http://www.regenerareurbana.ro/?page_id=37Regenerare urbanaCE ESTE REGENERAREA URBANA?Regenerarea urbana este definita in general dupa cum urmeaza: Aducerea la viata a zonelor urbane cu efortul cooperativ al municipalitatilor, proprietarilor si a altor actori implicati cu scopul de a imbunatati conditiile de trai, de a creste calitatea mediului si a climatului social si de a intari economia locala.Conform acestei definitii regenerarea urbana are 3 piloni, fizic, economic si social. In functie de situatia din zona respectiva trebuie sa ne referim mai mult sau mai putin la cei trei piloni in momentul in care dezvoltam un plan de regenerare urbana.

Se poate spune ca atata timp cat scala este la un nivel mai ridicat si procesul de regenerare urbana va dura mai multi ani, de aceea in definirea proiectului trebuie clarificati si termenii diferiti ai obietivelor ce trebuie indeplinite.Obiectivele pe termen scurt, 1 pana la 5 ani sunt in general orizontul de perceptie al rezidentilor. Daca acestia sunt si proprietari (ex: au facut si investitii in apartament) devin interesati si de termenele medii, 5 pana la 10 ani deoarece au o perspectiva economica care inseamna o crestere a valorii investitiei. Din punct de vedere comercial, termenele medii sunt relevante si pentru antreprenorii din zona. Obiectivele pe termen lung, 10 pana la 20+ ani se adreseaza perspectivei de longevitate a infrastructurii si a cladirii, proiectelor care necesita mult timp pentru a fi dezvoltate si dezvoltarii sociale si economice ce se doreste pentru zona respectiva.PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA PROCESULUI DEREGENERARE URBANAIn momentul in care se intocmeste un plan al regenerarii urbane trebuie sa se treaca prin mai multe faze care pot fi rezumate in pregatire, cunoastere, dorinta, cantarire, executie.In mod detaliat procesul intocmirii unui plan de regenerare urbana se poate dezvolta in urmatorii 9 pasi:1. Initiativa2. Definirea proiectului3. Investigare, colectarea informatiilor4. Analiza SWOT5. Intocmirea posibilelor scenarii pentru dezvoltarea viitoare6. Discutii pro si contra7. Alegerea scenariului cel mai favorabil8. Elaborarea masurilor, programelor, calcularea costurilor, planificarea, etc.9. Trecerea tuturor datelor in planul de regenerare urbanaORGANIZAREA PROIECTULUI DE REGENERARE URBANAOrganizarea proiectului de regenerare urbana depinde in mare parte de implicarea actorilor. Cu siguranta in zonele rezidentiale, cei care se vor implica in proiect trebuie sa fie rezidentii si organizatiile lor, dar si primariile si proprietarii de imobile.Este important pentru organizarea proiectului ca nivelele decizionale sa fie bine reprezentate in organizarea proiectului.Aceste nivele sunt: Nivelul politic responsabilitate finala Nivelul decizional aprobarea directiilor alese Nivelul operational pregatirea planului de regenerare urbana Nivelul consultativ colectarea opiniilor relevanteNivelul politic responsabilitate finalaIn cele mai multe cazuri de regenerare urbana consiliul municipal este unul dintre partile cu responsabilitate politica sau este singurul. In primul rand aproba inceperea proiectului si pune la dispozitia organizarii proiectului a tot ceea ce este necesar. La finalul procesului aproba din punct de vedere politic incheierea procesului, a planului de regenerare urbana, si aproba investitiile publice implicate si asigura subventiile necesare. Pe parcursul derularii planului de regenerare urbana se pot lua decizii la nivel politic despre probleme politice de importanta.Asemeni consiliului municipal pot fi si alte parti care sa aiba responsabilitate politica ca de exemplu corpul de control al unei companii imobiliare ce are mari interese in zona de regenerare urbana, sau adunarea generala a asociatiilor de proprietari implicate. Cu siguranta in cazul unui Parteneriat Public Privat este necesar ca responsabilitatea politica sa fie impartita intre parteneri.Nivelul decizional aprobarea directiilor aleseSe presupune ca in cele mai dificile proiecte integrate de regenerare urbana este imposibil ca fiecare decizie sa fie adusa spre aprobare nivelului politic, de aceea este necesar sa existe un grup de decizie care sa ia deciziile in linii mari ale proiectului. Grupul de decizie este format din persoane precum consilierul municipal, manageri municipali si/sau persoane din conducerea marilor proprietati imobiliare. In cazul Romaniei unde sunt multi proprietari si asociatii de proprietari, un membru al grupului de decizie ar putea fi o persoana de incredere care sa ii reprezinte pe proprietari.Grupul de decizie are urmatoarele sarcini. Monitorizeaza continuitatea proiectului, ia decizii in caz de conflicte, ia decizii cu privire la rezultatele intermediare ale proiectului si indica directiile de urmat .Nivelul operationalA conduce si a lua decizii este una, dar trebuie sa existe si documente care sa fie subiect de decizie. Aceste documente necesita pregatire. In cazul unui proces integrat al unui proiect de regenerare urbana acestea sunt organizate de grupul de proiect. In functie de problemele ce trebuie rezolvate, echipa de proiect este formata din experti municipali de la departamente diferite (cum ar fi cei de la departamentul de planificare, departamentul social, etc), experti ai proprietarilor de imobile, experti din alte institutii ce au interese in zona si, uneori experti externi. Activitatile grupului de proiect sunt coordonate de un sef de proiect.Prima activitate a grupului de proiect este sa investigheze ce fel de probleme trebuie rezolvate prin planul de regenerare urbana. Dupa care cerceteaza si propune solutii posibile, face o schita a planului, prezinta si discuta solutiile si schita planului cu grupul de decizie si cu actorii. De exemplu, daca este necesara o strategie prin care sa se rezolve problema somajului in zona, nu va fi necesara implicarea unui specialist pe urbanism.Nivelul de consultareActorii, precum rezidentii, proprietarii de magazine, etc, pot fi consultati in moduri diferite si in momente diferite pe parcursul pregatirii planului de regenerare urbana. Consultarea poate fi facuta prin votare, prin intalniri, prin site-uri interactive sau prin alte mijloace, toate in functie de grupul tinta si de problema care necesita consultare. Este de preferat ca actorii sa se organizeze ei insisi intr-un grup consultativ al actorilor. In general un astfel de grup este format din persoane care au contacte excelente in comunitatea locala, cunosc problemele si care pot reprezenta foarte bine pe cei pe care-i sustin. Nu este totusi bine ca acest grup de consultare sa inlocuiasca activitatile de consultare facute pentru actori.MANAGEMENT INFORMATIONAL SI COMUNICATIV IN CADRUL UNUI PROIECT DE REGENERARE URBANAObiective si abordareCand se dezvolta un plan de regenerare urbana sunt implicati actori diferiti si multe probleme trebuie sa fie abordate integrat, managementul informational si comunicativ in legatura cu progresul inregistrat de plan sunt puncte de interes cruciale.Planul pentru comunicareUn plan de comunicare este un document scris in care daca este cazul unui proiect cu mai multi actori se face un inventar al tuturor actorilor si a relatiilor dintre acestia, problemele (posibile) asupra carora fiecare actor trebuie informat, problemele care necesita decizia unor anumiti actori si canalele diferite pe care actorii trebuie informati in mod permanent, canalele prin care acestia pot solicita informatii si canalele folosite pentru a se informa unul pe altul. Insusi planul de comunicare ar trebui sa fie adus spre consultare actorilor. Daca ei sunt de acord cu regulile de comunicare fixate de planul de comunicare atunci cu siguranta procesul va fi unul simplu.Comunicarea cu rezidentiiDesi planul de comunicare se adreseaza tuturor actorilor, rezidentilor ar trebui sa li se acorde atentie speciala. Pentru ei planul ar trebui sa raspunda cel putin la urmatoarele intrebari:1. Cum sunt rezidentii informatii?2. Rezidentii care locuiesc separat vor fi vizitati acasa daca va fi necesar?3. Se va deschide un birou de informare in cartier?4. Vor fi fixate ore de consultare?5. Cum se vor putea implica rezidentii?6. Va exista un comitet al rezidentilor care sa discute subiectele specifice?Indrumari si recomandari1. O zicala olandeza spune ca increderea vine la pas si pleaca pe un cal ce alearga. Prin urmare prima lectie cu referire la comunicare este sa fiti un partener de incredere, un partener ce face ceea ce spune: INCREDERE!2. Ascultati mai intai si apoi exprimati-va dorintele si ingrijorarea fata de proprietari.3. Nu faceti promisiuni daca nu le veti indeplini (va aparea dezamagirea mai apoi). Daca nu puteti sa va tineti de cuvant nu faceti promisiuni.4. Prima impresie trebuie sa fie una buna, dar incepeti comunicarea doar daca mesajul este unul clar.5. Comunicarea trebuie planificata in concordanta cu problemele nerezolvate ale proiectului.6. Aratati ca exista rezultate rapide pentru a putea convinge oamenii ca lucrurile se imbunatatesc.7. Fiti accesibili si transparenti.8. Comunicarea trebuie facuta avand o baza sigura.9. Permiteti proprietarilor sa aiba o influenta reala.10. Ganditiva cine va transmite mesajul11. Tot timpul sa va amintiti de ce este importanta comunicarea:A. Pentru a informa partileB. Pentru a crea o bazaC. Pentru a impartasi cunostintele si opiniile despre cartier12. Administrati informatiile:A. Incheiati angajamentele in scrisB. Aveti grija ca cei care nu ajung la intalniri sa stie cum evolueaza proiectulC. Luarea deciziei trebuie sa fie un proces clar si transparent.INTALNIRE GRUP DE LUCRUPREZENTAREA INITIALA SI DESCRIEREA ZONEIPentru ca deciziile luate pe viitor sa fie bune, este necesar ca la inceputul proiectului sa colectam toate informatiile relevante pe care sa ne bazam deciziile. Informatiile pot fi statistici, dar si descrieri, povesti (istorisiri), rezultate ale votarii. Este important ca informatiile sa tina seama atat de fapte si obiceiuri, cat si sa obtina parerea rezidentilor despre modul de viata in zona, felul in care s-au format comunitatatile si cum pot fi descrise aceste comunitati. De aceea informatiile colectate pot fi clasate dupa cum urmeaza:Descrieri fizice ale zoneiIn descrierea fizica a zonei se combina tot felul de date statistice cum ar fi numarul si tipurile de apartamente, scoli, locuri de joaca, facilitati, spatii verzi si parcuri cu observatiile si opiniile referitoare la modul de folosire, mentenenanta si functionare. Aceste opinii pot fi obtinute prin interviuri cu persoane cheie si/sau supuneri la vot intre rezidenti si actori. O descriere fizica a zonei desigur contine si una sau mai multe harti ale situatiei prezente.Situatia demograficaSe bazeaza pe statistici dar si pe supuneri la vot, interviuri si observatii care sa arate ce fel de oameni locuiesc in zona respectiva. Statisticile situatiei actuale sunt comparate cu statisticile din anii anteriori pentru a determina care este tendinta schimbarilor. Bazandu-ne pe aceste tendinte se pot face estimari ale dezvoltarii demografice viitoare.Informatii socio-economiceBazandu-se pe statistici dar si pe supuneri la vot, inteviuri si observatii, informatiile constau intr-o descriere a situatiei socio-economice a zonei. Ca parte a acestei descrieri sunt aspectele legate de rata somajului/angajatilor, nivelul de educatie, coeziunea sociala, integrarea minoritatilor, antreprenoriat, nivelul veniturilor, costuri pentru incalzire, nivelul de afaceri, proprietari de masini, etc.Planul de urbanism al zoneiDescrierea planurilor de urbanism care sunt in vigoare. Acestea pot fi planuri ale zonei in sine sau la un nivel geografic mai ridicat dar cu consecinte asupra zonei. De exemplu construirea unui mare centru comercial in aproprierea zonei vizate pentru regenerare urbana inseamna ca vor exista anumite consecinte. Este posibil ca zona sa se dezvolte si preturile apartamentelor sa creasca. S-ar putea ca problema locurilor de parcare sa se inrautateasca si pretul apartamentelor sa scada. Alte infrastructuri din afara zonei care ar putea sa influenteze popularitatea, valoarea imobilelor si schema de migratie pot fi planurile transportului in comun, a soselelor, parcurilor, alte zone rezidentiale aflate in concurenta.IDENTIFICAREA ACTORILOR SI ANALIZA ACESTORAIn momentul in care se face un plan de regenerare urbana, vor fi implicati mai multi actori cu roluri diferite. Vor fi rezidentii si alti actori, asociatiile de proprietari, municipalitate etc. Pentru fiecare plan de regenerare urbana trebuie identificati actorii.Se pot distinge urmatorii pasi:1. Imbunatatirea listei de actori2. Analizarea detaliata a legaturilor3. Identificarea relatiilor cheie4. Identificarea capacitatilor si punctelor forte ale actorilor5. Listarea actorilor cheie6. Identificarea celei mai pozitive/puternice legaturi si a celei mai negative/slabe legaturi7. Schitarea diagramei actorilorRolul proprietarilor si asociatiilor de proprietariProprietarii si asociatiile de proprietari au un rol important in procesul de regenerare urbana. Ei sunt cei care iau initiativa de colaborare cu parteneri publici si privati. Ei sunt cei care pun la dispozitie proprietatile imobiliare. Ei sunt cei care negociaza in numele rezidentilor/proprietarilor. Ca planul sa aiba