+ All Categories
Home > Documents > Dinamica Dezv Limbii Romane

Dinamica Dezv Limbii Romane

Date post: 20-Oct-2015
Category:
Upload: daddy4dc
View: 163 times
Download: 12 times
Share this document with a friend
Description:
Dinamica Dezv Limbii Romane
526
CUVÂNT ÎNAINTE Volumul de faţă, impresionant ca dimensiuni, reuneşte 51 de contribuţii, cele mai multe prezentate în cadrul Colocviului Catedrei de limba română a Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti (noiembrie 2002), toate destinate cercetării limbii române “de azi” şi reunite sub titlul “Aspecte ale dinamicii limbii române actuale”. Volumul, prin intenţii, conţinut şi realizări, se înscrie în tradiţiile Catedrei de limbă română, în următoarele sensuri: Catedra organizează anual o manifestare ştiinţifică de înalt nivel, reunind cercetători de prestigiu din Facultatea de Litere a Universităţii bucureştene, dar şi din afara ei (Facultatea de Limbi Străine, alte universităţi din ţară, Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan–Al. Rosetti), şi publică anual contribuţiile acestei manifestări. Catedra încurajează constant cercetările asupra limbii române “de azi”, propunându-şi urmărirea limbii în funcţiune şi în mişcare şi surprinderea tendinţelor, a direcţiilor şi a faptelor celor mai semnificative ale limbii actuale, prezentate în spectaculoasa şi rapida lor evoluţie. O bună parte dintre cercetări reprezintă rodul unei munci de echipă, efectuate în cadrul unui proiect CNCSIS (coordonator: Gabriela Pană Dindelegan), grant care se afla în faza de finalizare. Catedra continuă publicarea unei serii destinate dinamicii limbii actuale, lucrarea de faţă constituind cel de al II-lea volum al seriei. Cum faza actuală a limbii se află într-o spectaculoasă mişcare şi restructurare, constituind o sursă inepuizabilă pentru cercetarea lingvistică, sperăm că cele două volume vor fi urmate şi de altele. Catedra încurajează activitatea ştiinţifică a tinerilor, stimulându-i să se includă în cercetările de echipă şi să participe la reuniunile ştiinţifice şi la volumele colective ale Catedrei. Entuziasmul, talentul şi reuşitele ştiinţifice ale multora dintre ei, probate cu prisosinţă de numeroase articole din volum, sunt o garanţie că ştiinţa lingvistică are un “eşalon” tânăr extrem de promiţător. Catedra s-a simţit şi se simte răspunzătoare de continua formare şi “împrospătare” a generaţiilor. Repartiţia cercetărilor în cele trei părţi (Morfosintaxă; Lexic şi terminologii; Pragmastilistică) este, în mare măsură, convenţională. Spiritul interdisciplinar şi perspectiva funcţională, predominante teoretice şi metodologice ale lingvisticii actuale, fac ca graniţele dintre nivelurile limbii şi dintre disciplinele lingvistice să nu mai reprezinte bariere absolute ca în lingvistica tradiţională. Transgresarea nivelurilor şi a domeniilor lingvistice, ca
Transcript
  • CUVNT NAINTE

    Volumul de fa, impresionant ca dimensiuni, reunete 51 de contribuii, cele mai multe prezentate n cadrul Colocviului Catedrei de limba romn a Facultii de Litere din Universitatea Bucureti (noiembrie 2002), toate destinate cercetrii limbii romne de azi i reunite sub titlul Aspecte ale dinamicii limbii romne actuale. Volumul, prin intenii, coninut i realizri, se nscrie n tradiiile Catedrei de limb romn, n urmtoarele sensuri:

    Catedra organizeaz anual o manifestare tiinific de nalt nivel, reunind cercettori de prestigiu din Facultatea de Litere a Universitii bucuretene, dar i din afara ei (Facultatea de Limbi Strine, alte universiti din ar, Institutul de Lingvistic Iorgu IordanAl. Rosetti), i public anual contribuiile acestei manifestri.

    Catedra ncurajeaz constant cercetrile asupra limbii romne de azi, propunndu-i urmrirea limbii n funciune i n micare i surprinderea tendinelor, a direciilor i a faptelor celor mai semnificative ale limbii actuale, prezentate n spectaculoasa i rapida lor evoluie. O bun parte dintre cercetri reprezint rodul unei munci de echip, efectuate n cadrul unui proiect CNCSIS (coordonator: Gabriela Pan Dindelegan), grant care se afla n faza de finalizare.

    Catedra continu publicarea unei serii destinate dinamicii limbii actuale, lucrarea de fa constituind cel de al II-lea volum al seriei. Cum faza actual a limbii se afl ntr-o spectaculoas micare i restructurare, constituind o surs inepuizabil pentru cercetarea lingvistic, sperm c cele dou volume vor fi urmate i de altele.

    Catedra ncurajeaz activitatea tiinific a tinerilor, stimulndu-i s se includ n cercetrile de echip i s participe la reuniunile tiinifice i la volumele colective ale Catedrei. Entuziasmul, talentul i reuitele tiinifice ale multora dintre ei, probate cu prisosin de numeroase articole din volum, sunt o garanie c tiina lingvistic are un ealon tnr extrem de promitor. Catedra s-a simit i se simte rspunztoare de continua formare i mprosptare a generaiilor. Repartiia cercetrilor n cele trei pri (Morfosintax; Lexic i terminologii; Pragmastilistic) este, n mare msur, convenional. Spiritul interdisciplinar i perspectiva funcional, predominante teoretice i metodologice ale lingvisticii actuale, fac ca graniele dintre nivelurile limbii i dintre disciplinele lingvistice s nu mai reprezinte bariere absolute ca n lingvistica tradiional. Transgresarea nivelurilor i a domeniilor lingvistice, ca

  • i urmrirea aceluiai fenomen din perspective multiple caracterizeaz numeroase articole din volumul de fa. De altfel, abordarea fenomenelor lingvistice dintr-o nou perspectiv, cu metode moderne, cu o bibliografie semnificativ i adus la zi, indiferent de faptul examinat, constituie o trstur constant a volumului. De la descrierea unui aspect de limb limitat pn la prezentri de domenii ntinse, de la descriere la interpretare i teorie lingvistic, de la morfosintax la lexic i terminologii, la pragmatic sau stilistic, de la metode clasice la metode moderne, formalizate sau mai puin formalizate, volumul nregistreaz, pe o tem circumscris, diversitatea modalitilor i a perspectivelor de abordare i probeaz eficiena fiecreia, atunci cnd este corect i adecvat mnuit. Multe dintre cercetrile din volum constituie nouti absolute, unele ca metod, altele, ca situaie de limb examinat, altele ca rezultate. Volumul apare ntr-un moment aniversar: mplinirea vrstei de 75 de ani de ctre dou distinse cercettoare, reprezentante de seam ale acestei Catedre i ale lingvisticii romneti, profesoarele Valeria Guu Romalo i Florica Dimitrescu. Ne bucurm c avem prilejul de a le omagia, dedicndu-le, cu stim i profund afeciune, acest volum, rod al unei dorine colective. Providenial, acest volum grupeaz cercetri asupra fazei celei mai recente de limb, asupra dinamicii limbii actuale, domeniu predilect al celor dou cercettoare, care, prin lucrrile lor, au impulsionat direcia de cercetare amintit, oferind modele incontestabile cercettorilor mai tineri.

    M altur gndului a numeroi foti studeni i/ sau colaboratori, mai vechi sau mai receni, care, o dat cu volumul omagial, transmit i urrile lor de sntate i de activitate rodnic. iulie 2003 ef de Catedr, prof. Gabriela Pan Dindelegan

  • Consideraii asupra dinamicii limbii i asupra studierii ei n romna actual

    MIOARA AVRAM Institutul de Lingvistic

    Iorgu Iordan Al. Rosetti, Bucureti

    1. Mult folosit n ultimele decenii, chiar n titlul unor lucrri de specialitate1, substantivul dinamic referitor la fapte de limb, prezent i n denumirea manifestrii care ne reunete, este mai curnd o figur de stil realizat prin adoptarea unui termen cu originea n fizic i n tehnic (mecanic) i nu un termen propriu-zis lingvistic, ceea ce explic i absena lui din cele mai multe dicionare de terminologie a tiinei noastre2 (o excepie notabil: Dicionarul de tiine ale limbii3 alctuit de membre ale catedrei-gazd).

    Definit ca variaie a unei limbi att n diacronie, deci n evoluia ei de la o etap istoric la alta, ct i n sincronie, adic n manifestrile ei sincronic diversificate4, dinamica limbii este un concept supraordonat celor de evoluie/schimbare i de varietate/diversitate (n DSL se spune: Conceptul este mai cuprinztor i mai complex dect conceptele n r u d i t e [spaiat de mine M. A.]: evoluie a limbii i variaie lingvistic5; nrudirea este fie subordonare, fie coinciden parial). In aceast accepie, care se dorete a fi denotativ, nu cred c este nevoie de un termen/concept supraordonat celor menionate, care s exprime ideea general de micare produs n limb, dei accepia avut n vedere este cea mai apropiat de cea originar, dinamica fiind parte a mecanicii care studiaz legile micrii corpurilor6. Dup prerea mea, substantivul dinamic a fcut carier n lingvistic i n alte tiine umane pornind de la sensul din limba comun (notat sub II 3o n DEX) dezvoltare intens, schimbare continu, bogie de micare, sens strns legat de cel curent al adjectivului dinamic: plin de micare, de aciune, activ; care este n continu (i intens) micare, evoluie; care se desfoar rapid; el poate fi util ca termen conotativ, cu aprecieri de ordin calitativ i cantitativ, care prezint micarea (schimbarea n timp sau diversificarea) ca avnd un ritm intens, rapid, o mare amploare. Altfel spus, dinamica (limbii) ar desemna ceea ce, cu metafore care evoc fie rapiditatea, vizibilitatea i elanul, fie acumularea cantitativ din alte domenii, se denumete prin zbucium, frmntare, efervescen, febrilitate, agitaie, spectaculozitate sau boom, respectiv avalan, explozie, invazie, inflaie, n timp ce pentru ierarhizarea variantelor se folosesc termeni cu un coninut care include, mai mult sau mai puin, ideea de agresivitate, de la concuren i confruntare la lupt pentru supremaie. De altfel, din practic, se constat c termenul dinamic este utilizat n descrierea anumitor perioade dinamice, marcate de dinamism, cum este cea actual (n sens restrns) i n special a compartimentului celui mai pasibil de schimbri spectaculoase: vocabularul.

    2. Raportarea celor dou aspecte funcionale ale dinamicii n plan vertical i orizontal la diacronie i sincronie trebuie nuanat. Pentru diacronie este ntr-adevr specific micarea pe vertical, schimbarea de la o etap/faz la alta. Pentru sincronie trebuie precizat mai nti ce se nelege prin aceasta: n seciuni strict sincronice, care reprezint limba la un moment dat, dinamica se manifest n plan orizontal, n varietate, dar dac se consider sincronie situaia limbii dintr-o perioad, mai mic sau mai mare, mergnd pn la un secol, snt inerente manifestrile dinamicii n plan vertical, evolutiv;

  • oricum, perspectiva diacronic intervine n studierea varietii sincronice atunci cnd se disting inovaiile de elementele conservatoare.

    3. In studierea dinamicii limbii snt fundamentale dou distincii: a. ntre uz i norm i b. ntre individual i colectiv; fundamental este i regula unitii stilistice, adic urmrirea faptelor de limb din acelai registru/nivel.

    a. In ce privete distincia ntre uz i norm, se tie c uzul este mult mai dinamic mobil i variat dect norma, care se schimb lent n timp i admite mai puine variante. Dinamica normei se studiaz prin examinarea indicaiilor explicite din diverse lucrri normative (gramatici, dicionare, ndreptare ortografice i ortoepice); n msura n care se ia n considerare i aplicarea lor n textul lucrrilor respective cum a procedat Mariana Costinescu7 n studierea principalelor gramatici romneti dintre 1780 i 1963 se trece, de fapt, de la dinamica normei la dinamica uzului normatorilor, operaia de confruntare a teoriei cu practica fiind bine venit pentru evaluarea eficienei celei dinti. In studierea dinamicii normei este esenial distincia ntre norma oficializat i diverse propuneri normative de autor exprimate n diverse perioade. Dei, cum am spus, norma este, prin definiie, mai puin dinamic, avnd caracter stabil i unitar, activitatea de normare poate cunoate perioade mai dinamice sau mai puin dinamice: o perioad dinamic a existat, mai ales n domeniul special al propunerilor de sisteme ortografice, n secolul al XIX-lea, cu deosebire n prima lui jumtate, cnd contemporanii vorbeau de o febr ortografic sau chiar n general lingvistic; mutatis mutandis, o dinamic n domeniul ortografiei s-a manifestat prin discuiile din anii 19501952 i, mai de curnd, prin cele din anii 19911993, reactualizate recent n dezbaterea din Romnia literar.

    b. Dinamica uzului individual poate fi urmrit pe orizontal n variantele ocurente n idiolectul unui vorbitor/scriitor, iar pe vertical n transformarea n timp a unui idiolect, reflectat, de exemplu, n ediiile diferite ale unei scrieri (e cazul celebru al unor C. Negruzzi sau Gr. Alexandrescu). Dinamica uzului individual (a idiolectului cuiva) poate fi convergent sau divergent n raport cu dinamica uzului colectiv sau/i a normei. Un exemplu de divergen ofer modificrile operate de Heliade Rdulescu la reeditarea operelor de tineree n perioada sa italienizant. Si n ce privete normarea exist normatori individuali izolai fa de tendinele obiective ale limbii.

