+ All Categories
Home > Documents > DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Date post: 06-Aug-2015
Category:
Upload: carolyn-harris
View: 281 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
96
DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT TEMA XX NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND OBLIGAŢIILE CONTRACTUALE ÎN MATERIE CIVILĂ ŞI COMERCIALĂ 1. Normele conflictuale aplicabile obligaţiilor contractuale 1.1 Domeniu de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 593/2008 1.2 Libertatea de alegere 1.3 Limitele libertăţii de alegere a legii aplicabile 1.4 Legea aplicabilă în absenţa alegerii 1.5 Legea aplicabilă condiţiilor de validitate a contractelor 1.6 Legea aplicabilă condiţiilor de formă a contractelor 1.7 Excluderea retrimiterii 1.8 Legea aplicabilă interpretării cntractului 1.9 Legea aplicabilă efectelor contractului 1.10 Legea aplicabilă executării contractului 1.11 Legea aplicabilă răspunderii contractuale 1.12 Legea alicabilă stingerii obligaţiilor contractuale și prescripţiei 1.13 Legea aplicabilă modului de transmitere, transformare și stingere a obligaţiilor contractuale 1.14 Legea aplicabilă unor contracte speciale 1.16.1 Contractele de transport
Transcript
Page 1: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

TEMA XX

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND OBLIGAŢIILE CONTRACTUALE ÎN

MATERIE CIVILĂ ŞI COMERCIALĂ

1. Normele conflictuale aplicabile obligaţiilor contractuale

1.1 Domeniu de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 593/2008

1.2 Libertatea de alegere

1.3 Limitele libertății de alegere a legii aplicabile

1.4 Legea aplicabilă în absenţa alegerii

1.5 Legea aplicabilă condiţiilor de validitate a contractelor

1.6 Legea aplicabilă condiţiilor de formă a contractelor

1.7 Excluderea retrimiterii

1.8 Legea aplicabilă interpretării cntractului

1.9 Legea aplicabilă efectelor contractului

1.10 Legea aplicabilă executării contractului

1.11 Legea aplicabilă răspunderii contractuale

1.12 Legea alicabilă stingerii obligațiilor contractuale și prescripției

1.13 Legea aplicabilă modului de transmitere, transformare și stingere a obligațiilor

contractuale

1.14 Legea aplicabilă unor contracte speciale

1.16.1 Contractele de transport

1.16.2 Contractele încheiate cu consumatorii

1.16.3 Contractele de asigurare

1.16.4 Contractele individuale de muncă

1.15 Fiducia

1.15.1 Determinarea legii aplicabile

1.15.2 Domeniul legii aplicabile.

2. Normele conflictuale privind contractele comerciale internaţionale în general

2.1 Condiţiile de fond ale contractului

Page 2: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

2.2 Condiţiile de formă ale contractului

3. Întrebări şi exerciţii

4. Rezolvaţi următoarele grile

5. Bibliografie

OBIECTIVE:

- Determinarea legii aplicabile obligațiilor contractuale.

- Înțelegerea efectelor Regulamentului (CE) nr. 593/2008 privind legea aplicabilă

obligaţiilor contractuale (Roma I), asupra dispozițiilor naționale.

- Analiza domeniului de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 593/2008 privind legea

aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I).

- Studiul asupra aspectelor specifice privind legea aplicabilă obligațiilor

contractuale.

1. Normele conflictuale aplicabile obligaţiilor contractuale

În materia raporturilor contractuale, cu începere 17 decembrie 2009, se aplică Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului, din 17.06.2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I).

Art. 2640 Cod civ. consacră această regulă, în sensul că menționează ca lege aplicabilă obligațiilor contractuale reglementările dreptului Uniunii Europene.

1.1 Domeniu de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 593/2008 Obligaţiile contractuale în materie civilă şi comercială, în situaţiile în care există

conflict de legi.Regulamentul nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă.Nu intră în domeniul său de aplicare: aspectele privind starea sau capacitatea persoanelor fizice; obligaţiile rezultate din relaţii de familie şi din relatiile care, în conformitate cu

legea care le este aplicabilă, sunt considerate ca având efecte comparabile, inclusiv obligaţii de întretinere;

obligaţiile rezultate din aspectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale, din aspectele patrimoniale ale relatiilor care sunt considerate, în conformitate cu legea care le este aplicabilă, ca avand efecte comparabile cu cele ale căsătoriei, precum şi obligaţiile care decurg din testamente şi succesiuni;

obligaţiile rezultate din cambii, cecuri şi bilete la ordin, precum şi alte instrumente negociabile, în măsura în care obligaţiile care decurg din astfel de instrumente negociabile derivă din caracterul lor negociabil;

convenţiile de arbitraj şi convenţiile privind alegerea instanţei competente;

Page 3: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

aspectele reglementate de dreptul societăţilor comerciale şi al altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, precum constituirea, prin înregistrare sau în alt mod, capacitatea juridică, organizarea internă sau dizolvarea societăţilor şi a altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, şi raspunderea personală a asociaţilor şi membrilor acestora pentru obligaţiile societăţii sau ale organismului;

chestiunea de a şti dacă un reprezentant poate angaja faţă de terţi răspunderea persoanei pe seama căreia pretinde că acţionează sau dacă un organ al unei societăţi sau al altui organism, constituit sau nu ca persoană juridică, poate angaja faţă de terţi raspunderea respectivei societăţi sau a respectivului organism;

constituirea de trusturi şi raporturile dintre fondatorii, administratorii şi beneficiarii acestora;

obligaţiile care decurg din înţelegeri care au avut loc înainte de semnarea unui contract;

contractele de asigurare ce decurg din activităţi desfăşurate de organizaţii, altele decât întreprinderile menţionate la articolul 2 din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viaţă, al caror obiect este de a plăti indemnizaţii persoanelor angajate sau liber-profesioniste care aparţin unei întreprinderi sau grup de întreprinderi, ori unui sector profesional sau interprofesional, în caz de deces, supravieţuire, întrerupere sau reducere a activităţii, sau în caz de boală profesionala sau provocată de accidente de muncă.

1.2 Libertatea de alegereContractul → este guvernat de legea aleasă de către părţi (lex voluntatis). Modalităţi de exprimare a libertăţii de voinţă: alegere expresă a legii aplicabile fie prin inserarea unei clauze în actul juridic

principal fie printr-un act separat (pactum de lege utenda/clauza de electio juris). alegere tacită a legii aplicabile trebuie să rezulte, cu un grad rezonabil de

certitudine, din clauzele contractuale sau din imprejurarile cauzei. Prin alegerea lor, părţile pot desemna legea aplicabilă întregului contract sau numai

unei părţi din acesta.Părţile vor putea conveni, în orice moment, să supună contractul altei legi decât cea

care îl guverna anterior. Orice modificare efectuată de către părţi cu privire la legea aplicabilă, care intervine

ulterior încheierii contractului, nu va aduce atingere validităţii formei contractului şi nu va afecta în mod negativ drepturile terţilor.

1.3 Limitele libertății de alegere a legii aplicabileLibertatea de alegere a legii aplicabile cunoaște anumite limite:

nu pot fi înlăturate dispoziţiile legii ţării care nu permit derogarea prin acord , atunci când elementele relevante ale situaţiei respective se află la data alegerii în acea ţară, chiar dacă părţile au desemnat o altă lege ca fiind aplicabilă.

nu pot fi înlăturate dispoziţiile de drept comunitar de la care nu se poate deroga prin convenţie, atunci când elementele relevante ale situaţiei respective se află la momentul alegerii în unul sau mai multe state membre, chiar dacă părţile au desemnat ca fiind aplicabilă legea unui stat terţ.

Page 4: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

1.4 Legea aplicabilă în absenţa alegeriiÎn lipsă de lex voluntatis, legea aplicabilă contractului se determină după criteri

obiective, după cum urmează: contractul de vânzare – cumpărare de bunuri → este supus legii ţării în care îşi

are reşedinţa obişnuită vânzătorul contractul de prestări servicii → este supus legii ţării în care îşi are reşedinţa

obişnuită prestatorul de servicii; contractul privind un drept real imobiliar sau privind dreptul de locaţiune asupra

unui imobil → este supus legii ţării în care este situat imobilul; contractul de locaţiune având drept obiect folosinţa privată şi temporară a unui

imobil pe o perioadă de maximum şase luni consecutiv → este reglementat de legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită proprietarul, cu condiţia ca locatarul sa fie o persoana fizică şi să isi aibă reşedinţa obişnuită în aceeaşi ţară;

contractul de franciză → este supus legii ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită beneficiarul francizei;

contractul de distribuţie → este reglementat de legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită distribuitorul;

contractul de vânzare-cumpărare de bunuri la licitaţie → este reglementat de legea ţării în care are loc licitaţia, dacă se poate stabili care este acest loc;

orice contract încheiat în cadrul unui sistem multilateral, care reuneşte sau facilitează reunirea de interese multiple de vânzare-cumpărare de instrumente financiare ale terţilor, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 17 din Directiva 2004/39/CE, în conformitate cu normele nediscreţionare, şi care este reglementat de o lege unică → este reglementat de legea respectivă.

când legea aplicabilă nu poate fi stabilită prin încadrarea contractului într-unul din tipurile specificate mai sus → se aplică legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită partea contractantă care efectuează prestaţia caracteristică.

când legea aplicabilă nu poate fi stabilită nici ca fiind legea ţării în care partea care trebuie să efectueze prestaţia caracteristică din contract îşi are reşedinţa → se aplică legea ţării în cu care contractul are cele mai strânse legături.

1.5 Legea aplicabilă condiţiilor de validitate a contractelor Existenţa consimţământului şi validitatea contractului sau a oricărei clauze

contractuale → sunt supuse legii care l-ar reglementa conform regulamentului, dacă contractul sau clauza respectivă ar fi valabile.

Prin excepţie: pentru a dovedi faptul ca nu şi-a dat consimţământul, o parte poate invoca legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită, dacă din circumstanţe reiese faptul că nu ar fi rezonabil să se stabilească efectul comportamentului său în conformitate cu legea aplicabilă potrivit regulamentului.

1.6 Legea aplicabilă condiţiilor de formă a contractelor Condiţiile de formă ale contractului încheiat între persoane, sau reprezentanţi ai

acestora, care se află în aceeaşi ţară în momentul încheierii sunt supuse:

Page 5: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

→ legii care reglementează condiţiile de fond, în conformitate cu regulamentul, sau

→ legii ţării în care se încheie contractul Condiţiile de formă ale contractului încheiat între persoane, sau reprezentanţi ai

acestora, care se află în ţări diferite la momentul încheierii sunt supuse:→ legii care reglementează condiţiile de fond, în conformitate cu regulamentul,

sau → legii oricărei ţării în care se află oricare dintre părţi sau reprezentanţii

acestora sau → legii ţării în care, la data respectivă, îşi avea reşedinţa obişnuită oricare dintre

părţile contractante. Actul juridic unilateral menit să producă efecte juridice aflat în legătură cu un

contract încheiat sau care urmează să se încheie este considerat valabil dacă îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de:

→ legea care reglementează sau ar reglementa contractul pe fond în conformitate cu regulamentul sau

→ legea ţării în care a fost încheiat actul sau → legea ţării în care autorul actului îşi avea reşedinţa obişnuită. Contractul privind un drept real imobiliar sau un drept de locaţiune asupra unui

imobil este supus condiţiilor de formă prevăzute de:→ legea ţării în care se află situat imobilul în măsura în care: a) condiţiile în cauză sunt aplicate indiferent de ţara în care este încheiat contractul şi

indiferent de legea care îl reglementează;b) de la dispoziţiile respective nu se poate deroga prin convenţie.

1.7 Excluderea retrimiteriiRetrimiterea este exclusă de art. 20 Regulamentului (CE) nr. 593/2008, care prevede

că :● prin legea determinată ca fiind aplicabilă, se înţelege întregul sistemul de drept al

statului respectiv, cu excepţia normelor de drept internaţional privat, excluzandu-se acele situaţii în care însaşi regulamentul dispune altfel.

1.8 Legea aplicabilă interpretării contractuluiInterpretarea contractului se realizează după regulile legii aplicabile contractului. Art.

12 alin. (1) lit. a) din Regulament prevede că legea aplicabilă contractului reglementează și interpretarea acestuia.

1.9 Legea aplicabilă efectelor contractuluiEfectele contractului sunt reglementate de lex contractus. Legea contractului

guvernează : drepturile și obligațiile părților contractante, principiile efectelor contractelor, riscul contractului, excepția de neexecutare și rezolușiunea contractului.

1.10 Legea aplicabilă executării contractului

Page 6: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Executarea obligațiilor născute din contract este reglementată, în principiu, de legea contractului, conform art. 12 alin. (1) lit. b) din Regulament.

De la regula aplicării lex contractus, se admite o excepție, în ceea ce privește modalitatea de executare și măsurile care pot fi luate în cazul unei executări defectuoase, situație în care se va aplica legea ț ării în care are loc executarea [art. 12 alin. (2) din Regulament].

1.11 Legea aplicabilă răspunderii contractualeRăspunderea contractuală este guvernată de lex contractus [art.12 alin. (1) lit. c) din

Regulament]. Legea contractului se aplică consecințelor neexecutării totale sau parțiale a obligațiilor, inclusiv evaluării prejudiciului în măsura în care aceasta este reglementată de norme de drept, în limitele competenței conferite oinstanței sesizate de legea sa procedurală.

Legea contractului reglementează: consecințele neexecutării sau executării necorespunzătoare a contractului, condițiile răspunderi contractuale, regimul forței majore și a celorlalte cauze de exonerare de răspundere, evaluarea prejudiciului generat de neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului.

1.12 Legea alicabilă stingerii obigațiilor contractuale și prescripțieiStingerea obligațiilor contractuale ca și prescripția, sunt cărmuite de legea

contractului, conform art. 12 alin. (1) lit. d) din Regulament potrivit căruia, lex contractus se aplică diferitelor moduri de stingere a obligațiilor, precum și prescripției și decăderii din drepturi.

1.13 Legea aplicabilă modului de transmitere, transformare și stingere a obligațiilor contractuale și subrogației

Cesiunea de creanță reprezintă mijlocul specific de transmitere a obligațiilor constând în acordul de voință prin care creditorul numit cedent transmite în mod voluntar, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul său de creanță unei alte persoane numită cesionar care va deveni astfel creditor în locul său, și care va putea încasa creanța cedată de la debitor.

În sensul Regulamentului, noțiunea de cesiune include: transferurile de creanțe pure și simple, transferurile de creanțe cu titlu de garanție, precum și gajul sau alte drepturi de garanție constituite asupra creanțelor.

Raporturile dintre cedent și cesionar cu privire la o creanță față de un terț debitor în cadrul unei cesiuni de creanță sunt reglementate de legea care se aplică, în temeiul Regulamentului, contractului dintre cedent ș i cesionar.

Legea care reglementează creanța cedată sau cu privire la care a avut loc subrogația determină caracterul cesionabil al acesteia, raporturile dintre cesionar și debitor, condițiile în care cesiunea sau subrogația îi este opozabilă debitorului, precum și caracterul liberator al prestației executate de către debitor.

Subrogația este acel mod de transmitere a obligațiilor care constă în înlocuirea creditorului dintr-un raport juridic obligațional cu o altă persoană care, plătind datoria debitorului, devine creditor ale acestuia din urmă, dobândind toate drepturile creditorului plătit. În funcție de izvorul ei, subrogația este: convențională sau legală.

Conform art. 14 alin. (1) din Regulament, în materia subrogației convenționale, raporturile dintre creditor și subrogat cu privire la o creanță față de un terț debitor, sunt

Page 7: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

reglementate de legea care se aplică, în temeiul Regulamentului, contractului dintre creditor ș i subrogat. Subrogația legală intervine de drept, în anumite cazuri, independent de voința

creditorului și a debitorului. În cadrul unor asemenea raporturi, dacă creditorul, are o creanță față de o altă persoană (debitor) și dacă un terț are obligația de a-l dezinteresa pe creditor sau l-a dezinteresat pe creditor în executarea obligației respective, legea care reglementează obligația terțului de a-l dezinteresa pe creditor determină dacă terțul este îndreptățit să exercite, în tot sau în parte, împotriva debitorului, drepturile pe care creditorul le avea în temeiul legii aplicabile raporturilor dintre aceștia.

1.14 Legea aplicabilă unor contracte speciale 1.14.1 Contractele de transport

Contractele de transportLegea aplicabilă contractului de transport de mărfuri  În principal → contractul de transport de mărfuri este guvernat de legea aleasă

de părţi (lex voluntatis). În lipsă de lex voluntatis  → contractul de transport de mărfuri peste supus legii ț ării în

care î ș i are re ș edin ț a obi ș nuită transportatorul, cu condi ț ia ca locul de încărcare sau cel de livrare sau re ș edin ț a obi ș nuită a expeditorului să fie, de asemenea, situate în ț ara respectivă . Dacă aceste cerințe nu sunt îndeplinite se va aplica legea ț ării în care este situat locul de livrare convenit de păr ț i – art.5 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008;

Legea aplicabilă contractului de transport de pasageri În principal → contractul de transport de pasageri este guvernat de legea

aleasă de părţi (lex voluntatis). Libertarea de alegere este însă limitată. Potrivit art. 5 alin. (2) din Regulament, părțile pot alege ca lege aplicabilă contractului de transport de pasageri numai una din următoarele legi:

- legea țării în care se află reședința obișnuită a pasagerului; sau- legea țării în care se află reședința obișnuită a transportatorului; sau- legea țării în care se află sediul administrației centrale al transportatorului;Sau- legea țării unde este situat locul de plecare; sau- legea țării este situat locul de sosire.În unele cazuri, în lipsa unei alegeri a legii aplicabile, poate rezulta fără echivoc din

ansamblul circumstanțelor cauzei că respectivul contract are în mod vădit o legătură mai strânsă cu o altă țară decât cea menționată anterior, caz în care se ca aplica legea din acea altă țară.

În lipsă de lex voluntatis  → contractul de transport de pasageri peste supus legea aplicabilă este legea ț ării în care î ș i are re ș edin ț a obi ș nuită pasagerul, cu condi ț ia ca locul de plecare sau cel de sosire să fie, de asemenea, situate în ț ara respectivă . Dacă aceste cerințe nu sunt îndeplinite se va aplica se aplică legea ț ării în care î ș i are re ș edin ț a obi ș nuită transportatorul. – art.5 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008;

1.14.2 Contractele încheiate cu consumatorii

Page 8: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Contractele cu consumatorii au natură diferită (vânzare – cumpărare, prestări servicii, etc), însă ceea ce le caracterizează este calitatea de consumator a uneia dintre părți.

Contractul încheiat de o persoană fizică într-un scop care poate fi considerat ca neavând legătură cu activitatea sa profesională („consumatorul”) cu o altă persoană, care acționează în exercitarea activității sale profesionale („profesionistul”) → este reglementat de legea statului în care î ș i are re ș edin ț a obi ș nuită consumatorul.

