proba cazului de forŃă majoră care face parte din obiectul contractului.

283

Stabilirea sumei datorate de asigurător este realizată într-un mod

total diferit în asigurările de persoane şi în asigurările de bunuri. Asigurările de persoane sunt asigurări cu caracter cu caracter

forfetar, sumele asigurate fiind fixate prin contract. Asigurările de daune sunt supuse unei duble limitări: una indemnitară şi una contractuală. Principiul indemnităŃii presupune o evaluare corectă a producerii unei daune corporale, daune materiale sau pecuniare.

Limitele contractuale sunt diverse, reprezentate de sume asigurate, plafoane de garantare, franşize.

Într-o poliŃă de asigurare încheiată pentru evenimentele asigurate pe o perioadă clar determinată, prevederea privind facultatea asigură-torului de a rezilia contractul după cauza de forŃă majoră nu poate avea efect decât la expirarea termenului de o lună de la data notificării asiguratului.

Asigurătorul care după o lună de zile a luat cunoştinŃă de cazul de forŃă majoră, a acceptat plata unei prime de asigurare sau fracŃiuni de pri-mă, corespunzătoare unei perioade de asigurare care a început posterior faŃă de sinistru, nu poate să se prevaleze de acest eveniment pentru a rezi-lia contractul. Rezilierea după evenimentul asigurat este convenŃională şi trebuie să fie expres prevăzută de clauzele contractuale.

Rezilierea este facultativă pentru asigurător. Fiind prevăzută în contract, asigurătorul are opŃiunea de a exercita sau nu dreptul la reziliere în funcŃie de circumstanŃele date.

Rezilierea intervine în cazul fraudei la asigurare şi a contractului evaluat greşit. In primul caz este vorba despre un caz de forŃă majoră care fiind analizat sub aspect circumstanŃial duce la formarea opiniei asigură-torului că asiguratul încerca să obŃină despăgubiri pe nedrept.

În cel de-al doilea caz, circumstanŃele producerii cazului asigurat relevă că prin fraudă riscul asigurat este mult mai probabil că se va pro-duce. Rezilierea poate fi prealabilă unei noi oferte de asigurare adaptate la condiŃii mai stricte: taxe de prime majorate, măsuri de prevenŃie exigente, franşize ridicate.

§ 7. 8. Modificarea contractului de asigurare poate fi cerută de către asigurat şi de către asigurător astfel:

1. Cerută de asigurat Dacă asiguratul face prin scrisoare recomandată o propunere

asigurătorului de a prelungi sau modifica un contract, sau de a repune în 284

vigoare un contract suspendat, această propunere este considerată ca acceptată de asigurător, dacă nu este refuzată într-un termen de asigurător, termen care este stabilit în contractul de asigurare.

Tăcerea asigurătorului echivalează cu o acceptare. CondiŃiile de modificare sunt următoarele: 1. existenŃa unui contract de asigurare în curs de executare 2. propunerea de modificare prezentată asigurătorului printr-o

scrisoare recomandată. Dacă contractul ia sfârşit el nu poate fi modificat. Un contract

suspendat nu poate fi modificat până când nu îşi va relua valabilitatea pentru cel ce solicită modificarea.

ConŃinutul modificării priveşte de multe ori durata contractului şi riscurile asigurate.

Propunerea referitoare la durata contractului pune probleme în privinŃa prelungirii unui contract pe durată determinată care nu conŃine clauza de tacită reconducŃiune sau de repunere în vigoare a unui contract suspendat.

Propunerea referitoare la riscurile garantate este susceptibilă de a fi acceptată, dacă modificările se înscriu în cadrul acordului iniŃial: modi-ficarea sumei asigurate, transferul asigurării automobilului asupra altui autovehicul de aceeaşi putere sau schimbarea folosirii unui autovehicul.

Modificarea fără discuŃii între părŃi nu trebuie să fie substanŃială, dacă se înscrie în cadrul tarifului iniŃial al contractului.

Efectele modificării privesc în special adaptarea primei de asigu-rare. Modificarea produce efecte juridice după expirarea unei perioade specificate de asigurător în contract sau propuse de asigurat şi acceptate de asigurător.

Proba modificării contractului iniŃial de asigurare se face prin încheierea unui act adiŃional. Actul modificator presupune aceleaşi reguli de formă cu contractul iniŃial, făcând corp comun cu poliŃa de asigurare căreia i se aplică şi care rămâne aplicabilă sub toate aspectele asupra cărora nu au intervenit modificări.

2. Cerută de asigurător În unele cazuri din motive juste, companiile de asigurare trimit spre

semnare un contract nou care îl modifică pe celălalt. Dacă se inserează în contractele noi de asigurare a unor clauze

cerând o mărire corelativă a primei de asigurare, asigurătorul va trebui să 285

aibă toate avizele autorităŃii de supraveghere a asigurărilor şi să obŃină acceptul asiguratului.

Dacă se propune reducerea acoperirii oferite prin asigurare, această propunere trebuie să aibă acordul părŃilor contractante, altfel mărirea excluderilor de la asigurare nu îi va fi opozabilă asiguratului.

Dacă contractul de asigurare cuprinde o clauză asupra termenelor de la care asigurătorul îşi rezervă dreptul de a le modifica unilateral tariful de primă aplicabil, mărirea de tarif este notificată de regulă prin avizul de modificare care corespunde datei de reînnoire a contractului prin tacita reconducŃiune. Asigurătorul plăteşte spontan prima de asigurare majorată, marcând consimŃământul la majorarea primei de asigurare.

Contractul poate să prevadă facultatea de reziliere pentru asigurat dacă nu este de acord cu propunerea asigurătorului, reziliere care va ave ca efecte după trecerea unui termen de preaviz de maxim de 30 de zile. Avizul de mărire a primei de asigurare va fi trimis cu o lună înaintea mo-dificării, după care curge preavizul de maxim o lună până la modificare.

§ 7. 9. încetarea contractului de asigurare - condiŃii generale intervenite în rezilierea contractului:

Contractul de asigurare încetează să-şi mai producă efecte urmare a: • expirării termenului de valabilitate, • imposibilităŃii de a fi derulat prin tacita reconducŃiune, • rezilierii de către asigurător pentru neplata primei de asigurare, • exercitării dreptului de reziliere al asiguratului, • rezilierii pentru neplata de către asigurat a modificărilor esenŃiale

intervenite pe parcursul contractului de asigurare în legătură cu riscul asi-gurat, în considerarea căruia s-a încheiat un anumit tip de contract de asigurare.

Rezilierea constă în desfiinŃarea pentru viitor a contractului de asigurare în cazul în care una din părŃile contractante nu îşi îndeplineşte obligaŃiile asumate în mod culpabil. Conform art. 1020 Cod civil: „CondiŃia rezolutorie este subînŃeleasă totdeauna în contractele sinalag-matice, în caz când una din părŃi nu îndeplineşte angajamentul său."

NoŃiunea de reziliere este utilizată în legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România în art 17,21 şi 36 astfel:

286

Art. 17: „ Dacă nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare se

reziliază în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu sunt plătite în termenul prevăzut în contractul de asigurare.

Asigurătorul este obligat să îl informeze pe asigurat despre consecinŃele neplăŃii primei la termenul de plată pentru cazul prevăzut la alin. 1 şi să prevadă aceste consecinŃe în contractul de asigurare."

Art 21: „în cazul în care contractul de asigurare este modificat prin acordul părŃilor, denunŃat sau reziliat, plata ori, după caz, restituirea primelor se va face conform contractului de asigurare sau în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile."

Art. 36: „In asigurările la care se constituie rezerve de prime, asi-guratul poate să înceteze plata primelor cu dreptul de a menŃine contractul la o sumă asigurată redusă sau de a-1 rezilia, solicitând restituirea rezervei constituite, conform contractului de asigurare."

CondiŃii generale intervenite în rezilierea contractului: � neexecutarea obligaŃiei de către una dintre părŃi, � vinovăŃia părŃii respective, � cauzarea unui prejudiciu prin neexecutare/executare, � inexistenŃa unei clauze de nerăspundere.

§ 7.10. Clauze speciale cuprinse în contractul de asigurare: 1. Clauza atestării: evidenŃiază faptul că poliŃa de asigurare

maritimă a fost semnată de către o persoană care are procură din partea societăŃii de asigurare în care se precizează limitele mandatului.

2. Clauza avariei: folosită în asigurările de transport, prin care se precizează că ori de câte ori paguba suferită este sub un anumit nivel stabilit contractual, asigurătorul este îndreptăŃit să acorde despăgubirea.

3. Clauza abandonului: utilizată în poliŃa de asigurare maritimă, prin care armatorul are posibilitatea să abandoneze nava avariată în favoarea societăŃii de asigurare în schimbul despăgubirilor.

4. Clauza americană: prin care asiguratul dispune de două poliŃe de la două societăŃi de asigurare, pentru aceleaşi riscuri. Cei doi asigurători răspund în ordinea datei prevăzute în poliŃă; cel de-al doilea va fi obligat la despăgubiri numai în cazul în care suma asigurată prevăzută în prima poliŃă nu acoperă întreaga sumă.

5. Clauza bonus-malus: are ca scop stimularea preocupărilor pentru conservarea bunurilor lor cuprinse în poliŃă; cei care au manifestat

287

grijă şi în consecinŃă nu s-au produs riscurile, vor beneficia de scăderea primelor de asigurare pe care trebuie să le plătească (clauza bonus) şi invers în cazul clauzei malus.

6. Clauza cesiunii asigurării: este folosită în asigurările maritime, conform căreia asiguratul poate transfera interesul asigurat, în baza poliŃei, în favoarea unei alte persoane, prin andosarea şi predarea poliŃei noului beneficiar.

7. Clauza asigurării transbord ării: este utilizată în asigurarea maritimă şi are în vedere răspunderea asigurătorului pentru transbordarea mărfii de la navă şi invers; pentru acoperirea riscurilor specifice transbordărilor repetate între două nave, se percepe o supraprimă pentru fiecare transbordare.

8. Clauza de depozit la depozit: conforma acestei clauze, mărfurile sunt asigurate pe toată durata transportului, indiferent de numărul mijloacelor de transport folosite, dar numai în cazul în care termenul de transport să nu fie mai mare de 60 zile; este utilizată în tranzacŃiile comerciale internaŃionale.

9. Clauza exceptării uzurii normale: utilizată în asigurările maritime; conform acestei clauze, societatea de asigurări despăgubeşte valoarea navei, mai puŃin armonizarea.

10. Clauza salvării: utilizată tot în asigurările maritime, conform acestei clauze se prevede suma cu care asigurătorul contribuie la acoperirea cheltuielilor pentru salvarea bunurilor asigurate.

Contractul de asigurare este reglementat şi de Codul Comercial în Titlul VI - „Despre asigurarea în contra riscurilor navigaŃiunei" -capitolul 1. „Despre contractul de asigurare şi despre obligaŃiunile asigu-rătorului şi asiguratului" care cuprinde în art. 618 obiectul asigurării astfel:

„Asigurarea poate avea drept obiect: 1. Vasul, cu aburi sau pânze, gol sau încărcat, armat sau nearmat,

singur sau acompaniat; 2. Maşinile, uneltele, instrumentele, armamentul, dotaŃiunea şi

previziunile; 3. Navlul călătorilor şi al lucrurilor încărcate, pe lângă care se

poate prevedea şi salariile oamenilor din echipaj; 4. Lucrurile încărcate; 5. Sumele date cu împrumut maritim;

288

6. Sumele plătite sau datorate pentru avarii comune şi cheltuielile

tăcute sau datorate pentru avarii particulare, când nu ar fi acoperite prin un împrumut.

7. Şi în general, orice lucruri care se pot preŃul în bani şi sunt supuse la riscurile navigaŃiunei.

Asemenea poate fi făcută asupra totalităŃii sau a unei părŃi din sus-zisele lucruri împreună sau deosebit."

Articolul următor prevede că „Asigurarea e nulă dacă are de obiect: Sumele luate cu împrumut maritim. Lucrurile care servesc drept garanŃie împrumutului maritim nu pot fi asigurate decât pentru partea valorii ce trece peste suma împrumutată."

SocietăŃile de asigurarea şi reasigurare sunt reglementate de prevederile Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România astfel:

Asigurarea obligatorie se practică: a) de către societăŃile de asigurare din România autorizate de

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; b) de către societăŃile de asigurare autorizate de autorităŃile com-

petente din statele membre ale Uniunii Europene care desfăşoară activitate în România conform dreptului de stabilire şi liberei circulaŃii a serviciilor.

SocietăŃile de asigurare care au dreptul să practice asigurarea obligatorie conform alin. 1, la cererea potenŃialului asigurat, încheie asigurarea eliberând un înscris doveditor.

Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor publicat în M. Of. nr. 148/2000 reglementează în art. 3 activitatea de asigurare astfel:

Activitatea de asigurare se grupează în: a) asigurări de viaŃă; b) asigurări generale. Aceeaşi lege reglementează şi activitatea Comisiei de Supraveghere

a Asigurărilor, ca autoritate administrativă autonomă de specialitate, autofinanŃată, cu personalitate juridică şi cu sediul în municipiul Bucureşti, care îşi exercită atribuŃiile potrivit prevederilor acestei legi.

Punerea în executare a legii nr. 32/2000, supravegherea şi controlul respectării dispoziŃiilor sale revin Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în scopul apărării drepturilor asiguraŃilor şi al promovării stabilităŃii activităŃii de asigurare în România.

289

CAPITOLUL VI

MEDIUL DE AFACERI ŞI RELA łHLE DE MUNCĂ ÎN CONTEXTUL DREPTULUI

COMERłULUI INTERNA łIONAL

SecŃiunea 1. Mediul de afaceri - modificări legislative interne ale Codului Muncii (Legea nr. 53/2003 cu completările şi modificările ulterioare) referitoare la raporturile de muncă

Capitolul 2 - Executarea contractului individual de muncă din Legea nr. 53/2003 Codul muncii prevede la art. 37 următoarele drepturi şi obligaŃii părŃilor implicate în contractul de muncă: angajator şi salariat astfel:

Art. 37: „Drepturile şi obligaŃiile privind relaŃiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă."

Art. 38: „SalariaŃii nu pot renunŃa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacŃie prin care se urmăreşte renunŃarea la drepturile recunoscute de lege salariaŃilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate."

Art. 39: „ (1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi: a) dreptul la salarizare pentru munca depusă; b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal; c) dreptul la concediu de odihnă anual; d) dreptul la egalitate de şanse şi de tratament; e) dreptul la demnitate în muncă; f) dreptul la securitate şi sănătate în muncă; g) dreptul la acces la formarea profesională; h) dreptul la informare şi consultare; i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiŃiilor

de muncă şi a mediului de muncă; j) dreptul la protecŃie în caz de concediere; k) dreptul la negociere colectivă şi individuală;

290

l) dreptul de a participa la acŃiuni colective; m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat. (2) Salariatului îi revin, în principal, urm ătoarele obligaŃii: a) obligaŃia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a

îndeplini atribuŃiile ce îi revin conform fişei postului; b) obligaŃia de a respecta disciplina muncii; c) obligaŃia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul

intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;

d) obligaŃia de fidelitate faŃă de angajator în executarea atribuŃiilor de serviciu;

e) obligaŃia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;

f) obligaŃia de a respecta secretul de serviciu." Art. 40: „ (1) Angajatorul are, în principal, urm ătoarele

drepturi: a) să stabilească organizarea şi funcŃionarea unităŃii; b) să stabilească atribuŃiile corespunzătoare pentru fiecare salariat,

în condiŃiile legii şi/sau în condiŃiile contractului colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel naŃional, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unităŃi;

c) să dea dispoziŃii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităŃii lor;

d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;

e) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancŃiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă, aplicabil şi regulamentului intern.

(2) Angajatorului îi revin, în principal, urm ătoarele obligaŃii: a) să informeze salariaŃii asupra condiŃiilor de muncă şi asupra

elementelor care privesc desfăşurarea relaŃiilor de muncă; b) să asigure permanent condiŃiile tehnice şi organizatorice avute în

vedere la elaborarea normelor de muncă şi condiŃiile corespunzătoare de muncă;

c) să acorde salariaŃilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă;

291

d) să comunice periodic salariaŃilor situaŃia economică şi financiară

a unităŃii, cu excepŃia informaŃiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natură să prejudicieze activitatea unităŃii. Periodicitatea comunicărilor se stabileşte prin negociere în contractul colectiv de muncă aplicabil;

e) să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanŃii salariaŃilor în privinŃa deciziilor susceptibile să afecteze substanŃial drepturile şi interesele acestora;

f) să plătească toate contribuŃiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reŃină şi să vireze contribuŃiile şi impozitele datorate de salariaŃi, în condiŃiile legii;

g) să înfiinŃeze registrul general de evidenŃă a salariaŃilor şi să opereze înregistrările prevăzute de lege;

h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;

i) să asigure confidenŃialitatea datelor cu caracter personal ale salariaŃilor."

SecŃiunea 2. RelaŃiile de muncă în legislaŃia naŃională şi comunitară

Sediul materiei în dreptul intern: RelaŃiile de muncă sunt reglementate de Codul Muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003.

Principii fundamentale sunt reglementate încă din art. 3: Alin (1) Libertatea muncii este garantată prin ConstituŃie. Dreptul la

muncă nu poate fi îngrădit. Alin (2) Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a

profesiei, meseriei sau activităŃii pe care urmează să o presteze. Alin (3) Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu

muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea.

Alin (4) Orice contract de muncă încheiat cu nerespectarea dispoziŃiilor alin (1) - (3) este nul de drept.

Pe lângă reglementările clasice care au fost dintotdeauna vizate de legiuitor apar şi instituŃii noi cum ar fi de exemplu: „Munca prin agent de muncă temporară", reglementată distinct în cap. 7 începând cu art. 87. 292

Sediul materiei în dreptul comunitar1: • Reglementări comunitare în domeniul muncii şi securităŃii

sociale privind egalitatea sexelor: � Principiul plăŃii egale pentru muncă egală; � plata egală pentru munca de valoare egală; � principiul egalităŃii de tratament între bărbaŃi şi femei; � principiul tratamentului egal în materia securităŃii sociale

1. Principiul plăŃii egale pentru muncă egală (art 119, Tratatul CEE)

Articolul 119 instituie principiul plăŃii egale pentru muncă egală între bărbaŃi şi femei. In înŃelesul acestui articol, plata „înseamnă salariul minim sau obişnuit, fie în numerar, fie în bunuri, pe care lucrătorul îl primeşte, direct sau indirect, pentru munca sa de la angajatorul său".

2. Plata egală pentru munca de valoare egală (Directiva 75/117/CEE)

LegislaŃia derivată, bazată pe articolul 119 al Tratatului, a dezvoltat principiul nediscriminării bazate pe sex.

Astfel este şi cazul Directivei 75/117/CEE privind armonizarea le-gislaŃiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului sala-rizării egale între bărbaŃi şi femei care, în art. 1, stabileşte că principiul egalităŃii de remunerare înseamnă, pentru aceeaşi muncă sau pentru munca căreia i se atribuie o valoare egală, eliminarea oricărei discriminări bazate pe sex. în particular, atunci când este folosit un sistem de cla-sificare profesională pentru stabilirea remuneraŃiilor, acest sistem trebuie să fie bazat pe criterii comune atât pentru bărbaŃi cât şi pentru femei.

În acest mod, protecŃia se întinde asupra muncilor de valoare egală şi acoperă nu numai locurile de muncă mixte (cele ocupate atât de bărbaŃi, cât şi de femei).

Articolul 2 cere statelor membre „să introducă în sistemele lor juridice naŃionale acele măsuri ce sunt necesare pentru a permite

______________________________ 1 SecŃiune realizată conform Nicolae Voiculescu, Dreptul muncii -reglementări

interne şi comunitare, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2007; Nicolae Voiculescu, Drept comunitar al muncii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2005; Andrei Popescu, Drept internaŃional al muncii, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006; Marin Voicu, JurisprudenŃa comunitară, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005.

293

angajaŃilor care se consideră afectaŃi prin neaplicarea principiului plăŃii egale să-şi susŃină pretenŃiile lor printr-un proces judiciar după un posibil recurs la alte autorităŃi competente".

Articolele 3 şi 4 ale Directivei 75/117/CEE impun statelor membre să aplice egalitatea în lege, regulamente, convenŃii colective şi contracte individuale. Ele prevăd totodată nulitatea sau corecŃia obligatorie a contractelor individuale sau colective, contrare principiului egalităŃii.

În sfârşit, art.5 pune în sarcina statelor membre obligaŃia de a lua măsurile necesare pentru a proteja lucrătorii contra oricărei concedieri care ar constitui o reacŃie a angajatorului la o plângere formulată la nivelul întreprinderii sau de o acŃiune în justiŃie, urmărind respectarea principiului egalităŃii salariilor.

Curtea de JustiŃie a decis că lucrătorul trebuie să aibă posibilitatea, în caz de conflict cu patronul, „de a susŃine în faŃa unui organism că munca sa are aceeaşi valoare ca şi o altă muncă, şi, în caz afirmativ, de a i se recunoaşte drepturile care decurg din tratat şi din directivă printr-o decizie obligatorie (cazul Comisiei contra Regatului-Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord'nr. 61/81).

3. Principiul egalităŃii de tratament între bărbaŃi şi femei (Directiva 76/207CEE)

Directiva 76/207/CEE privind punerea în aplicare a principiului egalităŃii de tratament între bărbaŃi şi femei în ceea ce priveşte accesul la angajare, la formare şi promovare profesională şi condiŃiile de muncă stabileşte obligaŃia statelor membre de a insera în legislaŃiile lor naŃionale dispoziŃiile necesare pentru a asigura egalitatea de tratament între bărbaŃi şi femei în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă, formare, promovare profesională, ca şi în ceea ce priveşte condiŃiile de muncă.

Directiva 2002/73/CE defineşte hărŃuirea şi hărŃuirea sexuală ca fiind contrare egalităŃii de tratament între bărbaŃi şi femei. Se subliniază că aceste forme de discriminare se manifestă nu numai la locurile de muncă, dar, de asemenea, cu ocazia accederii la un loc de muncă şi la formare profesională, ca şi în cadrul angajării şi al muncii.

4. Principiul tratamentului egal în materia securităŃii sociale (Directiva 79/7/CEE)

Directiva 79/7/CEE privind implementarea progresivă a principiului egalităŃii de tratament între bărbaŃi şi femei în domeniul securităŃii sociale a reprezentat extinderea principiului egalităŃii de 294

tratament într-un nou domeniu, cel al securităŃii sociale. Ea se aplică lucrătorilor, categorie înŃeleasă în sens larg, şi care cuprinde salariaŃi şi independenŃi, bolnavii şi accidentaŃii, şomerii involuntari în căutarea unui loc de muncă, pensionarii şi invalizii.

5. Principiul egalităŃii de tratament în regimurile profesionale de securitate socială (Directiva 86/378/CEE)

Directiva 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalităŃii de tratament între bărbaŃi şi femei în regimurile profesionale de securitate socială, care este complementară Directivei 79/7, introduce principiul egalităŃii de tratament în domeniul sistemului de pensii profesionale, existent pe lângă cel legal.

6. Principiul egalităŃii de tratament între bărbaŃi şi femei care exercită o activitate independentă (Directiva 86/613/CEE)

Directiva 86/613/CEE urmăreşte să asigure aplicarea principiului egalităŃii de tratament între bărbaŃii şi femeile ce desfăşoară o activitate ca independenŃi sau contribuie la desfăşurarea unei astfel de activităŃi, cu privire la acele aspecte neacoperite de directivele 76/207 şi 79/7. Deci, ea este complementară directivelor menŃionate.

Directiva se aplică tuturor persoanelor ce desfăşoară o activitate profitabilă în nume propriu (...), inclusiv fermierii şi membrii profesiilor liberale şi soŃiilor (ilor) lor ce nu sunt angajaŃi sau partenerii (art.2).

Statele membre sunt chemate să ia toate măsurile necesare pentru a asigura eliminarea tuturor prevederilor contrare principiului egalităŃii de tratament, cu deosebire în ceea ce priveşte stabilirea, echipamentul, lansarea sau extinderea unei activităŃi, facilităŃile financiare.

Se cere, de asemenea, introducerea acelor măsuri care sunt necesare pentru a permite tuturor persoanelor care se consideră afectate prin neaplicarea principiului tratamentului egal în activităŃile lor independente să-şi urmărească cererile lor pe cale judiciară, după asigurarea unui recurs la autorităŃile competente (art.9).

7. ProtecŃia specială a lucrătoarelor gravide, lăuze sau care alăptează (Directiva 92/85/CEE)

Directiva 92/85/CEE privind punerea în aplicare a măsurilor vizând promovarea îmbunătăŃirii securităŃii şi sănătăŃii în muncă a lucrătoarelor gravide, lăuze sau care alăptează prevede protecŃia femeilor angajate, în curs de calificare sau în perioada de ucenicie şi care

295

sunt, în acelaşi timp, însărcinate, au născut recent sau alăptează şi au adus starea lor la cunoştinŃa patronului.

8. Concediul parental (Directiva 96/34/CE) Directiva 96/34/CE referitoare la acordul cadru privind

concediul parental încheiat între UNICE, CEEP şi CES are ca obiectiv transpunerea în practică a acordului cadru încheiat între organizaŃiile inter-profesionale cu vocaŃie generală, şi anume Uniunea ConfederaŃiilor Industriei şi Patronatului din Europa (UNICE), Centrul European al întreprinderii Publice (CEEP) şi ConfederaŃia Europeană a Sindicatelor (CES).

Acordul conferă lucrătorilor şi lucrătoarelor un drept individual la concediu parental, ca urmare a naşterii sau adopŃiei unui copil pentru a se putea ocupa de acesta timp de cel puŃin trei luni până la o vârstă determinată ce poate merge până la 8 ani, ce urmează a fi stabilită de statele membre şi/sau de partenerii sociali.

9. Aducerea dovezii în cazurile de discriminare pe bază de sex În temeiul art.4 al directivei, statele membre, conform sistemului

lor judiciar, trebuie să ia măsurile necesare pentru ca, atunci când o persoană se consideră lezată prin nerespectarea în cazul său a principiului egalităŃii de tratament şi prezintă în faŃa unei jurisdicŃii sau altă instanŃă competentă fapte care permit prezumarea existenŃei unei discriminări directe sau indirecte, incumbă părŃii pârâte să dovedească că nu a existat o violare a principiului egalităŃii de tratament.

10. Tratamentul egal între persoane indiferent de originea etnică sau rasială

Directiva Consiliului 2000/43/EC privind implementarea principiului tratamentului egal intre persoane indiferent de originea etnică sau rasială are în vedere eliminarea discriminării directe (când o persoană este tratată mai puŃin favorabil decât alta, a fost sau va fi tratată astfel în situaŃii comparabile, pe motivul originii etnice sau rasiale) sau a celei indirecte (când o prevedere, un criteriu sau o practică aparent neutre ar pune persoane de d anumită origine etnică sau rasială în dezavantaj, în comparaŃie cu alte persoane).

11. Cadrul general în favoarea egalităŃii de tratament în domeniul ocupării şi al muncii

Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind crearea unui cadru general în favoarea egalităŃii de 296

tratament în domeniul ocupării şi al muncii. Cadrul general pe care Directiva 2000/78/CE îl stabileşte este conceput ca instituind standarde minimale, ceea ce dă posibilitatea statelor membre să adopte sau să menŃină dispoziŃiile mai favorabile.

• Reglementarea condiŃiilor de muncă în dreptul comunitar: securitatea şi sănătatea la locul de muncă; salariile şi timpul de muncă; relaŃiile profesionale:

� Cel mai important act normativ comunitar este Directiva Consiliului 89/391/CEE din 12 VI 1989 privind introducerea de măsuri de încurajare a îmbunătăŃirilor în domeniul securităŃii şi sănătăŃii lucrătorilor în muncă - principii generale de prevenire. Ea constituie documentul-cadru în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă.

Ea impune patronului să facă o evaluare a riscurilor ce ar putea afecta sănătatea şi securitatea la locul de muncă, să îşi ia toate asigurările că angajaŃii sunt bine informaŃi şi instruiŃi corespunzător, cu privire Ia problemele de sănătate şi securitate. Angajatorii trebuie să concretizeze măsurile prevăzute de directivă, luând în considerare următoarele principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor; b) evaluarea riscurilor care nu pot să fie evitate; c) combaterea riscurilor Ia sursă; d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte

proiectarea posturilor de muncă, precum şi alegerea echipamentelor de muncă şi a metodelor de muncă şi de producŃie, în vederea atenuării, cu precădere, a muncii monotone şi a muncii repetitive şi a reducerii efectelor acestora asupra sănătăŃii;

e) luarea în considerare a stării evoluŃiei tehnicii; f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos

sau cu ceea ce este mai puŃin periculos; g) planificarea prevenirii având în vedere un ansamblu coerent

care integrează în cadrul prevenirii tehnica, organizarea muncii, condiŃiile de muncă, relaŃiile sociale şi influenŃa factorilor de mediu ai muncii;

h) adoptarea măsurilor de protecŃie colectivă cu prioritate faŃă de măsurile de protecŃie individuală;

i) aducerea instrucŃiunilor corespunzătoare la cunoştinŃa lucră-torilor.

297

Directiva include prevederi corespunzătoare în privinŃa serviciilor

de protecŃie şi prevenire, supravegherii sănătăŃii şi participării angajaŃilor la rezolvarea problemelor de sănătate şi securitate la locul de muncă.

Patronii trebuie să-i consulte pe lucrători şi/sau pe reprezentanŃii acestora şi să le permită participarea în cadrul tuturor problemelor ce privesc securitatea şi sănătatea în muncă (art. 11).

Aceasta presupune: - consultarea lucrătorilor; - dreptul lucrătorilor şi/sau al reprezentanŃilor acestora de a face

propuneri; - participarea echilibrată în conformitate cu legislaŃiile şi/sau

practicile naŃionale. • Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997

privind acordul-cadru asupra muncii cu timp parŃial încheiat între Uniunea ConfederaŃiilor din Industrie şi a Angajatorilor din Europa (UNICE), ConfederaŃia Europeană a Sindicatelor (CES) şi Centrul European al întreprinderilor cu Participare Publică (CEEP)

Directiva 97/81/CE este o contribuŃie la strategia generală a ocupării în spaŃiul comunitar, care promovează formele de lucru flexibile.

Recunoscând diversitatea situaŃiilor existente în statele membre, precum şi faptul că munca cu timp parŃial este o caracteristică a ocupării în anumite sectoare şi activităŃi, acordul-cadru enunŃă principiile generale şi prescripŃiile minimale relative la munca cu timp parŃial. El este concretizarea voinŃei partenerilor sociali de a stabili un cadru general pentru eliminarea discriminărilor cu privire la lucrătorii cu timp parŃial pe o bază acceptabilă pentru angajatori şi pentru lucrători.

Acordul-cadru are ca obiect principal asigurarea condiŃiilor vizând suprimarea discriminărilor la care ar putea fi expuşi lucrătorii cu timp parŃial. De asemenea, se urmăreşte dezvoltarea muncii cu timp parŃial pe o bază voluntară, ca şi organizarea flexibilă a timpului de lucru într-o manieră care să Ńină seama de necesităŃile angajatorilor şi lucrătorilor.

Principiul nediscriminării, introdus prin Clauza nr. 4 a acordului-cadru, solicită, în ceea ce priveşte condiŃiile de angajare, ca lucrătorii cu timp parŃial să nu fie trataŃi de o manieră mai puŃin favorabilă decât lucrătorii cu normă întreagă pe simplul temei că ei lucrează cu timp parŃial, cu excepŃia situaŃiilor în care acest tratament diferenŃiat este

298

justificat de raŃiuni obiective. Atunci când este cazul, se aplică principiul pro rata temporis.

Codul muncii român a reglementat şi el, la art. 101-104, contractul individual de muncă cu timp parŃial, în dorinŃa de a se asigura armonizarea legislaŃiei interne cu norma comunitară. Astfel, este preluat principiul nediscriminării salariaŃilor ce-şi desfăşoară activitatea în temeiul acestui contract.

Legea română prevede că angajatorul poate încadra salariaŃi cu fracŃiune de normă prin contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, denumite contracte individuale de muncă cu timp parŃial (art. 101' alin (1)).

Contractul individual de muncă cu timp parŃial trebuie să cuprindă, pe lângă clauzele specifice oricărui contract individual de muncă, şi precizări privind durata muncii şi repartizarea programului de lucru, condiŃiile în care se poate modifica programul de lucru, precum şi interdicŃia de a efectua ore suplimentare, cu excepŃia cazurilor de forŃă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau înlăturării consecinŃelor acestora (art. 102 (1)).

Salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parŃial se bucură de drepturile salariaŃilor cu normă întreagă, în condiŃiile stabilite de lege şi de contractele colective de muncă aplicabile.

De asemenea, drepturile salariale, precum şi indemnizaŃia de concediu de odihnă de asigurări sociale se stabilesc proporŃional cu timpul efectiv lucrat.

• Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul cadru CES, UNICE şi CEEP asupra muncii cu durată determinată

Acordul-cadru enunŃă principiile generale şi prescripŃiile minimale relative la munca cu durată determinată, subliniindu-se că aplicarea lor detaliată trebuie să ia în considerare realităŃile situaŃiilor specifice naŃionale, sectoriale şi sezoniere. El ilustrează voinŃa partenerilor sociali de a stabili un cadru general pentru a asigura egalitatea de tratament pentru lucrătorii cu durată determinată, protejându-i contra discriminării şi pentru utilizarea contractelor de muncă cu durată determinată pe o bază acceptabilă pentru angajatori şi lucrători.

Acordul-cadru are ca obiectiv principal ameliorarea calităŃii muncii cu durată determinată, asigurându-se principiul nediscriminării, precum şi

299

stabilirea unui cadru care să prevină abuzul ce rezultă din utilizarea contractelor sau relaŃiile de muncă cu durată determinată succesive.

Angajatorii trebuie să informeze lucrătorii cu durată determinată asupra posturilor vacante în întreprindere pentru a le asigura aceleaşi oportunităŃi ca ale altor lucrători în obŃinerea de posturi permanente (Clauza nr.6). în plus, angajatorii trebuie să faciliteze accesul lucrătorilor cu durată determinată la oportunităŃile de formare profesională, de dezvoltare a carierei lor şi de mobilitate profesională.

Codul muncii român a introdus şi el noŃiunea de contract individual de muncă pe durată determinată (art.80-86)1. Din analiza comparativă a legii române şi a directivei europene rezultă o concluzie pe care o apreciem ca fiind importantă. Şi anume, spre deosebire de norma comunitară, Codul muncii limitează situaŃiile în care poate fi încheiat un contract individual de muncă cu durată determinată. SoluŃia legislativă aleasă de legea română este contraproductivă, fiind în măsură să diminueze mobilitatea forŃei de muncă într-o piaŃă a muncii afectată de restructurarea economică.

Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit şi după expirarea termenului iniŃial, cu acordul scris al părŃilor, numai înăuntrul termenului de 24 luni şi de cel mult două ori consecutiv (art.80alin(3)).

Pentru a determina angajatorii să încheie contracte de muncă cu durată nedeterminată şi pentru a diminua gradul de precaritate al angajării, art. 84 al Codului muncii prevede că la încetarea celui de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată succesiv sau la expirarea termenului de 24 de luni, pe postul respectiv va fi angajat un salariat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.

- Directiva Parlamentului european şi a Consiliului 2003/88/CE din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de munc ă

Directiva 2003/88/CE stabileşte prescripŃii minimale de securitate şi sănătate în domeniul organizării timpului de muncă.

Ea reglementează perioadele minime de: - repaus zilnic - o perioadă minimă de repaus de 11 ore

consecutive (art.3); - timpul de pauză -orice lucrător trebuie să beneficieze, atunci

când timpul de muncă zilnic este mai mare de 6 ore, de un timp de pauză 300

ale cărei modalităŃi, şi în special durata condiŃiilor de acordare vor fi stabilite prin convenŃii colective sau acorduri încheiate între partenerii sociali, sau, în lipsa acestora, prin legislaŃia naŃională (art.4);

� repausul săptămânal - în cursul fiecărei perioade de 7 zile, o perioadă minimă de repaus neîntreruptă de 24 ore, cărora li se adaugă 11 ore de repaus zilnic (art 5). Perioada de referinŃă prevăzută nu poate depăşi 14 zile (art. 16 lit. a);

� durata maximă săptămânală de lucru - trebuie limitată prin dispoziŃii legislative, regulamentare sau administrative sau convenŃii colective ori acorduri încheiate între partenerii sociali. Ea nu va depăşi 48 de ore, inclusiv orele suplimentare (art.6). Perioada de referinŃă prevăzută nu poate depăşi 4 luni (art. 16 lit.b);

� concediul anual -de cel puŃin 4 săptămâni. El nu poate fi înlocuit printr-o indemnizaŃie financiară, decât în cazul încetării relaŃiei de muncă (art.7).

Capitolul 3 al Directivei 2003/88/CE conŃine dispoziŃii referitoare la munca de noapte. Astfel, statele membre trebuie să ia măsurile necesare ca timpul normal al lucrătorilor de noapte să nu depăşească 8 ore în medie pe o perioadă de 24 de ore. Perioada de referinŃă se stabileşte prin consultarea partenerilor sociali sau prin convenŃii ori acorduri colective (art. 16 lit.c).

Lucrătorii de noapte beneficiază de o evaluare gratuită a sănătăŃii lor, înainte de repartizarea lor la această activitate şi apoi la intervale regulate. In plus, lucrătorii de noapte care suferă de probleme de sănătate recunoscute, legate de faptul că aceşti lucrători îndeplinesc o muncă de noapte, vor fi transferaŃi, de fiecare dată când aceasta este posibil, la o muncă de zi pentru care sunt apŃi (art. 9).

Codul muncii român acoperă, în mare, standardele instituite de Directiva 2003/88/CE. Totuşi, legea română stabileşte repausul minim zilnic la 12 ore (faŃă de 11 ore în directiva comunitară), iar concediul de odihnă la minimum 20 de zile lucrătoare (4 săptămâni în directivă). De asemenea, unele prevederi, referitoare la garanŃiile pentru munca în perioada nocturnă, nu au corespondent încă în legislaŃia noastră (obligaŃia angajatorului de a organiza munca în conformitate cu specificul acesteia).

OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 65/2005 preia prevederile normei comunitare referitoare la durata maximă săptămânală a timpului de lucru.

301

Astfel, conform alin (2) al art. 111 al Codului muncii, astfel cum a

fost modificat prin O.U.G. nr. 65/2005, prin excepŃie, durata timpului de muncă poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, care includ şi orele suplimentare, cu condiŃia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinŃă de o lună calendaristică, să nu depăşească 48 ore pe săptămână. Observăm că nu s-a folosit beneficiul normei prevăzute la art. 16 lit.b) al Directivei 2003/88/CE, care admite o perioadă de referinŃă de până la 4 luni.

Tot din norma comunitară stă la baza redactării alin.21 şi 22 ale art. 111, introduse prin O.U.G. nr. 65/2005. Astfel, pentru anumite sectoare de activitate, unităŃi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă unic la nivel naŃional, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de activitate aplicabil, perioade de referinŃă mai mari de o lună, dar care să nu depăşească 12 luni.

- Directiva Consiliului 91/533/CEE din 14 octombrie 1991 referitoare la obligaŃia patronului de a informa lucrătorul asupra condiŃiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă

Directiva stabileşte obligaŃia patronului de a informa pe fiecare angajat în parte, în scris, asupra principalelor condiŃii de angajare şi de lucru, în vederea evitării încălcării eventuale a drepturilor acestuia, cât şi pentru a asigura o mai mare transparenŃă pe piaŃa muncii.

Conform art.2 par. 2 al Directivei patronul are obligaŃia de a informa lucrătorul, în termen în cel mult două luni de la începerea muncii, asupra cel puŃin a următoarelor elemente ale contractului sau raportului de muncă:

a) identitatea părŃilor, b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix sau

predominant, principiul potrivit căruia lucrătorul este încadrat în diverse locuri, precum şi sediul sau, după caz, domiciliul patronului;

c) I) titulatura, gradul, calitatea sau categoria activităŃii profesionale în care lucrătorul este încadrat sau

II) caracterizarea sumară a muncii; d) data începerii contractului sau raportului de muncă; e) în cazul unui contract sau a unui raport de muncă temporar,

durata previzibilă a contractului sau a raportului de muncă; f) durata concediului plătit la care lucrătorul are dreptul sau, dacă

această indicaŃie nu este posibilă în momentul furnizării informaŃiei, modalităŃile de atribuire şi de determinare a acestui concediu; 302

g) durata perioadelor de preaviz care vor fi respectate de

angajator şi de lucrător în cazul încetării contractului sau raportului de muncă sau, dacă această indicaŃie nu este posibilă în momentul furnizării informaŃiei, modalităŃile de determinare a acestor perioade de preaviz;

h) suma de bază iniŃială, alte elemente constitutive, precum şi periodicitatea plăŃii salariului la care are dreptul lucrătorul;

i) durata normală a muncii zilnice sau săptămânale; j) după caz: I) menŃionarea contractelor colective şi/sau a acordurilor colective

care reglementează condiŃiile de muncă ale lucrătorului, sau II) în cazul contractelor colective încheiate în afara întreprinderii de

către organe sau instituŃii paritare speciale, menŃionarea organului competent sau a instituŃiei paritare competente în cadrul căruia/căreia acestea au fost încheiate

Informarea lucrătorului se poate face prin trei modalităŃi: printr-un contract de muncă, printr-o scrisoare angajament sau sub forma unuia sau a mai multor documente scrise care să cuprindă elementele minimale ale informării (art.3). Atunci când niciun astfel de document nu a fost înmânat lucrătorului patronul va fi obligat să remită acestuia, în cel mult două luni de la începerea muncii, o declaraŃie scrisă semnată de către patron şi care să cuprindă cel puŃin elementele de la art.3, par.2.

Dacă lucrătorul trebuie să îşi exercite activitatea profesională în una sau mai multe Ńări, altele decât statul membru a cărui legislaŃie şi/sau practică guvernează contractul sau raportul de muncă, documentul sau documentele prevăzute la articolul 3 trebuie să se afle în posesia lucrătorului înainte de plecarea sa şi trebuie să cuprindă, conform art. 4 par.l, cel puŃin următoarele informaŃii suplimentare:

a) durata muncii exercitată în străinătate; b) moneda ce serveşte la plata salariului; c) după caz, prestaŃiile în bani şi în natură aferente expatrierii; d) după caz, condiŃiile de repatriere a lucrătorului. Orice modificare a elementelor prevăzute la articolul 2 paragraful 2

şi la articolul 4 paragraful 1 trebuie să facă obiectul unui document scris care urmează să fie remis de către angajator lucrătorului în cel mai scurt timp şi în cel mult o lună de Ia data intrării în vigoare a modificării respective.

303

Totodată, statele membre trebuie să introducă în ordinea juridică

proprie măsurile necesare care să permită oricărui lucrător care se consideră lezat de nerespectarea obligaŃiilor ce decurg din această directivă să îşi valorifice drepturile pe cale judecătorească după ce a recurs eventual la alte autorităŃi competente (art. 8 par. 1). Totuşi, statele membre pot să prevadă ca accesul la aceste căi de recurs să fie condiŃionat de înştiinŃarea prealabilă a angajatorului de către lucrător şi de absenŃa unui răspuns din partea angajatorului în termen de 15 zile de la înştiinŃare, formalitate care nu poate fi însă solicitată în cazul lucrătorilor expatriaŃi.

Codul muncii român este în concordanŃă cu Directiva ComunităŃii Europene nr.91/533 din 14 oct.1991 privind obligaŃia angajatorului de a informa lucrătorul asupra condiŃiilor aplicabile contractului sau relaŃiei de muncă.

Preluând directiva comunitară, Codul muncii prevede, conform art. 17, modificat prin O.U.G.nr.65/2005, obligaŃia angajatorului ca, anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, să informeze persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul cu privire la clauzele generale pe care intenŃionează să le înscrie în contract sau să le modifice.

Ulterior, prin Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare şi consultare a angajaŃilor, se reglementează cadrul general de stabilire a cerinŃelor minime ale dreptului la informare şi consultare a angajaŃilor. ModalităŃile de informare şi consultare se pun în aplicare potrivit legii şi contractelor colective de muncă.

În definirea şi aplicarea modalităŃilor de informare şi consultare, angajatorul şi reprezentanŃii angajaŃilor vor respecta drepturile şi obligaŃiile reciproce, Ńinând seama atât de interesele întreprinderii, cât şi de cele ale angajaŃilor.

Legea se aplică întreprinderilor cu sediul în România care au cel puŃin 20 de angajaŃi. Numărul de angajaŃi luat în considerare la nivelul întreprinderii este cel existent la data începerii procedurilor de informare. Prevederile acestei legi nu se aplică personalului navigant din marina comercială, aflat în misiune. Angajatorii au obligaŃia să informeze şi să consulte reprezentanŃii angajaŃilor, potrivit legislaŃiei în vigoare, cu pri-vire la:

304

- evoluŃia recentă şi evoluŃia probabilă a activităŃilor şi situaŃiei

economice a întreprinderii; - situaŃia, structura şi evoluŃia probabilă a ocupării forŃei de muncă

în cadrul întreprinderii, precum şi cu privire la eventualele măsuri de anticipare avute în vedere, în special atunci când există o ameninŃare la adresa locurilor de muncă;

- deciziile care pot duce la modificări importante în organizarea muncii, în relaŃiile contractuale sau în raporturile de muncă, inclusiv cele vizate de legislaŃia română privind procedurile specifice de informare şi consultare în cazul concedierilor colective şi al protecŃiei drepturilor angajaŃilor, în cazul transferului întreprinderii.

Legea română are dispoziŃii chiar mai favorabile, permise în procesul de armonizare legislativă. Astfel, deşi directiva permite excep-tarea de la aplicarea sa a anumitor contracte individuale de muncă (art.l, pct.2), îndeosebi a celor pe o durată scurtă (până la o lună) sau care au un caracter ocazional, Codul muncii nu a consacrat o astfel de excepŃie.

De asemenea, conform art. 3 pct.1 din directivă, obligaŃia de informare a angajatorului se poate realiza până cel mult două luni după începerea muncii de către salariat, în timp ce legea română impune ca informarea să se realizeze până la momentul încheierii acestui contract.

• Directiva Consiliului 94/45/CE din 22 septembrie 1994 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri în întreprinderile de dimensiune comunitară în vederea inform ării şi consultării lucr ătorilor

Directiva a fost adoptată, plecându-se de la realitatea conform căreia funcŃionarea pieŃei interne comunitare presupune un proces de concentrare de întreprinderi, de fuziuni transfrontaliere, de absorbŃii şi asocieri şi, în consecinŃă, o transnaŃionalizare a întreprinderilor şi grupurilor de întreprinderi. De aceea, pentru asigurarea unei dezvoltări armonioase a activităŃilor economice, trebuie ca întreprinderile şi grupurile de întreprinderi care operează în mai multe state membre să îi informeze şi să îi consulte pe reprezentanŃii lucrătorilor afectaŃi de deciziile lor.

Prin acest act comunitar s-a urmărit ca mecanismele de informare şi de consultare a lucrătorilor acestor întreprinderi şi grupuri de întreprinderi să cuprindă toate unităŃile sau, după caz, toate întreprinderile membre ale grupului situate în statele membre, indiferent de faptul că întreprinderea

305

sau grupul care controlează întreprinderea îşi are conducerea centrală pe teritoriul sau în afara teritoriului statelor membre.

Directiva are drept obiect perfecŃionarea dreptului lucrătorilor la informare şi consultare în întreprinderile de dimensiune comunitară (care angajează cel puŃin 1000 de lucrători în statele membre şi, în cel puŃin două state membre diferite, cel puŃin 150 de lucrători în fiecare dintre acestea) şi în grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară.

În acest scop se instituie un comitet de întreprindere sau o procedură de informare şi de consultare a lucrătorilor în fiecare întreprindere de dimensiune comunitară şi în fiecare grup de întreprinderi de dimensiune comunitară.

Anexa la Directiva nr.94/45/CE stabileşte o serie de reguli privind competenŃa şi componenŃa comitetului european de întreprindere. Printre cele mai importante dintre acestea amintim:

a) competenŃa comitetului european de întreprindere va fi limitată la informarea şi consultarea cu privire la problemele ce privesc ansamblul întreprinderii de dimensiune comunitară sau grupul de întreprinderi de dimensiune comunitară sau cel puŃin două unităŃi sau întreprinderi ale grupului situate în state membre diferite;

b) comitetul european de întreprindere este alcătuit din lucrători ai întreprinderii de dimensiune comunitară sau ai grupului de întreprinderi de dimensiune comunitară aleşi sau desemnaŃi de către reprezentanŃii lucrătorilor sau, în absenŃa acestora, de către ansamblul lucrătorilor.

c) comitetul european de întreprindere numără cel puŃin 8 membri şi cel mult 80 de membri. Dacă dimensiunea sa o justifică, acesta alege din rândul membrilor săi un comitet restrâns care cuprinde cel mult 3 membri.

d) cu ocazia alegerii sau desemnării membrilor comitetului european de întreprindere este necesar să se asigure reprezentarea de câte un membru pentru fiecare stat membru în care întreprinderea de dimensiune comunitară numără una sau mai multe unităŃi sau în care grupul de întreprinderi de dimensiune comunitară numără întreprinderea care exercită controlul sau una sau mai multe întreprinderi controlate.

Codul muncii român prevede, în mod explicit, la articolul 293, necesitatea transpunerii, până Ia data aderării în Uniunea Europeană, în legislaŃia naŃională a dispoziŃiilor comunitare privind comitetul european de întreprindere în unităŃile de dimensiune comunitară, pe măsura 306

apariŃiei şi dezvoltării în economie a unor astfel de întreprinderi, precum şi pe cele privind detaşarea salariaŃilor în cadrul furnizării de servicii.

Acest deziderat a fost împlinit prin adoptarea Legii nr. 217 din 5 iulie 2005 privind constituirea, organizarea şi funcŃionarea comitetului european de întreprindere1, care a intrat în vigoare odată cu aderarea României la Uniunea Europeană şi care transpune în legislaŃia internă Directiva 94/45/CE.

Legea română preia din directiva europeană definirea noŃiunilor de întreprindere de dimensiune comunitară, pe cea de grup de întreprinderi de dimensiune comunitară, ca şi pe cea de conducere centrală.

Respectând norma comunitară, art. 8 din Legea nr. 217/2005 prevede că obligaŃia conducerii centrale situate în România de a iniŃia negocieri pentru constituirea comitetului european de întreprindere sau pentru instituirea procedurii de informare şi consultare, din oficiu sau la solicitarea scrisă a cel puŃin 100 de salariaŃi ori, după caz, a repre-zentanŃilor acestora din cel puŃin două întreprinderi sau filiale, sucursale ori alte sedii secundare situate în cel puŃin două state membre diferite.

în vederea constituirii comitetului european de întreprindere sau a instituirii procedurii de informare şi consultare a salariaŃilor, se creează un grup special de negociere care are rolul de a stabili cu conducerea centrală din România, printr-un acord scris, domeniul de aplicare, com-ponenŃa, atribuŃiile şi durata mandatului comitetului sau comitetelor euro-pene de întreprindere ori modalităŃile de aplicare a unuia sau mai multor proceduri de informare şi consultare (art. 9, 10, Legea nr. 217/2005).

• Norme comunitare privind şomajul şi politica de ocupare în Uniunea Europeană, precum şi cele referitoare la protecŃia drepturilor salariaŃilor

• Decizia Consiliului 2000/98/CE din 24 ianuarie 2000 ce instituie comitetul de ocupare

Comitetul de ocupare, având un caracter consultativ, este constituit în vederea promovării coordonării, între statele membre, a politicilor în materie de ocupare şi piaŃa forŃei de muncă, conform Tratatului CEE şi având în vedere competenŃele instituŃiilor şi organelor ComunităŃii.

Comitetul are ca atribuŃii principale (art. 1): - să urmărească evoluŃia situaŃiei ocupării şi politicilor de

ocupare în statele membre ale ComunităŃii;

307

- să formuleze avize, fie la solicitarea Consiliului sau a Comisiei,

fie din proprie iniŃiativă, şi de a contribui la pregătirea lucrărilor Consiliului. • Directiva 80/987/CEE din 20 X 1980 privind protecŃia

salariaŃilor în cazul insolvabilităŃii angajatorului Directiva nr. 80/987CEE impune constituirea unui Fond de

garantare pentru plata creanŃelor salariale de către angajatori, şi care este înŃeles ca o concretizare a obligaŃiei acestora de a-şi asigura proprii salariaŃi contra riscului de neplată a sumelor ce le sunt datorate în executarea contractului de muncă sau ca urmare a încetării acestuia.

Directiva se aplică creanŃelor salariaŃilor care rezultă din contracte sau raporturi de muncă şi care există faŃă de angajatorii care se află în stare de insolvabilitate.

Prin această directivă se creează garanŃii prin care, atunci când angajatorul devine insolvabil, salariile neplătite la momentul respectiv sunt, parŃial, achitate dintr-un fond de garantare, creat în fiecare stat membru.

Legea nr. 200 din 22 mai 2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanŃelor salariale transpune Directiva Consiliului nr. 80/987/CEE privind apropierea legislaŃiilor statelor membre referitoare la protecŃia salariaŃilor în cazul insolvabilităŃii angajatorului.

Legea 200/2006 nu defineşte situaŃia de insolvenŃă a angajatorului, în schimb, ea prevede că din Fondul de garantare se asigură plata creanŃelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă şi din contractele colective de muncă încheiate de salariaŃi cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunŃate hotărâri judecătoreşti definitive de deschidere a procedurii insolvenŃei şi faŃă de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parŃiale a dreptului de administrare (art.3).

Directiva 80/987/CEE se aplică, după cum a decis Curtea europeană de justiŃie, în cazul Francovich nr. C-479/93, tuturor lucrătorilor salariaŃi ai cărei angajatori fac obiectul, conform dreptului naŃional în ceea ce priveşte patrimoniul lor, unei proceduri care vizează despăgubirea colectivă a creditorilor lor. Această speŃă are o importanŃă deosebită pentru că ea a consacrat principiul responsabilităŃii statelor membre pentru prejudiciile cauzate particularilor (neprimirea salariului de către salariaŃi ca urmare a falimentului angajatorului) printr-o încălcare a dreptului comunitar.

308

Art. 13 din Legea nr. 200/2006 enumera, în mod expres, categoriile

de creanŃe salariale care se suportă din resursele Fondului de garantare, şi anume:

a) salariile restante; b) compensaŃiile băneşti restante, datorate de angajatori pentru

concediul de odihnă neefectuat de salariaŃi, dar numai pentru maximum un an de muncă;

c) plăŃile compensatorii restante, în cuantumul stabilit în contractul colectiv de muncă şi/sau în contractul individual de muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă;

d) compensaŃiile restante pe care angajatorii au obligaŃia de a le plăti, potrivit contractului colectiv de muncă şi/sau contractului individual de muncă, în cazul accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale;

e) indemnizaŃiile restante, pe care angajatorii au obligaŃia, potrivit legii, de a le plăti pe durata întreruperii temporare a activităŃii.

Din Fondul de garantare nu se suportă contribuŃiile sociale datorate de angajatorii în stare de insolvenŃă. Directiva 80/987 lasă la latitudinea legislaŃiilor naŃionale inserarea unei astfel de prevederi, pe care, iată, legea română o prevede. Tot norma comunitară mai precizează că neplata contribuŃiilor obligatorii datorate, înainte de data la care a survenit insolvabilitatea, de către angajator, instituŃiilor de asigurări din regimurile naŃionale obligatorii de securitate socială, nu va prejudia dreptul salariaŃilor la prestaŃii din partea acestor instituŃii de asigurări, în măsura în care contribuŃiile salariaŃilor au fost reŃinute din remuneraŃia plătită (ait.7).

Statele membre au posibilitatea să limiteze obligaŃia de plată a instituŃiilor de garantare. Când statele membre îşi exercită acest drept, acestea specifică durata perioadei pentru care drepturile salariale neachitate urmează să fie plătite de către instituŃia de garantare. Aceasta însă nu poate fi mai scurtă decât perioada care acoperă remuneraŃia pentru ultimele 3 luni ale raportului de muncă care precede şi/sau succede datei menŃionate la art. 3 al directivei.

Conform art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 200/2006, suma totală a creanŃelor salariale suportate din fondul de garantare nu poate depăşi cuantumul a 3 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat, iar creanŃele se suportă pentru o perioadă de 3 luni calendaristice.

309

Tot legea română enumera la art.3 principiile ce stau la baza

constituirii, gestionării şi utilizării Fondului de garantare. Acestea sunt următoarele:

a) principiul contributivităŃii, conform căruia Fondul de garantare se constituie pe baza contribuŃiilor datorate de angajatori;

b) principiul obligativităŃii, potrivit căruia angajatorii au, conform legii, obligaŃia de a participa la constituirea Fondului de garantare;

c) principiul repartiŃiei, pe baza căruia fondul realizat se redistribuie pentru plata drepturilor salariale datorate de angajatorii în stare de insolvenŃă;

d) universalitatea obligaŃiei de plată a creanŃelor salariale, indiferent de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligaŃiei de contribuŃie a angajatorilor;

e) Fondul de garantare este independent de resursele gestionate de instituŃia de administrare;

f) Fondul de garantare nu poate face obiectul măsurilor asigurătorii sau al executării silite.

Cât priveşte constituirea Fondului de garantare, acesta are următoarele resurse financiare:

a) contribuŃia angajatorilor. Conform art. 7 alin (1) angajatorii au obligaŃia de a plăti lunar o contribuŃie la Fondul de garantare, în cotă de 0,25%, aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de salariaŃi';

b) venituri reprezentând dobânzi, majorări de întârziere pentru neachitarea în termenul de plată a contribuŃiei la Fondul de garantare, precum şi din alte sume provenite din surse admise de lege;

c) sume provenite din recuperarea debitelor create în condiŃiile Legii nr. 200/2006, altele decât cele provenind din contribuŃiile la Fondul de garantare.

• Directiva Consiliului 94/33/CE din 22 iunie 1994 referitoare la protecŃia tinerilor în muncă

Directiva distinge între „copil", ca fiind orice tânăr care nu a atins vârsta de 15 ani sau care face încă obiectul şcolarizării obligatorii impuse de legislaŃia naŃională, „adolescent", orice tânăr în vârstă de 15 până la 18 ani care nu mai face obiectul şcolarizării obligatorii, şi tânăr", oricare persoană în vârstă de până la 28 de ani având un contract sau un raport de muncă definit prin legislaŃia în vigoare într-un stat membru şi care face obiectul legislaŃiei în vigoare într-un stat membru. 310

Conform acestei directive statele membre ale Uniunii Europene

trebuie să adopte măsurile necesare pentru interzicerea muncii copiilor (art.l). Ele trebuie să vegheze ca vârsta minimă de angajare sau admitere în muncă să nu fie inferioară vârstei la care încetează şcolarizarea obligatorie impusă de legislaŃia naŃională şi, în orice caz, celei de 15 ani.

Încadrarea copiilor în vederea efectuării unor activităŃi cu caracter cultural, artistic, sportiv sau publicitar este condiŃionată de obŃinerea unei autorizaŃii prealabile acordată de autoritatea competentă pentru fiecare caz în parte (art. 5 par. 1). In această situaŃie, muncile trebuie să fie uşoare şi pot fi efectuate de către copii începând cu vârsta de 13 ani pentru un număr limitat de ore pe săptămână şi pentru tipuri de muncă determinate de legislaŃia naŃională.

Pot fi exceptaŃi de la aplicarea prevederilor directivei copiii în vârstă de cel puŃin 14 ani care lucrează în cadrul sistemului de formare în alternanŃă sau de stagiu în întreprindere, în măsura în care această muncă este prestată în conformitate cu condiŃiile prescrise de către autoritatea competentă, precum şi copiii în vârstă de cel puŃin 14 ani care efectuează munci uşoare, altele decât cele prevăzute la art. 5 par. 1 al directivei.

De asemenea, munca adolescenŃilor (a tinerilor între 15 şi 18 ani) trebuie să fie strict reglementată şi protejată în conformitate cu condiŃiile impuse de directivă.

Directiva stabileşte, totodată, o serie de obligaŃii generale ale patronilor menite să garanteze tinerilor (persoanelor în vârstă de până la 28 de ani) condiŃii de muncă adaptate vârstei lor. Tinerii trebuie să fie protejaŃi împotriva exploatării economice şi împotriva oricărei munci care ar putea să dăuneze securităŃii, sănătăŃii sau dezvoltării lor fizice, psiho-logice, morale sau sociale sau care ar putea să le compromită educaŃia.

Angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru protecŃia securităŃii şi sănătăŃii tinerilor pe baza unei evaluări a riscurilor existente pentru tineri şi aferente muncii lor.

SecŃiunea a III-a a directivei reglementează timpul de muncă, munca de noapte (interzisă pentru copii şi adolescenŃii, perioadele de repaus (pentru fiecare perioadă de 24 de ore, copiii să beneficieze de cel puŃin 14 ore consecutive, iar adolescenŃii de 12 ore consecutive), concediul de odihnă (acordat, în măsura posibilului, în cadrul vacanŃelor şcolare ale copiilor care fac obiectul şcolarizării obligatorii impuse prin legislaŃia naŃională), precum şi munca adolescenŃilor în caz de forŃă majoră.

311

Directiva este însoŃită de o Anexă cuprinzând agenŃi, procese şi

activităŃi care ar putea să antreneze riscuri specifice pentru tineri. Deşi legislaŃia română este, după adoptarea noului Cod al muncii,

în general, în concordanŃă cu prevederile directivei, totuşi într-o viitoare reglementare în materie vor trebui avute în vedere spre a fi transpuse în mod apropriat normele specifice incluse în SecŃiunea a Hl-a referitoare la timpul de muncă, munca de noapte şi perioada de repaus. Adoptarea unei legi speciale care să vizeze protecŃia tinerilor la locul de muncă ar fi în măsură să preia în mod sistematic şi standardele directivei comunitare ce nu-şi au încă un corespondent în legislaŃia internă.

� Directiva Consiliului 98/59/CE din 20 iulie 1998 privind armonizarea legislaŃiilor statelor membre referitoare la concedierile colective

Prin concedieri colective, se înŃeleg concedierile efectuate de un angajator pentru unul sau mai multe motive ce nu sunt inerente persoanei lucrătorilor, în cazul în care, potrivit alegerii efectuate de statele membre, numărul concedierilor este:

i) fie, pentru o perioadă de 30 de zile: - cel puŃin egal cu 10 în unităŃile care angajează, în mod obişnuit,

mai mult de 20 şi mai puŃin de 100 de lucrători; - cel puŃin egal cu 10% din numărul lucrătorilor din unităŃile care

angajează, în mod obişnuit cel puŃin 100, dar nu mai puŃin de 300 de lucrători;

- cel puŃin egal cu 30 în unităŃile care angajează, în mod obişnuit, cel puŃin 300 de lucrători.

ii) fie, pentru o perioadă de 90 de zile, cel puŃin egal cu 20, oricare ar fi numărul lucrătorilor angajaŃi în mod obişnuit în unităŃile respective.

Pentru calculul numărului de concedieri este asimilată concedierilor încetarea contractului de muncă intervenită la iniŃiativa patronului pentru unul sau mai multe motive care nu sunt inerente persoanei lucrătorilor, cu condiŃia ca aceste concedieri să fie cel puŃin în număr de cinci.

Directiva impune obligaŃia în sarcina patronilor care preconizează concedieri colective de a începe, în timp util, consultări cu reprezentanŃii lucrătorilor pentru analizarea posibilităŃilor de atenuare a consecinŃelor prin recurgerea la măsuri sociale însoŃitoare care vizează, în special, să sprijine redistribuirea sau reconversia lucrătorilor disponibilizaŃi. Pentru aceasta ei trebuie să furnizeze reprezentanŃilor lucrătorilor o serie de 312

informaŃii utile privind motivele proiectului de concediere, numărul şi ca-tegoriile de lucrători care urmează să fie disponibilizaŃi, criteriile preco-nizate pentru alegerea lucrătorilor care urmează să fie disponibilizaŃi etc.

Astfel, pentru a permite reprezentanŃilor lucrătorilor să formuleze propuneri constructive, angajatorul are obligaŃia să le furnizeze în cursul consultărilor orice informaŃii utile şi să le comunice, în orice caz, în scris (art. 2 par.3):

i) motivele proiectului de concediere; ii) numărul şi categoriile de lucrători care urmează a fi disponibilizaŃi; iii) numărul şi categoriile de lucrători angajaŃi în mod obişnuit; iv) perioada în cursul căreia este preconizată efectuarea concedierilor; v) criteriile preconizate pentru alegerea lucrătorilor care urmează

să fie disponibilizaŃi în măsura în care legislaŃiile şi/sau practicile naŃionale atribuie această competenŃă angajatorului;

vi) metoda de calcul preconizată pentru orice eventuală indem-nizaŃie de concediere, alta decât cea care rezultă din legislaŃiile şi/sau practicile naŃionale.

O secŃiune specială a directivei se referă la procedura de concediere colectivă, în centrul căreia stă obligaŃia patronului de a notifica în scris autorităŃii publice competente orice proiect de concediere colectivă.

Statele membre pot totuşi să prevadă că, în cazul unui proiect de concediere colectivă legat de încetarea activităŃilor unităŃii ca rezultat al unei hotărâri judecătoreşti, angajatorul nu va fi obligat să notifice în scris autoritatea publică competentă decât la cererea acesteia.

Concedierile colective al căror proiect a fost notificat autorităŃii publice competente devin efective la cel puŃin 30 de zile de la notificare, fără a aduce atingere dispoziŃiilor ce guvernează drepturile individuale în materie de preaviz de concediere (art.4 par.l). Autoritatea publică competentă trebuie să folosească acest termen pentru a căuta soluŃii la problemele ridicate de concedierile colective preconizate. Totodată, statele membre pot acorda autorităŃii publice competente puteri sporite de prelungire a termenului iniŃial (60 de zile sau mai mult de la notificare).

În sfârşit, articolul 6 solicită statelor membre ca reprezentanŃii lucrătorilor şi/sau lucrătorii să dispună de procedurile administrative şi/sau jurisprudenŃiale în scopul asigurării respectării obligaŃiilor prevăzute de Directiva Consiliului 98/59/CE.

313

În legislaŃia română, actul normativ corespondent este OrdonanŃa

Guvernului nr.98/1999, care în procesul de elaborare a luat în considerare directiva europeană.

De asemenea, Codul muncii a reluat (la art. 68) prevederile directivei comunitare. Totuşi, trebuie să observăm că norma europeană consideră drept concedieri colective pe cele dispuse de angajator pentru unul sau mai multe motive care nu au legătură cu respectivii salariaŃi (deci pentru cazurile care nu implică vinovăŃia salariaŃilor în cauză), pe când legislaŃia română are în vedere doar concedierea salariaŃilor în temeiul art. 65 alin (1) din Codul muncii.

De asemenea, reglementările comunitare se aplică, prin excepŃie, şi contractelor individuale de muncă încheiate pe o durată determinată, dacă desfacerea lor intervine înaintea termenelor de încetare a contractelor respective. Codul muncii nu distinge între diferitele tipuri de contracte individuale de muncă, constituind, aşadar, o reglementare mai generală şi mai favorabilă.

Codul muncii prevede o serie de obligaŃii în sarcina angajatorilor. Astfel, ei trebuie să pună toate informaŃiile relevante în legătură cu concedierea colectivă la dispoziŃia sindicatului sau a reprezentanŃilor salariaŃilor, precum şi să iniŃieze consultări cu aceştia în vederea evitării concedierilor colective sau a reducerii numărului de salariaŃi afectaŃi.

Totodată, angajatorii care urmează să efectueze disponibilizări prin concedieri colective au obligaŃia să comunice în scris intenŃia de concediere organizaŃiilor sindicale ori reprezentanŃilor salariaŃilor, cu cel puŃin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere.

� Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislaŃiilor statelor membre relative la men-Ńinerea drepturilor lucr ătorilor în cazul transferului întreprinderii, al unităŃii sau al unor păr Ńi ale acestora

Directiva este aplicabilă oricărui transfer de întreprindere, de unitate sau parte de întreprindere sau unităŃi către un alt angajator ce rezultă dintr-o cesiune convenŃională sau fuziune.

Ea stabileşte o serie de drepturi de care trebuie să beneficieze în aceste situaŃii lucrătorii, inclusiv informarea şi consultarea lor şi a reprezentanŃilor lor.

Astfel, articolul 3 al directivei prevede că drepturile şi obligaŃiile ce rezultă pentru cedent (persoana fizică sau juridică care pierde calitatea de 314

angajator ca urmare a transferului) dintr-un contract de muncă sau relaŃie de muncă existente la data transferului sunt transferate cesionarului (persoana fizică sau juridică care dobândeşte calitatea de angajator). Directiva 2001/23 menŃionează, în mod explicit, că ea priveşte şi relaŃii de muncă guvernate de un contract de muncă cu durată determinată sau interimară (art.2 par.2).

După transfer, cesionarul trebuie să menŃină condiŃiile de muncă convenite printr-o convenŃie colectivă în aceeaşi măsură în care acestea au fost stabilite pentru cedent, până la data rezilierii sau expirării acelei convenŃii colective sau intrării în vigoare sau aplicării unei alte convenŃii colective.

Totodată, transferul unei întreprinderi sau al unei părŃi de întreprindere nu constituie, conform art. 4, prin el însuşi un motiv de concediere pentru cedent sau cesionar. Această prevedere nu împiedică licenŃierile ce pot interveni pentru raŃiuni economice, tehnice sau de organizare ce implică schimbări în domeniul ocupării.

Dacă contractul de muncă sau relaŃia de muncă este reziliat datorită faptului că transferul antrenează o modificare substanŃială a condiŃiilor de muncă în detrimentul lucrătorului, rezilierea contractului de muncă sau a relaŃiei de muncă este considerată ca intervenind din iniŃiativa anga-jatorului.

Capitolul IU al directivei detaliază obligaŃia de informare şi consultare. Astfel, conform art. 7 par. 1, cedentul şi cesionarul sunt ŃinuŃi să informeze reprezentanŃii lucrătorilor lor sau pe lucrătorii afectaŃi de transfer asupra:

- datei fixate sau propuse pentru transfer, - motivul transferului, - consecinŃele juridice, economice şi sociale ale transferului

pentru lucrători, - măsurile avute în vedere cu privire la lucrători. Atunci când cedentul sau cesionarul au în vedere măsuri cu privire

la lucrătorii respectivi, ei sunt ŃinuŃi să procedeze, în timp util, la consultări asupra acestor măsuri cu reprezentanŃii lucrătorilor lor pentru încheierea unui acord.

Statelor membre li se cere să introducă în ordinea lor juridică internă măsurile necesare pentru a permite tuturor lucrătorilor şi

315

reprezentanŃilor lucrătorilor care apreciază că au fost lezaŃi prin nerespectarea obligaŃiilor decurgând din directivă să valorifice drepturile lor pe cale jurisdicŃională după ce, eventual, au recurs la alte instanŃe competente (art.9).

Codul muncii român prevede la articolele 169-170 că salariaŃii beneficiază de protecŃia drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unităŃii sau al unor părŃi ale acesteia către un alt angajator.

Avându-se în vedere obligativitatea realizării transpunerii în legislaŃia naŃională a dispoziŃiilor comunitare a fost adoptată Legea nr. 67/2006 privind protecŃia drepturilor salariaŃilor în catul transferului întreprinderii, al unităŃii sau al unor părŃi ale acestora1.

În temeiul acestei legi, drepturile şi obligaŃiile cedentului care decurg din contractele individuale de muncă şi contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.

Anterior datei transferului, cedentul are obligaŃia notificării cesionarului cu privire la toate drepturile şi obligaŃiile care urmează a fi transferate (art.6 alin (1)).

Transferul întreprinderii sau al unor părŃi ale acestora nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaŃilor de către cedent ori de către cesionar (art.7).

În cazul în care transferul implică o modificare substanŃială a condiŃiilor de muncă, în detrimentul salariatului, angajatorul este responsabil pentru încetarea contractului individual de muncă (art. 8).

Cesionarul are obligaŃia respectării prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil la data transferului, până la data rezilierii sau expirării acestuia.

Prin acord între cesionar şi reprezentanŃii salariaŃilor, clauzele contractului colectiv de muncă valabil în momentul efectuării transferului pot fi renegociate, dar nu mai devreme de un an de la data transferului.

În situaŃia în care în urma transferului, întreprinderea, unitatea sau părŃi ale acestora nu îşi păstrează autonomia iar contractul colectiv de muncă aplicabil Ia nivelul cesionarului este mai favorabil, salariaŃilor transferaŃi li se va aplica contractul colectiv de muncă mai favorabil (art.9).

316

Conform art. 12, cedentul şi cesionarul vor informa în scris

reprezentanŃii salariaŃilor proprii sau, în cazul în care aceştia nu sunt constituiŃi sau desemnaŃi, pe salariaŃii proprii, cu cel puŃin 30 de zile înainte de data transferului (în Directiva 2001/23 se menŃionează necesitatea comunicării „în timp util") cu privire la: a) data transferului sau data propusă pentru transfer; b) motivele transferului; c) consecinŃele juridice, economice şi sociale ale transferului pentru salariaŃi; d) măsurile preconizate cu privire la salariaŃi; e) condiŃiile de muncă şi de încadrare în muncă (obligaŃie suplimentară faŃă de cele prevăzute de art. 7 al Directivei 2001/23).

în cazul nerespectării de către cesionar sau de către cedent a obligaŃiilor prevăzute de lege, salariaŃii sau reprezentanŃii salariaŃilor afectaŃi de transfer se pot adresa instanŃei judecătoreşti competente pentru soluŃionarea conflictelor individuale sau colective de muncă, conform legii.

• Formarea profesională; recunoaşterea stagiilor de formare profesională

Articolul 128 al Tratatului de la Roma punea deja în sarcina Consiliului stabilirea unor principii generale pentru punerea în aplicare a unei politici comune de formare profesională care să poată contribui la dezvoltarea armonioasă atât a economiilor naŃionale, cât şi a PieŃei Comune.

In aplicarea sa, Comisia Europeană a pus accentul pe ideea de politică comună, subliniind că această formulă este cea mai clară dintre cele folosite în Tratatul CEE, ea permiŃând intervenŃia cea mai profundă a autorităŃilor comunitare.

Aceasta nu înseamnă că Tratatul înŃelege să instituie, în statele membre, o legislaŃie identică în ceea ce priveşte formarea profesională. In schimb, Tratatul a prevăzut definirea unor anumite principii generale, fiecare Ńară putându-şi menŃine propriile metode şi propriile instituŃii.

Printre obiective se numără unul considerat ca fiind esenŃial de către autorităŃile comunitare, şi anume apropierea nivelurilor de formare. Aceasta, datorită incidenŃei sale asupra liberei circulaŃii a persoanelor, principiu fundamental al ComunităŃii.

Dat fiind că art. 128 al Tratatului CEE stabilea în sarcina Consiliului necesitatea definirii unor principii generale, acesta s-a conformat printr-o decizie adoptată la 2 aprilie 1963 (63/266/CEE).

317

SoluŃia a generat o serie de nedumeriri în rândul specialiştilor, dat fiind că se stabileau printr-un act juridic având caracter individual un set de principii generale ale unei politici comune. Ca atare, unii dintre aceştia au contestat caracterul său obligatoriu.

EducaŃia şi formarea profesională adaptate la societatea bazată pe cunoaştere, este unul dintre componentele fundamentale ale modelului social european, astfel cum a fost el structurat la Consiliul european de la Lisabona (aşa-numita Strategie Lisabona) din martie 2000. S-a subliniat, cu acel prilej, că o creştere economică echilibrată cu locuri de muncă moderne presupune o educaŃie de nivel înalt, care să contribuie la diminuarea discrepanŃelor, inechităŃilor şi excluziunii sociale.

De fapt, este vorba nu de o politică comună comunitară în aceste domenii, ci de accentuarea cooperării între statele membre ale Uniunii Europeane, cu păstrarea responsabilităŃii fiecărui stat pentru conŃinutul învăŃământului şi organizarea sistemului educaŃiei.

In acest sens, potrivit Tratatului, acŃiunea ComunităŃii urmăreşte: dezvoltarea dimensiunii europene în educaŃie, în special prin însuşirea şi difuzarea limbilor statelor membre; favorizarea mobilit ăŃii studenŃilor şi profesorilor, inclusiv prin recunoaşterea academică a diplomelor şi a perioadelor de studii; promovarea cooperării între instituŃiile de învăŃământ; dezvoltarea schimbului de informaŃii şi de experienŃă privind principiile comune sistemelor de educaŃie ale statelor membre; favorizarea dezvoltării schimburilor de tineri şi de animatori socio-educaŃionali, încurajarea dezvoltării educaŃiei de la distanŃă.

În această concepŃie, Consiliul Uniunii Europene nu are competenŃe decizionale, ci numai de influenŃare, încurajare şi recomandare de politici de cooperare între statele membre.

• Tratate şi alte documente comunitare relevante în domeniul ocupării şi securităŃii sociale:

� Carta ComunităŃii privind drepturile sociale fundamentale ale muncitorilor (1989)

� Tratatul de la Amsterdam (1997) � Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene (2000) � Strategia Lisabona şi modelul social european (2000) � Tratatul de instituire a unei ConstituŃii pentru Europa (2004)

318

o Carta ComunităŃii privind drepturile sociale fundamentale

ale lucrătorilor (1989) Carta defineşte drepturile sociale fundamentale ale cetăŃenilor

Uniunii Europene, în special cele ale lucrătorilor, atât salariaŃi cât şi independenŃi. In fapt, se confirmă drepturi deja înscrise fie în Tratat (libera circulaŃie, dreptul la formare profesională, egalitatea sexelor), fie în Carta socială europeană sau în convenŃiile OrganizaŃiei InternaŃionale a Muncii.

1) Dreptul la liberă circulaŃie (art. 1-3) Acest drept permite cetăŃenilor ComunităŃii Europene să se

stabilească şi să exerseze orice profesie în toate statele membre în aceleaşi condiŃii care se aplică cetăŃenilor Ńării de primire.

Se vizează, în special, beneficiul liberei circulaŃii, al liberei stabiliri în altă Ńară, al egalităŃii de tratament, ca şi al garantării condiŃiilor de muncă şi protecŃie socială în aceleaşi condiŃii cu ale cetăŃenilor Ńării de primire.

Dreptul implică, totodată, realizarea armonizării condiŃiilor de rezidenŃă, în special în ceea ce priveşte regruparea familială, ca şi înlăturarea obstacolelor ce rezultă din neechivalarea diplomelor.

2) Dreptul la angajare şi remunerare (art. 4-6) Se recunoaşte oricărui cetăŃean al Uniunii dreptul la libera alegere a

unei ocupaŃii şi angajări, precum şi la o justă remunerare. Dreptul la remunerare vizează, între altele, stabilirea unui salariu de

bază decent, beneficiul unui salariu just, garantarea unui salariu de referinŃă echitabil pentru lucrătorii care nu sunt angajaŃi cu normă întreagă şi pe durată nedeterminată şi asigurarea unor mijloace de subzistenŃă suficiente în cazul reŃinerii salariului.

3) Dreptul la ameliorarea condiŃiilor de viaŃă şi de muncă (art. 7-9) Acest drept care este strâns legat de desăvârşirea Uniunii, în care un

rol principal îl are piaŃa muncii, vizează apropierea la niveluri cât mai ridicate a condiŃiilor de viaŃă şi muncă pe care le au cetăŃenii diferitelor state membre.

El priveşte, în principal, fixarea şi flexibilitatea timpului de muncă (lucru cu program parŃial, munca cu durată determinată, munca provizorie, munca în week-end, munca prin corespondenŃă, munca de

319

noapte, concediu anual, repausul săptămânal etc), ca şi apropierea diferitelor reglementări ale muncii în vigoare în Uniune.

4) Dreptul la protecŃie socială (art. 10) Se menŃionează necesitatea asigurării unei protecŃii sociale

adecvate pentru toŃi cetăŃenii Uniunii, indiferent de statutul lor. prin garantarea unui venit minim pentru lucrători, ca şi o asistenŃă socială adecvată pentru persoanele ieşite din piaŃa muncii sau celor care nu dispun de mijloace de subzistenŃă suficiente.

5) Dreptul la libertatea de asociere şi negociere colectivă (art. 11-14) Se recunoaşte oricărui lucrător şi angajator al ComunităŃii dreptul

de a se afilia la organizaŃii profesionale. Totodată, cuprinde recunoaşterea libertăŃii de a negocia, de a se

încheia convenŃii colective între partenerii sociali, ca şi de a recurge. în cazul conflictelor de interese, la acŃiuni colective, cum este, de exemplu, greva.

Tratatul de la Maastricht a introdus posibilitatea încheierii de contracte colective de muncă între sindicatele şi patronatele repre-zentative la nivel european. Contractele pot fi puse în practică odată cu adoptarea lor de către Consiliul Uniunii Europene.

6) Dreptul la pregătirea profesională (art. 15) Fiecare lucrător al Uniunii are dreptul să-şi perfecŃioneze pregătirea

profesională de-a lungul întregii sale vieŃi active. Acest drept implică, cu deosebire, instituirea de concedii de

pregătire pentru a permite cetăŃenilor să se recicleze sau să se perfec-Ńioneze beneficiind de instituŃiile de pregătire continuă şi permanentă pe care puterile publice, întreprinderile şi partenerii sociali sunt invitaŃi să le instituie.

7) Dreptul la egalitatea de tratament între bărbaŃi şi femei (art. 16) Este vorba nu numai de o simplă egalitate a salariilor femeilor şi

bărbaŃilor pentru o muncă identică. Se vizează, în acelaşi timp, să se asigure egalitatea în privinŃa accesului la profesie, la protecŃia socială, educaŃie, formare şi evoluŃie profesională.

8) Dreptul la informaŃie, consultare şi participare (art. 17-18) Se înscrie în această parte dreptul lucrătorilor, în special al celor

care sunt angajaŃi în întreprinderi cu filiale în mai multe state membre, de a fi informaŃi şi chiar consultaŃi cu ocazia evenimentelor importante care privesc soarta întreprinderii şi care au implicaŃii asupra condiŃiilor de muncă sau asupra menŃinerii nivelului de angajare.

320

În acest sens, în decembrie 1990, s-au creat aşa numitele consilii

europene ale muncii (European works councils) pentru informarea şi consultarea lucrătorilor din companiile europene transnaŃionale.

9) Dreptul la protecŃia sănătăŃii şi securitatea la locul de muncă (art. 19)

Prin adoptarea acestui principiu, se recunoaşte oricărui lucrător dreptul de a beneficia de condiŃii satisfăcătoare de sănătate şi securitate.

Aceasta implică luarea de măsuri adecvate în vederea obŃinerii de progrese în armonizarea condiŃiilor existente în statele membre. Totodată, de-a lungul timpului, a fost adoptat un număr impresionant de directive vizând sănătatea şi securitatea la locul de muncă.

10) Dreptul la protecŃia copiilor şi adolescenŃilor (art. 20-23) Vârsta minimă de admitere la muncă este fixată la 15 ani,

recunoscându-se tinerilor angajaŃi dreptul de a primi o remuneraŃie echitabilă, acela de a beneficia de legislaŃie care să Ńină seama de specificul lor şi, totodată, de a urma la sfârşitul perioadei obligatorii de şcolaritate o pregătire profesională suficientă.

11) Dreptul persoanelor în vârstă (art. 24-25) Orice persoană care a atins vârsta pensionării are dreptul de a primi

o pensie care să-i asigure un nivel de viaŃă decent. Pentru cei care au vârsta pensionării, dar nu întrunesc condiŃiile

necesare acordării unei pensii, se prevede dreptul de a beneficia de un venit minim, de protecŃie socială, ca şi de asistenŃă medicală.

12) Dreptul persoanelor handicapate (art. 26) Se recunoaşte oricărei persoane handicapate dreptul de a beneficia

de măsuri specifice, în special în domeniul formării, integrării şi readaptării profesionale şi sociale.

Punerea în aplicare a Cartei Realizarea prevederilor Cartei ComunităŃii privind drepturile so-

ciale fundamentale ale lucrătorilor depinde, în principal, de statele mem-bre sau de instituŃiile lor care au atribuŃii în domeniul social, ca şi de partenerii sociali în măsura în care încheie convenŃii colective atât la nivelul naŃional, regional sau sectorial, cât şi la nivelul unităŃilor propriu-zise.

321

Pe de altă parte, principiul subsidiarităŃii permite Uniunii să

acŃioneze atunci când obiectivele pot fi mai uşor realizate la nivelul său decât la cel al statelor membre.

Totodată, Comisia redactează, anual, un raport privind aplicarea prevederilor Cartei de către statele membre, ca şi de către Uniunea Europeană în ansamblul său.

Aşa după cum am subliniat mai înainte, Carta comunitară nu are valoarea juridică a unui regulament, ea doar enunŃă drepturile fundamentale. In comparaŃie cu Carta Socială Europeană a Consiliului European, Carta respectivă este considerată chiar „un regres" pe planul reglementărilor europene. Desigur, pot fi date mai multe explicaŃii. Ea este rezultatul negocierilor, al unor compromisuri făcute pe parcursul elaborării, dar, în egală măsură, ea reflectă, din plin, aplicarea principiului subsidiarităŃii căci politica socială revine, în cea mai mare măsură, fiecărui stat membru.

o Tratatul de la Amsterdam (1997) Tratatul de la Amsterdam, semnat la 2 octombrie 1997 şi intrat în

vigoare la 1 mai 1999, marchează o etapă importantă permiŃând, pe de o parte, să consolideze mecanismele stabilite prin Tratatul de la Maastricht, iar, pe de altă parte, să stabilească o serie de orientări sociale prioritare pe plan comunitar, în special în materie de ocupare, care devine „o problemă de interes comun" (art. 2 al Tratatului CE).

Noul obiectiv este de a atinge un nivel de ocupare ridicat fără însă a afecta competitivitatea. Pentru a se atinge acest obiectiv se vizează elaborarea unei strategii coordonate pentru ocupare. Elementul cheie al acestei strategii este constituit din liniile directoare comune, definite după modelul celor adoptate la Consiliul european de la Essen.

Titlul VIII privind ocuparea, nou introdus (cuprinzând noile articole 125-130), care a fost de aplicare imediată, precizează aceste obiective şi mijloace de a le atinge. El prevede totodată crearea unui Comitet de ocupare.

De asemenea, prin Tratatul de la Amsterdam, a fost integrat în Tratatul CE (la capitolul 1 al Titlului DC, noile articole 136-145) Protocolul asupra Politicii sociale ce figura doar ca anexă la Tratatul de la Maastricht.

322

Rolul fundamental al partenerilor sociali este reconfirmat, atât la

nivel naŃional pentru că statele pot încredinŃa punerea în aplicare a directivelor (art.137 par.4), cât şi la nivel comunitar, luând în considerare obligaŃia Comisiei de a promova consultarea partenerilor sociali. Cu ocazia acestor consultări, partenerii sociali pot decide să trateze subiectul în cauză prin negocieri la nivelul Uniunii Europene.

Tratatul de la Amsterdam a pus egalitatea între bărbaŃi şi femei printre obiectivele prioritate ale Uniunii, prevăzând în mod explicit că. în toate acŃiunile sale, trebuie să urmărească eliminarea inegalităŃilor şi promovarea egalităŃii depline.

Noul articol 141 al Tratatului CE implică o întărire a egalităŃii de tratament între bărbaŃi şi femei şi a egalităŃii de şanse. într-adevăr, vechiul articol 119 se limita la problemele privind egalitatea de remunerare între cele două sexe pentru aceeaşi muncă.

în plus, noua dispoziŃie permite Consiliului să adopte, după consultarea Comitetului economic şi social şi urmând procedura codeciziei, măsuri pozitive vizând aplicarea acestui principiu.

o Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene (2000) La 7 decembrie 2000 la Nisa a fost adoptată Carta drepturilor

fundamentale ale Uniunii Europene cu scopul de a se întări protecŃia drepturilor fundamentale în lumina evoluŃiei societăŃii, a progresului social şi a dezvoltărilor ştiinŃifice şi tehnologice.

O serie de articole ale Cartei privesc drepturile fundamentale ale cetăŃenilor legate de regimul raporturilor de muncă. Astfel, după ce articolul 5 interzice sclavia şi munca forŃată, iar articolul 23 impune principiul egalităŃii între bărbaŃi şi femei inclusiv în domeniul angajării, al muncii şi remunerării, Capitolul IV, intitulat „solidaritate ,„ enumera o serie de drepturi fundamentale în domeniul muncii, cum sunt:

• dreptul la informarea şi la consultarea lucrătorilor în cadrul întreprinderii (art.27);

• dreptul la negociere şi la acŃiuni colective (art.28); • dreptul la accesul (gratuit) la serviciile de plasament (art.29); • protecŃia în cazul licenŃierii nejustificate (art.30); • condiŃii de muncă juste şi echitabile (art.31)

323

• interzicerea muncii copiilor şi protecŃia tinerilor în muncă

(art.32); • securitatea socială şi ajutorul social (art.34).

DispoziŃiile Cartei se adresează instituŃiilor şi organelor Uniunii, ca şi statelor membre atunci când fac aplicarea dreptului comunitar.

o Strategia Lisabona şi modelul social european (2000)2 Consiliul european de la Lisabona, desfăşurat în perioada 23-24

martie 2000, a fixat 4 mari priorităŃi ale activităŃii comunitare la nivel social. Acestea se referă la:

- locuri de muncă mai multe şi mai bune - educaŃie şi formare profesională adaptate la societatea bazată pe

cunoaştere - incluziunea socială - modernizarea sistemului de asigurări sociale.

Statele membre şi-au propus ca în anul 2010 o cotă de 70% din persoanele în vârstă productivă să fie activi pe piaŃa muncii, transformând economia europeană în cea mai performantă la nivel mondial. S-ar atinge astfel un obiectiv deosebit de ambiŃios, şi anume acela al deplinei ocupări a forŃei de muncă.

o Tratatul de instituire a unei ConstituŃii pentru Europa (2004) Proiectul actual al ConstituŃiei Uniunii Europene precizează la art. 3, intitulat „Obiectivele Uniunii", că Uniunea acŃionează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, bazată pe o creştere economică echi-librată, pe o economie socială de piaŃă foarte competitivă, vizând ocuparea deplină a forŃei de muncă şi progresul social şi un înalt nivel de protecŃie şi de îmbunătăŃire a calităŃii mediului. De asemenea, combate excluderea socială şi discriminările şi promovează justiŃia şi protecŃia socială, egalitatea între femei şi bărbaŃi, solidaritatea între generaŃii şi protecŃia drepturilor copilului.

________________________________ 2 A se vedea detaliile de la capitolul 6 Mediul de afaceri şi relaŃiile de

muncă in contextul dreptului comerŃului internaŃional, secŃiunea consacrată Strategiei Lisabona.

324

Totodată, Uniunea promovează coeziunea economică, socială şi

teritorială, precum şi solidaritatea între statele membre. În plus, Uniunea adoptă măsuri pentru asigurarea coordonării

politicilor de ocupare a forŃei de muncă ale statelor membre, în special prin adoptarea liniilor directoare ale acestor politici (art. 14).

Cât privesc partenerii sociali, Uniunea recunoaşte şi promovează rolul acestora la nivelul Uniunii, luând în considerare diversitatea sistemelor naŃionale. In plus, Uniunea facilitează dialogul dintre aceştia, respectându-le autonomia (conform art. 47).

ConstituŃia Uniunii Europene a inclus, în Partea a II-a Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii care reafirmă, prin respectarea competenŃelor şi îndatoririlor Uniunii, precum şi a principiului subsi-diarităŃii, drepturile care rezultă în special din tradiŃiile constituŃionale şi din obligaŃiile internaŃionale comune ale statelor membre, din ConvenŃia europeană privind apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor funda-mentale, din cartele sociale adoptate de către Uniune şi de către Consiliul Europei, precum şi din jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene şi a CurŃii Europene a drepturilor Omului.

Art. 11-15 statuează libertatea profesională şi dreptul la muncă, în temeiul căreia orice persoană are dreptul la muncă şi dreptul de a exercita o profesie aleasă sau acceptată în mod liber, precum şi libertatea pe care o are fiecare cetăŃean sau cetăŃeană a Uniunii de a-şi căuta un loc de muncă, de a lucra, de a se stabili sau de a-şi oferi serviciile în orice stat membru.

În Titlul IV al CărŃii a II-a a ConstituŃiei Uniunii Europene, intitulat „Solidaritatea", regăsim drepturile pe care le cuprindea Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.

De asemenea Capitolul III (SecŃiunea 1 şi 2) al Titlului III al PărŃii a III-a detaliază politica specifică a Uniunii în domeniul ocupării for Ńei de muncă şi al politicii sociale. In acest sens, Uniunea şi statele membre urmăresc să elaboreze o strategie coordonată de ocupare a forŃei de muncă, şi, în special, să promoveze o mână de lucru calificată, formată şi adaptabilă, precum şi pieŃe ale muncii care să poată reacŃiona rapid la evoluŃia economiei (art. III - 97).

Obiectivul atingerii unui înalt nivel de ocupare a forŃei de muncă este luat în considerare la definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acŃiunilor Uniunii (art.III - 99).

325

Consiliul European examinează în fiecare an situaŃia ocupării forŃei

de muncă, iar pe baza concluziilor acestuia Consiliul de Miniştri, la pro-punerea Comisiei, adoptă în fiecare an linii directoare de care statele membre Ńin cont în politicile lor de ocupare a forŃei de muncă (art. III-100).

Propunându-şi să acŃioneze, Ńinând cont de diversitatea practicilor naŃionale, în special în domeniile relaŃiilor contractuale, precum şi de necesitatea de a menŃine competitivitatea economiei Uniunii, aceasta susŃine şi completează acŃiunea statelor membre într-o serie de domenii, enumerate la art. III -104:

a) îmbunătăŃirea, în special, a mediului de lucru, pentru a proteja sănătatea şi securitatea lucrătorilor;

b) condiŃiile de muncă; c) securitatea socială şi protecŃia socială a lucrătorilor; d) protecŃia lucrătorilor în cazul rezilierii contractului de muncă; e) informarea şi consultarea lucrătorilor; f) reprezentarea şi apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor şi

patronatului, inclusiv co-gestionarea; g) condiŃiile de încadrare în muncă a resortisanŃilor Ńărilor terŃe

care îşi au reşedinŃa în mod legal în cadrul Uniunii; h) integrarea persoanelor excluse de pe piaŃa muncii; i) egalitatea între bărbaŃi şi femei în privinŃa şanselor pe piaŃa

muncii şi tratamentul la locul de muncă; j) combaterea excluziunii sociale; k) modernizarea sistemelor de protecŃie socială. In acest scop, se pot adopta legi sau legi-cadru europene care pot

stabili măsuri destinate să încurajeze cooperarea între statele membre prin stabilirea unor cerinŃe minime aplicabile progresiv, Ńinând cont de con-diŃiile şi reglementările tehnice existente în fiecare din statele membre.

