+ All Categories
Home > Documents > Dr Comertului International

Dr Comertului International

Date post: 31-Dec-2015
Category:
Upload: vasile-grejdieru
View: 83 times
Download: 3 times
Share this document with a friend
29
DREPTUL COMERÞULUI INTERNAÞIONAL Ed. a III-a revizuitã ºi adãugitã
Transcript

DREPTUL COMERÞULUIINTERNAÞIONAL

Ed. a III-a revizuitã ºi adãugitã

3

EDITURA UNIVERSITARÃBucureºti, 2012

DREPTUL COMERÞULUIINTERNAÞIONAL

Ed. a III-a, revizuitã ºi adãugitã

DANIEL MIHAIL ªANDRU

4

Referent ºtiinþific:

Tehnoredactare computerizatã: Ameluþa ViºanCoperta: Angelica Mãlãescu

Ilustraþia copertei:COPERTA 1COPERTA 4

Copyright © 2012Editura UniversitarãDirector: Drd. Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureºtiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: [email protected]

EDITURÃ RECUNOSCUTÃ DE CONSILIUL NAÞIONAL AL CERCETÃRII ªTIINÞIFICE(C.N.C.S.)

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate autorului.

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27,[email protected]

ISBN 978-606-591-349-3

DOI: 10.5682/9786065913493

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiªANDRU, DANIEL-MIHAIL

Dreptul comerþului internaþional / Daniel Mihailªandru. - Ed. a 3-a, rev. - Bucureºti : Editura Universitarã,2012

Bibliogr.ISBN 978-606-591-349-3

347.7(100)

5

SUMAR

ABREVIERI ................................................................................................................ 7

INTRODUCERE ......................................................................................................... 9Secþiunea 1. Dreptul comerþului internaþional în epoca globalizãrii ............................. 9Secþiunea 2. Definiþia dreptului comerþului internaþional ............................................. 10Secþiunea 3. Principiile dreptului comerþului internaþional ........................................... 11Secþiunea 4. Obiectul dreptului comerþului internaþional .............................................. 11Secþiunea 5. Dreptul comerþului internaþional ºi alte ramuri de drept .......................... 12

CAPITOLUL I. ROLUL ORGANIZAÞIILOR INTERNAÞIONALE ÎNDEZVOLTAREA ªI UNIFORMIZAREA COMERÞULUI INTERNAÞIONAL 14Secþiunea 1. Organizaþii mondiale ................................................................................. 14Secþiunea 2. Organizaþii regionale ................................................................................. 23Secþiunea 3. Institute de drept internaþional .................................................................. 31

CAPITOLUL II. IZVOARELE DREPTULUI COMERÞULUIINTERNAÞIONAL ..................................................................................................... 32Secþiunea 1. Izvoare interne .......................................................................................... 32Secþiunea 2. Izvoare internaþionale ............................................................................... 33Secþiunea 3. Importanþa uzanþelor comerciale internaþionale ....................................... 36Secþiunea 4. Practica judecãtoreascã ºi arbitralã ........................................................... 37

CAPITOLUL III. RAPORTUL JURIDIC DE COMERÞ INTERNAÞIONAL ... 38Secþiunea 1. Consideraþii prealabile .............................................................................. 38Secþiunea 2. Societãþile comerciale ............................................................................... 38Secþiunea 3. Reprezentanþele societãþilor comerciale ºi organizaþiilor economice strãine 50Secþiunea 4. Integrarea societãþilor comerciale pe plan internaþional ........................... 53Secþiunea 5. Participarea statelor la raporturile de comerþ internaþional ....................... 53Secþiunea 6. Despre acte ºi fapte de comerþ dupã intrarea în vigoare a Noului Cod civil 54

CAPITOLUL IV. INSOLVENÞA ÎN DREPTUL COMERÞULUIINTERNAÞIONAL ..................................................................................................... 55Secþiunea 1. Conceptul de insolvenþã în dreptul comerþului internaþional .................... 55Secþiunea 2. Reglementãrile internaþionale în domeniul insolvenþei ............................ 60Secþiunea 3. Reglementarea insolvenþei în Uniunea Europeanã ................................... 63Secþiunea 4. Legile model privind insolvenþa ............................................................... 70

6

CAPITOLUL V. CONCURENÞA COMERCIALÃ ÎN DREPTUL COMERÞULUIINTERNAÞIONAL. REGLEMENTÃRI EUROPENE .......................................... 73Secþiunea 1. Precizãri prealabile .................................................................................... 73Secþiunea 2. Principiile reglementãrilor Uniunii Europene .......................................... 74

CAPITOLUL VI. CONTRACTELE COMERCIALE INTERNAÞIONALE.CONTRACTUL DE VÂNZARE INTERNAÞIONALÃ DE MÃRFURI .............. 77Secþiunea 1. Reguli generale ......................................................................................... 77Secþiunea 2. Cesiunea de creanþã în dreptul comerþului internaþional .......................... 82Secþiunea 3. Contractul de vânzare internaþionalã de mãrfuri ...................................... 89

CAPITOLUL VII. ARBITRAJUL COMERCIAL INTERNAÞIONAL ............... 103Secþiunea 1. Reglementãri aplicabile arbitrajului .......................................................... 103Secþiunea 2. Arbitrabilitatea litigiilor comerciale ......................................................... 105Secþiunea 3. Competenþa materialã a curþii de arbitraj .................................................. 113Secþiunea 4. Tribunalul arbitral care soluþioneazã litigiul ............................................. 120Secþiunea 5. Procedura de sesizare a instanþei arbitrale si desfãºurarea procesuluiarbitral ............................................................................................................................ 125Secþiunea 6. Desfiinþarea hotãrârii arbitrale .................................................................. 130Secþiunea 7. Executarea hotãrârii arbitrale .................................................................... 133Secþiunea 8. Competenþa CIRDI/ICSID – arbitraj instituþional specializat .................. 136

BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ ................................................................................. 140

7

ABREVIERI

Art. – articolulCAB-CCIRMB – Curtea de Arbitraj Comercial Internaþional de pe

lângã Camera de Comerþ ºi Industrie a RomânieiCEDO – Convenþia/ Curtea Europeanã a Drepturilor OmuluiCJUE – Curtea de Justiþie a Uniunii EuropeneCPC (sau C. proc. civ.) – Codul de procedurã civilãICC – International Chamber of CommerceJCA – Jurisprudenþa comercialã arbitralã, 1953-2000,

Bucureºti, 2002, Camera de Comerþ ºi Industrie aRomâniei. Curtea de Arbitraj Comercial Interna-þional. Întocmitã de Elena Osipenco ºi MihaelaCozmanciuc; coordonatori: Victor Babiuc,Octavian Cãpãþânã.

NCC – Noul Cod civilNCPC – Noul Cod de procedurã civilãnn – nota noastrã (a autorului)RPA – Regulile de procedurã arbitralã ale Curþii de

Arbitraj Comercial Internaþional de pe lângãCamera de Comerþ ºi Industrie a României

TUE – Tribunalul Uniunii Europene/ Tratatul privindUniunea Europeanã

TFUE – Tratatul privind Funcþionarea Uniunii EuropeneUE – Uniunea EuropeanãUNCITRAL – Comisia Naþiunilor Unite pentru Dreptul Comer-

þului InternaþionalUNIDROIT – Institutul pentru Unificarea Dreptului PrivatWIPO/OMPI – Organizaþia Mondialã a Proprietãþii Intelectuale

9

INTRODUCERE

Secþiunea 1. Dreptul comerþului internaþional în epoca globalizãrii

1.1.Aculturaþie juridicã ºi „lex mercatoria”. Despre fenomenultransnaþional într-o epocã globalizantã.

Globalizarea este un fenomen economic, tehnic ºi financiar dar care areimpact asupra tuturor domeniilor, inclusiv asupra dreptului.

În epoca clasicã a dreptului, Statul era singurul suveran care edicta regulide drept. Aceastã regulã s-a modificat prin globalizarea (mondializarea)„legislaþiei”:1

- fluxul globalizãrii a creeazã o „cursã de norme”, atât naþionale cât ºiinternaþionale, la care se adaugã practicile participanþilor la comerþulinternaþional;

- devine obligatorie compararea legislaþiilor naþionale, în situaþia în carefluxul globalizãrii devine tot mai constrângãtor (de exemplu, protecþia saufacilitãþile oferite investitorilor);

1 Philippe Moreau Defarges, La mondialisation. Vers la fin des frontières?, Ed. Dunod,Paris, 1993, p. 57-59; Eckart Gottschalk, Ralf Michaels, Giesela Ruhl, Jan von Hein,Conflict of Laws in a Globalized World, Cambridge University Press, 2007; Gheorghe Stancu,Globalizarea raporturilor juridice comerciale, RDC, nr. 6/2008, p. 7-19; Sandeep Gopalan,Transnational commercial law, WS Hein & Co., 2004; Sandeep Gopalan, The Creation ofInternational Commercial Law: Sovereignty Felled?, San Diego International Law Journal,Vol. 5, p. 267, 2004; Panagiotis Delimatsis, The Fragmentation of International Trade Law,TILEC Discussion Paper No. 2010-010. Available at SSRN: http://ssrn.com/abstract=1554909;Ralf Michaels, Global Legal Pluralism, Annual Review of Law & Social Science, Vol. 5,2009; Paul Schiff Berman, Global Legal Pluralism. Southern California Review, Vol. 80, p.1155, 2007; Princeton Law and Public Affairs Working Paper No. 08-001. Available at SSRN:http://ssrn.com/abstract=985340; Paul Schiff Berman, From International Law to Law andGlobalization, Columbia Journal of Transnational Law, Vol. 43, p. 485, 2005; Gralf-PeterCalliess, Law, Transnational, Osgoode CLPE Research Paper No. 35/2010, publicat în MarkJuergensmeyer, Helmut Anheier, Victor Faessel (eds.), The Encyclopedia of Global Studies,Sage London, disponibil la SSRN: http://ssrn.com/abstract=1630348; R. Daniel Kelemen,Eric C. Sibbitt, The Globalization of American Law, International Organization, Vol. 58,No. 1, Winter, 2004, pp. 103-136.