succes ei se implica in schitarea procesului.Rolul municipalitatiiMunicipalitatea pe de alta parte este la fel de importanta in procesul regenerarii urbane. Municipalitatea este cea care detine spatiile publice. Deasemenea administreaza serviciile si siguranta in zona. Este cea care face planurile urbanistice, de sector si de cartier. Poate atrage fonduri din alte parti. De obicei municipalitatea are si terenuri care pot fi oferite spre dezvoltare unor antreprenori. Un alt rol al municipalitatii ar fi ca este principalul finantator al masurilor sociale si initiator (impreuna cu proprietarii imobile) al reinnoirii cartierului.Indrumari si recomandariDesi proprietarii si municipalitatea nu au incredere unul in celalalt, de obicei ei au aceleasi interese. De aceea este important sa treaca peste neintelegeri si sa coopereze pentru realizarea planului de regenerare urbana. Acest lucru este posibil numai daca atat municipalitatea cat si rezidentii recunosc si isi dau seama ca au interese comune inca de la inceput si isi exprima dorinta de a coopera ca egali, dar fiind totodata dependenti unul de altul. Nimeni nu este seful, nimeni nu isi asuma acest titlu. Proprietarii vin cu imobilele in timp ce municipalitatea vine cu spatiile publice. Daca pe parcursul procesului de alcatuire a planului de regenerare urbana fiecare isi da seama ca atata timp cat investitiile unei parti inseamna ridicarea valorii cu ajutorul investitiilor celeilalte pati (si vice versa) acest simt al egalitatii si dependentei va evolua intr-o relatie mutuala bazata pe incredere.ANALIZA SWOT A ZONEIObiective si abordareUn plan de regenerare urbana ar trebui sa contina o analiza a Punctelor Forte, Punctelor Slabe, Oportunitatilor si a Amenintarilor.Analiza SWOT analizeaza caracteristicele Forte si Slabe ale zonei dar si Oportunitatile de dezvoltare in viitor si posibilele Amenintari pe viitor. Analiza SWOT este pasul cel mai important catre planul de regenerare urbana. Bazandu-ne pe o analiza SWOT buna pot fi elaborate scenariile posibile pentru viitoarea dezvoltare a zonei. Pentru ca este cel mai important pas, analiza SWOT trebuie facuta cu implicarea actorilor.SCHITAREA UNUI PLAN PRELIMINAR DE REGENERARE URBANAPENTRU A FI SUPUS CONSULTARII ACTORILORObiectiveDupa incheierea analizei SWOT este timpul sa dezvoltam masurile posibile si sa scriem planul. In aceasta faza obiectivul nu este un plan definitiv, ci doar un plan preliminar care va fi supus discutiei actorilor. Forma in care planul va fi scris si prezentat depinde de tipurile de actori si de interesele lor.Analiza SWOT ofera deja indicatii clare ale directiei pe care planul de regenerare urbana ar trebui sa le urmeze, dar in cadrul acelei directii pot fi dezvoltate numai cateva scenarii posibile si se pot analiza astfel efectele lor. Un scenariu de exemplu in care stocul de cladiri este renovat si dezvoltat are alte efecte decat scenariul in care de exemplu majoritatea sunt renovate si o parte sunt demolate si inlocuite cu locuinte pentru familii si un camin pentru batrani. Cel din urma scenariu va face ca zona sa fie una cu un stoc de locuinte diversificat, mai atractiva, probabil valoarea proprietatilor va creste si va deveni stabila, dar ar avea ca dezavantaj costurile mari, faptul ca rezidentii probabil nu doresc sa paraseasca zona si ar fi un proces dificil. In schimb primul scenariu ar implica un proces mai usor, rezidentii nu sunt obligati sa plece si costurile ar fi mai mici, totusi cineva ar putea pune intrebari despre cat de mult ar rezista investitia pe termen lung, pozitia stocului de locuinte pe piata si stabilitatea valorii proprietatii.Scopul cel mai important al diferitelor scenarii este sa gaseasca nu una ci mai multe solutii. Luand in considerare argumentele pro si contra ale fiecarui scenariu se pot contura discutii deschise si corecte pentru alegerea celei mai bune solutii.Elemente ale schitei planuluiSchita aplanului ar trebui sa descrie masurile fizice, sociale si economice ce ar trebui sa regenereze zona. Nu descrie doar aceste masuri ci si cum si cand ar trebui facute.Masurile fiziceCe?1. Interventia directa in spatiul fizic sau asupra modului lui de folosire2. Demolare, construire si renovare a cladirilor sau a infrastructurilor3. Mentenanta cladirilor, infrastructurii si spatiului4. Construirea si reconstruirea spatiilor publice5. Schimbarea modului de folosire al cladirii si a spatiilor6. Alte masuri fiziceCum?1. Politici si masuri indirecte2. Favorizarea initiativelor financiare3. Introducerea regulamentelor4. Procese (organizare) politica si sociala5. Alte politici si masuri indirecteCand?1. Determinarea termenului final al ultimului proiect care trebuie finalizat2. Mai intai sa se vada primele rezultate3. Ordonarea logica a proiectelor separate pe parcursul perioadei de regenerareMasurile socialeCe?1. Construirea unei retele locale intre rezidenti, departamentele municipale, institutiile sociale, scoli si biserici2. Sa se asigure de implicarea persoanelor cu loc de munca, si sa-i indrume pe cei fara loc de munca sa se angajeze3. Sa se asigure ca cei tineri primesc educatie, sa se previna abandonul scolar4. Ingrijirea batranilor5. Integrarea noilor locatari, integrarea minoritatilor6. Vecini care se cunosc intre ei, vecinii care se ajuta reciproc7. Abordarea familiilor cu probleme multiple8. Activitati culturale si sportive9. Rezidenti responsabili de mediul inconjurator; curatenia si pastrarea acesteia, sigurantaCum?1. Implicarea ofiterilor municipali si a lucratorilor sociali2. Ajutorul politiei3. Incurajarea liderilor comunitatii4. Stimularea si premierea initiativelor rezidentilorCand?1. Inca de la inceputMasurile economiceCe?1. Magazine cu produse uzuale2. Livrarea serviciilor formale catre rezidenti3. Livrarea serviciilor informale intre rezidenti4. Afaceri mici de inceput5. Calitatea transportului publicCum?1. Facilitarea si stimularea regulametului.2. Suport centru pentru know how3. Stimulare financiaraCand?1. Pe durata intregii perioadeCONSULTAREA ACTORILOR PE BAZA SCHITEI PROIECTULUIActorii trebuie consultati in moduri diferite. Nu toate subiectele sunt de interes pentru toti actorii si nu toate subiectele trebuie discutate in acelasi timp. De aceea trebuie sa alegem tehnicile de comunicare portivite care pot fi adunari generale sau consultatii unu-la-unu. Cel mai important lucru care trebuie stiut despre alegerea acestor tehnici este faptul ca daca fiecare actor, el sau ea spre exemplu, trebuie sa aiba posibilitatea sa si reactioneze in vreun fel anume. De aceea pentru cei care nu participa la adunari exista tot timpul alterativa de a merge la orele de consultatii.Adunarea generalaAdunarea generala este cea mai des folosita pentru consultarea actorilor. Este un mod usor de a comunica. Planul este prezentat si actorii pot sa-si exprime parerea. Desigur ca atunci cand un plan nu ridica prea multe intreari este o metoda eficienta de a fi supus atentiei unui numar mare de persoane. Dezavantajos este riscul ca aceasta comunicare intr-o singura directie sa insemne pentru cei care prezinta in mare parte dorinta lor de a convinge audienta ca solutia este una buna si singura. Prin urmare criticile ar putea ramane neauzite. Un alt dezavantaj ar fi ca minoritatea decide ordinea de zi deoarece majoritatea nu doreste sa voteze. Mai mult de atat o adunare generala nu este potrivita pentru a discuta detaliile planului, detalii de care ar fi interesati numai anumiti actori.WebsiteUn nou mediu de a prezenta planuri si a le aduce in discutie este internetul. Pe de o parte ofera posibilitatea de a reactiona si a prezenta planul 24 de ore pe zi, pe de alta parte, daca vor fi multe reactii, este dificil sa le controlezi si sa comunici cum pot acestea sa influnteze planul. Dezavantajul este ca nu toti actorii au aceasta oportunitate, capacitate sau indemanare de a folosi internetul. De aceea exista riscul ca numai o minoritate sa participe in timp ce majoritatea gaseste aceasta metoda prea complicata ca sa participe.ExpozitieO expozitie este un mod bun de a prezenta un plan de regenerare urbana. Pentru cei care il prezinta este o buna posibilitate de a sublinia aspectele cele mai importante ale planului, iar pentru actori este un moment de inceput bun pentru a fi informati despre plan. Problema expozitiei este ca de obicei ridica foarte multe intrebari. Oamenii vad si citesc ceva si vor sa stie mai multe despre respectivul subiect. De aceea in acest scop trebuie sa fie cineva prezent pentru a raspunde intrebarilor si/sau a le comenta.Intalniri pe o anumita temaFiecare plan de regenerare urbana are cateva aspecte cu care se confrunta, ca de exemplu spatiul public, probleme sociale specifice sau probleme de renovare. Pentru temele cele mai importante se pot organiza intalniri separate cu actorii. Pentru cei care prezinta exista avantajul ca este timp pentru discutarea detaliilor, de aceea discutiile aprofundate trebuie sa sa faca direct cu actorii implicati. Avantajul actorilor este ca timpul nu e o problema si au oportunitatea sa-si exprime propriile puncte de vedere. Dezavantajul este ca astfel de intalniri necesita timp si este mult mai greu pentru actori sa aiba si o privire de ansamblu asupra proiectului.Consultarile persoana catre persoanaOrele de consulatanta sunt o modalitate foarte buna pentru discutiile persoana catre persoana. Este o discutie informala si de aceea ofera fiecarui actor in parte posibilitate sa-si exprime interesele personale fara ca cei care intocmesc planul sa fie nevoiti sa intervina la nivel de individ asupra planului. Pe de alta parte astfel de consultatii ofera o imagine despre nevoile indivizilor si, in cazul in care o nevoie este exprimata de mai multi indivizi, planificatorii pot face o schimbare in acea directie.Pentru cei care nu pot participa la intalniri sau la orele de consultanta, dupa cum s-a prezentat mai sus exista posibilitatea vizitelor la domiciliu. Pentru ca astfel de comunicari necesita timp si prin urmare costuri ridicate, aceasta optiune poate fi considerata ca modalitate de comunicare in cazul in care toate celelalte metode dau un raspuns nesatisfacator sau interesele persoanelor respective sunt esentiale pentru realizarea planului de regenerare urbana.ALCATUIREA SCHITEI FINALEDupa consultarea actorilor despre schita planului, echipa de proiect poate incepe sa lucreze la planul final. Planul final este documentul formal cu deciziile privind strategia de regenerare urbana pentru urmatorii ani. In forma aceasta serveste nu numai ca document dupa care sa se ghideze partenerii care trebuie sa implineasca obiectivele dar si cadrul politic pentru viitoarele negocieri intre parteneri pentru fixarea acordurilor mutuale. De exemplu, daca municipalitatea, ca partener ce investeste in spatiul public pentru regenerarea urbana a zonei, asteapta ca investitiile sale sa fie acompaniate de investitiile asociatiilor de proprietari prin imbunatatirea stocului de locuinte. Acest principiu nu trebuie mentionat ca fiind unul dintre obiectivele planului de regenerare urbana ci planul ar trebui sa aiba si un acord scris din partea asociatiei de proprietari si o dovada a fezabilitatii financiare.De la viziune la executiePentru fiecare proiect trebuie facuta o descriere scurta in care sa fie lamurite urmatoarele:1. Care este subiectul proiectului?2. Care este scopul proiectului?3. Cum contribuie proiectul la indeplinirea obiectivelor regenerarii urbane?4. Cine este/sunt responsabil(i) de realizarea proiectului?5. Care este relatia de timp si continut a proiectului cu celelalte proiecte din cadrul planului de regenerare urbana?6. Ce (alti) actori trebuie implicati in proiect?7. Ce conditii principale trebuie indeplinite ca proiectul sa aiba succes?ExecutiaDepinde foarte mult de continutul planului de regenerare urbana felul in care organizarea este facuta. Totusi ar trebuie ca in acest capitol sa se raspunda la urmatoarele intrebari:1. Cine sunt partenerii care conduc aceste proiecte separate?2. Sunt ei in stare si pot sa-si indeplineasca rolul destul de bine?3. Cum este organizata imaginea si controlul de ansamblu (politic) al activitatilor din proiectele separate?4. Cum este organizata interactiunea mutuala dintre proiectele separate pentru ca acestea sa profite unul de celalalt?5. Cum este organizata comunicarea continua cu actorii atat la nivel de proiect cat si la nivel general?FinantareaSe face o prima estimare financiara a costurilor totale ale proiectului, impartite pe fiecare proiect si pe costurile de executie ale organizarii. Scopul principal este sa avem o imagine financiara corecta de ansamblu si sa vedem daca proiectul de regenerare urbana este fezabil financiar. Nu este luata in vedere fezabilitatea financiara a planului de regenerare urbana in general ci si fezabilitatea fiecarui partener de investitie. Numai daca toti partenerii sunt fezabili din punct de vedere financiar atunci se poate spune ca si planul in general este fezabil. Asta inseamna ca fiecare investitor trebuie sa aiba o imagine foarte corecta a sumei pe care i se cere sa o investeasca, o imagine clara a veniturilor directe si indirecte la care se asteapta sa le primesca in schimb si posibilele garantii sau subventii pe care se poate baza in momentul in care va face investitia.