Legile şi legile-cadru europene nu aduc atingere facultăŃii recu-noscute statelor membre de a defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială şi nu trebuie să afecteze, în mod semnificativ, echilibrul lor financiar.

Este important de subliniat că pct. 6 final al art. III-104 exclude, în mod expres, din câmpul aplicării sale remuneraŃiile, dreptul de asociere, dreptul la grevă şi dreptul la lock-out, a căror reglementare rămâne, astfel, în responsabilitatea exclusivă a statelor membre.

326

Pe de altă parte, art. III-7 enumera şi el o serie de domenii în care

Comisia încurajează cooperarea între statele membre şi facilitează coordonarea acŃiunii lor în toate domeniile politicii sociale, şi anume:

a) ocuparea forŃei de muncă; b) dreptul muncii şi condiŃiile de lucru; c) formarea şi perfecŃionarea profesională; d) securitatea socială; e) protecŃia împotriva accidentelor şi bolilor profesionale; f) igiena muncii; g) dreptul sindical şi negocierile colective dintre angajatori şi lu-

crători. În sfârşit, Consiliul de Miniştri urmează să adopte o decizie

europeană de instituire a unui Comitet de protecŃie socială cu caracter consultativ, pentru a promova cooperarea în materie de protecŃie socială între statele membre şi între acestea şi Comisie (art.III-111).

SubsecŃiunea 2.1. Politica de Ocupare a forŃei de muncă în Uniunea Europeană:

Strategia Uniunii Europene în domeniul ocupării forŃei de muncă are la bază patru piloni3, şi anume:

I. îmbunătăŃirea capacităŃii de angajare; II. dezvoltarea spiritului anteprenorial şi crearea de locuri de muncă; III. promovarea capacităŃii de adaptare a întreprinderilor şi a

angajaŃilor acestora; IV. asigurarea egalităŃii de şanse între femei şi bărbaŃi. Cele 10 linii directoare - „Noi oportunităŃi de ocupare în societatea

bazată pe cunoaştere şi în servicii" prevăzute în HG nr. 759 din 18 iulie 2002 pentru aprobarea Planului naŃional de acŃiune pentru ocuparea forŃei de muncă (PNAO), M. Of. nr. 637 din 29 august 2002, răspund cerinŃelor şi provocărilor noului statut al României de stat membru al Uniunii Europene.

În cazul în care UE doreşte să rezolve problema ocupării forŃei de muncă, trebuie să fie utilizate toate posibilităŃile creării de noi locuri de muncă şi ale tehnologiei informaŃiei. întreprinderilor inovative care pot contribui la mobilizarea potenŃialului de creare a locurilor de muncă într-o

___________________________________________

3 Conform HG nr. 759 din 18 iulie 2002 pentru aprobarea Planului naŃional de acŃiune pentru ocuparea forŃei de muncă (PNAO), M. Of. nr. 637 din 29 august 2002.

327

societate bazată pe cunoaştere trebuie să li se ofere condiŃii generale favorabile.

Un potenŃial considerabil pentru crearea de locuri de muncă şi sporirea calităŃii acestora se regăseşte îndeosebi în sectorul servicii. In special în sectorul mediului înconjurător există o serie de posibilităŃi care se adresează cu precădere forŃei de muncă mai puŃin calificate în vederea integrării pe piaŃa muncii a acesteia. Mai mult, există potenŃial pentru o calificare superioară a forŃei de muncă prin introducerea noilor tehnologii specifice mediului.

Statele membre vor înlătura obstacolele în calea prestării serviciilor şi vor crea condiŃiile-cadru pentru utilizarea potenŃialului întregului spectru al sectorului servicii în vederea creării mai multor locuri de muncă mai bune. Ar trebui inclus şi potenŃialul ocupaŃional într-o societate bazată pe cunoaştere şi al sectorului mediu.

Principalele obiective ale politicii de ocupare Obiectivul orizontal A - Creşterea ratei de ocupare Pe piaŃa muncii acŃiunea Guvernului are ca principal obiectiv

creşterea gradului de ocupare a populaŃiei active. Măsurile propuse vizează stimularea creării de noi locuri de muncă în condiŃiile continuării în ritm accelerat a proceselor de privatizare şi restructurare, astfel încât rata şomajului să scadă.

Obiectivele Programului de guvernare în domeniul politicii de ocupare a forŃei de muncă până în anul 2004 vizează:

1. creşterea gradului de ocupare a forŃei de muncă: - adoptarea liniilor directoare ale UE privind ocuparea forŃei de

muncă; - creşterea ocupării forŃei de muncă;

- dezvoltarea spiritului întreprinzător al angajatorilor şi al persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;

- creşterea mobilităŃii, flexibilit ăŃii şi adaptabilităŃii forŃei de muncă;

- garantarea şanselor egale; 2. măsuri de sprijinire a şomerilor: - aplicarea de măsuri de asigurare pentru şomaj; - mutarea accentului politicilor de protecŃie a şomerilor de la

măsuri pasive către cele active.

328

Pentru îndeplinirea obiectivelor Programului de guvernare AgenŃia NaŃională pentru Ocuparea ForŃei de Muncă întocmeşte anual un program naŃional pentru ocuparea forŃei de muncă. Obiectivele stabilite pentru anul 2002 sunt:

- prevenirea şomajului şi combaterea efectelor sociale ale acestuia; îmbunătăŃirea structurii ocupării pe ramuri economice şi zone geografice prin echilibrarea raportului dintre cererea şi oferta de pe piaŃa muncii;

- creşterea mobilităŃii forŃei de muncă în condiŃiile schimbărilor structurale care se produc în economia naŃională;

- încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;

- sprijinirea ocupării persoanelor aparŃinând unor categorii defavorizate ale populaŃiei;

- asigurarea egalităŃii şanselor pe piaŃa muncii; - stimularea şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă; - stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor aflate în

căutarea unui loc de muncă; - creşterea ponderii măsurilor active de stimulare a ocupării forŃei

de muncă în totalul cheltuielilor la 22,9%;

- stimularea încadrării în muncă a minimum 42% din numărul şomerilor în primele 6 luni de la data intrării în şomaj;

- utilizarea eficientă a bugetului asigurărilor pentru şomaj, în derularea măsurilor active.

Aceste obiective vor fi realizate prin următoarele măsuri active: 1. servicii oferite şomerilor, cum sunt: (i) informare şi consiliere profesională; (ii) medierea muncii; (iii) consultanŃă şi asistenŃă pentru începerea unei activităŃi

independente sau pentru iniŃierea unei afaceri; (iv) accesarea gratuită a serviciului electronic de mediere a muncii; (v) creditare pentru întreprinderile mici şi mijlocii; (vi) cursuri de calificare şi recalificare a forŃei de muncă; 2. subvenŃii pentru creşterea ocupării.

329

Obiectivul orizontal B - Strategii naŃionale pentru „învăŃarea pe parcursul întregii vieŃi"

Reformele legislative şi instituŃionale realizate în acest domeniu în ultimii ani împreună cu alocarea unor fonduri mai mari pentru educaŃie şi formare profesională arată interesul deosebit pe care România îl acordă dezvoltării de strategii naŃionale ample şi coerente de formare iniŃială şi continuă.

1. ÎmbunătăŃirea învăŃământului profesional şi tehnic îmbunătăŃirea învăŃământului profesional şi tehnic (învăŃământul

preuniversitar profesional, învăŃământul postliceal, învăŃământul superior) prin:

- generalizarea calităŃii profesionalizării ca atribut şi finalitate a formelor şi structurilor de formare iniŃială organizate potrivit prevederilor legale în vigoare;

- dezvoltarea şi implementarea unui sistem de consiliere şi orientare şcolară şi profesională;

- realizarea reformei curriculare la toate nivelurile educaŃionale; - formarea continuă a personalului didactic; - asigurarea educaŃiei de bază pentru toŃi cetăŃenii; - eradicarea analfabetismului prin implicarea instituŃiilor de resort

şi a comunităŃilor locale; - creşterea calităŃii programelor de formare profesională atât pentru

formarea iniŃială, cât şi pentru cea continuă;

- adoptarea unor programe de educaŃie compensatorie sau de acordare a unei a doua şanse pentru cei care au părăsit temporar sistemul formal al educaŃiei de bază;

- dezvoltarea şi restructurarea reŃelei învăŃământului rural, astfel încât să se asigure accesul echitabil la educaŃie pentru copiii şi tinerii din mediul rural;

- ameliorarea calitativă a serviciilor educaŃionale din învăŃământul rural;

- combaterea abandonului şcolar; - implementarea societăŃii informaŃionale prin sistemul educaŃional -

instruirea la distanŃă şi continuă şi informatizarea învăŃământului; - anticiparea necesarului de competenŃe, corespunzător schim

bărilor care se previzionează pe piaŃa muncii;

330

- adaptarea învăŃământului profesional şi tehnic (IPT) la nevoile de dezvoltare durabilă la nivel regional;

- adaptarea IPT la nevoile de calificare solicitate de economia bazată pe cunoaştere, de noile tehnologii în curs de dezvoltare;

- utilizarea noilor tehnologii în procesul de formare profesională prin noi forme şi tipuri de învăŃare (învăŃarea la distanŃă);

- adaptarea IPT la nevoile de dezvoltare personală şi profesională a cursanŃilor din perspectiva învăŃării permanente, în condiŃiile integrării elevilor cu nevoi speciale de învăŃare în programele de pregătire profesională organizate în reŃeaua de masă;

- dezvoltarea şi implementarea mecanismelor şi instrumentelor de asigurare a calităŃii formării profesionale iniŃiale;

- promovarea parteneriatului social în IPT;

- dezvoltarea instituŃională a unităŃilor de învăŃământ pentru a deveni furnizoare de formare a resurselor umane la nivelul comunităŃilor locale;

- valorificarea competenŃelor profesionale dobândite în contexte de formare nonformalâ sau informală.

2. ÎmbunătăŃirea formării profesionale continue Măsuri prevăzute pentru îmbunătăŃirea formării profesionale

continue şi sprijinirea învăŃării pe tot parcursul vieŃii: - înlăturarea blocajelor din activitatea de formare profesională a

adulŃilor; - modificarea cadrului legislativ privind formarea profesională a

adulŃilor; - asigurarea calităŃii şi competitivităŃii furnizorilor de formare

(elaborarea de standarde ocupaŃionale, autorizarea programelor de formare, evaluarea rezultatelor formării);

- facilitarea organizării unor stagii de instruire practică la agenŃii economici pentru programe organizate de diferiŃi furnizori de formare profesională;

- elaborarea de către patronate împreună cu sindicatele a planurilor anuale de formare profesională la nivel de întreprindere, prin care se va da posibilitatea salariaŃilor să participe la diferite forme de pregătire profesională;

331

- elaborarea procedurii de evaluare şi certificare a competenŃelor dobândite pe cale nonformală sau informală;

- perfecŃionarea cadrului legislativ şi instituŃional pentru promovarea parteneriatului în formarea profesională continuă;

- încurajarea instituŃiilor şi a unităŃilor de învăŃământ de a participa ca furnizori de formare profesională continuă în programele iniŃiate şi organizate de AgenŃia NaŃională pentru Ocuparea ForŃei de Muncă.

Obiectivul orizontal C - Dezvoltarea parteneriatului social în vederea evaluării şi monitorizării acŃiunilor privind ocuparea

forŃei de muncă, în România a fost constituit un parteneriat social cu-prinzător, partenerii sociali fiind implicaŃi în elaborarea politicilor şi stra-tegiilor pentru punerea în aplicare a diferitelor programe din domeniul ocupării.

Aceste programe se creează prin acorduri şi protocoale în care sunt prevăzute politici coerente de realizare a obiectivelor propuse.

In acest context partenerii sociali sunt integraŃi sistematic în dez-voltarea şi implementarea acŃiunilor, în concordanŃă cu iniŃiativele publi-ce/private.

Prin intermediul dialogului social parteneriatele îşi fac simŃită prezenŃa la nivel european (cooperare transnaŃională cu privire la pro-grame de tineret, educaŃie şi formare), naŃional (acorduri tripartite), local (la nivelul comunităŃilor), la nivelul întreprinderilor (patronat sindicat/salariaŃi).

Parteneriatele se dezvoltă, mai ales, prin implicarea activă a organelor locale şi regionale, a organizaŃiilor societăŃii civile, care oferă servicii mai apropiate de cetăŃeni şi sunt mai bine adaptate nevoilor specifice ale comunităŃilor.

Deoarece în această etapă economia României trebuie să se adapteze în toate sectoarele de activitate pentru a deveni şi a se menŃine competitivă, parteneriatul social devine o modalitate eficientă de a asigura modernizarea şi diversificarea activităŃilor.

Structurile parteneriale pot fi bi-, tri- sau pluripartite. în acest sens au fost înfiinŃate şi funcŃionează următoarele instituŃii: 1. Consiliul Economic şi Social (CES) este un organism tripartit,

autonom, de interes public, constituit în scopul realizării dialogului social dintre Guvern, sindicate şi patronate şi al asigurării climatului de pace

332

socială. CES are un rol consultativ în stabilirea politicii economice şi sociale, precum şi în medierea stărilor conflictuale intervenite între partenerii sociali, înainte de a se declanşa procedurile prevăzute pentru soluŃionarea conflictelor de muncă.

2. AgenŃia NaŃională pentru Ocuparea ForŃei de Muncă este o instituŃie cu conducere tripartită care are ca atribuŃie principală implementarea politicii de ocupare a forŃei de muncă, precum şi a celei de protecŃie socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.

3. Consiliul NaŃional de Formare Profesională a AdulŃilor (CNFPA) este o autoritate administrativă autonomă, organizată în sistem tripartit, cu rol consultativ în promovarea politicilor şi strategiilor privind formarea profesională a adulŃilor. CNFPA este format din reprezentanŃi ai administraŃiei publice centrale, precum şi ai organizaŃiilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naŃional.

De asemenea, la nivelul fiecărui minister funcŃionează comisiile de dialog social în cadrul cărora sunt abordate probleme specifice instituŃiei respective, deciziile fiind adoptate în urma consultării partenerilor sociali.

Începând cu anul 2001 s-au încheiat acorduri sociale între Guvern şi partenerii sociali reprezentativi la nivel naŃional, în scopul asigurării păcii sociale necesare realizării reformelor economice.

Conform prevederilor Legii învăŃământului, Ministerul EducaŃiei şi Cercetării se sprijină la nivel naŃional pe organisme consultative, cum ar fi Consiliul NaŃional pentru Formare şi EducaŃie Continuă. La nivel judeŃean funcŃionează Consiliul NaŃional de Dezvoltare a Parteneriatului Social în învăŃământul Profesional şi Tehnic, în cadrul Consiliului con-sultativ al inspectoratului şcolar judeŃean sau al municipiului Bucureşti.

Obiectivul orizontal D - Dimensiunea regională Pentru România dezvoltarea regională nu a fost o tradiŃie. Regiunile de dezvoltare, înfiinŃate în urmă cu circa 5 ani, sunt

alcătuite din grupări de două până la opt judeŃe (incluzând şi municipiul Bucureşti), constituite prin asocierea voluntară a acestora. Modelul regiunilor de dezvoltare urmează îndeaproape sistemul european de clasificare statistică a unităŃilor teritoriale - Nomenclatorul unităŃilor teritoriale statistice (NUTS). Regiunile create nu au statut administrativ şi nici personalitate juridică. Ele reprezintă cadrul de concepere, implementare şi evaluare a politicii de dezvoltare regională şi a

333

programelor de coeziune economică şi socială. în cadrul fiecărei regiuni de dezvoltare funcŃionează o agenŃie pentru dezvoltare regională, organism neguvernamental, de utilitate publică, care acŃionează în domeniul specific dezvoltării regionale.

Instrumentele de bază ale promovării economice la nivel regional sunt Strategia naŃională pentru dezvoltare regională şi Programul naŃional pentru dezvoltare regională. începând cu anul 2000 România elaborează Planul naŃional de dezvoltare care prezintă strategia, priorităŃile şi programele de promovare a coeziunii socioeconomice pe teritoriul Ńării. Ministerul Dezvoltării şi Prognozei are sarcina de a promova şi a coordona la nivel naŃional politica de dezvoltare regională.

Politica pieŃei muncii şi cea de formare profesională reprezintă domenii de acŃiune ale eforturilor şi iniŃiativelor regionale. Pe baza Planului naŃional de dezvoltare, Ministerul Dezvoltării şi Prognozei derulează programe prin care se creează oportunităŃi de ocupare şi dezvoltare a resurselor umane. Aceste programe se adresează, în principal, regiunilor, judeŃelor sau zonelor care au probleme de dezvoltare şi au ca principal obiectiv sprijinirea investiŃiilor pentru creşterea capacităŃii de creare de locuri de muncă şi de dezvoltare a resurselor umane prin măsuri de sprijinire a creării sau dezvoltării de întreprinderi mici şi mijlocii, finanŃarea dezvoltării infrastructurii etc.

La nivel judeŃean se elaborează anual programe de dezvoltare economico-socială. Consiliile judeŃene şi consiliile locale de la nivelul comunelor, oraşelor şi municipiilor, formate din reprezentanŃi aleşi de colectivităŃile locale, au ca atribuŃii elaborarea, aprobarea şi adoptarea de strategii şi programe de dezvoltare economico-socială judeŃene şi locale.

AutorităŃile locale sunt implicate în fundamentarea şi imple-mentarea programelor anuale de ocupare temporară din rândul şomerilor (lucrări de interes comunitar, constând în servicii publice şi servicii sociale).

Pentru întărirea rolului autorităŃilor publice locale şi al parteneriloi sociali în implementarea politicilor în domeniul pieŃei muncii, la nivelu! agenŃiilor judeŃene pentru ocuparea forŃei de muncă se vor constitui şi vor funcŃiona, începând din a doua jumătate a anului 2002, consiliile consultative.

ConsorŃiile regionale sunt structuri consultative ale consiliilor pentru dezvoltare regională, constituite cu aprobarea Consiliului NaŃional 334

pentru Dezvoltare Regională. Fiecare din cele 7 consorŃii regionale este compus din reprezentanŃi ai agenŃiei pentru dezvoltare regională, ai consiliilor judeŃene, ai agenŃiilor pentru ocuparea forŃei de muncă, ai filialei regionale a Centrului NaŃional pentru Dezvoltarea învăŃământului Profesional şi Tehnic, ai inspectoratelor şcolare judeŃene, ai comitetelor locale pentru dezvoltarea parteneriatului social în învăŃământul profesional şi tehnic şi ai universităŃilor.

Obiectivul orizontal E - Dezvoltarea sistemului de indicatori ai pieŃei muncii

In procesul luării deciziilor din orice domeniu de activitate, în special al elaborării unor politici sociale coerente şi pentru a se realiza o monitorizare şi evaluare adecvată a progreselor realizate în cadrul procesului de implementare a PNAO, este necesară existenŃa unor informaŃii statistice corespunzătoare.

Procesul de armonizare a statisticii sociale româneşti cu statisticile europene a început, la nivelul Institutului NaŃional de Statistică, prin alinierea pe trei direcŃii principale:

- metodele de cercetare (modalităŃile de colectare a informaŃiilor); - sistemele de eşantionare utilizate; - conceptele, definiŃiile, clasificările, nomenclatoarele. Prin poziŃia sa de coordonator al activităŃilor cu acest specific, în

contextul derulării diverselor programe, Institutul NaŃional de Statistică se implică în acŃiunea de unificare conceptuală şi metodologică a princi-palilor indicatori statistici ai pieŃei muncii.

În momentul de faŃă, pentru caracterizarea fenomenelor de pe piaŃa forŃei de muncă din România se utilizează două serii de date statistice diferite:

- date din BalanŃa forŃei de muncă (BFM); - date din Ancheta asupra forŃei de muncă în gospodării (AMIGO),

iniŃiată în anul 1996. Indicatorii statistici din cele două serii de date nu sunt comparabili

deoarece metodele de colectare, perioadele de referinŃă şi sfera de cuprindere sunt diferite. Doar analiza datelor din ambele serii poate oferi o imagine completă şi reală asupra pieŃei muncii din România.

BFM permite construirea unor indicatori comparabili în timp, la nivel naŃional şi teritorial (regiuni statistice, judeŃe).

335

Ancheta asupra forŃei de muncă în gospodării (AMIGO) asigură comparabilitate în timp, la nivel naŃional, teritorial (regiuni statistice) şi european. Comparabilitatea datelor statistice la nivel european este asigurată, în cadrul Institutului NaŃional de Statistică, atât prin adoptarea metodei moderne de cercetare AMIGO, cât şi prin aderarea la Programul EUROSTAT.

Conceptele şi definiŃiile din cadrul sistemului românesc al forŃei de muncă au fost adaptate la convenŃiile şi standardele europene în vigoare, avându-se în vedere şi specificul legislaŃiei naŃionale.

În afara indicatorilor statistici generali se vor dezvolta şi alŃii, specifici, care vor fi în continuare structuraŃi şi detaliaŃi de aşa manieră încât să permită o evaluare eficientă a gradului de îndeplinire a măsurilor cuprinse în PNAO.

SubsecŃiunea 2. Momente cheie în domeniul politicii de ocupare a forŃei de muncă

Dacă între anul 1957 şi 1971 instrumentul utilizat a fost Fondul Social European (Fondul Social European), ulterior apar şi alte acte normative, strategii, programe şi instrumente care îşi pun amprenta asupra direcŃiei dezvoltării acestei politici. ConstrucŃia modelului social european a fost marcată astfel de evenimente care au contribuit la definirea şi apoi dezvoltarea unei politici sociale şi de ocupare europene, a strategiilor adecvate, a unor noi instrumente şi parteneriate pentru atingerea obiectivelor acestora.

§ 2.1. Carta Socială Europeană Toate Statele Membre, cu excepŃia Marii Britanii, au adoptat în

1989, printr-o declaraŃie, Carta Drepturilor Sociale Fundamentale ale AngajaŃilor4, cunoscută sub numele de Carta Socială. Carta constituie un instrument politic care conŃine „obligaŃii morale"5 al căror obiect este acela de a garanta că într-o anumită Ńară sunt respectate anumite drepturi sociale. Acestea se referă, în primul rând, la piaŃa muncii, formarea profesională, egalitatea şanselor, mediul de lucru. Carta conŃine, de asemenea, o cerere explicită adresată Comisiei de a înainta propuneri

____________________________________________

4 Community Charter of Fundamental Rightsfor Workers 5 www.ccir.ro

336

pentru a transpune conŃinutul Cartei Sociale în legislaŃie. Carta Socială a fost urmată de programe de acŃiune socială.

§ 2. 2. Acordul de Politică Socială 6 Acordul de Politică Socială este anexat la Protocolul de Politică

Socială, anexat, la rândul său, la Tratatul asupra Uniunii Europene. Semnat de 14 State Membre (mai puŃin Marea Britanie), stabileşte obiectivele de politică socială trasate şi în Carta Socială din 1989: pro-movarea ocupării forŃei de muncă, îmbunătăŃirea condiŃiilor de muncă şi viaŃă, combaterea excluderii sociale, dezvoltarea resurselor umane etc.

Acordul de Politică Socială stabileşte procedura pentru adoptarea măsurilor de politică socială şi recunoaşte rolul vital jucat de dialogul dintre conducere şi angajaŃii în politică socială. Carta Verde din 1993 ce stabileşte direcŃiile de acŃiune şi apoi Carta Albă din 1994 insistă pe rolul pregătirii şi formării profesionale, în care regăsim două coordonate, una verticală şi cealaltă orizontală. Pe direcŃia verticală, care trebuie să asigure coeziune economică şi socială regăsim politicile active de ocupare, egalitate de şanse, educaŃie şi training în meserii, forŃă de muncă califi cată care să răspundă unor cerinŃe mereu în schimbare, ce permit accesul femeilor pe piaŃa muncii. In timp ce în plan orizontal este vorba de angajare pe plan local, egalitate de şanse şi societatea bazată pe servicii, parteneriate locale care să asigure climatul favorabil spiritului antreprenorial al unor „poli de cunoaştere" care este transferată spre sectoarele noi. Mai multe fonduri sunt astfel activate? In cadrul acestora Fondul de Dezvoltare Regională, Fondurile Structurale cu cele trei obiective specifice sunt cele cunoscute. După alegerea noului guvern laburist în mai 1997, Marea Britanie a anunŃat că intenŃionează să ia parte la politica socială şi de ocupare.

Tratatul de la Amsterdam, din anul 1997, a încorporat Acordul de Politică Socială - cu prevederi sporite - în Capitolul Social din Tratatul asupra ComunităŃii Europene. S-a creat o bază legală pentru egalitatea şanselor între femei şi bărbaŃi la locul de muncă şi se fac precizări legate de măsuri împotriva excluderii sociale. în final, o referire la drepturile fundamentale a dat o nouă dimensiune obiectivelor politicii sociale.

_________________________________________

6 lbidem

337

Tratatul de la Maastricht din anul 1992 a avut rolul de a integra Carta Socială în tratatul semnat, cu excepŃia Marii Britanii, care îl va semna ulterior în cadrul Acordului Social.

Tratatul de la Amsterdam include politica socială şi de ocupare, realizând pactul necesar pentru stabilitate şi creştere economică, asigurând echilibrul între integrarea economică şi politica de ocupare a forŃei de muncă. Acesta cuprinde dispoziŃii ce vizează adâncirea integrării atât prin trecerea în competenŃa ComunităŃii a unor domenii ce erau cuprinse în aria cooperării interguvernamentale, cât şi prin dezvoltarea politicilor şi obiectivelor Uniunii Europene. Sunt cuprinse astfel prevederi referitoare la politica de asigurare a locurilor de muncă şi de protecŃie socială. Conform acestor dispoziŃii, statele membre vor promova o politică de coordonare a creării de locuri de muncă în vederea dezvoltării capacităŃii de elaborare a unei strategii comune privind nivelul de angajare.

Se urmăreşte, de asemenea, eliminarea discriminărilor şi asigurarea unui tratament optim în ceea ce priveşte condiŃiile de muncă şi ocupare a posturilor, dezvoltarea politicilor comune în domeniul protecŃiei mediului, al sănătăŃii publice şi protecŃiei consumatorilor. Astfel a fost adoptată „Strategia europeană de ocupare a forŃei de muncă", prin introducerea în tratat a Titlului VIU. Procesul de coordonare a acŃiunilor privitoare la ocuparea forŃei de muncă în cadrul Uniunii a fost lansat de către Consiliul Europei la Luxemburg în noiembrie 1997 la „Job Surnrnit".

- În funcŃie de priorităŃile identificate, strategia este structurată pe patru piloni, fiecare reprezentând câte un domeniu de acŃiune a cărui dezvoltare contribuie la o mai bună ocupare a forŃei de muncă la nivel comunitar:

- angajabilitatea - reprezintă o nouă cultură în sfera ocupării forŃei de muncă şi se referă la adaptabilitatea de a fi angajat, contribuind la combaterea şomajului în rândul tinerilor şi la combaterea şomajului pe termen lung;

- antreprenoriatul - promovează crearea de noi locuri de muncă prin încurajarea dezvoltării locale;

- adaptabilitatea - are în vedere modernizarea organizării muncii şi promovarea contractelor de muncă flexibile;

338

- asigurarea de şanse egale - se referă la adoptarea de măsuri speciale pentru ca femeile să aibă parte de aceleaşi oportunităŃi ca şi bărbaŃii.

Pentru a se asigura coordonarea la nivel european a strategiei, anual se parcurg anumite etape, după cum urmează:

- stabilirea unor „DirecŃii în ocuparea forŃei de muncă" (Employment Guidelines), document elaborat pe baza propunerii Comisiei Europene, care mai apoi este discutat şi aprobat de către Consiliul European;

- elaborarea de către fiecare stat, membru în parte a „Planurilor NaŃionale de AcŃiune" {National Action Plans - NAP's), planuri ce descriu modul de aplicare a DirecŃiilor de ocupare a forŃei de muncă şi a recomandărilor specifice fiecărei Ńări;

- Comisia şi Consiliul examinează împreună aceste planuri şi elaborează un „Raport comun asupra ocupării forŃei de muncă" (Joint Employment Report)

- în urma analizării acestui Raport se elaborează noile DirecŃii şi recomandări pentru anul următor.

Metoda pe baza căreia se desfăşoară acest proces de coordonare a politicilor de ocupare a forŃei de muncă este cunoscută ca „metoda deschisă de coordonare"7.

Principiile ce susŃin această metodă sunt următoarele: - principiul subsidiarităŃii - constă în stabilirea/ împărŃirea respon

sabilităŃilor între nivelul comunitar şi cel naŃional prin stabilirea obiectivelor la nivel comunitar şi responsabilizarea statelor membre în privinŃa măsurilor de acŃiune adoptate, pentru realizarea acestora la nivel naŃional;

- principiul convergenŃei - constă în urmărirea obiectivelor comune prin acŃiuni corelate;

- managementul pe bază de obiective - se referă la monitorizarea şi evaluarea progresului prin stabilirea de indicatori comuni pentru toate statele membre;

- monitorizarea pe Ńară (country surveillance) - constă în elaborarea de rapoarte ce înregistrează progresul şi identifică posibilele „bune practici" la nivelul statelor membre;

________________________________________

7 The Open Method of Coordonation - a fost iniŃiată în cadrul Strategiei de Ocupare a ForŃei de Muncă.

339

- abordarea integrată - presupune extinderea DirecŃiilor politicilor pieŃei muncii în sfera altor politici (sociale, educaŃionale, antreprenoriale, regionale şi de impozitare).

La lansarea în 1997, Strategia europeană de ocupare a forŃei de muncă a avut în vedere ca în următorii cinci ani să se înregistreze progrese simŃitoare în combaterea şomajului. Pentru a se verifica acest scop, Strategia a fost evaluată prima dată în anul 2000, pentru ca mai apoi, în anul 2002 să se realizeze o evaluare de impact. Rezultatele acestor evaluări au arătat progrese în direcŃia creării unui cadru integrat al politicilor naŃionale, creşterii transparenŃei politicilor de ocupare şi a numărului de factori implicaŃi atât la nivel comunitar, cât şi la nivelul statelor membre. De asemenea au fost identificate şi aspecte sensibile ale politicii de ocupare a forŃei de muncă şi au fost trasate priorităŃile perioadei următoare.

Temele identificate pentru reforma Strategiei europeane de ocupare a forŃei de muncă au fost:

- stabilirea unor obiective mai clare; - simplificarea DirecŃiilor de acŃiune (fără a reduce din eficacitatea

acestora); - întărirea rolului parteneriatului social în aplicarea Strategiei; - creşterea coerenŃei şi complementarităŃii cu alte procese

comunitare8. Anul 2000 constituie un moment major în evoluŃia politicii sociale

prin elaborarea Strategiei de la Lisabona (Lisbon Strategy), prin care este stabilit obiectivul pe zece ani al Uniunii Europene, şi anume „ de a deveni cea mai competitivă şi dinamică economie din lume bazată pe cunoaştere, capabilă de o creştere economică sustenabilă, cu mai multe şi mai bune locuri de muncă şi o mai bună coeziune socială” 9.

Consiliul European a decis că trebuie create condiŃiile necesare pentru ocuparea totală a forŃei de muncă şi a stabilit un nivel al ratei de

___________________________________________________

8 Communication from the Commission to the Council, The European Parliament, the Economic and Social Committee and the Committee of Regions on „Taking Stock of Five Years of the European Employment Strategy" COM (2002) 416 final - p. 4.

9 Consiliul European de la Lisabona, Martie 2000 (http://www.europa.eu.int/comm/employment social/employment strategy/ index_en.htm.)

340

ocupare a forŃei de muncă de 70% şi o rată a ocupării femeilor de 60%, Ńinte ce trebuie atinse până în anul 20IO.10 Strategia de la Lisabona a fost creată pentru a ajuta Uniunea Europeană să-şi recapete condiŃia de ocupare totală a forŃei de muncă şi de a întări coeziunea socială până în anul 2010.

§ 2. 3. Obiectivele Strategiei de Ia Lisabona în privinŃa politicii de ocupare a forŃei de muncă, au fost:

- creşterea calitativă şi cantitativă a locurilor de muncă; - anticiparea şi capitalizarea schimbărilor pieŃei muncii prin

crearea unui nou echilibru între flexibilitate şi securitate; - lupta împotriva sărăciei şi tuturor formelor de excludere socială

şi discriminare; - modernizarea serviciilor de securitate socială; - promovarea egalităŃii între sexe; - sporirea importanŃei aspectelor sociale a extinderii şi a relaŃiilor

externe ale Uniunii Europene. DirecŃiile de acŃiune stabilite în anul 2003n au fost orientate şi mai

mult spre îndeplinirea obiectivelor de la Lisabona (ocupare totală a forŃei de muncă; calitate şi productivitate în muncă; coeziune şi incluziune socială). Pentru a susŃine obiectivele principale au fost identificate 10 direcŃii de acŃiune specifice. Tot în anul 2003 Comisia a cerut înfiinŃarea unui grup care să rezolve anumite probleme particulare ale Strategiei de ocupare (European Employment Taskforce). Acest grup condus de Wim KOK, fostul prim ministru al Olandei, a identificat patru priorităŃi pentru statele membre:

- creşterea adaptabilităŃii muncitorilor şi a întreprinderilor; - atragerea unui număr mai mare de oameni pe piaŃa muncii şi

păstrarea lor pe piaŃă; - creşterea investiŃiilor în capitalul uman;

________________________________________________

10 Consiliul European de la Stockholm din martie 2001 a adăugat două obiective intermediare: rata ocupării forŃei de muncă trebuie să crească per total la 67% şi rata ocupării femeilor trebuie să ajungă la 57% până în anul 2005. A fost adăugat un obiectiv nou şi anume rata ocupării pentru vârstnici să ajungă la 50% până în 2010.

11 Council Decision of 22 July 2003 on guidelines for employment policies of the Member States (2003/578/EC) - OJ L 197/13

341

- asigurarea implementării eficiente a reformelor printr-o mai bună guvernare.

SubsecŃiunea 3. Noua Agendă Socială (Strategia Lisabona) „New Social Agenda"12, din 9 februarie 2005, prezentată la

Bruxelles, se orientează spre asigurarea de locuri de muncă pentru cetăŃeni Uniunii prin acordarea de şanse egale tuturor. PriorităŃile Agendei sunt legate de:

- adaptarea legislativă referitoare la relaŃiile de muncă cu un continuu dialog social;

- monitorizarea evoluŃiei sărăciei cu ajutorul unui „Green Paper" care să urmărească evoluŃia demografi că a populaŃiei şi a relaŃiilor viitoare dintre generaŃii;

- piaŃa europeană a muncii în care lucrătorii să beneficieze de acordarea unei pensii sau de protecŃie socială;

În aprilie 2005 Comisia a publicat un document cu privire la implementarea Strategiei de la Lisabona, aşa cum este ea în urma revizuirilor din anul 2003.13

În această lucrare se subliniază importanŃa asumării respon-sabilităŃilor comunitare de către fiecare stat membru, acest lucru reflec-tându-se în viitoarele Programe NaŃionale de Reformă (National reform programme). In realizarea acestor planuri trebuie să se Ńină seama de liniile directoare principale (the guidelines). Planurile vor fi orientate pe trei direcŃii, în funcŃie de priorităŃi: priorităŃi macroeconomice; priorităŃi microeconomice şi priorităŃi ale ocupării forŃei de muncă. în ceea ce priveşte ocuparea forŃei de muncă, aceste planuri vor înlocui Planurile NaŃionale de Ocupare a ForŃei de Muncă actuale, prin integrarea lor în programele naŃionale Lisabona (National Lisbon programmes). La aliniatul 4 din Decizia Consiliului „privind liniile directoare pentru politicile de ocupare a forŃei de muncă pentru statele membre"14 sunt

_________________________________ 1 http://www.europa.eu.int/comnyemplovment_social/news/2005/feb/

social agenda 13 10 SEC (2005) 622/2 COMMISSION STAFF WORKING PAPER -

„Working together for growth and jobs. Next steps in implementing the revised Lisbonstrategy" 14„Integrated guidelines for growth and jobs (2005-2008)" - 2005/ 0057 (CNS). 342

stabilite noile direcŃii de acŃiune în ceea ce priveşte ocuparea forŃei de muncă. Aceste linii directoare sunt stabilite pentru un interval de trei ani, iar reînnoirea lor în această perioadă este strict limitată. In continuare sunt prezentate liniile directoare integrate pentru creştere economică şi locuri de muncă.

a) Liniile directoare macroeconomice: - securitarea stabilităŃii economice; - salvgardarea sustenabilităŃii economice prin promovarea alocării

eficiente de resurse; - promovarea unei coerenŃe sporite între politicile

macroeconomice şi cele structurale; - dezvoltarea veniturilor salariale ce contribuie la stabilitatea

macroeconomică şi la creşterea economică; - contribuirea la obŃinerea unei EMU dinamice şi funcŃionale. b) Liniile directoare microeconomice: - adâncirea şi extinderea pieŃelor interne; - asigurarea existenŃei unor pieŃe deschise şi competitive; - crearea unui mediu favorabil afacerilor;

- promovarea unei culturi a antreprenoriatului şi crearea unui mediu propice MM-urilor;

- lărgirea şi îmbunătăŃirea infrastructurii europene şi finalizarea proiectelor transfrontaliere prioritare deja aprobate;

- creşterea şi îmbunătăŃirea investiŃiilor în cercetare şi dezvoltare; - facilitarea accesului la inovaŃii şi creşterea dezvoltării TIC; - încurajarea folosirii înŃelepte a resurselor şi întărirea sinergiei

dintre protecŃia mediului înconjurător şi creşterea economică; - formarea unei baze industriale solide. c) Linii directoare pentru ocuparea forŃei de muncă - implementarea politicilor de ocupare stabilite pentru ajungerea la

ocuparea deplină a forŃei de muncă, îmbunătăŃirea calităŃii şi a productivităŃii muncii şi întărirea coeziunii sociale şi teritoriale;

- promovarea unei abordării a muncii etapizate de-a lungul întregii vieŃi;

- asigurarea integrării pe piaŃa forŃei de muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi a grupurilor dezavantajate;

- îmbunătăŃirea corelării cererii de pe piaŃa forŃei de muncă cu oferta existentă;

343

- combinarea flexibilităŃii de pe piaŃa muncii cu securitatea locului de muncă şi totodată reducerea segmentării pieŃei;

- asigurarea unui sistem favorabil stabilirii corecte a veniturilor şi a altor costuri legate de dezvoltare;

- creşterea volumului şi îmbunătăŃirea calităŃii investiŃiilor în capitalul uman;

- adaptarea sistemului educaŃional şi de dezvoltare la noile cerinŃe. Aceste direcŃii integrate de acŃiune pentru ocuparea forŃei de

muncă, enumerate mai sus, pot fi cuprinse în trei mari linii directoare -linii directoare care au fost stabilite în mare parte şi în anul 2003, la evaluarea strategiei de la Lisabona. Liniile directoare generale sunt:

I. Atragerea unui număr cât mai mare de persoane în câmpul muncii (şi menŃinerea acestora pe piaŃa muncii) şi modernizarea sistemului de protecŃie socială (cuprinde liniile directoare integrate 16,17,18,19).

In momentul de faŃă este vital să se atingă Ńinta ocupării totale şi reducerea şomajului şi a inactivităŃii, prin creşterea cererii şi ofertei de pe piaŃa muncii.

Acest scop trebuie conjugat cu creşterea atractivităŃii slujbelor şi cu cea a calităŃii şi productivităŃii muncii. Creşterea nivelului de ocupare a forŃei de muncă este cel mai eficient mod de a genera creştere economică sustenabilă şi de a promova incluziune socială pe de o parte şi pe de altă parte este calea de a-i susŃine pe cei ce sunt incapabili să muncească. Abordarea dintr-un nou punct de vedere al muncii - cel numit abordare cu privire la întreg ciclul vieŃii active - lifecycle approach to work15 - şi modernizarea sistemelor de protecŃie socială vor avea un rol important în viitor, când se preconizează scăderea numărului populaŃiei în vârstă de muncă. O atenŃie sporită trebuie acordată problemei diferenŃelor de ocupare dintre femei şi bărbaŃi şi cea a ratelor de ocupare scăzute în rândul oamenilor vârstnici şi a tinerilor.

O altă direcŃie importantă este cea referitoare la persoanele în căutarea unui loc de muncă. Pentru această categorie este important să se faciliteze accesul la locurile de muncă vacante, să existe o bună informare

______________________________________ 15 Încercarea de a stabili direcŃii (pathways) în ceea ce priveşte

ocuparea tinerilor şi de a reduce rata şomajului în rândul tinerilor.

344

asupra pieŃei forŃei de muncă, toate acestea pentru a creşte capacitatea lor de angajare.

II. îmbunătăŃirea capacităŃii de adaptare a angajaŃilor şi a întreprinderilor şi flexibilitatea pieŃei forŃei de muncă

Creşterea volumului investiŃiilor în capitalul uman prin intermediul educaŃiei şi dezvoltării vocaŃionale, obiectivele fixate la Lisabona şi obiectivele următoare acceptate pentru educaŃie şi formare sunt mai vala-bile ca niciodată. Acestea au fost stabilite de statele membre pentru ele însele. Comunicatul nu intenŃionează să ofere indicaŃii despre ce ar trebui să se facă într-o anumită Ńară şi problemele ridicate aici nu sunt mai importante pentru anumite Ńări decât pentru altele. Responsabilitatea prin-cipală pentru îndeplinirea obiectivelor acceptate revine autorităŃilor res-ponsabile cu educaŃia şi formarea din statele membre actuale şi viitoare.

III. Cunoa ştere şi inovare Această prioritate a strategiei de la Lisabona presupune: - creşterea şi îmbunătăŃirea investiŃiei în resursele umane şi

dezvoltarea, facilitarea, absorbŃia ICT şi - folosirea susŃinută a acestor resurse. De asemenea, cunoaşterea şi inovarea îşi aduc aportul la formarea

unei baze industriale europene puternice.

SubsecŃiunea 4. Politica privind pia Ńa muncii şi ocuparea forŃei de muncă în România - armonizarea legislativă

Politica de ocupare a forŃei de muncă acoperă domenii vaste, dar strâns legate cu cele conexe. Dintre aceste domenii se pot menŃiona: legislaŃia muncii şi condiŃiile de lucru, egalitatea de şanse între bărbaŃi şi femei, protecŃia socială, protecŃia muncii, eliminarea excluderii sociale şi lupta împotriva discriminării, crearea unui sistem de dialog social funcŃional atât la nivel de întreprindere, de ramură, naŃional, cât şi comunitar, care să asigure consultarea partenerilor sociali în luarea celor mai importante decizii economico-sociale.

Gradul de compatibilitate a legislaŃiei române cu acquis-ul comunitar este determinat ca raport între suma actelor normative române care transpun acquisul.

Cele opt domenii majore sunt transpuse aproximativ total şi compatibilizate în legislaŃia românească (Tabel 1), urmărindu-se continuu

345

acest proces cuprins în armonograma prezentă pe site-ul Ministerului Integrării Europene (www.mie.ro).

Aprecierea gradului de concordanŃă a legislaŃiei române cu acquis-vl transpus se poate face atât pentru fiecare subcapitol, cât şi pe ansamblu, prin compararea celor doi coeficienŃi şi anume coeficientul gradului de transpunere şi coeficientul gradului de concordanŃă. Ocuparea forŃei de muncă a fost considerată ca obiectiv prioritar, făcându-se eforturi pentru adaptarea sistemului românesc pentru punerea în aplicare a Strategiei Europene de Ocupare a ForŃei de Muncă. In acest sens, în anul 2001, a fost întocmit primul Plan de AcŃiune în domeniul ocupării for Ńei de muncă (PNAO), însoŃit de Programul pentru stimularea ocupării forŃei de muncă şi reducerea şomajului, care transpune RezoluŃia nr. 99/312/CE privind liniile directoare în domeniul ocupării.

Tabelul 1

Gradul de armonizare legislativă în domeniul politicii sociale şi ocupare16 a forŃei de muncă

Subcapitol Gradul de transpunere %

Gradul de compatibilitate %

LegislaŃia muncii 88,8 88,5 Dialog social 100 100 Egalitatea de şanse femei-bărbaŃi

100 91,5

Antidiscriminare 100 100 Ocuparea forŃei de muncă

100 100

Securitatea socială 100 100 Persoane cu handicap

- -

Sănătatea şi securitatea în muncă

95,6 98,9

TOTAL 94,2 94,2 LegislaŃia muncii 88,8 88,5 Dialog social 100 100

_________________________________ 16 Institutul European din România - Studii de Impact (PAIS II)

346

§ 4.1. Elaborarea Strategiei naŃionale de ocupare şi a Planului de acŃiuni privind ocuparea for Ńei de muncă conform HG nr. 759 din 18 iulie 2002 pentru aprobarea Planului naŃional de acŃiune pentru ocuparea forŃei de muncă (PNAO), M. Of. nr. 637 din 29 august 2002

Fiecare stat membru sau în curs de aderare trebuie să îşi elaboreze o Strategie naŃională de ocupare şi un Plan naŃional de acŃiuni privind ocuparea forŃei de muncă. Ambele documente sunt monitorizate la nivel comunitar. Pilonii de susŃinere ai strategiei converg cu obiectivele strategiei de ocupare la nivel european, iar acestea sunt adaptate la situaŃiile concrete.

Planul naŃional de acŃiune pentru ocuparea forŃei de muncă, denumit în continuare PNAO, reprezintă un obiectiv prioritar al alinierii la strategia europeană în domeniul ocupării forŃei de muncă în contextul pregătirii României pentru aderarea la Uniunea Europeană, el a fost realizat pe baza liniilor directoare ale strategiei europene privind ocuparea forŃei de muncă, adoptate anual de Consiliul Uniunii Europene.

PNAO evidenŃiază măsurile pe care România îşi propune să le implementeze pe termen scurt şi mediu, în vederea creşterii ocupării forŃei de muncă şi reducerii şomajului, sprijinirii învăŃării pe tot parcursul vieŃii, eficientizării şi flexibilizării pieŃei muncii pentru a răspunde rapid schimbărilor economice, evitării discriminării şi excluderii sociale, în vederea reducerii decalajului existent în acest domeniu faŃă de Uniunea Europeană. PNAO este documentul care va contribui la evaluarea progreselor înregistrate de România ca Ńară candidată să adere la Uniunea Europeană.

Fig. 1. ConŃinutul PNAO:

ConŃinutul PNAO---------------------------------------- ------------------

Liniile directoare UE în domeniul politicii ocupării for Ńei de muncă guvernate de cei patru pioni 5 Obiective fundamentale 4 Piloni 18 Linii directoare PNAO

347

Consiliul European a stabilit ocuparea deplină a forŃei de muncă drept obiectiv major al politicii sociale şi a politicii de ocupare în UE. Pentru atingerea obiectivului, statele membre (precum şi cele în fază de aderare şi preaderare) trebuie să-şi adapteze reacŃia de răspuns la liniile directoare guvernate de cei 4 piloni într-o strategie generală coerentă care să încorporeze următoarele obiective orizontale:

Obiectivul orizontal A - Creşterea ratei de ocupare Măsurile propuse vizează stimularea creării de noi locuri de muncă

în condiŃiile continuării în ritm accelerat a procesului de privatizare şi restructurare. Se urmăreşte mutarea accentului politicilor de protecŃie a şomerilor de la măsuri pasive la măsuri active.

Obiectivul orizontal B - Strategii naŃionale pentru „învăŃarea pe parcursul întregii vieŃi". Reformele legislative şi instituŃionale, coro-borate cu alocarea unor fonduri mai mari pentru educaŃie şi formare profesională arată interesul acordat dezvoltării de strategii naŃionale, ample şi coerente în domeniul formării ini Ńiale şi continue.

Obiectivul orizontal C - Dezvoltarea parteneriatuhii social. Deoarece, în această etapă, economia României trebuie să se adapteze în toate sectoarele de activitate pentru a deveni şi a se menŃine competitivă, parteneriatul social devine o modalitate eficientă de a asigura modernizarea şi diversificarea activităŃilor.

Obiectivul orizontal D- Dimensiunea regională. Regiunile de dezvoltare reprezintă cadrul de concepere, imple-

mentare şi evaluare a politicii de dezvoltare regională şi a programelor de coeziune economică şi socială. Politica ocupării forŃei de muncă şi cea în domeniul formării profesionale reprezintă direcŃii de acŃiune în ceea ce priveşte iniŃiativele regionale.

Obiectivul orizontal E - Dezvoltarea sistemului de indicatori ai pieŃei muncii. Pentru a elabora politici sociale coerente şi pentru a realiza o monitorizare şi o evaluare adecvată a progreselor realizate în cadrul procesului de implementare PNAO, este necesară existenŃa unor informaŃii statistice corespunzătoare.

PILONUL I - îmbun ătăŃirea capacităŃii de angajare se realizează printr-o serie de linii directoare:

- Combaterea şomajului în rândul tinerilor şi prevenirea şomajului de lungă durată;

348

- Abordarea mai prietenoasă a ocupării: taxe, indemnizaŃii şi sisteme de formare profesională;

- Elaborarea unei politici pentru prelungirea vieŃii active; - Dezvoltarea competenŃelor pentru noua piaŃă a muncii în

contextul formării continue; - Formarea în tehnologiile electronice pentru toŃi cetăŃenii; - Politici active în vederea corelării cererii cu oferta pe piaŃa

muncii şi prevenirii lipsei de forŃa de muncă calificată; - Combaterea discriminării şi promovarea includerii sociale prin

asigurarea accesului la ocupare. PILONUL II - Dezvoltarea spiritului antreprenorial şi crearea

de locuri de muncă - Facilitarea lansării şi derulării unei afaceri; - Accesul la activităŃile antreprenoriale; - Noi oportunităŃi de ocupare în societatea bazată pe cunoaştere şi

în servicii; - AcŃiuni locale şi regionale pentru ocuparea forŃei de muncă; - Reforme fiscale pentru ocupare şi formare profesională. PILONUL HI - Promovarea capacităŃii de adaptare a

întreprinderilor şi a angajaŃilor - Modernizarea organizării muncii; - Analiza cadrului juridic existent şi propuneri de noi prevederi; - Sprijinirea adaptabilităŃii ca o componentă a învăŃării continue. PILONUL IV - Asigurarea egalit ăŃii de şanse între femei şi

bărbaŃi - Abordarea integrată a egalităŃii de şanse între femei şi bărbaŃi

pentru toŃi cei patru piloni; - Reducerea discrepanŃelor dintre cele două sexe pe piaŃa muncii; - Reconcilierea vieŃii profesionale cu viaŃa de familie.

SubsecŃiunea 5. Politici de ocupare a forŃei de muncă17 Sunt, în principal, politici macroeconomice care se adresează

categoriilor globale macroeconomice cum ar fi cererea globală de consum, investiŃia globală etc.

_____________________________ 17 Ghid pentru formarea personalului A.N.O.F.M. - elaborat de

Societatea Germană pentru Cooperare Tehnică - 2002.

349

Politicile de ocupare a forŃei de muncă pun accentul pe flexi-bilizarea pieŃei muncii, pe stimularea producŃiei, mai ales la întreprin-derile mici şi mijlocii, prin alocarea de fonduri pentru creditare cu dobânzi avantajoase sau prin alte sisteme fiscale care să faciliteze angajările.

Obiectivul politicilor de ocupare este de a creşte gradul de ocupare a populaŃiei active şi, implicit, de a menŃine rata şomajului la un minimum posibil. Instrumentele utilizate nu sunt la îndemâna serviciilor publice de ocupare, ele „aparŃin" Ministerului de FinanŃe, Industriilor şi ComerŃului, Guvernului sau Băncii NaŃionale. Multe din instrumentele politicilor de ocupare sunt identice cu instrumentele de politică economică. Acest fapt este de înŃeles atâta timp cât promovarea creşterii economice poate genera promovarea unui volum mai mare al ocupării.

Ocuparea va creşte sau va scădea în conformitate cu ratele creşterii economice. în orice caz, chiar dacă politicile de ocupare influenŃează indirect, ele trebuie să fie privite ca având cea mai decisivă influenŃă asupra volumului ocupării.

Politici de ocupare:

Instrumente - politici fiscale impozite, subvenŃii - politici monetare (rate ale dobânzilor, rate de schimb valutar, oferta monetară) - politici salariale (salariul minim, indexarea salariilor) - politici sociale (vârsta de pensionare, alocaŃie copii) - investiŃie în infrastructura publică - promovarea exporturilor - îmbunătăŃirea mediului de afaceri

Politici de ocupare a forŃei de muncă A. Măsuri de prevenire a şomajului: a) servicii de informare şi consiliere privind cariera, oferite

viitorilor absolvenŃi de învăŃământ profesional şi liceal în cadrul unor acŃiuni desfăşurate în şcoli de către consilierii de orientare profesională din reŃeaua centrelor de consiliere aparŃinând AgenŃiei NaŃionale pentru Ocuparea ForŃei de Muncă;

b) servicii de preconcediere, care cuprind, în principal, următoarele activităŃi: 350

- informarea privind prevederile legale referitoare la protecŃia şomerilor şi serviciile de care pot beneficia conform legii;

- consiliere profesională: modalităŃi de căutare a unui loc de muncă, prezentarea sistemului electronic de mediere a muncii (SEMM) şi iniŃiere în accesarea acestuia etc;

- servicii de mediere: prezentarea tuturor serviciilor oferite de AgenŃia NaŃională pentru Ocuparea ForŃei de Muncă şi condiŃii de acces;

- prezentarea posibilităŃilor de reorientare profesională în cadrul unităŃii sau de participare la cursuri de formare de scurtă durată;

- plasarea pe locurile de muncă vacante existente pe plan local.

B. Măsuri de combatere a şomajului: a) stimularea agenŃilor economici să angajeze tineri absolvenŃi ai

instituŃiilor de învăŃământ; b) acordarea de facilităŃi fiscale angajatorilor prin reducerea

contribuŃiei datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj, dacă încadrează, cu contract individual de muncă, persoane din rândul şomerilor pe care le menŃin în activitate cel puŃin 6 luni;

c) stimularea creării de noi locuri de muncă prin acordarea de credite din bugetul asigurărilor pentru şomaj în condiŃii avantajoase;

d) stimularea persoanelor aflate în şomaj să se angajeze înaintea expirării perioadei de indemnizaŃie de şomaj;

e) furnizarea de cursuri de calificare/recalificare; f) stimularea mobilităŃii forŃei de muncă; g) angajatorii care încadrează tineri absolvenŃi pe durată nedeter

minată primesc pentru o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană angajată, o sumă lunară reprezentând un salariu minim brut pe Ńară; angajatorii care încadrează absolvenŃi din rândul persoanelor cu handicap primesc, pe o perioadă de 18 luni, pentru fiecare absolvent angajat, o sumă lunară reprezentând 1,5 salarii minime brute pe Ńară.

AbsolvenŃii pot beneficia, în mod gratuit, de programe de instruire, precum şi de alte măsuri din programe de asistenŃă internaŃională care se adresează cu precădere tineretului sau care vizează prevenirea şi combaterea şomajului (Leonardo, PAEM, RICOP, Programul PHARE 2000 „Coeziune economică şi socială" etc).

Totuşi inserŃia tineretului pe piaŃa forŃei de muncă se menŃine destul de modestă şi inegală. De aceea se impune în continuare

351

concentrarea pe măsuri intensive de prevenire şi combatere a şomajului în rândul tinerilor.

2. Diminuarea şomajului de lungă durată Şomajul de lungă durată a devenit una dintre problemele stringente

ale pieŃei forŃei de muncă. Din analiza datelor statistice reiese că durata medie a şomajului

tinde să crească, fiind diferită pe grupe de vârstă. în anul 2000 aceasta a fost de 18 luni, în creştere cu două luni faŃă de 1999; în acelaşi an 51,5% din numărul şomerilor erau în şomaj de mai mult de un an, iar peste 24% de mai mult de 24 de luni.

SituaŃia privind ponderea şomerilor de lungă durată din totalul şomerilor indemnizaŃi este prezentată în anexă.

Pe măsură ce perioada în care o persoană stă neocupată creşte, şansele ca ea să se reintegreze pe piaŃa muncii scad considerabil. Acest lucru se datorează faptului că pe măsură ce creşte perioada de inactivitate, deprinderile profesionale scad şi odată cu trecerea timpului persoana este tot mai afectată din punct de vedere psihic, încrederea în şansele proprii devenind tot mai mică.

Diminuarea şomajului de lungă durată necesită o analiză profundă a nevoilor viitoare de calificări ale economiei. In acest domeniu important pentru proiectarea ofertei sistemului de învăŃământ şi formare profesională pe întreg parcursul vieŃii persistă dificultăŃi semnalate şi în anii anteriori. Din lipsa resurselor (financiare şi umane) nu s-a reuşit încă să se creeze un sistem funcŃional, eficient, de studiere şi previzionare a nevoilor pieŃei muncii, de dimensionare a formării profesionale continue în concordanŃă cu aceste nevoi. Rezultă de aici dezechilibre care depăşesc zona de compatibilitate între nevoile de calificare ale pieŃei muncii, extrem de dinamice, şi oferta sistemului de formare profesională continuă. în ultimul timp o serie de agenŃi economici, în special unele dintre firmele străine de prestigiu care operează pe piaŃa românească ca agenŃii/firme publice sau private care oferă servicii de recrutare, formare, mediere, orientare şi consiliere profesională, ocupare, şi-au intensificat activitatea în această direcŃie. Preocupări mai susŃinute se manifestă şi la nivelul unor instituŃii guvernamentale - Ministerul Muncii şi SolidarităŃii Sociale, Ministerul EducaŃiei şi Cercetării, Ministerul Dezvoltării şi

352

Prognozei, AgenŃia NaŃională pentru Ocuparea ForŃei de Muncă/agenŃii judeŃene, consilii de dezvoltare regională etc.

Elaborarea de către Consiliul pentru Standarde OcupaŃionale şi Atestare (COSA) a standardelor ocupaŃionale şi completarea Clasificării ocupaŃiilor din România (COR) cu noi profesii/calificări, precum şi elaborarea standardelor de pregătire constituie piloni importanŃi ai unor acŃiuni eficiente de previzionare a nevoilor viitoare de calificări. Cu toate acestea, identificarea nevoilor de calificări ale economiei rămâne deschisă. SoluŃionarea acesteia, în condiŃii acceptabile, este o problemă de politică generală care, prin amplitudine şi efecte, intră în sfera de competenŃă a mai multor organisme, inclusiv în cea a partenerilor sociali.

în România adâncirea reformei şi consolidarea funcŃionării pieŃei muncii constituie o cerinŃă şi o prioritate naŃională impusă atât de nevoi economice, cât şi sociale.

în acest cadru este nevoie să se acorde o atenŃie mai mare problematicii complexe a relaŃiilor industriale, dezvoltării şi funcŃionării parteneriatului social, responsabilităŃii fiecărui partener social în sfera sa de competenŃă.

Rezolvarea problemei formării profesionale continue şi punerea la baza acesteia a formării şi dezvoltării competenŃelor în domenii bine stabilite vor contribui la diminuarea semnificativă a nivelului şomajului de lungă durată.

AcŃiuni pentru prevenirea şi combaterea şomajului de lungă durată, întreprinse până în prezent

I. Proiectul „Informare şi consiliere privind cariera" care se implementează de Ministerul Muncii şi SolidarităŃii Sociale în cadrul Proiectului Băncii Mondiale RO 3849 „Ocuparea forŃei de muncă şi protecŃia socială", prin posibilităŃile pe care le deschide de oferire a unor servicii de consiliere profesională de nivel european, are un impact deosebit asupra şomajului de lungă durată. ExperienŃa în domeniul combaterii şi prevenirii şomajului de lungă durată a demonstrat că activitatea de informare şi consiliere privind cariera constituie unul dintre instrumentele de bază ce pot fi utilizate în acest scop (atât pentru prevenirea, cât şi pentru combaterea şomajului de lungă durată). Astfel, o atenŃie deosebită va trebui acordată persoanelor din categoria şomerilor de lungă durată, care în primele 12 luni de şomaj nu au beneficiat de nicio

353

măsură activă de combatere a şomajului şi care prezintă riscul de a deveni şomeri de lungă durată.

II. MenŃionăm, de asemenea, Programul de redistribuire a forŃei de muncă, componentă a proiectului Băncii Mondiale RO 3849 „Ocuparea forŃei de muncă şi protecŃia socială", derulat din anul 1995, prin care persoanele disponibilizate colectiv, persoane care prezintă un risc mare de a deveni şomeri de lungă durată, au beneficiat de următoarele tipuri de măsuri active: cursuri de calificare/recalificare, servicii de ocupare-mutare, creare de locuri de muncă în folosul comunităŃii, asistenŃă şi consultanŃă pentru începerea unei afaceri, servicii de dezvoltare economică locală, incubatoare de afaceri.

Prin OrdonanŃa Guvernului nr. 35/1995 a fost ratificat acordul de împrumut cu Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare care prevedea alocarea unei sume de 8,5 milioane dolari S.U.A. pentru măsuri active destinate persoanelor disponibilizate colectiv. Până la sfârşitul lunii martie 2002 a fost asistat în cadrul Programului de redistribuire a forŃei de muncă un număr de 77.697 de persoane disponibilizate colectiv, din care un număr de 14.919 persoane a fost plasat în muncă.

III. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forŃei de muncă a introdus o serie de noi măsuri active destinate combaterii şomajului de lungă durată:

- combaterea şomajului de lungă durată prin stimularea persoanelor pentru a se încadra în muncă înainte de expirarea perioadei de acordare a indemnizaŃiei de şomaj;

- stimularea angajatorilor prin subvenŃionare directă pentru crearea de locuri de muncă pentru şomerii din categoriile cele mai defavorizate. Astfel, pentru persoanele din rândul şomerilor de peste 45 de ani sau pentru şomerii întreŃinători unici de familie angajatorii primesc din bugetul asigurărilor pentru şomaj, pe o perioadă de 12 luni, o sumă egală cu un salariu minim brut pe Ńară pentru fiecare persoană angajată din această categorie, cu obligaŃia menŃinerii contractului individual de muncă pe o perioadă de minimum 2 ani;

- susŃinerea financiară a încadrării persoanelor din rândul şomerilor în vederea realizării unor lucrări de interes comunitar.

IV. începând cu anul 2002 se derulează Proiectul privind înfiinŃarea unui centru de formare şi consultanŃă pentru întreprinderi mici 354

şi mijlocii, cu acordare de asistenŃă tehnică de către Institutul de Formare pentru întreprinderi mici şi mijlocii din Regiunea Valonă (IFPME), în principal în două domenii de activitate:

- sprijinirea creării de întreprinderi mici şi mijlocii; - dezvoltarea pregătirii profesionale continue în întreprinderi mici

şi mijlocii. Proiectul a fost implementat la începutul anului 2002, având ca

rezultat înfiinŃarea în cadrul AgenŃiei pentru ocuparea forŃei de muncă DâmboviŃa (localitatea Târgovişte) a unui centru de formare şi consultanŃă pentru întreprinderi mici şi mijlocii, care oferă persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă următoarele tipuri de servicii:

- consultanŃă individuală a persoanelor interesate să demareze o activitate autorizată (alegerea statutului juridic, întocmirea statutului întreprinderii, alte prevederi legale privind demararea unei activităŃi autorizate etc);

- iniŃiere în domeniul financiar-contabil; - pregătire profesională prin cursuri de scurtă durată în vederea

înfiinŃării unei activităŃi autorizate (fundamentarea şi elaborarea unui plan de afaceri, gestiunea întreprinderii, studiu de piaŃă etc).

Rezultate concrete obŃinute până în prezent: două persoane şomere şi-au întocmit documentaŃia în vederea înfiinŃării unei firme şi au obŃinut credite prin Banca Comercială Română pentru demararea propriei afaceri.

SubsecŃiunea 6. Politicile de piaŃa muncii Includ, în principal, următoarele domenii: - legislaŃia muncii (sau toate politicile care reglementează

condiŃiile de ocupare ale indivizilor cum ar fi salariul minim, programul de muncă, durata şi condiŃiile concediului anual, ale concediului de maternitate, regulamente referitoare la angajări şi concedieri, protecŃia muncii şi condiŃiile de sănătate, pensionare anticipata, muncă cu program redus, promovarea formării continue etc);

- politicile „active" (care constau in serviciile de mediere/plasare, de informare şi consiliere privind cariera, de formare profesională, subvenŃiile pentru angajare, instruire în tehnici de căutare a unui loc de muncă, de promovare a iniŃiativei private etc);

- politicile „pasive" care înlocuiesc salariile pentru cei care au devenit involuntar şomeri. Politicile de piaŃa muncii au de obicei un

355

impact direct asupra deciziilor referitoare la ocuparea participanŃilor la piaŃa muncii, comparativ cu politicile de ocupare, şi totodată se reflectă şi asupra volumului şi/sau asupra structurii ocupării şi/sau a şomajului, în special pe termen scurt. Acest fapt se aplică, în special, acelor politici implementate prin intermediul serviciilor publice de ocupare, aşa-numitele politici active şi pasive pentru piaŃa muncii.

Politicile de piaŃa muncii:

Instrumente - toate politicile şi serviciile „active" de piaŃa muncii - toate politicile de sprijin material sau de înlocuire a altor forme de venit pentru şomeri

Obiective ale politicilor pe piaŃa muncii: - PerfecŃionarea cadrului juridic în domeniul legislaŃiei muncii - Protejarea sănătăŃii şi securităŃii angajaŃilor prin:

- adoptarea Legii asigurărilor împotriva accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

- dezvoltarea unei reŃele de laboratoare pentru testarea şi controlul echipamentelor de lucru

- Permanentizarea dialogului trimestrial cu partenerii sociali pe probleme privind inspecŃia muncii, prevăzută în cadrul acordului social pentru anul 2002, încheiat între Guvernul României, asociaŃiile patronale şi organizaŃiile sindicale

- Asistarea întreprinderilor pentru modernizarea locurilor de muncă prin creşterea calităŃii echipamentelor de lucru şi îmbunătăŃirea proceselor tehnologice.

Măsuri 1. Adoptarea noului cod al muncii, care a introdus noi forme de muncă InstituŃia responsabilă: Ministerul Muncii şi SolidarităŃii Sociale 2. Aplicarea prevederilor noului cod al muncii referitoare la

programul de lucru flexibil, la normele parŃiale de muncă, la formele de muncă extemalizată (la domiciliu) şi la formarea profesională la locul de muncă - ucenicia.

InstituŃii responsabile: partenerii sociali 3. în scopul protejării sănătăŃii şi securităŃii în muncă se vor lua

măsuri de monitorizare a reŃelei de organisme şi laboratoare recunoscute

356

de Ministerul Muncii şi SolidarităŃii Sociale, în vederea certificării calităŃii din punct de vedere al securităŃii muncii a echipamentelor tehnice, individuale de protecŃie şi de lucru, potrivit prevederilor Legii nr. 90/1996, republicată.

InstituŃiile responsabile: Ministerul Muncii şi SolidarităŃii Sociale şi Ministerul SănătăŃii şi Familiei

4. Armonizarea legislaŃiei naŃionale cu legislaŃia UE în domeniul medicinei muncii, privitor la protecŃia angajaŃilor în cazul unor riscuri de expunere la substanŃe toxice, cancerigene, azbest, clorură de vinii, poluare sonică, prezente în mediul de muncă

InstituŃiile responsabile: Ministerul Muncii şi SolidarităŃii Sociale -InspecŃia Muncii şi Ministerul SănătăŃii şi Familiei

5. în domeniul sănătăŃii şi securităŃii în muncă se va derula, în perioada 2003 - 2004, un proiect PHARE ce are ca obiectiv creşterea eficienŃei sistemului de supraveghere şi control al bolilor profesionale, bolilor legate de profesie, incidentelor de muncă datorate riscului profesional

InstituŃia responsabilă: Ministerul SănătăŃii şi Familiei 6. înfiinŃarea primului centru-pilot din România privind evaluarea

riscurilor la personalul medico-sanitar din spitale InstituŃia responsabilă: Ministerul SănătăŃii şi Familiei 7. Furnizarea de consultanŃă şi pregătire de specialitate privind

organizarea şi modernizarea locurilor de muncă şi îmbunătăŃirea proceselor tehnologice

InstituŃia responsabilă: Ministerul Industriei şi Resurselor -Institutul de Management şi Informatică.

SubsecŃiunea 7. Dezvoltarea spiritului antreprenorial şi crearea de locuri de muncă - element esenŃial pentru dezvoltarea unei afaceri pe termen lung:

O pârghie hotărâtoare pentru dezvoltarea economică o constituie dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii (EVIM), considerate a fi factorul cel mai important în absorbŃia forŃei de muncă şi este şi sectorul cu cea mai mare flexibilitate şi mobilitate în adaptarea la cererea pieŃei.

Asigurarea îmbunătăŃirii şi stabilităŃii cadrului legislativ privind dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM), diminuarea birocraŃiei şi a corupŃiei în sectorul antreprenorial reprezintă obiective principale în

357

vederea stimulării IMM, pe fondul dezvoltării centrelor de consultanŃă şi instruire antreprenorială, îmbunătăŃirii accesului IMM la finanŃare. Facilitarea lansării şi derulării unei afaceri:

- Aplicarea unor măsuri de stimulare a IMM prin acŃiuni de creditare în conformitate cu prevederile Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forŃei de muncă.

- IniŃierea de programe de training şi consultanŃă pentru IMM în vederea creşterii capabilităŃii tehnice şi organizatorice de a subcontracta activităŃi de producŃie şi servicii de la marile întreprinderi.

InstituŃii responsabile: Ministerul Industriei şi Resurselor şi ANOFM.

- Elaborarea şi implementarea unor programe de sprijinire a sectorului IMM, finanŃate de la bugetul de stat.

- Acordarea de servicii de consultanŃă şi asistenŃă pentru începerea unei activităŃi independente sau pentru iniŃierea unei afaceri, în conformitate cu Legea nr. 76/ 2002, cheltuielile fiind suportate din bugetul asigurărilor de şomaj. InstituŃia responsabilă este ANOFM.

Sprijinirea dezvoltării IMM şi încurajarea iniŃiativei private, prin Centrele de Dezvoltare a Afacerilor şi Birourile de AsistenŃă pentru SocietăŃile Comerciale din cadrul Camerei de ComerŃ şi Industrie a României (C.C.I.R.) şi promovarea de programe de formare profesională pentru întreprinzători şi viitorii întreprinzători, prin sistemele educaŃionale ale C.C.I.R. InstituŃie responsabilă: Camera de ComerŃ şi Industrie a României.

- Pentru perioada 2002-2005 MMMC are în vedere elaborarea de programe pentru susŃinerea accesului IMM la servicii de instruire şi consultanŃă. InstituŃie responsabilă: Ministerul pentru întreprinderile Mici şi Mijlocii şi CooperaŃie.

- Organizarea anuală a Târgului pentru IMM Programul TMM, târg de informare şi oferte de servicii pentru MM, având ca scop stimularea iniŃiativelor şi iniŃierea în afaceri. InstituŃia responsabilă pentru acest târg este AgenŃia NaŃională pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii şi CooperaŃie.

- Implementarea Programului de dezvoltare a abilităŃilor antreprenoriale - EMPRETEC. Programul identifică potenŃiali întreprinzători de succes, le oferă instruire în vederea dezvoltării capacităŃii antreprenoriale şi a aptitudinilor manageriale, îi asistă în 358

pregătirea planurilor de afaceri şi în accesarea surselor de finanŃare necesare activităŃii lor.

SubsecŃiunea 8. Concluzii pentru România Concluzii pentru România privind Planul NaŃional de ocupare a forŃei de muncă (PNAO):

La elaborarea PNAO s-au avut în vedere atât cele 5 obiective orizontale, cât şi cele 18 linii directoare cuprinse în cei 4 piloni ai strategiei europene de ocupare a forŃei de muncă18.

In urma analizei situaŃiei actuale se pot identifica câteva direcŃii prioritare de acŃiune ale Guvernului, necesare în vederea creşterii gradului de ocupare a forŃei de muncă:

1. asigurarea unei creşteri economice susŃinute, cu impact direct asupra creşterii numărului locurilor de muncă, bazată pe dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii; se va valorifica potenŃialul de dezvoltare a unor domenii de activitate, cum ar fi serviciile (turismul, tehnologia informaŃiei etc), a căror pondere în cadrul economiei este încă destul de redusă;

2. combaterea muncii fără forme legale şi iniŃierea unor măsuri care să conducă la reducerea costurilor locurilor de muncă, fapt care va stimula angajatorii să respecte legislaŃia în domeniu;

3. încurajarea substanŃială a veniturilor obŃinute din muncă, prin utilizarea unei rate de creştere a salariului de bază minim brut pe Ńară mai mare decât până în prezent şi diminuarea sărăciei, atât pentru persoanele active, cât şi pentru persoanele inactive, prin corelarea politicilor active de ocupare a forŃei de muncă cu o politică adecvată de creştere substanŃială a veniturilor obŃinute din muncă;

4. promovarea de măsuri destinate prevenirii şi combaterii şomajului în rândul tinerilor în vârstă de 15-24 de ani, în vederea creşterii ratei de ocupare a acestei categorii de persoane;

5. în contextul continuării procesului de privatizare şi restructurare economică se vor identifica alternative pentru ocuparea persoanelor

________________________________ 18 Conform HG nr. 759 din 18 iulie 2002 pentru aprobarea Planului

naŃional de acŃiune pentru ocuparea forŃei de muncă (PNAO), M. Of. nr. 637 din 29 august 2002.

359

disponibilizate, lupta împotriva şomajului de lungă durată constituind o preocupare constantă pentru următorii ani;

6. elaborarea de programe speciale adresate grupurilor de persoane care se confruntă cu dificultăŃi de integrare pe piaŃa muncii: tineri proveniŃi din centrele de plasament, persoane cu handicap, persoane de etnie romă, persoane eliberate din detenŃie etc;

7. promovarea unor măsuri destinate să conducă la creşterea ratei de participare prin prelungirea perioadei de activitate a persoanelor vârstnice, din perspectiva ultimelor evoluŃii demografice, caracterizate printr-un proces de îmbătrânire a populaŃiei;

8. atenuarea discrepanŃelor dintre cererea şi oferta pe piaŃa forŃei de muncă, cu precădere prin adaptarea sistemului de formare iniŃială şi continuă la tendinŃele pe termen mediu şi lung ale lumii ocupaŃionale, într-o societate bazată pe cunoaştere şi pe utilizarea noilor tehnologii informatice.

O comparaŃie între PNAO din România şi modelul suedez sau cel englez poate să demonstreze ce s-ar putea îmbunătăŃi. România s-a aliniat la Strategia Europeană pentru Ocupare, revizuită, instrumentul esenŃial de coordonare a priorităŃilor din domeniul politicilor de ocupare a forŃei de muncă la nivelul UE, în acest context fiind elaborate cele două PNAO 2002-2003 şi 2004-2005. Unul dintre obiectivele europene ale dezvoltării formării profesionale continue în România este ca până în 2010 nivelul mediu de participare la învăŃarea pe parcursul întregii vieŃi a populaŃiei cu vârsta cuprinsă între 24-64 de ani să fie de 12,5 %; în vederea îndeplinirii acestui obiectiv este necesară elaborarea unor strategii coerente şi măsuri pragmatice cu scopul de a stimula învăŃarea permanentă pentru toŃi.

• Dezvoltarea formării profesionale continue sunt: 1. Dezvoltarea parteneriatului în formarea profesională continuă 2. Asigurarea resurselor adecvate formării profesionale continue 3. Facilitarea accesului la formarea profesională continuă 4. Promovarea formării profesionale continue 5. Asigurarea calităŃii sistemului de formare profesională con-

tinuă Cele cinci priorităŃi pentru dezvoltarea formării profesionale

continue sunt stabilite în concordanŃă cu elementele esenŃiale identificate 360

pentru dezvoltarea unei strategii coerente şi comprehensive privind formarea profesională a adulŃilor, în urma consultărilor la nivel european pe baza Memorandumului asupra învăŃării permanente şi iau în considerare priorităŃile, dificultăŃile şi constrângerile evidenŃiate de ancheta realizată în cadrul procesului de consultare cu privire la posibilităŃile de implementare a Memorandumului în România realizată în anul 2001.

în urma analizei PNAO 2004 - 2005, s-au constatat următoarele priorităŃi care trebuie realizate:

1. Dezvoltarea parteneriatului în formarea profesională continuă prin promovarea parteneriatului dintre autorităŃile publice, partenerii sociali şi alŃi parteneri la nivel central şi local, în vederea fundamentării, elaborării şi implementării politicilor şi strategiilor de formare profesională continuă, implicarea unui număr tot mai mare de angajatori în facilitarea accesului la formarea profesională continuă, inclusiv prin asigurarea resurselor necesare formării, implicarea partenerilor sociali, cu precădere a patronatelor dar şi a asociaŃiilor profesionale la validarea calificărilor, a standardelor ocupaŃionale şi a programelor cadru de formare profesională continuă, la asigurarea calităŃii formării profesionale continue şi la asimilarea modelului european al calităŃii în formarea profesională continuă; dezvoltarea cooperării la nivel local/ regional pentru identificarea nevoilor de formare şi pentru facilitarea accesului la formare este o altă componentă a acestei priorităŃi la fel de importantă ca şi dezvoltarea cooperării la nivel european şi internaŃional în domeniul formării profesionale continue, valorificând programele europene dedicate formării profesionale continue;

2. Asigurarea resurselor adecvate formării profesionale con tinue; cheltuielile care se fac cu formarea trebuie considerate ca fiind investiŃii nu costuri, iar pentru creşterea investiŃiilor în formarea continuă sunt importante următoarele direcŃii de acŃiune: asigurarea cadrului legislativ care să stimuleze finanŃarea formării profesionale continue, implicarea partenerilor sociali în această finanŃare, atragerea de finanŃări externe şi extinderea de furnizori de programe de formare profesională.

3. Facilitarea accesului la formarea profesională continuă prin crearea de oportunităŃi de formare profesională continuă cât mai aproape de beneficiari, îmbunătăŃirea accesului la formare profesională în mediul rural, creşterea numărului de persoane, în căutarea unui loc de muncă,

361

care vor fi cuprinse la programele de formare profesională, extinderea reŃelei de formare profesională a adulŃilor, a ANOFM, modernizarea şi dotarea centrelor existente, stimularea angajatorilor pentru formarea personalului propriu în vederea creşterii şi diversificării competenŃelor profesionale ale persoanelor încadrate în muncă şi monitorizarea evoluŃiei accesului la formarea profesională continuă.

4. Promovarea formării profesionale continue, prin promovarea beneficiilor formării profesionale continue, implicarea mass-media şi a partenerilor sociali în promovarea formării profesionale continue şi monitorizarea implementării strategiei pentru dezvoltarea formării profesionale continue.

5. Asigurarea calităŃii sistemului de formare profesională continuă prin implementarea sistemului de evaluare şi certificare a competenŃelor dobândite pe cale non-formală şi informală, crearea unui sistem naŃional de evaluare, formare şi certificarea formatorilor, intro-ducerea sistemelor inovative bazate pe tehnologia informaŃiei, imple-mentarea modelului european de asigurare a calităŃii.

Principalele critici, şi deci provocări pentru viitor, aduse programelor de formare profesională româneşti sau a tendinŃelor aduse de PNAO, sunt:

- nivelul educaŃional mediu al întregii populaŃii a rămas scăzut în comparaŃie cu standardele UE;

- participarea scăzută a şomerilor la cursurile de formare profesională;

- insuficienŃa fondurilor şi a identificării măsurilor de stimulare fiscală adresate atât angajatorilor, cât şi angajaŃilor în domeniul formării profesionale;

- insuficienta monitorizare a impactului măsurilor active asupra diverselor grupuri cărora li se adresează, necesară în vederea furnizării unei baze de date solide pentru planificarea politicilor în domeniul ocupării;

- asigurarea cadrului legislativ în vederea stimulării atât a angajatorului, cât şi a angajatului în ceea ce priveşte perfecŃionarea profesională continuă;

- insuficienŃa formării profesionale în întreprinderi - în România numai 11% din întreprinderi asigurau cursuri de formare continuă;

362

- slaba investiŃie în formarea continuă, întreprinderile din România investesc doar 0,5% din costurile cu forŃa de muncă pentru cursuri de formare continuă.

Una dintre Ńările cu o bogată tradiŃie în formarea profesională continuă şi în implicarea partenerilor sociali este Suedia. Din 1960 formarea profesională continuă a jucat un rol important în cadrul politicilor pieŃei muncii suedeze. O pondere importantă în educaŃie în sistemul suedez o are sectorul public.

Formarea profesională iniŃială este susŃinută de municipalitate, iar formarea profesională continuă este susŃinută de stat, angajaŃi; partenerii sociali au şi ei un rol important în dezvoltarea resurselor umane, la fel ca în Danemarca. Acest lucru, respectiv implicarea partenerilor sociali, nu este bine conturată în planul naŃional de acŃiune românesc în ceea ce priveşte ocuparea forŃei de muncă. Alt aspect relevant este faptul că organizaŃiile suedeze au conştientizat importanŃa necesităŃii formării continue. Dar desigur sunt şi alte aspecte ale modelului suedez cum este faptul ca angajaŃii finanŃează cea mai mare parte a formării profesionale continue (95% din cheltuieli) cu ajutorul unei subvenŃii din partea UE; participarea activă a organizaŃiilor în ceea ce priveşte susŃinerea formării profesionale a angajaŃilor s-ar putea realiza şi prin existenŃa unor prevederi legale sau a unor înŃelegeri colective care să le oblige să contribuie financiar la dezvoltarea resurselor umane; spre exemplu, în FranŃa şi în Spania formarea profesională s-a dezvoltat utilizând mecanismele impuse de lege şi anume, taxele de formare profesională în cadrul firmelor, colectarea tuturor taxelor sau a unei părŃi şi administrarea ei de către partenerii sociali, consultarea reprezentanŃilor angajaŃilor şi accesul la formare în cadrul organizaŃiilor.

FinanŃarea formării profesionale în România ar putea fi făcută şi de către întreprinderi prin plata unui procent; în schimb li s-ar putea acorda deduceri la plata unor impozite.

Un alt dezavantaj al modelului suedez, care ar trebui evitat de preluat, este lipsa unui control al utilizării finanŃărilor obŃinute pentru formarea continuă, spre deosebire de modelul francez; acest lucru se remarcă şi în strategia românească din domeniul formării profesionale.

Modelul englez, de orientare liberală, se remarcă prin absenŃa partenerilor sociali în formarea profesională a resurselor umane, existenŃa unei mari diversităŃi de tipuri de programe de formare continuă care oferă

363

persoanelor o mare varietate de opŃiuni. Un alt aspect specific al modelului englez este descentralizarea şi voluntarismul, care sunt trăsături de bază ale politicii de ocupare şi ale administraŃiei sistemului. Se remarcă tendinŃa statutului de a acorda ajutor şi de a se implica în formarea profesională continuă. De exemplu, indivizii se pot forma profesional, fiind susŃinuŃi de bugetul de stat prin fonduri publice, iar întreprinderile pot opta între a utiliza fonduri proprii sau fonduri publice pentru a susŃine dezvoltarea angajaŃilor proprii. Comparând sistemul românesc actual cu cel englez se poate observa tendinŃa „timidă" a statului de a susŃine angajatorii în ceea ce priveşte suportul în această direcŃie. Astfel, în situaŃia în care angajatorii trimit tinerii absolvenŃi pe care i-au angajat la cursuri de formare profesională, cheltuielile făcute pot fi ulterior returnate de la bugetul statului la cererea organizaŃiei (Legea nr. 76 din 2002, privind stimularea forŃei de muncă cu modificările ulterioare).

O altă tendinŃă care se remarcă în strategia engleză este încercarea de a facilita accesul la produse şi servicii educaŃionale pentru a le face disponibile la domiciliu, la locul de muncă şi în centrele de învăŃământ prin utilizarea de tehnologii moderne de prelucrare şi transmitere a cunoştinŃelor. In România se poate observa această tendinŃă prin crearea sistemului de învăŃământ deschis la distanŃă, a programelor de învăŃare continuă (lifelong learning).

Desigur, sistemul naŃional românesc se află doar la început, nu are în spate tradiŃii ca cea suedeză sau engleză în acest domeniu - formarea continuă, dar tocmai din acest motiv considerăm că poate prelua anumite tendinŃe din modelele europene care şi-au dovedit calitatea şi eficienŃa pentru creşterea ocupării pe piaŃa muncii.

SubsecŃiunea 9. Impactul Strategiei de la Lisabona Impactul prevederilor Strategiei de la Lisabona asupra politicii de

ocupare a forŃei de muncă din România este pe de o parte favorabil iar pe de altă parte mai puŃin favorabil. Principalele concluzii care se desprind în urma analizei acestei problematici a pieŃei forŃei de muncă în contextul lărgirii europene sunt:

- decalajul dezvoltării economice dintre Ńările membre ale Uniunii este principalul motor al orientării fluxurilor migratoare ale forŃei de muncă;

364

- datorită diferenŃelor de dezvoltare economică dintre Ńările membre UE, cel mai probabil va spori considerabil exportul de capital (investiŃiile) dinspre Ńările vest-europene către cele din Europa Centrală şi de Est, deoarece costurile de producŃie sunt mult mai mici, forŃa de muncă este mai ieftină, sporind astfel competitivitatea pe piaŃa europeană;

- în Ńările receptoare de noi tehnologii şi de investiŃii se va accentua considerabil procesul de formare profesională pentru creşterea gradului de calificare la locul de muncă al angajaŃilor;

- politicile pieŃei forŃei de muncă trebuie să Ńină seama mai mult de particularităŃile culturale specifice;

- beneficierea, de către noile Ńări membre, de Fondurile Structurale va duce la dezvoltarea considerabilă a pieŃei muncii în aceste Ńări;

- reducerea decalajelor de dezvoltare economică dintre statele membre, sporirea competitivităŃii produselor,

- creşterea concurenŃei pe piaŃa europeană, conduc per ansamblu la creşterea competitivităŃii economiei Uniunii.

Un rol aparte îl joacă componenta Coeziune Economică şi Socială care încurajează şi sprijină implementarea unor măsuri concrete care să pregătească resursele umane şi piaŃa muncii din România să facă faŃă standardelor şi provocărilor determinate de aderarea la Uniunea Europeană şi să fie capabile în administrarea Fondurilor Structurale de care va urma să beneficieze România.

Ce putem spera pentru această politică? Raportul Comisiei19 concluzionează că investiŃia în capitalul uman

contribuie, în mod semnificativ, la creşterea productivităŃii şi constituie o investiŃie atrăgătoare faŃă de cheltuieli alternative atât la nivelul microeconomic, cât şi la nivel social. Există dovezi că la nivel social investiŃiile în domeniul capitalului uman sunt responsabile pentru o proporŃie semnificativă de creştere a întregii productivităŃi.

a) Competitivitate şi dinamism Competitivitatea şi dinamismul sunt două aspecte faŃă de care

Uniunea Europeană este întrecută, în mod curent, de Statele Unite. EducaŃia şi formarea trebuie să joace un rol decisiv în atragerea şi

______________________________ 19 De la Fuente şi Ciccone, Human capital in a global and knowledge-

based economy, Raportul final pentru angajarea forŃei de muncă şi probleme sociale, Comisia Europeană, 2002.

365

reŃinerea talentelor în Europa. Breşa dintre productivitatea din Statele Unite şi din Uniunea Europeană continuă să se lărgească.

Inversarea acestei ordini solicită nu numai investiŃii în cercetare, dezvoltare şi tehnologia de comunicare şi informatizare, dar şi în dezvoltarea capitalului uman.

b) Societatea şi economia bazate pe cunoaştere A fost unanim recunoscut că dimensiunea şi calitatea resurselor

umane sunt determinanŃii principali atât ai creării de noi cunoştinŃe, cât şi ai diseminării acestora.

Factorii cheie sunt asigurarea unui număr suficient de noi oameni de ştiinŃă şi ingineri, consolidarea cercetării la nivel universitar şi actualizarea constantă a forŃei de muncă ştiinŃifice, cât şi a nivelului educaŃional general al populaŃiei apte de muncă, precum şi intensificarea activităŃilor de educaŃie permanentă.

EducaŃia joacă, de asemenea, un rol fundamental în stimularea progresului şi diseminării ştiinŃei şi tehnologiei în perioada de tranziŃie spre societatea cunoaşterii. Sectorul cunoaşterii este dependent de posibilităŃile educaŃiei şi, în special, de universităŃi.

c) Locuri de muncă mai multe şi mai bune Consiliul European de la Lisabona a făcut un apel pentru locuri de

muncă mai multe şi mai bune, stabilirea obiectivelor pentru angajare şi întărirea rolului partenerilor sociali în realizarea acestora. ContribuŃia educaŃiei şi formării la acestea se manifestă pe mai multe căi. In mod clar, este evident că şcolarizarea este principalul factor determinant al venitului individual, împreună cu situaŃia pieŃei muncii.

d) Includerea socială şi cetăŃenia activă Beneficiind de o recompensă în creştere pentru calificare,

polarizarea dintre cei cu un volum mare şi cei cu un volum mic de cunoştinŃe afectează coeziunea economică şi socială. Accesul la formarea finanŃată de angajator este deseori limitată pentru cei care au deja o calificare înaltă şi unele grupuri sunt astfel blocate în partea inferioară a pieŃei forŃei de muncă. Un deziderat important este dezvoltarea educaŃiei şi formării de-a lungul întregii vieŃi, în aşa fel încât schimbările şi restructurările din economie să nu producă efecte adverse pentru coeziunea socială. Una dintre cele mai importante concluzii ale cercetării recente din domeniul educaŃiei este că investiŃia în educarea şi formarea persoanelor este atât un factor de creştere, în special în contextul actual de 366

schimbări tehnologice rapide, cât şi un instrument de bază în susŃinerea integrării sociale.

e) Politicile regionale EducaŃia şi formarea de înaltă calificare este, de asemenea, un

element important al politicilor regionale, fiind considerate un instrument de reducere a diferenŃelor dintre regiunile mai puternic dezvoltate sau mai puŃin dezvoltate, prin furnizarea de resurse umane necesare dezvoltării economice şi sociale.

întrucât decalajele regionale vor creşte, în mod sigur, în următoarea perioadă a lărgirii Uniunii Europene, acest rol poate deveni chiar mai important în următorii câŃiva ani. Planul de AcŃiune al Comisiei privind calificările şi mobilitatea forŃei de muncă a determinat deja acordarea unei atenŃii speciale unei investiŃii sporite în domeniul resurselor umane necesare regiunilor rămase în urmă20.

Impactul Strategiei Lisabona - concluzii21 încă de la sfârşitul anului 2004 în Uniunea Europeană dezbaterile

la nivel înalt au început să fie focalizate, în general, pe problematica economică şi în special pe aşa-numita „Strategie Lisabona". Aceasta s-a născut în 2000 la Consiliul European de la Lisabona, luând forma unui plan cu numeroase Ńinte de atins în domeniul economic, cea mai importantă dintre ele fiind obŃinerea până în 2010, de către economia UE, a statutului de cea mai competitivă şi mai bazată pe cunoaştere economie mondială.

Pe baza raportului Kok, Comisia Europeană şi-a întemeiat propriul studiu, care a cuprins şi propuneri de reformare a Strategiei şi a fost înaintat liderilor statelor UE.

Concluziile finale ale Consiliului European au marcat renunŃarea la Ńinta centrală a Strategiei Lisabona, cea privind statutul de cea mai competitivă economie mondială până în 2010, şi refocalizarea pe creşterea economică şi a numărului locurilor de muncă.

Noua strategie economică a Uniunii se va axa în jurul unui ciclu de trei ani, cu începutul chiar din anul 2005 şi sfârşitul în 2008. Statele

____________________________ 20 Planul de acŃiune al Comisiei cu privire la calificări şi mobilitate,

punctul 11. 21 Conform Roxana-Daniela Păun, Drept monetar european, Editura

FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2006, cap 2, p. 51-60.

367

membre UE vor urma să trimită „programe naŃionale de reformă" şi unde va fi nevoie vor numi un „coordonator naŃional Lisabona".

Cum planurile pentru reformarea Lisabonei au fost analizate la diverse niveluri ale societăŃii au stârnit diverse reacŃii. Cea mai puternică a venit din partea sindicatelor şi a socialiştilor, care au acuzat orientarea mult prea focalizată, după opinia lor, către creşterea economică, în detrimentul aspectelor sociale şi de mediu. Pentru a răspunde acestor îngrijorări, strategia reformată conŃine multe referiri către „modelul social european" şi „contribuŃia importantă adusă de politica în domeniul mediului".

Problema sprijinirii tineretului, văzută de oficiali UE ca una dintre cele mai puternice soluŃii de dezamorsare a „bombei cu ceas demo-grafice" europene, a fost şi ea reglementată în cadrul Summit-ului, căzându-se de acord asupra unui „Pact European al Tineretului" ce doreşte „îmbunătăŃirea integrării vocaŃionale, educaŃiei, formării, mobi-lităŃii şi integrării sociale a tinerilor europeni".

Prezentând reformele, primul ministru luxemburghez Jean-Claude Juncker, a declarat că cele trei instituŃii UE implicate în acest subiect -Parlamentul European, Comisia Europeana şi Consiliul European - sunt pe aceeaşi frecvenŃă în ceea ce priveşte susŃinerea importanŃei creşterii economice şi a numărului locurilor de muncă.

Preşedintele Comisiei Europene, portughezul Jose Manuel Barroso, a declarat că rezultatul Consiliului European referitor la Lisabona denotă că o Uniune formată din 27 de membrii poate ajunge la un compromis.

Nu toată lumea a fost încântată de rezultatele la care s-a ajuns în ceea ce priveşte Lisabona, organizaŃia micilor întreprinzători reprezentaŃi de Eurochambres descriind Summit-ul ca „trei paşi înapoi".

În privinŃa dimensiunii de mediu, s-a căzut de acord asupra unei Ńinte de scădere până în 2020 a emisiilor de gaze cu efect de seră de 15% - 30% faŃă de nivelul din 1990.

Trebuie notat că în proiectul de Concluzii ale PreşedinŃiei apăruse prima dată o Ńintă de reducere a emisiilor cu 60% - 80% până în 2050, dar, cum Summit-ul s-a dorit o revenire la realism, ea a fost schimbată în versiunea finală.