Pentru ca legea statului în care își are reședința obișnuită consumatorul să fie aplicabilă, trebuie îndeplinite următoarele cerințe :

a) profesionistul să-și desfășoare activitatea comercială sau profesională în țara în care își are reședința obișnuită consumatorul

sau b) profesionistul să-și direcționeze prin orice mijloace activitățile către țara în

cauză sau către mai multe țări, printre care și țara în cauză, șic) ca respectivul contract să se înscrie în sfera activităților respective.Dacă cerințele specificate sunt îndeplinite, în aplicarea principiului autonomiei de

voință, păr ț ile au libertatea de a alege ș i o altă lege aplicabilă contractului decât cea a re ș edin ț ei obi ș nuite a consumatorului (în conformitate cu art. 3 din Regulament). Cu toate acestea, o astfel de alegere nu poate priva consumatorul de protecția acordată acestuia prin dispoziții de la care nu se poate deroga prin convenție, în temeiul legii care, în lipsa unei alegeri, ar fi fost aplicabilă contractului.

Dacă cerințele specificate nu sunt respectate, legea aplicabilă unui contract încheiat între un consumator ș i un profesionist se stabile ș te potrivit regulilor generale ale Regulamentului.

Din domeniul de aplicare a legii aplicabile contractelor încheiate cu consumatorii sunt excluse:

(a) contractele de prestări servicii în temeiul cărora serviciile sunt prestate consumatorului exclusiv într-o altă țară decât în cea în care acesta își are reședința obișnuită;

(b) contractele de transport, altele decât contractele privind pachetele de servicii turistice

(c) contractele privind un drept real imobiliar sau privind dreptul de locațiune asupra unui bun imobil, altele decât contractele referitoare la dreptul de folosință pe o perioadă determinată;

(d) drepturile și obligațiile care constituie un instrument financiar și drepturilor și obligațiilor care constituie clauzelefinanciar și drepturile și obligațiile care constituie clauzele și condițiile care reglementează emisiunea sau oferta publică și ofertele publice de preluare de valori mobiliare negociabile și subscrierea și răscumpărarea de unități ale organismelor de plasament colectiv cu condiția ca aceste activități să nu constituie prestări de servicii financiare;

(e) contractele încheiate în cadrul unui sistem multilateral, care reunește sau facilitează reunirea de interese multiple de vânzare – cumpărare de instrumente financiare ale terților.

1.14.3 Contractele de asigurare

Page 9: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Prin contractul de asigurare asiguratul se obligă să plateasca o prima asiguratorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului, despăgubirea sau suma asigurată, denumită indemnizație, în limitele și în termenele convenite.

Pentru contractele de asigurare care acoperă riscuri majore → se aplică legea aleasă de păr ț i în conformitate cu regulile generale din Regulament . Dacă legea aplicabilă nu a fost aleasă de părți → se va aplica legea ț ării în care î ș i are re ș edin ț a obi ș nuită asigurătorul. Atunci când din ansamblul circumstanțelor cauzei rezultă fără echivoc faptul că respectivul contract are în mod vădit legături mai strânse cu o altă țară, se aplică legea acelei alte țări.

În cazul altor contracte de asigurare, autonomia de voință a părților este limitată, în sensul că ele pot alege ca lege aplicabilă contractului de asigurare, numai una dintre următoarele legi:

→ legea oricărui stat membru în care este situat riscul în momentul încheierii contractului;

→ legea ț ării în care î ș i are re ș edin ț a obi ș nuită titularul poli ț ei de asigurare ;→ în cazul asigurărilor de viață, legea statului membru al cărui cetă ț ean este titularul

poli ț ei de asigurare; → pentru contractele de asigurare care acoperă riscuri limitate la evenimente care

survin într-un alt stat membru decât cel în care este situat riscul, legea respectivului stat membru;

→ în cazul în care titularul poliței dintr-un contract căruia i se aplică prezentul alineat exercită o activitate comercială sau industrială ori o profesie liberală, iar contractul de asigurare acoperă două sau mai multe riscuri legate de respectivele activități și sunt situate în state membre diferite, legea oricăruia dintre statele membre în cauză sau legea ț ării în care î ș i are re ș edin ț a obi ș nuită titularul poli ț ei.

Dacă legea aplicabilă nu a fost aleasă de părți → se aplică legea statului membru în care este situat riscul în momentul încheierii contractului.

Pentru contractele de asigurare care acoperă riscuri pentru care un stat membru impune obligativitatea asigurării li se aplică următoarele norme suplimentare:

contractul de asigurare nu îndeplinește obligația de asigurare, decât în cazul în care respectă dispozițiile specifice stabilite în legătură cu asigurarea respectivă de statul membru care impune obligația. În cazul în care legea statului membru în care este situat riscul conține dispoziții contrare celor ale legii statului membru care impune obligația de a încheia o asigurare, prevalează cea din urmă. Prin derogare, un stat membru poate stabili ca reglementarea contractului de asigurare să se realizeze în conformitate cu legea statului membru care impune obligația de asigurare.

contractul de asigurare care acoperă riscuri situate în mai multe state membre se consideră a constitui mai multe contracte, fiecare având legătură cu un singur stat membru. Potrivit Regulamentului țara în care este situat riscul se determină în conformitate cu articolul 2 litera (d) din a Doua Directivă 88/357/CEE a Consiliului din 22 iunie 1988 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind asigurarea generală directă, alta decât asigurarea de viață, de stabilire a dispozițiilor destinate să faciliteze exercitarea efectivă a libertății de a presta servicii (1), iar, în cazul asigurărilor de viață, țara în care este situat riscul este țara angajamentului în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2002/83/CE.

Page 10: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

1.14.4 Contractele individuale de muncăContractul individual de muncă este internaţional dacă: angajatorul este o întreprindere cu sediul în România, iar angajatul este

cetăţean străin sau persoană cu domiciliul în străinătate; angajatorul este o întreprindere română, iar angajatul este cetăţean român dar

locul muncii este în strainatate; angajatorul este o întreprindere străina, iar angajatul este cetăţean străin, dar

locul muncii este în România.Legea aplicabilă contractului de muncă :

În principal → contractul individual de munca este guvernat de legea aleasă de părţi (lex voluntatis).

Alegerea nu poate priva însă angajatul de protecţia acordată de dispoziţiile de la care nu se poate deroga în virtutea legii prin convenţie, ale legii statului ce ar fi competent aplicabilă în absenţa alegerii - art. 8 alin (1) din Regulamentului(CE) nr. 593/2008.

În lipsă de lex voluntatis contractul individual de muncă este supus:- legii statului pe al cărui teritoriu salariatul îşi desfăşoară în mod obişnuit

activitatea (lex loci laboris) – art.8 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008;- legea ţării în care este situată unitatea angajatoare, atunci când legea aplicabilă

nu poate fi determinată după criteriul locului în care angajatul îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea;

- legea ţării cu care contractul individual de muncă are o legătură mai strânsă atunci când din circumstanţele cazului respectiv rezidă că există o legătură mai strânsă cu această lege decât cu legea statului pe al cărui teritoriu salariatul îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea sau cu legea ţării în care este situată unitatea angajatoare.

1.15 Fiducia1.15.1 Determinarea legii aplicabile

Fiducia este operațiunea juridică prin care un constituitor transferă drepturi patrimoniale unui fiduciar, care le exercită cu un scop determinat, în folosul unui beneficiar.

Operațiunea fiduciei este expresă și se realizează în temeiul legii sau a unui contract. Contractul de fiducie se încheie în formă autentică.

Fiducia → este supusă legii alese de constituitor.Condițiile de fond ale contractului de fiducie sunt guvernate de lex contractus

[art.2659 alin. (2) Cpd civ].În lipsa alegerii legii aplicabile precum și în cazul în care legea aleasă nu cunoaște

instituția fiduciei → se aplică legea statului cu care fiducia prezintă cele mai strânse legături. În determinarea acestor legături, art. 2660 stabilește mai multe criterii, statuate cu titlu exemplificativ, și anume:

a) locul de administrare a masei patrimoniale fiduciare, desemnat de constituitor;b) locul situării bunurilor fiduciare;c) locul unde fiduciarul îşi are reşedinţa obişnuită sau, după caz, sediul social;d) scopul fiduciei şi locul unde acesta urmează să se realizeze.

1.15.2 Domeniul legii aplicabile

Page 11: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Legea aplicabilă fiduciei reglementează condițiile de validitate, interpretarea, efectele fiduciei, precum și administrarea ei.

Domeniul legii aplicabile vizează în special:a) desemnarea, renunţarea şi înlocuirea fiduciarului, condiţiile speciale pe care trebuie

să le îndeplinească o persoană pentru a fi desemnată fiduciar, precum şi transmiterea puterilor fiduciarului;

b) drepturile şi obligaţiile dintre fiduciari;c) dreptul fiduciarului de a delega în tot sau în parte executarea obligaţiilor sale sau

exercitarea puterilor care îi revin;d) puterile fiduciarului de a administra şi de a dispune de bunurile din masa

patrimonială fiduciară, de a constitui garanţii şi de a dobândi alte bunuri;e) puterile fiduciarului de a face investiţii şi plasamente;

f) îngrădirile cu privire la durata fiduciei, precum şi cele cu privire la puterile fiduciarului de a constitui rezerve din veniturile rezultate din administrarea bunurilor;

g) raporturile dintre fiduciar şi beneficiar, inclusiv răspunderea personală a fiduciarului faţă de beneficiar;

h) modificarea sau încetarea fiduciei;i) repartizarea bunurilor ce alcătuiesc masa patrimonială fiduciară;j) obligaţia fiduciarului de a da socoteală de modul cum a fost administrată masa

patrimonială fiduciară.Dacă un element al fiduciei este susceptibil de a fi izolat, în special administrarea acestuia,

atunci el poate fi supus unei legi distincte.

2. Normele conflictuale privind contractele comerciale internaţionale în general

2.1 Condiţiile de fond ale contractuluiÎn principal → se aplică lex voluntatis.Autonomia de voinţă a părţilor poate fi restrânsă când există clauze prestabilite (ex:

contracte tip, contracte de adeziune, condiţii generale, etc) ceea ce se întamplă relativ des în materia contractelor bancare, de transport, asigurare.

Dacă părţile au facut trimitere în contractul încheiat la uzanţele comerciale internaţionale, acestea trebuie considerate, în principiu, ca recepţionate contractului.

În domeniul comerţului internaţional, în scopul simplificării operaţiunilor comerciale şi pentru a evita apariţia situaţiilor conflictuale generate de unele aspecte ce nu au fost suficient reglementate prin acordul părţilor, au fost stabilite clauze tip care sunt inserate, de regulă, în contractele de comerţ exterior.

Camera Internationala de Comert de la Paris a edictat in 1936 Regulile INCOTERMS (International Commercial Terms) modificate şi completate ulterior, ce cuprind explicarea clauzelor utilizate în mod frecvent în contractele de comerţ exterior şi exprimate prin simboluri. Daca părţile unui contract intenţionează să utilizeze o anumita clauză tip, vor indica simbolul respectiv însoţit de cuvântul INCOTERMS şi anul codificării, simplificând astfel conţinutul contractului.

Page 12: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

De exemplu :- dacă într-un contract se stipulează că marfa urmează să fie vândută « FOB

Constanţa », părţile au vrut să spună că: vânzatorul trebuie să încarce şi să expedieze marfa până în portul Constanţa; să suporte cheltuielile de încărcare; să expedieze marfa folosind transportul maritim; să suporte riscurile până în momentul îmbarcării, în timp ce cumpărătorului îi incumbă următoarele obligaţii: să plătească cheltuielile de navlosire, să suporte riscurile din momentul îmbarcării mărfii.

Tot în planul relaţiilor comerciale internaţionale, se admite şi posibilitatea ca un contract să nu fie supus niciunui sistem de drept al vreunui stat. In acest caz, se consideră ca aplicabila lex mercatoria care exprimă, în esenţă, ansamblul de uzanţe comerciale internaţionale practicate de comunitatea comercianţilor.

În lipsă de elegere → contractul este supus legii statului cu care prezintă legăturile cele mai strânse.

Se consideră ca există atare legături cu legea statului în care debitorul prestaţiei caracteristice, are la data încheierii contractului, domiciliul sau, în lipsă, reşedinţa ori fondul de comerţ sau sediul statutar.

2.2 Condiţiile de formă ale contractuluiRegula → forma contractului comercial internaţional este supusă legii aplicabile

condiţiilor de fond ale acestuia.Contractul se consideră totuşi valabil din punct de vedere al formei dacă:a) părţile care se găsesc la data când l-au încheiat în state diferite, au îndeplinit

condiţiile de formă prevăzute de legea unuia dintre aceste state;b) reprezentantul părţii a îndeplinit condiţiile de formă ale statului unde s-a aflat în

momentul încheierii contractului.

3. Întrebări şi exerciţii

Arătaţi care este domeniul de aplicare al legii, potrivit art.12 din regulamentul nr.593/2008

Care sunt limitele libertăţii de alegere a legii aplicabile? Determinaţi legea aplicabilă condiţiilor de formă a contractelor Care este legea aplicabilă condiţiilor de fond ale contractului internaţional

comercial Care sunt condiţiile pentru a califica un contract de muncă ca fiind internaţional? Care este legea aplicabilă contractului de muncă?

4. Rezolvaţi următoarele grile 1. Nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 593/2008:

a. obligaţiile rezultând din relaţiile de căsătorie b. obligaţiile rezultând din convenţiile de arbitraj

Page 13: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

c. obligaţiile rezultând din contractele de prestări – servicii

2. Intră în domeniul de aplicare al Regulamentului(CE) nr. 593/2008 :a. obligaţiile care decurg din înţelegeri perfectate anterior încheierii unui

contract;b. obligaţiile născute din raporturile cu autorităţile administrative;c. obligaţiile rezultând din contractele individuale de muncă

3. Libertatea de alegere exclude posibilitatea părţilor:a. de a determina legea aplicabilă doar pentru o parte din contract;b. de a determina o altă lege aplicabilă după încheierea contractului;c. de a afecta în mod negativ drepturile terţilor prin modificarea legii

aplicabile

4. În lipsă de alegere, contractul de vânzare – cumpărare a unui teren este supus :a. legii locului situării terenului potrivit regulii lex rei sitae; b. legii statului în care îşi are reşedinţa obişnuită vânzătorulc. legii locului încheierii contractului potrivit regulii locus regit actum

5. În caz de alegere a legii aplicabile, condiţiile de validitate a unui contract de vânzare - cumpărare este reglementat de:

a. lex domicilii al vânzătorul dacă bunul nu este un imobil;b. locul situării bunului dacă este vorba de un imobil;c. lex voluntatis

6. Dacă părţile unui contract se află în ţări diferite, condiţiile de formă ale contractului sunt supuse:

a. legii ţării aleasă de părţib. legii ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită oricare dintre părţile contractante;c. legii ţării în care se află oricare dintre părţi

7. Condiţiile de fond ale contractului internaţional comercial, în caz de convenţie a părţilor, sunt reglementate de:

a. lex voluntatisb. legea statului cu care contractul prezintă legăturile cele mai strânsec regulile INCOTERMS

TEMA XI

CONFLICTUL ÎN TIMP AL NORMELOR CONFLICTUALE ALE FORULUI

CONFLICTUL ÎN TIMP AL NORMELOR MATERIALE STRĂINE

ŞI CONFLICTUL ÎN TIMP AL CONVENŢIILOR INTERNAŢIONALE

Page 14: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

1. Conflictul în timp al normelor conflictuale ale forului

1.1 Noţiune

1.2 Soluţionarea conflictului în timp al normelor conflictuale ale forului

2. Conflictul în timp al normelor materiale străine

2.1 Noţiune

2.2 Soluţionarea conflictului în timp al normelor materiale străine

3. Conflictul în timp al convenţiilor internaţionale

3.1 Noţiune

3.2 Soluţionarea conflictului în timp al convenţiilor internaţionale

4. Întrebări şi exerciţii

OBIECTIVE:

- Înțelegerea noțiunilor de conflict în timp al normelor conflictuale ale forului,

conflict în timp al normelor materiale străine și conflict în timp al convenţiilor

internaţionale

- Analiza modului de soluționare a acestor tipuri de conflicte

1. Conflictul în timp al normelor conflictuale ale forului

1.1 NoţiuneConflictul în timp al normelor conflictuale există în cazul schimbării normei conflictuale

în cadrul aceluiaşi sistem de drept.În sistemul de drept internaţional privat român, o asemenea situaţie a apărut, de

exemplu, prin intrarea în vigoare a Noului Cod Civil care a abrogat dispoziţiile Legii 105/1992, cu excepţia celor ce reglementează conflictul de jurisdicţii.

1.2 Soluţionarea conflictului în timp al normelor conflictuale ale foruluiSe aplică, prin analogie, regulile de rezolvare a conflictului de legi în timp din dreptul

intern, valabil pentru soluţionarea conflictului în timp între normele materiale care reglementează materia ce intră în conţinutul normei conflictuale respective, cu respectarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii şi numai în măsura în care legea nouă nu prevede în mod expres o altă modalitate de soluţionare a conflictului.

2. Conflictul în timp al normelor materiale străine

2.1 Noţiune

Page 15: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Conflictul în timp al normelor materiale străine apare în situaţia modificării dispoziţiilor materiale străine, între momentul naşterii raportului juridic şi cel al litigiului.

2.2 Soluţionarea conflictului în timp al normelor materiale străineAcest conflict se soluţionează potrivit principiilor dreptului tranzitoriu al sistemului

juridic căruia îi aparţin legile succesive.

3. Conflictul în timp al convenţiilor internaţionale

3.1 NoţiuneConflictul în timp al convenţiilor internaţionale apare în cazul în care o convenţie de

acest gen este înlocuită cu alta.3.2 Soluţionarea conflictului în timp al convenţiilor internaţionaleÎn absenţa unor prevederi exprese privind soluţionarea chestiunilor tranzitorii, se aplică

regulile dreptului tranzitoriu intern, adaptate raportului juridic internaţional respectiv.

4. Întrebări şi exerciţii Cum se soluţionează conflictul în timp al normelor conflictuale ale forului?

TEMA XII

APLICAREA LEGII STRĂINE ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL PRIVAT

1. Noţiunea de lege străină

2. Titlul cu care se aplică

3. Moduri de aplicare a legii străine

3.1 Aplicarea legii străine ca lex cause

3.2 Aplicarea legii străine altfel decât ca lex causae

3.2.1 Condiţia reciprocităţii

3.2.2 Încorporarea contractuală a legii străine

4. Proba legii străine

4.1 Sarcina probei

4.2 Mijloacele de probă

5. Consecinţele imposibilităţii de probare a legii străine

6. Interpretarea legii străine

7. Întrebări şi exerciţii

8. Rezolvați următoarele teste grilă

OBIECTIVE:

- Cunoașterea noțiunii de lege străină și titlul cu care aceasta se aplică

Page 16: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

- Analiza și înțelegerea unor aspecte privind sarcina probei și mijloacele de probă a

legii străine.

- Analiza și înțelegerea modurilor de interpretare a legii străine

1. Noţiunea de lege străină

În sens larg - întregul sistem de drept străin, respectiv: actele normative, cutuma, uzanţele, practica judiciară (sistemul common law), etc;

În sens restrâns - legea propriu – zisă. Dreptul internaţional privat are în vedere sensul larg al noţiunii de lege străină, şi anume

întregul sistem de drept.