Asta duce la urmatoarea schema de baza a unui plan de regenerare urbana:1. Introducere generala2. Descrirea procesului ce va duce la planul de regenerare urbana:A. descrierea formala a zoneiB. procesul implicarii actorilor, actorii implicatiC. starea planului in relatie cu aprobarea lui din partea actorilor3. Prezentarea situatiei din zona de regenerare urbanaA. descrierea fizica (incluzand problemele de mediu)B. descrierea situatiei socialeC. descrierea situatiei econommiceD. descrierea zonei ca parte a dezvoltarii urbane la o scala mai mare si ca parte a planului de urbanism4. Analiza SWOT5. Interesele si dorintele actorilor6. Viziunea integrata generala a regenerarii urbane in zona respectivaA. Dileme ale situatiei prezente, analiza SWOT si interesele actorilorB. Investigarea scenariilor viitoare posibileC. Motivarea prioritatilor si alegerilor, determinarea perioadei planificateD. Viziunea integrata generala si obiectivele pentru perioada planificata7. De la viziune la proiectA. Programul proiectuluii. proiecte fiziceii. proiecte socialeiii. proiecte economiceB. Planifiarea integrata a proiectului8. ExecutiaA. Organizarea executiva si mangementul de ansamblu al programuluiB. Managementul de proiect al proiectelor separateC. Comunicarea, participarea si negocierea pe parcursul executieiD. Monitorizarea si evaluarea pe parcursul executiei9. FinantareaA. Estimarea costurilor si veniturilori. costurile proiectului si veniturileii. costurile de executieB. Resurse financiare, impartite partenerilor financiarii. proiectele fiziceii. proiectele socialeiii. proiectele economice

http://www.crystalinks.com/Fortress.html

Fortresses and Defense Walls

A model of the prehistoric town of Los Millares 3000 BC Spain, with its walls.

Fortificationsare military constructions and buildings designed for defense in warfare and military bases. Humans have constructed defensive works for many thousands of years, in a variety of increasingly complex designs. The term is derived from the Latin fortis ("strong") and facere ("to make").Many military installations are known as forts, although they are not always fortified. Larger forts may class as fortresses; smaller ones formerly often bore the name of fortalices. The word fortification can also refer to the practice of improving an area's defense with defensive works. City walls are fortifications but not necessarily called fortresses.A defensive wall is a fortification used to protect a city or settlement from potential aggressors. In ancient to modern times, they were used to enclose settlements. Generally, these are referred to as city walls or town walls, although there were also walls, such as the Great Wall of China, Hadrian's Wall, and the metaphorical Atlantic Wall, which extended far beyond the borders of a city and were used to enclose regions or mark territorial boundaries. Beyond their defensive utility, many walls also had important symbolic functions - representing the status and independence of the communities they embraced.The art of setting out a military camp or constructing a fortification traditionally classifies as castramentation, since the time of the Roman legions. The art/science of laying siege to a fortification and of destroying it has the popular name of siegecraft or 'siege warfare' and the formal name of poliorcetics. In some texts this latter term also applies to the art of building a fortification.The Latin word castra, with its singular castrum, was used by the ancient Romans to mean buildings or plots of land reserved to or constructed for use as a military defensive position. The word appears in both Oscan and Umbrian (dialects of Italic) as well as in Latin. It may have descended from Indo-European to Italic. In classical Latin the word castra always means "great legionary encampment", both "marching", "temporary" ones and the "fortified permanent" ones, while the diminutive form castellum was used for the smaller forts, which were usually, but not always, occupied by the auxiliary units and used as logistic bases for the legions, as explained by Vegetius. A generic term is praesidium ("guard post or garrison"). The terms stratopedon ("army camp") and phrourion ("fort") were used by Greek language authors, in order to designate the Roman castra and the Roman castellum respectively. In English, the terms "Roman fortress", "Roman fort" and "Roman camp" are commonly used for the castra. However the scholars' convention always requires the use of the word "camp", "marching camp" and "fortress" as a translation of castra and the use of the word "fort" as a translation of castellum and this type of convention is usually followed and found in all the scholarly works.Fortification is usually divided into two branches, namely permanent fortification and field fortification. Permanent fortifications are erected at leisure, with all the resources that a state can supply of constructive and mechanical skill, and are built of enduring materials. Field fortifications, for example breastworks, are extemporized by troops in the field, perhaps assisted by such local labour and tools as may be procurable and with materials that do not require much preparation, such as earth, brushwood and light timber, or sandbags.There is also an intermediate branch known as semi-permanent fortification. This is employed when in the course of a campaign it becomes desirable to protect some locality with the best imitation of permanent defenses that can be made in a short time, ample resources and skilled civilian labour being available.Castles are fortifications which are regarded as being distinct from the generic fort or fortress in that it describes a residence of a monarch or noble and commands a specific defensive territory.Existing ancient walls are almost always masonry structures, although brick and timber-built variants are also known. Depending on the topography of the area surrounding the city or the settlement the wall is intended to protect, elements of the terrain (e.g. rivers or coastlines) may be incorporated in order to make the wall more effective.Walls may only be crossed by entering the appropriate city gate and are often supplemented with towers. In the Middle Ages, the right of a settlement to build a defensive wall was a privilege, and was usually granted by the so-called "right of crenellation" on a medieval fortification. The practice of building these massive walls, though having its origins in prehistory, was refined during the rise of city-states, and energetic wall-building continued into the medieval period and beyond in certain parts of Europe.

