III. DEVOLUŢIUNEA TESTAMENTARĂ 3.1. Consideraţii generale referitoare la testamentt 3.1.1.Modurile de a dispune cu titlu gratuit Orice persoana va putea dispune de patrimoniul sau prin acte cu titlu oneros si prin acte cu titlu gratuit. Contractul este oneros (titulo oneroso) atunci cand fiecare parte urmareste sa obtina un folos, un echivalent, o contraprestatie, in chimbul obligatiei ce si-o asuma.^1) Actele cu titlu gratuit (titulo gratuito) sunt acelea "in care una din parti voieste a procura, fara echivalent vreo sarcina, aceasta este atat de neinsemnata, incat nu poate fi considerata echivalent. Legislatia noastra cunoaste doar doua moduri de dispozitie prin acte cu titlu gratuit: donatia si testamentul. La randul lor, contractele cu titlu gratuit se impart in liberalitati si contracte dezinteresate. Donatia este un act intre vii, pe cand testamentul este un act juridic pentru o cauza de moarte. ------- ^1) Eugeniu Safta-Romano, "Drept civil. Obligatii. Curs teoretic si practic", pag. 25. 3.1.2.Cadrul legislativ. Definitia testamentului "Testamentul este un act revocabil, prin care testatorul dispune pentru timpul incetarii sale din viata, de tot sau parte din avutul sau" ( art. 802 Codul civil). Testamentul este un act juridic unilateral ^1) , constituind manifestarea de vointa a unei singure persoane, numita testator, iar persoana in favoarea careia se dispune se numeste legatar.

1

Intre testament si donatie exista cateva deosebiri esentiale, desi amandoua sunt acte juridice cu titlu gratuit: - Testamentul este un act juridic unilateral (izvor de obligatii), in timp ce donatia este un contract. - Dispozitia testamentara are in vedere nu numai bunurile pe care le-a testat defunctul, dar ea se intinde si asuprabunurilor pe care ele le va avea la moartea sa (fac exceptie legatele cu titlu particular). - In timp ce donatia produce efecte in timpul vietii partilor, testamentul produce efecte doar din momentul mortii testatorului. Testamentul trebuie intocmit numai de testator, pentru ca, in caz contrar, el va fi considerat fals.^2) Eventualele neconcordante intre vointa reala a testatorului de vointa declarata, va face testamentul simulat. Testatorul este liber sa testeze intreaga sa avere numai o parte din ea. In calitate de lagatar poate fi aleasa orice persoana fizica si juridica, o unitate administrativ-teritoriala, statul. ------ ^1) Paul Demetrescu, "Teoria generala a obligatiilor", Editura Didactica si Pedagogica, 1966, pag. 70; Fr. Deak, "Teoria generala a obligatiilor", Bucuresti, 1960, pag. 170; R. Sanielevici, "Drept civil. teoreia generala a obligatiilor", Universitatea "Al. I. Cuza" Iasi, pag. 117; D. Alexandresco, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", vol. III, partea a 2-a, pag. 20 si urm.; C. Hamangiu, N. Georgean, vol. II, "Codul civil adnotat", vol.II, Editura Socec, pag. 632. ^2) Mihail Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 196. 3.1.3.Caracterele juridice ale testamentului a) Testamentul este un act juridic; el va fi valabil daca exprima numai vointa testatorului; b) testamentul este un act unilateral; el provine de la osingura persoana, cea a testatorului; c) Testamentul este un act personal; el trebuie intocmit personal de testator, fiind exclusa reprezentarea.

2

d) Testamentul este un act revocabil. Pana la moartea sa, testatorul poate reveni asupra testamentului. Revocarea poate fi: - expresa ( cand vointa declarata de revocare este cuprinsa intr-un act autentic sau intr-un testament posterior) ; - tacita (cand rezulta fie din incompatibilitatea sau contrarierea dintre dispozitiile a doua testamente succesive, fie din instrainarea bunului ce formeaza obiectul legatului).^1) e) Testamentul este un act solemn. Incalcarea formei solemne, face ca testamentul sa fie lovit de nulitate absoluta. Testamentele verbale nu sunt admise. f) Testamentul este un act din cauza de moarte, deoarece el nu produce efecte decat de la data decesului testatorului. Izvorul succesiunii testamentare il constituie legatul facut prin testament. Nu trebuie sa se confunde testamentul cu legatul. In timp ce orice legat este o dispozitie testamentara, nu orice dispozitie testamentara este un legat. --------- ^1) Trib. Suprem, in compunerea prevazuta de art. 39 alin. 2 si 3 din legea pentru organizare judecatoreasca, dec. nr. 28/24.04.1979, in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1975-1980", pag. 140. 3.1.4. Capacitatea de a dispune prin testament.Notiuni generale In absenta unui text de lege special, exista dispozitia cuprinsa in art. 949 Cod civil, care prevede ca "Poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege". Capacitatea de a dispune, a fost numita capacitate activa, iar capacitatea de a primi capacitate pasiva.^1) Principiul este ca orice persoana este capabila de a testa, pe cand incapacitatea este exceptia. Nimeni nu poate renunta total sau partial la dreptul de a dispune prin testament. --------

3

^1) Dimitrie Alexandresco, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", vol. IV, partea I-a, pag. 26. 3.1.5.Incapacitati absolute de a dispune prin testament Incapacitatile absolute privesc acele persoane care nu pot dispune in favoarea nimanui. a) Potrivit prevederilor art. 806 Cod civil, "Minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici intr-un fel, afara de exceptiile regulate la capitolul VII al acestui titlu Potrivit art. 8 din decretul nr. 31/1954, minorul care se casatoreste dobandeste prin aceasta capacitatea de exercitiu deplina. ^1) b) Minorul care a implinit varsta de 16 ani nu va putea sa dispuna prin testament in favoarea tutorelui sau. c) Minorul ajuns la majorat nu poate dispune in favoarea fostului sau tutore, atat timp cat nu au fost date, reciproc, socotelile tutelei (art. 809 alin. 2 Cod civil). d) Nu pot dispune prin testament, personal sau prin reprezentare, persoanel puse sub interdictie prin hotarare judecatoreasca. Art. 809 Cod civil nu se aplica tutelei interzisului judecatoresc. ^2) e) Nu pot dispune prin testament persoanele aflate in incapacitate naturala, adica acele persoane care "desi nu sunt puse sub interdictie, totusi, ele nu au o vointa constienta in momentul intocmirii testamentului."^3) -------- ^1) Gheorghe Beleiu, "Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil". Casa de editura si presa "Sansa" SRL, Bucuresti, 1993, pag. 265. ^2) Ioan Zinveliu, "Dreptul la mostenire in RSR", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, pag. 49. ^3) St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 429.

4

3.1.5. Incapacitatea relativa de a dispune prin testamente a) Legea instituie si o capacitate legala partiala. Minorul care a implinit varsta de 16 ani poate sa dispuna prin testament, "numai pentru jumatate din bunurile de care dupa lege poate dispune majorul" (art. 807 Cod civil). b) Minorul ajuns major nu poate dispune prin testament, in favoarea fostului sau tutore, atat timp cat socotelile definitive ale tutelei nu au fost date si primite, in prealabil (art. 809 al. 2 Cod civil). Consimtamantul testatorului sa nu fie viciat. Dolul prin captatie si sugestie. O conditie esentiala pentru ca testamentul sa produca efecte juridice, este aceea ca consimtamantul testatorului sa nu fi fost viciat prin eroare, dol sau violenta. Consecintele juridice ale vicierii actelor juridice, in general, se aplica si testamentelor. Unele consideratii speciale se impun in ce priveste dolul, mai ales cand acesta imbraca forma sugestiei sau captatiei. Sugestia consta in folosirea de mijloace ascunse si tendentioase in scopul de a sadi in mintea dispunatorului ideea de a face un testament pe care nu l-ar fi facut din proprie initiativa. Captatia consta in folosirea de mijloace dolosive in scopul de a castiga increderea dispunatorului si a insela buna lui credinta, in scopul de a-l determina sa incheie testamentul. Dolul prin sugestie si captatiune este intalnit cel mai frecvent in cazul testamentelor. In principiu, captatia si sugestia nu constituie prin ele insele cauze de anulare a testamentelor. Pentru ca ele sa duca la anularea actului se impune sa aiba un caracter dolosiv, de natura a altera consimtamantul dispunatorului. Mijloace dolosive au mai fost considerate, de exemplu, amestecul legatarului in afacerile testatorului, linguselile, controlul corespondentei testatorului. ^1)

5

Nu vor fi insa considerate mijloace dolosive, afectiunea deosebita a testatorului pentru legatar; ingrijirea data de o ruda altei rude, in timp ce aceasta din urma era bolnava; legatul pe care un concubin l-ar face celuilalt concubin (legea nu interzice aceasta). --------- ^1) Dimitrie Alexandresco, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", vol. IV, partea I-a, pag. 43. Problema daca falitul poate testa Potrivit art. 724 din Codul comercial, vor fi nule de drept fata de creditori toate actele si instrainarile cu titlu gratuit facute de falitul testator cu sase luni inainte de data incetarii platilor. Exprimarea legii nu este exacta, deoarece nulitatea nu este absoluta, atat timp cat nulitatea nu opereaza decat "fata de crditori". Desi textul legii nu o spune expes, este evident ca el nu se aplica testamentelor, deoarece efectele acestora nu se produc decat la deschiderea succesiunii, ceea ce inseamna ca legatarii vor primi legatul dupa satisfacerea creantelor creditorilor testatorului falit.^1) Pe de alta parte, nici o lege civila sau comerciala nu-l impiedica pe falit sa testeze. Este posibil insa ca testamentul falitului sa nu mai produca nici un efect la moartea testatorului, din lipsa de bunuri. ------ ^1) D. Alexandresco, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", vol. IV, partea a I-a, pag. 71.

3.2.Capacitatea de a primi prin testament 3.2.1.Notiuni generale Orice persoana poate primi prin testament, indiferent daca este persoana fizica sau juridica, stat sau unitate administrativ-teritoriala (comuna, oras, municipiu sau judet). Nimeni nu poate renunta la dreptul de a primi un legat. Exista incapacitati absolute de a primi si incapacitati relative de a primi.

6

In primul caz, persoana nu poate primi de la nimeni legate; in al doilea caz, persoana nu poate primi legate de la anumite persoane determinate. 3.2.2.Incapacitati absolute de a primi Aceste incapacitati sunt: a) Persoanele neconcepute. b) Persoanele incerte sau nedeterminate. c) Persoanele juridice. a)Persoanele neconcepute "Este capabil de a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului" (art. 808 alin. 2 Cod civil). Ceea ce este esential, copilul trebuie sa fi fost conceput, pentru ca testamentul sa-si produca efectele, nu la data intocmirii testamentului, ci in momentul mortii testatorului, adica atunci cand se deschide succesiunea. Deci, o prima conditie pentru ca cineva sa poata primi u legat este ca el sa existe. Copilul conceput este considerat ca exista daca se naste viu. Copilul nascut mort este inexistent. Pentru a succede trebuie ca persoana ce succede sa existe in momentul deschiderii succesiunii (art. 654 alin. 1 Cod civil). Spre deosebire de donatie, pentru a primi prin testament, copilul trebuie sa fie nascut sau cel putin conceput in momentul mortii testatorului, fara sa se distinga intre testamentul pur si simplu, sub conditie sau sub termen. Pentru ca legatarul sub conditie sa produca efecte, trebuie ca legatarul sa nu fi murit inaintea testatorului (art. 925 Cod civil). Nu este valabil testamentul facut in favoarea unei persoane neconcepute in momentul mortii testatorului, nici chiar daca testamentul este sub conditia suspensiva a nasterii legatarului. O exceptie de la principiul enuntat exista in cazul asigurarii pe viata, unde asiguratul va putea incheia o asigurare pe viata in folosul copiilor care se vor naste.

7

b)Persoane juridice "Persoanele juridice nu vor putea dobandi decat acele drepturi care corespund scopului lor, astfel cum acest scop a fost stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut" (art. 34 din Decretul nr. 31/1954). Potrivit principiului specialitatii persoanei juridice , aceasta nu va putea dobandi, inclusiv prin testament, drepturi care nu sunt in consens cu scopul pentru care a fost infiintata. Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se raporteaza la scopul pentru care ea a fost infiintata. 3.2.3.Incapacitati relative de a primi Sunt incapabili de a primi legate: a) Tutorii de la minorii aflati sub tutela lor (art. 809 Cod civil). Ratiunea acestei interdictii se regaseste in evitarea silirii minorilor aflati sub tutela de a face liberalitati tutorilor lor. Minorul ajuns major va putea sa testeze in favoarea fostului sau tutore, dar si aceasta dupa ce au fost predate socotelile tutelei. b) Medicii si farmacistii, de la bolnavii pe care ii ingrijesc (art. 810 Cod civil). Legiuitorul a urmarit sa protejeze pe bolnavi de influenta covarsitoare pe care o au medicii si farmacistii asupra lor, fiind capabili de orice jertfa pentru a-si redobandi sanatatea. In doctrina juridica s-a vorbit de "o prezumtie de sugestie si de captatie juris et de jure" ^1). Sunt incapabili de a primi legate medicii si persoanele care practica ilegal medicina. Pentru a opera insa aceasta prohibitie legala, se cer intrunite urmatoarele conditii: - legatul sa fi fost facut in cursul bolii de care dispunatorul a murit; - moartea sa fi fost cauzata de boala pentru care a fost ingrijit; - legatarul sa fi tratat pe bolnav, iar tratamentul sa fi fost continuu.

8

Testamentul intocmit cu incalcarea interdictiilor prevazute de art. 810 Cod civil, va fi lovit de nulitate relativa, care va putea fi invocata numai de catre mostenitorii testatorului. ^2) c) Incapacitatea preotilor de a primi legate de la cei pe care ii asista (art. 810 alin. 3 Cod civil). Sunt considerati preoti, in intelesul legii, preotii de mir, diaconii, calugarii, arhiereii, ieromonahii, rabinul evreu, pastorul etc. Pentru a opera interdictia legala, este necesar ca preotul sa-l fi asistat efectiv pe bolnav, iar "tratamentul spiritual" sa fi fost de natura a influenta spiritul bolnavului. Daca preotul nu a indeplinir atributiile cultului sau, interdictia nu va mai opera. Poate primi legate preotul care l-a impartasit pe bolnav sau i-a citit rugaciuni pentru moarte. d) Incapacitatea ofiterilor de marina de a primi legate de la persoane care se afla pe bord in timpul unei calatorii maritime. Legiuitorul a instituit o prezumtie de sugestie sau captatie, incercand sa evite abuzul de influenta.^3) ------ ^1) D. Alexandresco, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", vol. IV, partea I-a , pag. 127. ^2) Trib. jud. Brasov, dec. civ. nr. 888/ 13.08.1982, in "Revista romana de drept" nr. 8/1983, pag. 63. ^3) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 168. Exceptii de la regula cuprinsa in art, 810 Cod civil. Exista totusi, anumite cazuri in care un bolnav poate sa testeze in favoarea medicului sau preotului. a) Dispozitii remuneratorii cu titlu particular. Medicii, farmacistii, preotii etc. care au acordat asistenta medicala sau spirituala bolnavului in cursul ultimei sale boli, vor putea beneficia de dispozitiile remuneratorii dar cu titlu particular. Asemenea dispozitii remuneratorii nu se pot limita doar la donatii, ci si la legate.

9

Legatele respective sa fie insa proportionale cu starea materiala a bolnavului si serviciile acordate de medic, preot, etc. b) Dispozitiile universale facute in favoarea unor rude determinate. Art. 810 alin. 2 Cod civil mai permite, in cazul relatiilor de rudenie pana la gradul al patrulea inclusiv, sa faca dispozitii universale medicului, preotului, etc. care i-au dat asistenta medicala sau spirituala, in cursul ultimei boli. c) Dispozitiile facute in favoarea sotului. Desi art. 810 Cod civil nu distinge, consideram ca acest text de lege nu se aplica sotului preot sau medic, care acorda asistenta spirituala sau medicala sotiei sale, in cursul ultimei sale boli. Daca se va face dovada ca sotul medic sau preot a abuzat de calitatea sa, legatul va fi anulabil. 3.2.4.Incapacitati de exercitiu de a primi legate Exista unele cazuri in care un incapabil are dreptul de a primi un legat, numai ca el nu poate exercita dreptul de a primi legatul; in aceasta situatie vointa incapabilului va fi reprezentata sau intregita de alte persoane. a) Minorii si interzisii. Acestia nu vor putea primi legatele decat prin reprezentantii lor legali. b) Surdo-mutii care nu-si pot exprima vointa. In realitate, el nu este un incapabil, deoarece are discernamant si vointa, dar exista situatii cand el nu-si poate manifesta vointa. Daca surdo-mutul nu stie sa scrie dar intelege prin semne, va putea accepta legatul prin act autentic, folosindu-se insa de un interpret. Un surdo-mut va putea accepta insa si tacit legatul. 3.2.5.Situatia legatarilor straini sau apatrizi Nici un text de lege nu interzice strainilor sau apatrizilor sa aiba calitatea de legatari. Obiectul legatelor il pot constitui bunurile mobile corporale si necorporale, inclusiv bunurile imobile. O exceptie o constituie insa terenurile, care nu pot face obiectul legatelor; de altfel,

10

un strain sau apatrid care ar fi mostenitor legal, tot nu ar putea dobandi in proprietate terenuri. (Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar). 3.2.6.Dreptul statului si al unitatilor administrativ-teritoriale de a primi legate O unitate administrativ-teritoriala (comuna, oras, municioiu sau juudet) sau statul, poate primi orice legat universal, cu titlu universal sau cu titlu particular, indiferent de obiectul sau. In cazul unitatilor administrativ-teritoriale, primirea legatelor se va face de catre consiliile locale, iar in cazul statului, de catre organul financiar competent. 3.2.7.Sanctiunea incapacitatilor legale in ce priveste dreptul de a dispune si de a primi Potrivit prevederilor art. 812 Cod civil, intocmirea unor testamente cu incalcarea interdictiilor legale atrage nulitatea relativa a actului respectiv. Nulitatea va putea fi invocata de succesori sau reprezentantii legali ai acestora. In doctrina juridica s-a sustinut ca ar opera nulitatea absoluta atunci cand o persoana juridica accepta un legat cu incalcarea competentei, fara autorizarea administrativa sau fara participarea organului desemnat de lege.^1) In alte situatii, nu opereaza nulitatea totala a testamentului, ci numai nulitatea partiala (de exemplu, minorul care a implinit varsta de 16 ani a depasit cota de 1/2, ceea ce va atrage reductiunea legatului pana la cota legala). Nulitatea legatului facut prin persoane interpuse nu poate fi acoperita prin confirmare sau renuntare. Nulitatea testamentului va putea fi invocata de mostenitori numai dupa moartea testatorului. In cazul persoanei interpuse, nulitatea testamentului va produce efecte atat In ce o priveste pe aceasta, cat si pe incapabil. Problema care se pune este daca dispozitia cuprinsa in art. 812 Cod civil se aplica atat incapacitatilor absolute, cat si celor relative, sau

11

numai uneia din aceste incapacitati . In doctrina juridica s-a aratat ca, " Prezumtia legala de interpunere de persoana se aplica, asadar, numai incapacitatilor relative de a primi liberalitati, adica incapacitatilor care lovesc pe tutori, medici si farmacisti, pe cei asimilati lor si pe ofiterii de marina".^2) ------- ^1) Mihail Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R., Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag 174 ^2) Mihail Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 177; in sens contrar: Dimitrie Alexandresco, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", vol. IV, partea l-a, pag. 161.

3.3.Modalităţile legatelor 3.3.1.Notiuni generale Legatul poate fi pur si simplu, dar va putea insa sa fie afectat si de modalitati: termen, conditie si sarcina. Un legat pur si simplu isi va produce efectele din chiar momentul deschiderii succesiunii. Cu toate acestea, uneori legatele sunt afectate de termen, conditie sau sarcina. In cadrul modalitatilor legatelor, cea mai des folosita modalitate este sarcina. 3.3.2.Legatul cu termen Termenul este un eveniment viitor si sigur care suspenda, pana la implinirea lui, exigibilitatea obligatiei sau care stinge obligatia la data implinirii lui. Termenul poate fi suspensiv si extinctiv, in functie de efectele pe care le produce. Legatul afectat de un termen suspensiv, determina ca legatarul sa nu poata solicita predarea legatului declt la implinirea termenului. Termenul suspensiv nu suspenda dreptul legatarului, care va exista din momentul deschiderii succesiunii, ci numai exercitarea acestui drept.^1)

12

Cand legatul este afectat de un termen extinctiv, implinirea termenului face ca dreptul legatarului sa se stinga. De la aceste reguli aplicabile in dreptul comun, exista o exceptie, si anume, atunci cand legatul este afectat de un termen suspensiv incat, acest termen valoreaza conditie. Art. 926 Cod civil reglementeaza legatul cu termen, dispunand: "Dispozitia testamentara, facuta de la un timp inainte, nu opreste pe eredele numit sau pe legatar de a avea un drept dobandit din momentul mortii testatorului". Prin expresia "Dispozitiunea testamentara, facuta de la un timp inainte", legiuitorul a vrut sa inteleaga legatul cu termen, dar expresia este eronata, deoarece nu dispozitia este facuta de la un timp inainte, ci executarea ei este cea care se realizeaza dupa trecerea unei perioade de timp de la deschiderea succesiunii. Daca exista indoiala ca legatul ar fi cu termen sau sub conditie, judecatorul va aprecia intentia testatorului, in functie de termenii folositi in testament. Legiuitorul prezuma ca intotdeauna legatul cu termen este in favoarea mostenitorului, facand exceptie doar situatia in care testatorul ar fi stipulat termenul in favoarea legatarului. Cand termenul este in favoarea mostenitorului, el il va putea sili pe legatar sa primeasca legatul si inainte de termen; dimpotriva, daca termenul este in favoarea legatarului, acesta nu poate fi silit sa primeasca inainte de termen, insa legatarul are dreptul sa renunte la termen si sa ceara predarea bunului. In situatia in care termenul s-ar implini chiar in ziua decesului testatorului, atunci legatul va fi pur si simplu. Este posibil ca testatorul sa nu precizeze momentul de cand va curge termenul. In acest caz, termenul va curge dupa imprejurari, fie de la data intocmirii testamentului, fie de la data decesului testatorului. -------- ^1) Eugeniu Safta-Romano, "Drept civil. Obligatii. Curs teoretic si practic", pag. 166.

13

3.3.3.Legatul sub conditie Potrivit prevederilor art. 925 Cod civil, "Orice dispozitie testamentara, facuta sub conditie suspensiva, cade cand eredele sau legatatul a murit inaintea indeplinirii conditiei". Conditia este acel eveniment viitor si nesigur de care depinde nasterea sau stingerea obligatiei. Conditia, la randul ei, poate fi suspensiva sau rezolutorie. Cand legatul este constituit sub conditie suspensiva, dreptul legatarului se va naste numai la implinirea conditiei. Daca legatarul va deceda pana la implinirea conditiei, atunci legatul devine caduc. Cand legatul a fost afectat de o conditie rezolutorie, dreptul legatarului se va naste chiar din momentul deschiderii succesiunii, insa daca se va implini ulterior conditia rezolutorie, legatul va fi desfiintat retroactiv. Conditia poate fi expresa, atunci cand este formulata in termeni precisi in testament; conditia va putea fi tacita, cand ea rezulta din lege sau din vointa presupusa a testatorului. Legatul poate fi supus unei conditii cauzale (ex: "daca lon va avea copii" sau "Daca lon ii va da fiica sa in casatorie"); unei conditii potestative (ex: "Iti las cutare bun, daca te vei duce la Paris") sau unei conditii mixte (ex: daca va deveni membru al unei fundatii"). Conditia trebuie sa fie licita (exemplu de conditie ilicita: "lti las autoturismul, daca il vei ucide pe X") si posibila, in caz contrar testamentul va fi nul. Atunci cand conditia nu se va putea realiza vreodata, testamentul va fi caduc. Supravietuirea legatarului conditiei, va face ca el sa dobandeasca proprietatea bunului din momentul deschiderii succesiunii, deoarece indeplinirea conditiei suspensive are efect retroactiv. Desi legatarului ar trebui sa-i revina in proprietate fructele din momentul deschiderii succesiunii, cu toate acestea el nu le va culege decat in momentul deschiderii succesiunii, deoarece mostenitorii care au perceput fructele sunt considerati de buna-credinta. Pana in momentul realizarii conditiei, legatarul va putea intrerupe prescriptia, sa solicite separatia de patrimonii, sa instraineze nuda proprietate, etc.

14

In practica, exista uneori dificultati in a stabili daca un legat este sub conditie sau cu termen. Termenul se distinge de conditia suspensiva, deoarece aceasta din urma suspenda dreptul legatarului pana la indeplinirea ei, legatarul neavand nici un drept asupra bunului pana la data implinirii conditiei; termenul, dimpotriva, amana exigibilitatea si executarea legatului, care exista insa din chiar momentul mortii testatorului. Oricum, in caz de indoiala, daca legatul este cu termen sau sub conditie, judecatorul va decide asupra intentiei testatorului, in functie de termenii la care a recurs testatorul in testament. 3.3.4.Legatul cu sarcina Nu exista nici o interdictie legala pentru ca un legat sa fie cu sarcina. Sarcina este obligatia de a face, a nu face sau a da, pe care testatorul o impune legatarului prin testament, in schimbul legatului. Sarcina va putea fi impusa: in favoarea testatorului; in favoarea legatarului; in favoarea unui tert. a) Sarcina impusa in favoarea testatorului atunci cand, de exemplu, legatarul va trebui sa plateasca datoriile testatorului, sa-i publice postum operele sale etc. Testamentul va fi tot un act cu titlu gratuit; daca valoarea sarcinei o depaseste pe cea a legatului, actul va fi oneros.^1) In favoarea testatorului nu se poate stipula sarcina decat in contractele de donatie (actele intre vii) si nu prin testamente (acte mortis cauza).^2) b) Este posibil ca sarcina sa fie chiar in favoarea legatarului; de exemplu, in testament se prevede o suma de bani, indicandu-se ca ea sa fie folosita intr-un anumit scop bine determinat. Legatul are in acest caz o afectatiune speciala, care trebuie respectata de catre legatar. c) Mai frecvent este insa legatul cu sarcina in favoarea unui tert. Practic, ne aflam in acest caz in prezenta unei liberalitati indirecte, raportul stabilindu-se intre legatar fi tertul beneficiar al sarcinei. Tertul nu este legatar, el avand doar calitatea de donatar. Poate beneficia de sarcina chiar si o persoana incapabila sau una neconceputa.

15

In testament, sarcinile trebuie sa fie prevazute expres, chiar daca nu se folosesc termeni sacramentali in acest sens, fiind suficient ca sarcina sa se desprinda in mod neechivoc din act. O simpla dorinta sau speranta ori chiar o rugaminte, intr-o formulare cu caracter general, nu poate constitui o sarcina, asa ca neexecutarea ei nu conduce la revocarea testamentului.^3) Atunci cand legatul a fost instituit cu sarcina intretinerii unei persoane, cu mentiunea ca executarea obligatiei sa se faca in natura, aceasta obligatie nu va putea fi convertita in bani de catre instanta, la cererea beneficiarului intretinerii.^4) Nu trebuie sa se confunde sarcina cu conditia. Delimitarea de conditia suspensiva este mai usoara, deoarece sarcina nu suspenda nici nasterea si nici executarea dreptului legatarului. Distinctia pare mai dificila fata de conditia rezolutorie, deoarece in ambele cazuri dreptul legatarului se naste la moartea testatorului, iar neexecutarea sarcinii si implinirea conditiei rezolutorii atrag desfiintarea retroactiva a legatului. Un criteriu al distinctiei l-ar constitui faptul ca, sarcina este o afectare economica a unui bun, pe cand conditia ar privi doar statutul personal al legatarului. Dar, sunt situatii cand nici acest criteriu nu este suficient, de exemplu, sarcina de a locui in locuinta lasata prin testament. Sarcina vizeaza in acest caz bunul, dar si persoana legatarului. --------- ^1) Mihail Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 187. ^2) Mircea Muresan, "Drept civil. Partea generala'', Note de curs. Editura S.C."Cordial" S.R.L.. Cluj-Napoca,.1992, pag. 163. ^3) C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, vol. III, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 887;Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1229/1959, in "Culegere de decizii pe anul 1959", pag. 193. ^4) Trib. jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 394 din 10 aprilie 1979, in "Revista romana de drept" nr. 9/1979, pag. 64.

16

3.3.5.Efectele conditiilor si sarcinilor imposibile, imorale si ilicite ale testamentelor Potrivit art. 1008 Cod civil: "Conditiunea imposibila, sau contrara bunelor moravuri, sau prohibite de lege, este nula si desfiinteaza conventia ce depinde de dansa. Desi textul legii se refera expres la conventii, el se aplica si testamentelor, care sunt acte juridice unilaterale; mai mult, desi textul se refera la conditie, el este aplicabil si sarcinilor imposibile, imorale sau ilicite. O conditie este imposibila cand din punct de vedere material si in mod absolut, ea nu poate fi realizata. Daca obiectiv conditia se poate implini, dar ea nu este in putintele legatarului, testamentul nu va fi lovit de nulitate. O conditie este imorala, atunci cand contravine normelor moralei. O conditie este ilicita atunci cand incalca o norma imperativa sau prohibitiva a legii. Daca o conditie este imposibila, imorala sau ilicita se raporteaza la momentul mortii testatorului si nu la cel al intocmirii testamentului. O conditie imposibila este mai greu de intalnit in practica, iar daca o asemenea conditie s-ar insera in testament, s-ar putea pune problema daca testatorul era sau nu in deplinatatea dificultatilor mintale. Tot imposibila este considerata si o conditie falsa, adica acea conditie posibila, dar inexistenta (de exemplu, obligatia de a plati o datorie care nu exista). Imposibilitatea conditiei sau sarcinii poate fi din punct de vedere fizic sau moral. Conditiile ilicite sunt potestative, pe cand conditiile cauzale sunt intotdeauna licite. O conditie ilicita va duce la anularea testamentului: atunci cand ei incalca o norma juridica de ordine publica (sunt si legi de drept privat care pot interesa ordinea publica).

17

3.3.6. Cauza testamentului Fiind un act juridic, testamentul trebuie sa aiba o cauza licita si morala. Potrivit art. 966 Cod civil, o obligatie fara cauza sau intemeiata pe o cauza falsa sau ilicita, nu poate produce nici un efect juridic. Cauza constituie ratiunea determinanta pentru care testatorul lasa total sau partial patrimoniul sau unei anumite persoane. Un testament fara cauza sau avand o cauza ilicita ori imorala, va fi lovit de nulitate absoluta. 3.4.Limitele testamentului

3.4.1.Ce se poate testa prin testament Pot forma obiectul testamentului toate bunurile care se gasesc in circuitul civil, mobile sau imobile, corporale sau necorporale, individual determinate sau de gen. Se pot testa si bunurile aflate in indiviziune. Problema care se pune este daca se poate testa bunul proprietatea unui tert, cu alte cuvinte, sa se dispuna de bunurile altuia. Deoarece testamentul incepe sa-si produca efectele doar din momentul deschiderii succesiunii, care coincide cu cel al mortii testatorului chiar cand prin el s-a dispus de bunul altuia, va fi valabil. Conditia care se pune este ca la decesul testatorului, bunul testat sa se gaseasca in patrimoniul acestuia. Atunci cand bunul testat este afectat de o ipoteca, servitute etc., acestea vor trebui respectate de catre legatar. In prezent pot fi testate inclusiv terenurile din intravilan si extravilan. Dobandirea dreptului de concesiune asupra unui loc de inmormantare poate avea loc si prin mostenire legala sau testamentara, in anumite limite si conditii prevazute pentru municipiul Bucuresti.^1) In ce priveste constructiile funerare, acestea vor putea fi instrainate inclusiv prin mostenire testamentara. De asemenea, instanta suprema a stabilit ca si in ce priveste locul de inmormantare, va putea fi transmis inclusiv prin testament.^2)

18

S-a recunoscut dreptul de a dispune de sumele depuse la CEC, in caz de moarte a titularului in favoarea persoanelor indicate prin clauza testamentara inscrisa in libret. Prin testament poate fi impusa si o sarcina legatarului, in favoarea sa, a testatorului sau a unui tert, numai ca sarcina trebuie sa fie posibila, licita si morala. Tot astfel, un testament poate fi afectat de modalitati: termen sau conditie. Testamentul cuprinde legate, adica dispozitii ale defunctului cu privire la patrimoniul sau, pentru cand nu va mai fi in viata. Un testament poate cuprinde insa si alte dispozitii, cum ar fi: - sarcini impuse legatarului; - exheredarea unuia sau unor mosrenitori legali care nu sunt insa rezervatari; - revocarea unui testament intocmit mai inainte; - un partaj de ascendent; - clauze cu privire la inmormantarea testatorului; - recunoasterea unui copil din afara casatoriei; - constituirea unui uzufruct, uz, servitute, abitatie. Uzufructul testamentar este destul de frecvent intilnit in practica si poate imbraca doua forme: constituirea directa, prin acte de instrainare, cand testatorul instituie un legatar al uzufructului; constituirea indirecta, pe cale de retentie, cand testatorul instituie un legat al nudei proprietati. Este posibil sa fie constituit uzufructul si asupra unei cote-parti din mostenire. Uzufructuarul nu are o actiune de partaj impotriva nudului proprietar si nici nudul proprietar nu are o asemenea actiune impotriva uzufructuarului, pentru ca nimic nu este comun si indiviz intre ei, uzufructuarul avand doar folosinta, iar proprietarul nuda proprietate. Cand prin testament dreptul de uzufruct viager a intrecut prin valoare cotitatea disponibila din patrimoniul succesoral, mostenitorii rezervatari vor putea opta fie pentru executarea acestei dispozitii, fie de a abandona proprietatea cotitatii disponibile.^3) Consideram ca legatul uzufructului intregii succesiunii va fi universal, iar in cazul legatului partial, va fi cu titlu universal.^4) Dreptul de uz va putea fi constituit si printr-un testament.

19

Si dreptul de abitatie va putea fi constituit printr-un testament, iar in practica judiciara s-a horarat, ca si in cazul dreptului de uzufruct, ca atunci cand s-a constituit abitatia prin testament, iar valoarea dreptului de abitatie depaseste cotitatea disponibila din averea succesorala, mostenitorii rezervatari au facultatea fie de a executa aceste dispozitii, fie de a abandona proprietatea cotitatii disponibile. ^5) --------- ^1) Trib. Suprem. sect. civ., dec. nr. 618 din 29 martie 1977, in "Culegere de decizii pe anul 1977", pag. 21. ^2) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1012 din 5 iunie 1979, in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1975-1980", pag. 136-137 ^3) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1314 din 7 octombrie 1970, in "Culegere de decizii pe anul 1970", pag. 81. ^4) Mihail Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 358; loan Zinveliu, "Dreptul la mostenire in RSR", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, pag. 69. ^5)Trib. reg. Timisoara, dec. civ. nr. 1548/1958, in "Legalitatea populara", nr. 6/1960, pag. 120. 3.4.2.Cat se poate testa printr-un testament Orice persoana este capabila, in principiu, sa dispuna de intregul sau patrimolnu, inclusiv prin testamente. Este consecinta faptului ca omul este liber sa dispuna exclusiv si absolut de bunurile proprietatea sa (art. 480 Cod civil). In absenta descendentilor, ascendentilor si sotului supravietuitor, proprietarul poate dispune prin testamennt integral de bunurile sale. De la aceasta regula, Codul civil aduce o exceptie: interzice a se dispune de o parte din bunuri. In interesul unor anumiti mostenitori, portiune care poarta denumirea de rezerva. Acea portiune din patrimoniu de care testatorul poate dispune prin testament se numeste parte, portiune sau cotitate disponibila. Rezerva este o parte din succesiunea ab intestat si constituie o indisponibilitate a bunurilor in folosul mostenitorilor rezervatari.

20

Asemenea rezervei, cotitatea disponibila este variabila in functie de calitatea si numarul mostenitorilor in dreptul nostru civil, beneficiaza de rezerva doar descendentii si ascendentii de gradul intai (mama si tata). Deoarece defunctul este liber sa dispuna cum vrea de cotitatea disponibila, el o poate darui prin testament fie unuia sau unor mostenitori legali sau unor persoane straine de succesiune. Depasirea cotitatii disponibile prin atingerea rezervei atrage reductiunea legatelor. Persoana fizica va putea dispune prin testamente, dar numai in limita cotitatii disponibile. Intr-adevar, "exista realmente o singura limitare a dreptului de a dispune pentru cauza de moarte, si anume rezerva succesorala"^1) si aceasta pentru ca legea interzice substitutiile fideicomisorii. Sotul supravietuitor beneficiaza de o cotitate disponibila speciala. Astfel, sotul supravietuitor din casatoria subsecventa va putea primi legate de la sotul predecedat, dar in limitele unei cotitati disponibile speciale, intinderea acesteia fiind cel mult egala cu portiunea copilului care a luat mai putin fara ca aceasta portiune sa depaseasca 1/4 din succesiune. In concluzie, cele doua componente ale succesiunii sunt rezerva si cotitatea disponibila. Pentru stabilirea raportului dintre rezerva si cotitatea disponibila, sub aspectul intinderii lor, va trebui sa se stabileasca valoarea activului net al mostenirii. ------- ^1) loan Zinveliu, "Dreptul la mostenire in RSR", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, pag. 88. 3.5.Condiţii generale de formă pentru testamente 3.5.1.Notiuni generale Tinand seama de consecintele importante pe care le produce un testament, legiuitorul a instituit anumite conditii generale de forma pentru validitatea testamentului. A urmarit sa inlature astfel eventualele presiuni care s-ar face de anumite persoane asupra testatorului si sa evite interpretarile eronate care s-ar da vointei sale.

21

Conditiile de forma impuse de lege nu sunt decat masuri de protectie a defunctului care intotdeauna trebuie sa dispuna absolut liber de patrimoniul sau. Nerespectarea formelor impuse de lege atrage nulitatea absoluta a testamentului, pentru ca ele au fost impuse ad validitatem si nu ad probationem. Cele doua conditii generale de validitate sunt: a) necesitatea formei scrise; b) testamentul sa fie manifestarea de vointa a unei singure persoane materializata intr-un text scris separat. 3.5.2.Forma scrisa Vointa testatorului nu va produce nici un efect, daca nu imbraca forma scrisa. Testamentul verbal sau "cu limba de moarte", cum mai era denumit, este lovit de nulitate si nu produce absolut nici un efect. A fost cunoscut si testamentul scris (diata), care trebuia insa, pentru a fi valabil, sa fie intocmit in prezenta martorilor (care ii intareau autenticitatea prin iscaliturile lor), datat si semnat (ori prin punere de deget sau pecete) de catre testator. In prezent, testamentul nu va produce efecte juridice decat daca va fi intocmit in forma scrisa, forma care constituie o conditie de validitate si nu de probatiune. Nerespectarea formei scrise atrage nulitatea absoluta a testamentului. Legatarul nu ar putea, in absenta inscrisului, sa faca dovada ca ar fi fost gratificat prin viu grai de catre defunct. Un testament verbal este nul, indiferent de valoarea legatului si chiar daca s-a facut de catre un roman, intr-o tara straina, unde testamentul este valabil verbal. Credem ca legatele verbale nu dau nastere nici la o obligatie naturala, a carei executare ar putea fi ceruta in justitie. Nu sunt valabile nici testamentele mutuale, deoarece pentru existenta valabila a testamentului este necesar un act scris din partea testatorului. 3.5.3.Situatia cand testamentul a fost pierdut sau a fost distrus In primul rand, este posibil ca testamentul sa fie distrus total sau partial prin fapta unui tert sau din forta majora, fara ca testatorul sa

22

cunoasca aceasta. Este posibil ca distrugerea testamentului sa fi avut loc in timpul vietii testatorului sau dupa moartea sa. Legatarul va putea face dovada existentei testamentului, prin aceasta neintelegindu-se ca legatul s-a facut verbal, ci ca testamentul a fost scris si care nu poate fi infatisat din imprejurari independente de vointa lui. Dovada testamentului se va putea face prin orice mijloc de proba. Obligatia legatarului nu se va limita sa faca dovada existentei testamentului, ci ca el este cel gratificat si ca pana la moartea sa testatorul nu a revocat testamentul. Daca distrugerea sau dosirea testamentului apartine chiar testatorului sau unui tert, iar testatorul cunostea aceasta, se considera ca prin aceste fapte s-a urmarit revocarea testamentului, asa incat nu se mai poate face dovada existentei testamentului de catre legatar^1) In cazul in care testamentul a fost distrus ori dosit fara stiinta testatorului sau dupa moartea sa, pretinsul legatar va putea dovedi prin orice mijloc de proba existenta si cuprinsul testamentului, faptul distrugerii, pierderii sau ascunderii, precum si imprejurarea ca testamentul avea interes sa-l ascunda sau sa-l distruga --------- ^1) St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 431. 3.5.4.Interzicerea testamentelor conjuncte Potrivit art. 857 Cod civil, doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi testament, una in favoarea celeilalte sau in favoarea unui tert. De asemenea, potrivit prevederilor art. 938 Cod civil, sotii nu pot in timpul casatoriei, sa-si faca nici prin acte intre vii si nici prin testament vreo donatie mutuala si reciproca prin acelasi act. Legea nu impiedica existenta a doua testamente distincte pe aceiasi foaie de hartie, asa incat, revocarea unuia nu atrage automat si revocarea celuilalt. Dispozitia cuprinsa in art. 857 Cod civil se aplica tuturor testamentelor, indiferent daca ele sunt autentice, olografe sau mistice.

23

Nu este interzis ca doua persoane sa dispuna de patrimoniul lor, una in folosul celeilalte, in acelasi moment, dar prin acte diferite. 3.5.5. Sanctiunea nerespectarii conditiilor generale de forma ale testamentului Cele doua conditii generale de forma ale testamentului sunt cerute de lege ad validitatem, asa incat nerespectarea lor atrage nulitatea absoluta a testamentului. Conditiile generale de forma sunt necesare nu numai testamentelor ordinare, ci si celor privilegiate. Un testament nul nu va putea servi ca un inceput de dovada scrisa pentru declaratiile cuprinse in el. Severitatea sanctiunii nulitatii absolute prevazuta de art. 886 Cod civil este atenuata in cateva situatii. De exemplu, un testament poate fi nul deoarece nu respecta forma expresa ceruta de lege pentru un anumit testament, dar el va fi valabil ca un alt tip de testament. Un testament autentic lovit de nulitate absoluta, poate avea valoarea juridica a unui testament olograf, desigur daca sunt indeplinite conditiile legale pentru acest fel de testament. Succesorii testatorului pot confirma un testament nul, in mod tacit sau expres, prin confirmarea sau executarea voluntara a testamentului.^1) S-a mai considerat ca testatorul nu va putea ratifica si valida nulitatea unui testament anterior, printr-un testament posterior, decat numai repetand intocmai dispozitiile testamentului anterior. Desi art. 1167 alin. 3 Cod civil se refera la donatii ("Confirmarea sau ratificarea, sau executarea voluntara a unei donatiuni, facuta de catre erezi sau reprezentantii donatorului dupa moartea sa, tine loc de renuntare, atat in privinta viciilor de forma, cat si in privinta oricarei alte exceptii, se aplica si testamentelor.^2) "Testamentul nul pentru vicii de forma da nastere unei obligatii morale in sarcina mostenitorilor defunctului... obligatia morala poate constitui cauza unei obligatii civile pe care si-o asuma un mostenitor de a executa ultima vointa a testatorului, cu toate ca testamentul este nul".^3)

24

Prevederile legale referitoare la forma testamentului se vor aplica si Codicilului (acesta este un supliment la testamentul intocmit anterior), iar nerespectarea va atrage tot sanctiunea nulitatii absolute. Si Codicilul va putea fi autentic, olograf sau mistic. -------- ^1) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 627 din 10 martie 1973, in "Culegere de decizii pe anul 1973", pag. 196. ^2) St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag 437. ^3) Mihail Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 247. 3.6. Formele testamentului.

3.6.1.Notiuni generale Pentru a produce efecte juridice, vointa testamentara trebuie sa se materializeze in scris, forma ceruta de lege sub pedeapsa nulitatii (ad validitatem), ceea ce face ca testamentul sa fie un act juridic solemn. Forma solemna nu este similara cu forma autentica. Pe langa testamentul autentic persoana poate opta si pentru testamentul olograf sau mistic. Si testamentul olograf, care este un inscris sub semnatura privata, in drept el este tot un act juridic solemn. Formele testamentelor pe care le prescrie legea pot fi impartite in doua mari categorii: formele ordinare si formele extraordinare sau privilegiate. Formele ordinare sunt impuse de lege pentru imprejurari normale, cand nu sunt dificultati in intocmirea lor. Testamentele ordinare se clasifica astfel: autentic, olograf si mistic. Dimpotriva, formele extraordinare sau privilegiate sunt impuse de lege pentru imprejurari extraordinare, cand nu este posibila indeplinirea formelor ordinare. Testamentele privilegiate se impart, la randul lor, in patru: testamentul in folosul militarilor; testamentul in caz de epidemie; testamentul maritim; testamentul intocmit in strainatate. Caracteristica acestora

25

consta intr-o simplificare si adaptare a formalitatilor testamentelor autentice, la anumite imprejurari. Testamentul va fi valabil atunci cand a fost intocmit in una din formele mentionate de lege, indiferent de termenii in care testatorul si-a exprimat vointa. Sub aspectul formei testamentare, aceasta este guvernata de legea in vigoare in momentul intocmirii testamentului, deoarece aceasta lege era cunoscuta de testator la acea data. Chiar daca ulterior legea s-ar schimba si la decesul testatorului ar fi o alta lege, va opera totusi legea din momentul intocmirii testamentului. Nu vor putea fi interpretate sau suplinite dispozitiile unui testament, cu ajutorul unui inceput de dovada scrisa, cu martori, prezumtii sau marturisiri. 3.6.2.Testamentul olograf.

3.6.2.1.Notiuni generale Potrivit prevederilor art. 859 Cod civil, "Testament olograf nu este valabil decat cand este scris in tot, datat si semnat de mana testatorului". Cuvantul olograf provine din greceste si inseamna scris intreg, adica este opera personala a testatorului (holos = intreg; grafo = a scrie). Testamentul olograf nu este supus nici unei formalitati si, pentru a fi valabil, el trebuie scris in intregime, datat si iscalit de mana testatorului. Cele trei conditii trebuie sa fie intrunite cumulativ, in lipsa oricareia dintre ele testamentul fiind nul. Asa dupa cum vom vedea, omisiunea din testament a unui asemenea element, atrage nulitatea absoluta a actului. Avantajele testamentului olograf sunt urmatoarele: - forma usoara pe care testamentul o imbraca, determina ca el sa poata fi intocmit oricand si oriunde; - testatorul dispune in deplina proprietate, poate tine secret actul si sa revina asupra lui cand doreste, fiind la adapost de presiunile celor interesati; - permite unor persoane, cu anumite infirmitati (de exemplu surdo-mutii) sa testeze in aceasta forma, mai ales ca nu pot intocmi celelalte testamente (avem in vedere surdo-mutii care pot scrie).

26

Dezavantajele pe care le prezinta aceasta forma de testament, sunt urmatoarele: - el poate fi usor falsificat si sustras de cei interesati; - inlesneste sugestia si captatia in scopul intocmirii testamentului. Cu toate acestea, dintre toate formele de testamente ordinare, in viata de toate zilele cea mai mare frecventa o are testamentul olograf. Chiar din cuprinsul art. 859 Cod civil rezulta cele trei elemente esentiale ale testamentului olograf : scrierea, datarea si semnatura sa apartina in intregime testatorului, adica sa fi fost scrisa de mana sa. Absenta uneia din aceste conditii de validitate, face ca testamentul sa fie lovit de nulitate lart. 886 Cod civil). Legea nu cere ca un asemenea testament sa fie inchis si sigilat si nici sa se precizeze in cuprinsul sau ca a fost scris, datat si semnat de testator. 3.6.2.2.Scrierea testamentului olograf Pentru ca un testament olograf sa fie valabil, prima conditie ceruta de lege este sa fie scris integral de catre testator. Este interzis de a se intocmi un testament olograf prin procura. Testamentul poate fi scris de testator in orice limba. Legea nu cere ca testamentul olograf sa fie intocmit in mai multe exemplare, dar, considerente de natura practica, ar justifica intocmirea mai multor exemplare, care sa fie depuse la persoane diferite. Chiar daca testamentul a fost semnat si datat de testator daca a fost scris de un tert, el va fi lovit de nulitate. Daca s-ar sustine ca in testament ar fi fost incluse de un tert anumite cuvinte, ramane datoria judecatorilor sa stabileasca aceasta situatie de fapt. S-ar putea ca testatorul sa se foloseasca de un model; aceasta nu duce la nulitatea testamentului, daca testatorul este constient de cuprinsul actului pe care il incheie. De asemenea, testamentul este valabil daca la intocmirea lui a asistat un tert, care s-a limitat insa sa potriveasca hartia, etc., fara sa participe efectiv la intocmirea actului.^1) Daca tertul a dictat testatorului continutul actului, atunci acesta va fi lovit de nulitate. Stersaturile facute de testator in cuprinsul testamentului nu anuleaza actul, fiind anulata doar dispozitia stearsa. Adaosurile si intercalarile sunt

27

valabile, daca au fost scrise de testator. Dar, "un singur cuvant, pus de o mana straina intr-un testament olograf, il viciaza cu desavarsire chiar cand acest cuvant nu ar avea nici o insemnatate".^2) Cand corecturile, stersaturile sau adaugirile s-au facut de un tert cu stiinta testatorului, testamentul va fi nul. Cuvintele ilizibile din testament se considera ca nu exista. Spatiile goale lasate in testament, nu-i afecteaza valabilitatea; tot astfel, nici prescurtarile cuvintelor, a datelor, a numelor sau a bunurilor lasate, daca prin aceasta nu se pune la indoiala vointa testatorului. Un testament olograf este valabil chiar daca este scris si in versuri. Nu intereseaza materialul pe care esta scris testamentul: hartie, carton, sticla, lemn, piatra, etc. Testamentul poate fi scris pe o singura foaie de hartie sau pe mai multe foi, iar datarea ai semnatura sa existe numai pe ultima foaie. In caz de contestatii, instanta va stabili daca toate foile alcatuiesc un tot unitar. Scrierea poate avea loc cu cerneala, creionul, pixul, cu carbune, varful unui cutit, diamantul pe sticla, etc. Actul este valabil chiar daca partial este scris cu cerneala si partial cu creionul. Legea nu cere ca testamentul sa fie redactat in aceiasi zi si in acelasi loc. Problema care se pune este daca testamentul olograf dactilografiat de testor produce sau nu efecte juridice. In sprijinul valabilitatii unui asemenea testament, ar veni urmatoarele argumente: Codul civil nu precizeaza cu ce instrument poate fi scris testamentul si, pe de alta parte, la data adoptarii Codului civil, nu era cunoscuta dactilografia. Un testament dactilografiat chiar de testor este lovit de nulitate.^3) In primul rand, art. 859 Cod civil dispune in mod expres ca testamentul olograf nu este valabil decat atunci cand este scris "de mana testatorului" si acesta pentru a inlatura orice banuieli; faptul ca intentia legiuitorului a fost sa existe o scriere "de mana testatorului" rezulta si din aceea ca, la data adoptarii Codului civil era cunoscuta tipografia, insa aceasta forma de "scriere" nu a fost admisa. Cand scrisul apartine direct testatorului, sunt inlaturate banuielile, confuziile, etc. Un testament dactilografiat va fi nul, chiar si atunci cand testatorul l-a datat si semnat cu mana sa. Persoanele care au recunoscut, in cadrul procedurii succesorale, validitatea unui testament, nu vor putea, ulterior, sa solicite anularea lui

28

in justitie, decat daca vor face dovada ca au fost in eroare asupra calitatii de mostenitor a uneia dintre ele, ca urmare a manoperelor frauduloase folosite in acest scop.^4) ------- ^1) Curtea Suprema de Justitie, sect. civ., dec. nr. 1409 din 23 iulie 1992, in "Probleme de drept din deciziile Curtii Supreme de Justitie pe anii 1990-1992", pag. 130. ^2) G.P. Petrescu, "Testamentele: legatele, substitutiunile, rezerva", Bucuresti, Tipografia Curtii Regale, 1889, pag. 513. ^3) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 207; St, Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 434. ^4) Trib. Suprem, col. civ., nr. 1827 din 27 august 1955, in "Culegere de decizii pe anul 1955", vol. I, pag. 194. 3.6.2.3.Datarea testamentului olograf Art. 859 Cod civil prevede ca datarea testamentului olograf trebuie facuta de mana testatorului, in caz contrar, testamentul fiind lovit de nulitate. Prin datare vom intelege precizarea exacta a zilei, lunii si anului cand a fost intocmit testamentul, in litere sau in cifre. Importanta juridica a datei consta in faptul ca permite sa se stabileasca daca testatorul era capabil, atunci cand a intocmit actul, iar daca exista mai multe testamente succesive, permite sa se stabileasca care din acestea este valabil, deoarece ultimul testament este cel care va fi valabil. Este posibil ca data sa fie scrisa si in termeni echivalenti, daca acestia exprima evident elemente ce trebuie sa o alcatuiasca (de exemplu, testamentul a fost intocmit in prima zi a anului sau in ziua ori ajunul unei sarbatori care poarta aceiasi data in fiecare an, cum ar fi Craciunul. Va fi insa nul testamentul care cuprinde mentiunea "facut intr-o vineri, in postul Pastelui", deoarece data nu este corect precizata. Legea nu cere ca testamentul sa cuprinda ora cand a fost intocmit si nici locul intocmirii.

29

Data trebuie sa fie completa, astfel ca va fi nul testamentul olograf care ar cuprinde numai anul, numai ziua sau numai luna ori doua din aceste trei elemente. Va fi nul testamentul daca data a fost partial dactilografiata si partial scrisa cu mana. Chiar daca data nu este scrisa concomitent cu continutul testamentului, actul va fi valabil. Nu are importanta locul unde este mentionata data pe inscris (la inceputul, mijlocul sau sfarsitul testamentului). Consideram ca daca pe inscris sunt trecute mai multe date diferite, testamentul nu va fi valabil. Unii autorii au considerat ca daca sunt mai multe date, mentionate in locuri diferite pe inscris, testamentul va fi valabil.^1) Dimpotriva, credem ca existenta mai multor date, indiferent de locul unde sunt plasate in testament, face sa opereze nulitatea. Norma care reglementeaza necesitatea datarii testamentului nu este de ordine publica, asa incat va opera doar nulitatea relativa. Aceasta nulitate relativa pentru datarea incompleta a testamentului va putea fi acoperita atunci cand se invedereaza ca, la data intocmirii lui, "au existat efecte care sa contrazica scopul - de ocrotire - al dispozitiilor legale, deci a caror inlaturare sa fie necesara prin mijlocirea nulitatii".^2) Testamentul olograf, incomplet datat, va fi valabil, daca ziua in care a fost intocmit va putea fi stabilita in conditiile legale.^3) Eroarea savarsita in indicarea datei testamentului olograf sau omisiunea in ce priveste o parte a datei, vor putea fi rectificate de instanta, deoarece ele nu aduc in mod necesar nulitatea testamentului. Eroarea involuntara a datei unui testament olograf nu constituie un motiv de nulitate a testamentului daca ea va putea fi rectificata cu ajutorul elementelor scoase din insusi testamentul olograf. Pentru a putea face rectificarea datei, trebuie ca din enuntarile facute in testament, trebuie sa se poata trage concluzia cu certitudine si nu pe baza de prezumtii, care este data reala a testamentului, in locul celei trecute din eroare. Rectificarea datei testamentului olograf poate avea loc partial, adica fie in privinta zilei, fie in privinta lunii, fie a anului, deoarece data eronata a unui testament olograf este divizibila. -------

30

^1) Dimitrie Alexandresco, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", vol. 4, partea l-a, pag. 62. ^2) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 2841 din 18 decembrie 1974, cu nota G. Dimitrescu si O. Ghiorghiu, in "Revista romana de drept" nr. 11/1975, pag. 47. ^3) Trib. pop. raion 1 Mai, sent. civ. nr. 327/1959, cu nota Octavian Capatina, in "Legalitatea populara" nr. 12/1959, pag. 113. 3.6.2.4.Semnatura testamentului olograf Semnatura scrisa de mana testatorului, constituie o conditie esentiala a testamentului olograf. Necesara atat la testamentul autentic, cat si la cel mistic, in cazul testamentului olograf semnatura capata o importanta aparte, deoarece ea singura face sa se dovedeasca faptul ca testamentul emana de la testator. Desi legea nu spune nimic, de regula ea cuprinde numele si prenumele testatorului. Testamentul va fi insa valabil chiar daca el cuprinde doar semnatura pe care o foloseste in mod obisnuit testatorul. Absenta prenumelui din semnatura nu atrage nulitatea actului. O personalitate stiintifica sau artistica va putea semna valabil si cu pseudonimul sau (de exemplu: Arghezi, Delavrancea, etc.). Si o semnatura ilizibila este valabila, daca astfel semneaza in mod obisnuit testatorul. Semnarea prin punere de deget nu mai are in prezent nici o valabilitate juridica.^1) Desi in mod obisnuit semnatura se pune la sfarsitul actului, valabilitatea testamentului nu va fi afectata daca semnatura se gaseste la inceputul sau chiar in cuprinsul testamentului. Cand testamentul cuprinde mai multe foi, nu este necesar ca semnatura sa figureze pe fiecare foaie, ci este suficient ca ea sa fie pusa pe ultima foaie. -------- ^1) Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 2420/1955, in "Culegere de decizii pe anul 1955", vol. I, pag. 199.

31

3.6.2.5.Formalitatea ulterioara redactarii testamentului olograf Potrivit prevederilor art. 892 Cod civil, testamentul olograf, inainte de a fi executat, va fi prezentat notariatului in a carui raza teritoriala s-a deschis succesiunea. Notarul va constata printr-un proces verbal deschiderea testamentului si starea in care l-a gasit. Prezentarea la notariat va avea loc numai in cazul testamentelor olografe si mistice, nu si a celor autentice. Intotdeauna prezentarea va trebui insotita de certificatul de deces al testatorului. In doctrina juridica s-a considerat ca prezentarea testamentului notarului o poate face nu numai legatarul, dar si orice persoana care l-ar gasi.^1) Legea nu prevede insa nici o sanctiune pentru nerespectarea dispozitiei cuprinsa in art. 892 Cod civil. Nimic nu va impiedica executarea testamentului olograf si fara prezentarea lui la notariatul de stat. ------- ^1) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 212; Trib. reg. Craiova, col. civ. dec. nr. 6151 din 15 octombrie 1956, in "Justitia noua" nr. 1/1957, pag. 140, cu nota de D. Calinescu. 3.6.2.6.Forta probanta a testamentului olograf Testamentul olograf ramane totusi un inscris sub semnatura privata, desi este un act solemn. Scrierea sau semnatura vor putea fi contestate de catre mostenitorii Iegali, situatie in care legatarii vor trebui sa faca dovada ca testamentul a fost scris si semnat de catre testator. Proba o va face chiar si un legatar universal, in prezenta unui mostenitor nerezervatar care a fost in posesia legatului. Dovada sinceritatii testamentului se va face prin verificare de scripte si numai cu martori. Legea admite doar proba cu martori atunci cand prezentarea testamentului olograf este dificila dintr-un caz de forta

32

majora. Cum nu se poate considera ca este forta majora cand se contesta scrierea sau semnatura, inseamna ca proba testimoniala nu este suficienta.^1) Atunci cand semnatura si scrierea testamentului au fost recunoscute sau verificate ca apartinand testatorului, data va putea fi opusa tertilor (mostenitorilor legali sau legatarilor stabiliti printr-un alt testament). Desigur, data este opozabila tertilor, insa numai pana la proba contrarie. Doar in cazul de incapacitate a testatorului sau de frauda, tertii vor putea recurge la orice mijloc de proba; altfel, data va putea fi combatuta doar cu elemente extrase din continutul material si intelectual al testamentului. Curtea Suprema de Justitie a decis, recent, ca testamentul olograf fiind un act sub semnatura privata, in situatia in care va fi contestat, se va recurge la procedura verificarii de scripte, iar in caz de indoiala se va dispune efectuarea unei expertize a scrisului.^2) -------- ^1) Trib. Suprem, col. civ. dec. nr. 264/1955, in "Culegere de decizii pe anul 1955", pag. 204. ^2) Curtea Suprema de Justitie, sect. civ. dec. nr. 1409 din 23 iulie 1992, in "Probleme de drept din deciziile Curtii Supreme de Justitie pe anii 1990-1992", pag. 132. 3.6.3.Testamentul mistic sau secret Conform prevederilor art. 864 Cod civil, testamentul mistic sau secret este acel testament semnat de testator, strins si sigilat, dupa care este prezentat judecatoriei pentru a fi indeplinite anumite formalitati. In cazul acestui testament, scrierea apartine fie testatorului, fie altei persoane, esential fiind ca testamentul trebuie sa fie semnat neaparat de testator. Practic, testamentul mistic sau secret este extrem de rar intalnit, iar pe langa faptul ca nu prezinta foloase a fost considerat chiar "periculos"^1),

33

pentru urmatoarele motive: redactarea o poate face orice persoana straina si adevaratul testament poate fi sustras si inlocuit cu altul. Scrierea testamentului se poate face cu mana, dactilografiat etc. si chiar de catre orbi, daca recurg la scrierea lor speciala. Este posibil chiar ca o parte din testament sa fie scrisa de un tert, iar o alta parte de catre un alt tert. Insusi legatarul instituit va putea scrie testamentul. Legea nu cere ca testatorul sa dicteze continutul testamentului, deoarece semnatura lui confirma continutul actului. Pe langa semnarea testamentului personal de catre testator, legea mai cere ca apoi sa aiba loc strangerea si sigilarea testamentului si prezentarea lui judecatorului. Va fi sigilat plicul in care se afla testamentul sau va fi sigilat insusi testamentul sigilat. Sigiliul constituie garantia ca testamentul nu va fi sustras si inlocuit fraudulos . Data testamentului coincide cu cea din procesul verbal intocmit de judecator, care atesta prezentarea testamentului. in functie de aceasta data se va verifica daca testatorul a fost sau nu capabil. Daca testamentul este scris pe mai multe foi, e suficient ca semnatura sa existe in partea finala a ultimei foi; testamentul poate fi scris in mai multe zile si in mai multe locuri. Strangerea si sigilarea testamentului o pot face testatorul sau o persoana straina, dar prezentarea testamentului judecatorului va trebui facuta numai de testator. Daca testatorul este in imposibilitate fizica de a se prezenta la tribunal va fi delegat un judecator, care se va prezenta la domiciliul testatorului, in prezenta caruia testamentul va fi strans si sigilat. In procesul verbal intocmit cu aceasta ocazie, se va lua act de declaratia testatorului ca testamentul este scris si semnat de el insusi, ori scris de alta persoana si semnat de el. Obligatoriu, in procesul verbal judecatorul va trebui sa faca mentiunea despre declaratia testatorului, care constituie formalitatea cea mai importanta. Nu este necesar sa se mentioneze in procesul verbal numele celui care a scris testamentul. Totusi, daca testamentul este scris de altcineva, dar testatorii declara ca a fost scris de el, actul va fi lovit de nulitate. Procesul verbal intocmit de judecator va trebui sa cuprinda mentiuni cu privire la prezentarea testamentului la tribunal sau la domiciliul

34

testatorului; starea in care se afla testamentul; daca a fost prezentat strans si sigilat sau aceste operatiuni s-au facut in prezenta judecatorului; declaratia testatorului ca testamentul a fost scris si semnat de el, ori a fost scris de altul si semnat de el. Procesul verbal va fi semnat de judecator si testator, iar daca acesta din urma nu poate semna, atunci se va face mentiunea despre aceasta in procesul verbal. Formalitatile privind strangerea, sigilarea si incheierea procesului verbal vor trebui facute fara intermitente, pentru a impiedica sustragerea testamentului si inlocuirea lui. Nerespectarea tuturor formalitatilor impuse de art. 864 Cod civil atrage nulitatea absoluta a testamentului. In ce priveste locul unde urmeaza sa fie pastrat testamentul mistic, acesta va fi pastrat fie la grefa tribunalului sau va fi inapoiat testatorului (art. 892 Cod civil). Potrivit prevederilor art. 865 Cod civil, persoanele care nu stiu sau nu pot citi si scrie, nu vor putea intocmi testamente in forma mistica. Acest testament impune o conditie esentiala testatorului: sa fie stiutor de carte, adica sa poata scrie si citi. Ratiunea dispozitiei cuprinsa in art. 865 Cod civil se gaseste in faptul ca testatorul, chiar cand actul este scris de altul, sa fie asigurat ca testamentul cuprinde dispozitiile ultimei sale vointe. Legiuitorul nu cere conditia ca testatorul sa fi citit testamentul; dar daca el stie sa citeasca si sa scrie, se prezuma ca a cunoscut continutul testamentului lui. S-a considerat ca este valabil testamentul in cazul in care testatorul nu stie sa scrie, dar se poate semna si poate citi, avand posibilitatea sa ia cunostinta prin propriile sale simtiri despre continutul actului.^1) Ipoteza imaginata ni se pare aproape imposibila, deoarece o persoana care nu stie sa scrie, nici nu va putea sa citeasca. Dimpotriva, ipoteza persoanei care poate scrie, dar nu poate citi, din cauza unei infirmitati, o putem intalni in cazul orbilor. Dar nici orbii nu pot, din punctul nostru de vedere, sa intocmeasca testamente mistice, deoarece nu pot citi, cu alte cuvinte, nu se pot asigura direct ca hartia care li se prezinta cuprinde sau nu propria lor vointa. O singura exceptie ar putea fi, atunci cand scrierea testamentului ar fi in relief, iar orbul testator ar putea lua personal cunostinta de continutul actului.

