Revistă a comunității locale din Giarmata Vii • www.giarmatavii.ro • Anul XVII • Nr. 193 • septembrie 2016

Duminică, 4 septembrie 2016, va avea loc aniversarea a două sute zece ani de la prima atestare

documentară a localităţii Giarmata Vii – Überland

Cu această ocazie avem deosebita plăceresă vă invităm la manifestările prilejuite de aceste evenimente

Ruga – Kerwei-ul satului Giarmata Vii - ÜberlandRuga – Kerwei-ul satului Giarmata Vii - Überland

PAG. 3

PAG. 2

DOUĂ SUTE ZECE ANI DE CONVIEȚUIRE

ÎNTRE ROMÂNI ȘI GERMANI

LA GIARMATA VII - ÜBERLAND

CASA REGALĂ A ROMÂNIEI

Omeni care au scris istorie la Giarmata Vii – Überland

PREOTUL FILIP DOBOȘ

PAG. 10-11

PAG. 8-9

2 Vatră nouă nr. 193 septembrie 2016EDITORIAL

Prezentarea în media a evenimen-tului trist al plecării în înaltul cerului a MS Regina Ana a României, dar și receptarea directă, ca participant activ în societatea civică și politică românească postcomunistă, am constatat un fapt deosebit de trist: mulți, prea mulți români, din toate generațiile și profesiu-nile, îndoctrinați, din păcate, cu deformata istorie a țării noastre scrisă de un neromân, Roller, au slabe sau deformate cunoștințe despre Regalitatea României.

Aceste constatări m-au de-terminat să încep prezentarea în numerele următoare ale Revistei Va-tră Nouă a Casei Regale a României și a membrilor săi, a faptelor concrete întreprinse de Regii și Reginele noas-tre pentru înfăptuirea independenței, întregirii, modernizării și europeniză-rii României în perioada 1866-1947 cât și după Decembrie 1989, așa cum le-am cunoscut și relatat eu ca autor și coautor al cărților „Academia Româ-nă şi Casa Regală a României – două destine paralele 1866-1947/1948” și ”Contribuția Casei Regale a României la independența, întregirea şi moder-nizarea țării”, pentru a fi citite și cunos-cute de toți cititorii revistei interesați de reala istorie a țării noastre, România.

Cu toate că m-am născut într-un sat de munte din izolata Vale a Al-măjului din sudul Banatului, într-o familie cu multe și vechi generații țărănești, deși am început școala primară concomitent cu instalarea comunismului în România și am par-curs întreaga formare profesională și intelectuală (gimnaziu, liceu, două facultăți, doctorat și studii postuni-versitare și postdoctorale) în perioa-da comunistă, prin jocul șanselor și al soartei am avut prilejul să cunosc, din surse apropiate și directe, multe idei, fapte și realizări ale Casei Regale a Ro-mâniei și al membrilor săi.

De la bunicul meu, Ion, (născut și crescut pe Granița Imperiului Habs-burgic, fiind nepot și fiu de grăniceri din Confiniul militar al Regimentului 13 româno-bănățean, el însuși sol-dat în ultimii ani al secolului a XIX-lea în garda imperială la Palatul de vară Schönbrunn de la Viena, deși țăran cu profunde simțăminte românești, era

mare admirator al disciplinei și ordinei habsburgice), am aflat multe realități, povești, dar și adevăruri despre Kaiser.

Tatăl meu, Păun, (țăran român almăjan care, datorită vicisitudinilor istoriei, a învățat la școala primară în limba maghiară, dar, mai apoi, după Marea Unire, a servit ca soldat, sub Coroana Regală a MS Regilor Ferdi-nand, Carol a II-lea și, apoi, în război, a MS Regelui Mihai), mi-a povestit multe despre glorioasa familie arde-leană Rațiu. Ca soldat, în garda Pre-fecturii fostului Județ Turda, unde și-a satisfăcut o parte din stagiul militar, a avut posibilitatea să-l cunoască pe prefectul Rațiu (tatăl sau unchiul de-putatului Ion Rațiu), despre care, prin comportamentul său față de soldații și funcționarii simpli din prefectură, avea cuvinte de admirație. De aseme-nea, povestea cu multă plăcere (dar și cu multă prudență, în vremurile grele) despre onorul pe care l-a dat garda din care făcea parte MS Rege-lui Ferdinand și Reginei Maria în vizita făcută la Turda.

De la învățătorul Iosif Olevschi, re-fugiat din Bucovina în satul meu, de care mă despărțea doar casa preotu-lui, am aflat multe din istoria dură, dar reală a Basarabiei și Bucovinei, iar în lungile seri din vacanțele mele liceale, fiind vecini cu domnul învățător, cum spuneam, am învățat multe episoade din istoria adevărată a României, ade-

văruri despre care, din păcate, nici din greșeală, nu am auzit niciun cuvânt la lecțiile de istorie de la gimnaziu și li-ceu.

Socrii mei, părinții soției, care au fost profesori peste două decenii la școlile românești din Grecia, la Grebena, Ianina și Salonic, au avut prilejul să-i cunoască direct pe mulți membri ai Casei Regale a României, în mod deosebit pe Regina-Mamă Elena (grecoaică de origine) și pe Regele Mihai, în-

tâlnindu-i la Salonic, prin primirile făcute la Consulatul general al Ro-

mâniei și Liceul Român din Salonic, structuri românești pe care socrul meu, în perioada celui de al Doilea Război Mondial, le-a condus.

Soacra mea, de câte ori avea pri-lejul, vorbea cu venerație atât despre tânărul Rege al României, MS Mihai I, cât și despre culta, poliglota, elevata, eleganta și apropiata de oameni, Re-gină-Mamă Elena.

Aceștia au fost profesorii mei de is-torie (bunicul, tata, învățătorul Olevschi și socrii), de la ei am aflat ce au făcut pentru România membrii Casei Regale.

La Academia Română aveam să întâlnesc, cu mare bucurie și folos, două mari personalități ale istoriei României, acad. Dan Berindei și dr. Dorina Rusu, membru corespondent, cu care voi scrie o carte importantă „Academia Română şi Casa Regală a României – două destine paralele 1866-1947/1948”.

În prefaţa la cartea „Academia Română şi Casa Regală a Româ-niei – două destine paralele 1866-1947/1948”, apărută în anul 2013 la Editura Academiei Române, academi-cianul Dan Berindei face o excelentă sinteză a operei Casei Regală a Româ-niei : „Pentru România, anul 1866 a fost cel al unor mari începuturi. S-a realizat atunci, prin voinţa românilor, un nou fapt împlinit. Ultimul dintre dezidera-tele fundamentale ale Adunărilor ad-hoc din 1857 s-a văzut tradus în viaţă. În fruntea ţării a fost adus un principe străin, ca un arbitru modernizator al vieţii publice şi totodată ca o preţioasă curea de transmisie către Occident.

(continuare în pag. 7)

Acad. PĂUN ION OTIMAN

CASA REGALĂ A ROMÂNIEI

3Vatră nouă nr. 193 septembrie 2016 INVITAȚIE

Duminică, 4 septembrie 2016, va avea loc aniversarea a două sute zece ani de la prima atestare

documentară a localităţii Giarmata Vii – Überland

Organizatori:Parohia Ortodoxă Giarmata Vii – Überland

Parohia Romano-Catolică Giarmata ViiPrimăria - Consiliul Local Ghiroda

Forumul German TimișComunitatea Șvabilor din Ibărlont

Momentul va fi marcat prin mai multe activităţi religioase şi culturale:

SÂMBĂTĂ 3 SEPTEMBRIE15.00 Întâlnirea şvabilor din Überland (Ibărlonţ) la Căminul Cultural16.00 Serviciu religios la Troiţa din cimitirul romano-catolic17.30 Cină tradiţională românească la Căminul Cultural

DUMINICĂ 4 SEPTEMBRIE 8.30 Sfânta Liturghie în biserica romano-catolică 9.30 Sfânta Liturghie în biserica ortodoxă12.00 Ceremonialul de rugă - Înconjurarea Bisericii - Sfinţirea colacului şi a prinoaselor de rugă12.20 Deschiderea rugii de către naşii bisericii12.30 - Parada portului popular şvăbesc şi românesc

- Dansuri populare şvăbeşti şi româneşti- Expoziţie de icoane pe sticlă „Icoana, fereastră spre cer”- Agapă creştină

Programul artistic va fi susţinut de soliştii Ramona Sarchis, Ștefan Muntenaș precum şi de formaţiile Ștefan Muntenaș şi Edelweiss din Deta13.30 Masa tradiţională de Rugă - Kerwei la Căminul Cultural17.00 Joc şi bal la Căminul Cultural la ruga bănăţeană şi kerwei-ul şvăbesc În deschidere, suite de dansuri susţinute de Ansamblul Flori din câmpie din Giar-mata Vii, Edelweiss din Deta şi formația de dansuri a comunei Ghiroda.

