DINTR'UN FOISOR

Mi-a trecut ateodata prin g and sa-mi caut trecutul cucondeiul.

Unele lucruri mi s'a parut ea ar putea sa-1 ispiteasca prin me-ritul originalitatii. Para n'ar mai fi fost intealtà viata cunoscutade mine. Esti atras de ate o imprejurare cor sumata, ca un acpurtat pe un geam de magnetul plimbat pe dedesubt, si cinea durat o bucata de timp are tendinta sa solemnizeze detaliileexistentei si sa le prefaca in evenimente. Neputând realiza nimicvalabil in activitate, incepe sä creadà, and osteneala o tempereaza,ea' un simulacru de actiune trecuta e mai mult cleat un neant.Oratorul si omul politic isi aduna discursurile indiferente in vo-lume, voind sa-si afirme in prezentul absent un trecut din careau lipsit. Dar nici aceia care au izbutit odata sa-si inchege, urziticu ambianta unui moment, o figura, nu rezista peste o epoca lichi-data. TimpuI s'a intors intealtä parte si schiteaza alte schemeprovizorii.

Solicitat astfel sa ma scormonesc, am analizat si, ajutat delene, am ajuns la incheierea ca nicio amintire nu plateste cer-neala, cheltuità pentru a i se acorda un relief. Intentia de a in-jgheba ceva din prea putin s'a descompus. Obiectiile nu eraulipsite de temei. Poate sa intereseze faptul brut petrecut si ridicatdin mormântul lui, numai pentru motivul ca a existat ? Ar fiputut sa nu fie si intre a fi ceva si nu a fi nici atat, in timp di-ferenta se pierde.

Am umbIat o zi intreaga dintr'o vara, deasupra ruinelor uneicetati de piaträ de acum doua mii de ani. organizata pentru orezistenta istorica indelungata. Am sezut in vasta incapere de

484 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

colonade unde judeca si hotara un Senat. Traiserl acolo miide vointi si de energii si a pornit din vechea cetate tumultul re-petat ateva veacnri de-a-randul, al victorioaselor initiative. Am..adunat colturi de calcar pe care se mai puteau cunoaste un frag-ment de inscriptie, o frantura dintr'un chenar decorativ. Careseara, in fulgerul de aur al soarelui din apus, am vazut insl osoparlä verde intinsa pe lespedea fierbinte.

Fusese cel mai frumos lucru din cetate... Din pragul portiimonumentale, am aruncat crampeiele de sculptura indarat. Numai puneam pe ele niciun pret si mi-a ramas numai amintireabijuteriei vii de smarald.

Poate cä talmacirea intruatva, culoarea capatata din trecereape plan actual a planurilor de demult s Lea acceptabil un trecut.Mai este aceasta schimbare de perspectiva un trecut si o amin-tire, si marturisirea lor in scris nu e mai degraba un pretext deliteraturä ? Cadavrul se imprumuta cu prestigii din stralucireaceremoniei cu care este adus dela groapa inapoi.

Amintirile implica i bar anete, care-i and un termen, ando notiune de neadmis. La 6o de ani i Inca unul, autorul a ramasun incepator : dovada I Aceleasi imprecizii 11 framanta, ca la 18ani. Se indoieste. El nu cunoaste fericirile certitudinii i facili-tatea de a intra in topul de hfirtie i materiale cu entuziasmulunui catelandru intr'o gradina de mierle. E perplex. Lasa pem aine.

Oricare ar fi insemnatatea gunoaielor maturate si stranseintr'o carte, trecutul i amintirile trebuiesc mutate din peisajullor in caiet. Ai o sovaire. Te codesti: de unde si cum sa incepi.Cauti in ghemul de lana compact un capatai, din care sa se des-faca. Dar mai mult deat un inceput de povestire te turburatonul. Nu-ti place niciun fel de ton si ti-ar trebui de-abia o asaptezecime de ton aproape justl, neaflata pe diapazon. Care-iaceea, din miile de crampeie de tonuri ? Inteo viatl, un scriitorajunge sa invete numai atat: nu tonul, ci conditia tonului si anuantei.

Se vorbeste de stil. Nici asta nu stii pe dinafara i Para do-cument ce s'ar putea sä fie. Dar este altceva deat tonul, o fantezieinterioara a tonului, un zigzag, un arabesc pe linia de ton. Cu totul

UINTA UN FOISOR 485

abstract si absurd ramâne tot punctul din care se ridica a miafirimitura de ton. Punct infinit de mic, intr'insul se cuprindetotul, ca intr'o samanta de fag: sutele de ani si padurea.

Este permisa o digresiune. Dintr'un semiton traiesc literaturiintregi si vremuri de literaturl. Nimereste tonul un condei sitonul se reproduce tip, din calimari in calimari. El se percepe cuinstinctul: miroase a un acelas ton pretutindeni, variat cu o de-.gradare in care s'a strecurat un alt miros, mai slab. Cand se uzeazatonul, monotonia decadentei insemneaza o pauza. Servilismulimitatiei sincere sau maimutarite se sleieste si el, si sensibili-tatea, redusä la onomatopeic, te face sa gandesti expresia cucele cinci degete pe buze, bolborosind copilareste cinci singuresilabe.

Din stanga, din dreapta, de sus, de jos, se asteapta tonulnou, care poate sä intarzieze o viata de timp. Pauzä tragica deintelect: epoca de revolutii. Nu stii de unde se isca si, subit, ce-1sugereaza; o lovitura de secure, o rugaciune, un cantec de greere.Dar indata ce tonul nou a fost auzit fauna intelectuala, in sufe-rinta de originalitate, se napusteste si-1 adopta.

Se mai creaza Inca o glorie si Inca un servilism.

Gan dul amintirilor mi-a fugit intotdeauna cum a venit.SI traiesti de doua oH un lucru trait odata cu adevarat e -afara

din cale de mult. Versiunea lui nu-1 trezeste in realitatea defunctämai bun. Nici atunci and 1-ai trait n'ai stiut ea 1-ai trait. Catavreme 1-ai parcurs in fragmente, intervalele dintre minute s'aucompus cu el arbitrar si mai tarziu reconstituirea e falsa, cacii-ai adaugat fall sa vrei o noua subiectivitate. Cel care gandesteun act al lui, petrecut cu 30 de ani mai inainte, il diformeaza cudrept cuvant. Era mai exact in timpul lui cleat in forma evo-luata ? Ambele timpuri, de realitate si de aducere aminte, suntdoua aspecte ale unui act trait incomplet si reprodus partial.Daca ai prins din el o aroma, singura emotia parfumului poatesa fie adunata. Ce a mai rdmas din amintire ? Nimic. Trebuieneaparat sä fie amintirea de calcul fidel al unui eveniment ?

0 carte de amintiri se defineste de rand pe criteriul istoric:insemnarea de-a 'ndaratele pe calendar a zilelor petrecute, no-tate, poate, si intr'un « jurnal ». Nici jurnalul nu e real, nici cri-

486 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

teriul -- si nici insemnarea; si cat vezi din realitate e inexact,realitatea fiind mai mare cleat momentul, si, in definitiv, indife-renta.

0 colectie de fotografii pe sarite e un teanc de realitäti afir-mate in tot cuprinsul tehnic al obiectivitatii si al criteriului istoric.Nici viata unui singur element din complexul omenesc, a figuriiaparent invariabila si filed, nu e mai norocoasa in ceea ce privesteamintirea 0 stabilitatea.

Te uiti uneori la fotograCile tale. A trebuit sà-ti faci : civili-zatia se rabda cu carnet de identitate. Ai vreo suta si niciuna nusearnAnã, nici cu originalul nici cu niciuna din toate celelalte.Cand ne lipseste un subiect de ilaritate acasa, deschidem albumulfamiliei, cazierul nostru grotesc, si pe and varietatea comica aexpresiei ne excità rasul, ne intristeaza contradictia fundamen-talà. Esti de cateva ori tatal, unchiul si mosul tau propriu, maitanär deck nepotul, si evoci toata antropologia. Lumina ochilorvine dela altcineva, surasul e strain. 0 strambatura profana teinrudeste cu cine nu vrei.

