+ All Categories
Home > Documents > Dr Financiar - Xerox

Dr Financiar - Xerox

Date post: 14-Dec-2015
Category:
Upload: george-patru
View: 215 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
Description:
drept financiar
87
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5: EXECUTAREA SILITĂ A OBLIGAŢIILOR FISCALE 5.2. Consideraṭii generale Executarea silită, în general, înseamnă procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o, hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge, cu concursul organelor competente, pe debitorul său, care nu-şi execută de bună voie obligaţiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a şi le aduce la îndeplinire, în mod silit. În vederea realizării efective a creanţei, creditorul trebuie ca, încă din etapa judecăţii în faţa instanţei de fond, să solicite instanţei luarea unor măsuri asigurătorii, în vederea indisponibilizării sumelor de bani, titlurilor de valoare ori a bunurilor mobile sau imobile ale debitorului pentru ca acesta să nu devină insolvabil în perioada desfăşurării procesului, până la rămânerea definitivă sau irevocabilă a hotărârii. În literatura juridică de specialitate s-a afirmat că prin măsuri asigurătorii înţelegem posibilitatea recunoscută de lege reclamantului de a solicita instanţei măsuri de indisponibilizare şi conservare, de natură să împiedice pe pârât, în timpul procesului, să distrugă sau să înstrăineze bunul ce constituie obiectul litigiului sau diminuarea activului patrimonial. Măsurile asiguratorii în vederea satisfacerea creanţelor fiscale, sunt potrivit prevederilor art. 129 din Codul de Procedură Fiscală, poprirea şi sechestrul asigurator, măsuri care se dispun şi se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente, prin decizie emisă de organul fiscal competent. Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate. Măsura poate fi dispusă asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanţa fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de către debitor în proprietate comună cu terţe persoane, pentru cota-parte deţinută de acesta. În momentul individualizării creanţei şi ajungeri acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. 1
Transcript
Page 1: Dr Financiar - Xerox

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5:EXECUTAREA SILITĂ A OBLIGAŢIILOR FISCALE

5.2. Consideraṭii generale Executarea silită, în general, înseamnă procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titular al

dreptului recunoscut printr-o, hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge, cu concursul organelor competente, pe debitorul său, care nu-şi execută de bună voie obligaţiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a şi le aduce la îndeplinire, în mod silit.

În vederea realizării efective a creanţei, creditorul trebuie ca, încă din etapa judecăţii în faţa instanţei de fond, să solicite instanţei luarea unor măsuri asigurătorii, în vederea indisponibilizării sumelor de bani, titlurilor de valoare ori a bunurilor mobile sau imobile ale debitorului pentru ca acesta să nu devină insolvabil în perioada desfăşurării procesului, până la rămânerea definitivă sau irevocabilă a hotărârii.

În literatura juridică de specialitate s-a afirmat că prin măsuri asigurătorii înţelegem posibilitatea recunoscută de lege reclamantului de a solicita instanţei măsuri de indisponibilizare şi conservare, de natură să împiedice pe pârât, în timpul procesului, să distrugă sau să înstrăineze bunul ce constituie obiectul litigiului sau diminuarea activului patrimonial.

Măsurile asiguratorii în vederea satisfacerea creanţelor fiscale, sunt potrivit prevederilor art. 129 din Codul de Procedură Fiscală, poprirea şi sechestrul asigurator, măsuri care se dispun şi se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente, prin decizie emisă de organul fiscal competent.

Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.

Măsura poate fi dispusă asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanţa fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de către debitor în proprietate comună cu terţe persoane, pentru cota-parte deţinută de acesta.

În momentul individualizării creanţei şi ajungeri acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.

Măsurile asigurătorii dispuse, se duc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.

Pentru a evita riscul nerealizării creanţei fiscale, măsurile asiguratorii pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi.

Cu acordul organului de executare, bunurile perisabile şi/sau degradabile sechestrate asiguratoriu pot fi valorificate de către debitor, urmând ca sumele obţinute să fie consemnate la dispoziţia organului de executare.

Dacă sechestrul asigurator se aplică asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de Carte Funciară, înscriere ce face opozabil sechestrul tuturor celor care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziţie realizate ulterior înscrierii, sunt lovite de nulitate absolută.

Eventualele nemulţumiri ale debitorului sau ale altor persoane interesate, cu privire la actele prin care se dispun şi se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, se pot invoca prin contestaţie, contestaţie ce poate fi exercitată şi în cazul în care organele abilitate de lege refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.

Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.

1

Page 2: Dr Financiar - Xerox

Măsurile asigurătorii menţionate pot fi ridicate, prin decizie motivată, la solicitarea creditorilor fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau în cazul în care debitorul creanţei fiscale a constituit garanţia care să acopere creanţa şi eventualele cheltuieli privind aplicarea acestor măsuri.

Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de Procedura Fiscala și a normelor metodologice de aplicare a acestuia de organul de executare competent în a cărei raza teritoriala îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

5.3. Prescripţia dreptului de a cere executarea silită şi a dreptului de a cere compensarea sau restituirea

Cu privire la termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, potrivit prevederilor art. 131 alin. 1 Cod de Procedura Fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept, termenul de prescripţie care se aplică şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale. Dacă organul de executare constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare şi la scăderea acestora din evidenţa analitică pe plătitori.

Sumele achitate de debitor în contul unor creanţe fiscale, după împlinirea termenului de prescripţie, nu se restituie întrucât debitorul a efectuat o plată datorată.

Termenul de prescripţie se suspendă: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la

acţiune; b) în cazurile şi în condiţiile în care suspendarea executării este prevăzută de lege ori a fost dispusă de

instanţa judecătorească sau de alt organ competent, potrivit legii, cu menţiunea că dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanţă preşedinţială prevăzute de art. 403 alin. 4 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile;

c) pe perioada valabilităţii înlesnirii acordate potrivit legii; d) cât timp debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea silită.

Legiuitorul a prevăzut şi cazurile în care termenul de prescripţie se întrerupe, respectiv: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la

acţiune; b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui

act voluntar de plată a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii în orice alt mod a datoriei; c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită; d) în alte cazuri prevăzute de lege. Cu privire la prescripţia dreptului de a cere compensarea sau restituirea modul de calcul al termenului de

prescripţie în acest caz este asemănător cu dreptul organelor fiscale de a încasa creanţa datorată de debitor. Ca urmare, potrivit prevederilor art. 135 Cod Procedura Fiscală, dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la compensare sau restituire.

5.4. Organele de executare silită Codul de procedură fiscală, a dat în competenţa organele fiscale care administrează creanţe fiscale,

îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită, în cazul în care debitorul nu îşi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale datorate şi se impune procedura executării pentru stingerea creanţelor respective.

Ca urmare, sunt competente material: - organele fiscale care administrează creanţe fiscale; - instituţiile publice pentru creanţele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează

şi se utilizează de aceste instituţii, provenite din venituri proprii şi cele rezultate din raporturi juridice contractuale;

2

Page 3: Dr Financiar - Xerox

- organele proprii ale Băncii de Export-Import a României EXIMBANK - S.A, pentru creanţele care se încasează, se administrează, se contabilizează şi se utilizează de Bancă, provenite din fondurile alocate de la bugetul de stat.

Competenţa teritorială privind efectuarea procedurii de executare silită revine organului de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, după caz. În cazul în care executarea silită se face prin poprire, aplicarea măsurii de executare silită se face de către organul de executare coordonator, dacă este cazul.

Dacă s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispoziţiile cap. IV din legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, şi pentru creanţe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condiţiile Codului de procedură fiscală, menţionate mai sus.

- organul de executare în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al debitorului, pentru indisponibilizarea şi executarea silită a bunurilor şi veniturilor urmăribile ale debitorului, indiferent de locul în care se găsesc bunurile, atunci când se constată că există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau de sustragere de la executare silită a bunurilor şi veniturilor urmăribile aparţinând debitorului.

Organul de executare coordonator va sesiza în scris celelalte organe prevăzute la alin. (5) al art. 136 din codul de procedură fiscală, comunicându-le titlul executoriu în copie certificată, situaţia debitorului, contul în care se vor vira sumele încasate, precum şi orice alte date utile pentru identificarea debitorului şi a bunurilor ori veniturilor urmăribile.

Dacă asupra aceloraşi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanţe fiscale, cât şi pentru titluri ce se execută în condiţiile prevăzute de alte dispoziţii legale, executarea silită se va face, potrivit dispoziţiilor din codul de procedură fiscală, de către organele de executare prevăzute de acesta.

Dacă domiciliul fiscal al debitorului se află în raza teritorială a altui organ de executare, titlul executoriu împreună cu dosarul executării vor fi trimise acestuia, înştiinţându-se, dacă este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.

- organul de executare coordonator în cazul debitorilor solidari, este cel în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul despre care există indicii că deţine mai multe venituri sau bunuri urmăribile.

- coordonarea executării silite în cazul în care s-a dispus atragerea răspunderii solidare în condiţiile art. 27 din codul de procedură fiscală şi ale art. 28 din acelaşi Cod, revine organului de executare în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul aflat în stare de insolvabilitate sau insolvenţă sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33 din Cod, după caz.

Sumele realizate în contul debitorului, vor fi comunicate organului de executare coordonator în termen de 10 zile de la realizarea acestora, de către organele de executare sesizate, cărora li s-a comunicat debitul, după înscrierea acestuia într-o evidenţă nominală şi după luarea măsurilor de executare silită.

Organul de executare coordonator, care ţine evidenţa întregului debit, va cere în scris celorlalte organe de executare, să înceteze de îndată executarea silită dacă constată că acesta a fost realizat prin actele de executare silită făcute de el însuşi şi de celelalte organe .

Executorul fiscal Potrivit prevederilor art. 138 din codul de procedură fiscală, executarea silită se face de organul de

executare competent prin intermediul executorilor fiscali, împuternicit în faţa debitorului şi a terţilor prin legitimaţia de executor fiscal şi delegaţie emisă de organul de executare silită.

Instituţiile publice care nu au organe de executare proprii pot transmite titluri executorii privind veniturile proprii, spre executare silită, organelor fiscale, în baza unei convenţii încheiate cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau cu autorităţile administraţiei publice locale, după caz.

În exercitarea atribuţiilor ce le revin, pentru aplicarea procedurilor de executare silită, executorii fiscali pot:

a) să intre în orice incintă de afaceri a debitorului, persoană juridică, sau în alte incinte unde acesta îşi păstrează bunurile, în scopul identificării bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum şi să analizeze

3

Page 4: Dr Financiar - Xerox

evidenţa contabilă a debitorului în scopul identificării terţilor care datorează sau deţin în păstrare venituri ori bunuri ale debitorului; b) să intre în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului, persoană fizică, precum şi să cerceteze toate locurile în care acesta îşi păstrează bunurile; c) să solicite şi să cerceteze orice document sau element material care poate constitui o probă în determinarea bunurilor proprietate a debitorului.

În încăperile ce reprezintă domiciliul sau reşedinţa unei persoane fizice, executorul fiscal poate intra cu consimţământul acesteia, iar în caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea instanţei judecătoreşti competente potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

Accesul executorului fiscal în locuinţă, în incinta de afaceri sau în orice altă încăpere a debitorului, persoană fizică sau juridică, se poate efectua între orele 6,00 - 20,00, în orice zi lucrătoare. Executarea începută va putea continua în aceeaşi zi sau in zilele următoare. În cazuri temeinic justificate de pericolul înstrăinării unor bunuri, accesul în încăperile debitorului va avea loc şi la alte ore decât cele menţionate, precum şi în zilele nelucrătoare, în baza autorizaţiei instanţei de executare.

Dacă debitorul lipseşte sau dacă acesta refuză accesul în oricare dintre încăperi, executorul fiscal poate să pătrundă în acestea în prezenţa unui reprezentant al poliţiei ori al jandarmeriei sau a altui agent al forţei publice şi a doi martori majori, fiind aplicabile prevederile menţionate mai sus privind autorizarea instanţei judecătoreşti competente şi orele în care se poate realiza executarea.

Potrivit prevederilor art. 139 din Cod de Procedura Fiscală, impozitele, taxele, contribuţiile şi orice alte venituri ale bugetului general consolidat nu pot fi urmărite de niciun creditor pentru nicio categorie de creanţe în cadrul procedurii de executare silită.

Cu privire la executarea silită împotriva unei asocieri fără personalitate juridică, pentru executarea silită a creanţelor fiscale datorate de aceasta, chiar dacă există un titlu executoriu pe numele asocierii, pot fi executate silit atât bunurile mobile şi imobile ale asocierii, cât şi bunurile personale ale membrilor acesteia.

Titlul executoriu în cazul creanțelor fiscale Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit

prevederilor Codului de Procedură Fiscală, de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora.

În toate actele de executare silită trebuie să se indice titlul executoriu şi să se arate natura şi cuantumul debitului ce face obiectul executării.

Titlului executoriu va fi modificat în mod corespunzător dacă a fost modificat titlul de creanţă. Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Titlul executoriu emis de organul de executare competent trebuie să cuprindă:

a) denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele; c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele şi semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii. Dacă actul

administrativ fiscal este emis prin intermediul mijloacelor informatice, este valabil şi în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent, dacă îndeplineşte cerinţele legale aplicabile în materie. Actele care se emit în aceste condiţii se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice;

h) ştampila organului fiscal emitent;

4

Page 5: Dr Financiar - Xerox

i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia;

j) menţiuni privind audierea contribuabilului; k) codul de identificare fiscală; l) domiciliul fiscal al acestuia şi orice alte date de identificare; m) cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate; n) temeiul legal al puterii executorii a titlului. Dacă titlurile executorii nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele şi prenumele sau denumirea

debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis şi dovada comunicării acestora, organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente, aceste fiind elemente esenţiale ale titlului.

Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu. Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţe fiscale, se transmit în termen de

cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor de executare fiscală. Netransmiterea titlurilor executorii provenite în urma sancţionării contravenţionale, în termen de 90 de

zile de la emiterea de către organele competente, conduce la anularea acestora. Conducătorul organului emitent al titlului executoriu are obligaţia emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenţiei personalului care se face vinovat de întârziere. Termenul de 90 de zile se prelungeşte cu perioada scursă în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenţiei.

Pentru realizarea creanţelor instituţiilor publice care nu au organe de executare proprii şi care transmit titluri executorii privind veniturile proprii, spre executare silită, organelor fiscale, în baza unei convenţii încheiate cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau cu autorităţile administraţiei publice locale, după caz, ori în cazul în care prin legi speciale se stabilesc atribuţii de executare silită pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin unităţile sale subordonate şi pentru alte venituri decât cele menţionate în codul de procedură fiscală, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau autorităţile administraţiei publice locale, după caz, reţîn o cotă de 15% din valoarea creanţelor fiscale stinse. Sumele se utilizează de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau autorităţile administraţiei publice locale, după caz, ca venituri proprii, în condiţiile legii, pentru finanţarea cheltuielilor necesare îmbunătăţirii activităţii de administrare a creanţelor fiscale.

5.5. Bunurile supuse executării Exeutarea silită se poate întinde asupra veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit

legii, iar valorificarea acestora se efetuează numai în măsura necesară neesară pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de exeutare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.

Sunt supuse sechestrării şi valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta şi/sau identificate de către organul de executare, în următoarea ordine: a) bunurile mobile şi imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit; b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfăşurarea activităţii care constituie principala sursă de venit; c) bunurile mobile şi imobile ce se află temporar în deţinerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing şi altele; d) ansamblu de bunuri mobile şi/sau imobile, proprietate a debitorului, care pot fi valorificate individual şi/sau în ansamblu dacă organul de executare apreciază că astfel acestea pot fi vândute în condiţii mai avantajoase; e) maşini, unelte, utilaje, materii prime şi materiale şi alte bunuri mobile, precum şi bunuri imobile ce servesc activităţii care constituie principala sursă de venit; f) produse finite

Ori de câte ori valorificarea nu este posibilă, organul fiscal poate proceda la sechestrarea bunurilor din următoarea categorie.

Bunurile supuse unui regim special de circulaţie, cum ar fi cele cumpărate în rate, bunurile minorilor, bunurile comune ale soţilor etc. pot fi urmărite numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

5

Page 6: Dr Financiar - Xerox

Executarea silită se desfăşoară până la stingerea creanţelor fiscale înscrise în titlul executoriu, inclusiv a majorărilor de întârziere ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare, în cadrul procedurii de executare silită putând fi folosite succesiv sau concomitent modalităţile de executare silită. Dacă prin titlul executoriu sunt prevăzute majorări de întârziere sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de executare şi consemnate intr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu şi care se comunică şi debitorului.

Executarea silită a creanţelor fiscale nu se perimă. Faţă de terţi, inclusiv faţă de stat, o garanţie reală şi celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de

prioritate care se stabileşte de la momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege.

Terţul nu se poate opune sechestrării unui bun al debitorului, invocând un drept de gaj, drept de ipotecă sau un privilegiu. Terţul va participa la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunului, potrivit legii. Pentru determinarea averii şi a venitului debitorului, în vederea începerii executării silite, organul de executare competent se poate folosi de mijloacele de probă prevăzute de lege, respectiv:

a) solicitarea informaţiilor, de orice fel, din partea contribuabililor şi a altor persoane; b) solicitarea de expertize; c) folosirea înscrisurilor; d) efectuarea de cercetări la faţa locului.

La cererea organului fiscal, debitorul este obligat să furnizeze în scris, pe propria răspundere, informaţiile solicitate.

Executarea silită începe prin comunicarea somaţiei, însoţită de un exemplar al titlului executoriu. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită.

Somaţia cuprinde, pe lângă elementele cuprinse în actul administrativ fiscal, numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum şi indicarea consecinţelor nerespectării acesteia.

Evaluarea bunurilor ce urmează a fi supuse procedurii de executare silită, se efectuează de organul de executare prin experţi evaluatori proprii sau prin experţi evaluatori independenţi.

Organul de executare va actualiza preţul de evaluare ţinând cont de rata inflaţiei, ori va proceda la o nouă evaluare când se consideră necesar.

5.6. Suspendarea, întreruperea sau încetarea executării silite Potrivit prevederilor art. 148 din Codul de Procedură Fiscală, executarea silită a creanţelor fiscale se poate

suspenda, întrerupe sau poate înceta, în cazurile expres prevăzute de lege. Cazurile de suspendare a executării silite: a) când suspendarea a fost dispusă de instanţă sau de creditor, în condiţiile legii;

b) la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, în condiţiile legii; c) în cazul prevăzut la art. 156; d) pe o perioadă de cel mult 6 luni, în cazuri excepţionale, şi doar o singură dată pentru acelaşi debitor, prin hotărâre a Guvernului; e) în alte cazuri prevăzute de lege.

Cazurile de întrerupere a executării silite: Executarea silită se întrerupe în cazurile prevăzute expres de lege. Executarea silită nu se întrerupe pe

perioada în care un contribuabil este declarat insolvabil. Cazurile de încetare a executării silite: Executarea silită încetează dacă: a) s-au stins integral obligaţiile fiscale prevăzute în titlul executoriu, inclusiv obligaţiile de plată accesorii,

cheltuielile de executare şi orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii; b) a fost desfiinţat titlul executoriu; c) în alte cazuri prevăzute de lege.

6

Page 7: Dr Financiar - Xerox

Măsurile de executare silită se ridică prin decizie întocmită în cel mult două zile de la data la care a încetat executarea silită, de către organul de executare.

Atunci când creanţele fiscale înscrise în titluri executorii se sting prin plată, prin poprire sau prin alte modalităţi prevăzute de Codul de procedură fiscală, sechestrele aplicate în temeiul acelor titluri asupra bunurilor, cu valoare mai mică sau egală cu suma creanţelor fiscale astfel stinse, se ridică, prin decizie întocmită de organul de executare, în cel mult două zile de la data stingerii.

5.7. Modalităţi de executare în cazul creanţelor bugetar-fiscale 5.7.1. Executarea silită prin poprire

Poprirea înseamnă indisponibilizarea sumelor urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în vederea acoperirii creanţei înscrisă în titlul fiscal şi a cheltuielilor de executare.

Nu sunt supuse executării silite prin poprire, sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanţări primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte, în cazul în care împotriva beneficiarului acestora a fost pornită procedura executării silite.

Dacă sumele urmăribile reprezintă venituri şi disponibilităţi în valută, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb afişat de acestea pentru ziua respectivă.

Sumele ce reprezintă venituri băneşti ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau îndemnizaţiile cu destinaţie specială sunt supuse urmăririi numai în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă. Ca urmare, salariul şi alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile asigurate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte asemenea sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia, pot fi urmărite:

- până la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii;

- până la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii. Se bucură de această protecţie nu numai salariul, dar şi orice alte drepturi băneşti ce se cuvin salariatului

în temeiul contractului de muncă, indiferent de mărimea şi natura lor, de forma sau de felul contractului de muncă (pe durată determinată sau nedeterminată).

Dispoziţiile de mai sus se aplică şi sumelor cuvenite în baza dreptului de autor, inventator sau inovator, remuneraţiei cuvenite membrilor cooperativelor meşteşugăreşti, precum şi pensiilor de orice fel.

Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiaşi sume, urmărirea nu poate depăşi 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel.

Potrivit prevederilor art. 409 alin. (3) C.pr. civ., veniturile din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părţii ce depăşeşte jumătate din acest cuantum.

Potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol: „Ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă, compensaţia acordată salariaţilor în caz de desfacere a contractului individual de muncă pe baza oricăror dispoziţii legale, precum şi sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, nu pot fi urmărite decât pentru sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere şi despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale, dacă legea nu dispune altfel.

Urmărirea acestor drepturi se va putea face în limita a 1/2 din cuantumul acestora. Alocaţiile de stat şi îndemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de

maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea îndemnizaţii cu destinaţie specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru nici un fel de datorii.

Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înfiinţează de către organul de executare printr-o adresă care va fi trimisă prin scrisoare recomandată, cu dovada de primire,

7

Page 8: Dr Financiar - Xerox

terţului poprit, împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu. Totodată va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi.

Pentru stingerea creanţelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmăriţi prin poprire asupra sumelor din conturile bancare. În acest caz, odată cu comunicarea somaţiei şi a titlului executoriu, făcută debitorului potrivit art. 44 C.pr. fiscală, o copie certificată de pe acest titlu va fi comunicată băncii la care se află deschis contul debitorului. Despre această măsură va fi înştiinţat şi debitorul. În măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizării băncii, sumele existente, precum şi cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei şi în valută sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizării, respectiv de la data şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti, băncile nu vor proceda la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu vor accepta alte plăţi din conturile acestora până la achitarea integrală a obligaţiilor fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi, cu excepţia sumelor necesare plăţii drepturilor salariale.

Nerespectarea prevederilor menţionate atrage nulitatea oricărei plăţi şi răspunderea solidară a terţului poprit cu debitorul, în limita sumelor sustrase indisponibilizării. Organul fiscal va întocmi o decizie în care vor fi arătate motivele de fapt şi de drept pentru care este angajată răspunderea persoanei în cauză. Decizia organului de executare prin care este atrasă răspunderea în cazurile menţionate mai sus, se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal. Decizia aprobată constituie titlu de creanţă privind obligaţia la plată a persoanei răspunzătoare.

În situaţia în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeaşi zi, băncile vor urmări executarea acestora din încasările zilnice realizate în contul debitorului, iar în cazul în care debitorul face plata în termenul prevăzut în somaţie, organul de executare va înştiinţa de îndată în scris băncile pentru sistarea totală sau parţială a indisponibilizării conturilor şi reţinerilor.

Poprirea nu este supusă validării. Poprirea înfiinţată anterior, ca măsură asiguratorie, devine executorie prin comunicarea copiei

certificate de pe titlul executoriu, făcută terţului poprit, şi înştiinţarea despre aceasta a debitorului. Poprirea se consideră înfiinţată din momentul primirii adresei de înfiinţare de către terţul poprit. În acest sens, terţul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi. După înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat: a) să plătească, de îndată sau după data la care creanţa devine exigibilă, organului fiscal, suma reţinută şi cuvenită, în contul indicat de organul de executare; b) să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înştiinţând despre aceasta organul de executare.