35

Nulitatea testamentului va opera numai cand testatorul este incapabil absolut de a citi si nu atunci cand el are dificultati la citire. In ce priveste persoanele care nu pot vorbi, art. 866 Cod civil prevede ca, daca mutul stie sa scrie, el va trebui sa mentioneze pe procesul verbal de constatare ca testamentul este al sau. Deci, o persoana muta, care stie sa scrie si sa citeasca, va putea testa mistic. Si in cazul sau, testamentul va trebui semnat de testator sub sanctiunea nulitatii. Testamentul mistic intocmit de surdo-mut nu trebuie neaparat datat, deoarece se considera ca data corespunde zilei cand s-a incheiat procesul verbal de constatare de catre judecator. Referitor la puterea probanta a testamentului mistic, vom retine urmatoarele: in absenta procesului verbal incheiat de judecator, testamentul ramane doar un proiect. Practic, vom fi in prezenta a doua acte, unul autentic (procesul verbal intocmit de catre judecator) si unul sub semnatura privata (cel intocmit propriu-zis de catre testator). Daca cele cuprinse in testament fac dovada pana la proba contrarie, mentiunile din procesul verbal fac dovada pana la inscrierea in fals. ---------- ^1) Dimitrie Alexandresco, , "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", vol. IV, partea a 2-a, pag. 98. ^2) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 223. 3.6.4. Testamentul autentic.

3.6.4.1.Notiuni generale Testamentul autentic este testamentul autentificat de notar, conform prevederilor legale (art. 860 Cod civil).^1) Avantajele testamentului autentic consta in faptul ca poate fi intocmit de orice persoana, inclusiv de cele care nu stiu sa scrie si sa citeasca, si este mai dificil sa se recurga la manopere frauduloase. Prin pastrarea unui exemplar de pe testament la notariat, se asigura pastrarea lui si se garanteaza realizarea dispozitiilor testamentare. Dezavantajul testamentului autentic consta la faptul ca nu asigura secretul dispozitiilor de ultima vointa si necesita timp si cheltuieli. Cu

36

toate acestea, alaturi de testamentul olograf, testamentul autentic este extrem de frecvent, datorita si puterii lui probante. ------ ^1) Partea din art. 860 Cod civil care se refera la autentificarea actului de catre "judecatoria competenta" a fost implicit abrogata prin decretul nr. 377/1960, care prevede ca actele autentice se intocmesc de notariate; de asemenea, au fost abrogate prevederile an. 861-863 prin Legea nr. 358 din 3 iulie 1944 pentru autentificarea si legalizarea inscrisurilor, pentru investirea cu data certa si legalizarea copiilor pe insscrisuri. 3.6.4.2.Formalitatile necesare autentificarii testamentului autentic Testamentul va fi autentificat conform normelor care reglementeaza autentificarea inscrisurilor, in general.^1) Competenta autentificarii apartine numai notariatului si nu consiliilor locale comunale, orasenesti sau municipale. Regula este ca testatorul se prezinta personal la notariat, reprezentarea nefiind admisa. Daca testatorul se gaseste in imposibilitate de a se prezenta in fata notarului, atunci notarul se va deplasa la domiciliul sau. Testatorul va prezenta notarului un proiect de testament sau va fi intocmit de notar, dupa indicatiile testatorului. Testamentul va fi astfel redactat, incat sa exprime numai vointa testatorului. Redactarea testarnentului se va face in limba romana, iar in localitatile unde se gasesc anumite minoritati, redactarea se va face si in limba populatiei respective. Daca testatorul doreste, testamentul se va putea incheia si in orice alta limba, fiind necesar insa fie ca notarul sa cunoasca limba sau sa se foloseasca de un interpret, pentru a se convinge de continutul actului. Atunci cand testatorul nu cunoaste limba in care a fost redactat testamentul, atunci notarul va recurge la un interpret cu ajutorul caruia testatorul va lua cunostiinta de continutul actului.

37

Notarul va identifica intotdeauna pe testator, pe tertul care a redactat actul, pe interpret si, eventual, pe martori. Notarul va citi testamentul, care va confirma sau infirma daca el reprezinta sau nu vointa testatorului. Testatorul va trebui sa semneze personal testamentul, in fata notarului. Cand testatorul este surdo-mut si nu poate sau nu stie sa semneze, consimtamantul ii va fi luat de notar prin interpret. Dimpotriva, daca surdo-mutul care stie carte, va mentiona in testament, personal, ca este de acord "cu prezentul act, pe care l-am citit", actul va fi valabil. Daca testatorul este orb, atunci notarul ii va citi testamentul si se va convinge ca actul reprezinta vointa acestuia. In toate cazurile, testatorul va semna pe fiecare exemplar al testamentului autentificat. Notarul va trebui sa explice testatorului despre consecintele juridice ale actului sau. El va verifica, in prealabil, daca testatorul este major sau a implinit varsta de 16 ani, daca prin dispozitiile testamentare nu se incalca anumite interdictii generale sau speciale de a dispune ori nu se incalca prevederile legale imperative cu privire la testamente. Atunci cand notarul ar refuza autentificarea testamentului, impotriva incheierii de respingere se va putea face plangere la instanta judecatoreasca (in 10 zile de la data cand testatorul a luat cunostinta de incheierea de respingere). Incuviintarea autentificarii se va face printr-o incheiere intocmita de notar. Chiar daca notarul s-a deplasat, pentru autentificare, la domiciliul testatorului, incheierea de autentificare va putea fi intocmita la sediul biroului notarial. Absenta incheierii de autentificare va face ca testamentul sa nu mai aiba valoarea unui testament autentic, cand inainte de intocmirea incheierii de autentificare testatorul declara ca revine asupra dispozitiilor sale testamentare, notarul va lua act de vointa sa si va autentifica testamentul numai tinind seama de dispozitiile de ultima vointa ale testatorului. -------- ^1) I. Stoenescu, S. Zilberstein, "Drept procesual civil roman", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981, pag. 170-171.

38

3.6.4.3.Puterea probanta a testamentului autentic Deoarece este intocmai cu respingerea tuturor formalitatilor cerute de lege, testamentul autentic are valoarea oricarui act autentic. Testamentul autentic va face dovada, pana la inscrierea in fals, numai asupra constatarilor facute nemijlocit de catre notar (de exemplu: asupra persoanei notarului, a testatorului, a interpretului etc.; faptul ca testamentul a fost citit cuvant cu cuvint testatorului, in prezenta sa; semnatura testatorului; ca la cererea notarului, testatorul a declarat ca testamentul ii apartine; mentiunea cu privire la imposibilitatea testatorului de a semna; mentiunile referitoare la data cand a fost realizata autentificarea testamentului etc. ). Amprenta digitala nu constituie o semnatura. In ce priveste sinceritatea declaratiilor testatorului, testamentul va face dovada pana la proba contrarie. Chiar si mentiunea notarului in sensul ca testatorul era in deplinatatea facultatilor mintale, nu va face dovada decat tot la proba contrarie, deoarece notarul nu are competenta profesionala sa stabileasca starea mintala a testatorului, el putand fi indus in eroare sub acest aspect iar pe de alta parte, legea nu-i cere sa faca o asemenea constatare. Solutia este, desigur, justa, dar credem ca ramane totusi obligatia notarului sa verifice daca, totusi, testatorul este sau nu in deplinatatea facultatilor mintale, deoarece, in caz contrar, ar autentifica testamentul unui iresponsabil. Desigur, ii va fi mai dificil notarului sa stabileasca eventuala viciere a consimtamantului testatorului prin eroare sau dol, dar ca se afla in prezenta unui iresponsabil, nu-i va fi greu de stabilit. Faptul de a stabili ca o persoana nu are discernamant, nu presupune neaparat o pregatire profesionala adecvata, ci inseamna a lua act de o anumita situatie de fapt si a refuza, in consecinta autentificarea, intocmind in acest sens o incheiere de respingere. 3.6.5.Testamente privilegiate.

3.6.5.1. Testamentul in folosul militarilor In spiritul prevederilor art. 868-871 Cod civil, se au in vedere militarii aflati pe teritoriul unei tari straine, in perioada prizonieratului sau se afla

39

pe teritoriul propriei tari, dar intr-o cetate asediata, fara vreo legatura cu exteriorul sau in lupta cu o armata de invazie. Vor testa in aceasta forma nu numai militarii, dar si persoanele asimilate lor (medicii militari, precum si personalul din serviciul intendentei). Situatia exceptionala in care se gasesc persoanele respective, impiedica prezentarea lor in fata unui notar si autentificarea testamentului. Art. 868 Cod civil considera ca va fi tot autentic testamentul intocmit de comandantul unitatii sau de oricare alt ofiter superior, asistat de doi martori. Cand militarul este ranit sau bolnav, atunci agentul instrumentator al testamentului va fi medicul sef militar, asistat de comandantul militar al unitatii. Calitatea de martor la intocmirea unui testament privilegiat o poate avea orice persoana, chiar si un copil de 16 ani. Nu se va putea recurge la testamentul in forma privilegiata, atunci cand militarii si celalalt personal din armata se afla in garnizoana, in interiorul tarii. Face exceptie doar situatia in care militarii se gasesc intr-o localitate asediata sau exista o invazie din partea unei armate straine. Militarul prizonier intr-o tara straina va putea intocmi testamentul in forma olografa sau autentica, respectand formele autentice din tara unde se afla, pentru ca el va avea aceleasi drepturi ca si romanul nemilitar. Testamentul are un caracter provizoriu, in sensul ca favoarea acordata de lege acestor testamente inceteaza imediat dupa ce imprejurarile care au justificat-o s-au schimbat iar militarul poate recurge la testamentul olograf, autentic sau mistic. Deci, testamentul militar isi va produce efectele, daca moartea testatorului a avut loc in imprejurarile exceptionale care au determinat intocmirea lui in forma respectiva. Daca dupa trecerea termenului de 6 luni testatorul poate intocmi un testament ordinar, testamentul privilegiat va fi lovit de nulitate. Termenul de 6 luni va curge din ziua in care au incetat imprejurarile exceptionale. Cand in decursul celor 6 luni a reaparut situatia exceptionala, atunci testamentul privilegiat va fi valabil , pana la

40

incetarea noii situatii exceptionale, cand va curge din nou un alt termen de 6 luni. 3.6.5.2.Testamentul in caz de epidemie Conform prevederilor art. 872 Cod civil, persoanele aflate intr-o localitate izolata din cauza ciumei sau a unei alte boli contagioase, vor putea testa in prezenta unui membru al consiliului municipal, asistat de doi martori. Vor putea testa in acest mod atat persoanele bolnave cat si cele sanatoase. Chiar daca legea nu cuprinde nici o dispozitie in acest sens, asemenea Codului civil francez, ea se aplica tuturor persoanelor mentionate, deoarece necesitatea de a testa in forma privilegiata depinde de intreruperea comunicatiilor cu localitatea respectiva, din cauza bolilor contagioase. Persoanele aflate in asemenea localitati, in conditiile in care exista acolo notariate, vor putea testa, totusi, in forma autentica, sub forma testamehtului ordinar.^1) In consecinta, testamentul privilegiat va putea fi intocmit, conform prevederilor art. 872 Cod civil, numai in localitatile unde exista notariate. De asemenea, daca in localitatea respectiva exista judecatorie, testatorul va putea recurge si la testamentul mistic. In sfarsit, nimic nu impiedica pe testatorul aflat in imprejurarile prevazute de art. 872 Cod civil sa testeze inclusiv in forma olografa. Dispozitiile art. 873 Cod civil se aplica si in acest caz, in sensul ca testamentul privilegiat este provizoriu, el devenind nul dupa trecerea unui termen de sase luni de la restabilirea comunicatiilor cu localitatea unde se afla testatorul. --------- ^1) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 224; St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 439.

41

3.6.5.3.Testamentul maritim Codul civil reglementeaza si testamentul intocmit in timpul unei calatorii pe mare, de catre calatori sau membrii echipajului (art. 874 Cod civil). Textul legii cuprinde dispozitii referitoare atat la forma testamentului cat si la masurile necesare pentru conservarea lui. Legea are in vedere calatoriile pe mare si nu pe fluvii. Agentul instrumentator va fi comandantul vasului sau inlocuitorul acestuia, asistat de ofiterul intendent de bord ori inlocuitorul acestuia. Cand calitatea de testator o va avea chiar cel care trebuie sa instrumenteze, se va proceda conform art. 875 Cod civil. Cand vasul a acostat intr-un port strain unde se afla un agent consular sau diplomatic roman, credem ca nu se va mai putea recurge la testamentul privilegiat, deoarece testamentul va fi autentificat de agentul respectiv. Daca in portul respectiv nu exista insa un agent consular sau diplomatic, suntem de parere ca se va putea intocmi testamentul privilegiat, deoarece testatorul nu poate fi obligat, atat timp cat exista posibilitatea intocmirii testamentului conform unei legi romane, sa recurga la legea locului respectiv. Si testamentul maritim are un caracter provizoriu, in sensul ca el va ramane valabil numai daca testatorul va deceda in calatoria sa pe mare sau in trei luni de la intoarcerea sa. Daca au trecut trei luni dupa reintoarcerea pe uscat si nu s-a testat sub forma unui testament ordinar, atunci testamentul privilegiat va fi nul. Sub sanctiunea nulitatii, legea cere testamentului maritim sa fie incheiat in doua exemplare. Un exemplar, inchis si sigilat, va fi inmanat agentului consular sau diplomatic din primul port strain in care va acosta vasul, pentru ca sa fie apoi trimis tribunalului unde locuieste testatorul, prin intermediul Ministerului de Interne. Cand vasul ajunge in portul romanesc, prin intermediul Ministerului de Interne, organul portuar va inainta, aceluiasi tribunal, cel de-al doilea exemplar al testamentului sau ambele exemplare.

42

3.6.5.4.Dispozitii comune ale celor trei forme de testamente privilegiate Exista unele norme comune tuturor formelor de testamente privilegiate. a) In toate cazurile, testamentul privilegiat va trebui semnat de testator (daca va sti sa scrie si sa citeasca) si de agentul constatator. Atunci cand testatorul nu stie sa scrie si sa citeasca, se va face mentiune despre aceasta, inclusiv despre declaratia sa ca nu stie sau nu poate semna. Agentul constatator va stabili si cazul care il impiedica pe testator sa semneze. b) In toate cazurile, testamentul va trebui semnat de cel putin unul din martori, facandu-se mentiune despre cauza care il impiedica pe celalalt martor sa semneze. Acestea sunt singurele formalitati cerute de lege pentru validitatea testamentelor privilegiate. Deci, absenta datei, necitirea testamentului cuvant cu cuvant, precum si a celorlalte formalitati cerute pentru testamentele ordinare, nu va duce la nulitatea testamentului privilegiat. Practic, testamentele privilegiate nu sunt decat testamente autentice simplificate. In ce priveste testamentul olograf, va fi intocmit de militari, cei ce calatoresc pe mare sau se gasesc in localitati izolate ca urmare a unor epidemii, dar cu respectarea prevederilor art. 859 Cod civil. 3.6.6..Depunerile la CEC In principiu, testatorul va putea dispune de sumele depuse la CEC, prin testamente ordinare si privilegiate. Legiuitorul permite insa testatorului sa testeze bunurile aflate la CEC cu respectarea unor formalitati speciale. In legislatia noastra, sunt considerate dispozitii testamentare hotararile de ultima vointa ale testatorului cu privire la sumele depuse la CEC. Titularul depunerii este liber sa desemneze persoana careia i se vor elibera sumele depuse in caz de deces. In ce priveste depunerile asupra

43

carora nu exista dispozitii testamentare, ele vor fi eliberate mostenitorilor legali. Depozitul CEC este un element activ al patrimoniului succesoral. Dispozitia testamentara va fi reductibila, in cazul in care va atinge rezerva mostenitorilor rezervatari. In cazul in care prin dispozitii testamentare sunt indicati mai multi legatari, daca testatorul nu a stabilit altfel, sumele vor fi impartite in mod egal. Ceea ce este important de retinut, "Actul prin care depunatorul dispune, pentru cauza de moarte, de depozitul ce are la CEC alcatuieste un legat".^1) Aceasta inseamna ca sunt aplicabile toate conditiile de fond si de forma prevazute pentru legate de catre legislatia civila. Clauza de imputernicire este un mandat pe care titularul libretului il da unei persoane pentru a ridica suma de bani depusa, mandat care va inceta in momentul decesului titularului. Sumele de bani pe care le-a ratificat mandatarul apartin mandantului, iar daca acesta a decedat vor fi predate mostenitorilor sai, carora va trebui sa li se dea socoteala. Clauza testamentara, dimpotriva, se intemeiaza pe un act juridic pentru cauza de moarte, care isi va produce efectele numai dupa ce titularul a decedat.^2) In conditiile in care depozitul CEC este un legat, iar prevederile legale derogatorii din statutul CEC sunt de stricta interpretare, si acest act va trebui sa se supuna regulilor de fond si forma prevazute de Codul civil pentru legate, desigur, in masura in care nu s-a derogat expres si de la el prin dispozitiile legale speciale. Forma dispozitiilor referitoare la depunerile CEC difera de cea prevazuta de dreptul comun, in sensul ca, este suficienta declaratia scrisa trecuta in libretul de economii, prin care se indica persoana careia i se vor elibera sumele depuse. O asemenea dispozitie s-a considerat ca ar constitui un "testament olograf simplificat"^3), deoarece, desi nu este scris, datat de testator, este numai semnat de acesta. Credem mai curand ca ne vom afla in prezenta unui testament autentic simplificat, deoarece declaratia si semnatura se fac in prezenta unui functionar de stat. Revocarea unei dispozitii testamentare privind depunerile la CEC va putea avea loc, ulterior, prin testament ordinar sau privilegiat. -------

44

^1) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 229. ^2) Tribunalul Suprem, sect. civ., dec. nr. 1629 din 9 octombrie 1976, in "Repertoriu de practica iudiciara in materie civila pe anii 1975-1980", pag. 141. ^3) St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 441. 3.6.7..Depunerile bancare Problemele evidentiate in paragraful anterior vor fi aplicabile si in ceea ce priveste depunerile bancare. Asemenea depozite constituie activul din patrimoniul succesoral si vor fi dobandite de catre mostenitorii legali si testamentari, in conditiile legii. 3.6.8.Testamentul intocmit in strainatate Avem in vedere testamentul intocmit de un roman intr-o tara straina. Potrivit prevederilor art. 885 Cod civil, "Romanul ce s-ar afla intr-o tara straina, va putea face testamentul sau, sau in forma olografa, sau in forma autentica, intrebuintata in locul unde se face testamentul". Daca testamentul va fi intocmit in fata agentului consular sau diplomatic, va trebui respectata legislatia romana in ce priveste autenticitatea inscrisurilor. In cazul testamentului autentic, daca nu se intocmeste in fata agentului consular sau diplomatic, credem ca se va aplica principiul locus regit actum, adica se va aplica legea locului unde se intocmeste testamentul. In ce priveste testamentul olograf, reglementat de legea romana, el va putea fi intocmit si intr-o tara straina, de un roman, chiar daca legea tarii respective nu prevede posibilitatea intocmirii testamentului olograf. In sfarsit, testatorul va putea sa foloseasca oricare din formele testamentare pe care le prevede legea locala.

45

3.7. Dispoziţiile testamentare

3.7.1.Notiuni generale despre legat In dreptul nostru civil, am vazut ca pe Ianga mostenitorii instituiti de lege, exista posibilitatea ca si prin vointa omului sa se desemneze mostenitori. Aceasta rezulta din art. 650 Cod civil care dispune ca succesiunea se defera sau prin lege sau dupa vointa omului, precum si din prevederile art. 893, 896 si 897 Cod civil, care prevad ca legatarii universali si cei cu titlu universal achita datoriile defunctului, asemenea unor adevarati mostenitori. Un legat nu poate avea loc fara sa existe un inscris care sa imbrace forma testamentului. De aceea, pentru ca un testament sa fie valabil este necesar sa arate macar numele legatarului si a bunului legat. Vom defini deci legatul ca fiind acea liberalitate pentru cauza de moarte care se face printr-un testament unei persoane, numita legatar, desemnata de testator, prin acest inscris, liberalitate care poate cuprinde bunuri determinate, o fractiune din patrimoniu sau universalitatea patrimomulul. Pentru ca legatul sa fie valabil, se cer mtrunite cumulativ urmatoarele conditii: - existenta unui inscris; - desemnarea legatarului; - determinarea lucrului legat. 3.7.2.Existenta unui inscris Este absolut necesar sa existe un înscris, intocmit in una din formele testamentare. Aceasta inseamna ca este inadmisibil legatul verbal, chiar daca ar exista o confirmare din partea legatarului. Nu suntem de acord cu opinia acelora care aplica obligatiile naturale la testamentele verbale, in sensul ca orice legat verbal sau nul pentru vicii de forma ar da totusi nastere unei obligatii naturale, care s-ar putea transforma intr-o obligatie civila, prin vointa celui care se recunoaste

46

debitor. Legea este ferma, in sensul ca testamentul este un act juridic solemn si nu se admit exceptii de la acest principiu. 3.7.3.Desemnarea legatarului Intr-un legat, legatarul va trebui precizat exact, pentru a se evita confuziile. Legatul nu va produce efecte daca legatarul nu va fi mentionat sau numele sau este ilizibil. Legatarul sa nu fie o persoana interpusa, adica legatul sa vizeze in cele din urma o persoana incapabila. Este inadmisibil legatul secret. Este vorba de acele testamente in care nu se precizeaza numele legatarului, mentionandu-se doar ca legatul a fost facut in favoarea unei persoane cunoscuta mostenitorilor, datorita instructiunilor orale care au fost date de testator.^1) Faptul ca legatarul nu este desemnat chiar in testament, face, ca legatul sa fie lovit de nulitate. Legatul va fi valabil si atunci cand testatorul, fara sa precizeze numele si prenumele legatarului sau le mentioneaza eronat, arata totusi porecla, profesiunea sau meseria sa, iar din acestea instanta poate sa desprinda fara echivoc persoana legatarului. Tot astfel, testamentul nu va fi nul atunci cand se mentioneaza in el corect numele si prenumele legatarului, dar profesia sau meseria acestuia s-au trecut eronat. Atunci cand testatorul instituie ca legatar o unitate administrativ-teritoriala, fara sa mentioneze denumirea acesteia, credem ca testamentul nu va fi nul si calitatea de legatar o va avea comuna, orasul sau municipiul in care testatorul isi avea domiciliul sau resedinta. Desigur, nimic nu impiedica sa se retina si alta comuna, oras sau municipiu, daca din continutul testamentului se trage o asemenea concluzie. Daca testatorul declara ca legatar pe toate rudele sale, fara sa le precizeze numele, credem ca vor avea calitatea de legatari toate rudele in grad succesibil. Determinarea legatarului se va raporta la momentul predarii legatului si nu la data intocmirii testamentului. Nulitatea va opera doar atunci cand in momentul predarii legatului persoana legatarului nu va putea fi determinata.

47

Intotdeauna legatul trebuie sa exprime exclusiv vointa testatorului, asa incat va fi nul testamentul care ar prevedea sarcina pentru un al treilea care sa determine persoana legatarului. Testatorul nu poate incredinta mostenitorului sau unui tert dreptul de a alege un legatar, chiar daca alegerea ar urma sa se faca dintr-un anumit numar de persoane precizate de testator. Legatele cu facultatea de alegere sunt intotdeauna nule, indiferent daca persoana legatarului este incerta sau legatarul ar urma sa fie stabilit ulterior dintr-o categorie de persoane aratate de catre testator. Se impune insa sa nu se confunde legatul care impune facultatea de alegere, cu legatul cu sarcina (adica legatul instituit unei persoane determinate, pentru a fi intrebuintat in folosul unor persoane nedeterminate, care urmeaza a fi stabilite de un anumit tert, aratat in testament). Legea nu impune anumiti termeni sacramentali pentru desemnarea legatului de catre testator. Este suficient ca din continutul testamentului sa se poata trage fara echivoc concluzia cu privire la persoana legatarului. Desemnarea legatarului poate fi directa (atunci cand prin indicarea unor elemente suficiente pentru indentificarea legatarului) ori prin exheredare (adica atunci cand, prin inlaturarea de la mostenire a unor succesori legali, indirect sunt desemnati ca legatari mostenitorii de acelasi grad sau grad subsecvent). ------- ^1) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966 , pag. 249. 3.7.4.Desemnarea bunului legat Nementionarea in testament a bunului legat, face ca actul sa fie lovit de nulitate. Daca testamentul este obscur sub acest aspect, in sensul ca nu este certitudine cu privire la bunul legat, legatul va fi valid daca se va putea stabili din continutul testamentului bunul sau bunurile legate. Cand testatorul are mai multe bunuri de aceeasi natura, iar unui dintre acestea le-a lasat legatarului, fara sa-l individualizeze, conform art. 908 Cod civil se va preda legatarului acel bun care nu are calitatea cea mai buna, dar nici calitatea cea mai rea.

48

3.7.5.Interpretarea testamentului Daca in privinta interpretarilor conventiilor, legiuitorul reglementeaza anumite reguli (art. 977 Cod civil), in ce priveste testamentul, nu a dispus in nici un fel. Nu se va recurge la modul de interpretare a unui contract, atunci cand dispozitiile testamentare sunt clare si nu au mai multe intelesuri si nu sunt incertitudini ori contradictii intre dispozitiile testamentului. Tot astfel, daca testamentul cuprinde dispozitii absolut neinteligibile, operatiunea de interpretare este inutila. Dar "de cate ori aceasta vointa n-a fost exprimata in termeni destul de clari si precisi el va putea sa recurga la regulile de interpretare admise de lege in materie de conventie, cautand prin toate mijloacele fie ele chiar extrinseci, a descoperi adevarata intentie a testatorului".^1) Daca o dispozitie testamentara este obscura, interpretarea ei se va face dupa intentia testatorului si dupa sensul literar al termenilor cuprinsi in dispozitie. Cand termenii testamentului pot conduce la doua intelesuri, atunci ei vor fi interpretati in sensul care corespund naturii actului, conform art. 979 Cod civil. De exemplu, daca testatorul a insarcinat pe legatarul universal sa plateasca o suma de bani unui tert aceasta insarcinare trebuie considerata mai curand un legat particular decat o recunoastere de datorie. Tot astfel, daca dispozitia testamentara poate fi interpretata fie ca o dispozitie fideicomisorie, fie ca legat alternativ, se va interpreta in sensul existentei legatelor alternative. In cazul dispozitiilor obscure care s-ar interpreta dupa obiceiul locului, vor fi avute in vedere obiceiurile cunoscute de testator, pentru ca trebuie sa se stabileasca cu exactitate intentia lui de a face liberalitatea. Cand sunt indoieli cu privire la formele legale ale testamentului, actul se va interpreta in favoarea mostenitorului legal si nu a legatarului. Pe cat posibil, instanta va cauta proba intentiei testatorului in insusi actul calificat drept testament si nu in alte acte straine de testament. Vor putea fi avute in vedere faptele si documentele exterioare care pot explica sensul dispozitiilor testamentare, atunci cand textul testamentului este insuficient pentru a se putea stabili care a fost intentia reala a testatorului. Imprejurarile exterioare vor putea fi invocate pentru stabilirea vointei reale a testatorului, doar in mod subsidiar si numai daca

49

aceasta vointa rezulta mai intai si in mod principal din termenii testamentului. In ce priveste incertitudinea asupra legatarului, intentia testatorului va putea fi interpretata chiar cu ajutorul faptelor si imprejurarile exterioare testamentului. Prin opera de interpretare a testamentului, instanta nu are dreptul sa denatureze termenii testamentului. -------- ^1) Dimitri Alexandresco, vol. IV, partea a II-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 166. 3.7.6.Clasificarea legatelor Legatele vor putea fi impatite din mai multe puncte de vedere. Astfel, dupa obiectul lor, legatele vor fi universale, cu titlu universal si cu titlu particular. Din punct de vedere al rnodalitatii care afecteaza vointa testatorului, vom avea legate pure si simple, cu termen, sub conditie si cu sarcina. Mai exista si altfel de legate: colective, mutuale, legatul pios, legatul secret. Art. 887 Cod civil prevede ca: "Se poate dispune prin testament de toata sau de o fractiune din starea cuiva, sau de unul sau mai multe obiecte determinate, text care reglementeaza clasificarea legatelor dupa obiectul lor. Legatul cu termen este reglementat de art. 926 Cod civil, cel sub conditie, de art. 927 Cod civil. 3.7.7. Legatul universal

3.7.7.1. Notiuni generale despre legatul universal Potrivit prevederilor art. 888 Cod civil, legatul este universal atunci cand are ca obiect intregul patrimoniu al defuncfului. Legatarul va avea deci vocatie succesorala la intreaga mostenire. Din modul de redactare al art. 888 Cod civll s-ar parea ca legatarul universal va primi intotdeauna universalitatea bunurilor, adica intregul patrimoniu succesoral, ceea ce nu este asa.^1) Caracterul universal al legatului este dat de intinderea vocatiei succesorale si nu de emolument

50

(cantitatea bunurilor culese). Asa cum s-a retinut in doctrina juridica, "Prin universalitatea bunurilor se intelege complexul tuturor drepturilor din care se compune un patrimoniu, care este susceptibil de marire sau micsorare si care cuprinde toate bunurile mobile si imobile, corporale si incorporale si nu numai cele ce apartin testatorului in momentul facerii testamentului, dar si acele ce-i vor apartine in momentul mortii sale".^2) In doctrina juridica s-a aratat ca, din categoria succesiunilor universale si cu titlu universal "fac parte si persoanele juridice dobinditoare a unui patrimoniu prin efectul comasarii (prin fuziune sau absorbtie) sau dobanditoare a unei parti din patrimoniul persoanei juridice divizate".^3) Faptul ca ceea ce caracterizeaza legatul universal este vocatia legatarului la intreaga universalitate si nu foloasele efectiv culese face ca testatorul sa poata lasa mai multi legatari universali. In testator poate lasa mai multe legate universale, fara sa fie afectat caracterul universal al fiecarui legat, deoarece fiecare legat recunoaste o vocatie succesorala la intreaga universalitate de bunuri. Chiar daca toti legatarii universali ar accepta mostenirea si fiecare n-ar primi decat o parte din ea, nu se pierde caracterul universal al legatelor. Un legat care ar avea drept obiect totalitatea bunurilor din momentul intocmirii testamentului nu va fi un testament universal. Deoarece intre data facerii testamentului si cea a mortii testatorului este posibil ca aceasta sa mai dobandeasca si alte bunuri, acestea din urma neintrand in legat. Doar in ipoteza in care testatorul, n-ar mai dobandi un bun, nici o datorie etc., iar patrimoniul succesoral din momentul intocmirii testamentului ar corespunde fidel cu cel din momentul mortii testatorului, credem ca putem vorbi de un legat universal. Atunci cand testatorul ar individualiza in testament toate bunurile din patrimoniul sau, nu ne vom afla in prezenta unui legat universal, ci al unui legat cu titlu particular. Chiar daca ar exista mostenitori rezervatori, daca ei vor fi renuntatori sau nedemni, intregul patrimoniu succesorial va reveni legatarului universal. In ce priveste legatul universal fara emolument, s-a hotarat ca instanta va putea decide daca "testatorul a voit sa faca un legat universal, sa instituie un executor testamentar sau ca pretinsul legatar este numai o

51

persoana interpusa",^4) convingere pe care instanta si-o va forma in urma interpretarii testamentului cu ajutorul circumstantelor cauzei. Deci, un legat universal va putea exista chiar daca intreaga succesiune ar fi absorbita de legate particulare.^5) Daca legatul universal este facut unei unitati administrative teritoriale, chiar daca aceasta nu accepta decat o parte din succesiune, legatul universal nu-si pierde aceasta calitate. Un legat universal nu exclude existenta concomitenta si a altor legate particulare sau cu titlu particular. Cand testatorul foloseste expres termenul de legat universal, nu exista nici o dificultate. Dar pentru ca legiuitorul nu cere sa se foloseasca termenii legii, judecatorul va fi suveran in apreciere. Problema daca legatul intregii cotitati disponibile este sau nu un legat universal este rezolvata de dispozitia cuprinsa in art. 889 Cod civil si art. 893 Cod civil, care raspunde afirmativ. Solutia este justa deoarece, daca mostenitorii rezervatari nu vor exista sau vor fi nedemni ori renuntatori, intregul patrimoniu succesoral va fi cules de legatarul universal. Sunt considerate legate universale: - Legatul tuturor bunurilor mobile si imobile existente in patrimoniul testatorului la moartea sa; legatul tuturor acestor bunuri, insa determinat, fiecare in parte, este considerat un legat particular. - Legatul nudei proprietati a tuturor bunurilor mohile si imobile. Solutia se justifica, deoarece la stingerea uzufructului, legatarul va avea deplina proprietate a universalitatii bunurilor. Chiar daca testatorul lasa mai multe legate particulare, dupa care lasa un legat al nudei proprietati a restului bunurilor sale, acest ultim legat constituie un legat universal.^6) Cand printr-un legat se lasa unei persoane nuda proprietate iar altei persoane uzufructul universalitatii bunurilor sale, va constitui un legat universal doar legatul nudei proprietati. Un legat particular va ti si legatul uzufructului universalitatii bunurilor deoarece uzufructul este un drept temporar, iar la stingerea lui legatarul universal al nudei proprietatii va avea proprietatea intreaga a patrimoniului succesorial. - Universal este si legatul cotitatii disponibile, pentru motivele mai sus mentionate.

52

- S-a considerat a fi tot universal legatul "prisosului" (cel al tuturor bunurilor mostenirii care raman dupa executarea celorlalte legate pe care le cuprinde testamentul).^7) S-a considerat ca, daca nu sunt rezervatari sau daca legatarul cu titlu universal nu poate sau nu voieste sa vina la mostenire. Ramasita va cuprinde intreaga mostenire si se va cuveni celui desemnat de legatar al prisosului, caci acesta are, am toate aceste ipoteze, credem, aceiasi vocatie la universalitatea mostenirii. In general, doctrina juridica a considerat ca atunci cand testatorul face mai multe legate particulare si apoi face un legat al surplusului din universalitatea bunurilor sale, legatul surplusului va constitui un legat universal.^8) -------- ^1) St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 445; M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 253; loan Zinveliu, "Dreptul la mostenire in RSR", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, pag. 68; Dimitrie Alexandresco, vol. IV, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 188; C. Hamagiu. N. Georgean, vol. III, "Codul civil adnotat", Editura Socec, pag. 211; C. Hamagiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, vol. III, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, nr; 1349. ^2) Dimitrie Alexandresco, vol. IV, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 188. ^3) Teofil Pop, "Drept civil roman. Teoria generala", Editura "Lumina Lex", Bucuresti, 1993, pag. 170. ^4) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 254. ^5) C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, vol. III, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966,1350. ^6) C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, vol. III, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, nr. 1352. ^7) M. Eliescu, op. cit., pag. 255.

53

^8) C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al Baicoianu, vol. III, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, nr. 1352; C. Hamangiu, N. Georgean, vol. III, "Codul civil adnotat", Editura Socec, pag. 213, Dimitrie Alexandrescu, vol. 4, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 195 si urm. 3.7.7.2.Dobandirea fructelor legate de catre legatarul universal Potrivit prevederilor art. 891 Cod civil, legatarul universal are dreptul de a pretinde fructele bunurilor cuprinse in testament, din ziua chemarii in judecata sau din ziua in care eredele a consimtit a-i da legatul. Normal ar fi trebuit ca legatul universal sa dobandeasca proprietatea fructelor din chiar momentul deschiderii succesiunii, deoarece de la aceasta data el dobandeste proprietatea asupra patrimoniului succesoral. Legiuitorul a recunoscut insa legatarului universal, de altfel ca si celorlalti legatari, dreptul de proprietate asupra fructelor din momentul sesizarii instantei sau din momentul in care mostenitorul a fost de acord sa-i predea legatul, deoarece, pana in aceste momente, mostenitorul avand paza si administrarea bunurilor era logic ca el sa beneficieze de fructele culese de el. Desigur, nimic nu impiedica pe un legatar sa ceara punerea in posesie chiar din momentul deschiderii succesiunii. Cu toate acestea, legatarul va dobandi proprietatea asupra fructelor din chiar momentul deschiderii succesiunii, fara sa obtina in prealabil punerea in posesie, in urmatoarele cazuri: - testatorul a dispus in testament ca legatarul va dobandi fructele din chiar momentul decesului; - cand s-a dispus o renta viagera. Cand ne referim la fructe, vom avea in vedere fructele naturale, industriale si civile (in general, se vor aplica regulile de la uzufruct). Daca legatarul universal a avut posesiunea de fapt a bunurilor legate din chiar ziua deschiderii succesiunii, el va trebui sa predea mostenitorilor rezervatari fructele culese de el pana in momentul punerii in posesie.

54

Desigur, art. 890 Cod civil este aplicabil doar atunci cand sunt mostenitori rezervatari. Cand exista mostenitori nerezervatari sau nu exista deloc mostenitori, fructele vor reveni legatarului universal din chiar momentul deschiderii succesiunii, independent de cererea de punere in posesie. Altfel, ori fructele ar apartine unor mostenitori, fara ca aceasta sa fi fost vointa testatorului, sau sa nu apartina nimanui. 3.7.7.3.Plata datoriilor de catre legatarul universal Atunci cand legatarul universal va veni la mostenire in concurs cu mostenitorii rezervatari, el va fi obligat la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii, "pana la concurenta partii sale", iar ipotecar pentru tot (art. 893 Cod civil). Cand legatarul universal va veni singur la succesiune, fara sa existe mostenitori rezervatari, legatarul va fi dator sa plateasca absolut totate datoriile succesiunii (face exceptie situatia cand legatarul ar fi acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar). Cand sunt mai multi legatari, fara sa existe mostenitori rezervatari, fiecare va contribui in proportie cu partea sa la plata datoriilor succesorale. Dimpotriva, atunci cand s-a luat de catre legatarul universal un imobil ipotecat, datoria ipotecii, legatarul va trebui sa plateasca toate datoriile succesiunii, urmand ca el sa aiba ulterior o actiune recursorie impotriva celorlalti mostenitori sau legatari. Legatarul este tinut ipotecar pentru tot, deoarece ipoteca este indivizibila, iar creditorul ipotecar are drept de urmarire a bunului ipotecat in mina oricui s-ar afla. Cand legatarul universal vine la succesiune in concurs cu un mostenitor rezervatar, el va achita datoriile succesiunii ultra vires emolumenti.^1) Este posibil ca testatorul sa scuteasca pe legatarul universal de plata datoriilor, numai ca prin aceasta scutire sa nu lezeze rezerva mostenitorilor rezervatari. Nu este exclus insa ca testatorul sa dispuna chiar obligarea legatarului universal sa plateasca o parte mai mare din datorii decat cea proportionala cu partea care i se cuvine din mostenire.

55

Legatarul universal nu va putea fi urmarit de creditorii succesiunii, pana la punerea in posesie a legatarului universal asupra bunurilor din legat. ------- ^1) Matei Cantacuzino, "Elementele dreptului civil", Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, pag. 366. C. Hamangiu, N. Georgean, vol. III, "Codul civil adnotat", vol.II, Editura Socec, pag. 224; C Hamangiu, I. Rosetii-Balanescu, Al. Baicoaianu, vol. 4, partea a 2-a, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 215 si urm. 3.7.7.4.Punerea in posesie a bunurilor legate Punerea in posesie a legatarului universal este reglementata ele doua texte de lege: 889 Cod civil, care prevede ca atunci cand testatorul are erezi rezervatari, Iegatarul universal va cere de la acestia punerea in posesie a bunurilor cuprinse in testament: art. 891 Cod civil, care dispune ca, atunci cand testatorul n-a lasat erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la justitie posesia bunurilor cuprinse in testament. a) Situatia cand testatorul a lasat mostenitori rezervatari. Legatarul universal va dobandi proprietatea asupra legatului de la data mortii testatorului. Dar acest drept nu opereaza prin simplul fapt al deschiderii succesiunii, ci legatarul va trebui sa solicite punerea in posesia bunurilor mentionate In testament. Cand exista mostenitori rezervatari, legatarul va trebui sa solicite de la acestia posesia bunurilor, deoarece ei sunt sezinari, iar cererea se va adresa mostenitorilor rezervatari in ordinea in care ei vin la mostenire. Legiuitorul a refuzat sa recunoasca sezina legatarului universal, pentru ca sa nu se lezeze drepturile mostenitorilor rezervatari. Aceasta si face ca, in cazul in care testatorul ar fi prevazut o clauza in testament prin care ar fi considerat ca legatarul va fi de drept in posesiunea bunului sau i-ar permite sa se puna singur in posesie, clauza este lovita de nulitate. Intotdeauna legatarii universali vor trebui sa ceara posesiunea de la erezii rezervatari. Punerea in posesie nu se va putea cere niciodata de la executorul testamentar, deoarece aceasta, chiar daca ar avea sezina

56

mobilelor conferite de testator, aceasta sezina speciala nu se confunda cu sezina mostenitorilor. Suntem de parere ca, daca legatarul universal se afla in posesia bunurilor chiar din momentul deschiderii succesiunii, posesie care este indelungata, el nu va mai trebui sa solicite punerea in posesie, deoarece se prezuma ca posesia i-a fost transmisa de bunavoie tacit. Punerea in posesie va putea fi acordata de mostenitorii rezervatari fie de bunavoie, fie prin justitie. Chiar si atunci cand legatarul universal ar fi proprietar in indiviziune cu testatorul asupra bunurilor legate, el tot va trebui sa ceara punerea in posesie. Iar daca legatarul universal este si mostenitor rezervatar, el va trebui sa ceara de la ceilalti mostenitori rezervatari punerea in posesie. O asemenea cerere nu se va face doar atunci cand legatarul universal este si singurul mostenitor rezervator. Din faptul ca legatarii universali nu sunt si sezinari, decurg urmatoarele consecinte: - nu pot sa intre singuri in posesia bunurilor, deoarece ar exista o uzurpare din partea lor; - nu vor dobandi fructele decat din momentul punerii in posesie; - nu vor putea intenta vreo actiune impotriva tertilor, in legatura cu bunurile succesorale, deoarece, desi sunt proprietarii acestor bunuri, nu au exercitiul dreptului de proprietar. b) Situatia cand testatorul nu a lasat mostenitori rezervatari. In absenta sezinei, legatarul universal va trebui sa ceara punerea in posesie, chiar cand nu exista mostenitori rezervatari. Cererea de punere in posesie se va adresa instantei judecatoresti, inclusiv atunci cand testamentul este autentic . In prezenta unei asemenea cereri, instanta va trebui mai intai sa stabileasca data decesului, dupa care va hotari daca exista sau nu mostenitori rezervatari. Orice alta cerere din partea celorlalti mostenitori (invocarea unor vicii de consimtamant etc.) nu va fi solutionata in cadrul procedurii de punere in posesie, ci se va recurge la procedura dreptului comun. Cand legatarul universal va veni in concurs cu erezii rezervatari si cu cei nerezervatari sau cu legatarii cu titlu universal, mai intai cererea se va

57

adresa mostenitorilor rezervatari deoarece au sezina, si apoi celorlalti mostenitori care detin cotitatea disponibila. In timp ce legatarii cu titlu universal si legatarii cu titlu particular sunt obligati sa ceara punerea in posesie de la mostenitori, dimpotriva, legatarul universal va cere posesia bunurilor de la justitie. 3.7.7.5.Situatia legatarului universal prin prisma prevederilor legii nr. 18/1991 privind fondul funciar In aplicarea dispozitiilor legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, in practica judiciara s-a pus problema daca, anterior anului 1990, s-a instituit un legatar universal, ceilati mostenitori legali nerezervatari vor putea cere reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor alaturi de legatarul universal. Instituirea legatarului universal de catre defuncta, asupra intregului patrimoniu succesoral, indirect constituie, asa dupa cum am mai aratat. o exheredare a tuturor celorlati mostenitori legali nerezervatari. In speta, testamentul nu a fost niciodata contestat, dimpotriva, in anul 1984 notarul constatand calitatea de legatar universar, rezulta ca, potrivit art. 12 din legea nr. 18/1991, numai legatarul "avea calitatea de mostenitor''^1). Numai legatarul universal era singurul in drept sa solicite reconstituirea dreptului de proprietate. Mostenitorii nerezervatari exheredati total de defuncta nu aveau acest drept. Nu poate fi retinuta nici motivarea instantei in sensul ca testamentul nu s-a referit si la terenurile asupra carora s-a cerut reconstituirea dreptului de proprietate. In primul rand, terenurile respective nu puteau figura in testament, deoarece legile nr. 58/1974 si nr. 59/1974, in vigoare la acea data, excludeau aceasta posibilitate, singura modalitate de dobandire a dreptului de proprietate asupra terenului fiind atunci numai mostenirea legala. Testamentul privea toata averea testatoarei, care ar fi existat in momentul decesului ei, ori la acea data legatul nu putea include si terenurile. Potrivit art. 8 din legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face fostilor proprietari, iar "in conditiile legii civile" si mostenitorilor acestora. La randul sau, art. 12 din Legea nr.

58

18/1991 prevede ca se va stabili calitatea de mostenitor "pe baza certificatului de mostenitor". In speta examinata calitatea de mostenitor o avea numai legatarul universal nu si comostenitorii nerezervatari. Desemnarea legatarului universal poate avea loc si indirect, atunci cand testatorul recurge la exheredare, inlaturand astfel de la mostenire pe succesorii nerezervatari.^2) Chiar daca legea nr. 18/1991 privind fondul funciar reglementeaza o repunere in termenul legal de acceptare a succesiunii cu privire la terenuri, aceasta este valabil numai pentru mostenitorii acceptanti ai succesiunii deschisa anterior, nu si pentru succesibilii care au renuntat la succesiune. ------- ^1) Lajos Hadnagy, nota critica la sent. civ. nr. 1842/1992, in "Dreptul" nr. 7/1993; ^2) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R., Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 252. 3.7.8.Legatul cu titlul universal 3.7.8.1.Notiuni generale despre legatul cu titlul universal Legatul cu titlul universal este, potrivit art. 894 Cod civil, acel legat care are ca obiect doar o fractiune a mostenirii. Acelasi text de lege precizeaza ca sunt legate cu titlul universal: legatul unei fractiuni din mostenire (1/2; 1/3 etc.); legatul tuturor bunurilor imobile: legatul tuturor bunurilor mobile; legatul unei fractiuni din mobile. Asa cum legatul universal stabileste o vocatie succesorala a legatului la intregul patrimoniu succesoral, tot astfel legatul cu titlu universal recunoaste legatarului o vocatie succesorala doar la o fractiune din universalitatea succesiunii. Nu intereseaza intinderea emolumentului succesoral, ci intinderea vocatiei succesorale. In afara cazurilor prevazute de art. 894 Cod civil, se mai adauga si Iegatul intregii mosteniri, facut de minorul care a implinit varsta de 16 ani, deoarece nu poate dispune decat de 1/2 din mostenire, cu alte cuvinte, de o fractiune din aceasta.

59

Daca legatul cu titlu universal aduce atingere rezervei, atunci el va fi supus reductiunii, pana la limita cotitatii disponibile, dar va ramane ca un legat cu titlu universal. Asemenea succesorilor universali si cei cu titlu universal sunt considerati avanzi-cauza, ei preluand. In principiu, total sau partial drepturile si obligatiile care decurg din actul juridic incheiat de testator (fac exceptie drepturile si obligatiile care sunt incesibile).^1) In consecinta, ei nu sunt terti fata de actul juridic al testatorului, ci sunt persoane asilmilate partilor. -------- ^1) Academia de Stiinte Sociale si Politice a RSR. Institutul de Cercetari Juridice, "Tratal de drept civil", vol I, Partea generala, Editura Academiei, Bucuresti, 1989, pag. 206; Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 972/1981, in "Culegere de decizii pe anii 1981", pag. 132-134; trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 400/1984, ^m "Revista romana de drept ", nr. 2/1985, pag. 65-66. 3.7.8.2.Distinctia dintre legatul cu titlu universal si legatul universal Deosebirea intre cele doua feluri de legate consta doar in intinderea lor si in ce priveste natura juridica. Faptul ca legatarul universal are vocatie succesorala la universalitatea patrimoniului succesoral, iar legatarul cu titlu universal are vocatie succesorala la o fractiune din patrimoniu, nu are nici o importanta, deoarece, intr-adevar, fractiunea are aceiasi natura juridica asemenea intregului. Legatarii cu titlu universal vor culege din succesiune doar fractiunile lasate de testator, chiar daca ar exista mai multi legatari cu titlul universal sau legatari cu titlu particular din care unii ar renunta sau legatale ar deveni caduce. Dimpotriva, cand sunt mai multi legatari universali, fiecare profita de partile celorlalti legatari universali, cu titlul universal sau cei cu titlu particular care au renuntat la succesiune sau legatele lor ar deveni caduce. Cand exista dificultati in a se stabili daca un legat este cu titlu universal sau universal, se va decide care a fost intentia testatorului in

60

ceea ce priveste vocatia la legatele renuntatorilor sau legatele caduce. Ramane sarcina judecatorului sa decida daca intentia testatarului a fost sa instituie un legat cu titlu universal sau unul universal. Va constitui un legat cu titlul universal, legatul unei fractiuni din cotitatea disponibila, desi Codul civil nu dispune nimic in legatura cu legatul unei fractiuni din cotitatea disponibila. 3.7.8.3.Distinctia dintre legatul cu titlul universal si legatul cu titlul particular In timp ce legatul cu titlu universal recunoaste legatarului vocatie succesorala la o fractiune din patrimoniul succesoral, in cazul legatului cu titlul particular vocatia succesorala se limiteaza la bunul sau bunurile determinate prin testament. Astfel, legatul tuturor bunurilor imobile, constituie un legat cu titlu universal, chiar daca testatorul, la decesul sau, nu ar fi lasat nici un imobil sau un singur imobil. Daca testatorul are in proprietate mai multe imobile, de care dispune prin testament in favoarea aceleiasi persoane, individualizand fiecare imobil, vom fi in prezenta unui legat cu titlu particular si nu a unui testament cu titlu universal. Distinctia intre legatul cu titlu universal "si legatul cu titlu particular consta in faptul ca legatul cu titlu universal beneficiaza de un drept general asupra unei fractiuni de mostenire sau asupra unei categorii de bunuri al carei continut se poate schimba si al carei emolument poate creste sau se poate diminua intre data itocmirii testamentului si data mortii testatorului; dimpotriva, legatarul particular are un drept definitiv limitat asupra unor bunuri determinate. Atunci cand legatul priveste doar bunurile ce s-ar afla intr-un apartament, casa etc., fara sa fie individualizate, legatul va fi cu titlu particular. Tot astfel, legatul tuturor bunurilor mobile sau imobile aflate intr-o anumita localitate, va constitui un legat cu titlu particular.

61

3.7.8.4.Legatul uzufructului De obicei, testatorul transmite dreptul de proprietate asupra bunurilor, legatarilor sai. Nimic nu-l impiedica insa pe testator sa testeze doar nuda proprietate asupra bunurilor, a unei parti din bunuri sau chiar asupra unui singur bun, sau uzufructul unei cote-parti din succesiune. Cand legatul ar privi nuda propritate a tuturor imobilelor sau a tuturor bunurilor mobile ori cota-parte din ele, vom fi in prezenta unui legat cu titlu universal si a unui legat cu titlu particular, deoarece incetand uzufructul, deplina proprietate asupra bunurilor va fi dobandita de catre legatar. Problema care s-a pus este daca legatul uzufructului universalitatii bunurilor constituie un legat universal, legat cu titlu particular sau legat cu titlu universal. Exceptand doctrina juridica veche, in literatura de specialitate moderna a fost examinata rareori aceasta problema. Desi s-a considerat ca un asemenea legat ar fi universal (daca are ca obiect mostenirea intreaga), cu titlul universal (cand priveste doar o fractiune din succesiune),^1) suntem de parere ca legatul uzufructului universalitatii bunurilor sau a unei fractiuni din bunuri, constituie un legat cu titlul particular. La incetarea uzufructului, bunurile vor trebui predate legatarului proprietar. ------- ^1) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 258. 3.7.8.5.Punerea in posesie asupra bunurilor care alcatuiesc obiectul legatului cu titlu universal Potrivit prevederilor art. 895 Cod civil, legatarul cu titlu universal va putea solicita posesiunea de la erezii rezervatari; daca nu sunt mostenitori rezervatari, atunci posesiunea va fi ceruta de la legatarii universali; iar daca nu exista nici legatari universali, de la ceilalti mostenitori legitimi.

62

Este cunoscut faptul ca legatarii cu titlu universal si cel universal au proprietatea bunurilor legate chiar din momentul deschiderii succesiunii. Lipsindu-le posesia bunurilor, ei vor trebui sa o ceara de la cei care o au. In concurs la succesiune cu mostenitorii rezervatari, legatarii cu titlu universal vor cere de la acestia posesia, pentru ca numai rezervatarii beneficiaza de dreptul de sezina. Chiar cand alaturi de mostenitorii rezervatari vor fi si nerezervatari, legatarul va trebui sa se adreseze in primul rand tot rezervatarilor, dupa care nerezervatarilor care stapanesc cotitatea disponibila iar din cotitate trebuiesc achitate legatele. Atunci cand legatarul va veni in concurs cu mostenitorii neregulati, el va solicita posesia de la acestia, insa numai dupa ce si ei vor fi dobandit posesiunea de la justitie. ln ce priveste dispozitia cuprinsa in art. 895 Cod civil, potrivit careia legatarii cu titlu universal ar putea cere trimiterea in posesiune de la legatarii universali, in doctrina juridica s-a considerat ca dispozitia respectiva constituie o inadvertenta a legiuitorului, deoarece legatarul universa! nu beneficiaza niciodata de sezina.^1) Credem, dimpotriva, ca posesia va putea fi ceruta, dupa rezervatari, si Iegatarilor universali, deoarece acestia detin cotitatea disponilbila si nu succesorii rezervatari. In prezenta ascendentilor rezervatari si a fratilor testatorului, care nu beneficiaza de rezerva, desi succesiunea se imparte intrc acestia, totusi cererea pentru punerea in posesiune se va face mostenitorilor rezervatari. Deoarece legea prevede expres de la cine pot cere legatarii cu titlu universal punerea in posesie, inseamna ca ei nu vor putea sa se adreseze instantei pentru a solicita posesiunea legatului. In cazul in care legatarul cu titlu universal a ramas in posesiunea bunurilor legate si dupa moartea testatorului, timp indelungat, se poate prezuma prin aceasta ca a avut loc o predare voluntara tacita a legatului. Pana cand nu a intrat in posesia legatului, legatarul cu titlu universal nu va putea fi urmarit de catre creditorii succesiunii. 3.7.8.6. Dobandirea fructelor de catre legatarul cu titlu universal Potrivit prevederilor art. 898 Cod civil, legatarul cu titlu universal va putea pretinde fructele cu incepere de la data sesizarii instantei sau din

63

ziua cand i s-a oferit voluntar legatul. Si in ceea ce priveste pe legatarul cu titlu universal, raman valabile cele examinate la paragraful privind dobandirea fructelor de catre legatarul universal. 3.7.8.7.Plata datoriilor de catre legatarul cu titlu universal In momentul in care legatarul cu titlu universal a dobandit posesia legatului, creditorii succesiunii il vor putea urmari proportional cu partea sa, iar creditorii ipotecari iI vor putea urmari pentru tot, deoarece ipoteca este indivizibila, iar creditorul ipotecar are dreptul de a urmari bunul imobil in mainile oricui s-ar afla. Cand legatarul cu titlu universal a fost insarcinat sa plateasca legatele particulare, mai intai va face plata acestora, dupa care va face plata datoriilor succesiunii proportional cu partea sa. Cu privire la plata datoriilor succesiunii, legea nu distinge intre datoriile referitoare la bunuri mobile si cele ale bunurilor imobile. Plata datoriilor succesorale se realizeaza usor cand fractiunea din patrimoniul succesoral este bine determinata: 1/2; 1/3; 1/4 etc. Situatia este mai dificila cand legatul, de exemplu, priveste totalitatea imobilelor sau a mobilelor, ori cate o fractiune din acestea. In acest caz, se va proceda la stabilirea valorii de circulatie a bunurilor respective, dupa care vor fi achitate datoriile. Ceea ce am analizat pana in prezent cu privire la plata datoriilor, se refera la raporturile dintre mostenitori si creditorii succesiunii. 3.7.8.8.Raporturile legatarilor si mostenitorilor inntre ei, cu privire la contributia fiecaruia la plata datoriilor Problema care se pune este aceea de a stabili in ce proportie vor contribui legatarii universali sau cu titlu universal si mostenitorii la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii. In acest sens, art. 774 Cod civil dispune ca legatarii cu titlu universal vor contribui deopotriva la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii, in proportie cu emolumentul lor. Prin termenul de "emolument" vom intelege "in proportie cu partea ereditara" a mostenirii; aceasta inseamna ca se va contribui la plata datoriilor in

64

raport cu partea succesorala si nu pana la concurenta foloaselor care s-ar trage din legat. Daca legatarul trebuie sa primeasca, de exemplu, o jumatate de succesiune, atunci el va suporta o jumatate din datorii, iar cealalta jumatate va reveni celorlalti mostenitori. Cand exista un singur legatar universal, acesta va plati toate datoriile succesiunii, deoarece culege intregul patrimoniu succesoral. Fara sa atinga rezerva mostenirilor, testatorul poate stabili modul de contributie la datorii din partea mostenitorilor. 3.7.9. Legatul cu titlul particular 3.7.9.1.Notiuni generale despre legatul cu titlu particular Dupa ce reglementeaza in alin. 1 legatul cu titlu universal, art. 894 alin. 2 Cod civil, prevede ca "Orice alt legat este singular". Aceasta inseamna ca legatele care nu au ca obiect o universalitate de bunuri sau o fractiune dintr-o universalitate, vor fi legate particulare. La randul sau, art. 887 Cod civil dispune ca se poate dispune printr-un testament "de unul sau mai multe obiecte determinate." Vom retine deci ca in cazul legatului particular, legatarul are vocatie succesorala doar la unul sau mai multe bunuri succesorale individualizate (ut singuli).^1) Poate fi considerat legat particular: - legatul tuturor bunurilor mobile si imobile, determinate fiecare in parte; - legatul tuturor bunurilor mobile, fiecare bun in parte fiind determinat; - legatul tuturor bunurilor imobile, fiecare imobil fiind determinat; - legatul unor bunuri mobile, fiecare bun fiind determinat; - legatul unor bunuri imobile, fiecare imobil fiind determinat; - legatul unei parti determinate dintr-un imobil; - legatul unui bun individual determinat (un apartament; un autoturism etc.); - legatul unui bun determinat prin genul sau (o suma de bani; o cantitate de struguri etc.);

65

- legatul unei succesiuni apartinand testatorului si care nu a fost lichidata in timpul vietii sale; - legatul prin care creditorul iarta pe debitorul sau de datorie; - legatul unui bun necorporal; - legatul prin care testatorul lasa creanta sa ce o are impotriva unui tert; - legatul uzufructului tuturor bunurilor testatorului sau a unei fractiuni din universalitatea bunurilor testatorului; - legatul prin care se lasa legatarului o creanta impotriva mostenitorului legal, acesta din urma fiind obligat fata de legatar sa faca sau sa nu faca ceva; - "legatul prin care testatorul lasa unui creditor ceea ce ii datoreaza".^2) In concluzie, legatarii particulari sunt acele persoane care dobandesc bunuri determinate individual (ut singuli) de la alta persoana.^3) -------- ^1) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 259; St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 447; ^2) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 259. ^3) Teofil Pop, "Dreptul civil roman. Teoria generala", Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1993, pag. 170. 3.7.9.2.Bunurile care pot forma obiectul legatului particular Va putea forma obiectul legatului particular orice bun mobil sau imobil, corporal sau necorporal, prezent sau viitor, inclusiv toate drepturile reale sau personale, cu conditia sa se afle in circuitul civil. Legatul particular va avea ca obiect bunuri individuale determinat sau bunuri determinate numai in genul lor. Mai pot face obiectul legatului particular unele dezmembraminte ale dreptului de proprietate, cum ar fi: dreptul de uzufruct; dreptul de uz;

66

dreptul de abitatie; dreptul de servitute. Tot astfel, mai pot face obiectul unui asemenea legat, cota-parte indiviza dintr-un bun; un fond de comert; o opera de arta; un manuscris etc. Potrivit art. 899 Cod civil, legatarul dobandeste dreptul de proprietate asupra bunului individual determinat din momentul deschiderii succesiunii. Cand acelasi bun a fost lasat la doi legatari, prin doua testamente diferite, atunci legatul va apartine legatarului ultimului testament. Predarea legatului se va rezuma deci doar la predarea posesiei sale. Bunul individual determinat va fi predat legatarului cu toate accesoriile sale, deoarece ele fac parte integranta din bunul legat. Apoi, bunul va trebui predat legatarului in starea in care el se gasea la data deschiderii succesiunii. Orice pieire sau degradare a bunului ulterioara mortii testatorului, culpabila succesorului care a avut posesia bunului sau a unei alte persoane, vor da dreptul la daune pentru legatar. In cazul in care bunul face obiectul legatului este supus uzufrctului, legatarul, care va avea doar nuda proprietate, va trebui sa respecte uzufructul. Daca imobilul a fost ipotecat de testator, legatarul va trebui sa primeasca imobilul grevat de ipoteca. Desi textul legii se refera numai la uzufrurt si ipoteca, legatarul va trebui sa respecte si celelalte sarcini reale (superficie, servitute etc.). 3.7.9.3.Despre legatul bunului altuia Vom examina nu situatia in care testatorul mentioneaza In testament un bun pe care nu-l are in momentul intocmirii actului, ci situatia cand bunul determinat exista, dar el este proprietatea altei persoane. Autorii Codului civil au renuntat la reproducerea art. 1021 Cod civil francez care declara nul legatul bunului altuia. Adoptand solutia romana, legiuitorul nostru a considerat ca atunci cand testatorul testeaza un bun stiind ca nu este al sau, el nu dispune de un bun strain, ci doreste ca legatarul sa dobandeasca bunul respectiv, iar daca predarea legatului nu este cu putinta, sa plateasca valoarea lui.