    4. Trecnd la dinamica limbii romne actuale, este necesar s se precizeze conceptul de romn actual, perioada acesteia, care este neleas n cel puin dou feluri8: ntr-un sens mai larg, sinonim cu limba contemporan, i n unul restrns, ca subdiviziune a romnei contemporane. In sens larg limba romn actual coincide cu secolul al XX-lea, eventual cu ncepere de la Unirea din 1918. In sens restrns ea ncepe cu anul 1990, coinciznd cu perioada de tranziie (de la socialism la capitalism i de la totalitarism la democraie), iar ntr-un sens foarte strict ar nsemna limba din anul n curs, 2002.

    Pentru dinamica limbii romne n sens larg dispunem de material referitor la cteva seciuni/felii relativ strict sincronice: la nivel dialectal materialul obinut pe teren prin anchetele pentru ALR i NALR, la nivelul limbii literare rspunsurile celor trei scriitori chestionai de Sever Pop pentru ALR I (M. Sadoveanu, I. Al. Brtescu-Voineti i I. Agrbiceanu) rspunsuri, din pcate, nevalorificate nc (prin anii 50 a existat la catedra organizatoare a sesiunii de azi o tez de licen cu acest subiect, a actualei scriitoare Elena Gromov) , precum i rspunsurile celor 5 intelectuali (2 dintre aceiai scriitori + I. A. Rdulescu-Pogoneanu, C. Marinescu i P. Grimm) chestionai de Sextil Pucariu, care au constituit baza documentar a studiului Rostiri i forme ovitoare publicat de lingvistul clujean n 19369, materialul notat de Iorgu Iordan n Limba romn actual. O gramatic a greelilor10 din deceniul 19331942 (cu adaosuri pn n 1947 n ediia a doua i pn n 1956 n Limba romn contemporan11) i rspunsurile la

  • ancheta exclusiv fonetic realizat de Valeriu Suteu12. La toate acestea se adaug faptele nregistrate n lucrri normative ca Indreptar i vocabular ortografic de Sextil Pucariu i Teodor A. Naum13 sau n lucrri corective cum snt contribuiile publicistice interbelice ale lui Al. Graur reunite n volumele Puin gramatic14. Toate aceste descrieri ale dinamicii pe orizontal ofer n acelai timp o baz pentru studierea diacronic a dinamicii pe vertical prin compararea cu situaia din etape ulterioare. Un asemenea studiu a ntreprins n anii 1989-1991, ntr-un serial din Romnia literar15, Stefan Badea, care a confruntat recomandrile lui Iorgu Iordan din Limba romn actual cu indicaiile normative n vigoare din lucrrile academice. Eu nsmi am fcut o confruntare a limbii practicate de Iorgu Iordan la distan de trei decenii, relevnd, n recenzia16 pe care am fcut-o la ediia definitiv a Stilisticii limbii romne17, diverse modificri de exprimare fa de ediia princeps; menionez c profesorului meu i-a plcut recenzia i mi-a mrturisit c nu-i dduse seama de cantitatea actualizrilor lingvistice pe care le operase.

    Limba romn actual n sens larg a cunoscut perioade diferite din punctul de vedere al dinamicii (n uz i n norm). Primul deceniu de dup 1918 a fost caracterizat printr-un uz neunitar, ca efect al diversitii i frmntrilor produse de Unire (s-a vorbit n acea perioad de romneasca de dup rzboi), dar treptat lucrurile s-au aezat, la aceasta contribuind att influena reformei ortografice din 1932, ct i aciunile de cultivare a limbii ale unor lingviti cu autoritate recunoscut18, dei au existat i ncercri de normare divergent (August Scriban19). Perioada regimului comunist s-a caracterizat printr-o puternic impunere a normei stabilite n lucrrile academice din anii 50; norma a cunoscut puin variaie (modificri n 1965 i 1982). Dinamica uzului a fost ascuns n bun parte n aceast perioad de controlul redacional instituionalizat, astfel nct textele tiprite nu reflect totdeauna limba manuscrisului original, inducnd imaginea unei uniti/uniformiti i imobiliti mai mari dect n realitate. Cu toate acestea, unele aspecte ale dinamicii uzului din aceast perioad au fost surprinse n diverse lucrri de descriere sau/i de cultivare a limbii, mai ales pe baza faptelor recoltate din pres: alturi de numeroase articole din publicaii de specialitate sau de cultur pot fi menionate cteva cri: Cum scriem. Cum pronunm corect. Norme i exerciii de Fulvia Ciobanu i Lidia Sfrlea20, Corectitudine i greeal. (Limba romn de azi) de Valeria Guu Romalo21, Limba romn corect. Probleme de ortografie, gramatic, lexic de o echip clujean22, Gramatica pentru toi23 i Probleme ale exprimrii corecte24 de Mioara Avram i mai multe volume publicate de N. Mihescu (unul dintre ele avnd n titlu cuvntul dinamic25); la acestea se adaug unele lucrri referitoare la cultivarea limbii n nvmnt. In sectorul special al vocabularului dinamica perioadei respective a fost surprins n Dicionar de cuvinte recente de Florica Dimitrescu26 i n Supliment la Dicionarul explicativ al limbii romne. DEX-S27.

    Perioada strict actual, de dup 1989, se caracterizeaz printr-o dinamic a uzului ieit din comun, pe fondul unei liberti vecine cu anarhia, i prin tendine de contestare i modificare a normei28. Dinamica uzului din ultima perioad a fost studiat mai ales n sectorul vocabularului. Aspecte diverse i priviri de ansamblu se gsesc n cartea Florici Dimitrescu Dinamica lexicului romnesc ieri i azi29 i n cea a Adrianei Stoichioiu-Ichim Vocabularul limbii romne actuale. Dinamic, influene, creativitate30. Ca aspecte speciale s-au studiat mprumuturile noi, n particular anglicismele (crile Georgetei Ciobanu31, broura Mioarei Avram32, articolele Adrianei Stoichioiu-Ichim, colaborarea la proiecte multinaionale), formarea de cuvinte noi, respectiv productivitatea unor formani i a unor baze (articole i comunicri de Mioara Avram, Florica Dimitrescu, Th. Hristea, Irina Preda, Adriana Stoichioiu-Ichim), i transferul semantic de la un stil

  • funcional la altul (contribuiile Angelei Bidu-Vrnceanu i ale Rodici Zafiu). Lexicografic mbogirea limbii romne a fost nregistrat, mai prompt dect n alte perioade, n lucrarea lui Dorin N. Uritescu De la chiocari la vesternizare. Mic dicionar de termeni actuali33, n ediia a doua a Dicionarului de cuvinte recente34 de Florica Dimitrescu i n foarte puin cunoscutele din cauza tirajului mic i a difuzrii nesatisfctoare dicionare anuale ale Mariei Dumitrescu35.

    Dinamica uzului actual sub aspect stilistic a fost surprins n special de Rodica Zafiu, n cartea sa Diversitate stilistic n romna actual36.

    Cu privire la dinamica uzului n fonetic, scriere i gramatic exist contribuii mai puine i, n general, de mai mici dimensiuni. Menionez n mod special urmtoarele cri: Mioara Avram, Ortografie pentru toi 30 de dificulti37; Dorin N. Uritescu, Nouti n ortografie. Corectitudine i greeal38 i Greeli de exprimare39; G. Grui, Gramatic normativ. 77 de ntrebri, 77 de rspunsuri40.

    Acest sumar tablou al studiilor despre perioada actual n sens restrns nu ar fi complet dac nu ar cuprinde ediia a doua a crii Valeriei Guu Romalo Corectitudine i greeal41 (care, n adaosurile sale, confirm existena unor fapte semnalate n ediia anterioar i nregistreaz altele noi) i noile ediii ale Gramaticii pentru toi de Mioara Avram42.

    O prezentare general a dinamicii uzului din emisiunile audiovizuale se gsete n dosarul Consiliului Naional al Audiovizualului publicat sub titlul Folosirea limbii romne n programele de radio i de televiziune43, care conine materialele dezbaterii organizate n iunie a. c. pe marginea rezultatelor obinute prin monitorizarea principalelor posturi naionale.

    In cadrul perioadei actuale n sens restrns cred c se poate constata deja o oarecare scdere a dinamicii. Cel puin n materie de vocabular, n primii ani de dup decembrie 1989 aproape orice pagin de ziar furniza cuvinte noi (mprumutate sau formaii interne), n timp ce acum recolta de nouti e mult mai srac i mai rar, fr a fi nul.

    5. Cteva precizri i comentarii de ordin metodologic. Dinamica uzului se studiaz fie pe texte scrise sau orale , fie prin anchete cu un

    chestionar anume. Studierea textelor ofer avantajul condiiilor naturale de funcionare a limbii, dar i dezavantajul de a nu se recolta totdeauna fapte direct comparabile (aceeai form flexionar, de exemplu). Anchetele rspund dezideratului de a oferi material comparabil, dar au dezavantajul condiiilor artificiale, care pot falsifica realitatea; n mod special snt de evitat anchetele cu informatori filologi, care se simt datori s rspund cum tiu c ar trebui spus, nu cum obinuiesc s spun. Foarte important este i felul cum se pune ntrebarea pentru a se obine un rspuns fiabil, neinfluenat de sugestia anchetatorului; n aceast privin cercettorii limbii actuale ar avea de nvat din experiena dialectologilor.

    Constatrile lingvitilor snt adesea mai mult sau mai puin impresioniste, bazate pe fapte recoltate aleatoriu. Idealul este ca documentarea faptic s fie bogat i cuantificabil, susinut de date statistice. Convingtoare snt diferenele cantitative semnificative (ntr-un articol recent44 am demonstrat productivitatea sufixului -it folosit cu valoare expresiv citnd peste 80 de formaii actuale, fa de 4 semnalate de Iorgu Iordan i de Ana Canarache). Relevante date statistice asupra ocurenelor unor variante, cuvinte sau expresii ofer Rodica Zafiu, n diverse articole din Romnia literar, n special n contribuiile sale care analizeaz cmpul nou de folosire a limbii romne pe Internet.

    Dinamica uzului la nivelul limbii romne vorbite informale este practic nestudiat. S-au fcut progrese remarcabile n ce privete nregistrarea unor asemenea

  • texte (preiosul corpus publicat de Laurenia Dasclu-Jinga45), dar acestea au fost exploatate mai mult sub aspectul teoriei generale, pentru degajarea trsturilor de oralitate, dect sub aspectul dinamicii.

    Dup nregistrarea faptelor de limb, n evaluarea lor ca inovaii este necesar comparaia cu perioadele anterioare celei actuale n sens restrns. Am folosit pluralul perioadele i nu singularul perioada, pentru c specificul social-politic parial retro al perioadei de tranziie face ca unele nouti lingvistice s fie doar aparente46, reprezentnd nouti directe numai fa de perioada comunist, dar fiind de fapt reactivri ale unor elemente care au avut curs n perioada interbelic. Aceasta se vede cel mai clar n vocabular (i nu doar n cel social-politic, ci i n cel monden sau sportiv), dar nu numai n el (vezi, de exemplu, folosirea iniialelor minuscule pentru nume proprii de persoane i instituii detestate47). Dinamica pe vertical nu este deci numai ascendent, ci i cu reveniri/ntoarceri. In acelai timp dinamica nu const numai n adaosuri/ acumulri, ci i n renunri/eliminri; din pcate noi nu dispunem pentru limba romn de reeditri periodice ale unor dicionare generale de dimensiuni medii a cror list de cuvinte s fie revizuit mereu conform unor criterii stabile, pentru a se putea face studii comparative i pe baza eliminrilor din dicionar, cum a fcut pentru limba francez Jean Dubois48 n legtur cu derivatele sufixale incluse n diverse ediii ale dicionarului Larousse. Pe de alt parte, unele inovaii nu snt absolute, ci relative, avndu-i nceputul n perioada precedent. Cteva dintre anglicismele aduse n discuie n legtur cu controversata lege Pruteanu figureaz n DEX dinainte de 1989 (hamburger, hot-dog, ketchup), iar team i goal-keeper fuseser semnalate de Al. Graur din presa interbelic. Existena comun nu nseamn ns totdeauna i acelai statut; aici i spun cuvntul deosebirile de rspndire i de frecven.