În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulţi creditori, terţul poprit îi va anunţa în scris despre aceasta pe creditori şi va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinţă prevăzută de Codul de procedură fiscală.

Dacă legea nu prevede altfel, pentru plata creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinţă suma realizată din executare se repartizează între creditori proporţional cu creanţa fiecăruia.

Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, va pronunţa menţinerea sau desfiinţarea popririi.

Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pe baza hotărârii de menţinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate

începe executarea silită a terţului poprit, dacă acesta se face vinovat de încălcarea prevederilor privind executarea prin poprire.

5.7.2. Executarea silită a bunurilor imobile Pentru realizarea titlul executoriu în cazul creanţelor fiscale, sunt supuse executării orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepţiile prevăzute de lege. În cazul debitorului persoană fizică nu pot fi supuse executării silite, fiind necesare vieţii şi muncii debitorului, precum şi familiei sale:

8

Page 9: Dr Financiar - Xerox

a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor şi la formarea profesională, precum şi cele strict necesare exercitării profesiei sau a altei ocupaţii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfăşurării activităţii agricole, cum sunt uneltele, seminţele, îngrăşămintele, furajele şi animalele de producţie şi de lucru; b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel; c) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de două luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare până la noua recoltă; d) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale pentru încălzit şi pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarnă; e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave; f) bunurile declarate neurmăribile prin alte dispoziţii legale.

Nu sunt exceptate de la executare silită, bunurile debitorului persoană fizică necesare desfăşurării activităţii de comerţ.

Un exemplar al procesului-verbal de sechestru se predă debitorului sub semnătură sau i se comunică la domiciliul ori sediul acestuia, precum şi, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urmă semnând cu menţiunea de primire a bunurilor în păstrare, iar dacă se sechestrează şi bunuri gajate pentru garantarea creanţelor altor creditori, organul de executare le va trimite şi acestora câte un exemplar din procesul-verbal de sechestru.

Dacă executorul fiscal constată că în legătură cu bunurile sechestrate s-au săvârşit fapte care pot constitui infracţiuni va consemna aceasta în procesul verbal de sechestru şi va sesiza de îndată organele de urmărire penală competente.

Bunurile mobile ale debitorului vor fi sechestrate chiar dacă acestea se află la un terţ. Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca măsură asiguratorie nu este necesară o nouă sechestrare,

executorul fiscal, fiind obligat să verifice dacă bunurile prevăzute se găsesc la locul aplicării sechestrului şi dacă nu au fost substituite sau degradate, precum şi să sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creanţei.

Nu vor fi sechestrate bunurile prin a căror valorificare nu s-ar putea acoperi decât cheltuielile executării silite.

Prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun. De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent.

Nerespectarea acestei interdicţii atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă şi nulitatea absolută a actelor de dispoziţie care ar interveni ulterior indisponibilizării.

Custode poate fi debitorul, creditorul sau altă persoană desemnată de organul de executare sau de executorul fiscal, după caz, ori vor fi ridicate şi depozitate de către acesta. Atunci când bunurile sunt lăsate în custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii şi când se constată că există pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.

5.7.3. Executarea silită a bunurilor immobile Potrivit prevederilor art. 154 Cod de Procedură Fiscală, pentru executarea titlului privind creanţa fiscală,

sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. Dacă debitorul deţine bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai

asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei, precum şi asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevăzute de Codul Civil, care nu pot fi, însă, urmărite decât odată cu imobilul.

Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de îndată biroului de carte funciară efectuarea înscripţiei ipotecare, anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru, acesta urmând să comunice organelor de executare, la cererea acestora, în termen de 10 zile, celelalte drepturi reale şi sarcini care grevează imobilul urmărit, precum şi titularii acestora, care

9

Page 10: Dr Financiar - Xerox

vor fi înştiinţaţi de către organul de executare şi chemaţi la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil şi distribuirea preţului.

Dacă sunt şi alţi creditori ai debitorului, aceştia au obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil în evidenţele de publicitate imobiliară, să comunice în scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.

În cazul debitorului persoană fizică, nu poate fi supus executării silite spaţiul minim locuit de debitor şi familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare, cu excepţia situaţiei în care executarea silită se face pentru stingerea creanţelor fiscale rezultate din săvârşirea de infracţiuni.

Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile constituie ipotecă legală. Dreptul de ipotecă conferă creditorului fiscal în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de

ipotecă, în sensul prevederilor dreptului comun. La instituirea sechestrului şi în tot cursul executării silite, organul de executare poate numi un

administrator-sechestru, dacă această măsură este necesară pentru administrarea imobilului urmărit, a chiriilor, a arendei şi a altor venituri obţinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apărarea în litigii privind imobilul respectiv. Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altă persoană fizică sau juridică.

Dacă administrator-sechestru este numită o altă persoană decât creditorul sau debitorul, organul de executare îi va fixa o remuneraţie ţinând seama de activitatea depusă.

Debitorul poate solicita organului de executare, după primirea procesului-verbal de sechestru, în termen de 15 zile de la comunicare, să îi aprobe ca plata integrală a creanţelor fiscale să se facă din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni. Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silită imobiliară înainte de expirarea termenului de 6 luni, iar dacă debitorul persoană juridică căruia i s-a aprobat suspendarea se sustrage ulterior de la executare silită sau îşi provoacă insolvabilitatea, se vor aplica în mod corespunzător prevederile referitoare la atragerea răspunderii acestuia.

5.8. Valorificarea bunurilor sechestrate În cazul în care creanţa fiscală nu este stinsă în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de

sechestru, se va proceda, fără efectuarea altei formalităţi, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu excepţia situaţiilor în care, potrivit legii, s-a dispus desfiinţarea sechestrului, suspendarea sau amânarea executării silite.

Organul de executare competent va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin: a) înţelegerea părţilor: vânzarea se poate face de debitorul însuşi, cu acordul organului de executare, astfel

încât să se asigure o recuperare corespunzătoare a creanţei fiscale. Debitorul este obligat să prezinte în scris organului de executare propunerile ce i s-au făcut şi nivelul de acoperire a creanţelor fiscale, indicând numele şi adresa potenţialului cumpărător, precum şi termenul în care acesta din urmă va achita preţul propus, în acest caz, preţul propus de cumpărător şi acceptat de organul de executare nu poate fi mai mic decât preţul de evaluare.

b) vânzare în regim de consignaţie a bunurilor mobile; c) vânzare directă;

Vânzarea directă se realizează prin încheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate. Dacă sunt mai multe cereri, bunul va fi vândut persoanei care oferă cel mai mare preţ faţă de preţul de

evaluare. d) vânzare la licitaţie; e) alte modalităţi admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitaţii, agenţii imobiliare sau societăţi de brokeraj, după caz. Dacă au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradării, acestea pot fi vândute în regim de urgenţă. Vânzarea bunurilor sechestrate se face numai către persoane fizice sau juridice care nu au obligaţii fiscale restante.

Potrivit prevederilor art. 162 Cod de Procedura Fiscală, pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie organul de executare este obligat să efectueze publicitatea vânzării cu cel puţin 10 zile înainte de data fixată pentru desfăşurarea licitaţiei.

Publicitatea vânzării se realizează prin afişarea anunţului privind vânzarea:

10

Page 11: Dr Financiar - Xerox

- la sediul organului de executare; - la sediul primăriei în a cărei rază teritorială se află bunurile sechestrate;

- la sediul şi domiciliul debitorului;- la locul vânzării, dacă acesta este altul decât cel unde se află bunurile sechestrate; - pe imobilul scos la vânzare, în cazul vânzării bunurilor imobile; - prin anunţuri intr-un cotidian naţional de largă circulaţie, intr-un cotidian local, în pagina de internet sau,

după caz, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a; - prin alte modalităţi prevăzute de lege.

Despre data, ora şi locul licitaţiei vor fi înştiinţaţi şi debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum şi titularii drepturilor reale şi ai sarcinilor care grevează bunul urmărit.

Licitaţia se ţine la locul unde se află bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare, după caz, debitorul fiind obligat să permită ţinerea licitaţiei în spaţiile pe care le deţine, dacă sunt adecvate acestui scop.

Taxa de participare la licitaţie reprezintă 10% din preţul de pornire a licitaţiei şi se plăteşte în lei la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului. În termen de 5 zile de la data întocmirii procesului-verbal de licitaţie.

Vânzarea la licitaţie a bunurilor sechestrate este organizată de o comisie condusă de un preşedinte, formată din 3 persoane desemnate de organul de conducere al creditorului bugetar, care verifică şi analizează documentele de participare şi afişează la locul licitaţiei, cu cel puţin o oră înaintea începerii acesteia, lista cuprinzând ofertanţii care au depus documentaţia completă de participare.

Preţul de pornire a licitaţiei este preţul de evaluare. Dacă la prima licitaţie bunul nu se vinde întrucât nu s-au prezentat ofertanţi sau nu s-a obţinut cel puţin preţul de pornire, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ţinerii celei de-a doua licitaţii, urmând ca preţul să fie diminuat cu 25% şi cu 50% pentru a treia licitaţie dacă nu s-a obţinut preţul de pornire nici la a doua licitaţie ori nu s-au prezentat ofertanţi. Pentru fiecare termen de licitaţie se va face o nouă publicitate a vânzării. La a treia licitaţie creditorii urmăritori sau intervenienţi nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 50% din preţul de evaluare.

Licitaţia începe de la cel mai mare preţ din ofertele de cumpărare scrise, dacă acesta este superior celui stabilit prin evaluarea făcută, iar în caz contrar va începe de la acest din urmă preţ.

Bunul va fi adjudecat de participantul care a oferit cel mai mare preţ, dar nu mai puţin decât preţul de pornire. În cazul prezentării unui singur ofertant la licitaţie, comisia poate să îl declare adjudecatar dacă acesta oferă cel puţin preţul de pornire a licitaţiei.

Organul fiscal va restitui taxa de participare participanţilor care au depus oferte de cumpărare şi care nu au fost declaraţi adjudecatari, iar în cazul adjudecării, taxa se reţine în contul preţului.

Taxa de participare nu se restituie ofertanţilor care nu s-au prezentat la licitaţie, celui care a refuzat încheierea procesului-verbal de adjudecare, precum şi adjudecatarului care nu a plătit preţul.

Adjudecatarul este obligat să plătească preţul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, în lei, în numerar la o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancară, în cel mult 5 zile de la data adjudecării. În caz contrar, licitaţia se va relua în termen de 10 zile de la data adjudecării, adjudecatarul fiind obligat să plătească cheltuielile prilejuite de noua licitaţie şi, în cazul în care preţul obţinut la noua licitaţie este mai mic, diferenţa de preţ. Dacă nici la următoarea licitaţie bunul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat să plătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea acestuia.

Dacă bunurile supuse executării silite nu au putut fi valorificate, vor fi restituite debitorului cu menţinerea măsurii de indisponibilizare, până la împlinirea termenului de prescripţie. În cadrul acestui termen organul de executare poate relua oricând procedura de valorificare şi va putea, după caz, să ia măsura numirii, menţinerii ori schimbării administratorului-sechestru ori custodelui.

În cazul vânzării la licitaţie a bunurilor imobile cumpărătorii pot solicita plata preţului în rate, în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din preţul de adjudecare a bunului imobil şi cu plata unei majorări de întârziere stabilite conform prezentului cod. Organul de executare va stabili condiţiile şi termenele de plată a preţului în rate. Cumpărătorul nu va putea înstrăina bunul imobil decât după plata preţului in întregime şi a majorării de întârziere stabilite.

11

Page 12: Dr Financiar - Xerox

Dacă cumpărătorul căruia i s-a încuviinţat plata preţului în rate nu plăteşte restul de preţ în condiţiile şi la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate în temeiul titlului executoriu emis de organul de executare competent pe baza procesului-verbal de adjudecare

Procesul-verbal de adjudecare este încheiat de organul de executare în termen de cel mult 5 zile de la plata in întregime a preţului sau a avansului dacă bunul a fost vândut cu plata în rate.

Procesul-verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, transferul dreptului de proprietate operând la data încheierii acestuia. Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, în cazul vânzării cu plata în rate, biroului de carte funciară pentru a înscrie interdicţia de înstrăinare şi grevare a bunului până la plata integrală a preţului şi a majorării de întârziere stabilite pentru imobilul transmis, pe baza căruia se face înscrierea în cartea funciară.

5.9.Contestatia la executarea silită Potrivit prevederilor art. 173 Cod de Procedură Fiscală, persoanele interesate pot face contestaţie

împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.

Pe timpul soluţionării contestaţiei la executare, dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanţă preşedinţială prevăzute de art. 403 alin. 4 din Codul de Procedură Civilă nu sunt aplicabile.

Dacă titlul executoriu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege, contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului respectiv.

Contestaţia se poate face în termen de 15 zile, sub sancţiunea decăderii, de la data când: a) contestatorul a luat cunoştinţă de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somaţiei sau din altă înştiinţare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod; b) contestatorul a luat cunoştinţă de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare; c) cel interesat a luat cunoştinţă de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestă. Contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării. Neintroducerea contestaţiei în termenul menţionat, nu îl împiedică pe cel de-al treilea să îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun. Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă, care poate fi instanţa de executare sau instanţa care a emis titlul şi se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, îşi are sediul sau domiciliul terţul poprit. La cererea părţii interesate instanţa poate decide, în cadrul contestaţiei la executare, asupra împărţirii bunurilor pe care debitorul le deţine în proprietate comună cu alte persoane. Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării însăşi, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.

În cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării însăşi şi al anulării titlului executoriu, instanţa poate dispune prin aceeaşi hotărâre întoarcerea executării prin restituirea sumei ce i se cuvine celui îndreptăţit din valorificarea bunurilor sau din reţinerile prin poprire. În cazul respingerii contestaţiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă, el va fi obligat şi la plata unei amenzi de la 50 lei la 1.000 lei.

Rezumatul unităţii de învăţare Executarea silită, în general, înseamnă procedura prin mijlocirea căreia cre-ditorul, titular al dreptului

recunoscut printr-o, hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge, cu concursul organelor competente, pe debitorul său, care nu-şi execută de bună voie obligaţiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a şi le aduce la îndeplinire, în mod silit.

12

Page 13: Dr Financiar - Xerox

Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de Procedura Fiscala și a normelor metodologice de aplicare a acestuia de organul de executare competent în a cărei raza teritoriala îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Executarea silită se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali, împuternicit în faţa debitorului şi a terţilor prin legitimaţia de executor fiscal şi delegaţie emisă de organul de executare silită.

Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de Procedură Fiscală, de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Executarea silită se poate întinde asupra veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efetuează numai în măsura necesară neesară pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de exeutare.

Executarea silită a creanţelor fiscale nu se perimă. Executarea silită începe prin comunicarea somaţiei, însoţită de un exemplar al titlului executoriu. Dacă în

termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Potrivit prevederilor art. 148 din Codul de Procedură Fiscală, executarea silită a creanţelor fiscale se poate

suspenda, întrerupe sau poate înceta, în cazurile expres prevăzute de lege Executarea în cazul creanţelor bugetar-fiscale se poate realiza prin: 1. executarea silită prin poprire

Poprirea înseamnă indisponibilizarea sumelor urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în vederea acoperirii creanţei înscrisă în titlul fiscal şi a cheltuielilor de executare.

2. executarea silită a bunurilor mobile Pentru realizarea titlul executoriu în cazul creanţelor fiscale, sunt supuse executării orice bunuri mobile

ale debitorului, cu excepţiile prevăzute de lege. 3. executarea silită a bunurilor imobile Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de îndată

biroului de carte funciară efectuarea înscripţiei ipotecare, anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru, acesta urmând să comunice organelor de executare, la cererea acestora, în termen de 10 zile, celelalte drepturi reale şi sarcini care grevează imobilul urmărit, precum şi titularii acestora, care vor fi înştiinţaţi de către organul de executare şi chemaţi la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil şi distribuirea preţului.

Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile constituie ipotecă legală. Organul de executare competent va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin: vanzarea prin

înţelegerea părţilor; vânzare în regim de consignaţie a bunurilor mobile; vânzare directă;vânzare la licitaţie; alte modalităţi admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitaţii, agenţii imobiliare sau societăţi de brokeraj, după caz.

Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă, care poate fi instanţa de executare sau instanţa care a emis titlul şi se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, îşi are sediul sau domiciliul terţul poprit.

13

Page 14: Dr Financiar - Xerox

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 6:CONTROLUL FINANCIAR. CONSIDERAŢII GENERALE

6.2. Controlul financiar – noţiune şi rol Datele istorice atestă că încă din cele mai vechi timpuri activitatea umană a fost supusă controlului sub diferite forme.

Termenul de control îl datorăm expresiei "contra rolus", care înseamnă verificarea actului original după duplicatul care se încredinţează în acest scop unei alte persoane.

Apariţia statului a fost începutul avântului activităţii de control, în evoluţia sa istorică, controlul îmbunătăţindu-şi aria de metode, tehnici şi scopuri. El s-a impus ca o activitate umană ceruta de celelalte activităţi umane şi niciodata nu i-au scazut rolul şi importanta . Perfecţionarea şi aprofundarea lui au avut urmari benefice în folosul celor care l-au folosit. Acest lucru l-a facut indisponibil şi l-a impus ca o permanenţa, strâns legată de ideea de progres.

Ca funcţie a conducerii, controlul este o formă de ridicare a competenţei, de afirmare a liberei iniţiative economice şi a concurentei loiale în condiţiile de răspundere, ordine şi disciplina în muncă.

Controlul asigură cunoaşterea de către societate a modului în care se gospodăreşte avuţia naţională şi se utilizează mijloacele materiale şi financiare, a modului de îndeplinire a îndatoririlor ce le revin salariaţilor şi în special cadrelor de conducere .

Controlul implică antrenarea tuturor factorilor de răspundere în aplicarea cu fermitate a programelor elaborate de statul de drept, a legislaţiei, a hotărârilor de guvern, a deciziilor adoptate de către alte organisme centrale şi locale .

În cadrul economiei de piaţă controlul este implicat în toate activităţile economico-sociale. Controlul financiar contribuie la îmbinarea şi reglarea intereselor individuale şi ale societăţii într-un ansamblu unitar. Importanţa şi necesitatea controlului financiar în condiţiile economiei de piaţă sunt unanim recunoscute, fiind considerate ca indispensabile dezvoltării activităţii economico-sociale atât de factorii de conducere cât şi de cei conduşi.

Controlul resurselor financiare ale statului, ale colectivităţii locale şi ale instituţiilor locale şi ale instituţiilor publice reprezintă una din dimensiunile finanţelor publice.

Ca orice activitate publică, şi aceea care priveşte formarea, administrarea şi utilizarea resurselor financiare publice este supusă nu numai unui control statal, ci şi unuia social, prin diverse organisme şi mecanisme ale societatii civile, prin exercitarea de către orice persoană a dreptului de petiţionare instituit de art. 51 din Constituţia României.

Desigur, din ansamblul formelor instituţionalizate de control, controlul administrativ-financiar este cel mai complex, având mecanisme prin care este urmarită, cercetată şi reglată acţiunea diferitelor organe ale sistemului financiar, pentru ca această acţiune să fie conformă cu exigenţele stabilite prin lege.

În acest sens ni se relevă funcţia controlului ca pe o componentă esenţială a activităţii de conducere. Referindu-ne la necesitatea controlului activităţii financiare nu trebuie să limităm rolul acestuia la constatarea unor eventuale abuzuri sau erori, controlul manifestându-se şi ca un instrument important pentru a indruma, orienta şi corecta acţiunea diverselor structuri, în vederea asigurării legalităţii acestora.

În literatura juridică au fost formulate diferite definiţii ale termenului de control financiar. Într-o prima opinie, controlul financiar este definit ca o activitate de verificare a respectării şi aplicării conforme a dreptului financiar, desfăşurate cu finalitatea respectării legalităţii formării şi întrebuinţării fondurilor băneşti de interes public şi implicit cu finalitatea stabilirii răspunderii judiciare şi a aplicării cerinţelor legale în cazurile de încălcare a normelor dreptului financiar.

Într-o altă opinie, controlul financiar este considerat drept o componentă a controlului economic, are ca obiectiv cunoaşterea de către stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale şi financiare de către societăţile comerciale publice, modul de realizare şi cheltuire a banului public, asigurarea echilibrului financiar, realizarea eficienţei economico-financiare, dezvoltarea economiei naţionale, înfăptuirea progresului social.

De asemenea, s-a considerat că controlul financiar public este o parte componentă a controlului financiar privind activitatea de verificare a modului în care se formează şi se utilizează fondurile financiare

14

Page 15: Dr Financiar - Xerox

publice, precum şi a modului în care este administrat patrimoniul public, în scopul asigurării unei bune gestiuni financiare cu finalitatea restabilirii legalităţii în situaţiile de încalcare a normelor juridice. În esenţă, controlul financiar public reprezintă verificarea modului de formare şi utilizare a banului public, de administrare a patrimoniului public, precum şi punerea în aplicare a legii în situaţia constatării unor nereguli.

Din toate definiţiile date se desprind trei directii cadru ale conceptului de control financiar şi anume: - verificarea modului de formare a fondurilor publice, - verificarea modului de utilizare a fondurilor publice,

- verificarea modului de administrare a patrimoniului public.

6.3. Funcţiile controlului financiar Prin modul de organizare şi exercitare, prin rolul şi obiectivele pe care le urmăreşte, controlul financiar îndeplineşte unele functii: funcţia de evaluare, funcţia preventivă, funcţia de documentare, funcţia recuperatorie, funcţia pedagogică. Funcţia de evaluare are în vedere acte şi operaţiuni de estimare a situaţiei existente la un moment dat, a rezultatelor obţinute la sfârşitul unei perioade, a modului de desfăşurare a activităţii în condiţiile de normalitate, legalitate şi eficienţă.

Controlul oferă un diagnostic al situaţiei existente, identificând abaterile de la regulile prestabilite şi oferă conducatorului entitatii verificate date şi informaţii ce pot duce la creşterea eficacităţii proceselor de conducere. În afară de datele şi informaţiile consemnate prin documentele specifice controlului, se fac şi propuneri şi sugestii de îmbunătăţire a activităţii care influenţează, la rândul lor actul decizional.

Funcţia preventivă constă intr-o serie de măsuri luate de organele de control în vederea evitării şi eliminării unor fraude, înainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin identificarea şi anularea cauzelor care le generează sau favorizează. Prin această acţiune, controlul are sarcina de a opri actele şi operaţiunile care nu sunt legale, în faza de angajare a persoanei respective. În acest sens, acţiunea preventivă se manifestă înaintea emiterii actelor sau efectuării operaţiunilor, astfel încât să se preîntâmpine eventualele prejudicii.

Această funcţie derivă din faptul că controlul are menirea de a orienta atenţia spre obiective majore, într-o ordine de prioritate raţionala, care să prevină şi sa înlăture risipa de efort uman şi mijloace materiale şi să asigure eficienţa economică. Prin intermediul acestei funcţii, pe lângă legalitatea actelor şi operaţiunilor, se mai urmăreşte oportunitatea, necesitatea şi economicitatea acestora.

Functia de documentare prin care se asigura cunoasterea cantitativa şi calitativa a problemelor ce fac obiectul dezvoltarii economico-sociale, relevarea fraudelor şi depistarea cauzelor acestora, precum şi identificarea acţiunilor eficiente pentru a fi generalizate, controlul participând nemijlocit la actul de conducere, furnizând date şi informatii pentru fundamentare deciziilor economico- financiare.

Functia recuperatorie prezintă o importanţă majoră a controlului financiar, constând în acţiunea de descoperire şi recuperare a pagubei şi luare de măsuri faţă de cei vinovaţi. Măsurile de constrângere se iau fie de organele de control direct, fie la propunerea acestora de către organul ierarhic superior sau justiţie.

Formele procedurale legale de recuperare sunt: recuperarea pe calea executării silite, recuperarea pe calea răspunderii materiale reglementată de legislaţia muncii, precum şi recuperarea pe calea acţiunii civile în justiţie.