History

From very early history to modern times, walls have been a necessity for many cities.Urukin ancientSumer(Mesopotamia) is one of the world's oldest known walled cities.

Many of the fortifications of the ancient world were built with mud brick, leaving many no more than mounds of dirt for today's archaeologists. The Assyrians deployed large labour forces to build new palaces, temples and defensive walls. Babylon was one of the most famous cities of the ancient world, especially as a result of the building program of Nebuchadnezzar, who expanded the walls and built theIshtar Gate.

TheAncient Egyptiansalso built fortresses on the frontiers of the Nile Valley to protect against invaders from its neighboring territories.

Artists impression of the battlements at Buhen fortress in Egypt about 1800 BC

Some settlements in the Indus Valley Civilization were also fortified. By about 3500 B.C., hundreds of small farming villages dotted the Indus floodplain. Many of these settlements had fortifications and planned streets. The stone and mud brick houses of Kot Diji were clustered behind massive stone flood dykes and defensive walls, for neighboring communities bickered constantly about the control of prime agricultural land. Mundigak (c. 2500 B.C.) in present day south-east Afghanistan has defensive walls and square bastions of sun dried bricks.

The Kumbhalgarh Fort in Rajasthan, India. For more than 3 centuries, the Fort remained impregnable. Kumbhalgarh is a Mewar fortress in the Rajsamand District of Rajasthan state in westernIndia. Built during the course of the 15th century by Rana Kumbha, and enlarged through the 19th century, Kumbhalgarh is also a birthplace of Maharana Pratap, the great king and warrior of Mewar. Occupied until the late 19th century, the fort is now open to the general public as a museum and is spectacularly lit for a few minutes each evening. Kumbalgarh is situated 82 km from Udaipur towards its northwest and is easily accessible by road. It is the most important fort in Mewar after Chittaurgarh.

Large tempered earth (i.e. rammed earth) walls were built inancient Chinasince the Shang Dynasty (c. 1600-1050 BC), as the capital at ancient Ao had enormous walls built in this fashion. Although stone walls were built in China during the Warring States (481-221 BC), mass conversion to stone architecture did not begin in earnest until the Tang Dynasty (618-907 AD). In terms of China's longest and most impressive fortification, theGreat Wallhad been built since the Qin Dynasty (221-207 BC), although its present form was mostly an engineering feat and remodeling of the Ming Dynasty (1368-1644 AD). The large walls of Pingyao serve as one example. Likewise, the famous walls of the Forbidden City in Beijing were established in the early 15th century by the Yongle Emperor.

The Forbidden City was the Chinese imperial palace from the Ming Dynasty to the end of the Qing Dynasty. It is located in the middle of Beijing, China, and now houses the Palace Museum. For almost 500 years, it served as the home of emperors and their households, as well as the ceremonial and political center of Chinese government.Built in 1406 to 1420, the complex consists of 980 buildings and covers 720,000 m2 (7,800,000 sq ft). The palace complex exemplifies traditional Chinese palatial architecture, and has influenced cultural and architectural developments in East Asia and elsewhere. The Forbidden City was declared a World Heritage Site in 1987, and is listed by UNESCO as the largest collection of preserved ancient wooden structures in the world.Since 1925, the Forbidden City has been under the charge of the Palace Museum, whose extensive collection of artwork and artifacts were built upon the imperial collections of the Ming and Qing dynasties. Part of the museum's former collection is now located in the National Palace Museum in Taipei. Both museums descend from the same institution, but were split after the Chinese Civil War.

Inancient Greece, large stone walls had been built in Mycenaean Greece, such as the ancient site of Mycenae (famous for the huge stone blocks of its 'cyclopean' walls). In classical era Greece, the city of Athens built a long set of parallel stone walls called the Long Walls that reached their guarded seaport at Piraeus.

The Long Walls in Ancient Greece, were walls built from a city to its port, providing a secure connection to the sea even during times of siege. Although long walls were built at several locations in Greece - Corinth and Megara being two of the best known examples - the phrase "long walls" generally refers to the walls connecting Athens to its ports at Piraeus and Phalerum. Those walls were constructed in the mid 5th century BC, destroyed by the Spartans in 404 BC after Athens' defeat in the Peloponnesian War, and rebuilt again with Persian support during the Corinthian War. They were a key element of Athenian strategy, since they provided the city with a constant link to the sea and prevented it from being besieged by land alone.The original walls of Athens had been destroyed by the Persians during the occupations of Attica in 480 and 479 BC, part of the Greco-Persian Wars. After the Battle of Plataea, the Persian forces that had invaded Greece in 480 BC were safely removed, and the Athenians were free to reoccupy their land and begin rebuilding their city. Early in the process of rebuilding, construction was started on new walls around the city proper. This project drew opposition from the Spartans and their Peloponnesian allies, who had been alarmed by the recent increase in the power of Athens.Spartan envoys urged the Athenians not to go through with the construction, arguing that a walled Athens would be a useful base for an invading army, and that the defenses of the isthmus of Corinth would provide a sufficient shield against invaders; however, despite these concerns the envoys did not strongly protest and did in fact give advice to the builders. The Athenians disregarded the arguments, fully aware that leaving their city unwalled would place them utterly at the mercy of the Peloponnesians; Thucydides, in his account of these events, describes a series of complex machinations by Themistocles by which he distracted and delayed the Spartans until the walls had been built up to such a height as to be defensible.In the early 450s BC, fighting began between Athens and various Peloponnesian allies of Sparta, particularly Corinth and Aegina. In the midst of this fighting, Athens had begun construction of two more walls between 462 BC and 458 BC, one running from the city to the old port at Phalerum, the other to the newer port at Piraeus. In 457 BC, a Spartan army defeated an Athenian army at Tanagra while attempting to prevent the construction, but work on the walls continued, and they were completed soon after the battle. These new walls, the Long W

The Romans fortified their cities with massive, mortar-bound stone walls. The most famous of these are the largely extant Aurelian Walls of Rome and the Theodosian Walls of Constantinople, together with partial remains elsewhere. These are mostly city gates, like the Porta Nigra in Trier or Newport Arch in Lincoln.

Hadrian's Wallwas built by the Roman Empire across the width of what is now northern England following a visit by Roman Emperor Hadrian (AD 76-138) in AD 122. Hadrian's Wall is a stone and turf fortification built by the Roman Empire across the width of modern-day England. It was the second of three such fortifications built across Great Britain, the first being Gask Ridge and the last the Antonine Wall. All three were built to prevent military raids by the Pictish tribes (ancient inhabitants of Scotland) to the north, to improve economic stability and provide peaceful conditions in the Roman province of Britannia to the south, and to mark physically the frontier of the Empire. Hadrian's Wall is the best known of the three because its physical presence remains most evident today. alls, ensured that Athens would never be cut off from supplies as long as she controlled the sea.

Around 600 BC, in Heuneburg, Germany, forts were constructed with a limestone foundation supported by a mudbrick wall approximately 4 meters tall, probably topped by a roofed walkway, thus reaching a total height of 6 meters. The wall was clad with lime plaster, regularly renewed. Towers protruded outwards from the wall.

In Central Europe, the Celts built large fortified settlements known as oppida, whose walls seem partially influenced by those built in the Mediterranean. The fortifications were continuously being expanded and improved. An oppidum (plural oppida) is a large defended Iron Age settlement. They emerged in the 2nd and 1st centuries BC and spread across Europe, stretching from Britain in the west to the edge of the Hungarian plain in the east. They continued in use until the Romans began conquering Europe. North of the River Danube, where the population remained independent from Rome, oppida continued to be used into the 1st century.

Walls of ConstantinopleThe Walls of Constantinople are a series of defensive stone walls that have surrounded and protected the city of Constantinople (today Istanbul in Turkey) since its founding as the new capital of the Roman Empire by Constantine the Great. With numerous additions and modifications during their history, they were the last great fortification system of antiquity, and one of the most complex and elaborate systems ever built.Initially built by Constantine the Great, the walls surrounded the new city on all sides, protecting it against attack from both sea and land. As the city grew, the famous double line of the Theodosian Walls was built in the 5th century. Although the other sections of the walls were less elaborate, when well manned, they were almost impregnable for any medieval besieger, saving the city, and the Byzantine Empire with it, during sieges from the Avars, Arabs, Rus', and Bulgars, among others (see Sieges of Constantinople). The advent of gunpowder siege cannons rendered the fortifications vulnerable, but cannon technology was not advanced enough to be decisive enough alone to capture the city, and the walls were repaired between reloading. Ultimately the city fell from sheer force of Ottoman forces on 29 May 1453 after a 6-week siege.The walls were largely maintained intact during most of the Ottoman period, until sections began to be dismantled in the 19th century, as the city outgrew its medieval boundaries. Despite the subsequent lack of maintenance, many parts of the walls survived and are still standing today. A large-scale restoration program has been under way since the 1980s, which allows the visitor to appreciate their original appearance.

