Dreptarul ivataturii sanatoase de Traian Dorz

Despre muncă şi lene

1

Traian Dorz

•

Dreptarulînvăţăturii sănătoase

Apare cu binecuvântarea ÎPS Sale

Dr. LAURENŢIU STREZA,

Mitropolitul Ardealului

Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂŢĂTURII SĂNĂTOASE

2

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale

DORZ, TRAIANDreptarul învăţăturii sănătoase / Traian Dorz.

Ed. a 3-a, rev. - Sibiu: Oastea Domnului, 2008ISBN 978-973-710-114-3

289(498) Oastea Domnului248.1

© Toate drepturile rezervateEditurii «Oastea Domnului» – Sibiu

str. Ch. Darwin, nr. 11tel. 0269 21 66 77

ISBN 978-973-710-114-3


3

DREPTARULÎNVÃÞÃTURII SÃNÃTOASE

Ediţia a III-a

Scurte culegeri de temelie despre adevărurile drepteicredinţe:

– din Sfânta Scriptură– din Sfinţii Părinţi– şi din Îndrumările Părintelui Iosif Trifa,profetul vremilor noastre,om trimis de Dumnezeu neamului şi Bisericii noastre,

iniţiatorul Lucrării profetice Oastea Domnului.

Culegere şi îngrijire de

Traian DORZ

Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2008


4

Dreptarul învăţăturii sănătoase ne arată:

I – ce este Oastea Domnului;II – cum trebuie să înveţe,III – cum trebuie să creadă,IV – cum trebuie să trăiască toţi cei care fac

parte din Oastea Domnului.


5

„Dreptarul învăţăturilor să-nătoase, pe care le-ai auzit dela mine, ţine-l cu credinţa şidragostea care este în HristosIisus ” (II Tim. 1, 13).


6

Ioan 7, 16

„Deci le-a răspuns Iisus şi a zis: «Învăţătura Mea nu estea Mea, ci a Celui ce M-a trimis».”

Fapte 2, 42

„Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, înfrângerea pâinii şi în rugăciuni.”

Rom. 6, 17

„Mulţumim însă lui Dumnezeu că, (deşi) eraţi robi aipăcatului, v-aţi supus din toată inima dreptarului învăţăturiicăreia aţi fost încredinţaţi.”

Rom. 12, 7

„…dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură!”

I Cor. 11, 2

„Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mineşi ţineţi predaniile cum vi le-am dat.”

II Tes. 2, 15

„Deci dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pecare le-aţi învăţat fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră.”

I Tim. 6, 3-5

„Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cu-vintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi deînvăţătura cea după dreapta credinţă, acela e un îngâmfat ca-re nu ştie nimic (...). Depărtează-te de unii ca aceştia.”


7

I Tim. 6, 12

„Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţaveşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună măr-turie înaintea multor martori.”

I Tim. 6, 20

„O, Timotei, păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat,depărtându-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivi-rile ştiinţei mincinoase.”

II Tim. 1, 13

„Ţine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzitde la mine, cu credinţa şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus.”

II Tim. 2, 1-4

„Tu deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care e în HristosIisus.

Şi cele ce ai auzit de la mine cu mulţi martori de faţă,acestea le încredinţează la oameni credincioşi care vor fidestoinici să înveţe şi pe alţii.

Sufere împreună cu mine ca un bun ostaş al lui HristosIisus.

Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, ca să fiepe plac celui care strânge oaste.”

Tit 1, 9

„Ţinându-se de cuvântul cel credincios al învăţăturii, casă fie destoinic şi să îndemne la învăţătura cea sănătoasă şi sămustre pe cei potrivnici.”


8

Tit 2, 7-8

„Întru toate arată-te pe tine pildă de fapte bune, dove-dind în învăţătură neschimbare, cuviinţă, cuvânt sănătos şifără prihană, pentru ca cel potrivnic să se ruşineze, neavândde zis nimic rău despre noi.”

Evrei 13, 9

„Nu vă lăsaţi furaţi de învăţăturile străine, cele de multefeluri…”

II Ioan 10-11

„Dacă vine cineva la voi şi nu aduce învăţătura aceasta,să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! Căci celce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele.”


9

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Iisus Hristos,Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor,

Slavă veşnică Ţie

Pentru că Tu eşti Adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu, Desă-vârşita Lui Înţelepciune, Nemărginita Lui Dragoste şideplina împlinire a acestora,

şi pentru că Tu ai venit în lume să ne descoperi Voia Tatăluinostru Ceresc şi, trăind-o în primul rând Tu Însuţi încea mai desăvârşită ascultare, ne-ai dat nu numaiModelul acestei trăiri, ci şi puterea ei,

şi pentru că prin viaţa Ta şi prin moartea Ta Tu ne-ai ară-tat că Taina Voii lui Dumnezeu este ascultarea, cărodul ascultării este sfinţirea şi că răsplata sfinţiriieste viaţa veşnică...

Te rugăm, ajută-ne ca şi noi toţi să devenim robi şifii ai lui Dumnezeu, ca să ne faci vrednici de moş-tenirea şi cununa Ta.

Slavă veşnică Ţie,Marele nostru Mântuitor şi Dumnezeu,

Iisus Hristos!


10

Dreptaru-nvăţăturii sănătoase

Dreptaru-nvăţăturii sănătoase,Iisus iubit, ni-e Sfântul Tău Cuvânt,şi-n lupta împlinirii-i credincioasestă fericirea sufletului sfânt.

Puterea lui veghindu-ne cărarea,iubirea lui fiindu-ne îndemn,sfinţirea lui ne va-nsoţi lucrareaşi harul lui, al frunţii noastre semn.

Credinţa lui, crescându-ne curatăîn rodul ei ajuns desăvârşit,va fi-mplinirea noastră-adevăratăşi slava noastră fără de sfârşit.

Hristos e-a noastră Veşnică Avere,Hristos, rodirea noastră-n Duhul Sfânt,Hristos e-a noastră Viaţă şi-Nviere,Hristos, cerescul nostru Legământ.

Dreptaru-nvăţăturii sănătoase,ajută-ne, Iisuse, să-l ţinem,ca la sfârşitul luptei credincioaseCununa răsplătirii s-o avem!...


11

capitolul 1

DREPTARUL ÎNVÃÞÃTURII SÃNÃTOASE

Slăvit să fie Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne-a adusîn lume vestea cea luminoasă a mântuirii şi ne-a arătat caleacea dreaptă spre ea. Această cale dreaptă este învăţătura să-nătoasă care ne-a fost dată ca un dreptar după care, umblândşi lucrând, să putem ajunge cu bine la cer, ţinta alergării şicălătoriei noastre. Învăţătura sănătoasă ne este nouă de ceamai mare trebuinţă pentru mântuirea sufletului, precum îieste albia dreaptă şi adâncă unei ape ce curge spre oceanulunde trebuie să ajungă: căci, dacă „cu inima se crede spredreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire” – dupăcum scrie la Romani 10, 10 – apoi, desigur, este de cel maimare preţ ca mărturisirea, adică învăţătura, să fie dreaptă,pentru ca şi credinţa propovăduită de ea să fie adevărată.

Nimeni nu poate avea o credinţă adevărată şi dreaptă da-că nu are mai întâi o învăţătură dreaptă şi adevărată. Căci maiîntâi vine învăţătura – şi apoi vine credinţa, după cum iarăşieste scris: „...credinţa este din auzire, iar auzirea, prin Cu-vântul lui Hristos” (Rom. 10, 17). De ce sunt atâtea credinţegreşite azi în lume? Pentru că sunt tot atâtea învăţături greşiteşi atâţia învăţători greşiţi! De ce sunt atâtea neînţelegeri întrefraţi? Pentru că cei mai mulţi nu cunosc şi nu ţin dreapta în-văţătură, cea sănătoasă, lăsată nouă de Domnul şi Mântuito-rul nostru Iisus Hristos, apoi transmisă prin Sfinţii Săi


12

Apostoli şi prin urmaşii acestora – părinţii şi înaintaşii noştriîn dreapta credinţă... Şi, dacă nu cunosc dreptarul acestei în-văţături bune, fie că se lasă amăgiţi de învăţături străine, careîi ispitesc şi îi atrag, fie că din neştiinţă răstălmăcesc Scriptu-rile învăţând apoi rău, spre pierzarea lor şi a celor ce-i ascul-tă. Iată, aşadar, de ce mare preţ este ca fiecare dintre noi săcunoaştem adevărata învăţătură a Sfintei Evanghelii, nu nu-mai pentru a ne îndruma bine pe noi şi pe alţii potrivit ei, ci şipentru a ne feri de cei care vin spre noi cu o învăţătură deo-sebită, care atrage după ea şi credinţele pierzătoare.

O lucrare sufletească, chiar evanghelică1 fiind, oricâtde frumoasă şi clară a fost ea la început, dacă nu va fi bineîndrumată printr-o sănătoasă învăţătură şi printr-o cumpă-tată ascultare, în curând se va fărâmiţa în partide, se va dez-bina în interpretări, se va ruina prin neascultare şi se va ni-mici prin păcat. Întocmai ca o apă care, deşi ţâşneşte din-tr-un izvor limpede şi puternic, dacă nu are o albie dreaptăşi adâncă, în curând se va împrăştia şi se va lăţi, devenind omlaştină urât-mirositoare şi plină de tot felul de urâciuni.De aceea, dacă nu vrem să pierim în păcatele neascultării şiîn pustiirea dezbinărilor, ci să ajungem la minunata mântui-re a sufletului nostru, a familiei noastre, a poporului nostruşi a tuturor semenilor noştri, aducând un rod sănătos şivrednic pentru Hristos, atunci trebuie neapărat să ne pă-trundem cu toţii până în adâncul sufletului nostru de acestedouă mari adevăruri:

Întâi, că trebuie să cunoaştem dreapta şi sănătoasa în-văţătură pe care ne-a lăsat-o nouă Domnul şi Mântuitorul

1 Autorul se referă la sensul larg al cuvântului, care semnifică încadra-

rea şi trăirea în învăţăturile Evangheliei, nu la sensul restrâns care se referă ladenominaţiunile apărute după reforma lui Luther (protestanţii şi neoprotes-tanţii) (N. Ed.).


13

nostru Iisus Hristos, iar după El, marii noştri înaintaşi pe caretrebuie să-i urmăm şi noi întocmai.

Apoi, că trebuie să ţinem această învăţătură întocmaiaşa cum ei ne-au lăsat-o, neadăugând şi nescăzând nimicdin ea, ci ajutând şi pe alţii să o ţină la fel şi ei.

Nimeni dintre noi nu va putea avea, nici acum şi nici înZiua Judecăţii, nici o dezvinovăţire în faţa lui Dumnezeu pen-tru nici un fel de nepăsare şi de nesupunere faţă de întreagă în-văţătura aceasta. Ci fiecare dintre noi avem deplina şi veşnicadatorie să o cunoaştem şi să o ţinem în totul şi întocmai, cutoată curăţia şi dragostea inimii noastre, mântuirea noastrăveşnică fiind legată în totul de împlinirea acesteia.

Pentru a fi cunoscute şi pentru a-i îndrepta pe cei care,cu o inimă dornică de mântuire şi curată în ascultare, voiescsă-I slujească în chip vrednic lui Dumnezeu, am cules şi amstrâns la un loc o parte din cele mai de seamă şi mai temeini-ce dintre aceste mântuitoare învăţături. Aceste mărgăritare demare preţ sunt scoase din marea comoară a ÎnţelepciuniiDumnezeieşti. Şi, deşi sunt numai atât de puţine, credem căele vor fi îndeajuns pentru orice suflet sincer şi smerit caredoreşte şi se luptă cu adevărat – călăuzindu-se după ele – săajungă la un sfârşit biruitor.

Aceste învăţături nu sunt nişte legi aspre şi nişte porunciîmpovărătoare – ca în Legea Veche – greu de ţinut şi chinu-itoare la împlinit, ci sunt ca nişte lumini minunate şi ca niştestâlpi cereşti aşezaţi de-a lungul drumului nostru întunecos şiprimejduit din cauza ispititorului, pentru a putea vedea binecalea şi pentru a ne putea îndruma sănătos spre ţinta cereas-că. Oricine se va călăuzi ascultător şi statornic după ele vaajunge să vadă, cu bucurie, faţa şi mântuirea lui Hristos. Cinenu vrea să le cunoască şi să le primească de bunăvoie şi din


14

dragoste, acela este liber să facă ce vrea. Nici Dumnezeu, niciBiserica Lui nu obligă pe nimeni cu de-a sila să-şi ia crucea şisă-L urmeze pe Hristos. Numai cine vine de bunăvoia lui şi dindragoste pentru Dumnezeu, acela este binecuvântat şi primit.

Cum aceste învăţături sunt alese şi aşezate aici, în chipdeosebit, pentru cei care s-au înrolat şi se vor mai înrola debunăvoie în frăţietatea duhovnicească a Oastei Domnului, do-rim ca ele să fie adânc cercetate şi însuşite, cu toată dragosteaşi stăruinţa, de către toţi fraţii şi surorile noastre, cunoscând căacesta este un sprijin în dobândirea mântuirii pentru care ei s-au predat Domnului şi au pus un legământ veşnic cu Dumne-zeu. Aceste învăţături, fiind în totul întemeiate pe Cuvântul luiDumnezeu din Sfintele Scripturi, apoi pe Tradiţia Bisericiinoastre, adică pe cuvintele Sfinţilor Părinţi, şi de asemenea pecuvintele părintelui nostru duhovnicesc, preotul Iosif Trifa,prin care Duhul Sfânt a întemeiat Lucrarea Sa, Oastea Dom-nului, – spunem cu toată tăria că ele sunt înalt obligatoriipentru fiecare suflet care se înscrie de bunăvoie în OasteaDomnului Iisus Hristos. De aceea, toate aceste învăţături,punct cu punct, trebuie să fie cunoscute şi studiate, cu stăru-inţă şi rugăciune, nu numai de către fiecare ostaş în parte, ci şiîn familiile fraţilor şi în şcolile biblice frăţeşti. Însuşirea lor decătre toţi fraţii şi vegherea cu stăruinţă a fiecăruia pentru trăi-rea acestora este necesară nu numai pentru împlinirea datorieimântuirii noastre, ci şi pentru a şti să deosebim învăţăturilestrăine şi a ne feri de ele, spre a nu ne pierde mântuirea pe caream câştigat-o prin Crucea lui Hristos.

Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Iisuse Hristoase,Te rugăm, trimite-ne de la Tatăl pe Duhul Sfânt, după cumne-ai promis, ca El să ne înveţe în toate aceste adevăruri, să


15

ne ajute în împlinirea lor şi să ne dea putere de biruinţă îm-potriva tuturor ispitelor şi a împotrivitorilor care se vorlupta cu noi ca să ne abată sau să ne prăbuşească de pe ca-lea sfântă a mântuirii Tale pe care am pornit.

Te rugăm din tot sufletul nostru să binecuvântezi acestesfinte învăţături şi îndemnuri lăsate de Tine spre mântuireatuturor acelora care le vor citi şi le vor urma, făcând minteanoastră să le înţeleagă limpede, inima noastră să le iubeascăfierbinte şi viaţa noastră să le împlinească cu bucurie.

Te rugăm, Doamne Duhule Sfinte, fă-ne pe toţi ostaşiiTăi să înţelegem că Oastea Domnului este lucrarea Ta şi căînvăţăturile acestea sunt poruncile şi condiţiile Tale pentrumântuirea fiecăruia dintre noi.

Te rugăm, fă-ne pe toţi şi în orice vreme să nu uitămniciodată că Lucrarea Oastei este a Ta, ca să umblăm în eafiecare cu frică şi cutremur, spre a ajunge odată la răsplataşi cununa cerească ce le-ai promis Tu acelora care vor aveaşi vor împlini aceste învăţături cu credincioşie până la sfâr-şitul vieţii lor. Amin.

Traian Dorz

Scurtele, dar însemnatele învăţături cuprinse în aceastălucrare sunt culese din Tradiţia Bisericii noastre, respectivdin scrierile Sf. Părinţi şi, mai ales, din cartea «Învăţătura deCredinţă Creştină Ortodoxă».

Îndemnăm pe toţi fraţii şi îndeosebi pe cei lucrători caredoresc să cunoască şi mai adânc aceste învăţături, să-şi pro-cure această carte2 şi s-o cerceteze temeinic.

2 Recomandăm Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă, Ed. Institutu-

lui Biblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti, 1992, precum şi lucrările Viu esteDumnezeu, catehism pentru familie, Ed. Harisma, Bucureşti, 1992 şi Credinţaortodoxă, Ed. Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1996. (N. Ed.)


16

Hristos steagul Său Şi-l ridică

Hristos Steagul Său Şi-l ridică,solie cerească purtând,tăriile toate despică,Slăvita-I chemare strigând:

Hristos porunceşte: Porniţila munca credinţei uniţi,s-ajungă pe-ntregul pământun Domn, şi un Crez, şi-un Cuvânt.

Un steag se ridică spre soare,mai sus, mai frumos strălucind,e Crucea mereu salvatoare,cereasca poruncă vestind:

O goarnă cerească răsună,în larg şi-n adânc străbătând,în lume-aducând Vestea Bună,pe toţi pentru ea-nflăcărând.

O sabie sfântă străluceşi-ndeamnă viteaz: Îndrăzniţi,Hristos, şi Credinţă, şi Cruceiubindu-le-n veci, biruiţi.

Credinţa străbună ne-aşteaptăuniţi să-i slujim credincios,o singură cale: cea dreaptă,şi-o singură ţintă: Hristos.


17

capitolul 2

ÎNVÃÞÃTURA OASTEI DOMNULUI

Oastea Domnului, fiind o frăţietate de luptă duhovni-cească născută în Biserica noastră drept-credincioasă şiavând ca scop o mai puternică şi vie trăire pentru dobândireamântuirii sufleteşti, n-a avut şi nu are o altă învăţătură decâtcea a Bisericii noastre strămoşeşti. Dreptarul sfânt al drepteiînvăţături după Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie a Bisericiinoastre a fost de la început şi trebuie să fie până la sfârşit în-drumătorul şi călăuzitorul Oastei Domnului.

Părintele Iosif Trifa, acest mare om al lui Dumnezeu şial Bisericii, a mărturisit atât cu graiul, cât şi cu scrisul său, denenumărate ori, ca iniţiator şi îndrumător al Oastei Domnu-lui, că aceasta nu are şi nici nu va avea vreodată o altă învă-ţătură, deosebită de a Bisericii;

că Oastea Domnului va păstra neschimbată, pe totdeau-na, învăţătura lăsată nouă de Hristos şi de marii noştri înain-taşi în Biserica noastră strămoşească;

că el a primit întru totul de la Duhul Sfânt toată luminaşi călăuzirea după care să îndrume această uriaşă Lucrareevanghelică a lui Hristos, Mântuitorul nostru.

Toate învăţăturile din cărţile şi din foile scrise de el timpde 15 ani de zile – de la înfiinţarea Oastei Domnului, la AnulNou 1923, şi până la 12 februarie 1938, data când el a trecutla Domnul – sunt întemeiate numai şi numai pe Cuvântul


18

Sfintelor Scripturi şi pe îndrumările Sfinţilor Părinţi biseri-ceşti. Aceasta pentru a-şi împlini cu toată credincioşiasfânta lui datorie faţă de dreapta învăţătură de care era con-vins. Şi pentru a lega şi sufletele noastre, ale tuturor copii-lor lui sufleteşti, de această neclintită Stâncă mântuitoare –singurul adevăr mântuitor pentru noi şi pentru câţi vor maiveni în urmă.

În tot ce a învăţat şi a trăit, Părintele Iosif a urmat îndea-proape învăţătura şi pilda marilor săi înaintaşi – profeţii şi pă-rinţii noştri în Hristos – mai ales pe cele ale Sfântului ApostolPavel şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur. Aceşti doi mari şi vi-teji ostaşi ai lui Iisus Biruitorul şi Mântuitorul i-au fost Părin-telui Iosif model de luptă şi de apostolie, de la începutul preo-ţiei lui din 1911 şi până la sfârşitul vieţii sale în 1938.

Toată uriaşa sa luptă şi operă, cu minunatul rod al OasteiDomnului, care numără sute de mii de suflete întoarse laDumnezeu şi născute din nou prin Evanghelie şi puterea Du-hului Sfânt – în ţara noastră şi mult peste hotarele ei – sunt ominunată dovadă a asemănării lui cu marii săi înaintaşi; oputernică mărturie că roadele vii şi sfinte ale muncii şi jertfeilui au fost şi sunt binecuvântate de către Duhul lui Hristos,Mântuitorul nostru.

Viaţa Părintelui Iosif, care s-a asemănat atât de mult cuviaţa acestor mari profeţi ai lui Dumnezeu, după cum s-aasemănat şi moartea lui cu moartea lor, îl aşază pe totdeauna,prin adevărul şi roadele aduse de acestea, în rândul marilortrimişi ai lui Hristos, Domnul nostru, făcându-l vrednic de opreţuire deosebită şi de o ascultare deplină din partea fiecă-ruia dintre noi.

De aceea, pentru noi, ostaşii Domnului – care prin el amfost chemaţi şi aleşi să ne aflăm şi să ne lucrăm până la capătmântuirea noastră (cf. Filip. 2, 12) potrivit învăţăturilor pro-


19

povăduite de el, în Oastea Domnului, în care de bunăvoianoastră am intrat, – cunoaşterea şi urmarea întocmai aacestor învăţături este de cea mai mare însemnătate. Pe ur-mele Mântuitorului nostru Iisus Hristos noi mergem păşinddupă Sfântul Apostol Pavel, după Sfântul Ioan Gură de Aurşi după părintele nostru Iosif Trifa, care, pentru noi, rămâneascultat şi preţuit îndată după aceştia. Aceasta precum ne po-runceşte şi Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu: „Aduceţi-văaminte de mai-marii voştri care v-au grăit vouă Cuvântul luiDumnezeu; priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şiurmaţi-le credinţa” (Evrei 13, 7).

Pentru noi, cei din Oastea Domnului, pe care Lucrareaaceasta iniţiată de el ne-a adus la Hristos, el rămâne pe tot-deauna părintele nostru sufletesc (cf. I Cor. 4, 15) şi marelebinefăcător prin care Dumnezeu ne-a scos din întunericul pă-catelor la lumina Evangheliei Sale vii şi minunate şi de subrobia Satanei la slobozenia Harului Său ceresc. De aceea ni-meni şi nimic nu-l va putea scoate din inima şi din dragosteanoastră. După cum nu ni-i va putea scoate nici pe tatăl şi pemama noastră care ne-au născut. De învăţăturile şi de dra-gostea lui nu ne va putea despărţi (şi nu trebuie să ne poatădespărţi) nimeni niciodată.

În faţa ochilor sufletului nostru, aceşti trei mari sfinţi ailui Dumnezeu şi viteji ostaşi ai lui Hristos – bineînţeles, păs-trând sfânta ordine de timp şi de importanţă a lor, potrivit ha-rului şi chemării dăruite fiecăruia din cer – sunt şi vor rămâ-nea pe veci nedespărţiţi. Ei sunt ca un lanţ de aur ce ne leagăde Hristos şi prin care noi ne ţinem strânşi pe totdeauna deCrucea şi Lucrarea Lui. Nimeni nu va putea rupe acest lanţsfânt niciodată, fiindcă el a fost făurit de Duhul Sfânt al luiDumnezeu. Nimeni nu va putea despărţi Oastea Domnului,ca lucrare a Harului lui Dumnezeu, de pilda şi urmarea acestor


20

trei mari părinţi şi învăţători ai noştri în Iisus Hristos Domnulnostru. Cuvintele lor au fost şi vor fi pe totdeauna cele mailuminoase îndemnuri şi îndrumări după care ne vom călăuzitotdeauna gândurile şi paşii noştri trupeşti şi sufleteşti. Tot cefac şi tot ce vor face ostaşii Domnului trebuie să fie potrivitîntru totul după dreptarul învăţăturilor şi pildei vieţii acestorsfinţi, după cum ne scrie şi ne porunceşte Sfânta Scriptură (ITim. 4, 16; II Tim. 1, 13; Tit 1, 9; II Ioan 10).

Toate problemele noastre de viaţă personală, ori famili-ală, ori de adunare, noi dorim şi suntem datori să le rezolvămnumai ascultând de aceste învăţături.

De aceea, în fruntea fiecărei probleme am aşezat maiîntâi porunca Sfintelor Scripturi, apoi a Sfinţilor Părinţi bi-sericeşti, mai ales a Sfântului Ioan Gură de Aur, iar apoi aPărintelui Iosif Trifa – şi numai potrivit unităţii depline aacestora am tras învăţămintele şi am fixat practic felul încare noi credem şi urmăm. Astfel că tot ce se aşază ca o po-runcă frăţească este numai o urmare de la sine a ascultăriide Cuvântul lui Hristos şi de acela al aleşilor Săi sfinţi.Pentru ca acei care doresc să asculte, să vadă că nu ascultăde oameni, ci de Dumnezeu (Matei 10, 40; Luca 10, 16;Ioan 13, 20; Gal. 4, 14; I Tes. 2, 13). Iar acei care nu vorvrea să se supună, să vadă de asemenea că nu oamenilor, cilui Dumnezeu nu se supun.

Toate îndatoririle noastre reies clar din poruncile ară-tate. Însuşi Dumnezeu ni le cere şi, deci, în faţa Lui va aveade dat răspuns cutremurător fiecare dintre noi pentru neas-cultarea sa. Şi tot aşa, de la Însuşi Domnul şi Mântuitorulnostru Iisus Hristos îşi va primi lauda şi răsplata fiecaredintre noi care din dragoste se supune şi ascultă de acesteîndrumări mântuitoare.


21

Preabunul şi Iubitul nostru Mântuitor, Iisuse Doamne,Te rugăm fierbinte să-i binecuvântezi cu harul Tău cel cerescşi cu roadele Sfântului Duh de viaţă dătător pe toţi acei carecu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste se vorapropia de Tine şi cu legământ statornic de ascultare se vornevoi să împlinească întocmai aceste bune şi adevărate în-văţături pe care Tu ni le-ai lăsat nouă prin Cuvântul TăuSfânt şi prin marii noştri înaintaşi sfinţi, spre iertarea păca-telor şi mântuirea sufletului lor, prin Lucrarea Oastei Tale.

Binecuvântează hotărârea şi legământul lor pus cu Tineîn această Frăţietate sfântă şi ajută-i să împlinească întoc-mai toate aceste învăţături pe care Tu ni le-ai lăsat, spremântuirea noastră, în Oastea Ta.

Binecuvântează-i cu o răsplată veşnică pe toţi acei care,cu un cuget curat şi cu o smerenie neprefăcută, Te vor as-culta şi urma pe Tine în dragostea şi unitatea frăţească, as-cultători şi statornici până la moarte.

Iar pe acei dintre noi care nu se vor mai supune acestorsfinte îndemnuri şi învăţături, ci vor căuta să tulbure şi sădezbine Lucrarea Ta cea sfântă, mustră-i, Doamne, în bu-nătatea Ta, ca să-şi vină în fire şi să se cutremure de marelelor păcat şi, întorcându-se, să se mântuiască şi ei.

Iar dacă unii nu vor vrea şi până la urmă se vor tot îm-potrivi, făcând răul, îndepărtează-i Tu, Doamne, din Lucra-rea Ta, spre a nu zădărnici Cuvântul Tău şi spre a nu pierdeşi mântuirea altora.

Amin.


22

O, Adevăr... o, Dragoste

O, Adevăr, ce greu eşti astăzipentru atât de multe frunţi,că mulţi nu pot să te ridicenici pân’ la perii cei cărunţişi pier prin mlaştina minciuniiîntunecaţi şi răzvrătiţi,ei, care-ar fi putut prin Tinesă fie-atât de fericiţi...

O, Dragoste, – şi tu, ce grea eşti,că multe inimi – până mor,nu izbutesc să te ridicenici pân’ la jumătatea lorşi pier în viermăria uriişi-n cel mai fioros gheţar,ei, care-ar fi putut prin tinesă guste-al cerului nectar.

O, Adevăr, oriunde te-afluîmi eşti ca soarele cel drag,mereu spre tine-ntorc privireaca după cel mai dulce steag;de tine mi-am legat viaţape veci de-aici şi până-n cer,învăţătura ta s-o cautşi-nţelepciunea ta s-o cer...

O, Dragoste, oricând mă afliîmi vindeci câte-o rană greaşi-n cea mai dulce-mbrăţişarecuprinzi însingurarea mea;tu te-ai legat de-a mea viaţăpe veci de-aici şi până-n cer,înlăcrimarea mea să-ţi dăruişi sărutarea ta s-o cer...


23

capitolul 3

DESPRE OASTEA DOMNULUI

Ce spune Sfânta Scriptură

„Încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice” (Ps.44, 4).

„Binecuvântat este Domnul Dumnezeu meu, Cel ce în-vaţă mâinile mele la luptă şi degetele mele la război” (Ps.143, 1).

„Pe zidurile tale, Ierusalime, Eu pun străjeri care nici zi,nici noapte nu vor tăcea!” (Isaia 62, 6).

„Să nu te temi de dânşii, căci Eu sunt cu tine ca să te iz-băvesc, zice Domnul” (Ier. 1, 8).

„Şi dacă trâmbiţa va da un sunet nelămurit, cine se vapregăti de război?” (I Cor. 14, 8).

„Din afară lupte, dinlăuntru temeri” (II Cor. 7, 5).„Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi

sta împotriva uneltirilor diavolului.Pentru aceea luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să pu-

teţi sta împotrivă în ziua cea rea şi, toate biruindu-le, să ră-mâneţi în picioare” (Efes. 6, 11; 13).

„Ducând aceeaşi luptă pe care aţi văzut-o la mine”(Filip. 1, 30).

„Căci voiesc ca voi să ştiţi cât de mare luptă am pentruvoi” (Col. 2, 1).


24

„Să grăim în faţa voastră, cu multă luptă, Evanghelia luiDumnezeu” (I Tes. 2, 2).

„Această poruncă îţi încredinţez, …să te lupţi lupta ceabună” (I Tim. 1, 18).

„Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţaveşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună măr-turie înaintea multor martori” (I Tim. 6, 12).

„Suferă împreună cu mine ca un bun ostaş al lui HristosIisus. Nici un ostaş nu se încurcă în treburile vieţii, ca să fiepe plac celui care strânge oaste” (II Tim. 2, 3-4).

„Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist,slujba ta fă-o deplin!” (II Tim. 4, 5).

„Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, cre-dinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe careDomnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şinu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (IITim 4, 7).

„În lupta voastră cu păcatului nu v-aţi împotrivit încăpână la sânge” (Evrei 12, 4);

„Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, um-blă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, căruia staţiîmpotrivă tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndurăşi fraţii voştri în lume” (I Petru 5, 8-9).

Ce spun Sfinţii Părinţi

„Deci să ştiţi, fraţilor, că tot timpul vieţii noastre pe pă-mânt este timp de luptă. Mii de patimi ne atacă, pe care tre-buie să le biruim, ca să nu cădem în cursa lor... astfel noisuntem ostaşi şi luptători.”

Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia Tesaloniceni


25

„Noi trebuie să fim pururea înarmaţi pentru luptă, căcimare este în contra noastră, spre pildă, războiul cel purtat delimbă, cel purtat de ochi, cel purtat de felurite pofte. Acestrăzboi trebuie să-l cucerim.

Ca un ostaş viteaz deci, pururea să stai gata de luptă.Cum te va chema trâmbiţa privegherii, iute pregăteşte-te deluptă şi biruieşte.

Noi trebuie să ne vărsăm sângele pentru Hristos cu atâtabunăvoinţă cum ar vărsa cineva apă. Şi cu atâta uşurinţă săne dezbrăcăm de trup cu câtă ne dezbrăcăm de haine... Noi,care suntem ostaşii lui Hristos.

Toată viaţa noastră să o socotim timp de luptă şi nicio-dată să nu căutăm odihnă. Niciodată pătimind să nu ne supă-răm... Va veni şi timpul odihnei. Trebuie acum prin scârbe şinecazuri să dobândim această odihnă.”

Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia Evrei

„Ostaşul atunci se arată strălucit înaintea împăratuluisău, când poartă răni pe trupul lui. Tot aşa şi noi înaintea luiHristos.”


„Căutaţi să plăceţi Celui în a Cărui Oaste sunteţi, de laCare şi plata o primiţi. Să nu fie găsit careva dezertor...”

Sf. Ignatie Teoforul

„Tu, pe care Oştirea Cerească te-a înrolat în tabăra eispirituală, prin virtuţi păstrează nestricată şi întreagă învăţă-tura primită. Roagă-te şi citeşte în mod regulat. În felulacesta tu vorbeşti cu Dumnezeu şi El cu tine. El să te forme-ze, El să te înveţe în duhul învăţăturilor Sale...”

Sf. Ciprian


26

Ce spune Părintele Iosif

Numirea noastră de ostaşi ai Domnului este pe bazaSfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii. Atât Sfânta Scriptură,cât şi Sfinţii Părinţi îi numesc pe credincioşii adevăraţi ai luiHristos ostaşi ai Domnului. Noi vom rămânea până la sfâr-şitul vieţii noastre cu acest preafrumos şi mult-spunător numede ostaşi ai Domnului.

Foaia «Oastea Domnului», nr. 18/1930

Oastea Domnului este aflarea şi vestirea lui Iisus celRăstignit.

Oastea Domnului este o mişcare de renaştere sufleteas-că... pentru a înţărca răul de la izvor şi a porni binele şi în-dreptarea tot de la Izvorul puterii şi al îndreptării Care esteIisus Mântuitorul.

Oastea Domnului este o inspiraţie şi o creaţie spiritualăcare vine de-a dreptul şi pe de-a-ntregul de la Domnul deSus. Domnul Singur este Conducătorul acestei oştiri. Toatăconducerea Oastei Domnului este a Lui. El Singur o poateduce la biruinţă.

Oastea Domnului pune tot apăsul pe renaşterea cea su-fletească, pe trăirea unei vieţi noi cu Hristos, pe adâncireatrăirii sufleteşti în Evanghelia Mântuitorului. Fără acestea,toate regulile, regulamentele şi poruncile sunt numai nişte„sarcini grele de purtat”.

Am tras şi am conturat singur cadrele voluntariatuluiOastei Domnului, accentuând însă în toate prilejurile că stausub controlul Bisericii, sub controlul spiritual al conduceriiîntregii Biserici, al Sfântului Sinod, pentru că Oastea Dom-nului a cuprins întreagă întinderea ţării noastre.

Oastea Domnului este un voluntariat duhovnicesc dinrândul preoţilor şi laicilor, care s-au înrolat de bunăvoie să-L


27

slujească cu o credinţă vie şi cu o dragoste fierbinte pe Dum-nezeu, după învăţătura Bisericii noastre drept-credincioase.Şi aceasta trebuie să rămână pe totdeauna Oastea Domnului:un voluntariat duhovnicesc ce lucrează în cadrul învăţăturilordin Biblie şi din Biserică.

«Ce este Oastea Domnului?», Ed. «OasteaDomnului», Sibiu, ed. a VI-a, p. 238

De aceea, oricine intrăîn Oastea Domnului trebuie:

Să vină nesilit de nimeni, de bunăvoie şi din dragostepentru Dumnezeu, spre mântuirea sa sufletească şi trupească.Noi trebuie să-i chemăm cu dragoste pe toţi – dar să nu silimcu forţa pe nimeni să facă acest lucru, dacă nu vrea.

Orice suflet care doreşte să intre în Oastea Domnuluitrebuie să se nască din nou – din Cuvântul şi Duhul Sfânt –ca să devină o făptură nouă în Domnul. Fără naşterea dinnou, nimeni nu poate face parte din Oastea Domnului. Ceinenăscuţi din nou sunt fireşti, lumeşti, trupeşti – şi astfel desuflete vor face numai tulburări, sminteli şi stricăciune în Lu-crarea Domnului, spre pierzarea lor şi a celor care i-au băgatîn staulul Său!

Un adevărat ostaş al Domnului se va supune, din dra-goste şi smerenie, tuturor învăţăturilor sănătoase din Bisericăşi din Adunarea Frăţească, purtând cu cinste numele de ostaşal Domnului şi fiu al Bisericii vii, apărând cu fapta şi cuvân-tul numele şi unitatea acestora.

Îşi va da toate silinţele să ţină întocmai toate învăţăturiledin cartea aceasta, potrivit Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii,cinstind memoria Părintelui Iosif şi însuşindu-şi învăţăturile şi


28

îndemnurile din cărţile şi din pildele sale, fiind deplin încre-dinţat că numai aşa va împlini cu adevărat voia lui Dumnezeu.

Pentru că Oastea Domnului este o mişcare de renaşteresufletească activă în Biserica noastră, oricine face parte dinea trebuie să ducă o viaţă de luptă şi lucrare vie pentru Hris-tos, trăind în chip evanghelic şi curat, atât înăuntru, cât şi înafară, voia Domnului şi învăţând neîncetat şi pe alţii să tră-iască astfel, fiind mai întâi un exemplu el însuşi în împlinireatuturor datoriilor creştineşti.

Oricine se abate de la învăţăturile Oastei şi ale Bisericii,părăsindu-şi Frăţietatea sa şi alipindu-se de alte adunări şicrezuri, acela îşi pierde calitatea de ostaş al Domnului. Iardacă, la chemarea şi îndemnul fraţilor, nu ascultă nici de fraţişi nici de Biserică – se va rupe orice legătură cu el, pentru anu mai rătăci şi pe alţii, fiindcă acesta face păcatul împotrivaDuhului Sfânt, părăsind adunarea sa (cf. Tit 3, 10; Evrei 10,25-27). Şi îşi calcă credinţa dintâi (cf. I Tim. 5, 12).

Oricine doreşte cu adevărat să-şi mântuiască sufletul luişi pe al altora în mijlocul Frăţietăţii Oastei Domnului, acelatrebuie să fie totdeauna smerit şi sincer cu Domnul şi cu fra-ţii. Harnic şi ostenitor în lucrul Domnului. Curajos şi hotărâtîn apărarea învăţăturii şi credinţei, statornic şi credincios pâ-nă la moarte în legământul şi credinţa dintâi. Numai credin-cioşia până la moarte îl va dovedi că a fost cu adevărat unvrednic şi bun ostaş al Domnului.

Doamne Iisuse, Te rugăm, ajută-ne pe fiecare să fimostaşi ai Tăi cu adevărat, până la moarte, ca să putem primicununa vieţii. Amin.


29

Un steag ceresc

Un steag ceresc se-nalţă peste zaredesfăşurat măreţ şi glorios,divin îndemn arzând cu-nflăcărarespre Numele şi Cauza lui Hristos.

Aşa este Lucrarea Saşi Adevărul nalt din ea,viaţa ei este Hristos,El, Ţelul ei cel luminos.

Ard peste ea Cuvântul şi luminadescoperite unic pentru noispre cel din urmă har pentru deplinamărturisire-n vremea de apoi.

În numele vieţii viitoare– a voastre şi-a urmaşilor – priviţicerescul steag şi Ţinta-nălţătoareşi-nflăcăraţi, sub umbra lui veniţi!

Simbol al biruinţei şi al lupteise-nalţă steagul Lui victoriosspre-avântul sfânt şi jertfa ne-ntrerupteitrăiri cereşti în slujba lui Hristos.


30

capitolul 4

DESPRE RÂNDUIELI ªI NEORÂNDUIELI


„Acestea sunt aşezămintele, hotărârile şi legile pe care le-a aşezat Domnul... prin Moise pe Muntele Sinai” (Lev. 26, 46).

„Iată poruncile, hotărârile şi legile pe care mi-a poruncitDomnul Dumnezeul vostru să vă învăţ” (Deut. 6, 1).

„Fereşte-te… de a nu păzi poruncile Lui, legile Lui şi ho-tărârile Lui pe care ţi le spun eu astăzi” (Deut. 8, 11).

„Întoarceţi-vă… şi păziţi poruncile Mele, aşezăminteleMele şi toată învăţătura pe care Eu am dat-o părinţilor voştrişi pe care v-am dat-o şi vouă prin prooroci, robii Mei” (IVRegi 17, 13).

„Şi voi întări domnia lui pe veci dacă va fi tare în împli-nirea poruncilor Mele şi a aşezămintelor Mele ca până as-tăzi” (I Paralip. 28, 7).

„Ţara de întuneric şi neorânduială unde lumina e tot unacu bezna” (Iov 10, 22).

„Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împo-triveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc îşivor lua osânda” (Rom. 13, 2).

„Aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel săumble. Şi aşa rânduiesc în toate bisericile” (I Cor. 7, 17).

„Şi oricine se luptă se înfrânează de la toate. Şi aceia, casă ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă. Eu deci


31

aşa alerg, dar nu ca la întâmplare. Aşa mă lupt, nu ca lovindîn aer” (I Cor. 9, 25-26).

„Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al pă-cii” (I Cor. 14, 33).

„Dar toate să se facă cu cuviinţă şi după rânduială” (ICor. 14, 40).

„…bucurându-mă şi văzând buna voastră rânduială şi tă-ria credinţei voastre în Hristos” (Col. 2, 5).

„Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru IisusHristos să vă feriţi de orice frate care umblă fără de rânduială şinu după predania pe care aţi primit-o de la noi” (II Tes. 3, 6).

„Iar când se luptă cineva la jocuri nu ia cununa, dacă nus-a luptat după legile jocului” (II Tim. 2, 5).


„Cine sunt cei fără rânduială? Oare nu toţi acei care să-vârşesc fapte contrarii voii lui Dumnezeu?”

Sf. Ioan Gură de Aur

„Un duh dezordonat îşi devine lui însuşi pedeapsă.”

Fericitul Augustin

„Rânduiala şi ordinea în Biserica lui Hristos sunt maipresus şi mai însemnate decât orice pe pământ.”


„Vreau să vă feriţi de fiarele cele cu chip de om pe carenu numai că nu trebuie să-i primiţi, dar nici să vă întâlniţi cuei, ci numai să vă rugaţi pentru ei ca să se pocăiască – lucrugreu însă, căci cei dezordonaţi se pierd pe ei înşişi...”



32

„Aşadar, copii ai luminii şi ai adevărului, fugiţi de dez-binători, de cei nesupuşi şi de învăţătorii răi. Unde este Păs-torul vostru şi păstorii Lui, acolo urmaţi-i, ca oile. Căci mulţilupi care se prefac neprihăniţi îndeamnă la dezordini pe ceicare merg pe calea lui Dumnezeu. Dar, datorită unirii voas-tre, aceştia nu vor avea loc între voi...”

Sf. Ignatie – Către Filadelfieni

„Străduiţi-vă să păziţi cu tărie rânduielile Domnului şiale apostolilor Săi, ca să sporiţi în toate cele bune, cu trupulşi cu duhul în credinţă şi în dragoste.”

Din Scrierile Părinţilor Apostolici

„Trei sunt învăţăturile Domnului: nădejdea vieţii, înce-put şi sfârşit al credinţei noastre! Dreptatea, neprihănirea, în-ceput şi sfârşit al judecăţii. Şi dragostea, mărturie a credinţei,a neprihănirii şi a ascultării smerite... Toate acestea sunt rân-duieli pentru cei ce-L ascultă pe Domnul.”

Epistola lui Barnaba

„Dă-ne înţelegere şi pace nouă şi tuturor celor ce locu-iesc pământul, precum ai dat părinţilor noştri evlavioşi careau ţinut credinţa şi adevărul învăţăturilor Tale, ca să ne supu-nem rânduielilor Tale, precum şi conducătorilor şi îndrumă-torilor noştri de pe pământ”.

Sf. Clement Romanul

„După cum lumina când este aprinsă şi arde în mijlo-cul celorlalte lumini răspândeşte mai multă lumină şi aremai multă frumuseţe, tot aşa şi viaţa noastră, dacă esteaprinsă pentru Hristos şi arde frumos în mijlocul celorlalţifraţi, în ascultare şi rânduială, va fi mai frumoasă şi maistrălucitoare...


33

Atunci ne vom putea face mii de învăţăcei, căci noi vomfi pildă vie de fapte bune.”

Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia la Tesaloniceni


Oastea Domnului nu este o înşiruire de legi şi de regu-lamente, ci este hotărârea unei vieţi noi. Noi punem totapăsul pe naşterea din nou şi pe adâncirea vieţii duhovniceştiîn Evanghelie, în Jertfa Crucii Mântuitorului, în legământulSângelui Său.

Rânduiala Oastei Domnului este luarea hotărârii, întări-rea legământului, trăirea vieţii şi creşterea neîncetată în harullui Dumnezeu şi în darurile date nouă prin Harul acesta.

Avem şi noi, în Oastea Domnului, anumite reguli şi ce-rinţe, dar ne vom sili ca aceste cerinţe să fie însoţite şi de du-hul care să le dea putere.

Cea dintâi regulă şi cerinţă pentru cei care intră în Oas-tea Domnului este ruperea dintr-o dată cu duhul lumii, cu ne-credinţa şi cu păcatele ei. Aceasta este naşterea din nou. Ointrare în Oastea Domnului fără o adevărată schimbare a vie-ţii, fără naşterea din nou, n-ajunge nimic.

Trebuie neapărat schimbarea cea mare şi definitivă caresă dea celor intraţi în Oastea Domnului o altă inimă, o altăsimţire, alţi ochi, altă minte, altă vorbire, alte gânduri, alteumblări, alte reguli şi rânduieli de viaţă.

Oricine nu are această schimbare nu şi-a schimbat firea,ci numai numele. Felul acesta este o minciună şi o amăgire,întâi chiar pentru acela care se preface, dar nu se schimbă.

Naşterea din nou este schimbarea cea mare şi supunereala rânduiala Evangheliei, pe care o cerea Mântuitorul lui Ni-


34

codim (cf. Ioan 3, 3-5). Fără aceasta, mai bine să nu vină ni-meni în Oastea Domnului, căci acela va fi un nesupus, untulburător şi un dezordonat, care mai mult rău va face.

Toate regulile Oastei şi toate rânduielile ei izvorăsc dinlucrarea naşterii din nou. Şi rodesc numai prin aceasta. Căcitoate sunt împlinirea binelui şi lupta contra răului. Toate suntsupunerea şi ascultarea smereniei – şi lupta contra neascultă-rii şi trufiei, care duc totdeauna la rău.

«Ce este Oastea Domnului?», p. 163-168


Să urmeze rânduiala biblică şi bisericească a naşterii dinnou şi a supunerii depline faţă de toate învăţăturile frăţeşti.Aceasta este de la început şi până la sfârşit o datorie de cugetpentru fiecare suflet care intră în Oastea Domnului. Dacă nuvrea să facă astfel, mai bine să nu-şi facă intrarea în Oaste.

Toate bunele rânduieli aşezate pentru cei care vor să fa-că parte din Oastea Domnului sunt luate din Sfânta Scripturăşi din Sfânta Tradiţie, adică cele statornicite de la început înEvanghelia şi Biserica Domnului nostru Iisus Hristos. OasteaDomnului nu aduce nimic nou în acestea decât voinţa şi luptasfântă de a le trăi. Fără trăirea acestor rânduieli în viaţa noastrăzilnică, nu are nici un rost să ne numim ostaşi ai Domnului.

Prin chiar faptul că ne numim Oastea Domnului Iisus seînţelege că trebuie să avem o rânduială şi o disciplină faţă deDomnul nostru, mai presus de cele pe care le are oricareoaste lumească faţă de împăratul ei. Pentru că oricare oastelumească are rânduieli omeneşti, dar Oastea Domnului are şirânduieli cereşti. Şi dacă un ostaş lumesc, nesupus rânduie-


35

lilor, este pedepsit fără cruţare, cu atât mai mult va fi osânditun nesupus din Oastea Domnului Iisus.

A trăi în orânduială este datoria oricărui om în mijloculalor săi. Cu atât mai mult are datoria aceasta un ostaş alDomnului. Nici un suflet care intră în Oastea Domnului nutrebuie să-şi îngăduie nici pe faţă, nici în ascuns încălcareanici a celei mai mici rânduieli frăţeşti, fiindcă aceasta este onesocotire a poruncii Domnului, Care a spus: Fiţi supuşi uniialtora în dragoste (cf. Gal. 5, 13).

În toate actele sale, un ostaş al Domnului, fie tânăr, fiebătrân, va întreba şi va asculta pe fraţi cum este mai bine săfacă. Acela care nu se sfătuieşte cu nimeni şi nu ascultă denimeni, mai ales în treburile adunării frăţeşti, este un răzvrătitşi un stricător al rânduielii Domnului.

De aceea, fraţii trebuie să sfătuiască şi să mustre cu dra-goste şi bunătate, cu iubire şi rugăciune, cu lacrimi şi răbda-re, potrivit Cuvântului Sfânt (Matei 18, 15; Fapte 20, 31;Iacov 5, 20), pe oricine vor vedea că încalcă aceste bune rân-duieli. Când nimic din acestea nu-l va îndrepta, el va fi soco-tit ca un străin şi lăsat în seama Judecăţii lui Dumnezeu, fărăa mai avea cu el nici o legătură ca de frate, – căci acela numai este un ostaş al Domnului.

De asemenea, când ei înşişi le vor călca, să-şi mărturi-sească vina, să-şi ceară iertare fraţilor şi să intre în rânduială.

Adunarea Oastei Domnului nu este proprietatea niciunui lucrător, oricât de bătrân şi de harnic ar fi sau ar fi fostel. Ea este numai a Domnului Iisus, Care singur a răscumpă-rat-o cu Sângele Său. Deci face un mare păcat de mândrieacela care se face el stăpân peste adunarea Domnului pe ca-re numai Duhul Sfânt trebuie să o stăpânească.

Unde nu este rânduială, acolo este neorânduială şi undenu este ordine, acolo este dezordine. În orice oaste este ordi-


36

ne. Cu atât mai mult în Oastea Domnului trebuie să fie as-cultare şi unitate. Cine umblă în neascultare şi în dezbinare,acela este un dezertor, un tulburător, şi nu un ostaş al Dom-nului. Împotriva acestuia va lua măsuri atât Domnul, cât şiLucrarea frăţească.

O, Doamne Duhule Sfinte, Care ai născut şi ai condusaceastă Lucrare a Ta, care este Oastea Domnului, aju-tă-ne pe fiecare să fim nişte robi ai Tăi supuşi şi smeriţi,ca să ne poţi recunoaşte vrednici de Împărăţia cerească şide cununa vieţii. Amin.


37

Conştiinţa ascultării

Conştiinţa ascultării ţi-e puterea de-a purtacea mai strălucită cruce de pe lume: crucea ta!Ţi-e puterea de-a rămâne pân’ la moarte credinciosîn învăţătura-n care te-a chemat întâi Hristos.

Conştiinţa ascultării îţi dă harul ca să poţiîn iubire să fii una, gând şi duh, cu-ai tăi, cu toţi,căci smerenia e harul cel mai nalt şi mai frumosce-ţi păstrează părtăşia cu-ai tăi fraţi şi cu Hristos.

Conştiinţa ascultării fie-ţi trează necurmat,ardă-n candela vieţii ca oleiul cel curat,îndreptându-ţi pururi drumul şi trăirea-ntre cei mulţi.Fericit eşti doar atâta cât iubeşti şi cât asculţi.


38

capitolul 5

DESPRE NAªTEREA DIN NOU


„Şi celor câţi L-au primit, care cred în Numele Lui, le-adat putere ca să se facă copii ai lui Dumnezeu, care nu dinsânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, cide la Dumnezeu s-au născut” (Ioan 1, 12-13).

„Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva desus, nu va putea să vadă Împărăţia lui Dumnezeu…

De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va puteasă intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut dinDuh, duh este.

Nu te mira că ţi-am zis: trebuie să vă naşteţi de sus”(Ioan 3, 3-7).

„Deci dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; celevechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi” (II Cor. 5, 17).

„Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva,nici netăierea împrejur, ci a fi o făptură nouă” (Gal. 6, 15).

„El ne-a mântuit nu din faptele cele întru dreptate să-vârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii ce-lei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt, pe Care L-avărsat peste noi din belşug, prin Iisus Hristos, Mântuitorulnostru” (Tit 3, 5-6).


39

„După voia Sa ne-a născut prin Cuvântul Adevărului, casă fim începătură făpturilor Lui” (Iacov 1, 18).

„Fiind născuţi din nou, nu din sămânţă stricăcioasă, cidin nestricăcioasă, prin Cuvântul lui Dumnezeu, cel viu şi ca-re rămâne în veac” (I Petru 1, 23).

„Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nos-tru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea luiIisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou spre nădejde vie,spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită,păstrată în ceruri pentru voi” (I Petru 1, 3-4).

„Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat,pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în acesta; şi nu poatesă păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu” (I Ioan 3, 9).

„Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătu-ieşte; ci cel ce s-a născut din Dumnezeu se păzeşte pe sine şicel rău nu se atinge de el” (I Ioan 5, 18).


„De trei ori în viaţă trebuie să ne naştem. O naştere esteieşirea afară din sânurile de maică, când adică din pământ lapământ ne aducem, iar celelalte două ne sunt de la pământcătre ceruri, din care una este mulţumitoare, adică aceea pecare o avem prin dumnezeiasca baie a Botezului, iar alta – atreia – este din pocăinţă şi din ostenelile cele bune. Şi într-a-ceasta – adică în a treia – suntem noi acum.”

Sf. Atanasie cel Mare

„Nu este de-ajuns să te naşti creştin, ci trebuie să te facicreştin [printr-o naştere din nou].”



40

„Cei născuţi din Duhul se cunosc după roadele Duhului,căci cel născut din cineva seamănă cu acela care l-a născut.”

Sf. Maxim Mărturisitorul

„Naşterea din nou este o făptură nouă, o a doua făpturăîn noi, căci din ceea ce nu eram am fost aduşi la ceea cesuntem. Ceea ce eram mai înainte am murit, adică omul nos-tru cel vechi. Şi ceea ce devenim nu eram mai înainte.”


„Naşterea voastră a avut loc odată cu moartea voastră.”

Sf. Chiril al Ierusalimului

„Cel născut din nou se depărtează pe dată de întuneric,căci chiar din acest fapt primeşte lumina.”

Sf. Clement Alexandrinul

„Ca orice viaţă, aşa şi viaţa în Hristos, are o naştere, opruncie, o creştere şi o stare de bărbăţie.”

Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă

„Precum noaptea toate se înnegresc împreună cu întune-ricul în care sunt, chiar dacă ele sunt luminoase din fire, –când vine lumina piere asemănarea întunecată din ele. Totaşa sufletul, strămutându-se de la rătăcire la adevăr, se prefa-ce în chipul vieţii, după Harul luminos”.

Sf. Grigorie de Nyssa

„Pocăinţa adevărată [fiind naştere din nou], descoperităşi dată nouă prin Harul lui Dumnezeu, ne aduce din nou înHarul lui Dumnezeu [din care căzusem]. De îndată ce am cu-noscut-o şi am primit-o, niciodată după aceea nu trebuie s-omai întinăm cu repetarea greşelii. Nu te mai apără în nici uncaz dacă spui că n-ai ştiut, fiindcă după ce ai cunoscut pe


41

Dumnezeu şi I-ai primit poruncile, pocăindu-te pentru gre-şeli, – nu ai dreptul să mai greşeşti din nou...”

Tertulian – Despre Pocăinţă


Naşterea de sus este o putere cerească ce se pogoară însufletul omului şi face o schimbare radicală, o schimbare dintemelii în viaţa lui.

Mă tem că mulţi nu mă vor înţelege. Voi preciza – pescurt – această învăţătură. Naşterea din nou, despre care vor-bea Mântuitorul cu Nicodim, este Taina cea mare a Botezu-lui, prin care ne naştem din nou prin apă şi prin Duh...

...Taina Botezului este altoirea cea duhovnicească aomului. Botezul „taie”, omoară „pomul” (omul) cel vechi şiîl altoieşte pe cel nou. Însă cine nu-şi îngrijeşte mai departesufletul şi viaţa poate pierde această altoire...

...Aici vine lucrarea naşterii din nou. Ea curăţă cârceiele,ea curăţă vlăstarele cele vechi, pentru ca altoiul să se poatădezvolta, să poată creşte şi să poată da roadele Duhului Sfânt(Gal. 5, 20).

Aceasta este naşterea, aceasta este renaşterea cea sufle-tească pe care o predicăm şi noi, cu toată stăruinţa, prinOastea Domnului.”

«Vântul cel ceresc», ediţia a II-a, Sibiu, 1997, p. 11-12

„Prin Taina cea mare a naşterii din nou trebuie să trecemşi noi. Am şi trecut, căci Taina Botezului închipuie aceastănaştere din nou. Botezul ne trece prin „apă şi prin Duh”,dintr-un „om vechi face un om nou”. Însă, mai târziu, păcatulstrică iarăşi acest „om nou” şi îl face iarăşi „vechi”. De ace-


42

ea, trebuie să trecem iarăşi printr-o nouă naştere din nou, su-fletească. Această naştere din nou o facem în duh, în Domnulşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.”

«Corabia lui Noe», ed. a IV-a , Sibiu, 1998, p. 82

Naşterea din nou este primul pas de intrare în OasteaDomnului. Nimeni nu poate face parte cu adevărat din Oas-tea Domnului fără naşterea din nou.

A te naşte din nou înseamnă a înţelege şi a primi HarulCrucii de pe Golgota. Şi prin acest har, omul tău cel vechi săse răstignească (prin durere şi pocăinţă) împreună cu Iisus.Iar în tine să se nască un om nou, prin Cuvântul şi prin Duhullui Dumnezeu.

Naşterea din nou este schimbarea cea mare care trebuiesă dea celor ce intră în Oastea Domnului o altă inimă şi o altăsimţire. O altă minte cu alte vederi şi alte umblări. Să moarăomul nostru cel dinlăuntru pentru păcat şi să învieze luiDumnezeu, prin Iisus Hristos (Rom. 6, 11).

A te naşte din nou înseamnă a pune un aluat nou în făinavieţii tale, din care să iasă apoi o frământătură nouă, o viaţănouă, o făptură nouă, un om nou.

O trăire cu totul nouă faţă de cea care fusese înainte, oviaţă cu totul predată lui Dumnezeu din cea care fusese maiînainte predată cu totul păcatului şi lumii, – aceasta este ceeace se cheamă o naştere sufletească, aceasta este lupta şi viaţaOastei Domnului.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: noi trebuie să ne naştemdin nou prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Acest Cuvântne zămisleşte o făptură nouă, iar această naştere nu este dinnatură, ci din făgăduinţa dumnezeiască. Aceasta este tainanaşterii din nou, taina pocăinţei, care trebuie să se petreacă înfiecare dintre noi, dacă vrem cu adevărat să vedem şi să moş-


43

tenim Împărăţia lui Dumnezeu. Fără aceasta nimeni nu poatesă fie un adevărat creştin, un adevărat ostaş al lui Hristos.

Cine nu are naşterea de Sus, transformarea şi înnoireavieţii sale printr-o schimbare totală faţă de felul cum era maiînainte de a intra în Oaste, acela nu poate fi un bun ostaş alDomnului.

Un adevărat ostaş al Domnului este şi poate fi numaiacela care trăieşte şi lucrează potrivit cu învăţătura şi rându-ielile din Biserica şi din Frăţietatea Oastei. Cine cade dinacestea, acela cade şi din numele şi din calitatea de ostaş.


În clipa intrării în Oastea Domnului să stăm în faţa Cu-vântului lui Dumnezeu cu adâncă pocăinţă şi cu lacrimi dedurere pentru păcatele trecutului, cerând iertare pentru eleşi părăsindu-le total şi pe totdeauna. Apoi, punând gând şilegământ pentru o viaţă nouă cu Hristos. Aceasta este naşte-rea din nou pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Nimeni nu tre-buie să încerce a intra în Oastea Domnului fără aceastănaştere din nou, fiindcă aceasta ar fi o înşelare a DuhuluiSfânt – şi va fi pedepsită ca păcatul lui Anania şi al Safirei(Fapte 5, 9-11).

Nimeni nu trebuie să fie silit să intre în Oastea Domnu-lui, dacă nu vine acest îndemn dinlăuntrul său, din inima sa.Un astfel de ostaş silit va face numai rău şi necaz în LucrareaDomnului. Toate relele care sunt între fraţi vin numai dinpartea acelora care au intrat în Oastea Domnului fără naşte-rea din nou, căci aceştia nu şi-au răstignit firea lor pămân-tească din care izvorăsc numai rele.


44

Copiii fraţilor ostaşi, când ajung la vârsta cunoaşterii,trebuie să fie îndrumaţi şi ei să se nască din nou. Căci nu-ide-ajuns să se nască numai din părinţii lor credincioşi, ci tre-buie să se nască şi duhovniceşte, din Cuvântul lui Dumnezeu(Apa cea vie) şi din Duhul Sfânt, ca să fie o făptură nouă,duhovnicească.

Cei ce spun că s-au născut din nou trebuie să arate astaîn viaţa lor prin roadele Duhului Sfânt (Gal. 5, 22). Cine nuare aceste roade în viaţa lui, văzute de toţi, acela este un min-cinos şi un amăgitor, iar nu un ostaş al Domnului.

Naşterea din nou este o taină, este convertirea şi schim-barea vieţii, ca a lui Saul pe drumul Damascului... este învie-rea pe care o face Apa cea vie a Cuvântului dumnezeiesc înmintea omului şi este înnoirea inimii pe care o face Duhul luiDumnezeu prin puterea şi harul Lui. O minte nouă şi o inimănouă sunt omul cel nou cu viaţa cea nouă.

Naşterea din nou este o taină. Ea este Taina Pocăinţei înBiserica noastră şi taina aceasta este mare şi unică în felul ei.Oricine nu trece prin această taină nu poate nici vedea şi nicimoşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

O, Cuvântule Sfânt, Apa cea vie şi Duhule Sfânt, Pute-rea cea mare a lui Dumnezeu, daţi-ne şi nouă fiecăruia ade-vărata naştere din nou, ca să putem vedea cu bucurie şi săputem moşteni veşnic Împărăţia lui Dumnezeu. Amin.


45

Dacă nu vreţi să vă naşteţi

Dacă nu vreţi să vă naşteţi cu adevărat de Susşi nu vreţi să vă întoarceţi cum a poruncit Iisus,nu veniţi, nu veniţi în Lucrarea lui Iisus!

Dacă vreţi mărirea lumii şi căutaţi al ei folos,dacă-aveţi în voi trufie şi vi-e gândul păcătos,nu veniţi, nu veniţi în Lucrarea lui Hristos!

Dacă vă-nspăimântă crucea şi fugiţi de jugul greu,dacă nu vreţi sfinte sarcini, ci vreţi desfătări mereu,nu veniţi, nu veniţi să-L slujiţi pe Dumnezeu!

Că-n a Domnului Lucrare, fără naşterea de Sus,faceţi numai tulburare şi din Mâna lui Iisusveţi lua, veţi lua plata focului nespus!...


46

capitolul 6

DESPRE HOTÃRÂRE ªI LEGÃMÂNT


„Iar dacă nu vă place să slujiţi Domnului, atunci alegeţi-vă acum cui veţi sluji!... Eu însă şi casa mea vom sluji Dom-nului, că Sfânt este” (Iosua 24, 15).

„Şi a încheiat… legământ între Domnul şi între rege şipopor, că acesta să fie poporul Domnului” (II Împ. 11, 17).

„Adunaţi-I Lui pe cuvioşii Lui, pe cei ce au făcut legă-mânt cu El pentru jertfe” (Ps. 49, 6).

„Împlineşte Celui Prea Înalt făgăduinţele tale” (Ps. 49, 15).„Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit” (Ps.

118, 113).„Dă-Mi, fiule, inima ta şi ochii tăi să simtă plăcere pen-

tru căile Mele” (Pilde 23, 26).„Luaţi aminte cu urechile voastre şi mergeţi pe căile

Mele. Ascultaţi-Mă pe Mine şi viu va fi sufletul vostru. Voiface cu voi legământ veşnic, dându-vă îndurările Mele celefăgăduite lui David” (Isaia 55, 3).

„Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Is-rael după zilele acelea, zice Domnul. Voi pune Legea Meaînăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi Eu le voi fi Dumne-zeu, iar ei Îmi vor fi popor” (Ier. 31, 33).

„Veniţi şi vă uniţi cu Domnul prin legământ veşnic carenu se va uita” (Ier. 50, 5).


47

„Acesta este Sângele Meu al Legii celei noi care pentrumulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 28).

„Şi au făcut nu după cum au nădăjduit, ci s-au dat pe eiînşişi întâi Domnului şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu”(II Cor. 8, 5).

„Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi… Dacă veţiauziţi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre”(Evrei 4, 7).

„Şi pentru aceasta El este Mijlocitorul unui nou testa-ment, ca, prin moartea suferită spre răscumpărarea greşelilorde sub întâiul testament, cei chemaţi să ia făgăduinţa moşte-nirii veşnice” (Evrei 9, 15).

„Acesta este sângele testamentului pe care l-a poruncitvouă Dumnezeu” (Evrei 9, 20).

„Căci v-aţi apropiat... de Iisus, Mijlocitorul noului tes-tament” (Evrei 12, 22-24).

„Iar Dumnezeul Păcii, Cel ce prin sângele unui testa-ment veşnic a sculat din morţi pe Păstorul cel mare al oilor,pe Domnul nostru Iisus, să vă întărească în orice lucru bun”(Evrei 13, 20).


„Nimic nu mulţumeşte pe Dumnezeu ca o viaţă bună şicurată, predată în slujba Lui.”


„Când omul se predă în totul lui Dumnezeu şi nu maiumblă fără de El, atunci Dumnezeu îi descoperă tainele voiiLui în sfinţenie.”

Sf. Macarie cel Mare


48

„Este lucru mare şi frumos să vorbeşti despre Dumne-zeu, dar este şi mai mare şi mai frumos să te predai Lui şi sătrăieşti pentru El.”

Sf. Grigore de Nazianz

„Să ne predăm pe noi înşine lui Dumnezeu în întregime,ca să-L primim şi noi pe El Întreg.”


„Atunci vei fi şi Tu, Doamne, cu totul al meu, când şi euvoi fi predat Ţie, cu totul al Tău.”

Fericitul Augustin

„Cel ce s-a hotărât pentru Domnul, acela trebuie să numai trăiască pentru sine, ci să trăiască cu totul pentru Dum-nezeu. Numai acela se va umple de toată plinătatea dumne-zeiască şi va vieţui după voia Sa cea sfântă.”


„Unde nu este nici o temere de Dumnezeu, acolo nu estenici hotărâre de îndreptare. Şi unde nu este o hotărâre de în-dreptare, acolo căinţa este deşartă, fiindcă ea nu aduce nici oroadă. Şi unde nu este roadă adusă lui Dumnezeu, acolo nueste nici mântuire.”

Tertulian – Despre Pocăinţă

„Adu-ţi aminte de greşelile grele ale celor ce-au căzutodinioară, dar s-au întors de la ele printr-o hotărâre sfântă şis-au pocăit, iar după aceea, de cinstea de care s-au învredni-cit ei. Fă şi tu aşa ca şi ei, ia curaj în pocăinţa ta – şi vei aveaşi tu cinste ca ei.”

Sf. Isaac Sirul


49


Hotărârea noastră contra păcatelor n-ajunge nimic dacăn-am îngenuncheat la picioarele Crucii şi nu stăm mereu cuea sub darurile ce izvorăsc din Jertfa Crucii.

«Ce este Oastea Domnului?», p. 72

Oastea Domnului este o mişcare de renaştere duhovni-cească, în credinţa şi învăţătura cea dreaptă, în care orice su-flet care vine trebuie să pună o hotărâre şi un legământ că orupe cu viaţa lumească dinainte şi cu trecutul său cel păcătos.Şi să înceapă o viaţă nouă cu Hristos şi pentru El.

Hotărârea şi legământul de predare în slujba Domnuluinostru Iisus Hristos constituie hotarul cel mare de la care su-fletul se desparte definitiv de Satana şi se uneşte definitiv cuHristos. Acesta este hotarul de la care omul lasă calea cea lar-gă şi o ia pe calea cea strâmtă ce duce la mântuire. Acesta estehotarul de la care omul moare pentru lume şi pentru păcat şiîncepe să învieze şi să trăiască cu adevărat pentru Dumnezeu.

Nimeni nu poate apuca cu adevărat pe Calea Crucii luiHristos până ce nu se hotărăşte mai întâi să o rupă deplin şipe totdeauna cu căile păcatului.

Cine face legământ de ascultare şi vieţuire cu Hristos şiîşi ţine acest legământ până la moarte, numai acela va primicununa vieţii din mâna cea străpunsă de cuie a dulcelui nos-tru Mântuitor şi Răscumpărător, Iisus Hristos. Dar cine seleapădă şi îşi calcă hotărârea şi legământul său, acela va aveaparte de lepădare şi de la Hristos.

La picioarele Crucii lui Iisus cel Răstignit să punem şinoi, fiecare, gând de hotărâre şi legământ de a-L urma pe Elpână la sfârşit. Atunci vom primi din Mâna cea Răsplătitoarecununa vieţii veşnice.


50

Veniţi să facem o hotărâre şi să punem un legământ deluptă împotriva tuturor relelor din viaţa noastră – şi de slujirecu ascultare de voia lui Dumnezeu până la moartea noastră.Să scoatem toate păcatele din viaţa noastră, din casa noastrăşi din ţara noastră. Şi să înstăpânim în locul lor toate virtuţileşi roadele Duhului Sfânt. Aceasta va fi mântuirea noastră, afamiliei noastre şi a ţării noastre.


Să ia în faţa Domnului şi a fraţilor din Oastea Domnuluio hotărâre şi să facă un legământ că se leapădă cu totul defelul păcătos şi rău de viaţă de dinainte – şi că se predă cutotul din acea clipă înainte Domnului Iisus Hristos, ca să tră-iască pentru El.

Să se hotărască a fi gata totdeauna să asculte şi să urmezecu supunere şi smerenie Cuvântul Domnului şi al fraţilor, fărăa arăta niciodată nici un fel de împotrivire faţă de ceea ce i secere după voia Domnului şi după învăţătura Oastei Domnului.

După timpul hotărârii, să-şi întărească predarea în sluj-ba Domnului cu legământul unei şi mai depline ascultări.Legământul sincer cu Hristos îi va zidi şi mai tare curăţia şistatornicia în credinţă.

Hotărârea de predare în slujba Domnului trebuie întărităprin legământul sfânt şi veşnic pus în genunchi şi cu lacrimila picioarele Domnului, cu toată inima şi credinţa de a-L ur-ma pe El.

În zilele de la începutul Oastei Domnului se punea le-gământul numai la câtva timp după hotărârea intrării în Oas-


51

te, timp în care se dovedea că cei care s-au predat Domnuluis-au născut din nou cu adevărat şi că ei luptă şi muncescpentru a trăi în adevăr o viaţă nouă cu Hristos – şi sunt vred-nici a fi socotiţi fraţi şi părtaşi la viaţa cu Domnul.

Fie că legământul se face deodată cu hotărârea de preda-re, fie că se face mai târziu, actul legământului este sfânt şitrebuie privit cu toată seriozitatea şi temerea în faţa lui Dum-nezeu, după cum este scris: „Cu frică de Dumnezeu, cu cre-dinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi...”

Există numai un singur legământ. El nu poate fi nicischimbat, nici înlocuit, cum nu este schimbat legământul luiDumnezeu, ci rămâne pe totdeauna acelaşi. Noi putem să ni-lreînnoim, din când în când, dar să-l schimbăm nu putem ni-ciodată. Cine şi-l schimbă – şi-l calcă. Şi vai de cel ce-şi cal-că legământul său cel unic!

Neascultarea şi netrăirea după voia Domnului sau pără-sirea Frăţietăţii Oastei înseamnă călcarea hotărârii şi ruperealegământului făcut cu Domnul. Înseamnă lepădarea de adu-nare şi căderea din credinţă (Evrei 10, 25-27). Oricine săvâr-şeşte aceste lucruri este un om de nimic, este un suflet pier-dut şi nu mai poate fi un ostaş al Domnului, ci un dezertordin oştirea Lui.

*

Intrarea în Oastea Domnului, adică predarea noastră înslujba lui Hristos Mântuitorul, este clipa naşterii noastre dinnou, hotarul de la care o rupem dintr-o dată şi pe totdeaunacu păcatul. Spre a trăi până la moarte pentru Dumnezeu.Acesta este momentul şi hotarul când, din durerea pocăinţeipentru păcatele mele din trecut, se naşte omul meu cel nou,


52

cu un viitor nou. Îngrozit de pierzarea care mă aşteaptă pen-tru păcatele trecutului meu, cad la Crucea lui Iisus, Cel răs-tignit pentru aceste păcate ale mele, şi, crezând în Jertfa Lui,Sângele Său mă spală de toate acestea şi mă curăţă în faţaTatălui Ceresc, făcându-mă un iertat şi înfiat al Său. Dinmomentul acesta eu mă ridic de la picioarele lui Iisus ca uniertat şi eliberat al Lui. Din clipa când s-a petrecut cu mineaceastă taină sfântă care m-a transformat total în alt om, unom nou, eu am devenit cu adevărat un salvat din lanţurile pă-catului, cu care mă ţinea rob Satana, vrăjmaşul lui Hristos şivrăjmaşul mântuirii mele. De acum şi până în vecii vecilor eusunt al lui Hristos, răscumpăratul şi ostaşul Lui. Prin aceastaeu intru voluntar în Oastea Domnului Iisus, spre a lupta con-tra lui Satan, care va încerca mereu să mă robească din nou.Şi pentru a ajuta şi la dezrobirea altora. În clipa hotărârii, eutrebuie să spun această hotărâre a mea cu glas tare, cu mul-ţumire şi recunoştinţă, în rugăciune, în faţa Domnului şi înfaţa tuturor fraţilor, dacă aceasta se petrece în adunare.

După trecerea unui timp suficient spre a se vedea dupăfelul meu de trăire dacă sunt cu adevărat un om nou şi că amroadele Duhului Sfânt în viaţa mea şi că ascult de DreptarulÎnvăţăturii Sănătoase – eu mă voi pregăti pentru legământ.

La începutul Oastei aşa era. Legământul frăţesc se puneaîn mijlocul unei adunări sărbătoreşti, anume pregătită pentruacest scop. La o astfel de adunare pot pune legământul toţifraţii şi surorile începătoare, care sunt pregătiţi pentru aceas-ta. E bine ca astfel de adunări de legământ să se ţină pe câteste cu putinţă în biserică. Acolo este locul şi cadrul cel maiînalt şi potrivit pentru actul acesta sfânt care pecetluieştepentru totdeauna unirea noastră cu Hristos în faţa multor


53

martori, îngeri şi fraţi, după cum este scris: Luptă-te lupta ceabună a credinţei... pentru care ai făcut acea frumoasă mărturi-sire înaintea multor martori (I Tim. 6, 12).

Este şi mai bine dacă, în ziua legământului, fraţii şi su-rorile se vor pregăti şi se vor împărtăşi cu Trupul şi SângeleDomnului.

Numai de la această dată sufletul se va socoti ostaş de-plin şi membru adevărat al Lucrării Domnului... Un ostaş fă-ră legământ nu poate fi socotit un ostaş deplin. Nici el nu seştie legat în totul de Domnul decât după depunerea acestuilegământ sfânt, după cum un soldat nu se poate socoti de în-credere şi devotat ţării decât în clipa când depune jurământul,care este legământul său unic şi definitiv. Un soldat fără ju-rământ nu este soldat deplin şi ţara nu se poate bizui nicio-dată pe el. Nici comandantul lui. Tot aşa, un ostaş fără legă-mânt nu este vrednic de încredere în faţa Domnului. Cine sefereşte de legământ nu este cinstit în faţa lui Dumnezeu. ŞiDomnul nu Se poate încrede în el (Ioan 2, 24).

Adunarea pentru legământ trebuie pregătită din timp, câtmai cu grijă. Momentul legământului trebuie să fie bine ales,la mijlocul adunării. Atât vorbirile de dinainte, cât şi cele dedupă legământul frăţesc trebuie să cuprindă adevărurile feri-cite ale Cuvântului Sfânt, pline de făgăduinţe despre răsplataşi slava ce-i aşteaptă pe cei care vor lupta şi vor birui înOastea Domnului Iisus. La fel şi cântările, poeziile şi rugăci-unile, care vor înfrumuseţa programul acestei adunări.

Astfel sărbătorirea legământului frăţesc va rămânea petotdeauna neuitată, aşa cum şi trebuie să rămână pentru ceicare au avut bucuria de a se uni atunci pe deplin cu Domnulşi Mântuitorul lor Iisus. Iar pentru ceilalţi va fi un prilej demare şi luminată bucurie duhovnicească.


54

Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, pecetluieşte cu HarulTău şi cu puterea Ta legământul nostru hotărât cu Tatălnostru Cel ceresc, pus prin Jertfa Crucii Mântuitorului nos-tru Iisus Hristos şi întărit de pecetea darului Tău cel veşnicşi sfânt. Umple-ne, Duhule Sfinte, de lumină şi putere şi con-du-ne cu biruinţă prin toate luptele până la cea din urmă,când vom primi cununa vieţii, la intrarea pe porţile Ierusa-limului ceresc. Amin.


55

Am cu Hristos un legământ

Am cu Hristos un legământşi nimeni nu mi-l poate frânge,născut din plâns, crescut în cânt,pecetluit în foc şi-n sânge.

Am cu Hristos un legământchiar decât sufletul mai sfânt,un legământ am cu Iisuschiar decât viaţa mai presus.

Pe nume-l port, pe chip mi-e scris,în trup îl ard, în duh m-apasă,el mi-e cuvânt, şi gând, şi vis,şi-avut, şi dragoste, şi casă.

Nu-i prieten pe pământ să-mi iapovara lui de peste mine,cât m-ar iubi şi cât mi-ar vrea,ea-ncătuşat şi rob mă ţine.

Şi nu-i vrăjmaş, oricât de-avar,să-mi ia lumina lui din zare,ea-mi este dor, şi cer, şi far,şi cinstea mea nemuritoare.

Nimic nu-l poate-ntuneca,nimic nu-i poate da lumină,nici chinui, nici mângâiadecât o vină sau ne-vină.

Am cu Hristos un legământmai lung decât o veşnicie,nu-i chin ori har, nici plâns ori cântmai greu ori mai uşor să-mi fie.


56

Ce sfânt e-un legământ

Ce sfânt e-un legământ, că ÎnsuşiHristos, cu Sânge, l-a-ntăritşi l-a pecetluit cu preţulde Jertfă care l-a sfinţit!

Când omul, lui Hristos jertfeştefiinţa şi voinţa sa,se leagă el de bunăvoiecă-L va sluji şi asculta.

Când omul vine şi-şi supunefiinţa sa lui Dumnezeu,ce poate fi mai sfânt ca asta,mai cutremurător şi greu!

Când pasu-acesta-i sfânt şi uniccum unică-i fiinţa sa,ce-ar mai putea să-l facă-n staresă-l uite sau a şi-l călca?

...Să nu-ţi priveşti cu uşurinţăcuvântu-n care te-ai legat.Ţinându-l, eşti prin el un înger,călcându-l, eşti un blestemat.

O, Dumnezeu Atotputernical Veşnicului Legământ,ajută-ne pe fiecaresă ni-l păstrăm pân’ la mormânt.


57

capitolul 7

DESPRE BISERICÃ


„Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele ca sălocuiesc în Casa Domnului întru lungime de zile” (Ps. 22, 7).

„Cât de iubite sunt lăcaşurile Tale, Doamne al puterilor!Fericiţi sunt cei ce locuiesc în Casa Ta” (Ps. 83, 1; 5).„Răsădiţi fiind în Casa Domnului, în curţile Dumnezeu-

lui nostru vor înflori” (Ps. 91, 13).„Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: în Casa Dom-

nului vom merge!” (Ps. 121, 1).„Deci dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei

aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darultău acolo înaintea altarului şi mergi întâi şi împacă-te cu fra-tele tău şi apoi venind adu darul tău” (Matei 5, 23-24).

„Şi Eu îţi zic ţie că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidiBiserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18).

„De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el în-tre tine şi el singur. Şi de te va asculta ai câştigat pe frateletău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi... Şide nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va as-culta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş”(Matei 18, 15-17).

„Casa Mea casă de rugăciune se va chema, iar voi o fa-ceţi peşteră de tâlhari” (Matei 21, 13).


58

„Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui meu trebuie să fiu?”(Luca 2, 49).

„Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turmaîntru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi ca să păstraţiBiserica lui Dumnezeu pe care a câştigat-o cu însuşi sângeleSău” (Fapte 20, 28).

Biserica este a lui Hristos (cf. I Cor. 1, 2).„Nu fiţi piatră de poticnire... nici Bisericii lui Dumne-

zeu” (I Cor. 10, 32).„Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de

toate, L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, plină-tatea Celui ce plineşte toate întru toţi” (Efes. 1, 22-23).

„Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitorşi este” (Efes. 5, 23).

„Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum să petreci în casa luiDumnezeu care este Biserica Dumnezeului Celui Viu, stâlp şitemele a adevărului” (I Tim. 3, 15).

„Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor”(Apoc. 2: 7, 11, 17, 29).

Hristos este Mirele Bisericii (cf. Apoc. 21, 2).


„Biserica este mai înaltă decât cerurile şi mai desfătatădecât pământul. Ea niciodată nu îmbătrâneşte, ci totdeaunava înflori în Hristos.”


„Biserica lui Dumnezeu, fiind întemeiată pe Stâncă, nuse poate clătina prin nici o vijelie. Ea poate fi ispitită, dar nuînvinsă.”

Fericitul Ieronim


59

„Biserica este acel lăcaş sfânt ridicat de spiritele noastre.”


„Biserica este plinătatea Harului, neavând nici pată, nicizbârcitură. Ea este curată şi neîntinată, indestructibilă şi eternă.”

Tertulian

„Este un singur Dumnezeu, un singur Hristos şi o singu-ră Biserică.”

Sf. Ciprian

„Unde este Biserica, acolo este şi Sfântul Duh – şi undeeste Sfântul Duh, acolo este şi Biserica.”

Sf. Irineu

„Biserica este prelungirea tainică a Întrupării Mântuito-rului. Ea conţine viaţa lui Hristos.”


„În afară de Biserică nu este mântuire.”

Sf. Ciprian de Cartagina

„Nimeni nu poate avea ca Tată pe Dumnezeu, dacă nuare ca mamă Biserica. Dacă putea să existe salvare în afarăde corabia lui Noe, ar putea să existe şi în afară de Biserică.”

Sf. Ciprian de Cartagina

„Biserica este Trupul organic al lui Hristos... ai căreimembri, care sunt credincioşii, trebuie să stea într-o armonieperfectă.”


„Biserica lui Hristos este vie şi puternică în măsura încare ea se hrăneşte cu Trupul şi Sângele dumnezeiescului ei


60

Întemeietor, căci fără comunicare între Hristos şi creştini nupoate fi vorba de o Biserică vie.”


„Noi devenim cu adevărat fiii lui Dumnezeu numai prinunirea cu Hristos în Biserica Sa.”



Ceea ce este sufletul pentru trup, aceea este Duhul Sfântpentru Trupul lui Hristos care este Biserica.

Oastea Domnului s-a născut în Biserică, iar noi vrem sărămânem în ea, după cum am fost chemaţi.

Biserica are dreptul să se îngrijească de sufletele credin-cioşilor săi, iar noi ne socotim fii credincioşi ai Bisericii.

„Oastea Domnului este un copil al Bisericii. Ea s-a năs-cut şi trăieşte sub aripa Bisericii.

Oastea Domnului nu este ceva mai mult decât Ortodo-xia, ci e o familie restrânsă, o comuniune de frăţietate evan-ghelică, cu gândul precis de a trăi mai intens învăţăturile Bi-bliei şi ale Bisericii.

Oastea nici nu a vrut şi nici nu vrea să facă reguli pestesau în contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască,cu toată fiinţa, regulile existente ale Bisericii.”

(Fragment din Moţiunea din 12 sept. 1937)

Sf. Ioan Gură de Aur spune că precum Eva a ieşit dincoasta lui Adam, aşa şi Biserica a ieşit din coasta lui Hris-tos... Şi precum în timp ce Adam dormea s-a făcut femeia, totastfel pe când murea Hristos s-a născut Biserica din Sângele


61

şi Apa din coasta Lui, care închipuie Cuvântul şi Duhul Său...Noi credem şi mărturisim întocmai.

Acolo unde se află doi sau trei adunaţi în numele luiHristos, acolo este şi Biserica, iar Biserica este Hristos – dupăcum spune tot Sfântul Ioan Gură de Aur... Deci când tu îţi în-tinzi mâinile către ceruri şi-ţi pleci genunchii, rugându-te pen-tru tine sau fratele tău, le întinzi către Hristos şi te rogi cătreHristos. La fel şi când fratele tău varsă lacrimi din pricina ta,Hristos suferă. Când Biserica se roagă, atunci se roagă Hristos.Iar ceea ce cere Fiul se dobândeşte totdeauna cu uşurinţă de laTatăl. Aceasta este Biserica – şi noi aşa credem şi mărturisim.


Să se socotească cu evlavie un fiu al Bisericii şi să-şi îm-plinească cu toată temerea de Dumnezeu toate îndatoririle faţăde Biserică, încredinţat de Harul lui Dumnezeu care este în ea.

Să ia parte la slujbele şi sarcinile Bisericii.Să se mărturisească şi să se împărtăşească cu Trupul şi

Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, după cum ne porun-ceşte El, supunându-se rânduielilor aşezate în Biserică şi lafel să-şi împlinească şi celelalte îndatoriri sufleteşti şi trupeştifaţă de ea.

Să înconjoare pe slujitorii Bisericii cu tot respectul şidragostea, ca pe nişte mai-mari ai poporului, rânduiţi prinvoia lui Dumnezeu la o slujbă sfântă – şi să nu-i vorbeascăniciodată de rău, după cum este scris, căci pe fiecare îl va ju-deca Cel care Singurul are acest drept (cf. Fapte 23, 5).

Să ia parte cu fapta la orice lucru bun ce urmăreşte în-zestrarea şi înfrumuseţarea casei Domnului.


62

Să respecte tot timpul slujbei şi rugăciunii în Biserică.Să asculte cu evlavie, să cânte cu dragoste, să se roage cu la-crimi, îmbrăcat cuviincios, fiindcă stă necurmat în faţa luiDumnezeu Care urăşte orice necuviinţă. Cine este un neas-cultător şi un necuviincios faţă de Biserică nu poate fi un os-taş al Domnului.

Deoarece Biserica este Trupul duhovnicesc al lui Hris-tos, Domnul nostru, fiecare dintre noi socotindu-ne un mă-dular viu al Bisericii, trebuie să ne comportăm în orice îm-prejurare într-un chip vrednic de Hristos, Care este Capul Bi-sericii. Cine nu are Duhul lui Hristos şi viaţa Lui evlavioasă,acela nu este un mădular viu, ci unul mort. Şi nu este sprecinste, ci spre ocară.

Trupul lui Hristos, Biserica, are ochi, iar ochii sunt lu-minătorii acestui trup, cei aşezaţi în fruntea lui. Şi după cumochiul viu şi sănătos este curat, aşa de curat trebuie să fie şisă vadă şi luminătorul Bisericii. Un ochi mort nu poate lumi-na pe nimeni. Un îndrumător în Hristos trebuie să fie viu înHristos, sănătos în umblare, curat în purtări.

Biserica de pe pământ este Biserica luptătoare, iar Bise-rica din cer este Biserica triumfătoare şi Hristos este Capulamândurora. Deci după cum cei din ceruri Îi slujesc şi Îl lau-dă cu toată sfinţenia pe Dumnezeu acolo în cer, tot aşa tre-buie să fim şi noi, Biserica de pe pământ, după cum estescris: „Precum în ceruri, aşa şi pe pământ...”. Cine vrea să fa-că parte în ceruri din Biserica triumfătoare trebuie mai întâisă facă parte din Biserica luptătoare de pe pământ. OasteaDomnului aşa voieşte să facă.

Doamne Duhule Sfinte, Care ai întemeiat Biserica în zi-ua Pogorârii Tale, Te rog, fă-mă şi pe mine un fiu şi un mă-dular viu şi lucrător al ei. Amin.


63

Eu, Doamne, nu ştiu

Eu, Doamne, nu ştiu dacă şi-alte cărări mai duc la Cer vreodată,dar ştiu pe-aceea ce de veacuri e calea Ta adevărată.

Eu nu ştiu dacă şi-alte case sunt de-ale Tale, cum le spune,dar ştiu pe-aceea ce de veacuri e Casa Ta de rugăciune.

Eu nu ştiu dacă cei ce altfel mărturisesc, şi cred, şi-nvaţăvor mai ajunge şi în ce fel să vadă veşnica viaţă,

Dar ştiu că cei ce-nvăţătura de la-nceput o ţin întruna,făgăduinţa mântuirii deplin o au pe totdeauna.

Şi dacă nu ştiu celelalte cărări ce duc la Cer vreodată,eu vreau mereu să merg pe-aceea ce-o ştiu că este-adevărată.

Şi dacă nu ştiu alte case de-a-Tale, chiar dacă le spune,eu nu mă las de-aceea caree Casa Ta de rugăciune.


64

capitolul 8

DESPRE DUMNEZEU — SFÂNTA TREIME


„Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor”(Facere 1, 2).

„Iar botezându-Se Iisus, când ieşea din apă, îndată ceru-rile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogo-rându-Se ca un porumbel şi venind peste El” (Matei 3, 16).

„Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, bote-zându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”(Matei 28, 19).

„Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiu Său CelUnul născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci săaibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).

„Ca toţi să cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Ta-tăl… Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a tri-mis are viaţă veşnică şi la Judecată nu va veni, ci s-a mutatdin moarte la viaţă” (Ioan 5, 23-24).

„Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem” (Ioan 10, 30).„…Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela

va mărturisi despre Mine” (Ioan 15, 26).„Şi aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine,

Singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe CareL-ai trimis” (Ioan 17, 3).

„Totuşi pentru noi este un singur Dumnezeu, Tatăl, din


65

Care sunt toate şi noi întru El; şi un singur Domn, IisusHristos, prin Care sunt toate şi noi prin El” (I Cor. 8, 6).

„Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul FiuluiSău în inimile voastre, Care strigă: Avva, Părinte!” (Gal. 4, 6).

„Un Dumnezeu şi Tată tuturor, Care este peste toate şiprin toate şi întru toţi” (Efes. 4, 6).

„...fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilorşi Domnul domnilor, Cel ce singurul are nemurire şi locu-ieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimenidintre oameni, nici nu poate să-L vadă; a Căruia este cinsteaşi puterea veşnică! Amin” (I Tim. 6, 15-16).

„Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şiSfântul Duhul, şi Aceşti trei Una sunt. Şi trei sunt care mărtu-risesc pe pământ: Duhul şi apa şi sângele, şi aceşti trei mărtu-risesc la fel” (I Ioan 5, 7-8).


Învăţătura credinţei noastre despre Sfânta Treime se cu-prinde, pe scurt, în Simbolul Credinţei, care a fost alcătuit deSfinţii Părinţi la întâiul Sinod ecumenic, de la Niceea, în anul325 şi la al doilea Sinod ecumenic, de la Constantinopol, înanul 381. Crezul acesta nu este o rugăciune, ci o expunereclară şi dreaptă a credinţei noastre creştine. Crezul acesta tre-buie învăţat adânc şi mărturisit cu hotărâre de către noi toţi:

1. Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorulcerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.

2. Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţivecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeuadevărat, născut, iar nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prinCare toate s-au făcut.


66

3. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuireS-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şidin Maria Fecioara şi S-a făcut om.

4. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şia pătimit şi S-a îngropat.

5. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.6. Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.7. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a

Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.8. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care

din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul esteînchinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

9. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostoleascăBiserică.

10. Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor.11. Aştept învierea morţilor.12. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

(preluat din Ceaslov, Ed. Institutului Biblicşi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1993, p. 24-25)

Dumnezeu este Unul şi Întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şiSfântul Duh. Aceste Trei Persoane Una şi Unul sunt. Tainaaceasta nepătrunsă de mintea omenească o putem înţelegenumai prin credinţă şi prin descoperirea dumnezeiască... CeleTrei Persoane sunt egale şi veşnice. Tatăl este Dumnezeuadevărat. Fiul este Dumnezeu adevărat şi Sfântul Duh esteDumnezeu adevărat. Tatăl este Cel ce naşte mai înainte deveci pe Fiul şi purcede pe Sfântul Duh. Fiul este Cel ce S-anăscut din Tatăl, iar Duhul Sfânt este Cel purces din Tatăl.Cele Trei Persoane Se întrepătrund reciproc, locuind Una înAlta în chip neamestecat, prin Fiinţa Cea Una: Tatăl este în


67

Fiul şi în Sfântul Duh. Fiul este în Tatăl şi în Sfântul Duh. ŞiSfântul Duh este în Tatăl şi în Fiul.

Acest adevăr ni l-a descoperit Dumnezeu Însuşi prinCuvântul Său. El nu poate fi asemănat cu nimic din ceea ceeste creat. Îl înţelegem numai prin credinţă. În credinţa taineiacesteia şi în mărturisirea ei cu credinţa şi cu fapta stă mân-tuirea sufletelor noastre.


Toată lucrarea de zidire şi mântuire a lumii şi a omenirii,din Ziua întâi şi până în Ziua din urmă, a fost făcută de toateCele Trei Persoane ale Sfintei Treimi. Toate le săvârşeşteTatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt.

Înainte de Întruparea Fiului şi de Pogorârea DuhuluiSfânt, Fiul şi Duhul lucrau prin Tatăl.

La naşterea pe pământ a Fiului, Tatăl şi Duhul lucrauprin Fiul.

De la Pogorârea Duhului Sfânt şi în vremea aceasta aDuhului Sfânt, Tatăl şi Fiul lucrează prin Duhul.

Astfel toată lucrarea de pregătire a mântuirii prin JertfaRăscumpărătoare a Fiului lui Dumnezeu a fost făcută de Ta-tăl, Care S-a făcut cunoscut în tot Vechiul Testament, ascun-zând în Sine pe Fiul şi pe Duhul.

Fiul lui Dumnezeu, venind pentru împlinirea lucrării demântuire pregătită de Tatăl, a avut în Sine şi pe Tatăl şi peDuhul Sfânt, după cum El Însuşi a spus: Eu şi Tatăl Unasuntem. Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl... El era în-tipărirea fiinţei lui Dumnezeu, fiind plin de Duhul Sfânt.

Acum, în vremea Harului – după înălţarea MântuitoruluiIisus Hristos la cer şi la dreapta Tatălui, trimiţând pe Duhul


68

Sfânt, după cum a promis apostolilor Săi – de la PogorâreaDuhului Sfânt, se desăvârşeşte ultima parte a lucrării mântui-rii, lucrarea Sfântului Duh. Acum Tatăl şi Fiul lucrează prinSfântul Duh. El face acum cunoscută dragostea Tatălui şi Jert-fa Fiului, prin care s-a adus iertarea păcatelor şi făgăduinţasfinţirii. Duhul Sfânt este Împăratul Ceresc, Mângâietorul,Duhul Adevărului, Care este pretutindeni şi le împlineşte petoate în toţi. El este Vistierul bunătăţilor şi Dătătorul de viaţă...

„Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţiievanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători” (Efes. 4, 11). „Da-ruri sunt felurite, dar acelaşi Duh. Şi felurite slujiri sunt, daracelaşi Domn. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşiDumnezeu, Care lucrează toate în toţi” (I Cor. 12, 4-6).

Ce limpede se vede aici lucrarea Sfintei Treimi: în ver-setul 4 de la I Corinteni 12 este vorba de Duhul Sfânt. În ver-setul 5 este vorba de Domnul Iisus. Iar în versetul 6 este vor-ba despre Tatăl. Adică Dumnezeul Întreit şi Unic, Care lu-crează totul în toţi.

Aceasta este Taina cea ţinută ascunsă din veşnicie, dardescoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a binevoitsă le facă cunoscută care este bogăţia slavei Tainei acesteiaîntre neamuri. Şi anume: Hristos în voi (prin Tatăl şi prinDuhul) nădejdea slavei.


Să creadă şi să mărturisească, prin cuvintele sale şi prinfaptele sale, întocmai după învăţăturile de mai înainte, făcutenouă cunoscute prin Sfintele Scripturi, prin Sfinţii Părinţi bi-sericeşti şi prin părintele nostru sufletesc prin care ne-am


69

născut la o viaţă nouă, după cum este scris: „Căci de aţi aveazeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi pă-rinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos” (ICor. 4, 15).

Un adevărat ostaş al Domnului va fi dator totdeauna săunească cu credinţa sa fapta, iar cu fapta cunoştinţa... adicăsă mediteze şi să adâncească învăţăturile sfinte începând cucele mai de seamă, adică acestea despre Sfânta Treime şidespre marea şi însemnata lucrare a mântuirii noastre care seface prin dragostea Tatălui, prin Jertfa Fiului şi prin inspiraţiaDuhului Sfânt.

Cunoaşterea limpede a adevărului despre Sfânta Treimeeste de cea mai mare însemnătate pentru fiecare creştin, darmai cu seamă pentru noi, ostaşii Domnului. Fiindcă în lumesunt acum mai mulţi ca oricând prooroci mincinoşi şi crezurimincinoase care răspândesc multe învăţături înşelătoare îm-potriva Sfintei Treimi, tăgăduind că Fiul ar fi Dumnezeu şi căDuhul Sfânt ar fi o Persoană.

Acela este Antihristul care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fi-ul. Oricine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl. Oricinemărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl. Ce aţi auzit de la început,aceea să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ce aţi auzit de laînceput, veţi rămâne în Fiul şi în Tatăl. Iar făgăduinţa pe carene-a făcut-o El este viaţa veşnică...

După aceste adevăruri care ne-au fost scrise de SfântulApostol Ioan la I Ioan 2, 22-25, trebuie să fim hotărâţi în arespinge pe oricine va veni la noi să ne clatine de pe temeliaacestor încredinţări şi să ne depărtăm de el şi de învăţăturilelui ca de Satana şi de Antihristul.

Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva ori-cui înăbuşe adevărul sau îl strică, răstălmăcind cuvintele lui


70

Dumnezeu pentru a învăţa pe alţii împotriva acestor adevă-ruri atât de clare. Aceasta este o necinstire a lui Dumnezeu, otăgăduire a lui Hristos şi un păcat contra Duhului Sfânt. Ori-cine ar fi acela care face aceste păcate este vinovat de osândaveşnică. Dar şi cine îl va primi şi-l va asculta pe acela se vaface şi el vinovat de osânda lui.

Doamne Duhule Sfinte, Duhul Adevărului şi al Luminii,Te rugăm, călăuzeşte-ne în toată învăţătura sănătoasă. Şipăzeşte-ne de orice învăţătură ispititoare şi satanică. Amin.


71

Cred

Cred într-Unul Dumnezeu: Tatăl Creatorulcum cred ziua şi cred noaptea, stelele şi norul,cred Dreptăţii,-Nţelepciunii, Milei şi Puteriicum cred Vieţii şi cred Morţii, Zorilor şi Serii.

Cred în Dumnezeul-Fiul, Unicului Una,cum cred Crucea şi Răsplata, Soarele şi Luna,cred în Adevărul Veşnic, Taina şi Cuvântulcum cred sufletul şi trupul, Tunetul şi Vântul.

Cred în Dumnezeul-Duhul, de-Aceeaşi Fiinţă,cred în Dragostea Eternă, cred în Biruinţă,cred Vieţii Viitoare, Slavei şi-Nvierii,cred puternic ca Luminii şi ca Primăverii.

Cred în Dumnezeul Unic cu-ntreită Faţă,Ne-nţeleasă, Necuprinsă, Veşnică Viaţă,cred mai mult ca-n tot ce poate lumea să-mi arateşi mă-nchin ca-n faţa celor mai adevărate.


72

capitolul 9

DESPRE SFINTELE TAINE


„Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, bote-zându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”(Matei 28, 19).

„Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel cenu va crede se va osândi” (Marcu 16, 15-16).

„Iisus a răspuns: «Adevărat, adevărat zic ţie: de nu se vanaşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împă-răţia lui Dumnezeu»” (Ioan 3, 5).

„Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: «LuaţiDuh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărorale veţi ţine, vor fi ţinute»” (Ioan 20, 22-23).

„Iar Petru a zis către ei: «Pocăiţi-vă şi să se boteze fieca-re dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcate-lor voastre” (Fapte 2, 38).

„Pe care i-au pus înaintea apostolilor, şi ei, rugându-se,şi-au pus mâinile peste ei” (Fapte 6, 6).

„Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată tur-ma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca săpăstraţi Biserica lui Dumnezeu...” (Fapte 20, 28).

„Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat,întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El,în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din


73

morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoireavieţii” (Rom. 6, 3-4).

„Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitorii ai luiHristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (I Cor. 4, 1).

„Paharul binecuvântării pe care-l binecuvântăm nu este,oare, împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care ofrângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos?” (ICor. 10, 16).

„Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos,şi ne-a uns pe noi, este Dumnezeu, Care ne-a şi pecetluit pe noişi a dat arvuna Duhului în inimile noastre” (II Cor 1, 21-22).

„Este un Domn, o credinţă, un botez” (Efes. 4, 5).„De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se

va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Taina aceastamare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică” (Efes. 5, 31-32).

„Pavel şi Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfin-ţilor întru Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreună cuepiscopii şi diaconii” (Filip. 1, 1).

„Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi celece mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rân-duit” (Tit 1, 5).

„Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericiişi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numeleDomnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şiDomnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui.

Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unulpentru altul, ca să vă vindecaţi” (Iacov 5, 14-16).


Sfintele Taine sunt lucrările văzute prin care se arată lu-crările nevăzute ale Duhului Sfânt în viaţa Bisericii şi în viaţa


74

fiecărui credincios. Pentru că omul are nu numai sufletul săunevăzut, ci are şi trupul văzut. Prin aceste Taine văzute ni seîmpărtăşeşte harul nevăzut al Sfântului Duh.

Partea văzută – din afară – a tainei o formează lucrurile,cuvintele şi actele slujbei, iar partea nevăzută – lăuntrică – atainei este harul dumnezeiesc care se împărtăşeşte prin parteacea văzută.

Scopul Sfintelor Taine este sfinţirea omului. Harul pecare ele îl împărtăşesc pentru cel ce crede este harul sfinţitor.

Ceea ce produce harul lui Dumnezeu prin credinţă însufletul celui credincios sunt roadele sfinte ale acestui har.Sunt urmarea minunată a împărtăşirii prin ele cu putereaDuhului Sfânt.

Deşi Harul dumnezeiesc este unul singur, totuşi, prin lu-crarea pe care o împlineşte El în cel ce crede, este deosebitde la Taină la Taină. Cele şapte Taine ale Bisericii corespundcelor şapte mari trebuinţe ale fiilor Bisericii Domnului.

Dreapta noastră credinţă ne învaţă că în Biserica Dom-nului sunt şapte Sfinte Taine, toate constituind Taina luiDumnezeu, pentru că pe toate le săvârşeşte Duhul Sfânt înnumele lui Iisus Hristos şi prin lucrarea voii Tatălui Ceresc.Aceste Taine sunt: 1. Botezul; 2. Mirungerea; 3. Împărtăşa-nia; 4. Pocăinţa (sau Naşterea din nou); 5. Preoţia; 6. Nunta;7. Maslul.

Tainele sunt, în Biserică, pentru oricine are o credinţăvie, ca nişte izvoare curate prin care curge spre noi putereasfinţitoare a harului dumnezeiesc. Şi ca nişte stâlpi puternicipe care se sprijină viaţa cea nouă în Hristos Iisus.

Sfinţii Părinţi învaţă că în Sfintele Taine este focul careîncălzeşte inima, arde patimile, luminează sufletul şi aducerodul sfinţitor vieţii creştine. Ele sunt altoiul care înnobileazătrăirea noastră, apă care înviorează toate virtuţile noastre,


75

pâine care satură sufletul şi doctorii care ni se dau pentru în-sănătoşirea şi întărirea vieţii noastre duhovniceşti.


În mod deosebit, Sfintele Taine întăresc în noi darurileSfântului Duh şi prin ele ni se curăţesc virtuţile omului nos-tru duhovnicesc şi ale fiinţei noastre celei noi.

Desigur că orice suflet trebuie să se apropie de oricaredintre aceste Sfinte Taine cu frica lui Dumnezeu, cu credinţăşi cu dragoste. Pentru că fără credinţă este cu neputinţă săfim plăcuţi lui Dumnezeu, căci oricine se apropie de El tre-buie să creadă, – spune Sfânta Scriptură (cf. Evrei 11, 6).

Prin Sfintele Taine primite cu credinţă şi preţuite în sme-renie se întăresc şi se înfrumuseţează în noi roadele Duhului:dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, face-rea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor şi cu-răţia (Gal. 5, 22). Oricine le priveşte şi le primeşte cu toatăevlavia şi credinţa se încredinţează de fiecare dată despreacest adevăr.

În darurile revărsate şi prin Sfintele Taine, primite cucredinţă şi păstrate în curăţie, sunt izvoare de înălţare sufle-tească, de sfinţire a trăirii şi de bucurii ale cugetului pentrutoţi cei care vin la Hristos şi rămân ai Lui. Pentru toţi cei careau murit faţă de păcat şi au înviat la o viaţă nouă împreună cuHristos, vieţuind ca în locurile cereşti în Hristos Iisus, dupăcum spune Sfântul Apostol Pavel (cf. Efes. 2, 1-6).

Noi toţi cei care, prin naşterea din nou, am venit la pi-cioarele Crucii şi, prin credinţă, vieţuim cu Hristos Iisus,Domnul nostru, după voia lui Dumnezeu, avem în SfinteleTaine, împlinite cu evlavie şi smerenie, prilejuri de mari bu-


76

curii şi întăriri sufleteşti. Dacă noi suntem un templu sfânt înDomnul, o biserică a Duhului Sfânt, atunci săvârşirea acestorTaine va aduce în noi totdeauna o mireasmă a lui Hristos, dela viaţă spre viaţă.

Dar noi suntem datori nu numai să primim aceste Taine,ci să şi lucrăm împreună cu ele, pentru ca binefacerile lor săpoată rodi în viaţa noastră roadele cerute şi aşteptate de Du-hul Sfânt Care ni le dăruieşte tocmai în acest scop. Căci ori-cui nu primeşte cu credinţă şi nu păstrează cu vrednicie darullui Dumnezeu – nu numai că nu-i sunt spre nici un folos su-fletesc, dar îi sunt chiar spre osândă, după cum este scris:„Astfel, oricine va mânca pâinea acesta sau va bea paharulDomnului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de Trupul şi deSângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşasă mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănân-că şi bea cu nevrednicie osândă lui îşi mănâncă şi bea, neso-cotind Trupul Domnului” (I Cor. 11, 27-29).


Fiecare suflet care îşi doreşte cu adevărat mântuirea sa lasfârşitul vieţii sale pământeşti trebuie neîncetat să-şi ducăaceastă viaţă în toată curăţia şi evlavia, în toată ascultarea deînvăţăturile şi cerinţele voii lui Dumnezeu. Pentru că în îm-părăţia lui Dumnezeu nu se poate intra decât pe uşa împliniriiCuvântului Său cel Sfânt.

Pe tot drumul vieţii noastre sunt aşezate în calea mântui-rii tot felul de curse şi laţuri de ispite şi păcate puse înainteanoastră de Satana, de păcat şi de firea noastră pământească.Dar tocmai pentru a ne ajuta să ne ferim de aceste curse şi


77

laţuri, Domnul Duhul Sfânt ne-a pus la îndemână şi mareleSău ajutor. Pe lângă puterea şi ajutorul sfânt pe care le pri-mim de la Duhul Domnului prin rugăciune, prin CuvântulSfânt şi prin bucuria cântărilor şi a dragostei frăţeşti, sunt şicele ce le primim prin Sfintele Taine. Un om duhovnicesc ca-re vrea să trăiască într-adevăr o viaţă de plinătate în Hristosnu numai că nu se va lipsi niciodată de ele, dar se va învioramereu prin împlinirea lor.