In ceasul ei fotografia atesta originalul. Veridic in secundaobiectivului deschis si valabil o zi sau doua, portretul se des-compune, murind in fiecare fotografie odata.

Omul viu scapa si actelor, ca fotografiilor lui. Cum 1-ai reca-pata dupl zeci de ani cu condeiul ?

Dar cart-i omul viu §i adevarat ? Cel silit sa se traiasca sau celcare fuge necontenit de sine in sute si mii de fantome transparente,schimbandu si umbra necontenit ? E si el, in came si oase, o ipo-teza si ipotezele se experimenteaza ca si certitudinile, pe delaturi.Nu esti adevarat nici and esti adevarat.

Amintirile sunt de considerat in scris: verbale, devin anec-dote. Amintirile se prefera din copilarie. Maturitatea e pentruMemorii, cu fotoliu, cu ghiozdan : evoca diplome, grade, statui0 cimitire. E titlul rezervat omului politic, sefului de partid,generalului pensionar. Memoriile rectifica timpul si evenimenteleantipatice. Lungite cu o silaba, Memoriile se indulcesc pana laMemorial, cuvant romantic si funebru, cu tendinte de Panteonsi Ateneu. Din fundul unei amfore goale se ridica un furn subtire

DINTR'UN FOI$OR 487

violet si o bataie de toba. Dupa dric, paseste un cal singuratec indoliu de cioclu. A imbatranit si calul mascat, calarit in adolescenta.

Atat in copie cat si in original, nu m'am surprins, in ce mapriveste, ca m'as fi iubit prea mult. N'as putea spune ca m'amdetestat cu o formula integralà. Sentimentul nu ma uräste propriuzis si nu pare scarbit de actele mele: el a refuzat numai sa seexpuie.

Sa te spovedesti, cui te-ai spovedi ? Cititorului ? Scriitorul epropriul lui saltimbanc. Cel putin sa fii onest, iti zici, sa nu minti,sl nu amagesti, preocupat sl stupefiezi. Dar poti, cinstit, sa fiicinstit ?

Exista o curiozitate maladiva si degenerata fixata asuprascriitorului care s'a ridicat cu un lat de palma peste epoca lui.Ea se satisface uitandu-te pe gaura cheii.

0 viata e un trecut de scutece intinse pe o franghie, care poatesa fie ridicata mai sus ori läsata mai jos, cu o prajina, mai ()Micasau mai verticalà. Omul -se povesteste pe sine fals. E sugestiv lajudecatorie spectacolul constant al neputintii impricinatului, sarelateze adevarul si fapta, clack' adevarul e numai fapta constatata.Insus bolnavul pe care-I doare intr'un loc precis, descrie medi-cului o durere de alaturi sau de dincolo de sfera ei. Sunt mintiriadevarate, si ale naturii si ale constiintei.

E de examinat comentariul de pe dinafara: El alege din cepare, intelesul despre ceea ce ar ramane. Un comentariu critic,de pilda, e un produs independent, rafinat prin pervertiri de in-telect. Arhivarul ideilor cauta avid in cosul de boarfe gogoloaielede hartie, le intinde, le lipeste, le raporteaza unele la altele.

Pe fiecare om il slujeste un mobilier elementar, care se incarcatot, in taraboanta cu o singura road piezise a vietii. Nu te mul-tumeste sä treci macar peste mobilier. Ai vrea sa stii cum a fostdistribuit in apartamentul scriitorului si intru cat un scaun failfund ori in trei picioare a contribuit la o atitudine sau a suportat-o.Dinaintea unei fructificari exceptionale a samburelui comun co-mentatorul mirat cauta balegarul. Opera singura nu-i e de ajuns:poate sa para ingereascl. Nefiind primità ideea spontaneitatii, ivireaoamenilor fail ascendenta si placenta vizibila stria o conventie,contrariaza un principiu. Lipsind sensul unei dimensiuni, esti

488 REV1STA FUNDATULOR REGALE

impins sa te tii iritat dui:A mistere cu sfoara, cu balanta, cu deci-litrul; cu o inteligentl comparativA, de raporturi. Trebuie autatdincoace si dincolo de hicrul realizat, jurimprejur i dedesubt.Metoda Bertillon si spiritul detectiv au intrat in literaturg, miezulintrinsec fund derivat in patologie si delir. Trebuiesc peticezdrente, pilituri i urme digitale. Tendinta sporeste monstruospe masurà cu tipografia. Are macar comentatorul meritul sä-i fiescriitorului duhovnic ?

Scriitorul suspect de duratä e dator 81 se administreze pentrupuritate, in asa fel incat nimeni sä nu poata intreprinde duplmoarte spionajul literar in bagaje.

Din pretentiile de a te explica in niste amintiri se poate ad-mite atat, cà viata unuia care si-a rAbdat intemperiile neingenun-chiat in rAvna de a se concretiza, poate sg fie educativä pentru viatacelor mai putin apti sä indure, dar si asta e o pedagogie pentrurepetenti. Nu poate sA zboare pasärea f5r1 aripi i clack din zbor,s'a prins in aripa ei un luceafär, intamplarea nu se repetä de maimulte ori in spatiul unei literaturi. Raspunderea cade in sarcinadeterminArii si nu a insului determinat. A orbecli in trecutulnecunoscut nu dä un rezultat despre valoare si-i numai o iluziede vedere str âmbg.

Nevoia de a sti mai mult decAt permite eXponentul se tra-duce in studii, urmate de alte studii, de stive de studii i nu lip-seste din devotiunea celui ce se martirizeaz1 cu de nici sadicavigilenta de a diminua obiectul. RAmftne asa darà loc i motivca scriitorul sä se ingane i fara plIcere.

Totusi, nu 1 Nu voi fi un autor de amintiri *. Asa ziceam.

Imprejurkile au fAcut sä cunosc mai de aproape pe d-1 Ci-neva, care m'a judecat dintr'un jilt de piele, doul ceasuri. Trebuiesà incerc un caiet de amintiri, daca bine inteles voi putea sä lecondensez numai inteunul singur. Ispitit de literatura povesti-,toare, adeseori am refuzat-o din pricina fricii de revärsare. Prozae o anarhie si daca mi-am ales de preferinta expresia versului,care reteaza aderentele, este pentru rezultate concentrate rotunde,ca piersica i oul. Poezia se desintereseaz1 de genealogii i rami-ficatii, multumindu-se cu fructul, care poartä in sine si vArfuri

radäcini.si

DINTR'UN FOISOR 489

M'am asteptat sl fiu, fata de inspectiile de psihologie ale d-luiCineva, ceva ca o bucata de teracota, ca un urcior, ca o strachioarkranduite intre bibelouri i smalturi, pe marginea bibliotecii, faranicio raspundere a proprietarului de harburi. Oamenii care tra'escla olaltà, stransi intr'o epoca pe o bucata de pamant, nu se preadeosibesc in afinitatile dintre ei de vietile repartizate pe sute simii de ani i intamplarea te pune ate odata in situatia descoperirii.

Nu pot sä uit o coincidenta fortuita, care mi-a aratat cat suntoamenii de straini unii de altii si cat se ignora reciproc.

Am ramas, pe vremuri, o noapte intr'un catun, inmormantatin pustietatile de ses ale Olteniei. Si lit de neplacerea ca-si pier-dusera caii dela caruta potcoavele in nisip, umblam dupa unadapost. Calatorisem cateva ore intr'o mare singuratate de aperasfirate, prin prundisuri nemarginite. Oprit din and in cand,ca O. se adape caii, ascultam imensitatea tacerii, intr'o reprodu-cere româneasca a momentului paginei intaia din Bib lie: <1a in-ceput era cuvantul ». Potcoavele se deslipisera ate una si tovarasiimei de drum, dela oistea carutei, calcau paturile unui deluviusecat, de-a-curmezisul raului mare, de-a-dreptul pe copiteunghii. Teama noastra, a sateanului cu caruta si a calatorului,era de uscatul pietros al soselei, 'Ana' la care mai aveam de stra-bitut cativa kilometri.

