Investeşte în oameni! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară: 1. „Educaţie şi formare profesională iniţială de calitate în sprijinul dezvoltării şi creşterii economice” Domeniul major de intervenţie: 1.5. Programe doctorale şi postdoctorale în sprijinul cercetării Titlul proiectului: Studii doctorale si doctoranzi pentru cercetarea competitiva in societatea bazata pe cunoastere Cod Contract: POSDRU/88/1.5/S/53501 Beneficiar: UNIVERSITATEA DIN ORADEA DOCTORAND: IANCU DIANA REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT IOAN CIORDAȘ (1877-1919). BIOGRAFIA ŞI ACTIVITATEA POLITICĂ, CULTURALĂ ŞI PROFESIONALĂ Conducător ştiinţific: Prof. univ.dr. VIOREL FAUR ORADEA 2012
Transcript
Investeşte în oameni!Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru DezvoltareaResurselor Umane 2007 – 2013Axa prioritară: 1. „Educaţie şi formare profesională iniţială de calitate în sprijinul dezvoltării şi creşterii economice”Domeniul major de intervenţie: 1.5. Programe doctorale şi postdoctorale în sprijinul cercetăriiTitlul proiectului: Studii doctorale si doctoranzi pentru cercetarea competitiva in societatea bazata pe cunoastereCod Contract: POSDRU/88/1.5/S/53501Beneficiar: UNIVERSITATEA DIN ORADEA
DOCTORAND:IANCU DIANA
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
IOAN CIORDAȘ (1877-1919).BIOGRAFIA ŞI ACTIVITATEA POLITICĂ, CULTURALĂ ŞI
PROFESIONALĂ
Conducător ştiinţific:Prof. univ.dr. VIOREL FAUR
ORADEA2012
1
CUPRINS
I. ISTORIOGRAFIA PROBLEMEI...............................................................1
II. FAMILIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ...............................................................23
III.CONSIDERAȚII CU PRIVIRE LA CONTEXTUL SOCIAL-POLITICAL PERIOADEI DUALISTE (1867-1918) .....................................................48
IV. ACTIVITATEA POLITICĂ A LUI IOAN CIORDAŞ...........................59IV. 1. Începuturile afirmării în plan politic......................................................... 59IV. 1. 1. Participant la acţiunea studenţilor români de la Academia de Drept dinOradea (1898) .....................................................................................................59IV. 1. 2. Participant la adunarea populară din Beiuş (1905)................................60IV. 2. Implicarea în mişcarea de protest împotriva legii Apponyi (1907).......... 62IV. 3. Contribuţia sa la campaniile electorale .................................................... 68IV. 3. 1. Candidat de deputat în cercul electoral a Beiuşului şi Vaşcăului(1906)...................................................................................................................68IV. 3. 2. Organizator al campaniei electorale a candidatului Partidului NaţionalRomân, dr. Vasile Lucaciu (1907) ……………………………………………. 70IV. 4. Acţiuni întreprinse între anii 1910-1914 ………………………………...76IV. 5. Militant pentru realizarea Marii Uniri …………………………………..83IV. 5. 1. Prezenţa sa, ca membru al Comitetului Executiv al Partidului NaţionalRomân, la Conferinţa de la Oradea, din 12 octombrie 1918 …………………...83IV. 5. 2. Preşedinte al Consiliului Naţional Român din Beiuş ........................... 87IV. 5. 3. Delegat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie1918.................................................................................................................... 92IV. 5. 4. Preşedinte al Comisiei executive al Consiliului Naţional Român,Consiliului Naţional Maghiar şi Consiliului Muncitorimei din Beiuş.................95IV. 5. 5. Demersurile politice ale lui Ioan Ciordaş după 1 Decembrie 1918.....100
V. ANIMATOR AL VIEȚII CULTURALE A ROMÂNILOR DIN SUDULBIHORULUI .................................................................................................. 114
V. 1. Președinte al „Casinei Române” din Beiuș ............................................ 114V. 2. Președinte al despărțământului „Astrei” din Beiuş ................................. 116V. 3. Preşedinte al Reuniunii de cântări “Lira” din Beiuş ............................... 123V. 4. Fondator al Tipografiei şi Librăriei “Doina” din Beiuş (1911)............... 128V. 5. În sprijinul teatrului şi al şcolii româneşti ............................................... 130
2
VI. ASPECTE DIN ACTIVITATEA PROFESIONALĂ A AVOCATULUIIOAN CIORDAȘ ............................................................................................ 132VI. 1. Cazul George Ardelean (1902) .............................................................. 133VI. 2. Apărător al tatălui său, Mihai Ciurdariu (august 1911) ......................... 133VI. 3. Solidar cu intelectualii români care s-au opus înfiinţării Episcopiei greco-catolice maghiare de Hajdudorog..................................................................... 135VI. 4. Apărător în Procesul Moftinenilor (1914) ............................................. 142
VII. DISPARIŢIA TRAGICĂ DIN VIAŢĂ (3/4 APRILIE 1919).............. 164VII. 1. Împrejurările morţii sale ………………………………………………164VII. 2. Condamnarea criminalilor .................................................................... 172
VIII. POSTERITATEA DESPRE DR. IOAN CIORDAŞ ......................... 181VIII. 1. Martiriul lui Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş oglindit în presavremii ............................................................................................................... 181VIII. 2. Monumentul martirilor dr. Ioan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaş dinBeiuş ................................................................................................................. 187VIII. 3. Personalitatea lui Ioan Ciordaş .............................................................214
FOTOGRAFII ȘI XEROGRAFII ................................................................. 365
3
INTRODUCERE
Am optat pentru această temă datorită interesului crescut pentrucunoaşterea aprofundată a istoriei regionale în epoca modernă.
Personalitate marcantă a istoriei bihorene, dr. Ioan Ciordaş şi-a pus viaţaîn slujba neamului românesc, putând fi considerat un ctitor al României Mari. Ela acţionat conform crezului său naţional, exprimat în formularea: „Viaţa meaeste a poporului meu”. Contribuția lui Ioan Ciordaş la afirmarea drepturilorromânilor din sudul Bihorului și la realizarea dezideratului unității naţionale esteincontestabilă. A animat – cu o exemplară putere de muncă – viaţa politică,culturală, socială şi economică sud-bihoreană.
Instaurarea dualismului, în anul 1867, a adus schimbări majore în viaţaromânilor din cadrul monarhiei. Pe românii din Transilvania, Banat, Crişana şiMaramureş îi întâlnim în cadrul Ungariei. Românii s-au mobilizat şi auîntreprins acţiuni prin care denunţau politica de maghiarizare întreprinsă de cătreguvernanţi.
Renunţarea la pasivism, ca tactică politică, şi trecerea la activism (în1905) a contribuit, în mod decisiv, la intensificarea luptei de eliberare naţională.Aceste momente fundamentale din lupta pentru apărarea fiinţei naţionale, au fostîntregite şi amplificate de acţiunile energice întreprinse în toamna anului 1918 şiîncununate cu hotărârea istorică de la Alba Iulia.
Acesta este contextul în care Ioan Ciordaş, reprezentant de marcă alneoactivismului politic, a dinamizat mişcarea naţională a românilor din ţaraBeiuşului.
Deși prezenţa lui este evidentă în cele mai multe domenii, totuşi, ceea ce-l reprezintă, la nivel maxim de exprimare în societate, a fost contribuţia sa lamişcarea naţională românească.