Strategia Lisabona reprezintă modelul european de dezvoltare, ce include atât competitivitatea economică, cât şi componentele socială şi de protecŃie a mediului (dezvoltare durabilă). Uniunea Europeană îşi 368

propune astfel să devină până în 2010 economia cea mai competitivă la nivel mondial (în raport cu SUA şi economiile asiatice), în paralel cu asumarea politică la nivelul cel mai înalt, al Consiliului European, a menŃinerii componentei sociale şi a celei de mediu. Aceste componente necesită însă asumarea unor reforme structurale de amploare şi mai ridicate, care să permită UE să atingă şi să menŃină nivelul de performanŃă cel mai ridicat la nivel global.

Consiliul European de primăvară din 22-23 martie 2005 a adoptat liniile directoare de reformă a Strategiei care au ca obiectiv eficientizarea procesului de implementare la nivel naŃional şi o prioritizare a măsurilor în sectoarele determinante pentru creşterea economică şi ocuparea forŃei de muncă.

Problemele cu care se confruntă Europa şi economiile sale sunt semnificative, în condiŃiile existenŃei unei concurenŃe economice tot mai dure, într-o lume tot mai globalizată. Pe lângă provocările lansate de Statele Unite şi Japonia, economiile în curs de dezvoltare - în special China şi India - progresează rapid. In acelaşi timp, în Europa, procese precum: îmbătrânirea populaŃiei, reglementările inflexibile şi costurile ridicate sunt însoŃite de niveluri scăzute ale creşterii economice, productivităŃii şi creării de locuri de muncă.

Europa nu a fost capabilă să contracareze aceste provocări în ultimii 5 ani22. Limitate fiind de procedurile de luare a deciziilor şi de lipsa de angajament din partea liderilor politici, progresele în direcŃia atingerii obiectivelor Lisabona sunt încă nesemnificative. Drept urmare, pierdem, în mod constant, din competitivitate, bunăstare economică şi locuri de muncă. Liderii europeni trebuie să remedieze această situaŃie, care nu mai poate fi susŃinută, punând economia înaintea tuturor priorităŃilor în următorii 5 ani. Camerele de comerŃ le solicită acestora crearea a 10.000.000 de noi locuri de muncă până în anul 2010. O structură economică sănătoasă constituie precondiŃia menŃinerii valabilităŃii modelelor sociale şi a standardelor de mediu europene.

}n ciuda lipsei unor rezultate vizibile, mediul de afaceri rămâne angajat faŃă de obiectivele strategiei Lisabona. Nu există nicio alternativă. Strategia Lisabona poate da rezultate dacă ne dorim acest lucru. Firesc,

______________________________ 22 Opinie exprimată de Christophe Leitl, Preşedintele EUROCHAMBRES,

cu ocazia prezentării raportului Lisabona pe anul 2005.

369

atât antreprenori, cât şi cetăŃeni se aşteaptă ca aceasta să se întâmple. Camerele de ComerŃ Europene oferă întregul sprijin pentru ca Europa să devină din nou lider economic. Având un mediu care sprijină companiile, care asigură pieŃe de muncă flexibile şi adaptabile şi care încurajează investiŃiile, economia europeană va reînflori. Aceasta necesită însă o adevărată ambiŃie şi angajare pentru a excela în tot ceea ce facem.

Liderii europeni trebuie să Ńină cont de această posibilitate de a face din economia Europei o prioritate absolută şi de a da un nou start procesului Lisabona.

Strategia Lisabona este fundamentală pentru competitivitatea viitoare a Uniunii Europene şi pentru capacitatea sa de a genera bunăstare, de a crea noi locuri de muncă şi de a îmbunătăŃi modelele europene sociale şi de mediu. Progresul realizat până în prezent a fost prea lent, termenele limită pentru deciziile guvernelor nu au fost îndeplinite şi nici cetăŃenii, nici oamenii de afaceri nu au simŃit un efect real. În condiŃiile în care multe State Membre manifestă încă reticenŃă faŃă de aplicarea unor reforme structurale, atingerea obiectivelor Lisabona la termenul limită stabilit pentru 2010 pare a fi din ce în ce mai dificilă.

Cu toate acestea, mediul de afaceri european rămâne totuşi angajat pe linia Strategiei Lisabona. Nu există o altă alternativă, iar succesul său este esenŃial pentru prosperitatea europeană şi utilizarea forŃei de muncă. Liderii politici europeni trebuie să acŃioneze acum pentru accelerarea dramatică a reformelor, punând revigorarea economică înaintea oricărei alte priorităŃi. Astfel se propun următoarele obiective:

* Repunerea Strategiei Lisabona în echilibru - preocupările economice trebuie să devină o prioritate

Mediul de afaceri sprijină abordarea celui de-al treilea pilon al dezvoltării europene sustenabile. Totuşi, abordarea este în prezent puternic dezechilibrată. Dacă despre legislaŃia privind mediul şi modelul social european se poate spune cu certitudine că sunt învingători mondiali, economia europeană nu poate fi cu siguranŃă descrisă ca un lider mondial.

Cei trei piloni trebuie reechilibraŃi în favoarea economiei pentru a permite ca afacerile europene, sistemele sociale şi legislaŃia de mediu să rămână sustenabile pe termen lung. Camerele de ComerŃ Europene consideră că elementul competitivităŃii trebuie să fie elementul central al tuturor politicilor europene şi că Strategia Lisabona trebuie să se 370

concentreze mai mult asupra obiectivelor sale economice. Revigorarea economiei ar trebui să fie singura prioritate majoră pentru liderii europeni. Realizarea acestei priorităŃi va avea un impact profund asupra creării locurilor de muncă, a încrederii consumatorilor europeni şi asupra bunăstării sociale şi a mediului.

Condusă de noul său preşedinte, Comisia Europeană poate şi trebuie să joace un rol esenŃial în coordonarea eforturilor sporite ale Statelor Membre, iar competitivitatea trebuie să se regăsească solid în perspectivele financiare ale perioadei 2007-2013. Membrii Consiliului European trebuie să-şi stabilească obiective naŃionale şi europene cuantificabile pentru dezvoltarea economică pentru fiecare dintre anii care urmează până în 2010.

* îmbunătăŃirea procesului decizional şi creşterea respon sabilităŃii Statelor Membre

Metoda deschisă de coordonare nu a motivat suficient acŃiunile Statelor Membre. Ar trebui introdus un nivel mai înalt de responsabilitate, dar şi de presiune, pentru ca această metodă să dea rezultatele scontate. Statele Membre ar trebui să prezinte repere anuale cuantificabile, iar în fiecare an să fie introduse „Planuri de AcŃiune Lisabona", la care Statele Membre să se angajeze atât la nivel naŃional, cât şi european. Acestea trebuie să conŃină planuri detaliate şi să facă parte din programele guvernamentale regulate.

Procesul politicilor europene ar trebui eficientizat prin întărirea activităŃii Consiliului ConcurenŃei, prin limitarea componentei sale la un număr cât mai mic de miniştri care deŃin agenda competitivităŃii şi prin introducerea de proceduri care să evite eventuale efecte negative asupra agendei competitivităŃii datorate deciziilor altor consilii. Parlamentul European ar trebui să creeze un comitet permanent, capabil să trateze problemele competitivităŃii din perspectiva Lisabona într-un mod eficient şi coordonat.

* Reglementarea pe baze economice - reglementări mai puŃine şi mai eficiente

Toate propunerile legislative noi ar trebui verificate prin prisma competitivităŃii şi a efectelor asupra IMM-urilor, pe baza unei întrebări de control simple - Cum va influenŃa aceasta propunere legislativă afacerile europene, inclusiv MM-urile? Vor deveni acestea mai competitive în comparaŃie cu concurenŃii lor din afara Uniunii Europene?

371

Trebuie să existe posibilitatea de a valida faptul că legislaŃia este proporŃională şi coerentă, prin luarea deciziilor la nivelul adecvat, consultând toŃi „actorii importanŃi", inclusiv MM-urile (nu doar un cerc restrâns de parteneri sociali de negociere) şi promovând căi alternative de reglementare mai puŃin greoaie, precum auto-reglementarea. Guvernele statelor membre trebuie să reducă şi să simplifice legislaŃia actuală şi să ia măsuri concrete în acest sens, legate prin obiective măsurabile şi repere temporare.

InstituŃiile europene trebuie să dezvolte în comun un sistem corelat de evaluare a impactului, care să Ńină cont de orice schimbare majoră introdusă de Parlament sau de Consiliu. De asemenea, în fiecare an ar trebui realizate evaluări „ex post" ale impactului legislaŃiei de bază din anii precedenŃi. O astfel de schemă ar trebui condusă de către mediul de afaceri şi realizată de evaluatori independenŃi.

* Crearea unui mediu antreprenorial - flexibil, inovator şi stimulativ

Crearea unui antreprenoriat atractiv Spiritul antreprenorial trebuie reevaluat pozitiv, promovat în mod

activ şi încurajat în întreaga societate. Povara reglementărilor şi taxelor ar trebui micşorată, iar rata de risc-câştig trebuie reechilibrată. Reforma legii falimentului trebuie finalizată, comportamentul antreprenorial trebuie încorporat în sistemele educaŃionale, iar accesul la finanŃare trebuie garantat pentru încurajarea iniŃierii şi dezvoltării afacerilor, ca şi pentru procesul de inovare.

* Încurajarea inovării - cheia competitivităŃii în Europa Nivelul mediu al investiŃiilor publice şi private în Europa pentru

cercetare - dezvoltare (C&D) şi inovare este considerabil mai scăzut decât cel al competitorilor noştri. Inovarea trebuie să fie încurajată, în special pentru IMM. Nivelul investiŃiilor publice şi private trebuie să crească, condiŃiile cadru tehnice şi financiare pentru investiŃiile dedicate inovării trebuie îmbunătăŃite, iar accesul la capital şi protecŃia necostisitoare a proprietăŃii intelectuale trebuie garantate. De asemenea, investiŃiile în infrastructura noastră de cercetare ar trebui să se bazeze pe o mai bună coordonare a eforturilor dintre Statele Membre, cu evitarea duplicării eforturilor, concentrându-se în direcŃia cercetării aplicate şi conducând către centre internaŃionale de excelenŃă.

372

* Modernizarea şi investiŃia în sistemele educative româneşti Pentru stimularea inovaŃiei, a economiei bazate pe cunoaştere şi

asigurarea forŃei de muncă necesare mediului de afaceri, sistemele noastre educative şi profesionale necesită un proces de modernizare, de promovare a procesului de instruire continuă şi de creştere a interacŃiunii dintre mediul de afaceri, şcoli şi universităŃi. ŞtiinŃa este, în general, subevaluată, iar condiŃiile pentru cercetători şi oamenii de ştiinŃă nu sunt competitive.

* Reforma pieŃelor de muncă europene PieŃele de muncă inflexibile afectează competitivitatea

europeană, determinând o creştere slabă, un nivel scăzut al utilizării forŃei de muncă şi emigrarea cercetătorilor şi a oamenilor de ştiinŃă. Este absolut esenŃial ca reformele propuse prin raportul Kok „locuri de muncă, locuri de muncă, locuri de muncă", să fie complet implementate şi fără nicio întârziere.

* Consolidarea PieŃei Interne PiaŃa Internă reprezintă centrul prosperităŃii noastre, care trebuie

valorificată şi consolidată. în ciuda creşterii tendinŃei de indisciplină în rândul Statelor Membre şi a încetinirii procesului de integrare a pieŃelor, membrii Uniunii Europene trebuie să ia măsuri pentru armonizarea corectă şi rapidă a legislaŃiei aferente. Comisia Europeană trebuie să susŃină mai riguros regulile PieŃei Interne, intervenind mai rapid şi penalizând mai serios.

În timp ce doar câteva acte legislative (ex.: cele privind crearea unei pieŃe interne pentru servicii) sunt absolut necesare pentru a finaliza PiaŃa Internă şi procesul de integrare al pieŃei, alocarea resurselor pentru asigurarea aplicării mai consistente şi mai rapide a legislaŃiei actuale ar putea avea un impact favorabil mai mare.

* Comunicarea şi explicarea Strategiei Lisabona tuturor cetăŃenilor şi oamenilor de afaceri ai Europei

Strategia Lisabona, necesitatea şi importanŃa ei nu sunt nici cunoscute, nici înŃelese de populaŃia europeană. O strategie de comunicare europeană trebuie să fie implementată în paralel cu activităŃile naŃionale. Aceasta ar trebui să implice toŃi actorii socioeconomici importanŃi, să permită o bună înŃelegere a Strategiei Lisabona şi să explice necesitatea clară pentru reformele structurale urgente.

373

România urmăreşte să participe la acest proces prin preluarea principalelor politici europene în politicile interne corespondente, în vederea recuperării decalajului în termeni de dezvoltare. Un exemplu concludent al preocupărilor continue în spiritul Strategiei Lisabona îl reprezintă şi recomandările formulate de mediul de afaceri (în anul 2005) cu scopul îndeplinirii obiectivelor acestei strategii europene.

SubsecŃiunea 10. Recomandările formulate de către mediul de afaceri Guvernului României în vederea atingerii obiectivului Lisabona23

Având în vedere contextul specific în care evoluează economia românească, precum şi opiniile exprimate de exponenŃi ai mediului de afaceri din România, Camera de ComerŃ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti consideră ca fiind importante pentru Guvernul României următoarele trei recomandări de politică economică ce ar trebui avute în vedere din perspectiva cerinŃelor Lisabona:

1. Reducerea fiscalităŃii aplicate firmelor (în special EMM- urilor) şi stabilitatea mediului fiscal

Reducerea fiscalităŃii prin programe continue şi de perspectivă, astfel încât să se încurajeze investiŃiile pe termen mediu şi lung;

Reducerea impozitelor asupra companiilor, în special asupra IMM-urilor, în sensul:

- scăderii contribuŃiei la asigurările sociale cu cel puŃin 10% în vederea obŃinerii de resurse pentru majorarea salariilor minime, cu rezultate implicite în lărgirea bazei reale de salariaŃi;

- reducerii TVA-ului la utilităŃi (apă caldă, energie electrică şi energie termică);

- creşterii facilităŃilor fiscale acordate contribuabililor (în sensul măririi deducerilor acordate pentru investiŃiile private).

2. Asigurarea stabilităŃii climatului economic şi atingerea statutului de economie de piaŃă funcŃională prin:

- îmbunătăŃirea cadrului legislativ şi stabilizarea acestuia, asigurarea competivităŃii libere şi corecte pe piaŃa internă şi

_______________________________ 23 Sursa: DIE - CCIRB - Camera de ComerŃ şi Industrie a României

şi a Municipiului Bucureşti

374

debirocratizarea excesivă a procedurilor de autorizare a funcŃionării societăŃilor comerciale;

- Stimularea perceptibilă a ridicării nivelului tehnic al diferitelor activităŃi de producŃie şi servicii, prin introducerea de noi tehnologii, maşini şi utilaje de înaltă performanŃă, crearea de noi mecanisme şi stimulente pentru intensificarea investiŃiilor din resurse interne şi din străinătate, însoŃite de dezvoltarea amplă a creditului pentru investiŃii şi a leasingului;

- Stimularea antreprenoriatului prin programe guvernamentale, care să finanŃeze firmele la început de activitate (start-up);

- Realizarea pe baze mult îmbunătăŃite a dialogului economico-social, îndeosebi prin recunoaşterea rolului şi locului camerelor de comerŃ şi industrie în derularea dialogului, la diferite nivele de organizare. De asemenea, este de dorit asigurarea unei transparente autentice în procesul de elaborare şi adoptare a reglementărilor vizând economia;

- Dezvoltarea Parteneriatului Public-Privat, prin mecanisme specifice şi atribuirea unui rol major sectorului privat şi sistemului său de reprezentare (camere de comerŃ şi industrie, patronate, alte structuri ale societăŃii civile).

3. Competitivitatea şi flexibilitatea la nivelul pieŃei muncii - Creşterea generală a productivităŃii muncii, ca bază a sporirii

substanŃiale a competitivităŃii produselor şi serviciilor produse în România, concomitent cu crearea de posibilităŃi pentru creşterea puterii de cumpărare a populaŃiei;

- Liberalizarea pieŃei muncii şi creşterea flexibilităŃii acesteia; - încurajarea şi sprijinirea activităŃilor privind dezvoltarea resur-

selor umane, vizând pregătirea vocaŃională, sub diversele sale forme, orientată spre creşterea competenŃelor practice;

- Implicarea mai bună a resurselor umane în procesul de ridicare a competitivităŃii produselor şi serviciilor, prin salarizare în raport de rezultate şi prin stimulente diverse;

- Oprirea migraŃiei specialiştilor în cercetare prin crearea unui sistem motivaŃional riguros care să asigure atragerea acestora, prin asigurarea materialelor necesare realizării cercetărilor şi a unui sistem de perfecŃionare profesională a cercetătorilor prin programe de colaborare cu Ńările membre ale Uniunii Europene;

375

- Generalizarea educaŃiei în IT pentru promovarea societăŃii bazate pe cunoaştere.

SecŃiunea 3. Beneficii şi costuri pentru mediul de afaceri după aderarea României la Uniunea Europeană

Primul Plan de acŃiune pentru îmbunătăŃirea mediului de afaceri a fost elaborat conform HG nr. 759 din 18 iulie 2002 pentru aprobarea Planului naŃional de acŃiune pentru ocuparea forŃei de muncă (PNAO), M. Of. nr. 637 din 29 august 2002.

La nivelul Guvernului a fost elaborat Planul de acŃiune pentru îmbunătăŃirea mediului de afaceri.

Printre măsurile de sprijinire a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se numără:

- Planul de acŃiuni pentru înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri;

- Planul de acŃiuni pe anii 2002 - 2003 pentru implementarea Programului de guvernare;

- punerea în aplicare a facilităŃilor fiscale prevăzute de Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaŃi pentru înfiinŃarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, până la anularea acestora de noile legi, a impozitului pe profit şi a TVA.

3. în anul 2001 a fost înfiinŃat Fondul naŃional de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii (prin Hotărârea Guvernului nr. 1.211/2001), având un capital social iniŃial alocat de la bugetul de stat în valoare de 50 miliarde lei. Aportul statului la capitalul social al Fondului naŃional de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii va fi majorat pe o perioadă de 5 ani cu 0,4% din veniturile bugetare alocate Ministerului pentru întreprinderile Mici şi Mijlocii şi CooperaŃie. Pe lângă acesta funcŃionează şi Fondul de garantare a creditului rural şi Fondul român de garantare a creditelor pentru întreprinzătorii privaŃi.

4. ÎmbunătăŃirea cadrului legislativ în domeniu:

- Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, M. Of. nr. 927 din 23 decembrie 2003,

- Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinŃării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, M. Of. nr. 681 din 29 iulie 2004;

376

- OrdonanŃa Guvernului nr. 40/2000 privind acreditarea agenŃiilor de credit în vederea administrării fondurilor pentru acordarea de microcredite, aprobată prin Legea nr. 376/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităŃilor la înregistrarea în registrul comerŃului a persoanelor fizice, asociaŃiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcŃionării persoanelor juridice, M. Of. nr. 839 din 13 septembrie 2004;

- Hotărârea Guvernului nr. 1.189/2001 privind aprobarea Planului de acŃiuni pentru înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri; M. Of. nr. 783 din 11 decembrie 2001; Planul a fost elaborat de către Grupul de lucru pentru elaborarea şi monitorizarea Planului de acŃiuni referitor la îmbunătăŃirea mediului de afaceri, constituit prin Hotărârea Guvernului nr. 803/2001. în perioada septembrie 2001 -ianuarie 2002 membrii Grupului de lucru au îmbunătăŃit planul de acŃiuni, care a fost supus aprobării Guvernului în luna februarie 2002;

- Hotărârea Guvernului nr. 209/2002 pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1.189/2001 privind aprobarea Planului de acŃiuni pentru înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri. M. Of. Nr. 196 din 22 martie 2002;

- OrdonanŃa Guvernului nr. 14/2002 privind constituirea şi funcŃionarea parcurilor ştiinŃifice şi tehnologice, M. Of. nr. 82 din 1 februarie 2002;

- OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziŃie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, M. Of. nr. 418 din 15 mai 2006 aprobată prin Legea nr. 337 din 17 iulie 2006, M. Of. nr. 625 din 20 iulie 2006;

- OrdonanŃa Guvernului nr. 61/2001 pentru modificarea şi completarea Legii contabilităŃii nr. 82/1991, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 310/2002;

- Ordinul ministrului finanŃelor publice nr. 945/2003 pentru aprobarea InstrucŃiunilor privind metodologia de calcul al impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, M. Of. nr. 548 din 30 iulie 2003;

- OrdonanŃa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi

377

a falimentului, aprobată prin Legea nr. 82/2003, M. Of. nr. 194 din 26 martie 2003;

- Hotărârea Guvernului nr. 32/2002 privind aprobarea Planului de acŃiuni pe anii 2002 şi 2003 al Programului de guvernare, M. Of. nr. 61 din 29 ianuarie 2002;

- OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 37/2002 pentru mo-dificarea alin (3) al art. 21 din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaŃi pentru înfiinŃarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;

- Hotărârea Guvernului nr. 396/2002 privind unele măsuri referitoare la procedura de elaborare a proiectelor de acte normative cu relevanŃă asupra mediului de afaceri, M. Of. nr. 292 din 30 aprilie 2002;

- Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forŃei de muncă, M. Of. nr. 103 din 6 februarie 2003.

5. Pentru îmbunătăŃirea mediului de afaceri Ministerul pentru întreprinderile Mici şi Mijlocii şi CooperaŃie şi Secretariatul General al Guvernului au iniŃiat OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităŃi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcŃionării comercianŃilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 370/2002. Au fost înfiinŃate, în cadrul camerelor de comerŃ şi industrie teritoriale, birouri unice pentru înregistrarea comercianŃilor (inclusiv a întreprinderilor mici şi mijlocii), unde se pot obŃine informaŃiile şi autorizaŃiile necesare pentru începerea activităŃii acestora. Prin această procedură se reduc obstacolele de timp şi birocratice şi cheltuielile de autorizare şi înfiinŃare, cu scopul încurajării ini Ńierii de noi afaceri. In procesul de legiferare OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 76/2001 a fost îmbunătăŃită, modificările aduse ordonanŃei vizând:

- introducerea declaraŃiei pe propria răspundere pentru autorizarea sediului social;

- introducerea declaraŃiei pe propria răspundere pentru alte cazuri decât obiectivele şi domeniile specifice de activitate, stabilite prin hotărâre a Guvernului;

- introducerea declaraŃiei pe propria răspundere pentru cazul preschimbării certificatului de înmatriculare şi a certificatului de înregistrare fiscală pentru comercianŃii constituiŃi anterior intrării în vigoare a OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 76/2001; 378

- prelungirea termenului de preschimbare a certificatului de înmatriculare şi a certificatului de înregistrare fiscală cu certificatul conŃinând codul unic de înregistrare, pentru comercianŃii constituiŃi anterior intrării în vigoare a OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 76/2001, de la 12 la 18 luni de la intrarea în vigoare a actului normativ -art. 16 alin (1);

- separarea activităŃilor Biroului unic de cele de asistenŃă anterioare depunerii cererii de înregistrare şi autorizare.

6. Pentru înfiinŃarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii, în vederea creării de locuri de muncă, se acordă credite din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiŃii avantajoase, cu o dobândă de 50% din taxa oficială a scontului stabilită de Banca NaŃională a României la depozitul constituit la societatea bancară desemnată prin licitaŃie. Durata maximă de creditare poate fi de până la 3 ani, inclusiv perioada de graŃie, iar în cazul în care agentul economic solicită un nou credit, acestuia i se poate acorda, cu condiŃia rambursării în totalitate a creditului anterior.

Beneficiari ai acestor credite sunt: - întreprinderi mici şi mijlocii; - unităŃi cooperatiste: cooperative meşteşugăreşti şi cooperative

de consum; - asociaŃii familiale; - persoane fizice autorizate să desfăşoare activităŃi independente; - şomerii care se obligă să înfiinŃeze întreprinderi mici şi mijlocii,

unităŃi cooperatiste, asociaŃii familiale sau să devină persoane fizice autorizate au prioritate la obŃinerea creditului (Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forŃei de muncă). In anul 2001 au fost acordate credite pentru 1.138 de societăŃi, în valoare totală de 952 miliarde lei, creându-se 19.028 locuri de muncă, dintre care 9.815 pentru şomeri. 79,6% din creditele acordate au fost pentru activităŃi de producŃie (758 miliarde lei), 16% pentru servicii (153 miliarde lei) şi 4,4% pentru turism (35,2 miliarde lei). Majoritatea societăŃilor beneficiare de credite au fost cu capital privat.

7. Persoanele fizice sau juridice care angajează persoane cu handicap pot înfiinŃa unităŃi protejate, autorizate de Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap, care beneficiază de facilităŃile fiscale prezentate în detaliu la linia directoare 7 (OrdonanŃa de urgenŃă a

379

Guvernului nr. 102/1999 privind protecŃia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap), cu modificările şi completările ulterioare.

8. Un program cu cofinanŃare externă, aflat în derulare, prin care se sprijină proiecte de investiŃii ale întreprinderilor mici şi mijlocii, ce are ca efect implicit crearea de noi locuri de muncă, este Programul PHARE de creditare pentru întreprinderile mici şi mijlocii (RO 9711). Fondul are un volum de 5,75 milioane euro şi este destinat acordării de credite pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Programul a fost lansat în iunie 1999 şi se desfăşoară prin trei bănci: Banca Românească, C.E.C. şi Banca Comercială „Ion Tiriac" - care cofinanŃează cu 40% fiecare dintre creditele acordate întreprinderilor mici şi mijlocii în cadrul acestui program.

Obiective: - consolidarea unui sector dinamic al întreprinderilor mici şi

mijlocii, capabil să facă faŃă forŃelor concurenŃiale şi competiŃiei internaŃionale şi să creeze noi locuri de muncă;

- sporirea ponderii întreprinderilor mici şi mijlocii la crearea produsului intern brut, ocuparea forŃei de muncă şi la dezvoltarea regională;

- susŃinerea transferului de tehnologie către întreprinderile mici şi mijlocii nou-înfiinŃate sau existente; susŃinerea proiectelor de introducere a sistemelor de calitate şi a proiectelor inovative;

- îmbunătăŃirea cadrului instituŃional şi a dialogului public-privat care să asigure elaborarea şi implementarea unor politici şi măsuri coerente pentru stimularea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;

- susŃinerea accesului întreprinzătorilor la servicii de consultanŃă pentru demararea unei afaceri;

- utilizarea instrumentelor de sprijinire a întreprinderilor mici şi mijlocii în conformitate cu reglementările UE.

Măsuri: 1. Aplicarea unor măsuri de stimulare a întreprinderilor mici şi

mijlocii prin acŃiuni de creditare în conformitate cu prevederile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forŃei de muncă. FaŃă de anul trecut s-a majorat cuantumul acordat pentru un loc de muncă nou-creat prin creditare, de la 50 milioane lei la 75 milioane lei. Se estimează crearea a 13.300 locuri de muncă.

380

InstituŃia responsabilă: AgenŃia NaŃională pentru Ocuparea ForŃei de Muncă

2. încurajarea dezvoltării ini Ńiativei antreprenoriale prin dez voltarea numărului de unităŃi protejate (unităŃi socioeconomice şi unităŃi socioeconomice protejate) care vor beneficia de reduceri semnificative ale costurilor globale destinate acoperirii impozitului pe profit

InstituŃii responsabile: Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap şi Ministerul FinanŃelor Publice

3. IniŃierea de programe de training şi consultanŃă pentru între prinderile mici şi mijlocii în vederea creşterii capacităŃii tehnice şi organizatorice de a subcontracta activităŃi de producŃie şi servicii de la marile întreprinderi

InstituŃiile responsabile: Ministerul Industriei şi Resurselor, AgenŃia NaŃională pentru Ocuparea ForŃei de Muncă

4. Elaborarea şi implementarea unor programe de sprijinire a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, finanŃate de la bugetul de stat:

- program de susŃinere a investiŃiilor realizate de întreprinderi nou-înfiinŃate sau microîntreprinderi şi întreprinderi mici şi mijlocii existente, care are drept scop acordarea de alocaŃii financiare nerambursabile corelate cu un credit bancar pentru acoperirea parŃială a costurilor legate de investiŃiile realizate de întreprinderile mici şi mijlocii în domeniul producŃiei şi serviciilor şi creşterea implicării băncilor în finanŃarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Programul finanŃează cheltuielile aferente achiziŃionării de utilaje, echipamente şi/sau servicii, inclusiv pentru achiziŃionarea de echipamente de birotică şi întocmirea planurilor de afaceri, studiilor de fezabilitate şi consultanŃei aferente proiectului de investiŃii pentru care se solicită finanŃare, costuri aferente introducerii standardelor internaŃionale de calitate;

- programul pentru sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii în vederea stimulării exportului, ce are ca scop facilitarea accesului la servicii de consultanŃă şi informare privind pieŃele externe şi cerinŃele acestora, elaborarea şi implementarea de programe de finanŃare pentru dezvoltarea activităŃilor de export şi dezvoltarea de acorduri bilaterale. Programul finanŃează participări la târguri şi expoziŃii internaŃionale organizate în Ńară şi în străinătate, cu stand propriu sau în asociere cu alŃi agenŃi economici, realizarea de materiale de promovare, prezentarea pe Internet a activităŃii întreprinderilor mici şi mijlocii şi a produselor

381

promovate, participări la cursuri în domeniul tehnicilor de promovare a exportului şi contractarea unor servicii de consultanŃă pentru elaborarea strategiilor de export; accesul la informaŃii de piaŃă.

Prin sprijinirea investiŃiilor acestora şi a activităŃii de export aceste programe vor avea ca efect principal dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, care, implicit, va duce la crearea de noi locuri de muncă.

InstituŃia responsabilă: Ministerul pentru întreprinderile Mici şi Mijlocii şi CooperaŃie

5. în perioada următoare vor fi derulate o serie de programe cu finanŃare din fonduri PHARE:

- Programul PHARE 2000 - Componenta „Coeziune economică şi socială" reprezintă un instrument prin care se pune în aplicare o politică regională integrată, în concordanŃă cu strategia de coeziune economică şi socială adoptată, în contextul procesului de preaderare, prin Planul naŃional de dezvoltare.

Componenta „Schema de finanŃare nerambursabilă pentru afaceri noi, microîntreprinderi şi întreprinderi mici şi mijlocii recent înfiinŃate" are ca principale obiective stimularea investiŃiilor pentru întreprinderi nou-înfiinŃate şi pentru dezvoltarea celor existente, precum şi dezvoltarea sectoarelor industriale în care regiunile deŃin avantaje competitive.

Bugetul total al programului este de 12,95 milioane euro. FinanŃarea nerambursabilă aferentă unui proiect în cadrul programului este de minimum 10.000 euro şi maximum 50.000 euro.

Programul se adresează următorilor beneficiari: - întreprindere înfiinŃată după 1 ianuarie 1999, dar nu mai

târziu de 20 mai 2001, cu maximum 249 de angajaŃi;

- microîntreprindere, indiferent de data de înregistrare, cu maximum 9 angajaŃi;

- În cadrul Programului PHARE 2001 una dintre principalele componente de investiŃii din cadrul programului se adresează întreprinderilor mici şi mijlocii:

Astfel, prin componenta „AsistenŃă pentru DV1M", cu valoare totală de 20 milioane euro, se vor finanŃa proiecte pentru sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii nou-înfiinŃate şi a microîntreprinderilor, precum şi servicii de consultanŃă şi training pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

382

Obiective specifice: - încurajarea investiŃiilor pentru înfiinŃarea de noi întreprinderi şi

dezvoltarea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor tinere, în scopul creşterii contribuŃiei generale a microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii la crearea de locuri de muncă şi creşterea economică sustenabilă în zonele-Ńintă;

- sprijinirea investiŃiilor în întreprinderile mici şi mijlocii existente pentru crearea de noi locuri de muncă în zonele-Ńintă şi dezvoltarea şi diversificarea calităŃii şi cantităŃii produselor şi serviciilor oferite;

- sprijinirea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la servicii de consultanŃă şi instruire pentru îmbunătăŃirea abilităŃilor în pregătirea şi administrarea proiectelor, precum şi îmbunătăŃirea accesului la informaŃii şi comunicare în scopul creşterii oportunităŃilor pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

Subcomponenta Al - Schema de granturi pentru întreprinderi nou-înfiinŃate, întreprinderi nou-înfiinŃate şi microîntreprinderi are un buget total de 15 milioane euro.

Granturile vor finanŃa investiŃii productive şi investiŃii în consiliere şi consultanŃă, în scopul dezvoltării capacităŃii de producŃie şi creării de noi locuri de muncă. Se vor sprijini, de asemenea, investiŃii legate de cercetare/dezvoltare, inovare şi transfer tehnologic, tehnologia informaŃiei etc.

Suma maximă a unui grant/proiect (inclusiv cofinanŃarea de la bugetul de stat) este de 100.000 euro. Participarea privată la fiecare proiect este de minimum 40% din totalul cheltuielilor eligibile. Serviciile turistice sunt eligibile dacă beneficiarul este o întreprindere mică sau mijlocie şi dacă demonstrează că proiectul propus are capacitatea de a atrage turişti străini.

InstituŃia responsabilă: Ministerul Dezvoltării şi Prognozei. 6. În domeniul agricol a fost elaborat Planul naŃional pentru

agricultură şi dezvoltare rurală (SAPARD), aprobat prin Decizia Comisiei din 12 decembrie 2000, în concordanŃă cu Reglementarea CE nr. 1.268/1999. Acest program cuprinde şi o serie de măsuri pentru sprijinirea agricultorilor, în special a celor tineri, prin:

- investiŃii în exploataŃii agricole; - dezvoltarea şi diversificarea activităŃilor economice pentru

generarea de activităŃi multiple şi venituri alternative; - aceste măsuri vor deveni operaŃionale la sfârşitul anului 2002.

383

InstituŃia responsabilă: Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor.

Linia directoare 9 - Accesul la activităŃile antreprenoriale Statele membre vor încuraja iniŃierea de activităŃi

antreprenoriale prin: - examinarea, în scopul reducerii, a tuturor obstacolelor care are

putea exista, în special a celor din regimurile de impozite şi securitate socială, pentru a se trece la activitatea economică independentă şi la înfiinŃarea de firme mici;

- promovarea educaŃiei pentru spiritul antreprenorial şi activitate economică independentă, prin servicii de sprijin Ńintite, precum şi prin formare pentru întreprinzători şi viitorii antreprenori;

- combaterea muncii nedeclarate şi prin încurajarea transformării acestui fel de muncă în ocupare reglementată a forŃei de muncă, prin folosirea mijloacelor obişnuite de acŃiune, inclusiv a măsurilor de reglementare, a stimulentelor şi a impozitelor şi a reformei indemni-zaŃiilor, în parteneriat cu partenerii sociali.

Camerele de comerŃ şi industrie acordă consultanŃă antreprenorială pentru înfiinŃarea şi dezvoltarea afacerilor, prin centre de consultanŃă sau centre de dezvoltare a afacerilor. Centrele acordă consultanŃă pentru: elaborarea de planuri de afaceri, de marketing, contacte de afaceri, investiŃii, diminuarea riscului în afaceri, promovarea imaginii firmei şi reclamă.

Filialele Şcolii române de afaceri a camerelor de comerŃ şi indus-trie organizează cursuri de formare profesională antreprenorială pentru:

- pregătirea administratorilor de firme pentru dezvoltarea propriilor afaceri;

- pregătirea viitorilor întreprinzători şi dezvoltarea spiritului antreprenorial.

Prin Legea nr. 108/1999 privind înfiinŃarea şi organizarea InspecŃiei Muncii, cu modificările ulterioare, s-a stabibt cadrul legal pentru exercitarea controlului aplicării unitare a dispoziŃiilor legale de către unităŃile din sectorul public, mixt, privat, precum şi de alte categorii de angajatori, în domeniul relaŃiilor de muncă, precum şi al celor referitoare la condiŃiile de muncă, apărarea vieŃii, integrităŃii corporale şi sănătăŃii salariaŃilor şi a altor participanŃi la procesul de muncă în desfăşurarea activităŃii.

Prin Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecŃie a persoanelor încadrate în muncă s-a statuat cadrul legal pentru combaterea 384

muncii nedeclarate. Angajatorii care primesc la muncă o persoană pentru care nu au fost întocmite contracte individuale de muncă sau, după caz. convenŃii civile de prestări de servicii sunt sancŃionaŃi contravenŃional cu amendă. în cazul în care în mod repetat angajatorii sunt în situaŃia menŃionată, inspectoratele teritoriale de muncă vor solicita, potrivit legii, radierea persoanei juridice de la registrul comerŃului.

În vederea combaterii muncii la negru şi pentru identificarea angajatorilor care folosesc personal fără forme legale de angajare şi luarea măsurilor care se impun pentru respectarea de către aceştia a prevederilor legale în domeniul relaŃiilor de muncă, cu diminuarea consecinŃelor sociale şi economice ale acestui fenomen, a fost declanşată o campanie naŃională privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă fără forme legale, care se desfăşoară în perioada 2001-2003.

În această campanie au fost implicaŃi partenerii sociali şi presa. De asemenea, au fost semnate protocoale de colaborare între inspectoratele teritoriale de muncă şi inspectoratele judeŃene de poliŃie, sub patronatul prefecturilor, în scopul cooperării şi al schimbului de informaŃii între instituŃiile menŃionate.

Obiective: - facilitarea accesului la surse de finanŃare prin promovarea şi

susŃinerea realizării unor programe de finanŃare multianuale cu aplicabilitate pentru dezvoltarea sectorului;

- susŃinerea accesului managerilor şi al angajaŃilor întreprinderilor mici şi mijlocii la servicii de instruire şi consultanŃă;

- continuarea pregătirii antreprenoriale prin curriculumul din învăŃământul preuniversitar şi universitar;

- intensificarea acŃiunilor de combatere a muncii fără forme legale. Măsuri 1. Reducerea contribuŃiei datorate de agenŃii economici la Fondul

special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap de la 3% la 2% începând cu anul 2002

InstituŃiile responsabile: Ministerul FinanŃelor Publice şi Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap

2. Acordarea, începând cu anul 2002, de facilităŃi fiscale angajatorilor care încadrează cu contract individual de muncă persoane din rândul şomerilor, pe care le menŃin în activitate cel puŃin 6 luni, prin reducerea contribuŃiei de 5% datorată bugetului asigurărilor pentru şomaj.

385

Diminuarea sumei datorate lunar se face cu 0,5% pentru fiecare procent din ponderea personalului nou-angajat

InstituŃiile responsabile: Ministerul Muncii şi SolidarităŃii Sociale şi AgenŃia NaŃională pentru Ocuparea ForŃei de Muncă

3. Acordarea de servicii de consultanŃă şi asistenŃă pentru începerea unei activităŃi independente sau pentru iniŃierea unei afaceri, în conformitate cu Legea nr. 76/2002, cheltuielile fiind suportate din bugetul asigurărilor de şomaj. ConsultanŃa va fi acordată fie de agenŃiile judeŃene pentru ocuparea forŃei de muncă, fie de furnizori de servicii selecŃionaŃi conform legii.

Serviciile de consultanŃă de bază (informare, consultanŃă, instruire) şi specializate se pot acorda individual sau în grup, în funcŃie de opŃiunile şi nevoile solicitanŃilor. ConsultanŃa individuală constă, în principal, în: asistenŃă tehnică în procesul înfiinŃării unei firme (elaborarea statutului, obiectul de activitate, înregistrarea firmei, încheierea de contracte, legalizări de acte, elaborarea planului de afaceri), instruire antrepreno-rială, ca serviciu de grup (instruiri modulare în probleme de: management, marketing şi tehnici de vânzare, legislaŃie, contabilitate şi evidenŃă primară, întocmirea planurilor de afaceri).

Se estimează ca de aceste servicii de consultanŃă să beneficieze în anul 2002 4.000 de persoane.

InstituŃia responsabilă: AgenŃia NaŃională pentru Ocuparea ForŃei de Muncă

4. Sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii şi încurajarea iniŃiativei private, prin centrele de dezvoltare a afacerilor şi birourile de asistenŃă pentru societăŃile comerciale din cadrul Camerei de ComerŃ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti (C.C.I.R.M.B.) şi promovarea de programe de formare profesională pentru întreprinzători şi viitorii întreprinzători, prin sistemele educaŃionale ale C.C.I.R.M.B.

InstituŃia responsabilă: Camera de ComerŃ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti.

5. Elaborarea şi implementarea de programe pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale în vederea îmbunătăŃirii aptitudinilor antreprenoriale bazate pe cunoaşterea şi gestionarea optimă a resurselor. Pentru perioada 2002 - 2005 Ministerul pentru întreprinderile Mici şi Mijlocii şi CooperaŃie are în vedere elaborarea de programe pentru 386

susŃinerea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la servicii de instruire şi consultanŃă (acordare de granturi care vor acoperi parŃial costurile serviciilor de consultanŃă şi informare, cu caracter general sau specifice sectorului în care activează întreprinderile mici şi mijlocii respective) şi pentru constituirea reŃelei naŃionale de centre de consultanŃă (creşterea calităŃii serviciilor de consultanŃă oferite de organizaŃii neguvernamentale, centre de consultanŃă şi firme private de consultanŃă a întreprinderilor mici şi mijlocii, în vederea creşterii numărului de întreprinderi mici şi mijlocii care beneficiază de finanŃare, pentru dezvoltarea sectoarelor de producŃie şi servicii).

InstituŃia responsabilă: Ministerul pentru întreprinderile Mici şi Mijlocii şi CooperaŃie.

6. Implementarea Programului de dezvoltare a abilităŃilor antreprenoriale - EMPRETEC. Programul identifică potenŃiali întreprinzători de succes, le oferă instruire în vederea dezvoltării capacităŃii antreprenoriale şi a aptitudinilor manageriale, îi asistă în pregătirea planurilor de afaceri şi în accesarea surselor de finanŃare necesare activităŃii lor, le oferă sprijin pentru creşterea exporturilor, îi susŃin în realizarea de colaborări reciproc avantajoase cu societăŃi comerciale naŃionale şi companii străine. De asemenea, creează sisteme de susŃinere pe termen lung care să faciliteze creşterea şi internaŃionalizarea afacerilor dezvoltate de aceşti antreprenori

InstituŃia responsabilă: Ministerul pentru întreprinderile Mici şi Mijlocii şi CooperaŃie

7. În domeniul educaŃiei antreprenoriale se urmăreşte: - elaborarea curriculei pentru disciplina „EducaŃie

antreprenorială" (disciplină de studiu obligatorie la şcolile profesionale şi liceele tehnologice);

- elaborarea unor materiale-suport pentru formarea personalului didactic şi pentru asistenŃa în dezvoltarea şi consolidarea culturii organizaŃionale a unităŃilor de învăŃământ din perspectiva parteneriatului social şi a spiritului antreprenorial;

- întărirea dimensiunii antreprenoriale a educaŃiei, atât la nivelul curriculei, cât şi în cadrul practicilor organizaŃionale curente, astfel încât elevii să poată dobândi o serie de competenŃe, cum ar fi: conştientizarea şi înŃelegerea factorilor economici şi personali care pot afecta succesul unei idei de afaceri; deschiderea către schimbare şi asimilarea noutăŃilor pe

387

care le presupune mediul de afaceri, în care sunt esenŃiale luarea de decizii, rezolvarea de probleme, orientarea întreprinzătorului; dezvoltarea unei imagini pozitive despre sine şi utilizarea propriilor abilităŃi în cadrul procesului de iniŃiere, planificare şi implementare a unei idei de afaceri.

InstituŃia responsabilă: Ministerul EducaŃiei şi Cercetării 8. Combaterea muncii fără forme legale, prin acŃiunile de control

întreprinse de organele abilitate ale InspecŃiei Muncii. O latură importantă este ridicarea nivelului de conştientizare a oamenilor în privinŃa dezavantajelor pe care le are munca fără forme legale şi urmările acesteia, inclusiv imposibilitatea de a beneficia de drepturile de asigurări sociale (de sănătate, pensie, şomaj)

Continuă desfăşurarea acŃiunilor în cadrul campaniei naŃionale privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă fără forme legale, care vor fi intens mediatizate pentru a avea un efect educaŃional asupra angajatorilor şi angajaŃilor în probleme de legislaŃia muncii.

InstituŃia responsabilă: InspecŃia Muncii.

Informa Ńii macroeconomice pentru mediul de afaceri În ultimii ani economia românească a înregistrat performanŃe

foarte bune, bazate pe politici macroeconomice sănătoase care au generat deficite sustenabile şi dezinflaŃie.

In 2006, creşterea produsului intern brut s-a accelerat, înregistrând un nivel 7,8% în primele 9 luni, determinat, în special, de creşterea investiŃiilor. Productivitatea muncii în industrie a crescut, în octombrie 2006 faŃă de octombrie 2005, cu 11,2%. Rata şomajului s-a redus la 5,1%. ComerŃul exterior a înregistrat şi în cursul anului 2006 o creştere importantă (exporturile FOB, realizate în primele 11 luni ale anului, au depăşit 23,8 miliarde euro, iar importurile CIF au însumat aproximativ 36,6 miliarde euro). La sfârşitul anului 2005 rata inflaŃiei a fost de 4,87%, încadrându-se în Ńinta de inflaŃie de 5% stabilită de BNR.

Politica bugetară pentru anul 2006 s-a axat pe un deficit prognozat de 2,5% din PIB, în condiŃiile menŃinerii nivelului actual al principalelor taxe (stabilitate fiscală), creşterii veniturilor bugetului consolidat (cu 22% în primele 11 luni din 2006 faŃă de perioada similară a anului precedent) şi direcŃionării cheltuielilor publice spre finanŃarea angajamentelor asumate de România în cadrul procesului de aderare la Uniunea 388

Europeană şi a proiectelor prioritare din domeniile infrastructurii, învăŃământului, sănătăŃii şi agriculturii.

ÎmbunătăŃirea mediului de afaceri, efectele introducerii cotei unice de impozitare şi atitudinea pozitivă a partenerilor străini faŃă de România au condus la atragerea unui volum record de investiŃii străine directe în valoare de 5,2 miliarde euro în 2005 şi aproximativ 8 miliarde euro în primele 10 luni din 2006.

Banca NaŃională a României (BNR) a finalizat procesul de liberalizare a contului de capital, prin asigurarea, de la 1 septembrie 2006, a accesului liber al rezidenŃilor şi nerezidenŃilor la operaŃiunile pe piaŃa monetară. Ca rezultat, moneda naŃională este deplin convertibilă.

ÎmbunătăŃirile rating-ului de Ńară, operate succesiv de principalele agenŃii internaŃionale, au adus România în grupa Ńărilor de grad investiŃional, a căror risc aferent investiŃiilor este considerat relativ redus de majoritatea investitorilor. Aceste decizii creează un context favorabil României pe pieŃele financiare internaŃionale, îmbunătăŃind condiŃiile de finanŃare şi perspectivele atragerii de investiŃii străine directe.

Conform proiectului de buget pe anul 2007, creşterea PIB este estimată la 6,4%, în timp ce Ńinta de inflaŃie se reduce la 4%. Mai buna colectare a veniturilor la buget şi eliminarea înlesnirilor se aşteaptă să asigure un nivel al veniturilor bugetare de 35,2% din PIB, iar deficitul bugetar programat este de 2,8% din PIB, pentru a permite finanŃarea proiectelor majore de dezvoltare.

Planul NaŃional de Dezvoltare 2007-2013, adoptat în decembrie 2005, ca instrument fundamental prin care România va încerca să recupereze cât mai rapid disparităŃile de dezvoltare economică faŃă de UE, are ca obiectiv, la orizontul anului 2013, o Românie competitivă, dinamică şi prosperă, integrată cu succes în UE. Accentul va fi pus pe mobilizarea resurselor publice şi creşterea capacităŃii administraŃiei româneşti de a realiza proiecte care să absoarbă fondurile comunitare, paralel cu implicarea sectorului privat, pentru a susŃine programe ambiŃioase de investiŃii în domenii strategice: infrastructura, educaŃie şi cercetare, sănătate, modernizarea agriculturii,

Pentru a corela cerinŃele şi provocările europene în privinŃa politicii ocupării forŃei de muncă în România, stat membru al Uniunii Europene, acelaşi act normativ invocat pe tot parcursul acestui capitol prevede o serie de obiective şi măsuri aferente, de ordin legislativ, care sunt menite 389

să minimizeze decalajele economice dintre România şi statele membre şi mai ales efectele acestora:

Obiective: -PerfecŃionarea cadrului juridic în domeniul legislaŃiei muncii - Protejarea sănătăŃii şi securităŃii angajaŃilor, prin: - adoptarea Legii asigurărilor împotriva accidentelor de muncă

şi a bolilor profesionale; - dezvoltarea unei reŃele de laboratoare pentru testarea şi

controlul echipamentelor de lucru - Permanentizarea dialogului trimestrial cu partenerii sociali pe

probleme privind inspecŃia muncii, prevăzută în cadrul acordului social pentru anul 2002, încheiat între Guvernul României, asociaŃiile patronale şi organizaŃiile sindicale

- Asistarea întreprinderilor pentru modernizarea locurilor de muncă prin creşterea calităŃii echipamentelor de lucru şi îmbunătăŃirea proceselor tehnologice.

Măsuri: 1. Adoptarea noului cod al muncii, care va introduce noi forme

de muncă InstituŃia responsabilă: Ministerul Muncii şi SolidarităŃii Sociale 2. Aplicarea prevederilor noului cod al muncii referitoare la

programul de lucru flexibil, la normele parŃiale de muncă, la formele de muncă externalizată (la domiciliu) şi la formarea profesională la locul de muncă - ucenicia.

InstituŃii responsabile: partenerii sociali 3. în scopul protejării sănătăŃii şi securităŃii în muncă se vor lua

măsuri de monitorizare a reŃelei de organisme şi laboratoare recunoscute de Ministerul Muncii şi SolidarităŃii Sociale, în vederea certificării calităŃii din punct de vedere al securităŃii muncii a echipamentelor tehnice individuale de protecŃie şi de lucru, potrivit prevederilor Legii nr. 90/1996, republicată.

InstituŃiile responsabile: Ministerul Muncii şi SolidarităŃii Sociale şi Ministerul SănătăŃii şi Familiei

4. Armonizarea legislaŃiei naŃionale cu legislaŃia UE în domeniul medicinei muncii, privitor la protecŃia angajaŃilor în cazul unor riscuri de expunere la substanŃe toxice, cancerigene, azbest, clorură de vinii, poluare sonică, prezente în mediul de muncă 390

DiferenŃierea dintre forme pasive şi active de suport social trebuie să fie depăşită sau considerată doar ca o simplificare. Mai degrabă avem de a face cu un continuum în care formele pur pasive şi active reprezintă limite, fiecare măsură având în fapt grade diferite de activ/pasiv. Este important a regândi întregul sistem de suport social pentru a include în fiecare element al său mecanisme de activizare şi responsabilizare.

4. Principiul diversific ării formelor de suport sub formă de pachete complementare. ExperienŃa de până acum a arătat că toate formele de suport prezintă limitări structurale, dincolo de care adecvarea lor descreşte rapid.

Cea mai eficientă abordare este dezvoltarea unui pachet de măsuri complementare:

■ forme de suport financiar direct, de tip contributiv şi noncontributiv, forme indirecte prin avantaje de tip fiscal, forme de tip financiar combinate cu servicii.

5. Principiul abord ării integrate a sistemului de protecŃie socială. Una dintre limitele statului clasic al bunăstării o reprezintă abordarea fragmentară: acumularea unui număr mare de drepturi, mai ales în termeni financiari, formând un sistem rigid de „drepturi acumulate", care cu greu pot fi modificate şi care prin rigiditatea lor creează risipă, nedreptăŃi, paralizează posibilităŃile de a stabili priorităŃi flexibile. Locul abordării fragmentare trebuie să îl ia treptat abordarea integrativă, centrată pe problemă, cu posibilităŃi de planificare flexibilă a suportului, prin priorităŃi contextuale.

Fragmentarea suportului îşi găseşte expresia şi întărirea în fragmentarea instituŃională. Sistemul nostru este excesiv de fragmentat instituŃional. Creşterea eficienŃei sale este condiŃionată de identificarea căilor de reintegrare instituŃională.

6. Principiul suportului personalizat. De la măsurile de suport indistinct universal trebuie trecut treptat la pachete de suport înalt personalizate, dezvoltate diferenŃiat pentru grupuri şi pentru persoane.

7. Deplasarea accentului de la tratare la prevenire. Tratarea este costisitoare şi prezintă riscul perpetuării problemei. A preveni înseamnă a dezvolta de la început capacităŃile de viaŃă autosuficientă şi a înfrunta constructiv riscurile, dar şi a ataca sursele majore ale sărăciei şi excluziunii sociale: criminalitatea, dependenŃa de alcool şi droguri, exploatarea fiinŃei umane (economică, sexuală etc), corupŃia. CorupŃia 400

s-a dovedit a reprezenta un factor global de sărăcire a masei populaŃiei şi de debilitare a sistemului economic performant. ReinserŃia socială a delinc-ventului trebuie completată cu acŃiunea asupra condiŃiilor care produc delincventa.

8. Principiul abord ării incluzive: suport pentru cei în dificultate, simultan cu dezvoltarea societăŃii prezente într-o societate incluzivă. SituaŃiile de sărăcie şi excluziune socială nu trebuie tratate ca accidente,având surse exogene. Ele sunt, într-un mod direct sau indirect, produse ale configuraŃiei actuale a organizării sociale. Riscul de a lupta fără speranŃă cu efecte generate în mod continuu de factori structurali trebuie depăşit printr-o acŃiune asupra societăŃii înseşi. O societate mai incluzivă înseamnă o societate care produce tot mai puŃin sărăcie şi excluziune socială şi care are capacităŃi în continuă dezvoltare de a preveni şi a absorbi situaŃiile de excluziune.

În locul abordării punctuale a problemelor constituite, reprezentând mai degrabă o luptă slab eficientă cu efectele unor procese mai complexe, politica socială trebuie să se deplaseze tot mai hotărât spre o abordare strategică de schimbare şi dezvoltare socială. Ajutorul persoanei care nu are loc de muncă trebuie completat şi substituit treptat cu o politică a creşterii ocupării, de creare de locuri de muncă.

9. Evitarea discriminării celor mai puŃin săraci în favoarea celor mai săraci. Este important ca acordarea variatelor beneficii sociale celor foarte săraci (beneficiarii de venit minim garantat, de exemplu) să nu ducă la distorsiuni în defavoarea celor care se confruntă, la rândul lor, cu greutăŃi, dar prin efort propriu au o situaŃie economică ceva mai bună.

O politică socială centrată excesiv doar pe ajutorarea „celor mai săraci dintre săraci" riscă să accentueze excluziunea socială a acestora şi să contravină moralei muncii şi a contribuŃiei la bunăstarea colectivă. Din acest motiv este necesară balansarea între suportul social necontributiv şi cel contributiv, creşterea legării în diferite forme de contribuŃie.

10. Principiul investi Ńiei în dezvoltarea socială şi umană. Dezvoltarea societăŃii româneşti depinde de capacităŃile fiecăruia. Mai ales copiii şi tinerii trebuie să primească o atenŃie specială, ei fiind poate cei care au fost cel mai afectaŃi de criza tranziŃiei. InvestiŃia în capacităŃi include, în mod special, investiŃia în educaŃie, sănătate şi incluziune socială. InvestiŃia în dezvoltarea socială şi umană reprezintă instrumentul

401

cel mai eficace al luptei împotriva sărăciei şi excluziunii, constituind componenta de prevenŃie şi de recuperare prin reinserŃie.

11. În suportul pentru copii depăşirea abordării exclusive adultocentrice: de la suportul pentru supravieŃuire, la suport pentru dezvoltare, prin multiplicarea oportunit ăŃilor. Restrângerea politicii sociale la obiectivul reducerii sărăciei, definit ca oferire a unui minim necesar supravieŃuirii adultului, nu face decât să permanentizeze sărăcia prin reproducerea ei de către noile generaŃii. Sărăcia copilului înseamnă nu numai lipsa condiŃiilor de supravieŃuire, dar mai ales a celor de dezvoltare. Deficitul de dezvoltare a copilului îl transformă pe acesta într-un adult cu multiple handicapuri de funcŃionare socială normală. Centrarea pe obiectivul reducerii sărăciei este o abordare care îşi conservă propria problemă. Scoaterea din sărăcie înseamnă a oferi capacităŃi cuplate cu oportunităŃi.

12. Principiul elimin ării disparit ăŃilor social-economice prin egalizarea şanselor de dezvoltare. Societatea românească a cunoscut în ultimul deceniu o accentuare a polarizării: la grupurile sociale tradiŃional defavorizate (romi, persoane cu handicap etc.) s-au adăugat disparităŃi geografice: zone căzute economic, judeŃe cu un grad accentuat de sărăcie. In mod special, disparităŃile sat/oraş s-au accentuat. Este nevoie de o radiografiere a comunităŃilor rurale în scopul cristalizării unui program complex de relansare a satului.

13. Îmbinarea politicii economice cu cea socială. Este în curs de depăşire modul simplist de a gândi politica socială în adversitate cu politica economică care a dominat primii ani ai tranziŃiei. ConvergenŃa dintre ele trebuie promovată.

O politică de creştere economică sănătoasă şi viguroasă reprezintă fundamentul oricărei politici sociale de tip incluziv, sustenabilă şi capabilă să asigure o creştere continuă a bunăstării.

Totodată, politica socială trebuie gândită ca o investiŃie într-o economie performantă şi sustenabilă social şi uman şi este tot mai evident că există largi posibilităŃi de programe economice în care să fie incluse şi obiective de incluziune socială.

Este ceea ce se cheamă tot mai insistent economia socială, inclusă ca mod de abordare în politica socială a unor Ńări precum Danemarca.

Principiul economiei sociale impune ca unele zone ale economiei să fie organizate în aşa fel încât, fără a scădea performanŃele economice 402

propriu-zise, să devină şi un instrument al integrării sociale, al absorbŃiei excluziunii şi sărăciei.

Acest principiu sugerează că, de câte ori este posibil, programele de dezvoltare economică să includă şi obiective sociale.

Nu obiective de suport social pasiv, ca de exemplu menŃinerea/crearea artificială de locuri de muncă, ci programe de tip activ: absorbŃia în sistemul ocupaŃional a şomerilor cronici, a persoanelor cu dizabilităŃi. în acest din urmă caz este necesară uneori crearea unor condiŃii speciale, adaptate la muncă, inclusiv prin compensarea limitelor de productivitate - ateliere protejate şi chiar completarea veniturilor de la bugetul social.

În acest context s-ar putea imagina programe sociale care să nu fie doar simple consumatoare de resurse, dar care chiar să producă resurse, la rândul lor: participarea la lucrări de interes public a beneficiarilor de suport social, oferirea unor servicii pentru comunitate pentru care nu există resursele necesare (servicii de îngrijire pentru vârstnici şi persoane cu dizabilităŃi, îngrijirea copiilor, contribuŃia la crearea unui mediu social mai sigur etc). Legea venitului minim garantat oferă o resursă importantă comunităŃilor pentru dezvoltarea unor asemenea programe.

Principiul economiei sociale se regăseşte şi într-o orientare socială tot mai pronunŃată a agenŃilor economici. întreprinderea economică îşi asumă o gamă tot mai largă de responsabilităŃi sociale, contribuind, şi pe această cale, la construirea unei societăŃi incluzive.

14. Principiul solidarit ăŃii cu cei în situaŃie de dificultate. Solidaritatea socială, mai ales cu persoanele care se confruntă cu dificultăŃi, reprezintă fundamentul moral şi valoric al unei acŃiuni eficace antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale. Nu numai motivaŃia morală trebuie să fundamenteze solidaritatea, dar şi conştiinŃa dependenŃei bunăstării fiecăruia de bunăstarea celorlalŃi. Numai o societate solidară poate oferi o bunăstare individuală durabilă şi de calitate.

15. Principiul folosirii integrale a resurselor de dezvoltare. Ca o corecŃie a sprijinirii aproape exclusive pe resursele financiare publice, prin natura lor sever limitată, politica socială actuală se caracterizează printr-o orientare activă de diversificare a resurselor. Noi tipuri de resurse sunt incluse: resursele financiare ale colectivităŃii şi ale diferiŃilor actori sociali, resursele noneconomice sub formă de suport pentru dezvoltare şi creare de oportunităŃi. Nu trebuie neglijate nici resursele persoanelor şi

403

grupurilor aflate în dificultate. în toate strategiile de dezvoltare social-economică comunitară mobilizarea resurselor comunitare reprezintă o componentă-cheie. Resursele sub formă de oportunităŃi şi de capacităŃi devin cruciale în procesul de promovare a incluziunii sociale.

16. Principiul oferirii dezvolt ării progresive a suportului social pe măsura constituirii resurselor economice necesare. PNAinc trebuie să Ńină seama de limitarea severă a resurselor, atât a celor financiare, cât şi a celor instituŃionale şi a capacităŃilor de acŃiune colectivă. Din acest punct de vedere prezentul plan trebuie văzut totodată ca un program de acŃiune desfăşurat în timp, care urmează a se amplifica pe măsura creşterii resurselor.

17. Principiul parteneriatului/particip ării. Pentru a maximiza efectele politicii sociale PNAinc trebuie să includă, în toate palierele sale, mecanisme parteneriale: grupurile şi organizaŃiile reprezentative (sindicate, organizaŃii ale grupurilor cu risc etc.) trebuie implicate în procesul de proiectare a politicilor sociale; comunitatea locală, organizaŃii neguvernamentale şi, nu în ultimul rând, beneficiarii vor fi implicaŃi într-un larg proces participativ. Beneficiarul nu este un simplu client, ci un partener care, în calitatea sa de membru al colectivităŃii, trebuie activizat şi împreună cu care trebuie proiectat procesul de suport social. ExperienŃa actuală indică faptul că un sistem de suport social eficace trebuie să se bazeze pe un multiplu parteneriat, în care rolul central îl are colectivitatea însăşi, reprezentată prin autoritatea publică, centrală şi locală. Asocierea persoanelor care se confruntă cu dificultăŃi sociale pentru a putea intra în dialog cu celelalte segmente ale colectivităŃii reprezintă o direcŃie de acŃiune care trebuie promovată cu toată tăria.

18. Promovarea unei culturi a eficienŃei în politica socială. ConştiinŃa publică este adesea şocată de discrepanŃa dintre amploarea unor programe sociale, cu o finanŃare substanŃială, şi caracterul modest al rezultatelor. ExistenŃa programelor şi finanŃarea lor, adesea impre-sionantă, nu mai reprezintă o garanŃie pentru soluŃionarea problemelor. Accentul trebuie pus tot mai mult pe dezvoltarea de mecanisme de testare a eficienŃei programelor, în toate fazele desfăşurării acestora. O nouă cultură a gestionării eficiente a resurselor este vitală în acest domeniu, cu atât mai mult cu cât resursele sunt sever limitate.

În momentul de faŃă creşterea eficienŃei programelor sociale include două schimbări organizaŃionale majore. Pe de o parte, eliminarea 404

rigidităŃilor induse de fetişizarea drepturilor câştigate. Politica socială tinde adesea să se reducă la administrarea mai mult sau mai puŃin birocratică a unor drepturi acumulate istoric, fapt care restrânge drastic orientarea flexibilă în funcŃie de priorităŃi şi dezvoltarea de programe. Pe de altă parte, dezvoltarea fragmentară a sistemului a devenit o piedică esenŃială în gândirea sa eficientă.

19. Principiul promov ării valorii muncii. O societate activă este, în primul rând, o societate a muncii, care promovează pe toate căile demnitatea muncii şi recompensează, în mod echitabil, munca. Dacă colectivitatea îşi asumă responsabilitatea pentru a susŃine persoanele în dificultate, este o datorie complementară a fiecărei persoane să depună o muncă utilă care să contribuie la propria sa bunăstare, precum şi la bunăstarea colectivă.

Concluzii O analiză mai mult decât pertinentă, bazată pe analizele

statisticilor şi informaŃiilor deŃinute de Institutul NaŃional de Statistică, dar şi pe sondaje şi evaluări a situaŃiei evoluŃiei sărăciei în România, a fost realizată în HG nr. 829/2002 privind aprobarea Planului naŃional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale, M. Of. nr. 662 din 6 sept. 2002, cu modificările şi completările ulterioare din HG nr. 1827/2005 privind aprobarea Programului de implementare a Planului naŃional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc) pentru perioada 2006 - 2008, M. Of. nr. 64 din 24 ianuarie 2006.25

„Există puternice argumente de a considera că deficitul de politică socială a avut o contribuŃie semnificativă la deteriorarea situaŃiei sociale, la explozia sărăciei şi a excluziunii sociale severe în cei 12 ani ai tranziŃiei. Costurile sociale şi umane ale procesului dificil de schimbare au fost modest compensate de politica socială. Punctul forte al acesteia a fost salvarea unei largi părŃi a clasei salariale devenite extrem de vulnerabilă (mai ales segmentul ajuns în pragul pensiei), dar a făcut foarte puŃin pentru un larg segment extrem de sărac şi rapid sărăcit. Nu numai din punctul de vedere al strategiei economice, dar şi din cel al politicii sociale o parte importantă a costurilor sociale ale tranziŃiei erau evitabile.

________________________________ 25 A se vedea Anexa „ConfiguraŃia sărăciei şi a excluziunii sociale în

România conform HG 829/2002 privind aprobarea Planului naŃional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale”

405

Concluzia practică este că printr-o reconsiderare a politicii sociale se poate resorbi o parte importantă a problemelor sociale acumulate.

Pe lângă necesara relansare economică o revedere a opŃiunilor de politică socială reprezintă o resursă importantă a soluŃionării problemelor sociale grave acumulate. De aici, necesitatea unei strategii globale care să ofere o abordare unitară şi coerentă a fenomenului sărăciei cu care se confruntă societatea noastră."26

Ulterior, în 2004 a fost adoptată o nouă strategie „ de ocupare a forŃei de muncă", adecvată momentului apropiatei aderării a României la Uniunea Europeană.27

Implementarea strategiei a condus la: - Consolidarea nivelului de ocupare a forŃei de muncă, tinzând

spre atingerea obiectivelor Strategiei Europene de Ocupare stabilite la Consiliul European de la Lisabona;

- Promovarea adaptabilităŃii şi mobilităŃii forŃei de muncă; - îmbunătăŃirea capacităŃii de integrare pe piaŃa muncii şi prelun-

girea vieŃii active; - Combaterea efectelor şomajului structural şi reducerea ratei

şomajului; - Reducerea ratei şomajului pentru grupurile vulnerabile; - Asigurarea egalităŃii de şanse pe piaŃa muncii; - Consolidarea parteneriatului social; - Creşterea eficienŃei activităŃii instituŃiilor cu responsabilităŃi pe

piaŃa muncii; - Reducerea semnificativă a disparităŃilor regionale în ceea ce

priveşte ocuparea forŃei de muncă. Impactul implementării acestei strategii va fi înregistrat după cum

urmează: - La nivel macroeconomic - prin consolidarea mediului

economic şi social şi prin crearea de condiŃii favorabile pentru promovarea şi dezvoltarea de noi afaceri;

- La nivel regional - prin reducerea disparităŃilor regionale şi promovarea unei dezvoltări economice durabile;

__________________________________ 26 Opinie exprimată în finalul acrului normativ invocat. 27 HG nr. 1386/2004 privind aprobarea Strategiei naŃionale pentru

ocuparea forŃei de muncă, 2004 - 2010, M. Of. nr. 834 din 9 septembrie 2004. 406

- La nivelul beneficiarilor - prin mărirea capacităŃii de integrare pe piaŃa muncii a grupurilor vizate, ca urmare a implicării în programe specifice, fapt ce va putea fi evaluat prin monitorizarea următoarelor aspecte:

- numărul persoanelor care se reintegrează pe piaŃa muncii şi a celor care iniŃiază activităŃi pe cont propriu;

- nivelul salarial al persoanelor după implicare în programe specifice;

- nivel ridicat al atractivităŃii muncii. Prin HG nr. 1386/2004 privind aprobarea Strategiei naŃionale

pentru ocuparea forŃei de muncă, 2004 - 2010, M. Of. nr. 834 din 9 septembrie 2004 s-a realizat actualizarea elementelor de politică de ocupare astfel:

„România s-a aliniat la noua Strategie Europeană de Ocupare, politica în domeniul ocupării forŃei de muncă fiind în concordanŃă cu obiectivele şi liniile directoare ale acestei strategii. Pentru stabilirea priorităŃilor politicii de ocupare, ne raportăm la programele şi documentele Guvernului Român, la strategia de dezvoltare a resurselor umane elaborată în cadrul Planului NaŃional de Dezvoltare 2004 - 2006, la Programul Economic de Preaderare 2003, precum şi la studiile specializate care monitorizează evoluŃiile de pe piaŃa muncii, realizate de Institutul NaŃional de Statistică, Comisia NaŃională de Prognoză, Institutul NaŃional de Cercetare ŞtiinŃifică în Domeniul Muncii şi ProtecŃiei Sociale etc.

În vederea aderării la Uniunea Europeană, România a realizat, în bună măsură, armonizarea legislaŃiei interne cu acquis-ul comunitar, în ceea ce priveşte piaŃa muncii, egalitatea de şanse, formarea profesională şi în alte domenii legate de ocuparea forŃei de muncă. Capitolul 13 - Politici Sociale şi Ocuparea ForŃei de Muncă a fost provizoriu închis în aprilie 2002. In anul 2003 a fost închis provizoriu şi Capitolul 2 - Libera CirculaŃie a Persoanelor.

Politicile active ale pieŃei muncii sunt, în principal, subvenŃionate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, situaŃie care asigură o sursă de finanŃare constantă.

Deşi armonizarea politicilor şi a legislaŃiei muncii cu soli-citările/standardele internaŃionale şi ale Uniunii Europene s-a realizat, în mare măsură, problemele stringente ale pieŃei muncii rămân de actualitate. Nivelul fondurilor alocate pentru măsuri active şi preventive 407

pentru şomeri şi persoane inactive din totalul bugetului asigurărilor pentru şomaj pentru anul 2004 arată o creştere de 33,09% faŃă de sumele alocate în anul 2003, cu o pondere de 23,65% în totalul cheltuielilor bugetare pentru 2004. TendinŃa crescătoare a ponderii măsurilor active în totalul cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj se menŃine şi în anul 2005 pentru care se prognozează o pondere de 24,96%, iar pentru anul 2006 o pondere de 29,31%, ceea ce arată o susŃinere durabilă a politicii de combatere a şomajului (Sursa: Comisia NaŃională de Prognoză).

Instrumentul legislativ principal de implementare a politicii privind piaŃa muncii este Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forŃei de muncă, modificată şi completată prin OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 124/2002 şi prin Legea nr. 107/2004, lege care creează premisele pentru asigurarea unui nivel ridicat al ocupării şi adaptabilităŃii forŃei de muncă la cerinŃele pieŃei muncii.

Măsurile active pentru stimularea ocupării sunt: informare şi consiliere profesională, medierea muncii, formare profesională, con-sultanŃă şi asistenŃă pentru începerea unei activităŃi independente sau pentru iniŃierea unei afaceri, stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor prin subvenŃionarea locurilor de muncă din bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru: persoanele cu handicap, absolvenŃi de învăŃământ, şomeri în vârstă de peste 45 de ani, şomeri unici întreŃinători de familie, şomeri care în termen de 3 ani de la data angajării îndeplinesc conform legii condiŃiile pentru a solicita pensia anticipată parŃială sau pentru limită de vârstă, acordarea de credite în condiŃii avantajoase şi fonduri nerambursabile în vederea creării de noi locuri de muncă. în scopul prevenirii şomajului şi consolidării locurilor de muncă prin creşterea şi diversificarea competenŃelor profesionale ale persoanelor încadrate în muncă, angajatorilor care organizează, în baza planului anual de formare profesională, programe de formare profesională pentru proprii angajaŃi, derulate de furnizori de servicii de pregătire profesională, autorizaŃi în condiŃiile legii, se acordă, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, o sumă reprezentând 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesională organizate pentru un număr de cel mult 20% din personalul angajat.

De asemenea, de serviciile de mediere şi formare profesională subvenŃionate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, beneficiază şi persoanele care desfăşoară activităŃi în mediul rural şi nu realizează venituri lunare sau realizează venituri mai mici decât indemnizaŃia de 408

şomaj, persoanele care au reluat activitatea ca urmare a încetării concediului pentru creşterea copilului, sau au reluat activitatea după satisfacerea stagiului militar, persoanele care au reluat activitatea ca urmare a recuperării capacităŃii de muncă după pensionarea pentru invaliditate, persoanele aflate în detenŃie care mai au de executat cel mult 9 luni de pedeapsă, precum şi cetăŃenii străini sau apatrizi care, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinŃa în România, sunt încadraŃi în muncă, conform legii.

În contextul documentelor strategice naŃionale priorităŃile viitoare ale politicii de ocupare a forŃei de muncă sunt:

- Promovarea adaptabilităŃii for Ńei de muncă, a învăŃării pe parcursul întregii vieŃi şi a formării profesionale continue. Obiectivul va fi atins printr-un set de măsuri integrate care vizează revizuirea şi reformarea elementelor restrictive din legislaŃia privind ocuparea forŃei de muncă, sănătatea şi securitatea în muncă, diversificarea acordurilor contractuale, formarea profesională pentru adaptare la locul de muncă, precum şi sprijinirea antreprenoriatului. Vor fi promovate: programe de formare profesională continuă care vor avea ca scop maximizarea utilizării tehnologiilor noi de producŃie pentru sectoarele economice cu potenŃial ridicat de valoare adăugată, noile tehnologii informatice şi de comunicare, îmbunătăŃirea managementului resurselor umane în contextul restructurării industriale, programe de consiliere profesională pentru dezvoltarea carierei, activităŃi de dezvoltare a competenŃelor de management în domeniul resurselor umane şi promovarea spiritului antreprenorial.

- Combaterea efectelor şomajului structural, rezultantă a procesului de restructurare al economiei prin aplicarea unui complex de măsuri active şi preventive, adresate în special tinerilor, şomerilor de lungă durată şi persoanele care desfăşoară activităŃi în mediul rural şi nu realizează venituri lunare sau realizează venituri mai mici decât indem nizaŃia de şomaj, cu accent pe promovarea programelor de formare profesională, în concordanŃă cu cerinŃele pieŃei muncii, servicii specializate de informare şi consiliere privind cariera, programe de dezvoltare a spiritului antreprenorial etc, facilitarea accesului la împrumuturi în vederea demarării de afaceri pe cont propriu prin promovarea de scheme de microcreditare).

409

- Promovarea coeziunii şi incluziunii sociale pentru grupurile vulnerabile (romi, tineri care părăsesc sistemul de stat de protecŃie a copilului, persoane cu handicap etc). în vederea prevenirii şi combaterii marginalizării sociale, se va acŃiona în vederea îmbunătăŃirii accesului la măsuri active de integrare pe piaŃa muncii. Promovarea incluziunii sociale şi egalităŃii de şanse va sprijini procesul de combatere a oricăror forme de discriminare de pe piaŃa muncii a grupurilor declarate vulnerabile.

România s-a aliniat la Strategia Europeană pentru Ocupare (SEO), revizuită, instrumentul esenŃial de coordonare a priorităŃilor din domeniul politicilor de ocupare la nivelul Uniunii Europene, în acest context fiind elaborate cele 2 Planuri NaŃionale de AcŃiune pentru Ocuparea ForŃei de Muncă (PNAO): primul PNAO 2002-2003 a fost elaborat în conformitate cu Liniile Directoare pentru Ocuparea forŃei de muncă pentru anul 2001 şi a cuprins măsuri pe care România şi-a propus să le implementeze pe termen scurt, în vederea creşterii ocupării forŃei de muncă şi reducerii şomajului, sprijinirii învăŃării permanente, eficien-tizării şi flexibilizării pieŃei muncii, combaterii discriminării şi excluderii sociale. A fost dezvoltat un sistem naŃional de monitorizare a implementării acestui plan naŃional, bazat pe constituirea unei reŃele de coordonare interinstituŃionale şi concretizat prin raportări periodice, din partea instituŃiilor implicate. ReŃeaua de coordonare este alcătuită din reprezentanŃi ai tuturor ministerelor şi instituŃiilor cu atribuŃii în procesul implementării PNAO, precum şi reprezentanŃi ai organizaŃiilor sindicale şi patronale reprezentative la nivel naŃional. Pe parcursul procesului de monitorizare, implicarea reprezentanŃilor partenerilor sociali s-a îmbunătăŃit progresiv, aceştia fiind invitaŃi la toate activităŃile de instruire organizate pentru membrii reŃelei de coordonare.

PNAO 2004-2005 a fost elaborat în conformitate cu SEO revizuită, respectiv Liniile Directoare pentru Ocupare aprobate pentru anul 2003. Astfel, cel de-al doilea PNAO este structurat în conformitate cu cele trei obiective strategice interdependente: ocuparea deplină a forŃei de muncă, creşterea calităŃii şi productivităŃii muncii, întărirea coeziunii şi incluziunii sociale şi cele 10 Linii Directoare.

Planul va asigura coerenŃa programelor şi acŃiunilor întreprinse în domeniul ocupării, reprezentând un instrument important de coordonare şi eficientizare a politicii de ocupare. Responsabilitatea implementării măsurilor stabilite prin Planul NaŃional de AcŃiune pentru Ocuparea 410

ForŃei de Muncă revine, în egală măsură, instituŃiilor şi organismelor care au contribuit la elaborarea sa, inclusiv partenerilor sociali.

Strategia actualului PNAO va contribui la atingerea obiectivelor de întărire a coeziunii şi incluziunii sociale, la asigurarea unor şanse egale pe piaŃa muncii, accesului la calificări şi alte resurse necesare pentru a face faŃă cerinŃelor unei vieŃi active pe piaŃa muncii într-o economie bazată pe cunoaştere pentru toŃi.

Obiective strategice şi domenii de acŃiune ale Strategiei NaŃionale de Ocupare:

Obiectivele strategiei de ocupare ale României au fost stabilite pe baza celor trei mari obiective strategice interdependente ale Strategiei Europene de Ocupare revizuite: ocupare deplină, calitatea şi producti-vitatea muncii, coeziune şi incluziune socială.

Măsurile şi acŃiunile avute în vedere în cadrul strategiei de ocupare a forŃei de muncă sunt în concordanŃă cu liniile directoare ale SEO şi anume:

- Măsuri active şi preventive pentru şomeri şi persoane inactive; - Crearea de locuri de muncă şi spiritul antreprenorial; - Managementul tranziŃiei şi promovarea adaptabilităŃii şi

mobilităŃii pe piaŃa muncii; - Promovarea dezvoltării capitalului uman şi a învăŃării pe tot

parcursul vieŃii; - Creşterea ofertei pe piaŃa muncii şi promovarea îmbătrânirii

active; - Egalitate de gen; - Promovarea integrării şi combaterea discriminării persoanelor

dezavantajate pe piaŃa muncii; - Rentabilizarea muncii şi crearea de stimulente corespunzătoare; - Transformarea muncii nedeclarate în ocupare corespunzătoare; - Combaterea disparităŃilor regionale privind ocuparea. Obiectivele Strategiei NaŃionale de Ocupare se aliniază atingerii

obiectivelor stabilite la Lisabona pentru statele membre UE în vederea implementării Strategiei Europene de Ocupare până în 2010:

- Rata generală a ocupării 70%; - Rata de ocupare în rândul femeilor 60%; - Rata de ocupare de 50% pentru persoanele cu vârste cuprinse

între 55-64; 411

- Fiecărui şomer i se va oferi un nou început înainte de a atinge 6 luni de şomaj în cazul tinerilor şi 12 luni în cazul adulŃilor, sub formă de formare profesională, reconversie, practică în muncă, loc de muncă sau alte măsuri de ocupare, inclusiv de sprijinire a orientării profesionale individuale şi de consiliere în vederea integrării efective pe piaŃa muncii;

- Nivelul mediu de participare la procesul de învăŃare pe parcursul întregii vieŃi a populaŃiei adulte apte de muncă (25-64 ani) să fie de cel puŃin 12,5%.

Documentele care au stat la baza elaborării Strategiei NaŃionale de Ocupare sunt:

- Programul de Guvernare al României 2001-2004 - Documentul Comun de Evaluare a Politicilor de Ocupare 2002

(JAP) - Programul Economic de Preaderare al României 2003 (PEP) - Planul NaŃional de Dezvoltare 2004-2006 (PND)

2.1. Obiective pe termen mediu şi lung ale strategiei de ocupare Principalele obiective, stabilite pe termen mediu în orizontul

anilor 2004-2008, sunt reprezentate de creşterea nivelului ocupării populaŃiei în vârstă de muncă şi implicit de combaterea efectelor şomajului structural, de promovarea adaptabilităŃii for Ńei de muncă şi de promovare a incluziunii sociale.

Dezvoltarea resurselor umane şi consolidarea participării pe piaŃa muncii constituie elemente esenŃiale atât pentru atenuarea tendinŃelor demografice negative, cât şi a necesităŃii de a înregistra o creştere economică susŃinută şi a ameliora condiŃiile de viaŃă.

Gradul de realizare a obiectivelor pe termen mediu va fi supus unei evaluări intermediare în anul 2006, urmând a se opera modificările necesare în conformitate cu noile realităŃi ale pieŃei muncii.

Fundamentarea termenelor de realizare a fost influenŃată în principal de:

- Angajamentele asumate în cadrul procesului de negociere a aderării la Uniunea Europeană pentru anul 2007;

- Obiectivele Strategiei Europene de Ocupare a ForŃei de Muncă stabilite la Lisabona;

- Prognozele macroeconomice până în 2008.

412

Implementarea obiectivelor pe termen mediu va asigura: - Creşterea ratei de ocupare a populaŃiei în vârstă de muncă

(15-64 ani) cu cel puŃin 2,0 procente (la nivelul anului 2008 o rată de ocupare de 59,8% - Prognoza macroeconomică, EvoluŃii ale pieŃei forŃei de muncă, Comisia NaŃională de Prognoză, 2004);

- Combaterea efectelor şomajului structural (menŃinerea ratei şomajului sub 10%);

- Promovarea de programe de măsuri active pentru cel puŃin 20% dintre şomerii pe termen lung.

Cele trei obiective pe termen mediu vor fi corelate cu politicile regionale de ocupare şi cu planurile regionale de dezvoltare economică şi socială, în special cu măsurile care vizează atragerea de investiŃii şi crearea de noi locuri de muncă.

Luând în considerare analizele şi tendinŃele şi provocările identificate pe piaŃa muncii, obiectivele pe termen lung, până în 2010, vizează creşterea ratei de ocupare, promovarea adaptabilităŃii şi mobilităŃii forŃei de muncă, creşterea şi întărirea coeziunii şi incluziunii sociale, prevenirea şi combaterea tuturor formelor de discriminare pe piaŃa muncii şi asigurarea egalităŃii de şanse.

Obiectivele pe termen lung, de creştere a ratei de ocupare a populaŃiei în vârstă de muncă, pot fi realizate prin:

- Creşterea ratei de ocupare în ramurile cu potenŃial înalt de valoare adăugată;

- Promovarea adaptabilităŃii for Ńei de muncă şi creşterea productivităŃii muncii, promovarea spiritului antreprenorial;

- întărirea coeziunii şi incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile pe piaŃa muncii, asigurarea egalităŃii de şanse pe piaŃa muncii.

Implementarea primului obiectiv presupune fundamentarea unui set de măsuri care vor promova stimularea creării de noi locuri de muncă, fapt ce va asigura un nivel susŃinut al ocupării, şi implicit creşterea ratei de ocupare a populaŃiei în vârstă de muncă.

Monitorizarea acestor activităŃi va fi asigurată prin intermediul unor indicatori specifici, precum rata de ocupare şi rata şomajului.

Realizarea celui de-al doilea obiectiv presupune concentrarea pe următoarele aspecte:

- LegislaŃie - Revizuirea şi reformarea elementelor restrictive din legislaŃia privind ocuparea forŃei de muncă care afectează dinamica pieŃei

413

muncii şi ocuparea acelor categorii de persoane care întâmpină dificultăŃi de acces pe piaŃa muncii.

- Sănătate şi securitate în muncă - Dezvoltarea şi consolidarea instituŃiilor cu rol în implementarea prevederilor legislaŃiei privind securitatea şi sănătatea în muncă; dezvoltarea activităŃii de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale prin formarea unei culturi de prevenire a riscurilor profesionale şi combinarea eficientă a elementelor teoretice cu cele practice; dezvoltarea şi lărgirea structurilor de dialog social în vederea implicării, într-o mai mare măsură, a partenerilor sociali atât la nivelul decizional, cât şi la cel de implementare în domeniul securităŃii şi sănătăŃii în muncă.

- Diversificarea acordurilor contractuale şi de muncă, inclusiv cu privire la timpul de lucru pentru favorizarea progresului în carieră, asigurarea unui echilibru mai bun între viaŃa profesională şi de familie.

- Formarea profesională pentru adaptare la locul de muncă -Promovarea transparenŃei locurilor de muncă şi a oportunităŃilor de formare profesională la nivel naŃional. Creşterea numărului lucrătorilor şi al persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, în special al celor cu nivel redus de calificare, care au acces la formare profesională continuă cu efecte directe asupra promovării capacităŃii de adaptare a lucrătorilor, cât şi pentru creşterea productivităŃii muncii.

- Sprijinirea antreprenoriatului pentru încurajarea creării de locuri de muncă mai multe şi mai bune prin creşterea capacităŃii de investiŃii şi prin crearea unui mediu de afaceri favorabil pentru toate întreprinderile; valorificarea potenŃialului de creare de noi locuri de muncă al întreprinderilor nou înfiinŃate, în sectorul serviciilor şi în domeniul cercetării-dezvoltării; promovarea şi susŃinerea educaŃiei şi formării profesionale continue în obŃinerea de competenŃe manageriale şi antreprenoriale care să facă din antreprenoriat o opŃiune de carieră pentru toŃi.

Implementarea celui de-al treilea obiectiv (coeziune şi incluziune socială pe piaŃa muncii) se va realiza prin promovarea de programe specifice pe piaŃa muncii pentru grupurile considerate vulnerabile, prin mobilizarea şi implicarea activă a tuturor factorilor de natură orga-nizaŃională şi instituŃională, în special a partenerilor sociali, ONG-urilor şi a autorităŃilor administraŃiei publice locale.

Priorit ăŃile strategice, legate de crearea de locuri de muncă şi antreprenoriat, prevăzute tot în HG nr. 1386/2004 privind aprobarea 414

Strategiei naŃionale pentru ocuparea forŃei de muncă, 2004 - 2010 vizează sprijinirea IMM-urilor.

În prezent, întreprinderile mici şi mijlocii (MM) reprezintă peste 99% din numărul total al firmelor din România. Rolul lor în economie este semnificativ, influenŃând domenii importante cum ar fi: creşterea economică, competitivitatea, schimbările în structura economică şi ocuparea forŃei de muncă.

Guvernul României recunoaşte şi apreciază importanŃa întreprin-derilor mici şi mijlocii, politica în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii devenind în România o parte integrantă a politicii de dezvoltare regională datorită rolului pe care îl au IMM-urile în dezvoltarea economică durabilă, în crearea de locuri de muncă şi prin contribuŃia lor semnificativă la diminuarea şomajului.

În acest context, prin Strategia Guvernului României 2004 - 2008 pentru sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, s-a previzionat şi stabilit atingerea următoarelor obiective principale pentru dezvoltarea pe termen lung a sectorului IMM:

- Crearea a 760.000 de noi locuri de muncă; - Sporirea ponderii MM la crearea produsului intern brut la un

nivel similar cu cel al altor Ńări foste candidate dezvoltate, astfel încât acestea să-şi consolideze poziŃia pe piaŃă, prin competitivitate;

- Creşterea exporturilor cu un ritm mediu anual de peste 10%. Ca rezultat al politicilor macroeconomice şi al stabilităŃii, s-au

creat pe termen lung premise pentru a îmbunătăŃi competitivitatea MM-urilor şi pentru a asigura dezvoltarea economiei în general, astfel încât România să poată atinge performanŃele cerute de PiaŃa Internă la nivelul anului 2007.

În anul 2004 MM-urile româneşti generau aproximativ 60% din produsul intern brut (PIB), în timp ce procentajul forŃei de muncă angajate reprezintă numai 40% din totalul populaŃiei active, sub mediile din unele Ńări foste candidate şi media UE.

Pentru atingerea performanŃelor propuse s-a avut în vedere respectarea următoarelor principii:

- Asigurarea coerenŃei şi convergenŃei strategiei de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii cu strategiile sectoriale care au impact asupra acestora;

415

- Asigurarea transparenŃei deciziilor, acŃiunilor şi măsurilor luate pentru dezvoltarea mediului de afaceri şi a întreprinderilor mici şi mijlocii;

- Asigurarea accesului nediscriminatoriu al întreprinderilor mici şi mijlocii la programele de susŃinere a sectorului;

- încurajarea participării întreprinderilor mici şi mijlocii la construirea societăŃii bazate pe cunoaştere.

Sprijinirea sectorului IMM reprezintă o soluŃie importantă pentru contrabalansarea efectelor negative ale procesului de ajustare structurală şi de restructurare a industriei, generând alternative economice şi sociale şi determinând astfel îmbunătăŃirea statutului economic al grupurilor sociale dezavantajate. Prin urmare, atât acŃiunile specifice de până acum, cât şi cele viitoare au ca obiectiv fundamental crearea unui cadru instituŃional, legislativ şi financiar favorabil dezvoltării DVIM-urilor şi ini Ńiativei private şi stimulativ pentru investiŃii.

În acest context, au fost identificate următoarele priorităŃi strategice: 1. Crearea unui mediu de afaceri favorabil înfiinŃării şi dezvoltării

IMM 2. Dezvoltarea capacităŃii IMM-urilor productive şi prestatoare de

servicii 3. îmbunătăŃirea accesului DVIM-urilor la finanŃare 4. îmbunătăŃirea accesului IMM-urilor pe pieŃele externe 5. Promovarea culturii antreprenoriale Trebuie încurajată includerea antreprenoriatului în programa

şcolară de bază: cunoştinŃele fundamentale ar putea fi introduse în educaŃia primară, iar pe baza lor se poate construi pe perioada învăŃământului secundar. Astfel de acŃiuni sunt foarte importante pentru crearea unui mediu adecvat spiritului întreprinzător, în cadrul sistemului de învăŃământ din România. Astfel se asigură conştientizarea tinerilor asupra importanŃei culturii antreprenoriale şi acceptarea acesteia ca o componentă a pregătirii şi a viitoarei lor opŃiuni de angajare profesională. De asemenea, este important să se dezvolte o nouă atitudine în această direcŃie, în rândul femeilor şi al tinerilor.

UniversităŃile trebuie încurajate să-şi impulsioneze eforturile pentru a oferi cursuri specializate pe antreprenoriat. Domenii cum ar fi e-comerŃul, inovarea tehnologică, comerŃul pe PiaŃa Internă, clusterele şi cursurile tematice referitoare la produse/sectoare de activitate vor completa cunoştinŃele transmise în programa de bază. 416

Pentru a schimba percepŃia actuală, va fi lansată o campanie promoŃională focalizată, se vor organiza discuŃii cu mass-media şi consultanŃă pe marginea aspectelor relevante referitoare la antreprenoriat.

Pentru îmbunătăŃirea situaŃiei actuale vor fi întreprinse următoarele acŃiuni:

- Sprijinirea accesului la diversele programe de instruire pentru dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale;

- Elaborarea unei strategii pentru instruirea resurselor umane în dezvoltarea spiritului antreprenorial;

- Diversificarea temelor de instruire în cadrul curriculei de învăŃământ în care se predau elemente de formare antreprenorială a tinerilor atât în învăŃământul de bază, cât şi liceal şi universitar;

- Dezvoltarea programelor pentru instruirea antreprenorială a tinerilor absolvenŃi neîncadraŃi în muncă şi a şomerilor, prin recalificare şi/sau formare continuă;

- Crearea de parteneriate publice-private între întreprinzători, administraŃiile publice locale şi unităŃile de învăŃământ;

- Sprijinirea accesului întreprinzătorilor la serviciile de consultanŃă pentru demararea unei afaceri;

- Implicarea mass-media în promovarea unei noi atitudini antreprenoriale.