0 clopotnita ridicandu-se din zare, ne-am dus intr'acolo. Eraun satuc alb, ca o cutie cu jucarii. Incepea seara sa-1 cearna cuumbra. Am tras la Popa. Preotul, un om, poate, de vreo 8o deani, sarac i mic de stat, m'a culcat intr'o camera de barne si lut,cu paretii plini cu carti, panii la tavan. Am rasfoit in ele. Eraucarti in mai multe limbi, despre un lucru care cautat in ceruri,ii gasesc unii in matematici. Parintele invatase limbile singurbiruise stiinta mistica a cifrei si a cantitatii.

A doua zi nu mai imi venea sa plec.Problema de contimporanitate: cum se intocmeste un om, fara

sa prinda timpul de veste, pe o margine de hotar.

D-1 Cineva ma cunostea mai mult cleat as fi crezut.Cartea provoacl apropieri nevazute, pe care raspantiile si

evenimentele sunt neputincioase sä le inceapa. Poti face sindrofiecu semeni care au trait acum cateva mii de ani si cu cei din zilele

si

si

490 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

tale, aruncati in cine stie ce deräläri. Scrisul, nascocit de oamenica o zamislire din nou a lumii, are o putere egala cu aceea ex-primata in Geneza. Nu ma pot mandri ca scriu si ma sfiiesc cade o indrasneala. Cunosc in toata tam, de zeci de ani, oameni, pecare nu i-am vazut si nu-i voi vedea niciodata. Mi-au scris dupàce m'au citit si am rämas cu ei in ceea ce se chiama, cu un cuvantminor, corespondenta. Nici nu e nevoie de mai mult. Contactulcu intinderile ncvazute da impresia varfurilor de aripi ce seating din zboruri contrarii. Si oamenii pierd, and se cunoscsi peste scris, dominati de fizicul brut. Cartea sdvarseste o tainadelicata si de ate ori dai piept cu un prieten capatat la citire,ramai incurcat.

Cartea ajunge si acolo unde nu se ridica nici nu coboarl nici-odata fapta politica; mai ales cartea literara, si pe cat mirainaltimile atinse pe atat satisfac distano si profunzimea pangla care patrunde.

M'au emotionat tot felul de cazuri si n'as putea sa deosibescpe cel mai caracteristic din toate. Fabula merge dela marele dem-nitar 'Dana la cismarul dintr'o mahala, dela vanzatorul din negu-storia de vopsele pana la co'iga impinsa cu bratele, a unui pre-cupet ambulant. Am gasit pe cititorul de literatura langa saculcu fasole si movila de cartofi. Meserii departate de intelectuali-tatea carturarului banuit om de gust, simtitor de ponderi subtile,se apropie de cartea frumoasa.

Sovaind cateva luni, am izbutit odata sa ma prezint Guverna-torului unei institutii de finante, de care aveam o veche nevoiepentru organizarea unui sistem de platii de datorii. Cu o repulsieinascuta de %Aran, pentru autoritati, ca sa ajung sä pui piciorulpe scara mare a trebuit sa lupt si sa ma biruiesc. Arn intrat intr'unbirou vast cat o gara si inalt cat o biserica. Calcam pe covoareprofunde, urzite ca din resorturi tacute, cautand cu ochii perso-najul invizibil care ma primise. M'am oprit asteptand la use.Intre paretii incarcati cu tablouri, am zarit miscandu-se ceva, caun paianjen strans ghemotoc, in mijlocul acestei catedrale. Undomn mic, greu perceptibil, s'a desfacut din mijlocul del:Ai-tatal incaperii, dela o masa, si a venit spre mine cu mainile intinse:Guvernatorul. In loc de bunaziva si de multumim dumitale, mi-arecitat versuri de ale vizitatorului. Era neverosimil. Stia pe din-

DINTWUN FOISOR 491

afara tot ce uitase autorul, prins la stramtoare cu un titlu sau cuun vers pierdut si neputand sä dea, ca de un scriitor necitit, nicioreferinta.

Cismarul s'a revelat la o pareche de capute. Ma duceam intaiaoara in camera lui, atelier, dormitor si bucatarie. Pe o polita decalapoade erau randuite agile clientului intamplator : eram au-torul lui preferat. nand gresala sa-i spui cum ma chiarna, ca sastie unde sa-mi trimità incaltamintea reparata,' cismarul a in-cercat o desamagire. Ma credea inalt, subtiratec, veninos si cubarba. M'a crezut poate si mai inteligent. Fara sa fi banuit i-amstricat o zi, caci sculat din scaunul lui triped, uns pe nadragi, cupap ca un dos de afis deslipit, el se uita la mine halucinat. Eu iivorbeam despre picioare si el nu-si muta ochii din capul meu,pared' obligat sa ia masura pentru o aureola de box-calf.

In cartea careia insemnarile acestea ii vor servi, poate, deprefata o sa vie vorba de un mare sef de industrii. Hranit cucat roade un iepure, imbracat mai ieftin cleat cel din urma lu-crator al lui, intotdeauna dus pe ganduri si intristat, in adunarilenumeroaselor lui intreprinderi, el participa la deimteri distrat:cu o carte de versuri pe genunchi...

Ce fenomen le naste si le face sal dureze, personalitatile excep-tionale la toate exceptiile inchipuite ? E un gres al fanteziilor na-turii, o implinire de splendoare germinativä a vietii ? OH si cum,un lucru pare adevarat, cä realitatile romanesti, asa cum sunt, auputut sa dea fiinta unor oameni cu mai mult labirint cleatchiar, adeseori, omenirile de intaietate conventionalà. Germenule substantial.

Apuca-te si scrie-ti viata, mi-a spus d-1 Cineva. Dumneataesti un om de constrangeri si eliminari. Din tot ce-ai scris ai datafara ceva, ai ascuns, ti-ai interzis ceva si ai retinut putin. *Hu,a fost un stil al expresiei frante, o discretie voità, o refulare vio-lenta. Dintr'un trunchi ai construit o nuia, and cu sacurea candcu briceagul. I-ai sucit gatul vietii. Ai silit-o sl stea cu nasul ingaura usii si sa bea din aerul mare de afara numai un fior. Te-aievaporat prin disciplinä si severitate. Ti-ai prins ingerul, 1-aifrant, i-ai rupt oasele si 1-ai rästignit: el rasufla numai prin ra-nile cuielor, din care se scurge un sange viu, fierbinte si chinuit.

492 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Ai reticente. SA nu mai ai reticente I Dai un ocol indelungat, caalbina, florilor in care cauti. Du-te de-a-dreptul in polen i tAvg-leste-te in pulberea lui brutà. Te wept acolo de mult: de ce in-tArzii ? Am citit odatà o mArturisire a dumitale: ea* n'ai avutnici timp sA scrii ce ai fi vrut. Scrie o viatA, scrie-ti amintirile siincepe cu amintirile din copilArie. Ai trait mult si divers dar cre-zAndu-le retorice, ti-ai oprit expansiunile la poruncA. Din totai rostit o fractie i pe cea mai rece. DA-ti Domnule, drumulDescAtuseazA-te I Sparge-ti lampa, fd explozie i lasA incendiulsa te ia cu el, si sA arzi de tot, panA la stingerea focului dela sine.Prea multA piatrà nearsä in cuptorul dumitale rAmâne stei nesim-titor i orice piatrà are intr'insa micz de vAlvataie: sparge-o. Po-vesteste ce vrei si ce nu vrci si dacil nu vrei nicidecum sa pove-stesti ceva, parcurge diametrul sau tangenta.