67

Insusi Codul civil distinge, in ce priveste legatul bunului altuia, intre situatia cand testatorul stia in momentul intocmit intocmirii testamentului ca bunul este proprietatea altei persoane, de cea in care el nu stia ca testeaza un bun strain. Daca testatorul a stiut ca a testat bunul proprietatea altuia, conform art. 906 Cod civil, legatul va fi valabil, deoarece testatorul si-a manifestat dorinta ca bunul sa fie predat legatarului sau sa-i plateasca valoarea acelui bun. Tot valid va fi si atunci cand testatorul dispune de un bun care este proprietatea legatarului. Dimpotriva, legatul va fi nul atunci cand testatorul, fara sa stie a dispus de un bun strain, legatarul este cel care va trebui sa faca dovada ca testatorul avea cunostinta ca a testat bunul altuia. Legatul va fi nul chiar si atunci cand legatarul ar fi ruda apropiata sau chiar sotul testatorului. Cand proprietarul bunului legat preda voluntar bunul legatarului, executarea acopera nulitatea legatului, constituind in realitate o confirmare. Nu este nul legatul atunci cand are ca nbiect doar uzufructul iar nuda proprietate apartine unui tert. Daca legatarul va fi evins, el nu va avea o actiune impotriva mostenitorilor, deoarece in acest caz legatul este lovit de nulitate. Chiar daca testatorul avea convingerea eronata ca bunul era al sau, desi in realitate apartinea altuia, legatul va fi valabil. Pentru ca legatul altuia sa fie valid, se cer intrunite urmatoarele conditii: - Trebuie ca legatul sa aiba ca obiect bunuri individual determinate, deoarece numai asemenea bunuri apartin unei persoane. In ce priveste legatul unui bun determinat generic, "nu ridica nici o problema, intrucat un gen de bunuri nu poate apartine unei anumite persoane"^1), asa incat, legatul va fi valabil, desi in mostenire nu s-ar gasi bunul respectiv. - Testatorul sa nu aiba nici un drept asupra bunului care formeaza obiectul legatului. -------

68

^1) St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 447. 3.7.9.4.Legatul bunului indiviz Cand testatorul este proprietar in indiviziune cu altii, in ce priveste un bun mobil sau imobil, el va putea testa nu numai partea sa indiviza, ci chiar intregul bun, deoarece el stie ca testeaza bunul altuia. Prin efectul legatului, legatarul va fi coproprietarul bunului legat impreuna cu ceilalti copropritari.^1) Daca bunul, in caz de partaj, va fi atribuit legatarului, acesta va deveni proprietar exclusiv pe intreg bunul (deci si pe partea care a facut obiectul legatului), iar daca va fi atribuit altui coproprietar, atunci legatarul are dreptul la valoarea partii legate. In doctrina juridica, in ce priveste legatul bunului altuia s-a facut distinctie intre situatia in care testatorul a dispus de "un bun singuratic" (ex: o parte dintr-o casa), bun asupra caruia el avea un drept de coproprietate sau indiviziune si situatia in care s-a dispus de un bun care face parte dintr-o universalitate in indiviziune (ex.: un bun dintr-o succesiune neimpartita).^2) In primul caz, legatul va fi valabil, deoarece legatarul dobindeste "numai dreptul de coproprietate al testatorului asupra acelui lucru".^3) Practic, legatarul devine proprietar in locul defunctului. In al doilea caz, legatul va fi valabil, indiferent de rezultatul partajului. Astfel, daca bunul i se va atribui la panaj, el va dobandi retroactiv proprietatea asupra bunului, din momentul deschiderii succesiunii; daca bunul va fi atribuit altuia, legatul tot va fi valabil, deoarece testatorul stia ca testeaza bunul altuia. Care va fi situatia cand indiviziunea bunului legat a incetat anterior mortii testatorului. Vom distinge si aici cateva situatii. Daca in urma partajului testatorului i s-a atribuit bunul in intregime, legatarul nu va avea dreptul decat la partea care a apartinut testatorului la data intocmirii testamentului. Dimpotriva, daca in lotul testatorului a cazut la partaj doar o parte din bunul legat, legatarul va dobandi aceasta parte. Cand bunul a fost atribuit insa altui coproprietar sau a fost cumparat la licitatie de catre un tert, legatul va fi considerat revocat.

69

-------- ^1) Matei Cantacuziuno, "Elementele dreptului civil", Editura Cartea Romaneasca.Bucuresti, nr. 1409. ^2) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 261. ^3) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 262. 3.7.9.5.Despre legatul bunurilor nedeterminate Este valabil si legatul care are ca obiect un bun de gen, cu conditia insa ca bunul sa poata fi determinat (prin mentionarea speciei, cantitatii, calitatii, numarului, masurii etc.). De exemplu, este nul legatul care ar avea ca obiect un animal sau o cantitate de cereale, fara sa fi fost determinat animalul sau cantitatea de cereale. Un asemenea legat nu va putea fi pus niciodatd in executare. Cand la moartea testatorului nu se vor gasi in succesiunea sa bunurile de gen legate, atunci mostenitorii vor trebui sa le cumpere si sa le predea legatarului, deoarece ei sunt obligati sa respecte sarcina impusa de testator. Alegerea bunului legat ar putea fi lasata de testator pe seama mostenitorilor. In acest caz, ei vor preda bunul de o valoare mijlocie. Desigur, daca alegerea a fost lasata legatarului, atunci acesta va alege bunul de valoarea cea mai buna. Nu este exclus ca testatorul sa dispuna ca dreptul de alegere sa apartina chiar unui tert. In situatia in care testatorul nu a dispus nimic in legatura cu dreptul de alegere, aceasta apartine mostenitorilor, acestia nefiind obligati "a da un lucru de calitatea cea mai buna, nu pot oferi insa nici lucru cel mai rau" (art. 908 Cod civil). Legatul va deveni caduc daca testatorul a stabilit un termen in care legatarul trebuia sa-si faca alegerea sa si daca a trecut termenul fara ca el sa fi facut alegerea. Daca testatorul a stabilit mai multe persoane care sa faca alegerea, iar acestea nu se inteleg intre ele, atunci persoana care va face efectiv alegerea va fi stabilita prin tragere la sorti.

70

Cand legatarul care avea dreptul de alegere a decedat inainte de a face alegerea, acest drept va trece asupra mostenitorilor sai. In caz de indoiala cu privire la persoana care ar trebui sa faca alegerea, acest drept se cuvine mostenitorilor. 3.7.9.6. Plata legatului particular Prin eliminarea textelor de lege franceze si neincluderea altora, problema care se pune este aceea de a se sti cine are obligatia de a plati legatul, atunci cand testatorul nu a stabilit nimic sub acest aspect. In primul rand, vom retine ca testatorul este liber sa hotarasca care din mostenitorii legali sau legatari va face plata legatelor, desigur, fara ca prin aceasta sa fie insa atinsa rezerva mostenitorilor rezervatari. Testatorul va putea desemna si un executor testamentar care sa aiba sarcina legatelor. Problema este mai dificila pentru situatia cand testatorul nu a decis nimic in acest sens. In acest caz, se vor aplica regulile prevazute de art. 902 alin. 1 Cod civil, care dispune: "Erezii testatorului sau orice alta persoana obligata a plati un legat, sunt personali datori a-l achita fiecare in proportie cu partea ce ia din succesiune". In dreptul nostru civil, legatele sunt sarcini ale succesiunii, asa incat, cine beneficiaza de activul mostenirii va trebui sa supone proportional si pasivul. Practic, plata legatelor se va face doar din cota disponibila, deoarece nu poate fi atinsa rezerva. Cum datoriile si legatele sunt sarcini ale mostenirii privita in universalitatea ei, inseamna ca legatarii paniculari nu vor plati datoriile sau legatele. Art. 775 Cod civil prevede expres ca legatarii paniculari nu contribuie la plata datoriilor succesiunii, asa cum au obligatia erezii si legatarii cu titlu universal. Plata legatelor cu titlu particular va trebui facuta de catre mostenitorii legali, legatarii universali si legatarii cu titlu universal. Fiecare va plati legatele, nu in proportie cu cat se primeste din succesiune, ci in proportie cu partea disponibila.

71

Legatarii universali si cei cu titlu universal, in principiu, vor plati legatele particulare intra vires emolumenti, numai sa fi facut insa inventarul bunurilor succesorale (an. 897 Cod civil). Legatele care greveaza o succesiune se impart de drept intre mostenitori. Cand obiectul legatului particular este indivizibil (ex: servitute de trecere), obligatia succesorilor nu se va mai divide. Indivizibila va fi obligatia mostenitorilor si atunci cand testatorul a decis ca o parte din ei sa faca plata legatului. Daca intreaga parte disponibila a succesiunii a fost luata de legatarul universal, atunci el are obligatia de a plati toate legatele particulare. Cand sunt mai multi legatari universali, atunci plata legatelor particulare va fi facuta de fiecare din ei. Un mostenitor rezervatar nu va putea fi obligat la plata legatelor, daca prin aceasta le-ar fi lezata rezerva. Cand vor veni in concurs legatarii universali cu cei cu titiu universal, toti vor contribui la plata legatelor paniculare, in proportie ce ceea ce au primit din cotitatea disponibila. Atunci cand legatarii cu titlu universal vin in concurs cu mostenitorii rezervatari, iar legatul cu titlu universal cuprinde intreaga cotitate disponibila, numai acesti legatari vor trebui sa plateasca legatele paniculare. Daca legatul cu titlu universal va atinge si rezerva, atunci se va proceda astfel: mai intii, la cererea mostenitorilor rezervatari, va avea loc reductiunea legatului, iar apoi din ceea ce a ramas, se va achita legatul particular. Cand o parte din cotitatea disponibila a fost luata de legatarul cu titlu universal, iar o alta parte din aceasta cotitate a fost luata de mostenitorul rezervatar, atunci fiecare din acestia va plati legatul particular, proportional cu partea care a fost luata de ei din cotitatea disponibila. Legatele particulare se vor plati intotdeauna numai din cotitatea disponibila de catre mostenitorii ab intestat, legatarii universali si legatarii cu titlu universal, proportional cu cat ia fiecare din partea disponibila. In ce priveate modalitatea de plata a legatelor, se retin urmatoarele: plata legatelor va avea loc numai dupa ce au fost achitate toate datoriile testatorului; legatarul nu poate sili sa i se predea un alt bun decat cel

72

testat si nici el, la randul sau, nu poate fi obligat sa primeasca un alt bun, chiar de o valoare mai mare. Cand debitorul legatului este in imposibilitate sa predea bunul legat (acesta apartine unei persoane care refuza sa-l vanda) atunci va achita legatarului valoarea bunului legat din momentul deschiderii succesiunii. Se va plati valoarea bunului legat atunci cand acesta a pierit din culpa celui care trebuie sa-l predea legatarului. Cand pieirea bunului s-a produs fortuit, atunci nu se va mai plati contravaloarea lui. 3.7.9.7.Punerea in posesie a legatarului particular Potrivit prevederilor art. 899 alin. 2 Cod civil, legatarul cu titlu particular nu va putea intra in posesia obiectului legatului, decat din ziua in care a sesizat instanta pentru predarea bunului sau din ziua in care predarea legatului s-a incuviintat voluntar. Legatarul cu titlu particular nu poate intra in posesia legatului cu de la sine putere. Daca legatul nu i se preda de bunavoie atunci legatarul va trebui sa solicite punerea in posesie, cerere care va fi adresata mostenitorilor rezervatari, pentru ca acestia beneficiaza si de sezina. In absenta mostenitorilor rezervatari, cererea de predare se va face legatarului universal sau celui cu titlu universal. Si in absenta acestora din urma, cererea se va adresa celorlalti mostenitori ab intestat. Legatarul cu titlu particular va dobandi dreptul de proprietate asupra legatului din ziua deschiderii succesiunii, cand obiectul legatului il formeaza un bun individual determinat. cand sintem in prezenta unui bun de gen, legatarul va avea o actiune personala pentru dobindirea legatului, ce va fi indreptata impotriva celui obligat sa-i predea bunul. Pana la punerea in posesie, legatarul are dreptul sa faca acte de conservare asupra bunului legat, sa ia o inscriptie asupra imobilelor succesorale, sa faca acte de intrerupere a prescriptiei, sa solicite separatia patrimoniilor testatorului de a mostenitorilor etc. Cand obiectul legatului este un bun individual determinat, legatarul va putea recurge la o actiune in revendicare (insa numai dupa ce a fost pus in posesie sau s-a incuviintat predarea benevola a legatului), dcoarece el este proprietar al bunului din momentul deschiderii succesiunii.

73

Legatarul cu titlu particular va putea promova o actiune posesorie, deoarece prin aceasta nu se pune in discutie dreptul de proprietate, ci posesie, ca o stare de fapt, iar printr-o asemenea actiune n-ar fi prejudiciat nimeni. Ne raliem opiniei exprimata in doctrina juridica, potrivit careia, "legatarul particular care se afla deja in posesiunea lucrului legat, in momentul decesului testatorului, nu trebuie sa ceara predarea legatului".^1) -------- ^1) C. Hamangiu, G. Georgean, "Codul civil adnotat", vol.III, Editura Socec, pag. 240. 3.7.9.8.Dobandirea fructelor Fructele se vor cuveni legatarului cu titlu particular tot din ziua cand s-a cerut prin justitie punerea in posesie sau din ziua in care s-a incuviintat de buna-voie predarea legatului. Pana in aceste momente, fructele vor apartine mostenitorului care are posesia bunului. Cu toate acestea, in urmatoarele cazuri, fructele se vor cuveni legatarului cu titlu particular din momentul deschiderii succesiunii: - testatorul a dispus prin testament ca legatarului sa i se cuvina fructele din momentul mortii lui; - cand obiectul legatului este o renta viagera, alimente etc., prezumandu-se ca vointa testatorului a fost ca legatarul sa intre imediat in posesia bunului, pentru a se putea intretine. Atunci cand mostenitorul rezervatar este in acelasi timp si titularul unui legat particular, el va avea dreptul la fructul din momentul deschiderii succesiunii, deoarece el nu are obligatia de a cere predarea legatului particular. Daca obiectul legatului particular este o padure, pana la predarea legatului, mostenitorul nu are dreptul decat la producte, interzicandu-i-se taierea padurii. Legatarul cu titlu particular va avea dreptul la fructele naturale, industriale si civile. Eventualele cheltuieli etectuate de mostenitor cu intretinerea bunului, vor fi restituite de legatar (numai cheltuielile necesare si utile).

74

3.7.9.9.Plata datoriilor Conform prevederilor art. 909 Cod civil: "Legatarul singular nu este obligat a plati datoriile succesiunii" (in acelasi sens si art. 775 Cod civil). Oricat de mare ar fi intinderea si valoarea legatului cu titlu particular, legatarul nu va contribui, in principiu, la plata datoriilor succesiunii. Trebuie remarcat, intr-adevar, ca art. 775 Cod civil prevede ca legatarul nu contribuie la plata datoriilor (aceasta referindu-se la raporturile dintre mostenitori intre ei), pe cand art. 909 Cod civil se refera la "plata datoriilor succesiunii" (avandu-se in vedere raporturile dintre mostenitori si creditorii succesiunii). Creditorii succesiunii vor avea o actiune personala impotriva legatarilor particulari. Am vazut ca datoriile sunt o sarcina a universalitatii bunurilor si nu a bunurilor individuale. Plata datoriilor va cadea, in consecinta, numai in sarcina legatarilor universali si cu titlu universal. Credem ca dispozitia cuprinsa in art. 909 Cod civil nu este echitabila, deoarece si legatarul particular, fiind beneficiarul unei liberalitati, uneori de o valoare considerabila, ar trebui sa suporte si el datoriile succesiunii. Cu toate acestea, testatorul poate dispune prin testament ca legatarul particular sa contribuie la plata datoriilor pana la concurenta legatului. Dispozitia de plata poate fi expresa sau tacita. In consecinta, regula ca legatarul particular nu va plati datoriile testatorului, cunoaste cateva exceptii: - asa cum am aratat, testatorul a impus aceasta obligatie, expres sau tacit; - cand in mostenite nu se gaseste alta avere decat cea care face obiectul legatului; - cand obiectul legatului il formeaza un imobil ipotecat, in calitate de detinator al imobilului, legatarul va trebui sa plateasca pe creditorul ipotecar, dupa care va avea recurs impotriva celorlalti mostenitori sau legatari; - uneori insasi natura bunului poate impune legatarului plata datoriilor. De exemplu, obiectul legatului il formeaza o succesiune care se cuvenea testatorului; in acest caz, legatarul va primi activul acelei succesiuni, dar va achita datoriile ei;

75

- daca legatul particular va depasi cotitatea disponibila, el va fi supus reductiunii. Legatarii particulari nu vor putea fi obligati direct la plata datoriilor succesorale; dar nici ei "nu pot cere predarea legatelor decat dupa achitarea in prealabil a datoriilor".^1) ------- ^1) Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1192 din 14 august 1957, in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1952-1969", pag. 443. 3.7.10.Alte feluri de legate Inafara de felurile de legate: pure si simple; cu termen si sub conditie, mai exista insa si alte feluri de legate: pioase, remuneratorii, cu cauza, demonstrative. a)Legatul pios Este vorba de acele legate care sunt intocmite in scopuri pioase (religioase sau de binefacere). De exemplu, testatorul desemneaza legatar o biserica, o manastire etc. sau un spital, azil, orfelinat etc. Desigur, caracterul pios al legatului este dat de scopul pentru care el este incheiat, asa incat, si la intocmirea testamentului care cuprinde un asemenea legat, va trebui sa fie indeplinite toate conditiile de fond si de forma ale testamentelor. b)Legatul remuneratoriu Un asemenea legat este facut in scopul de a recompensa pe legatar pentru serviciile pe care le-a adus testatorului. De exemplu, art. 810 alin. 2 Cod civil prevede ca, "dispozitiile remuneratorii facute cu titlu particular" sunt posibile in cazul doctorilor in medicina sau in chirurgie, ofiterilor de sanatate (medici militari - s.n. - SRE) si spiterilor, care au tratat pe o persoana de boala din care moare". Un asemenea legat poate fi

76

lasat oricarei persoane si chiar daca serviciile nu s-ar fi facut testatorului, legatul tot va fi valabil.^1) --------- ^1) G. P. Petrescu, "Testamentele: legatele, substitutiunile, rezerva", Bucuresti, Tipografia Curtii Regale, 1889, pag. 389. c) Legatul cu cauza Legea nu impune testatorului sa mentioneze in testament cauza legatului. Daca aceasta lipseste sau este falsa, legatul nu va fi afectat. Prin cauza vom intelege motivele care l-au determinat pe testator sa lase legatul si ea trebuie sa existe in momentul intocmirii testamentului. d)Legatul demonstrativ In cazul acestui legat, "testatorul explica dispozitia sa prin imprejurari, care au drept scop caracterizarea ai descrierea persoanei legatarului sau obiectului legat, fara a atinge cat de putin substanta legatului"^1). De exemplu, "iti las casa pe care am mostenit-o de la fratele meu". Argumentarea nu are nici un efect asupra validitatii legatului, deoarece testamentul nu va putea fi anulat doar pentru existenta unei clauze inutile. Chiar daca testatorul s-ar fi inselat in descrierea calitatilor legatului, aceasta nu influenteaza validitatea testamentului. ------- ^1) D. Alexandresco, vol. 4, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 322. 3.8. Reguli comune tuituror legatelor 3.8.1.Cheltuieli referitoare la punerea in posesie Potrivit prevederilor art. 901 Cod civil, cheltuielile cererii pentru predarea sau punerea in posesie a legatelor sunt in sarcina succesiunii, fara ca prin aceasta sa se reduca rezerva. Acest text de lege este aplicabil tuturor felurilor de legate.

77

Aceste cheltuieli cad in sarcina mostenitorilor si nu a legatului, dar legea cere ca aceste cheltuieli sa fie suportate de partea disponibila si nu de rezerva. Desi cheltuielile punerii in posesie cad in sarcina succesiunii, nimic nu impiedica pe testator sa dispuna prin testament ca legatarul sa suporte cheltuielile (art. 901 alin. 2 Cod civil). Atunci cand art. 901 alin. 1 Cod civil prevede ca sunt in sarcina succesiunii "cheltuielile cererii pentru predare", prin notiunea de predare vom intelege punerea in posesie a legatarului. Daca mostenitorul rezervatar va refuza nejustificat sa predea legatul si instanta il va obliga la plata cheltuielilor, el le va plati chiar daca astfel ar fi atinsa rezerva. Testatorul ar putea sa dispuna ca cheltuielile sa fie suportate de toti mostenitorii sau numai o parte din ei, fara ca prin aceasta sa se atinga rezerva. In ce priveste cheltuielile pentru efectuarea inventarului a partajului sau lichidarii succesiunii, vor fi suportate in mod proportional de mostenitori si legatari, deoarece ele se fac in interes comun. Asemenea cheltuieli vor fi suportate si de mostenitorul rezervatar, chiar daca ele ating rezerva. 3.8.2.Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul legatului In cazul legatelor pure si simple, legatarul va dobandi dreptul de proprietate din ziua mortii testatorului (art. 899 Cod civil), drept care va putea fi transmis mostenitorilor. Dispozitia aceasta este comuna tuturor legatelor, inclusiv legatelor cu termen (fac exceptie legatele sub conditie suspensiva). Dar chiar si in cazul legatelor sub conditie suspensiva, in cazul realizarii conditiei, dreptul de proprietate va fi dobandit retroactiv din momentul deschiderii succesiunii. Vom distinge situatia cand legatul are ca obiect un bun individual determinat de situatia cand are ca obiect un bun de gen. In primul caz, dreptul va fi dobandit de legatar din chiar momentul deshiderii succesiunii, pe cand in al doilea caz, deoarece nu s-a individualizat bunul, dreptul de proprietate va fi transferat in momentul predarii lui.

78

Legatarii pot dispune de bunul lor liber, prin acte cu titlul gratuit sau oneros, inclusiv inainte de a fi pusi in posesie. 3.8.3.Alte reguli comune tuturor legatelor Aceste reguli sunt: - cele referitoare la determinarea legatarului si a bunului legat; - cele referitoare la interpretarea legatelor; - nulitatea testamentului, atunci cand a fost incalcata forma impusa de lege; - depunerea testamentului mistic la grefa instantei; - legatarii beneficiaza de o ipoteca legala asupra imobilelor succesiunei, impotriva oricarui debitor al legatului. 3.9.Ineficacitatea legatelor

3.9.1.Notiuni generale ineficacitatea legatelor Este posibil sa intervina o serie de cauze care sa faca ineficiente legatele. Legatul poate fi lovit de nulitate absoluta sau relativa, ca urmare a incalcarilor unor norme imperative sau dispozitive, in momentul incheierii lui. Or, desi legal intocmit, datorita unor cauze ulterioare, el sa nu mai produca nici un efect. Este cazul revocarii sau caducitatii. Revocarea unui legat poate fi judiciara, cand se pronunta de instanta judecatoreasca si voluntara, cand se realizeaza prin vointa testatorului. In continuare, vom examina cauzele de nulitate, caducitate si revocare a legatului. 3.9.2.Nulitatea legatului Ineficacitatea juridica a legatului se datoreaza unor cauze care au intervenit in momentul intocmirii testamentului. Legiuitorul nu prevede cauzele de nulitate sau anulabilitate, insa acestea, grupate, sunt urmatoarele: - testamentul a fost intocmit cu incalcarea formelor legale (art. 886 Cod civil);

79

- testatorul nu avea capacitatea de a dispune, iar legatarul nu avea capacitatea de a primi; - fara sa stie, testatorul a testat bunul altuia (art. 907 Cod civil); - testamentul contine o substitutie fideicomisorie (art. 803 Cod civil); - obiectul testamentului este ilicit sau imoral; - cauza testamentului este ilicita sau imorala; - consimtamantul testatorului a fost viciat (eroare, dol sau violenta). Daca testamentul contine mai multe dispozitii, iar numai una din ele este nula, restul testamentului va fi valabil si va produce efecte juridice. Esential de retinut este faptul ca toate cauzele de nulitate sau anulabilitate sunt anterioare sau concomitente intocmirii testamentului. Momentul cand curge prescriptia extinctiva este cel al mortii testatorului, deoarece "data incheierii actului" prevazuta de art. 9 alin. 2 din decretul nr. 167/1958, este data deschiderii succesiunii.^1) Nu va mai fi admisa actiunea in anulare daca cel impotriva caruia a fost promovata actiunea, a recunoscut validitatea testamentului, expres sau tacit.^2) -------- ^1) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1558/1972, in "Revista romana de drept" nr. 4/1973. pag. 176. ^2) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 264; Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1827 din 27 august 1755, in "Culegere de decizii pe anul 1955", 1, pag. 197. 3.9.3.Notiunea de caducitate Intre momentul intocmirii unui testament si momentul mortii testatorului poate exista o perioada mai mare sau mai mica de timp. In acest interval de timp pot interveni o serie de imprejurari straine, care sa faca imposibila ulterior executarea legatului. - Un legat, desi valid si nerevocat, va deveni caduc, din cauza legatarului sau din cauza bunului care formeaza obiectul legatului. Vom defini caducitatea ca fiind imposibilitatea executarii legatului, deoarece legatarul nu voieste sau nu poate primi legatul.

80

Cauzele de caducitate referitoare la legatar Din partea legatarului, un legat poate deveni caduc in urmatoarele doua situatii: - legatarul a decedat inaintea testatorului; - incapacitatea legatarului sau refuzul sau de a primi legatul. A. Predecesul legatarului fata de testator. Conform art. 924 Cod civil, "Orice dispozitie testamentara devine caduca, cand acela, in favoarea caruia ea a fost facuta, a murit inaintea testatorului". Deoarece orice dispozitie testamentara are in vedere exclusiv persoana legatarului, dreptul care rezulta din legat nu va privi decat pe legatar. Aceasta impune ca legatarul sa fie in viata la data mortii testatorului. In principiu, legatul are un caracter intuitu personae^1). Regula ca legatarul sa existe in momentul mortii testatorului se aplica atat in cazul persoanelor fizice, cat si a persoanelor juridice. Daca legatarul a supravietuit cat de putin testatorului chiar daca nu a acceptat legatul, el se va transmite succesorilor sai, cand legatul ar fi sub conditie suspensiva, daca legatarul va deceda inaintea implinirii conditiei (chiar dupa moartea testatorului), atunci legatul va fi caduc. Predecesul legatarului se poate datora fie unei morti naturale, fie exista o hotarare judecatoreasca declarativa de moarte. De la principiul conform caruia legatul devine caduc in cazul predecesului legatarului, sunt doua exceptii: - cand testatorul nu a dorit sa gratifice un anumit individ, ci o pasoana cu o anumita calitate, la un moment dat (de exemplu, este instituit legatar directorul unui spital anume, care va fi in functie la data decesului testatorului); - cand testatorul a dorit ca legatul, in absenta legatarului, sa revina succesorilor sai.^2) Este posibil ca testatorul sa fi dispus ca legatul sa fie cules de mostenitorii legatarului, atunci cand acesta ar refuza sau n-ar putea primi legatul. In acest sens, art. 804 Cod civil dispune ca este permisa dispozitia "prin care a treia persoana ar fi chemata a lua darul, ereditatea

81

sau legatul, in cazul in care donatorul, eredele numit, sau legatarul nu ar primi sau nu ar putea primi". Esential este insa, ca vointa testatorului sa rezulte fara echivoc din testament. B. Incapacitatea legatarului sau refuzul lui de a primi legatul. Art. 928 Cod civil dispune ca "orice dispozitie testamentara cade, cand eredele, numit sau legatarul nu o va primi sau va fi incapabil de a primi. Nimeni nu poate fi obligat sa primeasca o mostenire impotriva vointei sale. Din acest motiv legiuitorul a si prevazut un termen in care succesibilul poate opta pentru acceptarea sau renuntarea la mostenire. Pentru a putea repudia un legat, legatarul trebuie sa aiba capacitatea de a dispune, iar repudierea sa se fi facut in conditiile legii. Totodata, testatorul sa nu fi facut o substitutie vulgara. Caduc va fi si legatul in cazul in care, la data intocmirii testamentului legatarul era capabil, iar la data mortii testatorului a devenit incapabil. In cazul legatului sub conditie, caducitatea va opera daca legatarul este incapabil la data implinirii conditiei. Cazul de caducitate prevazut de art. 928 Cod civil isi va gasi aplicarea si in situatia in care calitatea de legatar o are o persoana, asa incat principiul specializarii ar impiedica-o sa mai primeasca legatul.^3) ------ ^1) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 265; St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 452. ^2) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 265. ^3) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 266. Cauzele de caducitate privitoare la bunul care face obiectul legatului Legatul va fi caduc daca bunul a pierit in intregime in timpul vietii testatorului (art. 927 Cod civil). Nu are relevanta daca bunul a pierit din

82

culpa testatorului, a legatului, a unui tert sau din forta majora. In acest context, legatul ramane fara obiect. Aceasta caducitate nu se aplica insa decat legatelor care au ca obiect bunuri individual determinate. Ori de cate ori obiectul legatului a fost individualizat de testator, ve opera regula din art. 927 Cod civil. Legatul unei creante va deveni caduc, daca ea va fi achitata testatorului. Pieirea bunului trebuie sa fie neaparat totala, caci daca va fi partiala, caducitatea va fi doar partiala, iar legatul isi va produce efectele pentru ceea ce a ramas (de exemplu, obiectul legatului il formeaza o turma de oi si in timpul vietii testatorului, o parte din oi a pierit; legatul isi va produce efectele pentru restul oilor). De asemenea, caducitatea va opera doar daca legatul este cu titlu particular, deoarece in cazul legatelor universale sau cu titlu universal, pieirea unor bunuri nu va avea ca efect decat reducerea emolumentului legatului.^1) Pieirea bunului care face obiectul legatului va putea fi materiala sau juridica. Cand legatul piere dupa moartea testatorului nu va mai opera caducitatea. ------ ^1) Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 593 din 4 aplrilie 1963, in "Culegere de decizii pe anul 1963", pag. 137. Alte cazuri de caducitate In doctrina juridica s-au mentionat alte cazuri de caducitate a legatelor: legatul depaseste cotitatea disponibila, dar numai in aceasta masura; cand dupa ce testamentul a fost intocmit, a disparut cauza impulsiva si determinanta a legatului.^1) Daca a fost epuizata cotitatea disponibila prin donatie, mostenitorul sau legatarul universal, invocand exceptia de reductiune, se va opune predarii legatului. De asemenea, cand a fost instituit legatar universal un parinte al testatorului, pentru a fi inlaturat de la succesiune un frate, iar daca postum se naste testatorului un copil, copilul va inlatura de la mostenire pe frate, astfel ca legatul parintelui va fi caduc.

83

------ ^1) Ioan Zinveliu, "Dreptul la mostenire in RSR", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, pag. 81 3.10.Revocarea legatelor 3.10.1.Notiuni generale despre revocarea legatelor Sunt situatii in care, desi legatul este legal intocmit, ulterior intervin unele imprejurari care il desfiinteaza. Revocarea o poate face testatorul, caz in care vom fi in prezenta unei revocari voluntare, sau instanta de judecata, situatie in care revocarea va fi judiciara. Vointa de revocare a testatorului va trebui sa se manifeste expres sau tacit, deoarece revocarea verbala este inadmisibila. 3.10.2.Revocarea voluntara a legatelor Art. 802 Cod civil prevede ca, "Testamentul este un act revocabil", ceea ce inseamna ca pana in ultima clipa a vietii sale, testatorul va putea sa revoce legatul, fara sa fie necesar consimtamantul altei persoane. Niciodata testatorul nu va putea sa renunte la dreptul sau de a revoca legatul, deoarece o asemenea renuntare ar echivala cu un pact asupra unei succesiuni viitoare, ceea ce este imposibil. Revocarea poate privi tot legatul sau numai o parte din el, ceea ce face ca revocatea sa fie totala sau partiala. De asemenea, revocarea poate sa fie expresa (expresis verbis) sau tacita (factis). In timp ce revocarea judiciara se datoreaza exclusiv legatarului, revocarea voluntara apartine numai testatorului. 3.10.2.1.Revocarea expresa (expressis verbis) Are loc atunci cand testatorul, printr-un alt testament sau printr-un act autentic revoca un testament intocmit anterior. Testatorul isi manifesta deci formal vointa de a revoca dispozitia testamentara.

84

Cele doua modalitati pe care le prevede art. 920 Cod civil, de revocare expresa, sunt testamentul posterior si actul autentic de revocare (si nu legalizat, cum eronat se arata in textul legii). Forma scrisa de revocare expresa este ceruta de lege ad solemnitatem si nu ad probationem. Eventualul mandat pe care testatorul l-ar da unei persoane sa distruga un testament, nu echivaleaza cu o revocare expresa. Cand revocarea se face printr-un testament ulterior, acest testament nu trebuie sa fie intocmit in forma in care a fost facut testamentul revocat. Esentialul este ca testamentul posterior sa fie valid. Astfel, un testament autentic va putea fi revocat printr-un testament olograf sau mistic. Vointa de a revoca nu trebuie sa fie viciata si trebuie ca testatorul sa fie capabil. Revocarea expresa va fi totdeauna un act solemn, asemenea testamentului, indiferent de forma la care recurge testatorul.^1) Stersaturile, corecturile sau modificarile (ex: numele legatarului), daca s-au facut concomitent cu redactarea testamentului, ele fac parte din textul inscrisului si nu este necesar ca testatorul sa ateste autenticitatea lor. Dimpotriva, modificarile, corecturile sau stersaturile (sub orice forma) facute dupa redactarea testamentului nu-l vor revoca decat daca ar fi facute in forma ceruta de lege pentru valabilitatea testamentului olograf, adica datate si semnate de testator. Testatorul este liber sa revina asupra revocarii sale, insa retractarea revocarii exprese va trebui sa se materializeze in aceleasi forme prin care s-a facut revocarea, adica atat printr-un testament ulterior, cat si printr-un act autentic. Daca actul autentic prin care s-a facut revocarea testamentului este nul, atunci si revocarea va fi lovita de nulitate. Legea nu cere ca revocarea expresa sa fie facuta in termeni sacramentali. De exemplu, este suficient ca testatorul sa scrie pe testament mentiunea "anulat", sa semneze si sa dateze, revocarea fiind astfel valabila. -------- ^1) D. Cosma, "Forma - conditie de validitate a actului juridic civil", in "Revista romana de drept", nr. 4/1968, pag. 32.

85

3.10.2.2.Revocarea tacita a legatelor (factis) In acest caz, desi testatorul nu-si exprima expres vointa de a revoca un testament, totusi aceasta vointa rezulta fara nici un dubiu din anumite fapte sau acte judiciare ale testatorului (art. 921 si 932 Cod civil). Potrivit Codului civil, revocarea tacita poate avea loc in doua cazuri: - cand testatorul face un nou testament incompatibil cu cel anterior; - testatorul instraineaza bunul care face obiectul legatului. a) Incornpatibilitatea si contrarietatea dintre dispozitiile testamentului posterior si cel anterior (art. 921 Cod civil). Daca in dreptul roman o persoana nu putea lasa doua testamente valide, in dreptul nostru civil un testator poate sa lase mai multe testamente succesive si toate vor fi valide, daca dispozitiile lor nu sunt contrare si incompatibile. Solutia se justifica prin aceea ca testatorul nu este obligat sa testeze intreaga sa avere, ci poate sa dispuna si numai de o parte din ea. In acest sens, art. 921 Cod civil prevede ca testamentul posterior care nu revoca total pe cel anterior, "nu desfiinteaza din acesta decat numai acele dispozitii care sunt necompatibile, sau contrare cu acele ale testamentului posterior". Prin contrarietate vom intelege situatia in care testatorul lasa acelasi bun, prin doua testamente diferite, la doua persoane. In acest caz, legatele nu vor putea fi executate impreuna, ele fiind contrare, asa incat, ultimul legat il revoca pe primul. In caz de incompatibilitate exista o incompatibilitate absoluta, juridica si materiala, privind executarea impreuna a celor doua testamente. Atat contrarietatea cat si incompatibilituea produc efecte revocatorii, ducand la desfiintarea testamentului anterior. Codul civil nu defineste notiunile de incompatibilitate si contrarietate, iar art. 921 Cod civil se limiteaza doar sa prevada ca revocarea tacita va exista ori de cate ori o dispozitie posterioara nu se poate concilia cu dispozitiile anterioare si nu pot fi aduse impreuna la inndeplinire. Incompalibilitatea va fi intentionala atunci cand este rezultatul vointei testatorului, manifestata prin clauzele testarnentului.

86

In acest caz, executarea impreuna a dispozitiilor testamentare nu este imposibila, dar din termenii folositi de testator se poate trage concluzia ca intentia sa a fost numai ca ultima dispozitie sa fie dusa la indeplinire. Deoarece atat incompatibilitatea cat si contrarietatea sunt chestiuni de fapt, indiferent de caracterul material sau intentional pe care-l imbraca, instanta va fi suverana sa aprecieze daca cele doua testamente se conciliaza sau nu. Revocarea va opera chiar daca testamentul posterior este caduc sau lovit de nulitate. Fundamentala ramane voinata testatorului care doreate sa lase aceleasi bunuri unei alte persoane. Atunci cand testamentul posterior nu cuprinde o mentiune expres: de revocare a testamentului anterior, el nu va revoca din acesta din urm: decat dispozitiile care sunt incompatibile si contrare cu cele ale testamentului ulterior. Daca in testamentele succesive s-a instituit cate un legatar universal, ultimul testament il revoca pe primul, daca din acest din urma testament rezulta intentia testatorului de revocare. Ambele testamente vor fi totusi valabile, daca intentia testatorului a fost ca cele doua acte sa coexiste. Cand aceeasi persoana a fost instituita legatar prin ambele testamente succesive, atunci numai ultimul testament este valabil, el revocandu-l pe primul. Atunci cand prin primul testament s-a instituit un legatar universal, iar prin al doilea testament un legatar cu titliul universal, ambele testamente vor fi valabile. Tot valid va fi testamentul prin care o persoana este stabilita legatar universal, precum si legatar cu titlu particular, deoarece nu este contrarietate intre dispozitiile testamentare. lnstituirea printr-un testament a mai multor legate particulare si apoi instituirea unui legatar universal prin testament posterior, nu se poate considera ca primul testament a fost revocat, daca din testamentul posterior nu se poate trage concluzia ca intentia testatorului a fost sa revoce primul testament. b)Instrainarea obiectului legatului

87

Art. 923 Cod civil prevede ca orice instrainare a obiectului legatului, facuta sub orice mod, va revoca legatul pentru tot ceea ce s-a instrainat, chiar daca instrainarea va fi lovita de nulitate sau obiectul legatului ar fi reintrat in patrimoniul testatorului. Pentru a ne afla in prezenta revocarii tacite, este absolut necesar ca instrainarea sa fie voluntara, adica sa fie consimtita de testator. Instrainarea trebuie sa fie efectiva si nu are importanta daca ea respecta sau nu conditiile de fond si forma. Legiuitorul nu a facut distinctia instrainarilor nule si anulabile, el rezumandu-se sa mentioneze ca revocarea va exista "chiar cand instrainarea va fi nula"; ceea ce l-a preocupat pe legiuitor a fost intentia testatorului. Sub acest aspect, din punctul de nostru de vedere, si o donatie sub semnatura privata atrage revocarea tacita a legatului. Simpla instrainare constituie o prezumtie legala de revocare a testamentului, atunci cand este rezultatul vointei exclusiv a testatorului. Legatul va fi revocat chiar cand obiectul sau a fost schimbat de testator cu un altul, legatarul neavand dreptul sa pretinda bunul primit de testator in schimb. De asemenea, va opera revocarea tacita in urmatoarele cazuri: - a avut loc o vanzare cu pact de rascumparare, iar bunul instrainat a revenit in patrimoniul testatorului; - indiferent daca instrainarea s-a facut cu titlu oneros sau cu titlu gratuit ori s-a facut printr-un act sub semnatura privata; - a avut loc cesiunea creantei care face obiectul legatului; - instrainarea bunului legat printr-un act sub conditie rezolutorie; - chiar instrainarea bunului insusi legatarului, va constitui o revocare tacita; - nu are importanta daca la instrainare au fost incalcate formele de fond sau de forma; - o donatie va revoca legatul, chiar daca nu a fost acceptata de donator. In doctrina judiciara si practica judiciara au fost semnalate o serie de instrainari, care nu constituie totusi revocari tacite ale legatului. Cateva din acestea sunt: - grevarea de sarcini a bunului nu atrage revocarea, prin aceasta diminuandu-se doar emolumentul legatului;

88

- constituirea asupra obiectului legatului a unui drept de uzufruct, uz, abitatie, servitute, nu duce la revocare; - de asemenea, gajarea sau ipotecarea bunului; - instrainarile facute sub imperiul unor vicii de consimtamant; - legatele universale nu vor fi revocate prin instrainarile ulterioare; - chiar vanzarea tuturor bunurilor de catre testator, cu sarcina unei rente viagere sau a unei obligatii de intretinere, nu va duce la revocarea legatului universal, deoarece. Legatarului ii vor reveni toate bunurile dobandite de testator ulterior vanzarii; - vanzarile silite, la cererea creditorilor testatorului nu revoca testamentul; - nici vanzarea prin licitalie publica, la cererea unuia dintre coproprietarii testatorului; - exproprierea pentru cauza de utilitate publica nu va conduce la revocarea tacita a legatului; - orice alta instrainare, care se realizeaza fara vointa testatorului, nu echivaleaza cu o revocare. Instrainarea poate fi totala sau partiala, in acest ultim caz, legatul supravietuind numai in ceea ce priveste partea neinstrainata. Revocarea tacita prin instrainarea bunului legat nu poate avea loc decat la legatele cu titlu particular. Existenta unui legat universal sau cu titlu universal nu impiedica deci pe testator sa faca asemenea instrainari. Prin reducerea emolumentului legatului nu se realizeaza niciodata o revocare tacita a legatului. Tot astfel, art. 923 Cod civil nu-si gaseste aplicarea decat in cazul in care legatul are ca obiect un bun individual determinat.^1) Textul legii nu va fi aplicabil cand legatul are ca obiect un bun de gen. ------- ^1) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 277. 3.10.2.3.Revocarea tacita in alte cazuri decat cele prevazute expres de Codul civil.

89

Doctrina juridica si jurisprudenta sunt unanime in a considera ca mai exista si alte cazuri prin care poate fi revocat tacit un legat, astfel ca enumerarea cazurilor de revocare tacita prevazuta de Cod, nu este limitativa.^1) a) Distrugerea materiala a testamentului de catre testator. Este un caz de revocare tacita, deoarece testamentul nu poate subzista in absenta inscrisului sau. Sub acest aspect, cel mai usor poate fi distrus testametul olograf, deoarece se afla in mina testatorului. Desigur, nimic nu impiedica pe testator sa distruga (rupere in bucati, ardere etc.) si testamentul mistic. Referitor la testamentul mistic, ruperea plicului sau a sigiliului, chiar daca fapta apartine testatorului, revocarea nu va opera, pentru ca in acest caz testamentul are valoarea unui testament olograf. Cand ruperea sigiliului si a plicului apartine unui tert sau este consecinta unui eveniment independent de vointa testatorului, nu va exista o revocare tacita. In ce priveste testamentul autentic, deoarece un exemplar se afla la biroul notarial, este necesar ca testatorul sa se prezinte la notar si sa declare ca doreste sa revoce testamentul, in acest sens incheindu-se un proces verbal. Distrugerea numai a exemplarului care se afla la testator nu echivaleaza cu o revocare tacita. Prin distrugerea doar a unui exemplar, nu se poate trage in mod cert concluzia ca testatorul a intentionat sa revoce legatul. Distrugerea trebuie sa apartina exclusiv testatorului si nu tertilor. Daca un tert a distrus testamentul, se va putea face dovada de catre legatar a existentei si continutului testamentului olograf. Intotdeauna cand se gaseste un testament rupt in bucati, prezumtia este ca el a fost distrus de testator. Cand se sustine contrariul, trebuie facuta dovada in acest sens, inclusiv cu martori sau prezumtii, deoarece prin aceasta se urmareste sa se probeze un fapt material. Dimpotriva, daca testamentul rupt se va gasi la un tert, se va prezuma ca aceasta l-a distrus. De altfel, in fiecare caz in parte, instanta va aprecia daca distrugerea apartine in mod cert testatorului. Asa cum s-a aratat, "in cazul in care distrugerea este fortuita sau produsa de faptul unui tert, ideea revocarii tacite a dispozitiilor testamentare nu se mai poate verifica".^2)

90

De asemenea, instanta suprema a hotarat ca trebuie facuta distinctia intre distrugerea reala si voluntara a testamentului de catre testator, distrugerea care constituie dovada certa cu privire la vointa sa de a-l revoca. Daca testamentul a fost insa distrus sau dosit cu stiinta testatorului ori dupa moartea sa, fie printr-un caz de forta majora, fie prin fapta unei alte persoane, vor deveni aplicabile dispoziliile art. 1198 Cod civil, care permit proba cu martori si prezumtii ori de cate ori partea nu poate conserva sau infatisa inscrisul ce-i servea ca dovada, dintr-o cauza de forta majora, careia i se asimileaza si fapta de neinlaturat a unui alte persoane. Pretinsul legatar va putea dovedi prin orice mijloc de proba existenta si cuprinsul testamentului, faptul distrugerii pierderii sau ascunderii, precum si imprejurarea ca acest act de ultima vointa intruneste conditiile de fond si de forma dispuse de lege. Cand disparitia testamentului se va datora faptei celui impotriva caruia este invocat, regularitatea testamentului va fi prezumata pana la proba contrarie, pentru ca numai intr-o asemenea situatie persoana careia i se opune testamentul avea intercs sa-l ascunda sau sa-l distruga. Intr-o asemenea situatie, acestei persoane ii revine sarcina de a dovedi ca testamentul nu indeplineste conditiile legale.^3) b) Stergerea dispozitiei testamentare de catre testator. Asa dupa cum am vazut, stersaturile, corecturile sau modificarile pot fi concomitente cu intocmirea testamentului sau pot avea loc ulterior. S-a considerat ca, daca ele sunt concomitente cu intocmirea testamentului, nu afecteaza actul, pe cand daca s-au facut ulterior redactarii testamentului, nu vor revoca testamentul decat daca sunt facute in forma ceruta de lege pentru valabilitatea testamentului olograf, adica daca sunt datate si semnate de testatort.^4) Intr-adevar, stergerea facuta ulterior de catre testator, intr-un testament olograf, apare ca o revocare expresa.^5) Intotdeauna stersaturile dintr-un testament olograf care se gaseste la testator se prezuma ca au fost efectuate de catre acesta. Cand testamentul a fost depus la un tert, se prezuma ca stersaturile s-au facut de catre acesta, exceptand situatia cand s-ar proba ca ele sunt opera testatorului. Cand testamentul contine mai multe dispozitii si sunt sterse doar unele, celelalte dispozitii vor produce efecte, ceea ce inseamna ca vom fi in prezenta unei revocari partiale. Daca pe langa unele stersaturi a unor

91

dispozitii testamentare s-au sters data si semnatura testamentului, atunci se considera ca revocarea este totala. -------- ^1) St. Carpenaru, op. cit., pag. 451; loan Zinveliu, "Dreptul la mostenire in RSR", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, pag. 80; M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 277 si urm. ^2) Octav G. Ghiorghiu, nota la sent. civ. nr. 1909 din 26 iunie 1968 a Judecat. sect. I, Bucuresti, pag. 127; in acelasi sens: trib. reg. Suceava, dec. nr. 535/1956, in "Justitia nou" nr. 8/1956, pag. 15-17. ^3) Tribunalul Suprem, sect. civ., dec. nr. 237 din 11 februarie 1978. In "Culegere de decizii pe anul 1978", pag. 127. ^4) Octav G. Ghiorghiu, nota la sent. civ. nr. 1909 din 26 iunie1968, a Judecat. sect. I Bucuresti, pag. 127. ^5) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 278. 3.10.2.4.Retractarea revocarii voluntare Asa cum testamentul este un act revocabil si revocarea la randul ei este un act revocabil. Pana in clipa mortii, testatorul este liber sa revina asupra revocarii testamentului. Retractarea poate fi expresa sau tacita, totala sau partiala. Va fi expresa atunci cand va trebui sa imbrace forma autentica sau testamentara. De pilda, retractarea unei revocari poate fi facuta sub forma unui nou testament sau poate rezulta dintr-o simpla declaratie facuta sub forma unui act autentic. Retractarea va fi tacita atunci cand este distrus actul revocator sau este stearsa dispozitia de revocare. Cel mai important efect al retractarii revocarii il constituie faptul ca testatorul revine la prima vointa care era materializata in testamentul anterior. Desigur, ramane obligatia instantei sa stabileasca intentia reala a testatorului, in sensul daca a avut loc efectiv o retractare a revocarii. Sub acest aspect, sunt semnificative concluziile Curtii Supreme de Justitie care a statuat in aceasta materie ca in raport de particularittile

92

testamentului, ca act unilateral de vointa, nu este de conceput ca un inscris care a devenit ineficient sa-si produca efectele numai datorita desfiinlarii actului prin care a fost declarat ineficient; numai in prezenta unei manifestari de vointa, indiferent sub ce forma ar fi din care sa rezulte intentia mentinerii dispozitiilor luate prin testamentul revocat, acesta va putea sa-si produca efectele". 3.10.3.Revocarea judiciară 3.10.3.1.Notiuni generale Acest caz de revocare se va pronunta de catre instanta judecatoreasca in urma mortii testatorului, la cererea celor interesati. Daca revocarea voluntara este consecinta faptelor testatorului, revocarea judiciara se realizeaza ca urmare a faptelor legatarului. Revocarea judiciara are loc numai in cazurile limitativ prevazute de lege si nu trebuie confundata cu nulitatea sau caducitatea. Cazurile in care opereaza revocarea judiciara sunt comune cu cele de la revocarea donaliilor (art. 930 Cod civil). Revocarea judiciara a legatelor poate avea loc in urmatoarele situatii: a) revocarea testamentului pentru neindeplinirea sarcinii impuse de testator (art. 830; 832; 930 Cod civil); b) revocarea testamentului pentru nedemnitatea legatarului (art. 831 alin. 1 si 2 si art. 930 Cod civil); c) revocarea testamentului pentru ingratitudinea legatarului (art. 931 Cod civil). 3.10.3.2.Revocarea testamentului pentru neindeplinirea sarcinilor impuse de testator. Daca legatul a fost instituit cu sarcina, el va putea fi revocat daca sarcinile nu au fost indeplinite legatarului sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, pentru cand nu va fi in viata. Actiunea personala pentru executarea sarcinilor va putea fi exercitata de beneficiarul sarcinii (mostenitor legal, rezervator sau nu; alt legatar sau tert), inclusiv de persoana care va profita de revocare.^1) Succesorii ab intestat ai testatorului vor putea

93

cere revocarea legatului pentru neexecutarea sarcinilor, indiferent daca acestea au fost impuse in folosul unui tert sau chiar in interesul testatorului. Desi tertii beneficiari ai sarcinii au dreptul de a cere de la legatari executarea sarcinii, ei nu pot solicita revocarea legatului pentru neexecutarea sarcinii. Cand legatarul este evins total, sarcina nu se va mai executa, iar daca evictiunea va fi partiala, atunci si sarcina va fi redusa proportional. Eventuala evictiune dupa executarea sarcinii permite legatarului sa exercite actiunea in repetitiune impotriva beneficiarului sarcinii. Dispozitia testamentara referitoare la sarcina trebuie sa fie imperativa si sa nu aiba doar un caracter de recomandare. Daca legatul cu sarcina apartine la doi colegatari, iar sarcina este divizibila, atunci fiecare va trebui sa execute partea sa. Revocarea legatului pentru neindeplinirea sarcinilor va opera indiferent daca neexecutarea sarcinii provine din faptul legatarului sau dintr-un caz de forta majora. Instanta va putea acorda legatarului un termen de gratie pentru executarea sarcinii. Deoarece testamentul produce efecte dupa moartea testatorului, nu se pot impune beneficiarului sarcini care sa fie executate in timpul vietii testatorului, asa incat neexecutarea unor asemenea sarcini nu atrage revocarea testamentului.^2) Actiunea in revocarea legatului pentru neindeplinirea sarcinii se va introduce in termen de trei ani. ^3) ------- ^1) C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, vol. III, nr. 1518. ^2) Tribunalul Suprem, col.civ., dec. nr. 979 din 2 septembrie 1959, in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1952-1969" pag. 442; Tribunalul Suprem, col. civ., dec. nr. 1844 din 19 octombrie 1956, in "Culegere de decizii pe anul 1956", 1, pag. 364. ^3) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 269; St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire",

94

Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 452. 3.10.3.3.Revocarea testamentului pentru nedemnitatea legatarului Conform prevederilor art. 831 Cod civil, donatiile se revoca pentru ingratitudinea donatarului in urmatoarele trei cazuri: - donatarul a atentat la viata donatorului; - donatarul s-a facut culpabil fata de donator de cruzimi, delicte sau injurii grave; - donatarul refuza intretinerea donatorului; Existenta unei dusmanii oricat de grave dintre testator si legatar nu este de natura sa duca la revocarea legatului. Injuria grava pentru a fi o cauza de revocare a legatului, va trebui sa fie indreptata impotriva persoanei sau memoriei testatorului. Vor putea promova actiunea in revocarea legatului mostenitorii ab intestat ai testatorului, legatarii, inclusiv cei cu titlu particular. Revocarea se pronunta de instanta de judecata. Actiunea in revocare va fi introdusa doar impotriva legatarului nedemn, nu si contra mostenitorilor sai. Cand testatorul a iertat fapta de ingratitudine a legatarului credem ca testamentul nu va fi revocat. Sarcina probei cu privire la iertarea pentru ingratitudine de catre testator revine legatarului si se va putea folosi, in acest scop, de orice mijloc de proba. Principiile aplicabile in materia caducitatii legatelor vor opera si la revocarea legatelor pentru ingratitudine sau neexecutarea sarcinilor, cu privire la persoanele care profita de revocare. 3.10.3.4.Revocarea testamentului pentru ingratitudinea legatarului Art. 931 Cod civil prevede ca un testament poate fi revocat pentru injurii grave aduse memoriei testatorului, caz de revocare care nu se gaseste la donatii. In doctrina juridica, intre cauzele de revocare pentru ingratitudine se include si revocarea pentru injurii grave aduse memoriei testatorului.

95

Astfel, cauzele de nedemnitate opereaza anterior intocmirii legatului, pe cand cele de ingratitudine au loc dupa gratificarea legatarului. Cazul de revocare pentru injurii grave aduse memoriei testatorului, este nul de ingratitudine si nu de nedemnitate. Gravitatea injuriei va trebui apreciata de instanta judecatoreasca, dar ceea ce trebuie retinut, ea se impune sa aiba neaparat o anumita gravitate. De exemplu, nu constituie o injurie fapta legatarului de a sustrage bunuri de mostenire, deoarece prin aceasta vor fi lezati mostenitorii si nu testatorul. Chiar nedenuntarea omorului testatorului, cauza de nedemnitate la donatie, nu poate fi considerata o injurie adusa memoriei testatorului art. 655 Cod civil nu se aplica succesorilor testamentari. 3.10.3.5.Efectele legatului pentru nedemnitate si ingratitudine Aceste efecte sunt comune cu cele ale revocarii donatiilor pentru ingratitudine, deoarece art. 930 Cod civil face trimiterea expres la art. 834 Cod civil. Revocarea legatului va produce efecte din ziua cererii de chemare in judecata, din aceiasi zi fiind datorate si fructele. Legiuitorul nu distinge intre efectele revocarii legatelor universale, cu titlu universal sau particulare. 3.11.Dreptul de acrescământ.

3.11.1. Notiuni generale despre dreptul de acrescamant Problema care se impune este aceea de a se stabili destinatia bunurilor care au facut obiectul unui legat, care a fost desfiintat insa prin nulitate, revocare sau caducitate. Din aceste cazuri de desfiintare a legatului, in principiu, va profita persoana care trebuia sa predea sau sa plateasca legatul (mostenitorii ab intestat, legatarii, universali si titlu universal, inclusiv cei cu titlu particular, daca si acestora le-a impus o sarcina). De la regula ca de efectele revocarii anularii sau caducitatii se vor folosi cei obligati sa execute legatul sau persoanele a caror parte din succesiune era redusa din cauza legatului, sunt doua exceptii:

96

a) in cazul substitutiei vulgare, persoana stabilita in subsidiar de catre testator va beneficia de ineficacitatea legatului (vom examina substitutia vulgara intr-o sectiune separata): b) in cazul legatelor conjunctive, cand opereaza dreptul de acrescamant (art. 929 Cod civil).

3.11.2.Legatele conjunctive Testatorul va putea sa testeze acelasi obiect, Ia mai multi Iegatari, fara sa precizeze partea fiecarui, ceea ce face ca fiecare colegatar sa aiba vocatie succesorala la intregul legat. In acest caz, daca toti legatarii accepta succesiunea, bunul va fi impartit in mod egal intre ei. Dimpotriva, daca unii din ei sunt renuntatori sau nedemni, legatul se va imparti numai intre legatarii acceptanti ai succesiunii, fara sa se scada partea celor care nu vin la mostenire (art. 929 Cod civil). Prin efectul dreptului de acrescamant, partile legatarilor care nu vor veni la succesiune, vor apartine legatarilor care primesc legatul. Dreptul de acrescamant nu va opera decat in cazul testamentelor conjunctive. Cateva situatii, raportate la testamentele conjunctive, cand opereaza dreptul de acrescamant: - Legatul colegatarului este caduc din cauza incapacitatii sale sau a renuntarii la legat. - Legatul colegatarului este caduc din cauza nedemnitatii. - Dreptul de acrescamant opereaza si in cazul revocarii legatului.^1) - Art. 929 Cod civil se va aplica, fara deosebire, atat la legatele universale, cat si la cele cu titlu universal sau cu titlu particular. - Dreptul de acrescamant va opera intre colegatarii conjuncti, indiferent daca ei sunt sau nu rude cu testatorul. Conjunctiunea, in cazul testamentelor conjunctive, este de trei feluri: conjunctia verbala (verbis tantum); conjunctia mixta (re et verbis); conjunctia reala (re tantum). Conjunctia va fi verbala atunci cand testatorul testeaza acelasi bun, prin acelasi act, la mai multe persoane, stabilind insa partea fiecaruia din ele. Este lesne de inteles ca, niciodata conjunctia verbala nu va da nastere

97

la dreptul de acrescamant, deoarece fiecare legatar isi cunoaste ab initio partea sa. In cazul conjunctiei mixte prin acelasi testament se testeaza un bun, la doua sau mai multe persoane, fara ca testatorul sa stabileasca partea care se cuvine fiecarui legatar. De abia conjunctia mixta este cea care da nastere dreptului de acrescamant. Nu este exlus ca intr-un testament sa intalnim atat o conjunctie verbala, cat si una mixta. Conjunctia reala exista atunci cand testatorul lasa prin acelasi testament, acelasi bun, la doua sau mai multe persoane (de exemplu: "Las casa lui A" si apoi "las casa lui B"). O asemenea conjuntie reala, nu va da niciodata loc dreptul de acrescamant; exceptie face situatia cand bunul legat n-ar putea fi impartit fara a fi distrus. Ramane ca instanta sa precizeze daca o asemenea impartire a bunului ar putea avea loc fara deteriorari. Daca se va recurge la o substitutie vulgara, testatorul va inlatura implicit dreptul de acrescamant. Desi legea admite ca o persoana sa testeze in favoarea mai multor persoane, prin acelasi act, privind acelasi bun, chiar fara sa precizeze partea fiecaruia, art. 857 Cod civil interzice ca doua sau mai multe persoane sa testeze prin acelasi testament, una in favoarea celeilalte, sau in favoarea unui tert. Prohibitia isi gaseste ratiunea in faptul ca, desi testamentul este un act revocabil, iar unul din testatori ar dori sa revoce legatul, ar trebui sa aiba si acordul celorlalti testatori. Sub acest aspect, testamentele conjunctive, prevazute la art. 857 Cod civil, sunt interzise. -------- ^1) C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, vol. III, op. cit., pag. 1529. 3.11.3.Conditiile pentru a opera dreptul de acrescemant Pentru a opera dreptul de acrescamant, va trebui sa fie indeplinite urmatoarele conditii: a) sa existe doi sau mai multi legatari;

98

b) acelasi bun sa fi fost testat in favoarea tuturor legatarilor; c) testatorul sa nu fi stabilit partea din legat care s-ar cuveni fiecarui legatar; d) unul sau mai multi legatari sa nu doreasca sau sa nu poata veni la mostenire. Dreptul de acrescamant are loc indiferent daca legatul este universal, cu titlu universal sau cu titlu particular. Nu are, de asemenea, nici o importanta daca obiectul legatului il formeaza un bun individual determinat sau un bun de gen. Ceea ce este esential, toti legatarii acceptanti au, fiecare in parte, vocatie succesorala la intregul legat. Acceptandu-se legatul, se are in vedere intregul si nu o parte din acesta. ^1) Legatul va fi impartit in parti egale intre legatarii care primesc legatul. Dreptul de acrescamant va fi transmis de fiecare colegatar mostenitorilor sai. Sporirea va avea loc de la portiune la portiune si nu de la persoana la persoana. De abia la substitutia vulgara va avea loc o sporire de la persoana la persoana. Dreptul de acrescamant va opera si atunci cand legatul are ca obiect un uzufruct. S-a pus problema daca in cazul in care unul din legatari uzufructuari moare, partea sa va trece la ceilalti legatari, in virturtea dreptului de acrescamant. Consideram justa opinia, conform caruia, in acest caz nu mai opereaza dreptul de acrescamant, deoarece nu se afla in prezenta ineficacitatii legatului (nulitate, revocare sau caducitate). Asa incat, partea legatarului uzufructuar care a decedat, se va reuni cu nuda proprietate. ------- ^1) Dimitrie Alexandresco, vol. 4, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 487. 3.11.4.Efectele dreptului de acrescamant In doctrina juridica, opiniile cu privire la caracterul facultativ sau obligatoriu al dreptului de acrescamant, nu au fost unitare. Unii au fost de parere ca in cazul tuturor legatelor, dreptul de acrescamant are un efect facultativ,^1) alti autori fiind de parere ca numai ,,pentru legatarul

99

singular, dreptul de adaugire, in caz de legat conjunctiv, este totdeauna facultativa",^2) dreptul de acrescamant operand de drept in cazul Iegatelor universale si cu titlu universal. Alti autorii au considerat ca in cazul tuturor legatelor, dreptul de acrescamant va opera obligatoriu si de drept.^3) Din caracterul obligatoriu al dreptului de acrescamant, rezulta ca acest drept va opera intotdeauna cu sarcini, indiferent daca legatul este universal, cu titlu universal sau cu titlu particular. Si in acest caz, face exceptie situatia cand testatorul a decis altfel prin testament. Cum bine s-a aratat in doctrina juridica, sarcina este direct legata de obiectul legatului si nu de persoana legatarului.^4) ------ ^1) D. Alexandresco, vol. 4, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 488. ^2) M. Cantacuzino, op. cit., pag 373. ^3) St. Carpeanu, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 455; M.Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 282-283; Constantin Statescu, op. cit., pag. 183 ^4) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 283; St. Carpeanu, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 455. 3.11.5.Dreptul de acrescamant in mostenirea legala Dreptul de acrescamant il vom intalni nu numai cand legatele sunt conjunctive, dar si in cazul mostenirii legale. Atunci cand la mostenire au vocatie succesorala mai multi mostenitori legali, iar unul din acestia nu poate sau nu doreste sa vina la succesiune, partea sa va creste partea celorlalti comostenitori care au primit succesiunea. In cazul reprezentarii insa, dreptul de acrescamant nu mai opereaza. Si in cazul mostenirii legale dreptul de acrescamant va opera obligatoriu si cu sarcini.

