Slovacia. Documentar

Slovacia, oficial Republica Slovacă (slovacă: Slovensko, oficial Slovenská

republika) este un stat fără ieșire la mare din Europa Centrală, cu o

populație de peste cinci milioane de locuitori, și o suprafață de aproximativ

49.000 km². Se învecinează cu Ucraina la est, cu Polonia la nord-est, cu

Cehia la nord-vest, cu Austria la vest și cu Ungaria la sud. Capitala și cel

mai mare oraș este Bratislava, localizat în sud-vestul țării. Slovacia este un

membru al Uniunii Europene, NATO, OCDE, OMC și a altor organizații

internaționale.

În antichitate, teritoriul a fost locuit de triburi dacice, celtice și germanice,

iar peste câteva secole, teritoriul fusese încorporat în Imperiul Roman.

Poporul de origine slavă, ai cărui strămoși au ajuns pe teritoriul actualei

Slovacii între secolele V și VI, în timpul Migrațiilor. Mai multe regiuni ale

Slovaciei au aparținut Imperiului lui Samo, prima entitate politică a

slavilor, apoi Moraviei Mari, Regatului Ungariei, Imperiului Habsburgic,

Imperiului Austro-Ungar și apoi Cehoslovaciei. Un stat separat slovac a

existat în timpul celui de al Doilea Război Mondial, între 1939-1945,

urmând într-un final să devină iarăși parte a Cehoslovaciei. Slovacia și-a

obținut independența pe 1 ianuarie 1993, în urma unei dizolvări pașnice a

Cehoslovaciei, numită și Divorțul de Catifea.

Țara s-a alăturat Uniunii Europene în 2004 și Zonei euro pe 1 ianuarie

2009. Slovacia, împreună cu Slovenia și Estonia sunt unicele țări din fostul

bloc comunist care fac parte din Uniunea Europeană, Zona Schengen și

NATO simultan.

Slovacii sunt un popor de origine slavă.

Primul stat slovac din Evul Mediu a fost Principatul Nitra. Curând însă

cneazul Pribina a fost expulzat de pe tron de către Mojmir I.

Republica Slovacă a fost un stat național independent slovac care a existat

din 14 martie 1939 până pe 8 mai 1945. Republica Slovacă a fost un aliat și

stat clientelar al Germaniei Naziste. Teritoriul ocupat de prima republică

slovacă este cu aproximație același cu cel al Slovaciei din zilele noastre (cu

excepția al părților sudice și estice). Prima Republica Slovacă se învecina

cu Germania, Protectoratul Boemiei și Moraviei, Polonia și Ungaria.

Republica Slovacă a fost recunoscută de Germania Nazistă și statele aliate

cu aceasta sau neutre față de Reich – Italia Fascistă, Imperiul Japonez și

statele sale marionetă (Manchukuo, Mengjiang și Guvernul provizoriu al

Chinei), Uniunea Sovietică, Spania, Croația, Lituania, Estonia, Elveția, El

Salvador, Vatican și Ungaria. Existența legală a primei republici slovace a

fost anulată retroactiv de puterile victorioase în al doilea război mondial ca

rezultat al anulării Acordului de la München și a tuturor consecințelor

acestuia.

Republica Slovacă din perioada celui de-al doilea război mondial mai este

denumit și Prima Republică Slovacă (prvá Slovenská republika) sau

Statul Slovac (Slovenský štát) pentru a o deosebi de Slovacia din zilele

noastre – A doua Republică Slovacă, care nu este însă considerat din

punct de vedere legal un stat succesor al primei republici. Denumirea de

„Slovenský štát " a fost folosită în aproape toate textele istorice apărute în

Cehoslovacia comunistă (1948-1989).

Adolf Hitler, care se pregătea să invadeze Cehia, avea mai multe planuri

pentru Slovacia. Decizia finală a lui Hitler a fost să creeze un stat separat

slovac aflat sub „protecția” Germaniei, care să reprezinte o bază strategică

de atac împotriva Poloniei. Pe 13 martie 1939, Hitler l-a invitat pe

monseniorul Jozef Tiso (fostul premier al Slovaciei autonome, înlăturat

prin forță de trupele cehe cu câteva zile mai înainte) la Berlin, pentru a-l

îndemna să proclame independența Slovaciei, alternativa fiind împărțirea

țării între Ungaria și Polonia. Această posibilitate a fost „confirmată” de

Joachim von Ribbentrop, care a prezentat un raport fals cu privire la

mobilizarea trupelor maghiare la granița cu Slovacia. Tiso a refuzat să ia

decizia proclamării independenței de unul singur. Hitler a fost de acord ca

problema independenței să fie hotărâtă de Dieta (parlamentul) slovacă. Pe

14 martie, a fost convocată Dieta. În sesiunea parlamentului, Tiso a

prezentat un raport asupra discuțiilor cu Hitler, iar deputații au aprobat în

SURSE: http://ro.wikipedia.org/wiki/Slovacia http://ro.db-city.com/Slovacia--Regiunea-Bansk%C3%A1-Bystrica--Zvolen--Zvolen

http://www.vlaky.net/zeleznice/spravy/003085-Sprava-o-aktualnom-stave-zeleznice-v-okoli-Tisovca/ http://tisovec.com/

http://www.smahu.com/uzivatelia/mpch/pohronska-pohora/ http://www.e-obce.sk/obec/pohronskapolhora/fotky/7440.html , hărți GOOGLE și altele.

unanimitate proclamarea independenței. Jozef Tiso a fost numit președinte

al noii republici. Slovacia a semnat un tratat cu Germania prin care al

doilea devenea un protector al țării. Slovacia s-a înscris în război de partea

Axei ajutând de multe ori Germania. După izbucnirea insurecției naționale

antinaziste din august 1944, germanii au ocupat din septembrie țara.

Trupele germene au fost alungate pas cu pas de armatele sovietice, române

și cehoslovace care înaintau din răsărit. Prima republică slovacă a încetat

definitiv să existe de facto pe 4 aprilie 1945, când Armata Roșie a eliberat

Bratislava și ultima parte a Slovaciei. Republica Slovacă a încetat de jure

să existe pe 8 mai 1945, când guvernul slovac în exil a capitulat la

Kremsmünster (Austria) în fața generalului Walton Walker, comandantul

Armatei a 3-a americane.

Teritoriul Slovaciei eliberate a devenit parte de facto a Cehoslovaciei.

După mișcarea comunistă în Cehoslovacia țara s-a reorganizat

administrativ în Republica Socialistă Slovacă și Republica Socialistă Cehă.

Repartizarea între cehi și slovaci în Cehoslovacia a persistat ca un element

cheie în mișcarea de reformă din anii 1960-70, un deceniu al aspirațiilor

cehilor și slovacilor. Etnia rămâne parte integrantă a afacerilor sociale,

politice și economice a țării. Slovacia a avut câștiguri importante în

producția industrială în anii 1960 și 1970. Prin anii 1970, producția

industrială a fost aproape egală cu cea din Cehia. O îmbunătățire generală

în domeniul serviciilor, în special în domeniul sănătății și educației, au

însoțit creșterea industrială a Slovaciei. La mijlocul anilor 1980, numărul

de medici pe cap de locuitor a depășit ușor Cehia față de anul 1948 când

aceștia au reprezentat două treimi din cifra cehă.

După Revoluția de Catifea s-a eliminat cuvântul „socialistă".

După Divorțul de Catifea, Slovacia a ajuns să fie independentă. Slovacia va

deveni o economie tip „tigru" nefiind eclipsată de Cehia. Acest lucru s-a

întâmplat, mai ales după 2000, când Slovacia a devenit o economie cu o

creștere economică foarte puternică. Deși la ora actuală Cehia are un PIB

pe cap de locuitor mai ridicat decât cel slovac, Slovacia a arătat o creștere

economică mai mare ca Cehia în ultimii ani și a intrat într-o perioadă de

boom economic.

Pojon sau

Bratislava

Drapel

Stemă

Poreclă: Micul mare oraș, Frumusețea de pe Dunăre

Prezentare generală

Situată în centrul Europei, este acoperită în partea centrală și de

nord de Munții Tatra, iar de Carpați în nord și nord vest. Peste 300

de vârfuri din Munții Tatra fac parte din rezervația naturală

„Tatra".Țara se învecinează cu Ungaria, Polonia, Cehia, Austria,

Ucraina. Slovacia nu are ieșire la mare.

Clima: temperată, cu veri relativ răcoroase şi ierni friguroase,

înnorate şi umede (precipitaţii abundente sub formă de ninsoare).

Relief: Carpaţii (la poalele cărora se află Bratislava) se întind pe

cea mai mare parte a nordului ţării. Printre aceştia, se disting

Munţii Tatra (Tatry), care sunt o destinaţie foarte populară pentru

schi şi care de asemenea conţin numeroase lacuri şi văi, precum şi

cele mai înalte puncte ale Slovaciei, Gerlachovský (2.655 m) şi

Krivan, simbol al ţării. Câmpiile se găsesc în sud-vest (de-a lungul

Dunării) şi sud-est. Cele mai mari râuri slovace, altele decât

Dunărea (Dunaj) sunt afluenţii acestuia, Váh şi Hron, precum şi

Morava care formează frontiera cu Austria.

Suprafata: 49.000 km².

Populatie: peste 5 milioane de locuitori.

Grupuri etnice: Majoritatea locuitorilor Slovaciei sunt de

naţionalitate slovacă (86%). Ungurii sunt cea mai mare minoritate

etnică (9,7%) şi sunt concentraţi în sudul şi estul ţării, la frontiera

cu Ungaria. Celălalte grupuri etnice cuprind ţiganii, cehii, rutenii,

ucrainenii, germanii şi polonezii.

Capitală: Bratislava(430.000 locuitori).

Moneda: euro.

Limba oficiala: slovaca.

Fus orar: UTC +1 / +2.

Curent electric: 220V AC 50 HZ.

Religia predominanta: este cea romano-catolica, c.c.a. 400000 de

lutherani, 300000 de greco-catolici, 85000 reformati, 34000 de

ortodocsi.

Cumparaturi: portelan, sculpturi in lemn, broderii, sticla, cristal,

ceramica populara. ]

Bacsis: nu e obligatoriu, dar in general 5-10 %.

Transport intern: Autobuzele sunt disponibile in toate regiunile,

sunt eficiente si confortabile.

Rent - a- car: serviciul e disponobil in toate orasele principale din

tara.

Taxi: sunt dotate cu ceas si sunt ieftine, tarifele urcand putin seara.

Bratislava

(în slovacă până în 1919 Prešporok, germană Pressburg, maghiară Pozsony,

în română de asemenea Pojon) este capitala și cel mai mare oraș din Slovacia

și are o populație de aproximativ 430.000 locuitori. Bratislava este situată pe

Dunăre, aproape de granițele Slovaciei cu Austria și Ungaria și destul de

aproape de granița cu Republica Cehă. Se află la doar 60 de km de Viena.

Munții Carpați încep pe teritoriul orașului (Malé Karpaty, „Carpații Mici”).

Bratislava este sediul președinției, parlamentului și guvernului slovac. În oraș

se află câteva universități, muzee, teatre și alte instituții culturale, printre care

Slovenská filharmónia (Orchestra Filarmonică Slovacă). La nivelul tradițiilor,

orașul slovac poartă și semnele influențelor venite din Austria, Ungaria etc. În

trecut a fost un oraș din Imperiul Austro-Ungar, motiv pentru care are și alte

nume, în uz până la finalul Primului Război Mondial: Pressburg (germană,

chiar și astăzi alternativa oficială) și Pozsony (maghiară).

Julius Jacob von Haynau (n. 14 octombrie 1786, Kassel,

Principatul Hessen-Kassel – d. 14 martie 1853, Viena) a fost un general

austriac, baron, fiu natural al principelui elector (germ. Kurfürst) Wilhelm I de

Hessen-Cassel.

Numele lui se leagă de revoluția maghiară din 1848-49 și lupta pentru

independență, urmând o lupta de răzbunare nemiloasă împotriva Ungariei; a și

executat 13 generali la Arad.

Și-a început cariera în armata austriacă, a luat parte în războiul lui Napoleon.

Monseniorul Jozef Tiso Th. D. (n. 13 octombrie 1887 – d. 18 aprilie

1947) a fost un politician slovac al Partidului Popular Slovac și preot romano-

catolic.

A ajuns membru în parlamentul Cehoslovaciei, apoi în guvernul cehoslovac

și, în final, președinte al Primei Republici Slovace (care a existat în perioada

1939 - 1945).

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Tiso a fost judecat de

autoritățile cehoslovace, condamnat la moarte și executat prin spânzurare.

Chipul lui Jozef Tiso pe moneda de 50 de coroane emisă de Prima Republică

Slovacă la aniversarea a 5 ani de la înfiinţare.

Václav Havel

(n. 5 octombrie 1936, Praga, Cehoslovacia – d. 18 decembrie 2011,

Hradecek, Republica Cehă) a fost un scriitor, dramaturg și disident

ceh. A fost ultimul președinte al Cehoslovaciei (1990-1992) și

primul președinte al Republicii Cehe (1993-2003).

Copilăria și tinerețea. S-a născut pe 5 octombrie 1936 la Praga.

Fiul unor capitaliști bogați, are de suferit de pe urma comunismului

încă din adolescență. Nu îi este permis să facă studii universitare

așă că merge la cursuri de seral. La vârsta de 15 ani își descoperă

pasiunea pentru poezie. Scrierile sale sunt influențate de Kafka,

chiar dacă operele acestuia erau interzise în acea vreme.