Naşii Bisericii: Familia CAMELIA şi TRAIAN LOMBREAVă așteptăm cu multă bucurie!

Ruga – Kerwei-ul satului Giarmata Vii - Überland

4 Vatră nouă nr. 193 septembrie 2016ȘTIAŢI CĂ....

Între două manifestări importante pentru comunitatea noastră, „Sărbă-toarea iei românești” și „Ruga satului”, în care costumul popular tradițional românesc stă la loc de cinste, potrivit ar fi și ar lega frumos acest material scris ce dă importanță creației anoni-me care stă la baza artei noastre po-pulare de-a lungul timpului.

Ceea ce este chipul nostru răsfrânt în apa vie a creației populare trece cu mult hotarul a ceea ce numim por-tret, oricât de măiastru ar fi pictat el sau sculptat. Femeia, mama, iubita, sora sau tovarășa de luptă, de-a lun-gul secolelor, esta gravată adânc în lirica și epica poporului nostru, în arta plastică, în muzică și dans, în tot ceea ce omul, în întrecere cu natura, a făp-tuit ca artă, suprema năzuință a vie-ții de a dura, de a rămâne. Moștenim ca popor o vocație adâncă și veche a creației, perpetuată într-un efort con-tinuu de zidire și perfecționare, de „mai frumos” în întregul spațiu nostru românesc.

Arta noastră populară constitu-ie astfel nu numai un izvor, dar și un exemplu și un îndemn. Tot mai insis-tent, referirile implicând sensurile ge-nerale ale culturii românești aduc în câmpul observațiilor și al analogiilor modalitățile de exprimare specifice creației poporului român. Marile noas-tre creații originale - și marii ei creatori: Eminescu, Enescu, Brâncuși, Tuculescu – care au înscris cultura românească în capitolul artei moderne europene și mondiale, sunt universale tocmai prin faptul că pornesc de aici, de pe Câmpia Dunării și plaiurile Carpaților, purtând în ele ecourile prelungi și gre-le ale tulburătoarelor creații anonime, ale celor ce au făurit istoria și cultura pe acest picior de plai.

„ ... Cel mai suveran mijloc de a în-țelege un popor este acela de a-i cu-noaște și aprofunda tradițiunile, știin-ța și creațiunile sale simple, naive, dar adesea străbătute de un spirit vast și genial, pe care numai mulțimile și popoarele îl pot avea ... ” (Barbu Ștefă-nescu Delavrancea).

Se poate spune, de altfel, că spiri-tul creator îl au acei oameni ce privesc

spre viitor, aceia care înțeleg lucrurile noi în curs de devenire și de definire. Așa că nu-i tocmai de mirare să cute-zăm a afirma că acele ființe purtătoa-re de viață, femeile, mamele au fost și cele mai active creatoare și purtătoa-re ale comorilor adunate de milenii în sufletul și cugetul unui popor. Aici, în „dumbrăvile minunate” ale artei po-pulare, vom afla acel chip al „tinereții fără bătrânețe” pe care artistul ano-nim l-a întruchipat mereu în imaginea maternității, a soarelui, și a ochilor, a frunzei regeneratoare, mereu verde, în doine și pe ceramică, pe scoarțe și pe covoare.

Fiindcă dincolo de chipul propriu-zis al femeii, prezent în toare genurile și speciile creației folclorice, ideea femi-nității, identificată și la noi, ca la toate popoarele lumii, cu ideea frumuseții, a fecundității, a naturii, a pământului, a vieții deci, a constituit o preocupare permanentă a spiritului creator.

Arta figurii omului are pe teritoriul patriei noastre o strălucită tradiție și se leagă prin diferite încrengături de cele mai renumite arii de civilizație și arte ale omenirii. Fie printr-o re-prezentare integrală, fie parțial (chip, ochi, mâini), imaginile omului înce-pând cu figurinele străvechi, cu pic-turile pe lemn de pe lăzile de zestre, de pe sticlă și ceramică, personajele țesute sau cusute pe pânze, până la arta păpușilor, a măștilor sunt mai multe reprezentate de femei, alteori perechi sau hore în care apar și băr-bați. Concepția artistică este vizibilă în producția de textile românești, în

care coloritul, ritmul și relieful obținut prin jocul liniilor și al dungilor creează o lume fermecătoare, în care perso-najele sunt schițate sumar, dar foarte expresiv, încât par adesea în mișcare.

Așa au desenat – au pictat cu acul – femeile și numai un talent deosebit, care trebuie să fie și o vitalitate deo-sebită, poate să convertească efortul cotidian pentru cele necesare traiului în trăire, în bucuria de a născoci și a crea într-o entuziastă întrecere cu natura. Artistul popular a fost întâiul exemplu în acest sens; femeia ce și-a cusut pe ie floarea trecătoare din fe-reastră a descoperit prima puterea omului de a face să dăinuie și să ră-mână fapta sa.

Iată de ce arta populară nu este numai un element de tradiție, ci un factor de înnoire, dar unul interior, or-ganic, implicat în procesul prefacerilor moderne. Întoarcerea la izvor este, de aceea, un îndemn, greu de înfăptuit, puțini sunt aceia ce ajung la el; cei mai mulți păcălindu-se prin încercări de a-l coopta de la distanță: așa iau naștere moda și modernismul, recurgând la sintezele artei populare, la geometris-mul ei, la simplitatea reprezentărilor ei, fără să refacă drumul lung și anevoios, al simțirii și al înțelegerii.

Să privim și să reflectăm câteva clipe asupra creațiilor asemănătoare și totuși unicate ale artiștilor anonimi purtători ai spiritualității, a credinței și a bunătății poporului nostru.

Sursa: „Almanah Femeia”

Asist. Medical LĂCRIMIOARA TOMIUC

MEREU TULBURĂTOARE, ACESTE CREAȚII ANONIME

5Vatră nouă nr. 193 septembrie 2016 EVOCĂRI

O localitate nu la mare distanţă de urbea timișoreană, străjuită de Pădurea verde, dătătoare de oxigen și viaţă, înconjurată de holde aurii, simbol al tradiţiei acestor locuitori, de truditori ai pământului.

ÜBERLAND, așezare în care au convieţuit de secole: români, ger-mani, unguri, sârbi și alte naţionali-tăţi, într-o armonie desăvârșită, de-monstrează prin aceasta că teritoriul românesc milenar este ospitalier pentru toate naţiunile.

De peste 45 de ani, ca locuitor al acestei minunate așezări am apreci-at hărnicia, credinţa în Dumnezeu și bunul simţ al consătenilor mei.

Sentimentul de apartenenţă, cre-dinţa faţă de patria de obârșie, de ţi-nutul natal, nu este deloc o invenţie românescă, pentru că el este propriu tuturor popoarelor sedentare.

Iubirea faţă de patrie, de locul unde te-ai născut, nu este un dar, nefiind o însușire transmisă genetic,

decât în măsura în care confortul fi-inţei biologice este mai mare la locul unde au trăit generaţiile sale anteri-oare și mai mic pe măsură ce se înde-părtează de acesta.

Nu întâmplător, cu ocazia Rugii și sărbătorirea a 210 ani de atestare a localităţii noastre, sunt prezenţi as-tăzi fiii satului, ai acestei minunate localităţi, din ţară și străinătate.

Cultul valorilor patriotice este re-

zultatul unui proces în esenţă cultu-ral, care se naște și se consolidează prin cutumele impuse de tradiţiile ce ne dau sentimentul că aparţinem unei comunităţi anume de limbă și

valori etice și morale, la care se adau-gă atașamentul pentru cadrul natu-ral în care vieţuim.

Fenomenul de globalizare care se manifestă tot mai evident nu trebuie și nici nu cred că va produ-ce prin efectele sale un “cetăţean al planetei” fără o identitate naţională, fără patrie. Chiar muncind un inter-val de timp sau stabilindu-se defi-nitiv pe un alt tărâm, într-o “patrie

de adopţiune” resursele de dragoste pentru ţara de origine trebuie culti-vate, întreţinute, pentru a le trans-mite și urmașilor.