Rolul şi competenŃele diferiŃilor factori de decizie implicaŃi: - Ministerul Muncii, SolidarităŃii Sociale şi Familiei (MMSSF)

are responsabilitatea generală de a elabora politicile de ocupare şi de pe piaŃa muncii, programe şi planuri naŃionale de a controla executarea şi implementarea acestora. De asemenea, MMSSF este implicat direct în elaborarea şi coordonarea Planului NaŃional de AcŃiune pentru Ocuparea ForŃei de Muncă şi monitorizează implementarea acestuia. Totodată, Ministerul va monitoriza nivelul de îndeplinire a indicatorilor de performanŃă stabiliŃi prin strategia de ocupare, în colaborare cu celelalte instituŃii şi organizaŃii implicate, alocând resursele necesare pentru evaluarea obiectivelor menŃionate. MMSSF este, în acelaşi timp, şi principalul punct de legătură cu organizaŃiile internaŃionale competente din domeniul politicilor de ocupare;

- AgenŃia NaŃională pentru Ocuparea ForŃei de Muncă (ANOFM) este responsabilă cu programele de mediere a muncii, coordonarea programelor de măsuri active de pe piaŃa muncii şi elaborarea programelor

417

de formare profesională, colectând în acelaşi timp contribuŃiile la asigurările de şomaj în Fondul de Şomaj, administrarea acestuia şi acordarea ajutoarelor de şomaj. ANOFM implementează programe şi proiecte specifice beneficiind atât de finanŃare internă, cât şi internaŃională;

- Comisia NaŃională de Promovare a Ocupării ForŃei de Muncă (CNO) - stabileşte direcŃiile dezvoltării resurselor umane finanŃate din fonduri publice şi din alte resurse, face propuneri pentru iniŃierea unor măsuri proactive de combatere a şomajului prin politici fiscale, ajustări structurale, reconversie profesională;

- Consiliul NaŃional de Formare Profesională a AdulŃilor (CNFPA) -participă la elaborarea metodologiei certificării formării profesionale a adulŃilor; monitorizează furnizorii de formare profesională, elaborează criterii specifice şi proceduri unitare privind realizarea şi utilizarea standardelor ocupaŃionale, aprobă noi standarde ocupaŃionale şi le actualizează pe cele existente, conform evoluŃiilor pe piaŃa muncii;

- AgenŃia NaŃională pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii şi CooperaŃie (ANIMMC) - asigură fundamentarea, elaborarea şi aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniile întreprinderilor mici şi mijlocii, organizaŃiilor cooperatiste, precum şi ale activităŃii de comerŃ interior, administrarea fondurilor bugetare şi a surselor financiare extra-bugetare, precum şi distribuirea acestora în vederea asigurării dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, a sectorului cooperatist şi a comerŃului interior, asigură urmărirea aplicării şi controlul respectării reglementărilor în domeniul său de activitate;

- Ministerul EducaŃiei şi Cercetării (MEdC) - deŃine o poziŃie importantă în implementarea acelor elemente din strategia de ocupare referitoare la educaŃie şi pregătire profesională, din perspectiva învăŃării pe parcursul întregii vieŃi, asigurarea competenŃelor necesare în corelaŃie cu evoluŃiile înregistrate pe piaŃa muncii;

- Ministerul SănătăŃii (MS) - derulează programe specifice în domeniul sănătăŃii şi securităŃii în muncă;

- Ministerul Economiei şi ComerŃului (MEC) - elaborează strategii, programe şi politici privind creşterea economică, participă la fundamentarea şi la elaborarea strategiei şi a programului de reforme economico-sociale ale Guvernului, urmăreşte implementarea politicilor de cercetare şi inovare, iniŃiază acŃiuni de cooperare internaŃională şi de colaborare economică externă, în plan bilateral sau pe terŃe pieŃe; 418

- Ministerul Integrării Europene (MIE), prin intermediul AgenŃiilor de Dezvoltare Regională, contribuie la implementarea unor măsuri care vizează eliminarea disparităŃilor regionale de dezvoltare;

- Ministerul FinanŃelor Publice (MFP) elaborează şi imple mentează politica bugetară şi fiscală a Guvernului, corelează politicile fiscale şi bugetare cu celelalte politici economico-sociale;

- Partenerii sociali, indiferent de reprezentativitatea acestora, vor prelua elementele strategiei de ocupare în propriile programe de acŃiune, raporturile cu serviciile publice de ocupare fiind esenŃiale. OrganizaŃiile patronale şi cele sindicale sunt implicate în structurile tripartite, având posibilitatea de a sprijini implementarea componentelor strategice -informare, educaŃie şi pregătire profesională, servicii de mediere a muncii etc. Aceste organizaŃii pot influenŃa procesele de promovare a flexibilit ăŃii muncii şi de consolidare a nivelului aptitudinal şi prin intermediul negocierilor colective organizate la nivel naŃional;

- OrganizaŃiile nonguvernamentale şi societatea civilă joacă un rol important în ajustarea politicilor, fie prin acordarea de asistenŃă în implementarea elementelor de strategie şi a altor programe din domeniul politicilor sociale, fie prin contactele cu organizaŃiile internaŃionale din aria lor de activitate.

Ulterior, această Strategie a fost revăzută şi îmbunătăŃită prin HG 1827/2005 privind aprobarea Programului de implementare a Planului naŃional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc) pentru perioada 2006-2008, M. Of. nr. 64 din 24 ianuarie 2006, care abrogă anumite prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 829/2002 privind aprobarea Planului naŃional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 6 septembrie 2002 realizând astfel o armonizare a prevederilor în materie cu specificul perioadei parcurse de România.

Fondurile aferente îndeplinirii obiectivelor cuprinse în Programul de implementare a Planului naŃional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc) pentru perioada 2006-2008 revizuit vor fi planificate de fiecare dintre instituŃiile cu atribuŃii în domeniu, în bugetele proprii. în raport cu priorităŃile, resursele disponibile şi etapele de realizare a acestuia, în perioada 2006-2008.

419

CAPITOLUL VII

TITLURI COMERCIALE DE VALOARE (TITLURI DE CREDIT), CA MIJLOACE DE PLAT Ă

SecŃiunea 1. NoŃiune, sediul materiei, caracteristici * desemnează titluri care încorporează anumite valori patrimoniale, * termenul de titluri de credit este utilizat în dreptul neolatin, iar

termenul de titlu de valoare în dreptul german (yvertpapiere) *unii autori analizează „titlurile de credit"1 * unele titluri nu implică o creditare, în consecinŃă, opinia

împărtăşită de doctrinari, folosesc ca noŃiune de gen, denumirea de „riduri comerciale de valoare".2

* definiŃie: înscris, denumit şi titlu, în temeiul căruia posesorul său legitim este îndrituit să exercite, la o dată determinată, dreptul arătat în înscris.

* sediul materiei: unele tiduri de credit sunt reglementate de Codul comercial (conosamentul), altele prin legi speciale3: cambia, biletul la ordin, cec-ul ori poliŃa de asigurare.

* titluri de valoare improprii: bilete de călătorie cu mijloacele de transport, bilete de loterie, bilete pentru staŃiuni de odihnă, bilete de intrare la teatru etc.

* caracteristici 4: caracter constitutiv, caracter formal, caracter literal, înscrisul conferă un drept autonom.

______________________________ 1 Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept

comercial, ediŃia a IlI-a, Editura ALL Beck, Bucureşti, 2004, cap. XI, Titluri de credit, p. 441-444.

2 St. D. Cărpenaru, Drept comercial roman, ediŃia a 5-a, Editura ALL Beck, Bucureşti, 2004, cap. VII, Titluri comerciale de valoare, p. 506-510.

" Legea asupra cambiei şi biletului la ordin, nr. 58/1934 şi Legea cecului nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare. 420

SecŃiunea 2. Clasificare: criterii: după conŃinutul lor, după modul în care circulă, în funcŃie de cauză lor.

1. după conŃinutul lor: *titluri comerciale de valoare: efectele de comerŃ, numite şi

„moneda comercianŃilor" (cambia, biletul la ordin, cecul), * valorile mobiliare (acŃiuni, obligaŃiuni), * titluri reprezentative ale mărfurilor (conosamentul5, recipisa

de depozit6, warantul7, care se numesc reprezentative deoarece înlocuiesc mărfurile şi pot circula în locul acestora, în condiŃiile legii.)

2. după modul în care circulă: titluri nominative, titluri la ordin, titluri la purtător.

3. în funcŃie de cauză lor: titluri cauzale, titluri abstracte.

SecŃiunea 3. Cambia

SubsecŃiunea 1. Sediul materiei şi condiŃii de valabilitate - de fond şi de formă:

Sediul materiei: Legea nr. 58 din 1 mai 1934 asupra cambiei şi biletului la ordin.

______________________________ 4 O CăpăŃână, Brânduşa Ştefănescu, op. cit., voi. II, p. 74, V. Luha,

Trăsături generale ale titlurilor de credit, în „Revista de drept comercial, nr. 7-8, /1998 p. 160 şi urm. Asupra distincŃiei faŃă de titlurile de creanŃă civile, a se vedea I. Turcu, Teoria şi practica dreptului comercial român, voi. II, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 82-87.

5 Conosamentul este un set de documente doveditoare ale mărfii pe perioada transportului ce conŃin o sumară descriere a bunurilor şi destinaŃia lor. Conosamentul este semnat de către transportator, care se angajează să livreze marfa în aceeaşi stare în care a primit-o. DefiniŃie conform dicŃionarului online: http://www.rubinian.com/dictionar_detalii.

6 Document ce atestă existenŃa unor mărfuri într-un depozit. Recipisa de depozit nu justifică recepŃia mărfurilor, ci numai prezenŃa acestora în depozit (faptul că aceste produse au intrat în depozit).

7 A se vedea Legea nr. 1642/1881 privind legislaŃia magazinelor generale, M. Of. nr. 71/ 28 iunie 1881 şi Legea nr. 153/1937 pentru magazinele generale şi warantarea mărfurilor şi cerealelor, M. Of. nr. 81 din 7 aprilie 193.

421

CondiŃiile de valabilitate ale cambiei - condiŃii de fond: Cambia cuprinde:

1. Denumirea de cambie trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinŃată pentru redactarea acestui titlu.

2. Ordinul necondiŃionat de a plăti o sumă determinată. 3. Numele aceluia care trebuie să plătească (tras). 4. Arătarea scadenŃei. 5. Arătarea locului unde plata trebuie făcută. 6. Numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută. 7. Arătarea datei şi a locului emiterii. 8. Semnătura celui care emite cambia (trăgător).

* Titlul căruia îi lipseşte vreuna din elementele arătate mai sus nu are valoarea unei cambii, cu excepŃia situaŃiilor expres prevăzute de lege, după cum urmează:

- Cambia fără arătarea scadenŃei este socotită plătibilă la vedere, - In lipsa unei prevederi speciale, locul arătat lângă numele

trasului este socotit loc de plată şi, în acelaşi timp, loc al domiciliului trasului,

- Cambia care nu arată locul unde a fost emisă se socoteşte semnată în locul arătat lângă numele trăgătorului,

- Dacă în cambie sunt arătate mai multe locuri de plată, posesorul cambiei o va putea prezenta pentru acceptare sau plată la oricare din aceste locuri.

ModalităŃi de tragere a cambiei: Cambia poate fi: - trasă la ordinul trăgătorului însuşi, - trasă asupra trăgătorului însuşi, - trasă pentru contul unui terŃ. Intr-o cambie plătibilă la vedere sau la un anume timp de la

vedere, trăgătorul poate stipula că suma va fi producătoare de dobândă. In orice altă cambie această stipulaŃiune se socoteşte nescrisă. Cifra dobânzii va trebui să fie arătată în cambie; în lipsa acestei arătări stipulaŃiunea se socoteşte nescrisă. Dobânda curge de la data emisiunii cambiei, dacă o altă dată nu este arătată.

CondiŃii de formă: - Dacă cambia poartă: * semnături ale unor persoane incapabile de a se obliga prin

cambie, * semnături false sau semnături ale unor persoane imaginare, ori

422

* semnături care pentru orice alt motiv nu ar putea obliga

persoanele care au semnat cambia, sau în numele cărora ea a fost semnată, obligaŃiile celorlalŃi semnatari rămân totuşi valabile.

•S Orice semnătură cambială trebuie să cuprindă numele şi prenumele sau firma celui care se obligă. Este totuşi valabilă semnătura în care prenumele este prescurtat sau arătat numai prin iniŃială.

^Cine pune semnătura sa pe cambie, ca reprezentant al unei persoane pentru care nu avea împuternicirea de a lucra, e Ńinut personal în temeiul cambiei şi, dacă a plătit, are aceleaşi drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentant. Aceeaşi regulă se aplică reprezentantului care a depăşit împuternicirea sa.

SubsecŃiunea 2. Girul Girul: * Cambia, chiar dacă nu a fost expres trasă la ordin, este

transmisibilă prin gir. * Dacă trăgătorul a înscris în cambie cuvintele: „nu la ordin" sau

o expresiune echivalentă, titlul este transmisibil numai în forma şi cu efectele unei cesiuni ordinare.

* Girul poate fi făcut chiar în folosul trasului, indiferent dacă a acceptat sau nu, al trăgătorului sau al oricărui alt obligat. Aceştia pot să gireze din nou cambia.

* Girul trebuie să fie necondiŃionat. Orice condiŃiune la care ar fi supus se socoteşte nescrisă.

* Girul parŃial este nul. * Girul „la purtător" este echivalentul unui gir în alb. * Girul trebuie să fie scris pe cambie sau pe un adaus (foaie de

prelungire) al acesteia. El trebuie să fie semnat de girant. * Girul este valabil chiar dacă beneficiarul nu este arătat sau dacă

girantul a pus numai semnătura (gir în alb). In acest din urmă caz girul pentru a fi valabil trebuie să fie scris pe dosul cambiei sau pe adaus.

* Girul transmite toate drepturile izvorâte din cambie. Dacă girul este ia alb posesorul poate: 1) să-1 completeze cu propriul său nume sau cu numele altei

persoane; 2) să gireze cambia din nou în alb sau în ordinul unei anume

persoane; 423

3) să predea cambia unui terŃiu fără să completeze girul în alb

şi fără s-o gireze. * Girantul, dacă nu s-a stipulat altfel, răspunde de acceptare şi de

plată. El poate interzice un nou gir; în acest caz el nu răspunde faŃă de persoanele cărora cambia a fost ulterior girată.

* DeŃinătorul unei cambii este socotit posesor legitim, dacă justifică dreptul sau printr-o serie neîntreruptă de giruri, chiar dacă ultimul gir este în alb.

* Girurile şterse se socotesc, în această privinŃă, nescrise. * Dacă un gir în alb este urmat de un alt gir, semnatarul acestuia

este socotit că a dobândit cambia prin efectul unui gir în alb. * Dacă o persoană a pierdut, prin orice întâmplare, posesiunea

unei cambii, noul posesor care justifică dreptul său în modul arătat în alineatul precedent, nu este Ńinut să predea cambia, afară numai dacă a dobândit-o cu rea-credinŃă, sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei.

* Posesorul cambiei sau chiar un simplu deŃinător, poate prezenta trasului, până la scadenŃă, cambia spre acceptare, la domiciliul acestuia.

* Atribu Ńii tr ăgător: În orice cambie trăgătorul: - poate stipula că ea va trebui să fie prezentată spre acceptare,

fixând sau nu un termen pentru prezentare. - poate interzice în cambie prezentarea spre acceptare, afară numai

de cazul în care cambia este plătibilă la un terŃiu sau este plătibilă într-o altă localitate decât aceea a domiciliului trasului, sau dacă este plătibilă la un anume timp de la vedere.

- poate să stipuleze că prezentarea spre acceptare nu va putea avea loc înaintea unei anume date.

În afară de cazul când trăgătorul a interzis prezentarea spre acceptare, oricare din giranŃi poate stipula că va trebui să fie prezentată cambia spre acceptare, fixând sau nu un termen pentru prezentare.

* Prin acceptare trasul se obligă a plăti cambia la scadenŃă. * In caz de neplată posesorul, chiar dacă este trăgător, are

împotriva acceptantului o acŃiune cambială directă pentru tot ce poate fi cerut în temeiul art. 53 şi 54 din lege8,

________________________________ 8 Art. 53: Posesorul poate cere pe cale de regres:

424

* Trasul care a acceptat rămâne obligat chiar dacă nu a avut

cunoştinŃă de falimentul trăgătorului.

SubsecŃiunea 3. Avalul - caracteristici: * Plata unei cambii poate fi garantată printr-un aval pentru

întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea. Această garanŃie poate fi dată de un terŃiu sau chiar de un semnatar al cambiei.

* Avalul se dă pe cambie sau pe adaus. El se exprimă prin cuvintele „pentru aval" sau prin orice altă formulă echivalentă şi este semnat de avalist.

* Avalul este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe faŃa cambiei, afară numai dacă semnătura este a trasului sau a trăgătorului.

* Avalul trebuie să arate pentru cine este dat. In lipsa acestei arătări se socoteşte dat pentru trăgător.

* Avalistul este Ńinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat. * ObligaŃiunea sa este valabilă chiar dacă obligaŃiunea pe care a

garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viŃiu de formă. * Când avalistul plăteşte cambia, el dobândeşte drepturile

izvorând din ea împotriva celui garantat, cum şi împotriva acelora care sunt ŃinuŃi către acesta din urmă, în temeiul cambiei.

_______________________________

1. Suma arătată în cambia neacceptată sau neplătită, împreună cu dobânda, dacă a fost stipulată.

2. Dobânda legală socotită cu începere de la scadenŃă. 3. Cheltuielile de protest, acelea ale încunoştiinŃărilor făcute,

precum şi alte cheltuieli justificate. Dacă regresul este exercitat înainte de scadenŃă, va fi dedus un scont

la suma arătată în cambie. Acest scont va fi calculat potrivit scontului Băncii NaŃionale, în vigoare, la data regresului, la locul domiciliului posesorului.

Art. 54: Acel care a plătit prin regres cambia poate cere de la giranŃii săi:

1. Întreaga sumă plătită. 2. Dobânda legală la această sumă, socotită cu începere din ziua

când a plătit suma. 3. Cheltuielile pe care le-a făcut.

425

SubsecŃiunea 4. Clasificarea cambiilor şi plata acestora Clasificarea cambiilor după scadenŃă: O cambie poate fi trasă: � La vedere; este plătibilă la prezentare, trebuie prezentată

spre plată în termen de un an de la data sa; trăgătorul poate reduce sau prelungi acest termen. Aceste termene pot fi reduse de giranŃi.

� La un anume timp de la vedere; � La un anumit timp de la data emisiunii; � La o zi fixă. • Cambiile cu alte scadenŃe sau cu scadenŃe succesive sunt nule. • ScadenŃa unei cambii la un anume timp de la vedere este

determinată, fie de data acceptării, fie de aceea a protestului. • în lipsa protestului, acceptarea nedată este socotită faŃă de

acceptant ca fiind făcută în ultima zi a termenului prevăzut pentru prezentare spre acceptare.

• ScadenŃa unei cambii, trasă la una sau mai multe luni de la data emisiunii sau de la vedere, e socotită la data corespunzătoare din luna în care plata trebuie să fie făcută. In lipsă de dată corespunzătoare, scadenŃa va fi în ultima zi a acestei luni.

• Când o cambie este trasă la una sau mai multe luni şi jumătate de la dată sau de la vedere, se socotesc mai întâi lunile întregi şi apoi jumătatea.

• Când o cambie este plătibilă la o zi fixă într-un loc, unde calendarul este deosebit de acela al locului de emisiune, data scadenŃei se consideră fixată după calendarul locului de plată.

• Când o cambie trasă între două locuri, având calendare deosebite, este plătibilă la un anume timp de la data emisiunii, scadenŃa se stabileşte socotindu-se din ziua care, potrivit calendarului locului de plată, corespunde zilei de emisiune.

• Termenele de prezentare a cambiilor se socotesc potrivit regulilor alineatului precedent.

• Aceste reguli nu sunt aplicabile dacă într-o clauză a cambiei sau numai din simplele arătări ale titlului rezultă intenŃiunea de a se adopta reguli deosebite.

Plata cambiei Cambia trebuie să fie prezentată spre plată la locul şi adresa

indicată în cambie.

426

În lipsa arătării unei adrese cambia trebuie să fie prezentată

pentru plată: 1. La domiciliul trasului sau al persoanei desemnate în cambie

să plătească pentru el. 2. La domiciliul acceptantului prin intervenŃiune sau al

persoanei desemnate în cambie să plătească pentru acesta. 3. La domiciliul celui indicat la nevoie.

SecŃiunea 4. Biletul la ordin - sediul materiei şi caracterizare succintă Sediul materiei: art. 104 - art. 107 din Legea nr. 58 din 1 mai 1934 asupra cambiei şi biletului la ordin. Regim juridic asemănător cambiei. Biletul la ordin cuprinde:

1) denumirea de bilet la ordin trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinŃată pentru redactarea acestui titlu;

2) promisiunea necondiŃionată de a plăti o sumă determinată; 3) arătarea scadenŃei; 4) arătarea locului unde plata trebuie făcută; 5) numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută; 6) arătarea datei şi a locului emiterii; 7) semnătura emitentului.

* Titlul căruia îi lipseşte vreuna din condiŃiunile arătate la articolul precedent nu va fi socotit bilet la ordin, afară de cazurile arătate în alineatele ce urmează.

* Biletul la ordin a cărui scadenŃă nu este arătată, este socotit plătibil la vedere.

* In lipsa unei arătări speciale, locul emisiunii titlului este socotit loc de plată şi, în acelaşi timp, loc al domiciliului emitentului.

* Biletul la ordin nu arată locul unde a fost emis, se socoteşte semnat în locul arătat lângă numele emitentului.9 _____________________________

9 Sunt aplicabile biletulul la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu, dispoziŃiunile relative la cambie, privind: girul (art. 13-23); scadenŃa (art. 36-40); plata (art. 41-46); acŃiunea sau executarea cambială (art. 47), şi regresul în cazul de neplată (art. 48-55 şi 57-65); protestul (art 66-73); plata prin intervenŃiune (art. 74 şi 78-82); copiile (art. 83 şi 86); alterările (art. 88); prescripŃiunea (art. 94); zilele de sărbătoare legală, calendarul termenelor şi inadmisibilitatea termenului de graŃie (art. 95-98); subscrierea prin punere de deget (art. 99); acŃiunea decurgând din îmbogăŃire fără cauză (art. 65); anularea şi înlocuirea titlului (art 89-93).

427

* Sunt de asemenea aplicabile biletului la ordin dispoziŃiile

privind cambia plătită de un an al treilea sau într-o localitate alta decât aceea a domiciliului trasului (art. 4 şi 30), stipulaŃiunea de dobândă (art. 5), deosebirile în indicarea sumei de plată (art. 6), efectele unei semnături puse în condiŃiunile arătate la art. 7, efectele semnăturii unei persoane care lucrează fără împuternicire sau depăşind împuternicirea (art. 10) şi cambia în alb (art. 12).

* Sunt de asemenea aplicabile biletului la ordin dispoziŃiunile privitoare la aval (art. 33 - 35), în cazul prevăzut de ultimul alineat al art. 34, dacă avalul nu arată pentru cine a fost dat, el se socoteşte dat pentru emitent.

* Emitentul unui bilet la ordin este Ńinut în acelaşi mod ca acceptantul unei cambii.

* Biletele la ordin, plătibile la un anume timp de la vedere, trebuie prezentate spre viză emitentului în termenele fixate la art. 26. Termenul de la vedere curge de la data vizei subscrise de emitent pe biletul la ordin. Refuzul emitentului de a pune viza datată se constată prin protest (art. 28), a cărui dată serveşte ca punct de plecare pentru termenul de la vedere.

SecŃiunea 5. CEC-ul

SubsecŃiunea 1. Sediul materiei: Legea nr. 59 din 1 mai 1934 asupra cecului.

SubsecŃiunea 2. CondiŃii de fond: Cecul cuprinde: 1. Denumirea de cec, trecută în însuşi textul titlului şi exprimată

în limba întrebuinŃată pentru redactarea acestui titlu. 2. Ordinul necondiŃionat de a plăti o anumită sumă de bani. 3. Numele celui care trebuie să plătească (tras). 4. Arătarea locului unde plata trebuie făcută. 5. Arătarea datei şi a locului emiterii. 6. Semnătura celui care emite cecul (trăgătorul).

* Titlul căruia îi lipseşte una din condiŃiile arătate mai sus nu va fi socotit cec, cu excepŃiile prevăzute expres de lege după cum urmează:

- În lipsa unei arătări speciale, locul arătat lângă numele trasului este socotit loc de plată. Dacă mai multe locuri sunt arătate lângă numele trasului, cecul este plătibil la primul loc arătat.

428

- În lipsa acestora, sau a oricăror alte arătări, cecul este plătibil la

locul unde trasul are principalul său stabiliment. - Cecul care nu arată unde a fost emis se socoteşte semnat la

locul arătat lângă numele trăgătorului.

SubsecŃiunea 3. CondiŃii de formă: • Dacă cecul poartă: - semnăturile unor persoane incapabile de a se obliga prin cec, - semnături false sau semnături ale unor persoane imaginare, ori - semnături care pentru orice alt motiv nu ar putea obliga

persoanele care au semnat cecul, sau în numele cărora a fost semnat, obligaŃiunile celorlalŃi semnatari rămân totuşi valabile.

- Cecul nu poate fi tras decât asupra unui bancher. ExcepŃie: Cu toate acestea cecul tras şi plătibil în străinătate este valabil ca cec chiar dacă trasul nu este bancher.

- Cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras, disponibil asupra căruia are dreptul de a dispune prin cec, pe baza unei convenŃiuni exprese sau tacite. Titlul emis fără observarea acestor condiŃiuni valorează totuşi ca cec.

- Cecul nu poate fi acceptat. MenŃiunea de acceptare trecută pe cec se socoteşte nescrisă. Orice menŃiune de certificare, vedere sau alta echivalentă, scrisă pe titlu şi semnată de tras, are numai efectul confirmării existenŃei disponibilului şi împiedică pe trăgător de a-1 putea retrage înainte de a fi trecut termenul de prezentare.

SubsecŃiunea 4. Modalit ăŃi de plată a CEC-ului: Cecul poate fi stipulat plătibil 10:

- Unei anumite persoane cu sau fără clauza expresă „la ordin". - Unei anumite persoane cu clauza „nu la ordin", sau o

expresiune echivalentă „La purtător". - Cecul stipulat plătibil unei anumite persoane, cu menŃiunea

„sau la purtător", ori o altă expresiune echivalentă, este socotit cec la purtător.

_____________________________ 10 Dacă într-un cec suma de plată este scrisă în litere şi în cifre, în

caz de deosebire suma de plată este cea scrisă în litere. Dacă suma de plată este scrisă de mai multe ori, fie în litere, fie în

cifre, în caz de deosebire suma de plată este cea mai mică.

429

- Cecul fără arătarea beneficiarului este socotit cec la purtător. - Cecul poate fi la ordinul trăgătorului însuşi. - Cecul poate fi tras pentru contul unui terŃ. - Cecul nu poate fi tras asupra trăgătorului însuşi, în afară de

cazul unui cec tras între deosebite stabilimente ale aceluiaşi trăgător. în acest caz cecul nu poate fi la purtător.

SubsecŃiunea 5. ObligaŃiile semnatarului CEC-ului: - Orice semnătură a unui cec trebuie să cuprindă numele şi

prenumele sau firma celui care se obligă. Este totuşi valabilă semnătura în care prenumele este prescurtat sau arătat numai prin iniŃiale.

- Cine pune semnătura sa pe un cec, ca reprezentant al unei persoane pentru care nu are împuternicirea de a lucra, este Ńinut personal, în temeiul cecului şi, dacă a plătit, are aceleaşi drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentat.

- Aceeaşi regulă se aplică reprezentantului care a depăşit împuternicirea sa.

- Orice persoană se poate obliga prin cec, prin mandatar, chiar dacă mandatul este conceput în termeni generali, în ce priveşte dreptul mandatarului de a emite sau semna cecuri.

* Trăgătorul răspunde de plată. Orice clauză, prin care trăgătorul se descarcă de această răspundere, se socoteşte nescrisă.

în caz de pierderea, sustragerea sau distrugerea cecului, posesorul va putea înştiinŃa despre aceasta pe tras şi să ceară anularea titlului printr-o cerere adresată preşedintelui tribunalului comercial al locului în care cecul este plătibil. Cererea va trebui să arate menŃiunile esenŃiale ale cecului. Preşedintele tribunalului, după examinarea cererii şi a elementelor produse, cum şi a dreptului posesorului, va pronunŃa în cel mai scurt timp posibil o ordonanŃă prin care, specificând datele cecului, îl va declara nul în mâinile oricărui s-ar găsi şi va autoriza a se face plata cecului după 15 zile de la publicarea ordonanŃei în Monitorul Oficial, dacă între timp detentorul cecului nu a făcut opoziŃie.

OrdonanŃa trebuie să fie notificată atât trăgătorului, cât şi trasului şi publicată în Monitorul Oficial, la stăruinŃa şi pe cheltuielile petiŃionarului.

430

Cu toată înştiinŃarea, plata cecului, făcută deŃinătorului mai

înainte de notificarea ordonanŃei, liberează pe tras.

SubsecŃiunea 6. Girul • Cecul stipulat plătibil unei anumite persoane, cu sau fără clauza

expresă „la ordin", este transmisibil prin gir. • Cecul stipulat plătibil unei anumite persoane, cu clauza „nu la

ordin" sau o expresiune echivalentă, este transmisibil numai în forma şi cu efectele unei cesiuni ordinare.

• Girul poate fi făcut chiar în folosul trăgătorului sau a oricărui alt obligat. Aceştia pot să gireze din nou cecul.

• Girul trebuie să fie necondiŃionat. Orice condiŃiune la care este supus se socoteşte nescrisă.

• Girul parŃial este nul. • Este de asemenea nul girul trasului. • Girul „la purtător" este echivalent unui gir în alb. • Girul în folosul trasului are valoarea unei chitanŃe, în afară de

cazul când trasul are mai multe stabilimente şi dacă girul este făcut în folosul unui stabiliment, altul decât acela asupra căruia cecul a fost tras.

• Girul trebuie scris pe cec sau pe un adaos al acestuia (allongd); el trebuie să fie semnat de girant. i • Girul este valabil dacă beneficiarul nu este arătat sau girantul a

pus numai semnătura (gir în alb). In acest din urmă caz, girul pentru a fi valabil trebuie să fie scris pe dosul cecului sau pe adaos (allonge).

• Girul transmite toate drepturile rezultând din cec. • Dacă girul este în alb, posesorul poate:

1. Să-1 completeze cu propriul său nume sau cu numele unei alte persoane.

2. Să gireze cecul din nou în alb sau unei anumite persoane. 3. Să predea cecul unui terŃiu fără să-1 gireze şi fără să

completeze girul în alb.

• Girantul, dacă nu există clauză contrarie, răspunde de plată. El poate interzice un nou gir; în acest caz el nu răspunde către persoanele cărora cecul a fost ulterior girat.

• DeŃinătorul unui cec transmisibil prin gir este socotit legitim, dacă justifică dreptul său printr-o serie neîntreruptă de giruri, chiar dacă

431

ultimul gir este în alb. Girurile şterse se socotesc în această privinŃă nescrise. Dacă un gir în alb este urmat de un alt gir, semnatarul acestuia este socotit că a dobândit cecul prin gir în alb.

• Girul pus pe un cec la purtător face pe girant răspunzător, potrivit dispoziŃiunilor referitoare la regres; el nu transformă însă titlul într-un cec la ordin.

• Dacă girul cuprinde menŃiunea „valoare pentru acoperire", „pentru încasare", „pentru procură", sau orice altă menŃiune care implică un simplu mandat, posesorul poate să exercite toate drepturile izvorâte din cec, dar nu-1 poate gira decât cu titlu de procură.

• Cei obligaŃi nu pot opune, în acest caz, posesorului decât excepŃiunile ce ar fi putut opune girantului.

• Mandatul cuprins într-un gir „pentru procură" nu încetează prin moartea mandantului, prin incapacitatea sau restrângerea capacităŃii acestuia.

• Girul, făcut posterior protestului sau unei alte constatări echivalente, sau după expirarea termenului de prezentare, produce numai efectele unei cesiuni ordinare.

• Girul fără dată este socotit, până la dovada contrarie, ca fiind făcut înaintea protestului sau constatării echivalente, sau înaintea expirării termenului la care se referă alineatul precedent.

SubsecŃiunea 7. Avalul • Plata unui cec poate fi garantată printr-un aval, pentru întreaga

sau numai pentru parte din sumă. Această garanŃie poate fi dată de un terŃ, altul decât trasul sau chiar de un semnatar al cecului.

• Avalul se dă pe cec sau pe adaos. El se exprimă prin cuvintele „pentru aval", sau orice altă formă echivalentă; el este semnat de avalist.

• El este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe faŃa cecului, afară numai dacă semnătura este a trăgătorului.

• Avalul trebuie să arate pentru cine este dat. In lipsa acestei arătări el se socoteşte dat pentru trăgător.

• Avalistul este Ńinut, în acelaşi mod, ca şi persoana pentru care a dat avalul.

• ObligaŃiunea sa este valabilă chiar dacă obligaŃiunea pe care a garantat-o ar fi nulă pentru orice alt motiv decât un viciu de formă.

432

• Când avalistul plăteşte cecul, el dobândeşte drepturile

rezultând din cec împotriva persoanei pentru care a garantat şi împotriva acelora care sunt ŃinuŃi către acesta din urmă, în temeiul cecului.

SubsecŃiunea 8. Cecul circular - definiŃie şi caracteristici • DefiniŃie: conform art. 79: „Cecul circular este un titlu de

credit la ordin, emis de o bancă sau un alt institut de credit, anume autorizate, pentru sume ce le are disponibile de la primitorii cecurilor în momentul emisiunii, plătibil la vedere în oricare din locurile arătate de emitent.

• Caracteristici: • Banca sau institutul de credit, autorizate a emite cecuri

circulare, vor trebui să depună la Banca NaŃională a României, cel mai târziu până a doua zi de la emitere, o cauŃiune în titluri de stat, garantate de stat, sau lombardabile la Banca NaŃională, socotite la cursul zilei, de 40% din valoarea cecurilor circulare emise zilnic, cauŃiune asupra căreia posesorii unor asemenea cecuri au un privilegiu special.

• CauŃiunea nu se va putea elibera de Banca NaŃională decât contra prezentării cecului respectiv, cu menŃiunea „achitat".

• Elementele cecului circular: „Cecul circular cuprinde:

1. Denumirea de „cec circular" în cuprinsul titlului; 2. Promisiunea necondiŃionată de a plăti la vedere o anumită

sumă de bani; 3. Numele şi prenumele primitorului; 4. Arătarea datei şi locului în care cecul circular a fost emis; 5. Semnătura băncii sau instituŃiunii emitente.

Titlul căruia îi lipseşte vreuna din condiŃiunile mai sus arătate nu are valoare de cec circular.

• Posesorul decade din dreptul de regres, dacă nu prezintă titlul la plată în termen de 30 de zile de la emisiune.

• AcŃiunea contra emitentului se prescrie prin trecere de 3 ani de la data emisiunii.

• Girul în favoarea emitentului stinge cecul. • Banca sau institutul de credit poate încredinŃa emiterea de

cecuri circulare unui bancher corespondent cu condiŃia însă ca cecul emis să poarte viza băncii sau institutului autorizat, iar corespondentul să semneze ca reprezentant al acelei bănci sau institut.

433

• Sunt aplicabile cecului circular, în măsura în care nu se derogă

prin prezenta lege şi nu sunt necompatibile cu aceasta, toate dispoziŃiunile din legea cambială referitoare la gir, plată, protest, regres, prescripŃie, cum şi cele relative la titlurile cu semnături false sau ale unor persoane incapabile.

• De asemenea se vor aplica cecului circular dispoziŃiile necontrarii referitoare la cecul barat, numai în cont, netransmisibil şi de călătorie.

• în procedura de anulare şi înlocuirea cecului circular se vor aplica dispoziŃiile art. 67, cu următoarele modificări:

� Cererea trebuie adresată preşedintelui tribunalului unde emitentul are un stabiliment.

� Notificarea ordonanŃei se va face de unul din stabilimentele cele mai apropiate emitentului care, pe cheltuiala petiŃionarului, va înştiinŃa de îndată despre aceasta toate stabilimentele locurilor de plată unde cecul este plătibil.

� OpoziŃia se va face la instanŃa care a dat ordonanŃa, comunicându-se petiŃionarului şi reprezentantului emitentului copie de pe opoziŃie odată cu citaŃia.

� Emitentul care a plătit cecul circular, cu toată înştiinŃarea despre pierderea sau sustragerea cecului, nu răspunde de plata făcută înainte de notificarea ordonanŃei de anulare. De asemenea, emitentul, care a plătit un cec circular chiar după primirea notificării, nu este responsabil dacă plata a fost făcută de un stabiliment căruia, dintr-un fapt neimputabil emitentului, nu i-a putut ajunge la cunoştinŃă notificarea ordonanŃei de anulare.

• În caz de pierderea, sustragerea sau distrugerea unui cec circular netransmisibil nu se va putea folosi procedura de anulare, însă primitorul are dreptul de a obŃine, după 20 de zile de la înştiinŃare, plata cecului de la stabilimentul la care s-a făcut înştiinŃarea.

434

CAPITOLUL VIII

BURSELE DE MĂRFURI, BURSELE DE VALORI, PIAłA DE CAPITAL - NO łIUNI GENERALE

SecŃiunea 1. Bursele de mărfuri:

SubsecŃiunea 1. Sediul materiei: Legea nr. 357/2005 privind bursele de mărfuri, M. Of. nr. 1115 din 9 decembrie 2005, Decizia din 7 iulie 2006 a Camerei de ComerŃ şi industrie a României, de aprobare a Regulamentului privind avizarea, supravegherea, controlul şi sancŃionarea activităŃii burselor de mărfuri, M. Of. nr.753 din 5 septembrie 2006,

Bursele de mărfuri înfiinŃate în temeiul prezentei legi administrează pieŃe de interes public şi asigură membrilor şi clienŃilor condiŃii centralizate de negociere pentru operaŃiuni de:

a) vânzări şi cumpărări la vedere ori la termen pe piaŃa la disponibil, având ca obiect bunuri fungibile şi mobile prin natura lor sau bunuri fungibile şi mobile prin anticipaŃie, precum şi orice alte bunuri calificate de Bursa de mărfuri ca fiind tranzacŃionabile;

b) vânzări şi cumpărări la vedere ori la termen pe piaŃa la disponibil, având ca obiect titluri reprezentative de mărfuri, de tipul recipisei de depozit, warantului, conosamentului şi al altora asemenea, agreate şi calificate de Bursa de mărfuri;

c) vânzări şi achiziŃii de mărfuri, servicii sau lucrări pe piaŃa licitaŃiilor;

d) vânzări şi achiziŃii de creanŃe comerciale pe piaŃa creanŃelor; e) vânzări şi achiziŃii de mărfuri şi/sau produse pe o piaŃă mixtă. Regulamentul privind avizarea, supravegherea, controlul şi

sancŃionarea activităŃii burselor de mărfuri, reglementează avizarea burselor de mărfuri, în art. 7, astfel: „înainte de înfiinŃare, fondatorii societăŃilor comerciale organizatoare ale unei burse de mărfuri, prin

435

reprezentanŃii lor special desemnaŃi în acest scop, vor solicita avizul prealabil de legalitate şi de oportunitate al Comisiei."

Ulterior, în capitolul 3 sunt stabilite Regulamentele Bursei de mărfuri: „art. 14 - „Sunt considerate regulamente operaŃionale acele regulamente ale unei burse de mărfuri care sunt opozabile membrilor, clienŃilor bursei şi terŃilor în activitatea desfăşurată pe pieŃele administrate de acea bursă."

Documentele necesare avizării de legalitate sunt prevăzute de art 15 astfel: „art. 15 - în vederea avizării de legalitate a unui regulament operaŃional, societatea organizatoare a acelei burse de mărfuri va transmite Comisiei, prin grija administratorilor săi, următoarele documente:

a) cerere de avizare, în baza hotărârii adoptate de consiliul de administraŃie al Bursei de mărfuri;

b) proiectul de regulament operaŃional pentru care se solicită avizul;

c) dovada achitării tarifului de avizare." Capitolul 5 reglementează Supravegherea şi controlul, în art. 24,

„în exercitarea atribuŃiilor de supraveghere şi control Comisia poate solicita accesul la documentele prevăzute la art. 27 din Legea nr. 357/2005 privind bursele de mărfuri."

Capitolul 6 reglementează situaŃiile în care membrii Comisiei sau ai Colegiului se află în conflict de interese. Art. 25: „Un membru al Comisiei şi al Colegiului, care are un interes material sau care se află într-un conflict de interese, este obligat să se abŃină de la votul asupra oricărei probleme legate de activitatea unei anumite burse de mărfuri, fiind însă considerat prezent la stabilirea cvorumului necesar luării unei decizii."

Art. 26: „în sensul prezentului regulament un membru al Comisiei şi al Colegiului are un interes material sau se află în conflict de interese în orice situaŃie care se referă la patrimoniul sau interesele personale ori ale familiei acestuia (soŃului/soŃiei, rudelor şi afinilor până la gradul al II-lea inclusiv), dacă decizia ce urmează a fi adoptată îl priveşte în mod direct sau indirect pe el ca persoană fizică ori persoană juridică ale căror activităŃi le reprezintă."

Tot regulamentul stabileşte în cap. 10 situaŃiile de retragere a avizului prealabil şi de oportunitate. Art. 31: „Comisia va putea retrage

436

avizul prealabil şi de oportunitate acordat unei burse de mărfuri în următoarele situaŃii:

a) nu mai este îndeplinită una dintre condiŃiile care au stat la baza avizării;

b) societatea se află în curs de reorganizare judiciară sau în faliment;

c) în orice altă situaŃie, la cererea societăŃii." Legea 357/2005 privind bursele de mărfuri stabileşte modul de

înfiinŃare, organizare şi funcŃionare a burselor de mărfuri, care, la înfiinŃare, solicită avizul prealabil şi de oportunitate al Colegiului de conducere al Camerei de ComerŃ şi Industrie a României,

Colegiul de conducere al C.C.I.R. este definit în lege ca fiind autoritatea abilitată să avizeze, să supravegheze, să controleze şi să sancŃioneze bursele de mărfuri.

SubsecŃiunea 2. DefiniŃie şi caracteristici ale Bursei de mărfuri:

definite în art. 2 din lege, astfel: 1. bursele de mărfuri se înfiinŃează ca societăŃi pe acŃiuni; 2. bursele de mărfuri sunt organisme cu drept de autoreglementare. 3. Bursa de mărfuri, ca organism cu putere de autoreglementare,

are dreptul să reglementeze, cu respectarea prevederilor prezentei legi, propriile activităŃi în legătură cu pieŃele pe care le administrează, activităŃile desfăşurate de membri şi clienŃi pe pieŃele administrate de Bursa de mărfuri şi să asigure respectarea propriilor reglementări.

Alte caracteristici conform art. 4: ,3ursele de mărfuri administrează pieŃe la disponibil, pieŃe

mixte, pieŃe ale licitaŃiilor şi pieŃe ale creanŃelor, precum şi orice alte tipuri de pieŃe, dacă Bursa de mărfuri îndeplineşte condiŃiile prevăzute în legislaŃia specifică acestora."

„Bursa de mărfuri poate să desfăşoare şi activităŃi secundare, fără a se limita la acestea, cum ar fi: realizarea, administrarea şi comercializarea sistemelor informatice specifice burselor de mărfuri, organizarea de seminarii şi cursuri în scopul pregătirii participanŃilor în domeniul burselor de mărfuri".

437

SubsecŃiunea 3. DefiniŃie şi condiŃii pentru înfiin Ńarea

burselor de mărfuri: DefiniŃie: „ Bursa de mărfuri este societatea comercială pe

acŃiuni având ca obiect principal de activitate administrarea pieŃelor organizate, potrivit prezentei legi", conform art.4.

CondiŃii pentru înfiin Ńarea burselor de mărfuri, care trebuie îndeplinite cumulativ, pe toată durata funcŃionării sale (art. 5):

a) să se constituie ca societate comercială pe acŃiuni, conform prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

b) obiectul principal de activitate să fie administrarea pieŃelor dezvoltate de Bursa de mărfuri;

c) să emită numai acŃiuni nominative; d) acŃionarii să fie numai persoane juridice; e) capitalul social minim să reprezinte echivalentul în lei a cel

puŃin 1.000.000 euro, stabilit pe baza cursului de referinŃă al pieŃei valutare, comunicat de Banca NaŃională a României, din data subscrierii;

f) capitalul social să fie integral subscris şi vărsat în numerar la momentul înfiinŃării;

g) actul constitutiv să nu permită unui acŃionar să deŃină direct sau prin persoane juridice interpuse mai mult de 5% din drepturile de vot;

h) actul constitutiv să nu permită niciunui membru al consiliului de administraŃie al Bursei de mărfuri să deŃină participări, de orice fel ar fi acestea, într-o altă bursă de mărfuri;

i) actul constitutiv să prevadă obligativitatea elaborării regula-mentelor şi procedurilor specifice activităŃii Bursei de mărfuri;

j) actul constitutiv să conŃină obligativitatea avizării regulamentelor de către Colegiul de conducere al C.C.I.R.

SubsecŃiunea 4. SocietăŃile de brokeraj: - SocietăŃile de brokeraj au ca obiect principal de activitate

prestarea serviciilor de brokeraj în calitate de intermediari profesionişti, pe piaŃa la disponibil, piaŃa mixtă şi pe piaŃa creanŃelor. Poate acŃiona ca societate de brokeraj şi persoana juridică ce are organizat în structura sa un departament specializat pentru aceste activităŃi.

- SocietăŃile de brokeraj pot, de asemenea, să desfăşoare activităŃi secundare, dar fără a se limita la acestea, cum ar fi acordarea de 438

consultanŃă clienŃilor cu privire la activităŃile şi operaŃiunile desfăşurate pe pieŃele administrate de Bursa de mărfuri.

- Acceptarea unei societăŃi de brokeraj de către consiliul de administraŃie al Bursei de mărfuri este condiŃionată de îndeplinirea următoarelor condiŃii:

a) să fie constituită legal ca societate comercială, conform prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi comple-tările ulterioare;

b) să aibă în obiectul de activitate, prevăzut în actul constitutiv, prestarea serviciilor de brokeraj în conformitate cu legislaŃia în vigoare;

c) să deŃină calitatea de membru acŃionar sau membru afiliat la Bursa de mărfuri;

d) să îndeplinească condiŃiile de capital social minim necesar pentru a presta servicii de brokeraj;

e) cel puŃin o persoană din conducerea executivă să deŃină atestat de broker eliberat de Bursa de mărfuri pe pieŃele căreia prestează servicii de brokeraj;

f) să aibă angajată cel puŃin o persoană care deŃine atestat de broker eliberat de Bursa de mărfuri pe pieŃele căreia prestează servicii de brokeraj şi care are în atribuŃiile sale exclusiv prestarea acestor servicii;

g) să îndeplinească cerinŃele minime de personal şi dotare tehnică stabilite în regulamentele Bursei de mărfuri.

- SocietăŃile de brokeraj, prin brokerii care acŃionează în numele acestora, negociază oferte, efectuează tranzacŃii, încheie contracte şi răspund de transmiterea tuturor informaŃiilor privind predarea mărfii şi plata preŃului. SocietăŃile de brokeraj sunt obligate să păstreze confidenŃialitatea în legătură cu persoana în numele căreia negociază pe piaŃa la disponibil, cu excepŃiile prevăzute de legislaŃia în vigoare şi regulamentele Bursei de mărfuri.

- SocietăŃile de brokeraj sunt obligate să trateze distinct, ca bunuri ale clientului, toate sumele şi alte bunuri primite, cu scopul de a constitui garanŃii şi de a efectua tranzacŃii ori de a încheia contracte, precum şi rezultatele obŃinute din asemenea operaŃiuni în numele clientului respectiv. Asemenea sume sau alte bunuri ale clientului sunt înregistrate în evidenŃe separate şi nu sunt confundate cu fondurile societăŃii de brokeraj respective ori utilizate în folosul altui client pentru a constitui

439

garanŃii, în vederea efectuării de tranzacŃii ori încheierii de contracte sau pentru a obŃine ori acorda credite.

S SocietăŃii de brokeraj îi este interzis: a) să se asocieze cu altă societate de brokeraj pentru negocierea

în comun a tuturor ofertelor primite sau a unei părŃi din acestea, fără acordul clientului său;

b) să ofere garanŃii speciale în ceea ce priveşte tranzacŃio-narea/contractarea în afara celor privind negocierea cu diligentă a ofertelor primite;

c) să primească o ofertă de la o persoană aflată în una dintre procedurile prevăzute de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

d) să efectueze tranzacŃii sau să încheie contracte fără plata tarifelor ori a comisioanelor cuvenite Bursei de mărfuri;

e) să negocieze o ofertă pe piaŃa la disponibil, piaŃa mixtă sau pe piaŃa creanŃelor fără constituirea garanŃiilor solicitate.

- SocietăŃile de brokeraj au dreptul să solicite şi să primească de la clienŃii lor orice măsură de protecŃie împotriva riscului financiar propriu, rezultând din garantarea tranzacŃiilor efectuate ori din încheierea contractelor prin intermediul lor.

SubsecŃiunea S. ŞedinŃele de bursă: - La bursele de mărfuri, în cadrul fiecărei pieŃe organizate,

şedinŃele de bursă se desfăşoară în mod distinct, conform regulilor stabilite pentru fiecare piaŃă în parte.

- ŞedinŃele de bursă sunt conduse de un coordonator de şedinŃă, numit de preşedintele director general al Bursei de mărfuri.

- AtribuŃiile coordonatorului de şedinŃă sunt stabilite prin regu-lamentele operaŃionale ale Bursei de mărfuri pentru fiecare piaŃă în parte.

- Sunt nule de drept contractele de bursă încheiate pe piaŃa la disponibil dacă uneia dintre părŃile contractante nu i s-a acordat de consiliul de administraŃie al Bursei de mărfuri dreptul de tranzacŃionare.

- În cazul în care autorităŃile contractante achiziŃionează produse, servicii sau lucrări prin intermediul burselor de mărfuri, acestea din urmă au obligaŃia de a respecta prevederile legislaŃiei în vigoare privind

440

achiziŃiile publice atunci când aplică procedurile de atribuire a contractelor de achiziŃie publică în numele autorităŃilor contractante respective.

SubsecŃiunea 6. OperaŃiuni de bursă: - OperaŃiunile de bursă reprezintă, fără a se limita la acestea,

ansamblul de reguli comerciale privind: a) înregistrarea, negocierea ofertelor şi efectuarea tranzacŃiilor

pentru încheierea de contracte spot şiforward pe piaŃa la disponibil; b) înregistrarea, negocierea ofertelor şi efectuarea tranzacŃiilor pe

o piaŃă mixtă;

c) înregistrarea comenzilor, negocierea ofertelor şi încheierea contractelor de vânzare sau achiziŃie de mărfuri, servicii ori lucrări pe piaŃa licitaŃiilor;

d) înregistrarea, negocierea ofertelor şi încheierea contractelor de cesiune de creanŃă pe piaŃa creanŃelor.

- Mecanismele specifice efectuării operaŃiunilor de bursă sunt prevăzute în regulamentele operaŃionale ale fiecărei burse de mărfuri, în temeiul puterii lor de autoreglementare conferite de prezenta lege.

- Bursa de mărfuri reglementează cel puŃin: proceduri de înregistrare a ofertelor şi a comenzilor, modul de desfăşurare a şedinŃelor de tranzacŃionare şi de licitaŃii, proceduri de efectuare a tranzacŃiilor şi de atribuire a contractelor şi proceduri de diseminare a informaŃiilor.

SubsecŃiunea 7. TranzacŃionarea şi încheierea contractelor: - Pe piaŃa la disponibil pot înregistra oferte membrii acŃionari,

precum şi membrii afiliaŃi. - Pe piaŃa licitaŃiilor pot înregistra comenzi membrii acŃionari,

membrii afiliaŃi şi orice persoane juridice/fizice sau alte entităŃi care au încheiat în prealabil un contract de prestări servicii cu Bursa de mărfuri.

- Pe piaŃa mixtă pot înregistra oferte membrii acŃionari, membrii afiliaŃi, precum şi clienŃii bursei.

- Pe piaŃa creanŃelor pot înregistra oferte membrii acŃionari, membrii afiliaŃi, precum şi clienŃii bursei.

- Pot răspunde comenzilor şi ofertelor prevăzute expres de lege orice persoane fizice sau juridice interesate, în condiŃiile stabilite prin reglementările Bursei de mărfuri.

441

- Pot răspunde ofertelor prevăzute de lege membrii acŃionari,

membrii afiliaŃi, precum şi clienŃii bursei, în condiŃiile stabilite prin reglementările Bursei de mărfuri.

SubsecŃiunea 8. Brokerii: - Brokerii sunt persoane fizice aflate în relaŃii de muncă exclusiv

cu o societate de brokeraj, privind negocierea ofertelor şi efectuarea tranzacŃiilor pe piaŃa la disponibil, pe piaŃa mixtă şi încheierea contractelor pe piaŃa creanŃelor.

- Brokerii sunt atestaŃi de consiliul de administraŃie al Bursei de mărfuri pe baza promovării examenului cursului de brokeri organizat de Bursa de mărfuri sau de organismele de formare profesională recunoscute de aceasta.

- Brokerului îi este interzis: a) să fie angajat, administrator sau cenzor/auditor la o altă

societate de brokeraj, la o societate de servicii de investiŃii financiare sau instituŃie de credit ori să deŃină participări de orice fel ar fi acestea la astfel de societăŃi;

b) să negocieze oferte şi să efectueze tranzacŃii pe piaŃa la disponibil în numele şi pe contul lui, în mod direct ori prin persoane interpuse şi/sau să încheie contracte pe piaŃa creanŃelor în numele şi pe contul lui, în mod direct ori prin persoane interpuse;

c) să negocieze oferte pentru persoane juridice aflate în una dintre procedurile prevăzute în Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

d) să negocieze oferte în mod discreŃionar fără acordul clientului; e) să negocieze ofertele clienŃilor altfel decât în strictă

conformitate cu instrucŃiunile primite de la aceştia.

SecŃiunea 2. Bursele de valori

SubsecŃiunea 1. Sediul materiei: Legea nr. 297/2004 privind piaŃa de capital, M. Of. nr. 571 din 29 iunie 2004, HG nr. 65/1991 privind împuternicirea Băncii NaŃionale a României de a organiza Bursa de valori, M. Of. nr. 20 din 28 ianuarie 1991,

conform prevederilor HG 65/1991, Banca NaŃională a României este împuternicită să organizeze Bursa de valori ca societate pe acŃiuni, în condiŃiile Legii nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale. înfiinŃarea 442

Bursei pe valori din Bucureşti se va face astfel încât aceasta să poată desfăşura operaŃiunile specifice imediat ce vor fi îndeplinite condiŃiile tehnice şi formele de funcŃionare.

SubsecŃiunea 2. Scurt istoric al Bursei de Valori Bucureşti 1 Misiunea RASDAQ: RASDAQ se doreşte a fi o piaŃă eficientă, cu reguli corecte,

atractivă şi compatibilă cu standardele europene, să devină factor de influenŃă a tendinŃelor economice şi instituŃionale şi să se constituie într-un mediu de dezvoltare şi iniŃiativa antreprenorială prin oferirea de servicii, mecanisme şi norme pentru mobilizarea, atragerea şi alocarea eficientă a resurselor financiare, în condiŃii de transparenŃă şi siguranŃă.

- 1995 PiaŃa RASDAQ este rezultatul direct al cooperării româno-americane, legiferată, prin semnarea în 1995, a unui Memorandum de înŃelegere între Guvernele României şi SUA, prin care AgenŃia pentru Dezvoltare InternaŃională a Statelor Unite (USAID) a derulat în România proiectul „Dezvoltarea pieŃei româneşti de capital".

- 1996 PiaŃa NaŃională a Valorilor Mobiliare RASDAQ a fost oficial lansată la 25 octombrie. Acest eveniment a reprezentat un pas important în construcŃia PieŃei de Capital din România. La acel moment, Bursa de Valori Bucureşti deja constituită nu avea capacitatea preluării responsabilităŃii tranzacŃionării unui asemenea număr de emitenŃi, nici din punct de vedere tehnic, nici din cel al criteriilor de listare, mai restrictive, specifice unei burse de valori.

- 1997 RASDAQ a lansat prima licita Ńie specială m România, destinată derulării operaŃiunilor de vânzare a acŃiunilor deŃinute de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea ParticipaŃiilor Statului (APAPS).

- 1997 - 2000 RASDAQ a depăşit Bursa de Valori Bucureşti în valoarea anuală de tranzacŃionare.

- 1998 La data de 31 iulie a fost lansat indicele RASDAQ Compozit

- 1999 RASDAQ a publicat primul buletin lunar (pe internet) cu cei mai importanŃi indicatori şi evenimente ale lunii anterioare, statistici,

_______________________________ 1 Sursa: http://www.rasd.ro/BER/DespreBER.aspx

443

rapoarte ale emitenŃilor, activitatea societăŃilor de valori mobiliare, evoluŃia preŃurilor etc.

- 2000 Implementarea platformei RASDAQ de tranzacŃionare a certificatelor de depozit bancar a marcat punctul de referinŃă pentru începutul diversificării valorilor mobiliare oferite de PiaŃa de Capital din România.

- 2002 RASDAQ a iniŃiat un proces complex de transformare într-o bursa modernă. Acesta presupune schimbări de structură a acŃionariatului, control, proceduri, transparenŃă şi protecŃia investitorilor.

- 2002 Noul Regulament de Integritate şi TransparenŃă a fost aprobat de CNVM. Cei mai performanŃi emitenŃi au fost invitaŃi să facă parte din Categoriile de ExcelenŃă în conformitate cu criterii financiare şi de piaŃă. Au fost impuse, de asemenea, limitări mai stricte ale variaŃiei zilnice a preŃurilor.

- 2002 Au fost lansaŃi oficial doi indici (RAQ-I şi RAQ-II), care urmăresc evoluŃia zilnică a preŃurilor acŃiunilor pentru Categoriile de ExcelenŃă.

- 2002 Bursa Electronică RASDAQ a promovat conceptul de parteneriat cu emitenŃii, în special pentru Categoriile de ExcelenŃă, în baza unui acord de principiu din partea societăŃilor. Prevederile acestor acorduri se referă la standardele de transparenŃă ale emitenŃilor, care nu au fost impuse în anii precedenŃi.

- 2002 La data de 10 octombrie a avut loc pentru prima dată în România Gala Premiilor PieŃei de Capital, eveniment menit să celebreze valorile care şi-au făcut simŃită prezenŃa în piaŃa românească de capital pe ansamblu. Au fost scoase la rampă performanŃe ale unor companii listate pe cele două componente ale pieŃei româneşti de capital, precum şi contribuŃiile unor instituŃii sau personalităŃi la dezvoltarea pieŃei de capital din România (societăŃi de avocatură, de consultanŃă, personalităŃi politice, mass-media etc).

- 2002 în data de 28 noiembrie, Bursa Electronică RASDAQ a organizat Seminarul de Instruire pentru emitenŃi în domeniul Standardelor InternaŃionale de Contabilitate (IAS). In baza unei colaborări cu firma de audit şi consultanŃă DELOITTE & TOUCHE, reprezentanŃi ai peste 20 de companii listate au avut posibilitatea de a participa la un schimb de experienŃă pe tema IAS. Acest eveniment face parte din acŃiunile întreprinse de Bursa Electronică RASDAQ în scopul 444

aproprierii de emitenŃi şi de promovare a avantajelor apartenenŃei la una din Categoriile de ExcelenŃă RASDAQ.

- 2003 Bursa Electronică RASDAQ, în strânsă colaborare cu CNVM, s-a angajat într-un proces de restructurare, în vederea menŃinerii la cotă a companiilor care îndeplinesc cerinŃele minime de listare.

- 2003 18-20 aprilie, a avut loc la Sinaia prima ConvenŃie Anuală a Brokerilor din România care a hotărât să mandateze Bursa Electronică RASDAQ şi Bursa de Valori Bucureşti pentru a pregăti cadrul de reglementare şi operaŃional necesar aderării pieŃei valorilor mobiliare din România la structurile pieŃei de capital ale Uniunii Europene. Brokerii au adus unele modificări statutului AsociaŃiei NaŃionale a SocietăŃilor de Valori Mobiliare (ANSVM) şi statutului Bursei Electronice RASDAQ (BER). De asemenea, pentru a răspunde noilor prevederi legale, societatea cu răspundere limitată „RASDAQ" a fost transformată în societatea pe acŃiuni „Bursa Electronică RASDAQ".

- 2003 22 mai, Bursa Electronică RASDAQ şi Bursa de Valori Bucureşti şi-au anunŃat oficial intenŃia de unificare a celor două pieŃe.

- 2003 29 august, la ConstanŃa a avut loc seminarul cu tema „Finan Ńarea Afacerilor pe PiaŃa de Capital", proiect sponsorizat de AgenŃia Americană de Dezvoltare InternaŃională (USAID) şi, în asociere cu Bursa Electronică RASDAQ (BER) şi Bursa de Valori Bucureşti (BVB). Obiectivul întâlnirii a fost prezentarea metodelor de finanŃare de pe pieŃele de capital, cu accent pe avantajele aduse societăŃilor, precum şi acŃionarilor acestora.

- 2003 în cadrul primei ediŃii a Forumului PieŃei de Capital, comunitatea brokerilor din România a adoptat, pentru prima dată, o strategie de dezvoltare comună a celor două burse, în jurul viziunii „Pia Ńa românească - cea mai performantă piaŃă de capital din regiune, m scopul integrării cu succes a României in Uniunea European".

- Ianuarie 2004 - BER în colaborare cu BVB au lansat publicarea Buletinului lunar al pie Ńei de capital, realizat într-o formă grafică deosebită, distribuit gratuit către personalităŃi şi instituŃii, în vederea creşterii vizibilit ăŃii pieŃei de capital.

- 24 martie 2004 - un nou emitent a revenit în cadrul BER, după o tranzacŃionare de 6 ani la BVB: NAVROM Gala Ńi (COVG). Activând în 445

domeniul transporturilor fluviale, NAVROM este integral privatizată şi deŃine un „free float" de 31,37% din capitalul social.

- 14 aprilie 2004 - o noua bancă se deschide către investitori pe piaŃa de capital: EUROM BANK (simbol EURB). La data listării, emitentul avea un capital social de 386 mld. ROL. Listată iniŃial la categoria de bază, datorită lichidităŃii crescute, societatea EUROM BANK a fost promovată, în luna noiembrie, la Categoria a Ii-a BER.

- Mai 2004 - Este implementat modului de tranzacŃionare a obligaŃiunilor corporative şi municipale, realizat de specialiştii BER şi autorizat de CNVM prin Decizia CNVM nr. 2078/28.04.2004.

- 2004 a marcat demararea consolidării Ia nivel tehnic a celor două burse, prin translatarea tranzacŃionării unui prim grup de 5 emitenŃi listaŃi la BER, pe platforma tehnică administrată de BVB: Aversa Bucureşti, Comcereal Alexandria, Electromagnetica Bucureşti, Severnav Dr. Turnu Severin şi UPET Târgovişte.

- 15 iulie 2004 Cu sprijinul CNVM, se realizează o eficientizare a operaŃiunilor corporative aferente emitenŃilor listaŃi la BER, prin realizarea unei proceduri care vizează reducerea semnificativă a timpului de suspendare a emitenŃilor de la tranzacŃionare.

- 22 iulie 2004 Alte 5 societăŃi se suspendă de la tranzacŃionare pentru a fi translatate pe platforma tehnică administrată de Bursa de Valori Bucureşti: Altur Slatina, Braiconf Brăila, Aker Brăila, Socep ConstanŃa şi Rompetrol Vega.

- Iulie 2004 marchează un moment important în piaŃa de capital din România, prin intrarea în vigoare a noii legi a pieŃei de capital.

- Iulie 2004 - în cadrul adunărilor generale ale BVB şi BER, sunt adoptate hotărâri similare privind constituirea Comitetului Comun de Dezvoltare (CCD) format din membrii Consiliului de AdministraŃie al BER şi membrii Comitetului BVB, având ca obiectiv continuarea strategiei de dezvoltare a pieŃei de capital, plecând de la cea adoptată în iulie 2003.

- August 2004 - Demararea unor activităŃi intense de colaborare a instituŃiilor pie Ńei cu CNVM îii vederea elaborării regulamentelor în aplicarea noii legi a pieŃei de capital: regulamentul privind constituirea Fondului de Compensare al Investitorilor,

- Decembrie 2004. Maxime istorice, indici: în data de 17 decembrie, Indicele RASDAQ Compozit a înregistrat un maxim 446

istoric de 1.783,59 puncte, în creştere cu 39,29% faŃă de începutul anului, în data de 15 decembrie, Indicele RAQ-I a înregistrat un maxim istoric de 1.988,77 puncte, în creştere cu 59,44 % faŃă de începutul anului.

Valoarea zilnică de tranzacŃionare la BER a fost în decembrie de 42 miliarde ROL, cu 60,96 % mai mult decât luna noiembrie a aceluiaşi an.

- Februarie 2005 - în cadrul colaborării BER - BVB, demarează operaŃiunile de modernizare a platformei tehnice administrate de BVB, prin translatarea emitenŃilor BER găzduiŃi de BVB, de pe platforma Horizon pe platforma ARENA - realizată „in-house" de specialiştii BVB.

- Iunie 2005 - devine funcŃională prima piaŃă de tip ATS, pe sistemul BVB, care are scopul de a găzdui tranzacŃionarea emitenŃilor cu o lichiditate redusă. Scopul creării acestui segment de piaŃă, cu orar de funcŃionare în afara celui de funcŃionare a BVB, este de a evita orice risc de suprasolicitare a sistemului BVB datorat translatării unui număr foarte mare de emitenŃi ai BER.

- Iunie 2005 - 307 societăŃi listate

SubsecŃiunea 3. Bursa electronică RASDAQ S.A. A fost lansată oficial la 25 octombrie 1996, ca PiaŃă NaŃională de

Valori Mobiliare RASDAQ, pentru a răspunde necesităŃii existenŃei unui mediu instituŃional şi tehnic corect şi transparent pentru tranzacŃionarea tuturor acŃiunilor distribuite în cadrul Programului de Privatizare în Masă. RASDAQ este rezultatul direct al cooperării româno-americane, legiferată prin semnarea în 1994 a unui Memorandum de înŃelegere de către guvernele României şi SUA, prin care AgenŃia pentru Dezvoltare InternaŃională a Statele Unite (USAID) se obligă să deruleze în România proiectul „Dezvoltarea pieŃei româneşti de capital", pentru sprijinirea programului de reforma al Guvernului României. Guvernul României s-a obligat, la rândul său, să promoveze o orientare către sectorul privat al instituŃiilor pieŃei de capital şi să asigure valorile mobiliare într-un volum care să justifice asistenŃa acordată de USAID.

Sistemul ales - NASDAQ - s-a considerat a fi cel mai potrivit, având în vedere caracteristicile noii pieŃe româneşti de capital: număr mare de societăŃi listate, condiŃii mai puŃin restrictive de listare, sistem cu formatori de piaŃă (market makers) - oferind lichiditate şi vizibilitate emitenŃilor - şi, nu în ultimul rând, număr extrem de mare de acŃionari distribuiŃi arbitrar în teritoriu - lucru ce impunea un sistem pentru

447

vânzare/cumpărare uşor accesibil de la distanŃă, din orice oraş. Succesul arhitecturii concepute pentru sistemul RASDAQ este dovedit de contribuŃia importantă adusă la procesul de concentrare a acŃionariatului, măsurată prin faptul că pe parcursul primilor 6 ani de existenŃă, prin această piaŃă au fost încheiate peste 1,7 milioane de tranzacŃii cu 11 miliarde de acŃiuni emise de un număr de aproximativ 5000 de emitenŃi, în valoare totală de aproape 1,8 miliarde de dolari, într-un mediu de tranzacŃionare eficient, fiind, prin numărul emitenŃilor şi al acŃionarilor, piaŃa cu cea mai mare dimensiune din Europa şi una dintre primele pieŃe din lume. Prin amploarea şi implicaŃiile sale, RASDAQ s-a identificat cu economia românească şi a parcurs împreună cu aceasta toate suişurile şi coborâşurile tranziŃiei, a resimŃit toate crizele financiare şi politice şi a marcat pozitiv fiecare moment de creştere.

Sistemul de tranzacŃionare RASDAQ este un sistem electronic de mare capacitate şi performanŃă. Este un sistem de negociere, în care participanŃii afişează cotaŃii de cumpărare şi/sau vânzare pentru fiecare valoare mobiliară în care sunt interesaŃi (tip „quote-driven"). In prezent, circa 3.000 de societăŃi comerciale - societăŃi mici, în dezvoltare, dar şi companii mari, care au devenit nume de referinŃă - au posibilitatea de a-şi tranzacŃiona acŃiunile la Bursa Electronică RASDAQ.

RASDAQ operează folosind tehnologie de înaltă clasă într-un sistem în care formatorii de piaŃă se află în competiŃie pentru a oferi cele mai bune preŃuri de vânzare şi cumpărare. In prezent sunt înregistraŃi ca participanŃi direcŃi 67, dintre care 66 de societăŃi de servicii de investiŃii financiare şi o bancă.

Standardele foarte ridicate ale sistemului de comunicare şi ale platformei de tranzacŃionare, precum şi sistemul „quote-driven", bazat pe activitatea formatorilor de piaŃă aflaŃi în competiŃie, diferenŃiază RASDAQ de bursele tradiŃionale. Investitorii nu se mai întâlnesc faŃă în faŃă pentru a tranzacŃiona valori mobiliare, beneficiind, totodată şi de avantajele competiŃiei dintre formatorii de piaŃă.

Bursa Electronică RASDAQ este o piaŃă electronică, iar tehnologiile înalte utilizate - hardware, software şi telecomunicaŃii - au reprezentat un element cheie în dezvoltarea ei. InformaŃiile legate de activitatea de tranzacŃionare sunt transmise simultan la peste 90 de terminale din întreaga Ńară. Bursa Electronică RASDAQ furnizează tuturor participanŃilor la piaŃă acces egal la informaŃiile de piaŃă. 448

Investitorii - fie persoane fizice, fie juridice - pot beneficia de servicii de acces vizual „query only" care le oferă posibilitatea de a-şi plasa ordinele în conformitate cu informaŃiile primite în timp real.2

SubsecŃiunea 4. Institu Ńiile PieŃei de capital § 4.1. Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare Comisia NaŃionala a Valorilor Mobiliare (C.NV.M.) este auto-

ritatea administrativă autonomă cu personalitate juridică ce funcŃionează în baza Statutului C.N.V.M. aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificată şi completată prin Legea nr. 297/2004.

C.N.V.M. reglementează şi supraveghează piaŃa de capital, piaŃa instrumentelor financiare derivate, precum şi instituŃiile şi operaŃiunile specifice acestora. C.N.V.M. raportează Comisiilor pentru buget, finanŃe şi bănci ale Senatului şi Camerei DeputaŃilor, Comisiei economice a Senatului şi Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare a Camerei DeputaŃilor, asupra activităŃii desfăşurate.

C.N.V.M. este compusă din şapte membri, dintre care un preşedinte, doi vicepreşedinŃi şi patru comisari.

§ 4.2. AsociaŃia brokerilor (ANSVM) Preluând modelul NASDAQ, proprietarul iniŃial al sistemului de

tranzacŃionare a fost AsociaŃia NaŃională a SocietăŃilor de Valori Mobiliare - ANSVM. Este o asociaŃie profesională, non-profit, rolul sau constând în promovarea celor mai înalte standarde de conduită în dome-niu, reprezentarea intereselor membrilor săi, perfecŃionarea pregătirii profesionale şi dezvoltarea pieŃei de capital.

AsociaŃia a fost înfiinŃată în 1995. Membrii săi sunt societăŃile de servicii de investiŃii financiare active pe piaŃa românească de capital, autorizate de CNVM. Consiliul Director al ANSVM este constituit din 4 membri şi un preşedinte, aleşi pentru mandate de 2 ani.

§ 4.3. Bursa Electronică RASDAQ (BER) A fost iniŃial constituită ca o structură tehnică afiliată ANSVM,

având ca obiect de activitate administrarea sistemului de tranzacŃionare, sub forma unei societăŃi cu răspundere limitată aflată în proprietatea ANSVM. După integrarea operaŃională cu ANSVM din 2002, RASDAQ SRL a

_______________________________ 2 Sursa: http://www.rasd.ro/BER/DespreBER.aspx

449

preluat şi dezvoltat departamentele de emitenŃi şi supravegherea pieŃei, alături de activităŃile tehnice aferente. în prezent este societate pe acŃiuni, având ca acŃionari ANSVM şi membrii săi. Niciun acŃionar nu poate deŃine mai mult de 5% din drepturile de vot şi nu se distribuie dividende.

§ 4.4. Bursa de Valori Bucureşti PrezenŃa investitorilor puternici pe o piaŃă în formare, cum este

aceea din România, este o miză extrem de importantă, iar Bursa de Valori Bucureşti şi-a asumat misiunea de a contribui la întărirea încrederii lor în potenŃialul reprezentat de companiile româneşti.

Bursa de Valori Bucureşti are rolul de a încuraja dezvoltarea unei pieŃe de capital lichide şi eficiente, care să ofere condiŃii egale de operare şi totală siguranŃă tuturor investitorilor.

Organizată pe principiile autoreglementării, Bursa de Valori Bucureşti îşi adoptă regulile şi procedurile de funcŃionare necesare, care sunt supuse apoi aprobării Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare.

§ 4. 5. Societatea NaŃională de Compensare, Decontare şi Depozitare (SNCDD)

Creată pentru a funcŃiona în calitate de depozitar central pentru valori mobiliare, SNCDD oferă servicii de custodie pentru valorile mobiliare şi posibilitatea de a înregistra transferurile de proprietate a acestora între participanŃii la sistemul SNCDD. In îndeplinirea acestei misiuni, SNCDD funcŃionează în strânsă legătură cu celelalte instituŃii ale pieŃei de capital, precum şi cu băncile de decontare şi cu Banca NaŃională.

Servicii oferite de SNCDD: înregistrarea şi decontarea tranzac-Ńiilor, compensarea plăŃilor, transferul valorilor mobiliare între registrele independente şi utilizatorii direcŃi, custodie, depozitare, servicii de registru pentru emitenŃi.

Membră a ANNA (AsociaŃia AgenŃiilor NaŃionale de Numerotare) şi a CEECSDA (AsociaŃia Depozitarilor Centrali de Valori Mobiliare din Centrul şi Estul Europei), SNCDD are relaŃii stabilite cu ISSA (International Securities Services Associatiori), cu Thomas Murray -Londra, cu numeroşi custozi globali (ING Barings, Citibank, Chase Manhattan Bank, Societe Generale, The Bank of New York etc), precum şi cu Global Custodian Association. Aceste relaŃii sunt concretizate în schimburi de informaŃii, includerea datelor relevante despre piaŃa românească de capital, date furnizate de SNCDD, în cataloagele internaŃionale de profil. 450

SNCDD este de asemenea autoritatea naŃională care poate furniza

servicii de registru companiilor listate pe piaŃa de capital din România.

SubsecŃiunea 5. Obiectul de activitate al Bursei de valori Obiectul de activitate al Bursei de valori din Bucureşti va fi

crearea condiŃiilor de funcŃionare şi implementare a pieŃei secundare de capital, în cadrul mai larg al pieŃei de capital din România.

În acest scop, Bursa de valori va acŃiona pentru crearea cadrului legislativ, instituŃional şi organizatoric privind operaŃiunile de pe piaŃa de capital din România şi va asigura, într-o perioada viitoare, vânzarea acŃiunilor societăŃii în vederea trecerii Bursei de valori în proprietate privată.

Regulamentul Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare, nr. 2 din 26 august 2002, privind transparenŃa şi integritatea pieŃei RASDAQ, M. Of. nr. 712 din 1 octombrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte în cap. 1 art. 3 - categoriile de listare astfel: „Pe piaŃa RASDAQ se tranzacŃionează acŃiuni care îndeplinesc cumulativ următoarele condiŃii:

a) sunt emise de societăŃi deŃinute public şi sunt sub formă dematerializată;

b) sunt înregistrate la Oficiul de EvidenŃă a Valorilor Mobiliare; c) emitentul acŃiunilor are contract de furnizare de servicii cu o

societate de registru independent autorizată de C.N.V.M. ulterior, prin Regulamentul nr.2 /2004 de modificare şi

completare a Regulamentului Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare nr. 2/2002 privind transparenŃa şi integritatea pieŃei RASDAQ, sintagma „piaŃa RASDAQ" se înlocuieşte cu sintagma „bursa electronică RASDAQ", denumită prescurtat BER.

SecŃiunea 3. PiaŃa de capital

SubsecŃiunea 1. Sediul materiei: Legea nr. 297/2004 privind piaŃa de capital, M. Of. nr. 571 din 29 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care se aplică activităŃilor şi operaŃiunilor desfă-şurate pe teritoriul României şi care reglementează:

1. înfiinŃarea şi funcŃionarea pieŃelor de instrumente financiare, cu instituŃiile şi operaŃiunile specifice acestora,

451

2. înfiinŃarea şi funcŃionarea organismelor de plasament colectiv,

în scopul mobilizării disponibilităŃilor financiare prin intermediul investiŃiilor în instrumente financiare.

*autoritatea competentă care aplică prevederile legii: Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare, denumită în continuare C.N.V.M., prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutul său.

SubsecŃiunea 2. ExcepŃii în aplicarea Legii nr. 297/2004 privind pia Ńa de capital

Prevederile legii nu se aplică instrumentelor pieŃei monetare, care sunt reglementate de Banca NaŃională a României, şi titlurilor de stat care sunt emise de Ministerul FinanŃelor Publice, dacă emitentul alege pentru tranzacŃionarea acestora o altă piaŃă decât cea reglementată, definită conform art. 125. (O piaŃă reglementată este un sistem pentru tranzacŃionarea instrumentelor financiare, şi care:

a) funcŃionează regulat; b) este caracterizată de faptul că reglementările emise şi supuse

aprobării C.N.V.M. definesc condiŃiile de funcŃionare, de acces pe piaŃă, condiŃiile de admitere la tranzacŃionare a unui instrument financiar;

c) respectă cerinŃele de raportare şi transparenŃă în vederea asi-gurării protecŃiei investitorilor stabilite de prezenta lege, precum şi regle-mentările emise de C.N.V.M., în conformitate cu legislaŃia comunitară.)

Prevederile prezentei legi nu se aplică în cazul administrării datoriei publice în care sunt implicate Banca NaŃională a României, băncile centrale ale statelor membre şi alte entităŃi naŃionale din statele membre cu funcŃii similare acestora, Ministerul FinanŃelor Publice, precum şi alte entităŃi publice.

SubsecŃiunea 3. Supravegherea pieŃelor reglementate: - C.N.V.M. supraveghează pieŃele reglementate în scopul asigu-

rării transparenŃei, funcŃionării corespunzătoare a activităŃii de tran-zacŃionare şi a protecŃiei investitorilor.

- C.N.V.M. stabileşte reguli pentru înregistrarea şi arhivarea datelor cu privire la tranzacŃionarea instrumentelor financiare pe pieŃele reglementate, precum şi termenele şi condiŃiile de păstrare a acestor informaŃii.

452

- În exercitarea prerogativelor sale de supraveghere şi control ale

pieŃelor reglementate, C.N.V.M. poate numi un inspector ale cărui principale atribuŃii sunt:

a) urmăreşte respectarea reglementărilor legale incidente; b) participă, fără drept de vot, la adunarea generală a acŃionarilor

şi la şedinŃele consiliului de administraŃie al operatorului de piaŃă, putând formula observaŃii şi putând cere ca acestea să fie incluse în procesul-verbal al şedinŃei;

c) are acces liber în toate incintele, la toate documentele, informaŃiile şi evidenŃele operatorului de piaŃă;

d) informează şi propune C.N.V.M. măsuri pentru orice situaŃie constatată.

- Operatorul de piaŃă va asigura mijloacele şi condiŃiile necesare în vederea îndeplinirii atribuŃiilor inspectorului, prevăzute de lege.

SubsecŃiunea 4. Sisteme alternative de tranzacŃionare: - Sistemul alternativ de tranzacŃionare poate fi administrat de către

intermediarii autorizaŃi sau de către operatorul de piaŃă, denumiŃi, în continuare, operatori de sistem.

- Valorile mobiliare care nu îndeplinesc cerinŃele de admitere la tranzacŃionare pe o piaŃă reglementată pot fi tranzacŃionate în cadrul unui sistem alternativ de tranzacŃionare.

- Operatorii de sistem supun avizării C.N.V.M. intenŃia de consti-tuire a sistemului alternativ de tranzacŃionare şi solicită aprobarea acesteia.

- Se supun aprobării C.N.V.M. administrarea sistemului, descrie-rea completă a caracteristicilor acestuia şi regulile de funcŃionare.

- Regulile de funcŃionare a sistemului alternativ de tranzac-Ńionare vor cuprinde cel puŃin următoarele:

a) procedurile de tranzacŃionare; b) procedurile referitoare la informaŃiile puse la dispoziŃia

participanŃilor şi publicului, înainte şi după tranzacŃionare; c) tipul şi numărul participanŃilor, precum şi condiŃiile de acces la

sistemul alternativ de tranzacŃionare; d) instrumentele financiare tranzacŃionate. - C.N.V.M. poate solicita modificarea procedurilor emise de

operatorul sistemului alternativ de tranzacŃionare. 453

- În exercitarea prerogativelor sale de supraveghere şi control ale

pieŃelor reglementate, C.N.V.M. poate numi un inspector ale cărui principale atribuŃii sunt:

c) urmăreşte respectarea reglementărilor legale incidente; d) participă, fără drept de vot, la adunarea generală a acŃionarilor

şi la şedinŃele consiliului de administraŃie al operatorului de piaŃă, putând formula observaŃii şi putând cere ca acestea să fie incluse în procesul-verbal al şedinŃei;

e) are acces liber în toate incintele, la toate documentele, informaŃiile şi evidenŃele operatorului de piaŃă;

f) informează şi propune C.N.V.M. măsuri pentru orice situaŃie constatată.

- Operatorul de piaŃă va asigura mijloacele şi condiŃiile necesare în vederea îndeplinirii atribuŃiilor inspectorului, prevăzute de lege.

SubsecŃiunea 4. Sisteme alternative de tranzacŃionare: - Sistemul alternativ de tranzacŃionare poate fi administrat de către

intermediarii autorizaŃi sau de către operatorul de piaŃă, denumiŃi, în continuare, operatori de sistem.

- Valorile mobiliare care nu îndeplinesc cerinŃele de admitere la tranzacŃionare pe o piaŃă reglementată pot fi tranzacŃionate în cadrul unui sistem alternativ de tranzacŃionare.

- Operatorii de sistem supun avizării C.N.V.M. intenŃia de consti-tuire a sistemului alternativ de tranzacŃionare şi solicită aprobarea acesteia.

- Se supun aprobării C.N.V.M. administrarea sistemului, descrie-rea completă a caracteristicilor acestuia şi regulile de funcŃionare.

- Regulile de funcŃionare a sistemului alternativ de tranzac-Ńionare vor cuprinde cel puŃin următoarele:

a) procedurile de tranzacŃionare; b) procedurile referitoare la informaŃiile puse la dispoziŃia

participanŃilor şi publicului, înainte şi după tranzacŃionare; e) tipul şi numărul participanŃilor, precum şi condiŃiile de acces la

sistemul alternativ de tranzacŃionare; f) instrumentele financiare tranzacŃionate. - C.N.V.M. poate solicita modificarea procedurilor emise de

operatorul sistemului alternativ de tranzacŃionare. 453

CAPITOLUL IX

CONCURENłA ÎN AFACERI ŞI PROTECłIA CONSUMATORULUI DIN PERSPECTIVA

RELAłIILOR DE AFACERI

SecŃiunea 1. ConcurenŃa în afaceri

MOTO: „ConcurenŃa este aceea care impune un preŃ just mărfurilor şi care stabileşte raporturi corecte între ele "

Montesquieu, secolul al XVIII-lea

SubsecŃiunea 1. DefiniŃie1 „un complex de reglementări specifice destinate să asigure, în raporturile de piaŃă interne şi internaŃionale, existenŃa şi exerciŃiul normal al competiŃiei dintre agenŃii economici, în lupta pentru câştigarea, extinderea, păstrarea clientelei"

* definiŃia include toate categoriile de preocupări ale dreptului concurenŃei comerciale, ca disciplină distinctă, pluridisciplinară - care vizează elemente de drept substanŃial (fond) şi elemente de procedură (drept procesual), şi anume: libera concurenŃă, economia de piaŃă, modalităŃi de realizare a concurenŃei.

SubsecŃiunea 2. Sediul materiei şi acquis-vA comunitar în domeniul concurenŃei aferent capitolului 6 - ConcurenŃa2

România a făcut progrese în transpunerea acquis-ului comunitar în acest domeniu. LegislaŃia română anti-trust este, în mare, conformă cu

_______________________________ 1 O. CăpăŃână, Dreptul concurenŃei comerciale. ConcurenŃe onestă, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1992, pi6.

2 Roxana-Daniela Păun, Uniunea economică şi monetară. Istoric. Perspective. Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005, secŃiunea „EvoluŃii în procesul negocierilor pe capitole" p. 245-290.

455

cea comunitară, cadrul legislativ în materie fiind dezvoltat prin adoptarea unei legislaŃii secundare.

AutorităŃile de implementare (integrator este Consiliul ConcurenŃei) a acestei legislaŃii au acŃionat în sensul întăririi şi respectării regulilor anti-trust, acŃionând prompt în momentul sesizării celor mai mici distorsiuni ale concurenŃei.

România a adoptat normele ce privesc regimul preŃurilor şi tarifelor reglementate care se stabilesc cu avizul Oficiului ConcurenŃei şi cele care modifică şi completează unele prevederi ale legii monopolului de stat.

După adoptarea în ianuarie 2000 a noii legi a ajutorului de stat (Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat), precum şi a legislaŃiei secundare, România trebuie să asigure aplicarea acesteia, precum şi elaborarea unui studiu global privind diferenŃierea ajutorului necesar în diferite regiuni asistate. Comisia acordă sprijin pentru România în redactarea unei hărŃi a regiunilor defavorizate. Acest capitol a fost închis provizoriu, întreaga activitate fiind atent monitorizată de către Comisia Europeană.

Astfel, printre actele normative adoptate în perioada 2003-2005 pentru a asigura compatibilizarea legislaŃiei naŃionale cu normele şi directivele europene în materie se află:

-Legea nr.603/22 decembrie 2003, pentru modificarea şi completarea Legii nr.143/1999 privind ajutorul de stat (M.Of. nr.930 din 23 decembrie 2003);

-Legea nr.184/17 mai 2004, privind aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 121/2003 pentru modificarea şi completarea Legii concurenŃei nr.21/1996. (M.Of. nr.461 din 24 mai 2004);

-Legea nr.538/25 noiembrie 2004, privind modificarea şi comple-tarea Legii concurenŃei nr.21/1996 (M.Of. nr.1130 din 30 noiembrie 2004);

În privinŃa capitolului nr. 6 - ConcurenŃa - aplicarea acquis-vlm comunitar s-a realizat încă din momentul încheierii negocierilor în semestrul II2004, pe perioada preşedinŃiei olandeze.

România a trebuit să depună eforturi suplimentare pentru întărirea continuă a capacităŃii instituŃionale şi pregătirii personalului atât în cadrul Consiliului ConcurenŃei, cât şi în cadrul Oficiului ConcurenŃei. A fost necesară abordarea problemelor generate de alinierea schemelor de 456

ajutoare de stat incompatibile cu acquis-u\, precum şi punerea în aplicare a regulilor concurenŃiale cu privire la schemele de ajutor care nu au fost notificate, precum şi cu privire la ajutorul existent.

Măsurile cheie au inclus măsuri pe termen scurt şi mediu. a) Măsuri pe termen scurt: • A fost necesară îmbunătăŃirea cooperării între Consiliul

ConcurenŃei şi Oficiul ConcurenŃei şi întărirea responsabilităŃilor acestor două autorităŃi în relaŃiile cu ministerele din România şi cu celelalte autorităŃi relevante;

• LegislaŃia din domeniul concurenŃei a trebuit să prevaleze asupra oricărei legislaŃii anticoncurenŃiale. In special, autorităŃilor din domeniul concurenŃei a trebuit să li se acorde dreptul de a se opune legislaŃiei în baza căreia este acordat ajutorul de stat.

• în domeniul legislaŃiei anti-trust, au fost necesare abrogarea cerinŃei notificării individuale şi concentrarea resurselor asupra cazurilor care reprezintă cele mai serioase distorsionări ale concurenŃei. A fost necesară o abordare pro-activă, inclusiv efectuarea de investigaŃii din oficiu, precum şi o politică de sancŃionare cu caracter preventiv.

• A fost necesară completarea cadrului legislativ cu privire la normele substanŃiale de implementare a ajutorului de stat. A fost nevoie de îmbunătăŃirea expertizei şi ameliorarea calităŃii deciziilor pronunŃate în domeniul ajutorului de stat, precum şi creşterea transparenŃei ajutorului de stat.

• A fost necesară îmbunătăŃirea evidenŃierii acordării ajutorului de stat. Totodată s-a impus o abordare fermă şi pro-activă pentru asigurarea aplicării şi îndeplinirii efective a regulilor privind ajutorul de stat. inclusiv în privinŃa ajutorului care nu a fost notificat, a ajutorului existent, precum şi a legislaŃiei conform căreia autorităŃile, la diferite niveluri, acordă ajutorul de stat.

• Sporirea transparenŃei pentru ajutorul de stat acordat în sectorul oŃelului, ca şi pentru ajutorul acordat sub formă de scutire/reducere de taxe fiscale, prin fixarea unor plafoane pentru aceste ajutoare de stat, a reprezentat o altă măsură pe termen scurt.

• Creşterea gradului de conştientizare de către autorităŃile din cadrul administraŃiei care acordă ajutorul de stat în privinŃa politicilor şi a reglementărilor legislative din acest domeniu.

457

b) Măsuri de termen mediu: • Pregătirea, în special în sistemul judiciar, a constituit o

prioritate pe termen mediu, fiind corelată cu creşterea gradului de cunoaştere a reglementărilor, în special de către cei care acordă ajutoarele de stat, de către membrii comunităŃii de afaceri şi ai sistemului judiciar.

Comisia Europeană este exigentă în privinŃa aplicării angaja-mentelor asumate, respectiv încetarea favorizării anumitor întreprinderi sau producŃia anumitori bunuri având în vedere că aceste acŃiuni pot afecta comerŃul dintre statele membre.

Ajutorul de stat reprezintă problema cea mai sensibilă în relaŃia României cu Uniunea Europeană, având în vedere precedentul care a funcŃionat din 1990 până în prezent. Astfel, în ultimii 14 ani au fost acordate ajutoare de stat în valoarea totală de 17 miliarde euro care nu au produs efectele economice scontate.

În procesul de negociere au fost prezentate Comisiei Europene 31 proiecte de decizii în privinŃa ajutoarelor de stat şi cinci evaluări tehnice. Dintre acestea, au fost definitivate 21 decizii în cadrul negocierilor, restul de măsuri fiind asumate suplimentar.

Activarea clauzei de salvgardare în domeniul concurenŃei se poate realiza dacă Comisia Europeană va constata o lipsă de efi-cienŃă în controlul exercitat de Consiliul ConcurenŃei asupra oricărui potenŃial ajutor de stat sau a nerespectării angajamentelor asumate, de a nu se acorda ajutoare de stat combinatelor siderurgice vizate în cadrul Strategiei NaŃionale de Restructurare a sectorului pe perioada 2005-2008.

În acest proces, un rol important îl ocupă şi ministerele economice, autorităŃile centrale şi locale care autorizează ajutoarele de stat.

Astfel, Consiliul ConcurenŃei a autorizat în anul 2004 ajutoare de stat în valoare de 2,6 miliarde euro, cifră care indică stadiul actual al economiei, care încă nu poate funcŃiona la capacitatea cerută de o economie de piaŃă, fără ajutorul, intervenŃia statului.

Acest fapt este confirmat din nou de cifre, care indică faptul că în România, ponderea ajutorului de stat este de peste 4% din P.I.B., în vreme ce în Uniunea Europeană, acesta nu depăşeşte 0,5-1% din P.I.B. şi vizează preponderent domenii precum cercetarea, dezvoltarea regională sau mediul. În România, ajutorul de stat este îndreptat către restructurare, eficientizare a întreprinderilor, mai precis subvenŃionarea lor pentru a putea să-şi vândă 458

produsele. Acest lucru nu mai este însă permis de către Uniunea Europeană, motiv pentru care multe firme beneficiare ale ajutoarelor de stat vor fi nevoite să returneze banii, inclusiv dobânzile aferente.

Valoarea ajutorului de stat în 2004 pe obiective (lei)

Obiective Nr. Decizii Valoarea autorizată Pondere, % Restructurare 29 30.204.184.200.261 28% Dezvoltare regională 20 696.275.672.844 0,6% Proiecte mari de investiŃii 1 2.791.240.366.000 3% IMM -uri 2 326.670.000.000 0,4% Industria extractivă 3 5.855.425.952.080 5% Servicii 7 18.301.177.495.083 17% Ocuparea forŃei de 1 0 0% Instruire 1 0 0% Total fără siderurgie - 58.174.973.686.268 54% Restructurare siderurgie - 49.912.399.000.000 46%

Perioade de tranziŃie obŃinute în negocieri In negocierile cu Uniunea Europeană s-au obŃinut trei perioade

de tranziŃie: două pentru zonele libere şi defavorizate şi una pentru restructurarea sistemului siderurgic.

1. Pentru zonele libere s-a obŃinut o perioadă de tranziŃie de cinci ani, până la 31 decembrie 2011, privind exceptarea de la plata redevenŃei datorate administraŃiei zonelor libere, a agenŃilor economici care operează în zone libere şi care au încheiat contracte comerciale cu administraŃia înainte de 1 iulie 2002. Aceste ajutoare vor trebui acordate în limita ajutorului de stat pentru investiŃiile regionale.3

_______________________________ 3 Perioadă de tranziŃie pentru aplicarea impozitului pe profit (conform

OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului nr. 24/1998) pentru întreprinderile cărora li s-a dat certificatul de investitor permanent într-o zonă defavorizată înainte de 1 iulie 2003:

a) Pentru 3 zone defavorizate (Brad, Valea Jiului, Bălan) până la 31 decembrie 2008;

b) Pentru 22 de zone defavorizate (Comănesti, Bucovina, Altân Tepe, Filipesti, Ceptura, Albeni, Schela, Motru Rovinari, Rusca Montană, Bocşa, Moldova Nouă-Anina, Baraolt, Apuseni, Stei-Nucet, Borod Suncuius-Dobresti-Vadu Crisului, Popesti-Derna-Alesd, Ip, Hida-Surduc - Jibou-Bălan, Sărmăsag-Chiejd-Bobota, Baia Mare, Borsa Viseu, Rodna) până la 31 decembrie 2009;

459

2. Pentru zonele defavorizate s-a obŃinut posibilitatea de a

menŃine exceptarea de la plata impozitului pe profit, acordată agenŃilor economici care au primit certificatul de investitor în zona defavorizată până la 1 iulie 2003, în condiŃiile respectării limitelor impuse de ajutorul de stat pentru investiŃii regionale astfel: pentru 3 zone defavorizate - până la 31 decembrie 2008, pentru 22 zone defavorizate - până la 31 decembrie 2009, pentru 3 zone defavorizate - până la 31 decembrie 2010.

3. Perioadă de tranziŃie pentru restructurarea sistemului siderurgic până la 31 decembrie 2008.

FacilităŃi rămase în vigoare 1. Deducerea unei cote suplimentare de 20% din valoarea

investiŃiilor realizate până la data de 31 decembrie 2006, 2. Scutirea de la plata impozitului pe teren sau reducerea acestuia

pentru terenul aferent investiŃiilor pe toată perioada executării acestora, până la punerea în funcŃiune, dar nu mai mult de trei ani de la data începerii lucrărilor,

3. Scutirea de la plata taxelor vamale a utilajelor tehnologice, instalaŃiilor, echipamentelor, aparatelor de măsură şi control, automatizărilor şi produselor de software achiziŃionate din import, necesare pentru realizarea investiŃiei.