După satisfacerea serviciului militar, lucrează ca mașinist la un

teatru din Praga (Teatrul pe balustradă - Divadlo Na Zábradlí) și

studiază arta dramatică prin corespondență. După lovitura de stat

organizată și condusă de Moscova din 1948 familia sa își pierde

proprietățile și este considerată pro-Germană și că a colaborat cu

ocupantul (acuzație formulată în ziarul comunist Rudé Právo din

23 februarie, 1989) Lui Havel i se ridică tot felul de obstacole dar

face cursuri de liceu la seral și intră la Universitatea Tehnică Cehă

in 1957. Prima piesă reprezentată a fost Petrecerea din grădină

(1963) iar cea mai cunoscută piesă a sa este Largo Desolato. În

1964 s-a căsătorit cu Olga Šplíchalová (1933–1996).

Cariera politică. În această perioadă își începe și cariera politică,

din postura de disident, lucru care îi influențează și opera. În 1968,

anul Primăverii de la Praga, este dat afară de la teatru. Activismul

său politic îl costă cinci ani de închisoare. Această dizidență a

culminat în momentul publicării Cartei 77 un manifest politic,

scris pentru a acuza arestarea membrilor grupului de muzică

psihedelică Plastic People of the Universe. Teoria sa politică cea

mai articulată și mai onorată este cea a „Post-Totalitarismului”

(puterea celor fără de putere), un termen utilizat pentru a descrie

viata socială și politică după încheierea „minciunii comuniste”.

Revoluția de catifea (în cehă sametová revoluce, în slovacă nežná

revolúcia) a fost mișcarea pacifistă prin care partidul comunist din

Cehoslovacia a pierdut monopolul puterii și a revenit la

democrație.

Căderea Zidului Berlinului provoacă o veritabilă undă de şoc în

întregul sistem comunist. Primul efect se face simţit în

Cehoslovacia odată cu mişcarea numită „revoluţia de catifea”.

In Slovacia: http://www.youtube.com/watch?v=IsdCoXXapRs&feature=player_embedded

În România: http://www.youtube.com/watch?v=ljQ2-ul6Mo8&list=PLA9EC21E921E7740C

Sau aici http://www.youtube.com/watch?v=TxPZt9AUp58

http://www.youtube.com/watch?v=SKkHUIlTMHU

Revoluţia de catifea a fost mişcarea pacifistă prin care partidul

comunist din Cehoslovacia a pierdut monopolul puterii şi a revenit

la democraţie.

Curentele deschise și liberale provenite dinspre Uniunea Sovietică,

prin internemdiul așa-numitei Perestroika, condusă de Mihail

Gorbaciov începând cu 1985, s-au concretizat în începerea

reformelor politice în țările satelite ale acesteia. În cazul

Cehoslovaciei, anul 1977 a rămas în istorie, an în care, în spiritul

Primăverii de la Praga, un grup de intelectuali a publicat un

manifest numit „Scrisoarea 77", în care își exprimau dezacordul cu

regimul instituit.

În 1989, momentul schimbărilor în Europa de est, locuitorii

Cehoslovaciei știau despre căderea imperiului sovietic și

prăbușirea regimurilor totalitare în țările învecinate de la radio

(Radio Europa Liberă). La 17 noiembrie, la Praga, poliția a atacat

mii de studenți care protestau împotriva regimului comunist. Acest

eveniment a provocat începerea demonstrațiilor. A fost creat Forul

Civic, condus de dramaturgul Václav Havel, iar în interiorul

Partidului Comunist Cehoslovac se dădeau lupte pentru putere

între conservatorii lui Gustáv Husák și reformiștii lui Ladislav

Adamec.

După greva generală din 27 noiembrie 1989 și în lipsa sprijinului

aliatului sovietic, Partidul Comunist Cehoslovac a abandonat

puterea. Gustáv Husák, până atunci un mare promotor al ortodoxiei

comuniste, a devenit la 10 decembrie Președintele Republicii.

Evenimentele s-au precipitat și înainte de sfârșitul anului 1989,

Vaclav Havel a ajuns la șefia Statului iar Alexander Dubček la

președinția Parlamentului. În iunie 1990 au avut loc primele alegeri

democratice, în urma cărora au ieșit învigători Forumul Civic (ceh)

și Publicul Împotriva Violenței (slovac).

Evoluția politică și sciziunile ulterioare ale acestor partide au

clătinat federația în anii 1991 și 1992. După o puternică mișcare

naționalistă secesionistă în 1993, a urmat separarea Republicii

Cehe și Slovaciei în urma Divorțului de Catifea. Vaclav Havel a

devenit primul președinte al Cehiei iar Vaclav Klaus a preluat

funcția de premier, în timp ce în Slovacia, Vladimir Mečiar a

devenit noul șef al Statului. Republica Cehă și Slovacia au devenit

ulterior membre ale Alianței Nord-Atlantice și în mai 2004 au

aderat împreună la Uniunea Europeană.

A fost un suporter pasionat al rezistenței nonviolente, teoretizată

altădată de un celebru politician indian, Mahatma Gandhi. A fost

unul dintre liderii Revoluției de Catifea din 1989 și devine

președinte după primele alegeri libere. Pe 29 decembrie 1989, fiind

deja președinte al Forumului Civic, a fost ales președinte al

primului parlament liber.

În 1996, împreună cu filantropul japonez Yohei Sasakawa și cu

laureatul premiului Nobel pentru pace, Elie Wiesel, pune bazele

fundației Forum 2000, o organizație care are ca scop declarat

identificarea problemelor cheie ale societății actuale și dezvoltarea

de soluții pentru conflictele de ordin religios, cultural sau

interetnic.

Destrămarea Cehoslovaciei. Un insucces al carierei sale politice

l-a reprezentat destrămarea Cehoslovaciei, în 1992, căreia Havel i

s-a opus. Pe 3 iulie al acelui an parlamentul cehoslovac a refuzat

realegerea lui Havel ca președinte al țării, pe motiv că s-a

pronunțat pentru menținerea Cehoslovaciei. A demisionat din

funcție pe 20 iulie 1992, după Declarația de Independență a

Slovaciei. Astfel Havel a devenit ultimul președinte al

Cehoslovaciei și primul președinte al Cehiei.

În 1993 devine primul președinte al Cehiei. În 1996 soția sa moare

de cancer. Se recăsătorește în 1997, cu actrița Dagmar Veškrnová.

Este reales președinte în 1998, în ciuda faptului că e bolnav ca

urmare a anilor de detenție și a excesului de tutun. În 2003 iese de

pe scena politică după ce încheie cel de-al doilea mandat politic de

președinte, iar biroul său este ocupat de marele sau oponent,

Václav Klaus, cel mai redutabil adversar politic al său.

Ivan Gašparovič

Președinte al Slovaciei

În funcție

5 iunie 2004 – prezent

Prim-ministru Mikuláš Dzurinda

Iveta Radičová (prezent)

Precedat de Rudolf Schuster

Născut(ă) 27 martie 1941 (72 de ani)

Poltár, Slovacia

Soție Silvia Gašparovičová

Profesie Profesor universiar

Confesiune Catolic

Ivan Gasparovic (născut la 27 martie 1941) este un politician slovac și profesor

de drept care a fost președinte al Slovaciei din 15 iunie 2004. El este, de

asemenea, primul presedinte slovac reales.

La început de carieră. Cu toate acestea, în ciuda expulzării sale, Gasparovic a

fost capabil să-și continue cariera juridică și de la 1968 până în iulie 1990, el a

fost un profesor la Catedra de Drept Penal, Criminologie și Practică

criminologică la Facultatea de Drept a Universității Comenius din Bratislava. În

februarie 1990, el a devenit prorector la Universitatea Comenius.

După Revoluția de Catifea și căderea ulterioară a regimului comunist,

Gasparovic a fost ales de către noul președinte Vaclav Havel Procurorul General

al țării federale. După martie 1992, el a fost pentru scurt timp vice-președinte al

Consiliului Legislativ al Cehoslovaciei, în ianuarie 1993. Gasparovic a revenit

temporar la Universitatea Comenius. El a fost un membru al Consiliului

Științific al Universității Comenius și a Consiliului Științific al Facultății de

Drept din cadrul aceleiași universități. La sfârșitul anului 1992, el a fost unul

dintre autorii Constituției Slovace.

Președinte al Slovaciei. Gasparovic a abordat atenuat și non-conflictual

președinția sa. Lui i-a a crescut popularitatea cu mulți alegători, și azi este un

presedinte popular. Cu toate acestea este, în general perceput că a pus Slovacia

înapoi la comunism, prin progresul politic, economic și de dezvoltare.

Gasparovic a fost susținut de prim-ministrul Robert Fico și Partidul Național

Slovac , condus de Jan Slota.

Majoritatea locuitorilor Slovaciei sunt de naționalitate slovacă (86%). Ungurii

sunt cea mai mare minoritate etnică (8,5%) și sunt concentrați în sudul și estul

țării, la frontiera cu Ungaria. Celelalte grupuri etnice cuprind țiganii, cehii,

rutenii, ucrainenii, germanii și polonezii.

Structura confesională, conform recensământului din 2001, era următoarea:

Biserica Romano-Catolică: 68,9%,

Biserica Luterană CA: 6,9%,

Biserica Greco-Catolică din Slovacia: 4,09%,

Biserica Reformată: 2,04%,

Biserica Ortodoxă din Slovacia: 0,94%.

12,9% din totalul locuitorilor s-au declarat fără confesiune, iar 2,99% nu au dorit

să-și declare apartenența religioasă.

Drapelul Slovaciei

Drapelul Slovaciei este format din trei benzi orizontale de

dimensiuni egale, în culorile alb, roșu și albastru. Își are originile

din revoluția din 1848, când slovacii se luptau împotriva

maghiarilor pentru independență. Acest steag a fost adoptat semi-

oficial de Cehoslovacia înainte de primul război mondial, de

Republica Slovacă în timpul celui de-al doilea război mondial și,

după 1 martie 1990, ca steag al Slovaciei ca republică constituentă

cehoslovacă. Stema a fost adăugată la 3 septembrie 1992.

Tradiții Slovace

Folclorul. Fiecare popor deține un patrimoniu cultural propriu,

menit să stea dovadă noilor generații a creațivității, simțului

estetic, identității etnice și bogăției spirituale ale strămoșilor lor.

Valori spirituale, monumente, obiecte de artă și tradiții se păstrează

și în Slovacia, stat situat în centrul Europei, de unde și avantajul de

a moșteni comori culturale unice. Știința care studiază cultura

populară materială și spirituală poartă numele de Etnografie.

Folclorul face parte din cultura populară și nu reprezintă, sub nici o

formă, un sistem închis, întrucât este perpetuat prin intermediul

memoriei colective și permanent supus modificării. Specific

folclorului este caracterul anonim, stilizat și îmbogățit de-a lungul

timpului de generații întregi, fapt ce determină existența lui în mii

și mii de variante. Astfel, folclorul se împarte în:

Valorile spirituale, obiceiurile şi tradiţiile, arta meşteşugurilor,

cântecele şi dansurile populare, toate aceste valori sunt perpetuate

şi astăzi de comunităţile locale de slovaci constituind comori

culturale unice. Folclorul slovac cuprinde numeroase poveşti,

legende, basme, povestiri, balade, mituri, ghicitori, proverbe,

cântece şi dansuri populare. Cântecul şi dansul au avut şi continuă

să aibă un rol important în viaţa slovacilor, dându-le posibilitatea

de a exprima şi manifesta vasta paletă a trăirilor sufleteşti prin

intermediul muzicii. Un loc important îl ocupă acele cântece care

exprimă cel mai nobil sentiment – iubirea. Exprimând fie o iubire

fericită, fie una trecătoare, cântecele de dragoste sunt, de obicei,

lente şi fac referire la fidelitatea sau infidelitatea, jocurile amoroase

sau certurile iubiţilor. Astfel de piese sunt:

„Laska, Bože Laska” https://www.youtube.com/watch?v=YR8J8r6FXWU

„Na Kosickej Turni” https://www.youtube.com/watch?v=-2XfwlxfbUA

„Pridi Janik Premileny” https://www.youtube.com/watch?v=XOpt6Gt1-RQ

„Pridi Ty Suhaj Ho, Pridi Nam”

https://www.youtube.com/watch?v=dONEd1O7MJU (colaj)

https://www.youtube.com/watch?v=BkZlLl98sj0 (colaj)

https://www.youtube.com/watch?v=EQ3m8t1gvxE&list=PLGiIEmmwe6TqE3a_I4Q1C37VO

D7FrsrI0 (colaj – muzica vechej)

Alte categorii de cântece le reprezintă cântecele pentru copii,

având o tonalitate dulce şi sensibilă- “Spi Dieta, Spi”, cântecele

haiduceşti- „ Hej Hore, Haj Doluhaj”, cântecele istorice, baladele

şi cântecele rituale- cântate cu prilejul diferitelor sărbători (nuntă,

botez, înmormântare, Crăciun, Anul nou, Tri Krale). Ca şi

cântecul, dansul face parte din practicarea şi păstrarea tradiţiilor.

Cele mai vechi dansuri populare sunt cele numite Chorovody şi

sunt însoţite de mişcări lente, puţin ritmate, desfăşurate în linie

dreaptă, serpuită, în şir, cerc sau semicerc. Deosebit de importantă

în timpul dansului nu e direcţia de deplasare, ci bătaia pasului.