Ţara reprezintă bunurile și valorile culturale, părinţii, bunicii și străbuni-cii noștri, tot ceea ce este mai frumos și mai preţios pentru fiinţa umană.

Trebuie apreciate eforturile Bise-ricii Ortodoxe din Giarmata Vii, ale preoţilor Vasile Suciu și Mermeze Ioan, ca la acest ceas aniversar să participe toţi fiii satului, indiferent de locul unde trăiesc, putând să transmită astfel dragostea de ţinutul natal acolo unde au copilărit și s-au format ca oameni de o înaltă ţinută morală și culturală.

Biserica este “Casa lui Dumnezeu” pe pământ. Ea a fost și este liantul acestei comunităţi, este izvorul cre-dinţei și dragostei faţă de Dumnezeu, este rodul educaţiei tinerei generaţii. O naţiune lipsită de educaţie niciodată nu va avea o libertate reală și deplină.

Mă rog la Bunul Dumnezeu ca la acest ceas aniversar “210 ani de ates-tare” locuitorii acestei comunităţi să aibă parte de pace și lumină în suflet, de iubire, sănătate și bunăstare.

La mulţi ani GIARMATA VII - ÜBERLAND.

Giarmata Vii - 04.09.2016 Prof.univ.emerit dr.ing.

AUREL LĂZUREANU

MOMENT ANIVERSAR

GIARMATA VII - ÜBERLAND 210

6 Vatră nouă nr. 193 septembrie 2016EDUCAȚIE

Mijloc specific de comunicare umană, vorbirea nu apare spontan la copii, ci constituie un lung și difi-cil proces de învăţare, presupunând un efort îndelungat al individului, în decursul dezvoltării sale ontogeneti-ce. Experienţa de viaţă a copilului se dezvoltă și se îmbogăţește pe baza comunicării verbale cu adulţii, fapt ce duce la perfecţionare și la însușirea unor modalităţi de gândire și acţiune. Modul în care copilul se realizează în planul vorbirii și al dezvoltării psihice este influenţat de o serie de factori precum mediul de viaţă / activitate, preocuparea adulţilor pentru stimu-larea vorbirii sale, eficienţa demersu-lui didactic, capacităţile intelectuale, afectivitatea și personalitatea acestuia.

În categoria tulburărilor de limbaj sunt cuprinse toate deficienţele de în-ţelegere și exprimare orală, de scriere, citire, de mimică și articulare, care pot afecta pronunţia, ritmul și fluenţa vor-birii, vocea și citit-scrisul. Învățarea ci-tit-scrisului în scoală începe de la sunet până la propoziție/frază, de la elemen-tele grafice la ultima literă a alfabetului limbii române. Diminuarea / eliminarea tulburărilor amintite mai sus necesită muncă asiduă, răbdare și delicatețe, altfel acestea pot genera eșec școlar și conflicte în sfera integrării sociale (com-portamente antisociale, instalarea unor trăsături de caracter negative: descura-jare, inerţie, nepăsare, teamă de insuc-ces, negativism, izolare).

Dislexia și Disgrafia sunt tulburări ale citit-scrisului. Dislexia reprezintă dificultatea de a citi, manifestată prin deficienţe la nivelul percepţiei audi-tive și optice, iar disgrafia se referă la incapacitatea copilului dezvoltat nor-mal din punct de vedere al limbajului, auzului și intelectului, de a învăţa să scrie corect. Există copii / persoane care manifestă și dificultăţi în respec-tarea regulilor gramaticale și caligrafi-ce – Disortografia. Acești copii citesc sau scriu fără să respecte sau să pună punctul, virgula, semnul exclamării sau pe cel al întrebării, linia de dialog etc. Apare, de asemenea, fenomenul nerespectării spaţiului paginii, sărirea sau suprapunerea rândurilor, scrisul

înclinat exagerat spre stânga sau spre dreapta.

Pentru corectarea dislexo-disgrafi-ei, în perioada preabecedară trebuie avute în vedere corectarea tulburări-lor de schemă corporală, a celor de la-teralitate, de organizare și structurare spaţio-temporală, dezvoltarea aptitu-dinilor necesare actului lexic – recu-noașterea sunetelor, silabelor, cuvin-telor, pregătirea scrisului (maturizarea motorie) prin desene, maturizarea cognitivă prin formarea deprinderilor de formă, spaţiale, urmate de scrierea elementelor grafice care vor compu-ne literele. În perioada abecedară se pune accent pe identificarea literei și asocierea ei cu sunetul, trecându-se apoi la etapa silabelor scris-citite, a cuvintelor, propoziţiilor. Se continuă acest mod de lucru și exersare pe în-treg parcursul anului școlar.

Iată și câteva tehnici de corectare / îmbunătăţire a citit-scrisului la șco-larul mic:

- Lectura - în vederea trezirii intere-sului pentru citit, se prezintă elevilor un fragment dintr-un text atractiv, însoţit de prezentarea unor planșe, ppt sau filmuleţ, urmând apoi citirea individuală în „lanţ”, pe fragmente, în „șoaptă” sau citirea în perechi / în grup. La final, cadrul didactic se poate convinge că citirea a fost conștientă dacă pune un set de întrebări cu pri-vire la conținutul textului;

- Exerciţiile scrise la limba română - indiferent de sarcina urmărită - ţintesc realizarea unei scrieri corecte, fluente și expresive. Ele permit cadrului didac-tic să observe corectitudinea grafică a enunţurilor verbale (elevul poate vor-bi corect, dar poate scrie greșit);

- Scrierea imaginativă orientează elevii spre redactarea unui text după materiale suport: ilustrații, benzi de-senate, imagini pe calculator etc. Aceste activităţi încep cu analiza ma-terialelor suport, formarea enunțu-rilor referitoare la fiecare dintre ele, după care se ordonează enunțurile și se fac legături între acestea pentru realizarea unui text scris coerent;

- Caligrafia - are rolul de a forma ele-vilor deprinderea de a scrie corect, cu-rent, citeț și armonios; scrierea nu este numai un proces de gândire, ci și o ac-tivitate de motricitate fină care necesită exersare și mișcări precise pentru trasa-rea pe hârtie a semnelor grafice;

- Tehnica „Guri şi urechi” - se folo-sește în verificarea cititului la prima vedere sau a recitării unei poezii; pre-supune formarea a două echipe de elevi: una care reprezintă „gurile” – cei ce recită în faţa clasei și una care re-prezintă „urechile” – cei ce vor aprecia modul în care s-a realizat recitarea. Rolurile se pot schimba apoi (evalua-re și interevaluare);

- Ciorchinele - este o tehnică me-nită să încurajeze elevii să gândească liber, să stimuleze conexiunile de idei sau să ofere noi sensuri ideilor însu-șite anterior; se poate utiliza în etapa de reactualizare a structurilor învăţa-te deja, elevii fiind puși în situaţia de a stabili conexiuni între elementele stu-diate, de a realiza legături semantice, de a stabili familii de cuvinte etc.

Lista tehnicilor și a metodelor pentru corectarea, respectiv îmbo-găţirea și dezvoltarea citit-scrisului poate continua. Cei interesaţi pot găsi o multitudine de variante. Im-portant de știut este însă faptul că rolul acestor tehnici este de a valori-fica la maxim potențialul elevilor, de a stimula și dezvolta învățarea prin cooperare, lucrul în perechi sau în grupe mici de elevi. Opțiunea pen-tru o metodă sau alta este în strânsă legătură cu personalitatea fiecărui cadru didactic, respectiv cu particu-larităţile individuale și de vârstă ale fiecărui elev.