Începând cu Taina Botezului, săvârşită la începutul vie-ţii, şi sfârşind cu cea a Sf. Maslu, săvârşită, de obicei, la că-pătâiul bolnavului – după cuvântul Sfântului Apostol Iacov(Iacov 5, 13-15), toate Sfintele Taine sunt necesare sufletuluidoritor şi ostenitor spre adevărata mântuire. Mai ales în ceeace priveşte Taina Sfintei Împărtăşanii, trebuie să ne unim cuTrupul şi Sângele Domnului Iisus cel puţin de două ori pean3, în Postul Naşterii şi în cel al Învierii Domnului. E bineatunci ca toţi fraţii şi surorile să facă mărturisirea şi împărtă-şirea în acelaşi timp. Aşa se făcea la începutul Oastei.

Dar trebuie să spunem şi să credem cu toată hotărârea cănumai împlinirea formală a acestor Taine, fără credinţa vie şidin inimă a celui pentru care se săvârşesc acestea, nu-i poateajuta la nimic. De pildă, Botezul făcut de mic, dar mai târziuîntinat prin păcat, dacă nu e urmat de pocăinţă, adică de naş-terea din nou, nu-i poate folosi omului spre mântuire.

Sfintele Taine, ca orice bunuri cereşti, trebuie cinstite şitrebuie vorbit despre ele cu toată evlavia şi preţuirea datoratelucrurilor sfinte. Oricine le dispreţuieşte şi vorbeşte despreele în chip uşuratic sau batjocoritor săvârşeşte păcat împotri-

3 „Până în veacul al IV-lea, creştinii cei dintâi se împărtăşeau cu toţii în

fiecare duminică, după fiecare Liturghie“ Preot Iosif Trifa, Mai lângă Dom-nul meu, ediţia a V-a, p. 56.


78

va Duhului Sfânt a Cărui lucrare sunt ele. Şi va fi osândit fărăcruţare, după cum este scris: „Aceştia însă defaimă cele ce nucunosc, iar cele ce – ca dobitoacele necuvântătoare – ştiu dinfire, într-acestea îşi găsesc pieirea. Vai lor! Că au umblat încalea lui Cain şi, pentru plată, s-au dat cu totul în rătăcirea luiBalaam şi au pierit ca în răzvrătirea lui Core” (Iuda 10-11).

Doamne Duhule Sfinte, Dulcele nostru Mângâietor şiDreptul nostru Călăuzitor în Adevărul mântuirii, Te rugăm,sfinţeşte-ne prin Tainele Tale şi întăreşte-ne prin ele, ca săducem până la sfârşit o viaţă plină de roadele Tale cele ce-reşti. Amin.


79

Din locul unde sufăr

Din locul unde sufăr de flacăra iubiriirăsare coarda Viţei cu şapte înălţimi,cinci trandafiri mai roşii ca floarea răstigniriise scutur de petale în mâini de heruvimi.

Din şapte spice, pline mai albe ca azima,se taie Miezul Vieţii, în patru părţi cruciş,din Alfa spre Omega,de la Ioan spre Dima,din Moarte spre Viaţă,din iad – spre Luminiş.

Din josul Rădăcinii e ţeasta despicatăca rana unei raze muşcată dintr-un măr,deasupra arde zarea cu creasta-nflăcăratăca spuma unui Sânge vărsat pentru-Adevăr!

Păduri de mâini se-nalţă cerşind o fărmiturăşi nori de buze arse aşteaptă-un strop de har,– şi Cele Patru Taine se dau fără măsurăşi Cele Patru Braţe se-ntind fără hotar.


80

capitolul 10

DESPRE SFÂNTA SCRIPTURÃ


„Cercetaţi Cartea Domnului şi citiţi, că nimic din acesteanu lipseşte. Căci gura Domnului a poruncit şi suflarea Luile-a adunat” (Isaia 34, 16).

„Prin ce îşi va îndrepta tânărul curată calea sa? Prin pă-zirea Cuvintelor Tale!” (Ps. 118, 9).

„Cât sunt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai multdecât mierea în gura mea” (Ps. 118, 103).

„Începutul Cuvintelor Tale este Adevărul şi veşnicetoate judecăţile dreptăţii Tale” (Ps. 118, 160).

„Iar el, răspunzând, a zis: «Scris este: nu numai cu pâineva trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumne-zeu»” (Matei 4, 4).

„Zis-a lor Iisus: «Au n-aţi citit niciodată în Scripturi?»”(Matei 21, 42).

„Răspunzând, Iisus le-a zis: «Vă rătăciţi, neştiindScripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Matei 22, 29).

„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vortrece” (Matei 24, 35).

„…le-a tâlcuit lor din toate Scripturile cele despre El”(Luca 24, 27).

„Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veş-nică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine” (Ioan 5, 39).


81

„…Cuvântul Tău este Adevărul” (Ioan 17, 17).„…ei au primit Cuvântul cu toată osârdia, în toate zilele,

cercetând Scripturile, dacă ele sunt aşa” (Fapte 17, 11).„Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cu-

vântul lui Dumnezeu” (Efes. 6, 17).„Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie”

(Col. 3, 16).„Şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care

pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întruHristos Iisus.

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folosspre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţi-rea cea întru dreptate” (II Tim. 3, 15-16).


„Dumnezeu Cel iubitor de oameni luminează nevăzutcugetele noastre prin Sfintele Scripturi.”


„Gura Domnului a rostit cuprinsul Sfintelor Scripturi.”


„Cuvântul lui Dumnezeu este Dumnezeu.”


„Toată Scriptura este de la Dumnezeu insuflată şi folo-sitoare nouă spre mântuire.”

Sf. Vasile cel Mare

„Orice vei face, să ai mărturia Sfintei Scripturi.”

Sf. Antonie cel Mare


82

„De la necunoaşterea şi neascultarea Sfintelor Scripturiizvorăsc toate relele dintre oameni.”


„Sfânta Scriptură are o putere covârşitoare prin care ea aprefăcut şi preface nenumărate suflete păcătoase în sufletesfinte.”


„Nimic nu este atât de potrivit ca să înlăture din sufletgândurile rele ce-l stăpâneau mai înainte şi tot ce cuprinde înom flacăra tulburării – ca scufundarea în învăţătura SfintelorScripturi şi umblarea după poruncile ei dumnezeieşti.”

Sf. Isaac Sirul

„Cercetaţi Sfintele Scripturi cele adevărate şi dateprin Duhul Sfânt, că totul este drept şi adevărat din ce estescris în ele.”

Sf. Clement Romanul

„Cuvântul Sfintei Scripturi este asemenea seminţei al că-rei rost este să se înmulţească şi să rodească felurit acolo un-de este aruncată.”

Origen

„Toată Scriptura, fiind de Dumnezeu insuflată, este o le-ge sfântă celor ce o citesc... spre cunoştinţa tainelor dumne-zeieşti şi spre ascultarea cu înţelegere.”

Sf. Grigorie de Nyssa

„Descoperirea dumnezeiască cea mai presus de fire segăseşte în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie.”



83


Toată lupta vieţii mele a fost să fac pe toţi oamenii săcunoască şi să iubească, să adâncească şi să trăiască Cuvân-tul cel Sfânt al lui Dumnezeu – Biblia.

Dacă aş avea un glas de tunet care să se audă peste totpământul, aş striga un singur cuvânt: oamenilor, citiţi, iubiţişi trăiţi Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Cel din urmă cuvântal vieţii mele aş dori să fie: «Citiţi Biblia!»

Cine a gustat din dulceaţa cerească, cine a gustat Cu-vântul lui Dumnezeu – Biblia, acela a aflat că acest Cuvântdumnezeiesc este mai dulce decât mierea pentru cerul guriisale, după cum scrie Psalmul 118/119, 103. Acela nu va maisimţi foamea şi setea după desfătările şi plăcerile lumeştiniciodată.

Biblia, fiind Cartea lui Dumnezeu, trebuie citită cu cre-dinţă, cu rugăciune şi cu ajutorul Duhului Sfânt, Care esteDuhul Adevărului şi al Vieţii. Numai aşa ne vom afla în eaAdevărul şi Viaţa, adică pe Domnul şi Mântuitorul nostruIisus Hristos, Răscumpărătorul sufletelor noastre, Care esteMiezul Sfintelor Scripturi şi pe Care ni-L descopere numaiCuvântul şi Duhul Sfânt.

Dacă Biblia ar avea grai auzit, ea ar striga tuturor oame-nilor: Eu sunt Cartea lui Dumnezeu – citiţi-mă! Eu sunt Des-coperirea lui Dumnezeu – cercetaţi-mă! Eu sunt Cartea Vie-ţii – iubiţi-mă! Dumnezeu este Scriitorul meu – căutaţi-mă!În mine se află ascunse şi arătate toate lucrările lui Dumne-zeu pentru mântuirea voastră – doriţi-mă! În mine aflaţi apacea vie şi mana cerească spre mântuirea voastră – hrăniţi-vădin mine şi adăpaţi-vă din izvorul meu, ca să aveţi viaţa.

În Sfânta Scriptură este cuprinsă toată înţelepciunea decare avem nevoie pentru ducerea unei vieţi în sfinţenia şi cins-


84

tea cerute de Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Oricui îilipseşte această înţelepciune, să o ceară prin rugăciune Du-hului Sfânt şi să o caute prin cercetare şi citire în CuvântulBibliei. Şi Dumnezeu i-o va da cu mână largă şi binevoitoare.

Prin învăţătura sfinţilor înţelegem mai bine învăţătura luiHristos, Mântuitorul nostru.


Să caute să-şi procure Sfânta Scriptură – Biblia, să o ai-bă personal şi să o preţuiască, iubind-o ca pe sfântul şi ade-văratul Cuvânt al lui Dumnezeu; să o cerceteze cu credinţă,cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu în fiecare zi.

Să-şi obişnuiască familia a citi, a cunoaşte, a asculta şi aîmplini Cuvântul Sfintelor Scripturi.

Să cugete zi şi noapte la poruncile Domnului, învăţân-du-le şi păzindu-le cu fapta şi cu vorba, cât mai ascultător şismerit.

Să propovăduiască Cuvântul Evangheliei potrivit cu în-văţătura dreaptă – şi să se ferească de oricine nu învaţă aşadin Cuvântul Sfânt.

Să-i înfrunte pe cei care îi vede că răstălmăcesc învă-ţătura cea dreaptă pe care am primit-o noi, având tot curajulşi râvna pentru apărarea adevărului faţă de oricine nu-larată drept.

Să ia totdeauna parte, cu dragoste, râvnă trează şi evla-vie, împreună cu fraţii şi surorile noastre, la adunările deşcoală biblică – şi să-şi deschidă totdeauna mintea şi inimaspre a învăţa să cunoască şi să împlinească mai bine voia luiDumnezeu în care ne călăuzeşte Biblia.


85

Apropierea de Cartea Domnului să ne fie totdeauna cu oteamă sfântă şi cu evlavie, gândindu-ne cât de Înalt este Stă-pânul şi Dumnezeul nostru Care ne vorbeşte din ea. Şi cât deînalte trebuie să fie totdeauna respectul, admiraţia, smereniaşi bucuria pe care se cuvine ca noi să le avem faţă de El şi deCuvântul Voii Sale pe care a binevoit să ni-l descopere.

Să aşeze şi să păstreze Cartea Sfântă totdeauna la loc decinste, să nu o arunce oriunde şi să nu o lase obiectul de jocal copiilor, ori de batjocură al necredincioşilor.

Să se apropie totdeauna cu evlavie de Cartea Domnului.Să-i stropească cu lacrimile sale paginile ei. Să-i sărute cubuzele sale evlavioase versetele ei, iar mâinile să i se împre-une, peste ea, în rugăciunea celor mai fierbinţi mulţumiri faţăde Domnul, pentru că i-a dat-o şi i-o păstrează. Să înveţe pede rost şi să reţină versete şi chiar capitole întregi din ea, lacare să mediteze când nu o are, ori când îi va fi luată.

Iar pentru adevărata înţelegere a textelor sfinte, să iadrept călăuză scrierile Sfinţilor Părinţi, care, printr-o viaţă desfinţenie, au fost luminaţi de acelaşi Duh Sfânt Care a insu-flat întreagă Sfânta Scriptură.

O, Doamne Duhule Sfinte, trezeşte-ne foamea şi seteadupă Cuvântul Sfânt şi călăuzeşte-ne în tot adevărul Său.Amin.


86

Hristos este Taina

Hristos este Taina Sfintelor Scripturi,fiecare slovă poartă-al Lui Semn Sfânt,peste toate-i umbra Sfintei Lui Făpturi,Numele-I ascunde fiece cuvânt.

Din Geneza până la Apocalips,prin versete umblă paşii lui Hristos,uneori mai tainic, alteori deschis,când fiind în umbră, când străluminos.

Ca printr-o pădure când e soare plintrece El prin toată Biblia mereu;uneori L-ascunde câte-un tei ori pinşi-apoi iar străluce ca un Dumnezeu.

...De la-Ntâia Seară, cea din Început,până după Miezul Nopţii cu profeţi,El e-Acel Luceafăr îndreptând tăcutochii lor spre Ziua Marii Dimineţi.

Dar din Dimineaţa Marii Lui Iviricând slăvit deschide Noul Legământ,toate-I pier în faţa marii străluciri –e-n Etern Solstiţiu Soarele Lui Sfânt.

...Se rotesc de-atuncea secole şi spaţii,când cu seri de beznă, când cu dimineţi,pier şi nasc întruna alte generaţii– ci Hristos rămâne Veşnic şi Măreţ.


87

...Cercetaţi Scriptura din genunchi, smeriţi,doar aşa-i pătrundeţi strălucitul semn,numai ochii-n lacrimi pot privi uimiţiTaina şi Minunea de pe-al Crucii lemn.

Cercetaţi Scriptura proşternuţi pios,mergeţi pân’ la Cruce şi rămâneţi Sus;singura Salvare-i numai în Hristosşi-o puteţi cunoaşte numai prin Iisus.

Cele Două Nume au un sfânt înscris,fiecare-ntr-însul cuprinzând un har:în Hristos e unic Harul cel promisşi-n Iisus e harul de-a-l pătrunde clar.


88

Cuvântul Tău, Etern Stăpân

Cuvântul Tău, Etern Stăpân,e mai statornic decât toate,orânduirile-Ţi rămânpe veci de veci nestrămutate.

Cuvânt slăvit,doar Tu mi-eşti far,avânt, putere şi iubireşi scut, şi-alin,şi drum, şi harspre slavă şi desăvârşire.

Cuvântul Tău, Iisuse-n veaceste-adevăr şi părtăşie,când toate pier şi se desface-n veci curată apa vie.

Cuvântul Tău, Duhule Sfânt,e frumuseţe şi putere,etern şi dulce crezământspre sărbătoare şi-nviere.

Cuvânt slăvit, lumina mea,tu-mi creşti curat viaţa nouă,revarsă-mi zilnic peste eaa prospeţimii Tale rouă.

Sfânt Adevăr Desăvârşit,fii-mi toiag, şi scut, şi soarepân’ la hotarul strălucitde unde-i veşnic sărbătoare!


89

capitolul 11

DESPRE SFÂNTA CRUCE


„...înadins şi-a încrucişat mâinile...” (Geneza 48, 14).„Iar Domnul a zis către Moise: «Fă-ţi un şarpe de aramă

şi-l pune pe un stâlp; şi de va muşca şarpele pe vreun om, totcel muşcat care se va uita la el va trăi” (Numeri 21, 8).

„Şi i-a zis Domnul: «Treci prin mijlocul cetăţii, prin Ie-rusalim, şi însemnează cu semnul crucii (litera «tau», care înalfabetul vechi grec avea forma unei cruci) pe frunte, pe oa-menii care gem şi care plâng din cauza multor ticăloşii carese săvârşesc în mijlocul lui»” (Iezec. 9, 4).

„Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mine nu estevrednic de Mine (Matei 10, 38).

„Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vorplânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe FiulOmului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă”(Matei 24, 30).

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepedede sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie”(Luca 9, 23).

„Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa tre-buie să se înalţe şi Fiul Omului. Ca tot cel ce crede în El sănu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 14-15).

„Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să bineves-


90

tesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână za-darnică crucea lui Hristos. Căci cuvântul Crucii pentru cei cepier este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este pu-terea lui Dumnezeu” (I Cor. 1, 17-18).

„O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi, sănu vă încredeţi adevărului, – pe voi, în ochilor cărora a fostzugrăvit Iisus Hristos răstignit?” (Gal. 3, 1).

„Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi îm-prejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos.

Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în CruceaDomnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignităpentru mine, şi eu pentru lume!” (Gal. 6, 12; 14).

„Şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-untrup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmăşia” (Efes. 2, 16).

„Căci mulţi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acumvă spun şi plângând, se poartă ca duşmani ai Crucii lui Hris-tos. Sfârşitul acestora este pieirea” (Filip. 3, 18-19).

„Ştergând zapisul ce era asupra noastră, care ne era po-trivnic cu rânduielile lui şi l-a luat din mijloc pironindu-l pecruce. Dezbrăcând (de putere) începătoriile, le-a dat de ocarăîn văzul tuturor, biruind asupra lor prin Cruce (Col. 2, 14-15).


„Crucea este Voinţa Tatălui, Slava Fiului, Bucuria Du-hului, podoaba îngerilor, siguranţa credincioşilor, lauda luiPavel.”


„Crucea este Fiica lui Dumnezeu şi biruirea patimilor.”



91

„Crucea este nimicirea păcatului.”

Avva Isaia

„Crucea este toată virtutea şi fapta cea bună.”

Cuviosul Marcu

„Crucea lui Hristos este izvorul tainelor noastre.”

Fericitul Augustin

„Datorită Crucii lui Hristos de pe Golgota nu ne mai te-mem de lupul-satan, căci Îl avem cu noi pe Păstorul cel Bun,Mântuitorul sufletelor noastre.”


„Vezi cât de mare este puterea semnului Crucii? Cruceaeste mai strălucitoare decât soarele şi luna. Domnul vine sprenoi purtând semnele Crucii, cum a venit spre Toma. El şi laVenirea Lui ne va arăta acest Semn, ca să vedem că El esteCel Răstignit.”


„Înainte şi în timpul lucrărilor noastre, intrând şi ieşind,înainte de somn şi după el, totdeauna să ne însemnăm cusemnul Sfintei Cruci.”

Tertulian

„Voi, maicilor, învăţaţi pe copiii voştri să-şi însemnefruntea cu crucea, iar mai înainte de a pricepe ei, însemnaţi-levoi cu mâna voastră acest semn sfânt.”


„Nu numai cu mâna trebuie să facem semnul Crucii, citrebuie să-i adăugăm predarea noastră şi o credinţă profundă.Faceţi-o astfel pe faţa şi pe inima voastră şi diavolul va fi bi-


92

ruit, pentru că în cruce este sabia care l-a străpuns şi pumna-lul care l-a rănit mortal. Nu vă ruşinaţi de Cruce, ca nu cum-va şi Hristos să Se ruşineze de voi.”


„Crucea este monumentul iubirii lui Dumnezeu.”


„Crucea este pavăză, armă şi semn de biruinţă împotrivadiavolului.”

Sf. Ioan Damaschin

„Nici un duh necurat nu va îndrăzni să se apropie de voi,văzând pe faţa voastră armele care l-au doborât, această sabiesclipitoare a cărei lovitură de moarte a primit-o.”


„Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai datnouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, necutezând a căutaspre puterea ei...”

Tropar la Sf. Maslu

„Pe Crucea Domnului de pe Golgota s-a întâlnit cea maiurâtă faptă a păcatului nostru cu cea mai mare şi mai frumoa-să faptă a dragostei lui Dumnezeu.

Şi pe Cruce, Iubirea dumnezeiască a ars păcatul ome-nesc.”



Oastea Domnului este o armată duhovnicească strânsă laluptă contra vrăjmaşului diavol. Taina biruinţelor noastre este


93

în semnul care i s-a arătat cândva şi împăratului Constantin:Crucea Domnului Iisus.

Medalia noastră şi steagurile noastre poartă semnulCrucii, arătând prin aceasta că lupta noastră se reazemă peputerea Crucii, căci Domnul nostru Iisus Hristos a muritpentru noi pe Cruce şi prin ea ne-a câştigat El şi nouă darulbiruinţei...

Îngenuncheaţi la picioarele Crucii, veţi afla tainelemântuirii.

La picioarele Crucii ţi se deschid ochii cei sufleteşti.La picioarele Crucii afli cu ce mare dragoste te-a iubit

Dumnezeu-Tatăl.La picioarele Crucii auzi cea mai minunată veste care s-

a putut auzi cândva în această lume, că Iisus este un Mântui-tor al tău, că El a murit pentru tine, pentru iertarea ta.

Jertfa Crucii te face dintr-un om vechi un om nou, din-tr-un om lumesc un om duhovnicesc.

La picioarele Crucii este puterea Oastei Domnului şi aostaşilor ei. Dar numai semnul gol al Crucii încă nu înseamnăo putere. Îţi poţi încărca pieptul, hainele şi casa cu semnulCrucii, dar dacă n-ai adevărata înţelegere a Jertfei CruciiMântuitorului – şi dacă nu trăieşti cu cutremur aceasta – lanici o izbândă nu poţi ajunge.

Crucea este ascultarea lui Iisus Hristos, Mântuitorulnostru, de voia Tatălui – şi ea trebuie să fie şi ascultareanoastră de El.

După cum patimile Crucii au fost o slavă pentru Mântu-itorul nostru şi după cum lanţurile au fost o pricină de laudăpentru Apostolul Pavel, ori pătimirile o bucurie pentru marti-rii şi sfinţii credinţei noastre, – tot aşa şi semnul Crucii şipurtarea ei trebuie să fie o pricină de laudă sfântă şi de puterebiruitoare şi pentru noi, ostaşii Domnului.


94


Să cinstească cu toată evlavia semnul Crucii Domnuluinostru Iisus Hristos ca pe Semnul Dragostei, Biruinţei şi alMântuirii Lui pentru noi. Să-şi facă cu evlavie şi fără ruşine,în chip frumos şi vrednic, semnul Sfintei Cruci, ori de câteori se cere, potrivit cu locul şi cu starea de creştin adevărat şide închinător smerit faţă de Hristos.

Să creadă că acest semn sfânt este o cinste, o datorie şi obiruinţă pentru orice suflet care doreşte să rămână credinciosla picioarele lui Iisus şi să aibă părtăşie cu El.

Oriunde ne-am face rugăciunea, acasă ori pe drum, la bi-serică ori la adunare, oriunde şi oricând, noi trebuie să o în-cepem şi să o încheiem cu semnul Sfintei Crucii, făcut cutoată evlavia şi cu toată credinţa, pentru că o facem înce-pând totul în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.Şi numai în felul acesta rugăciunea noastră are şi un începutşi un sfârşit dumnezeiesc.

Să fim încredinţaţi că toţi cei care se feresc să-şi facăsemnul Sfintei Crucii săvârşesc o impietate faţă de Hristos şiCrucea Lui. Iar cei care o batjocoresc săvârşesc un păcat demoarte.

După cum Cuvântul lui Dumnezeu cel nevăzut are o în-făţişare a lui văzută – Biblia, tot aşa şi Crucea cea nevăzută,care înseamnă jertfa lui Hristos, are o înfăţişare a ei văzută –Crucea. Acesta este semnul Sfintei Cruci, care, orişiunde şioricum ar fi, înseamnă asta. Cine batjocoreşte semnul cel văzutal Crucii se face vinovat de batjocorirea sensului ei nevăzut,după cum cine calcă în picioare Biblia calcă Cuvântul Sfânt.

Crucea nu este un chip cioplit, cum erau cele idoleşti –după cum spun unii – ci semnul profeţit prin Moise cu atâr-


95

narea şarpelui în pustie. Lemnul pe care era atârnat şarpeleera o cruce, fiindcă pe o prăjină goală nu se poate atârna ni-mic. Dacă prima cruce a făcut-o Moise, tocmai cel care pri-mise poruncile, atunci ea nu este un chip cioplit, ci un semnprofetic. Iar dacă toate lucrurile Vechiului Testamentpreînchipuiau adevărurile Noului Testament, după cum estescris, atunci cu atât mai mult se înţelege asta despre Cruce,după cum spune Cuvântul Sfânt la Numeri 21, 8, cu înţelesulde la Ioan 3, 14-15.

Nici Cruce fără Hristos, nici Hristos fără Cruce.Cine este un necinstitor al Crucii nu poate fi un ostaş al

Domnului.

Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, ajută-ne să înţelegemaşa semnul şi puterea Sfintei Cruci. Amin.


96

Crucea-i Ascultarea

Crucea-i Ascultarea Domnului Iisus,cea mai naltă Jertfă care s-a adus,Preţul cel mai mare, harul nesecatpentru izbăvirea lumii din păcat.

Crucea-i Slava Sa,Crucea-i pacea mea,din mormânt m-a scosCrucea lui Hristos,viaţă mi-a adusCrucea lui Iisus,slavă Sus şi josCrucii lui Hristos!

Crucea-i Biruinţa Domnului Iisus,El a-nvins când Singur morţii S-a supusşi-a zdrobit vrăjmaşul când S-a umilit,preamărit e Mielul fiindcă S-a jertfit.

Crucea e Iubirea Domnului Iisus,Sângele Iertării mila ne-a adus,Jertfa necurmată punte s-a făcutca să mântuiască ce era pierdut.

Crucea este Slava Domnului Iisus,prin ea Şi-a-nălţat El Numele nespus,Crucea Lui slăvită veşnic va-nsemnamântuirea noastră şi mărirea Sa.


97

capitolul 12

DESPRE MAICA DOMNULUI


„Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta îmbrăcată în hainăaurită şi prea înfrumuseţată” (Ps. 44, 11).

„Pentru aceasta, Domnul meu vă va da un semn: Iată,Fecioara, va lua în pântece şi va naşte un fiu şi vor chemanumele lui Emanuel” (Isaia 7, 14).

„Şi mi-a zis Domnul: «Poarta aceasta va fi închisă, nu seva deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci DomnulDumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă»”(Iezec. 44, 2).

„Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda,din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui estedintru început, din zilele veşniciei, pentru aceasta îi va lăsapână în vremea când aceea ce trebuie să nască va naşte.”(Miheia 5, 1-2).

„Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logod-nica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt”(Matei 1, 20).

„Şi El a zis lor: «Paharul meu veţi bea şi cu botezul cucare Eu mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şide-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentrucare s-a pregătit de către Tatăl Meu»” (Matei 20, 23).

„Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti


98

plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu întrefemei. …Căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată, vei lua înpântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acestava fi mare şi Fiul Celui Prea Înalt Se va chema… şi ÎmpărăţiaLui nu va mai avea sfârşit” (Luca 1, 28-33).

„Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt şi cu glas mare astrigat: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat esterodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină lamine Maica Domnului meu? Că iată, cum veni la urechilemele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pân-tecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor îm-plini cele spuse ei de la Domnul” (Luca 1, 41-45).

„Că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile”(Luca 1, 48).

„Şi stăteau Lângă Crucea lui Iisus, mama Lui şi soramamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. DeciIisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea,stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi azis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul aluat-o la sine” (Ioan 19, 25-27).

„Şi s-a arătat din cer un semn mare: o Femeie înveş-mântată cu soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purtacunună de douăsprezece stele.

Şi a născut un Copil de parte bărbătească, Care avea săpăstorească toate neamurile cu toiag de fier (Apoc. 12, 1; 5).


„Hristos a luat din trupul Fecioarei trup curat, sfânt, ne-întinat şi inaccesibil păcatului, îndreptând astfel creatura Sa.

Hristos a găsit sfânt şi trupul şi sufletul Fecioarei Maria.


99

Astfel Şi-a făcut Lui Însuşi Templu însufleţit, zămislindu-Sedin Fecioară în felul în care a voit.

Creatura, prin faptul că a ajuns îmbrăcăminte a Creato-rului, a cules ca rod cea mai mare slavă. Căci precum dinAdam s-a luat coasta, iar pe Adam nu l-a micşorat cu nimic,tot astfel şi în Fecioara S-a zămislit om – şi nu a distrus feci-oria. Nevătămat a rămas Adam şi după luarea coastei, nepân-gărită a rămas şi Fecioara după Naşterea Pruncului.”


„Toate darurile s-au revărsat din omenitatea lui Hristosîntâi în Maica Sa, şi din aceasta, în noi.”

Teofan al Niceei

„Cel Fără-de-Început, pogorându-Se din cer, n-a adustrup cu Sine, ci l-a luat din pântecele Preasfintei Fecioare, dinpreacuratul ei sânge, prin împreună-lucrarea Sfântului Duh.”

Mărturisirea de Credinţă Creştină Ortodoxă

„Pentru aceea Sfânta Fecioară este Născătoare de Dum-nezeu, că a născut pe Cuvântul cel din Tatăl.”

Sf. Chiril al Alexandriei

„Tu, Iisuse, ai împodobit pe Maica Ta, cu toate că Tueşti frumuseţea Maicii Tale.”

Sf. Efrem Sirul

„O singură Fecioară este Maică, întocmai ca Biserica. Ean-a fost soţie, şi totuşi e Mamă. Ca Fecioară ea este neînti-nată, ca Mamă este preaiubitoare.”


„Tatăl Sfânt mai dinainte a prevăzut-o, apoi profeţii auvestit-o prin Duhul Sfânt. Puterea sfinţitoare a Duhului a cer-


100

cetat-o, a curăţit-o, a sfinţit-o. Maica Domnului este singuratotdeauna fecioară şi cu sufletul şi cu trupul.”

Sf. Ioan Damaschinul

„Eva, fiind înşelată, a născut cuvântul aducător demoarte; Maria, fiind binevestită, a născut Cuvântul Întrupat,aducător nouă de viaţă veşnică.”



Peste tot, cultul Maicii Domnului îşi are temeiul lui înBiblie. Greşesc sectarii care resping cultul Maicii Domnului,spunând că nu-şi are temeiul în Sfânta Scriptură.

Dar greşesc, de altă parte, şi cei care umblă să apereacest cult cu fel de fel de istorisiri şi ocoşeli omeneşti – carenu-şi pot avea temeiul lor sprijinit de Biblie.

Cultul Maicii Domnului este arătat lămurit în SfântaScriptură în multe locuri, atât în Vechiul, cât şi în Noul Tes-tament, şi se poate oricând apăra şi susţine prin Cuvântul celSfânt al lui Dumnezeu. Însăşi Preacurata arată acest cult princuvintele ei din Evanghelia de la Luca 1, 48, când spune:„Iată că de acum mă vor ferici toate neamurile...”

Ce păcat neiertat vor avea acei nesocotiţi (sectari) caren-au decât cuvinte de hulă pentru cel mai curat şi mai desă-vârşit vas din lume, pe care cerul l-a ales şi l-a folosit în lu-crarea cea mare a mântuirii neamului omenesc, adică SfântaFecioară, Maica Domnului nostru Iisus Hristos.

Biserica noastră învaţă că Maica Domnului mijloceşte şiea la Fiul său, Mântuitorul nostru, pentru noi, prin rugăciunileei. Şi noi vedem limpede acest lucru mai ales din mijlocirea


101

de la Nunta din Cana pentru cei ce se găseau atunci în marestrâmtorare... (Ioan 1, 3). Iar Mântuitorul a ascultat-o.

Taina Întrupării Mântuitorului nostru, Fiul lui Dumne-zeu, este o taină care trebuie să ne umple de evlavie şi de re-cunoştinţă faţă de Sfânta Fecioară, Maica Domnului, care afost aleasă de Însuşi Tatăl Ceresc şi sfinţită de Însuşi DuhulSfânt pentru această mare şi veşnică lucrare a mântuiriinoastre.

Oricine vorbeşte în chip necuviincios despre SfântaFecioară şi Maică a Domnului va fi vinovat de un păcatveşnic împotriva Tatălui Care a ales-o, împotriva FiuluiCare a sfinţit-o şi împotriva Duhului Sfânt Care a umbrit-o.

Noi, ostaşii Domnului, spunem, potrivit Sfintei Scripturi,şi cântăm cu evlavie: «Cuvine-se cu adevărat să te fericim petine, Născătoare de Dumnezeu...»

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te Fiuluitău pentru noi păcătoşii.”

Din publicaţiile «Oastea Domnului», nr. 14/1930şi «Isus Biruitorul», nr. 20/1935


Să o cinstească pe Sfânta şi Preacurata Fecioară Maria,Maica Domnului nostru, cu toată evlavia şi recunoştinţa, căcidatorită curăţiei şi smereniei ei a fost aleasă ea din veşniciede Dumnezeu ca vasul sfânt pentru Întruparea Mântuitoruluinostru, Fiul Tatălui Ceresc, pentru ispăşirea păcatului omeni-rii. Astfel ea a devenit o împreună-lucrătoare cu Dumnezeulşi Fiul ei la mântuirea noastră, a tuturor oamenilor.

Nici o altă fiinţă omenească n-a mai fost asemenea Sfin-


102

tei Fecioare Maria. Cuvântul lui Dumnezeu, care arată câte ovină ori câte o greşeală la toţi sfinţii – ori înainte, ori dupăîntâlnirea lor cu Dumnezeu – Sfintei Fecioare nu-i arată niciun cusur, ci peste tot vorbeşte despre ea în chipul cel maisfânt. Aceasta ne obligă şi pe noi cu atât mai mult să vorbimdespre ea tot astfel.

Sfânta Fecioară n-a mai avut alt fiu sau alţi fii, cum gre-şit şi vinovat învaţă cei neştiutori şi necinstitori ai Cuvântuluidumnezeiesc. La moartea Sa, Mântuitorul, cu ultimul Săucuvânt de pe cruce, o încredinţează pe Sfânta Sa Mamă, carerămânea fără nici un alt susţinător, ucenicului Său iubit,Apostolul Ioan, spunându-i: „Fiule, iată Mama ta...”. Căci eanu mai avea acum pe nimeni în lume, şi de aceea apostolul aluat-o chiar de atunci acasă la el, ca pe mama lui...

Sfânta Fecioară Maria L-a primit pe Fiul său prin făgă-duinţă cerească. Toţi fiii care au mai fost primiţi prin făgă-duinţă au fost unici la mamele lor. Sara n-a mai avut alt fiudecât pe Isaac. Elisabeta n-a mai avut alt fiu decât pe IoanBotezătorul. Iar dacă aceste femei au fost sfinte, cu atât maimult Maica Domnului, care L-a născut pe Unul-Născut Fiullui Dumnezeu!

Sfânta Fecioară a fost plină de har înaintea Tatălui Ce-resc, fiindcă arhanghelul sfânt i s-a închinat, zicându-i: „Ple-căciune ţie, celei pline de har, fiindcă ai căpătat mare îndura-re înaintea lui Dumnezeu.”

Pe Sfânta Fecioară, care a fost binecuvântată de Tatăl,sfinţită de Fiul şi umbrită de Duhul Sfânt, aleasă şi sfântăînaintea Întregii Sfinte Treimi, trebuie să o cinstim şi să o fe-ricim aşa după cum este scris, împreună cu cetele îngereşti.Căci, dacă sunt vrednici de respect şi de cinstire SfinţiiApostoli şi vestitori ai lui Dumnezeu, care au propovăduit


103

mântuirea, cu atât mai vrednică este ea de supracinstire, ceaprin care s-a adus lumii această mântuire.

Să ne ferim de toţi acei care vorbesc în chip vinovat des-pre Sfânta Fecioară. Aceştia săvârşesc un păcat de moarte.

Cine este un necinstitor al Maicii Domnului nu poate fiostaş al lui Hristos.

Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm din toată inima şi cutoată evlavia, ajută-ne să ne pătrundem cu toţii deplin demarea şi sfânta noastră datorie de a ferici şi cânta pe SfântaFecioară Maria, Maica Domnului nostru, pentru marea eisfinţenie şi dragoste faţă de Tine şi faţă de noi. Amin.


104

Binecuvântare ţie

Binecuvântare ţie, cea mai sfântă-ntre femei,ţie-mi plec cu bucurie ochii şi genunchii mei.

Tu ai fost aleasăCerului Mireasă,Duhului Altarşi Iubirii Har.

Te cinsteşte fericită inima, cântând piosţie, una-nvrednicită a fi Maica lui Hristos.

Faţa ta străluce unic de smerenie şi har,tu I-ai fost Dumnezeirii leagăn, lacrimă şi-altar.

Tot ce-a fost mai sfânt pe lume pân’ la tine-ai întrecutşi-ntre toţi cei mai din urmă, seamăn încă n-ai avut.

Dumnezeu putea alege şi alt drum spre ce-a voit,dar tu, vas curat şi unic, I-ai fost cel mai fericit.

În toţi sfinţii-a fost vreo pată osândită-n vreun cuvânt,dar în tine, Preacurată, numai rod din Duhul Sfânt...


105

Plecăciune ţie

Plecăciune ţie, Maică şi Fecioară,binecuvântată eşti tu-ntre femei,tu ai fost aleasa Cerului Comoarăpentru Taina Slavei şi-mplinirea ei.

Plecăciune ţie, Maică Preacurată,cu slăvitul înger îşi cântăm şi noi,nalţă către Domnul rugă ne-ncetatăpentru mântuirea noastră din nevoi.

Plecăciune ţie, Maică Fericită,ce-ai purtat în braţe şi-ai ţinut la sânFericirea noastră, Taina profeţită,Fiul tău cel Dulce, Veşnicu-ţi Stăpân.

Plecăciune ţie, Maică-ndurerată,care-ai plâns la Cruce şi-ai văzut murindFiul tău dat Jertfă pentru lumea toată,jertfa ta curată cu a Lui unind.

Plecăciune ţie, Maică Rugătoare,chip al bunătăţii, duh mângâietor,fii a rugăciunii noastre-ajutătoarepentru alinarea ranei tuturor.

Plecăciune ţie, Maică Preacinstită,care stai la Dreapta Fiului Divin,fii pentru viaţa noastră ispitităpildă, şi putere, şi-ajutor... Amin.


106

capitolul 13

DESPRE SFINÞI


„Şi cei înţelepţi vor lumina ca strălucirea cerului şi ceice vor fi îndrumat pe mulţi pe calea dreptăţii vor fi ca steleleîn vecii vecilor” (Daniel 12, 3).

„Atunci va veni Domnul Dumnezeul meu şi toţi sfinţiiîmpreună cu El” (Zaharia 14, 5).

„Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în ÎmpărăţiaTatălui lor” (Matei 13, 43).

„Căci Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şisfânt, şi-l ocrotea” (Marcu 6, 20).

„Iar tu, pruncule, Prooroc al Celui Prea Înalt te vei che-ma, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căileLui” (Luca 1, 76).

„Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? (I Cor. 6, 2).„Taina cea din veci ascunsă neamurilor, iar acum desco-

perită sfinţilor Săi” (Col. 1, 26).„Vă mai rugăm, fraţilor, să cinstiţi pe cei ce se ostenesc

între voi, care sunt mai-marii voştri în Domnul şi vă povăţu-iesc; şi pentru lucrarea lor să-i socotiţi pe ei vrednici de dra-goste prisositoare” (I Tes. 5, 12-13).

„Când va veni să Se preamărească întru sfinţii Săi şi să fieprivit cu uimire de către toţi cei ce au crezut” (II Tes. 1, 10).


107

„Căci printr-o singură jertfă adusă, a adus la veşnică de-săvârşire pe cei ce se sfinţesc” (Evrei 10, 14).

„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri care v-au vestitvouă Cuvântul lui Dumnezeu, priviţi cu luare-aminte cumşi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13, 7).

„Aceştia sunt cei ce vin din strâmtorarea cea mare şişi-au spălat veşmintele lor şi le-au făcut albe în Sângele Mie-lului. Pentru aceasta sunt înaintea Tronului lui Dumnezeu şiÎi slujesc ziua şi noaptea în Templul Lui, şi Cel ce şade petron îi va adăposti în cortul Său” (Apoc. 7, 14-15).

„Şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântulmărturiei lor şi nu şi-au iubit sufletul lor, până la moarte”(Apoc. 12, 11).

„Fericit şi sfânt este cel ce are parte de învierea cea din-tâi. Peste aceştia moartea cea de a doua nu are putere, ci vorfi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cuEl mii de ani” (Apoc. 20, 6).


„Dacă celui ce mijloceşte pentru tine la om îi arăţi mul-ţumirea şi recunoştinţa, cu atât mai mult se cuvine să fii recu-noscător celui care mijloceşte pentru tine în faţa lui Dumne-zeu.”


„Pe cel ce ţi-a vestit ţie Cuvântul lui Dumnezeu să-l cin-steşti şi să-ţi aduci aminte de el ziua şi noaptea... ca de unulcare ţi-a făcut bine. Căci unde este învăţătura dumnezeiască,acolo este şi Dumnezeu de faţă. Să cauţi în toate zilele faţasfinţilor, ca să te odihneşti în cuvintele lor.”


108

Din Rânduielile Apostolilor 4, 10

„Dacă voi cinstiţi pe binefăcătorii voştri trupeşti, cuatât mai mult sunteţi datori a-i cinsti şi a-i mulţumi pe bine-făcătorii voştri cei duhovniceşti care vă ajută în faţa luiDumnezeu.”

Teofilact

„Nimeni dintre oameni nu L-a cinstit atât de mult peDumnezeu ca acei care şi-au dat viaţa pentru El. Dacă tu Îliubeşti pe Hristos şi dacă iubeşti împărăţia cerurilor, apoi nuuita niciodată prin cine ai câştigat acest bun.”


„În zilele Sfinţilor Apostoli să fie sărbătoare, căci ei aufost învăţătorii voştri în Hristos şi prin ei aţi primit SfântulDuh. În ziua Sfântului Ştefan, primul martir, să fie de aseme-nea sărbătoare ca şi în zilele altor martiri care L-au iubit peHristos mai presus ca pe propria lor viaţă.”

Constituţiile Apostolice

„Biserica nu se roagă pentru mucenici cum se roagăpentru ceilalţi morţi, fiindcă ei atât de mult s-au desăvârşitprin moarte, încât nu noi, cei vii, trebuie să mijlocim pentruei, ci ei sunt mijlocitorii noştri.”

Fericitul Augustin

„Rugăciunile sfinţilor pentru noi au putere foarte mare,dar numai atunci când şi noi ne căim de păcatele noastre şi neîndreptăm spre o viaţă trăită după voia lui Dumnezeu.”



109


Vieţile Sfinţilor şi istoria martirilor creştini sunt pline demăreţe dovezi despre mărturisirea lui Hristos. Dragostea lorpentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos n-a biruit-o nici sa-bia, nici foametea, nici chinurile, nici moartea, nici puterileveacului de acum, nici cele ale celui viitor. De aceea şi slavalor la Dumnezeu este şi va fi tot atât de mare.

Sfinţii creştinismului sunt vitejii ostaşi biruitori ai Dom-nului şi Mântuitorului Hristos. Pildele lor sunt pentru noi,ostaşii Domnului, un mare îndemn şi un mare ajutor în lup-tele şi biruinţele noastre pentru Hristos. Iar rugăciunile lorsunt un sfânt sprijin pentru sufletele noastre.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfân-tul Grigore, ca şi ceilalţi mari sfinţi ai Bisericii şi viteji biru-itori ai lui Hristos, vor fi pentru noi întotdeauna, prin cuvân-tul şi prin pilda vieţii şi credinţei lor, un mare ajutor în luptamântuirii noastre.

Prin învăţătura sfinţilor înţelegem mai bine învăţătura luiHristos, Mântuitorul nostru. Şi prin pilda vieţii lor de biruinţăne întărim şi noi în luptele Domnului.

Sfinţii sunt vrednici de toată dragostea şi cinstirea noastră şipentru faptul că rugăciunile lor sunt de un mare ajutor pentru noi,cum erau ele şi pentru Sfântul Apostol Pavel (cf. Efes. 6, 19).

Înaintaşii credinţei noastre au spus lucruri minunate des-pre mijlocirea în rugăciune a sfinţilor pentru noi. FericitulAugustin spune că mucenicii sunt mijlocitorii noştri, dar numijlocitori nemijlociţi, ci ei fac rugăciunile lor prin mijloci-rea Mântuitorului Iisus Hristos cu Care sunt strâns uniţi, cumsunt unite cele mai desăvârşite mădulare în corpul lor cu capullor. Căci, într-adevăr, Iisus Hristos este Capul şi El este Sin-gurul Mijlocitor în felul Său, căci şade la Dreapta Tatălui...


110

De asemenea, Asterie al Amasiei, în „Cuvânt de laudă lasfinţii Mucenici”, spune că sfinţii au multă putere chiar şidupă moartea lor din lumea aceasta, făcând bine oamenilor,precum a fost şi cu proorocul Elisei care şi după plecareadin viaţă a avut harul nemuritor şi nedespărţit al lui Dumne-zeu, har care sălăşluia lângă trupul său neînsufleţit (cf. IVRegi 13, 21).

Noi avem o datorie sfântă să dăm o evlavioasă cinstiretuturor marilor oameni de care S-a folosit atât de frumosDumnezeu. Ei sunt de o veşnică cinste înaintea Domnului şitrebuie să fie aşa şi pentru noi.


Să se socotească şi mai îndatorat decât toţi ceilalţi oa-meni faţă de cei care ne-au făcut bine nouă şi altora; se cuvi-ne să-i cinstească foarte mult pe toţi sfinţii şi aleşii lui Dum-nezeu. Pe toţi înaintaşii credinţei noastre atât din Vechiul, câtşi din Noul Testament. Fiindcă ei au fost vasele sfinte şi alesede care S-a slujit Domnul nostru Iisus Hristos la mărturisireaAdevărului şi la vestirea mântuirii noastre.

Să aibă la loc de cinste în casa şi în sufletul său icoaneleşi pildele sfinţilor, spre a se îndemna, şi prin aceasta, la maimultă dragoste şi jertfă pentru Domnul şi Mântuitorul nostru,după pilda vieţii ascultătoare şi sfinte a acelora pe care icoa-nele îi reprezintă.

Să cinstească cu evlavie sărbătorile aşezate în amintireaşi cinstirea sfinţilor, rugându-se Domnului cu stăruinţă să dă-ruiască şi mai departe Bisericii Sale şi Adunării noastre astfelde păstori sfinţi şi mărturisitori înflăcăraţi ai Evangheliei, cum


111

au fost ei. Iar nouă să ne dea o credinţă de acelaşi preţ cu alor, ca să avem şi noi o viaţă şi un sfârşit de biruinţă ca al lor.

Dacă este scris că Dumnezeu i-a ales în Biserica Sa peunii cărora le-a dat un har mai mare şi o slujbă mai aleasă,atunci este o dreaptă datorie pentru noi să-i preţuim şi să-icinstim deosebit. Oricine se ridică şi vorbeşte contra lor va fipedepsit, cum au fost cei care s-au ridicat contra lui Moise,ori contra lui Daniel, ori a altor sfinţi ai Domnului.

Domnul Iisus S-a unit cu Apostolii Săi când a zis: „Cinevă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte” (Matei 10, 40).

Pe cei care au fost atât de cinstiţi de Dumnezeu, suntemcu atât mai vârtos datori să-i cinstim şi noi.

„Ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca peÎnsuşi Hristos” (Gal. 4, 14).

„Pentru că îndemnul nostru nu venea din rătăcire, nicidin gânduri necurate, nici din înşelăciune” (I Tes. 2, 13).

După cum sfetnicii împăratului şi prietenii săi se bucurăde o cinste aleasă... tot aşa şi noi să-i cinstim pe cei aleşi deDomnul în fruntea Bisericii Sale.

Cine este un necinstitor al Sfinţilor nu este un ostaş alDomnului.

Doamne Duhule Sfinte, Care ai chemat, ai ales şi ai pusîn slujbe de cinste pe sfinţii Tăi înaintea noastră, dă-ne toatăevlavia şi preţuirea pentru ei şi ajută-ne să le urmăm şi noicredinţa lor. Amin.


112

Voi nu-mi sunteţi în urmă

Voi nu-mi sunteţi în urmă, înaintaşi eroi,privind spre voi, eu faţa nu mi-o întorc napoi;cum aş putea eu oare pe urme-a vă călcade v-aş avea în urmă, şi nu-naintea mea?

De-a pururi pilda voastră în faţă-avea-voi eu,trăirea şi credinţa să vi-o urmez mereu;cum aş putea odată în ochi a vă privide n-aş fi demn de-aceasta în fiecare zi?


113

capitolul 14

DESPRE DUMINICÃ ªI SÃRBÃTORI


„Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune care sunt sărbăto-rile Domnului, în care se vor face adunări sfinte...

Iată şi celelalte sărbători ale Domnului, adunările sfintepe care trebuie să le vestiţi la vremea lor... În luna întâi, înziua a paisprezecea a lunii… sunt Paştile Domnului…

În luna a şaptea, ziua întâi a lunii, să vă fie zi de odih-nă… Nici o muncă să nu faceţi, ci să aduceţi ardere de totDomnului…

Acestea sunt sărbătorile Domnului, în care trebuie să seţină adunările sfinte, ca să aduceţi jertfe Domnului, arderi detot, prinos de pâine, jertfe junghiate şi turnări, fiecare din elela ziua hotărâtă” (Levitic 23, 2-37).

„Că mai bună este o zi în curţile casei Tale decât mii”(Ps. 83, 11).

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucu-răm şi să ne veselim întru ea (Ps. 117, 24).

„După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâia săptămânii (duminica), …s-a făcut cutremur mare, că înge-rul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şişedea deasupra ei... Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor:Nu vă temeţi că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi. Nueste aici, ci S-a sculat precum a zis” (Matei 28, 1-6).


114

„Iar în ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii –Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva,să vină la Mine şi să bea” (Ioan 7, 37).

„Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună înacelaşi loc” (Fapte 2, 1).

„În ziua întâi a săptămânii (duminica), adunându-ne noisă frângem pâinea…” (Fapte 20, 7).

„În ziua întâi a săptămânii (duminica), fiecare dintre voisă-şi pună deoparte, strângând cât poate... (I Cor. 16, 2).

„Am fost în duh în zi de duminică şi am auzit, în urmamea, glas mare de trâmbiţă” (Apoc. 1, 10).


„Ziua de Duminică este cea mai potrivită pentru a ne în-demna la dragoste şi la fapte bune. Pe lângă aceasta, apoi, noiavem porunca Domnului şi a Bisericii de a ne împărtăşi înaceastă zi cu sfintele, nemuritoarele şi înfricoşatele lui Hris-tos Taine, care insuflă credincioşilor multă bunăvoinţă şimultă milostenie.”

Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia 43 la I Corinteni

„Duminica ne adunăm cu toţii împreună ca să lăudăm peDumnezeu, pentru că ea este Ziua Întâi în care a făcut Dum-nezeu lumina, despărţind-o de întuneric. Şi în care Mântuito-rul nostru Iisus Hristos a înviat din morţi.”

Sf. Iustin Martirul – Apologetica 1, cap. 67

„Mulţi oameni ţin sărbătorile, ştiu numele lor, dar nuştiu pricinile pentru care s-au aşezat ele. Este cea mai mareruşine şi batjocură să nu ştii pricina pentru care sunt aşezateaceste sărbători.”

Sf. Ioan Gură de Aur – Cuvânt la Praznicele împărăteşti


115

„Când vă adunaţi în Duminica Domnului, frângeţi pâi-nea şi mulţumiţi, după ce mai întâi v-aţi mărturisit păcatele,ca jertfa voastră să fie curată.”

Învăţătura celor Doisprezece Apostoli

„Sărbătorind, înălţăm sufletele noastre în chip deose-bit spre Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Îi aducem slavă şimulţumire.”

Sf. Vasile cel Mare

Duminica sau Ziua Domnului este închinată în chip deo-sebit amintirii şi slăvirii Învierii lui Hristos. Ea este ziua deodihnă şi de sărbătoare săptămânală a creştinului.

Sărbătorile au fost orânduite ca să dăm odihnă trupurilornoastre şi în acelaşi timp să ne îngrijim în chip deosebit şi decele sufleteşti.

Sfinţii Apostoli şi primii creştini au numit Duminica Zi-ua Domnului şi au sărbătorit-o printr-un cult public alcătuitdin rugăciuni şi laude în centrul cărora stătea Sfânta Împărtă-şanie, după cum lămurit citim în Sfânta Scriptură la FapteleApostolilor 20, 7 unde se spune: în ziua dintâi a săptămâniieram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea... Şi la I Corinteni16, 2, când se făceau milostenii. Şi la Apocalipsa 1, 10, cânderau în Duhul, adică în puternică şi înaltă stare cu Dumnezeu.

În afara Duminicii, sunt rânduite mai multe sărbătoripeste an. Unele sunt sărbători Împărăteşti, altele ale sfinţilormai aleşi, iar altele ale Maicii Domnului... Toate sunt prile-juri de mari înălţări duhovniceşti – şi în toate trebuie să luămparte cu tot sufletul la slujbele de laudă şi de închinare cătreDumnezeu.

Învăţătura de Credinţă Ortodoxă


116


Dumnezeu binecuvântează casa şi viaţa celui care cu toţiai lui cinsteşte, cu evlavie şi frică de Dumnezeu, Duminica,Ziua Domnului.

Nu au nici spor, nici binecuvântare acei care nu ţin săr-bătorile şi praznicele Domnului şi Duminica, Ziua Lui.

Bucuria adevărată a praznicelor Domnului este însă atâtde înăbuşită de petrecerile păcătoase şi de chefurile lumeşti!O, ce păgânătate mare este aceasta! Noi, ostaşii Domnului,trebuie să luptăm pentru ca praznicele Domnului să fie cuadevărat şi în întregime petrecute şi puse în slujba şi spreslava lui Dumnezeu.

– De ce plângi, Maică Duminică?– Plâng pentru că sunt Ziua Învierii Domnului şi tocmai

în ziua asta se fac cele mai multe păcate şi fărădelegi. În ZiuaDomnului oamenii fac cel mai mult voia diavolului. În ZiuaPogorârii Sfântului Duh oamenii slujesc cel mai mult duhuluirău. Plâng pentru că eu sunt ziua cea mai luminată, iar oame-nii fac din mine ziua cea mai batjocorită şi mai întunecată.

Din Ziua Învierii Domnului, oamenii fac ziua morţii lor.Oamenii îşi omoară sufletele cel mai mult tocmai în zi-

lele de Duminică şi sărbători, în zilele când ar trebui toţi săalerge pentru ca să şi le mântuiască.

Duminica şi praznicele Domnului sunt zile de reculegereşi de rugăciune, spre îndreptarea cea mântuitoare.

Noi, ostaşii Domnului, suntem mai datori decât toţi cei-lalţi să cinstim praznicele şi zilele Domnului, punând tot tim-pul acestor zile în slujba Domnului pentru slava Numelui SăuSfânt şi pentru folosul Lucrării Sale duhovniceşti.