Este o personalitate istorică demnă de recunoştinţă, pentru modul în carea slujit şi apărat fiinţa naţională, în momentele în care populaţia românească dinBihor, majoritară, se confrunta cu opresiunea aparatului de stat maghiar, care,printr-o gamă variată de mijloace, a exercitat presiuni de deznaţionalizare.
În memoria colectivă a rămas „martirul Beiuşului” care a desrobit ţaraBihariei. Viaţa şi faptele lui, reprezintă o mărturie elocventă despre marele omcare a fost Ioan Ciordaş.
Prin lucrarea de față ne propunem reconstituirea vieții și activitățiimilitantului național dr. Ioan Ciordaș. Intenția noastră a fost aceea de a întocmio lucrare cu caracter monografic a unei personalități care a făcut parte dingenerația Marii Uniri.
Lucrarea este strucurată pe 8 capitole, urmate de Concluzii, Bibliografie,Anexe documentare şi Fotografii şi xerografii.
4
I. ISTORIOGRAFIA PROBLEMEI
Cercetările istoriografice de până acum au reconstituit momentele celemai semnificative ale luptei românilor din Bihor în direcţia fortificării identităţiinaţionale. Viaţa şi activitatea lui Ioan Ciordaş, atât de complexă şi dinamică, aufost prezentate într-o serie de cărţi, studii şi articole referitoare la mişcareanaţională a românilor din Bihor, precum şi în studiile monografice dedicate unoroameni politici marcanţi din deceniile de început ale secolului al XX-lea.
În perioada interbelică s-au dedicat recuperării trecutului istoric şireconstituirii unor aspecte ale activităţii liderului politic al românilor din sudulBihorului, cărturari precum: Gheorghe Tulbure, Petru E. Papp, Constantin Pavel,Roman Ciorogariu, Teodor Neş, Tiron Albani, Aurel Tripon. Operele lor rămânpunct de referinţă pentru cercetările de mai târziu.
Preluarea puterii de către comunişti are consecinţe negative şi asupramodului cum s-a scris despre trecut. În lucrările din această perioadă se puneaccentul pe lupta de clasă şi masele populare etc. şi nu se insistă asupra roluluipersonalităţilor istorice.
Acţiunea de editare a documentelor din Bihor, din anii 1918-1919, a fostreluată, după o întrerupere de un sfert de veac, în anul 1968, an dedicatsemicentenarului Unirii Transilvaniei cu România. Aniversarea acestuieveniment a avut drept rezultat creşterea interesului ştiinţific pentruevenimentele din 1918-1919 şi constituie un moment semnificativ în acţiunea deaducere în actualitate a personalităţii lui Ioan Ciordaş.
Din anul 1968 creşte interesul pentru cercetarea istoriei locale, suntpublicate documente care contribuie la îmbogăţirea istoriografiei noastre. Peparcursul ultimelor două decenii au fost publicate numeroase studii şi articoledespre variatele aspecte ale evenimentelor desfăşurate în Bihor. S-au evidenţiat,în reconstituirea vieţii și activității lui, istoricii: Viorel Faur, Flaminia Faur,Barbu Ştefănescu, Gavril Hădăreanu, Dan Ispas, care au adus completăriesenţiale pentru cunoașterea vieţii şi activităţii conducătorului politic alromânilor din sudul Bihorului.
O remarcabilă operă de reconstituire – pe parcursul a aproape patrudecenii – a realităţilor politice, sociale şi culturale din Bihor, a realizat profesorulşi istoricul Viorel Faur, prin numeroasele lucrări pe care le-a publicat. Acesteasunt fundamentate pe o solidă cercetare a fondurilor arhivistice, a presei şi,totodată, sunt însoţite de o interpretare obiectivă. Prin valorificarea unordocumente inedite de arhivă şi analizarea obiectivă a evenimentelor din 1918-1919, Viorel Faur a reconstituit aspecte importante din viaţa şi activitatea luiIoan Ciordaş.
Prin acest excurs istoriografic am încercat să aduc în actualitate, cuasocierea unor comentarii personale, cele mai aplicate articole, studii şi cărţi, acăror problematică are referinţe despre activitatea – în mai multe planuri –militantului bihorean dr. Ioan Ciordaş. Este, credem, remarcabil interesul unor
5
istorici şi publicişti, chiar al unor scriitori, pentru această personalitate, care adat jertfa supremă în bătălia care s-a finalizat prin actul istoric al unirii din 1decembrie 1918 şi apărarea acestuia. A fost, din această perspectivă, un om aladevărului, un autentic model de dăruire patriotică, echilibru şi perseverenţă îna-şi urmări scopurile, mai cu seamă cele de factură naţională.
II. FAMILIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ
În cel de-al doilea capitol am prezentat date despre familia omuluipolitic beiuşean. Ioan Ciordaș s-a născut la 25 decembrie 1877, în Betfia. Estefiul Emiliei Fărkaş de Peterfalva şi al preotului Mihai Ciurdariu. S-a născut într-o familie modestă, în care i-au fost insuflate principii morale şi sentimentenaţionale puternice. Tatăl său a luptat pentru apărarea bisericii şi a credinţeiromâneşti. Concomitent cu prestaţia bisericească exemplară, Mihai Ciurdariu adesfăşurat o activitate energică în cadrul filialei locale a Partidului NaţionalRomân. De remarcat că preotul Mihai Ciurdariu s-a integrat şi în activitateaculturală.
Datorită atitudinii sale, ferm antidualiste, Mihai Ciurdariu a fostimplicat în diverse procese de către autorităţile ungare. Apărarea a fostîncredinţată fiului său, dr. Ioan Ciordaş.
Am scos la lumină mai multe scrisori între aceşti apărători ai fiinţeinaţionale, datate pe anul 1913, când, părintele Mihai Ciurdariu a fostcondamnat la închisoare, datorită faptului că s-a implicat în mişcarea de protestîmpotriva creării Episcopiei greco-catolice ungare de Hajdudorog, prin careguvernul urmărea deznaţionalizarea românilor.
Am adus informaţii noi cu privire la anii de şcoală. A făcut primelepatru clase la şcoala din Sfărnaş, apoi şi-a continuat studiile la GimnaziulPremostratens din Oradea. În această perioadă – consemnează Viora Ciordaș -Ioan Ciordaş se distinge prin „frumoasele sale calităţi sufleteşti, dublate de ointeligenţă vioaie şi neostoită râvnă, care îl ajută să învingă împotrivirileneprietenoase ale colegilor şi atitudinea rece, tăioasă a profesorilor săi. Îşicroieşte un drum printre cei dintâi, în acea şcoală unde dascălii îi noteazăstrălucitele cunoştinţe, înscriind pe certificatele şcolare, care aveau săpregătească o carieră din cele mai româneşti şi înălţătoare, numele ungurescCsordaş”1.
Între anii 1895-1899 a studiat la Academia de Drept din Oradea. Anii încare a fost student reprezintă perioada în care se desfăşoară cele dintâimanifestări naţionaliste ale tânărului Ioan Ciordaş, în contextul intensificăriiluptei pentru emanciparea naţională a românilor. Vâltoarea evenimentelor careau urmat mişcării memorandiste l-a atras şi pe Ioan Ciordaş, care urmărea cumare atenţie frământările sociale şi năzuinţele arzătoare ale românilor.