Astăzi, dansurile populare au loc doar prin prezenţa ansamblurilor

folclorice.

Dansuri populare. Dacă muzica este prilej de exprimare a trăirilor

sufletești umane, dansul este menit să o însoțească prin mișcări

ritmate potrivite. Ca și muzica, face parte din practicarea și

păstrarea unor tradiții. Cele mai vechi dansuri populare sunt cele

numite Chorovody, însoțite de mișcări lente, puțin ritmate,

desfășurate în linie dreaptă, șerpuită, în șir, cerc sau semicerc.

Indiferent de deplasare, importantă este bătaia pasului. Acest tip de

dans se împarte în categorii, precum:

de primăvară - au loc în perioada când natura se trezește la

viață. Fetele tinere sunt cele care le dansează și sărbătoresc

activități precum semăntul, plivitul, s.a.

de societate - sunt dansate mai mult de către cei adulți, iar

cadența melodiilor este relativ rapidă, exprimând bucuria, buna

dispoziție și vitalitatea. Dansul e însoțit de naive jocuri comice

de apropiere a băiatului de fată. Participanții dansează în cerc,

în care intră băiatul sau fata și își alege persoana pe care o

simpatizează, folosind o pernuță sau o batistă. In cerc, cei doi se

sărută, după care predau ștafeta altora.

Nupțiale - sunt dansurile nuntașilor, cu prilejul căsătoriei unor

tineri.

Alt tip de dans popular este Kolesj, în cerc și în ritm rapid și vesel.

De regulă, sunt interpretate de fete tinere în timpul pauzei de

orchestă. Svadobne Kolesj se dansează în jurul miresei, în timp ce

aceasta este pregatită pentru ceremonialul de căsătorie. Dans ce

reprezintă cultura bărbătească este Hajduchy sau Odzemoch,

consemnat în anul 1514, cu ocazia execuției lui Gheorghe Doja*.

Provenind din dansurile valahe ale ciobanilor de la stână, este

interpretat în zona de șes, folosindu-se diferite unelte specifice

vieții păstorești, precum fluierul, baltagul, biciul. Alt dans de acest

tip este Verbunky, interpretat de recruți. Parovj tance sunt cele

dansate în perechi. Jardaj a fost considerat de tip unguresc, după ce

a fost dansat, în 1837, la Teatrul din Bratislava, cu ocazia

deschiderii acestuia. Cu toate acestea, e consemnat faptul că, în

Slovacia, a existat demult acest tip de dans, cu treceri de la ritm

lent la ritm mai accelerat și apoi din ce în ce mai rapid. Polka este

considerat, altături de jardaj, un dans popular cult, preluat de

slovaci. Au existat și dansuri populare ale celor mici, prin care se

imitau diferite animale. Astăzi, dansurile populare au loc doar prin

prezența ansamblurilor folclorice.

https://www.youtube.com/watch?v=YEofX1YntSg https://www.youtube.com/watch?v=XgbbQGdVwqo https://www.youtube.com/watch?v=BlwMyQT6M9M https://www.youtube.com/watch?v=ITNdNJHO-L4 https://www.youtube.com/watch?v=FnYUe1vVDZg&list=PLgIqbw6Rt7R6WvLPYj0BduL7

NgaBcpRgO (Odzemoch) https://www.youtube.com/watch?v=4lNbBfnHr6E&list=PLA5C053C070ED9366 https://www.youtube.com/watch?v=Ysu5mqMvIQc https://www.youtube.com/watch?v=sk5NoiL_olU https://www.youtube.com/watch?v=Mx44oT24uCI https://www.youtube.com/watch?v=IgEqfJagEQo&list=PLEA08FEAC43FBEABD (colaj) https://www.youtube.com/watch?v=WvWlloBAAc0&list=RD02Mx44oT24uCI (Cele mai frumoase dansuri și obiceiuri populare slovace - Orava)

* Gheorghe Doja, în maghiară Dózsa György, (n. cca. 1470, Dalnic, Regatul Ungariei, astăzi în județul Covasna, România - d. 20 iulie 1514, Timișoara) a fost un mic nobil secui din Transilvania

care a condus răscoala țărănească contra marilor proprietari (magnați) unguri de pământ din anul 1514 care-i poartă numele.

Papa Leon al X-lea a chemat la o cruciadă antiotomană, nedusă la îndeplinire. În anul 1513 Doja a fost însărcinat cu organizarea unui corp de oaste secui, care să participe la cruciadă. Oastea

organizată pentru cruciadă s-a transformat într-o oaste de răsculați pe teritoriul Ungariei și Transilvaniei, sub conducerea lui Gheorghe Doja.

Gheorghe Doja se remarcase anterior ca bun ofițer în războaiele antiotomane.

Proclamarea cruciadei de către papa Leon al X-lea a dus prin recrutarea țăranilor maghiari, slovaci, sârbi, croați, români și secui ca soldați, la un conflict de interese cu marea nobilime din Ungaria și

Transilvania, care dorea să-i rețină pe țărani pe propriile domenii. Prin participarea la cruciadă țăranii sperau sa-și îmbunătățească greaua situație economică, în ipoteza unei campanii reușite în fața

turcilor.

Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja. Împotrivirea marii nobilimi a dus la răscoala țărănească. Principala direcție a răsculaților a fost Timișoara și Cenadul, localitățile de reședință ale

episcopului Nicolae Csáki (Nicolaus de Csak), principalul adversar al înarmării țăranilor în vederea cruciadei.[1]

Pe timpul desfășurării răscoalei s-au mai afirmat ca puternici adversari ai răsculaților

voievodul transilvan Ioan Zapolya, episcopul romano-catolic al Transilvaniei Várday Ferenc și un jurist Werbőczy István.

Armatele țărănești aflate sub conducerea lui Gheorghe Doja au fost la început victorioase la Cenad și Nădlac, unde răsculații l-au prins pe episcopul Csáki și l-au ucis. Șpanul Bathory a reușit să

fugă și să-l cheme în ajutor pe voievodul Ioan Zapolya al Transilvaniei.

A urmat atacul nereușit de la 15 iulie 1514 al armatei țărănești asupra Cetății Timișoara unde se refugiaseră marea nobilime, și apoi, la porunca lui Ioan Zapolya Gheorghe Doja a fost prins, torturat

în mod barbar și executat prin așezare pe un „tron” înroșit în foc (20 iulie 1514). Un rol important în ultima fază a răscoalei l-a jucat și intervenția armatei regale ungare contra țăranilor. Totuși, deși

nobilimea a reușit să iasă victorioasă în conflictul cu țăranii din anul 1514, Ungaria a fost mult slăbită de răscoală și va trebui să suporte în 1526 înfrângerea zdrobitoare de la Mohacs în fața turcilor,

după care va urma o perioadă de 160 de ani de stăpânire turcească.

Arhitectura populară

Arhitectura populară, artele frumoase și muzica completează

mediul natural și relieful, îmbinându-se într-un cadru perfect

armonios. Casele, clădirile și monumentele ridicate cu zeci de

secole în urma constituie arhitectura populară, pastrata până în

zilele noastre în toate colțurile țării. Arhitectura cel mai bine

conservată este la sate. De obicei, casele erau construite în funcție

de formele de relief și mediul înconjurător, în mod diferit și din

materiale potrivite zonei. Locul preferat era în apropierea pădurilor

și a râurilor. Astfel, în zona de șes, casele erau construite din lut și

cărămidă, iar în cea montană, din piatră sau lemn. Lemnul cel mai

mult prelucrat era cel de molid, tei și arțar.

La început, locuințele constau într-o singură încăpere, cu multiple

întrebuințări, pereții erau construiți din plase de nuiele rezistente,

lipite cu lut amestecat cu apa și paie, care erau folosite și pentru

unele anexe, precum grajduri, garduri, s.a.

Venirea valahilor în Cehia de azi introduce o nouă formă de

construcție, aceea a stânelor, care constau în două camere, una

drept bucătarie sau loc de întâlnire pentru ciobani, alta drept

dormitor. In interior, pe jos, era lut bătătorit, iar în fața

șemineelor sau cuptoarelor, se aflau niște pietre care erau

folosite, mai ales iarna, ca instrument de spălat. Ferestrele mici

erau prevăzute, în loc de geam, cu piele de câine sau bășică de

porc. Sistemul de închidere a ușilor și ferestrelor era foarte

complicat. Cei care făceau zăvoare erau foarte apreciați.

In zona montană, construcțiile din bârne, de regulă de culoare albă

și cu ferestre albastre erau izolate cu mușchi, iar în cele colinare,

era folosită argila și peste pereții construiți din bârne se adăuga

adesea o tencuială din lut. Pereții erau înfrumusețați de către

creatorii populari cu diferite desene, ce reprezentau animale. La

Čičmany și Jdiar, există asemenea case din lemn cu picturi

zoologice și antropomorfe.

In zona colinară, construcțiile din bârne erau văruite în alb și aveau

acoperișurile prevăzute cu patru scurgeri relativ înalte, pentru a

evita posibilele inundații datorate zăpezilor abundente.

In zona Dunării, cele mai deosebite monumente culturale sunt

bisericile romane, care datează din secolul al 12-lea, și morile, ce

asigurau locuri de muncă și surse de hrană înca din secolul al 19-

lea. Astfel este Biserica Ortodoxă în stil baroc din Komjrno, care

adăposteste o colecție de icoane. Tot aici se întâlnește și fortăreața

din perioada Renașterii, împotriva atacurilor turcești. Stilul gotic

este păstrat prin Biserica Reformata din Jamorjn.

Tot în zona Dunării, fermele construite în stil tipic părții de sud-

vest a Slovaciei adăpostesc vestigii și valori ale generațiilor

trecute. Interiorul lor este impresionant, decorat cu materiale textile

sau vase de ceramică, sau dotat cu diverse instrumente de lucru:

războaie de țesut sau obiecte din răchită. Astfel sunt fermele din

Veľkỳ Meder, Matứjkovo. Ferma din Martovce a devenit Muzeu

Cultural Popular, deținând o impresionantă expoziție de vase din

ceramică.

In zona Tatrei Inalte/Vysokj Tatry, arhitectura populară este

concentrată în localitățile Poprad, Levoča, Kejmarok, Spijskj Belj. In Levoča, se află sculpturile din lemn ale artistului Paul din

Levoča dar, mai ales, impresionantul altar înalt de 18,6 m de la

Biserica Sf. Jacob. In regiunea Spijskj Sobota, din localitatea

Poprad, exista biserici în stilul roman târziu, iar la Spij se găsesc

ruinele uneia dintre cele mai mari cetăți din Europa. Impresionante

sunt și castelele de la Kejmarok, Krjsna Hjrka, Starj Ľubovňa,

Betliar, Strjky, sau muzeele în natură de la Pribylina și Vỳchodnj.

Arhitectura religioasă populară este reprezentată prin numărul

mare de biserici din lemn, pentru care Slovacia este renumită în

întreaga Europă. Unice și fascinante, ele sunt răspândite mai ales în

zona forestieră, de unde se puteau procura materiale de construcție.

Statisticile consemnează existența a peste 300 de biserici

aparținând unor diferite religii. Foarte multe dintre acestea au

dispărut în urma conflictelor armate sau a dezastrelor naturale si,

cu toate acestea, mai mult de 50 de astfel de biserici se pot întâlni

în nord-estul Slovaciei.

Bucătăria slovacă

Bucătăria slovcă folosește găluște , preparate din aluat dospit, servite cu brânză dulce ori sărată, cu mac, cu nucă sau cu scorțișoară, gomboți

cu prune, urechiușe , sosuri de roșii, de mărar sau de vișine, supe de tăiței, de lășcuțe, de chimen, de fasole sau de mere, sarmale, tocană de

cocoș, pogăcele cu jumări, salam.

Cele mai cunoscute și mai apreciate sortimente culinare sunt: halusky - mâncarea națională slovacă - galuște din cartofi servite cu branză,

zemiakove placky - clătite din cartofi prăjite în ulei, kapustnica - un fel de ciorbă de varză, laskonky - gogoși cu alune și cremă, trotle -

biscuiți sub formă de rondele servite cu cremă de ciocolată la mijloc, treska – salată de cod cu maioneză, ceapă, morcov.

Turism

Slovacia pornește din munții Tatra și se așterne peste câmpii, canioane, peșteri

și lunci. Țara a devenit independentă în 1993, ca rezultat al faimosului Divorț

de Catifea iar astăzi este una dintre cele mai cunoscute regiuni turistice din

Europa Centrală. Vacanțele de familie, stațiunile balneoclimaterice și

sporturile fac parte din ofertele turistice ale Slovaciei. Orașele principale sunt

capitala Bratislava, Koshice, Zilina și Poprad, acestea oferind o varietate de

atracții. Taberele de vară și de iarnă din Munții Tatra și alte regiuni ale țării

primesc mii de copii și părinți din toată Europa.

Slovacia atrage prin comoditatea și confortul oferite - de la trenurile mici și

liniștite, cu două sau trei compartimente până la satele alpine, vechile așezări

de mineri din Vlkolinec și străduțele tăcute din orașul medieval Bardeiov.

Slovacia este o destinație „domestică".