2. Titlul cu care se aplică legea străină

În dreptul internaţional privat român legea străină la care norma conflictuală trimite se aplică în calitate de element de drept. Legea străină se bucură de aceeaşi consideraţie ca şi legea naţională.

3. Moduri de aplicare a legii străine

3.1 Aplicarea legii străine ca lex causae Atunci când norma conflictuală română trimite la sistemul de drept al altui stat, aplicarea

dreptului străin devine obligatorie. Raportul juridic va fi supus legii străine declarată competentă, lege ce se va aplica ca lex causae în virtutea normei conflictuale române.

3.2 Aplicarea legii străine altfel decât ca lex causae 3.2.1 Condiţia reciprocităţii

Prin reciprocitate se înţelege o identitate de reglementare între cele două sisteme de drept în prezenţă, şi anume, dreptul român respectiv cel străin.

Regula → aplicarea legii străine nu este condiţionată de principiul reciprocitatii şi nu depinde de faptul dacă statul străin aplică legea forului în acelaşi domeniu (nici la nivelul normelor conflictuale, nici a celor materiale) – art. 2.561 Cod Civil.

Excepţia: → condiţia reciprocităţii este cerută atunci când este prevăzută fie de dispoziţiile Codului Civil fie de alte legi speciale.

Important: pentru a opera principiul reciprocităţii, normele conflictuale trebuie să aibă aceleaşi puncte de legatură.

Aplicarea legii materiale străine atunci când operează condiţia reciprocităţii, este condiţionată de aplicarea simetrică a legii forului.

Exemple în care legea română cere expres condiţia reciprocităţii: Codul Civil

- art. 2.582 alin. (2) Cod Civil - recunoaşterea persoanelor juridice străine fără scop lucrativ Legea 105/1992

- art.162 alin.(3) din Legea 105/1992 - scutirea de supralegalizare a actelor oficiale sau legalizate de o autoritate străină

Page 17: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

- art.163 alin.(2) din Legea 105/1992 - scutiri sau reduceri de taxe şi cheltuieli de procedură, precum şi de asistenţă juridică gratuită în cazul proceselor purtate în faţa instanţelor române- art.163 alin.(3) din Legea 105/1992 - obligaţia depunerii cauţiunii sau a altei garanţii- art.167 alin.(1) lit.(c) din Legea 105/1992 - recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti şi a autorităţii de lucru judecat. O.G. nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 246/2005- art.76 – recunoaşterea persoanele juridice străine fără scop patrimonial

Reciprocitatea poate fi, în principiu, de trei feluri: legislativă - izvorul reciprocităţii este norma din sistemul legislativ străin, respectiv

român ; diplomatică - izvorul reciprocităţii este convenţia internaţională la care România

este parte; de fapt - reciprocitatea este aplicată în practica autorităţilor competente din statele

respective.De subliniat - în cazul existenţei reciprocităţii, legea străină nu este aplicată cu titlu de lex

causae, ci reprezintă o condiţie a aplicării legii forului.

3.2.2 Încorporarea contractuală a legii străineRecepţiune contractuală sau încorporarea legii străine – situaţia în care părţile unui

contract fac trimitere la o lege străina, nu în scopul de a se aplica contractului cu titlu de lex causae, ci pentru a servi ca mijloc de interpretare sau completare a respectivului contract.

Legea străina la care părţile fac trimitere prin contract, devine parte din cuprinsul acestuia, reglementându-i conţinutul.

Deosebiri între aplicarea legii străine ca lex causae si încorporarea contractuală a acesteia:

Aplicarea legii străine ca lex causae Încoporarea contractuală

legea este privită ca ansamblul sistemului de drept străin;

legea străină îşi păstrează tipologia de element de drept;

se aplică legea în vigoare la momentul în care norma conflictuală trimite la ea

legea străină nu este privită ca un întreg sistem de drept. Se aplică doar norma la care părţile fac trimitere;

legea străină are valoare juridică de clauză contractuală (element de fapt);

se aplică legea străină în vigoare la momentul incorporării ei, fără a interesa dacă a fost între timp abrogată sau a suferit modificări

4. Proba legii străine

4.1 Sarcina probei

Page 18: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Sarcina probei revine atât judecătorului cât şi părţiiArt.2.562 alin. (2) Cod Civil: « partea care invoca o lege strănă poate fi obligată să facă

dovada conţinutului ei ».În situaţia în care aplicarea dreptului străin este obligatorie, instanţa va lua toate măsurile şi

va depune toate diligenţele pentru a stabili conţinutul şi înţelesul legii străine, putând dispune din oficiu administrarea mijloacelor de probă necesare.

Instanţa poate cere concursul părţilor sau sprijinul autorităţilor abilitate: Ministerul de Justiţie, Ministerul Afacerilor Externe, etc, pentru a primi informaţiile necesare despre legea străina.

Regula împărţirii sarcinii probei este aplicabilă şi în litigiile supuse arbitrajului comercial internaţional.

4.2 Mijloacele de probăMijloace de probă directe: culegeri de acte normative, culegeri de jurisprudenţă;Mijloace de probă indirecte procurate de la autorităţile competente din statul străin ori de

la organismele reprezentative ale acestuia în România: certificate eliberate de Ministerul Justiţiei din statul respectiv, certificate de cutumă sau alte atestări emise de notarii publici sau Camera de Comerţ din acel stat, certificate eliberate de ambasadele sau consulatele statelor respective în România, informaţii de la organizaţiile de cult corespondente în Romania etc.

Art. 2.562 alin. (1) din Codul Civil consacră principiul libertăţii instanţei şi a părţilor în alegerea mijloacelor de dovadă a legii străine ( « conţinutul legii străine se stabileşte de instanţa judecătorească prin atestări obţinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau în alt mod adecvat »)

Instanţa poate cere sprijinul autorităţilor, respectiv Ministerul de Justitie, care transmite ori primeşte de la ministerele de justitie din alte ţări, informaţii privind dreptul intern în materie civilă şi comercială, precum şi în domeniul procedurii civile şi comerciale şi al organizării judiciare (aspecte reglementate de Legea nr.189/2003 privind asistenţa juridică internaţională în materie civilă şi comercială)

Forţa probantă a mijloacelor de dovada provenind din străinătate – asimilată, în pirncipiu, celei prevăzute de legea româna.

5. Consecinţele imposibilităţii de probare a legii străine

Atunci când există imposibilitate de a stabili conţinutul legii străine, se aplică legea româna (Art. 2.562 alin. (3) din Codul Civil: « în cazul imposibilităţii de a stabili, în termen rezonabil, conţinutul legii străine, se aplică legea româna »).

Argumente :a) litigiul nu poate ramâne nesoluţionat pe motivul necunoaşterii legii străine sau pe motiv

ca dispoziţiile acesteia sunt neîndestulatoare. În caz contrar, judecătorul ar fi culpabil de denegare de dreptate.

b) se prezumă relativ că, odată stabilită competenţa instanţelor române, părţile au acceptat aplicarea subsidiară a legii române, dacă nu pot determina conţinutul legii străine.

6. Interpretarea legii străine

Page 19: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

« Interpretarea legii străine »  = lămurirea înţelesului noţiunilor şi termenilor utilizaţi de legea străina.

Interpretarea legii străine competente se face conform regulilor de interpretare existente în sistemul de drept a statului care a edictat-o. Legea străina trebuie aplicată asa cum este aplicată în ţara de origine.

7. Întrebări şi exerciţii Ce se intelege prin legea străină (lex cause)? Ce presupune aplicarea legii străine? Precizaţi argumentele pentru care legea străină nu se aplică ca o consecinţă a propriei

autorităţi Care sunt modurile de aplicare a legii străine? În ce constă aplicarea legii străine conform teoriei recepţionării dreptului străin?

Cine are obligaţia de a stabili conţinutul legii străine? De ce depinde interpretarea legii străine? Cum se aplică legea străină în România?

8. Rezolvați următoarele teste grilă

Prin legea strãinã se înţelege: a. legea materială străinăb. dreptul strãin indiferent care este izvorul sãu c. ambele variante sunt corecte

Aplicarea legii strãine conform teoriei încorporării contractuale presupune:a. aplicarea legii străine ca element de dreptb. aplicarea legii de la momentul încorporării ei chiar dacă ulterior a fost modificatăc. aplicarea legii ca element de fapt

Aplicarea legii străine este, potrivit Codului civil:a. dependentă în toate cazurile de condiţia reciprocităţii b. de regulă, independentă de condiţia reciprocităţiic. întotdeauna independentă de condiţia reciprocităţii

Obligaţia de a stabili conţinutul legii strãine revine:a. exclusiv pãrţii care invocã legea strãinã b. exclusiv judecãtorului care aplică legea străină ca şi legea naţionalăc. atât judecătorului cât şi părţilor

În sistemul nostru de drept, legea străină se aplică: a. cu titlu de element de faptb. ca element de dreptc. în temeiul normei conflictuale române

TEMA XIII

Page 20: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

CONDIŢIA JURIDICĂ A STRĂINILOR

1. Noţiuni generale

2. Condiţia juridică a străinului şi conflictele de legi

3. Formele condiţiei juridice a străinilor

4. Regimul juridic al străinilor în România

5. Întrebări şi exerciţii

6. Rezolvați următoarele teste grilă

OBIECTIVE:

- Analiza noțiunilor generale privind regimul juridic al străinilor în România

- Identificarea aspectelor relevante ce diferențiază condiția juridică a străinilor de

conflictul de legi în materia stării și capacității persoanei.

- Analiza formelor condiţiei juridice a străinilor

1. Noţiuni generale

Străin → persoană care nu are cetăţenia statului pe al teritoriul cărui se află. Condiţia juridică a străinului → totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe care o persoană

fizică sau o persoană juridică străină le are la un moment dat pe teritoriul unui stat. Sediu materiei : OUG nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările

şi completările ulterioare, convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte, alte acte normative.

2. Condiţia juridică a străinului şi conflictele de legi

Nu trebuie confundată condiţia juridică a străinilor cu conflictele de legi în materia stării şi capacităţii persoanei. Problema acestei distincţii apare atunci când statul în care se află străinul nu îi recunoaşte un drept pe care acesta îl are în ţara sa de origine.

Pentru delimitarea condiţiei juridice a străinului de conflictele de legi în domeniul stării şi capacităţii persoanei, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

normele referitoare la condiţia juridică a străinului sunt norme materiale sau substanţiale, în timp ce normele prin care se soluţionează conflictele de legi sunt norme conflictuale;

condiţia juridică a străinului cuprinde complexul de drepturi şi obligaţii din toate ramurile de drept ale forului, în timp ce conflictul de legi se referă doar la raporturi juridice cu element de extraneitate din domeniul dreptului civil în sens larg;

condiţia juridică a străinului se referă la capacitatea de folosinţă în timp ce conflictul de legi trimite la capacitatea de exerciţiu.

3. Formele condiţiei juridice a străinilor

Page 21: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Regimul juridic al străinilor cuprinde mai multe forme de tratament: a) regimul naţional; b) regimul reciprocităţii;c) regimul clauzei naţiunii celei mai favorizate;d) regimul special; e) regimul mixt

4. Regimul juridic al străinilor în România

Regimul priveşte următoarele aspecte: intrarea străinilor în ţară; şederea străinilor în România; ieşirea străinilor din ţară; drepturile străinilor în România situaţia specială a refugiaţilor

5. Întrebări şi exerciţii Ce se înţelege prin noţiunea de străin? Ce aspecte reglementează regimul juridic al străinilor în România? Care sunt drepturile străinilor în România?

6. Rezolvați următoarele teste grilă

1. Prin noţiunea de străin se înţelege: a. persoana care se află pe teritoriul unui stat, având cetăţenia acelui stat b. bipatridul c. persoana care se află pe teritoriul unui stat, fără a avea cetăţenia acestuia

2. Normele care reglementează condiţia juridică a străinului sunt:a. norme materialeb. normel materiale şi norme conflictualec. norme conflictuale

3. Recunoaşterea persoanelor juridice strãine în România se realizeazã: a. prin convenţie sau tratat internaţional b. în temeiul legii c. de plin drept şi fără rezerve

TEMA XIV

NORME CONFLICTUALE PRIVIND STAREA ŞI CAPACITATEA PERSOANEI

FIZICE

1. Statutul persoanei fizice

2. Normele conflictuale privind starea şi capacitatea persoanei

Page 22: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

3. Domeniul de aplicare a legii personale în privinţa statutului persoanei fizice

3.1 Starea civilă

3.2 Capacitatea civilă

4. Teoria interesului naţional

5. Normele conflictuale privind numele şi domiciliul persoanei fizice

5. 1. Normele conflictuale privind numele persoanei fizice

5. 2 Normele conflictuale privind domiciliul persoanei fizice

6.Vocabular

7. Întrebări şi exerciţii

8. Rezolvați următoarele teste grilă

OBIECTIVE:

- Analiza teoretică a reglementărilor incidente în materia statutului persoanei fizice,

dublată de studiul jurisprudenţei relevante, avându-se în vedere atât speţe străine clasice,

cât şi speţe, de dată recentă, soluţionate de către instanţele române.

- Înțelegerea domeniului de aplicare a legii aplicabile statutului persoanei fizice.

- Analiza și înțelegerea argumentelor ce fundamentează legea aplicabilă în materia

statutului persoanei fizice.

- Însuşirea adecvată a elementelor ce configurează mecanismul conflictual specific

materiei statutului persoanei fizice

1. Statutul persoanei fizice

Statutul persoanei fizice include: Starea civilă Capacitatea civilă Relaţiile de familie

2. Normele conflictuale privind starea şi capacitatea persoanei

Regula → starea şi capacitatea persoanei fizice, care împreuna cu relaţiile de familie formeaza statutul persoanei fizice, sunt guvernate de legea naţională, cu excepţia situaţiilor în care, prin dispoziţii speciale, se prevede altfel [art. 2.572 alin. (1) din Codul Civil].

 Lege naţională = legea statului a cărui cetăţenie o are persoana respectivă ( lex patriae).

Cetaţenia - punctul de legatură pentru norma conflictuală în al cărei conţinut intră starea şi capacitatea persoanei fizice.

Page 23: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Argumente in favoarea aplicării legii naţionale: cetăţenia reprezintă legătura politico – juridică dintre individ şi stat; cetăţenia are caracter de stabilitate, în sensul ca se dobândeşte şi se pierde în

condiţii strict reglementate de lege; cetăţenia este o stare de drept şi se probeaza cu documente oficiale emise de

autorităţile statului despre a cărui cetăţenie este vorba; legea naţională ţine cont de specificul naţiunii respective, de obiceiurile şi

tradiţiile acesteia, fiind mai bine adaptata particularităţilor persoanelor fizice aparţinând naţiunii respective;

noţiunea de « cetăţenie » are acelaşi conţinut în toate sistemele de drept fiind mai uşor de probat;

Dezavantaje ale aplicării legii naţionale: cetăţenia nu este întotdeauna un criteriu adecvat de determinare a legii personale în

cazul apatrizilor sau pentru cetăţenii aparţinând unor state cum sunt federaţiile, confederaţiile sau cele cu reglementări regionale diferite, deoarece reglementările statutului personal diferă de la o regiune la alta;

în cazul în care membrii unei familii au cetăţenii diferite, aplicarea legii naţionale presupune că statutul personal al acestora urmează să fie cârmuit de legi diferite, în timp ce domiciliul este comun;

există dificultăţi în determinarea legii naţionale în cazul persoanelor care au dublă cetăţenie.

Proba cetăţeniei - se face potrivit legii statului a cărui cetăţenie se invocă (art.2.569 Cod Civil). Se consacră astfel o excepţie de la regula calificării instituţiilor juridice dupa legea forului [art.2.558 alin. (1) Cod Civil].

Cetăţeni români - se aplică legea română, chiar dacă aceştia au dublă sau multiplă cetăţenie, cât timp nu au pierdut cetăţenia română, conform dreptului romăn.Străin cu mai multe cetăţenii - legea sa naţională este legea aceluia dintre state a cărui cetăţenie o are şi de care este cel mai strâns legată, în special prin reşedinţa sa obişnuită.

Excepţii - în cazul apatrizilor se aplică legea reşedinţei obişnuite [art.2.568 alin. (3) Cod

Civil]. Legea reşedinţei obişnuite se aplică şi refugiaţilor.

Legea naţionala (lex patriae), legea domiciliului (lex domicilii) sau legea reşedinţei obişnuite compun noţiunea de lege personală ( lex personalis ) a persoanei fizice.Reşedinţa obişnuită a persoanei fizice – statul în care persoana îşi are locuinţa principală, chiar dacă nu a îndeplinit formalităţile legale de înregistrare. Pentru persoana care acţionează în exerciţiul activităţii sale profesionale, reşedinţa obişnuită este locul unde îşi are stabilimentul său principal – 2.570 alin. (1) Cod Civil.

Caracterul normelor conflictuale privind statutul persoanei fizice imperativ.

Page 24: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

3. Domeniul de aplicare a legii personale în privinţa statutului persoanei fizice.

3.1 Starea civilăSunt supuse normei conflictuale lex personalis urmatoarele:1) aspectele privind filiaţia (este sau nu stabilita filiaţia; filiaţia este legitimă sau

nelegitimă; filiaţia este din căsătorie sau din afara căsătoriei, etc);2) aspecte privind căsătoria ( persoana este: căsătorită, celibatară, divorţată, văduvă, etc);3) aspecte cu privire la adopţie ( calitatea de adoptat, cea de adoptator, condiţiile

adopţiei, etc);4) aspecte cu privire la rudenie ( există sau nu calitatea de rudă, condiţii etc);5) aspecte cu privire la afinitate ( persoana este sau nu afin, condiţii etc);6) folosinţa stării civile (posesia de stat);7) acţiunile de stare civilă. 3.2. Capacitatea civilă Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice – este supusă legii naţionale, care

determină începutul, conţinutul şi încetarea personalităţii.Pentru persoana fizică străină în România, determinarea drepturilor şi obligaţiilor ce

intră în conţinutul capacităţii de folosinţă, presupune luarea în considerare a legii naţionale a străinului dar şi a legii materiale române, lege care stabileşte regimul străinului în România.

Declararea morţii, stabilirea decesului şi a datei prezumate a morţii şi prezumţia că cel dispărut este în viaţă, sunt cârmuite de ultima lege naţională a persoanei dispărute. Dacă această lege nu poate fi identificată se aplică legea română.

Incapacităţile de folosinţă - sunt supuse unor norme conflictuale diferite: - incapacităţile cu caracter de sancţiune civilă (ex: decăderea din drepturile parintesti)

– sunt supuse legii naţionale a persoanei fizice respective.- incapacităţile speciale referitoare la un anumit raport juridic sunt supuse legii

aplicabile acelui raport juridic.

incapacităţile absolute incapacitatea minorului sub 16 ani de a dispune prin donaţie sau testament;incapacitatea minorului peste 16 ani de a dispune prin testament de mai mult de jumătate din ceea ce ar fi putut dispune dacă ar fi fost major

sunt supuse legii naţionale a persoanei ocrotite

incapacităţile relativeincapacitatea minorului de a dispune prin testament sau donaţie în favoarea tutorelui său; incapacitatea medicilor, farmaciţtilor şi preoţilor de a primi donaţii sau legate din

sunt supuse legii actului prohibit ( lex contractus sau lex succesionis)

Page 25: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

partea persoanelor pe care le-au îngrijit de boala de care au murit; incapacitatea soţilor de a încheia între ei contracte de vânzare – cumpărare

Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice - este supusă legii naţionale. Incapacităţile de exercitiu - sunt guvernate de legea naţionala a incapabiliului .