Ziua Domnului nu trebuie s-o punem în slujba lumii, ciîn slujba lui Dumnezeu. Avem şase zile de lucrat pentru cele


117

trupeşti, iar ziua de odihnă, ziua închinată Domnului, trebuiesă o petrecem căutând foloasele cele sufleteşti şi aducândslavă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a ajutat,atât trupeşte, cât şi sufleteşte.


Să se încredinţeze pe deplin că ziua de odihnă pentrucreştini, ziua închinată Domnului, este Duminica, după cumreiese limpede atât din Sfintele Scripturi ale Noului Testa-ment, cât şi din îndrumările date de către Sfinţii Părinţi bi-sericeşti.

Să se încredinţeze pe deplin că, chiar din primele saleînceputuri, Biserica Creştină a sărbătorit ca zi de odihnă nuSâmbăta, care era semnul Vechiului Legământ, ci Duminica,semnul Legământului celui Nou, nespus mai bun, cu câtGolgota e mai înaltă decât Sinaiul. Şi Sângele lui Hristos maide preţ ca orice alt sânge. Şi poruncile lui Hristos, Fiul luiDumnezeu, mai mari decât poruncile oricărui prooroc.

Domnul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, venind în lume, a fă-cut toate lucrurile noi. Nouă este Jertfa Sa. Nouă este LegeaSa. Nouă este învăţătura Sa. Nou este Templul Său. Noi suntsărbătorile Sale. Nouă este odihna Sa. Nouă este şi ziuaacestei odihne.

Nu Constantin cel Mare a aşezat ca zi de odihnă şi deprăznuire Duminica – ci Domnul Iisus Hristos a aşezat-o prinÎnvierea Sa din morţi. Şi Duhul Sfânt a confirmat-o prin Po-gorârea Sa cu întemeierea Bisericii. Încă din primele zile,Sfinţii Apostoli şi toată Biserica Creştină au prăznuit cu toatăevlavia aceste minuni mari şi mântuitoare. Să respingem cu


118

tărie orice învăţături contra acestui adevăr şi să ne depărtămcu toată graba şi scârba de cei ce le aduc, ca de nişte vrăjmaşiai adevărului şi necinstitori ai lui Dumnezeu.

În Duminici şi sărbători să ia parte la biserică şi la aduna-re, pentru slava lui Dumnezeu şi mărturisirea Numelui Său.

Să-i cerceteze pe săraci, pe bolnavi, pe orfani, pe cei lip-siţi, ducându-le, după putinţă, ajutor trupesc şi sufletesc.

Să se înfrâneze de la tot ce este oprit a se face în ZiuaDomnului şi după cuvântul care zice: Toată ziua să ne învă-ţăm dreptatea Ta...

Să apere Ziua Domnului în faţa tuturor celor care o calcăşi o nesocotesc, mai întâi prin purtarea sa respectuoasă şi pli-nă de evlavie în timpul ei – şi apoi prin cuvântul său, arătândadevărul despre ea.

Să se ferească de cei care calcă şi batjocoresc ZiuaDomnului.

Cel care nu respectă Ziua Domnului şi Sărbătorile Luinu poate fi un bun ostaş al lui Hristos.

Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, luminează-ne cu da-rul Tău şi învaţă-ne să ştim cu cât respect şi evlavie suntemdatori să ţinem întocmai toate rânduielile şi poruncile Tale,toate sărbătorile şi praznicele în cinstea Ta şi a sfinţilor Tăi.Ca să fim cu adevărat plăcuţi Ţie. Amin.


119

Azi e sărbătoare, mamă

Azi e sărbătoare, mamă,lasă orice lucru ai,de biserică te-mbracăşi cu tine să mă iai.

Vreau, când clopotele cântă,să mă duc şi să mă-nchinla altarul sfânt şi tainic,de credinţă sfântă plin.

Vreau s-aud cum cântă totulîn lumină şi-n fior,să sărut cu lacrimi CruceaBunului Mântuitor.

Vreau să stau cu tine-alături,să mă rog şi eu şoptinddupă tine „Tatăl nostru”cu privirea strălucind.

Vreau să pun şi eu o floarela icoana lui Iisus,vreau s-ascult cum îngeraşiicântă şi plutesc pe sus.

Vreau s-aud cei buni cum cântă...auzi clopotele, hai!Azi e sărbătoare, mamă,lasă orice lucru ai!


120

capitolul 15

DESPRE SUPUNEREA FAÞÃ DE STÃPÂNIRE


„Cel Prea Înalt are stăpânirea peste împărăţia oamenilorşi o dă cui voieşte” (Daniel 4, 22).

„Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi luiDumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Matei 22, 21).

„Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu estestăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumne-zeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpâ-nirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce seîmpotrivesc îşi vor lua osândă.

Voieşti deci să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şivei avea laudă de la ea. Căci ea este slujitoare a lui Dumne-zeu spre binele tău. Iar dacă faci rău, teme-te; căci nu în za-dar poartă sabia; pentru că este slujitoare a lui Dumnezeu şirăzbunătoare a mâniei Lui şi asupra celui ce săvârşeşte răul.De aceea este nevoie să vă supuneţi nu numai pentru mânie,ci şi pentru conştiinţă. Că pentru aceasta plătiţi şi dări. Căci(dregătorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, stăruind în aceastăslujire neîncetat” (Rom. 13, 3-6).

„Şi cât de covârşitoare este mărimea puterii Lui faţă denoi… Pe aceasta, Dumnezeu a lucrat-o în Hristos, sculân-du-L din morţi şi aşezându-L de-a dreapta Sa în ceruri, maipresus decât toată începătoria, şi stăpânia, şi puterea, şi dom-


121

nia şi decât tot numele ce se numeşte nu numai în veaculacesta, ci şi în cel viitor. Şi toate le-a supus sub picioarele Luişi mai presus de toate L-a dat pe El cap Bisericii” (Efes. 1, 21).

„Pentru că în El au fost făcute toate, cele din ceruri şicele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri,fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prinEl şi pentru El” (Col. 1, 16).

„Şi sunteţi deplin întru El, Care este Cap a toată domniaşi stăpânirea” (Col. 2, 10).

„Adu-le aminte (fraţilor) să se supună stăpânirilor şi dre-gătorilor, să asculte, să fie gata la orice lucru bun” (Tit 3, 1).

„Ascultaţi de mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcăei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de eleseamă, ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căciaceasta nu v-ar fi de folos” (Evrei 13, 17).

„Supuneţi-vă pentru Domnul oricărei orânduiri ome-neşti, fie împăratului, ca înalt stăpânitor, fie dregătorilor, caunora ce sunt trimişi de el spre pedeapsa făcătorilor de rele şispre lauda făcătorilor de bine” (I Petru 2, 13-14).


„Cel ce se supune stăpânirilor se supune lui Dumnezeu,căci Dumnezeu porunceşte aceasta.”


„Un popor care nu se supune stăpânirii este tot aşa ca şicum n-ar avea stăpânire sau poate şi mai rău.

Dar – zici tu – şi când sunt răi să-i ascultăm? Mai întâi nutrebuie să fie nimeni rău... M-aş mira să fie cineva dintre stă-pânitori care să scape de osândă, dacă este aşa... Cine se arun-că după demnităţi – se aruncă singur sub o mare greutate.


122

Dacă şi cel ce din obligaţia silită, fiind stăpânitor, a fostpedepsit dacă n-a făcut slujba asta cu teamă şi cu ascultare deDumnezeu – atunci cu cât mai mult va fi acela care prin luptalui însuşi a ajuns să stăpânească!”

Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia 34, Evrei

„Dacă cei nedreptăţiţi trebuie să răsplătească cu bine peprigonitorii lor, apoi cu atât mai mult suntem datori a ne supu-ne celor ce ne fac bine. O astfel de supunere nu vatămă întrunimic evlavia noastră. Orice stăpânitor este întărit şi aşezat deDumnezeu în slujba aceasta, fiindcă toate sunt rânduite deDumnezeu – unii să stăpânească, iar alţii să fie stăpâniţi.

Anarhia (nesupunerea) este un mare rău şi este pricinatuturor tulburărilor.

Dumnezeu a făcut multe stăpâniri şi multe supuneri înacelaşi timp, ca de pildă: între bărbat şi femeie, între dascăl şiucenic, între fiu şi părinte, între bătrân şi tânăr, între stăpâni-tori şi stăpâniţi. Acelaşi lucru l-a făcut şi între mădulareletrupului nostru (şi ale Trupului Său): pe unele le-a pus maipresus decât altele, iar pe unele mai prejos. Unele să stăpâ-nească peste celelalte, iar altele să fie stăpânite. Totul pentrucă aşa este voia lui Dumnezeu. Dar fiecare să ia bine seamala datoria sa, fiindcă fiecare va fi tras la răspundere odată deÎnsuşi Dumnezeu cum şi-a împlinit această datorie.”

Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia 24, Romani


Cuvântul „ascultare” este deci un cuvânt mare şi sfânt.De câte ori îl auzim trebuie să tresărim, gândindu-ne la ascul-tarea de Dumnezeu şi la ascultarea până la cruce a Fiului Său.


123

„Toate ascultările din această lume trebuie să aibă legă-tură cu marea ascultare de Dumnezeu. Orice fel de ascultarecare se face în lumea aceasta trebuie să purceadă din asculta-rea de Dumnezeu şi să cheme la ascultarea de Dumnezeu.”

«Ascultarea»

„Noi, ostaşii Domnului, luptăm în primul rând pentru Îm-părăţia lui Dumnezeu şi pentru mântuirea sufletelor noastre şiale altora. Iar în al doilea rând, luptăm şi pentru ţărişoaranoastră cea nouă şi scumpă (pentru mântuirea ei de vrăjmaşiivăzuţi şi nevăzuţi), pentru fericirea ei trupească şi sufletească.

Ne supunem din toată inima lui Dumnezeu ca unui Stă-pân şi Împărat Atotputernic, Care ne-a făcut – şi Care are totdreptul asupra trupurilor şi sufletelor noastre – dar ne supu-nem şi stăpânirilor lăsate de El pentru ţara şi poporul nostru.Căci tot El ni le-a dăruit.”



Să iubească ţara şi poporul său, fiind supus pentru Dom-nul stăpânirii şi legilor rânduite patriei pământeşti, după po-runca lui Dumnezeu şi a înaintaşilor noştri.

Să asculte de orice dispoziţie dată de stăpânire, care nucontravine moralei creştine şi să nu se împotrivească în niciun fel îndatoririlor ce îi revin, ci să caute a le împlini la timpşi în chip vrednic şi cinstit. Căci aşa este voia şi porunca luiDumnezeu, ca noi să fim gata în orice vreme a ne face dato-ria şi a împlini orice lucru bun, ca să fim pildă celorlalţi chiarşi în aceasta.


124

Să nu contravină nici unei legi şi nici unei rânduieli ceurmăresc binele şi propăşirea ţării din care face parte, ci săfie un cetăţean vrednic în toate privinţele.

Să fie cinstit, harnic, drept şi conştiincios în orice servi-ciu şi în orice loc de muncă, îndeplinindu-şi fiecare îndatorireîn mod corect, ca să ajute la fericirea şi bunăstarea poporuluisău, oriunde ar trăi şi ar munci.

Rugăciunile noastre nu trebuie să fie numai pentrumântuirea noastră, ci şi pentru a întregului popor. Căci rugă-ciunea aceluia care se roagă numai pentru sine va fi lepădată,dar a celui ce se roagă pentru alţii, întâi, va fi primită tot-deauna.

Cine doreşte binele numai pentru sine este un păgân şiun răutăcios. Numai cine doreşte şi luptă pentru binele tutu-ror este un credincios plăcut lui Dumnezeu.

Chiar şi sub stăpânirea cea mai blândă, credinciosul tre-buie să se socotească pe lumea aceasta străin, fiindcă estescris: „Vă îndemn ca pe nişte străini ce sunteţi şi călători aicipe pământ” (I Petru 2, 11).

Dar, chiar şi sub stăpânirea cea mai aspră, credincioşiilui Hristos – Domnul şi Mântuitorul nostru – trebuie să se so-cotească datori a fi cei dintâi în toate faptele bune, pentru căde asemenea este scris: „...pentru ca cel vrăjmaş să nu poatăspune nimic rău despre noi” (Tit 2, 8 şi 3, 14).

Oastea Domnului S-a supus totdeauna stăpânirii lăsatede Dumnezeu poporului nostru şi a avut totdeauna o atitudinede respect şi ascultare faţă de legile bune ale ţării noastre, –indiferent de atitudinea pe care a avut-o stăpânirea faţă denoi şi de nedreptatea cu care am fost loviţi şi judecaţi.

Noi vom continua să ne facem toată datoria de cetăţeniai acestei ţări şi de fii ai acestui popor, rugându-ne pentru fe-ricirea conducătorilor şi muncind pentru binecuvântarea


125

neamului nostru. Aceasta este o mare datorie pe care ne-oporunceşte Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu. Iar noi ne-o îm-plinim din dragostea pentru Dumnezeu şi pentru Neamulnostru.

Cine este leneş, dezordonat şi nesupus nu poate fi unostaş al Domnului, căci este scris: „Căutaţi binele ţării în carev-am dus robi şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, că de propă-şirea ei atârnă şi fericirea voastră” (Ier. 29, 7).

Preasfinte Duh al Puterii şi Răbdării, Te rugăm, dăru-ieşte-ne răbdarea şi puterea ca să urmăm pilda Scumpuluinostru Mântuitor Care, deşi a fost cel mai străin pe lumeaaceasta, totuşi a făcut cel mai mare bine oamenilor. Şi, deşia fost cel mai mare, S-a făcut cel mai mic. Şi, deşi a fost celmai puternic, S-a supus cel mai smerit. Amin.


126

Conştiinţa datoriei

Conştiinţa datorieisă-ţi lumine calea ta,orişicât de grele vremurişi vrăjmaşi te-ar înfrunta!Nu-i o mai presus onoare,cât va fi pe lume grai,decât trează conştiinţadatoriei să ţi-o ai.

Conştiinţa datoriei,între-ai tăi şi-ntre străinisă n-o-mpiedice cununănici de aur, nici de spini,să n-o cumpănească banul,dar nici sângele, nicicând,veşnic preţul cel mai maredecât orişice având.

Conştiinţa datorieipentru Cauza lui Hristos,pentru Adevăr şi Cinste,pentru Bine şi Frumos,pentru slava şi triumfullui Hristos în veci să-ţi steamai presus de tot ce-n lumeva iubi fiinţa ta.


127

capitolul 16

DESPRE ROSTURILE SOCIALEªI NAÞIONALE ALE OASTEI DOMNULUI


„Căutaţi binele ţării în care v-am dus robi şi rugaţi-văDomnului pentru ea, că de propăşirea ei atârnă şi fericireavoastră” (Ier. 29, 7).

„Voi sunteţi sarea pământului...” şi „lumina lumii...”(Matei 5, 13-14).

„Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşaîncât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Ta-tăl vostru Cel din Ceruri... “ (Matei 5, 16).

„Că mare îmi este întristarea şi necurmată durerea inimii.Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos, pentrufraţii mei, cei de un neam cu mine după trup” (Rom. 9, 3).

„Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugă-ciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împă-raţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecemviaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă,că aceasta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu,Mântuitorul nostru, Care voieşte ca toţi oamenii să se mân-tuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim. 2, 1-4).

„...acei ce au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie înfrunte la fapte bune. Că acestea sunt cele bune şi de folosoamenilor” (Tit 3, 8).


128

„Să înveţe şi ai noştri să poarte grijă de lucrurile celebune, spre treburile de neapărată nevoie, ca ei să nu fie fărăde roadă” (Tit 3, 14).


„După cum cineva, uitându-se la frumuseţea cerului, zi-ce: «Slavă Ţie, Dumnezeule!» – tot aşa trebuie să poată ziceşi când se uită la purtarea celor credincioşi.”


„Ceea ce este sufletul în trup, aceea sunt şi credincioşiiîn lume.”

Epistola către Diognet

„Nimic nu-l face pe credincios mai cunoscut şi maivrednic de cinstire în mijlocul celorlalţi oameni decât practi-carea virtuţilor spre binele tuturor.”


„Domnul nostru Iisus Hristos voieşte ca fiecare creştinsă fie lumii dascăl spre învăţătură bună, aluat spre dospireasănătoasă, sare pentru împiedicarea stricăciunii şi luminăspre mântuire, aşa cum este El...

Şi numai acela care este aşa este cu adevărat un creştinşi lucrează mântuirea pentru sine şi pentru alţii.”



„Oastea Domnului este un foc ceresc care arde pentruDumnezeu... Pentru aprinderea noastră şi aprinderea altora


129

spre o viaţă sfântă... Pentru mântuirea noastră şi a tuturoroamenilor.

Oastea Domnului nu este altceva decât întoarcereanoastră la trăirea frumoasă a fraţilor şi surorilor din Episto-lele Sf. Apostol Pavel. Şi, cum aceia au adus în mijloculneamurilor păgâne lumina învăţăturilor şi vieţii lui Hristos,tot aşa trebuie să arătăm şi noi în mijlocul stricăciunii şi pă-gânismului de azi frumuseţea unei vieţi cu adevărat dupăvoia şi porunca lui Hristos.

Oastea Domnului s-a născut în mijlocul Bisericii noas-tre şi în mijlocul poporului nostru. Ea trebuie să rămână oflacără sfântă de credinţă în Biserică şi o lumină binefăcă-toare în poporul nostru. Numai aşa îşi va împlini cu adevă-rat solia ei.”

Din «Isus Biruitorul» 1936 – Focul cel Ceresc

„Noi vrem să cucerim a doua oară ţara aceasta, pentruEvanghelia lui Hristos.

Românii din toate unghiurile ţării se întâlnesc în Dom-nul; se întâlnesc ca fraţi de luptă într-o Oaste ce vrea să cuce-rească din nou această ţară, pentru Evanghelia lui Hristos.

Când de la Nistru, până la Tisa, tot românul se va hotă-rî împotriva păcatelor, când din Maramureş, până la Dunăreşi Marea Neagră, tot românul se va aprinde de dorul şi dedorinţa să trăiască o viaţă după Evanghelia lui Hristos; cândţara aceasta se va umple de fronturi şi de ostaşi hotărâţi deluptă împotriva păcatelor; când vom cuceri a doua oarăaceastă ţară, pentru Evanghelia lui Hristos, atunci – şi nu-mai atunci – am asigurat pe veci viitorul acestei ţări şi alacestui Neam.”



130


Să simtă în faţa lui Dumnezeu o mare răspundere pen-tru mântuirea fiecărui semen al său care piere în păcate şi înmizerii.

Cu dragoste şi milă să caute a ajuta după puterile sale laîndreptarea tuturor oamenilor şi a stărilor pe drumul cel bun.

Să se roage cu credinţă şi cu căldură pentru conducătoriipatriei şi pentru păstorii Bisericii noastre, pentru fericirea, li-bertatea şi mântuirea poporului nostru şi a tuturor popoarelorlumii, căci Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să fie fericiţi,ajungând la mântuirea lui Dumnezeu.

Să lupte după puterile sale pentru împuţinarea răului ca-re ruinează sănătatea şi mântuirea oamenilor, îndeosebi: al-coolul, fumatul, jocurile de noroc, petrecerile desfrânate, fil-mele pornografice, cărţile imorale şi tot ceea ce strică tine-retul şi nimiceşte familia – aceste două comori scumpe şi bu-nuri sfinte ale poporului nostru.

Să nu ia parte deloc şi în nici un fel la lucrările nerodi-toare ale întunericului, ci să le osândească, ajutând orice mă-sură bună de stârpire a lor.

Printr-o purtare sfântă, să-i influenţeze spre bine pe ceidin jurul său.

Cine este un element nevrednic între oameni, nu poate fiostaş al Domnului.


131

Aici vom rămânea mereu

Aici vom rămânea mereu,oricât de-nţelenită-i glia;cu-atât cu cât arăm mai greu,va fi mai sfântă bucuria.

Aici vom rămânea, crezândîn biruinţa pentru carene-au ars strămoşii, rând pe rând,s-o nalţe mai strălucitoare.

Aici vom suferi mereu,în locul unde-avem poruncă,să-I dăruim lui Dumnezeuslujirea-n cea mai aspră muncă.

Şi-aicea vom muri-apărândun adevăr şi-o moştenireîncununate în curândde-o nesfârşită strălucire.

Aici, căci chiar pe-acest pământdorim să se mai nalţe-o datăpentru Hristos un crezământşi-o dragoste adevărată.

Ca să-nviem de-aici, mereu,prin noi şi noi urmaşi întruna,arzând în veci lui Dumnezeu,în miile de jertfe, una.


132

capitolul 17

DESPRE VOLUNTARIATUL OASTEI


„Ştiu, Dumnezeul meu, că ispiteşti inimile şi iubeşti cu-răţia inimii! Eu din inimă curată am jertfit toate şi văd acumcă şi poporul Tău, care se află aici, cu bucurie Îţi jertfeşteŢie” (I Paral. 29, 17).

„Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine,să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).

„Şi au făcut nu după cum au nădăjduit, ci s-au dat pe eiînşişi întâi Domnului şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu”(II Cor. 8, 5).

„Căci pe de o parte a primit îndemnul nostru, iar pe dealtă parte, făcându-se şi mai sârguitor, de bună voie a plecatcătre voi” (II Cor. 8, 17).

„Fiecare să dea după cum socoteşte cu inima sa, nu cupărere de rău sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel caredă cu voie bună” (II Cor. 9, 7).


„Nimic nu ne poate apropia mai mult de Dumnezeu şinimic nu ne poate face mai asemănători cu El decât dragostea


133

inimii noastre pentru Hristos şi împlinirea de bunăvoia noas-tră cu bucurie a voii Lui.”


„Toate virtuţile nu sunt decât bunăvoinţa şi dragosteafaţă de Dumnezeu sub diferite forme.”

Fericitul Augustin

„Dragostea vine din bunăvoinţă, iar bunăvoinţa vine dindragoste.”


„Dragostea desăvârşită stă în dispreţuirea de bunăvoie aslavei lumii, a bogăţiei şi a sărăciei, a plăcerii şi a întristării şia tot ce e vremelnic, pentru Numele şi Voia lui Iisus HristosDomnul nostru.”


„Hristos n-a dat ca semn de recunoaştere pentru uceniciiSăi în lume minunile, ci dragostea... Dragostea statornică,fierbinte şi de bunăvoie.”


Voluntariatul este „sfântă expediţie a laicilor pentru aaduce suflete la picioarele preoţilor.”



Să nu se uite că Oastea Domnului este un voluntariat deluptă creştină! Deci şi conducătorii ei trebuie să fie tot voluntari.

Creaţia Oastei a fost, de la început, un voluntariat, culuptători voluntari în toate părţile ţării.


134

Şi aceasta trebuie să rămână Oastea Domnului: un vo-luntariat duhovnicesc care lucrează şi activează în cadreleînvăţăturilor din Biblie şi Biserică.


Eu n-am chemat pe nimeni să pornească pe urmele mele,dar i-am chemat pe toţi să pornească – din dragoste şi de bu-năvoie – pe urmele Domnului Iisus, spre Golgota.

Nici o altă mişcare religioasă n-a pus cu bucurie şi debunăvoie pe drumuri atâţia harnici vestitori şi devotaţi lu-crători ai Domnului ca Oastea Domnului.

Niciodată n-a avut ţara aceasta atâţia misionari laici,plecaţi cu dragă inimă şi de bunăvoie spre toate satele şi ora-şele ei ca să desţelenească ogoarele sufleteşti cu Cuvântul luiDumnezeu. Fraţii mei, să ne împlinim cu curaj şi cu hărnicielucrul pentru Domnul!

Fraţii mei, scris este: «Nimeni care pune mâna pe plug şise uită îndărăt nu este potrivit pentru Împărăţia lui Dumne-zeu» (Luca 9, 62).

Aşa şi noi, prin oricâte lupte şi necazuri am avea să maitrecem, – înainte, şi numai înainte!

„Faţă de toate încercările ce se vor mai face şi în viitor,noi spunem răspicat: Oastea Domnului a fost, este şi trebuiesă rămână un voluntariat duhovnicesc”.

«Ce este Oastea Domnului?», pag. 240


Să vină în rândurile Oastei nesilit de nimeni, din dragăinimă şi de bunăvoia lui, spre mântuirea sa.


135

Să se supună cu bucurie şi fără silă hotărârii şi legă-mântului de a-L iubi şi sluji pe Domnul cu statornicie.

Să nu silească pe nimeni, dar să-i cheme cu dragoste petoţi, mai întâi copiii, soţul şi familia, ca să-L urmeze pe Dom-nul, străduindu-se să le aprindă inima pentru iubirea Lui.

Să nu se lase înrobit de nimeni altui scop, ci să rămânănumai al Domnului şi numai pentru slujba Lui.

Să lupte ca Lucrarea cea sfântă a Domnului să rămânămereu cu aceste două bunuri mai scumpe, care sunt viaţa şibucuria ei: voluntariatul duhovnicesc şi misionarismul laic.

Cine nu vine din dragoste şi nu-I slujeşte de bunăvoie luiHristos nu poate fi un bun ostaş al Său.


136

Fraţi ostaşi, porniţi la luptă

Fraţi ostaşi, porniţi la luptă cu nădejde-n Cel din cer,înaintea noastră merge Cel ce vina lumii şterge,deci priviţi cu toţii Sus!Calea lui Satan e ruptă, înainte, fraţi, la luptă,înainte, cu Iisus!...

Trecem azi prin grele clipe, vom avea de suferit;dar ostaşul e să lupte şi să meargă înainte,cu privirea la Iisus.Moartea cade, iadul plânge, Satan mâinile îşi frânge,dar nainte, cu Iisus!

Nu ne înspăimântă moartea, frica a pierit din noi.Înainte tot poporul, cu Iisus Biruitorul,înainte, cu Iisus!Cine vrea să lupte: vie! iar fricoşii să rămâie;noi, nainte, cu Iisus!

Lipsa nu ne înspăimântă, suferinţa, nici atât.Cine e ostaş să vie, trădătorii să rămâie,noi luptăm pentru Iisus!Ţelul nostru şi tot dorul e Iisus Biruitorul –înainte, cu Iisus!...

Lupta noastră grea-i de-acuma; vom avea de dus nevoi;însă cât trăi-va unul nu ne-om da nicicând napoi,ci vom merge cu Iisus.Cine e ostaş să vie, trădătorii să rămâie,noi, nainte, cu Iisus!


137

capitolul 18

DESPRE RUGÃCIUNE


„Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că elecred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate” (Matei 6, 7-13).

„Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţiprimi” (Matei 21, 22).

„Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită”(Matei 26, 41).

„Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotrivacuiva, ca şi Tatăl vostru cel din ceruri să vă ierte vouă greşe-lile voastre” (Marcu 11, 25).

„…Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni”(Luca 5, 33).

„Şi le spunea o pildă cum trebuie să se roage totdeaunaşi să nu-şi piardă nădejdea “ (Luca 18, 1).

„Privegheaţi dar în toată vremea, rugându-vă ca să văîntăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţiînaintea Fiului Omului” (Luca 21, 36).

„Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune…”(Fapte 1, 14).

„Deci Petru era păzit în temniţă şi se făcea necontenitrugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică”(Fapte 12, 5).

„La rugăciune stăruiţi” (Rom. 12, 12).


138

„Iar orice femeie care se roagă… cu capul descoperit îşinecinsteşte capul…” (I Cor. 11, 5).

„Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciunişi de cereri…” (Efes. 6, 18).

„Stăruiţi în rugăciune, priveghind în ea cu mulţumire”(Col. 4, 2).

„Rugaţi-vă neîncetat” (I Tes. 5, 17).„…mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov

5, 16).„Iar sfârşitul tuturor lucrurilor s-a apropiat; fiţi dar cu

mintea întreagă şi privegheaţi în rugăciuni” (I Petru 4, 7).


„Rugăciunea este trebuitoare sufletului cum este respi-raţia trebuitoare trupului.”


„Rugăciunea este unirea omului cu Dumnezeu, întărireapăcii, mama lacrimilor, punte peste ispite, scăpare din întris-tări, sfărmarea luptelor, lucrarea îngerilor, veselia viitoare,izvorul virtuţii, cauza darurilor, propăşirea tainică, dovadanădejdii, lumina minţii, tăierea deznădejdii, comoara celor ceiubesc tăcerea, slăbirea furiei, oglinda propăşirii, descoperireainimii, arătarea viitorului, hrana sufletului, pecetea slavei.”

Sf. Ioan Scărarul

„Cel care ţine minte răul nu se poate ruga curat.”

Sf. Marcu Ascetul

„Sufletul alipit de Dumnezeu vorbeşte neîncetat cu El.”

Avva Filimon


139

„Fără rugăciune, viaţa noastră sufletească flămânzeşte,însetoşează şi moare.”


„Cel ce ştie să se roage bine va şti şi să trăiască binepentru Dumnezeu.”

Fericitul Augustin

„Rugăciunea este vorbirea minţii cu Dumnezeu...”„Cel ce iubeşte pe Dumnezeu de-a pururi stă de vorbă cu

Dânsul cum ar sta cu un tată, alungând orice duh pătimaş”.

Evagrie Monahul

„Rugăciunea particulară este cea făcută de fiecare cre-dincios singur, sau împreună cu ai săi, sau cu alţi credincioşi,în orice loc, în orice timp şi citită sau spusă pe de rost, dupăalcătuirea gata făcută, dintr-o carte de rugăciuni sau chiarscoasă din taina inimii sale”.



Rugăciunea este puterea sufletului nostru în lupta pentrumântuire.

Nu mulţimea vorbelor face rugăciunea bună, ci duhul,puterea şi căldura din ea.

Rugăciunea nu poate petrece laolaltă cu păcatul. Că orirugăciunea va omorî păcatul, ori păcatul va omorî rugăciunea.

Numai cu ajutorul Duhului Sfânt putem coborî foc înrugăciunile noastre.

Numai cu ajutorul Duhului Sfânt noi învăţăm a ne ruga.Rugăciunea cea adevărată trebuie să aibă două izvoare:


140

pe Domnul Iisus şi Jertfa Lui şi pe Duhul Sfânt cu Focul celceresc.

Rugăciunea cea cu putere este numai aceea care vor-beşte prin Jertfa Crucii de pe Golgota, prin acest minunat„telefon” ce ni l-a lăsat nouă Dumnezeu ca să vorbim cu El.

Să ne rugăm în Numele lui Iisus cel Răstignit... să ceremtotul prin sângele Lui... să-L rugăm pe El, Care S-a răstignitpentru noi şi păcatele noastre, să prezinte rugăciunile noastreîn faţa Tatălui Ceresc.

Când te rogi, trebuie să stai în faţa lui Dumnezeu cutoată fiinţa ta, cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău.


Să fie din adâncul inimii sale un om al rugăciunii.Să iubească, să dorească şi să înseteze din tot sufletul

său după rugăciunea fierbinte şi puternică. Numai aşa va pu-tea avea o viaţă biruitoare şi rodnică prin Duhul Sfânt.

Să ia parte totdeauna la adunările de rugăciune alefraţilor şi surorilor, cu toată fiinţa lui pătrunsă de mareaputere şi trebuinţă a rugăciunii, iar între fraţi şi în faţaDomnului să fie cuviincios, evlavios, plin de cutremurul şidulceaţa rugăciunii.

Să se roage în toată vremea, să fie într-o rugăciune ne-curmată pentru Lucrarea lui Dumnezeu, pentru lucrătorii Lui,pentru surori, pentru tineret, pentru bolnavi, pentru bătrâni,pentru toţi semenii săi care se află în orice fel de suferinţe şinecazuri. În felul acesta harul lui Dumnezeu se va coborî tot-deauna asupra sa. Aceasta îi va aduce şi lui însuşi multe bi-necuvântări şi mare har de la Dumnezeu.


141

Rugăciunea trebuie făcută cu toată credinţa, dar şi cutoată evlavia. E bine ca la rugăciune, pe cât se poate, să sestea în genunchi şi cu faţa în aceeaşi direcţie, către Răsărit.Apoi, să stăm cuviincios, fără să ne rezemăm peste paturi,peste scaune, peste mese. Aceasta este o necuviinţă.

Cine nu are un suflet de rugăciune nu poate fi un ostaş alDomnului.

Doamne Duhule Sfinte, Puterea şi Ajutorul nostru Sfânt,Te rugăm, dă-ne totdeauna şi lumina, şi puterea, şi ajutorulde care avem nevoie pentru a duce cu adevărat o viaţă derugăciune şi de înfrânare, precum ne cere Voia Tatălui Ce-resc şi Cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Amin.


142

În ceasul sfânt al serii

În ceasul sfânt al serii,când stelele răsar,doresc al privegheriişi-al rugăciunii har;răpit primeşte gândulal cerurilor mircând tremură umplându-lca pe-un divin potir.

Se lasă fruntea caldăpe Sfânta Carte linşi-n lacrimi dulci se scaldăal dragostei suspin.Şi toate suie, toate,spre-al inimii sfânt Ţel,iubirea doar mă poatenălţa mai sfânt spre El.

Învăluită-n soare,s-ascunde Faţa Lui,tot Cerul e-o chemareşi zboru-i larg – şi sui,un imn slăvit e gândul,iar sufletul potirşi plouă-nfiorându-lal harurilor şir...

Şi noaptea-i, cine ştie...spre-al zorilor hotarcând fruntea grea re-nvieînveşmântată-n har.


143

Viaţa este slavă

Viaţa este slavăcu zări mereu mai noi,nu ţi-o târî bolnavăşi n-o-ngropa-n noroi.

Viaţa este muncăspre rod tot mai frumos,s-o faci ca pe-o poruncălăsată de Hristos.

Viaţa este aurcu preţ nebănuit,s-o-nalţi ca pe-un tezaurLuminii dăruit.

Viaţa este luptăşi Ţel ceresc şi sfânt,ai râvnă ne-ntreruptăşi nu te da înfrânt!

Viaţa e-o minuneşi-o ardere mereu,înalţo-n rugăciuneprinos lui Dumnezeu.

Căci doar aşa trăităviaţa şi-a-mplinitchemarea ei slăvităspre care s-a primit.


144

capitolul 19

DESPRE POST ªI ÎNFRÂNARE


„Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi fu-rioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, caglasul vostru să se audă sus.

Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omulîşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să seculce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plă-cută Domnului?

Nu ştiţi voi postul care Îmi place? zice Domnul. Rupeţilanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumulcelor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor…” (Isaia 58, 4-7).

„Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie is-pitit de diavolul. Şi, după ce a postit patruzeci de zile şi pa-truzeci de nopţi, la urmă a flămânzit” (Matei 4, 1-2).

„Tu însă, când posteşti unge capul tău şi faţa ta o spală,ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Careeste în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplătiţie” (Matei 6, 17-18).

„Dar acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune şicu post” (Matei 17, 21).

„Şi nu se depărta de Templu, slujind noaptea şi ziua înpost şi în rugăciuni” (Luca 2, 37).

„Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se


145

cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră”(Fapte 14, 23).

„…să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea…, ca sănu vă ispitească Satana din pricina neînfrânării voastre” (ICor. 7, 5).

„Ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei; ca nucumva, altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic”(I Cor. 9, 27).


„Postul este binecuvântarea familiilor, tatăl sănătăţii,călăuza tinereţii, podoaba bătrânilor, bunul tovarăş al călăto-rilor, oaspetele cel sigur şi bun al soţilor.”

Sf. Vasile cel Mare

„Postul cel adevărat nu stă atât în lepădarea demâncăruri, cât în lepădarea de păcate”


„Lipsa de post şi înfrânare înrăieşte pe om, leneveştetrupul şi apleacă sufletul să alunece spre pieire.”


„Postul dă aripi rugăciunii să se înalţe uşor la cer.”

Sf. Vasile cel Mare

„Postul vestejeşte pofta trupului.”


„Postul n-aduce nici un folos dacă nu este unit cu pocă-inţa, rugăciunea, citirea Sfintei Scripturi, binefacerea şi ve-gherea.


146

Ce folos să postim de mâncare dacă nu alungăm din su-flet relele obişnuiri?”



Pentru noi, ostaşii Domnului, postul şi rugăciunea suntcele două arme cu care Marele Biruitor, Domnul nostru IisusHristos, l-a biruit pe Satana. Şi tot cu acestea îl vom putea bi-rui şi noi.

Temelia postului trebuie să fie iertarea şi iubirea de oameni.Postul fără binefaceri este ca o nucă fără miez, ca un fagurefără miere.

Toate posturile, toate jertfele şi rugăciunile nu ajung ni-mic dacă urăşti pe de-aproapele tău. Şi dacă trăieşti în păcateascunse.

Prin post şi rugăciune a fost scos Satana din fiul lunatic– tot aşa şi noi, numai dacă vom fi oameni rugători şi posti-tori, vom putea scoate puterea păcatului din noi şi din alţii.

Adevăratul post şi adevărata înfrânare este să-ţi poţi răs-tigni omul tău cel vechi pe Crucea Golgotei şi să poţi trăi oviaţă de neîncetată ascultare la picioarele Crucii lui Iisus celRăstignit.

Eu aşa înţeleg postul, ca pe o punere la foame, ca pe oslăbire a animalului din noi. Căci cum vom birui lumea şipatimile, dacă îi dăm tot ce vrea câinelui din noi (firea noas-tră cea veche şi lumească)?

Trebuie să postim nu numai de mâncări, ci de tot ce-iplace firii noastre pământeşti.

Aşa înţeleg eu: un post permanent, căci animalul din noipândeşte permanent. Altfel nu avem nici un folos.


147


Să se deprindă a posti cât mai des, după cum este rânduitpostul de către Biserică şi după cum se iveşte trebuinţa pen-tru sine şi pentru alţii.

În zilele de post să fie şi mai veghetor, căci mai alesatunci, în acele zile, vine Ispititorul cu tot felul de ispite şi pie-dici, să ne facă să cădem, ca să nu avem nici un folos de post.

Să însoţească postul cu milostenii, cu binefaceri şi curugăciuni. Postul fără acestea nu are nici o putere.

În zilele de post şi rugăciune, înfrânarea trebuie să fiedeplină şi de la orice, altfel postul nu este de nici un folos. Şipentru că numai aşa vom avea biruinţă şi vom fi sfinţiţi.

Cine nu se poate înfrâna în zilele de post este un om fi-resc, un suflet uşuratic, un creştin lumesc, slab şi neputincios,certăreţ, nervos, tulburat şi neliniştit, uşor de biruit pentruorice pofte şi păcate pierzătoare, care nu are nici un folos depostul său. Un astfel de postitor, în loc să fie un biruitor alIspititorului, este un biruit de el.

Cine nu cunoaşte şi nu practică postul nu este şi nupoate fi un bun ostaş al lui Hristos.

Doamne Iisuse, Tu, Cel care prin post şi rugăciune l-aibiruit pe diavolul în pustie, Te rugăm, dăruieşte-ne şi nouă,ostaşilor Tăi, în pustia acestei lumi, puterea de a primi prinpost, rugăciune şi înfrânare biruinţă asupra vrăjmaşului di-avol, ca să plece ruşinat şi de la noi. Amin.


148

capitolul 20

DESPRE ADUNAREA FRÃÞEASCÃ


„Spune-voi numele Tău fraţilor mei; în mijlocul adunăriiTe voi lăuda” (Ps. 21, 24).

„Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunarea mare, întru popornumeros Te voi lăuda” (Ps. 34, 17).

„Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai alocui fraţii împreună” (Ps. 132, 1).

„Că unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, acolosunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20).

„Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul în-vaţă, să se sârguiască în învăţătură” (Rom. 12, 7).

„Şi aceasta poruncindu-vă, nu vă laud, fiindcă voi văadunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău” (I Cor. 11, 17).

„Când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are psalm,are învăţătură, are descoperire, are limbă, are tălmăcire: toatespre zidire să se facă” (I Cor. 14, 26).

„Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacăîn biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să sesupună, precum zice şi Legea” (I Cor. 14, 34).

„Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie.Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi cu toată înţelepciunea.Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I înpsalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti” (Col. 3, 16).


149

„Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare,ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia” (Col. 4, 6).

„Fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obi-ceiul unora… Căci dacă păcătuim cu voia noastră după ce amluat cunoştinţă de adevăr, nu mai rămâne pentru păcate nici ojertfă, ci o înfricoşată aşteptarea a Judecăţii şi iuţimea foculuicare va mistui pe cei potrivnici” (Evrei 10, 25-27).


„Mare lucru este adunarea la un loc a celor credincioşi,căci ea lucrează aprinderea dragostei şi din ea se nasc toatebunurile. Căci nu este nici un bun care să nu vină de la dra-gostea din Hristos”.

Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia 19, Evrei

„Adunările creştine se ţin Duminica, deoarece aceastaeste prima zi când Dumnezeu, după ce transformase întuneri-cul şi materia, a creat lumina. Apoi pentru că în această zi(Duminica) Iisus Hristos Mântuitorul nostru S-a sculat dinmorţi”.

Sf. Iustin Martirul

„Căci precum fier pe fier se ascute şi lemn pe lemn seaprinde, tot aşa, adunându-ne la un loc, noi sporim între noidragostea de Dumnezeu şi de oameni”.


„Adunaţi-vă des pentru a căuta cele de folos sufletelorvoastre, că nu vă va fi de nici un folos tot timpul credinţeivoastre dacă nu veţi fi găsiţi desăvârşiţi în timpul cel din ur-mă. Căci în zilele din urmă se vor înmulţi profeţii mincinoşi


150

şi falşi şi cei ce strică. Şi se vor schimba oile în lupi şi dra-gostea se va schimba în ură. Sporind fărădelegea, se vor urîunii pe alţii şi se vor prigoni şi se vor vinde şi atunci se vaarăta înşelătorul lumii, prefăcându-se în fiu al lui Dumne-zeu... atunci se vor sminti mulţi... Iar cei ce vor stărui în cre-dinţă vor fi mântuiţi de Însuşi Cel ce va veni... Şi atunci sevor arăta cele trei semne ale adevărului: deschiderea ceruri-lor, glasul trâmbiţei şi, al treilea, învierea morţilor, dar nu atuturor, ci numai a sfinţilor Lui...”

Învăţătura celor Doisprezece Apostoli, 16, 2-8

„Când vă adunaţi, întăriţi-vă şi fiţi supuşi şi smeriţi, le-pădând mândria. Că e mai bine pentru voi să fiţi găsiţi mici,dar curaţi în turma lui Hristos, decât lăudăroşi şi să fiţi arun-caţi afară.”

Sf. Clement Romanul

„Adunaţi-vă totdeauna cu toţii ca într-un templu al luiDumnezeu în jurul Unuia Care este Domnul Iisus Hristos.”

Sf. Ignatie

„În adunare preţuiţi tăcerea, căci luptele înfrânării lăun-trice sunt mai uşoare decât luptele din afară ale vorbirilor.”

Sf. Isaac Sirul

„Dacă cu adevărat suntem fraţi şi dacă cu adevărat neajutăm unii pe alţii, atunci desigur că la aceasta ne vom adu-na totdeauna cu toţii. Adunarea ne va aduce la apropierea şiprietenia folositoare şi prin aceasta vom împiedica pe aceleacare ne duc la Gheenă.”



151


Fraţii mei, adunările noastre sunt clădite şi trebuie să fieclădite pe scumpa făgăduinţă: unde sunt doi sau trei adunaţiîn numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.

Adunarea Oastei Domnului este o strângere în numeleDomnului Iisus, o strângere în jurul Crucii Lui, o strângerede suflete care Îl cheamă pe Domnul în mijlocul lor.

Fraţii mei, eu vă rog cu lacrimi în ochi să nu vă maiplângeţi că nu puteţi face adunarea fără om. Clipă de clipăsă vă aduceţi aminte că numai fără de Hristos nu putemface nimic.

Fraţii mei, eu aştept să trăiţi cu toţii dulcea făgăduinţă aDomnului Iisus din Evanghelia de la Matei 18, 20. Să aveţiaceastă făgăduinţă peste tot şi în toate adunările OasteiDomnului.

Învăţaţi-vă să vă strângeţi la un loc în numele DomnuluiIisus, să vă rugaţi cu foc, să cântaţi cu foc, să plângeţi cu foc,să vă iubiţi cu foc. Atunci va fi cu adevărat în voi şi între voiIisus Hristos şi Duhul Sfânt.

Învăţaţi-vă a vă încrede cât mai mult în Domnul – şi totmai puţin în om. Căci omul este muritor şi schimbător, azivine şi mâine se duce. Azi iubeşte Oastea, mâine o părăseşte.Azi e cu fraţii, mâine împotriva lor. Dar Domnul rămâne cunoi în veac.

Fraţii mei, fiţi tari în făgăduinţa de la Matei 18, 20.Căci va veni vremea când nu veţi mai putea face decât ast-fel de adunări, de doi-trei. Adunarea celor doi-trei este adu-narea pe care nimeni nu o va putea lua de la noi. Nici lu-mea, nici iadul.

Dar aveţi grijă, fraţii mei, să nu pierdeţi dintre voi duhuldragostei, al smereniei, al curăţiei şi al lacrimilor. Şi să nu


152

vină între voi duhuri străine, duhuri sectare, duhuri de certurişi de dezbinări, care să nimicească pacea şi unitatea dintrevoi. Acela prin care vor veni astfel de sminteli ar fi mai binepentru el să-şi lege o piatră de moară de gât şi să se arunce înmare. Căci păcatul sinuciderii ar fi mai uşor pentru un astfelde om decât păcatul dezbinării şi tulburării unei adunări a luiDumnezeu.


Să se socotească în faţa lui Dumnezeu ca fiu şi membruviu şi răspunzător faţă de adunarea frăţească, faţă de asculta-rea pe care o datorează Oastei Domnului.

Să facă totul pentru a nu lipsi niciodată de la adunărilefrăţeşti.

La adunare, stând pe cât este posibil separat fraţii şi se-parat surorile, tot timpul să se simtă, ca în faţa Domnului, as-cultând cu evlavie Cuvântul, înălţând cu lacrimi şi cu foc ru-găciunile şi cântând cu toată inima cântările spre slava luiDumnezeu.

Să-i caute pe cei nou-veniţi sau pe cei mai slabi şi maibătrâni, spre a-i ajuta şi a-i apropia cu căldură de Domnul şide adunare.

Atât fraţii, dar mai ales surorile, să fie îmbrăcaţi cuviin-cios totdeauna – dar la biserică şi la adunare nimeni să nu fieîmbrăcat necuviincios, spre a nu da prilej de sminteală nimă-nui şi spre a nu nesocoti nici unul din Cuvintele Domnuluicare ne porunceşte aceasta.

Să nu întârzie la venire şi nici să nu se grăbească laplecarea de la biserică şi adunare, când nu este forţat la


153

aceasta de împrejurări din afară. Ci tot timpul rânduit bise-ricii şi adunării să-l petreacă folositor şi evlavios în asculta-re şi în rugăciune.

Nici un frate să nu considere adunarea Domnului ca şicum ar fi proprietatea sa, purtându-se ca un Diotref care facece vrea el, fără a ţine seama şi de ceilalţi fraţi. Adunarea tre-buie să aibă cel puţin trei fraţi lucrători care să fie uniţi în totce trebuie să se facă în adunare. Cuvântul să nu fie împiedi-cat, tinerii să nu fie îndepărtaţi, străinii să nu fie îngăduiţi sătulbure, purtările lumeşti să fie mustrate. Totul să se facă însăcu înţelepciunea iubirii părinteşti şi răspunzătoare.

Adunarea frăţească este rodul Duhului Sfânt şi tot ce sepetrece în ea trebuie să fie ţinut sub îndrumarea Sa cea sfân-tă. Oricine se ridică să ia cuvântul trebuie să facă acest lucrucu toata smerenia şi frica, spre a nu păcătui mânat de firea sa,şi nu de Duhul. Vai de cei ce nimicesc adunarea Domnului!Pe aceia o să-i nimicească mânia lui Dumnezeu.

Cine este nepăsător de adunare nu poate fi un ostaş alDomnului.

Doamne, Duhule Sfinte, Te rugăm, alungă din noi oriceîndemn al firii pământeşti şi ajută-ne să umblăm în adunareaTa călăuziţi numai de îndemnurile Tale şi stăpâniţi numai deputerea Ta. Amin.


154

Nu-i loc mai sfânt

Nu-i loc mai sfânt decât acelaunde-i Hristos şi-unde-s ai Săi,acolo-i Duhul Sfânt putere,acolo-i dragostea văpăi.Cuvântul Sfânt acolo-i soare,credinţa-i umblet fericit,iar părtăşia sfinţitoaree-avutul cel mai strălucit.

Nu-s stări mai sfinte ca aceleade pe Taborul luminos,când e Hristos în toţi ce cântăşi toţi ce cântă-s în Hristos;când de Hristos e plin cuvântulşi-n rugăciune-i plin de El,atunci şi-afară şi-nlăuntruHristos străluce-n orice fel.

Nu-i ceas mai sfânt decât acelaîn care-s fraţii adunaţişi inimi lângă inimi unaîn duh se roagă-ngenuncheaţi;când rugăciunea lor se-nalţăscăldată-n lacrimi prin Hristos,îngerii-s fraţi, iar fraţii-s îngeri,pământu-i sus, iar ceru-i jos.

Nu-i har mai sfânt decât acelasă fii cu Domnul şi cu-ai Săiîn rugăciune, şi-n cântare,şi-n lacrimi lângă fraţii tăi.Oriunde-s ei, fă tot şi du-te,oricâţi sunt ei, fă tot şi stai,oricum sunt ei, fă tot şi-i caută,că unde-s ei e-un colţ de rai.


155

capitolul 21

DESPRE CÃSÃTORIE ªI FAMILIE


„Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul…” (Fac. 1, 28).„Iată, fiii sunt moştenirea Domnului, răsplata rodului

pântecelui. Precum sunt săgeţile în mâna celui viteaz, aşasunt copiii părinţilor tineri” (Ps. 127, 3-4).

„Cel ce i-a făcut de la început, i-a făcut bărbat şi feme-ie… Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl şi pe mama sa şi se valipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup... Deci, ce a îm-preunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19, 4-6).

„Oricine îşi lasă femeia sa şi ia pe alta săvârşeşte adulter; şicel ce ia pe cea lăsată de bărbat săvârşeşte adulter (Luca 16, 18);

„Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şifemeia bărbatului.” (I Cor. 7, 3).

„Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe si-ne însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat” (Efes. 5, 33).

„Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre şi nu fiţi aspri cuele” (Col. 3, 19).


„Căsătoria este scutul curăţiei şi împlinirea voii luiDumnezeu spre viaţa oamenilor.”



156

„Căsătoria este aşezată de Dumnezeu pentru aceste douătemeiuri: dragostea dintre soţi şi naşterea de copii.”

Asterie al Amasiei

„Rostul înalt şi sfânt al nunţii respinge total muzica lu-mească, dansurile şi cântecele ruşinoase, vorbele stricate, pompadiavolească, toate cele neruşinate care au loc de obicei la nuntalumească. Acestea sunt păcate şi zdruncină legătura căsătoriei.Este ca şi cum ai chema demonii la nunta ta. Toate acestea tre-buie înlăturate... să fie chemat Dumnezeu în viaţa noastră.”


„Cei doi soţi sunt un trup şi un suflet, iar ei împreună să seroage şi să postească. Unul pe altul să se înveţe şi să se sprijine.Hristos atunci Se bucură şi îşi trimite pacea Sa peste ei. Undesunt ei doi este şi El. Iar unde este El acolo nu este cel rău.”

Tertulian

„Înainte de oricine să-L invităm pe Iisus la nuntă. El vaveni sigur, dacă facem nunta în chip sfânt.”


„Naşterea de copii din unirea soţului cu soţia lui este înînsăşi natura ei o poruncă a lui Dumnezeu. Şi o garanţie deiubire între cei doi soţi.”


„Rostul celor căsătoriţi este naşterea de fii.”


„Familia creştină trebuie să fie vatră în care focul dra-gostei să nu se stingă niciodată şi de la care să se aprindă şisă se încălzească societatea şi lumea.”



157


Temelia unei vieţi familiale fericite este MântuitorulIisus Hristos şi Cuvântul Lui. Este viaţa celor doi tineri trăităcu El şi cu sfântul Cuvânt al Evangheliei Lui.

Vai de căsnicia din care s-a stins rugăciunea celor doiîmpreună. Vai de căsnicia din care s-a pierdut dulceaţa iubiriievanghelice. Vai de căsnicia din care lipseşte Cuvântul celsfânt al lui Dumnezeu.

Căsătoria este de la Dumnezeu, desfrânarea este de ladiavolul.

Păstraţi curăţia căsătoriei, că nu-i binecuvântare mai ma-re ca aceea pe care o revarsă Dumnezeu peste căsătoria carese păstrează curată, cum nu-i chin mai amar ca în căsnicia pecare a spurcat-o păcatul unuia sau al amândurora.

Bărbatul nu trebuie să-şi chinuiască soţia sub cuvânt căel este bărbat. El n-are în faţa lui Dumnezeu un mai mare preţdecât dacă este mai bun ca ea. Nici un bărbat nu are dreptsă-şi dispreţuiască soţia sa pentru că ea este femeie, iar eleste bărbat. Căci înaintea lui Dumnezeu amândoi sunt la fel,după cum este scris: „Dacă femeia este din bărbat, tot aşabărbatul este prin femeie – şi toate sunt de la Dumnezeu...”

Copiii sunt darul lui Dumnezeu făcut căsătoriei curate.Părinţii curaţi vor avea copii sfinţi, dar căsătoriile vinovatevor fi pedepsite şi prin copiii lor.

Căsătoriile vinovate şi cele care nu cunosc înfrânarea înzilele de post, de Duminici şi sărbători, vor fi pedepsite princopiii lor nefericiţi, bolnavi, ori răi.

Orice căsătorie are două mari răspunderi înaintea luiDumnezeu:

curăţia dragostei şi nedespărţirea părinţilor, mai întâi,apoi naşterea şi creşterea de copii credincioşi.


158

Numai acele căsătorii vor fi fericite şi cinstite cu adevă-rat, unde amândoi soţii şi-au împlinit în totul aceste douămari îndatoriri sfinte de părinţi adevăraţi.