Prof. logoped ZLATINCA NEAMŢ

PROCESUL COMPLEX AL CITIT-SCRISULUI LA ȘCOLARII MICI

7Vatră nouă nr. 193 septembrie 2016 DISCURS

Julia Gillard, fost prim-ministru al Australiei, le transmite celor care nu au credință în Dumnezeu că au libertatea de a alege o altă locație în care pot să practice religia în care aceștia cred: „Tot ce vă ce-rem este să respectați con-vingerile noastre, să trăiți în pace şi în armonie cu noi... Dumnezeu este parte a cul-turii noastre”

Citez din discursul doamnei Gillard: IMIGRAN-ȚII TREBUIE SĂ SE ADAPTE-ZE. Este o problemă de tip „TAKE IT OR LEAVE IT”. Am obosit ca această națiune să își facă atâtea griji dacă nu cumva ofensează unele persoane venite aici recent sau cultura lor... Cultura noastră s-a dezvoltat timp de peste două secole, după atâtea zbateri, încercări și victorii ale milioanelor de bărbați și femei care au căutat libertatea. Vorbim engleza, nu spaniola, liba-

neza, araba, chineza, japo-neza, rusa sau altă limbă. Deci, dacă doriți să faceți parte din societatea noas-tră, ÎNVĂȚAȚI LIMBA NOAS-TRĂ!! Cei mai mulți austra-lieni cred în Dumnezeu. Nu este vorba despre „dreapta creştină” sau „presiuni poli-tice”, este o realitate faptul că această națiune a fost fondată de bărbați creștini și femei cu principii creș-tine. Este, cu siguranță, adecvat de a afișa această

realitate pe pereții școlilor noastre!

Dumnezeu vă deranjea-ză? Dacă DA, vă sugerez să luați în considerare o altă parte a lumii pentru a trăi acolo, pentru că Dumnezeu este parte a culturii noas-tre. Acceptăm convingerile voastre, fără întrebări. Tot ce vă cerem este să respec-tați convingerile noastre, să trăiți în pace și în armonie cu noi. Aceasta este țara noastră, pământul nostru

și stilul nostru de viață, de care vă oferim posibilita-tea de a vă bucura. Dar, din momentul în care începeți să vă plângeți, să gemeți și să bombăniți despre stea-gul nostru, angajamentul nostru, convingerile noas-tre creștine sau stilul nos-tru de viață, vă încurajez să profitați de o altă mare li-bertate australiană: «DREP-TUL DE A PLECA». Dacă nu sunteți fericiți aici, ei bine, plecați! Noi nu v-am forțat să veniți! Ați venit de bună voie, atunci acceptați țara care v-a acceptat așa cum sunteți!

Sursa:Internet http://www.expunere.com/discur-sul-care-a-emotionat-o-in-treaga-natiune - dumne -z e u - va - d e ra n j e a z a - d a -ca- da-va-sugerez-sa-lu-ati-in- calcul- o- alta-par-te-a-lumii-pentru-a-trai-aco-lo-pentru-ca-dumnezeu-e-parte-a-culturii-noastre.html

CASA REGALĂ A ROMÂNIEI(urmare din pag 2)Nu toate instaurările de dinas-

tii străine au avut succes în această parte a continentului, dar de data aceasta românii au avut şansa ca cel ales să fie o personalitate de excepţie. Principele Carol s-a dovedit a fi un tânăr înţelept, format de un părinte cu vederi moderne. El a trecut cu bine prin dificila „probă de foc” a începu-turilor şi sudura s-a produs între cel nou venit şi ţara pe care fusese che-mat s-o cârmuiască.

Timp de peste 80 de ani dinastia pe care el a întemeiat-o s-a aflat în fruntea României şi în timpul ei s-au dus mai departe reformele modernizatoare din vremea domniei rodnice a lui Alexan-dru Ioan Cuza. România a dobândit independenţa, domnitorul demon-

strându-şi integrarea sa în noua patrie pe câmpurile de luptă din Peninsula Balcanică. Ţara s-a afirmat, în afara imperiilor care aveau să piară, ca cel mai de seamă stat al zonei, iar apoi, sub Regele Ferdinand, România şi-a întregit hotarele naţionale, proces ur-mat în perioada interbelică de reforme decisive, modernizatoare şi unificatoa-re. Spre sfârşitul domniei Regelui Carol al II-lea, dezvoltarea României a atins parametrii care confirmau succesele ei şi integrarea ei printre ţările însemnate ale Europei.

Ultimului Rege, Mihai I, i-a revenit să conducă România în vremuri grele. În 1940 a avut loc sfârtecarea hotare-lor, neîndreptată pe deplin nici până astăzi. Regele Mihai a venit pentru a doua oară la conducerea ţării, trebuind

să înfrunte complicaţiile interne, ca şi cele externe rezultate din politica ex-pansionistă a marilor puteri totalitare. El avea să fie însă cel care şi-a asumat riscul cel mare, dar inevitabil în condi-ţiile date, al înlăturării dictaturii şi al întoarcerii armelor. Prezenţa sa la câr-ma ţării, în ultimii săi ani de domnie, a întârziat procesul de comunizare. Timp de decenii, într-un nedrept exil, el a dovedit deplina sa integrare şi comu-niunea sa permanentă cu soarta ţării aflată sub o ocupaţie străină şi apoi una ideologică. Revenirea sa în patrie, ca un adevărat factor de înţelepciune şi echilibru, a fost benefică ţării, care-i poartă întregul respect.”

În numărul următor vom prezen-ta viața și opera Primului Rege al Ro-mâniei, Carol I, apoi vom continua, în numerele următoare, prezentările tuturor membrilor Casei Regale a Ro-mâniei.

Discursul care a emoționat o întreagă națiuneDUMNEZEU VĂ DERANJEAZĂ? DACĂ DA, VĂ SUGEREZ

SĂ LUAȚI ÎN CALCUL O ALTĂ PARTE A LUMII PENTRU A TRĂI ACOLO, PENTRU CĂ DUMNEZEU E PARTE A CULTURII NOASTRE

8 Vatră nouă nr. 193 septembrie 2016CONVIEȚUIRI

„Și a zis Domnul Dumne-zeu: Nu este bine să fie omul singur pe pământ”

(Facerea 2, 18)

Omul a fost creat de Dumnezeu cu dorinţa de a trăi în comuniune cu se-menii lui. La început, toţi oamenii trăiau şi munceau împreună, bucurându-se cu toţii de rodul muncii lor. Până la Tunul Babel a existat un singur neam și se vorbea o singură limbă, dar ambiţia omului de a ajunge la Dumnezeu prin

forţe proprii l-a determi-nat pe Creator să amestece limbile oamenilor și astfel să apară, în timp, multitudi-nea de popoare pe care noi astăzi le cunoaștem. Aceste schimbări apărute în evo-luţia omenirii au făcut ca relaţiile dintre oameni să se

schimbe radical: au apărut războaiele, unele popoare au pus stăpânire peste alte neamuri, în ultimele secole apărând chiar ideea supe-riorităţii unor popoare faţă de altele.

Credinţa descendenţei omenirii dintr-o singură familie și egalitatea dintre oameni aproape că nu mai există, ea fiind considerată un simplu mit. Vremurile în care trăim ne pun în faţă aceste realităţi poate mai mult ca oricând, asfel în-cât se cuvine o revizuire a

percepţiei omului asupra celorlalţi semeni.

Banatul a fost supus unui amplu proces de schimbare a structurii et-nice, aici fiind colonizate începând cu anul 1720 sute și mii de familii germane pentru întărirea stăpânirii

habsburgice asupra aces-tor locuri. Deși la început

a existat o adversitate în-tre noii veniți și românii ce trăiau aici, cu timpul între cele două etnii s-a închegat o relaţie durabilă. Încă de la apariţia localităţii Giar-mata Vii știm că aici au lo-cuit atât germani, cât și ro-mâni veniţi din localităţile

învecinate cu speranţa de a duce o viaţă mai bună. Atât germanii, cât și românii erau oameni simpli având un statut social modest, însă cu dorinţa de a pros-pera și a le ofieri urmașilor o viaţă mai bună. Având in-terese comune și lovindu- se de aceleași greutăţi, ger-manii și românii au luptat împreună pentru a-și pu-tea înfăptui dezideratele, lăsând la o parte diferen-ţele de ordin religios, etnic și lingvistic ce existau între ei. Prima dovadă a bunei colaborări dintre cele două neamuri este deschiderea școlii germane la care au învăţat atât copii germani, cât și români, deși cursurile erau ţinute numai în limba

DOUĂ SUTE ZECE ANI DE CONVIEȚUIRE ÎNTRE ROMÂNI ȘI GERMANI

LA GIARMATA VII - ÜBERLAND

9Vatră nouă nr. 193 septembrie 2016 CONVIEȚUIRI

germană.Mai mult, pentru rezol-

varea tuturor problemelor legate de buna desfășurare

a procesului de școlarizare (plata dascălului, ridicarea clădirii școlii etc.) s-au în-grijit toţi locuitorii satului atât germani, cât și români. La construirea bisericii ro-mano-catolice au contri-buit cu bani și familiile de români, iar la construirea bisericii ortodoxe germanii au oferit tot sprijinul pentru realizarea acestui obiectiv. La marile sărbători erau or-ganizate baluri la care par-ticipau atât tinerii români, cât și germani, dovadă că buna dispoziţie unește pe

oameni indiferent de dife-renţele ce există între ei.