Oprit asa, in mijlocul unei nebuloze, ca un hot care cautAscApare in refugiul cAii lactee, am rAmas intfti obscurat. Nu mAasteptam la o executie atat de lapidarA, inteun moment când mAinteresa cu totul altceva cleat literatura. FAceam o vizitA de pro-tocol. Ca sA mA pot gandi, m'am dus acasA, am luat uneltele degrAdina i rAscolind in pAmânt i tufisuri, ascultând vrAbiile dinduzi, hicusta i pitigoiul, a trecut o zi. « Mi se pare ca e adevAratce spune d-1 Cineva, mi-am zis. M'am eliminat surd la sutA dinmine, lAsând sA se vadA numai pArticica lui Dumnezeu. PovestireadirectA mi s'a parut, ca si acum, frtrA eleganta *. Dar sA scrii oviata este o cAutare si poate cA nu e i o regasire. A putea sAmai adun de sus in jos tot ce-am aruncat din carul meu cu boiopintiti, atftta cale ? Si sA mai fac odatA calea inapoi ?

A trebuit, mntâi, sA incerc sa mA familiarizez cu ideea, sA-mifac scuza cA a vorbi despre sine nu e a impune cititorului perso-najul tAu, nu e o grosolanie sau o actiune trufcsA. Trufie nuavea sa fie: Imi lipsea dela naturA si nu m'am lAudat niciodatAnici cu gandul necum cu trambita, incredintat cA n'am cu ce simai cu seamA pornit dela natura primitivA sl.mA subestimez. DardacA e vorba de infAtisat lucruri adevarate, nu mA multumescnici ele nici caricatura lor. A te face singur subiect si a te da singurin vileag ar fi o conditie postumA. La fiece deceniu mi s'a pArutcA viata nu a fost trAitA deajuns si am trAit i cu intarziere. Chid

!

DINTR'UN FOI$OR 493

altii ajungeau la tinta si se odihneau de un efort sfarsit sau renuntausa mai fie, eu de-abia ridicam traista si ma uitam, din prispa, in-cotro sa apuc.

PAna la 30 de ani, nu avusesem o prea bunk' parere despremine sau nici nu-mi faceam o parere, evaziv si tolerant in scru-tarile mele secrete. Simteam ea daca as incerca sa ma analizez,temporizând mereu aceasta operatie serioasa, n'as fi putut obtineo nota prea magulitoare si evitam sa ma transpui in juxtà pe mineinsu-mi, ca o traducere intr'o limba incomplet invatatd, cu ceeace puteam sa banuiesc a fi textul original. Concesiile ce-mi acordamsi o supraveghere prea politicoasa a faptelor mele ma cam rusi-nau, dar trecandu-mi-le milostiv cu vederea ma lasam dus deimpotriviri. Meticuloasa mea trebuinta de ordine, innascuta, s'amarginit la realizari de materialitate, amanand fall termen con-formarea morala la un criteriu totus continuu prezent si continuuevadat, destul de vexat de o amfinare infinita.

Pe semne ca e destul sa vrei hotarit un lucru chiar desagreabilpentru ca o evolutie sa se petreaca. In vointa sa ascult, facusemo bucata de drum si noul decor in care intram nu mi-a displacut.

Ajunge sa te gftndesti, vorbeam in patru ochi cu mine.Nu e nevoie numaideat sä crezi. Dacl faceai asa mai de mult,nu ti-ar fi trecut sterile atatea lucruri pe dinainte. Stii el de maimulte oH te-ai incapatanat sä te masori si cu lucrurile ce ti-erauurite si nu se poate spune ca n'ai izbutit.

E adevarat, irni raspundeam.Nu ti-au prea placut deocamdata: te-ai obisnuit. Odatä,

ai vrut sa citesti o gramatica latina groasà, pe nerasuflate, ca unroman... Si, vai de capul tau, ai citit-o...

Intentia era buna. Numai punctul de vedere a fost fals.Copenhaga, ma gftndeam ca a putut sa ajunga sä refacä din por-telan si email toata zoologia, redusa la o scara de giuvaere si unprofesor ca Madwig sa nu poata el reorganiza limba suduluiroman, facand veverite si caprioare sintactice ? M'am asteptatla formule si reguli inedite, sintetice... 0 nerozie : textul trebuiamuncit, ca oHce cod al unei limbi, pe manuscrise ... Am staruit :tot m'am ales cu ceva, cu o deceptie definitiva.

Aveai o idee fixa. Vreai sa vorbesti latineste cu Jean Pierre,curelarul din Vevey.

494 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Orice om are o idee buna si fixa, faspund, care arata inca-pacitatea lui de libertate... Acum idee fixl devine obligatia sascrim o viatä. Ai vazut ea amintirile incep sa vie ?

La urma urmelor, sunt mai putin responsabil pentru Amintiricleat de o initiativä personala: am un complice. Dacl dau gres,o sa-1 iau de o parte: « Ai vazut ? Mai bine nu te ascultam #. Sid-1 Cineva o sa-mi raspunda: « Nu ai stiut sa te achiti de datorie ».Dificultatea e prin urmare tripla si trebuie inainte de toate samultumesc pe d-1 Cineva. Dar determinarea fiind exterioaranu-i lipseste constiintei motivul de scuza si tot se imparteste vinacu d-1 Cineva.

lath' de ce injgheb prezenta prefata. E nevoie sa pipai cu varfulmai inainte de a pune toata ciubota pe tere.i.

In sfarsit, constat ca s'a modificat si judecata: a trebuit numaio interventie. Tirizia de jos s'a ridicat la o atingere cu degetularatator : de ce putin lucru afarna, ca sa se schimbe, o anumitapozitie fixata de 40 de ani ! Omul nociv sau favorabil apare, sitotul apuca pe-alaturi. Lucrul indiferent te capteaza si ce te-ainspaimantat incepe sa te bucure. Aproape sa-mi vie sa cred elideea mi-a apartinut si ca d-1 Cineva n'a fost amestecat in actulmeu catus de putin. Ai trait un adevar personal si ti s'a mutatconstelatia la diametral opus. Mai e valabila o convingere, clackesti in stare sä te convertesti atat de repede la alta ?

De ce m'am tot mirat de transformarile atribuite insuficien-telor personale si foamei de putere, a ate unui prieten, sculatdin beraria unde ciocneam o halba cu el si asezat de-a-dreptulpe un fotoliu de ministru ? A treia zi dupa juramântul cu jdoen,el era alt om, la care trebuia sä ceri audienta. Fostul camarad eratransfigurat, in ansamblul lui de subalterni, de sonerii si tele-foane. S'a petrecu in el ceva, care golindu-1 de un continut, 1-aimplinit cu altul. A suportat sa-i zici Dumneavoastra, DomnuleMinistru si chiar Excelenta. Si dupa ce a picat din slujba a ramasin el ceva castigat, un aer, o iluzie ca a fost unul din cei putinisi dreptul de a nu se intrerupe. Ritmul de colegialitate se ispravise.

Condeiul s'a substituit insa facultatii de a gandi, pana la ex-cludere radicalà: sunt incapabil sä rostesc un gand daca nu tin

DINTR'UN FOISOR 495

de \Tad un bat cu cernealä. Fati de scriitorii care lucreaza unsubiect intreg intai cu capul si dupa ce 1-au ispravit mental ilastern pe hartie, trebuie sa fie vorba de un sector de inteligentamai putin. NE se pare adeseori, inteadevar, ca sunt cel mai tampitdintre prosti. In ceasurile, zilele si anii de imbecilitate totalasocotesc, farl sa ma supar, ca toata lumea s'a inselat, incepandcu mine, care am cutezat sal le arat similitudinile mele de averi.Cu o exceptie. Daca lara voie si fara punct de plecare, imi vinecondeiul dela sine intre degete, situatia se inversea zl si contrastule izbitor. Atunci am impresia ca altcineva scrie cu mana mea sipoate sa scrie uneori chiar foarte frumos si din aceasta pricinanu-mi atribui niciun merit, atata timp cat nu-1 inteleg. Acest alt-cineva nu ma insalà, am incredere sal ma bizui pe el si-1 gasesclanga mine numai daca sunt ajutat de condei, ca in spiritism.E poate absurd insa m'am obisnuit sa n'am orgoliu si nu-miatribui darurile ce mi se acorda. Politica mea fata de atatea nein-telese taine e de asteptare. Epoci de neputinta alterneaza cu epocide belsug, seceta se imparecheaza cu fructificarea, cateodata mon-struoasà. Ramane sa corectezi excesele si sl le diminuezi. Indatace vreau intens sa rästorn o idee in calimara, mi-e cu neputintasi cu cat vreau mai tare cu atat izbutesc mai slab.