    6. Starea limbii romne din perioada actual n sens restrns este considerat de muli contemporani alarmant i descris n termeni dintre cei mai negativi cu putin. Mi-am exprimat i cu alte prilejuri49 prerea c etichetele de genul stricare/urire snt nejustificate i lamentrile aferente exagerate. Avem a face cu o perioad marcat de dinamic aa cum au fost i alte perioade n istoria limbii romne moderne , iar dinamica nseamn via intens i creativitate. ngrijorrile actuale se explic prin transparena mai mare dect n trecut a dinamicii. Chiar dac are i manifestri nedorite, dinamica limbii, ca fenomen natural obiectiv, nu poate fi strns n chingile unor reglementri de ordin legislativ-administrativ; mi face plcere s remarc c primele reacii ferme la o asemenea iniiativ legislativ au aparinut, nc de acum un an50, unor membre ale catedrei-gazd (Andra Serbnescu i Rodica Zafiu), iar n protestele actuale, formulate n general n nume individual, comunicatul Facultii de Litere reprezint singura luare de poziie din partea unei instituii de specialitate.

    In condiiile globalizrii pe diverse planuri, prezint interes s se compare dinamica limbii romne actuale cu aceea a altor limbi europene, n special cu aceea a limbilor est-europene, din ri cu aceleai procese social-politice de tranziie. Asemenea comparaii s-au fcut cu privire la anglicisme51 i, mai puin, cu privire la productivitatea unor formani internaionali sau a unor tipuri de baze.

    7. Cu diversele ei aspecte, cu suiurile i coborurile ei, dinamica limbii constituie o tem generoas i fascinant nu numai pentru sesiunea de fa, ci i pentru numeroase cercetri, permind surprinderea pe viu a modului de funcionare a limbii.

    NOTE: __________________________

  • 1 Dintre lucrrile strine vezi, de exemplu, Andr Martinet, Fonction et dynamique des langues, Paris, 1989, iar dintre cele romneti B. Cazacu, Despre dinamica limitelor dialectale, n Fonetic i dialectologie V, 1963, p. 2739 (articol republicat n Studii de dialectologie romn, Bucureti, 1966, p. 7390) i Gabriela Pan Dindelegan, Aspecte ale dinamicii sistemului morfologic verbal (perioada de dup 1880), Bucureti, 1987. 2 Vezi, de exemplu, Jean Dubois et al., Dictionnaire de linguistique, Paris, 1973; Lexikon sprachwissenschaftlicher Termini. Herausgegeben von Rudi Conrad, Leipzig, 1988; Dizionario di linguistica. Direzione Gian Luigi Beccaria, Torino, 1994. 3 Angela Bidu-Vrnceanu, Cristina Clrau, Liliana Ionescu-Ruxndoiu, Mihaela Manca, Gabriela Pan Dindelegan, Dicionar general de tiine. Stiine ale limbii, Bucureti, 1997; ediia a II-a, sub titlul Dicionar de tiine ale limbii, Bucureti, 2001. 4 DSL, 2001, p. 180. 5 Ibidem. 6 DEX. Dicionarul explicativ al limbii romne, ediia a II-a, Bucureti, 1996, s. v. dinamic, -. 7 Normele limbii literare n gramaticile romneti, Bucureti, 1979. 8 Vezi Enciclopedia limbii romne. Coordonator Marius Sala, Bucureti, 2001, s. v. actual, limb ~. 9 Vezi acum Sextil Pucariu, Cercetri i studii, Bucureti, 1974, p. 404415. 10 Iai, 1943; ediia a II-a, Bucureti, 1948. 11 Bucureti, 1956. 12 Observaii asupra pronunrii limbii romne, n SCL XII, 1961, 3, p. 293304. 13 Bucureti, 1932, cu multe ediii ulterioare. 14 Bucureti, [vol. I], 1987; vol. II, 1988. 15 XXII, nr. 7, 10, 13, 19, 28, 35, 41; XXIII, nr. 47; XXIV, nr. 10. 16 LL 1975, 2, p. 393397. 17 Bucureti, 1975. 18 Vezi Mioara Avram, Unificarea limbii noastre literare i cultivarea limbii n Romnia interbelic, n LR XLVII, 1998, 56, p. 293303. 19 Dicionaru limbii romneti, Iai, 1939. 20 Bucureti, 1970. 21 Bucureti, 1972. 22 Vasile Breban (coordonator), Maria Bojan, Elena Comulea, Doina Negomireanu, Valentina Serban, Sabina Teiu, Bucureti, 1973. 23 Bucureti, 1986; ediia a II-a, 1997; ediia a III-a, 2001. 24 Bucureti, 1987. 25 Dinamica limbii romne literare. Vocabular. Sintax. Stil, Bucureti, 1976. 26 Bucureti, 1982. 27 Bucureti, 1988. 28 Vezi, de exemplu, Ioana Vintil-Rdulescu, Pentru o nou ediie a Dicionarului ortografic, ortoepic i morfologic al limbii romne (DOOM), n Actele Colocviului Catedrei de limba romn, 2223 noiembrie 2001. Perspective actuale n studiul limbii romne, Bucureti, 2002, p. 261271. 29 Cluj-Napoca, 1995. 30 Bucureti, 2001. 31 Aprute la Timioara: Anglicisme n limba romn, 1996; Romanian words of English origin, 1997; Adaptation of the English element in Romanian, 1997. 32 Anglicismele n limba romn actual, Bucureti, 1997. 33 Bucureti, 1993. 34 Bucureti, 1997. 35 Vezi, de exemplu, Dicionar de cuvinte recente 90 i Dicionar de cuvinte recente. D. C. R.-93, ambele volume publicate, la Bucureti, n 1999. 36 Bucureti, 2001. 37 Bucureti, 1990; ediia a II-a, Chiinu, 1997. 38 Bucureti, 1995. 39 Vol. I, Bucureti, 1999. 40 Cluj-Napoca, 1994; ediia a II-a, 1998. 41 Versiune nou, Bucureti, 2000. 42 Vezi nota 23. 43 Buletin CNA nr. 24, septembrie 2002. 44 Un sufix la mod n mass-media: -it i corespondentele sale, n SCL L, 1999, 1, p. 8599.

  • 45 Corpus de romn vorbit (CORV). Eantioane, Bucureti, 2002. 46 Vezi Mioara Avram, Nouti reale i nouti aparente n vocabularul romnesc actual, n LL 1998, 1, p. 3135. 47 Vezi Mioara Avram, Reacii ortografice, n LR XXXIX, 1990, 3, p. 186190. 48 tude sur la drivation suffixale en Franais moderne et contemporain. Essai dinterprtation des mouvements observs dans le domaine de la morphologie des mots construits, Paris, 1962. 49 Vezi Mioara Avram, Stricarea limbii n zilele noastre, n Dilema VIII, 2000, nr. 393, p. 6; Suferinele limbii romne actuale, n Esenial 2002, nr. 1, p. 2627. 50 In Observator cultural. 51 Vezi, de exemplu, Rumiana Liutakova, Trsturi specifice ale mprumuturilor englezeti din limbile romn i bulgar, n SCL XLIV, 1993, 2, p. 151161.

    CONSIDRATIONS SUR LA DYNAMIQUE DE LA LANGUE ET SUR SON TUDE EN ROUMAIN ACTUEL

    Rsum

    Lauteur discute dabord le sens du substantif dynamique et son statut en tant que terme linguistique, en soutenant quil ne sagit pas dun terme proprement dit, mais dune utilisation mtaphorique qui avec un sens dnotatif du mot est superflue (on dipose dj de volution et variation) et qui est justifie seulement lorsquon attribue dynamique un sens connotatif (fervescence, dveloppement explosif).

    Dans la deuxime section de la communication lauteur passe en revue les travaux se rapportant la dynamique du roumain actuel, au sens large (de 1918 nos jours) et au sens strict (aprs 1989). On y ajoute quelques considrations dordre mthodologique concernant la distinction entre nouveauts relles et nouveauts apparentes, ainsi que lutilit des valuations quantitatives et de la comparaison avec dautres langues europennes, dans le cas de phnomnes internationaux.

  • Constrngeri sintactice n dinamica propoziiilor relative. Observaii privind interpretarea relativului ceea ce

    MIHAELA GHEORGHE

    Facultatea de Litere Universitatea Transilvania din Braov

    0. Inovaia n sintax. Ipotez

    Limba real obiectul cercetrii lingvistice poate fi conceput ca o instituie n echilibru nu static, ci dinamic, pe care numai din raiuni metodologice ne-o imaginm ca imobili. Faptele de limb pe care le observm sunt n mod inevitabil ntr-un proces de facere continuii, mai mult sau mai puin observabile, n funcie de compartimentul cruia i aparin. Adesea, termenii, inovaie, creaie lingvistic , tendin, schimbare se folosesc pentru a desemna aproximativ acelai fenomen. E. Coeriu semnaleaz faptul c este necesar o nuanare: schimbarea lingvistic (schimbarea n limb) reprezint difuzarea sau generalizarea unei inovaii, adic implic, n mod necesar, o serie de adoptri succesive. Asta nseamn c, n ultim analiz, orice schimbare este la origine o adoptare. (Coeriu, 1997, 70) i n continuare adoptarea nu este reproducere mecanic, ci e ntotdeauna selecie (id., 74). n aceeai lucrare, lingvistul citat propune o tipologie a inovaiilor: (a) alterri ale unui model tradiional, (b) selecii ntre variante i moduri isofuncionale, (c) creaii sistematice, invenii de forme n funcie de posibilitile sistemului, (d) mprumuturi din alte limbi, care pot implica i alterri fa de model, (e) fapte de economie funcional manifestate prin neglijarea distinciilor superflue n discurs (Coeriu, 1997, 70).

    Dinamica nivelului sintactic presupune aceleai principii generale ca i celelalte niveluri ale limbiiiii; de asemenea, factorii care catalizeaz inovaiile n sintax sunt extrasistemici i se suprapun n parteiv factorilor responsabili de orice inovaie ntr-o limb natural. n ceea ce privete tipologia coerian a inovaiilor prezentat sumar mai sus, n morfosintax sunt posibile mai curnd tipurile (a), (b) i (e), cu precizarea c n cazul economiei, tipul (e), eliminarea unor mrci redundante presupune uneori recuperarea lor n alt punct al lanului sintacticv.

    Ipoteza lucrrii de fa este aceea c n sub-sistemul construciilor relative romneti sunt posibile inovaii de tipul (a), (b), (e) numai n punctele n care nu se manifest puternice constrngeri sintactice. 1. Dinamica n domeniul construciilor relative

    Construciile relative sunt dispozitive sintactice complexe, capabile s exprime relaii i funcii variate. Frecvenavi lor n enunurile din toate registrele limbii este foarte mare, fiind unul din mijloacele predilecte de realizare a modificrii nominale i de exprimare a relaiei de subordonare la nivel frastic.

    Schema general de organizare a unei construcii relative cuprinde un antecedent (+ / - realizat fonetic), un grup relativ (avnd drept centru un pronume / adjectiv / adverb relativ) i o categorie relativizat (urm de regul vid), corespunztoare poziiei sintactice eliberate de relativul deplasat. Aceste trei elemente alctuiesc un lan coreferenial.

    Amintim mai jos cteva puncte n care sub-sistemul relativ prezint semne de instabilitate, manifestate fie printr-o tendin de alterare a unor structuri tradiionale (a), fie prin tendine de selecie ntre uniti cu statut de sinonime (b).