DiferenŃa dintre volumul ajutoarelor de stat acordate în anul 2004 faŃă de 2003 este de peste un miliard de euro, în ciuda faptului că tendinŃa normală ar fi aceea de scădere degresivă. In 2003, Consiliul ConcurenŃei a emis 68 de decizii, din care ponderea majoritară (54%) o deŃin cele privind alocările specifice în cadrul schemelor de ajutor de stat existente.

În 2004 şi pe primele şase luni ale acestui an, Consiliul ConcurenŃei a emis un număr de 130 de decizii în domeniul ajutorului de stat, din care 97 au fost de autorizare a acestuia. Cuantumul ajutorului de stat autorizat în 2004 este de peste 108,087,4 mii de miliarde lei, respectiv circa 2,6 miliarde euro.

În ianuarie-iunie 2005, Consiliul ConcurenŃei a emis 40 de decizii în domeniul ajutorului de stat, dintre care 33 au fost de autorizare

_______________________________

c) Pentru 3 zone defavorizate (Cugir, Zimnicea, Copsa Mică) până la 31 decembrie 2010

460

(82,5%), 3 de interzicere (7,5%), iar pentru 4 măsuri de sprijin modificate (10%) s-a considerat că nu este vorba de ajutor de stat.

Din totalul deciziilor de autorizare, patru au fost pentru restructurarea unor întreprinderi aflate în dificultate (12%), 28 servicii de interes economic general (82%) şi doar una pentru dezvoltare regională.

Cuantumul ajutorului de stat autorizat în perioada ianuarie-iunie 2005 este de circa 756,7 milioane euro. în luna august 2005 erau înregistrate în lucru peste 20 notificări.

Sectoare economice esenŃiale din punct de vedere concurenŃial Consiliul ConcurenŃei a elaborat o listă a sectoarelor esenŃiale

pentru economia românească, din punct de vedere concurenŃial. Lista conŃine o analiză a sectoarelor în care menŃinerea unui mediu concuren-Ńial normal trebuie considerată ca având o deosebită importanŃă pentru România.

Lista sectoarelor nu este exhaustivă, alte sectoare relevante pentru economia românească, putând fi incluse în viitor. Sectoarele au fost identificate pe baza politicilor de liberalizare a Uniunii Europene.

Aceste sectoare sunt: Energie, Transport, ConstrucŃii, Siderurgie, InformaŃii, ComunicaŃii şi Tehnologie, ConstrucŃii de maşini, Turism, Sectorul bancar, Asigurări, Sectorul Farmaceutic, Servicii poştale, Media, TranzacŃii imobiliare.

Concluzii: 1. De la încheierea negocierilor privind capitolul „ConcurenŃă" s-

au luat câteva decizii majore. A fost dată o hotărâre de guvern prin care se atrage atenŃia tuturor autorităŃilor care acordă ajutor de stat să coopereze cu Consiliul ConcurenŃei şi să urmărească fiecare măsură luată.

2. Pentru prima oară apare amenda în cazul furnizorilor de ajutoare de stat ce nu-şi îndeplinesc obligaŃiile.

3. Există un comitet interministerial privind concurenŃa, care are menirea de a armoniza poziŃia diferitelor instituŃii în materie de ajutor de stat, iar ministerele economice sunt obligate să prezinte notificări care urmează a fi evaluate de Consiliu.

Comitetul executiv de integrare europeană urmăreşte toate condiŃiile impuse prin clauza de salvgardare, iar Consiliul ConcurenŃei se află în contact permanent cu Comisia Europeană pentru toate aspectele pe care le monitorizează în privinŃa ajutorului de stat, a zonelor libere şi defavorizate.

461

Consiliul ConcurenŃei a deschis totodată un număr de 13 inves-

tigaŃii pe ajutoare de stat, în condiŃiile în care, până în 2004, nu a fost făcută nicio astfel de verificare.

Capitolul 6: ConcurenŃa Acquis-ul privind concurenŃa acoperă atât politica anti-trust, cât şi

politica de control a ajutorului de stat. El include regulile şi procedurile pentru a combate comportamentul anticoncurenŃial al companiilor (înŃelegeri restrictive şi abuzul de poziŃie dominantă), şi de a preveni acordarea de către autorităŃile guvernamentale a ajutorului de stat care distorsionează concurenŃa pe PiaŃa Internă. In general, regulile privind concurenŃa sunt direct aplicabile în întreaga Uniune şi Statele Membre trebuie să coopereze în totalitate cu Comisia în aplicarea acestor reguli.

Progrese de la ultimul Raport Periodic De la Raportul Periodic al anului trecut, România a înregistrat

progrese continue în acest domeniu. În domeniul anti-trust, România a adoptat amendamente

substanŃiale ale Legii române privind concurenŃa în mai 2004. Noua legislaŃie anulează cerinŃa notificării individuale în baza exceptărilor în bloc şi elimină posibilitatea acordării de exceptări pentru practicile anticoncurenŃiale constând în abuzul de poziŃie dominantă. De asemenea, măreşte pragul cifrei de afaceri declanşând astfel obligaŃia de a notifica fuziunile. In scopul de a reconcentra resursele, noua lege pune capăt suprapunerii competenŃelor prin crearea unei autorităŃi unice privind concurenŃa.

Consiliul ConcurenŃei, care este organismul naŃional cu atribuŃii în luarea deciziei, a desfăşurat o activitate de reglementare semnificativă prin elaborarea legislaŃiei de implementare şi a continuat să-şi mărească numărul de cazuri de aplicare a legislaŃiei în domeniul anti-trust. Pentru perioada de raportare, Consiliul ConcurenŃei a adoptat în total un număr de 226 de decizii, din care: 18 decizii în domeniul înŃelegerilor restrictive. 9 decizii privind abuzul de poziŃie dominantă, 199 decizii privind fuziunile. Ca urmare a investigaŃiilor în sectorul asigurărilor şi al Ńigaretelor, Consiliul ConcurenŃei a impus unele amenzi semnificative. De asemenea, Consiliul ConcurenŃei şi-a continuat activităŃile de formare profesională şi activitatea sa de promovare a culturii concurenŃiale.

În domeniul ajutorului de stat, au fost aduse modificări substanŃiale asupra Legii române a ajutorului de stat în decembrie 2003 şi august 462

2004. Noua variantă a Legii renunŃă la vechea clasificaŃie a ajutoarelor de stat în favoarea unei abordări similare celei existente în legislaŃia comunitară. Legea stipulează, de asemenea, că ajutorul de stat prevăzut în proiectele de acte normative sau instrumente administrative trebuie notificat şi acordat doar după autorizarea sa de către Consiliul ConcurenŃei. Ca urmare a adoptării noii Legi a ajutorului de stat, o mare parte din activitate s-a desfăşurat în vederea emiterii sau modificării unei părŃi semnificative din regulile de implementare. Modificările aduse legislaŃiei romane cu privire la zonele libere şi la zonele defavorizate au fost adoptate în iunie şi august 2004, urmărind armonizarea măsurilor de ajutor fiscal din aceste domenii.

Cu privire la activităŃile de implementare, Consiliul ConcurenŃei a aprobat 92 de decizii dintre care 43 au fost decizii de aprobare, 14 au fost decizii condiŃionate şi 33 nu au fost ajutor de stat. în perioada de raportare au fost luate 2 decizii negative.

Capacitatea administrativă a fost dezvoltată în continuare ca urmare a fuziunii dintre cele 2 autorităŃi de concurenŃă: în prezent Consiliul ConcurenŃei este singura autoritate în materie de ajutor de stat.

Ca urmare a reorganizării, Consiliului ConcurenŃei i-au fost repartizate 350 de posturi şi de asemenea este reprezentat la nivelul a 41 judeŃe şi în municipiul Bucureşti. Birourile sale teritoriale vor monitoriza acordarea ajutoarelor de stat de la bugetele locale, unde fondurile sunt administrate autonom.

Evaluările Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi politica în domeniul concurenŃei:

1. Raportul anual privind ajutorul de stat pe anul 2003 a fost înaintat de către România în septembrie 2004. Măsurile au continuat să depăşească perioada de raportare în vederea asigurării în mai mare măsura a obligaŃiei de notificare ex-ante. Consiliul ConcurenŃei a format un grup de lucru inter-ministerial pe probleme de ajutor de stat, care s-a reunit de două ori în perioada de raportare. La acesta au participat reprezentanŃi ai autorităŃilor care acordă ajutor de stat şi reprezentanŃi ai altor organisme interesate, iar discuŃiile s-au concentrat asupra schimbului de informaŃii şi asupra dialogului profesional. ActivităŃile de pregătire profesională au fost organizate pentru personalul Consiliului ConcurenŃei, al autorităŃilor care acordă ajutor de stat şi al judecătorilor.

463

Cu privire la sectorul siderurgic. România a actualizat şi a aprobat

Strategia NaŃională de Restructurare a Siderurgiei în aprilie 2004.

Evaluare generală Nivelul alinierii legislaŃiei, cât şi numărul de cazuri de aplicare a

legislaŃiei în domeniul anti-trust sunt, în mare măsură, satisfăcătoare. Legea română a ConcurenŃei conŃine principiile regulilor comunitare antitrust cu privire la înŃelegerile restrictive, abuzul de poziŃie dominantă şi controlul fuziunii. Cu toate acestea, sunt necesare în continuare, îmbunătăŃiri ale legislaŃiei române, în special cele referitoare la noul Regulament Procedural al Comisiei Europene nr. 1/2003, în vederea asigurării unei implementări mai eficiente. Eforturi suplimentare trebuie făcute pentru punerea în practică a unei politici de sancŃiuni descurajantă şi accentuarea prevenirii unor serioase distorsionări a concurenŃei. Consiliul ConcurenŃei trebuie să aibă un rol proactiv accentuat, atât în ceea ce priveşte activităŃile de implementare, cât şi acŃiunea de promovare a concurenŃei, în vederea continuării liberalizării economiei şi deschiderii pieŃelor.

În vederea întăririi activităŃilor de implementare, autoritatea română de concurenŃă trebuie să utilizeze mai bine instrumentele de investigaŃie, în special inspecŃiile inopinante.

Noua lege a ajutorului de stat prezintă fundamentul pentru controlul corespunzător al ajutorului de stat. Adoptarea în fine a legislaŃiei privind implementarea trebuie urgent confirmată. De asemenea, România are nevoie să asigure că toate proiectele de ajutor de stat, inclusiv acelea din zonele sensibile privind privatizarea şi marile companii de stat, devin subiectul unui control strict al ajutorului de stat efectuat de Consiliului ConcurenŃei.

Trebuie încă îmbunătăŃit numărul de cazuri de aplicare a legii privind ajutorul de stat (enforcement record). Consiliul ConcurenŃei trebuie să devină proactiv în mod accentuat în eforturile sale de îmbunătăŃire a evaluării măsurilor de ajutor de stat. în prezent, legislaŃia nu este corect aplicată, iar analiza deciziilor de ajutor de stat trebuie îmbunătăŃită. Mai mult, măsurile de ajutor fiscal nu par a fi încă subiectul unui control suficient al ajutorului de stat. Consiliul ConcurenŃei trebuie să finalizeze evaluarea tuturor măsurilor de ajutor de stat existente şi să asigure ca acestea sunt în conformitate cu legea, în special, în domeniul

464

ajutorului fiscal. Eforturi suplimentare sunt necesare pentru asigurarea notificării ex-ante a tuturor măsurilor noi de ajutor de stat, pentru o îmbinare corespunzătoare între control şi implementarea regulilor de ajutor de stat privind cazurile de restructurare, amânări la plata şi măsurile legate de privatizare. Este de asemenea importantă continuarea proactivă a implementării actuale a deciziilor.

Hotărârea de a stabili o singură autoritate pentru concurenŃă va uşura pe mai departe întărirea cadrului administrativ al aplicării regulilor anti-trust şi a celor legate de ajutorul de stat. Totuşi, în ceea ce priveşte resursele umane, au fost ocupate doar o parte din posturile create în anul 2003. ExperienŃa Consiliului ConcurenŃei în ceea ce priveşte ajutorul de stat şi anti-trust trebuie perfecŃionată şi întărite eforturile de cooperare în interiorul administraŃiei şi activităŃile de conştientizare şi de pregătire profesională a judecătorilor.

În sectorul siderurgic, transparenŃa în ceea ce priveşte ajutorul de stat, trebuie respectată aşa cum a fost stabilită prin Protocolul 2 al Acordului European. Deşi a fost făcut un pas înainte prin adoptarea unei Strategii Revizuite de Restructurare sunt necesare clarificări noi, în special cu privire la suma şi intensitatea ajutorului de stat acordat companiilor individuale în vederea refacerii viabilităŃii lor.

Concluzii În Avizul său din 1997, Comisia a concluzionat că au fost

înregistrate progrese semnificative în privinŃa armonizării legislaŃiei în domeniul anti-trust. De asemenea, Comisia a concluzionat că, în privinŃa ajutorului de stat, nu au fost înregistrate multe progrese şi ca sunt necesare eforturi semnificative în vederea îndeplinirii cerinŃelor în domeniul controlului ajutorului de stat pe termen mediu, în special cu privire la stabilirea transparenŃei printr-un inventar al ajutoarelor de stat credibil şi adoptarea regulilor necesare pentru o monitorizare credibilă a ajutorului de stat.

De la Aviz, au fost făcute progrese în ceea ce priveşte transpunerea acquis-ului comunitar atât în domeniul ajutorului de stat, cât şi în domeniul anti-trust, dar nivelul de implementare nu a Ńinut pasul cu aceasta şi în prezent rămâne scăzut. CunoştinŃele şi respectarea regulilor de ajutor de stat rămân foarte limitate, printre autorităŃile care acordă ajutor de stat.

465

Negocierile la acest capitol continuă. România nu a cerut nicio

perioadă de tranziŃie în acest domeniu. În vederea pregătirii pentru aderare, o atenŃie specială trebuie

acordată finalizării alinierii cu acquis-u\ comunitar, întărirea capacităŃii administrative şi îmbunătăŃirea numărului de cazuri de aplicare a regulilor anti-trust şi, în special, al regulilor de ajutor de stat. în privinŃa anti-trust, Consiliul ConcurenŃei trebuie să-şi concentreze eforturile spre prevenirea distorsiunilor serioase ale concurenŃei.

În privinŃa ajutorului de stat, eforturi semnificative trebuie făcute pentru rezolvarea problemei alinierii schemelor incompatibile de ajutor de stat şi întărirea regulilor de ajutor de stat. Calitatea deciziilor de ajutor de stat trebuie considerabil îmbunătăŃită. Conştientizarea principiilor ajutorului de stat trebuie întărită printre autorităŃile care acorda ajutor de stat.

În vederea asigurării respectării Protocolului 2 al Acordului European sunt necesare noi ajustări ale strategiei naŃionale de restructurare, dar cu respectarea planurilor de acordare a ajutoarelor de stat companiilor din domeniul siderurgic.

LegislaŃia necesară pentru alinierea completă la acquis-vl în domeniul ajutorului de stat era în proces de elaborare la data raportului pe anul 2004. Mai mult, au fost făcuŃi primii paşi în vederea creşterii numărului de cazuri de aplicare a legislaŃiei în materie de ajutor de stat (enforcement record). Aceste eforturi trebuie întărite pentru a atinge un nivel satisfăcător al implementării.

2. Raportul de monitorizare al Comisiei ComunităŃilor Europene Bruxelles, 16.05.2006 referitor la Capitolul 6 - Politica în domeniul concurenŃei prezintă ultimele progrese în materie, care demonstrează eforturile autorităŃilor în domeniu şi al guvernului în ansamblul său pentru recuperarea decalajelor semnalate în raportul din 2004 şi în preluarea acquis-uhii comunitar aferent capitolului de concurenŃa în legislaŃia naŃională. Mai mult, s-a urmărit nu numai preluarea acquis-u\ui comunitar, ci şi aplicarea, implementarea prevederilor respective în practică, cu influenŃe semnificative pentru lumea afacerilor din România.

Astfel, în privinŃa datelor referitoare la aplicarea ajutorului de stat, Consiliului ConcurenŃei a îmbunătăŃit, în mod considerabil, calitatea

466

evaluării şi a analizei normelor privind ajutorul de stat. Progrese considerabile sunt de remarcat atât în privinŃa restricŃiilor autorităŃilor care acordă ajutorul de stat, cât şi a controlului exercitat de Consiliul ConcurenŃei, care a deschis o anchetă exofficio şi a continuat eforturile pentru a asigura o mai bună respectare a obligaŃiei de notificare exante.

Aceasta s-a aplicat mai multor cazuri de ajutor de stat pentru salvare şi restructurare şi normelor de acordare a ajutoarelor legate, în special, de privatizarea întreprinderilor. Mecanismul de consultare prealabilă (în cadrul căruia Comisia acordă consiliere tehnică neoficială cu privire la proiectele de decizii înainte de adoptarea acestora) a avut succes. Un grup de lucru interministerial pentru probleme privind ajutorul de stat şi o celulă operativă interministerială sprijină activitatea Consiliului ConcurenŃei asigurând notificarea tuturor planurilor de ajutor de stat de la toate ministerele. Consiliul ConcurenŃei a iniŃiat punerea în aplicare a deciziilor sale de a recupera ajutorul ilegal.

În privinŃa ajutorului de stat acordat industriei siderurgice, autorităŃile române continuă să coopereze îndeaproape cu Comisia la punerea în aplicare a programului naŃional de restructurare a industriei siderurgice. începând cu luna octombrie 2005, Autoritatea Română pentru ConcurenŃă nu a autorizat niciun ajutor acordat oŃelăriilor incluse în programul naŃional de restructurare. Cu toate acestea, punerea în aplicare a condiŃiilor şi obligaŃiilor de restructurare trebuie accelerate; la fel şi recuperarea ajutorului ilegal acordat societăŃilor care nu fac parte din programul de restructurare (referiri aferente Capitolul 15 - Politica industrială).

Notificarea ex-ante a tuturor normelor privind ajutorul de stat referitoare la cazuri de restructurare, întârzieri de plată sau norme referitoare la privatizare nu sunt îndeplinite la standardele solicitate. Sunt necesare norme pentru a introduce disciplină în rândul autorităŃilor care acordă ajutorul de stat.

Trebuie îmbunătăŃită cooperarea dintre autorităŃile care acordă ajutoare de stat, precum Ministerul FinanŃelor Publice sau autoritatea de privatizare AVAS şi Consiliul ConcurenŃei. In plus, în unele cazuri s-a permis apariŃia şi dezvoltarea unor probleme grave care au pus societăŃile în imposibilitatea de a-şi menŃine producŃia şi a-şi păstra forŃa de muncă fără noi ajutoare de stat.

467

Concluzie S-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce priveşte

aplicarea ajutorului de stat. Totuşi, în acest domeniu sunt necesare eforturi sporite şi acŃiuni

rapide pentru a elimina la timp deficienŃele, înaintea aderării. Eforturile trebuie continuate, în special, pentru a finaliza la timp evaluarea măsurilor de ajutor existente. AutorităŃile care acordă ajutorul de stat trebuie să asigure controlul strict ex-ante al regimului de ajutor al Consiliului ConcurenŃei.

„Mecanismul interimar" pentru ajutorul de stat prevede ca normele privind ajutorul de stat ale unei Ńări aderente, care vor continua să se aplice şi după aderare, să fie considerate ajutoare existente în conformitate cu articolul 88 alineatul (1) . Cu privire la acest mecanism, Anexa V a Actului de Aderare menŃionează că „referitor la România, alineatul (1) litera (c) se aplică doar normelor privind ajutorul de stat evaluate de autoritatea de monitorizare a Statului român, după această dată, aprobate de Comisie pe baza monitorizării continue a angajamentelor pe care România şi le-a asumat prin negocierile de aderare, că ajutorul de stat acordat de România în perioada dinaintea aderării a atins un nivel satisfăcător." Activitatea de monitorizare a Comisiei şi eforturile asumate de autorităŃile române indică faptul că acest nivel a fost atins în prezent şi, prin urmare, Comisia va aplica alineatul (1) litera (c) din Anexa V la Actul de Aderare începând cu luna mai 2006.

SubsecŃiunea 3. ConcurenŃă licită (leală4 - neloială5) - sediul materiei

Legea încurajează şi ocroteşte competiŃia licită: economia de piaŃă presupune competiŃie corectă, onestă între producătorii de mărfuri, prestatorii de servicii, executanŃii de lucrări, între cei care asigură circulaŃia bunurilor şi distribuirea lor consumatorilor.6

_________________________ 4 Termen uzitat de Yolanda Eminescu în Tratat de proprietate

industrială, vol. 3 Bucureşti, 1984, p 19. 5 Termen uzitat de legiuitorul român în reglementările speciale - Legea

nr. 11/1991 privind combaterea concurenŃei neloiale. 6 O CăpăŃână, Caracteristici ale libertăŃii de a exercita concurenŃa

comercială, în revista „Dreptul" nr. 5, 1998, p 105-111

468

Sediul materiei: Legea nr. 21/1996 - legea concurenŃei,

republicată, M.Of. nr. 742 din 16 august 2005, care „are drept scop protecŃia, menŃinerea şi stimularea concurenŃei şi a unui mediu concurenŃial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor", conform art. 1.

Art. 4 din Legea nr. 21/1996 prevede în alin. 1 că: „PreŃurile produselor şi tarifele serviciilor şi lucrărilor se

determină în mod liber prin concurenŃă, pe baza cererii şi ofertei. PreŃurile şi tarifele practicate în cadrul unor activităŃi cu caracter de monopol natural sau al unor activităŃi economice, stabilite prin lege, se stabilesc şi se ajustează cu avizul Ministerului FinanŃelor Publice, cu excepŃia celor pentru care, prin legi speciale, sunt prevăzute alte competenŃe."

Actul normativ nu presupune însă utilizarea concurenŃei în mod discreŃionar şi arbitrar. Abuzul este intolerabil şi sancŃionat de lege, fie că se manifestă sub forma practicilor monopoliste, fie că se manifestă în acte de concurenŃa neloială, ilicită.

SubsecŃiunea 4. Practici monopoliste - abuzul de poziŃie dominantă - sediul materiei

Practicile monopoliste urmăresc acapararea pieŃei sau a unui segment determinat al pieŃei de către agenŃii economici cei mai puternici într-un anumit domeniu al producŃiei de mărfuri, sau prestaŃiilor de servicii. Mecanismele pieŃei libere sunt astfel grav perturbate, relaŃiile oligopolitice tinzând să devină monopoliste.7 In acest context, este interzis abuzul de poziŃie dominantă apreciată după următoarele criterii:

1. independenŃa globală de comportament pe piaŃă sau pe un sector de piaŃă a agentului economic în cauză;

2. puterea economică de a acŃiona pe piaŃă fără a Ńine seama de iniŃiativele şi măsurile adoptate de concurenŃi referitor la preŃuri, producŃie şi distribuŃie.

* sediul materiei în legislaŃia naŃională pentru abuzul de poziŃie dominantă: art. 6, Legea nr. 21/1996 - legea concurenŃei, republicată, M. Of. nr. 742 din 16 august 2005, care enumera şi faptele

_____________________________ 7 O CăpăŃână, Dreptul concurenŃei comerciale, partea generală, ediŃia a Ii-a,

Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, Anexa 1. NoŃiuni introductive privind practicile monopoliste, p. 438 - 440.

469

anticoncurenŃiale, situaŃiile considerate practici abuzive şi definite de legiuitor ca fiind abuz de poziŃie dominantă:

„Este interzisă folosirea în mod abuziv a unei poziŃii dominante deŃinute de către unul sau mai mulŃi agenŃi economici pe piaŃa românească ori pe o parte substanŃială a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurenŃiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activităŃii economice ori prejudicierea consumatorilor. Asemenea practici abuzive pot consta, in special, în:

a) impunerea, în mod direct sau indirect, a preŃurilor de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile şi refuzul de a trata cu anumiŃi furnizori sau beneficiari;

b) limitarea producŃiei, distribuŃiei sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul utilizatorilor ori consumatorilor;

c) aplicarea, în privinŃa partenerilor comerciali, a unor condiŃii inegale la prestaŃii echivalente, provocând, în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziŃia concurenŃială;

d) condiŃionarea încheierii unor contracte de acceptare, de către parteneri, a unor clauze stipulând prestaŃii suplimentare care, nici prin natura lor şi nici conform uzanŃelor comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;

e) practicarea unor preŃuri excesive sau practicarea unor preŃuri de ruinare, în scopul înlăturării concurenŃilor, sau vânzarea la export sub costul de producŃie, cu acoperirea diferenŃelor prin impunerea unor preŃuri majorate consumatorilor interni;

f) exploatarea stării de dependenŃă în care se găseşte un alt agent economic faŃă de un asemenea agent sau agenŃi economici şi care nu dispune de o soluŃie alternativă în condiŃii echivalente, precum şi ruperea relaŃiilor contractuale pentru singurul motiv că partenerul refuză să se supună unor condiŃii comerciale nejustificate."

Dacă, prin măsurile luate şi prin sancŃiunile aplicate de Consiliul ConcurenŃei, unui agent economic abuzând de poziŃia sa dominantă, nu se obŃin restabilirea situaŃiei şi prevenirea repetării abuzului, Consiliul ConcurenŃei, pentru motiv de afectare gravă a unui interes public major, poate cere CurŃii de Apel Bucureşti să ordone măsurile adecvate pentru lichidarea poziŃiei dominante pe piaŃă a acestuia, instanŃa judecătorească putând dispune, după caz:

470

a) invalidarea unor contracte sau a unor clauze contractuale prin

intermediul cărora se exploatează abuziv poziŃia dominantă; b) invalidarea actului sau a actelor de realizare a unei concentrări

creatoare de poziŃie dominantă, chiar atunci când prin actul sau actele juridice în cauză s-ar fi constituit o nouă persoană juridică;

c) limitarea sau interdicŃia accesului pe piaŃă; d) vânzarea de active; e) restructurarea prin divizare a agentului economic.

SubsecŃiunea 5. ConcurenŃă neleală (neloială) - definiŃie şi sediul materiei

DefiniŃie şi sediul materiei: Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenŃei neloiale, cu modificările şi completările ulterioare, M. Of. nr. 24 din 30 ianuarie 1991,

Art. 2: „Constituie concurenŃă neloială, în sensul prezentei legi, orice act sau fapt contrar uzanŃelor cinstite în activitatea comercială sau industrială."

ObligaŃia comercianŃilor stipulată în art. 1 astfel: „ComercianŃii sânt obligaŃi să-şi exercite activitatea cu bună-credinŃă şi potrivit uzanŃelor cinstite."

Încălcarea acestei obligaŃii atrage „răspundere civilă, contra-venŃională ori penală în condiŃiile prezentei legi.", conform art. 3.

Enumerarea practicilor se regăseşte în art. 4 şi 5 din actul normativ indicat.

„Comerciantul care săvârşeşte un act de concurenŃă neloială va fi obligat să înceteze sau să înlăture actul şi, după caz, să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite.", conform art 6.

Pentru ca un act sau fapt să fie calificat ca unul de concurenŃă neloială nu trebuie ca acesta să fie numai unul ilicit, adică interzis expres de un anumit act normativ, ci poate fi doar un act sau fapt reprobabil, prin raportare la uzanŃele cinstite ce trebuie practicate în raporturile comerciale, uzanŃe care sunt considerate ca fiind izvoare de drept.

În general, actele sau faptele de concurenŃă neloială au ca scop atragerea şi menŃinerea prin mijloace necinstite a clientelei unui agent economic rival (concurent)8.

_____________________________ 8 A se vedea Titus Prescure, Curs de dreptul concurenŃei comerciale, Editura Rosetti

în colecŃia „Biblioteca Universitară de Drept", Bucureşti, 2004, p 100

471

Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaŃiei împotriva unor

activităŃi comerciale ilicite, Republicată, M. Of. nr. 133 din 20 iunie 1991 Constituie activităŃi comerciale ilicite şi atrag răspunderea

contravenŃională sau penală, după caz, faŃă de cei care le-au săvârşit, următoarele fapte:

a) efectuarea de acte sau fapte de comerŃ de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condiŃiilor stabilite prin lege;

b) vânzarea ambulantă a oricăror mărfuri în alte locuri decât cele autorizate de primării sau prefecturi;

c) condiŃionarea vânzării unor mărfuri de cumpărarea altor mărfuri; d) expunerea spre vânzare sau vânzarea de mărfuri sau orice alte

produse fără specificarea termenului de valabilitate ori cu termenul de valabilitate expirat;

e) efectuarea de acte sau fapte de comerŃ cu bunuri a căror provenienŃă nu poate fi dovedită, în condiŃiile legii;

f) nedeclararea de către agenŃii economici la organele fiscale, înainte de aplicare, a adaosurilor comerciale şi a celor de comision;

g) cumpărarea de mărfuri sau produse în scop de revânzare, de la unităŃile de desfacere cu amănuntul, de alimentaŃie publică, cantine, unităŃi de turism şi alte unităŃi similare;

h) omisiunea întocmirii şi afişării, în unitate, la locurile de desfacere sau servire, de către agenŃii economici a preŃurilor şi tarifelor, a categoriei de calitate a produselor sau serviciilor ori, acolo unde este cazul, a listei de preŃuri şi tarife;

i) refuzul furnizorului de a încheia contractul pentru livrarea produselor necesare consumului populaŃiei, stabilite prin hotărâri ale Guvernului şi repartizate pe bază de balanŃă;

j) livrarea sau cumpărarea, fără repartiŃie, a produselor prevăzute la lit. i), în defavoarea titularilor de repartiŃie;

k) neexpunerea la vânzare a mărfurilor existente, vânzarea preferenŃială, refuzul nejustificat al vânzării acestora sau al prestării de servicii cuprinse în obiectul de activitate al agentului economic;

1) acumularea de mărfuri de pe piaŃa internă în scopul creării unui deficit pe piaŃă şi revânzării lor ulterioare sau al suprimării concurenŃei loiale;

472

m) depăşirea, de către agenŃii economici cu capital majoritar de

stat, a nivelurilor maxime de preŃuri de vânzare cu ridicata sau de tarife stabilite prin hotărâri ale Guvernului;

n) depăşirea de către orice agent economic a adaosurilor maxime stabilite prin hotărâri ale Guvernului, la formarea preŃurilor de vânzare cu amănuntul, indiferent de numărul verigilor prin care circulă mărfurile, cât şi depăşirea adaosurilor comerciale şi celor de comision stabilite şi declarate de către agenŃii economici la organele fiscale;

o) vânzarea cu lipsă la cântar sau măsurătoare; p) falsificarea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse,

precum şi expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând că sunt falsificate sau substituite.

SubsecŃiunea 6. ConcurenŃa neleală (neloială) în relaŃiile de afaceri cu elemente de extraneitate (relaŃiile de comerŃ exterior)

§ 6.1. DefiniŃie şi sediul materiei: HG nr.228/1992 privind protejarea producătorilor naŃionali şi a pieŃei interne de competiŃia neloială rezultată din importul unor produse la preŃ de dumping sau subvenŃionat, precum şi de exportul la preŃuri sub nivelul celor practicate pe piaŃa internă, M. Of. nr.133 din 17 iunie 1992.

- deşi nu există o definiŃie consacrată în lege a dumpingului, este reglementat importul unor produse la preŃ inferior valorii lor normale, care poate fi supus taxelor antidumping.

- actul normativ defineşte, în art. 1, preŃul inferior valorii normale a unui produs similar pe piaŃa internă a exportatorului astfel: „Prin preŃ inferior valorii normale se înŃelege un preŃ inferior preŃului comparabil practicat în cursul operaŃiunilor comerciale normale pentru un produs similar pe piaŃa internă a exportatorului, iar în cazul absenŃei unui astfel de preŃ:

- un preŃ inferior preŃului comparabil cel mai ridicat utilizat pentru exportul unui produs similar de către Ńara exportatoare către o Ńară terŃă în cursul unei operaŃiuni comerciale normale, sau

- un preŃ inferior costurilor de producŃie ale produsului respectiv în Ńara de origine, plus un supliment rezonabil, reprezentând cheltuielile de comercializare şi profitul."

§ 6. 2. Structuri instituŃionale: Consiliul ConcurenŃei -reglementat în capitolul 4 din Legea 21/1996 legea concurenŃei.

473

republicată, M. Of. nr. 742 din 16 august 2005, Oficiul ConcurenŃei, reglementat de HG nr.767/2003 privind organizarea şi funcŃionarea Oficiului ConcurenŃei în subordinea Ministerului FinanŃelor Publice, M. Of. nr. 481 din 4 iulie 2003, OUG nr.36/2001 privind regimul preŃurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului ConcurenŃei, M. Of. nr. 115 din 7 martie 2001, aprobată prin Legea nr. 205/2002, § 6.3. Practici anticoncurenŃiale - sediul materiei şi definiŃie Sediul materiei şi definiŃie: reglementate în capitolul 2, art. 5 din legea 21/1996 legea concurenŃei, republicată, astfel:

„Sunt interzise orice înŃelegeri exprese sau tacite între agenŃii economici ori asociaŃiile de agenŃi economici, orice decizii luate de asociaŃiile de agenŃi economici şi orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenŃei pe piaŃa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc:

a) fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preŃurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum şi a oricăror alte condiŃii comerciale;

b) limitarea sau controlul producŃiei, distribuŃiei, dezvoltării tehnologice ori investiŃiilor;

c) împărŃirea pieŃelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriu teritorial, al volumului de vânzări şi achiziŃii ori pe alte criterii;

d) aplicarea, în privinŃa partenerilor comerciali, a unor condiŃii inegale la prestaŃii echivalente, provocând, în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziŃia concurenŃială;

e) condiŃionarea încheierii unor contracte de acceptare de către parteneri a unor clauze stipulând prestaŃii suplimentare care, nici prin natura lor şi nici conform uzanŃelor comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;

f) participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la licitaŃii sau la orice alte forme de concurs de oferte;

g) eliminarea de pe piaŃă a altor concurenŃi, limitarea sau împiedicarea accesului pe piaŃă şi a libertăŃii exercitării concurenŃei de către alŃi agenŃi economici, precum şi înŃelegerile de a nu cumpăra de la sau de a nu vinde către anumiŃi agenŃi economici fără o justificare rezonabilă.”

474

„Pot fi exceptate de la interdicŃia stabilită expres de lege

înŃelegerile, deciziile luate de asociaŃiile de agenŃi economici sau practicile concertate care îndeplinesc cumulativ condiŃiile prevăzute la lit. a) - d) şi una dintre condiŃiile prevăzute la lit. e), după cum urmează:

a) efectele pozitive prevalează asupra celor negative sau sunt suficiente pentru a compensa restrângerea concurenŃei provocată de respectivele înŃelegeri, decizii luate de asociaŃiile de agenŃi economici sau practici concertate;

b) beneficiarilor sau consumatorilor li se asigură un avantaj corespunzător celui realizat de părŃile la respectiva înŃelegere, decizie luată de către o asociaŃie de agenŃi economici sau practică concertată;

c) eventualele restrângeri ale concurenŃei sunt indispensabile pentru obŃinerea avantajelor scontate, iar prin respectiva înŃelegere, decizie luată de către o asociaŃie de agenŃi economici sau practică concertată părŃilor nu li se impun restricŃii care nu sunt necesare pentru realizarea obiectivelor enumerate la lit. e);

d) respectiva înŃelegere, decizie luată de o asociaŃie de agenŃi economici sau practică concertată nu dă agenŃilor economici sau asociaŃiilor de agenŃi economici posibilitatea de a elimina concurenŃa de pe o parte substanŃială a pieŃei produselor ori serviciilor la care se referă;

e) înŃelegerea, decizia luată de o asociaŃie de agenŃi economici sau practica concertată în cauză contribuie ori poate contribui la:

1. ameliorarea producŃiei ori distribuŃiei de produse, executării de lucrări ori prestărilor de servicii;

2. promovarea progresului tehnic sau economic, îmbunătăŃirea calităŃii produselor şi serviciilor;

3. întărirea poziŃiilor concurenŃiale ale întreprinderilor mici şi mijlocii pe piaŃa internă;

4. practicarea, în mod durabil, a unor preŃuri substanŃial mai reduse pentru consumatori."

SubsecŃiunea 7. Concentrarea economică - sediul materiei şi definiŃie

Sediul materiei şi definiŃie - art. 10 din legea 21/1996 legea concurenŃei:

„Concentrarea economică se realizează prin orice act juridic, indiferent de forma acestuia şi care, fie operează transferul proprietăŃii sau

475

al folosinŃei asupra totalităŃii ori a unei părŃi a bunurilor, drepturilor şi obligaŃiilor unui agent economic, fie are ca obiect sau ca efect să permită unui agent economic ori unei grupări de agenŃi economici de a exercita, direct sau indirect, o influenŃă determinantă asupra unui alt agent economic sau mai multor alŃi agenŃi economici."

„O operaŃiune de concentrare economică are loc atunci când: a) doi sau mai mulŃi agenŃi economici, anterior independenŃi,

fuzionează; b) una sau mai multe persoane care deŃin deja controlul cel puŃin

asupra unui agent economic ori unul sau mai mulŃi agenŃi economici dobândesc, direct sau indirect, controlul asupra unuia sau mai multor alŃi agenŃi economici ori asupra unor părŃi ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpărare de elemente de activ, prin contract sau prin alte mijloace."

„Sunt interzise concentrările economice care, având ca efect crearea sau consolidarea unei poziŃii dominante, conduc sau ar putea conduce la restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a con-curenŃei pe piaŃa românească sau pe o parte a acesteia.", conform art. 12.

„Prevederile capitolului 10 din legea 21/1996 nu se aplică operaŃiunilor de concentrare economică, atunci când cifra de afaceri cumulată a agenŃilor economici implicaŃi nu depăşeşte echivalentul în lei a 10.000.000 euro şi nu există cel puŃin 2 agenŃi economici implicaŃi în operaŃiune care să realizeze pe teritoriul României, fiecare în parte, o cifră de afaceri mai mare decât echivalentul în lei a 4.000.000 euro. (Echivalentul în lei se calculează la cursul de schimb comunicat de Banca NaŃională a României, valabil pentru ultima zi a exerciŃiului financiar din anul anterior operaŃiunii.)" - art. 14.

Nu constituie o operaŃiune de concentrare economică9 situaŃiile în care:

a) controlul este dobândit şi exercitat de către un lichidator desemnat prin hotărâre judecătorească sau de către o altă persoană mandatată de autoritatea publică pentru îndeplinirea unei proceduri de încetare de plăŃi, redresare, concordat, lichidare judiciară, urmărire silită sau altă procedură similară;

____________________________ 9 Conform art. 11 din Legea nr. 21/1996 - legea concurenŃei.

476

b) băncile şi alte instituŃii de credit, instituŃiile financiare şi

societăŃile financiare, societăŃile de servicii de investiŃii financiare sau societăŃile de asigurare şi reasigurare, a căror activitate normală include tranzacŃii şi negocieri de titluri pe cont propriu sau pe contul terŃilor, deŃin, cu titlu temporar, participări de capital la un agent economic pe care le-au dobândit în vederea revânzării lor, cât timp ele nu exercită drepturile de vot aferente acestor participări astfel încât să determine comportamentul concurenŃial al respectivului agent economic ori le exercită numai în vederea revânzării acestei participări, cu condiŃia ca revânzarea respectivei participări să intervină în termen de un an calculat de la data dobândirii; la cerere, Consiliul ConcurenŃei poate proroga termenul, dacă solicitantul dovedeşte că revânzarea participării dobândite nu a fost rezonabil posibilă în termenul fixat;

c) controlul este dobândit de persoanele sau agenŃii economici menŃionaŃi în lege, cu condiŃia ca drepturile de vot aferente participării deŃinute să nu fie exercitate, mai ales la numirea de membri în organele de administrare, conducere executivă, supraveghere şi control ale agentului economic la care deŃin participarea, decât în scopul salvgardării valorii integrale a acestei investiŃii, fără a determina direct sau indirect comportamentul concurenŃial al agentului economic controlat;

d) agenŃii economici, inclusiv cei care fac parte din grupuri economice, realizează operaŃiuni de restructurare sau reorganizare a propriilor activităŃi.

Pentru stabilirea compatibilităŃii lor cu un mediu concurenŃial normal, operaŃiunile de concentrare economică se apreciază după următoarele criterii:

a) necesitatea de a menŃine şi de a dezvolta concurenŃa pe piaŃa românească, Ńinând seama de structura tuturor pieŃelor în cauză şi de concurenŃa existentă sau potenŃială dintre agenŃii economici situaŃi în România sau în străinătate;

b) cota de piaŃă deŃinută de către agenŃii economici în cauză, puterea lor economică şi financiară;

c) alternativele disponibile pentru furnizori şi utilizatori, accesul lor la pieŃe şi la surse de aprovizionare, precum şi orice bariere instituite prin acte normative sau de altă natură la intrarea pe piaŃă;

d) tendinŃa cererii şi a ofertei pentru bunurile şi serviciile în cauză;

477

e) măsura în care sunt afectate interesele beneficiarilor sau ale

consumatorilor; f) contribuŃia la progresul tehnic şi economic. Pentru stabilirea compatibilităŃii lor cu un mediu concurenŃial

normal, operaŃiunile de concentrare economică se apreciază după următoarele criterii:

a) necesitatea de a menŃine şi de a dezvolta concurenŃa pe piaŃa românească, Ńinând seama de structura tuturor pieŃelor în cauză şi de concurenŃa existentă sau potenŃială dintre agenŃii economici situaŃi în România sau în străinătate;

b) cota de piaŃă deŃinută de către agenŃii economici în cauză, puterea lor economică şi financiară;

c) alternativele disponibile pentru furnizori şi utilizatori, accesul lor la pieŃe şi la surse de aprovizionare, precum şi orice bariere instituite prin acte normative sau de altă natură la intrarea pe piaŃă;

d) tendinŃa cererii şi a ofertei pentru bunurile şi serviciile în cauză; e) măsura în care sunt afectate interesele beneficiarilor sau ale

consumatorilor; f) contribuŃia la progresul tehnic şi economic. Concentrările economice care depăşesc pragurile prevăzute la

art. 14 sunt supuse controlului şi trebuie notificate Consiliului ConcurenŃei.

SubsecŃiunea 8. Consiliul ConcurenŃei - reglementat de capitolul 4, începând cu art 16.

DefiniŃie: „Se înfiinŃează Consiliul ConcurenŃei, autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenŃei, cu personalitate juridică, care îşi exercită atribuŃiile potrivit legii, cu sediul în municipiul Bucureşti.

* Structura organizatorică şi de personal a Consiliului ConcurenŃei, atribuŃiile de conducere şi de execuŃie ale personalului său se stabilesc prin regulamentele interioare adoptate de acesta.

* ComponenŃa Consiliului ConcurenŃei: • Plenul Consiliului ConcurenŃei este un organ colegial şi este

format din 7 membri: - un preşedinte,

- doi vicepreşedinŃi şi - patru consilieri de concurenŃă.

478

• Numirea membrilor Plenului Consiliului ConcurenŃei se

realizează de către Preşedintele României, la propunerea Guvernului. • Durata mandatului membrilor Plenului Consiliului ConcurenŃei

este de 5 ani, aceştia putând fi reînvestiŃi cel mult încă o dată. • La numirea primului Plen al Consiliului ConcurenŃei, după

intrarea în vigoare a legii, un vicepreşedinte şi 2 consilieri de concurenŃă vor avea un mandat de 2 ani şi jumătate, stabilit prin decretul de numire în funcŃie.

• Preşedintele, vicepreşedinŃii şi consilierii de concurenŃă trebuie: -să aibă o independenŃă reală şi -să se bucure de o înaltă reputaŃie profesională şi probitate civică. • Pentru a fi numit membru al Consiliului ConcurenŃei se cer: -studii superioare, -înaltă competenŃă profesională, -o bună reputaŃie şi -vechime de minimum 10 ani în activităŃi din domeniile:

economic, comercial, al preŃurilor şi concurenŃei sau juridic. • Preşedintele trebuie să fi îndeplinit o funcŃie de conducere cu

largi responsabilităŃi, în care a făcut dovada competenŃei sale profesionale şi manageriale.

• Calitatea de membru al Consiliului ConcurenŃei este incom-patibilă:

-cu exercitarea oricărei alte activităŃi profesionale sau de consultanŃă,

-cu participarea, directă sau prin persoane interpuse, la conducerea sau administrarea unor entităŃi publice ori private sau cu deŃinerea de funcŃii ori de demnităŃi publice, cu excepŃia activităŃii didactice din învăŃământul superior.

-Ei nu pot fi desemnaŃi experŃi sau arbitri nici de părŃi şi nici de instanŃa judecătorească sau de către o altă instituŃie.

• Membrii Plenului Consiliului ConcurenŃei nu reprezintă autoritatea care i-a numit şi sunt independenŃi în luarea deciziilor.

• Membrii Plenului Consiliului ConcurenŃei şi inspectorii de concurenŃă nu pot face parte din partide sau alte formaŃiuni politice.

• Mandatul de membru al Plenului Consiliului ConcurenŃei încetează:

479

a) la expirarea duratei; b) prin demisie; c) prin deces; d) prin imposibilitate definitivă de exercitare, constând într-o

indisponibilitate mai lungă de 60 de zile consecutive; e) la survenirea unei incompatibilităŃi dintre cele prevăzute expres

de lege; f) prin revocare, pentru încălcarea gravă a prezentei legi şi pentru

condamnare penală, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, pentru săvârşirea unei infracŃiuni.

• Membrii Plenului Consiliului ConcurenŃei sunt revocabili, în cazurile expres prevăzute de lege, de către autoritatea care i-a numit. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti penale ei pot fi suspendaŃi din funcŃie de către aceeaşi autoritate.

• Membrii Consiliului ConcurenŃei sunt obligaŃi să notifice de îndată Consiliului survenirea oricărei situaŃii de incompatibilitate sau impediment prevăzute de lege, ei fiind de drept suspendaŃi din funcŃie din momentul survenirii acestei situaŃii, iar dacă situaŃia se prelungeşte peste 10 zile consecutive, mandatul încetează.

• Înainte de a începe să-şi exercite funcŃia, fiecare membru al Consiliului ConcurenŃei este obligat să depună în faŃa Preşedintelui României, în prezenŃa celorlalŃi membri numiŃi şi după citirea decretului prezidenŃial de numire în funcŃie, un jurământ.10

• Preşedintele Consiliului ConcurenŃei prestează cel dintâi jură-mântul.

• Actele efectuate de oricare dintre membrii Consiliului ConcurenŃei înainte de prestarea jurământului sunt nule de drept.

• Consiliul ConcurenŃei îşi desfăşoară activitatea, deliberează şi ia decizii în plen şi în comisii, cu majoritatea voturilor membrilor.

• În aplicarea prezentei legi, Consiliul ConcurenŃei examinează în plen:

__________________________________ 10 „Jur să respect ConstituŃia şi legile Ńării, să apăr interesele

României, drepturile şi libertăŃile fundamentale ale cetăŃenilor, să-mi îndeplinesc cu onoare, demnitate, loialitate, responsabilitate şi fără părtinire atribuŃiile ce-mi revin. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

480

a) rapoartele de investigaŃie, cu eventualele obiecŃii formulate la

acestea, şi decide asupra măsurilor de luat; b) autorizarea concentrărilor economice;

c) sesizarea instanŃelor judecătoreşti în aplicarea prevederilor legale;

d) punctele de vedere, recomandările şi avizele de formulat în aplicarea dispoziŃiilor prezentei legi;

e) categoriile de înŃelegeri, decizii luate de asociaŃiile de agenŃi economici şi practici concertate propuse pentru exceptare;

f) proiectele de reglementări propuse spre adoptare; g) raportul anual asupra situaŃiei concurenŃei; • Sistemul de vot în Consiliul ConcurenŃei pentru luarea deciziilor: În formaŃiunile deliberative fiecare membru dispune de un vot; în

caz de partaj egal al voturilor, soluŃia votată de preşedinte prevalează. • Deciziile adoptate de Consiliul ConcurenŃei în plen conform

prevederilor legale se semnează de către preşedinte, în numele Consiliului ConcurenŃei; ele vor putea fi atacate în termen de 30 de zile de la publicare sau, după caz, de la comunicare, în procedura de contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti; sentinŃa va fi pronunŃată fără drept de apel, împotriva ei putând fi declarat recurs la înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.

• Preşedintele Consiliului ConcurenŃei poate delega puteri de reprezentare oricăruia dintre vicepreşedinŃi, consilierii de concurenŃă, inspectorii de concurenŃă sau altor persoane, mandatul trebuind să menŃioneze expres puterile delegate şi durata exercitării lor.

• în vederea exercitării atribuŃiilor sale, Consiliul ConcurenŃei îşi elaborează şi îşi adoptă regulamentul de organizare, funcŃionare şi procedură şi îşi constituie aparatul propriu, la nivel central şi local.

• FuncŃia de preşedinte al Consiliului ConcurenŃei este asimilată celei de ministru, cea de vicepreşedinte celei de secretar de stat, iar cea de consilier de concurenŃă celei de subsecretar de stat.

Atribu Ńiile Consiliului ConcurenŃei AtribuŃiile Consiliului ConcurenŃei sunt reglementate de art. 26

din lege astfel: a) efectuează, la iniŃiativa sa sau în urma unei plângeri, sesizări

sau notificări, investigaŃiile privind aplicarea reglementărilor legale;

481

b) ia deciziile prevăzute de lege pentru cazurile de încălcare a

dispoziŃiilor exprese ale legii, constatate în urma investigaŃiilor efectuate de către inspectorii de concurenŃă, în baza prevederilor legii şi abilitării cu puteri de inspecŃie prin ordin al preşedintelui;

c) certifică, la cererea agenŃilor economici sau a asociaŃiilor de agenŃi economici şi, atunci când consideră necesar, în urma declanşării unei investigaŃii, pe baza dovezilor prezentate, că nu există temei pentru intervenŃia sa în baza reglementărilor legale;

d) ia decizii de acordare a dispenselor în cazurile de exceptări individuale de înŃelegeri, decizii luate de asociaŃiile de agenŃi economici sau practici concertate, care se încadrează în prevederile exprese ale legii, precum şi decizii în cazurile de concentrări economice;

e) ia decizii de retragere a beneficiului exceptării de la unele prevederi legale, stabilit prin regulament al Consiliului ConcurenŃei pentru unele categorii de înŃelegeri, decizii luate de asociaŃiile de agenŃi economici sau practici concertate, atunci când constată că acestea nu mai îndeplinesc prevederile legale în materie;

f) asigură aplicarea efectivă a deciziilor proprii; g) efectuează, din proprie iniŃiativă, investigaŃii utile pentru

cunoaşterea pieŃei; h) sesizează Guvernul asupra existenŃei unei situaŃii de monopol

sau a altor cazuri, asemenea celor prevăzute la art. 4 alin. (2) şi (3)u, şi

_____________________________ 11 Art.4 (2) „în sectoarele economice sau pe pieŃele unde concurenŃa este exclusă

sau substanŃial restrânsă prin efectul unei legi sau datorită existenŃei unei poziŃii de monopol, Guvernul poate, prin hotărâre, să instituie forme corespunzătoare de control al preŃurilor pentru o perioadă de cel mult 3 ani, care poate fi prelungită succesiv pe durate de câte cel mult un an, dacă împrejurările care au justificat adoptarea respectivei hotărâri continuă să existe.

(3) Pentru sectoare economice determinate şi în împrejurări excepŃionale, precum: situaŃii de criză, dezechilibru major între cerere şi ofertă şi disfuncŃionalitate evidentă a pieŃei, Guvernul poate dispune măsuri cu caracter temporar pentru combaterea creşterii excesive a preŃurilor sau chiar blocarea acestora. Asemenea măsuri pot fi adoptate prin hotărâre pentru o perioadă de 6 luni, care poate fi prelungită succesiv pentru durate de câte cel mult 3 luni, cât timp persistă împrejurările care au determinat adoptarea respectivei hotărâri".

482

propune acestuia adoptarea măsurilor necesare pentru remedierea disfuncŃionalităŃilor constatate;

i) sesizează instanŃele judecătoreşti asupra cazurilor în care acestea sunt competente;

j) urmăreşte aplicarea dispoziŃiilor legale şi a altor acte normative incidente în domeniul de reglementare al prezentei legi;

k) sesizează Guvernului cazurile de imixtiune a organelor administraŃiei publice centrale şi locale în aplicarea prezentei legi;

1) emite aviz conform pentru proiectele de acte normative care pot avea impact anticoncurenŃial şi propune modificarea acelora care au un asemenea efect;

m) face recomandări Guvernului şi organelor administraŃiei publice locale pentru adoptarea de măsuri care să faciliteze dezvoltarea pieŃei şi a concurenŃei;

n) propune Guvernului sau organelor administraŃiei publice locale luarea de măsuri disciplinare împotriva personalului din subordinea acestora, în cazul în care acesta nu respectă dispoziŃiile obligatorii ale Consiliului ConcurenŃei;

o) realizează studii şi întocmeşte rapoarte privind domeniul său de activitate şi furnizează Guvernului, publicului şi organizaŃiilor internaŃionale specializate informaŃii privind această activitate;

p) reprezintă România şi promovează schimbul de informaŃii şi de experienŃă în relaŃiile cu organizaŃiile şi instituŃiile internaŃionale de profil şi cooperează cu autorităŃile de concurenŃă străine şi comunitare;

r) stabileşte şi aprobă misiunea, strategia generală şi programele de activitate ale autorităŃii de concurenŃă;

s) ia orice alte decizii în îndeplinirea atribuŃiilor ce decurg din lege. • Consiliul ConcurenŃei adoptă regulamente şi instrucŃiuni, emite

ordine, ia decizii şi formulează avize, face recomandări şi elaborează rapoarte în aplicarea prevederilor prezentei legi.

• Consiliul ConcurenŃei adoptă regulamente, în special cele care privesc:

a) organizarea, funcŃionarea şi procedura; b) autorizarea concentrărilor economice; c) exceptarea unor categorii de înŃelegeri, decizii ale asociaŃiilor

agenŃilor economici sau practici concertate; d) regimul dispenselor;

483

e) constatarea şi aplicarea sancŃiunilor prevăzute de prezenta lege; f) tarifele pentru notificări, solicitări de dispense, de acces la

documentaŃie şi eliberare de copii sau extrase; g) inspectorii de concurenŃă; h) regimul disciplinar al personalului. • Consiliul ConcurenŃei adoptă instrucŃiuni, în special, cele care

privesc: a) notificările de concentrări economice; b) solicitările de dispense şi prorogarea de dispense; c) calcularea cifrei de afaceri şi a plafoanelor valorice prevăzute de

lege; d) definirea pieŃei relevante în scopul stabilirii părŃii substanŃiale

de piaŃă; e) plata taxelor şi a tarifelor stabilite prin prezenta lege şi prin

regulamente. • Consiliul ConcurenŃei emite ordine prin care stabileşte

plafoanele valorice revizuibile periodic, prevăzute de prezenta lege, pune în aplicare, suspendă sau abrogă propriile reglementări adoptate, dispune efectuarea de investigaŃii, ordonă inspecŃii şi măsurile de luat în privinŃa agenŃilor economici.

• Deciziile sunt acte individuale de administrare, gestiune şi disciplină internă, de aplicare de sancŃiuni, de autorizare, de acordare şi de prorogare de dispense.

• Avizele sunt formulate, recomandările şi propunerile sunt făcute, punctele de vedere sunt formulate, rapoartele sunt elaborate şi comunicate, după caz publicate, conform dispoziŃiilor prezentei legi.

• Proiectele de regulamente şi instrucŃiuni, precum şi modificările acestora necesită avizul Consiliului Legislativ, după care sunt adoptate în Plenul Consiliului ConcurenŃei şi puse în aplicare prin ordin al preşedintelui Consiliului ConcurenŃei.

• Reglementările Consiliului ConcurenŃei pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare, respectiv publicarea actului atacat.

• Consiliul ConcurenŃei va comunica punctul său de vedere asupra oricărui aspect în domeniul politicii concurenŃiale, la cererea:

484

a) PreşedinŃiei României; b) comisiilor parlamentare, senatorilor şi deputaŃilor; c) organelor administraŃiei publice centrale şi locale; d) organizaŃiilor profesionale, patronale şi sindicale interesate,

incluzând printre acestea şi Camera de ComerŃ şi Industrie a României; e) organizaŃiilor pentru protecŃia consumatorilor; f) instanŃelor judecătoreşti şi parchetelor.

• Cu privire la politica de privatizare, respectiv politicile de ramură sau sectoriale, Consiliul ConcurenŃei va consulta ministerele de resort şi alte organe ale administraŃiei publice centrale sau locale, precum şi organizaŃiile patronale în cauză.

• În îndeplinirea atribuŃiilor sale Consiliul ConcurenŃei se va consulta cu organele administraŃiei publice centrale sau locale şi va solicita informaŃii şi asistenŃă din partea acestora.

• Consiliul ConcurenŃei, ca autoritate naŃională în domeniul concurenŃei, va fi responsabil de relaŃia cu instituŃiile ComunităŃii Europene, în conformitate cu prevederile incidente din legislaŃia comunitară.

• Consiliul ConcurenŃei întocmeşte anual un raport privind activitatea sa şi modul în care agenŃii economici şi autorităŃile publice respectă regulile concurenŃei, potrivit legii.

• Raportul se adoptă în Plenul Consiliului ConcurenŃei şi se dă publicităŃii.

• Taxa instituită prin lege este taxa de autorizare a concentrărilor economice, care se plăteşte în cazul emiterii unei decizii de autorizare, la o cotă de 0,1% din cifra de afaceri cumulată a agenŃilor economici implicaŃi în concentrarea economică autorizată şi se calculează pe baza cifrei de afaceri pentru exerciŃiul financiar precedent deciziei de autorizare a concentrării economice, determinată conform reglementărilor Consiliului ConcurenŃei.

SubsecŃiunea 9. Ajutorul de stat - sediul materiei şi definiŃie Sediul materiei: Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată, M. Of. nr. 744 din 16 august 2005, şi legislaŃia secundară: Ordinul nr.146/2006 pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind ajutorul de stat sub forma compensărilor acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredinŃată prestarea unor servicii de interes

485

economic general, emis de Consiliul ConcurenŃei, M. Of. 549 din 26 iunie 2006, Regulamentul din 9 iunie 2006 privind ajutorul de stat sub forma compensărilor acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredinŃată prestarea unor servicii de interes economic general, emis de Consiliul ConcurenŃei M. Of. nr. 549 din 26 iunie 2006, Raportul din 2006 privind ajutoarele de stat acordate în România în perioada 2002 - 2004, emis de Consiliul ConcurenŃei, în temeiul art. 4212 din Legea nr. 146/1999, M. Of. 138 bis din 14 februarie 2006.

DefiniŃie, conform art. 1 din legea 143/1999: „ajutorul de stat este orice măsură de sprijin acordată de către stat sau de către unităŃile administrativ-teritoriale, din resurse de stat sau resurse ale unităŃilor administrativ-teritoriale, ori de alte organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivităŃilor locale, indiferent de formă, care distor-sionează sau ameninŃă să distorsioneze concurenŃa prin favorizarea anumitor întreprinderi, a producŃiei anumitor bunuri, a prestării anumitor servicii sau care afectează comerŃul dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene, fiind considerat incompatibil cu un mediu concurenŃial normal."

SubsecŃiunea 10. Memorandumul cuprinzând patru proiecte de scheme de ajutor de stat aplicabile României stat membru.13

Guvernul a adoptat, în şedinŃa din 8 noiembrie 2006, un Memorandum propus de Ministerul FinanŃelor, cuprinzând patru proiecte de scheme de ajutor de stat, care să confere continuitate în acordarea ajutoarelor de stat după data aderării la Uniunea Europeană.

Prin elaborarea acestor scheme de ajutor de stat se urmăreşte crearea unui cadru legislativ care să susŃină mediul de afaceri din România şi să încurajeze realizarea de investiŃii, ceea ce va conduce, după aderare, la reducerea discrepanŃelor atât între regiunile din România, cât şi între România şi alte state europene.

_____________________________________ 12 Art. 42, lg 143/1999: „Consiliul ConcurenŃei întocmeşte un raport

anual privind ajutoarele de stat acordate în România, pe care îl înaintează spre aprobare Guvernului. Raportul se transmite Comisiei Europene şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în vederea asigurării transparenŃei în acest domeniu."

13 Guvernul României - Biroul de presa - 10.11.2006 486

1. Proiectul de schemă de ajutor de stat privind dezvoltarea

regională are ca obiectiv dezvoltarea regională prin stimularea realizării de investiŃii şi crearea de noi locuri de muncă. Bugetul total al acestei scheme este echivalentul în lei a 1.125 milioane euro, iar bugetul mediu anual este de 225 milioane de euro. Durata schemei de ajutor de stat este de 5 ani, respectiv perioada 2007-2011, cu posibilitatea prelungirii.

Numărul total estimat al agenŃilor economici care urmează să beneficieze de ajutor de stat în temeiul acestei scheme este de 125, numărul mediu anual de beneficiari fiind de 25.

Schema de ajutor se aplică pentru agenŃii economici care îndeplinesc una dintre următoarele condiŃii: realizează investiŃii cu o valoare care depăşeşte echivalentul în lei a un milion de euro; creează cel puŃin 50 de noi locuri de muncă, ca urmare a realizării investiŃiei iniŃiale, într-o zonă în care rata şomajului este mai mare decât media naŃională calculată pe ultimele 12 luni. InvestiŃiile sau locurile de muncă nou create pot fi realizate în toate sectoarele de activitate cu excepŃia pescuitului, industriei carbonifere, siderurgiei, transportului, construcŃiilor de nave maritime, fibrelor sintetice, producerii ini Ńiale a produselor agricole cuprinse în Anexa 1 a Tratatului de instituire a ComunităŃii Europene.

Această schemă de ajutor de stat nu se aplică agenŃilor economici care se află în una din următoarele situaŃii:

-sunt considerate ,,firme în dificultate", în sensul liniilor directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor aflate în dificultate;

-sunt firme împotriva cărora a fost emisă o decizie de recuperare a unui ajutor de stat, dacă această decizie de recuperare nu a fost deja executată.

În temeiul acestei scheme agenŃii economici nu pot beneficia de următoarele tipuri de ajutor de stat:

• Ajutoare în favoarea activităŃilor legate de export, şi anume ajutoarele legate direct de cantităŃile exportate, de stabilirea şi operarea unei reŃele de distribuŃie sau pentru alte cheltuieli de export;

• Ajutor care favorizează utilizarea produselor naŃionale în detrimentul produselor de import;

• Ajutor pentru întreprinderile mici nou create; • Ajutor pentru operare.

487

Comisia Europeană va fi informată în termen de 20 de zile

lucrătoare cu privire la orice alocare specifică acestei scheme. 2. Proiectul de schemă de ajutor de stat privind dezvoltarea

regională prin stimularea investiŃiilor directe vizează agenŃii economici care creează unităŃi noi, extind unitatea existentă, diversifică rezultatul unei unităŃi prin adăugarea unor produse suplimentare noi sau o schimbare fundamentală în procesul global de producŃie al unei unităŃi existente.

Bugetul mediu anual al acestei scheme este echivalentul în lei a 180 milioane de euro. Durata schemei de ajutor de stat este de 5 ani, respectiv perioada 2007-2011.

Numărul mediu anual estimat al agenŃilor economici care urmează să beneficieze de ajutor de stat în temeiul acestei scheme este 24.

Prevederile acestei scheme de ajutor se aplică agenŃilor economici care îndeplinesc una din următoarele condiŃii:

• realizează investiŃii cu o valoare care depăşeşte echivalentul în lei a 50 milioane euro în una din regiunile Nord-Est, Sud-Est, Sud-Muntenia şi Sud-Vest-Oltenia şi 100 milioane de euro în una din regiunile Vest, Centru, nord-vest şi Bucureşti-Ilfov;

• investiŃia iniŃială creează cel puŃin 100 de noi locuri de muncă într-o zonă în care rata şomajului este mai mare decât media naŃională calculată pe ultimele 12 luni.

Ajutoarele de stat care depăşesc echivalentul în lei a 30 de milioane euro acordate în regiunea Bucureşti-Ilfov şi 37,5 milioane euro acordate în celelalte regiuni se notifică Comisiei Europene, caz cu caz.

3. Proiectul de schemă privind acordarea de ajutoare de niinimis prevede acordarea de ajutoare tuturor agenŃilor economici, din toate domeniile de activitate, cu excepŃia:

- sectorului transporturilor rutiere; - activităŃile legate de produse din pescuit şi acvacultura; - activităŃile legate de producŃia primară a produselor agricole; - ajutoarelor de stat pentru export, care privesc ajutoarele

legate de cantitatea exportată, de organizarea reŃelei de distribuŃie sau privind alte cheltuieli curente legate de activitatea de export;

- ajutoarelor de stat care favorizează utilizarea produselor naŃionale în detrimentul produselor de import;

- sectorului carbonifer; - sectorului siderurgic.

488

AgenŃii economici care beneficiază de „ajutorul de minimis" nu

trebuie să fi primit, pe o perioada de trei ani fiscali, ajutoare de minimis care depăşesc plafonul de 200.000 euro.

Ajutoarele de minimis nu sunt supuse procedurii de notificare către Comisia Europeană. Ministerul FinanŃelor Publice va furniza, însă, la solicitarea scrisă a Comisiei Europene, în termen de 20 de zile sau la termenul stabilit în solicitare, toate datele pe care Comisia Europeană le consideră necesare pentru a aprecia dacă au fost respectate condiŃiile impuse.

Durata schemei e de 5 ani, între 2007-2011, cu posibilitatea prelungirii. Numărul estimativ al agenŃilor economici care vor beneficia de ajutor de minimis este de 1.000, iar numărul total pe durata de aplicare a schemei este de 5.000.

Bugetul total al acestei scheme de ajutor este echivalentul în lei a unui miliard de euro, iar bugetul mediu anual alocat este echivalentul în lei a 200 milioane euro.

4. Proiectul de schemă de ajutor privind stimularea activit ăŃii întreprinderilor mici şi mijlocii are ca beneficiari IMM-urile care efectuează investiŃii în imobilizări corporale şi necorporale, achiziŃionarea unor servicii de consultanŃă şi a altor servicii şi activităŃi în legătură cu întreprinderile mici şi mijlocii.

Prevederile prezentei scheme se aplică tuturor întreprinderilor mici şi mijlocii cu excepŃia celor care desfăşoară activităŃi în sectorul mineritului, siderurgiei, producŃiei de fibre sintetice, transporturilor şi a construcŃiilor navale şi pescuitului. De asemenea, sunt exceptate şi ajutoarele legate de activităŃile de export, ajutoarele de stat care favorizează utilizarea produselor naŃionale în detrimentul produselor din import.

Nivelul maxim al ajutorului de stat acordat fiecărui beneficiar nu poate depăşi echivalentul în lei a 1 milion euro, iar bugetul mediu alocat este de 250 milioane euro. Numărul estimat al agenŃilor economici care pot beneficia de această schemă de ajutor de stat este de circa 250.

Durata schemei este de 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007, cu posibilitatea prelungirii.

Schema de ajutor este exceptată de la obligaŃia notificării către Comisia Europeană, însă Comisia Europeană va fi informată în termen de 20 de zile lucrătoare cu privire la intenŃia de al implementa o astfel de schemă, în vederea publicării în Jurnalul Oficial a ComunităŃilor Europene.

489

SubsecŃiunea 11. „Strategia naŃională de luptă antifraudă

pentru protecŃia intereselor financiare ale Uniunii Europene in România"

Conform HG nr. 793/2005 privind aprobarea Strategiei naŃionale de luptă antifraudă pentru protecŃia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, M. Of. nr. 743 din 16 august 2005, modificate prin HG nr. 1211/2006 pentru modificarea anexei la HG nr. 793/2005 privind aprobarea Strategiei naŃionale de luptă antifraudă pentru protecŃia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, M. Of. 797/21 sept. 2006.

§ 11.1. MotivaŃia elaborării Strategiei: 1. necesitatea de a armoniza reglementările din legislaŃia

naŃională cu normele europene în domeniu,

2. necesitatea de a pregăti cadrul normativ, instituŃional şi operaŃional pentru momentul aderării,

3. nevoia de a efîcientiza controlul financiar şi controlul fiscal care se exercită în legătură cu fondurile europene.

§ 112. Finalitatea Strategiei: realizarea unei mai bune coordonări a instituŃiilor cu atribuŃii în domeniu, rolul primordial în această acŃiune revenindu-i Departamentului pentru Lupta Antifraudă.

* necesitatea Strategiei a fost afirmată prin Acordul de cooperare încheiat între Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi Departamentul de InspecŃie al Primului-Ministru, devenit ulterior Departamentul pentru Lupta Antifraudă, prin adoptarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 49/2005 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraŃiei publice centrale, acord ce a intrat în vigoare în luna octombrie 2004.

* iniŃiatorul Strategiei şi principalul responsabil pentru elaborarea şi implementarea acesteia: Departamentul pentru Lupta Antifraudă, sprijinit în activitatea de elaborare de către:

a) reprezentanŃii Programului SIGMA {Support for Improvement in Governance and Management) al Comisiei Europene,

b) reprezentanŃii OrganizaŃiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD),

c) Unitatea de Politici Publice din cadrul Secretariatului General al Guvernului.

490

§ 113. Scopul Strategiei: crearea unui cadru normativ insti-

tuŃional şi operaŃional coerent şi eficient, compatibil cu normele euro-pene, pentru protejarea efectivă şi echivalentă a intereselor financiare ale Uniunii Europene în România.

§ 11.4. ConŃinutul Strategiei: 1. delimitează frauda împotriva intereselor financiare ale Uniunii

Europene de corupŃie. 2. se referă strict la frauda împotriva intereselor financiare ale

Uniunii Europene, * acest aspect reiese nu numai din definiŃia „corupŃiei" adoptată

de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, ci şi din legislaŃia naŃională în domeniu.

§ 115. Principiile Strategiei: - eficienŃă în lupta antifraudă; - responsabilitatea instituŃională şi managerială; - competenŃă profesională a personalului implicat în lupta

antifraudă; - transparenŃa activităŃilor desfăşurate de instituŃiile implicate în

lupta antifraudă. § 11.6. Obiectivele Strategiei: Obiective generale şi specifice: - obiective generale: „Strategia are drept obiective generale

dezvoltarea unui sistem integrat de coordonare a luptei antifraudă privind protecŃia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România şi întărirea capacităŃii administrative a instituŃiilor cu atribuŃii în prevenirea, identificarea, investigarea, sancŃionarea fraudei şi recuperarea prejudiciului produs prin comiterea acesteia."

- obiective specifice: A. Prevenirea fraudării fondurilor comunitare prin ac Ńiuni

de comunicare şi relaŃii publice: - eficientizarea cooperării privind comunicarea între instituŃiile

cu atribuŃii în domeniul fondurilor comunitare şi, în acelaşi timp, între acestea şi beneficiarii fondurilor Uniunii Europene, instituŃiile Uniunii Europene, ambasadele statelor membre, societatea civilă;

- creşterea gradului de informare a opiniei publice în vederea prevenirii fraudei;

- creşterea gradului de transparenŃă în alocarea fondurilor europene nerambursabile.

491

B. Controlul financiar public: - îmbunătăŃirea controlului financiar public intern în vederea

eficientizării activităŃilor de identificare a fraudelor şi neregulilor; - întărirea responsabilităŃii manageriale a conducătorilor

agenŃiilor de implementare a programelor cu finanŃare europeană; - dezvoltarea competenŃelor profesionale ale personalului

implicat în activităŃi legate de controlul financiar; - dezvoltarea şi implementarea standardelor de audit extern în

conformitate cu standardele internaŃionale în domeniu. C. Controlul fiscal: - dezvoltarea unei capacităŃi adecvate de coordonare şi asigurare

a calculării, colectării plăŃii şi controlului resurselor proprii, precum şi de raportare către Uniunea Europeană;

- crearea unui cadru legislativ pentru colectarea şi controlul taxelor de producŃie ce vor fi percepute asupra cotelor de zahăr şi izoglucoză;

- elaborarea actelor normative necesare asigurării conformităŃii cu reglementările comunitare în domeniul colectării şi controlului resurselor proprii.

D. Cercetarea şi urmărirea penală a cazurilor de fraudă: - armonizarea dispoziŃiilor procedural-penale cu ansamblul

normativ penal în materie; - armonizarea legislaŃiei naŃionale cu acquis-ul comunitar în

domeniul protecŃiei intereselor financiare ale Uniunii Europene; - întărirea capacităŃii administrative a instituŃiilor cu atribuŃii în

domeniul protecŃiei intereselor financiare ale Uniunii Europene; - pregătirea şi perfecŃionarea continuă a celor implicaŃi în

activitatea de urmărire penală, precum şi în activitatea de judecată a infracŃiunilor împotriva intereselor financiare ale ComunităŃii Europene.

E. Recuperarea prejudiciului: - îmbunătăŃirea cadrului legislativ în domeniul recuperării

fondurilor de preaderare; - pregătirea cadrului legislativ şi operaŃional cu privire la

procesul de recuperare în domeniul resurselor proprii, după aderarea efectivă a României la Uniunea Europeană;

- dezvoltarea competenŃelor personalului implicat în evaluarea prejudiciilor cauzate prin fraudă. 492

F. Coordonarea luptei antifraudă: - consolidarea instituŃională a Departamentului pentru Lupta

Antifraudă; - dezvoltarea activităŃii de culegere şi analiză a datelor

relevante pentru protecŃia intereselor financiare ale Uniunii Europene, în cadrul Departamentului pentru Lupta Antifraudă;

- îmbunătăŃirea coordonării luptei antifraudă cu privire la protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene în România;

- dezvoltarea competenŃelor profesionale ale personalului Depar-tamentului pentru Lupta Antifraudă şi ale celorlalte instituŃii implicate în protecŃia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România;

- îmbunătăŃirea sistemului de comunicare a neregulilor; - crearea unui sistem informaŃional cu privire la cazurile de fraudă.

SecŃiunea 2. ProtecŃia consumatorului din perspectiva relaŃiilor de afaceri

SubsecŃiunea 1. NoŃiunea de protecŃie a consumatorilor - sediul materiei şi definiŃie

Sediul materiei şi definiŃie: OG nr. 21/1992, privind protecŃia consumatorilor, republicată, M. Of. nr. 75 din 23 martie 1994, defineşte protecŃia consumatorilor, în art. 1, astfel: „Statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetăŃenii în calitatea lor de consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării lor complete despre caracteristicile esenŃiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici abuzive, participării acestora la funda-mentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori."

În noŃiunea de protecŃie a consumatorului intră: protecŃia vieŃii, a sănătăŃii şi a securităŃii consumatorilor, protecŃia intereselor economice ale consumatorilor şi protecŃia juridică,

Mai mult, legea interzice expres producerea, importul şi comercializarea produselor falsificate sau contrafăcute.

SubsecŃiunea 2. Drepturile consumatorilor a) de a fi protejaŃi împotriva riscului de a achiziŃiona un produs

sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaŃa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime;

493

b) de a fi informaŃi complet, corect şi precis asupra

caracteristicilor esenŃiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adopta în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaŃi în calitatea lor de consumatori;

c) de a avea acces la pieŃe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate;

d) de a fi despăgubiŃi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor, folosind, în acest scop, mijloace prevăzute de lege;

e) de a se organiza în asociaŃii pentru protecŃia consumatorilor, în scopul apărării intereselor lor.

SubsecŃiunea 3. ObligaŃiile operatorilor economici: § 3.1. ObligaŃii producători § 3.2. ObligaŃii distribuitori § 3.3. ObligaŃii prestatorii de servicii

§ 3.1. ObligaŃii producători: - să răspundă pentru prejudiciul actual şi cel viitor cauzat de

produsul cu defect, precum şi pentru cel cauzat ca rezultat cumulat al produsului cu defect cu o acŃiune sau o omisiune a unei terŃe persoane;

- să pună pe piaŃă numai produse sigure şi, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate;

- să pună pe piaŃă numai produse care respectă condiŃiile prescrise sau declarate;

- să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaŃă sau de la consumatori produsele la care organele abilitate sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viaŃa, sănătatea ori securitatea consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconfor-mităŃile respective;

- să asigure, atât pe durata de fabricaŃie, cât şi după scoaterea din programul de fabricaŃie, pentru perioada cel puŃin egală cu durata medie de utilizare, calculată de la data vânzării ultimelor produse, direct sau prin terŃi abilitaŃi, piesele de schimb aferente şi service-ul necesar produselor de folosinŃă îndelungată.

494

§ 3.2. ObligaŃii distribuitori - să se asigure că produsele oferite spre comercializare sunt

sigure şi respectă condiŃiile prescrise sau declarate; - să nu comercializeze produse despre care deŃin informaŃii sau

consideră că pot fi periculoase; - să anunŃe, imediat, autorităŃile publice competente, precum şi

producătorul despre existenŃa pe piaŃă a oricărui produs de care au cunoştinŃă că este periculos;

- să retragă de la comercializare produsele Ia care organele abilitate de lege au constatat că nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, dacă aceasta constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformităŃile respective;

- să asigure condiŃiile tehnice stabilite de producător pe timpul transportului, manipulării, depozitării şi desfacerii produselor.

§ 3.3. ObligaŃii prestatorii de servicii: - să folosească, în cadrul serviciilor prestate, numai produse şi

proceduri sigure şi, după caz, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate, şi să anunŃe imediat existenŃa pe piaŃă a oricărui produs despre care au cunoştinŃă că este periculos;

- să presteze numai servicii care nu afectează viaŃa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;

- să respecte condiŃiile prescrise sau declarate, precum şi clauzele prevăzute în contracte;

- să asigure, la prestarea serviciilor, condiŃiile stabilite de producător, de actele normative în vigoare, precum şi cele specifice desfăşurării activităŃii;

- să răspundă pentru prejudiciul actual şi cel viitor cauzat de serviciul defectuos prestat.

SubsecŃiunea 4. Organele care asigură protecŃia consumatorului:

Organe ale administraŃiei publice pentru protecŃia consumatorilor sunt: Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Consumatorilor, AsociaŃiile pentru protecŃia consumatorilor, Organisme consultative.

§ 4.1. Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Consumatorilor Sediul materiei: HG nr. 755/2003 privind organizarea şi funcŃionarea

AutorităŃii NaŃionale pentru ProtecŃia Consumatorilor, M. Of. nr. 490 din 8 iulie 2003.

495

Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Consumatorilor se

organizează şi funcŃionează ca organ de specialitate al administraŃiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea primului-ministru care coordonează şi realizează strategia şi politica Guvernului în domeniul protecŃiei consumatorilor, acŃionează pentru prevenirea şi combaterea practicilor care dăunează vieŃii, sănătăŃii, securităŃii şi intereselor economice ale consumatorilor.

ConŃinutul activit ăŃii Autorit ăŃii NaŃionale pentru ProtecŃia Consumatorului:

-coordonează şi realizează strategia şi politica Guvernului în domeniul protecŃiei consumatorilor,

-acŃionează pentru prevenirea şi combaterea practicilor care dăunează vieŃii, sănătăŃii, securităŃii şi intereselor economice ale consumatorilor.

-asigură armonizarea cadrului legislativ naŃional cu reglementările din Uniunea Europeană în domeniul protecŃiei consumatorilor.

-desfăşoară activitatea de informare şi educare a cetăŃenilor privind drepturile pe care le au în calitate de consumatori.

-evaluează efectele pe piaŃă ale sistemelor de supraveghere a produselor şi serviciilor destinate consumatorilor.

-efectuează activităŃi de analiză şi marcare a metalelor preŃioase şi aliajelor lor şi de expertizare a acestora şi a pietrelor preŃioase.

-autorizează persoanele fizice şi juridice, în condiŃiile legii, să efectueze operaŃiuni cu metale preŃioase, aliaje ale acestora şi pietre preŃioase.

AtribuŃiile AutorităŃii NaŃionale pentru ProtecŃia Consumatorului sunt expres reglementate de lege în art. 3 din HG nr. 755/2003 privind organizarea şi funcŃionarea AutorităŃii NaŃionale pentru ProtecŃia Consumatorilor.

Printre atribuŃiile AutorităŃii NaŃionale pentru ProtecŃia Consumatorului, „suplimentar faŃă de procesul de notificare a masurilor naŃionale care transpun directive comunitare, Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Consumatorilor comunică Comisiei Europene toate măsurile legislative adoptate în domeniile guvernate de directivele comunitare transpuse, potrivit domeniilor sale de responsabilitate."

§ 4.2. AsociaŃiile pentru protecŃia consumatorilor

DefiniŃie: „AsociaŃiile pentru protecŃia consumatorilor sunt considerate organizaŃii neguvernamentale, ca persoane juridice, conform

496

legii, şi care, iară a urmări realizarea de profit pentru membrii lor, au ca unic scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor, în general", conform art. 31, capitolul 6 din lege.

AsociaŃiile pentru protecŃia consumatorilor pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare în consiliile consultative cu rol în domeniul protecŃiei consumatorilor, în care organele administraŃiei publice sunt reprezentate, dacă îndeplinesc condiŃiile prezentei ordonanŃe.

AsociaŃiile pentru protecŃia consumatorilor care apără drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor, în general, sunt, de drept, parteneri sociali în consiliile consultative prevăzute în prezenta ordonanŃă, dacă:

a) la nivel naŃional, au cel puŃin 3.000 de membri şi filiale în cel puŃin 10 judeŃe;

b) la nivel judeŃean şi local, dacă au desfăşurat o activitate în domeniul protecŃiei consumatorilor pe o perioadă de cel puŃin 3 ani.

AsociaŃiile pentru protecŃia consumatorilor care sunt constituite în scopul apărării intereselor numai ale membrilor lor pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare în organismele consultative cu rol în domeniul protecŃiei consumatorilor şi în care organele administraŃiei publice sunt reprezentate, numai dacă au cel puŃin 800 membri.

AsociaŃiile pentru protecŃia consumatorilor au următoarele drepturi şi obligaŃii, conform Legii nr. 21//1992, privind protecŃia consumatorilor, republicată, M. Of. nr. 75 din 23 martie 1994:

a) de a fi sprijinite logistic de către organismele administraŃiei publice centrale şi locale, în vederea atingerii obiectivelor lor;

b) de a primi sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale; c) de a solicita autorităŃilor competente luarea de măsuri în

vederea opririi producŃiei sau retragerii de pe piaŃă a produselor ori serviciilor care nu asigură nivelul calitativ prescris în documentele stabilite de lege sau care pun în pericol viaŃa, sănătatea ori securitatea consumatorilor;

d) de a solicita agenŃilor economici realizarea de produse şi servicii în condiŃii speciale, în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor cu handicap sau de vârsta a treia;

e) de a fi consultate cu ocazia elaborării actelor normative, standardelor sau specificaŃiilor care definesc caracteristicile tehnice şi calitative ale produselor şi serviciilor destinate consumatorilor;

497

f) de a solicita şi de a obŃine informaŃii asupra preŃului şi

caracteristicilor calitative ale produselor sau serviciilor, de natură să ajute consumatorul la luarea unei decizii asupra achiziŃionării acestora;

g) de a informa opinia publică, prin mass-media, asupra deficienŃelor de calitate ale produselor şi serviciilor, precum şi asupra consecinŃelor vătămătoare ale acestora pentru consumatori;

h) de a introduce acŃiuni în justiŃie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor;

i) de a solicita serviciilor sau organelor administraŃiei publice, efectuarea de analize şi încercări ale produselor destinate consumatorilor şi de a pubbca rezultatele;

j) de a iniŃia acŃiuni proprii, în vederea identificării cazurilor în care agenŃii economici nu respectă drepturile consumatorilor prevăzute de lege, precum şi a cazurilor de neconformitate a produselor sau serviciilor, şi de a sesiza, în cadrul unei proceduri de urgenŃă, serviciile sau organele de specialitate ale administraŃiei publice abilitate să acŃioneze în consecinŃă.

§ 4.3. Organisme consultative Consiliul consultativ pentru protecŃia consumatorilor -

reglementat de capitolul 7 din OG nr. 21/1992 privind protecŃia consumatorilor, republicată.

• La nivel central şi local -judeŃ, oraş, comună - se constituie câte un consiliu consultativ pentru protecŃia consumatorilor. Acesta are caracter consultativ şi asigură, la nivelurile respective, cadrul informaŃional şi organizatoric necesar:

a) stabilirii şi aplicării politicii de protecŃie a consumatorilor; b) corelării acŃiunilor diverselor organisme ale administraŃiei

publice cu cele ale organizaŃiilor neguvernamentale care au rol în realizarea protecŃiei consumatorilor.

• Consiliul consultativ pentru protecŃia consumatorilor este format din:

a) reprezentanŃi ai tuturor serviciilor descentralizate şi ai organelor administraŃiei publice care au competenŃe cu caracter general sau special în domeniul protecŃiei consumatorilor şi au structuriorganizatorice la nivelul respectiv;

b) prefect sau primar, după caz, sau reprezentanŃi ai acestora; 498

c) reprezentanŃi ai asociaŃiilor pentru protecŃia consumatorilor; d) reprezentanŃi ai altor organisme, după caz.

• Guvernul stabileşte, în mod concret, componenŃa, atribuŃiile şi modul de organizare şi funcŃionare ale Consiliului consultativ pentru protecŃia consumatorilor, pe fiecare nivel în parte.

• În aplicarea prevederilor OG nr. 21/1992 privind protecŃia consumatorilor, republicată, conform art. 58, Guvernul va lua măsurile necesare pentru organizarea executării prevederilor prezentei ordonanŃe, precum şi pentru elaborarea de norme metodologice privind:

a) condiŃiile de realizare a expertizelor tehnice, în cazul unor vicii ascunse, pe categorii de produse şi servicii;

b) modul de înlocuire, remediere sau restituire a contravalorii, pentru produsele sau serviciile care prezintă deficienŃe;

c) măsuri de prevenire şi limitare a prejudicierii consumatorilor, precum şi condiŃiile în care acestea pot fi luate de către organele administraŃiei publice prevăzute la art. 49 din prezenta ordonanŃă;

d) conŃinutul şi competenŃa de aprobare a documentelor care atestă nivelul calitativ al produselor şi serviciilor;

e) informarea şi educarea în domeniul protecŃiei consumatorilor;

f) condiŃiile în care asociaŃiile pentru protecŃia consumatorilor constituite, potrivit art. 34 din prezenta ordonanŃă, pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare;

g) desfăşurarea activităŃii consiliilor consultative pentru protecŃia consumatorilor;

h) măsurile suplimentare pentru protecŃia unor categorii de consumatori, cum ar fi: copii, vârstnici, persoane cu handicap, segmente de populaŃie aflate în situaŃia de risc financiar ridicat, precum şi alte categorii de consumatori expuşi în mod deosebit riscului.

Memorandumul de înŃelegere între Guvernul României şi Comunitatea Europeană privind participarea României la cadrul general pentru finanŃarea acŃiunilor ComunităŃii în sprijinul politicii consu-matorilor pentru anii 2004 - 2007, semnat la Bruxelles la22 octombrie 2004 şi ratificat prin Legea nr. 105/2005, M. Of. nr. 393 din 10 mai 2005, prevede că România va participa la cadrul general pentru finanŃarea acŃiunilor ComunităŃii Europene în sprijinul politicii consumatorilor pentru anii 2004 - 2007.

499

Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Consumatorilor răspunde

pentru realizarea activităŃilor prevăzute în memorandumul de înŃelegere, în calitate de autoritate de implementare, iar Ministerul FinanŃelor Publice va încheia cu Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Consumatorilor convenŃii în vederea stabilirii modului în care se va efectua finanŃarea.

Astfel, Anexa 1 prevede Regulile care guvernează contribuŃia financiară a României la cadrul general pentru finanŃarea acŃiunilor ComunităŃii Europene în sprijinul politicii consumatorilor pentru anii 2004 - 2007, Anexa 2 prevede regulile privind controlul financiar, recuperarea şi alte măsuri antifraudă, incluzând aspecte legate de controale şi măsuri antifraudă ale Comisiei, informare şi consultare, măsuri administrative şi penalităŃi, dar şi recuperare şi comunicare directă.

Acest act normativ vine să demonstreze, odată în plus, colaborarea excelentă la nivel instituŃional, legislativ şi practic a instituŃiilor naŃionale şi europene care gestionează politica şi mecanismele de protecŃie a consumatorilor.

500

Anexa

1 Camera de ComerŃ şi Industrie a României

CODUL

PRINCIPIILOR DE ETIC Ă ÎN AFACERI

pentru

MEMBRII CCIR

Adoptat de Adunarea Generală a Membrilor CCIR

la 30.06.2004, Bucureşti

503

Camera de ComerŃ şi Industrie a României (CCIR) are onoarea

să se adreseze, pe această cale, membrilor săi, cu rugămintea de a examina cu bunăvoinŃă, a avea în vedere şi a respecta în activitatea lor, Codul Principiilor de etică în afaceri pentru membrii Camerei, elaborat în cooperare cu Programul pentru o Bună Conducere Corporativă al Departamentului ComerŃului al S.U.A. In conŃinutul Codului se regăsesc şi principiile de etică în afaceri din state ale Uniunii Europene.

în mod practic, Codul se adresează tuturor operatorilor economici care alcătuiesc comunitatea românească a oamenilor de afaceri.

Codul Principiilor de Etică în Afaceri pentru Membrii CCIR are ca misiune principală îmbunătăŃirea mediului de afaceri, promovarea unui climat sănătos, marcat de corectitudine şi cinste, de respect reciproc între partenerii de afaceri şi, totodată, de combatere a fenomenelor de corupŃie, în interesul tuturor membrilor CCIR şi al societăŃii în ansamblu.

I. PREVEDERI GENERALE

1. Principiile eticii în afaceri corespund unei bune practici în relaŃiile economice şi comerciale interne şi internaŃionale, bazate pe corectitudine, loialitate, profesionalism. Aceste principii nu au vocaŃia de a se substitui, pe plan naŃional şi internaŃional, textelor legale din reglementările în vigoare.

2. Membrii Camerei sunt invitaŃi să respecte obligaŃiile impuse de actele normative şi relaŃiile contractuale, să nu împiedice îndeplinirea obligaŃiilor altor oameni de afaceri, să fie disponibili la colaborări avantajoase pe pieŃe interne şi din diverse Ńări ale lumii, îndeosebi din Uniunea Europeană.

3. Membrii Camerei se vor strădui să nu îşi asume obligaŃii de afaceri pe care, principial, nu sunt în măsură să le îndeplinească.

4. în întreaga lor activitate, membrii Camerei vor Ńine seama de faptul că prosperitatea şi dezvoltarea unei întreprinderi sunt fondate, în mare măsură, pe încrederea pe care aceasta o inspiră asociaŃilor, acŃionarilor, clienŃilor şi partenerilor de afaceri.

II. RELAłII PRINCIPIALE CU PARTENERE DE AFACERI

În îndeplinirea acestei exigenŃe majore, membrii Camerei sunt invitaŃi să acŃioneze în următoarele direcŃii:

504

1. Eforturi constante pentru câştigarea reputaŃiei de partener de

afaceri de încredere, integru şi competent. 2. Cultivarea respectului faŃă de toŃi partenerii de afaceri,

neutilizarea intimidărilor, ameninŃărilor şi violenŃelor în raporturile cu aceştia, indiferent de dimensiunea firmei, de profilul activităŃii, de natura proprietăŃii şi a capitalului.

3. Promovarea concurenŃei loiale în raporturile de afaceri, neîncu-rajarea formelor de concurenŃă monopolistă sau neloială în afacerile proprii sau ale altor operatori economici.

4. AbŃinerea de la promovarea în contracte a unor clauze abuzive în relaŃia cu consumatorii/clienŃii care nu au furnizori alternativi.

5. Căutarea unei soluŃii amiabile, prin negocieri, mediere şi compromisuri, în cazul diferendelor apărute pe parcursul realizării raporturilor de afaceri.

6. Respectarea deciziilor definitive şi irevocabile, date în litigiile contractuale, de instanŃele judecătoreşti, Curtea de Arbitraj Comercial InternaŃional de pe lângă CCIR, comisiile de arbitraj de la camerele de comerŃ şi industrie teritoriale, alte organisme jurisdicŃionale interne şi internaŃionale.

7. Utilizarea formelor corecte de reclamă şi publicitate şi abŃinerea de la acte şi fapte care ar putea prejudicia imaginea, interesele sau produsele altor operatori economici.

8. Respectarea drepturilor de proprietate industrială şi intelectuală ale tuturor partenerilor de afaceri şi luarea de măsuri pentru protecŃia propriilor drepturi specifice.

III. PREVENIREA ŞI COMBATEREA CORUPłIEI

În activitatea lor de afaceri, membrii Camerei sunt invitaŃi să acŃioneze pentru:

1. Realizarea afacerilor în deplină transparenŃă, asigurându-se, în condiŃiile legii, accesul la informaŃii privind produsele şi serviciile oferite de firmă. Este contrară principiilor eticii utilizarea afacerilor pentru desfăşurarea de activităŃi clandestine sau având ca unic scop obŃinerea de beneficii, facilităŃi, preferinŃe, subvenŃii sau alocaŃii de la bugetul statului.

2. Prevenirea oricărei situaŃii în care conducătorii firmei şi/sau angajaŃii acesteia oferă sau cer mită pentru indiferent ce serviciu sau

505

contract. PlăŃile firmei să reprezinte suma convenită şi cuvenită pentru serviciul furnizat.

3. Evitarea intrării în conflict de interese cu propria firmă prin alte afaceri, realizarea sponsorizărilor în condiŃii de transparenŃă şi în strictă conformitate cu legea.

4. Înregistrarea corectă a operaŃiunilor financiare ale firmei în documentele contabile, în condiŃii de transparenŃă stabilite de reglementările legale în vigoare .

5. Neangajarea în activităŃi comerciale sau financiare de orice fel având ca finalitate acte teroriste, traficul de arme sau droguri, spălarea de bani, alte forme de crimă organizată.

IV. RELAłIILE CU ASOCIAłII/ACłIONARII FIRMEI

În relaŃiile cu asociaŃii/acŃionarii firmei, membrii Camerei sunt invitaŃi să asigure:

1. Înscrierea în actul constitutiv al firmei, în condiŃii de transparenŃă, a unor prevederi clare privind rolul, responsabilităŃile, drepturile şi obligaŃiile asociaŃiilor/acŃionarilor, ale Consiliului de AdministraŃie, ale conducerii executive, în condiŃiile legii.

2. Respectarea întocmai a drepturilor asociaŃilor/acŃionarilor, inclusiv ale acŃionarilor minoritari.

3. Informarea asociaŃilor/acŃionarilor firmei despre evoluŃia economică şi operaŃiunile acesteia, prin punerea la dispoziŃie, în mod sistematic şi la cerere, de informaŃii privind firma, de rapoarte contabile şi financiare verificate şi validate potrivit reglementărilor în vigoare.

