Doar eu sunt vinovată pentru că te-am iubit!
și nu-ţi voi reproşa că plâng acum amarnic
nu tu m-ai obligat să simt ce am simţit
și nici n-am să regret că am iubit zadarnic
Ce mult te-am adorat, nu ştii... Şi nu vei şti
că-n fiecare gând eu te-am îmbrăţişat
că-n fiecare vis credeam că vei veni
că te-am iubit enorm chiar şi când ai plecat.
E-adevărat, am plâns. Şi poate-o să mai plâng...
durerea, neputinţa, tristeţea, neîmplinirea
m-am irosit prea mult sperând şi aşteptând
căci nu mi-ai dat nimic mai mult decât uitarea.
Doar eu sunt vinovată pentru că te-am iubit!
dar azi îmi iau adio, iubite... negreşit!
Lipsindu-mi în apus, îţi voi lipsi în răsărit
Eu am măcar iubirea. Dar tu? Tu n-ai nimic…