FmponrcH NrptzscHE

Dincolo de bine gi de rd,u

Edilia a II-a

Traducere din limba germani deVrcron Sconannr

Prefa!5 deVasrlo MuscA

\AA

CupnrNs

Perspectiva lui,,dincolo de bine gi dincolo de r6u"(Prefa{i de Vasile Musc6)..... ........ 5Capitolul I. Prejudecili ale filosofiIor ........34Capitolul II. Spiritul liber........ ...................59Capitolul III. Fiinla religioasi ...................82Capitolul fV. Maxime gi interludii............................. 10 1

Capito1ul V. Contribulie la istoria naturali amoralei.... ............... 115Capitolul VI. Noi, inv6{a!ii... .. 139Capitolu1 VII. Virtulile noastre ................ 160

$apte mici dictoane despre femeie....................... 183Capitolul VIII. Popoare gi patrii ............... 188Capitolul IX. Ce este aristocra\ia? ...........275

PonsppcrrvA LUI

,,DINCoLo DE BINE $I DINCoLo DE Ri.u"

Consideraliile pe care le prezentim in continuare igiiau ca pretext douh lucriri ale lui Nietzsche - Dincolode bine 9i de rd.u. Preludiu la o filosofie a uiitorului(Jenseits uon Gut und Bcise: Vorspiel einer Philosophieder Zuhunft) - 1886 Si - Genealogia moralei. O scrierepolemicd, (Zur Genealogie der Moral. Eine Streitschrift)- 1887. Scopul acestor consideralii este de a aduce celedoul cunoscute lucr5.ri nietzscheene mai aproape de in-lelegerea cititorului de astizi prin invocarea unor datede biografie gi de biografie intelectuali ale autorului 1or.

1.

Cele doui lucriri - Dincolo de bine gi de rd,u (1886)gi Genealogia moralei (1887) - aparfin aceleiagi perioa-de a crealiei nietzscheene. Una relativ mai linigtiti, inm5"sura in care se poate spune c[ in atAt de zbuciumataexistenfi a flIosofului se intAlnesc Ai asemenea episoadecare contrasteazi cu tot restul vielii sale. Ea este cu-prins[ intre dou[ secvenle declarate de boal6 gi poatefi circumscrisl intre 1883 qi pribugirea din 3 ianuarie1889 de la Torino, din care Nietzsche nu va mai reugi sise ridice niciodati. Va iegi din ea doar odatl cu moarteasa, survenit[ Ia Weimar in 25 august 1900.

FntnonrcH Nmrzscnn

Mai inainte insi, din 1879, Nietzsche se pensionea-zi la numai 35 de ani renunlAnd definitiv la postul s5ude profesor de filologie clasic[, pe care l-a definut intre1869-1876 Ia Universitatea din Basel. Va trebui si tri-iasci de acum inainte dintr-o pensie anuald oferiti deoragul gi Universitatea din Basel. Beneficiul cel mare alacestei situalii se poate inregistra insi in planul gAn-dirii, al crealiei nietzscheene. Eliberat de obligatiilesale universitare, Nietzsche realtzeazl. condi{ia ideal[a gAnditorului autonom, deplin independent de oriceconstr6ngere din afar6", care igi poate permite o liber-tate absoluti de migcare a ideilor sale intr-un registrutematic practic nelimitat (este ceea ce se numea in epocSPriuatgelehrter). Pentru Hegel 9i pentru toti gAnditoriide gcoali hegeliani, de altfel, libertatea ca climat socialexterior conteazb. ca o condifie fundamental[ a actuluigAndirii gi tocmai existenla ei in Grecia antici este ceacare a asigurat extraordinara dezvoltare de aici a filoso-fiei. Intr-o scriere polemici din Parerga gi Paraliponlenaintitulati,,IJber die Universithts Philosophie" (,Desprefilosofia universitar["), Schopenhauer va intoarce aceas-ti idee hegeliani a libertSlii ca o condilie a filosofiei chiarimpotriva lui Hegel. Un filosof, profesor universitar, con-stituie un angajat de stat, un simplu funcfionar, gAndeg-te la comandi in schimbul unei remuneralii financiare,nu poate fi liber nici in via!5, nici in gAndire. In acesteimprejuriri, nu numai cI nu poate gAndi gi rosti adev[-rul, dar printr-o atitudine de sofist este chiar interesats5-1 escamoteze.,,Astfel - conchide Schopenhauer - pro-fesorii universitari de filosofie ajung intr-o situalie foar-te special5 (eigentilmlich) qi putem, in sfArgit, denunlaodatl pentru totdeauna secretul acesteia. In toate cele-lalte gtiinte profesorii au doar obligalia de a preda, duplputeri qi posibilitifi, ceea ce concordi cu adevirul gi cucorectitudinea. Doar in cazul profesorilor de filosofie