    1

  • (a) Alterare a unui model tradiional construcii relative fr pronume relativ (foarte rare, reperabile numai n registrul

    limbii vorbite, ex.: Voi fi prima s-l felicit (Ant 1, 9.04.2002); conturarea unor serii de omonime n care intr unele relative; tendina ar putea fi

    formulat ca distincie ntre o funcie pe care am putea-o numi relator (statut apropiat de cel al unei conjuncii, n cazurile n care legtura sintactic cu poziia relativizat este slbit, ex.: dintre care, dup care, cum n relative prezentative cu verb de percepie n matrice i ntr-o msur mai mic, grupri de tipul n cazul n care, n msura n care etc.) i relativizator (pronume / adjectiv / adverb relativ legat sintactic de categoria relativizat);

    omiterea prepoziiei n atributivele cu care (ex.: Rochia aia care ai fost cu ea ieri. (text oral, 2001)); am plasat aceast inovaie n categoria alterare a unui model tradiional, i nu n categoria economie sintactic, cum este considerat de obicei, pentru c ni se pare mai important faptul c prin suprimarea prepoziiei se produce o perturbare a sintaxei construciei, n raport cu tiparul romnesc (principiul Pied Piping formulat de Rossvii este obligatoriu n romnviii), chiar dac ulterior aceasta se regleaz prin ocuparea poziiei vide printr-un pronume precedat de prepoziie). (b) Selecie ntre uniti sinonime

    sinonimia unor construcii (concurena dintre unele forme pronominale relative: ceea ce i ce, cel ce i cine, care i ce etc.);

    concurena dintre structurile relative i alte grupuri sintagmatice cu rol de modificator nominal (gerunzii, participii, grupuri prepoziionale); Dintre aspectele enumerate, ne oprim aici asupra sinonimiei dintre formele ceea ce i

    ce, considernd c distribuia celor dou forme pronominale poate oferi argumente pentru a confirma ipoteza unor constrngeri sintactice n dinamica relativelor; n acelai timp, analiza poate oferi unele sugestii pentru descrierea mai nuanat a funcionrii relativului ceea ce, descriere care s in seama de condiiile n care este ntrebuinat astzi. 2. Morfosintaxa relativului ceea ce n gramatici i articole de specialitate

    romneti n literatura de specialitate, relativul ceea ce cunoate dou interpretri: sintetic (n

    majoritatea studiilor) i analitic (mai ales n studii ale lingvitilor clujeni). Prin analiz sintetic se nelege tratarea gruprii ceea ce ca pronume relativ compus, n vreme ce interpretarea analitic presupune identificarea n gruparea ceea ce a dou uniti: un pronume demonstrativ (ceea ) i un pronume relativ (ce ). 2.1. Interpretarea sintetic

    GLR1, 1966, 167 consider relativul ceea ce un compus sinonim cu ce, dar l ncadreaz n paradigma lui cel ce, despre care se afirm c are o situaie special, fiind n curs de contopire (GLR1, 1966, 160). Unul dintre argumentele furnizate n favoarea statutului de compus este imposibilitatea disocierii grupului prin prepoziie: Reeta fericirii sau despre ceea ce nu se vorbete. ntlnim acelai tratament al gruprii ceea ce n articole i gramatici de autor: Bidu, 1966, 87-93, Iordan i Robuix, 1978, 425, Florea, 1983, 189, Guu-Romalo 1985, 233, Ciompec 1985, 287, Diaconescu 1989, 1992, Irimiax 1997, 144, Dimitriu 1999, 286 i n special Avramxi 1987, 119-122, Avram 2001, 188 i Dindelegan 1993, 45-46, care acord o atenie special argumentelor sintactice, ntr-o analiz detaliat a problemei asupra creia vom reveni (infra, 2.3) 2.2. Interpretarea analitic

    n favoarea interpretrii analitice a gruprii ceea ce se pronun Nilssonxii 1969, passim, Hazyxiii 1966, 103-106, Draoveanu 1997, 70 - pentru care unicitatea verificat a

    2

  • cazurilor constituie un argument hotrtor pentru separarea celor dou elemente: ceea () i ce () - i Neamu 1999, 190-193, care face o analiz amnunit a statutului morfosintactic al lui ceea ce, asupra creia vom reveni, de asemenea (infra, 2.3). 2.3. Confruntarea celor dou interpretri

    Interpretarea sintetic amintit mai sus este rafinat i tratat amnunit la Avram, 1987 i 2001 i Dindelegan, 1993.

    Mioara Avram probeaz sudura avansat n care se gsete ceea ce prin concurena cu relativul ce, att n construcii libere (), ct i n mbinri cu caracter oarecum fix: tot ceea ce / tot ce sau n ceea ce privete / n ce privete (Avram, 2001, 188). Construcia tot ceea ce furnizeaz de asemenea un argument n favoarea unitii: tot nu se acord cu ceea, ci cu ntregul, (Avram, 1987, 122). Aceeai interpretare o primete ceea ce cnd este element de relaie pentru o apozitiv (Avram, 2001, 430 i 475-476).

    Gabriela Pan Dindelegan face o analiz detaliat a formei ceea ce, aducnd argumente morfologice (invariabilitate cazual, flexiune analitic n cazurile oblice, acord la masculin) i sintactice (imposibilitatea disocierii grupului, fenomenul de variaie liber n concurena cu relativul ce) pentru tratarea unitar, n toate ipostazele, ca relativ compus a gruprii ceea ce. Autoarea nregistreaz i contexte specifice lui ceea ce (este cazul apozitivelor introduse prin ceea ce, () unde acest relativ compus funcioneaz ca substitut propoziional, chiar frazal (Dindelegan, 1993, 46), i contexte n care apare numai ce, fiind exclus ceea ce: este cazul atributivelor relative () caietele ce i-au rmas, fiind imposibil *caietele ceea ce i-au rmas (idem, 46).

    i interpretarea analitic a lui ceea ce propus de G.G. Neamu privete ambele ipostaze ale lui ceea ce n relative apozitive i n relative non-apozitive. Argumentele lingvistului clujean sunt de natur morfologic i istoric (ceea ce nu are un corespondent interogativxiv), (dar nici relativul de nu are un corespondent interogativ i nu i se contest din acest motiv apartenena la categoria relativelor - M.G.), sintactic (grupul se dezmembreaz de la sine n componente cu valene cazuale diferite care obligatoriu actualizeaz funcii diferite, supunndu-se principiului unicitii funciilorxv) i pragmatic i metodologic; Neamu demonstreaz ultima afirmaie reconstituind o structur de baz pentru relativele libere cu ce, ex.: Nu nelege mare lucru din ce i spui., unde explicm prepoziia din n subordonat nu prin verbul acesteia, care o refuz (*a spune din), ci prin verbul din regent (a nelege din), fcnd apel la o construcie de baz preexistent cu demonstrativul ceea ce, cruia i aparinea prepoziia: Nu nelege mare lucru din ceea ce-i spui. n aceasta din urm, poziiile sintactice sunt cele fireti i normal realizate (din ceea = complement indirect prepoziional, iar ce = complement direct). Or, este nelogic ca ntr-o structur n care l avem deja pe ceea, cu funcia sintactic cerut de verbul din regent, alta dect a lui ce, s procedm invers, adic s-l cuplm cu ce, ajungnd de unde am plecat. () Asemenea construcii, fr a fi decomprimate ( = refcute prin introducerea demonstrativului), nu sunt, de fapt, analizabile. (Neamu, 1999, 193).

    Pentru a oferi o descriere cu un grad sporit de generalitate, dei se afirm c n limba romn se pot identifica dou ipostaze ale lui ceea ce, gruparea ocurent n relative apozitive este supus aceleiai interpretri; argumentul decisiv este posibilitatea substituiei cu un substantiv cu neles foarte general i abstract: lucru (ce / care), problem (ce / care), motiv (ce / care), afacere (ce / care), chestie (ce / care) etc. sau cu un substantiv + conjuncie: Nu nva, nu-i atent la lecii, lucru care m supr enorm / dovad c nu-l intereseaz coala. (idem, 193). Ceea este aadar interpretat ca antecedent al relativei cu ce, o apoziie rezumativ interpropoziional,

    3

  • motivat de necesitatea atributivei determinative de a avea un termen regent. (idem, 193). 3. Analiza bazat pe corpus. Teste de compatibilitate.

    Datele prezentate n aceast seciune sunt extrase dintr-un corpusxvi de texte aparinnd stilurilor beletristic, jurnalistic, tiinific i familiar. Eantioanele din stilul familiar pe care le-am avut n vedere nu sunt foarte numeroase i nici reprezentative pentru ceea ce nseamn limba romn vorbitxvii, se limiteaz la cteva nregistrri ale unor talk-show-uri i ale unor intervenii telefonice aparinnd telespectatorilor unui post de televiziune, dar ne-au furnizat totui cteva situaii interesante.

    Testele de compatibilitate dintre relativele ceea ce i ce prezentate mai jos se bazeaz exclusiv pe construcii din acest corpus. 3.1. Ceea ce n contextele lui ce

    Am pornit de la premisa echivalenei funcionale ce / ceea ce, de la sinonimia celor dou relative, prezumnd c relativul ceea ce este compus n toate ipostazele. Analiznd un set de construcii relative libere cu relativul ce din perspectiva posibilitii ca n acele contexte s fie acceptat ceea ce, am identificat o serie de situaii n care substituia nu afecteaz gramaticalitatea enunului (fr a afirma c se gsesc n variaie liber sub toate aspectele) i o serie de situaii n care substituia este blocat tot din cauze sintactice.

    A. Compatibilitate domeniul sintactic al sinonimiei celor dou forme (i) n relative cu antecedentul pronominal tot; exemple atestate cu ce: (1) Pe taraba buchinistului constnean gseti absolut tot ce / ceea ce te intereseaz

    n materie de beletristic sau carte tehnic. (RL, 6.08.2002) (2) Poate nu m credei, dar oricum nu pot spune tot ce / ceea ce simt doar n 45 de

    secunde. (Pro TV, 14.08.2002) (3) Se vede c atmosfera aceasta de un festivism nord-coreean i face plcere, ca de

    altfel tot ce / ceea ce se petrece aici. (Bodiu, Jurnalexpress, p. 104) exemple atestate cu ceea ce: (4) i aminti de agenda n care nota tot ceea ce nu trebuia s uite, ns nu-i amintea

    pe unde o pusese. (Baiski, Luna) (5) Tot ceea ce ar putea deranja se cenzureaz. (RL, 25.10.2002) (ii) n relative libere, n poziii sintactice marcate prepoziional (cu prepoziia impus obligatoriu de un constituent din propoziia matrice); (6) Urmrim cu plcere postul PRO TV Internaional, ne pare bine c vedem tirile

    din ar i c suntem la curent cu ce / ceea ce se ntmpl. (Pro TV, 14.08.2002) (7) M tem de ceea ce / ce-o s ias din Parlament. (Ant 1, 9.04.2002) (8) Cam att a fi dat i acas pe ce / ceea ce am mncat. (Bodiu, Jurnalexpress, p. 58) (9) Las asta i rspunde la ce / ceea ce te ntreb. (Petrescu, Ultima noapte, p.54) (10) Fiecare s se ocupe de ce tie i s vorbeasc ce trebuie i cu oarecare decen.

    (RL, 6.08.2002) (iii) n relative scindate (11) Adic ce / ceea ce spun eu acuma, eu cred c va fi confirmat de ce-o s

    se-ntmple dup noiembrie 2002. (Ant 1, 9.04.2002) (12) Ce / ceea ce m-a impresionat n cldirea aceea au fost culoarele. (R. Petrescu,

    Mici schimbri)

    4

  • B. Incompatibilitate sintactic ceea ce exclus din contextele lui ce (i) n relative cu antecedent nominal (13) Se abinu ns, mirat de iritarea ce-l cuprinsese deodat. (Baiski, Luna) (14) * mirat de iritarea ceea ce-l cuprinsese Situaia de sub (i) se poate corobora cu constatarea c nu exist relative cu antecedent introduse prin ceea ce, n afar de construciile cu tot. (ii) n contexte n care ce este adjectiv relativ (15) Indiferent ce contribuie a avut regina la redactarea acestor pagini, autorul lor

    este unul singur, B.D. i oricine () trebuie neaprat s aib rbdarea s citeasc aceast carte. (RL, 25.10.2002)

    (16) * Indiferent ceea ce contribuie a avut regina la redactarea acestor pagini (iii) n interogative indirecte pariale Incompatibilitatea este previzibil, pentru c nu exist corespondent interogativ al relativului ceea ce. (17) Drag PRO TV, v rog frumos, n reportajele dumneavoastr, ntrebai persoanele

    avizate ce se va ntmpla cu profesorii care nu au susinut concursul de titularizare, prefernd marea n locul acesteia. (Pro TV, 14.08.2002)

    (18) *s ntrebai ceea ce se va ntmpla 3.2. Ce n contextele lui ceea ce

    Relativul ce ar trebui s fie acceptat n toate construciile cu ceea ce care satisfac condiiile sintactice descrise sub 3.1. relative cu pronumele tot, construcii cu prepoziia impus de un constituent din regent i relative scindate.

    Prezumia este ns infirmat de un set de construcii cu ceea ce n care, dei configuraia sintactic ar trebui s tolereze ocurena lui ce, substituia cu acesta conduce la enunuri cu un grad diferit de acceptabilitate. 3.2.1. relative scindate reluate printr-o pro-form (19) Snt alturi cu sufletul de voi i ceea ce facei voi puini tineri snt n stare s-o fac.

    (Pro TV, 14.08.2002) (20) ?Snt alturi cu sufletul de voi i ce facei voi puini tineri snt n stare s-o fac. (21) Ceea ce spusese o fcuse doar aa, dintr-o pornire fireasc. (Baiski, Luna) (22) *Ce spusese o fcuse doar aa, dintr-o pornire fireasc.