100

Notiuni generale despre exheredare Dreptul roman a cunoscut institutia dezmostenirii Astfel, descendentii si ascendentii se puteau dezmosteni reciproc, iar prin Novela 115, cauzele de exheredare au fost limitate (parintii puteau dezmosteni pe copiii lor in 14 cazuri, iar copiii puteau dezmosteni pe parinti in doar sapte cazuri). In vechiul nostru drept, Codul Calimach, inspirandu-se din dreptul roman, a prevazut o multitudine de cauze care puteau duce la dezmostenire (de exemplu: neimpartasirea in biserica ortodoxa; impiedicarea prin mijloace dolosive de a face un testament; nepreocuparea parintilor de a-si ingriji copiii; desfraul etc.). Obligatia testatorului era sa mentioneze expres in testament numele celui dezmostenit si motivul dezmostenirii. Cauze de dezmostenire reciproca intre parinti si copii au fost prevazute si in Codul Caragea, dar mult mai putin numeric, iar Codul lui Andronache Donici reia cauzele de dezmostenire din dreptul roman. Pentru prima oara, Codul Calimach se refera, pe langa dezmostenire, si la nedemnitate (nevrednicia la mostenire). Codul civil nu mai reglementeaza nici un caz de dezmostenire, deoarece se considera ca opereaza institutia nedemnittii. Cauzele de nedemnitate sunt limitativ prevazute de lege, iar una din ele, cea privind acuzatia capitala adusa persoanei defunctului, nu mai produce in prezent nici un efect, deoarece a fost abolita pedeapsa cu moartea. Cu toate ca nu exista o dispozitie legala in acest sens, oricine poate inlatura de la mostenirea sa pe mostenitorii legali. Exheredarea sau dezmostenirea constituie dispozitia de ultima vointa prin care testatorul inlatura de la mostenirea sa pe unul sau rnai multi mostenitori legali. Dreptul de exheredare nu va putea fi exercitat decat in limitele legii. Astfel, testatorul nu va putea exhereda pe mostenitorii rezervatari,

101

deoarece acestia beneficiaza de la lege de o anumita portiune din succesiune, denumita rezerva. Dezmostenirea va putea viza insa cotitatea disponibila. Spre deosebire de mostenitorii rezervatari, mostenitorii nerezervatari vor putea fi dezmosteniti fara nici o limita. Exheredarea directa Exheredarea directa consta intr-o declaratie expresa pe care o face testatorul prin care inlatura de la mostenire pe unul sau mai multi din mostenitorii sai legali. Aceasta exheredare poate avea loc pana la limita disponibilului sau fara sa epuizeze mostenirea. La randul ei, exheredarea directa poate fi totala, cand toti mostenitorii sunt dezmosteniti. Intotdeauna o clauza de exheredare totala va trebui privita restrictiv. Astfel, prin dezmostenirea tuturor rudelor din casatorie si din afara casatoriei, va permite venirea la mostenire a celor adoptati. Daca si rudele provenite din adoptie vor fi exheredate, atunci mostenirea va fi culeasa de sotul supravietuitor. In toate aceste ipoteze, avem in vedere faptul ca defunctul nu inlocuieste succesiunea legala cu una testamentara. Eventuala exheredare si a sotului supravietuitor, va determina ca succesiunea sa devina vacanta si sa revina statului. Statul culege o succesiune vacanta in calitate de mostenitor, ceea ce presupune si posibilitatea exheredarii inclusiv a statului. Bunurile vor reveni in cele din urma tot statului, ca bunuri fara stapan. Exheredarea directa poate fi partiala, atunci cand sunt dezmosteniti doar anumiti mostenitori. In acest caz, nu exista dificultati. Mostenirea va reveni acelor mostenitori legali care nu au fost exclusi de la succesiune, prin exheredare. S-a considerat, cu drept cuvant, ca aceasta exheredare a "unuia sau a mai multor mostenitori echivaleaza cu facerea unui legat in favoarea mostenitorilor neexclusi sau chemati de lege in lipsa celor exclusi."^1) O exheredare partiala va putea fi interpretata ca o instituire indirecta de legatari. -------

102

^1) C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, vol. III, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 878. Exheredarea indirecta In acest caz, defunctul intocmeste legate care depasesc intregul disponibil al mostenirii. Daca nu ar exista legatari, este evident ca intreaga succesiune ar fi culeasa de mostenitorii legali. Prin instituirea legatelor la nivelul disponibilului, indirect mostenitorii legali sunt inlaturati de la succesiune, inlaturare care echivaleaza cu o exheredare. Desigur, ce se va intampla cu bunurile cand legatul nu are eficacitate juridica (a fost revocat, anulat sau este caduc). Ca si in cazul exheredarii directe totale, unde ne-am putea gasi in prezenta unui legat universal caduc, si in aceasta situatie vom avea in vedere intentia testatorului. Cand intentia acestuia a fost sa-i dezmosteneasca pe mostenitori dar cu conditia ca legatul sa fie eficient juridic, ineficacitatea va permite mostenitorilor legali sa revina la succesiune. Daca, dimpotriva, intentia testatorului a fost ca exheredarea sa opereze inclusiv in cazul ineficacitatii legatului, atunci bunurile vor fi culese de stat, cu titlul de mostenire vacanta. Imposibilitatea exheredarii mostenitorilor legali Dreptul actual nu mai cunoaste institutia exheredarii, deoarece numai in cazurile de nedemnitate succesorala, si acestea strict determinate de lege, un mostenitor rezervatar sau nerezervatar va putea fi inlaturat total de la succesiune. In dreptul nostru civil, mostenitorul care beneficiaza de rezerva nu va putea fi niciodata exheredat. O asemenea exheredare de la mostenire va putea fi valabila numai atunci cand se refera la mostenitori nerezervatari, aceasta putand avea loc direct cand are loc o exheredare expresa din partea defunctului sau indirect, cand testatorul dispune de bunurile sale in favoarea altor persoane.

103

Exheredarea sub forma clauzei penale Considerata si o exheredare-sanctiune, prin aceasta testatorul dispune ca acei mostenitori care vor ataca legatul intocmit in favoarea unei persoane, vor fi inlaturati de la mostenire. Se considera ca, de teama de a nu fi redusi la rezerva sau sa nu mai culeaga nimic din succesiune, mostenitorii vor renunta la actiunea in anularea testamentului. Desigur, problema care se pune este daca o asemenea clauza testamentara va fi sau nu valabila. In principiu, aceasta dispozitie testamentara este nula. Potrivit prevederilor Codului civil, orice succesibil care accepta mostenirea are un drept asupra acestuia, inclusiv de a ataca orice actiune prin care dreptul la succesiune ar fi lezat. Deoarece acest drept este de ordine publica, el nu va putea fi ingradit sau suprimat de catre testator. In doctrina juridica s-a facut insa o distinctie, in sensul ca valabilitatea sau nevalabilitatea clauzei exheredarii va depinde de faptul ca daca testatorul a urmarit sa protejeze o dispozitie testamentara care a incalcat prevederiie imperative sau prohibitive ale legii (de exemplu, testatorul sa puna la adapost un legat facut unui incapabil sau atunci cand contine o substitutie fideicomisorie). Deci, daca in actiunea in nulitate se face dovada ca nulitatea invocata este de ordine publica (intinderea rezervei, incapacitate, vicii de forma etc.), atunci clauza prin care s-a decis exheredarea va fi si ea nula. Exheredarea nu va mai produce nici un efect. Cand, dimpotriva, exheredarea penala nu urmareste sa acopere o dispozitie testamenatra contrara legii sau ordinii publice, atunci ea va fi valabila. Esential este ca instanta sa verifice exact intentia testatorului. Dar chiar daca mostenitorul ar fi invocat un caz de nulitate absoluta, daca actiunea va fi respinsa de catre instanta, clauza de exheredare va continua sa-si produca efectul. Notiuni generale despre executia testamentara Art. 910 Cod civil se limteaza sa prevada ca testatorul poate numi unul sau mai multi executori testamentari. Numirea se face chiar prin testament, asa incat un testament poate cuprinde, pe langa legate si

104

eventuale dispozitii de exheredare, si dispozitii prin care sunt instituiti executorii testamentari. Executia se realizeaza, de regula, de catre mostenitorii legali sau cei testamentari. Se recurge la executia testamentara atunci cand defunctul doreste ca actele sale de ultima vointa sa fie aduse intocmai la indeplinire. Daca in dreptul roman institutia executiei testamentare era putin cunoscuta si se limita mai mult la o supraveghere a indeplinirii unor dispozitii speciale, de abia dreptul francez a conferit un cadru complex acestei institutii succesorale. Ceea ce este esential, executorul testamentar este un mandatar stabilit de testator, pentru a-i aduce la indeplinire dispozitiile sale de ultima vointa. El nu va fi insa mandatarul mostenitorilor legali sau testamentari, deoarece, daca s-ar admite astfel, el ar putea fi oricand revocat. Acest mandat de natura speciala face ca executorul testamentar sa fie considerat doar mandatarul testatorului. Intre mandatul special al executorului testamentar si mandatul obisnuit, exista mai multe deosebiri: - in timp ce mandatul executorului testamentar incepe la moartea testatorului, mandatul obisnuit inceteaza la moartea mandatarului. - mandatul executorului testamentar nu poate fi decat expres stabilit de statator, pe cand mandatul obisnuit poate fi si tacit; - daca mandatul obisnuit poate fi oricand revocat, mandatul executorului testamentar nu poate fi revocat, deoarece testatorul nu mai este in viata, iar mostenitorii nu au dreptul sa revoce mandatul; - in timp ce mandatarul obisnuit poate renunta la mandat, executorul testamentar nu va putea renunta, dupa ce a acceptat mandatul; - in cazul mandatului ordinar, calitatea de mandatar o poate avea si o persoana cu capacitatea restransa, pe cand executorul testamentar trebuie sa fie neaparat o persoana care sa fie capabila de a se obliga; - atributiile si durata mandatului ordinar sunt stabilite prin vointa partilor, pe cand atributiile si durata mandatului executorului testamentar sunt stabilite de legiuitor. Cu toate aceste deosebiri, exista elemente comune intre mandatul obisnuit si cel al executorilor testarnentari:

105

- asemenea oricarui mandatar si executorul testarnentar are dreptul sa refuze mandatul; - asemenea oricarui mandat, care este gratuit, si executorul testamentar lucreaza, in principiu, gratuit; - puterile executorilor testarnentari sunt limitate, ca la orice mandat, asa incat, daca el moare, obligatiile sale nu trec asupra mostenitorilor sai. Cu toate acestea, testatorul va putea dispune ca executorul testamentar sa-si poata substitui o alta persoana. Mandatul executorului testamentar este un mandat de natura speciala, cu anumite particularitati, care il distinge de mandatul comun. Persoane care pot avea calitatea de executor testamentar Art. 913 Cod civil prevede ca: "Acela ce nu se poate obliga nu poate fi nici executor testamentar; de asemenea, art. 915 Cod civil dispune ca "Minorul nu poate fi executor testamentar, chiar cu autorizatia tutorelui". In ceea ce priveste art. 914 Cod civil care reglementeaza incapacitatea civila a femeii maritate, a fost implicit abrogat prin Legea privitoare la ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate, din aprilie 1932. Dispozitia legala conform careia nu poate fi executor testamentar decat cel capabil de a se obliga, constituie o derogare de la regulile mandatului (art. 1538 Cod civil), potrivit carora un incapabil poate fi desemnat mandatar. Ratiunea legii consta in faptul ca, la mandat, mandatarul poate oricand sa revoce mandatul, pe cand la executie testamtara, mostenitorii nu vor putea cere revocarea executorului testamentar. Capacitatea de a se obliga este ceruta pentru executorul testamentar in momentul deschiderii succesiunii si nu a intocmirii testamentului. In acest sens, un executor testamentar poate fi minor la facerea testamentului, cu conditia insa de a fi major la moartea testatorului. Deoarece legea cere doar ca persoana care este desemnata executor testamentar sa fie capabila, aceasta inseamna ca poate avea aceasta calitatea orice tert sau chiar mostenitorul sau legatarul. Este posibil sa fie instituit executor testamentar chiar si o persoana insolvabila, esentiala fiind buna sa credinta.

106

Chiar daca o persoana este incapabila de a primi de la testator, dar daca are capacitatea de a se obliga, ea va putea fi desemnata executor testamentar (de exemplu, preotul sau medicul care a acordat asistenta spirituala sau medicala testatorului bolnav in ultimele zile ale vietii sale). Nu va putea fi instituita insa executor testamentar o persoana pusa sub interdictie. Un minor nu va putea fi instituit niciodata executor testamentar chiar daca ar avea incuviintarea celor care il reprezinta sau autorizatia autoritatii tutelare. Sub acest aspect, art. 915 Cod civil, este categoric: "Minorul nu poate fi executor testamentar". Desigur, avem in vedere, asa cum am mai evidentiat, calitatea de minor din momentul deschiderii succesiunii si nu cel al intocmirii testamentului. O unitate administrativ-teritoriala nu poate avea calitatea de executor testamentar, pentru ca ea n-ar putea administra un patrimoniu strain, fara sa beneficieze de un folos din acesta.^1) Dar daca primarul unei localitati este desemnat executor testamentar, dispozitia va fi valabila. ------- ^1) D. Alexandresco, vol. 4, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 357. Consideratiuni generale cu privire la sezina executorului testamentar Potrivit art. 911 Cod civil, testatorul va putea da de drept, in posesiune, total sau partial, averea mobila, pe o perioada de un an, calculata din momentul mortii testatorului. Aceasta inseamna ca sezina (posesiunea) mobilelor succesorale trebuie recunoscuta de insusi testatorul, ea neapartinand de drept executorului testamentar. Executorul testamentar care are sezina, va putea duce la bun sfarsit obligatia impusa de testator, deoarece el se gaseste in posesia bunurilor mobile. Din acest motiv, executorul testamentar cu sezina a fost considerat adevaratul executor testamentar. El va putea sa impiedice ca mostenitorii sa sustraga din bunurile mobile succesorale, va supraveghea ca vanzarea lucrurilor sa se faca in cele mai bune conditii, sa se realizeze plata legatelor etc.

107

Sezina se intinde numai asupra "averii mobile", adica a bunurilor mobile, corporale sau necorporale, ea nefiind posibila asupra imobilelor. Sezina va putea fi data asupra tuturor bunurilor mobile succesorale sau numai asupra unei parti din acestea. Deoarece textul legii nu distinge, credem ca testatorul va putea acorda executorului testamentar sezina tuturor bunurilor mobile, chiar daca ar exista mostenitori rezervatari, iar prin testament s-ar fi dispus de intreaga cotitate disponibila. Termenul sezinei nu va putea depasi un an, ceea ce inseamna ca el poate fi si mai mic de un an. Nici instanta nu poate prelungi termenul, chiar daca ar constata ca timpul executarii testamentului este insuficient pentru aducerea la indeplinire a sarcinilor sale. La implinirea termenului de un an, executorul testamentar nu mai are dreptul sa retina posesia bunurilor mobile. Mostenitorii legali si testamentari vor putea conveni cu privire la prelungirea termenului de un an, deoarece dispozitia legala care reglementeaza acest termen nu este de ordine publica. Incetarea termenului de un an are drept consecinta disparitia sezinei, insa calitatea de executor testamentar se mentine. Nu trebuie confundata sezina executorului testamentar cu sezina mostenitorului; in timp ce prima este atribuita in fapt de o persoana, cealalta opereaza in puterea legii. Cat timp dureaza sezina executorului testamentar sezina mostenitorului va inceta. Puterile conferite de sezina executorului testamentar Sezina pe care o atribuie testatorul executorului testamentar confera acestuia anumite puteri: - Executorul testamentar are dreptul sa intre in posesia bunurilor mobile; - El va putea vinde bunurile mobile, pana la plafonul platii legatelor. - Are dreptul de a primi veniturile succesorale de la teri si de a-i constrange sa-si plateasca datoriile. In ce priveste insa veniturile imobilelor, acestea nu vor putea fi culese de catre executorul testamentar, deoarece aparitia mostenitorilor, in temeiul dreptului lor de proprietate, iar pe de alta parte sezina se rasfrange doar asupra bunurilor mobile.

108

- Sumele de bani existente in succesiune sau cele rezultate din vanzarea mobilelor, vor putea fi folosite de executorul testamentar la plata legatelor. Caracterele sezinei executorului testamentar - Sezina executorului testamentar nu decurge din lege, ci este opera vointei testatorului. Pentru acordarea sezinei legea nu cere sa se foloseasca termeni speciali. Este suficient sa se poata stabili, din cuprinsul testamentului, intentia testatorului de a conferi sezina. - Executorul testamentar nu beneficiaza de o adevarata posesiune, el fiind doar un detentor precar. Posesiunea apartine doar mostenitorului, iar detinerea bunului de catre executorul testamentar se face numai in numele mostenitorului. - Detentia are loc numai in ce priveste bunurile mobile, ea neaplicandu-se la bunurile imobile. Chiar la bunurile mobile, nu se are in vedere decat acele bunuri existente in patrimoniul testatorului in momentul decesului sau. - Executorul testamentar va putea urmari pe debitorii succesiunii si primi plati de la acestia.^1) Cu toate acestea, executorul testamentar nu poate fi urmarit de creditorii succesiunii si nici de a executa obligatiile succesiunii, fara acordul mostenitorilor. - Termenul sezinei este de un an sau mai mic si va curge de la data deschiderii succesiunii sau din momentul in care executorul testamentar a avut posibilitatea efectiv sa-si execute atributiile. ------- ^1) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul RSR", Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 291; D. Alexandresco, vol. 4, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 364. Executorii testamentari care nu beneficiaza de sezina

109

Nu este obligatoriu ca testatorul sa acorde sezina executorului testamentar, asa incat, este posibil ca sa existe si executori testamentari fara beneficiul sezinei. Neavand posesia nici macar a bunurilor mobile ale succesiunii, ei vor intampina dificultati in aducerea testamentului la indeplinire. Este excesiv in a se considera ca executorul testamentar nesezinar nici n-ar trebui sa poarte "numele de executor testamentar"^1). Nu in toate cazurile misiunea lor se limiteaza doar la a ingriji si veghea ca un testament sa fie executat. Din faptul ca nu este reglementata sezina legala a executorului testamentar, am putea chiar trage concluzia ca regula o constituie absenta sezinei. De altfel, art. 911 Cod civil prevede ca testatorul "poate" sa acorde sezina. Din dificultatile practice pe care le-ar intampina executarea unui testament de catre un executor testamentar nesezinar, nu s-ar putea trage concluzia ca executorii testamentari nesezinari ar fi ca si inexistenti. Asa dupa cum vom vedea, toti executorii testamentari sezinari sau nesezinari vor trebui sa urmareasca realizarea dispozitiilor testamentare, inclusiv prin justitie; sa ceara punerea sigiliilor si efectuarea inventarului; sa conserve bunurile succesorale etc. Desigur, sezina va acorda mult mai multe garantii ca testamentul va fi executat potrivit vointei testatorului. Executorii testamentari.Consideratii generale In calitate de mandatari speciali, executorii testamentari nu pot avea decat atributiile pe care le confera legea. Limitele atributiunilor lor se rezuma la cadrul legii, astfel ca nici macar testatorul nu ar putea prin testament sa acorde executorului testamentar mai multe drepturi decat cele recunoscute de lege. Daca s-ar admite testatorului acest drept, ar insemna sa fie atinse drepturile mostenitorilor, ceea ce este inadmisibil. In acelasi timp, nimic nu-l va putea impiedica pe testator sa limiteze atributiile executorului testamentar conferite de lege. Orice executor testamentar, sezinar sau nesezinar, va trebui sa vegheze ca executarea testamentului sa se realizeze conform vointei testatorului.

110

Oricand el va trebui sa apere validitatea testamentului, fie pe cale principiala, fie pe cale incandentala. In continuare, vom analiza principalele atributii ale executorului testamentar. Luarea masurilor conservatorii - Conform prevederilor art. 730 alin. 2 Cod civil, daca toti erezii nu sunt prezenti sau daca intre ei sunt si sunt minori sau interzisi, atunci se vor pune peceti, pe bunurile succesorale, in cel mai scurt timp. In ratiunea acestui text de lege, art. 916 alin. 1 Cod civil dispune ca "Executorii testamentari vor cere punerea pecetilor, daca sunt si erezi minori, interzisi sau absenti. Prin "absenti" vom intelege acei mostenitori care nu sunt prezenti la fata locului. In celelalte cazuri, punerea pecetilor nu este obligatorie, ea putand fi luata daca executorii testamentari considera ca este in interesul legatarilor, deoarece bunurile mobile succesorale constituie gajul legatarilor. Pentru ca textul legii nu distinge, punerea sigiliilor va putea fi ceruta indiferent daca executorii testamentari au sau nu sezina. - O alta masura conservatorie pe care o iau executorii testamentari este cea a inventarierii bunurilor succesiunii. In acest sens, art. 916 alin. 2 Cod civil prevede expres ca, ei vor starui pentru a se face inventarul bunurilor succesiunii, in prezenta succesorilor prezmtivi si a celor interesat fie ca este sezinar sau nesezinar, inventarul va trebui facut. El se va face asupra tuturor bunurilor mobile si imobile din patrimoniul succesoral si nu numai asupra acelora pentru care testatorul a conferit executorilor testamentari sezina. Suntem de parere ca testatorul va putea scuti pe executorii testamentari sa faca inventarul bunurilor, iar daca totusi mostenitorii il vor dori sa-l faca, atunci vor suporta ei cheltuielile. Cererea pentru efectuarea inventarului o pot formula si mostenitorii. Inventarul permite sa se cunoasca intinderea mostenirii precum si intinderea obligatiei mostenitorilor fata de legatari.

111

- Alte masuri conservatorii care vor putea fi luate de catre executorii testamentari: luarea unei inscriptii ipotecare asupra imobilelor succesorale in interesul legatarilor etc. Vanzarea bunurilor mobile si plata legatelor Scopul final al executorilor testamentari consta in executarea dispozitiilor testamentare, ei neputandu-se rezma doar la luarea masurilor conservatorii. In cazul executorului testamentar cu sezina, aducerea la indeplinire a dispozitiilor testamentare se realizeaza cu mai multa usurinta, deoarece executorul testamentar se afla in posesia bunurilor mobile. In cazul legatelor mobiliare, executorul testamentar va preda aceste bunuri legatarilor. Cand sumele de bani existente in masa succesorala nu acopera legatele, executorul testamentar va trece la vanzarea unor bunuri mobile, cu acordul mostenitorilor. Daca mostenitorii vor oferi ei sumele pentru indestularea legatelor, vanzarea nu va mai avea loc. In cazul in care ei vor refuza sa-si dea acordul la vanzare, atunci executorul testamentar se va adresa instantei, care va dispune vanzarea. S-a considerat ca numai executorii sezinari vor putea cere vanzarea bunurilor mobile, pentru ca numai ei au obligatia platii legatelor. Vanzarea nu va putea avea loc fara instiintarea mostenitorilor, deoarece acestia ar putea fi prejudiciati. Dupa vanzare, sumele rezultate vor fi data executorului testamentar sezinar sau mostenitorilor. Atunci cand testatorul a incuviintat prin testament pentru indestularea sumelor necesare platii legatelor, se vor putea vinde si imobilele. Plata legatelor se va face numai cu acordul mostenitorilor. Cand o asemenea plata s-ar face fara consimtamantul mostenitorilor, executorul testamentar ar putea fi obligat la despagubiri, daca mostenitorii vor obtine reducerea sau anularea legatelor. Chiar cand executorul testamentar are si calitatea de legatar, pentru a putea intra in posesia legatului va trebui sa instiinteze pe ceilalti comostenitori.

112

Chemarea in judecata a executorului judecatoresc de catre legatar, pentru a i se plati legatul, justifica introducerea in cauza si a mostenitorilor. Daca executorul testamentar este nesezinar, iar in succesiune nu sunt sume de bani pentru plata legatelor, el se va putea adresa mostenitorilor sa plateasca legatele. In cazul legatelor imobiliare, executorul testamentar se va limita doar la supravegherea executarii lor. Luarea masurilor de executare Executorul testamentar sezinar sau nesezinar, trebuie sa duca la indeplinirea dispozitiilor testamentare. Daca exista contestatii cu privire la executarea testamentului, executorul testamentar poate interveni atat in prima instanta, cat si in apel, pentru a sustine validitatea testamentului. Cererea de interventie are un caracter facultativ. Dreptul la actiune al executorului testamentar are un caracter de exceptie, modalitatea lor obisnuita fiind interventia, deoarece ei nu-i reprezinta pe mostenitori. Ori de cate ori intr-un proces se pune in discutie dreptul legatarilor, executorul testamentar va trebui sa intervina. Plata datoriilor testatorului In principiu, executorul testamentar nu are obligatia de a plati datoriile testamentare, deoarece obligatia sa se limiteaza doar la plata legatelor. Creditorii succesiunii vor trebui sa se indrepte pentru realizarea creantelor lor impotriva mostenitorilor sau a legatarilor universali ori cu titlu universal. Chiar daca bunul s-ar afla la executorul testamentar, inca cererea va trebui adresata de creditorii mostenitorilor sau legatarilor, pentru ca executorul judecatoresc nu reprezinta pe mostenitori. Testatorul poate dispune prin testament ca executorul testamentar sa plateasca datoriile sale. Executorul testamentar sezinar va putea achita

113

datoriile privilegiate, cum ar fi cheltuielile de inmormantare etc. Plata ar mai putea fi facuta atunci cand este ceruta de catre mostenitori. Este stiut ca plata legatelor are loc dupa plata datoriilor. El va avea dreptul sa cheme in judecata pe mostenitori, pentru ca el sa primeasca autorizarea sa plateasca datoriile. Darea socotelilor la expirarea termenului Odata executia testamentara finalizata, va trebui ca executorul testamentar sa dea socoteala gestiunii sale. Obligatia de a da socoteala gestiunii apartine atat executorului testamentar sezinar, cat si a celui nesezinar (art. 916 Cod civil). Aceasta obligatie, legiuitorul o instituie oricarui executor testamentar, fie el sezinar sau nesezinar. Obligatia sa este similara cu a oricarui mandatar. Executorul testamentar va trebui sa prezinte in ce a constat patrimoniul succesoral (bunuri mobile, imobile, corporale, necorporale), ce sume a incasat de la debitorii testamentari, ce sume a folosit pentru plata legatelor, precum si orice alte cheltuieli efectuate in executarea testamentului. In conditiile in care mandatul executorului testamentar este gratuit, cheltuieli pe care el le-a facut din patrimoniul propriu vor trebui sa-i fie restituite. Responsabilitatea executorului testamentar Asemenea oricarui mandatar, executorul testamentar va fi responsabil de faptele produse de el in executarea testamentului (art. 919 Cod civil). Daca nu ar exista nici o raspundere din partea executorului testamentar, atunci legea n-ar mai impune conditia ca nu poate dobandi calitatea de executor testamentar decat persoanele care se pot obliga. Raspunderea va opera atat in cazul executorului testamentar sezinar, cat si a celui

114

nesezinar. In ce priveste raspunderea executorului testamentar, se vor aplica toate regulile de la mandat. Fiecare executor va raspunde de sarcina sa, ceea ce inseamna ca si raspunderile vor fi conjuncte. O a doua situatie, prevazuta de altfel si de art. 918 Cod civil, este cea in care sarcinile executorului testamentar nu au fost divizate. Legea prevede ca executorii testamentari "vor fi responsabili solidar de a da socoteala de ce li s-au incredintat". Fiecare executor testamentar va putea lucra singur, in absenta celorlalti, tocmai ca o consecinta a solidaritatii. Legea instituie raspunderea solidara numai in cazul executorilor testamentari sezinari, care se rezuma la bunurile mobile incredintate. Intre executorii testamentari nesezinari nu opereaza niciodata solidaritatea. Chiar daca testatorul a instituit mai multi executori testamentari, acestia nu sunt obligati sa accepte sarcina. Daca unul sau mai multi refuza sarcina, credem ca se va aplica art. 918 Cod civil in sensul ca va opera solidaritatea intre cei care au acceptat sarcina. Incetarea executiunii testamentare Moartea executorului testamentar atrage incetarea executarii testamentului (art. 917 Cod civil). Mostenitorii executorului testamentar au insa obligatia sa instiinteze pe mostenitori despre faptul decesului. Vor lua chiar masuri ca tot ceea ce a realizat pana atunci executorul testamentar, sa nu se compromita. Mostenitorii sunt raspunzatori de gestiunea inceputa si vor putea pretinde legatul cuvenit executorului testamentar, ca rasplata pentru executarea sarcinii. Desigur, art. 917 Cod civil se refera la situatia in care persoana executorului testamentar a fost determinata. Sunt insa cazuri in care testatorul nu a avut in vedere persoana executorului testamentar, ci calitatea sa. De pilda, a fost desemnat executor testamentar preotul din parohia unde si-a avut domiciliul testatorul, primarul localitatii etc. In acest caz, chiar daca persoana respectiva va deceda, sarcina executarii

115

testamentului va trece la urmasul sau in functie, deoarece testatorul s-a referit la calitatea persoanei si nu la persoana. Executia testamentara poate insa lua sfarsit nu numai prin decesul executorului testamentar, ci si in alte cazuri, cum ar fi: - renuntarea executorului testamentar, atunci cand prin executarea dispozitiei testamentare i s-ar produce daune importante; - revocarea executorului testamentar, la cererea mostenitorilor sau legatarilor, cand s-ar constata o totala incapacitate sau rea credinta la executarea obligatiilor sale; - prin executarea dispozitiilor testamentare; - prin anularea testamentului pe care executorul testamentar ar fi trebuit sa-l duca la indeplinire; - unii autori considera ca si falimentul sau insolvabilitatea executorului testamentar ar fi o cauza a incetarii executorului testamentar, desi, din punctul nostru de vedere, atata timp cat patrimoniile executorului si cele ale succesiunii raman distincte, iar cheltuielile executarii se suporta din activul mostenirii, falimentul si insolvabilitatea nu pot constitui motive de incetare. Testatorul ar putea recurge si la substitutie vulgara, in sensul de a mentiona eventualii executori testamentari care sa ia locul executorului testamentar principal, cand acesta n-ar mai putea sa-si indeplineasca obligatia. Incetarea sezinei nu va avea drept consecinta si incetarea calitatii de executor testamentar. Succesiunile viitoare Consideratii generale Este adevarat ca orice persoana poate dispune de patrimoniul sau pentru cand nu va mai fi in viata. Numai ca acest drept va trebui exercitat numai in anumite limite legale. De pilda, pentru cauza de moarte se va putea dispune numai prin acte juridice revocabile, cum sunt legatele din cadrul testamentului. De aceea, legea interzice actele irevocabile, cum ar fi pactele asupra unei succesiuni viitoare. O persoana va putea dispune de bunurile sale numai pentru cazul propriei sale morti. Testatorului ii este interzis sa dispuna de soarta

116

bunurilor sale si dupa decesul celui sau celor carora le-a lasat. Intr-adevar, testatorul n-ar putea hotari asupra unei ordini succesorale pentru urmasii sai. Aceasta si explica interdictia substitutiilor fideicomisare. Cadrul legislativ Prin art. 702 Cod civil, este interzisa instrainarea drepturilor eventuale ce s-ar putea dobandi asupra succesiunii si nici nu se poate renunta la succesiunea unui om in viata. La randul sau, art. 965 Cod civil nu interzice ca lucrurile viitoare sa formeze obiectul unei obligatiuni, insa prevede expres ca nu se poate renunta la o succesiune care nu este deschisa si nici nu pot fi facute invoiri cu privire la asemenea succesiuni, chiar daca ar exista acordul celui al carui succesiune este in discutie. Codul civil nu defineste notiunea de pact succesoral, insa prin asemenea conventii, legiuitorul a dorit sa impiedice, sub sanctiunea nulitatii, renuntarile la mostenirile nedeschise. Instrainarea drepturilor eventuale de unui succesor si in general, orice conventii asupra unei mosteniri care nu a fost inca deschisa. Pactele succesorale sunt prohibite atat la mostenirea ab intestat, cat si la cea testamentara, deoarece ele intereseaza ordinea publica. Nulitatea absoluta care opereaza asupra lor, face ca partile sa nu le poata niciodata confirma, inclusiv dupa deschiderea succesiunii. Chiar daca renuntarea la o mostenire viitoare a avut loc cu titlu oneros, iar pretul a fost platit, in temeiul unei actiuni in repetitiune, cel care a platit va putea solicita restituirea sumei. Conditii pentru a exista un pact asupra unei succesiuni viitoare Pentru ca o conventie sa constituie un pact asupra unei succesiuni viitoare, este necesar sa fie indeplinite urmatoarele conditii:

117

a) Sa existe un pact, adica o conventie. Desi art. 965 alin. 2 Cod civil se refera la "invoiri", adica la conventii bilaterale sau multilaterale, totusi se au in vedere si actele juridice unilaterale; in acest sens, Codul civil prevede ca, "nu se poate face renuntarea la o succesiune ce nu este deschisa", stiut fiind ca renuntarea la mostenire este un act juridic unilateral. Sunt lovite de nulitatea absoluta intelegerile intre mostenitorii prezumtivi cu privire la succesiunea unei persoane in viata. Desi art. 965 alin. 2 Cod civil se refera numai la actele unilaterale de renuntare la o succesiune viitoare, lovite de nulitate vor fi si acele acte juridice prin care s-ar accepta o mostenire viitoare. Ratiunea nulitatii se gaseste in faptul ca optiunea succesorala nu se poate manifesta decat cu incepere din momentul deschiderii succesiunii si pentru ca, asemenea acte juridice ar contine un votum mortis. b) Obiectul pactului succesoral sa-l constituie o succesiune nedeschisa. Vom avea in vedere fie universalitatea mostenirii viitoare, o fractiune din ea sau chiar un bun determinat. In functie de intinderea obiectului lor, vom avea: - pacte universale (cuprind universalitatea patrimoniului succesoral); - pacte cu titlu universal (cuprind o fractiune din patrimoniul succesoral); - pacte cu titlu particular (se refera la unul sau mai multe bunuri determinate). Succesiunea viitoare poate fi a uneia din partile cu care se incheie conventia sau poate apartine unui tert. Printr-un asemenea pact, partea se poate obliga sa renunte la mostenirea nedeschisa sau, dimpotriva, sa accepte o asemenea mostenire. Acea conventie prin care descendentii directi s-ar obliga in timpul vietii parintelui lor sa respecte testamentul acestuia sau sa nu-l ia in considerare, constituie un pact succesoral, pentru ca prohibitia legii este aplicabila nu numai la succesiunea ab intestat, dar si la succesiunea testamentara. Nu va constitui totusi un pact succesoral, ci o conventie verbala, actul prin care o persoana de buna credinta, dispune intre vii de toate bunurile. Nu constituie pact succesoral nici promisiunea a carei indeplinire se va

118

realiza numai la decesul proprietarului, pentru ca in acest caz, desi datoria este actuala, plata este amanata la moartea promitentului debitor. Nu exista un pact succesoral nici cand o persoana dispune de bunurile sale, rezervandu-si uzufructul lor pana la moarte. c) Dreptul la care se renunta sau care se dobandeste prin pactul succesoral, sa fie un drcpt succesoral eventual si un drept nascut si actual. Pana in momentul mortii lui de cujus, dreptul succesibililor este eventual, el constituie o simpla speranta, deoarece cat este in viata, de cujus poate dispune cum doreste de bunurile din patrimoniul sau. De abia la data mortii lui de cujus dreptul succesoral, daca sunt indeplinite conditiile legale, se va consolida. Dreptul succesoral eventual va exista la toate legatele, inclusiv la cele cu titlu particulal, deoarece si in acest caz, este incerta nasterea dreptului succesoral. Nu este exclus ca la decesul lui de cujus, bunul determinat care formeaza obiectul pactului, sa nu se mai afle in patrimoniul defunctului. Nu constituie, de exemplu, un pact succesoral facut asupra unor drepturi deja existente, dar care nu vor putea fi lichidate decat la incetarea din viata a uneia din partile care incheie contractul. Dar va fi un pact succesoral nul, promisiunea facuta de la o persoana de a inchiria un imohil pe care il va culege din succesiunea unei rude. d) Bunul care formeaza obiectul pactului succesoral sa fie considerat ca apartine celui care il promite, cu titlu de succesiune. e) Pactul succesoral sa nu faca parte din acele permise de lege. - Astfel, art. 845 Cod civil permite o stipulatie care constituie un pact asupra unei succesiuni viitoare ("Imputatia si raportul nu pot fi cerute de succesibilul in linia dreapta care a consimtit la aceste instrainari "). Textul legii prezuma ca prin instrainarea bunurilor unui succesibil in linie dreapta, cu sarcina unei rente viagere sau cu rezerva uzufructului, ar avea loc o liberalitate supusa reductiunii. In cazul in care au fost de acord cu instrainarea si au recunoscut caracterul oneros al operatiunii, mostenitorii rezervatari nu vor putea folosi actiunea in reductiune. Daca operatia a fost gratuita, acordul rezervatarilor va constitui o renuntare anticipata la actiunea de reductiune, in ce priveste bunurile dintr-o succesiune viitoare".

119

- Un pact succesoral admisibil il gasim in art. 1061 alin. 2 Cod civil. Ipoteza prevazuta de textul legii este urmatoarea: "A" cumpara o casa si in contract stipuleaza clauza conform careia, daca va deceda inainte de a plati pretul, fiul sau cel mai mare, "B", va achita pretul. Desi prin aceasta se incheie un pact asupra unei mosteniri nedeschise, totusi el este permis de legiuitor. - In cazul unei societati civile, art. 1526 Cod civil prevede ca, este posibil ca societatea sa continuie si cu mostenitorii asociatului care decedeaza. - De asemenea, in materie comerciala, de exemplu, intr-o societate comerciala cu raspundere limitata, asociatii pot conveni ca societatea sa continuie si cu mostenitorii asociatului, care ar deceda. In acest caz vom fi in prezenta unui pact asupra unei succesiuni viitoare. - Prohibitia pactelor asupra succesiunilor viitoare suporta o exceptie si in cazul partajului de ascendent. Fiind admise aceste partaje, sunt permise si conventiile intre comostenitori, care sunt consecintele acestor partaje, fara sa fie considerate ca niste conventii asupra unei succesiuni viitoare. Nulitatea pactelor succesorale poate fi invocata de orice persoana care are un interes juridic, deoarece norma care interzice existenta acestor pacte este de ordine publica. Donatia de bunuri viitoare intre soti Desi legea interzice pactele succesorale, Codul civil admite donatia de lucruri viitoare. Art. 937 alin. 1 Cod civil permite donatia intre soti, in timpul casatoriei, numai ca o asemenea donatie este revocabila. Cum art. 821 Cod civil admite donatiile intre vii pentru bunurile viitoare, cu consecinta revocabilitatii lor, inseamna ca o asemenea donatie este permisa si intre soti, dar si aceasta va fi oricand revocabila. Deoarece dreptul de revocare are un caracter exclusiv personal, el nu trece asupra mostenitorilor sotului donator (desi in doctrina juridica s-a sustinut contrariul).^1) Donatorul va putea sa instraineze oneros sau gratuit bunurile viitoare donate, cu conditia de a nu atinge rezerva sotului

120

supravietuitor. Este posibil ca donatia intre soti, in timpul casatoriei, sa cumuleze atat bunuri prezinte, cat si bunuri viitoare. Daca printre acestea se gasesc si imobile, ar fi indicat ca donatia sa fie transcrisa. Nu se poate deroga direct sau indirect de la principiul revocabilittii donatiilor facute intre soti, in timpul casatoriei, indiferent daca donatia are ca obiect bunuri prezente sau viitoare. Toate cauzele de revocare aplicabile la donatiile de bunuri prezente, se aplica si donatiilor de bunuri viitoare intre soti, in timpul casatoriei. Face exceptie doar cazul in care revocarea are loc pentru survenire de copii, inaplicabila in situatia examinata de noi. Donatia intre soti facuta in timpul casatoriei se considera ca este revocata de drept, prin pronuntarea divortului din culpa exclusiva a sotului donator.^2) Revocarea este expresa sau tacita.^3) Revocarea expresa se realizeaza in aceleasi forme ca si revocarea testamentelor, adica printr-un alt testament sau printr-un act autentic. Revocarea este tacita cand rezulta din orice acte sau fapte ale donatorului, din care se poate trage neindoielnic concluzia ca el a dorit sa revoce donatia. Revocarea tacita a unei donatii de bunuri viitoare intre soti, in timpul casatoriei, poate rezulta dintr-o donatie posterioara facuta unei alte persoane. In cazul donatiei tuturor bunurilor prezente si viitoare, instrainarea de catre donator a unora din bunurile donate nu va duce la revocarea donatiei, in acest caz sotul donator avand dreptul sa ceara pretul vanzarii. Daca pe langa donatia de bunuri viitoare, facute intre soti in timpul casatoriei, mai exista si alte donatii intre vii care, impreuna depasesc rezerva, impune mai intai reducerea donatiilor intre soti indiferent de data lor si apoi reducerea celorlalte donatii. Predecesul sotului donator (care este un simplu succesibil) face ca donatia de bunuri viitoare sa fie caduca. Asa cum s-a aratat in doctrina juridica, donatia de bunuri viitoare intre soti este practic o donatie cu cauza de moarte si ea nu este propriu-zis o derogare de la oprirea pactelor succesorale, deoarece este revocabila.^4) ---------

121

^1) D. Alexandresco, vol. 4, partea I-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 392. ^2) D. Alexandresco, vol. 4, partea I-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 739. ^3) Tribunalul Suprem, sect. civ., dec. nr. 551 din 21 aprilie 1970, in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1969-1975", pag. 134-135. ^4) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul RSR", Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 305. Donatia de bunuri viitoare intre alte persoane decat sotii In doctrina juridica veche s-a discutat problema daca este admisihila donatia de bunuri viitoare si intre alte persoane decat intre soti. Ea a mai fost denumita si donatie pentru cauza de moarte, care se deosebeste insa de donatia intre vii, prin urmatoarele: donatia pentru cauza de moarte nu este definitiva decat la moartea donatorului; prin predecesul donatorului, ea devine caduca, este revocabila. Dar in absenta unui text de lege, s-a considerat ca o asemenea donatie ar fi inexistenta in dreptul nostru,^1) si nici n-ar avea vreo utilitate practica, "ba, din contra, putand da loc la contestatii serioase si bine a facut legiuitorul de l-a desfiintat". Argumentul de text il constituie art. 821 Cod civil, care prevede expres ca "Donatiunea intre vii pentru bunurile viitoare este revocabila". Prin aceasta dispozitie legala este evident ca legiuitorul permite donatia de moarte, dar impune o singura conditie: revocabilitatea ei. La randul sau art. 933 alin. 1 Cod civil, prevede ca donatorul poate sa doneze bunurile sale viitoare. Din coroborarea celor doua texte de lege, rezulta fara echivoc faptul ca legea admite donatia de bunuri viitoare nu numai intre soti, dar si intre alte persoane. In timp ce donatiile de bunuri actuale sunt irevocabile, donatiile de bunuri viitoare sunt, dimpotriva, revocabile. ------- ^1) D. Alexandresco, vol. 4. partea I-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 9-10.

122

Consideratiuni generale despre substitutii In mod obisnuit, oricare poare dispune de patrimoniul sau pentru cand nu va mai fi in viata, interesul limitandu-se la persoana gratificata. Persoana dispune de bunurile sale numai pentru cazul propriei sale morti, atribuindu-le uneia sau mai multor persoane. Nu este exclus insa ca persoana gratificata sa nu poata sau sa nu accepte liberalitatea, asa incat, un testator prevazator ar putea prevedea si o asemenea situatie. Pentru a stabili ordinea succesiva, din generatie in generatie, s-a recurs la substitutie. Deci daca persoana gratificata refuza sau nu poate primi liberalitatea, atunci aceasta va reveni unei alte persoane, desemnata initial. Substitutiile sunt de doua feluri: - substitutia vulgara (art. 804 Cod civil), admisa de lege; - substitutia fideicomisorie (art. 803 Cod civil), prohibita de lege. Substitutia vulgara Vom defini substitutia vulgara, acea dispozitie inclusa intr-un testament sau intr-un contract de donatie, prin care testatorul sau donatorul desemneaza, pe langa legatar sau donator, un al doilea legatar sau donator, care va dobandi liberalitatea, in subsidiar, daca primul legatar sau donator nu poate sau refuza sa primeasca. Al doilea legatar sau donator se substituie primului, ceea ce face sa ne aflam practic in prezenta unei duble liberalitati. Codul civil, in art. 804, admite expres substitutia vulgara prevazind ca "Este permisa dispozitia prin care o a treia persoana ar fi chemata a lua darul, ereditatea sau legatul, in cazul in care donatorul, eredele numit, sau legatarul nu ar primi sau nu ar putea sa primeasca". Cele doua persoane instituite sunt deci chemate una in absenta celeilalte. Cand instituitii sunt chemati in mod conjunct, nu va exista o substitutie oprita

123

de lege. O donatie intre vii ar putea sa contina o substitutie vulgara, doar atunci cand ea ar fi facuta sub o conditie suspensiva sau rezolutorie. Ceea ce deosebeste substitutia vulgara de substitutia fideicomisara consta in faptul ca, in prima, cel de-al doilea gratificat tine dreptul sau direct de la dispunator; in cea de a doua, al doilea gratificat primeste bunurile lasate de dispunator de la primul gratificat, care le-a stapanit tot timpul vietii sale. Deoarece nuda proprietate si uzufructul aceluiasi bun pot fi transmise la persoane diferite, nu ne vom afla in acest caz in prezenta unei substitutii prohibite de lege, pentru ca obiectul dreptului nudului proprietar si uzufructuarului este distinct. Dimpotriva, daca uzufructul ar fi lasat succesiv la mai multe persoane, va exista o substitutie de lege. Un testator poate gratifica pe mostenitorii legatarului, dar aceasta intentie trebuie sa rezulte clar din testament, iar mostenitorii sa aiba capacitatea de a primi. Notiuni generale despre substitutiile fideicomisare O definitie incompleta a substitutiei fideicomisare intalnim in art. 803 Cod civil, care precizeaza ca sunt prohibite dispozitiile "prin care donatorul, eredele instituit sau legatarul, va fi insarcinat de a conserva si a remite la o a treia persoana, va fi nula, chiar in privinta donatorului, a eredelui numit sau a legatarului". In realitate. substitutia fideicomisara este acea dispozitie cuprinsa intr-un testament prin care testatorul obliga pe legatar (numit instituit) sa conserve bunurile primite si sa le transmita la moartea sa unei alte persoane (numita substituit) desemnata de testator. Se poate ca, in timp ce la substitutia vulgara dreptul substituitului tine direct de testator, fara nici un alt intermediar, pe cand la substitutia fideicomisara substituitul nu primeste bunul de la testator, ci de la instituit, si dupa ce acesta l-a stapanit tot timpul vietii sale. Avandu-si originea in dreptul roman, substitutia fideicomisara o regasim la legiuirile noastre vechi, care o admiteau, deoarece prin ea

124

averea se pastra in familie. Substitutia fideicomisara instituie o grava inegalitate intre copiii aceluiasi parinte. De aceea, Codul civil nu numai ca nu a admis existenla substitutiei fideicomisare, dar a exclus si orice exceptie de la ea. Fara a detalia, considerente de natura economica, morala si sociala, justifica inlaturarea acestei institutii, in fond, nedemocratica. Substitutia fideicomisara va putea fi inclusa nu numai in testamente, dar si in donatii. Practic, suntem in prezenta a doua liberalitati, dar nu este exclus ca dispunatorul sa faca si mai multe substitutii succesive, caz in care substitutia este graduala, iar cand este dispusa astfel in folosul descendentilor, la nesfarsit, va fi vesnica. Legea interzice deci unei persoane sa stabileasca o anumita ordine succesorala, adica sa decida si asupra devolutiunii succesorale a urmasilor ei. Conditiile pentru existenta substitutiei fideicomisare Pentru existenta substitutiei fideicomisare este necesar sa fie intrunite urmatoarele conditii: a) Sa existe o dubla liberalitate, avand acelasi obiect facuta la doua persoane succesive. Nu va fi substitutie fideicomisara cand dispunatorul insarcineaza pe o persoana, fara sa o gratifice, cu executarea vointei sale, adica sa remita unui tert bunul testat; in acest caz, va exista un executor testamentar. Tot astfel, nu va fi o substitutie fideicomisara cand dispunatorul stabileste o persoana sa pastreze in depozit bunurile succesorale pana in ziua cand va trebui sa le predea adevaratului legatar. Un asemenea fiduciar nu este decat un administrator. Instantele, pentru a putea deosebi o substititie fideicomisara de o simpla fiducie, va cerceta daca dispunatorul a dispus numai in favoarea celui caruia urmeaza sa-i fie predate bunurile sau a dispus si in favoarea celui desemnat cu remiterea. Pentru existenta substitutiei fideicomisare nu este necesar ca dispunatorul sa faca o liberalitate expresa, ci este suficient sa oblige pe

125

mostenitor sa pastreze si sa remita bunurile, la moartea sa, unei persoane determinate. Este necesar ca ambele liberalitati sa aiba ca obiect acelasi bun. Uzufructul nu poate face niciodata obiectul unei substitutii, deoarece el se stinge intotdeauna la moartea uzufructuarului. Vom retine deci, ca pentru a exista o substitutie fideicomisara este necesar ca termenii dispozitiei sa fie decisivi si obligatorii si sa constituie pentru instituit sarcina de a conserva bunul; mai este apoi necesar ca dispozitia testamentara sa inlature ordinea succesorala fixata de lege; remiterea bunului conservat sa aiba loc la incetarea din viata a instituitului. Nu va putea exista o substitutie fideicomisara dintr-o simpla dorinta, un sfat sau o recomandare. b) Trecerea unei perioade de timp de la acceptarea liberalitatii de catre instituit si pana la remiterea bunului substituitului. De regula, aceasta perioada de timp va tine toata viata instituitului, deoarece numai la moartea sa substituitul va primi bunul. Pentru a exista o substitutie fideicomisara, va trebui ca instituitul sa fie obligat sa pastreze bunul cat timp va trai si sa-l remita apoi la decesul sau unei alte persoane determinata de dispunator.^1) c) Dispozitia dispunatorului sa inlature ordinea succesorala fixata de lege. Nu se poate imagina o substitutie fideicomisara fara o ordine succesiva. Aceasta inseamna ca instituitul este obligat sa restituie bunurile la moartea sa si nu poate avea loc decat daca substituitul a supravieluit instituitului. Deci, substituitul trebuie sa existe in momentul mortii instituitului si nu a mortii dispunatorului. Cat timp traieste instituitul, substituitul nu are nici un drept asupra bunului. Rezulta ca nu exista deci o substitutie fideicomisara daca instituitul a fost insarcinat sa restituie bunul imediat, dupa trecerea unui termen sau sub o conditie suspensiva ori rezolutorie. Absenta ordinei succesive face sa nu existe o substitutie fideicomisara; de exemplu, atunci cand s-ar spune: "las averea mea lui X si copiilor sai". Practic exista doua liberalitti concomitente, bunurile nefiind primite de un gratificat dupa celalalt. E posibil insa ca uneori sa fie interpretata ca o substitutie fideicomisara un legat conjunct.

126

Uneori este dificil de delimitat o substitutie conditionala de un legat sub conditie suspensiva. Ceea ce le distinge, in cazul substitutiei conditionale sunt doua liberalitati, doi gratificati, care se succed, pe cand la legatul sub conditie suspensiva exista doar o singura liberalitate, excluzandu-se ordinea succesiva. O subtitutie fideicomisara trebuie deosebita de un legat sub conditie rezolutorie. cand una din liberalitati se va stinge la implinirea conditiei rezolutorii, inseamna ca dispozitia va fi un legat sub conditie si, in consecinta, permis de lege. Distinctia mai trebuie facuta si intre legatele cu termen si substitutiile cu termen. Daca la o substitutie cu termen exista doua liberalitati cu o ordine succesiva, la legatul cu termen nu exista o asemenea ordine succesiva, deoarece cel care primete bunul la implinirea termenului, il va primi direct de la testator si nu de la o alta persoana. d) Instituitul trebuie sa conserve bunul toata viata lui si sa-l predea substituitului. Obligatia instituitului este de a pastra bunul toata viata sa-si sa-l remita apoi substituitului, indiferent daca acesta este o persoana fizica, o persoana juridica, inclusiv o unitate administrativ-teritoriala sau chiar statul. Obligatia impusa instituitului de a pastra bunul trebuie sa fie imperativa. La moartea sa, instituitul va trebui sa remita substituitului exact acelasi bun pe care l-a primit de la dispunator. -------- ^1) Tribunalul Suprem, sect. civ., dec. nr. 1418 din 28 iunie 1972, in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1969-1975", pag. 215-216; Tribunalul Suprem, sect. civ., dec. nr. 672 din 19 mai 1979, in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila ne anii 1969-1075", pag. 216. Fideicomisul "de residuo" sau "de eo quod supererit " (legatul ramasitei).

127

Consideram exagerata afirmatia ca, in scopul reinvierii substitutiilor fideicomisare, "doctrina si jurisprudenta burgheza au conceput diferite procedee menite sa eludeze dispozitiile prohibitive ale legii",^1) acestea fiind legatul ramasitei, fideicomisul fara obligatie si dublul legat conditional. In primul rand, fideicomisul isi are originea in dreptul roman si se numea "de residuo, de eo quodsupererit" sau "fideicomissum ejus quod superfuturum erit" (de exemplu, las patrimoniul meu lui X, cu obligatia de a preda lui Y ceea ce va mai ramane la moartea lui). Oricat de controversata ar parea problema, o asemenea dispozitie este posibila si in prezent in dreptul nostru, tocmai pentru ca nu prezinta aceleasi efecte cu cele ale substitutiei fideicomisare. Prin aceasta dispozitie, legatarul este insarcinat sa restituie unui tert ceea ce ramane dupa instrainare; legatarul nu are obligatia de a pastra bunurile care, de altfel, nu sunt scoase din circuitul civil. O alta problema este aceea de a se sti daca fideicomisul "de residuo" este un legat cu termen sau sub conditie. Este vorba de un legat cu termen, care se deschide la moartea testatorului. Al doilea gratificat nu va dobandi bunul decat la moartea primului gratificat, iar moartea acestuia este un termen incert si nu o conditie, deoarece in cazul conditiei nu se stie daca evenimentul se va produce vreodata. Dimpotriva, moartea persoanei este certa, dar nu se cunoaste precis momentul cand se va produce. ------- ^1) St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 462. Interpretarea substitutiilor De multe ori, este dificil de a stakili daca suntem in prezenta unei substituiti legale sau a unei substitutii prohibite de lege. Problema interpretarii substitutiilor se va pune atunci cand dispozitiile testamentare sunt indoielnice, obscure si nu atunci cand ele sunt clare, categorice.

128

Ceea ce este esential in fiecare caz in parte este necesitatea ca judecatorul sa desprinda intentia reala a dispunatorului. Astfel, pe calea interpretarii se va putea stabili daca s-a testat numai nuda proprietate sau numai uzufructul; daca vom fi in prezenta unui legat cu termen, sub conditie sau a unui legat conjunct cu drept de acrescamant. Sub pretextul ca interpreteaza testamentul, judecatorii nu vor putea denatura dispozitia testamentara. In mod just instanta suprema a stabilit ca, "instanta nu poate, sub cuvant ca il interpreteaza (testament - s.n. - SRE), sa schimbe natura si caracterul unui testament".^1) Cand o dispozitie testementara poate fi considerata atat ca o substitutie fideicomisara, cat si ca o substitutie vulgara, ea va fi interpretata in sensul substitutiei vulgare deoarece aceasta este permisa de lege, iar un testament se interpreteaza intotdeauna in sensul de a produce efecte juridice si nu de a nu produce asemenea defecte. De exemplu, daca testatorul a stabilit ca, "las lui X averea mea, iar in caz ca el moare, o las copiilor sai", vom fi in prezenta unei substitutii vulgare. ------- ^1) Tribunalul Suprem, col. civ., dec. nr. 1844 din 19 octombrie 1956, in "Culegere de decizii pe anul 1956",1, pag. 364. Proba substitutiilor fideicomisare O substitutie fideicomisara nu poate rezulta decat dintr-un testament sau dintr-un contract de donatie. Ea nu poate fi dedusa din prezumtii, martori, scrisori etc. Obligatia de a conserva si a remite nu poate avea loc printr-o dispozitie verbala. Proba substitutiei fideicomisare apartine celui care o invoca (art. 1869 Cod civil) si ea nu se face numai in formele solemne ale actului care o poate constata: testament sau donatie. Fiind vorba de o nulitate absoluta, actiunea prin care s-ar cere anularea actului care contine o substitutie fideicomisara este imprescriptibila. O asemenea actiune va putea fi promovata de orice persoana care are un

129

interes juridic. De regula, nulitatea este ceruta de mostenitorul legal, care va trebui sa faca dovada vocatiei sale succesorale. Nulitatea substitutiilor fideicomisorii Orice testament care ar contine o substitutie fideicomisara va fi lovit de nulitate absoluta. O asemenea nulitate nu va putea fi confirmata sau ratificata, tacit sau expres, si nici macar prin executarea testamentului care cuprinde substitutia. Nulitatea vizeaza ambele liberalitati, adica atat liberalitatea instituitului, cat si libertatea substituitului. Intotdeauna nulitatea va fi totala. Actiunea in nulitate este imperscriptibila, dar actiunea pentru restituirea libertatii este prescriptibila in trei ani. Partile nu pot face o tranzactie asupra unei substitutii fideicomisare, iar in scopul conservarii bunului si a-l remite substituitului. Dimpotiva, o asemenea tranzactie va produce efecte daca prin ea partile inlatura dispozitia privind substitutia fideicomisara si impart succesiunea intre ele. Un testament care contine o substitutie fideicomisara nu va putea constitui nici un just titlu pentru prescriplia achizitiva de 10-20 ani. Orice legat va fi anulat daca constituie o substitutie fideicomisara, indiferent daca este universal, cu titlu universal sau cu titlu particular. Cu toate acestea, nulitatea unei substitutii fideicomisare nu atrage si nulitatea celorlalte dispozitii testamentare, straine substitutiei fideicomisare, care ar fi cuprinse in acelasi testament (de exemplu, recunoasterea unui copil din afara casatoriei). Cand cele doua liberalitati ale substitutiei fideicomisare sunt cuprinse in doua acte distincte, daca ambele formeaza un tot indivizibil, nulitatea va opera asupra ambelor liberalitati Daca substituitul a predecedat testatorului dispozitia principala se va mentine. Nulitatea substitutiunii, in acest caz, nu atrage si nulitatea dispozitiei principale; invers, daca instituirea va fi nula, substituirea va fi valabila, ca dispozitie principala. Cand ambii gratificati au supravietuit

130

testatorului, iar unul dintre ei renunta la liberalitate, testamentul va fi anulat integral, pentru ca ambele liberalitati au coexistat la data deschiderii succesiunii testatorului. Lovita de nulitate va fi si clauza penala pe care ar fi prevazut-o testatorul impotriva mostenitorilor sai, in cazul cand vor ataca o substitutie fideicomisorie. Consideratiuni generale despre rezerva si cotitatea disponibila Proprietatea este definita de art. 480 cod civil ca fiind: "dreptul ce are cineva de a se bucura de un lucru in mod exclusiv si absolut", dar in limitele prevazute de lege. Tocmai legea a limitat dreptul proprietarului de a dispune cu titlu gratuit, atunci cand lasa la moartea sa descendenti sau ascendenti de prim grad si sot supravietuitor. Cand la incetarea sa din viata nu are descendenti sau ascendenti, proprietarul poate dispune de tot patrimoniul sau; dimpotriva, cand are descendenti, ascendenti sau sot supravietuitor, nu va putea dispune decat de o parte din patrimoniu. Partea de care proprietarul poate dispune prin testamente si donatii se numeste cotitate disponibila, fiind cunoscuta si sub denumirea de parte, portiune, cantitate disponibila, disponibil (art. 752 - parte disponibila; art. 844 - cantitate disponibila; art. 846 - parte). Partea de care proprietarul nu poate dispune gratuit, ea apartinand unor anumiti mostenitori, se numeste rezerva. In doctrina juridica veche rezerva mai purta denumirea de parte legitima (pars legitima; portio legibus debita) sau pur si simplu legitima. Prin instituirea rezervei, legiuitorul nu a constituit o incapacitate a persoanei, ci o indisponibilizare a unei parti din patrimoniu. Mostenitorii care beneficiaza de la lege de rezerva se numesc mostenitori rezervatari. Rezerva fiind o parte a succesiunii ab intestat, din aceasta decurg cateva consecinte: - Rezerva nu va putea fi pretinsa decat de persoana care are calitatea de mostenitor. - Renuntand la mostenire, succesibilul rezervatar renunta implicit si la rezerva, fiind imposibila retinerea macar a unei parti din ea.