Dincolo de bine gi de rdu

lucrurile trebuie cercetate cunl grano salis. Filosofia areaceaste particularitate c5. problemele qtiin[ei sale suntidentice cu cele asupra c[rora religia emite judecili; deaceea am numit-o metafizicl a poporului. Potrivit aces-tui model, profesorii de filosofie ar trebui s[ predea gi eiceea ce este adevirat gi corect: dar aceasta trebuie si fie.+In principiu gi in mod esenlial, identic cu ceea ce suslinereligia statului (Landesreligion), care este, desigur, inaceeagi mlsurd gi adev[rati gi corect[."1

Controlul exercitat de puterea politici asupra gAn-dirii se realizeazl. prin intermediul religiei oficiale, incAtpentru un profesor de fiIosofie a contrazice o propozi\re areligiei de stat echivaleaz6 cu a te opune statului insuqi.,,Prin urmare, atdta timp cAt existi Biserici, Ia universi-tate nu se va ingS.dui decAt predarea unei filosofii care vaacorda o mare atenlie religiei statului pe care, in puncteleei esenliale, va trebui sI o urmeze in paralel qi care se vatrage din ea."z Concluzia lui Schopenhauer este categori-ci: ,,De aceea este extrem de rar ca un profesor de filosofies5. fi fost in acelaqi timp un filosof adevdrat"s.,,Aceasta nuimpiedicd pe acegti ingugti filosofi de universitate si sesimti fericili totugi sub aceste restriclii; pentru cI lelulIor este de a cAgtiga un venit onorabil gi cinstit, pentru ei,femeia lor gi copiii 1or, precum qi de a se bucura de o oare-care reputalie in fala oamenilor"a Lucruri valabile, toate,in linii mari gi pentru universitarii de asthzi.

1 A. Schopenhauer, ,,Ifber die Universitdts Philosophie" inParerga gi Paralipomerua, Ziarich, Diogenes Verlag, 1977 Bd. I, p. 158.

2 Ibidem p. 158.3 Ibidem p. 159.a Ibidem p. 159.

Fnrponrcn Nrnuscnn

2

O intrebare se insinueazl. nelinigtitoare: cum a re-simtit Nietzsche aceast6 stare existentS in universiti!ilegermane din vremea sa? EI este unul din primii gi cei maiacufi critici ai situafiei in care se afl5 Universitatea ger-man5. a vremii sale, asupra cireia revine in mai multe rAn-duri. In capitolul,,Ce Ie lipsegte germanilor" dinAmurgulidolilor (1889), pe care prin convenlie am putea-o conside-ra drept o lucrare ,,tdrzie", critica Universitilii germanevine in contextul mai larg al condamnlrii intregii culturigermane. ,,Si facem un calcul aproximativ: cultura ger-mani nu numai ci e limpede ci se afli in declin, dar nulipsesc nici suficiente motive pentru asta"5. Asupra ger-manilor apasi responsabilitatea unui rlspuns dificil dedat -,,ave!i - pot fi chestionali germanii - fie gi numai unsingur spirit care s5" conteze pentru Europa? Cum a con-tat un Goethe al vostru, un Hegel aI vostru, un HeinrichHeine aI vostru, un Schopenhauer al vostru? - Faptul cEnu mai existi nici un singur filosof german - in privinlaasta uimirea e nesfArgit5"6.

lnsi Nietzsche il identifich cu precizie gi pe cel carese face vinovat pentru aceasti stare lamentabili in carese zbate spiritul german. Este ideea de Imperiu, care aprovocat ruina spiritului. ,,in istoria culturii europene,ascensiunea <Imperiului> inseamni mai inainte de toateasta: o deplasare a accentului principal"T. Imperiul gi-asubordonat intru totul spiritul cu pretenliile sale, subforma lozincii ingel[toare a,,statului cultural".,,Cu1turagi statul - observl Nietzsche - si nu ne amigim in

5 Fr. Nietzsche, ,,Ce le lipseqte germanilor"lor in vol. $tiinya uoioasd^ Genealogia moralei.Bucureqti, Editura Humanitas, 7994, p. 494.