1 Însemnări ale Viorei Ciordaș care pot fi consultate în colecția Muzeului Municipal Beiuș.
6
Deoarece, în toamna anului 1898 s-a implicat în cauza studentului LucianBolcaş, condamnat pentru atitudinea sa românească, a fost exmatriculat. Şi-acontinuat studiile universitare la Cluj, unde, la data de 15 septembrie 1900, şi-aluat doctoratul.
O notă de majoră importanță în biografia lui Ioan Ciordaș o are climatulfamilial și social-politic în care acesta și-a petrecut anii copilăriei, anii de şcoală,când i se formează trăsăturile de caracter, fapt la care contribuie, fără îndoială, înmod constructiv, şi timpul petrecut de Ciordaş în casa memorandistului VasileIgnat.
La 30 iunie 1902, s-a căsătorit cu Viora Ignat, o renumită poetăbihoreană, fiica cunoscutului memorandist Vasile Ignat din Beiuş. A devenit detânără un propagator al ideilor naţionale în rândurile românilor sud-bihoreni. S-aimplicat, alături de soţul ei, dr. Ioan Ciordaş, în toate manifestările fiinţeinaţionale.
Prin căsătoria cu Ioan Ciordaş, veritabil animator al vieţii politice,culturale şi sociale beiuşene, s-au unit „două suflete mari”, care „şi-au luatnobila misiune de a transforma în rai pământesc Bihorul” 2 . Împreună s-auzbătut pentru emanciparea culturală şi deşteptarea conştiinţei naţionale aromânilor din Beiuş şi jur.
Pe Viora o întâlnim atât în activităţile cu caracter cultural, cât şi politic,desfăşurate cu scopul de întări conştiinţa naţională a românilor din părţileCrişanei, ca şi cele ale Transilvaniei.
Viora avea un deosebit talent în mânuirea condeiului. Suntreprezentative volumele: Viorele, Din Cetatea Sfântă, Poezii, Mozaic.
III. CONSIDERAŢII CU PRIVIRE LA CONTEXTUL SOCIAL-POLITIC AL PERIOADEI DUALISTE (1867-1918)
Am formulat acest capitol pentru a încadra activitatea politicăîntreprinsă de către liderul politic al românilor sud-bihoreni în contextul generaleuropean al timpului.
Am prezentat diverse aspecte din istoria Imperiul austro-ungar:încheierea pactului dualist, organizarea imperiului, chestiunea naţionalităţilor,Cele 14 puncte, promovate de T.W. Wilson (preşedintele S.U.A.) şidestrămarea imperiului dualist, la sfârşitul primului război mondial.
Instaurarea dualismului a adus schimbări majore în viaţa românilor dincadrul monarhiei. Pe românii din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş îiîntâlnim în cadrul Ungariei. Românii s-au mobilizat şi au întreprins acţiuni princare denunţau politica de maghiarizare întreprinsă de către guvernanţi.
2 Petru E. Papp, Din trecutul Beiuşului. Pagini de glorie şi de jertfe, Beiuş, „Doina”, Tipografieşi Librărie, 1928, p. 49.
7
În toamna anului 1918, criza din Imperiul austro-ungar a atins punctulculminant, în condiţiile desfăşurării procesului de dezmembrare din interior şiale înfrângerilor armatelor Triplei Alianţe pe toate fronturile de luptă.
În condiţiile descompunerii imperiului dualist, românii aflaţi până atuncisub oprimarea străină, au realizat ultimele demersuri în direcţia împliniriimarelui ideal naţional, de realizare a României Mari
Acesta este contextul în care Ioan Ciordaş, reprezentant de marcă alneoactivismului politic, a dinamizat mişcarea naţională a românilor din ţaraBeiuşului. Beiuşul era un orăşel mic din sudul Bihorului, dar cu o importantătradiţie culturală, datorită fondării aici, în anul 1828, de către episcopul gr.-cat.Samuil Vulcan, a gimnaziului care-i poartă numele. Constituia, totodată, şi unimportant centru al mişcării naţionale, promovată cu mare succes de militantulPartenie Cosma, continuată apoi de către memorandistul Vasile Ignat şi altepersonalităţi marcante din istoria Beiuşului. Este de reliefat, desigur, şi roluleconomic al Beiuşului, ca târg săptămânal în mijlocul unei importante depresiunilocuită, cu preponderenţă, de români.
Militantul naţional dr. Ioan Ciordaş a contribuit, în mod decisiv, lapotenţarea mişcării naţionale, la luminarea poporului prin cultură şi la apărareadrepturilor românilor aflaţi sub dominaţie străină. Cărturarul Petru E. Pappdescrie starea în care se găsea Beiuşul la stabilirea lui Ioan Ciordaş în acest oraşromânesc: era “un orăşel liniştit, apatic, cu intelectuali năcăjiţi şi desorientaţi.Profesorii îşi păzeau pânea neagră croită de guvernele maghiare.Despărţământul “Astrei” abia se înfiripă la 1898 şi nu putea lua avânt maipronunţat de teama controlului sever din partea organelor administrative, cari înorice mişcare vedeau o pornire subversivă contra statului. Institute româneşti decredit lipseau. ... Politiceşte robiţi şi de puterea statului şi de pasivitateaComitetului Naţional. ... Tănărul avocat privi ca o crimă naţională ca un orăşelromânesc, cu un număr considerabil de intelectuali să trăiască în condiţiuni atâtde umilitoare. Simţea căʼl aşteaptă o mare misiune. Dumnezeu îi dăruise calităţifrumoase de luptător, îndrumător şi apostol”3.
Fără îndoială, la formarea caracterului ferm, autoritar şi dinamic al luiIoan Ciordaș, un rol important l-a avut realităţie sociale şi politice, din timpuldominaţiei austro-ungare, în care acesta s-a făcut remarcat.
IV. ACTIVITATEA POLITICĂ A LUI IOAN CIORDAŞ
Cel mai consistent capitol al tezei este consacrat activităţii politiceîntreprinsă de liderul românilor sud-bihoreni.
Acţiunile sale politice se fundamentează pe organizarea „adunărilorpopulare”, organizate în satele bihorene, în care milita energic pentruredeşteptarea conştiinţelor naţionale din Bihor şi educarea politică a ţăranilor.
3Ibidem, p. 49-50.
8
Talentul său oratoric fascina inimile celor care-l ascultau. Avea puterea de aconvinge publicul şi de a lăsa urme profunde în sufletul acestuia. Era înţelept învorbe şi sfaturi, cuvintele sale erau pline de adevăr şi constituiau un îndemnpentru toţi.
S-a remarcat ca autentic conducător local la „adunarea poporală” de laBeiuş, din 26 noiembrie 1905.
Proclamarea activismului politic a însemnat pentru românii bihoreni oactivizare a mişcării lor naţionale.
În anul 1906 a candidat pentru alegerea de deputat în parlamentul de laBudapesta. A fost înfrânt, prin fraudă electorală şi corupţie de cătrecontracandidatul său: Bartha Ferencz. Jurământul făcut în perioada alegerilorelectorale „Viaţa mea este a poporului meu” a fost respectat cu sfinţenie până lamartiriul din Lunca.