În cel de-al Doilea Răz-boi Mondial cei mai mulţi

dintre tinerii germani au fost înrolaţi în armata ger-mană, dar au fost și unii

care s-au înrolat în armata română. După încheierea

războiului 118 persoane de etnie germană au fost deportate în lagărele din Rusia, iar după întoarcerea

lor în Giarmata Vii mulţi au început să-și părăsească casele și agoniseala lor de o

viaţă pentru a se întoarce în ţara lor de origine. Anii grei ai perioadei comuniste au făcut ca acest fenomen să se generalizeze, astfel că în prezent populaţia germană aproape că a dispărut din satul nostru. Ceea ce tre-buie remarcat este faptul că deși mulţi dintre aceștia au plecat cu zeci de ani în urmă, totuși păstrează o le-gătură vie cu comunitatea din Giarmata Vii. Pe bună dreptate putem spune că între români și germani s-a

realizat o prietenie adevă-rată care a rămas vie pânâ în prezent. Mai ales în tim-pul verii tot mai multe fa-

milii de germani vin să-și vadă locurile în care au co-pilărit, să-și revadă vecinii, prietenii și cunoscuții.

Comunitatea germană și cea română din Giarmata Vii a trăit pe bună dreptate ca o familie, care însă a fost ruptă în două de vitregiile vremii, jumătate a rămas aici, iar ju-mătate a ajuns în alte colţuri ale lumii. Marea sărbătoare a hramului Bisericii Rugii care va avea loc în 3 și 4 septembrie cu siguranţă va fi un prilej de reafirmare a bunelor relaţii dintre româ-nii și germanii din Giarmata Vii și de aceea putem afirma, fără să greșim, că această mare familie a locuitorilor ibărlonțeni va rămâne pen-tru totdeauna unită.

P.S. Material preluat din revista Vatră nouă nr. 73, septembrie 2006, cu mențiu-nea că s-au actualizat date-le aniverării.

Preot VASILE D. SUCIUProf. MARIUS GLIGAN

10 Vatră nouă nr. 193 septembrie 2016PERSONALITĂȚI LOCALE

EDITAT DE PAROHIA ORTODOXĂ GIARMATA VII ANUL XVII NR. 193 2016

Încă de la crearea lumii Dumnezeu i-a dăruit omu-lui sentimentul apartenen-ţei la o comunitate și de atunci omenirea s-a luptat să consolideze această en-titate din care fiecare din-tre noi facem parte. Astăzi însă ideea de comunitate și-a pierdut însemnătatea ei originală și sentimentul acestei apartenenţe s-a diluat foarte mult. Dacă este doar nu moment de rătăcire sau este o evoluţie spre un alt nivel al civiliza-ţiei este greu să anticipăm, însă așa cum un pom își tine bine înfipte rădăcinile în pământul din care a ră-sărit, tot așa și noi nu tre-buie să ne uităm trecutul ci să rămânem ancoraţi în acest fundament al exis-tenţei noastre. Cei 210 ani de la atestarea documen-tară a localităţii noastre ne ilustrează fără echivoc fap-

tul că orice comunitate nu poate dăinui și nu poate să prospere fără ca oame-nii care o alcătuiesc să-și unească forţele și să devină cu toţii un singur glas care să susţină acţiunile care privesc binele tuturor. Sunt

mulţi cei care au luptat pentru binele comunităţii ibărlonţene și îmi este greu să alcătuiesc o listă a celor care ar trebui amintiţi. În urmă cu zece ani când îm-

preună cu părintele Vasile Suciu am alcătuit mono-grafia localităţii noastre, am descoperit multe lu-cruri uitate și numai câţiva oameni mai știau ce mari oameni au trăit în aceste locuri. Aș dori să mă opresc

astăzi asupra unui om des-pre care putem spune că a scris istorie la Giarmata Vii. Este vorba de primul paroh de la Ibărlonţ, cum numeau înaintașii noștri localitatea, parintele Filip Doboș.

A fost numit ca preot, în 16 noiembrie 1930 și de atunci parohia devine de sine stătătoare întrucât până atunci funcţiona ca filie a parohiei Ghiroda. S-a născut la 16 septembrie 1886, în comuna Pesac, într-o familie de ţărani. A absolvit școala normală și Teologia din Arad și a fost hirotonit de către Prea Sfin-ţitul Dr. Grigorie Comșa, ca

diacon, în 11 noiembrie, iar ca preot în 18 noiembrie 1930. A desfășurat o inten-să activitate între anii 1930 și 1949, astfel că lui i se da-torează cele mai însemna-te realizări ale comunităţii noastre de la înfiinţare și până la instaurarea regi-mului comunist. A fost cel care a consolidat această tânără parohie și a pus ba-zele unui învăţământ de stat bine organizat. Este mutat la cerere în 1 sep-tembrie 1930, ca învăţător în localitate și apoi hiroto-nit ca preot. Ca învăţător, el pune bazele unui cor bisericesc și se ocupă de administrarea școlii până în anul 1941, când, datorită noilor legi, este obligat să rămână doar preot paroh. Ca învăţător s-a îngrijit de construcţia unui nou corp la clădirea școlii care de-venise neîncăpătoare pen-tru copiii care învăţau aici. Cei care l-au avut ca dascăl spuneau că era un om as-pru dar cu suflet mare, un bun administrator și iscusit pedagog reușind să insufle

Omeni care au scris istorie la Giarmata Vii – Überland

PREOTUL FILIP DOBOȘ

11Vatră nouă nr. 193 septembrie 2016 PERSONALITĂȚI LOCALE

copiilor de atunci principi-ile de bază ale vieţii creș-tine. Din păcate mulţi din cei care mi-au povestit cum era părintele Filip Doboș nu mai sunt astăzi printre noi dar deși erau la o vârstă re-

spectabilă îmi amintesc că povesteau cu mult drag și cu un ton parcă copilăresc despre cel care le-a mode-lat copilăria și le-a deschis drumul vieţii.

În activitatea de preot paroh de numele său se leagă cele mai mari realizări din istoria de până atunci a Bisericii Ortodoxe din Giarmata Vii. Părintele Fi-lip Doboș face demersurile necesare la toate instituţiile pentru a începe construcţia unui lăcaș de cult, întrucât până atunci nu a existat biserică ortodoxă, slujbele oficiindu-se în una din să-lile de clasă ale scolii. Ridi-carea bisericii se face între anii 1938 și 1939 cu ajutorul oamenilor din sat, chiar și locuitorii de etnie germană din localitate aducându-și aportul lor la ridicarea edi-ficiului. Un rol important l-a avut și prietenul părintelui notarul de la primăria Giar-mata, Iosif Albu. Deși nu a reușit finalizarea integrală a lucrărilor pentru a se putea oficia slujbe în noul lăcaș, lucrarea monumentală pe care o admirăm și astăzi cu multă mândrie dovedește

înalta ţinută morală și vi-ziunea acestui mare ctitor. Doi dintre elevii părintelui care astăzi din păcate nu mai sunt printre noi, Iosif Beșchereţan și Victor Pomuţ mi-au povestit că în momentul când s-a luat în d i s c u ţ i e achiz i ţ i -o n a r e a unui te-ren pentru con-struirea bisericii, părintele a propus să fie cumpărat un teren langă școala de atunci. Trebuie specificat că în acele vremuri actuala stradă Înfrăţirii nu exis-ta și numai școala era amplasată acolo (școala veche era pe locul unde în prezent este parcul de lângă biserică) iar acesul era anevoios întrucât nu era drum ci doar o cărare. Unii dintre localnici l-au întrebat atunci pe preotul Doboș

de ce vrea să facă biserica acolo „în câmp“, însă acesta le-a spus atunci parcă pro-fetic vorbind că acolo va fi centrul satului. Viziunea sa

extraordinară este pusă în valoare astăzi mai mult

ca oricând: din ori-ce parte te îndrepţi că-tre Giarma-ta Vii vezi de departe

cum se înal-șă către cer tur-

nul bisericii noastre, mărturie a priceperii și intuiţiei fantastice a în-aintașilor noștri.