Aceasta va determină, în special următoarele:a) categoria de acte juridice pe care nu le poate face persoana incapabilă;b) sancţiunea încălcării incapacităţii.

* De reţinut:- apartenenţa unei persoane la o nouă lege naţională nu aduce atingere majoratului dobândit potrivit legii care îi era anterior aplicabilă – 2.575 Cod Civil.

Măsurile de ocrotire a majoruluiMăsurile de ocrotire instituite pentru persoana cu capacitate deplină de exerciţiu sunt

guvernate de legea statului unde aceasta îţi are reşedinţa obişnuită la data instituirii tutelei sau data luării altei măsuri de ocrotire.

Excepţional, în măsura în care este necesar pentru ocrotirea persoanei fizice, se poate aplica sau lua în considerare şi legea statului cu care situaţia juridică prezintă cele mai strânse legături. Această lege poate fi: legea naţională, legea reşedinţei obişnuite, legea statului unde sunt situate bunurile, în ceea ce priveşte măsurile de ocrotire cu privire la bunuri.

Domeniul de aplicare al legii aplicabile măsurilor de ocrotire: existenţa, întinderea, modificarea şi stingerea puterii de reprezentare încredinţate de persoana cu capacitate deplină de exerciţiu, pentru situaţia în care nu se va putea îngriji de interesele sale.

Măsurile care se iau cu privire la persoana ocrotită ori bunurile acestuia, sunt supuse legii statului ale cărui autorităţi îndrumă şi supraveghează exercitarea ocrotirii de către cei în drept.

- apartenenţa unei persoane la o nouă lege naţională nu aduce atingere majoratului dobândit potrivit legii care îi era anterior aplicabilă – 2.575 Cod Civil.

4. Teoria interesului naţional. Excepţie de la aplicarea legii personale normal competente cu privire la capacitatea persoanei fizice

Persoana care, potrivit legii naţionale sau legii domiciliului său, este lipsită de capacitate sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, nu poate să opună această cauză de nevaliditate celui care l-a considerat, cu bună credinţă, ca fiind deplin capabil potrivit legii locului unde a fost întocmit actul - art.2.579 alin. (1) Cod Civil.

De asemenea, lipsa calităţii de reprezentant, stabilită potrivit legii aplicabile ocrotirii persoanei fizice, nu poate fi opusă terţului care cu bună – credinţă s-a încrezut în această

Page 26: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

calitate, potrivit legii locului unde actul a fost întocmit, dacă actul a fost încheiat între prezenţi şi pe teritoriul aceluiaşi stat - art.2.579 alin. (2) Cod Civil.

Speţă lider : « Speţa Lizardi » Cauza a fost soluţionaţă în anul 1861 în faţa instanţelor franceze. În cauză, un cetăţean mexican pe numele sau Lizardi, care locuia la Paris, a cumpărat de la un bijutier francez bijuterii de valoare, pe care urma să le plătească prin cambiile pe care le-a emis cu acea ocazie. Când aceste cambii au fost prezentate spre plată, mexicanul, prin tutorele său, a invocat nulitatea contractului pentru incapacitatea sa, arătând că, deşi la data asumării obligaţiei prin cambii, el implinise vârsta de 21 de ani, deci era capabil potrivit legii franceze din acel timp, nu era capabil potrivit legii sale naţionale, conform căreia capacitatea deplină de exerciţiu se dobândeşte la vârsta de 25 de ani, aceasta din urmă lege fiind aplicabilă în speţă, în temeiul normei conflictuale franceze care, pentru capacitatea persoanei, trimitea la legea naţionala (lex patriae). Instanţele franceze au validat însă contractul de vânzare – cumpărare a bijuteriilor, considerând că, atunci când incapacitatea unui străin, dată de legea sa naţionala, duce la lezarea interesului naţional francez, prin prejudicierea unui cetăţean naţional care a acţionat cu bună credinţă, legea naţionala a străinului trebuie înlăturată şi înlocuită cu legea locală, care îl declară capabil pe respectivul străin. În speţă, în cazul în care contractul de vanzare – cumpărare ar fi fost anulat, vânzătorul francez (bijutierul) ar fi fost prejudiciat prin faptul că bijuteriile nu ar mai fi putut fi restitutite, fiind înstrăinate între timp de către cumpărătorul mexican.

Pentru aplicarea teoriei interesului naţional trebuie întrunite următoarele condiţii: persoana fizică străină să fie incapabilă potrivit legii sale personale sau după caz,

să existe o lipsă a calităţii de reprezentant; aceasta persoana sa fie considerată pe deplin capabilă potrivit legii forului sau,

după caz, având toate prerogativele calităţii de reprezentant; actul să fie întocmit în ţara forului, iar în cazul reprezentantului, în prezenţa

tuturor părţilor; cocontractantul să fie de bună credinţă, adică să nu fi cunoscut şi, în mod

rezonabil, nici să nu fi putut cunoaşte cauza de nevalabilitate a actului juridic, rezultând din starea de incapacitate a străinului sau din lipsa reprezentantului;

Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, legea personală (lex patriae sau lex domicilii) este înlocuită cu legea locului încheierii actului (lex loci actus).

Teoria interesului naţional nu se aplică actelor juridice referitoare la: a) familie; b) moştenire; c) drepturile reale asupra imobilelor situate în alt stat decât cel al locului încheierii actului.

5. Normele conflictuale privind numele şi reşedinţa obişnuită a persoanei fizice

5. 1. Normele conflictuale privind numele persoanei fizice

Regula: Numele persoanei fizice → este guvernat, in principiu, de legea sa personală ( lex personalis).

Legea personală este :

Page 27: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

legea naţională a persoanei fizice [art. 2.576 alin. (1) Cod Civil]. legea reşedinţei obişnuite, pentru persoana fizică apatrid sau pentru refugiaţi în

condiţiile art. 2.568 alin. (4) Cod Civil.

Excepţii:a) stabilirea numelui copilului la naştere este cârmuită, la alegere, fie de legea statului a

cărui cetăţenie comună o au părinţii, cât şi copilul, fie de legea statului unde copilul s-a născut şi locuieşte de la naştere;

b) schimbarea numelui pe cale administrativă este supusă regulii locus regit actum ;c) stabilirea şi modificarea numelui ca efect al încheierii căsătoriei, filiaţiei, adopţiei, etc,

sunt supuse legii care le guvernează efectele.Pseudonimul este supus legii naţionale a persoanei în cauză.Ocrotirea împotriva actelor de încălcare a dreptului la nume, săvârşite în România, este

asigurată potrivit legii române (art.2.576 alin. 3 Cod Civil).

5. 2 Normele conflictuale privind reşedinţa obişnuită a persoanei fizice

Reşedinţa obişnuită a persoanei fizice este în statul în care aceasta îşi are locuinţa principală, chiar dacă nu a îndeplinit formalităţile legale de înregistrare.

Pentru persoana fizică care acţionează în exerciţiul activităţii sale profesionale, reşedinţa obişnuită este locul unde aceasta îşi are stabilimentul principal.

Determinarea locuinţei principale se realizează prin luarea în considerare a circumstanţelor personale şi profesionale care indică legături durabile cu un anumit stat sau intenţia de a stabili asemenea legături.

6. Vocabular

stare civilă - ansamblu de elemente prin care persoana fizică se individualizează în familie şi societate; aceasta stare rezultă din actele şi faptele de stare civilă.

acte de stare civilă - manifestări de voinţă, producatoare de efecte juridice: căsătoria, recunoaşterea filiaţiei, adopţia, hotărârile judecătoreşti care atestă starea civilă, etc ;

fapte de stare civilă - naşterea, moartea, din care rezultă începutul şi sfârşitul calităţii de subiect de drept.

capacitate civilă - aptitudinea unei persoane fizice de a avea şi de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile, săvârşind acte juridice. Capacitatea are doua componente, şi anume: capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu.

relaţiile de familie vizează instituţii specifice dreptului familiei, respectiv: căsătoria, adopţia, obligaţia de întreţinere, ocrotirea anumitor categorii de persoane, ş.a.

nume – atribut de identificare a persoanei fizice. În sens larg, se înţelege atât numele de familie cât şi prenumele.

7. Întrebări şi exerciţii

Page 28: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Care sunt argumentele în favoarea aplicării legii naţionale în materia statutului persoanei fizice ?

Enumeraţi condiţiile ce trebuie întrunite pentru a se aplica teoria interesului naţional. Ce include domeniul de aplicare a legii personale în privinţa statutului persoanei

fizice?

8. Rezolvați următoarele teste grilă

1. Starea, capacitatea şi relaţiile de familie ale persoanei fizice sunt reglementate: b. de legea sa naţionalã, numai dacã prin dispoziţii speciale nu se prevede altfel a. de legile internaţionalec. de legea determinată potrivit legii conflictuale

2. Sunt fapte de stare civilă: a. moartea persoanei b. căsătoria c. recunoaşterea filiaţiei

3. Sunt acte de stare civilă: a. moartea persoanei b. adopţia b. naşterea persoanei

4. Capacitatea civilã a persoanei fizice se referă la: a. capacitatea de folosinţã b. capacitatea de exerciţiu c. ambele variante sunt corecte

5. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice este supusă:a. lex patriae;b. lex rei sitae;c. lex residence în cazul apatridului TEMA XV

NORME CONFLICTUALE PRIVIND PERSOANA JURIDICĂ

1. Normele conflictuale privind statutul organic al persoanei juridice

2. Naţionalitatea persoanei juridice

2.1 Noţiune

2.2 Criterii pentru determinarea naţionalităţii

2.3 Determinarea naţionalităţii în dreptul român

Page 29: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

3. Domeniul de aplicare a legii statutului organic al persoanei juridice

4. Legea aplicabilă statutului organic al sucursalelor şi filialelor

5. Legea aplicabilă în cazul fuziunii unor persoane juridice de naţionalitate diferită.

6. Recunoaşterea persoanei juridice străine

7. Vocabular

8. Întrebări şi exerciţii

9. Rezolvați următoarele teste grilă

OBIECTIVE:

- Analiza normelor conflictuale privind statutul organic al persoanei juridice.

- Însușirea criteriilor de determinare a legii aplicabile statutului organic al

persoanei juridice și a domeniului său de aplicare

- Înțelegerea modalităților prin care persoana juridică străină este recunoscută în

Romănia.

- Analiza și însușirea elementelor cu ajutorul cărora se identifică naționalitătea

persoanei juridice.

1. Normele conflictuale privind statutul organic al persoanei juridice

Statutul organic al persoanei juridice - este guvernat de legea naţională a persoanei juridice [art. 2.580 alin. (1) Cod Civil].

- statutul organic → constituie conţinutul normei conflictuale- naţionalitatea persoanei juridice → este punctul de legatură al normei. - sistemul de drept aplicabil  legea personală (lex personalis), desemnată şi prin

noţiunea de lex societatis.- norma conflictuală este imperativă

2. Naţionalitatea persoanei juridice

2.1 Noţiune Naţionalitatea persoanei juridice = apartenenţa acesteia la un anumit stat (noţiune

similară cetăţeniei pentru persoana fizică). 2.2. Criterii pentru determinarea naţionalităţiiNaţionalitatea persoanei juridice se determină după legea forului.În sistemele de drept se folosesc, în general, urmatoarele criterii:1) criteriul voinţei fondatorilor persoanei juridiceş2) criteriul sediului social sau al teritorialităţii conducerii;3) criteriul locului de înregistrare a statutului persoanei juridice; 4) criteriul plasării centrului activităţii economice a persoanei juridice ;

Page 30: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

5) criteriul controlului (naţionalitatea se determină fie după apartenenţa conducătorilor persoanei juridice, fie după cetăţenia asociaţilor sau naţionalitatea capitalului social ori cetăţenia persoanelor în interesul cărora se desfaşoară activitatea persoanei juridice);

6) criterii mixte.2.3 Determinarea naţionalităţii în dreptul românÎn România, determinarea naţionalităţii persoanei juridice se face pe baza unui

criteriu comun precum şi pe baza unor criterii speciale.Criteriul de drept comun - sediul social [art. 2.571 alin. (1) Cod Civil]Dacă persoana juridică are sedii în mai multe state - naţionalitatea se determină după

sediul statutar real.  

Sediul real - locul unde se află centrul principal de conducere şi de gestiune a activităţii statutare, chiar dacă hotărârile organelor de conducere sunt adoptate potrivit directivelor transmise de acţionari sau asociaţi din alte state. Dacă dreptul străin determinat potrivit sediului real, retrimite la dreptul statului în conformitate cu care a fost constituită persoana juridică, se aplică dreptul acestui din urmă stat.

Criteriile speciale - stabilite de convenţii internaţionale pentru situaţii speciale. Acestea nu privesc naţionalitatea persoanei juridice în ansamblul său, ci numai anumite aspecte legate de naţionalitatea acesteia, în funcţie de obiectul de reglementare a respectivei convenţii.

Exemple: criteriul locului constituirii persoanei juridice sau criteriul

încoprorării este aplicat în toate acordurile privind evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale (ex : Acordul încheiat cu Grecia, ratificat prin Legea 25/1992, Acordul cu China ratificat prin Legea 5/1992, Tratatul dintre România si Polonia privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice civile, etc;

criteriul controlului, conform căruia persoana juridică poate fi considerată ca aparţinând unui stat străin datorită controlului care se exercită asupra ei de către interese străine (ex: acordurile privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor încheiate de Guvernul României cu guvernele altor state);

criteriul mixt al locului constituirii şi sediului social (ex :Tratatul pentru comerţ şi navigaţie încheiat cu Japonia în 1970, ratificat prin Decretul nr.22/1970);

criteriul mixt al locului constituirii şi cel al controlului (ex : Acordul privind relaţiile comerciale dintre Guvernul României şi Guvernul SUA, ratificat prin Legea 50/1992);

unele tratate folosesc alternativ două criterii – criteriul mixt al sediului şi cel al constituirii şi, alternativ, cel al controlului (ex: Acordul privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor încheiat cu Franţa, ratificat prin Legea 88/1995), sau folosesc criterii diferite pentru fiecare stat în parte al acordului.

Page 31: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

3. Domeniul de aplicare a legii statutului organic al persoanei juridice

Legea aplicabilă statututui organic guvernează, în special:1) capacitatea persoanei juridice;2) modul de dobândire şi pierdere a calităţii de asociat;3) drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de asociat;4) modul de alegere, competenţele şi funcţionarea organelor de conducere ale persoanei juridice;5) reprezentarea persoanei juridice prin organele proprii;6) răspunderea persoanei juridice şi a organelor ei faţă de terţi;7) modificarea actului constitutiv;8) dizolvarea şi lichidarea.

4. Legea aplicabilă statutului organic al sucursalelor şi filialelor.

Legea aplicabilă entităţilor exogene societăţii mamă – sucursale si filiale – este: pentru filiale  - legea statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit

propriul sediu; pentru sucursale - legea naţională a societăţii mamă.

5. Legea aplicabilă în cazul fuziunii unor persoane juridice de naţionalitate diferită.

Fuziunea unor persoane juridice având naţionalităţi diferite poate fi realizată, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevazute de legile naţionale aplicabile statutului organic pentru fiecare din persoanele juridice fuzionare (cerinţe de fond, formă şi publicitate - art.2.584 Cod Civil).

6. Recunoaşterea persoanei juridice străine

Recunoaşterea este un act declarativ de drepturi prin care se constată existenţa persoanei juridice şi se recunosc efectele extrateritoriale ce decurg din personalitatea juridică.

Modalităţi de recunoaşterePersoana juridică cu scop lucrativ este recunoscută de plin drept în România.Condiţii pentru a opera recunoaşterea:

să fie valabil constituită conform dispoziţiilor prevăzute de legea ei naţională; să aibă calitatea de subiect de drept; să nu fi încălcat ordinea publică de drept internaţional privat.

Persoana juridică fără scop lucrativ (de ex: asociaţii, fundaţii) poate fi recunoscută în România, dacă sunt îndeplinite urmatoarele condiţii: să existe aprobarea prealabilă a Guvernului;

Page 32: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

să existe reciprocitate în privinţa recunoaşterii; să fie valabil constituită în ţara a cărei naţionalitate o are; scopurile statutare urmărite să nu contravină ordinii sociale şi economice din România.

Recunoaşterea persoanei juridice fără scop lucrativ → prin hotărâre judecatorească.

VOCABULAR statut organic al persoanei juridice - ansamblul normelor juridice referitoare la

capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice. sediu statutar - sediu determinat prin voinţa fondatorilor persoanei juridice, potrivit

principiului autonomiei de voinţă a părţilor sediu statutar real - locul unde se află centrul principal de conducere sau de

gestiune a activităţii statutare, chiar dacă hotărârile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de acţionarii sau asociaţii din alte state. 

8. Întrebări şi exerciţii

9. Rezolvați următoarele teste grilă

1. Urmatoarele elemente constituie condiţii pentru recunoaşterea persoanei juridice străine: a. să nu fie încălcată ordinea publică de drept internaţional privat b. persoana juridică să fie valabil constituită în conformitate cu legea ei naţională c. persoana juridică să fie dizolvată

2. Starea civilã a persoanei juridice este:a. ansamblul de elemente ce izvorãsc din actele şi faptele de stare civilã şi servesc la identificarea persoanei în societate b. totalitatea drepturilor şi obligaţiilor persoanei juridice c. nici una din variante nu este corectã

TEMA XVI

NORME CONFLICTUALE ÎN MATERIA DREPTULUI FAMILIEI

1. Legea aplicabilă promisiunii de căsătorie

2. Legea aplicabilă căsătoriei

2.1 Încheierea căsătoriei

2.1.1 Condiţiile de fond şi impedimentele la căsătorie

2.1.2 Condiţiile de formă ale căsătoriei

2.2 Efectele căsătoriei

Page 33: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

2.3 Regimul matrimonial

2.4 Desfacerea căsătoriei

2.5 Recunoașterea divorțului prin denunțare unilaterală

2.6 Nulitatea căsătoriei

3. Legea aplicabilă filiaţiei

3.1 Filiaţia copilului din căsătorie

3.2 Filiaţia copilului din afara căsătoriei

4. Legea aplicabilă adopţiei

4.1 Conditiile de fond

4.2 Condiţiile de formă

4.3 Efectele adopţiei

4.4 Desfiinţarea adopţiei

4.4.1 Nulitatea adopţiei

4.4.2 Desfacerea adopţiei

5. Autoritatea părintească. Protecția copilului

5.1. Legea aplicabilă autorităţii părinteşti. Protecţia copilului

5.2 Domeniul de aplicare al Convenției de la Haga

5.3 Conflictul mobil de legi

6. Obligația de întreținere

6.1 Legea aplicabilă

6.1.1 Reguli de determinare a legii aplicabile

6.1.2 Desemnarea legii aplicabile

6.2 Domeniul legii aplicabile obligațiilor de întreținere

7. Întrebări şi exerciţii

8. Rezolvați următoarele grile

OBIECTIVE:

- Analiza normelor aplicabile relațiilor de familie.