10

- forma legislaþiei rãmâne aceeaºi, însã este modificatã, uneori într-o„manierã haoticã” de dispoziþii internaþionale mai mult sau mai puþinconstrângãtoare.2

1.2. Instituþiile globalizãrii.Existã o nouã structurã economicã mondialã care modificã sistemele

clasice de drept.3 Efectul principal al acestei aculturaþii juridice (se discutãdespre americanizarea dreptului francez4 ºi despre continentalizarea dreptuluienglez5) conduce la o nouã legislaþie, în care trãsãturile definitorii ale unuisistem nu se mai regãsesc, în – aproape – nici un domeniu.6

1.3. Domeniile dreptului comerþului internaþional în care globalizareaproduce efecte.

Instituþiile regionale sau mondiale primesc din ce în ce mai multecompetenþe, pe care le împart cu statele membre, având posibilitatea sã decidãîn litigii de naturã internaþionalã (Curtea de Justiþie a Uniunii Europene – încadrul UE, respectiv, Organismul de Reglementare a Diferendelor în cadrulOrganizaþiei Mondiale a Comerþului).

Secþiunea 2. Definiþia dreptului comerþului internaþional

Dreptul comerþului internaþional este acea ramurã a dreptului carereglementeazã raporturile patrimoniale dintre subiectele comerþuluiinternaþional ºi care prezintã caracter de comercialitate ºi internaþionalitate.7

2 Ibidem. Autorul se referã, în acest sens, la regulile impuse de Organizaþia Mondialã aComerþului, Uniunea Europeanã – þãrilor membre sau de zona de liber schimb NAFTA (NorthAmerica Free Trade Area) în S.U.A., Mexic ºi Canada.

3 Jonathan Weinberg, Non-State Actors and Global Informal Governance - The Caseof Icann (June 7, 2010). INTERNATIONAL HANDBOOK ON INFORMALGOVERNANCE, Thomas Christiansen, Christine Neuhold, eds., Forthcoming; WayneState University Law School Research Paper No. 10-05. Available at SSRN: http://ssrn.com/abstract=1621862

4 Fr. Terre, L’américanisation du droit, Coll. Archives de philosophie du droit, Bruylant,2006.

5 David Jenkins, From unwritten to written: transformation in the British common-law constitution, Vanderbilt Journal of Transnational Law, 1/2003.

6 Arie Reich, The WTO as a Law-Harmonizing Institution, (September 10, 2003). BarIlan Univ. Pub Law Working Paper No. 3-05. Available at SSRN: http://ssrn.com/abstract=468000 or DOI: 10.2139/ssrn.468000

7 Pentru definiþii oferite de doctrinã: Dumitru Mazilu, Dreptul comerþuluiinternaþional. Partea generalã, Ed. Lumina Lex, Bucureºti, 2005, p. 73; Dragoº-AlexandruSitaru, Dreptul comerþului internaþional. Tratat. Partea generalã, Ed. Lumina Lex, Bucureºti,2004, p. 123.

11

Franþa a avut ideea de a propune (în cadrul sesiunii UNCITRAL de laNew York din 1970) o Convenþie-cadru referitoare la dreptul comerþuluiinternaþional însã propunerea nu a fost dezbãtutã niciodatã.8

Conþinutul dreptului comerþului internaþional este format de normelemateriale proprii9 dar ºi norme de drept material care aparþin altor domenii (deexemplu, dreptul procesual civil – arbitrajul comercial; dreptul civil – actelejuridice, în principal contractele).10

Secþiunea 3. Principiile dreptului comerþului internaþional

Principiile dreptului comerþului internaþional: 11

- principiul egalitãþii juridice a pãrþilor;- principiul libertãþii comerþului;12

Vânzarea anumitor produse, chiar autentice, fãrã acordul producãtorului, a fostconsideratã contrafacere. Într-o cauzã, soluþionatã în Franþa, de cãtre TGI Paris s-aconsiderat cã este necesar acordul Microsoft pentru ca produsele sale sã poatã fi vândutepe eBay.13

- principiul bunei credinþe;14

- principiul concurenþei loiale.Intre principiile dreptului comerþului internaþional existã o întrepãtrundere,

acestea neputând fiind respectate în plenitudinea efectelor lor separat, existândo relaþie de determinare ºi interdependenþã.

Secþiunea 4. Obiectul dreptului comerþului internaþional

Obiectul dreptului comerþului internaþional este dat de urmãtoareletrãsãturi:15

8 Draft basic convention establishing a common body of international trade law:proposal by the French delegation, http://www.uncitral.org/pdf/english/yearbooks/yb-1968-70-e/vol1-p288-291-e.pdf; Jean-Michel Jacquet, Philippe Delebecque, Droit du commerceinternational, 2e édition, 2000, Dalloz, Paris, p. 3.

9 Convenþia privind vânzarea internaþionalã de mãrfuri, Viena, 1980.10 D.A. Sitaru, op. cit., p. 126;11 Pe larg: Dumitru Mazilu, Dreptul comerþului internaþional. Partea generalã, Ed.

Lumina Lex, Bucureºti, 2003, p. 84 ºi urm.12 Subsecvent este principiul libertãþii convenþiilor.13 Benjamin L. et autres / Microsoft Corporation, Tribunal de grande instance de Paris

31ème chambre Jugement du 25 juin 2009, http://www.legalis.net/jurisprudence-decision.php3?id_article=2727

14 Frank J. Garcia, A “Fair” Trade Law of Nations or A “Fair” Global Law ofEconomic Relations?, Alberta Law Review, Volume 45, Number 2, November 2007.

15 D. Mazilu, op. cit., p. 73; D.A. Sitaru, op. cit., p. 129 ºi urm.

12

caracterul patrimonial;Domeniul cultural a fãcut obiectul unor discuþii,16 amintind aici taxele

vamale impuse unor obiecte de artã (cazul Brâncuºi, 1928) precum ºi definiþiabunurilor datã de CJUE în cadrul litigiilor referitoare la libera circulaþie amãrfurilor.

caracterul comercial; Acest caracter nu este uniform, însensul cã anumite state (printre care ºi România) au sistemmonist al legislaþiei, în care dreptul privat include atât normelede drept civil cât ºi norme de drept comercial (sau pentruprofesioniºti).

caracterul internaþional.

Secþiunea 5. Dreptul comerþului internaþional ºi alte ramuri de drept

Dreptul comercialOdatã cu intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, Codul comercial a

fost abrogat, relaþiile comerciale fiind desfãºurate de profesioniºti (în loc decomercianþi) ºi întreprinderi, iar actele de comerþ nu îºi mai gãsesc corespondentîn legislaþie.17 Dreptul comerþului internaþional reglementeazã raporturi juridiceasemãnãtoare cu cele de drept comercial (au un caracter patrimonial ºicomercial) dar în dreptul comerþului internaþional sunt aplicabile normelenaþionale numai atunci când acestea sunt lex causae.18 În cele mai multe cazuri,dreptul comerþului internaþional reglementeazã raporturile juridice prin normeproprii, specifice (de exemplu: convenþii internaþionale,19 uzanþeinternaþionale20).

Drept procesual civilDreptul comerþului internaþional conþine ºi trimiteri la normele de

procedurã civilã. Astfel, în Regulile de procedurã arbitralã prevede cã

16 Heather Grab, Free Trade and Cultural Industry: Finding a Way to Sleep in theSame Bed, Alberta Law Review, Volume 45, Number 2, November 2007.

17 Cristina Florescu, Despre dreptul comercial în lumina noului Cod civil – întretradiþie ºi modernitate, http://www.juridice.ro/177215/despre-dreptul-comercial-in-lumina-noului-cod-civil-intre-traditie-si-modernitate.html#.TwnGBqUS1Ao

18 Dumitru Mazilu, Dreptul comerþului internaþional. Partea generalã, Ed. LuminaLex, Bucureºti, 2003, p. 78; Dragoº-Alexandru Sitaru, op. cit., p. 149.