A avut un rol deosebit de însemnat în organizarea campaniei electorale,din anul 1907, când din partea circumscripţiei electorale Beiuş-Vaşcău acandidat preotul Vasile Lucaciu, obţinând majoritatea voturilor.
Ioan Ciordaş s-a alăturat mişcării naţionale a românilor din Bihor în luptaîmpotriva proiectului şcolar susţinut de contele Apponyi, apărând şcoala,biserica şi limba română. Legea Apponyi avea ca obiectiv închiderea şcolilorconfesionale, construite şi întreţinute de români şi alte naţionalităţi, în condiţiileîn care guvernul ungar nu a fondat sau susţinut material nici măcar o singurăşcoală primară cu limba de predare română.
Omul politic beiuşean are un rol deosebit de însemnat în desfăşurareaevenimentelor care preced marele act istoric de la Alba Iulia, din 1 Decembrie1918.
Într-un climat de efervescenţă politică, s-a organizat Conferinţa de laOradea, pe 12 octombrie 1918, care a adoptat Declaraţia de autodeterminarenaţională a celor peste trei milioane şi jumătate de români din Transilvania,Banat, Crişana şi Maramureş. Prin participarea sa la adoptarea Declaraţiei deindependenţă a românilor din monarhia dualistă, Ioan Ciordaş şi-a sporitconsiderabil prestigiul.
Lider politic al românilor din sudul Bihorului, Ioan Ciordaş a deţinutmultilpe funcţii. A fost membru al Comitetului Executiv al Partidului NaţionalRomân şi al Consiliului Naţional Român din Oradea şi Bihor.
La 3 noiembrie 1918 s-a constituit Consiliul Naţional Român din Beiuş.La conducerea acestui consiliu a fost numit Ioan Ciordaş. Are merite deosebiteîn organizarea activităţilor şi întreprinderea unor măsuri în favoarea românilorbihoreni, spre exemplu: înfiinţarea gărzii naţionale române, introducerea limbiiromâne ca limbă de predare, în Gimnaziul „Samuil Vulcan”.
Ca urmare a dispoziţiei date de Consiliul Naţional Român Central, însediul Casinei române din Beiuş, la 27 noiembrie, s-a desfăşurat adunareaelectivă a cercului electoral Beiuş-Vaşcău, pentru alegerea delegaţilor oficiali laMarea Adunare Naţională de la Alba Iulia.
9
Au fost aleşi, prin vot universal, dr. Ioan Ciordaş, Ilarie Crişan, TeodorCornea, Atanasiu Toader şi Lăpădat Cioflan4, „îndreptăţiţi şi îndatoraţi a luaparte cu vot decisiv” la Marea Adunare Naţională din 1 decembrie 1918, unde, s-a adoptat Rezoluţia de Unire cu Ţara.
Pentru conducerea afacerilor naţionale româneşti din Transilvania, Banatşi Ţara Ungurească, Adunarea Naţională a hotărât instituirea unui Mare SfatNaţional, în componenţa căruia intra şi dr. Ioan Ciordaş, alături de Petru E. Papp,îndreptăţiti să reprezinte naţiunea română oricând şi oriunde faţă de toatenaţiunile lumii.
Întors de la Alba Iulia, s-a dedicat răspândirii într-un mediu cât mai larga hotârârilor adoptate la 1 decembrie, pentru a contracara propaganda exercitatăde către maghiari împotriva actului unirii.
La Beiuş întâlnim o situaţie particulară, de colaborare între cele treiorganisme politice constituite aici: Consiliul Naţional Român, Consiliul NaţionalMaghiar şi Consiliul Muncitoresc. Reprezentanţii acestor consilii au constituit oComisie executivă, al cărei preşedinte a fost desemnat dr. Ioan Ciordaş, cel maide seamă reprezentant al românilor din sudul Bihorului. Numirea lui, capreședinte al comisiei respective, denotă faptul că acesta era apreciat și respectatde către celelalte grupuri, indiferent de naționalitatea și orientarea lor politică.Totodată, demonstrează recunoştinţa şi stima de care se bucura Ioan Ciordaş înrândurile beiuşenilor. Era cunoscut datorită spiritului său profund democratic,pentru calitățile sale organizatorice şi autoritatea de care se bucura în mijloculcetăţenilor.
Cele trei organisme politice au conlucrat pentru: asigurarea siguranţeipublice; rezolvarea problemelor ce ţin de aprovizionarea cu petrol, cu lemne,alimentaţie, comerţ etc.
La sfârşitul lunii ianuarie, când în ţara Beiuşului au descins trupelecăpitanului Kalman Verböczy s-a instaurat un adevărat „calvar” asupraromânilor bihoreni, fapt care a răsturnat buna înţelegere stabiliă între cele treiconsilii.
Verböczi a întocmit trei liste negre prin care a condamnat la moartelideri ai mişcării naţionale, participanţi la Alba Iulia, învăţători, preoţi şi români.
V. ANIMATOR AL VIEȚII CULTURALE A ROMÂNILORDIN SUDUL BIHORULUI
Ioan Ciordaş a fost un însemnat animator al vieţii culturale bihorene. Îlîntâlnim în fruntea unor asociaţii culturale care militau pentru întărireaconştiinţei naţionale a românilor şi luminarea poporului prin cultură.
Sub conducerea sa Casina Română din Beiuş, înfiinţată în anul 1871 acunoscut o perioadă deosebit de activă. A crescut numărul membrilor, s-audiversificat activităţile, prin organizarea de serate literare, artistice, balurinaţionale etc.
În anul 1913 a fost ales preşedintele despărţământului „Astrei” dinBeiuş. Activitatea multilaterală a despărţământului s-a ramificat prin adunări,lecţii la sate, sprijinirea şcolilor, conferinţe, prelegeri populare. A deţinutaceastă funcţie până la tragica sa dispariţie, în aprilie 1919.
Pornind de la convingerea că “un popor sărac este şi rămâne în vecisclavul altora”5, Astra sprijinea fondarea instituţiilor bancare şi economice. La26 iunie 1907, s-a ţinut adunarea constituantă a institutului de credit şi economii“Drăganul”. Reţine atenţia faptul că, s-a constituit din iniţiativa şi subconducerea lui Ioan Ciordaş.
A contribuit la înfiinţarea Reuniunii de cântări „Lira” a cărui preşedintea fost numit. Vorbind despre încătuşarea lor pe teren politic, Ioan Ciordaş apropus compensarea acestui lucru, prin promovarea culturii, afirmândurmătoarele: “dacă în cele politice n-am putut fi înţeleşi şi n-am putut să neîntărim, s-o facem aceasta prin răspândirea culturii sălăşluind-o în sufletulnostru cu toată căldura”
Alături de soţia sa, Viora, a sprijinit mişcarea teatrală. În anul 1910, s-aînfiinţat o filială beiuşeană a Societăţii pentru fond de teatru, sub preşedinţia luiCornel Nyes, iar soţii Ciordaş se numărau printre primii susţinători
În Beiuş se simţea lipsa unei tipografii româneşi, fapt pentru careintelectualii beiuşeni au pus bazele tipografiei şi librăriei „Doina”, fondată cuscopul de a răspândi cartea în rândurile românilor şi pentru promovarea culturiibihorene. Reţine atenţia faptul că Ioan Ciordaş a fost directorul acestei instituţii.
„Renaşterea naţional-culturală” este strâns legată de numele acestuia,care s-a angajat la un lăudabil efort culturalizator.