Aproape fiecare castel ruinat din Slovacia are propria legendă. Una dintre

acestea este povestea castelului Csejte: o contesă necruțătoare ucide trei fete

tinere și se îmbăiază în sângele lor, pentru a întineri. De altfel, în multe zone

încă mai persistă credințele în deochi, vrăjitori și alte ființe supranaturale.

Inedit:

„Mamă, nu mai plânge!” Monumentul copilului nenăscut

La 28 octombrie 2011, în orașul slovac Bardejovska Nova Ves a fost

inaugurată lucrarea de sculptură intitulată „Copilul care nu s-a mai născut

niciodată”. Monumentul a fost realizat de sculptorul Martin Hudáček la

inițiativa unui grup de femei care regretă că într-un anume moment al vieții

lor au „ales” să-și avorteze copiii.

Sculptura exprimă nu doar regretul și pocăința mamelor care au avortat, ci și

iertarea și dragostea copilului nenăscut pentru mama sa.

Ideea a venit de la un grup de tinere femei, reunite sub numele „Mișcarea de

Rugăciune a Mamelor”, care azi sunt conștiente de valoarea fiecărei vieți și de

gravitatea fiecărui rău pe care adulții îl pricinuiesc, nu doar prin pierderea

ireparabilă a copilului nenăscut, ci și prin permanentul declin al sănătății

fiecărei femei care decide, indiferent de motiv, să-și avorteze copilul.

Dezvelirea statuii s-a făcut în prezența ministrului slovac al Sănătății.

Monumentul sculptorului slovac a impresionat lumea întreagă. Sunt

nenumărate locuri în care se vorbește despre el cu entuziasm.

(Tatăl este de foarte multe ori autorul moral al crimei, nu numai pentru că nu o

sprijină și nu o încurajează pe mama care șovăie, dar chiar el este cel care face

presiuni asupra ei, să „scape” de copil. Poate va exista vreodată un monument

dedicat copilului nenăscut, care să-l reprezinte și pe tată.)

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise

următoarele obiective din Slovacia:

Satul Vlkolinec (1993)

Spišský Hrad și monumentele culturale asociate (1993)

Localitatea minieră Banská Štiavnica (1993)

Peștera din Aggtelek și Carstul Slovac (1995, 2000)

Centrul vechi istoric din Bardejov (2000)

Pădurile vechi de mesteacăn din Carpați (2007)

http://www.youtube.com/watch?v=leWBN7A74lQ

http://www.youtube.com/watch?v=C6doVaI8N9c

Cadrul natural de mare atracţie turistică şi valorile cultural-istorice (castele,

biserici, muzee, elemente etnofolclorice) reprezintă zestrea turistică a

Slovaciei, în cadrul căreia se conturează trei areale turistice: Slovacia

Occidentală – cuprinde Câmpia Mică a Dunării Mijlocii, Carpaţii Mici şi Albi,

în care se regăsesc importante staţiuni balneoclimaterice de rezonanţă

europeană: Peištani, Bezovec, Nimnica, Smrdáki, Luilacovice, Zilina;

atracţiile naturale sunt completate de cele cultural-istorice de mare valoare,

anume castelele medievale şi Bratislava.

Slovacia Centrală – cuprinde Munţii Tatra Mare (2250 m) şi Tatra Mică (2043

m) în vest, Fatra Mare şi Mică (1700-1592 m), Metaliferii Slovaci (1459 m) şi

Podişul Krupinei în sud, cu peisaje de mare varietate şi pitoresc, staţiuni

balneare, castele gotice, fortificaţii medievale şi oraşe istorice;

Slovacia Orientală – cu Masivele Tatra şi Metaliferii Slovaci în vest, Podişul

Ondavei în est, Beskizii Răsăriteni, Câmpia Slovaciei Orientale, Munţii

cristalini Slanske şi vulcanici Virkolat. Turismul cunoaşte, din 1990, un

proces de revigorare în această ţară.

Orașe, stațiuni, obiective turistice: Bratislava e capitala țării și e situată pe

Dunare în apropiere de granițele Slovaciei cu Austria și Ungaria. Orașul e

unul din cele mai importante centre culturale, politice, economice și

industriale ale țării. Aici își au sediul președintele, Parlamentul, Guvernul și

numeroase instituții culturale precum: Orchestra Filarmonică Slovacă, Teatrul

National Slovac și Catedrala Sf. Martin, unde a fost încoronată Împărăteasa

Maria Tereza. În 2006, Bratislava avea 77 facilităţi comerciale de cazare

(dintre care 45 erau hoteluri), cu o capacitate totală de 9.940 de paturi. Un

total de 686.201 vizitatori, dintre care 454.870 erau străini și au stat cel puţin

o noapte acolo. Cu toate acestea, mare parte dintre turişti vizitează Bratislava

o singură zi, şi numărul lor exact nu este cunoscut. Majoritatea turiştilor

străini provin din Republica Cehă, Germania, Regatul Unit, Italia, Polonia,

Austria, Franţa, Statele Unite, Japonia şi Ungaria. În Slovacia sunt şi diverse

destinaţii montane destinate schiului, precum şi destinaţii balneare.

Castelul Bratislava reprezinta una din structurile cele mai impresionante ale

orașului fiind poziționat la o înaltime de 85 de m deasupra Dunării. În timpul

lui Sigismund de Luxemburg acesta a fost transformat într-o construcție gotică

anti-husită; în 1562 a devenit un castel renascentist pentru ca în 1649 să fie

reconstruit în stil baroc.

Parcul Zoologic din Bratislava, poziționat în Mlynsk Dolina se află în

apropiere de sediul televiziunii slovace. Aceasta deține aproximativ 152 de

specii de animale, printre care și leul alb, o specie foarte rară.

Pe malul Dunării se află Grădinile Botanice care aparțin de Universitatea

Comenius, acestea găzduind peste 120 de specii de origine domestică, exotică

sau străină.

Piestany e un oraș din regiunea Trnava și o faimoasă stațiune

balneoclimaterică. Stațiunea se ocupă cu tratarea bolilor reumatice, folosind

apele minerale și nămolurile sulfuroase, combinate cu hidroterapie, masaj,

terapie cu carbon și alte tratamente de relaxare. Orașul oferă facilități pentru

practicarea sporturilor precum călarie, schi nautic, tenis și trasee turistice

pentru drumeții, vânătoare și sporturi extreme. Complexul spa se află în

apropiere de centrul orașului, aici aflându-se săli de tratament, hoteluri,

piscine, izvoare naturale și vegetație din plin.

La Aggtelek şi la Carstul Slovaciei (care formează împreună o unitate

geologică şi geografică) s-a format cel mai mare sistem de peşteri din Europa.

Peştera cea mai lungă a Carstrului şi în acelaşi timp a Ungariei este peştera

Baradla, lungimea totală, împreună cu ramificaţiile, este de 25 de km.

O parte de 5.6 km se găseşte pe teritoriul Slovaciei şi se numeşte Domica.

Peştera s-a format din calcar vechi de 230 milioane de ani din Triasul

Mijlociu, şi pe baza datelor geologice putem constata că procesul de formare a

început acum 2 milioane de ani. Apa pârâurilor s-a strecurat în sistemul

crăpăturilor şi, dizolvând calcarul, încetul cu încetul i-a înlărgit, formând

pasajele de azi. Picurând neîncetat, apa şi-a depozitat conţinutul de calcar

formând stalagtite şi stalagmite de mărimi, culori şi forme diferite decorând cu

ele pasajele. Acestea au stârnit imaginaţia descoperitorilor şi vizitatorilor care

au dat nume specifice la unele formaţiuni, de exemplu Capul Dragonului,

Tigrul, Limba Soacrei, Sala Stâlpurilor şi Sala Uriaşilor.

Zvolen (în germană Altsohl, în maghiară Zolyom) este un oraș în Slovacia centrală, situat aproape de Banská Bystrica, pe râul Hron. Are 42.000 locuitori

(1991). Este capitala unui district. Orașul are un centru istoric cu un castel vechi.

Zvolen, situat in centrul Slovaciei la confluenta raurilor Hron si Slatina, este cel

mai mare oras din zona Pohronie. Pozitia sa privilegiata ce l-a impus ca important

nod feroviar si rutier a avut in epoca moderna un rol deosebit in dezvoltarea

economica a orasului, ca si apropierea de aeroportul din Sliac.

Dincolo de aspectul modern al orasului, cu cladiri geometrizate si strazi largi,

Zvolen ascunde o istorie de peste sapte secole atestate documentar. Cea mai

importanta componenta culturala este Castelul Zvolen. Importanta orasului

Zvolen creste odata cu construirea acestuia din porunca lui Ludovic I intre anii

1370-1382. Castelul Zvolen servea ca resedinta de vanatoare a regilor unguri.

Un lucru care ar trebui precizat este ca si actul de nastere al cetatii Bran a fost

emis tot de cancelaria regelui Ludovic cel Mare ( Ludovic I de Anjou) la 19

noiembrie 1377.

Sub presiunea atacurilor otomane din secolul XV va fi construit sistemul de

fortificatii ce cuprindea patru bastioane si porti de acces catre castelul

Zvolen. Chiar daca a suferit mai multe modificari de-a lungul timpului fiecare

reconstructie a fost realizata in spiritul conservarii elementelor de valoare. Cele

mai pregnante influente arhitectonice sunt cele gotice, inspirate dupa modelele

castelelor italiene, dar in afara de acestea se pot distinge si unele elemente

renascentiste si baroce adaugate mai tarziu.

In prezent edificiul se gaseste intr-o stare buna, in ciuda numelui de Pusty hrad

(Castelul parasit) pe care il mai poarta, si este vizitat anual de un numar insemnat

de turisti sositi din toate colturile lumii.

Castelul Zvolen este inclus printre monumentele culturale nationale si este

administrat de Galeria Nationala de Arta din Slovacia care organizeaza aici

periodic expozitii si alte tipuri de evenimente culturale. Castelul detine si o

expozitie permanenta care include lucari realizate de sculptorul Paul din Levoca,

oras din regiunea istorica Zips. De asemenea aici pot fi vazute si picturi murale

gotice extrem de valoroase si lucrari de arta moderna.

Orasul Zvolen mai atrage atentia, in special vizitatorilor romani, prin cimitirul

central dedicat eroilor romani care s-au jertfit in Al Doilea Razboi Mondial pentru

eliberarea Cehoslovaciei „de sub jugul fascist". http://www.youtube.com/watch?v=b-Kkp6gyZSM

http://www.youtube.com/watch?v=m-mO2Uvd5xM

Cimitirul militar Zvolen

http://www.youtube.com/watch?v=fBKvOTjzgBg&feature=player_embedded http://www.youtube.com/watch?v=t5I6tVii-ns http://www.youtube.com/watch?v=Ey4bMqppCKs&list=PL3CAE3233A776B413 http://www.youtube.com/watch?v=niyicstBQss http://www.youtube.com/watch?v=lkV0DtWpXmk

La 13 martie 2009, autorităţile locale din oraşul Zvolen au

organizat o amplă ceremonie de comemorare a eroilor români

căzuţi pentru eliberarea Slovaciei în timpul celui de Al Doilea

Război Mondial. La Cimitirul de Onoare Românesc din Zvolen a

fost organizat un ceremonial militar în cadrul căruia au fost depuse

coroane de flori la monumentul eroilor români, au fost intonate

imnurile de stat al României şi al Republicii Slovace, s-au arborat

drapelele naţionale, iar o gardă militară a prezentat onorul.

Manifestările prilejuite de cea de-a 64-a aniversare a eliberării

oraşului Zvolen s-au bucurat de participarea a numeroşi membri ai

corpului diplomatic acreditaţi la Bratislava, reprezentanţi ai

autorităţilor locale şi ai asociaţiilor veteranilor de război precum şi

a unui numeros public.

În alocuţiunea sa, preşedintele Comitetului Regional al Uniunii

Luptătorilor Antifascişti a adresat mulţumiri armatei române

pentru contribuţia ei la eliberarea Slovaciei şi şi-a exprimat

recunoştinţa pentru jertfa eroilor români.

România a fost reprezentată de ambasadorul României Florin

Vodiţă, iar armata română de comandantul Diviziei I Infanterie

„Dacica“, generalul maior Nicolae Dohotariu.

Deşteaptă-te, române (Imnul de stat al României) | Versurile

Imnul eroilor

Pui de lei

Voinţa neamului

Sfânta zi de libertate

Trompetele răsună

Treceţi batalioane române Carpaţii

Marşul lui Iancu

Cimitirul se afla undeva in nordul orasului, si de fapt este unul

civil, al orasului Zvolen. In partea de sus a acestuia (cimitirul fiind

situat pe un mic deal) este un monument ridicat in cinstea

soldatilor rusi, usor de identificat dupa steaua URSS care vegheaza

in varf, mai ceva ca ochiul lui Sauron din Stapanul Inelelor. Putin

mai sus de acesta, aleile asfaltate se termina si se intrezaresc niste

pietre funerare mai izolate care parca ridica semne de intrebare

pentru ca se vede ca au ceva deosebit fata de restul cimitirului.

Sunt mai mici, mai vechi si... era sa zic mai neingrijite, insa ar fi

un termen prea dur. Sunt doar mai vechi si atat. De fapt arata chiar

binisor, doar ca nu sunt atat de lucioase si super-ingrijite precum

cele din restul cimitirului. Insa principalul aspect cu care ies in

evidenta este altul: au inscriptionate pe ele nume romanesti.