- Înțelegerea și însușirea criteriilor de determinare a legii aplicabile căsătoriei,

filiației, adopției, ocrotirii minorului și a obligației de întreținere.

- Analiza domeniului de aplicare a legii aplicabile relațiilor de familie.

Page 34: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

- Realizarea unui studiu al jurisprudenţei relevante, avându-se în vedere atât

speţele soluţionate de către instanţele române.

1. Legea aplicabilă promisiunii de căsătorie

1.1 Condiţiile de fond cerute pentru încheierea promisiunii de căsătorie – sunt determinate de legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi la data încheierii căsătoriei. Aceste condiții trebuie îndeplinite la data promisiunii.

1.2 Efectele promisiunii de căsătorie precum şi consecinţelor încălcării sunt guvernate de una din următoarele legi, în ordine:

- legea reşedinţei obişnuite comune a viitorilor soţi la data promisiunii de căsătorie; - legea naţională comună a viitorilor soţi, când aceştia nu au reşedinţă obişnuită în

acelaşi stat; - legea română, în lipsa legii naţionale comune.Ne aflăm în prezenţa unui concurs subsidiar al punctelor de legătură, în funcție de

soluţionarea căruia se determină şi legea aplicabilă efectelor promisiuni de căsătorie.

2. Legea aplicabilă căsătoriei2.1 Încheierea căsătoriei2.1.1 Condiţiile de fond şi impedimentele la căsătorieCalificarea condiţiilor cerute pentru încheierea căsătoriei ca fiind de fond, de formă

sau impedimente la căsătorie se face dupa lex fori.Legea aplicabilă: Legea naţională a fiecăruia dintre viitori soţi pentru condiţiile de fond la

încheierea căsătoriei [art.2.586 alin.(1) Cod Civil].Dacă legea naţională a oricăruia dintre viitorii soţi este o lege străină, iar aceasta

prevede un impediment la căsătorie care, potrivit dreptului român, este incompatibil cu libertatea de a încheia o căsătorie, acel impediment va fi înlăturat ca inaplicabil în cazul în care unul dintre viitorii soţi este cetăţean român şi căsătoria se încheie pe teritoriul României.

2.1.2 Condiţiile de formă ale căsătorieiLegea aplicabilă: Legea statului pe teritoriul căruia se celebrează căsătoria [art. 2.587 Cd

Civil]. Se aplică principiul locus regit actum.Cetăţeanul român aflat în străinătate se poate căsători : în faţa autorităţii locale de stat competente – forma căsătoriei va fi guvernată

de legea statului pe teritoriul căruia s-a celebrat căsătoria; în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular fie al României -

forma căsătoriei va fi guvernată de legea română (conform regulii auctor regit actum). în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al statului celuilalt

viitor soţ - forma căsătoriei va fi guvernată de legea statului celuilalt viitor soţ.Căsătoria unui cetățean român în străinătate va fi recunoscută în România numai dacă

a fost celebrată în fața unei autorități de stat. Prin urmare, chiar dacă legea statului străin dă

Page 35: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

efecte căsătoriei încheiate în fața organelor confesionale, o astfel de căsătorie, atunci când este încheiat de un cetățean român, nu va fi recunoscută valabilă pe teritoriul României.

Proba căsătoriei este supusă legii locului încheierii căsătoriei.

2.2 Efectele căsătorieiEfectele generale ale căsătoriei sunt supuse mai multor legi, care se aplică succesiv,

astfel: Legea reşedinţei comune a soţilor; Legea cetăţeniei comune - dacă soţii nu au reşedinţă comună; Legea statului pe teritoriul căruia căsătoria a fost celebrată - dacă soţii nu

au nici reşedinţă comună şi nici cetăţenie comună.Legea se aplică atât efectelor personale cât şi a efectelor patrimoniale ale căsătoriei

de la care soţii nu pot deroga, indiferent de regimul matrimonial ales de aceştia.Excepţii Drepturile soţilor asupra locuinţei familiei, precum şi regimul unor acte juridice asupra

acestei locuinţe sunt supuse legii locului unde ea este situată.

2.3 Regimul matrimonial2.3.1 Legea aplicabilă regimului matrimonialLegea aplicabilă regimului matrimonial se poate stabili în conformitate cu voința

părților sau după criterii obiective.2.3.1.1 Legea aplicabilă regimului matrimonial conform voinței comune a

părților.În baza principiul autonomiei de voinţă, soţii au libertarea de a alege, prin convenţie,

legea care să guverneze regimul lor matrimonial (lex voluntatis). Libertatea de alegere nu este una deplină, ci este limitată la una din următoarele legi, în mod expres specificate în art. 2950 alin. (2) Cod civ:

legea statului pe teritoriul căruia unul dintre ei îşi are reşedinţa obişnuită la data alegerii;

legea statului a cărui cetăţenie o are oricare dintre ei la data alegerii; legea statului unde îşi stabilesc prima reşedinţă obişnuită comună, după

celebrarea căsătoriei.Convenţia de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial se poate încheia în trei

momente diferite: anterior celebrării căsătoriei, la momentul încheierii căsătoriei sau în timpul căsătoriei.

Condiţiile de formă ale convenţiei de alegere a legii aplicabile regimului matrimoniale sunt guvernate fie de legea aleasă a se aplica regimului matrimonial fie de legea locului încheierii convenţiei de alegere. Dacă legea aplicabilă este legea română, urmează a fi respectate condiţiile de formă pe care această lege le cere pentru validitatea convenţiei matrimoniale.

Indiferent de legea aplicabilă, convenţia de alegere trebuie să fie expresă şi constatată printr-un înscris semnat şi datat de soţi, sau să rezulte în mod neîndoielnic din clauzele convenţiei matrimoniale.

Page 36: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Soţii au libertatea de a alege oricând o altă lege aplicabilă regimului lor matrimonial, noua lege urmând a-şi produce efecte numai pentru viitor, dacă soţii nu au dispus altfel, şi fără a prejudicia drepturile terţilor.

Condiţiile de formă ale convenţiei matrimoniale sunt guvernate de legea aplicabilă regimului matrimonial sau legea locului unde aceasta se încheie.

2.3.1.1 Legea aplicabilă regimului matrimonial potrivit criteriului obiectivÎn lipsă de alegere – regimul matrimonial este supus legii aplicabile efectelor

generale ale căsătoriei (art.2592 Cod civ.).

2.3.2 Domeniul legii aplicabile regimului matrimonialLegea aplicabilă regimului matrimonial reglementează: - condiţiile de validitate ale convenţiei privind alegerea legii aplicabile, cu excepţia

capacităţii;- admisibilitatea şi condiţiile de validitate ale convenţiei mkatrimoniale, cu excepţia

capacităţii;- limitele regimului matrimonial;- posibilitatea schimbării regimului matrimonial şi efectele acestei schimbări;- conţinutul patrimoniului fiecăruia dintre soţi, drepturile soţilor asupra bunurilor,

precum şi regimul datoriilor soţilor; - încetarea şi lichidarea regimului matrimonial, precum şi regulile privind împărţeala

bunurilor comune.Formarea loturilor şi atribuirea bunurilor sunt supuse legii statului unde bunurile

sunt situate la data partajului - art. 2.593 alin. (2) Cod Civil.

2.3.3 Ocrotirea terţilorMăsurile de publicitate şi opozabilitate a regimului matrimonial faţă de terţi sunt

supuse legii aplicabile regimului matrimonial. Dacă la data naşterii raportului juridic dintre un soţ şi un terţ aceştia avea reşedinţa

obişnuită pe teritoriul aceluiaţi stat, se aplică legea acelui stat, cu excepţia următoarelor cazuri:

- au fost îndeplinite condiţiile de publicitate sau de înregistrare prevăzute de legea aplicabilă regimului matrimonial;

- terţul cunoştea, la data naşterii raportului juridic, regimul matrimonial sau l-a ignorat cu imprudenţă din partea sa; - au fost respectate regulile de publicitate imobiliară prevăzute de legea statului pe teritoriul căruia este situat imobilul.

2.3.4 Soluționarea conflictului mobil de legiAtunci când unul dintre soţi îşi schimbă reşedinţa obişnuită sau cetăţenia, legea

reşedinţei obişnuite comune sau legea cetăţeniei comune a soţilor continuă să reglementeze efectele căsătoriei.

Dacă ambii soţi îşi schimbă reşedinţa obişnuită sau cetăţenia, legea comună a noii reşedinţe obişnuite sau a noii cetăţenii a soţilor se aplică efectelor căsătoriei numai pentru viitor, dacă soţii nu au convenit altfel, şi, în niciun caz, nu poate prejuducia drepturile terţilor.

Page 37: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

În caz de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial, aceasta rămâne aplicabilă, chiar dacă soţii îşi schimbă reşedinţa obişnuită sau cetăţenia.

2.4 Desfacerea căsătoriei Desfacerea căsătoriei este guvernată de principiul libertăţii de voinţă a soţilor.

Trebuie subliniat însă că libetatea de voință a soților este admisă doar în anumite limite. Aceștia au posibilitatea să aleagă de comun acord una din următoarele legi aplicabile divorţului:

legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data convenţiei de alegere a legii aplicabile;

legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut reşedinţa obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre ei mai locuieşte acolo la data convenţiei de alegere a legii aplicabile;

legea statului al cărui cetăţean este unul dintre soţi; legea statului pe teritoriul căruia soţii au locuit cel puţin 3 ani; legea română.

Convenţia de alegere a legii aplicabile divorţului trebuie încheiată în formă scrisă, semnată şi datată de soţi. Ea poate fi încheiată sau modificată cel mai târziu până la data sesizării autorităţii competente să pronunţe divorţul.

În cazul în care a fost sesizată instanţa de judecată, aceasta poate lua act de acordul soţilor cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate.

În lipsa acordului comun al soților privind legea aplicabilă divorțului, aceasta va fi determinată după criterii obiective. Conform art. 2600 nalin. (1) Cod civ. divorţului i se va aplica una din următoarele legi:

legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data introducerii cererii de divorţ;

în lipsa reşedinţei, legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut reşedinţa obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre soţi mai are reşedinţa obişnuită pe teritoriul acestui stat la data introducerii cererii de divorţ;

în lipsa reşedinţei obişnuite a unuia dintre soţi pe teritoriul statului unde aceştia au avut ultima reşedinţă obişnuită comună, legea cetăţeniei comune a soţilor la data introducerii cererii de divorţ;

legea română, în toate celelalte cazuri.Dacă una dintre legile astfel determinate nu permite divorţul sau îl permite în condiţii

deosebit de restrictive, se aplică legea română, dacă unul dintre soţi este, la data cererii de divorţ, cetăţean român sau are reşedinţa obişnuită în România [art.2.600 alin. (2) Cod Civ.]. Această regulă se aplică şi atunci când divorţul este cârmuit de legea aleasă de soţi.

Totodată, în situația în care un cetățean român divorțează în străinătate, instanța străină trebuie să ia în considerare normele de drept internațional privat român. Dacă soluția pronunțată este diferită de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române, conform art. 1082 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea de divorț străină nu va fi recunoscută în țara noastră.

2.5 Recunoașterea divorțului prin denunțare unilaterală

Page 38: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Sistemul nostrru de drept nu cunoaște instituția desfaceri căsătoriei prin denunțare unilaterală.

Ca regulă, un act întocmit în străinătate prin care se constată voința unilaterală a soțului de a desface căsătoria (repudiul) fără ca legea străină să recunoască un drept egal și femeii, nu poate fi recunoscut în România.

Totuși art. 2601 Cod civ. stabilește condițiile specifice în care poate fi admis repudiul ca motiv de divorț și anume:

a) actul să fi fost întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de legea străină aplicabilă;

b) femeia să fi acceptat în mod liber și neechivoc această modalitate de desfacere a căsătoriei;

c) nu există nici un alt motiv de refuz al recunoașterii pe teritoriul României a hotărârii prin care s-a încuviințat desfacerea căsătoriei în această modalitate.

2.6 Nulitatea căsătoriei Legea aplicabilă nulităţii şi efectelor acestei nulităţi este: Legea care reglementează cerinţele legale pentru încheierea căsătoriei.Astfel, nulitatea căsătoriei pentru încălcarea condi ț iilor de fond este supusă legii

naționale a fiecăruia dintre viitorii soți la încheierea căsătoriei [art.2586 alin. (1) Cod civ.] iar nulitatea căsătoriei pentru încălcarea condi ț iilor de formă este supusă legii locului încheierii căsătoriei sau a legii agentului dimplomatic ori funcționarului consular în fața căruia a fost celebrată. (art.2587).

Nulitatea unei căsătorii încheiate în străinătate cu încălcarea cerinţelor de formă poate fi admisă în România numai dacă sancţiunea nulităţii este prevăzută şi în legea română. Se instituie așadar, condiția dublei reglementări a sancțiunii nulității.

3. Legea aplicabilă filiaţiei 3.1 Filiaţia copilului din căsătorieLegea aplicabilă: Legea care, la data când s-a născut copilul, guvernează efectele generale

ale căsătoriei părinţilor săi. Filiația copilului din căsătorie va fi așadar guvernată de una din următoarele legi: legea reședinței obișnuite comune a soților; legea cetățeniei comune a soților; legea statului pe teritoriul căruia căsătoria a fost celebrată.

Dacă anterior naşterii copilului căsătoria părinţilor a încetat sau a fost desfăcută, legea aplicabilă este legea care, la data încetării sau desfacerii, cârmuia efectele generale ale căsătoriei părinţilor săi.

Legea aplicabilă filiaţiei copilului din căsătorie guvernează şi tăgăduirea paternităţii acestuia precum şi dobândirea numelui de către acest copil.

Atunci când părinţii sunt îndreptăţiţi să procedeze la legitimarea prin căsătorie a copilului născut anterior, condiţiile cerute în acest scop sunt cele prevăzute de legea care se aplică efectelor generale ale căsătoriei.

În domeniul de aplicare a legii aplicabile filiației copilului din căsătorie, intră, în special: stabilirea filiației copilului față de mamă și față de tată, efectele filiației, tăgăduirea paternității copilului născut din căsătorie, dobândirea numelui de către copilul.

Page 39: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Nu intră în domeniul de aplicare a legii aplicabile filiației copilului din căsătorie: competența jurisdicțională, procedura de judecată și administrarea probelor care urmează regulile lui lex fori.

Proba filiației precum și puterea doveditoare a actului de stare civilă sunt reglementate de legea locului încheierii actului.

3.2 Filiaţia copilului din afara căsătorieiLegea aplicabilă: Legea naţională a copilului, de la data naşterii sale. Dacă copilul are mai multe cetăţenii, altele decât cea română, se aplică legea cetăţeniei

care îi este mai favorabilă [art.2605 alin. (1) Cod civ.]. Calificarea noțiunii de lege mai favorabilă, se realizează de către instanța sau altă

autoritate a statului forului.Legea aplicabilă, guvernează în special: recunoaşterea filiaţiei, efectele filiaţiei şi

contestarea recunoaşterii filiaţiei.Dreptul mamei de a solicita tatălui copilului din afara căsătoriei să răspundă de

cheltuielile din timpul sarcinii şi pentru cele prilejuite de naşterea copilului este supus legii naţionale a mamei (art. 2.606 Cod Civ.).

4. Legea aplicabilă adopţiei

4.1 Condiţiile de fondLegea aplicabilă: Legea naţională a adoptatorului şi a celui ce urmează a fi adoptat

[art.2.607 alin. (1) Cod civ.]. Condiţiile de fond ale adopţiei sunt supuse cumulativ legii naţionale a adoptatorului şi

a celui ce urmează a fi adoptat. Atât adoptatorul cât şi adoptatul trebuie să îndeplinească condiţiile care sunt obligatorii, pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele două legi naţionale arătate.

Condiţiile de fond cerute soţilor care adoptă împreună sunt cele stabilite de legea care cârmuieşte efectele generale ale căsătoriei lor. Aceeaşi lege se aplică şi dacă unul dintre soţi adoptă copilul celuilalt [art.2.607 alin. (2) Cod civ.]

4.2 Condiţiile de formăLegea aplicabilă: Legea statului pe teritoriul căruia se incheie adopţia (locus regit actum).Proba adopţiei este supusă legii aplicabile locului încheierii ei.4.3 Efectele adopţieiLegea aplicabilă efectelor adopţiei şi relaţiilor dintre adoptator şi adoptat: Legea naţională a adoptatorului. Legea aplicabilă efectelor generale ale căsătoriei, în cazul în care soţii

adoptă un copil.4.4 Desfacerea adopţieiLegea aplicabilă desdfacerii adopţiei este : Legea aplicabilă efectelor adopţiei4.5 Nulitatea adopţieiLegea aplicabilă:

Page 40: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Legea aplicabilă condiţiilor de fond la adopţie, în cazul nerespectării condiţiilor de fond;

Legea aplicabilă condiţiilor de formă la adopţie, în cazul nerespectării condiţiilor de formă.

5. Autoritatea părintească. Protecția copilului

5.1. Legea aplicabilă autorităţii părinteşti. Protecţia copiluluiLegea aplicabilă se stabileşte potrivit Convenţiei privind competenţa, legea aplicabilă,

recunoaşterea, executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecţia copiilor, adoptată la Haga la 19 octombrie 1996, ratificată prin Legea nr. 361/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 895 din 28 decembrie 2007 (art.2.611 Cod civ.).

Conform Convenției de la Haga (art.15), autoritățile competente aplică legea națională, atunci când exercită atributele ce le revin în luarea măsurlor de protecție a persoanei sau bunurilor copilului. În ipoteza în care protecția copilului o impune, se poate aplica sau lua în considerare și legea altui stat, cu care situa ț ia respectivă prezintă cea mai strânsă legătură.

Autoritatea sau încetarea răspunderii părintești este reglementată de legea statului unde copilul are reședința obișnuită (art.16).

5.2 Domeniul de aplicare al Convenției de la HagaConvenția de aplică numai copiilor minori, din momentul nașterii acestora și până la

împlinirea vârstei de 18 ani. În înțelesul Convenției ”răspunderea părintească” include autoritatea părintească sau orice

relație similară acestei autorități, prin care se determină drepturi, puteri și obligații ale părinților, tutorelui sau altui reprezentant legal în legătură cu persoana sau bunurile copilului.