19 Convenþia Naþiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaþionalã de mãrfuri(Viena, 1980), ratificatã de România prin Legea nr. 24 din 6 martie 1991 ºi publicatã înMonitorul Oficial nr. 54 din 19 martie 1991.

20 INCOTERMS 2000.

13

„prezentele Reguli se completeazã cu dispoziþiile de drept comun de procedurãcivilã românã în mãsura în care acestea sunt compatibile cu arbitrajul ºi cunatura comercialã a litigiilor” (art. 79).

Dreptul internaþional privat.Legãturile cele mai puternice sunt cu dreptul internaþional privat. La

început, un capitol al acestei discipline, dreptul comerþului internaþional adevenit în timp o disciplinã autonomã. În literatura de specialitate21 se discutãdespre caracterul compozit al dreptului comerþului internaþional, precum ºi defaptul cã majoritatea autorilor îl trateazã dintr-un punct de vedere naþional.22

Dreptul internaþional privat este definit de norma conflictualã – care lipseºteîn dreptul comerþului internaþional.

Dreptul internaþional publicDeosebirea cea mai importantã faþã de ramura publicã a dreptului

internaþional este acea cã subiectele au poziþii juridice diferite.23 În timp ce îndreptul comerþului internaþional raporturile sunt de egalitate juridicã, în dreptulinternaþional public statele (principalele subiecte) acþioneazã ca puterisuverane.24

Clauza naþiunii celei mai favorizate este un domeniu reglementat de cãtredreptul internaþional public, dar cu impact direct atât în privinþa contractelorcât ºi cu privire la soluþionarea litigiilor de cãtre instanþele arbitralespecializate.25

21 Jean-Michel Jacquet, Philippe Delebecque, op. cit, p. 4.22 D.A. Sitaru, op. cit., p. 124 („Definiþia dreptului comerþului internaþional al

României” – subl.n).23 D. A. Sitaru, op. cit., p. 152.24 A se vedea: Acordul din 10 decembrie 1991 între Guvernul României ºi Guvernul

Federal al Austriei privind relaþiile economice bilaterale, publicat în Monitorul Oficial nr. 48din 23 martie 1992.

25 Julie A. Maupin, MFN-Based Jurisdiction in Investor–State Arbitration: Is ThereAny Hope for a Consistent Approach?, Journal of International Economic Law, Vol. 14, Iss.1, 2011. Autoarea aratã cã primele clause de acest tip au fost utilitate încã din secolul al XI-leaºi au fost consolidate prin utilizarea lor de cãtre imperiile coloniale europene.

14

CAPITOLUL I

ROLUL ORGANIZAÞIILOR INTERNAÞIONALE ÎNDEZVOLTAREA ªI UNIFORMIZAREA COMERÞULUI

INTERNAÞIONAL

In activitatea de legiferare în dreptul comerþului sunt implicaþi atât actoristatali cât ºi non-statali (privaþi).26 Cele mai importante acþiuni de modernizareºi armonizare a dreptului comerþului internaþional sunt realizate, în prezent, deUNCITRAL, Organizaþia Statelor Americane, Conferinþa de la Haga privindDreptul Internaþional Privat ºi Institutul Internaþional pentru unificarea dreptuluiprivat (UNIDROIT).

Secþiunea 1. Organizaþii mondiale

1.1. Organizaþia Naþiunilor Unite

1.1.1. Rolul UNCITRAL în dezvoltarea ºi uniformizarea dreptuluicomerþului internaþional

§ 1. Precizãri prealabile

Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial comerþul dintre statele lumii a luato amploare fãrã precedent. Pentru a reglementa mai bine acest intens schimbde mãrfuri (în primul rând, dar nu numai) au fost constituite diferite instituþiitoate în dorinþa simplificãrii ºi modernizãrii regulilor. Astãzi, cele maipreocupante provocãri în aceastã materie sunt lansate de cãtre UNCITRAL,OMC ºi Uniunea Europeanã.

26 Sandra M Rocks, Kate A Sawyer, International Commercial Law, The BusinessLawyer, Aug 2009. Vol. 64, Iss. 4

15

Relaþiile comerciale dintre statele lumii precum ºi dintre comercianþiidin aceste state s-au dezvoltat puternic în cea de-a doua jumãtate a secolului alXX-lea. Organizaþia Naþiunilor Unite a instituit un for – cu caracter permanent– care sã evidenþieze progresele în materia comerþului internaþional ºi care sãrealizeze o uniformizare a legislaþiilor statelor lumii, în primul rând pentru ase adopta reglementãri moderne.27

Comisia Naþiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaþional(UNCITRAL)28 a fost înfiinþatã în anul 1966 prin Rezoluþia Adunãrii Generalea O.N.U.29 ºi s-a remarcat prin adoptarea Convenþiei de la Viena referitoare lavânzarea internaþionalã de mãrfuri precum ºi armonizarea cadrului normativîn domeniul arbitrajului ºi al comerþului electronic.ndjhswfsdf30

§ 2. Carta Naþiunilor Unite în materie de comerþ internaþional. De laUNCTAD la UNCITRAL

Pentru dezvoltarea sa, comerþul internaþional are nevoie de realizareaanumitor condiþii: rapiditate, încredere, securitate, certitudine. Asemeneacondiþii pot fi oferite de cãtre drept. Comercianþii, toþi participanþii laschimburile comerciale internaþionale îºi desfãºoarã activitatea în condiþii demai mare încredere dacã regimul juridic al actelor pe care le vor încheia esteprefigurat prin reglementãri cadru generale, universale.

În acelaºi timp, o asemenea încredere o oferã cunoaºterea legii care seaplicã tranzacþiilor comerciale. În condiþiile actuale, în care schimburileinternaþionale comerciale, se desfãºoarã cu rapiditate deosebitã ºi într-o ariegeograficã întinsã, cuprinzând uneori întreaga planetã, ele cad sub incidenþa anumeroase reglementãri juridice, uneori extrem de deosebite între ele, în funcþiede þãrile cu care aceste tranzacþii au legãturã.

Faþã de aceste premise ºi faþã de diversitatea legislaþiilor naþionale oriregionale s-a pus problema elaborãrii unor reglementãri uniforme ale dreptuluicomerþului internaþional. O asemenea preocupare are Organizaþia Naþiunilor

27 Organizaþia Naþiunilor Unite are mai multe organe specializate din punct de vedereeconomic (ECOSOC – Comitetul Economic ºi Social; U.N.C.T.A.D. – Conferinþa NaþiunilorUnite privind Comerþul ºi Dezvoltarea; UNCITRAL) sau financiare (FMI – Fondul MonetarInternaþional; BIRD – Banca Internaþionalã pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare)

28 www.uncitral.org29 Pierre-Alain Gourion, Georges Peyrard, Droit du commerce international, 3e

édition, LGDJ, Paris, 2001, p. 11.30 Edward S. Cohen, Normative modeling for global economic governance: the case

of the United Nations Commission on International Trade Law (UNCITRAL), Brooklyn Journalof International Law, Vol. 36, 2011, p. 567-604, 2011.

16

Unite. Carta O. N. U. prevede, în art. 1 §3 ºi art. 13 §1, necesitatea realizãriicooperãrii internaþionale în domeniul problemelor cu caracter economic ºiefectuarea de studii în aceasta privinþã. Aceste prevederi de ordin general suntcompletate prin dispoziþiile capitolelor IX ºi X din Carta referitoare lacooperarea internaþionalã economicã ºi socialã ºi la Consiliul economic ºi social,organul principal al O.N.U. specializat în acest domeniu.

În baza acestor texte ºi a altora care se referã la aspectele economice,Adunarea Generalã a stabilit cã este competentã sã acþioneze în scopul reduceriisau suprimãrii obstacolelor juridice care împiedicã dezvoltarea comerþuluiinternaþional. Pentru promovarea ideii de cooperare internaþionalã în domeniulcomerþului mondial, O. N. U. s-a preocupat de dezvoltarea armonioasã aschimbului de bunuri între þãri, precum ºi de armonizarea ºi unificarea normelorjuridice aplicabile în acest domeniu, ambele probleme fiind inseparabile ºiinfluenþate una de cealaltã în mod permanent.

În continuare vom menþiona câteva din cele mai importante momentecare exprimã contribuþia O. N. U. la armonizarea dreptului comerþuluiinternaþional.

În scopul promovãrii schimburilor comerciale pe plan mondial s-a þinut,la iniþiativa O. N. U., Conferinþa pentru comerþ ºi dezvoltarea forþei de muncã(Havana, 1947-1948) unde a fost elaboratã Carta de la Havana, document ampluce consacrã reglementãri privind crearea unei organizaþii comercialeinternaþionale ºi principiile generale menite sã înlãture restricþiile ºi bariereleartificiale din calea comerþului internaþional. Deºi Carta de la Havana nu aîntrunit numãrul necesar de notificãri ºi deci nu a intrat în vigoare, înfiinþareaunei organizaþii comerciale internaþionale a fost înfãptuitã în 1964.