Functia pedagogică are un caracter formativ, de generalizare a experienţei pozitive. Controlul, prin rezultatele sale, contribuie la formarea deontologiei profesionale, îndeosebi a celor implicaţi în administrarea fondurilo publice. La rândul lor, persoanele care alcătuiesc corpul de control, prin nivelul de pregătire şi atitudine civică, trebuie să reprezinte un model de comportament corect, dar şi intransigent. Această funcţie se realizează şi în combaterea manifestărilor ilegale, prin depistarea şi sancţionarea lor cu fermitate. Publicitatea realizată în jurul acestor cazuri va contribui şi va favoriza îndeplinirea corectă, în deplină legalitate a atribuţiilor de serviciu. Exercitarea într-un spirit de obiectivitate şi legalitate a controlului, este în măsură să asigure relaţii corecte şi civilizate între controlor şi controlat.

6.4. Obiectul controlului financiar Este format din actele şi operatiunile emise sau înfăptuite de agenţii economici.

15

Page 16: Dr Financiar - Xerox

Într-o caracterizare generală, actele şi operaţiunile de control financiar sunt: - verificări documentare şi faptice; - consemnări scrise ale constatărilor; - formulări de aprecieri şi concluzii; - decizii privind coerciţiunile necesare pentru restabilizarea conformităţii activităţii financiare a subiectelor de drept controlate. Aceste verificări, consemnări şi decizii se regăsesc cu deosebiri inerente în procedurile de control financiar desfăşurate fie preventiv, fie concomitent, fie posterior asupra actelor şi operaţiunilor financiare. În acelaşi timp, potrivit necesităţii, activitatea de control financiar este desfăşurată de organe şi persoane investite prin lege cu atribuţiuni de control sau de verificare a respectării şi aplicării conforme a dispoziţiilor de drept financiar public. Ca urmare a acestui fapt, operaţiunile de control financiar pot fi săvârşite numai de către organele şi persoanele legal împuternicite, ele sunt acte şi operaţiuni autorizate de stat în interes public şi, în consecinţă, sunt obligatorii pentru toate subiectele de drept vizate. Exercitarea controlului financiar fiind necesară asupra activităţii financiare a tuturor organelor de stat, instituţiilor şi autorităţilor publice centrale şi locale, organele de control financiar sunt organizate într-o anumită ierarhie şi investite cu atribuţii de control în domeniul bugetar sau numai în domeniul fiscal. În acelaşi timp, potrivit interesului public de control financiar competenţa organelor de control financiar este extinsă şi asupra evidenţei contabile şi activităţii financiare a altor persoane juridice decât cele de natură statală. În ceea ce priveşte modul de organizare, în statele moderne cu economie liberal capitalistă şi regim politic democrat parlamentar, controlul financiar este conceput şi se aplică preponderent cu denumirea de control al executării bugetului de stat şi bugetelor locale. Având în vedere însemnătatea bugetului de stat ca act parlamentar de autorizară anuală a veniturilor şi cheltuielilor publice, controlul financiar din Franţa şi alte state europene este reglementat ca un control al executării bugetului de stat menit să asigure conformitatea executării bugetului de stat. În acets scop, controlul executării bugetului de stat se exercită sub formele principale de control administrativ, jurisdicţional şi parlamentar.

Controlul financiar nu trebuie limitat numai la cel care se realizează din afara instituţiilor supuse acestuia, ci trebuie înţeles şi ca o activitate internă, instrument de autoreglare a acţiunilor proprii.

6.5. Principalele forme de control financiar Dupa momentul efectuării activităţilor, al întocmirii documentelor supuse controlului sau al

utilizării acestora, controlul financiar poate fi : preventiv, care se exercită înainte de efectuarea operaţiunii sau activităţii supuse verificării, sau înainte ca un document să intre în circuitul economic.

Controlul preventiv este specializat şi presupune verificarea şi analiza activităţii economice şi financiare sub aspectul legalităţii, oportunităţii, necesităţii actelor şi operaţiunilor, a folosirii cu eficienţă a fondurilor materiale şi băneşti precum şi pentru asigurarea integrităţii acestora.

Se realizează pentru menţinerea ordinii şi respectarea legalităţii. Obiectul activităţii controlului preventiv este format din toate documentele şi operaţiunile din care derivă drepturi şi obligaţii patrimoniale ale persoanei supuse activităţii de control faţă de alta sau faţă de stat.

Sunt supuse controlului financiar preventiv, documentele şi operaţiunile privind acordarea fondurilor de la buget, efectuarea unor plăţi din fonduri publice, operatiunile de creditare, finanţare şi plată.

Documentele care nu au primit viza de control preventiv nu pot fi înregistrate în contabilitate. Atunci când operaţiunile supuse controlului financiar preventiv nu sunt legale, necesare, oportune şi economicoase, persoanele care exercită această verificare au obligaţia să refuze, motivat, viza pentru efectuarea acestora.

Viza de control preventiv a documentelor contabile nu exonerează de răspundere persoanele din cadrul unităţii care le-au întocmit, semnat şi aprobat atunci când prin acestea s-au produs perturbări ale activităţii prin lipsa condiţiilor de legalitate, oportunitate, economicitate, etc. Controlul operativ curent, se exercită pe toată perioada desfăşurării proceselor economice şi este concomitent cu operaţiunile desfăşurate în depozite, secţii, localuri şi pieţe publice.

16

Page 17: Dr Financiar - Xerox

Obiectivele controlului operativ curent constau în verificarea şi stabilirea abaterilor şi a deficienţelor privind integritatea şi păstrarea bunurilor de orice fel, utilizarea mijloacelor materiale şi băneşti, efectuarea recepţiilor şi a inventarierilor, conducerea evidenţelor contabile şi stabilirea realităţii datelor înscrise în bilanţ şi conturile de execuţie. Controlul ulterior se exercită asupra actelor şi operaţiunilor economico-financiare în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor bugetare, după executarea acestora de către institutiile statului, regiile autonome şi agenţii economici.

Organele de verificare ale statului exercită controlul ulterior asupra modului de administrare şi utilizare a fondurilor acordate de stat, a modului de utilizare a mijloacelor şi a fondurilor din dotarea unităţilor economice ale statului precum şi de îndeplinirea obligaţiilor financiare şi fiscale la scadenţă faţă de fondurile speciale.

Acest control se execută de organele proprii sau de organe din afara unităţilor, cu scopul de a evita interpretări eronate şi aplicări greşite ale prevederilor legale şi eliminarea lipsei de supraveghere a conducătorului ierarhic.

Controlul ulterior contribuie la identificarea, modificarea şi formarea resurselor economice, verifică legalitatea, oportunitatea şi eficienţa activităţii desfăşurate, urmărind integritatea patrimoniului şi repararea pagubelor când este cazul.

Dupa volumul controlat al documentelor şi al operaţiunilor ce fac obiectul unei acţiuni de verificare, controlul financiar se împarte în : control total care se realizează de obicei atunci când persoana desemnată pentru efectuarea verificării este obligată să acorde un aviz în legatură cu legalitatea, oportunitatea, economicitatea, eficacitatea şi eficienţa unei operaţiuni sau a legalităţii unui document întocmit şi are loc asupra tuturor documentelor şi a activităţilor care se desfăşoara în perioada analizată; controlul prin sondaj care cuprinde cele mai reprezentative documente şi activităţi emise în perioada analizată.

Dupa durata şi intensitatea efectuării, controlul financiar poate fi : control continuu care se exercită pe toată perioada efectuării operaţiunilor economice controlate fără întreruperi, asemănându-se cu controlul operativ curent, ambele efectuându-se odată cu aceste operaţiuni. controlul juridic care se desfăşoara la anumite intervale, stabilite prin programe, având caracter inopinat.

După sectorul economic unde se exercită, controlul financiar se clasifică în control vamal, control fiscal, control al creanţelor statului, etc.

6.6. Metodele controlului financiar Pentru a face faţă cerinţelor, controlul financiar presupune o abordare metodică a relaţiilor social-

economice care să permită cunoaşterea situaţiilor existente cu consecinţele acestora în viitor. Noţiunea de metodă evidenţieaza ansamblul de principii, de procedee şi tehnici prin care se cercetează fenomenele şi procesele economice pentru a pune în evidenţă o situaţie, un adevar în scopul cunoaşterii acestora.

Acest ansamblu de instrumente, utilizat în metodologia de control, se foloseşte în funcţie de natura activităţilor sau operaţiunilor controlate, de formele de control financiar, de sursele de informare pentru control, natura abaterilor, etc.

Dintre procedeele şi tehnicile folosite în metoda controlului, o importanţă deosebită o prezintă controlul documentar şi controlul faptic. A. Controlul documentar, analizat ca procedeu propriu controlului financiar, reprezintă un ansamblu de acţiuni de verificare, care are loc pentru stabilirea realităţii şi legalităţii unor date sau unor operaţiuni economice înregistrate în documentele primare şi/sau în evidenţele tehnico-operative, financiare şi contabile ca şi a eficienţei efectuării acestor operaţiuni economice.

Este utilizat cel mai des în toate formele de control (preventiv, operativ, ulterior, etc.). Procedeul controlului documentar se realizează prin următoarele tehnici şi modalităţi:

Controlul cronologic presupune analiza tuturor documentelor ce fac obiectul verificării, realizat în ordinea emiterii şi înregistrării în evidenţe, fără grupari şi sistematizări prealabile pe diverse criterii sau activităţi. Controlul sistematic, ca metodă a procedeului de control al documentelor, se foloseşte atunci când acţiunea de control cuprinde mai multe obiective tematice din activităţi diferite, desfăşurate în cadrul aceleiaşi unităţi.

17

Page 18: Dr Financiar - Xerox

Se desfăşoară după ce se grupează documentele pe activităţi distincte prin controlul cronologic al tuturor documentelor ce fac obiectul temei de verificare în cadrul fiecăreia dintre aceste grupe. Controlul reciproc este tehnica de control documentar care constă în cercetarea şi confruntarea la aceeaşi unitate a unor documente sau evidenţe cu conţinut identic însă diferite ca formă, pentru aceleaşi operaţii sau pentru operaţii diferite însă legate reciproc.

Controlul încrucişat se referă la documentele financiar contabile primare, obiectul verificării constituindu-l însă informaţiile comune din exemplarele aceluiaşi document, aflate la unitatea controlată sau la alte unităţi prin care s-au făcut decontări, de la care s-au primit sau cărora li s-au livrat materiale, produse, mărfuri sau alte valori. Investigaţia este o tehnică a procedeului de control documentar, fiind o acţiune proprie a organului de control efectuându-se atunci când în documentele şi evidenţele verificate nu se găsesc toate elementele necesare susţinerii unei constatări dar nici elemente care să conducă la concluzia corectitudinii operaţiunii verificate. Nefiind o sursă de control suficientă, investigaţia reprezintă însă o modalitate de informare care poate determina organul de control să aplice şi alte tehnici de control. Analiza contabilă este una dintre cele mai importante tehnici ale procedeului de control financiar documentar constând în controlul contabilităţii, care poate conţine înregistrări greşite sau pentru care sunt necesare informaţii suplimentare.

Această tehică nu furnizează însă informaţii despre corectitudinea datelor ce au fost înregistrate. B. Controlul faptic este procedeul prin care are loc stabilirea reală a existenţei şi mişcării mijloacelor materiale şi băneşti şi a desfăşurării activităţii economice financiare dintr-o unitate într-o anumită perioadă de timp. Se realizează prin inventariere, expertiză tehnică şi analize de laborator, inspecţia fizică şi observarea directă. Inventarierea este o modalitate de realizare a controlului faptic printr-un ansamblu de operaţiuni care au drept scop constatarea, la un moment dat, a existenţei cantitative şi calitative a documentelor de activ şi pasiv din patrimoniul unei unităţi precum şi a modului de executare a sarcinilor de către gestionari.

Prin inventariere se controlează existenţa valorilor materiale şi băneşti în scopul depistării neconcordanţelor dintre datele înregistrate în evidenţă şi realitate.

O condiţie esentială pentru stabilirea realităţii este ca inventarierea să se efectueze inopinat şi, pe cât posibil, în toate locurile unde sunt asemenea repere în unitate. Expertiza reprezintă un mijloc de probă, constituind o modalitate de control faptic folosită pentru stabilirea integrităţii valorilor materiale, realităţii unei operaţii, calităţii unor produse, conţinutului anumitor lucrări, volumului de manoperă şi cantităţii de materiale necesare pentru executarea lor, etc.

Se efectuează de către persoane specializate într-un anumit domeniu, autorizate, la solicitarea organelor de control care nu au specializarea respectiva.

În completare, pentru determinarea realităţii controlorii pot solicita inclusiv analize de laborator. Observarea directă este o tehnică de exercitare a controlului faptic şi constă în deplasarea organului de control în locurile unde se realizează activităţi pe bază de program inopinat, atunci când apar situaţii care nu rezultă din documente. Inspecţia fizică constă în examinarea de către controlori direct a existenţei unui anumit post de activ, a imobilizărilor sau a actelor justificative înregistrate în contabilitate (ex. controlul banilor în casă, a listelor de inventariere, etc.).

6.7. Actele de control financiar Activitatea de control presupune în final înscrierea constatărilor organelor de control în anumite

documente. Aceste documente, atât ca formă cât şi ca structură, fie sunt stabilite de către organele de control specializate în acest scop, fie sunt lasate la aprecierea organelor de control.

În funcţie de organul de control care execută controlul şi potrivit cu natura constatărilor consemnate în acestea, poarta denumiri diverse:

- Proces verbal de control - Proces verbal de inspectie de audit - Proces verbal de constatare a contravenţiilor - Raport de control

18

Page 19: Dr Financiar - Xerox

- Raport de audit - Nota de constatare - Note explicative - Nota de prezentare Cel mai reprezentativ document în care se materializează activitatea organului de control financiar este

procesul verbal care este comun tuturor organelor de control financiar. Procesul verbal este un act bilateral şi se încheie de regulă în cazuri de abateri,contravenţii, pagube,

fapte care prezintă indiciile unor infracţiuni. În principal un proces verbal trebuie să cuprindă trei părţi: un preambul unde se va consemna numele şi prenumele controlorilor care efectuează controlul, organul din care fac parte, numărul şi data delegaţiei de control, denumirea societăţii controlate şi adresa acesteia, perioada supusă controlului, obiectivele de bază ale controlului.

Apoi vom avea cuprinsul acestuia, în care, pe baza propriilor verificări, organul de control indica în mod clar şi precis în ce constă fapta ce constituie abatere de la normă, dispoziţiile legale încalcate, consecinţele economice cu evaluare exactă a acestora, persoanele care au săvârşit abaterile respective, măsurile luate operativ în timpul controlului, măsurile ce se impun a se lua în continuare şi orice alte elemente.

La finalul procesului verbal se vor menţiona în mod obligatoriu numărul şi data înregistrării procesului verbal de constatare la persoana juridică controlată.

În încheierea procesului-verbal se face menţiune despre restituirea actelor şi documentelor puse la dispoziţia organului de control. Procesul-verbal se semnează de organele de control şi de conducerea entităţii controlate, iar în cazul în care sunt consemnate fapte care pot antrena răspunderea civilă sau penala a unor persoane răspunzatoare, actul se semnează şi de acestea. La procesul verbal se anexează situaţii, tabele, documente, note explicative care susţin constatările înscrise. Raportul de control este documentul principal al controlului care cuprinde deficienţele şi abaterile constatate, precum şi cauzele şi consecinţele asupra bunei gospodăriri a unităţii controlate. Acest act se întocmeste pe capitole, într-o succesiune cronologică, format dintr-o parte introductivă, unde se trece numele organului de control, unitatea care dispune controlul, delegaţia pe baza căreia s-a efectuat controlul, stadiul de executare a indicaţiilor obligatorii şi recomandărilor,ca urmare a controalelor făcute anterior, perioada în care s-a efectuat controlul. Următorul capitol va cuprinde deficienţele constatate în legatură cu activitatea unităţii, grupându-se pe problemele corespunzatoare obiectivelor controlate. Pentru fiecare abatere şi deficienţă constatată se indică: actele legale încacate, persoanele răspunzatoare, cauzele, consecinţele acestora.

Rezumatul unităţii de învăţare Controlul asigură cunoaşterea de către societate a modului în care se gospodăreşte avuţia naţională şi se

utilizează mijloacele materiale şi financiare, a modului de îndeplinire a îndatoririlor ce le revin salariaţilor şi în special cadrelor de conducere .

Controlul implică antrenarea tuturor factorilor de răspundere în aplicarea cu fermitate a programelor elaborate de statul de drept, a legislaţiei, a hotărârilor de guvern, a deciziilor adoptate de către alte organisme centrale şi locale . Controlul resurselor financiare ale statului, ale colectivităţii locale şi ale instituţiilor locale şi ale instituţiilor publice reprezintă una din dimensiunile finanţelor publice.

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7:ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL DESFĂŞURATĂ DE AGENŢIA NAŢIONALĂ DE

ADMINISTRARE FISCALĂ

19

Page 20: Dr Financiar - Xerox

7.2. Consideraţii generale Contribuabilii, persoane fizice şi juridice, sunt supuşi controlului fiscal. Activitatea de control fiscal este reglementată de Ordonanţa nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Prin intrarea în vigoare a acestui act normativ a fost abrogată Ordonanţa nr. 70/1997 privind controlul fiscal, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 64/1999, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 70/1997, controlul fiscal cuprindea “ansamblul activităţilor care au ca scop verificarea legalităţii şi sincerităţii declaraţiilor, precum şi verificarea corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii, conform legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili, precum şi activitatea de investigare şi constatare a evaziunii fiscale”. Potrivit art. 94, alin. 1 din Codul de procedură fiscală republicat, “inspecţia fiscală are ca obiect verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabil, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată, precum şi a accesoriilor aferente acestora”. Inspecţia fiscală se exercită exclusiv, nemijlocit şi neîngrădit prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale ori de alte autorităţi care sunt competente, potrivit legii, să administreze impozite, taxe, contribuţii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.

Competenţa privind efectuarea inspecţiei fiscale se poate delega altui organ fiscal, în condiţiile stabilite prin Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, înfiinţată prin O.G. nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 609/2003, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, instituţie publică cu personalitate juridică, cu buget propriu, aflată în subordinea Ministerului Finanţelor Publice. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală îşi desfăşoară activitatea în domeniul impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor venituri bugetare, fiind responsabilă, atât la nivel central, cât şi la nivel teritorial, în numele şi în contul statului, de aplicarea legislaţiei privind impozitele, taxele, contribuţiile şi alte venituri ale bugetului de stat, precum şi veniturile altor autorităţi şi instituţii publice centrale sau ale Comunităţii Europene, a căror administrare îi este conferită prin acte normative sau convenţii, exclusiv veniturile datorate în vamă. Inspecţia fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor care au obligaţii de stabilire, reţinere şi plată a impozitelor şi taxelor şi a altor obligaţii prevăzute de lege, indiferent de forma de organizare. Activitatea de inspecţie fiscală se organizează şi se desfăşoară în baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv prin acte ale ale autorităţilor administraţiei publice locale, după caz.

7.3. Atribuţiile inspecţiei fiscale sunt următoarele: - constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi faptelor ce rezultă din activitatea contribuabilului supus inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale, - analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse, - sancţionarea potrivit legii a faptelor constatate şi dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale. În vederea ducerii la îndeplinire a atribuţiilor mai sus menţionate, organul de inspecţie fiscală procedează la: - examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului, - verificarea concordanţei dintre datele din declaraţiile fiscale cu cele din evidenţa contabilă a contribuabilului, - discutarea constatărilor şi solicitarea de explicaţii scrise de la reprezentanţii legali ai contribuabilului sau împuterniciţii acestora, după caz, - solicitarea de informaţii de la terţi, - stabilirea de diferenţe de obligaţii fiscale de plată, - verificarea locurilor unde se realizează activitatea generatoare de venituri impozabile,

20

Page 21: Dr Financiar - Xerox

- efectuarea de investigaţii fiscale, - aplicarea de sancţiuni potrivit prevederilor legale, - aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal. Inspecţia fiscală poate fi: - generală, atunci când sunt verificate toate obligaţiile fiscale ale unui contribuabil pentru o perioadă de timp determinată, - parţială, atunci când se verifică mai multe sau o singură obligaţie fiscală pentru o perioadă de timp determinată. Inspecţia fiscală poate fi extinsă asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, atunci când acestea prezintă interes pentru aplicarea legii fiscale. În inspecţia fiscală pot fi utilizate trei proceduri de control: prin sondaj, inopinat şi încrucişat. În cadrul controlului prin sondaj, documentele şi operaţiunile sunt verificate în mod selectiv. Atunci când se utilizează această procedură, se va specifica în actul de control perioada supusă sondajului, care nu poate fi mai mică de o lună calendaristică din cadrul unui trimestru, precum şi plafonul valoric până la care a fost verificat contribuabilul. Dacă se constată încercări de evaziune fiscală, controlul se va efectua asupra tuturor documentelor financiar-contabile. Controlul inopinat este activitatea de verificare faptică şi documentară fără anunţarea în prealabil a contribuabilului. La această procedură se recurge, de regulă, ca urmare a unei sesizări cu privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei fiscale. În cadrul controlului încrucişat documentele şi operaţiunile impozabile ale contribuabilului sunt verificate în corelaţie cu cele deţinute de alte persoane. Procedurile de control pot fi utilizate individual sau combinat, în funcţie de scopul, obiectivele, complexitatea, dificultăţile, specificul activităţii desfăşurate şi perioada inspecţiei fiscale. Inspecţia fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale. Perioada supusă inspecţiei fiscale începe, la contribuabilii mari, de la momentul finalizării controlului anterior, iar la celelalte categorii de contribuabili cuprinde creanţele fiscale născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale. În ultimul caz inspecţia se poate extinde pe perioada de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale dacă sunt indicii privind diminuarea impozitelor şi taxelor, dacă nu au fost depuse declaraţii fiscale sau nu au fost îndeplinite obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.

7.4. Procedura efectuării inspecţiei fiscale: Contribuabilii supuşi inspecţiei fiscale sunt selectaţi de către organul fiscal competent şi nu pot face obiecţii cu privire la procedura de selectare folosită. Ei au, însă, dreptul de a fi înştiinţaţi cu privire la acţiunea ce urmează să se desfăşoare printr-un aviz de inspecţie fiscală ce trebuie să cuprindă următoarele elemente: temeiul juridic al inspecţiei fiscale şi data de începere a acesteia, obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei precum şi posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a acesteia. Amânarea se poate solicita numai o singură dată şi pentru motive justificate. Comunicarea avizului trebuie să se facă cu 30 de zile înainte de începerea inspecţiei pentru marii contribuabili, iar, pentru ceilalţi contribuabili, cu 15 zile. Comunicarea avizului nu este necesară în următoarele situaţii: - pentru soluţionarea unor cereri ale contribuabilului, - în cazul unor acţiuni îndeplinite ca urmare a solicitării unor autorităţi, potrivit legii, - în cazul controlului inopinat. Inspecţia fiscală se desfăşoară, de regulă, în spaţiile de lucru ale contribuabilului. Atunci când nu există un spaţiu de lucru adecvat pentru derularea inspecţiei fiscale, activitatea se poate desfăşura fie la sediul organului fiscal, fie în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul. Indiferent de locul unde se desfăşoară inspecţia fiscală, organul fiscal are dreptul să inspecteze locurile în care se desfăşoară activitatea, în prezenţa contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta. Durata efectuării inspecţiei fiscale este stabilită de organele de inspecţie fiscală sau, după caz,de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, în funcţie de obiectivele inspecţiei şi nu poate fi mai

21

Page 22: Dr Financiar - Xerox

mare de 3 luni. În cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspecţiei nu poate fi mai mare de 6 luni. Contribuabilul are obligaţia să colaboreze cu organul de inspecţie fiscală prin furnizarea de informaţii, prezentarea documentelor şi a oricăror alte date necesare clarificării situaţiilor de fapt din punct de vedere fiscal la locul de desfăşurare a inspecţiei. Pentru furnizarea de informaţii contribuabilul poate numi anumite persoane.În cazul în care informaţiile furnizate sunt insuficiente inspectorul fiscal se poate adresa şi altor persoane. În cazul în care contribuabilul nu răspunde în termen de 5 zile lucrătoare lucrătoare de la solicitarea, în scris, de către organul de control, de informaţii, justificări sau explicaţii, această întârziere se va consemna în procesul-verbal de control şi vor fi aplicate sancţiunile prevăzute de lege.