Inainte de aceasta introducere am facut exercitii de aducereaminte, ca sa vad, pot sau nu sa scriu, din amintiri. Nu e lesne.Imi uitasem trecutul cu o usurinta care face parte din tempera-ment si nu m'as putea plange de aceasta unica facilitate a mea.Am fericita facultate ea uit instantaneu: Nici nu se poate pozitiemai proasta pentru un om pregatit cu toate tacamurile sa-si scrieamintirile. Cu condeiul, exercitiul a fost totus ceva mai bun deckfail el. Spatiul s'a populat cu sp,ctrul lucrurilor descompusesi mi-am adus aminte o sumedenie de oameni si de imprejuräri,care murisera pentru mine progresiv. E o inviere, o invierc indesordine. Schiopii cauta carji, nebunii minte, ciungul mddulare.Trebuie sa ma prevad si cu un arsenal de proteze, fail sa stiueiaca odata cu iadul meu paradiziac voi invia si eu din Wafflemele. Nu banuiam cat e de intins cimitirul ce zacea in mine. Mor-mintele s'au deschis, ca niste cutii de carton din pod, cu betealasi cu lumanärile stinse, ale fostilor porn: de Craciun, si ma uit la

496 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

maimutoii si ingerii ce-mi tree prin mang, cu o uimire cu atatmai vie cu cat pieriserg din perspectiva mea definitiv. Dar inaintede a-i face sg." joace din elastice si arcuri, ma impiedic de mine:trebuie sa scriu. Dificultatea de abia incepe.

0 povestire care mi-a placut neinchipuit de mult .- naste-rea lui Iisus din Fecioarg nenuntitä si Dumnezeu. In . venireamiraculoasg a Fiului pe lume am ggsit documentul stgrii civileli terare.

Inca nu m'am obisnuit pang la varsta mea sg nu iau foarteserios actul banal de « a seri ». Adeseori dau de acest verb in ziare,la cronica judiciarg, la informatiile cu aldine. Referindu-se la au-toritatea lui personala, redactorul scoate in relief cg ea s'a maipronuntat asupra unei chestiuni, ce revine, zicand « Dupg cumam mai scris » si el « scrie » neturburat... Cuvantul n'are in con-deiul care si-1 asumg asa, un simplu inteles grafic, ca in seria luiactivg alte verbe, puse sä exprime actiuni materiale: am dat larindea, strAnut, am plans... E plin dimpotrivg, de toate intele-surile si spatiile evocate, are adevgr, demonstreazg, clgdeste,perspectiva e stransI in silaba lui. Dacg ma intrebi: « Cemai faci ? » presupui cg vrei sg stii cat sunt de slngtos si rgs-pund: « Bine ! » intrebarea nu mg jigneste. Spune, fiindcgte simti obligat sä stii ai mg indeletnicesc cu cea mai delicatàdintre absurditati: « Ce mai scrii ? » si m'ai mortificat. Cinevaobi nuia sg ma intrebe, dacg nu-1 vedeam ca sä-1 evit: « Ce maicompui? ».

Doug lucruri nu'mi intrg in cap, « interviewul * de care mgferesc cu teroare si intrebarea de mai sus. Multi scriitori o re-zolvg anticipat, cu mana la frunte langa pang, pe un fond debibliotecg. As prefera sg fiu intrebat cu cat se vinde in piatgkilogramul de ceapg.

Existà un gen de oameni interogativi. Am primit adeseorichestionare biografice cu numeroase puncte de intrebare. Intero-gativul vrea sg gie si insistg pentru derizoriul autograf. 0 dom-nisoarg din invgtgmant m'a intrebat odinioarg ce pareri as aveadespre Gustave Flaubert, cu o familiaritate fati de un scriitor,care exclude pgrerea personalà, stupefiantg. Am intrebat-o eineeste Flaubert, si natural, ignoranta mi-a fost platita cu surasul

1

DINTR'UN FOI$OR 497

marelui dispret academic. Dar profesoara a tinut sa-si impartà-seasca parerea ei, afirmand textual ca autorul Doamnei Bovary« scrie curatel ».

A sc-i curatel e o modalitate de a seri, diminutiva si accep-tabila, ca : a fi dragut. Sunt inteadevar scriitori drägup si e unscris dragut. Dar a scri pur si simplu e ceva cu totul gray, pestetoate sensurile de vocabular. A scri e a face din nou si intr'altfeltot ce fusese indiscutabil facut si bine facut.

Am fost constient de exceptionala intindere si adancime im-plicate de acest cuvant, Inca de pe la sfarsitul copilariei, candnu-mi puteam da seama ce insemneaza a scri si and scriam sicuvantam cu un avant de cocos analfabet. Am si publicat. Singuradata, in ioata viata, am trimis, la 16 ani, o poezie revistei socia-liste Lumea Nom!. Fusesem odata dus de colegii de scoala la Clubuldin strada Doamnei si-mi pläcuse ca puteam intra intr'o sala cuoameni multi, fdra bilet. Vorbise un domn foarte elegant, in con-trast cu adunarea de gloata zdrenturoasà, Georges Diamandy,cu jobenul pe masa. L-am cunoscut bine, cu mult mai tarziu,director al Teatrului National.

Trimisesem o poezie, numai ca sa concurez un coleg de bailed,poet consicrat de unanimitatea notei trei in catalogul clasei sicare purtand parul lung si nasturele hainei cusut tocmai sus, lagat, isi acomodase un cap dupa d-1 Radu Rosetti, care 0-1 con-fectionase pe al lui dupa François Coppee, un as, cum se ziceazi, al epocii literare dela Paris.

Colegului meu de banca nu i-a raspuns redactia revistei nimicsi el s'a consolat, afirmand ca plicul cu manuscrise, pe care avu-sese grija sa-1 duel « personal » se ratacise. Spusese intai « per-sonal * si pe urma i-a parut rat de acest adaus de prestigiu des-mintit. Mie mi s'a raspuns la rubrica.redactiei : « Mai Ftii de undesare iepurele? *. Colegul meu a fost cu atat mai jignit cu cat eupusesem manuscrisul fata de el, in cutia postei.

Nici n'am urmarit mai mult. El trebuia pedepsit pentrucaafecta o int& ziere, un amurg sufletesc si un oftat, nepermisein relatiile noastre, o autoritate care-i venea dela repeprea demai multe ori pe rand a clasei a patra si de cateva ori a celeide-a treia. Era timpul unui paralelism curios, inteadevar; copiiide 16 ani fiMd colegi de clasä cu oameni facuti, de ate 25 de ani,

2

498 REVISTA FUNDATHLOR REGALE

care se bucurau de epitetul acordat ca o distinctie de catre pro-fesorii, oportun nedelicati, « magarii din fund *.

E adevarat a de toti acesti mägari din fund nu s'a ales nimic.Unul singur a devenit din gardian director de inchisoare. Me-lancolic si nesigur, raspunzand la istorie din geografie si preferandcaligrafia chiar gimnasticei, practicata cu asprime de catre altirepetenti alesi, el era admiratorul poetului cu haina incheiatala gat. Poetul era sup5rat numai de o jerpelitura scrofuloasa cuneputinta de invelit in guler si cravata, dedesubtul obrazului sial urechii si care il silea sa se fotografieze numai din stanga, chi-nuit ca un om, pus sa doarma, din pricina ficatului, numai pepartea unde bate inima.

Autorul raspunsului din « Lumea Nou5.* 1-am descoperit cu30 de ani mai tarziu, in persoana lui Ioan Teodorescu, diplomatal unei scoli de Chimie din Belgia si ajuns Directorul general alunei mari Societati de Asigurare, prin gazetarie. Aducandu-siaminte de durerile incercate alaturi de oamenii politici ai primelordemagogii burgheze disidente, o failing socialist, o fararna in-telectual si o farama ziarist, complexiunea fragmentara i se re-zolvase in hibriditatea unei pozitii de « libera cugetare )), fostavictorie declarativa a gandirii 4 materialiste».