Rezoluþia Adunãrii Generale O. N. U. nr. 1955 (XXXI) din 30 septembrie1964 a transformat Conferinþa pentru comerþ ºi dezvoltare (UNCTAD) - careiniþial a activat la Geneva (23. 03 - 16. 06. 1964) într-o instituþie permanentãconstituitã ca organ al Adunãrii Generale O. N. U. Funcþiile principale aleConferinþei pentru comerþ ºi dezvoltare, sunt favorizarea extinderii comerþuluiinternaþional þinând seama de accelerarea dezvoltãrii economice în stabilireade principii ºi politici referitoare la comerþul internaþional ºi la problemeleprogresului economic.

UNCTAD contribuie la înlesnirea schimbului de bunuri pe plan mondialîn sensul creãrii de condiþii care sã asigure o frecvenþã ºi un volum în continuãcreºtere precum ºi o extindere a acestuia între þãri, îndeosebi cele insuficientangrenate în comerþ.

In ceea ce priveºte armonizarea ºi unificarea dreptului comerþuluiinternaþional, intervenþia O. N. U. a fost necesarã pentru consideraþiuni deordin juridic ºi organizatoric. Prin Rezoluþia Adunãrii Generale nr. 2205 (XXI)

17

din 28 decembrie 1966 s-a constatat cã divergenþele existente între legilediferitelor state în probleme referitoare la comerþul internaþional constituie unobstacol în calea dezvoltãrii acestuia. Or, interesele economice impunînlãturarea unor asemenea piedici. S-a subliniat, de asemenea, cã reglementãrilejuridice nu au urmat evoluþia rapidã a comerþului internaþional, care a trebuitsã gãseascã modalitãþi adecvate, independente de legislaþiile naþionale (avemîn vedere, în primul rând, uzanþele internaþionale) ºi cã se impune o revizuirea normelor dreptului comerþului internaþional pentru a se putea realiza oadevãratã cooperare internaþionalã.

Comisia Naþiunilor Unite pentru dreptul comercial internaþional(UNCITRAL) este înfiinþatã prin rezoluþia Adunãrii Generale a O.N.U. 31

§ 3. UNCITRAL – rol ºi funcþii

Premisele organizãrii UNCITRAL.32

În primul rând s-a avut în vedere decalajul relaþii comerciale/relaþii juridicecomerciale. Astfel, s-a considerat cã trebuie gãsitã o soluþie independentã delegislaþiile þãrilor, dar adecvatã progreselor tehnice.

În al doilea rând, s-a observat cã existã un drept care consacrã relaþii deinegalitate. Un asemenea drept - s-a considerat (de cãtre reprezentantulColumbiei la ºedinþa Adunãrii Generale din 6 decembrie 1966) - ar putea fiînlãturat prin elaborarea unui drept uniform la care sã-ºi aducã o anumitãcontribuþie ºi „þãrile în curs de dezvoltare”. Trebuie totuºi observat cã în aceastãmaterie nu dreptul ºi nici chiar forþa anumitor state este importantã ci rolulconcret pe care îl joacã un partener sau altul pe piaþa cererii ºi a ofertei. Oastfel de inegalitate trebuie sã se manifeste, întrucât uniformizare nu înseamnãdesfiinþarea posibilitãþii negocierilor comerciale.

Pentru înfãptuirea scopurilor pentru care a fost înfiinþatã, o importanþãdeosebitã o prezintã asigurarea unei vocaþii de universalitate sau o cât mailargã aplicare a regulilor UNCITRAL. Trebuie gãsitã o metodã suplã, o metodãcare sã dozeze adecvat normele imperative ºi normele supletive în convenþiileinternaþionale.

Adunarea Generalã care a înfiinþat UNCITRAL a considerat cã aceastãcomisie are ca obiect încurajarea armonizãrii ºi unificãrii progresive a

31 L’ABC de la CNUDCI/ Organisation des Nations Unies / Commision pour leDroit Commercial International CNUDCI, Organe juridique à composition universellespecialise dans la réforme du droit partout dans le monde, Viena, 2004, p. 1.

32 Claire Kelly, The Politics of International Economic Law: Legitimacy and theUNCITRAL Working Methods. Brooklyn Law School, Legal Studies Paper No. 140.Available at SSRN: http://ssrn.com/abstract=1371214

18

dreptului comercial internaþional, þinând cont, în aceastã privinþã, de ceea ceeste în interesul tuturor popoarelor, în particular al þãrilor în curs de dezvol-tare, de a favoriza dezvoltarea largã a comerþului internaþional.

Funcþiile UNCITRAL. Pornind de la premisa cã unica soluþie pentruevitarea conflictului dintre diferitele legislaþii naþionale este uniformizarea pefond a dreptului comerþului internaþional, organizaþia mondialã, încã de laînceput a încercat uniformizarea anumitor materii.33

Funcþiile principale ale UNCITRAL sunt:a) de a elabora convenþii internaþionale, legi tip ºi legi uniforme care sã

unifice reguli de drept ce se aplicã în comerþul internaþional;b) codificarea ºi încurajarea acceptãrii în cât mai mare mãsurã a termenilor,

regulilor ºi practicilor de comerþ internaþional;c) sã asigure interpretarea ºi aplicarea uniformã a convenþiilor interna-

þionale ºi a legilor în domeniul dreptului comercial;d) sã strângã ºi sã difuzeze informaþii privind legislaþia naþionalã ºi evoluþia

doctrinei;e) sã coordoneze activitatea organizaþiilor care se ocupã de armonizarea

ºi unificarea dreptului comercial internaþional ºi sã colaboreze cu acestea;f) sã menþinã o strânsã colaborare cu UNCTAD.

Activitatea de recomandare a unor texte soft law de cãtreUNCITRAL34

Potrivit unei hotãrâri recente35 UNCITRAL (Comisia Naþiunilor Unitepentru Drept Comercial International)36 susþine o „reglementare” ICC.

UNCITRAL poate recomanda utilizarea sau adoptarea unor texte pe carele considerã pertinente scopului sãu, chiar dacã aceste instrumente au fostdezvoltate de alte organizaþii.37

Un numãr mare de texte ICC – International Chamber of Commerce – aufost recomandate de UNCITRAL, în sesiunile pe care le susþine. Dintre acesteaamintim INCOTERMS 2000 ºi, recent, Regulile Uniforme ICC în materiascrisorilor de garanþie bancarã (URDG 758).

33 John Honnold, The United Nations Commission on International Trade Law: Missionand Methods, American Journal of Comparative Law, 1979, p. 201-211.

34 http://www.iccwbo.org/policy/law/id337/index.html35 UN endorses ICC Demand Guarantee Rules, Paris, 7 July 2011, http://

www.iccwbo.org/policy/banking/index.html?id=4452236 www.uncitral.org37 De exemplu UNCITRAL a recomandat ratificarea Convenþiei europene de arbitraj

comercial internaþional, încheiatã la Geneva, la 21 aprilie 1961.

19

Aceasta practicã nu este nouã ºi este reciprocã. UNCITRAL colaboreazã38

cu mai multe entitãþi/organizaþii39, publice sau private, în ceea ce se poateconsidera activitatea de coordonare a uniformizãrii dreptului comerþuluiinternaþional.

Regulile ICC sunt, de fapt uzanþe internaþionale, constituite material subforma unor publicaþii.

§ 4. Principalele direcþii ºi scurtã prezentare a rezultatelor

Principalele forme de texte adoptate de UNCITRAL:Convenþiile sunt acorduri internaþionale (tratate) încheiate de cãtre state

state, potrivit procedurilor din dreptul internaþional public.Legile model sunt o serie de dispoziþii cu caracter normativ pe care statele

le pot adopta prin încorporare în legislaþiile naþionale. Legea model referitoarela insolvenþã40 este cea mai importantã reglementare, care a fundamentatmodificãrile recente din þãrile Uniunii Europene (Spania, Germania, România);în adoptarea regulamentului european în materie s-au avut în vedere soluþiileadoptate de cãtre UNCITRAL. De asemenea, în materia achiziþiilor publice,normele Uniunii Europene au avut în vedere, atât obligaþiile faþã de O.M.C.cât ºi soluþiile UNCITRAL; acestea din urmã deºi nu sunt obligatorii realizeazãun standard mondial în materie.41

Ghidul legislativ este un text care furnizeazã indicaþii pentru elaborareaactelor normative, prin care se discutã probleme politica generalã, opþiunipertinente ºi care recomandã soluþiile legislative optime.

Ghidul practic al UNCITRAL în privinþa cooperãrii în materia insolvenþeiinternaþionale, adoptat în 2009.

38 http://www.uncitral.org/uncitral/en/tac/coordination.html39 Amintim aici: Conferinta Naþiunilor Unite pentru comerþ ºi dezvoltare (UNCTAD);

Conferinþa de Drept Internaþional Privat de la Haga; Organizaþia Statelor Americane (OAS);Organizaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare Economicã (OECD); Institutul Internaþional pentruUnificarea Dreptului Privat (UNIDROIT); Banca Mondialã, Organizaþia Mondialãa ProprietãþiiIntelectuale (WIPO); Organizaþia Mondialã a comerþului (WTO/OMC); Comitetul MaritimInternaþional (CMI); Commercial Finance Association (CFA); International Bar Association(IBA); International Chamber of Commerce (ICC); INSOL International (the InternationalAssociation of Restructuring, Insolvency and Bankruptcy Professionals).