Medieval

Well preserved Bulgarian medieval fort Baba Vida

Roman forts and hill forts were the main antecedents of castles in Europe, which emerged in the 9th century in the Carolingian Empire.The Early Middle Ages saw the creation of some towns built around castles. These cities were only rarely protected by simple stone walls and more usually by a combination of both walls and ditches. From the 12th century AD hundreds of settlements of all sizes were founded all across Europe, which very often obtained the right of fortification soon afterwards.The founding of urban centres was an important means of territorial expansion and many cities, especially in eastern Europe, were founded precisely for this purpose during the period of Eastern Colonization. These cities are easy to recognize due to their regular layout and large market spaces. The fortifications of these settlements were continuously improved to reflect the current level of military development.During the Renaissance era, the Venetians raised great walls around cities threatened by the Ottoman empire. The finest examples are, among others, in Nicosia (Cyprus) and Chania (Crete), and they still stand, to this day.

London Tower of London FortressHer Majesty's Royal Palace and Fortress, more commonly known as the Tower of London, is a historic castle on the north bank of the River Thames in central London, England. It lies within the London Borough of Tower Hamlets, separated from the eastern edge of the City of London by the open space known as Tower Hill. It was founded towards the end of 1066 as part of the Norman Conquest of England.The White Tower, which gives the entire castle its name, was built by William the Conqueror in 1078, and was a resented symbol of oppression, inflicted upon London by the new ruling elite. The castle was used as a prison since at least 1100, although that was not its primary purpose. A grand palace early in its history, it served as a royal residence. As a whole, the Tower is a complex of several buildings set within two concentric rings of defensive walls and a moat. There were several phases of expansion, mainly under Kings Richard the Lionheart, Henry III, and Edward I in the 12th and 13th centuries. The general layout established by the late 13th century remains despite later activity on the site.The Tower of London has played a prominent role in English history. It was besieged several times and controlling it has been important to controlling the country. The Tower has served variously as an armoury, a treasury, a menagerie, the home of the Royal Mint, a public records office, and the home of the Crown Jewels of the United Kingdom. From the early 14th century until the reign of Charles II, a procession would be led from the Tower to Westminster Abbey on the coronation of a monarch. In the absence of the monarch, the Constable of the Tower is in charge of the castle. This was a powerful and trusted position in the medieval period. In the late 15th century the castle was the prison of the Princes in the Tower. Under the Tudors, the Tower became used less as a royal residence, and despite attempts to refortify and repair the castle its defenses lagged behind developments to deal with artillery.The peak period of the castle's use as a prison was the 16th and 17th centuries, when many figures who had fallen into disgrace, such as Elizabeth I before she became queen, were held within its walls. This use has led to the phrase "sent to the Tower". Despite its enduring reputation as a place of torture and death, popularized by 16th-century religious propagandists and 19th-century writers, only seven people were executed within the Tower before the World Wars of the 20th century. Executions were more commonly held on the notorious Tower Hill to the north of the castle, with 112 occurring there over a 400-year period. In the latter half of the 19th century, institutions such as the Royal Mint moved out of the castle to other locations, leaving many buildings empty.Anthony Salvin and John Taylor took the opportunity to restore the Tower to what was felt to be its medieval appearance, clearing out many of the vacant post-medieval structures. In the First and Second World Wars, the Tower was again used as a prison, and witnessed the executions of 12 men for espionage. After the Second World War, damage caused during the Blitz was repaired and the castle reopened to the public. Today the Tower of London is one of the country's most popular tourist attractions. It is cared for by the charity Historic Royal Palaces and is protected as a World Heritage Site.

Early Modern

Medieval-style fortifications were largely made obsolete by the arrival of cannons on the 14th century battlefield. Fortifications in the age of blackpowder evolved into much lower structures with greater use of ditches and earth ramparts that would absorb and disperse the energy of cannon fire. Walls exposed to direct cannon fire were very vulnerable, so were sunk into ditches fronted by earth slopes.This placed a heavy emphasis on the geometry of the fortification to allow defensive cannonry interlocking fields of fire to cover all approaches to the lower and thus more vulnerable walls.The evolution of this new style of fortification can be seen in transitional forts such as Sarzanello in North West Italy which was built between 1492 and 1502. Sarzanello consists of both crenellated walls with towers typical of the medieval period but also has a ravelin like angular gun platform screening one of the curtain walls which is protected from flanking fire from the towers of the main part of the fort. Another example are the fortifications of Rhodes which were frozen at 1522 so that Rhodes is the only European walled town that still shows the transition between the classical medieval fortification and the modern ones.Fortifications also extended in depth, with protected batteries for defensive cannonry, to allow them to engage attacking cannon to keep them at a distance and prevent them bearing directly on the vulnerable walls.The result was star shaped fortifications with tier upon tier of hornworks and bastions, of which Bourtange illustrated to the right is an excellent example. There are also extensive fortifications from this era in the Nordic states and in Britain, the fortifications of Berwick-upon-Tweed and the harbor archipelago of Suomenlinna at Helsinki being fine examples.

19th century

The arrival of explosive shells in the 19th century led to yet another stage in the evolution of fortification. Star forts of the cannon era did not fare well against the effects of high explosive and the intricate arrangements of bastions, flanking batteries and the carefully constructed lines of fire for the defending cannon could be rapidly disrupted by explosive shells.Worse, the large open ditches surrounding forts of this type were an integral part of the defensive scheme, as was the covered way at the edge of the counter scarp. The ditch was extremely vulnerable to bombardment with explosive shells.In response, military engineers evolved the polygonal style of fortification. The ditch became deep and vertically sided, cut directly into the native rock or soil, laid out as a series of straight lines creating the central fortified area that gives this style of fortification its name.Wide enough to be an impassable barrier for attacking troops, but narrow enough to be a difficult target for enemy shellfire, the ditch was swept by fire from defensive blockhouses set in the ditch as well as firing positions cut into the outer face of the ditch itself.The profile of the fort became very low indeed, surrounded outside the ditch by a gently sloping open area so as to eliminate possible cover for enemy forces, while the fort itself provided a minimal target for enemy fire. The entrypoint became a sunken gatehouse in the inner face of the ditch, reached by a curving ramp that gave access to the gate via a rolling bridge that could be withdrawn into the gatehouse.Traditional fortification however continued to be applied by European armies engaged in warfare in colonies established in Africa against lightly armed attackers from amongst the indigenous population. A relatively small number of defenders in a fort impervious to iron-age weaponry could hold out against high odds, the only constraint being the supply of ammunition.Much of the fort moved underground, with deep passages and tunnels to connect the blockhouses and firing points in the ditch to the fort proper, with magazines and machine rooms deep under the surface.The guns however, were often mounted in open emplacements and protected only by a parapet - both in order to keep a lower profile and also because experience with guns in closed casemates had seen them put out of action by rubble as their own casemates were collapsed around them.

20th and 21st Centuries

Steel-and-concrete fortifications were common during the 19th and early 20th centuries. However the advances in modern warfare since World War I have made large-scale fortifications obsolete in most situations. Only underground bunkers are still able to provide some protection in modern wars. Many historical fortifications were demolished during the modern age, but a considerable number survive as popular tourist destinations and prominent local landmarks today.The downfall of permanent fortifications had two causes:The ever escalating power, speed, and reach of artillery and air power meant that almost any target that could be located could be destroyed, if sufficient force were massed against it. As such, the more resources a defender devoted to reinforcing a fortification, the more combat power that fortification justified being devoted to destroying it, if the fortification's destruction was demanded by an attacker's strategy. From World War II, bunker busters were used against fortifications. By 1950, nuclear weapons were capable of destroying entire cities, and produced dangerous radiation. This led to the creation of civilian nuclear air raid shelters.The second weakness of permanent fortification was its very permanency. Because of this it was often easier to go around a fortification and, with the rise of mobile warfare in the beginning of World War II, this became a viable offensive choice. When a defensive line was too extensive to be entirely bypassed, massive offensive might could be massed against one part of the line allowing a breakthrough, after which the rest of the line could be bypassed. Such was the fate of the many defensive lines built before and during World War II, such as the Siegfried Line, the Stalin Line and the Atlantic Wall. Note that this was not the case of the Maginot Line, designed to force the Germans to pass through Belgium and that has fully achieved its political and strategic role.Instead field fortification rose to dominate defensive action. Unlike the trench warfare which dominated World War I, these defences were more temporary in nature. This was an advantage because since it was less extensive it formed a less obvious target for enemy force to be directed against.If sufficient power were massed against one point to penetrate it, the forces based there could be withdrawn and the line could be re-established relatively quickly. Instead of a supposedly impenetrable defensive line, such fortifications emphasized defense in depth, so that as defenders were forced to pull back or were overrun, the lines of defenders behind them could take over the defense.Because the mobile offensives practiced by both sides usually focused on avoiding the strongest points of a defensive line, these defenses were usually relatively thin and spread along the length of a line. The defense was usually not equally strong throughout however.The strength of the defensive line in an area varied according to how rapidly an attacking force could progress in the terrain that was being defended - both the terrain the defensive line was built on and the ground behind it that an attacker might hope to break out into. This was both for reasons of the strategic value of the ground, and its defensive value.This was possible because while offensive tactics were focused on mobility, so were defensive tactics. The dug in defenses consisted primarily of infantry and antitank guns. Defending tanks and tank destroyers would be concentrated in mobile "Fire Brigades" behind the defensive line. If a major offensive was launched against a point in the line, mobile reinforcements would be sent to reinforce that part of the line that was in danger of failing.Thus the defensive line could be relatively thin because the bulk of the fighting power of the defenders was not concentrated in the line itself but rather in the mobile reserves. A notable exception to this rule was seen in the defensive lines at the Battle of Kursk during World War II, where German forces deliberately attacked into the strongest part of the Soviet defenses seeking to crush them utterly.The terrain that was being defended was of primary importance because open terrain that tanks could move over quickly made possible rapid advances into the defenders' rear areas that were very dangerous to the defenders. Thus such terrain had to be defended at all cost.In addition, since in theory the defensive line only had to hold out long enough for mobile reserves to reinforce it, terrain that did not permit rapid advance could be held more weakly because the enemy's advance into it would be slower, giving the defenders more time to reinforce that point in the line. For example, the battle of the Hurtgen Forest in Germany during the closing stages of World War II is an excellent example of how impassable terrain could be used to the defenders' advantage.After World War II, ICBMs capable of reaching much of the way around the world were developed, and so speed became an essential characteristic of the strongest militaries and defenses. Missile silos were developed, so missiles could be fired from the middle of a country and hit cities and targets in another country, and airplanes (and air carriers) became major defenses and offensive weapons (leading to an expansion of the use of airports and airstrips as fortifications).Mobile defenses could be had underwater, too, in the form of nuclear submarines capable of firing missiles. Some bunkers in the mid to late 20th century came to be buried deep inside mountains and prominent rocks, such as Gibraltar and Cheyenne Mountain. On the ground itself, minefields have been used as hidden defenses in modern warfare, often remaining long after the wars that have produced them have ended.Demilitarized zones along borders are arguably another type of fortification, although a passive kind, providing a buffer between potentially hostile militaries.Just as in colonial periods, comparatively obsolete fortifications are still used for low-intensity conflicts. Such fortifications range in size from small patrol bases or forward operating bases up to huge airbases such as Camp Bastion/Leatherneck in Afghanistan. Much like in the 18th and 19th century, because the enemy is not a powerful military force with the heavy weaponry required to destroy fortifications, walls of gabion, sandbag or even simple mud can provide protection against small arms and anti-tank weapons - although such fortifications are still vulnerable to mortar and artillery fire.