Dacă se gândeşte la Taina Căsătoriei, cerând călăuzireaDuhului Sfânt, să aştepte şi să se pregătească pentru aceastacu un cuget şi cu o viaţă curată. Să nu se grăbească a-şi opriochii şi inima asupra nimănui, până ce, mai întâi, cere îndru-marea lui Dumnezeu cu rugăciune şi post, apoi a fraţilor, apărinţilor şi a Bisericii.

Să facă nunta întru totul după voia lui Dumnezeu, ferităde orice băutură îmbătătoare şi, orice petreceri lumeşti. Să ţi-nă seama de îndrumările Evangheliei şi de ale fraţilor maimari în Domnul.

Să nu se căsătorească împreună cei ce sunt rudenii degrade oprite de Biserică.

Să urmeze tot timpul căsniciei o viaţă după voia şi dupăCuvântul lui Dumnezeu, rugându-se împreună, ajutându-secu dragoste şi cu evlavie.

Neînţelegeri nu trebuie să fie niciodată, ci îngăduinţă şirăbdare totdeauna. Când vine ispita mâniei, furtuna să durezepuţin şi seninul să vină repede, cu soare şi îmbrăţişări.

Soţul să nu-şi dispreţuiască soţia şi nici ea pe el. Să nuse vorbească niciodată de rău unul pe altul. Să nu se batjoco-rească şi nici să se certe. Acestea sunt păcate mari înaintealui Dumnezeu, şi urmările lor sunt rele atât pentru părinţi, câtşi pentru copii.


159

Să respecte încă de la început şi până la sfârşit, prin ru-găciune şi înfrânare, zilele de post, de Duminici şi sărbători,pentru ca Dumnezeu să le poată binecuvânta căsnicia cu dra-goste totdeauna nouă şi frumoasă, iar copiii cu sănătate, cuînţelepciune şi cu ascultare. Oricine nu ţine seama de acestezile cu înfrânare şi cu evlavie, poate fi pedepsit atât în trupulsău, cât şi în copiii săi. Toţi copiii care se nasc din unirileneîngăduite, din zilele sărbătorilor şi ale postului, pot fi o ne-fericire pentru părinţii lor, căci vor fi ori bolnavi, ori neas-cultători. Fiindcă însoţirile neîngăduite, chiar între soţi, înzilele oprite nu sunt binecuvântate, ci osândite înainteaDomnului (I Cor. 7, 5; I Tes. 4, 4-5).

Să nu se despartă de soţul său sub nici un cuvânt.Să nu înceapă nici o zi şi nici o noapte fără să se roage

amândoi împreună, cu dragoste, cu iertare şi cu pace înHristos.

Cine este necredincios în căsnicie, nepăsător şi fără dra-goste de soţ nu poate fi un bun ostaş al lui Hristos.


160

De dragoste şi milă

De dragoste şi milă arenevoie orişice flămând,acela care nu iubeştenu-i frate-adevărat nicicând.

De dragoste şi milă arenevoie-un om, oricine-ar fi,nu pot fi buni părinţi vreodatăaceia ce nu pot iubi.

De dragoste şi milă arenevoie tot ce-i viitor,de nu poţi să iubeşti puternicsă nu te faci învăţător.

De dragoste şi milă arenevoie orice duh sărac,acei ce nu pot să iubeascăpăstori să nu se facă-n veac.

De dragoste şi milă arenevoie orice păcătos,cei ce nu pot să se jertfeascăsă nu vorbească de Hristos.


161

capitolul 22

DESPRE CREªTEREA COPIILOR


„În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pecei ce se tem de El” (Ps. 102, 13).

„Fiii tăi ca nişte vlăstare tinere de măslin, împrejurulmesei tale” (Ps. 127, 3).

„Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda în-drumările maicii tale” (Pilde 1, 8).

„Cununa bătrânilor sunt nepoţii, iar mărirea fiilor suntpărinţii lor” (Pilde 17, 6).

„Pedepseşte pe feciorul tău cât mai este nădejde (de îndrep-tare), dar nu ajunge până acolo ca să-l omori” (Pilde 19, 18).

„Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă;chiar când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” (Pilde 22, 6).

„Hrănit-am feciorii şi i-am crescut, dar ei s-au răzvrătitîmpotriva mea” (Isaia 1, 2).

„Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezitdinţii” (Iezec. 18, 2).

„Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi de nu veţifi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Ma-tei 18, 3).

„Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceşti mici, căzic vouă: că îngerii lor, în ceruri, pururea văd Faţa TatăluiMeu, Care este în ceruri” (Matei 18, 10).


162

„Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora caaceştia este împărăţia cerurilor” (Matei 19, 14).

„Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri,ci creşteţi-i în învăţătura şi certarea Domnului” (Efes. 6, 4).

„Copiilor, ascultaţi de părinţii voştri întru toate, căci aceas-ta este bine-plăcut Domnului. Părinţilor, nu aţâţaţi la mâniepe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască” (Col. 3, 20-21).

„Şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, carepot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întruHristos Iisus” (II Tim. 3, 15).


„Părinţii care nu-şi cresc copiii în frica lui Dumnezeu îinasc pentru o viaţă trecătoare şi îi împing în moartea veşnică.”

Fericitul Ieronim

„Ai ştiut să-ţi naşti copiii? Să ştii să-i şi creşti cum tre-buie. Pentru ca să porţi cu vrednicie numele de părinte, iarfiii tăi să te cinstească.”

Sf. Tihon

„Părinţii vor fi răspunzători şi pedepsiţi nu numai pentrupăcatele lor, ci şi pentru ale copiilor lor, dacă nu se vor ostenisă-i crească în duhul evlaviei şi al ascultării de tot Cuvântullui Dumnezeu.”


„În sânul familiei îşi primeşte copilul primele îndrumăride viaţă care îi rămân întipărite în suflet pentru totdeauna.Căci, dacă temelia bunei creşteri a copilului este dragostea şiînţelegerea firii sale, lucrul acesta se face mai întâi şi cel mai


163

bine în familie. Numai părinţii au dragoste faţă de copiii lorîn măsura cea mai mare şi numai ei au prilej potrivit şi înde-lungat să înţeleagă deplin firea fiecărui copil al lor.”



O ceară caldă este sufletul copiilor voştri. Aveţi grijă cefel de slove şi ce fel de tipar apăsaţi în sufletele lor. Ei vorcreşte aşa cum îi învăţaţi voi.

Părinţilor, aveţi grijă, un ogor ce aşteaptă semănatul şisămânţa este sufletul copiilor voştri. Voi sunteţi răspunzătoriînaintea lui Dumnezeu şi a viitorului ce fel de sămânţă semă-naţi în acest ogor curat, care este sufletul copiilor şi al tine-rilor voştri.

Eşti tată de familie, eşti mamă unor copilaşi?Lucrează în moşioara aceasta în aşa fel, ca tu şi toată ca-

sa ta şi a copiilor tăi să fiţi fericiţi prin ascultarea şi slujireaDomnului.

Prin creşterea copiilor după voia lui Dumnezeu, părinţiiîşi pregătesc şi mântuirea lor şi a copiilor care îi vor urma.Aceasta este cea mai mare şi cea mai sfântă îndatorire lăsatăde Dumnezeu tuturor soţilor şi părinţilor.

De vină este aici şi proasta educaţie ce li se dă copiilor,strecurându-se în ei frica de stafii şi diavoli de noapte, în locsă se strecoare în sufletul lor, încă de mici, frica de păcat şide diavolul păcatului. Mamele şi părinţii care nu-L cunosc peDomnul strecoară în sângele copiilor o frică falsă. Dar fricaasta poate fi omorâtă prin sângele Golgotei.

«Fricoşii», ed. a II-a, Editura«Oastea Domnului», Sibiu, 1996, p. 41


164

De aceea, ori cine intrăîn Oastea Domnului trebuie:

Să nu se îngrijoreze că fiii săi care se vor naşte nu voravea ce mânca sau cu ce se vor îmbrăca. Acela care le trimitesufletul din cer ca să se zămislească în trup, pe pământ, lepregăteşte odată cu aceasta tot ce vor avea nevoie, ca şi fap-tele bune în care trebuie să umble (Efes. 2, 10).

Creşterea copiilor în mustrarea şi învăţătura Domnuluieste un lucru atât de însemnat şi o datorie atât de sfântă, încâtoricine nu o face va fi pedepsit şi în viaţa aceasta şi în ceaviitoare.

Citirea Cuvântului Sfânt, rugăciunea şi cântarea Dom-nului să se facă împreună de către părinţi cu copiii lor zilnic.Aceasta va fi o binecuvântare pentru toţi. Lipsa acestora adu-ce nenorocirea tuturora.

Acela care nu-şi dă toate silinţele să crească fii credinci-oşi nu se poate numi un bun ostaş al lui Hristos.

Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, sfinţeşte căsnicianoastră şi pe copiii noştri printr-o neîncetată rugăciune, prinCuvântul Tău zilnic şi printr-o fericită dragoste mulţumitoa-re şi bucuroasă. Amin.


165

Vreţi voi, părinţi

Vreţi voi, părinţi, să fie copiii voştri sfinţi?Scăldaţi-i nu în apă, ci-n lacrime fierbinţi.

Hrăniţi-i nu cu pâinea aceasta de pământ,ci cu puterea dulce a Sfântului Cuvânt.

Vreţi voi să vă asculte în totul şi mereu?Dar ascultaţi voi oare aşa de Dumnezeu?

Vreţi voi ca ei să fie copii ai firii noi?Dar viaţa voastră cum e şi ce văd ei la voi?

Îi vreţi cu-mbrăcămintea smeriţi şi cumpătaţişi cu umblări curate? Dar voi cum vă purtaţi?

Când voi umblaţi ca lumea şi vă-mbrăcaţi aşa,voi veţi purta osânda de creşterea lor rea!

Cădeţi mai bine-n lacrimi, cu-amar să vă rugaţisă vi se ierte vina – şi viaţa vi-o schimbaţi!

Abia atunci vor creşte şi-ai voştri fii frumoscu sufletul şi trupul, urmaşi ai lui Hristos.


166

capitolul 23

DESPRE DUHUL SECTAR


„Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în hai-ne de oi, iar pe dinlăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lorîi veţi cunoaşte” (Matei 7, 15-16).

„Vedeţi să nu vă amăgească cineva... Căci mulţi vorveni în Numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îivor amăgi” (Matei 24, 4-5).

„Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci minci-noşi şi vor da semne mari şi chiar minuni ca să amăgească,de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi… Deci de vă vor zice vouă:Iată, este în pustie, să nu ieşiţi; iată, este în cămări, să nu cre-deţi...” (Matei 24, 24-26).

„Şi vă îndemn, fraţilor, să vă păziţi de cei ce fac dezbi-nări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. De-părtaţi-vă de ei” (Rom. 16, 17).

„Dar eu v-am scris acum ca să nu vă amestecaţi cu vre-unul care, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, sauînchinător la idoli, sau ocărâtor, sau beţiv, sau răpitor” (ICor. 5, 11).

„Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceeasă rămână înaintea lui Dumnezeu” (I Cor. 7, 24).

„Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pevoi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie, care nu este


167

alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbeEvanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau un înger dincer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am ves-tit-o – să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acumvă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decâtaţi primit – să fie anatema!” (Gal. 1, 6-9).

„Aceia vă râvnesc, dar nu cu gând bun; ci vor să vă des-partă (de mine), ca să-i iubiţi pe ei” (Gal. 4, 17).

„Ca să nu mai fim copii, duşi de valuri, purtaţi încoace şiîncolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oameni-lor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii, ci ţinând ade-vărul în iubire, să creştem întru toate pentru El, care este ca-pul – Hristos” (Efes. 4, 14-15).

„Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pecare le-aţi învăţat fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră” (IITes. 2, 15).

„Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cu-vintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi deînvăţătura cea după dreapta credinţă, acela e un îngâmfat, ca-re nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor decuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieliviclene, gâlcevile necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şilipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc decâştig. Depărtează-te de unii ca aceştia” (I Tim. 6, 3-5).

„Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţăturasănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădiînvăţători după poftele lor” (II Tim. 4, 3).

„Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şide certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci sunt ne-folositoare şi deşarte.

De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtea-ză-te!” (Tit 3, 9-10).


168

„Deci ceea ce aţi auzit de la început, în voi să rămână;de va rămâne în voi ceea ce aţi auzit de la început, veţi rămâ-ne şi voi în Fiul şi în Tatăl” (I Ioan 2, 24);

„Dacă cineva vine la voi şi nu vă aduce învăţăturaaceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit!Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui celerele” (II Ioan 10).


„Nu ar fi sminteli şi dezbinări dacă nu s-ar face învăţătu-ră potrivnică şi credinţă deosebită învăţăturii apostolice.

Dacă s-ar face aceasta din neştiinţă sau amăgire, trebuiea fi îndreptaţi. Dar, fiindcă aceştia din urmă de bunăvoia lorpăcătuiesc, trebuie să vă depărtaţi de ei.”

Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia Romani

„Nici sângele martirului nu poate să şteargă păcatul de adezbina pe fraţi.”

Sf. Ciprian

„Osteneşte-te şi preîntâmpină răul... mai înainte de aveni vătămarea... Pune oile în siguranţă mai înainte de a venilupul ca să le sfâşie.”

Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia II Timotei

„Este drept să ne supunem lui Dumnezeu decât să ur-măm acelora care din mândrie şi din dorinţă de răzvrătires-au făcut conducători ai invidiei. Că vom suferi mare pagu-bă şi primejdie, dacă vom urma orbeşte pe cei care aţâţă laceartă şi la răscoală ca să ne înstrăineze de ceea ce este bine.”

Sf. Clement Romanul


169


„Satana foloseşte şi astăzi ispita religioasă... el vor-beşte de multe ori în Numele lui Dumnezeu şi din cuvin-tele lui Dumnezeu şi se preface în fiu al lui Dumnezeu; sepreface a fi un trimis al lui Dumnezeu, un înger de lumină(II Cor. 11, 14).

Un sectar milenist predica odată oamenilor că nu existăiad, că nu este rai şi că nu este pedeapsă veşnică. În dosullui însă era diavolul care, în numele iubirii lui Dumnezeu,încerca să dărâme una din învăţăturile de temelie ale creşti-nismului...

Sectarismul nu se poate combate decât cu o puternicălucrare de evanghelizare. Oastea Domnului tocmai acest lu-cru îl face.

Trebuie să ne purtăm faţă de sectari cu dragoste, să în-cercăm a-i îndrepta prin puterea dragostei lui Hristos.

Aceasta este prima cale. A doua este să ne ferim de dis-cuţiile nefolositoare cu sectarii îndărătnici. De omul eretic –spune Sf. Pavel – după una şi a doua sfătuire să te depărtezi.”(Tit 3, 7-10).


Să se ferească, să nu aibă nici un fel de părtăşie cu aceicare au duhul sectar şi care umblă să tulbure credinţa şi adu-nările fraţilor.

Să nu ia deloc parte la adunările sectare, spre a nu se lă-sa ispitit de duhul şi de învăţătura acestora.

Să nu cheme şi să nu dea voie la cuvânt în adunările


170

Oastei acelora care sunt cunoscuţi a avea duh potrivnic şisectar.

Să nu citească şi să nu răspândească printre fraţi scriericare au învăţături şi îndemnuri spre sectarism.

Să nu se ia la ceartă de cuvinte cu cei care sunt stăpâniţide duhul sectar. Nu trebuie să păcătuim coborând Cuvântullui Dumnezeu până la certuri.

Dacă a avut ceva cândva sectar în inimă sau în gânduri,să scoată aceste încredinţări din suflet şi să primească încre-dinţările pe care le au fraţii şi toată Lucrarea Oastei.

Să se poarte cu iubire şi cu milă faţă de cei rătăciţi de lacredinţă, faţă de cei care ar mai putea fi îndreptaţi, dar cuhotărâre şi depărtare de toţi cei îndărătnici.

Cine trăieşte în duhul sectar nu poate fi un ostaş alDomnului Iisus.


171

Vin proorocii mincinoşi

Vin proorocii mincinoşi tot mai mare gloată,numărul şi felul lor umplu lumea toată;gurile li-s tot mai largi, pline de minciunăşi la ei cei înşelaţi tot mai mulţi se-adună.

Vin proorocii mincinoşi, duhurile releîi tot scot mereu mai mulţi, lumea s-o înşele.Predicând despre-adevăr, mint cu neruşineşi de larma gurii lor uliţele-s pline.

Vin proorocii mincinoşi – şi orice-ntrebareo răstoarnă prefăcut gura-nşelătoare;pe toţi ochii lumii pun palma blestemată,iată corul lor nebun lumea cum o-mbată!

Vin proorocii mincinoşi tot mai cu-ndrăzneală,luptă contra lui Hristos duhul lor cu fală.Şi toţi cei ce n-au primit Adevărul dulcedupă-a lor minciuni la iad gloată se vor duce.

...Vin proorocii mincinoşi! Suflete smerite,depărtaţi-vă de ei căile grăbite!Căci curând, în fruntea lor, vine răul carenumai Domnu-l va zdrobi cu a Lui suflare.


172

capitolul 24

DESPRE UNITATE ªI DEZBINARE


„Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei,dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13, 35).

„Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei cevor crede în Mine prin cuvântul lor, ca toţi să fie una, după cumTu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi săfie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17, 20-21).

„Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună, înacelaşi loc” (Fapte 2, 1).

„Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, înfrângerea pâinii şi în rugăciuni” (Fapte 2, 42).

„Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi,frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şiîntru curăţia inimii” (Fapte 2, 46).

„Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erauuna şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, citoate erau de obşte” (Fapte 4, 32).

„Şi vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbi-nări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. De-părtaţi-vă de ei” (Rom. 16, 17).

„Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostruIisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări în-tre voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşiînţelegere” (I Cor. 1, 10).


173

„Căci mai întâi aud că atunci când vă adunaţi în biserică,între voi sunt dezbinări, şi în parte cred” (I Cor. 11, 18).

„Căci dragostea lui Hristos ne stăpâneşte pe noi care so-cotim aceasta, căci dacă unul a murit pentru toţi, au muritdeci toţi” (II Cor. 5, 14).

„…ca toate să fie iarăşi unite în Hristos, cele din cerurişi cele de pe pământ” (Efes. 1, 10).

„Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului întru legătura pă-cii” (Efes. 4, 3).

„…strâns uniţi în iubire, să aibă belşug deplinei înţele-geri pentru cunoaşterea tainei lui Dumnezeu-Tatăl şi a luiHristos” (Col. 2, 2).

„Iar peste toate acestea îmbrăcaţi-vă întru dragoste, careeste legătura desăvârşirii” (Col. 3, 14).

„De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depăr-tează-te” (Tit 3, 10).


„Întrucât trupul Bisericii este unit, diavolul nu poate găsiintrare decât făcând dezbinări. Astfel prin duhul dezbinării şiprin lucrătorii ei, Satana se furişează înăuntrul ei – şi pe urmăvin smintelile. Aşa că smintelile vin din dezbinări – şi vaiaceluia prin care vin.

Nu ar fi sminteli şi dezbinări dacă nu s-ar face învăţătu-ră potrivnică şi credinţă deosebită împotriva învăţăturii a-postolice.

Pe cei care fac dezbinarea din neştiinţă ori din amăgire,trebuie să-i îndreptaţi. Dar de acei oameni care de bunăvoialor şi cu ştiinţă păcătuiesc, trebuie să vă depărtaţi şi să vădespărţiţi de ei.”

Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia Romani


174

„Nici sângele martiriului nu poate să şteargă păcatul de adezbina pe fraţi.”

Sf. Ciprian

„Osteneşte-te şi preîntâmpină răul... mai înainte de aveni vătămarea. Pune oile în siguranţă mai înainte de a venilupul ca să le sfâşie.”


„Este drept să ne supunem lui Dumnezeu decât să urmămacelora care, din mândrie şi din dorinţă de răzvrătire s-au făcutconducători ai invidiei. Că vom suferi mare pagubă şi primej-dia e dacă vom urma orbeşte pe cei care aţâţă la ceartă şi larăscoală, ca să ne înstrăineze de ceea ce este bine.”

„Umblaţi în poruncile lui Dumnezeu dacă vă supuneţiconducătorilor voştri şi dacă daţi cinstea cuvenită păstorilorvoştri duhovniceşti.”

Sf. Clement Romanul

„Supuneţi-vă episcopului vostru şi supuneţi-vă şi voi uniialtora, după cum şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a supusTatălui, iar apostolii s-au supus lui Hristos Domnul şi Tatăluişi Sfântului Duh, ca să fie unire şi trupească şi sufletească.”


Oastea Domnului a dat Bisericii şi preoţilor un mareajutor în combaterea sectarismului. Ea dă sufletelor păşuneaduhovnicească, oprindu-le să plece în altă parte s-o caute.

Statutele Oastei Domnului au fost de la început şi trebuiesă fie până la sfârşit: dragostea, părtăşia şi lacrimile iubirii lui


175

Hristos. Acestea ne-au ţinut uniţi şi acestea ne-au făcut să fimtotdeauna fericiţi şi bucuroşi împreună... Şi, până când acesteavor fi între noi, ele ne vor păzi de orice dezbinare şi nimicire.

Smerenia şi sinceritatea sunt cele două virtuţi pe careScumpul nostru Mântuitor Iisus Hristos ne-a poruncit să le în-văţăm de la El. Acestea două sunt trăsăturile cele mai deosebiteale Oastei Domnului. Oricând vine cineva la Domnul şi intră înOastea Lui, el află aici smerenia şi sinceritatea. Şi, atâta vremecât face parte cu adevărat din Oaste, el este smerit şi sincer. În-dată ce devine mândru şi prefăcut, el a pierdut duhul Oastei, apierdut duhul lui Hristos – şi nu mai este al Lui (Rom. 8, 9).

Şi nu mai este nici ostaş adevărat.


Să caute zi de zi să fie sincer atât cu Domnul, cât şi cufraţii şi să umble în smerenie, ferindu-se de orice păcat tru-pesc ori sufletesc.

Să ne ferim de orice neascultare, căci am auzit de laînaintaşii noştri sfinţi cât de şiret se strecoară şarpele Satanacu ispitele lui ca să ne fure mintea cu învăţături străine şi săne piardă inima cu duhuri dezbinătoare.

În Lucrarea Evangheliei, vrăjmaşul Satana îşi are multeascunzişuri, din care atacă pe neaşteptate sufletele care cautăpe Domnul şi mântuirea. Sunt atâtea duhuri viclene care seprefac în duhuri curate şi care vin să ne ispitească cu feluritecrezuri, pentru ca noi să ne părăsim credinţa noastră bună şis-o luăm pe a lor cea rea. Să părăsim adunarea noastră şi sămergem la a lor. Să ne dezbinăm de fraţii noştri şi să ne ali-pim de ai lor.


176

Aceste îndemnuri vin de le Satana, cel prefăcut, şi vai decine le ascultă!

Nici un frate ostaş adevărat nu trebuie să primească du-hul sectar, căci oricine primeşte acest duh îndată devineneascultător şi dezbinător.

Duhul sectar este acela care îl face pe om mândru şi lău-dăros. El începe să nu mai asculte de fraţi, socotindu-i maiprejos şi mai neînvăţaţi ca el. Începe să batjocorească lucrurilesfinte şi să le părăsească. Începe să dispreţuiască învăţătura Bi-sericii şi Oastei şi să o înlocuiască cu alta. Oricine face aşa,acela a primit duhul cel dezbinător în inima sa – şi acela numai face parte din Oastea Domnului. Cu cât pleacă mai repededintre noi, cu atâta va fi mai bine, fiindcă cei ce se îmbolnă-vesc de răul acesta adesea nu se mai vindecă niciodată...

Să nu luăm deloc parte cu cei ce au duh sectar şi învă-ţături sectare, ca să nu ne pierdem duhul şi învăţătura noastră.

Să nu chemăm, nici să nu dăm voie în adunările noastresă vorbească cei ce au duh sectar, ori învăţături sectare. Dacăvine un necunoscut, el nu trebuie lăsat să vorbească decâtdupă ce ne convingem că este cinstit.

Să nu citim cărţi cu învăţături străine şi să nu ne luăm laceartă din Biblie cu sectarii. Să nu păcătuim certându-ne dinCuvântul lui Dumnezeu cu ei şi dându-le prilej să batjoco-rească lucrurile sfinte. Să ne depărtăm îndată şi definitiv deastfel de oameni, căci noi nu-i vom putea îndrepta pe ei, darei ne-ar putea rătăci pe noi. Mulţi au pierit aşa.

O, Doamne, Duhul Adevărului şi al Iubirii, Te rugăm,păzeşte-ne de duhul dezbinărilor eretice... Iar dacă ne ispi-teşte vreodată, scapă-ne de el atât pe noi, cât şi adunarea şifamilia noastră. Amin.


177

Conştiinţa unităţii

Conştiinţa unităţii cu toţi fraţii tăi de-un gândsă trăiască-n tine-aprinsă până-i inima bătând,pâinea ta, viaţa însăşi, jertfa pe-ale luptei căinu-s nimic pe lângă preţul unităţii cu ai tăi.

Pentru unitate luptă, rabdă şi jertfeşte tot,unitatea şi credinţa toate-nving şi toate pot;fără ele nici izbândă, nici rodire, nici har nu-i;Dumnezeu stă numai unde-i unitate între-ai Lui.

Nu-ţi permite-nvăţătură diferită de ai tăi,nici părere dezbinată, nici umblare pe-alte căi,nici cuvinte, nici prieteni, nici nimic din ce nu ţinfraţii tăi cu care una trebuie să fii deplin.

Pentru dragul unităţii luptă-te să ai oricândcu ai tăi acelaşi cuget, crez, şi inimă, şi gând.Dacă Dumnezeu aceeaşi cale v-a lăsat s-aveţi,conştiinţa părtăşiei să vă fie mai de preţ.


178

capitolul 25

DESPRE HAR ªI PÃCAT


„Ci nelegiuirile voastre au pus despărţire între voi şiDumnezeul vostru şi păcatele voastre L-au făcut să-şi ascun-dă faţa ca să nu vă audă” (Isaia 59, 2).

„Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hulaîmpotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvântîmpotriva Fiului Omului se va ierta lui; dar celui care va ziceîmpotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veaculacesta, nici în cel ce va să fie” (Matei 12, 31-32).

„Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevă-rul au venit prin Iisus Hristos” (Ioan 1, 17).

„Ci prin harul Domnului Iisus Hristos, credem că nevom mântui în acelaşi chip ca şi aceia” (Fapte 15, 11).

„Dar nimic nu iau în seamă şi nu pun nici un preţ pe su-fletul meu, numai să împlinesc calea mea şi slujba mea pe ca-re am luat-o de la Domnul Iisus, de a mărturisi Evangheliaharului lui Dumnezeu” (Fapte 20, 24).

„Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dum-nezeu” (Rom. 3, 23).

„De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lumeşi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii,pentru că toţi au păcătuit” (Rom. 5, 12).


179

„Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul luiDumnezeu, viaţa veşnică în Hristos Iisus, Domnul nostru”(Rom. 6, 23).

„Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-seîmpotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului,care este în mădularele mele… Deci, dar, eu însumi cu min-tea mea slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păca-tului” (Rom. 7, 23-25).

„Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nue de la voi; este darul lui Dumnezeu” (Efes. 2, 8).

„Căci harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturoroamenilor, învăţându-ne pe noi să lepădăm fărădelegea şipoftele lumeşti şi, în veacul de acum, să trăim cu înţelepciu-ne, cu dreptate şi cu cucernicie; şi să aşteptăm fericita nădej-de şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mântuitoruluinostru Hristos Iisus” (Tit 2, 11-13).

„Căci dacă păcătuim cu voia noastră, după ce am luatcunoştinţă despre adevăr, nu mai rămâne, pentru păcate, nicio jertfă, ci o înfricoşată aşteptare a judecăţii şi iuţimea focu-lui care va mistui pe cei potrivnici” (Evrei 10, 26-27).

„Veghind cu luare-aminte ca nimeni să nu rămână lipsitde harul lui Dumnezeu şi ca nu cumva, odrăslind vreo pricinăde amărăciune, să vă tulbure, şi prin ea mulţi să se molip-sească” (Evrei 12, 15).

„Ci fiecare este ispitit când este atras şi momit de însăşipofta sa. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odatăsăvârşit, aduce moarte” (Iacov 1, 14-15).

„Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor sme-riţi le dă har” (Iacov 4, 6).

„El a purtat păcatele noastre, în Trupul Său, pe lemn,pentru ca noi, murind faţă de păcate, să vieţuim dreptăţii; cua Cărui rană v-aţi vindecat” (I Petru 2, 24).


180

„Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşineşi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele noas-tre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să necurăţească pe noi de toată nedreptatea” (I Ioan 1, 8-9).

„Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi da-că va păcătui cineva, avem Mijlocitor către Tatăl, pe IisusHristos cel drept” (I Ioan 2, 1).

„Oricine făptuieşte păcatul săvârşeşte şi nelegiuirea, şipăcatul este nelegiuirea” (I Ioan 3, 4).

„Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că dela început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta S-a arătat Fiullui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului. Oricine estenăscut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţalui Dumnezeu rămâne în acesta; şi nu poate să păcătuiască,fiindcă este născut din Dumnezeu” (I Ioan 3, 8-9).


„Descoperirea sau Revelaţia Dumnezeiască (a Harului)este comoara de adevăruri (şi daruri) pe care Dumnezeu adat-o oamenilor pentru ca ei, cunoscându-L pe El şi lucrareaLui, să-L cinstească după vrednicie, să-I împlinească voia –şi prin aceasta să se mântuiască.”


„Harul lui Dumnezeu poartă şi învaţă pe oamenii care sepredau pe ei înşişi cu smerenie şi curăţie în mâinile Făcăto-rului lor – pe cei ce s-au lepădat din toată inima de lume şimerg pe urmele lui Dumnezeu.”

Sf. Isaac Sirul

„Harul le dă celor sfinţi pricepere, le descoperă tainele,


181

le vesteşte timpurile; e bucuria credincioşilor, e darul celorcare Îl caută din toată inima pe Dumnezeu.”


„Dacă nu întristezi harul, vei cunoaşte tot ce vesteşteCuvântul.

Harul lui Dumnezeu... se primeşte în dar (pentru cel cecrede), după cum în dar primim soarele care luminează, izvo-rul care curge, ploaia care udă... Aşa ni se revarsă şi Harulcel ceresc.”

Sf. Ciprian

„Păcatul este călcarea cu deplină ştiinţă şi cu voia liberă,prin gând, cuvânt sau faptă a Voii lui Dumnezeu. Voia luiDumnezeu se arată în legile Sale, de aceea păcatul se mainumeşte şi fărădelege.”


„Fiecare din mădularele noastre păcătuieşte când din li-beră alegere face cele rele, în loc de cele bune, împotriva luiDumnezeu.”


„Rădăcina păcatului stă în poftă... Şi aceasta vine din fi-rea pământească, iar păcatul aduce moartea...”

Sf. Iacov

„Păcatul este de două feluri: strămoşesc şi personal...Păcatele răpesc sufletului Harul dumnezeiesc care este Viaţa– şi-i aduc moartea, adică chinurile iadului. Cel ce-şi urăştepăcatele sale, acela nu le mai face. Şi cel ce le mărturiseşte şiîncetează a le mai face, dobândeşte iertarea.”

Sf. Isaac Sirul


182

„Sunt păcate trupeşti şi sunt păcate sufleteşti. Toate suntgrele.”

Tertulian

„Păcatul este un demon al voinţei noastre şi de aceea nupoate avea de partea sa nici milă, nici iertare.”


„Păcatul rupe părtăşia omului cu Dumnezeu.”

Sf. Grigore de Nyssa

„Dulceaţa păcatului e scurtă, dar moartea care urmeazăeste veşnică”

Sf. Tihon

„Păcatul este nemilos şi necruţător faţă de orice sufletcare este robitul lui.”


„În zadar tăiem crengile şi lăstarii păcatelor din afarădacă înăuntru, în inimile noastre, rămân rădăcinile care fac săcrească din nou.

Trebuie să scoatem rădăcinile păcatului din inimilenoastre prin voinţa noastră şi harul lui Hristos.”

Sf. Grigore cel Mare


Apuci pe căile Harului dumnezeiesc atunci când îţi des-chizi inima ta chemării Domnului şi Mântuitorului IisusHristos Care zice: Iată, stau la uşă şi bat... Dacă aude cinevaglasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şiel cu Mine (Apoc. 3, 20).


183

Prin Harul lui Dumnezeu se face naşterea din nou în via-ţa celui ce-L primeşte pe Domnul Iisus în inima lui. Prin ha-rul ceresc primim orice dar al Duhului Sfânt: darul vorbirii,darul scrierii, darul cântării, darul rugăciunii, darul bineface-rii, darul răbdării – toate darurile vin prin Harul lui Dumne-zeu dat nouă în Iisus Hristos. Ferice de acela care ştie să-Imulţumească Celui ce ne-a dat aceste daruri şi le foloseştespre slava Domnului Care ni le-a dat.

Cel care n-a primit Harul lui Dumnezeu înseamnă căn-a fost născut din nou, căci oricine este născut din nou prinTaina Pocăinţei şi s-a împărtăşit din Domnul Iisus primeştechiar în acel timp darul Harului ceresc prin care poate adu-ce roadele Duhului Sfânt, care sunt dovada credinţei luimântuitoare.

Harul lui Dumnezeu este urmarea Legământului Său cunoi în Jertfa Domnului Iisus de pe Golgota. Primirea acestuihar este urmarea legământului nostru cu El. Cei care au pusacest legământ şi şi-l ţin se împărtăşesc de acest har, iar ceicare n-au pus acest legământ ori care şi l-au călcat – pierd ha-rul sau îl fac nelucrător în viaţa lor.

Păcatul este acela care îmbolnăveşte viaţa, aducândmoartea cea sufletească. Când apuci pe căile păcatului, cazitot mai jos şi mai jos, până ajungi sluga diavolului, în rând cudobitoceştile patimi.

Să fugim de păcate, de patimi şi de ispite, căci în ele lo-cuiesc Satana şi moartea.

Şerpii păcatului sug vlaga şi viaţa oamenilor, însă ei, bi-eţii, nu se îngrozesc şi nu umblă să scape de aceştia.

Când apuci pe calea cea rea a păcatului, aluneci ca pegheaţă până în prăpastie. De acolo, apoi, adesea nu mai estescăpare niciodată.


184

Păcatul este uşa ce i se deschide diavolului ca să intre înviaţa, în inima şi în casa noastră, alungând din noi haruldumnezeiesc.

Păcatul, ori mare, ori mic, este tot păcat şi trebuie tăiatcu sabia Cuvântului lui Dumnezeu, fără cruţare.

Numai Sângele Sfânt al Crucii lui Iisus ne poate izbăvide robia şi de pedeapsa păcatului.


Dacă doreşte cu adevărat să-şi mântuiască sufletul, să sefacă părtaş Harului lui Dumnezeu prin naşterea din nou, carese capătă prin credinţă în clipa predării şi a depunerii legă-mântului pentru a-I sluji şi urma Domnului Iisus.

Fără predarea noastră sinceră în slujba Domnului, noi nuputem face lucrător Harul Domnului în viaţa noastră. Pentrucă cei care nu se predau Domnului fac zadarnic Harul lui Dum-nezeu pregătit pentru ei, după cum este scris: „...faceţi aşa casă nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu” (II Cor. 6, 1).

Să gândească cu frică şi cutremur sfânt lucrurile Ha-rului lui Dumnezeu, fiindcă acestea sunt veşnice, atât prinbinecuvântările lor, cât şi prin osânda pe care o aduc sufle-tului care nu vrea să le asculte, nu vrea să le primească, nicisă le păstreze.

Harul lui Dumnezeu dă mântuirea şi iertarea Sa oricui lecere cu lacrimi şi le păstrează cu smerenie. Dar acest Har vaşi osândi pe orice suflet care, bizuindu-se uşuratic pe Har, îşiva îngădui să se îngâmfe şi să nesocotească ascultarea şismerenia în care trebuie să umble până la moarte faţă deDumnezeu, faţă de fraţi şi faţă de toţi oamenii.


185

Cu păcatul trebuie să o rupă dintr-o dată şi pe totdeaunaîn clipa când intră în Oastea Domnului. Apoi să se ferească,clipă de clipă, să nu mai cadă în nici un fel şi în nici un păcat.

Să urască păcatul cu toată puterea şi să lupte cu toatemijloacele împotriva lui sub orice formă şi sub orice numel-ar vedea şi l-ar descoperi la el şi la alţii.

Să nu îngăduie nici la el, nici la alţii, în nici o măsură,păcatul, ci să se ferească de orice cale şi de orice loc al pă-catului.

Să vegheze asupra sa şi asupra altora, spre a nu cădea înnici un păcat.

Să sprijine din toate puterile orice luptă contra răului,până când păcatul va fi scos din inimile noastre, din caselenoastre, din ţara noastră şi din lumea întreagă.

Să lupte contra păcatelor ascunse ale celor credincioşi,ca şi contra celor văzute ale celorlalţi, prin Cuvântul luiDumnezeu, prin rugăciune, prin puterea lui Hristos şi prinharul Duhului Sfânt.

Acela care nu urăşte păcatul şi nu luptă contra lui printot ce poate şi din tot sufletul său nu poate fi un bun ostaş alDomnului.

O, Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, îndură-Te de fie-care dintre noi care am primit darul Harului Tău. Nu ne mailăsa să pierdem acest har, căzând în vreun păcat. Ci ajută-ne să rămânem mereu smeriţi, curaţi şi sinceri înaintea Ta,ca să ne sfinţeşti deplin, spre a fi vrednici de slava Ta. Amin.


186

Păcat e tot ce duci prea greu

Păcat e tot ce duci prea greu,şi prea-n zadar, şi prea gemând,când zborul larg spre Dumnezeute-ar vrea aşa de-aprins luptând.

Păcat e tot ce arzi din vis,din piept, din timp şi din priviripe-un drum străin de Paradisşi de seninele trăiri.

Păcat e tot ce-ascunzi sub gând,sau sub cuvânt, sau sub condei;ce nu-i păcat, înalţi cântând,curat când dai, curat când iei.

Păcat e tot ce nu-i frumos,ce nu-i senin şi nu-i curat,ce nu-i făcut pentru Hristos,păcat e tot, păcat, păcat.

Păcat e tot ce nu-i supuslui Dumnezeu, cu gând voios,păcat e tot ce nu-i adusdin rădăcină lui Hristos.

Păcat e tot ce-i greu şi-amar,dar dintre toate cel mai greue râsul aruncat spre harşi pumnu-ntors spre Dumnezeu.


187

capitolul 26

DESPRE DESFRÂNARE ªI ALCOOL


„Vin şi sicheră să nu beţi, nici tu, nici fiii tăi, când intraţiîn cortul adunării sau vă apropiaţi de jertfelnic, ca să nu muriţi.Acesta este aşezământ veşnic în neamul vostru” (Lev. 10, 9).

„Un ocărâtor este vinul, un zurbagiu băutura îmbătătoareşi oricine se lasă ademenit nu este înţelept” (Pilde 20, 1).

„Nu fi printre cei ce se îmbată de vin, şi printre cei ce îşidesfrânează trupul lor” (Pilde 23, 20).

„Pentru cine sunt suspinele, pentru cine văicărelile, pen-tru cine gâlcevile, pentru cine plânsetele, pentru cine rănilefără pricină, pentru cine ochii întristaţi? Pentru cei ce zăbo-vesc pe lângă vin, pentru cei ce vin să guste băuturi cu miro-denii. Nu te uita la vin cum este de roşu, cum scânteiază încupă şi cum alunecă pe gât, căci la urmă el ca un şarpe muşcăşi ca o viperă împroaşcă venin” (Pilde 23, 29-32).

„Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturiîmbătătoare; vai de cei ce până târziu seara se înfierbântă cuvin” (Isaia 5, 11).

„Vai de cei viteji la băut vin şi meşteri la făcut băuturiîmbătătoare” (Isaia 5, 22).

„Dar ei au zis: «Noi nu bem vin, pentru că Ionadab, fiullui Recab, tatăl nostru, ne-a dat poruncă, zicând: Să nu beţivin nici voi, nici fiii voştri în veac!»” (Ier. 35, 6).


188

„Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: «Destul vouă, casalui Israel, cu toate urâciunile voastre!»” (Iezec. 44, 6).

„Desfrânarea, vinul şi mustul dau curaj inimii” (Osea 4, 11).„Eu însă vă spun vouă: «Că oricine se uită la femeie, pof-

tind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui»” (Matei 5, 28).„Eu însă vă spun vouă: «Că oricine va lăsa pe femeia sa,

în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter,şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter»” (Matei 5, 32).

„Şi va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, sămănânce şi să bea cu beţivii, venind stăpânul slugii aceleia… ova tăia din dregătorie şi partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolova fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 24, 49-51).

„Luaţi seama la voi înşivă să nu se îngreuieze inimilevoastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii şi ziuaaceea să vină peste voi fără de veste” (Luca 21, 34).

„Să umblăm cuviincioşi, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii,nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă”(Rom. 13, 13).

„Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni Împărăţia luiDumnezeu? Nu vă amăgiţi: nici desfrânaţii, nici închinătoriila idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici fu-rii, nici lacomii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moş-teni Împărăţia lui Dumnezeu” (I Cor. 6, 9-10).

„Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânată este unsingur trup cu ea?” (I Cor. 6, 16).

„Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşiomul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării pă-cătuieşte în însăşi trupul său” (I Cor. 6, 18).

„Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi paharul demoni-lor” (I Cor. 10, 21).

„Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare” (Efes.5, 18).


189

„Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pămân-teşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, ca-re este închinare la idoli, pentru care vine mânia lui Dumne-zeu peste fiii neascultării” (Col. 3, 5-6).

„Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră;să vă feriţi de desfrânare” (I Tes. 4, 3).

„Destul că, în vremurile trecute, aţi făcut cu desăvârşirevoia neamurilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beţii, înospeţe fără măsură, în petreceri cu vin mult şi în neiertate slu-jiri idoleşti. De aceea ei se miră că voi nu mai alergaţi cu ei înaceeaşi revărsare a desfrâului şi vă hulesc” (I Petru 4, 3-4).

„Afară câinii, şi vrăjitorii, şi desfrânaţii, şi ucigaşii, şiînchinătorii de idoli, şi toţi cei care lucrează şi iubesc minci-una” (Apoc. 22, 15).


„După cum un porc plin de murdărie şi de noroi oriundear intra umple de murdărie şi de putoare totul, tot aşa este şidesfrânatul. Oriunde intră păcatul desfrânării, murdăreştetotul şi pierde totul. Răul acesta cu greu şi numai cu foc sepoate curăţa.”


„Desfrânarea este flacăra iadului arzătoare şi mistuitoarede suflete, iar desfrânatul este purtătorul ei.”


„Mintea omului orbeşte prin aceste trei patimi: desfrâna-rea, lăcomia de bani şi slava deşartă.”

Sf. Marcu Ascetul


190

„Nu poate ajunge la adevărata cunoştinţă a mântuiriiacela în care înfloreşte patima desfrânării şi care ţine acestpăcat în ascunzişurile sufletului său.”

Sf. Casian Romanul

„Fugiţi de desfrânare, acesta este păcatul care aduce du-pă el totdeauna focul.”


„Beţivul este ca şi cel îndrăcit... Cine trăieşte în beţii acăzut sub tirania diavolului.”


„Beţivul este nevrednic să trăiască în societatea fiinţelorraţionale... El s-ar cuveni să fie pus între animale şi să fie iz-gonit din societatea oamenilor.”

Sf. Vasile cel Mare

„Băutura cea îmbătătoare nici să nu o miroase cel tânăr,ca nu cumva, prin focul ei, să ardă.”

Sf. Marcu Ascetul

„Feriţi-vă de băutură ca de otravă, căci amândouă duc lamoarte.”


„Beţivul este un mort viu, un duh rău de voia sa, o de-făimare pentru tot neamul omenesc.

Beţia este icoana morţii.Beţivului îi este închis cerul şi celui ce îi dă să bea, de

asemenea. Pe cei ce nu se îndreaptă îi aşteaptă moartea pevecii vecilor.”



191


Păcatul vremii şi al lumii de azi este desfrânarea. Cu is-pita cărnii a biruit diavolul şi lumea de astăzi, ca pe vremeapotopului şi a Sodomei.

Desfrânarea îl orbeşte pe om...Numai cei ce biruie ispita desfrânării trăiesc în Duhul lui

Dumnezeu.Munca duce la binefacere şi sfinţenie, lenea duce la des-

frânare şi la ruină.Pentru a ne feri de desfrânare, trebuie să ne rugăm şi

să muncim mereu. Aceasta să fie parola oricărui ostaş alDomnului.

Sfinţenia şi rugăciunea, împreunate cu postul, iată ar-mele de luptă contra desfrâului! Îmbrăcaţi-vă cu ele şi nimicnu vă va putea doborî.

Băutura şi desfrânarea, aceste două duhuri diavoleşti,merg strâns unite laolaltă. Ele omoară astăzi cele mai multesuflete.

Fugiţi cu groază de duhul desfrânării – şi uniţi-vă cuHristos.

Nu puteţi bea şi paharul Domnului, şi paharul dracilor –zice Cuvântul lui Dumnezeu. Nu vă puteţi uni şi cu Hristos,şi cu păcatul desfrânării.

Alcoolul este duhul diavolului... Cele mai mari biruinţepentru împărăţia iadului le face acest duh, toată puterea întu-nericului şi toată răutatea iadului sunt strânse parcă în acestduh rău. Pe oriunde trece acest duh blestemat rămâne numaicumplită ruină şi moarte – şi trupească şi sufletească.

Nu poate fi decât al diavolului acest duh care omoarăîn om dragostea de copii, de soţie, de părinţi, de orice… şi-l


192

face să le bea hainele, pâinea, sudoarea, lacrimile, sângele şiviaţa lor.

Alcoolul este acel diavol care face din om o fiară, dintr-o făptură curată un dobitoc murdar.

Alcoolul este cea mai înfricoşătoare putere pe care o arediavolul în lumea aceasta. Sfinte sunt Tainele Bisericii noas-tre, frumoase sunt slujbele şi datinile noastre creştineşti şi bi-sericeşti, dar diavolul strică adeseori multe din aceste frumu-seţi cu alcoolul, cu duhul lui cel rău. Ostaşii Domnului alun-gă de tot alcoolul şi obiceiurile rele din toate ale lor. Ei facbotezurile, nunţile, ospeţele, privegherile şi înmormântărilelor fără nici un fel de alcool.

Ostaşii Domnului nu fac alcool, nu-l vând şi nu-l con-sumă în nici o situaţie şi în nici o măsură.


Să-şi zdrobească hotărât din suflet, cu post şi rugăciune,prin puterea lui Hristos, orice îndemn spre desfrânare.

Să o rupă total cu toţi prietenii de păcate, cu tot ce-i adu-ce aminte de căile şi păcatele pe care le va fi făcut înainte,după mersul lumii acesteia şi după felul desfrânat al veaculuiacestuia, şi cu fiinţa cu care va fi păcătuit sau ar fi în primej-die să păcătuiască.

Să se îmbrace cuviincios, cu ruşine şi cu evlavie, pentru anu da nimănui prilej să păcătuiască. Orice îmbrăcăminte necu-viincioasă este o desfrânare şi un îndemn spre desfrânare.

Diavolul desfrânării este foarte puternic... Nu poate fi bi-ruit decât cu rugăciune şi cu post... de aceea noi, ostaşiiDomnului, ne vom strădui să ne ocupăm mereu cu postul şi


193

cu rugăciunea, ca să putem duce o viaţă de înfrânare dupăvoia Domnului.

Să-şi stăpânească închipuirea, să-şi omoare dorinţele,să-şi înfrâneze ochii, vorbele, gesturile şi tot ce poate aţâţa ladesfrânare.

Să-şi aibă, la vremea căsniciei, soţul sau soţia una pentrutotdeauna, iar cei necăsătoriţi să se ţină curaţi şi dezlegaţi deoricine.

Pentru ostaşii Domnului, orice divorţ este oprit. Oricerecăsătorire a unui divorţat este păcat. Orice apropiere nebi-necuvântată este o nelegiuire.

*

Să o rupă imediat, total şi definitiv cu orice fel de băutu-ră alcoolică, chiar şi în cea mai mică măsură. În nici o ocazieel nu are voie să mai bea nici un pahar, nici un strop de alco-ol. Fără alcool nu moare nimeni, dar din cauza lui mor zilnicmii şi mii.

Să nu mai producă nici din prunele lui, nici din struguriilui, nici din alte produse ale lui, niciodată, ţuică, ori vin, orialtă băutură alcoolică. Dacă este păcat să bei tu, este şi maimare păcat să dai altuia să bea. Deci nici o legătură cu duhuldiavolului.

Ai pruni sau vie?Dacă nu poţi face din ele hrană – să nu faci nici băutură.

Scoate-i şi pune grâu în locul lor. Mai bine să nimiceşti tu al-coolul, decât să te nimicească el pe tine. Nu poţi fi şi cu alco-olul în pivniţă, dar şi cu sufletul în împărăţia lui Dumnezeu.

Nu vei muri de foame dacă nu vei mânca o pâine bles-temată de urmările alcoolului pe care şi tu le înmulţeşti. Darvei muri osândit, sigur, dacă mai faci şi vinzi alcool.


194

Nu poţi bea şi paharul Domnului – Sfânta Împărtăşanie– dar şi paharul dracilor – alcoolul! Nu poţi sluji şi lui Dum-nezeu şi lui Mamona. Cine crede că poate face aşa – va ră-mâne singur fără Domnul, cu Mamona. Nu vă înşelaţi zicândcă un pahar nu-i păcat, că un pahar se poate. Căci acest paharvă va neferici şi pe voi cum i-a nefericit pe mulţi. Din dra-goste pentru Hristos, nici un strop. Nimic, nimic!

Cine bea alcool, în orice măsură, nu poate fi un bun os-taş al lui Hristos.

O, Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, luminează sufle-tele noastre, ca să nu ne înşelăm pe noi şi pe alţii nici în pri-vinţa asta. Orice păcat este nelegiuire, şi cel născut dinDumnezeu nu mai trăieşte în nici un păcat. Ajută-ne să avemputerea de a o rupe total şi cu aceste ispite şi patimi satani-ce, ca să poţi să ne umpli Tu, Duhule Sfinte, de puterea Ta şide roadele Tale. Amin.


195

Sărmani alergători spre moarte

Sărmani alergători spre moarte,priviţi cum vă-nşelaţi mereu:luptând pentru cununa lumii,vi-o pierdeţi pe-a lui Dumnezeu.

Orbiţi de patimi vinovate,robiţi de-al trupului folos,râvniţi a lumii fericireşi-o lepădaţi pe-a lui Hristos.

Lăsa-veţi Mâine ce-aveţi astăzicum faceţi azi cu ce-aveaţi ierişi-aşa vă vindeţi mântuireape-nşelătoarele păreri...

Uitând de Adevărul unic,azi nu-l mai ştiţi de e sau nu-i,căutând prea multe adevăruri,nu-i mai găsiţi cărarea lui.

Şi veşnic nu veţi mai cunoaştece este drept din ce-i nedreptşi-aceasta vă va fi osândaumblării-n drumul ne-nţelept.

De-atâtea ori s-a spus aceastaşi se va mai striga-n pustiu,dar poate cineva ascultăcât încă tot nu-i prea târziu.


196

capitolul 27

DESPRE MÂNDRIE ªI CLEVETIRE


„Doamne, cine va locui în locaşul Tău?... Cel ce n-a vi-clenit cu limba, nici n-a făcut rău împotriva vecinului său şiocară n-a rostit împotriva aproapelui său” (Ps. 14, 1-3).

„Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acelan-am mâncat” (Ps. 100, 7).

„Toată inima semeaţă este urâciune înaintea Domnului”(Pilde 16, 5).

„Înaintea prăbuşirii merge trufia şi semeţia înaintea că-derii” (Pilde 16, 18).

„Când nu mai sunt lemne, se stinge focul, şi când nu maieste nici un defăimător, se potoleşte cearta” (Pilde 26, 20).

„Vorbele celui defăimător sunt ca bucatele gustoase; ele seduc în adâncul măruntaielor… Când îşi schimbă glasul, să nu-lcrezi, căci şapte urâciuni sunt în inima lui” (Pilde 26, 22-25).

„Mândria umileşte pe om, iar de cinste are parte celsmerit” (Pilde 29, 23).

„Cât de mult va fi copleşit vrăjmaşul, omul cel trufaş, şinu va rămâne cu viaţă el, care ţine gura lui căscată ca locu-inţa morţilor şi nu se satură ca moartea (Avacum 2, 5).

„Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeripe sine se va înălţa” (Matei 23, 12).


197

„Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pecei smeriţi” (Luca 1, 52).

„Dragostea... nu se trufeşte” (I Cor. 13, 4).„Şi aceasta să ştiţi, că în zilele din urmă vor fi vremuri

grele, căci vor fi oamenii iubitori de sine, iubitori de arginţi,lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţu-mitori, fără cucernicie, lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, cle-vetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine” (II Tim. 3, 1-3).

„Dumnezeu celor mândri le stă împotriva, iar celor sme-riţi le dă har” (Iacov 4, 6).

„Nu vă grăiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce gră-ieşte de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăieşte de răulegea şi judecă legea; iar dacă judeci legea nu eşti împlinitoral legii, ci judecător” (Iacov 4, 11).

„Deci, lepădând toată răutatea şi tot vicleşugul şi făţăr-niciile şi pizmele şi toate clevetirile...” (I Petru 2, 1).


„Nici un rău nu este mai mare ca mândria.”


„Mândria este primul pui al diavolului.”

Sf. Evagrie Monahul

„Necurat este înaintea lui Dumnezeu oricine se mân-dreşte. Primul păcat este mândria.”

Sf. Isichie Sinaitul

„Mândria este mama tuturor viciilor. Diavolul din cauzaei s-a făcut diavol, nefiind aşa înainte.”

Sf. Isaac Sirul


198

„Toate păcatele sunt urâte înaintea lui Dumnezeu, darcel mai urât este mândria.”


„Mândria este iubirea de sine până la dispreţuirea deDumnezeu, iar smerenia este iubirea de Dumnezeu până ladispreţuirea de sine.”

Fericitul Augustin

„După cum ciuma nu nimiceşte numai un mădular dintrup, ci pe toate, tot aşa, mândria nu pierde numai o virtutedin om, ci pe toate.”