131

- Cand in succesiunea unui strain se afla si imobile pe teritoriul Romaniei, atat rezerva cat si cotitatea disponibila se vor stabili potrivit legii romane. Ori de cate ori copilul defunctului renunta la rezerva prin aceasta sporeste partea celorlalti copii, iar in absenta acestora, partea mostenitorilor legali din urmatoarea clasa. Nu se poate dispune de rezerva numai prin acte cu titlu gratuit. Rezerva este un drept succesoral, fiind o parte din succesiune. Cotitatea disponibila poate fi daruita unui mostenitor legal sau unei persoane straine de mostenire. Rezerva se calculeaza in functie de numarul copiilor lasati de de cujus. In prezenta mostenitorilor rezervatari, patrimoniul succesoral se va imparti in doua parti: rezerva si cotitatea disponibila. In dreptul roman primitiv, rezerva nu era cunoscuta, asa incat parintele putea dispune gratuit de toata averea sa in favoarea strainilor. Ulterior, s-a considerat o datorie de pietate (officium pietatis) ca tatal sa tina seama si de copiii sai; in caz contrar, acestia puteau recurge la actiunea querela inofficiosi testamenti, facand dovada ca in momentul intocmirii testamentului parintele nu avusese discernamant. Odata facuta aceasta dovada, copiii culegeau mostenirea cu titlu de succesori ab intestat.^1) Doar in timpul lui Justinian o parte din averea parintilor era destinata in mod special copiilor. In realitate, legitima romana era doar o parte din patrimoniul defunctului ce revenea rudelor in linie dreapta (iar uneori inclusiv fratilor si surorilor) si nu o parte din succesiune. Codul civil francez a consacrat principiul cutumiar potrivit caruia rezerva este o parte a succesiunii, principiu preluat si de codul civil roman. Justificarea rezervei se gaseste in existenta unei datorii naturale de pietate intre ascendenti, descendenti si sotul supravietuitor si ar fi, intr-adevar, imoral ca parintii sa dispuna gratuit de intreaga lor avere, fara sa tina seama de copii lor, sau acestia, la randul lor, sa fie indiferenti de soarta materiala a parintilor. Nu trebuie contestata institutia rezervei pe considerentul ca ea ar reveni si unor descendenti sau ascendenti bogati. Pe langa suportul

132

material pe care il are rezerva, exista si o justificare morala a acestei institutii, care nu poate fi ignorata. -------- ^1) Mihai Vasile Jakota, vol. II, "Drept international privat", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976, pag. 537. Caracterele juridice ale rezervei succesorale Doua sunt caracterele juridice ale rezervei succesorale: 1) Rezerva succesorala este o parte a mostenirii. a) Rezerva este impusa de legiuitor, impotriva vointei defunctului. b) De aceasta parte a mostenirii dispune legea si nu defunctul. c) Fiind dobandita in virtutea legii, rezerva constituie un drept propriu al mostenitorilor rezervatari si nu un drept dobandit prin transmisiune succesorala. d) Este adevarat ca rezerva nu se cuvine decat mostenitorilor prevazuti de lege, dar acestia trebuie sa nu fie nedemni sau sa fi renuntat la mostenire . Chiar daca in urma defunctului raman descendenti, ascendenti in prim rang si sotul supravietuitor, desi toti sunt rezervatari, nu toti vor veni la succesiune in acelasi timp, ci rezerva va reveni celor care au vocatie succesorala utila (ascendentii, in prezenta descendentilor, nu vor veni la succesiune, deoarece fac parte din clasa a doua de mostenitori legali). e) Rezerva este atribuita in mod colectiv rezervatarilor. Face exceptie doar sotul supravietuitor, care primeste in mod individual rezerva. Legiuitorul stabileste doar cotitatea disponibila, iar ceea ce ramane din mostenire constituie rezerva. f) Rezervatarii nu sunt simpli creditori ai mostenitorilor, ci se bucura de un drept de proprietate asupra bunurilor cuprinse in rezerva, ceea ce justifica dreptul lor de a pretinde restituirea bunurilor in natura.^1) g) Dreptul mostenitorilor rezervatari asupra rezervei ia nastere la data deschiderii succesiunii.

133

h) Rezerva este, in sfarsit, o parte din succesiunea pe care ar fi lasat-o defunctul daca nu ar fi facut liberalitati. 2) Partea din succesiune care constituie rezerva este lovita de indisponibilitate. a) Indisponibilitatea rezervei este partiala si relativa. Caracterul relativ al indisponibilitatii rezulta din faptul ca "dreptul de a dispune al testatorului este restrans numai in prezenta unor anumiti mostenitori, anume cei rezervatari, fiindca numai acestia pot invoca beneficiul legal al rezervei;^2) caracterul partial al indisponibilitatii rezulta din faptul ca ea nu atinge actele cu titlu oneros si actele dezinteresate efectuate de defunct. Asemenea acte sunt opozabile succesorilor rezervatari, deoarece acestia "primesc masa succesorala in starea in care se afla la data deschiderii succesiunii". In consecinta, indisponibilitatea vizeaza numai actele cu titlu gratuit. ---------- ^1) Marin Popa, Drept civil. Succesiuni, Editura Oscarprint, Bucuresti, 1995, pag. 128. ^2) Marin Popa, Drept civil. Succesiuni, Editura Oscarprint, Bucuresti, 1995, pag. 128. Persoanele care au dreptul la rezerva Au dreptul la rezerva: descendentii (art. 841, 842 cod civil); ascendentii privilegiati, adica tatal si mama (art. 843 cod civil); sotul supravietuitor (Legea nr. 319/1944). Toti ceilalti mostenitori legali nu vor beneficia de rezerva. Rezerva descendentilor

134

Potrivit prevederilor art. 841 cod civil: "Liberalitatile, fie facute prin acte intre vii, fie facute prin testament, nu pot trece peste jumatatea bunurilor dispunatorului, daca la moartea-i lasa un copil legitim; peste a treia parte, daca lasa doi copii; peste a patra parte, daca lasa trei sau mai multi". Potrivit acestui text de lege, intinderea rezervei variaza in functie de numarul descendentilor: - rezerva este de 1/2 din mostenire, pentru un copil; - rezerva este de 2/3 din mostenire, daca sunt doi copii; - rezerva este de 3/4 din mostenire, daca sunt trei sau mai multi copii. Art. 842 cod civil prevede ca sub numele de copii sunt cuprinsi descendentii de orice grad (copii, nepoti, stranepoti etc.). Prin copii se inteleg atat copiii din casatorie, cat si cei din afara casatoriei, inclusiv cei adoptati. In cazul copiilor adoptati cu efecte restranse, ei vor avea un drept la rezerva numai cu privire la patrimoniul succesoral al adoptatorilor, precum si un drept la rezerva la patrimoniul succesoral al parintilor si celorlalti ascendenti ai lor firesti. Cand adoptia a fost cu efecte depline, adoptatul rupe legaturile de rudenie cu familia fireasca. In acest caz, el nu mai poate pretinde rezerva parintilor sai firesti. La aceasta forma de adoptie, inclusiv descendentii adoptatului vor putea beneficia de rezerva la succesiune a adoptatorului. Nu se face deosebirea intre descendentii care vin la mostenire in nume propriu si cei vin la mostenire prin reprezentare. Cand nepotii vin la mostenire prin reprezentare, rezerva lor va fi cea care s-ar fi cuvenit tatalui lor, daca ar fi trait. Oricat de mare ar fi numarul nepotilor, cuantumul rezervei va fi acelasi. - Partea disponibila este in dreptul nostru, in general, cat partea unui copil. De exemplu, daca exista un singur copil, mostenirea parintelui se imparte in doua: 1/2 este a copilului si constituie rezerva sa, iar cealalta cota de 1/2 reprezinta cotitatea disponibila, de care parintele poate dispune gratuit, prin testament sau donatii. Cotitatea disponibila va putea fi lasata inclusiv copilului sau oricarei alte persoane. - Atunci cand sunt doi descendenti, rezerva ambilor va fi de 2/3 (fiecare descendent avand cate 1/2 din averea defunctului).

135

- cand sunt trei descendenti, rezerva acestora va fi de 3/4 din mostenire (fiecare din ei va avea, ca rezerva, 1/4 din mostenirea ascendentului sau); cealalta cota de 1/4 apartine parintelui si reprezinta cotitatea disponibila. - cand sunt patru sau mai multi descendenti, rezerva va fi de 3/4, iar cotitatea disponibila va fi fixa, de 1/4. Toti descendentii vor mosteni rezerva in indiviziune. Orice depasire a cotitatii disponibile si atingere a rezervei, va duce la reducerea liberalitatii. Deci numarul descendentilor pe care ii are ascendentul la moartea sa, constituie baza care determina cuantumul rezervei si partea disponibila. Ori de cate ori la mostenire vor veni descendenti de gradul II, III etc., calculul rezervei se va face pe tulpini, chiar daca ei vor culege mostenirea in nume propriu sau prin reprezentare. Rezerva ascendentilor privilegiati (parinti) Potrivit prevederilor art. 843 cod civil: "Liberalitatile prin acte intre vii sau prin testamente, nu pot trece peste jumatatea bunurilor daca, in lipsa de copii, defunctul lasa tata si mama, sau numai pe unul dintrinsii". Vor beneficia de rezerva parintii din casatorie, din afara casatoriei sau rezultati din adoptie. Cand vin ambii parinti la mostenire, rezerva lor este de 1/2, iar daca vine doar unul din ei, rezerva va fi de 1/4 din mostenire. Adoptia cu efecte restranse determina ca la succesiunea adoptatului sa vina atat parintii sai firesti, cat si adoptatorii. Ascendentii privilegiati vor beneficia de rezerva in averea copiilor lor, cu conditia ca acestia din urma sa nu aiba, la randul lor, copii. Daca ei ar avea copii, ascendentii ar fi inlaturati de la succesiune. Codul civil nu confera rezerva decat ascendentilor privilegiati nu si celorlalti ascendenti. Parintii vor lua rezerva in indiviziune. In prezenta ascendentilor privilegiati, cotitatea disponibila a copilului va fi de 1/2 din averea sa, de care va putea dispune cu titlu gratuit.

136

Cand la adoptia cu efecte restranse ar veni atat ambii parinti firesti, cat si ambii adoptatori, calculul rezervei va fi urmatorul: daca vine la mostenire un singur parinte (firesc sau adoptator), rezerva sa va fi de 1/4; daca vin la mostenire doi, trei sau patru parinti firesti sau adoptatori, rezerva va fi tot de 1/2 din succesiune. In redactarea sa initiala, art. 843 cod civil prevedea ca rezerva succesorala a ascendentilor privilegiati era de 1/2, indiferent daca veneau la mostenire ambii parinti sau numai unul din ei. Problemele apareau cand exista un singur parinte, care venea la mostenire in concurs cu fratii si surorile defunctului sau descendentii lor. In urma legii cu caracter interpretativ nr. 134 din 22 aprilie1947, art. 843 Cod civil a capatat o noua redactare, stabilindu-se ca rezerva ascendentilor privilegiati fiind de 1/2, cand la mostenire vin ambii parinti doar de 1/4 cand la mostenire vine un singur parinte. Astfel, au fost evitate situatiile ca rezerva sa depaseasca cotitatea disponibila. Daca ambii parinti vor veni la mostenire cu fratii si surorile defunctului, rezerva parintilor va fi de 1/2, iar partea celorlalti, tot de 1/2. Cand un singur parinte va veni la mostenire in concurs cu fratii si surorile defunctului, atunci rezerva parintelui va fi de 1/4, iar cotitatea disponibila de 3/4, care se cuvine surorilor, fratilor si descendentilor acestora. Daca parintii sunt nedemni sau renuntatori, rezerva lor va dispare. Intinderea rezervei sotului supravietuitor Sotul supravietuitor a dobandit rezerva de abia prin Legea nr. 319/10 iunie 1944. Art. 2 din aceasta lege prevede ca rezerva sotului supravietuitor este de 1/2 din partea succesorala pe care o culege in calitate de mostenitor legal ("Liberalitatile facute de sotul predecedat nu vor putea trece peste jumatate din drepturile prevazute la art. 1 in favoarea sotului supravietuitor-). Cuantumul rezervei sotului supravieluitor va varia in functie de clasa de mostenitori cu care el va veni in concurs la mostenire.

137

a) In concurs cu descendenpi defunctului - 1/8 din mostenire (portiunea succesorala este de 1/4 din mostenire, rezerva va fi deci de 1/2 din 1/4 = 1/8). b) In concurs numai cu ascendentii privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati, ori cu descendentii acestora, - 1/4 din mostenire (partea succesorala a sotului supravietuitor este de 1/2 din mostenire, deci rezerva este de 1/2 din 1/2 = 1/4). c) In concurs atat cu ascendentii privilegiati, cat si cu colateralii privilegiati, precum si cu descendentii acestora din urma - 1/6 din mostenire (partea succesorala a sotului supravietuitor este de 1/3 din mostenire, deci rezerva va fi de 1/2 din 1/3 = 1/6). d) In concurs cu ascendentii ordinari sau cu colateralii ordinari - 3/8 (partea succesorala a sotului supravietuitor este de 3/4 din mostenire, deci rezerva va fi de 1/2 din 3-/4 = 3/8). e) In absenta mostenitorilor din toate cele patru clase de mostenitori legali, rezerva sotului supravietuitor va fi de 1/2 din mostenire. Rezerva sotului supravietuitor se va calcula din cotitatea disponibila a succesiunii, pentru a nu fi lezata rezerva celorlalti mostenitori. De asemenea, asa dupa cum am mai vazut, sotul supravietuitor beneficiaza si de bunurile mobile apartinand gospodariei casnice si darurile de nunta, fara ca sa i se recunoasca de lege vreun drept de rezerva asupra lor.^1) ------- ^1) Trib. reg. Cluj, dec. civ. nr. 847/1957, in "Justitia noua" nr. 5/1957, pag. 921, cu nota C. Linzmayer. Particularitdtile rezervei sotului supravietuitor Exista anumite caracteristici ale rezervei sotului supravietuitor. - Rezerva sotului supravietuitor este o cota fixa - 1/2 - din partea succesiunii la care are dreptul in calitate de succesor legal si care variaza in raport cu clasa de mostenitori legali cu care va veni in concurs.

138

- Intotdeauna se va scadea din mostenire rezerva descendentilor sau a ascendentilor privilegiati, dupa caz. Din ceea ce a mai ramas va fi scazuta apoi rezerva sotului supravietuitor. In sfirsit, ceea ce a mai ramas din mostenire dupa scaderea rezervelor, va constitui cotitatea disponibila care va fi atribuita mostenitorilor legatari. Intr-adevar, se pare ca si in prezent controversa cu privire la problema daca rezerva sotului supravietuitor se imputa numai asupra cotitatii disponibile sau si asupra rezervei celorlalti mostenitori rezervatari, si-a pastrat actualitatea. ^1) Aceasta opinie izolata in contextul doctrinei juridice nu poate fi primita, deoarece legiuitorul nu a prevazut posibilitatea reducerii rezervei celorlalti mostenitori rezervatari. In realitate, ceea ce se reduce, proportional, cu rezerva sotului supravietuitor, este cotitatea disponibila. Atat timp cat legiuitorul a prevazut rezerva succesorala pentru anumite categorii de mostenitori, aceasta trebuie respectata in intregime si nu diminuata una in favoarea alteia. Pentru calculul rezervei sotului supravietuitor se va afecta doar acea parte din mostenire de care defunctul putea dispune liber, iar aceasta nu poate fi decat cotitatea disponibila. Rezervele trebuie pastrate intacte, deoarece asta a fost vointa legiuitorului si nu exista nici o ratiune legala pentru ca rezerva sotului supravietuitor sa fie privilegiata celorlalte rezerve.^2) Intinderea cotitatii disponibile cand sotul supravietuitor va veni in concurs la mostenire cu ceilalti mostenitori rezervatari: a) Astfel, cand sotul supravietuitor vine in concurs la mostenire cu un singur copil al defunctului, cotitatea disponibila va fi de 3/8 (1/2 - 1/8). b) cand sotul supravietuitor vine in concurs cu doi copii ai defunctului, cotitatea disponibila va fi de 5/24 (1/3—1/8). c) cand sotul supravietuitor vine in concurs cu trei sau mai multi copii ai defunctului, cotitatea disponibila va fi de 1/8 (1/4 -1/8). d) cand sotul supravietuitor vine in concurs numai cu ascendentii privilegiati (parintii), cotitatea disponibila va fi astfel: 1/4 (1/2—1/4) cand vine in concurs cu ambii parinti si 2/4 (314— 1/4) cand vine in concurs doar cu unul din ascendentii privilegiati. e) cand sotul supravietuitor vine in concurs atat cu ascendentii privilegiati cat si cu colateralii privilegiati, cotitatea disponibila va fi

139

astfel: cand sotul supravietuitor vine in concurs cu ambii descendenti privilegiati si cu colateralii privilegiati, cotitatea disponibila va fi de 2/6 (1/2 - 1/6); daca sotul supravietuitor vine in concurs cu unul din ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati, cotitatea disponibila va fi de 7/12 (314 - 1/6). ------ ^1) Fr. Deak, "Drepturilor succesorale ale ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati in concurs cu sotul supravietuitor", in "Revista romana de drept" nr. 4/1989, pag. 25-33. ^2) C. Statescu, "Drept civil. Persoana fizica. persoana juridica. Drepturi reale", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970, pag. 200-201; M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul RSR", Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 338; St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 470; Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 622/1972, in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1969" - 1975, pag. 207. Cotitatea disponibila a sotului supravietuitor in concurs cu copiii dintr-o casatorie anterioara Potrivit dispozitiilor art. 939 cod civil: "Barbatul sau femeia, care avand copii dintr-un alt maritagiu, nu va putea darui sotului decat o parte egala cu partea legitima a copilului ce a luat mai putin si fara ca, nici intr-un caz, donatiunea sa treaca peste cuantumul bunurilor". Deci, atunci cand vine in concurs sotul supravietuitor cu descendentii dintr-o alta casatorie a defunctului, sotul supravietuitor din casatoria a doua, nu va putea fi gratificat de cel care lasa mostenirea, decat in limitele unei cotitati disponibile speciale, care este o parte egala cu cea a copilului care a luat mai putin, fara ca prin aceasta parte sa poata depasi cota de 1/4 din succesiune.

140

Scopul acestei dispozitii legale este de a proteja pe copiii din casatoria anterioara a sotului defunct de influentele si captatia pe care sotul din casatoria subsecventa ar putea sa le exercite asupra parintelui recasatorit. Art. 939 cod civil nu va fi aplicabil decat daca unul sau mai multi copii din casatoria anterioara exista la moartea parintelui care se recasatoreste. Prin copii din casatoria anterioara nu vom intelege doar pe descendentii de gradul I, ci si pe descendentii de gradul II, III etc., inclusiv copiii doar conceputi la incheierea celei de a doua casatorii. Textul legii se refera la toate liberalitatile pe care sotul recasatorit le-ar face sotului actual (prin testament sau donatii). In ce priveste o persoana straina, acesteia i se pot face liberalitati in limitele cotitatii disponibile. Art. 939 cod civil are in vedere copiii din prima casatorie, inclusiv cei adoptati si nu sunt nedemni sau renuntatori. Liberalitatea facuta de sotul recasatorit sotului actual este fixata de lege doar la 1/4 din averea sotului dispunator. Daca liberalitatea ar depasi aceasta cota, ea va fi suspusa reductiunii, conform art. 850 cod civil. Daca o asemenea liberalitate este sau nu excesiva, nu se examineaza in functie de data cand se face liberalitatea, ci de data dispunaterului. Din aceasta, rezulta cateva consecinte: - copiii din casatoria anterioara nu vor putea, cat timp traieste parintele lor, sa renunte la dreptul de a reduce liberalitatea excesiva, deoarece o asemenea renuntare echivaleaza cu un pact succesoral interzis de lege; - la moartea parintelui lor, copiii din casatoria anterioara vor putea cere reducerea liberalitatilor excesive; - deoarece art. 939 cod civil are drept scop majorarea relativa a rezervei in folosul copiilor dintr-o casatorie anterioara, numai ei sunt in drept de a cere reducerea liberalitatii care ar intrece aceasta parte disponibila speciala. O asemenea cerere nu va putea fi formulata de copiii comuni nascuti din ultima casatorie, ei avand doar dreptul la rezerva ordinara. Asa dupa cum vom vedea, copiii comuni, nascuti din ultima casatorie, se vor folosi indirect de reductiunea ceruta si admisa favoarea copiilor din casatoria anterioara; aceasta are loc in sensul ca partea de bunuri dedusa din liberalitatile excesive va reintra in masa a succesorala care va fi impartita intre toti copiii, inclusiv cu cei care vin din casatorii diferite.

141

Copilul adoptat se va putea prevala de dispozitiile art. 939 Cod civil, indiferent daca adoptia a fost cu efecte restrinse sau cu efecte depline. Desi textul legii foloseste termenul de copii, la plural, este evident ca el este aplicabil si unui singur copil dintr-o casatorie anterioara. Cand sotul donator ar incheia mai multe casatorii succesive, fiecare sotie va putea primi o parte din bunuri, cu conditia ca aceste parti adunate sa nu depaseasca portiunea de care putea dispune donatorul cu mostenitorii rezervatari, prin liberalitati, chiar daca ele la un loc ar depasi un sfert din bunurile sale. Prevederile art. 939 cod civil nu se aplica in ce priveste liberalitatile facute unui concubin. Legea are in vedere atat donatiile de bunuri prezente, cat si cele de bunuri viitoare, inclusiv la liberalitatile facute prin testament. In ce priveste donatiile, nu se face distinctie daca acestea sunt sau nu cu sarcina. In cazul nepotilor sau stranepotilor din fii si fiice, dintr-o casatorie anterioara, rezerva se va stabili avandu-se in vedere numarul tulpinilor din care coboara nepotii si stranepotii. In categoria liberalitatilor pe care le face sotul recasatorit actualului sot, vor intra: legatele si donatiile facute sotului supravietuitor, in perioada noii casatorii; legatul facut chiar inaintea noii casatorii, noului sot, deoarece se poate presupune ca testatorul nu a mentinut legatul decat in considerarea calitatii de sot, ce legatarul a dobandit dupa intocmirea testamentului;^1) donatiile facute inaintea noii casatorii, dar cu singura conditie esentiala, ca aceasta liberalitate sa fi fost facuta in vederea casatoriei. Prevederile art. 939 cod civil sunt derogatorii de la dreptul comun, reglementat de art. 841 cod civil, si trebuie sa fie puse de acord cu dispozitiile legii nr. 319/1944. ------- ^1) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul RSR", Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 342.

142

Intinderea cotitatii disponibile speciale a sotului supravietuitor si calculul ei In scopul determinarii cotitatii disponibile speciale, se va proceda astfel: - In primul rand, se va stabili numarul copiilor din casatoria actuala si din casatoria anterioara a defunctului, observandu-se care din acestia au acceptat succesiunea. - La numarul copiilor acceptanti, se va adauga sotul supravietuitor. - La numarul care se va obtine, se va imparti mostenirea. Ceea ce se va obtine este cotitatea disponibila speciala, dar se impune respectarea urmatoarelor limite: niciodata aceasta cotitate nu poate depasi un sfert din succesiune; cotitatea disponibiia speciala sa nu fie mai mare decat partea copilului care a luat mai putin. Cotitatea disponibila speciala se va include insa intotdeauna in cotitatea disponibila ordinara, fiind exclusa posibilitatea cumularii una cu alta. De asemenea, cotitatea disponibila speciala nu va putea atinge nici rezervele legale. Daca se intimpla sa fie mai redusa cotitatea disponibila speciala decat cotitatea disponibila ordinara, iar pentru diferenta dintre ele sotul defunct nu a facut nici o liberalitate, atunci acea diferenta va fi impartita conform prevederilor art. 1 din legea nr. 319/1944. O alta problema este aceea a stabilirii cotitatii disponibile speciale in cazul casatoriilor succesive. Sotul din fiecare casatorie va putea fi gratificat, dar cu conditia ca totalul liberalitatilor sa nu depaseasca cota de 1/4 din mostenire. Altfel, s-ar ajunge la defavorizarea indirecta a descendentilor din casatoriile anterioare. Cand sotul recasatorit a facut liberalitati nu numai sotului supravietuitor dar si unor persoane, iar la mostenirea sa vin si copiii din casatoria anterioara, aceste liberalitati nu vor putea depasi cotitatea disponibila ordinara, pentru ca, in caz contrar, ar fi lezata rezerva. De asemenea, daca sotul supravietuitor poate fi gratificat in limita cotitatii disponibile speciale, tertul nu va putea fi gratificat decat in limita cotitatii disponibile ordinare. Cand liberalitatile s-au facut prin acte succesive, liberalitatea sotului supravietuitor va fi redusa la nivelul cotitatii

143

disponibile speciale, iar ceea ce ramane apartine tertilor, pana la plafonul cotitatii disponibile ordinare. Deoarece cotitatea disponibila speciala nu se cumuleaza cu cotitatea disponibila ordinara, daca tertii au fost mai intii gratificati, liberalitatea lor acoperind integral cotitatea disponibila ordinara, sotul supravietuitor nu va mai putea beneficia de liberalitate. Orice liberalitate facuta sotului supravietuitor trebuie sa se limiteze la cotitatea disponibila speciala. Corelatia dintre cotitatea disponibila speciala si drepturile succesorale ale sotului supravietuitor, prevazute de legea nr. 319/1944 Asemenea oricarei persoane, si sotul supravietuitor este liber sa primeasca liberalitatile de la celalalt sot, dar in conditiile prevazute de art. 841 si urm. Cod civil. In prezenta descendentilor defunctului dintr-o casatorie anterioara, acceptanti ai succesiunii, liberalitatea facuta sotului supravietuitor din ultima casatorie nu poate depasi anumite limite. Gratificarea nu va avea loc in limitele cotitatii disponibile ordinare, ci a cotitatii disponibile speciale, care nu poate depasi 1/4 din mostenire. De asemenea, cotitatea disponibila speciala nu va putea depasi cotitatea disponibila ordinara. Aceasta inseamna ca, cotitatea disponibila speciala este inclusa in cotitatea disponibila ordinara. Partea succesorala legala a sotului supravietuitor, prevazuta de art. 1 din legea nr. 319/1944, se va imputa asupra cotitatii disponibile ordinare, astfel cum este stabilit in art. 841 cod civil, chiar si atunci cand el vine in concurs cu copiii din casatoria anterioara a defunctului. Sotul supravietuitor va putea cumula cotitatea disponibila speciala, reglementata de art. 939 cod civil, cu portiunea sa succesorala.^1) ------- ^1) Trib. jud. Timis, dec. civ. nr. 1577 din 20 octombrie 1976, in "Revista romana de drept", nr. 5/1977, pag. 68; M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul RSR", Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 351; Elena Boroi, Gabriel Boroi, "Corelatia dintre prevederile art.

144

939 din Codul civil si Decretul-lege nr. 319/1944", in "Revista romana de drept", nr. 9-12, 1989, pag. 27. Operatiunile necesare pentru stabilirea mostenirii Inainte de a se calcula rezerva si cotitatea disponibila, va trebui stabilita masa succesorala. Numai dupa determinarea mostenirii vom stabili rezerva si cotitatea disponibila. Dar pentru aceasta, va trebui sa reconstituim patrimoniul defunctului ca si cum nu ar fi facut liberalitati in timpul vietii sale. Operatiunile care trebuie efectuate, conform prevederilor art. 849 Cod civil, sunt urmatoarele: a) stabilirea valorii bunurilor existente in patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii; b) stabilirea valorii bunurilor din masa; c) din valoarea bunurilor existente se va scadea pasivul succesoral, obtinandu-se activul net; d) reunirea efectiva, la activul net, prin calcul, a valorii donatiilor facute de defunct. (a) Masa succesorala se va forma mai intai din totalitatea bunurilor de orice natura existente la incetarea din viata a lui de cujus. Vor intra in masa succesorala bunurile de orice natura, imobile, mobile, corporale si necorporale, banii, bijuteriile, creantele (chiar acele pe care le avea defunctul contra unuia dintre mostenitori si de care s-a liberat prin confuziune), creantele solidari (numai prin partea ce i se cuvine defunctului, fata de ceilalti creditori solidati), bunurile cuprinse intr-un partaj de ascendent facut prin testament (deoarece acest partaj isi va produce efectele tocmai la moartea ascendentului), proprietatea literara si stiintifica, inventiile, capitalul social si beneficiile realizate intr-o societate comerciala, marfurile si proprietatea unui fond de comert. Nu vor fi incluse in masa succesorala: drepturile care se sting la moartea lui de cujus (renta viagera, pensia de intretinere, dreptul de abitatie, de uz, de uzufruct); concesiunile in cimitire; mormintele; bunurile fara valoare patrimoniala (portretele si fotografiile de familie,

145

insignele, decoratiile, medaliile, diplomele); creantele sub conditie suspensiva; bunurile care nu au facut niciodata parte din patrimoniul defunctului (bunurile suspuse dreptului de intoarcere legala, prevazute de art. 316 si 317 cod civil bunurile supuse dreptului de intoarcere conventionala prevazute de art. 825 cod civil; capitalul pe care s-a obligat o societate de asigurare sa plateasca succesiunii, pentru primele achitate de defunct; capitalul unei asigurari, contractate de defunct in folosul unui tert; fructele civile si naturale ajunse la scadenta sau culese dupa moartea lui de cujus). In prezent, in masa succesorala vor fi incluse si terenurile asupra carora s-a reconstituit sau stabilit dreptul de proprietate privata, in temeiul legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, precum si celelalte terenuri din intravilan sau extravilan care sunt in proprietatea defunctului. Creantelor insolvabile vor fi figura in componenta masei succesorale, daca insusi mostenitorul rezervatar are calitatea de debitor, precum si atunci cand creanta face obiectul unui legat lasat debitorului. Daca solvabilitatea creantei este indoielnica, fie ca prin acordul comostenitorilor creanta va fi vanduta si pretul inclus in masa succesorala, fie creanta va fi cuprinsa in masa, dupa o prealabila pretaluire din partea instantei. (b) Operatia urmatoare consta in stabilirea valorii bunurilor existente in masa succesorala, in momentul mortii lui de cujus. Se va avea in vedere valoarea bunurilor din momentul deschiderii succesiunii.^1) Nu se va tine seama de schimbarile de valoare intervenite inainte sau dupa moartea lui de cujus. Orice crestere sau scadere a valorii petrecuta inainte sau dupa decesul lui de cujus, nu va leza pe legatari sau donatari, ci numai pe rezervatari. Stabilirea valorii bunurilor din masa succesorala se va putea realiza si prin acordul partilor. Vor fi evaluate toate bunurile (singura exceptie facand-o sumele de bani). (c) Scaderea pasivului succesoral. Pana in acest moment, s-a obtinut activul brut al succesiunii. Din acesta vor fi achitate toate datoriile succesiunii, obtinandu-se activul net al mostenirii.

146

Cand pasivul va depasi activul, bunurile existente in patrimoniul lui de cujus vor fi abandonate creditorilor, iar rezerva si cotitatea disponibila se vor calcula doar din liberalitatile facute de defunct. Prin datorii intelegem toate obligatiile defunctului, indiferent de natura lor. Sunt asimilate pasivului succesoral si cheltuielile de inmormantare ale defunctului;^2) cheltuielile pentru efectuarea inventarului, punerea sigiliilor, stabilirea valorii bunurilor din momentul deschiderii succesiunii, pentru efectuarea partajului, deoarece toate sunt facute in interesul comun al tuturor. Nu vor intra in categoria datoriilor acele obligatii stinse prin moartea defunctului (pensia de intretinere), obligatiile sub conditie suspensiva (deoarece nu stim daca se va realiza conditia vreo data). (d) Reunirea fictiva a valorii donatiilor facute de defunct. Dupa scaderea pasivului succesoral din activul brut al mostenirii, vom obtine activul net al acesteia si la care vom adauga, fictiv, valoarea donatiilor facute de de cujus in timpul vietii sale. Deci bunurile donate nu sunt aduse efectiv la masa succesorala, ci valoarea lor se adauga la valoarea activului net. Se vor avea in vedere toate felurile de donatii, directe sau indirecte, facute strainilor sau mostenitorilor nerezervatari. De asemenea, nu conteaza daca donatia a fost deghizata^3) sau a imbracat forma darului manual. In ce priveste donatiile de bunuri viitoare, nu vor fi luate in calcul, deoarece aceste bunuri se gasesc in patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii. Nu are importanta daca donatia a fost scutita sau nu a fost scutita de raport. De asemenea, nu vor face obiectul datoriilor: pomenile, donatiile remuneratorii, cheltuielile pentru hrana, intretinere, educatie si invatatura unei meserii facute in folosul copiilor, deoarece ele reprezinta o obligatie de intretinere). In ce priveste darurile de nunta, desi s-a considerat ca ele ar fi facute mai mult in cinstea dispunatorului decat a viitorilor soti,^4) totusi, suntem de parere ca atunci cand valoarea acestor daruri este considerabila (si viata demonstreaza ca uneori aceste daruri de nunta reprezinta valori substantiale), ele vor trebui aduse in calcul.

147

Un bun instrainat printr-un act cu titlu oneros nu va fi adus in calculul rezervei, dar aceasta va fi posibil doar cand se va face dovada ca un asemenea act ascunde o donatie deghizata. ------- ^1) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul RSR", Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 353; St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 474; I. Zinveliu, "Dreptul la mostenire in RSR", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, pag. 95. ^2) Trib. jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 1277 din 20 decembrie 1977, in "Revista romana de drept" nr. 7/1978, pag. 49; Trib. reg. Cluj, col. civ. dec. nr. 2343/1956, cu nota C. Linozmayer, in nLegalitatea populara" nr. 9/1957, pag. 1143. ^3) Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 804 din 26 aprilie 1956, in "Culegere de decizii pe anul 1956", 1, pag. 343; Plen. Trib. Suprem, dec. nr. 36 din 5 iunie 1958 in "Culegere de decizii" 1958, pag. 117; Trib. reg. Crisana, dec. nr. 3932/1960, cu nota Al. Velescu, in "Justitia noua" nr. 10/1962, pag. 133; Notariatul de stat Tudor Vladimirescu Bucuresti, incheierea din 18 ianuarie 1957, dosar nr. 261/1957, cu nota P. Vlahide, in "Legalitatea populara" nr. 6/1957, pag. 743. ^4) M. Eliescu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul RSR", Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 357. Exceptia prevazuta de art. 845 Cod civil In sprijinul mostenitorilor rezervatari a venit insa legiuitorul, prin art. 845 cod civil, care dispune: "Valoarea bunurilor instrainate unui succesibil in linie dreapta, cu sarcina unei rente viagere sau cu rezerva de uzufruct, va fi socotita in portiunea disponibila, si excedentul, de este, se

148

va trece in masa succesorala. Imputatiunea si raportul nu pot fi cerute de succesibilul in linie dreapta care a consimtit la aceste instrainari." Acest text de lege se refera la doua feluri de instrainari: - instrainarea unor mobile sau imobile facuta unui descendent de catre un ascendent, cu sarcina unei rente viagere; - instrainarea cu rezerva unui uzufruct din partea vinzatorului, adica vanzarea doar a nudei proprietati. Ambele instrainari sunt cu titlu oneros si pastreaza acest caracter atunci cand sunt intre mostenitori nerezervatari sau straini. Daca insa asemenea instrainari s-au facut intre rezervatari (tata si fiu; un copil si parintele sau), legea prevede o prezumtie de liberalitate, considerandu-le ca niste liberalitati, facute cu scutire de raport. Legea cere ca instrainarile sa fi fost facute direct intre rezervatari, nu prin persoane interpuse. Ratiunea legii consta in faptul ca s-a impiedicat astfel ca defunctul sa protejeze un mostenitor rezervatar, in detrimentul celorlalti, recurgand la liberalitati simulate. Prezumtia de liberalitate se intemeiaza deci pe natura conventiei si calitatea persoanei intre care se incheie conventia. Efectul principal al prezumtiei prevazuta de art. 845 Cod civil este ca instrainarea, desi oneroasa, este considerata o donatie scutita de raport. Pe de alta parte, efectele prezumtiei vor opera numai atunci cand a fost depasita cotitatea disponibila. Altfel, prezumtia va fi inaplicabila, in primul rand, pentru ca nefiind depasita cotitatea disponibila, nu opereaza reductiunea, iar in al doilea rand, fiind o donatie prezumata cu scutire de raport, nu va exista obligatia de raport. Tot art. 845 Cod civil prevede insa, in partea finala, ca imputarea si reductiunea nu pot fi cerute de succesibilul in linie dreapta, care a fost de acord cu instrainarile. Prezumtia prevazuta de art. 845 cod civil se caracterizeaza prin urmatoarele: - nu poate fi invocata decat de catre mostenitorii rezervatari; - daca mostenitorii rezervatari au fost de acord cu instrainarea facuta de defunct, ei nu vor mai putea invoca prezumtia; - prezumtia prevazuta este relativa, ceea ce inseamna ca este posibil sa fie rasturnata prin proba contrarie.

149

Determinarea rezervei si a cotitatii disponibile Dupa stabilirea activului brut al mostenirii (adica stabilirea valorii bunurilor existente in patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii), a activului net al mostenirii (prin scaderea pasivului succesoral din valoarea bunurilor existente) si reunirea fictiva, la activul net, a valorii donatiilor facute de defunct, se obtine masa succesorala. Notiuni generale despre imputarea liberalitatilor Am vazut ca dupa ce a fost stabilita masa succesorala, urmeaza sa se determine cuantumul rezervei si a cotitatii disponibile. Vom intelege prin imputarea liberalittilor modul de a socoti liberalitatile facute de defunct, fie asupra cotitatii disponibile, fie asupra rezervei. Vom deosebi dupa cum liberalitatile sunt imputabile asupra cotitatii disponibile si liberalitati care sunt imputabile asupra rezervei. Liberalitatile imputabile asupra partii disponibile Am vazut deja, ca sunt imputabile asupra partii disponibile: a) - donatiile sau legatele, directe ori indirecte, inclusiv cele care nu au imbracat forma solemna, facute unor persoane straine sau mostenitorilor nerezervatari; b) liberalitatile facute unor mostenitori nerezervatari, care au renuntat la succesiune, fara a deosebi daca donatia sau testamentul s-au facut cu sau fara dispensa de raport; c) toate liberalitatile facute unei persoane care l-ar fi mostenit pe dispunator, dar a predecedat acestuia si fara a lasa reprezentanti;

150

d) liberalitatile facute cu dispensa de raport unui rezervatar, care a acceptat mostenirea; e) legea mai declara imputabile liberalitatile prezumate, prevazute de art. 845 Cod civil. Exista deci si unele situatii cand beneficiarul liberalitatii este un mostenitor rezervatar si totusi liberalitatea se va imputa asupra cotitatii disponibile. Avem in vedere nu numai situatia liberalitatilor directe, dar chiar si a celor prezumate (art. 845 Cod civil). Liberalitatile imputabile asupra rezervei Se imputa asupra rezervei dispozitiile directe sau indirecte in favoarea unui rezervatar, fara dispensa de raport, cand acesta accepta succesiunea. O asemenea liberalitate este considerata un avans facut mostenitorului asupra partii care i se cuvine din mostenirea legala. Imputarea are loc asupra rezervei si nu a cotitatii disponibile, deoarece daca defunctul ar fi dorit ca rezervatarul sa cumuleze rezerva cu cotitatea disponibila, l-ar fi scutit de raport. Nedispensandu-l de raport, se prezuma ca defunctul a facut o liberalitate mostenitorului rezervatar, care se imputa asupra rezervei. In consecinta, legatarii straini vor putea cere rezervatarilor care sunt si beneficiarii unor legate si au acceptat succesiunea, sa impute asupra rezervei lor liberalitatile primite. In fapt, bunurile donate sau legate nu se raporteaza in mod real ci, tinand seama de ele, legatarul strain atrage atentia mostenitorilor rezervatari ca si-au implinit rezerva. Se va mai imputa asupra rezervei bunurile care au fost daruite anticipat asupra succesiunii, dar succesibilul donatar predecedeaza defunctului donator, si lasa ca mostenitor un copil care vine la succesiune prin reprezentarea tatalui sau. Vom distinge dupa cum mostenitorul rezervatar accepta sau renunta la succesiune. Cand mostenitorul rezervatar renunta la succesiune, el va pierde dreptul asupra rezervei. In acest caz, liberalitatea primita de renuntator se va imputa asupra cotitatii disponibile. cand liberalitatea va depasi cotitatea disponibila, ea va fi supusa reductiunii.

151

Cand liberalitatea facuta mostenitorului rezervatar este scutita de raport, ea se va imputa, asa dupa cum am vazut, asupra cotitatii. Diferenta care va depasi cotitatea disponibila se va imputa asupra partii din rezerva care se cuvine mostenitorului. Astfel, se va cumula cotitatea disponibila cu partea din rezerva. Dimpotriva, cand liberalitatea mostenitorului rezervatar este supusa raportului, atunci imputarea liberalitapi se va face asupra rezervei. Asa dupa cum am mai aratat, donatia este considerata de legiuitor un simplu avans asupra mostenirii, care s-a facut din rezerva si nu din cotitatea disponibila. Numai cand donatia ar depasi partea de rezerva ce apartine mostenitorului, diferenta se va imputa asupra cotitatii disponibile, situatie in care se cumuleaza de catre mostenitor cotitatea disponibila cu rezerva. Notiuni generale despre reductiune Actiunea in reductiune este o sanctiune aplicabila in situatia in care liberalitatile facute de defunct aduc atingere rezervei succesorale. In absenta acestei sanctiuni, in zadar ar fi recunoscuta rezerva. Deci, atunci cand donatia sau testamentul ar depasi cotitatea disponibila, cei in drept vor putea sa solicite justitiei reducerea liberalitatilor. Dreptul la reductiune rezulta din lege. Actiunea in reductiune nu trebuie confundata cu actiunea in revendicare sau cu actiunea in anularea liberalitatii. Defunctul fiind proprietar pe bunurile sale, era liber sa dispuna de ele, dar fara atingerea rezervei. Chiar daca uneori prin efectul reductiunii se desfiinteaza intreaga liberalitate, inca nu suntem in prezenta unei anulari. Cat timp dispunatorul traieste, reductiunea nu opereaza. Actiunea in reductiune va putea fi introdusa de abia cu incepere de la data deschiderii succesiunii. Aceasta inseamna ca rezerva se va calcula dupa numarul mostenitorilor rezervatari si nu dupa numarul mostenitorilor rezervatari din momentul facerii liberalitatii. Tot astfel, rezerva si cotitatea disponibila se vor calcula in functie de patrimoniul dispunatorului din momentul mortii sale.

152

Caracterele juridice ale actiunii in reductiune Actiunea in reductiune este o actiune personala si patrimoniala si se indreapta impotriva donatarilor si legatarilor, pentru a se desfiinta liberalitatea facuta contrar art. 841 Cod civil .^1) Actiunea in reductiune are un caracter indivizibil, deoarece ea nu poate fi promovata "decat pentru partea de rezerva ce se cuvine mostenitorului, pentru complinirea acesteia, astfel ca odata ce se dispune reductiunea de ea urmeaza sa beneficieze numai cel ce a cerut-o".^2) Actiunea in reductiune este o actiune prescriptibila in 3 ani, termen care incepe sa curga din momentul deschiderii succesiunii.^3) De la regula ca termenul de prescriptie curge din momentul deschiderii succesiunii, face exceptie situatia in care titularul dreptului la actiune nu a avut cunostinta, din motive independente de vointa lui, despre existenta testamentului prin care i-a fost atinsa rezerva, caz in care termenul de prescriptie va incepe sa curga de la data la care a luat cunostinta de continutul testamentului.^4) Desi actiunea in reductiune are un caracter personal, cand este exercitata de catre unul dintre comostenitori in termenul de 3 ani, este de natura sa foloseasca tuturor comostenitorilor, in masura in care si ei, in ceea ce-i priveste, se mai gasesc in termenul legal de a o introduce, tocmai pe considerentul ca in cadrul actiunii de partaj fiecare mostenitor are dubla calitate. In consecinta, daca termenul de trei ani nu a expirat, oricare din mostenitori se va putea prevala, pe cale incidentala, in procesul de partaj succesoral, de dreptul sau de mostenitor rezervatar pentru a cere sa i se stabileasca si sa i se atribuie partea din masa succesorala ce i se cuvine.^5) ------- ^1) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 780 din 24 martie 1973, in "Culegere de decizii pe anul 1973", pag. 202; Trib. Suprem, sect. civ.,

153

dec. nr. 1884 din 20 august 1974, in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1969-1975, pag. 206. ^2) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 743 din 24 aprilie 1985, in Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anu 1980-1985", pag. 123; in acelasi sens: Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 780/1973, in "Culegere de decizii pe anul 1973, pag. 202. ^3) Trib. Suprem, sect. civ. dec. nr. 1884 din 20 august 1974, cit. supra, pag. 206; Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 740 din 25 martie 1972, in "Culegere de decizii pe anul 1972", pag. 184. ^4) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 743 din 24 aprilie 1985, cit. supra, pag. 123; Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 780/1973, cit, supra, pag. 202; Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1665 din 13 oetombrie 1976, in "Repertonu de practica judiciara in materie civila pe anii 1975-1980", pag. 134; Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 33 din 11 ianuarie 1967, in "Culegere de deeizii pe anul 1967", pag. 129. ^5) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1119 din 7 iunie 1977, in "Culegere de decizii pe anul 1977", pag. 92. Persoanele care pot exercita actiunea in reductiune Conform prevederilor art. 848 Cod civil: "Reductiunea liberalitatilor intre vii nu va putea fi ceruta decat de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de acei care infatiseaza drepturile lor". Deci, nu vor putea promova actiunea in reductiune decat urmatoarele persoane: descendentii; ascendentii privilegiati.^1) Legatarii nu vor putea niciodata sa se foloseasca de actiunea de reductiune, deoarece actiunea este indreptata impotriva lor. Pentru a putea introduce actiunea, rezervatarii trebuie neaparat sa fi acceptat succesiunea. Mostenitorul rezervatar care a renuntat la mostenire, nu mai poate introduce actiunea in reductiune. Reductiunea liberalitatilor nu va putea opera inainte de intregirea masei succesorale cu toate elementele ei componente, pentru ca numai

154

astfel se poate verifica daca prin ele s-a incalcat sau nu rezerva ereditara.^2) Actiunea in reductiune va putea fi exercitata si de catre avanzii-cauza, cum ar fi, creditorii mostenitorului, pe calea actiunii oblice, cand renuntarea la mostenire este frauduloasa. Donatarii si legatarii defunctului nu vor putea recurge niciodata la actiunea in reductiune, deoarece aceasta actiune este indreptata chiar impotriva lor. Daca un creditor personal al rezervatarului poate promova actiunea in reductiune, creditorii defunctului nu vor putea cere reductiunea decat cel mult in cazul legatelor, deoarece acestea nu se platesc decat in urma datoriilor. Cand mostenirea a fost primita de rezervatar fara beneficiu de inventar, creditorii defunctului vor putea folosi actiunea in reductiune si in ceea ce priveste legatele, deoarece, in acest caz, "patrimoniul defunctului fiind confundat cu acel al mostenitorului, creditorii defunctului au devenit ai creditorii mostenitorului rezervatar, si stim ca creditorii mostenitorului au actiune in reductiune, conform art. 974 Cod civil."^3) -------- ^1) Trib. jud. Hunedoara, dec. civ., nr. 255 din 8 aprilie 1969, in "Revista romana de drept nr. 7/1969, pag. 164. ^2) Trib. jud. Maramures, dec. civ., nr. 1176 din 30 decembrie 1977 in "Revista romana de drept nr. 6/1979", pag. 47. ^3) Dimitrie Alexandresco, vol. 4, partea l-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 610. Liberalitatile supuse reductiunii Codul civil prevede ca sunt supuse reductiunii liberalitatile care depasesc cotitatea disponibila si lezeaza rezerva (art. 847). Se au in vedere atat liberalitatile prin acte intre vii, cat si cele pentru cauza de moarte.

155

Sunt supuse reductiunii si donatiile dintre soti, inclusiv cele de bunuri viitoare. Vor fi reductibile: donatiile manuale; inzestrarile; donatiile sub forma de dota; donatiile indirecte si cele deghizate; donatiile scutite de raport camd vor intrece cotitatea disponibila. Cand legatul are ca obiect nuda proprietate, rezervatarul uzufructuar are la indemana, pentru a-si complini rezerva, actiunea in reductiune; legatarul va suporta reducerea dreptului de nuda proprietate in limita cotitatii disponibile, pana la care dreptul respectiv putea sa-i fie testat. Deci, rezervatarul uzufructuar complinindu-si rezerva isi va realiza dreptul in deplina proprietate asupra rezervei, pastrandu-si dreptul de uzufruct asupra cotitatii disponibile, iar legatarul isi va pastra dreptul de nuda proprietate numai in limita cotitatii disponibile.^1) ------- ^1) Trib. Suprem, in compunerea prevazuta de art. 39 alin. 2 si 3 din Legea pentru organizare judecatoreasca, dec. nr. 4 din 30 ianuarie 1984, in "Culegere de decizii De anul 1984", pag. 68. Conditiile cerute ca reductiunea sa poata fi admisa Pentru ca sa poata avea loc reductiunea, este absolut necesar ca donatiile si legatele sa fie excesive, adica sa depaseasca cotitatea disponibila si sa lezeze rezerva. Sarcina mostenitorului este de a dovedi ca bunurile care exista in succesiune, nu pot complini rezerva, iar liberalitatile facute de defunct intree cotitatea disponibila. Pentru a putea promova actiunea in reductiune, va trebui ca mostenitorul rezervatar sa accepte mostenirea. Caile procedurale de exercitare a dreptului de reductiune Sunt doua cai prin care va putea fi exercitat dreptul de reductiune:

156

- In primul rand, actiunea in reductiune care va putea fi folosita de mostenitorul rezervatar. Este o actiune personala patrimoniala, prescriptibila in trei ani. Sarcina probei apartine moastenitorului rezervatar si se poate recurge la orice mijloc de proba. Se va putea folosi orice mijloc de proba admis de lege. Asa cum s-a evidentiat in doctrina juridica, "in cazul in care bunul care face obiectul liberalitatilor a fost predat persoanei gratificate, cum se intampla in cazul donatiilor, mostenitorii rezervatari vor putea cere reductiunea prin actiunea directa in reductiune". - In al doilea rand, dreptul de reductiune va putea fi invocat pe calea exceptiei de reductiune, dar numai atunci cand obiectul liberalitatii nu a fost predat celui caruia i s-a facut liberalitatea. Exceptia va putea fi invocata de mostenitorul rezervatar sau de cel indreptatit. Ordinea in care vor fi reduse liberalitatile Odata intrecuta cotitatea disponibila, liberalitatile vor deveni reductibile. Daca liberalitatile au atins rezerva, atunci aceasta va fi luata de mostenitor din patrimoniul ramas al defunctului. Art. 850 Cod civil prevede ordinea in care vor fi reduse liberalitatile defunctului: "lntai se vor reduce dispozitiile testamentare; cand bunurile cuprinse in aceste dispozitii nu vor mai fi, atunci numai se va face reductiunea donatiilor. Reductiunea va incepe de la cea din urma donatie, dupa savarsirea acesteia, se va trece indata la cea de a doua dupa dansa si asa pe rand pana la cea mai veche donatie". In consecinta, ordinea va fi urmatoarea: - legatele se reduc inaintea donatiilor; - legatele se reduc toate deodata si proportional; - la sfarsit se reduc donatiile, reducerea avand loc succesiv, in ordinea inversa a datei lor, incepand cu cea mai noua. In practica se pot ivi urmatoarele situatii: - defunctul a facut numai donatii;

157

- defunctul a facut numai legate; - defunctul a facut atat legate, cat si donatii. Defunctul a facut numai donatii Art. 850 al. 2 cod civil prevede ca, in aceasta situatie, reductiunea va incepe de la cea mai recenta donatie, dupa care se va trece la urmatoarea, si asa mai departe, pana la cea mai veche donatiune. Reducerea are loc in functie de ordinea datei, incepand cu cea din urma, deoarece se prezuma ca acestea au depasit cotitatea disponibila. Donatiile facute in limitele cotitatii disponibile sunt irevocabile. Daca mai multe donatii s-au facut in aceiasi zi, prin acelasi act, donatiile se vor reduce proportional. In acest caz, donatorul ar putea prevedea, printr-o clauza speciala, ca unele donatii sa fie reduse inaintea altora. Daca donatia s-a facut sub forma darurilor manuale, data lor va putea fi dovedita prin orice mijloc de proba. In ce priveste donatiile de bunuri viitoare, acestea vor fi reductibile ca si legatele, pentru ca sunt intotdeauna revocabile, iar dreptul donatarului de bunuri viitoare va deveni irevocabil numai la moartea donatorului. Defunctul a facut numai legate Art. 852 Cod civil prevede ca vor fi supuse reductiunii atat legatele universale, cu titlu universal, cat si cele cu titlu particular, fara nici o deosebire. Art. 853 Cod civil dispune ca atunci cand testatorul va declara ca un legat sa fie platit, preferandu-se celelalte, acest legat nu va fi supus reductiunii, decat dupa ce valoarea celorlalte legate nu va implini rezerva legala. Spre deosebire de donatii, legatele isi produc efectul la data mortii testatorului. Aceasta inseamna ca ele si cu donatiile au lezat prima data

158

rezerva, ceea ce si justifica reducerea lor in primul rand. A admite reducerea donatiilor inaintea legatelor inseamna a incalca principiul irevocabilitatii donatiilor. Toate legatele se reduc proportiotional cu valoarea fiecareia, pana cand rezerva va fi intregita. Legea nu distinge legatele in functie de obiectul lor si de forma in care au fost intocmite. Reducerea lor deodata si proportional se va aplica atunci cand legatele depasesc cotitatea disponibila, atingand rezerva, dar si atunci cand activul succesoral nu este suficient pentru a plati in intregime toate legatele. Reducerea proportionala va putea fi evitata, atunci cand defunctul a dispus ca reductiunea sa se faca diferentiat. Defunctul a facut donatii si legate in acelasi timp In aceasta situatie, in primul rand se vor reduce legatele si apoi donatiile, chiar daca testamentul a fost intocmit anterior donatiilor. Explicatia se gaseste in faptul ca donatiile isi produc efectele imediat, pe cand testamentul isi va produce efectele de abia la data mortii testatorului. Donatiile vor fi reduse doar in masura in care s-a depasit cotitatea disponibila, iar legatele vor fi reduse numai daca nu s-a reusit sa se intregeasca rezerva. Chiar si donatiile revocabile nu vor fi similare cu legatele, asa incat vor fi reduse tot dupa acestea din urma. Efectele reductiunii Vom distinge efectele reductiunii referitoare la folosinta, la proprietatea bunurilor care au facut obiectul donatiei: la despagubirile pe care donatarul il datoreaza sau la care are dreptul. Efectele reductiunii in ce priveste posesiunea

159

Art. 854 cod civil dispune ca, donatarul va restitui fructele partii ce depaseste cotitatea disponibila cu incepere de la data deschiderii succesiunii. Retroactivitatea reductiunii ar justifica obligarea donatarului la restituirea tuturor fructelor culese. Dar legiuitorul a vrut ca el sa pastreze fructele dobandite anterior mortii donatorului. Solutia este justa deoarece, pana la acea data, donatarul a fost proprietarul bunului si nu un simplu posesor. Tertii dobanditori ai bunului donat nu vor putea fi obligati la restituirea fructelor naturale, industriale sau civile. Efectele reductiunii cu privire la proprierate Pana in momentul deschiderii succesiunii, donatarii sunt considerati proprietari ai bunurilor donate, ceea ce si face ca instrainarile facute pana in acest moment sa fie perfect valabile. Astfel, art. 855 cod civil pastreaza instrainarile facute de donatar, iar conform art. 854 cod civil, fructele vor fi restituite de donatar numai din momentul mortii donatorului. Efectele reductiunii in ce priveste despagubirile pe care donatarul le-ar datora sau cele la care el ar putea avea dreptul Donatarul are dreptul sa i se restituie cheltuielile necesare si utile facute la bunul care i-a fost donat, deoarece, in caz contrar, ar exista o imbogatire fara just temei din partea mostenitorilor rezervatari, Despagubirile vor putea fi solicitate indiferent daca cheltuielile necesare si utile au fost facute anterior sau posterior deschiderii succesiunii. Suntem de parere ca donatarul va beneficia de un drept de retentie pana la plata integrala a despagubirilor. Cand bunul donat a fost insa distrus sau degradat de catre donatar, el va datora despagubiri mostenitorilor rezervatari.

160

Asemanari si deosebiri intre reductiunea succesorala si raportul succesoral Chiar daca exista unele asemanari intre cele doua institutii civile, ele sunt totusi distincte. Vom evidentia, pentru inceput, asemanarile: a) Cand donatarul a instrainat bunul donat, raportul sau reductiunea nu se vor putea realiza prin reducerea bunului de la tertul dobanditor. b) Fructele bunului suspus raportului sau reductiunii vor fi datorate numai din momentul deschiderii succesiunii. c) In amebele cazuri, donatarul are dreptul sa pretinda restituirea cheltuielilor necesare si utile ori sa despagubeasca pentru daunele produse prin degradarea bunului. Deosebiri: a) Reductiunea succesorala este o sanctiune civila prin care se urmareste readucerea liberalitatilor excesive (donatii si legate) peste cotitatea disponibila, in timp ce raportul succesoral este o operatie care precede partajul mostenirii si consta in readucerea (raportarea) de catre anumiti mostenitori, la masa succesorala, a bunurilor si a sumelor de bani primite cu titlu gratuit de la de cujus. b) In ce priveste raportul, conform art. 751 Cod civil, nu poate fi cerut decat de catre descendenti, pe cand reductiunea, potrivit art. 841-842 Cod civil, va putea fi solicitata atat de catre descendenti, cat si de ascendentii de gradul intai, deoarece sunt rezervatari. c) Un ascendent poate fi scutit de raport, pe cand nici un donatar nu poate fi scutit de reductiune. d) In timp ce reductiunea va putea fi ceruta chiar daca exista un singur mostenitor rezervatar, raportul nu va putea fi cerut decat daca sunt cel putin doi mostenitori rezervatari. e) sunt reductibile numai liberalitatile care depasesc cotitatea disponibila, pe cand raportul liberalitatilor va avea loc indiferent de valoarea lor. f) Reductiunea va avea loc intotdeauna cand s-a intrecut cotitatea disponibila, pe cand descendentul suspus raportului se va putea sustrage de la aceasta obligatie, renuntand la suscesiunea ascendentului sau donator.

161

g) La raport, valoarea imobilului se stabileste in functie de data deschiderii succesiunii, iar valoarea mobilelor dupa data facerii donatiei; la reductiune, atat la imobile cat si la mobile, valoarea se va stabili dupa valoarea bunurilor din momentul deschiderii succesiunii. h) Daca reductiunea se va face, de regula, in natura, raportul bunurilor mobile se va face prin luare mai putin si nu in natura (art. 772 Cod civil). Notiuni generale despre mostenirea contractuala Pe langa mostenirea ab intestat si cea testamentara, codul nostru civil mai reglementeaza o alta modalitate de transmisiune succesorala si anume, mostenirea contractuala. Mostenirea contractuala se refera la donatiile de bunuri viitoare si, asemenea legatului, are in vedere data mortii donatorului. Caracterul contractual al acestei mosteniri rezulta din faptul ca se intemeiaza pe un contract.^1) Mostenirea contractuala este o modalitate de transmisiune succesorala nu este interzisa de Codul civil si oricat de rar s-ar intalni ea in practica, existenta ei nu poate fi negata. Mostenirea contractuala este o realitate, confirmata de cea mai parte a doctrinei juridice, precum si de practica judiciara veche si actuala. Caracterele juridice ale mostenirii contractuale Donatia de bunuri viitaore se situeaza intre testament si donatia intre vii. Conform prevederilor art. 933 alin 2 Cod civil, donatorul de bunuri viitoare "nu mai poate dispune gratuit de bunurile sale", ceea ce inseamna ca, per a contrario, pana la moartea sa, el va putea dispune de bunurile donate prin acte cu titlu oneros.

162

Irevocabilitatea opereaza doar la donatia de bunuri prezente, pe cand donatiile de bunuri viitoare sunt oricand revocabile. Spre deosebire de testament, care este un act juridic unilateral, opera unei singure manifestari de vointa, donatia de bunuri viitoare este un contract. ------ ^1) Victor Ursa, in Dictionar de drept civil, pag. 334. Persoanele care pot dispune printr-o mostenire contractuala Orice persoana poate dispune de bunurile sale viitoare. Esential este ca persoana respectiva sa fie capabila de a dispune, asemenea oricarui donator. Capacitatea de a dispune este necesara in momentul incheierii contractului si nu a mortii donatorului. Deoarece sunt inaplicabile regulile de la testament, minorul care a implinit varsta de 16 ani nu poate dispune de bunurile viitoare. Incapabilul de a dispune prin acte intre vii, nu va putea dispune nici printr-o donatie de bunuri viitoare. Strainul va putea dispune in Roamania, chiar daca in tara sa institutia mostenirii contractuale nu este reglementata, de bunurile sale viitoare. Persoanele in folosul carora se poate dispune Orice persoana poate avea calitatea de donatar. Pot dobandi bunuri viitoare inclusiv minorii. Beneficiar al mostenirii contractuale va putea fi si o persoana juridica, inclusiv statul ori o unitate administrativ-teritoriala. Efectele mostenirii contractuale in ceea ce priveste pe donator Esential este ca donatorul continua sa pastreze dreptul de proprietate asupra bunurilor, ca si in cazul dispozitiei testamentare, ceea ce-i va

163

permite sa dispuna de ele prin acte cu titlu oneros si sa le greveze de sarcini. Restrictia consta in faptul ca donatorul nu va mai putea dispune de bunurile respective prin acte cu titlu gratuit (donatii, inclusiv donatii indirecte sau deghizate; testamente; donatii de bunuri viitoare). Instrainarile oneroase pot fi totale sau partiale, vor putea fi contractate alte datorii etc. Soarta mostenirii contractuale depinde mult de buna credinta a donatorului si de modul in care isi gestioneaza acesta patrimoniul. Efectele mostenirii contractuale in timpul vietii donatorului Donatarul beneficiaza de vocatie succesorala, ceea ce il aseamana oarecum cu mostenitorul rezervatar; atat timp cat traieste, donatorul nu poate dispune de bunurile donate prin acte cu titlu gratuit. Donatarul va dobandi calitatea de mostenitor, insa intinderea emolumentului se va afla doar la moartea donatorului, deoarece atunci se va deschide si mostenirea contractuala. Donatarul nu va renunta la dreptul sau, pentru ca ar fi contrar art. 702 Cod civil si nici sa cedeze dreptul altei persoane, deoarece s-ar contraveni art. 965 alin. 2 Cod civil. Donatarul va dobandi irevocabil doar vocatie succesorala, adica un drept la succesiune. Efectele mostenirii contractuale dupa decesul donatorului Asemenea oricarei succesiuni, si succesiunea contractuala se va deschide la data mortii donatorului. Daca donatarul va predeceda donatorului, donatia va fi irevocabila, potrivit art. 933 alin. 3 Cod civil. Revocarea va fi totala, cand vom avea un singur donatar sau chiar mai multi, si toti vor predeceda donatorului. Cand sunt mai multi donatari si numai unul predecedeaza, mostenirea contractuala va fi revocabila doar in ce priveste partea donatarului predecedat.