    Enunurile (19) i (21) sunt un tip de propoziii (pseudo-)scindatexviii dublate prin pronumele neutru o; sintaxa relativelor scindate nu presupune niciodat lexicalizarea urmei sau dublarea prin clitic a secvenei dislocate, pentru c mecanismul lor de formare este diferit de cel al relativelor obinuite.

    Vorbitorii introduc pronumele o n enunurile (19) i (21) alturi de pro-verbul a face ca anaforic pentru secvena introdus de ceea ce. Relativul ceea ce este aadar resimit ca neutru, n acord cu pro-formele o i a face. n enunurile (20) i (22), prin pierderea lui ceea, slbete gradul de acceptabilitate a construciilor, determinnd o reinterpretare a lui o; n (20), pronumele cu sens neutru ar putea fi interpretat ca un clitic de acuzativ, urm non-vid a poziiei sintactice relativizate - obiect direct i ar putea fi motivat de distana mare dintre secvena dislocat i categoria relativizat. Am marcat totui ca nefiresc enunul pentru c sesizm un dezacord ntre clitic (aici e mai degrab clitic dect o pro-form cu sens neutral) i relativ.

    Enunul (22) poate primi aceeai interpretare, ns ceea ce l face inacceptabil este probabil distana prea mic a relativei fa de poziia de extracie. Nu este necesar

    5

  • reluarea prin o, pentru c distana este prea mic i impresia de dezacord dintre el i relativul ce este mai pregnant aici dect n (20). Enunul (21), cu ceea ce, rezist graie lui ceea. Vom ncerca mai jos s oferim o explicaie pentru acest fapt. 3.2.2. relative scindate cu subiect topicalizat (23) Iar ceea ce [atacurile din 11 septembrie] au demonstrat a fost c, dei America este

    cea mai puternic ar din lume, din punct de vedere economic i militar, este totui vulnerabil din punct de vedere militar. (RL, 25.10.2002)

    (24) *Iar ce atacurile din 11 septembrie au demonstrat a fost c (25) i prea ru c nu se ntmplase ceea ce [el] fusese aproape convins c s-a

    ntmplat? (Baiski, Luna) (26) ?i prea ru c nu se ntmplase ce [el] fusese aproape convins c s-a ntmplat? (27) Este ceea ce [romnii] cunosc, nc din comunism, sub numele de pusul unei vorbe

    bune unde trebuie. (RL, 25.10.2002) (28) *Este ce [romnii] cunosc, nc din comunism, sub numele de pusul unei vorbe

    bune unde trebuie. Agramaticalitatea enunurilor (24) i (28) are drept cauz topicalizarea subiectului,

    avansarea lui n poziie preverbal, cu consecina dezorganizrii structurii. Construciile scindate cu pronume relativ n poziie de obiect prezint, ca i interogativele directe pariale, ordinea obligatorie O-V-S: (29) Ce spune Maria (despre asta)? (30) *Ce Maria spune (despre asta)?

    Enunul (26) nu este respins ca agramatical, (dei poate fi considerat destul de ru-format) pentru c relativul ce nu este obiectul verbului din propoziia relativ, ci este un argument al verbului s-a ntmplat. Construcia este amalgamat, astfel ce nu se afl n grila tematic a nici unui constituent din propoziia relativ.

    3.2.3. Alte contraste n exemplele de mai jos, textele originale conin relativul ceea ce; verificm posibilitatea de substituie cu ce:

    (31) Arat i f emisiuni interesante pentru c noi, ara, poporul, vrem s vedem (ceea) ce se ntmpl n realitate! (Pro Tv, 15.08.2002)

    (32) Trncneala spus sau scris de astfel de ini se numete, n Romnia, program de guvernare social-democrat. Dar (ceea) ce triesc, exact n acelai timp, cetenii Romniei, cum s-o fi numind? (R.L., 6.08.2002)

    (33) (Ceea) ce triesc i (ceea) ce scriu se leag reciproc. (R. Popescu, Purttorul, p.38)

    (34) Ce faci? o ntreb el nc destul de linitit, nc nici destul de surprins, nerealiznd (ceea) ce se consuma sub ochii lui. (Baiski, Luna) Exemplele de sub (31) (34) nu prezint contraste de gramaticalitate, aadar, din

    punct de vedere sintactic putem vorbi de variaie liber; opiunea pentru ceea este motivat fie de situaia de comunicare, de dorina de emfazare (32, 33), fie de insistena pe o component nominal o lexicalizare a ceea ce n pragmatic se numete mutual knowledge o tem cunoscut de toi participanii la actul de comunicare. Este cazul exemplelor de sub (31) i (34).

    Nilsson 1969, 45 discut contrastul dintre: (a) relative cu tot ce i (b) tot ceea ce, bazndu-se pe intuiiile unor vorbitori nativixix: pentru unul dintre ei, diferena dintre tot ce exist pe lume i tot ceea ce exist pe lume este o diferen stilistic: varianta cu ceea

    6

  • ce este mai grea (la fel au rspuns i majoritatea vorbitorilor pe care i-am chestionatxx); pentru alt vorbitor consultat de Nilsson, diferena este mai subtil: const n accentul intenional: formula cu tot ce desemneaz totalitatea, n vreme ce n tot ceea ce accentul cade pe ceea (ce), adic, am aduga, pe o component a universului comun de discurs (shared knowledge)xxi. Din perspectiv semantico-sintactic, tot este un cuantificator universal a crui extensie este diferit n cele dou secvene: propoziia relativ n (a), componenta ceea n (b).

    Aceste contraste nu pot rmne fr consecine la nivelul organizrii sintactice a enunurilor cu ceea ce, sau poate ele sunt efecte ale organizrii sintactice aflate ntr-un proces de modificare.

    Am putea corobora aceasta cu observaia c din testele de compatibilitate de mai sus reiese faptul c ceea ce funcioneaz n poziiile lui ce numai atunci cnd ce nu are antecedent, pentru c ceea satureaz acea poziie. Excepia cu tot este o fals excepie. Contextele nu sunt echivalente: n construcia tot ce faci, tot este pronume, pe cnd n construcia cu tot ceea ce, tot este adjectiv, un modificator al lui ceea.

    4. Concluzii

    Posibilitatea substituiei lui ceea ce cu ce ar putea fi un test pentru gradul de sudur din gruparea ceea ce, care prezint o omonimie funcional. Se pare c morfologic gruparea ceea ce a evoluat, aproape s-a contopitxxii, ns din punct de vedere sintactic structurile au rmas n urm.

    Concluzia noastr este c exist un ceea ce1 sudat, cu statut de relator, foarte apropiat de complementizatori (prin aceasta nelegnd c unul dintre cele dou roluri sintactice ale relativelor cel de conector sintactic a dou secvene - devine mai pregnant, opacizndu-se calitatea lor de anaforice; nu ntmpltor aceste pronume i adverbe relative apar de regul n propoziii apozitive, unde legtura sintactic este mai lax, nu presupune guvernare)xxiii i un ceea ce2 relativizator alctuit din dou componente, dintre care unul singur relativ; pentru acesta, rolul de a asigura legarea sintactic a enunului este secundar, primordial fiind calitatea de anaforic, vehicul pentru informaia din grila tematic a guvernorului su. De aici sensibilitatea lui ceea ce fa de configuraia sintactic a enunului n unele situaii i indiferena n altele n apozitive. Ceea ce2 conine dou elemente insuficient sudate.

    Desigur c propunerea de a distinge ntre cele dou valori ale lui ceea ce prezint din punct de vedere metodologic dezavantajul ncrcrii paradigmei pronumelor relative cu nc un termen, dezavantaj pe care nu l are nici una din variantele de interpretare amintite mai sus (v. supra, 2.3.). Totui, ntr-o descriere a relativelor romneti, nu pot fi ignorate condiiile sintactice diferite n care funcioneaz cele dou forme, compatibilitile i idiosincraziile pe care le prezint. Desigur c tendina limbii este aceea de a face din ceea ce un echivalent al lui ce, ns intenia noastr a fost aceea de a semnala faptul c vorbitorii sunt nc sensibili la diferenele dintre cele dou relative i aceast sensibilitate poate fi un reflex al constrngerilor sintactice care guvernau structura bimembr demonstrativ + relativxxiv.

    Ne putem ntreba dac aceste constrngeri sintactice impuse de configuraia n care apare grupul doar ntrzie momentul cnd cele dou relative vor fi n variaie liber, sau se pregtesc condiiile pentru specializarea lor n dou categorii de elemente de relaie la nivelul frazei. Deocamdat, un rspuns tranant este dificil de formulat.

    7

  • Note: Referine: Avram (1987) Avram, Mioara, Probleme ale exprimrii corecte, Ed.

    Academiei, 1987 Avram (2001) Avram, Mioara, Gramatica pentru toi, Humanitas, 2001 Baciu (1996) Baciu, Ileana, Interrogative constructions in English and

    Romanian, Ed. Universitii, Bucureti, 1996 Biber et al. (1999) Biber, Douglas, Stig Johansson, Geoffrey Leech, Susan Conrad,

    Edward Finegan Longman Grammar of Spoken and Written English, Longman, 1999

    Bidu (1966) Bidu, Angela, CEL(A) CE i CEL(A) CARE, n SCL, XVIII, 1966, nr.1, p. 87-93

    Ciompec (1985) Ciompec, Georgeta, Prile de vorbire neflexibile, n Limba romn contemporan, (coord. Ion Coteanu), EDP, Bucureti, 1985

    Cornilescu (1996) Cornilescu, Alexandra, Montague Grammar and the Analysis of Relative Clauses, Editura Universitii Bucureti, 1996

    Coeriu (1997) Coseriu, Eugenio, Sincronie, diacronie i istorie, Ed. Enciclopedic, Bucureti, 1997

    Diaconescu (1989) Diaconescu, Ion, Probleme de sintax a limbii romne actuale, E..E., Bucureti, 1989

    Diaconescu (1992) Diaconescu, Ion, Sintaxa limbii romne, I-II, Bucureti, 1992 Dimitriu (1999) Dimitriu, Corneliu, Tratat de gramatic a limbii romne.

    Morfologia, Institutul European, Iai, 1999 Draoveanu (1997) Draoveanu, D. D., Teze i antiteze, Editura Clusium, 1997 DGS (1997) Bidu-Vrnceanu, Angela, Cristina Clrau, Liliana Ionescu-

    Ruxndoiu, Mihaela Manca, Gabriela Pan Dindelegan, Dicionar general de tiine. tiine ale limbii, Ed. tiinific, Bucureti, 1997

    Florea (1983) Florea, Melania - Structura grupului nominal n limba romn contemporan, E..E., Bucureti, 1983

    GLR1 (1966) Gramatica limbii romne, vol.I, ed. a II-a, Ed.Academiei, Bucureti, 1966

    Graur (1988) Graur, Al., Puin gramatic, II, Ed. Academiei, Bucureti, 1988

    Guu-Romalo (1985) Guu-Romalo, Valeria, Prile de vorbire flexibile, n Limba romn contemporan, (coord. Ion Coteanu), EDP, Bucureti, 1985

    Hazy (1966) Hazy, tefan, Note sintactice, Limba Romn, XV, 1966, nr.1, p.103-106

    Iordan (1956) Iordan, Iorgu, Limba romn contemporan, Ed. Ministerului nvmntului, Bucureti, 1956

    Iordan i Robu (1978) Robu, Vladimir i Iorgu Iordan, Limba romn contemporan, EDP, 1978

    Manoliu-Manea (1977)

    Manoliu Manea, Maria - Elemente de sintax comparat romanic. Tipologie i istorie, T.U.B., 1977

    Neamu (1999) Neamu, G.G., Teoria i practica analizei gramaticale, Excelsior, Cluj-Napoca, 1999

    Nilsson (1969) Nilsson, Elsa, Les termes relatifs et les propositions relatives en roumain moderne. Etude de syntaxe descriptive, Lund, 1969

    8

  • Pan Dindelegan (1992)

    Pan Dindelegan, Gabriela, Teorie i analiz gramatical, Ed. Coresi, Bucureti, 1992

    Ross (1986) Ross, John, Constraints on variables in syntax, tez de doctorat, MIT, 1967, (publicat sub titlul Infinite syntax!, Ablex, Norwood, 1986)

    erbnescu (2002) erbnescu, Andra, ntrebarea. Teorie i practic, Polirom, Iai, 2002

    Touratier (1980) Touratier, Christian, La relative. Essai de thorie syntaxique, Klincksieck, 1980

    Vulpe (1980) Vulpe, Magdalena, Subordonarea n fraz n dacoromna vorbit, Ed. Academiei, Bucureti, 1980

    Sigle de izvoare:

    Ant 1 Televiziunea Antena 1 Pro TV Televiziunea Pro TV RL Romnia Liber Baiski, Luna Baiski, Dusan, Luna i tramvaiul 5,

    http: biblioteca.euroweb.ro / baiski html Bodiu, Jurnalexpress Bodiu, Andrei, Jurnalexpress Europa, Editura Paralela 45, 2000 Petrescu, Ultima noapte Petrescu, Camil, Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de

    rzboi, Editura Minerva, Bucureti, 1989 Popescu, Purttorul Popescu, Rsvan, Purttorul de cuvnt. Jurnal, Editura

    Universalia, Bucureti, 2002

    Abstract

    In this paper, we examine several aspects of linguistic change within the domain of relative clauses in Romanian, insisting on the interpretation of the relative pronoun ceea ce. In Romanian linguistic literature, ceea ce is described either as a compound form, or as a free group of two pronouns: a demonstrative pronoun and a relative pronoun.