Sf. Casian Romanul

„Clevetirea este prăpastia şi lanţul diavolului.”


„Clevetirea face rău la trei inşi deodată: celui bârfit, ce-lui care ascultă şi, mai cu seamă, celui care bârfeşte.”

Sf. Vasile cel Mare

„Nu da urechea ta limbii celui ce defaimă, nici limba taurechii clevetitorului, ca să nu cazi din dragostea dumneze-iască.”


„Gura nu ni s-a dat să ne muşcăm cum se muşcă între eicâinii.

Cel ce bârfeşte poartă în sine bănuiala acelei greşeli.Bârfitorul mănâncă pe fratele său şi muşcă pe aproa-

pele său.Chiar dacă cineva ar face toate faptele bune, şi dacă este

clevetitor, acela nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu.”



199

„E mare păcat să clevetească cineva, chiar în glumă, peseama cuiva, fie acela frate, fie străin.”



Precum începutul căderii este mândria, tot aşa şi înce-putul înălţării este smerenia.

Toate scripturile ne spun că răsadul tuturor relelor estemândria.

Orice faptă, cât de bună, se răstoarnă dacă o pui în că-ruţa mândriei.

Cel mai bun semn că trăieşti în duhul Evangheliei Mân-tuitorului este că ai o umblare smerită, o îmbrăcăminte cuvi-incioasă şi o vorbire înfrânată.

Orice virtute, oricât de frumoasă, se urâţeşte dacă esteîmbrăcată în haina mândriei.

Nimic nu-l îndreaptă mai mult pe om decât cunoaşte-rea şi lepădarea păcatului său când vede înjosirea păcate-lor altora.

Din ce te vei smeri mai mult, în felul de a te purta, de ate îmbrăca, de a vorbi, vei creşte mai tare în Hristos.

Cunoaşterea adevărată a lui Hristos trebuie să facă dintine cel mai smerit om, în tot felul tău de viaţă.

Cel ce face zâzanie şi clevetire între oameni face acelaşipăcat ca acel ce aprinde casa fratelui sau a vecinului său. Fe-riciţi sunt făcătorii de pace, dar blestemaţi sunt făcătorii deneînţelegeri.

Ce mare păcat sunt clevetirile şi vorbele rele! Cu adevă-rat, limba rea este un foc şi o lume de nelegiuiri.


200

Dacă pe un tată pământesc îl doare când îi aude pe copiiisăi vorbindu-se de rău unul pe celălalt, atunci cu cât mai multÎl doare pe Tatăl Ceresc când ne aude pe noi, fiii Săi,grăindu-ne de rău... Vai, ce mare păcat contra Tatălui Cerescşi faţă de sufletul lor fac acei oameni care trăiesc în ură şi seclevetesc unii pe alţii!

Fratele meu, ai încercat tu vreodată să vorbeşti de binepe cel ce vorbeşte de rău despre tine? Dacă nu, încearcă terog! Vorbeşte de bine cât poţi pe oricine te va cleveti cu vor-be rele şi vei vedea ce mare câştig vei avea.

Celui ce-ţi vorbeşte de rău pe cineva, încearcă şi vor-beşte-i de bine pe cel bârfit. Vei face bine la trei inşi deodată:celui bârfit, celui bârfitor – şi, mai ales, ţie însuţi.


Să urască din tot sufletul păcatul mândriei şi să se fe-rească de orice formă a lui, fie în umblare, fie în îmbrăcă-minte, fie în vorbire.

Să nu se potrivească modei lumeşti în nici un fel, ci sădorească şi să caute cel mai modest, mai cuviincios şi maismerit fel de a se purta în toate lucrurile, dar, mai ales, în îm-brăcăminte.

Luxul este o risipă şi un păcat. Dacă ai posibilităţi decâştig cinstit mai mare decât nevoile tale, dă prisosul tău ne-voilor Evangheliei ori ajutorării celor nevoiaşi. A cheltuipentru ce este mai scump decât este nevoie şi mai mult decâtlipseşte – este un păcat şi o mândrie deşartă. Dacă tu eşti alDomnului, atunci şi banii tăi trebuie să fie ai Lui – şi nu aipăcatului.


201

Mândria se arată nu numai în îmbrăcăminte, ci şi în îm-podobirea casei. Ce este mai mult decât curăţenia şi decâttrebuinţa în casă este mândrie, este lăudăroşenie, este păcat...Podoabele casei unui creştin nu trebuie să fie păgâneşti...

Sufletul mândru, luxos, îngâmfat şi lăudăros înjoseştesmerenia Domnului şi simplitatea fraţilor. Cel ce este aşa nupoate să placă Domnului şi nici nu poate fi un ostaş al Lui.

Să se hotărască a nu mai vorbi de rău niciodată pe ni-meni. Să-şi stăpânească limba şi inima, spre a nu cleveti, nicibănui cu pizmă pe nimeni şi cu atât mai mult pe un frate.

Să încerce să vorbească de bine pe oricine este vorbitde rău. În felul acesta să-i lecuim de această boală pe cle-vetitori.

Să nu spună nici o vorbă rea despre un altul altuia. Dacăvede ceva rău sau are ceva împotriva cuiva, să meargă laacela şi să vorbească întâi numai cu el, între ei singuri, ceeace au, şi numai dacă nu se pot înţelege să mai ia cu el unulsau doi fraţi. Iar dacă nici în felul acesta nu pot ajunge la unrezultat, să se adreseze Adunării.

Îndeosebi surorile sunt ispitite de patima vorbirii de rău.Să se stăpânească cu asprime. Să nu vorbească de rău pe ni-meni, dar mai ales pe fraţii lucrători; dacă unii dintre aceştiaau slăbiciuni, să se roage pentru ei.

Oricine aude o vorbă de rău să nu o ducă mai departe, cisă meargă cu cel care o spune la cel despre care se spune,spre a limpezi totul şi a pune capăt răului cu rugăciune şi cupacea lui Hristos.

Oricine vorbeşte de rău fără să poată dovedi este un cle-vetitor.

E grozav cât s-a înmulţit vorbirea de rău în lume! Aproa-pe că nu mai auzi pe nimeni vorbindu-se de bine, ci numai de


202

rău. Acesta este un mare păcat, de care trebuie să ne pocăimmereu cu toţii şi să ne rugăm Domnului să ne scape de el.

Oricine îl cleveteşte pe semenul său nu poate fi un bunostaş al Domnului.

Doamne Duhule Sfinte, izbăveşte-ne de mândrie şi sca-pă-ne de clevetire. Smereşte-i pe cei trufaşi şi îndreaptă-i pecei clevetitori. Amin.


203

Teme-te de ochiul veşnic

Teme-te de Ochiul Veşniccare-ţi vede orice-ascunsşi de clipa când, de toate,ai să mergi să dai răspuns.

Teme-te şi vino astăzila Hristos încrezător,numai El îţi poate-aduceun sfârşit mântuitor.

Teme-te de focul veşniccare arde fără scrumşi de care nu-i scăparenumai pe-al Golgotei drum.

Teme-te de plânsul veşniccare-l vor vărsa-n pustiucei ce nu privesc spre Domnuldecât când e prea târziu.

Teme-te de chinul veşnicce va arde nemilosconştiinţa celor carelepădat-au pe Hristos.

Teme-te de-amarul veşniccare-i partea celor răicare n-au căutat în lumesfintele vieţii căi.

Teme-te de Judecată,că e vai pe veci de-acelcare la Hristos va mergefără-a fi venit la El.


204

Mai trecător e chipul lumii

Mai trecător e chipul lumiidecât un nor uşor în soare,o clipă-l vezi scăldat în raze,iar dup-o altă clipă moare.

Mai trecătoare-i tinereţeaca floarea cea de primăvară,o clipă-o ai, un vânt s-abatenepăsător o ia şi-o zboară.

Mai trecătoare-i slava lumiica fulgul cel căzut în mână,un soare mai călduţ o arde,un vânt mai tărişor o mână.

Mai trecător e-avutul lumiica paiul dus de vijelie,a fost, s-a dus, iar peste-o clipă,a cui ajunge, cine ştie?

Să nu-ţi legi inima de ele,crezându-le că-n veci vor ţine,căci vântul care ţi le-aducele ia mai grabnic de la tine.

Ci, cât le ai, le dă pe-altaruliubirii lui Hristos curate,că-n veşnicie-ţi vor fi-ntoarsenebănuit mai minunate.


205

capitolul 28

DESPRE LÃCOMIE ªI FURT


„Iar mai departe alege-ţi din tot poporul oameni drepţi şicu frica lui Dumnezeu; oameni drepţi, care urăsc lăcomia, şi-ipune căpetenii” (Exod 18, 21).

„Să nu furi! (Exod 20, 15).„Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le

aduce pierderea vieţii” (Pilde 1, 19).„Cel ce umblă după câştig nedrept îşi surpă casa lui, iar

cel ce urăşte mita va trăi” (Pilde 15, 27).„Vai vouă care clădiţi casă lângă casă şi grămădiţi ţarini

lângă ţarini până nu mai rămâne nici un loc, ca să fiţi numaivoi stăpânitori în ţară!” (Isaia 5, 8-9).

„Pentru că fiecare din ei, de la mic până la mare, este ro-bit de lăcomie şi de la prooroc până la preot, toţi se poartămincinos” (Ier. 6, 13).

„Căci dinlăuntru, din inima omului, ies cugetele cele re-le, desfrânările, hoţiile, uciderile... şi spurcă pe om” (Marcu7, 21-23).

„Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nustă în prisosul avuţiilor sale” (Luca 12, 15).

„Furul nu vine decât ca să fure şi ca să junghie şi săpiardă” (Ioan 10, 10).


206

„Deci tu, care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi?Tu, cel ce propovăduieşti să nu furi, – şi tu furi?” (Rom. 2, 21).

„Nici furii, nici lacomii... nu vor moşteni Împărăţia luiDumnezeu” (I Cor. 6, 10).

„Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se osteneas-că lucrând cu mâinile sale lucrul cel bun, ca să aibă să dea şicelui care are nevoie” (Efes. 4, 28).

„Iar desfrâul şi orice fel de necurăţie şi lăcomie de averenici să se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor”(Efes. 5, 3).

„Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici un desfrânat, sau ne-curat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nuare moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu”(Efes. 5, 5).

„Drept aceea, omorâţi mădularele voastre cele pămân-teşti: patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare laidoli” (Col. 3, 5).

„Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi ceice au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă şi s-au stră-puns cu multe dureri” (I Tim. 6, 10).

„Căci se cuvine ca episcopul să fie fără prihană, ca uniconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie,nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât” (Tit 1, 7).

„Având ochii plini de pofta desfrânării şi fiind nesăţioşide păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor edeprinsă la lăcomie şi sunt fiii blestemului” (II Petru 2, 14).


„Lăcomia este un tâlhar primejdios care fură mai întâitot ce are omul mai bun din propria inimă.”



207

„Fugi de lăcomie, căci ea este mama tuturor păcatelor şisluga diavolului.”

Sf. Vasile cel Mare

„De cumva te îndoieşti că Dumnezeu vede tot ce faci,gândeşte-te că tu, om fiind şi din pământ, poţi vedea deodatăîn mai multe locuri, înţelege dar că, cu atât mai mult, poateaceasta Dumnezeu, Care toate le vede, până la grăuntele demuştar, ca Unul ce tuturor le dă viaţă şi pe toate le hrăneşteprecum voieşte. Teme-te de El şi nu săvârşi nici un fel de lă-comie şi răutate.”


„Cine a furat să nu mai fure... Ci mai degrabă să lucrezecu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea şi celui careeste lipsit – spune Sf. Apostol Pavel. Căci furătorul şi laco-mul este totdeauna un nelegiuit. Oricine face aceste păcate seosândeşte la pierzare şi la ruşine.”

Filocalia

„Precum pământul cel care este gras şi umed naşte viermi,tot aşa şi îmbuibarea cu mâncare şi băutură este cuibul caldpentru toate patimile şi poftele. Din aceasta se nasc toţi vier-mii ispitelor.

Oricine lăcomeşte la bunul altuia şi nu se mulţumeşte cuale sale, acela cade în ispita păcatului şi va pieri în osândadiavolului.”


„Să nu-ţi întinezi sufletul cu fapte ruşinoase, cu lăcomieşi cu nestăpânire. Şi să nu-ţi spurci sufletul cu gânduri vicle-ne – şi atunci pacea lui Dumnezeu va veni peste tine şi iubi-


208

rea Lui va umple viaţa ta de roadele frumoase ale bucuriei şisfinţeniei.”


„Osândită este lăcomia de orice fel, fiindcă sufletul celstăpânit de lăcomie este rău, hrăpăreţ şi gata să facă orice ne-legiuire faţă de aproapele lui, fără nici o milă şi fără nici o iu-bire faţă de nimeni, căutându-şi numai folosul trupului său.”

Filocalia


Lăcomia de avere înăbuşe în om orice grijă de cele su-fleteşti, stăpânindu-l cu mamona zgârceniei şi orbindu-i ochiiduhului, ca să-şi uite şi de Dumnezeu şi de moarte.

Nimica nu se alege din tot ce este strâns prin viclenie şiprin furturi de cel lacom şi hrăpăreţ. După fiecare zgârcit ca-re adună prin nelegiuire o avuţie, vine totdeauna un risipitorcare cheltuieşte, prin alte nelegiuiri, avuţia aceasta, fiindcăpeste ea apasă blestemul păcatelor prin care a fost adunată.

O, ce binecuvântare ar fi într-un stat când toţi fiii săi arlucra ca pentru Domnul! Ca prin minune ar dispărea furturile,lăcomiile, nedreptăţile, corupţia şi mituirea. Oastea Domnu-lui aceasta o propovăduieşte şi la aceasta lucrează. Oricefrate ostaş trebuie să caute peste tot să fie aşa şi să îndemnepe toţi la aceasta.

Averea Statului şi averea oricărui om trebuie socotite caaverea Domnului. Nimeni nu trebuie să umble să fure nimicde la Stat sau să-l înşele. Şi nici de la vreun semen al nostru.Orice bun care nu este al nostru, să-l socotim sfânt şi să neferim ca de foc a ne atinge de el.


209

Dragostea omului pentru casa şi avutul lui este de laDumnezeu. Dar lăcomia de a nu se sătura de strâns averi cuorice preţ şi de a trăi numai pentru ele, precum şi pofta de apune mâna pe lucrurile şi bunurile altuia, sunt de la diavolul.Şi oricine este ispitit să facă furturi este un rob şi un stăpânitde demonul lăcomiei pierzătoare.

Noi nu suntem stăpânii ci, numai administratorii şi chiri-aşii averilor noastre. Suntem atât de trecători şi de slabi, încâtîn orice clipă putem fi luaţi de la avuţiile pe care le avem. Sănu ne lăsăm orbiţi de lăcomie, nici stăpâniţi de zgârcenie,căci aceasta este cea mai mare amăgire şi înşelăciune.

Orice avuţie din lume este ca o rouă sau ca un fulg. Ori-ce dogoare de necaz ne-o poate pierde şi orice vânt de pri-mejdie ne-o poate zbura. Să nu ne alipim cu lăcomie inimade nimic ce ni se poate arde sau fura. Ci să ne lipim numai deDomnul, pentru a ne strânge avuţiile cele veşnice pe care nule rod molia şi rugina, nici nu le fură hoţii.


Să urască lăcomia din tot sufletul şi să se ferească în-tocmai ca de foc de a pune mâna sau ochii pe tot ceea ce esteun bun al de-aproapelui nostru. Lăcomia face parte dintrecele şapte păcate de moarte, care sunt osândite şi pedepsitede Dumnezeu. Şi oricine cade în ispita lor este pierdut.

Orice ascunzi este un furt şi vine din păcatul lăcomiei.Ceea ce este cinstit şi drept nu ai nevoie să ascunzi nici subhaină, nici sub paie, nici sub hârtii. Ceea ce nu poţi duce pefaţă, nu trebuie să poţi duce nici pe ascuns. Şi ceea ce estenevoie să ascunzi, nu ai voie să porţi la tine sau să păstrezi în


210

casa ta. Dumnezeu vede tot ce este ascuns – şi oricând Îşipoate lua mâna ocrotitoare de peste tine. Şi ce vei faceatunci?

Unii, înşelaţi de diavolul lăcomiei, spun că nu-i păcat săfuri de la Stat. Aceştia fură de pe câmp, fură din fabrică, furăde unde lucrează, luând ceea ce nu li se cuvine. Aceasta, ori-cine ar face-o, oricând şi oricât, este furt şi păcat pedepsit deDumnezeu şi de legile omeneşti... Cel ce fură să ştie aceastacă, chiar şi când nu-l vede nimeni, îl vede Dumnezeu şi con-ştiinţa sa. Va fi pedepsit de amândoi.

Să nu-şi însuşească nimic din ceea ce nu-i câştigat de elînsuşi prin muncă cinstită şi dreaptă. Nici chiar ceea ce gă-seşte pe drum nu trebuie să-şi însuşească. Este un bun pe carenu l-am câştigat prin muncă şi prin cinste. Trebuie să-l îna-poiem îndată celui ce l-a pierdut.

Mita şi bacşişul sunt tot un furt. Un ostaş al Domnuluimai bine moare de foame decât să fure ceva de undeva.

Dacă înainte de a intra în Oastea Domnului noi am câş-tigat pe nedrept unele bunuri, cugetul nostru să nu se liniş-tească până ce le vom înapoia celor de la care ni le-am însu-şit. Altfel păcatul săvârşit rămâne asupra noastră şi pedeapsane poate ajunge oricând.

Dacă furtul trupesc este un păcat mare, cu atât mai mareeste furtul cel sufletesc. A fura pacea cuiva cu vorbe amăgi-toare, a fura creaţia cuiva prin sustrageri şi imitaţii, a fura su-fletele dintr-o adunare, a fura credinţa cuiva printr-o răstăl-măcire – toate acestea sunt furturi ruşinoase şi murdare îna-intea lui Dumnezeu – şi oricine se face vinovat de ele va su-feri pedeapsa Gheenei.

Dărnicia are crengile în rai, lăcomia are rădăcinile în iad.Cine are în inima sa lăcomie şi umblă cu furturi, acela

nu poate fi un ostaş al Domnului.


211

Doamne Duhule Sfinte, Duhul bunătăţii şi al dărniciei,Te rugăm, alungă din inimile noastre orice duh de lăcomie şiispită de furt, pentru ca nu cumva să cădem în vreunul dinaceste păcate care ne-ar osândi la pierzare veşnică. Ci dă-nedragostea şi bunătatea prin care suntem totdeauna bogaţi şimulţumiţi cu ceea ce ne-ai dat Tu şi ne-am câştigat noi cin-stit şi curat. Amin.


212

În clipa morţii vede omul

În clipa morţii vede omulcum trebuia să fi trăit,ce cale trebuia s-aleagăs-ajungă bine la sfârşit.

O, n-aştepta, o, n-aştepta,c-atât de-aproape-i clipa ta,primeşte-L pe Hristos acum,să mergi la slavă, nu la scrum.

În clipa morţii vede toatădeşertăciunea ce şi-a strâns,pe care-aşa curând o lasă,schimbând-o cu un veşnic plâns.

În clipa morţii vede caleapăcatului pe care-a mers,că nici un pas, şi nici o vorbă,şi nici o faptă nu s-au şters.

În clipa morţii vede groazaîn care se aruncă-mpins,ce-i viermele ce nu mai moare,ce-i focul cel pe veci nestins.

În clipa morţii vede slavace-l aştepta, dar n-a crezutşi fericirea şi luminadin cerul lui pe veci pierdut.

În clipa morţii, – dar atunceae prea târziu, e prea târziu,un râs de-o clipă se plăteştecu plâns prea veşnic şi pustiu.


213

capitolul 29

DESPRE MUNCÃ ªI LENE


„Mâna leneşilor pricinuieşte sărăcie, iar mâna celor în-ţelepţi adună avuţii” (Pilde 10, 4).

„Mâna celor silitori va stăpâni, iar cea lăsătoare va fibirnică” (Pilde 12, 24).

„Sufletul celui leneş pofteşte însă în zadar. Numai su-fletul celor silitori este îndestulat” (Pilde 13, 4).

„Orice osteneală duce la îndestulare, iar cuvintele fărărost, la lipsă” (Pilde 14, 23).

„Omul lăsător pentru lucrul lui e frate cu cel ce dărâmă”(Pilde 18, 9).

„Lenea te face să cazi în toropeală” (Pilde 19, 15).„Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru tre-

buinţele mele şi ale celor ce erau cu mine” (Fapte 20, 34).„Şi ne ostenim lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind,

binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm” (I Cor. 4, 12).„Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la tim-

pul său, dacă nu ne vom lenevi” (Gal. 6, 9).„Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Dom-

nul şi nu ca pentru oameni” (Col. 3, 23).„Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi de truda

noastră; lucrând zi şi noapte, ca să nu fim povară nici unuiadin voi, aşa v-am propovăduit Evanghelia lui Dumnezeu” (ITes. 2, 9).


214

„Nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci, cu mun-că şi cu trudă, am lucrat noaptea şi ziua, ca să nu împovărămpe nimeni dintre voi” (II Tes. 3, 8).

„Căci şi când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta:dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce.Pentru că auzim că unii de la voi umblă fără rânduială, nelu-crând nimic, ci iscodind. Dar unora ca aceştia le poruncimşi-i rugăm, în numele Domnului Iisus Hristos, ca să munceas-că în linişte şi să-şi mănânce pâinea lor” (II Tes. 3, 10-12).

„Ca să nu fiţi greoi, ci următori ai celor ce, prin credinţăşi îndelungă răbdare, moştenesc făgăduinţele” (Evrei 6, 12).

„Căci dacă aceste lucruri sunt în voi şi tot sporesc, elenu vă vor lăsa nici trândavi, nici fără roade în cunoaştereaDomnului nostru Iisus Hristos” (II Petru 1, 8).


„Dumnezeu a creat pe om pentru muncă. Pentru aceastai-a dat mădularele necesare. Deci omul cel leneş şi trândav seabate de la rânduielile lui Dumnezeu. Şi de la scopul pentrucare a fost creat de El.”


„Cine este leneş în cele mici nu va putea înainta nici încele mari!”

Sf. Vasile cel Mare

„Lenea este mama tuturor relelor.”


„Lenea este pierzarea sufletului... şi poate face spre pier-zare mai mult decât demonii.”

Sf. Ioan Scărarul


215

„Nu este cu putinţă a se mântui acela care mai leneveşteşi după ce a primit credinţa.”


„Dacă nu munceşte cineva, acela nu-L are în el pe Hris-tos, pentru că Hristos a spus: Tatăl Meu lucrează, şi Eu deasemenea lucrez. Cine este un leneş în cele duhovniceşti esteun fiu al pierzării.”

Avva Ilie

„Lenea este nepăsarea faţă de împlinirea datoriilor – şieste dezgustul pentru muncă, atât cu braţele, cât şi cu min-tea. Lenea aduce slăbirea puterilor sufleteşti şi trupeşti. Le-nea aduce lipsa de cele trebuincioase vieţii, îndemn la furt,pricină de ceartă şi uitare de Dumnezeu. Sfânta Scripturăare cuvinte grele faţă de păcatul lenei şi al trândăviei, ară-tând că cei leneşi vor fi aruncaţi în întunericul cel veşnic.Sf. Apostol Pavel spune: Cine nu vrea să lucreze, acela nicisă nu mănânce.

Lenea se tămăduieşte prin muncă.”



Un adevărat creştin, oriunde este angajat să facă un lu-cru, îl face totdeauna frumos, cinstit, deplin – şi nu de mân-tuială. Nici de teama supravegherii, ci îl face cu hărnicie,socotindu-se un angajat al Domnului Iisus şi că lucreazăpentru Domnul.

Un ostaş al Domnului va munci oriunde şi orice dintoată inima, cum ar lucra pentru Domnul.


216

Creştinul biblic este un om harnic... un om care îşi câşti-gă pâinea şi traiul vieţii prin muncă cinstită.

Numai un om lumesc umblă să trăiască fără muncă.Fuga de muncă, lenea, zămisleşte multe păcate.Din lene se naşte hoţia, adică furarea muncii altuia. Ho-

ţia trăieşte numai între oamenii leneşi. Acolo unde lipseşteBiblia, este prezent păcatul şi domneşte lenevia. Un cititor şitrăitor al Bibliei nu poate fi nici leneş şi nici nepăsător faţă dedatoria muncii.

Dacă lenea trupească este o ruşine şi un păcat, apoi leneaduhovnicească este o ruşine şi un păcat şi mai mare.

Lenea de a merge la biserică şi la adunare, lenea de acerceta Sfintele Scripturi şi pe fraţi este aducătoare de în-gheţare sufletească şi de prăbuşire în întuneric.

Lenea de a lucra pentru Domnul şi pentru Evanghelie,lenea de a alerga să câştigi suflete pentru Domnul şi pentrumântuire, lenea care îi face pe unii a umbla să fure sufletelecâştigate de-a gata de alţii pentru Domnul este păcatul celmai urât şi mai vinovat înaintea lui Dumnezeu. Oricine faceacest păcat va fi aruncat afară, între cei despre care spuneSfânta Scriptură la Apocalipsa 22, 15. Pentru că lenea esteuna dintre rădăcinile din care zămislesc toate aceste păcatede moarte.


Să înceapă de îndată a fi un om harnic şi cumpătat.Să se hotărască să o rupă de îndată cu toate cele şapte

păcate mari, printre care este şi lenea. Când Duhul Sfânt intrăîn inima omului, El trebuie neapărat să scoată afară din ea


217

toate cele şapte duhuri satanice care sunt: mândria, lăcomia,desfrânarea, pizma, zgârcenia, mânia şi lenea.

La oricine se mai văd în viaţă aceste patimi şi păcatepierzătoare de suflet, este dovada amară că cel rău încă n-aieşit din inima lui şi că Duhul Sfânt încă n-a intrat în ea.

Când un om se predă Domnului Iisus, el devine îndatăun om harnic şi cumpătat. Duhul lui Iisus nu lasă pe nimenisă fie leneş şi dezordonat.

Un ostaş adevărat al Domnului va fi un conştiinciosmuncitor, lucrând cinstit tot ce va face, pentru că aşa îi po-runcesc Duhul şi Cuvântul Sfânt. Şi numai aşa conştiinţa luicea nouă şi curată îl va mulţumi şi linişti, atât faţă de oameni,cât şi faţă de Dumnezeu.

Să nu umble dintr-un loc în altul, ci să fie statornic lamunca sa. Cine se tot mută dintr-o muncă în alta, dintr-un locîn altul este un om neserios.

Să nu primească niciodată nimic degeaba. Să nu aşteptesă-i facă altul ceea ce poate să-şi facă singur. Să înapoiezetotdeauna, într-un fel sau altul, aceluia sau altuia, ceea ceprimeşte.

Să nu fie niciodată povară nimănui. Să osândească tot-deauna cerşetoria şi lenea aceluia care poate munci, dar numunceşte şi să se ferească de păcatele acestea urâte şi ruşi-noase.

Să fie harnic şi să nu piardă nici un ceas din zilele salede muncă trupească. Dar tot aşa să fie harnic şi în lucrulDomnului totdeauna, în osteneli duhovniceşti, în lupta mân-tuirii şi să nu piardă nici un ceas din Ziua Domnului.

Dacă nu eşti la muncă în vremea muncii, dacă nu eşti labiserică în vremea bisericii, ori la adunare în vremea adună-rii, ori la rugăciune în vremea rugăciunii, ori la binefaceri în


218

vremea binefacerii – atunci nu vei fi nici la cules în vremeaculesului şi nici la răsplătire în vremea răsplătirii.

Cel ce se leneveşte în lucrul său ori în lucrul Domnului,acela nu poate fi un bun ostaş al Domnului Iisus.

Doamne Duhule Sfinte, Te rog, ajută-mă să-ţi fiu unostaş adevărat, harnic şi ostenitor, acum, în vremea aceasta,ca să pot primi o răsplată bogată în vremea răsplătirii.Amin.


219

Dimineaţă, dimineaţă

Dimineaţă, dimineaţă,bună mi-ai fost mie-n viaţă!Mi-ai dat soare, mi-ai dat plouăşi mi-ai pus pe iarbă rouă,de-mi tăia coasa ca nouă,şi-mi ducea brazda cât două;mi-ai umplut fruntea cu stropişi hotarele cu snopi.Mi-ai scăldat faţa-n sudoareşi cărările cu soare,inima cu-ndestulareşi viaţa-n sărbătoare.

Tinereţe, tinereţe,dulce-a fost a ta bineţe,că mi-ai dat-o-n Primăvarăşi s-a prefăcut comoară,de s-a-mbogăţit o ţarăşi vin lumi şi lumi s-o cearăşi mi-ai dat-o într-un ceasvecilor hotar rămas;de la el mi-e zarea soare,cu cărări strălucitoare,cu cuprinsul sărbătoare,cu cântări nemuritoare.


220

capitolul 30

DESPRE CÃDERILE DIN CREDINÞÃ


„Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziuaDomnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădareade credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierză-rii” (II Tes. 2, 3).

„Având credinţă şi cuget bun, pe care unii, lepădându-le,au căzut din credinţă” (I Tim. 1, 19).

„Dacă rămânem întru El, vom şi împărăţi împreună cuEl; de-L vom tăgădui, şi El ne va tăgădui pe noi” (II Tim.2, 12).

„Căci este cu neputinţă pentru cei care s-au luminatodată şi au gustat darul cel ceresc, şi părtaşi s-au făcut Du-hului Sfânt, şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şiputerile veacului viitor, cu neputinţă este pentru ei, dacă aucăzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă, fiindcă ei răstig-nesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac debatjocură” (Evrei 6, 4-6).

„Căci dacă păcătuim de voia noastră, după ce am luatcunoştinţă despre adevăr, nu mai rămâne pentru păcate nici ojertfă, ci o înfricoşată aşteptare a judecăţii şi iuţimea foculuicare va mistui pe cei potrivnici” (Evrei 10, 26-27).

„Căci dacă după ce au scăpat de întinăciunile lumii, princunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos,


221

iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut celede pe urmă mai rele decât cele dintâi. Căci mai bine era pen-tru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cu-noscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor” (IIPetru 2, 20-22).

„Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind – păcat nu demoarte – să se roage, şi Dumnezeu va da viaţa acelui frate,anume celor ce nu păcătuiesc de moarte. Este şi păcat demoarte; nu zic să se roage pentru acela” (I Ioan 5, 16).

„Ştiu unde sălăşluieşti; unde este scaunul satanei; şi ţiinumele Meu şi n-ai tăgăduit credinţa Mea, în zilele luiAntipa, martorul Meu cel credincios, care a fost ucis la voi,unde locuieşte satana” (Apoc. 2, 13).


„E mai uşor să te păzeşti a nu cădea decât după ce ai că-zut să te mai poţi ridica.”


„Căderile din credinţă vin din neglijarea rugăciunii, apostului şi din neascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu.”

Sf. Talasie Libianul

„Nu te mândri că stai în picioare, ci teme-te mai degrabăîntruna, ca să nu cazi.”


„Cine cade pe podele poate se mai ridică, dar cine cadedin credinţă poate să moară pe veci.”

Sf. Nil Sinaitul


222

„Mai uşor este a curăţi un suflet necurat decât a aduce laviaţă un suflet odată curat, dar care apoi a căzut din nou învechile lui păcate şi fărădelegile dinainte.”

Sf. Teodor


Taina puterii şi biruinţei noastre nu stă în puterea noas-tră, ci în puterea care vine de Sus peste puterile noastreatunci când inima noastră se roagă, când ochii noştri lăcri-mează, când sufletul nostru luptă.

Vestirea Oastei şi vestirea Cuvântului lui Hristos tre-buie ferite până la sfârşit de orice sminteală. Nici unul dincei care se îndeletnicesc cu vestirea Cuvântului Ceresc nutrebuie să dea loc la vreo sminteală nimănui, prin umblareaşi trăirea lui.

Căderea din credinţă este un lucru greu şi un păcat mare.Fraţii mei, privegheaţi şi vă rugaţi neîncetat cu toţii ca să nucădeţi în ispite şi în păcate, ca să nu ajungeţi în nici un felpricină de sminteală pentru Domnul şi pentru LucrareaEvangheliei Lui.

Pentru cei căzuţi, dar care n-au ajuns încă îndrăciţi şipierduţi cu totul, ne vom ruga şi ne vom lupta să-i mântuimdin nou, aducându-i iarăşi în ascultarea Domnului, la picioa-rele Crucii Lui, cum spune şi Sfântul Apostol Iacov (Iacov 5,12-20). Dar de ceilalţi ne vom păzi. Cu toţii să fim cu maregrijă, ca să nu cădem şi noi. Ca să nu ne tragă iarăşi cu ei şipe noi, după cum spune tot Cuvântul lui Dumnezeu.


223


Să umble totdeauna cu teamă, cu grijă şi cu evlavie înascultarea Cuvântului Bibliei şi a învăţăturii frăţeşti, spre anu cădea.

Să se ferească de prietenii lumeşti, de vechile păcate şide cei cu care le-a făcut, de orice cale şi ocupaţie ce l-arputea ispiti.

Să se ferească de învăţăturile străine şi de adunările carel-ar putea duce la căderea lui din credinţă şi la călcarea legă-mântului.

După întâia şi a doua mustrare cu lacrimi şi cu rugăciu-ne, să se despartă de cel căzut, ca să nu-l târască şi pe el încădere.

Să se îndrepte când i se arată că face rău. Nepăsarea saurespingerea mustrării şi sfătuirii frăţeşti duc la cădere.

Să primească cu răbdare şi ascultare orice mustrare fră-ţească atunci când săvârşeşte ceva nepotrivit. Îndărătniciaduce la cădere.

Acela care s-a întors iarăşi la păcatele sale şi care nu maiprimeşte mustrarea frăţească s-a şters singur din Cartea Vieţii.

Cine nu primeşte mustrarea şi nu se îndreaptă când estesfătuit de către fraţi, acela nu poate fi un ostaş al Domnului.

Doamne Duhule Sfinte, mulţumim că ne-ai învrednicitsă cunoaştem şi să ajungem la adevărata credinţă prin carene-ai adus mântuirea şi pacea sufletului nostru. Ajută-ne caprin călăuzirea Ta sfântă şi prin harul Tău să putem rămânestatornici, spre a nu ne abate şi a nu cădea niciodată dindrumul pe care ne-ai chemat. Amin.


224

Când era credinţa bună

Când era credinţa bună,mergea noaptea fără lună,pe ninsoare şi furtunănumai să fie-mpreună,pe-ntuneric şi pe tină,nu era nimic s-o ţină.

Erau fraţii peste munteşi-i părea că-s ici la punte,erau fraţii peste ţarăşi-i părea că-s ici afară,era rugăciunea lungăşi-i părea că nu-i s-ajungă,erau lacrimi nu ştiu câte,erau uşi nezăvorâte,erau gânduri fericite,zilele numa-nsorite,ochii numai împreună,gândul numai voie bună.Dintr-o pâine cât eraluau toţi şi s-ajungea.Era casa plină-plinăşi mai tot dorea să vină.Era lumea cât un sat,nu vedea nici un păcat.Căci din câţi treceau pe pragDumnezeu era mai drag...

...Dar de când credinţa moare,nu mai merge nici pe soare.


225

Vremea-i dulce, calea-i bună,ea nu merge nici pe lună;nu-i nici noapte, nu-i nici tină,dar ea tot găseşte vină.Fraţii-s numai peste vale,dar ea nu-şi mai face cale.Fraţii-s numai în grădină,dar ea n-are timp să vină.Altul sufere şi moare,dar ea şade şi n-o doare.Rugăciunea-i pare lungă,lenevia i-o alungă,lacrimile-s tot mai rare,uşa-i tot mai cu zăvoare,gândurile-s tot mai grele,noaptea-i tot mai fără stele,vorbele-s tot mai deşarte,inima-i tot mai departeşi din cât belşug s-ar strânge,pentru Domnul nu s-ajunge.Ţara-ntreagă de-ar străbate,n-ar vedea decât păcate.– Căci, din câţi se duc şi vin,Dumnezeu e mai străin...


226

capitolul 31

DESPRE NEASCULTARE ªI NESUPUNERE


„Au doară arderile de tot şi jertfele sunt tot aşa de plă-cute Domnului, ca şi ascultarea glasului Domnului? Asculta-rea este mai bună decât jertfa şi supunerea mai bună decâtgrăsimea berbecilor” (I Regi 15, 22).

„Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii, iar de nuva asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş”(Matei 18, 17).

„Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fiemare să fie slujitorul vostru” (Matei 20, 26).

„Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, şi cel cese leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cel ce se leapădăde Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine” (Luca10, 16).

„Au nu ştiţi că celui ce vă daţi spre ascultare robi, sun-teţi robi aceluia căruia vă supuneţi: fie ai păcatului spremoarte, fie ai ascultării spre dreptate?” (Rom. 6, 16).

„În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste uniialtora daţi-vă întâietate” (Rom. 12, 10).

„Şi vă îndemn, fraţilor, să vă păziţi de cei care fac dez-binări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o.Depărtaţi-vă de ei! “ (Rom. 16, 17).


227

„Şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii luiDumnezeu şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos”(II Cor. 10, 5).

„Supuneţi-vă unii altora întru frica lui Hristos” (Efes.5, 21).

„Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului”(Efes. 5, 22).

„Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşar-tă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste de-cât el însuşi” (Filip. 2, 3).

„S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moar-te, şi încă moarte de cruce” (Filip. 2, 8).

„De aceea, cel ce dispreţuieşte (acestea) nu dispreţuieşteun om, ci pe Dumnezeu, Care v-a dat pe Duhul Său celSfânt” (I Tes. 4, 8).

„Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru IisusHristos să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şinu după predania pe care aţi primit-o de la noi” (II Tes. 3, 6).

„Şi dacă vreunul nu ascultă de cuvântul nostru prinepistolă, pe acela să-l însemnaţi şi să nu aveţi cu el nici unamestec, ca să-i fie ruşine” (II Tes. 3, 14).

„De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depăr-tează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat,fiind singur de sine osândit” (Tit 3, 10-11).

„Ascultaţi de mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcăei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de eleseamă, ca să facă aceasta cu bucurie, şi nu suspinând, căciaceasta nu v-ar fi de folos” (Evrei 13, 17).

„Curăţiţi-vă suflete prin ascultarea de adevăr, sprenefăţarnică iubire de fraţi, iubiţi-vă unul pe altul, din toatăinima, cu toată stăruinţa” (I Petru 1, 22).


228

„Tot aşa voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şitoţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru căDumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi ledă har” (I Petru 5, 5).


„Să nu te împotriveşti nimănui, să fii liniştit, supus şismerit. Să respecţi pe bătrâni şi să păzeşti frăţietatea, să su-feri mustrarea, să nu asupreşti pe nimeni... Toţi cei ce fac aşavor trăi în Dumnezeu.”

Herma – Păstorul

„Nu vă înşelaţi, fraţii mei, dacă cineva se face dezbină-tor sau dacă se duce după cel ce dezbină nu va moşteni Împă-răţia lui Dumnezeu. Dacă cineva este nesupus dreptei învă-ţături, acela este dezbinat de Hristos.”

Sf. Ignatie

„Se cuvine dar, fraţilor, să fim cu foarte mare luare-aminte asupra mântuirii noastre, ca nu cumva vicleanul, stre-curând în noi nesupunerea, să ne arunce în pierzarea veşnică.”

Sf. Barnaba – Epistola

„Mai bine este să taci şi să te supui, făcând binele, urmă-rind pacea şi iubind smerenia, ca să păstrezi unitatea şi săajuţi zidirea Bisericii Domnului.”

Sf. Ignatie

„Credinţa este mama noastră a tuturora când îi urmeazănădejdea şi îi premerge dragostea de Dumnezeu, de Hristos şi


229

de aproapele. Dacă este cineva înăuntrul acestor virtuţi estesupus şi împlinitor al dreptăţii, fiind departe de orice păcat.”

Sf. Policarp

„Să ne supunem voinţei Domnului nostru. Să ne gândimla toată mulţimea îngerilor Lui cum slujesc voinţei Sale stândînaintea Sa. Cei mari nu pot fără cei mici şi nici cei mici nupot fără cei mari. Este o legătură între toţi şi sunt de folosunii altora... Cine este nesupus este spre răul tuturor.”

Sf. Clement Romanul

„Nimic nu poate sfâşia trupul Bisericii ca nesupunerea,neascultarea şi mândria.”


„Prin neascultare se risipeşte tot binele, iar prin asculta-rea smerită se risipeşte tot răul.”

Triod – cântarea 4

„Cel mai uşor lucru este să te înşeli pe tine însuţi,îngâmfându-te cu nesupunere şi neascultare, şi să te socoteştică eşti bun, nefiind nimic.”

Sf. Grigore Teologul

„Fugi de neascultare şi de nesupunere, căci atunci te veiînvrednici de slavă în vecii vecilor.”

Ava Isaia

„Nu este un alt mijloc pentru primirea harului ascultăriidecât ascultarea.

Neascultarea şi nesupunerea faţă de Cuvântul şi voia luiDumnezeu a fost cel dintâi păcat pe care l-a făcut diavolul şiomul.


230

Din acesta au ieşit toate păcatele şi atunci, şi din el ies şiacum.”



Oastea Domnului înseamnă supunere şi ascultare smerităde glasul şi voia Marelui nostru Conducător şi Domn IisusHristos. Oricine are un duh de nesupunere şi neascultare,acela nu poate fi un fiu al Domnului şi un ostaş al Lui.

Cine nu se simte legat de poruncile Evangheliei Păsto-rului nostru Iisus, ci este un nesupus şi un neascultător, acelanu este o oaie a Domnului, ci un câine al vrăjmaşului. Acelanu face parte din turma cuvântătoare a lui Hristos, ci din ha-ita Satanei...

Firea cea veche din noi se poate trezi în orice moment şipoate răsturna totul. Dacă nu ţinem firea noastră pământeascărăstignită şi pironită pe crucea Mântuitorului, ea uşor sepoate ridica iarăşi împotriva mântuirii noastre şi să ne-o piar-dă. Căci ea este nesupusă şi neascultătoare. Ce mult trebuiesă ia seama la această primejdie mai ales acei lucrători cărorali se pare că au unele merite înaintea fraţilor! Nu cumva săcadă în păcatul lui Diotref şi al lui Alexandru Căldărarul.Dacă şi fratele şi sora lui Moise – Aaron şi Maria – au pututsă cadă în această ispită, cu atât mai uşor putem cădea oricaredintre noi, dacă nu luăm bine seama la ispita Satanei.

Cei ce sunt în fruntea nesupuşilor şi a cârtitorilor suntcei doritori după „carnea” din Egipt, după ambiţia şi pofta fi-rii pământeşti. Aceştia apleacă şi inimile altora spre cârtire,pentru că cei răi mereu umblă să-i strice şi pe cei buni.


231

Amestecătura cu cei nedospiţi duhovniceşte duce tot-deauna la rău. Dintre aceştia ies totdeauna cârtitorii şi nesu-puşii, – dezertorii Oastei Domnului. Repet ceea ce am spusde atâtea ori: mai bine puţini şi bine dospiţi pentru Domnul,decât mulţi şi nedospiţi, dintre care la prima încercare să iasănesupuşii potrivnici, strigând şi umblând neascultători. Deaceştia trebuie să ne ferim cât mai mult.

Rugaţi-vă Domnului să izbăvească Lucrarea Sa de ceinesupuşi şi nestatornici, căci aceştia fac cel mai mare rău şipagubă Bisericii Domnului şi frăţietăţii duhovniceşti. Vai deei, căci s-au şi întors să-l urmeze pe Satana. Ar fi fost de omie de ori mai bine să nu-L fi cunoscut niciodată pe Domnul,decât după ce au venit la El să facă numai stricăciuni vieiSale şi pierzare printre copiii Săi.


Să se gândească bine înainte de a face primul pas înaceastă Lucrare sfântă. Dacă nu crede pe deplin că aceastaeste calea mântuirii, mai bine să nu o ia. Dacă nu este pe de-plin încredinţat că aceasta este lucrarea mântuirii lui, mai bi-ne să nu vină în ea. Dacă nu este hotărât pe deplin să se su-pună şi să asculte de învăţătura şi de frăţietatea Oastei, maibine să se ducă în altă parte, să nu vină în Oaste. Decât să vi-nă spre a face rău, mai bine să nu vină deloc. Căci vai de celprin care vine sminteala.

Să ştie că este răspunzător faţă de Dumnezeu, Care a fă-cut această Lucrare sfântă, să fie supus cu smerenie şi since-ritate ascultării Domnului şi fraţilor. Să înveţe şi să cunoascăbine rânduielile sfinte şi să se poarte după ele. Să nu pri-


232

mească şi să nu aducă între fraţi învăţături străine şi învăţă-tori străini. Iar dacă săvârşeşte vreo abatere de la bunele rân-duieli, să primească mustrările frăţeşti cu supunere şi cu în-dreptare. Dacă se întâmplă să cadă în ispita unor alte învă-ţături, de care nu vrea să se despartă, atunci de la început săspună fraţilor că el a căpătat alte încredinţări – şi să plece şicu picioarele acolo unde i s-a dus şi inima. Să plece şi cutrupul acolo unde s-a dus cu sufletul. Să nu mai stea în adu-narea fraţilor numai spre a face rău cu nesupunerea şi cuîmpotrivirea lui.

Dacă-l vede pe un frate că a greşit, să-l mustre între pa-tru ochi. Dacă nu ascultă, să mai ia cu el doi fraţi... Şi numaidacă nu ascultă nici aşa, atunci să-l spună şi celorlalţi. Să nuspună întâi altora. Aceasta este clevetire, iar clevetirea esteun mare păcat.

Nimeni dintre nesupuşii şi dezbinătorii Oastei nu maiare voie să vorbească în adunările frăţeşti, nici să maimeargă în misiune printre fraţi. Cine îl va primi şi urma peun astfel de dezbinător se face vinovat de acelaşi păcat ca şiel (II Ioan 11).

Oricine nu se supune cu dragă inimă Cuvântului luiDumnezeu şi rânduielilor Oastei nu poate fi un ostaş alDomnului.

Doamne Duhule Sfinte, învaţă-ne cum să ascultăm şi sătrăim în Oastea Ta. Amin.


233

O, soare care-ţi dai lumina

O, soare care-ţi dai luminaspre toţi atât de minunat,cum ai să-nvinuieşti odatăpe-acel ce nu te-a meritat!

Tu, suflet fără rugăciune,nepăsător şi surd mereu,când toate-au să te-nvinuiască,ce-ai să-I răspunzi, ce-ai să-I răspunzi,ce-ai să-I răspunzi lui Dumnezeu?

O, dulci izvoare-mbelşugatece stâmpăraţi pe-orice-nsetat,cum o să-nvinuiţi odatăpe cel ce, bând, nu s-a-nchinat!

O, pâine ce te dărui hranăcu-ndestulare tuturor,cum ai să-nvinuieşti odatăpe cel nerecunoscător!

O, Sânge Sfânt ce-ai curs pe Crucesă-i speli pe toţi desăvârşit,cum ai să-nvinuieşti odatăpe-acel ce te-a batjocorit!

O, legământ ceresc şi unic,făcut să fii în veci păstrat,cum ai să-nvinuieşti odatăpe-acela care te-a călcat!

O, sfânt prilej al mântuirii,acum de-atâtea ori avut,cum ai să-nvinuieşti odatăpe-acela ce te-a tot pierdut!


234

capitolul 32

DESPRE CONDUCÃTORI ªI ÎNDRUMÃTORI


„Vai de părinţii care pierd şi împrăştie oile turmei Mele– zice Domnul” (Ier. 23, 1).

„Vai de păstorii lui Israel care s-au păstorit pe ei în-şişi! Păstorii nu trebuia ei oare să păstorească turma?”(Iezec. 34, 2).

„Şi văzând mulţimile, I sa făcut milă de ele că erau ne-căjite şi rătăcite ca nişte oi care n-au păstor” (Matei 9, 36).

„Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cine-va?” (Fapte 8, 31).

„Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ailui Dumnezeu” (Rom. 8, 14).

„…Dacă stă în frunte să fie cu tragere de inimă” (Rom.12, 8).

„Şi pe unii i-a pus Dumnezeu în Biserică; întâi apostoli,al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darulde a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, câr-muirile, felurile limbilor” (I Cor. 12, 28).

„Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oaretoţi învăţători? Oare toţi au puterea să săvârşească minuni?”(I Cor. 12, 29).

„Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţiievanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, spre desăvârşirea


235

sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos”(Efes. 4, 11-12).

„Vă mai rugăm, fraţilor, să cinstiţi pe cei ce se ostenescîntre voi, care sunt mai-marii voştri în Domnul şi vă povăţu-iesc” (I Tes. 5, 12).

„Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria sa casa,cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? (I Tim. 3, 5).

„Acestea să le porunceşti şi să-i înveţi. Nimeni să nudispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cucuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cucurăţia” (I Tim. 4, 11-12).

„Preoţii, care îşi ţin bine dregătoria, să se învredniceascăde îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul şicu învăţătura” (I Tim. 5, 17).

„Pâră împotriva preotului să nu primeşti, fără numai dela doi sau trei martori” (I Tim 5, 19).

„Pe preoţii cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt împreună-preot şi martor al patimilor lui Hristos şi păraş al slavei ce vasă se descopere: păstoriţi turma lui Dumnezeu dată în pazavoastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, dupăDumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste, nu ca şicum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei.Iar când se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununacea neveştejită a măririi. Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti,supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-văîntru smerenie” (I Petru 5, 1-5).


„Umblaţi în poruncile lui Dumnezeu, supunându-văconducătorilor voştri şi dând cinstea cuvenită celor ce văpăstoresc în Domnul. Să vă smeriţi cu toţii, fără să vă mân-


236

driţi. Să doriţi mai mult să vă supuneţi decât să porunciţi.Căutaţi mai mult să daţi decât să primiţi... Aceasta este fru-museţea voastră.”

Sf. Clement Romanul

„Din invidie şi din pizmă au fost prigoniţi cei mai marişi mai drepţi stâlpi şi conducători ai Bisericii, dar ei au luptatpână la moarte... Învăţând dreptatea până la marginile Apu-sului, au suferit mucenicia şi s-au dus în locul cel sfânt, fiindcea mai mare pildă de răbdare...”

Sf. Clement Romanul

„Să ne alipim, aşadar, de acei care ne conduc cu evlavie,în pace, nu de cei care umblă cu făţărnicie... Hristos este alcelor smeriţi şi înţelepţi, nu al acelora care se ridică mai pre-sus de turma Lui cu mândrie şi cu neascultare... Să respectămpe conducătorii noştri!

Să ne gândim la cei ce luptă sub conducătorii noştri, cucâtă bună rânduială, cu câtă ascultare şi cu câtă supunere îm-plinesc poruncile. Nu sunt toţi comandanţi, nici căpetenii, darfiecare împlineşte cele poruncite de împăratul.”

Sf. Clement Romanul

„Cine nu gândeşte şi nu lucrează ca Domnul nu este alLui.”

Sf. Vasile cel Mare

„În cinstea Celui care ne-a ales pe noi, se cuvine să nesupunem episcopului fără nici o făţărie, căci cine nu se supu-ne conducătorului acestuia văzut Îl înşală pe Cel nevăzut... Şiîntr-o împrejurare ca aceasta nu avem de dat răspuns oame-nilor, ci lui Dumnezeu.”



237

„Păstorii şi îndrumătorii să fie miloşi şi milostivi cu toţi,întorcând pe cei rătăciţi, cercetând pe toţi bolnavii, să nutreacă cu vederea pe cel sărac, pe orfan şi pe văduvă şi săgândească pururea numai la ceea ce este bine, atât înaintealui Dumnezeu cât şi a oamenilor. Să se ferească de mânie, depărtinire, de judecată nedreaptă. Să se depărteze de orice lă-comie de bani. Să nu dea repede crezare celui ce vorbeşteîmpotriva cuiva, să nu fie aspri la judecată, ştiind că toţisuntem slabi.”

Sf. Policarp

„Pune la probă pe profetul adevărat şi pe profetul minci-nos. Se cunoaşte după viaţa sa acela care are Duhul cel dum-nezeiesc. Cel ce are Duhul cel de Sus este smerit, bun şi li-niştit. Se fereşte de orice rău şi caută să fie mai prejos decâttoţi. Când vine în adunarea celor drepţi face rugăciune, şi în-gerul Duhului profetic care se află în el îl face să vorbeascămulţimii precum vrea Domnul.”

Herma – Păstorul

„Să-ţi aminteşti zi şi noapte de cel care îţi vesteşte Cu-vântul şi să-l cinsteşte ca pe Domnul.”

Învăţătura celor Doisprezece Apostoli

„Oricât de multe şi de frumoase cuvinte am folosi, dacănu ducem o viaţă mai sfântă decât aceia pe care vrem să-i fa-cem mai buni, nu vom câştiga nimic.”


„Nu poate sluji cineva lui Hristos şi fraţilor dacă nu-şidesăvârşeşte sufletul prin virtuţi.”



238

„Cel care ia povara altuia asupra lui, cel care este gata săfolosească darul său spre a face bine celor mai săraci, cel ca-re din sfinţenia primită de la Dumnezeu ajută pe cei mai lip-siţi, acela este un binefăcător pentru primitori. Este un sluji-tor după pilda lui Hristos.”


„Tu îngrijeşte mai întâi de ale lui Dumnezeu, iar Dum-nezeu va îngriji de ale tale.”



„Ţin deci să o spun cu apăs: Oastea Domnului este aDomnului, şi Conducătorul ei – Cel Nevăzut – este Dom-nul, Cel care a pornit-o la drum!

Şi acum, să vedem cum stăm cu conducătorii văzuţi aiOastei Domnului! Cine sunt şi cine pot fi conducătorii văzuţiai Oastei Domnului?

Spun adevărat că tremur sub greutatea acestei întrebări.O mare şi grea răspundere sufletească apasă pe toţi cei cesunt şi vor să fie conducătorii şi îndrumătorii acestei Mişcări.Eu, clipă de clipă, tremur sub greutatea acestei răspunderi.Domnul mi-a încredinţat o Lucrare şi tremur sub teama şirăspunderea ca nu cumva, prin unele îndrumări greşite, să în-curc mersul acestei Lucrări. Domnul mi-a încredinţat un„vin” curat, şi tremur sub teama şi răspunderea ca nu cumvasă bag „apă” în el şi să-l slăbesc.