164

In momentul deschiderii succesiunii, donatarul devine de drept proprietarul bunurilor, dar el va putea sa renunte la mostenire, deoarece, "el n-a acceptat din capul locului decat titlul de mosatenitor prezumtiv ce-i dadea aceasta institutie, iar nu titlul de mostenitor definitiv".^1) Acceptarea succesiunii contractuale poate fi expresa sau tacita. E este indivizibila. Odata acceptata nu se mai poate renunta la mostenire si invers. Mostenitorul donatar nu beneficiaza de sezina, chiar daca ar fi un descendent, deoarece sezina opereaza numai la mostenirea legala. El va culege insa fructele cu incepere de la data deschiderii succesiunii. Mostenitorul donatar va trebui sa plateasca datoriile donatorului. ---------- ^1) Dimitrie Alexandresco, vol. 4, partea I-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 707. Caducitatea donatiei de bunuri viitoare Desi Codul civil nu prevede nimic in materia caducitatii mostenirii contractuale, exista totusi cateva cazuri in care caducitatea va opera: bunul determinat a pierit in timpul donatorului; donatorul renunta unilateral la donatie. Bunurile vor continua sa faca parte din patrimoniul mostenirii legale a dispunatorului. In limitele cotitatii disponibile, ele vor folosi legatarului sau celorlalti donatari ulteriori. In absenta acestora, bunurile vor fi culese de mostenitorii legali. Revocarea donatiei de bunuri viitoare In cazul donatiilor de bunuri viitoare este posibila revocarea, atunci cand sarcinile donatarului nu au fost indeplinite (art. 830 Cod civil), precum si in cazul survenirii de copii donatorului (art. 836 Cod civil). In materia mostenirii contractuale nu este aplicabil art. 835 Cod civil, care reglementeaza cazurile de revocare a donatiei pentru ingratitudinea

165

donatarului. Tot revocabila va fi donatia de bunuri viitoare atunci cand donatarul predecedeaza donatorului. Consideratiuni generale Donatia cumulativa este unica, fiind subordonata prevederilor art. 934 si 935 Cod civil si este una din formele pe care le poate imbraca donatia de bunuri viitoare. Ceea ce le diferentiaza este doar existenta dreptului de optiune pentru donatar. Dreptul de optiune nu va putea fi exercitat decat la moartea donatorului (art. 651 Cod civil). Daca nu accepta donatia in totalitatea ei, donatarul ar putea opta numai pentru bunurile prezente, in folosul celor viitoare, deoarece legea nu permite o asemenea optiune. Optiunea este irevocabila. Pentru a putea fi manifestata optiunea, este necesar ca la actul de donatie sa se anexeze o situatie exacta a datoriilor donatorului din momentul donatiei. In prezenta unui asemenea inventar, donatarul va putea opta numai pentru bunurile actuale; in caz contrar, el va trebui sa accepte sau sa renunte la totalitatea donatiei cumulative. In cazul unei donatii cumulative universale, in care s-a optat mnumai pentru bunurile prezente, donatarul va avea dreptul la toate bunurile existente in momentul donatiei. Vor putea fi revendicate bunurile instrainate tertilor, inclusiv cele cu titlu oneros. Daca donatia este acceptata in intregime, bunurile care au iesit din patrimoniul donatorului cu titlu oneros nu vor putea fi revendicate de terti. Dreptul donatorului se va extinde doar asupra bunurilor exsitente in momentul decesului donatorului, cat si asupra celor instrainate cu titlugratuit. obligatia donatarului de a plati datoriile donatorului se intinde atat asupra datoriilor anterioare, cat si a celor ulterioare donatiei. Optiunea pentru bunurile prezente va face ca plata datoriilor sa se rezume la bunurile existente in momentul donatiei. Efectele donatiei cumulative

166

Donatorul poate opta pentru totalitatea donatiei cumulative sau numai pentru bunurile prezente. In primul caz, ne vom afla in prezenta unei adevarate mosteniri contractuale. In al doilea caz, donatorul va fi un proprietar sub conditie rezolutorie, care consta in faptul daca donatarul va opta sau donatorul va putea dispune oneros sau gratuit de bunuri, in mod liber, fara ca actele sale sa poata fi atacate. Daca la moartea sa donatarul opteaza pentru bunurile prezente, conditia rezolutorie indeplinindu-se, dreptul de proprietate al donatorului se va desfiinta retroactiv, din chiar momentul donatiei. Toate instrainarile vor fi desfiintate retroactiv, inclusiv sarcinile care au grevat bunurile. Cunoasterea obiectului transmisiuni succesorale este extrem de importanta pentru succesibil, deoarece in functie de aceasta el va opta pentru acceptarea sau renuntarea la succesiune si chiar in caz de acceptare, daca aceasta se va face pur si simplu sub beneficiu de inventar. Patrimoniul - obiect al transmisiunii succesorale Patrimoniul unei persoane fizice sau juridice este constituit din totalitatea drepturilor si obligatiilor care au valoare economica. In cazul persoanei juridice, patrimoniul este o conditie de existenta a cesteia, drepturile si obligatiile fiind distincte si independente de drepturile si obligatiile care apartin persoanei fizice. ^1) Bunurile vor putea constitui o universalitate de fapt sau o universalitate juridica. O universalitate de fapt "corespunde unui ansamblu de bunuri fara pasiv corespunzator".^2)

167

Patrimoniul persoanei il constituie o universalitate juridica si, in vorbirea populara, mai este cunoscut sub denumirea de avut sau avere. Elementul activ al patrimoniului il formeaza drepturile, iar elementul pasiv, obligatiile. desi constituie o universalitate juridica, patrimoniul nu poate fi instrainat oneros sau gratuit, in timpul vietii titularului, in totalitate sau in parte. Titularul unui patrimoniu va putea dispune de totalitatea sau o fractiune dintr-un patrimoniu, prin acte juridice pentru cauza de moarte. Cunoasterea obiectului transmisiunii succesorale este extrem de importanta pentru succesibil, deoarece in functie de acesta el va opta pentru acceptarea sau renuntarea la succesiune si chiar in caz de acceptare, daca aceasta se va face pur si simplu sau sau sub beneficiu de inventar. Indiferent daca succesiunea este legala sau testamentara, transmisiunea va avea loc din momentul in care de cujus inceteaza din viata.^3) Dreptul la mostenire este dobandit de mostenitorii legali, testamentari sau donatarul de bunuri viitoare, in chiar momentul mortii lui de cujus, fara sa fie necesara indeplinirea vreunei formalitati. Daca dreptul la mostenire s-ar naste in momentul acceptarii, atunci s-ar contraveni art. 688 cod civil, potrivit caruia, acceptarea produce efecte retroactiv, din momentul mortii lui de cujus. -------- ^1) Emil Poenaru, Drept civil, raportul juridic. Subiectii. Actele juridice, vol. I, Editura Europa Nova, 1994, pag. 148 si urm. ^2) Tudor R. Popescu - Braila, Drept civil, vol. I, Bucuresti, 1993, pag. 38. ^3) St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 481; I. Zinveliu, "Dreptul la mostenire in RSR", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, pag. 102; M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag.182. Transmisiunea activului si a pasivului succesoral

168

Patrimoniul unei persoane fizice nu este imuabil. Titularul sau va putea sa dobandeasca oricate drepturi va dori sau obligatii a caror intindere sa depaseasca limitele activului patrimonial. Pana in ultima clipa a mortii sale, titularul va putea dispune oneros sau gratuit de bunurile din patrimoniul sau. Obiectul transmisiunii succesorale il formeaza drepturile patrimoniale si, in unele cazuri, asa dupa cum vom vedea, inclusiv unele drepturi personale nepatrimoniale. La bunurile si drepturile patrimoniale existente in patrimoniul succesoral in momentul deschiderii succesiunii se mai adauga la masa bunurilor de impartit si bunurile care nu au apartinut defunctului la data mortii sale ( dreptul de abitatie al sotului supravietuitor; fructele bunurilor succesorale realizate dupa data mortii lui de cujus etc.) Exista si bunuri si drepturi patrimoniale care au facut parte din patrimoniul defunctului, dar care nu se vor transmite succesorilor (uzufructul, uzul, abitatia, dreptul de renta viagera si de intretinere etc.). O componenta esentiala a patrimoniului succesoral o constituie pasivul succesoral, in structura caruia intra obligatiile asumate de defunct. Consideratiuni generale privind transmisiunea activului si pasivului succesoral Un patrimoniu este alcatuit din drepturi si din obligatii. In dreptul nostru, o mostenire se transmite in puterea legii, a testamentului sau a donatiei de bunuri viitoare. Codul civil considera pe mostenitori continuatorii persoanei defunctului, insa are in vedere doar mostenitorii regulati; mostenitorii neregulati "sunt simpli succesori la bunuri" ^1) si nu continuatorii persoanei defunctului. Continuarea persoanei defunctului este o simpla fictiune juridica; in realitate mostenitorul este succesorul autorului.

169

Patrimoniul nu poate fi transmis prin acte intre vii, chiar si atunci cand transmisiunea ar viza intregul activ al patrimoniului. Se dobandeste un drept de proprietate sau drept de creanta, dar nu patrimoniul transmitatorului. Un patrimoniu va putea fi deci transmis numai pentru cauza de moarte. ------- ^1) Tudor Radu Popescu-Braila, Drept civil, vol. I, Bucuresti, 1993, pag. 39. Formele transmisiunii succesorale Transmisiunea succesorala imbraca trei forme: a) universala - atunci cand cuprinde intregul patrimoniu al defunctului; b) cu titlu universal - atunci cand are in vedere doar o fractiune determinata din patrimoniu; c) cu titlu particular - atunci cand are ca obiect bunuri sau drepturi individual determinate dintr-un patrimoniu. Bunuri si drepturi patrimoniale care au apartinut defunctului dar care nu se transmit prin succesiune Nu toate bunurile si drepturile patrimoniale existente in patrimoniul defunctului la data mortii sale se includ in masa succesorala. - Astfel, unele dezmembraminte ale dreptului de proprietate nu vor putea fi cuprinse in succesiune (dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitatie). - Conform art. 557 cod civil, "Uzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului". In ce priveste drepturile de uz asi de abitatie, potrivit art. 565 cod civil, "se stabilesc si se pierd in acelasi chip ca si uzufructul". - Referitor la drepturile de creanta de renta viagera, vom retine ca contractul de renta viagera inceteaza prin moartea pasoanei in favoarea

170

careia s-a constituit renta. Debirentierul va face plata rentei numai pana la decesul credirentierului, moment in care obligatia de plata a rentei inceteaza. Renta viagera avand un caracter personal, "nu se transmite mostenitorilor, iar urmarirea ei nu se poate face, in principiu, decat de creditor. Totusi, atunci cand este vorba de sume restante, neachitate pana la moartea creditorului, mostenitorii sai preiau creanta in aceste limite si au dreptul sa urmareasca sumele scadente la data mortii".^1) Tot astfel, jurisprudenta a decis ca: "Creanta ce reprezinta sume scadente pe trecut, dar neachitate, este insa culeasa de legatarul universal, care le poate reclama in justitie":^2) In cazul altui contract aleatoriu, si anume contractul de intretinere, intretinatorul are obligatia de a acorda intretinere in natura beneficiarului intretinerii, pe perioada cat acesta este in viata. - Dreptul de proprietate asupra constructiilor edificate de un tert pe terenul care face parte din masa succesorala. Practic, suntem in prezenta dreptului de superf!cie (dezmembramint al dreptului de proprietate) cand o persoana construieste pe terenul alteia, cu acordul proprietarului terenului, situatie in care constructorul are un drept de proprietate asupra constructiei si un drept de folosinta asupra terenului. In masa succesorala a proprietarului terenului nu se vor include si constructiile, deoarece sunt proprietatea altor persoane.^3) - Drepturile care rezulta dintr-un contract de mandat, pentru ca mandatul inceteaza la moartea mandatarului sau mandantului. - Bunurile care se aflau in detentia defunctului, in baza unor contracte si care urmeaza a fi restituite de catre mostenitori (in temeiul contractului de mandat, depozit etc.). -------- ^1) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 710 din 26 aprilie 1978, in "Culegere de decizii pe anul 1978", pag. 71. ^2) Trib. Suprem, cod. civ., dec. nr. 382 din 10 aprilie 1961, in "Culegere de decizii pe anul 1961", pag. 329. Pentru detalii, a se vedea: Eugeniu Safta-Romano, Contracte civile, vol. II, op. cit., pag. 120. ^3) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 479 din 29 februarie 1984, in "Culegere de decizii pe anul 1984", pag. 184; Plenul Trib. Suprem, dec.

171

de indrumare nr. 19/1960, in "Culegere de decizii pe anul 1960", pag. 26; Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1277/1981, in "Culegere de decizii pe anul 1981", pag. 145; Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 168/1977, in "Culegere de decizii pe anul 1977", pag. 106; Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 566/1979, in "Culegere de decizii pe anul 1979", pag. 15; Aurel Ruffu, "Stabilirea activului succesoral cand eredele a construit pe terenul defunctului", in "Revista romana de drept" nr. 6/1972, pag. 61-65. Consideratiuni cu privire la transmiterea succesorala care are ca obiect terenuri dobandite in temeiul legii nr. 18/1991 privind fondul funciar In conditiile legii fondului funciar, stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care s-au gasit in patrimoniul fostelor cooperative agricole de productie se realizeaza prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept (art. 8). Printre categoriile de persoane care beneficiaza de acest drept sint inclusi si mostenitorii membrilor cooperatori care au adus pamint in cooperativa sau carora li s-a preluat in orice mod terenul de catre aceasta. Inclusiv mostenitorilor, stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate in limita unei suprafete minime de 0,5 ha pentru fiecare persoana indreptatita, si de maximum 10 ha de familie, in echivalent arabil. Art. 12 din legea nr. 18/1991 dispune ca se va stabili calitatea de mostenitor pe baza certificatului de mostenitor sau a hotaririi judecatoresti definitive ori, in lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea mostenirii. In cazul mostenitorilor care nu-si pot dovedi aceasta calitate, deoarece terenurile nu s-au gasit in circuitul civil, sint socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor. Ei vor fi considerati ca au acceptat mostenirea prin cererea pe care o adresasera comisiei. Daca sint mai multi mostenitori, atunci titlul de proprietate se va emite cu privire la suprafata de teren determinata pe numele tuturora, urmand ca ei sa procedeze potrivit dreptului comun.

172

Mostenitorii cooperatorilor vor dobandi proprietatea asupra terenurilor fostelor cooperative agricole situate in extravilanul localitatilor, corespunzator suprafetelor aduse sau preluate in orice mod in patrimoniul cooperativei. De asemenea, mostenitorii membrilor cooperatori care, dupa caz, au parasit cooperativa, nu au muncit in cooperativa sau nu locuiesc in localitatea respectiva, vor putea primi terenurile din extravilan aduse sau preluate in orice mod in patrimoniul cooperativei. Solutia se aplica inclusiv mostenitorilor persoanelor ale caror terenuri au trecut, cu sau fara titu, in patrimoniul cooperativei, fara ca ei sa fi dobandit calitatea de cooperatori. De asemenea, si mostenitorii persoanelor detinatoare ale titlurilor de cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul" si "Mihai Viteazul cu spade" vor beneficia de teren, in conditiile art. 14 alin. 2 din legea nr. 18/1991. Tot astfel si mostenitorilor celor care au decedat ca urmare a participarii la lupta pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, li se vor atribui in proprietate terenuri in suprafata de 10.000 mp in echivalent arabil. In ce priveste terenurile fara constructii neafectate de detalii de sistematizare, din intravilanul localitatilor, aflate in administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea prevederilor decretului nr. 712/1966, se vor restitui inclusiv mostenitorilor fostilor proprietari, la cerere. Atribuirea acestor terenuri se face prin ordinul prefectului la propunerea consiliilor locale facuta pe baza verificarii situatiei juridice a terenurilor. De prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991 vor beneficia si mostenitorii persoanelor ale caror terenuri agricole au fost trecute in proprietate de stat, ca efect al unor legi speciale, altele decat cele de expropiere, si care se afla in administrarea unitatilor agricole de stat, devenind la cerere actionari la societatile comerciale infiintate in baza legii nr. 15/1990. Se vor restitui inclusiv mostenitorilor fostilor proprietari, ale caror terenuri agricole fara constructii, instalatii, amenajari de interes public, au intrat in proprietatea statului si se afla in administrarea consiliilor locale, fara sa se poata depasi suprafata de 10 ha de familie, in echivalent arabil. Mostenitorilor fostilor proprietari ai terenurilor cu vegetatie forestiera, paduri, zavoaie, tufarisuri, pasuni impadurite, care prin efectul unor legi

173

speciale au fost trecute in proprietatea statului, li se vor restitui, la cerere, asemenea terenuri, intr-o suprafata egala cu cea trecuta in proprietatea statului, dar nu mai mult de 1 ha. In concluzie, prin efectul legii fondului funciar, masa succesorala a defunctilor carora li s-au luat terenurile, se completeaza in prezent si cu aceste terenuri, ele intrand in activul succesoral. Consideratiuni cu privire la transmisiunea succesorala care are ca obiect bunuri ce se gasesc in patrimoniul unei societati comerciale Potrivit prevederilor art. 150 alin.3 din Legea nr. 31/ 1990 privind societatile comerciale, partile-sociale vor putea fi dobandite si prin succesiune. Daca se va dobandi o parte sociala prin succesiune, dispozitiile art. 150 alin. 2 din lege nu sunt aplicabile daca prin contractul de societate sau statut nu se dispune altfel. In acest caz, societatea va fi obligata la plata partii sociale catre succesori, potrivit ultimului bilant aprobat. Atunci cand s-ar depasi maximul legal de asociati din cauza numarului succesorilor, acestia vor fi obligati sa desemneze un numar de titluri ce nu va depasi maximul legal. Fara acordul adunarii generale, prestatiile periodice in natura nu sunt transmisibile (art.151). In cazul mortii titularului, care s-a obligat la prestatii periodice in natura, adunarea generala va putea plati, in termen de doua luni, mostenitorilor valoarea prestatiilor efectuate; potrivit ultimul bilant aprobat, daca societatea nu prefera sa continue cu mostenitorii care consimt. Potrivit art. 170 alin. 1 din Legea nr, 31/1990, printre cauzele de dizolvare a societatilor in nume colectiv si cu raspundere limitata, este prevazuta si moartea unuia dintre asociati cand, datorita acestor cauze, numarul asociatilor s-a redus la unul singur si nu exista cauza de continuare cu mostenitorii (cu exceptia art. 210 si 211). Daca exista un singur asociat comanditat in societatea in comandita simpla sau in comandita pe actiuni, si nu exista clauza de continuare a societatii cu

174

mostenitorii, atunci moartea sa atrage dizolvarea societatii. in societatile in comandita simpla, cu un singur comanditar, moartea acestuia produce dizolvarea societatii, daca nu exista clauza de continuare a acesteia cu mostenitorii. In sfarsit, in societatile in nume colectiv, daca un asociat moare si nu exista conventie contrara, societatea va trebui sa plateasca partea ce se cuvine mostenitorilor, dupa ultimul bilant, aprobat in termen de trei luni de la notificarea decesului asociatului, daca asociatii ramasi nu prefera sa continue societatea cu mostenitorii care consimt la aceasta. Dispozitiile art. 171 alin. 1 din lege se vor aplica si societatilor in comandita simpla, in caz de deces al unuia dintre asociatii comanditati, afara de cazul cand mostenitorii sai nu prefera sa ramana in societate in calitate de comanditati. Mostenitorii vor ramane raspunzatori potrivit art. 167 din lege, pana la publicarea schimbarilor intervenite. Elementele pasivului succesoral O componenta insemnata a patrimoniului succesoral o constituie activul mostenirii. O alta parte a patrimoniului succesoral este alcatuita din obligatiile mostenirii, sarcinile mostenirii si legatele. Obligatiile mostenirii se refera la acele obligatii pe care defunctul si le-a asumat ca urmare a incheierii unor contracte, care nu au caracter intuitu personae (de exemplu, contractul de imprumut, vanzare-cumparare etc.). Astfel, pretul neachitat de defunct in urma incheierii unui contract de vanzare-cumparare va fi platit de catre mostenitori. In categoria obligatiilor mostenirii vor intra nu numai obligatiile izvorite din acte juridice (contracte si acte juridice unilaterale), dar si obligatiile nascute din fapte licite (cvasicontracte - gestiunea de afaceri; plata nedatorata; imbogatirea fara just temei) sau fapte ilicite cauzatoare de prejudicii (delicte si cvasidelicte). Potrivit prevederilor art. 774 Cod civil: "Coerezii contribuie la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii, fiecare in proportie cu ce ia", iar art. 777 Cod civil prevede ca "Coerezii platesc datoriile si sarcinile succesiunii, fiecare in proportie cu partea sa ereditara". In timp ce art.

175

774 cod civil se refera la raporturile mostenitorilor intre ei, art. 777 Cod civil are in vedere raporturile dintre mostenitori si creditorii succesiunii.^1) Referindu-se la legatarul universal, art. 893 Cod civil dispune ca acesta, daca vine la mostenire in concurs cu un erede rezervatar, va fi obligat la datoriile si sarcinile succesiunii personal pana la concurenta partii sale si ipotecar pentru tot. In sfarsit, legatarul cu titlu universal, potrivit prevederilor art. 896 Cod civil, va fi obligat la plata sarcinilor si datoriilor succesiunii testatorului, personal, in proportie cu partea sa si ipotecar pentru tot. La executarea obligatiilor si sarcinilor mostenirii sunt chemati atat mostenitorii legali, cat si cei testamentari. Desigur, avem in vedere exclusiv obligatiile cu caracter patrimonial si cele nepatrimoniale, care se sting la moartea titularului. In categoria obligatiilor intuitu personae se vor include si obligatiile mandatarului, care nu se transmit mostenitorilor sai; art. 1559 Cod civil prevede expres ca, in cazul mortii mandatarului, mostenitorii sai il vor instiinta doar pe mandant, iar pana atunci se vor ingriji "de ceea ce imprejurarile reclama pentru interesele acestuia". Aceasta indatorire este impusa de art. 1539 alin. 2 Cod civil care obliga sa se termine afacerea inceputa la moartea mandatului, "daca din intarziere ar putea urma pericol". Sarcinile mostenirii au fost considerate obligatii referitoare la mostenire, care sint nascute in persoana mostenitorilor^2) sau au fost tratate intr-o dubla acceptiune, in sens larg, desemnand intregul pasiv al mostenirii^3) si in sens restrans, fiind acele care se nasc fara vointa defunctului, dupa deschiderea succesiunii, deoarece legiuitorul le asimileaza cu datoriile defunctului.^4) In ce priveste sarcinile, vom avea deci sarcini care se impun mostenitorului, prin vointa defimctului, cum ar fi, de exemplu, legatele cu titlu particular, care au ca obiect bunuri determinate generic. Plata legatelor particulare va avea loc numai dupa plata obligatiilor si sarcinilor lor. In acest sens, instanta suprema a statuat ca legatarii particulari nu vor putea cere predarea legatelor decat dupa ce au fost achitate in prealabil datoriile. ^5) Daca obiectul legatului cu titlu particular este un bun individual determinat, acesta nu va intra in

176

componenta pasivului succesoral, deoarece legatarul este proprietar si nu creditor. Calitatea de creditor va exista atunci cand obiectul legatului particular este un bun de gen. Legatarul nu va veni insa in concurs cu treditorii propriu-zisi ai defunctului, el primindu-si legatu! decat numai dupa ce-au fost achitate creantele celorlalti creditori. Exista sarcini care se nasc dupa moartea lui de cujus, in absenta vointei acestuia, dar care vor trebui achitate de mostenitori. Se includ in aceste sarcini cheltuielile de inmormantare si cheltuielile efectuate cu prilejul deschiderii succesiunii (inventarierea, conservarea, administrarea succesiunii), inclusiv cele impuse de efectuarea producerii succesorale. --------- ^1) C Hamangiu, N. Georgean, "Codul civil adnotat", vol.II, Editura Socec, pag. 552. ^2) At. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 483. ^3) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii... , pag.142. ^4) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii... , pag.147. ^5) Trib. Suprem, col. civ., dec. civ. 1192 din 14 august 1957, in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1952 - 1969" pag. 443. Mostenitorii tinuti sa suporte pasivul succesoral Sunt tinuti sa suporte datoriile si sarcinile mostenirii numai mostenitorii universali si cei cu titlu universal. Cu alte cuvinte, orice succesor care are vocatie succesorala la intregul patrimoniu succesoral sau la o fractiune din acesta, va fi obligat la plata pasivului-succesoral. Asa cum s-a aratat in doctrina juridica, "indiferent daca succesorul este mostenitor legitim, legatar universal sau cu titlu universal, sotul supravietuitor, statul sau un institut contractual, din moment ce unul din acestia are vocatie succesorala universala, trebuie tinut totodata ultra vires hereditatis de plata pasivului succesoral".^1) Obligatia de a plati

177

pasivul succesoral revine doar mostenitorilor universali sau cu titlu aniversal acceptanti, nu si renuntatorilor. De asemenea, plata datoriilor succesorale nu are nici o legatura cu sezina. Raspunderea pentru pasivul succesoral va exista indiferent daca mostenitorul universal sau cu titlu universal este legal sau testamentar. Mostenitorii legali vor plati datoriile si sarcinile succesiunii, fiecare in raport cu partea sa ereditara, chiar daca succesiunea se imparte pe tulpini. Regula se va aplica si atunci cand unul din mostenitori a transmis altora partea sa din succesiune. Deoarece legatarul particular nu primeste decat un anumit bun, el nu va fi tinut la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii. Exista insa cateva situatii in care legatarul particular va fi tinut totusi la plata unor datorii si sarcini ale mostenirii: - prin testament, testatorul a impus legatarului sa achite uneie datarii sau sarcini; - cand obiectul legatului particular il formeaza un bun ipotecat, ca proprietar al bunului, legatarul va fi tinut de obligatiile garantate prin ipoteca; - cand legatul particular are ca obiect o parte dintr-o mostenire, legatarul va raspunde si de obligatiile cuprinse in acea parte.^2) ----------- ^1) C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, vol. III, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 602. ^2) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii... , pag. 145: I. Zinveliu, "Dreptul la mostenire in RSR", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, pag. 123. Intinderea raspunderii mostenitorilor. Intinderea raspunderii mostenitorilor pentru datoriile succesiunii.

178

Problema care se pune este daca mostenitorii vor raspunde pentru datoriile succesiunii numai cu bunurile mostenirii (intra vires bonorum) sau si cu bunurile din propriul lor patrimoniu (ultra vires hereditatis). Desigur, interesul practic al problemei apare doar atunci cand pasivul succesoral intrece activul succesoral, punand pe creditori in situatia de a urmari pentru diferenta pe mostenitori si asupra propriilor lor bunuri. Codul civil distinge, sub acest aspect, intre mostenitorii regulati si cei neregulati. Mostenitorii regulati vin la moatenire fie datorita legaturilor de rudenie cu defunctul, fie ca mostenitorul este sot supravietuitor. Asemenea mostenitori se considera ca ar continua persoana defunctului, astfel ca, "persoana mostenitorului se substituie aceleia a defunctului in toate raporturile de drept in care acesta din urma era subiect sau pasiv.^1) Ca urmare a acestei substituiri, mostenitorul regulat il va inlocui pe defunct si in raporturile obligationale, dobandind calitatea de debitor in locul defunctului. Iata de ce, mostenitorul regulat va raspunde ultra vires hereditatis, adica nu numai cu bunurile succesiunii, dar si cu propriile sale bunuri. Desigur, face exceptie situatia cand mostenirea a fost acceptata sub beneficiu de inventar. Succesorii neregulati vor raspunde intra vires bonorum, adica numai pana la concurenta bunurilor succesorale. Intra in aceasta categorie, legatarii si statul. Legatarii universali si cei cu titlu universal vor raspunde pentru pasivul succesiunii numai in limitele emolumentului lor succesoral. Pentru ca raspunderea sa se limiteze doar la aceste limite, este necesar ca legatarii sa intocmeasca un inventar al bunurilor succesorale, pentru a se evita confuziunea cu propriul lor patrimoniu. Inventarul va fi intocmit de catre notar. Art. 897 alin. 2 Cod civil prevede insa ca, daca legatarul va intra in posesia bunului fara sa fi facut inventarul "va fi obligat a plati toate debitele succesiunii, chiar de ar fi mai mari decat averea lasata de testator". Acest text confirma intr-adevar solutia potrivit careia legatarii universaii si cei cu titlu universal nu vor raspunde decat in limita bunurilor succesorale, cu conditia, evident, de a fi intocmit inventarul acestor bunuri. Intinderea raspunderii mostenitorilor pentru sarcinile succesiunii aparute dupa deschiderea succesiunii, fara vointa defunctului.

179

Codul civil asimileaza aceste sarcini cu datoriile succesiunii. Astfel, conform prevederilor art. 893 Cod civil, legatarul universal, care va veni la mostenire in concurs cu un erede rezervatar, va fi obligat la datoriile si sarcinile succesorale personal pana la concurenta partii sale; art. 896 Cod civil prevede ca legatarul unei fractiuni din succesiune va fi obligat la sarcinile si datoriile succesiunii testatorului, personal, in proportie cu partea sa. Si in cazul sarcinilor succesiunii, mostenitorii regulati vor raspunde ultra vires hereditatis, iar succesorii regulati, intra vires bonorum. Intinderea raspunderii mostenitorului in ce priveste plata legatelor. Se exclud din discutie legatele universale si cele cu titlu universal, deoarece legatarii raspund, in aceste cazuri, de datoriile si sarcinile succesorale. In cazul legatelor cu titlu particular care au ca obiect un bun individual determinat, legatarul este titularul unui drept real, el dobandind dreptul de proprietate sau un alt drept real din chiar momentul deschiderii succesiunii. Problema in discutie vizeaza practic doar legatele cu titlu particular care au ca obiect o suma de bani. Mostenitorii regulati vor raspunde in ce priveste plata legatelor doar cu bunurile succesorale sau si cu bunurile proprii? Intr o opinie, s-a sustinut ca, asemenea situatiei datoriilor si sarcinilor, mostenitorii regulati vor raspunde inclusiv cu bunurile din patrimoniul propriu.^2) Argumentele acestui punct de vedere ar fi urmatoarele: art. 774, 777, 893 si 896 cod civil nu disting intre sarcini si legate, si cum legatele sint incluse in sarcini, inseamna ca erezii sint tinuti si la plata legatelor; art. 694 Cod civil da posibilitatea sa se atace acceptarea mostenirii pentru leziune, dar, "in cazul in care succesiunea ar fi absorbita sau micsorata cu mai mult de jumatate, prin descoperirea unui testament in momentul acceptarii". Prevederea cuprinsa in art. 694 Cod civil nu ar avea ratiune decat atunci cand mostenitorul regulat ar fi obligat la plata legatelor particulare inclusiv cu bunurile sale; atat timp cat mostenitorul regulat nu a recurs la acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar, pentru a evita raspunderea ultra vires hereditatis, inseamna ca el a acceptat plata legatelor inclusiv cu bunurile sale.

180

Intr-o alta opinie, dimpotriva, s-a considerat ca mostenitorii regulati nu vor raspunde pentru plata legatelor decat in limita bunurilor succesorale.^3) In primul rand, art. 774, 777, 893 si 896 Cod civil au in vedere repartitia pasivului succesoral si nu masura in care mostenitorii vor trebui sa raspunda de acest pasiv. In al doilea rand, art. 694 Cod civil este implicit abrogat in prezent, prin art. 25 din decretul nr. 32/1954, actiunea in anulare pentru leziune fiind restransa doar la minorii care, avand varsta de 14 ani impliniti, incheie singuri acte juridice pentru care aveau nevoie de incuviintarea reprezentantilor legali, daca prin aceste acte li s-a adus vreo vatamare. Pe de alta parte, s-a considerat ca art. 694 Cod civil "constituie o inadvertenta a legiuitorului".^4) Avantajul eredelui de a accepta succesiunea sub beneficiu de inventar consta in faptul ca ii permite sa plateasca datoriile succesiunii "numai pana la concurenta valorii bunurilor ce el a primit" (art. 713 pct. 1 Cod civil). Intr-adevar, textul legii se refera exclusiv la datorii, de unde concluzia ca pentru plata legatelor nu este necesar sa accepte mostenirea sub beneficiu de inventar, pentru a plati legatele doar in limita bunurilor mostenirii. ---------- ^1) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 145; in acelasi sens: St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 487. ^2) Dimitrie Alexandresco, vol. IV, partea a 2-a, op. cit., pag. 236. ^3) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii, pag. 149; St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 487. ^4) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 149. Divizibilitatea obligatiilor succesorale Regula este ca obligatiile divizibile trebuie sa fie executate in raporturile dintre creditor si debitor ca si cum ar fi indivizibile (art. 1060

181

Cod civil). Divizibilitatea nu se va aplica decat in privinta erezilor lor, care nu vor putea cere creanta sau care nu vor fi tinuti de a o plati decat proportional cu partile lor ereditare. Am vazut ca art. 774 Cod civil dispune ca mostenitorii vor contribui la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii, fiecare in proportie cu ce ia din succesiune. Chiar daca mostenitorii intre ei sau defunctul, prin actul de partaj, au facut o impartire neegala a datoriilor intre comostenitori, creditorii succesiunii vor urmari pe fiecare mostenitor doar pana la concurenta partii sale succesorale care s-ar fi cuvenit dupa o impartire egala.^1) Eventualul legat facut unuia dintre mostenitori nu va intra in calculul partii de mostenire pentru plata datoriilor succesiunii. Nimic nu-l impiedica insa pe defunct sa oblige pe unul dintre mostenitori sa plateasca din datoriile succesorale o parte mai mare decat ceilalti mostenitori, cu singura conditie sa nu aduca vreo atingere rezervei. De asemenea, art. 777 Cod civil prevede ca mostenitorii vor plati datoriile si sarcinile succesiunii proportional cu partea primita din succesiune. Divizarea datoriilor intre comostenitori va avea loc atunci cand obligatia la care era tinut defunctul era solidara. Daca un comostenitor ar avea vreo creanta impotriva mostenirii, confuziunea nu va opera decat pana la concurenta partii sale. Fiecare mostenitor va fi urmarit de creditorii succesiunii doar pentru partea sa, chiar daca unul din mostenitori a fost insarcinat, fie prin titlul constitutiv al datoriei, fie printr-un alt titlu posterior, sa plateasca integral datoria, pentru ca regula cuprinsa in art. 777 Cod civil este independenta de stipulatiile care au putut interveni intre parti, ca si de rezultatul partajului. Cand unul din comostenitori este insolvabil, regula divizarii datoriilor se va mentine si comostenitorii solvabili nu vor putea fi urmariti decat pentru partea lor. Exceptie de la principiul prevazut de art. 777 Cod civil, exista atunci cand mostenitorul detine un imobil ipotecat, caz in care va fi tinut la plata intregii datorii. Prevederea cuprinsa in art. 779 Cod civil, potrivit careia are loc impartirea partii mostenitorului insolvabil intre ceilalti mostenitori, nu se va aplica decat atunci datoria platita era ipotecara. Dimpotriva, daca datoria platita voluntar de un comostenitor era indivizibila si

182

chirografara, insolvabilitatea unuia dintre mostenitori va fi suportata doar de mostenitorul care a platit integral datoria.^2) Insolvabilitatea mostenitorului va trebui sa fie anterioara platii datoriei; daca ea va fi posterioara, art. 779 Cod civil nu-si mai gaseste aplicarea, pierderea fiind suportata doar de mostenitorul care a platit deoarece a fost neglijent, neurmarind la timp pe comostenitori sa-si plateasca partile lor. Cand comostenitorul insolvabil devine ulterior solvabil, el nu va fi liberat, ci va trebui sa plateasca partea sa mostenitorilor care au platit pentru el. Art. 893 Cod civil prevede ca, atunci cand ind un legatar universal va veni la succesiune in concurs cu un mostenitor rezervatar, el va fi obligat la plata datoriilor si sarcinilor succesorale doar pana la concurenta partii sale, insa ipotecar pentru tot. S-a considerat ca expresia "pana la concurenta partii sale" nu este corecta, ci trebuia sa se arate ca legatarul universal va plati datoriile si sarcinile succesiunii doar proportional cu partea sa (daca ia, de exemplu, o jumatate din succesiune, va plati doar o jumatate din datorii). Cand sunt mai multi legatari universali care vin in concurs cu un erede rezervatar, fiecare va suporta o parte din pasiv, proportional cu partea ce o ia din succesiune. In situatia in care legatarul universal va veni singur la intreaga mostenire, atunci el va plati toate datoriile si sarcinile succesiunii, asemenea unui mostenitor ab intestat. Cand vin la mostenire numai legatari universali, ei vor plati datoriile succesiunii, asemenea mostenitorilor legali; cand va veni la mostenire pe langa un legatar universal si un legatar cu titlu universal, fara sa existe mostenitori rezervatari, fiecare legatar va plati datoriile succesiunii proportional cu partea succesorala la care are dreptul. Legatarul universal va putea fi obligat de testator sa plateasca o parte mai mare din datorii sau chiar integral datoriile. Art. 896 Cod civil dispune ca un legatar cu titlu universal va fi obligat la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii, personal, proportional cu partea sa si ipotecar pentru tot. Daca exista un legatar cu titlu universal pus in posesiune si un erede rezervatar, creditorii succesiunii vor imparti actiunea lor si vor urmari separat pe legatar si eredele rezervatar, pentru

183

partea din datoria pe care trebuie fiecare sa o plateasca. In acelasi mod se va proceda cand exista mai multi mostenitori rezervatari si un singur legatar cu titlu universal. Cand la mostenire vor veni numai legatari cu titlu universal, atunci fiecare va achita datoriile proportional cu partea sa din mostenire. Daca obiectul legatului il formeaza un imobil ipotecat, atunci creditorul ipotecar il va urmari pe legatarul cu titlu universal pentru tot, deoarece in virtutea dreptului sau de urmarire, va putea urmari imobilul ipotecat in mana oricui s-ar afla. Pentru ceea ce a platit legatarul peste partea sa, va avea o actiune recursorie impotriva celorlalti legatari. Un legatar cu titlu universal va putea fi scutit de testator sa plateasca datoriile, dar este necesar ca prin aceasta sa nu se aduca vreo atingere rezervei; tot astfel, testatorul va putea obliga pe legatarul cu titlu universal sa plateasca datoriile intr-o proportie mai mare. Asa dupa cum am mai aratat, si legatarul cu titlu universal va plati datoriile si sarcinile succesiunii doar in limita emolumentului sau succesoral. Principiul reglementat de art. 1060 Cod civil, nu se va plica, potrivit art. 1061 Cod civil, in privinta erezilor debitorului: - cand debitul are de obiect un corp cert; - cand unul din erezi este insarcinat singur prin titlu, cu executarea obligatiei; Exceptia prevazuta de art. 1061 pct. 1 Cod civil este de stricta interpretare, neaplicandu-se decat mostenitorilor debitorilor, iar nu si creditorilor sau mostenitorilor creditorilor. Exceptia prev. de art. 1061 pct. 2 Cod civil are in vedere situatia cand un mostenitor este insarcinat singur, prin titlu, la executarea obligatiei. Facand singur plata, un asemenea mostenitor va avea o actiune recursorie impotriva comostenitorilor pentru partile lor. Nimic nu-l va impiedica pe creditor sa urmareasca pe fiecare comostenitor pentru partea sa, deoarece prevederile art. 1061 pct. 2 Cod civil confera o favoare creditorului care nu poate fi privat de dreptul ce le ofera dreptul comun. Obligatia prevazuta de art. 1061 pct. 2 Cod civil poate rezulta dintr-o conventie sau un testament. Clauza nu va avea nici un efect asupra mostenitorilor care au renuntat la mostenire. Ea va opera insa in cazul in care mostenirea a fost acceptata sub beneficiu de inventar, pentru ca

184

mostenitorii beneficiari vor achita datoriile autorului in limitele emolumentului pe care il primesc. Exceptia prevazuta de art. 1061 pct. 3 Cod civil; face sa se prezume intentia de a diviza datoria; natura obligatiei; bunul care face obiectul obligatiei; scopul urmarit de parti prin conttract. De exemplu, nu este posibila o plata partiala, impiedicata de natura obligatiei; desi este vorba de bunuri divizibile, este posibil ca prin vointa lor, partile sa le fi considerat un tot. O alta cauza care face sa se prezume intentia de a nu diviza datoria se refera la obiectul obligatiei, care este un bun cert, imposibil de divizat material (de exemplu, un autoturism). Scopul urmarit de parti printr-un contract poate prezuma intentia de a nu divide obligatia. Este de exemplu, obligatia de a da o suma la un anumit termen, pentru ca imprumutatul sa poata exercita in timp util pactul de rascumparare al unei vanzari. Exceptiile prevazute de art. 1061 Cod civil nu sunt limitative, astfel ca partile vor putea conveni ca prevederile acestui text de lege sa se aplice si mostenitorilor creditorului in raporturile lor cu debitorul. Norma cuprinsa in art. 1061 Cod civil nefiind de ordine publica, partile au libertatea sa deroge de la ea. Jurisprudenta a decis ca dispozitia referitoare la diviziunea de drept intre mostenitori a pasivului nu are caracter imperativ. Aceasta regula din cuprinsul art. 1061 pct. 2 Cod civil in care se prevede ca unul din mostenitori poate fi insarcinat singur, prin titlu, cu executarea obligatiei, acest titlu putand rezulta fie dintr-o conventie incheiata de defunct, fie prin testament. De exemplu, "in cazul in care obligatia de a suporta cheltuielile de inmormantare este stabilita de catre defunct in sarcina legatarului prin una din clauzele testamentului, obligatia de a le suporta ii revine numai acestuia, nu si celorlalti mostenitori".^3) Instanta suprema a mai statuat ca mostenitorul va raspunde numai proportional cu partea care ii revine in baza dreptului sau succesoral.^4) -------- ^1) C. Hamangiu, N. Georgean, "Codul civil adnotat", vol.II, Editura Socec, pag. 549; Dimitrie Alexandresco, vol. III, partea 2-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 691.

185

^2) Dimitrie Alexandresco, vol. III, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 700. ^3) Trib.Suprem, sect. civ., dec. nr. 1658 din 31 octombrie 1981,in "Repertoriu de practica judiciara m materie civila pe anii 1980 - 1985", pag. 135. ^4) Trib.Suprem, col. civ., dec. nr. 613 din 9 iunie 1961, in "Culegere de decizii pe anul 1961", pag. 198. Notiuni generale despre separatia de patrimonii In conditiile in care are loc o acceptare pura si simpla a unei succesiuni, se poate realiza o confuziune intre patrimoniul mostenitorului cu cel al defunctului. Pericolul acestei confuziuni va exista atat pentru mostenitor, cand mostenirea este total sau partial insolvabila, cat si pentru creditorii succesiunii sau legatari, cand pasivul intrece activul in patrimoniul mostenitorului. Pentru evitarea acestor pericole, mostenitorul se va putea apara acceptand mostenirea sub beneficiu de inventar; creditorii vor putea recurge la institutia separatiei de patrimonii. Separatia de patrimonii urmareste ca creditorii defunctului sa pastreze garantia pe care ei o aveau asupra bunurilor defunctului atunci cand el era in viata.^1) Separatia de patrimonii a mai fost considerata "un privilegiu in virtutea caruia creditorii succesorali si legatarii au dreptul sa fie platiti din valoarea bunurilor succesorsle, cu preferinta fata de creditorii personali ai mostenitorului.^2) Art.781 Cod civil prevede expres posibilitatea separatiei de patrimoniului defunctului de acela al eredelui. Deoarece mostenitorul continua persoana defunctului, creditorii acestuia din urma vor urmari pe mostenitor ca si cum ar continua sa-l urmareasca pe de cujus. De cujus nu ar putea hotari ca creditorii sai sa nu poata recurge la institutia separatiei de patrimonii, deoarece norma de drept care reglementeaza aceasta institutie este de ordine publica. Creditorul nu este insa obligat sa recurga la separatia de patrimonii, el avand posibilitatea

186

sa renunte expres sau tacit la acest beneficiu. Dreptul de a cere separatia de patrimonii apartine si legatarilor. --------- ^1) Dimitrie Alexandresco, vol.3, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 714 - 715; C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, vol.3, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 935. ^2) St.Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag.488, in acelasi sens: M.Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 153. Persoanele care pot cere separatia de patrimonii Vor putea cere separatia de patrimonii: - creditorii defunctului; - legatarii defunctului. Separatia de patrimonii va putea fi ceruta de creditorii chirografari, ipotecari sau privilegiati. Desigur, cel mai mare interes l-ar avea creditorii chirografari. Practic, creditorii ipotecari si privilegiati nu au interesul de a solicita separatia de patrimonii, pentru ca decesul debitorului nu atinge cu nimic creanta lor. Teoretic, ei au insa dreptul de a cere separatia de patrimonii. In ce priveste creanta, nu are importanta natura ei, daca este sau nu afectata de modalitati. Separatia fiind o masura de conservare va putea fi ceruta atit de creditorii unei creante exigibile, cat si de catre creditorii cu termen sau sub conditie. Conditia pentru ca separatia de patrimonii sa aiba loc este ca creanta sa nu fie contestata in existenta ei. Daca mostenitorul are si calitatea de creditor a succesiunii, atunci va putea cere separatia de patrimonii, desigur, numai pentru partea aferenta nestinsa prin confuziune. Mai pot cere separatia de patrimonii si legatarii, deoarece ei sunt considerati creditori ai succesiunii. Nu orice legatar va putea cere

187

separatia, ci numai legatarul particular al carui legat are ca obiect o suma de bani. Legatarii particulari ai unor bunuri individual determinate sunt proprietari ai bunului din momentul deschiderii succesiunii. In ce priveste legatarii universali sau cu titlu universal, ei nu vor putea cere niciodata separatia de patrimonii, asa dupa cum vom vedea, ci impotriva lor se va indrepta cererea de separatie. Legatarul unui uzufruct fiind titularul unui drept real si nu al unui drept de creanta, nu va putea cere separatia de patrimonii. Dreptul legatarilor de a cere separatia de patrimonii este prevazuta expres de art. 1743 Cod civil, care prevede ca, prin aceasta, se "conserva privilegiul lor asupra imobilelor succesiunii in fata creditorilor erezilor sau reprezentantilor defunctului, prin inscriptia acestui privilegiu, in termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii". La randul sau, art. 902 alin. 2 Cod civil, instituie, in favoarea legatarilor particulari, o ipoteca legala asupra imobilelor succesiunii, in scopul garantarii legatelor. Consideram ca in cazul in care obiectul legatului il formeaza un imobil, existenta ipotecii legale asupra acestuia face cu totul inutila institutia separatiei de patrimonii. Separatia de patrimonii va putea fi ceruta de fiecare creditor sau legatar sau de toti creditorii si legatarii impreuna si in mod colectiv. Separatia va produce efecte juridice numai fata de creditorul sau legatarul care a solicitat-o. Codul civil este categoric: separatia de patrimonii nu o pot cere decat creditorii defunctului si legatarii. Creditorii mostenitorului nu au acest drept. Astfel, art. 784 Cod civil dispune ca, "Creditorii eredelui nu pot cere separatiunea patrimoniilor in contra creditorilor succesiunii". Ei nu vor avea acest drept inclusiv atunci cand s-ar stabili ca succesiunea acceptata este excesiv de oneroasa. Daca insa succesiunea oneroasa a fost acceptata in scop de a frauda pe creditorii sai personali, se va putea ataca acceptarea pe calea actiunii pauliene. Persoanele impotriva carora poate fi ceruta separatia de patrimonii

188

Cererea pentru separatia patrimoniilor se va indrepta impotriva creditorilor personali ai mostenitorului, fiind indiferent daca acest creditor este chirografar, gajist, ipotecar sau privilegiat. Art. 781 Cod civil prevede ca separatia de patrimonii va putea fi indreptata "in contra oricarui creditor", fara nici o distinctie. Aceasta inseamna ca separatia de patrimonii va putea fi ceruta atat fata de creditorii mostenitorului legitim, dar si impotriva creditorilor tuturor mostenitorilor universali ai defunctului. In doctrina juridica s-a pus problema daca separatia de patrimonii va putea fi ceruta numai creditorilor mostenitorilor sau si mostenitorului. Solutia justa rezulta, din punctul nostru de vedere, din chiar cuprinsul art. 781 Cod civil, care prevede clar ca separatia de patrimonii nu poate fi indreptata decat impotriva creditorilor mostenitorului. Ea nu poate fi indreptata impotriva mostenitorului, deoarece acesta nu reprezinta pe creditorii sai; ea n-ar putea fi ceruta mostenitorului nici macar atunci cand el nu are nici un creditor. Formele in care se poate realiza separatia de patrimonii Codul civil nu este suficient de clar cu privire la cine poate decide separatia de patrimonii, art. 781 Cod civil mentionand doar ca creditorii "pot cere" aceasta separatie. De vreme ce separatia de patrimonii poate fi ceruta, credem ca legiuitorul a avut in vedere ca cererea se va indrepta la instanta judecatoreasca competenta. De vreme ce separatia de patrimonii trebuie ceruta in justitie, nu suntem de acord cu opinia potrivit careia separatia de patrimonii ar fi un beneficiu care ar exista de plin drept. S-a sustinut ca "O actiune in justitie nu este necesara"^1) si ca "De indata ce a fost invocata, separatia de patrimonii isi produce efectele in puterea legii, de drept".^2) Alti autori au sustinut ca, de obicei, separatia de patrimonii este invocata pe cale incidentala, neexcluzandu-se deci nici posibilitatea invocarii ei pe cale de actiune (art. 781 si art. 783 Cod civil). In scopul promovarii actiunii in justitie, creditorii nu trebuie sa justifice un interes.^3) Cererea pentru separatia de patrimonii va putea fi

189

invocata atit pe cale principala, cat si pe cale de exceptie, si chiar va putea "fi formulata pentru prima oara in apel".^4) Creditorii si legatarii care solicita separatia de patrimonii, conform art. 1743 Cod civil, vor conserva privilegiul lor asupra bunurilor mobile ale succesiunii in fata creditorilor erezilor sau reprezentantilor defunctului, "prin inscriptia acestui privilegiu, in termen de sase luni de la data deschiderii succesiunii." Chiar daca inscriptia prevazuta de art. 1743 Cod civil ar fi luata de un creditor chirografar, acesta tot creditor chirografar ramane. --------- ^1) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 172. ^2) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 172. ^3) C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, vol. IIII, pag. 939. ^4) Dimitrie Alexandresco, vol.III, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 731. Bunurile asupra carora se va exercita separatia de patrimonii Codul civil nu lasa nici o indoiala sub acest aspect: patrimoniul defunctului este distinct de patrimoniul eredelui (art. 781 Cod civil). Aceasta inseamna ca separatia de patrimonii va fi aplicabila bunurilor mobile si imobile, corporale ai necorporale, tuturor fructelor produse de bunurile din patrimoniul defunctului dupa deschiderea succesiunii. In sfarsit, separatia de patrimonii se aplica nu numai bunurilor succesorale, "dar si pretul acestor bunuri daca sunt instrainate, precum si bunurile dobandite cu acest pret"^1), ca efect al subrogatiei reale. ------- ^1) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 172.

190

Separatia de patrimonii in cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar si a succesiunii vacante In situatia in care mostenirea a fost acceptata sub beneficiu de inventar, separatia de patrimonii va opera de plin drept, iar in cazul imobilelor, nemaifiind necesara luarea inscriptiei prevazuta de art. 1743 Cod civil (beneficio inventarii beneficium separationis ipso jure inest). Pur si simplu, in acest caz, separatia de patrimonii nici nu va mai fi invocata. La succesiunea vacanta, neexistand mostenitori, separatia de patrimonii este inoperabila. Situatii in care dreptul de a cere separarea de patrimonii nu mai opereaza Exista cateva cazuri in care separatia de patrimonii nu mai poate fi ceruta. - In cazul in care in patrimoniul defunctului exista bunuri mobile corporale, deosebirea acestora de bunurile similare ale mostenitorului este extrem de dificila. Pentru a evita confuziunea, creditorii si legatarii vor trebui sa faca inventarul bunurilor mobile, insotit de o descriere minutioasa a acestora. - Expres sau tacit, creditorii si legatarii vor putea renunta la dreptul lor de a cere separatia de patrimonii. Un exemplu de renuntare tacita este cel prevazut de art. 782 Cod civil, potrivit caruia, "Dreptul de a cere separatia de patrimonii nu poate fi exercitat cand, acceptandu-se eredele de debitor, s-a facut astfel novatiune in privinta creantei contra defunctului". Renuntarea tacita va exista si in cazul novatiei care se realizeaza intre creditor si erede prin inlocuirea unei datorii mai vechi sau prin schimbarea debitorului (art. 1128 Cod civil). - Dreptul de a cere separatia de patrimonii se prescrie in ce priveste bunurile mobile, daca cererea de separare a patrimoniilor nu a fost ceruta

191

in termen de trei ani (art. 783 alin. 1 Cod civil). Termenul curge de la moartea lui de cujus. Referitor la imobile, atat timp cat ele se gasesc in patrimoniul mostenitorului, actiunea va putea fi exercitata oricand. - Deoarece confuziunea intre imobilele defunctului si cele ale eredelui este aproape imposibila, separatia de patrimonii va putea fi ceruta oricand, atat timp cat imobilele se afla in patrimoniul mostenitorului. Per a contrario, daca imobilele nu se mai gasesc in patrimoniul mostenitorului, ca urmare a instrainarii lor si pretul a intrat in patrimoniul eredelui, separatia de patrimonii nu mai poate fi ceruta. Nimic nu-l impiedica deci pe erede ca sa instraineze bunurile din patrimoniul defunctului. Efectele separatiei de patrimonii Prin separarea patrimoniilor creditorii defunctului nu primesc nici un drept in plus. Legatele vor continua sa fie platite in urma datoriilor. Cand separatia a fost ceruta concomitent de creditori si de legatari, ordinea platilor va fi urmatoarea: mai intai creditorii privilegiati, urmeaza creditorii ipotecari, apoi creditorii chirografari si in cele din urma legatarii. Odata admisa cererea de separare a patrimoniilor, "bunurile succesiunii raman gajul exclusiv al creditorilor defunctului, departandu-se de la aceste bunuri pe creditorii personali ai mostenitorului".^1) Principiul divizarii datoriilor intre comostenitori nu este afectat de separarea patrimoniilor. Datoriile vor fi divizate de drept intre mostenitori, astfel ca si separatia de patrimonii se va supune regulii divizibilitatii. Ca titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor succesorale, dobandit din chiar momentul deschiderii succesiunii mostenitorul este liber sa dispuna de aceste bunuri. Cu toate acestea, conform art. 1743 Cod civil, anterior expirarii termenului de sase luni nu va avea efect nici o ipoteca infiintat: de mostenitori asupra imobilelor succesiunii. Cat timp creditorii defunctului si legatarii se mai afla in termenul de a-si exercita

192

dreptul lor, ipoteca infiintata nu le va fi opozabila. Daca a trecut termenul de sase luni fara sa fi fost luata inscriptia prevazuta de art. 1743 Cod civil, atunci ipoteca va fi opozabila si fata de creditorii defunctului si de legatari. Unul din cele mai importante afecte ale separatiei de patrimonii consta in faptul ca, creditorii defunctului si legatarii vor trebui platiti din bunurile succesiunii inaintea creditorilor personali ai mostenitorilor. Daca averea succesorala este neindestulatoare, atunci creditorii defunctului si legatarii vor beneficia de o actiune impotriva mostenitorului. --------- ^1) Dimitrie Alexandresco, vol. 3, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 757. Consideratiuni generale cu privire la dreptul mostenitorului de a accepta sau repudia mostenirea Nici o persoana care are vocatie succesorala nu este obligata sa accepte mostenirea care i se cuvine (art. 686 Cod civil). Tot astfel, art. 693 Cod civil se refera la dreptul erezilor de a accepta sau "a lepada" succesiunea, drept de optiune care rezulta indirect si din continutul art. 703 si art. 712 Cod civil. Acceptarea sau renuntarea la succesiune este un act juridic unilateral producator de efecte juridice.^1) Jurisprudenta a stabilit constant ca optiunea succesorala constituie un act juridic unilateral.^2) Persoanele cu vocatie succesorala care nu au optat pentru acceptare sau renuntare la succesiune, se numesc succesibili. In fata unei moateniri, succesibilul poate alege una din urmatoarele trei situat - sa accepte mostenirea pur ai simplu; - sa renunte la mostenire; - sa accepte succesiunea sub beneficiu de inventar.

193

Pentru aceasta legiuitorul a acordat succesibilului un timp de meditatie, de sase luni, pentru a verifica daca succesiunea este sau nu solvabila etc. si in functie de aceasta sa decida. Acceptand mostenirea, succesibilul isi consolideaza dreptul sau, astfel ca decizia sa devine irevocabila. Dimpotriva, renuntand la mostenire, succesibilul nu va mai dobandi calitatea de mostenitor. Cand succesibilul nu este suficient de informat cu privire la solvabilitatea succesiunii, el va recurge la acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar, caz in care raspunderea sa pentru datoriile succesiunii se va intinde numai la limita emolumentului mostenirii. Codul civil consacra principiul transmisabilitatii prin mostenire a dreptului de optiune succesorala; sub acest aspect, art. 692 Cod civil prevede ca atunci "Cand acela carui se cuvine succesiune a murit fara sa se fi lepadat de dansa, sau fara sa o fi acceptat expres sau tacit, erezii sai pot de-a dreptul sa accepte sau sa se lepede de dansa." -------- ^1) Eugeniu Safta-Romano, "Drept civil. Obligatii. Curs teoretic si practic", pag. 110. ^2) Curtea Suprema de Justitie, sect. civ., dec. nr. 1984 din 19 septembrie 1991, in "Dreptul" nr. 6/1992. Persoanele care pot exercita dreptul de optiune Orice persoana care are vocatie succesorala va putea exercita dreptul de optiune. Este indiferent daca vocatia succesorala este universala, cu cu titlu universal sau cu titlu particular. Optiunea succesorala va putea fi exercitata de mostenitorii legali, legatari si donatarii de bunuri viitoare. Succesibilii vor avea de optat intre acceptare si renuntare la mostenire. Dreptul de optiune se transmite si mostenitorilor succesibilului, daca acesta a decedat, in termenul de optiune, fara sa-si fi manifestat dreptul de optiune. Daca toti acesti erezi accepta sau repudiaza succesiunea, situatia este simpla. Ea se complica in cazul in care erezii nu se inteleg asupra acceptarii sau renuntarii. In acest caz, Codul civil este categoric:

194

"Daca erezii sai nu se invoiesc pentru acceptarea sau pentru lepadarea succesiuni, succesiunea se va accepta sub beneficiu de inventarn (art. 693 Cod civil). Acest text de lege este discutabil deoarece impiedica pe erezii succesibilului, in cazul in care unul singur ar refuza sa accepte succesiunea, sa-si manifeste dreptul de optiune. Legea ii obliga pe erezii succesibilului sa nu poata lua decat o singura hotarare cu privire la intreaga mostenire transmisa. Unii nu pot renunta iar altii accepta, deoarece nici autorul lor n-ar fi putut sa o primeasca numai pro parte. Intr-adevar, art 683 Cod civil constituie o exceptie de la principiul cuprins in art. 686 Cod civil, potrivit caruia, nimeni nu poate fi mostenitor impotriva vointei sale. De lege ferenda, ar trebui ca fiecare erede al succesibilului sa beneficieze de dreptul de a accepta sau nu mostenirea, conform intereselor sale. Doar astfel vor putea vorbi de un adevarat drept de optiune, consecinta a manifestarii libere a vointei umane. Se pune problema daca creditorii vor putea exercita dreptul de optiune succesorala pe calea actiunii oblice, in temeiul art. 974 Cod civil. Dreptul de optiune succesorala nefiind unul exclusiv personal, in doctrina juridica s-a considerat ca el va putea fi exercitat pe calea actiunii oblice, de creditorii personali ai succesibilului.^1) Acceptandu-se mostenirea de catre creditori, nu se realizeaza decat o consolidare a titlului de mostenitor al succesibililor. Daca nu presupune o apreciere morala, creditorii personali ai legatarilor vor putea accepta mostenirea pe calea actiunii oblice; daca dreptul de optiune ar comporta o apreciere morala, dreptul capata un caracter exclusiv personal si nu mai poate fi exercitat pe calea actiunii oblice. Desi toti mostenitorii defunctului beneficiaza de dreptul de optiune succesorala, aceasta nu inseamna ca, daca ei si-au exercitat acest drept, vor si primi bunurile succesorale. Este necesar sa se aiba in vedere ordinea claselor de mostenitori, astfel incat acceptarea succesiunii de catre un succesibil in rang preferat, va duce la anihilarea dreptului de optiune al succesibilului subsecvent, cu consecinta desfiintarii drepturilor succesorale ale acestora din urma.^2)

195

------- ^1) St Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag.491; M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 89. ^2) Trib.Suprem, col. civ., dec. nr. 768/1963, in "Legalitatea populara" nr. 10/1963, pag. 116. Caracterele juridice ale actului de optiune succesorala Cele mai importante caractere juridice ale actului de optiune succesorala sunt: 1. Este un act juridic unilateral, deoarece este consecinta unei singure manifestari de vointa. Chiar si in cazul acceptarii sub beneficiu de inventar, atat timp cat mostenitorul sub beneficiu de inventar devine si administratorul patrimoniului succesoral, calitate care da nastere la o serie de obligatii, acceptarea succesorala sub beneficiu de inventar va constitui tot un act unilateral de vointa, izvor de obligatii. Dreptul de optiune va fi exercitat personal de catre succesibil, sau de catre o alta persoana, imputernicita special in acest sens.^1) 2. Actul juridic al optiunii succesorale nu va putea fi niciodata afectat de modalitati (termen sau conditie), deoarece destinul unei succesiuni nu poate fi lasat in incertitudine. 3. Caracterul declarativ al actului juridic al optiunii. Potrivit art. 688 Cod civil, efectul acceptarii se urca pana in ziua deschiderii succesiunii; la randul sau, art. 651 Cod civil prevede ca "Succesiunile se deschid prin moarte". Art 696 Cod civil dispune, de asemenea, ca "Eredele ce renunta este considerat ca n-a fost niciodata erede". Examinand aceste texte de lege se constata ca, in cazul acceptarii succesiunii, dreptul dobindit de la decesul lui de cujus va fi consolidat; in situatia renuntarii la succesiune, se considera ca succesibilul nu a fost niciodata mostenitor. Asa dupa cum vom mai vedea, renuntatorul este considerat ca nu a fost niciodata mostenitor, vocatia sa succesorala fiind retroactiv desfiintata, practic succesibilul pierzand partea din mostenire care i se cuvenea.^2) Unul

196

dintre cele mai importante caractere juridice este cel al indivizibilitdiii optiunii succesorale. O mostenire nu va putea fi partial acceptata si partial repudiata (nemo pro parte heres). Regula este acceptata integral ori respinsa integral. Asa cum s-a relevat in doctrina juridica, "Ca manifestare unilaterala de vointa, acceptarea sau renuntarea la succesiune reprezinta, in principiu, un act juridic indivizibil, privind intreaga succesiune, fara posibilitatea scindarii actului de optiune, in sensul unei acceptari sau renuntari partiale la succesiune.^3) Instantele judecatoresti au consacrat regula indivizibilitatii optiunii succesorale.^4) Acceptarea sau renuntarea nu poate fi decat unitarat,^5) ceea ce face ca "exercitarea dreptului de optiune succesorala nu poate conduce la fractionarea acestui patrimoniu intr-o pluralitate de mosteniri".^6) De lege ferenda, se impune consacrarea legislativa a caracterului indivizibil al optiunii succesorale. Principiul indivizibilitatii optiunii succesorale cunoaste insa cateva exceptii: - in cazul legatelor alternative, testatorul poate dispune ca obiectul legatului sa fie intregul sau o parte din intreg pe care legatarul o va accepta; - cand mostenitorul legal este si beneficiarul unui testament el "va putea opta in chip diferit cu privire la mostenire si la legat";^7) - cand sotul supravietuitor vine in concurs la mostenire cu alti mostenitori, decat descendentii, in afara de cota-parte care ii revine de la lege din succesiune, el beneficiaza si de legatul prezumat cu privire la bunurile de uz casnic si darurile de nunta. 4. Un alt caracter important al actului de optiune este cel al irevocabilitatii optiunii. Odata acceptata succesiunea, nu se mai poate sa se revina asupra acceptarii. Dreptul de proprietate al succesibilului acceptant va trece, in temeiul legii, pe data deschiderii succesiunii, asa incat dobanditorul nu va mai putea sa revina unilateral asupra actului juridic al acceptarii. Actul de revenire fiind unul de dispozitie, nu poate fi facut decat de titularul dreptului consolidat prin acceptare Si nu in calitate de succesibil. Se considera eronate solutiile acelor instante care au luat act de tranzactia mostenitorilor prin care unul din ei a renuntat in

197

favoarea celuilalt la drepturile sale succesorale, dupa ce toti au acceptat mostenirea in termenul legal de optiune. Acceptantul nu mai poate reveni asupra acceptarii, deoarece opereaza principiul de drept comun, potrivit caruia, actul juridic este irevocabil chiar de la formarea lui, exceptand cazurile prevazute expres de lege.^8) In consecinta, asa cum a decis instanta suprema, "renuntarea ulterioara la succesiunea este lipsita de efecte juridice asupra actului initial de acceptare".^9) Tot astfel, renuntatorul este considerat ca nu a fost niciodata mostenitor, vocatia sa succesorala fiind desfiintata retroactiv. Dar pentru a se evita o vacanta succesorala, art. 701 alin.1 Cod civil da dreptul renuntatorului sa retracteze renuntarea, dar cu respectarea urmatoarelor conditii: - succesiunea sa nu fi fost acceptata intre timp de alti succesibili; - retractarea sa se realizeze in termenul de prescriptie de sase luni.^10) --------- ^1) Curtea Suprema de Justitie, sect. civ., dec. nr. 368 din 19 februarie 1993, nepublicata ^2) Curtea Suprema de Justitie, sect. civ., dec. nr. 368 din 19 februarie 1993, nepublicata. ^3) Ion C. Vurdea, nota critica la sent. civ., nr. 931 din 30 septembrie 1970 a Judecatoriei Ineu, in "Revista romana de drept" nr. 9/ 1971, pag. 136/137. ^4) Trib.Suprem, col. civ., dec. nr. 335/1952, in Culegere de decizii pe anii 1952-1954, vol. I, pag. 117. ^5) Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1778/1960, in Culegere de decizii pe anul 1960, pag. 241. ^6) Mircea Costin, "Dreptul de optiune succesorala in reglementarea proiectului codului civil", in "Revista romana de drept" nr. 11/1973, pag. 40-41. ^7) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 91. ^8) Curtea Suprema de Justitie, sect. civ., dec. nr. 1984 din 19 septembrie 1991, in "Dreptul" nr. 6/1992, pag. 85.