În cadrul obiectului său de reglementare, conform art. 3, intră:(a) atribuirea, exercițiul și restrângerea, totală sau parțială, a răspunderii părintești,

precum și la delegarea acesteia; (b) dreptul de încredințare, inclusiv dreptul privind ocrotirea persoanei copilului și, în

special, dreptul de a hotărî asupra locului de reședință a copilului, precum și dreptul de vizită, prin care se înțelege inclusiv dreptul de a lua copilul, pentru o perioadă determinată, într-un alt loc decât reședința sa obișnuită;

(c) tutela, curatela și instituții similare;(d) desemnarea și atribuțiile oricărei persoane sau organism care are sarcina să se ocupe

de persoana copilului sau de bunurile acestuia, să îl reprezinte ori să îl asiste;(e) plasamentul copilului la familia substitutivă, într-o formă de protecție

instituționalizată, protecție prin „kafala” ori o instituție similară;(f) supravegherea de către autoritățile publice a ocrotirii copilului acordată de către orice

persoană căreia acesta i-a fost încredințat;(g) administrarea, conservarea sau acte de dispoziție privind proprietatea copilului.Convenția nu se aplică pentru:(a) stabilirea sau contestarea filiației;

Page 41: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

(b) deciziile privind adopția, măsurile pregătitoare pentru adopție, anularea ori revocarea adopției;

(c) numele și prenumele copilului;(d) obținerea capacității depline de exercițiu;(e) obligațiile de întreținere;(f) legate sau succesiuni;(g) securitatea socială;(h) măsurile publice de natură generală în domeniul educației și sănătății;(i) măsurile luate ca urmare a unor infracțiuni săvârșite de copil;(j) deciziile privind dreptul de azil și privind imigrația.

5.3 Conflictul mobil de legiConflictul mobil de legi apare atunci reședința obișnuită a copilului se schimbă în alt

stat contractant. Pentru o astfel de situație, art. 17 din Convenție prevede că exercitarea răspunderii părintești este reglementată de legea statului de la noua reședință obișnuită.

6. Obligația de întreținere

6.1 Legea aplicabilă

6.1.1 Reguli de determinare a legii aplicabileLegea aplicabilă obligației de întreținere se determină potrivit reglementărilor

dreptului Uniunii Europene (art.2612 Cod civ.).La nivelul Uniunii Europene, obligațiile de întreținere sunt reglementate în mod

uniform și unitar de Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere.

Regulamentul face trimitere în ceea ce privește obligațiile de întreținere la Protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere (art.15).

Conform Protocolului, regula generală privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere este următoarea → se aplică legea statului în care creditorul își are reședința obișnuită.

În cazul în care creditorul își schimbă reședința obișnuită în alt stat, legea statului în care se află noua sa reședință obișnuită se va aplica din momentul în care intervine schimbarea [art.3 alin. (2) din Protocol].

Reguli speciale: Reguli speciale care favorizează anumiți creditoriRegulile speciale prevăzute de art. 4 din Protocol se referă la obligațiile de întreținere

datorate de: părinți copiilor; alții decât părinții persoanelor care nu au împlinit încă douăzeci și unu de ani, copii părinților.

Pentru aceste categorii de creditori, dacă în temeiul legii reședinței obișnuite nu se poate obține întreținere de la debitor, se va aplica legea forului.

Legea forului se va aplica și atunci când creditorul sesizează autoritatea competentă din statul în care debitorul își are reședința obișnuită. Dacă potrivit acestei legi, întreținerea

Page 42: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

nu se poate obține de la debitor, se va aplică legea statului în care creditorul își are reședința obișnuită.

Pentru situațiile în care creditorul nu poate obține întreținere de la debitor în baza nici uneia din legile menționate, se va aplica legea statului a cărui cetățenie comună o au ambii, în cazul în care aceștia au aceeași cetățenie.

Regula specială cu privire la soți și foști soțiÎn cazul unei obligații de întreținere între soți, foști soți sau părți la o căsătorie care a

fost anulată, regula generală privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere nu se aplică în cazul în care una dintre părți obiectează, iar legea unui alt stat, în special cea a statului ultimei lor re ș edin ț e comune, are o legătură mai strânsă cu căsătoria . În acest caz se aplică legea celuilalt stat (art.5 din Protocol).

Regula specială privind apărareaÎn cazul altor obligații de întreținere decât cele pentru copii, care decurg din relația

părinte-copil, între soți, foști soți sau părți la o căsătorie care a fost anulată, debitorul poate contesta creanța creditorului pe motiv că nici legea din statul în care debitorul își are reședința obișnuită și nici legea statului a cărui cetățenie o au ambele părți, în cazul în care aceștia au aceeași cetățenie, nu prevăd o obligație de întreținere în ceea ce îl privește (art.6 din Protocol).

6.1.2 Desemnarea legii aplicabileÎn scopul unei proceduri speciale într-un anumit stat, creditorul și debitorul

întreținerii pot desemna în mod expres legea statului în cauză ca fiind legea aplicabilă unei obligații de întreținere.

O desemnare anterioară începerii unei astfel de proceduri se efectuează sub forma unui acord semnat de ambele părți, în scris sau înregistrat pe orice suport, al cărui conținut este accesibil astfel încât să poată fi utilizat pentru trimiteri ulterioare.

În baza principiului autonomiei de voin ț ă a păr ț ilor , creditorul și debitorul întreținerii pot desemna oricând una dintre următoarele legi ca fiind legea aplicabilă unei obligații de întreținere:

(a) legea oricărui stat a cărui cetățenie o are una dintre părți la data desemnării;(b) legea statului reședinței obișnuite a uneia dintre părți la data desemnării;(c) legea desemnată de părți ca fiind aplicabilă sau legea care se aplică în fapt

regimului de proprietate al bunurilor lor;(d) legea desemnată de părți ca fiind aplicabilă sau legea care se aplică în fapt

divorțului sau separării lor legale.Acordul de desemnare a legii aplicabile se încheie în scris sau înregistrat pe orice

support. În acest fel, informațiile conținute în acord sunt accesibile și pot fi utilizate pentru trimiteri ulterioare. Acordul se semnează de ambele părți.

Principiul autonomiei de voință nu se aplică obligațiilor de întreținere cu privire la o persoană sub vârsta de optsprezece ani sau la un adult care, din cauza unei deficiențe sau a unei insuficiențe a capacităților personale, nu își poate apăra interesele.

Totodată, posibilitatea creditorului de a renunța sau nu la dreptul său la întreținere se stabilește în temeiul legii statului în care creditorul își are reședința obișnuită la data desemnării.

Page 43: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Cu excepția cazurilor în care la data desemnării părțile au fost informate pe deplin și conștiente de consecințele desemnării stabilite de ele, legea desemnată de părți nu se aplică atunci când aplicarea respectivei legi ar avea în mod evident consecințe incorecte sau inechitabile pentru oricare dintre părți [art.8 alin.(5) din Protocol].

6.2 Domeniul legii aplicabile obligațiilor de întreținere

Conform art. 11 din protocol, legea aplicabilă obligației de întreținere stabilește între părți (intre alia): dacă, în ce măsură și de la cine poate solicita creditorul întreținere; măsura în care creditorul poate solicita retroactiv întreținere; baza de calcul pentru valoarea întreținerii și pentru indexarea acesteia; cine are dreptul de a introduce o acțiune privind obligația de întreținere, cu excepția chestiunilor legate de capacitatea procedurală și de reprezentarea în justiție; termenele de prescripție sau de decădere; cuantumul obligației unui debitor de întreținere, atunci când un organism public solicită rambursarea prestațiilor furnizate creditorului în locul întreținerii.

7. Întrebări şi exerciţii

Determinaţi legea aplicabilă condiţiilor de formă ale căsătoriei. Care este legea aplicabilă divorţului? Ce fel de normă este cea reglementată de art. 2.600 alin. (2) Cod Civ? Care este legea aplicabilă efectelor generale ale căsătoriei? Determinaţi domeniul de aplicare a legii prevăzute de 2.590 Cod civ. Determinaţi domeniul de aplicare a legii privind obligațiile de întreținere. Protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007 prevede posibilitatea invocării ordinii

publice ? Definiți noțiunea de ”răspundere părintească” în accepțiunea Convenției de la

Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere. 8. Rezolvați următoarele teste grilă

1. Forma încheierii cãsãtoriei este supusã: a. legii convenită de către părţi (lex voluntatis) b. legii statului pe teritoriul cãruia se celebreazã c. legii naţionale comune iar în lipsă, legii domiciliului comun.

2. Legea naţională a fiecărui viitor soț nu se aplică condițiilor de fond la încheierea căsătoriei:

a. dacă soţii au domiciliul comun pe teritoriul României;b. dacă ofițerul de stare civilă nu are posibilitatea să cunoască legea străinăc. dacă legea străină prevede impediment la căsătorie care, potrivit dreptului

român, este incompatibil cu libertatea de a încheia o căsătorie

3. Divorţul soţilor cetãţeni români aflaţi în strãinãtate este supus:

Page 44: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

a. lex voluntatis, dacă aceștia au desemnat o lege aplicabilă divorțuluib. în lipsă alegerii legii aplicabile, întotdeauna legii române c. legea domiciliului comun

4. Nulitatea căsătoriei pentru nerespectarea condiţiilor de formă este supusă:a. legii române dacă căsătoria s-a încheiat pe teritoriul României b. legii naţionale a fiecăruia dintre soţi c. legii statului pe teritoriul căruia s-a celebrat căsătoria

5. Legile desemnate ca fiind aplicabile efectelor generale ale căsătoriei: a. se află într-un concurs alternativ, în care părțile au libertatea să aleagă

oricare din legile desemnate de art. 2589 alin. (1) Cod civ.;b. se află într-un concurs succesiv sau subsidiar, fiecare lege urmând a se aplica

numai dacă criteriul de legătură pentru cea desemnată anterior nu există ori nu este funcțional;

c. se aplică numai dacă soții nu au desemnat prin acord o altă lege aplicabilă efectelor generale ale căsătoriei lor.

7. Specificaţi care din cazurile de mai jos sunt prevăzute de sistemul de drept român:

a. căsătoria între un cetăţean român şi un apatrid în străinătate este recunoscută în România numai dacă se încheie în fața unui organ de stat competent;

b. căsătoria între cetãţeni români în străinãtate se poate încheia în faţaagentului diplomatic sau funcţionarului consular al României în ţara respectivă;

c. căsătoria între un cetăţean român şi un cetăţean străin în străinãtate se poate încheia valabil în faţa unei autorităţi confesionale competente a statului respectiv;

8. Condiţiile de formă prevăzute pentru încheierea căsătoriei între doi cetăţeni români în străinătate sunt supuse:

a. legii românã când cãsãtoria se încheie în fata reprezentanţilor diplomatici sau consulari români

b. exclusiv legii române, indiferent de locul celebrării căsătorieic. regulii locus regit actum în toate cazurile

10. Filiaţia copilului din afara căsătoriei se determină: a. potrivit legii mai favorabile dacă copilul are două sau mai multe cetăţenii,

altele decât cea română;b. potrivit legii naţionale a mameic. potrivit legii naţionale a copilului, de la data naşterii

11. Efectele adopţiei sunt guvernate de: a. legea naţională a adoptatului b. legea naţională a adoptatorului c. legea domiciliului adoptatului

Page 45: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

12. Condiţiile de fond la încheierea adopţiei sunt stabilite de: a. legea naţionalã a adoptatorului şi a celui ce urmeazã a fi adoptat b. legea naţionalã a celui care urmeazã a fi adoptat c. legea naţională a adoptatorului

13. Desfacerea adopţiei este supusă: a. legii aplicabile efectelor generale căsătoriei dacă soţii adoptă un copil b. aceleiaşi legi ca şi efectele adopţiei

c. legii naţionale a adoptatului

TEMA XVII

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND MOȘTENIREA

1. Legea aplicabilă moștenirii

2. Situația moștenirii testamentare

2.1 Condițiile de fond ale testamentului

2.2 Condițiile de formă ale testamentului

3. Domeniul de aplicare a legii moștenirii

4. Întrebări şi exerciţii

5. Rezolvați următoarele teste grilă

OBIECTIVE:

- Analiza normelor conflictuale aplicabile moștenirii.

- Însușirea noțiunilor privind domeniul de aplicare a legii aplicabile moștenirii.

- Realizarea unui studiu al jurisprudenţei relevante, avându-se în vedere speţele

soluţionate de către instanţe.

1. Legea aplicabilă moștenirii Regula → legea aplicabilă moștenirii este legea statului pe teritoriul căruia

persoana care a decedat avea, la data morții, reședința obișnuită (art.2633 Cod civ.).Prin derogare de la regula generală → în aplicarea principiului autonomiei de voință, o

persoană poate desemna ca lege aplicabilă mo ș tenirii în ansamblul ei , legea statului a cărei cetățenie o are [art.2634 alin.(1) Cod civ.].

Legea desemnată a guverna moștenirea trebuie să fie prevăzută de testator într-o declarație de alegere. Existența și validitatea consimțământului exprima prin declarația de alegere a legii aplicabile, sunt supuse legii alese pentru a cârmui moștenirea.[art.2634 alin. (2) Cod. Civ.] Declarația de alegere, trebuie să îndeplinească condițiile de formă a unei dispoziții pentru cauză de moarte. Regula se aplică în în ceea ce privește condițiile de formă pentru modificarea sau revocarea de către testator a desemnării legii aplicabile [art. 2634 alin. (3) Cod civ.].

Page 46: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

2. Situația moștenirii testamentare

2.1 Condițiile de fond ale testamentuluiCu privire la condițiile de fond ale testamentului deosebim următoarele soluții: capacitatea de a dispune și de a primi prin testament, precum și incapacitățile

speciale de folosință, având ca scop ocrotirea persoanei incapabile, sunt supuse legii personale ( lex personalis);

incapacitățile relative de a dispune, sau, dupa caz, de a primi prin testament sunt supuse legii aplicabile succesiunii ;

consimțământul și viciile de consimțământ sunt supuse legii succesiunii; obiectul testamentului – legatul – este supus legii succesiunii ; cauza testamentului este reglementată de legea succesiunii; interpretarea dispozițiilor succesorale se face după legea succesiunii;3.3 Condițiile de formă ale testamentuluiÎntocmirea, modificarea sau revocarea testamentului dacă respectă condițiile de formă

aplicabile, fie la data când a fost întocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricăreia din următoarele legi:

a) legea naționala a testatorului;b) legea reședinței obișnuite a acestuia;c) legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat (locus regit

actum);d) legea locului situației imobilului ce formează obiectul testamentului (lex rei

sitae);e) legea instanței sau a organului care îndeplinește procedura de transmitere a

bunurilor moștenite (lex fori sau lex auctor regit actum).Sub aspect temporal, intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt valabile

dacă actul juridic respectă condițiile de formă aplicabile, fie la data când a fost întocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului. Prin aceste dispoziții se rezolvă și eventualele conflicte mobile de legi.

3. Domeniul de aplicare a legii moșteniriiEnumerarea principalelor elemente incluse în sfera de aplicare a legii moștenirii, din

art. 2636 Cod civ. este doar exemplificativă.Legea succesorală se aplică în urmatoarele aspecte:- momentul și lcul deschiderii moștenirii;- persoanele cu vocație de a moșteni;- calitățile cerute pentru a moșteni;- exercitarea posesiei asupra bunurilor rămase de la defunct;- condițiile și efectele opțiunii succesorale;- întinderea obligației moștenitorilor de a suporta pasivul;- condițiile de fond ale testamentului, modificarea și revocarea unei dispoziții testamentare, precum și incapacitățile speciale de a dispune sau de a primi prin testament;-partajul succesoral;

Page 47: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

În cazul în care succesiunea este vacantă, bunurile situate sau aflate pe teritoriul țării noastre sunt preluate de statul român în temeiul dispozițiilor legii române aplicabile în materie. Statul culege moștenirea vacantă, în virtutea suveranității sale, avțnd un drept de desheredență.

4. Întrebări şi exerciţii

Determinaţi legea aplicabilă moştenitorii; Determinați legea aplicabilă condițiilor de fond ale testamentului; Ce lege guvernează succesiunea unui cetăţean american cu domiciliul în România și reședința obișnuită în Rusia? Menţionaţi care este legea ce guvernează capacitatea unui cetăţean român cu

domiciliul în Anglia de a dispune prin testament;

5. Rezolvați următoarele teste grilă

1. Legea aplicabilă succesiunii este:a. legea naţională pe care persoana care a decedat o avea la data morțiic. legea ultimei reședințe obișnuite a defunctului c. lex rei sitae

2. Sunt supuse legii naţionale:a. incapacitatea absolută de a dispune prin testamentb. posesia bunurilor din masa succesoralăc. condiţiile de formă ale testamentului

3. Legea aplicabilă moştenirii unui bun situat în Germania, aparţinând unui cetăţean român cu ultima reședință obișnuită în Franţa este:

a.legea francezăb. legea română c.legea germană

5. Competenţa organelor notariale sau a instanţelor judecătoreşti în materia succesiunii se determină:

a. potrivit “lex personalis” c. potrivit “lex causae” a. potrivit “lex fori”

TEMA XVII

NORME CONFLICTUALE CU PRIVIRE LA BUNURI

Page 48: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

1. Noțiunea de statut real

2. Legea aplicabilă statutului real

2.1 Regula care guvernează statul real

2.2 Conținutul și punctul de legătură al normei conflictuale aplicabilă statutului real

2.3 Justificarea aplicării lex rei sitae (lex situs)

2.4 Caracterul normei conflictuale lex rei sitae

2.5 Determinarea lex rei sitae

2.6 Domeniul de aplicare a legii lex rei sitae

2.7 Limitele aplicării legii statutului real

3. Ipotecile mobiliare

3.1 Legea aplicabilă în materie de ipoteci mobiliare

3.2 Publicitatea ipotecii mobiliare

3.3 Operațiunile asimilate ipotecilor mobiliare

4. Întrebări şi exerciţii

5. Rezolvați următoarele teste grilă

OBIECTIVE:

- Analiza și înțelegerea normelor conflictuale aplicabile statutului real.

- Însușirea criteriilor de determinare a legii aplicabile căsătoriei, filiației,

adopției, ocrotirii minorului și a obligației de întreținere.

- Analiza domeniului de aplicare a legii aplicabile statutului real.

- Realizarea unui studiu al jurisprudenţei relevante, avându-se în vedere speţele

soluţionate de către instanţele române.

1. Noțiunea de statut real

Statut real ansamblul elementelor care configurează regimul juridic aplicabil bunurilor.

2. Legea aplicabilă statutului real

2.1 Regula care guvernează statul real Statutul real → este supus, ca regulă, legii locului situării bunului (lex rei sitae sau lex

situs).Regula este instituită de art. 2613 Cod civ. : « posesia, dreptul de proprietate și celelalte

drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garanții reale, sunt cârmuite de legea locului

Page 49: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

unde acestea sunt situate sau se află, afară numai dacă prin dispoziții speciale se prevede altfel ».

2.2 Conținutul și punctul de legătură al normei conflictuale aplicabilă statutului real

Conţinutul normei conflictuale lex rei sitae statutul real.Punctul de legătură « locul unde se află » bunul mobil sau « locul unde este situat »

bunul imobil.

2.3 Justificarea aplicării lex rei sitae (lex situs)Prin aplicarea legii locului situării bunurilor cu privire la regimul juridic al acestora se

asigură realizeaza urmatoarelor principii: principiul suveranității (teritorialității) constă în interesul statului de a

guverna, prin norme proprii, regimul juridic al bunurilor aflate pe teritoriul său, având în vedere faptul că bunurile constituie valori sociale foarte importante;

principiul generalității legea locului situării bunului asigură aplicarea unui regim juridic unic pentru toate bunurile aflate pe același teritoriu;

principiul siguranței circuitului civil privind bunurile este asigurat atât în relațiile dintre părți cât și în relațiile față de terți (competența jurisdicțională aparține în majoritatea cazurilor, în mod imperativ, locului situării bunului, formele de publicitate se desfășoară tot la locul situării bunului, regimul probator - expertiza, cercetarea la fața locului – este și el strâns legat de locul situării bunului).