Sub greutatea acestei răspunderi voi preciza următoarele:îndrumător şi conducător al Oastei Domnului poate fi numai


239

un ostaş al Domnului, adică numai unul care trăieşte în re-gulile şi rânduielile acestei Mişcări; oricine ar fi acesta.

Din toate părţile, ni se spune că preoţii trebuie să fie în-drumătorii şi conducătorii Oastei Domnului. Foarte bine!Domnul Însuşi a ales un preot prin care a pornit această Miş-care. Preoţii sunt cei mai indicaţi a sta în fruntea Mişcării; a oîndrepta în căile cele bune şi a o feri de alunecări. Însă cu ocondiţie: preotul însuşi să fie atras în curentul acestei Miş-cări! El însuşi să fie în fruntea luptei ca un brav şi însufleţitostaş al lui Hristos! Pe unde astfel de preoţi se pun în frunteaOastei, pe acolo se fac adevărate minuni, ca pe vremea celordintâi creştini. Şi, slavă Domnului!, avem în ţară destui astfelde preavrednici preoţi...

Ce ne facem însă cu ceilalţi – durere, cei mai mulţi! –care n-au înţelegere pentru o astfel de Mişcare, ba încă sepoartă cu ostilitate făţişă faţă de ea?

Să nu se uite că Oastea Domnului este un voluntari-at de luptă creştină! Deci şi conducătorii ei trebuie să fie totvoluntari...

Vom spune apoi că şi mirenii, care arată o râvnă deosebităîn această Mişcare, pot fi conducători şi îndrumători de Oaste.Distinşii noştri luptători laici sunt tot atâţia preavrednici con-ducători de Oaste, de care să ne dea Domnul cât de mulţi.

Să fim sinceri, să-i spunem răului pe nume, pentru a-lîndrepta: foarte mulţi, cei mai mulţi dintre cei care trebuie săfie în fruntea Oastei Domnului se ţin departe de ea. De ce?Unii – să fim sinceri! – pentru „sfânta” comoditate şi tihnă. Emult mai uşor a încuia biserica după slujbă şi tu a te încuia încasă decât să te cobori în mijlocul celor ce însetoşează dupăCuvântul lui Dumnezeu. Oastea Domnului răscoleşte sufle-tele, ea tulbură comoditatea oamenilor şi tocmai pentru astanu e prea plăcută.


240

Alţii, iarăşi, au prea multe ocupaţii lumeşti, sau anumitescăderi, cu care nu pot sta în fruntea unei Mişcări de primeni-re religioasă.”

«Ce este Oastea Domnului?», p. 207-209

Oastea Domnului trebuie să rămână până la sfârşit cuvestirea şi cu vestitorii cei de bunăvoie, care îşi câştigă traiulvieţii lor prin muncă şi trudă cinstită – şi au o viaţă de familiecurată. Aceştia fac apostolia pentru Domnul din dragoste şifără nici o plată.

Pe cei plecaţi la drumul misiunii din râvna şi dragosteafierbinte pentru Hristos, fraţii să-i ajute şi să-i asculte, ca penişte vrednici lucrători care asudă în ogorul Evangheliei luiHristos.

Pe cei care merg numai să-şi facă rost de un trai fărămuncă şi care nu aduc nici un folos, ci numai pagubă şiocară Lucrării lui Hristos, fraţii să nu-i primească, ci să seferească de ei.

Oastea Domnului nu încurajează lenea şi înşelătoria reli-gioasă. Cei care umblă înşelând evlavia şi dragostea frăţeascănu au ce căuta între noi. Pe aceştia îi veţi cunoaşte uşor dupăroadele, după purtările, după faptele şi după duhul lor.

Pentru orice vestitor al Evangheliei nu este o ruşine sălucreze cu mâinile sale, ci este o cinste şi o datorie, ca să nufie povară pentru nimeni. Conducătorii şi îndrumătorii mariai Bisericii, în frunte cu Domnul nostru şi cu Apostolii Săi,n-au primit plată de la nimeni. Darul de bunăvoie, postul şirenunţarea le-au dat totdeauna îndeajuns... O, ce bogaţi aufost săracii lui Hristos – şi cât de înălţaţi au fost cei care auştiut să se facă robii tuturor pentru Iisus.

Mai presus de toate, conducătorul adunării şi vestitorulEvangheliei trebuie să vegheze ca să nu se poată ivi niciodată


241

bănuiala că el lucrează şi merge de dragul plăţii şi al pome-nilor, iar nu de dragul Evangheliei şi al Domnului Iisus. Îna-inte de a-i feri pe alţii de ispita asta, mai întâi să se fereascăpe sine însuşi şi cugetul său.

Un păstor şi un îndrumător care îşi pune viaţa pentruoile sale, acela va fi totdeauna preţuit şi ajutat de către cei pecare îi îngrijeşte în Domnul.

Nu uitaţi niciodată porunca Domnului: Păstoriţi turmalui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci debunăvoie... nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine(I Petru 5, 2).


Să preţuiască şi să asculte, iubind din toată inima, pe lu-crătorii şi vestitorii cei vrednici puşi de Domnul în frunteafrăţietăţii noastre, care cu smerenie şi dragoste se pun şi seexpun pentru lucrul Domnului. Care împart drept CuvântulSfânt şi care au o viaţă vrednică de urmat. Astfel de lucrătorisunt foarte rari şi foarte puţini, iar ei niciodată nu rămân preamultă vreme printre noi.

Să nu vorbească nimic rău şi nici să nu asculte vorberele împotriva lucrătorilor Domnului, decât dacă totul estedovedit de martori vrednici de crezare. Căci, dacă într-adevărlucrătorul este vinovat, nu va scăpa el nepedepsit de mâinileStăpânului. Iar dacă este nevinovat, atunci nu vor scăpa ceice-l vorbesc de rău...

Să nu-i primească, nici să nu-i trimită la alţi fraţi pe niştenecunoscuţi care vin la el spunând că sunt lucrători ai Dom-


242

nului. Pentru că foarte mulţi dintre aceşti necunoscuţi seprefac că sunt fraţi, dar ei sunt nişte lucrători ai fărădelegii şirăufăcători ai fraţilor. Pe cine nu cunoaşte, să nu primească încasă şi în adunare, dar nici pe cei dovediţi lucrători răi, dacăvrea să nu pătimească rău.

Fiecare lucrător să-şi aibă ogorul său duhovnicesc binelucrat şi îngrijit. Şi numai după aceea să se ducă în ogorulaltora – şi aceasta numai când vor fi chemaţi de fraţii deacolo. Cine nu îngrijeşte de propriul său ogor, cum va puteael îngriji de ogorul altuia?

Nimeni nu trebuie să se facă stăpân peste adunarea fră-ţească. Ea este a Domnului, căci numai El Şi-a dat Sângelepentru ea. Oricât ar fi suferit cineva pentru o adunare, el n-are dreptul a se face stăpânul ei. Adunarea frăţească o conduccel puţin trei fraţi lucrători, dar şi aceştia trebuie să ţină me-reu seama şi de părerea celorlalţi.

Nimeni să nu-şi permită să facă din adunare loc de dis-cuţii potrivnice cu alţi fraţi. Nici din predicarea Cuvântului,prilej de răfuieli şi lupte cu alţi fraţi. Aceasta este stricareaCuvântului şi întristarea Duhului Sfânt. Şi unul ca acesta vafi pedepsit de Dumnezeu, Care este în mijlocul adunării şi îlvede şi-l aude pe cel ce face aceasta.

Cei divorţaţi sau recăsătoriţi cu femei lăsate de bărbaţisă nu meargă în misiune şi nici să nu fie primiţi, până nu-şivor pune în rânduială casa şi viaţa după Cuvântul Domnuluişi după sfatul fraţilor.

Cine nu se poartă în slujba lui de conducător ori de mi-sionar în chip vrednic, acela să nu fie primit, ci sfătuit să sesfinţească mai întâi pe sine însuşi, apoi să spună altora.

Cine este uşuratic şi neevlavios, ori are alte învăţături şipurtări deosebite de duhul şi învăţătura frăţească nu poate finici misionar şi nici ostaş al Domnului.


243

Doamne Duhule Sfinte, Conducătorul Oastei şi Călău-zitorul ei, Te rugăm, alege-i Tu şi aşază-i Tu în fruntea frăţi-etăţii Oastei Domnului Iisus pe acei care îi cunoşti Tu căsunt vrednici să-i îndrume pe alţii. Iar când au căzut dinaceastă vrednicie, scoate-i Tu Însuţi şi aşază-i în locul lor pealţii, care aduc roade şi fac cinste Domnului Iisus şi Evan-gheliei Sale. Amin.


244

Păstor

A fi păstor adevărat înseamnă a avea iubire,iar nu dorinţă de câştig,nu-asprime, ci simţire,nu a mâna din urma lor pe oi,ci-a le atrage,a cerceta durerea lor nainte să te roage...

A păstori, nu-a apăsa,a-i păstori cu hrană,cu bunătate cântărind şi-ndemnuri şi dojană,a-i păstori frumos pe toţi,de orice vârstă-a vieţii,crescându-i cu trăirea ta, a faptei şi-a poveţii.

A-i creşte-nseamnă-a te jertfi în munca necurmată,în rugăciuni, în plâns, în postşi-n pildă-adevărată.Hristos te roagăca atunci pe Petru,mai în urmă:De Mă iubeşti cu-adevărat,să-Mi paşti întreaga turmă.

Deci numai dacă-L poţi iubi pe Elşi turma-I toată,aşa te fă păstor,altfel, mai bine, niciodată.

Şi nu uita că păstoreşti nu turma ta-n viaţă,ci turma Lui, de care dai răspuns în sfânta-I faţă.Deci dacă nu te porţi aşa, lua-Şi-va turma ţie,ca altuia mai bun s-o dea...Fii treaz la datorie!


245

Celor ce răzbesc nainte

Celor ce răzbesc nainte,laude şi-ncurajări;pentru jertfa lor fierbinte,noi izbânzi şi noi cântări!

Dragoste şi ascultarenoi vă vom păstra mereu,voi ne sunteţi pe cărarestâlpi de foc spre Dumnezeu.

Celor ce-şi păstrează unacalea şi credinţa lor,bucuria şi cununapână-n vecii vecilor!

Celor ce şi-nfrânţi se luptă,chiar zdrobiţi, cred ne-nfricat,o cinstire ne-ntreruptăşi un nume neuitat.

Binecuvântare vouă,minunaţi biruitori,în Eterna Viaţă nouăsă luciţi ca mii de sori.

Slavă Celui ce prin moartev-a făcut de neînvins,fruntea voastră-n veci să poarteSfântu-I Nume Necuprins!


246

capitolul 33

DESPRE PROPOVÃDUIREA CUVÂNTULUI

Ce spun Sfânta Scriptură

„Pentru că ai lepădat Cuvântul Domnului, şi El te-a le-pădat, ca să nu mai fii rege peste Israel” (I Regi 15, 23).

„În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăudacuvântul” (Ps. 55, 10).

„Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte peprunci” (Ps. 118, 130).

„Iarba se usucă şi floarea se vestejeşte, dar cuvântulDumnezeului nostru rămâne în veac” (Isaia 40, 8).

„Proorocul care a văzut vis, povestească-l ca vis, iar celce are cuvântul Meu, acela să spună cuvântul Meu adevărat”(Ier. 23, 28).

„De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le în-deplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit ca-sa lui pe stâncă” (Matei 7, 24).

„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vortrece” (Matei 24, 35).

„Iar Maria păstra toate aceste cuvinte punându-le în ini-ma sa” (Luca 2, 19).

„Ferice sunt şi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-lpăzesc” (Luca 11, 28).

„La Început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeuşi Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan 1, 1).


247

„Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău esteadevărul” (Ioan 17, 17).

„Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentruiudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie” (I Cor. 1, 23).

„Iar cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau încuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti, ci în ade-verirea duhului şi a puterii” (I Cor. 2, 4).

„Căci nu suntem ca cei mulţi care strică cuvântul luiDumnezeu, ci grăim din curăţia inimii, ca de la Dumnezeu,înaintea lui Dumnezeu, în Hristos” (II Cor. 2, 17).

„Căci nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe HristosIisus Domnul, iar noi înşine suntem slugile voastre pentruIisus” (II Cor. 4, 5).

„Cel care primeşte cuvântul învăţăturii să facă parte în-văţătorului său din toate bunurile” (Gal. 6, 6).

„Cuvântul lui Dumnezeu să locuiască întru voi cu bogă-ţie” (Col. 3, 16).

„Pentru că îndemnul nostru nu venea din rătăcire, nicidin gânduri necurate, nici din înşelăciune, ci după cum amfost socotiţi vrednici de Dumnezeu ca să ni se încredinţezeEvanghelia, aşa vorbim, nu căutând să placem oamenilor, cilui Dumnezeu Care ne încearcă inimile” (I Tes. 2, 3-4).

„Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fărătimp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare şiînvăţătura” (II Tim. 4, 2).

„Ţinându-se de cuvântul cel credincios al învăţăturii, casă fie destoinic şi să îndemne la învăţătura cea sănătoasă şi sămustre pe cei potrivnici” (Tit 1, 9).

„Iar cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta estecuvântul care vi s-a binevestit” (I Petru 1, 25).

„Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El şiv-o vestim: că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nueste întru El” (I Ioan 1, 5).


248

„Şi este îmbrăcat în veşmânt stropit cu sânge şi numeleLui se cheamă: Cuvântul lui Dumnezeu” (Apoc. 9, 13).


„Cunoştinţa întocmai a cuvintelor Duhului se descoperănumai celor vrednici cu duhul, adică numai acelora care,printr-o îndelungată cultivare a virtuţilor, curăţindu-şi minteade funinginea patimilor, primesc cunoştinţa celor dumneze-ieşti care se întipăreşte şi se aşază în ei de la prima atingere,asemenea unei feţe într-o oglindă curată şi străvezie.”


„Este cu putinţă deci de a fi oricine dascăl. Împărţiţi cumine, vă rog, slujba aceasta! Eu vă vorbesc în public, dar şivoi, fiecare în particular şi fiecare să ia în mâinile sale mân-tuirea aproapelui. După cum sunt dascăli şi printre copii, ceînvaţă literele alfabetului (după cum în şcoală dascălii pun pecopiii cei mari să arate celor începători literele alfabetului),tot aşa şi în Biserică, pentru că Apostolul (adică Pavel) nuvoieşte ca dascălul să fie supărat de toţi. Şi de ce? Pentru cămari bunuri vor ieşi de aici. Atunci, osteneala dascălului nuva rămâne zadarnică, ci fiecare dintre şcolarii lui, imitându-l,va deveni iute şi el un dascăl şi va avea aceeaşi îngrijire faţăde alţii, precum a avut-o dascălul către el. Astfel să îndrep-tăm şi noi pe alţii.”


„În Biserică se află păstori şi păstoriţi; se află deci douăpărţi: cei care învaţă şi cei care sunt învăţaţi. Autoritatea în-văţământului Bisericii nu poate să fie împuţinată fără urmări(adică învăţământul în Biserică revine în primul loc preoţilor).


249

Dar aceasta nu înseamnă deloc că întregul învăţământaparţine exclusiv ierarhiei (preoţilor) şi că laicii sunt cu totullipsiţi de el, neavând decât datoria de a primi în mod pasivînvăţătura predată. Un astfel de punct de vedere împarte so-cietatea bisericească în două părţi: partea activă şi parteapasivă.

Acest lucru nu corespunde adevăratei esenţe a creştinis-mului şi trebuie să opunem, împreună cu protestanţii, laaceastă idee, concepţia preoţiei universale şi a sfinţeniei po-porului lui Dumnezeu... (I Petru 2, 9).

Dacă săvârşirea Tainelor, dacă, în special, punerea mâi-nilor era prerogativa Apostolilor (şi, mai târziu, a ierarhiei in-stituite de ei), predicarea Evangheliei era, în aceeaşi măsu-ră, considerată ca opera tuturor credincioşilor; căci fiecarecredincios este chemat de Mântuitorul Însuşi a mărturisi (şiprin aceasta tocmai a predica) înaintea oamenilor. Şi cu ade-vărat vedem că predicarea lui Hristos se face, încă de la în-ceput, nu numai de către Apostoli, ci şi de credincioşi în ge-neral (Fapte 6, 5; 8: 5, 12, 14, 28-36); şi nu numai de bărbaţi,ci şi de femei, dintre care unele sunt cinstite de Biserică la felcu Apostolii, tocmai pentru motivul predicării Evangheliei(de ex. Sfânta Nina – apostol al Georgiei, pe urmă SfântaTecla – martiră şi altele).

Misiunea creştină nu este mărginită de prerogativele ie-rarhice, ci ea este datoria fiecărui creştin, care spune despreel însuşi: «cred şi mărturisesc» şi care, chiar prin aceasta,predică. Marile fapte ale martirilor, care mărturiseau credinţalor, erau cele mai bune dintre predici.

În sfârşit, dacă se are în vedere propovăduirea nu numaiprintre cei ce nu cred, ci şi printre creştini, se vor găsi deasemenea în Scriptură numeroase mărturii despre rolul actival laicilor. Să notăm, de altfel, că Scriptura nu cunoaşte acest


250

cuvânt de «laici»; ea numeşte pe creştini foarte simplu, cunumele de «credincioşi», de «ucenici», de «fraţi» etc. Laiciiparticipă deci la învăţământ, aşa încât există un dar special deînvăţământ (Iacov 5, 19-20; I Tes. 5, 11; Evrei 3, 13; Gal. 6,1-10; I Cor. 14, 26; Col. 3, 16; I Tim. 1, 7; 3, 2; 5, 17; I Petru4, 10-11).

Dar, dacă laicii n-au dreptul să predice în timpul slujbe-lor (după cum ei n-au puterea să celebreze slujbele în timpulcărora Cuvântul este predicat), ei nu sunt lipsiţi de dreptul dea predica în biserică, în afară de slujbe, şi cu atât mai mult eipot să predice în afară de biserică.

În Biserică nu are loc muţenia şi ascultarea oarbă, căciApostolul spune: «Hristos ne-a scos la libertate; rămâneţideci tari şi nu vă prindeţi din nou în jugul robiei» (Gal. 5, 1).Mirenii nu sunt deloc un subiect pasiv al administraţiei, cusingura obligaţie de a asculta de ierarhie; ei nu sunt, în oare-care fel, vas gol de harisme (de daruri), pe care ierarhia l-arumple. Se poate considera starea mireană ca o demnitatesfântă; titlul de creştin a făcut din ei «poporul lui Dumnezeu,preoţie împărătească» (I Petru 2, 9).”

«Ce este Oastea Domnului?», p. 137-140(citate preluate din Sergiu Bulgakoff, «Ortodoxia»)

„Participarea activă a mirenilor la viaţa bisericească de-vine astăzi una din preocupările principale ale pastoraţiei...ea este plină de sens eclesiologic. Biserica este una pentru că«voi toţi una sunteţi în Hristos»...

Din cauza Botezului şi Mirungerii, toţi cei botezaţi şiunşi, indiferent de sex şi condiţie, devin membri ai trupuluilui Hristos, care este Biserica, fiecare având dreptul său pro-priu, slujirea sa unică, misiunea sa personală... Toţi suntchemaţi să participe împreună la „zidirea” trupului... Biserica


251

există numai ca o comunitate care integrează mădularele ei şislujirile acestora.

Pastoraţia de azi impune să fie explorate noi posibilităţide a întări colaborarea mirenilor... şi mai ales să fie createcondiţii pentru un nou fel de convieţuire între credincioşi...Accesul la citirea şi cunoaşterea aprofundată a Sfintei Scrip-turi este una din aceste condiţii...

Citirea, cunoaşterea, interpretarea şi propovăduirea Cu-vântului lui Dumnezeu sunt obligaţii ale întregului trup al Bi-sericii, clerici şi mireni.

Contribuţia mirenilor la viaţa bisericească constă, mai cuseamă, în mărturia lor creştină, atât prin propovăduire directă aCuvântului lui Dumnezeu, cât şi prin viaţa lor în numeleEvangheliei. Mărturia prin calitatea vieţii a fost totdeauna celmai eficace mijloc de propovăduire şi convertire (Fapte 5, 12-16).

Unii teologi şi preoţi confundă preoţia cu misiunea şiexclud mirenii de la datoria şi dreptul de a vorbi despre Dum-nezeu, de a mărturisi credinţa creştină în orice loc şi timp...Propovăduirea Evangheliei de către mireni este de o impor-tanţă capitală... Preotul trebuie să evite acea atitudine ca-racterizată prin îngroşarea unor reguli canonice restrictive...

Să se facă loc din ce în ce mai mult mirenilor la misiu-nea Bisericii în transmiterea Cuvântului Scripturii... Mirenii,comunitatea liturgică, poartă cu ei sensul Sfintei Scripturi...”

Liviu Stan, «Mirenii în Biserică», Sibiu – 1939


Oastea Domnului este aflarea şi vestirea lui Iisus celRăstignit. Aceasta înseamnă că ea este o lucrare misionară,


252

de trăire şi propovăduire a Evangheliei vii şi lucrătoare maiîntâi în viaţa personală a fiecărui membru al ei, apoi în fami-lia acestuia, în Biserica şi în societatea lui.

A fi un ostaş al Domnului înseamnă a fi un trăitor şivestitor al vieţii noi şi duhovniceşti pe care a adus-o venirealui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, şi Pogorârea SfântuluiDuh în lume.

Creştinismul înseamnă trăire în Hristos, după pilda Sa şidupă Cuvântul Său. Domnul Iisus a spus: Învăţaţi de la Mine,căci Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă su-fletelor voastre. Şi de asemenea a zis: Eu v-am dat o pildă,cum am făcut Eu aşa să faceţi şi voi.

Noi aşa am înţeles şi înţelegem viaţa creştină, ca o viaţăde ascultare şi propovăduire a Evangheliei. O viaţă de since-ră şi adevărată predare în slujba Mântuitorului, după cum necere El şi după cum ne poruncesc toţi Părinţii noştri biseri-ceşti.

„Toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să I-o dăm” –aşa cântăm la Sf. Liturghie... şi „toată ziua să ne învăţămdreptatea Ta”. Noi, ostaşii Domnului, aceasta vrem să o facem.Nu este oare normal acest lucru? Şi nu este aceasta după po-runca Bisericii? Atunci de ce suntem învinuiţi dacă vrem săfacem întocmai cum spunem? Toţi Sfinţii Părinţi bisericeştiadeveresc poruncile Sfintei Scripturi că noi, fiecare creştin,trebuie să fim mărturisitori şi propovăduitori ai Cuvântului luiHristos. Creştinismul din primele veacuri aşa a făcut. În felulacesta s-a răspândit credinţa peste tot pământul...

Adevărul acesta nu s-a schimbat. N-a venit o altă porun-că de Sus, ca să oprească această propovăduire. Lumea are şiva avea nevoie tot mai mare de propovăduirea Cuvântului,după cum este scris: Propovăduieşte Cuvântul, stăruieşteasupra lui la timp şi nelatimp...


253

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că oile Domnului nusunt oi necuvântătoare... Cuvântul ni s-a dat ca să-l punem nuîn slujba diavolului, ci în slujba lui Dumnezeu. Dar ce grozavlucru se petrece în creştinismul de azi! Cine opreşte pe toţicei ce propovăduiesc pe diavolul şi păcatul? Cine împiedicăpe cei ce scriu pentru pierzarea oamenilor? Cine închide pecei ce răspândesc nelegiuirea? Dar câtă luptă se dă ca să fieopriţi şi puţinii care mai propovăduiesc Cuvântul lui Dumne-zeu printre oameni! Ce durere şi ce păcat că tocmai unii din-tre cei care ar trebui să încurajeze acest lucru îl împiedică!


Să devină un vestitor şi un propovăduitor al Evangheliei,mai ales prin faptele sale, dar şi prin cuvintele şi purtărilesale... Fiecare suflet de frate şi soră va folosi orice prilej ca săspună altora ce i-a făcut lui Domnul şi cum a avut milă de el,izbăvindu-l din întuneric şi aducându-l la lumină.

Dacă am deschis uşa inimii noastre şi L-am primit peDomnul Iisus în viaţa noastră, noi suntem datori să-L ducempe El oriunde mergem şi să vorbim despre El şi despre viaţafericită cu El oricui şi oricând.

Fiecare suflet din Oastea Domnului trebuie să aibăSfânta Scriptură, să citească în ea şi să vorbească din cuvin-tele ei cu toată înţelepciunea, oricând se cuvine şi oricui estepotrivit. Aceasta pentru că sunt mulţi care nu cunosc SfântaScriptură şi nici bucuria mântuirii care vine din iertarea pă-catelor şi din împăcarea cu Dumnezeu.

Dacă frăţietatea noastră, a Oastei Domnului, este o lu-crare de misiune sfântă şi de propovăduire a Cuvântului ce-


254

resc, atunci fiecare dintre noi trebuie să devenim un misionarîn slujba Evangheliei în casa şi familia noastră, în satul sauoraşul nostru, la munca noastră, în călătoriile noastre. În jurulnostru trăiesc mii de suflete pierdute care nu-L cunosc peDomnul Iisus, Cuvântul Său şi mântuirea Sa. Faţă de toţiaceştia noi avem o mare datorie misionară. Să ne-o îndepli-nim cu toată dragostea şi credincioşia.

În lucrarea de misiune, datoria noastră este de două fe-luri: să propovăduim Cuvântul Domnului potrivit cu învăţă-tura noastră şi apoi să-i înfruntăm pe potrivnicii acestei în-văţături, care vin să ne tulbure sufletele, aducând alte învă-ţături deosebite.

Lucrarea de misiune cea mai potrivită este de la om laom. Dacă începi să-i vorbeşti cuiva, arată-i şi învaţă-l până ceajunge să cunoască şi să ia bine calea mântuirii. Aceasta estecea mai bună şi mai folositoare propovăduire a Cuvântului.

Nu-i de-ajuns numai să semeni Cuvântul, ci să şi ve-ghezi, ca să nu vină vrăjmaşul să-l smulgă ori să-l strice dininima unde l-ai semănat. De aceea trebuie luptat, ca stricăto-rii învăţăturii şi furii de suflete să nu poată strica şi nimici viaDomnului în care ne-a chemat şi pe noi să lucrăm.

Doamne Duhule Sfinte, Tu, Care Te-ai pogorât de laTatăl în numele Domnului Iisus pentru a ne face pe toţi pes-cari de oameni şi vestitori ai Cuvântului Tău, ajută-ne, Terugăm, să putem face fiecare dintre noi această slujbă în celmai curat şi frumos fel, ca să poţi lucra totdeauna fericit îm-preună cu noi, binecuvântând munca noastră cu rod sfânt.Amin.


255

Voi purtători

Voi purtători ai steagurilor sfintespre-acel măreţ şi veşnic Viitor,voi făclieri de slove şi cuvinte,fiţi voi întâi la înălţimea lor!

Tu care-ai prins în mâna ta condeiulşi vrei să dai lumină la mulţimi,o, nu uita că pilda ta-i temeiulizbânzii-n ridicarea spre nălţimi!

Tu care porţi în gura ta Cuvântulşi-ndemnul spre mai bine şi frumos,o, nu uita că pilda ta-i avântulspre Ţelul cel înalt şi glorios.

Tu care ceri poporului puterede jertfă pentru minunatul Ţel,tu ce-ai jertfit,ce dreptşi ce plăcere,să poţi fi-un far şi-o pildă pentru el?

O, nu uita că vorba ta-i scânteia,dar fapta ta e focul uriaş!Doar pilda ta-i va ridica pe-aceiace vrei să-i vezi mai fericiţi urmaşi!

Doar pilda ta de muncă şi-nfrânareşi de credinţă-n scopul cel slăvitdă gândului vorbit şi scris valoareşi rod măreţ în cei ce l-au primit!

Voi purtătorii steagurilor sfintespre-acel măreţ şi veşnic Viitor,voi făclieri de slove şi cuvinte,fiţi voi întâi la înălţimea lor!


256

capitolul 34

DESPRE CONªTIINÞA RÃSPUNDERII


„Când Eu voi zice păcătosului: «Păcătosule, vei muri»,şi tu nu vei grăi nimic, ca să vesteşti pe păcătos să se abată dela calea lui, atunci păcătosul acela va muri pentru păcatelesale, iar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Iar dacă tu ai ves-tit pe păcătos să se abată de la calea lui şi să se întoarcă de laea, şi el nu s-a abătut de la calea lui, atunci el va muri pentrupăcatele lui, iar tu ţi-ai scăpat viaţa” (Iezec. 33, 8-9).

„Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul său, ova afla făcând aşa” (Matei 24, 46).

„Drept aceea, privegheaţi, aducându-vă aminte că timpde trei ani n-am încetat noaptea şi ziua să vă îndemn cu la-crimi pe fiecare dintre voi” (Fapte 20, 31).

„Bărbaţi fraţi, eu cu bun cuget am vieţuit înaintea luiDumnezeu până în ziua aceasta” (Fapte 23, 1).

„Având nădejdea în Dumnezeu… că va să fie înviereamorţilor; şi a drepţilor şi a nedrepţilor. Şi întru aceasta măstrăduiesc şi eu, ca să am totdeauna înaintea lui Dumnezeu şia oamenilor un cuget neîntinat” (Fapte 24, 15-16).

„Spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-miconştiinţa mea în Duhul Sfânt” (Rom. 9, 1).

„De aceea este nevoie să vă supuneţi nu numai pentrumânie, ci şi pentru conştiinţă” (Rom. 13, 5).


257

„Ci ne-am lepădat de cele ascunse ale ruşinii, neumblândîn vicleşug, nici stricând Cuvântul lui Dumnezeu, ci făcân-du-ne cunoscuţi prin arătarea adevărului faţă de orice con-ştiinţă omenească înaintea lui Dumnezeu” (II Cor. 4, 2).

„Căci vă râvnesc pe voi cu râvna lui Dumnezeu, pentrucă v-am logodit unui singur bărbat, ca să vă înfăţişez luiHristos fecioară neprihănită” (II Cor. 11, 2).

„Pe lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară întoate zilele este grija de toate Bisericile. Cine este slab şieu să nu fiu slab? Cine se sminteşte şi eu să nu ard? (IICor. 11, 28-29).

„Iar ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, dincuget bun şi din credinţă nefăţarnică” (I Tim. 1, 5).

„Având credinţa şi un cugetul bun, pe care unii,lepădându-le, au căzut din credinţă” (I Tim. 1, 19).

„Păstrând taina credinţei în cuget curat” (I Tim. 3, 9).„Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremile cele de apoi,

unii se vor depărta de la credinţă... prin făţărnicia unor min-cinoşi înfieraţi în cugetul lor” (I Tim. 4, 1-2).

„Cu cât mai mult sângele lui Hristos... vă va curăţi cu-getul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeuluicelui viu” (Evrei 9, 14).

„Să ne apropiem cu inimă curată, în plinătatea credin-ţei, curăţindu-ne prin stropire inimile de orice cuget rău”(Evrei 10, 22).

„Rugaţi-vă pentru noi; căci suntem încredinţaţi căavem un cuget bun, dorind ca întru toate cu cinste să trăim”(Evrei 13, 18).

„Căci aceasta este plăcut lui Dumnezeu, să sufere cinevaîntristări, pe nedrept, cu gândul la El” (I Petru 2, 19).

„Ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voas-tre şi să fiţi gata să răspundeţi totdeauna oricui vă cere soco-


258

teală despre nădejdea voastră, dar cu blândeţe şi cu frică,având cuget curat, ca, tocmai în ceea ce sunteţi clevetiţi, săiasă de ruşine cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea bunăîntru Hristos” (I Petru 3, 16).


„Învăţătorii, de a căror persoană depinde mântuirea alto-ra, trebuie să aibă înţelepciune şi virtute de la Domnul DuhulSfânt. Trebuie să aibă dragoste şi râvnă, veghind ca să-ipoată duce pe alţii la mântuire.”


„Dacă doreşti totdeauna să ai o îndrumare mântuitoare,ia aminte la conştiinţa ta şi împlineşte fără nici o amânareceea ce îţi spune ea din partea lui Dumnezeu. Întocmai şiîndată.”

Sf. Marcu Ascetul

„Nimic nu înalţă pe cineva mai sus spre slavă ca o con-ştiinţă totdeauna curată şi veghetoare.”


„Fii totdeauna conştiincios şi treaz şi nu te lenevi în celeduhovniceşti, fiindcă lenea schimbă duhul în carne, iar car-nea în putrejune. Fii totdeauna ostenitor şi treaz.”

Filocalia

„Cel care îşi păstrează conştiinţa curată, chiar şi în zdrenţedacă ar fi îmbrăcat şi dacă de foame ar fi chinuit, acela tot-deauna va fi liniştit şi fericit.”



259

„Simţirea prin care omul îşi dă seama de ceea ce estefrumos şi bine sau urât şi rău – conştiinţa – are mare înrâurireasupra dezvoltării vieţii credinciosului. Dar şi ea poate fi su-pusă rătăcirii, printr-o umblare vinovată a omului faţă deDumnezeu şi faţă de semeni. Ajutat de harul dumnezeiesc,omul trebuie să-şi stăpânească cu mintea şi cu voinţa sa oricesimţăminte în aşa fel, încât ceea ce îi va spune conştiinţa sacă este bine şi frumos – să şi fie într-adevăr aşa.

Simţăminte curate cresc în mintea omului prin citiriledin Sf. Scriptură... prin rugăciune, prin cântare duhovniceas-că, prin meditarea la tot ce este curat, adevărat, frumos şibun. Prin făptuirea binelui, prin mângâierea şi ajutorarea ce-lor suferinzi, prin însuşirea învăţăturilor sfinte, prin judecareade sine, prin cugetarea la pildele de sfinţenie ale înaintaşilorcredincioşi şi ale părinţilor vrednici.



Satana nu are vacanţă niciodată, nici vara, nici iarna,nici ziua, nici noaptea. De aceea şi tu, frate credincios şi lu-crător al Domnului, fii treaz în orice vreme şi nu-ţi înceta ni-ciodată nici lucrul tău, nici rugăciunea ta.

E mai uşor să te aperi de ispită când vine ca un leu răc-nind împotriva ta decât atunci când vine moale ca o pisică orifoşnind ca un şarpe. Deci veghează întotdeauna şi roagă-teneîncetat.

Cea mai mare primejdie pentru un ostaş şi un lucrător alDomnului este moleşeala şi lenea, somnul cel duhovnicesc.De aceea ţineţi-vă trează totdeauna inima şi tot ce faceţi săfie făcut cu tot cugetul curat, ca pentru Hristos.


260

Te lauzi cu Biserica ta, cu credinţa ta cea ortodoxă?Foarte bine, şi eu mă laud cu ele, căci acestea sunt avereanoastră cea mai scumpă... Dar ne vom pierde sigur mântuireanoastră şi a altora dacă nu lucrăm cu o conştiinţă veghetoareşi curată cu această avere... Dacă nu umblăm în toate lucru-rile şi faptele noastre cu un cuget curat şi treaz faţă de Dum-nezeu şi faţă de datoriile noastre în Lucrarea Lui.

Eşti tatăl unei familii? Eşti primarul unui sat? Eşti în-văţătorul unei şcoli? Eşti preotul şi păstorul unor suflete?Orice loc de răspundere ai avea, simte-ţi marea datorie şimarea răspundere a conştiinţei tale faţă de aceste îndatoriritotdeauna.

Lucrează în aşa fel, ca să poţi da o bună socoteală în ori-ce clipă lui Dumnezeu şi oricărui semen al tău care ţi-ar cereaceasta.

Ai o conştiinţă şi ai o mare răspundere faţă de curăţiaacestei conştiinţe, ca şi faţă de tot ce te îndeamnă sau temustră ea. Eu te întreb, dragul meu, de câte ori te-ai cutremu-rat tu în faţa acestei mari răspunderi?


Să-şi formeze şi să-şi cultive o curată conştiinţă a datori-ei şi a răspunderii pe care să şi-o asculte şi să şi-o urmezetotdeauna în toate lucrurile sale faţă de Dumnezeu şi faţă desemenii săi, după pilda marilor oameni sfinţi pe care trebuiemereu să-i urmeze.

Începând cu legământul pe care îl pune la intrarea lui înOastea Domnului, tot ce face, vorbeşte sau gândeşte, trebuiesă-i fie permanent vegheat şi îndrumat de o conştiinţă plină


261

de simţământul şi teama marii răspunderi pe care o are întoate ale sale. Întoarcerea la Dumnezeu, de fapt, aceasta în-seamnă: căpătarea unei conştiinţe treze şi curate în toatefaptele şi cuvintele pe care le are.

Mai ales lucrătorii Domnului din fruntea adunărilor fră-ţeşti trebuie să stea totdeauna cu frică şi cutremur în faţa ma-rii răspunderi de conştiinţă în tot felul lor de a se purta cuadunarea lui Dumnezeu. Când ştii că orice suflet este maiscump şi de un preţ mai mare decât lumea întreagă, fiindcă afost răscumpărat cu Sângele lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu,atunci ce preţ mare trebuie să aibă o întreagă adunare de cre-dincioşi! Dacă pentru cineva care sminteşte un singur suflet,spune Biblia că ar fi mai uşoară pedeapsa sinuciderii, atuncicât de grea trebuie să fie pedeapsa celui care sminteşte saupierde o întreagă adunare de suflete credincioase?

Nu lucraţi uşuratic, nu umblaţi oricum şi nu vorbiţi ori-ce, dacă spuneţi că vă temeţi de Dumnezeu şi dacă vă numiţilucrători ai Lui. Nu călcaţi în picioare sufletele. Nu dispreţu-iţi tineretul. Nu batjocoriţi femeile. Nu jigniţi fraţii. Nu văîngâmfaţi faţă de nimeni. Nu vă socotiţi cei mai vrednici. Nuvă lăudaţi cu meritele voastre, chiar dacă le aveţi. Nu vă so-cotiţi stăpânii adunării. Dacă aţi suferit şi aţi muncit pentru oadunare, oare voi aţi câştigat-o – sau Hristos? Oare voi aţimurit pentru ea – ori El? Oare a voastră este – ori a Lui? Oa-re dacă n-aţi fi voi ar pieri ea, ori dacă n-ar fi Hristos?

Lucrarea lui Dumnezeu nu este distracţie religioasă, cieste cruce, muncă şi jertfă cutremurătoare şi plină de răspun-dere. Cel care nu poate umbla curat şi serios – acela să steaacasă. Treziţi-i pe cei uşuratici şi nu vă mulţumiţi numai săcântaţi, ca să nu ajungeţi numai să plângeţi!

Cine nu-i în stare să sufere pentru Hristos, să nu vor-bească de El. Şi cine nu poate să se supună cu ascultare rân-


262

duielilor Lucrării Domnului, să nu intre în ea. Oricând numai poate fi cum trebuie, mai bine să plece pe faţă şi de tot.

Nu numai în lucrul Domnului, dar chiar în tot ce face şila locul său de muncă, să aibă totdeauna trează conştiinţarăspunderii pentru tot ceea ce face şi să lucreze atent, capentru Domnul. Cine este neserios, nepăsător, necinstit,nepunctual, acela este mai rău decât un necredincios şi nupoate fi vrednic de nimic.

Fără conştiinţa răspunderii nu poţi fi ostaş al lui Hristos.

Doamne Duhule Sfinte, Duhul Luminii şi al Dreptăţii,curăţeşte-ne cugetul şi ţine-ne trează conştiinţa răspunderii,pentru ca tot ce facem să fie pătruns de curăţie şi evlaviepentru Domnul nostru Iisus Hristos. Amin.


263

Conştiinţa misiunii

Conştiinţa misiuniipentru care te-ai născut,misiunea ta şi-a Cauzeicare-ţi este steag şi scut,misiunea pentru carelegământ de jertfă-ai pus,sfântă trebuie să-ţi fie,cum e soarele de sus.

Ţelul unic pentru careai rostit solemn cuvântclar şi-aprins şi drept să-ţi fie,luminos şi-nalt şi sfânt;viaţa şi puterea-n lumepentru-aceasta ţi s-au dat,misiunea Cauzei sfinteţină-ţi sufletul legat.

Pentru tine tot ce-i viaţăşi religie şi crezîn trăirea misiuniiCauzei sfinte să le vezi,strâns legat de-ai tăi spre Ţintăfii cu legături de fier,misiunea ta să-ţi fiesfântă, căci o ai din cer.


264

capitolul 35

DESPRE ADUNÃRILE FRÃÞEªTI


„Ci mergeţi de mâncaţi carne grasă şi beţi vin dulce –adăugară ei – şi trimiteţi parte şi celor ce n-au nimic gătit,căci ziua aceasta este sfinţită Domnului nostru. Nu fiţi trişti,căci bucuria Domnului va fi puterea voastră” (Neemia 8, 10).

„Că unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, acolosunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20).

„Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nicipe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumvasă te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată.Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, peşchiopi, pe orbi şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească, căciţi se va răsplăti la învierea drepţilor” (Luca 14, 12-14).

„Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai îna-inte de patima Mea” (Luca 22, 15).

I. ADUNĂRILE OASTEI DOMNULUI

Pe lângă participarea noastră la sfânta biserică oricândavem rânduit timp de slujbă şi de rugăciune, noi, ostaşii


265

Domnului, avem şi adunările noastre, poruncite de SfântulCuvânt al lui Dumnezeu, în care ne înălţăm împreună sufle-tele prin rugăciuni, ne hrănim cu Pâinea cea Vie care esteCuvântul lui Dumnezeu şi aducem slavă Domnului nostru cucântările noastre duhovniceşti. Aceste adunări nu se vor ţineniciodată în timpul sfintelor slujbe ale Bisericii, ci înainte saudupă acestea. Ele sunt, de fapt, o „liturghie după Liturghie”,ajutându-ne să punem în practică toate adevărurile pe carele-am auzit la aceste slujbe: „Toată ziua să ne învăţăm drep-tatea Ta”; „Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastrălui Hristos Dumnezeu să o dăm” etc.

Astfel, adunările Oastei Domnului s-au statornicit de laînceput, de pe timpul iniţiatorului Oastei, în trei feluri deose-bite şi anume:

1. Adunarea de evanghelizare

Aceasta este adunarea cea de bază, în care se propovă-duieşte cu putere Cuvântul Sfânt, se înalţă rugăciuni, se cântăcântări şi se face totul pentru cunoaşterea şi trăirea mai de-plină a voii lui Dumnezeu. Aici se face chemarea sufletelor lamântuire, aici se fac predările în slujba Domnului a celor ceprimesc Cuvântul în inima lor. Aici se face creşterea şi în-drumarea pe calea Domnului a celor care au pornit pe urmeleDomnului şi vor să ajungă cu bine la mântuire. În mijloculunei astfel de adunări, sufletele se înalţă spre Dumnezeu, seadâncesc în dragostea Lui şi primesc putere să trăiască o vi-aţă fericită şi unită cu Hristos şi folositoare pentru semeniilor şi pentru poporul lor. Iată modul obişnuit în care s-a sta-tornicit de la început adunarea de evanghelizare, care se ţineduminica şi în sărbători, după masa, de dorit – totdeauna înbiserică, înainte sau după vecernie:


266

O cântare de rugăciune (un Psalm).Rugăciunile începătoare (Împărate Ceresc…, Sfinte Dum-

nezeule…, Prea Sfântă Treime…, Tatăl nostru…), continuatecu o puternică rugăciune liberă (cu cuvinte proprii), totulîncheindu-se, după cum a şi început rugăciunea, cu semnulSfintei Cruci.

O cântare de mulţumire şi laudă.Apoi începe şirul vorbirilor. E bine ca mai dinainte, cei

pregătiţi pentru a lua cuvânt să fie înştiinţaţi, ca totul să sefacă în ordine, şi nu la întâmplare, spre a se evita unele ne-potriviri. Fiecare vorbire trebuie să fie pătrunsă de fior, deînţeles şi de putere, iar Crucea şi Jertfa Mântuitorului, biru-inţa Sa asupra morţii să fie firul roşu şi călăuzitor al mărturi-sirilor ce se fac. Toate vor începe cu semnul Sfintei Cruci.Printre vorbiri se vor declama poezii şi se vor intona cântări.

Ultimul vorbitor va încheia cuvântul cu o caldă chemarede predare în slujba Domnului a celor care nu sunt predaţiLui, fără a se stărui prea mult pentru aceasta, ca să nu fie ni-mic forţat şi supărător.

Încheierea adunării se va face prin rugăciunea Tatălnostru, urmată de rugăciunea liberă, pecetluită cu semnulSfintei Cruci, după care se cântă un imn în cinstea MaiciiDomnului şi „Fie Numele Domnului binecuvântat...”

Voi, cei chemaţi să duceţi

Voi, cei chemaţi să duceţi solia lui Iisus,păstraţi cu vrednicie cuvântul ce l-aţi spus;trăind în curăţie, sfinţiţi un loc frumos,virtutea voastră fi-va podoaba lui Hristos,


267

cinstirea lui Hristos, frumseţea lui Hristos,virtutea voastră fi-va frumseţea lui Hristos.

Rămâneţi în aceeaşi credinţă care-a pusîn voi întâiaşi dată iubirea lui Iisusşi mergeţi pân’ la moarte pe drumu-I luminos,statornicia voastră e cinstea lui Hristos,e voia lui Hristos, e slava lui Hristos,statornicia voastră e slava lui Hristos.

În faţa suferinţei, plecând un duh supus,fiţi gata şi de jertfă alături de Iisus;senini urcând calvarul, sfârşitu-i glorios –răbdarea voastră fi-va triumful lui Hristos,mărirea lui Hristos, izbânda lui Hristos,răbdarea voastră fi-va izbânda lui Hristos.

Atunci mărturisirea ce-n lume aţi aduspurta-va-ncredinţarea peceţii lui Iisus;vestindu-I Adevărul puternic şi duios,vorbirea voastră fi-va Cuvântul lui Hristos,solia lui Hristos, porunca lui Hristos,vorbirea voastră fi-va porunca lui Hristos.

La capătul credinţei, când veţi ajunge susşi Ceru-ntreg veţi umple cu Slava lui Iisus,veţi străluci alături de El, în veci frumos –Biserică slăvită, Mireasa lui Hristos,cununa lui Hristos, comoara lui Hristos,Biserică slăvită, comoara lui Hristos.


268

2. Adunarea de şcoală biblică

Pentru cunoaşterea Sfintei Scripturi şi pentru adâncireaînvăţăturilor de credinţă ale Bisericii noastre, trebuie ca fie-care adunare a Oastei Domnului să aibă şi să ţină săptămânalun program de şcoală biblică (catehizare).

De la începuturile Oastei, aceste adunări, în Sibiu, erauconduse şi îndrumate de însuşi Părintele Iosif, care în timpulacesta îşi lăsa orice altă muncă şi venea în mijlocul fraţilorori de câte ori era acasă şi boala sa îi îngăduia.

Scopul acestei adunări este cunoaşterea şi adâncirea înmintea şi în inima ostaşilor a Sfintelor Scripturi, a învăţătu-rilor mântuitoare ale Bisericii şi credinţei noastre, oglindite înizvoarele patristice – învăţături pe care le-am expus pe scurtşi în acest Dreptar al Învăţăturii Sănătoase.

Pentru o mai bună zidire pe temelia credinţei adevărateşi pentru o mai atentă ferire de învăţăturile şi credinţelestrăine care nu aduc această învăţătură şi n-au acest adevăr,precum şi în vederea încadrării noastre în regulile OasteiDomnului, actualizate în prezentul Dreptar al ÎnvăţăturiiSănătoase, se va adânci, pe lângă materialele prezentate maisus, întreaga operă a Părintelui Iosif Trifa.

Cunoaşterea acestei învăţături este de cea mai mare în-semnătate, atât pentru încredinţarea noastră că acesta estestâlpul şi temelia adevărului, că numai crezând aşa noi putemavea mântuirea, cât şi pentru a combate orice alte învăţăturistrăine ce ni s-ar propovădui de către alţii. Căci, dacă nu cu-noaştem mai întâi învăţătura cea dreaptă, nu le vom puteadeosebi pe cele nedrepte.

Credinţa o primim prin învăţătură. Şi o pierdem când pă-răsim învăţătura prin care am primit-o. Şi, când ne pierdem


269

învăţătura şi credinţa dintâi, atunci ne pierdem şi mântuireape care am primit-o prin ele. Şi ne călcăm şi legământul din-tâi. Iar fără acestea suntem pierduţi. Iată deci ce mare însem-nătate are şcoala biblică.

Începutul adunării de şcoală biblică se face întocmai caacela al adunării de evanghelizare.

Urmează cuvântul de început, rostit de un frate care vaconduce – sau de un alt frate – potrivit cu textul din Bibliedespre care se va vorbi şi învăţa.

Fratele vorbitor se va pregăti totdeauna mai dinainte cumeditaţie şi rugăciune.

Pe rând, apoi, toţi fraţii vor lua cuvântul asupra uneiîntrebări ori asupra unui răspuns la adevărurile propuse a fiînvăţate şi adâncite de toţi. Pentru o înţelegere cât mai co-rectă şi cuprinzătoare a acestora, se va ţine mereu seamă descrierile Sfinţilor Părinţi şi ale înaintaşilor Oastei. Se vavorbi cât mai clar, mai pe scurt şi mai serios de către fieca-re, la rând. Atât întrebările, cât şi răspunsurile să fie cât maila subiect... Când nu există cineva în măsură să dea o lumi-nă clară asupra unui adevăr, răspunsul se va amâna, cu sme-renie, până la o mai adâncă cercetare, spre a ne feri de gre-şeli şi rătăciri. Mai bine să spunem: Încă nu ştim, – decât săne îngâmfăm şi să greşim.

După încheierea discuţiilor şi după recapitularea învă-ţăturilor trase din cele discutate şi care au limpezit deplin unadevăr, se cântă o cântare de laudă şi mulţumire.

Rugăciunea de încheiere se va face ca şi la adunarea deevanghelizare.


270

Binecuvântează, Doamne

Binecuvântează, Doamne,adunările frăţeştiunde-ai Tăi cu drag se-adună,unde-ai spus că şi Tu eşti.Binecuvântaţi să fietoţi câţi cu iubire vinsă-Ţi vestească şi s-asculteSfântul Tău Cuvânt. Amin.

Binecuvântează, Doamne,tot Cuvântul Tău vestit,Duhul Tău cel Sfânt să-l facăviu, şi rodnic, şi-mplinit.Binecuvântaţi să fietoţi câţi îl vestesc şi-l ţin,împlineşte-n ei trăităsfântă voia Ta. Amin.

Binecuvântează, Doamne,rugăciunea tuturor;tot ce ştii că ni-e spre bine,dă-ne, Scump Mântuitor.Binecuvântaţi să fietoţi câţi să se roage vin,tot ce-ţi cer spre mântuire,dă-ne, Scump Iisus. Amin.

Binecuvântează, Doamne,laudele ce-Ţi nălţăm,


271

să primeşti cu bucurietot ce-Ţi plângemşi-Ţi cântăm.Binecuvântaţi să fietoţi cei ce să-Ţi cânte vin,sfintele cântări cu lacrimi,să le-asculţi cu drag. Amin.

3. Adunarea de rugăciune

Se ţine, de obicei, vinerea seara.Scopul acestei adunări este să unească sufletele celor ca-

re iau parte la ea, tot mai mult în dragostea şi părtăşia cuDumnezeu, prin lucrarea puterii Duhului Sfânt.

Pe lângă Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea esteal doilea har ceresc prin care sufletele noastre se sfinţesc şi sezidesc în Hristos spre mântuire. Căci avem nevoie de rugăciu-ne cum avem nevoie de aerul pe care îl respirăm – şi trebuie săne încredinţăm tot mai mult, cu toţii, de acest adevăr.

Rugăciunea împreună este pentru noi o mare putere, du-pă cum meditarea împreună asupra Sfintelor Scripturi este omare lumină, iar părtăşia cu fraţii, o mare bucurie.

De aceea vom căuta să nu lipsim niciodată de la adună-rile de rugăciune. Şi la adunarea de rugăciune trebuie să le-pădăm orice grijă lumească şi să ne înălţăm inimile într-unduh de sfinţenie.

E bine ştiut marele rost pe care îl are rugăciunea în viaţanoastră de muncă, de luptă şi de suferinţă pentru mântuireasufletelor noastre pe pământ. Fără puterea rugăciunii, noin-am putea nici face nimic, nici birui şi nici suferi nimic. În-suşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi, după El, toţi sfinţii


272

Lui au dus o viaţă de rugăciune şi de părtăşie cu Dumnezeu,Singurul de la Care putem primi astfel putere, ajutor şi biru-inţă în toate luptele vieţii noastre.

Adunarea începe ca şi celelalte adunări şi, după o cânta-re de rugăciune, urmează o scurtă cuvântare biblică despreînsemnătatea rugăciunii, despre felul rugăciunii şi despre fo-losul rugăciunii (rolul ei în viaţa Mântuitorului, a Bisericii, afamiliei, a adunării, a poporului, a lumii, a fiecărui credinciosîn orice loc, în orice vreme şi în orice stare). Apoi:

• Toată adunarea îngenunchează. Se roagă fraţii, fiecarefrumos, la rând, mişcat şi adânc.

• Se cântă o cântare de rugăciune, în picioare.• Urmează un alt cuvânt mişcător, despre puterea rugăci-

unii, despre minunile, roadele şi binefacerile ei – sau pagubelelipsei ei.

• Se cântă iarăşi o cântare de rugăciune.• Se îngenunchează din nou şi se roagă surorile.• Atât fraţii, cât şi surorile se vor ruga potrivit, înţelept,

fierbinte, la rând. Nici prea lung, nici prea scurt, ca totul săfie după timp şi trebuinţă.

• Cântare pentru Maica Domnului.• Toată adunarea se ridică în picioare, cântă o cântare de

mulţumire şi laudă.

Doamne, Tu ne-ai spus

Doamne, Tu ne-ai spus că undevor fi doi sau treiadunaţi în al Tău Nume,Tu vei fi cu ei.


273

Scump Iisuse, Scump Iisuse,Te chemămîntre noi, că-n al Tău Numene-adunăm.

Binecuvântează loculunde ne-ai adus,Duhul Tău cel Sfânt revarsă-Lpeste noi de Sus.

Binecuvântează fraţiice Cuvântu-Ţi spun,binecuvântează rodulascultării bun.