6 Ibidem p. 495.7 Ibidem p. 495.

in Amurgul id.oli-Amurgul idolilor,

Dincolo de bine Si de rdu

aceaste privinli, sunt antagonigti; <statul cultural>r nu-idecAt o idee modernS. Ambii triiesc Ai se dezvolt[ unulpe seama celuilalt. Toate marile epoci de cultur[ suntperioade politice de declin; ceea ce e mare in sensul cul-turii a fost nepolitic, ba chiar antipolitic..."8 Dovada oface Goethe: in marile sale opere el este a-po1itic, su-pra-istoric, abordeaz6 lucrurile din unghiul eterniti-fii. Nietzsche reclam6, in replic6, o distinclie corecti acapacitililor spirituale de care dispune un popor la unmoment dat. -,,nimeni nu poate cheltui mai mult decAtate"e. De aceea - ,,daci te cheltuieqti pe putere, pe ma-rea politici, pe economie, pe relalii interna{ionale, peparlamentarism, pe interese militare, dacd ili consumiin aceasti direc{ie cuantumul de raliune, seriozitate,voinfi, auto-dep6gire ce-l reprezinli, atunci el va lipsiin cealalti parte".ro Putem constata un consens cu TituMaiorescu, absolut intAmplitor, dar semnificativ. tn,,Prefa!a" Ia edi{ia din 1874 a,,Criticelor" marele nostrucritic scria intr-un perfect acord cu Nietzsche -,,Puterileunui popor, fie morale, fie materiale, au in orice momentdat o cantitate m6rginit[. Averea nalionali a romAni-Ior are astdzi o cifr[ fix5, energia lor intelectuali se aflhasemenea intr-o cAtime fixat5. Nu te poli juca nepedep-sit cu aceasti suml a puterilor, cu capitalul intreprin-derii de culturi intr-un popor. Timpul, averea, tiria mo-ral[, agerimea intelectuali ce Ie intrebuinfezi pentru olucrare de prisos, necum pentru o lucrare gregiti suntin veci pierdute pentru lucrarea cea trebuincioasi gi ceaadevirat[."11 Concluzia pe care Maiorescu o scoate deaici pentru romAni suni la fel de categoric ca cea a lui

8 Ibidem p. 495.e Ibidem p.494.10 Ibidem pp.494-495.11 T. Maiorescu, Critice in vol. Opere - Bucuregti, Editura

Fundaliei Nalionale pentru $tiin!5 qi Artd; 2005 - vol. I, p. 4.

Caprrolur, IVMaxmrp $r TNTERLUDTT

Acela care este dascil din fire, ia toate lucrurile inserios numai in raport cu discipolii s[i - chiar gi pe sine.

,,Cunoagterea de dragul cunoagterii" - iati ultimacapcani pe care ne-o intinde morala: astfel ajungi s[ teincurci inci o dati cu totul in plasa ei.

Puterea de seduclie a cunoagterii ar fi minori, daciin drum spre ea nu ar trebui depigite atiftea pudori.

Suntem ingrali fali de Dumnezeul nostru: eL nu areuoie sd. picituiasci!

lnctinalia d.e a te l6sa cilcat in picioare, furat, min-!it, asuprit, ar putea fi pudoarea lu::ui Dumnezeu printreoameni.

Dragostea pentru unul este o barbarie: c5.ci ea seexerciti in dauna tuturor celorlalli. Chiar gi dragosteapentru Dumnezeu.

,,Am ficut asta", spune memoria. ,,Nu se poate si fif[cut eu^asta", spune mAndria mea gi rimAne neindu-plecat5. In sfArqit - memoria cedeazi..

in{eleptul ca astronom. - Cdt6, vremepercepi stelele ca pe ceva,,deasupra ta", ifiprivirea celui care qtie.

Fnrnnnrcn Nrprzscnp 102

Nu ai observat destul de bine via{a, daci nu aivdzut)gi mAna care, plini de menajamente - ucide.

Daci ai caracter, ai gi o experienli caracteristicita, care revine tot mereu.

continuilipsegte i

Nu intensitatea, ci durata sentimentelor elevateface pe oameni elevali.

Cine igi atinge idealul, prin chiar faptul acestadepSgegte.

ExistS. p[uni care igi ascund coada lor de p[uni turor privirilor - numind asta mAndria 1or.

Un om de geniu este insuportabil, daci nu mai pose.dE cel pulin incl doui insugiri: recunogtin!5 gi curifenie.

Intensitatea gi natura sexualit[fii omului urci pin cele mai inalte piscuri ale. spiritului s5.u.

In imprejurSri pagnice, omul rizboinic din firearunci asupra lui insugi.

Ne folosim principiile pentru a ne tiraniza habidinile, sau pentru a le legitima, omagia, admonesta, as-cunde - doi oameni cu principii identice au probabil ivedere lucruri cu totul diferite.