In marginea zonei cu placile inscriptionate este un monument

maricel, din beton, placat cu marmura alba, pe care scrie ceva de

genul „Glorie vesnica eroilor romani cazuti in lupta pentru

eliberarea Cehoslovaciei” atat in romana cat si in slovaca (sau

poate chiar cehoslovaca, limba oficiala pe atunci). Era chiar si o

coroana depusa relativ recent de catre un grup de studenti ai

Facultatii de Geografie de la Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-

Napoca.

Banská Bystrica (în germană Neusohl, în maghiară Besztercebánya) este un oraș în Slovacia centrală, pe râul Hron, fiind amplasat într-o

vale largă, între Tatra Mică, Fatra Mare și Munții Kremnica. Cu 81.281 de locuitori, este al șaselea oraș ca mărime al țării. Este reședința unei regiuni (kraj) sau

Unități Teritoriale Supreme (VÚC) și a unui district (okres).

În trecut, Banská Bystrica a fost un important oraș minier. În

secolul al XX-lea a devenit un centru al Slovaciei centrale. Orașul

are un centru istoric.

În memoria militarilor ruși și români există Monumentul amplasat

în Piaţa Insurecţiei din Banska Bistricá.

Memorialul SNP în Banska Bystrica este unul dintre cele mai

importante monumente situate în Slovacia, a cărui misiune este de

a comemora victimele celui de-Al doilea război. Este opera

arhitectului Dusan Kuzma, care astăzi este una dintre operele cele

mai notabile și moderne de arhitectura din Slovacia. Memorialul a

fost finalizat în 1969.

Cladirea in sine este situată la est de orașul Banska Bystrica .

Acesta este situată lângă fortificații. Acesta combină partea veche

cu partea nouă a orașului, fiind un cartier istoric cu piese

moderne.

În jurul clădirii este spațiu verde urban. Clădirea este accesată

printr-o scara. Scara este deschisă larg, fără balustrade. Memorialul

SNP sinonimă cu Solitaire; efectul ei este foarte important.

Este o combinație de muzeu într-o formă monumentală: o bază

orizontală și materie organică, cu centrul dublu divizat. Efectul

expresiv al acestor combinații este foarte puternic, fiind evidentă

cooperarea strânsă a autorilor (designer arhitectural și sculptor).

Porțiunea organică împarte simbolul în două, autorul Dušan Kuzma vrând

să arate rău, sugerând povestea tragică a unui război privită din două părți.

În interiorul a două coji de beton se află expoziția muzeului.

În partea de jos a clădirii sunt institutul științific, sala de lectura, expoziții

ce au loc aici precum și facilități sanitare și alte camere cu diverse utilizări.

La subsol este depozitarul și spațiu de stocare.

Intrarea la sala de memorial se face printr-o scara exterioara care dă efectul

întregii clădiri. Zona de intrare a fost, de asemenea, pusă în aplicare în

partea din spate. Aici este un muzeu de tehnici de lupta. În sala memorială

a fost plasată sculptura lui Iosif Jankovic numită „Victimele avertizează

”(1969). Monumentul exprimă suferința umană și victimele războiului.

Aceasta a dat naștere la o foarte interesantă combinare a unei opere de artă

cu arhitectura, care este concepută astfel. Aceste două discipline artistice și

întreaga lucrare are apoi o foarte mare expresivitate. Cu toate acestea a fost

izolată în 1972 revenind la poziția sa inițială în anul 2004.

Locația a fost propusă în 1957 câștigătoare a competiției urbane din

Banska Bystrica. Proiectul Memorial, al clădirii în sine, s-a născut mult

mai demult. A lucrat la asta arhitectul Dušan Kuzma din 1959, când a

câștigat concursul de arhitectură. Fiind profesor la Academia de Arte

Frumoase din Bratislava, a inceput sa se gandească sa creeze o lucrare

combinată de arhitectură și artă. Si-a găsit un aliat în artistul Josef

Jankovic.

Muzeul SNP a fost fondat în 8 Mai, 1955. Muzeul se adaugă la Institutul

de Răscoală Națională Slovacă, care a fost construit aici, în decembrie

1947. În prezent, clădirea găzduiește un muzeu și o arhivă care dezvoltă

societatea slovacădin perioada 1918-1948, cu accent pe rezistența

antifascistă și Răscoala Națională Slovacă. Instituția are atât la nivel

național (fosta Cehoslovacia) și internațional domeniul de aplicare și

exercitare a activităților profesionale, metodice, de consiliere și de

coordonare. Muzeul are o 66956 obiecte de muzeu și 136,157 piese de

colecții de arhivă. Acesta include o arhivă cu un accent pe activități

muzeale în perioada 1938-1945. Există o bibliotecă cu 20.000 de unitati

carte.

În 2004, 27 August s-a deschis o expoziție permanentă concentrându-se pe

prezentarea evenimentelor politice, militare și sociale importante din

Slovacia anilor 1918-1948. Această colecție reprezintă cel mai cuprinzător

set de teme, conținut și materiale de la toate expunerile curente slovace. În

plus, muzeul găzduiește de asemenea expoziții temporare diferite (de artă,

documentare).

Cel mai important monument istoric din Banska Bystrica, o adevarata

capodopera a orasului si a tarii, un real tezaur si o dovada a trecutului plin

de razboaie al slovacilor este Muzeul Eliberarii Nationale Slovace

(SNP).

Muzeul este alcatuit din 5 camere cu diferite expozitii. Acest muzeu este in

esenta o expozitie in aer liber, care prezinta vizitatorilor o vedere in

ansamblu a celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Alaturi de Muzeul SNP, in Parcul Central al orasului, este Universitatea

Matej Bel.

Pasionatii de istorie si de arme pot admira aici tot felul de exponate care de

care mai interesante si mai stralucitoare. De la tancuri mari si greoaie ce

erau folosite in razboi la o intreaga artilerie compusa din avioane si trenuri

blindate va vor ajuta sa intrati intr-o alta lume, cu totul si cu totul diferita

de lumea in care va aflati acum.

Toti vizitatorii parcului si muzeului vor avea ocazia sa vada indeaproape

aeronavele folosite in al Doilea Razboi Mondial, armele, costumatia

soldatilor, documente si scrieri istorice, impreuna cu fotografii si materiale

video si audio care va vor reda imaginea acelor vremuri.

Expozitia muzeului dispune de calculatoare si ecrane LCD, special pentru a

arata vizitatorilor si a explica istoria acelei perioade. Textele si etichetele

din Muzeul SNP sunt scrise in limba slovaca, in limba engleza si in limba

rusa.

In zona Muzeului SNP se gaseste si Memorialul SNU. Acesta ne prezinta

tancurile si artileria grea a Slovacilor, a armatelor Sovietice si Germane,

unde putem vedea un bombardier sovietic si aeronavele Li2.

Muzeul SNP dispune si de alte facilitati, punand temporar la dispozitia

artistilor muzeul pentru a-si prezenta operele lor, tururile de expozitie

avand loc in timpul noptii.

Persoanele care vor sa ia cu ei o amintire de la Muzeul SNP, vor gasi aici

diverse magazine cu suveniruri special concepute, cu brelocuri in forma de

pusca, tanc sau pistol, sepci de razboi, vederi si multe alte mici obiecte

tematice.

Nu puteti trece prin Banska Bystrica si sa nu vizitati acest muzeu in aer

liber, incarcatura istorica fiind una de exceptie!

O adevarata capodopera a orasului este Catedrala St. Francis Xavier,

situata in Piata Centrala.

Catedrala este una foarte veche, din anul 1503, constructia ei durand

aproximativ 10 ani dar abia in anul 1715 biserica a fost sfintita, pe data de

24 septembrie. Constructia a fost facuta in locul unei vechi capele gotice,

dar care a fost grav avariata in timpul razboaielor.

In secolul al XVI-lea, orasul Banska Bystrica era predominată in general

de protestanti si aceasta catedrala era singura biserica romano-catolica

pentru credinciosii din oras.

In anul terminarii constructiei bisericii, cladirea arata diferit de actuala

infatisare, stilul constructiei fiind cel baroc, si continea 6 capele si un

singur naos.

In anul 1844, a inceput reconstructia bisericii, atunci adaugandu-se doua

turnuri si numeroase picturi ale unor artisti celebri, in stilul gotic si baroc

renascentist. De asemenea, Bisericii inchinate Sfantului Francis Xavier, i s-

a mai adaugat si un candelabru de cristal.

Cladirea Catedralei Sf. Francis Xavier este in prezent un adevarat tezaur

bisericesc ce prezinta o balustrada romantica pentru a ajunge la ea, o orga

imensa care rasuna credinciosilor in fiecare zi de sarbatoare, ferestre largi

pline de vitralii colorate, icoane pictate de pictori renumiti si un altar

superb sculptat, poleit cu aur dar cea mai spectaculoasa parte a catedralei

raman cele doua turnuri gotice.

Credinciosii din toate colturile lumii vin la Banska Bystrica sa admire

catedrala, rugandu-se la Sfantul Francis Xavier. Daca treceti prin oras, nu

puteti sa ratati aceasta minunatie din vremurile de demult, o capodopera si

un mare tezaur folcloric al orasului Banska Bystrica.

De la an la an, tot mai multi credinciosi din toate colturile lumii vin sa

viziteze Biserica Adormirea Maicii Domnului, veche de sute de ani,

despre care legenda spune ca este facatoare de minuni.

Se spune ca acum cateva sute de ani, inaintea unui razboi pe teritoriul

Slovaciei, la Bansk Bystrica, Icoana Maicii Domnului din biserica a

inceput sa planga cu lacrimi de sange, prevestind ce avea sa se intample.

Credinciosii care erau la slujba se asteptau sa se intample o tragedie, insa

au avut noroc de lacrimile Maicii Domnului pentru a se putea pregati de ce

urma sa se intample in orasul lor. De atunci si pana azi, poporul slovac

considera biserica Adormirea Maicii Domnului, facatoare de minuni si

cladirea ei este protejata prin lege, fiind considerata si atestata drept un

mare patrimoniu istoric si bisericesc al orasului Banska Bystrica.

Constructia bisericii a inceput in secolul al XIII-lea, dar dupa ce a fost grav

avariata, cladirea a fost restaurata in stilul gotic si baroc. Amplasarea

actuala a acesteia este langa Castelul Banska si Casa Matthias.

In exterior, biserica este inconjurata de cimitir, unde exista ramasite si ale

mormintelor romanilor.

Biserica prezinta doua turnuri, ferestre mari acoperite cu vitralii care de

care mai frumoase si mai colorate, o bolta gotica in forma de cruce, o

capela laterala si o multitudine de icoane pictate de pictori renascentisti. De

asemenea, alatarul este extrem de frumos sculptat si, chiar daca e posibil sa

asteptati la coada formata la intrarea in Biserica Adormirii Maicii

Domnului, merita cu prisosinta.

Pasionatii de istorie si de arheologie vin aici deseori pentru a vedea ce

exponate noi s-au mai adus la Muzeul Stredoslovenske. Acest muzeu a

fost construit in anul 1889, sub numele de Muzeul Orasului Banska

Bystrica.

Turistii care au ocazia sa paseasca in el vor fi placut incantati de expozitiile

permanente de aici, de expunerea sociala, de expozitia naturala de istorie si

de muzeul de dansuri populare, unde sunt prezentate si costumele

folclorice ale poporului slovac, straie care se purtau cu mandrie in acea

perioada.

Frumoase costume populare, documente si scrisori vechi, obiceiuri, traditii

ale poporului slovac, bani vechi si monede ale Slovaciei, documente video

si audio, sigur va vor face sa uitati in ce loc va aflati si sa explorati o lume

noua, necunoscuta pana acum.

Muzeul este deschis pe tot parcursul anului, in fiecare zi a saptamanii,

incepand cu orele 8.00 dimineata, pana la orele 18.00 seara si in weekend

incepand cu orele 9.00 dimineata pana la orele 19 seara.00. Biletul de

intrare la muzeu costa 2 euro de persoana per adult, copiii de pana la 10 ani

beneficiind de intrare libera. Daca doriti si un ghid in limba engleza, pretul

biletului va costa 3 euro per persoana.

Persoanele care iubesc istoria altor popoare, trebuie neaparat sa viziteze

acest minunat muzeu.

Ce poate fi mai frumos decat sa te intorci cu gandul in vestita Epoca

Medievala? Multi turisti care viziteaza Castelul Bystrica, care dateaza din

anul 1500, pot fac acest lucru. Castelul este vizitat an la an de turistii veniti

din toate colturile lumii, pentru a retrai Epoca Medievala.

Castelul Banska Bystrica poarta amprenta timpului si nu mai putem vedea

toata maretia lui, din acesta ramanand doar 2 turnuri si o poarta principala,

care duce spre Manastirea Adormirea Maicii Domnului. Desi in prezent

castelul e ruina in mare parte, poporul slovac l-a declarat si atestat drept cel

mai mare monument arheologic si istoric din regiunea slovaca.

Mai demult, cand biserica Adormirea Maicii Domnului inca nu fusese

construita, in locul acesteia era un fort. Rolul fortului era de a proteja

veniturile din extractiile de aur si pietre pretioase si trezoreria regala.

Acoperisul castelului era din cupru, un metal pretios pe vremea aceea, de

care regele dispunea din plin datorita extractiilor miniere din regiune.

Fatada castelului era construita in stil gotic si era inconjurata de ziduri cu

turnuri inalte.