7.5. Reguli de desfăşurare a inspecţiei fiscale Inspecţia fiscală se desfăşoară după următoarele reguli: - examinarea tuturor stărilor de fapt şi raporturilor juridice relevante pentru impunere, - utilizarea eficientă a timpului destinat inspecţiei, - efectuarea inspecţiei în aşa fel încât să afecteze cât mai puţin activitatea curentă a contribuabilului, - pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării, inspecţia fiscală se efectuează o singură dată, cu excepţia situaţiei în care ar apărea date suplimentare, necunoscute inspectorilor la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influenţează rezultatele acestora. Inspecţia fiscală se exercită potrivit următoarelor principii: independenţei, unicităţii, autonomiei, ierarhizării, teritorialităţii şi descentralizării. Contribuabilul are dreptul de a fi informat, pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale, asupra constatărilor rezultate din această activitate şi să prezinte, în scris, punctul său de vedere cu privire la constatările inspecţiei fiscale. În cazul în care, pe parcursul inspecţiei fiscale, se fac anumite constatări care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni, organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală. În această situaţia organul de inspecţie are obligaţia de a întocmi un proces-verbal semnat atât de el cât şi de contribuabil, cu sau fără obiecţiuni din partea contribuabilului. În cazul în care contribuabilul refuză să semneze, organul de inspecţie fiscală va consemna acest aspect în procesul-verbal respectiv. În toate situaţiile procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului. La finalizarea inspecţiei fiscale, contribuabilul are obligaţia de a da o declaraţie pe proprie răspundere din care să rezulte ca au fost puse la dispoziţia organului de inspecţie fiscală toate documentele şi informaţiile relevante. Se va menţiona în declaraţie şi faptul că toate documentele solicitate şi puse la dispoziţie de către contribuabil au fost restituite. Toate constatările făcute în cadrul unei activităţi de inspecţie fiscală, la finalul acesteia, vor fi consemnate, atât din punct de vedere faptic cât şi din punct de vedere legal, într-un raport scris. În cazul în care, ca urmare a inspecţiei, se modifică baza de impunere, acest raport va sta la baza emiterii deciziei de impunere. În cazul în care baza de impunere nu se modifică, acest fapt va fi stabilit printr-o decizie privind nemodificarea bazei de impunere. Aceste decizii se comunică în termen de 7 zile de la data finalizării raportului de inspecţie fiscală. Actele întocmite de organele de control fiscal pot fi contestate de către contribuabil potrivit dispoziţiilor titlului IX din Codul de procedură fiscală – Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale.

Rezumatul unităţii de învăţare Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este organ de specialitate al administraţiei publice centrale,

instituţie publică cu personalitate juridică, cu buget propriu, aflată în subordinea Ministerului Finanţelor Publice. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală îşi desfăşoară activitatea în domeniul impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor venituri bugetare, fiind responsabilă, atât la nivel central, cât şi la nivel teritorial, în numele şi în contul statului, de aplicarea legislaţiei privind impozitele, taxele, contribuţiile şi alte venituri ale bugetului de stat, precum şi veniturile altor autorităţi şi instituţii publice centrale sau ale Comunităţii Europene, a căror administrare îi este conferită prin acte normative sau convenţii, exclusiv veniturile datorate în vamă.

22

Page 23: Dr Financiar - Xerox

Inspecţia fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor care au obligaţii de stabilire, reţinere şi plată a impozitelor şi taxelor şi a altor obligaţii prevăzute de lege, indiferent de forma de organizare. Activitatea de inspecţie fiscală se organizează şi se desfăşoară în baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv prin acte ale ale autorităţilor administraţiei publice locale, după caz.

Atribuţiile inspecţiei fiscale sunt următoarele: - constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi faptelor ce rezultă din activitatea contribuabilului supus inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale, - analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse,

- sancţionarea potrivit legii a faptelor constatate şi dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale

Inspecţia fiscală poate fi: - generală,

- parţială În inspecţia fiscală pot fi utilizate trei proceduri de control: - prin sondaj - inopinat - încrucişat

Procedura efectuării inspecţiei fiscale cunoaste urmatoarele caracteristici: - contribuabilii supuşi inspecţiei fiscale sunt selectaţi de către organul fiscal competent şi nu pot face

obiecţii cu privire la procedura de selectare folosită. - contribuabilii au dreptul de a fi înştiinţaţi cu privire la acţiunea ce urmează să se desfăşoare printr-un

aviz de inspecţie fiscală ce trebuie să cuprindă următoarele elemente: temeiul juridic al inspecţiei fiscale şi data - inspecţia fiscală se desfăşoară, de regulă, în spaţiile de lucru ale contribuabilului. - durata efectuării inspecţiei fiscale este stabilită de organele de inspecţie fiscală sau, după caz,de

compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, în funcţie de obiectivele inspecţiei şi nu poate fi mai mare de 3 luni.

- contribuabilul are obligaţia să colaboreze cu organul de inspecţie fiscală prin furnizarea de informaţii, prezentarea documentelor şi a oricăror alte date necesare clarificării situaţiilor de fapt din punct de vedere fiscal la locul de desfăşurare a inspecţiei. Inspecţia fiscală se exercită potrivit următoarelor principii: independenţei, unicităţii, autonomiei, ierarhizării, teritorialităţii şi descentralizării. În cazul în care, pe parcursul inspecţiei fiscale, se fac anumite constatări care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni, organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală. Toate constatările făcute în cadrul unei activităţi de inspecţie fiscală, la finalul acesteia, vor fi consemnate, atât din punct de vedere faptic cât şi din punct de vedere legal, într-un raport scris. Actele întocmite de organele de control fiscal pot fi contestate de către contribuabil potrivit dispoziţiilor titlului IX din Codul de procedură fiscală – Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale.

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 8:CONTROLUL EXERCITAT DE GARDA FINANCIARĂ

23

Page 24: Dr Financiar - Xerox

8.2. Organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare Garda Financiară este o instituţie publică de control finanţată de la bugetul de stat, organizată ca organ

de specialitate al administraţiei publice în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, cu personalitate juridică, care exercită control operativ şi inopinant privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricaror acte şi fapte din domeniul economic, financiar şi vamal care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală.

Garda Financiară se organizează şi functionează pe tot teritoriul ţării prin Comisariatul general, secţiile judeţene şi secţia Municipiului Bucureşti ale căror competenţe se stabilesc prin hotărare a Guvernului. Personalul Gărzii Financiare este constituit din comisari şi personal auxiliar, şi se subordonează ierarhic comisarului general.

Garda Financiară are următoarea organizare teritorială: a) Comisariatul General; b) secţiile judeţene şi Sectia Municipiului Bucureşti. Comisariatul General este structura centrală a Gărzii Financiare, organizată în divizii, servicii, birouri şi

compartimente. Secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti sunt unităţi teritoriale ale Gărzii Financiare, cu

personalitate juridică, şi sunt organizate în divizii, servicii, birouri şi compartimente. Secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti ale Gărzii Financiare sunt subordonate conducerii

Comisariatului General. Numărul posturilor de conducere din cadrul diviziilor, serviciilor, birourilor şi compartimentelor din

structura Gărzii Financiare este aprobat prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la propunerea comisarului general, cu respectarea prevederilor egale în vigoare.

Garda Financiară este condusă de un comisar general, înalt funcţionar public, numit, în condiţiile legii, prin ordin al ministrului finanţelor publice, şi dispune de un aparat central, Comisariatul General, abilitat să actioneze pe întregul teritoriu al României, şi de un aparat teritorial, constituit în secţii judeţene şi Sectia Municipiului Bucureşti, care au competente de control pe teritoriul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, în care îşi desfăşoară activitatea.

Comisariatul General este subordonat direct, în mod ierarhic, presedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi are în subordine întregul aparat al Gărzii Financiare.

Comisarul general are următoarele atribuţii: - reprezintă Garda Financiară în relaţiile cu terţii; - este ordonator terţiar de credite, exercitând atribuţiile legale în această calitate pentru toate unităţile din

structura Gărzii Financiare, şi poate delega această calitate altor persoane imputernicite în acest scop. Prin actul de delegare se precizează limitele şi condiţiile delegării;

- conduce structura centrală a Gărzii Financiare — Comisariatul General, care asigură realizarea strategiei de control, urmăreşte modul de realizare a atribuţiilor încredinţate secţiilor judeţene şi Secţiei Municipiului Bucureşti, stabileşte măsuri operative pentru eficienţa controlului curent şi a controlului tematic;

- asigură, prin deciziile luate, îndeplinirea corespunzatoare a atribuţiilor ce revin Gărzii Financiare potrivit dispoziţiilor legale în vigoare şi răspunde în faţa preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală de întreaga activitate desfăşurată de unităţile din structura Gărzii Financiare;

- asigură conducerea unitara a activităţii de control desfasurate de comisarii Gărzii Financiare; - asigură controlul propriu, coordonează şi îndrumă activitatea Comisariatului General şi a tuturor

structurilor teritoriale din subordine; - dispune efectuarea de controale tematice, stabilind obiectivele, durata şi momentul declansarii

controlului; - asigură corelarea şi coordonarea planurilor de control anuale, pe domenii de activitate, pentru structurile

din subordine; - elaborează strategia şi obiectivele activităţii Gărzii Financiare pe termen scurt şi mediu, în stransă

corelare cu strategia şi cu obiectivele Ministerului Finanţelor Publice — Agenţia Natională de Administrare Fiscală;

24

Page 25: Dr Financiar - Xerox

- monitorizează realizarea programului de acţiuni şi prezintă preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală rapoarte periodice privind stadiul de realizare a obiectivelor şi informeaza asupra rezultatelor deosebite obtinute din activitatea de control;

- urmăreşte, coordonează şi monitorizează realizarea obiectivelor de control şi a programului de activitate, în vederea asigurării operativităţii şi eficienţei în domeniile specifice în care acţionează;

- emite norme de lucru, metode şi proceduri privind executarea controlului de către comisarii Gărzii Financiare, raportarea rezultatelor, executarea serviciului de permanenţă, utilizarea mijloacelor tehnice din dotare, folosirea echipamentului, pregătirea şi perfecţionarea pregătirii profesionale a comisarilor, precum şi alte dispoziţii necesare îndeplinirii atribuţiilor funcţiei;

- numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi eliberează din funcţie personalul din structura Comisariatului General, precum şi pe cel de conducere din teritoriu, cu excepţia comisarului general prim-adjunct, a comisarilor generali adjuncţi şi a comisarilor şefi de secţie ai secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucureşti;

- organizează controlul financiar-preventiv propriu şi activitatea de audit public intern; - răspunde de organizarea efectuării plăţilor integrale şi la timp ale drepturilor băneşti cuvenite

personalului Gărzii Financiare; - aprobă, cu avizul conducerii Ministerului Finanţelor Publice — Agenţia Natională de Administrare

Fiscala şi al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, împuternicirea comisarilor din aparatul central sau teritorial al Gărzii Financiare de a exercita, pe perioada determinată, atribuţiile funcţiilor publice de conducere;

- propune spre aprobare preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală constituirea de servicii, birouri, compartimente, respectiv divizii, altele decat cele prevazute în Hotararea Guvernului nr. 533/2007 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, cu modificările ulterioare, în cadrul structurii organizatorice a Comisariatului General si, respectiv, a secţiilor judeţene şi a Secţiei Municipiului Bucureşti, concomitent cu aprobarea posturilor de conducere, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;

- coordonează activitatea de întocmire a raportului privind bilanţul activităţii anuale a Gărzii Financiare, pe care îl prezintă Ministerului Finanţelor Publice — Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;

- participă la prezentarea raportului anual de activitate al structurilor Gărzii Financiare; - organizează activitatea de evaluare a performanţelor profesionale pentru personalul Gărzii Financiare, în

condiţiile legii; - aprobă stimulentele pentru comisarii şefi adjuncţi ai secţiilor judeţene şi ai Secţiei Municipiului

Bucureşti, pentru comisarii şefi de divizie, şefii de serviciu, şefii de birou, precum şi pentru personalul de executie din aparatul Comisariatului General al Gărzii Financiare, la propunerea şefilor ierarhici ai acestora;

- propune spre aprobare preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală stimulentele pentru comisarul general prim-adjunct, comisarii generali adjuncti şi comisarii şefi ai secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucureşti;

- dispune, în condiţiile legii, verificarea sesizărilor şi reclamaţiilor privitoare la personalul cu funcţii de conducere şi cel cu funcţii de execuţie din cadrul Comisariatului General şi din structurile teritoriale;

- emite decizie de imputare în vederea recuperarii pagubelor aduse instituţiei de personalul cu funcţii de conducere, personalul de execuţie şi contractual din cadrul Comisariatului General şi al structurilor teritoriale, în condiţiile legii;

- emite decizie de imputare a contravalorii contravenţiei personalului care se face vinovat de netransmiterea titlurilor executorii în termenul şi în condiţiile prevazute de lege;

- aprobă prin decizie regulamentul privind dotarea, păstrarea şi utilizarea armamentului din dotare, conform legii;

- exercită orice alte atribuţii de serviciu care ii revin, potrivit legii. Din dispozitia comisarului general sau cu aprobarea scrisă a acestuia, la cererea comisarilor şefi de secţie

ai secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucureşti, la anumite operaţiuni de control pot participa comisari din oricare dintre secţiile judeţene şi/sau din Sectia Municipiului Bucureşti. În situaţiile operative care nu suportă amânare, aprobarea scrisă poate fi obţinută ulterior începerii controlului.

Comisarul general este ajutat în activitate de un comisar general prim-adjunct şi de 3 comisari generali adjuncti, numiţi, în condiţiile legii, prin ordin al ministrului finanţelor publice. În absenţa

25

Page 26: Dr Financiar - Xerox

comisarului general, Garda Financiară este reprezentată de comisarul general prim-adjunct. în absenţa comisarului general şi a comisarului general prim-adjunct, Garda Financiară este reprezentată de unul dintre comisarii generali adjuncţi, pe baza împuternicirii comisarului general, cu înştiinţarea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti sunt conduse fiecare de un comisar şef secţie, care numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi eliberează din funcţie personalul de execuţie din subordinea sa. Comisarul general poate delega calitatea sa de ordonator terţiar de credite comisarului şef secţie. Prin actul de delegare se precizează limitele şi condiţiile delegării.

În activitatea de conducere, comisarii şefi secţie ai secţiilor judeţene, respectiv comisarul şef secţie al Secţiei Municipiului Bucureşti sunt ajutaţi de comisari şefi adjuncţi, ale căror atribuţii sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Gărzii Financiare.

Secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti ale Gărzii Financiare sunt subordonate conducerii Comisariatului General.

Comisarii din secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti au competenţă de control pe teritoriul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, în care îşi desfăşoară activitatea.

Din dispoziţia comisarului general sau cu aprobarea scrisă a acestuia, la cererea comisarilor şefi, pentru anumite operaţiuni de control pot participa comisari din oricare dintre secţiile judeţene şi/sau din Secţia Municipiului Bucureşti. În situaţiile operative care nu suportă amânare, aprobarea scrisă poate fi obţinută ulterior începerii controlului.

8.3. Personalul Gărzii Financiare Ocuparea funcţiei publice specifice vacante de comisar al Gărzii Financiare se face cu îndeplinirea

condiţiilor privind recrutarea funcţionarilor publici prevazute de Legea privind Statutul functionarilor publici şi conform dispoziţiilor Regulamentului de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare.

Personalul Gărzii Financiare care are calitatea de functionar public beneficiază de drepturile recunoscute de Legea privind Statutul functionarilor publici, de Statutul comisarului din Garda Financiară sau, dupa caz, de legislaţia muncii, inclusiv de drepturile salariale stabilite pentru personalul bugetar, şi de stimulente acordate potrivit legii. Personalul contractual din cadrul Gărzii Financiare beneficiaza de toate drepturile prevazute de lege, acordate acestei categorii de personal.

În exercitarea atribuţiilor de serviciu, personalul Gărzii Financiare are următoarele îndatoriri: a) să fie loial instituţiei din care face parte, să respecte principiile statului de drept şi sa apere valorile

democraţiei; b) să îşi îndeplinească cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu

şi să se abţină de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici;

c) să respecte normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege; d) să dovedeasca solicitudine şi respect faţă de orice persoană, să îşi consacre activitatea profesională

îndeplinirii cu competenţă, integritate şi corectitudine a îndatoririlor specifice de serviciu prevazute de lege; e) să exercite prerogativele funcţiei în scopul cunoaşterii, prevenirii, descoperirii faptelor de evaziune şi de

fraudă fiscala şi luării măsurilor prevazute de lege pentru diminuarea şi eliminarea acestora, inclusiv pentru sesizarea organelor de urmarire penala ori de câte ori apar indiciile săvârşirii unor infracţiuni în acest domeniu;

f) să respecte prezumţia de nevinovatie a persoanelor care fac obiectul controlului, să acţioneze cu competenţă şi profesionalism, să adopte un comportament civilizat, să manifeste obiectivitate şi nepărtinire, să fie ferm şi exigent.

Actele de control întocmite să prezinte situatia de fapt constatată; g) să respecte dispoziţiile legale referitoare la regimul informaţiilor clasificate şi să le aplice în mod

corespunzator documentelor, datelor, informatiilor şi oricaror alte inscrisuri de care ia cunostinta în exerciţiul atribuţiilor de serviciu;

h) să acorde sprijin profesional şi moral colegilor în executarea acţiunilor de control;

26

Page 27: Dr Financiar - Xerox

i) să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să îi compromită demnitatea sau care să afecteze imaginea instituţiei;

j) să poarte uniforma, însemnele distinctive şi armamentul numai în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu şi al acţiunilor de control specifice. Incalcarea acestei prevederi constituie abatere disciplinara şi se sanctioneaza potrivit prevederilor legale;

k) să respecte prevederile legale referitoare la regimul armelor şi munitiilor; l) să respecte programul de lucru şi să folosească integral şi eficient timpul de muncă pentru îndeplinirea

sarcinilor de serviciu; În calitate de funcţionari publici care lucrează în sistem militarizat, comisarilor le este interzis să fie

membri ai vreunui partid politic sau să facă parte din organizaţii politice. S-a considerat că păstrarea echidistanţei faţă de diferite formaţiuni politice e foarte dificilă datorită faptului că instituţia Gărzii este organizată în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, organism care este politizat.

Caracterul specific al activităţii ce o desfăşoară impune funcţionarilor Gărzii Financiare o conduită cu totul specială, ce se subordoneaza următoarelor obligaţii:

-să încheie cu obiectivitate şi fără partinire acte scrise asupra rezultatului controlului şi constatărilor facute;

-să execute în mod legal dispoziţiile primite, informând superiorul asupra modului de îndeplinire a acestora;

-să păstreze secretul de serviciu precum şi informatiile cu caracter de confidenţialitate, deţinute ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu şi să nu le facă publice, în afara cazurilor când îndatorirea funcţiei sau nevoile justiţiei nu impun în mod obligatoriu contrariul;

-să nu pretindă şi să nu primească nici un fel de bunuri în natură sau bani, nici să-şi creeze avantaje în legătură cu serviciul sau prin exercitarea funcţiei:

-personalul Gărzii este obligat să-şi facă cunoscută calitatea şi să prezinte legitimaţia de serviciu conducătorului unităţii ce urmează a fi controlat;

-este obligat să sprijine prin mijloace şi procedee de control, organele de control financiar şi celelalte servicii din cadrul Ministerului Finanţelor Publice;

Funcţionarii Gărzii Financiare sunt persoane publice şi, în calitatea pe care o au, ei trebuie să respecte cu stricteţe obligaţiile etice ale funcţionarului public precum şi cele privind controlul şi declararea averii. Membrii Gărzii Financiare sunt obligaţi prin întreaga lor activitate să nu compromită funcţia sau instituţia din care face parte. În acest sens, vor trebui să fie corecţi, cuviincioşi, obiectivi şi plini de solicitudine faţă de contribuabili, persoane fizice sau juridice, cât şi faţă de restul populaţiei cu care intră în contact, dându-i tot ajutorul în limita atribuţiilor de serviciu. Ei sunt obligaţi să se ajute reciproc în aducerea la indeplinire a obligaţiilor de serviciu şi să se suplineasca în serviciu, în cadrul specializării lor.

Personalul Gărzii Financiare este obligat să respecte legea, să aibă o conduită corectă, să fie integru şi incoruptibil, să acţioneze cu hotărâre pentru prevenirea şi combaterea oricăror acte de natură să ştirbească autoritatea şi prestigiul instituţiei.

Răspunderea personalului Gărzii Financiare este cea prevăzută de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, de Statutul comisarului Gărzii Financiare şi de Codul muncii, după caz. Pentru abateri de la regulament sau pentru încălcarea legilor ţării, personalul Gărzii Financiare va suporta sancţiuni disciplinare, materiale, contravenţionale sau penale. Pentru pagubele cauzate în activitatea de control ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor de control, în măsura în care nu sunt îndeplinite condiţiile atragerii răspunderii penale, comisarii răspund potrivit art. 998 din Codul civil. Răspunderea civilă delictuală poate fi antrenată numai pe baza hotărârii instanţelor de judecată sesizate şi de Ministerul Finanţelor Publice.

Personalul Gărzii Financiare are dreptul şi este obligat să utilizeze, în conformitate cu legea şi în funcţie de nevoile reale ale serviciului, întreaga dotare logistică, inclusiv armamentul din dotare. Se poate face uz de armă şi în caz de legitimă apărare, când îi este pusă în pericol viata ori integritatea corporală, împotriva celor care ripostează cu arma ori cu alte obiecte, pentru a se sustrage identificării şi stabilirii provenienţei bunurilor sau pentru a-şi asigura fuga de la locul faptei. Uzul de armă se va face în asa fel încât să ducă la imobilizarea

27

Page 28: Dr Financiar - Xerox

persoanelor împotriva cărora s-a ajuns să se folosească asemenea metode, tragându-se, pe cât posibil, la picioare, pentru a se evita cauzarea morţii.

La solicitarea Gărzii Financiare, Ministerul Administraţiei şi Internelor asigură personalul necesar pentru asigurarea protecţiei şi siguranţei operaţiunilor desfăşurate de comisarii Gărzii Financiare în realizarea actului de control. Personalul necesar se asigură din cadrul subunităţilor specializate de intervenţie rapidă ale poliţiei. Condiţiile concrete şi modalităţile în care personalul subunităţilor specializate de intervenţie rapidă ale poliţiei participă la acţiunile de control se stabilesc prin protocol de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finantelor Publice.

Comisarilor li se consideră vechime în specialitate, economică sau juridică, după caz, întreaga perioadă în care îşi desfăşoară activitatea în Garda Financiară.

8.4. Atribuţiile Gărzii Financiare Garda Financiară efectuează controale operative şi inopinate pentru constatarea încălcarii legii în

domeniul fiscal, a reglementărilor vamale, a normelor de comerţ şi de circulaţie a bunurilor şi serviciilor, urmărind identificarea şi sancţionarea, în conditiile legii a evaziunii fiscale, a activităţilor de contrabanda şi a altor fapte nepermise de lege, săvârşite în domeniile pentru care Garda Financiară este împuternicită legal să efectueze control.