A cugeta si a gandi, cugetare si gandire, cuvinte program sicare enunta poza comica de a fi savant, sunt lucruri de gingasie,in afinitate de sfieli si rezerve cu actul: a scri.

Scrisul ca si dragostea, e poezie. Te apropii de idee, ca defata lenes adormità, pe care nu vrei sa o turburi si care nu vreisa se destepte si sa-ti fie rusine. Intri in cuibul unei pasariascunse. Ti se pare ea numai prezenta implica o lipsa de bunacuviinta. Ai toate indoielile sfasietoare ale candoarei. Ai umblatdupa ea, te-ai dosit, te-ai temut si ti-a fost frica, fireste, si deea si de tine. Ideea ti s'a p5rut de departe frumoasa dars'ar fi putut sa ai o desamagire si sa sangeri de un contrastde mare si complicata suferinta. La un felinar, care-si aruncadeodata lumina pe fata intoarsa, poti sä dai sub margineapalariei, strambata cu cochetarie, de un ochi de sticla. Nemai-putandu-te retrage, ca sa nu brutalizezi nevinovatia, esti mon-struos obligat sa mergi p an a la capat, daca nu dispari ca un misel.

DINTR'UN FOI$OR 499

Scrisul i dragostea sunt cu consecinte, te legi fatä de sine, derlspunderi secrete cari privesc de-a-dreptul constiinta. Scrisulnu e o simpla juclrie si tragedia lui e cu atat mai grea, cu cat ilgusti mai mult. Nu iei hartia i condeiul flea ovàiaià i repetireaactului nu-ti toceste sensibilitatea. Scriu de 45 de ani i nici azinu stiu cum se incepe o paging, dup/ ce am scris zeci de mii,fàrà sl stiu nici pe acelea cum le-am scris si am famas debutantin perpetuitate, iritat de suficienta arogantà si de atitudinea deomnipotenta a majoritatii confratilor mei. Mai mult; nu stiu cumsl scriu o frazl.

ca dragostea, i scrisul are prostitutia lui.Mi-e greu s/ ma gandesc sI scriu i mi-e mai usor sal scriu

deck sä ma decid. Am intrat in viata expresiei cu zäticnire si cucertitudinea cä scrisul e mai mult i altceva deck a pune con-deiul pe varf si a-I rasa sa colinde hartia sem/nand-o cu muste.Aceastl religiozitate a sentimentului poate ca tine de o insusirede refractie sau de un strabism a ceea ce ar fi spiritul meu. N'asputea sa definesc, dar oprelistea e permanenta.

Impresia ca scrii dela inceput pe material scump, peararng si cl nu trebuie sà-1 strici, dar cl trebuie mai multsl musti din el precis deck sa-1 zgarii, m'a impiedecat delainmultire i spurn*/ si nu m'a lásat sl-mi fac o scull dintr'o starepe care o presupuneam de har. Dacl as fi putut micsora insem-nkatea scrisului, as fi fost in stare sl dovedesc farä greutate6 carti pe an. Pana nu se mai opreste dacl pleacl la drum,dar nu porneste de bura voie. Ramane in loc, lovità de paraliziascrupulului nevlzut, opus infometarii de spatiu.

Ma ofenseaza la autori lipsa tinutei, usurinta iau activi-tatea de orisiunde i cl se masoarà cu orisice, s/rind peste pie-dici fled s/ le doboare, parcurgand arena cu dexteritatea paiatei

flcand la fiecare inconjur un compliment. MI ofenseazavolumele prea groase.

Recompensa le vine scriitorilor dela magulire, dela opiniaagonisita dela altii, dela multumirea asteptatà de mandrie, delaun fel de a fi, egal cu o modalitate intim/ a lipsei de caracter.Inlluntrul lor cel adevarat, descoperft fàrà voie in calamitate, eise vkiesc slraci, provizorii i caduci. Imi place gladiatorul carenu primeste aplauzele cu

2e

cä1i

slugarnicie.

ci si

soo REVISTA VUNDATIILOR REGALE

Am incapacitati agresive impotriva consolarilor artificiale.-Daca-mi stiu lucrul iesit din mainile rnele prost, pentru motivecunoscute mie, nicio lauda nu ma poate implini, dupä cum niciinjuria lucrului definit nu ma stirbeste. Reputatia unui autor cunume e injghebata, in general, pe centimetrul unei diferente con-fuze si pe un compromis; din ceea ce autorul a fost inapt sä spuiesi din ceea ce cititorul, ignorant al operei de inducere in eroare,sincera sau frauduloasa, ii acorda peste masura. Deficitul si golulsunt totus de fall si germenul e sterp.

Scrisul poate sä fie un lucru de superficialitate, o bagatelizare.Nu asemenea scris, farl vocatie si turburare, ma intereseaza. Evorba de inspiratie si de object impachetat. Artistul fail colabo-rarea inefabilului e lipsit de chin si de indoialà. Productia luicinica e fundamental vulgara.

Nu mi-am explicat multa vreme de ce-mi prefera gustul,unei icoane catolice semnata chiar de un nume din istoria artelor,o icoana ortodoxa. Anatomia si carnatia romana exuberantä, ex-prima o beatitudine indopata, pe cand iconografia noastra ex-ploateaza excluziv conventia ca dobandirea cerului e o suferintätorturata si fara. extaz. Organele neverosimile afirml ascetismul sicontra esteticei pudrierei lucrul urit se infrumuseteaza prin subinteles.Zugravul si argintarul ingramadesc aurul pe o figura scheleticl siursuza si dau un Iisus cu viata exterioara opritä la scandura si metal.

Apoi, si alte deficiente personale impiedica scrisul. De multeori redactarea e relativ corecta. 0 implinire pe ici, pe colo,mai tarziu da un rezultat relativ bun de tipar, daca implied tiparul.De obicei, n'am scris pentru tipar si m'am pazit de teme date,cum e cazul cu paginile de fatal. Scriu in toate zilele fara aceastaconstrangere si adun manuscrise fall scop. Trebuinta de a le lAsasa zaca si sä se raceasci e un comandament: la citire, selectia efacuta prin rezistenta. Daca rabzi o prima si o a doua lectura amanuscrisului tau, sfortare mai totdeauna antipatica, si dacarnanuscrisul nu ia directia cosului numaidecat, poate ca ai noroculsa brodesti. Placerea mestesugului tine atat cat dureaza scrisul,ca visul frumos numai in somn. DaLA iti trezesti scrisul la lectura,iti dai seama Ara greutate, ca, luat de condei, ai dormit un vis, lalumina zilei stupid.

DINTR'UN FOISOR 501

Am scris surnedenii de versuri in manuscris si am tiparitcartea mea de versuri, cea dintaia, la 47 de ani, and trecuseratoate momentele de coincidentä. Intarziasem asupra orariuluimeu cu 7 ani, gandul meu statornic fiind sa scot o carte, daca seva putea, la 40 de ani si o singura mrte. Nu devenisem profe-sionist, interzicandu-mi categoric sa-mi fac din ce mocnea maidelicat iradiant, o meserie si adevarata carte a unui artist credca e una, cu conditia sa fie unica... Mai tarziu, a trebuit sa cedezsi sä public mult mai mult cleat voiam.

Neavand avere parinteasca, a trebuit sa o castig, pentrucanu mi s'a impacat firea cu bcema, cu gheata scalcie, cu matreatade pe guler, cu carnasa murdarl. Din panza mi-am ales inul sidin stofa mohairul. Natura mi-a dat un ceea ce se chiama stan-dard de viata ridicat, care nu putea sa fie alimentat dintr'o pro-fesie de subaltern si cea dintai avere adunata, la fizic si la moral,a fost o ireductibila independenta. De ate ori am simtit ca oindatorire platita ma face numar curent, am paräsit-o, riscandsä mor de foame insa foarte incredintat in secret de contrariul,cum a si fost intotdeauna.