40 Pentru o examinare a Legii Model UNCITRAl privind insolvenþa din 1997 a sevedea: Look Chan Ho, Applying foreign law: realising the Model Law’s potential, Journalof international banking law and regulation, vol. 25, Iss. 11, 2010.

41 Sue Arrowsmith, Public Procurement: Appraisal of UNCITRAL Model Law asGlobal Standard, International and Comparative Law Quarterly, vol 53, ianuarie 2004,p. 17-46.

20

Regulile contractuale sunt clauze sau reguli standard destinate a fiîncorporate în contractele comerciale.

Ghidul juridic este un text care conþine indicaþii referitoare la redactareacontractului.42

Domenii în care UNCITRAL s-a evidenþiat: arbitrajul, vânzareainternaþionalã de mãrfuri, insolvenþa transfrontalierã, plãþi internaþionale, comerþelectronic, semnãtura electronicã, transport internaþional de mãrfuri, achiziþiilepublice.

§ 5. Convenþii UNCITRAL adoptate de legislaþia româneascã

România, prin Legea nr. 24 din 12 martie 1992, a aderat la Convenþiaasupra prescripþiei în materie de vânzare internaþionalã de mãrfuri, încheiatãla New York la 14 iunie 1974, ºi la Protocolul de modificare de la Viena(Legea nr. 24/1992 a fost publicatã în Monitorul Oficial nr. 46/1992).

România a aderat la Convenþia Naþiunilor Unite asupra contractului devânzare internaþionalã de mãrfuri de la Viena prin Legea nr. 24/1991 (publicatãîn Monitorul Oficial nr. 54/1991).

Convenþia Naþiunilor Unite privind transportul de mãrfuri pe mare, din1978 (Regulile Hamburg), ratificatã de România prin Decretul nr. 343/1981.43

De asemenea, în elaborarea reglementãrilor privind insolvenþatransfrontalierã, reglementãrile UNCITRAL au avut un rol important,influenþând soluþia legiuitorului naþional.

1.1.2. Conferinþa Naþiunilor Unite pentru Comerþ ºi Dezvoltare(UNCTAD)

Conferinþa Naþiunilor Unite pentru Comerþ ºi Dezvoltare (UNCTAD –CNUCD) a fost creatã în anul 196444 în special pentru urmãrirea ºi soluþionareaurmãtoarelor obiective: „promovarea comerþului internaþional în vedereaaccelerãrii dezvoltãrii economice a þãrilor; formularea de principii ºirecomandãri referitoare la comerþul internaþional; adoptarea de mãsuri pentrunegocierea de acorduri comerciale multilaterale; adoptarea de mãsuri dearmonizare a politicii þãrilor ºi grupurilor economice regionale, în materiacomerþului ºi dezvoltãrii”.45

42 L’ABC de la CNUDCI/ Organisation des Nations Unies / Commision pour leDroit Commercial International CNUDCI, Organe juridique à composition universellespecialise dans la réforme du droit partout dans le monde, Viena, 2004, p. 2-3.

43 Dispoziþiile sale au fost aprobate prin Convenþia de la Rotterdam.44 Apariþia sa se datoreazã statelor în curs de dezvoltare „Grupul celor 77”. Pe larg:

Philippe Moreau Defarges, Relaþii internaþionale dupã 1945, op. cit., p. 37.45 G. Chivu, op. cit., p. 62-64; Dumitru Mazilu, Conferinþa Naþiunilor Unite pentru

Comerþ ºi Dezvoltare, RDC, nr. 5/2000, p. 98.

21

UNCTAD a jucat un rol juridic esenþial, definitivat prin încheierea unoracorduri ºi declaraþii internaþionale: Carta drepturilor ºi îndatoririloreconomice ale statelor (1974), Consensul de la Monterrey46 (2002) etc.

1.1.3. Fondul Monetar Internaþional (F.M.I.)47

Fondul Monetar Internaþional este o instituþie specializatã O.N.U. asupraactivitãþii cãreia existã ºi critici,48 dar care joacã un rol însemnat, mai alespentru þãrile în curs de dezvoltare.

1.2. Organizaþia Mondialã a ComerþuluiOrganizaþia Mondialã a Comerþului (O.M.C./W.T.O.) a fost creatã prin

reorganizarea cadrului specific al Acordului general pentru tarife ºi comerþ(G.A.T.T. – acronimul englezesc). Din 1948, de când a intrat în vigoare acestacord ºi pânã în 1995, cadrul a fost specific: provizoratul instituþional; luareahotãrârilor prin aºa-numitele runde de negocieri comerciale multilaterale etc.49

U.E. este membru cu drepturi depline al O.M.C.,50 alãturi de statelemembre. În literatura de specialitate s-a arãtat cã relaþiile comerciale sunt decompetenþa U.E., astfel încât Comisia trateazã problemele comerciale îninteresul statelor membre în cadrul O.M.C. ºi în negocierile bilaterale sauinterregionale.51

46 Prin „Consensul de la Monterrey” statele ºi organizaþiile participante au luat hotãrâreaca pânã în 2015 sã fie redus nivelul sãrãciei la jumãtate.

47 G. Chivu, op. cit., p. 85; P. Lenain, F.M.I-ul, Ed. Coresi, Bucureºti, 2000; V.Pãtulea, Piaþa financiarã internaþionalã, Dreptul, nr. 9/1997, p. 27 ºi urm.

48 De exemplu, G. Chivu, op. cit., p. 87.49 Pe larg: G. Chivu, op. cit., p. 109-113; Victor Duculescu, Globalizarea ºi dreptul

internaþional, RDC, nr. 7-8/2000, p. 119; Dumitru Mazilu, Organizaþia Mondialã aComerþului – între obiectivele pragmatice ºi contestaþia publicã, RDC, nr. 2/2000, p. 118;Mircea N. Costin, op. cit., D-O, p. 308-309.

50 În formula art. IX din Acordul O.M.C.“The WTO shall continue the practice of decision-making by consensus followed

under GATT 1947. Except as otherwise provided, where a decision cannot be arrived at byconsensus, the matter at issue shall be decided by voting. At meetings of the MinisterialConference and the General Council, each member of the WTO shall have one vote. Wherethe European Communities exercise their right to vote they shall have a number of votesequal to the number of their member States which are Members of the WTO. Decisions of theMinisterial Conference and the General Council shall be taken by a majority of the votescast, unless otherwise provided in this agreement or in the relevant Multilateral TradeAgreement”.

51 Wim Kok, Élargissement de l’Union Européenne. Résultats et défis, Rapport deWim Kok à la Commission européenne, 26 mars 2003.

22

Calitatea de membru a Uniunii Europene în O.M.C. a condus la unelemanifestãri din partea miºcãrii anti-globalizare; mulþi cetãþeni europeni se temcã – prin puternicele competenþe în domeniul comerþului exterior – Comisiase va folosi de O.M.C „pentru a lega mâinile statelor membre pe catargulliberalismului global, modificând modelul social european”.52

1.3. Organizaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare Economicã(O.C.D.E) a fost creatã iniþial pentru a finanþa proiectele europene dereconstrucþie, beneficiind de fondurile Planului Marshall. În anul 1948 a fostcreatã Organizaþia Europeanã de Cooperare Economicã (OECE)53 având dreptmembri state europene occidentale (cãrora li se adãuga Turcia), iar în 1960organizaþia s-a transformat în O.C.D.E. (cu doi noi membri, S.U.A. ºi Canada).

Aºa cum am arãtat, în tratate, relaþia dintre UE ºi O.C.D.E. este unaspecialã, fiind prevãzutã expres (art. 220 TFUE). În practicã, UE nu a devenitniciodatã membru al O.C.D.E. dar aceasta subliniazã caracterul neformal încare funcþioneazã organizaþia.

OCDE (sau OECD – acronimul englezesc) are un rol important în privinþastabilirii anumitor principii generale în domeniul comerþului internaþional,principii care au influenþat legislaþiile statelor lumii, indiferent dacã sunt saunu membre:

- Principiile OECD asupra Guvernãrii Corporative, 2004.54 Acesteprincipii au influenþat ºi legislaþia din România referitoare la societãþicomerciale.

- Carta Albã a administrãrii corporaþiilor în Europa de Sud-Est (OECD)55

- implicarea accentuatã în domeniul proprietãþii intelectuale, prinorganizarea de conferinþe;

- The OECD Declaration and Decisions on International Investment andMultinational Enterprises: Basic Texts, 2000.

- concurenþã (în anul 2008 OECD a organizat Forumul Global privindconcurenþa), editeazã una dintre cele mai importante reviste în domeniulconcurenþei internaþionale;56

- Convenþia referitoare la protejarea proprietãþii strãine (Conventionon the Protection of Foreign Property), 1967.

52 D. Rodrik, How Far will International Economic Integration Go?, Journal ofEconomic Perspectives, Vol. 14, Winter, 2000, 177-186.