Diviziile din structura Comisariatului General care exercită activităţi de control operativ-inopinat sunt: a) Divizia 1 Control operativ-inopinat în domeniul producţiei, distribuţiei şi transportului produselor

energetice; b) Divizia 2 Control operativ-inopinat în domeniul producţiei, distribuţiei şi transportului alcoolului şi

băuturilor alcoolice; c) Divizia 3 Intervenţie rapida şi control operativ-inopinat; control operativ-inopinat în domeniul jocurilor

de noroc; d) Divizia 4 Control operativ-inopinat în domeniul producţiei, distribuţiei şi transportului altor produse

accizate; operaţiuni de import-export; e) Divizia 5 Control operativ-inopinat; documentare şi colaborare interinstitutionala; combaterea fraudelor

comunitare; f) Divizia 6 Intervenţie rapidă şi control operativ-inopinat; tranzacţii comerciale intracomunitare. Comisarii din cadrul diviziilor 1—6 au următoarele atribuţii: 1. efectuează controale în spatiile în care se produc, se depozitează sau se comercializează bunuri ori se

desfăşoară activităţi ce cad sub incidenţa actelor normative în vigoare cu privire la prevenirea, descoperirea şi combaterea oricaror acte şi fapte care sunt interzise de acestea;

2. verifică respectarea reglementărilor legale privind circulaţia mărfurilor pe drumurile publice, în porturi, pe căile ferate şi fluviale, în aeroporturi, în vecinătatea punctelor vamale, antrepozite, zone libere, precum şi în alte locuri în care se desfăşoară o asemenea activitate;

3. verifică legalitatea activităţilor desfăşurate, existenţa şi autenticitatea documentelor justificative în activităţile de producţie şi prestari de servicii ori pe timpul transportului, depozitarii şi comercializarii bunurilor;

4. opresc, în condiţiile legii, mijloacele de transport pentru verificarea documentelor de însoţire a bunurilor şi persoanelor transportate;

5. dispun măsuri cu privire la confiscarea în condiţiile legii a bunurilor a căror fabricaţie, depozitare, transport sau desfacere este ilicită, precum şi confiscarea veniturilor realizate din activităţi comerciale sau prestări de servicii nelegale şi ridică bunuri şi documente financiar-contabile şi de altă natură care pot servi la dovedirea contravenţiilor sau, dupa caz, a infracţiunilor;

6. sigilează, în condiţiile legii, spaţiile sau bunurile care fac obiectul verificării şi iau măsuri care să asigure conservarea şi păstrarea în condiţii de siguranţă a corpurilor delicte, dacă din motive obiective acestea nu pot fi ridicate, până la soluţionarea cauzei;

7. indisponibilizează, în condiţiile legii, până la soluţionarea cazului ori până la primirea răspunsului de autenticitate de la instituţiile autorizate, bunurile care fac obiectul verificării şi pentru care exista suspiciuni referitoare la producerea, aprovizionarea, depozitarea şi comercializarea acestora;

28

Page 29: Dr Financiar - Xerox

8. solicită, în condiţiile şi potrivit Codului de procedură penală, efectuarea de catre organele abilitate de lege a perchezitiilor în localuri publice sau particulare — case, curţi, dependinţe şi grădini, dacă există indicii ca în aceste locuri sunt ascunse documente, mărfuri sau se desfăşoară activităţi care au ca efect evaziunea sau frauda fiscală;

9. constată şi comunică organelor de cercetare penală acte şi fapte care au avut ca efect evaziunea şi frauda fiscală, solicită organelor fiscale stabilirea obligaţiilor fiscale datorate în întregime, cer organelor fiscale competente, potrivit Codului de procedură fiscală, luarea măsurilor asiguratorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea şi sesizează, după caz, organele de urmărire penală;

10. comunică datele necesare completării cazierului fiscal la organele fiscale competente; 11. transmit actele de control sau alte documente ori înscrisuri la organele fiscale competente care

gestionează dosarul fiscal al contribuabilului verificat; 12. transmit la organul de executare silită titlurile executorii, în conformitate cu prevederile Codului de

procedură fiscală; 13. solicită administratorilor unităţilor controlate şi persoanelor implicate copii certificate de pe

documentele originale, explicaţii, lămuriri, precizări verbale şi/sau în scris, după caz, cu privire la faptele constatate;

14. ridică sau solicită organelor de specialitate prelevarea de probe, eşantioane, mostre etc., necesare finalizării acţiunii de control;

15. întocmesc acte de control privind rezultatele verificărilor, aplică măsurile prevăzute de normele legale şi sesizează organele competente în vederea valorificării constatărilor. Actele de control vor fi întocmite cu respectarea normelor de lucru, a metodologiei şi a procedurilor de control elaborate de Comisariatul General;

16. participă şi coordonează acţiuni de control pe întregul teritoriu al tării, urmărind aplicarea în mod unitar şi coerent a normelor de lucru şi programelor stabilite de Comisariatul General;

Diviziile de control operativ-inopinat sunt conduse de un comisar şef de divizie, subordonat direct unui comisar general adjunct.

În exercitarea atribuţiilor sale, Garda Financiară desfăşoară zilnic sau la anumite perioade controale de specialitate, fără a fi necesar un ordin special, în cazul atribuţiilor generale, precum şi acţiuni în baza unor ordine sau delegaţii speciale, în cazul unor acţiuni deosebite.

Garda Financiară execută: -serviciu ordinar -serviciu extraordinar Serviciul ordinar se desfăşoară zilnic sau la anumite perioade, exclusiv pe baza legitimaţiei de

serviciu, fără a fi necesară vreo aprobare specială, şi cuprinde atribuţii referitoare la aplicarea şi executarea legilor fiscale şi a reglementărilor vamale precum şi la respectarea normelor de producere, transport, depozitare şi comercializare, la intern şi la extern a mărfurilor. Controlul efectuat în serviciul ordinar este deci un control legiferat, care nu are nevoie de aprobări speciale şi reprezintă o caracteristică exclusivă a Gărzii Financiare, de o foarte mare importanţăăpractica. Toate celelalte organe de control sunt obligate să posede, pe lângă legitimaţia de serviciu şi o autorizare suplimentară, menţionată într-o declaraţie sau un ordin de serviciu. Garda Financiară exercită controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală, cu excepţia stabilirii diferenţelor de impozite, taxe şi contribuţii, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente acestora, a urmăririi, încasării veniturilor bugetare şi soluţionării contestaţiilor.

Serviciul extraordinar sau operaţiunile de control tematic se execută numai în baza ordinelor sau a delegaţiilor speciale date de conducerea Ministerului Finantelor Publice. Serviciul extraordinar în cadrul unitatilor teritoriale se organizează şi se execută numai pe baza ordinului scris al comisarului şef de secţie în care se precizează locul şi timpul în care se execută controlul. La orice acţiune de control participă minimum 2 comisari. La acţiunile de control cu grad sporit de periculozitate, echipele de comisari vor fi însoţite de membri ai subunităţilor specializate de intervenţie rapidă ale poliţiei. Personalul Gărzii Financiare nu va fi antrenat în acţiuni de control fiscal de natura celor privind stabilirea, urmărirea şi încasarea veniturilor bugetare.

29

Page 30: Dr Financiar - Xerox

Serviciul de control al Gărzii Financiare se desfăşoară pe timpul zilei, pe timpul nopţii, în zilele de lucru sau în zilele de sărbătoare, după caz. Pe lângă serviciul de control, personalul Gărzii Financiare este obligat să execute pe timp de zi şi de noapte, în zilele lucratoare, ca şi în cele de repaus şi sărbătoare, serviciul pe unitate, asigurând paza sediului şi a logisticii din dotare.

În îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, comisarii Gărzii Financiare sunt în drept: a) să efectueze controale în spaţiile în care se produc, se depozitează sau se comercializează bunuri ori se

desfăşoară activităţi ce cad sub incidenţa actelor normative în vigoare cu privire la prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care sunt interzise de acestea;

b) să verifice respectarea reglementărilor legale privind circulaţia mărfurilor pe drumurile publice, în porturi, căi ferate şi fluviale, aeroporturi, în vecinătatea punctelor vamale, antrepozite, zone libere, precum şi în alte locuri în care se desfăşoară o asemenea activitate;

c) să verifice legalitatea activităţilor desfăşurate, existenţa şi autenticitatea documentelor justificative în activităţile de producţie şi prestări de servicii ori pe timpul transportului, depozitării şi comercializării bunurilor şi să aplice sigilii pentru asigurarea integrităţii bunurilor;

d) să dispună măsuri cu privire la confiscarea, în condiţiile legii, a bunurilor a căror fabricaţie, depozitare, transport sau desfacere este ilicită, precum şi a veniturilor realizate din activităţi comerciale sau prestări de servicii nelegale şi să ridice documentele financiar-contabile şi de altă natură care pot servi la dovedirea contravenţiilor sau, după caz, a infracţiunilor;

e) să solicite, în condiţiile şi potrivit Codului de procedură penală, efectuarea de către organele abilitate de lege a percheziţiilor în localuri publice sau particulare - case, curţi, dependinţe şi grădini - dacă există indicii că în aceste locuri sunt ascunse documente, mărfuri sau se desfăşoară activităţi care au ca efect evaziunea sau frauda fiscală;

f) să constate acte şi fapte care au avut ca efect evaziunea şi frauda fiscală, să solicite organelor fiscale stabilirea obligaţiilor fiscale în întregime datorate, să ceară organelor de executare competente, potrivit Codului de procedură fiscală luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea şi să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală;

g) să solicite administratorilor unităţilor controlate şi persoanelor implicate explicaţii, lămuriri, precizări verbale şi/sau în scris, după caz, cu privire la faptele constatate;

h) să solicite, potrivit legii, copii certificate de pe documentele originale, să preleveze probe, eşantioane, mostre etc., necesare finalizării actului de control. Analiza şi examinarea probelor, eşantioanelor şi mostrelor se fac în laboratoare de specialitate, cheltuielile privind efectuarea acestora fiind suportate din fondurile special alocate în bugetul de venituri şi cheltuieli al Gărzii Financiare;

i) să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile corespunzătoare, potrivit competenţelor prevăzute de lege;

j) să întocmească acte de control operativ şi inopinat privind rezultatele verificărilor, să aplice măsurile prevăzute de normele legale şi să sesizeze organele competente în vederea valorificării constatărilor;

k) să oprească mijloacele de transport, în condiţiile legii, pentru verificarea documentelor de însoţire a bunurilor şi persoanelor transportate;

1) să solicite instituţiilor financiar-bancare, de asigurări şi reasigurări, în condiţiile legii, date sau, după caz, documente, în scopul instrumentării şi fundamentării constatărilor cu privire la săvârşirea unor fapte ce contravin legislaţiei în vigoare;

m) să poarte uniforma, să păstreze, să folosească şi să facă uz de armamentul şi mijloacele de apărare din dotare, în condiţiile legii;

n) să utilizeze mijloacele auto purtând însemne şi dispozitive de avertizare sonore şi luminoase specifice; În ce priveşte procedura de control, acţiunile Gărzii Financiare se efectuează, cu unele diferenţieri în ce

priveşte felul agentilor economici (la producători pe cât posibil în zilele lucratoare, în porturi, aeroporturi, puncte vamale, la orice oră din zi sau din noapte).

În cazul constatării unor fapte nelegale în domeniul fiscal sau comerţ, săvârşite de persoane fizice, organele de control ale Gărzii Financiare, pot conduce pe făptuitori la sediul local sau la cea mai apropiată unitate

30

Page 31: Dr Financiar - Xerox

a Gărzii Financiare la care vor depune şi eventualele obiecte reţinute pentru clarificarea faptelor şi întocmirea actelor constatatoare.

8.5. Activitatea de control a Gărzii Financiare Controlul financiar urmăreşte verificarea sub aspect valoric a întregii activităţi a societăţii

comerciale şi are ca obiect realizarea echilibrului financiar, monetar, de credit şi valutar al economiei naţionale, asigurarea unei eficienţe maxime.

Concepută ca un organism operativ şi cu o specializare largă, Garda Financiară, alături de celelalte structuri de control se integrează şi îşi îndeplineşte rolul său distinct în acest proces, fără să se suprapună cu activitatea altor oragne de control, ci dimpotrivă, s-a demonstrat că aceste instituţii se completează reciproc, atât timp cât acţionează unitar şi urmăresc acelaşi scop.

Procedura controlului financiar a Gărzii Financiare este alcatuită dintr-un ansamblu de acte şi operatiuni privind organizarea, desfăşurarea şi valorificarea rezultatelor acţiunii de control. Ţinând cont de caracterul special legiferat al activităţii sale, Garda Financiară utilizează o seamă de proceduri specifice de control, între care pot fi menţionate următoarele:

a) Controlul operativ şi inopinat se desfăşoara în orice loc unde se derulează operaţiuni şi se întocmesc documente ce au ca efect naşterea unor obligaţii fiscale. O asemenea verificare îmbracă forma unei anchete şi presupune mai întâi un complex de activităţi premergătoare: supravegherea, culegerea de date şi documente şi alegerea momentului optim pentru declanşarea controlului.

b) Controlul reciproc şi încrucişat presupune o cercetare atentă şi complexă privind confruntarea datelor şi informaţiilor fumizate sau culese de la clienţi, funizori, organe vamale, diverse instituţii, persoane fizice, cu cele din declaraţii.

c) Controlul de grup presupune verificarea inopinată şi simultană a mai multor societăţi între care există legături financiare sau comerciale, pentru stabilirea legalităţii şi realităţii operaţiunilor derulate între acestea, sinceritatea evidenţelor întocmite, cu scopul de a depista cazuri de evaziune fiscală.

d) Controlul diagnostic este un control tematic care presupune cercetarea, investigarea globală, de ansamblu a unei societăţi, în scopul de a stabili corectitudinea fiscală a firmei.

Procedura controlului financiar urmează o succesiune logică de acte şi operaţiuni, care în ansamblu alcătuiesc etapele acţiunii de control. Aceste etape sunt: pregatirea echipei de control financiar, prezentarea la unitatea supusă controlului, organizarea activităţii echipei de control, desfăşurarea acţiunii de control, redactarea actelor de control, valorificarea rezultatelor acţiunii de control.

În activitatea Gărzii Financiare, aceste etape au un caracter de specificitate. La orice acţiune de control participă minimum 2 comisari. Constatarile rezultate ca urmare a controalelor

efectuate se consemnează în acte de control, în care se descriu faptele, se menţionează prevederile legale încălcate, se aplică sancţiuni şi se dispun măsurile prevazute de lege.

La acţiunile de control cu grad sporit de periculozitate, echipele de comisari vor fi însoţite de membri ai subunităţilor specializate de intervenţie rapidă ale poliţiei.

Timpul de pregătire a echipei de control este relativ scurt, realizându-se în dimineaţa zilei în care se execută controlul.

Prezentarea la unitatea în care urmează să se facă controlul se face inopinat, modalitate specifică acţiunilor Gărzii Financiare.

Acţiunile de control în porturi, aeroporturi, puncte de control vamal, asupra mijloacelor de transport, precum şi la depozite, locuri de producţie sau de comercializare, se pot efectua la orice oră din zi şi din noapte, iar la agenţii economici, controlul se face, de regulă, în zilele când aceştia sunt în activitate.

Desfăşurarea activităţii de control constă în verificarea propriu-zisă a actelor şi operaţiunilor, a legalităţii, oportunităţii, economicităţii şi realităţii acestora. Aceasta este etapa cu cea mai intensă activitate, întrucât sunt necesare de parcurs toate fazele metodologice de control stabilite în prealabil de echipă, pregătirea materialului probator pentru contravenţiile constatate, asigurarea conservării faptelor, documentelor şi a tuturor celorlalte elemente ce constituie dovada neregulilor, întocmirea documentaţiei preliminare pentru sesizarea organelor de cercetare penală, dacă au fost descoperite astfel de fapte.

31

Page 32: Dr Financiar - Xerox

Oricare din acţiunile de control ale Gărzii Financiare se încheie întocmindu-se înscrisuri constatatoare. Rezultatele controlului, evenimentele survenite şi măsurile luate se consemnează într-un proces-verbal de control, iar evenimentele deosebite se raportează şefului. Ca atare, forma procesului-verbal este obligatorie, indiferent dacă în desfăşurarea controlului s-au constatat contravenţii, pagube, infracţiuni ori s-au confiscat bunuri, urmând ca în fiecare din aceste ipoteze să se procedeze în consecinţă.

Actele de control pe care personalul Gărzii Financiare le întocmeşte sunt: 1. Procesul-verbal de control care se redactează pe capitole, prezentate în succesiune cronologică,

corespunzătoare obiectivelor controlate. În partea introductivă a procesului-verbal de control se menţionează: data şi locul unde s-a încheiat, numele şi prenumele comisarilor care-l încheie, temeiul legal şi numărul legitimaţiilor de serviciu, denumirea unităţii controlate şi a persoanelor care o reprezintă legal, perioada la care se referă controlul, perioada în care s-a efectuat controlul, datele de identificare ale unităţii controlate.

Cu privire la deficienţele constatate, procesul verbal de control cuprinde pentru fiecare deficienţă mai multe elemente: constatarea, actul normativ încălcat, măsura care urmează să se ia, consecinţa neluării măsurii pentru agentul economic controlat.

Documentul mai poartă precizarea de restituire a tuturor actelor, documentelor sau a corespondenţei puse la dispoziţia organelor de control, are menţionat numărul de exemplare în care a fost redactat şi numărul de înregistrare în registrul unităţii controlate.

Procesul verbal se semnează în mod obligatoriu de către comisarii care au efectuat controlul, de către conducerea unităţii controlate şi de către persoanele răspunzătoare.

La procesul-verbal de control se vor anexa situaţii, acte, note strict necesare susţinerii constatărilor. Printre documentele cele mai importante care se anexează procesului verbal de control sunt: notele

explicatice şi notele de constatare. Notele explicative se întocmesc în cazurile în care se constată abateri sau fraude, care atrag răspunderea

juridică. Aceste note se iau în toate cazurile de la persoanele făcute răspunzătoare de abaterile constatate şi consemnate în procesul-verbal de control, precum şi de la alte persoane, în vederea clarificării cauzelor care au dus la nerespectarea actelor normative.

Nota explicativă, prin structura sa, permite celui controlat să completeze răspunsurile date cu orice alte informaţii care folosesc clarificării chestiunii în cauză.

Notele de constatare se întocmesc atunci când în cursul controlului se fac constatări a căror reconstituire ulteriaoară nu este întodeauna posibilă. În nota de constatare se consemnează situaţiile de fapt precum şi măsurile luate operativ.

2. Procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor este unul dintre cele mai importante acte ale controlului Gărzii Financiare.

Domeniile în care organele Gărzii Financiare sunt în drept să constate şi să sancţioneze contravenţii se aşează într-un spetru deosebit de larg şi variat.

Conţinutul procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor este stabilit prin norma legală şi se apropie în bună parte de cel al procesului verbal de control.

Procesele verbale prin care se stabilesc contravenţiile şi cuantumul amenzilor pot fi contestate conform prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

3. În practica Gărzii Financiare se foloseşte foarte des un document specific, raportul. În acest document se consemnează acele informaţii ce privesc unele concluzii şi propuneri ale echipei de control, în legătură cu misiunea încredinţată. În general, se consemnează unele păreri sa atitudini ale agentului controlat faţă de acţiunea finalizată, se explică eventualele contradicţii dintre datele cuprinse în documentele controlului şi notele explicative luate cei vinovaţi, dificultăţi întâmpinate în timpul exercitării controlului, propuneri pentru declanşarea altor acţiuni de control încrucişat şi extins şi la alte unităţi.

8.6. Controlul specific efectuat de garda financiară Principalele domenii în care Garda Financiară desfăşoară operaţiuni de control sunt următoarele: domeniul

importului, producţiei şi comercializării petrolului, carburanţilor sau a altor componente petroliere; domeniul importului, producţiei şi comercializării alcoolului şi băuturilor alcoolice; domeniul producerii şi comercializării de ţigarete şi produse din tutun; domeniul producerii şi comercializării cafelei; domeniul exploatării, gestionării,

32

Page 33: Dr Financiar - Xerox

prelucrării şi comercializării masei lemnoase; verificarea activităţii agenţilor economici care gestionează şi valorifică deşeuri industriale reciclabile (în special feroase şi neferoase); domeniul comerţului cu cereale, produse demorărit şi panificaţie; disciplina financiară; domeniul jocurilor de noroc; domeniul prestărilor de servicii; domeniul trasportului de mărfuri şi persoane.

Rezumatul unităţii de învăţare Garda Financiară este o instituţie publică de control finanţată de la bugetul de stat, organizată ca organ

de specialitate al administraţiei publice în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, cu personalitate juridică, care exercită control operativ şi inopinant privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricaror acte şi fapte din domeniul economic, financiar şi vamal care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală.

Funcţionarii Gărzii Financiare sunt persoane publice şi, în calitatea pe care o au, ei trebuie să respecte cu stricteţe obligaţiile etice ale funcţionarului public precum şi cele privind controlul şi declararea averii.

Garda Financiară efectuează controale operative şi inopinate pentru constatarea încălcarii legii în domeniul fiscal, a reglementărilor vamale, a normelor de comerţ şi de circulaţie a bunurilor şi serviciilor, urmărind identificarea şi sancţionarea, în conditiile legii a evaziunii fiscale, a activităţilor de contrabanda şi a altor fapte nepermise de lege, săvârşite în domeniile pentru care Garda Financiară este împuternicită legal să efectueze control.

Garda Financiară execută: -serviciu ordinar -serviciu extraordinar Serviciul ordinar se desfăşoară zilnic sau la anumite perioade, exclusiv pe baza legitimaţiei de serviciu,

fără a fi necesară vreo aprobare specială, şi cuprinde atribuţii referitoare la aplicarea şi executarea legilor fiscale şi a reglementărilor vamale precum şi la respectarea normelor de producere, transport, depozitare şi comercializare, la intern şi la extern a mărfurilor.

Serviciul extraordinar sau operaţiunile de control tematic se execută numai în baza ordinelor sau a delegaţiilor speciale date de conducerea Ministerului Finantelor Publice. Serviciul extraordinar în cadrul unitatilor teritoriale se organizează şi se execută numai pe baza ordinului scris al comisarului şef de secţie în care se precizează locul şi timpul în care se execută controlul. La orice acţiune de control participă minimum 2 comisari.

Principalele domenii în care Garda Financiară desfăşoară operaţiuni de control sunt următoarele: domeniul importului, producţiei şi comercializării petrolului, carburanţilor sau a altor componente petroliere; domeniul importului, producţiei şi comercializării alcoolului şi băuturilor alcoolice; domeniul producerii şi comercializării de ţigarete şi produse din tutun; domeniul producerii şi comercializării cafelei; domeniul exploatării, gestionării, prelucrării şi comercializării masei lemnoase; verificarea activităţii agenţilor economici care gestionează şi valorifică deşeuri industriale reciclabile (în special feroase şi neferoase); domeniul comerţului cu cereale, produse demorărit şi panificaţie; disciplina financiară; domeniul jocurilor de noroc; domeniul prestărilor de servicii; domeniul trasportului de mărfuri şi persoane.

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 9 :CONTROLUL FINANCIAR EXERCITAT DE CURTEA DE CONTURI

9.2. Istoric şi evoluţie Curtea de Conturi a fost înfiinţata prin Legea din 24 ianuarie 1864 şi va dobândi statut constituţional prin

Constituţia din 1866. A fost constituită ca o instituţie independentă de jurisdicţie urmând să pregătească controlul legislativ

asupra finanţelor publice. Curtea de Conturi a fost reorganizată prin Legea nr.149/20.VII.1929 pe baza Constituţiei din 1923 şi era

compusă din: membrii curţii, ministerul public, personalul de control şi verificare şi secretariatul general cu personalul de cancelarie, arhiva şi personalul de serviciu.

33

Page 34: Dr Financiar - Xerox

Prin Decretul nr. 352/01.12.1948 Curtea de Conturi a fost desfiinţată, funcţiile ei fiind preluate de Direcţia de Control Financiar a Ministerului de Finanţe.

Instituţia a fost reînfiinţată în anul 1973 sub denumirea de Curtea Superioara de Control Financiar ca organ al Consiliului de Stat cu şapte secţii (patru de control financiar) şi “Colegiul de Jurisdicţie şi Ministerul Public”.

A fost desfiinţată prin Decretul nr. 94/1990. La doi ani, prin Legea nr. 94/1992 a fost reînfiinţată Curtea de Conturi. Legea privind organizarea şi

funcţionarea Curţii de Conturi a suferit modificări, ultima dintre ele intervenind în 2003. Potrivit dispoziţiilor art. 139 din Constituţia României, aşa cum a fost adoptată în 1991, această

instituţie a statului exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În condiţiile legii exercită şi atribuţii jurisdicţionale. În urma revizuirii Constituţiei atribuţiile jurisdicţionale ale Curţii au fost preluate de către instanţele judecătoreşti. Astfel art. 1 din O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti, aprobată prin Legea nr. 49/2004, prevede că până la constituirea instanţelor judecătoreşti specializate, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti ordinare.