Am facut multe meserii si am trecut prin N altori ca un cainecare le biruie, preocupat sa scape de innec un singur obiect. Obiec-tul cainelui meu era ... condeiul. Mi 1-a dus in gura ani de zilevitejeste.

i fireste, am tinut sä intemeiez o buna stare dintr'una dinmescriile parasite. Imi trebuia o meserie, ca sl nu cer penei niciuntrafic si sa o pot 'Astra curata, cum cred a a jamas. Niciodatan'am dat gres in ce am inceput si succesul cà m'am tinut la supra-fata putea sa-mi dea autoritate comercialà. Aflandu-ma ca scriuversuri, and voiam sa fac o treat* literatii cu lectura anec-dotica, imi aduceau aminte cu surasul nerodului ironic, de Balzactipograf si de Ingres violonist, cunoscand si dotiä boabe frau-tuzeste. Pe de alta parte, Bancherii la care m'am adresat de ca-teva ori, nici ei oameni de finante si dobandind din concesiunipolitice reputatii false de « brasseurs d'affaires », erau rosi de undemon, frecvent la oamenii miei la suta, al literaturii. Mi s'aurefuzat imprumuturile din care puteam sa ma stabilesc, pe mo-tivul suspinat cu o sinceritate trista, ca am o ta ent... ». Talentulte obliga sa nu disputi cu contLmporanii 01 inavutiti nu stii

502 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

cum, dreptul de a trai confortabil. Pe cateva tangente incercate,trebuia sä ma elimin singur din viata, ca sä plac mai mult.Punctul meu de vedere era sa rezist cu orice pret.

Refuzam sa. \rand pe Dumnezeu in flacoane si aveam senti-mentul ca scrisul profesional duce la o modalitate de inticalosire.Cu atat mai putin as fi putut accepta solutia usoara, a banditis-mului de presä cu un condei caruia, in polemica, incepuse sa-icreascl un colt ascutit. Mi-au displacut cu deosebire solutiileusoare si am socotit o declasare adaosul la usurinta al malonesti-tatii. Am läsat pe cei cu poftele darze si cu vocatii mai turburi saagoniseascl situatiile, cu care n'as fi avut ce face.

Dar de multe ori redactarea dinteodata iese proasta. La citire,a doua zi, esti inspaimantat. Scos din fire si piscat in punctul deonoare, bagi in foc si faci a doua redactare, poate ca mai buna.Se intampla ca tocmai a patra sä capete fail. Dar pana atuncite Iasi... Pot sal scriu din nou ceva dar nu pot sa ma copiez.

E o mare insuficienta practicl pentru un scriitor sa nu secopieze : 8o la suta din succes tine de facultatea catarului. Tepoti face scriitor cu un sistem de fise si biletele organizat. Cu-noastem un autor care scrie o carte de literatura, intr'o luna. Eln'a scris-o, a lipit-o si a croit-o. El confectioneaza. Altii fac unvolum in doua luni, cu verva robinetului de apa. A scri devineprin « munca * o posibilitate de a face carti. Oricine poate sa. leLa si sa fie scriitor. Difuziunea imprimeriei cere copie sirasp andirea stiintei de carte de lectura, servità de editori : industriecompusa. Pe de aka parte, spiritul critic de nuanta profesionala,furnizat de biblioteca si cartoteci nici nu se impiedica de pro-blema vocatiei. Munca o inlocuieste. Un merit de tabacar si defirma se substituie acelei spontaneitäti, reale sau obtinute, careda aroma si substantä cuvantului cuprins de fraza.

Calificative critice, mutate dintr'alte profesii in literatura decreatie, rispund la modificarea tineretii de zbor in imbatranireasubstantei. Se citeau despre carti judecati de aceasta calitate: bineconstruità. Ion Kalinderu a fost un precursor. Elogiul lui pentrusculptura era ea « are relief » si pentru o figura ca « parca vorbeste ».Sensurile falsificate treptat prin diformatie profesionala ajung sapromoveze in literatura merite pe care literatura le ignora.

DINTWUN FOI$OR 503

In vacantele goale dintre clase clpatasem deprinderea, pe caream pastrat-o pentru copii, sä folosesc lunile de vara cu o treabamanualä. Un astfel de ragaz m'a gasit angajat la un pietrar indu-strial. Din atelierul lui au iesit toti ingerii i toate alegoriilebusturile care contribuiesc inca i azi la amplificarea grozavieimonumentale in cimitire si piete. Un lucru m'a desamagit: exe-cutia unei statui, tertipurile tehnice intrebuintate pentru scoa-terea din blocul de piatra a unei figuri.

Imi inchipuiam, de bunk' credintä, cà sculptorul taie cu daltade-a-dreptul in material etern. Ca fiecare spat-tura rupta de ciocaninainteaza 'Ana la forma dinlauntru, scoasä la lumina progresiv.E trivial ! Figura, modelatà in pamant e stramutata in ipsos pescheletul unei armaturi de sarme i fier. Se obtine intai pentrufiece parte, taiata din model ca sapunul i uscata, ate doua tipare,reproducand in gol interior formele massive. Negativele impreu-nate ca niste coji de nuca erau unse i impreunate. Pe o gaurase turna ipsos lichid. Se desparteau gaocile dupà inchegareal:Area copia lucrului modelat. Bratele, capul, picioarele, erauturnate deosebit i modelul se reintregea din lipituri intre bucati.

Procedeul, la indemana oricarui potcovar, mi s'a parut ru-sinos si artistul inutil.

Trecerea din ipsos in piatra era facuta de calfe. Cu un compasincrucisat lucratorul insemna modelul de gips, protuberantele,excavatiile, toate Inä1imile i adanciturile, cu puncte. Ipsosul erainväluit in sute de constelatii solidare, numerotate, concretizandplanurile deserescande ale unui relief. Era o contabilitate.

Dupa ce aceasta migaloasä opera de carpaci era ispravita,langa ipsos era transportata pe valatuci lespedea de piatra aleasà.Compasul cu patru varfuri, ca o pirostrie mobilà, ridica punctelede ipsos i le stramuta pe bloc, reproduse unele dupa altele. Daltaciupea din bloc nivelul ce-i trebuia si, incet, incet, se arata o mo-maie Inca diforma, de dimensiunile modelului imitat.

Mi-a cazut de pe ochi o iluzie i un farmec. Frumosul me-stesug imaginat, n'avea niciun mister, nicio poezie si mice lucrulipsit de aceste insusiri deceptioneaza, pentru ca se invata.

Tot asa se cladeste din materiale analoage i o carte. E o me-toda, un complex de siretlicuri. Viaa dandu-ti totul de-a gata,aduni, acumulezi, incleieti, i opera e terminata. Mai trebuie

M

gi

504 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

o semnatura, un editor care o lanseaza si o critica amicalä, cafamilia care primeste statuia funebra si recunoaste asernanareapietrei cu decedatul dupa barbison. Para ar avea cravata undefect ar merge: cheotoarea dela revers e exacta si jiletca per-fectä. Literile de aur, care vor fi spalate de ploaie, ale inscriptiei,se vor improspata la o editie viitoare, prin suprapunerea uneifoite de bronz peste o urmä de lipici.

Am pornit in viata confuza cu o certitudine totus inca siastazi intacta: literatura trebuie intai si 'ntai si pand la urma detot, sa fie animata de o viata ingropata in temelii si controlulacestui duh nu poate fi facut pe imbacseala prozei lungi, cleatintermitent, in paginile foarte putine ale unei carti.

Concluzia e simpla. Orice gen de literatura intins e artificialsi minte principiul, care cere intinderea in profunzime.

D-1 Cineva mi-a mai spus:Ai trait momente multe, ai cunoscut feluri de oameni, ai

avut o copilarie. Da si cateva portrete.Tot cuprinsul frazei e adevarat, dar ceva de care n'as dori

sa mai aud e copilaria. 0 au copiii mei, eu n'am avut o copilariesi m'am razbunat amplificand-o pe a lor. Ar trebui suprimatradical basmul literar al copilariei fericite. Nu-si datoreste sie-sitin interes copilaria, ci facultatii de a minti a celui ce si-ar po-vesti-o. Scriitorul cu vocaf e trece inaintea copilariei lui.