ASPECTE DIN ACTIVITATEA PROFESIONALĂ A AVOCATULUIIOAN CIORDAȘ
Omul politic a fost, în permanenţă, dublat de avocatul de excepţie, carea apărat drepturile românilor şi în faţa instanţelor judecătoreşti.
A debutat ca avocat în anul 1902, apărându-l pe cumnatul său GeorgeArdelean din Doba, ajutor de preot. A fost judecat pentru faptul că nu a permiscitirea Rosariului în limba maghiară. În urma pledoariei lui Ioan Ciordaş,tribunalul din Satu Mare, la 12 martie 1902, a redus pedeapsa ajutorului de preot
5 Gavril Hădăreanu, Torțe arzânde în țara Beiușului, Editura Buna Vestire, Beiuș, 1995, p. 497.
11
la şapte zile de temniţă şi 20 de coroane amendă, de la 6 luni de închisoare şi 200de coroane amendă la cât a fost condamnat de prima instanţă6.
Acest succes marchează intrarea lui Ioan Ciordaş pe un nou teren deluptă. Prin modul cum şi-a organizat apărarea, el a demonstrat calităţi şiaptitudini intelectuale deosebite, puse în slujba apărării unor cauze care l-auanimat în mod deosebit.
Prestigiul lui Ioan Ciordaş a sporit cu prilejul procesului în care au fostjudecaţi preotul George Mureşan şi credincioşii din Moftinul Mic, acuzaţi defaptul că s-au împotrivit autorităţilor. Lui Ioan Ciordaş îi revenea abordareaproblemei din punct de vedere canonic. Pentru a formula consideraţii cu privirela stilul, argumentaţia logică, verva și profesionalismul lui Ioan Ciordaș amreprodus pledoaria sa rostită în apărarea ţăranilor români.
Ioan Ciordaş sprijinea cauza românească şi în postura de avocat. A fost,cu deosebire, avocatul ţăranilor. În referinţele particulare cu privire la IoanCiordaş, ca avocat şi proprietar de moşie, „atitudinea sa era în cea maidesăvârşită armonie cu înaltele adevăruri, pe care le propaga cu atâta căldură şivocaţie”7.
VII. DISPARIŢIA TRAGICĂ DIN VIAŢĂ (3/4 APRILIE 1919)
În capitolul despre dispariţia tragică din viaţă a liderului politic beiuşeanam înfăţişat împrejurările morţii sale. Deşi cei apropiați lui au stăruit pe lângăIoan Ciordaş pentru a-l convinge să se îndepărteze pentru o vreme din Beiuş, elnu a dorit să-i părăsească pe românii bihoreni, pentru drepturile cărora aacţionat, cu o exemplară forţă, cu toate că ştia că-şi sacrifică viaţa. Ameninţatcu moartea de către comuniştii unguri, militantul bihorean a refuzat categoric săpărăsească Beiuşul. „Dacă fug eu – răspundea celor care-l îndemnau să sesalveze – vă luaţi toţi după mine. Şi apoi, cum să fugim tocmai acum, când nedespart tocmai câteva zile de marea sărbătoare, când ne vom îmbrăţişa cufraţii?”8.
În fatidica noapte de 3 spre 4 aprilie 1919, conducătorul românilor dinsudul Bihorului a fost deţinut şi ridicat din casa sa, de către locotenentul Magos,însoţit de soldaţii Keresztesi, Topai şi Bogacsi. Apoi a fost luat şi NicolaeBolcaş. Au fost duşi la pretură, unde locuiau Verböczy şi Urmösi. Aici auîndurat jigniri şi umiliri. Pe la ora două noaptea, avocaţii români au fosttransportaţi cu un tren special la Lunca, unde se afla un detaşament format dinsute de secui, aflaţi sub comanda locotenentului Hankóczi. Aici au fostschingiuiți și omorâţi cu bestialitate.
6Teodor Neș, Oameni din Bihor, 1848-1918, Ediţia a-II-a, Biblioteca Revistei Familia, Oradea,2006, p. 514.7
Tribuna, 1920, nr. 14, p. 2.8 A.N. - S.J.Bh., fond Parohia Ortodoxă Română Beiuş, dos. 27, f. 183.
12
În dimineaţa zilei de 4 aprilie cei apropiaţi lor au fost zguduiţi de ştireacă Ciordaş şi Bolcaş au fost ridicaţi din locuinţele lor, deţinuţi şi nu se ştia undesunt.
Nefiind în cunoştinţă de cauză, Consiliul Dirigent l-a numit pe IoanCiordaş cel dintâi prefect al judeţului Bihor.
La 24 aprilie 1919 a fost descoperită, în grădina lui Nicolae Hasan, dinsatul Lunca, o groapă în care au fost aruncate cadavrele bravilor militanţinaţionali. Reconstituirea modului cum s-a săvârşit crima aparţine lui Traian A.Pinteru, rudă cu Ioan Ciordaş
Se impunea să prezentăm şi detalii despre condamnarea criminalilor. Înacest sens am folosit informaţii culese din ziarul Beiuşul. Pentru a reliefa modulîn care presa maghiară înfăţişa opiniei publice aspecte din procesul criminaliloram reprodus documente din ziarul Nagyvárad Naplo.
Procesul asasinilor a început abia la 29 mai 1925, la Tribunalul dinOradea. După şase ani de aşteptări pentru a se face dreptate, sentinţa procesuluis-a dat la 20 iunie 1925, osândind pe Magos Iosif la nouă ani de muncă zilnicăşi pe Sachs Henrich la un an şi trei luni. Ceilalţi acuzaţi au fost achitaţi.Pedeapsa vinovaţilor a fost nesemnificativă în raport cu marea pierdere aBeiuşului.
VIII. POSTERITATEA DESPRE DR. IOAN CIORDAŞ
În presa timpului întâlnim numeroase aprecieri despre personalitateamilitantului naţional dr. Ioan Ciordaş. Aducându-i un justificat omagiupublicistul Gheorghe Tulbure afirma: „Martirul de la Beiuş a sfinţit cu sângelesău un pământ călcat de mulţi păcătoşi şi cu moartea sa a aruncat o aureolă delumină asupra Bihorului ...”.
Petru E. Papp, apropiat şi sfetnic al lui Ioan Ciordaş, în doar câtevacuvinte pline de vervă şi recunoştinţă faţă de personalitatea martirilor dinBeiuş, redă substanţa vieţii lor, al idealului pentru care au luptat:
„Cele mai strălucite pilde de abnegaţiune şi împlinire a datoriei!Idealul lor, desrobirea şi fericirea neamului, pentru care n’au cunoscut
nici piedeci, nici frică şi nici capitulare.Lozinca le-a fost, lupta fără şovăire.Preocuparea, munca, ce să obţină maximul de rezultat, ce-1 poate da o
viaţă de om.Ucişi mişeleşte în clipele hotărâtoare de apărare ale unui popor, împilat,
subjugat şi umilit, au adus supremul sacrificiu pentru o cauză sfântă, a căreidreptate divină străluceşte astăzi peste mormintele lor ...”.