Preluarea procurorilor financiar de către Ministerul Public, aşa cum a fost prevăzut la art. 8 din O. U. G. nr. 117/2003, s-a realizat de-abia în anul 2005, în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 53/2005, aprobată prîn legea nr. 311/2005. Potrivit dispoziţiilor art. 1, alin. 2 din O.U.G. nr. 53/2005, după preluare, procurorii care au îndeplinit funcţiile de procuror general financiar, procuror financiar inspector şi procuror financiar vor exercita şi atribuţiile prevăzute prîn Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată , cu modificările şi completările ulterioare, până la reorganizarea Curţii de Conturi prin lege organică.Curtea de Conturi funcţionează pe lângă Parlamentul României şi îşi desfăşoară activitatea în mod independent. Relaţia cu Parlamentul constă, potrivit dispoziţiilor constituţionale şi a celor din legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, în prezentarea anuală a raportului asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate cât şi în posibilitatea pe care o au cele două camere ale Parlamentului de a solicita Curţii de Conturi efectuarea controlului privind modul de gestionare a resurselor publice. În urma controlului Curtea raportează cele constatate. Cu excepţia Parlamentului, nici o altă autoritate publică nu o mai poate obliga, astfel deciziile privind programul propriu de control sunt luate în mod autonom. Potrivit legislaţiei în vigoare, Curtea de Conturi este instituţia supremă de control financiar ulterior extern asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.

9.3. Atribuţii de control ale Curtii de Conturi Funcţia de control financiar ulterior extern constă în verificarea modului de formare, de administrare şi

întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi modul de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale. Funcţia de control se realizează prin proceduri de audit public extern prevăzute în standardele proprii de audit, elaborate în conformitate cu standardele de audit internaţionale general acceptate.

Subiecţii de drept supuşi controlului Curţii de Conturi sunt : - statul şi unităţile administrativ-teritoriale în calitate de persoane juridice de drept public, cu

serviciile şi instituţiile lor publice, autonome sau neautonome, - Banca Naţională a României, - regiile autonome, - societăţile comerciale la care statul, unităţile administrativ-teritoriale, instituţiile publice sau

regiile autonome deţin, singure sau împreuna, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social, - organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care gestionează bunuri, valori sau

fonduri, într-un regim legal obligatoriu, în condiţiile în care prîn lege sau prin statutele lor se prevede acest lucru.

Curtea de Conturi poate hotărî efectuarea de controale şi la alte persoane juridice care :

34

Page 35: Dr Financiar - Xerox

- beneficiază de garanţii guvernamentale pentru credite, de subvenţii sau alte forme de sprijin din partea statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a instituţiilor publice,

- administrează, în baza unui contract de concesiune sau închiriere, bunuri aparţinând domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale,

- administrează şi/sau utilizează fonduri publice, în sensul prezentei legi, verificările urmând a se efectua numai în legătură cu legalitatea administrării şi/sau utilizării acestor fonduri.

Controlul execuţiei bugetelor Camerei Deputaţilor, Senatului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curţii Constuţionale, Consiliului Legislativ şi Avocatului Poporului se exercită exclusiv de către Curtea de Conturi.

Curtea de Conturi efectueaza auditul financiar asupra următoarelor conturi de execuţie: a) contul general anual de execuţie a bugetului de stat; b) contul anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat; c) conturile anuale de execuţie a fondurilor speciale; d) conturile anuale de execuţie a bugetelor locale, ale municipiului Bucureşti, ale judeţelor, ale sectoarelor

municipiului Bucureşti, ale municipiilor, ale oraşelor şi comunelor; e) contul anual de execuţie a bugetului trezoreriei statului; f) conturile anuale de execuţie a bugetelor instituţiilor publice autonome; g) conturile anuale de execuţie a bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau partial de la bugetul

de stat, de la bugetul asigurărilor sociale de stat, de la bugetele locale şi de la bugetele fondurilor speciale, dupa caz;

h) conturile anuale de execuţie a bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii; i) contul general anual al datoriei publice a statului; j) conturile anuale de execuţe a bugetului fondurilor externe nerambursabile.

Prin verificările sale, Curtea de Conturi urmăreşte, în principal: a) exactitatea şi realitatea situaţiilor financiare, aşa cum sunt stabilite în eglementările contabile în vigoare; b) evaluarea sistemelor de management şi control la autorităţile cu sarcini privind urmărirea obligaţiilor

financiare către bugete sau către alte fonduri publice stabilite prin lege, ale persoanelor juridice sau fizice; c) utilizarea fondurilor alocate de la buget sau din alte fonduri speciale, conform destinaţiei stabilite; d) calitatea gestiunii economico-financiare; e) economicitatea, eficacitatea şi eficienţa utilizării fondurilor publice. Curtea de Conturi exercită controlul cu privire la respectarea de către autorităţile cu atribuţii în domeniul

privatizării a metodelor şi procedurilor de privatizare, prevăzute de lege, precum şi asupra modului în care acestea au asigurat respectarea clauzelor contractuale stabilite prin contractele de privatizare. Curtea de Conturi exercită controlul respectării dispoziţiilor legale privind modul de administrare şi întrebuintare a resurselor financiare rezultate din acţiunile de privatizare.

Curtea de Conturi poate exercita controlul în cazul de mai sus, indiferent de momentul în care s-a desfăşurat procesul de privatizare, prin vânzarea acţiunilor deţinute de stat la societăţile comerciale, pâna la clarificarea tuturor aspectelor.

Obiectivele controalelor Curţii de Conturi dispuse de Camera Deputatilor sau de Senat ori dispuse de Curte se stabilesc de acestea prin hotărâre şi se aduc la cunoştinta celor interesaţi.

În ceea ce priveşte fondurile puse la dispoziţia României de către Uniunea Europeană prin programele SAPARD şi ISPA, precum şi cele acordate în perioada de postaderare pe lângă Curtea de Conturi s-a instituit Autoritatea de audit prin legea nr. 200/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/2005 pentru completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

Autoritatea de audit este un organism fără personalitate juridică, independent dîn punct de vedere operaţional faţă de Curtea de Conturi şi faţă de celelalte autorităţi responsabile cu gestionarea şi implementarea fondurilor comunitare nerambursabile, cu sediul în Bucureşti. Este condusă de un preşedinte şi doi vicepreşedinte, numiţi de Parlament, dintre consilierii de conturi în funcţie, pentru perioada mandatului de consilier de conturi pentru care au fost numiţi. Structura organizatorică a Autorităţii de audit se aprobă, de asemenea, de plenul Curţii de Conturi.

35

Page 36: Dr Financiar - Xerox

Autoritatea de audit are atribuţii şi proceduri de lucru proprii, în conformitate cu prevederile legislaţiei comunitare şi naţionale aplicabile programelor ISPA şi SAPARD, precum şi fondurilor aferente asistenţei financiare acordate de Uniunea Europeană României în perioada de postaderare.

Atribuţiile Autorităţii de audit sunt, în principal, următoarele: a) evaluarea conformităţii sistemelor de management şi control pentru programele operationale cofinantate

prin instrumentele structurale şi prîn Fondul European pentru Pescuit, cu prevederile legale comunitare; b) verificarea, pe bază de eşantion reprezentativ, a cheltuielilor declarate de autoritatile responsabile cu

gestionarea şi implementarea fondurilor prevazute în lege ; c) raportarea anuala privind compatibilitatea sistemelor de management şi control ale autoritatilor

responsabile cu gestionarea şi implementarea fondurilor prevazute la art. 12, referitor la capacitatea acestora de a asigura conformitatea operatiunilor cu reglementările comunitare;

d) verificarea existenţei şi corectitudinii elementului de cofinanţare national; e) eliberarea certificatelor de audit privind conturile anuale ale agentiilor de plăţi, precum şi pentru contul

Euro SAPARD, în ceea ce priveste integralitatea, acuratetea şi veridicitatea acestor conturi; f) emiterea opiniei asupra declaraţiei de asigurare, emise de agenţiile de plăţi pentru agricultură şi

dezvoltare rurală; g) emiterea declaraţiilor de închidere, însoţite de rapoarte de audit, pentru fiecare program sau masură,

finanţate din fondurile prevazute de lege ; h) urmărirea respectării criteriilor de acreditare a autorităţilor responsabile cu gestionarea şi implementarea

fondurilor comunitare nerambursabile, destinate agriculturii şi dezvoltării rurale, pe toată perioada de implementare tehnică şi financiară a acestora;

i) urmărirea modului de implementare de entitatile auditate a recomandărilor formulate ca urmare a acţiunilor de audit efectuate de Autoritatea de Audit.

Pentru fondurile comunitare nerambursabile, destinate susţinerii agriculturii şi dezvoltării rurale, Autoritatea de Audit îndeplineste rolul de organism de certificare .

Pentru realizarea atributiilor ce îi revin, Autoritatea de Audit poate încheia acorduri cu structurile responsabile pentru managementul fondurilor.

Autoritatea de Audit raportează Comisiei Europene asupra modului de utilizare a fondurilor comunitare

9.4. Certificarea conturilor de către Curtea de Conturi Curtea de Conturi certifică acurateţea şi veridicitatea datelor din conturile de execuţie verificate. Nicio altă

autoritate nu se poate pronunţă asupra datelor înscrise în conturile de execuţie, decât provizoriu. Curtea de Conturi exercită auditarea la sediu sau la faţa locului. Auditorii publici externi desemnaţi să

auditeze conturile, precum şi celelalte activităţi pentru care Curtea de Conturi are competenţă întocmesc rapoarte în care prezintă constatările şi concluziile, formulează recomandari cu privire la măsurile ce urmează a fi luate şi işi exprimă opinia faţă de acestea, cu respectarea procedurilor proprii, stabilite prin regulamentul aprobat conform legii. In cazul în care conturile prezentate nu întrunesc condiţiile care să facă posibilă verificarea lor, auditorii publici externi le restituie titularilor acestora, fixând termen pentru completarea sau refacerea lor, după caz. Dacă titularii conturilor nu se conformează acestei măsuri, completarea sau refacerea conturilor se face pe cheltuiala acestora, de catre un expert contabil numit de Curtea de Conturi.

Activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform legii. In situaţia în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate şi se comunică

entităţii auditate. În situaţiile în care se constată existenta unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat

producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate.

În situaţiile în care în rapoartele de audit se constată existenţa unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale, conducătorul departamentului sesizează organele în drept pentru asigurarea valorificării constatării şi informeaza entitatea auditată.

36

Page 37: Dr Financiar - Xerox

Atunci când se constată imposibilitatea întocmirii unui raport de audit, se dispune entităţii auditate completarea şi/sau refacerea conturilor verificate.

Certificarea contului verificat nu constituie temei pentru exonerarea de răspundere juridică. Entitatea auditată poate face obiecţii scrise la constatările din rapoartele întocmite de auditorii publici

externi, în termen de 15 zile de la data primirii acestora. Obiecţiile formulate se depun la sediul instituţiei din care face parte auditorul public extern şi vor fi avute în vedere la valorificarea constatărilor.

Pentru motive întemeiate, în termen de un an de la data la care s-a certificat contul verificat, procedura examinării contului poate fi redeschisă.

In situatia în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuţiei bugetului la persoanele juridice prevăzute de lege, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit dispoziţiilor legale.

În termen de 6 luni de la primirea conturilor prevazute de lege de la organele competente să le întocmească şi obligate să i le transmită, Curtea de Conturi elaborează Raportul public anual pe care îl inaintează Parlamentului.

Rapoartele anuale referitoare la finanţele publice locale sunt înaintate de către camerele de conturi judeţene autorităţilor publice deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale.

Raportul public anual cuprinde: observaţiile Curtii de Conturi asupra conturilor de execuţie a bugetelor supuse controlului său; concluziile degajate din controalele dispuse de Camera Deputaţilor sau de Senat sau efectuate la regii autonome, societăţi comerciale cu capital integral sau majoritar de stat şi la celelalte persoane juridice supuse controlului Curtii; încălcările de lege constatate şi măsurile de tragere la raspundere luate; alte aspecte pe care Curtea le considera necesare. Curtea de Conturi poate înainta Parlamentului sau, prin camerele de conturi judeţene, autorităţilor publice deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale rapoarte pe domeniile în care este competentă, ori de câte ori consideră necesar.

Curtea de Conturi avizează: a) la cererea Senatului sau a Camerei Depuţatilor, proiectul bugetului de stat şi proiectele de lege în

domeniul finanţelor şi al contabilităţii publice sau prin aplicarea cărora ar rezulta o diminuare a veniturilor sau o majorare a cheltuielilor aprobate prin legea bugetară;

b) înfiinţarea de către Guvern sau ministere a unor organe de specialitate în subordinea lor. Potrivit legii, Curtea de Conturi mai are următoarele atribuţii: a) să evalueze activitatea de control financiar propriu şi de audit intern a persoanelor juridice controlate,

prevazute la art. 23 din lege; b) să solicite organelor de control financiar, fiscal, inclusiv de inspecţie bancară ale Băncii Nationale a

României, verificarea, cu prioritate, a unor obiective, în cadrul atribuţiilor lor legale; c) să ceară şi să utilizeze, pentru exercitarea funcţiilor sale de control şi de audit, rapoartele celorlalte

organisme cu atribuţii de control financiar, fiscal, audit intern şi inspectie bancara; d) să ceară unor instituţii specializate ale statului, ori de câte ori este necesar, să efectueze verificări de

specialitate care să contribuie la clarificarea unor constatări. Persoanele juridice supuse controlului Curtii de Conturi sunt obligate să transmita acesteia, pâna la

sfârşitul trimestrului I pentru anul precedent, raportul privind desfăşurarea şi realizarea programului de audit intern.

În baza constatărilor sale, Curtea de Conturi stabileşte: a) suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil şi

fiscal; b) blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci cand se constată utilizarea nelegală sau ineficientă a

acestora; c) înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă sau fiscală controlată.

Curtea de Conturi cere celor în drept suspendarea din functie, în condiţiile legii, a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor sau a auditurilor efectuate, pâna la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate.

37

Page 38: Dr Financiar - Xerox

Rezumatul unităţii de învăţare Curtea de Conturi este instituţia supremă de control financiar ulterior extern asupra modului de formare,

de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. Curtea de Conturi funcţionează pe lângă Parlamentul României şi îşi desfăşoară activitatea în mod

independent. Subiecţii de drept supuşi controlului Curţii de Conturi sunt : - statul şi unităţile administrativ-teritoriale în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile şi

instituţiile lor publice, autonome sau neautonome, - Banca Naţională a României, - regiile autonome, - societăţile comerciale la care statul, unităţile administrativ-teritoriale, instituţiile publice sau regiile

autonome deţin, singure sau împreuna, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social, - organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care gestionează bunuri, valori sau fonduri,

într-un regim legal obligatoriu, în condiţiile în care prîn lege sau prin statutele lor se prevede acest lucru. Curtea de Conturi poate hotărî efectuarea de controale şi la alte persoane juridice care indeplinesc anumite

conditii. Prin verificările sale, Curtea de Conturi urmăreşte, în principal: a) exactitatea şi realitatea situaţiilor financiare, aşa cum sunt stabilite în eglementările contabile în vigoare; b) evaluarea sistemelor de management şi control la autorităţile cu sarcini privind urmărirea obligaţiilor

financiare către bugete sau către alte fonduri publice stabilite prin lege, ale persoanelor juridice sau fizice; c) utilizarea fondurilor alocate de la buget sau din alte fonduri speciale, conform destinaţiei stabilite; d) calitatea gestiunii economico-financiare; e) economicitatea, eficacitatea şi eficienţa utilizării fondurilor publice. Curtea de Conturi certifică acurateţea şi veridicitatea datelor din conturile de execuţie verificate. Nicio altă

autoritate nu se poate pronunţă asupra datelor înscrise în conturile de execuţie, decât provizoriu. In situaţia în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate şi se

comunică entităţii auditate. În situaţiile în care se constată existenta unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat

producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate.

În situaţiile în care în rapoartele de audit se constată existenţa unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale, conducătorul departamentului sesizează organele în drept pentru asigurarea valorificării constatării şi informeaza entitatea auditată. Certificarea contului verificat nu constituie temei pentru exonerarea de răspundere juridică.

Persoanele juridice supuse controlului Curtii de Conturi sunt obligate să transmita acesteia, pâna la sfârşitul trimestrului I pentru anul precedent, raportul privind desfăşurarea şi realizarea programului de audit intern.

În baza constatărilor sale, Curtea de Conturi stabileşte: a) suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil şi

fiscal; b) blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci cand se constată utilizarea nelegală sau ineficientă a

acestora; c) înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă sau fiscală controlată.

38

Page 39: Dr Financiar - Xerox

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 10:CONTROLUL VAMAL

10.2. Structura organizatorică a autorităţii vamale În România instituţia coordonatoare a activităţiii vamale este Autoritatea Naţională a Vămilor care îşi

desfăşoară activitatea pe baza Codului vamal şi a Regulamentului de aplicare al codului vamal al României. Autoritatea Naţională a Vămilor funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică.

Autoritatea Naţională a Vămilor este organizată şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, în cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală. Organizarea şi functionarea acesteia se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Autoritatea Naţională a Vămilor are drept scop asigurarea aplicării legislaţiei în domeniul vamal şi pentru accize, în mod uniform, imparţial, transparent şi nediscriminatoriu tuturor persoanelor fizice şi juridice, indifferent de statutul lor juridic şi de forma de organizare şi funcţionare a acestora.

Autoritatea vamală este definită ca fiind acea autoritate investită pentru aplicarea reglementărilor vamale. Reglementările vamale sunt definite ca fiind dispoziţiile normative cuprinse în Codul vamal al României, în regulamentul vamal de aplicare al acestuia, precum şi în alte acte normative care cuprind prevederi referitoare la domeniul vamal.

Conducerea Autorităţii Naţionale a Vămilor este asigurată de un vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu rang de subsecretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru, ce reprezintă autoritatea vamală în raporturile cu autorităţile şi instituţiile publice, agenţii economici, sau cu persoanele fizice, cu celelalte persoane juridice şi cu orice alte organisme din ţară sau din străinătate şi răspunde în faţa preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau a ministrului finanţelor publice, după caz, pentru întreaga activitate a sistemului vamal.

Autoritatea Naţională a Vămilor are reprezentanţi permanenţi la Misiunea României pe lângă Uniunea Europeană sau în cadrul altor organisme internaţionale, care asigură legătura operativă pe probleme vamale. Desemnarea acestora se face prin ordin al vicepreşedintelui Agenţei Naţionale de Administrare Fiscală, care conduce Autoritatea Naţională a Vămilor.

Directiile regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiile judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale, birourile vamale de frontieră şi de interior şi punctele vamale sunt unităţi subordonate Autorităţii Naţionale a Vămilor.

Structura organizatorică a direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, a direcţiilor judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la propunerea vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Naţională a Vămilor.

10.3. Atribuţiile, drepturile şi obligaţiile autorităţii vamale Atribuţiile autorităţii vamale

Autoritatea vamală exercită, în cadrul politicii vamale a statului, atributiile conferite prin reglementările vamale pentru realizarea controlului vamal al mărfurilor introduse sau scoase din tară.

Controlul vamal se efectuează la birourile şi punctele vamale de către personalul autoritătii vamale, sub îndrumarea şi controlul directiilor regionale vamale şi ale Autoritătii Nationale a Vămilor. În cazurile şi conditiile prevăzute de Codul vamal şi de regulamentul vamal, controlul vamal se poate efectua şi în alte locuri.

Autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport şi al mărfurilor, precum şi al bunurilor şi valorilor apartinând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din tară.

În cazul în care se refuză prezentarea, autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal din proprie initiativă, fără acordul titularului.

39

Page 40: Dr Financiar - Xerox

Când există indicii temeinice de fraudă, se poate efectua, cu aprobarea sefului biroului vamal, controlul vamal corporal sumar, cu respectarea normelor de igienă şi în încăperi separate, de către persoane de acelasi sex cu persoana controlată.

Se consideră că există indicii temeinice de fraudă în situatiile când agentul vamal: a) descoperă în timpul controlului indicii cu privire la existenta unor mărfuri nedeclarate sau ascunse; b) detine informatii despre intentia persoanei controlate de a săvârsi contraventii sau infractiuni vamale; c) posedă date că persoana controlată a săvârsit contraventii sau infractiuni vamale; d) constată comportamente neobisnuite din partea persoanei controlate.

Controlul vamal corporal sumar nu are caracterul percheziţiei corporale prevăzute în Codul de procedură penală.Autoritatea vamală, când are informatii cu privire la persoanele care, la trecerea frontierei de stat, ar

transporta droguri sau precursori ai acestora ascunsi în corpul lor, poate, pe baza consimtământului acestora, să le supună unui examen de investigare medicală. În caz de refuz, agentul vamal solicită parchetului în a cărui rază de competentă se află biroul vamal autorizarea pentru examinarea medicală şi retinerea persoanei. Rezultatele examinării medicale se prezintă parchetului în scopul aplicării procedurilor penale.

Personalul vamal este învestit cu exercitiul autoritătii publice şi are dreptul să conducă la sediul biroului vamal persoanele suspecte de încălcarea reglementărilor vamale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în conditiile legii.

Echipajele mobile ale autoritătii vamale, identificabile prin dotări şi însemne specifice, au dreptul de a opri mijloacele de transport, în vederea verificării respectării reglementărilor vamale, folosind semnale formale specifice.

Când conducătorii mijloacelor de transport refuză să oprească, pot fi utilizate pentru imobilizare şi alte modalităti prevăzute de lege.

În caz de infractiuni flagrante, personalul vamal are obligatia să îl înainteze de îndată procurorului pe făptuitor, împreună cu lucrările efectuate şi cu mijloacele de probă.

Personalul vamal abilitat are dreptul ca, în vederea efectuării controlului vamal în conditiile legii, să urce la bordul oricăror nave, inclusiv al celor militare, aflate în porturile maritime sau fluviale, precum şi în rada acestora. Comandantul sau, în absenta acestuia, secundul navei comerciale ori militare este obligat să primească autoritatea vamală, să o însotească în timpul controlului şi să îi creeze posibilitatea de a verifica orice loc de pe navă susceptibil de a ascunde mărfuri sau valori supuse reglementărilor vamale. Aceste dispoziţii se aplică şi aeronavelor comerciale sau militare aflate în aeroporturi, la sosirea ori plecarea din tară.

Autoritatea vamală poate controla mărfurile supuse reglementărilor vamale în orice loc s-ar afla pe teritoriul tării. Pe durata controlului şi a verificărilor efectuate de personalul vamal cu atribuţii în acest domeniu se pot reţine, potrivit legii, de la persoanele fizice şi juridice, documente de orice natură şi pe orice fel de suport, care pot facilita îndeplinirea misiunii de control.

Retinerea documentelor se face pe baza unui proces-verbal. În acest scop, autoritatea vamală poate: a) verifica, în conditiile legii, clădiri, depozite, terenuri, mijloace de transport susceptibile de a

transporta mărfuri supuse unui regim vamal sau care ar trebui supuse unui regim vamal, precum şi orice alte obiective;

b) preleva, în conditiile legii, probe pe care le analizează în laboratoarele proprii sau agreate, în vederea identificării şi expertizării mărfurilor;

c) efectua investigatii, supravegheri şi verificări în cazurile în care sunt semnalate situatii de încălcare a reglementărilor vamale;

d) desfăsura activitătile necesare pentru gestionarea riscurilor; e) exercita controlul ulterior la sediul agentilor economici asupra schimbului de mărfuri dintre

România şi alte tări, în scopul verificării respectării reglementărilor vamale; f) identifica, pe bază de documente, persoanele care se află în raza de activitate a biroului vamal,

precum şi persoanele care au legătură cu mărfurile şi se află în locurile verificate potrivit lit. a); g) participa, în conditiile legii, la realizarea livrărilor supravegheate;

h) coopera direct cu alte institutii centrale române sau cu administratii vamale străine, în conditiile legii şi cu respectarea obligatiilor ce decurg din conventiile şi întelegerile la care România este parte;

40

Page 41: Dr Financiar - Xerox

i) culege, prelucra şi utiliza informatii specifice necesare pentru prevenirea şi combaterea încălcării reglementărilor vamale, inclusiv prin gestionarea, potrivit legii, a unor baze de date privind schimbul de mărfuri.