53 http://www.oecd.org/document/53/0,3343,en_2649_201185_1876917_1_1_1_1,00.html

54 OECD Principles of Corporate Governance, 2004, www.oecd.org/dataoecd/32/18/31557724.pdf [utima consultare 1.12.2010]

55 www.oecd.org/dataoecd/9/21/20490351.pdf [utima consultare 1.12.2010]56 OECD Journal of Competition Law and Policy.

23

Secþiunea 2. Organizaþii regionale

2.1. Uniunea Europeanã

Uniunea Europeanã nu este o organizaþie în sensul curent al termenului,datoritã, în primul rând competenþelor. Competenþele UE rezultã din dispoziþiileTratatului de la Lisabona57.

În vederea realizãrii pieþei comune, au fost armonizate mai multe domeniiprintre care concurenþa, societãþile comerciale, contractele etc.

2.2. Organizaþia pentru Securitate ºi Cooperare în Europa (OSCE)„Constituirea” (de fapt organizarea) CSCE nu s-a realizat în plan

instituþional deºi au existat mai multe acorduri de o importanþã – în primulrând politicã – deosebitã pentru Europa; transformarea CSCE în Organizaþiapentru Securitate ºi Cooperare a condus la stabilitatea ºi instituþionalizareaunui proiect (provizoriu timp de câteva decenii).58

În 1975 a fost semnatã Declaraþia Finalã de la Helsinki – Actul Final alConferinþei pentru securitate ºi cooperare în Europa – care are, în primulrând, o semnificaþie politicã (drepturile omului).59

2.3. Asociaþia Europeanã a Liberului Schimb (AELS/EFTA)Situaþia particularã a Uniunii Europene pe continent, determinã o analizã

complexã a relaþiilor inter-instituþionale atât cu organizaþii economice dar ºicu organizaþii care nu au un caracter preponderent economic.

Deºi iniþial AELS a fost perceputã ca o alternativã, chiar un competitor,s-a dovedit cã este o organizaþie care pregãtea noi membri pentru integrarea înU.E.60 AELS a fost înfiinþatã la iniþiativa Marii Britanii împreunã cu alte ºasestate (Danemarca, Norvegia, Suedia, Austria, Elveþia ºi Portugalia). În prezentsunt patru state membre: Islanda, Liechtenstein, Norvegia ºi Elveþia.

AELS are drept obiect de activitate liberã circulaþie a produselorindustriale, a produselor agricole transformate ºi a celor din domeniul

57 Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 ºi cuprinde dispoziþiilemodificatoare ale Tratatatului privind Uniunea Europeanã ºi ale Tratatului instituindComunitatea Europeanã [devenit Tratatul privind funcþionarea Uniunii Europene].

58 Schimbarea s-a produs la summit-ul de la Budapesta din 1994. Pe larg: AndreiPopescu, Ion Jinga, Organizaþii europene ºi euroatlantice, Ed. Lumina Lex, Bucureºti, 2001,p. 52-62; G. Chivu, op. cit., p. 129-138.

59 Cu privire la acest subiect a se vedea D.M. ªandru, Dreptul comerþului Internaþional,Ed. Universitarã, ediþia a II-a, 2011, p. 22-25.

60 Dominic McGoldrick, op. cit., p. 187.

24

pescuitului. În colaborarea cu Uniunea Europeanã, în domeniul schimburilorcomerciale, în virtutea unui protocol,61 a fost instituit Spaþiul EconomicEuropean, care permite accesul a trei þãri AELS la piaþa unicã creatã de UniuneaEuropeanã.

2.4. Consiliul EuropeiConsiliul Europei a fost creat din raþiuni politice – pentru apãrarea

drepturilor politice – în 1949 ºi se manifestã, în prezent, mai ales în ceea cepriveºte protejarea drepturilor omului în Europa. Numeroase decizii ale CurþiiEuropene a Drepturilor Omului sunt în directã legãturã cu afacerile (contracte,societãþi comerciale,62 achiziþii publice etc.). Prin modificãrile aduse de Tratatulde la Lisabona este pusã în discuþie, în mod indirect, partajarea competenþelordintre CEDO ºi CJUE, întrucât Uniunea Europeanã va adera la CEDO.

2.5. Asociaþia de Liber Schimb Nord Americanã (N.A.F.T.A.) a fostînfiinþatã în 199463 având drept membri Statele Unite ale Americii, Canada ºiMexic. Zona economicã nord americanã este dominatã de S.U.A., acest factorfiind de naturã sã inhibe orice fel de cooperare continentalã americanã. S-auobservat reticenþele canadienilor, dar în acelaºi timp, refuzul Braziliei (2005),precum ºi primirea ostilã a oricãror propuneri venite din partea S.U.A. Scopurileprincipale ale NAFTA privesc desfiinþarea barierelor vamale ºi libertateainvestiþiilor.64

Deºi naºterea acestei organizaþii economice este pusã pe seama integrãriiaccentuate în Europa (pornind de la Actul Unic European, 1986) precum ºi aconcurenþei Japoniei, NAFTA nu are un caracter supranaþional ºi nu tinde sãdevinã ºi o organizaþie cu atribuþii de tip politic.65

NAFTA este o zonã de liber schimb în care drepturile vamale precum ºibarierele vamale sunt încã în vigoare – nefiind îndeplinite scopurile finale

61 Avizul 1/91; Curtea de Justiþie a Comunitãþilor Europene s-a pronunþat în temeiulart. 228 par. 1 asupra Proiectului de Acord dintre Comunitãþi, pe de o parte, ºi þãrile AsociaþieiEuropene a Liberului Schimb pentru crearea unui Spaþiu Economic European. În urma Avizului(parþial negativ), Protocolul a fost modificat. A se vedea de asemenea, Avizul 1/92 precum ºiCJCE, C-188/91, Deutsche Shell c. Hauptzollamt Hamburg-Harburg, hotãrârea din 21 ianuarie1993, Rec. 1993, p. I-363.

62 Marius Emberland, The Human Rights of Companies. Exploring the Structure ofECHR Protection, Oxford University Press, 2006, 239 p. A se vedea recenzia publicatã înStudii de Drept Românesc, nr.

63 Acordul a fost semnat în august 1992 ºi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994.64 Stepan Wood, Stephen Clarkson, NAFTA Chapter 11 as Supraconstitution

(November 5, 2009). CLPE Research Paper No. 43/2009.65 Jacques Ténier, op. cit., p. 36.

25

pentru care organizaþia s-a constituit; de asemenea, Acordul Nord Americande Liber Schimb nu are prevederi în privinþa liberei circulaþii a persoanelor, înprivinþa unui tarif vamal extern comun sau a unei politici comerciale comune.

De observat cã în organizaþie nu existã un organ jurisdicþional propriu;litigiile izvorâte din acorduri sunt soluþionate de cãtre „Centrul internaþionalpentru reglementarea diferendelor cu privire la investiþii”66. Dintre statelemembre NAFTA S.U.A. ºi Canada au semnat Convenþia din 1965, celelaltedouã state au declarat aplicabile regulile CIRDI numai în raporturile dintreaceste state ºi dacã sunt respectate celelalte condiþii referitoare la investiþiistrãine.

Problemele referitoare la antidumping sunt soluþionate potrivit unuialgoritm, competenþa aparþinând unor organisme binaþionale, formate de cãtreasociaþiile profesionale ale comercianþilor, sub îndrumarea unor instanþejurisdicþionale.67

Pentru a soluþiona disputele apãrute, NAFTA a încurajat prin articolul2022 al Tratatului, utilizarea arbitrajului ºi a altor tehnici de rezolvare a litigiilor,prin înfiinþarea Centrului de Arbitraj ºi Mediere Comercialã American (TheCommercial Arbitration And Mediation Centre For The Americas –C.A.M.C.A.). Totuºi se poate observa cã pãrþile pot sã nu utilizeze arbitrajul;C.A.M.C.A., ca instituþie arbitralã, este o organizaþie regionalã cu trãsãturispecifice continentului american.68

Competenþa centrului nu este restrânsã la anumite domenii, deºi investiþiileprecum ºi comerþul, construcþiile, serviciile financiare, franchising-ul,proprietatea intelectualã, producþia ºi distribuþia de petrol ºi gaze sunt printrecele mai frecvente domenii care au fost conferite arbitrajului.

66 Centrul internaþional pentru reglementarea diferendelor cu privire la investiþii (CIRDI)a fost înfiinþat prin Convenþia pentru reglementarea diferendelor relative la investiþii întrestate ºi persoane ale altor state, încheiatã la Washington la 18 martie 1965. http://www.worldbank.org/icsid/constate/c-states-en.htm

67 Jacques Ténier, op. cit., p. 40; Cherie O’Neal Taylor, Dispute Resolution as aCatalyst for Economic Integration and an Agent for Deepening Integration: NAFTA andMERCOSUR, Northwestern Journal of International Law & Business, Winter 1996/Spring1997, p. 850 ºi urm.