S'a citat in convorbire un povestitor.A cela si-a scris o copilarie si nu a putut sa-i dea trans-

figurarea pe care o capatä, de pada', gaina comuna in desenuljaponez. E o copilarie cu sarituri de garduri si scrisa de el, nu sedeosibeste de nicio copilarie. Un fapt trait nu merita 0' fie po-vestit fail o echivalentl artistica peste ispravile unui pust. Maidibaci sd noteze dupa ureche deck sa transpuie lucrul viu sau sa-1urzeasca inchipuit, copilaria lui scrisa e ca mice copilarie nescrisasi nu capata accent, purtata de condei.

Amintirile copilariei, prin imitatia unei pozitii care a con-sacrat fericirile varstei, par frumoase fall sa fie. Copiii traiescaproape la fel, suferintele lor si cruzimile sunt aceleasi. Este ceamai amara varsta a vietii. N'as voi 0' mai fiu odata copil. Tablou-rile cumplite de scarba imi fac odioasa copildria. Vorbind de

DINTR'UN FOISOR 505

copilaria mea cu sinceritate ar trebui, dna as mai avea conceptiade acum 40 de ani ca oamenii sunt raspunzatori, sa osandescsa execul. Azi, cand mi-am schimbat perspectivele, as batjocorio abjectiune numai pentru necesitati de stil si nu ma mai lasainima, care impaca totul i iarta totul, pentru randuielile consfintiteale 1400, sa urmäresc orbeste, cum faceam in gand altà data,omenirea, val-vfirtej, cu granate aruncate indistinct in valmasagul ei.

Amintirea fiind o marturie la toate momentele vietii, si pen-truca infatiseaza pe filmul sufletesc, gratuit, lucrurile trecute,din trecutul ei se iveste parerea de rau, deviata in consolare,cà viata scade. De vreme ce am trait o imprejurare avem satis-factia iluzorie ea am biruit-o si ca biruim totodata si timpul, carene ajunge din urma i ne inneaca. Nefericirea zilei de azi se man-gaie cu nefericirile unui trecut ispravit. Omului ii place sa seminta i sa fie mintit si and nu-I mai minte nimic si nimeni, sedesorganizeaza.

Portretele oamenilor pe care i-am cunoscut ar fi inteadevaro resursa: ate un medalion, ca un martisor, o sa se strecoareprintre randuri. Gandul d-lui Cineva se ducea poate intr'altaparte, la oamenii numiti pe nume, precis. Nu m'as mai incu-meta sa zgandaresc un viespar. Ori de ate oH am conturat intrecut o fizionomie anumità, la tristetea ca i-am deteriorat cevadin echilibrul sufletesc venea sa se adaoge scandalizarea catego-riei si in oHce categorie numeri cunoscuti, pe care nu tii sa-imalmesti. Scriitorul nu trebuie sa aiba legaturi, el ar trebui sacunoasca foarte putina lume : n'ai cel putin libertatea sa alegi.

Un portret dacà nu e sincer Ii pierde autenticitatea. Injuriosindispune; omagial, pare interesat. Nu poti insulta o canaliepentruca starnesti toate canaliile si nu poti fi elogios cu un omde isprava pentruca ti-ar fi facut bine iar pe cei ce ti-au fdcutrau nu-i desmierzi. Un prieten din prima tinerete, fost si sef deguvern, dispunea de o sensibilitate adecuata, refuzand sal-0 ajuteprietenii, pentruca erau prieteni i pentrucl ii inchipuia printr'odeformare a sentimentului fricii, ca e cinstit. In schimb, Ii inda-tora adversarii cu slugarnicie. Bilantul vietii acestui mare nefericit ?A desgustat pe toata lumea i n'a lásat o amintire decal placii depiatra, pe care i-a fost numele sapat.

si

5o6 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Un portret bun e lard elogii. E curios ca elogiul nici nu atragenici nu se scrie lesne cleat pentru muzicanti, pictori sau poeti,adicl dinaintea unui lucru definitiv conturat. Omul social si po-litic are silueta fluida, tremuratoare si disolvata, oglindirea luise prezinta sluta, ca intr'un geam cu luciul poncis. El nu ajunge,improvizat si contradictoriu, saii rosteasca o figura fail variantesi schema lui moralä, traitä din aproximatii, e inconsistentl.

Dna te-ai apucat, tonul polemic e cel mai convenabil, fundcel mai dinamic si esti dator sa te achiti de el frumos. Fara a ur-mari desconsiderarea publica a modelului, portretistul e inspiratdela o problema mai subtila. Silindu-1 sa se indoiasca despre sine,scopul unui atac e satisfacut. Il ajuti sl intre in panica treptatasi daca e rau si dusmanos insul se lucreaza singur in tacere ca unvenin, care-si capata toxicitatea intreaga in filtrari divizate siprin maceratie lentä.

Am avut cazuri caracteristice in observatie. Descurajare, ina-petenta la lucru, demoralizare. Pe masura ce ura sporeste, dupao vivisectie bine operatä, individul se infecteaza dela sine si plagalui intinsä pe toga fata, necicatrizatl, desveleste si scheletul.Uneori, ai operat in treacat, sub impulsul secundei, si ai si uitat,pentruca niciodata nu te mana rlutatea ci numai nevoia corn-pensatiilor si a restabilirii, si ani de zile dela data unui portret,te intalnesti cu un om deslanat, care-si datoreste desagregareaunui articol al tau de zo de randuri. Ii sugerasesi cateva idei care1-au obsedat.

De altfel, niciun om nu rezista unui refec bine condus, fiecat de beat de sine si de inchipuit puternic. Acest lucru e valabil,nu numai pentru cetatenii speriati care nu raspund, dar, lucruciudat, mai ales pentru scriitori si pentru polemistii cu profesiade polemisti.

Amintirile sunt legate si de multi oameni care au murit darcare nu intra intre acei morti pe care ii numim « mortii nostri *ca sa-i respectam. Multe imprejurari evocate aduc din pamantlesuri care trebuiesc judecate. Ele au prelungiri si afinitati culocurile comune actuale si cu oamenii kr in viata. Cu atat maimult ar trebui judecati. Judecata adevarata sufera insa de stir-birea prezentelor contemporane si nu poti face judecatä ade-

DINTR'UN FOI$OR 507

\Tanta, pentrucl nu esti liber libertatea morald fiind monstruosconditionata si eroismul de a te propune victima pentru admi-ratia cereasca fEnd un eroism nepractic si brut. Esti obligat fatade morti sa te porti ca Eta de reeditarile lor in viata. Iata de ceistoria e mincinoasà, ori de cate oH infatiseaza situatii si lucrurimai noi de o suta de ani. Pentru cele mai -vechi cronicarul nuare documente traite si facand apel la imaginatie si la interpre-tare, adevärul adevarat se pierde in drum de doua oH pe veac. *iviata tagaduieste. Avem doua opiniuni sau fete ale unuia si ace-luias lucru, unul conventional si scris si altul gandit.

Pot eu si poate oricine sa ia momentul trait si sà si-1 aducaaminte cu sentinta lui ? Nu se poate. Scrisul din memorie e, orisi cum, falsificat si ipocrizia de azi porunceste retrospectiv si ati-tudinea din ziva de ieri.

Tot ce putem cere unor amintiri, care in singura lor materia-litate sunt fara valoare, este complicitatea condeiului si o tradareredusä.

De altfel, nimeni nu prefera un adevar idiot unei alterari bineintentionate, sperand cu toate acestea, pentru onestitatea abstractaea si adevärul poate sä figureze intr'un text, ca fragmentele inac-tive dintr'o emulsiune.

Asta a fost o prefata. Mai trebuiesc amintirile incercate ? Amo indoiall.

T. ARGHEZI