Teodor Neş redă şi el imaginea sumbră a „calvarului” prin care au trecut:„În noaptea de 3-4 aprilie 1919 în Lunca, paturile puştilor sgâlţâiau crerieriimartirilor Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş, le sfărâmau oasele şi le frângeau
13
braţele. Cu ochii scoşi, cumplit mutilaţi, şi strângând un pumn de ţărână,scormonit cu unghiile în para durerii ...”9.
Fruntaşii naţionali dr. Ioan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaş au contribuit laîmplinirea dezideratului naţional de eliberare a românilor din monarhia dualistăşi unirea lor cu patria mamă, punând pe altarul “reînvierii naţionale” jertfasupremă, viaţa lor.
Pentru a păstra vie, în memoria românilor crişeni, amintirea acestor tinerilideri politici ai Bihorului, s-a hotărât ridicarea unui monument impunător. Înanul 1935, prin multă muncă, sacrificii şi cu sprijinul românilor bihoreni, a fostinaugurat Monumentul martirilor dr. Ioan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaş dinBeiuş. Am prezentat informaţii inedite cu privire la clădirea monumentuluirespectiv.
Personalitatea lui Ioan Ciordaş a atras atenţia multor intelectuali, care aupus în lumină îndeosebi contribuţia sa însemnată la realizarea statului naţionalunitar.
Petru E. Papp relatează că Ioan Ciordaş era „de o înfăţişare simpatică,inteligentă şi cu un suflet mare, se impuse repede ca un bun organizator” –menţionează că „avuse darul să poată închiega la un loc pe toţi românii”, reuşind,astfel, să reunească în jurul steagului românesc pe românii din ţara Beiuşului şiîmprejurimi. Conducătorul politic al românilor din sudul Bihorului s-a impus înviaţa publică beiuşeană prin autoritate. Aşa cum precizează protopopul Petru E.Papp: „glasul lui era ascultat de fiecare. Cuvântul lui era ordin la care nesupuneam orbiş”10.
O apreciere deosebit de elogioasă și entuziastă privind activitatea lui IoanCiordaș, aparţine lui Teodor Neş: „Jurist, de pe al cărui creier se desdepănaufraze sobre, logic şi persuasiv înlănţuite, fără fragmente colorate de o vervă înerupţie; un pasionat al luptelor naţionale, în a cărui imaginaţie, ca zările într-unglob de decor, se desena viitorul mai fericit al neamului său obidit, o voinţărăscoaptă într-o caldă simţire românească, pe care n-o puteau înmuia ori sfărâmanici ameninţările, nici teroarea şi nici ispitele – acesta era Ioan Ciordaş,răscolitorul întru cele naţionale ale colţului sud-estic al Bihariei”11.
Prin munca sa neobosită şi neîntreruptă, Beiuşul a devenit centrulmişcării naţionale din Bihor. Convingerile sale democratice şi patriotice l-audeterminat ca, în întreaga sa activitate politică, să se manifeste energic şi cuconsecvenţă pentru obţinerea unor drepturi fundamentale în favoarea românilordin Bihor.
9 Ibidem, f. 108.10 Petru E. Papp, Martirii noştri, în Cele trei Crişuri, 1922, nr. 5-6, p. 72.11 Teodor Neş, op. cit., p. 508.
14
CONCLUZII
Prin toate acţiunile sale puse în slujba cauzei naţionale, Ioan Ciordaşreprezintă un corifeu al Marii Uniri. El a desfăşurat o activitate energică în plannaţional şi cultural, care a presupus dăruirea de sine. Conducător politic alromânilor din sudul Bihorului, Ioan Ciordaş a deţinut multilpe funcţii. A fostmembru al Comitetului Executiv al Partidului Naţional Român şi al ConsiliuluiNaţional Român din Oradea şi Bihor. A întrunit funcţia de preşedinte alConsiliului Naţional Român din Beiuş şi al Comisiei Executive a celor trei foruripolitice constituite la Beiuş: (Consiliului Naţional Român, Consiliul NaţionalMaghiar şi Consiliul Muncitoresc). A onorat toate aceste funcţii printr-o dăruiredeplină.
Prin spiritul său organizatoric şi mobilizator, s-a implicat în activitateatuturor asociaţiilor culturale beiuşene. A fost numit director al Casinei Românedin Beiuş. Animatorul cultural al Beiuşului a avut o contribuţie valoroasă îndinamizarea activităţii despărţământului „Astrei” din Beiuş, al cărui preşedinte afost.
În anul 1905 a fost ales directorul Reuniunii de cântări „Lira” din Beiuş,asociaţie care a contribuit la fortificarea vieţii artistice şi spirituale.
A avut, de asemenea, un rol important în fondarea Tipografiei şi librăriei„Doina”, care a editat – înainte de 1918 – câteva lucrări importante (în limbaromână).
Încrezător în dreptatea cauzei pentru care acţiona, Ioan Ciordaş aîntreprins o gamă variată de mijloace menite a consolida rezistenţa la politicaoficialităţilor, care viza deznaţionalizarea românilor. S-a străduit să constituie,împreună cu alţi intelectuali beiuşeni, asociaţii culturale şi economice,instrumente de o mare importanţă, care constituiau, totodată, şi factori veritabilide întărire a conştiinţei naţionale şi promovare a idealului naţional.
S-a distins şi pe teren financiar. Cunoscând numeroasele greutăţi cu carese confruntau beiuşenii, Ioan Ciordaş, alături de alţi intelectuali beiuşeni, aprocedat la fondarea Institutului de Credit şi Economii „Drăganul”, al căruidirector a fost numit.
Cu ocazia alegerilor electorale din circumscripţia electorală Beiuş-Vaşcău, desfăşurate în condiţii de totală adversitate din partea autorităţilor locale,Ioan Ciordaş s-a remarcat mereu în fruntea organizării acţiunilor, finalizate prinvictoria Partidului Naţional Român.
A militat pentru apărarea limbii române, conştient fiind de rolul deosebitde important al acesteia, într-o societate în care drepturile fundamentale aleromânilor erau încălcate sau desconsiderate.
Un alt aspect semnificativ al preocupărilor sale a fost implicarea însprijinirea şcolii româneşti. A protestat împotriva legilor şcolare din 1907,promovate de contele A. Apponyi, care aveau ca obiectiv desfiinţarea şcolilorconfesionale şi impunerea limbii maghiare în învăţământ.
15
Spirit altruist, omul politic bihorean a fost solidar cu studenţii nevoiaşi,pe care i-a ajutat. A contribuit la susţinerea financiară a instituţiilor şcolare.
Caracter dârz, tenace şi drept, în postura de avocat, i-a apărat îndeosebipe ţăranii ameninţaţi de autorităţi, înglodaţi în datorii şi lipsiţi de apărare. A slujitcauzei naţionale şi prin activitatea sa profesională, desfăşurată cu seriozitatemaximă. Dând dovadă de reale calităţi oratorice şi bogate cunoştinţe în materiejuridică, conducerea Partidului Naţional Român l-a desemnat ca apărător alţăranilor din Moftinul-Mic în procesul de la Satu Mare, din anul 1914.
Apreciem la Ioan Ciordaş dârzenia cu care a militat în vederea apărăriifiinţei naţionale. Prin întreaga sa activitate s-a pus în slujba realizării idealuluinaţional. În evenimentele premergătoare actului istoric de la Alba Iulia, din 1decembrie 1918, el a jucat un rol esenţial în partea de sud a Bihorului.