Forts

Forts in modern usage often refer to space set aside by governments for a permanent military facility; these often do not have any actual fortifications, and can have specializations (military barracks, administration, medical facilities, or intelligence). In the United States usage, forts specifically refer to Army fortifications; Marine Corps fortifications are referred to as camps.However there are some modern fortifications that are referred to as forts. These are typically small semi permanent fortifications. In urban combat they are built by upgrading existing structures such as houses or public buildings. In field warfare they are often log, sandbag or gabion type construction.Such forts are typically only used in low level conflict, e.g., counterinsurgency conflicts or very low level conventional conflicts, e.g., the IndonesiaMalaysia confrontation saw the use of log forts for use by forward platoons and companies. The reason for this is that static above ground forts can not survive modern direct or indirect fire weapons larger than mortars, RPGs and small arms.

http://www.2012sector1.ro/?id2=00010007Ce intelegem prin regenerare urbana?

Termeni cheie:Dezvoltare urbana/Calitatea vietii/Orase creative/Oportunitati vs probleme/Etapizare eficienta/Cetatenii participaIncercam sa introducem cateva dintre principiile si termenii care stau la baza programului 2012 Sector 1. Parcurgand textul veti putea identifica pasii unui proces de regenerare urbana si modul in care se pot implica cetatenii.Regenerarea urbana este un concept cheie in dezvoltarea marilor oraseMetropole din SUA (ex. New York, Chicago) sau din Europa (Londra, Berlin, Barcelona, Amsterdam, Tirana, Dublin, Copenhaga etc) se dezvolta in ultimele 3 decenii implementind programe ample de regenerare urbana, ceea ce a contribuie in permanenta la imbunatatirea calitatii vietii pentru cetateni, la cresterea veniturilor si la modernizarea spatiilor si serviciilor publice. Modelul de succes al acestor orase arata ca procesul de regenerare urbana poate fi cea mai buna solutie de dezvoltare coerenta, de durata si pentru Bucuresti.

Este un amplu proces de crestere si imbunatatire a calitatii vietii pentru cetatenii unui orasCalitatea vietii este un barometru al satisfactiei de a fi cetateanul unui oras, iar acesta implica mereu foarte multe aspecte pozitive: sa fii parte a unui comunitati sociale bine definita si activa, sa traiesti intr-un spatiu rezidential functional si placut, sa folosesti spatiul public pentru a te exprima si pentru a socializa, sa ai acces la servicii publice de calitate, sa traiesti intr-un mediu prielnic sanatatii fizice si mentale, sa ai acces la educatie si cultura etc.De cele mai multe ori toate aspectele presupuse de o buna calitate a vietii sunt dezideratele unui oras, situatia de fapt fiind aceea a problemelor pe care o comunitate trebuie sa le rezolve pentru a atinge acest standard.Tocmai de aceea, fiecare proces de regenerare urbana se concentreaza pe implementarea unui plan cu solutii complementare pentru problemele sociale, urbanistice, economice, culturale si de mediu ale orasului. Ceea ce insemna ca fiecare plan de regenerare urbana actioneaza simultan asupra spatiului fizic in care oamenii locuiesc (are in mod esential o componenta urbanistica), dar si asupra serviciilor publice de care locuitorii au nevoie (are componente sociale, economice, de mediu, culturale).

Inseamna o abordare creativa a problemelor si a solutiilor de dezvoltare a unui orasRegenerarea are sens acolo unde orasul isi identifica problemele realeExista un punct comun al tuturor programelor de regenerare urbana toate se refera la spatii nevalorificate si comunitati dezavantajate. Altfel spus, regenerarea urbana vizeaza intotdeauna rezolvarea unor probleme importante ale orasului, si anume a acelor probleme care impiedica oras sa se dezvolte organic.Creativitatea consta in a gandi problemele ca oportunitati si, mai ales, in a gandi solutii specificeInsa dincolo de acest punct comun, fiecare program de regenerare reprezinta o abordare cu totul noua a problemelor si o gandire creativa cu privire la solutiile pentru o zona sau un oras. De ce? Principiul este acela ca fiecare cartier, zona sau oras are de fapt o identitate a sa si acest lucru se regaseste atat in problemele sale, cat si in oportunitatile de a le rezolva.De cele mai multe ori nu exista o solutie unica ci un set de solutii locale pentru situatii foarte complicate. De exemplu, marile orase au identificat o problema similara: vechile situri industriale, in prezent abandonate. Insa fiecare a oferit o solutie diferita de regenerare a acestor zone, tocmai pentru ca a identificat oportunitati foarte specifice pentru aceste zone de a fi reinserate in viata orasului.

Este un dialog constructiv intre autoritati locale, consultanti, parteneri civici si comunitateProgramele de acest gen sunt initiate de autoritatea locala pe baza unui plan elaborat de consultanti cu expertiza foarte diversa (urbanisti, arhitecti, sociologi, antropologi, economisti, specialisti in comunicare etc). In realizarea acestui plan de interventie un rol esential il au partenerii civici (reprezentanti ai societatii civile, asociatii profesioanale etc) si comunitatea care va beneficia de rezultatele acestui proces.(2021 Sector 1este initiat si coordonat de Primaria Sectorului 1, dezvoltat prin expertiza Space Syntax (expertiza urbanistica), GEA (expertiza in analiza economica), DC Comunication (expertiza in analiza sociologica si comunicare). In zonele rezidentiale din program au fost identificate mai multe institutii de cultura, scoli si reprezentanti ai agentilor economici care ar putea fi implicati in dezvolatarea programului. )Este un proces de lunga durata a carei eficienta tine de o buna etapizareIn evaluarea rezultatelor un crieriu important este durata efectelor. Un plan de regenerare trebuie sa produca beneficii atat pentru populatia actuala, dar si pentru populatiile viitoare ale unui oras. De aceea programele nu sunt intotdeauna planificate pe termen lung si tocmai de aceea sunt mai eficiente daca sunt construite ca un proces cu etape foarte bine determinate.Exista patru etape firesti ale procesului de regenerare urbana:1. Input-ul sau identificarea zonelor:In aceasta etapa autoritatea locala (ex: Primaria Sectorului 1) si consultantii din diverse domenii (urbanisti, sociologi, antropologi, economisti) initiaza dialogul cu partenerii civici locali (organizatii independente, asociatii profesionale) si cu comunitatea locala pentru a identifica prioritatile legate de dezvoltarea unei zone a orasului (de ex: ansambluri rezidentiale, spatii industriale dezafectate, suburbii).(2012 Sector 1 etapa s-a desfasurat in luna mai 2009)2. AnalizelePrimaria si consultantii desfasoara analize aprofundate ale situatiei de fapt, pe diferite domenii de interes: urbanism, activitate economica, viata comunitara si culturala. In aceasta etapa se fac intalniri cu cetateni, interviuri cu agenti economici, se desfasoara analize privind spatiul.(2012 Sectorul 1 etapa s-a desfasurat intre lunile mai-august 2009 )3. Strategia de regenerarePrimaria si consultantii angajati in proces propun, pe baza analizelor si unor modele de bune practice, un plan coerent de interventii la nivelul spatiului public. In aceasta faza se propun proiecte specifice destinate revitalizarii anumitor spatii publice si planuri de dezvoltare zonala. Tot in aceasta etapa proiectele propuse de consultanti sunt supuse dezbaterii si consultarii publice, in cadrul intalnirilor directe sau prin instrumente precum website-ul proiectului.(2012 Sectorul 1 etapa este in desfasurare. In luna septembrie incep intalnirile de consultare publica)

4. ImplementarePrimaria foloseste strategia de regenerare ca document in baza caruia se va desfasura programul de implementare a proiectele specifice de regerare.(2012 Sectorul 1 perioada 2009 - 2012 )Cetatenii se pot implica! Consultarea publica si participare civicaEficienta acestor programe provine in mare parte din faptul ca cetatenii, ca beneficiari directi, sunt imcatipli inca de la inceputul procesului atat in identificarea problemelor si a oportunitatilor, cat si in evaluarea solutiilor propuse. Mai mult, toate proiectele unui program de regenerare prevad instrumente de activare si de intarire a capacitatilor unei comunitati de a administra local rezultatele proiectelor.In programul2021 Sector 1exista multe moduri de a va implica:1. consultati frecvent website-ul programului (www.2012sector1.ro)2. raspundeti intervievatorilor de teren, care culeg date pentru analize3. participati la intalnirile organizate in cartierele din proiect in vederea consultarii populatiei cu privire la proiectele propuse in strategie4. deveniti voluntar in organizarea intalnirilor cu cetatenii5. trimiteti comentarii sau sugestii pe website, in paginile destinate consultarii si dezbaterii publice (vor fi online in luna septembrie)6. intrati in contact cu echipa de program, trimitand un mail lacontact@2012sector1.ro(2021 Sector 1 consultarile incep in luna septembrie. Datele si locurile de intalnire vor fi anuntate pe prima pagina a website-uluiwww.2021sector1.ro)