198

^9) Curtea Suprema de Justitie, sect. civ., dec. nr. 1984 din 19 septembrie 1991, in "Dreptul" nr. 6/1992, pag. 85. ^10) Curtea Suprema de Justitie, sect. civ., dec. nr. 368 din 19 februarie 1993, in "Dreptul" nr. 7/1994, pag. 86. Capacitatea pentru a exercita dreptul de optiune succesorala Pentru ca succesibilul sa poata exercita dreptul de optiune succesorala, trebuie ca el sa aiba capacitatea de exercitiu deplina.^1) Minorul sub 14 ani, lipsit deci de capacitate de exercitiu nu va putea sa-si exercite dreptul de optiune succesorala decat prin intermediul reprezentantilor sai legali (parinti, tutore) si cu incuviintarea autoritatii tutelare. In cazul minorilor intre 14 - 18 ani, care au capacitate de exercitiu restransa, optiunea succesorala va fi manifestata de minor, dar cu incuviintarea ocrotitorului legal si a autoritatii tutelare. Solutia este similara si in cazul interzisilor. Sub acest aspect, art. 687 Cod civil este evident: "Minorii si interzisii nu pot face valabil acceptarea unei mosteniri". Deoarece acceptarea unei succesiuni nu poate fi considerata un simplu act de administrare, "in toate cazurile de exercitare a dreptului de optiune succesorala privind pe minori sau interzisi este necesara autorizarea prealabila a autoritatii tutelare" (art. 129 din Codul familiei).^2) In acest sens, instanta suprema a stabilit ca, daca anterior implinirii termenului de prescriptie se fac interventiile necesare, chiar din oficiu, pentru indeplinirea acestei conditii trebuie considerat ca s-a suspendat cursul prescriptiei pe data acelei interventii.^3) Cand minorul intre 14-18 ani a fost gratificat cu un legat particular, neafectat de sarcini sau conditii, atunci minorul va putea accepta legatul, fara incuviintare. Solutia este justificata prin faptul ca prin efectul acceptarii, minorul nu-si asuma nici o obligatie. Potrivit art. 19 din decretul nr. 32/1954, acceptarea unei succesiuni care se cuvine minorului sau interzisului judecatoresc, se va face intotdeauna numai sub beneficiu de inventar.

199

-------- ^1) St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 491 - 492; M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 128. ^2) Camelia Toader, Romeo Popescu, Consideratii in legatura cu aplicarea principiului aparentei de drept in materia mostenirii, in "Dreptul" nr. 3/1993, pag. 35, O. Gadei (1), C. Birsan al), "Este necesara mouviinrarea autoritatii tutelare pentru acceptarea succesiunii de catre minor?", in "Revista romana de drept", nr. 5/1982, pag. 24. ^3) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 833 din 23 aprilie 1983, in "Culegere de decizii pe anul 1983", pag. 84. Consimtamantul neviciat la manifestarea dreptului de optiune succesorala Acceptarea sau renuntarea la o succesiune fiind un act juridic unilateral, consimtamantul succesibilului trebuie sa fie liber, nealterat prin eroare, dol sau violenta. In materie succesorala, Codul civil prevede ca acceptarea expresa sau tacita a unei succesiuni nu poate fi atacata "decat in cazul cand aceasta acceptare a fost urmarea unei viclenii ce s-a intrebuintat in privinta-i" (art. 694). Dolul poate fi comis de un comostenitor, un legatar, un creditor al succesiunii sau chiar de un tert si el trebuie sa fi fost determinant la luarea deciziei de acceptare a succesiunii. De exemplu, succesibilul este lasat sa creada ca activul succesiunii este mult mai mare decat in realitate sau, desi succesiunea este insolvabila, succesibilul este indus in eroare, prezentsndu-i-se ca fiind solvabila, ceea ce-l determina sa accepte.

200

Desi Codul civil se refera exclusiv la dol, daca acceptarea este consecinta unor acte de violenta, actul va fi anulabil, deoarece a fost lezata libertatea consimtamantului. Atat doctrina mai veche cat si cea mai noua au tratat problema vicierii consimtamantului succesibilului la acceptare si renuntare, cand aceste acte sunt consecinta erorii in care s-a aflat succesibilul. Literatura si jurisprudenta mai veche considerau eroarea ca un viciu de consimtamant in materie succesorala, cand va avea loc asupra succesiunii insasi, cand succesibilul a dispus de un bun din succesiune, fara sa stie ca acel bun face parte din succesiune, cand se descopera un testament, necunoscut in momentul acceptarii, care ar absorbi sau ar diminua succesiunea cu mai mult de jumatate.^1) O interpretare extensiva a consecintelor erorii a fost conturata in doctrina juridica relativ recenta, in care s-a sustinut ca eroarea poate duce la anulare, atunci cand ea a fost impulsiva si determinanta.^2) Eroarea poate fi de fapt sau de drept. Important este ca eroarea sa fie scuzabila, adica "ea nu trebuie sa poata fi imputata unei culpe a succesibilului care opteaza"^3). Actul de optiune succesorala, care este consecinta erorii, va fi lovit de nulitate relativa. --------- ^1) St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 492; C. Statescu, "Drept civil. Persoana fizica. persoana juridica. Drepturi reale", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970, pag. 214; M. Eliescu Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 94 si urm. ^2) St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 492; C. Statescu, "Drept civil. Persoana fizica. persoana juridica. Drepturi reale", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970, pag. 214; M. Eliescu Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 94 si urm. ^3) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 95.

201

Cadrul legislativ In redactarea sa initiala, art. 700 din Codul civil prevedea ca dreptul de optiune succesorala se prescrie in termen de 30 de ani. O modificare implicita a acestui text de lege a avut loc prin decretul nr. 88/1951 privitor la modificarea unor dispozitii legale in materie de impozite si taxe de timbru si completat prin legea nr. 6/1949 pentru impozitele si taxele de timbru (aceste acte normative prevedeau ca succesibilul care nu a acceptat succesiunea in termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii este consideral renuntator, iar bunurile treceau in proprietatea statului). Prin decretul nr. 73/1954 au fost modificate art. 680 si 700 Cod civil. In noua sa redactare, art. 700 Cod civil are urmatorul continut: "Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii". Art. 700 alin. 2 Cod civil dispune ca, atunci cand mostenitorul a fost impiedicat de a se folosi de dreptul sau, din motive de forta majora, instanta de judecata, la cererea mostenitorului, va putea prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data cand a luat sfarsit impiedicarea. De asemenea, facultatea acordata mostenitorilor de art. 692 Cod civil nu va putea fi exercitata decat in termenul prevazut de art. 700 Cod civil. Termenul acordat, in temeiul art. 709 Cod civil, nu va putea depasi termenul prevazut de art. 700 pentru prescriptia dreptului de acceptare a succesiunii. Natura juridica a termenului de 6 luni prevazat de art. 700 Cod civil Pana ca Plenul fostului Tribunal Suprem sa se pronunte ferm printr-o decizie de indrumare, a existat o activa controversa in doctrina si practica judiciara asupra problemei daca termenul de 6 luni este unul de prescriptie sau de decadere. pana a decide instanta suprema prin decizia de indrumare, multe instante judecatoresti hotarasera deja asupra principiului prescriptibilitatii dreptului de optiune succesorala.

202

Controversa a fost curmata de Plenul Tribunalului Suprem, prin decizia de indrumare nr. 7 din 28 martie 1963.^1) In prezent, continuind solutia adoptata de decizia de ^mdrumare, Curtea Suprema de Justitie a decis ca "termenul de acceptarea succesiunii este prescriptibil".^2) Caracterul extinctiv al dreptului de optiune succesorala este incontestabil, asa incat, dupa implinirea termenului, succesiunea nu mai poate fi acceptata sau repudiata.^3) In esenta sa, dreptul de optiune succesorala este un drept subiectiv patrimonial. Nu exista o incompatibilitate intre natura juridica a dreptului de optiune succesorala si regimul juridic al dreptului comun al prescriptiei dreptului la actiune, deoarece "facultatea succesibilului de a accepta mostenirea - privita intr-o conceptie mai larga de integrare a ei in sistemul unitar al mecanismului stingerii drepturilor civile reglementate de Codul civil - se invedereaza tot ca un drept la actiune supus prescriptiei la fel ca celelalte drepturi de aceasta natura".^4) Asa dupa cum vom vedea, asemenea prescriptiei dreptului la actiune, prescriptia dreptului la optiunea succesorala are un regim juridic similar si in ceea ce priveste intreruperea si repunerea in termen. Aportul practicii judiciare la definirea regimului juridic al dreptului de optiune succesorala a fost considerabil si asa cum just s-a relevat, "Practica judiciara a indeplinit un rol decisiv in recunoasterea si consfintirea acestui principiu de catre legiuitor".^5) -------- ^1) Plen. Trib. Suprem, dec. de indrumare nr. 7 din 28 martie 1963, in "Culegere de decizii pe anul 1963", pag. 15. ^2) Curtea Suprema de justitie, sect. civ., dec. nr. 129 din 26 ianuarie 1993, in Buletinul jurisprudentei. Culegere de decizii pe anul 1993 a Curtii Supreme de Justitie, Editurile Continent XXI si Universul, Bucuresti, 1994, pag. 82. ^3) Trib. pop. raion Campulung Moldovenesc, sent. civ. nr. 800/1955, in "Legalitatea populara" nr. 8/1955, pag. 941; Trib.Suprem, col. civ., dec. nr. 1387/1957, in "Culegere de decizii pe anul 1957", pag. 169-170; Trib.Suprem, sect. civ., dec. nr. 833 din 23 aprilie 1983, in "Culegere de

203

decizii pe anul 1983", pag. 84; Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 470 din 7 aprilie 1970, in "Culegere de decizii 1970", pag. 167; Trib.Suprem, sect. civ., dec. nr. 1413 din 2 iunie 1973 in "Repertoriu de practica judiciara pe anii 1969 - 1975", pag. 198. ^4) Plen. Trib. Suprem, dec. de indrumare nr. 7/1963, cit. supra., pag. 15. ^5) Aurelian Ionascu, Mircea Muresan, Mircea Costin, Constantin Surdu, "Contributia practicii judiciare la fundamentarea principiilor de drept civil", vol. I, pag. 182. Inceputul prescriptiei dreptului de optiune succesorala Art. 700 alin. 1 Cod civil prevede ca termenul de 6 luni este "socotit de la deschiderea succesiunii", moment de la care succesibilul dobandeste calitatea de mostenitor. Instanta suprema a retinut ca, potrivit art. 700 Cod civil, modificat prin decretul nr. 73/1954, dreptul de optiune se calculeaza de la data deschiderii succesiunii si ca "Mostenitorii legali au calitatea de mostenitori chiar din momentul mortii autorului lor, in virtutea legii".^1) Termenul de optiune succesorala curge de la moartea lui de cujus pentru toti mostenitorii, prescriptia fiind unica pentru toti mostenitorii, nefacandu-se distinctie intre mostenitorii in rang util si cei in rang subsecvent, acestia din urma avand posibilitatea sa-si exercite dreptul lor de optiune fara a fi obligati sa astepte sa se pronunte succesibilii care ii preced; desigur, acceptarea in termen a succesiunii de catre succesibilii in rang preferat va face ineficienta acceptarea succesibililor subsecventi. Se considera indreptatita propunerea de lege ferenda care s-a facut, in sensul sa se reglementeze prescriptii diferite pentru mostenitorii care fac parte din clase diferite.^2) In ce priveste pe mostenitorii in rang preferat, prescriptia dreptului de optiune succesorala ar trebui sa curga din momentul deschiderii succesiunii; pentru mostenitorii din celelalte clase termenul de prescriptie ar trebui sa curga de la data cand mostenitorii in rang preferat si-au pierdut vocatia succesorala. Si intr-un asemenea caz, mostenitorii subsecventi nu dobandesc calitatea de mostenitori ca urmare

204

a manifestarii de vointa a mostenitorilor in rang util. Insasi legea le recunoaste calitatea de mostenitor, numai ca ei sunt inlaturati de la mostenire prin efectul acceptarii de catre mostenitorul in rang preferat. Recunoasterea dreptului mostenitorilor subsecventi ca anticipat sa-si manifeste dreptul de optiune succesorala, nu credem ca rezolva practic problema. Starea de incertitudine in care s-ar afla un asemenea mostenitor, traind mereu cu teama ca mostenitorul in rang preferat va accepta succesiunea, face ca practic recurgerea la acceptare anticipata sa se intilneasca extrem de rar. Chiar daca s-a sustinut ca intr-un asemenea caz optiunea nu s-ar face sub conditie, din punctul nostru de vedere, acceptarea anticipata este un act juridic unilateral afectat de conditie. - Care va fi situatia in care succesibilul nu a cunoscut moartea lui de cujus? Iar daca sunt mai multi mostenitori si unii au cunoscut moartea lui de cujus iar altii nu, termenul va curge pentru primii de la deschiderea succesiunii si pentru ceilalti de la data cand au luat cunostinta de deces? Jurisprudenta nu a fost constanta. Initial s-a considerat ca pentru cei care nu au cunoscut decesul lui de cujus, termenul ar curge de la data cand au luat cunostinta de deces.^3) Dar, majoritatea jurisprudentei nu a acceptat acest punct de vedere, singura exceptie admisa fiind atunci cand necunoasterea mortii lui de cujus a fost imposibila, ca urmare a unor imprejurari imprevizibile si de neinlaturat.^4) ln conditiile vietii moderne, cand oamenii se stabilesc in cele mai diferite si indepartate localitati, iar legaturile intre rude nu se mai pastreaza sau sunt extrem de subtiri, devine o realitate imposibilitatea cunoasterii mortii lui de cujus. De lege ferenda, ar trebui ca in situatiile in care succesibilul face dovada ca nu a cunoscut despre decesul lui de cujus in 6 luni de la deschiderea succesiunii, acest termen sa curga de la data cand a luat cunostinta de deces, dar nu mai tarziu de implinirea termenului general de prescriptie. Desigur, propunerea nu are in vedere situatia cand necunosterea s-a datorat fortei majore. - Termenul de 6 luni pentru optiunea succesorala nu va curge de la data inregistrarii actului de deces la oficiul de stare civila, ci de la data mortii lui de cujus.^5) - In principiu si in cazul inregistrarii tardive a mortii termenul de 6 luni va curge de la data deschiderii succesiunii, daca succesibilul a

205

cunoscut despre existenta mortii mai inainte de inregistrarea acesteia. Daca el nu a cunoscut despre decesul lui de cujus, atunci prescrippa dreptului de optiune succesorala va incepe sa curga din momentul in care a fost inregistrata moartea in registrul starii civile. - In cazul mortii prezumate, au existat unele instante care au considerat ca termenul de optiune succesorala trebuie calculat de la data mortii de cujus.^6) Majoritatea jurisprudentei insa nu a acceptat un asemenea punct de vedere si a considerat ca, in cazul mortii prezumate termenul va curge de la data ramanerii definitive de declarare a mortii.^7) Termenul de 6 luni nu curge nici de la data stabilita prin hotarare ca data a mortii, deoarece, "Altminteri ar insemna ca dreptul de a accepta succesiunea ar fi prescris inainte de a se fi nascut ceea ce este de neconceput".^8) S-a exprimat insa si opinia potrivit careia, de lege ferenda in cazul mortii prezumate, ar trebui ca termenul de 6 luni sa curga de la data inregistrarii mortii.^9) - Este posibil ca o persoana sa afle despre legatura ei de rudenie cu defunctul dupa deschiderea succesiunii si trecerea termenului de 6 luni. Practic, o asemenea situatie poate sa apara atunci cand, dupa implinirea termenului de 6 luni, o persoana descopera un testament in favoarea sa. Termenul va curge din momentul in care persoana a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatura de rudenie cu defunctul^10) sau a cunoscut sau trebuia sa cunoasca testamentul care a fost facut in favoarea sa. Este stiut ca, in materia testamentelor, de cele mai multe ori, testatorul pastreaza secretul existentei testamentului. Este ceea ce s-a mentionat si in doctrina, "pare logic si echitabil ca prescriptia dreptului de optiune a celui ce dobandeste vocatia succesorala in puterea unui testament sa inceapa numai din momentul in care a cunoscut sau trebuia sa cunoasca faptul instituirii sale ca mostenitor.^11) In fapt, este posibila si situatia in care succesibilul cunoaste legatura sa de rudenie cu defunctul, chiar in perioada celor 6 luni, dar stabilirea filiatiei nu o va realiza prin justitie decat dupa implinirea termenului de prescriptie. - O alta ipoteza este cea cand succesibilul este conceput anterior deschiderii succesiunii, dar se naste dupa implinirea termenului de

206

optiune succesorala. Dreptul de optiune va lua fiinta la data nasterii copilului si va fi exercitat de reprezentantul sau legal. - Juisprudenta a mai stabilit ca prescriptia dreptului de optiune succesorala nu depinde de cunoasterea sau stabilirea componentei masei succesorale. In acest sens, instanta suprema a statuat ca, prescriptia dreptului de optiune succesorala va opera si in cazul in care succesibilul nu a avut cunostinta despre existenta activului succesoral sau activul a fost cunoscut dupa implinirea termenului de 6 luni, tot din momentul deschiderii succesiunii.^12) Stabilirea componentei masei succesorale si prescriptia dreptului de optiune succesorala sunt, intr-adevar, doua probleme diferite, "Ceea ce obtine succesibilul prin acceptarea mostenirii in termenul legal, este numai consolidarea dreptului sau, nu insasi dreptul de mostenire, pe care il dobandeste prin efectul legii".^13) In consecinta, cunoasterea sau necunoasterea de catre succesibil a existentei sau intinderii activului succesoral, nu are nici o influenta asupra prescriptiei dreptului de optiune succesorala. - Atunci cand succesibilul moare in termenul de optiune succesorala, fara sa-si fi manifestat optiunea, dreptul va trece asupra mostenitorilor sai, dar tot in termenul de 6 luni calculat de la data deschideriii succesiunii. Dreptul erezilor succesibilului este recunoscut de art. 692 Cod civil, dar legea nu prevede momentul de cand curge termenul. Doctrina juridica si jurisprudenta sunt unanime in a considera ca termenul curge si pentru erezii succesibilului tot de la data deschiderii succesiunii. Moartea succesibilului nu influenteaza deci momentul de cand curge termenul de prescriptie. - Desigur, o alta ipoteza o constituie aceea cand statul sau o unitate administrativ-teritoriala (comuna, oras, municipiu, judet) este instituit legatar universal sau cu titlu universal; in acest caz, termenul de optiune succesorala va fi acelasi si pentru acestia, deoarece vocatia succesorala este dobandita prin testament. S-ar putea replica faptul ca dreptul de proprietate publica este imprescriptibil. Dar pentru a se putea opune imprescriptibilitatea, mai intai este necesar ca bunul respectiv sa fi intrat in domeniul public. Ca orice legatar si statul sau unitatea administrativ-

207

teritoriala, ca titulari ai dreptului de proprietate publica, poate sau nu accepta legatul. ---------- ^1) Trib.Suprem, sect. civ., dec. nr. 825 din 15 mai 1971, in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1969-1975", pag. 198-199; Trib.Suprem. col. civ., dec. nr. 768/1963, in "Justitia noua nr. 10/1964, pag. 116; Trib. reg. Cluj, dec. civ. nr. 1804/1956, cu nota de Linzmayer, in "Legalitatea populara nr. 7/1956", pag. 888. ^2) Mircea Costin, loc. cit., pag. 41. ^3) Trib.Capitalei col. I. civ.,dec. nr. 2023 din 5 noiembrie 1954, in Justitia noua nr. 2/1955, pag. 269 si urm., cu nota de A. Hilsenrad. ^4) Trib. reg. Suceava, dec. civ.nr. 1123 din 8 iunie 1957, in "Justitia noua" nr. 3/1958, cu nota aprobativa de I. Hecht; Trib.Suprem, col. civ., dec. nr. 44 din 19 ianuarie 1960 in "legalitatea populara", nr. 5/1960 pag. 105. ^5) Trib.Suprem, col. civ., dec. nr. 858 din 20 iulie 1962, in "Justitia noua", nr. 6/169. ^6) Trib. reg. Banat, col. II, dec. civ., nr. 3603 din 27 mai 1960, in "Legalitatea populara", nr. 10/1961, pag. 112. ^7) Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 139 din 7 februarie 1961, in "Legalitatea populara" nr. 10/1961, pag. 111; Trib.Suprem, col. civ., dec. civ. nr. 807 din 2 iulie 1959, in "Culegere de decizii 1959", pag. 195. ^8) Trib.Suprem, sect. civ., dec. nr. 617 din 7 martie 1974, in "Culegere de decizii pe anul 1974", pag. 156.

208

^9) Mircea Costin, "Dreptul de optiune succesorala in reglementarea proiectului codului civil", in "Revista romana de drept", nr. 11/1973, pag. 4 ^10) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 103. ^11) Mircea Costin, "Dreptul de optiune succesorala in reglementarea proiectului codului civil", in "Revista romana de drept", nr. 11/1973, pag. 42 ^12) Trib.Suprem, col. civ., dec. nr. 1606 din 4 noiembrie 1957, cu nota D. Demetrescu, in "Legalitatea populara" nr. 9/1958, pag. 118; Trib. reg. Timisoara, dec. civ., nr. 2216/1957, in "Legalitatea populara" nr. 7/ 1958, pag. 117 "Trib.Suprem, col. civ., dec. nr. 1387 din 25 septembrie 1957 in Culegere de decizii pe anul 1957, pag. 169. ^13) Aurelian Ionascu si colab., Contributia practicii judiciare la fundamentarea principiilor de drept civil, pag. 187, vol. I. Problema daca prescriptia dreptului de optiune succesorala se aplica sau nu tuturor dobanditorilor prin acte pentru cauza de moarte. Jurisprudenta a fost confruntata cu problema daca termenul de 6 luni se aplica atat mostenitorilor universali, cu titlu universali, cat si celor cu titlu particular. Raspunsul a fost ca termenul de 6 luni nu se aplica legatelor cu titiu particular, deoarece acestea nu implica o acceptare si ca art. 700 Cod civil este aplicabil doar "transmisiunilor universale sau cu titiu universal, indiferent daca acestea au temeiul in lege, testament sau donatii de bunuri viitoare".^1) Chiar daca legatarul cu titlu particular nu are obligatia de a accepta legatul in termen de 6 luni, dreptul sau de a cere restituirea legatului este supus sau nu prescriptiei, in functie de natura obiectului legatului. Daca legatul are ca obiect un bun individual determinat, atunci legatarul il va putea revendica, deoarece dreptul transmis de defunct este un drept real, drept imprescriptibil. Daca obiectul legatului este un bun de gen, dreptul dobandit de legatar va fi unul de creanta, care este prescriptibil in trei ani, conform art. 3 din

209

Decretul nr. 167/1958, termenul calculandu-se de la data deschiderii succesiunii. Problema daca prescriptia dreptului de optiune succesorala va putea fi opusa si de catre terti. Frecvent, prescriptia este invocata in raporturile dintre mostenitori. Jurisprudenta a decis insa ca "Prescrierea dreptului de acceptare a succesiunii poate fi opusa si de un tert intr-o actiune in revendicare, neputandu-se sustine ca dispozitiile art. 700 din Codul civil se aplica numai in raporturile dintre mostenitori. --------- ^1) Trib.Suprem, sect. civ. dec. nr. 875 din 1 iulie 1969, in "Culegere de decizii pe anul 1969", pag. 155. Suspendarea si intreruperea prescriptiei dreptului de optiune succesorala. Ca orice termen de prescriptie extinctiva si cel de 6 luni pentru manifestarea optiunii succesorale se va putea suspenda si intrerupe in conditiile decretului nr. 167/1958. Instanta suprema a statuat ca termenul de 6 luni este "susceptibil de intrerupere si suspendare".^1) In caz de suspendare, prescriptia isi va relua cursul la incetarea cauzei care a generat-o, iar in raport de dispozitiile art. 15 alin.2 din decretul nr. 167/1958 nu se poate socoti implinita inainte de expirarea unui termen de sase luni de la incetarea cauzei de suspendare. In cazul minorului, cursul prescriptiei va incepe, atunci cand exista reprezentant legal, de la data deschiderii succesiunii; actul de acceptare fiind insa unul de dispozitie, este necesara si prealabila incuviintare a autoritatii tutelare. S-a considerat ca, "daca inainte de implinirea termenului de prescriptie se fac interventiile necesare, chiar

210

din oficiu, pentru indeplinirea acestei conditii legale trebuie socotit ca s-a suspendat cursul prescriptiei pe data acelei interventii".^2) Tot instanta suprema a mai stabilit ca, "In anumite imprejurari circumstantiale, boala poate constitui un caz de forta majora, de natura sa atraga suspendarea termenului legal de prescriptie pentru acceptarea succesiunii".^3) Daca minorul vine in concurs cu parintii, termenul de 6 luni pentru acceptarea succesiunii va incepe sa curga de la data cand autoritatea tutelara i-a numit un curator.^4) -------- ^1) Trib. Suprem, sect. civ. dec. nr. 833 din 23 aprilie 1983, in "Culegere de decizii pe anul 1983", pag 84. ^2) Trib.Suprem, sect. civ., dec. nr. 833/1983, in "Culegere de decizii pe anul 1983", p. 84. ^3) Trib.Suprem, sect. civ., dec. nr. 1411 din 2 iunie 1973, in "Culegere de decizii pe anul 1973", pag. 181. ^4) Trib.Suprem, sect. civ., dec. nr. 1580 din 26 decembrie 1969, in "Culegere de decizii pe anul 1969", pag. 153. Aspecte generale privind repunerea in termen in materie succesorala. Art. 700 alin. 2 Cod civil, asa cum a fost modificat prin decretul nr. 73/1954, a reglementat pentru prima oara repunerea in termen, dispunand ca, "In cazul cand mostenitorul a fost impiedicat de a se folosi de dreptul sau, din motive de forta majora instanta judecatoreasca, la cererea mostenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data cand a luat sfarsit impiedicarea". Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva a abrogat implicit alin. 2 al art. 700 Cod civil, repunerea in termen fiind reglementata de art. 19 din decret. Prin decizia de indrumare nr. 7 din 28 martie 1963, Plenul fostului Tribunal Suprem a statuat, printre altele, ca "alineatul final al art. 700 Cod civil trebuie considerat abrogat si inlocuit prin dispozitiile corespunzatoare ale art. 13 din decretul nr. 167/1958".^1) Dispozitiile

211

art. 19 din decret sunt mult mai favorabile mostenitorului decat alin. 2 din art. 700 Cod civil. Forta majora, in conditiile decretului nr. 167/1958, opereaza de drept, ducand la suspendarea prescriptiei, fara sa mai fie necesara o hotarare judecatoreasca. Instanta suprema a stabilit insa, cu drept cuvant, ca aplicarea prevederilor art. 19 din decret si termenul de prescriptie prevazut de art. 700 Cod civil, nu trebuie sa duca la concluzia ca prelungirea termenului opereaza automat atunci cand mostenitorul a fost impiedicat de a se folosi de dreptul sau; instanta va aprecia daca in concret sunt "temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit".^2) Esential este, din punctul nostru de vedere, ca sa se stabileasca daca imprejurarile invocate sunt sau nu imputabile mostenitorului. Daca mostenitorul este culpabil de depasirea termenului de prescriptie, atunci repunerea in termen nu va mai putea fi admisa. Faptul ca succesibilul a locuit in alta localitate decat aceea a ultimului domiciliu al defunctului nu constituie, prin el insusi, un motiv temeinic care sa justifice repunerea in termen, deoarece prin "motive temeinice se inteleg doar cauzele neimputabile succesibilului si care au facut ca aceasta sa nu cunoasca o anumita situatie de fapt sau sa nu poata actiona intr-un anumit termen prevazut de lege".^3) In acelasi sens, in practica judiciara s-a considerat ca, "Faptul ca un mostenitor legal (nepot de frate predecedat) a rupt orice legatura cu defunctul, precum si acela ca locuiau in orase diferite, din judete diferite, nu constituie nici cauze de forta majora care sa justifice suspendarea termenului de acceptare a succesiunii si nici motive temeinice de natura sa justifice repunerea in termen".^4) Repunerea in termen nu va putea fi decisa din oficiu de catre instanta, ci va trebui sa existe o cerere in acest sens de catre succesibil. Prin repunerea in termen, termenul de acceptare a succesiunii se prelungeste cu 6 luni, calculat de la data incetarii cauzei de impiedicare a acceptarii, solupe adoptata de majoritatea doctrinei juridice.^5) Nu impartasim opinia autorilor^6) care considera ca prin repunerea in termen implicit mostenitorul a acceptat succesiunea, asa incat n-ar mai putea fi acordat un nou termen pentru exercitarea dreptului de optiune. Nu este exclus ca dupa repunerea in termen succesibilul sa si renunte la mostenire, daca

212

interesele i-ar dicta astfel sau sa accepte succesiunea sub beneficiu de inventar. Repunerea in termen conform art. 12 din legea nr. 18/1991 privind fondul funciar. Potrivit art. 12 din legea nr. 18/1991, calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor sau a hotararii judecatoresti definitive ori, in lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea mostenirii. Legea mai prevede ca atunci cand mostenitorii nu-si vor putea dovedi aceasta calitate, pentru ca terenurile nu s-au gasit in circuitul civil, ei "sunt repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor. Ei sunt considerati ca au acceptat mostenirea prin cererea pe care o fac comisiei" (art. 12 alin.2 din legea nr. 18/1991). In practica judiciara au aparut insa unele probleme in legatura cu aplicarea art. 12 alin. 2 din legea nr. 18/1991, una din acestea fiind urmatoarea: cand in urma repunerii legale in termen vin la succesiune doua categorii de succesori, dintre care unii in grad mai indepartat cu titularul ei urcand in locul si gradul ascendentului lor decedat ulterior lui de cujus, insa nu si-au putut manifesta vointa la acea data (a morpi lui de cujus) sa accepte succesiunea, deoarece terenurile erau scoase din circuitul civil. Instantele au trebuit sa raspunda la problema daca acesti mostenitori mai indepartati in grad, vor putea veni la mostenire, prin reprezentare, alaturi de mostenitorii de grad mai apropiat. Este stiut ca reprezentarea succesorala permite mostenitorului in grad mai indepartat ca, in temeiul legii, sa vina la mostenire in locul ascendentului sau, decedat la deschiderea succesiunii. Reprezentarea succesorala le permite sa vina la mostenire cu mostenitorul in grad mai apropiat si sa culeaga partea de mostenire care s-ar fi cuvenit ascendentului, daca acesta ar fi fost in viata. Legea admite reprezentarea in privinta descendentilor in linie dreapta si a descendentilor din frati si surori (mostenitori din clasa I-a si din clasa a II-a). Reprezentarea nu va opera daca la data deschiderii succesiunii ascendentul era in viata.

213

Este evident ca la moartea lui de cujus, succesiunea nu putea fi deschisa cu privire la terenuri, deoarece acestea erau scoase din circuitul civil. Faptul ca persoana a decedat ulterior lui de cujus, nu are nici o relevanta, in ce priveste terenurile. Doar prin efectul dispozitiilor art. 12 alin. 2 din legea nr. 18/1991, succesiunea care are ca obiect terenuri agricole, au fost agricole. Tinand seama ca persoanele cu vocatie succesorala erau decedate la data deschiderii succesiunii, logic si echitabil este ca si copiii celor decedati sa poata veni la mostenire, prin reprezentare. --------- ^1) Plen. Trib. Suprem. dec. de indrumare nr. 7 din 28 martie 1963, cit. supra, pag. 15. ^2) Plen. Trib. Suprem. dec. de indrumare nr. 7 din 28 martie 1963, cit. supra, pag. 15. ^3) Trib.Suprem, sect. civ., dec. nr. 1413 din 2 iunie 1973, in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1969 - 1975", pag. 198. ^4) Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 746 din 29 iuliu 1982, in "Revista romana de drept" nr. 2/1983, pag. 63. ^5) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii... op. cit., pag. 218; St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 495; Francisc Deak, "Mostenirea testamentara...", pag. 106. ^6) C. Stanescu, "Drept civil. Persoana fizica. persoana juridica. Drepturi reale", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970 , pag. 218. Consecintele juridice ale termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala.

214

Daca succesibilul nu accepta mostenirea in termenul prevazut de lege, atunci el va fi considerat strain de succesiune. Nu se poate considera ca neacceptarea succesiunii ar cuprinde o prezumtie a renuntarii la mostenire.^1) -------- ^1) Pentru detalii, a se vedea: M. Eliescu Transmisiunea si imparteala mostenirii...., pag. 97-99; Ineficacitatea optiunii succesorale Acceptarea sau renuntarea la succesiune constituie un act juridic unilateral si, asemenea oricarui act juridic, el poate fi lovit de nulitate relativa sau absoluta. Creditorii au posibilitatea ca pe calea actiunii pauliene sa atace optiunea succesorala, atunci cand ea a fost frauduloasa. Anulabilitatea optiunii succesorale are loc cand actul optiunii succesorale este lovit de nulitate relativa.^1) Anularea actului de optiune va avea drept consecinta desfiintarea lui retroactiva, iar daca termenul de 6 luni nu s-a implinit, succesibilul va putea sa-si manifeste din nou dreptul de optiune succesorala. Art. 694 Cod civil permite anularea acceptarii unei succesiuni pentru leziune, textul permitand ca, pe calea actiunii in resciziune, sa se ceara resciziunea acceptarii cand mai mult de 1/2 din activul succesoral a fost diminuat sau absorbit, ca urmare a descoperirii unui testament care nu a fost cunoscut in momentul acceptarii mostenirii. Prevederile art. 694 Cod civil au fost implicit modificate prin art. 25 din decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a decretului privitor la persoanele fizice si juridice, potrivit caruia aplicarea dispozitiilor legale referitoare la actiunea in anulare pentru leziune se restrange la minorii care, avand varsta de 14 ani impliniti, incheie singuri acte juridice pentru care aveau nevoie de incuviintarea parintilor sau tutorelui, daca aceste acte le-au adus vreo vatamare.

215

Nulitatea optiunii succesorale opereaza atunci cand acceptarea sau renuntarea succesorala a avut loc cu incalcarea unor norme imperative. De exemplu, renuntarea a avut loc cu incalcarea formalitatilor legale. Creditorii pot ataca actul optiunii succesorale pe calea actiunii pauliene, daca prin actul acceptarii sau renuntarii la succesiune au fost prejudiciati. Creditorii personali ai mostenitorului vor putea ataca o renuntare la succesiune pe calea actiunii pauliene, atunci cand prin renuntarea frauduloasa s-a agravat sau mentinut insolvabilitatea debitorului mostenitor.^2) Conform art. 701 Cod civil, daca nu s-a implinit termenul de prescriptie sau mostenirea nu a fost acceptata de un alt mostenitor, pe calea actiunii oblice, creditorii personali ai mostenitorului vor putea retracta renuntarea, dupa care sa accepte ei ulterior succesiunea, in numele si pe seama mostenitorului. Art. 699 Cod civil permite creditorului succesibilului renuntator, atunci cand renuntarea a devenit irevocabila, va putea "sa ia autorizatia justitiei ca sa accepte succesiunea pentru debitorul sau, in locul si randul sau". Prin revocarea renuntarii, creditorii vor putea, pe calea actiunii oblice, sa accepte mostenirea. Asa cum s-a aratat in doctrina juridica, creditorii atacand renuntarea cu ajutorul actiunii pauliene si provocand astfel revocarea ei judecatoreasca, prin chiar aceasta ei accepta tacit, in numele creditorului lor, ca un efect al actiunii oblice, mostenirea cuvenita acestuia".^3) Renuntarea va fi revocata numai in favoarea creditorilor si numai pana la concurenta creantelor lor. Mostenitorul va ramane, fata de orice alte persoane, acceptant sau renuntator. Creditorii personali ai mostenitorului pot ataca acceptarea frauduloasa a unei mosteniri prin actiunea pauliana, facind dovada prejudiciului pe care l-au suportat prin actul acceptarii, precum si a fraudei debitorului. De exemplu, se accepta o mostenire insolvabila, ceea ce face sa se agraveze astfel insolvabilitatea succesibilului. In practica judiciara s-a mai stabilit ca, actiunea prin care, in temeiul art. 699 Cod civil, creditorul succesibilului care a renuntat la mostenire in paguba lui cere instantei sa fie autorizat a o accepta, in locul debitorului, este o actiune personala chiar daca masa succesorala se compune exclusiv din imobile si, deci, se prescrie prin implinirea unui termen de trei ani, conform decretului nr. 167/1958.^4)

216

--------- ^1) Eugeniu Safta-Romano, Drept civil. Obligatii. Curs teoretic si practic, pag.66 si urm. ^2) A. Colin, H. Capitant, Cours elementaire de droit civil francais, vol. III, Paris, 1925, pag. 477. ^3) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 119. ^4) Trib. jud. Suceava, dec. civ., nr. 21 din 4 ianuarie 1985, in "Revista romana de drept nr. 5/1985", pag. 73. Consideratiuni generale privind renuntarea la succesiune Succesibilul este liber sa accepte sau sa renunte la succesiune. Asemenea acceptarii, renuntarea este un act juridic unilateral prin care succesibilul declara in mod expres ca este strain de mostenire. Renuntarea mai este denumita de Codul civil 'repudiere' (art. 706) sau 'lepadare'. Este adevarat ca art. 695 Cod civil a fost abrogat prin art. 25 al decretului nr. 40/1953 privitor la producerea succesorala notariala, dar, mentiunea din textul de lege conform careia "renuntarea la succesiune nu se presupune", ramane valabila, deoarece o renuntare la mostenire nu poate fi decat consecinta vointei exprese a succesibilului (nemo jure suo facile renuntiare praesumitur). Motivele care pot determina un succesibil sa renunte la o mostenire sunt diferite (de exemplu, pasivul succesoral este mult mai mare decat activul; pentru a nu raporta donatia si a o pastra etc.). Unii autori au sustinut ca renuntarea poate fi tacita in cazul in care succesibilul ar lasa sa treaca termenul de optiune, "prescrierea dreptului sau facandu-l sa devina strain de mostenire, ca si cum el ar fi renuntat la ea".^1) Alti autori, la a caror opinie ne raliem, au considerat ca prescrierea dreptului de optiune succesorala prevazuta de art. 700 Cod civil, nu echivaleaza cu o renuntare tacita; trecerea termenului nu reprezinta decat "stingerea prin prescriptie a titlului de mostenitor, succesibilul ramanand strain fata de mostenire".^2)

217

Renuntarea la succesiune nu poate fi dedusa din unele circumstante de fapt si nici nu poate avea loc verbal. Renuntarea are in vedere intotdeauna intreaga mostenire, ea nu poate fi afectata de modalitati (termen sau conditie), fiind pura si simpla.^3) Jurisprudenta a decis constant ca renuntarea nu poate fi decat expresa. Astfel, s-a hotarat ca, mutarea definitiva a unui comoatenitor din localitatea in a carei raza teritoriala se gasesc imobilele succesorale nu echivaleaza cu o renuntare la succesiune; o asemenea renuntare nu va putea fi prezumata, ci va trebui sa fie expresa, pe cand vointa de a accepta o mostenire se poate manifesta si tacit.^4) Tot astfel folosirea exclusiva a bunurilor de catre un comostenitor nu este de natura sa constituie prin ea insaai un fapt care sa justifice concluzia renuntarii la succesiune din partea celuilalt comoatenitor.^5) Tot instanta suprema a mai statuat ca, in ceea ce-l priveste pe renuntator, acesta este considerat ca si cum nu ar fi fost chemat la mostenire.^6) -------- ^1) D. Alexandresco, vol. III, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 277. ^2) M . Eliescu, "Transmisiunea si imparteala mostenirii...", pag. 133; in acelasi sens: St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986 , pag. 503; Francisc Deak, "Mostenirea testamentara....", pag.118; ^3) Trib. reg. Craiova, dec. civ. nr. 4464/1956, cu nota V. Longhin, in "Legalitatea populara" nr. 10/1956, pag. 1277. ^4) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 571 din 5 aprilie 1978, in "Culegere de decizii pe anul 1978", pag. 118. ^5) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 571 din 5 aprilie 1978, in "Culegere de decizii pe anul 1978", pag. 118. ^6) Trib. Suprem, col. civ. dec. nr. 335 din 27 octombrie 1953, in "Culegere de decizii pe 1952 - 1954", vol. I, pag. 117.

218

Conditiile cerute de lege pentru renuntarea la succesiune a) In primul rand, renuntarea la succesiune nu poate fi decat expresa. Spre deosebire de acceptare, renuntarea nu poate fi tacita. b) Renuntarea la succesiune este un act juridic solemn. In acest sens, succesibilul va trebui sa faca o declaratie la notariatul locului unde s-a deschis succesiunea. Chiar daca declaratia autentica de renuntare se va da in alta localitate, ea se va inregistra la notariatul locului unde s-a deschis succesiunea. Curtea Suprema de Justitie a statuat, de altfel, ca renuntarea la succesiune, in principiu, este un act solemn, deoarece, sub sanctiunea nulitatii, nu poate rezulta decat dintr-o declaratie facuta expres la notariat.^1) Instanta suprema a mai stabilit, de exemplu, ca mutarea definitiva a unui comostenitor din localitatea unde se afla imobilele succesorale nu poate fi considerata ca o renuntare tacita la mostenire.^2) Renuntarea ulterioara la succesiune, dupa ce aceasta a fost acceptata, nu produce nici un efect, deoarece prin acceptarea succesiunii are loc o confuzie de patrimonii intre bunurile acceptantului si bunurile succesiunii.^3) Renuntarea la mostenirea legala nu va opera si pentru legatul cu titlu particular. Instanta suprema a statuat ca, "Dreptul legatarului cu titlu particular nu deriva din lege ci din testament, incit beneficiarul unui legat nu este obligat sa accepte succesiunea In termenele si cu procedura prevazuta de art. 685 si urm. Cod civil.^4) Nu se poate renunta in favoarea altei persoane, deoarece o astfel de renuntare este in realitate un act de dispozitie "act ce trage dupa sine acceptarea acesteia".^5) c) Se poate renunta la o succesiune inainte ca ea sa fie deschisa. d) Renuntarea nu poate avea loc decat in termenul de 6 luni, renuntarea ulterioara acestui termen neavand nici o valoare juridica. e) Succesibilul sa nu fi dosit sau sa fi dat la o parte unele bunuri succesorale. -------

219

^1) Curtea Suprema de Justitie, sect. civ., dec. nr. 368 din 19 februarie 1993, cit. supra.; in acelasi sens: Trib. jud. Suceava, dec, civ. nr. 1092 din 4 octombrie 1983, in "Revista romana de drept", nr. 3/1984, pag. 72. ^2) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 571, din 5 aprilie 1978, cit. supra, pag. 118. ^3) Trib. Suprem. sect. civ., dec. nr. 1968 din 20 octombrie 1972, in "Repertoriu de practici judiciari in materie civila pe anii 1969 - 1975", op. cit., pag. 200. ^4) Trib. Suprem. sect. civ., dec. nr. 1984 din 24 octombrie 1972 in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1969 - 1975", op. cit., pag. 202. ^5) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 134. Efectele renuntarii la succesiune - Potrivit prevederilor art. 696 Cod civil, eredele care a renuntat la succesiune este considerat ca nu a fost niciodata mostenitor. Succesibilul renuntator este lipsit de toate avantajele pe care i le-ar fi putut aduce succesiunea. In acelasi timp, el nu va fi raspunzator insa nici pentru datoriile succesiunii.^1) Prin renuntare, partea succesibilului renuntator nu se transmite altora, deoarece succesibilul nu este mostenitor. In doctrina juridica s-a aratat ca renuntarea la mostenire are efectul unei conditii rezolutorii, explicandu-se astfel efectul retroactiv al renuntarii. Renuntarea distruge sezina, "caci descendentii si ascendentii avand proprietatea si posesiunea bunurilor mostenirii inca din momentul deschiderii succesiunii, fara aceasta fictiune, renuntarea nu si-ar fi produs efectele sale decat din ziua cand ea a avut loc".^2) Indeplinindu-se conditia rezolutorie a renuntarii, se inlatura sezina. In ce priveste pe mostenitorii nesezinari renuntatori, se considera ca acestia nu au avut niciodata proprietatea bunurilor succesorale. Actele de conservare si administrare efectuate pana in momentul renuntarii, raman valabile.

220

Succesibilul renuntator va trebui sa restituie bunurile succesorale si fructele culese dupa data deschiderii succesiunii. El nu va fi obligat sa raporteze liberalitatile primite de la defunct. Sunt nevalabile drepturile reale constituite de succesibil pana in momentul renuntarii la succesiune. Tot prin renuntarea la succesiune, drepturile succesibilului renuntator impotriva succesiunii si ale succesiunii impotriva succesibilului nu se sting prin confuziune. - Desigur, in virtutea dreptului de acrescamant, conform art. 697 Cod civil, partea succesibilului renuntator profita coerezilor sai iar daca renuntatorul este singur, succesiunea va trece la gradul succesoral urmator. Art. 697 Cod civil nu este corect redactat, deoarece din modul in care este formulat, ar rezulta ca partea succesibilului renuntator ar spori partea celorlalti comostenitori. Pe de alta parte, nu intotdeauna cand un succesibil renunta la mostenire, partea sa s-ar cuveni mostenitorului in grad urmator. Daca succesiunea se va imparti pe tulpini, partea succesibilului renuntator va mari doar partile comostenitorilor din aceiasi tulpina, iar daca nu sunt astfel de comostenitori, atunci partea va reveni comostenitearului din celelalte tulpini. Cand printre mostenitori se afla si sotul supravietuitor, iar daca unul din mostenitori renunta la succesiune, atunci partea sa nu va folosi si sotului supravietuitor, ci numai celorlalti mostenitori pentru ca dreptul la mostenire este stabilit si nu difera decat in raport cu clasa de mostenitori cu care vine in concurs. Mostenitorul acceptant nu primeste partea renuntatorului de la acesta, ci de la lege. Mostenitorul acceptant nu poate renunta la partea mostenitorului renuntator. Sporirea in folosul mostenitorului acceptant este obligatorie - Conform dispozitiilor art.698 Cod civil, eredele renuntator nu poate fi niciodata reprezentat. Daca renuntatorul este singur in gradul sau, sau daca toti coerezii renunta, atunci copiii vor veni la succesiune in virtutea propriului drept, pentru parti egale. De exemplu, daca sunt doi frati si unul din ei a renuntat la succesiune, atunci mostenirea va reveni integral celuilalt frate acceptant. Cand ambii frati renunta si primul frate are un

221

copil si celalalt frate doi copii, atunci intreaga mostenire se va imparti in trei parti egale, deoarece imparteala pe tulpina nu poate avea loc, pentru ca nu opereaza reprezentarea. O asemenea reprezentare nu exista in ipoteza examinata mai sus. Daca exista un singur erede si acesta renunta la succesiune si el are trei copii, acestia vor imparti in parti egale patrimoniul succesoral, in nume propriu. Cand singurul erede renuntator nu are copii, atunci clasa urmatoare de mostenitori va dobandi succesiunea. --------- ^1) G. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, vol. III, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 684. ^2) D. Alexandresco, vol. III, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 284. Revocarea renuntarii la succesiune Exista trei cazuri in care este posibila revocarea renuntarii: - prin retractarea renuntarii: - renuntarea a avut loc in frauda creditorilor chirografari ai renuntatorului; - cand renuntarea este consecinta actelor dolosive sau violentelelor exercitate asupra renuntatorului. 1. Retractarea renuntarii. Spre deosebire de dreptul roman, unde renuntarea era definitiva, dreptul francez si cel roman permit renuntatorului sa revina asupra deciziei sale de renuntare, pentru a se evita astfel vacanta succesorala. Pentru a opera rectractarea renuntarii, conform art. 701 Cod civil, este necesar sa fie intrunite doua conditii: a) In prealabil, mostenirea sa nu fi fost acceptata de un alt mostenitor legal sau legatar universal.^1) Acceptarea succesiunii de catre un alt erede, impiedica pe renuntator sa revina asupra declaratiei sale. Si mostenitorii renuntatorului vor putea sa recurga la prevederile art. 701

222

Cod civil, asemenea renuntatorului. Nu are nici o relevanta daca moatenitorul acceptant a acceptat succesiunea expres sau tacit, pur ai simplu ori sub beneficiu de inventar. In doctrina juridica s-a aratat ca, "daca intre renuntator si acei care, de fapt, au primit mostenirea, exista alti mostenitori care nu s-au pronuntat inca, acceptarea anticipata a unor moatenitori mai departati ar impiedica pe mostenitorul renuntator de a reveni asupra renuntarii sale".^2) Erezii subsecventi nu vor mai putea primi succesiunea dupa ce renuntatorul a revenit asupra renuntarii sale. In ceea ce priveste pe legatari, doar pana la data cererii predarii legatului, renuntatorul va putea retracta renuntarea. In cazul legatului particular retractarea renuntarii nu are nici o justificare.^3) b) A doua conditie necesara pentru a opera retractarea renuntarii este aceea ca retractarea sa fe realizeze in cadrul termenului de optiune succesorala prev. de art. 700 Cod civil. Deci, termenul de retractare nu curge de la data renuntarii, ci din momentul deschiderii succesiunii. Decaderea eredelui renuntator de a mai reveni asupra renuntarii, ca urmare a implinirii termenului de prescriptie, poate fi invocata de orice persoana, inclusiv de instanta din oficiul.^4) Se pune problema daca retractarea renuntarii poate avea loc atat tacit, cat si expres. Se considera ca retractarea nu este supusa vreunei formalitati, asa incat ea poate fi si tacita, in sensul ca ea trebuie sa rezulte in acest caz dintr-un act care lasa neindoielnic vointa de a accepta succesiunea. Revenind asupra renuntarii, eredele va putea accepta mostenirea pur si simplu ori sub beneficiu de inventar. Cand sunt mai multi mostenitori si toti renunta la succesiune, retractarea unuia singur a renuntarii va impiedica pe ceilalti erezi renuntatori sa mai revina asupra renuntarii lor. 2. Revocarea renuntarii va avea loc atunci cand ea s-a realizat in frauda creditorilor renuntatorului. Art. 699 Cod civil permite creditorului persoanei care a renuntat la mostenire in dauna lui sa ceara instantei sa fie autorizat a o accepta, in locul debitorului. O asemenea actiune este personala chiar daca masa succesorala se compune exclusiv din imobile si, deci, se prescrie prin implinirea unui termen de trei ani, conform decretului nr. 167/1958.^5)

223

Renuntarea frauduloasa la o succesiune permite deci creditorului chirografar sa recurga la o actiune pauliana pentru a revoca judecatoreste actul de renuntare. Este necesar insa ca creanta sa fie anterioara declaratiei de renuntare si sa fie exigibila la data renuntarii. Dreptul de a recurge la actiunea pauliana apartine fiecarui creditor al renuntatorului si nu creditorilor succesiunii. Desigur, creditorii vor recurge la actiunea pauliana numai daca eredele renuntatcr este insolvabil, deoarece ei sunt obligati sa urmareasca mai intai bunurile existente in patrimoniul eredelui.^6) Cand datoria este achitata creditorului de catre ceilalti comostenitori, atunci nu se mai poate recurge la actiunea pauliana. Aceasta actiune este prescriptibila si va fi indreptata atat impotriva eredelui renuntator cat si impotriva mostenitorilor care au beneficiat de renuntare, deoarece trebuie ca hotararea de anulare sa produca efecte juridice fara de toti acestia. Odata anulata declaratia de renuntare, se va permite creditorului sa accepte succesiunea in locul eredelui debitor. Acceptand succesiunea, creditorii nu dobandesc calitatea de mostenitori si dreptul de a intra in proprietatea bunurilor succesorale; ei au dreptul sa le vanda la licitatie, sa-si indestuIeze din pret creanta, iar ceea ce ramane din pret sa predea comostenitorilor. Deci renuntarea va fi anulata doar pana la concurenta creantelor creditorilor eredelui renuntator. Deoarece de art. 699 Cod civil pot beneficia numai creditorii chirografari ai eredelui renuntator, inseamna ca la acest text de lege nu vor putea recurge legatarii. 3. Revocarea renuntarii in cazul in care renuntarea este urmarea vicierii consimtamantului eredelui. Desi renuntarea la o succesiune este irevocabila, pe langa cele doua exceptii examinate anterior mai exista inca o exceptie si anume, situatia in care declaratia de renuntare este urmarea dolului sau violentei exercitata asupra renuntatorului. In ce priveste eroarea, ea ar produce efecte numai in cazul in care ar viza identitatea mostenirii,^7) si nu catimea ei. Actiunea in anulare pentru vicierea consimtamantului este prescriptibila. Dupa admiterea actiunii in anulare, eredele renuntator va putea accepta succesiunea pur si simplu, sub beneficiu de inventar, sau chiar va putea renunta din nou la mostenire.

224

---------- ^1) Curtea Suprema de Justitie, sect. civ., dec. nr. 368 din 19 februarie 1993; . ^2) D. Alexandresco, vol. III, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 293. ^3) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., op. cit., pag. 137. ^4) C. Hamangiu, N. Georgean, vol. II, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 434. ^5) Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 21 din 4 ianuarie 1985, in "Revista romana de drept", nr. 5/1985 pag. 73. ^6) Eugeniu Safta-Romano, "Examen teoretic si practic referitor la actiunea oblica si actiunea pauliana", in "Revista romana de drept" nr. 9-12/1989, pag. 107 si urm. ^7) D. Alexandresco, vol. III, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 312. Renuntarea la o succesiune viitoare In dreptul nostru civil, sunt excluse pactele succesorale. In acest sens, art. 965 alin. 2 Cod civil prevede ca, nu este posibila o renuntare la o succesiune ce nu este deschisa si nici nu pot fi facute invoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar daca s-ar primi acordul celui a carui succesiune este in discutie. De exemplu, este un pact succesoral interzis de lege, cesionarea drepturilor succesorale ale unui erede anterior mortii lui de cujus; partajarea intre mostenitori a unei succesiuni care nu a fost insa deschisa etc. Dispozitia legala care reglementeaza interdictia pactelor succesorale este de ordine publica. Sunt prohibite nu numai conventiile dintre mostenitori si de cujus, dar si conventiile intre mostenitorii legali, legatari sau chiar terti. Trei conditii cere legiuitorul pentru existenta unui pact asupra unei succesiuni viitoare: - pactul sa fie facut in vederea deschiderii unei succesiuni;

225

- bunul care formeaza obiectul pactului sa se gaseasca in succesiune; - bunul care formeaza obiectul pactului sa fie considerat ca trebuind sa apartina celui care il promite, cu titlu de succesor. S-a considerat, de exemplu, ca este un pact asupra unei succesiuni viitoare, conventia prin care copiii s-ar obliga in timpul vietii tatalui lor sa respecte testamentul acestuia sau sa nu-l ia in considerare, deoarece art. 965 alin. 2 Cod civil este aplicabil si mostenitorilor testamentari, nu numai celor legali. Dimpotriva, nu sunt prohibite conventiile prin care promisiunea nu s-ar realiza decat la moartea lui de cujus; cazul in care de cujus isi rezerva uzufructul bunurilor sale pana la moartea sa etc. Pentru a opera nulitatea pactului, nu are importanta daca el are in vedere totalitatea succesiunii viitoare sau numai o parte din ea. Este suficient, de exemplu, ca pactul sa se refere si numai la unele bunuri concrete. Un pact nul nu va putea fi confirmat dupa deschiderea succesiunii. Cu toate acestea, exista cateva exceptii de la prevederea cuprinsa in art. 965 alin. 2 Cod civil. - In primul rand, legea admite partajul de ascendent. Conform art. 794 Cod civil, ascendentii vor putea imparti averea lor intre descendenti prin testament sau acte intre vii. - In al doilea rand, art. 845 Cod civil permite o stipulatie, care este un pact asupra unei succesiuni nedeschise. - In al treilea rand, art. 1061 alin. 1 pct. 2 Cod civil permite in mod exceptional un pact asupra unei succesiuni viitoare. Consideratii generale despre posesiunea succesiunii Drepturile succesorale se transmit erezilor din chiar momentul deschiderii succesiunii. Sub aspectul dobindirii posesiunii mostenirii, vom distinge trei categorii de erezi: - mostenitori sezinari, adica aceia care beneficiaza de drept de sezina; - mostenitori nesezinari, adica aceia care nu au de drept sezina si pentru a intra in posesia mostenirii, vor trebui sa solicite notarului trimiterea lor in posesiune;

226

- legatarii si donatarii de bunuri viitoare, care vor trebui sa ceara predarea legatelor sau a liberalittii conventionale. Notiuni generale despre sezina Cuvantul sezina este sinonim cu cel de posesiune. Ea este o fictiune a legii, pentru ca ea prezuma ca unii erezi poseda succesiunea desi in fapt ei nu o poseda. Beneficiaza de sezina numai mostenitorii in linie dreapta, adica descendentii si ascendentii. In momentul mortii lui de cujus, in puterea legii, bunurile succesorale trec de la defunct la descendenti si ascendenti, fara ca acestia sa-si manifeste vointa in acest sens si chiar fara ca ei sa stie. Legea prezuma ca posesiunea asupra bunurilor trece direct de la defunct la descendenti si ascendenti. Aceasta si face ca eventuala uzucapiune care curgea in favoarea defunctului, sa continue in folosul descendentilor si ascendentilor, realizandu-se astfel jonctiunea posesiilor. Este adevarat ca art. 1846 alin. 2 Cod civil defineste posesiunea ca fiind "detinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitata, una sau alta, de noi insine sau de altul in numele nostru". Dar, asa cum s-a evidentiat in practica judiciara, "Sezina, reglementata de art. 653 Cod civil, constituie posesia de drept a mostenirii, termenul de posesie avand in acest text un inteles special, diferit de cel din art. 1846 Cod civil. Sezina fiind independenta de posesia de fapt a bunurilor in masa succesorala, este posibil ca mostenitorul sezinar sa nu aiba aceasta posesie, iar bunurile sa fie posedate de persoane ce au aceasta calitate si nici nu sant cel putin succesori. In consecinta, calitatea de mostenitor sezinar nu confera celui in cauza dreptul de a reclama posesia de fapt asupra unui bun succesoral posedat de alte persoane, cu care se gaseste in indiviziune".^1) Nu trebuie sa se confunde sezina cu dobandirea dreptului asupra succesiunii. Dreptul asupra mostenirii este dobandit din momentul deschiderii succesiunii, indiferent daca erezii sunt sau nu sezinari. Asa dupa cum am aratat, sezina nu este conditionata de posesia in fapt a

227

bunurilor succesorale. Sezina este "posesiunea de drept a titlului de mostenitor",^2) un "beneficiu al legii"^3) si nu presupune reclamarea posesiei in fapt a bunurilor succesorale. -------- ^1) Trib. jud. Cluj, dec. civ., nr. 49 din 12 ianuarie 1978, in "Revista romana de drept" nr. 8 /1978, pag. 66. ^2) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 60. ^3) St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 505. Mostenitorii beneficiari ai sezinei Art. 653 alin. 1 Cod civil este categoric in acest sens: numai descendentii si ascendentii au drept la sezina. Nu toti mostenirii legali sunt sezinari, ci numai cei ce sunt rude in linie dreapta cu de cujus. Nu se face nici o distinctie intre descendentii si ascendentii din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie. Legea nu distinge intre mostenitorii minori si majori si nici forma sub care a fost acceptata succesiunea. Asa dupa cum s-a aratat in doctrina juridica, "Toti descendentii si ascendentii care vin la aceasta succesiune se bucura de sezina, dar nu o au toti deodata in mod colectiv, ci pe rand, in ordinea in care au vocatie la succesiune".^1) --------- ^1) Francisc Deak si colab., Mostenirea testamentara..., pag. 129. Efectele sezinei Fara a recurge la indeplinirea formalitatilor speciale, mostenitorii sezinari pot intra in stapanirea in fapt a bunurilor succesorale si a le administra.

228

Sezina permite mostenitorilor sa faca acte de conservare asupra bunurilor si succesorale. Din momentul deschiderii succesiunii mostenitorii sezinari pot exercita toate drepturile si actiunile care apartineau defunctului. De exemplu, mostenitorul sezinar va putea urmari pe debitorii succesiunii, pe detinatorii bunurilor succesorale si va putea fi urmarit de catre orice persoana care are o pretentie impotriva succesiunii. Mostenitorul sezinar va putea exercita actiunea posesorie, desi nu are posesia in fapt a bunurilor succesorale. Cu toate acestea, in practica judiciara s-a retinut ca intr-o actiune posesorie intentata de legatarul universal detinator al bunurilor succesorale, mostenitorul rezervatar care nu a atacat testamentul, nu va putea invoca efectele sezinei, in justificarea actelor sale de tulburare si pentru a paraliza exercitarea actiunii posesorii; solutia se impune, deoarece sezina "nu poate atinge drepturile celui ce stapaneste pentru sine, in fapt, bunurile succesorale si care, in aceasta calitate, este aparat impotriva unor fapte materiale de deposedare".^1) -------- ^1) Trib. jud. Hunedoara. Deva, dec. civ. nr. 138 din 11 februarie 1971, in "Revista romana de drept" nr. 7/1971, pag. 153. Mostenitorii nesezinari Spre deosebire de descendenti si ascendenti, ceilalti mostenitori, conform art. 653 alin. 2 Cod civil, vor intra in posesiunea bunurilor succesorale doar cu permisiunea justitiei. Ei nu vor putea exercita vreun drept privitor la succesiune si nu vor putea fi urmariti in ce priveste bunurile succesiunii, decat dupa ce au obtinut trimiterea in posesiune. Astfel, nu vor putea promova actiuni posesorii cu privire la bunurile succesorale si nici actiunea in petitie de ereditate, mai inainte de a fi dobandit trimiterea lor in posesie asupra succesiunii.