În contextul afirmării principiului autodeterminării naţionale, IoanCiordaş a participat la Conferinţa de la Oradea, din 12 octombrie 1918, care aadoptat Declaraţia de autodeterminare naţională a celor peste trei milioane şijumătate de români din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş.
Sunt remarcabile meritele sale, ca lider al Consiliului Naţional Romândin Beiuş, în organizarea şi coordonarea activităţilor de factură politică,întreprinse cu scopul de a apăra şi promova drepturile fundamentale aleromânilor bihoreni. Servind intereselor naţionale, Ioan Ciordaş a acţionat sineira et studio faţă de alte etnii, dovadă elocventă fiind activitatea sa în cadrulComisiei Executive a celor trei consilii înfiinţate în Beiuş, al cărui preşedinte afost ales. Demonstrând un spirit democrat şi un caracter demn, conducătorulpolitic al românilor sud-bihoreni a fost apreciat şi respectat chiar de cătremaghiari şi alte naţionalităţi.
Luptător consecvent pentru apărarea fiinţei naţionale, liderul românilorsud-bihoreni, i-a reprezentat – alături de trei ţărani şi un meşteşugar – pe româniidin circumscripţia electorală Beiuş-Vaşcău la Marea Adunare Naţională de laAlba Iulia, unde, s-a adoptat Rezoluţia de Unire cu Ţara: „Adunarea Naţională atuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prinreprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia, în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de ei cuRomânia”.
Este notabilă capacitatea lui Ioan Ciordaş de a coborâ în rândul ţăranilor.Prin multiplele adunări populare, organizate în satele bihorene, pentru propăşireaculturală a românilor şi deşteptarea conştiinţei lor naţionale, a stabilit un raportde colaborare cu ţăranii, le-a înţeles nevoile şi năzuinţele, la a căror materializarea contribuit.
Timp de un deceniu şi jumătate a fost unul dintre cei mai dinamicireprezentanţi ai mişcării naţionale româneşti din această parte de ţară.
Un rol important în formarea lui Ioan Ciordaș l-a avut contextul social-politic în care şi-a desfăşurat activitatea, care a constituit cadrul istoric autentical manifestării personalităţii sale polivalente.
16
Înainte de toate, a fost om politic de certă suprafaţă. În acţiunileîntreprinse a dezvăluit numeroase calităţi. Ioan Ciordaş a fost, totodată, unintelectual cu spirit democratic, care şi-a consacrat o mare parte a biografiei salemilitantismului naţional.
Este demn de semnalat faptul că, în acele vremuri tulburi, când asupraBeiuşului domnea teroarea instaurată de trupele de ocupaţie, care săvârşeauatrocităţi asupra românilor, Ioan Ciordaş, conştient că viaţa-i era în primejdie, aales să rămână în mijlocul beiuşenilor. Viaţa i-a fost curmată prin martiriul de laLunca, cu puţine zile înainte de eliberarea Bihorului, astfel că nu a apucat săvadă împlinit dezideratul care l-a animat o viaţă întreagă.
În partea cu anexe documentare am reprodus documente care reprezintăarborele genealogic al martirului dr. Ioan Ciordaş; corespondenţa lui IoanCiordaş cu diverşi membri ai familiei; Scrisoarea publicată în ziarul Lupta, decătre Ioan Ciordaş, în timpul alegerilor electorale din anul 1907: Către alegătoriidin Beiuş şi jur; Declaraţia de autodeterminare naţională a românilor dinTransilvania, Banat, Crişana şi Maramureş adoptată la Oradea, 12 octombrie1918; Comunicatul Consiliului Naţional Român din Beiuş, 3 noiembrie; ApelulConsiliului Naţional Român din Beiuş către locuitorii din sudul Bihorului, 5noiembrie; Procesul-verbal luat în adunarea electorală a cercului Beiuş-Vaşcău,ţinută la data de 27 noiembrie 1918, în care sunt consemnate numele celor cincidelegaţi beiuşeni la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia; Credenţionalul cunumele delegaţilor români din cercul electoral Beiuş-Vaşcău la Marea AdunareNațională de la Alba Iulia; Rapoarte ale C.N.R. Beiuş către C.N.R. Bihor despreactele de violenţă la adresa locuitorilor români; Raportul întocmit de TraianAmos Pinteru cu privire la asasinarea lui Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş;Procesul asasinilor lui Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș reprodus din ziarulNagyváradi Napló (tradus în limba română) etc.
Printre fotografiile şi xerografiile reproduse se numără: actul de naştere şicertificate şcolare ale lui Ioan Ciordaş; fotografii cu familia Ciurdariu, Viora şifamilia Ignat, diploma de absolvire a facultăţii pe numele lui Nicolae Bolcaş,Ştampila avocatului beiuşean dr. Ioan Ciordaş, Protocol încheiat la identificareacorpurilor neînsufleţite ale militanţilor naţionali: dr. Ioan Ciordaş şi dr. NicolaeBolcaş; Mormântul martirilor beiuşeni: dr. Ioan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaş dinBeiuş, Liste de subscripţie puse în circulaţie pentru strângerea fondurilornecesare realizării monumentului, casa martirului Ioan Ciordaş etc.
17
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
I. IZVOARE ARHVISTICE
Arhivele Naţionale – Serviciul Județean Bihor:Fonduri:1. Academia de Drept Oradea2. Colecţia de documente3. Gimnaziul premostratens Oradea4. Parohia Ortodoxă Română Beiuş15. Prefectura Judeţului Bihor16. Primăria oraşului Beiuş
1. Analele Universităţii din Oradea. Fascicola Istorie-Arheologie (1992,1996-1997)
2. Anuarul Reuniunii femeilor române din Beiuş şi jur, Beiuş, 1920 (1923)3. Cele trei Crişuri (1922, 1925, 1990-1995)4. Cetatea Bihariei ( 1992-1994)5. Gazeta de Vest (1932-1935)
III. COLECŢII DE DOCUMENTE
1. Popovici, Ioan, Covaci, Veronica, Mudura, Gheorghe, Căluşer, Iudita,Apan, Mihai, Ilea, Ana, Caciora, Andrei, 1918. Bihorul în Epopeea Unirii.Documente, coordonator Ioan Chira, Editura Comitetului de Cultură şi EducaţieSocialistă al Judeţului Bihor, Oradea, 1978
2. Lupta românilor din judeţul Satu Mare pentru făurirea statuluinaţional unitar român - documente 1848-1918, Direcţia Generală a ArhivelorStatului, Bucureşti, 1989
3. Romînaşu, Radu, Ardelean, N. Florin, Casina Română din Beiuş(1871-1920). Contribuţii documentare, Editura Universităţii din Oradea, Oradea,2010