Pentru efectuarea controlului vamal al mărfurilor şi, când este cazul, institutiile şi orice alte persoane au obligatia să pună la dispozitie autoritătii vamale, fără plată, datele şi informatiile pe care le detin referitoare la acele mărfuri. Aceste date şi informatii se transmit, în scris sau înregistrate pe alt suport material compatibil, în termenul solicitat.

Organele postale sunt obligate să prezinte pentru control, autoritătii vamale aflate în incinta oficiului postal, coletele şi trimiterile postale internationale, cu respectarea normelor postale. În exercitarea atributiilor de control, autoritatea vamală nu poate să aducă atingere secretului corespondentei şi trimiterilor postale.

Autoritatea vamală îsi exercită atributiile pe întreg teritoriul vamal al României, în conditiile stabilite prin Codul vamal.

Organele de politie şi alte autorităti publice ce au, potrivit legii, competenţe în domeniul controlului fiscal, al circulatiei şi utilizării mărfurilor pe teritoriul vamal al României sunt obligate să anunţe de îndată autoritatea vamală cea mai apropiată când constată încălcări ale reglementărilor vamale şi să depună la aceasta mărfurile care au făcut obiectul acelor încălcări, precum şi documentele doveditoare.

În scopul prevenirii încălcării reglementărilor vamale, se instituie o zonă specială de supraveghere vamală, cuprinsă între limita exterioară a mării teritoriale şi frontiera de stat, precum şi o fâsie de 30 km în interiorul frontierei de stat.

În zona specială de supraveghere vamală autoritatea vamală efectuează şi alte actiuni specifice, prin înfiintarea de posturi de supraveghere vamală, permanente sau temporare, fixe ori mobile. Totodată, realizează controale inopinate, urmăreste şi identifică persoanele suspectate de încălcarea reglementărilor vamale. Drepturile şi obligaţiile autorităţii vamale

Autoritatea Naţională a Vămilor şi directiile regionale vamale exercită coordonarea, îndrumarea şi controlul efectuării operatiunilor realizate de birourile vamale, asigurând aplicarea uniformă a reglementărilor vamale.

Birourile vamale efectuează operaţiunile de control şi supraveghere vamală în cazurile şi în conditiile prevăzute de reglementările vamale.

Autoritatea vamală comunică, în conditiile legii, la cererea ministerelor şi a altor institutii centrale, precum şi a Băncii Nationale a României, date privind operatiunile vamale care le sunt necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor lor prevăzute de lege.

10.4. Personalul vamal Personalul vamal cuprinde funcţionarii numiţi în funcţia publică în cadrul sistemului institutional al

autoritătii vamale. Condiţiile de recrutare, de numire în funcţia publică, de promovare şi evaluare, precum şi de încetare a

raportului de serviciu se stabilesc prin legislaţia aplicabilă funcţionarilor publici şi personalului vamal. Personalul vamal poartă, în timpul serviciului, uniformă, însemne, ecusoane distincte şi, după caz, echipament de protectie, care se atribuie gratuit. Modelul şi durata de întrebuintare ale acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Personalul vamal îşi exercită atribuţiile în cadrul operaţiunilor de control şi supraveghere vamală numai pe baza legitimaţiilor de serviciu, în care sunt înscrise competenţele conferite prin normele legale.

Organele de poliţie sunt obligate să acorde, la cerere, sprijin autorităţii vamale în exercitarea atribuţiilor care le revin.

Personalul vamal, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, beneficiază de ocrotirea specială prevăzută de lege pentru ofiţerii de politie.

Personalul vamal care are dreptul de a purta şi a face uz de armă, în conformitate cu normele legale privind regimul armelor şi al muniţiilor, se stabileşte de conducătorul Autoritătii Nationale a Vămilor, cu aprobarea ministrului finanţelor publice.

41

Page 42: Dr Financiar - Xerox

Conditiile în care personalul vamal are dreptul să detină şi să poarte arme se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Personalul vamal, indiferent de funcţia deţinută, este obligat să păstreze confidenţialitatea datelor şi a operaţiunilor efectuate, precum şi a oricăror documente, date şi informatii despre care ia cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi care nu sunt, potrivit legii, informaţii de interes public.

Personalul vamal este obligat să fie loial instituţiei, să aibă o atitudine corectă şi integră, acţionând cu competenţă şi fermitate pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea încălcării reglementărilor vamale. Autoritatea Naţională a Vămilor realizează formarea şi perfecţionarea personalului vamal prin Şcoala de Finanţe Publice şi Vamă, precum şi prin programe de formare specializată în administratia publică.

10.5. Supravegherea vamală Supravegherea vamală se realizează prin:

a) ţinerea operativă a evidenţei mărfurilor aflate sub supraveghere vamală, prin înscrierea lor în registre, documente sau prin evidenţe informatizate; b) aplicarea de marcaje, sigilii sau alte mijloace de identificare la mărfurile, mijloacele de transport supuse regimului vamal, precum şi la accesul în spaţiile în care acestea se găsesc;

c) efectuarea de verificări selective, inopinate la mijloacele de transport încărcate cu mărfuri care nu au fost controlate sau cărora nu li s-a acordat un regim vamal;

d) stabilirea de posturi permanente sau temporare, fixe sau mobile, la locul de acces al persoanelor în porturi şi aeroporturi, la scara navelor şi aeronavelor, în depozite sau în alte locuri unde se află mărfuri supuse controlului vamal, precum şi pe căile de comunicatii;

e) efectuarea, în cazuri de indicii de fraudă vamală, de verificări la mărfuri în anumite perioade sau pentru unele categorii în vederea stabilirii şi sancţionării abaterilor de la reglementările vamale;

f) utilizarea procedurilor de analiză de risc; g) utilizarea alertelor şi consemnelor vamale; h) orice altă acţiune a autorităţii vamale pentru asigurarea respectării reglementărilor vamale. În porturile şi zonele libere sau antrepozitele libere, supravegherea vamală se efectuează în mod specific şi

prin: a) asigurarea de echipe vamale mobile la limitele exterioare ale perimetrelor în care se efectuează activităţi

specifice porturilor şi zonelor libere, precum şi a antrepozitelor libere; b) organizarea de posturi vamale fixe la locurile de acces al persoanelor şi bunurilor în porturile şi zonele

libere sau antrepozitele libere; c) alte măsuri proprii unor porturi şi zone libere, sau antrepozite libere, prevăzute în actele normative de

înfiinţare şi funcţionare a acestora. Condiţiile materiale necesare desfăşurării supravegherii vamale prevăzute pentru porturile şi

zonele libere se stabilesc de administraţia acestora, de comun acord cu autoritatea vamală. Administraţia zonelor şi porturilor libere are obligaţia să notifice în scris, în prealabil, biroului

vamal transporturile de mărfuri şi bunuri restricţionate legal care se efectuează în şi din porturile şi zonele libere.

La nivelul biroului vamal, supravegherea vamală se organizează de şeful biroului vamal, pe baza unui plan de supraveghere vamală, în funcţie de specificul şi cerinţele activităţii, respectiv volumul de activitate, locaţia acestuia, suprafeţele şi condiţiile asigurate pentru depozitare, controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport, precum şi de alte cerinţe identificate.

Biroul vamal care funcţionează în porturi exercită supravegherea în incinta şi în rada acestora asupra ambarcaţiunilor, pontoanelor, precum şi asupra bunurilor aparţinând persoanelor care intră, ies sau îşi desfăşoară activitatea în porturi.

Biroul vamal de frontieră care funcţionează în punctele rutiere şi în staţiile de cale ferată exercită supravegherea vamală în incinta acestora. Pe calea ferată supravegherea vamală se realizează şi în timpul efectuării controlului vamal în trenurile de călători.

42

Page 43: Dr Financiar - Xerox

Biroul vamal din interiorul ţării, care funcţionează în staţiile de cale ferată, în oficii poştale sau în incinte proprii, îşi exercită atribuţiile de supraveghere vamală în aceste locuri, precum şi în alte locuri unde autoritatea vamală se deplasează în vederea executării controlului vamal.

În scopul prevenirii şi combaterii fraudelor în domeniul vamal, în cadrul Autoritătii Naţionale a Vămilor şi al direcţiilor regionale vamale sunt organizate compartimente specializate cu sarcini de supraveghere şi control vamal. Autoritatea vamală abilitată la nivel central şi teritorial îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) exercită prin mijloace şi procedee specifice supravegherea vamală a persoanelor, precum şi a mărfurilor care sunt supuse controlului vamal pe întregul teritoriul vamal al României;

b) constată diferenţele de drepturi de import sau de export şi ia măsuri pentru încasarea acestora inclusiv majorările de întârziere aferente, rezultate ca urmare a acţiunilor proprii întreprinse;

c) constată şi sancţionează nerespectarea reglementărilor în domeniul vamal; d) constată şi dispun, în conditiile legii, reţinerea în vederea confiscării a mărfurilor care fac obiectul

încălcării reglementărilor vamale, ca urmare a acţiunilor proprii întreprinse; e) previn şi combat prin mijloace specifice traficul ilicit de arme, muniţii, materiale explozive şi

radioactive, produse şi droguri, precursori, produse şi substante toxice, obiecte de patrimoniu, metale şi pietre preţioase, precum şi orice trafic ilegal de bunuri.

Pe întregul teritoriu naţional, autoritatea vamală abilitată are, în condiţiile legii, următoarele drepturi:

a) de a opri orice mijloace de transport, utilizând semnale formale specifice prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2006;

b) de a verifica documentele mijlocului de transport, precum şi cele care arată provenienţa şi regimul vamal al bunurilor, inclusiv documentele de transport internaţional;

c) de a controla mijlocul de transport, aplicând sigilii vamale asupra compartimentului de marfă atunci când este cazul;

d) de a controla clădiri, depozite, terenuri, sedii şi alte obiective, unde se găsesc sau ar putea să se găsească mărfuri supuse controlului vamal.

În zona specială de supraveghere vamală, autoritatea vamală este abilitată să controleze magazinele, punctele de desfacere, care comercializează mărfuri, în vederea identificării statutului vamal al mărfurilor.

În zona specială de supraveghere vamală autoritatea vamală abilitată legitimează persoanele suspectate de încălcarea reglementarilor vamale.

La semnalul autorităţii vamale abilitate, conducătorul mijlocului de transport este obligat să oprească şi să creeze condiţiile necesare verificării acestuia.

Nesupunerea la semnal determină luarea tuturor măsurilor necesare pentru oprirea mijlocului de transport, inclusiv solicitarea ajutorului organelor poliţiei de frontieră sau, după caz, al organelor de politie.

În cazul în care nu se poate realiza controlul mijlocului de transport în locul unde a fost oprit, se procedează la însoţirea acestuia până la cel mai apropiat birou vamal, în vederea realizării controlului.

Personalul vamal anume desemnat poate: a) opri şi controla mijloacele de transport aflate în trafic; b) verifica, în conditiile legii, clădirile, depozitele, sediile sau alte obiective unde se găsesc sau ar putea să

se găsească bunuri supuse vămuirii, aflate în zone izolate sau despre care există informatii că prezintă pericole; c) efectua controale pe timp de noapte; d) participa la controale stabilite în urma analizei de risc ca fiind potenţial periculoase. Dotarea, păstrarea, distribuirea şi portul armamentului şi a mijloacelor individuale de autoapărare se

stabilesc de Autoritatea Naţională a Vămilor, inclusiv atribuţiile ce revin personalului pe nivele şi grade de competenţă privind drepturile şi obligatiile referitoare la acestea, în condiţiile stabilite de prevederile legale privind regimul armelor şi muniţiilor, precum şi a normelor metodologice de aplicare a acestora.

În afara birourilor vamale pot fi create posturi fixe sau mobile pentru realizarea supravegherii şi controlului vamal în trafic de către echipele mobile aparţinând autorităţii vamale.

În exercitarea atribuţiilor de control vamal, autoritatea vamală abilitată are dreptul de a realiza următoarele activităti pe întregul teritoriu naţional:

43

Page 44: Dr Financiar - Xerox

a) efectuarea de investigatii, supravegheri şi verificări în cazurile în care sunt semnalate încălcări ale reglementărilor vamale;

b) verificarea de registre, evidenţe financiar-contabile, orice înscrisuri, inclusiv cele pe suport informatic care au legătură directă sau indirectă cu bunurile importate, exportate sau tranzitate pe teritoriul vamal al României ;

c) prelevarea de probe din mărfurile supuse controlului vamal pentru a fi analizate în laboratoarele proprii sau agreate în vederea identificării şi expertizării acestora;

d) când consideră că prin încălcarea reglementărilor vamale au fost săvârsite infractiuni, sesizează organele de urmărire penală competente.

În baza acordurilor internaţionale la care România este parte autoritatea vamală abilitată realizează cu alte institutii vamale din străinătate acţiuni de cooperare şi asistentă reciprocă pentru prevenirea şi combaterea fraudei vamale.

În scopul stabilirii modului în care persoanele fizice sau juridice au respectat reglementările vamale, autoritatea vamală abilitată efectuează controlul ulterior al operatiunilor de vămuire.

10.6. Activitatea de supraveghere şi control vamal ulterior Activitatea de supraveghere şi control vamal ulterior se exercită de către Autoritatea Naţională a Vămilor

prin Direcţia supraveghere şi control vamal şi prin structurile aflate în coordonarea acesteia pe linie de specialitate din cadrul direcţiilor regionale vamale, respectiv serviciile de supraveghere şi control vamal şi birourile vamale. Personalul Direcţiei supraveghere şi control vamal are competenţă de control pe întreg teritoriul vamal al României, iar pentru structurile corespondente din cadrul direcţiilor regionale vamale competenţa teritorială este stabilită de Autoritatea Naţională a Vămilor.

Direcţia supraveghere şi control vamal şi structurile desemnate din cadrul direcţiilor regionale vamale prin regulamentul de organizare şi funcţionare reprezintă aparatul de control specializat în prevenirea, constatarea şi sancţionarea fraudelor la reglementările vamale şi la alte dispoziţii legale, prin:

- acţiuni de supraveghere vamală desfăşurate pentru asigurarea respectării reglementărilor vamale sau a altor dispoziţii aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală;

- acte specifice de reverificare a declaraţiilor sau de control ulterior, efectuate pentru aplicarea corectă a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României şi alte ţări, inclusiv staţionarea mărfurilor care nu au statutul de mărfuri româneşti.

10.7. Programarea şi organizarea activităţilor de control vamal ulterior Activitatea de supraveghere şi control vamal ulterior se organizează şi se desfăşoară în baza unor programe anuale şi trimestriale de activitate, aprobate de conducerea Autorităţii Naţionale a Vămilor.

Obiectivele naţionale prioritare în domeniul supravegherii şi controlului vamal ulterior sunt stabilite prin Planul naţional de acţiune şi control. Controalele vamale programate sunt stabilite prin programe de activitate trimestriale la nivel regional, pe baza obiectivelor Planului naţional anual de acţiune şi control.

Programele de activitate trimestriale regionale sunt aprobate de directorul executiv al direcţiei regionale vamale până la data de 5 a ultimei luni din trimestrul în curs pentru trimestrul următor, pe baza propunerilor şefilor serviciilor supraveghere şi control vamal, în colaborare cu birourile vamale. Aceste programe prevăd obiectivele şi tematicile de control ce trebuie realizate pentru trimestrul respectiv, precum şi persoanele care vor face obiectul controlului vamal ulterior, în corelare cu resursele umane şi materiale existente.

Birourile vamale desfăşoară activităţi de control vamal ulterior în următoarele situaţii: a) controalele vamale ulterioare prevăzute în cazul utilizării procedurilor simplificate de vămuire pentru

prezentarea şi declararea mărfurilor; b) control vamal ulterior al declaraţiilor vamale pentru care s-a acordat liber de vamă fară efectuarea

controlului vamal documentar şi fizic;

44

Page 45: Dr Financiar - Xerox

c) reverificarea declaraţiilor depuse la biroul vamal, pentru care se apreciază că dispoziţiile legale au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete;

d) orice alte acţiuni necesare îndeplinirii atribuţiilor stabilite prin reglementările vamale sau regulamentul de organizare şi funcţionare;

e) alte acţiuni stabilite prin programele de activitate. Acţiunile de supraveghere şi control vamal ulterior programate pentru direcţiile regionale vamale, care nu

se pot realiza în termenele stabilite prin program, vor fi reprogramate de către directorul executiv al direcţiei regionale vamale în trimestrul următor, cu avizul prealabil al conducerii Direcţiei supraveghere şi control vamal.

Acţiunile de control solicitate de alte instituţii în cadrul cooperării interinstituţionale se înscriu în programul de activitate în mod direct, pe baza solicitării instituţiilor sau a propunerilor altor direcţii din structura centrală ori teritorială a Autorităţii Naţionale a Vămilor, după analiza acestora din punctul de vedere al motivării legale şi al capacităţii de soluţionare.

În situaţiile în care, în efectuarea controalelor tematice nu se pot respecta termenele stabilite prin program, directorul Direcţiei supraveghere şi control vamal, respectiv directorul executiv al direcţiei regionale vamale, în cazuri motivate, poate dispune prelungirea duratei acţiunii de control.

Echipa de control vamal este formată, de regulă, din două persoane sau dintr-un echipaj mobil şi este propusă de şeful de compartiment şi aprobată de directorul Direcţiei supraveghere şi control vamal, de şeful serviciului supraveghere şi control vamal sau de şeful biroului vamal, după caz.

Înainte de începerea controlului membrii echipei de control analizează datele existente în baza de date naţională, regională, respectiv locală, şi le corelează cu celelalte informaţii disponibile referitoare la activitatea persoanei fizice sau juridice ce urmează să fie controlată. De asemenea, sunt studiate reglementările vamale şi dispoziţiile legale aplicabile declaraţiilor sau activităţii specifice ce urmează să fie controlată.

Controalele vamale ulterioare programate sau inopinate se execută în baza ordinului de control/misiune, semnat de directorul Direcţiei supraveghere şi control vamal sau, după caz, de directorul executiv al direcţiei regionale vamale, de şeful serviciului de supraveghere şi control vamal sau de şeful biroului vamal, potrivit competenţelor.

Controalele ulterioare programate se realizează, de regulă, cu înştiinţarea prealabilă a persoanei stabilite în România, cu scopul de a nu-i perturba activitatea curentă şi pentru ca aceasta să fie în măsură de a pune la dispoziţie membrilor echipei de control vamal ulterior un spaţiu adecvat şi registrele, evidenţele financiar-contabile sau înscrisurile, inclusiv cele pe suport informatic, care au legătură directă ori indirectă cu mărfurile şi cu bunurile ce fac obiectul schimbului între aceasta şi cetăţeni sau companii din alte ţări, de a permite accesul la spaţiile de depozitare a mărfurilor şi bunurilor, asigurând prezenţa persoanelorcompetente să pună la dispoziţie datele şi informaţiile pe care le deţin referitoare la acele mărfuri şi bunuri.

Înştiinţarea prealabilă se realizează prin comunicare în scris, de regulă cu 15 zile înainte de iniţierea controlului vamal ulterior programat, a unui aviz de control vamal ulterior care va cuprinde, în mod obligatoriu: elementele de identificare a membrilor echipei de control şi a persoanei supuse controlului, temeiul juridic al controlului, data de începere a controlului, perioada ce urmează a fi controlată şi posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a acţiunii de control vamal ulterior respective.

Persoana în cauză poate solicita, în scris, autorităţii vamale din care fac parte membrii echipei de control vamal ulterior amânarea datei de începere a controlului o singură dată, pentru motive justificate. Amânarea nu poate depăşi 30 de zile.

Comunicarea avizului de control nu este obligatorie în următoarele situaţii: - în cazul controalelor vamale inopinate; - în cazul controalelor desfăşurate pe baza documentelor de care dispune autoritatea vamală; - în cazul controalelor periodice prevăzute prin reglementări vamale; - când solicitarea de control este făcută de persoana respectivă sau în cazul unor acţiuni de realizat ca

urmare a solicitării unor autorităţi, potrivit legii. Pentru realizarea activităţilor de supraveghere şi control vamal ulterior prin acţiuni inopinate de control,

Direcţia supraveghere şi control vamal, precum şi serviciile supraveghere şi control vamal şi birourile vamale din cadrul direcţiilor regionale vamale pot utiliza echipaje mobile.

45

Page 46: Dr Financiar - Xerox

10.8. Forme, proceduri şi metode de control vamal Acţiunile de control se pot desfăşura în următoarele forme: a) control general, care reprezintă activitatea de verificare a tuturor operaţiunilor vamale pentru o perioadă

determinată; b) control parţial, care reprezintă activitatea de verificare a uneia sau mai multor operaţiuni vamale pentru

o perioadă determinată. În cazuri motivate, în scopul aplicării corecte şi unitare a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii

legale, controlul se poate extinde asupra tuturor operaţiunilor vamale. În realizarea atribuţiilor, compartimentele de supraveghere şi control vamal ulterior pot aplica următoarele

proceduri de control: a) controlul inopinat, care constă în activitatea de verificare faptică şi documentară, în principal ca urmare

a unei sesizări sau a unor indicii cu privire la existenţa unor fapte de încălcare a reglementărilor vamale sau a altor dispoziţii aplicabile, fără înştiinţarea prealabilă a persoanei controlate;

b) controlul încrucişat, care constă în verificarea documentelor şi operaţiunilor în corelaţie cu cele deţinute de alte persoane; controlul încrucişat poate fi şi inopinat.

La finalizarea controlului inopinat sau încrucişat se încheie nota de constatare sau proces-verbal de control, după caz.

În realizarea acţiunilor de supraveghere şi control vamal ulterior se pot aplica următoarele metode de control:

a) controlul prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor şi operaţiunilor semnificative;

b) controlul electronic, care constă în activitatea de verificare a contabilităţii şi a resurselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizându-se metodele de analiză, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate.

Utilizarea acestor proceduri şi metode se poate face individual sau combinat, în funcţie de scopul, obiectivele, complexitatea, dificultatea, specificul activităţii desfăşurate şi de perioada controlului.

10.9. Realizarea controalelor de supraveghere vamală sau control vamal ulterior Începerea activităţii de control trebuie consemnată în registrul unic de control. Controalele vamale ulterioare se realizează, de regulă, la domiciliul sau reşedinţa persoanei fizice, cu

acordul acesteia, la sediul social, sediul central sau sediul permanent din România ori la domiciliul fiscal declarat al persoanei juridice şi, în funcţie de necesităţi, se poate extinde şi la punctele de lucru, locurile ori spaţiile de depozitare a mărfurilor şi bunurilor.

În cazul în care nu există un spaţiu adecvat pentru desfăşurarea activităţii de control vamal ulterior, atunci această activitate se poate desfăsura la sediile autorităţii vamale din care fac parte membrii echipei de control sau în locurile stabilite de echipa de control, conform reglementărilor vamale ori a altor dispoziţii legale.

Acţiunile de control pentru realizarea supravegherii şi controlului vamal ulterior se desfăşoară, de regulă, în timpul programului de lucru al persoanelor supuse acestei activităţi, dar, cu acordul scris al acestora şi cu aprobarea şefului organului de control, se poate desfăşura şi în afara programului de lucru.

Acţiunile de control inopinat pentru realizarea supravegherii şi controlului vamal ulterior se pot desfăşura şi în afara programului de lucru al persoanei controlate, atunci când se apreciază că există indicii temeinice privind încercarea de sustragere sau sustragerea de la supravegherea vamală ori de la controlul vamal al mărfurilor ori de sutragere sau distrugere a documentelor necesare efectuării controlului vamal.

Membrii echipei de control pot solicita în scris prezenţa persoanei fizice ori a reprezentantului legal al persoanei juridice sau a oricăror alte persoane care au legătură directă ori indirectă cu operaţiunile ce fac obiectul schimbului internaţional de mărfuri sau bunuri la sediul lor, pentru a furniza documente, informaţii şi lămuriri necesare pe parcursul verificărilor. Această solicitare va cuprinde în mod obligatoriu: baza legală, scopul, documentele, precum şi data, ora şi locul prezentării.

Membrii echipei de control pot extinde, pe parcursul desfăşurării controlului vamal ulterior, controlul la sediul oricăror alte persoane care aulegătură directă sau indirectă cu operaţiunile care fac obiectul schimburilor

46

Page 47: Dr Financiar - Xerox

internaţionale de mărfuri ori bunuri sau al oricărei alte persoane care se află în posesia unor acte ori care deţine informaţii în legătură cu acestea. Acest control se va desfăşura în baza unui alt orin de control/misiune. În cadrul acţiunilor de control pentru realizarea supravegherii vamale membrii echipei de control pot extinde desfăşurarea acţiunilor de control pentru asigurarea respectării reglementărilor vamale şi, când este cazul, a altor dispoziţii aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală.