    The paper argues that in particular contexts, ceea ce exhibits several features which seem to authorize a disjoint interpretation. In contexts where ceea ce allows substitution with ce, it should be considered a group of two pronominals (ceea, the demonstrative, being the antecedent of the moved relative ce). In contexts where the substitution test fails, ceea ce requires a different interpretation: a compound form, acting rather like a conjunction then as a wh-element.

    i G. Devoto, apud Coeriu 1997, 16 ii Ceea ce se numete schimbare n limb este o schimbare numai n raport cu o limb anterioar, n timp ce, din punctul de vedere al limbii actuale, ea este cristalizarea unei noi tradiii, adic tocmai o non-schimbare: factor de discontinuitate fa de trecut, schimbarea este, n acelai timp, factor de continuitate fa de viitor. (Coeriu, 1997, 25) i Limba se schimb tocmai pentru c nu este fcut, ci se face continuu prin activitatea lingvistic (Coeriu, loc. cit., 61) iii Dinamica limbii trebuie neleas ca efect obligatoriu i necesar a ceea ce E. Coeriu numete creativitate, care alturi de alteritate, reprezint cele dou principii universale, opuse i totui coexistente, din funcionarea limbajului uman. Primul privete limba ca activitate creatoare a indivizilor care o folosesc, fiind responsabil de aspectele ei de variaie i de diversificare, iar al doilea o privete ca destinat i altora, deci orientat spre interlocutori, fiind responsabil de aspectele ei de omogenitate i de invarian. (DGS, 1997, 171); cf. i Coeriu, 1997, 69: vorbirea este activitatea expresiv liber care se desfoar pe axele a dou solidariti: solidaritatea cu tradiia i solidaritatea cu auditorul iv factori socio-culturali (responsabili de variaia diastratic), factori de expresivitate (variaie diafazic). (DGS, 1997, 171)

    9

  • v Economia sintactic se poate manifesta prin jocul dintre creterea redundanei ntr-un anumit punct al lanului i creterea ei n alt punct. Astfel, o tendin general romanic de a reduce redundana de gen, numr i caz de la pronumele relativ este contracarat de pronominalizarea nominalului suprimat din cadrul relativei, pentru a salva ntr-un fel marcarea relaiei dintre restul relativei i nominalul comun redundant: () rom. pop. mndrulia mea, care m-am iubit CU EA. (Manoliu-Manea, 1977, 36) vi v. Magdalena Vulpe, 1980, passim; rezultatele similare obinute n cazul altor limbi confirm statutul de universalii lingvistice ale propoziiilor relative i interogative. V. studiul descriptiv bazat pe British National Corpus Douglas Biber et al., 1999, care atest faptul c aproape 50% dintre propoziiile subordonate sunt relative, ele regsindu-se aproximativ n aceeai proporie i fa de postmodificatorii nominali neprepoziionali. vii Ross, 1986, passim viii cf. Cornilescu, 1996, 123 ix relativul ceea ce este considerat relativ compus pentru c are valoare neutral, ns n privina interpretrii lui cel ce, autorii admit c ne aflm n faa unor fapte de limb insuficient stabilizate (p. 425). x lingvistul ieean ncadreaz pronumele ceea ce, alturi de gruparea cel ce, n categoria pronumelor relative absolute, o subclas cu particulariti semantice i sintactice deosebite de ale celorlalte subclase de relative; semantic, acestea se plaseaz ntre particular i general, autorul dnd seam astfel de fenomenul dublei substituii din relativele libere: sensul general al pronumelui se dezvolt ntr-un raport de substituie cu ntreaga propoziie pe care o marcheaz; sensul general al pronumelui relativ este sensul ntregii propoziii. Sensul particular, limitat, al pronumelui rezult din nscrierea lui ntr-un raport de substituie cu un substantiv: A primit ceea ce i-a dorit de mult. [ceea ce = un trandafir mov, de exemplu]. Sintagma un trandafir mov este coninutul semantic realizat ntr-un enun dat pentru pronumele relativ ceea ce (sens particular), dar, prin intermediul lui, i sensul ntregii propoziii: ceea ce i-a dorit de mult (sensul general). Propoziia adaug, prin verb i prin ceilali constitueni, diferite sensuri substantivului care intr direct n raport de substituie cu pronumele: trandafirul dorit (Irimia, 1997, 143); argumentul morfologic n favoarea tratrii drept compuse a celor dou grupri este absena opoziiei de gen (la cel ce) i sensul neutral n cazul lui ceea ce. De asemenea, ceea ce din propoziiile apozitive i din relativele scindate (enunuri sintactice cu caracter emfatic, purtnd amprenta influenei sintaxei limbii franceze sau italiene) este considerat compus, pe baza aceluiai argument semantic: conine n el nsui planul semantic global al unei (unor) propoziii pe care o (le) reia (idem, 143). xi i aici, argumentul hotrtor pentru statutul de compus al lui ceea ce este sensul neutru: ceea ce este un corespondent al formelor pronominale neutre aceasta / asta / una / alta / o (neutru) (Avram, 1987, 119). xii autoarea nu abordeaz n mod explicit problema ncadrrii lui ceea ce n categoria compuselor sau a gruprilor libere, dar opteaz implicit pentru cea din urm prin faptul c ilustreaz ocurena lui ce n diferite poziii sintactice cu exemple n care antecedent este ceea, (p.24), iar n capitolul al II-lea al lucrrii nregistreaz forma ceea printre antecedenii relativelor. (p.44) xiii pentru lingvistul clujean, ceea ce este indivizibil semantic, dar divizibil sintactic. xiv ceea ce, ca presupus relativ compus, nu cunoate ipostaza de interogativ, dup cum n-o cunosc nici gruprile cel ce i cel care. Or, se tie, relativele provin din interogative. (Neamu, 1999, 190) xv cf. Draoveanu 1997, passim xvi am indicat n lista izvoarelor numai sursele exemplelor analizate aici xvii din pcate, nu am putut valorifica materialul din corpusul de limb vorbit alctuit de colectivul de cercettori de la Universitatea din Bucureti, (Liliana Ionescu-Ruxndoiu (coord.), Interaciunea verbal n limba romn actual. Corpus selectiv. Schi de tipologie, Editura Universitii din Bucureti, 2002) apariia volumului fiind ulterioar momentului cnd am redactat lucrarea de fa. xviii cf. erbnescu, 2002, 218-220 xix La construction quon rencontre le plus souvent pour tout ce qui (que) est pourtant tot ce (sans ceea), comme par ex. eu vedeam tot ce spunea glasul lui (Sadoveanu ); sub pedeapsa de-a perde n caz contrar tot ce li-e mai drag pe lume (Dragomir). Quelle est donc la diffrence entre tot ce et tot ceea ce? M.E. nous a rpondu, un peu subtilement, en ces termes:Jemploie les deux formes. Je sens la distinction suivante: lorsque jutilise tot ce (ex. tot ce exist pe lume), je dsigne la totalit; lorsque, au contraire, jemploie tot ceea ce, laccent intentionnel tombe sur ceea ce, i.e. sur quelque chose que je dsire mettre en relief: ex. tot ceea ce-mi spui e adevrat; dans cet exemple ce nest pas seulement la totalit qui mintresse, mais la ralit immdiate de ce que vous venez de me dire (ceea ce). Tot ce-mi spui e adevrat = tout ce que vous

    10

  • me dites. Tot ceea ce-mi spui = tout ce que vous me dites P.L. dclare quil emploie le plus souvent tot ce, plus frquent que tot ceea ce, et quil considre cette dernire construction comme plus accentue et plus lourde. (Nilsson, 1969, 45) xx studeni n anul al III-lea la Facultatea de Litere din Braov xxi v. o interpretare similar, n termeni de topic i comentariu la Touratier, 1980, 53 .u. xxii v. ezitrile n ortografie semnalate de Graur, 1988, 75 xxiii Vezi i tendina de a folosi forma ceea ce n construcii anacolutice de tipul celor discutate de Avram 1987, 123: Cristian este deja cu un picior n groap (). Ceea ce m abin de la a-mi spune prerea. (A. Buzura). xxiv Gndirea noastr se mic foarte liber, mai liber dect limba, care rmne adesea n urm i, pn s ajung din pas gndirea, prin crearea mijloacelor de exprimare corespunztoare, se folosete de cele deja existente, dndu-le funciuni noi. (Iordan, 1956, 708)

    11

  • Structuri ale invectivei n romna actual

    IULIA GHIORGHIA Universitatea din Braov

    Termenul invectiv se aplic ntregii clase a expresiilor jignitoare, ofensatoare,

    proferate n variate situaii. Invectiv este un termen generic pentru anumite modele de exprimare oral a descrcrii emoionalei, pe care lingvitii nu le-au studiat n profunzime, considerndu-le undeva la marginea proceselor de comunicare.

    Din perspectiva organizrii interne, invectiva apare diferit n fiecare limb. n cazul limbii romne, de pild, se constat preferina pentru structurarea tiparelor n jurul unui centru verbal, spre deosebire de francez, limb n care invectiva are la baz o sintagm nominal (nom de Dieu!, cet imbecile de Jean etc.). Desigur, apar i n romn exprimri injurioase fr centru verbal, fie c acesta lipsete ( ce dai domle ntr-o femeie cristosu m-ti cu cine te-a fcut ef[Tnase, 1995, 224]), fie c ntreaga construcie graviteaz n jurul unui nume, substantiv sau adjectiv substantivizat ( Tmpitule, tu miroi! [Verde, 2000,145]).

    Pornind de la aceste observaii preliminare, se constat c n limba romn invectivele se actualizeaz sub forma a dou tipare foarte largi: structuri cu centru verbal, foarte numeroase, i structuri cu centru nominal, lipsite de verb.

    1. Invectivele cu centru verbal Se organizeaz cu predilecie n jurul a dou moduri verbale: conjunctivul i

    condiional-optativul. Imperativul cu sens injurios era utilizat doar ca variant marginal, dar n ultimii ani tiparul cu verb la imperativ a luat o deosebit amploare, astfel c se ntlnesc frecvent construcii n care apar mai cu seam verbele a se duce i a da.

    1.1. Invective cu verb centru la modul conjunctiv Pn n anii 90, conjunctivul a fost modul verbal cel mai frecvent utilizat pentru

    exprimarea invectivei. Acest tipar este analizat de prof. Alf Lombard ntr-un studiu mai vechiii, cu intenia de a explica apariia determinantului prepoziional cu de n contextul verbelor la modul conjunctiv inversat (construcii de tipul celei din titlul articolului). n studiul respectiv, autorul propune urmtoarea clasificare a invectivelor verbaleiii, citm: (A) Acela pe care vorbitorul l blestem este la persoana a 2-a:

    (1) Tipul Arz-te focul, biete! (Vocativ cu form proprie.) (2) Tipul Arz-te focul (,) biat! (Vocativ fr form proprie, adesea fr virgul. []) (3) Tipul Arz-te focul de biat (de muiere)!

    (B) Acela pe care vorbitorul l blestem este la persoana a 3-a:

    (1) Tipul Arz-o focul pe muiere (pe ea)! (Obiect cu sens hotrt i form hotrt.) (2) Tipul Arz-o focul muiere! (Obiect cu sens hotrt, dar cu form nehotrt.) (3) Tipul S fie a dracului muierea! (Subiect hotrt.) (4) Tipul Bate-o, Doamne, pe muiere! (Verb la imperativ, obiect cu sens hotrt i form

    hotrt.) (5) Tipul Bate-o, Doamne, muiere! (Verb la imperativ, obiect cu sens hotrt, dar form

    nehotrt; tip nesigur, puin atestat) (6) Tipul Arz-o focul de muiere! (7) Tipul S fie a dracului de muiere! (Subiect.) (8) Tipul O dau dracului de muiere! (Verb la indicativ.)

  • (9) Tipul D-o dracului de muiere! (Verb la imperativ.)