2.4 Caracterul normei conflictuale lex rei sitaeNorma conflictuală are, în principiu, un caracter imperativ.

2.5 Determinarea lex rei sitaeCa regulă, nu există dificultăți în a determina locul situării bunului și, implicit, legea

aplicabilă.Cu titlu de excepție: constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui bun care și-a

schimbat așezarea sunt cârmuite de legea locului unde acesta se afla în momentul când s-a produs faptul juridic care a generat, modificat sau stins dreptul respectiv (art.2617 Cod civ.).

condițiile și efectele ce decurg din rezerva dreptului de proprietate referitoare la un bun destinat exportului sunt cârmuite de legea statului statului exportator, dacă păr ț ile nu au convenit altfel (art.2619 Cod civ.).

uzucapiunea mobiliară este supusă legii statului unde se afla bunul la începerea termenului de posesie, prevăzut în acest scop (art.2616 Cod civ.).

2.6 Domeniul de aplicare a legii situației bunurilorLegea locului situării bunului (lex rei sitae) reglementează următoarele elemente care

formează statutul real:- bunurile asupra cărora se pot exercita drepturi reale și clasificarea lor (mobile și

imobile, corporale și incorporale, fungibile și nefungibile etc).

Page 50: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Potrivit art.2558 alin. (3) Cod civ. natura mobiliară sau imobiliară a unui bun se determină potrivit legii locului unde acestea se află sau, după caz, sunt situate.

Pentru anumite categorii de bunuri norma realizează o calificare legală.Astfel, art. 2613 alin. (2) Cod civ. prevede că platformele și alte instalații durabile de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental al unui stat sunt considerate ca bunuri imobile.

- bunurile care se găsesc sau care nu se află în circuitul civil;- drepturile reale care pot exista asupra acestor bunuri și clasificarea acestor drepturi;- modurile și condițiile de constituire (dobândire), transmitere și stingere a drepturilor

reale;- formele de publicitate privind bunurile, în anumite cazuri;- conținutul drepturilor reale, adică prerogativele pe care aceste drepturi le conferă

titularilor lor, precum și modul de exercitare a acestor prerogative;- mijloacele de apărare a drepturilor reale;- posesia și acțiunile posesorii;- obligațiile propter rem;- modurile de urmărire și executare silită asupra bunurilor;- sarcinile fiscale asupra bunurilor (impozite, taxe). Acestea sunt supuse legii locului

unde sunt percepute, care coincide cu lex rei sitae, cu excepția cazului în care printr-o convenție internațională (de ex : evitarea dublei impuneri), se prevede altfel.

2.7 Limitele aplicării legii statutului real Pentru anumite categorii de bunuri nu se aplică regula lex rei sitae. Fac parte din aceasta categorie urmatoarele:1) patrimoniul de afectațiune este supus legii statului cu care masa patrimonială

are cele mai strânse legături;2) mijloacele de transport - legea aplicabilă depinde de destinația mijlocului de

transport.Navele și aeronavele guvernate de legea pavilionului pe care îl abordează nava (lex

pavilionis ) sau legea statului de înmatriculare a aeronavei ( lex banderae ) [art.2.620 alin. (1) lit. a) Cod civ.];

Legea pavilionului navei sau legea statului de înmatriculare a aeronavei reglementează îndeosebi:

- puterile, competențele și obligațiile comandantului navei și aeronavei;- contractul de angajare a personalului navigant, dacă părțile nu au ales o altă lege;- răspunderea armatorului navei sau întreprinderii de transport aerian pentru faptele și

actele comandantului și echipajului;- drepturile reale și de garanție asupra navei și aeronavei, precum și formele de

publicitate privitoare la actele prin care se constituie, se transmit și se sting asemenea drepturi. Vehiculele feroviare și rutiere guvernate de legea statutului organic al întreprinderii

din patrimoniul căreia fac parte mijloacele de transport [art.2.620 alin. (1) lit. b) Cod civ.];Legea aplicabilă mijloacelor de transport reglementează:a) constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui mijloc de

transport [art.2.620 alin. (1) Cod civ.];b) regimul bunurilor aflate în mod durabil la bord, formându-i dotarea tehnică [art.2.620

alin. (2) lit. a) Cod civ.];

Page 51: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

c) creanțele care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru asistența tehnică, întreținerea, repararea sau renovarea mijlocului de transport.

3) bunurile aflate în curs de transport (res in tranzitu) sunt supuse legii statului unde au fost expediate (art.2618 Cod civ).

Excepții: legea determinată prin voin ț a păr ț ilor interesate , dacă există un acord privind

legea aplicabilă [art.2.618 alin. (1) lit. a) Cod civ.]; legea locului unde bunul se află temporar dacă bunul este depozitat într-un

antrepozit sau este pus sub sechestru în temeiul unor măsurii asiguratorii sau sau ca urmare a unei vânzări silite [art.2.618 alin. (1) lit. b) Cod civ.];

legea na ț ională a pasagerului pentru bunurile care fac parte din categoria celor personale ale acestuia [art.2.618 alin. (1) lit. c) Cod civ.];

4) titlurile de valoare - regimul titlurilor de valoare este supus unor reglementări diferite, astfel:

- emisiunea titlurilor de valoare (acțiuni sau obligațiuni, nominative sau la purtător) este reglementată de legea aplicabilă statutului organic al persoanei juridice emitente [art.2.622 alin. (1) Cod civ.];

- condițiile și efectele transmiterii titlurilor de valoare sunt supuse, în funcție de felul titlului, unor legi diferite:

a) legea aplicabilă statutului organic al persoanei juridice emitente, cât prive ș te titlul nominativ;

b) legea locului de plată a tilului la ordin;c) legea locului unde se află titlul la purtător în momentul trasmiterii, în raporturile

dintre posesorii succesivi, precum ș i dintre ace ș tia ș i ter ț ele persoane . - titlul reprezentativ al mărfii  (încorporează în drept real asupra unei cantități de mărfuri

determinate, aflată în depozit sau îmbarcată pe o navă, în scop de transport : conosament, warant, recipisă de depozit) legea men ț ionată expres în cuprinsul titlului de valoare stabile ș te dacă acesta întrune ș te condi ț iile pentru a fi un titlu reprezentativ al mărfii pe care o specifică (legea voinței emitentului se aplică în virtutea principiului autonomiei de voință).

În lipsa unei legi menționate expres în cuprinsul titlului de valoarea, se aplică legea sediului întreprinderii emitente.

Dacă titlul reprezintă marfa, legea care i se va aplica, în calitatea sa de bun mobil, cârmuiește drepturile reale referitoare la marfa pe care o specifică [art.2.623 alin. (2) Cod civ.];

5) titlurile de credit (sunt o categorie de valori ce constau în înscrisuri sau documente care încorporează dreptul patrimonial prevăzut în ele, astfel încât persoana care le deţine este şi titulara dreptului. Principalele titluri de credit sunt cambia, cecul și biletul la ordin) sunt supuse unor legi diferite în funcție de aspectele ce se reglementează:

a) legea aplicabilă capacității persoanei care semnează titlul de credit legea na ț ională a subscriitorului . De la această regulă, art. 2.647 Cod civ. instituie o excepție, conform căreia, persoana, care potriciti legii sale naționale, este lipsită de capacitatea de a angaja prin cambie, bilet la ordin sau cec, se obligă totuși valabil, printr-un asemenea titlu, dacă semnătura sa a fost dată într-un stat a cărui lege îl consideră valabil pe subscriitor. Soluția adoptată de legiuitor reflectă caracterul de literalitate al titlului de credit;

b) legea aplicabilă celorlalte condiții de fond ale fiecărui angajament asumat prin titlul de credit legea locului unde se na ș te angajamenul respectiv ;

Page 52: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

c) legea aplicabilă condițiilor de formă ale fiecărui angajament asumat prin titlul de credit legea statului unde angajamentul a fost subscris.

În materie de cec, este suficientă îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de legea locului plății [art.2.648 alin. (1) Cod civ.].

Dacă un angajament asumat printr-un titlu de credit este nevalabil din punct de vedere al formei, potrivit legii statului unde acesta a fost subscris, dar se conformează legii statului unde are loc subscrierea unui angajament ulterior, neregularitatea de formă a primului angajament nu infirmă validitatea celui ulterior. Așadar, îndeplinirea condițiilor de formă a angajamentului se verifică în baza propriei legi, fără ca neregularitatea să poată afecta valabilitatea angajamentului ulterior [art.2.648 alin. (2) Cod civ.].

d) legea aplicabilă acțiunii în regres termenele stabilite pentru exercitarea ac ț iunii în regres sunt determinate, fa ț ă de orice semnatar, de legea statului unde titlul a luat naștere( art.2.649 Cod civ.). Prescripția acțiunilor în regres este supusă legii locului emiterii cambiei, cecului sau biletului la ordin;

e) legea aplicabilă protestului forma și termenele de protest, precum și condițiile de formă ale unor acte necesare pentru exercitarea sau conservarea drepturilor în materie de cambie, bilet la ordin sau cec, sunt reglementate de legea statului unde s-a întocmit protestul.

Pentru cambie și bilet la ordin Codul civil determină legea aplicabilă efectelor obligațiilor, dobândirii creanței, acceptării titlului, pierderii sau furtului titlului de credit.

i) Efectele obliga ț iilor : - efectele obligațiilor acceptantului unei cambii și semnatarului unui bilet la ordin

sunt supuse legii locului unde aceste titluri sunt plătibile (lex loci solutionis) [art.2.651 alin. (1) Cod civ.].

În domeniul legii aplicabile sunt cuprinse: obligațiile trasului acceptant față de posesorul cambiei, obligațiile trasului față de trăgător, obligațiile acceptantului prin intervenție, obligațiile semnatarului biletului la ordin.

- efectele pe care le produc semnăturile celorlalți obligați prin cambie sau bilet la ordin sunt determinate de legea statului pe teritoriul căruia au fost date semnăturile [art.2.651 alin. (2) Cod civ.]. Așadar, pentru fiecare obligație în parte se va aplica legea locului subscrierii (lex loci actus).

În domeniul legii aplicabile sunt cuprinse: efectele girului, drepturile și obligațiile avaliștilor, efectele obligațiilor celorlalți angajați din titlu.

ii) Dobândirea crean ț ei Legea locului unde titlu a fost instituit stabilește dacă posesorul cambiei dobândește

creanța care a dat loc emisiunii titlului (art.2652 Cod civ.).iii) Acceptarea cambiei Legea statului unde este plătibilă cambia stabilește dacă accetarea poate fi restrânsă

la o parte din sumă, precum și dacă posesorul titlului este sau nu obligat să primească o plat parțială (art.2653 Cod civ.).

iv) Pierderiea sau furtul titlului de credit Legea statului unde cambia sau biletul la ordin sunt plătibile determină măsurile ce

pot fi luate în caz de pierdere sau furt al titlului (art.2654 Cod civ.).În ceea ce privește cecul, Codul civil determină legea aplicabilă premiselor, efectelor

obligațiilor precum și plății titlului.1) Premisele emiterii cecului

Page 53: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Legea statului unde cecul este plătibil determină persoanele asupra cărora poate fi tras un asemenea titlu (art.2655 Cod civ.).

În ipoteza în care, potrivit legii aplicabile, cecul este nul din cauză ca a fost tras asupra unei persoane neîndreptățite, obligațiile ce decurg din semnăturile puse pe titlu în alte state, ale căror legi nu cuprind o asemenea restricție, sunt valabile (art.2656 Cod civ.). Norma prevede că valabilitatea și efectele fiecărui angajament ce decurge din titlu, sunt supuse legii locului subscrierii. Câtă vreme obligațiile din titlu sunt independente, nevalabilitatea cecului nu afectează angajamentele considerate valabile potrivit legii aplicabile acestora.

2) Efectele cecului Legea statului pe al cărui teritoriu au fost subscrise obliga ț iile ce decurg din cec

determină efectele acestor obligații (art.2657 Cod civ.).3) Plata cecului Legea locului plă ț ii cecului reglementează toate aspectele referitoare la plata cecului,

precum și consecințele neplății titlului.Legea statului unde cecul este plătibil reglementează îndeosebi:a) dacă titlul trebuie tras la vedere sau dacă poate fi tras la un anumit termen de la

vedere, precum şi efectele postdatării;b) termenul de prezentare;c) dacă cecul poate fi acceptat, certificat, confirmat sau vizat şi care sunt efectele

produse de aceste menţiuni;d) dacă posesorul poate cere şi dacă este obligat să primească o plată parţială;e) dacă cecul poate fi barat sau poate să cuprindă clauza plătibil în cont ori o expresie

echivalentă şi care sunt efectele acestei barări, clauze sau expresii echivalente;f) dacă posesorul are drepturi speciale asupra provizionului şi care este natura lor;g) dacă trăgătorul poate să revoce cecul sau să facă opoziţie la plata acestuia;h) măsurile care pot fi luate în caz de pierdere sau de furt al cecului;i) dacă un protest sau o constatare echivalentă este necesară pentru conservarea dreptului

de regres împotriva giranţilor, trăgătorului şi celorlalţi obligaţi.6) drepturile de creanță (bunuri mobile incorporale) sunt supuse, în principiu, legii

care guvernează izvorul lor (legea actului juridic, legea delictului etc).Cesiunea de creanță este supusă, dacă părțile nu au convenit altfel, legii contractului

(lex contractus).7) bunurile aparținând statului străin aflate pe teritoriul altui stat sunt supuse, în

principiu, legii statului căruia îi apar ț in (cf. principiului imunității statului și a bunurilor sale).8) bunurile culturale scoase ilicit de pe teritoriul unui stat sunt supuse unui regim

special prevăzut de două convenții internaționale la care România este parte: Convenția O.N.U. adoptată la Paris în 1970 și Convenția UNIDROIT privind bunurile culturale furate și exportate ilegal, adoptată la Roma în 1995.

9) drepturile asupra creației intelectuale Noţiunea de proprietate intelectuală include: dreptul de autor şi dreptul de proprietate

industrială.Dreptul de proprietate intelectuală priveşte : invenţiile, inovaţiile descoperirile ştiinţifice,

modele de utilitate, know – how, desenele şi modelele industriale, mărcile, denumirile de origine şi indicaţiile de provenienţă, etc.

Legea aplicabilă dreptului de autorArt.2624 Cod civ. face o distincţie între :

Page 54: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

dreptul de autor asupra unei opere aduse la cunoştinţa publicului şi dreptul de autor asupra unei opere de creaţie intelectuală nedivulgată.Dreptul de autor asupra unei opere aduse la cunoştinţa publicului (naşterea, conţinutul

şi stingerea drepturilor de autor) → este supus legii statului unde opera a fost pentru prima dată adusă la cunoştinţa publicului prin publicare, reprezentare, expunere, difuzare sau în alt mod adecvat.

Dreptul de autor asupra unei opere de creaţie intelectuală nedivulgată → este supus legii naţionale a autorului.

Dacă transmiterea dreptului de autor se face pe cale contractuală se aplică lex contractus, iar dacă se face pe cale succesorală se aplica lex succesionis.

Domeniul legii aplicabile dreptului de autor, vizează: modurile şi condiţiile de naştere a acestui drept; raporturile dintre subiectele dreptului de autor; conţinutul dreptului de autor; obiectul dreptului de autor; limitele exercitării dreptului de autor; stingerea dreptului de autor.Legea aplicabilă dreptului de proprietate industrialăDreptul de proprietate industrială (naşterea, conţinutul şi stingerea drepturilor de

proprietate industrială) → este supus legii statului unde s-a efectuat depozitul ori înregistrarea sau unde s-a depus cererea de depozit ori de înregistrare (locus regit actum).

Dacă transmiterea dreptului de proprietate industrială se face pe cale contractuală se aplică lex contractus, iar dacă se face pe cale succesorală se aplica lex succesionis .

Domeniul legii aplicabile dreptului de proprietate industrială vizează: modurile şi condiţiile de naştere a acestui drept; raporturile dintre subiectele dreptului de proprietate industrială; obiectul şi conţinutul dreptului de proprietate industrială; condiţiile de forma ale protecţiei dreptului; regimul titlurilor de protecţie; limitele exercitarii dreptului de proprietate industrială; aparărea dreptului de proprietate industrială; stingerea dreptului de proprietate industrială.

Ocrotirea dreptului de proprietate intelectualăDrepturile de autor ca şi cele de proprietate industrială sunt ocrotite pe teritoriul României,

conform legii române, normelor Uniunii Europene şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.

De exemplu: a) Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 mai 1883,

completată şi revizuită, ratificată de România in 1968;b) Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice din 9

septembrie 1886, completată şi revizuită, la care România a aderat prin Legea nr.77/1998;c) Acordul TRIPS parte a acordurilor multilaterale ale Organizaţiei Mondiale a

Comerţului, care cuprinde un set de reguli ce asigură recunoaşterea nivelului protecţiei proprietăţii intelectuale.

Page 55: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

d) Directiva nr.2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, care a stat la baza O.U.G. nr.100/2005;

e) Regulamentul Consiliului (EC) nr.1383/2003 cu privire la acţiunile la vamă împotriva bunurilor suspectate de a încălca anumite drepturi de proprietate intelectuală şi măsurile ce trebuie luate împotriva bunurilor găsite a încălca aceste drepturi.

3. Ipotecile mobiliare3.1 Legea aplicabilă în materie de ipoteci mobiliareIpoteca mobiliară este o garanţie reală, accesorie şi indivizibilă, constituită pentru

garantarea unei creanţe, opozabilă terţilor prin publicitate, care produce efectele specifice (drept de preferinţă, urmărire, inspecţie) de la data la care creanţa garantată ia naştere.

Condițiile de validitate, publicitatea și efectele ipotecii mobiliare sunt supuse legii locului unde se află bunul la data încheierii contractului de ipotecă mobiliară (art. 2627 Cod civ.).

Excep ț ii : i) se aplică legea locului unde se află debitorul, în cazul:a) unui bun mobil corporal care, potrivit destinaţiei sale, este utilizat în mai multe

state, dacă prin dispoziţii speciale nu se prevede altfel;b) unui bun mobil incorporal;c) unui titlu de valoare negociabil care nu este în posesia creditorului. Cu toate acestea,

în cazul acţiunilor, părţilor sociale şi obligaţiunilor se aplică legea statutului organic al emitentului, cu excepţia cazului în care aceste titluri de valoare sunt tranzacţionate pe o piaţă organizată, caz în care se aplică legea statului în care funcţionează piaţa respectivă.

Noțiunea de ”locul unde se află debitorul” este calificată de art. 2628 alin. (2) Cod civ. în sensul că urmează a se înțelege: locul reşedinţei sale obişnuite sau, după caz, a sediului social la data încheierii contractului de ipotecă mobiliară.

ii) se aplică legea locului unde se află exploatarea pentru condițiile de validitate, publicitatea și efectele ipotecii asupra resurselor minerale, petrolului sau gazelor ori asupra unor creanțe rezultate din vânzarea acestora la sursă, care se naște la data extragerii bunurilor sau de la data la care sumele obținute din vânzare sunt virate în cont.