68 http://www.sice.oas.org/dispute/comarb/camca/camtoc_e.asp; Noemi Gal-Or,Commercial Transborder Alternative Dispute Resolution In The NAFTA, The Fifth Congressof the Americas University of the Americas-Puebla, Mexico October 2001, disponibil la http://www.ipsonet.org/papers/ngo.pdf, p. 7-10. David Schneiderman, NAFTA’s Takings Rule:American Constitutionalism Comes to Canada, University Toronto Law Journal, 1996, p.499 a subliniat cã NAFTA „has altered significantly the constitutional make-up of the Canadianstate”, citat de Charles H. Brower, Structure, legitimacy, and NAFTA’s investment chapter,Vanderbilt Journal of Transnational Law, 1/2003, nota 244.

26

CAMCA a fost formatã în 1995 din American Arbitration Association –AAA –, The British Columbia International Commercial Arbitration Centre– BCICAC – , Camera Naþionalã de Comerþ a Mexicului ºi The QuebecNational and International Commercial Arbitration Centre; CAMCA esteprimul centru de rezolvare a disputelor comerciale apãrute între statele dincadrul NAFTA. Cele patru organizaþii au semnat un acord de cooperare învederea funcþionãrii CAMCA ca un forum internaþional, administrativ ºieducaþional. Consiliul Guvernator al CAMCA a fost creat pentru a supervizaregulile, procedurile, taxele ºi pentru a valida arbitrii.

Conform cu obiectivele NAFTA, noul organism a fost creat pentru a fiun instrument eficient în rezolvarea conflictelor inevitabile ce se nãºteau înurma derulãrii unor contracte internaþionale de comerþ.

Reprezentanþi din fiecare instituþie care constituie CAMCA conducaceastã organizaþie, stabilesc regulile iar litigiile pot fi rezolvate la orice oficiual acestor instituþii. Contestaþiile sunt rezolvate de comitete imparþiale, formatedin reprezentanþi ai naþionalitãþilor în litigiu, dar prezidate de un reprezentantdintr-o þarã neutrã. Pãrþile sunt de acord cã vor face eforturi pentru a-ºi rezolvalitigiile prin mediere, în caz contrar se vor supune regulilor de arbitraj CAMCA.Orice plângere în vederea rezolvãrii prin arbitraj va fi suspendatã pânã laprezentarea concluziei finale a comisiei de mediere a CAMCA.

CAMCA a fost special creatã pentru a asigura imparþialitatea în rezolvarealitigiilor comerciale apãrute între þãrile semnatare NAFTA ºi astfel eraudeblocate unele tranzacþii pe teritoriile americane. CAMCA oferea proceduriuniforme de rezolvare a disputelor comerciale, prin mediere sau arbitraj, peteritoriul statelor NAFTA.69

69 În absenþa unei clauze de soluþionare a unei viitoare dispute (pe cale amiabilã),pãrþile pot supune controversa existentã, medierii sub auspiciul CAMCA folosind urmãtorulacord: „Noi, pãrþile semnatare, suntem de acord sã supunem medierii, administrate de CAMCA,urmãtoarea disputã, controversã sau plângere:…. Cererea de completare a unei reclamaþiireferitoare la disputã, controversã sau plângerea supusã medierii, va fi suspendatã pânã lafinalul procesului de mediere.”

Pãrþile pot susþine rezolvarea diferendelor viitoare prin arbitrajul CAMCA, inserândurmãtoarea clauzã în contract: „Orice disputã, controversã sau reclamaþie legatã de acestcontract, sau încãlcarea acestuia, va fi în final soluþionatã prin arbitraj, administrat de CAMCAîn conformitate cu regulile ei, iar procesul susþinut de arbitri va avea loc în orice Curte ce seaflã sub aceastã jurisdicþie.”

În lipsa unei clauze de rezolvare a unei viitoare dispute pãrþile pot supune controversaexistentã, arbitrajului sub auspiciul CAMCA folosind urmãtorul acord: „Noi, pãrþile semnatare,suntem de acord sã supunem arbitrajului, administrat de CAMCA, urmãtoarea disputã,controversã sau plângere: ... Suntem de acord cu respectarea acordului ºi a regulilor, ºi cufaptul cã procesul susþinut de arbitri va avea loc în orice Curte ce se aflã sub aceastãjurisdicþie.”

27

Rezultatele economice în NAFTA nu au fost pe mãsura aºteptãrilor70

întrucât parteneriatele economice sunt inegale, polarizate ºi asimetrice. Mexicula încheiat cu Uniunea Europeanã un acord de comerþ care a condus laliberalizarea schimburilor prin abrogarea imediatã a unui tarif exterior comunºi derogãri pentru anumite produse.

2.6. Organizaþia Statelor Americane reuneºte peste 35 de state de pecontinentul american ºi are sediul la Washington. Uniunea Europeanã are statutde observator permanent. O.S.A. are obiective politice, militare, civile ºicomerciale.

Art. 2 din Carta Organizaþiei Statelor Americane prevede drept scop alorganizaþiei, soluþionarea problemelor economice ºi dezvoltarea economicã astatelor membre.

În aceeaºi zonã continentalã a fost propusã constituirea unei Zone deLiber Schimb a Americilor la care sã participe toate statele continenteloramericane, mai puþin Cuba, însã proiectul este privit, în continuare, cu reticenþã.

În America Centralã ºi Caraibe s-a constituit Piaþa Comunã centr-Americanã (MCCA/SICA) între Costa Rica, Guatemala, Honduras, Nicaragua,Panama ºi Salvador. Organizaþia a fost influenþatã de cãtre integrareaeconomicã,71 însã în mare parte, proiectele organizaþiei au fost blocate deneînþelegeri ºi dictaturi politice. În 1992 a fost semnat un Protocol prin careeste instituit un Sistem de Integrare Central-American care are drept obiectivtransformarea regiunii într-o zonã de „pace, libertate, democraþie ºi dezvoltare”.

2.7. CARICOM (Caribbean Community and Common Market) are unþel cultural (o unificare a Antilelor britanice ºi dezvoltarea unei conºtiinþe dinCaraibe72). Din 1968 funcþioneazã o Asociaþie de liber schimb a Caraibelor.Se observã disparitãþi esenþiale între membrii acestei Asociaþii, întrucât nuexistã o politicã de coeziune – în termenii europeni – ºi nici o politicã specialãde ajutorare a statelor care sunt foarte sãrace. Totuºi, comunitatea din Caraibeîºi propune instituirea unei pieþe ºi a unei monede unice. Responsabilii Caricomau solicitat ajutorul PNUD pentru realizarea ºi implementarea reglementãrilorcomunitare; în literatura de specialitate se face o comparaþie interesantã între

70 Dorval Brunelle, L´Intégration des Amériques, pourquoi, pour qui?, Groupe deRecherche sur l´intégration continentale, Réseau québécois sur l´intégration continentale,Université du Québec, 2000.

71 Acordurile au fost semnate în 1960. Pe larg, Jacques Ténier, op. cit., p. 54.72 Fred Constant, Denis Constant-Martin, Les démocraties antillaises en crise, Ed.

Karthala, Paris, 1996.

28

CARICOM ºi U.E.,73 observându-se însã cã mecanismele europene sunt binedezvoltate, cu instrumente apte sã interpreteze ºi sã aplice reglementãrileUniunii Europene – existenþa unei instanþe supranaþionale (C.J.U.E.) –instrumente care în CARICOM sunt absente.74

2.8. Comunitatea andinãÎn America de Sud avem în vedere Comunitatea andinã – fondatã pe un

acord de liber schimb din anii ’60 – este constituitã de cãtre Bolivia, Columbia,Ecuator, Peru ºi Venezuela. Comunitatea andinã este o entitate cu personalitatejuridicã (din 1996), iar din 1999 a fost elaboratã o politicã comercialã comunãºi dezvoltat un forum andino-european pentru stimularea investiþiilor europene.Comunitatea andinã are un Tribunal de Justiþie – compus din câte un magistratdin fiecare þarã participantã ºi o Comisie, „care elaboreazã politica generalãde cooperare ºi aprobã normele de coordonare a planurilor economice”.75 Înplan internaþional Comunitatea a semnat acorduri de liber schimb cu UniuneaEuropeanã ºi MERCOSUR.76

Comunitatea Andinã este o structurã care se aseamãnã formal cu Uniuneaeuropeanã (sau Comunitãþile) prin deþinerea personalitãþii juridice, însã regulileinstituþionale sunt interguvernamentale.

2.9. Piaþa Comunã a Americii de Sud. MERCOSUR77 este o organizaþiea statelor sud-americane – Argentina (þarã în care este stabilit ºi sediul – laBuenos Aires), Brazilia, Paraguay ºi Uruguay (Acordul de la Asuncion a fostsemnat la 26 martie 1991 ºi are efecte depline de la 1 ianuarie 1995)78,

73 Jacques Ténier, op. cit., p. 62.74 http://www.caribbeancourtofjustice.org/judgments.html

David S Berry, Caribbean Court of Justice original jurisdiction-locus standi ofprivate entities-treaty interpretation-suits against the Caribbean Community, TheAmerican Journal of International Law, Jul 2009. Vol. 103, Iss. 3.