Au fost și alte reali-zări pe care le-a înfăp-tuit părintele și care sunt prezentate mai în amănunt în mo-nografia localităţii, însă un singur lucru mai doresc să subli-

niez legat de personalita-tea sa. Toţi cei cu care am discutat și l-au cunoscut au subliniat că dincolo de

pregătirea intelectuală pe care a avut-o și statutul său în cadrul comunităţii, a fost mereu alături de oameni și între oameni. I-a plăcut să

fie printre concetăţenii săi, români și nemţi deopotri-vă, a unit comunitatea și a luptat pentru ea, a fost un ctitor și un făuritor de idealuri, a contribuit la afir-marea comunităţii noastre prea mult timp nebăgată în seamă. Preotul Filip Doboș rămâne pentru totdeauna un exemplu de tenacita-te și devotament faţă de idealurile unei comunităţi, astfel că spiritual acesta luptător s-a transmis de generaţiile următoare și el trebuie preţuit și cultivat generaţiilor viitoare pentru ca și copiii noștri să se poa-tă bucura de astfel de ani-versări precum cea pe care o sărbătorim acum.

Prof. MARIUS GLIGAN

12 Vatră nouă nr. 193 septembrie 2016CERC DE PICTURĂ

Inspectoratul Școlar Ju-dețean Timiș din cadrul Mi-nisterului Educației Națio-nale și Cercetării Științifice a propus demararea unui proiect județean de creație plastică, Viz Arte – cerc, ce se adresează unităților de învățământ de masă din județul Timiș, pentru încu-rajarea activităților artistice în cadrul școlilor existente, activitate coordonată de profesorii de educație vizu-ală de la școlile respective.

Proiectul vizează înfiin-țarea unor centre de acti-vitate plastică, organizarea unor cercuri coordonate la nivel județean, prin atinge-rea unor ținte stabilite în acord cu programele șco-lare, dar care să diversifice și să stimuleze activitățile plastice ale elevilor talen-tați, care doresc să-și dez-volte aceste capacități, de-prinderi și aptitudini.

În cadrul proiectului, sunt invitați să participe elevii tuturor activităților școlare din învățământul

de masă, care doresc să-și perfecționeze exprimarea artistică prin lucrări de di-ferite facturi (lucrări de de-sen, culoare, ceramică, mo-delaj, obiecte decorative, piese de design vestimen-tar, handmade, etc.)

Cuprinși de lumea fasci-nantă a picturii, copiii pot

învăța în aceste cercuri pe de-o parte să-și exprime emoțiile, sentimentele, pe de altă parte să descopere o lume ideală în care se pot perfecționa din punct de vedere artistic, tehnic, ex-perimental. Astfel lucrările realizate în aceste cercuri pe parcursul întregului an școlar au fost analizate de profesorii coordonatori de cerc și trimise la acest con-curs. S-au prezentat mai multe cercuri aparținând diferitelor școli, timișorene sau din alte localități ale ju-dețului.

Locul evaluării lucrărilor a fost Liceul de Arte Plas-tice Timișoara. Ele au fost jurizate de către o comisie formată din profesorii de specialitate ai Liceului de Arte Plastice și profesori metodiști de la diferite alte școli din județ.

Expoziția, vernisajul și

premierea cercurilor parti-cipante au avut loc în data de 22 iunie 2016 la Biblio-teca de Artă „Deliu Petroiu” din Timișoara.

Cercul de pictură pe sti-clă „Icoana, fereastră spre cer” din Giarmata Vii a fost prezent în concurs cu lucrări specifice activității noastre. Au fost 18 lucrări selecta-te și trimise la concurs din icoanele finalizate la data respectivă (unele erau încă în lucru) din care doar 8 lu-crări au participat la jurizare.

Acest lucru s-a datorat faptului că acest concurs s-a adresat doar elevilor din ciclul gimnazial. Cei din învățământul primar, chiar dacă au fost apreciați, nu au putut intra în jurizare, re-gulamentul concursului nu cuprinde și acest nivel de în-vățământ. Oricum lucrările tuturor au atins atenția pen-tru că au fost unice în con-curs, ca și statutul nostru de

cerc în care, după cum știți, se adună copii care vin să picteze în școala din locali-tatea noastră de la diferite școli și de vârste diferite, începând cu învățământul preșcolar până la cel liceal.

Cercului nostru de pic-tură ”Icoana, fereastră spre cer” i s-a acordat pre-miul I în cadrul proiectu-lui de creație plastică, Viz Arte – cerc, iar cei 8 elevi de gimnaziu s-au situat toți pe podium. Este recu-noașterea unei frumoase colaborări dintre instituțiile partenere deja cunoscute de dumneavoastră, cititorii noștri. Dată fiind obținerea acestui premiu ne bucurăm de recunoașterea activității noastre la nivel superior.

Prin semnătura lor aș-ternută pe diplomă, au dat girul calității, inspector școlar general, doamna profesor Aurora Codruța Danielescu, inspector șco-lar arte, domnul profesor doctor Dan Aurel Băcilă și director al Liceului de Arte Plastice, doamna profesor drd. Veronica Adorian.

Pentru noi, a fost o reu-șită. Ne mândrim cu locul I obținut la prima ediție a Proiectului județean de creație plastică Viz Arte – cerc, iunie 2016.

Prof. NICOLETA SPĂTARAsist. Med. LĂCRIMIOARA TOMIUC

CERCUL DE PICTURĂ ICOANA, FEREASTRĂ SPRE CER A OBȚINUT LOCUL I LA CONCURSUL VIZ ARTE

13Vatră nouă nr. 193 septembrie 2016 SPIRITUALITATE

Sărbătoarea Adormi-rii Maicii Domnului este considerată de mai mulți teologi drept “Paștele ve-rii”, fiind sărbătoarea cea mai cunoscută în popor din acest anotimp și cea mai importantă din cele închinate Născătoarei de Dumnezeu. În această zi, ortodocșii sărbătoresc atât moartea și îngroparea, cât și învierea și înălțarea la cer a Maicii Domnului.

Asemănările dintre cele două mari praznice împă-rătești sunt exprimate în modul cel mai evident la nivel liturgic. În acest sens, Maica Domnului este sin-gura dintre Sfinții Bisericii Ortodoxe care are o rân-duială liturgică a punerii în mormânt asemenea cu cea a Mântuitorului Iisus Hris-tos.

Prohodul Maicii Dom-nului, ca şi Prohodul Mân-tuitorului nostru Iisus Hris-tos, este expresia evlaviei, a iubirii credincioșilor faţă de Maica Domnului. Prohodul este o rugăciune cântată prin care noi cerem de la Maica Domnului ocrotire în momentele dificile ale vieţii

noastre, dar, în același timp, recunoaștem adevărul fun-damental, că ea este Maica Vieţii. Ea a născut pe Mân-tuitorul nostru Iisus Hristos, Care este Stăpân peste via-ţă şi peste moarte şi Care are puterea să dăruiască

viaţă veșnică şi să mute tru-pul preacurat al Maicii Sale în slava Împărăţiei cerurilor.

În multe dintre tropa-rele Prohodului sunt amin-tite cuvintele de foc ale

prorocilor care, cu sute de ani înainte de Întruparea Mântuitorului, au văzut-o pe Fecioara Maria fie ca scară pe care coborau şi urcau îngerii, așa cum a văzut-o Patriarhul Iacov - Maica Domnului fiind

scara pe care S-a pogorât Dumnezeu Însuşi la noi în Persoana unicului Său Fiu şi scara pe care noi urcăm de la moarte la viaţă şi de la pământ la cer; ea este lâna pe care a văzut-o Ghedeon şi care rourează pământul cu darurile dumnezeiești şi rugul pe care l-a văzut Moi-se pe Muntele Sinai. Săr-

bătoarea aceasta este una care aduce multă nădejde, multă bucurie şi mult opti-mism în viaţa noastră, pen-tru că ne arată încă o dată că cel care crede în Hristos are viaţă veșnică

Plasarea slujbei în mij-locul bisericii, în fața epi-tafului pe care este zugră-vită scena Adormirii Maicii Domnului, arată locul cen-tral pe care îl ocupă Maica Domnului în Sfânta Biseri-că și în iconomia mântuirii

neamului omenesc.Prohodul Adormirii

Maicii Domnului se cân-tă în ajunul praznicului la finalul slujbei vecerniei. La Ierusalim, unde se află biserica Mormântului Mai-cii Domnului, Prohodul se cântă în ajunul praznicului Adormirii, pe la ceasurile 10 dimineața cu un fast de-osebit, în prezența multor arhierei, preoți, diaconi și a câtorva mii de oameni cu lumânări aprinse în mâini. Ca melodie, Prohodul se cântă întocmai ca și cel al Mântuitorului Hristos, din sfânta și marea Vineri. Pro-hodul Maicii Domnului a fost alcătuit de Manuel din Corint la începutul secolu-lui al XVI-lea, iar în forma sa actuală, se datorează pă-rintelui Petru Chirica de la Biserica Barnovschi din Iași, care l-a extras din Prohodul

Maicii Domnului, găsit scris pe larg în Ceaslovul bogat, tipărit la Mănăstirea Neam-țului, în anul 1835.