3.2 Publicitatea ipotecii mobiliareIpoteca este opozabilă terților din ziua înscrierii ei în registrele de publicitate, dacă

prin lege nu se prevede altfel. Formele de publicitate, realizate în orice mod, referitoare la bunuri sunt supuse

legii aplicabile la data ș i la locul unde se îndeplinesc, afară numai dacă prin dispozi ț ii speciale se prevede altfel.

Formele de publicitate, precum și cele cu efect constitutiv referitoare la un bun imobil sunt supuse legii statului unde acesta se găse ș te situat, chiar dacă temeiul juridic al na ș terii, transmiterii, restrângerii sau stingerii dreptului real ori garan ț iei reale s-a constituit prin aplicarea altei legi.

Pentru a-și conserva rangul de prioritate în alt stat, este necesar ca ipoteca mobiliară să îndeplinească formele de publicitate prevăzute de legea statului respectiv. În conformitate cu art. 2630 alin. (1) Cod civ., formele de publicitate se vor efectua:

Page 56: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

a) înainte să înceteze rangul de prioritate dobândit potrivit legii aplicabile la data constituirii ipotecii;

b) în termen de cel mult 60 de zile de la data la care bunul a intrat în statul respectiv sau în termen de 15 zile de la data la care creditorul a cunoscut acest fapt.

Aceleași prevederi se aplică și în cazul în care ipoteca a fost înregistrată potrivit legii locului unde se află debitorul. Termenele se vor calcula de la data la care debitorul își stabilește reședința obișnuită ori sediul social în statul respectiv sa de când creditorul a cunoscut acest fapt [art.2.630 alin. (2) Cod civ.].

Ipoteca mobiliară nu va fi totuși opozabilă terțului care a dobândit cu titlu oneros un drept asupra bunului ipotecat fără să fi cunoscut existența garanției și mai înainte ca aceasta să îi fi devenit opozabilă prin îndeplinirea fornalităților de publicitate [art.2.630 alin. (3) Cod civ.].

Rangul ipotecii mobiliare dacă legea străină care reglementează rangul ipotecii mobiliare nu prevede formalități de publicitate și bunul nu este în posesia creditorului, atunci se aplică următoarele reguli:

- ipoteca mobiliară are rang inferior asupra unei creanțe constând într-o sumă de bani plătibilă în România ;

- ipoteca mobiliară are rang inferior ipotecii asupra unui bun mobil corporal, care a fost constituită atunci când bunul se afla în România, sau asupra unui titlu negociabil.

- ipoteca mobiliară își păstrează rangul dacă a fost înregistrată, potrivit legii române, înaintea constituirii ipotecii cu care vine în concurs.

3.3 Operațiunile asimilate ipotecilor mobiliare

Operațiunile asimilate ipotecilor mobiliare sunt supuse acelorași reglementări ca și cele privind ipotecile mobiliare. Conform art. 2632 alin. (1) Cod civ. publicitatea și efectele acesteia se vor aplica, în mod corespunzător, ținând seama de natura bunurilor mobile, și operațiunilor asimilate, potrivit legii, ipotecii mobiliare.

Legea aplicabilă se determină după criteriul obiectiv al datei încheierii operațiunilor asimilate ipotecii mobiliare [art.2.632 alin. (2) Cod civ.].

4. Întrebări şi exerciţii

Care este conţinutul normei conflictuale lex rei sitae? Argumente în favoarea lex rei sitae Care sunt excepțiile de la aplicarea legii statutului real pentru anumite categorii de

bunuri?

5. Rezolvați următoarele teste grilă

1. Regula “lex rei sitae” desemnează: a. legea situării bunurilorb. legea personală c. legea convenită de părţi

2. Intră în domeniul de aplicare a regulii “lex rei sitae”:

Page 57: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

a. forma contractelor avand ca obiect bunuri b. modul de transmitere a drepturilor reale c. naţionalitatea proprietarului sau posesorului bunurilor

3. Lex rei sitae este competentă cu privire la următoarele bunuri: a. bunurile aparţinând statului străinb. bunurile imobile c. bunurile mobile

4. Care din următoarele afirmaţii este corectă: a. uzucapiunea bunurilor mobile este supusă legii statului unde se află bunul la

împlinirea termenului de posesieb. în principiu, norma conflictuală lex rei sitae are caracter imperativc. mărfurile aflate în tranzit sunt supuse legii statului de unde au fost expediate.

TEMA XIX

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND CONDIȚIILE DE FOND ȘI CONDIȚIILE DE

FORMĂ ALE ACTULUI JURIDIC

1. Normele conflictuale privind condițiile de fond ale actului juridic

1.1 Legea aplicabilă condițiilor de fond

2.1 Noțiunea de lex voluntatis

2.2 Obiectul voinței părților

2.3 Modalități de exprimare a voinței părților

2.4 Limitele libertății de alegere a legii aplicabile

2. Determinarea legii aplicabile actului juridic dupa criterii obiective (localizarea obiectiva a

actului juridic)

2.1 Caracterul subsidiar al localizării obiective

2.2 Criteriul principal după care se realizează localizarea obiectivă

2.3 Criteriul subsidiar după care se realizează localizarea obiectivă

3. Legea aplicabilă actelor juridice accesorii

4. Raportul dintre legea aplicabilă contractului și retrimiterea

5. Domeniul de aplicare a legii aplicabile condițiilor de fond ale actului juridic

6. Normele conflictuale privind forma actului juridic

6.1. Aplicarea, în principal, a legii fondului cu privire la forma actului juridic

6.2 Aplicarea, în subsidiar, a altor legi

Page 58: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

7. Caracterul normelor conflictuale privind forma actului juridic

8. Domeniul legii aplicabile formei actului juridic

9. Întrebări şi exerciţii

10. Rezolvați următoarele teste grilă

OBIECTIVE:

- Analiza normelor conflictuale aplicabile condițiilor de fond și de formă ale actului

juridic

- Identificarea și însușirea modalităților de exprimare a voinței părților în

determinarea legii aplicabile condițiilor de fond și de formă a actelor juridice.

- Înțelegerea unor noțiuni specifice în aplicarea normelor conflictuale privind actul

juridic.

- Analiza domeniului de aplicare a legii actului juridic.

- Realizarea unor studii aplicative cu rolul de a permite însuşirea adecvată a

elementelor ce configurează mecanismul conflictual în materia condițiilor de fond și de forma a actului juridic cu element de extraneitate.

1. Normele conflictuale privind condițiile de fond ale actului juridic

Noțiune: Prin condiții de fond ale actului juridic se înțelege ansamblul aspectelor de fond privind încheierea actului, efectele, executarea, transmiterea și stingerea obligațiilor rezultate din actul juridic respectiv.

1.1 Legea aplicabilă Legea actului (lex actus) – în cazul actului juridic unilateral; Legea contractului (lex contractus) – în cazul actelor bi - și multilaterale.

Regula: lex actus si lex contractus este aleasă de părți prin clauza electio juris, fiind desemnată prin noțiunea de lex voluntatis. Art. 2637 alin. (1) Cod civ. prevede că legea aplicabilă condițiilor de fond ale actului juridic sunt stabilite de legea aleasă de păr ț i sau, după caz, de autorul său.

În lipsă de alegere legea aplicabilă fondului actului juridic va fi determinată în funcție de criterii obiective, stabilite de lege.

Excepţii: obligaţiile derivând din contractele civile şi comerciale ce intră în domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului urmează a fi analizate la Capitolul VIII.

2.1 Noțiunea de lex voluntatis Lex voluntatis reprezintă transpunerea în planul dreptului internațional privat a

principiului autonomiei de voință a părții/părților.

Page 59: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Partea/părțile pot alege legea aplicabilă totalității sau numai unei părți a actului juridic [art.2.637 alin. (3) Cod civ.].

2.2 Obiectul voinței părților Este legea aplicabilă, adică sistemul de drept al altui stat (aplicabil ca lex causae).Dacă partea/părțile face/fac referire la o anumită lege din cadrul unui sistem de drept sau

la uzanțele internaționale, acestea nu constituie lex voluntatis, ci, eventual, au ca scop a preciza sau completa contractul, prin mecanismul încorporarii contractuale.

2.3 Modalități de exprimare a voinței părților Alegere expresă a legii aplicabile fie prin inserarea unei clauze în actul juridic

principal fie printr-un act separat (pactum de lege utenda/clauza de electio juris).Valabilitatea clauzei de alegere se determină în raport de legea aleasă de părți privind

actul juridic principal ( lex voluntatis).Daca această lege declară nevalabilă alegerea astfel convenită, contractul principal va fi

guvernat de legea care rezultă din localizarea obiectivă a acestuia.Alegerea expresă poate fi directă - când părțile și-au exprimat explicit

voința

indirectă – când părțile au făcut referire în contractul lor, la un contract tip, la condiții generale, uzanțe codificate etc, care cuprind o clauza de alegere.

Alegere tacită a legii aplicabile trebuie să rezulte în mod neîndoielnic, fie din cuprinsul actului juridic, fie din circumstanțe.

Exemple: Pot fi considerate indicii intrinseci contractului, de apreciere a vointei tacite a părţilor : • referirea părților în cadrul contractului, la o uzanță, contract tip, condiții generale etc, aplicabile doar într-o anumită țară; • utilizarea de către părți, în contract, a unor instituții juridice sau noțiuni specifice unui anumit sistem de drept; • inserarea de către părți, în contract, a unei clauze compromisorii (alegere de jurisdicție) în favoarea organelor de jurisdicție a unui anumit stat ;Pot fi socotite indicii extrinseci contractului:• invocarea de către reclamant, ca temei juridic al acțiunii sale, a legii unui anumit stat și acceptarea implicită a acesteia de către pârât; • atitudinea părților ulterior încheierii contractului, prin referirea pe care o fac la legea unui anumit stat într-un act adițional la contract.

Părțile pot modifica ulterior înțelegerea privind alegerea legii aplicabile. Modificarea are efect retroactiv, fără însă să poată infirma validitatea formei acestuia sau să aducă atingere drepturilor dobândite între timp de către terți [art.2.637 alin. (4) Cod civ.].

Page 60: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

2.4 Limitele libertății de alegere a legii aplicabile

Libertatea de alegere a legii aplicabile cunoaște anumite limite generale dar și limite speciale.

Limite generale: excepția de ordine publica, frauda la lege, etc. Limite speciale: legea desemnată ulterior ca fiind aplicabilă declară contractul principal

nevalabil sau aduce atingere drepturilor dobândite între timp de către terți.;

2. Determinarea legii aplicabile actului juridic dupa criterii obiective (localizarea obiectiva a actului juridic)

2.1 Caracterul subsidiar al localizării obiectiveLegea aplicabilă după criterii obiective are un caracter subsidiar, în sensul că intervine

doar în lipsă de lex voluntatis (art. 2638 Cod civ.)

2.2 Criteriul principal după care se realizează localizarea obiectivăÎn lipsă de lex voluntatis, actul juridic este supus, în principal, legii statului cu care

acesta prezintă legăturile cele mai strânse.Noțiunea « legăturile cele mai strânse » este calificată în două moduri:

se consideră că există legăturile cele mai strânse cu legea statului în care debitorul prestației caracteristice, sau după caz autorul actului are, la data încheierii actului, după caz, reședința obișnuită, fondul de comerț sau sediul social;

contractul referitor la un drept imobiliar sau la un drept de folosință temporară asupra unui imobil are legăturile cele mai strânse cu legea statului unde acesta se află situat. Aceasta constituie o prezumție absolută ce face aplicabilă lex rei sitae. Ea vizează: contractele de vânzare – cumpărare, de schimb, donație, concesiune, locațiune, comodat, ipotecă etc.

2.3 Criteriul subsidiar după care se realizează localizarea obiectivăSe aplică numai în situația în care nu poate fi identificată legea statului cu care actul

juridic prezintă legăturile cele mai strânse. Actul juridic va fi supus legii locului unde a fost încheiat (lex loci actus, respectiv lex

loci contractus).

În cazul în care părțile aflate în străinatate au negociat prin schimb de scrisori, telegrame sau telefon, contractul se consideră încheiat în țara reședinței obișnuite sau sediului părții de la care a pornit oferta fermă de contractare ce a fost acceptată. Așadar, în cazul contractului încheiat între absenți, locul încheierii este la reședința obișnuită sau sediul ofertantului.Prin excepție, în cazul contractului care prin natura lui ori la cererea beneficiarului impune o executare imediată a prestației caracteristice, întrucât se consideră încheiat la momentul în care debitorul a început executarea, locul încheierii contractului va fi reședința obișnuită

Page 61: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

sau sediul acceptantului ofertei.

3. Legea aplicabilă actelor juridice accesorii

Legea care se aplică fondului actului juridic principal, în lipsa unei manifestări de voință diferită (conf. principiului accesorium sequitur principale).

Soarta actului accesoriu depinde de cea a actului principal numai în măsura în care: partea sau părțile prin manifestarea lor de voință expresa sau tacită nu au ales un

alt sistem de drept care să se aplice actului accesoriu; nu există o dispoziție legală care să supună actul accesoriu unui alt sistem de

drept decât cel aplicabil actului principal.

Ex : contractul de ipotecă imobiliară este supus lex rei sitae, indiferent de legea aplicabilă contractului principal [art. 2626 alin. (2) Cod civ.]

4. Raportul dintre legea aplicabilă contractului și retrimitereaRetrimiterea este înlaturată în cazul în care legea aplicabilă actului juridic, desemnată ca

lex voluntatis, este legea străină [art.2.559 alin. (3) Cod civ.].În acest caz, se vor aplica direct normele materiale din respectivul sistem de drept, cu

excluderea normelor sale conflictuale.

5. Domeniul de aplicare a legii actului juridic Legea aplicabilă fondului actului juridic se aplică:- interpretării naturii juridice a actului și a clauzelor pe care le cuprinde;- executării obligațiilor contractuale; - consecințelor neexecutării totale sau parțiale a acestor obligații, precum și evaluării

prejudiciului pe care l-a cauzat;- modului de stingere a obligașiilor izvorâte din contract;- cauzelor de nulitate a contractului și consecințelor acesteia.

6. Normele conflictuale privind forma actului juridic

6.1. Aplicarea, în principal, a legii fondului cu privire la forma actului juridicCondițiile de formă ale actului juridic (act juridic unilateral sau contract) sunt guvernate,

în principal, de legea aplicabilă fondului (adică lex voluntatis, sau legea stabilită dupa criterii obiective).

Dacă legea aplicabilă condițiilor de fond ale actului juridic impune sub sancțiunea nulității, o anumită formă solemnă, nici o altă lege nu poate să înlăture această cerință, indiferent de locul întocmirii actului [art. 2639 alin. (3) Cod civ.]De exemplu:

Page 62: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

- contractul de ipotecă încheiat în străinătate cu privire la un imobil din România trebuie să îmbrace în mod obligatoriu formă autentică, chiar dacă legea străină aplicabilă în locul în care s-a încheiat permite și o altă formă.

- un cetățean român nu poate face o donație în străinătate sub forma înscrisului sub semnătură privată chiar dacă legea străină ar permite, întrucât, legea română aplicabilă condițiilor de fond ale contractului de donație, ca lege națională a donatorului, impune cerința formei autentice ad validitatem.

6.2 Aplicarea, în subsidiar, a altor legiActul se consideră totuși valabil din punct de vedere al formei, dacă îndeplinește

condițiile prevăzute de una din următoarele legi: Legea locului întocmirii actului (locus regit actum) [art.2.639 alin. (2) lit.a)

Cod civ.]. Legea cetățeniei sau legea reledinței obișnuite a persoanei care a consimțit

actul juridic. Această soluție vizează numai actele juridice unilaterale [art.2.639 alin. (2) lit.b) Cod civ.].

Legea alicabilă potrivit dreptului internațional privat al autorității care examinează validitatea actului juridic (auctor regit actum) [art.2.639 alin. (2) lit.c) Cod civ.].

7. Caracterul normelor conflictuale privind forma actului juridic Caracter imperativ - părțile nu pot alege o altă lege aplicabilă decat cele enumerate

în Codul Civil. Normele sunt însă alternative, în sensul că parțile pot opta pentru fiecare dintre variantele prevăzute de lege.

Excep ț ii : de exemplu, regula locus regit actum poate fi inlocuită cu lex voluntatis în materia mijloacelor de proba, dar este imperativă în ceea ce privește aspectele probatorii ale stării civile.

8. Domeniul legii aplicabile formei actului juridic Legea aplicabilă formei actului juridic stabilește îndeosebi:- forma în care trebuie exteriorizat actul juridic;- condițiile de redactare a actului juridic;- mijloacele de probă și forța probantă a actului juridic;

- condițiile de formă ale convenției asupra probelor; - durata valabilității actului juridic;

- sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării condițiilor de formă.

9. Întrebări şi exerciţii

Care este legea aplicabilă contractului accesoriu în situaţia în care părţile au ales legea aplicabilă contractului principal? Argumentaţi soluţia dată. Specificaţi criteriile în funcţie de care urmează a se determina legea aplicabilă fondului actului juridic, în lipsă de alegere a legii aplicabile. Conform cărei legi se determină valabilitatea clauzei de alegere?

Page 63: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Specificaţi domeniul de aplicare a legii actului juridic. Care sunt limitele generale ale libertăţii de alegere a legii aplicabile? Analizaţi modalitățile de exprimare a voinței părților. Definiţi noţiunea de prestaţie caracteristică.

10. Rezolvați următoarele teste grilă

1. Legea competentã pentru a reglementa condiţiile de fond ale contractului este: a. lex contractusb. lex actus c. lex loci delicti commisi

2. Prin “lex contractus” se desemnează:a. legea care reglementeaza conditiile de fond şi de formă ale actului juridic unilateralb. legea care reglementeaza majoritatea problemelor privind condiţiile de fond şi efectele contractului privite în totalitatea lor c. legea care reglementează majoritatea problemelor privind condiţiile de fond şi efectele actelor multilaterale privite în totalitatea lor

3. Referirea la o uzanță codificată ce cuprinde o clauză de alegere, făcută de părţile unui contract, constituie:

a. o alegere expresă directă a legii aplicabileb. o alegere expresă indirectă a legii aplicabilec. o alegere tacită a legi aplicabile

4. În situația în care nu poate fi identificată legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strânse, legea aplicabilă este:

a. lex contractus b. lex voluntatis c. lex loci contractus

5. În cazul înscrisurilor autentice întocmite de străini în România, regula “locus regit actum” are:

a. caracter facultativ b. caracter imperativ c. caracter subsidiar

6. Condiţiile de formă ale actului juridic sunt guvernate de: a. legea locului unde a fost întocmit c. legea locului unde îşi produce efectele c. legea care reglementează fondul actului

7. Formalităţile îndeplinite de un funcţionar public trebuie să fie în conformitate cu: a. locus regit actum b. auctor regit actum

Page 64: DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

c. lex personalis

8. Normele conflictuale privind forma actului sunt:a. imperative şi alternativeb. dispozitive şi alternativec. dispozitive, părţile având libertatea de alegere între mai multe legi deopotrivă

competente


Recommended