75 Mircea N. Costin, op. cit., D-O, p. 146.76 Jacques Ténier, op. cit., p. 71.77 Jan Kleinheisterkamp, Legal Certainty in the MERCOSUR: The Uniform

Interpretation of Community Law, NAFTA: Law and Business Review of the Americas, pp.1-34, Winter 2000. Jan Kleinheisterkamp, Conflict of Treaties on International Arbitrationin the Southern Cone (Mercosur), AVANCES DEL DERECHO INTERNACIONALPRIVADO-LIBER AMICORUM JURGEN SAMTLEBEN, Jan Kleinheisterkamp, GonzaloLorenzo Idiarte, eds., pp. 667-700, FCU, 2002.

78 Bolivia, Chile, Columbia, Ecuador ºi Peru sunt membri asociaþi. Acordul a fostmodificat prin Protocolul de la d’Ouro Preto (1999). Cherie O’Neal Taylor, op. cit., p. 866ºi urm.

29

Venezuela (de la 9 decembrie 2005) – prin care s-a creat o uniune vamalã.Obiectivele stabilite în cadrul acestei organizaþii sunt:

- libertatea de circulaþie a bunurilor ºi serviciilor;- instituirea unui tarif extern comun;- coordonarea politicilor macroeconomice;- armonizarea progresivã a legislaþiilor.MERCOSUR se aseamãnã din punct de vedere instituþional cu Uniunea

Europeanã79 (având chiar personalitate juridicã) însã nu are un conþinutsupranaþional. Se evidenþiazã caracterul interguvernamental al MERCOSUR-ului, precum ºi disproporþia vãditã dintre populaþia Braziliei (80% din totalulpopulaþiei statelor organizaþiei) ºi celelalte state membre.80

Litigiile care se nasc în legãturã cu problemele ivite în aplicarea acorduluiprecum ºi între societãþile comerciale din þãrile membre sunt soluþionate decãtre o Curte („Tribunale Permanente”). Aceastã modalitate de soluþionare alitigiilor lipseºte organizaþia de un important factor de armonizare al aplicãriilegislaþiilor naþionale în domeniile prevãzute de tratate.

In anul 2009, Curtea Supremã din Argentina a solicitat rãspunsul la oîntrebare referitoare la interpretarea dispoziþiilor tratatului MERCOSUL(procedurã asemãnãtoare întrebãrii preliminare din dreptul european).81

79 Instituþiile Mercosur sunt: Consiliul, format din Miniºtrii de Externe (Consiliul esteresponsabil de negocieri comerciale cu terþii ºi este titularul personalitãþii juridice); GrupulPieþei Comune, format din reprezentanþii statelor membre (aplicã deciziile Consiliului); Comisiade Comerþ (supravegheazã mãsurile luate în materia politicii comerciale); Secretariatuladministrativ (informeazã statele membre asupra mãsurilor luate „pentru a încorpora în ordinealor juridicã normele care emanã de la organele Mercosur”, art. 32 IV din Protocolul de lad’Ouro Preto); Comisia parlamentarã (reprezentanþi din parlamentele naþionale, în numãregal); Forumul consultativ economic ºi social (face recomandãri Grupului) ºi Tribunalul dearbitraj. Pentru relaþia U.E. – MERCOSUR:

http://ec.europa.eu/comm/external_relations/mercosur/intro/index.htm80 Jacques Ténier, op. cit., p. 75.81 Carlos Espósito, La Corte Suprema de Justicia de la Nación Argentina pide una

opinión consultiva al Tribunal Permanente de Revisión del MERCOSUR, http://aquiescencia.net/ [ultima consultare 16.10.2009] First MERCOSUR Consultative Opinionfrom Argentinian Supreme Court, http://adjudicatingeurope.eu/?p=253 Detaliile întrebãrii potfi citite aici: http://www.ambito.com/diario/aw_documentos/archivospdf/2005/id_doc_5291.pdf [ultima consultare 16.10.2009]

Autor anonim, International Investment Arbitration in Mercosur: Overview and RecentDevelopments, Queen Mary University of London, 2006 (under the supervision of Prof. NorahGallagher), http://81.92.210.122/listGrantees/teses/t_E06M101120BR.pdf [ultima consultare19.10.2009]

30

2.10. ASEANAsociaþia Naþiunilor Asiei de Sud Est (ASEAN, ANASE) are drept

membri Thailanda, Malaezia, Singapore, Indonezia, Brunei, Filipine ºiVietnam.82 Þãrile din Asia s-au regãsit într-o posturã parþial asemãnãtoare cucea europeanã, în sensul cã existau douã blocuri antagonice, ideologice,comuniºti ºi capitaliºti, însã deosebirile, esenþiale în aceastã comparaþie, aucondus la concluzia cã „jocul asiatic este mult mai deschis decât celeuropean”.83

2.11. Liga arabãDeºi se considerã cã aceastã organizaþie (22 de membri), care a fost

înfiinþatã în 1945, trece printr-un moment de crizã, trebuie subliniat rolul sãuîn elaborarea unor convenþii internaþionale în domeniul comerþului: Convenþiainterarabã asupra schimburilor comerciale ºi tranzitului (1953); Convenþiaprivind Uniunea Economicã arabã (1962).84

2.12. OHADAOrganizaþia pentru Armonizarea în Africa a Dreptului Afacerilor a fost

creatã prin Tratatul referitor la Armonizarea Dreptului Afacerilor în Africa(17 octombrie 1993, Port Louis). Acest Tratat a fost încheiat, în special, pentrua remedia insecuritatea juridicã ºi judiciarã în statele pãrþi (în prezent 16 statesunt membre OHADA).

Domeniile cele mai importante armonizate de OHADA:85

- Actul uniform din 17 aprilie 1997 referitor la dreptul comercial general;- Actul uniform din 17 aprilie 1997 referitor la societãþile comerciale ºi

grupul de interes economic;- Actul uniform din 17 aprilie 1997 referitor la reglementarea asigurãrilor;- Actul uniform din 10 aprilie 1998 referitor la organizarea procedurilor

simplificate de recuperare ºi modalitãþi de executare;- Actul uniform din 10 aprilie 1998 referitor la organizarea procedurilor

colective (insolvenþã);

82 Simon Chesternian, Does ASEAN exist? The Association of Southeast Asian Nationsas an international legal person, Singapore Year Book of International Law, Volume 12,2008.

83 Comuniºtii chinezi, principala forþã asiaticã a ideologiei, erau independenþi deMoscova ºi nu pot fi consideraþi o multiplicare ºi o imitare a modelului sovietic. Acesteitrãsãturi i se adaugã ºi emanciparea naþionalã, care, de regulã, ia forma unor revoluþii socialecomuniste. Pe larg: Philippe Moreau Defarges, Relaþii internaþionale dupã 1945, Ed. InstitutulEuropean, Iaºi, 2001, p. 22.

84 G. Chivu, op. cit., p. 227;85 http://www.ohada.com/textes.php

31

- Actul uniform referitor la arbitraj (11 martie 1999);- Actul uniform referitor la armonizarea contabilitãþii societãþilor (23

martie 2000).

Secþiunea 3. Institute de drept internaþional

3.1. Institutul Internaþional pentru Unificarea Dreptului Privat(UNIDROIT)

Institutul Internaþional pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT)este o organizaþie interguvernamentalã independentã cu sediul în Roma(constituit în 1926 ca un organism al Societãþii Naþiunilor, iar din 1940 esteorganism independent). Vocaþia sa este de a armoniza ºi coordona dreptulprivat al statelor ºi al grupurilor de state precum ºi de a pregãti, în mod gradual,adoptarea de cãtre diverse state a unor reguli uniforme de drept privat.86 Printrerealizãrile UNIDROIT, amintim:

- Convenþia din 1964 asupra vânzãrii internaþionale de bunuri mobiliarecorporale (Haga);

- Convenþia din 1964 asupra formãrii contractului de vânzare interna-þionalã de bunuri mobiliare corporale;

- Convenþia din 1970 privind contractul de cãlãtorie (Bruxelles);- Convenþia din 1988 asupra leasingului financiar internaþional (Ottawa);- Convenþia din 1988 asupra factoring-ului internaþional (Ottawa);- Principiile aplicabile contractului de comerþ internaþional (2004).

3.2. Institutul de Drept Internaþional (IDI)Potrivit Statutului, adoptat la Gand în 1873, Institutul de Drept

Internaþional (IDI), este o asociaþie exclusiv ºtiinþificã ºi fãrã caracter oficial.În scopul favorizãrii progresului dreptului internaþional IDI formuleazã principiigenerale de o manierã aptã a rãspunde conºtiinþei juridice a lumii civilizate, îºidã concursul în vederea unei codificãri graduale ºi progresive a dreptuluiinternaþional, examineazã dificultãþile care apar în interpretarea ori aplicareadreptului ºi emite, la nevoie, avize juridice motivate în caz de dubiu sau decontroversã etc.87 Institutul a adoptat texte în domeniile arbitrajului, societãþilormultinaþionale, contractelor etc.

86 http://www.unidroit.org/french/presentation/main.htm87 www.idi-iil.org


Recommended