Bunul Dumnezeu ne-a învrednicit de câțiva ani ca și la Giarmata Vii să impli-nim această rânduială întru cinstea preabinecuvânta-tei, măritei Stăpânei noas-tre, de Dumnezeu Născă-toarei și pururea Fecioarei Maria.

Preot VASILE D. SUCIU

PROHODUL MAICII DOMNULUI

14 Vatră nouă nr. 193 septembrie 2016DIN VIAȚA PAROHIEI 1 - 31 AUGUST

Donaţii

Comemorări

Decese

Ana-Maria 50 leiCobliș Maria 50 lei Eremia Ioan 50 lei

BOLDEA LENUȚAS-a născut în data de 21 octombrie 1955 în loca-litatea Valcani, județul Ti-miș. A decedat în data de

06 august 2016. Un ultim și pios omagiu din partea familiei. Nu te vom uita niciodată și te vom purta de-a pururi în sufletele și în inimile noastre. Dumnezeu să o odihnească în pace!

GĂGEANU CONSTANTINS-a născut în data de 13 septembrie 1947 în loca-litatea Stănești, județul Vâlcea. A decedat în data

de 07 august 2016. Un ultim și pios omagiu din partea soției, copiilor și nepoților. Te vom purta de-a pu-ruri în inimile și în sufletele noastre și nu te vom uita niciodată. Să-i fie țărâna uşoară!

Cu durere în suflet re-amintim că s-au scurs 6 luni de la trecerea în veș-nicie a scumpului nos-tru soț și tată DEMETER

LUIGI-ALEXANDRU. Amintirea ta și clipele frumoase petrecute îm-preună vor rămâne veșnic în ini-mile noastre. Dumnezeu să-l odih-nească în pace!

Un suflet minunat, plin de dragoste și credinţă, în urmă cu 6 luni s-a înălţat la cer, departe de noi, dar mai aproape de Dumne-

zeu, lăsând în urmă singurătate, durere și tristeţe. Cu imensă du-rere în suflet ne-am despărţit de tine iubită soţie, scumpă mamă, adorată fiică BEGA VIORICA. Te va plânge mereu familia: mama Sofia, soţul Vasile și copiii Marius și Monica.

O amintire frumoasă pentru cei care l-au cu-noscut și o mare durere pentru noi, cei care l-am pierdut. S-a împlinit un an

de cand a trecut în veșnicie cel ce a fost soțul, tatăl și bunicul nostru, SPĂTAR IOAN-VASILE. Fie-i țărâna uşoară! Familia

Cu adâncă durere în suflete, amintim că s-au scurs un an de când ne-a părăsit cea care ne-a fost mamă, bunică și străbu-

nică, ANDRAȘ SUSANA. Amin-tirea ei v-a rămâne vesnic vie în gândurile noastre. Dumnezeu să o odihnească în pace! Copiii, nepoții şi strănepoții.

Timpul se scurge nemilos de repede, dar nu aduce uitarea, ci adân-cește dorul și înmulțește lacrimile din inimile noas-

tre. Au trecut 10 ani de când a pășit în lumea celor drepți și ne-a părăsit pentru totdeauna scum-pul nostru soț, tată, socru, bunic și străbunic BARNA MARTIN. Amintirea lui va rămâne veșnic vie în inimile și în sufletele noastre. Familia îndurerată. Dumnezeu să-l odihnească in pace!

Timpul trece dar dure-rea este tot mai adâncă la împlinirea pe data de 13 iulie a unui an și jumătate de când ne-a părăsit pen-

tru totdeauna scumpul nostru soț, unchi și cumnat MĂRIUȚĂ AUREL. Te vom plânge mereu și te vom purta de-a pururi în sufletele noas-tre. Familia îndurerată. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Cu nemărginită du-rere, familia reamintește tuturor celor care l-au cunoscut și prețuit că pe data de 27 iulie s-au

împlinit 4 ani și jumătate de când a trecut în veșnicie, plecând pen-tru totdeauna din mijlocul nos-tru, cel care a fost scumpul nostru soț, tată, socru și bunic SPĂTAR GHEORGHE. Amintirea lui va ră-mâne de-a pururi în sufletele noas-tre. Să-i fie țărâna uşoară!

Lacrimi, rugăciuni și gânduri pioase, în aminti-rea celei care a fost scum-pa noastră mamă și bu-nică, DRAGA ADORIAN.

Se împlinesc 9 ani de când ne-a părăsit, plecând pentru totdeauna de lângî noi. Dumnezeu să o odih-nească în pace !

execută

lucrări funerare

mozaicmarmură

granit

SC YUSY SRL

Tel: 0729 787 275; 0768 742 455

Fotografii ceramică, capace, recondiționăm cruci.

Prețuri

avantajoase!

plata și în rate

Executăm lucrări în tot județul Timiș

RUGĂÎnvață-mă, Tată, și-mi dă povață,Cum să fiu bun și drept în viață.Să-mi fie mie milă de bietul câine,Să-mpart cu el bucata de pâine.

Învață-mă, Tată, să cresc frumos, La minte și trup să fiu sănătos.În mine-i și rău, în mine-i și bine,Învață-mă cum să fiu ca Tine.

Învață-mă, Tată, să fiu mulțumit,Să dărui din mine, să mă simt iubit.Cu Tine sunt una, mă-nvață să fiu Păzitor de pace și vrednic fiu.

Fii lângă mine, de veghe mereu,Arată-mi iubirea de-aproapele meu.Arată-mi ce-nseamnă statornicia,Bucuria de-a fi și veșnicia.

RODICA JIȘA

15Vatră nouă nr. 193 septembrie 2016 INFO SAH

Festivalul Internațional de Șah Cap Aurora, desfă-șurat în luna iunie 2016, este un bun prilej pentru clubul nostru de șah pen-tru a forma un grup de elevi doritori să participe la acest turneu și în același timp să beneficieze de un plus de pregătire la șah.

Toți elevii sunt însoțiți de părinți sau bunici care astfel își fac și ei concediul la mare și beneficiază în rând cu copiii de tarife re-duse la cazare.

Înscrierile încep deja din luna ianuarie a anului curent pentru ca părinții să poată programa concediul de odihnă în perioada re-spectivă.

În fiecare an, începând din 2004 (12 ani neîntre-rupți), urcăm în trenul de Mangalia, în cușete sau va-goane de dormit clasa I în prima zi de vacanță de vară și poposim pe malul mării în miezul zilei, bucuroși și dornici de competiție. Cobo-rând din vagonul cu cușete ocupat în totalitate de spor-tivii noștri, poposim la Cap Aurora cu ajutorul taxiurilor ce așteaptă în gară și suntem așteptați cu drag să ne cazăm în hotelul Camelia ocupat în proporție de aprox. 95% de sportivi ai C.S.Mediator.

An de an prezența la acest festival organizat de Clubul Central de Șah Bu-curești este tot mai mare și mai entuziastă. Poze, re-zultate precum și activita-tea Clubului Central de șah poate fi urmărită pe Blogul iubitorilor de șah pe care vă recomandăm să navi-gați: http://clubulcentral-desahbucuresti.blogspot.ro/2016/06/fisca2016.html

Condițiile foarte bune de joc, cazarea de excepție

la alegere, servirea mesei nu este condiționată de bonuri și anumite locuri, varietatea jucătorilor de șah veniți din mai toate colțurile țării, premiile ex-cepționale precum și pri-mirea călduroasă a orga-nizatoarei internaționale, Dna Mariana Ioniță, au dus la un total de 560 de șahiști participanți.

Este un concurs unde fișa scrisă a partidei este obligatorie deoarece re-zultatele sunt omologate la FIDE și la FR Șah pentru obținerea de norme și cate-gorii sportive.