4. Respectarea regulilor de cvorum şi a drepturilor de vot în adunarea generală pentru toate categoriile de asociaŃi/acŃionari.

V. RELAłIA CU ANGAJATE FIRMEI

În raporturile dintre firmă şi angajaŃii săi, membrii Camerei sunt invitaŃi să acŃioneze pentru:

1. Evitarea practicilor discriminatorii în recrutarea, selecŃionarea, angajarea, aprecierea, promovarea şi plata drepturilor angajaŃilor.

2. Consultarea angajaŃilor asupra condiŃiilor de muncă şi a problemelor lor specifice, concomitent cu aplicarea strictă a normelor de protecŃie a muncii.

506

3. Reflectarea, în mod clar şi transparent, în contractele colective

de muncă, a politicii firmei privind salarizarea şi condiŃiile de muncă, prin negocieri echitabile cu reprezentanŃii sindicatului sau ai salariaŃilor.

4. Crearea de noi locuri de muncă prin dezvoltarea afacerilor firmei. Se recomandă să se manifeste sensibilitate faŃă de problemele şomajului, şi, împreună cu sindicatele, reprezentanŃii salariaŃilor, agenŃiile de angajare a forŃei de muncă şi autorităŃile, să se realizeze acŃiuni pentru diminuarea efectelor neocupării forŃei de muncă.

VI. RELA łII CORECTE CU CLIEN łII ŞI COMUNITATEA LOCALA

Membrii Camerei sunt invitaŃi să acŃioneze pentru: 1. Protejarea drepturilor consumatorilor prin produse şi servicii

corespunzătoare calitativ, la nivelul exigenŃelor pieŃei. Respectarea normelor de fabricaŃie, a standardelor internaŃionale, pentru ca produsele şi serviciile oferite de firmă să nu dăuneze sănătăŃii consumatorilor.

2. Adoptarea de noi procedee de fabricaŃie performante, prezentarea corectă şi exhaustivă a indicaŃiilor de utilizare a produselor/serviciilor, oferirea de despăgubiri clienŃilor nemulŃumiŃi de produsele sau serviciile oferite.

3. Aplicarea legilor şi reglementărilor în vigoare privind conser-varea şi protecŃia mediului, prevenirea creării de surse de poluare prin activitatea proprie.

4. Promovarea toleranŃei faŃă de comunitatea locală în diversitatea sa religioasă, naŃională, culturală, în funcŃie de posibilităŃile proprii, realizarea de acŃiuni, proiecte şi programe în sprijinul comunităŃii locale, inclusiv prin sponsorizări, donaŃii, mecenat etc, în domeniul educaŃional, cultural, de mediu etc.

VII. RELA łIA CU AUTORIT ĂłILE

În relaŃiile cu autorităŃile, membrii Camerei sunt invitaŃi să asigure: 1. MenŃinerea reputaŃiei firmei de bun contribuabil, prin

achitarea obligaŃiilor fiscale, depunerea bilanŃurilor şi a situaŃiilor financiare legale, în condiŃiile legii.

2. TransparenŃa necesară la licitaŃiile organizate pentru diverse contracte, cu furnizarea tuturor informaŃiilor despre firmă cerute de lege.

507

3. Promovarea colaborării cu instituŃiile statului pentru definirea,

elaborarea şi aplicarea de strategii şi politici vizând sectorul de activitate în care se încadrează firma, pentru utilizarea unor programe sau fonduri destinate României de organisme ale Uniunii Europene.

4. Realizarea colaborărilor necesare pentru un parcurs optim al firmei prin îndeplinirea formalităŃilor de obŃinere a autorizaŃiilor, licenŃelor, avizelor şi aprobărilor cerute de lege.

VIII RELA łII DE COLABORARE CU CAMERA DE COMERł ŞI INDUSTRDE A ROMÂNIEI

In realizarea misiunilor firmei, a activităŃilor pe care le desfăşoară, membrii Camerei sunt invitaŃi să colaboreze cu COR prin:

1. Recurgerea la serviciile Camerei rară tentative de intervenŃii ilicite sau de corupŃie a angajaŃilor acesteia.

2. Participarea la activităŃile organizate de Cameră, în conformitate cu Statutul acesteia, în interesul dezvoltării activităŃii de afaceri şi al exercitării drepturilor legitime de membru al Camerei.

3. Participarea la formularea de propuneri de îmbunătăŃire sau de promovare a unor acte normative în interesul comunităŃii de afaceri, apelând la sprijinul CCIR.

4. AbŃinerea de la acte sau fapte care ar putea compromite sau zădărnici eforturile CCIR, desfăşurate în interesul comunităŃii de afaceri.

În perspectivă, corelat cu evoluŃia economiei româneşti pe coordonatele integrării europene, ale îndeplinirii exigenŃelor unei economii de piaŃă funcŃionale, preluarea voluntară, liber consimŃită, de către membrii Camerei a principiilor prezentului Cod va contribui la realizarea afacerilor în România într-un climat propice performanŃei şi competiŃiei autentice.

508

Anexa

2 GLOSAR DE TERMENI

POLITICA DE OCUPARE A FORłEI DE MUNCĂ ÎN UE

Strategia coordonată pentru ocuparea forŃei de muncă constă în coordonarea strategiilor economice europene pentru stabilitate şi dezvoltare, cu măsuri specifice care urmăresc crearea locurilor de muncă.

Ea urmăreşte formarea forŃei de muncă, precum şi prevenirea excluderii acesteia de pe piaŃa muncii şi din societate, crearea unui climat optim pentru noile locuri de muncă prin adaptarea sistemelor de ajutor de şomaj şi impozitare, prin reducerea obstacolelor administrative şi prin modernizarea metodelor de lucru.

Politici de ocupare a forŃei de muncă sunt, în principal, politici macroeconomice care se adresează categoriilor globale macroeconomice, cum ar fi cererea globală de consum, investiŃia globală etc. Includem aici politicile regionale, sociale, de educaŃie, industriale, financiare, monetare etc.

Planul naŃional de acŃiune pentru ocuparea forŃei de muncă, denumit în continuare PNAO, reprezintă un obiectiv prioritar al alinierii la strategia europeană în domeniul ocupării forŃei de muncă în contextul pregătirii României pentru aderarea la Uniunea Europeană, el a fost realizat pe baza liniilor directoare ale strategiei europene privind ocuparea forŃei de muncă, adoptate anual de Consiliul Uniunii Europene.

Politicile de piaŃa muncii sunt formate din toate politicile macro şi micro care încearcă sa regleze cererea şi oferta de pe piaŃa muncii. Politicile de piaŃa muncii încearcă să influenŃeze direct deciziile referitoare la ocupare şi includ, în principal, următoarele politici:

- legislaŃia muncii (sau toate politicile care reglementează condiŃiile de ocupare ale indivizilor cum ar fi salariul minim, programul de muncă, durata şi condiŃiile concediului anual, ale concediului de maternitate, regulamente referitoare la angajări şi concedieri, protecŃia muncii şi condiŃiile de sănătate, pensionare anticipată, muncă cu program redus, promovarea formării continue etc);

- politicile „active" (care constau în serviciile de mediere/plasare, de informare şi consiliere privind cariera, de formare profesională, subvenŃiile pentru angajare, instruire în tehnici de căutare a unui loc de muncă, de promovare a iniŃiativei private etc);

- politicile „pasive" care înlocuiesc salariile pentru cei care au devenit involuntar şomeri.

509

PiaŃa muncii, denumită şi piaŃa forŃei de muncă, poate fi

definită ca fiind spaŃiul economic în care se întâlnesc, se confruntă şi se negociază în mod liber, cererea de forŃă de muncă exprimată de către deŃinătorii de capital şi oferta de forŃă de muncă reprezentată de posesorii de forŃă de muncă. (PNAO a fost publicat in Monitorul Oficial nr 637/ 2002).

Cererea de forŃă de muncă este formulată de deŃinătorii de capital (agenŃi economici, instituŃii) şi reprezintă nevoia de muncă salariată la un moment dat.

Oferta de forŃă de muncă corespunde numărului şi calităŃii persoanelor care doresc să presteze o munca remunerată care are următoarea componenŃă:

- PopulaŃia în vârstă de muncă - reprezintă populaŃia civilă cuprinsă între limita minimă de 16 ani şi vârsta de pensionare, rezidentă pe teritoriul de referinŃă şi considerată ca putând participa la procesul muncii sociale.

- PopulaŃia inactivă - reprezintă totalitatea persoanelor care nu participă la procesul muncii sociale (pensionari, femeile casnice, persoane inapte de muncă, elevi, studenŃi).

- PopulaŃia activă civilă - reprezintă totalitatea persoanelor care participă la procesul muncii sociale, desfăşurând o activitate profesională, dar şi a persoanelor în vârstă de muncă care doresc să muncească şi sunt disponibile pentru a fi încadrate.

- PopulaŃia activă civilă ocupată - reprezintă totalitatea persoanelor care dispun de un loc de muncă ce le permite exercitarea unei activităŃi economico-sociale aducătoare de venit.

Ocuparea forŃei de muncă este un indicator economic, care exprimă gradul de participare al populaŃiei active la realizarea activităŃilor dintr-o Ńară (zonă, regiune, judeŃ...)

DiferenŃa între totalul populaŃiei active şi populaŃia activă ocupată defineşte numărul de şomeri dintr-o Ńară ( zonă, regiune, judeŃ...)

Şomajul este o stare negativă a economiei, concretizată într-un dezechilibru important al pieŃei muncii prin care oferta de forŃă de muncă este mai mare decât cererea de forŃă de muncă din partea agenŃilor economici.

Din punct de vedere psiho-social, şomajul constituie un factor de extindere a sărăciei, de stimulare a stării infracŃionale, de alterare a stării de sănătate, de marginalizare şi descurajare a unor categorii de resurse umane şi, în final, de instabilitate economică şi de conflicte sociale.

Şomer - persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiŃii:

- este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea condiŃiilor de pensionare; 510

- starea de sănătate şi capacităŃile fi zice şi psihice o fac aptă

pentru prestarea unei munci; - nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din

activităŃi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizaŃia de şomaj ce i s-ar cuveni potrivit legii;

- este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare dacă s-ar găsi un loc de muncă;

- este înregistrată la ANOFM sau la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcŃionează în condiŃiile prevăzute de lege.

Politici de resurse umane la nivelul organizaŃiilor: a) politici de angajare sau de ocupare definite anterior; b) politica şanselor egale garantează tuturor, indiferent de vârstă,

religie, sex sau stare civilă, şanse egale în ceea ce priveşte angajarea, recompensarea, promovarea, accesul la informaŃie, dezvoltarea carierei, accesul la o funcŃie de conducere etc.

c) politica implicării şi particip ării - asigură participarea angajaŃilor la luarea deciziilor;

d) politica recompenselor - reglementarea drepturilor de natură salarială;

e) politica de dezvoltare a angajaŃilor încurajează permanent angajaŃii cu studii medii să urmeze forme superioare de învăŃământ, iar pe cei cu studii superioare să urmeze cursuri postuniversitare, pentru a le da posibilitatea să-şi sporească competitivitatea profesională şi avansarea în carieră, acordându-le în acest sens concediu de studii plătit;

f) politica relaŃiilor cu angajaŃii se referă la dreptul de a-şi reprezenta şi susŃine interesele în faŃa directorului executiv, individual sau prin reprezentanŃi ai salariaŃilor, aleşi în mod democratic, ei făcând parte din comisia de disciplină şi din comisia paritară.

g) politica de protecŃie şi sănătate asigură locuri de muncă sigure şi care respectă normele de igienă, sănătate şi protecŃie a muncii;

h) politica de utilizare a resurselor umane se realizează pe baza strategiei de resurse umane, care indică intenŃiile organizaŃiei.

511

BURSELE DE MĂRFURI, CONFORM REGLEMENT ĂRILOR

DIN LEGEA 357/2005 PRIVIND BURSELE DE M ĂRFURI

1. agent de bursă - persoana fizică împuternicită de o persoană juridică sau de o persoană fizică să negocieze oferte, să efectueze tranzacŃii şi să încheie contracte în numele şi pe contul persoanei juridice/fizice care 1-a împuternicit;

2. broker - persoana fizică, atestată potrivit regulamentelor operaŃionale ale bursei de mărfuri în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea, care are, în atribuŃia sa exclusivă, negocierea ofertelor, efectuarea tranzacŃiilor şi încheierea contractelor în numele şi pe contul unei societăŃi de brokeraj sau în numele societăŃii de brokeraj şi pe contul clienŃilor acesteia pe piaŃa la disponibil, pe piaŃa mixtă, respectiv în numele şi pe contul clienŃilor pe piaŃa creanŃelor;

3. bursa de mărfuri - societatea comercială pe acŃiuni, constituită conform prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, autonomă în raport cu participanŃii la piaŃă şi care prestează servicii de utilitate publică pentru membrii şi clienŃii săi, precum şi pentru orice altă persoană juridică sau fizică a cărei activitate interferează cu pieŃele administrate de bursa de mărfuri;

4. bunuri fungibile - bunurile determinate generic, care pot fi înlocuite unele cu altele în executarea unei obligaŃii contractuale;

5. bunuri mobile prin anticipaŃie - bunurile care, prin natura lor, sunt imobile, dar părŃile contractante le consideră ca fiind mobile, cum sunt recoltele viitoare;

6. client al bursei - persoana juridică sau fizică a cărei activitate de bază este comerŃul cu mărfurile care fac obiectul tranzacŃiilor pe piaŃa la disponibil sau al contractelor pe piaŃa licitaŃiilor ori pe o piaŃă mixtă sau producătorul ori beneficiarul mărfurilor sau care utilizează respectivele mărfuri în desfăşurarea activităŃii sale de bază;

7. comandă - ansamblul format din ofertă, procedura de vânzare sau de achiziŃie ce va fi utilizată pentru stabilirea ofertelor răspuns câştigătoare, condiŃii de calificare a persoanelor juridice şi fizice care răspund la ofertă, caietul de sarcini cuprinzând specificaŃiile tehnice, condiŃii de contractare sau contractul şi, dacă este cazul, alte documente cum ar fi: cuantumul garanŃiei, preŃul maxim sau minim acceptat de cel

512

care înregistrează comanda. Comanda este valabilă pentru piaŃa licitaŃiilor sau pentru piaŃa mixtă;

8. contract de bursă - un contract spot, un contract forward, un contract de vânzare ori furnizare de mărfuri, servicii sau lucrări, un contract de cesiune de creanŃă, încheiat în conformitate cu reglementările bursei de mărfuri ori un contract de vânzare-cumpărare pe piaŃa mixtă;

9. contract spot - un contract de vânzare-cumpărare, cu clauze prestabilite de bursa de mărfuri, cu executare imediată sau cu executare în cel mult 10 zile lucrătoare de la data manifestării acordului ferm de voinŃă al părŃilor prin tranzacŃia efectuată la bursa de mărfuri;

10. contract forward - un contract de vânzare-cumpărare, cu termen suspensiv, ale cărui clauze sunt prestabilite de bursa de mărfuri; termenul unui contract forward poate fi stabilit de partea ce iniŃiază oferta până la 18 luni, dar nu mai puŃin de 10 zile lucrătoare;

11. drept de tranzacŃionare - dreptul acordat de consiliul de administraŃie al bursei de mărfuri membrului acŃionar, membrului afiliat sau unui client al bursei de a negocia oferte şi de a efectua tranzacŃii pe piaŃa la disponibil, pe o piaŃă mixtă şi/sau de a negocia oferte şi de a încheia contracte pe piaŃa licitaŃiilor şi/sau pe piaŃa creanŃelor;

12. manipularea pieŃei - acŃiunea sau inacŃiunea unui membrii acŃionar, a unui membru afiliat, a unui client al bursei ori angajat, administrator, acŃionar al acesteia de natură a induce în eroare, sub orice formă, volumul şi calitatea ofertei sau a unei comenzi, în măsura în care acestea influenŃează elementele unui contract de bursă în scopul obŃinerii directe ori indirecte de avantaje sau profituri;

13. membru acŃionar - societatea comercială sau persoana juridică, având calitatea de acŃionar al unei burse de mărfuri, care deŃine dreptul de tranzacŃionare la acea bursă de mărfuri;

14. membru afiliat - o terŃă persoană juridică ce îndeplineşte condiŃiile impuse de consiliul de administraŃie al bursei de mărfuri, dobândind astfel dreptul de tranzacŃionare la acea bursă de mărfuri;

15. ofertă - manifestarea fermă de a contracta, materializată printr-o instrucŃiune de vânzare sau de cumpărare în care sunt consemnate cel puŃin marfa, preŃul în formă determinată sau în formă determinabilă şi modalitatea de negociere a ofertei pe o piaŃă administrată de o bursă de mărfuri;

16. piaŃa la disponibil - piaŃa în care se negociază oferte şi se efectuează tranzacŃii pentru încheierea contractelor spot şi forward;

17. piaŃa licitaŃiilor - piaŃa deschisă organizată pentru vânza-rea/achiziŃia de mărfuri, servicii sau lucrări ce necesită specificaŃii tehnice pentru a fi identificabile şi vandabile;

513

18. piaŃa creanŃelor - piaŃa deschisă organizată pentru vânzarea

sau achiziŃia creanŃelor; 19. piaŃa mixtă - o piaŃă la disponibil incipientă; piaŃa mixtă se

organizează ori de câte ori se urmăreşte trecerea unei mărfi de pe piaŃa licitaŃiilor pe piaŃa la disponibil. PiaŃa mixtă prezintă atât caracteristici ale pieŃei la disponibil, cât şi ale celei a licitaŃiilor, administrată de bursa de mărfuri pentru o perioadă de timp;

20. servicii de brokeraj se referă la prestarea pe cont propriu şi pe contul clienŃilor a următoarelor activităŃi:

a. negocierea ofertelor şi efectuarea tranzacŃiilor pe piaŃa la disponibil şi/sau pe piaŃa mixtă;

b. negocierea ofertelor şi încheierea contractelor pe piaŃa creanŃelor;

21. societate de brokeraj - societatea comercială constituită în baza Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, recunoscută ca intermediar profesionist în bursa de mărfuri, deŃinând calitatea de membru acŃionar al unei burse de mărfuri sau de membru afiliat al acesteia, având ca obiect de activitate prestarea serviciilor de brokeraj;

22. tranzacŃie - acordul de voinŃă cu privire la încheierea unuia sau mai multor contracte spot sau forward identice, inclusiv din punct de vedere al preŃului; efectuarea unei tranzacŃii pe piaŃa la disponibil sau pe piaŃa mixtă este echivalentă cu încheierea unui contract pe piaŃa licitaŃiilor sau creanŃelor.

514

PIAłA DE CAPITAL CONFORM LEGII NR . 297/2004

(1) în înŃelesul prezentei ordonanŃe de urgenŃă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaŃii:

1. acŃionar semnificativ - persoana care, nemijlocit şi singură ori prin intermediul sau în legătură cu alte persoane acŃionând în mod concertat, exercită drepturi aferente unor acŃiuni care cumulate fie ar reprezenta cel puŃin 10% din capitalul social al emitentului, fie i-ar conferi cel puŃin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală;

2. agent pentru servicii de investiŃii financiare - o persoană fizică autorizată de C.N.V.M., care acŃionează ca reprezentant exclusiv al unei societăŃi de servicii de investiŃii financiare în executarea de operaŃiuni cu instrumente financiare în numele şi pe seama acelei societăŃi;

3. B.N.R. - Banca NaŃională a României; 4. C.E.C.C.A.R. - Corpul ExperŃilor Contabili şi Contabililor

AutorizaŃi din România; 5. C.N.V.M. - Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare; 6. contracte futures - contracte standardizate care creează pentru

părŃi obligaŃia de a vinde sau de a cumpăra un anumit activ suport la data scadenŃei şi la un preŃ convenit la momentul încheierii tranzacŃiei;

7. contracte options - contracte standardizate care, în schimbul plăŃii unei prime, creează pentru cumpărătorul opŃiunii dreptul, dar nu şi obligaŃia, de a cumpăra sau de a vinde un anumit activ suport la un preŃ prestabilit, numit preŃ de exercitare, până la sau la data expirării;

8. contracte de report - contracte în care o parte cumpără valori mobiliare cu plata imediată, cu revânzarea simultană, la termen şi pe un preŃ determinat, a unor valori mobiliare de aceeaşi specie şi cu remiterea efectivă a valorilor mobiliare date în report, în conformitate cu dispoziŃiile art. 74 - 76 din Codul comercial;

8.1. dată de registru - data înregistrării dobândirii de valori mobiliare de către deŃinătorii care beneficiază de drepturile conferite de acestea;

9. dată de referinŃă - data calendaristică, stabilită de consiliul de administraŃie, care serveşte la identificarea acŃionarilor care participă la adunarea generală, votează în cadrul acesteia şi beneficiază de dividend. Data de referinŃă trebuie să fie ulterioară publicării convocării adunării generale a acŃionarilor;

9.1. dată de înregistrare - data calendaristică, stabilită de adunarea generală a acŃionarilor, care serveşte la identificarea acŃionarilor asupra

515

cărora se răsfrâng efectele hotărârilor adunării generale a acŃionarilor. Data de înregistrare trebuie să fie ulterioară datei întrunirii adunării generale;

10. depozitar - o entitate autorizată de C.N.V.M. să desfăşoare activităŃi de înregistrare, depozitare, compensare şi decontare a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare;

11. drept de preferinŃă - dreptul unui acŃionar de a subscrie cu prioritate la majorarea capitalului social, proporŃional cu numărul de acŃiuni deŃinute la data de referinŃă la un preŃ inferior preŃului acŃiunilor oferite public;

12. emisiune: a) operaŃiunea prin care valorile mobiliare de acelaşi tip şi de

aceeaşi clasă sunt oferite de către emitent spre subscripŃie investitorilor potenŃiali;

b) totalitatea valorilor mobiliare de acelaşi tip şi de aceeaşi clasă emise de un emitent la o anumită dată;

13. emitent - persoană juridică care, în condiŃiile legii, a emis, emite sau intenŃionează să emită valori mobiliare;

14. entităŃi reglementate - entităŃile reglementate şi supravegheate de C.N.V.M., care includ, fără a se limita la acestea: pieŃe reglementate, Fondul de compensare a investitorilor, societăŃi de servicii de investiŃii financiare, societăŃi de registru, societăŃi de compensare, decontare, depozitare, consultanŃi de plasament în investiŃii financiare, auditori financiari;

15. eveniment important - apariŃia oricărei împrejurări privind unul sau mai mulŃi emitenŃi de valori mobiliare ori referitoare la una sau la mai multe emisiuni ori tipuri de valori mobiliare care, dacă ar fi făcute publice, ar putea influenŃa semnificativ preŃul sau alte aspecte privind tranzacŃionarea respectivelor valori mobiliare;

16. informaŃii privilegiate - informaŃii de orice natură privitoare la un emitent sau la oricare dintre valorile mobiliare emise de acesta, inaccesibile publicului ori care nu au devenit încă publice şi a căror divulgare ar putea influenŃa preŃul sau alte aspecte ale operaŃiunilor cu valori mobiliare ale emitentului ori ale persoanelor afiliate;

17. instrumente financiare derivate - contractele Jutures, options, precum şi alte active calificate de C.N.V.M. ca instrumente financiare derivate;

18. instrumente financiare, altele decât valorile mobiliare:

a) titlurile de participare la organismele de plasament colectiv în valori mobiliare;

b) instrumentele financiare derivate; c) contractele de report;

516

d) alte instrumente financiare calificate astfel de C.N.V.M.; 19. investitor - orice persoană fizică sau juridică, care, pe cont şi

risc propriu, cumpără, deŃine, vinde şi/sau schimbă instrumente financiare cu intenŃia de a obŃine profit din dividende ori dobânzi la instrumentele financiare respective sau la creşterea valorii de piaŃă a acestora;

20. investitor sofisticat - un investitor care are capacitatea de a evalua riscul investiŃional şi resursele necesare pentru a-şi asuma acest risc;

21. marjă - garanŃia constituită şi menŃinută de investitor la o societate de servicii de investiŃii financiare pentru derularea de achiziŃii de valori mobiliare sau de alte instrumente financiare pe credit ori desfăşurarea de operaŃiuni cu instrumente financiare derivate;

22.0.E.V.M. - Oficiul de EvidenŃă a Valorilor Mobiliare; 23. ofertă publică de cumpărare - oferta unei persoane de a

cumpăra valori mobiliare sau drepturi aferente acestora, difuzată prin mijloace de informare în masă ori comunicată pe alte căi, dar sub condiŃia posibilităŃii egale de receptare din partea proprietarilor respectivelor valori mobiliare;

24. ofertă publică de preluare - o ofertă publică de cumpărare de valori mobiliare făcută de o persoană fizică sau juridică în vederea preluării unei societăŃi comerciale deŃinute public;

25. ofertă publică de vânzare - oferta unei persoane de a vinde valori mobiliare sau alte drepturi aferente acestora, difuzată prin mijloace de informare în masă ori comunicată pe alte căi, sub condiŃia posibilităŃii egale de receptare din partea a minimum 100 de persoane nedeterminate în vreun fel de către autorul ofertei;

26. organism cu putere de autoreglementare - o persoană juridică autorizată de C.N.V.M. să reglementeze activitatea membrilor săi în ca-drul organismului şi să urmărească respectarea de către aceştia a prezentei ordonanŃe de urgenŃă, a normelor C.N.V.M. şi a regulilor proprii;

27. persoană afiliată - o persoană controlată de o entitate sau care controlează direct ori indirect această entitate. Persoanele aflate, în acelaşi timp, în relaŃii de afiliere faŃă de aceeaşi entitate sunt considerate că se află în relaŃie de afiliere;

28. persoană implicată - soŃul sau orice rudă ori afin până la gradul al treilea, inclusiv al persoanei care deŃine o poziŃie de control, astfel cum este definită mai jos, administratorii şi conducerea executivă a unei societăŃi deŃinute public sau persoana juridică în care o astfel de persoană fizică, singură sau împreună cu alte persoane implicate, deŃine o poziŃie de control;

29. persoane care acŃionează în mod concertat - două sau mai multe persoane care au încheiat un acord în vederea obŃinerii sau

517

exercitării în comun a drepturilor de vot pentru a înfăptui o politică comună. Până la proba contrară următoarele persoane sunt prezumate că acŃionează în mod concertat:

a) persoanele implicate; b) persoanele afiliate; c) o societate cu membrii consiliului său de administraŃie şi cu

persoanele implicate; d) o societate cu fondurile ei de pensii; e) *** Abrogat; f) administratorii unei societăŃi emitente de valori mobiliare,

obiect al unei oferte publice; 30. piaŃă reglementată - piaŃă pentru valori mobiliare şi alte

instrumente financiare, care: a) funcŃionează regulat şi operează în mod ordonat; b) respectă regulile emise sau autorizate de C.N.V.M., care

definesc condiŃiile de acces pe piaŃă, de operare şi de admitere la cota oficială a anumitor valori mobiliare sau a altor instrumente financiare;

c) respectă cerinŃe de raportare şi transparenŃă în vederea asigurării protecŃiei investitorilor;

31. poziŃie de control - orice participare la capital care conferă unui acŃionar sau unui grup de acŃionari care acŃionează în mod concertat cel puŃin o treime din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a emitentului;

32. poziŃie majoritară - orice participare la capital care conferă acŃionarului semnificativ sau unui grup de acŃionari care acŃionează în mod concertat fie mai mult de jumătate din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a emitentului, fie drepturi de vot suficiente pentru a alege şi a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraŃie şi a cenzorilor emitentului;

33. poziŃie majoritară absolută - orice participare la capital care conferă acŃionarului semnificativ sau unui grup de acŃionari care acŃionează în mod concertat fie mai mult de 75% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a emitentului, fie drepturi de vot suficiente pentru a alege şi a revoca toŃi membrii consiliului de administraŃie şi cenzorii emitentului;

34. preluare - dobândirea unei poziŃii majoritare;

35. servicii de investiŃii financiare - activităŃi profesionale constând în operaŃiuni cu valori mobiliare, instrumente financiare sau drepturi aferente acestora, pe cont propriu sau în numele unor terŃi, şi servicii accesorii sau conexe;

36. societate de registru - o societate pe acŃiuni autorizată de C.N.V.M. să desfăşoare activităŃi de registru pentru societăŃile deŃinute public şi pentru alŃi emitenŃi;

37. societate de servicii de investiŃii financiare - o persoană juridică autorizată de C.N.V.M. să presteze servicii de investiŃii financiare;

38. societate de tip închis - societatea comercială care nu îndeplineşte condiŃiile pentru a fi calificată drept societate deŃinută public; 518

39. societate deŃinută public - o societate comercială pe acŃiuni

constituită prin subscripŃie publică sau o societate ale cărei valori mobiliare au făcut obiectul unei oferte publice regulat promovate şi încheiate cu succes;

40. valori mobiliare - instrumente financiare negociabile transmisibile prin tradiŃiune sau prin înscriere în cont, care conferă drepturi egale pe categorie, dând deŃinătorilor dreptul la o fracŃiune din capitalul social al emitentului sau un drept de creanŃa general asupra patrimoniului emitentului, şi sunt susceptibile de tranzacŃionare pe o piaŃă reglementată. Valorile mobiliare includ:

a) acŃiuni; b) titluri de stat, obligaŃiuni emise de administraŃia publică

centrală sau locală şi societăŃi comerciale, precum şi alte titluri de împrumut cu scadenŃă mai mare de un an;

c) drepturi de preferinŃă la subscrierea de acŃiuni şi drepturi de conversie a unor creanŃe în acŃiuni;

d) alte instrumente financiare, cu excluderea instrumentelor de plată, care dau dreptul de a dobândi valori mobiliare echivalente celor menŃionate mai sus prin subscriere, schimb sau la o compensaŃie bănească;

e) orice alte instrumente financiare calificate de C.N.VM. ca valori mobiliare;

41. vânzarea în lipsă - vânzarea unor valori mobiliare care nu sunt proprietatea vânzătorului la data vânzării, dar pe care acesta le achiziŃionează înainte de predare;

42. vot cumulativ - metoda prin care fiecare acŃionar are dreptul de a-şi atribui voturile cumulate (voturile obŃinute în urma înmulŃirii voturilor deŃinute de către orice acŃionar, potrivit participării la capitalul social, cu numărul administratorilor ce urmează să formeze consiliul de administraŃie) uneia sau mai multora dintre persoanele propuse pentru alegerea consiliului de administraŃie.

(2) In caz de îndoială calificarea unei persoane, instituŃii, situaŃii, informaŃii, operaŃiuni sau a unui act juridic ori instrument negociabil cu privire la includerea în sau excluderea din sfera termenilor şi expresiilor cu semnificaŃia stabilită la alin. (1), în vederea determinării incidenŃei dispoziŃiilor prezentei ordonanŃe de urgenŃă, se poate face de către C.N.V.M. din oficiu sau la cererea părŃii interesate.

(3) Termenii, abrevierile şi expresiile nedefinite la alin. (1) şi care sunt definite în legislaŃia privind pieŃele reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate, respectiv în legislaŃia privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, au înŃelesul prevăzut în cuprinsul acestora.

(4) In caz de litigiu actele individuale emise de C.N.V.M. cu privire la vreuna dintre calificările prevăzute la alin. (2) pot fi atacate cu recurs în faŃa CurŃii Supreme de JustiŃie - SecŃia de contencios administrativ.

519

CONCURENłA ÎN AFACERI

în înŃelesul prezentelor norme1, termenii de mai jos au următoarele semnificaŃii:

a) abuz de poziŃie dominantă - faptă săvârşită de o persoană juridică aflată în poziŃie dominantă, pentru a-şi menŃine sau pentru a-şi îmbunătăŃi poziŃia pe piaŃă şi care afectează activitatea economică sau care prejudiciază consumatorii:

b) concurenŃă - mod de manifestare a economiei de piaŃă, caracterizat prin confruntarea economică a mai multor agenŃi economici pe aceeaşi piaŃă, pentru atingerea unor obiective economice specifice: profit, vânzări şi/sau cota de piaŃă;

c) monopol natural - situaŃie existentă pe o piaŃă determinată, cu o singură firmă, ofertantă a unor bunuri sau a unor servicii care nu se pot realiza/presta în condiŃii de eficienŃă de către unităŃi concurenŃiale sau care ar putea deveni concurenŃiale pe termen scurt ori mediu, datorită utilizării unor tehnologii specifice sau unor investiŃii având costuri ridicate;

d) monopol zonal - situaŃie de monopol natural, existentă pe un segment reglementat de piaŃă, determinat din punct de vedere geografic;

e) piaŃă internă de gaze naturale - spaŃiul economic de desfăşurare a tuturor operaŃiunilor comerciale din sectorul gazelor naturale, care are în compunere următoarele segmente:

- segmentul reglementat al pieŃei interne de gaze naturale; - segmentul concurenŃial al pieŃei interne de gaze naturale; f) poziŃie dominantă - situaŃie în care se află un agent economic

pe o piaŃă determinată, care are posibilitatea să se comporte pe piaŃă independent faŃă de furnizori, consumatori sau de concurenŃii săi.

DefiniŃii conform Regulamentului privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie de la aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenŃei nr. 21/1996. Acest regulament transpune în legislaŃia românească Regulamentul (CE) nr. 772/2004 al Comisiei privind aplicarea articolului 81, paragraful 3 din Tratatul (CE) unor categorii de

________________________________ 1 DECIZIE Nr. 620 din 30 aprilie 2004 pentru aprobarea Normelor

privind prevenirea abuzului de poziŃie dominantă pe piaŃa internă de gaze naturale EMITENT: AUTORITATEA NAłIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL GAZELOR NATURALE, M. Of. nr. 416 din 10 mai 2004.

520

acorduri prin transfer de tehnologie, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 123 din 27 aprilie 2004.

(1) In înŃelesul prezentului regulament2, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:

a) acord - o înŃelegere, o decizie luată de asociaŃii de agenŃi economici sau o practică concertată;

b) acord de transfer de tehnologie - un acord de licenŃă de brevet, un acord de licenŃă de know-how, un acord de licenŃă de drepturi de autor pentru programe de calculator (software) sau o combinaŃie a acestora, inclusiv orice acord de acest tip care conŃine prevederi referitoare la vânzarea şi la cumpărarea de produse sau care se referă la licenŃa pentru alte drepturi de proprietate intelectuală ori la cesiunea de drepturi de proprietate intelectuală, cu condiŃia ca aceste prevederi să nu constituie obiectul principal al acordului şi să fie direct legate de fabricarea produselor prevăzute in contract. De asemenea, sunt considerate acorduri de transfer de tehnologie: cesiunea de brevete, de know-how, de drepturi de autor pentru programe de calculator sau o combinaŃie a acestor elemente sub condiŃia ca o parte din riscul legat de exploatarea tehnologiei să fie suportată de eedent, îndeosebi atunci când nivelul remunerării cesiunii depinde de cifra de afaceri realizată de cesionar pentru produsele obŃinute folosindu-se tehnologia cedată, de cantitatea de produse fabricate sau de numărul de operaŃiuni realizate cu ajutorul tehnologiei în cauză;

c) acord reciproc - acordul de transfer de tehnologie prin care 2 agenŃi economici îşi acordă reciproc, în acelaşi contract sau în contracte separate, o licenŃă de brevet, o licenŃă de know-how, o licenŃă de drepturi de autor pentru software sau o combinaŃie a acestora, când licenŃele se referă la tehnologii concurente ori când pot fi folosite pentru producŃia de produse concurente;

d) acord nereciproc - acordul de transfer de tehnologie prin care un agent economic acordă altui agent economic o licenŃă de brevet, o licenŃă de know-how sau o licenŃă de drepturi de autor pentru programe de calculator (software) ori o combinaŃie a acestora sau prin care 2 agenŃi economici îşi acordă reciproc o astfel de licenŃă, cu condiŃia ca aceste licenŃe să nu se refere la tehnologii concurente şi să nu poată fi folosite pentru producŃia de produse concurente;

e) produs - un bun sau un serviciu, incluzând atât bunurile şi serviciile intermediare, cât şi bunurile şi serviciile finale;

f) produse prevăzute în contract - produse executate folosindu-se tehnologia sub licenŃă;

_______________________________ 2 ORDIN Nr. 82 din 4 mai 2005 pentru punerea în aplicare a

Regulamentului privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie de la aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenŃei nr. 21/1996 EMITENT: CONSILIUL CONCURENłEI publicat în: Monitorul Oficial nr. 429 din 20 mai 2005.

521

g) drepturi de proprietate intelectuală - drepturi de proprietate

industrială, know-how, dreptul de autor şi drepturile conexe; h) brevete - brevete de invenŃie, cereri de brevete, modele de

utilitate, cereri de înregistrare de modele de utilitate, desene, topografii ale circuitelor integrate, certificate de protecŃie suplimentară pentru produsele farmaceutice sau alte produse susceptibile de a beneficia de acestea şi certificate pentru atestarea de noi soiuri de plante;

i) know-how - un pachet de informaŃii practice nebrevetate, rezultând din experienŃă şi testare, care sunt secrete, substanŃiale şi identificate: secret înseamnă că nu este general cunoscut sau uşor accesibil; substanŃial înseamnă că este important şi util pentru fabricarea produselor contractuale; identificat înseamnă că este descris într-o manieră suficient de cuprinzătoare pentru a face posibilă verificarea îndeplinirii criteriilor de secret şi substanŃialitate;

j) agenŃi economici concurenŃi - agenŃi economici care se concurează pe piaŃa relevantă a tehnologiilor şi/sau pe piaŃa relevantă a produsului, înŃeles fiind că:

(1) agenŃi economici concurenŃi pe piaŃa relevantă a tehnologiilor sunt agenŃii economici care acordă sub licenŃă tehnologii concurente fără să încalce drepturile reciproce de proprietate intelectuală (concurenŃi efectivi pe piaŃa tehnologiilor); piaŃa relevantă a tehnologiilor cuprinde tehnologiile considerate de licenŃiaŃi ca fiind interschimbabile sau substituibile cu tehnologia sub licenŃă, din punct de vedere al caracteristicilor, al redevenŃelor şi al destinaŃiei lor;

(2) agenŃi economici concurenŃi pe piaŃa relevantă a produsului sunt agenŃii economici care, în absenŃa acordului de transfer de tehnologie, operează ambii pe pieŃele produsului şi pe pieŃele geografice pe care sunt vândute produsele prevăzute în contract fără a încălca drepturile reciproce de proprietate intelectuală (concurenŃi efectivi pe piaŃa produsului) sau care sunt dispuşi, pe considerente realiste, să efectueze investiŃiile suplimentare necesare sau să suporte costurile de conversie necesare pentru a pătrunde, la momentul dorit, pe pieŃele produsului şi pe pieŃele geografice în cauză, fără a încălca drepturi reciproce de proprietate intelectuală, în condiŃiile unei creşteri modeste, dar permanente, a preŃurilor relative (concurenŃi potenŃiali pe piaŃa produsului); piaŃa relevantă a produsului în cauză cuprinde produsele considerate de cumpărători ca fiind interschimbabile sau substituibile cu produsele prevăzute în contract, din punct de vedere al caracteristicilor produselor, al preŃului şi al utilizării lor;

k) sistem de distribuŃie selectivă - un sistem de distribuŃie în care licenŃiatorul se obligă să nu cedeze licenŃa de fabricare a produselor prevăzute în contract decât unor licenŃiaŃi selecŃionaŃi pe baza unor criterii

522

definite şi în care licenŃiaŃii respectivi se obligă să nu vândă produsele prevăzute în contract distribuitorilor neagreaŃi;

1) teritoriu exclusiv - un teritoriu pe care un singur agent economic este autorizat să fabrice produsele prevăzute în contract utilizând tehnologia sub licenŃă, fără a se aduce atingere posibilităŃii de a fi autorizat şi un alt licenŃiat pe acest teritoriu pentru a fabrica produsele prevăzute în contract numai pentru un cumpărător determinat, atunci când această a doua licenŃă a fost acordată în scopul creării unei surse de aprovizionare alternative pentru acel cumpărător;

m) grup de cumpărători exclusivi - un grup de cumpărători către care un singur agent economic este autorizat să efectueze vânzări active ale produselor prevăzute în contract pe baza tehnologiei sub licenŃă;

n) îmbunătăŃire disociabilă - îmbunătăŃire care ar putea fi exploatată fără a afecta tehnologia sub licenŃă.

Termenii agent economic, licenŃiator şi licenŃiat includ şi agenŃii economici legaŃi de aceştia.

AgenŃii economici legaŃi înseamnă: a) agenŃii economici în cazul cărora o parte la acord, direct sau

indirect: (i) are puterea de a exercita mai mult de jumătate din drepturile

de vot; sau (ii) are puterea de a numi mai mult de jumătate din numărul

rm,...' nlor consiliului de administraŃie sau ai organismelor care îl reprezintă legal; sau

(iii) are dreptul de a administra afacerile agentului economic; b) agenŃii economici care, direct sau indirect au drepturile sau

puterile prevăzute la lit. a) asupra unei părŃi la acordul de transfer de tehnologie;

c) agenŃii economici în cazul cărora unul dintre agenŃii economici prevăzuŃi la lit. b) are, direct sau indirect, drepturile ori puterile enumerate la Ut. a);

d) agenŃii economici în cazul cărora una dintre părŃile la acord, împreună cu unul sau mai mulŃi dintre agenŃii economici prevăzuŃi la lit. a), b) sau c), ori în care 2 ori mai mulŃi dintre cei din urmă deŃin în comun drepturile sau puterile enumerate la Ut. a);

e) agenŃii economici în cazul cărora drepturile sau puterile enumerate la lit. a) sunt deŃinute în comun de către:

(i) părŃile la acord sau agenŃii economici legaŃi de acestea, prevăzuŃi la lit. a) - d); sau

(ii) una sau mai multe dintre părŃile la acord ori unul sau mai mulŃi dintre agenŃii economici legaŃi de acestea, prevăzute la lit. a) - d), şi unul sau mai mulŃi terŃi.

523

PROTECłIA CONSUMATORILOR CONFORM OG NR. 21/1992,

REPUBLICAT Ă

I. Termeni: 1. calitate - ansamblul de proprietăŃi şi caracteristici ale unui

produs sau serviciu, care îi conferă aptitudinea de a satisface, conform destinaŃiei acestuia, necesităŃile explicite sau implicite;

2. consumator - persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaŃii, care cumpără, dobândeşte, utilizează ori consumă produse sau servicii, în afara activităŃii sale profesionale;

3. agent economic - persoană fizică sau juridică, autorizată, care, în cadrul activităŃii sale profesionale, fabrică, importă, transportă sau comercializează produse ori părŃi din acestea sau prestează servicii;

4. producător:

a) agentul economic care fabrică un produs finit sau o componentă a unui produs;

b) agentul economic care fabrică materie primă; c) agentul economic care îşi aplică denumirea, marca sau un alt

semn distinctiv pe produs; d) agentul economic care recondiŃionează produsul; e) agentul economic sau distribuitorul care prin activitatea sa

modifică caracteristicile produsului; f) reprezentantul înregistrat în România al unui agent economic

care nu are sediul în România sau, în cazul inexistenŃei acestuia, importatorul produsului;

g) agentul economic care importă produse în vederea realizării ulterioare a unei operaŃiuni de vânzare, închiriere, leasing sau orice altă formă de distribuŃie specifică derulării afacerii;

h) distribuitorul produsului importat, în cazul în care nu se cunoaşte importatorul, chiar dacă producătorul este menŃionat;

i) distribuitorul produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi identificat, dacă nu informează persoana prejudiciată în termen de 30 de zile de la cererea acesteia asupra identităŃii importatorului;

5. distribuitor - agentul economic din lanŃul de distribuŃie; 6. vânzător - distribuitorul care oferă produsul consumatorului; 7. prestator - agentul economic care furnizează servicii;

524

8. produs - bun material a cărui destinaŃie finală este consumul sau

utilizarea individuală ori colectivă; sunt considerate produse energia electrică, energia termică, apa şi gazele livrate pentru consumul individual;

9. produs sigur - produsul care, folosit în condiŃii normale sau previzibile, nu prezintă riscuri sau care prezintă riscuri minime, Ńinând seama de întrebuinŃarea acestuia; riscul se consideră acceptabil şi compatibil cu un grad înalt de protecŃie pentru siguranŃa şi sănătatea consumatorilor, în funcŃie de următoarele aspecte:

a) caracteristicile produsului, ale ambalării şi ale instrucŃiunilor de montaj şi întreŃinere;

b) efectul asupra altor produse, împreună cu care acesta poate fi folosit;

c) modul de prezentare a produsului, etichetarea, instrucŃiunile de folosire şi orice alte indicaŃii şi informaŃii furnizate de producător;

d) categoria de consumatori expusă riscului prin folosirea produsului;

10. produs periculos - produsul care nu poate fi definit ca produs sigur;

11. produs cu defecte - produsul la care modul de prezentare, utilizarea previzibilă şi data achiziŃionării nu oferă siguranŃă consumatorului, producând pagube acestuia;

12. pagubă - prejudiciul creat consumatorului prin utilizarea unui produs periculos sau a unui produs cu defecte, precum şi cel creat de servicii necorespunzătoare furnizate de prestator. Prejudiciul poate fi material, vătămarea integrităŃii corporale sau a sănătăŃii, precum şi pierderea vieŃii. Di cazul utilizării unui produs cu defecte, se consideră pagubă deteriorarea sau distrugerea oricărui bun, altul decât produsul cu defecte, cu condiŃia ca bunul respectiv să fie în mod normal destinat folosinŃei sau consumului privat şi să fi fost folosit de persoana prejudiciată pentru uz sau consum personal, iar valoarea pagubei să nu fie mai mică de 2 milioane lei;

13. produs de folosinŃă îndelungată - produsul relativ complex, constituit din piese şi subansambluri, proiectat şi construit pentru a putea fi utilizat pe durată medie de utilizare şi asupra căruia se pot efectua reparaŃii sau activităŃi de întreŃinere;

14. serviciu - activitatea, alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor necesităŃi ale consumatorilor;

15. declaraŃie de conformitate - declaraŃia făcută de către un producător sau un prestator, prin care acesta informează, pe propria răspundere, despre faptul că un produs sau un serviciu este conform cu un document tehnic normativ;

525

16. clauză abuzivă - o clauză contractuală care nu a fost negociată

direct cu consumatorul şi care prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinŃelor bunei-credinŃe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaŃiile părŃilor;

17. termen de garanŃie - limita de timp, care curge de la data dobândirii produsului sau serviciului, până la care producătorul sau prestatorul îşi asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii produsului ori serviciului achiziŃionat, pe cheltuiala sa. dacă deficienŃele nu sunt imputabile consumatorului;

18. termen de valabilitate - limita de timp, stabilită de producător, până la care un produs perisabil sau un produs care, în scurt timp, poate prezenta un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului îşi păstrează caracteristicile specifice, dacă au fost respectate condiŃiile de transport, manipulare, depozitare şi păstrare; pentru produsele alimentare acesta reprezintă data limită de consum;

19. data durabilităŃii minimale - data stabilită de producător până la care un produs alimentar îşi păstrează caracteristicile specifice în condiŃii de depozitare corespunzătoare; produsele pentru care se stabileşte data durabilităŃii minimale nu trebuie să fie periculoase nici după această dată;

20. durata medie de utilizare - intervalul de timp, stabilit în documente tehnice normative sau declarat de către producător ori convenit între părŃi, în cadrul căruia produsele de folosinŃă îndelungată trebuie să îşi menŃină caracteristicile funcŃionale, dacă au fost respectate condiŃiile de transport, manipulare, depozitare şi exploatare;

21. viciu ascuns - deficienŃa calitativă a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscută şi nici nu putea fi cunoscută de către consumator prin mijloacele obişnuite de verificare;

22. practici comerciale abuzive - metode de vânzare restrictive sau condiŃionate care afectează interesele consumatorilor;

23. punere pe piaŃă - acŃiunea de a face disponibil pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs sau un serviciu în vederea distribuirii sau utilizării.

II. ObligaŃiile agenŃilor economici: AgenŃii economici sunt obligaŃi: a) producătorii: - să răspundă pentru prejudiciul actual şi cel viitor cauzat de

produsul cu defect, precum şi pentru cel cauzat ca rezultat cumulat al produsului cu defect cu o acŃiune sau o omisiune a unei terŃe persoane;

- să pună pe piaŃă numai produse sigure şi, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate;

- să pună pe piaŃă numai produse care respectă condiŃiile prescrise sau declarate; 526

- să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaŃă sau de la

consumatori produsele la care organele abilitate sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viaŃa, sănătatea ori securitatea consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconfor- mităŃile respective;

- să asigure în producŃie condiŃii igienico-sanitare conform normelor sanitare în vigoare;

b) distribuitorii: - să se asigure că produsele oferite spre comercializare sunt

sigure şi respectă condiŃiile prescrise sau declarate; - să nu comercializeze produse despre care deŃin informaŃii sau

consideră că pot fi periculoase; - să anunŃe, imediat, autorităŃile publice competente, precum şi

producătorul despre existenŃa pe piaŃă a oricărui produs de care au cunoştinŃă că este periculos;

- să retragă de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat că nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, dacă aceasta constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformităŃile respective;

- să asigure condiŃiile tehnice stabilite de producător, precum şi condiŃiile igienico-sanitare pe timpul transportului, manipulării, depozitării şi desfacerii, conform normelor în vigoare;

c) prestatorii de servicii: - să folosească, în cadrul serviciilor prestate, numai produse şi

proceduri sigure şi, după caz, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate, şi să anunŃe imediat existenŃa pe piaŃă a oricărui produs despre care au cunoştinŃă că este periculos;

- să presteze numai servicii care nu afectează viaŃa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;

- să respecte condiŃiile prescrise sau declarate, precum şi clauzele prevăzute în contracte;

- să asigure, la prestarea serviciilor, condiŃiile tehnice stabilite de producător, precum şi condiŃiile igienico-sanitare, conform normelor în vigoare;

- să răspundă pentru prejudiciul actual şi cel viitor cauzat de serviciul defectuos prestat.

III . Principalele drepturi ale consumatorilor sunt: a) de a fi protejaŃi împotriva riscului de a achiziŃiona un produs

sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaŃa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime;

b) de a fi informaŃi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenŃiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă

527

în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaŃi în calitatea lor de consumatori;

c) de a avea acces la pieŃe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate;

d) de a fi despăgubiŃi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege:

e) de a se organiza în asociaŃii pentru protecŃia consumatorilor, în scopul apărării intereselor lor.

IV. Drepturi şi obligaŃii ale AsociaŃiilor pentru protec Ńia consumatorilor: AsociaŃiile pentru protecŃia consumatorilor au următoarele drepturi şi obligaŃii:

a) de a fi sprijinite logistic de către organismele administraŃiei publice centrale şi locale, în vederea atingerii obiectivelor lor;

b) de a primi sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale; c) de a solicita autorităŃilor competente luarea de măsuri în

vederea opririi producŃiei sau retragerii de pe piaŃă a produselor ori serviciilor care nu asigură nivelul calitativ prescris în documentele stabilite de lege sau care pun în pericol viaŃa, sănătatea ori securitatea consumatorilor;

d) de a solicita agenŃilor economici realizarea de produse şi servicii în condiŃii speciale, în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor cu handicap sau de vârsta a treia;

e) de a fi consultate cu ocazia elaborării actelor normative, standardelor sau specificaŃiilor care definesc caracteristicile tehnice şi calitative ale produselor şi serviciilor destinate consumatorilor;

f) de a solicita şi de a obŃine informaŃii asupra preŃului şi caracteristicilor calitative ale produselor sau serviciilor, de natură să ajute consumatorul la luarea unei decizii asupra achiziŃionării acestora;

g) de a informa opinia publică, prin mass-media, asupra deficienŃelor de calitate ale produselor şi serviciilor, precum şi asupra consecinŃelor vătămătoare ale acestora pentru consumatori;

h) de a introduce acŃiuni în justiŃie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor;

i) de a solicita serviciilor sau organelor administraŃiei publice, efectuarea de analize şi încercări ale produselor destinate consumatorilor şi de a publica rezultatele;

j) de a iniŃia acŃiuni proprii, în vederea identificării cazurilor în care agenŃii economici nu respectă drepturile consumatorilor prevăzute de lege, precum şi a cazurilor de neconformitate a produselor sau serviciilor, şi de a sesiza, în cadrul unei proceduri de urgenŃă, serviciile sau organele de specialitate ale administraŃiei publice abilitate să acŃioneze în consecinŃă.

528

BREVETELE DE INVENłIE*

în înŃelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) brevet european - brevetul acordat conform ConvenŃiei brevetului european;

b) cerere de brevet - cererea scrisă care conŃine solicitarea expresă de acordare a unui brevet de invenŃie;

c) cerere internaŃională - cererea de protecŃie a unei invenŃii, înregistrată conform Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor;

d) consilier în proprietate industrială - persoana specializată în acordarea asistenŃei în domeniul proprietăŃii industriale (invenŃii, mărci, desene, modele etc), care desfăşoară legal această activitate;

e) ConvenŃia brevetului european - ConvenŃia privind brevetul european, încheiată la Munchen la 5 octombrie 1973, cu modificările şi revizuirile ulterioare;

f) ConvenŃia de la Paris - ConvenŃia pentru protecŃia proprietăŃii industriale din 20 martie 1883, Paris, astfel cum a fost revizuită şi modificată;

g) descriere - prezentarea în scris a invenŃiei; h) inventator- persoana care a creat invenŃia; i) mandatar autorizat - consilierul în proprietate industrială, care

poate avea şi calitate de reprezentare în procedurile în faŃa Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci;

j) OSIM - Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci; k) publicare - difuzarea informaŃiei într-un mod accesibil publicului; 1) solicitant - persoana fizică sau juridică care cere acordarea

unui brevet de invenŃie; m) succesor în drepturi - orice persoană fizică sau juridică căreia

i s-a transmis fie dreptul la acordarea brevetului de invenŃie, fie drepturile care decurg dintr-un brevet de invenŃie eliberat;

* În temeiul Legii nr. 64 /l 991 privind brevetele de invenŃie. Republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Extras din Regulamentul din 18 aprilie 2003 de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenŃie aprobat prin HG nr. 499/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenŃie M. Of. nr. 348 din 22 mai 2003.

529

n) revendicare - partea de brevet care cuprinde obiectul protecŃiei

solicitate şi al cărei conŃinut determină întinderea protecŃiei; o) titularul brevetului - persoana fizică sau juridică căreia îi

aparŃine dreptul conferit prin brevet; p) unitate - persoana juridică care funcŃionează legal; q) persoana care exploatează invenŃia - persoana fizică sau

juridică care o pune în aplicare în mod legal. Persoana care exploatează invenŃia poate să fie identică cu titularul brevetului.

• ART. 3 Dreptul la brevet de invenŃie aparŃine inventatorului sau succesorului său u\drepturi.

• ART. 4 în cazul în care invenŃia a fost creată împreună de mai mulŃi inventatori, fiecare dintre aceştia are calitatea de coautor al invenŃiei, iar dreptul aparŃine în comun acestora.

• Dacă mai multe persoane au creat aceeaşi invenŃie, independent una de alta, dreptul la brevet aparŃine aceleia care a depus o cerere de brevet a cărei dată de depozit este cea mai veche, iar dacă o prioritate a fost recunoscută, aparŃine persoanei a cărei cerere de brevet de invenŃie are cea mai veche dată de prioritate.

• DispoziŃiile alin. 2 sunt aplicabile numai dacă documentaŃia privind cererea sau, după caz, cea privind brevetul având data de depozit sau de prioritate recunoscută cea mai veche a fost publicată conform legii.

• ART. 5 Dacă inventatorul este salariat, în lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase acestuia, dreptul la brevetul de invenŃie aparŃine:

a) unităŃii, pentru invenŃiile realizate de salariat în exercitarea unui contract de muncă ce prevede o misiune inventivă încredinŃată în mod explicit, care corespunde cu funcŃiile sale; inventatorul beneficiază de o remuneraŃie suplimentară stabilită prin contract;

b) salariatului, pentru invenŃiile realizate de către acesta fie în exercitarea funcŃiei sale, fie în domeniul activităŃii unităŃii, prin cunoaşterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale unităŃii sau ale datelor existente în unitate, fie cu ajutorul material al acesteia, în lipsa unei prevederi contractuale contrare.

• Dacă invenŃia rezultă dintr-un contract de cercetare, în lipsa unei clauze contrare, dreptul la brevet de invenŃie aparŃine unităŃii care a comandat cercetarea, inventatorul având dreptul la o remuneraŃie suplimentară stabilită prin act adiŃional la contract.

• în cazurile prevăzute la alin. 1 lit. a) şi b) şi alin. 2, inventatorul şi unitatea au obligaŃia reciprocă să se informeze în scris asupra creării şi stadiului realizării invenŃiei şi să se abŃină de la orice divulgare.

• încălcarea obligaŃiei de a informa atrage răspunderea persoanei vinovate.

530

• în cazurile prevăzute la alin. 1 lit. a) şi la alin. 2, dacă, în

termen de 60 de zile de la data când salariatul a informat în scris unitatea asupra redactării descrierii invenŃiei, cererea de brevet nu a fost depusă la OSEV1, în lipsa altei convenŃii între părŃi, dreptul la acordarea brevetului de invenŃie aparŃine salariatului, în condiŃiile prevăzute la alin. 1 lit. b).

• In cazul prevăzut la alin. 1 lit. b), unitatea are un drept de preferinŃă la încheierea unui contract privind invenŃia salariatului său, ce trebuie exercitat în termen de 3 luni de la oferta salariatului; în lipsa acordului privind preŃul contractului, acesta urmează să fie stabilit de instanŃele judecătoreşti.

• ART. 6 Persoanele fizice sau juridice străine având domiciliul sau sediul în afara teritoriului României beneficiază de dispoziŃiile prezentei legi, în condiŃiile tratatelor şi convenŃiilor internaŃionale privind invenŃiile, la care România este parte.

Extras din REGULAMENT din 18 aprilie 2003 de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenŃie3

Cap 4 - extras - drepturi: Regula 68 - ExcepŃii privind încălcarea drepturilor (1) Nu constituie încălcare a drepturilor prevăzute la art. 33 şi 34,

conferite titularului de către un brevet de invenŃie care are ca obiect un produs medicamentos:

a) actele premergătoare înregistrării unui medicament, prevăzute de legislaŃia naŃională din domeniul medicamentului, cu condiŃia ca avizul de punere pe piaŃă emis de instituŃia în drept să fie aplicabil după data de expirare a valabilităŃii brevetului de invenŃie;

b) actele privitoare la cercetarea şi dezvoltarea informaŃiilor cuprinse în brevet, sub condiŃia ca acestea să fie destinate exclusiv experimentărilor sau studiilor care urmăresc evaluarea datelor tehnice din brevet.

(2) Orice experiment sau studiu efectuat de terŃi, conform alin. (1) lit. b), nu trebuie să fie executat pentru interese sau pentru scopuri comerciale şi deci rezultatele obŃinute nu pot fi exploatate comercial.

(3) De asemenea, în înŃelesul art. 35, nu constituie un act de încălcare a drepturilor prevăzute la art. 33 şi 34, conferite titularului de către un brevet de invenŃie, folosirea în învăŃământ a informaŃiilor din acest brevet.

____________________________ 3 Conform cu http://www.osim.ro/legis/brevet/capit4.html * Aprobat prin HG nr. 499/2003 pentru aprobarea Regulamentului de

aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenŃie M. Of. nr. 348 din 22 mai 2003

531

SECłIUNEA 1

Transmiterea drepturilor

Regula 69 - Cesiunea şi licenŃa (1) Drepturile prevăzute la art. 47 alin. 1 pot fi cesionate terŃilor,

în totalitate sau în parte. (2) Cesiunea este totală dacă poartă asupra întregului brevet.

(3) Cesiunea este parŃială dacă este limitată numai la anumite drepturi conferite de brevet ori numai la o anumită parte a invenŃiei protejată prin brevet.

(4) Cesiunea parŃială conduce la un regim de coproprietate asupra brevetului de invenŃie, conform regulii 72.

(5) Odată cu cesiunea nu se transmit drepturile morale ale inventatorului şi nici dreptul de prioritate.

(6) LicenŃa este exclusivă când licenŃiatorul se obligă să nu mai transmită drepturile cu privire la exploatarea invenŃiei şi altor persoane.

(7) In cazul licenŃei exclusive, dacă nu se prevede altfel, licenŃiatorul îşi conservă dreptul de exploatare a invenŃiei.

(8) LicenŃa este neexclusivă dacă licenŃiatorul îşi rezervă posibilitatea de a acorda dreptul la exploatarea invenŃiei şi altor persoane.

(9) LicenŃa este totală dacă poartă asupra totalităŃii drepturilor de exploatare, totalităŃii invenŃiei brevetate şi întregului teritoriu; licenŃa poate fi limitată la o durată mai mică decât durata de protecŃie a brevetului de invenŃie.

(10) LicenŃiatul poate acorda sublicenŃe numai cu consimŃământul licenŃiatorului.

(11) Dacă în contractul de licenŃă nu este stipulat altfel, licenŃiatul nu poate introduce în justiŃie o acŃiune în contrafacere, fără consimŃământul titularului brevetului.

(12) Totuşi beneficiarul unei licenŃe exclusive poate introduce o acŃiune în contrafacere, dacă, după ce a notificat titularului brevetului actele în contrafacere de care a luat cunoştinŃă, acesta nu a acŃionat în termenul solicitat de licenŃiat.

(13) în situaŃii de urgenŃă naŃională sau alte situaŃii de extremă urgenŃă, în vederea acordării unei licenŃe obligatorii de către Tribunalul Bucureşti nu este necesară dovada faptului că s-a încercat obŃinerea unei licenŃe contractuale.

(14) Dacă titularul brevetului nu exploatează invenŃia sau dacă această exploatare nu este suficientă pe teritoriul României, importul obiectului brevetului de către titular este considerat ca o exploatare a brevetului în România.

(15) Cererea de brevet de invenŃie publicată conform art. 23 alin. 1, 2 sau 4 şi brevetul de invenŃie în vigoare pot face obiectul constituirii de garanŃii reale ori al unor măsuri de executare silită. 532

(16) In cazul transmiterilor de drepturi înregistrate de către un

solicitant sau titular străin, OSIM poate cere, după caz, o traducere în limba română a exemplarului original autentificat al contractului de transmitere de drepturi.

Regula 70 - LicenŃe obligatorii (1) Conform art. 48 alin. 1, 5 şi 7, există posibilitatea acordării

unei licenŃe obligatorii oricărui solicitant pentru orice cerere de brevet de invenŃie sau oricărui titular pentru orice brevet de invenŃie.

(2) Tribunalul Bucureşti poate să acorde o licenŃă obligatorie în condiŃiile prevăzute la art. 48 şi 49 dacă eforturile întreprinse de solicitant în scopul obŃinerii unei licenŃe contractuale, în condiŃii comerciale rezonabile, nu au ajuns la niciun rezultat.

(3) Beneficiarul licenŃei obligatorii nu are calitatea de a intenta o acŃiune în contrafacere.

(4) O licenŃă obligatorie este neexclusivă, iar întinderea şi durata exploatării trebuie să fie limitate la scopurile pentru care a fost autorizată.

(5) Tribunalul Bucureşti decide cu privire la acordarea, retragerea, întinderea, durata licenŃei obligatorii, precum şi la remuneraŃia cuvenită titularului.

(6) Beneficiarul unei licenŃe obligatorii, conform art.48 alin. 4, poate fi Guvernul României ori terŃii autorizaŃi de către acesta, o persoană fizică sau juridică.

(7) Obiectul unei licenŃe obligatorii îl constituie numai informaŃiile din cererea de brevet de invenŃie sau cele din brevetul de invenŃie.

(8) CondiŃiile prevăzute la art. 48 pentru acordarea unei licenŃe obligatorii pot fi aplicate numai dacă la data cererii adresate de persoana interesată Tribunalului Bucureşti există o cerere de brevet de invenŃie pentru care OSM nu a luat o hotărâre de respingere ori nu a fost retrasă sau considerată ca fiind retrasă ori există un brevet de invenŃie în vigoare pe teritoriul României.

(9) În cazul în care titularul nu achită taxele anuale, pentru a menŃine în vigoare brevetul, beneficiarul licenŃei obligatorii poate achita aceste taxe în contul preŃului licenŃei.

(10) LicenŃa obligatorie creează drepturi şi obligaŃii numai între părŃi. (11) Cele două părŃi implicate într-o licenŃă obligatorie pot

transforma această licenŃă în cesiune. (12) În cazul în care invenŃia din cererea de brevet de invenŃie sau

din brevetul de invenŃie, pentru care s-a acordat o licenŃă obligatorie, constituie informaŃii clasificate, conform art. 42 alin. 2, acestea îşi vor menŃine în continuare caracterul atribuit.

(13) Este asimilată unei transmiteri înregistrarea schimbării de titular rezultată din absorbŃia, fuziunea, divizarea sau dizolvarea unei persoane juridice.

533

MĂRCILE ŞI INDICA łIILE GEOGRAFICE , ŞI ATRIBU łIILE

OFICIULUI DE STAT PENTRU INVENłII ŞI MĂRCI ÎN TEMEIUL LEGII

NR. 84/1998 PRIVIND M ĂRCILE ŞI INDICA łIILE GEOGRAFICE

Marca În înŃelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se

definesc după cum urmează: a) marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică servind

la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparŃinând altor persoane; pot constitui mărci semne distinctive, cum ar fi cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special, forma produsului sau a ambalajului său, combinaŃii de culori, precum şi orice combinaŃie a acestor semne;

b) marca anterioară este marca înregistrată, precum şi marca depusă pentru a fi înregistrată în Registrul NaŃional al Mărcilor, cu condiŃia ca ulterior să fie înregistrată;

c) marca notorie este marca larg cunoscută în România la data depunerii unei cereri de înregistrare a mărcii sau la data priorităŃii revendicate în cerere; pentru a determina, dacă o marcă este larg cunoscută se va avea în vedere notorietatea acestei mărci, în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile cărora marca respectivă se aplică, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii în România;

d) marca colectivă este marca destinată a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor membrilor unei asociaŃii de produsele sau serviciile aparŃinând altor persoane;

e) marca de certificare este marca ce indică faptul că produsele sau serviciile pentru care este utilizată sunt certificate de titularul mărcii în ceea ce priveşte calitatea, materialul, modul de fabricaŃie a produselor sau de prestare a serviciilor, precizia ori alte caracteristici;

f) indicaŃia geografică este denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o Ńară, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care o calitate, o reputaŃie sau alte caracteristici determinate pot fi, în mod esenŃial, atribuite acestei origini geografice;

g) solicitantul este persoana fizică sau juridică în numele căreia este depusă o cerere de înregistrare a unei mărci;

h) titularul este persoana fizică sau juridică în numele căreia marca este înregistrată în Registrul NaŃional al Mărcilor; 534

i) mandatarul autorizat, denumit în prezenta lege mandatar, este

consilierul în proprietate industrială, care poate avea şi calitatea de reprezentare în procedurile în faŃa Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci;

j) ConvenŃia de la Paris este ConvenŃia pentru protecŃia proprietăŃii industriale din 20 martie 1883, Paris, aşa cum a fost revizuită şi modificată;

k) Ńările Uniunii de la Paris sunt Ńările cărora li se aplică ConvenŃia de la Paris şi care sunt constituite în Uniunea pentru protecŃia proprietăŃii industriale;

1) Aranjamentul de la Madrid este Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaŃională a mărcilor din 14 aprilie 1891, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967;

m) Protocolul referitor la Aranjament este Protocolul de la Madrid din 27 iunie 1989 referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaŃională a mărcilor.

IndicaŃiile geografice ART. 67. IndicaŃiile geografice ale produselor sunt protejate în

România prin înregistrarea acestora la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, potrivit prezentei legi sau convenŃiilor internaŃionale la care România este parte, şi pot fi folosite numai de persoanele care produc sau comercializează produsele pentru care aceste indicaŃii au fost înregistrate.

Nu sunt supuse procedurii de înregistrare, stabilită de prezenta lege, indicaŃiile geografice care au dobândit sau vor dobândi protecŃie pe calea unor convenŃii bilaterale sau multilaterale încheiate de România.

Lista indicaŃiilor geografice a căror protecŃie este recunoscută în România, pe baza convenŃiilor prevăzute la alin. 2, va fi înscrisă la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci în Registrul NaŃional al IndicaŃiilor Geografice şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.

ART. 68 Au calitatea de a solicita Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci

înregistrarea unei indicaŃii geografice asociaŃiile de producători care desfăşoară o activitate de producŃie în zona geografică, pentru produsele indicate în cerere.

înregistrarea unei indicaŃii geografice poate fi cerută la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci, direct sau prin mandatar autorizat, cu domiciliul sau cu sediul în România, şi va fi supusă taxei prevăzute de lege.

ART. 69 Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci înregistrează indicaŃiile

geografice şi acordă solicitantului dreptul de utilizare a acestora după ce

535

Ministerul Agriculturii şi AlimentaŃiei sau, după caz, autoritatea competentă din Ńara de origine a solicitantului certifică:

a) indicaŃia geografică a produsului, care urmează a fi înregistrată; b) produsele care pot fi comercializate sub această indicaŃie; c) aria geografică de producŃie; d) caracteristicile şi condiŃiile de obŃinere pe care trebuie să le înde-

plinească produsele pentru a putea fi comercializate sub această indicaŃie. ART.70 Sunt excluse de la înregistrare indicaŃiile geografice care: a) nu sunt conforme dispoziŃiilor art. 3 lit. f); b) sunt denumiri generice ale produselor; c) sunt susceptibile de a induce publicul în eroare asupra naturii,

originii, modului de obŃinere şi calităŃii produselor; d) sunt contrare bunelor moravuri sau ordinii publice. ART. 71 Dacă cererea îndeplineşte condiŃiile prevăzute de lege, Oficiul de

Stat pentru InvenŃii şi Mărci decide înregistrarea indicaŃiei geografice în Registrul NaŃional al IndicaŃiilor Geografice şi acordarea dreptului de utilizare a acesteia solicitantului.

Dreptul de folosire a indicaŃiei geografice, dobândit prin înregistrarea acesteia, aparŃine membrilor asociaŃiei înscrişi în lista comunicată la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci.

ART. 72 în termen de 2 luni de la data deciziei de înregistrare, Oficiul de

Stat pentru InvenŃii şi Mărci publică indicaŃia geografică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială şi eliberează solicitantului certificatul de înregistrare a indicaŃiei geografice şi de acordare a dreptului de utilizare a acesteia, cu plata taxei prevăzute de lege.

ART. 73 înregistrarea unei indicaŃii geografice pe numele unei asociaŃii de

producători nu constituie obstacol la înregistrarea aceleiaşi indicaŃii de către orice altă asociaŃie având calitatea cerută la art. 68.

ART. 74 Durata de protecŃie a indicaŃiilor geografice curge de la data

depunerii cererii la Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci şi este nelimitată.

Dreptul de utilizare a indicaŃiei geografice se acordă solicitantului pe o perioadă de 10 ani, cu posibilitatea de reînnoire nelimitată, dacă se menŃin condiŃiile în care acest drept a fost dobândit.

Cererea de reînnoire este supusă taxei prevăzute de lege. ART. 75 Persoanele autorizate să folosească o indicaŃie geografică pentru

anumite produse au dreptul să o folosească în circuitul comercial, aplicată 536

numai pe aceste produse, în documente însoŃitoare, reclame, prospecte, şi pot să aplice menŃiunea indicaŃie geografică înregistrată.

ART.76 Este interzisă folosirea unei indicaŃii geografice sau imitarea ei de

către persoane neautorizate, chiar dacă se indică originea reală a produselor ori dacă se adaugă menŃiuni ca: gen, tip, imitaŃie şi altele asemenea.

Persoanele autorizate de Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci să utilizeze o indicaŃie geografică pentru vinuri sau pentru produse spirtoase pot să interzică folosirea acestei indicaŃii de către orice altă persoană pentru vinuri sau pentru produse spirtoase care nu sunt originare din locul sugerat de indicaŃia geografică respectivă, chiar în cazurile în care originea adevărată a produsului este menŃionată expres ori în cazurile în care indicaŃia geografică este utilizată în traducere sau este însoŃită de expresii, cum sunt: de genul, de tipul şi altele asemenea.

ART.77 Ministerul Agriculturii şi AlimentaŃiei poate proceda, din oficiu

sau la sesizarea unei persoane interesate, la controlul produselor puse în circulaŃie sub indicaŃia geografică înregistrată.

ART.78 Dreptul de folosire a unei indicaŃii geografice nu poate să facă

obiectul niciunei transmiteri. ART.79 Pe întreaga durată de protecŃie a indicaŃiei geografice oricare

persoană interesată poate cere Tribunalului Municipiului Bucureşti anularea înregistrării acesteia, dacă înregistrarea indicaŃiei geografice s-a făcut cu nerespectarea dispoziŃiilor art. 69 şi 70.

Pentru nerespectarea condiŃiilor de calitate şi a caracteristicilor specifice produselor din zona la care se referă indicaŃia geografică, Ministerul Agriculturii şi AlimentaŃiei sau oricare altă persoană interesată poate solicita Tribunalului Municipiului Bucureşti decăderea din drepturi a persoanelor autorizate de Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci să folosească indicaŃia geografică înregistrată.

SentinŃa Tribunalului Municipiului Bucureşti rămasă definitivă se comunică Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci de către persoana interesată. Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci radiază indicaŃia geografică din Registrul NaŃional al IndicaŃiilor Geografice şi publică radierea acesteia în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, în termen de 2 luni de la comunicare.

Atribu Ńiile Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi Mărci ART. 92 Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci este organul de

specialitate al administraŃiei publice centrale, unica autoritate care asigură pe teritoriul

537

României protecŃia mărcilor şi indicaŃiilor geografice, potrivit prezentei legi.

ART.93 In domeniul mărcilor şi indicaŃiilor geografice, Oficiul de Stat

pentru InvenŃii şi Mărci are următoarele atribuŃii: a) înregistrează, examinează şi publică cererile de înregistrare a

mărcilor; b) examinează mărcile înregistrate sau depuse spre înregistrare la

OrganizaŃia Mondială a ProprietăŃii Intelectuale, conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament, recunoscând sau refuzând protecŃia acestora pe teritoriul României;

c) înregistrează şi publică cererile de înregistrare a indicaŃiilor geografice şi acordă protecŃie acestora pe teritoriul României;

d) eliberează certificate de înregistrare a mărcilor; e) eliberează certificate de înregistrare a indicaŃiilor geografice şi

acordă dreptul de utilizare a acestora; f) organizează şi Ńine Registrul NaŃional al Mărcilor şi Registrul

NaŃional al IndicaŃiilor Geografice; g) eliberează certificate de prioritate pentru mărci; h) efectuează cercetări prealabile înregistrării unei mărci; i) administrează, conservă şi dezvoltă colecŃia naŃională de mărci

şi de indicaŃii geografice şi realizează baza de date informative în domeniu;

j) întreŃine relaŃii cu organe guvernamentale similare şi organizaŃii regionale de proprietate industrială; reprezintă România în organizaŃii internaŃionale de specialitate;

k) editează publicaŃia oficială privind mărcile şi indicaŃiile geografice ale produselor şi asigură schimbul de publicaŃii cu administraŃiile naŃionale similare străine şi cu organismele şi organizaŃiile internaŃionale de profil;

1) îndeplineşte şi alte atribuŃii prevăzute de lege.

538

DREPTURILE DE AUTOR ÎN TEMEIUL LEGII NR . 8/1996 PRIVIND

DREPTURILE DE AUTORI ŞI DREPTURILE CONEXE

Drepturi de autor ♦ Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înŃelege

realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere, în orice formă materială, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale a unei opere, precum şi stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice.

♦ Prin difuzare, în sensul prezentei legi, se înŃelege distribuirea către public a originalului ori a copiilor unei opere, prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

♦ Nu se consideră difuzare distribuirea către public prin împrumut, cu titlu gratuit, a unei opere, în cazul în care se realizează prin intermediul bibliotecilor publice.

♦ Se consideră publică orice comunicare a unei opere, făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii şi al cunoştinŃelor acesteia, indiferent dacă membrii care compun acel public susceptibil de a recepŃiona astfel de comunicări pot sau nu să o facă în acelaşi loc sau în locuri diferite ori în acelaşi timp sau în momente diferite.

♦ Dreptul de a autoriza închirierea operei reprezintă dreptul exclusiv al unui autor de a pune la dispoziŃie pentru utilizare originalul sau copiile operei pentru o perioadă de timp limitată, în schimbul unui avantaj economic direct sau indirect.

♦ împrumutul public constă în punerea la dispoziŃia unei persoane, cu titlu gratuit, pentru utilizare, a originalului sau a copiei unei opere pentru o perioadă de timp determinată, prin_ intermediul unei instituŃii care permite accesul publicului în acest scop. împrumutul public nu necesită autorizarea prealabilă a autorului.

♦ împrumutul public dă dreptul titularului dreptului de autor la o remuneraŃie echitabilă.

♦ Dreptul de comunicare publică prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale reprezintă dreptul exclusiv al autorului de a auto-riza comunicarea către public a unor lecturi, interpretări muzicale sau sce-

539

nice ori a altor forme de fixare a operei sale în înregistrări sonore sau audiovizuale.

♦ Dreptul de difuzare secundară reprezintă dreptul exclusiv al autorului de a autoriza comunicarea către public a operei sale, ulterior primei difuzări, prin oricare dintre mijloacele prevăzute la art. 13 lit. g), h), i), j) şi 1).

♦ Sunt permise, fără consimŃământul autorului şi fără plata vreunei remuneraŃii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinŃă publică, cu condiŃia ca acestea să fie conforme bunelor uzanŃe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de exploatare:

a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare sau administrative, în măsura justificată de scopul acestora;

b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului;

c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaŃii, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învăŃământului, precum şi reproducerea pentru învăŃământ, în cadrul instituŃiilor publice de învăŃământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;

d) reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituŃiilor publice culturale sau ştiinŃifice, care funcŃionează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecŃia permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective;

e) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, de scurte extrase din articole de presă şi reportaje radiofonice sau televizate;

f) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public de scurte fragmente ale conferinŃelor, alocuŃiunilor, pledoariilor şi a altor opere de acelaşi fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiŃia ca aceste utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea;

g) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public a operelor în cadrul informaŃiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informaŃiei;

h) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, difuzarea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei

540

este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, difuzări sau comunicări şi dacă este utilizată în scopuri comerciale;

i) reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităŃilor instituŃiilor de învăŃământ, exclusiv în scopuri specifice şi cu condiŃia ca atât reprezentarea sau executarea, cât şi accesul publicului să fie fără plată.

♦ în cazurile prevăzute la lit. b), c), e), f) şi h) trebuie să se menŃioneze sursa şi numele autorului, dacă acesta apare pe lucrarea utilizată, iar în cazul operelor de artă plastică sau de arhitectură, şi locul unde se găseşte originalul.

♦ Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimŃământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiŃia ca opera să fi fost adusă anterior la cunoştinŃă publică, iar reproducerea să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare.

♦ Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări, sonor sau audiovizual, cât şi pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, în situaŃia prevăzută la alin. (1), se va plăti o remuneraŃie stabilită conform prevederilor prezentei legi.

♦ Transformarea unei opere, fără consimŃământul autorului şi fără plata unei remuneraŃii, este permisă în următoarele cazuri:

a) dacă este o transformare privată, care nu este destinată şi nu este pusă la dispoziŃia publicului;

b) dacă rezultatul transformării este o parodie sau o caricatură, cu condiŃia ca rezultatul să nu creeze confuzie în ce priveşte opera originală şi autorul acesteia;

c) dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor.

♦ Regizorul sau realizatorul operei audiovizuale este persoana fizică ce îşi asumă conducerea creării şi realizării operei audiovizuale, în calitate de autor principal.

♦ Producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce îşi asumă responsabilitatea producerii operei şi, în această calitate, organizează realizarea operei şi furnizează mijloacele necesare tehnice şi financiare.

♦ Dreptul la adaptarea audiovizuală este dreptul exclusiv al titularului dreptului de autor asupra unei opere preexistente de a o transforma sau de a o include într-o operă audiovizuală.

♦ Prin prezenta lege, protecŃia programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicaŃie şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepŃie pregătitor, precum şi manualele.

541

♦ Ideile, procedeele, metodele de funcŃionare, conceptele

matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeŃelor sale, nu sunt protejate.

Drepturile conexe dreptului de autor ♦ Drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere

drepturilor autorilor. Nicio dispoziŃie a prezentului titlu nu trebuie interpretată în sensul unei limitări a exerciŃiului dreptului de autor.

♦ Drepturile patrimoniale recunoscute în prezentul capitol pot fi transmise, în tot sau în parte, potrivit dreptului comun. Aceste drepturi pot să facă obiectul unei cesiuni exclusive sau neexclusive.

♦ în sensul prezentei legi, se consideră fixare încorporarea de coduri, sunete, imagini ori de sunete şi imagini sau de reprezentări numerice ale acestora, pe orice suport material, chiar electronic, care permite perceperea, reproducerea ori comunicarea lor într-un mod oarecare.

♦ Sunt recunoscuŃi şi protejaŃi ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor artiştii interpreŃi sau executanŃi, pentru propriile interpretări sau execuŃii, producătorii de înregistrări sonore, pentru propriile înregistrări, şi organismele de radiodifuziune şi televiziune, pentru propriile emisiuni.

Drepturile arti ştilor interpre Ńi sau executanŃi ♦ In sensul prezentei legi, prin artişti interpreŃi sau executanŃi se

înŃelege: actorii, cântăreŃii, muzicienii, dansatorii şi alte persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăŃi, de circ ori de marionete.

♦ Artistul interpret sau executant are următoarele drepturi morale: a) dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităŃii propriei

interpretări sau execuŃii; b) dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie

indicat ori comunicat la fiecare spectacol şi la fiecare utilizare a înregistrării acestuia;

c) dreptul de a pretinde respectarea calităŃii prestaŃiei sale şi de a se opune oricărei deformări, falsificări sau altei modificări substanŃiale a interpretării ori execuŃiei sale sau oricărei încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputaŃia sa;

d) dreptul de a se opune oricărei utilizări a prestaŃiei sale, dacă prin această utilizare se aduc prejudicii grave persoanei sale.

542

♦ Drepturile prevăzute la art. 96 nu pot face obiectul vreunei

renunŃări sau înstrăinări. ♦ După moartea artistului interpret sau executant, exerciŃiul

drepturilor prevăzute la art. 96 se transmite prin moştenire, potrivit legislaŃiei civile, pe durată nelimitată.

♦ Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza următoarele:

a) fixarea prestaŃiei sale; b) reproducerea prestaŃiei fixate; c) difuzarea prestaŃiei fixate prin vânzare, închiriere, împrumut

sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros ori cu titlu gratuit; d) prezentarea într-un loc public sau comunicarea publică a

prestaŃiei fixate ori nefixate pe un suport; e) adaptarea prestaŃiei fixate; f) emiterea sau transmiterea prin radiodifuziune ori prin

televiziune a prestaŃiei sale, fixate sau nefixate pe un suport, retransmiterea prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar.

♦ Durata drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreŃi sau executanŃi este de 50 de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima fixare sau, în lipsă, prima comunicare către public.

Drepturile producătorilor de înregistrări sonore ♦ Se consideră înregistrare sonoră sau fonogramă, în sensul

prezentei legi, orice fixare, exclusiv sonoră, a sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuŃie a unei opere sau a altor sunete ori a reprezentărilor numerice ale acestor sunete, oricare ar fi metoda şi suportul utilizate pentru această fixare. Nu se consideră înregistrare sonoră o fixare audiovizuală sau partea sonoră a acesteia ori reprezentarea sa numerică.

♦ Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizică sau juridică ce îşi asumă responsabilitatea organizării şi finanŃarea realizării primei fixări a sunetelor, fie că aceasta constituie sau nu o operă în sensul prezentei legi.

♦ Producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza următoarele:

a) reproducerea propriilor înregistrări sonore; b) difuzarea propriilor înregistrări sonore, prin vânzare, închiriere,

împrumut sau orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit;

543

c) emiterea sau transmiterea prin radiodifuziune sau televiziune a

propriilor înregistrări sonore, retransmiterea prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum şi prin orice alt mijloc de comunicare către public;

d) prezentarea într-un loc public a propriilor înregistrări sonore; e) adaptarea propriilor înregistrări sonore; f) importul pe teritoriul României al copiilor legal realizate ale

propriilor înregistrări sonore.

♦ De asemenea, producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a împiedica importul de copii ale propriilor înregistrări sonore realizate fără autorizarea sa.

♦ Durata drepturilor patrimoniale ale producătorilor de înregistrări sonore este de 50 de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima fixare.

♦ În cazul în care înregistrarea sonoră este adusă la cunoştinŃă publică în această perioadă, durata drepturilor patrimoniale expiră după trecerea a 50 de ani de la data aducerii la cunoştinŃă publică.

Comunicarea publică prin satelit ♦ În sensul prezentei legi, prin comunicare publică prin satelit se

înŃelege introducerea, sub controlul şi responsabilitatea unui organism de radiodifuziune sau de televiziune situat pe teritoriul României, a sem nalelor purtătoare de programe destinate captării de către public, într-un lanŃ neîntrerupt de comunicare ce conduce la satelit şi revine la pământ.

Retransmiterea prin cablu ♦ În sensul prezentei legi, prin comunicare publică realizată pe

calea retransmiterii prin cablu se înŃelege retransmiterea simultană, neschimbată şi integrală, prin cablu sau printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte, pentru recepŃionarea de către public a unei transmisii ini Ńiale de emisiuni de radio sau de televiziune difuzate publicului, cu sau fără fir.

Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe

♦ Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, denumite în cuprinsul legii organisme de gestiune colectivă, sunt, în sensul prezentei legi, persoane juridice constituite prin liberă asociere, care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea şi repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredinŃată de către titulari.

♦ Organismele de gestiune colectivă prevăzute în prezentul capitol sunt supuse reglementărilor privind asociaŃiile fără scop lucrativ şi

544

pot dobândi personalitate juridică, în condiŃiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

♦ Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau de drepturi conexe: autori, artişti interpreŃi sau executanŃi, producători, organisme de radio şi de televiziune, precum şi alŃi titulari ai drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice şi juridice. Ele acŃionează în limitele mandatului încredinŃat şi pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege.

♦ Organismele de gestiune colectivă pot fi create în mod separat pentru gestionarea de categorii distincte de drepturi, corespunzând unor domenii diferite de creaŃie, precum şi pentru gestionarea de drepturi aparŃinând unor categorii distincte de titulari.

FuncŃionarea organismelor de gestiune colectivă ♦ Organismele de gestiune colectivă au următoarele obligaŃii: a) să acorde utilizatorilor, prin contract, în schimbul unei

remuneraŃii, autorizaŃii neexclusive de utilizare a operelor sau prestaŃiilor titularilor drepturilor, sub formă de licenŃă neexclusivă;

b) să elaboreze tabele pentru domeniul lor de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, precum şi metodologiile ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăŃii acestor drepturi, în cazul acelor opere al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi;

c) să încheie, în numele titularilor de drepturi sau pe baza mandatului acordat de organisme similare din străinătate, contracte generale cu organizatorii de spectacole, organismele de radiodifuziune, televiziune şi retransmitere prin cablu, având ca obiect autorizarea de reprezentare şi de difuzare a operelor sau a prestaŃiilor actuale şi viitoare înscrise în repertoriul lor;

d) să reprezinte interesele membrilor lor, în ce priveşte exploatarea operelor acestora, în afara teritoriului României, prin încheierea de contracte bilaterale cu organisme similare din străinătate, precum şi prin afilierea la organisme internaŃionale neguvernamentale din domeniu;

e) să încaseze sumele datorate de utilizatori şi să le repartizeze între titularii de drepturi, potrivit prevederilor din statut;

f) să informeze, la cerere, pe titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe despre modul de utilizare a drepturilor lor şi să le comunice raportul financiar anual şi raportul de verificare financiar-contabilă;

g) să acorde asistenŃă de specialitate titularilor de drepturi şi să îi reprezinte în cadrul procedurilor legale ce privesc obiectul lor de activitate;

545

h) să îndeplinească orice altă activitate conform mandatului

primit de la titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, în limitele obiectului lor de activitate;

i) să ceară utilizatorilor comunicarea de informaŃii şi înmânarea de documente indispensabile pentru determinarea cuantumului remuneraŃiilor şi al taxelor pe care le colectează.

♦ Gestiunea colectivă se exercită potrivit următoarelor reguli: a) deciziile privind metodele şi regulile de colectare a

remuneraŃiei şi a altor sume de la utilizatori şi cele de repartiŃie a acestora între titularii de drepturi, cât şi cele privind alte aspecte mai importante ale gestiunii colective trebuie să fie luate de membri, potrivit statutului;

b) titularii ale căror drepturi sunt gestionate de un organism de gestiune colectivă trebuie să primească periodic informaŃii exacte, complete şi detaliate despre toate activităŃile organismului de gestiune colectivă;

c) în lipsa unei autorizaŃii exprese din partea titularilor ale căror drepturi le gestionează, nicio remuneraŃie percepută de un organism de gestiune colectivă nu poate fi utilizată în alte scopuri, cum ar fi cele culturale, sociale ori pentru a finanŃa activităŃi de promovare, altele decât acelea de a acoperi costurile reale ale gestiunii de drepturi în cauză şi de a repartiza acestora sumele care au rămas după deducerea acestor costuri;

d) sumele colectate de un organism de gestiune colectivă, după deducerea costurilor reale ale gestiunii colective, se impozitează potrivit prevederilor legale în materie. După alte deduceri autorizate de titularii de drepturi, în concordanŃă cu dispoziŃiile legale sumele respective se repartizează între titulari proporŃional cu utilizarea reală a operelor lor.

Atribu Ńiile Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sunt următoarele:

a) organizează şi administrează evidenŃa repertoriului de opere şi de autori primit de la organismele de gestiune colectivă pentru drepturile de autor şi drepturile conexe;

b) acordă avize pentru constituirea ca persoane juridice, în condiŃiile legii, a organismelor de gestiune colectivă şi urmăreşte aplicarea legislaŃiei de către organismele a căror constituire a avizat-o;

c) avizează, în condiŃiile legii, elaborarea şi negocierea tabelelor şi a metodologiilor stabilite de organismele de gestiune colectivă cu asociaŃiile patronale de utilizatori;

d) exercită, la cererea şi pe cheltuiala titularilor unor drepturi protejate, funcŃii de observare şi de control asupra activităŃilor ce pot da naştere la încălcări ale legislaŃiei dreptului de autor şi a drepturilor conexe;

546

e) intervine, pe cale de mediere, în negocierile dintre

organismele de gestiune colectivă şi utilizatori, potrivit art. 131 alin. (4); f) încheie procese-verbale de constatare a încălcărilor legii, în

condiŃiile prevăzute de Codul de procedură penală, şi sesizează organele competente în cazul infracŃiunilor pentru care acŃiunea penală se pune în mişcare din oficiu;

g) elaborează programe de instruire, de formare practică şi teoretică în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe;

h) întreŃine relaŃii cu organizaŃiile de specialitate similare şi cu organizaŃiile internaŃionale din domeniu, la care statul român este parte.

Proceduri şi sancŃiuni ♦ încălcarea drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta

lege atrage răspunderea civilă, contravenŃională sau penală, după caz, potrivit legii. DispoziŃiile procedurale sunt cele prevăzute în prezenta lege, care se completează cu cele de drept comun.

♦ Titularii drepturilor încălcate pot solicita instanŃelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora şi pot pretinde repararea prejudiciului în conformitate cu normele legale.

♦ In cazul încălcării unor drepturi recunoscute şi protejate prin prezenta lege, titularii acestora pot cere instanŃei de judecată sau altor organe competente potrivit legii să dispună, de îndată, luarea unor măsuri pentru prevenirea producerii unor pagube iminente sau pentru asigurarea reparării acestora, după caz.

♦ De asemenea, titularii drepturilor încălcate pot cere instanŃei de judecată să dispună aplicarea oricăreia dintre următoarele măsuri:

a) remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin actul ilicit sau, dacă prejudiciile nu pot fi reparate în acest mod, remiterea bunurilor rezultate din fapta ilicită, în vederea valorificării acestora, până la acoperirea integrală a prejudiciilor cauzate;

b) distrugerea echipamentelor şi a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a căror destinaŃie unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit;

c) scoaterea din circuitul comercial prin confiscarea şi distrugerea copiilor efectuate ilegal; (excepŃie: nu se aplică pentru construcŃiile arhitecturale, dacă distrugerea clădirii nu este impusă de circumstanŃele cazului respectiv.)

d) publicarea în mijloacele de comunicare în masă a hotărârii instanŃei de judecată, pe cheltuiala celui care a săvârşit fapta.

♦ ART. 140 Constituie infracŃiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună

la 2 ani sau cu amendă de la 200.000 lei la 3 milioane lei, dacă nu constituie

547

o infracŃiune mai gravă, fapta persoanei care, fără a avea autorizarea sau, după caz, consimŃământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:

a) aduce o operă la cunoştinŃă publică; b) reprezintă scenic, recită, execută sau prezintă direct, în orice

altă modalitate publică, o operă; c) permite accesul public la bazele de date pe calculator, care

conŃin sau constituie opere protejate; d) traduce, publică în culegeri, adaptează sau transformă o operă,

pentru a obŃine o operă derivată; e) fixează pe un suport prestaŃia unui artist interpret sau executant; f) emite ori transmite prin radiodifuziune sau prin televiziune o

prestaŃie, fixată ori nefixată pe un suport, sau o retransmite prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit ori prin orice alt procedeu similar sau prin orice alt mijloc de comunicare către public;

g) prezintă într-un loc public înregistrările sonore ale unui producător; h) emite ori transmite prin radiodifuziune sau prin televiziune

înregistrările sonore ale unui producător ori le retransmite prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar ori prin orice alt mijloc de comunicare către public;

i) fixează programe de radio sau de televiziune sau le retransmite prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar ori prin orice alt mijloc de comunicare către public;

j) comunică, într-un loc accesibil publicului cu plata intrării, programe de radio sau de televiziune.

♦ ART. 141 Constituie infracŃiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni

la 5 ani sau cu amendă de la 500.000 lei la 10 milioane lei fapta persoanei care îşi însuşeşte, fără drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunoştinŃă publică o operă sub un alt nume decât acela decis de autor, dacă fapta nu constituie o infracŃiune mai gravă.