Dupa reconstructia castelului, care a avut loc in anul 2009, in interiorul lui

puteti servi o cafea sau lua masa la restaurantul cu aspect medieval. De

asemenea, daca doriti sa achizitionati suveniruri din castel, exista magazine

special concepute in acest sens, care contin suveniruri tematice si

frumoase, la preturi infime. Cele mai cumparate suveniruri de aici sunt

brelocurile ce infatiseaza castelul de alta data si vederile care arata Castelul

Banska Bystrica, in toata splendoarea lui, cum arata odinioara.

Daca sunteti in vacanta la Baska Bystrica, nu ezitati sa vizitati si Castelul

pentru ca nu veti regreta alegerea facuta!

In cazul in care sunteti in excursie in Banska Bystrica, trebuie neaparat sa

vizitati si Casa Memoriala dedicata lui Veit Mulhstein.

Casa Memoriala din prezent a fost resedinta lui Mulhstein, poporul slovac

pastrandu-i amintirea vie. Casa este construita in stilul gotic renascentist si

dateaza de sute de ani. Prezentand doua etaje, cu o suprafata mare

locuibila, aici si-a trait ultimele clipe din viata Veit Mulhstein.

Casa pastreaza si in prezent mobila veche, masa de lemn de mahon unde

acesta isi servea dimineata cafeaua si minitoaleta. In casa mai putem vedea

si garderoba acestuia si documentele sale personale, precum si fotografii

vechi din calatoriile lui.

Casa Memoriala Veit Mulhstein este deschisa pe tot parcursul anului, in

zilele saptamanii incepand cu orele 9.00 dimineata, pana la orele 18.00

seara, iar sambata, duminica si in zilele de sarbatoare legala incepand cu

orele 10.00 dimineata si pana la orele 14.00 dupa amiaza.

Pretul biletului de intrare este 2 euro, atat pentru adulti, cat si pentru copii.

Copiii pana in 10 ani beneficiaza de intrare gratuita. De asemenea, daca

doriti si un ghid in limba engleza sau in limba rusa, puteti beneficia de

acesta gratuit.

Brezno (în germană Bries an der Gran, în maghiară Breznóbánya) este un oraș din Slovacia cu 22.912 locuitori.

In inima Slovaciei se gaseste un mic orasel strabatut de raul Hron,

oras ce detine o populatie de maxim 25000 de locuitori.

Orasul Brezno este vechi de cateva sute de ani, datand inca din

secolul al XV-lea, insa de putin timp a fost renovat si a devenit un

oras turistic. Piata Principala din oras este cel mai important

obiectiv turistic. Pe stradutele din Piata Principala peisajul este

completat de conace din secolul al XVII-lea, mici taverne si

cafenele raspandite din loc in loc.

O zona pietonala infrumuseteaza micul oras, aici organizandu-se

concertele si festivaluri importante din Brezno. De asemenea, tot

aici, vanzatorii ambulanti de produse traditionale isi expun

marfurile umpland de savoare orasul, in timp ce artistii amatori isi

expun picturile si sculpturile in speranta ca vor fi remarcati.

Primaria Orasului Brezno este situata in centrul orasului si este o

adevarata comoara istorica, arheologica si arhitecturala.

Cladirea Primariei Orasului Brezno a fost construita in secolul al

XV-lea, prezinta peste 30 de camere si este un adevarat teazur

pentru localnicii orasului.

In interiorul primariei vom putea descoperi cateva opere de arta ale

unor artisti slovaci. Exteriorul primariei este fascinant, aceasta

fiind imprejmuita de un gard floral si de o gradina imensa cu flori.

In centrul exterior al primariei vom putea descoperi o frumoasa

fantana arteziana care reprezinta un soldat slovac ce lupta pentru

libertatea orasului Brezno.

In preajma Primariei vom gasi cafenele si puburi, restaurante si

mici magazine de suveniruri. Interiorul primariei orasului Brezno

nu poate fi vizitat de catre turisti.

Oraselul Brezno are si cateva monumente istorice si arheologice,

adevarate comori pentru patrimoniul Slovacia. O biserica catolica

din secolul al XVIII-lea infrumuseteaza prin splendoarea ei centrul

orasului. Primaria din Brezno este o alta atractie turistica a zonei,

alaturi de numeroase muzee. De exemplu, Muzeul orasului detine

exponate care dateaza din secolul al XV-lea, aici putand fi

admirate numeroase straie ale poporului slovac din epoca

medievala si obiecte care tin de anumite traditii ale orasului.

O alta atractie turistica este Cierny Balog, un loc special amenajat

pentru copii, cu locuri de joaca, terenuri sportive si multa iarba

verde.

De asemenea, pasionatii de sport pot merge sa viziteze stadionul de

Hochei din oras. Totusi, principalele atractii ale turistilor care vin

sa viziteze orasul Brezno sunt un vulcan stins, pe nume Polana, si

cascada Bystro.

Orasul este foarte cunoscut in Slovacia si datorita faptului ca aici

existau mine de aur, argint si alte pietre pretioase. In prezent, ca

marturie a acelor vremuri, mai putem gasi o multitudine de case

burgeze si vile luxoase ale nobilior burghezi, mare parte de origine

germana.

Orasul Brezno detine multe monumente istorice si arheologice.

Una dintre cele mai importante capodopere ale orasului este

Turnul Orasului.

Turnul Orasului a fost construit in anul 1830. In secolele trecute,

acesta servea drept turn de paza, pazind orasul de cotropitori. In

zilele noastre, turnul este vizitat de turistii care vor o vedere

panoramica asupra orasului Brezno.

http://cristisiadriana.ro/slovacia-2011-kremnica-banska-stiavnica-hronsek-banska-bystrica/

Turnul este format din 3 etaje si este prevazut cu 3 clopote care bat

in zilele de sarbatoare ale orasului Brezno. Acesta prezinta un

acoperis mansardat si o inaltime de 31 de metri.

Turnul prezinta pe peretii exteriori numeroase inscriptii masive de

fier. Unele din cele mai importante inscriptii de aici sunt: „Sfanta

Floriane ne proteja de incendii”, aceasta fiind de altfel si cea mai

mare inscriptie, care cantareste aproximativ 600 de kilograme, iar

cea mai mica inscriptie, care cantareste 100 de kilograme, este

„Sfantul Mihail nu ne lasa in ultima lupta!”

Manastirea Piarista este cel mai important obiectiv religios

crestin al orasului Brezno. Manastirea dateaza din anul 1673 si este

una din cele mai vizitate manastiri din acest oras.

Manastirea Piarista este un centru religios foarte vizitat de turistii

credinciosi, aici gasindu-se sculptura Fecioarei Maria. Credinciosii

sustin ca aceasta sculptura este facatoare de minuni si ca aceasta

plange cu lacrimi de sange atunci cand o nenorocire se abate

asupra orasului Brezno sau asupra Slovaciei.

Cladirea Manastirii Piarista este construita in stilul neo gotic si, in

interiorul bisericii, vom putea gasi numeroase icoane pictate de

artisti de nationalitate slovaca, ferestre largi impodobite cu vitralii

colorate ce reprezinta sfintii, un altar principal impodobit cu fire de

argint si aur si un imens candelabru.

În timpul Campaniei din Vest din perioada decembrie 1944-

mai 1945, armata română a avut o contribuţie deosebit de

importantă la eliberarea Slovaciei de sub ocupaţia celui de-al

Treilea Reich.

După o serie de acţiuni ofensive, operaţiile militare pe teritoriul

Slovaciei şi ofensiva a fost continuată pe direcţia Cervená-Skola-

Brezno şi pe direcţia Tisovec-Brezno, pe un ger de minus 16 grade

Celsius şi cu o zăpadă care ajungea până la brâu.

La 31 ianuarie 1945, oraşul Brezno a fost şi el eliberat. În bătăliile

purtate de armata română pentru eliberarea oraşului Brezno, pe

câmpul de luptă au murit 266 de ostaşi români, în cinstea lor, în cel

mai mare cimitir din localitate a fost aşezată o placă comemorativă

pe mormântul unde ei „îşi dorm” somnul de veci. Pentru cinstirea

memoriei ostaşilor români, imediat după încetarea ostilităţilor pe

front, pe teritoriile eliberate au fost ridicate numeroase

monumente, obeliscuri, troiţe şi alte însemne omagiale.

La fel s-a întâmpat şi în oraşul Brezno unde se odihnesc cei 266 de

Eroi români, în cinstea lor, fiind aşezată o placă comemorativă.

Acest mormânt este întreţinut şi îngrijit de românii stabiliţi în acest

oraş, printre ei fiind şi familia MILAN KOTOCI (soţia fiind din

Nădlac iar soţul din Slovacia).

Pohronska Polhora

Istorie

Începuturile istoriei merge în urmă până la 1786, atunci când în

unsprezece sate intră primii colonisti în principal angajați în

creşterea ovinelor, exploatarea lemnului și transport cu tracţiune

animală. Atacurile sunt frecvente: grupuri de bandiți ataca

comercianţii şi călătorii care trec prin Zbojská.

Biserica satului, Sfântul Michael, este construită în stil clasic, cu

un turn-clopotniță. Localitatea este renumită pentru decorul său

unic de fructe de toamnă şi imaginile naturii, care sunt reflectate în

fiecare an la sfârşitul lunii septembrie, în timpul sărbătorii lui

Michael. Interesant este cimitirul vechi, în care apar mai mult de

100 de cruci din fontă şi este înregistrat în lista monumentelor

culturale din Europa Centrală.

Comuna are 1718 de locuitori şi acoperă o suprafaţă de 3773 ha.

Punctul cel mai jos din valea Alunilor este situat la 600 m iar cel

mai înalt punct este de 1441 m. altitudine.

Fabova este cel mai înalt vârf din Parcul microregiunii Platoului

Muran.

Comuna are o viaţa socială și culturală bogată. Există un centru

cultural şi o pensiune; clădirea autorităţii locale este o expunere

istorică a vieţii şi tradiţiilor localnicilor. Obec este punctul de

plecare pentru punctele turistice Fabova Hola şi Klenovský Vepor.

Zbojská (Rudna Trail) – zona de agrement cunoscută pentru

organizarea de tabere pentru copii.

Primar: Hyacinta Tyčiaková

Hlavná 62

Telefon: +421 48 618 93 68 Fax: +421 48 618 93 67

http://www.youtube.com/watch?v=V_7Kzbq5Cow

http://www.youtube.com/watch?v=SRrVbsLzcto

(Ion ȘIUGARIU)

Tisovec (în germană Theißholz / Theisscholz, în maghiară Tiszolc) este un oraș din Slovacia cu 4.254 locuitori.

Tisovec își are originea în epoca bronzului Minor. Prima mențiune

documentară cunoscută îi aparține lui Karol Robert prin care acesta dă acord

schimbului reciproc de produse între Kaločsky – arhiepiscop al Ladislavului și

arhiepiscopul Tomáš al Transilvaniei, în 1334. În acest document – Tisovec

este numit Tyzolcz.

Pentru acest teritoriu au luptat armatele lui Jan Jiskra în 1440 – 1462, diverse

familii cehe care s-au stabilit aici.

Ca oraș, Tisovec este prima dată menționat în 1596 în calitate de proprietate a

familiei Kubíniovci. În acești ani până la sfârșitul secolului al 17-lea, orașul

trebuie să plătească taxe stăpânirii turcești a lui Osman. Alături de epidemia

de ciuma din 1716 orașul rămâne aproape nepopulat. Orava și Liptov au fost

imigranții care au restabilit orașul. De-a lungul războiului din secolul al 18-lea

orasul a pierdut privilegiul municipal până în 1780 când a fost redobândit de

Beck. Proprietarii anteriori ai Tisovec: Kubíns, Forgáches, și Nyáris.

Trecutul a producției industriale în Tisovec

În oraș a funcționat sistemul de breaslă: industria hârtiei cunoscută incă din

1663 iar mai târziu mineritul de calcar. Natura a afectat exploatarea și

producția minereurilor de fier. Exista mentiuni despre trei așezări cu zăcământ

feros din secolul 16. În oraș au existat după sobe – cuptoare electrice pentru

prelucrarea fierului și producția de obiecte de fier. În secolul al 18-lea

František Rákóczi a cumpărat industria cu 14 mii de medalii de aur pentru a

fabrica articole militare.

Furnalul, construit în 1782, care funcționa pe bază de cărbune a devenit cel

mai mare producător de fontă în întreaga zonă. Alt furnal din 1860 a fost cel

mai cuptor, susținând economia guvernului. Înainte de Primul Război

Mondial au fost în funcțiune două furnale în Tisovec, din care unul a

funcționat cu cărbune iar al doilea (înalt de 17,8 m.) cu cocs. Producția de

minereu de fier a alimentat producția de articole de război.

Furnal construit pentru carbune a fost deficitar și în consecință substituirea

acestuia cu cel pe bază de cocs a fost necesară căci după 12 ani a fost oprit.

După 1918 și cuptorul de cocs a lucrat sporadic. Producția a fost stabilizată

abia în 1925, dar după 1931 producția a fost oprită din nou pentru perioade

mai lungi. Autoritatea slovacă de stat a vândut ramura aproape gratuit, prin

contractul aprobat în 1941 pentru industria de război germană, inclusiv

cuptorul din Tisovec; acesta a fost scos din funcțiune în 1944.

În 1945 a intrat în reparații de îndepărtare a zgurii.

În data de 17 aprilie 1947 furnalul a fost dat în funcțiune din nou.