Rugăciunile ne-ascultăcum Ţi le-nălţămşi sfinţeşte viaţa noastră,Ţ i e s-o predăm.

Fă-ne să-mplinim Cuvântulcu adevărat,fiecare să ne-ntoarcembinecuvântat...

II. PETRECERILE DUHOVNICEŞTI

1. Evenimente familiale

În adunările Oastei Domnului s-au statornicit patrufeluri de petreceri frăţeşti familiale. Dar, cunoscând de la


274

început duhul Oastei şi felul ei de a fi, desigur, este de lasine înţeles că nici una din aceste petreceri nu are în eanimic din felul vesel al petrecerilor lumeşti. Istoria OasteiDomnului, ca şi istoria Bisericii vii şi adevărate, se asea-mănă profund cu istoria vieţii pământeşti a Însuşi Dom-nului Oastei – Mântuitorul nostru Iisus cel Răstignit. Niciistoria vieţii Domnului Iisus, nici a Bisericii Sale n-au fostvesele şi uşoare, ci aspre şi grele. Bucuriile Domnului aufost în lacrimi şi în rugăciune, nu în veselie şi în zgomote.Tot aşa sunt şi petrecerile şi bucuriile noastre din lumeaaceasta. Noi am făcut din toate prilejurile noastre de pe-trecere temeiuri binecuvântate de laudă şi mulţumire aduseTatălui nostru Ceresc, de vestire a Jertfei Mântuitoruluinostru Iisus Hristos şi de rugăciuni pline de puterea Du-hului Sfânt.

a) Botezurile sau cumetriile

Cu ocazia naşterii unui copil într-o familie frăţească s-aobişnuit ţinerea unei adunări de bucurie şi rugăciune împreu-nă cu fraţii din localitate şi din împrejurimi. După botezulnoului născut, care are loc în biserică, cei care-l însoţescpleacă împreună cu toţii la casa părinţilor copilului, unde areloc adunarea frăţească închinată acestui prilej.

Începutul are loc potrivit felului obişnuit al celorlalteadunări. Însă atât rugăciunile, cât şi cuvântul şi cântările sealeg potrivit evenimentului. Cuvintele de învăţătură voravea ca fir călăuzitor înţelesul corect al Tainei Naşterii deSus prin Botez.

Tot aici se insistă asupra datoriei Bisericii, a părinţilor şia naşilor de a-i supraveghea şi călăuzi noului creştin creşte-rea sa duhovnicească după voia lui Dumnezeu, potrivit sco-


275

pului pentru care El l-a creat; şi pentru ca acest scop să sepoată împlini în noul creştin în chip fericit şi mântuitor.

Şirul cuvintelor de învăţătură şi al cântărilor se va în-cheia cu rugăciune, ca şi la celelalte adunări.

În anii mai de la început se obişnuia o masă restrânsăpentru rudele şi fraţii mai apropiaţi. Dar fără nici un fel debăuturi alcoolice, după rânduielile Oastei... O mare parte dinbucate erau trimise însă celor săraci şi lipsiţi.

Suflet nou-născut pe lume

Suflet nou-născut pe lume, azi ai fost sfinţitşi-n Biserică, de Domnul, prin Botez, primit.Ai primit pecetluirea Duhului Preasfânt,harul sfinţitor al vieţii tale pe pământ.

Îţi dorim să trăieşti credincios,fericit să-L slujeşti pe Hristos.

De Satan şi de păcate azi te-ai lepădat,cu Hristos şi cu credinţa te-ai împreunat,însemnarea Crucii Sfinte peste trupul tăuDomnului te-nchină astăzi pentru lucrul Său.

Mintea ta s-o-nţelepţească gândul luminos,mijlocul să-ţi întărească Duhul lui Hristos,ochii tăi să vadă calea către Dumnezeu,iar urechile s-asculte Glasul Lui mereu.


276

Mâinile să le-ai curate, binele făcând,iar picioarele-ndreptate pe-al Său drum mergând.Astfel să-ţi păzeşti în cinste numele primit,ca să poţi avea cununa vieţii la sfârşit.

b) Aniversările şi zilele onomastice

Sărbătorirea zilei de naştere sau a zilei numelui este unobicei străvechi, iar fraţii şi surorile din Oastea Domnuluil-au preluat, punându-l de fiecare dată în slujba Domnului. Oastfel de adunare, anunţată din timp de către fratele sau soracare vrea să-şi sărbătorească astfel numele ori data naşterii,are loc la casa fratelui sau a surorii respective.

Şi din acest praznic se va căuta să se facă un prilej devestire a Evangheliei, de chemare la mântuire pentru cei ne-hotărâţi şi de creştere şi zidire sufletească a celor care suntpredaţi Domnului. Orice sărbătoare a noastră, noi căutăm săo transformăm într-o sărbătoare a Domnului şi a fraţilor, dreptmulţumire pentru tot ajutorul şi binefacerile Lui faţă de noi.

Adunarea va avea un început, un cuprins şi o încheiere,cam tot în felul unei adunări de evanghelizare, doar cu niştefrumoase şi plăcute referiri la însemnătatea numelui şi a zileide naştere, atât trupească, cât şi sufletească, a fiecăruia dintrenoi, dar mai ales a celui sărbătorit.

Încheierea va avea loc tot aşa cum, în mod obişnuit, suntîncheiate toate adunările noastre duhovniceşti.

La sfârşit, fraţii şi surorile sunt serviţi, de obicei, cu omică gustare sau cu fructe.

Şi cu acest prilej se obişnuieşte să se trimită o parte dindaruri celor săraci şi lipsiţi.


277

Un suflet bun să ai

Un suflet bun să aişi-un gând frumosîn faptă şi în graipentru Hristos,cu dragoste şi-avântspre tot ce-i drept şi sfânt,aşa-ţi dorim, aşa,de ziua ta.

Să fii în tot ce spuicinstit şi blând,să nu fi nimănuidator nicicând,să mergi mereu curatpe drumu-adevărat,aşa-ţi dorim, aşa,de ziua ta.

Să fii un vas aleslui Dumnezeu,să ai rod bun culesdin orice greu,în jurul tău să poţisă-i fericeşti pe toţi,aşa-ţi dorim, aşa,de ziua ta.

Mereu mai plin de-avânt,mai credincios,


278

mai bun, mai drept, mai sfântmai ca Hristos,să-I poţi cu drag vedeaîn ceruri faţa Sa,aşa-ţi dorim, aşa,de ziua ta...

c) Logodna şi nunta

Despre însemnătatea Tainei Nunţii s-a vorbit şi s-a scrismereu, şi fiecare dintre noi suntem deplin încredinţaţi de ma-rea şi sfânta ei importanţă. S-a spus la locul potrivit cum tre-buie pregătită unirea celor doi tineri credincioşi, spre a fi cuadevărat o unire după voia lui Dumnezeu. Acum vom vorbinumai despre felul cum trebuie să decurgă în mod frăţesc şievanghelic logodna şi nunta celor doi miri.

Dacă logodna are loc separat de cununie, ea se va oficiafie la biserică, fie la casa unuia dintre miri, iar adunarea vadecurge, cu câţi vor fi prezenţi, în felul unei adunări obişnu-ite de evanghelizare.

Dacă logodna are loc odată cu cununia, atunci adunareade nuntă începe de sâmbătă seara în felul adunărilor de evan-ghelizare, în spaţiul pregătit din timp pentru a încăpea întregnumărul fraţilor invitaţi.

Programul adunării de nuntă va cuprinde cuvântări, rugă-ciuni, poezii şi cântări – cântate cu vocea şi cu instrumentele – şise va încheia de fiecare dată cu rugăciune. Este bine ca adunareade sâmbătă seara să fie încheiată în aşa fel, încât să se poată servimasa înainte de miezul nopţii. În caz că adunarea se va prelungidupă miezul nopţii, nu se va mai servi masa, ci toţi nuntaşii vorajuna, în vederea slujbei Sfintei Liturghii de a doua zi.


279

În cazul în care din anumite motive adunarea de sâmbă-ta, premergătoare nunţii, nu va putea avea loc, tot programulnunţii se va desfăşura numai duminica. Dar, în nici o situaţie,slujba cununiei nu se va oficia sâmbăta.

Duminica, programul începe dimineaţa cu rugăciune.Cuvântul de învăţătură ce va urma va avea în obiectiv TainaSfintei Cununii, rostul dumnezeiesc al acesteia şi asemănarealegăturii dintre mire şi mireasă cu aceea dintre Hristos şi Bi-serica Sa. Din această asemănare decurg atât frumuseţea, câtşi responsabilităţile vieţii de familie în împlinirea voii luiDumnezeu.

Înainte de plecare la Sfânta Liturghie, se roagă naşul,apoi mirele şi mireasa, în faţa marelui pas de taină spre carese duc, mulţumind Domnului pentru părinţi şi fraţi şi cerândajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu pentru începutulvieţii noi spre care merg.

După aceea, încolonaţi frumos, mirii şi naşii, împreunăcu toţi fraţii şi surorile, merg în ordine, cântând, până la bise-rică, unde participă la Sfânta Liturghie şi la săvârşirea TaineiCununiei.

Mireasa poate fi sau nu îmbrăcată în chip deosebit. Darpentru cea credincioasă nu podoabele din afară sunt adevă-ratele podoabe. Mai împodobită va fi aceea care va fi gătităcu smerenia (I Tim. 2, 9; I Petru 3, 3).

După Taina Cununiei, la fel, încolonaţi, se întorc la loculnunţii, unde se continuă programul.

În toate situaţiile va fi invitat cu dragoste preotul, încăde la biserică, spre a da binecuvântarea mesei şi nunţii, dupăcare se vor ruga şi fraţii.

Pentru ca partea «Mariei» să fie întotdeauna pe primulplan, socotim că atât pregătirea bucatelor, cât şi servirea lortrebuie să decurgă sub semnul cumpătării şi al simplităţii.


280

Spre sfârşitul servirii mesei, doi sau trei fraţi de încrede-re ai mirilor vor trece prin faţa nuntaşilor câte un coşuleţacoperit, în care fiecare dintre cei prezenţi vor pune, ca darpentru miri, o sumă de bani, după dragostea şi după putereasa, ştiind că aceasta este nu numai o binefacere, dar şi o dato-rie a fiecăruia dintre cei care iau parte la nuntă. Aceasta, ca oîncurajare pentru noua familie, dar şi ca o mică participare laacoperirea cheltuielilor care totdeauna se fac pentru o nuntă.Acesta este un bun obicei rămas de la strămoşii noştri.

După servirea mesei, se va începe adunarea de nuntăpropriu-zisă după modelul adunărilor de evanghelizare.

Toate vorbirile, declamările, cântările şi rugăciunile trebuiesă fie potrivite cu momentul nunţii şi cu învăţăturile din Cuvân-tul lui Dumnezeu pentru viaţa fiecăruia dintre cei prezenţi:

pentru tineri, să ştie cum să se pregătească pentru căsătorie;pentru miri, să ştie cum să se poarte unul faţă de celălalt

şi amândoi faţă de Hristos şi faţă de oameni;pentru ceilalţi, lucruri trebuitoare pentru viaţa lor de fa-

milie, de părinţi, de fraţi, de oameni în societate şi în viaţaspirituală.

Nici un fel de băuturi alcoolice nu sunt îngăduite lanunţile frăţeşti. Şi nici un fel de muzică şi cântare lumească.

Totul trebuie să decurgă, de la început şi până la sfârşit,numai în aşa fel, încât Domnul Iisus, şi Maica lui Sfântă, şiucenicii Săi să poată sta cu bucurie, tot timpul, ca la nuntadin Cana, împreună cu cei ce petrec.

Încheierea se va face ca la adunările de evanghelizare,atunci când va fi potrivit, mai înainte ca mulţimea să se gră-bească la plecare. Trebuie ca încheierea şi rugăciunea să nuse facă niciodată în zgomotul grabei, ci mai din timp, cât încătotul este liniştit, pentru ca să fie timp şi pentru despărţirea lacare fiecare mai are de vorbit cu alţii.


281

Doamne, binecuvântează nunta...

Doamne, binecuvântează nunta mirilor iubiţi,toată viaţa lor cu Tine fă-i să fie fericiţi,binecuvântată fie de-azi unirea lor deplin,dragoste şi bucurie s-o-ncunune-n veci. Amin.

Doamne, binecuvântează-i pe tot drumul vieţii lor,în tot lucrul lor să aibă pace, dragoste şi spor,binecuvântată fie casa unde merg şi vin,în odihnă şi-n iubire să trăiască-n veci. Amin.

Doamne, binecuvântează-i şi-n Trecut şi-n Viitor,cu toţi câţi le-au fost nainte şi vor fi în urma lor,binecuvântaţi părinţii şi copiii lor deplin,mântuirea Ta s-o vadă toţi ai lor în veci. Amin.

Doamne, binecuvântează rugăciunea lor oricând,când Te vor chema, cu grabă şi iubire răspunzând,binecuvântaţi să fie dragii noştri miri deplin,viaţa lor să fie-o nuntă dulce până-n veci. Amin.

d) Înmormântări şi parastase

Ca nişte adevăraţi creştini care cunoaştem nădejdea E-vangheliei în învierea şi fericirea veşnică a celor adormiţi înDomnul, noi, ostaşii Domnului, întâmpinăm moartea tru-pească şi petrecerea spre veşnicie a celor iubiţi ai noştri cudulcea mângâiere că despărţirea noastră de morţii noştri estefoarte trecătoare şi că revederea noastră va fi fericită în cu-rând, când trâmbiţa Învierii ne va trezi pe toţi. Şi venirea


282

Domnului nostru Iisus ne va reuni iarăşi, pe totdeauna în vi-aţa cea fără de moarte şi fericirea cea fără de sfârşit, dupăcum ne face cunoscut Apostolul Neamurilor la I Tesaloniceni4, 13: „Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi înneştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care nu au nădejde”.

De aceea, noi vom face totul ca, chiar de la plecarea înveşnicie a sufletului iubit, continuând cu serile de privegherelângă sicriu şi până la mormânt, toate zilele de jale să fieevlavioase şi solemne. Nu numai că nu vom îngădui obiceiuriurâte, lumeşti şi păgâneşti, ci vom căuta ca tot timpul să fieocupat cu rugăciune, cu citirea Psaltirii, cu Cuvântul luiDumnezeu, cu cântări duhovniceşti şi cu tot ce poate fi plăcutDomnului şi folositor sufletelor celor ce sunt de faţă, potrivitcu acest moment.

Să se simtă totul străbătut de cutremurul sufletesc al tai-nei care se petrece cu moartea şi cu sufletul, îndemnându-i pecei prezenţi la a se pregăti fiecare pentru întâlnirea cu propriasa moarte – întâlnire pe care nimeni nu şi-o ştie când şi undeşi cum poate surveni. Trebuie făcut totul pentru ca sufletulcare pleacă la Domnul să fie însoţit şi petrecut într-un chipvrednic şi plăcut înaintea Domnului.

Dacă este obiceiul locului să se dea mâncare, să se dea –dar fără nici un fel de băutură alcoolică. Cine va putea înţele-ge acest lucru va găsi că este mai bine aşa. Iar cine nu vrea săînţeleagă, nici să nu înţeleagă. Noi nu trebuie niciodată să fa-cem plăcerea păcatului, spre bucuria lui Satana, cu preţulvătămării lui Dumnezeu, oricât ne-ar costa aceasta şi oricinear fi să se supere pe noi pentru aceasta.

Nu putem face nimic mai cu folos pentru sufletul celuiplecat şi mai pe placul Domnului ca a dărui cât mai mult ce-lor lipsiţi. Nu trebuie să-i săturăm pe cei sătui, nici să-i um-


283

plem pe cei plini, ci să-i săturăm pe cei flămânzi şi să-i îm-brăcăm pe cei goi, după cuvintele Domnului puse anume laînceputul acestor descrieri pentru a ne fi nouă o poruncă şi oîndrumare despre felul cum trebuie să fie mesele şi petrece-rile noastre... şi într-o astfel de împrejurare. Încărcate nu cumâncare pieritoare (care putrezeşte împreună cu stomacul încare merge), ci cu mâncare nepieritoare, care hrăneşte sufle-tul şi-l întăreşte pentru luptă şi biruinţă spre cununa vieţiiveşnice, dacă suntem cu adevărat oameni duhovniceşti.

Săraci şi goi vom avea oricând şi oricare îi vom căuta.Mergeţi la azilele de bătrâni, la orfelinate, la spitalele de bol-navi mintali – şi veţi vedea câţi „fraţi mai micuţi” ai Dom-nului vă aşteaptă acolo. Şi veţi vedea cum trebuie împlinităEvanghelia şi care este adevărata pomană.

Cine va vrea să înţeleagă şi să facă aşa cum spunem noiaici, va afla adevărata bucurie şi răsplătire, ascultând voia luiDumnezeu. Iar cine nu vrea să înţeleagă – să nu înţeleagă! (ICor. 14, 37-38). Slăvit să fie Domnul!

Ce suntem noi, Doamne?

Ce suntem noi, Doamne? – umbră şi părere,un suspin de-o clipă, iar apoi tăcere.Ce curând ne creşte şi ne ia pământul!Izvorâm cu apa şi plecăm cu vântul...

Ce lăsăm noi, Doamne, la plecarea noastrădin taina cea neagră spre taina albastră?Vrednică-i de mila şi zările Taledoar urma luminii pe-a dragostei cale.


284

Ce luăm noi, Doamne, din visul opririi?– doar sfânta cenuşă jertfită iubirii,cereasca mireasmă ce-am ars rugăciuniişi roua de aur din ochii minunii.

Ce ţinem noi, Doamne, al nostru-n vecie?– doar ce dăm acuma la alţii şi Ţie,doar dulcea tăcere sfinţită-n suspine,doar ceasul de taină trăit lângă Tine.

2. Comemorări anuale4

Aceste comemorări anuale se fac cu deosebire în localită-ţile unde se află mormintele unor personalităţi din istoria Oastei,dar şi în orice alte localităţi, pentru fraţii care nu pot participa laAdunarea Comemorativă pe Ţară. Au intrat în tradiţia OasteiDomnului trei mari adunări comemorative ale datelor:

a) 29 Ianuarie (1947)

Trecerea în veşnicie a fratelui învăţător Ioan Marini, omal rugăciunii şi trăitor deplin al Evangheliei lui Hristos, el afost una din calfele credincioase ale Părintelui Iosif Trifa. Afost înmormântat la data de 2 februarie 1947, în cimitirul dincomuna Săsciori, judeţul Alba.

b) 12 Februarie (1938)

Trecerea la Domnul a Părintelui Iosif Trifa, întemeietorul

4 Această ultimă parte a cărţii a fost adăugată versiunii iniţiale a Drepta-

rului din raţiuni editoriale şi nu aparţine autorului, Traian Dorz. Ea s-a ivit canecesitate, pentru o viziune mai completă a problematicii Oastei Domnului.


285

pământesc al Oastei Domnului, a cărui înmormântare a avutloc în ziua de 16 februarie 1938 în Cimitirul Central din Sibiu.

c) 20 Iunie (1989)

Trecerea la Domnul a fratelui Traian Dorz, psalmist al Oas-tei Domnului şi luptător neînfricat pentru Hristos, o altă calfă cre-dincioasă a Părintelui Iosif Trifa. Înmormântarea sa a avut loc îndata de 22 iunie 1989 în cimitirul din Mizieş, judeţul Bihor.

Programul acestor adunări trebuie să cuprindă referiri laviaţa şi activitatea personalităţilor comemorate, precum şi în-demnuri pentru urmarea pildei vieţii lor.

Astfel de adunări pot avea loc şi în alte localităţi din ţarăşi de peste hotare, pe plan local, pentru comemorarea unorfraţi care, în mod deosebit, s-au remarcat prin zelul şi exem-plul activităţii lor în Biserică şi în Lucrarea Oastei.

3. Serbări anuale

a) Rusaliile – Praznicul Oastei Domnului

Încă din timpul vieţii sale, pe când se afla pe patul de su-ferinţă, Părintele Iosif Trifa ne-a lăsat, ca pe un testamentsfânt, îndemnul de a ne întâlni în fiecare an, la Praznicul Po-gorârii Sfântului Duh, în jurul mormântului său: „...vă rog petoţi care credeţi că v-am făcut vreun bine sufletesc să nu măuitaţi. Să veniţi la mormântul meu. În fiecare an la Rusalii,să veniţi când şi câţi veţi putea la mormântul meu cu flori, cucântări, cu rugăciuni, cu vorbiri, cu Cuvântul lui Dumnezeu(Biblia), pentru ca şi dincolo de mormânt să mă încredinţezşi să mă bucur că Oastea Domnului cea vie trăieşte, lucreazăşi biruieşte” («Ecoul», nr. 5 / 1 aug. 1937, p. 4).


286

Această adunare începe de sâmbăta seara, după ce toţifraţii şi surorile iau parte la slujba Vecerniei de la CatedralaMitropolitană din Sibiu. A doua zi, duminica, în însăşi ziuaPraznicului, la mormântul Părintelui Iosif Trifa, programuladunării Oastei, respectiv rugăciunile, cântările, poeziile şicuvântul fraţilor, este precedat de Sfânta Liturghie oficiată înacelaşi loc şi se încheie cu slujba unui parastas pentru toţiînaintaşii Oastei Domnului.

Deplasarea spre catedrală şi reîntoarcerea la Casa Oastei,ca şi deplasarea de a doua zi spre cimitir se face în coloană or-ganizată, în frunte aflându-se preoţii şi purtătorii steagurilorOastei veniţi din diferite zone ale ţării. Marşul e însoţit de cân-tări mobilizatoare din repertoriul muzical al Oastei Domnului.

Potrivit tradiţiei moştenite încă de pe vremea PărinteluiIosif Trifa, fraţii se spovedesc şi se împărtăşesc în cadrulacestei Sfinte Liturghii, arătând şi prin acest act recunoştinţafaţă de întemeietorul Oastei, care a fost „soţ cu altarul”. Pregă-tiţi astfel, cei care n-au făcut încă legământul de intrare înOastea Domnului, îl vor depune în timpul rugăciunii de în-cheiere sau la chemarea ce se va face pentru aceasta. Tot acumse pot lua şi hotărârile de predare în slujba Domnului, în vede-rea legământului ce se va face ulterior, aşa cum s-a specificatla capitolul referitor la hotărâre şi legământ din acest Dreptar.

Cei care nu pot lua parte la Marea Adunare de la Sibiuvor organiza adunări locale cu aceeaşi rânduială şi evlavie.Astfel, întreaga ţară se va afla într-o unitate de cuget şi desimţire, larg-cuprinzătoare.

b) Adunarea de Tineret pe Ţară

Dacă în vremurile dintâi ale Oastei, aceste adunări erausporadice – şi foarte rare în timpul dictaturii atee – în vre-


287

mea din urmă ele au căpătat un caracter tradiţional. În fieca-re an, în Sâmbăta Tomii, în diferite localităţi importante, seorganizează, pe rând, Adunarea de Tineret pe Ţară a OasteiDomnului. Se alege o temă centrală care este dezbătută apoide către participanţi, îndeosebi de către cei tineri, după unplan orientativ întocmit de fraţii de răspundere. După nomi-nalizarea localităţii în care va avea loc adunarea şi dupăstabilirea temei, acestea se fac publice prin foaia centrală,«Iisus Biruitorul».

Adunarea este precedată de un marş pe un traseu dina-inte stabilit, de la locul de întâlnire până la biserica unde seva oficia un Te-Deum. În cazul în care se află un monumental eroilor pe traseul străbătut, se face acolo o slujbă de pome-nire. Dacă adunarea nu va putea avea loc în biserică, se orga-nizează în continuare un alt marş pe un traseu stabilit până lalocul pregătit pentru desfăşurarea lucrărilor Adunării.

Pe parcursul dezbaterilor vor fi antrenaţi cât mai mulţi ti-neri la discuţii, într-o atmosferă de efervescenţă duhovnicească.

Temele dezbătute şi concluziile vor apărea în publicaţiileOastei Domnului: «Iisus Biruitorul» şi revista «Timotheos».

Conform aceleiaşi structuri organizatorice, pot avea loc şialte tipuri de întâlniri ca: simpozioane sau conferinţe naţionale.La toate aceste manifestări se vor dezbate probleme ce privescviaţa tinerilor şi pregătirea acestora pentru a da un răspuns între-bărilor pe care le ridică realităţile vieţii contemporane.

Se pot organiza şi alte adunări cu tineri şi adulţi, în care săse manifeste recunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru roadeleanului, (Serbarea Roadelor), pentru Anul Nou (Revelionulcreştin) sau pentru omagierea femeii creştine (Ziua femeiicreştine) etc. Această ultimă serbare va avea loc în DuminicaMironosiţelor, deoarece sfintele femei din toate timpurile, şi


288

îndeosebi Maica Domnului nostru Iisus Hristos, sunt adevăra-tele modele pentru femeile creştine dintotdeauna.

4. Întâlniri ocazionale

a) Sfatul frăţesc

Fiecare adunare locală este condusă de un Sfat FrăţescLocal compus din 3-9 membri, preoţi sau mireni, devotaţiprincipiilor Oastei Domnului. Reprezentanţii desemnaţi deSfaturile Frăţeşti Locale se vor constitui în Sfaturi FrăţeştiZonale, compuse din 9-17 membri.

La nivel de ţară, reprezentanţii Sfaturilor Frăţeşti Zonalevor constitui Sfatul Frăţesc pe Ţară, care este forul suprem alOastei Domnului.

În adunările de sfat frăţesc se discută problemele ridicatede adunările locale, zonale ori de cele de nivel naţional. Latoate nivelele, aceste adunări încep şi se încheie cu rugăciune.În cuprinsul lor trebuie să fie un cuvânt de învăţătură urmat deprogramul pentru care s-a convocat respectivul Sfat Frăţesc.

b) Adunări cu preoţii ostaşiori simpatizanţi ai Oastei

Părintele Iosif Trifa, întrebat fiind când se va încheia mi-siunea Oastei Domnului, a răspuns: Atunci când toţi preoţiivor deveni ostaşi ai Domnului.

În ultima vreme, tot mai mulţi preoţi s-au ataşat ideilorOastei Domnului, unii dintre ei devenind ostaşi ai Domnului,cu legământ. Tocmai pentru a se realiza o mai vie legătură şicunoaştere reciprocă, s-au organizat astfel de întâlniri perio-dice la Casa Centrală a Oastei, în Sibiu.


289

Prin aceste întâlniri şi prin contactul nemijlocit cu adu-nările Oastei Domnului, slujitorii Sfintelor Altare îşi dauseama tot mai mult de misiunea pe care o au şi de aportuloferit de către Oastea Domnului în pastoraţie şi în misiuneade apărare şi consolidare a credinţei.

Adunările de acest fel au întotdeauna o tematică specifi-că întocmită de preoţii ostaşi în colaborare cu fraţii din con-ducerea Oastei Domnului, care răspund de activitatea misio-nară. Tematica se anunţă din timp în publicaţia centrală aOastei Domnului, după un plan de dezbatere, pentru ca parti-cipanţii să poată reflecta asupra problemelor ce se vor aduceîn discuţie. Conţinutul şi concluziile problemelor dezbătutevor fi publicate în «Iisus Biruitorul». Periodic, se pot tipăribroşuri cu prezentări detaliate ale acestor adunări.

c) Adunări cu copiii

„Educaţia copiilor începe cu douăzeci de ani înainte denaşterea lor” – zicea Badea Cârţan, ţăranul înţelept şi drept-măritorul creştin. Viitorii credincioşi sunt copiii de azi, dacăştim să-i creştem în cunoaşterea şi în ascultarea de Hristos şide Biserica Lui. În unele adunări mari, unde copiii sunt nu-meroşi, formarea conştiinţei lor religioase şi a viitorului lorprofil de oameni credincioşi sunt lăsate la voia întâmplării.Dacă, neglijându-i, pot deveni acum o problemă pentru dis-ciplina din adunare, pe viitor, dacă nu-i creştem în frica deDomnul şi în ascultarea de El, ei pot deveni probleme pentruei înşişi, pentru familia lor şi pentru adunarea şi Biserica dincare fac parte. Aşa se întâmplă că din părinţi credincioşi ies,în final, tineri şi oameni necredincioşi. Iată de ce adunareacopiilor trebuie privită cu toată seriozitatea, de educaţia lorreligioasă şi civică depinzând viitorul Bisericii şi al Naţiunii.


290

E bine ca aceste adunări să fie făcute pe nivele de vârste: cupreşcolarii, cu şcolarii mici etc. Sfaturile Frăţeşti Locale sauZonale vor desemna fraţii sau chiar surorile care să răspundăde aceste adunări.

Conţinutul acestor adunări va fi organizat în funcţie depragul de vârstă al copiilor. Se va pune un accent deosebit peformarea receptivităţii religioase a acestora, folosindu-se po-vestiri adecvate vârstei, cântări potrivite, poezii, concursuricu premii stimulative etc.

La copiii de vârstă şcolară se va urmări cunoaşterea unorcărţi din Vechiul Testament şi a întâmplărilor şi pildelor dinNoul Testament, precum şi a noţiunilor de credinţă din cate-hismul ortodox.

Prin programul acestor adunări, copiii trebuie obişnuiţicu rugăciunea şi cântarea în comun, cu formarea unor de-prinderi şi convingeri de conduită creştină.

d) Adunări zonale cu tineretul

Aceste adunări au o frecvenţă periodică, urmărind o te-matică solicitată de înseşi problemele adolescenţilor şi ale ti-nerilor. În aceste adunări, tinerii învaţă a se adânci în textelebiblice, folosindu-se de învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bise-ricii, respectiv de Catehismul Creştin Ortodox, precum şi decele ale înaintaşilor Oastei Domnului. În felul acesta ei voravea o înţelegere corectă a Cuvântului lui Dumnezeu, fiindferiţi de interpretări subiectiviste care îi scot pe unii din sferacredinţei celei adevărate. Toate aceste cunoştinţe vor fi legatede viaţa lor de zi cu zi. A gândi creştineşte înseamnă a trăicreştineşte.

Tematica dezbaterilor va cuprinde şi probleme generale,dar şi probleme concrete ale luptei tinerilor pentru a deveni


291

adevăraţi ostaşi ai lui Hristos. Este cel mai bine ca tematicaacestor adunări zonale de tineret să fie generalizată pe toatăţara, fără a se pierde din vedere aspectele specifice zonei.Programul poate fi publicat de fiecare dată în foaia «Iisus Bi-ruitorul».

Aceste adunări vin în completarea orelor de religie de laşcoală, fiind un auxiliar preţios pentru profesorul de religie şipentru educaţia moral-cetăţenească a tineretului şcolar.

E bine să fie organizate şi adunări de tineret cu studen-ţii. Ele sunt de o mare importanţă pentru că la acest nivel devârstă şi de pregătire tinerii îşi consolidează deprinderile şiconvingerile religioase. Ei trebuie să fie în stare să-şi apereconvingerile, acestea devenindu-le un adevărat mod deexistenţă.

În orice societate, categoria socială a studenţilor este ceamai importantă din punct de vedere al vieţii unei naţiuni petoate planurile. Este categoria cea mai activă care promovea-ză noul şi direcţionează viitorul. Tineretul actual, fiind subinfluenţa activă a New-Age-lui, a religiilor orientale, trebuiesă aibă formate convingeri ferme despre lume şi viaţă, o filo-zofie creştină a existenţei şi să fie ancorat solid în cunoaşte-rea Sfintelor Scripturi şi a Patrimoniului spiritual al Bisericii.Numai când tineretul va lua atitudini de viaţă ferme şi va ficapabil să le şi apere cu preţul vieţii, viitorul Bisericii şi alNeamului va fi asigurat.

e) Adunări cu surorile căsătorite

În prezent, familia este ţinta numărul unu a forţelor întu-nericului. În concepţia unor sociologi şi a unor filozofi deazi, nu familia este celula de bază a societăţii, ci individul. Înacest sens, familia nu mai este locul unde Dumnezeu îşi face


292

lucrarea Sa. Unitatea ei poate fi distrusă, iar individul, aflatsingur în faţa destinului, poate fi influenţat să apuce orice cale.

Aceste adunări vor fi organizate şi conduse de fraţi; înele pot activa şi surori cu experienţă duhovnicească şi famili-ală, considerate drept modele de viaţă creştină în zonă. Te-matica va aborda probleme specifice surorilor, uneori chiar şiaspecte cu caracter mai intim, ce nu pot fi expuse în alt fel deadunări. Nu se poate stabili un tratament corect fără un diag-nostic corect. De aceea se cere ca surorile să aibă o deplinăîncredere în fraţii care conduc aceste adunări.

Un rol deosebit îl au surorile bătrâne. Potrivit îndemnuluiSfântului Apostol Pavel dat ucenicului Tit – ca bătrânele „să în-ţelepţească pe cele tinere să-şi iubească bărbaţii, să-şi iubeascăcopiii şi să fie cumpătate, curate, gospodine bune, plecate băr-baţilor lor, ca să nu fie defăimat Cuvântul lui Dumnezeu” (Tit2, 4-5) – şi surorile noastre în vârstă trebuie să-şi asume aceas-tă responsabilitate de a veni în sprijinul surorilor mai tinere.

f) Adunări cu fraţii căsătoriţi

Fiind vorba de familie, rolul fraţilor în calitate de soţi şitaţi este tot atât de important pentru buna creştere a copiilor,ca şi al surorilor. Însă, aşa cum Hristos este capul Bisericii, şibărbatul este capul familiei. Pentru a onora cu adevărataceastă datorie, fraţii noştri trebuie să se ridice la înălţimearesponsabilităţii pe care Însuşi Hristos Domnul le-o atribuie.Autoritatea tatălui într-o familie rezultă din felul în care elştie, la rândul lui, să se supună autorităţii Domnului Iisus.Autoritatea lui decurge nu dintr-un exces de asprime faţă decei pe care Dumnezeu i-a rânduit să le fie cap, ci din dragos-tea şi felul în care ştie să rezolve cu pricepere şi demnitateinteresele spirituale şi materiale ale familiei. Blândeţea şirăbdarea, asprimea şi bunătatea, îngăduinţa şi exigenţa, con-


293

secvenţa în trăirea Cuvântului lui Dumnezeu, felul în carepăstrează contactul cu Dumnezeu prin rugăciune, toate aces-tea îl impun în faţa familiei, făcându-i recunoscută autoritateaîn toate împrejurările. Familia nu este un fel de proprietate decare bărbatul dispune în mod absolut, ci este locul unde Dum-nezeu l-a rânduit pe acesta ca împreună cu cei dragi să poatăface voia Domnului. Excesele de autoritarism sau lipsa totalăde autoritate sunt la fel de dăunătoare. În numele autorităţiipaterne, el nu poate să dea curs unor slăbiciuni care duc lapierderea încrederii celor din familie. Modelul oricărui bărbateste acela al omului desăvârşit care este Omul Iisus Hristos.

De obicei copiii vorbesc mai mult de mamă şi sunt maiataşaţi de duioşia şi de dragostea ei răbdătoare. Dar sunt des-tule cazuri în care copiii îşi aduc mai târziu aminte cu adâncărecunoştinţă de tatăl lor. Şi asprimile din copilărie ale acestuiale apar acum pe deplin motivate. Astfel, ei înşişi se învaţă sămânuiască la momentul potrivit asprimea sau blândeţea, ajun-gând să devină nişte bărbaţi adevăraţi în Hristos. Unitatea din-tre tată şi mamă va influenţa pozitiv unitatea întregii familii.Tatăl şi mama sunt părţi ale unui întreg şi numai viaţa lor as-cunsă cu Hristos în Dumnezeu poate face ca familia să devinăun model de rai în miniatură, un fel de pregustare a împărăţieilui Dumnezeu încă de aici de pe pământ.

Şi această adunare trebuie să aibă o tematică bine alcă-tuită, tratând problemele acute ale fraţilor, unele din eleneputând fi abordabile în alt fel de adunări.

Se mai pot organiza întâlniri frăţeşti şi cu alte diferite ocaziisau pe categorii de profesii, înclinaţii ori vocaţii etc. În toateaceste întâlniri însă nu trebuie pierdut nici o clipă din vedereobiectivul major al acestora: întâlnirea cu Hristos şi străduinţade a ne modela după chipul voii Sale prin păstrarea specificuluiOastei Domnului, pe care l-am moştenit de la înaintaşii noştri.


294

Încheiere

Domnul Dumnezeul nostru, în înţelepciunea Lui ceanespus de mare şi felurită, a făcut ca fiecare lucru nevăzut săaibă o formă a lui văzută. Sufletul cel nevăzut are trupul vă-zut. Miezul cel nevăzut are coaja văzută. Înţelesul cel nevă-zut are forma văzută...

Şi Dumnezeu, făcându-le acestea, ne-a dat nouă pricepe-rea prin care le putem şi cunoaşte, dar şi preţui după însem-nătatea lor, cele nevăzute având totdeauna însemnătatea ceamai dintâi şi preţul cel mai mare. Aceasta trebuie să fie tot-deauna regula după care se călăuzeşte un om duhovnicesc.

Lucrarea Oastei Domnului, fiind o lucrare curat duhov-nicească, vie şi evanghelică în Biserica noastră străbună, seînţelege că trebuie să pună preţul cel mai mare întâi pe duh,şi apoi pe literă; pe miez, şi apoi pe coajă; pe fond, şi apoi peformă – deci în primul rând pe suflet, şi apoi pe trup. Pe celecereşti, şi apoi pe cele pământeşti. Pe cele veşnice, şi apoi pecele trecătoare.

În cele înşiruite până acum aici, sunt strânse cu migală şiaşezate mai la îndemână câteva reguli de viaţă trupească şisufletească, precum şi câteva principii esenţiale de învăţăturăşi credinţă, în vederea împlinirii lor practice, întemeiate întotul pe poruncile lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură, pe în-văţăturile Sfintei Biserici – date prin Părinţii şi înaintaşii noştrisfinţi – şi pe îndrumările insuflate de Duhul Sfânt profetuluiSău din vremea noastră, Părintele Iosif Trifa, cel prin care amfost noi născuţi în Hristos la o viaţă nouă în Oastea Domnului.


295

Toate acestea sunt îndatoriri de urmat pentru fiecaredintre noi, cei care dorim să facem parte din FrăţietateaOastei Domnului, în Biserica noastră strămoşească, pentrumântuirea sufletului nostru şi al semenilor noştri, prin cre-dinţă, pentru biruinţa Evangheliei în viaţa Bisericii noastre şia poporului nostru.

Ne vom grăbi însă îndată să spunem, împreună cu Pă-rintele Iosif, că, oricât de bune, de frumoase şi de adevăratear fi aceste învăţături şi rânduieli, fără harul şi revărsareaDuhului Sfânt în viaţa noastră a fiecăruia şi fără trăirea lorîntocmai, ele nu vor putea rodi şi folosi la nimic. Fără dra-gostea lui Hristos în inimă, totul este greu, uscat şi sterp.

Pentru cine nu vine în Oaste sau nu rămâne în ea cu unduh smerit şi sincer, ele vor fi neplăcute, neiubite şineascultate.

Cei fără naşterea din nou le vor dispreţui.Cei fără frica lui Dumnezeu le vor călca în picioare.Cei fără conştiinţa răspunderii le vor lua în râs.Cei uşuratici şi rău intenţionaţi le vor răstălmăci şi le vor

strâmba.Nu pentru aceştia am strâns aceste învăţături, căci cine

nu ascultă de Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, desigur, nu vaasculta nici de acestea. Ci ne-am ostenit şi am adunat acestemărgăritare de mare preţ, ca să le punem la îndemâna aceloracare, cu un cuget curat şi cu temere de Dumnezeu, se gân-desc şi se roagă pentru mântuirea cea scumpă a sufletului lor.Pentru aceste scumpe şi smerite suflete care au venit în Oas-tea Domnului şi care vor mai veni încă în această sfântă lu-crare de mântuire, nu ca să se laude, nici să facă dezbinări, cisă-şi dobândească iertarea păcatelor şi să-şi afle viaţa veşni-că, am scris acest Dreptar.

Aceste suflete sunt acum sute de mii şi vor fi mii de mii,


296

pentru că tot ce a hotărât Domnul se va împlini cu credin-cioşie, fără să poată fi nimicit de nici o putere dinlăuntru oridin afară. Numele lor sunt scrise nu numai în Cartea Oasteivăzute, ci mai ales în Cartea Vieţii Veşnice.

Sufletele acestea curate se vor bucura, aflând adunateaici într-un mănunchi fericit aceste învăţături de temelie şi levor primi, hrănindu-se cu ele şi îndreptându-se după luminalor pe urmele lui Hristos şi ale înaintaşilor noştri.

Şi noi, ostaşii Domnului, suntem trecători. Oricare dintrenoi avem numai o vreme scurtă de trăit şi de luptat în lumeaaceasta. Dar Oastea este veşnică. Ea va rămâne în BisericaLuptătoare până la Venirea Domnului şi Îl va întâmpina înSlavă, contopindu-se cu Biserica Biruitoare, pentru a mergeîmpreună cu El în veşnicie.

S-a dus Părintele Iosif, cel prin care Domnul a trezitaceastă nenumărată şi sfântă Oştire... S-au dus, rând pe rând,şi toţi ceilalţi înaintaşi ai noştri care, ca nişte viteji ai Dom-nului, l-au însoţit pe trimisul lui Dumnezeu, luptând alăturide el sub steagul cel minunat al acestei Oştiri cereşti... Nevom duce, la rândul nostru, şi noi, cei care mai suntem ră-maşi din primele rânduri... Dar Oastea Domnului va rămânemereu, pentru că în fruntea ei merge Marele Biruitor Iisus,primenindu-Şi mereu rândurile cu alţi şi alţi noi ostaşi tinerişi viteji, care vor duce mereu înainte Steagul Său şi lupta Sapână la Victoria Finală.

Câtă vreme erau în mijlocul nostru primii stegari, noinu aveam nevoie să ne frământăm prea mult. La umbra lor,eram la adăpost de răspundere, iar pe urmele lor mergeamfără grijă.

Dar, pe măsură ce rămânem fără ei, avem tot mai marenevoie de îndrumarea «Dreptarului Învăţăturii Sănătoase»,după care să ne călăuzim sigur, fără să fim în primejdia de a


297

cădea în prăpăstiile care, şi la dreapta şi la stânga drumului,se cască lacome şi gata să ne înghită.

Şi, pentru că Oastea va rămâne ca un fluviu de apă vie,această apă vie trebuie să aibă săpată albia cea dreaptă şiadâncă prin care să curgă frumos şi rodnic spre viitor, pânăla sfârşitul soliei ei, a cărui vreme numai Duhul lui Dumnezeu,Care i-a hotărât şi începutul, ştie când va fi. O astfel de albiecredem că este şi acest «Dreptar al Învăţăturii Sănătoase».

Dorim să lăsăm acest Dreptar celor care vin – cu noi şidupă noi – ca pe un Stâlp de foc noaptea şi ca pe un Nor lu-minos ziua, – deoarece cuvintele lui sunt Cuvântul. Iar Cu-vântul e Hristos. În slujba acestui Cuvânt au căzut eroic pecâmpul de onoare al Evangheliei părinţii şi înaintaşii noştri,ţinând sus Solia Lui, pentru ca urmaşii s-o preia, ducând-omai departe, până la Ţintă.

Şi, cum aceste adevăruri ne-au luminat şi ne-au călăuzitşi pe noi, dorim să-i lumineze şi să-i încălzească şi pe urma-şii noştri până în veac, ele fiind învăţătura pe care ne-a lă-sat-o nouă întâiul ostaş al Domnului dintre noi, care este şipărintele nostru sufletesc (I Cor. 4, 15). Cu această solie acăzut el pe câmpul de onoare al lui Hristos, ţinând-o sus,pentru ca urmaşii trimişi s-o preia şi s-o ducă mai departepână la ţinta fericită.

Tot ce ne-a lăsat el de la înaintaşii săi rămâne o sfântădatorie pentru noi de ascultat şi de ţinut întocmai. Nimeni,din prezent sau viitor, nu are dreptul să adauge sau să scadănimic din ceea ce ne-a fost lăsat de el, primit din parteaDomnului prin marii înaintaşi pe urmele cărora el a mers atâtde cutremurător şi credincios. Dacă pare că ceva este maipuţin spus sau mai neclar, din ceea ce ne-a lăsat el ca învă-ţătură de drum, şi cineva se va crede în măsură să schimbevreun înţeles din cele ce el ni le-a lăsat, aşa cum le ştim şi le


298

avem scrise în cărţile lui şi în foile sale, acel cineva trebuiemai întâi să fi făcut ceva mai mult şi mai bine pentru Hristosde cum a făcut Părintele Iosif Trifa. Până când nu vom vedeaaceastă dovadă, nu vom putea primi niciodată să ne spunănimeni ceva îndoielnic despre el, oricine ar fi acela.

Timpul, Roadele şi Adevărul mărturisesc despre Părin-tele Iosif ca despre un mare sfânt, prin care Duhul Sfânt acreat Oastea Domnului, că a fost un adevărat profet al luiDumnezeu şi un strălucit slujitor al Bisericii noastre şi al po-porului nostru credincios. Că omul acesta a făcut pentruDumnezeu, pentru Biserică şi pentru Neamul nostru o lucrareatât de mare, încât încă nu-i nimeni în măsură să-i cântăreas-că valoarea şi roadele.

Poate va mai trebui să treacă multă vreme până când cutoţii vom vedea cu adevărat uriaşele dimensiuni ale acestorvalori. Şi atunci Istoria şi Dumnezeu îi vor face dreptate şi pepământ, căci adevărul şi dreptatea au fost, amândouă şi de-plin, de partea lui. Şi Hristos îl va despăgubi de tot ce a sufe-rit pe nedrept pentru lumina pe care a aprins-o şi în care şi-aars, alături de Jertfa lui Hristos, propria sa jertfă5.

Multora dintre cei de azi, care s-au obişnuit fie cu nesu-punerea, fie cu exagerările, desigur, le va fi greu să se supunăacestor bune şi cumpătate rânduieli. Firii lumeşti, de care uniinu s-au lepădat venind în Oaste, nu-i place să se supună Voiilui Dumnezeu şi ascultării smerite, cum nu-i place viţei săl-batice de foarfecele care o curăţă şi de legătura care-o în-dreaptă. Dar mlădiţa roditoare ştie că tocmai acestea o vorface să aducă tot mai multă şi mai dulce roadă bună. Iar

5 Această dreptate s-a făcut în anul 1990, când Sfântul Sinod al B.O.R.,

în şedinţa sa din septembrie, a ridicat nedreapta caterisire din 1935 a Părin-telui Iosif Trifa şi i-a reabilitat memoria. (N. Ed.)


299

Dumnezeu îngăduie acum ca în Lucrarea Lui să fie şi deaceştia. El încă nu trimite îngerii Săi să smulgă neghina dinţarina Lui. Dar încet-încet această lucrare o face Timpul, căciTimpul lucrează pentru Dumnezeu, alegând ce rămâne şi cese aruncă. Timpul îi va cerne şi îi va alege sigur pe cei caresunt ai lui Dumnezeu şi pe cei care nu sunt ai Lui. La urmăvor rămâne sigur numai cei curaţi şi smeriţi.

Un om nou, aşa cum cer şi cum doresc să creeze acesteînvăţături ale Cuvântului Sfânt, desigur că nu-i uşor, ome-neşte vorbind, să fie cineva. Dar noi credem că, prin puterealui Hristos, se poate. Pe această putere punem tot apăsul şispre dobândirea ei îndemnăm cu fiecare cuvânt.

„Pot totul în Hristos, Care mă întăreşte” – este strigătulde biruinţă al unui om care a spus: „Nimic bun nu locuieşteîn mine”, adică în firea mea omenească.

Pe puterea lui Hristos ne bizuim în totul.Pe ea o cerem şi prin ea vom învinge.El a biruit – şi noi vom birui, căci El a spus: „Iată, Eu

sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor!”.În grija cea sfântă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos,

Care este viu şi adevărat în veci şi Care ne-a poruncit şi ne-aîndemnat prin Duhul Său să strângem pentru credincioşii Săişi pentru Lucrarea Sa aceste învăţături,

în grija şi în mâna Lui încredinţăm împlinirea lor. El săvegheze asupra lor, căci toate sunt Cuvântul Său cel curat şiviu. Atât în duhul, cât şi în litera lor.

Încredinţăm acest Dreptar în Mâna cea Înţeleaptă, Bunăşi Puternică a Marelui Meşter şi Ziditor, Care Îşi construieşteacum Biserica din pietrele cele vii şi scumpe. El să foloseas-că Dreptarul acesta pentru cioplirea şi aşezarea frumoasă afiecărei pietre scumpe, în aşa fel, ca tot zidul şi toată lucrareadin care facem parte, fiecare dintre noi care ne lăsăm ciopliţi


300

şi îndreptaţi, să fie cât mai frumoasă şi plăcută pentru Stăpâ-nul şi Domnul nostru Iisus Hristos.

Doamne Duhule Sfinte, Care lucrezi în noi şi prin noispre slava Tatălui Ceresc şi spre bucuria Mântuitorului şiMirelui nostru Iisus, Te rugăm, revarsă-Ţi deplin puterea Tapeste toate aceste sfinte îndemnuri, ca ele să capete viaţă şirod sfânt în toate sufletele chemate şi alese să facă parte dinOastea Ta de pe pământ până în ceruri şi din viaţa aceastapână în viaţa veşnică.

Iisuse Doamne, binecuvântează-le pentru Lucrarea Taşi Lucrarea Ta să le binecuvânteze pentru Tine.

Şi pentru toate, slavă veşnică numai Ţie,Marele nostru Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,acum şi în vecii vecilor. Amin.


301

Cuprins

Închinare ............................................................................... 9Dreptarul învăţăturii sănătoase ................................. 10

1. Dreptarul învăţăturii sănătoase......................................... 11Hristos steagul Său Şi-l ridică ................................. 16

2. Învăţătura Oastei Domnului ............................................ 17O, Adevăr, o, Dragoste .............................................. 22

3. Despre Oastea Domnului ................................................ 23Un steag ceresc ......................................................... 29

4. Despre rânduieli şi neorânduieli ..................................... 30Conştiinţa ascultării ................................................. 37

5. Despre naşterea din nou ................................................. 38Dacă nu vreţi să vă naşteţi ....................................... 45

6. Despre hotărâre şi legământ ........................................... 46Am cu Hristos un legământ ...................................... 55Ce sfânt e-un legământ ............................................. 56

7. Despre Biserică ............................................................... 57Eu, Doamne, nu ştiu ................................................. 63

8. Despre Dumnezeu – Sfânta Treime ............................... 64Cred .......................................................................... 71

9. Despre Sfintele Taine ..................................................... 72Din locul unde sufăr ................................................. 79

10. Despre Sfânta Scriptură ................................................ 80Hristos este Taina ..................................................... 86Cuvântul Tău, Etern Stăpân ..................................... 88

11. Despre Sfânta Cruce ..................................................... 89Crucea-i Ascultarea .................................................. 96


302

12. Despre Maica Domnului .............................................. 97Binecuvântare ţie .................................................... 104Plecăciune ţie ......................................................... 105

13. Despre Sfinţi ............................................................... 106Voi nu-mi sunteţi în urmă ....................................... 112

14. Despre duminică şi sărbători ...................................... 114Azi e sărbătoare, mamă .......................................... 119

15. Despre supunerea faţă de stăpânire ............................ 120Conştiinţa datoriei .................................................. 126

16. Despre rosturile sociale şi naţionale ale Oastei Domnului .................... 127

Aici vom rămânea mereu ........................................ 13117. Despre voluntariatul Oastei ........................................ 132

Fraţi ostaşi, porniţi la luptă ................................... 13618. Despre rugăciune ........................................................ 137

În ceasul sfânt al serii ............................................. 142Viaţa este slavă ....................................................... 143

19. Despre post şi înfrânare .............................................. 14420. Despre adunarea frăţească .......................................... 148

Nu-i loc mai sfânt ................................................... 15421. Despre căsătorie şi familie ......................................... 155

De dragoste şi milă ................................................. 16022. Despre creşterea copiilor ............................................ 161

Vreţi voi, părinţi ..................................................... 16523. Despre duhul sectar .................................................... 166

Vin proorocii mincinoşi .......................................... 17124. Despre unitate şi dezbinare ........................................ 172

Conştiinţa unităţii ................................................... 17725. Despre har şi păcat ..................................................... 178

Păcat e tot ce duci prea greu ................................. 18626. Despre desfrânare şi alcool ........................................ 187

Sărmani alergători spre moarte ............................. 195


303

27. Despre mândrie şi clevetire ........................................ 196Teme-te de ochiul veşnic ........................................ 203Mai trecător e chipul lumii ..................................... 204

28. Despre lăcomie şi furt ................................................. 205În clipa morţii vede omul ........................................ 212

29. Despre muncă şi lene .................................................. 213Dimineaţă, dimineaţă ............................................. 219

30. Despre căderile din credinţă ....................................... 220Când era credinţa bună .......................................... 224

31. Despre neascultare şi nesupunere .............................. 226O, soare care-ţi dai lumina .................................... 233

32. Despre conducători şi îndrumători ............................. 234Păstor ...................................................................... 244Celor ce răzbesc ’nainte ......................................... 245

33. Despre propovăduirea Cuvântului ............................. 246Voi purtători ........................................................... 255

34. Despre conştiinţa răspunderii ..................................... 256Conştiinţa misiunii .................................................. 263

35. Despre adunările frăţeşti ............................................. 264I. Adunările Oastei Domnului ................................ 264

1. Adunarea de evanghelizare ......................... 2652. Adunarea de şcoală biblică ......................... 2683. Adunarea de rugăciune ............................... 271

II. Petrecerile duhovniceşti ..................................... 2731. Evenimente familiale ................................... 2732. Comemorări anuale ..................................... 2843. Serbări anuale .............................................. 2854. Întâlniri ocazionale ...................................... 288

Încheiere ........................................................................... 294Cuprins .............................................................................. 301


304

Tehnoredactare computerizată şi îngrijirea ediţiei:Editura «Oastea Domnului», Sibiu

Tiparul executat laTipografia «Oastea Domnului», Sibiu

Date post:	17-Jan-2015
Category:	Spiritual
Upload:	comorinemuritoarero
View:	2,140 times
Download:	31 times

Dreptarul ivataturii sanatoase de Traian Dorz

Spiritual