♦ ART. 142 Constituie infracŃiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni

la 3 ani sau cu amendă de la 700.000 lei la 7 milioane lei, dacă nu constituie o infracŃiune mai gravă, fapta persoanei care, fără a avea consimŃământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:

a) reproduce integral sau parŃial o operă; b) difuzează o operă; c) importă, în vederea comercializării pe teritoriul României,

copii de pe o operă; d) expune public o operă de artă plastică, de artă aplicată,

fotografică sau de arhitectură;

548

e) proiectează public o operă cinematografică sau altă operă

audiovizuală; f) emite o operă prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără

fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit;

g) transmite o operă către public prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar;

h) retransmite o operă prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit, sau retransmite o operă prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar;

i) emite sau transmite într-un loc accesibil publicului o operă radiodifuzată sau televizată;

j) reproduce prestaŃia unui artist interpret sau executant; K) difuzează prestaŃia unui artist interpret sau executant; 1) reproduce înregistrările sonore ale unui producător; m) difuzează înregistrările sonore ale unui producător, inclusiv

prin închiriere; n) importă, în vederea comercializării în România, înregistrările

sonore ale unui producător; o) reproduce programe de radio sau de televiziune, fixate pe

orice fel de suport; p) difuzează, inclusiv prin închiriere, programe de radio sau de

televiziune fixate pe orice fel de suport; r) importă, în vederea comercializării în România, programe de

radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport. ♦ ART. 143 Constituie infracŃiune si se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni

la 2 ani sau cu amendă de la 500.000 lei la 5 milioane lei, dacă nu constituie o infracŃiune mai gravă, fapta persoanei care:

a) pune la dispoziŃia publicului prin vânzare sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros ori cu titlu gratuit mijloace tehnice destinate ştergerii neautorizate sau neutralizăm dispozitivelor tehnice care protejează programul pentru calculator,

b) refuza să declare organelor competente provenienŃa exempla-relor unei opere sau provenienŃa suporturilor pe care este înregistrată o prestaŃie ori un program de radio sau de televiziune, protejate în temeiul prezentei legi, aflate în posesia sa în vederea difuzării.

♦ ART. 144 AcŃiunea penală se pune în mişcare în cazul infracŃiunilor

prevăzute la art. 140, 141 şi 142 lit. al c), j), 1), n) şi o), la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în sensul prezentei legi.

Aplicarea legii. DispoziŃii tranzitorii şi finale ♦ DispoziŃiile prezentei legi se aplică în oricare dintre

următoarele situaŃii: A. operelor: a) care nu au fost aduse încă la cunoştinŃă publică şi ai căror

autori sunt cetăŃeni români; 549

b) care nu au fost aduse la cunoştinŃă publică şi ai căror autori

sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori cu sediul în România; c) care au fost aduse la cunoştinŃă publică prima dată în

România sau care au fost aduse la cunoştinŃă publică pentru prima dată în altă Ńară şi simultan, dar nu mai târziu de 30 de zile, în România;

d) de arhitectură construite pe teritoriul României; B. prestaŃiilor arti ştilor interpre Ńi sau executanŃi: a) care au loc pe teritoriul României; b) sunt fixate în înregistrări sonore protejate de prezenta lege; c) nu au fost fixate în înregistrări sonore, dar sunt transmise prin

emisiuni de radio sau de televiziune protejate de prezenta lege; C. înregistrărilor sonore: a) ai căror producători sunt persoane fizice ori juridice cu

domiciliul ori cu sediul în România; b) a căror primă fixare pe un suport material a avut loc pentru

prima dată în România; c) aduse la cunoştinŃă publică prima dată în România sau aduse la

cunoştinŃă publică pentru prima dată în altă Ńară şi simultan, dar nu mai târziu de 30 de zile, în România;

D. programelor de radio şi de televiziune: a) emise de organisme de radiodifuziune şi de televiziune cu

sediul în România; b) transmise de organisme transmiŃătoare cu sediul în România.

♦ ExistenŃa şi conŃinutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloace de probă, inclusiv prin includerea acesteia în repertoriul unui organism de gestiune colectivă.

♦ Autorii şi alŃi titulari de drepturi sau deŃinătorii de drepturi exclusive ale autorilor, la care se face referire în prezenta lege, au dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale operelor, menŃiunea de rezervare a exploatării acestora, constând în simbolul C înconjurat de un cerc, însoŃit de numele lor, de locul şi anul primei publicări.

♦ Utilajele, schiŃele, machetele, manuscrisele şi orice alte bunuri care servesc direct la realizarea unei opere ce dă naştere unui drept de autor nu pot face obiectul unei urmăriri silite.

♦ Sumele datorate autorilor ca urmare a utilizării operelor lor beneficiază de aceeaşi protecŃie ca şi salariile şi nu pot fi urmărite decât în aceleaşi condiŃii. Aceste sume sunt supuse impozitării conform legislaŃiei fiscale în materie.

♦ Sunt scutite de taxa de timbru acŃiunile şi cererile civile născute din raporturile reglementate de prezenta lege, precum şi din căile de atac aferente acestora, introduse de titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe ori de persoanele fizice sau juridice care îi reprezintă.

♦ Litigiile privind dreptul de autor şi drepturile conexe sunt de competenŃa organelor jurisdicŃionale, potrivit prezentei legi şi dreptului comun.

550

GARANłIA REAL Ă ASUPRA FONDULUI DE COMERł ÎN TEMEIUL LEGII NR . 99 DIN 2d MAI 1999 PRIVIND UNELE M ĂSURI PENTRU ACCELERAREA REFORMEI ECONOMICE. TITLUL VI - REGIMUL

JURIDIC AL GARAN łIILOR REALE MOBILIARE

♦ Art. 1 Prezenta ordonanŃă de urgenŃă stabileşte cadrul juridic pentru accelerarea şi finalizarea procesului de privatizare, în baza următoarelor principii:

a) asigurarea transparenŃei procesului de privatizare; b) formarea preŃului de vânzare, în baza raportului dintre cerere şi

ofertă; c) asigurarea egalităŃii de tratament între cumpărători; d) reconsiderarea datoriilor societăŃilor comerciale, în vederea

sporirii atractivităŃii ofertei de privatizare. ♦ ART. 2 Prevederile prezentei ordonanŃe de urgenŃă se aplică: a) vânzării de acŃiuni la societăŃile comerciale la care statul sau o

autoritate a administraŃiei publice locale este acŃionar, indiferent de numărul acŃiunilor pe care le deŃine, inclusiv la societăŃile naŃionale, companiile naŃionale şi celelalte societăŃi comerciale rezultate din reorganizarea regiilor autonome de interes naŃional sau local;

b) vânzării de active ale regiilor autonome şi ale societăŃilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraŃiei publice locale este acŃionar majoritar, inclusiv ale companiilor naŃionale şi ale societăŃilor naŃionale ori ale celorlalte societăŃi comerciale rezultate din reorganizarea unei regii autonome de interes naŃional sau local.

♦ In înŃelesul prezentei ordonanŃe de urgenŃă termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaŃii:

a) societăŃi comerciale înseamnă societăŃile comerciale înfiinŃate în baza prevederilor Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităŃilor economice de stat în regii autonome şi societăŃi comerciale, cu modificările ulterioare, societăŃile comerciale care au fost constituite de autorităŃile administraŃiei publice locale în baza Legii administraŃiei publice locale nr. 69/1991, republicată, cu modificările ulterioare, societăŃile naŃionale, companiile naŃionale şi alte societăŃi comerciale rezultate din reorganizarea regiilor autonome de interes naŃional sau local;

b) societăŃi comerciale de interes strategic înseamnă societăŃile naŃionale şi companiile naŃionale; alte societăŃi comerciale cu capital

551

GARANłIA REALĂ ASUPRA FONDULUI DE COMERł ÎN TEMEIUL LEGII NR. 99 DIN 2d MAI 1999 PRIVIND UNELE MĂSURI PENTRU ACCELERAREA REFORMEI ECONOMICE. TITLUL VI - REGIMUL

JURIDIC AL GARAN łIILOR REALE MOBILIARE

♦ Art. 1 Prezenta ordonanŃă de urgenŃă stabileşte cadrul juridic pentru accelerarea şi finalizarea procesului de privatizare, în baza următoarelor principii:

d) asigurarea transparenŃei procesului de privatizare; e) formarea preŃului de vânzare, în baza raportului dintre cerere şi

ofertă; f) asigurarea egalităŃii de tratament între cumpărători; d) reconsiderarea datoriilor societăŃilor comerciale, în vederea

sporirii atractivităŃii ofertei de privatizare. ♦ ART. 2 Prevederile prezentei ordonanŃe de urgenŃă se aplică: a) vânzării de acŃiuni la societăŃile comerciale la care statul sau o

autoritate a administraŃiei publice locale este acŃionar, indiferent de numărul acŃiunilor pe care le deŃine, inclusiv la societăŃile naŃionale, companiile naŃionale şi celelalte societăŃi comerciale rezultate din reorganizarea regiilor autonome de interes naŃional sau local;

b) vânzării de active ale regiilor autonome şi ale societăŃilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraŃiei publice locale este acŃionar majoritar, inclusiv ale companiilor naŃionale şi ale societăŃilor naŃionale ori ale celorlalte societăŃi comerciale rezultate din reorganizarea unei regii autonome de interes naŃional sau local.

♦ In înŃelesul prezentei ordonanŃe de urgenŃă termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaŃii:

a) societăŃi comerciale înseamnă societăŃile comerciale înfiinŃate în baza prevederilor Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităŃilor economice de stat în regii autonome şi societăŃi comerciale, cu modificările ulterioare, societăŃile comerciale care au fost constituite de autorităŃile administraŃiei publice locale în baza Legii administraŃiei publice locale nr. 69/1991, republicată, cu modificările ulterioare, societăŃile naŃionale, companiile naŃionale şi alte societăŃi comerciale rezultate din reorganizarea regiilor autonome de interes naŃional sau local;

b) societăŃi comerciale de interes strategic înseamnă societăŃile naŃionale şi companiile naŃionale; alte societăŃi comerciale cu capital

551

majoritar de stat pot fi declarate de interes strategic prin hotărâre a Guvernului;

c) acŃiuni înseamnă valorile mobiliare emise de societăŃi comerciale; acŃiunile pot fi ordinare sau preferenŃiale, în conformitate cu dispoziŃiile Legii nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare;

d) active înseamnă bunuri sau ansambluri de bunuri din patrimoniul unei societăŃi comerciale sau regii autonome, care pot fi separate şi organizate să funcŃioneze independent, distinct de restul activităŃii societăŃii sau regiei, cum ar fi unităŃi şi subunităŃi de producŃie, de comerŃ sau de presari de servicii, secŃii, ateliere, ferme, spaŃii, comerciale, spaŃii de cazare sau de alimentaŃie publică, spaŃii pentru birouri sau alte bunuri de acelaşi gen, inclusiv terenul aferent acestora;

e) cumpărător înseamnă orice persoană fizică sau juridică, română sau străină. Cumpărător nu poate fi o persoană juridică română de drept public sau o societate comercială la care statul român ori o autoritate a administraŃiei publice locale deŃine mai mult de 33% din totalul acŃiunilor cu drept de vot în adunarea generală a acŃionarilor;

f) minister de resort înseamnă ministerul sau organul administraŃiei publice centrale în al cărui domeniu de specialitate se încadrează obiectul principal de activitate al societăŃii comerciale sau sub a cărui autoritate funcŃionează regia autonomă;

g) instituŃie publică implicată înseamnă Fondul ProprietăŃii de Stat sau orice minister de resort ori, după caz, o autoritate a administraŃiei publice locale, care are atribuŃii de privatizare a unei societăŃi comerciale;

h) autoritatea de mediu competentă este Ministerul Apelor, Pădurilor şi ProtecŃiei Mediului sau o agenŃie locală de protecŃie a mediului din subordrnea acestui minister;

i) dosar de prezentare înseamnă ansamblul de date şi informaŃii privitoare la o societate comercială sau Ia un activ, furnizate în scris potenŃialilor cumpărători de acŃiuni sau de active;

j) obligaŃii de mediu reprezintă un set minim de obligaŃii ce revin societăŃilor comerciale care se privatizează sau care se transmit o dată cu vânzarea unui activ, din care rezultă obligaŃia conformării cu legislaŃia privind protecŃia mediului şi care se includ de către instituŃia publică implicată în dosarul de prezentare sau, după caz, în prospectul de ofertă publică. Aceste obligaŃii se stabilesc de către autoritatea de mediu competentă, în baza bilanŃului de mediu elaborat în cadrul procesului de privatizare sau de vânzare a unui activ a cărui folosire are impact asupra mediului. BilanŃul va fi elaborat în condiŃiile stabilite prin normele metodologice emise în baza prezentei ordonanŃe de urgenŃă;

552

k) agent de privatizare înseamnă orice persoană juridică, română sau

străină, specializată în activităŃi financiare, precum: bănci, societăŃi şi fonduri de investiŃii, societăŃi financiare, societăŃi care prestează servicii de contabilitate, consultanŃă, intermediere pe piaŃa valorilor mobiliare ori de lichidare şi repartizare a patrimoniului social etc., precum şi cabinete sau societăŃi profesionale de avocatură, indiferent dacă acestea acŃionează individual ori în asociere, cu menŃiunea că persoanele Juridice străine se pot asocia cu o persoană juridică sau firmă română dm categoriile sus-menŃionate;

1) închidere operaŃională înseamnă ansamblul operaŃiunilor de natură tehnică şi organizatorică întreprinse de administratorii ori, după' caz, lichidatorii societăŃilor comerciale cu capital majoritar de stat, din împuternicirea adunării generale a acŃionarilor sau a consiliului de administraŃie, având ca finalitate încetarea activităŃii economice a societăŃii şi conservarea activelor şi a altor bunuri ale acesteia până la vânzarea lor potrivit prevederilor prezentei ordonanŃe de urgenŃă; închiderea operaŃională poate fi totală sau parŃială, temporară sau definitivă;

m) obligaŃii bugetare înseamnă obligaŃii rezultate din impozite, taxe, contribuŃii sau alte venituri bugetare, inclusiv majorări de întârziere sau penalităŃi aferente acestora şi dobânzi la credite garantate de stat, datorate către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale;

n) creditor bugetar este titularul dreptului aferent unei obligaŃii bugetare.

Regimul juridic al garanŃiilor reale mobiliare ♦ Prezentul titlu reglementează regimul juridic al garanŃiilor

reale mobiliare, destinate să asigure îndeplinirea unei obligaŃii civile sau comerciale născute din orice contract încheiat între persoane fizice sau juridice.

♦ In cuprinsul prezentului titlu următorii termeni au sensurile menŃionate mai jos:

a) debitor - persoana obligată să aducă la îndeplinire obligaŃia garantată printr-o garanŃie reală mobiliară. în cuprinsul prezentului titlu referirile la calitatea de „debitor" includ, de asemenea, locatarul unui contract de închiriere sau utilizatorul unui contract de leasing, încheiate pentru o perioadă mai mare de un an, cedentul unui drept de creanŃă, consignatarul unor bunuri şi debitorul din cadrul actelor juridice prevăzute la art. 2 lit. b). Dacă legea sau contractul nu dispune altfel, prin debitor, în sensul prezentului titlu, se înŃelege şi proprietarul bunului cu

553

care s-a garantat îndeplinirea unei obligaŃii, atunci când proprietarul nu este Ńinut să aducă la îndeplinire obligaŃia garantată;

b) creditor - persoana în favoarea căreia s-a constituit garanŃia reală. în cuprinsul acestui titlu, referirile la calitatea de creditor includ, de asemenea, şi locatorul dintr-un contract de închiriere sau locatorul ori finanŃatorul unui contract de leasing încheiat pentru o perioadă mai mare de un an, cesionarul unui drept de creanŃă, consignantul şi cel în favoarea căruia a fost constituită o garanŃie printr-un act juridic menŃionat la art. 2 litb);

c) cont de depozit - depozit pe termen, depozit de economii, la vedere, carnete de economii şi alte conturi similare deschise la o bancă;

d) închirierea, inclusiv orice leasing4, pentru un termen mai mare de un an include:

- închirierea, inclusiv orice leasing, pe o perioadă nedeterminată; • - închirierea de bunuri, inclusiv orice formă de leasing, pe o durată

iniŃială de un an sau mai puŃin, dacă locatarul sau utilizatorul, cu acordul locatorului sau al finanŃatorului, deŃine bunul în mod continuu pe o durată mai mare de un an, calculată de la predarea bunului. Totuşi contractul de închiriere nu se consideră mai mare de un an decât la împlinirea acestei durate;

- închirierea de bunuri, inclusiv orice formă de leasing, pentru o perioadă de un an sau mai scurtă, pentru care contractul prevede că poate fi reînnoit pentru una sau mai multe perioade.

♦ Aplicarea dispoziŃiilor prezentului titlu nu este afectată de faptul că creanŃa cu care se garantează este ea însăşi garantată printr-un act juridic care nu cade sub incidenŃa acestui titlu.

♦ Se consideră cuprinse în domeniul de aplicare al prezentului titlu toate bunurile mobile, corporale sau necorporale.

♦ De asemenea, cade sub incidenŃa prezentului titlu orice bun mobil corporal sau bun mobil care este accesoriu al altui bun imobil, dar care poate fi înlăturat sau extras din acesta, cu excepŃia clădirilor şi a materialelor de construcŃii, chiar dacă părŃile au denumit contractul respectiv ipotecă.

♦ Prin clădiri se înŃelege înălŃarea unei structuri, deschiderea unei mine sau începerea unei lucrări executate la suprafaŃă sau în subteran. Expresia materiale de construcŃii înseamnă acele materiale care se încorporează într-o clădire şi include bunurile ataşate unei clădiri în aşa

_________________________________ 4 ExcepŃie: nu se aplică închirierii de bunuri de către locatorul sau

finanŃatorul care nu are ca obiect de activitate închirierea de bunuri sau darea de bunuri în leasing, precum şi închirierii de bunuri mobile accesorii unui imobil, necesare pentru buna folosire a acestuia.

554

fel încât să nu poată fi desprinse decât numai prin producerea unor daune cu o valoare mai mare decât a materialelor obŃinute prin înlăturare.

♦ Prezentul titlu se aplică şi bunurilor prevăzute la art. 467 şi 468 din Codul civil.5

♦ Intră sub incidenŃa prezentului titlu următoarele bunuri: a) stocul de bunuri fungibile şi nefiingibile; b) soldurile creditoare ale conturilor de depozit, depunerile de

economii ori depozitele la termen deschise la instituŃii bancare sau financiare;

c) certificatele de depozit, conosamentele şi altele similare; d) acŃiunile şi părŃile sociale din societăŃile pe acŃiuni şi cu

răspundere limitată; e) drepturile de exploatare ale resurselor naturale şi de operare de

servicii publice, în condiŃiile prevăzute de lege; f) drepturile rezultând din invenŃii, mărci de fabrică şi alte

drepturi de proprietate intelectuală, industrială sau comercială; g) drepturile de creanŃă, garantate sau negarantate; h) instrumentele negociabile, inclusiv cele garantate printr-o

ipotecă;

____________________________ 5 ART. 467 Cod civil

Animalele ce proprietarul fondului dă arendaşului pentru cultură, sunt imobile pe cât timp li se păstrează destinaŃia lor.

ART. 468 Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul şi

exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaŃie. Astfel, sunt imobile prin destinaŃie, când ele s-au pus de proprietar pentru

serviciul şi exploatarea fondului: - animalele afectate la cultură; - instrumente arătoare; - seminŃele date arendaşilor sau colonilor parŃiari*); - *) Dijmaşi- - porumbii din porumbărie; - lapinii**) ŃinuŃi pe lângă casă; - **) Iepuri de casa.- - stupii cu roi; - peştele din iaz (heleşteie); - teascurile, clădirile, alambicurile, căzile şi vasele; - instrumentele necesare pentru exploatarea fierăriilor, fabricilor de hârtie

şi altor uzine; - paiele şi gunoaiele. Mai sunt imobile prin destinaŃie toate efectele mobiliare***) ce

proprietarul a aşezat către fond în perpetuu. - ***) Lucruri mobile- 555

i) universalitatea bunurilor mobile ale debitorului, care poate

îngloba inventarul bunurilor circulante şi bunurile viitoare; j) pădurea, recolta agricolă, mineralele şi hidrocarburile ce

urmează a fi extrase sau care au fost extrase; k) poliŃe de asigurare; 1) dreptul obŃinut din închirierea sau arendarea unor bunuri

imobiliare; m) echipamentele, instalaŃiile, maşinile agricole sau altele

asemenea; n) drepturi societare; o) orice drept, exclusiv sau nu, de a tranzacŃiona cu bunuri mobile

sau de a asigura servicii, care poate fi cedat de către titular, indiferent dacă cedarea este supusă unor restricŃii sau dacă necesită consimŃământul constituitorului sau autorizarea altei persoane;

p) bunurile mobile închiriate sau care fac obiectul unei operaŃiuni de leasing, pe o durată mai mare de un an;

q) orice alte asemenea bunuri.

Publicitatea şi ordinea de preferinŃă a garanŃiilor reale Art.28 ♦ Intre o garanŃie reală asupra stocurilor de mărfuri, inclusiv

asupra stocurilor viitoare, şi o garanŃie asupra unor bunuri ale inventarului în cauză, individualizate generic, are prioritate garanŃia care a fost înscrisă prima.

Art.29 ♦ GaranŃiile reale şi sarcinile constituite pe bunuri mobile, care

cad sub incidenŃa prezentului titlu, îndeplinesc condiŃia de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanŃie reală la Arhiva Electronică de GaranŃii Reale Mobiliare, denumită în continuare arhivă.

♦ înscrierea la arhivă nu conferă validitate unei garanŃii reale lovite de nulitate.

♦ Prin înscrierea garanŃiei reale creditorii pentru care se înscrie ulterior o garanŃie reală asupra aceluiaşi bun sunt prezumaŃi că au cunoştinŃă despre existenŃa garanŃiei reale, proba contrarie nefiind admisibilă.

♦ Fac excepŃie de la prevederile art. 29 următoarele: a) garanŃia reală, dacă obligaŃia garantată în momentul încheierii

contractului de garanŃie asupra unor bunuri mobile corporale nu depăşeşte echivalentul în lei al sumei de 300 euro, a cărei publicitate se poate face fie prin luarea în posesie a bunului afectat garanŃiei, fie prin înscrierea unui aviz de garanŃie la arhivă;

556

b) garanŃia reală sau sarcina constituită pe sume de bani, valori

mobiliare sau titluri reprezentând bunuri, inclusiv certificate de depozit şi conosamente negociabile, precum şi cecuri şi bilete la ordin, a cărei publicitate se poate face numai prin posesia asupra instrumentului sau prin andosarea acestuia, dacă transferul instrumentului în cauză necesită posesia sau andosarea. înscrierea la arhivă nu este o metodă validă de publicitate în aceste cazuri;

c) garanŃia reală sau sarcina reală pe valori mobiliare care, potrivit regulilor pieŃei de valori mobiliare, pot fi transferate prin simpla înregistrare în registrele care deservesc piaŃa pe care sunt vândute va fi considerată ca fiind făcută publică din acest moment; înscrierea la arhivă nu este o metodă validă de publicitate în aceste cazuri;

d) garanŃia reală sau sarcina constituită asupra vapoarelor sau avioanelor trebuie făcută publică prin înregistrarea unui formular de aviz de garanŃie reală în registrul în care se află înregistrat titlul de proprietate asupra acestora. Registrul va trebui să evidenŃieze garanŃia reală la rubrica în care se află înscris titlul de proprietate asupra bunului.

♦ Posesia bunului afectat garanŃiei prevăzute la lit. a) şi b) trebuie să fie publică.

♦ Posesia este publică dacă poate fi uşor cunoscută de către terŃi. ♦ Dacă bunul afectat garanŃiei se află în posesia legitimă şi sub

controlul creditorului sau al reprezentantului său, dar faŃă de terŃi se creează aparenŃa că posesia aparŃine debitorului, posesia creditorului nu constituie posesie publică.

♦ In cazul bunurilor date în consignaŃie, care cad sub incidenŃa acestei reglementări, consignatarul este responsabil pentru înscrierea la arhivă a unui formular de aviz de garanŃie reală privind bunurile în cauză.

♦ în cazul în care consignatarul nu îşi îndeplineşte această obligaŃie, iar consignantului i se produc daune din această cauză, consignatarul rămâne răspunzător pentru plata unor despăgubiri în cuantum reprezentând cel puŃin echivalentul în lei al sumei de 200 euro.

4 Intre o garanŃie reală asupra stocurilor de mărfuri, inclusiv asupra stocurilor viitoare, şi o garanŃie asupra unor bunuri ale inventarului în cauză, individualizate generic, are prioritate garanŃia care a fost înscrisă prima.

Art.33 ♦ Fac excepŃie de la regula generală de stabilire a ordinii de

prioritate prevăzute la art. 28 următoarele: a) garanŃia reală constituită în favoarea vânzătorului bunului sau a

creditorului al cărui împrumut a făcut posibilă cumpărarea bunului. Aceasta are prioritate asupra unei garanŃii reale anterioare sau asupra altei sarcini, dacă, înainte ca debitorul să obŃină posesia bunului afectat

557

garanŃiei, s-a înscris avizul de garanŃie reală la arhivă, iar vânzătorul sau creditorul îl înştiinŃează pe creditorul garantat anterior despre vânzare şi despre înscrierea garanŃiei;

b) garanŃia reală asupra recoltei sau asupra produselor ce se vor obŃine din valorificarea acesteia, constituită în scopul obŃinerii de către debitor a fondurilor necesare pentru a o produce sau constituită în perioada de creştere a plantelor ori în cursul unei perioade de 6 luni înainte de recoltare. Aceasta are prioritate asupra oricărei alte garanŃii reale sau sarcini din momentul înscrierii la arhivă;

c) garanŃia reală constituită pe păsări, bovine, cabaline, ovine, porcine şi peşte sau pe produsele lor, constituită în scopul asigurării fondurilor care să îi permită debitorului să achiziŃioneze nutreŃuri, medicamente sau hormoni, necesare pentru hrana sau tratarea animalelor ori a peştelui. Aceasta are prioritate asupra oricărei alte garanŃii reale sau sarcini constituite pe acelaşi bun ori pe utilităŃile lui, alta decât garanŃia reală dată vânzătorului de nutreŃuri, medicamente sau hormoni.

Arhiva Electronică de GaranŃii Reale Mobiliare ♦ înregistrarea operaŃiunilor privind garanŃiile reale mobiliare se

efectuează în Arhiva Electronică de GaranŃii Reale Mobiliare, denumită în cuprinsul prezentului titlu arhivă.

♦ Arhiva este un sistem de evidenŃă a priorităŃii garanŃiilor reale mobiliare, structurată pe persoane şi bunuri.

♦ Guvernul, prin Autoritatea de Supraveghere, va concesiona, prin licitaŃie publică, dreptul de exploatare a arhivei către orice persoane fizice sau juridice care întrunesc cerinŃele stabilite prin regulament. Persoanele autorizate formează corpul operatorilor arhivei, denumit în continuare corpul operatorilor. Aceştia se pot constitui, potrivit legii, într-o asociaŃie. .

♦ Arhiva va fi organizată într-o bază de date unică, uşor accesibilă.

♦ Arhiva va înscrie avizele de garanŃii reale şi alte menŃiuni, fără a exercita controlul de legalitate sau de altă natură asupra acestora, înscrierea avizelor de garanŃii reale este o obligaŃie, iar personalul arhivei nu are dreptul şi nici nu poate fi Ńinut să ia măsuri cu privire la corectitudinea informaŃiilor introduse în arhivă.

♦ Baza de date va reflecta corect numai informaŃiile introduse, pe care trebuie să le Ńină la zi.

♦ Avizele de garanŃii reale vor fi indexate alfabetic, iar înscrierile vor putea fi căutate după numele debitorului şi după numărul de serie în cazul autovehiculelor.

♦ înscrierea unui aviz de garanŃie reală la arhivă nu va fi condiŃionată de prezentarea documentelor care să ateste plata de impozite

558

pe bunul grevat, pe împrumut acordat, ori a altor impozite de orice fel. De asemenea, arhivarea nu va fi condiŃionată nici de verificarea posesiunii bunurilor afectate garanŃiei.

Executarea garanŃiilor reale ♦ In cazul în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaŃia,

creditorul are dreptul de a-şi satisface creanŃa cu bunul afectat garanŃiei. In acest scop, creditorul are dreptul să ia în posesie, în mod paşnic, bunul afectat garanŃiei sau produsele rezultate din valorificarea acestuia, precum şi titlurile şi înscrisurile care constată dreptul de proprietate al debitorului asupra bunului, fără a fi necesară vreo autorizaŃie sau notificare prealabilă şi fără a plăti taxe sau vreun tarif.

♦ In exercitarea dreptului de a lua în posesie bunul creditorul nu poate tulbura ordinea publică, nici nu poate face uz de forŃă fizică sau de orice alt tip de intimidare asupra persoanei debitorului ori să recurgă la orice alt mijloc de a-1 constrânge pe debitor în momentul luării în posesie.

♦ In timpul intrării paşnice în posesia bunului, în nici un moment creditorul nu poate fi însoŃit de un funcŃionar public sau poliŃienesc.

♦ Pentru a putea lua în posesie bunul conform procedurii prezentate mai sus, contractul de garanŃie trebuie să includă următoarea formulă, redactată cu caractere majuscule, având dimensiunea de cel puŃin 12 puncte (0,5 cm): „ÎN CAZ DE NEEXECUTARE CREDITORUL POATE FOLOSI MIJLOACELE PROPRII PENTRU LUAREA ÎN POSESIE A BUNULUI AFECTAT GARANłIEI".(art 63)

♦ Creditorul poate vinde orice bun afectat garanŃiei, chiar în cazul în care se află în posesia debitorului. In astfel de situaŃie cumpărătorul bunului are acelaşi drept de a intra în posesie ca şi creditorul garantat, în condiŃiile prezentului titlu conform art 65.

♦ In orice moment, până la vânzarea bunului de către creditor, debitorul poate plăti creditorului totalitatea sumei datorate, cu cheltuielile rezonabile făcute pentru luarea în posesie şi vânzarea bunului, stingând astfel datoria. Creditorul este obligat să accepte plata, să înceteze imediat orice măsură de executare silită şi să restituie bunul către debitor.

♦ Dacă nu este posibilă luarea în posesie a unui bun afectat garanŃiei în formă paşnică, creditorul garantat poate, prin intermediul executorului judecătoresc sau, după caz, al executorului bancar ori cu sprijinul oricărui alt organ de executare, să intre în posesia bunului. Cererea creditorului va fi însoŃită de o copie certificată de pe înscriere la arhivă, o copie de pe contractul de garanŃie şi de o descriere a bunului ce urmează a fi luat în posesie. La solicitarea organului de executare organele de poliŃie sunt obligate să acorde tot sprijinul pentru luarea în posesie a bunului.

559

ART.68 ♦ în termen de 48 de ore de la primirea cererii organul de

executare se va deplasa la locui unde se află bunul afectat garanŃiei, va intra în posesia acestuia şi îl va preda imediat creditorului. Organul de executare va întocmi un proces-verbal, în două exemplare, din care unul se va păstra la dosarul de executare, iar celălalt va fi înmânat debitorului, care va semna de primire. în cazul în care este necesară folosirea forŃei, organul de executare este obligat să revină în cursul aceleiaşi zile, însoŃit de poliŃie, pentru a intra în posesia bunului afectat garanŃiei.

♦ Creditorul va suporta cheltuielile şi riscurile legate de transportarea şi depozitarea bunurilor în cauză.

ART.69 ♦ PărŃile pot cădea de acord, prin contractul de garanŃie,

asupra modului de vânzare a bunurilor grevate, ca urmare a nefodeplinirii obligaŃiei

♦ In lipsa unui asemenea acord, creditorul trebuie să vândă bunul afectat garanŃiei într-o manieră comercială rezonabilă care să asigure obŃinerea celui mai bun preŃ. Metoda, maniera, locul şi momentul vânzării trebuie să urmeze regulile comerciale adecvate, folosite de persoanele care vând bunuri similare în mod obişnuit pe piaŃa respectivă.

♦ Regulile comerciale adecvate pot fi: vânzarea directă către un terŃ, vânzarea prin licitaŃie făcută publică în ziar, vânzarea pe pieŃe publice sau prin orice alt mod de vânzare rezonabil comercial pentru tipul de bunuri supuse vânzării. Dintre diferitele metode de vânzare rezonabile comercial creditorul o va alege pe aceea care să asigure obŃinerea celui mai bun preŃ.

ART. 70 ♦ Cumpărătorul ia în proprietate bunul afectat garanŃiei, liber

de orice garanŃie reală existentă sau de sarcini asupra acestui bun. ♦ Titlurile sau înscrisurile care constată dreptul de proprietate

al debitorului asupra bunului şi contractul de garanŃie reală mobiliară, împreună cu menŃiunea stingerii garanŃiei la arhivă fac dovada dreptului de proprietate al cumpărătorului sau, după caz, al creditorului care şi-a adjudecat bunul.

ARł. 71 ♦ înainte de vânzare, sub sancŃiunea nulităŃii şi a răspunderii

pentru pagubele cauzate, creditorul trebuie să facă o notificare a vânzării către debitor şi către ceilalŃi creditori care şi-au înscris un aviz de garanŃie reală faŃă de acelaşi debitor şi cu privire la acelaşi bun, precum şi proprietarului bunului afectat garanŃiei, dacă debitorul nu este proprietarul acestuia.

560

♦ Notificarea va fi comunicată persoanelor menŃionate la alin.

(1) la domiciliul lor, astfel încât să fie primită cu cel puŃin 5 zile libere înainte de vânzare, şi va indica locul, ziua şi ora la care va avea loc vânzarea, precum şi condiŃiile de vânzare.

♦ Notificarea se va face prin orice mod care asigură dovada primirii ei şi, dacă este cazul, trebuie înmânată de către o persoană majoră.

♦ Creditorul poate vinde bunul chiar înainte de notificare, în cazul bunurilor perisabile.

ART. 72 ♦ Creditorul trebuie să înceapă şi să încheie procedura de

executare a garanŃiei într-un interval de timp rezonabil, în funcŃie de tipul de bunuri şi de regulile obişnuite practicate pe piaŃa care asigură vânzarea la cel mai bun preŃ.

ART. 73 ♦ Creditorul nu îşi poate adjudeca bunul afectat garanŃiei în

cadrul vânzării ini Ńiate de el fără ca în prealabil să fi dat posibilitatea terŃilor de a participa la vânzare, în afara cazului în care părŃile au convenit altfel. Bunul adjudecat de către creditor va fi liber de orice sarcini, cu excepŃia celor înregistrate anterior înscrierii garanŃiei sale.

ART. 74 ♦ In cazul în care rezultatele obŃinute din valorificarea bunului ca

urmare a executării sunt insuficiente pentru a acoperi în întregime plata obligaŃiei garantate, debitorul rămâne obligat pentru diferenŃa de plată. În acest caz creditorul îşi va putea satisface diferenŃa de creanŃă ca simplu creditor chirografar.

ART. 75 ♦ }n termen de 5 zile libere de la primirea notificării, debitorul,

creditorul sau proprietarul bunului, dacă are un interes, poate face opoziŃie la vânzarea bunului.

♦ InstanŃa va soluŃiona opoziŃia în termen de 3 zile libere. Hotărârea instanŃei poate fi atacată cu recurs în termen de 3 zile libere de la comunicarea hotărârii. Recursul nu suspendă executarea acestei hotărâri.

♦ InstanŃa poate dispune încetarea executării pornite de creditor, dacă debitorul a plătit potrivit art. 66, precum şi restituirea bunului de către debitor. Dacă instanŃa constată că vânzarea ar urma să se facă cu încălcarea dispoziŃiilor art. 69 alin. (2) şi (3), va stabili condiŃiile şi regulile corespunzătoare şi va încuviinŃa vânzarea.

ART. 76 ♦ Când creditorul are cunoştinŃă de faptul că debitorul nu este

proprietarul bunului afectat garanŃiei, acesta trebuie să remită

561

proprietarului bunului afectat garanŃiei ceea ce mai rămâne din bun în urma vânzării.

♦ În cazul în care creditorul nu cunoaşte această împrejurare, acesta este exonerat de orice răspundere, dacă a restituit debitorului ceea ce rămâne din vânzarea bunului.

ART.77 ♦ PărŃile pot conveni ca vânzarea bunului afectat garanŃiei să

aibă loc fără ca partea garantată să ia bunul în posesie. ♦ In cadrul unei astfel de vânzări părŃile pot conveni ca

debitorul să rămână în posesia bunurilor în calitate de locatar. Dreptul debitorului va fi opozabil oricărui terŃ dobânditor al bunului.

ART.78 ♦ Dacă bunul afectat garanŃiei este vândut, creditorul va

distribui rezultatele vânzării în următoarea ordine:

a) plata cheltuielilor rezultate din menŃinerea, conservarea, luarea în posesie şi vânzarea bunului;

b) plata dobânzilor şi a creanŃei garantate care are primul rang de prioritate, chiar dacă aceasta nu a devenit exigibilă.

♦ Orice sumă rămasă după satisfacerea creditorului cu gradul de prioritate cel mai înalt va fi distribuită celorlalŃi creditori în ordinea de prioritate a fiecăruia, stabilită potrivit prevederilor cap. HI, chiar dacă creanŃele acestora nu au devenit exigibile. Numai după plata integrală a unui creditor se poate proceda la plata următorului.

♦ In termen de 3 zile de la primirea rezultatelor vânzării bunului afectat garanŃiei creditorul care 1-a vândut va preda orice surplus debitorului sau reprezentantului său. Dacă plata surplusului nu poate avea loc, suma respectivă va fi depusă într-un cont bancar, urmând ca debitorul să fie înştiinŃat despre aceasta de către creditor.

♦ Orice înŃelegere dintre creditor şi debitor prin care s-ar stabili o altă destinaŃie a sumelor va fi nulă de drept.

ART.79 ♦ Creditorii şi debitorii nu pot interveni pentru a schimba ordinea

de prioritate stabilită prin prezentul titlu. ART.80 ♦ Dacă obligaŃia garantată nu a fost plătită, iar bunul afectat

garanŃiei sau produsele obŃinute din vânzarea lui reprezintă sume depuse într-un cont la o bancă, creditorul o va notifica în legătură cu intenŃia sa de a-şi satisface creanŃa din sumele depuse în acel cont.

♦ Creditorul va anexa la notificare o copie de pe contractul de garanŃie şi va furniza băncii toate informaŃiile privind suma ce urmează a fi reŃinută.

562

ARł.81 ♦ În ziua primirii notificării banca este obligată să verifice dacă

contractul de garanŃie a fost înscris la arhivă, gradul de prioritate al acestuia şi conformitatea semnăturii debitorului de pe contractul de garanŃie cu cea aflată în evidenŃele sale.

♦ Dacă sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute la alin. (1), banca va putea continua să accepte depuneri în contul debitorului, dar nu va mai onora niciun ordin de plată primit după notificare.

ART.82 ♦ După blocarea contului, potrivit art. 81 alin. (2), banca va plăti

creanŃa debitorului garantat din sumele acestui cont, potrivit celor solicitate de creditor.

♦ Dacă, potrivit ordinii de prioritate reglementate prin prezentul titlu, un alt creditor are un rang de prioritate mai mare asupra contului de depozit, banca trebuie să plătească mai întâi creditorul cu gradul de prioritate cel mai înalt, chiar dacă creanŃa acestuia nu a devenit exigibilă.

♦ Banca nu răspunde pentru plăŃile astfel efectuate atât timp cât respectă cu stricteŃe dispoziŃiile prezentului titlu şi instrucŃiunile primite de la creditor odată cu notificarea.

♦ Banca este obligată să înştiinŃeze debitorul, în termen de 24 de ore, despre fiecare acŃiune întreprinsă în legătură cu contul său şi va proceda la deblocarea conturilor acestuia imediat ce vor fi plătite sumele pretinse de creditor.

ART. 83 ♦ Când garanŃia reală este reprezentată prin titluri care atestă

drepturi reale asupra unor bunuri mobile, inclusiv recipise de depozit şi warant, creditorul poate să vândă bunurile şi să distribuie preŃul, potrivit prevederilor prezentului capitol.

♦ În caz de neplată, creditorul garantat cu o garanŃie asupra unor titluri de valoare negociabile are dreptul de a executa garanŃia împotriva giranŃilor şi avaliştilor.

ART. 84 ♦ Creditorul garantat cu o garanŃie reală asupra unor drepturi de

creanŃă poate exercita următoarele drepturi, la alegerea sa: a) să intre, în mod paşnic, în posesia documentelor care constată

drepturile de creanŃă. în acest scop creditorul poate folosi mijloace paşnice pentru încasarea sumelor din creanŃele constituite ca garanŃie până Ia concurenŃa sumei datorate, potrivit dispoziŃiilor prezentului capitol;

b) să preia sau să cedeze altei persoane drepturile de creanŃă asupra cărora s-a constituit garanŃia reală, până la concurenŃa creanŃei garantate, restul urmând a fi transmis celorlalŃi creditori ori debitorului, potrivit

563

regulilor de distribuire a sumelor rezultate din vânzare, stabilite în prezentul capitol. ART.85

♦ Când bunul afectat garanŃiei, constând într-o creanŃă bănească, este cesionat, cesionarul trebuie să notifice cesiunea, în scris, debitorului cedat. Notificarea se poate face fie prin act sub semnătură privată, fie prin intermediul instanŃei sau printr-un act autentificat de notarul public. Notificarea trebuie să facă menŃiune despre creanŃa cedată, suma de plată, numele său, modul şi locul plăŃii.

♦ Din momentul în care debitorul primeşte notificarea, acesta se poate elibera de obligaŃie numai prin efectuarea plăŃii către cesionar în modul indicat în notificare.

♦ Cu toate acestea, dacă debitorul cere ca cesionarul să prezinte dovada cesiunii, iar acesta nu o face în termen de 15 zile de la data cererii, debitorul poate să continue efectuarea plăŃilor către cedent.

♦ Dovada cesiunii se poate face prin copia certificată de pe contractul de cesiune sau de pe contractul de garanŃie ori prin copia de pe înregistrarea cesiunii la arhivă.

ART.86 ♦ Măsurile întreprinse de creditor în vederea executării

garanŃiilor reale mobiliare, potrivit prevederilor prezentului titlu, nu se suspendă ca urmare a declanşării procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului.

♦ În vederea executării garanŃiei sale creditorul care a îndeplinit formalităŃile de publicitate prevăzute de prezentul titlu pentru opozabilitate faŃă de terŃi poate solicita judecătorului-sindic luarea în posesie. Judecătorul-sindic va dispune ca administratorul sau, după caz, lichidatorul să predea creditorului bunul afectat garanŃiei.

♦ După luarea bunului în posesie creditorul îşi poate exercita dreptul de a-şi satisface creanŃa cu bunul afectat garanŃiei, potrivit dispoziŃiilor prezentului titlu, fără a fi necesară intervenŃia judecătorului-sindic, a lichidatorului sau, după caz, a administratorului.

♦ După vânzarea bunului afectat garanŃiei creditorul este obligat să transfere surplusul, prin intermediul administratorului sau al lichidatorului, în contul averii debitorului.

♦ Orice constituire de garanŃii reale mobiliare după deschiderea procedurii de reorganizare sau de faliment al debitorului este nulă, cu excepŃia cazului în care a fost încuviinŃată de judecătorul-sindic ori a altor cazuri prevăzute de lege.

ART.87 ♦ Creditorul care intră în posesia bunului afectat garanŃiei cu

încălcarea prevederilor prezentului capitol va plăti debitorului o sumă echivalentă cu 30% din valoarea obligaŃiei garantate, va restitui bunul sau

564

dreptul, dacă este posibil, şi va despăgubi debitorul pentru orice pagube rezultând din luarea în posesie cu rea-credinŃă.

ART.88 ♦ Dacă creditorul vinde bunul afectat garanŃiei cu încălcarea

prevederilor prezentului capitol va plăti debitorului o sumă echivalentă cu 30% din valoarea obligaŃiei garantate existente la momentul vânzării sau diferenŃa dintre preŃul pieŃei şi preŃul de vânzare, în funcŃie de care dintre ele este mai ridicat, şi, în plus, va despăgubi debitorul pentru orice daune rezultând din vânzarea cu rea-credinŃă.

♦ Creditorul poate reŃine rezultatele obŃinute ca urmare a unei astfel de vânzări, după ce îşi va plăti debitorului sumele cuvenite potrivit alin. (1).

♦ Cu toate acestea, creditorul nu va mai avea dreptul să pretindă restul de plată din obligaŃia garantată.

ART.89 ♦ Pentru a determina valoarea de piaŃă a bunului în vederea

stabilirii despăgubirilor cuvenite debitorului, creditorul garantat şi debitorul trebuie să îşi numească fiecare câte un expert. Dacă diferenŃa dintre valorile de apreciere a ambelor expertize este mai mică de 20%, valoarea de piaŃă va fi considerată ca fiind media aritmetică a celor două aprecieri. Dacă diferenŃa valorilor celor două expertize este mai mare de 20%, experŃii vor numi un al treilea expert pentru aprecierea bunului. Valoarea estimată de piaŃă va fi considerată media aritmetică dintre cele mai apropiate două estimări din cele trei.

OperaŃiuni interna Ńionale ART.90 ♦ CondiŃiile de validitate a unei garanŃii reale asupra unui bun

mobil corporal sau asupra unui titlu de valoare negociabil, care se află în posesia creditorului, sunt supuse legii locului unde era situat bunul sau titlul de valoare la data încheierii contractului de garanŃie reală.

♦ Regulile referitoare la opozabilitatea şi la ordinea de preferinŃă a garanŃiei reale prevăzute la alin. (1) sunt stabilite de legea locului unde era situat bunul la data constituirii garanŃiei reale.

ART.91 ♦ GaranŃia reală asupra unui bun mobil corporal care este

opozabilă potrivit legii locului unde se află bunul la data constituirii sale îşi continuă rangul de prioritate în România, dacă s-a făcut înregistrarea la arhivă:

a) în termen de cel mult 60 de zile de la data la care bunul a fost adus în România;

b) în termen de cel mult 15 zile de la data la care creditorul a cunoscut că bunul a fost adus în România;

565

c) înainte să înceteze rangul de prioritate dobândit potrivit legii

locului unde se afla bunul când s-a constituit garanŃia. (2) Cu toate acestea, garanŃia reală nu va fi opozabilă, dacă bunul

a fost vândut, închiriat sau dat în leasing unui terŃ care 1-a dobândit fără să fi cunoscut existenŃa garanŃiei şi mai înainte de a fi devenit opozabilă în orice mod, potrivit prezentului titlu.

ART.92 ♦ GaranŃia locatorului sau a finanŃatorului, care este opozabilă

indiferent de existenŃa unor formalităŃi de publicitate potrivit legii locului unde se afla bunul la data încheierii contractului de închiriere sau de leasing, conservă rangul de prioritate, dacă s-a făcut înregistrarea la arhivă potrivit prezentului titlu:

a) în termen de cel mult 60 de zile de la data la care bunul a fost adus în România;

b) în termen de cel mult 15 zile de la data la care locatorul sau finanŃatorul a cunoscut că bunul a fost adus în România; sau

c) înainte să înceteze rangul de prioritate dobândit potrivit legii locului unde se afla bunul atunci când s-a încheiat contractul de închiriere sau de leasing.

♦ Cu toate acestea, garanŃia nu este opozabilă dacă, mai înainte să fi fost înregistrată potrivit prezentului titlu, bunul a fost vândut, închiriat sau dat în leasing unui terŃ care nu a cunoscut existenŃa acesteia.

♦ GaranŃia locatorului sau a finanŃatorului, care nu este opozabilă potrivit legii locului unde era situat bunul la data încheierii contractului, se poate înregistra la arhivă potrivit prezentului titlu.

ART.93 ♦ Regulile privind condiŃiile de validitate, publicitatea şi

rangul de prioritate ale garanŃiei reale sunt supuse legii locului unde se afla debitorul la data constituirii acesteia, în cazul:

a) bunurilor mobile incorporale sau al bunurilor mobile corporale care, potrivit destinaŃiei lor, sunt deplasate în alt stat;

b) titlurilor de valoare negociabile care nu sunt în posesia debitorului.

♦ CondiŃiile de validitate, publicitatea şi rangul de prioritate ale garanŃiei locatorului sau finanŃatorului asupra bunurilor mobile corporale închiriate sau date în leasing, prevăzute la alin. (1) lit. a), sunt supuse legii locului unde se afla locatorul sau finanŃatorul la data încheierii contractului.

♦ În sensul prezentului titlu, prin locul unde se afla locatorul sau finanŃatorul se înŃelege sediul profesional, domiciliul sau reşedinŃa persoanei fizice ori sediul social al persoanei juridice.

566

ART.94 În cazul în care debitorul, locatarul sau utilizatorul îşi schimbă

domiciliul sau sediul, astfel cum acestea sunt definite la art. 93 alin. (3), sau în cazul în care debitorul constituie o garanŃie în favoarea unei persoane aflate într-un alt stat, închirierea, leasingul sau garanŃia reală care a dobândit un rang de prioritate potrivit prezentului titlu îşi conservă rangul din România, dacă garanŃia reală sau leasingul este înregistrat în străinătate:

a) în termen de 60 de zile de la data la care debitorul, locatarul sau utilizatorul se stabileşte în străinătate sau de la data la care debitorul constituie garanŃia în favoarea unei persoane aflate în străinătate;

b) în termen de cel mult 15 zile de la data la care creditorul a luat cunoştinŃă că debitorul, locatarul sau utilizatorul s-a stabilit în străinătate ori că a constituit garanŃia în favoarea unei persoane aflate în străinătate;

c) înainte de data la care, potrivit prezentului titlu, garanŃia reală sau înregistrarea locatorului sau a finanŃatorului îşi pierde rangul de prioritate.

ART. 95 ♦ Dacă legea care reglementează rangul garanŃiei reale

menŃionate la art. 94 nu prevede formalităŃi de publicitate şi bunul nu este în posesia creditorului, garanŃia reală are rang inferior:

a) garanŃiei asupra unui cont debitor plătibil în România; b) garanŃiei asupra unui bun mobil corporal sau asupra unui titlu

negociabil, care a fost constituită atunci când bunul se afla în România. ♦ Cu toate acestea, garanŃia îşi conservă rangul de prioritate,

dacă este înregistrată, potrivit prezentului titlu, înaintea constituirii garanŃiei menŃionate la alin. (1) lit. a) sau b).

ART. 96 ♦ CondiŃiile de validitate, opozabilitatea şi rangul de prioritate

ale garanŃiei reale asupra resurselor minerale, petrolului sau gazelor ori asupra unui cont rezultat din vânzarea acestora la sursă, care se naşte de la data extragerii bunurilor sau de la data la care sumele obŃinute din vânzare sunt virate în cont, sunt supuse legii locului unde se află exploatarea.

567

PROCEDURA INSOLVENłEI CONFORM LEGII NR . 85/2006 PRIVIND

PROCEDURA INSOLVENłEI , M. OF. 359 DIN 21 APRILIE 2006

Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenŃă.

în înŃelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaŃii:

1. insolvenŃă este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienŃa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:

a) insolvenŃă este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenŃă, nu a plătit datoria sa faŃă de unul sau mai mulŃi creditori;

b) insolvenŃă este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenŃă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenŃei;

2. averea debitorului reprezintă totalitatea bunurilor şi drepturilor sale patrimoniale - inclusiv cele dobândite în cursul procedurii insolvenŃei -, care pot face obiectul executării silite, în condiŃiile reglementate de Codul de procedură civilă;

3. procedura colectivă este procedura în care creditorii recunoscuŃi participă împreună la urmărirea şi recuperarea creanŃelor lor, în modalităŃile prevăzute de prezenta lege;

4. data deschiderii procedurii reprezintă:

a) în cazul cererii debitorului de deschidere a procedurii, data pronunŃării încheierii prevăzute la art. 32 alin. (1);

b) în cazul cererii creditorului de deschidere a procedurii, data pro-nunŃării sentinŃei judecătorului-sindic, prevăzută la art. 33 alin. (4) sau (6);

5. debitorul este persoana fizică sau persoana juridică de drept privat, care face parte din una dintre categoriile prevăzute la art. 1, al cărei patrimoniu este în stare de insolvenŃă;

6. prin creditor îndreptăŃit să solicite deschiderea procedurii insolvenŃei se înŃelege creditorul a cărui creanŃă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile;

7. prin creditor se înŃelege persoana fizică sau juridică ce deŃine un drept de creanŃă asupra averii debitorului şi care a solicitat, în mod expres, instanŃei să îi fie înregistrată creanŃa în tabelul definitiv de creanŃe sau în 568

tabelul definitiv consolidat de creanŃe şi care poate face dovada creanŃei sale faŃă de patrimoniul debitorului, în condiŃiile prezentei legi. Au calitatea de creditor, fără a depune personal declaraŃiile de creanŃă, salariaŃii debitorului;

8. creditorul îndreptăŃit să participe la procedura insolvenŃei este acel creditor care a formulat şi i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanŃei sale pe tabelul definitiv al creanŃelor contra debitorului şi care are dreptul de a participa şi de a vota în adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciară admis de judecătorul-sindic, de a fi desemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la distribuŃiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfăşurarea procedurii şi de a participa la orice altă procedură reglementată de prezenta lege;

9. creanŃele garantate sunt creanŃele persoanelor care beneficiază de o garanŃie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terŃ garantat faŃă de persoanele beneficiare ale garanŃiilor reale;

10. creanŃele salariale sunt creanŃele ce izvorăsc din raporturi de muncă între debitor şi angajaŃii acestuia. Aceste creanŃe sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creanŃe de către administratorul judiciar/lichidator;

11. creanŃele bugetare reprezintă creanŃele constând în impozite, taxe, contribuŃii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora;

12. valoare-prag reprezintă cuantumul minim al creanŃei, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Acesta este de 10.000 lei (RON). iar pentru salariaŃi, de 6 salarii medii pe economie;

13. creditorii chirografari sunt creditorii debitorului care nu au constituite garanŃii faŃă de patrimoniul debitorului şi care nu au privilegii însoŃite de drepturi de retenŃie, ale căror creanŃe sunt curente la data deschiderii procedurii, precum şi creanŃe noi, aferente activităŃilor curente în perioada de observaŃie;

14. activităŃile curente reprezintă acele fapte de comerŃ şi operaŃiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observaŃie, în cursul normal al comerŃului său, cum ar fi:

a) continuarea activităŃilor contractate, conform obiectului de activitate;

b) efectuarea operaŃiunilor de încasări şi plăŃi aferente acestora; c) asigurarea finanŃării capitalului de lucru în limite curente; 15. perioada de observaŃie este perioada cuprinsă între data

deschiderii procedurii şi data confirmării planului sau, după caz, a intrării în faliment;

569

16. tabelul preliminar de creanŃe cuprinde toate creanŃele născute

înainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub condiŃie sau în litigiu, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora. In tabel vor fi menŃionate atât suma solicitată de către creditor, cât şi suma acceptată şi rangul de preferinŃă. In cazul procedurii simplificate, în acest tabel se vor înregistra şi creanŃele născute după deschiderea procedurii şi până la momentul intrării în faliment;

17. prin tabel definitiv de creanŃe se înŃelege tabelul care cuprinde toate creanŃele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaŃii în conformitate cu prevederile art. 73, precum şi creanŃele admise în urma soluŃionării contestaŃiilor. In acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă şi rangul de prioritate a creanŃei;

18. tabelul suplimentar cuprinde toate creanŃele născute după data deschiderii procedurii generale şi până la data începerii procedurii falimentului, acceptate de către lichidator în urma verificării acestora. în tabel vor fi menŃionate atât suma solicitată de către creditor, cât şi suma acceptată şi rangul de preferinŃă;

19. tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creanŃelor ce figurează ca admise în tabelul definitiv de creanŃe şi cele din tabelul suplimentar necontestate, precum şi^cele rezultate în urma soluŃionării contestaŃiilor la tabelul suplimentar. In situaŃia în care s-a dispus intrarea în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, urmează a se întocmi o variantă actualizată a tabelului definitiv consolidat, în concordanŃă cu programul de plată a creanŃelor, cuprins în planul de reorganizare, şi cu deducerea sumelor achitate pe parcursul desfăşurării acestuia;

20. reorganizarea judiciară este procedura ce se aplică debitorului, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanŃelor. Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, împreună sau separat:

a) restructurarea operaŃională şi/sau financiară a debitorului; b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital

social; c) restrângerea activităŃii prin lichidarea unor bunuri din averea

debitorului; 21. categoria de creanŃe defavorizate este prezumată a fi categoria

de creanŃe pentru care planul de reorganizare prevede cel puŃin una dintre modificările următoare pentru oricare dintre creanŃele categoriei respective:

a) o reducere a cuantumului creanŃei; b) o reducere a garanŃiilor sau a altor accesorii, cum ar fi

reeşalonarea plăŃilor în defavoarea creditorului;

570

c) valoarea actualizată cu dobânda de referinŃă a Băncii NaŃionale

a României, dacă nu este stabilit altfel prin contractul privind creanŃa respectivă sau prin legi speciale, este mai mică decât valoarea la care a fost înscrisă în tabelul definitiv de creanŃe;

22. prin program de plată a creanŃelor se înŃelege tabelul de creanŃe menŃionat în planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creanŃe şi la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare, şi care cuprinde:

a) cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanŃe pe care debitorul se obligă să le plătească acestora;

b) termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume; 23. prin procedura falimentului se înŃelege procedura de

insolvenŃă concursuală colectivă şi egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat;

24. procedura generală reprezintă procedura prevăzută de prezenta lege, prin care un debitor care îndeplineşte condiŃiile prevăzute la art. 1 alin. (1), ftră a le îndeplini simultan şi pe cele de la art. 1 alin. (2), intră, după perioada de observaŃie, succesiv, în procedura de reorganizare judiciară şi în procedura falimentului sau, separat, numai în reorganizare judiciară ori doar în procedura falimentului;

25. procedura simplificată reprezintă procedura prevăzută de prezenta lege, prin care debitorul care îndeplineşte condiŃiile prevăzute la art. 1 alin. (2) intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenŃei, fie după o perioadă de observaŃie de maximum 60 de zile, perioadă în care vor fi analizate elementele arătate la art. 1 alin. (2) lit. c) şi d);

26. administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a acŃionarilor/asociaŃilor debitorului, persoană juridică, să efectueze în numele şi pe seama acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să-şi administreze activitatea şi să le reprezinte interesele în procedură pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. Adunarea generală a acŃionarilor, asociaŃilor sau membrilor persoanei juridice va fi convocată de administratorul judiciar ori de lichidator, pentru desemnarea administratorului special, în termen de maximum 20 de zile de la deschiderea procedurii sau, după caz, de la ridicarea dreptului debitorului de a-şi administra averea. Adunarea generală va fi prezidată de administratorul judiciar sau de lichidator, după caz;

27. administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică, practician în insolvenŃă, autorizat în condiŃiile legii, desemnat să exercite

571

atribuŃiile prevăzute la art. 20 în perioada de observaŃie şi pe durata procedurii de reorganizare;

28. lichidatorul este persoana fizică sau juridică, practician în insolvenŃă, autorizat în condiŃiile legii, desemnată să conducă activitatea debitorului şi să exercite atribuŃiile prevăzute la art. 25 în cadrul procedurii falimentului, atât în procedura generală, cât şi în cea simplificată;

29. Buletinul procedurilor de insolvenŃă reprezintă publicaŃia editată de Oficiul NaŃional al Registrului ComerŃului, care are drept scop publicarea citaŃiilor, convocărilor, notificărilor şi comunicărilor actelor de procedură efectuate de instanŃele judecătoreşti, administratorul judiciar/lichidator după deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege;

30. ridicarea dreptului de administrare atrage suspendarea mandatului administratorului special sau al consiliului de administraŃie al debitorului. în cazul ridicării dreptului de administrare al debitorului, conducerea acestuia este preluată de administratorul judiciar sau de lichidator, după caz;

31. prin contract financiar calificat se înŃelege orice contract având ca obiect operaŃiuni cu instrumente financiare derivate realizate pe pieŃele reglementate, pieŃele asimilate sau pieŃele la buna înŃelegere, astfel cum sunt acestea reglementate;

32. prin consumator captiv se înŃelege consumatorul care, din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul;

33. operaŃiunea de compensare bilaterală (netting) presupune realizarea, în legătură cu unul sau mai multe contracte financiare calificate, a uneia sau a mai multora dintre următoarele operaŃiuni:

a) încetarea unui contract financiar calificat şi/sau accelerarea oricărei plăŃi sau îndepliniri a unei obligaŃii ori realizări a unui drept în baza unuia sau a mai multor contracte financiare calificate având ca temei un acord de compensare bilaterală (netting);

b) calcularea sau estimarea unei valori de compensare, valori de piaŃă, valori de lichidare ori valori de înlocuire a oricăreia dintre obligaŃiile sau drepturile la care se referă lit. a);

c) conversia într-o singură monedă a oricărei valori, calculată potrivit Ut. b);

d) compensarea, până la obŃinerea unei sume nete (pff-set), a oricăror valori calculate potrivit lit. b) şi convertite potrivit prevederilor lit. c);

34. prin acord de compensare bilaterală (acord de netting) se înŃelege:

a) orice înŃelegere sau clauză în cadrul unui contract financiar calificat dintre două părŃi, prin care se prevede un netting al unor plăŃi ori

572

o îndeplinire a unor obligaŃii sau o realizare a unor drepturi prezente ori viitoare rezultând din sau având legătură cu unul ori mai multe contracte financiare calificate (acord maşter de netting);

b) orice acord maşter de netting între două părŃi, prin care se prevede netting-ul între două sau mai multe acorduri maşter de netting (acord master-master de netting);

c) orice înŃelegere de garantare subsecventă ori în legătură cu unul sau mai multe acorduri maşter de netting;

35. prin înŃelegere de garantare se înŃelege orice contract/instru-ment de garantare a unui acord de netting sau a unor contracte financiare calificate, incluzând fără limitare: gajuri, scrisori de garanŃie, garanŃii personale şi altele asemenea.

ART. 4 (1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta

lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.

(2) PlăŃile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei bănci, pe bază de dispoziŃii emise de debitor sau, după caz, de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului, de lichidator.

(3) DisponibilităŃile băneşti vor putea fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.

(4) În lipsa disponibilităŃilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plăŃile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puŃin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic.

(5) Judecătorul-sindic va putea autoriza, pe baza documentelor justificative ataşate la raportul lunar al administratorului judiciar/lichi-datorului, elaborat potrivit art. 21 alin. (1), plata, din fondul de lichidare a cheltuielilor ce au depăşit bugetul previzionat.

(6) Fondul prevăzut la alin. (4) va fi constituit prin:

a) majorarea cu 20% a taxelor percepute de oficiile registrului comerŃului de pe lângă tribunale pentru operaŃiunile de înregistrare;

b) majorarea cu 20% a taxelor percepute pentru operaŃiunile de înregistrare în registrul societăŃilor agricole şi, în cazul asociaŃiilor şi fundaŃiilor ce desfăşoară activităŃi economice, în registrul asociaŃiilor şi fundaŃiilor.

(7) Sumele prevăzute la alin. (1) vor fi virate de oficiile registrului comerŃului, prin Oficiul NaŃional al Registrului ComerŃului, în contul Uniunii NaŃionale a Practicienilor în InsolvenŃă din România, denumită în continuare U.N.P.I.R., iar taxele prevăzute la alin. (6) lit. b) vor fi achitate la orice unitate bancară în contul menŃionat.

573

(8) U.N.P.I.R. va comunica la Oficiul NaŃional al Registrului

ComerŃului şi la instanŃele judecătoreşti pe lângă care funcŃionează registrul societăŃilor agricole, respectiv registrul asociaŃiilor şi fundaŃiilor, numărul contului şi unitatea la care acesta este deschis şi orice modificări ulterioare ale acestuia.

(9) Sumele menŃionate la alin. (1) vor fi considerate cheltuieli de lichidare în conformitate cu art. 121 şi art. 123 pct. 1 şi vor fi înscrise în planul de distribuire prevăzut la art. 122 alin. (1).

CAP. 2-art 5 ParticipanŃii la procedura insolvenŃei (1) Organele care aplică procedura sunt: instanŃele judecătoreşti,

judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul. (2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea

cu celeritate a actelor şi operaŃiunilor prevăzute de prezenta lege, precum şi realizarea în condiŃiile legii a drepturilor şi obligaŃiilor celorlalŃi participanŃi la aceste acte şi operaŃiuni.

Lichidatorul -ART. 24 (1) în cazul în care dispune trecerea la faliment, judecătorul-

sindic va desemna un lichidator, aplicându-se, în mod corespunzător, dispoziŃiile art. 19.21,22,23 şi ale art. 102 alin. (5).

(2) AtribuŃiile administratorului judiciar încetează la momentul stabilirii atribuŃiilor lichidatorului de către judecătorul-sindic.

(3) Poate fi desemnat lichidator şi administratorul judiciar desemnat anterior.

ART. 25 Principalele atribuŃii ale lichidatorului, în cadrul prezentei

legi, sunt: a) examinarea activităŃii debitorului asupra căruia se iniŃiază

procedura simplificată în raport cu situaŃia de fapt şi întocmirea unui raport amănunŃit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenŃă, cu menŃionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenŃei premiselor angajării răspunderii acestora în condiŃiile art. 138, şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;

b) conducerea activităŃii debitorului; c) introducerea de acŃiuni pentru anularea actelor frauduloase

încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaŃiuni comerciale încheiate

574

de debitor şi a constituirii unor garanŃii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;

e) menŃinerea sau denunŃarea unor contracte încheiate de debitor; f) verificarea creanŃelor şi, atunci când este cazul, formularea de

obiecŃiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanŃelor; g) urmărirea încasării creanŃelor din averea debitorului, rezultate

din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanŃelor; formularea şi susŃinerea acŃiunilor în pretenŃii pentru încasarea creanŃelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaŃi;

h) primirea plăŃilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;

i) vânzarea bunurilor din averea debitorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi;

j) încheierea de tranzacŃii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunŃarea la garanŃii reale sub condiŃia confirmării de către judecătorul-sindic;

k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluŃionare de către acesta;

1) orice alte atribuŃii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.

575

ACTIVITATEA DE ASIGURARE ŞI SUPRAVEGHEREA ASIGURĂRILOR

CONFORM LEGII NR . 32 DIN 3 APRILIE 2000

în înŃelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaŃii:

A. DefiniŃii comune 1. activitatea de asigurare - activitatea exercitată în sau din

România, care desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres şi de recuperare, precum şi investirea sau fructificarea fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desfăşurată;

2. asigurare - operaŃiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităŃii, un fond de asigurare, prin contribuŃia unui număr de asiguraŃi, expuşi la producerea anumitor riscuri, şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităŃii desfăşurate;

3. asigurat - persoana care are un contract de asigurare încheiat cu asigurătorul;

4. asigurător - persoana juridică română autorizată în condiŃiile prezentei legi să exercite activităŃi de asigurare, sucursala sau filiala unui asigurător dintr-un stat terŃ, precum şi sucursala unei societăŃi de asigurare sau a unei societăŃi mutuale dintr-un stat membru, care a primit o autorizaŃie de la autoritatea competentă a statului membru de origine;

5. catastrofa - un eveniment sau o serie de evenimente care provoacă pagube substanŃiale într-o perioadă scurtă de timp;

6. coasigurare - operaŃiunea prin care doi sau mai mulŃi asigurători subscriu acelaşi risc, fiecare asumându-şi o cotă-parte din acesta;

7. fond de rezervă liber vărsat - totalul sumelor cu care membrii societăŃii mutuale au contribuit la fondurile acesteia;

8. acŃionar semnificativ - orice persoană care, nemijlocit şi singură ori prin intermediul sau în legătură cu alte persoane fizice ori juridice, exercită drepturi ce decurg din deŃinerea unor acŃiuni care, cumulate, reprezintă cel puŃin 10% din capitalul social al unui asigurător/rea-sigurator ori îi conferă acesteia cel puŃin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acŃionarilor sau care dau posibilitatea să exercite o influenŃă semnificativă asupra conducerii unui asigurător, reasigurator. 576

broker de asigurare şi/sau de reasigurare în care are poziŃia semnificativă, după caz;

9. persoane semnificative - membrii consiliului de administraŃie şi/sau ai consiliului director şi/sau ai consiliului de supraveghere, conducerea executivă, actuarul, conducătorii activităŃilor de asigurări de viaŃă şi de asigurări generale, în cazul asigurătorilor cu activitate compozită, persoanele desemnate în funcŃii de conducere specifice domeniului asigurărilor, care vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi, după caz, precum şi conducerea executivă a intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări şi membrii Consiliului director al Fondului de protecŃie a victimelor străzii;

10. conducerea executivă a asigurătorului/reasiguratorului - per-soanele fizice, cel puŃin două, dintre care una, potrivit actelor constitutive şi/sau hotărârilor organelor statutare ale asigurătorului sau reasiguratorului, este înlocuitoarea de drept a persoanei împuternicite să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică, precum şi învestite cu competenŃa de a angaja răspunderea asigurătorului sau reasiguratorului; nu intră în această categorie persoanele care asigură conducerea nemijlocită a compartimentelor din cadrul asigurătorului sau reasiguratorului, precum şi cele care conduc sucursale sau alte sedii secundare. În cazul sucursalelor asigurătorilor sau reasiguratorilor din statele membre, care desfăşoară activitate pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire, conducerea executivă este reprezentată de persoanele împuternicite de aceştia să conducă activitatea sucursalei şi să angajeze legal în România asigurătorul sau reasiguratorul;

11. conducerea executivă a intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări - persoana sau, în cazul intermediarilor care au formă juridică de societate pe acŃiuni, persoanele fizice, cel puŃin două, dintre care una, potrivit actelor constitutive şi/sau hotărârilor organelor statutare ale intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări, este înlocuitoarea de drept a persoanei împuternicite să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică, precum şi învestite cu competenŃa de a angaja răspunderea intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări; nu intră în această categorie persoanele care asigură conducerea nemijlocită a compartimentelor din cadrul intermediarului în ^asigurări şi/sau în reasigurări, a sucursalelor şi a altor sedii secundare. In cazul sucursalelor intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări din statele membre, care desfăşoară activitate pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire, conducerea executivă este reprezentată de persoana/persoanele împuternicite de aceştia să conducă activitatea sucursalei şi să angajeze legal în România intermediarul în asigurări şi/sau în reasigurări;

577

12. portofoliu de asigurări - totalitatea sau o parte din

contractele de asigurări încheiate de un asigurător; 13. prime brute subscrise - primele încasate şi de încasat, inclusiv

primele de reasigurare încasate şi de încasat, aferente tuturor contractelor de asigurare şi contractelor de reasigurare, care intră în vigoare în exerciŃiul financiar, înainte de deducerea oricăror sume din acestea;

14. prime nete subscrise - primele brute subscrise din care se deduc sumele plătite şi de plătit drept prime de reasigurare;

15. prime brute încasate - totalul primelor încasate, inclusiv primele de reasigurare încasate în perioada de referinŃă, înainte de deducerea oricăror sume din acestea;

16. prime nete încasate - primele brute încasate din care se deduc sumele plătite drept prime de reasigurare;

17. reasigurare - operaŃiunea de asigurare a unui asigurător sau reasigurator de către un reasigurator;

18. reŃinere proprie - partea din risc care rămâne în sarcina asigurătorului după deducerea reasigurării;

19. societate mutuală de asigurări - persoană juridică civilă ai cărei asociaŃi sunt deopotrivă asiguraŃi şi asigurători.

20. state membre - statele membre ale Uniunii Europene şi celelalte state aparŃinând SpaŃiului Economic European;

21. autorităŃi competente - autorităŃile naŃionale care, prin lege sau alte reglementări, sunt abilitate să supravegheze piaŃa asigurărilor;

22. stat terŃ - stat care nu este stat membru al Uniunii Europene sau al SpaŃiului Economic European;

23. unitate de cont - euro aşa cum este definită în art. 4 din Statutul Băncii Europene de InvestiŃii. Pentru echivalentul în lei se va utiliza cursul ROL/EUR comunicat de Banca NaŃională a României pentru data de 31 decembrie a anului de raportare financiară;

24. suport durabil - orice mijloc care permite clientului să stocheze informaŃia adresată lui, într-o modalitate accesibilă pentru utilizări viitoare, într-o perioadă de timp corespunzătoare scopului pentru care a fost furnizată informaŃia şi care permite reproducerea exactă a acesteia de pe dischete, CD-ROM, DVD, unităŃile centrale ale computerelor pe care poşta electronică este stocată, cu excepŃia site-urilor Internet, care nu îndeplinesc criteriile de stocare şi reproducere a informaŃiei.

B. DefiniŃii pentru asigurători 25. stat membru gazdă - statul membru, altul decât statul de

origine, în care asigurătorul sau reasiguratorul îşi desfăşoară activitatea; 26. stat membru de origine - statul membru în care este situat

sediul social al asigurătorului sau al reasiguratorului;

578

27. asigurător dintr-un stat terŃ - asigurător al cărui sediu real se

află în afara Uniunii Europene, ale cărui filiale deschise în cadrul Uniunii Europene funcŃionează pe baza unei autorizaŃii de la autoritatea competentă a statului membru gazdă. Prin sediu real se înŃelege centrul principal de conducere şi de gestiune a activităŃii statutare, chiar dacă hotărârile organelor respective sunt adoptate potrivit dispoziŃiilor transmise de acŃionari sau asociaŃi din alte state;

28. societate-mamă - persoana juridică aflată faŃă de o entitate cu personalitate juridică, denumită în continuare filială, în una dintre următoarele situaŃii:

a) deŃine direct şi/sau indirect majoritatea drepturilor de vot dintr-o filială;

b) are dreptul să numească sau să revoce majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor unei filiale şi este în acelaşi timp acŃionar sau asociat al acelei filiale;

c) are dreptul de a exercita o influenŃă dominantă asupra unei filiale la care este acŃionar sau asociat, în virtutea unor clauze cuprinse în contracte încheiate cu persoana juridică respectivă sau a unor prevederi cuprinse în actul constitutiv al acelei persoane juridice, în situaŃia în care legislaŃia care guvernează statutul filialei permite existenŃa unor astfel de clauze ori prevederi;

d) este acŃionar sau asociat al unei filiale şi în ultimii 2 ani a numit singur, ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot, majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor filialei;

e) este acŃionar sau asociat al unei filiale şi controlează singur, în baza unui acord încheiat cu ceilalŃi acŃionari sau asociaŃi, majoritatea drepturilor de vot în acea filială, precum şi orice entitate care, în opinia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, exercită o influenŃă dominantă asupra unei alte entităŃi;

29. sucursală - agenŃia ori sucursala unui asigurător sau reasigurator. Orice prezenŃă permanentă a unui asigurător sau reasigurator pe teritoriul unui stat membru trebuie să fie tratată ca o agenŃie ori sucursală, chiar dacă prezenŃa nu ia forma unei agenŃii sau sucursale, dar consistă, în principal, într-o reprezentanŃă condusă de personalul acelei entităŃi ori de o persoană independentă care are un mandat permanent de a acŃiona în numele şi pentru acea entitate;

30. interes de participare - drepturile în capitalul altor entităŃi, reprezentate sau nu prin certificate, care prin crearea unei legături durabile cu aceste entităŃi sunt destinate să contribuie la activităŃile entităŃii. DeŃinerea de către o entitate a unui procentaj de cel mult 20%

579

din capitalul unei alte entităŃi se prezumă că reprezintă un interes de participare;

31. participaŃie - deŃinerea directă sau prin control a cel puŃin 20% din drepturile de vot ori din capitalul unei societăŃi;

32. societate participativă - o entitate care este fie o societate- mamă, fie altă societate care deŃine o participaŃie, fie o entitate aflată în legătură cu o altă entitate printr-o relaŃie definită prin:

a) conducerea unitară asupra entităŃii în cauză şi una sau mai multe entităŃi cu care nu are legătură, ca urmare a unui contract încheiat cu acea entitate ori în temeiul unor prevederi din actele constitutive sau din statutul acelor entităŃi; sau

b) prezenŃa majoritară a aceloraşi persoane în consiliul de administraŃie, conducerea executivă ori în consiliul de supraveghere ale entităŃii în cauză şi ale uneia sau mai multor entităŃi cu care nu are legătură, în cursul anului financiar şi până la întocmirea situaŃiilor financiare consolidate;

33. societate afiliată - o filială sau o altă societate în care se deŃine o participaŃie ori o entitate aflată în legătură cu o altă entitate printr-o relaŃie definită prin:

a) conducerea unitară asupra entităŃii în cauză şi una ori mai multe entităŃi cu care nu are legătură, ca urmare a unui contract încheiat cu acea entitate sau în temeiul unor prevederi din actele constitutive ori din statutul acelor entităŃi; sau

b) prezenŃa majoritară a aceloraşi persoane în consiliul de supraveghere a entităŃii în cauză şi a uneia sau mai multor entităŃi cu care nu are legătură, în cursul anului financiar şi până la întocmirea situaŃiilor financiare consolidate;

34. holding de asigurare - o societate-mamă a cărei activitate principală constă în achiziŃionarea şi deŃinerea de participaŃii în filiale, atunci când aceste filiale sunt exclusiv sau în principal societăŃi de asigurare, societăŃi de reasigurare ori societăŃi de asigurare din state terŃe, cel puŃin una dintre aceste filiale fiind o societate de asigurare;

35. holding mixt de asigurare - o societate-mamă, alta decât o societate de asigurare sau o societate de asigurare dintr-un stat terŃ ori o societate de reasigurare sau un holding de asigurare, care include printre filialele sale cel puŃin o societate de asigurare;

36. localizarea activelor - existenŃa activelor, mobiliare sau imobiliare, într-un stat membru; activele reprezentate de creanŃe sunt considerate situate în statul membru în care sunt realizabile;

37. congruenŃa activelor - acoperirea obligaŃiilor subscrise într-o anumită monedă cu active exprimate sau realizabile în aceeaşi monedă;

580

38. legături „strânse " - relaŃii existente între două ori mai multe

persoane fizice şi/sau juridice aflate în una dintre următoarele situaŃii: a) participaŃie, care înseamnă deŃinerea directă sau indirectă a

20% ori mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entităŃi; sau b) control, care înseamnă relaŃia dintre o societate-mamă şi o

filial ă sau o relaŃie similară între orice persoană fizică sau juridică şi o entitate, aşa cum sunt ele definite la pct. 28. Toate filialele directe sau indirecte sunt considerate filiale ale aceleiaşi societăŃi-mamă;

c) două sau mai multe persoane fizice ori juridice sunt legate permanent printr-o relaŃie de control de una şi aceeaşi persoană;

39. reasigurator - persoana juridică română autorizată în condiŃiile prezentei legi să exercite activităŃi de asigurare, precum şi sucursala unei societăŃi ori a unui holding de asigurare sau a unui holding mixt de asigurare dintr-un stat membru care a primit o autorizaŃie de la autoritatea competentă a statului membru de origine, care practică în principal activitate de reasigurare;

40. sediu - sediul social al unui asigurător, reasigurator, intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări, persoană juridică, precum şi agenŃia sau sucursala acestora, după caz;

41. angajament - obligaŃia asumată printr-un contract de asigurare; 42. stat membru al sucursalei - statul membru în care este situată

sucursala care îşi asumă o obligaŃie printr-un contract de asigurare;

43. stat membru al angajamentului - statul membru în care asiguratul, persoană fizică, îşi are reşedinŃa sau statul membru în care asiguratul, persoană juridică, îşi are sediul;

44. stat membru al furnizării de servicii - statul membru al angajamentului, dacă acesta este asumat de un asigurător sau o sucursală a acestuia, situată în alt stat membru;

45. filial ă - entitatea, persoană juridică, aflată faŃă de societatea-mamă în una dintre situaŃiile prevăzute la pct. 28. Toate filialele directe sau indirecte sunt considerate filiale ale aceleiaşi societăŃi-mamă, din punct de vedere al supravegherii consolidate;

46. piaŃa reglementată: a) în cazul unei pieŃe situate într-un stat membru - un sistem

multilateral, administrat de către un operator de piaŃă, ce reuneşte sau facilitează reunirea unor terŃe părŃi care achiziŃionează sau vând instrumente financiare - în cadrul sistemului şi în concordanŃă cu regulile nediscreŃionare ale acestuia - într-o manieră ce rezultă din contract, în conformitate cu instrumentele financiare admise să fie tranzacŃionate cu respectarea acestor reguli sau sisteme, şi care este autorizat de către autoritatea competentă din statul membru şi funcŃionează în conformitate cu cerinŃele autorităŃii competente din statul membru;

581

b) în cazul unei pieŃe situate într-un stat terŃ - o piaŃă financiară

recunoscută de statul membru de origine al asigurătorului, care îndepli-neşte cerinŃe asemănătoare. Orice instrumente financiare tranzacŃionate pe această piaŃă trebuie să fie de o calitate comparabilă cu cea a instrumentelor tranzacŃionate în cadrul pieŃelor reglementate sau în cadrul pieŃelor din statul membru respectiv;

47. suma la risc - diferenŃa dintre indemnizaŃia de asigurare şi rezerva matematică stabilită pentru contractele de asigurare care acoperă riscul de deces;

47.1. actuar - persoana fizică înregistrată în Registrul actuarilor, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi a normelor emise în aplicarea acesteia, specializată în evaluarea riscului prin metode statistice care, în domeniul asigurărilor, sunt folosite pentru calcularea primelor, rezervelor tehnice şi a anuităŃilor;

48. reprezentanŃe de despăgubiri - unităŃi desemnate în fiecare stat membru de către asigurătorii din România autorizaŃi să practice clasa nr. 10 de la lit. B din anexa nr. 1, exclusiv răspunderea transportatorului, care au în sarcină administrarea şi soluŃionarea cererilor de despăgubire ca urmare a unui accident de autovehicul;

48.1. organism de compensare - entitate care acordă despăgubiri persoanelor păgubite ca urmare a unui accident survenit pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel de reşedinŃă al persoanei păgubite, provocat de un autoturism înregistrat şi asigurat pe teritoriul unui stat membru;

49. grup - grupul de societăŃi format dintr-o societate-mamă, filialele acesteia şi entităŃile în cadrul cărora societatea-mamă sau filialele acesteia deŃin o participaŃie, precum şi orice entitate aflată faŃă de societatea-mamă în una dintre situaŃiile prevăzute la pct. 32;

50. tranzacŃii intragrup - totalitatea tranzacŃiilor pe care o societate de asigurare, o instituŃie de credit sau o societate de investiŃii din cadrul unui conglomerat financiar le desfăşoară direct sau indirect cu o altă societate din cadrul aceluiaşi grup sau cu orice persoană fizică sau juridică ce are legături strânse cu societăŃile din cadrul grupului, în vederea îndeplinirii obligaŃiilor sale, indiferent de natura acestora;

51. conglomerat financiar - un grup în cadrul căruia este îndeplinită una dintre condiŃiile:

a) o societate de asigurare, o instituŃie de credit sau o societate de investiŃii se află la conducerea grupului ori cel puŃin o filială a grupului este o societate de asigurare, o instituŃie de credit sau o societate de investiŃii;

b) atunci când o societate de asigurare, o instituŃie de credit sau o societate de investiŃii se află la conducerea grupului, aceasta este fie o societate-mamă a unei entităŃi din cadrul sectorului financiar, a unei

582

entităŃi care deŃine o participaŃie la o entitate din cadrul sectorului financiar sau a unei entităŃi aflate faŃă de societatea-mamă în una dintre situaŃiile prevăzute la pct. 32;

c) atunci când la conducerea grupului nu se află o societate de asigurare, o instituŃie de credit sau o societate de investiŃii, dar activitatea grupului se desfăşoară, în principal, în cadrul sectorului financiar, respectiv peste 40% din totalul bilanŃului grupului este aferent entităŃilor din cadrul sectorului financiar;

d) cel puŃin una dintre entităŃile din cadrul grupului aparŃine sectorului asigurărilor şi cel puŃin una dintre entităŃile din cadrul grupului aparŃine sectorului bancar sau sectorului de investiŃii;

e) atât activităŃile consolidate din sectorul asigurărilor ale entităŃilor din cadrul grupului, cât şi activităŃile consolidate din sectorul bancar şi din sectorul de investiŃii ale entităŃilor din cadrul grupului sunt semnificative.

Orice subgrup al unui grup care îndeplineşte aceste condiŃii va fi considerat conglomerat financiar;

52. holding financiar mixt - o societate-mamă, alta decât o societate de asigurare, o instituŃie de credit sau o societate de investiŃii care, împreună cu filialele sale, dintre care cel puŃin una este o societate de asigurare, o instituŃie de credit sau o societate de investiŃii cu sediul social în Uniunea Europeană, constituie un conglomerat financiar;

53. control - relaŃia dintre o societate-mamă şi o filială sau o relaŃie similară, conform uneia dintre relaŃiile descrise la pct. 38, între orice persoană fizică sau juridică şi o societate;

54. stat membru în care este situat riscul:

a) statul membru în care se află imobilul, atunci când acoperirea prin contractul de asigurare se referă fie la acest imobil, fie la imobilul în cauză şi bunurile aflate în acesta, atât timp cât aceste bunuri sunt asigurate prin acelaşi contract de asigurare;

b) statul membru al înmatriculării, când contractul de asigurare se referă la autovehicule de orice fel;

c) statul membru în care contractul de asigurare, cu o durată de 4 luni sau mai mică, acoperă riscuri de călătorie în străinătate, indiferent de clasa de asigurare în care sunt încadrate acestea;

d) statul membru în care asiguratul îşi are domiciliul sau, în cazul asiguratului persoană juridică, statul membru în care îşi are sediul social.

54.1. asigurător cu activitate compozită - asigurător autorizat să desfăşoare simultan activitate de asigurări de viaŃă şi activitate de asigurări generale;

583

C. DefiniŃii pentru intermediari 55. intermediari în asigurări - persoanele fizice sau juridice,

denumite în continuare broker de asigurare, agent de asigurare, subagent sau agent de asigurare subordonat, care desfăşoară activitate de intermediere în asigurări în schimbul unui/unei comision/remuneraŃii, autorizat sau înregistrat în condiŃiile stabilite de prezenta lege şi de normele emise în aplicarea acesteia, precum şi intermediarii din statele membre care desfăşoară pe teritoriul României activitate de intermediere în asigurări, conform dreptului de stabilire şi libertăŃii de a presta servicii, după caz;

56. intermediar în reasigurări - persoana fizică sau juridică română autorizată în condiŃiile prezentei legi, denumită în continuare broker în reasigurare, care intermediază, în schimbul unui/unei comi-sion/remuneraŃii, în principal, activitatea de reasigurare, precum şi intermediarii din statele membre care desfăşoară pe teritoriul României activitate de intermediere în reasigurări, conform dreptului de stabilire şi libertăŃii de a presta servicii, după caz;

57. broker de asigurare: a) persoana juridică română, autorizată în condiŃiile prezentei

legi, care negociază pentru clienŃii săi, persoane fizice sau juridice, asiguraŃi ori potenŃiali asiguraŃi, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare şi acordă asistenŃă înainte şi pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz;

b) un intermediar dintr-un stat membru care desfăşoară activităŃi de intermediere pe teritoriul României, conform dreptului de stabilire şi libertăŃii de a presta servicii;

57.1. asistenŃi în brokeraj - persoane fizice sau juridice care în baza unui contract cu un broker de asigurare şi/sau de reasigurare primesc o împuternicire în legătură cu un mandat de brokeraj al acestuia şi, sub acoperirea contractului de răspundere profesională a brokerului în cauză, trebuie să întreprindă anumite activităŃi necesare pentru ducerea la îndeplinire a mandatului de brokeraj;

57.2. mandat de brokeraj - contractul dintre un asigurat sau un potenŃial asigurat, în calitatea de mandant, şi brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare, în calitate de mandatar, prin care se încredinŃează mandatarului negocierea sau încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare, acordarea de asistenŃă înainte şi pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz;

58. agent de asigurare - persoana fizică sau juridică împuternicită, în baza autorizării unui asigurător ori reasigurator, să încheie în numele şi în contul asigurătorului sau reasiguratorului, contracte de asigurare ori de reasigurare cu terŃii, conform condiŃiilor stipulate în contractul de mandat

584

încheiat, fără să aibă calitatea de asigurător/reasigurator, broker de asigurare şi/sau de reasigurare;

58.1. subagenŃi - persoane fizice, altele decât conducătorul agentului de asigurare persoană juridică, care au calitatea de angajaŃi cu contract de muncă cu persoana juridică şi care acŃionează în numele acesteia;

58.2. agent de asigurare subordonat - persoana fizică sau juridică ce, pe lângă activitatea sa profesională principală, intermediază în numele şi în contul unuia sau mai multor asigurători produse de asigurare care sunt complementare la produsele furnizate de instituŃiile de credit şi instituŃiile financiare nebancare care acŃionează într-o piaŃă reglementată;

59. stat membru de origine al intermediarului: a) în cazul în care intermediarul este o persoană fizică - statul

membru în care este situată reşedinŃa acestuia şi în care îşi desfăşoară activitatea;

b) în cazul în care intermediarul este o persoană juridică - statul membru în care este situat sediul social sau, în cazul în care legislaŃia statului respectiv nu prevede existenŃa unui sediu social, statul membru în care este situat sediul central;

60. stat membru gazdă al intermediarului - statul membru, altul decât statul membru de origine, în care un intermediar în asigurări sau în reasigurări îşi desfăşoară activitatea în baza dreptului la stabilire şi a libertăŃii de a presta servicii;

61. sucursala unui intermediar în asigurări sau în reasigurări -dezmembrământ fără personalitate juridică al unui intermediar în asigurări sau în reasigurări care, în baza unui mandat, este împuternicită să desfăşoare, parŃial sau total, activitatea de asigurare ori de reasigurare;

62. activitatea de intermediere în asigurări - activitatea de introducere, propunere ori îndeplinire a altor activităŃi preliminarii încheierii contractelor de asigurare sau oferirea de asistenŃă pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Aceste activităŃi nu vor fi considerate activităŃi de intermediere în asigurări, în cazul în care sunt îndeplinite de către un asigurător sau de un angajat al acestuia care acŃionează sub responsabilitatea asigurătorului.

Nu vor fi considerate activităŃi de intermediere în asigurări nici următoarele: furnizarea de informaŃii în mod ocazional, în contextul unei alte activităŃi profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistenŃă clienŃilor în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui asigurător pe baze profesionale, precum şi regularizarea daunelor;

63. activitatea de intermediere în reasigurări - activitatea de introducere, propunere ori îndeplinire a altor activităŃi preliminarii

585

încheierii contractelor de reasigurare sau oferirea de asistenŃă pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Aceste activităŃi nu vor fi considerate activităŃi de intermediere în reasigurări, în cazul în care sunt îndeplinite de către un reasigurator sau de un angajat al acestuia care acŃionează sub responsabilitatea reasiguratorului. Nu vor fi considerate activităŃi de intermediere în reasigurări nici următoarele: furnizarea de informaŃii în mod ocazional, în contextul unei alte activităŃi profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistenŃă clienŃilor în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui reasigurator pe baze profesionale, precum şi regularizarea daunelor;

64. bancassurance - activitatea de intermediere a produselor de asigurări care sunt complementare la produsele instituŃiilor de credit şi instituŃiilor financiare nebancare, desfăşurată prin reŃeaua acestor instituŃii în condiŃiile prevăzute prin norme emise în aplicarea prezentei legi;

65. locul obişnuit de staŃionare - teritoriul statului în care autovehiculul este înmatriculat sau:

- în cazul în care nu se solicită înmatriculare pentru un anumit tip de autovehicule, dar autovehiculul deŃine plăcuŃe de asigurare sau un semn distinctiv similar plăcuŃei de înmatriculare, teritoriul statului în care a fost emisă plăcuŃa de asigurare ori a fost emis semnul; sau

- în cazul în care nici plăcuŃa de înmatriculare, nici plăcuŃa de asigurare şi nici semnul distinctiv nu se cere pentru un anumit tip de vehicule, teritoriul statului în care persoana care deŃine autovehiculul îşi are reşedinŃa permanentă.

586

Anexa 3

Mediul de afaceri din România - referinŃe utile

Politica Guvernului României în ceea ce priveşte mediul de afaceri este centrată pe susŃinerea întreprinzătorilor privaŃi şi pe stimularea liberei iniŃiative.

Măsurile privind consolidarea mediului de afaceri sunt corelate cu cele privind stimularea iniŃiativei private şi a investiŃiilor. AcŃiunile Guvernului sunt îndreptate spre consolidarea unui mediu de afaceri stabil şi predictibil, eliminarea monopolurilor de stat nejustificate din punct de vedere economic sau al considerentelor de siguranŃa naŃională şi privatizarea utilităŃilor publice, consolidarea liberei competiŃii, creşterea transparenŃei mediului de afaceri şi a politicilor guvernamentale, respectiv a politicii monetare, precum şi liberalizarea pieŃei muncii.

Principalele domenii de acŃiune menŃionate în cadrul programului de guvernare fac referire la relaxarea fiscală, pieŃele financiare, combaterea corupŃiei, eliminarea barierelor administrative, consolidarea mediului de afaceri, politica de concurenŃă.

Link-uri către diferitele secŃiuni ComerŃ exterior România înregistra la 11 luni în 2006 un comerŃ exterior în

valoare de 60,5 mld. Euro din care exporturi în valoare de 23,8 mld. Euro şi respectiv importuri de 36, 6 mld. Euro. Două treimi din relaŃia comercială se desfăşoară pe relaŃia cu Uniunea Europeană. Odată cu integrarea în UE, România aplică politica comercială comună.

Pe plan intern principala instituŃie responsabilă de elaborarea şi implementarea politicii comerciale este Departamentul de ComerŃ Exterior (www.dce.gov.ro) din cadrul Ministerului Economiei şi ComerŃului (www.minind.ro).

Alte organisme cu responsabilităŃi în domeniul comerŃului interior: Centrul Român pentru Promovarea ComerŃului (www.traderom.ro) -

instituŃie publică de interes naŃional, al cărei obiect principal de activitate îl reprezintă promovarea exporturilor, prezentarea potenŃialului economic, cercetarea de piaŃă internă şi internaŃională şi publicistica în domeniul comerŃului interior şi exterior, facilitarea comerŃului.

Eximbank România (www.eximbank.ro) - instituŃie înfiinŃată pentru susŃinerea cu instrumente financiar-bancare a exportatorilor români în vederea facilitării accesului şi menŃinerii acestora pe pieŃele

587

externe, inclusiv pe cele cu grad de risc crescut, contribuind astfel la dezvoltarea economiei romaneşti, a activităŃii de comerŃ exterior şi la crearea de noi locuri de muncă.