103 Dincolo de bine gi de rd,u

Cine se dispreluieqte pe sine se preluiegte totodatdca ins care se dispreluiegte.

Un suflet care se qtie iubit firi sh iubeasci la rAndu-iiqi trhdeaz6. zagul- strifundurile lui urci la suprafa!5..

Un lucru care se }Smureqte inlelegerii noastre, in-ceteazd, s[ ne mai intereseze. - Oare ce a vrut si spundircel zeu care ne sfituia: ,,Cunoaqte-te pe tine insu!i!"Si fi insemnat asta: ,,Inceteazd. de a te mai interesa petine insufi! Devino obiectiv!" - Dar Socrate? - Dar,,omuletiinfific"?

E ingrozitor si mori de sete pe mare. Oare chiar tre-buie si v[ sirali adevirul intr-atAta, incAt si nu maipoatl stinge setea?

,,Compasiune cu to!i" - asta ar fr asprime gi tiraniecu tine dragi vecine!

Instinctul. - CAnd" casa ard.e, uiti pAnd qi si prAn-zeqti. - Da, dar recuperezi dupi aceea, in cenug6.

Femeia invati s5 urasc[ pe misuri ce nu mai gtiesi farmece.

Aceleagi afecte au ritmuri diferite la b[rbat gi la fe-meie: de aceea birbatul gi femeia nu mai inceteaz[ de ase inlelege gregit.

in spatele intregii lor vanitili personale, femeile iqipistreaz[ intotdeauna disprelu1 lor impersonal - fa\Ftde,,femeie".

FRrponrcn Nrnrzscnp

Inimd, tnld,n{uitd,, spirit lib er. D ac6, ifiin lanfuri 9i o lii prizonierS., ii poli acordamulte libert5li, am mai spus-o. Dar numeni, in afara celor care o gtiu deja...

pur rnrmaspiriluluimai crede

De persoanele foarte inteligente prinzi a te indoimomentul in care incep si se fAstAceasci.

Experienlele ingrozitoare te fac si te intrebi dac[care le triiegte nu este el insugi ingrozitor.

Oamenii gravi gi melancolici devin mai ugor gi ajuneori la propria lor suprafafi, tocmai prin ceea ceimpovirea26.pe ceilalfi, prin ur5. gi dragoste.

AtAt de rece, de inghe{at, incAt,degetele! Orice mAni care-l atinge sede aceea unii il cred incandescent.

de-l atingi, ili asperie! - $i toc

Cui nu i s-a intAmplat, micar o dati, si sepe sine - de dragul bunului s6u renume?

In jovialitate nu existi nici urm[oamenilor, tocmai de aceea, ins6, preade ei.

de uri impotrimult dispre!

Maturitatea birbatului: asta inseamn[ si fiseriozitatea pe care, copil fiind, o aveai pe cAnd te j

Sh-!i fie rugine de imoralitatea ta: iat[ o scar[ lap6tul cireia ifi este rugine de moralitatea ta.

r105 Dincolo de bine Si de rdu

Cum? Un om mire!? Eu nu il vid decAt pe actorulpropriului siu ideal.

Daci ne dresdm congtiinfa, ea ne va sdruta gi ne vamugca in acelaqi timp.

Spune cel dezamigit -,,Mi-am aplecat urechea sdruscult ecoul, qi am auzit numai laude".

Fa!6 de noi ingine, ne arhtlm mai naivi decAt sun-tem: in felul acesta ne odihnim de semenii nogtri.

Astizi, cel p[truns de cunoagtere s-ar bucura si sesimti ca incarnarea animali a lui Dumnezeu.

Descoperindu-se la rAndu-i iubit, indrlgostitul artrebui si se trezeascS. la realitate in ceea ce o priveg-te pe persoana iubit6. ,,Cum? E ea a$fi de modestS, in-cAt si te iubeasci chiar gi pe tine? Sau atAt de proast6?sau - sau".

Primejd,ia ascurusd. tn fericire - ,De acum, totul imicste pe plac, de acum iubesc orice destin - cine are chefs[ fie destinul meu?".

Nu dragostea lor de oameni, ci neputinla dragosteilor de oameni ii impiedicd pe cregtinii de astdzi si nenrd5 pe rug.

,,Spiritul liber, slujitorului religiei cunoagterii", -pia fraus ii repugni inc6 gi mai mult (ii repugnd ,,re-ligiei" sale) decAt impia fraus. De aici, profunda lui in-comprehensiune fa!6 de biserici, inerenti tipului,,spiritliber" - ca lipsa lui de libertate.