Oprirea definitivă are loc la 31 decembrie 1965 din motive de producție

nerentabilă.

La acel moment a fost numai singur cuptor de explozie în Slovacia.

Muránska Planina National Park este situat pe linia de

demarcație între Europa Centrală și de Est a Slovaciei, în partea

vestică a lanțului muntos. Acesta a fost declarat zonă protejată în

1997 pe o suprafață de 20.318 ha. Parcul este un peisaj natural de o

valoare extraordinară și relativ puțin afectat de civilizație. Pe

teritoriul său, se întâlnesc patru unități geomorfologice: Veporske

Karpaty Mountain, Spis-Gemer Carst, Stolicke Mountain vrchy, și

Horehronske Podolia Valley. Ca urmare, ambele formațiuni

carstice și non-carst sunt foarte diverse. Sub influența apei, văi

adânci dezvoltate în calcar și dolomite, impresionează cu mai multe

cascade (Javornikova Valea Dolina). În peșteri se produc fluxuri iar

formațiuni carstice externe pot fi găsite în parc. Flora locală este

bogată, cu specii alpine și subalpine abundente. Planta cea mai

caracteristică este Lykovec Muránsky (Daphne arbuscula) pentru

Muránska Planina Platoul care nu crește în alt loc din lume. De

asemenea, fauna este reprezentată în abundență. Protejarea cailor

sălbatici (Muráň Norik – Velka Luka) este tipică.

Tisovec se află în valea Rimava și realizează intrarea sudică în

Platoul Muran, fiind un oraș din categoria celor mai mici.

Numele orașului vine de la arborele de tisa, care aici, în trecut,

abunda. Cea mai veche dovadă a așezării Tisovec se încadrează în

epoca bronzului.

Istorie

Prima menţiune scrisă a Tisovec este înregistrată de regele Karol

Robert, publicată în 1334.

Orasul a fost cunoscut pentru târgurile anuale Tiso.

O sursă importantă de trai a populaţiei în Evul Mediu a fost

mineritul prin expolatarea metalelor preţioase (argint, de aur) și a

minereurilor de fier şi calcar. Războaiele frecvente şi ravagiile au

distorsionat dezvoltarea exploatării iar oamenii-s obligați să-și

caute alte surse de venit. Fâneţele şi păşunile sunt excelente pentru

dezvoltarea agriculturii și păstoritului de bovine şi ovine.

Panorama este o coroană de calcar de munte compozit, Hradová

este în top cu rămăşiţele vechiului castel slav, pista naturală

endemică Voniaca Daphne Muran – sunt împrejurimi cu condiţii

excelente pentru drumeţii, ciclism, la hypism, schi alpin, zbor cu

parapanta.

Tisovec este un centru cultural şi social al microregiunii.

Primăria la primul etaj găzduiește un muzeu de istorie locală iar la

parter este situat Centrul de Informare Turistică.

Tisovec organizează anual Zilele orașului, în februarie, cu o paradă

de carnaval (rochii fanteziste), cu muzică şi tradiții proprii – pentru

a revigora târgul Tiso de odinioară.

Primar: Peter MináčNámestie Vl.Clementisa 1

Telefon: +421 47 549 32 67

Populaţie 4091

Zonă 123km²

Muzeul Municipal Tisovec

Tisovec - Muzeul Municipal se află în două locații: la Biroul

Municipal și în locul de naștere al Dr. Vladimir Clementisa.

Vizitatorii pot viziona trei obiective permanente:

"Legături istorice" În Evul Mediu au existat două denumiri separate: Vechiul castel și Noul

castel. Este posibil să credem că Tisovský New Castle a fost utilizat în

mijlocul secolului al 15-lea ca bastion împotriva atacurilor din timpul

regelui Mathias Corvinus de către trupele din sud, așa cum are și

predispunerea locației.

"Magazin de hardware și meșteșuguri", situat în Primărie Fierul și călirea acestuia au fost printre cele mai vechi ramuri de

producție în Slovacia. Bogate depozite de minereu de calitate, păduri

abundente, puterea de apa din abundenta au creat condiții favorabile

pentru dezvoltarea economică slovacă. Fierul a fost procesat prin

mânuirea ciocanului, apoi cu un ciocan acționat de o roată pe baza de

apă, numit Hámre. Hámor a însemnat că o parte din turnătoriile

Ironworks au prelucrat piesa de fier topit în cuptoare de forjă acționate

cu ciocane sub apă. Râurile și afluenții au devenit cele mai importante

centre de producție siderurgică. Dezvoltarea industriei de fier în

Slovacia din secolul al 16-lea a îmbunătățit nevoile miniere dar și

militare antrenând revolte împotriva turcilor și maghiarilor. S-au creat

turnătorii și mori numeroase, în special în zona Munților Metaliferi

slovaci, pentru că aici au fost cele mai bogate rezerve și ușor accesibile

pentru minereuri refractare și combustibil (carbune).

"Expoziția Casei memoriale Dr. Vladimir Clementis" "Mi-am amintit de multe ori fericirea din copilărie și tinerețe. Era totul

foarte fin, bun, natural și din această cauză nu am fost pregătit pentru

viața grea plină de capcane și rele. "

Dr. Vladimir Clementis (09.20.1902 – 03.12.1952) a fost unul dintre

publiciștii proeminenți ai comunismului cehoslovac (fondator de revistă

avangardistă – militantă pentru drepturile sociale și naționale ale

slovacilor), publicist, critic literar, scriitor și membru al Partidului

Comunist Cehoslovac; avocat respectat, politician și diplomat cu

autoritate: Secretar de Stat, Ministrul Afacerilor Externe al

Cehoslovaciei.

La izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial, în septembrie 1939, a

fost condamnat ca un comunist cunoscut și mai târziu concentrat într-un

lagăr britanic. După eliberare, el a decis pe timpul războiului să trăiască

în Londra, de unde a difuzat discursuri la radio susținând lupta

slovacilor împotriva naziștilor. Revenind în 1945, el a devenit vice-

ministru al afacerilor externe în primul guvern post-război. Ca

reprezentant al Cehoslovaciei , a semnat Carta ONU la San Francisco la

26 iunie 1945. După lovitura de stat , la a cărui organizare l-a ajutat pe

Jan Masaryk – devine ministru de externe. În 1948 a jucat un rol decisiv

prin furnizarea unui ajutor nou-înființatelor Forțele Aeriene israeliene .

În 1950 a fost forțat să demisioneze pe fondul acuzațiilor de diversiune.

A fost apoi arestat și acuzat oficial de tentativă ilegală de a trece

granițele de stat; mai târziu i se schimbă încadrarea într-o infracțiune

mai gravă: "naționalist burghez" de conspirație sionistă.

După ce a fost condamnat într-un proces public, a fost spânzurat,

împreună cu Rudolf Slansky , la 3 decembrie 1952. Cenusa lui a fost

împrăștiată pe un drum aproape de Praga .

În celebra fotografie de la 21februarie 1948 (povestea este descrisă în

Cartea râsului și a uitării de Milan Kundera ), Vladimír Clementis stă

alături de Klement Gottwald , care mai târziu, după lovitura de stat ,

devine președinte al Cehoslovaciei. Când Vladimír Clementis a fost

executat în 1952, el a fost șters din fotografie (împreună cu fotograful

Karel Hájek ).

Orele de deschidere ale Muzeului

Municipal :

Muzeul orașului: Luni - Vineri: de la

8:00 la 15:30 Vizitele se anunță la

Secretariatul Primăriei, sau prin

telefon la numerele:

047/54 93 264 - Biblioteca Publică

AHŠkultétyho Tisovec

047/54 93 470 - Cultura USM

Tisovec

0903 052 600 - Mirka Kojnoková,

șeful dept. cultură

Locul de naștere al Dr. V. Clementis

este deschis în același timp, prin

aranjament telefonic identic.

Sâmbătă și duminică, puteți vizita

dacă vă anunțați cu cel puțin o zi în

avans.

Intrare:

€ 0.50: adulti

€ 0.20: copii, elevi, persoane cu

handicap, persoane în vârstă

Taxa de intrare plătită într-o zi se

aplică la ambele muzee.

Bilet de intrare în vrac pot fi plătite în

numerar Oficiul Municipal.

ÎN ROMÂNIA:

Principala publicatie a Uniunii Democrate a Slovacilor si Cehilor din Romania este "Stradaniile noastre" ("Nase snahy"), publicatie care si-a reluat activitatea

in anul 1990, dupa o intrerupere de peste 50 de ani. "Stradaniile noastre" este o publicatie lunara, in care sunt publicate articole in limba ceha sau slovaca.

Numai actele normative importante si documentele emise de Uniune sunt traduse. Revista cuprinde o rubrica a parlamentarului, articole de interes general, precum

si scurte povestiri, poezie si studii. Revista are si un supliment al Organizatiei de Tineret: "My" (Noi), supliment mult mai avangardist.

Anual, sunt tiparite aproximativ 6 carti apartinand comunitatii slovacilor din Romania. "Fondul Literar Slovac" asista financiar editarea lucrarilor poetilor si

scriitorilor slovaci, acorda granturi pentru proiecte culturale, mai ales daca acestea vizeaza teme regionale care includ zonele locuite de slovaci din Iugoslavia,

Romania si Ungaria. In 1991, in Romania a fost adusa o tipografie complet echipata din Cehoslovacia.

In ceea ce priveste scriitorii de expresie slovaca, sase dintre acestia sunt membri in Uniunea Scriitorilor din Romania, opt sunt membri de onoare ai Asociatiei

Scriitorilor din Slovacia si doi ai Societatii Scriitorilor din Slovacia.

Societatea culturala "Ivan Krasko" desfasoara si o activitate de cercetare. Societatea a editat "Atlasul Cultural al Slovacilor din Romania", album etnografic si

cultural care contine peste 1000 de pagini si 600 de harti. Lucrarea a fost catalogata de Institutul de etnografie din Romania ca fiind primul atlas de acest fel editat in

Romania.

Tot in cadrul societatii "Ivan Krasko" se desfasoara si activitate de traducere, atat din literatura slovaca in limba romana cat si din literatura romana in limba slovaca.

In acest context, revista "Oglinzi paralele" care apare de patru ori pe an, isi propune sa prezinte texte din literatura contemporana slovaca si romana.

In Nadlac se poate vorbi si despre o stagiune teatrala in limba slovaca. Aici se prezinta aproximativ cinci premiere pe an, din dramaturgia slovaca, romana si

universala. Tot la Nadlac exista si muzeul slovacilor din "Tarile de Jos" (astfel fiind numite teritoriile sudice ale fostului Imperiu austro-ungar: Transilvania,

Voivodina), aici desfasurandu-si activitatea un muzeograf si un etnograf. Pe plan national, UDSCR organizeaza din doi in doi ani "Festivalul folcloric slovac" si

"Festivalul folcloric ceh", alternativ, in localitatile locuite de aceste minoritati.

In ceea ce priveste priectele educationale, statul slovac acorda anual 10-20 de burse integrale in Slovacia pentru absolventii din cele doua licee din Romania cu

predare in limba slovaca, liceul "Josef Gregor Tajovsky" din Nadlac si liceul "Josef Kozacek" din Budoi. De asemenea, exista un program al Ministerului Culturii

din Slovacia care vizeaza reciclarea periodica a cadrelor didactice de limba slovaca din Romania.

MUZICA SI FILMUL ROMÂNESC VECHI

http://www.youtube.com/playlist?list=UUzx8V7YkWBSIou5i-uFK_ng

Pentru slovaci, românii sunt Eliberatorii

Autor: Neculai Moghior

SURSA http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/foto-document-slovaci-romanii-sunt-eliberatorii#

Aviatori din Grupul 2 Vânătoare la Pieštany

Ceremonie funebră pentru un ostaş căzut în luptă

Slovaca Ana Dobrocka veghind la căpătâiul unui ostaş român

Cimitirul eroilor români din Zvolen

Flori pentru comandanţii armatei române

Clipe de bucurie comună

Hora victoriei intr-un sat din Cehoslovacia

Ostaşi români trecând printr-o localitate eliberată

Pregătiri pentru întâmpinarea trupelor eliberatoare

Schimbare de poziţie pe plaiurile Slovaciei

Preotul militar binecuvântează ostaşii înainte de plecarea la luptă

Punct de dirijare a circulaţiei

Au sosit ziarele din ţară

Ostaşi din Divizia 3 munte într-un moment de răgaz

Trupe române defilând prin oraşul Banská Bystrica, în martie 1945

Bilanţul victimelor

În aproape cinci luni de operaţiuni militare continue (18 decembrie 1944-12 mai 1945), purtate în condiţii grele, armata

română a participat la lupte cu un efectiv de 248.000 de militari organizaţi în două comandamente de armată (1 şi 4), patru

corpuri de armată, 16 divizii de infanterie, un corp aerian, o divizie de artilerie antiaeriană, o brigadă de căi ferate, un

regiment de tancuri şi alte unităţi şi formaţiuni auxiliare. Românii au pătruns aproape 40 de kilometri în adâncimea

dispozitivului inamic, au forţat patru cursuri mari de apă (Hron, Nitra, Vah şi Morava), au străbătut zece masive muntoase

(Silica, Muráň, Metalicii Slovaci, Tatra Mică, Javorina, Nitra, Fatra Mare, Fatra Mică, Inovec şi Carpaţii Albi), au eliberat,

singuri sau în cooperare cu trupele Frontului 2 Ucrainean, 1.722 de localităţi, între care 31 de oraşe mari, cauzând

inamicului importante pierderi umane şi materiale. Armata română a pierdut, la rândul ei, 66.495 de ofiţeri, subofiţeri,

gradaţi şi soldaţi morţi, răniţi şi dispăruţi.