http://societateareala.com/subpage7.htmlBUCURETI: PREZENA TRECUTULUI RECENTTraiectorii reprezentaionale i configuraii valoricen cultura urban"What is a city, but the people? True, The people are the city."Coriolanusde William Shakespeare Articolul propune un exerciiu de lectur simbolic a unei hri mentale care descrie universul perceptiv al locuitorilor Bucuretiului asupra peisajului arhitectural-urbanistic i cultural considerat reprezentativ pentru mediul urban n contextul capitalei. Scopul articolului vizeaz o explorare a modurilor n care imaginarul simbolic instrumentalizeaz cadrul spaial urban, oferind o schem interpretativ pentru nelegerea reprezentrilor, a sensurilor i semnificaiilor asociate oraului. Demersul se plaseaz nr-o abordare sociologic a mediului urban care se bazeaz pe analiza universului perceptiv, a imaginilor i simbolurilor (dar i a imaginilor simbolice) prin care rezidenii urbani i reprezint i interpreteaz elemente constitutive morfologiei fizice a oraului. Viziunea lui Robert Ezra Park asupra oraului potrivit creia acesta este mai degrabo stare a miniiva servi de ghid n ncercarea de a descifra i explica anumite aspecte ce in de modul de a fi al oraului, aadar oraul vzut nu ca un ansamblu ori o colecie de strzi, cldiri, case i alte elemente reperabile i fixe, ci ca realizare i reprezentare concret a unor valori sociale i a unor idealuri culturale care modeleaz identitatea vieii urbane.nelegerea rolului pe care imaginile mentale/reprezentrile rezidenilor urbani l joac n construcia identitar a oraului este legat n primul rnd de nsui modul n care definim i nelegem oraul. n acest sens, istoria sociologiei urbane ne ofer o clasificare vast a diferitelor perspective explicative n funcie de preocuprile care au pus accentul pe o dimensiune sau alta a realitii urbane. Dintre acestea, ne vom opri asupra ctorva dintre ele, considerate a fi relevante pentru economia tematic a demersului de fa.Analiza propus n articolul de fa utilizeaz datele obinute n cadrul cercetrii sociologiceCartografierea social a Bucuretiului[1], cercetare realizat n 2010.Perspective n definirea i nelegerea orauluiRelaia dintre identitatea unui spaiu urban (oraul) i reprezentrile (imaginile) sale nu este una natural, universal, ci este mai degrab o construcie social. Din aceast perspectiv, un rol esenial l deine individul ca i agent activ n alctuirea i recompunerea permanent a mediului urban, att din punct de vedere al peisajului, al imaginilor urbane, ct i din punct de vedere al practicilor specifice vieii urbane trite i aceasta pe baza unei relaii complexe ntre mecanismul fizic al oraului i oamenii care l locuiesc, relaie ale crei dimensiuni sunt circumscrise unui univers coerent al semnificaiilor i sensurilor construite. Trsturile identitare ale oraului sunt i produsul unei culturi vizuale create i recreate constant prin pluralitatea experienelor i traiectoriilor reprezentaionale ale citadinilor care triesc n el, cu modurile proprii de a privi, a vorbi, a face, a gndi despre ora.Oraul este, mai degrab, o stare a minii, un ansamblu de obiceiuri i tradiii, de atitudini i sentimente organizate, care sunt proprii acestor obiceiuri i sunt transmise prin aceast tradiie. Oraul nu este, cu alte cuvinte, doar un mecanism fizic i o construcie artificial. El face parte din procesele vitale ale indivizilor care l compun; este un produs al naturii i n mod particular al naturii umane (Park, Burgess and McKenzie 1967:1). Oraul, n sensul complet, este o reea geografic, o organizare economic, un proces instituional, un teatru al aciunii sociale i un simbol estetic al unitii colective (Lewis Mumford[1937] 2000:94). Sociologul american identifica n experiena urban o component integral n dezvoltarea culturii umane i a personalitii umane i accentua rolul secundar al designului fizic al oraelor i al funciilor economice ale acestora n raport cu mediul natural i valorile spirituale ale comunitii umane.Se impune aici introducerea unei distincii importante att la nivel metodologic, ct i teoretic i anume distincia dintre ora i urban. n concepia lui Henri Lefebvre (1996), oraul este o realitate prezent i imediat, un fapt arhitectural i practico-material, n timp ce urbanul este o realitate social construit din relaii care sunt concepute, construite sau reconstruite prin gndire. (p.103) Henri Lefebvre(1991) definete oraul ca spaiu social, aratnd c Spaiul (social) nu este un lucru printre altele, niciun produs printre alte produse: mai degrab, acesta subsumeaz lucruri produse i cuprinde relaiile dintre acestea n coexistena i simultaneitatea lor: ordinea lor (relativ) i/sau dezordinea lor (relativ). [] El nsui rezultat al aciunilor trecute, spaiul social este cel care permite apariia de aciuni noi, ncurajnd unele i interzicnd altele. Dintre aceste aciuni, unele servesc producia, altele consumul. (p. 73) Concepia lui Lefebvre asupra oraului are la baz nsui modul n care teoreticianul francez definete spaiul i anume ca pe un produs al practiciiumane, avnd un caracter fundamental social. Astfel, practica spaial consist n proiectarea pe un cmp (spaial) a tuturor aspectelor, elementelor i momentelor practicii sociale. (1991:8) Lefebvre fixeaz cele trei momente ale spaiului social identificate n: spaiul social perceput, spaiul social conceput i spaiul social trit. Categoriile propuse de Lefebvre pentru a se raporta la cele trei registre sunt: practica spaial (raportat la registrul perceput), reprezentri ale spaiului (raportat la registrul conceput) i spaii reprezentaionale (raportat la registrul trit).Practica spaiala unei societi se refer la dimensiunea material a exprimrii relaiilor sociale n spaiu, aceasta secret spaiul respectivei societi, ncorpornd o asociere puternic, n cadrul spaiului perceput, ntre realitatea zilnic (rutina zilnic) i realitatea urban.Reprezentrile spaiuluise refer la spaiul conceptualizat, abstract, spaiul oamenilor de tiin, al proiectanilor, al urbanitilor i vizeaz configuraia practicilor spaiale (1991:38). n fine,spaiul reprezentaionaleste spaiul aa cum este n mod directtritprin asocierile de imagini i simbolurile sale, i deci spaiul locuitorilor i al utilizatorilor,... [...] Acoper spaiul fizic, utiliznd simbolic obiectele sale, tinznd predominant spresisteme mai mult sau mai puin coerente de semne i simboluri non-verbale (1991:39). Cele trei dimensiuni fundamentale de construcie i reprezentare a spaiului social n contextul oraului reflect o combinaie ntre realitatea oraului i idealitatea sa, mbrind practicul, simbolicul i imaginarul (Lefebvre 1991:74).O perspectiv similar de definire a spaiului social este cea inclus abordrii psiho-sociologice aparinnd lui Paul-Henry Chombart de Lauwe i prezentat de Buttimer n Social Space in Interdiciplinary Perspective (1969:417-26). Spaiul social se refer la mediile att fizice, ct i sociale n care un grup triete sau muncete. n cadrul acestui concept, Chombart de Lauwe opereaz o distincie important ntrespaiul social obiectiv(spaiul material) ispaiul social subiectiv(spaiul reprezentat i trit). Spaiul social obiectiv este aadar cadrul spaial n care grupurile triesc, iar spaiul social subiectiv este spaiul perceput de membrii unui anumit grup. Dincolo de caracterul funcional i raional, spaiul este i un actor pe scena construciei sinelui. Lecturat aadar nu ntr-o manier utilitarist, ci mai degrab ntr-una dinamic. nelegerea acestui raport deschide o perspectiv orientat spre identificarea zonei n care construcia personalitii individului este simultan social, spaial, corporal i psihic, aadar a unei zone de convergen. Rezultanta acestui cmp de convergen arat c n relaia sa evolutiv i multidimensional cu spaiul, individul ajunge s i construiasc raportarea la lume.O alt perspectiv important n definirea sociologic a oraului, dar care nu a atras dect relativ trziu atenia i interesul sociologilor urbani este aceea a imaginilor urbane. Aceasta se focalizeaz pe analiza imaginilor, percepiilor, reprezentrilor pe care le au indivizii asupra oraului/spaiului urban n care triesc - imaginarul urban: instrumentalizarea imaginabilitii (imageability): calitatea unui obiect fizic care-i confer acestuia o probabilitate ridicat de evocare a unei imagini pregnante la nivelul oricrui observator (Lynch 1960:9). n logica abordrii lui Lynch, imaginile pe care oamenii i le creeaz n raport cu diferite elemente ale spaiului social i material ce intr n morfologia oraului pot fi analizate pe baza a trei componente majore: identitate, structur i neles (p. 8). O imagine reclam nainte de toate identificarea unui obiect, care presupune distingerea acestuia de alte lucruri, recunoaterea acestuia ca o entitate separabil. Prin identitate se nelege n acest caz ideea de individualitate, de unicitate. n al doilea rnd, o imagine trebuie s includ relaia spaial a obiectului cu observatorul i cu alte obiecte. n fine, obiectul trebuie s aib un neles pentru observator, fie c este unul practic sau unul emoional. Kevin Lynch, asemenea lui Raymond Ledrut, a insistat pe o anumit dimensiune n definirea i nelegerea oraului, una dinamic bazat pe forme perceptuale, ntrind ideea c nu exist o definiie obiectiv a oraului fixat odat pentru totdeauna. Astfel, oraul este neles din punct de vedere al celor care locuiesc n el i care, n moduri proprii, particip la inventarea lui. (Stebe i Marchal 2007:11). Oraul devine astfel obiectul unor imagini multiple.Oraul ntre imagine i realitate. Valorile imaginiiOraul este vzut nu doar ca un lucru n sine, ci i raportat la un univers de percepii, atributele sale identitare raportndu-se la imaginile mentale ale celor care l locuiesc, i, implicit, la o anumit calitate a relaiilor dintre citadini i spaiul n care triesc. Astfel, problema adevrului sau a neadevrului nu este una adecvat pentru o astfel de instrumentalizare a privirii asupra oraului. Important este modul n care funcioneaz construirea social a imaginii oraului ntr-o astfel de abordare. Mai departe rezult o anumit specificitate a relaiei dintre imagine i realitate. Imaginea capt valoare instrumental n construcia social a realitii i, deci, i a realitii oraului i vieii urbane. Identitatea oraului rezid inevitabil i n ceea ce memoreaz sau i imagineaz locuitorii si despre acesta. Dar pentru a fixa n mod clar rolul pe care imaginea (mental) l joac n articularea personalitii urbane a unui ora, este important identificarea caracteristicilor valorice majore ale imaginii. O referin relevant n acest sens aparine lui Jacques Aumont (1990), care preia la rndul su trihotomia propus de Rudolf Arnheim n 1969 ntre valorile imaginii i raportul su cu