De semenea, în scopul determinării modului de aplicare a reglementărilor vamale sau a altor dispoziţii legale în cadrul acţiunilor de control, membrii echipei de control pot proceda la prelevarea de mostre în vederea efectuării expertizelor de laborator, cu respectarea normelor metodologice aprobate de Autoritatea Naţională a Vămilor.

În situaţiile în care există indicii că în locurile de producţie, depozitare, comercializare sau în mijloacele de transport se găsesc mărfuri pentru care nu s-au respectat reglementările vamale sau alte dispoziţii aplicabile, iar acţiunea de control nu poate fi finalizată, urmând a fi continuată în ziua lucrătoare următoare, mărfurile în cauză vor fi sigilate întocmindu-se proces-verbal de sigilare/desigilare. Acest document se poate utiliza şi în situaţia în care există posibilitatea ca documentele şi actele necesare controlului vamal să fie sustrase, distruse ori atunci când nu se poate face un inventar al documentelor în vederea reţinerii acestora.

Sigiliile vamale se aplică la uşi, ferestre sau la alte sisteme de închidere a mijloacelor de transport. Pentru sigilarea coletelor, acestea trebuie să fie ambalate astfel încât să nu se poată pătrunde la conţinutul lor fără ruperea sigiliului sau fără a lăsa urme vizibile.

Mijloacele de transport şi spatiile în care se află mărfuri sub regim vamal pentru a fi sigilate trebuie să îndeplinească următoarele conditii:

a) construcţia să permită scoaterea sau introducerea de mărfuri numai prin deschideri care pot fi sigilate; b) construcţia să fie suficient de solidă pentru a nu permite spargerea pereţilor, podelelor sau acoperişului,

fără a lăsa urme de efracţie; c) construcţia să nu permită scoaterea, în întregime sau în parte, a pereţilor, podelelor sau acoperişului şi

repunerea lor la loc, fără a lăsa urme de efracţie; d) uşile, ferestrele şi conductele pentru mărfurile lichide să fie prevăzute cu inele sau alte dispozitive care

să permită aplicarea cu uşurintă a sigiliilor vamale. Organul de control are dreptul să reţină, în scopul protejării ori evitării distrugerii, documente, acte,

înscrisuri, registre şi documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării şi achitării obligaţiilor rezultate din raporturile juridice cu autoritatea vamală de către persoanele ale căror declaraţii vamale sunt verificate sau în legătură cu mărfuri aflate sub supraveghere vamală, pe o perioadă de maximum 30 de zile.

10.10. Controlul vamal al bunurilor aparţinând persoanelor fizice Controlul vamal al bunurilor apartinând persoanelor fizice constă în confruntarea celor declarate cu bunurile aflate în bagajele însotite sau neînsoţite şi în colete. Controlul vamal se efectuează prin sondaj în ceea ce priveste numărul autovehiculelor, numărul călătorilor şi numărul bagajelor apartinând unui călător.

Pentru fluidizarea traficului de călători la frontieră, procedurile de control prevăzute Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României se pot înlocui cu regulile stabilite în conventiile internationale la care România este parte.

La transportul feroviar controlul vamal se efectuează: a) în trenurile internaţionale de călători, pe parcursul intern al acestora; b) la vagoanele de dormit, numai pe baza declaraţiei pentru călători, care va fi prezentată autorităţii

vamale de către personalul de însoţire al vagonului; c) în sălile de control vamal din staţiile de cale ferată de frontieră; d) în sălile de control vamal din staţiile de cale ferată din interiorul ţării pentru călătorii care se îmbarcă

sau se debarcă în aceste staţii, în trenurile internaţionale. La transportul rutier, controlul vamal se efectuează:

a) în autovehicul;în locurile amenajate pe artera de circulatie rezervată pentru controlul vamal, când volumul bagajelor nu

permite efectuarea controlului vamal în autovehicul;

47

Page 48: Dr Financiar - Xerox

c) în sala de control a biroului vamal. La transportul maritim sau fluvial, controlul vamal se efectuează: a) în sălile de control vamal din porturi; b) la bordul navei cu acceptul comandantului acesteia, când nava nu este acostată în apropierea sălii de

control vamal; c) la scara navei. La transportul aerian, controlul vamal se efectuează în sălile de control vamal din aeroporturi. Agenţii vamali controlează în mijloacele de transport orice locuri unde pot fi ascunse bunuri. În acest scop

personalul de deservire al mijloacelor de transport şi conducătorii autovehiculelor sunt obligaţi, sub sancţiune contravenţională, să facă accesibile controlului locurile indicate de autoritatea vamală. Când acestia refuză sau nu sunt în măsură să efectueze demontările necesare, operaţiunile se realizează direct de către agenţii vamali sau cu sprijinul personalului de specialitate pe cheltuiala autorităţii vamale.

Liberul de vamă se acordă de autoritatea vamală în scris, pentru bunurile supuse taxelor vamale şi verbal, în celelalte cazuri.

Persoanele fizice pot introduce sau scoate din tară mărfuri fără caracter comercial, în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege. Restricţiile temporare pentru unele mărfuri la introducerea sau scoaterea lor din tară se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

10.11. Controlul vamal al mărfurilor, constatările biroului vamal şi alte măsuri luate de acesta Controlul vamal al mărfurilor se face în locurile desemnate în acest scop şi la orele prevăzute de către autoritatea vamală.

Autoritatea vamală poate aproba, la solicitarea declarantului, efectuarea controlului vamal în alte locuri şi alte ore decât cele menţionate mai sus.

În acest caz, costurile aferente operatiunii sunt în sarcina declarantului. Controlul documentar constă în verificarea: a) corectitudinii completării declaraţiei vamale în detaliu; b) existenţei documentelor care însoţesc declaraţia vamală în detaliu potrivit regimului vamal solicitat; c) concordanţei între datele înscrise în declaratia vamală în detaliu şi cele din documentele însoţitoare. Autoritatea vamală poate efectua controlul vamal fizic şi la locul de încărcare a mărfurilor de export sau la

locul de descărcare a mărfurilor din import, în funcţie de personalul vamal disponibil, dacă mărfurile sunt perisabile sau necesită condiţii speciale de ambalare şi de transport ori nu există conditii de control la frontieră şi dacă încărcarea sau descărcarea completă a mijloacelor de transport se face într-un singur loc.

În vederea efectuării controlului vamal fizic la locul de încărcare sau descărcare, exportatorii ori importatorii au următoarele obligaţii:

a) să solicite în scris efectuarea controlului la biroul vamal cel mai apropiat, cu cel putin două zile înainte de data stabilită pentru încărcarea sau descărcarea mijloacelor de transport;

b) b) să pregătească mărfurile şi să ia măsurile necesare pentru ca mijloacele de transport să corespundă condiţiilor de sigilare vamală;să asigure încărcarea sau descărcarea mărfurilor la locul, data şi ora care au fost stabilite. În situaţia în care autoritatea vamală decide să controleze mărfurile, aceasta îl informează în acest sens pe

declarant sau pe reprezentantul său. Dacă autoritatea vamală decide să verifice numai o parte a mărfurilor declarate, informarea trebuie să

cuprindă articolele care urmează a fi verificate. Decizia autorităţii vamale este irevocabilă. La controlul vamal fizic asistă declarantul vamal şi transportatorul, cu excepţia transporturilor pe cale

maritimă sau fluvială când prezenţa transportatorului este facultativă. Controlul mărfurilor aflate în magazii sau pe rampe se face şi în prezenta gestionarului. Declarantul sau persoana desemnată de către acesta pentru a asista la controlul vamal al mărfurilor acordă

autorităţii vamale sprijinul necesar facilitării activităţii acesteia. În cazul în care autoritatea vamală consideră că asistenţa acordată este nesatisfăcătoare, aceasta cere declarantului să desemneze altă persoană capabilă să ofere asistenţa necesară.

48

Page 49: Dr Financiar - Xerox

În situaţia în care declarantul refuză să asiste la controlul vamal al mărfurilor sau să desemneze o persoană aptă să ofere asistenţa pe care autoritatea vamală o consideră necesară, aceasta stabileste un termen în acest sens, cu excepţia cazului în care consideră că nu mai este necesară verificarea.

Dacă la expirarea termenului stabilit, declarantul nu a îndeplinit cerinţele formulate, autoritatea vamală, procedează din oficiu potrivit art. 96 din Codul vamal la controlul vamal al mărfurilor, pe riscul şi pe cheltuiala declarantului, apelând, dacă este cazul, la serviciile unui expert sau ale oricărei alte persoane care este desemnată potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

Autoritatea vamală are dreptul de a considera declaraţia vamală depusă ca fiind fără efect în cazul în care se constată că refuzul declarantului de a asista la controlul mărfurilor sau de a desemna o persoană capabilă să ofere asistenţa necesară nu împiedică şi nici nu este menit să împiedice această autoritate să constate încălcarea dispoziţiilor care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv şi nici nu reprezintă o sustragere sau o încercare de sustragere de la aplicarea dispozitiilor Codului vamal.

În cazul în care autoritatea vamală hotărăşte să preleveze probe, aceasta informează în acest sens declarantul sau reprezentantul acestuia.

Prelevările se efectuează de către autoritatea vamală, dar aceasta poate solicita ca operatiunea să se efectueze sub supravegherea sa şi de către declarant sau de către o persoană desemnată de acesta.

Prelevările de probe sunt efectuate conform metodologiei stabilite de Autoritatea Naţională a Vămilor. Cantităţile prelevate nu trebuie să depăsească necesarul pentru a permite analiza sau verificarea mai

amănunţită, inclusiv pentru o eventuală contraanaliză. Declarantul sau persoana desemnată de către acesta pentru a asista la prelevarea de probe este obligat să

acorde autoritătii vamale tot sprijinul necesar pentru efectuarea operaţiunii. În situaţia în care declarantul refuză să asiste la prelevare sau să desemneze o persoană în acest sens, ori

dacă nu acordă autoritătii vamale tot sprijinul necesar pentru efectuarea operatiunii, se aplică dispoziţiile Codului vamal.

În situaţia în care autoritatea vamală a prelevat probe pentru analiză sau pentru o verificare mai amănunţită, aceasta acordă liberul de vamă pentru mărfurile în cauză, fără a astepta rezultatul analizei sau verificării, cu excepţia cazului în care există alte motive pentru a nu se proceda astfel şi cu condiţia ca, în cazul naşterii sau posibilităţii naşterii unei datorii vamale, cuantumul drepturilor corespunzătoare să fi fost în prealabil încasat sau garantat.

Controlul vamal fizic al mărfurilor se efectuează astfel: a) mărfurile în vrac se controlează prin observare sau prin sondare, pe mijloacele de transport pe care se

află, pe rampe sau cheiuri, ori pe platformele din terminalele de manipulare a containerelor; b) mărfurile ambalate în colete se controlează, prin sondaj, pe mijloacele de transport pe care se află. Când

nu sunt condiţii de control pe mijlocul de transport, organele vamale pot cere descărcarea mărfurilor; c) mărfurile ambalate în colete care se află în magazii, pe rampe sau cheiuri ori pe platformele din

terminalele de manipulare a containerelor se controlează, prin sondaj, pe fiecare partidă de marfă; d) mărfurile transportate prin conducte, precum şi energia electrică se controlează din punct de vedere al

cantităţii, prin citirea contoarelor instalate. Controlul vamal fizic al mărfurilor se efectuează numai pe bază de documente, când nu sunt indicii

temeinice de fraudă. Autoritatea vamală consemnează pe declaraţia vamală modalitatea de control, rezultatul acestuia şi

menţionează numărul şi mărcile de identificare a coletelor deschise pentru control. În cadrul controlului vamal fizic al mărfurilor se asigură şi controlul interiorului vagoanelor de cale ferată

şi al mijloacelor de transport rutiere cu care mărfurile sunt transportate. În situaţia în care verifică declaraţia şi documentele însoţitoare sau mărfurile, autoritatea vamală înscrie pe

exemplarul destinat acesteia sau pe un document însoţitor, elementele şi rezultatele acestei verificări. În cazul unei verificări parţiale a mărfurilor se indică, de asemenea, şi datele aferente lotului de mărfuri verificat.

Când este cazul, autoritatea vamală menţionează în declaraţie absenţa declarantului sau reprezentantului său.

Dacă rezultatul verificării declaraţiei şi documentelor însoţitoare ale mărfurilor nu este conform cu datele înscrise în declaraţie, autoritatea vamală înscrie, pe exemplarul declaraţiei destinat acesteia sau pe un document

49

Page 50: Dr Financiar - Xerox

însotitor, datele care se au în vedere în scopul taxării mărfurilor în cauză şi, când este cazul, calculează orice restituiri sau alte sume plătibile la export. De asemenea, se înscriu şi datele necesare aplicării oricăror alte dispozitii care reglementează regimul vamal sub care sunt plasate mărfurile.

Constatările autorităţii vamale precizează, dacă este cazul, mijloacele de identificare utilizate. Constatările se datează şi conţin datele necesare identificării funcţionarului care le-a făcut.

c) Controlul vamal al mărfurilor este urmat de înregistrarea în documentele de plată a drepturilor de import determinate potrivit datelor înscrise în declaratie. Când autoritatea vamală consideră că verificările pe care le-a întreprins pot conduce la stabilirea unui cuantum al drepturilor vamale superior celui rezultat din datele înscrise în declaratia prezentată, aceasta cere constituirea unei garantii suficiente care să acopere diferenta dintre suma calculată pe baza datelor înscrise în declaraţie şi cea care poate fi plătită în final pentru mărfuri. Cu toate acestea, în locul constituirii acestei garantii, declarantul poate cere calcularea imediată a cuantumului drepturilor vamale care poate fi plătit în final pentru mărfuri.În situatia în care, pe baza verificărilor pe care le-a efectuat, autoritatea vamală stabileste un cuantum al

drepturilor vamale diferit de cel rezultat din datele înscrise în declaratie, acordarea liberului de vamă se efectuează pe baza cuantumului astfel stabilit. În cazul în care autoritatea vamală are dubii cu privire la aplicarea prohibitiilor sau restrictiilor şi acest fapt nu se poate stabili decât în urma rezultatului verificărilor, pentru mărfurile respective nu se acordă liberul de vamă.

Autoritatea vamală stabileste forma sub care acordă liberul de vamă, tinând seama de locul unde se află mărfurile şi de modalitătile de exercitare a supravegherii vamale a mărfurilor.

În cazul în care declaratia se face în scris, pe aceasta sau, unde este cazul, pe un document anexat, se face o mentiune referitoare la acordarea liberului de vamă şi la data acestuia. O copie se restituie declarantului.

În situatia în care liberul de vamă nu poate fi acordat pentru unul din motivele prevăzute la art. 96 alin. (1) lit. b) şi c) din Codul vamal, autoritatea vamală acordă declarantului un termen pentru regularizarea situatiei mărfurilor.

În cazul în care, în conditiile prevăzute la art. 96 alin. (1) lit. b) din Codul vamal, declarantul nu prezintă documentele necesare înainte de expirarea termenului acordat de autoritatea vamală, declaratia respectivă este considerată fără efecte şi autoritatea vamală procedează la invalidarea sa. Invalidarea declaratiei nu înlãturã rãspunderea contraventionalã sau penalã a declarantului.

În cazul prevăzut la art. 96 alin. (1) lit. c) atunci când declarantul nu plăteşte sau nu garantează cuantumul drepturilor vamale datorate înainte de expirarea termenului acordat de autoritatea vamală, autoritatea vamală poate declanşa formalitătile preliminare de valorificare a mărfurilor.

Cu exceptia cazului când situaţia nu este între timp regularizată, mărfurile pot fi valorificate de autoritatea vamală care îl informează, în prealabil, pe declarant.

Autoritatea vamală poate, pe riscul şi pe cheltuiala declarantului, transfera mărfurile în cauză într-un loc special aflat sub supravegherea sa.

10.12. Integrarea controlului şi a sistemului vamal românesc în sistemul Uniunii Europene Începând cu anul 2000, Autoritatea Naţională a Vămilor, a introdus şi dezvoltat funcţia de analize de risc.

Activitatea de analiză şi gestionare a riscurilor se desfăşoară în cadrul Direcţiei Generale a Vămilor de către colective specializate. Structura implicată în analiza şi gestionarea riscurilor este formată din personalul Biroului Analize de risc din cadrul Direcţiei Generale a Vămilor, personalul cu atribuţii în domeniul analizei de risc de la nivel regional şi lucrătorii vamali antifraudă la nivel local.

Pentru protejarea patrimoniului cultural – naţional au fost adoptate următoarele acte normative: - Ordonanţa de Urgenţă nr. 16/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2000 privind

protejarea patrimoniului cultural naţional mobil; - Legea nr. 79/1993 pentru aderarea României la Convenţia asupra măsurilor ce urmează a fi luate pentru

interzicerea şi împiedicarea operaţiunilor ilicite de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale, adoptată de Conferinţa Generală a Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură la Paris la 14 noiembrie 1970;

- Legea nr. 149/1997 pentru ratificarea Convenţiei UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, adoptată la Roma în 1995;

50

Page 51: Dr Financiar - Xerox

- Ordinul Ministrului Culturii nr. 1284/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind criteriile unice de clasare a bunurilor culturale care fac parte din

patrimoniul cultural naţional şi a metodologiei de eliberare a adeverinţelor de export, precum şi a Regulamentului privind desfăşurarea activităţilor comerciale cu bunuri culturale.

Pentru combaterea consumului de droguri a fost adoptată următoare legislaţie: - Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri; - Hotărârea Guvernului nr. 1359/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii

nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri; - O.U.G. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor folosiţi la fabricarea ilicită a drogurilor.

10.13. Sistemul informatic A fost dezvoltată structura Sistemului Informatic Integrat Vamal, care asigură interfaţa cu sistemele TARIC

şi NCTS, acoperind prin actuala sa structură toate domeniile legate de sistemul vamal, respectiv procesarea declaraţiilor vamale, gestionarea tranzitului, procedurile simplificate, supravegherea şi controlul vamal. Procentul declaraţiilor vamale procesate automatizat prin sistemul informatic este de 100%. Prin Sistemului Informatic Integrat Vamal se realizează interoperabilitatea cu sistemele Uniunii Europene.

Prin elaborarea noii structuri de organizare şi funcţionare a ANV s-a urmărit atât compatibilizarea cu structurile administraţiilor vamale comunitare cât şi armonizarea cu recomandările Comisiei Europene pentru derularea programelor de cooperare, asigurându-se în acelaşi timp şi implementarea principiilor comunitare privind transparenţa actului managerial, descentralizarea deciziei şi consolidarea structurii necesare verificării sesizărilor privind actele de corupţie;

În cursul anului 2006, au fost aprobate două acte normative indispensabile activităţii vamale: Legea nr. 86 privind Codul vamal al României, precum şi Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României aprobat prin H.G. 707/2006. Prin aceste două acte normative au fost preluate reglementările comunitare în domeniul vamal în vigoare la acest moment, asigurându-se o armonizare deplină de termeni şi proceduri vamale cu cele existente în ţările Uniunii Europene.

10.14. Actele de control vamal şi procedura soluţionării contestaţiilor şi plângerilor împotriva acestora Potrivit Regulamentului Consiliului (CEE) nr.2913/92 de instituire a Codului Vamal Comunitar şi Legii

nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, orice persoana are dreptul de a formula acţiune împotriva deciziilor care o privesc direct, luate de autoritatea vamală cu privire la aplicarea reglementărilor vamale. Are, de asemenea, dreptul de a formula acţiune persoana care a solicitat autorităţii vamale o decizie cu privire la aplicarea reglementărilor vamale şi nu a primit un raspuns la cererea sa în termenul legal.

Când acţiunea se referă la un titlu de creanţă privind datoria vamală şi alte taxe şi impozite datorate statului în cadrul operaţiunilor vamale, înainte de depunerea acţiunii se poate formula contestaţie pe cale administrativă, care se soluţionează potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală. Împotriva titlului de creanţă fiscală şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii.

Rezumatul unităţii de învăţare În România instituţia coordonatoare a activităţiii vamale este Autoritatea Naţională a Vămilor care îşi

desfăşoară activitatea pe baza Codului vamal şi a Regulamentului de aplicare al codului vamal al României. Autoritatea Naţională a Vămilor funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică.

Autoritatea Naţională a Vămilor este organizată şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, în cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală. Organizarea şi functionarea acesteia se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Autoritatea Naţională a Vămilor are drept scop asigurarea aplicării legislaţiei în domeniul vamal şi pentru accize, în mod uniform, imparţial, transparent şi nediscriminatoriu tuturor persoanelor fizice şi juridice, indifferent de statutul lor juridic şi de forma de organizare şi funcţionare a acestora.

51

Page 52: Dr Financiar - Xerox

Autoritatea Naţională a Vămilor şi directiile regionale vamale exercită coordonarea, îndrumarea şi controlul efectuării operatiunilor realizate de birourile vamale, asigurând aplicarea uniformă a reglementărilor vamale.

Personalul vamal cuprinde funcţionarii numiţi în funcţia publică în cadrul sistemului institutional al autoritătii vamale.

Personalul vamal îşi exercită atribuţiile în cadrul operaţiunilor de control şi supraveghere vamală numai pe baza legitimaţiilor de serviciu, în care sunt înscrise competenţele conferite prin normele legale.

Activitatea desupraveghere şi control vamal ulterior se exercită de către Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia supraveghere şi control vamal şi prin struct urile aflate în coordonarea acesteia pe linie de specialitate din cadrul direcţiilor regionale vamale, respectiv serviciile de supraveghere şi control vamal şi birourile vamale.

Activitatea de supraveghere şi control vamal ulterior se organizează şi se desfăşoară în baza unor programe anuale şi trimestriale de activitate, aprobate de conducerea Autorităţii Naţionale a Vămilor.

Obiectivele naţionale prioritare în domeniul supravegherii şi controlului vamal ulterior sunt stabilite prin Planul naţional de acţiune şi control.

Controalele vamale ulterioare se realizează, de regulă, la domiciliul sau reşedinţa persoanei fizice, cu acordul acesteia, la sediul social, sediul central sau sediul permanent din România ori la domiciliul fiscal declarat al persoanei juridice şi, în funcţie de necesităţi, se poate extinde şi la punctele de lucru, locurile ori spaţiile de depozitare a mărfurilor şi bunurilor.

Acţiunile de control pentru realizarea supravegherii şi controlului vamal ulterior se desfăşoară, de regulă, în timpul programului de lucru al persoanelor supuse acestei activităţi,

În situaţiile în care există indicii că în locurile de producţie, depozitare, comercializare sau în mijloacele de transport se găsesc mărfuri pentru care nu s-au respectat reglementările vamale sau alte dispoziţii aplicabile, iar acţiunea de control nu poate fi finalizată, urmând a fi continuată în ziua lucrătoare următoare, mărfurile în cauză vor fi sigilate întocmindu-se proces-verbal de sigilare/desigilare.

Controlul vamal al bunurilor apartinând persoanelor fizice constă în confruntarea celor declarate cu bunurile aflate în bagajele însotite sau neînsoţite şi în colete. Controlul vamal se efectuează prin sondaj în ceea ce priveste numărul autovehiculelor, numărul călătorilor şi numărul bagajelor apartinând unui călător.

Controlul vamal al mărfurilor se face în locurile desemnate în acest scop şi la orele prevăzute de către autoritatea vamală si poate imbraca urmatoarele forme: control documentar; control fizic. Potrivit Regulamentului Consiliului (CEE) nr.2913/92 de instituire a Codului Vamal Comunitar şi Legii nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, orice persoana are dreptul de a formula acţiune împotriva deciziilor care o privesc direct, luate de autoritatea vamală cu privire la aplicarea reglementărilor vamale. Are, de asemenea, dreptul de a formula acţiune persoana care a solicitat autorităţii vamale o decizie cu privire la aplicarea reglementărilor vamale şi nu a primit un raspuns la cererea sa în termenul legal.

52


Recommended