    La o privire sumar, se poate observa c, din cele dousprezece tipuri de invectiv propuse spre analiz, opt au n centru un verb la conjunctiv. Conjunctivul era frecvent utilizat (la concuren cu optativul) pentru exprimarea unor sentimente puternice, a unor explozii verbale, ntruct permite organizarea intern a enunului ntr-o manier variat (cu sau fr vocativ, cu sau fr prepoziie etc.).

    n romna actual preferina pentru conjunctiv pare s fi fost abandonat de vorbitori. Textele scrise nu nregistreaz dect sporadic aceste construcii, iar despre bogia de forme (ntlnit mai ales n literatura popular) nici nu mai poate fi vorba. Conjunctivul se aplic n prezent unui inventar redus de verbe, cele mai frecvente fiind a fi i a lua:

    A. Invective fr destinatar (false invective): 1. Ooof, ea era, nenic, s dea dracii! [Verde, 2000, 183].

    Construcia nu se utilizeaz de fapt cu intenie injurioas, ceea ce explic lipsa destinatarului. Ea funcioneaz ca exclamaie, pentru exprimarea uimirii celui surprins de o situaie.

    B. Invective cu destinatar la persoana I:

    1. conjunctiv neinversat, clitic n Ac: efule, dac am nceput s folosim limbajul revistei noastre e grav. Suntem pierdui. S ne ia dracu. [uculescu, 1995, 10];

    2. conjunctiv neinversat, fr clitic: Muruc, tu rar ai cte o idee, dar cnd o ai, al naibii s fiu, nu-i proast deloc () [uculescu, 1991, 101].

    Conjunctivul cu valoare de imprecaie nu-i mai atrage pe vorbitori. Noutatea o constituie ns frecvena apariiei lui cu destinatar la persoana nti, n expresii echivalente cu autoinjuria. Dac n perioada anterioar anilor 90 invectivele cu verb la conjunctiv se adresau destinatarilor la persoanele a doua i a treia, astzi vorbitorii utilizeaz verbul mai ales la persoana nti. Structura gramatical a invectivelor centrate pe conjunctiv este simpl: subiect + clitic n Ac + verb. Este de remarcat srcia inventarului lexical: - verbul a lua are ca subiect substantivele drac, naiba ( O s lein, naiba s m ia

    [uculescu, 1991, 109], Dracu s m ia, nici eu nu tiu ce s mai spun. [Cimpoieu, 2001, 100]);

    - verbul a fi se combin cu genitive ca al naibii (vezi exemplul de mai sus, B.2) sau al dracului.

    C. Invective cu destinatar la persoana a III-a:

    1. Un scrntit, se vedea dup ochi. Cum naiba a ntins-o att de repede? Dracu s-l ia. [ uculescu, 1995, 16].

    Construcia nu are sens puternic de imprecaie dinamiciv. Vorbitorul este plictisit de faptul c nu nelege situaia i se debaraseaz de ea utiliznd o formul apropiat de injurie. Organizarea sintactic a structurii este simpl, doar locul subiectului poate varia (antepus sau postpus verbului), iar lexical se observ preferina pentru aceleai cteva cuvinte. Uneori, locul cliticului poate fi luat pe lng alt centru verbal de un obiect prepoziional n Ac: E-tee, s dea dracu-n ei toi! C-aa e unii, de cade mereu n picioare! [Adameteanu, 1997, 46].

  • 1.2. Invective cu verb centru la modul condiional-optativ Spre deosebire de sintagmele cu verb la conjunctiv, invectivele cu optativul sunt

    mai frecvente la vorbitorii de limb romn contemporani. Dei nu impresioneaz prin varietate, structurile cu optativul se remarc, fa de romna anterioar anilor 90, prin utilizarea unor lexeme noi i revalorizarea, ntr-o manier modern, a dativului posesiv. i n cazul invectivelor construite cu optativul trebuie evideniat frecvena destinatarului la persoana nti, element cert de noutate fa de construciile din perioadele mai vechi.

    D. Invective cu destinatar la persoana a III-a: 1. (optativ inversat, clitic n dativ): () sunt de patru ani n proces cu banditul la

    de doctor, rci-i-ar Dumnezeu oasele, nclzi-i-ar Dracu sufletul la foc mic () [Tnase, 1995, 82];

    2. (optativ inversat, fr clitic, verbul a fi): Fir-ar a dracului! exclam el, nenorocitele stea de motoare sunt vechi de o sut de ani ()! [uculescu, 1995, 59].

    E. Invective cu destinatar la persoana a II-a: a. verb la persoana a treia:

    1. (optativ inversat, fr clitic, vocativ): Dar-ar dracu-n tine, Vulpeo! () [Adameteanu, 1997, 88];

    2. (optativ inversat, fr clitic, obiect cu de): Dar-ar dracu-n tine de copil ndrcit! [Adameteanu, 1997, 18];

    3. (optativ inversat, clitic de tip dativ posesiv): Eu tiu?!Fi-i-ar politica a dracu! [Tnase, 1995, 267].

    b. verb la persoana a doua: 1. (optativ inversat, fr clitic, verbul a fi): Fir-ai ai dracu de turci! Huo!

    [Horasangian, 1994, 89]; 2. (optativ inversat, clitic de tip dativ posesiv): Ooof, mnca-mi-ai creu s mi-l

    mnnci de! [Verde, 2000, 34]. c. verb la persoana nti:

    1. (optativ inversat, clitic n dativ): Ooof, bga-i-a srma-n nas, pioane! [Verde, 2000, 64].

    F. Invective cu destinatar la persoana I:

    1. (optativ inversat, verbul a fi): Ooof, fir-a al dracului! [Verde, 2000, 20]; 2. (optativ inversat, verbul a fi, obiect cu de): Oaaa, baba, nene, fir-a al dracu

    de prost! [Verde, 2000, 308]; 3. (optativ inversat, clitic n Ac): N-auzi c n-am bani i stau s dau meditaii, lua-

    m-ar dracu? [Verde, 2000, 195]. Invectivele de tip (D.2), construite n jurul verbului a fi, sunt frecvente n romna

    actual, ca i n stadiile de limb mai vechi. Forma de baz este a fi + nume predicativ genitival, exprimat de regul prin formulele al dracului / al naibii, la care se adaug uneori i forma de conjunctiv a verbului ( Nici n-am terminat liceul, fir-ar el blestemat s fie de liceu! [Cimpoieu, 2001, 167]), pentru a spori efectul de explozie lingvistic. Pe poziia atributivuluiv figureaz i adjective, toate avnd conotaie injurioas (blestemat, afurisit etc.), iar subiectul apare uneori intercalat ntre verb i numele predicativ, ca n exemplul anterior, cu intenia de a accentua valoarea de invectiv.

  • De remarcat la acest tipar (optativ dublat de conjunctiv) este prezena substantivului precedat de prepoziia de; formula era frecvent n limba creaiilor populare ale secolului trecut, fapt explicabil prin ncrctura semantic de intensitate afectiv pe care o transmite sintagma prepoziional: Fir-ar s fie de pivni i de indolen care ne caracterizeaz pe toi[uculescu, 1995, 164]. n studiul pe care l-am amintit anterior, Alf Lombard ofer o explicaie a acestui fenomen gramaticalvi. Relund teorii mai vechi ale lui Tiktin sau Iorgu Iordan, autorul admite c prepoziia de provine de la sintagme nominale inversate, ca blestemata de muiere < muierea blestemat, ticlosul de dascl < dasclul ticlos, forme cu o mare vechime n limba romn, care copiaz o structur din francez: ce fripon de valet. Sintagmele cu de seamn foarte mult, semantic i formal, cu cele fr de: blestemata muiere!, ticlosul dascl! ntruct ele se utilizeaz n situaii de comunicare foarte asemntoare, acest fapt a constituit punctul de plecare al unei analogii, care a condus la apariia structurilor de tipul (A.2.c), mult mai expresive dect construciile fr de. Prepoziia are un rol semantic important: ea marcheaz construciile cu [+ intensitate], sporind valoarea lor expresiv.

    Toate aceste construcii au o mare frecven n romna colocvial. Fiind expresive i foarte directe ca mod de a invectiva, ele nu beneficiaz de un inventar lexical bogat, ns acest fapt nu diminueaz preferina vorbitorilor pentru ele. Mai mult chiar, s-a ajuns ca n perioada actual formula s fie utilizat i cu sens exclamativ, fr conotaii injurioase la adresa cuiva: Chiar, unde mi-erau igrile () Aaah, fir-ar a dracu, le uitasem n buzunaru de la spate n pauz i m aezasem cu fundu pe ele la dirigenie [Verde, 2000, 12].

    Enunurile de tip (D.1) se ntlneau frecvent n literatura secolului trecut, dar i n vocabularul popular, datorit expresivitii lor deosebite, dar vorbitorii contemporani nu le mai utilizeaz, considerndu-le probabil nvechite.

    Invectivele cu destinatar la persoana a doua construite cu optativul se remarc printr-o mai mare varietate n comparaie cu structurile similare care au n centru un verb la conjunctiv. Verbul centru al enunului poate fi conjugat la o persoan diferit de a doua, iar valoarea de imprecaie dinamic este transmis, n acest caz, prin substantivul subiect (dracul, naiba), pronumele n dativ i / sau numele predicativ (Fi-i-ar politica a dracu). Interesant este utilizarea unor verbe recent intrate n seria celor specializate pe sens de invectiv: a bga (bga-i-a srma-n nas), a mnca, nsoite de substantive - obiect direct dintre cele mai diverse (srm, picioare etc.).

    Mai des apar formele cu optativul inversat (tipul E.2), care se difereniaz dup numrul de constitueni i forma lor. Subtipul (E.a.1) conine structuri cu vocativ, marc a adresrii directe a injuriei: Dar-ar dracu-n tine, Vulpeo, c m-ai inut aici, n picioare i nemncat, dar-ar boala-n tine, s te-nzdrveneti cnd oi zice io! S ajungi s-i dea cu linguria-n gur, cum ajunsese m-ta [Adameteanu, 1997, 88]. Formula este frecvent utilizat, iar pe poziia subiectului apare i substantivul boal. n aceeai serie se nscrie i subtipul (E.a.2), unde locul vocativului este ocupat de obiectul prepoziional cu de: Dar-ar dracu-n tine de copil ndrcit! [Adameteanu, 1997, p. 18]. Obiectul prepoziional lipsete uneori: Vico, adu-mi un pahar cu ap Dar-ar dracu-n tine, c-ai putea s te miti, parc-acolo, la ar, m-ta i le aducea toate la gur [Adameteanu, 1997, 8].

    Tipul (E.a.1) se situeaz, semantic, ntre invectiva puternic i formule aproape golite de semnificaie. Rspunsurile la diverse cereri, povestirile pigmentate cu asemenea expresii, comentariile ironice etc. nu funcioneaz ca imprecaii dinamice. Construcia a da + obiect prepoziional cu n (Dar-ar dracu n tine!) este mai puin dur dect forma

  • cu verbul a lua + clitic (Lua-te-ar dracu!), astfel c se folosete mai mult ca ironie, dect ca injurie.

    Interesant este i tipul (E.b.1) structuri centrate pe verbul a fi + nume predicativ n genitiv, cu variate compliniri: - cu vocativ: Fir-ai al dracului, biete!; - cu obiect prepoziional: Fir-ai al naibii de prost!; - cu circumstanial sociativ: Fir-ai al naibii cu neamul tu!

    Enunurile fac parte din vocabularul cotidian al locuitorilor zonei Olteniei, celebri pentru frecvena cu care utilizeaz aceste expresii. n cazul lor, valoarea de imprecaie dinamic a respectivelor structuri nu mai este perceput ca atare, iar construciile au devenit un automatism de vorbire, golit de sensul originar. Ele nu mai funcioneaz dect ca umplutur a golurilor din discurs i nimeni din cei care cunosc acest fapt nu se mai simte jignit la auzul lor. Pentru restul vorbitorilor de limb romn, tipul (E.b.1) echivaleaz cu o injurie puternic.

    Dintre toate structurile invectivei, cele mai productive snt formele cu clitic intercalat ntre auxiliarul optativului i verbul de conjugat. Prezena cliticului este marca adresrii directe ctre un destinatar bine definit, ceea ce confer acestor construcii o puternic valoare de imprecaie dinamic.

    Autoinjuria, sau invectivele cu destinatar la persoana nti, pare a fi o prezen recent n romna ultimului deceniu. Reperate foarte rar n literatura anterioar anilor 90, formulele abund n romanele publicate ntre 1990 i 2000, fapt care ne ndeamn s credem c ele au o frecven sporit i n limba colocvial. Din punct de vedere lexical, enunurile nu se remarc prin varietate (se folosete mai ales a fi + genitiv, dar i a lua + dracul): Sunt calf, zise brbatul, i calf am s mor, lua-m-ar toi dracii! [Tnase, 1995, 144].