4. Faur, Antonio, 100 de documente despre activitatea politică a dr.Aurel Lazăr, Fundaţia Culturală „Cele trei Crişuri”, Oradea, 1994
18
5. Faur, Flaminia, Manifestările românilor din Bihor împotrivaproiectului de lege şcolară din 1907. Documente, Fundaţia Culturală „Cele treiCrişuri”, Oradea, 1994
6. Faur, Viorel, Generaţia marii Uniri. Evenimentele din Bihor(decembrie 1918 – aprilie 1919). Documente, Fundaţia Culturală „Cele treiCrişuri”, Oradea, 1993
7. 1918 la români. Documentele Unirii. Unirea Transilvaniei cuRomânia. 1 Decembrie 1918, vol. VIII, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1989
IV. MEMORII
1. Ciorogariu, Roman, Zile trăite, Editura Tipografică Diecezană Oradea,19262. Faur, Flaminia, Mărturii despre evenimentele din Bihor, (noiembrie
1918 – aprilie 1919), Fundaţia Culturală „Cele trei Crişuri”, Oradea, 19933. Papp, Petru E., Din trecutul Beiuşului. Pagini de glorie şi de jertfe,
„Doina”, Tipografie şi Librărie, Beiuş, 19284. Pavel, Constantin, Zile trăite (1918-1919), Tiparul Tipografiei
“Doina”, Beiuş, 1926
V. LUCRĂRI GENERALE
1. Achim, Valeriu, Socolan, Aurel, Vasile Lucaciu, luptător pentrudrepturile românilor şi Unirea Transilvaniei cu România, Comitetul pentrucultură şi artă a judeţului Maramureş, Baia Mare, 1968
2. Bărbulescu, Mihai, Deletant, Dennis, Hitchins, Keith, Pompiliu,Teodor Papacostea, Şerban, Istoria României, Editura Corint, Bucureşti, 2002
3. Berenger, Jean, Istoria Imperiului Habsburgic. 1273-1918, EdituraTeora, Bucureşti, 2000
4. Cattaruzza, Marina, Lʼ Italia e il confine orientale. 1866-2006, EdituraIl Mulino, Bologna, 2007
5. Chambers Mortimer; Hanawalt Barbara, Rabb Theodore K.; Woloch,Isser; Grew, Raymond, The Western experience, vol II. Since the sixteenthcentury, McGraw – Hill College
6. Guarino, Giancarlo, Autoderminazione dei popoli e dirittointernazionale, Jovene editore, Napoli, 1984
7. Hitchins, Keith, Conştiinţă naţională şi acţiune politică la românii dinTransilvania. 1868-1918, Editura Dacia, Cluj, 1992
8. Mason, John W., Il tramonto dell'impero asburgico, Società editrice ilMulino, Bologna, 2000
19
9. May, Arthur J., La monarchia asburgica, Società editrice il Mulino,Bologna, 1973
10. Mândruţ, Stelian, Mişcarea naţională şi activitatea parlamentară adeputaţilor P.N.R. din Transilvania între 1905-1910, Fundaţia Culturală „Celetrei Crişuri”, Oradea, 1995
11. Sigmirean, Cornel, Istoria formării intelectualităţii româneşti dinTransilvania şi Banat în epoca modernă, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000
13. Valiani, Leo, La disoluzione dell’Austria-Ungheria, il Saggiatore,Milano, 1966
14. Vajda, Stephan. Storia dell’Austria, mille anni fra est e ovest, Gruppoeditoriale Fabbri, Bompiani, Sonzogno, Etas S.p.A, Milano, 1986
15. Viola, Paolo, Storia moderna e contemporanea. Vol. IV, Il novecento,Editura Einaudi, Torino, 2000
16. Ziarul Românul şi Marea Unire, Editura Politică, Bucureşti, 198817. 1918. Unirea Transilvaniei cu România, Editura Politică, Bucureşti,
1978
VI. LUCRĂRI SPECIALE
1. Albani, Tiron, Douăzeci de ani de la Unire. Monografie comemorativăa Unirii, vol. I. Cum s-a făcut Unirea, Institutul de arte grafce „Grafica”, Oradea,1938
2. Dumitrașcu, Sever, Dr. Ioan Ciordaş – omul, patriotul, democratul încontemporaneitate, în Munţii Apuseni, 2002-2005, nr. 1-4
3. Idem, O umanitate aparte. Eroi şi oameni din ţara Beiuşului, Editura„Buna Vestire”, Beiuş, 2001
4. Faur, Viorel, Contribuţii la cunoaşterea istoriei Bihorului, vol. I, II,Comitetul pentru cultură şi artă al judeţului Bihor, Oradea, 1970, 1971
5. Idem, Cultura românilor din Bihor (1849-1918), Fundaţia Culturală„Cele trei Crişuri”, Oradea, 1992
6. Idem, Viaţa politică a românilor bihoreni (1849-1919), FundaţiaCulturală „Cele trei Crişuri”, Oradea, 1992
7. Idem, 80 de ani de la adoptarea la Oradea a Declaraţiei deIndependenţă a românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş (12octombrie 1918), Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 1998
8. Idem, Rememorări: Viora din Bihor, în Familia, 1980, nr. 59. Idem, O corespondenţă a militantului naţional dr. Ioan Ciordaş, în
Cele trei Crişuri, 1990, nr. 110. Idem, Monumentele din Lunca, în Cele trei Crişuri, 1990, nr. 2
20
11. Idem, Consiliile şi gărzile naţionale române din Bihor după 1Decembrie 1918, în Cele trei Crişuri, 1990, nr. 6, nr. 8; 1991, nr. 1-4
12. Idem, Hermina Ignat din Beiuş în sprijinul războiului nostru deindependenţă (1877-1878), în Cele trei Crişuri, 1991, nr. 6
13. Idem, Demersurile făcute pentru descoperirea asasinilor luptătorilornaţionali Dr. Ioan Ciordaş şi Dr. Nicolae Bolcaş (documente inedite), în AnaleleUniversităţii din Oradea, Secţia Istorie-Arheologie, Tom. VI-VII, 1996-1997
14. Hădăreanu, Gavril, Torţe arzânde în ţara Beiuşului, Editura BunaVestire, Beiuş, 1995
15. Lungulescu, G., Apostolatul şi martiriul luptătorilor bihoreni.Doctorii: Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş, Tipografia Ziarului „Universul”,Bucureşti, 1935
16. Mezea, Corneliu, Jertfa românilor din Valea Beiuşului pentruîntregirea neamului, Biblioteca Beiuşului, nr. 1, Tipografia „Doina”, Beiuş,1935
17. Monografia almanah a Crişanei-judeţul Bihor, redactată de Tripon,Aurel, Tipografia diecezană Oradea, Oradea, 1936
18. Neş, Teodor, Oameni din Bihor, 1848-1918, Ediţia a-II-a, BibliotecaRevistei Familia, Oradea, 2006
19. Ştefănescu, Barbu, Martirii Bihorului: Dr. Ioan Ciordaş şi dr.Nicolae Bolcaş, în Cetatea Bihariei, an 3, 1994, nr. 1
20. Vasilescu, Stelian, Calvarul Bihorului, Editura Galant, Oradea, 199421. Viora din Bihor [Viora Ignat dr. I. Ciordaş], Mozaic, Tipografia şi
Librăria „Doina”, Beiuş, 192722. Idem, Poezii, Tipografia şi Librăria „Doina”, Beiuş, 192723. Idem, Din cetatea sfântă, Tipografia şi librăria „Doina”, Beiuş, 192624. Idem, Viorele, Atelierele grafice Socec&Co, Societatea Anonimă,
Bucureşti, 191025. Tomole, Ioan, Românii din Crişana, Sălaj şi Sătmar în luptele
naţional-electorale de la începutul secolului al XX-lea, Editura Gutinul, BaiaMare, 1999
26. Tulbure, Gheorghe, Cuvinte din Bihor, Oradea Mare, „Biharia” –Institut de Tipografie şi Editură S. A., 1923