Putem arăta că au parti-cipat 60 de cluburi sportive din România și 4 cluburi de peste hotare (Moldova, Bulgaria, Turcia și Ucraina).

Ca în fiecare an, la tur-neele de 8, 10 și 14 ani, organizatorii au premiat primele 3 cluburi care au obținut cele mai multe puncte cumulate/club.

Astfel la Turneul A – Grupa de copii 8 ani - re-zultatele au fost urmă-toarele:

Locul 1 - Clubul Central de șah București, antrenor Tudor Ristea.

Locul 2 - Clubul Sportiv Noua Generație Mangalia, antrenor Andrei Furcă.

Locul 3 - Clubul Sportiv Mediator Giarmata Vii, an-trenor Partenie Mihai.

La Turneul B – Grupa

de copii 10 ani – rezultate-le au fost următoarele:

Locul 1 - Clubul Central de șah București, antrenor Tudor Ristea.

Locul 2 - Clubul Sportiv Universitar Sibiu, antrenoa-re A. Popa.

Locul 3 - Clubul Sportiv Mediator, antrenoare Nar-cisa Drăgulescu.

Mulțumim sportivilor noștri pentru felul cum s-au mobilizat pentru a câștiga cât mai multe par-tide de șah și s-au încurajat reciproc dovedind unitate, ambiție și prietenie.

FISCA 2016 a fost structurat pe următoare-le turnee:

Turneul A – Grupa de copii 8 ani – 167 participanți.

Clubul Sportiv Mediator a fost reprezentat de urmă-torii șahiști: Stângă Daniel (premiat pe locul 4), Chiu Vlad, Sântimbreanu Mih-nea, Duma Daniel, Onica Victor, Buna Isis, Mocan Dragoș, Popa Marius, Scă-ueriu Alex, Cotoară Laura, Dogaru Vlad, Vărșăndan Victor, Gheorghiță Andrei, Dăescu Ema (14 copii)

Turneul B – Grupa de copii 10 ani – 138 partici-panți.

Clubul Sportiv Mediator a fost reprezentat de urmă-torii șahiști: Mocan Radu, Grigorie Valentin, Cord An-drei, Grosu Tudor, Popovici Andrei, Duma Ioan, Popa

Florin, Mașcaș Anisia, Maș-caș Răzvan, Popovici Maria (10 copii).

Turneul C – Grupa de juniori 14 ani – 138 parti-cipanți.

Clubul Sportiv Media-tor a fost reprezentat de următorii șahiști: Căzan An-drei, Muraru Mateo, Silaghi Oana, Pop Raul, Anton Oana, Gheorghiță Cătălina, (6 juniori)

Turneul D – open juni-ori peste 14 ani și seniori – 120 participanți.

Clubul Sportiv Mediator a fost reprezentat de urmă-torii șahiști: Mirea Rareș, Căzan Călin, Mocan Adri-an, Stângă Adrian, Andrei-ca-Navruc Sebastian.

În total, am fost 62 de persoane dintre care 32 de copii și juniori și 4 seniori. S-au jucat 9 runde și au fost analizate gratuit de către prof. Narcisa Drăgulescu, aproximativ 240 de partide, una câte una. Aceste analize sunt apreciate și îndrăgite de elevii noștri, care stăteau plini de vervă la rând la ana-liză și numai după aceea se duceau la plajă.

Tabăra de șah și-a atins scopul. Copiii au învățat multe noțiuni în plus, jocul lor a progresat și au fost mai tot timpul împreună: la mare, în sălile de joc și mai apoi pe înserate jucând amicale sau șah tandem în curtea hotelului.

Mulțumim din suflet tuturor (elevi, părinți și bu-nici) pentru timpul petre-cut împreună.

Aripi de înger au fost dea-supra noastră și Dumnezeu ne-a ocrotit, clipă de clipă.

Da, am trăit o vacan-ță de vis, aici, în frumoasa noastră Românie.

Gens Una Sumus!

TABĂRA DE ȘAH VISUL UNUI PION* PE LITORALUL MĂRII NEGRE *

Pagină realizată de ELEONORA și PARTENIE MIHAI, antrenori la C. S. Mediator

16 Vatră nouă nr. 193 septembrie 2016

Revistă editată cu sprijinul Consiliului Local şi al Primăriei Ghiroda

ISSN 1584-4323

Tehnoredactare și tipar S.C. Partoș S.R.L. , Timișoara, str. Zugrav Nedelcu nr. 5, tel: 0734 993020, e-mail: office@tipografiapartos.ro, www.tipografiapartos.ro

Periodic al comunității din Giarmata ViiAdresa: Giarmata Vii, str. Înfrățirii nr. 48-50, tel. 0256-386 777, 0744-604 975E-mail: suciuvasile1966@gmail.com; Web: www.giarmatavii.ro,www.banaterra.eu/biblioteca/reviste/reviste-rurale-si-parohiale-integrale/vatra-nouaColegiul de redacție: acad. Ion Păun OTIMAN (director onorific), preot Vasile SUCIU (redac-tor-șef ), prof. Monica SUCIU, prof. univ. dr. Aurel LĂZUREANU, prof. Nicoleta SPĂTAR, asistent medical Lăcrimioara TOMIUC, ec. Viorica LUCIAN-HOFFMANN, ing. Partenie MIHAI, prof. Claudia VLAICU, prof. Valentina POPA, prof. AURICA RUEN

REȚETE CULINARE

Ingrediente1kg cartofi, 1 fir de

praz (folosim numai par-tea verde), 200g măsline, 200g ciuperci, ardei roșu, o legătură de mărar, o lin-gură bulion, 2 căţei de us-turoi, linguriţă nucșoară, sare, piper și 100ml ulei.

Mod de preparareSe curăţa cartofii, se

taie felii rotunde, mai groase și se pun la fiert în apă cu sare. Se fierb până intră furculiţa în iei, apoi se scurg de apă.

Curăţăm prazul și spă-lăm bine fiecare frunză în interior și lateral pentru a nu avea surpriza să ne trezim cu pământul între dinţi.

Tocăm ardeiul și pra-zul bucăţi mai mari, pen-tru ca specific preparate-lor germane, tocana nu trebuie să arate că toca-nă românească. Fiecare legumă are locul ei bine stabilit și la aspect nu nu-mai gustativ.

Punem uleiul la încins cu restul legumelor și le împrietenim bine, apoi punem și măslinele și stingem cu o cană de apă.Acoperim cu un capac, re-ducem focul și lăsăm cam 10 minute. Adăugăm și cartofii, bulionul, sare, piper, nucșoara și dăm la cuptor pentru 15 minute.

Nu trebuie să fie o to-cană zemoasă. Legumele rămân întregi, cu formă.

KARTOFFEL-EINTOPF

Ingrediente5 banane, 3 ouă, 250g

zahăr pudră, 200g unt, 250g cremă Mascarpone, 1 plic praf de copt, 2 pli-curi zahăr vanilat, 2 căni cu făină, un praf de sare, 50g cafea solubilă sau ca-cao.

Glazură albă de vanilie sau ciocolată albă 200g, pentru a îmbrăca prăjitu-ra. Dacă nu dorim, putem doar să pudrăm cu zahăr.

Mod de preparareCurăţăm 3 banane și

le mixăm pentru a face un piure fin (putem să le pasăm și cu furculiţa).

Într-un castron frecăm untul cu zahărul pudră, până se încorporează și formează o cremă. Pes-te acest amestec punem piureul de banane, ouăle, zahărul pudră, praful de

sare și crema Mascarpo-ne. Le mixăm cam 5 mi-nute, apoi punem cele 2 căni cu făină în care am pus și praful de copt. Mai mixăm 5 minute și obţi-nem o compoziţie cre-moasă și fină.

Ungem o tavă rotundă cu unt și punem jumătate din compoziţie. Cele 2 ba-nane rămase le curăţăm de coajă, le dăm prin ca-feaua solubilă sau cacao și le așezăm peste com-poziţia din tavă. Punem și restul de compoziţie, îmbrăcăm bine bananele cu ea și dăm la cuptor la 180 de grade circa 45 de minute cu umluft sau 200 grade la cuptor normal.

După ce am scos prăji-tura din cuptor o scoatem din tava, fundul prăjiturii rămâne în sus și o îmbră-căm în ciocolată.

PRĂJITURĂ CU CIOCOLATĂ ȘI BANANE