229

Fiind proprietari asupra bunurilor succesorale chiar din momentul deschiderii succesiunii, mostenitorii sezinari le vor putea instraina inainte de a fi dobandit trimitrea in posesiune asupra succesiunii in justitie. Bunurile succesorale nu vor putea fi administrate decat din momentul trimiterii in posesie; pana in acest moment, ei vor putea lua face acte de conservare a drepturilor lor. Spre deosebire de ceilalti mostenitori nesezinari, statului nu i se cere sa faca acte de trimitere in posesiune, deoarece el intra in posesia bunurilor succesorale prin certificatul de vacanta succesorala. Cererea pentru trimiterea in posesie se va adresa notariatului de la locul deschiderii succesiunii, care va elibera certificatul de mostenitor. Actul doveditor al trimiterii in posesiune il constituie deci certificatul de mostenitor. Numai ca, mostenitorul nu este obligat sa ceara eliberarea certificatului de mostenitor, acest act fiind facultativ. Aceasta a si determinat instantele judecatoresti sa admita solutia potrivit careia cererea pentru trimiterea in posesie sa fie adresata direct justitiei, instanta avand posibilitatea sa stabileasca intinderea drepturilor succesorale. Odata admisa cererea de trimitere in posesie, se va produce acelea,si efecte juridice ca si sezina. Astfel, vor putea recurge la actiunile posesorii, vor culege fructele. Certificatul de mostenitor sau hotararea judecatoreasca face sa se considere ca mostenitorul nesezinar a dobandit posesiunea bunurilor succesorale inca de la data deschiderii succesiunii. Eliberarea certificatului de mostenitor "valoreaza acceptare tacita a mostenirii". Desigur, nimic nu-l impiedica pe mostenitorul nesezinar sa intre in stapanirea de fapt a bunurilor succesorale si fara trimiterea in posesiune. Predarea legatelor 1. Ce se intelege prin predarea legatelor. Legatarii nu beneficiaza de sezina. De aceea, ei trebuie sa ceara predarea legatului de la cel obligat sa i-l predea. Cand sunt mai multi legatari atunci fiecare din ei va trebui sa ceara predarea legatului. Predarea va putea fi ceruta din chiar momentul deschiderii succesiunii si cererea de predare este prescriptibila

230

in termen de trei ani. Daca legatul este afectat de termen sau conditie, atunci predarea va putea fi ceruta la data implinirii termenului sau conditiei. Pana in momentul predarii bunurilor, legatarul va putea face doar acte de conservare. Se va dobandi posesiunea bunurilor care fac obiectul legatului din momentul in care s-a formulat cererea de predare sau au fost predate voluntar. De la aceasta data, legatarul va dobandi fructele civile si naturale ale bunurilor care fac obiectul legatului. Daca exista un legatar universal si lipsesc erezii rezervatari, atunci legatarul va culege fructele de la data deschiderii succesiunii. Orice legatar (universal, cu titlu universal sau particular) va putea fi urmarit de creditorii succesiunii numai din momentul In care i-a fost predat obiectul legatului. 2. Persoanele care au obligatia sa predea legatele. Vom distinge dupa cum legatul este universal, cu titlu universal sau cu titlu particular. a) Situatia in care trebuie sa se predea legatul universal. Potrivit prevederilor art. 889 Cod civil, daca pe langa legatarul universal exista si mostenitori rezervatari, atunci legatarul va cere de la acestia predarea legatului. Predarea legatului universal se va cere de la erezii rezervatari, chiar si atunci cand testatorul ar fi desemnat un executor testamentar caruia i s-ar fi incredintat sezina bunurilor mobile. Daca legatarul va intra din proprie initiativa in posesiunea bunurilor, el nu va pierde dreptul la legat, dar in ceea ce priveste fructele, va fi tratat ca un posesor de rea credinta. Daca testatorul l-a scutit pe legatar de obligatia de a cere posesiunea bunurilor legate, aceasta scutire da dreptul legatarului sa culeaga fructele din momentul deschiderii succesiunii. In eventualitatea in care legatul universal este sub conditie, atunci tocmai la data implinirii conditiei se va putea cere predarea legatului. Daca legatarul universal este in indiviziune cu privire la bunurile care i-au fost transmise prin legat, cererea de punere in posesie nu se va face decat cu privire la partea legata. Este posibil ca din erezii rezervatari, unul din ei sa fie si legatarul cotitatii disponibile; mostenitorul rezervatar care este si legatar universal va trebui sa solicite celorlalti erezi rezervatari predarea legatului.

231

Desigur, cererea de predare nu se mai justifica atunci cand legatarul universal este in acelasi timp si unicul mostenitor rezervatar. Dar nu intotdeauna erezii rezervatari au si posesiunea bunurilor succesorale; de exemplu, sotul supravietuitor desi este rezervatar, nu are sezina, astfel ca mai intai trebuie sa i se elibereze lui certificatul de mostenitor si abia dupa aceea el va putea transmite legatarului universal posesia bunurilor succesorale. Legatul universal va putea fi predat si voluntar de catre eredele rezervatar, nu numai pe cale de actiune. Este posibil chiar ca acordul eredelui rezervatar la predarea legatului universal sa se manifeste si tacit, numai ca manifestarea consimtamantului in acest mod trebuie sa fie neindoielnica. Care va fi situatia cand nu exista mostenitori rezervatari? Conform dispozitiilor art. 891 Cod civil, legatarul universal va cere in justitie posesiunea bunurilor cuprinse in testament. Cererea de punere m posesie va fi facuta chiar daca legatarul universal este in acelasi timp un ascendent cu sezina. Desi art. 891 Cod civil prevede ca cererea de trimitere in posesiune se adreseaza instantei judecatoresti, in prezent, potrivit legii nr. 36/1995, cererea se va adresa notariatului locului unde s-a deschis mostenirea, "sub forma unei cereri de eliberare a certificatului de mostenitor".^1) Desigur, certificatul de mostenitor va fi eliberat cand comostenitorii se invoiesc; in caz contrar, cererea se va adresa instantei judecatoresti. b) Situatia cand trebuie sa se predea legatul cu titlu universal. Potrivit art. 895 Cod civil, "Legatarul unei fractiuni de ereditate va cere posesiunea de la erezii rezervatari, in lipsa acestora de la legatarii universali, iar si in lipsa acestora din urma, de la ceilalti erezi legitimi". Din momentul deschiderii succesiunii, legatarul cu titlu universal devine proprietarul bunurilor cuprinse in legat. El neavand insa posesia bunurilor din legat, va trebui sa solicite predarea legatului. Chiar daca s-ar afla in posesia bunurilor, inca el va trebui sa ceara predarea legatului. Art. 895 Cod civil reglementeaza succesiunea mostenitorilor carora legatarul cu titlu universal va putea cere predarea legatului.

232

- In primul rand, legatarul va trebui sa ceara predarea legatului de la erezii rezervatari. Desigur, vom distinge intre rezervatarii sezinari si cei nesezinari. - Cand nu exista rezervatari, predarea legatului va fi ceruta legatarului universal, desigur, daca exista si daca acesta a dobandit punerea in posesie. S-a considerat ca, sub acest aspect, art. 895 Cod civil constituie o inadvertenta, deoarece legatarul universal nu beneficiaza de sezina.^2) Cand sunt mai multi legatari universali, cererea de predare a legatului se va adresa tuturor legatarilor universali. Este posibil insa sa existe atat un erede rezervatar, cat ai un legatar universal, care a cerut trimiterea In posesie; In acest caz, predarea legatului va fi ceruta doar legatarului universal, pentru ca el detine cotitatea disponibila si nu rezervatarul. Cand legatarul universal nu a fost pus in posesie, atunci predarea legatului va fi ceruta rezervatarului, care beneficiaza de sezina; introducerea in cauza si a legatarului universal este necesara, pentru ca plata efectiva a legatului se va face de catre acesta. - Cand nu exista nici legatari universali, predarea legatului va fi ceruta celorlalti erezi nerezervatari, desigur, numai dupa ce au fost pusi in posesie. Predarea legatului cu titlu universal va putea fi facuta si voluntar, expres sau tacit (de exemplu, executarea legatului de catre eredele rezervatar sau legatarul universal). Pana la data predarii legatului, legatarul cu titlu universal va putea efectua acte de conservare, isi va putea valorifica drepturile sale asupra fractiunii din succesiune. - In sfarsit, este posibil ca legatarul cu titlu universal sa vina in concurs la mostenire cu erezii rezervatari, legatarii universali ai cu erezii nerezervatari . In primul rand, predarea legatului va fi ceruta rezervatarilor, in al doilea rand legatarilor universali si in al treilea rand, nerezervatarilor, daca au cerut trimiterea in posesie. c) Situatia cand trebuie sa se predea legatul cu titlu particular. Legatarul cu titlu particular este titularul unui drept de creanta si el nefiind un mostenitor sezinar, va trebui sa ceara predarea legatului. El va putea pretinde predarea legatului de la orice persoana care il detine, inclusiv de la ceilalti mostenitori, fara a astepta partajul succesoral.

233

In ce priveste predarea legatului cu titlu particular, vom retine urmatoarele: - Art. 903 Cod civil dispune ca legatul va fi predat cu toate accesoriile sale, asa cum se gasea el la data deschiderii succesiunii, adica a mortii lui de cujus si nu cum, din eroare este redactat in textul legii, a mortii donatorului. Concret, va avea loc predarea reala a obiectului legat de testator. Mostenitorul nu va putea achita o suma de bani in locul obiectului, cum tot altfel, daca legatul este alcatuit dintr-o suma de bani, nu se va putea preda un obiect in locul sumei. Plata sumei va avea loc doar atunci cand obiectul legatului a pierit din culpa mostenitorului. Plata legatului se va face la locul stabilit de testator. Cand nu s-a fixat un asemenea loc iar obiectul legatului este un bun cert, atunci predarea lui va avea loc la locul unde se gasea el in momentul deschiderii succesiunii. Prin accesorii, in sensul art. 903 Cod civil, vom intelege toate acele bunuri fara de care bunul care face obiectul legatului, nu poate fi folosit. Cand se preda un imobil, atunci va fi predat si titlul de proprietate. Daca sunt neintelegeri cu privire la accesorii, atunci instanta va aprecia care bunuri sunt accesorii, avandu-se in vedere intentia testatorului, natura bunului, obiceiul locului si toate celelalte imprejurari ale cauzei. Eventualele degradari ale bunului in timpul vietii testatorului vor fi suportate de catre legatar, indiferent daca degradarile au fost fortuite, au fost urmarea faptului unui tert sau a testatorului. Daca degradarile s-au produs din culpa mostenitorului dupa deschiderea succesiunii, atunci legatarul va putea pretinde despagubiri de la mostenitor. Am vazut ca legatarul cu titlu particular va trebui sa ceara predarea obiectului legatului de la persoana eare il detine. Actiunile civile la care poate recurge legatarul cu titlu particular sunt: - El beneficiaza de o actiune personala fundamentata pe testament, pe care o va indrepta impotriva succesorilor universali sau cu titlu universal, chiar daca testatorul a dispus legatarului particular.^3) Actiunea personala rezulta din art. 902 alin. 1 Cod civil care prevede ca, erezii testatorului sau orice alta persoana obligata a plati un legat, "sunt

234

personal datori a-l achita, fiecare proportional cu partea ce ia din succesiune". Desigur, si art. 902 Cod civil are o redactare nefericita, pentru ca mostenitorii nu platesc legatele, asa cum platesc datoriile, ci numai din cotitatea disponibila, deoarece nu poate fi atinsa rezerva prin plata legatelor. - Legatarul va putea recurge la actiunea in revendicare sau actiunea confesorie, cand i s-a transmis proprietatea asupra unui bun cert sau un alt drept real principal. Actiunea in revendicare se justifica, deoarece legatarul dobandeste proprietatea asupra bunului din chiar momentul deschiderii succesiunii; posesia bunului va fi dobandita din ziua predarii lui, dupa care bunul va putea fi revendicat si de la tertii debitori ai lucrului legat. - Cand obiectul legatului il formeaza o suma de bani, legatarul va putea recurge, pe langa actiunea personala rezultata din testament, si de o actiune ipotecard. In acest sens, art. 902 alin. 2 Cod civil, dispune ca erezii testatorului sau orice alta persoana obligata la plata legatului, sunt datori ipotecar pentru tot, pana la concurenta valorii imobilelor ce detin. Intotdeauna ipoteca legatarilor particulari nu exista decat pentru legatele care au ca obiect sume de bani, deoarece ipoteca este accesoriul unei creante. Ipoteca nu exista pentru legatele care au ca obiect bunuri certe, deoarece pentru acestea legatarul este garantat prin actiunea in revendicare. De mentionat insa ca ipoteca legala este recunoscuta doar legatarilor particulari si nu celorlalti legatari, care nu sunt creditori. Actiunea ipotecara nu va putea fi exercitata decat fata de erezii sau debitorii insarcinati cu plata legatelor. Ipoteca va conferi legatarului un drept de urmarire si un drept de preferinta. Avand ipoteca asupra bunurilor mostenirii, legatarul va avea dreptul sa fie platit din pretul acestor bunuri inaintea creditorilor personali si mostenitorului. Dar, ipoteca legatarului nu are nici un efect fata de creditorii succesiunii. Acestia au dreptul sa fie platiti cu preferinta din pretul imobilelor succesorale, fata de legatari, desi acestia beneficiaza de ipoteca. Legatarii cu titlu particular nu vor putea cere predarea legatelor decat dupa achitarea in prealabil a datoriilor.^4)

235

------- ^1) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 83. ^2) C.Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, vol. III, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 935. ^3) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 85. ^4) Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1192 din 14 august 1957, in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1952 - 1969", pag. 443. Cadrul juridic si natura juridica a dreptului statului Codul civil distinge doua situatii in care succesiunile pot fi preluate de stat, situatii reglementate de texte diferite. In primul rand, conform art. 652 alin. 2 Cod civil, "in lipsa de mostenitori legitimi sau naturali, bunurile se mostenesc de sotul supravietuitor. In lipsa de sot, statul devine mostenitor".^1) Importanta acestui text de lege rezida in faptul ca statului ii este recunoscuta calitatea de mostenitor.^2) A fost insa exprimata si opinia ca statul ar culege bunurile succesorale in virtutea puterii sale suverane.^3) Jurisprudenta s-a pronuntat in sensul ca statul are calitatea de mostenitor.^4) La randul sau, art. 680 Cod civil prevede ca, "In lipsa de sot supravietuitor, succesiunea trece la stat", iar art. 477 Cod civil dispune ca toate averile vacante si fara stapan, precum si ale persoanelor care mor fara mostenitori, sau ale caror mosteniri sunt lepadate, sunt ale domeniului public. In sfarsit, art. 680 Cod civil decide ca, "In lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului".^5) Prin aceste texte de lege care prevad trecerea in proprietatea statului a bunurilor lasate de defunct, s-a considerat ca legea "s-ar multumi sa prevada conditiile in care legea prezuma ca bunurile succesorale sunt vacante si se cuvin ca bunuri in desherenta".^6) In ceea ce priveste art. 724 Cod civil, el ar avea alt obiect, reglementand mostenirile vacante. Astfel, acest text prevede ca daca

236

dupa ce au expirat termenele pentru facerea inventarului si pentru deliberare, nu reclama nimeni mostenirea si nu este nici un erede cunoscut ori acestia sunt cunoscuti dar au renuniat la succesiune, atunci succesiunea va fi privita ca vacanta. Deoarece art. 724 Cod civil nu a fost abrogat expres, avem rezerve ca acest text ar fi fost implicit abrogat prin art. 26 alin. 1 din decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesorala notariala. Deci, Codul civil distinge intre mostenirea cuvenita statului, in temeiul art. 680 Cod civil, si succesiunea privita ca vacanta, prevazuta de alt. 724 Cod civil. Credem, ca aceasta distinctie nu este intamplatoare. In primul rand, statul va culege bunurile persoanelor decedate fara mostenitori in virtutea dreptului sau de suveranitate si nu in calitate de mostenitor.^7) In acest caz nu ne vom afla in prezenta unei succesiuni vacante. Statului roman ii vor reveni in proprietate bunurile succesorale, inclusiv cele mobiliare, aflate pe teritoriul Romaniei ale unui strain, care a incetat fara mostenitori. Dimpotriva, in cazurile prevazute de art. 724 Cod civil, statul va culege mostenirea in calitate de succesor. Doar in urmatoarele imprejurari o mostenire va putea fi declarata vacanta: - Au expirat termenele pentru efectuarea inventarului si deliberare si nimeni nu a reclamat succesiunea. - Atunci cand nu exista mostenitori cunoscuti sau mostenitorii renunta la succesiune. Prin mostenitori cunoscuti avem in vedere nu numai pe cei sezinari, ci si pe cei nesezinari. In perioada termenului de optiune prevazuta de art. 700 Cod civil, nu se poate vorbi de o vacanta succesorala. Ni se pare justa observatia, ca nu trebuie sa se confunde mostenirea vacanta cu mostenirea lipsita de mostenitori (in desherenta).^8) Oare prin intrarea in vigoare a decretul nr. 40/1953, institutia curatelei succesiunii vacante mai opereaza sau fost abrogata tacit? Suntem de parere ca art. 26 din decretul nr. 40/1953 nu a abrogat institutia curatelei mostenirii vacante, ea legitimandu-se si prezent. In realitate, art. 26 din decretul nr. 40/1953 s-a limitat mentiona conditiile in care legea prezuma ca bunurile succesorale si vacante, textul avand in vedere situatia prevazuta de.art. 724 Cod civil. Bunurile in desherenta se cuvin statului in virtutea puterii sale suverane.

237

---------- ^1) S-a considerat ca art. 652 alin. 2 Cod civil ar fi fost implicit abrogat prin decretul nr. 73/1954 privind modificarea art. 680 si art. 700 din Codul civil. ^2) In acest sens: St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 422 - 423; I. Zinveliu, "Dreptul la mostenire in RSR", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, pag. 146 - 147; ^3) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 144 - 150. ^4) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1351/1973, in "Culegere de decizii pe 1972", pag. 180. ^5) Textul a fost modificat prin decretul nr. 73/1954 privind modificarea art. 680 si art. 700 Cod civil. ^6) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 203. ^7) C. Hamangiu, N. Georgean, "Codul civil adnotat", vol.II, Editura Socec, pag. 394; C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, vol. III, "Mostenirea si devolutiunea in dreptul R.S.R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, nr. 586; D. Alexandresco, vol. III, partea a 2 -a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 189 si urm. ^8) D. Alexandresco, vol. III, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 432. Certificatul de vacanta succesorala Certificatul de vacanta succesorala se va elibera de notariat. Practic, este inposibil ca intre momentul epuizarii termenului de optiun succesorala si cel al cererii din partea organului de stat pentru eliberare certificatului de vacanta succesorala sa treaca o perioada indelungata de timp. Ar insemna ca in tot acest rastimp situatia juridica a succesiunii vacante sa ramana incerta. Iata de ce, consideram ca s-ar justifica instituirea curatelei succesorale vacante. Ea va putea fi ceruta de catre

238

persoanele interesate sau de catre procuror, cerere care va fi adresata instantei judecatoresti. Curatorul numit va constata printr-un inventa bunurile succesorale. Curatorul va exercita drepturile succesiunii, va raspunde la cererile indreptate impotriva succesiunii, va administr succesiunea, iar sumele existente in succesiune sau cele rezultate din vanzarea mobilelor si imobilelor vor fi consemnate la CEC sau la banca si, in cele din urma, curatorul va da socoteala in legatura cu modul in care a fost conservata si administrata succesiunea vacanta. Raspunderea statului pentru pasivul succesoral Statul va raspunde de pasivul succesoral doar in limita activului. Si in situatia succesiunii vacante reglementata de art. 724 Cod civil, statul nu va putea renunta la calitatea sa de succesor, deoarece, in caz contrar, bunurile ar ramane fara stapan, situatie in care ele ar reveni tot statului, dar in virtutea puterii sale suverane. Instanta suprema a decis ca in situatia in care unicul succesibil (sau toti, cand sunt mai multi) a renuntat la succesiune ori nu au acceptat-o in termenul legal, aceasta va deveni vacanta dupa expirarea termenului de 6 luni, iar bunurile succesorale trec, conform art. 652 alin. 2 Cod civil, in proprietatea statului.^1) Daca printr-o actiune in anularea certificatului de vacanta succesorala se urmareste scopul de a se constata ca reclamantul este proprietarul bunului lega:, ea va trebui considerata imprescriptibila pe cale extinctiva, indiferent daca este privita ca o actiune in constatare sau este caracterizata ca o actiune in revendicare.^2) Daca exista vacanta succesorala, statul va dobandi bunurile succesorale cu titlu universal si nu cu titlu particular, ca bunuri individual determinate. Din caracterul universal al transmiterii decurge atat dreptul, cat si obligatia statului la activul si respectiv la pasivul succesiunii, in limita activului. In consecinta, statul va trebui sa dea urmare unei promisiuni de vanzare facuta de catre cel decedat, a carui succesiune a devenit vacanta.^3)

239

Statul va primi activul succesoral dupa deducerea pasivului, fara sa poata fi obligat la plata datoriilor care ar intrece activul.^4) --------- ^1) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 422 din 4 manie 1982, in "Culegere de decizii pe 1982", pag. 113. ^2) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1006 din 29 aprilie 1972, in "Repenoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1969 - 1975" pag. 209. ^3) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1351 din 20 iunie 1972, in "Culegere de decizii pe 1972", pag. 180. ^4) Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1260 din 3 decembrie 1965, in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1952 - 1969", pag. 448. Problema daca statul este sau nu mostenitor sezinar Din punctul nostru de vedere, statul nu este un mostenitor sezinar. Astfel, art. 653 Cod civil este categoric: "Descendentii si ascendentii al de drept posesiunea succesiunii din momentul mortii defunctului. Ceilalt mostenitori intra in posesiunea succesiunii cu permisiunea justitiei". Mostenitorii care au de drept sezina sunt numai descendentii si ascendentii statul intrand in categoria "celorlalti mostenitori". In absenta unu argument de text, statul nu poate fi considerat un mostenitor sezinar. Asa cum just s-a aratat in doctrina juridica, "prevederile art. 653 Cod civil potrivit carora numai descendentii si ascendentii au de drept posesiune mostenirii sunt de stricta interpretare, neputand fi extinse la alte categori de mostenitori decat acelea limitativ prevazute". Mai retinem ca statul nu raspunde pentru pasivul succesiunii deci in limitele activului succesoral. In aceasta situatie, raspunderea va opera doar dupa punerea in posesie a statului, adica dupa eliberarea certificatului de vacanta succesorala.

240

Notiuni generale despre mijloacele de dovada a calitatii de mostenitor O persoana fizica sau juridica va putea veni la succesiune in virtutea legii sau a testamentului. Dar simpla vocatie succesorala nu este suficienta, fiind necesar ca succesibilul sa accepte mostenirea, in termenul legal de optiune. Odata acceptata succesiunea, succesibilul dobandeste calitatea de mostenitor, calitate care se va dobandi din momentul deschiderii succesiunii, chiar daca ea va fi contestata ulterior. Mijloacele legale prin care poate fi constatata calitatea de mostenitor sunt fie de natura necontencioasa, fie contencioasa. Dovada calitatii de mostenitor pe calea procedurii necontencioase se va putea realiza in cadrul procedurii succesorale notariale, cand toti succesibilii sunt de acord cu numarul si vocatia lor succesorala. Dovada calitatii de mostenitor pe cale contencioasa sau judiciara va avea loc, asa dupa cum vom vedea, atunci cand succesibilii nu cad de acord cu privire la numarul lor si vocatia lor succesorala, sau in cadrul unui litigiu care are ca obiect drepturi succesorale. Mijloacele de proba ale calitatii de mostenitor sunt: certificatul de mostenitor, testamentul, actele de stare civila si orice alte mijloace de proba admise de lege. Notiuni generale. Natura juridica a certificatului de mostenitor. Certificatul de mostenitor este un act juridic intocmit de notar, care cuprinde acordul mostenitorilor cu privire la drepturile lor succesorale reciproce, calitatea lor de mostenitori, intinderea drepturilor succesorale, alcatuirea masei succesorale.^1) El este o" conventie incheiata" pe cale notariala.^2) Instanta suprema a decis, in acest sens, ca "Certificatul de mostenitor reprezinta acordul partilor cu privire la calitatea lor de mosenitori, intinderea drepturilor pe care le au si bunurile succesorale. El constituie dovada intre mostenitori cu privire la cele ce cuprinde, tocmai datorita caracterului sau conventional".^3)

241

Certificatul de mostenitor nu este un act jurisdictional, ci un act necontencios.^4) In cadrul unei actiuni in anulare se va putea dovedi, in termenul de prescriptie de 3 ani, ca acordul de vointa a fost viciat.^5) Avand in vedere imprejurarea ca puterea doveditoare a certificatului de mostenitor are de temei in primul rand acordul succesorilor, inseamna ca mentiunile din el vor face dovada deplina impotriva succesorilor.^6) Erezii prezenti in fata notarului nu vor putea ataca continutul certificatului de mostenitor, in sensul ca una sau mai multe mentiuni din cuprinsul sau nu ar corespunde adevarului. Atacarea certificatului de catre mostenitori, prezenti la notariat, va fi posibila doar pe motivul ca vointa lor a fost viciata prin eroare, dol sau violenta.^7) O prima concluzie pe care o desprindem, este taceea a caracterului conventional al certificatului de mostenitor. Actul notarial va cuprinde, eventual, si imparteala bunurilor succesorale, daca mostenitorii au cazut la invoiala; daca insa imparteala nu a fost facuta, atunci certificatul de mostenitor va face numai dovada calitatii mostenitorilor si cotelor-parti care li se cuvin din patrimoniul succesoral. Aceste cote-parti, determinate in mod ideal printr-o fractiune matematica, se concretizeaza de abia cu prilejul partajului, prin care se va finaliza astfel indiviziunea si vor fi materializate drepturile mostenitorilor indivizari. Deci, atat timp cat nu a intervenit intre mostenitori o intelegere de imparteala cuprinsa in certificatul de mostenitor, urmeaza sa fie introdusa o actiune de iesire din indiviziune la instanta de judecata.^8) Caracterul conventional al certificatului de mostenitor rezulta si din faptul ca, daca exista neintelegeri intre mostenitori cu privire la proprietatea bunurilor care alcatuiesc masa succesorala, procedura necontencioasa va trebui suspendata pana la solutionarea conflictelor de catre instanta de judecata.^9) Daca in fata notarului, cu ocazia procedurii succesorale apar neintelegeri intre mostenitorii legali, chiar nerezervatari si mostenitorii testamentari cu privire la valabilitatea unui testament autentic, atunci notarul va indruma partile sa ceara solutionarea conflictelor pe cale judiciara. Indrumarea partilor la proces nu va putea fi

242

ceruta insa de creditorii succesiunii, atunci cind succesorii nu le recunosc existenta creantei in pasivul succesoral. Drepturile succesorale nu se dobandesc in virtutea certificatului de mostenitor, ci in puterea legii sau a testamentului, din momentul mortii lui de cu cujus. Mostenitorul va putea sa faca dovada dreptului sau succesoral nu numai prin certificatul de mostenitor, dar si prin alte mijloace de proba. Intr-adevar, nu exista nici o prevedere legala care sa impuna obligativitatea certificatului de mostenitor. Chiar si un mostenitor nesezinar va putea, pe terenul probei, sa-si dovedeasca calitatea de succesor, in conditiile dreptului comun. Asa cum s-a aratat in doctrina juridica, "Certificatul de mostenitor nefiind obligatoriu, iar acest certificat constituind incheierea normala a procedurii succesorale necontencioase notariale, urmeaza ca succesorii nu sunt obligati sa recurga la aceasta procedura".^10) Atunci cand exista neintelegeri intre mostenitori, va putea fi sesizata instanta de judecata care va rezolva litigiul. --------- ^1) Curtea Suprema de Justitie, sect. civ., dec. nr. 790 din 4 mai 1990, in "Dreptul" nr. 1/1991, pag. 69. ^2) Trib. jud. Timis, dec. civ. nr. 916 din 11 iulie 1983, in "Revista romana de drept" nr. 1/1984, pag. 59. ^3) Trib. Suprem, sect. civ. dec. nr. 672 din 15 aprilie 1976, in "Culegere de decizii pe 1976", pag. 150. ^4) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1006 din 29 aprilie 1972, in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anu 1969 - 1975" pag. 209 - 210; Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1933 din 16 august 1973, in "Culegere de decizii pe 1973" pag. 334. ^5) Curtea Suprema de Justitie, sect. civ., dec. nr. 790 din 4 mai 1990, in "Dreptul" nr. 1/1991, pag. 69. ^6)Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 514 din 26 februarie 1972, in "Culegere de decizii pe anul 1972", pag. 164. ^7) Trib. jud. Timis, dec. civ. nr. 916 din 11 iulie 1983, in "Revista romana de drept" nr. 1/1984, pag. 59; Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr.

243

62/1978, in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1975-1980", pag. 134. ^8) Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 540 din 18 mai 1966, in "Culegere dc decizii pe 1966", pag. 156. ^9) Trib. jud. Brasov, dec. civ. nr. 2684/1955, cu nota I. C. Popescu, in "Legalitatea populara" nr. 4/1956, pag. 493. ^10) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., pag. 185-186. Certificatul de mostenitor nu va investi pe mostenitor cu drepturi referitor la succesiune,^1) aceste drepturi fiind dobandite prin succesiune din chiar momentul deschiderii acesteia. Asa dupa cum s-a subliniat in doctrina juridica, "certificatul de mostenitor nu confera calitatea de mostenitor, ci o constat:".^2) Certificatul de mostenitor este doar un mijloc de proba a calitatii de mostenitor legal sau testamentar, fara ca acest act sa constituie un titlu de proprietate. In consecinta, daca reclamantul revendica un bun imobil este obligat sa faca dovada dreptului de proprietate al autorului asupra imobilului, nefiind suficient sa pretinda ca paratul posesor nu are un asemenea drept.^3) Fiind o conventie, certificatul de mostenitor va avea putere probanta numai intre mostenitori si nu va putea fi opus tertilor ca titlu de proprietate.^4) El nu produce deci efecte decat fata de cei care au participat la procedura succesorala si nu poate fi opozabil tertilor posesori al bunurilor cuprinse in certificat, spre a se porni la executarea in temeiul acestui titlu.^5) Certificatul de mostenitor este doar un instrument probator, ale carui mentiuni vor putea fi infirmate in cadrul actiunii in anulare.^6) Vom retine insa ca, forta probanta a certificatului de mostenitor decurge nu numai din acordul partilor, dar si din verificarile facute de catre notar. Tertii nu vor putea totusi ignora actul. Pe drept cuvant, ilustrul civilist Mihai Eliescu arata ca certificatul de mostenitor va face dovada si fata de terti, insa numai pana la proba contrarie, atat in privinia vocatiei succesorale a celor mentionate in certificat, cat si in ceea ce priveste intindetea vocatiei succesorale;^7) de asemenea, certificatul de

244

mostenitor "face dovada fata de terti, despre bunurile care prin efectul impartelii au fost repartizate ca bunuri succesorale - in lotul diferitilor succesori sau despre calitatea unicului mostenitor sau legatar care a dobandit, cu titlu de mostenire, bunurile ce fac parte din masa succesorala".^8) Certificatul de mostenitor nu va putea fi opus tertilor ca titlu de proprietate. Dimpotriva, fata de comostenitori certificatul de mostenitor constituind acordul de vointa al partilor, el va face dovada deplina. Nefiind un titlu de proprietate, certificatul de mostenitor nu face dovada ca bunurile mentionate in el au fost proprietatea defunctului si, ca efect al transmisiunii succesorale, proprietatea mostenitorului. -------- ^1) I. Zinveliu, "Dreptul la mostenire in RSR", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, pag. 149; St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 511; C. Cristodulo, P. Plahide, "Probleme de drept privitoare la caracterul procedurii succesorale notariale si la natura juridica a certificatului de mostenitor", in "Legalitatea populara" nr. 2/1959, pag. 40. ^2) St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 511. ^3) Trib. jud. Suceava, dec. civ., nr. 162 din 16 februarie 1982, in "Revista romana de drept" nr. 1/1983, pag. 62. ^4) Trib. reg. Bucuresti, col. III civ., dec. nr. 5260/1955, cu nota N.C. Vlahide, in "Legalitatea populara" nr. 6/1956, pag. 752. ^5) Trib. reg. Galati, dec. civ. nr. 1291 din 21 iunie 1957, cu nota V. Economu, in "Legalitatea populara" nr. 5/1958, pag. 113. ^6) Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 594 din 4 aprilie 1963, in "Culegere de decizii pe 1963^, pag. 137; Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1119 din 31 oetombrie 1966 in "Culegere de decizii pe 1966", pag. 162. ^7) M . Eliescu, "Transmisiunea si imparteala mostenirii... ", pag. 182. ^8) M . Eliescu, "Transmisiunea si imparteala mostenirii... ", pag. 182.

245

Omiterea unor bunuri in certificatul de mostenitor In principiu, in certificatul de mostenitor vor trebui cuprinse toate bunurile succesorale. Am vazut insa ca certificatul de mostenitor nu este prin el insusi un titlu de proprietate, el facand doar dovada calitatii de mostenitor si a cotei succesorale. Practic, este posibil ca succesorii sa omita sa cuprinda in certificatul de mostenitor toate bunurile succesorale. In asemenea cazuri, nu va fi anulat certificatul de mostenitor, ci va fi emis un certificat suplimentar. S-a decis, in acest sens, ca "Neincluderea unor bunuri in masa succesorala poate fi remediata prin solicitarea si emiterea unui certificat suplimentar. Aceasta posibilitate este insa deschisa numai daca intre mostenitori nu exista diferende cu privire la cotele de mostenire si la componenta masei succesorale.^1) Notarul va avea posibilitatea eliberarii unui certificat de mostenitor suplimentar, daca exista acordul de vointa al comostenitorilor si cu privire la bunurile omise din certificatul de mostenitor initial. Procedura succesorala notariala are un caracter necontencios si este facultativa, fiind subordonata principiului disponibilitatii. Tertii nu vor putea deci solicita notarului sa elibereze un supliment de certificat de mostenitor. Daca in primul certificat de mostenitor s-a omis sa se treaca toate bunurile succesorale, pentru eliberarea certificatului de mostenitor suplimentar nu va fi nevoie de anularea primului certificat. In al doilea certificat se va face insa mentiune asupra primului certificat. Daca exista neintelegeri intre mostenitori cu privire la bunurile succesorale omise, va putea fi sesizata instanta de judecata care va decide, stabilind prin hotarare daca bunurile respective fac sau nu parte din masa succesorala. Daca procedura succesorala notariala nu se poate realiza datorita conflictelor dintre mostenitori, atunci se va recurge la procedura contencioasa, sesizandu-se instanta de judecata. "In cazul in care exista

246

si alte bunuri succesorale care nu au fost cuprinse in certificatul de mostenitor, indiferent din ce cauza, oricare dintre mostenitori este indreptatit sa ceara instantei sa constate aceasta situatie si sa includa in masa succesorala toate acele bunuri ce au existat, la data deschiderii succesiunii, in patrimoniul persoanei decedate".^2) Cand se va efectua partajul succesoral, vor fi impartite bunurile mentionate in certificatul de mostenitor, dar si cele omise a fi incluse in certificat, daca se face dovada ca si aceste bunuri au facut parte din patrimoniul succesoral.^3) Mostenitorii nu se vor limita insa doar la indicarea bunurilor, ci vor trebui sa prezinte si probele din care sa rezulte ca ele au existat in patrimoniul defunctului,^4) la data deschiderii succesiunii. ---------- ^1) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 622 din 9 martie 1973 in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1969 - 1975", pag. 210. ^2) Decizia nr. 7 din 1 februarie 1993 a Curtii Supreme de Justitie in compunerea prevazuta de art. 39 alin. 2 si 3 din Legea pentru organizarea judecatoreasca, in "Buletinul jurisprudentei", "Culegere de decizii pe anul 1993", a Curtii Supreme de Justitie, Editurile "Continent XXI si "Universul", Bucuresti, 1994, pag. 7. ^3) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1239 din 2 iunie 1972. in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1969 - 1975". pag. 210. ^4) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1537 din 3 august 1983, in "Culegere de decizii pe 1983", pag. 92. Continutul certificatului de mostenitor Mostenitorul care a acceptat succesiunea va putea cere notarului sa elibereze certificatul de mostenitor. In cazul mostenitorilor nesezinari importanta certificatului de mostenitor este incontestabila, deoarece prin acest caz ei sunt trimisi in posesia mostenirii. De aceea s-a si spus ca una

247

din functiile certificatului de mostenitor este si aceea ca el constituie un mijloc de insezinare.^1) Cererea pentru eliberarea certificatului de mostenitor nu va putea fi introdusa decat dupa expirarea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii. Cand drepturile succesorale au fost stabilite printr-o hotarare definitiva si irevocabila, atunci certificatul de mostenitor va fi eliberat in temeiul acestei hotariri. Notarul va putea, in principiu, sa elibereze doar un singur certificat de mostenitor, in conditiile mentionate in paragraful anterior, el va putea elibera si un supliment la certificatul de mostenitor. Totusi, daca va coexista mostenirea legala cu cea testamentara, la cererea mostenitorilor sau a unuia dintre ei, se va putea elibera un certificat de mostenitor pentru succesiunea legala si un certificat de mostenitor pentru succesiunea testamentara. Notarul va putea elibera, dupa verificarea testamentului, certificatul de mostenitor atunci cand testamentul indeplineste conditiile de forma, nu contine prevederi contrare legii si este cert ca nu a adus atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari; aceasta situatie, are in vedere imprejurarea in care legatarul universal nu vine in concurs cu erezi rezervatari, asa incat certificatul de mostenitor nu are decat valoarea unui instrument probator al calitatii de legatar, pe care notarul o constata, avand totodata ca efect trimiterea sa in posesia legatului, fara a rapi celorlalti mostenitori posibilitatea de a-si valorifica pretentiile pe calea actiunii in justitie.^2) Certificatul de mostenitor cuprinde mentiuni referitoare la persoana decedata, masa succesorala, persoanele care au acceptat succesiunea, cota care revine fiecarui mostenitor, persoanele care au renuntat expres la succesiune, taxa de timbru achitata etc. Cand unul din mostenitori si-a instrainat cota-parte succesorala, in certificat va fi mentinut mostenitorul cedent si nu cesionarul. In certificat vor fi mentionate atat bunurile succesorale mobile, cat si cele imobile. Este posibil ca prin actul notarial sa fi avut loc si o impartire a bunurilor succesorale; aceasta situatie va fi cuprinsa in certificatul de mostenitor.^3) Daca nu s-a realizat imparteala amiabila, consemnata in certificatul de mostenitor, atunci se va putea promova o actiune de iesire din indiviziune la instanta judecatoreasca. Cand

248

certificatul de mostenitor cuprinde intelegerea mostenitorilor cu privire la imparteala, atunci certificatul va putea fi pus in executare. Instanta suprema a decis ca atunci cand mostenitorii sunt de acord, in fata notarului, cu privire la pasivul succesoral si creditorii ei, notarul are obligatia de a face mentiunile respective in certificatul de mostenitor; dimpotriva, daca mostenitorii nu au cazut de acord cu privire la pasivul sucresoral si notarul nu a facut nici o mentiune in acest sens in certificatul de mostenitor, omisiunea nu constituie un motiv pentru a se solicita anularea certificatului.^4) Cu ocazia iesirii din indiviziune, se va putea cere stabilirea pasivului succesoral, deoarece potrivit legii nr. 603/1943, cu ocazia partajului judiciar se lichideaza, ca fiind conexe, toate pretentiile dintre mostenitori referitoare la masa succesorala, iar, potrivit art. 774 ai 777 Cod civil, coerezii au obligatia de a achita datoriile succesorale proportional cu partea din mostenire. --------- ^1) St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 511 ^2) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1119 din 31 octombde 1966, "Culegere de decizii pe 1966", pag. 162. ^3) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 540 din 18 mai 1966, in "Culegere de decizii pe 1966", pag. 156, ^4) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 844 din 4 iunie 1981, in "Culegere de decizii pe 1981", pag. 124. Anularea certificatului de mostenire Puterea doveditoare a certificatului de mostenitor rezida din caracterul sau conventional, el facand dovada deplina atat timp cat nu s-a dovedit ca acordul de vointe este rezultatul unui viciu de consimtamant. Deci, daca se va face dovada ca consimtamantul a fost viciat de eroare, dol sau violenta, certificatul de mostenitor va putea fi anulat. Desigur, pentru

249

anularea certificatului vor putea fi invocate nu numai encistenta unui viciu de consimtamant, dar si alte motive de anulare.^1) Omisiunea includerii unor bunuri succesorale in certificatul de mostenitor nu va atrage anularea certifcatului. Actiunea in anularea certificatului va putea fi introdusa de mostenitorii care au participat la dezbaterea succesiunii, de mostenitorii care nu au participat la dezbaterea succesorala, de mostenitorii care nu au fost prezenti la aceste dezbateri succesorale, precum si de catre tertii prejudiciati prin eliberarea certificatului. Mostenitorii care au participat la dezbateri vor putea cere anularea certificatului de mostenitor, in termen de 3 ani, termen care va incepe sa curga de la data cand mostenitorul respectiv a semnat incheierea data de notar si cand a luat cunostinta de pretinsa neregularitate a certificatului.^2) Prescriptibilitatea actiunii in anulare opereaza atunci cand se cere doar anularea certificatului de mostenitor pe motiv de viciere a consimtamantului unuia dintre succesori.^3) Actiunea in anularea certificatului are un caracter personal, patrimonial, de aceea se si exercita in termen de 3 ani. O asemenea actiune nu este reala, deoarece prin ea nu se tinde in primul rand la valorificarea unui drept real, ci prin ea se urmareste exclusiv desfiintarea actului.^4) Pentru violenta, prescriptia dreptului la actiune in anulare va incepe sa curga de la data cand au incetat actele de violenta; pentru eroare sau in celelalte cazuri de anulare, prescriptia va curge de la data cand cel indreptatit, reprezentantul sau legal ori persoana chemata de lege sa incuviinteze actele, au cunoscut cauza anularii, dar cel mai tarziu de la implinirea a 18 luni de la data incheierii actului. Un succesibil dupa ce a acceptat succesiunea, prin propria sa vointa nu mai poate schimba situatia creata prin acceptare. Codul civil precizeaza doar termenul in care succesibilul va trebui sa opteze pentru acceptare sau renuntare la succesiune. Pot cere anularea certificatului de mostenitor si colateralii mai apropiati in grad, chiar si atunci cand au luat parte la procedura

250

succesorala notariala, daca au fost trecuti ca fiind chemati la mostenire, in concurs cu ei si colateralii mai indepartati.^5) Mai au calitatea de a ataca in justitie un certificat de mostenitor, nu numai cei care au pretentii la succesiune, dar si alte persoane cu interese legitime de a obtine anularea sau rectificarea certificatului. Curtea Suprema de Justitie a decis ca acei care au pretentii la succesiune ori au fost pagubiti in alt fel prin eliberarea sau cuprinsul certificatului, vor putea cere in justitie anularea lui si stabilirea drepturilor lor.^6) Cererea pentru anularea certificatului de mostenitor poate fi introdusa separat in justitie, dar asa cum a stabilit instanta suprema, "Nici o regula de drept procedural nu interzice unuia din comostenitori ca printr-o singura actiune, care are ca obiect principal si final partajarea intregii averi succesorale, sa atace totodata si certificatul de mostenitor, acest din urma capat de cerere putand sa rezulte implicit din intreg cuprinsul actiunii".^7) Pana la anularea certificatului de mostenitor prin hotarare judecatoreasca, certificatul face dovada deplina referitor la calitatea de mostenitor si cota sau bunurile care revin fiecarui mostenitor, bineinteles, numai in raporturile dintre acestia. Certificatul de mostenitor nu face dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor mentionate in certificat. Certificatul de mostenitor ramane doar un instrument probatoriu si un mijloc de trimitere in posesie a mostenitorilor nesezinari. Dupa ce drepturile succesorale au fost stabilite printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, poate fi eliberat certificatul de mostenitor in temeiul hotararii judecatoresti. Si in acest caz, certificatul de mostenitor continua sa ramana un instrument probator, doar "puterea doveditoare si-o trage din hotararea judecatoreasca care a trecut in autoritatea lucrului judecat".^8) De aceea legea permite ca certificatul sa poata fi folosit la intabularea dreptului de proprietate al mostenitorilor. Desigur, avem in vedere certificatul de mostenitor eliberat in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile. Certificatul de mostenitor fiind emis de notariat, rectificarea lui va putea fi realizata tot de catre notariat si nu catre instanta.^9)

251

-------- ^1) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 624 din 12 aprilie 1978, in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1975-1980", pag,. 134. ^2) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1543 din 18 iulie 1972, in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1969 - 1975", pag. 211. ^3) Art. 3 din Decretul nr. 167/1958. ^4) Ioan Mihuta, "Probleme de drept din practica Tibunalului Suprem, sectia civila", in "Revista romana de drept", nr. 12/1973, p. 120. ^5) Trib. reg. Oltenia, col. civ., dec. nr. 1604 / 1966, cu nota N. Surdulescu, in "Revista romana de drept" nr. 12/1964, pag. 124. ^6) Curtea Suprema de Justitie, sect. civ., dec. nr. 232 din 13 februarie 1992, in "Probleme de drept (1990 / 1992) din deciziile Curtii Supreme de Justitie", pag. 137 - 138; in acelasi sens: Trib. reg. Cluj, col. civ. dec. nr. 4927 / 1957, cu nota C. Linezmayer, in "Legalitatea populara" nr. 11 / 1958, pag. 122. ^7) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1179 din 27 iulie 1968, in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1952 - 1969", pag. 451. ^8) V. Dandea, nota I la dec. civ. nr. 346 din 21 martie 1972 a Trib. jud. Timis, cit. supra, pag. 156. ^9) Notariatul de stat local Tecuci, incheierea din 11 septembrie 1974 cu nota de Gheorghe Dobrican, in "Revista romana de drept" nr. 6 / 1975. pag. 53. Testamentul Nu numai certificatul de mostenitor are caracterul de instrument probator al calitatii de succesor, ci si testamentul. Ca act juridic de ultima vointa, testamentul va produce efecte de la data deschiderii succesiunii.

252

Cu ajutorul testamentului se face dovada calitatii de mostenitor testamentar, daca nu a fost eliberat certificatul de mostenitor. Testamentul va fi folosit de succesor la eliberarea certificatului de mostenitor, in cadrul procedurii succesorale notariale. Dovada vocatiei succesorale va putea fi facuta cu testamentul si "in afara procedurii succesorale notariale, cand mostenitorii isi recunosc calitatea de mostenitori, in cazul in care mostenitorii sau o parte din ea se afla in stapanirea unui mostenitor aparent si este revendicata de adevaratul mostenitor".^1) Deci, legatarii isi vor putea dovedi calitatea de mostenitori prezentand testamentul. -------- ^1) I. Zinveliu, "Dreptul la mostenire in RSR", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, pag. 152. Alte mijloace de proba In cazul mostenirii legale este posibil ca dovada vocatiei succesorale sa nu se poata realiza cu ajutorul actelor de stare civila. Intr-o asemenea situatie, daca exista un litigiu, proba vocatiei succesorale va putea fi facuta si prin alte mijloace de proba admise de lege. In practica instantelor judecatoresti s-a decis, de exemplu, ca dovedirea calitatii de mostenitor se va face si in fata justitiei, cu ocazia unui litigiu, independent de existenta certificatului de mostenitor, prin orice mijloc de proba.^1) Tot astfel, intr-o actiune de partaj, dovada calitatii de succesor, cand nu se contesta filiatiunea, se poate face si cu alte mijloace de proba legale decat actele de stare civila.^2) Instanta suprema a decis ca "dovada statutului civil al unei persoane nu se poate face decat cu certificate de stare civila si o atare proba ar fi necesara - in principiu - si intr-un litigiu patrimonial privind o avere succesorala, in cazurile in care se invoca rudenia cu defunctul. Cu toate acestea, instanta poate incuviinta si alte probe pentru stabilirea raportului de rudenie, daca partea trebuie sa dovedeasca nasteri si casatorii vechi

253

sau intimplate in localitati necunoscute ori indepartate, sau cand, pentru obtinerea lor, ar intampina alte piedici gasite intemeiate, cu conditia ca aceste probe astfel admise, sa nu fie contrare certificatelor de stare civila prezentate".^3) --------- ^1) Trib. reg. Cluj, col. civ. dec. nr. 2393/1957, cu nota C. Linczmayer in "Legalitatea populara" nr. 12 /1957, pag. 1521. ^2) Trib. reg. Bacau, dec. civ. nr. 469 / 1956, cu nota Constantin Floares, in "Legalitatea populara" nr. 10/1957, pag. 1266. ^3) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 2013 / 1953, in Culegere de decizii pe 1953 vol. I, pag. 31. Consideratiuni generale despre petitia de ereditate Mostenitorul va avea asupra patrimoniului succesoral toate drepturile si obligatiile pe care le avea defunctul, el dobandind dreptul de proprietate asupra bunurilor succesorale din chiar momentul deschiderii succesiunii. Asemenea defunctului, mostenitorul va putea recurge la actiunile petitorii si posesorii, reale sau personale. Practic este insa posibil ca sa apara conflicte intre persoane care considera ca au calitatea de mostenitor legal sau testamentar si care stapanesc patrimoniul succesoral, pretinzand ca sunt adevaratii mostenitori. Conflictul se naste deci intre mostenitorul aparent si mostenitorul adevarat. Intr-o asemenea situatie, adevaratul mostenitor se adreseaza cu o actiune in justitie, solicitand sa i se recunoasca calitatea de mostenitor legal sau testamentar, iar mostenitorul aparent sa-i restituie bunurile detinute fara drept. Instanta suprema a definit petitia de ereditate ca fiind acea actiune reala prin care persoana ce se pretinde a fi chemata la succesiune in calitate de mostenitor universal sau cu titlu

254

universal cere de la acel ce are posesia acelei mosteniri (mostenitorul aparent) restituirea in total sau in parte a bunurilor care o compun".^1) Codul civil nu reglementeaza petitia de ereditate, astfel ca a revenit rolul doctrinei juridice si a jurisprudentei sa contureze aceasta institutie civila. Actiunea in petitie de ereditate se aseamana cu trei actiuni: actiunea in revendicare; actiunea de partaj; actiunea personala in executarea unei creante. In primul rand, actiunea in petitie de ereditate nu se confunda cu actiunea in revendicare, desi petitia de ereditate este o actiune reala, prin care se urmareste direct revendicarea patrimoniului defunctului. Intr o actiune in revendicare se pune in discutie insusi titlul de proprietate al defunctului, pe cand petitia de ereditate "priveste numai validitatea titlului de mostenitor a celui care detine bunurile a caror apartenenta la masa succesorala nu este contestata".^2) Ceea ce este caracteristic petitiei de ereditate este faptul ca prin ea se pune in discutie insusi titlul de succesor al mostenitorului aparent, care detine bunurile succesorale. Este posibil ca depnatorul bunurilor sa nu conteste calitatea de mostenitor a reclamantului, ci faptul ca defunctul nu a fost proprietarul bunului. In acest caz, ne vom afla in prezenta unei acpuni in revendicare. Deosebiri exista intre actiunea in petitie de ereditate si actiunea de partaj. La partaj, succesorul nu pretinde decat partea sa din mostenire, necontestandu-i-se calitatea de mostenitor legal sau testamentar. Daca, totusi, intr-un proces de partaj se contesta reclamantului calitatea de succesor sau intinderea dreptului sau, atunci actiunea in imparteala va putea conduce la promovarea unei petitii de ereditate. Pe de alta parte, in timp ce actiunea de partaj este imprescriptibila, actiunea in petitie de ereditate este prescriptibila. Partajul presupune participarea tuturor comostenitorilor, de unde caracterul indivizibil al impartelii, pe cand actiunea in petitie de ereditate va putea fi promovata de fiecare mostenitor. Nu poate fi confundata actiunea in petitie de ereditate cu actiunea personala in executarea unei creante, deoarece obiectul lor este deosebit. Astfel, in actiunea in petitie de ereditate se pune in discutie calitatea de

255

mostenitor, pe cand in actiunea in executarea unei creante, calitatea de creditor a defunctului. In concluzie, intr-o actiune in petitie de ereditate se pune in discutie validitatea titlului succesoral, prin ea urmarindu-se sa se stabileasca calitatea de succesor universal sau cu titlu universal. Intr-un asemenea litigiu, toate partile considera ca au calitatea de mostenitor. Nu are importanta daca in cadrul actiunii in petitie de ereditate titlul contestat este cel de succesor legal, testamentar universal sau cu titlu universal. ------- ^1) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1051 din 14 august 1969, in "Repertoriu de practica judiciara in materie civila pe anii 1969 - 1975", pag. 212; in acelasi sens: D. Alexandresco, vol. III, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 89S; I. Zinveliu, "Dreptul la mostenire in RSR", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, pag. 154; M. Eliescu, "Transmisiunea si imparteala mostenirii...", pag. 188; St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 513; Francisc Deak si colab., "Mostenirea testamentara...", pag. 136 si urm. ^2) Mircea N. Costin, "Solutii controversate referitoare la petitia de ereditate in lurmina proiectului codului civil", in "Revista romana de drept", nr. 3/1973. pag. 56. Caracterele juridice ale actiunii in petitie de ereditate a) Au existat controverse asupra problemei daca actiunea in petitie de ereditate este reala, personala sau mixta. - Majoritatea autorilor considera petitie de ereditate ca este o actiune reala.^1) Se motiveaza ca adevaratul mostenitor este proprietar al patrimoniului succesoral si scopul actiunii este acela de a intra in posesia efectiva a bunurilor, rezultat asemanator cu cel al actiunii in revendicare.

256

- Alti autori au apreciat ca petitia de ereditate ar fi o actiune personala.^2) Se are in vedere ca prin actiunea in petitie de ereditate se urmareste sa se asigure recunoasterea calitatii de mostenitor. - In sfarsit, alti autori au considerat ea petitia de ereditate este o actiune mixta, in sensul ca intruneste atat elemente ale actiunii reale, cat si elemente ale actiunilor personale.^3) Astfel, este posibil ca in masa succesorala sa intre si bunuri necorporale (de exemplu, titluri de creanta, etc.) ceea ce face dificil sa se considere ca petitia de ereditate ar avea un caracter real stricto sensu. Petitia de ereditate este un mijloc juridic care este folosit de adevaratul proprietar pentru apararea drepturilor privind intreaga masa succesorala si nu numai unele bunuri succesorale. b) Actiunea in petitie de ereditate este prescriptibila. Termenul este de trei ani, iar prescriptia va incepe sa curga din momentul in care mostenitorul aparent face acte care prin natura lor contesta drepturile mostenitorului adevarat. Majoritatea autorilor considera ca actiunea in petitie de ereditate, sub aspectul prescriptibilitatii, se afla sub incidenta decretului nr. 167 / 1958, si indirect ea rezulta si din unele solutii ale instantei supreme. Aceasta instanta face o distinctie semnificativa; cand se solicita restituirea bunurilor succesorale de la mostenitorii aparenti, atunci actiunea este prescriptibila; daca se solicita insa numai constatarea vocatiei succesorale la o anumita succesiune, actiunea va trebui calificata drept o actiune in constatare, asa cum este reglementata de art. 111 Cod procedura civila si care este imprescriptibila. De asemenea, actiunea in rectificare a cartii funciare, ca o consecinta a actiunii principale prin care s-a solicitat a se constata vocatia la succesiune nici ea nu se prescrie, fata de dispozitiile art. 36 al legii nr. 27 aprilie 1938.^4) c) Actiunea in petitie de ereditate este o actiune indivizibila. O asemenea actiune nu trebuie introdusa de catre toti mostenitorii, ci numai de acei a caror calitate a fost contestata. Daca exista mai multi mostenitori aparenti, va opera divizibilitateaa. Fiecare mostenitor adevarat va promova individual actiunea in petitie de ereditate, iar daca sunt mai multi mostenitori aparenti, actiunea va fi indreptata impotriva fiecaruia din ei.

257

-------- ^1) Traian lonascu, Curs de drept civil, vol. II, Litografia invatamantului Bucuresti, 1947, pag. 51; D. Rizeanu, Despre succesiuni Petitia de ereditate, in Principii de drept, Editura Stiintifica, 1959, pag. 432; Francisc Deak, Mostenirea testamentara... , pag. 136; St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 513; I. Zinveliu, "Dreptul la mostenire in RSR", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, pag. 154; I. Mihuta, "Probleme de drept civil din practica pe anul 1969 a Tribunalului Suprem", in "Revista romana de drept" nr. 8/1970, pag. 116. ^2) E. Heroveanu, Principiile procedurii judiciare, Bucuresti 1932, pag. 243. ^3) M. Eliescu, Transmisiunea si imparteala mostenirii..., op. cat., pag. 191. ^4) Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 1051 din 14 august 1969, in "Culegere de decizii pe 1969", pag. 160; - Trib. Suprem, sect. civ., dec. nr. 447 din 19 februarie 1972, in "Repertoriu de practica judiciara" pe anii 1969-1975, p. 212. Persoanele care pot promova actiunea in petitie de ereditate O asemenea actiune va fi introdusa de succesorii universali si cu titlu universal, inclusiv legatarii universali si cu titlu universal. Desi beneficiari ai sezinei, descendentii si ascendentii nu vor putea, credem, sa recurga la petitia de ereditate inainte de acceptarea succesiunii. Mai pot promova actiunea dobanditorii sau cesionarii drepturilor succesorale. In temeiul art. 974 Cod civil si creditorii vor putea intenta petitia de ereditate in numele debitorilor lor. Nu numai cetatenii romani, dar si cei straini vor putea recurge la petitia de ereditate (exceptand terenurile, in ceea ce priveste apatrizii si strainii). Mostenitorul adevarat va putea indrepta actiunea in petitie de ereditate impotriva oricarei persoane care ar detine toate sau o parte din bunurile

258

succesorale. Cumparatorul unor bunuri determinate din succesiune, care nu-si aroga calitatea de mostenitor, va putea fi urmarit pe calea actiunii in revendicare si nu in petitie de ereditate. Efectele petitiei de ereditate Daca actiunea in petitie de ereditate va fi admisa de catre instanta, atunci vor lua nastere unele efecte juridice. Sub acest aspect, vom distinge intre efectele produse in raporturile dintre mostenitorul aparent si mostenitorul adevarat, pe de o parte, si mostenitorul adevarat si terti, pe de alta parte. 1. Efectele petitiei de ereditate intre adevaratul mostenitor si mostenitorul aparent. Odata admisa actiunea, mostenitorul aparent va trebui sa restituie mostenitorului adevarat bunurile succesorale, cu toate accesoriile lor. Restituirea se va face in natura, iar cheltuielile efectuate cu conservarea bunului, vor fi inapoiate de catre adevaratul mostenitor. Cand mostenitorul aparent a fost de buna credinta, atunci el va retine fructele si le va inapoia numai pe cele culese dupa punerea sa in intarziere. Cand mostenitorul aparent a fost de rea-credinta, atunci el va restitui integral fructele, chiar daca nu le-a perceput mostenitorul aparent posesor al bunurilor succesorale, va raspunde pentru degradari, chiar daca ele au fost consecinta fortei majore. Daca bunul succesoral a fost instrainat, atunci se va restitui pretul incasat, cand posesorul a fost de buna credinta; se va restitui valoarea bunurilor, daca posesorul a fost de rea-credinta. Cand mostenitorul aparent a achitat cu banii sai datoriile lui de cujus, el va avea dreptul sa-i fie restituite, deoarece a facut o plata nedatorata. 2. Efectele fata de tertele persoane. Este posibil ca mostenitorul aparent, pana la data promovarii actiunii petitiei de ereditate, sa instraineze cu titlu oneros sau gratuit bunurile succesorale unor terte persoane. Nu exista controversa in ce priveste actele de administrare deoarece ele folosesc si adevaratului mostenitor, asa incat ele nu vor fi desfiintate.

259

Sub acest aspect, art. 1097 Cod civil prevede ca, "Plata facuta cu buna credinta acelui ce are creanta in posesiunea sa, este valabila chiar daca in urma posesorul ar fi evins." Un asemenea posesor al creantei va putea fi si mostenitorul aparent. Tot valabile in raporturile cu tertii raman si actele de conservare. Dificultatea apare insa in ceea ce priveste actele de dispozitie. In cazul instrainarilor de bunuri mobile, daca tertul dobanditor a fost de buna credinta, atunci actele de instrainare se mertin, deoarece, conform art. 1909 Cod civil, posesia de buna credinta valoreaza proprietate. Este echitabil ca drepturile dobandite de terti sa fie respectate pentru siguranta circuitului juridic, adevaratul mostenitor indreptandu-se impotriva mostenitorului aparent pentru a i se plati valoarea bunului instrainat. In doctrina juridica s-a aratat ca, "Adevarata justificare a validitatii actelor de dispozitie consimtite de mostenitorul aparent, justificare consfintita de tribunalul nostru suprem, o gasim in puterea creatoare de drept a aparentei, atunci cand ea da nastere unei erori".^1) Situatia este mult mai delicata in cazul instrainarii de imobile de catre mostenitorul aparent. Un aparent rationament juridic ne conduce la concluzia ca actele de instrainare ar trebui desfiintate, deoarece mostenitorul aparent nu era proprietarul bunului si nimeni nu poate instraina valabil bunuri a caror proprietate nu o poseda, potrivit principiului nemo plus juris ad alium transferre potest quom ipse habet. Doctrina juridica^2) si jurisprudenta au decis ca, prin derogare de la principiile generale, instrainarile cu titlu oneros a imobilelor succesorale, constituite de mostenitorul aparent iar tertul dobanditor este de buna credinta, asemenea acte de instrainare vor ramane valabile. Valabilitatea se intemeiaza pe aparenta de drept, cand se da nastere unei erori invincibile, creatoare de drepturi. Cu toate eficienla recunoscuta actelor de instrainare imobiliare, drepturile adevaratului mostenitor nu au fost neglijate. In consecinta, pentru ca un asemenea act de dispozitie sa ramana valabil este necesar ca sa fie intrunite cumulativ urmatoarele conditii. - Instrainarea sa se fi facut cu titlu particular. De aceea, nu va putea pastra bunurile succesorale cesionarul drepturilor succesorale, chiar daca la data cesiunii el a fost de buna credinta.

260

261

- Instrainarea sa se fi facut cu titlu oneros. Daca transmisiunea s-a facut cu titlu gratuit, chiar daca tertul dobanditor a fost de buna credinta, bunul succesoral va fi restituit adevaratului proprietar. - Tertul dobanditor sa fi fost de buna credinta, in sensul ca, la data incheierii actului de instrainare a avut convingerea ca transmitatorul era proprietarul bunului. Buna credinta este prezumata pana la proba contrarie. - Eroarea tertului sa fi fost scuzabila, "caci altfel tertul si-ar intemeia pretentia pe propria sa culpa".^3) Eroarea comuna sa fi fost invincibila. Nu are nici o relevanta juridica daca in momentul incheierii actului mostenitorul aparent a fost sau nu de buna credinta. ------- ^1) M . Eliescu, "Transmisiunea si imparteala mostenirii...", pag.199; in acelasi sens: I. Zinveliu, op. cat., pag. 156. ^2) D. Alexandresco, vol. III, partea a 2-a, "Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului civil roman", pag. 920; St. Carpenaru, "Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire", Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1986, pag. 515; ^3) M. Eliescu, "Transmisiunea si imparteala mostenirii...", pag. 200.