În timpul Campaniei din Vest, perioada decembrie 1944-mai 1945, armata română a avut o contribuţie deosebit de

importantă la eliberarea Slovaciei de sub ocupaţia celui de-al Treilea Reich. În peste 50 de localităţi din Slovacia sunt şi

astăzi plăci, troiţe, monumente, obeliscuri sau cimitire militare, care-i amintesc şi-i omagiază pe soldaţii români căzuţi aici

la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. La 65 de ani de la încheierea războiului în Europa, „Historia” vă prezintă o

serie de fotografii inedite, realizate în Slovacia de fotoreporterii militari, între 18 decembrie 1944 şi 27 aprilie 1945.

După cum este consemnat în toate documentele militare de epocă, între 18 decembrie 1944 şi 27 aprilie 1945, Amatele 1 şi

4 române, în cooperare cu trupele Frontului 2 ucrainean şi unităţile de partizani slovaci, au desfăşurat ample operaţiuni

militare pentru înfrângerea rezistenţei naziste de pe teritoriul Slovaciei, ducând lupte grele pentru forţarea zonelor muntoase

Javorina, Metalicii Slovaci, Nitra, Fatra Mare, Fatra Mică, Inovec, Tatra Mică, Carpaţii Albi.

La începutul operaţiunilor militare din această ţară, generalul de Corp de Armată, Gheorghe Avramescu, comandantul

Armatei 4 române în acea perioadă, făcea referire, într-un ordin de zi din 17 decembrie 1944, la relaţiile de prietenie dintre

români şi slovaci şi-i atenţiona cumva pe soldaţi că armata română intră „într-o ţară prietenă, care ne-a arătat întotdeauna cea

mai mare şi sinceră prietenie”. Aşa că „fiecare ostaş trebuie să caute a fi cât mai blând şi corect cu populaţia, tratând-o ca şi

când ar fi românească”.

„Armata română dezrobitoare”

Cât priveşte începerea operaţiunilor militare propriu-zise în Slovacia, menţionăm că în perioada 18 decembrie 1944-17

ianuarie 1945, după eliberarea Ungariei, Armata 4 română a continuat înaintarea pe direcţiile Roznava-Košice, eliberând

localităţile Buyica, Seňa, Perin, Jablonov, Turna, Lučka, Zádiel, Silica Brezová. În noaptea de Anul Nou (31 decembrie

1944-1 ianuarie 1945), diviziile 2 şi 3 Munte române au forţat râul Ipel, interceptând şoseaua Veliká-Trenč, eliberând, în

continuare, localităţile Veliká, Jelsŏvec, Maškova, şi au participat, până la 12 ianuarie 1945, alături de Armata 27 sovietică

la eliberarea oraşului Lučenec.

În comunicatul Marelui Stat Major român din 13 ianuarie 1945 se consemna: „În regiunea vest Lučenec vânătorii noştri de

munte, continuând atacurile pline de avânt, au respins spre nord forţele inamice, care rezistau cu înverşunare în numeroase

cazemate, cucerind alte câteva înălţimi importante”.

Între 12 şi 31 ianuarie, Armata 4 română a acţionat ofensiv pe direcţia Jablonov-Rožňava-Dobšiná desăvârşind cucerirea

masivului muntos Silica Planina şi eliberând oraşul Rožňava, o adevărată poartă de pătrundere spre zonele centrale ale ţării.

Acţionând pe un teren muntos, pe ger puternic şi-un viscol aşijderea, ostaşii Regimentului 27 Dorobanţi, în cooperare cu

partizanii slovaci – care i-au călăuzit pe cărările tainice ale munţilor în timpul nopţii de 27/28 ianuarie 1945 – au atacat prin

surprindere inamicul la est de oraşul Tisovec, eliberând localitatea după o luptă de circa şase ore. Localnicii i-au primit pe

români cu braţele deschise. În Jurnalul de Operaţii al Diviziei 3 Infanterie găsim consemnarea: „Aici, în mijlocul oraşului

suntem primiţi de către autorităţi şi populaţia civilă care, cu lacrimi în ochi, îşi manifestă sentimentul de prietenie pentru

armata română dezrobitoare”.

Ofensiva a fost continuată pe direcţia Cervená-Skola-Brezno şi pe direcţia Tisovec-Brezno, pe un ger de minus 16 grade

Celsius şi cu o zăpadă care ajungea până la brâu. La 31 ianuarie,

oraşul Brezno a fost şi el eliberat.

Eliberarea Zvolenului

Operaţiunea „Rožňava” a fost una dintre cele mai ample operaţiuni militare desfăşurate de Armata 4 română pe teritoriul

slovac. În ea au fost angrenaţi peste 80.000 de militari care s-au desfăşurat pe o fâşie ofensivă având o lărgime cuprinsă între

20 şi 60 de kilometri şi o adâncime de peste 80 de kilometri. După douăzeci de zile de lupte în condiţii geografice şi

climaterice deosebit de dificile, Armata 4 română a forţat masivul muntos Silica Planina, a interceptat comunicaţiile pe văile

râurilor Štitnik, Slaná, Murań şi cursul superior al Hronului şi a eliberat peste 160 de localităţi.

Pierderile proprii s-au cifrat la 5.200 de ostaşi (morţi, răniţi şi dispăruţi). În perioada 10 februarie-26 martie 1945, românii

au participat la operaţiunea ofensivă „Zvolen-Banská Bystrica”. În primă fază s-au purtat lupte grele pe valea Hronului spre

Banská Bystrica şi pentru cucerirea munţilor Metalicii Slovaci; au urmat luptele pentru eliberarea oraşului Zvolen, între 25

februarie şi 14 martie, şi cele pentru eliberarea oraşului Banská Bystrica, între 14 şi 25 martie 1945.

La finalul acestei ample operaţiuni, generalul Nicolae Dăscălescu, de-acum comandantul Armatei 4 române, menţiona în

raportul înaintat Marelui Stat Major român: „Trupele Armatei 4, după lupte grele de zi şi de noapte şi cu pierderi importante,

în strânsă legătură cu trupele aliate, au cucerit zona industrială dintre Brezno şi Banská Bystrica. Cu toată apărarea îndârjită

a inamicului, zeci de fabrici şi mult material brut pentru industria grea au rămas în mâinile trupelor noastre. Această fază a

operaţiei a fost terminată prin cucerirea de către armatele aliate, în strânsă legătură cu trupele Armatei 4, a importantului

oraş şi nod de comunicaţii Banská Bystrica”.

Asaltul continuă

În aceeaşi perioadă, Armata 1 română a desfăşurat o amplă şi dificilă operaţie ofensivă pentru cucerirea masivului muntos

Javorina şi forţarea cursului mijlociu al râului Hron.

La 19 februarie 1945, generalul Vasile Atanasiu, comandantul Armatei 1 române, sublinia în raportul înaintat Marelui Stat

Major român: „...după lupte grele, care au durat zile în şir, cu un inamic bine organizat la teren, dispunând de armament

numeros automat, armament greu şi artilerie, trupele Armatei 1, învingând toate greutăţile anotimpului şi terenului

accidentat, au reuşit să smulgă din mâinile inamicului cota 1044-nodul orografic al munţilor Javorina şi nodul de

comunicaţii Orenov Laz prin care se deschide drumul spre centrul Senohrad şi Závadá”.

În continuare, la 25 februarie, Armata 1 a reluat ofensiva pentru desăvârşirea cuceririi masivului muntos Javorina şi

interceptarea cursului mijlociu al Hronului. În seara zilei de 26 februarie, generalul Vasile Atanasiu raporta: „După două zile

de atac, distrugând forţele inamice din faţă, Armata 1 a reuşit să cucerească înălţimea cu cota 1024, care este cel de-al doilea

înalt punct din masivul Javorina, înălţimea cu cota 777 puternic apărată tot timpul de inamic, importantul nod de

comunicaţii cu localitatea Senohrad, precum şi alte numeroase localităţi: Hreonjakova, Bučany, Pavlikov, Lonec Červená,

Uhlinska pod Javorina, Palanka, Mladošovice”.

Ca urmare a acestor acţiuni, la încheierea primei etape a acestei mari operaţii ofensive, în comunicatul oficial al Marelui Stat

Major român din 7 martie 1945 se preciza: „După lupte grele, care durează de o lună de zile, trupele Armatei 1 române au

sfărâmat toate rezistenţele germano-maghiare din regiunea masivului muntos Javorina. În acest timp unităţile noastre,

luptând cu un inamic extrem de îndârjit, într-o regiune muntoasă foarte greu de străbătut şi în condiţiuni atmosferice

nefavorabile, au pus stăpânire pe întreg acest masiv adânc de 35 kilometri, producând inamicului pierderi foarte mari: morţi,

prizonieri şi material de război. Au fost cucerite peste 110 localităţi”.

A urmat ofensiva pe direcţia Dobrá Nina-Gunda şi cucerirea aliniamentului Dol. Breznica-Bácurov-Kozelnika, până la 19

martie, inamicul fiind aruncat la vest de Hron pe întregul front al Armatei 1.

Pentru efectuarea acestei mari ofensive, în perioada 30 ianuarie-19 martie 1945, Armata 1 română a angrenat în lupte un

efectiv de peste 71.000 de militari, înregistrând pierderi importante: 590 de ofiţeri, 670 de subofiţeri şi 14.565 de gradaţi şi

soldaţi (morţi, răniţi şi dispăruţi).

La sfârşitul acestei operaţiuni comandantul Armatei 1, generalul Vasile Atanasiu sublinia în ordinul de zi: „Ostaşi ai

Armatei 1! În şapte săptămâni de iarnă aspră, prin atacurile voastre năvalnice de zi şi de noapte, aţi cucerit masivul Javorina

şi, după o înaintare de 40 kilometri, aţi ajuns la Hron, la vest de Zvolen. Bătăliile de la Oremov Laz, cotele 1044-1027-777,

Senohrad, Sása, Pliešovice, Dobrá Niva, constituie pagini de glorie nepieritoare, sunt frunzele cununilor de lauri ce

împodobesc frunţile eroilor. Cu toate greutăţile de care v-aţi lovit în munţi şi păduri, pe viscole năpraznice, ger şi zăpadă

mare, aţi luptat neîntrerupt, neobosiţi, sfidând moartea şi, făcând eforturi supraomeneşti, aţi învins un inamic dârz şi perfect

înarmat, îndeplinindu-vă glorios datoria... strălucitoarele voastre fapte de arme vor rămâne de-a pururea pildă vie în istoria

poporului român. Pentru binele ţării, care se bizuie pe voi, duceţi tot mai departe gloria neştirbită până la înfrângerea

completă a inamicului”.

Trupuri în pământul negru al Cehoslovaciei

În a doua jumătate a lunii martie 1945, Armatele 1 şi 4 române se aflau în dispozitiv pe linia râului Hron şi au fost, între 25

martie 15 aprilie, angrenate în operaţiunea ofensivă dintre Hron şi Morava, care s-a desfăşurat până la 27 aprilie 1945. Se

cuvine a fi amintită în acest context colaborarea dintre armata română şi partizanii slovaci şi cehi, care s-a manifestat

permanent pe parcursul celor 147 de zile de crâncene încleştări cu forţele inamice. Dintre care, 74 de zile în condiţii de iarnă

grea...

Mărturiile simpatiei şi recunoştinţei populaţiei locale sunt numeroase, atât documentar, cât şi iconografic. Iată ce-i spunea, la

începutul lui februarie, învăţătoarea din localitatea Palanka comandantului Diviziei 9 Infanterie: „Am aşteptat de multă

vreme ziua de astăzi ca să vă primim aici, în ţara noastră slovacă, unde fraţii din munţii Tatra vă aşteaptă cu nerăbdare. V-

am aşteptat fiindcă ştiam că ne aduceţi eliberarea de sub jugul ocupanţilor germani... Sfântă şi frumoasă este misiunea

dumneavoastră de a reda poporului nostru libertatea şi posibilitatea de a-şi croi un destin propriu”.

Pentru cinstirea memoriei ostaşilor români, imediat după încetarea ostilităţilor pe front, pe teritoriul recent eliberat au fost

ridicate numeroase monumente, obeliscuri, troiţe şi alte însemne omagiale. Festivităţi solemne s-au desfăşurat la Oremov

Laz (2 iunie 1945), Kroměřiž (21 iunie 1945), Pieštany (24 iunie 1945), Lučenec (6 iulie 1945) etc. Primarul oraşului

Kroměřiž a ţinut să spună următoarele: „Numele eroilor căzuţi ale căror trupuri odihnesc în pământul negru al Cehoslovaciei

vor rămâne întipărite de-a pururi cu litere de aur în istoria acestui oraş şi nu numai în cronici, dar vor rămâne mai ales, şi cu

atât mai mult, în adâncul inimilor locuitorilor recunoscători. Aceştia nu vor uita niciodată că numai datorită ostaşului român,

oraşul Kroměřiž a rămas aproape intact şi nu a suferit decât neînsemnate pagube materiale... Iar pentru viitor aceste

monumente vor adânci o legătură frăţească durabilă dintre naţiunile română şi cehoslovacă”.