    1.3. Invective cu verb centru la modul imperativ Contrar ateptrilor, n romn, invectiva nu se bazeaz pe imperativ. Cel puin nu

    n msura n care ar fi de ateptat, privind organizarea unui tip de enun prin excelen centrat pe alocutor, pe care l ultragiaz de la obraz, fr menajamente. Mai mult, nu numai c vorbitorii de romn evit imperativul n exprimarea injuriilor, dar, cnd l utilizeaz, ne surprinde srcia lexical, lipsa de inventivitate n organizarea intern a enunurilor.

    Renunnd la clasificarea construciilor n funcie de alocutor, ntruct imperativul presupune numai destinatar la persoana a doua, se disting patru tipuri de structuri:

    G. 1. Fugi dracului de-aici! (nici o complinire); 2. Du-te dracului! (clitic n Ac, persoana a II-a); 3. D-o dracului! (clitic n Ac, persoana a III-a, dativ locativ); 4. D-l n m-sa! (clitic de Ac, persoana a III-a, locativ n Ac).

    Tipul (G.1.) invective cu imperativ simplu, fr clitic, fr vocativ sau alte

    compliniri argumentale, este o formul popular de invectiv. Literatura de dup anii 90 o nregistreaz n mod frecvent, ceea ce ntrete faptul c acest tip de injurie este prezent n limbajul cotidian al romnilor. Mai mult, valoarea de imprecaie nu este dat de verbul - centru, ci de dativul locativ dracului. De altfel, pe aceast poziie nu mai apare dect un singur alt cuvnt, forma de G-D naibii (Fugi naibii!). Valoarea de imprecaie a structurii imperativ + D locativ este redus, fapt care permite utilizarea ei n diverse situaii de

  • comunicare, fr ca alocutorul s o perceap n mod necesar ca pe o injurie: Alearg naibii mai repede!, Suie naibii n main i taci din gur!, Taci dracului! etc.

    Spre deosebire de tiparele studiate pn acum, invectivele construite cu imperativul sunt mult mai directe, mai tioase, mai dure, dar lipsite de valene stilistice. Ele sunt performate de vorbitori mai ales n exprimarea oral nepoliticoas, n situaii de comunicare informale.

    Tipul (G.1.) este concurat de celelalte trei invectiva cu verb nsoit de clitic n acuzativ. Tipul (G.2), cu clitic de persoana a II-a, se ntlnete frecvent n limbajul colocvial, fiind cel mai uzitat model de njurtur. Analiznd aceste structuri, E. Benveniste remarca faptul c n legtur cu ele nu este reinut dect aspectul lor pitoresc, anecdotic, fr a se acorda atenie motivaiei sau formelor specifice de expresie.vii

    n limba romn, invectivele cu imperativul nsoit de clitic n Ac sunt aproape integral circumscrise unui singur model: a se duce (cu varianta a se da) + D locativ (cu varianta prepoziional la + Ac): Odat venise nervos de la coal, formase numrul i-i zisese aa, fr motiv: Du-te dracului cu ora ta exact cu tot! [Cimpoieu, 2001, 115].

    Pe poziia dativului apar doar dou substantive: dracul i naiba, iar dativul locativ poate aprea n dou ipostaze morfologice: - cu form scurt (fr desinene): i mai d-te dracu cu aiurelile tale! C nu vezi cum

    ari, glbejit, i numa piele pe os, cu cosmeticile i cu distraciile tale! Mai d-te dracu, i las hodorogu-la de ceas i du-te sus i ad banii! Ad banii, c-mi vine-un lein de la lingurea () [Adameteanu, 1997, 295];

    - cu form de Ac + prepoziia la (dativ analitic): Iete la ea ce s mierlie, cnd ar trebui s-i dea cu telefonu-n cap; da mai du-te la dracu, la farfuzele tale, du-te-nvrtindu-te, i s te-ntorci cnd s-o-ntoarce mama de la groap! [Adameteanu, 1997, 85]. Acest tipar nu este spectaculos din punctul de vedere al organizrii interne, dar este

    foarte eficient ca dcharge motive(descrcare emoional)viii, datorit formulei simple, directe, frecvent asociate cu o interjecie din aceeai sfer semantic: Termin, m, d-te dreacu! i-a adus biatu Pepsi, ce dreacu mai vrei? [Verde, 2000, 36].

    Tipurile (G.3) i (G.4) construcii cu clitic n Ac la persoana a III-a permit o exprimare mai plastic a injuriei: Mai d-l morii de frigider, i zice ea, bani aruncai! Dai n fiecare zi un clocot la mncare i s-o vezi cum ine [Adameteanu, 1997, 15]. Sensul de imprecaie dinamic este uor depit de cel deziderativ; formulele sunt aproape de exclamaie, cu o ncrctur negativ mai sczut dect a celor de la (G.2): Hai, d-o dracu, prea era cusut cu a alb! [Verde, 2000, 243]. Spre deosebire de construciile cu clitic de persoana a treia, care se raportau exclusiv la substantive marcate [+ Animat], n cazul structurilor cu pronume de persoana a treia cliticul trimite fie la un obiect (n fond, d-le dracu de benzi, c nici n-aveam chef s cumpr [Verde, 2000, 191].), fie la o situaie (vezi supra), fie la o persoan ( Corect, neic! D-i n gura m-sii pe toi! [Verde, 2000, 193]).

    Organizarea intern a enunurilor este variat: imperativul poate fi nsoit de D locativ cu sau fr vocativ, de D locativ + obiect prepoziional cu de ( Aoleooo, cnd v-aud cu nemoaicele! D-le dracu de capre () [Verde, 2000, 194]) sau de un obiect prepoziional cu n ( D-l n m-sa, s ne ocupm de asistentul lui [Tnase,

  • 1995, 159]). Verbele sunt puine i funcioneaz n construcii fixe: a da (D-le naibii de proaste. Nu vezi n ce hal ne-au adus [uculescu, 1995, 14]), a lsa (Las-l dracului, Doamne iart-m! [Verde, 2000, 17]).

    Chiar dac imperativul apare mai rar n construcia invectivelor, structurile construite

    cu acest mod verbal nu sunt total lipsite de interes. Romna actual le-a dezvoltat mult, ajungndu-se astzi la enunuri extrem de puternice din punct de vedere semantic, pe care principiile exprimrii decente le condamn vehement.

    1.4. Invective eliptice de verb Enunurile injurioase lipsite de centru verbal se ntlnesc numai la autorii din

    literatura modern, n special n romanele cu mult dialog i deci cu un bogat inventar de situaii de comunicare. Literatura popular, dup cum am mai spus, nu le nregistreaz, fapt care trimite la ideea c acest tip de invectiv este un produs relativ recent al limbii. Cu ct oamenii de la sate migreaz spre ora, cu att mai productiv devine acest tipar al injuriei lipsite de verb.

    Construciile sunt puin variate ca organizare intern, dar se remarc prin bogia lexical. Iat n continuare o clasificare a acestor structuri:

    H. 1. tu-i pasca m-sii! (rudiment verbal, clitic n dativ + acuzativ + vocativ); 2 Seninu m-tii! (construcie fr verb).

    (H.1) este o formul de invectiv n care se mai pstreaz rmiele unui verb, dar nu ndeajuns de clar pentru a explicita organizarea gramatical a construciei. Structura original pare a fi construit n jurul unui verb tranzitiv, nsoit de clitic n D i de nume n Ac. Dativul poate fi interpretat ca posesiv, cu att mai mult cu el ct este uneori dublat de o sintagm cu adjectiv posesiv ( Te mai prind io p-aici, c te-omor, tu-i gura m-tii! [Verde, 2000, 143]). Cliticul n D este de regul un pronume de persoana a II-a, cci vorbitorul se adreseaz direct cuiva ( Tu-z gura m-tii de prost, da las, te mai prind io c vii pe la mine! [Verde, 2000, 75]).

    Substantivul n Ac care completeaz construcia ar putea fi considerat obiect direct (dac admitem c verbul este tranzitiv), ntruct el apare ntotdeauna fr prepoziie i articulat hotrt. Seria numelor n Ac nu este prea larg: Dumnezeu, cer, neam, mam ( Oaleaa! Ce-ai zis, m? Tu-i niezu m-tii d cre! [Verde, 2000, 75]). Sfera semantismului substantivelor fie este circumscris vocabularului religios (cer, Dumnezeu, chiar anafur, cruce, biseric, n limbajul oral), fie face apel la cuvinte din seria relaiilor de rudenie (neam, mam) atacndu-se astfel valori foarte importante pentru cel cruia i se adreseaz injuria. n legtur cu imprecaiile bazate pe lexicul religios, Benveniste afirma: Este un tabu lingvistic: un anumit cuvnt sau un nume nu trebuie pronunat. Este scos din registrul vorbit, pur i simplu nu trebuie pronunat. ix nclcarea acestei interdicii lingvistice genereaz ncrctura injurioas a expresiilor de tip (G.1.). Este blasfemiat numele lui Dumnezeu pentru c este singurul lucru pe care-l avem de la Dumnezeu. Astfel l putem emoiona, impresiona, rni: pronunndu-i numele.x

    Tipul (H.2.) are ca specific absena rudimentului verbal pe care-l conineau structurile de la (H.1.). Cliticul n dativ apare numai accidental, la persoana a II-a: Ar trebui s zicei mersi c nu i-am zis lu sta, v muma-n cur de! [Verde, 2000, 143]. Determinantul n genitiv este mereu la singular, fiindc n general adresarea se face ctre o singur persoan: ce dai domle ntr-o femeie cristosu m-tii cu cine te-a fcut

  • ef[Tnase, 1995, 224]. Se remarc i n aceste invective predilecia pentru utilizarea termenilor religioi (Cristos, Dumnezeu, rai etc.).

    2. Invectivele cu centru nominal Spre deosebire de enunurile injurioase construite n jurul unui verb, structuri

    complexe i variate, invectivele exprimate prin nume nu se evideniaz prin varietatea formelor. Faptul este explicabil dac inem cont c sintagmele nominale au o structur foarte simpl n comparaie cu cele verbale. Interesant este ns spectrul lingvistic de care uzeaz invectiva nominal.

    Punctul de plecare n prezentarea acestui tip de injurie l constitue gruparea construciilor n dou mari clase: invectiva direct (adresare direct unui alocutor la persoana a II-a) /vs./ invectiva indirect (caracterizare injurioas a unei persoane, n absena ei). 2.1. Invectiva direct

    Este un tip centrat pe vocativ (exist mici excepii), cu urmtoarele actualizri: I. 1. Dobitocule! (vocativ);

    2. Blegu dracu! (vocativ determinat de genitiv); 3. Eti un dobitoc! (caracterizare direct).

    Tipul (I.1.) este comun n limba romn: frecvena lui o depete pe a oricrei alte

    expresii injurioase, este pe locul nti ntre tipurile de invectiv utilizate n mod curent. Foarte practic, fiindc nu se folosete de construcii complicate, injuria direct de tip nominal este ntlnit zilnic, n cele mai diverse mprejurri; este suficient o or ntr-o intersecie aglomerat pentru a nregistra nenumrate asemenea sintagme.

    Lexicul injuriilor este deosebit de bogat, baza constituind-o numele de animale i anumite adjective substantivizate, selectate n funcie de persoana creia urmeaz s i se aplice, de inteniile vorbitorului i de situaia de comunicare (o analiz detaliat a lexicului invectivelor nominale i aparine, pentru limba francez, lui Jean Claude Milnerxi): - nume de animale cu valoare mare de invectiv: animal, bou, bestie, dobitoc, mgar,

    oaie, porc, vac, vit etc: Era s cad, boule! [Verde, 2000, 209]; - nume de animale cu valoare mic de invectiv: gsc, maimu, arpe, vierme,

    papagal, catr, acal, rechin, goril, urangutan etc.: Scoal, cioar cnttoare! [uculescu, 1991, 102];

    - nume de personaje, devenite elemente de caracterizare: Hagi Tudose, harpagon (zgrcit), Don Juan, Casanova (fustangiu), iuda (trdtor) etc.;

    - alte substantive cu valoare de invectiv: canalie, scursur, otreap, bastard, pramatie, paraut, trf ( Mama mea, nemernicule? O trf nenorocit [uculescu, 1995, 30]), trtur (ndrzneti s-mi dai sfaturi, s-mi cri despre bine, trtur?! [uculescu, 1995, 32]) etc;

    - adjective puternic marcate: imbecil, idiot, ticlos (Ticlosule, l aud optind, nici nu-i dai seama, nenorocitule, c m vei ajuta[uculescu, 1995, 167]), stupid, prost ( Zi, m, prostule, cum se cheam nuvela aia? [Verde, 2000, 133]), beiv, handicapat, tmpit, milo


Recommended