InvestiŃii străine În perioada 2004-2005, investiŃiile străine directe s-au ridicat la

10 miliarde de euro, suma care depăşeşte totalul investiŃiilor străine directe înregistrate între anii 1990-2003. In 2005 ponderea investiŃiilor străine directe în PIB a fost de 6,6%.

În primele 10 luni ale anului 2006 investiŃiile străine directe au fost de aproximativ 8 miliarde euro, cu 90% mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului trecut.

InstituŃia specializată abilitată să aplice politica Guvernului pentru promovarea şi atragerea investiŃiilor străine directe în economie este AgenŃia Română pentru InvestiŃii Străine - ARIS (www.arisinvest.ro).

Consiliul Investitorilor Străini - (www.fic.ro) este o organizaŃie non-profit ce are în componenŃă reprezentanŃi a peste 100 de companii multinaŃionale având ca obiectiv dezvoltarea cadrului legal în comerŃ şi impozitare, promovarea unei etici a afacerilor corecte şi proiectarea unei imagini favorabile a investiŃiilor străine şi afacerilor în general.

Politica economică Ministerul Economiei si ComerŃului (www.minind.ro) este

organul de specialitate al administraŃiei publice centrale, cu personalitate juridică, care realizează politica Guvernului în domeniile privind creşterea economică, industrie, energie, resurse minerale, producŃia de apărare, comerŃ, integrare europeană şi relaŃii externe.

Fiscalitate Politica fiscală este centrată pe asigurarea unui rol stimulativ şi

orientativ al impozitelor şi taxelor, în scopul creşterii şi dezvoltării eco-nomice, al consolidării fiscale şi al dezvoltării şi întăririi clasei de mijloc.

În domeniul reformei fiscale, înlocuirea impozitării progresive a veniturilor cu cota unică de 16%, introdusă la 1 ianuarie 2005, a pus bazele unei creşteri economice susŃinute, atragerii de investiŃii străine directe şi restrângerii economiei subterane.

Principalele caracteristici ale politicii fiscal-bugetare în perioada 2005-2008 sunt subordonate obiectivelor de susŃinere a creşterii economice şi de reducere a inflaŃiei.

Ministerul Finan Ńelor Publice (www.mfinante.ro) este instituŃia cu rol de sinteză în desfăşurarea activităŃii structurilor financiare şi fiscale din România.

588

Politica monetară Elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de

schimb sunt realizate de către banca centrală - Banca NaŃională a României (BNR) (www.bnr.ro), instituŃie publică independentă, unica instituŃie autorizată să emită însemne monetare, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României.

Obiectivul fundamental al BNR este asigurarea şi menŃinerea stabilităŃii preŃurilor.

Alături de atribuŃiile legate de politica monetară, BNR autorizează, reglementează şi supraveghează prudenŃial instituŃiile de credit, promovează şi monitorizează buna funcŃionare a sistemelor de plăŃi pentru asigurarea stabilităŃii financiare, stabileşte regimul valutar şi supraveghează respectarea acestuia şi administrează rezervele internaŃionale ale României.

De asemenea, BNR sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea şi menŃinerea stabilităŃii preŃurilor.

Politica în domeniul IMM-urilor Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) au contribuit la dezvoltarea

sectorului privat din România, prezentând şi un mare grad de adaptabilitate la cerinŃele pieŃei şi la cadrul juridic.

Sectorul IMM este în prezent cel mai important factor în dezvoltarea pieŃei libere din România , reprezentând şi sectorul cu cea mai mare absorbŃie a forŃei de muncă, dând dovadă de flexibilitate şi mobilitate în adaptarea la cerinŃele pieŃei. Din totalul numărului de întreprinderi, 97% sunt IMM-uri.

Legea 346/2004 privind înfiinŃarea şi dezvoltarea IMM-urilor a creat un cadru prielnic înfiinŃării şi dezvoltării de micro-întreprinderi (maxim 9 angajaŃi), întreprinderi mici (10-49 angajaŃi), întreprinderi mijlocii (50 - 249 angajaŃi).

AgenŃia NaŃională pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii şi CooperaŃie (www.animmc.ro/imm) are ca scop realizarea Programului de guvernare în domeniul dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, a celui cooperatist şi în domeniul comerŃului interior.

Politica vamală În prezent, Autoritatea NaŃionala a Vămilor (www.customs.ro)

este organizată şi funcŃionează în conformitate cu prevederile H.G. nr. 165/2005, având sarcina de a înfăptui politica vamală a Guvernului. Autoritatea NaŃionala a Vămilor are în subordine 10 DirecŃii Regionale Vamale. ANV se află în subordinea Ministerului FinanŃelor Publice -AgenŃia NaŃională de Administrare Fiscală.

589

Înregistrarea firmelor Oficiului NaŃional al Registrului ComerŃului (www.onrc.ro)

evidenŃiază situaŃia juridică şi financiară a tuturor comercianŃilor, oferă informare economică, statistică şi comercială, simplifică procedurile de înregistrare şi autorizare a funcŃionării firmelor.

Registrul ComerŃului este organizat pe 2 niveluri: la nivel local este reprezentat de cele 42 de oficii teritoriale, organizate în subordinea Oficiului NaŃional al Registrului ComerŃului şi care funcŃionează pe lângă fiecare Tribunal şi la nivel naŃional este reprezentat de Oficiul NaŃional al Registrului ComerŃului care funcŃionează în subordinea Ministerului JustiŃiei.

Printre serviciile oferite de ONRC se numără identificarea de firme şi verificarea existenŃei unei firme, statistici despre comercianŃi şi clasamente pe diferite criterii ale firmelor, în funcŃie de capitalul social subscris, cifra de afaceri, numărul de salariaŃi, profitul brut/net, participarea străină.

Camere de comerŃ Camera de ComerŃ şi Industrie a României (www.ccir.ro) -

reuneşte întreaga reŃea de 42 de camere de comerŃ şi industrie teritoriale, camere de comerŃ bilaterale şi asociaŃii profesionale.

CCTR este o organizaŃie neguvernamentală, cu caracter autonom, care susŃine interesele comunităŃii de afaceri în dialogul cu instituŃiile statului şi organismele internaŃionale.

CCER acŃionează pentru crearea unui mediu de afaceri stabil, coerent şi propice dezvoltării sectorului privat, unei economii de piaŃă reale, durabile şi deschise spre exterior.

Statistică Statistica oficială în România este organizată şi coordonată de

Institutul NaŃional de Statistică (http://www.insse.ro), organ de specialitate al administraŃiei publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Guvernului şi finanŃat de la bugetul de stat.

INS urmăreşte producerea unor informaŃii statistice operative necesare factorilor de decizie ai strategiei economico-sociale, asimilarea indicatorilor statistici specifici economiei de piaŃă şi implementarea metodologilor de cercetare şi calcul în concordanŃă cu standardele şi practica internaŃională, cooperarea cu alte institute naŃionale de statistică în vederea dezvoltării unui sistem statistic durabil şi alinierea la standardele UE.

590

Anexa 4

Perioadele de tranziŃie cuprinse în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană

Anexa VII la Act/Protocol cuprinde măsurile tranzitorii convenite în cadrul negocierilor.

Capitolul 2 - Libera circulaŃie a persoanelor perioadă de tranziŃie de 2+3+2 ani privind libera circulaŃie a lucrătorilor

Până la sfârşitul unei perioade de doi ani după data aderării, actualele state membre vor aplica măsuri de drept intern, sau măsuri rezultate din acorduri bilaterale, care reglementează accesul cetăŃenilor români pe piaŃa forŃei de muncă din fiecare din aceste state. Actualele state membre pot continua să aplice aceste măsuri până la expirarea unei perioade de cinci ani după data aderării. La sfârşitul perioadei de cinci, un stat membru care menŃine măsuri de drept intern sau măsuri care rezultă din acorduri bilaterale poate continua, în cazul în care pe piaŃa forŃei de muncă din respectivul stat membru se produc sau există riscul să se producă perturbări grave, precum şi după ce notifică Comisia, să aplice aceste măsuri până la sfârşitul unei perioade de şapte ani după data aderării.

Capitolul 3 - Libera circulaŃie a serviciilor o perioadă de tranziŃie de cinci ani pentru transpunerea Directivei nr. 97/9/CE, privind schemele de compensare a investitorilor

Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 97/9/CE, cuantumul minim al compensării (20 000 Euro) nu se aplică în România până la 31 decembrie 2011. România asigură că sistemul său de compensare pentru investitori prevede o despăgubire în valoare de minim 4500 EUR de la 1 ianuarie 2007 şi până la 31 decembrie 2007, de minim 7000 EUR de la 1 ianuarie 2008 şi până la 31 decembrie 2008, de minim 9000 EUR de la 1 ianuarie 2009 şi până la 31 decembrie 2009, de minim 11000 EUR de la 1 ianuarie 2010 şi până la 31 decembrie 2010 şi de minim 15000 EUR de la 1 ianuarie 2011 şi până la 31 decembrie 2011.

Capitolul 4 - Libera circulaŃie a capitalurilor o perioadă de tranziŃie de 7 ani pentru achiziŃionarea de teren agricol, păduri şi teren forestier de către cetăŃenii UE şi SpaŃiul Economic European (SEE);

România poate menŃine în vigoare, timp de şapte ani de la data aderării, existente la momentul semnării prezentului Protocol, restricŃiile

591

stabilite de legislaŃia sa privind dobândirea proprietăŃii asupra terenurilor agricole, pădurilor şi terenurilor forestiere de către cetăŃenii statelor membre sau ai statelor care sunt parte la Acordul privind SpaŃiul Economic European (ASEE), precum şi de către societăŃi comerciale constituite în conformitate cu legislaŃia altui stat membru sau a unui stat parte a ASEE şi care nu sunt nici stabilite, nici înregistrate în România. în niciun caz, un cetăŃean/resortisant al unui stat membru nu poate fi tratat mai puŃin favorabil în ceea ce priveşte dobândirea de teren agricol, păduri sau teren forestier decât la data semnării Tratatului de aderare sau nu poate fi tratat în mod mai restrictiv decât un cetăŃean al unei Ńări terŃe.

Agricultorilor care desfăşoară activităŃi independente, care sunt cetăŃeni/resortisanŃi ai unui alt stat membru şi care doresc să se stabilească şi să aibă reşedinŃa în România nu li se aplică dispoziŃiile paragrafului precedent sau orice alte proceduri, decât cele care se aplică cetăŃenilor români.

• o perioadă de tranziŃie de 5 pentru dreptul de achiziŃie asupra terenului pentru reşedinŃa secundară.

România poate menŃine în vigoare, timp de cinci ani de la data aderării, restricŃiile stabilite de legislaŃia sa, existente la momentul semnării prezentului Protocol, cu privire la dobândirea proprietăŃii asupra terenurilor pentru reşedinŃe secundare de către cetăŃenii/resortisanŃii statelor membre sau ai statelor care sunt parte la Acordul privind SpaŃiul Economic European (ASEE), nerezidenŃi în România, precum şi de către societăŃile comerciale constituite în conformitate cu legislaŃia altui stat membru sau a unui stat membru al ASEE şi care nu sunt stabilite, şi nici nu au o sucursală sau reprezentantă pe teritoriul României.

CetăŃenilor/resortisanŃilor statelor membre şi cetăŃenilor/resor-tisanŃilor statelor care sunt parte la Acordul privind SpaŃiul Economic European cu drept legal de rezidentă în România nu li se aplică dispoziŃiile paragrafului precedent sau orice alte norme sau proceduri, altele decât cele care se aplică cetăŃenilor români.

Capitolul 6 - Politica în domeniul concurentei - o perioadă de tranziŃie pentru aplicarea impozitului pe profit (conform OrdonanŃei de Urgentă a Guvernului nr. 24/1998) pentru întreprinderile cărora li s-a dat certificatul de investitor permanent într-o zonă defavorizată înainte de 1 iulie 2003:

o Pentru 3 zone defavorizate (Brad, Valea Jiului, Bălan) până la 31 decembrie 2008;

o Pentru 22 de zone defavorizate (Comăneşti, Bucovina, Altân Tepe, Filipeşti, Ceptura, Albeni, Schela, Motru Rovinari, Rusca Montană, Bocşa, Moldova Nouă-Anina, Baraolt, Apuseni, Stei-Nucet, Borod Suncuius-Dobresti-Vadu Crisului, Popeşti-Derna-Aleşd, Ip, Hida-Surduc-

592

Jibou-Bălan, Sărmăşag-Chiejd-Bobota, Baia Mare, Borşa Vişeu, Rodna) până la 31 decembrie 2009;

o Pentru 3 zone defavorizate (Cugir, Zimnicea, Copşa Mică) până la 31 decembrie 2010

• o perioadă de tranziŃie până la 31 decembrie 2011 pentru aplicarea unor scutiri de la plata redevenŃei pentru zonele libere, pentru firmele care au semnat contracte comerciale cu AdministraŃiile Zonelor Libere înainte de 1 iulie 2002;

• o perioadă de tranziŃie pentru restructurarea sistemului siderurgic până la 31 decembrie 2008.

Capitolul 7 - Agricultura • o perioadă de tranziŃie de 8 ani până la 31 decembrie 2014

pentru defrişarea suprafeŃelor de 30 000 ha ocupate cu hibrizi interzişi şi replantarea acestora cu soiuri din specia Vitis vinifera, cu recunoaşterea dreptului de replantare;

• o perioadă de tranziŃie de 3 ani până la 31 decembrie 2009 pentru modernizarea şi retehnologizarea unităŃilor de tăiere şi alinierea la cerinŃele europene a unităŃilor de procesare a cărnii (26 unităŃi);

• o perioadă de tranziŃie de 3 ani până la 31 decembrie 2009 pentru modernizarea şi retehnologizarea unităŃilor de procesare a cărnii de pasăre (2 unităŃi);

• o perioadă de tranziŃie de 3 ani până la 31 decembrie 2009, pentru modernizarea şi retehnologizarea unităŃilor de procesare a laptelui (28 unităŃi), precum şi pentru organizarea centrelor de colectare şi a celor de standardizare lapte;

• o perioadă de tranziŃie de 3 ani până la 31 decembrie 2009, pentru conformarea la cerinŃele comunitare a fermelor de animale de lapte şi la calitatea laptelui crud obŃinut;

• o perioadă 3 ani până la 31 decembrie 2009 - pentru utilizarea produselor de protecŃie a plantelor omologate în prezent în România şi care conŃin următoarele substanŃe active incluse în Anexa I a Directivei 91/414/CEE: sulf, acetoclor, dimetoat şi, respectiv, 2 ani până la 31 decembrie 2008 pentru substanŃa activa 2,4 D, cupru (sub forma de sulfat, oxiclorura sau hidroxid).

Capitolul 9 - Politica în domeniul transporturilor - perioadă de tranziŃie de 2+3 ani pentru Regulamentul EEC 3118/93 privind cabotajul rutier (la cererea statelor membre ale Uniunii)

Până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării, transportatorii stabiliŃi în România sunt excluşi de la prestarea serviciilor de transport rutier naŃional de marfă în celelalte state membre, iar transportatorii stabiliŃi în celelalte state membre sunt excluşi de la prestarea serviciilor de transport rutier naŃional de marfa în România.

593

înainte de sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării, statele membre informează Comisia în cazul în care vor prelungi această perioadă pentru cel mult doi ani sau în care, de la acea dată, vor aplica în întregime articolul 1 din regulament. In lipsa unei asemenea notificări se aplică articolul 1 din regulament. Numai transportatorii stabiliŃi în acele state membre în care se aplică articolul 1 din regulament pot presta servicii de transporturi rutiere de marfă în celelalte state membre în care se aplică, de asemenea, articolul 1.

• o perioadă de tranziŃie de 7 ani până la 31 decembrie 2013 pentru aplicarea integrală a prevederilor referitoare la greutăŃile maxime ale Directivei 96/53, care stabileşte dimensiunile maxime admise în traficul naŃional şi internaŃional şi greutăŃile maxime admise în traficul internaŃional. Perioada de tranziŃie este acordată pentru depăşirea greutăŃii maxime pe axa motoare (nu şi pentru depăşirea greutăŃii totale) şi se aplică pentru reŃeaua de drumuri secundare nereabilitată. Sunt prevăzute următoarele suprataxe pentru vehiculele cu suspensie mecanică:

o între 10 şi 10,5 tone: 0.11 euro/km o între 10,5 şi 11 tone: 0.30 euro/km o între 11 şi 11,5 tone: 0.44 euro/km Pentru vehiculele cu suspensie pneumatică taxele vor fi cu cel

puŃin 25% mai reduse. Pentru reŃeaua de tranzit principală nu a fost acordată perioadă de tranziŃie întrucât cea mai mare parte a reŃelei respective va fi reabilitată până la data aderării.

• o perioadă de tranziŃie de 4 ani până la 31 decembrie 2010 în care nu se aplică în România vehiculelor angajate exclusiv în operaŃiunile de transport intern nivelurile tarifelor minime prevăzute de anexa I la Directiva 1999/62/CE.

Capitolul 10 - Impozitarea • o derogare de la aplicarea art. 24(2) din Directiva 77/388/EEC

privind regimul special aplicabil micilor întreprinzători în ceea ce priveşte aplicarea pragului de impozitare de 35 000 Euro cifră de afaceri anuală pentru plătitorii de TVA.

• o derogare de la Directiva 77/388/EEC, potrivit art. 28 alin. 3 (b) şi Anexei F pct. 17, pentru aplicarea scutirii cu drept de deducere a transportului internaŃional de persoane.

• o perioadă de tranziŃie de 3 ani până la 31 decembrie 2009 privind aplicarea accizei minime totale aplicate la preŃul de vânzare cu amănuntul (care include toate taxele) al Ńigaretelor din categoria de preŃ cea mai vândută, cu condiŃia ca în această perioadă România să-si ajusteze treptat cotele accizelor la acciza minimă totală prevăzută de Directiva 92/79/CEE privind apropierea taxelor pentru Ńigarete

594

• o derogare pentru acordarea unui regim special pentru

accizarea băuturilor alcoolice distilate din fructe, obŃinute de fermieri şi destinate autoconsumului, echivalent a 50 litri băuturi spirtoase /gospodărie/an, cu concentraŃie de 40% în volum, prin aplicarea unei cote de 50% din acciza standard aplicată în România.

• următoarele perioade de tranziŃie pentru aplicarea Directivei 2003/96/CE:

o până la 1 ianuarie 2011, să alinieze nivelul naŃional de impozitare a benzinei fără plumb utilizată drept carburant la nivelul minim de 359 EUR pentru 1000 1. începând de la 1 ianuarie 2008, cota efectivă de impozitare aplicată benzinei fără plumb utilizată drept carburant nu poate fi mai mică de 323 EUR pentru 10001;

o până la 1 ianuarie 2013, să alinieze nivelul naŃional de impo-zitare a motorinei utilizată drept carburant la nivelul minim de 330 EUR pentru 1000 1. Cota efectivă de impozitare aplicată motorinei utilizată drept carburant nu poate fi mai mică de 274 EUR pentru 1000 1 începând de la 1 ianuarie 2008 şi de 302 EUR pentru 1000 1 începând de la 1 ianuarie 2011;

o până la 1 ianuarie 2010, să alinieze nivelul naŃional de impo-zitare a gazului natural utilizat pentru încălzire în scopuri necomerciale la nivelul minim de impozitare stabilit;

o până la 1 ianuarie 2010, să alinieze nivelul naŃional de impo-zitare a păcurei grele utilizate în termoficare la nivelul minim de impozitare stabilit;

o până la 1 ianuarie 2009, să adapteze nivelul naŃional de impo-zitare a păcurei grele utilizată în alt scop decât în termoficare, la nivelul minim de impozitare stabilit.

De la 1 ianuarie 2007, cota efectivă de impozitare aplicată produselor din păcură nu poate fi mai mică de 13 EUR pentru 1000 kg.

o până la 1 ianuarie 2010 pentru alinierea nivelului naŃional de impozitare a energiei electrice la nivelele minime de impozitare stabilite la anexa I tabelul C. De la 1 ianuarie 2007, cotele efective de impozitare aplicate energiei electrice nu pot fi mai mici de 50% din cota minimă în materie la nivel comunitar.

• o perioadă de tranziŃie de 4 ani până la 31 decembrie 2010 pentru aplicarea Directivei 2003/49/CE. Pe durata acestei perioade de tranziŃie, cota impozitului pe plăŃile de dobândă sau redevenŃe efectuate către o societate asociată din alt stat membru sau către un sediu permanent situat în alt stat membru al unei societăŃi asociate dintr-un stat membru nu trebuie să depăşească 10%.

595

Capitolul 14 - Energia • o perioadă de tranziŃie de 5 ani până la 31 decembrie 2011

pentru constituirea stocului minim, dată la care România va atinge un nivel de stocare de 67,5 zile.

• o derogare de 25% din nivelul stocului rninim de petrol si/sau produse petroliere, întrucât România este tară producătoare de petrol şi, în prezent, consumul este acoperit în proporŃie de cea. 50% din producŃia internă. Astfel, România va asigura un stoc minim corespunzător consumului pe 67,5 zile, fată de 90 de zile, cât prevede acquis-ul.

Capitolul 22 - ProtecŃia mediului înconjurător

Directiva 94/63/EC privind controlul emisiilor de compuşi organici volatili (COV), rezulta Ńi din depozitarea benzinei şi distribu Ńia sa de la terminale la staŃiile de distribuŃie a benzinei

• o perioadă de tranziŃie de 1 an, până la 31 decembrie 2007, pentru:

o 115 instalaŃii de depozitare la 12 terminale, care tranzitează o cantitate de benzina cuprinsa intre 25 000 -50 OOOt/an;

o 138 instalaŃii de depozitare la 13 terminale, care tranzitează o cantitate de benzina mai mica de 25 000 t/an;

o 36 instalaŃii de încărcare şi descărcare a containerelor mobile la 12 terminale, care tranzitează o cantitate de benzină cuprinsă între 25 000-150 OOOt/an;

o 82 instalaŃii de încărcare şi descărcare a containerelor mobile la 18 terminale, care tranzitează o cantitate de benzina mai mica de 25 000 t/an;

o 31 containere mobile (cisterne auto); o 116 instalaŃii de încărcare în instalaŃii de depozitare la staŃiile de

distribuŃie a benzinei, care tranzitează o cantitate de benzina mai mare de 1 000 mc/an;

o 49 instalaŃii de încărcare în instalaŃii de depozitare la staŃiile de distribuŃie a benzinei, care tranzitează o cantitate de benzina cuprinsa intre 500-1 000 mc/an;

o 23 instalaŃii de încărcare în instalaŃii de depozitare la staŃiile de distribuŃie a benzinei, care tranzitează o cantitate de benzina mai mica de 500 mc/an;

• o perioadă de tranziŃie de 2 ani, până la 31 decembrie 2008, pentru:

o 4 instalaŃii de depozitare la 1 terminal, care tranzitează o cantitate de benzina între 25 000 - 50 000 t/an.

o 57 instalaŃii de depozitare la 10 terminale, care tranzitează o cantitate de benzină mai mică de 25 000 t/an;

596

o 14 instalaŃii de încărcare şi descărcare a containerelor mobile la

11 terminale, care tranzitează o cantitate de benzină mai mică de 25 000 t/an;

o 101 containere mobile (cisterne auto) o 19 instalaŃii de încărcare în instalaŃii de depozitare la staŃiile de

distribuŃie a benzinei, care tranzitează o cantitate de benzină mai mare de 1 000 mc/an;

o 11 instalaŃii de încărcare în instalaŃii de depozitare la staŃiile de distribuŃie a benzinei, care tranzitează o cantitate de benzină cuprinsă între 500-1000 mc/an;

o 14 instalaŃii de încărcare în instalaŃii de depozitare la staŃiile de distribuŃie a benzinei, care tranzitează o cantitate de benzină mai mică de 500 mc/an

• o perioadă de tranziŃie de 3 ani, până la 31 decembrie 2009, pentru:

o 526 instalaŃii de depozitare la 63 de terminale, care tranzitează o cantitate de benzină mai mică de 25 000 t/an

o 114 instalaŃii de încărcare şi descărcare a containerelor mobile la 58 de terminale, care tranzitează o cantitate de benzină mai mică de 25 000 t/an;

o 432 containere mobile (cisterne auto); o 106 instalaŃii de încărcare în instalaŃii de depozitare la staŃiile

de distribuŃie a benzinei, care tranzitează o cantitate de benzină mai mare de 1000 mc/an;

o 85 instalaŃii de încărcare în instalaŃii de depozitare la staŃiile de distribuŃie a benzinei, care tranzitează o cantitate de benzină cuprinsă între 500-1 000 mc/an;

o 188 instalaŃii de încărcare în instalaŃii de depozitare la staŃiile de distribuŃie a benzinei, care tranzitează o cantitate de benzină mai mică de 500 mc/an

Directiva Parlamentului şi Consiliului 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, modificată prin Directiva Parlamentului şi Consiliului 2004/12/CE

• o perioadă de tranziŃie de 5 ani, până la 31 decembrie 2011, pentru atingerea obiectivului global de valorificare de 50% şi a obiectivului de reciclare de 15 % pentru plastic, prevăzute în Directiva Parlamentului şi Consiliului 94/62/CE;

• o perioadă de tranziŃie de 5 ani, până la 31.122013, considerând anul 2008 ca an de referinŃă, pentru atingerea obiectivului global de valorificare de 60%, pentru atingerea obiectivului global de reciclare de 55%, pentru atingerea obiectivului de reciclare de 60% pentru sticla şi de 22,5% pentru plastic;

597

• o perioada de tranziŃie de 3 ani, până la 31.12.2011, pentru

atingerea obiectivului de reciclare de 15% pentru lemn. Directiva Consiliului nr. 2000/76/CE privind incinerarea deşeurilor • o perioadă de tranziŃie de 1 an, până la 31 decembrie 2007,

pentru închiderea a 52 instalaŃii existente pentru incinerarea fracŃiei de deşeuri periculoase rezultată din activităŃi medicale;

• o perioadă de tranziŃie de 2 ani, până la 31.12.2008, pentru închiderea a 58 instalaŃii existente pentru incinerarea fracŃiei de deşeuri periculoase rezultată din activităŃi medicale.

Directiva Consiliului 99/31/CE privind depozitarea deşeurilor • perioade de tranziŃie până la 16. iulie 2017, calculate după

expirarea perioadei de tranziŃie acordată statelor membre, începând cu luna iulie 2009, pentru aplicarea art. 14 (c) şi pct. 2, 3,4 şi 6 ale anexei 1, pentru 101 depozite urbane de deşeuri clasă "b":

o 26 depozite până la 16 iulie 2010 o 5 depozite pană la 16 iulie 2011 o 21 depozite până la 16 iulie 2012 o 3 depozite pană la 16 iulie 2013 o 4 depozite până la 16 iulie 2014 o 7 depozite până la 16 iulie 2015 o 9 depozite până la 16 iulie 2016 o 26 depozite până la 16 iulie 2017 • o perioadă de tranziŃie de la 1 ianuarie 2007 la 31 decembrie

2009, pentru depozitarea temporară a deşeurilor industriale periculoase; • perioade de tranziŃie, până la 31 decembrie 2013, pentru

interzicerea depozitarii deşeurilor lichide, interzicerea depozitarii deşeu-rilor cu anumite proprietăŃi (corozive şi oxidante) şi privind prevenirea infiltr ării de apă în depozitul de deşeuri (numai apa de suprafaŃă), după cum urmează:

o până la 31.12.2013, pentru 23 de depozite din industria energetică, chimică şi metalurgie

o până la 31.12.2011, pentru 2 depozite din industria minieră o până la 31.12.2010, pentru 4 depozite din industria minieră Directiva Consiliului nr. 2002/96/CE privind deşeurile de

echipamente electrice şi electronice (DEEE) • o perioadă de tranziŃie de 2 ani, până la 31 decembrie 2008,

pentru atingerea Ńintei de colectare de 4 kg DEEE/locuitor/an; • o perioadă de tranziŃie de 2 ani, până la 31 decembrie 2008,

pentru atingerea Ńintelor de reciclare şi valorificare. 598

Regulamentul (CEE) nr. 259/93 privind supravegherea şi

controlul transportului de deşeuri în, dinspre şi înspre Comunitatea Europeană

• până Ia 31.12.2015, toate transporturile către România de deşeuri destinate valorificării, listate în Anexa II a Regulamentului (CEE) 259/93, vor fi notificate autorităŃilor competente şi procesate în concordantă cu Articolele 6,7, şi 8 ale Regulamentului;

• prin derogare de la art. 7(4) al Regulamentului (CEE) 259/93, autorităŃile competente române pot obiecta asupra transporturilor de deşeuri pentru valorificare, listate în anexele II, HI şi IV ale Regulamentului şi asupra transporturilor de deşeuri pentru valorificare, nelistate în aceste anexe, destinate unei instalaŃii care beneficiază de o derogare temporară de la anumite prevederi ale Directivei 96/61/CE privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (IPPC), ale Directivei 2001/80/CE privind limitarea emisiilor anumitor poluanŃi în aer proveniŃi de Ia instalaŃiile mari de ardere şi Directivei 2000/76/CE privind incinerarea deşeurilor, pe perioada în care se aplica derogarea temporara instalaŃiei de destinaŃie;

• prin derogare de la articolul 7(4) al Regulamentului (CEE) nr. 259/93, pana la 31.12.2011, autorităŃile competente române pot ridica obiecŃii la transporturile către România pentru valorificare a anumitor deşeuri listate în anexa III ca şi a deşeurilor listate în anexa IV şi a deşeurilor nelistate în anexele II, III şi IV ale regulamentului. 3.1. România poate extinde perioada de tranziŃie solicitata până nu mai târziu de 31 decembrie 2015, în conformitate cu procedura definită în art. 18 al Directivei Consiliului 75/442/CEE, modificată de Directiva 91/156/CEE.

Directiva Consiliului 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane

• o perioadă de tranziŃie până la 31 deeembrie 2015, pentru 263 de aglomerări cu mai mult de 10 000 Le., reprezentând 61,9% din încărcătura biodegradabila totală;

• o perioadă de tranziŃie până la 31 decembrie 2018, pentru 2346 aglomerări cu mai puŃin de 10 000 Le., reprezentând 38,1% din încărcătura biodegradabila totală.

Directiva Consiliului 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman

• o perioadă de tranziŃie până la 31 decembrie 2010: o pentru oxidabilitate, amoniu, nitraŃi, turbiditate, aluminiu, fier,

metale grele, pesticide, mangan pentru localităŃile cu populaŃie peste 100.000 locuitori;

o pentru oxidabilitate şi turbiditate pentru localităŃile cu populaŃie cuprinsă între 10 000 si 100 000 locuitori;

599

o pentru oxidabilitate şi mangan pentru localităŃile sub 10.000

locuitori; • o perioadă de tranziŃie până la 31 decembrie 2015: o pentru amoniu, nitraŃi, aluminiu, fier, metale grele, pesticide şi

mangan pentru localităŃile cu populaŃie cuprinsa intre 10 000 şi 100 000 locuitori;

o pentru amoniu, nitraŃi, turbiditate, aluminiu, fier, metale grele şi pesticide pentru localităŃile sub 10 000 locuitori.

Directiva Consiliului nr. 76/464/CEE privind poluarea cauzată de anumite substanŃe periculoase deversate în mediul acvatic al ComunităŃii (si cele 7 Directive „fiice")

• o perioadă de tranziŃie de 3 ani, până la 31 decembrie 2009, pentru o 5 substanŃe periculoase: hexaclorbenzen, hexaclorbutadiena, 1,

2 - diclor-etan, tricloretilena, triclorbenzen şi 21 unităŃi industriale aparŃinând industriei chimice (anorganică, organică, a cauciucului, petrochimică, celuloză şi hârtie);

o două substanŃe periculoase: cadmiu şi mercur şi 27 unităŃi industriale;

o o substanŃă periculoasă: lindan şi 3 unităŃi industriale. Directiva Consiliului 96/61/CE privind prevenirea şi controlul

integrat al poluării • perioade de tranziŃie pentru: o 3 instalaŃii existente până la 31.12.2008 o 16 instalaŃii existente până la 31.12.2009, o 30 instalaŃii existente până la 31.12.2010, o 27 instalaŃii existente până la 31.12.2011, o 23 instalaŃii existente până la 31.12.2012, o 13 instalaŃii existente până la 31.12.2013, o 69 instalaŃii existente până la 31.12.2014 o 14 instalaŃii existente până la 31.12.2015. Directiva Consiliului 88/609/CEE privind limitarea emisiilor

anumitor poluanŃi în atmosferă de la instalaŃiile mari de ardere (amendată prin Directiva Consiliului 2001/80/CE)

• o perioadă de tranziŃie până la 31 decembrie 2013 pentru implementarea prevederilor referitoare la valorile limită de emisie de S02 pentru 34 instalaŃii existente,

• o perioadă de tranziŃie până la 31.12.2013 pentru implementarea prevederilor referitoare ia valorile limită de emisie de NOx pentru 64 instalaŃii existente,

• o perioadă de tranziŃie până la 31.12.2013 pentru implementarea prevederilor referitoare la valorile limită de emisie la pulberi pentru 22 instalaŃii existente

• perioadă de tranziŃie de la 31.12. 2016 până la 31.12.2017 pentru valoarea limita de emisie a oxizilor de azot pentru 6 instalaŃii mari de ardere. 600

Anexa IX a Tratatului de aderare Cuprinde angajamente specifice asumate şi cerinŃe acceptate de

către România la închiderea negocierilor de aderare din 14 decembrie 2004.

Capitolul 6 - Politica în domeniul concurentei 1. Asigurarea unui control efectiv de către Consiliul Concurentei

al oricărui potenŃial ajutor de stat, inclusiv al ajutoarelor fiscale, sociale şi al eşalonărilor la plata energiei.

2. Consolidarea fără întârziere a implementării legislaŃiei în domeniul ajutorului de stat. Asigurarea unei implementări satisfăcătoare a legislaŃiei atât în domeniul antitrust cât şi al ajutorului de stat.

3. Adoptarea, până la mijlocul lunii decembrie 2004, a variantei revizuite a Strategiei de restructurare a industriei siderurgice şi a Planurilor individuale de viabilitate în conformitate cu obligaŃiile prevăzute în Protocolul 2 al Acordului European. In acest context, România si-a asumat următoarele angajamente:

a. Să nu mai acorde sau plătească, în perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2008, ajutoare de stat companiilor prevăzute în Strategia de restructurare a industriei siderurgice.

b. Să respecte nivelul ajutorului de stat agreat în contextul Protocolului 2 al Acordului European pentru companiile prevăzute în Strategia de restructurare a industriei siderurgice.

c. Să respecte reducerile de capacităŃi pentru produse finite, de 2,05 mi lioane tone, prevăzute pentru întreaga perioadă de restructurare (1993-2008).

4. Continuarea dezvoltării capacităŃii administrative a Consiliului Concurentei prin alocarea de resurse financiare adecvate şi suficiente, precum şi prin calificarea corespunzătoare a personalului.

Capitolul 24 - JustiŃie şi Afaceri Interne 5. Implementare, fără nicio întârziere a Planului de AcŃiune

Schengen amendat, conform acquis-ului şi conform termenelor. 6. Accelerarea în mod considerabil a eforturilor în ceea ce

priveşte modernizarea echipamentului şi infrastructurii la frontiera verde, albastră şi în punctele de trecere a frontierei, precum şi continuarea întăririi capacităŃii de analiză a riscului, pentru a asigura un înalt nivel al controlului şi supravegherii viitoarelor frontiere externe ale UE. Aceasta trebuie să fie reflectată într-un singur plan multi-anual de investiŃii, realizat până în martie 2005 şi care să permită Comisiei să evalueze anual progresele până la data aderării României la spaŃiul Schengen. în plus, România trebuie să accelereze considerabil planurile de recrutare a celor 4,438 de agenŃi şi ofiŃeri de politie de frontieră şi, în special, să asigure că nivelul ocupării posturilor la frontierele cu Ucraina, Moldova, litoralul Mării Negre va fi realizat cât mai aproape de 100%, până la data aderării. De asemenea, România trebuie să implementeze toate măsurile necesare pentru a combate efectiv imigraŃia ilegală, inclusiv prin întărirea cooperării cu Ńările terŃe.

601

7. Dezvoltarea unei Strategii şi a unui Plan de AcŃiune privind

reforma sistemului judiciar actualizată şi integrată, incluzând cele mai importante măsuri pentru implementarea Legii privind organizarea judiciară, Legii privind statutul magistraŃilor şi Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii, care au intrat în vigoare la 30 septembrie 2004. Ambele documente actualizate trebuie să fie transmise UE până în martie 2005; resursele financiare şi umane adecvate pentru implementarea Planului de AcŃiune trebuie să fie asigurate şi implementate tară nicio întârziere, conform calendarului stabilit. România trebuie să demonstreze, până în martie 2005, operaŃionabilitatea integrală a noului sistem pentru distribuŃia aleatorie a cazurilor.

8. Accelerarea considerabilă a luptei împotriva corupŃiei şi, în special, împotriva corupŃiei la nivel înalt, prin asigurarea aplicării riguroase a legislaŃiei anti-corupŃie în vigoare şi independenta efectivă a Parchetului NaŃional AnticorupŃie (PNA) şi prin transmiterea anuală, începând cu noiembrie 2005, a unui Raport convingător privind activitatea Parchetului NaŃional AnticorupŃie în lupta împotriva corupŃiei la nivel înalt. PNA trebuie să primească resursele financiare, umane şi de formare, precum şi echipamentul necesar pentru a-si putea îndeplini funcŃiile pentru a fost creat.

9. Realizarea unei auditări independente privind rezultatele şi impactul generat de prezenta Strategie NaŃională AnticorupŃie; reflectarea concluziilor şi recomandărilor acestei auditări în noua strategie multianuală, care trebuie să fie un document cuprinzător, în vigoare până în martie 2005, însoŃit de un Plan de acŃiune cu Ńinte clar definite, cu rezultate care trebuie obŃinute, precum şi cu prevederi bugetare adecvate; implementarea Strategiei şi a Planului de AcŃiuni trebuie supravegheate de o autoritate clar determinată şi independentă; Strategia trebuie să includă angajamentul de revizuire a procedurii penale, până la sfârşitul lui 2005, pentru a se asigura că toate cazurile de corupŃie sunt soluŃionate în manieră rapidă şi transparentă, pentru a garanta sancŃiunile adecvate care au un efect de descurajare. De asemenea, trebuie să conŃină măsuri care să reducă considerabil numărul autorităŃilor care au atribuŃii de prevenire sau investigare a corupŃiei, până la sfârşitul lui 2005, astfel încât să fie evitate suprapunerile în ceea ce priveşte responsabilităŃile.

10. Asigurarea unui cadru legal clar privind sarcinile şi cooperarea dintre jandarmerie şi politie, inclusiv implementarea legislaŃiei, până în martie 2005, dezvoltarea şi implementarea unui plan de recrutare clar, până la jumătatea anului 2005, pentru ambele instituŃii, cu scopul de a face progrese considerabile, până la data aderării, în ocuparea celor 7.000 de posturi vacante în politie şi 18.000 de posturi vacante în jandarmerie.

11. Dezvoltarea şi implementarea unei strategii multi-anuale coerente de combatere a criminalităŃii, care să includă acŃiuni concrete care să modifice statutul României de tară de origine, tranzit şi destinaŃie a victimelor traficului şi transmiterea anuală, începând din martie 2005,^ a unor statistici credibile privind modul în care criminalitatea este combătută. 602

Anexa 5

Societatea românească - ConfiguraŃia sărăciei şi a excluziunii sociale în societatea

românească6

O perspectivă istorică în secolul al XIX-lea România era o Ńară predominant agrară,

subdezvoltată în raport cu standardele europene. Ea era caracterizată mai ales printr-o sărăcie rurală datorată în mod special structurii proprietăŃii şi unui sistem de exploataŃie semifeudal.

Prima jumătate a secolului al XX-lea a continuat procesul de dezvoltare modernă a României început pe la mijlocul seco lului al XlX-lea, diminuând decalajul care o despărŃea de Europa Occidentală. Societatea românească era în continuare caracterizată prin predominarea ruralului, prezentând un nivel ridicat de sărăcie mai ales în această zonă.

Socialismul s-a axat pe un program de modernizare rapidă a societăŃii, centrat obsesiv pe industrie şi urbanizare. A fost încurajată o deplasare masivă a populaŃiei de la agricultură spre industrie, de la sat la oraş. ProporŃia populaŃiei ocupate în industrie explodează în 25 de ani. Oraşele cunosc o dezvoltare rapidă, oferind pentru toŃi condiŃii de locuit relativ modeste, dar superioare ruralului, bazate pe un sistem de utilităŃi publice cvasiindustrial. InvestiŃiile în industrie şi în dezvoltare urbană au atins un punct de vârf la jumătatea anilor 70. Standardul de viaŃă al populaŃiei a crescut rapid până în acel moment, mai ales la oraş şi în sistemul industrial, satul fiind în continuare mai degrabă neglijat, dar într-o restrângere continuă. SeparaŃi brutal de pământul lor, tinerii îşi găsesc oportunităŃi atractive în oraş şi industrie. Politica de utilizare completă a forŃei de muncă, de control strict al diferenŃierii veniturilor (în 1989 salariul minim era de 66% din salariul mediu), de cuprindere masivă în sistemul şcolar a întregii populaŃii, de suport social pentru acoperirea nevoilor de bază (îngrijire medicală, locuinŃă) a avut ca rezultat, pe fondul unui standard de viaŃă în general modest, o restrângere spectaculoasă a zonelor de sărăcie şi de excluziune socială. Chiar şi populaŃia de romi, caracterizată tradiŃional printr-un nivel ridicat de marginalizare/exclu-ziune socială, datorită politicii de şcolarizare şi de forŃare a ocupării salariate, a cunoscut un proces rapid de incluziune într-un mod de viaŃă modern.

De la jumătatea anilor 70 sistemul socialist intră într-o criză economică cronică, care se accentuează rapid după 1980. InvestiŃiile

_____________________________ 6 Conform HG nr. 829/2002 privind aprobarea Planului naŃional

antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale, M. Of. nr. 662 din sept. 2002

603

industriale, proiectate iraŃional, după o logică accentuat politică şi mai puŃin economică, se dovedesc a fi slab eficiente, suportul statului fiind vital pentru menŃinerea în funcŃiune a unor zone tot mai largi din economie. In ciuda principiilor politice ale regimului, se produce o scădere substanŃială a locurilor de muncă din industrie, în condiŃiile în care zona serviciilor rămâne cronic subdezvoltată. La oraş, mai ales în oraşele mici şi mijlocii, creşte şomajul mascat. PopulaŃia de la sat este descurajată să se mai deplaseze spre industrie şi spre oraş. Datorită scăderii oportunităŃilor de la oraş se conturează chiar o migraŃie inversă spre rural, limitată însă sever de lipsa pământului disponibil pentru gospodăriile private şi a locurilor de muncă. încetinirea programului de industrializare cuplată cu criza economică generată de ineficienta globală a economiei stopează şi inversează sensul procesului de absorbŃie a sărăciei. Se prefigurează un nou val de sărăcie care îi loveşte la început pe cei mai prost plasaŃi: cei cu nivel scăzut de educaŃie şi lipsiŃi de calificare, provenind mai ales din segmentul de romi tradiŃional marginalizat, tinerii din mediul rural pe care oraşul şi industria nu-i mai primesc, dar şi locuitorii oraşelor mici, care dispun de oportunităŃi ocupaŃionale tot mai limitate.

PopulaŃia României a fost surprinsă de noul val de sărăcire tocmai într-un moment critic al tranziŃiei spre un mod modern de viaŃă. Datorită cumulării unor multipli factori destabilizatori - dezrădăcinarea din mediul tradiŃional, lipsa de oportunităŃi de ocupare şi prin aceasta lipsa de acces la multe beneficii sociale condiŃionate de poziŃia de salariat - valul de sărăcire a afectat în mod accentuat unele zone ale colectivităŃii, fiind însoŃit de un proces rapid de dezagregare socială, manifestată prin anomie, dezorganizarea familiei, alcoolism, deresponsabilizare faŃă de propria familie, alienare cronică de sistemul ocupaŃional.

Politica agresivă de forŃare a natalităŃii adoptată de regimul socialist în 1966 a reprezentat un şoc puternic mai ales pentru segmentele sociale fragilizate de tranziŃia stopată spre o societate modernă prosperă. Incapabile de a-şi planifica cu mijloace proprii natalitatea, în condiŃiile presiunii violent pronataliste, segmentele de populaŃie cele mai sărace, cu un grad ridicat de dezorganizare socială, sunt victime ale unei creşteri bruşte a natalităŃii nedorite, fapt care amplifică enorm sărăcia şi dezorganizarea socială.

TranziŃia: o nouă explozie a sărăciei şi excluziunii sociale La începutul tranziŃiei economia românească se caracteriza prin

distorsiuni structurale majore, cu sectoare artificial dezvoltate, dominată de complexe industriale rigide, care au aglomerat disproporŃionat populaŃia în anumite centre economice; largi zone rurale cu infrastructură slab dezvoltată şi populaŃie îmbătrânită; o populaŃie al cărei consum a fost sacrificat de-a lungul a peste 10 ani pentru a compensa criza cronicizată a economiei. 604

Perioada de tranziŃie de după 1989, care ne apare din perspectiva

prezentului în mod special confuză şi dezarticulată, a generat un val accentuat de sărăcire, cu efecte amplificate de terenul social debilizat de 15 ani de criză a sistemului socialist. Factorul cel mai important a fost, cel puŃin în prima fază, căderea economiei datorită configuraŃiei ei iraŃionale, dar şi a strategiei politice de restructurare şi privatizare care pe de o parte a indus un management dezastruos, împingând întreprinderile de stat spre faliment, angajând masiv suportul statului pentru menŃinerea lor în funcŃie, iar pe de altă parte s-a dovedit incapabilă a asigura o dezvoltare rapidă a sectorului privat.

Se poate vorbi despre o adevărată explozie a sărăciei, desfăşurată în toate direcŃiile:

- Un proces de sărăcire a majorităŃii populaŃiei, produs atât prin erodarea veniturilor şi prin degradarea acumulărilor (în mod special a stocului locativ), dar şi prin creşterea aspiraŃiilor de consum datorită contactului cu piaŃa mondială şi cu societăŃile occidentale.

Extinderea sărăciei severe. Un segment important al colectivităŃii se confruntă cu o sărăcie severă. Persoanele din această zonă sunt constant victime ale reaşezării preŃurilor şi ale crizelor din diferite zone ale producŃiei şi consumului. Ele înregistrează un deficit permanent de consum, reuşind cu greu şi cu sacrificii să facă faŃă nevoilor zilnice; stocul de bunuri acumulate se erodează, deficitul sever de venituri nepermiŃând înnoirea sau reabilitarea lui. în mod special, nevoia de reparaŃii a locuinŃei generează cel mai adesea situaŃii grave de criză. Exemplul cel mai elocvent este dificultatea cu care o mare masă a populaŃiei urbane se confruntă datorită creşterii rapide a costului utilităŃilor publice: căldură, apă caldă, apă rece, electricitate. Chiar şi parŃial compensate pentru cei mai săraci, ele vor produce un stres economic considerabil, putând împinge pe mulŃi în situaŃie de criză.

Probabil că şocul cel mai puternic va fi resimŃit de cei cu venituri ceva mai ridicate decât nivelul de compensare şi care vor trebui în lunile de iarnă să plătească mai mult din veniturile lor lunare pentru acoperirea acestor costuri. Riscul este fie acumularea de datorii imense, fie deconectări masive, voluntare sau forŃate. Acumularea de datorii, mai ales la întreŃinere, aruncă unele familii în situaŃii disperate, riscul imens fiind pierderea unicei ancore într-o viaŃă normală: locuinŃa.

Sărăcia extremă a cunoscut o explozie gravă. Pe lângă situaŃiile cu impact emoŃional enorm - copiii străzii, familii fără locuinŃă, trăind în stradă sau în preajma gropilor de gunoi ori în locuinŃe mizere, mai degrabă improvizate - un număr mare de persoane se află în situaŃii critice care îi pot arunca în datorii acumulate la întreŃinere, cu reduceri severe ale alimentaŃiei, În imposibilitatea de acces la o îngrijire medicală minimală în caz de nevoie. în această categorie probabil că se plasează câteva procente din populaŃie.

605

Excluziunea socială este probabil procesul cu efecte sociale

negative, datorită paralizării capacităŃilor de redresare. Sărăcia extremă generează, prin permanentizare şi reproducere la nivelul tinerei generaŃii, excluziune socială greu reversibilă. Dar şi alte procese decât sărăcia pot duce la excluziune: criminalitatea, atât pentru autori, cât şi pentru victime, intrarea în sisteme criminale şi degradante uman, copiii străzii, evoluŃia în colectivităŃi de tip închis, bazate pe patternuri de viaŃă mai degrabă marginale prin natura lor, care blochează capacitatea de a fructifica oportunităŃile oferite de o societate modernă. Sunt câteva grupuri cu risc ridicat de excluziune socială: copiii şi tinerii ajunşi în stradă, tinerii care ies din casele de copii, familiile care şi-au pierdut locuinŃa, cu şanse minime de a mai obŃine o locuinŃă cu condiŃii absolut ininimale, familiile dezorganizate, familiile cu şomeri cronici, cazurile de alcoolism şi dependenŃă de drog; în fine, o parte semnificativă a populaŃiei de romi care cumulează un mănunchi larg de handicapuri sociale: educaŃie scăzută, lipsă de calificare, o istorie de neparticipare la economia formală, număr mare de copii, lipsă de locuinŃă, lipsă de pământ în proprietate pentru locuitorii de la Ńară.

Specificitatea sărăciei şi excluziunii sociale în România actuală Sărăcia şi excluziunea socială în România nu sunt un produs

marginal al unui sistem care funcŃionează rezonabil de eficient, ci rezultatul eşecului sistemului: mai întâi criza profundă a proiectului socialist şi mai apoi erorile de strategie a tranziŃiei, responsabilă de căderea dezastruoasă a economiei şi de deficitul de politică socială de compensare.

- O industrie dezvoltată megalomanie şi iraŃional, supusă unui proces de restructurare şi privatizare care nu a reuşit să producă relan-sarea, ci mai degrabă definitivarea dezagregării, şi care conŃine largi zone intrate într-o lungă agonie, cu şanse mici de privatizare reconstructivă

- O agricultură care revine la proprietatea privată, dar cu loturi de teren fragmentat până la absurd, lipsită de tehnologie şi necapitalizată, cu demoralizarea şi inhibarea încercărilor de cooperativizare. Un sat a cărui activitate economică asigură mai degrabă simpla supravieŃuire, incapabil să producă eficient şi competitiv

- Un sistem de producere a utilităŃilor publice care nu a fost nici restructurat, dar nici retehnologizat, a cărui criză a intrat într-o fază explozivă după 12 ani de tranziŃie

- O administraŃie publică folosită mult timp ca instrument de promovare a modelului falimentar socialist, care îşi revine cu greu de pe urma complexelor moştenite şi a suspiciunilor distructive, supusă atacurilor continue ale grupurilor de interese

- O societate care se eliberează de iluziile modelului socialist (câte mai rămăseseră până în 1989), dar pradă a unor noi iluzii generate de modelul naiv al unei societăŃi în care o economie de piaŃă nereglementată şi în fapt slab susŃinută este soluŃia minune la toate 606

problemele; care a înlocuit iluzia necredibilă a unui colectivism primitiv şi opresiv cu justificarea unui individualism care nu cunoaşte nici lege şi nici morală. Sărăcia şi excluziunea socială în România actuală nu ating grupuri marginale slab integrate într-o economie bine organizată şi eficientă, ci largi segmente ale colectivităŃii lovite de căderea economiei. SituaŃia este în mod special gravă la nivelul unor grupuri largi, cuprinse în procesul de modernizare în cadrul proiectului socialist, dar oprite la jumătatea drumului şi împinse înapoi în dezorganizare socială.

PersistenŃa sărăciei Unul dintre avantajele României în tranziŃie 1-a constituit faptul

că, cel puŃin în momentul primului şoc, sărăcia era mai degrabă o stare tranzitorie, rezultată din erodarea veniturilor. Marea masă a săracilor se plasa în jurul sau imediat sub pragul de sărăcie, înviorarea economiei putând rapid să scoată din sărăcie o proporŃie mare dintre ei. Suplimentar, scăderea veniturilor era amortizată de o acumulare anterioară de bunuri. Un factor cu efecte masiv pozitive 1-a constituit vânzarea la preŃuri modice a locuinŃelor proprietate de stat chiriaşilor lor, cvasitotalitatea populaŃiei devenind astfel proprietară a locuinŃei.

Sărăcia şi degradarea capacităŃilor de incluziune socială Deficitul de venituri nu era dublat de regulă de un deficit de

capacităŃi. Cea mai mare parte a noilor săraci aveau un nivel rezonabil de educaŃie, de calificare, o istorie de participare în sistemul muncii.

Criza economică prelungită este de natură să amplifice chiar şi un deficit minim de venit, combinându-1 cu cel de capacităŃi. După 12 ani de şoc economic, la deficitul de venituri şi la erodarea bunurilor acumulate se adaugă efectele negative cumulate, mult mai greu de absorbit, ale degradării/subdezvoltării capacităŃilor. MulŃi dintre şomeri au devenit şomeri cronici, neputând să îşi reorienteze capacităŃile profesionale, pierzând progresiv contactul cu piaŃa muncii. Nu de puŃine ori a rezultat un proces de dezagregare a vieŃii personale, a familiei, a contactelor cu viaŃa socială normală.

Poate cel mai grav, noua generaŃie a apărut cu un deficit sever de capacităŃi de inserŃie eficientă pe piaŃa muncii: educaŃie scăzută şi de o valoare redusă, lipsă de calificare, lipsa experienŃei de activitate econo-mică sistematică. Sărăcirea s-a agravat prin convertirea în excluziune socială persistentă, deficitului de consum asociindu-i-se deficitul de capacităŃi, fapt care, la rândul său, cronicizează sărăcia.

Polarizarea socială Sărăcirea a fost accentuată de creşterea polarizării sociale. După

primul şoc de sărăcire al tranziŃiei, polarizarea socială a crescut rapid: coeficientul Gini, măsura standard a inegalităŃii sociale, a crescut de la 20 la 30.

Polarizarea socială nu a avut loc numai între diferitele segmente ale colectivităŃii, ci şi între zone geografice. Au apărut colectivităŃi căzute economic, zone şi judeŃe care au fost afectate mai accentuat de procesul de sărăcire.

607

Mecanismele şi factorii care au produs explozia sărăciei şi

excluziunii sociale Pentru conturarea mai clară a naturii sărăciei este nevoie să fie

trecute în revistă pe scurt mecanismele şi sursele responsabile de explozia sărăciei şi a excluziunii sociale.

- Erodarea rapidă a veniturilor salariale datorită crizei economiei, atât ca valoare, cât şi ca număr. Salariul mediu real a ajuns în anul 2001 la 63,1% din valoarea sa în 1989, apropiindu-se de valoarea nivelului minim decent de trai al unei persoane singure locuind în mediul urban (metodologie ICCV).

- Accentuarea polarizării salariale, care, de cele mai multe ori, nu exprimă diferenŃe de eficienŃă economică propriu-zisă, reprezintă o sursă importantă a sărăcirii unui larg segment al salariaŃilor. Raportul salariului minim faŃă de salariul mediu s-a deteriorat de la 56,5% în 1989 la 24,2% în 2000 şi.31% în 2001.

În jur de 25% dintre salariaŃi au un salariu mai mic decât 50% din cel mediu (octombrie 1997 -1999, INS).

Ca rezultat al acestor două procese a apărut sărăcia salarială: familii cu unul sau chiar doi salariaŃi care au venituri insuficiente. Rata sărăciei în rândul salariaŃilor era în anul 2000 de 16,9%, iar rata sărăciei severe de 4,7%.

- Reducerea numărului de locuri salariale de muncă Numărul de salariaŃi a scăzut în 2000 la aproape jumătate din cel

al anului 1989 (55,7%). Celelalte forme de ocupare nu au reuşit să compenseze scăderea locurilor de muncă salariale. Rata de ocupare a scăzut astfel în 2000 cu aproximativ 20% faŃă de 1989. O masă mare din veniturile salariale au fost înlocuite cu beneficii sociale mai scăzute (ajutor de şomaj, pensii prin pensionări timpurii) sau chiar cu nimic, după epuizarea perioadei de atribuire a ajutoarelor de şomaj. în cazul familiilor cu şomeri rata sărăciei atingea valoarea de 47,2%, iar rata sărăciei severe - 23,3% . Cei mai mulŃi care nu îşi găsesc un loc pe piaŃa muncii îngroaşă economia subterană, cu toate efectele negative ale acesteia. Sectorul informai a fost într-o continuă creştere: astfel, ponderea lui s-a ridicat doar în 3 ani de la 16,6% (1995) la 20,8% (1998) (date ale INS). Salariile în sectorul informai sunt sensibil mai scăzute, iar lucrătorii nu au nici un fel de asigurare, fiind adesea supuşi abuzurilor de tot felul.

- Veniturile celor care au recurs la activităŃi economice pe cont propriu au stat sub semnul incertitudinii. InsuficienŃa capitalului de start şi mai ales instabilitatea mediului economic au făcut dificil de pus în practică/de perfecŃionat spiritul antreprenorial şi iniŃiativa privată, în ciuda unor deschideri legislative timpurii, astfel încât doar un segmentjestrâns al acestora şi-a putut asigura un nivel de trai satisfăcător. In cazul întreprinzătorilor pe cont propriu rata sărăciei înregistra în anul 2000 o valoare de 43,6%, iar rata sărăciei severe de 21,9% . Pentru agricultori 608

rata sărăciei era de 44,2%, iar rata sărăciei severe de 19% . în fapt^ marea majoritate a lucrătorilor pe cont propriu se află în agricultură. In anul 2000 rata de ocupare în agricultură se apropia de 40%, în timp ce contribuŃia acestei ramuri la realizarea PIB a fost de mai puŃin de 15% .

- Fragmentarea proprietăŃii pământului, complementar cu lipsa de mijloace tehnice şi a capitalului, face ca imensa majoritate a agricultorilor să practice o agricultură de supravieŃuire, fără şanse de a intra într-un ciclu de prosperitate.

- Erodarea mai rapidă a beneficiilor sociale decât a veniturilor salariate a dus la o creştere a polarizării economice între persoanele active economic şi cele dependente de suportul socialv Această categorie a cunoscut un proces de sărăcire mult mai accentuat. între anii 1990 şi 2000 pensia medie, ca de altfel şi ajutorul de şomaj, a pierdut 10 puncte procentuale faŃă de salariul mediu. AlocaŃia pentru copii s-a diminuat de trei ori în raport cu anul 1990, ajungând de la 10% (1989) din salariul mediu la 3,2% (2000). Paralel numărul de beneficiari de transferuri sociale a înregistrat un trend crescător. în 1998 numărul pensionarilor, de departe grupul cel mai larg care depinde de suportul social, a depăşit numărul de salariaŃi, pentru ca în Juna octombrie 2001 raportul salariaŃi/pensionari să ajungă la 1:1,44. în mod special s-ă agravat situaŃia familiilor cu mulŃi copii, afectate de scăderi mai accentuate ale tuturor veniturilor: riscul ca părinŃii să fie şomeri sau să aibă salarii apropiate de salariul minim este mai ridicat aici; erodarea accentuată a alocaŃiei pentru copii de asemenea afectează mai sever familiile cu mulŃi copii.

- Dezorganizarea controlului social a reprezentat, alături de căderea economiei şi de diminuarea suportului social pentru cei în dificultate, un factor cu o contribuŃie masivă la sărăcirea populaŃiei, deşi imposibil de cuantificat.

- Explozia criminalităŃii a avut efecte dezastruoase asupra bunăstării colective: a afectat, adesea decisiv, echilibrul bunăstării victimelor şi i-a împins în situaŃii de marginalitate, adesea fără cale de întoarcere, şi pe autorii infracŃiunilor şi familiile lor. O pondere cu o creştere rapidă a fost reprezentată de diferitele forme de escrocare, ale căror victime preferate au fost cei mai săraci: de la jocurile piramidale la escrocarea prin faliment a băncilor şi fondurilor de investiŃii, până la deposedarea de locuinŃă prin înşelăciune. ReacŃia extrem de târzie şi şovăielnică a organismelor de stat a încurajat în fapt explozia unor asemenea forme de infracŃionalitate.

CorupŃia, care a explodat şi ea în perioada tranziŃiei, reprezintă un mecanism redistributiv regresiv extrem de important. Ea creşte masiv polarizarea socială: sărăceşte marea masă a populaŃiei şi îmbogăŃeşte un grup restrâns. CorupŃia explozivă a afectat direct şi indirect bunăstarea

609

populaŃiei: costuri suplimentare pentru servicii publice, împiedicarea funcŃionării normale şi eficace a economiei şi a vieŃii sociale, mita şi comisionul convertindu-se în costuri imense reflectate în preŃuri ridicate, ineficientă economică, falimentarea şi distrugerea unor întreprinderi. La acestea se adaugă scăderea resurselor bugetare prin evaziune fiscală, dar şi prin acoperirea, de la buget, a fraudării băncilor şi întreprinderilor.

- Scăderea gradului de acoperire a populaŃiei cu servicii sociale fundamentale

O reformă incertă şi insuficient de coerent gândită a dus la o polarizare accentuată a accesului la serviciile medicale. Un segment al populaŃiei beneficiază de servicii medicale de calitate tot mai ridicată, în timp ce alte segmente nu au adesea acces nici la pachetul minim de asistenŃă medicală. In mod special accesul la aceste servicii este dificil la săracii neasiguraŃi medical, la cei din zone geografice izolate cu o acoperire slabă în servicii medicale, la romi.

Degradarea culturii sanitare este un factor important al scăderii capacităŃii de absorbŃie a serviciilor de îngrijire medicală.

Accesul la educaŃie prezintă şi el o polarizare accentuată. Dacă participarea la formele universitare de educaŃie a crescut rapid în ultimii 12 ani, participarea la formele preuniversitare a scăzut. Există situaŃii din păcate suficient de frecvente de neînscriere în sistemul şcolar, de abandon înainte de finalizarea studiilor primare şi gimnaziale. învăŃământul vocaŃional este insuficient dezvoltat şi lipsit de o orientare clară.

Scăderea participării şcolare nu se datorează numai sărăciei, un factor foarte important de altfel, dar şi unei erodări a semnificaŃiei sociale şi personale a învăŃământului care se continuă cu studii universitare.

- Politica de reparaŃii şi, în mod special, de restituire a proprietăŃilor, confuză şi adesea cu măsuri disproporŃionate, a generat un mediu politic tensionat, a afectat relansarea economică, a alimentat din plin corupŃia şi abuzul. La costurile sociale ale restructurării economiei şi ale dezorganizării inevitabile unui proces de schimbări sociale profunde trebuie adăugate şi cele ale reparaŃiilor pentru nedreptăŃile făcute de regimul socialist, dintre care restituŃia proprietăŃilor a reprezentat probabil ponderea cea mai ridicată. Paradoxul moral al politicii reparatorii este că costurile sale sunt suportate nu de cei care au cauzat nedreptăŃile, ci de populaŃia actuală şi chiar de generaŃiile viitoare. Ceea ce este însă mai grav, în absenŃa unei politici de protecŃie a chiriaşilor, este faptul că restituŃia locuinŃelor a fost responsabilă de împingerea în sărăcie extremă a unui segment de populaŃie prin evacuarea forŃată din locuinŃe, fără oferirea de alternative de locuire.

În conformitate cu OrdonanŃa Guvernului nr. 40/1999 şi Legea nr. 241/2001 referitoare la retrocedarea bunurilor preluate în mod abuziv

610

de către stat, în anul 2004 contractele cu chiriaşii (care au fost prelungite pe termen de 5 ani) devin nule, iar proprietarii vor proceda, probabil, în majoritatea cazurilor la evacuarea chiriaşilor.

Costul restituŃiilor, în natură sau prin compensare, va fi suportat şi în viitor de întreaga populaŃie, prin angajarea resurselor bugetului pe o perioadă nedefinită, în detrimentul programelor sociale.

Grupuri cu risc ridicat de sărăcie persistentă şi excluziune socială severă

Următoarele grupuri sunt în situaŃii de risc ridicat, trebuind să facă obiectul unei politici concentrate de suport:

- copii aflaŃi în una dintre următoarele situaŃii: - abandonaŃi, în instituŃii, în familii de plasament sau pur şi

simplu în stradă, cu dificultăŃi accentuate de dezvoltare normală şi de inserŃie în viaŃa adultă;

- neglijaŃi sever/abuzaŃi, victime ale violenŃei, chiar ale exploatării, în propria familie;

- trăind în condiŃii de sărăcie extremă, cu deficite masive de dezvoltare normală;

- familii ai căror membri se confruntă cu şomajul cronic, lipsa oportunităŃilor de ocupare, trăind adesea în locuinŃe improvizate sau mizere;

- familii cu mulŃi copii care nu pot asigura un minim de viaŃă pentru copiii lor;

- femei victime ale violenŃei domestice; victime ale traficului de persoane şi exploatării sexuale, lipsite de accesul la o locuinŃă minimă şi la oportunităŃi de ocupare normală;

- comunităŃi/zone căzute economic, cu resurse marginale de venit din activităŃi economice;

- populaŃia romă săracă. În concluzie, se poate estima că România nu se confruntă cu o

stare de sărăcie/excluziune produsă de o evoluŃie în parametrii unei dinamici normale a unei societăŃi, ci cu o explozie a sărăciei şi a excluziunii sociale generată de o puternică criză cumulată a socialismului şi tranziŃiei, întinsă pe mai mult de un sfert de secol. Riscul fundamental nu îl reprezintă extensia sărăciei, care în mare parte este mai degrabă nu foarte profundă, ci tendinŃa ei de cronicizare, prin degradare a capacităŃilor şi apatternurilor social-culturale de viaŃă.

Problema la care această strategie trebuie să răspundă nu este numai aceea de a face faŃă unor procese mai mult sau mai puŃin marginale de sărăcire şi excluziune, ci aceea de absorbŃie a efectelor sociale dezastruoase ale unui regim socialist iraŃional, urmat de o tranziŃie confuză, în care nu o dată importante decizii strategice s-au dovedit a fi fost eronate.

611

Anexa 6

ÎmpărŃirea regională a României conform legii nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională

Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în

România împarte România în 8 regiuni, după cum urmează:

• Regiunea 1 (Nord Est): Bacău, Botoşani, Iaşi, NeamŃ,

Suceava, Vaslui;

• Regiunea 2 (Sud Est): Brăila, Buzău, ConstanŃa,

GalaŃi, Tulcea, Vrancea;

• Regiunea3 (Sud Muntenia): Argeş, Călăraşi,

DâmboviŃa, Giurgiu, Prahova, Teleorman, IalomiŃa; • Regiunea 4 (Sud Vest): Oltenia, Dolj, Gorj, MehedinŃi, Olt, Vâlcea; • Regiunea 5 (Vest): Arad, Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş;

• Regiunea 6 (Nord- Vest): Bihor, BistriŃa Năsăud, Cluj,

Maramureş, Sălaj, Satu-Mare; • Regiunea 7 (Centru Alba): Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu; • Regiunea 8 (Bucureşti Ilfov): Municipiul Bucureşti şi judeŃul Ilfov.

612

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

CURSURI, TRATATE ŞI MONOGRAFII

1. Angheni Smaranda Volonciu Magda, Stoica Camelia, Drept comercial, ediŃia a III-a, Editura AH Beck, Bucureşti, 2004.

2. Angheni Smaranda, Volonciu Magda, Stoica Camelia, Drept comercial, Editura Universitară, Bucureşti, 2005.

3. Bălescu C, Curs de drept comercial şi industrial, Bucureşti, 1940. 4. Belu Magdo Monna-Lisa, Drept comercial, în ColecŃia Dreptul

Afacerilor, Editura HG, Bucureşti, 2003. 5. Brehoi Ghe, Popescu Andrei, Ştefânescu Ion Traian, Dreptul muncii, elemente

fundamentale, Editura FundaŃia România de Mâine, Bucureşti, 1994. 6. Bujor Valeriu, Pop Octavian, Criminalitatea în domeniul fiscal, Editura

Mirton, Timişoara, 2002. 7. Bulai Costică, Manual de drept penal. Editura ALL, 1998. 8. Cărpenaru Stanciu D, Drept comercial român, ediŃia a V-a, Editura AII

Beck, Bucureşti, 2005. 9. CăpăŃână Octavian, Dreptul concurenŃei comerciale. ConcurenŃa

patologică. Monopolismul. ConcurenŃa onestă. Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1993.

10. Constantinescu Dan Anghel, Dobrin Marinică, Oniciuc Oana, Mitran Ruxandra, Popescu Gabriela, Contractul de asigurare, ColecŃia NaŃională nr. 29, Bucureşti, 2000.

11. CăpăŃână Octavian, Dreptul concurenŃei comerciale. Partea generală, ediŃia a Il-a, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998.

12. Deak F, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Editura Actami, Bucureşti, 1999.

13. Dongoroz Vintilă, Drept penal, reeditat, Editura Lumina Lex, 1998. 14. Eminescu Yolanda, Tratat de proprietate industrială, voi. 3 Bucureşti, 1984.

15. FinŃescu I.N., Curs de drept comercial, voi. 1, Bucureşti, 1929. 16. Florescu Grigore, SocietăŃile mixte în România, Editura Litera,

Bucureşti, 1977, p. 95-115.

613

17. Florescu Grigore, Drept comercial român, Editura FundaŃiei România

de Mâine, Bucureşti, 2003. 18. Florescu Grigore, Drept comercial român, Voi. 1, SocietăŃile

comerciale, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005. 19. Georgescu I. L, Drept comercial român, 2 voi., Editura „Socec",

Bucureşti, 1946. 20. Georgescu I. L, Drept comercial român, 2 voi., Editura AII Beck,

Bucureşti, 2002. 21. Georgescu I. L, Drept comercial român. Teoria generală a obligaŃiilor

comerciale. Probele. Contractul de vânzare-cumpărare comercială, revăzută şi completată de I. Băcanu, E.L.L, 1994.

22. Georgescu Tita Gabriel, Regimul juridic al operaŃiunilor de leasing, Editura AII Beck, Bucureşti, 2003.

23. Ghimpu Sanda, łiclea Alexandru, Dreptul muncii, ediŃia a Ii-a, revizuită şi adăugită, Editura AH Beck, Bucureşti, 2001.

24. Griga Ioan, Drept penal. Partea generală I, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2006.

25. Lefter Cornelia, Societatea cu răspundere limitată în dreptul comparat, Editura ŞtiinŃifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993.

26. Mazilu Dumitru, Dreptul comerŃului internaŃional, Partea generală şi partea specială, Lumina Lex, Bucureşti, 2001.

27. Mihai Emilia, Dreptul concurenŃei, Editura AII Beck, Bucureşti, 2004. 28. Mihai Emilia, ConcurenŃa economică, libertate şi constrângere

juridică, Lumina Lex, Bucureşti, 2004. 29. Neagu Ion, Tratat de procedură penală, Editura PRO, 1997. 30. Streteanu Florin, Radu ChiriŃă, Răspunderea penală a persoanei

juridice, Editura Rosetti, 2002. 31. Ungureanu Carmen Tamara, Dreptul european privat al afacerilor,

Editura Junimea, Iaşi, 2002. 32. Şaguna Dan Drossu, Niculescu Mihail Romeo, Societatea comercială

europeană: unitatea în diversitate, Editura Oscar PrinŃ, Bucureşti, 1996.

33. Abbott Keith, Pendlebury Norman, Wardman Kevin, Business Law, Ed. Fixed term regulations, London , 2002.

34. Alfandari Elie, Droit des affaires - Ies cadres generaux - concurrence -prix-monnaie - credit, l"entreprise - notion, organisation, traitement des dijficultes, Ies activites - production - distribution - consommation, Litec, Paris, 1993.

35. Bernard Audit, Droit internaŃional prive, Ed. Economica, EdiŃia a III-a, nr. 1073,2000.

614

36. Bond Hellen J, Kay Peter, Business Law, Ed. Blackstone Press Limited,

London, 2003. 37. Duchaine C, Juge ă Monaco, Paris, Ed. Lafon, 2002. 38. Merle Philippe, Droit commercial. Societes commerciales, Ed. Daloz,

Paris, 2003. 39. Reau Carmen Tranica, Probleme juridice privind societăŃile

comerciale pe acŃiuni în dreptul comerŃului internaŃional, Universitatea din Bucureşti, 1997.

40. Ribstein Larry E., Business Association, New York, Mattew Bender, 1990. 41. Sutheland Edwin H, Cressey Donald R, Principles of Criminology, Ed.

A V-a, Philadelphia, J.B. Lippincott, 1955. 42. Sutheland Edwin H, „White collar crime", Philadelphia, 1939. 43. Farrar John H., Company law, London, Butterworths, 1985. 44. P. Meinhardt, Company law in Europe, Essex, Gower Press, 1975. 45. Le Gali Jean Pierre, Droit commercial: Ies groupements commerciaux:

societe commerciales et G.I.E., banque et bourse, Paris, Dalloz, 1987. 46. Merle Philippe, Fauchon Arme, Droit commercial: societes commerciales.

Paris, Dalloz, 2000. 47. Guyon Yves, Droit des affaires: droit commercial generale et societes,

Paris, Economica, 1984. 48. Guyon Yves, Droit des affaires, Tome I, 8-eme edition, voi. 1, Ed

Economica, Paris, 1994. 49. Cozian Maurice, Viandier Alain, Droit des societes, Paris, LITEC,1992. 50. Buttet Emile, L'EURL, Entreprise unipersonnelle ă responsable

limitee: regime juridique, fiscal, social, Paris, Jurisdictionaires Joly, 1986.

51. Durând Patrick, Lastcha Jacques, Les groupements d'entreprises, Paris, Librairie Technique, 1973.

52. G.Gindicelli-Delage, Droit penale des affaires, Dalloz, 1996. 53. J.Renauld, Droit europeen des societes, Bruxelles, 1969. 54. Marshall B. Clinard, Robert F. Meier, Sociology of Deviant Behavior,

V* edition, New York, Chicago, San Francisco, Dallas, 1975. 55. Berger Vincent, JurisprudenŃa CurŃii Europene a Drepturilor Omului,

EdiŃia a 4-a. 56. Nicolescu Ovidiu, Management comparat, Uniunea Europeană, SUA şi

Japonia, Editura Economică, 1998. 57. Turcu Ion, Dreptul afacerilor, Editura FundaŃiei „Chemarea", Iaşi,1993. 58. Turcu Ion, Teoria şi practica dreptului comercial român, 2 voi., Editura

Lumina Lex, Bucureşti, 1998. 59. Păun Roxana-Daniela, Drept monetar european, Editura FundaŃiei

România de Mâine, 2006.

615

60. Păun Roxana-Daniela, Uniunea economică şi monetară. Istoric.

Perspective, Editura Universul Juridic, 2005. 61. Pătulea V., Turianu C, Curs rezumat de drept al afacerilor. Editura

Scripta, 1994. 62. Popescu Andrei, Dreptul internaŃional al muncii, Editura C.H.Beck,

Bucureşti, 2006. 63. Prescure Titus, Curs de dreptul concurenŃei comerciale, Editura Rosetti,

Bucureşti, 2004. 64. Răducan Oprea, Mihăilă Doina, Dreptul afacerilor - note de curs

pentru facultăŃile de ştiinŃe economice, Editura NaŃional, 2004. 65. Rădulescu S.M., Banciu D, Sociologia crimei şi a criminalităŃii, Editura

Şansa S.R.L., Bucureşti, 1996. 66. Sitaru Dragoş, Alexandru, Dreptul ComerŃului InternaŃional - partea

generală, Editura Lumina Lex. Bucureşti, 2004. 67. Voicu Marin, Popoacă Mihaela, Tratat de jursiprudenŃă română şi

europeană, voi. I; ConvenŃii internaŃionale, voi. II, Editura Lumina Lex, 2001.

68. Voicu Marin, JurisprudenŃa comunitară, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005.

69. Voicu Costică, Ungureanu Georgeta Ştefania, Voicu Adriana Camelia, Investigarea criminalităŃii financiar-bancare, Editura Polipress, 2003.

70. Voicu Costică, Boroi Alexandru, Dreptul penal al afacerilor,' ediŃia a IlI-a, Editura CU. Beck, Bucureşti, 2006.

71. Filip Gh, Crăciun Dumitru, Mantale Mihai, Panaite Septimiu, Dreptul muncii şi securităŃii sociale, Editura Junimea, Iaşi, 2001.

72. Voiculescu Nicolae, Dreptul muncii - reglementări interne şi comunitare, Editura Rosseti, Bucureşti, 2003.

73. Voiculescu Nicolae, Drept comunitar al muncii. Editura Rosseti, Bucureşti, 2005.

74. Voiculescu Nicolae, Dreptul muncii - reglementări interne şi comunitare, EdiŃia a Il-a completată şi revizuită, Editura Wolters Kluwer, România, 2007.

75. łiclea Alexandru, Dreptul muncii. Contractul individual de muncă, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003.

76. łiclea Alexandru (coordonator), Codul Muncii adnotat şi comentat, ediŃia a Il-a, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2006.

616

STUDII, ARTICOLE, ALTE LUCRĂRI DE SPECIALITATE

1. Cărpenaru D Stanciu, David Sorin, Predoiu Cătălin, Piperea Gh, SocietăŃile comerciale - reglementare, doctrină, jurisprudenfă. Editura AH Bucureşti, 2001.

2. Sealy L.S., Cases and materials in company law, Cambridge, The Uni versity Press, 1971;

3. *** Enquete comparative sur Ies sociitis par actions, Kluwer, 1974. 4. Ghidul de preŃuri de transfer pentru companii multinaŃionale şi

administraŃiile fiscale, elaborat de OECD (OrganizaŃia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare), instrucŃiuni elaborate după ediŃia revăzută a „Raportului OECD PreŃurile de transfer şi Companiile MultinaŃionale-1979", aprobate de Comitetul Afacerilor fiscale pe 27 iunie 1995 şi de Consiliul OECD în vederea publicării pe 13 iunie 1995.

5. *** Etude comparative sur Ies personnes morales, en ginirale, Ies sociitis commerciales, en particulier, Milano, 1973 .

6. C. Ducouloux-Favard, L'histoire des grandes sociitis en Allemagne, en France et en Italie, în „Revue Internationale de Droit Compare"; Selected corporation and partenerships statutes, rules and forms, St. Paul, West Publishing, 1989.

7. Quo Vadis Jus Societatum, Culegere de studii cu ocazia comemorării prof. Pieter Sanders, Haga, 1972.

8. Sociitis commerciales, Memento Pratique Francis Lebvre, 1993. 9. Jacquemin A., Schrans G, Le droit iconomique, PUF, 1970. 10. Asupra unor definiŃii din doctrina perioadei interbelice, CăpăŃână O.,

Revista „Dreptul" nr. 9-11,1990. 11. Caracteristicile generale ale societăŃilor comerciale, în Revista

„Dreptul" nr. 9-12,1990. 12. Les raports entre lefonds de comerce et l'immeuble, dans lequel ii est

exploati, „Revue trimestrielle de commerce", de Blaise , 1966. 13. UniŃi en pluraliti de la notion de sucursale, dex ans de conference

d'agregation, Cabrilac, Hommage a J. Hamei, 1961. 14. Lesfonds de commerce en droit roumain et en droit francais, Smaranda

Angheni în „Revue International de droit economique", no. 2, Bruxelles, 1996.

15. Quelques aspects concernant lefonds de commerce en droit roumain et en droit francais, Smaranda Angheni, în „Revue Roumaine des sciences juridique", Tome VIII, no. 1, 1996.

617

16. Trăsăturile generale ale titlurilor de credit, Luha V, „Revista de drept

comercial" nr. 7-8, 1998. 17. Caracteristici ale libertăŃii de a exercita concurenŃa comercială,

CăpăŃână Octavian, în Revista „Dreptul" nr. 5, 1998. 18. Neminet Liviana, Sinopis-uri de dreptul afacerilor, Editura Edusoft,

2006. 19. George Dimofte, Ciprian Rus, „Revista de drept penal" nr. 1, 2005 20. Persoana juridică - subiect activ al infracŃiunii, Mirea Valerică,

Revista „Dreptul" nr. 12, 2005. 21. „ComerŃul mondial sub impactul competiŃiei globale. Puterea

economică a transnaŃionalei. ConcurenŃa în ansamblul economic şi ocuparea pieŃelor", Mazilu Dumitru, în „Revista de Drept Comercial" nr. 7-8, 2002.

22. Sistemul de franciză, perspective favorabile pe piaŃa internă, Elise Nicoleta Vâlcu, „Revista Română de Dreptul Afacerilor", nr. 1, 2006.

23. Scurte comentarii ale reglementării generale de drept internaŃional privat în materia cambiei, biletului la ordin şi cecului, Radu-Bogdan Bobei, „Revista Română de Dreptul Afacerilor", nr. 3, 2005.

24. Libera concurenŃă - principiu al dreptului comerŃului internaŃional, Tiberiu Savu, „Revista Română de Dreptul Afacerilor", nr. 6, 2005.

25. Armonizarea legislaŃiei europene privind societăŃile cu răspundere limitată, Ioan Macovei, Nicoleta-Rodica Dominte, „Revista de drept comercial" nr. 1, 2006.

DOCUMENTE INTERNAłIONALE

• Principiile UNIDROIT (Institutul InternaŃional pentru Unificarea Dreptului Privat), aplicabile contractelor comerciale internaŃionale 2004, Editura Minerva, Bucureşti, 2006, traducere avocat Ene Marilena, prefaŃă Vasiliu Eugen.

• Communication from the Commission to the Council, The European Parliament, the Economic and Social Committee and the Committee of Regions on "Taking Stock of Five Years of the European Employment Strategy" COM (2002)

• Documentele Consiliului European de la Lisabona, Martie 2000 (http:// www.europa.eu.int/comm/employment social/employment strategy/ind ex en.htm.

• Council Decision of 22 July 2003 on guidelines for employment policies of the Member States (2003/578/EC) - OJ L 197/13

618

• 10 SEC (2005) 622/2 COMMISSION STAFF WORKING PAPER - "Working together for growth and jobs. Next steps in implementing the revised Lisbonstrategy" • Jntegrated guidelines for growth and jobs (2005-2008)" - 2005/0057(CNS)

ACTE NORMATIVE DE DREPT COMUN INTERNE ŞI INTERNAłIONALE

• Codul comercial (10 mai 1887) • Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, M. Of. nr. 927 din 23 decembrie 2003. • Legii nr 31/1990 privind societăŃile comerciale, M Of. Nr. 1066/17 noiembrie 2004. • Legii nr. 26/1990 privind registrul comerŃului, republicată, M. Of. nr. 49/ 4 februarie 1998. • Decret -lege nr. 139 din 11 mai 1990 emis de către Consiliul Provizoriu de Uniune NaŃională privind Camerele de ComerŃ şi Industrie din România, M. Of. nr.65/1990. • Legea nr. 356/2001 Legea patronatelor, M. Of. nr. 380/12 iulie 2001. • Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, M. Of. nr. 429/31 iulie 2001. • Legea notarilor publici şi activităŃii notariale nr. 36/1995, M Of. nr. 92 • din 16 mai 1995. • Legea cadastrului şi a publicităŃii imobiliare nr. 7/1996, M Of. nr. 201 din 3 martie 2006. • Legea nr.451/2004 privind marca temporală, M. Of. nr. 1021/5 noiembrie 2004. • Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenŃie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, M. Of. nr. 752/15 octombrie 2002. • Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenŃei, M. Of. 359 din 21 aprilie 2006. • Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaŃiile geografice, cu modificările şi completările ulterioare, M. Ofnr. 161/23 aprilie 1998. • Legea 129/1992 privind protecŃia desenelor şi modelelor industriale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, M. Of. nr. 193/26 martie 2003. • Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, M. Of. nr. 60 din 26 martie 1996.

619

• Legea nr. 297/2004 privind piaŃa de capital, M. Of. 571/29 iunie 2004. • Legea nr. 31/2006 privind securitizarea creanŃelor, M. Of. nr. 225/martie 2006. • Legea nr. 32/2006 privind obligaŃiunile ipotecare, M. Of. nr. 264/23 martie 2006. • H.G. nr. 396/2002 privind unele măsuri referitoare la procedura de elaborare a proiectelor de acte normative cu relevanŃă asupra mediului de afaceri, M. Of. nr 292/30 aprilie 2002. • Regulament nr. 2 din 9 februarie 2006 privind pieŃele reglementate şi sistemele alternative de tranzacŃionare, emis de CNVM, M. Of. nr. 228/martie 2006. • Regulament nr. 13 din 20 iulie 2006, privind obligaŃiunile ipotecare, emis de CNVM, M. Of. nr. 640/ 25 iulie 2006. • Legea nr. 357/2005 privind bursele de mărfuri, M. Of. nr. 1115/9 decembrie 2005. • Decizia din 7 iulie 2006 a Camerei de ComerŃ şi Industrie a României, M. Of. nr. 753 din 5 septembrie 2006, privind aprobarea Regulamentului privind avizarea, supravegherea, controlul şi sancŃionarea activităŃii burselor de mărfuri, precum şi publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I. • Legea nr. 365/2002 privind comerŃul electronic, M. Of. nr. 483/5 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. • OG nr.85/2004 privind protecŃia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanŃă privind serviciile financiare, M. Of. Nr. 796/27 august 2004, aprobată prin Legea nr. 399/2004, M. Of. nr. 940/ octombrie 2004. • Legea nr. 58 din 1 mai 1934 asupra cambiei şi biletului la ordin cu modificările şi completările ulterioare, M. Of. nr. 100/1934. • Legea nr. 59/1934 asupra Cecului cu modificările şi completările ulterioare, M. Of. nr. 100/1934. • Legea nr. 178 din 30 iulie 1934 pentru reglementarea contractului de consignaŃie, M. Of. nr. 173/1934. • Legea nr.300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaŃiilor familiale care desfăşoară activităŃi economice în mod independent, M. Of. nr. 576 din 29 iunie 2004. • Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităŃilor economice de stat ca regii autonome şi societăŃi comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, M. Of. nr. 98 din 8 august 1990. 620

• Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaŃiei împotriva unor activităŃi

comerciale ilicite, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, M. Of. nr. 133 din 20 iunie 1991.

• Legea nr. 11/1991, privind combaterea concurenŃei neloiale, cu modificările şi completările ulterioare, M. Of. nr. 24 din 30 ianuarie 1991.

• Legea nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, M. Of. nr. 148 din 10 aprilie 2000.

• Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, M. Of. nr. 927 din 23 decembrie 2003.

• Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancŃionarea spălării banilor, M. Of. nr. 904 din 12 decembrie 2002.

• Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinŃării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, M. Of. nr. 681 din 29 iulie 2004.

• OrdonanŃa Guvernului nr. 40/2000 privind acreditarea agenŃiilor de credit în vederea administrării fondurilor pentru acordarea de microcredite, aprobată prin Legea nr. 376/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

• Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităŃilor la înregistrarea în registrul comerŃului a persoanelor fizice, asociaŃiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcŃionării persoanelor juridice, M. Of. nr. 839 din 13 septembrie 2004.

• Hotărârea Guvernului nr. 1.189/2001 privind aprobarea Planului de acŃiuni pentru înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri, M. Of. nr. 783 din 11 decembrie 2001.

• Hotărârea Guvernului nr. 209/2002 pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1.189/2001 privind aprobarea Planului de acŃiuni pentru înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri, M. Of. nr. 196 din 22 martie 2002.

• OrdonanŃa Guvernului nr. 14/2002 privind constituirea şi funcŃionarea parcurilor ştiinŃifice şi tehnologice, M. Of. nr. 82 din 1 februarie 2002.

• OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziŃie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, M. Of. nr. 418 din 15 mai 2006 aprobată prin Legea nr. 337 din 17 iulie 2006, M. Of. nr. 625 din 20 iulie 2006.

• Ordinul ministrului finanŃelor publice nr. 945/2003 pentru aprobarea InstrucŃiunilor privind metodologia de calcul al impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, M. Of. nr. 548 din 30 iulie 2003.

621

• OrdonanŃa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea

Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, aprobată prin Legea nr. 82/2003, M. Of. nr. 194 din 26 martie 2003.

• Hotărârea Guvernului nr. 32/2002 privind aprobarea Planului de acŃiuni pe anii 2002 şi 2003 al Programului de guvernare, M. Of. nr. 61 din 29 ianuarie 2002.

• Hotărârea Guvernului nr. 396/2002 privind unele măsuri referitoare la procedura de elaborare a proiectelor de acte normative cu relevanŃă asupra mediului de afaceri, M. Of. nr. 292 din 30 aprilie 2002.

• Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării for Ńei de muncă, M. Of. nr. 103 din 6 februarie 2003.

• Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcŃionarea cooperaŃiei de consum şi a cooperaŃiei de credit, M. Of. nr. 252 din 18 octombrie 1996.

• Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcŃionarea cooperaŃiei, M. Of. nr. 172 din 28 februarie 2005.

• Legea nr. 566/2004 Legea cooperaŃiei agricole, M. Of. nr. 1236 din 22 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

• OUG nr. 97/2000 privind organizaŃiile cooperatiste de credit, M Of. nr. 330 din 14 iulie 2000.

• OUG nr. 92/1997 privind stimularea investiŃiilor directe M Of. nr. 386 din 30 decembrie 1997, aprobată prin legea nr. 241/1998 pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 92/1997 privind stimularea investiŃiilor directe, cu modificările şi completările ulterioare, M. Of. nr. 483 din 16 decembrie 1998.

• OUG nr.88/1997 privind privatizarea societăŃilor comerciale, M. Of. nr. 81 din 29 decembrie 1997, aprobată prin Legea nr. 44 din 20 februarie 1998 pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăŃilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, M. Of. nr. 88 din 25 februarie 1998.

• OUG nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome, cu modificările şi completările ulterioare, M. Of. nr. 125 din 19 iunie 1997.

• Decret - Lege nr. 66/1990 privind organizarea şi funcŃionarea cooperaŃiei meşteşugăreşti, emis de Consiliul Frontului Salvării NaŃionale, M. Of. nr. 23 din 9 februarie 1990.

• HG nr. 829/2002 privind aprobarea Planului naŃional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale, M of. nr. 662 din 6 sept. 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

622

• HG nr. 1827/2005 privind aprobarea Programului de implementare a Planului naŃional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc) pentru perioada 2006 - 2008, M. Of. nr. 64 din 24 ianuarie 2006.

• HG nr. 1386/2004 privind aprobarea Strategiei naŃionale pentru ocuparea forŃei de muncă, 2004 - 2010, M. Of. nr. 834 din 9 septembrie 2004.

Reglementările în vigoare cu privire la operaŃiunile de leasing

• OrdonanŃa nr. 51/28.08.1997 privind operaŃiunile de leasing şi societăŃile de leasing.

• Legea nr. 90/28.04.1998 pentru aprobarea OG nr. 51/1997 privind operaŃiunile de leasing şi societăŃile de leasing.

• Modificarea şi completarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului • nr. 51/1997 privind operaŃiunile de leasing şi societăŃile de leasing. • Norme privind înregistrarea în contabilitate a operaŃiunilor de leasing. • Propunere de ordonanŃă de modificare a Legii nr. 99/1999 privind

activităŃile de leasing şi societăŃile de leasing. • OrdonanŃa nr. 51/1997 republicată privind operaŃiunile de leasing şi

societăŃile de leasing. • Legea nr. 414/26.06.2002 privind impozitul pe profit (M.O.

456/27.06.2002). • HG nr. 859/16.08.2002 pentru aprobarea instrucŃiunilor privind

metodologia de calcul a impozitului pe profit (MO 640/29.08.2002). • OMFP 1784/2002 pentru aprobarea precizărilor privind unele măsuri

referitoare la închiderea exerciŃiului financiar pe anul 2002 la persoanele juridice care, potrivit prevederilor Legii contabilit ăŃii nr. 82/1991,

• republicată, au obligaŃia să întocmească situaŃii financiare anuale (M.O. 21/16.01.2003).

• HG 22/16.01.2003 privind unele modificări şi completări ale metodologiilor contabile şi fiscale (M.O. 44/24.01.2003).

• OG 36/30.01.2003 privind corelarea unor dispoziŃii din legislaŃia financiar - fiscală (M.O. 68/02.02.2003).

623

ADRESE WEB

1. www.bnr.ro: Site-ul oficial al Băncii NaŃionale a României. 2. www.europa.eu.int: Site-ul oficial al Uniunii Europene. 3. www.mapn.ro: Site-ul Ministerului Apărării NaŃionale. 4. www.mie.ro: Site-ul Ministerului Integrării Europene. 5. www.infoeuropa.ro: Site-ul DelegaŃiei Comisiei europene la

Bucureşti. 6. www.ier.ro: Site-ul Institutului European din România. 7. www.cnp.ro: Site-ul oficial al Comisiei NaŃionale de Prognoză 8. www.osim.ro: Site-ul oficial al Oficiului de Stat pentru InvenŃii şi

Mărci, 9. http://oami.europa.eu/: Site-ul oficial al Oficiul European de Mărci,

OHIM sau OAMI. 10. www.wipo.int: Site-ul oficial care consacră sistemul de la

Madrid pentru înregistrarea mărcilor.

624

LUCRĂRI APĂRUTE LA EDITURA FUNDA łIEI ROMÂNIA DE MÂINE

Emanuel Albu DREPT ADMINISTRATIV ŞI ŞTIINłA ADMINISTRAłIEI, Partea I, II

Ioan Condor DREPTUL FINANłELOR PUBLICE

Gheorghe Diaconescu, Constantin Duvac DREPT PENAL. Partea specială voi. I, II, ediŃia a H-a

Mariana Rudăreanu DREPTUL BUNURILOR. DREPTURILE REALE

Mariana Rudăreanu OBLIGAłII. RESPONSABILITATEA

Ioan Condor DREPT FISCAL, voi. I, II

Florea Bujorel DREPTUL PROPRIETĂłII INTELECTUALE. DREPTUL DE AUTOR

Valentin Iftenie MEDICINĂ LEGALĂ DIN PERSPECTIVĂ JURIDICĂ

Ion Diaconu PROTECłIA DREPTURILOR OMULUI ÎN DREPTUL INTERNAłIONAL CONTEMPORAN

9789737258373

ISBN 978-973-725-837-3

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE

Date post:	23-Dec-2014
Category:	Law
Upload:	exodumuser
View:	1,773 times
Download:	4 times