realul. Acesta identifica: a) o valoare de reprezentare: imaginea reprezentativ este aceea care nfieaz lucruri concrete (la un nivel de abstracie inferior celui al imaginilor nsei); b) o valoare de simbol: imaginea simbolic este aceea care nfaieaz lucruri abstracte (la un nivel de abstracie superior celui al imaginilor nsei); valoarea simbolic a unei imagini este definitpragmatic, prin acceptabilitatea social a simbolurilor reprezentate; c) o valoare de semn: o imagine servete de semn atunci cnd nfieaz un coninut ale crui elemente nu sunt reflectate vizual; exist aadar ntre semnificantul vizual i semnificatul su un raport cu totul arbitrar. (p.56) Din punct de vedere al funciilor pe care le ndeplinete imaginea, acestea au vizat la modul general, de-a lungul istoriei, stabilirea unui raport cu lumea. Potrivit lui Arnheim, exist trei moduri principale ale acestui raport: a) Modul simbolic: imaginile servesc drept simboluri; b) Modul epistemic: imaginea ofer informaii (vizuale) despre lume, permind cunoaterea i nelegerea unor aspecte non-vizuale ale acesteia. Natura acestei informaii variaz, dar aceast funcie general decunoaterea fost asociat cel mai adesea imaginilor; c) Modul estetic: imaginea este destinat s plac, s produc senzaii (aisthesis) specifice. (Aumont 1990:57)Interesul sociologic se centreaz pe identificarea semnificaiilor asociate mediului urban, aadar pe multiplicitatea contextelor, pentru c semnificaia este condiionat ntotdeauna de apariia unui context. Anumite utilizri i instrumentalizri ale formelor spaiale i ale structurii elementelor fizice ale peisajului urban, precum i ale imaginilor acestora, ca receptori i emitori de valori, norme i practici cu rezonane ideologice creeaz o interfa a crei funcie nu este doar aceea de a indica, ci mai ales aceea de a reprezenta, aadar ntrunind valene specific simbolice. Este i ceea ce se numete simbolism urban, investirea ideologic a mecanismului fizic, arhitectural i urbanistic al oraului.Imaginarul urban ntre geografic i simbolicPornind de la perspectiva de definire a oraului din punct de vedere almodului de via, alimaginilorpe care locuitorii i le formeaz despre ora, din punct de vedere al spaiului socialtritsau alspaiului reprezentaional, voi ncerca s trasez principalele linii de configurare a modului n care se articuleaz simbolic anumite aspecte care in de imaginea oraului Bucureti prin prisma elementelor specifice imaginarului rezidenilor urbani care l populeaz. Imaginarul urban reprezint nsi o form de manifestare a vocabularului unei societi urbane. Scopul este acela de a explora coninutul a ceea ce implic o instrumentalizare simbolic a unor obiecte care intr n alctuirea cadrului urban material la nivelul complexului de imagini cu valoare reprezentativ n spaiul mental al orenilor. Importana i utilitatea analizei propuse i plaseaz sursa n conectarea imaginilor mentale i a celor simbolice cu elemente de descriere a unei configuraii valorice mai largi care traduce n cele din urm un anumit tip de raportare cultural implicit la aspecte care in de cultura urban. Explorarea unui asemenea tip de instrumentalizare poate oferi o surs important n reflectarea unei anumite organizri a spaiului cu valoare simbolic, reprezentaional. Elemente din alctuirea material a oraului percepute ca fiind reprezentative de ctre indivizi (i care ndeplinesc preponderent o funcie de consum cultural) alctuiesc un ansamblu de imagini vizuale care se ordoneaz i funcioneaz similar unei construcii de tip simbolic, oferind un spaiu fertil pentru producere indirect de sens i de semnificaie.Etimologic i la origine, simbolul este un semn de recunoatere alctuit din dou jumti complementare ale aceluiai obiect. n sens mai larg, acesta denumete o entitate, un concept, un obiect care ntruchipeaz o alt entitate, n virtutea unei analogii eseniale sau a unei convenii arbitrare (Benoist 1995:145). Prin simbol nelegem o relaie ntre gndire, suportul i lucrul evocat (Todorov 1977:28). Claude Levi-Strauss identific n simboluri echivaleni semnificativi ai semnificatului, care in de un alt ordin de realiti dect acesta din urm (1978:240). Considerat parte a lumii umane a semnificaiei, simbolul are o valoare funcional (Cassirer 1994:53). Una dintre formele simbolice fundamentale este mitul. Prin mit nelegem n primul rnd o expresie simbolic ce are la baz tendina de a transforma n imagine orice reacie a individului la viaa social: Mitul este concretizarea experienei sociale a omului, nu a celei individuale (Cassirer 2001:72-3). Desemnnd o construcie imaginar care urmrete nelegerea esenei fenomenelor sociale n funcie de valorile intrinseci comunitii i n scopul asigurrii coeziunii acesteia (Boia 2000:40), mitul se definete ca o expresie a ideologiei sau ca un ansamblu de conduite i situaii imaginare. Mitul are nainte de toate un caracter esenialmente social incontestabil (Cassirer 2001:117). Una dintre funciile majore ale mitului este aceea de restructurare mental, n virtutea unei logici coercitive deinute de forma simbolic reprezentat de mit: fiecare mit conine, este el nsui o viziune global, bine structurat asupra prezentului, asupra evoluiei colective (1997:143).O gril specific care ne ofer o surs de interpretare a modului n care oamenii percep i i reprezint mediul urban n care triesc este cea propus de mitul politic, n general, i de mitul unitii, ca o component major a imaginarului politic, n particular. Unitatea este un arhetip esenial care ncearc s supun lumea unui principiu unificator. Mitul unitii se revendic de la nevoia fundamental de apartenen, nevoia de a avea permanent repere care s garanteze sigurana, continuitatea, echilibrul n interiorul structurii sociale, cci fiecare din prile componente nu poate fi neleas dect n relaie cu ntregul n care se insereaz ca parte constitutiv a unei armonii globale, care spune totul despre ntreg. (Girardet 1997:114-15). Construcia simbolic a unitii asum o reprezentare a armoniei, a echilibrului, a fuziunii, a unei societi unice, indivizibile, omogene. Mitul politic exercit o funcie explicativ, furniznd un anumit numr de chei pentru nelegerea prezentului (Girardet 1997:4), oferind astfel o gril pentru ordonarea faptelor i evenimentelor care alctuiesc viaa comunitilor i experiena social. La aceasta se adaug funcia de restructurare social, reflectnd capacitatea mobilizatoare a mitului (unitii): Nscndu-se n condiiile unei realiti istorice fracturate, dezvoltndu-se ntr-un climat de vacuitate social, mitul politic recucerete o identitate compromis. Dar el apare i ca element constitutiv al realitii sociale. (Girardet 1997:143). O funcie integratoare major a mitului politic este aceea de a nlesni unor grupuri sau comuniti s devin contiente de identitatea lor, contribuind la realizarea unei coeziuni mai strnse, la asigurarea identitii. O faet important n explicarea modului n care funcioneaz formele simbolice de tipul mitului este cea oferit de observaia sociologic prin intermediul creia mitul (politic) se definete de-a lungul a dou linii de configurare: este i determinant, i determinat: produs al realitii sociale, el este i productor al realitii sociale. (p.144)Instrumentarul specific analizei simbolice poate asigura printr-o munc de interpretare un registru de lectur i traducere a universului perceptiv pe care oamenii l au fa de aspecte diferite ale vieii n societate, aadar i asupra modului n care vd i neleg oraul n care triesc. Un asemenearegistru este cel n care ne putem reprezenta imaginile pe care oamenii le au despre mediul urban drept nite replici la anumite dezechilibre structurale, tensiuni sociale ale prezentului, nite ecrane pe care sunt proiectate, potrivit mijloacelor specifice imaginarului, angoasele colective, temerile i incertitudinile, dorinele nesatisfcute i ateptrile nemplinite. Este o abordare care valorizeaz mai degrab funciile pe care formele simbolice le ndeplinesc.Alturi de ncadrarea acestei dimensiuni de natur simbolic n spaiul imaginarului urban, exist o alt component care constituie un temei important n definirea mecanismelor de construcie a elementelor de imaginar (i nu doar specifice celui urban) i anume memoria, n particular memoria colectiv. Intervine aadar aici spaiul de manifestare a ceea ce numimmemoria colectiv. Maurice Halbwachs descrie dimensiunea spaial a acestui tip de memorie. Halbwachs a utilizat expresiamemorie colectiv n studiile saleThe Collective Memory(1922) i TheSocial Frameworks of Memory(1925). n concepia lui Halbwachs, memoria este dependent de mediul spaial al unui anumit grup. Spaiul, argumenteaz Halbwachs, este o realitate care dureaz. nelegerea de ctre colectivitate att a prezentului, ct i a trecutului, se materializeaz n spaiile pe care aceasta le locuiete. Datorit acestei caliti, capturarea trecutului devine posibil prin nelegerea modului n care acesta este prezervat n mprejurimile noastre fizice (1980:140). Dimensiunea spaial a memoriei colective include, pe de o parte, structuri mai largi ale mediului urban cum sunt pieele, strzile, podurile i obiecte arhitecturale de amploare, iar pe de alt parte, obiecte i articole produse la scar mic. Una dintre implicaiile cele mai importante ale definirii acestui concept este delimitarea unei axe de separare ntre memorie colectiv i istorie. n concepia lui Halbwachs, cele dou se despart, relaia de opoziie fiind configurat ntre cunoaterea i experiena intern i cunoaterea i experiena extern. n planul unei analogii relevante i expresive, muzeul i arhiva constituie figurile de referin. n timp ce memoria, corespunznd arhivei, se contureaz de-a lungul unor linii fertile i continue ale unui portret autobiografic, istoria, asociat cu figura muzeului, dezvluie doar anumite hipercoduri externe condensate i schematice, pretinznd un caracter unificator al memoriei care poate fi livrat n uniti de timp i spaiu diferite. (Pp. 77-80) Ceea ce rmne n memorie nu se refer doar la anumite imagini de-a gata din nite galerii subterane ale gndirii, aceasta supravieuiete prin compoziia inegal a impresiilor disparate, a cror semnificaie poate fi descifrat doar prin intermediul lentilei socialului. (p. 75)Bucureti. Instrumentalizarea simbolic a privirii asupra centrului urbanReprezentrile pe care locuitorii oraului le au asupra diferitelor aspecte ale configuraiei urbane n dimensiunile sale arhitecturale, urbanistice, culturale (descris prin intermediul unor obiecte cu valoare de simbol cum sunt: cldiri, statui, monumente, muzee etc) compun un discurs vizual urban care alimenteaz crearea, dar i redefinirea unor forme simbolice cum sunt miturile. Dou exemple sunt cel al u